Sinteza Psiho Familie Si Cuplu

 

UNIVERSITATEA SPIR  SPIR U HARE T FACULTATEA DE  PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI  EDUCAŢIEI   DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI  EDUCAŢIEI   SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE ANUL UNIVERSITAR: 2016-2017 FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

PSIHOLOGIA FAMILIEI ŞI CUPLULUI

Anul de studiu: II

Titular disciplină: Lect. univ. dr. ELENA-CLAUDIA RUSU

SINTEZĂ DE CURS  Cuprins:

Tema 1. Delimitări conceptuale. Teorii şi abordări în sociopsihologia şi antropologia familiei  Tema 2. Relaţia psihologiei familiei şi a cuplului cu alte ştiinţe Tema 3. Caracterizarea sistemului familial. Cuplul şi familia ca sistem. S tructura sistemului familial Tema 4. Funcţiile familiei; rolurile în cuplu şi în familie, elemente de psihosexologie Tema 5. Caracteristicile vieţii de cuplu şi de familie: etapele vieţii familiei, procesele familiale,

dimensiunea afectivă a familiei   Tema 6. Procesul de transmitere transgeneraţională a familiei Tema 7. Alegerea partenerului marital  Tema 8. Stres şi traume familiale: evenimente stresante şi evenimente traumatizante; evenimente traumatizante familiale Tema 9. Trauma psihică. Efectele traumelor

Tema 10. Funcţionarea familiei: familii funcţionale şi familii disfuncţionale. Şcoli terapeutice de referinţă  Tema 11. Metode şi tehnici de evaluare a cuplului şi familiei  Tema 12. Metode de studiu a familiei:desenul familiei genograma

Tema 1. CLASIFICĂRI CONCEPTUALE: CUPLU, CĂSĂTORIE, FAMILIE  

Cuplul este „o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual;  partenerii se satisfac, se stimulează, se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt” (Mitrofan I., 1998, p.14 ). În acest sens geneza omului (procreaţia) cu tot ce conţine ca mister şi sacralitate se bucură de un simbolism universal. La baza imaginii tipologice stau încă din neolitic toate modelele mitice bazate pe o relaţie  sexuală  între un exemplar masculin şi feminin. Aceste exemplare pot fi fiinţe umane, personaje mitice antropomorfe (ex.Osiris-Isis etc.) zoomorfe sau mixte (Zeus  –  Leda   Leda sau Zeus  –  Io).   Io). Aceste  

1

 

modele nu au nici o conotaţie erotică şi mai ales pornografică deşi adesea sunt reprezentări foarte îndrăzneţe ca în sculpturile templelor tantrice (Bălăceanu Stolnici C.1997   citat de Rada C., Prejbeanu I., 2008 ). Printre ele găsim modelul Adam şi şi Eva, aflat în mitul bbiblic iblic al creaţiei lumii şi şi al omului, arhetip esenţial pentru religii (iudaismul, creştinismul sau islamul) în care se confruntă  bărbatul şi femeia. Reflectarea in artă a acestui arhetip a căpătat căpătat la Brâncuşi aspectul celebr celebrului ului său sărut.  Conceptul de păcat originar, încălcarea de către primul cuplu a interdicţiei divine în legătură cu actul cunoaşterii, i-a făcut pe aceştia să descopere sexualitatea într -o perspectivă negativă, aspect  simbolizat în Geneză prin acoperirea ccorpului orpului (Enăchesc (Enăchescuu C. 2003, p. 140 140,, 143) şi ascunde ascunderea rea organelor genitale devenită ulterior obligatorie.   Acoperirea corpului a apărut în paleolitic din cu totul alte motive. Condiţii suficiente/insuficiente pentru noţiunea de cuplu Un cuplu erotic  presupune două persoane, de regulă de sexe

diferite, sau cu acelaşi sex care au

 pentru o vreme: vreme:  - sentimente de afecţiune unul pentru celălalt (iubire, ataşament, respect etc.) - atracţie sexuală care duce (sau nu) la relaţii sexuale  - scopuri comune - timp petrecut în comun (unul cu celălalt dar şi în sfera socială);  - dorinţa de a fi împreună pe o perioadă mai îndelungată (Vasile D. 2008) 

F or mar ea cup cuplur lurii lor Caracteristici comune prieteniei şi dragostei: - plăcere reciprocă reciprocă în compania cceluilalt eluilalt  acceptare reciprocă celuilalt aşaluate cumde este el     -- respect reciproc faţăade deciziile celălalt - sprijin reciproc acordat în momente dificile - înţelegere reciprocă a ceea ce este important pentru celălalt  - spontaneitate reciprocă în prezenţa celuilalt   - împărtăşire reciprocă a experienţelor şi sentimentelor. Pe lângă aceste caracteristici comune, dragostea include o altă categorie de aspecte, legate de pasiune: fascinaţie,  exclusivitate, dorinţă sexuală. http://www.scribd.com/doc/11656762/PSIHOLOGIA-FAMILIEI2) http://www.scribd.com/doc/11656762/PSIHOLOGIA-FAMILIEI2)   Căsătoria 

Din perspectivă psihologică, căsătoria  este „o relaţie psihologică între doi oameni conştienţi, ea fiind o construcţie complicată, alcătuită dintr -o serie întreagă de date subiective şi obiective, având indiscutabil o natură foarte eterogenă" (Jung C.G., 1994). „un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi, de conştientizare, redirecţionare şi fructificare a tendinţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de autocunoaştere  prin intercunoaştere. intercunoaştere. Scopul ei este creşterea personală prin experienţa conjugalităţii şi  parentalităţii” (Mitrofan I., 1998). 1998).  Căsătoria civilă, religioasă , nun nuntta Căsătoria leagă două neamuri între care în majoritatea societăţilor nu există consangvinitate. De asemenea în majoritatea cazurilor legătura se realizează prin femeie. Cuplurile maritale, nu se constituie la întâmplare ci conform cu anumite reguli. Se evidenţiază două reguli de constituire a cuplurilor maritale: endogamia şi exogamia  Endogamia permite (stabileşte) alegerea partenerului din cadrul aceluiaşi grup, caste, rase, religii, grup etnic. Exogamia  permite (stabileşte) alegerea partenerului d in afara nucleului familial, castei, clanului, tribului, comunităţii locale. Exogamia se bazează pe rudenie şi interzicerea relaţiilor sexuale între rude de sânge (tabu-ul incestului) (Mihăilescu I.,1993, p.   91-93 citat de Rada C., 2009a). De o societat la alta rudeniaîndeurma sângeaueste definită diferit. comun Uneori sunt  persoane  persoanele le lacare cu 30e de generaţii avut un strămoş şi nuconsiderate au voie sărude se căsătorească. De obicei incestul este prohibit şi privit cu aversiune. Cu toate că tabuul  incestului  

2

 

este o normă culturală universală ea a fost şi este în unele societăţi parţial ignorată. De exemplu dinastiile egiptene, familiile regale din Hawai, familiile famil iile imperiale Inca. Reglementările juridice contemporane nu consideră relaţie incestuoasă tot ceea ce trece de relaţia de rudenie de veri primari. Căsătoria între veri primari este premisă în circumstanţe speciale cu aprobarea autorităţilor . În societăţile tradiţionale regula de constituire a cuplurilor maritale era homogamia, aceasta fiind strict monitorizată. Căsătoriile între persoane cu caracteristici socio culturale sau din spaţii geografice diferite (exogamie) erau o excepţie. Din a doua jumătate a secolului al XX-lea creşte ponderea căsătoriilor heterogame. Cu toate acestea majoritatea cuplurilor continuă să se constituie între parteneri care locuiesc în regiuni geografice comune, care au caracteristici socio-economice şi profesionale similare. De altfel s -a evidenţiat mai mica stabilitate a căsătoriilor heterogame. Alegerea partenerului conjugal se face în societatea modernă pe baza opţiunii proprii, autoritatea părinţilor, căsătoriile aranjate de părinţi sunt din ce în ce mai rare. Motivele principale fiind că funcţiile familiei instrumental economice au fost devansate de cele expresiv-emoţionale. Individul îşi doreşte în primul rând confortul psihic, dragostea, afecţiune. Căsătoria a devenit în special o opţiune individuală nu una impusă de clan, trib, mai ales pentru că funcţiile familiei economică şi de instruire profesională au dimin uat semnificativ. Totuşi nu se poate vorbi de o alegere întâmplătoare a partenerului. Statistic mariajele homogamice  adică între persoane de vârstă, profesii, clase sociale, etnii, religie similare sunt nu numai mai frecvente dar şi mai trainice decât cel e heterogamice. Piaţa maritală contemporană are o configuraţie mult modificată pe grupe de vârstă ca urmare a scăderii fertilităţii şi a migraţiei de lungă durată sau definitive.   Definiţii ale familiei  

În cazul familiei preferăm folosirea conceptului de definire în locul celui de definiţie. Definiţiile oricât de sintetice sau riguroase ar fi, nu acoperă toate tipurile posibile de familie şi deci nu surprind natura informală a acestui grup social special, fiind fii nd doar orientative. ,,Familia este matricea genetică în care se plămădesc modelele primelor relaţii umane, primelor relaţii cu sexul opus, primelor comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi faţă de viaţă.” (Mitrofan I., Mitrofan N, 1992, p. 45). ,,Familia este un grup social ai cărui membri  sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii” (Murdock   G., 1949). P r i mele forme de fami ami liliee Dovezi uimitoare ale bipediei provin din straturi fosilifere din Tanzania, unde Mary Leakey a descoperit în 1976 nu doar fosile de hominizi, ca în Hadar, ci şi amprente de paşi ale unor primate destul de mari. Urmele din Laetoli sunt ale unui Australophitecus afarensis, care s-a dezvoltat la 1609 km de Hadar. Se apreciază apreciază că a trăit aproximativ acum 3,7 milioan milioanee de ani. Urmele indică un mers greoi şi încet, cu şoldurile balansându -se la fiecare pas, fiind opus mersului degajat al omului de azi. Acestea constau din amprente fosilizate ale labei piciorului, paşii fiind ai unui mascul şi ai unei femele adulte, purtând de mână un copil. Urmele sugerează primele semne de organizare a familiei (Bălăceanu-Stolnici C., Apăvăloae L., 2006 citat de Rada C., 2009 a). Procurarea, valorificarea eficientă şi păstrarea hranei timp mai îndelungat a condus la: stabilitate, împărţirea muncilor între bbărbaţi ărbaţi şi femei, implicarea implicarea mai mare în rela relaţiile ţiile sociale din cadrul grupului. Se apreciază că motivele principale ale apariţiei grupului familial uman stabil sunt:  1.  Caracteristicile biopsihologice care nu se găsesc la nivelul primatelor cum sunt: limba, autocontrolul, planificarea în colectiv, capacitatea de a învăţa forme de comportament elaborate. 2.  Realizarea actului sexual în poziţia faţă în î n faţă care creează o rrelaţie elaţie emoţional-afectivă.  3.  Disponibilitate sexuală permanentă ceea ce permite interacţiunea continuă între femei şi   şi mediul socio-cultural care-i mediază relaţiile.  4.   bărbaţi. Raţiunea 5.  Cerinţele specifice postpartum considerate explicaţia principală a poliginiei.   

3

 

6.  Diviziunea pe gen a muncii se realizează cel mai bine în mariaj şi familie. 7.   Necesitatea red reducerii ucerii competiţiei sexuale, pentru a nu se se risipii energia grupulu grupuluii  Valoarea practică şi aplicativă a cercetărilor care studiază familia se evidenţiază prin faptul că acestea primesc primesc fonduri pentru derulare (deşi insu insuficiente) ficiente) chiar şi în ţările cele mai sărace. Importanţa investigării familiei şi a funcţiilor ei cel puţin următoarele beneficii:  1.  Cunoaşterea  concepţiei şi comportamentulu comportamentuluii sexual -reproductiv al grupului familial permite  prognoze şi şi politici demografice rea realiste. liste.  2.  Familia este cea mai importantă instanţă socializatoare, transmite valori fundamentale, orientează şcolar şi profesional. Fenomenul de devianţă şi delicvenţă juvenilă, poate fi  preîntâmpinat prin cunoaşterea cunoaşterea mediului familial şi a reperelor axiologice ale acesteia.  3.  Familia este cel mai important grup de sprijin în cazul unor afecţiuni grave sau nevindecabile nevindeca bile a unora din membrii ei. 4.  Cunoaşterea structurii familiei, a constantelor ei de manifestare în timp perm ite optimizarea relaţiilor intrafamiliale şi extrafamiliale.  5.  Fertilitatea cea mai ridicată şi rata cea mai mare de divorţialitate se înregistrează în primii ani de căsătorie aşa încât familia tânără, în special, poate beneficia de strategii cu scopul consolidării şi creşterii eficienţei eforturilor adaptative ale partenerilor.  6.  Momentul oportun pentru căsătorie, alegerea partenerului potrivit, reuşita mariajului au şanse mai mari de realizare dacă individul are un înalt nivel de cultură maritală şi familială   concretizat în cunoaşterea variabilităţii socio -culturale a familiei, a rezultatelor semnificative statistic privind variabilele care intervin în viaţa de familie. 

T eorii eorii şi abordăr i în sociopsihologia şi antropologia familiei  



Teoria structural- funcţionalistă  funcţionalistă şi sistemică  abordează în termeni de intrări -ieşiri. Se foloseşte analiza de reţea (network analysis) prin metoda familia grafurilor şi metoda matriceală se cuantifică configuraţia şi intensitatea raporturilor dintre membrii familiei şi dintre familie şi diferite entităţi.   Teoria conflictualistă:  -  În varianta puternică de origine marxistă,  care nu mai corespunde noilor condiţii ale societăţii moderne şi postmoderne, susţine că femeia este victimizată, pe de o parte dacă este casnică munceşte fără să  fie plătită, pe de alta dacă lucrează oricum este mai puţin plătită decât bărbaţii chiar dacă are aceeaşi pregătire. -  Varianta apolitică  a teoriei conflictuale apreciază că apariţia tensiunilor între membrii familiei este inevitabilă. Aspiraţiile, profilurile psihocomportamentale ale membrilor familiei sunt diferite şi uneori chiar opuse. Abordarea ciclului familiei, fiecare stadiu al ei (constituire, naşterea primului copil, căsătoria copiilor, pensionarea ş.a.) ridică probleme specifice.   Teoriile critice radicale  explică fenomenele negative din interiorul familiei prin inegalităţi macrosociale de clasă, de gen, de rasă, de vârstă.     Teoria sistemului mondial   se referă la inegalităţile dintre ţările bogate şi ţările sărace (,,periferii”) care se regăsesc în nivelul calităţii vieţii.   Teoria interacţionismului simbolic şi etnometodologia   apreciază că emergenţa familiei se află în interacţiunea actorilor sociali pe baza simbolurilor şi aşteptările de rol.     Analiza familiei din perspectiv perspectivaa costurilor şi beneficiilor  (financiare,   (financiare, culturale, psihologice etc.). Comportamentul raţional din macroeconomie se aplică şi în familie utilizându -se termenii de capital, costuri, beneficii. Capitalul informaţional şi capitalul marital specific reprezentat de elemente cum sunt proprietatea, copiii influenţează deciziile şi acţiunile membrilor familiei, dacă e să dăm ca exemplu divorţul.   Variantă a paradigmei costuri-beneficii este teoria schimbului social , conform căreia oamenii interacţionează, se asociază după legea reciprocităţii: ,,ţi-am dat” - ,,aştept să îmi dai”. Derivată din aceasta este ,,teoria echităţii”, conform căreia indivizii judecă relaţia după aşteptarea lor de a primi atât cât dau. Perceperea unei inechităţi e generatoare de disoluţie în cuplu.   









 



sociobiol  ooamenii gică  apreciază că să există un factor înnăscut care determină reproducerea. AcestaTeoria explică de ce ogică continuă procreeze chiar şi în situaţii dificile chiar şi dacă  beneficiul economic economic primit de la societate societate este foarte mic.

 

4

 

Tema 2. RELAŢIA PSIHOLOGIEI FAMILIEI ŞI A CU ALTE ŞTIINŢE 

CUPLULUI

 Psihologia familiei: se ocupă de studiul teoretic şi aplicativ al mecanismelor psihologice ale

constituirii, menţinerii şi disoluţiei familiei, precum şi al proceselor şi fenomenelor care au loc în cadrul unei familii (Vasile D. 2008, p.18).  Psihosexologia: 

,,studiază particularităţile comportamentale ale celor două sexe în stabilirea, funcţionarea şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale erotico -sexuale, interactive şi de intercunoaştere” intercunoaşte re” ( Mitrofan I. 1997, p. 8).  Psihologia generală. Formarea şi m modelarea odelarea procesele psihice şi a sistemului de  personalitate începe începe în interiorul familiei.  Psihologia socială. Multe din conceptele utilizate precum şi procesele pe care le studiază  psihologia socială se regăsesc şi în domeniul psihologiei familiei. La nivelul familiei ca grup mic  putem analiza: relaţiile, cunoaşterea interpersonală, comunicarea, conflictele, competiţia, cooperarea, atracţia interpersonală, formarea coaliţiilor, fenomenul atribuirii, manipularea,   negocierea etc.  Psiholo gia vârstelor sau a dezvoltării. Cea mai mare parte din viaţă o petrecem într -o -o familie, fie ea de origine (cea în care ne-am născut), fie de procreare (cea pe care o formăm). Ca urmare, evoluţia şi dezvoltarea persoanei de -a lungul etapelor de viaţă, studiate de psihologia vârstelor sau a dezvoltării, se vor analiza in ciclurilepsihicului vieţii de familie.  Psihanaliza . Dinamica dintre siinstanţele uman (conştient, inconştient şi subconştient sau sine, eu şi supraeu) are bazele   în copilărie în relaţiile dintre părinţi şi copii. Sunt o multitudine de concepte ale psihanalizei, ca ştiinţă şi metodă, care dau un sens special domeniilor  psihologiei familiei şi psihosexologie şi anume: refulare, defensă, rezistenţe, traumatism, fixaţie, regresiune, sublimare, proiecţie, ambivalenţă, identificare, Complexul lui Oedip, transfer, compulsia la repetare, aparatul psihic, pulsiuni, libido, stadii de dezvoltare, principiul plăcerii şi principiul realităţii.  Psihoter apia apia şi consilierea psihologică. Persoanele, cuplurile sau familiile aflate în impas existenţial pot beneficia de sprijin din partea psihoterapeuţilor şi consilierilor caz în care sunt utile informaţiile din psihologia familiei şi din psihosexologie.  Neuropsihologia  oferă mai ales psihosexologiei informaţii cu privire la mecanismele de legătură între psihic şi corp, mai ales dintre psihic şi creier    Medicina. Înţelegerea modului de funcţionare a unei familii determină şi înţelegerea mecanismelor ei de funcţionare fizică, a bolilor şi transmiterea lor transgeneraţională. Sexologia, obstetrica şi ginecologia sunt o sursă foarte bogată de informaţii, în special pentru psihosexologie.   Antropologia. Familia, căsătoria şi rudenia au constituit un câmp de investigaţie privilegiat  pentru antropologia culturală şi socială, cercetarea în acest domeniu aducând o contribuţie importantă la dezvoltarea teoriei şi ap aparatului aratului conc conceptual eptual al antropologiei fa familiei. miliei. Ca urmare studiile privind diversele culturi umane, furnizează psihologiei familiei şi psihosexologiei informaţii cu privire la variabilitatea modalităţilor   de exprimare şi realizare a funcţiilor familii în arii  populaţionale diferite diferite (Rada C., Prejbeanu I., 2008). Sociologia. Sociologia familiei studiază familia ca instituţie socială şi   în relaţie cu societatea. De-a lungul timpului, societatea a stabilit categorii de drepturi şi îndatoriri comportamentale diferite în raport cu sexul, vârsta, cu situaţii speciale în care se află o persoană cum ar fi femeia femeia gravidă ssau au cu ccopii opii mici, handicapul ş.a. Prin repe repere re sociale va valorice lorice şi normative, sunt reglate şi devin predictibile acţiunile, conduitele indivizilor (Şchiopu U., Verza E., 1981). urmare informaţiile la de sociologia şi sprijin înţelegerea funcţionării sexualeCa a persoanei, dacă ţinem  de cont practicilefamiliei sexualeoferă considerate caînfiind acceptabile pentru o societate dată. De exemplu:   

5

 

-  prostituţia, promiscuitatea sexuală şi homosexualitatea nu au fost/nu sunt îîntotdeauna ntotdeauna delicte de condiţie (de statut sau delicte fără victime). În perioada actuală, în unele societăţi prostituţia este  percepută ilegală, în altele este acceptată oficial sau semi-oficial. Se adoptă măsuri de control medical şi social;  - adulterul în unele ţări este delict penal, în altele doar probă pentru divorţ; - homosexualitatea masculină poate fi sancţionată de codul penal sau condamnată moral, sau legalizată. Este acceptată tacit în unele categorii profesionale (actor, pictor) sau este condamnată  penal şi moral cu interdicţia dreptului de a profesa cum este cazul profesorilor. De cele mai multe ori, homosexualitatea feminină este acceptată tacit (Banciu D., 1995). Totodată reacţia socială este discriminatorie pe sexe şi statut social. În general femeile şi persoanele cu condiţie socio -economică scăzută sunt mai puternic stigmatizate.   Dreptul . În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege (Filipescu I., Filipescu A, 2006.). Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie famili e, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.  Raporturile de familie pot fi: - raporturile de căsătorie - raporturi ce rezultă din rudenie - raporturi ce rezultă din adopţie - alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie. Reglementarea centrală centrală a Dreptului Familiei este constituită din Codul Familiei. Codul familiei Secţiunea   I:  Drepturile şi obligaţiile personale ale soţ ilor ilor Art. 25   Art .26 Soţii hotăr ăsc B i femeia şi obliga egale în c ăsătorie. ăsc de comunînacord 27. ţiiLa înărbatul tot ce şprive şte cauăsdrepturi ătoria.  Art. încheierea căsătoriei, viitorii soţi vor declara, fata delegatului de stare civilă, numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. Soţii pot să-şi păstreze numele lor dinaintea căsătoriei, să  ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.  Art.28. Soţii sunt obligaţi  să  poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat. Dac ă  soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun şi l-au declarat la încheierea c ăsătoriei, fiecare dintre soţi nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativ ă, decât cu consimţământul celuilalt soţ. (http://e-juridic.manager.ro/index.php?pag=a&id=130&s=Codul familiei&aid=1049)

Tema 3. CARACTERIZAREA SISTEMULUI FAMILIAL. CUPLUL ŞI FAMILIA CA SISTEM. STRUCTURA SISTEMULUI FAMILAL

Familia este un sistem dar şi un sub subsistem sistem al sistemului soc social. ial. În cadrul familiei pu putem tem avea sistemul fraţilor, al părinţilor, copiilor.  Orice sistem este guvernat de reguli adică de graniţe . Apariţia teoriei generale a sistemelor şi a ciberneticii se leagă în mare măsură de Norbert Wiener, Ludwig von Bertalanffy. Sistemul este un ansamblu de elemente aflate într-o ordine nonîntâmplătoare, care funcţionează pe baza unor reguli şi dispune de homeostazie (echilibru). Un sistem este mai mult decât suma părţilor lui ca urmare, familia este mai mult decât suma membrilor ei componenţi: apare noţiunea de relaţie. Iată cum în cuplu 1+1= 3. Interacţiunea dintre dintre membri familiei se re realizează alizează după anumite regu reguli, li, familia căutând să îşi menţină homeostazia (un anumit echilibru). Familia poate avea grade diferite de deschidere către mediul ei exterior; mediul exterior poate fi r eprezentat eprezentat de prieteni, rude, vecini, şcoală, alte instituţii, etc. Sistemul un grup de eleme nte legate funcţional privite ca formând colectivă care nuînchis trebuieeste să interacţioneze cu mediul înconjurător  . Sistemul deschis este ounentitate set de elemente legate între ele care schimbă informaţii, energie şi materiale cu mediul înconjurător.   

6

 

 Familiile închise au puţine relaţii sau chiar deloc cu mediul,

au reguli principii proprii, au un mare grad de rigidizare fiind foarte rezistente la schimbare De exemplu familii cu puţini prieteni, care nu fac şi nu primesc vizite.   Familiile deschise  au multe relaţii de prietenie care presupun vizite reciproce, preocupări  pentru modificarea regulilor şi a conce concepţiilor pţiilor prin observarea altor familii. O familie în care se închid telefoanele la sfârşit de săptămână generează o graniţă în raport cu exteriorul. Graniţele se pot schimba în funcţie de situaţie, ele rezidă în sisteme funcţionale normale. Sunt graniţe permisive în limite normale.  Sunt graniţe care pot fi discutate, explicate. De exemplu: nu ai voie să aduci copii în casă  pentru că…… că……  Graniţele care nu produc disconfort sunt cele clare. Fiind un sistem, în cadrul familiei se generează, mecanismele de feedback (răspuns)  pozitiv sau negativ. negativ. Feedback pozitiv pozitiv este cel de aapreciere preciere a comportamentului comportamentului celuilalt. Fee Feedback-ul dback-ul negativ sau de dezvoltare este cel în care se exprimă dezacordul legat de comportamentul celuilalt. Totuşi f eed-backeed-back-ul negativ anulează devianţele, asigură echilibrul, conservarea structurii şi formei, reluarea tuturor proceselor. A certa copilul că nu şi-a făcut temele reprezintă: o pedeapsă, o modalitate de educare şi un feedback negativ. Feedback-sandwich este feedbackul care le cuprinde pe cele două deoarece feedback -ul -ul negativ este deseori mai dificil de primit; pentru a uşura primirea unui feedback negativ, în cadrul feedbackului sandwich se oferă întâi un feedback pozitiv, apoi feedbackul negativ, apoi încă un feedback pozitiv. Acţiunile pe care le întreprind părinţii când copilul începe să meargă la grădiniţă sau la şcoală potsaureprezinta un feedback pozitiv. stilul În funcţie de programul reacţiile copilului şi caracteristicile grădiniţei şcolii, părinţii îşi vor reorganiza de viaţă: zilnic de muncă, timp liber, timpul dedicat lecţiilor, tipurile de activităţi extraşcolare etc. Un exemplu de feedback este şi fenomenul autoprofeţiei împlinite.  Etichetarea poate opera sub forma erorii autoprofeţiei împlinite (self -fulfilling -fulfilling profecy). Profesorul poate exercita o anumită  presiune su btilă asupra elevului, determinându-l implicit să joace rolul atribuit de leneş, agresiv, clown (Mihai V. http://www.scribd.com/doc/6744132/Viorel-Mihpsihologie-ional-i-Elemente-dePsihologia-Dezvoltriiptpedagogieidd). Familia beneficiază de mecanisme de reglare specifice care îi menţin stabilitatea, mecanisme de feed- back  back negativ. De exemplu, infidelitatea conjugală este întotdeauna dezaprobată deoarece ameninţă stabilitatea sistemului. Feedback-ul pozitiv nu este doar o modalitate de a face oamenii să se   simtă mai bine; este un factor motivator foarte puternic. Mecanismele de feedback negativ sunt pedepsirea, învinovăţirea, umilirea, cearta, simptomele, bătaia, folosite pentru a corecta comportamentele greşite ale membrilor.   Feedbackul constructiv. Nu este neapărat  pozitiv; un feedback negativ, dar bine realizat  poate fi foarte util şi eficient persoanei în dezvoltare, carieră etc. Un feedback negativ constructiv este un feedback care se referă la aspecte (comportamente) care pot fi schimbate şi la modul în care ar putea fi schimbate. Feedbackul negativ în exces duce la reacţ ii pasiv-agresive. Consultanţii în resurse umane spun ca raportul ar trebui sa fie de 3:1 în favoarea feedbac feedbackului kului pozitiv.  Structtura sist  Struc sisteemului ului fam familia ili al Structura familială  este setul invizibil de cerinţe funcţionale ce organizează modurile în care membrii familiei interacţionează (Minuchin Salvador). Tranzacţiile repetitive construiesc patternuri de funcţionare a respectivei familii si ca urmare apare o unicitate a fiecărei familii.  O familie este un sistem ce operează prin intermediul pattern -urilor tranzacţionale (verbale/nonverbale, cunoscute/necunoscute). Tranzacţiile repetatepattern-u stabilesc pattern -urile legateeste de reglat - cum, comportamentul - când, - cine cu cine se relaţionează.   Prin aceste rilor tranzacţionale membrilor familiei. Tranzacţiile repetate în familie formează modele de durată. Membrii familiei folosesc doar  

7

 

o parte din gama de comportamente disponibile. Structura familiei este întărită prin aşteptări ca re se transformă în reguli. De exemplu ,,membrii familiei trebuie totdeauna să se protejeze unul pe celălalt” este o regulă care se va manifesta diferit în funcţie de context şi de cine este implicat.   Structura familiei se evidenţiază atunci când sunt observate interacţiunile dintre membrii familiei. Cine cu cine interacţionează.   Subsistemele se formează  în funcţie de generaţie, gen şi interese comune. Aceste modele de tranzacţii ( pattern -uri) sunt menţinute prin două tipuri de constrângeri: - Constr ângeri ângeri generice reprezentate de regulile universale care guvernează organizarea familiei. Ex: în cadrul familiei există o ierarhie a puterii şi o complementaritate a funcţiilor; copii nu au aceleaşi niveluri de autoritate ca părinţii, iar părinţii au nevoie de o interdependenţă pentru a acţiona ca o echipă.  - Constrângeri idiosincratice ,  reprezentate de expectaţiile reciproce ale unor membrii  particulari ai familiei. Aceste expectaţii se construiesc în timpul numeroaselor negocieri, implicite sau explici te, dintre membrii familiei şi de regulă apar în mici evenimente zilnice.

 Subsisteemele fam  Subsist famili ilia ale Subsistemele sunt unităţi mai mici de familie.  Ele se pot forma după criterii precum: generaţia căreia membrii aparţin, sex, interese, funcţii. Subsistemele f amiliale amiliale sunt reprezentate fie de indivizii singuri, fie de diade (exemplu mamă –   copil, soţ –   soţie). Integralitatea şi funcţionalitatea familiei sunt sprijinite de aceste subsisteme. Subsistemul adulţilor   –   uneori acesta este denumit şi subsistemul marital sau al soţilor,

deoarece include, deangajamentul, regulă, diada soţilor. Intimitatea, complementaritatea şi acomodarea sunt cuvintele cheie pentru echilibrul familiei. Diferiţi dar egali. Iubire Iubire în au autonomie. tonomie. Acest subsistem poate deveni un ref ugiu ugiu faţă de stresul extern, şi o matrice pentru contactul cu alte sisteme sociale. El poate stimula învăţarea, creativitatea şi creşterea reciprocă a partenerilor.   Subsistemul parental  apare atunci când se naşte primul copil şi de regulă cuprinde părinţii , dar poate include şi membrii ai familiei extinse (exemplu –  bunica).  bunica). Responsabilitatea lor este mai ales de a creşte copiii, de a-i ghida, de a stabili limitele limi tele şi de a-i disciplina. Menţinerea echilibrului între rolul conjugal şi rolul parental este un deziderat. Când o mamă se ocupă exclusiv de creşterea copiilor, ea îşi minimalizează rolurile: conjugal, fratern, afectiv -sexual. Destabilizarea cuplului marital poate apare prin atragerea unui copil în interiorul acestui subsistem sau la izolarea copilului de către cuplul marital (mai rar). Deasemenea orice influenţă exterioară asupra copilului sau modificare în evoluţia acestuia va avea efecte şi asupra acestui subsistem, chiar şi asupra celui marital.   Subsistemul fratriilor   include copiii din familie. Este primul grup social în care toţii membrii sunt egali. În acest subsistem copiii învaţă negocierea, cooperarea, competiţia, submisivitatea, suportul reciproc, ataşamentul faţă de prieteni. Copii preiau diferite roluri şi poziţii în familie şi de multe ori acestea devin semnificative pentru evoluţia lor ulterioară în viaţă. În familiile cu mulţi copii există o diferenţiere a rolurilor şi mai accentuată. Graniţele  sunt reguli care definesc cine şi cum participă. Rolul graniţelor este de a proteja diferenţierea subsistemelor familiale. Graniţa este un concept folosit în terapia structurală de familie  pentru a descrie barierele emoţionale care protejează şi intensifică integritatea indivizilor, subsistemelor şi familiilor (Nichols P. Michael, Schwartz C. R ichard, ichard, 2005). Indivizii, subsistemele si familiile întregi sunt demarcate de graniţe interpersonale. Graniţele sunt bariere invizibile care reglementează contactul cu ceilalţi. Graniţele interpersonale variază de la rigide la difuze. Graniţele rigide  –   interacţiunea şi comunicarea între subsisteme este minimală. Indivizii sunt saudeforţaţi acţioneze autonom Subsistemele (adică indivizii sau diadele) pot deveni astfelizolaţi separate restulsăfamiliei.  

8

 

Graniţe clare  –   se promovează comunicarea deschisă şi intimitatea subsistemelor, astfel încât acestea pot opera liber pentru îndeplinirea funcţiilor lor în cadrul familiei.   Graniţe difuze  –   definirea vagă a funcţiilor şi a rolurilor membrilor care fac parte din subsisteme. Intimitate minimă şi o interacţiune maximă. Nu este clar cine are responsabilitatea şi autoritatea; relaţiile dintre membrii sunt suprapuse.  Exemplu: Când copiilor mici li se permite să întrerupă liber conversaţia părinţilor la masă atunci graniţa dintre părinţi şi copii este erodată.  Deasemenea intervenţia permanentă a părinţilor cu argumente între copii îi împiedică să se lupte pentru propria lor bătălie.  Graniţele rigide sau restrictive au ca rezultat neimplicarea. Pe latura pozitivă neimplicarea creşte autonomia, iar pe latura  negativă limitează afecţiunea şi sprijinul. Sprijinul reciproc apare în familiile neimplicate numai ca urmare a unui stres major. Subsistemele implicate oferă sprijin. Părinţii sunt iubitori, apreciativi, petrec mult timp cu copii lor însă aceşti copii pot deveni dependenţi. Lyman Wynne (1923-2007), pionier al terapiei de familie, a avut un interes special pentru studierea factorilor genetici şi de mediu în etiologia schizofreniei. El susţinea că trei aspecte ale mediului familial pot fi responsabile în declanşarea schizofreniei:  - Pseudomutualitate. Faptul de a fi împreună este de faţadă. Se ascunde, maschează dezbinările. Familiile care au frică de despărţire, separare şi care ascund publicului aceste situaţii.  - Pseudoostilitate. Conflictele mascate c are reverberează în altă parte a sistemului. De exemplu soţul o bate iar mama se răzbună pe copil. - Gardul de cauciuc. Graniţă a familiei care devine permisivă la aranjamente extrafamiliale

obligatorii închide altele. De exemplu mama este permisivăvizite cu copilul la orice etc. are  legătură cudar şcoal a, dar graniţa închidelagraniţele privind libertatea la discotecă, ale colegilor (http://www.nytimes.com/2007/01/27/obituaries/27wynne.html) Don Jackson a dezvoltat conceptul de homeostaziei a familiei pentru a descrie modul în care familiile rezistă schimbării şi caută să menţină modele redundante de comportament. Toate sistemele familiale tind spre echilibru. Chiar simptomul poate echilibra familia. De exemplu depresia mamei: - Copilul este mulţumit că mama este depresivă pentru că nu îl întreabă nimic. - Tatăl este mulţumit că mama este depresivă pentru că deja are o relaţie extraconjugală.  Aceasta presupune necesitatea terapiei de familie pentru a o pregăti sa se împace cu vindecarea mamei. Nu ne interesează cine a început, cauza ci să schimbam ce este aici şi acum.  Nu ne interesează de ce, cine este vinovat, cine a început.  Nu îi lăsăm să facă la terapie ceea ce fac acasă: cearta, reproşuri etc. ,,În loc să plângi, să te plângi mai bine pregăteşti o  cină romantică”.  Concepte-cheie în terapia sistemică de familie  sunt: alianţă, coaliţia, triunghiul pervers, cauzalitatea circulară.  Alianţă Alianţă:  o relaţie bună între două persoane fără să dăuneze alteia . Coaliţie:  aranjament cooperativ a 2 persoane îndreptată împotriva a 3-a persoană. Exemplu:  Nepoata şi  bunica se înţeleg bine împotriva mamei. Bunica încurajează  tot ceea ce interzice mama, mamă care este nora nedorită. Apare ceea ce în terapie se numeşte triunghi pervers. Mama plânge pierde interesul vital, Tatăl înşeală,dezinteres pentru copil, stă mai mult la serviciu. Este o cauzalitate circulară cu cât mama este mai depresivă cu atât tatăl înşeală . Ea spune: ,,îl înşel pentru că bea”. El spune: ,,beau pentru că mă înşeală”.  O homeostazie rigidă poate avea consecinţe negative pentru buna funcţionare a sistemului social. De exemplu, procesele homeostatice au frânat adesea adaptarea sistemelor educative la noile contexte demografice şi sociale. Una din marile probleme ale sistemelor umane este, deci, de a ajunge la o reconciliere între reproducerea tipurilor de interacţiuni existente şi evoluţia acestora, între permanenţă şi schimbare. Stabilitatea asigură continuitatea iar flexibilitatea permite adaptarea la împrejurările care se schimbă.   Pierderea locului de muncă a unui părinte, schimbarea domiciliului, stresul de dezvoltare cum este cel generat de adolescenţa la copii, de pensionare sunt depăşite fără mari probleme dacă  

9

 

structura familiei este puternică. O familie nu este atât de fragilă aşa încât ech ilibrul acesteia se va  păstra nu numai prin organizarea de mese festive cu prilejul unor sărbători religioase sau laice, prin recompensarea copiilor dar şi atunci când partenerii de cuplu se ceartă sau dacă există neînţelegeri între părinţi şi copii.  Tera peuţii structurali utilizează în diagrame anumite simboluri pentru a arăta relaţiile dintre membrii familiei care arată unde sunt necesare schimbările. Tema 4. FUNCŢIILE FAMILIEI ROLURILE ÎN CUPLU ŞI ÎN FAMILIE   4.1. Funcţia economică se realizează prin acumularea unor venituri pentru întreg colectivul familial

şi organizarea unei gospodării pe baza unui buget comun  (Voinea M., 1993, 1996). Totdeauna această funcţie a fost considerată importantă, de realizarea ei depinzând îndeplinirea celorlalte funcţii ale familiei. Comuniunea soţilor –   expresie deopotrivă a iubirii şi a fidelităţii, dar şi a dobândirii înţelepciunii –  se manifestă prin armonie, prin ordine şi prin ceea ce sar putea numi o diviziune familială a muncii.  ,,Creşterea economică după anul 2000 reduce sărăcia la valorile de la debutul tranziţiei. Sărăcia absolută începe din nou să crească în 2009. Ruralul şi zona Nord Est, tradiţional sărace, au fost mai grav afectate şi mai puţin responsive la evoluţia economică de ansamblu. Deşi în Româ nia în ultimi ani s-a produs o creştere importantă a venitului/consumului, totuşi în anul 2008, consumul  pe cap de locuitor reprezenta doar 29% din consumul mediu european” (Raportul social al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, După 20 de ani: opţiuni pentru România, Institutul de Cercetare a CalităţiideVieţii, 2010).economică, tehnologică şi de bunăstare care despart România de Decalajele dezvoltare ţările cele mai avansate au la bază şi carenţe culturale şi de educaţie. Nu ne referim la cultură ca ansamblu naţional al faptelor de creaţie, ci la cultura şi educaţia muncii. Este vorba de capitalul social ca o componentă a capitalului uman, care permite membrilor unei societăţi să aibă încredere unul în altul şi să coopereze în alcătuirea de grupuri şi asociaţii. Fondul de încredere şi abilitatea de a face asociaţii funcţionale este o resursă creatoare de valori, care se poate dobândi începând din familie. Seriozitatea, corectitudinea, respectarea înţelegerilor convenite, dorinţa de a face din  partener partener un client permanent se cristalizează începând din familie (Coleman James S., 1987, p. 1024-1026). 4.2.  Funcţia pedagogico-educativă şi morală  sau funcţia socializatoare  a familiei “vizează asigurarea educaţiei şi învăţământului copiilor, socializarea primară a acestora”(Stănciulescu  E., 1997). Socializarea copiilor, “personalitatea de bază a individului, formată ca efect al socializării  primare îşi modifică greu caracteristicile sale fundamentale motiv pentru care, de cele mai multe ori, procesul de asimilare a unor noi norme şi valori sau a unei alte culturi (socializare secundară) implică conflicte şi întâmpină o serie de dificultăţi” (Ravi B., Shirali K. A., 1992; Rădulescu S., 1996). În măsura în care, prin vieţuirea lor înţeleaptă, au devenit pentru fiii lor jaloane sigure pe drumul vieţii, dovedind capacitatea discernerii valorilor consistente şi a bunei raportări faţă de lucruri, a-ţi cinsti părinţii, implică imitarea faptei lor, a modului lor de a fi, aşa cum recomanda sfântul Pavel (Evrei 13, 7). „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să -ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da” (Decalogul, Ieşire 20, 12). Copilul are nevoie de familie, dar nu de orice fel de familie, ci de una înalt educ ogenă –   slaba autoritate parentală, relaţiile conflictuale între părinţi, modelul negativ al familiei de origine  pot conduce la adoptarea de către tineri a unor comportamente deviante, predelincven predelincvente te sau delincvente. Familiasexuale, face greu faţăcalităţile bombardamentului mediatic nu ce mai prezintă bărbaţinici cuceritori ai unor  femei/obiecte în care morale şi intelectuale i ntelectuale au, practic, o semnificaţie.  

10

 

Se exploatează astfel dorinţa copiilor de afecţiune şi aprobare, fapt pentru care aceştia se străduiesc să nu iasă din acest tipar ,,cultural” general. În familia modernă şi postmodernă resursele educative ale părinţilor sunt relativ limitate, ca urmare a ritmului rapid de viaţă, a crizei de timp, a diminuării legăturii între generaţii etc. Rolul păr intelui intelui este nu doar acela de educator, ci de partener, de asociat al copilului, impunându-se asocierea acestuia la preocupările familiei, excluzând astfel cele două forme extreme de atitudini parentale: autoritarismul şi/sau protecţia nelimitată.   Pe de o  parte, în buna lor intenţie de educaţie, uneori părinţii îşi împing copii într -o -o maturitate timpurie, obligându-i să-şi petreacă tot timpul liber învăţând, joaca fiind considerată ,,pierdere de vreme”. Pe de altă parte în buna lor intenţie de a dispune de  resurse materiale, copiii lor ajung să aibă mai mult prieteni virtuali, trăind t răind în universul jocurilor la PC. Atât copiii care nu au nevoile materiale bazale satisfăcute, cât şi cei care nu au nevoile emoţionale bazale satisfăcute, vor avea probleme în viaţa adultă. Trăirile negative din copilărie –   ca urmare a absenţei părinţilor sau a comportamentului neadecvat al acestora –  au consecinţe negative, de felul tulburărilor de ataşament.  4.3. Funcţia de coeziune şi   so  solida lidaririttate  familială  presupune ajutorul bazat pe sentimente de dragoste şi respect între părinţi şi copii, între fraţi şi surori, faţă de bătrânii din familie, sau faţă de  bolnavi şi infirmi. Dumnezeu a zis: „nu e bine ca omul sa fie singur” (59 –  Geneza   Geneza 2, 18) şi a creato pe Eva din Adam, ca să-i ferească de singurătate. Căsătoria, ca legătură naturală pe viaţă dintre un  bărbat şi o femeie, se întemeiază pe faptul ca bărbatul şi femeia alcătuiesc numai împreună acea entitate existenţial-umană completă care este familia (Geană Gh., 2005). Studiile arată că românii cred in puterea dragostei de a forma cupluri, dar se despart din cauza violenţei, a alcoolismului şi a infidelităţii. La baza ambelor situaţii se afla ainteligenţa emoţională, suficientă pentru a susţine formarea cuplurilor, dar insuficientă pentru le putea menţine în timp. În perioada contemporană omul ajunge acasă tot mai rar, îşi găseşte satisfacţia profesională şi socială mai curând la serviciu, sau în cluburi, decât acasă. Locuinţele unor astfel de yuppies parcă sunt camere de hotel nelocuite, comunicarea reală cu familia este aproape nulă. Ei se căsătoresc şi fac copii din ce în ce mai târziu pentru că prioritară este cariera. Copiii lor cresc la after -school şi  parcă nu au părinţi. Uneori timpul petrecut cu propriul copil este din ce în ce mai scurt şi nu de calitate, părinţii au devenit doar furnizori de resurse materiale de creştere. Experimentele în care s-au separat mâncarea de alinare au concluzionat că cel care a câştigat a fost confortul. În plus, mama confortabilă de   pluş, pluş, deşi nu oferea hrană, faţă de cea de sârmă care oferea hrană, prin faptul că era preferată când apărea un pericol, sugera că oferă o anumită siguranţă. ,,Mama - bază sigură” dă curajul şi confortul copilului pentru ca ulterior să se aventureze în ex plorarea mediului. Factorii de mediu influenţează dezvoltarea emoţională declanşând mecanisme genetice şi biochimice (Harlow H. F., 1958, p.673 – 685; 685; Suomi S., 1991). Totuşi scorurile prea scăzute sau prea înalte ale coeziunii între membrii familiei pot fi la fel de dăunătoare.  Din perspectiva creştină deteriorarea relaţiilor sociale este, o consecinţa imediată a dizolvării familiei, proces care se petrece atunci când familia nu mai este unifi cată de aceeaşi credinţă şi nici însufleţită de iubire (62 –  Matei  Matei 24, 7, 12; 62  –  Marcu 13, 8 şi 12).  4.4.  Funcţia sexual-reproductivă . Funcţia biologică şi sanitară a familiei sau funcţia sexuală şi reproductivă ,,constă în satisfacerea cerinţelor şi necesităţilor sexuale ale partenerilor cuplului conjugal, procrearea copiilor şi asigurarea necesităţilor igienico -sanitare de dezvoltare biologică normală a tuturor membrilor familiei”(Voinea, 1993, p. 45). a) Componenta igienico-sanitară vizează asigurarea stări de sănătate a membrilor familiei, a igienei alimentaţiei şi locuinţei (instalaţii sanitare, baie, canalizare sau alte forme de colectare a apelor uzate). b) Componenta sexuală. ,,Spre deosebire de animal, la care nu există o distincţie clară între actul procreării şi senzaţia de plăcere, la om voluptatea poat e constitui un scop în sine al conduitei Abstinenţa sexuale, separat de finalitatea sa biologică’’ (Rădulescu,  1996, voluntară , renunţarea la satisfacţia sexuală nu p.7). are consecinţe grave dar individul capătă unele caracteristici. Are loc o interiorizare a afectivităţii, o redistribuire a energiei  

11

 

spre experimentarea unor diete, spre preocupări uneori exagerate legate de boli, sau au loc sublimări cum este cazul călugărilor a căror scop existenţial rămâne iubirea de Dumnezeu. Primul semn al activităţii testiculelor la pubertate sunt poluţiile, eliminări de spermă nocturne. Poluţiile pot apare şi la persoane adulte care nu au activitate sexuală, după abstinenţa  prelungită, în urma unor visuri erotice ş.a. Practic  la sfârşitul pubertăţii după menarhă,  organele genitale permit reproducerea la femeie. Perechea de adolescenţi care nu şi -a început activitatea sexuală caută să-şi provoace plăcerea sexuală reciprocă printr -o serie de acţiuni excitante, fără contact sexual, care poartă denumirea de  petting   ce nu trebuie confundat cu preludiul. Se evidenţiază o psihologie diferită sexelor privind debutul sexual.  - Băiatul doreşte relaţii sexuale datorită erecţiilor frecvente, curiozităţii, dorinţei de a dovedi  bărbăţia fapt pentru pentru care vrea m mai ai multe partenere sexua sexuale le fără implicare sen sentimentală. timentală. - Fata tinde să-şi înceapă viaţa sexuală când se îndrăgosteşte oferindu -se ca semn al iubiri pentru  partener şi pentru pentru a-i demonstra că este femeie. Se recomandă fetelor începerea vieţii sexuale în jurul vârstei de 2 0 de ani deoarece mai devreme mucoasa colului uterin nu este maturizată, riscul de cancer de col uterin fiind de două ori mai ridicat. Conceperea unui copil cu partenera soţie este una din cele mai mari bucurii ale omului dacă are loc la momentul optim din punct  punct biologic şi şi social. Riscurile procreării de timpuriu pot fi: -  dezvoltarea insuficientă a fătului ca urmare a dimensiunilor încă reduse ale uterului, -  cancer de col uterin, deoarece mucoasa se maturizează în jurul vârstei de 20 de ani, -  risc de avort şi de naşteri premature, -  educaţie şi creştere inadecvată ca urmare a insuficientei maturizări psihice a fetei şi a tatălui (în majoritatea cazurilor însuşi un copil), şi a lipsei veniturilor, -  abandonul şcolar  (Rada  (Rada C., 2009elb). c) Componenta reproductivă. Deşi nu obligatoriu, locul preponderent al reproducerii este familia întemeiată pe căsătorie. Maternitatea a fost considerată de sociologi, demografi, medici, oameni de stat ca o funcţie socială prin protecţia căreia naţiunile îşi asigură puterea numerică şi valoarea calitativă a descendenţilor. La greci şi la romani gravidele erau menajate fizic şi psihic, maltratarea unei femei gravide era pedepsită cu moartea, în cazul în care o femeie gravidă săvârşea o infracţiune, judecarea ei era amânată  după naştere. Încă din antichitate existau instituţii pentru adăpostul gravidelor şi mamelor cu copii lipsite de mijloace. În Evul Mediu aceste instituţii s -au dezvoltat. Sunt de remarcat organismele confesionale ortodoxe, evanghelice, catolice, care au avut meritul de a oferi adăpost şi orienta profesional mamele aflate în dificultate. În perioada interbelică se vorbea de profesiunea de mamă, obiectivul fundamental al vieţii femeii fiind considerat maternitatea, evidenţiindu-se necesitatea pregătirii femeii printr-o adevărată calificare pentru această menire. În prezent asistăm la următoarele fenomene: -  scăderea ratei nupţialităţii cu afectarea natalităţii, -   preocuparea partenerilor partenerilor pentru relaţiile eemoţional moţional-afective şi calitatea vieţii de familie,  -  scăderea rolului averii, numelui, rangului social la căsătorire şi procreaţie, -  modificarea rolului copiilor, creşterea importanţei acordate calităţii descendenţilor,  -  controlul fecundităţii. S-a trecut de la familia axată pe copii, caracteristică societăţii tradiţionale, la familia axată  pe adulţi, caracteristică societăţii s ocietăţii moderne, la modul de viaţă fără copii. Dorinţa de avea urmaşi nu mai este o motivaţie atât de importantă pentru căsătorie. Între cele două recensăminte din 1992 şi 2002 a crescut ponderea gospodăriilor cu un copil şi fără copii şi a scăzut a celor cu 2 sau mai mulţi copii. Gospodăriile cu 3 copii, cu 4 copii şi peste deţin cea În maiRomânia, mare pondere în mediul   decembrie 1989 care permite avortul şi utilizarea Decretul Legerural. nr.1/26 legală a mijloacelor de contracepţie moderne determină o scădere considerabilă a ratei avorturilor şi  

12

 

generează într -un singur an o scădere a sporului natural la 3‰ pe seama scăderii ratei natalităţii de la 16‰ la 13,6‰, rata deceselor menţinându-se constantă (10,6‰). Din 1992 sporul natural devine negativ (-0,2). Până în 2005 sporul natural creşte în valoare negativă. Rata generală de fertilitate scade în perioada 1989-2004 cu 42,08% (de la 66,3‰ la 38,4‰). Într -o -o perioada de 16 ani (19892004) ratele de fertilitate scad în medie la toate grupele de vârstă cu 1,72. În structură însă cea mai mare scădere s-a produs la grupa de vârstă 20-24 ani unde rata fertilităţii a scăzut cu 2,19   (INS, 2010). Cu toate acestea în comparaţie cu spaţiul Vest Eur opean, opean, fertilitatea românească rămâne una timpurie, valorile cele mai mari înregistrându-se la grupele de vârstă 25 -29 şi 20-24 ani cu tendinţa de egalizare a ratei fertilităţii la aceste grupe.  Convenţional mişcarea naturală a populaţiei nu cuprinde numai naşterile şi decesele fiind incluse de asemenea căsătoriile şi divorţurile având în vedere incidenţa pe care o au acestea asupra familiei. Am selecţionat selecţionat ratele de m mişcare işcare naturală a populaţiei din perioada 1930-2004 la anii în care s-au luat măsuri legislative cu influenţă asupra funcţiilor familiei. Supunem analizei variabilele născuţi vii, decese, spor natural, căsătorii, divorţuri, născuţi morţi, şi analizăm corelaţiile semnificative statistic între acestea pe cei 31 ani selecţionaţi s elecţionaţi din perioada 1930-2004. Sporul natural nu corelează cu numărul total de decese după cum probabil ne-am aştepta. Deci sporul natural este influenţat de nupţialitate şi natalitate.  Numărul de divorţuri corelează negativ semnificativ statistic (p