SFANTUL NIL Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul "Minunile, vedeniile, cuvintele Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul"

Q)

-Q) fantul Nil este cunoscut de multa vreme credincio~ilor din intreaga Ortodoxie. intre istorisirile despre raul de mir izvorat de moa~tele cuviosului ~i ~ocantele profetii pe care le cuprind scrierile lui, interesul pentru acest repe~' al istoriei Sfantului Munte nu a facut decat sa creasca odata cu trecerea secolelor. Aceasta carte, care cuprinde cuvintele, vedeniile ~i prorociile Sfa.ntului Nil, ca ~i istorisiri despre minunile lui, '•lU este o culegere de revelatii senzationale pentru amatorii de interpretari ~i avertismente in registrul apocaliptic, nici o ,destainuire zguduitoare" despre vreo ,numaratoare inversa" marcata de accidente nucleare, conspiratii bancar-corporatiste, asteroizi ~i politici dictatoriale, ci o marturie vie despre primejdiile din calea spre mantuire. 0 certare a neghiobiei, a fatarniciei ~i a minciunii. 0 calauzire Ia adevar ~i Ia paza mintii. Un semn al veacului de acum despre imparatia lui Dumnezeu ~i veacul ce va sa fie, pentru cititorul cu intelegerea neintunecata.

S

~

c

·>

FANTUL

~ IL

::J

u

• Q)

c

Q)

"'0 Q)

>

Minunile

Q)

•

•

c ::J

c

~

Vedeniile

• Cuvintele Preacuviosului parintelui nostru

NIL www.sophla.ro

]ili~UJI[i

60

2 )00

lzvoratorul de Mir Cavsocalivitul

INTRU SLAVA PREASFINTEl TREIMI

MANUSCRIPT

In care se cuprind: Minunile, vedeniile ~i cuvintele Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvortitorul de Mir, Cavsocalivitul, din Sftintul Munte Athas, prescrisa la anul1916, In Colciu, Chilia Sftintului Gheorghe

Minunile, vedeniile ;;i cuvintele Preacuviosului parintelui nostru NIL Izvora.torul de Mir, Cavsocalivitul

Edifia de fafif reproduce manuscrisul de la anul1916, din Colciu, Chilia Sfiintului Gheorghe, Sfiintul Munte Athas

Bucure~ti

Multumiri Aceasta editie a fost 'intocmita cu blagoslovenia, sprijinul ~i rugaciunile ob~tei monahilor ~?i fratilor de Ia Chilia Colciului, cu hramul Sfiintul Gheorghe, de Ia Sfiintul Munte al Athosului, carora le mulfumim cu toatd dragostea. Se 'inchina acest volum amintirii $i pomenirii parintelui Dionisie Ignat de Ia Colciu.

Coperta: Madalina Radan

© Editura Sophia, pentru prezenta editie

Descrierea C}P a Bibliotecii Na(ionale a Romaniei NIL IZVORATORUL DEMIR, sfilnt M~nuniile, ve?eniile §i c~v~ntele preacuviosului piirintelui nostru Nil lzvoratorul de Mu, Cavsocahvttul I Sfilntul Nil lzvoratorul de Mir.- Bucure§ti· Editura Sophia, 2011 · Ed. de fata reproduce manuscrisul de Ia 1916, din Colciu, Chilia Sfantului Gheorghe. ISBN 978-973-136-278-6 235.3 Nil Izvoriitorul de Mir 929 Nillzvoriltorul de Mir

Cuv.ANT INAINTE

Editia de fata urmare~te textul manuscrisului romanesc ,in care se cuprind: Minunile, vedeniile §i cuvintele Preacuviasului piirintelui nastru Nil Izvariitarul de Mir Cavsocalivitul din Sfiintul Munte Athas, prescrisii Ia anul 1916, in Calciu, Chilia Sfiintului Gheorghe". Manuscrisul este, !a randul sau, o transliterare a unei versiuni mai vechi, In alfabet chirilic, din a doua jumatate a secolului a! XIX-Iea, aflata odinioara in biblioteca Schitului Romanesc Prodromu, pe care am avut ocazia sa o consul tam !a Colciu. Puteti a~adar nota ca originalele textelor de referinta ~i-au schimbat sala~ul lntre ele: manuscrisul aflat astazi !a Prodromu este eel originar din Colciu, in vreme ce versiunea prodromita se afla In biblioteca Chiliei Sfantului Gheorghe. 0 verificare suplimentara a acestor traduceri romane~ti este ~i dactilograma din ,A nul Miintuirei 1935, Martie in 29 de zile, Orthadoxul Calendar", ,cares-au prescris in Sf Skit Pustnicesc al Sfiintului Marelui Vasilie, din acest Sf Munte al Athanului", de catre monahul Arsenie Cottea. Despre viata Sfilntului Nil Athonitul, Izvoriltorul de mir, praznuit de Ortodoxie !a 12 noiembrie, aflam putine lucruri din sinaxar. Daca manuscrisele aghiorite ale Profepilor spun ca sfantul a trait lntre anii 1612 ('i 1692, mineele de astazi arata ca el s-a savat§it catre Domnulln anul 1651.

Acest Sfiint Nil s-a niiscut in Grecia, intr-un sat numit dupii Sfiintul Petru, din diaceza Zakoneia. A fast crescut de unchiul siiu, ieromonahul Macarie. La viirsta biirbiifiei, a fast tuns in manahism ~i apai a ajuns, Ia riindul siiu, preot. 7

Cuvlint fnainte

Ciiutfind lupta cea bunii, cei doi au mers Ia Sjfintul Munte Athas, §i acolo s-au a$ezat pustnice$te Ia un lac ce se numea ,Pietrele Sfinte". Dupii plecarea Ia Domnul a unchiului situ, Sjfintul Nil s-a nevoit pfinii la capiitul zi/elor lui intr-o pe$ferii a muntelui. Din sfintele lui moa§te a izvorfit §uvoi de mir, care curgea din vfirjul acelui munte §i se viirsa in mare. Aceastii minune nemaiviizutii a adus Ia acelloc oameni greu bolnavi de pretutindeni. Mu~imea lor a tulburat lini§tea unuia dintre ucenicii Sjfintului Nil, iar rugandu-se acesta Sjfintului, mirul a incetat pe datil sii mai curgii. Dezvilluirile facute de Sfantul Nil monahului aghiorit Theofan au insotit vremea descoperirii sfintelor sale moa~te din anul 1815, praznuita la 7 mai. Pentru capva ani inainte ~i dupa aceasta intamplare minunata, monahii athoniti au avut parte de o parta~ie extraordinarii cu Sfantul Nil, ca de o calauza duhovniceasca intre veacurile marilor caderi ;;i incercari din Sfantul Munte Athos. Exista un rost lamurit a! acestor aratari a Sfantului Nil, care incerca astfel sa intareasca pe ,eel ce intelege" pentru urgiile care urmau sa se abata asupra ob~tei: profetiile sale sunt un indreptar esenpal pentru monahul aghiorit. De~i cuvintele taioase ale Sfantului Nil au fost mai degraba nepopulare pentru unii starep (, indumnezeitii in barbii", despre care eytim ca au ridicat ,riizboi ciitre Sjfintul Nil, c~ numele Sjfintului nu vrea sii-l audit"), aceasta carte a circulat in manuscris pret de doua sute de ani, iar unele profe}ii sunt astazi cunoscute de toti athonipi. Un exemplu este pasajul referitor Ia sfarsitul vietii monahale din Sfantul Munte, pus in rela}ie cu icoana M~icii Do~­ nului ,Portarita", din manastirea Ivirului: 0, Preacuvio§ilor piirinfi! fntfii are sii se cliiteascii miiniistirea unde se

ajlii icoana pufinil vreme. $i aceasta insemneazil ell a sii simteascii nesimtirea, cii o sii piece piizitoarea ei, care a piizit-o pfinii acum. ' ' (. .. ) $i Athonul a sii trozneascii infrico§at §i o sii scoatii sunet sub fire. $i cind a sii iasii icoana Stiipfinei noastre Niisciitoarei de Dumnezeu, o sii se facii semn infrico§at §i incutremurat, cii o sii se intoarcii toate bisericile din munte spre petrecerea fmpiiriitesei, intru plecarea mfintuirii. (... ) Aceasta sii se §tie: cii in cfitii vreme se aflii icoana Maicii Domnului in muntele acesta, sii nu indriizneascil cineva sa fuga de aici din munte, pentru cii celor ce vor jugi a sii le vinii osfinda sujleteascii §i trupeascii. Jar de va 8

Cuviint fnainte

jugi icoana Maicii lui Dumnezeu din muntele acesta, atunci vii ducefi §i voi oriunde vefi voi, numai fiigiiduinfele sii le piizifi ori§iunde vii vefi ajla. Cum poate fi pregatit cititorul de azi pentru!ntalnirea cu Profepile Sfanti.llui Nil Athonitul? Exista oare o reteta care sa ofere cititorului din mileniul al treilea dupa Hristos o legatura cu lumea in care aceste scrieri aveau rostullor deplin? Poate ca una din condipile necesare este ca cititorul sa fie dreptcredincios. Asta fiindca efortul de acomodare pe care un strain ar trebui sa il faca pentru a injgheba o punte catre lumea Sfantului Munte din veacul a! XIX-lea ar secatui probabillntelegerea lntalnirii propriu-zise cu monahii acelui veac ;;i incercarile lor. Din pacate, nici ortodoqii zilelor noastre nu sunt lipsiti de aceasta sleire a priceperii: recursulla trecutul patristic ;;i Tradipe este adesea formal, ca 9i cum singura valoare a acestei relapi este asigurarea unei genealogii glorioase. Un autor contemporan, Arthur Williamson', descrie acest fenomen, in Apus, intr-o singura fraza: ,Cautarea unui pedigree confesional ~i a legitimitapi doctrinare a ~ters pur 9i simplu perceppa complexitatii generapilor de odinioara ~i a saracit capacitatea noastra de a intelege dinamica ~i resorturile vremurilor de atunci." Nu e mai putin adevarat ca exista un duh de risipire a! teologiei de azi, care invita lao imersiune completa intr-un nor de arabescuri :;;i detalii care oculteaza la fel de bine rostul mantuitor a! Bisericii ~i mo~tenirea sa de sange. Aceasta stare de indepartare de noima radacinilor duhovnice~ti, interpretata drept racire, lenevie, impietrire, apostazie, perplexitate, mandrie sau ignoranta, poate trece drept un semn al vremurilor. Intr-o spirala a caderii duhovnice~ti, neputinta de a intelege semnele este un semn in sine. Sfantul Nil descrie aceasta cheie soteriologica astfel: "pentru aceea zic ca nesimprea 0 sa simteasca, dar 'intelegerea 0 sa se lntunece ~i nu 0 sa cunoasca ca se duce mantuirea din intunecarea celor pamantegti." De~i poate trece drept o piesa de senzatie pentru colec\ionarii de interpretari si avertismente in registre apocaliptice, cartea de fata nu reprezinta marturia athonita a vreunei numaratori inverse marcate de accidente nucleare, conspiratii bancaro-corporatiste, asteroizi 1

Apocalypse then: prophecy and the making of the modern world, Praeger, 2008.

9

Cuvilnt lnainte

;;i politici dictatoriale. Pentru monahul athonit de astazi 9i de acum doua sute de ani, semnele sfan;;itului nu se citesc numai In zvarcolirea patimilor lumii, ci mai cu seama in incercarile din ob9tea din Gradina Maicii Domnului. Dimpreuna cu monahul aghiorit Theofan, primim in Profetiile Sfantului Nil Athonitulo marturie frateasca despre pericolele din calea spre mantuire. 0 certare pentru neghiobie, instrainare 9i minciuna. 0 indreptare Ia adevar 9i pazirea min pi. Un semn a! veacului de acum, cititorului cu intelegerea neintunecatii. Gheorghe Vanau

DIN CARTEA MANUSCRIPT A CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU

NIL IzvoRATORUL DEMIR, CAVSOCALIVITUL, DIN SFANTUL MuNTE ATHOS

CAP1

Viata §i minunile !}i vedeniile Sfantului Nil, cum urmeazii: Cuviosul parintele nostru Nil a fost pe Ia anul facerii lumii 7103, iar de Ia Hristos 1612. $i a adormit Ia anul1692, Ia o chilie situata pe o stanca aproape de Schitul Cavsocalivia1, in Sfantul Munte Athos. Sub care era o pe§tera in coastele standi, pe Ia jumatate, in care a vie\Uit gi a adormit sfantul, §i din sfintele moagte a izvorat mir cu minune. $i de aceea s-a numit ,izvorator de mir". Iar pe Ia anul 1813 au lnceput jefuirile dinspre talhari In muntele acesta. $i era primejdie mare de la silnicii albanezi, pentru pacatele noastre, mai lnainte de zavera2 care a fost la anul 1821. Aceasta urgie vazand-o Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu §i purtand grija pentru calugarii cei din Muntele Athos, a trimis pe robul sau, pe Cuviosul parintele nostru Nil, izvoratorul de mir. $i s-a aratat in multe chipuri la un monah anume: Theofan, pe care 1-a vindecat de o patima cumplita. De !a anul 1813 pana la 1819, cate rautati erau sa se intample i-a . aratat cu vedenii, prin care lndemna pe monahi la pocainta. $i pricina pentru care s-a aratat lui Theofan se va cunoa§te din cele ce se vor zice:

inceputul ariitiirilor Sfantului ciitre Theofan robitul Acest Theofan a venit In Sfantul Munte Ia anul1805. $i s-a stabilit In Schitul Cavsocalivia gi s-a facut calugar rasofor, §i de aici pie1 Cavsocalivia (colibe arse)- denumire data dupa Sf. Maxim Cavsocalivitul (sec. al XlV-lea), care avea obiceiul sa-~i schimbe locul de ~edere ~i sa dea foe, dupa fiecare mutare, vechii coli be pe care o parasea. Pe acest loc, Cuviosul Acachie (sec. al XVII-lea) a lntemeiat schitul cu acest nume. 2 Nume dat revolu\iei organizate de greci In 18211mpotriva stapanirii turce~ti.

13

Mbtunile, vede1ziile $i cuvintele

cand, s-a dus la Mamlstirea Rusicon 1, ~ide acolo !-au trimis Ia Metoc~l Manastirii af~ra, unde a suferit ispite suflete~ti §i trupe~ti. $i a§a, dm slobozirea lUI Dumnezeu, diavolul, vazandu-1 cazut, a intrat intr-!nsul, §i se indracea, §i viind iara~i inapoi §i neafliind tamaduire, s-a dus In tara lui, la Nazianz, in Capadochia. $i acolo s-a tamaduit de Ia un cucernic preot. Unde in urma iara§i a cazut in alte ispite, pentru aceea a venit iara~i in Sfantul Munte, §i neputand sa vietuiasca cu staret sau cu altcineva lmpreuna, pentru ca nu-l primea nimeni, se afla in mare nedumerire.

Intr~u~a d~n z31e s-a dus pri.mprejurul Schitului Cavsocalivia, pe Ia semanatun, sa adune burmeni de mancare ce se numesc molotru2. $i acolo a gasit o coliba veche, langa care a vazut stand un ba:ran necunoscut (acesta era Sfantul Nil). $i inchinandu-se, au vorbit 1mpreuna. Iar Theofan a intrat ]n colibii §i se uita. $i Ji zice batranul: ,Ce te u~p;, D.e. v~ie§ti sa :ietuie§ti aici, eu voi purta grija pentru cele de nevme. $IIe§md afara Sfantul, s-a fiicut nevazut. Iar Theofan I-a ciiutat sa-l afle §i nu 1-a gasit, fara numai simtea o bucurie in inima ' lui. $i s-a hotarat sa ramana acolo. $i curapnd coliba §i locul, a ramas, aducandu-§i cele spre hrana de ~a _:;c:U t cu osteneala. Odata, aducand apa, a vazut pe unii din frati facand drum ma1 de-a dreptul ciitre coliba §i §i-a ad us aminte de c~van.tul Sfantului, care s-a fagaduit ca ii poarta grija de cele de nevme. $1 aga §edea in acea coliba, lucrand la fesuri. . Pe ~r:na a voit sa invete linguri, fiind fiira capital, ;;is-a dus la Chiha Spam1or, unde este pegtera Sfantului. $i aco1o invata. Iar intr-una din ~ile unu.1 di~ frati 1-a 1ovit peste spate, iar el 1-a b1e~temat pe dansui §I numa1decat 1-a tulburat dracul, ca §i mai inainte, §i 1-a muneit trei saptamani neineetat, §i, ducandu-se la coliba lui, §edea acolo. Iar intr-o noapte 1-a scuturat dracu1 §i dupa aceea §i-a venit intru sinegi, §i sculandu-se la al treilea ceas din noapte, vede ca se lumina locul §i vedea oameni inarmati cu sabii ~i cu sulite, avandu-§i fetele lnfocate §i, alergand asupra lui, 1-au prins. Iar eel mai mare all~r §edea la alt Joe. $i poruncea sa-l bata tare, §i ei tarandu-1 de picioare

~ Num: s~b car: ~ai :ste cu~o"scuta m5n5stirea ruseasca Sf3ntu1 Pantelimon, , Planta du; ~am1ha mararu!UI, mtrebuin(ata atilt pentru efectele ei terapeutice, cat ~1 ca aroma m ahmentatJe.

14

P1·eacuviosului piirintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul

§i zdrobindu-1 prin pietre, iar altii cu pietre Iovindu-1. $i Theofan zi-

cea numai: ,Amin!" Iar dracii ziceau caire dansul: ,Tu te-ai fagaduit catre noi unele, §i acum faci altele?" Iar mai-marele lor zicea sa-l aduca catre dansul, ;;i il tarau ea sa-l ducii. $i vazand Theofan ea o parte dintr-ln§ii fug in sus, iar a! pi In jos, §i aceia care II tarau 1-au lasat §i au fugit, sculiindu-se, a vazut pe Sfantul in chipul unui monah, anume Ignatie Mitilineul din Cavsocalivia, dar n-a priceput ca este Sfantul. Iar eel vazut era ea §i cum de !a pescuit ar fi venit. $i luand indrazneala Theofan, a alergat sa inchida uga §i sa urmeze dupa dansul. Atunci au aruncat dracii cu pietre §i !-au ranit de moarte Ia o coasta, iar el, lasand u;;a deschisa, a alergat in urma lui, §i neputand sa-l ajunga, numaidecat a ajuns la intaia coliba a schitului, unde Sfantul s-a facut nevazut. Iar Theafan a intrat in coliba popii Timothei, neputand sa mai vorbeasca de durerea ranilor. $i zaciind tara suflare, dupa Utrenie a adormit. $i vede in vis cii era !a coliba lui :;;i i se parea ea venind eel mai sus zis Ignatie, ii zice: ,Bine ai facut de ai deschis Iocul acesta!", aratand :;;i gradina. Iar el a zis: ,,n pustia aceasta ce bine sa fie?" Sfantul i-a zis: ,Decat mine mai pustnicit nu e§ti." Theofan a zis: ,Bine ar fi fast de nu a:;; fi avut aceasta draceasea suparare." , Atunci Sfantul, intinzandu-:;;i mana, 1-a binecuvantat zicand: ,In numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa nu te mai supere diavolul pana !a sfar:;;it!" Iar el a raspuns :;;i a zis: ,Atatea rugaciuni mi-au faeut preopi cu atatea sfinte moa§te, :;;i nu m-am vindecat. $i acum binecuvantarea lui Ignatie o sa rna tamaduiasca?" Ne:;;tiind ca este Sfantul Nil, care graia cu el, a zambit. $i vatamatura lui Theofan se vedea ie:;;ita mult. Ii zice Sfantul: ,Nu rade, ticaloase, ca te-ai vindecat de dracut dar vatamatura sa-ti ramana, ca sa ura:;;ti paeatele! Insa sa ai rabdare, ca mult ai sate ispite§ti de Ia oameni §ide Ia draci." $i dupa acestea s-a pornit sa se duca, zicand: ,Blagoslove§te!" Iar el i se parea ca a ie§it impreuna cu dansul pana in gradina. Sfantul i-a zis: "Bine ai facu t de ai curapt pana aici, mai mult lac nu-p trebuie!" El a zis: ,Parintii rna indeamna sa curatesc mai mult, dar eu nu am vrut." I-a zis Sfantul: ,Am auzit §i eu, insa rabdare!" Dupa aceasta ii zice Sfantul: ,Sa vii cateodata sa maturi casa mea §i sa-mi aprinzi candela, pentru ca am imbatranit :;;i nu mai pot." Iar el i-a zis: ,Tu

15

Minunile, vedeniile ?i cuvintele

atatia ucenici ai, §i vrei sii te slujesc eu?" Sfantul i-a zis: ,Acegtia s-au dat Ia cele vremelnice §i nu mii slujesc." Iarii§i li zice Sfantul: ,Ai riibdare, Dumnezeu o sii vindece viitiimiitura tal" Iar el nu credea. $i i-a zis Sfantul: ,Aceastii necredintii a ta mult te vatiimii pe tine, ticiiloase. Cii are sii se tiimiiduiascii §i aceastii viitiimiiturii. Iar de vei riimane in necredinta ta, indoit vei piitimi. Nu mii socoti cii sunt Ignatie, precum ti se pare tie, ci eu sunt Nil, §i locuinta mea este Ia Caravastas" (cii aga se numegte Iocul acela mai jos de Pe§tera Sfantului). $i acestea zicand, se piirea cii merge spre schit, iar Theofan spre coliba lui. $i a§a s-a degteptat. $i o, minunel S-a aflat siiniitos de viitiimiiturii §i de !ndriicire §i de toate riinile. $i era plin de veselie. $i sculandu-se a spus minunea fratilor §i toate cele ce a viizut. Iar ei, auzind, sliiveau pe Dumnezeu §i multumeau Sfantului. $i luand degraba Theofan lumaniiri, tiimaie §i untdelemn, s-a dus Ia pe§tera Sfantului. $i miiturand a prins candela §i lumaniirile §i pe urma a curiitit §i drumul Pe§terii. $i venea in toate sambetele de ~prindea candela §i lumanarile. $ide atunci veneau fratii cu preot §I fiiceau Sfanta Liturghie, ca pana atunci nu se duceau piirintii, fiindca era locul prapastios, §i nici la pomenirea Sfantului nu se duceau, §i pentru aceea Sfantul se jeluia. Iar dupa o vreme lui Theofan, mancand §i band peste masura Ia coliba lui, i-a venit riizboi trupesc. $i ie§ind sa adune molotru, cand s-a lntors a gasit pe Sfantulla colibii, iara§i in chipullui Ignatie. $i 1-a intrebat: ,Unde ai fost?" El a zis: ,La molotru, fiindcii o sa iau me§teri sa sfar§esc zidul gradinii." $i intrand in colibii, a intrat §i Sfantul §i s-a lnchinat Ia icoana Maicii Domnului care era acolo, facandu-§i cruce. $i pe urmii a §ezut pe un scaun §i i-a zis lui Theofan aratand cu degetul icoana Nasciitoarei de Dumnezeu: ,Pe aceastii Doamnii sii o ai cu sineti totdeauna §i aceasta va fi iconomisitoarel." Pe urma, vazand instrumentele pentru linguri, ii zice: ,Nu mai cauta alta rucodelie2, tine pe cea a parintilor din schit, §i cat poti in' Purtatoare de grija; de Ia cuvantul iconom (In romane~te econom), monahul care se ocupa de administrarea manastirii. 2 Lucru de mana, lndeletnicire specifid\ monahilor de sine statatori de ~o~fec(ionare. a unor obiecte de uz casnic (linguri de lemn, donite, CO$uri, rogoJini etc.~ ~I Obiecte de CU]t (Iconite, matanii, pictura, ScuJptura), din vanzarea ca-

rora se mtretm.

16

Preawviosului piirintelui uostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

franeaza-te de vin, de pe§te §ide cele lnsufle}ite, §i sa sfar§e§ti zidul gradinii degraba, ca 0 sa te ispitegti tare peste 0 saptamana, in ceasul a! §aptelea din noapte. Insa sa ai rabdare, ca o sa se adune pacatele tale cele de moarte §i o sii curga sange din nasul tiiu ca un izvor, §i o sate ispite;;ti de ganduri atata cat nu tis-a mai In tam plat tie alta data In toata viata ta, §i sa nu ie§i din sfatuirea duhovnicului." Atunci Theofan i-a zis: ,Nu cumva e§ti Sfantul Nil?" Iar Sfantul a raspuns: ,Tu ai zis." $i indata s-a facut nevazut. Dupa ce au trecut cinci zile, s-a sfar§it zidul gradinii. $i Ia miezul noptii a auzit un glas de pisicii, iar el, socotind cii o fi venit vreun motan (martan) de Ia schit, a vrut sa deschidii U§a, §i cum a pus mana Ia U§ii, aude glas de magari, de caini §i de camile cu multa siilbiiticie. Atunci nu a deschis, ci a cazut cu frica pe patullui §i pe urma a auzit tulburare multa ~i vorba de oameni in limba turceasca, care zicea: ,Ce stati? Unde este ace! in§elator?" Iar altul zicea: Jnauntru este!'' $i iara§i: ,Ce stati dar §i nu-l scoateti afara?" $i numaidecat acei diavoli au stricat fereastra, §i cautand inauntru au zis: ,Cum sa intram, ca este un osta~ imparatesc inauntru?" ,$i daca este, ce are sane facii? Eu datoria mea o cer sa mi-o dea el!" $i a strigat: ,Stricati coliba gi-l scoateti afara!" $i lndatii au rupt coltul casei ~i 1-au aruncat jos, §i atilt aruncau placile, !neat toata casa se cutremura. Iar lui Theofan, inspiiimantandu-se de frica, ca sa nu-l zdrobeasca casa, i s-au tulburat creierii §i a inceput sa-i curga sange din nas, din stramtorarea inirnii, dupa cuvantul Sfantului. $i atunci a strigat: ,Preasfanta Nascatoare de Durnnezeu, ajuta-mi §i rna mantuie§te! Sfinte Nil, ajutii-mi!" ~i indata s-a auzit glas diniiuntru din colibii, zicand: ,Nu te teme, ticiiloase, aici sunt! Cand faceai faradelegi §i te supuneai lor, atunci nu te temeai, iar acum te temi? Nu te teme, iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gre§e§ti, ca sii nu-ti fie tie ceva mai raul" $i numaidecat au incetat dracii de a mai strica coliba §i au tacut. $i linigtindu-se, Theofan a adormit. Iar dimineata a venit in schit §i a spus cele ce i s-au !ntamplat. $i au venit parintii de au vazut surpatura colibei ~i sangele, §i au crezut cele spuse de el. Altadata sapa Theofan sub o piatra mare. A auzit glas zicandu-i: ,Fugi mai degraba de a colo!" $i ie~ind el sa vadii cine este, indata a cazut piatra §i el a scapat de moarte. 17

Minunile, vedeniile §i cuvintele ,~~\l!lii;til'tVil-'-s:~ faca o sterna' pentru strans apa de ~ieid€~1a pi!irirlti §i var pentru zidit, §i nu i-au dat. Iar lhi degraba a auzit batand In U§a §i un glas zieand: ,Ce vrei sa faci, tidiloase? ;>i nu te paze:;;ti?" ;>i numaidecat dracul s-a prefacut in :;;arpe, zicand: "Eu ;;tiam ce lti trebuie (ie, insa ce sa-p fac?" $i a§a s-a facut nevazut. $i atunci Theofan a cunoscut ca era diavolul §is-a temut foarte. ;>i In urma Theofan a adormit §i s-a vazut ca era In manastire :;;i, prinzandu-1 :;;apte calugari, !-au dus Ia Arhimandritul Natanail. $i el a poruncit de !-au In chis la un Ioc lntunecos, §i in maini §i in picioare i-au pus Ianturi, asemenea §i Ia gat. Iar Theofan, temandu-se, striga. CiHugarii i-au zis: ,Ce te temi? Noi dupa porunca te muncim nici mult nici putin." Theofan a zis: ,Ce v-am fiicut?" Unul ' ' ' dintr-ln§ii zice: Jntreaba pe §tiinta1 ta!" ;>i a:;;a s-au dus. Iar Theofan, ramanand in temnita :;;i cuprins de frica fiind, striga. ;>i trecand pe acolo un batran (acesta era Sfantul Nil), 1-a intrebat: ,Ce aide strigi? $i cine e§ti?" El a raspuns: ,Eu sunt Theofan, §i m-au pus in temnita." Sfantul i-a zis: ,Ce ai facut, de te-au pus in temnita? Ca fara sa gre§easca cineva, nu-l pune in }emnita." El a zis: ,De la poarta m-au rapit ~i m-au pus In temnita." Ii zice Sfantul: ,Ai ceva sa-mi dai sa due Ia Arhimandritul Natanail sate scoata?" El a zis ,Nu am." Sfantul a zis: ,Calugarii bani nu cer; numai trei Iucruri sa paze:;;ti: intaiul, pomenire de rau sa nu ai; a! doilea, sa nu te manii; a! treilea, sa nu mai vii Ia Lavra. Paze§ti aceste trei?" Iar el s-a fagaduit ca le va pazi, numai sa se slobozeasca de acolo. Sfantul 1

Con~tiinta.

25

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

i-a zis: ,Pana cand te vei slobozi nurnai, §i pe urrna le ui (:i. Ins a eu sa fac binele, §i Dumnezeu cunoa§te." $i degraba a scos un foarfece pe care-! avea Ia brau §i a taiat lanturile. $iii zise: ,Urmeaza mie!" Iar else temea sa nu-l vada parin(:ii care 11 inchisesera aici. Sfantul i-a zis: ,Nu te teme!" $i scu!andu-se, a urmat Sfantului. $i au mers pe un drum !at, unde era un pogora§' foarte mult. $i a vazut a colo multime de oameni care murisera mai inainte. $i erau fetele lor negre, §i la stat scur(:i. $i dracii ii intaratau cu mare grabire. $i erau legati unii de par, altii de barba, iar pe al(:ii ii trageau cu carlige defier. $i unii erau legati de gat, care erau preoti, §i ziceau: ,Vai noua, ca cu nevrednicie am slujit, §i acum mergem sa luam plata nevredniciei noastre!" $i unii erau lega(:i de boa§e2. Ace§tia erau calugarii, care ziceau: ,Vai, vai noua, ca am lasat parintii §i rudeniile §i toate averile lumii, §i am venit aici, ca sa ne nevoim sa ajungem Ia savar§irea faptelor bune! Iar noi, ticalo§ii, am cazut in spurcate patimi de tot felul §i am intinat chipul monahicesc nepazindu-ne curatenia trupului, dupa cum ne-am fagaduit!" Altii ziceau: ,Vai noua, ticalo§ilor, ca impar(:ind toate cate aveam in lume, am venit §i ne-am fiicut calugari, §i pe urma am trait in voile noastre cele rele, cu impatimire spre a veri §i cu rapiri; dand cinstea celor trupe§ti, am defiiimat cele suflete§ti! $i acum rautatea noastra ne pogoara intru adanc." Altii ziceau: ,Vai de noi, ca am lasat lumea ca sa ne ostenim in viata monahiceasca pentru mantuirea sufletelor noastre! $i noi, nepriceputii, am uitat fagaduinta noastra. $i ne-am dat Ia zidiri de case mari §i frumoase, ca mirenii, fara a avea nevoie, la gradini §i vii peste masura §i la adunat de bani, §i L-am uitat pe Dumnezeu, fiindca me§te~;ugarnituP drac ne imputernicea genunchii, ca sa putem sa ne ostenim pentru cele de§arte. $i socoteam ca umblam pe calea mantuirii. $i acum acelea toate legaturi §i lanturi ni s-au facut noua §i ne trag in pierzare." Altii ziceau: ,Vai de noi, calugari fatarnici, ca am lasat parul §i barba ca sa ne facem monahi supu§i §i ascultatori, pentru mantui1Coboras.

2 Testicul~.

In viclenii.

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

rea noastra! Iar noi ne spalam capetele §i ne pieptanam, ca sane aratam curati. $i ne me§te§ugeam cu cuvinte fatarnice, ca sa ne aratam oamenilor evlavio;;i §i cuvio§i. $i oamenii ne aveau Ia cinste §i se inchinau noua ca Ia ni§te sfinti. $i precum Adam s-a amagit atunci de Ia §arpe §i a murit suflete§te, a;;a §i noi ne-am amagit, ca §i cum pentru cele dumnezeie§ti am primit sa marhtrisim oameni §i pe urma aratam pacatele lor §iii judecam §iii osandeam. $i acum cu dreapta .judecata a lui Dumnezeu ne pogoram in iad, sa ne muncim pentru faptele noastre." Acestea §i altele mai multe jalnic le ziceau ticalo§ii aceia, tarandu-se de draci in adancul acela. Iar Sfantul, de acolo intorcandu-se, a zis lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i au apucat pe alt drum. $i ajungand Ia un loc, acolo, in mijloc, era ca o sterna acoperita §i avea o fereastra pe care a deschis-o Sfantul. $i se vedea acolo lumina. Pe urma a deschis §i sterna, din care a ie§it fladira de i-a inconjurat. Sfantul zice lui Theofan: ,Uita-te inauntru bine §i nu te teme, dar sa nu mai vii Ia Lavra. Iar de nu vei asculta, in flacara aceasta a sodomitenilor te voi arunca eu singur." $i foarte s-a temut Theofan §i s-a rugat sa nu-l arunce inauntru §i cu juramant s-a intarit sa nu mai vina Ia Lavra. Ii zice Sfantul: ,De vei mai veni, iata osanda ta aici, in groapa aceasta!" $i intreband Theofan ce este acolo, in acea groapa plina cu flacara, Sfantull-a dus Ia gura sternei §i a vazut di era prapastie mare, fierband ca o caldare, §i erau inauntru multime de capete de oameni, §i oase multe de magari §i de caini, adica de-ale sodomitenilor. $i ie§eau glasuri multe, din care auzea The9fan unele zicand: ,Vai noua, iubitorilor de avu(:ii, pomenitorii de rau, mincino§ii, sodomitenii, juratorii, preo(:ii curvari!" $i altele multe. Zice Sfantul iarii§i lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i suindu-se in sus, s-au dus Ia pirg1 §i iara§i 1-a pus in temnita §i in legaturi, zicandu-i: ,$ezi aici, sa rna due !a Natanail sa te iau in cheza§ie, numai sa nu rna ru§inezi !a proisto§i, dupa cum te-ai fagaduit, sa nu mai vii aici!" $i ie§ind Sfantul afara, dupa pupn iara§i a venit. $i-i zice: ,Scoala §i te du!" El i-a zis: ,Cum sa rna scollegat fiind, nu rna vezi?" $i scuturand din maini, s-a dezlegat. $i §i-a venit intru sine 1

26

Turn.

27

Mimmile, vede11iile §i cuvintele

§i a simtit o putoare rea. Mainile qi picioarele lui au fost tinute, trei saptamani n-a putut Iuera rueodea, §i putoarea aeeea n-a ineetat de Ia nasullui multa vreme. CAP4

Pentru aflarea Sfintelor Moaljte ale Sfantului Nil Parinj:ii de Ia Cavsoealivia ~i ai Chiliei Spanilor §tiau din auz ea sunt in peqtera moa§tele Sfantului, dar nu indrazneau sa le eaute, fiindea se povestea din auz eli s-au dus doi ealugari sa sape moaqtele Sfantului §i, sapand, a eazut o piatra de sus §i a sfaramat piciorul unuia, iar eelalalt a alergat Ia manastire sa aduea un mulariu 1 ea sa-l ridiee. In timpul aeela s-a aratat Sfantul fratelui eelui ranit, in ehipul unui ealugar strain, ~i 1-a intrebat ce a patimit. El i-a spus pricina, iar Sfantul, apucand piciorul lui, 1-a tamaduit §i i-a zis: ,Aitadata nici tu, nici altul sa nu veniti sa mai sapati!" $i indata s-a facut nevazut. Iar eel tamaduit a alergat eu bueurie ~i a intalnit pe tovara§ul lui Ia Hair2, venind eu mulariul de Ia manastire, qi i-a spus toate. $i de atunci nu mai indraznea nimeni sa sape moaqtele Sfantului. Dupa vindeearea lui Theofan, din porunea Sfantului ea sa desehida drumulla pe§tera, sa poata sa se dueli cei ee au evlavie pentru sanatatea sufleteasca ~i trupeaseli, unii din frati, auzind de minunile Sfantului, au luat voie de Ia manastire §i au inceput a sapa temelia bisericii ca sa o zideasea, §i acolo s-au aflat proslavitele moaqte ale Sfantului Nil, Ia anul 1815, mai, 7. $i au dat de §tire Ia Lavra, §i au venit doi parin\i de au luat sfintele moa§te §i le-au dus Ia manastire. Numai falca Sfantului, fiindea s-a nevoit acolo, au lasat-o Ia ehilie, iar lui Theofan i-au dat o bueata mica din glezne. $i atunci cu bineeuvantata pricina s-a dus §i Theofan impreuna cu ceilalti, dueand sfintele moa§te Ia Lavra eu tamaieri, cu lumanari aprinse §i cu cantari §i slavoslovii. $i a§a a elilcat porunca Sfantului ~i, ramanand 1:n noaptea aceea in manastire, a doua zi s-a 1:ntors !napoi, insa foarte mult i s-a tulburat inima. $i fiind mangaiat de un 1

Catar, animal de povara folosit In Sfilntul Munte. Zona din Sfantul Munte, de langa Schitul Romanesc Prodromu, In regiunea Vigla, unde a trait Sfantul Nil. 2

28

Preactwiosului pilri11telui uostru Nil IzvoriUorul de Mir, Cavsocalivitul

frate, a luat bucata de moagte, s-a dus !a coliba parintelui Teofilact §i a pus-o acolo. $i el a dimas sa se odihneasca acolo, insa nu putea sa doarma din tulburarea ce o avea. Iar Ia Utrenie a adormit. $i vede pe Sfantul in chipul unui calugar, anume Anania. I se parea lui Theofan ca §i cum venea de Ia Lavra §i Sfantull-a 1:ntalnit'in drum, §i clatinand din cap de trei ori, i-a zis: ,Aceasta este multumirea pentru binele ce ti-am facut, nerecunoscatorule?" Theofan a zis: ,Ce ti-am facut?" Zice Sfantul: ,$i ce 'imi este mai rau decat aceasta, sa ~a gasesc in spurcatele haine ale mirenilor?" (fiindca Theofan, pentru nevoia lui, vanduse putine particele Ia ni§te mireni din sfintele moa§te, §i pentru aceea '11 mustra). Theofan a zis: ,Mi-au spus ca le vor pazi cu cinste." Sfantul zice: ,Altii rna ascund §i tu rna imparti §i te §i tulburi? Nu te-ai fagaduit eli nu vei mai merge !a Lavra? $i sa nu te mai manii?" Theofan, gandindu-se atunci §i socotind eli poate pentru moa§tele Sfantului se jeluie§te §i este scarbit, §i punand metanie, i-a zis: ,Iarta-ma, ca am gre§it!" Sfantul i-a zis: ,Sa-ti fie mila de sufletul tau, ticaloase, §i nu de mine! Sa fii iertat! $i sa fie Darullui Dumnezeu cu particelele moa§telor mele pe care le-ai luat!" $i eliutand Theofan, a vazut pe Sfilntul de-o parte stand go! §i rupt Ia trup §i impartind in dreapta §i in stanga, §i zice: ,Vino sa te adunam!" Iar Sfantul i-a zis: ,Nu sunteti voi pricina imparj:irii mele, ci eu sunt. Deci sa rna adunati §i, !a venirea mea sa mile dati" (adica !a invierea cea de obgte). $i atunci ' ' Sfantul §i-a in tors drumul, iar Theofan a plecat spre schit. $i degteptandu-se, iegea buna mireasma din particica moa§telor Sfilntului. $i umilindu-se, plangea nemangaiat, gi a incetat tulburarea inimii lui, petrecand opt zile in pace. $i fiindca il miluiau unii din parinti pe Theofan, i-au cerut particele din sfintele moagte, §i le-a dat. A dat §i unuia din patria lui, §i altora. Iar Sfilntul s-a aratat in vis lui Theofan, in chipul Arhimandritului Natanail, :;;i i-a cerut bucata aceea ce o avea din moa§tele Sfantului, §i eli-a dat-o. Sfantul i-a zis: ,Unde este cealalta parte?" A zis Theofan: ,Nevoie am avut t;>i am dat-o." Zice Sfantul: ,Pentru ca sale risipe§ti ti le-arn dat, nemultumitorule? $ice nevoie ai avut? V-am zis eu sa ziditi biserica? $i de ati zidit, unde este? Unde este Liturghia? Voi ati facut o negutatorie, §i nu biserica." Iar Theofan a

29

lv1inunile, vedeuiile $i cuvintele

zis: ,Dacii este Sfilntul Nil sfant, sii arate minuni!" Atunci Sfantul i-a zis cu manie: Jncii minuni ceri, nemultumitorule? Putine ai vii, ' zut? Panii acum te-am riibdatindelung, ca sii nu iei tu pedeapsii, dar trebuie ca prin tine sii se intelepteascii ;;i altii. Insii piizegte-te, sii ai min tea intreagii!" $i indatii dupii aceea a vazut un balaur mare de-a stanga Sfantului, care s-a pornit asupra lui. $i el, de fricii, a ciizut din pat jos §i s-a de;;teptat. $i se gandea Ia cele ce a viizut §i, ducandu-se In biserica, a vrut sii vada sfintele moa;;te unde le avea incuiate, cii erau puse 'lntr-o cutiuta §i 'lncuiate !ntr-o ladii. $i deschizand cutia, a giisit bumbacul singur, farii de sfintele moa;;te. $i i-a venit cutremur cinci zile gi nu putea sa doarma de 'lntristare. $i a chemat preotii ;;i i-au fiicut Sfantul Maslu, §i i-a !ncetat cutremurarea §i a adormit putintel, insa toate madularele lui slabeau §i-1 apuca o durere nesuferita, §i-1 tinea cam un sfert de ora. $i intr-o dimineata, Ia bisericii, i-a venit ameteala §i a cazut jos. $i indata i s-a intors mana lui cea stanga inapoi, §i gura i s-a incuiat, §i nu putea sa manance, nici sa bea, nici sa vorbeasca. Iar fratii !-au luat §i !-au dus Ia casa unde primea straini. $i zacea acolo nemi;;cat, ca nu putea sa se mi;;te, dar mintea o avea lntreaga. $i noaptea i-a venit foame ;;i sete, dureri cumplite §i ganduri de deznadajduire atata inciit, vazand acolo un foarfece, 1-a luat sa se injunghie cu el §i, fiind in nedumerire, a adormit. $i in vis i s-a parut ca se afla legat in pirgul Lavrei §i de multii supiirare i;;i manca carnurile. Atunci i s-a aratat Sfantul in chipul unui calugiir, tinand in maini hartie §i ciilimari, §i i-a zis: ,Putin credinciosule, de ce faci acestea? Cape tine te vatami." Eli-a zis: ,Ce sii fac daca nu pot sa rabd?" Sfantul i-a zis: ,;ru e§ti vinovat, ca nici de cuvant nu asculti, nici nu faci rabdare. Eu te-am pus aici, eu te voi §i scoate. $i nu era sa te scot, d numai pentru facerea de bine a celor trei mijlocesc, adicii, cii e§ti indracit, lumina o faci intuneric §i intunericullumina. Insa sa dai in scris aici, sa nu fii lndoit cu cuvantul, altele inauntru §i altele afara. $i a! doilea: sa nu te juri, iar a! treilea: sii nu zid «Poate!» §i «Fie ce o fib. Ca pentru unele ca acestea s-au pus multi in ternnita §i nu s-au mai izbiivit. Cu sfatuire sii fad orice vei face, pentru hrana sa nu te tulburi, ci sii te infranezi. Sa dezlegi sambiita §i duminica, nu §i in alte zile. Cate ti-am rabdat eu §i tu nu cuno§ti! Cand

30

l'reacuviosului piirintelui Hostm Nil Izvoriitaml de Mi1; Cavsocalivitul

e§ti afarii, nu manca multe feluri de bucate. $i pentru fiecare gand du-te Ia duhovnicul tau §i te marturise§te. $i pHite;;te Ia ;;apte preoti sa slujeasca §apte Liturghii. $i sa dai Ia parinti sa traga cate o ata de rugaciuni pentru tine. $i sa nu gande;;ti ca te-ai izbavit de Ia sine, d cu mijlocirea mea!" Iar Theofan a intrebat: ,Cine e;;ti tu?" Sfantul a raspuns: , Eu sunt acela care te-am izbavit din robia diavolului. Iar tu, fiind nemultumitor, ai risipit madularele mele, ca eu dadusem porunca catre ucenicii mei sa nu rna imparta. $i Ilie, iubitul meu, a scris pe o placa §i a pus-o Ia capul meu, pentru cei de pe urma, ca sa §tie. Insa tu sa dai o bucata la kyriako pentru pomenire, §i celelalte doua bucati trimite-le Ia Lavra, §i bucata cea din glezne sa o opre;;ti pentru tine, ;;i falca sa ramana Ia chilie, ca aceste trei sunt iertate1." In timpul cand ii zicea Sfantul acestea, a venit un frate sa ia foe sa tamaieze in kyriako. $i s-a de§teptat Theofan §i multumea Sfantului. $i a impartit Ia parinti pentru ate de inchinaciuni, sa faca pentru el dupa porunca Sfantului. $i a chemat §apte preoti §i i-au facut Sfantul Maslu. Atunci i-a venit un adanc somn §is-a vazut ca era iara§i In pirgul Lavrei. $i gura lui era ca de pore, lunga, §i era legat strans cu lanturi. $i capetele lanturilor erau legate de stalp §i de zid. Mana stanga ii era legata tot de stalp, §i cu dreapta se batea pe sine§i ;;i se muncea. $i era in multii scarba. Apoi a venit un calugar tanar §i i-a dezlegat lanturile ;;i mana. $i alt !ant era legat de gura lui. $i acel tanar il tragea ca pe un pore, §i 1-a scos din pirg. $i erau turd acolo, care ziceau: ,Cum este legat, a§a sa-l spanzuram Ia podullui Vigla!" $i altii ziceau sa-l puna in teapa, iar altii ziceau sa-l turceasca §i sa-l scape, ca sa-i dea cinstea pe care o au ei. Iar lui Theofan, de frica, i se pleca2 gandul. Dar calugarul i-a zis: ,Taci, nu te teme!" $i-l tragea de !ant §i 1-a dus Ia Agheasmatar", inaintea bisericii, §i acolo au stat. $i vede Thcofan ca ie§eau dinlauntrul bisericii raze din Altar, §i se auzeau glasuri preaslavite, §i in pridvorul bisericii a vazut ca stateau calugarii cu multa cucernicie. $i ie§ind unul din biserica (acesta era Sfantul Nil), a ina! tat mana catre Sfantul Altar §i i-a zis lui Theofan: ,lata mila lui Dumnezeu 'Ingaduite. Era 1nclinat sa accepte. 'Cladire vecina cu o biserid\, destinata sfintirii agheasmei. 2

31

Minunile, vedeniile ~; cuvintele

dinauntru!" $i lntinzandu-~i mana spre pridvor catre parinti, a zis: ,Auzi §i mijlocirile cuvio~ilor parinti din afara! lata, §i a mea milostivire rna sile§te, lmpreuna cu sila rugaciunilor parintilor, ca sa te dezleg din legaturile chinuirii!" Atunci degraba s-au dezlegat legaturile lui Theofan §i Sfantul i-a zis: ,Vezi bine, ca alta data nu ne mai vedem, §i fa ceea ce ti-am zis, §i paze§te-te, ca eu am grija trupului tau. Tu ingrije§te-te numai de mantuirea suf!etului tau ~i gate§te-1 sa nu se primejduiasca in ceasul mortii tale." $i a vazutTheofan ca pnea Sfantul acea bucata de moa§te pe care o luase, din care luminau raze §i ie§ea buna mireasma, §i a cerut-o. Dar Sfantul nu i-a dat-o, zicandu-i: ,Tu erai sa te munce§ti 40 de zile §i sa dai rau sfar§it. Insa au avut putere mijlocirile celor trei mijlocitori, ;;i te-ai izbavit. Acum las-o sa stea aici, §i dupa 40 de zile am sa ti-o dau inaintea multor oameni, in ziua duminicii." Atunci Theofan a cerut sa intre In biserica ;;i nu 1-a lasat Sfantu!, zicandu-i: ,Vezi-te pe tine, ca e~ti plin de lntinaciune (ca se vedea tot plin de scarnii')!" Atunci i s-a parut dis-a intors !a schit §i !ndata ~i-a venit lntru sine~i. $i a vazut pe preo\i, §i i s-a deschis gura, §i mana i-a venit !a locul ei, vazandu-1 ;;i preotii, §i elle-a spus cele ce a vazut. $i dupa Maslu desavar§it s-a vindecat de rana aceea. Iar dupa 40 de zile, lntr-o duminica fiind In biserica Ia priveghere in kyriako, Ia 1816, In luna lui februarie, Ia cuvantul eel de !a a treia peasna2, a adormit §i a vazut ca a venit unul de Ia Lavra, cu scrisoare !a schit, §i scria parin\ilor sa trimita pe Theofan !a manastire. $i i se parea ca §i parinpi i-au zis sa se duca, §i el s-a temut, 'insa s-a dus. $i i se parea ca sta Ia Schevofilachion3, lnainte, unde a vazut pe Sfantul Nil in chipullui Macarie de Ia Nea Skiti4 • $i 1-a heretisit", iar Sfantul i-a zis: ,Cum petreci? Ce fac parintii?" $i Theofan a raspuns: ,Cuvio§ia ta §tii, acum nu-ti mai pasa, fiindca ti-ai cumparat painea ;;i e§ti fara de grija." Sfantul a zis: ,Cum nu-mi pasa? Ca eel ce pe tine, eel robit, te-am rascumparat, sunt cain temnita aici." Iar el a zis: ,Macar de-a§ fi fost §i eu In astfel de temnita ca Sfintia 1 Excremente. 'Oda, o parte din canonul Utreniei. 3 Loc special in care se pastreaza obiectele de cult. 4 Noul Schit, aflat Jn vecinatatea Schitului Cavsocalivia. 5 Salutat, felicitat.

32

e.l?rtWC"wiosuli!d' piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mil; Cavsocalivitul

Sfantul a zis: Jn temnita nu sunt, fara numai 'intru atata multirna stramtorez, aducandu-mi aminte de lini§tea mea cea mai di$i iara§i, auzind tulburarile schitiotilor, rna fac in pace." Iar i-a zis: ,Da slava lui Dumnezeu ca te-ai izbavit, fiindca acum nu a.vem petrecere calugareasca §i omenie." Sfantul i-a zis: ,Tor sunt fara numai tu e§ti indaratnic §i pacatosullumii." Iar el a zis: .rta-maI ca toate relele am facut!" Sfantul i-a zis: ,Daca cuno~ti ca II Ia "' ]e-ai filcut, pentru ce judeci pe altii? Fiindcii parintii sunt buni. Insa cum se afla acum?" El a zis: ,Bine." Zice iara§i Sfantul: ,Macar de ar fi fost buni! Insa te in§eli. Ca au intre dan§ii prigoniri ~i nu cauta de datoria lor cea calugareascii, ci numai lncearca mi§carea cerului, invartirea pamantului §i sa inteleaga judecatile lui Dumnezeu. Pana nu deschide cineva rodia, nu gtie de este putreda sau sanatoasa. $i cum o sa inteleaga ei judecarle lui Dumnezeu fara de gre§e~la? Judecator §i prea drept este Dumnezeu, (li nimeni dintre oamem nu poate sa inteleaga adancul judeca\ilor Lui." · Acestea zicand Sfantul, s-a sculat de unde §edea §i i-a zis lui Theofan: ,,Vino Ia biserica, sa-ti dau o bucatii de moa§te, sa o dai dicheului sa o puna !a kyriako. $i 1-a lntrebat de nume pe Theofan, §i daca este calugar sau mirean. Iar el, vazandu-se pe sine ca un mirean, tacea. Ii zice Sfantul: ,Nu vorbe§ti? Sa te porti calugare§te pana la aprilie, §i atunci sa prime§ti Sfanta Schima (fiindca era rasofor). $i sa te numegti Ehmalot, adica robituL $i oricand vei auzi antifonul, adica «Robia Sionului. .. », sa-ti aduci aminte ca te-am rascumparat din cumplita robie a diavolului. $i ia aminte ca altadata sa nu te mai robe~ti!" Iar el a zis: ,Cine o sa rna primeasca? Ca toti rna gonesc." Zice Sfantul: ,$i eu §tiu ca popa Gherasim nu te prime§te." Theofan a zis: ,El este ucenic §i este nestatornic." Zice Sfantul: ,Cel ce are sate ia sub mantie te primegte dupa trei luni, In Duminica Floriilor, numai sa paze§ti poruncile mele." Acestea zicand Sfantul, a ajuns Ia biserica §i a intrat inauntru, iar pe Theofan nu 1-a lasat sa intre. $i dupa ce a ie§it dinauntru, i-a zis clatinand din cap: ,Ce sa va fac? Cii multe particele lipsesc. Aceia care au luat, 'paguba mare au, iar nu folos. Proistogii sunt vinova\i, ca li Iasa sa ia." $i a§a a dat lui Theofan o bucata de moa§te pe care i-o luase ;;i i-a zis: ,Primegte-o gi sao ai Ia coliba ta spre pazii. $i ico33

Minunile, vedeniile $i cuvintele

nomisind-o tu, aceasta te va iconomisi pe tine de toate ce iti trebuie. ~i din alta parte sa nu mai nadajduie§ti!" Pe urma i-a dat §i alta bucata mai mica, ca sa o dea dicheului. Iar Theofan, vazand particica cea mai mica, a strigat: ,Care este a mea?" Sfantul i-a zis: ,Ce strigi §i te tulburi?" Iar eli-a zis: ,Trimite-o cu altul." Ii zice Sfantul: ,Aceasta mai mica bucata da-o Ia kyriako, iar cea mai mare sao ai tu." Iar el, bucurandu-se, zice: ,0 pastrez, §i am §i candela sa aprind." Atunci Sfil.ntull-a intrebat despre pravila lui, cum o face. El a zis: ,Cu atele o 1:mplinesc." Zice Sfantul: ,Cate fad?" El a zis: ,Nu le numar." Ii zice Sfantul: ,77 de ate de inchinaduni sa fad intr-o zi §i intr-o noapte. ~i sa nu la§i sa intre in ~oliba ta baiat fara de barba." El zice: ,Ce sa fac? Cavin de cer apa." Ii zice Sfantul: ,Pune un urdor cu apa afara, sa bea. ~i fere9te-te a vorbi cu oamenii mireni, §i nu-i invata a§a. Sate paze§ti de tulburarea parinplor, ca se smintesc de tine. ~i smere§te-te §i paze§te !nvataturile mele §i nu te teme!" ~i a§a s-a desparpt Theofan, §i venind Ia poarta Lavrei, acolo iara§i i s-a aratat Sfantul!n chipullui Anatolie Doftorul, §i heretisindu-se 1-a intrebat: ,Ce face popa Gherasim?" Iar el a zis: ,Bine." A mai intrebat Sfantul: ,Cum ii este patima? Sa faca cum i-am randuit §i sa nu se teama. ~i sa se pazeasca de Teodorit, ca are ravna1 sataniceasca spre dansul. Iar popa Gherasim se poarta ca vulpea, altele inlauntru §i altele afara. Insa de se va prinde in cursa, o sa traga iara9i Nil. Spune-i sa faca cate i-am zis §i sa nu ridice vointa deasupra lui." ~i zicil.nd acestea, s-au despartit. Iar Theofan, mergand spre schit, s-a de§teptat. ~i a gasit acele doua bucati de moa§te in mana, §i i-a venit mare umilinta, §i plangea nemangaiat, multumind Sfantului. Iar parinpi 11 vedeau pe Theofan ca in vedenia aceea ridica mainile §i striga, §i alte chipuri facea, §i incercand sa-l de§tepte nu puteau. ~i cand §i-a venit intru sine, 1-au 1:ntrebat ce a patimit. Iar elle-a aratat acele doua bucati de sfinte moa§te dintru care ie§ea o buna mireasma, !neat s-a umplut tot locul. ~ile-a povestit toate cate i-a spus Sfantul, §i au cunoscut top ca era adevarata aratarea Sfantului. ~i a dat dicheului acea particica de moa§te, §i el a pus-o in cutie de argint. Iar cealalta particica a oprit-o la sine, spre folosul sufletului. 1

Pofta.

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mi1; Cavsocalivitul

Popa Dionisie de Ia Chilia Spanilo1~ fiindca nu credea dte i-a zis Sfantul prin Theofan, pentru aceea i'l alunga. ~i cand a luat furtuna barca lor §is-a prapadit, ei aveau parere: nu cumva s-a ars Theofan? ~i §i-au facut alta barca. Iar Theofan, fiind indemnat de vrajma§ul diavol, vroia sa le arda barca aceea cea noua §i sa fuga !a Tarigrad. ~i indata a plecat sa se duca sa savar§easca sfatul eel rau. Insa uitand materiile acelea cu care vroia sa dea foe, s-a intors ca sa le ia. Dar din slobozirea lui Dumnezeu a dizut de Ia o inalpme de doi stanjeni', §i nici a§a nus-a pocait. Ci luand materiile cele pentru foe, a intra tin coliba sa caute cheia §i a auzit sunet de la cutia unde avea sfintele moa§te. ~i socotind ca este vreun §oarece, a aprins lumanarea, §i iara§i s-a auzit in alta parte sunet, §i atunci a stins lumanarea. ~i iata ca lumina Ia geamul cutiei ca lustrul eel aurit §i ie§ea flacara. ~i pe geam se vedeau slave scrise. El, vazand astfel, a vru t sa dea de §tire Ia schit ca sa vina sa citeasca. Pe urma a socotit sa scrie pe hartie §i sa o duca in schit, §i dupa aceea nu a mai vazut flacara, ci numai slovele singure. ~i aprinzand iara§i lumanarea ca sa le scrie, cum punea lumanarea inainte, se pierdeau slovele. Atunci a socotit sa puna lumanarea dupa U§a, §i el inainte stand umbrea, §i a§a se vedeau slovele. ~i !ncepand a scrie, cil.te scria el degraba se pierdeau cele scrise pe sticla. ~i cand a sfar§it de scris, nu s-au mai vazut slovele, ci au lipsit toate de pe sticla. ~i era scris a§a: ceea ce vrei sa faci, fa-o cum o vei face, pe taina, cum te-ai invoit cu vrajma§Ul diavol sa 0 faci. Insa toate tanguirile nu numai ca or sate tanguiasca, ci se vor aduna §i Ia intunecatul tau cap, §i nu vei mai avea viata Ia intoarcerea ta. ~i fa precum fara de sfat, in taina, te-ai invoit. Catre cei ce vin Ia tine graie§ti cuvinte infocate, nu cu iubire de frape le zici, ci cu vrajma§ie le graie§ti. Vai de unii ca aceia! Sabie de foe !a dangii! Cine vrajma§e§te, vorbe§te ne§tiind. Iar tu, de vrei sa o fad, fa-o. Insa nu te vei imparta§i din partea mea. Daca n-ai facut, pentru ce te tulburi pentru astfel de lucru? Indrepteaza-ti faradelegea pe care ai lucrat-o, iar daca nu ai facut-o, nu te tulbura. Pentru astfel de lucru multumegte lui Dumnezeu ca p-a venit astfel de napasta nedreapta. Unii o cauta §i nu gasesc astfel de slava. Viu Domnul Dumnezeu! 1

34

Aproximativ patru metl·i.

35

---, Minunile, vedeniile fji cuvintele

CAPS

~i

Pentru o vedenie ce a viizut Theofan la Athon Dupa ce a scris Theofan toate slovele dupa geam, se giindea. ~i aude afara ca sunetul viintului, §i §i-a zis lntru sine: ,Acum este vremea, rna due sa dau foe!" ~i a plecat tiniind §i cele scrise In mana. · ~i vede ca era multa ceata, dar cautiind bine, vede ca nu era ceata c1 ca §I cum ar fi fost o piinza lntinsa. ~i a lncercat sa o prinda §i nu putea. ~i cautiind spre schit, lndata is-a parut ca este In Athon', sus, ln:re bra~i, §i vede Biserica Maicii Domnului, §i deasupra acoperamantulur era un catarg ca un lemn lncruci§at de care se pnea piinza aceea pe care o vedea. ~i aceea avea doua margini: una se tinea de ' Iviru, iar alta de Xiropotamu. ~i lmprejurul bisericii erau vii multe, mari §i mici, §i mulpme de monahi purtiind camilafci In cap §i lmbracati cu mantii, care ziceau cautiind asupra vii! or: "Ce este aceasta, de au patimit §i au venit Ia atiita nerodire, s-au lmbolnavit §i au scos vlastare salbatice? Ori este pamiintul salbatic, de au acoperit maracinii via?" Aceste ziceau unul altuia: ,La aceasta alta doctorie nu este, fara numai sao stremuiasca2 peste tot." Iar alpi ziceau: ,Mai bine este sa stea a9a. ~i ciind va rasari lastar §iva cre§te, se va lmputernici vita §iva rodi, ca cea noua ori se prinde, ori nu se prinde. Mai bine sa nu stricam via, fiindca In vremea de acum cu anevoie se face. ~i mai viirtos ca aceste vite sunt bune. Daca o vom strematisP, !a aceasta stare nu mai vine." Iar altii ziceau: ,Ciind se piirjole§te o tarina, §i spicele verzi ard lmpreuna cu cele uscate." Unele ca acestea vorbeau lntre diin§ii acei monahi. · Atunci i s-a parut lui Theofan ca era vremea de ploaie, tuna §i fulgera. ~i de stralucirea unui fulger i s-au lntunecat ochii. ~i a mai tunat un alt tunet, dlnd toti parinpi aceia au cazut jos pe fetele lor. ~i din tunet a ie§it glas ziciind: ,Ridicati piinza aceasta, ca s-~ salbaticit via aceasta (adica locuitorii Muntelui) §i nu mai este trebuinta de acest acoperamiint!" •

1 2 3

'

'

Varful eel mai lnalt din Sfantul Munte, 2033 metri. Procedeu de afanare a pamantului din vii ;;i maslinisuri. Vezi nota anterloara.

Preacuviosului piirintelui nostm Nil Izvol'iitorul de Mir, Cavsocalivitul

'

I

a vazut Theofan ca se pogorau ni§te oameni degraba din viirful muntelui, §i au apucat capatiiiul franghiilor In miiini, §i trageau piinza !a catarg, §i lndata a venit viint silnic. Iar parinpi se mirau §i ziceau: ,De unde este viintul acesta? Ca tulbura vitele." ~i cautiind au vazut piinza striingiindu-se elite putin, §i pe oamenii care trageau de friinghii §i striingeau piinza. ~i lndata au lasat sapele §i dichelele' pe care le aveau pentru lucratul viei. ~i alergiind top lmpreuna §i apuciind piinza, o trageau In jos nelasiind sa o striinga. ~i au J:nceput a striga cu glas mare ziciind: ,Slabe§te, Doamne, slabe§te! ~i nu cu mania Ta ne mustra pe noi, nici cu urgia Ta ne certa! Slabe§te, Doamne, slabe§te! Inceteaza, Doamne, urgia Ta de asupra viei acesteia! Rugamu-ne, nu-Ti lntoarce fata Ta de la aceasta vie, nu lua Duhul Tau eel Sfiint de la vitele acestea, auzi glasurile suspinurilor noastre §i lnceteaza urgia Ta, ca mult ne-am ostenit la via aceasta!" ~i iara§i a fulgerat ca mai lntiii §i a ie§it glas ca tunetul, ziciind: ,Ce strigap? Ce Ma chemati? Nu vedep ori nu cunoa§tep ca via aceasta s-a pornit lavale §i rod nu face? Ce sa-i facem acesteia? Am socotit sa trimit ingerii satanei ca sa dezradacineze vitele cele neroditoare ale viei acesteia, fiindca nu aduc roade cinstite." Parintii iara§i se rugau ziciind: ,Slabe§te, Doamne, slabe§te, nu Ip departa lndurarile Tale de la via aceasta, intoarce pornirile celor rai de Ia via aceasta!" Iar piinza elite pupn se urea In sus §i parintii se apucara de piinza pliingiind. ~i curgeau lacrimile lor ca piiraiele. Iar Theofan, vaziind pe toti acei parinti pliingiind, pliingea §i el. Atunci a vazut ca ie§ea o femeie din biserica, pniind !n bratele sale un Prune, Care a zis catre parinti: Jncetap, cuvio§ilor parinp! Nu vedeti ca via s-a lndaratnicit §i rodul ei 1-a intors spre lucrarea pierzarii sufletelor?" Iar parinpi tot una strigau catre femeia aceea cu tiinguire multa ~?i cu lacrimi fierbinti, ziciind: ,Slabe~?te, Imparateasa a toate, Stapiina! Tu miintuiegte via aceasta precum miintuiegti toate, ca prin tine s-a sadit. Slabe§te, a toate Imparateasa, Stapiina! Acoperamiintullumii, acopera via aceasta! Slabe§te, Doamna! Slabe§te, Doamna, slabe§te §i prime§te rugaciunile noastre, ale nevrednicilor robilor tai, §i nu da via aceasta spre robie, sa nu dezradacineze vi tele aces tea care s-au 1

36

Unelte agricole cu doi col!i, folosite pentru sapat pamantul.

37

Mimmile, vedeuiile §i cuviutele

Preacuviosului piirintelui nostril Nillzvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul

d\lugarilor dintr-o manastire, schit sau chilie. Pres at. 3 Cea mai mare a~ezare de siha~tri athoni!i, situata pe o vale abrupta, In partea de sud-est, sub varful Athonului.

coliba." ,Bine- zice Theofan -,sa las Iemnele §i sa mergem!" Sfiintul a zis: ,Nu este nevoie. Numai Iasa lemnele §i vino lncoace." Iar el a zis: ,Iarta-ma, parinte, ca nu ti-am pus metanie!" $i vriind sa-i sarute mana, nu i-a dat-o. $i cautiind catre Iocul unde era coliba, s-a intors catre Theofan gi ii zice: ,0, ticalosule om, pentru ce pui sminteala?" Iar el s-a Iepadat. Sfiintul ii zice: ,Nu ai zis lui popa Gherasim sa nu slujeasca §i sa goneasca sinodia? Au ti se cade tie sa zici unele ca acestea? Nu §tii ca el este neputindos? $i in Joe de pace ai pus sminteala. Pacat ca ne gasim In prapastiile acestea §i lntinam sfiintulloc acesta cu faptele noastre!" Iar el a zis: ,Crede-ma ca nu le-arn zis ca sa fac sminteala, ci pentru pace." Sfantul i-a zis: ,Ce-ti pasa tie, de te amesteci Ia Liturghia lui? Nu §ezi in coliba ta sa zici rugaciunea? Nu-ti cauti de neputinta ta? Ca patima lui popa Gherasim este din zavistie §i se gandegte sa fuga. $i cine a fugit vreodata de !a metania lui §i nus-a cait? $i cine a ie§it afara Ia lume §i ciind s-a in tors a avut §tiinta curata? Ca 11 sageteaza gi 1! ranesc cele de afara aduceri aminte. Popa Gherasim de nu ar fi avut patima lui, nu era sa se mai intoarca in Sfiintul Munte §i sa Iocuiasca in preajma sfintelor manastiri, d era sa fie ca o haina putreda a Iumii. Dar sa-I multumeasca lui Dumnezeu ca nu-i ridica patima, pentru mijlocirile Sfiintului Nil. Ca i-o ridicase Ia o vreme, dar pentru schimbarea mintii lui iara§i i-a trimis-o, ca sa nu se miindreasca." Iar Theofan, auzind acestea, se gandea de uncle il §tie pe popa Gherasim §iii tine parte (necunosciind ca este chiar Sfantul Nil care vorbegte cu el). ;>i degraba ii zice Sfantului: ,Pentru ca II cerceteaza Dumnezeu pe popa Gherasim, aceasta este pricina: lntai ca sa nu se prapadeasca cu totul; a! doilea milosteniile parintilor lui ce le dau Ia saraci, precum s-a lntamplat qi cu talharul eel binecunoscut pentru primirea de straini a parintilor lui, care au primit pe Maica Domnului ciind fugea la Egipt, 1-a facut de a cunoscut pe Domnul Hristos Ia Rastignire §i L-a marturisit pe Cruce Dumnezeu adevarat, §i s-a mantuit degraba. $i Lavra, fiindca te-a lasat sa vietuie§ti pe mogia ei, s-a lnvrednicit sa primeasca moaqtele Sfiintului Nil. Asemenea §i Chilia Spanilor, fiindca te-a primit de cateva ori, s-a lnvrednicit sa dobandeasca falca Sfantului. Iar cavsocalivitii, unde

38

39

sadit prin tine, hranitoarea cu lapte, Maica pocaintei!" $i lndata a strigat Pruncul, suspinand, §i a zis: "Uncle este rodul, ca sa se adune din vite? Pentru cea ce M-a hranit cu Iapte, Maica Mea!" $i lndata a facut semn cu mana sa stranga panza mai degraba. Iar Maica a apucat mana Pruncului §i a pus dreapta ei Ia gura Lui §i nu-L lasa sa faca semn, nici sa strige. Acestea vazandu-Ie Theofan, i s-a parut ca a cazut un brad peste dansul §i 1-a acoperit acolo uncle sta, intre pegteri, §i 1-ar fi omorat. $i aga, de frica, gi-a venit lntru sine §i a vazut ca sta !a Uga colibei lui, avand slovele sticlei In mana. $i lnfrico§andu-se foarte, a incetat de a mai arde barca. Acestea pe care le-a vazut Theofan atunci In vedenie, mai lnainte, lnsemnau potopul apelor care s-a fa cut In urma 9i venirea turcilor In Sfantul Munte. Ca mijlocirile Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, §i ale preacuviogilor parinti care au stralucit cu pustnicia In Sfantul Munte, au lntampinat navalirile barbarilor de catre care era sa se prapadeasca locul acesta. $i a§a s-a lini§tit Theofan. Jar popa Dionisie de !a chilie nu lnceta totdeauna a alunga pe Theofan. Atunci el a hotarat sa se duca ]a Tarigrad gi sa izbandeasca. Iar Sfantul, ca sa-l opreasca, i s-a aratat astfel: !a anul 1817, ianuarie 18, Theofan a lntalnit pe popa Gherasim §iii zice: "De nu vei goni sinodia1 pe care ai Iuat-o, sa nu sluje§ti, nid epitrahilul sa pui, ca ai sa dai seama. Ca iata, capastrullti este In mana. Cum vrei, fad!" CAP6

Aratarea Sfantului Nil fn chipul popei Matei Intr-una din zile, Theofan a lncarcat Iemne In spinare gi se ducea Ia bastir2, ca sa bata Ia piua fesurile gi sa Ie vanda, ca sa facii de cheltuiala, sa se duca in calatorie spre Tarigrad. $i mergand pe drum cu Iemnele, i s-a aratat Stantul Nilln chipul duhovnicului popa Matei de Ia Sfanta Ana3 • $i heretisindu-se, li zice Sfiintul: "Uncle te dud?" El a zis: ,Sa bat !a piua." Sfantul i-a zis: "A§ fi vrut sa te lntiilnesc Ia 1 Ob~tea

2

Minunile, vedeniile $i cuvintele

Je sunt darurile? Pentru nemilostivirea cea catre tine ~i pentru necredinta dih·e Sfantul nu li s-au dat din moagtele Sfantului, fiindca arata necredinta catre aratarile Sfantului. Ca s-a ciiit Sfantul ;;i pentru acea bucata pe care le-a dat-o. A§a §i Dumnezeu, pentru milosteniile parinplor miluie~te pe fiii lor. Insa parintele Gherasim lnaltarea minpi lui nu §i-o lasa ;;i voie§te sa se arate proistos §i prea invii tat la rucodelia lui. ~i se tulbura mult ~i voie§te sa se amestece §i Ia cele de ob§te, sa slujeasca §i la kyriako. ~i nu cunoagte datoria preoplor. Fiindca preotul, dupa Liturghie, trebuie sa se lini§teasca §i sa iubeasca pe Dumnezeu, precum §i Dumnezeu iubegte pe preot. Sa nu vorbeasca in degert, pentru ca vorbirea in degert, ca un praf puturos, murdaregte pe preot §i-i spurcii toate cugetele lui. Precum zice §i Sfantul Apostol Pavel: Nu vii in$elafi, ciici nici curvarii, nici be-

fivii, nici sodomitenii, nici iubitorii de avufii, nici malahii fmpiiriifia lui Dumnezeu nu o vor mo$teni! lata ca vii zic §i eu, eel mai mic fiu din punere allui Dumnezeu (Nil), ca graitorii in de§ert, graitorii de rau, graitorii pe ascuns §i rapitorii de cuvant Impadipa lui Dumnezeu nu o vor mogteni. Auziti §i vii invatati §i nu cerep singuratatea, fiindca singuratatea 11 face pe om ori Inger, ori drac; sau il face locuitor cu sfintii, sau cu dracii. Iar cei din supunere §i din viata de obgte, de vor Iuera fara de cartire, sunt mo;;tenitori ai Mantuitorului §i se eunosc fii ai lui Hristos, pentru ascultarea lor. Singuratatea nu este incredintata unde o sa ajunga, §i tude vei intreba: «Cum gezi singur?», asculta: Un prune care se hranegte cu lapte in bratele maicii lui, gi pe urma se face mare, ~i dupa moartea parintilor lui se face mogtenitor cu adevarat, a§a §i viata de ob~te. ~i fericit este eel ee se supune in viata de Ob§te, in manastire ori in petrecerea CU doi sau eu trei, adidi in chinoviiJe cele mai cu pupni sau mai multi frati, §i nu i§i face voia lui intru nimic. Iar singuratatea se aseamana pruncului sarman al unui tata sarac, care nu avea averi sa le mo§teneasca, nici mama nu avea, fara numai de Ia straine femei a supt Iapte, unde le-a gasit tatal sau, §i nu s-a imputernicit. Acum care din doi sunt mai buni? Cu adevarat acesta care a supt de Ia maid-sa, adica din ascultarea chinoviei. Fiindca singuratatea este ca femeile straine care hranesc pe prune cand ramane sarman 40

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mit; Cavsocalivitul

de maid-sa ascultarea, §i face toate voile lui; atunci cade in multe ispite §i nevoi §i in felurite in§elaciuni, precum au piitimit multi schiteP. Vezi buna randuiala a chinoviei (a vietii de ob§te) cum o adevere§te §i Domnul: Unde sunt doi sau trei adunafi 'intru numele Meu, acolo sunt §i Eu, in mijlocullor! Asculta §i alta marturie: albina este o vietate iubitoare de osteneala, aduna din multe feluri de flori miere ;;i ceara, insa de ob§te, fiindca unele aduna §i aduc pana la u;;a ~i alteJe iau de aici ;;i zidesc, insa cu porunca mamei lor celei mai mari, §i fara sa §tie ea §i sa vada, nimic nu zidesc. ~i alta pilda: candela care este atarnata Ia icoane este inchipuirea chinoviei. Caci candela, apa, untdelemnul, candilitra2, fe§tila sunt lucrare a chinoviei, §i precum lumina Ia fe§tila, a§a se aprinde Darul Sfantului Duh la frapi cei din chinovie §i arde toate pacatele lor, ale celor care fara de cartire vor Iuera cu dragoste §i cu frica lui Dumnezeu." Iar Theofan i-a zis: ,Sfintia ta rna faci sa rna due §i eu Ia chinovie. Nu cumva pentru aceasta o lauzi? Asemenea o lauda §i popa Sava, fiindca iti este patriot, morait'." Sfantul ii raspunde: ,Ticalosule, tu e§ti pentru chinovie? Tu e§ti sminteala chinoviei. Pentru aceea te-au §i gonit, ca ai imputit locul, ca un nefolositor. Sezi acolo unde e§ti, ca un nevrednic de a vietui In chinovie, §i fa cate ti-a zis Sfantul. Fara sfatuire sa nu te duci nicaieri gi sa nu faci nimic." 0, monahi, ascultap cum este petrecerea chinoviei lumina til.! Vedep pietrele de Ia mare? Cum, de valuri lovindu-se, se fac netede ~i frumoase, aga ~i cei din chinovie, se freaca de ascultare §i se lnfrumuseteaza cu fapte bune. Fiindca eel ce ~ade singur ascultare nu are. Nu cunoa§te ce are viata monahiceasca, fiindca singuratatea na;;te fa pte rele, precum: uraciune, Jacomie, pipairea ;;i ganduri rele, care pricinuiesc lngelaciune, §i cad In adancul iadului, precum au patimit multi. Pentru aceasta, o, monahe, fugi de singuratate! Daca nu pop §i e§ti batran, sa ai macar un om cu tine, pentru ca sa stingi flacara singuratapi, ca multi pe urma s-au cait netraind viata de ob§te. Daca 1

Pustnici. Dispozitiv In care se a~aza fitilul candelei. 3 Locuitor din Peloponez, sudul Greciei. 2

41

Minunile, vedeniile $i cuvintele

te temi siHi dai banii §i cele ce ai, sa fie de ob§te, §i-ti faci voile tale, sa §tii ca acestea or sa te facii pe urma sa te caie§ti §i sa arzi ca intr-o vapaie intr-lnsele. Precum Hristos a zis samarinencei: ,Da-Mi apa sa beau, §i Eu te voi umple de apa saltatoare, din care band, niciodata nu vei mai inseta, in veci!", aga §i eel ceva bea apa singuratatii va inseta iar. Dar eel ce va bea din sudorile chinoviei §i din nevointele ei nu va mai lnseta In veci. 0, singuraticule, fiu a! celui sarac tata, ce o sa mo§tene§ti dupa moartea lui? Fara numai laptele eel strain pe care 1-ai supt. $i tu, d1nd vei muri, ce vei lasa mo§tenire? Aratat este ca nin:ic, fiind;.a n-ai dobandit nevointa, ci numai cele straine ganduri §1 cele strame hrane, ale celor stricacioase lucruri ale de§ertaciunii, sau poftele trupului §i ale inimii tale. Vipera cand nagte, nu nagte alte jivine precum privighetori ori porumbei, ci de cele asemenea cu ea otravite jivine. Iar grairea In degert §i multa vorbire intina tacerea fecioriei. $i aceasta se face oprire de Ia preotia ta, o, preote! Fiindca monahul are trei deslu§iri ale fecioriei: 1. saracia duhului cu izbavirea de patimi; 2. neaverea de cele trupe;;;ti lucruri §i a tacerii feciorie, precum porumbita cu tilcere fuge de vanatori ;;;i-§i scapa viata. Dar privighetoarea, cu viersuirea multei cantari, se rape§te de vanatori. A§a §i multa cuvantare da pe om Ia vaniitorii draci, ca omul are vanatori ;;i in dreapta '5~i m st~nga, precum: .credinta §i necredinta, nadejdea §i deznadejdea. Daca va avea credmta buna, nagte pe nadejdea mantuirii lui. Precu_:n t~l~.ar~lui celui bine cunosciitor credinta i-a nascut nadejdea mantu1rn §I ,Pomene;;te-ma!" pana astazi §i pana In sfar§it, ,Pomenegte-ma, Doamne!" ~ar eel. de-a ~ta~ga talhar, din necredinta lui a nascut deznadajdmrea. $I a huht §1 hule§te pana Ia sfar§itul veacului, fiindca necredinta na§te lndracire §i desavar§it deznadajduire, §i indoirea, care este a cerca cu de-amanuntullucrurile §i a zice: Aceasta a§a este sau nu? Adevarat este sau minciuna? Cercarea este buna Ia om numai cand e_:;t_:' .c~ lntrebare,§i cu sfatuire. Iar dacii omul, cercand singur, vrea sa I§I mdrepte gandul lui, In zadar se ostene;;te crezand numai minpi lui, farii a intreba pe altul, ;;i cade In hula, ca ;;;i tiilharul eel hulitor, cu nesfatuirea ;;;i cu nelncrederea, precum ;;;i alp multi se A.

I

1\

42

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorntorul de Mir, Cavsocalivitul

primejduiesc ;;;i se prapadesc din lndoirea nesfatuirii ;;;i, din pricina iscodirii, cad In necredinJ;a. Aceasta patima a scos pe Adam din Rai, fiindca Eva a primit sfatul garpelui. $i Adam s-a indoit de porunca lui Dumnezeu §i a zis: ,Oare este a§a precum a zis Dumnezeu?" $i Eva a vestit lui Adam sfatul §arpelui, §i a ramas Adam fara de glas, ca un pe§te, §i a crezut cuvintelor Evei. $i a§a amandoi s-au dezgolit de Darullui Dumnezeu §i indata lis-au inchis ochii Darului §is-au deschis ai viclegugului, §i viclegugul dezgole;;te pe om de Darullui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, ca un cunoscator de inimi, a;;tepta cu lndelunga Lui rabdare: nu cumva se va pocai Adam, cunoscand dezgolirea lui, §i sa-i daruiasca cea dintai podoaba? Insa Adam n-a vrut sa se pocaiasca, ci a ramas intru intuneric, precum §i voi cu sfatuirile voastre ap iubit necredinta ;;i pierzarea, iar nu mantuirea, precum a facut §i Adam, ca s-a zidit de Dumnezeu §i a calcat porunca Lui. $i voi a doua oara suntep zidii;i de Sfantul Duh, §i ap calcat poruncile Lui. Adam a facut mincinos pe Dumnezeu §i vinovat, pricinuind pe Eva §i zicand: Aceasta m-a amiigit! $i a primit sfatul garpelui mai mult decat sfatullui Dumnezeu. A§a Dumnezeu a venit Ia Adam cu sunet spre intampinarea pocaini;ei lui, dar Adam s-a ascuns, iar Dumnezeu, §tiind unde este, iara§i 1-a strigat: Adame, unde e~ti? Iar el, nemaiputand sa se ascunda, a raspuns: Aici sunt §i nu pot sit mil arlit, fiindcii sunt golf Dumnezeu iarii§i 1-a intrebat: ,Nu cumva ai calcat porunca?", dandu-i pricina sa se smereasca §i sa zica: ,Am gre§it, Doamne, iarta-ma!" Dar el nus-a smerit, cia zis: ,Eva m-a amagit!", adica: Tu e§ti pricina, ca ai facut-o pe dansa pentru tovara§ie, §i ea m-a amagit. Atunci Dumnezeu, vazand nepocainta lui Adam, a venit Ia Eva tot cu sunet, §i ea s-a ascuns, fiindca nu avea ce pricina sa puna, ca Adam. Dar Dumnezeu gi pe ea a strigat-o §i i-a zis: ,Evo, unde e§ti?" Ea a raspuns: ,Aici sunt, dar sunt goala!" Atunci Dumnezeu a zis: ,Pentru ce v-ap go lit?", zicandu-le cuvantul de obgte, ca amandoi sa se pocaiasdi. $i nici Evan-a zis: ,Am gre§it!", ci s-a indreptatit, ca §i Adam, §i a zis: ,$arpele m-a amagit!" Atunci pe amandoi i-a blestemat Dumnezeu, asemenea §i pe §arpe, zicandu-le: ,Ie§ip de Ia Mine!" $i au fost goniti din Rai, sala§luindu-se in acest bleste43

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

mat pamant :;;i viata. $i aici au nascut fiii, pe Cain :;;i pe Abel. $i ace:;;tia, aducand daruri lui Dumnezeu, a primit Dumnezeu darurile lui Abel, iar Cain 1-a zavistuit, ,§i zavistia a nascut ucidere, fiindca iscodirea na§te vicle:;;ugul, :;;i vicle§ugul na§te necredinta, :;;i necredinta na:;;te nemilostivirea, iar nemilostivirea pe moarte. Ca precum vlastarul intai frunza face :;;i pe urma agurida, :;;i cate putin cre:;;te bobul :;;i se umfla, §i se face struguri, :;;i strugurii fac vin, iar vinul vesele:;;te inima omului, a:;;a :;;i omul, din vicle:;;ugul iscodirii cu incetul ajunge pana sa-:;;i ucida sufletul intunecandu-se de patimi, se face beat, precum vinul imbata pe om. A:;;a :;;i Cain s-a facut ucigator de frate. Asemenea :;;i Antihrist o sa faca dreptilor Enoh, Ilie :;;i loan cuvantiitorul de Dumnezeu. Sfar§itul rautapi. CAP7

Pentru pilda iederii Dupa Cain s-a inmultit vicle:;;ugul :;;i a in tins vitele sale :;;i a intunecat pe om precum iedera i:;;i intinde cradle sale pe copaci, in sus, :;;i usuca tot copacul. A:;;a :;;i calcarea de porunca a lui Adam §i-a intins cradle :;;i a intunecat mintea omului. Fiindca iedera nu se inalta mult, ci se intinde in laturi :;;i stapane§te orice copaci va gasi. $i r~­ de:;;te mai mult decat orice alt cqpac, insa rodul ei netrebnic este Ia gust §i Ia vedere este marunt :;;i neputincios lemnul ei, insa de a se lap :;;i a se intinde in laturi este putincios. $i inaintea ei orice copac ar gasi, cu mare iscusinta illeaga :;;i implete:;;te cele 33 de craci, cat nu poate eel mai iscusit me:;;ter sale impleteasca cu uneltele lui, fiindca orice gase§te, rape:;;te :;;i pne cu cele trei craci mai intai, §i pe urma il da }a celelalte 30, :;;i acelea cu unghiile lor llleaga cu iscusinta. Intaiul Me:;;ter a trimis slugile Sale ca sa strice pe cele neputincioase §i nalucioase 1 craci, insa acele nalucioase criici ale iederii n-au ingaduit slugile, ci necinstindu-le le-au trimis inapoi. $i in:;;tiintandu-Se intaiul Me:;;ter, a riibdat indelung, multa vreme, §i viizand cii iedera mai mult se intinde asupra viei, a trimis alte slugi spre paza viei, adicii pe proroci, :;;i pe ace§tia i-au omorat (iedera aduce fata 'In~elatoare.

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

satanei, :;;i via dreptii). Cand va veni Domnul viei, ce va face lucratorilor acelora? Au venit in urma Domnului nostru Iisus Hristos :;;i ne-au dat Sfanta Biserica cu Darurile ei, adica cu Preacuratele Taine, precum a zis: ,Luati, mancati Trupul Meu :;;i beti Sangele Meu!", ca sa simtim Dumnezeie:;;tile Daruri, iar nu sa ramanem nesimp tori, ca eel ce ~e va abate de Ia Hristos nu se supune Bisericii :;;i se rape:;;te de trei craci ale iederii, :;;i pe urma se stapane:;;te de 30 de craci ale iederii cu impletiturile lor. $i prime:;;te indulcirea iederii §i se robe:;;te cu totul. Ca pe oricine va defaima aceste trei, adica Credinta, Nadejdea :;;i Dragostea, degrabii il riipesc iscodirea mintii, viclenia ochilor :;;i nesimtirea necredintei, :;;i il stapanesc boierii luceafarului: cele 33 de cra~i ale iederii, adica iscodirea, vicle~ugul, necredinta, calcarea porundlor, neascultarea §i defiiimarea. Aceste :;;ase craci sunt sfatuirile :;;arpelui. Iar zavistia, rapirea, nemilostivirea :;;i udderea, aceste patru au odraslit de Ia Cain, care a zavistuit pe fratele siiu. Ca el cele bune le oprea pentru sine ~i pe cele rele le aducea lui_ Dun:n~zeu: ca nemilostivirea lui a niiscut uciderea :;;i minciuna. $1 a mm\it lm Dumnezeu ca nu :;;tie pe fratele sau, Abel, unde este. Acestea sunt rautatile lui Cain. Iar cele 24 impletituri ale iederii sunt ale celorlalti vicle~i oameni, fiindca cele noua craci inceputuri sunt ale lui Adam :;;i ale lui Cain. . $i cauta sa gaseasca vreun om spre pierzare, precum pe tme, _ro~ bit catre satana. $i cand il gasesc, illovesc cu ostia' cea cu 24 de dm\i ai pierzarii, precum sunt cele 24 de slove cu care insemnam ~mite pricini. A§a §i cele 24 de craci ale rautapi, izvodesc multe vlastar~ ale pierzarii. Intai asemenea patimi, adica a judeca pe aproapele, §1 aceasta este o pomenire de rau Ia om, §i aceasta izvora:;>te toate cele 24 de rautiiti ale pierzarii. Mania ~i cu tulburarea, precum se manie vanturile :;>i sufla cu toata puterea lor, :;>i clatesc munpi :;;i dealuril~~ cop~~ii :;;i apele n::a~ii: A:;;a mania este alfa :;;i tulburarea omega, fimdca mceputul mame1 este sfilr:;;itul tulburarii. Iscodirea minpi §i viclegugul omului !neeput au, dar sfar:;>it nu au. Omega nu este sau nu pune sfilr:;>it slove1 Unealta

de pescuit de forma unei furci cu mai multe brate ascutite, care se ln-

fige ln corpul pe~tilor. - Din sl. osti.

44

45

Minunile, vedeniile §i cuvintele

lor, ci cu dansele lnsemnam toate cartile lumii, ca inceput au, iar sfar§it nu au. A§a §i iscodirea cu vicle§ugul: izvodesc toate faradelegile lumii §i sfar§it nu au. Fiindca lumea este ca o carte la om §i izvode§te lntr-insa cu aceste lndoite slove, care i'nceput nu au §i nici sfar§it nu au. Adica omul de la na§terea lui izvode§te in cartea viej:ii aceste indoite slove, §i dupa moarte se vor alege fiecaruia cele lucrate, §i sa-§i ia fiecare partea lui §i sa se duca in calea lucrarii lui. Ca Stapanul Cel ce judeca viii §i morj:ii are sa aleaga faptele fiecaruia, cii viii sunt cei buni §i drepj:i cu lucrurile lor, iar mortii sunt cei rai §i lucrurile lor. Si viclegugurile cele aflate de oamenii cei rai sunt acestea: preacurvia, curvia, gadilirea, zadarirea1, malahia cu tavalire, malahia mintii cu viclean gand, malahia cu pipairea mainii §i malahia cu atingerea de alt trup, stricarea fecioriei, amestecarea de sange, sodomia §i malahia i'ndoita, adica unulla altul. Aceste 12 vlastare sunt faptele trupului, pe acestea le acopera nefrica de Dumnezeu, ca sa nu vada fata lui Dumnezeu cei ce lucreaza aceste 12 necuratii, ci sa se dea muncii celei ve§nice, in iad, impreuna cu dracii. Iar celelalte sunt: deznadajduirea, inmultirea rautatii, mania, pomenirea de rau, a judeca pe aproapele, vorbirea intru ascuns, defaimarea, rapirea, furti§agul, minciuna, impodobirea §i sfiituirea spre rau. $i acestea sunt vlastare ale celor 24 de rautaj:i, §i !a radacina acestora a rasarit o buruiana netrebnica §i se cheama ,licohorton" (buruiana lupului), sau mai bine zis In mijlocul celorlalte rautati a odraslit faradelegea, adica blestemul. Ca blestema omul pe Faciitorul a toate §i-L invinuie§te, de ce nu i-a pus lege care sa-l opreasca cu sila sa facii faradelege. $i aceasta are alta radacina, adica pe eel ce invata impotriva legii §i a dogmelor credintei. Inaltarea §i capul tuturor faptelor bune este Darul lui Dumnezeu, iar a! rautatilor este darul satanei. $i Darullui Dumnezeu ura§te pe darul satanei eel urat §i netrebnic; asemenea §i a! satanei ura§te pe eel a! lui Dumnezeu. $i Darul lui Dumnezeu este: credinta, nadejdea, dragostea §i curatenia de toata faradelegea. Iar darul satanei este: necredinta, deznadejdea, vrajma§ia cu pomenirea de rau §i toate necuratiile suflete§ti §i trupe§ti. $i de unde le are satana pe

.

1

.

Atatare, starnire.

46

l'reacuviosului pdrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

acestea? Asculta: precum Ia discul soarelui razele §i stralucirea su~t daruri ale soarelui §i, daca va lipsi vreuna din acestea, cum va lumina lumina zilei? CAPS

Pentru caderea dracilor Deci a vru t Luceafarul sa ia frumusetea stralucirii §i inaltimea Dumnezeirii §i cinstea lui Dumnezeu. $i a vrut sa puna scaunul sau mai presus de scaunullui Dumnezeu. $i cum a gandit aceasta, indata s-a tulburat cerul §i s-au deschis U§ile lui §i s-au surpat Luceafarul cu blestematul lui scaun unde §edea ellmpreuna cu toata molipsita lui ceata §i dij:i s-au plecat gandului lui celui impotrivitor lui Dumnezeu. Tot numarul celor cazuti cu Iuceafarul impreuna este de 33 milioane de mii §i zece zecimi mii de mii. $i pe pacato§i li ispite§te tot intreg acest numar de draci. Asemenea §i cu cei drepti se lupta 33 de milioane de mii. Ingerii satanei sunt !a vedere fara de dar, Ia ind~l~r~ far~.de g~~t, Ia statura scurti !a latime Iati, Ia adancime cu stapamre, fimdca m adancul iadului au stapanirea lor §i sunt fara de putere. Pe pacato§l !i silesc cu neputinta lor, precum 9i. pe tine. se na:ucesvc ~urn ca ~r fi puternici, §i a§a se teme on:ui §I se ~Ie~.ca ~or, §1-1 ~t~pane.~c §1-1 surpa in caderea lor, me§te§ugmd deznadaJdu_lrea §1 z1cand~-1. ,N~ aga pentru tine, nu a§a, ci asculta sfatul meu §I nu te teme, ca tu e§ti robul meu! Asculta-ma pe mine numai, §i nu pe altul!" Iar omul paciitos se pleaca Ia aceste sfatuiri ale paganat~ti~ §i dAiavolul ii intinde cursa cu deosebite gustari nalucitoare, ad1ca: mandrie, slava de:;;arta, a judeca pe aproapele §i altele asemenea, nenumarate. Iar omul eel ce va fi imbatat de Darullui Dumnezeu este ca acela ce se imbata de vin §i nu se teme, nici nu se ru§ineaza de imparat, nici de tiran, §i oricine, ce i-ar f~ce, n~ simt:_ §i nu se teme ~e cursele diavolului, §i de s-ar lupta top draCll cu dansul, nu pot sa-l dezbete din betia Darului lui Dumnezeu. Cu ace§tia s~au luptat Diocletian §i Maximian, vasele diavolului, §i mulj:i alj:i tirani s-au luptat ca sa dezbete pe Sfinj:ii Mucenici de ' I

'

'

v

S!

47

"'

•

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

J'reacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

Cerescul vin, de care cu indestulare erau lmbiitati. Precum o muiere cand are prune mic §i acesta tot cere sa suga laptele ce se ad una !a mama lui in ziua aceea, a§a §i top dracii au iegit In Iume ca sa lupte pe omul eel afundat In Darul lui Dumnezeu, insa n-au putut. Precum §i Cuvioasa Maria Egipteanca a fost luptata de dracul, §i In zadar s-a ostenit. Asemenea §i dascalul acela de !a Constantinopol, in vremea lui Leon luptatorul lmpotriva icoanelor, s-a ars lmpreuna cu §COala gi cu ucenicii. Tot asemenea §i Iacov Persul s-a taiat ca vita §i nu s-a dezbatat de darul Sfantului Duh, ca sa se lepede de Hristos. Precum Luceafarul, dintru aceste trei slave, adica iscodirea, vicle§ugul §i nesupunerea, s-a nalucit cu lntocmai Dumnezeirea §is-a gatit pe sine sa se inalte §i sa se suie mai presus de ceruri, §i numai cat a gandit un necurat §i spurcat gand ca acela, numaidecat s-a surpat lmpreuna cu top urmatorii lui. Atunci de nu ar fi stat credincioasa sluga lui Dumnezeu Mihail §i de nu ar fi strigat cu puternic glas ganditoare vorba lui: ,Sa stam bine, sa stam cu frica lui Dumnezeu!", ce era sa urmeze cu Ingere§tile Puteri ale Cerului? Numai Unul Dumnezeu §tia. Cu toate ca Dumnezeu a facut §i face dintru ce nu este ca sa fie, §i puternic este sa faca cu Cuvantul Lui §i cu Sfantul Lui Duh mulpmi de ingeri §i mii de lumi. Insa lndata cu glasul lui Mihail a stat in surpaturile iadului dimpreuna cu ceata lui cea urgisita, adica in veelzevul, care este iadul. Ca aceste trei, Luceafarul, veelzevul §i iadul, un gand au §i o numire. Pentru aceea §i omul trei vrajma§i are: necredinta, necurapa §i deznadajduirea. De se va lnchide U§a necredintei §i a necurapei, atunci se ridica omul din deznadajduire §i se lumineaza inima lui din Darul Sfantului Duh §i lucreaza poruncile lui Hristos. Daca talharii vor gasi U§a deschisa, ce rautate nu vor face omului acela? Jefuiesc toata casa lui §i-1 aduc pe om la pierzarea necredintei §i a deznadajduirii, ii iau mintile §i-llasa fara de minte. Fiindca ceata luceafarului a ramas pe pamant pana la sfar§itullumii, se suie §i se pogoara, §i mai vartos cand vad vreun suflet drept se silesc sa-l opreasca, ca sa nu se suie In locul de unde au cazut ei, fiinddi sufletul cand se suie odata nu se mai Iasa din mainile dreptilor ca sa se pogoare jos. De aceea dracii se nevoiesc cu mandria sa-l

amageasca §i sa-l traga jos In pierzare, §i striga cu mare glas §i zic: ,Ne-ai biruit, o, suflete! $i de acum fugim de la tine!" Aceasta o fac cu vicle§ug, ca sa se mandreasca sufletul ca §i cum ar fi sfar§it nevointa, §i cand naluce§te aceasta da loc mandriei, §i atunci suge laptele lenevirii de Ia mama ei, trandavia. $i se naluce§te zicand: ,Ca eu m-am nevoit din tineretile mele, §i acum sa rna odihnesc pupn, !a batranetile mele!" $i aga cade in trandavire. Atunci da navala duhul curviei, pentru primirea gandului mandriei, §i se invoie§te cu gandurile cele patima§e §i i§i pipaie trupul. $i de aici cere multe feluri de bucate §i cade in adancul necurapei. $i atunci vine fiul vrajma§iei impotriva luptator, §i cade in necredinta, §i incepe a se lupta cu Biserica, §i zice: ,Nu §tiu nici Biserica, nici dogmele, nici canoanele Bisericii!" $i atunci de tot se prapade§te. Fiindca dracii, daca vor gasi u9ile deschise, intra §i jefuiesc tot §i nu Iasa nici scandurile. Ca omul zboara ca musca In vazduh, iar dracii ca paianjenii intind cursa, ca sa se prinda musca. Dar de se va pazi, nu se va prinde. Ca, de se va prinde, se deznadajduie§te §i zice: "Eu nu mai am aripi sa mai zbor, nici trup ca sa fug, adica nu am trup curat sa slujesc pentru sufletul meu, nici ochi sa ridic Ia cer §i sa rna rog pentru sufletul meu, fiindca de acum m-am robit cu totul. Sa nu rna mai chinuiesc, ca tot nu scap ~i nu rna mai maf\tuiesc." 0, omule, de ce hotara§ti ca nu te mantuie§ti? Intoarce-te §i nu te teme! Dumnezeu te a§teapta Ia Cruce. $i pentru ce te temi de eel neputincios §i de me§te§ugirile lui? Crucea lui Hristos a zdrobit me§te§ugirile lui. Diavolul o lauda are, de§arta §i mincinoasa. Cu aceasta a ispitit pe un cuviosl, cas-a aratat lui in chip de om §i i-a zis: ,Pot, parinte, sa rna mantuiesc?" Iar cuviosul i-a zis: ,Suie-te Ia inaltimea aceea §i dezbraca-te de toate rautatile §i viclet;mgurile tale, §i te roaga lui Dumnezeu zid\nd: «Miluie§te-ma, Dumnezeule, pe mine, inceputul rautatii!» $i atunci te va milui §i te va pune in partea cea dintai." Iar diavolul a zis: ,Taci, putredule batran! Eu sa rna inchin Ia o de nimic Imparape, cand noi avem trei din patru parp ale lumii? $i Lui ce I-a ramas, ca sa rna inchin Lui?" Atunci a cunoscut batranul ca acesta este dracul hulii, §i §i-a adus aminte de Iisus Hristos ca S-a ispitit de acesta in pustie, §i cu nalucire I-a aratat de-

48

49

' Sf. Antonie eel Mare.

Minunile, vedeniile §i cuvintele

garta slava a lumii acesteia, §i iubirea de argint, §i lacomia pantecelui, precum §i !a alti oameni. De acestea aducandu-§i aminte cuviosul, s-a rugat lui Dumnezev §i 1-a gonit. Pentru ca Dumnezeu nu Se ingreto§eaza de nimeni, nici de calugar, nici de mirean; numai de aceste patru patimi Se ingreto§eaza §i le uragte, adica: curvia, necredinta spre dumnezeie§tile Lui porunci, hula §i minciuna, din care este inchinarea Ia idoli. Ca pentru aceste patimi a venit Potopul. CAP9

Pentru Potop §i pentru Noe A venit Potopul §i s-a potopit neamul omenesc. Numai pocainta lui Noe, care plangea catre Dumnezeu §i cerea ca sa nu prapadeasca neamul omenesc, ci sa-i dea vreme de pocainta, a auzit-o Dumnezeu §i i-a zis: ,Sunt acum 120 de ani de cand agtept pocainta lor, §i nu vor sa se pocaiasca. Acum tu gate§te Chivotul mantuirii tale, ca sa nu te afli in mijlocul urgiei Mele." Atunci Noe propovaduia oamenilor Potopul, ca sa se pocaiasca, iar ei radeau de dansul ;;i-1 necinsteau, §i rautatea lor 0 indoiau. 17 ani a propovaduit §i pe urma a inceput a face Chivotul, vazand nepocainta lor. A inceput a bate fierul intai, ca sa faca cuiele, §i il radeau ei vazandu-1 §i auzind ciocaniturile, precum §i astazi, cand se love;;te in toaca bisericii, cei lenegi zic: ,Lasa sa-§i bata capul, eu o sa merg, dar sunt bolnav, rna doare capul." ;>i venind stau afara de artie a1 bisericii, §i vorbesc de§ertaciuni, §i judeca pe altii gi se scarbesc, de ce nu citesc mai pe scurt, ca sa fuga. Dumnezeu atunci a facut semne infricogate ca sa se pocaiasca. Mai intai, dupa ce s-a sfilr§it Chivotulla care lucrase Noe 100 de ani, a deschis Dumnezeu jgheaburile cerului pana !a trei zile, dar ei n-au cunoscut, §i se inchideau in corturile lor §i-§i implineau rautaple lor. S-a facut cutremur §i a ie§it foe cu turret infricogat, incat se cutremura tot pamantu!, §i pietrele se topeau, §i soarele se intuneca, §i ei spre mai rau se plecau. Curvia o inmulteau §i sodomia o 1

Nartica sau nartex, pronaosul bisericiL

50

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

lucrau. Vazand semnele acelea, intunecapi §i nesimtitorii, in Ioc sa se pocaiasca, ei socoteau ca Noe cu naluciri prefacea acelea. ;>i s-au sfatuit sa-l omoare §i sa strice Chivotul. ;>i plecand, au navalit asupra Chivotului, din pizma lor, ca sa-l strice. Iar Dumnezeu, vazand nepocainta §i inmultirea rautaplor lor, §i ca s-au pornit 70 de mii, dupa numarul celor 70 de mii de necurapi ale faradelegilor §i a celor gapte pacate mari de moarte, impotriva dreptului Noe §i a familiei lui ca sa-i omoare, atunci a poruncit Dumnezeu §i s-au deschis jgheaburile cerului, ca sa se pogoare apa cea mai presus de ceruri, §i pamantului ca sa izvorasca apa saltatoare, §i s-au intalnit apele cerului §i ale pamantului Ia inalpme mare, §is-au imparpt in tot pamantul pana in 40 de zile. ;>i a statal doilea cer !a inalpme multa, pana in gapte zile, in chipul celor gapte faradelegi a pedepsirilor. Iar pe ei, acolo uncle mergeau spre Chivot, i-a ajuns pedeapsa §i au pierdut drumul, §i umblau !ncoace §i incolo prin apa. Precum §i astazi imparateasa faradelegii, cea cu gapte capete ale pierzarii, adica cu multa tulburare a viepi gi a necuratiei, a pierdut calea petrecerii monahice;;ti ;;i umbla incoace §i incolo, prin mijlocul a multe griji ale vietii celei tulburate. Asc~ltati o parinti ~iva paziti de acum inainte! lata, va propovaduiesc §i eu ca §i Noe §i zic: ,Luati aminte, sa nu va vina §i voua fara de veste potop de pamant ;;i de apa. Sa fugip de multa grija a viepi gi a tulburarii, §i de multa cuvantare, §i de a judeca pe aproapele; sa aveti dragoste intre voi gi unire, sa fugiti de multele feluri de bucate gi sa va deprindep cu viata monahiceasca; tinep fecioria cu toata curatenia, §i sa fugip de necurapa curviei §i a sodomiei, fiindca aceasta patima a dat navala in mijlocul vietii monahice;;ti. Bucurie gi veselie celui ce se paze§te de aceasta patima! Vai gi amar celui ce lucreaza aceasta §i celui ce se invoiegte cu gandurile §i se indulce§te de aceasta patima, §i celui ce pipaie trup barbatesc spre indulcirea pacatului! Ca de aceea se pricinuie;;te stricarea parpi barbate§ti. Fa-te urmator acestor doua pasari: porumbelului §i turturelei, iar nu privighetorii. Ca porumbelul, pazind tacerea, scapa de vanatori precum Noe a scapat !a Chivot. Iar privighetoarea, pnandu-se de limbutia , cantarii ei' se prinde de vanatori, ca §i oamenii cei din vre, I

I

, I '!{

,

51

Minunile, vedeniile §i cuvintele

mea lui Noe. Insa turtureaua 'i§i paze§te fecioria pentru sotul ei cu toata curatenia, caci d'ind moare sotul ei fuge in pustie §i-1 plange pe dansul §i nu se mai apropie de altul. Iar pricina morpi ei este aceasta, ascul ta pilda: turtureaua aceasta s-a dus prin pustie cu voia ei, ca sa pasca, §i s-a prins de vanatori §i au pus-o in colivie. ~i dupa o vreme s-a dus §i sotul ei eel ramas sa-§i gaseasca sopa, §i s-a prins §i aeesta. ~i eand !-au pus pe dansul In colivie, a sea pat eea inehisa :;;i a fugit. Atunci vanatorii au omorat pe sotul ei eel prins, iar eea ramasa, de mila lui, i:;;i smulgea penele. ~i s-a deosebit1 in munti :;;i in paduri, §i §ezand pe craci useate, i§i plange nemangiiiat pe sotul ei, aducandu-§i aminte ca ii zicea sa nu se ducii, §i n-a ascultat, :;;i de aeeea a fost prins. A§a :;;i omul, a vrut sa eeree §i sa iscodeascii eele pentru Dumnezeu, §i s-a prins de eel viclean :;;i s-a robit. Iar Fiul lui Dumnezeu, lasand eele noua eete, a venit cautand pe cea ratacita, fiindea Intelepciunea lui Dumnezeu a a:;;ezat seaunul ei pe zeee stalpi. Unul a eazut, iar eeilalti noua stau. ~iS-a rastignit eu trupul pentru mantuirea eelui ratacit. 0, preoplor :;;i monahilor, fugiti :;;i voi ea turtureaua in munti §i in piiduri §i plangeti pentru Preadulcele Iisus, Mirele vostru eel rastignit pentru voi, §i sa tineti fecioria §i tacerea, §i sa vii departati de multa de§arta vorbire, §i sa intrati in Joe ne:;;tiut §i netulburat, §i sa nu eereap ce face unul §i ce face altul! Pentru ca ati venit in aceste vai :;;i in pietrele acestea useate, tineti useata eraca a Cinstitei Crud :;;i vii inehinap eu metanii pentru dragostea Celui ee pentru noi S-a rastignit, Mantuitorul nostru, Care nu este eraea uscata, ci este verde :;;i prea mult roditoare. Cuvantarea cea multa, in de§ert, lipse:;;te pe om de roadele Raiului §i prapade:;;te pe frumoasele roade ale Liturghiei preotului. Preotul, dupa Liturghie, se euvine sa taea macar trei ceasuri, ea sa se indulceascii de Darul Imparta:;;irii. Cand vorbe:;;te, trebuie sa vorbeasea cu socotealii, fiindca eea fara de socoteala vorba a preotului i se face oprire Liturghiei lui. Precum Ia croitor cand croie§te fara masura, a§a :;;i preoh!l dind graie§te fiira socoteala. Pentru aceea sa fugim de vorba multa :;;ide de§arta cuvantare, §i sa vorbim cu luare-aminte." 'Izolat.

52

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Acestea zicand Sfantul a intrebat pe Theofan: ,Te dud Ia pe:;;tera ca sa aprinzi candela Sfantului Nil?" Iar el a zis: ,Nu ma due, fiindca m-a oprit Sfantul." ,Bine, i-a zis, nu te duce pana nu te faci ciilugar desavar§it. ~i cand te vei ealugari, atunci te du, dupa porunea Sfantului." CAP10

Pentru purtarea Schimei Zice Sfantul Nil lui Theofan: ,Schima sa nu o seoti de Ia tine, insa deasupra Sehimei sa porti o seurteiea, ea sa nu te arati ca fariseul §i sate fad sminteala altora. Ca daca vei seoate Schima de Ia tine, te vor stapani gandurile eele spureate :;;i te faci putoare a celui viclean. Ca ce folos este osta:;;ului !n vreme de razboi sa se afle fara de arme? Dupii randuiala monahiceasea, rasoforii sunt ca osta§ii care se deprind §i se !nvata me§te§ugul bataliei. Stavroforii sunt ca osta:;;ii care merg Ia razboi cand se gatesc sa se loveasca o:;;tile. Iar schimonahii sunt ca osta§ii care au ajuns Ia locul biitaliei, §i au armele gata, §i hotararea bataliei au ajuns. Atunci eel!narmat da razboi, iar eel negatit se prapade§te. Acestea !nseamna Sehima monahiceascii. Rasoforii sunt ea osta§ii care sunt !nscri§i pentru armata; de vor fugi, se vor face vinovati §i potrivnici, macar ea unii zic ca rasoforii sunt ca :;;i fratii §i au voie sa se !nsoare. 0, nepriceputilor! Cum se poate aceasta? Fiindcii tu, de buna voia ta, te-ai daruit lui Dumnezeu §i te-ai facut osta§ 'i:mparatesc. Pe urma sa fugi §i sa apuci alt me§te§ug? Aceasta nu se poate! Iar stavroforul este ea osta:;;ul care se gate§te :;;i pleaca la batalie. ~i pe !a jumatatea drumului, cei frico:;;i se caiesc ca s-au facut osta§i §i cauta sa se intoarca 'i:napoi. ~i unde or sa fuga? Iar cei ravnitori, vazand pe eei frico§i temandu-se, ii imbarbateaza §iii 'i:ndeamna sa se intrarmeze cu Sfanta §i Marea Schima, adica sa se faca schimnici §i razboinici. ~i, dupa ce se 'i:ntrarmeaza, fac sunet §i incep a se razboi. Insa daca se 'i:ntampla ca cineva din fricii sa asude §i sa i se ude iarba de pU§Cii, atunci nu poate Sa se razboiasca. 53

Minunile, vedeuiile ~i cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

A§a monahul, din trandavie ~i din ne§tiinta, se da Ienevirii 9i nu se razboie§te, §i t§i intineaza vietuirea cea monahiceasca; unul ca acesta cum poate sa scape de vrajma9i? Este osta~ul inarmat ;;;i stain Iocul de razboi, dar ce folos in armele lui, cand se teme §i face sminteala celorlalji osta§i? Asemenea ;;;i monahul este lnarmat cu Schima ingereasca §i impodobit cu multa putere a Darului Sfantului Duh, lnsa ce folos cand se leneve§te §i da rea pricina de sminteala celorlalti? Insa osta§ul eel bun nu este a§a, ci totdeauna este de§tept, a;;;teptand trambita razboiului, dar din lntamplare de va ~;i cadea, §i iarba lui de pu§ca se va uda, §i se lnnegresc armele lui, atunci §i nevrand ia iarba de pu§ca §i armele §i se duce unde este soare §i Joe lini§tit ;;;i usuca iarba §i armele le curata de rugina, §i atunci mai cu multil ravna decat intai intra In mijlocul vrajma§ilor lui §iii biruie§te, §i nu numai pe sine se izbave§te, ci 9i toata ceata lui; ca vrajma§ii vazand lndrazneala lui se in tore lnapoi. Iar ceilalti osta§i mai mult se imbarbateaza vazand ajutorul celui inarmat. Asemenea §i monahul, de va §i cadea ca pustnicul Iacov, adica daca nevrand §i-a intinat Schima cea ingereasca, se duce Ia un barbat duhovnicesc ~i i~i marturise§te gandurile cele intinate ~i faptele cele ruginite; dupa aceea se inarmeaza cu hotarate ganduri ~i cu ravna mai multa decat intai §i, luptandu-se cu vrajma§ii sufletului, ii biruie~te. $i vazand ceilalji monahi pe eel ce se imbarbiiteaza a§a Ia lupta, iau lndrazneala §i biruiesc patimile ~i pe satana. Precum eel inarmat cu arme nu se apropie de vreun Joe murdar ca sa nu i§i intineze podoaba ~i armele, a§a ~i monahul, vazandu-se imbracat pe sine cu armele cele monahice§ti ale Schimei celei ingere§ti, se paze§te de a Iuera cele rele, ca sa nu i§i intineze ingerescul chip. Ca oricat sa fie cineva afundat in rautaji, cand vede Schima pe dansul se sfie§te §i nu se da sa pacatuiasca. Pentru aceasta zic: sa nu lipseasca Schima de pe tine!" Pe urma i-a zis sa mearga Ia pe§tera Sfantului Nil §i acolo sa primeasca ingereasca Schima. $i iara§i ii zice: ,Cand vei primi ingerescul chip, dupa porunca Sfantului NiC sa nu §ezi acolo, fiindca parintii chiliei cand te vad acolo se tulbura ~i blestema asupra milei lui Dumnezeu care a facut cu tine, nevrednicul, ;;;i tu te-ai aratat nemultumitor catre facatorul tau de bine, Sfantul Nil.

$i popa Dionisie de Ia Chilia Spanilor nu numai ca nu paze§te poruncile Sfantului, ci §i il graie§te de rau §i nu crede minunilor lui, ~i inca otrave§te ;;;i pe aljii ca naparca, ca sa nu creada. Fiindca a§teapta pe naparca cea simjita ca sa-l mu§te de picior, §i are sa se otraveasca tot trupullui, ~i are sa se inmormanteze Ia Joe strain, ~i nu Ia chilia lui. $i nu numai dansul, ci §i ceilalji cai;i 9ed in chilia lui Ia un Joe §i nu cred, §i defaima randuiala calugareasca, sa nu nadajduiasca ca VOl' scapa de otravitul pahar aJ mu;;;carii de naparca, §i in straine loca§uri or sa se ingroape. Bucurie §i veselie Ia cei ce Iocuiesc Ia chilia aceasta §i traiesc cu placere de Dumnezeu in randuiala monahiceasca! Iar vai celor ce locuiesc acolo §i defaima randuiala monahiceasca! Ce sa fac? Mi-e mila de ei, insa lor nu le este mila de sufletul lor, ci i§i voiesc pierzarea. Lui Dumnezeu Ii e mila de om, iar omului nu-i e mila de sufleullui. Ce sa-ti faca Dumnezeu daca tu, de buna voia ta, iji dai sufletul iadului? Dreptatea lui Dumnezeu este voia omului, ca Dumnezeu dupa voia omului raspliite§te, zicandu-i: > A:;;a facand neincetat, nu-l las a sa doarma nicidecum :;;i sa se lini§teasdi. A schimbat camara lui §i tot aceea i se arata; a fugit Ia alte palate, tot aceea vedea. S-a dus in Sichelia, tot aceea a vazut §i acolo. In sfaq;it a baut :;;i el paharul care 1-a dres fratelui sau in Baia Sicheliei. Case supara omul de patimi nu este de mirare, ci este rau de a fi bimit de patima. Fericit este eel ce se ispite§te §i biruiegte, §ide trei ori fericit eel ce se biruie:;;te :;;i iara§i se scoala §i biruie§te, precum §i David a facut, care a cazut In ucidere 9i in preacurvie :;;i pe urma s-a pocait. Pentru ca a numarat norodul lui Israel s-a ranit de Ia Dumnezeu §i indata §i-a cunoscut faradelegea §i s-a pocait atata, incat ranile lui s-au facut preastralucite trambite ale Bisericii, adica Psalmii care in toate zilele se canta. Asemenea §i Cuvioasa Maria Egipteanca s-a biruit de curvie :;;i pe urma a aratat pocainta cat nimeni altul, §i s-a :acut sf::;;ni.c a!~~­ re§tii !umini, §i a stralucit in pustie ca soarele. $1 de tre1 on fenCit eel ce va cadea 9i se va scula ~i va marturisi pe Hristos inaintea !mparatilor :;;i a tiranilor, ca §i eel ces-ar lepada de Hristos din vreo intamplare §i pe urma sa se pocaiasca §i sa-§i verse sangele, precum 1

Conducte de apa.

57

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

§i talharul a marturisit pe cruce. ;>i cum a cunoscut acesta pe Hristos? Asculta! CAP12

Pentru tii.lharul care a crezut pe cruce Acest talhar, cand era de tata, s-a invrednicit sa se hraneasca cu Iapte din sanul Maicii Domnului, lucru care s-a intamplat astfel: pe vremea cand s-a tulburat Irod §i a ucis pruncii, atunci a fugit Iosif logodnicul cu Maica Domnului, avand Dumnezeiescul Prune in brate, impreuna §i cu Iacov; fratele Domnului, sa se duca in Egipt, §i ajungand in satul Fusan §i fiindca era searii, au gazduit Ia o casa. Iar stapanul casei i-a primit cu dragoste, fiind iubitor de straini, ne§tiindu-i cine sunt, §i in vremea cand femeia, stapana casei, gatea bucatele §i masa, a lasat pe baiatul ei fiind mic §i plangea (acesta era talharul eel binecunoscator). $i vazand Maica Domnului ca pruncul plange a§a, s-a milostivit §i 1-a luat in bratele ei §i ii da tata §i :11 imbuna din preacuratul ei san cu care hranea pe Pruncul eel Dumnezeiesc, §i dimineata au plecat in calea lor, spre Egipt. Iar cand a crescut tanarul §i a ajuns Ia varsta de bilrbat, razvratit fiind de altii ;;i din indemnarea huli torului talhar, s-a facu t gi el talhar, §i prin~an­ du-se lmpreuna cu ceilalti, s-a osandit sa se rastigneasca dimpreuna cu Hristos. $i atunci a strigat: Pomene$te-mii, Doamne, cfind vei veni intru fmpiiriifia Ta!

CAP13

Pentru tii.lharul eel riiu-credincios Acesta era din samanta Iudei vanzatorului, fiind sluga la un bogat in vremea aceea §apte luni (adica Iuda) acolo, in casa elinului. Iuda preacurvea cu nora lui, fiindca feciorullui era dus in strainatate. ;>i cand a venit tanaml de Ia taxidl, a gasit pe muierea lui in1 CaHHorie pe care o Hiceau negustorii In striHnatate pentru a vinde sau a cumpara marfa (din gr. taxidi).

58

Preacuviosului parintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

greunata §i de atunci el nu i-a mai vorbit nimic, nici s-a mai culcat lmpreuna cu dansa, dupa obicei, §i a cunoscut muierea ca barbatul ei i-a priceput preacurvia ce facuse, a spus Iudei, iar el a intrebat-o daca nu cumva a marturisit ea? Iar ea i-a raspuns ca nu, d nici n-a intrebat-o. Atunci s-a gandit Iuda: ce va face? $i vazand pe tanarulla un Joe inalt, din jos de casa, unde era un stalp, a socotit sa-l omoare, ca sa nu se vadeasca preacurvia lui. A sapat din jos de stalpul care tinea acoperi§ul, §i a legato funie groasa de stalp, §i a tras cu toata puterea, §i cazand stalpul, s-a surpat casa §i a omorat jalnic pe tanarul. Iar muierea, vazand moartea barbatului ei, a indemnat pe Iuda ca sa o ia de muiere, dar el n-a vrut, fiindca se temea de doua rautati pe care le facuse: de ucidere §i de preacurvie. Ded i-a zis muierea: «De nu rna vei lua de muiere, o sa vadesc faradelegile tale pe care le-ai lucrat!» $i auzind acestea, Iuda a fugit pe ascuns. Iar muierea a nascut pruncul parte barbateasca, gi viind in varsta, a urmat rautatii tatalui sau §i s-a fiicut talhar, ca un sarman ce era. ;>i acesta a indemnat §i pe talharul eel binecunoscator de s-a facut talhar, §i au talhiirit impreuna 12 ani. Pe urma, prinzandu-se, s-au rastignit impreuna cu Hristos. Cel de-a dreapta, binecunoscatorul talhar, zicea: Pomene$fe-mii, Doamne, cfind vei veni intru fmpiiriifia Ta! Iar acesta, necunosditorul §i rau rasad al relei radacini, II hulea. Ace§ti doi talhari reprezinta pe cei drepti §i pe cei pacato§i, judecati Ia Judetul Stapanului nostru Hristos." Candi-a spus Sfantul pentru talhari, s-a umilit Theofan din aceste cuvinte, iar Sfantul a zis: ,Ceasul a trecut, era sa mergem, insa asculta §i aceasta sa-ti spun: pentru cre§terea, uciderea §i a doua preacurvie a Iudei. CAP14

Pentru Iuda vii.nziitorul Acest vanzator, Iuda, era din satul Iscar·iot, din neamul jidovilor. Tatal lui se numea Ravel. Mai lnainte de na§terea lui Iuda, a vazut mama lui un vis lnfrico;;at intr-o noapte §i, spaimantandu-se, a In-

59

Prencuviosu/ui piirinte/ui nostru Nillzvoratorul de Mir, Cnvsocnlivitul Minuni/e, vedeniile ~i cuvintele

ceput a striga. Iar Ravel a intrebat-o pentru ce striga a§a. Iar ea a zis: > Iar el i-a zis: «Voiesc sa fie darul care este intru ti1

Simplitatea.

64

Preacuviosului pifrintelui nostril Nillzvorfilorul de Mir, Cavsocalivitul

ne indoit intru mine!>> $i a Iuat cojocullui Jlie cu indoit dar, §i a venit Ia Jordan sa-l opreasca §i sa treaca. $i atunci n-azis: «Uncle sunt faptele mele?», cia zis: «Unde este Dumnezeul parintelui meu Ilie?>> $i pentru smerenia lui atunci s-a despartit apa Iordanului :;;i a trecut. Vezi ca oricine se va ruga lui Dumnezeu cu smerenie, Iuand spre ajutor rugaciunile vreunui sfant, degraba prime§te ajutor. $i oricine se va ruga Domnului nostru Iisus Hristos, pentru rugaciunile Maicii lui Dumnezeu, cat ajutor va primi! Elisei lntai se oprea pentru i'nalta cugetare a lui, insa cugetarea lui nu era volnica 1 precum a Iudei, ci era din prostia lui. Ca :;;i a lui Pavel eel prost, ucenicul Sfantului Antonie, care s-a facut biruitor asupra vrajma:;;ilor celor vazuti :;;i celor nevazuti, atat, lncatin 17 zile s-a facut Inger pamantesc. Asemenea :;;i Cuvioasa Maria In pustie, vedea cu mintea patimile :;;i se lupta, :;;i a9a le-a biruit, ca :;;i Israil peAmalec. Iar Pavel vedea :;;i simtitm~ :;;i ganditor2, :;;i a biruit i'ndoit, cand s-au cutremurat §i dracii, ca pe cei bolnavi :;;i indraciti ii trimitea Sfantul Antonie Ia dansul :;;i-i vindeca. Iar intr-una din zile a venit dracullnaltei cugetari ca sa-l ispiteasca :;;i sa-l opreasca, precum a patimit :;;i Elisei. $i aceasta lui is-a facut pricina de smerenie, fiindca socotea §i zicea i'ntru sine: $i era inaltarea mintii ascunsa intru aceasta, necunoscufl. Atunci Sfantul Antonie a trimis un indracit, pe care il muncea unul din dracii cei boiere:;;ti, catre Pavel, :;;i el a inceput a se ruga i'mpotriva dracului ca sa iasa, iar dracul graia impotriva :;;i nu voia ·sa iasa. $i mirandu-se, Pavel a zis: «lntru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ie:;;il» $i iara§i impotriva graia diavolul. ;>i li zice iar: «> Atunci numaidedit a ie:;;it dracul. ;>i pe urma a intrebat Pavel pe Sfantul pentru pricina dracului, §i Sfantul i-a zis: «Pentru cele doua cuvinte pe care le-ai vorbit intru ascuns cu gandul tau, aceea era pricina de nu ie:;;ea. Fiule, vorba singuraticului 1

Dupa voia sa. Trupe{'te ~i duhovnice$te. 3 Adidi ln3ltarea mintii era ascunsa In acea cugetare lntru sine, fara ca Sfantul Pavel s5-$i dea seama. 2

65

i\1.immile, vedeuiile ~i cuvintele

este ca str~ilucirea cristalului: dad\ s-a spart cristalul, s-a prapiidit ;;i stralueirea lui. Asemenea 9i monahul: daca s-a mandrit, degraba s-a ridicat Darullui Dumnezeu.>> Atunci Pavel a pus metanie Sfilntului, multumindu-i ca 1-a izbavit de lmprilostirea lui. V~zi ca Sfantul Pavel s-a ispitit din prostimea lui. Iar tu, care ai mii 9i zeci de mii de pricini, cum o sa treci noianul :;;i sa ajungi Ia locuinta lui David? Unde e:;;ti aeum? $i unde o sate gase:;;ti? $i ee drum~ sa treci? $i apoi ;;ezi :;;i gande9ti cele de;;arte: cum ti se euvine sa ai grijii numai pentru eele cinci euvinte ale rugaciunii, :;;i tu te grije:;;ti pentru talharii calatoriei tale §i pentru taxidul tau, §i nu este eu putinta ca sa ai impreuna cu tine lucruri de§arte, sa nu tile ia de pe drum talharii draci. Un taxidiot a adunat multe lueruri de§arte, ea §i tine, :;;i !-au prins talharii pe drum, ;;i !-au dezbraeat, :;;i i-au luat tot. $i Ia tine de se va lntampla a;;a ee ai sa faci? Sa fugi de:;;ert nu te induri; sa stai, te ia rob. Insa eel eu minte :;;i neea:;;tigator ce face? Lasa banii Ia maniistire, :;;i ia adeverinta de Ia egumen, §i se duee fara de fricii in drumul lui. A:;;a §i monahul care prime:;;te Sehima, scrie Ia aeeasta einci porunci ale inmormantarii. Aeestea sunt: sa nu vada, sii nu auda, sa nu vorbeasca, sa nu se manie §i sa nu se tulbure, §i sa nu fad\ dupii voia lui nimic. Adieii sii vada ca :;;i cand nu vede, sii auda §i sa fie ca eel ce nu au de, sa vorbeasca numai cele de nevoie, sa se ispiteasca el :;;i sa nu ispiteasca, sii ia aminte numai de sine :;;i Ia Dreptul Judeciitor, sa lase pe toate :;;i sii zica: «Cauta, ticiilosule de tine, 9i nu lua aminte Ia faptele altora, ia aminte de tine :;;i scoate vicle§ugul:;;i gandurile cele rele din inima ta, fiindcii pacatul din vicle:;;ug se face, :;;i e:;;ti fara de raspuns dupii faptele tale!>> Insa acum fa dupa cum Sfantul Nil ji-a poruncit :;;i ineepe pocainta!" CAP16

Pentru pociiinta lui Theofan A zis Sfantul Nil lui Theofan a:;;a: ,Dupa faptele tale, ai 40 de ani ai vie}ii tale? Sa stai Ia un Joe 40 de zile :;;i sa plangi pacatele tale, sa mananci paine nedospita :;;i nesarata, din seara In seara, 9i putina apii, 9i sa nu te uiti !a ce1~ ci 9ezi lnauntru." 66

Preacuviosului piiriutelui nostru Nillzvoriitoml de lvfh: Cavsocalivitul

Iar Theofan se gandea unde sa se duca ca sa nu vada cerul. $i indata s-a facut sunet, cii a ciizut o piatra lntre Sfantul §i lntre Theafan, §is-a rostogolitin jos, iar Sfantul zice: ,Nu te teme! Aeeasta este dupa cum ai cerut. $i du-te sa vezi unde a stat piatra, §i acolo sunt craci de maslin. Ridica-le 9i intra iniiuntru sa vezi locul pe care 1-ai dorit. Sa prime:;;ti precum ti s-a poruncit de !a Sfantul, ca eel ce s-a !uminat lumineaza intunericul inimii. Cu aceasta schima a stavroforului pe care o porti, o sa petreci cu pace cele 40 de zile :;;i saptamani trei. (Iar In ziua eealalta s-a dus Theofan :;;i a vazut Iocul unde a stat piatra :;;i, ridid\nd cradle, a gasit o pe§tera adancii, 9i era ca o varnita, :;;ide sus din pe9tera pica apa.) Dupa sarbatoarea Sfintei Treimi, in ziua miercurii, noaptea !a patru ceasuri §i jumatate, iara§i o sa se improspateze patima ta, cu multii frica, §i 0 sa se clateascii 1 neincetat 40 de zi!e, ca sa te pedepse;;ti aici vremelnic :;;i sa se mantuiasca In Ziua Judecatii sufletul tiiu, dupa cuvantul Apostolului, pentru ca ai ciilcat poruncile Sfantului. $i dacii o curge sange din nasul tau dupa 40 de zile, da slava lui Dumnezeu, ca a prim it pocainta ta, ~i nu vei muri. Iar de nu va curge sange, iaragi da slava lui Dumnezeu, ca o sa te izbave;;ti de intunericul Jumii acesteia, adica o sa mori. Atunci trupul tau sa nu se lngroape In cimitirul parintilm~ ca sa nu se spurce, cii este necurat. Fiindca lntaia clatinare era spre risipire, din Jucrarea diavoleasca. Iar aceasta care o sa-ti vina este pentru calcarea poruncii nelncetat ca cea dintai i:nsemna viata Inca, iar aceasta va i:nsemna cele ' ' pentru moarte. Insa nu te va goni din Joe in Joe :;;i prin pustietati, ca cea dintili. Sa ai inca ;;i aceasta i:nsemnare: daca ochii iti vor scanteia, sa stai acolo pana cand va fi voia lui Dumnezeu. Acestea or sa-ji urmeze atunci, iar acum vezi de rucodelia ta, ca sa fie spre placerea celor ce o vor cum para, §i sa o dai cu doua parale mai ieftin decat altii din pretul ei, ca sa nu fii iubitor de argint. Sa ai nadejdea Ia , ' ' Dumnezeu :;;i sa ai grija de mantuirea sufletului tau, fiindca Sfilntul are grija pentru tine. Ca multa grija a rucodelii a parintilor Ii se face risipire a Iucrarii celei duhovnice;;ti, :;;i aceasta este indemnare a vrajma;;ului, ea sa-i ameteasca ;;i sa uite dumnezeiasca lucrare a vietii celei monahice:;;ti. 1

0 sa se puna In mi~care.

67

A1iuunile, vede11iile $i arvintele

$i tu de acum inainte paze;;te-te sa nu faci negot cu straina rucodelie, fiindca in acest chip nu vei putea sa te lini§te;;ti. $i de ce nu te multume;;ti, ticalosule? Ca Sfi\ntul Nil are grija de tine ;;i te ajuta, dupa fagaduinta lui. Tu te ingrije§ti in zadar pentru trupul tau, §i nimic nu isprave;;ti, §i toata osteneala ta este ca un vas de Jut cu faina, §i 0 risipe§ti in vant, §i pe urma cauti sa 0 aduni, §i a§a in zadar te ostene;;ti, ticalosule. Cauta sa dezradacinezi de asupra ta trandavirea, lacomia, slava de;;arta, pomenirea de rau, minciuna, zavistia ;;i ate bucura intru rautate. Ca acestea sunt cele ;;a pte unghii ale vrajma;;ului lumii acesteia. Cu acestea te otrave;;te ;;i o sa te osande§ti in veci in focul eel ve;;nic, ca te stapane;;ti de acestea." Pe urma 1-a intrebat: ,Ce mananci in chilia ta?" Iar els-a tulburat. $i Sfantul ii zice: ,Vezi ca e§ti razvratit?" Atunci a raspuns: ,Sambatil, duminica §i Ia praznice imparate;;ti dezleg !a untdelemn, Ia pe;;te ;;i !a masline." Sfantul ii zice: ,lata ca dezlegi, pentru aceea sa multume§ti lui Dumnezeu. $i inca mai carte;;ti asupra Sfantului Nil? $i nu dezlegi numai cand se intampla de gase;;ti, ci te ingrije;;ti ca sa ai pe;;te in putina, ;;i pui in frigare, ;;i nu-ti ajunge sa mananci icrele cum sunt, ci le pisezi in piulita cu miresme, ca sa-ti imputernice§ti patimile §i sate ingra§i ca jertfa agarenilor1, §i mancand cu gust, sa ingra;;i acest trup stricacios a! tau, §i in vremea mortii tale sa te gaseasca fiii Luceafarului gras ;;i sa te rapeasd! cu lesnire spre jertfa iadului, intru plangerea §i intru scra§nirea dintilor." Iar Theofan, auzind acestea, s-a tulburat ;d a vrut sa ocarasca pe Sfant, socotind ca este popa Matei, §i gandea sa-i zica: ,Duhovnice! Acestea pe care le zici nu le incape capul meu eel gros!" Iar Sfanlul, cunoscand ce gandea, mai inainte a apucat ;;i i-a zis: ,Socotqte bine, sa nu cazi intru o a treia pedeapsa, §i nu te vei putea vindeca. Lini§te;;te-te in chilia ta ;;i sa nu-ti pese ce face unul §ice face altul. In ziua de astazi, lucrarea parintilor este aceasta mai mult, ca sa se numeasca «gheronda» (adica staret sau batran povatuitor) §i sufletele ucenicilor sale prapadeasca. 0, ticalo;;ilor gheronde! Nu §titi ca o sa dati cuvant lui Dumnezeu pentru sufletele ucenicilor vo;;tri §i pentru reaua invatatura a voastra, §i 0 sa va osanditi impreuna intru intunericul eel mai din afara al iadului? $i o sa zi.ca ucenicul ca1

Agarean- pagan, turc sau Uitar; mahomedzm. Din sl. agareaninU.

68

Preacuviosului prlrintelui 11ostru Nil JzvoriUoml de

lvfh~

Cavsocalivitu/

tre staretul lui: «0, tidilos ghcronda! Aceasta este ca ai luat suflelul meu asupra-ti, ca sa ai grija sa ma mantuie§ti? $i acum cum ne muncim jalnic impreuria!» Acestea §i altele asemenea va zice. Asemenea §i sufletul staretului o sa zica catre ucenic: ;>te patima necuratiei, §i sa nu se imbrace cu haine subtiri §i frumoase, ci sa poarte rase vechi, ca din impodobirea hainelor se nasc multe rele. Sa se fereasca sa nu vada fata unul altuia §i sa rada. Ci, plecandu-§i capulla pamant, a§a sa vorbeasca, §i sa nu-§i spele fa}a, sa nu-;;i pieptene parul ca femeile, ca sa nu sminteasca pe cei neputincio>;>i, ca din pricina parului celui pieptanat cei neputincio§i se smintesc, ca vazandu-1, se aprind spre patima curviei >;>iii tarasc spre tavalire. $i, in scurt, toata patima trupeasca §i pacatuirca din pricina impodobirii trupului se pornesc §i se savargesc. Precum §i pe Avesalom 1-a facut !mpotrivitor parinte§tii supuneri §i 1-a spanzurat accst pieptanat §i stralucit par, §i iara§i, desparte pe om de Biserica lui Hristos §i face madulare ale curviei pe madularele lui Hristos. Ca vazand omul aceste frumuseti, cugeta cele necuvioase. Pentru aceea cei tineri sa-9i taie parul, ca sa nu se sminteasca cei neputincio§i. Cei tineri sa pogoare scufia pana Ia frunte, cat sa nu se vada parul, iar de nu, vor da cuvant inaintea lui Dumnezeu §i se vor osandi penh·u sminteala ceo fac celor neputinciogi. Pentru ca astazi aceasta a ramas ca sa se pazeasca de patimile trupe§ti. Pentru ca s-au dilcat toate poruncilc monahice:;;tii vieti, ;;i acum s-a inceput §i accasta faradelege sa petreaca intre monahi, §i le-a prapadit dulceata petrecerii lor, precum s-a prapadit puterea evreilm~ fiindca a fugit de Ia dan§ii Darullui Dumnezeu. Acestea sa le spui lui popa Ghcrasim §i !a gheronda lui. De te va asculta, binc, iar de nu tc va asculta, sa fugi de !a dan;;ii, ca sa nu te 69

i\!Iinunile, vedeniile qi cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil lz'oortitorul de 1\!Iir, Cavsocalivitul

Jn pustia Iordanului era un lini~;>titor!mbunatatit, care vietuia cu trei ucenici §i avea ravna ca sa-i mantuiasca. Iar ei nu vroiau mantuirea lor, §i carteau asupra gherondei lor ca este aspru, §i-i tiranise~;>­ te, §iii mustra pentru faptele lor. In sfar~;>it a adormit sfantul batran, §i au ramas cei trei ucenici §i, dupa randuiala, eel dintai a ramas in locul biitranului. $i de aici el facea pogoramant celorlalti doi, dupa voia lor, §i i-a fa cut §i calugari ai lui, §i ei, nepriceputi fiind, multumeau lui Dumnezeu ca au gasit staret dupa voia lor. $i saturandu-se de bucate totdeauna, au dizut in patima necuratiei, §i se tavaleau amandoi in noroiul patimii precum cainii. $i ~;>tiind acestea nepricepuhii gheronda, nu-i pasa §i Ie trecea cu vederea, pentru ca sa-l numeasca milostiv §i bland, iar inauntru era mandru §i necurat. $i murind §i acest ticalos gheronda, !-au ingropatin pamant, iar pamantul nu-l primea, ci de cate ori 11 ingropau, il da afat·a. Iar unit! din preotii cei ce erau de fata se mira §i nu se pricepea ce sa faca. $i gandindu-se el a§a, s-a aratat Ingerul Domnului de fata §i a zis cu mare glas: «Sa Iuati o catea ~;>i sa o punefi impreu-

na cu eel mort, casa-l primeasca pamantul cape o ditea, ~;>i nu cape un calugat~ ca avea §i acesta fii ca o ditea, fiindca n-a pazit poruncile staretului SaU.>> Iar dupa moartea gherondei lot~ ace§ti ucenici razvratiti tot nu s-au pocait, vaziind ca gheronda lor s-a ingropat cu cateaua, ci vietuiau ca §i intai, viata necurata, cu ochi curve~;>ti §i vorbe necuvioase §i cu tavaliri ale neastampararii se impreunau, ~;>i cu ganduri spurcate se ardeau ca Sodoma ~;>i Gomora. De aceea pe urma s-au indradt §i ace~;>tia §i s-au sugrumat de drad, §i au murit rau, ~;>i i-au ingropat ~;>i pe ei, insa pamiintul nu ii primea, ca §i pe gheronda lor. $i iara§i s-a aratat Ingerul Domnului §i le zice: «Luati cateii de Ia catea §i-i puneti in mormantul lor, fiindca voia lor a fost ca a cateilot~ t;>i gheronda a nascut ace~;>ti doi catei.>> $i a~;>a au facut cei ce erau de fata, §i atunci pamantul i-a primit ca pe ni~;>te catei de caine, iar nu ca pe calugari. Izbave§te-ne pe noi, Dumnezeule, de acest fel de fiiradelege §i necuratie!" Ciind Sfantul a spus lui Theofan pentru aces tea ce s-au intamplat cu gheronda, cu ucenicii §i cu cainii, i-a zis t;>i aceasta: ,$i pe tine, ticalosule, de nu ar fi apucat milostivirea Sfantului Nil, era sa te sugrume dracii §i sa fii 1ngropat cu cainii ca §i aceia. Tu aveai frica mare sa nu te omoare, t;>i iata ca te-au omoriit in mijlocul targului ~;>i n-ai simtit, ticalosule, ~;>i o sa te osande~;>ti in iad. Pentru aceea mai inainte ti-a spus Sfiintul ca daca te vor omori, nevinovat sunt de sangele tau, ca 0 sa fiti fara de raspuns §i tu, §i uciga§ii tai, §i 0 sa auziti infriCO§atul acela glas: Nu vii §tiu pe voi, duceti-vii de la Mine infocul ve§nic! Pentru aceea iti zic tie: de vei muri in mijlocul urgiei lui Dumnezeu, ahtnci este departarea ;;i parasirea lui Dumnezeu, §i sa nu se ingroape trupul tau in cimitirul parintilor atunci, fiindca dupa moartea ta o sa iasa putoare nesuferita din trupul tau, pentru pacatele tale. Ca precum moa§tele Sfintilor bine miros, at;>a t;>i trupurile padito§ilor miros riiu. $i nu §tiu de o sa se topeasca necuratul tau trup, fiindca ai calcat poruncile Sfantului ~;>i ai facut faradelege. Pentru aceea ai sa mo§tene§ti muncile iadului impreuna cu uciga~;>ii tai. Fiindca dracii nu inceteaza indemniind pe cei Iene;;i §i zavistici ca sa ucida necuratul tau trup, caci cand te vad inaintea ochilor lor, blestema inaintea Darului t;>i puterii Duhului, care graie§te prin

70

71

molipse§ti mai mult de Ia tanarul care il au ei §i pricinuie~;>te sminteala celor neputincio~;>i ca §i tine. Pentru ca de voi ridici grija vietii, Ia indulciri, !a rapiri, !a vanzari unul pe altul, la minciuni, Ia curvii, !a sodomii, !a lacomii, !a mandrii, Ia nedreptap, !a pomeniri de rau, !a vrajbe, !a iubirea de averi, !a iubirea de argint. Ca lenevindu-se de a Iuera faptele cele bune, li s-a invarto§at inima §i au ajuns Ia deznadajduire. Ca precum eel iubitor de ar97

lvlinunile, vedeniile ?i cuvintele

gint :;;i de avutie invistiere:;;te in rapitorul sau vas, a§a §i Ia venirea lui Antihrist va fi, fiindca mai inainte o sa intunece simtirile oameni!or cu intunericul nesin:tirii :;;i or sa se umple de patimi, precum zice Sfantul Apostol Pavel: ca n-au primit adevarul Evangheliei, §i prin intelepciunea mandriei lor au cinstit mai mult patimile, pentru aceea i-a dat Dumnezeu pe diin§ii duhului in§elaciunii, ca sa se plineasca intru dan§ii toata faradelegea. CAP31

Pentru inmulfirea fiiriidelegii, pentru venire a lui Antihrist r;i pentru sfarr;itullumii Cand se va 'inmulti faradelegea, or sa se adune toate prihilnirile §i faradelegile lumii, §i or sa se invistiereasca intr-o necurata fiica a curviei, care o sa fie Ioca§ al preacurviei. Ca precum Doamna noastra Nascatoarea de Dumnezeu a fost preacurata mai inainte dena§tere, in na§tere §i dupa na§tere, Preasfilnta Fecioara, §i a nascut pe Emanuel, care nu §tie de nici un pacat, a§a §i necurata aceea fiica va fi mama a tuturor faradelegilor, mai lnainte de na§tere, in na§tere §i dupa na§terea spurcatului Antihrist, o sa fie curva necurata §i preacurva In toata viata ei. La aceasta necurata or sa se adune toate faradelegile §i o sa nasca pe fiul pierzarii, din pricina lipsirii Darului Preasfantului Duh de Ia oameni, pentru pacatele §i fariidelegile lor. Atunci or sa se adune §i or sa lnvieze In pantecele ei toate faradelegile oamenilor. $i, dupa na§terea fiului pacatului, o sa vina toata lipsa Ia oameni. Intai or sa se lipseasca de dragoste, de unire §i de curatenie. AI doilea, tot Iocul §i ora§ul de Dumnezeu tematoare se vor lipsi §i de pastori, :;;ide povatuitori credincio§i. AI treilea, Bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de arhierei, de duhovnici :;;i de preoti cuvio§i, precum de acum au 'inceput a se lipsi. Pe urma o sa se arate §i necuratul acesta, dupa cre§terea varstei lui. $i o sa se umple de sataniceasca putere, ca sa faca semne §i minuni 'inaintea ochilor oamenilor celor patima:;;i, precum a facut Chinops1: 'inviere mincinoasa §i altele, toate cu nalucire, fiindca 'i'naintea 1

Numele vdijitorului care s-a lmpotrivit prin multe minuni mincinoase Sf.

Apostol loan/ CuvfinHitorul de Dumnezeu, $i a sHh9it lnecat In mare.

98

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

celor sfin\i nu are lucrare 'in:;;elaciunea, ci numai Ia cei intunecati §i patima§i (precum Sfiintul Marele Macarie vedea pe muiere in firea ei, iar oamenii o vedeau pe ea cape o iapa). Atunci necuratul acesta o sa se fatarniceasca cu blandete, pentru ca sa piece pe noroade Ia in§elaciunea lui, pana sa se faca monarh, adica singur stapanitor. $ide aici tot cu pace §i cu smerenie se va purta fatarnicindu-se, ca sa se supuna §i sa se inchine lui toti. Hrana acestui nelegiuit va fi tulburarea oameni!or, caci cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura; aceasta va pricinui uitarea credintei §i a fricii lui Dumnezeu. Odihna acestuia va fi cm·via, preacurvia, sodomia, iubirea de avutie, iubirea de argint, pomenirea de rau, zavistia, osandirea, mandria, clevetirea ;;i celelalte rautati. Cu acestea o sa stapaneasca toate cetatile §i toata lumea. Fiindca nu o sa se gaseasca altul nimeni, de asemenea, vrednic ca sa stapaneasca, ci o sa-l aiba pe acesta atotstapanitor. Atunci cand vor pacatui, vor socoti ca §i lucreaza mantuirea, ca atunci vor lepada scripturile cele cu cuvinte invatatoare spre mantuire §i folositoare de suflet, or sa defaime chiar §i Sfanta Evanghelie §i bisericile lui Dumnezeu §i o sa fie multa !ipsa in lume nu numai de cele trupe§ti, ci §i de invataturi duhovnice§ti. Vor fi semne §i aratari de Ia Dumnezeu in mijlocul acelei lipsiri, va fi foamete indoita: simtita §i gandita. Foametea simtita o sa fie ca o sa se inchida cerul, cain zilele lui Ilie, §i nu o sa ploua, pentru faradelegile lor. $i or sa flamanzeasca oamenii :;;i de cuvantullui Dumnezeu, ca nu o sa se gaseasca in vremea aceea vreun drept cu fapte bune, ca sa 1i !nvete cuvantul mantuirii. $i o sa se ridice binecuvantarea lui Dumnezeu de Ia mancaruri §i bauturi, ca cat vor manca, atat vor flamanzi. Atunci cei bogati i§i vor deschide avu\iile lor §i le vor lepada, atunci aurul §i argintul or sa se defaime §i or sa se calce ca pietrele cele de pe drumuri. Atunci o sa se zamisleasca rautatea luceafarului in inimile oamenilor §i atunci o sa vietuiasca paganatatea cu pecetea lui Antihrist, §i se va ridica Darullui Dumnezeu de Ia oameni, precum zice Scriptura: Nu va locui Duhul Meu in oamenii ace§tia, fiindcii sunt ei trupuri. Or sa se impu\ineze oamenii §i or sa slabeasca §i or sa moara ca pasarile pe drumuri.

99

Mimmile, vedmiile $i cuvintele ~i

cei pecetluiti de Antihrist or sa miinance ciirnuri de oameni morti, neputand suferi foamea 9i le9inarea, §i mancand trupuri moarte, vor muri i;li ei de fpame. Iar i'ntelesul pecepi lui Antihrist este acesta: «AI meu e§ti, a! tau sunt, de bunavoie vii, nu de silii.» Vai i;li amar celor pecetluiti! Ca o sa se facii tulburare mare i'n Iume. ~i auzind oamenii caIn alta parte este pace, or sa se mute acolo, unde or sa giiseascii mai mare !ipsa §i or sa auda de Ia Iocuitorii locului: ti sa te tocme~;>ti cu sluga?>> A~;>a §i acela a riimas fara cuvant. Atunci a 'lnceput §i loan, zicand: > Iar el i-a raspuns: te-te cu mine, fiindca scris este: 'De te va lovi §i nu te vei sminti, atunci lovegte §i tu pe altul.' >> $i aga a ramas §i loan far a

166

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Atunci a zis §i arhiereul: A raspuns Mihail: > Ii zice arhiereul: Ii zice Mihail: Ii zice arhiereul: > lar el i-a zis: > A mai zis ~;>i aceasta, ca ~;>i cum s-ar descoperi pe sine: > lar arhiereul, auzind aceasta, s-a schimbat Ia fata socotind ca-l defaima. Ii zice lui Arhanghelul: > $i indata cu cuvantul s-a ina! tat r;;i a venit glas zicand: > $i dupa auzirea cuvintelor acestora, au ramas toti ca morti: arhiereul, cei trei boieri §i slujitorii mesei. lar cei de afara a§teptau sa ispraveasca vorba lor §i sale porunceasca sa aduca bucate !amasa. $i a:;teptand pana !a amiaza, atund a venit un slujitor sa vada ce e, §i i-a gasit amorpp, fara de glas. S-a a tins de arhiereu §i ~i-a venit intru sine, §i mult ceas nu a putut sa graiasca, §i pe urma a de§teptat §i pe boieri, §i se mirau top de cele intamplate.

167

Mirnrnilc! vcdcniile §i cuvintelc

Preacuviosului ptirintclui nostru Nil Izvoriitorul de A1it~ Cavsocalivitul ~i

pentru fuga lui sa nu-ti pese. Fara numai asprimea sa fie spre mantuirea suflctului.» $i degteptandu-se arhiereul, degraba a chemat pe Servie, §i, venind, 1-a intrebat cum peh·ece. El a raspuns: «Bine, cu rugaciunile tale!» Arhiereul ii zice: «Sa prime:;;ti slujba bucatariei pe toatii viata ta §i sa te paze§ti sa fii curat!»

Deci au chemat §i pe Servie ca sa""l!ntrebe pentru Mihai!, ~i !-au gasit rugandu-se, §i viind Ia arhiereu, l~a !ntrebat ce fel de om era diaconul care l""a ad us" Iar elle~a spus toate dintru i'nceput, §i cum au venit cu o barca luata din vadul Dunarii, de !a Serbia" Si !""au in" trebat uncle au lasat barca" Elle-a spus ca au lasat""o Ia vadul gradi" nilor, §i lui i"au pus sa manance, Iar ei au trimis slujitorii Ia vad, ca s~\ gaseasdi barca :;;i sa o pazeasca. $i ducandu·"se slujitorii, nu au gasit barca Ia vad. $i intreband pe cei ce stateau acolo, ei au zis: «Un diJugi:lr a venit :;;i a aruncat"o pe mare, :;;i, intrand !ntr"insa, a fugiL Noi am zis: Cu atata furtuna, uncle te duci? El nu ne"a grait nimic, numai l"am vazut ca !nota in mijlocul noianului, :;;i lasand lopetJ· le, a ie~;dt din barca pe mare §i tragea barca cu mainile, :;;i s-a facut nevazut impreuna cu barca. ;li nu :;;tim dad\ om a fost, ori drac sau inger.» Atunci slujitorii au dus pe oamenii ace:;;tia Ia arhiereu, sa"i spuna, ca sa se incredinteze mai bine. $i S··au mirat toti auzind de la dan§ii aceasta povestire. Atunci Andrei, unul din cei trei boieri, a zis: «Eu din ziua de astazi nu mai voiesc nici muiere, nici copii, nici bogatii, ci las toate lu-· crurile mele Ia cei trei feciori ai mei, ca sa le iconomiseasca §i sa aiba grija §i de muma lor, §i eu rna due Ia manastire, sa port grija de mantuirea mea!» Iar Servie a ramas cu arhiereul, gi el ii purta grija de cele suflete§ti §i trupe§ti ale lui. Iar dupa 17 ani Servie a cerut voie de Ia arhiereu sa se linigteasca Ia un loc linigtit, gi arhiereul i-a zis: «Fiul meu, fa cum voie§ti §i cum te va lumina Dumnezeu!» $i acestea zicand arhiereul, a ramas trei zile fara de glas, §i dupa aceea is-a aratat Arhanghelul in vis §i i-a zis: «Sa nu la§i pe Servie in voile lui, fiindca gandullui este de Ia eel viclean, ca se sile§te satana sa-l aduca Ia starea cea din taL Se cuvine ca pana Ia trei ani sa-l ispite§ti aspru, §i de va rabda toate scarbele cate i le vei face, atunci sa faca precum voie§te §i sa se linigteasca in partea Austrului a ostrovului acestuia, in mun\ii cinstitei manastiri a Ador" ~nirii Maicii Domnului, §i acolo este un Ioc ce se numegte Vatmon_ Insa nu singur, ca sa nu se amageasca, ci cu alti frati dimpreuna.» Iar arhiereul i-a zis: «Dar de va fugi cand il voi stramtora, ce sa--i fac?,, Arhanghelui i-a zis: «Tu fa-i cercare precum ti-am zis, aspru,

Sfantul Servie, primind slujba bucatariei, a pus metanie §i a venit la bucatiirie fara nici o impotrivire ca nu §tie, numai se gandea cum sa slujeasca, neinvatat fiind. Ahmci a venit eel intai al bucatariei §i 1--a invatat cum sa bucatareasca. $i se grijea cu multa luare-aminte pentru bucatarie_ Iar arhiereul il certa ca nu bucatare§te bine, cii bucatele pe care le face el nu sunt ca sa le manance oamenii, ci numai porcii, §i mai vartos pentru un arhiereu! Iar Servie i-a raspuns cu rastire zicand: > $i a§a i-a izgomt, §1 ~e ~erv1e 1-a.lasat m pace o vreme, ca sa se mai 'indrepteze din acea bata1e._Iar rna~ pe ~rmii, dupii ce §i-a venit Servie intru sine§i, 1-a che~at arh~ereul §1_1-a ~~trebat ce erau acelea lntru care 11 asupreau ~ce1 oa~em. Atune! sluptorul care chemase pe Servie, apucilnd inamte, a z1s: Atunci arhiere~l intreba pe ~ervie de sunt adevarate cele pentru baiat §i pentru fata. Iar el nus-a mdreptat cu cuvantul, ca sa se dezvinovaj:easca inain tea arhiereului, cia zis: > $i se ruga lui Dumnezeu ca sa-i ajute intru acea cumplita osil.nda ce i-a venit din pricina clevetirii. $i zicea multe rugaciuni pe care le auzea §i slujitorul, §i a ramas acolo a§a, rabdil.nd, §a pte zile, §i nu a murit, lntiirindu-se de dumnezeiescul dar. Iar din ceasul acela de cand a intrat Servie 'intru acea putoare, s-au 'indracit baiatul acela §i fata care !-au clevetit. $i strigau cumplit in acele §a pte zile, §i nimeni nu §tia pricina pentru cares-au 'indracit ei, §i casele lor erau departe una de alta. Iar dupa gapte zile a strigat dracul din baiat zicil.nd: Iar parintii lui, sili}i fiind, !-au dus legat Ia arhiereul, care 1-a §i cunoscut, catre care striga baiatul: $i acestea zicil.nd, indata 1-a scuturat dracul §i se tavalea pe pamil.nt facil.nd spume. Dupa aceea iar s-a auzit strigare afara, §i iata ca aduceau pe fata care 1-a clevetit, legatii cu lanturi, care striga: Acestea zicil.nd, se tavalea pe pamil.nt fiicand spume. $i zaceau pe jos fara de glas amil.ndoi. Atunci a trimis arhiereul sa scoata pe Servie din umblatoare, §i ajungand servitorii Ia dil.nsul, !-au auzit cantil.nd acestea: $i catre slujitori a zis: Iar ei au zis: El a raspuns: 175

lvlimmile, vedeniile §i cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Atunci servitorii au pus scara §i au scos pe Servie, §i au tumat apa §i 1-·au spalat. ~i fierband §i alta apa cu buruieni, 1-au spalat bine, sa se curete de putoarea aceea, §i 1-au imbracat cu hainele lui, §is-a odihnit putin de reaua patimire, §i a§a !-au dus !a arhiereul, §i slujitorul care·! pazea a spus ca totdeauna se mga §i niciodata nu cartea. Atunci arhiereul a intrat in biserica §i multumea lui Dumnezeu ~i, mgandu-se, I§i cerea iertaciune pentru pedeapsa pe care a facut-o lui Servie. ~i a auzit afara glasuri §i, ie§ind, a vazut pe indraci· \ii care strigau §i ziceau: «Uncle sane ducem acum, ca vine Servie? S,i a venit toiag defier pe capul nostru, vai de noi! Ca vine Servie cu mare cutezare sane goneasca. Te rugam, o, Servie, sa nu vii pana ce vom fugi!» Atunci vede arhiereul pe Servie ca vine sa-i facii metanie, §i i·a zis indati'i: «> ~i de aici zburand a stat deasupra femeii celei indracite putintel, §i pe urma a zburat la cer §i nu s·a mai vazut. Atunci s-au sculat de la pamant amandoi, arhiereul §i Servie, gi s-au sarutat duhovnice§te. Iar spre cei !ndraciti s-a milostivit arhiereul §i i-a zis lui Servie: «Robule a! lui Dumnezeu, milostive~te-te spre ace~ti oameni, fi. inddl, biruindu-se de diavolul, te-au clevetit, ~i iarta-i pe dan~ii!» .At!mci Servie a facut semnul cmcii de trei ori asupra lor §i a zis: «Dumnezeu sa va ierte!» ~i indata au inceput a se munci cei indra· dti tare in trei ceasuri, §i pe urma s-a sculat fata ~i a cazut !a picioarele lui Servie §i 'i§i cerea iertaciune, iar Servie a zis catre dansa: «Durnnezeul meu §i Domnul sate pazeasca de cumplitul drac a! neastiimpararii §i sa zdrobeasca pe dracul slavei de§arte! Scoala-te §i umh!a!>> ~i indata s-a sculat sanatoasa §i s-a dus Ia casa ei, 9i apoi s-a Jepadat de iume §i S·a dus ]a 0 manastire de femei de s-a calugarit. Dupii aceea Servie a venit §i Ia eel tanar zicand: «Fericiti cei fara prih:ma 'in cale!>> baiatului acestuia, ~i nus-a sculat baiatul, cia ranHJ ;;i !-au ingropat ereticii cu parintii lui.

Dupa aceea Servie a ramas Ia arhiereul trei saptamani, §i a:unci ii zice arhiereul: «De ce ai spus minciuni? Ca tu cu adevarat ar fost clevetit, §i te-am osandit.>> Iar el i-a zis: «Preasfintia Ta sa fi judecat: cum era cu putinta sa fac eu unele ca acestea? ~i daca iti spuneam eu ca sunt clevetit, Preasfintia Ta nu ma credeai.>> Deci arhiereul invata pe Servie pentru viata monahiceascii _iii_ i·? adeverea cu multe !nvataturi de-ale SfintJlor Parinti. $i s-a ramt ml· rna lui Servie de monahiceasca vietuire §i a cerut voie sa se faca mo· nah. Ii zice arhiereul: «Cu adevarat bun lucru ti-ai ales, fiul meu, in· sa este cu multa osteneala §i rna tern sa nu te robe§ti de diavolulh> Raspunde Servie: «Cu adevarat a§a este, §i eu rna tern §i mi-e frica sa nu rna in§el, ca sunt schimbacios. Insa nadajduiesc Ia sfintele tale rugaciuni sa-mi ajute.>> . . . ~i vazand arhiereul smerenia acea adanca a lw Servte, a zts: ~i pe urma a chemat §i pe duhovnicul §iii zice arhiereul: «Eu voiesc ca sa prime§ti sate lini~te§ti la singuratate !mpreuna cu Servie!~> Iar el nu primea, ca i se parea greu §i cu primejdie lucrul: Dar _arh~­ ereul 1-a !ndemnat sa primeasca §i sa ispiteasca pe Servte tret am, aspru, ~ide va rabda toate, sa-l faca calugar. ~iii zice: «Cercevtea:a in toate zilele gandurile lui, §i de se biruie§te de slava de§arta, sa-l nume§ti necurat ~i sa-i aduci aminte de osanda iadului. De se valenevi sa-l canonise~ti sa stea Ia rugaciune trei zile §i trei nopti. De va ' . sta cu gand blagocestiv, bine, iar de nu, sa-l pui sa stea !ntr-un pt· cior, §i pe celalalt sa i-llegi de gat. De va judeca pc cineva, sa-l man·

176

177

v

Minunile, vedeniile iji cuvintele

jegti cu balega. Sa nu-i dai sa se sature de paine, ca sa nu se lntoarca Ia cea dintai necredinta iaragi. Sa poarte haine vechi, ca sa nu se slaveasca In de9ert. Sa fie tacut, iar nu limbut. Fiindca multa vorbire aduce pe om Ia !mpotrivire §i lmpotriva graire, Ia nesupunere, n~­ temere de Dumnezeu §i In necurate patimi trupe§ti §i suflete§ti. In sfargit, nu-l lasa sa faca voia lui !ntru nimic, ca sa nu te osandegti §i tu lmpreuna cu el. Cu fata vesela sa nu te ariiti niciodata ciitre dansui, ci totdeauna posomorat. A§a cearca-1 trei ani de zile, §i de va rabda, lmbraca-1 cu Sfi\nta Schima. ;lieu voi avea toata grija pentru hrana vietii voastre.>> Iar duhovnicul, vazand lndemnarea arhiereului, s-a !nduplecat §i a pus metanie. ;li s-a bucurat arhiereul §i a chemat pe Servie §i i 1-a 1:ncredintat, zicandu-i: > Atunci Servie, auzind, a pus metanie duhovnicului §i arhiereului. Deci arhiereul a porundt sa gateasca §apte dobitoace de-ale lui loan boierul §i au plecat lmpreuna arhiereul, duhovnicul, Servie §i trei boieri: loan, Andrei §i Pavel, luand cu dan§ii §i pe slujitorul care pazise pe Servie In privata. Si pornind lmpreuna, au venit spre partea dinspre Austru a ostrovului, dupa cum poruncise Arhanghelul arhiereului, ca sa mearga Ia locul ce se nume§te Vatmon, unde a fost manastire a Maicii Domnului. $i ajungand la un conac ce li zic Pitarion, au gazduit acolo §i au !ntrebat pentru locul eel dorit, §i nimeni nu §tia. Iar un biitran de 110 ani a zis: «Eu !mi aduc aminte ca, pe cand eram copil mic, pii§team oile §i am auzit de la parintii mei pentru locul ce se nume§te Vatrnon. Iar !ntr-o vreme mi s-a In tamplat de am pierdut doi miei §i nu-i gaseam, §i ne-a spus un om ca la Vatman al Maicii Domnului a vazut doi miei, unul alb §i altul negru, §i erau mult frumo§i §i doriti sa-i priveasca cineva, §i acolo !ndata s-a innegrit §i eel alb §i, privind la dan§ii, s-au ascuns §i eu am piecat. Iar noi, auzind, am socotit ca sunt ai no§tri §i ne-am dus acolo, §i am vazut asemenea §i noi, doi miei, unul alb gi altul negru, §idaca ne-am apropiat de dan§ii, numaideci\t eel alb s-a facut negru, §i striilucea atata parullui, cat s-au tampit1 ochii no§tri, §i lmprejurul lor vedeam §i alte oi negre, §i socoteam ca este vreo turma pierduta. 1 Buimacit.

178

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Am !ncercat sa prindem vreuna dintr-lnsele gi lndata am auzit glas zicand: 'Nu suparati mieii Maicii Domnului, ca va spun egumenului §i vii pedepse§te!' Iar noi, socotind ca sunt pastori, ne-am In tors lnapoi §i am ajuns la oile noastre. Acestea §tiu §i vi le spun.» Iar arhiereul, auzind acestea, i-a zis: «Eu lti dau hrana de un an pentru osteneala ta, numai sa mergi cu noi §i sane arati drui_Iml pana !a acelloc, §i sa nu spui nimanui nimic pentru acestea!>> $1 a§a au Iuat pe batranul, punandu-1 pe alt dobitoc, §i au mers la locul acela. $i a lntrebat arhiereul pe batranul daca §tie unde a fost mana:tire~. El a raspuns ca nu §tie. A§a, gasind acolo o casa veche, au gazdmt acolo trei zile, §i a placut arhiereului ace! Joe, §i a hotarat sa ramana §i el cu dan§ii aici, sa se lini§teasca. A . A " . A· Iar In noaptea aceea i s-a aratat Arhanghelul m chip de tanar §Ill zice: «Nu cugeta astfel de ganduri pentru tine, ci sa te Into rei sa pastore§ti turma ta cu placere de Dumnezeu, §i destullti este. Aici pune In Iucrare numai sa se faca vreo cateva chilii §i o biserica In numele Preacinstitei Adormiri a Maicii lui Dumnezeu, §i un cuptor pentru paine, fiindca o sa se adune aid multim~ de ~onahi pe Ian?~ ace§ti doil» ;li acestea zicand, s-a lnaltat la cer m chip de porurnblta. Atunci arhiereul a lncetat de a mai gandi sa se lini§teasca aid cu ei, ci a zis duhovnicului: «lata ca lti las toate cele trebuincioase, dupa cum vezi, §i rna due sa trimit oameni ca sa zideasca chilii, biserica §i cuptor, §i sa va lini~titi, gi eu voi avea toata grija voastr:al>> $i a§a s-au sarutat lntre dan§ii cu fierbinti lacrimi, §i a plecat arh1ereul impreuna cu ceilalti care venisera. $i mai intai a trimis zidari. Dupa aceea s-a sfatuit cu Ioan boierul cum sa trimita cele de nevoie, ca Iocul este cu departare. Iar Ioan i-a zis: «Sa cum peri, stapane tarini maslini 't«i vii de la satenii de acolo, ~i cu acelea pot sa• se chiverniseascal>> Ii zice arhiereul: «Fiindca, dupa cum vad, tie tis-a dat darul ca lui Iosif celui preafrumos, sa te duci acolo, sa ai grija me§terilor §i sa cumperi tarini §i celelalte trebuincioase, precum ai zis. $i prime~te §a pte litre de aur pentru chiverniseala.>> Atunci a luat Ioan aurul §i, punand metanie arhiereului, s-a dus. $i ajungand acolo, a purtat grija pentru lucrul zidirii pana in sfi\Ar§it. A cumparat acolo aproape araturi, vii §i mas:ini, §i le-a da: :n seama mai-marelui din satul acela, ca sa le dea dm acele rodun m I

,

I

179

Minunile, vedeniile ,; cuvintele

Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

fiecare saptamana, case duceau vineri seara §i luau grau, vin §i untdelemn, fiindca sambata §i duminica aveau masa de ob§te, iar duminica seara fiecare i§i lua campania de paine §ide celelalte, pentru marti §i joi; fiindca luni, miercuri §i vineri posteau de toate §i se lini§tea fiecare singur pana sambata. Insa aveau randuiala sa locuiasca Ia un Joe doi, trei sau patru, iar unul singur nu era lasat niciodata sa se lini§teasca. $i pentru buna vietuire §i petrecere a lor s-au adunat multi sa petreaca impreuna, insa cat timp traia duhovnicul nu s-au adunat a§a de mulp, pentru asprimea petrecerii lui, ci numai acei §apte, adica Ioan, Andrei, Pavel, trei slujitori ai arhiereului §i batranul care i-a condus Ia locul acela. Dintre care loan a fost iconom, Andrei bucatar §i Pavel trapezar, in timpul de trei ani, pana cand Servie s-a izbavit de cercare §i a primit slobozenie §i chipul monahicesc. Ca 1-a cercat §i !-a ispitit duhovnicul cu mai multa tiranie decat arhiereul, ca nu vorbea cuvant dulce niciodata. De paine sa se sature nu-llasa, ca numai firimiturile ce ramaneau de Ia masa i le da, §i nici bucate nu-i da, ci numai spa1aturile blidelor. $i cand incepea sa manance, venea §i-1 dojenea §i-1 gonea de Ia masa, §i-1 dojenea §i pe trapezar pentru ca il pune Ia masa. Intr-o zi 1-a pus citet, §i a dormitat pupn Ia analog1, trudit fiind de osteneala. $i vazand duhovnicul, 1-a de§teptat §iii zice: «Du-te §i te culca !a chilia ta!>> Iar el, cu prostime fiind, s-a dus. Iar duhovnicul a zis lui loan sa-l aduca de Ia chilia lui. $i auzind, a poruncit de !-au legat de un stalp, §i un picior i 1-au legat de gat, §i numai intr-un picior a stat 24 de ceasuri, pana Ia cealalta Utrenie. Odata, in Saptamana lui Lazar, a spus cuvant Servie cu oarecare facere de slava de§arta, cum ca ar fi spus frumos, §i cunoscand duhovnicul inalj:area minj:ii lui, a poruncit unuia sa-l intrebe: «Cu ce gand ai spus cuvant a§a frumos? Ca foarte mult ne-ai veselit astazi!» $i aceasta o zicea cu fatamicie, ca sa cunoasca a§ezarea gandului lui §i sa spuna duhovnicului. Iar Servie a raspuns catre dansul: Atunci fratele a spus duhovnicului, §i el a poruncit lui Ioan sa unga obrazullui Servie cu

balega de bou §i sa se duca a§a in sat, ca sa aduca Stalparile1 impreuna cu alt frate. $i dupa ce au venit din sat, !-au lasat §i in Duminica Stalparilor §i !-au pus de a spus cuvant a§a manjit. $i a§a, cu multe feluri de ispite, !-au cercat cu asprime in trei ani, dupa porunca arhiereului, §i el pe toate le-a rabdat, nimic niciodata cartind. Pe urma, dupa acei trei ani de ispitire, i-a facut pogoramant §i i-a vorbit cu blandej:e §i 1-a mangaiat. L-a sfatuit o saptamana §i atunci !-a imbracat in schima monahiceasca, tara sa-i schimbe numele, ca sa se cunoasca ca este sarb. De aici 1-a invatat cum sa petreaca §i cum sa poarte grija de fraj:i, §i dupa trei saptamani 1-a chemat §i i-a zis: > ~c.estea r~gandu-se nepriceputul, din departarea lm Dumnezeu a gas1t lac diavolul §i i-a cuprins candela. ~i i s-a aratat §i diavolul in chipullui Andrei :;;iii zice: «Bucura-te, parinte Cunavie! lata ca ~1a intreci in n~vointa, de aceea am venit sa-ti spun ca acolo unde rna rugam am vazut afara de chilia mea 0 lumina care se invartea, :;;i, venind, s-a sala§luit intru tine. ~i acum am venit ca sate heretisesc, ~i am intalnit in drum pe un Inger care mi-a zis: 'Ce te mahne:;;ti, Andreie, pentru Cunavie, ca te intrece cu darul? Pentru ca te intrece :;;i cu nevointa, de aceea §i cu darul te intrece!' ,, VAces.tea zicandu-le dracul eel aratat in chipullui Andrei, s-a mai aratat §1 a.lt drac cu lumina intunecata :;;iii zice: «Bucura-te, o, parinte C~n~v1e; r:ta ca s-~ primit rugaciunea ta §i vine Imparateasa cerulm sa te mta:neasc~!." Ia~ el, ~uzind, a vrut sa-§i ia rasa pe el, dar dracu] nu 1-a lasat, C1 1-a Z1S: «Iti ajunge ca ai dobandit i'ndraznea:a, n~~~i sa ta,ci, sa nu o nume§ti, nici sa zici rugaciunea ei (adica mchmacm~ea ~ngerului), fiindca este ca o iscoada 9i se scarbe§te!>> Ace~sta a z~s v1clem;~I drac, §tiind ca, daca va zice heretisirea ingerulm, are sa se desfimteze nalucirea §i sa piara. Iar el I-a intrebat: «Ce sa f~c? ~~ cum sa zic?>> Dracul ii zice: «Sa-ti pui mainile in brau (aceasta 1-a Z!S vicleanul ca sa !1U-§i faca Cruce) §i sa zici: MultumesCU-ti tie, Stapana pamantului, ca m-ai invrednicit de aceasta ~evoin-

Preacuviosului piirintelui uostru Nil /zvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

ta §i am rabdat atata osteneala! ~i pentru nevointa mea te rag sa-mi dai darul tau!>> ~i, primind sfatul dracului, s-a invoit sa faca aga. Dupa aceea a ajuns :;;i alt drac in chip de Inger §i a poruncit sagateasca scaunul imparatesei :;;i, ie:;;ind intru intampinare, s-au inchinat toti lui antihrist. Asemenea :;;i Cunavie §i, dupa ce i-a mulpmit dupa ~urn il invatase, atunci satana il saruta dulce, precum Iuda eel viclean, ca sa-l piarda, §i i-a zis: «Mult doream sa te vad, §i acum m-a invrednicit slava mea, §i te-am dobandit in bratele mele. Acum cere-mi ce dar voie:;;ti §i sa-ti daub> $i 1-a a:;;ezat pe scaunul pierzarii, ca :;;i cand 1-ar slavi, :;;i a poruncit dracilor sa i se inchine §i sa i se supuna. ~i catre dansul a zis: «S-au infrico§at heruvimii :;;i serafimii de slava tal>> Iar el, mandrindu-se ca a gezut pe scaunul pierzarii, a zis intru sine:;;i: «Cata nevointa am facut ca sa dobandesc slava aceasta!» Atunci diavolul a poruncit sa-linalte Ia cer ca sa se lnchine fiului ei §i el sa-i dea darul tamaduirilor, dupa dorinta lui. $i 1-au ridicat dracii Ia ina\time, lmpreuna cu scaunul pe care §edea, pana Ia sfera vantului, §i de acolo 1-au slobozit jos, §i a cazut cu mare pornire pe o stanca de piatra §is-a sfaramat buca\i. $i a§a a primit de Ia diavolul darul tamaduirilor, §i s-a dus sufletullui in focul eel ve:;;nic, sa arda, precum el singur a cerut in rugaciunea lui. Ca a§a :;;tie satana sa rasplateasca celor ce cred mintii lor §i umbla in voile lor §i nu-§i marturisesc gandurile. Acolo aproape era alt frate, tot asemenea nevoindu-se, cu socoteala parerii celuilalt, ca sa primeasca darul tamaduirilor. $i cum a au zit urletul caderii aceluia, s-a spaimantat. $i in data is-a aratat ingerul Domnului in chipul fratelui celui cazut §i i-a spus toate, §i 1-a povapit sa nu se in:;;ele §i el, ci sa se supuna :;;i sa-§i marturiseasca gandurile, sa nu umble dupa voia lui §i sa nu creada mintii lui. $i a§a s-a dus. Atunci fratele, venind degraba, a spus lui Servie toate cele pentru Cunavie. Iar Servie, auzind, a lovit in toaca, dupa obiceiul mortului. ~i, adunandu-se fratii, le-a spus toate cele pentru Cunavie cu lacrimi §i le-a zis: «Faceti rugaciune ca sa ne descopere Dumnezeu mai lamurit!» ~i a§a facand, a auzit Dumnezeu rugaciunea lor, §i indata s-a aratat Cunavie ca un baiat de arap, :;;i a spus tuturor in§elarea lui §i cum ca a cazut din darullui Dumnezeu. ~i pe urma a zis: «Vai mie,

189

Minunile, vedeniile $i cuvintele

di am pierit! Vai, cum rn-a in~elat diavolul ~im-am osanditintru !ntuneric!» $i aga s-a stins ca fumul. $i auzind toj:i acestea, s-au !nfrico~at. Iar Servie ii !nvata sa se pazeasca, sa nu patimeascii §i ei asen:en~a. $i.vietu~au cu plac:re ~e Dumnezeu, povatuiti fiind cu buna p!lda a lm Servre. Iar Servre slavea pe Dumnezeu intru toate. CAP 53

Pentru moartea Sfiintului Servie Dupa aceea, mai in urma, a venit §i vremea mutarii fericitului Servie, ca un om ce era. $i el, cunoscandu-§i sfar§itul, a chemat pe frati, pe loan intai, §i 1-a sfiituit sa primeasca iconomia fratilor sale . ' poarte de grija §i sa le fie incepiitor, iar el nu a primit. Atunci Servie a scris arhiereului, iar arhiereul a scris inapoi ca sa primeasca loan incepato~ia. Atunci loan a vrut sa fuga §i indata s-a lepro§at, §i a ramas nemr~cat In patul sau. $i venind Servie sa-l vada, atunci Joan a cerut iertaciune pentru neascultarea lui §i s-a fagaduit sa primeasca lncepatoria, numai sa se vindece. Atunci Servie s-a rugat lui Dumnezeu §i s-a tamaduit loan. $i dupa aceea s-au adunat toj:i fratii §i le-a zis fericitul Servie: «Fraplor, vedeti cii pentru batranetile mele nu pot sa vii iconomis:sc, fara numai sa primeasca altul incepatoria, precum a poruncit §r_, a ~anduit Preasfintitul stapanul nostru! $i sa nu ziceti !mpotriva, ca altul rn-a tuns, nu rna supun acestuia. Iar de va fi vreunul !ntr-a~est chip, .sa se spuna pe sine, ca sa-l §tim». $i erau acolo §apte fratr nesupu§I, ~are urr:blau .in voile lor §i ziceau: «Noi pe alt egumen nu vrem, c1 numa1 pe tmel>> $i aceasta o ziceau numai pentru slav~ d:§arta ~ lo~. $i, indata ~u cuvantul, au ramas fara de grai §i surzr, §I numar prm semne se mtelegeau cu Servie, zicandu-i: «Precur:n ne-ai facut, a§a vino de ne vindeca!» Iar Servie le-a raspuns: «Vr::decare: voastra este sa ramanep a§a, lepro§ap, pan a cand va lovr m toaca pentru moartea mea, §i atunci sa vii vindecati numai de lepr~, iar d~ ~uvantare r:u. c~ ~um~i prin scriere s'a raspundep, pe~tr~ :mpotnvrrea voastra!» $1 1-au ndicat din mijloc ca pe ni§te osandrti.

190

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvaratorul de Mir, Cavsocalivitul

Atunci a zis ditre ceilalj:i: > Vazandu-1 peel ceilalp, au luat §i ei asemenea, ucenici tineri, §i au 'inceput sa manance §i carne. Iar cei nevoitori posteau §i de untdele~n. A~nci s-au a~es numai §a pte colibe care pazeau tipicul Sfantulm Servre. Un ucemc cu numele Acachie, a! unuia din cei nevoitori, s-a aratat asupritor la viejuirea biitrilnului lui, lnsa din nerautatea lui acesta se arata ca pne rilnduiala tipicului despre agezarea batrilnului lui, iar p.e ~s~uns se imparta§ea cu aceia care nu pazeau, ca manca §i be a cu e1 §1 z1cea: «Ce este aceasta, §i ce este aceea? Dumnezeu a dat mancarile sa le mancam, §i muierile tot Dumnezeu le-a dat.>> .~i a§a lntinau ingereasca schima ticiilo§ii. ~i departilnducse darul !~1 Dumnezeu de Ia dangii, s-au facut cu totul necurap §i suflete§te, §I trupe§te . . ~i.de ao;ea se dadusera Ia multi! grija §i tulburare a strange bogape, §1 s-au rmbelgugat de mancaruri §i de bauturi: untdelemn mult, pe~te, ~r~nz~, unt de vaca §i feluri de vinuri. Strilngeau §i bani de Ia mchmaton, lucru oprit de Sfantul Servie. ~i vazand Dumnezeu rau:at:aAlor §~'nelndr~pt~rea ~u~etelor lor, a hotarilt sa-i piarda, ~i a tnmrs mgern sataner sa-1 prapadeascii prin infricogata §i nemaiauzita pedeapsa. CAP 57

Pentru trimiterea ingerilor satanei "Intr-una din ~opti, a venit boierul dracilor cu toata ceata lui (dupa slobozrrea lm Dumnezeu). ~i intrilnd in schit, au Iovit toacele ca

202

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mir, Cavsocalivitul

§i cum ar fi fostlnchinatori (fiindca cu aceasta pricina ie§eau top calugarii afara auzind toacele, contra tipicului Sfilntului Servie). A§a calugarii, auzind toacele, s-au adunat sa 'intilmpine pe lnchinatori ca sa capete bani. Afara de cele §apte colibe, fiindca aceia, din iconomia lui Dumnezeu, nu au auzit nimic §i nu au ie§it. Iar pe ceilalp, cum s-au adunat, i-au prins dracii, fara sa scape vreunut §i i-au legat pe top, pe urma au stricat tilmpla 1 bisericii, au adunat icoanele, au stricat U§i!e, au scos ferestrele, stranele §i pardoseala, §i acoperamilntul chiliilor, au adunat toate lemnele §i scilndurile Ia U§a bisericii. Au aprins foe mare §i au deosebit carbunii. Atunci au aruncat pe carbuni pe toti calugarii cei legap §i au 'inceput a praji trupurile lor, §iii aruncau in pojarul focului, unul cate unul, cape ni§te pe§ti, unde se frigeau jalnic §i se sfil.r§eau. Pe cei ce erau sodomiteni §i aveau a face cu tineri fara de barba, ii rupeau §i le frangeau intili giltut pe urma osul spinarii, §i milinile, §i picioarele, §i-i aruncau in foe. Celor ce se spurcau cu muierile, le frangeau mijlocul §i incheieturile mainilor, §i le strilngeau boagele foarte tare cu sfoara, §i ii aruncau in jeratic. Iar celor ce au stricat tipicut le frilngeau ceafa, milinile, coastele §i genunchii, §i ii aruncau pe jeratic. Iar celor ce aveau numai grija celor pamante§ti §i se departase darul lui Dumnezeu de la diln§ii pentru grija aceea, le frangeau milinile §i picioarele. Iar celor ce se lmprieteneau cu persoane mari, §i stau la mancaruri §i la bauturi, le despicau pantecele, le frilngeau milinile ~i picioarele. Altora le taiau degetele de la maini ~i de la picioare, ~i le rupeau ceafa §i limba. ~i a§a pe toti acei ticalo~i 'ii aruncau In jeratic. ~i toti, rau §i jalnic auzindu-se prajiti pe foe, ca pe§tii pe carbuni, s-au savilr§it intru atilta chinuire cumplita, spre arvuna muncii celei ve~nice, fiindcii i-a gasit urgia lui Dumnezeu nepocai(:i. Pentru aceea vii zic: 0, parinp sfetagoreti! Pocaip-va, ca sa vii gaseasca urgia in pocainta, ca vazilnd Dumnezeu pocainta voastra, Se va milostivi gi lgi va intoarce urgia Sa, §i va veti izbavi, ca ninivitenii. Iar de nu va veti pocai, o sa vii vie urgia, precum §i la schitul acesta allui Servie. Fiindca §i voi astazi ap calcat hotarele §i canoanele parinplor vogtri celor vechi, r?i primiti tineri fara de barba, spre sminteala celor mai neputincio§i. ~i cu aceasta ati !ntinat §i ati spurcat locul acesta eel sfilnt. 1

Catapeteasma - din lat. tempi a.

203

Minunile, vedeniile §i cuvintele

--F-

Lucrap cele de§arte ale acestei vieti, fara sa socotiti ca aveti sa Ie Iasati toate §i sa va ducep de aici degerti, precum §i aceia Ie-au lasat gi s-au dus goi §i ticalo§ip. Au pierdut sufletul, §i lmpreuna cu dansui toate bunatatile: §i cele pamante§ti, gi cele ve§nice. Vail ~i cine o sa-i izbaveasca din lntunericul eel mai din afara, precum este scris? Cum §i In ce fel este ace! lntuneric? ~i cata ina! time §i adancime §i largime are? lata, va spun din parte pentru adancimea acelui intuneric eel mai din afara: acellntuneric este nelnteles, §i se zice eel mai din afara, fiindca este afara de lumea aceasta, gi-l desparte prapastie mare. ~i sa zic spre pilda: cata ina! time este de Ia pamant pana Ia cer, pe putin de doua ori mai mult este mai adanca acea adancime a lntunericului celui mai din afara; este adancime neinteleasa, §i dupa adancime are §i intunericul. A colo este intunericul eel pipait, acolo viermii cei neadormiti, care mananca pe cei ce graiesc minciuni. Acolo infrico§ata munca a sodomitenilor §i cumplita osanda a celor ce Iucreaza trupe§tile pacate. Acolo stau tiranii muncitori cei nemilostivi, care muncesc pe cei ce spurca schima cea ingereasca; acolo foame cumplita §i legaturi nedezlegate; acolo cei ce nedreptatesc pe aproapele §i dreptatea o calca; acolo se prajesc limbile clevetitorilor §i ale celor ce judeca §i osandesc pe altii. Acolo sunt tirani care despica din ceafii limbile duhovnicilor acelora, care vadesc pacatele celor ce se marturisesc Ia dan§ii. Acolo sunt muncitorii care sfarama din pi monahilor celor ce mananca mi!ostenia fara sa 0 lucreze, ci numai 0 invistieresc §i nu au nici o grija de dansa. Acolo sunt viermii cei neadormiti, care mananca mainile §i limbile acelora care dau fagaduinta cand primesc Sfanta Schima inaintea Sfantului Altar, §i pe urma calca fagiiduintele §i i;;i petrec viata cu Ienevire. Acolo este scoaterea ochilor acelora ce privesc Iucrurile cele rele §i spurcate, §i poftesc sa le lucreze simp tor §i ganditor. Acolo sunt care spinteca gatlejul acelora care se imparta§esc cu nevrednicie cu Dumnezeie§tile Taine gi se fac vinovap Trupului §i Sangelui Domnului, precum §i iudeii. Acolo se afla multe feluri de munci, cumplite §i infrico§ate, care muncesc §i rasplatesc acelora care Iucreaza aid pe pamant cele 44 de pacate ale fiiradelegilor, acolo le este rasplatirea. Fiindca sufleteIe celor morp, suindu-se Ia inalpmea cerului §i trecand prin vami204

I'reacuviosului parintelui nostru Nil Izvordtorul de Mh; Cavsocalivitul

Ie vazduhului, §i cercetandu-se de vame§ii de acolo~ de se ':_a afla ]a dansele vasele celui viclean, §i fapte bune nu au, §I le s:au 1mpotriva pacatele lor, atunci se surpa cu sunet ca de traznet mtru ace~ prapastie, §i se due cu mare §i lnf~icogat~ fri~a §i sunet. Precum ~~ Iuceafarul a cazut cu toata ceata Im curgator mtru aceasta. Cum z1 ce Domnul !a Sfanta Evanghelie: Legiindu-i miiinile ~i picioar~le, a~un.­

cafi-1 intru 'intunericu l eel mai din afara: acolo va fi pliingerea ~~ scra~mrea din filar. .

Intuneric se zice pentru ca este neluminos, ~el" d:n a.fa:a: pentru ca este deosebita osi\nda, randuita pentru Cel pacat~§l' §I pent.r~ draci. Pentru aceea zice Avraam: Priipastie mare s-a 'intii~zt mtre VOl~~ 'intre noi. Adica !ntre drepti §i !ntre pacato§i. Aceasta z1cere ar: trm intelegeri: una se zice !ntuneric, ca este afara de Edenul cel.lummos. A doua intunericul eel din afara se zice, ca este afara de 1ad. Iar a treia se zice !ntunericul eel din afara, ca este iadul afara de Eden. Vii !ntreb: daca se va goni din Eden §i din iad, unde are sa. se ~u­ ca? Aratat este ca o sa cada intm aceasta 'i:nfrico§ata pr~~astie _a ~n­ tunericului celui mai din afara, care este §i mai cumphta d:ca~ Iadul. ~i precum oarecilnd s-a deschis aceasta ~eintel.:a:a adanc:me §i a inghitit pe Dathan §i pe Aviron cu ceata !~1, ~e vn, 1mp"reuna cu corturile lor, a§a se scufunda !ntru aceasta ~n ce1 ce s~u"rc~ b~tezul eel dintai cu necuratiile lumii. Asemenea §i cei ce calca fagadumtele Sfintei Schime, cu desfranarea lume§tii lndulciri. Oh, cuviogilor Parinti! Ce fo!os este voua din doband~rea ~elor Iume§ti §i celor pamante;;ti, cand vii veti .o:and~. acolo? ~~ ~aca ~u 0 simtiti, pricina este ca sunteti cufunda\I 1~ gnJa ~:bura_nlor vwtii. lata, eu vi le inchipuiesc cape un lucru vm. Luati m m~na vo~s­ tra un snop de paie, §i tot atata frunze de ~opaci us"cat~, §1 to~ atat~ pra§tina de masline, §i amestecati-le toate 1mpreuna, §Ile aprmde~ in odaia voastra neavand ogeac1, ;;i cilnd se va umple de putoa:e §1 de fum, sa cercati atunci, de puteti, sa §edeti inlauntru sa lucratl rucodelie, in cat timp afuma acelea. , v • Acestea insemneaza cele trei ameteli care mtuneca pre om §1-l trag de la mantuirea lui: ca paiele sunt multa ingrijire, ce sa mancati §i ce sa bep, §i ca sale aveti cu lndestulare. Frunzele sunt multa I

Hogeag; co~ Ia 0 casa, horn.

205

Minunile, vedeniile $i cuvintele

ingrij!re a celor pamante§ti §i a se trudi intru cele de§arte cu durere~ Ca p~ecum frunzele cad din copaci toamna, a§a §i grija celor pam~nt~§~ e~te de§arta §i zadarnica. Iar prii§tina de masline este multa mvrstienre a metalelor: a aurului §i a argintului. C:j cat ti · _ · . IV ., mp sun t t" ~ I mcu:atr ;n a.untrul acestor trei ameteli, voi, calugarii, nu puteti s':, !~crap manturrea sufletelor voastre. fnfri\narea bucatelor este b~na c~nd se ~ace pentru mantuirea sufletelor, iar nu pentru !ngamfare, ca va tuner .. . este rea. De nu le veti, defaima pe aceste trer', ad·rcav gnJa 1 mancarun .or, a celor pamante§ti §i a lnvistieririi, 0 sa vii prapadip su~ete§te §I trupe§te, ca §i monahii din schitullui Servie, fiindca nu~a: ce:e. §aptev colibe, pazind tipicul §i canonullui Servie, n-au patimJt mc1 un rau. A

A

CAP 58

Pentru cele §apte colibe din schitullui Servie Dupa sfi\r§itul urgiei aceleia, a pierzarii necalugarilor acelora s-a lumina: de zi~~ §i au ie§it afara din chiliile lor cei §apte, care pa:eau porunC!le Fencrtului Servie, §i vad schitul pustiit §i ars §i intrebau unul ~e altul ~urn s-a lnti\mplat aceasta. Si se mirau. Au ~enit §is-au aproprat de brsenca cea soborniceasca a schitului ~i vazaAndv '¥' o arsa . v . v v §1 surpata, §I pe cal~g~ri ~acand fripti pe carbuni (0! lnfrico§ata vede;e §I de maJ,:e spar:na!), 1-a cu.pri~s frica §i au ramas fara de glas. Si lua~d ~e:m: rm~rejur,. au auzrt IDI§Care §i glas 'inliiuntru 'intre trup~n. ~~ v~za~d case IDI§Ca unul dintre morp, §i ei apropiindu-se, §i davnd m Ia tun c:lelalt: trupuri, au scos pe eel ce mi§ca, care era ju~atat~ morvt, .avand frante mi\inile §i picioareJe, §i ochii ]ui SCUr§i, §i fimdca se racrserii ciirbunii, a riimas acesta nears !ntre trupu 'I 1 1 1· · c:· . n e ceor a tr morp. ':'I mar ales.din dumnezeiasca iconomie, ca sa adeverez~ p_;ntr~ cer §apte cuvro§i cu pricina cele care s-au lntamplat. $r ~angm~du-se va~ei cuvio§i, !-au luat la chilia lor §i !-au pus pe p~t. Sr s-au mtors sa mgroape pe ceilalti morti. Iar in drum au 'intalmt pe un tan~r~ care i~a intrebat: «Unde vii duceti?» Ei au raspuns: «Ne. ducem :a :ng.ropam Sfintele Moa§te ale piirintilor celor uci§i.>> Lve zrce a~el tanar: te, dupa randuiala chinoviilor. A doua este sa te paze§ti, sa nu intri In Sfantul Altar, ca eel ce e~;>ti necurat, ci in biserica, afara de Altar, sa stai, ~;>i sa asculti slujba ta cu evlavie. $i, dupa otpust, sa ie§i in urma tuturor. Asemenea ~;>i Ia sfintele icoane, ~;>i Ia Evan_phelie: in urrna tuturor sa rnergi sa saruti. $i Ia Anafura, §i !a Sfanta Irnparta~;>ire, in urma tuturor sa fii. AI treilea: Ia supunerea ta, sa faci orice lti va porunci: sa nu te impotrive~;>ti, nici sa judeci pe cineva dlnd vei vedea ca face vreo neoranduiala. Ci sa socote§ti nurnai ticalo~;>enia ta, fiindca ai scarbit pe Dumnezeu cu rautatile tale. $i a~;>a sa fugi de a judeca ~;>i de cei ce judeca, ca de cei ce sunt molipsiti de pacat. Ca precum cei ce seating de cei rnolipsiti se rnolipsesc ~;>i ei, a§a §i cei ce se apropie de cei care judeca pe al}ii. Cand te vei afla !a rnasa straina, orice s-o pune Ia rnasa mananca §i tu, numai carne sa nu rnananci, nici ceva vin sa bei in toata viata ta. Iar din celelalte miinanca, intru slava lui Durnnezeu. Nurnai sa-ti iei arnin' te de tine, ticaloase, sa te afli sub acoperamantul ascultarii, fiindca grea iarna vine, a razmeritei. Pentru aceea ia aminte sa nu te prapade~;>ti desavar§it, ci sa te afli In supunere. Sa strici coliba ta, ~;>i cu acea rnaterie sa dregi sterna. Am vazut ca ai var mult. Sa pui de ajuns §i sao acoperi bine, lnsa acoperarnantul sa fie rnic, sa nu poata sa §ada om acolo, ca sa se amageasca cu nalucil·i!e dracilor §i sa seprapadeasca oarnenii. Ci nurnai sterna sa se gaseasca Ia ace! Joe fara de apa, dar nimeni sa nu rnai locuiasca acolo. Ca daca astazi ~;>i in chinovii se prirnejduiesc, cu cat rnai vartos cei singuratici sa nu se prirnejduiasca! In ziua de astazi, singuratatea se

240 241

lv1inunile, vedeniile ~i cuvintele

face Ia toti intinata ~i tulburata. Ca eel singuratic singur se tulbura, fiira sa-l turbure altul. Totdeauna se surpa §i cade in feluri de greqeli: in trandavire §i in lenevire. $i se face zabavnic, singur randuitor, singur sfatuitor, iubitor de sine, facator de voia lui, nesupus, §i ce este mai rau, ca cade in pareri §i intru alte rele, multe §i nenumarate. $i iata ca i\i spun cea mai de pe urma vorba: daca rna vei asculta, bine; iar de nu rna vei asculta, din doua una are sa fie cu tine: ori sa fii supus in viata ta §i sanatos, sau sa fii bolnav, zaciind intru toata viata ta. De nu te supui, sa se inmulteasca boala ta §i sate munce§ti, gonit fiind de dracul prin munti §i locuri neumblate. Iar de te vei supune, sa inceteze lovirea bolii tale. Vezi, de acum inainte, sa nu crezi nimanui, nici adormit, nici degtept, nici daca te va adeveri cineva ca ai vazut dumnezeiasca vedenie sau ca ai auzit dumnezeiesc cuvant. Pentru ca aceasta care s-a facut la tine este dumnezeiasca iconomie, spre folosul multora, pentru viitoarea urgie a razmeritei ce va sa vie in lume pentru pacatele oamenilor. Ti-am zis sa nu crezi, orice ti se va arata, pentru ca diavolul impodobegte curse asupra ta cu cumplita otrava. Pentru aceea, de acum inainte ia aminte, ca eu raman in cetatea aceasta §i n-o sa mai vorbim inca. Du-te §i supune-te, ca sa gase§ti hartia de bir, §i atunci intra §i tu in cetatea aceasta." Acestea ziciind Sfantul, a intrat in cetate §i s-a incuiat poarta. Iar Ehmalot, ramaniind afara, se gandea care drum sa apuce. $i apucand drumul care ducea spre Baraclia, indata s-a de§teptat §i §i-a venit intru sine, dar gura i-a ram as incle§tata toata ziua aceea, §i aproape de seara 1-a gasit boala ca vreun ceas, §i atunci se clatea1 §i-§i intorcea ochii pu\intel. Iar dupa apusul soarelui §i-a venit intru sine, a deschis gura §i a mancat §i a baut, §i a spus toate cele de sus. $i boala aceasta i-a urmat 40 de zile. $i dind a ajuns pe !a 36 pana !a 38 de zile, i se inmultea patima de cate trei ori pe zi §i de trei ori pe noapte. Iar !a 39, dimineata, spre ziua, in vis, s-a vazut ca era inchis in temnita, pentru hartia de bir, §i legat cu franghii. Acolo se vedea ca erau §i altii pu§i In flare, care dojeneau pe Ehmalot, zicandu-i: ,Bine, noi ca noi. Dar tu, calugar fiind, cum te-ai pus aici In temnita cu noi? Ca noi !neaP sun tern lumeni, invaluindu-ne cu mul1 2

Se mi~ca

u~or

dintr-o parte In alta.

Barem, eel putin.

242

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

te tulburari §i lntalniri. Iar tu, !a linigte fiind, ai pierdut hartia de bir, §i cum sa pazim noi ?" Acestea zicand ei, temnicerul a dezlegat legaturile lui Ehmalot, §i el ii zice sa-l scoata afara din temnita. Iar temnicerul i-a zis: ,Nu o sa ie§i precum ai intrat, ci intai o sa fii batut §i apoi sa ie§i. Iar de vei mai veni §i a doua oara aici, o sa porti §i fiare, §i nu vei mai ie§i de aici." Atunci au ad us §i pe alt osandit §i !-au legat cu acea franghie uncle fusese el legat. Iar el a ramas in temnita dezlegat §i se gandea cum o sa rabde bataile. $i indata s-a de§teptat §i a vazut ca gura lui era deschisa §i sloboda a vorbi §i a manca. CAP69

Pentru prinderea de catre talharii draci Iar In ziua a 40-a, in miezul noptii, adormind Ehmalot §i ame\indu-se, a cazut jos din pat. $i intunecandu-i-se ochii de ameteala, a vazut vedenie: i se parea ca este go!, §i umbla lncoace §i incolo prin munti §i prin prapastii. $i !-au gasit ni§te talhari nebuni §i rai, rotunzi §i scur\i (care erau draci), §i !-au rob it. Care erau !a vedere salbatici ca fiarele, §i pe cat erau de scur\i, atata le era §i la\imea, §i aceia 11 trageau sa-l omoare. Iar !a drum i-a intampinat un tanar frumos (acesta era sfantul Inger, pazitorul sufletului lui). $i dracii, cum !-au vazut, s-au in tors Inapoi. Iar tanarul a intrat intr-o cetate mare §i frumoasa §i a zabovit putintel in launtru, §i pe urma a ie§it afara. $i zice catre talharii aceia: ,Liisati pe omul acesta §iva duce\i uncle voiti!" Iar ei i-au raspuns: ,Cum sa-l lasam? Ca este a! nostru." Le zice tanarul: ,Numai cu vicle§ug 1-a\i amagit de s-a facut al vostru." Iar ei au zis: ,De voia lui a venit la noi, fara sa-l cautam. Ce vinova\i suntem noi?" Tanarul iara12i le-a zis: ,Va zic, lasati pe omul acesta!" Ei impotriva au zis: ,Ca sa-llasam pe dansul este cu neputinta. Dar sa-l punem !a cumpana dreptatii, §i orice va arata cumpana, aceea sa fie!" $i numaideciit a stat deasupra capului lui Ehmalot cumpana drepta\ii. $i au pus dracii in partea stanga a cumpenei hartii scrise, a tat !neat nu le incapea. Iar tanarul a scos din san un lucru nou ca 243

Mimmile, vedeniile ,; cuvintele

o nuca, care era al doilea botez, adica Sfanta ~i Marea Schima lngereasd\. $i numaidecat s-a :ingreuiat partea cea dreapta a cumpenei pana la pamant. $i vazand talharii ca tanarul a pus nuca, s-au dat In laturi de Ia cumpana ~i numai exarhul' a ramas, impreuna cu alj:i ~apte, ca cei ce erau mai !ndrazne}i la rautate, ~i sta aproape de Ehmalot, ~i el stain mijlocul cumpenei, cutremurat. $i dracii iar au adus ~i alte hilrtii infa;;urate, ;;i au pus :in partea stanga, dar deloc nu s-a mi~cat partea cea dreapta. Atunci cei ~a pte draci s-au deznadajduit ~i vroiau sa-llase ~i sa fuga. Iar exarhullor striga: ,Ma lasaj:i ;;i fugiti? Nu-mi ajutati? Ca ma primejduesc ~i mi-l ia! $i se due 1n zadar atatea osteneli ale noastre!" Acestea zicand, s-a aratat un drac r;;i a ad us o hartie in care era scrisa lepadarea lui de Hristos, cand vroia sa se turceasca, scrisa de insa~i mana lui. Aceasta, cum au pus-o :in cumpana, indata s-a ridicat partea cea dreapta ;;is-a 1ngreunat cea de-a stanga. Atunci dracii, vazand, s-au bucurat ;;i au luat :indrazneala, ;;i s-au apropiat toj:i cu chiote ;;i tulburare mare, crezand ca 0 sa-l ia, ~i de bucurie sarutau hartia aceea. Atund tanarulle-a zis: ,Dati-mi hartia aceasta ca sa aduc :in launtru!" Iar dracii au raspuns: ,Cum sa ti-o dam, daca dreptatea hotara;;te? Tu vrei sane nedrepta}e;;ti?" $i iara;;i le-a zis tanarul: ,Dati-mi-o sa o due :in launtru. Iar de nu vreti sa mi-o dati ma due in launtru ;;i spun pricina." Exarhul ii raspunde: ,Du-te uncle vrei." $i s-au pornit spre Ehmalot ca sa il ia. Atunci tanarul se facu ca se duce :in Iauntru. $i temandu-se exarhul, a zis tanarului: ,Vino! Vino sa j::i-1 dau!" $i :intorcandu-se tanaru1, a venit. $i iara;;i a inceput exarhu1 sa-i zica: ,Daca judeci drept, pentru ce asupre;;ti dreptatea ?" li zice tanarul: ,Nu j:i s-a dat tie sa cercetezi r;;i sa raspunzi, ci mie mi s-a dat stapanirea." Iara;;i zice exarhul: ,Nu j::i-1 dau. Du-te uncle vrei. Dreptu1 meu il cer." $i auzind tanarul acestea, :ii zice: ,Vezi ca am stapanire sa te osandesc intru !nfricor;;atul foe a! sodomitenilor, ca tu i-ai pricinuit lui aceasta uraciune!" $i aceasta zicand, a plecat sa se duca 1n launtru. Iar dracul, temandu-se de acea osanda, striga zicand: ,Vino, vino, Jua}i-1 voi, nedreptilor rapitori, voi care vii numi}i drepti r;;i sfinj:i!" Atunci tanaru1, cunoscand ca o sa ia !nscrisul >

1

,

Comandantul.

244

'

' I

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

de la danr;;ii, s-a !ntors catre ei, insa ei n-au lasat pana sa se apropie, ci de departe i !-au aruncat. Atunci, daca a luat :in maini tanarul :inscrisullepadarii eel scris cu mana lui Ehmalot, zice catre draci: ,Sa lasaj:i omul!" Iar exarhul, auzind aceasta, s-a maniat ;;i a zis ciitre tanar: ,Nu-ti ajunge ca ai luat hartia, Inca ceri ;;i pe om? Au Ia tine a ramas sa faci ce vei vrea?" A riispuns tanarul: ,Eu vii zic sa lasaj:i pe om." Iar Ehmalot sta cutremurat r;;i de tot fara de glas, ;;i, cuprins de mare frica, tremura ca pe;;tele cand 11 scoate afara din apa. CAP70

Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice Atunci Ehmalot, in frica aceea fiind, nu vedea alta, fara numai pacatele lui, care !i stau !nainte ca ni;;te fiare salbatice, §i zbiera fiecare cu glasul sau, §i cautau sa-l rupa. Adica furti§agul, orice ar fi furat, pana !a eel mai mic Iucru, sta ca un ;;arpe mare, pornindu-se asupra lui. Rautatea minciunii era ca ariciul strigand. Zavistia era ca §obolanul. Curvia, ca ;;i cainele latrand. Rautatea sodomiei era ca aspida otravita, scotand foe. Rautatea malahiei era ca forfecarul eel cu 40 de picioare, galben. Pomenirea de rau, ca pisica salbatica. Trandavia, ca broasca. Iar rautatea judecaj:ii §i a osandirii, ca ogarul (caine vanator), ;;i in gura lui tinea o bucata de carne de om. Vicle;;ugul, ca vulpea. Neascultarea, ca ;;arpele otravit. Lenevirea §i negrija mantuirii, ca §i capra cea mare cu coarne. Lacomia de pantece, ca porcul eel salbatic. $i slava de§arta, ca §i camila. Acestea vazandu-le !naintea lui, tremura de frica, ca toate aceste fapte rele strigau !naintea lui §i-i spuneau anume cand le-a facut, §i uncle le-a facut pe fiecare pacat. $i intru adevar toate le j:inea minte, ;;i vreun bine nu j:inea minte, nici a vazut inaintea lui. Atunci nici la v.reun lucru pamantesc nu-;;i punea mintea, ci numai !a pacatele lui.. $i a§tepta sa-l desparta de la cumpana §i sa-l rapeasca dracii. Acestea vazandu-le §i socotindu-le, tremura de frica, §i cugeta, ;;i privea !a draci. ,Acum duceti-va, ca destul este cat aj:i locuit intr-insul. Schimbati acum locuinta!" Iar ei 1mpotriva raspundeau §i ziceau: ,Aiurea nu ne ducem, ca aici este treaba noastra!" $i iara:;;i le zicea 245

Minunile, vedeniile >i cuvintele

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

tanarul: ,Ducep-va acolo uncle sunt invistierirea, grija gi tulburarea!" Iar ei au raspuns: ,A colo sunt altii gi biruiesc, iar noi aici sane biruim? Ce este aceasta asuprire?" $i cei gapte draci fugind, a ramas numai exarhul aproape de Ehmalot, care striga: ,0, sila! Cum am ramas singur? 0, sfiiciogilor gi neimbarbatatilor! De ce v-ati temut gi v-ati dat Ia o parte, lasandu-ma singur aici? Eu v-am ajutat in toate zilele, §i voi nu-mi ajutati acum sa-l dobandim? Numai acest nedrept cum voiegte el face? Insa eu nu-llas sa faca ceo vrea el." Acestea zicand, s-a in tors catre ace! tanar gi-i zice: ,Ce socotegti? Acolo uncle vrei sa mergi, ce vrei, fa." Iar tanarul ii zice: ,Eu p-am zis sa la§i pe om, §i voi va tot impotriviti? Am stapanire sa va osandesc in focul eel ve§nic a! sodomitenilor, eel mai din afara." $i a plecat sa se duca in launtru in cetate. Iar dracul, cum a auzit ca i-a lnfricogat cu focul sodomitenilor, de care se tern §i dradi foarte mult, ca numai ei gtiu cumplita ~i !nfricogata aceea ardere, s-a temut prea mult gi s-a turburat, !neat li da brand lui Ehmalot sa se duca spre eel tanar, catre care zicea: ,Vino, vino de ia-1 pe acesta gi nu ne infricoga cu focul sodomitenilor!" Atunci tanarul se facea ca nu vine, iar dracii mai mult s-au temut, ca sa nu-i osandeasca in focul eel vegnic al sodomitenilor. Au zis catre Ehmalot: ,Du-te!'' Iar catre tanar: ,Vino, vino, ia-1 gi sa nu ne urgise§ti intru ace! foe!" $i vazand tanarul cum ca au slobozit pe Ehmalot, s-a in tors Ina poi. Ci nu insa ca intili, ci cu cautatura infrico§ata §i ingrozitoare, §i atatinarmat, ]neat dracii, vazandu-1, degraba au lasat pe Ehmalot §i au strans cumpana gi hartiile cu pacatele, §i au dat branci lui Ehmalot, zicandu-i: ,Du-te, du-te, nebunule §i pricinuitorule de sminteala omule, mincinosule §i necuratule!" $i latrand ca §i cainii, ziceau catre tanar: ,Luai;i pe eel nedrept, voi, care va laudati ca sunteti drepti! Luati pe eel necurat, voi, care va laudati ca sunteti curap! Luati pe mincinos, voi, care va laudati ca sunteti adevarati!" Ii zice tanarul: ,Nu liltra ca un caine, uraciune!" $i a tras pupn sabia din teaca asupra lor. $i indata top dracii s-au facut nevazuti. $i au ram as numai Ehmalot cu tanarul, §i i-a ariltat inscrisul lui, zicand: ,Acesta este inscrisul eel scris cu mana ta?" Iar el a zis: ,Acesta este, il cunosc!" $i a intins mana sa-l ia. Iar tanarul i-a zis: ,Nu ti-l dau pana nu-l voi duce in launtru sa-l vada!"

$i a intrat tanarul in cetate §i a zabovit pupnteHn launtl'u. Fe urma a ie§it afara gi a zis lui Ehmalot: ,Sa ramana hartia lepada· rii tale !a mine pana in ceasul morpi tale!" $i li zice cu asprime: ,Ai vazut ce ai patimit? Ia aminte, ticaloase, cu de-amanuntul, fiindca mare primejdie are sa te intampine in ceasul mortii tale. Numai luarea-aminte a ta sa fie cu trezvie §i sa nu te robe§ti iaragi de ace§tia, ca pe urma nu este cine sa te izbaveasca. $i du-te in calea padi!" Acestea zicand ingerul, a intrat in cetatea aceea §i a incuiat U§a. Iar Ehmalot a ramas singur §i is-au aratat doua drumuri inaintea lui: a! vietii §i a! morpi. $i unul era cu sui§uri, iar celalalt cu pogora§uri spre pierzare. Iar el a apucat pe eel cu pogorag. ($i aceasta.inser:;na ~a 0 sa iasa din munte afara, fara sa faca ascultare Sfantulut, ca sa sene cuvintele Sfantului §i sa Je dea altora, cate i-a zis.) $i pogorandu-se, mult s-a ostenit §i nu sporea. Caci cand se pogora, in loc sa se indrepteze drumul, spre mai rau mergea. $i aga, silit fiind de greutatea drumului, s-a intors !napoi §i a apucat drumul eel cu suig. $i pe acela inca ostenindu-se mult, a gasit drumul eel drept. $i, ostenit fiind, agezut pe 0 piatra sa se odihneasca, §i tugind, i s-a parut ca a sarit sange din nasullui, §i :;;i:-a venit intru sinegi §i a vazut ca era goL $i ie:;;ind din nasullui sange ca veninul verde, s-a plinit zicerea Sfiintului: ,Daca dupa 40 de zile iti va ie:;;i sange din nas, sa dai slava lui Dumnezeu, cas-a auzit rugaciunea ta!" Insa nu sange, ci venin verde a curs, gi aceasta s-a facut cu iconomie, ca sa nu banuiasca cineva ca s-a lovit singur :;;i i-a curs sange.

246

247

CAP71

intoarcerea lui Ehmalot din lume Dupa ce s-a facut sanatos, Ehmalot a lasat coliba :;;i a plecat Ia Lavra ca sa se duca din munte. Iar trecand Lavra, s-a dus spre Cara' ' calu, avand cu sine §i pupne cuvinte ale Sfantului scrise. Insa popa Gherasim, negtiind ca a poruncit Sfantul Nil ca sa gada impreuna cu Ehmalot gi sa scrie toate cuvintele pe care i le-a poruncit, a ie§it din munte afara, din pricina celui mai sus zis tanar. Ca, dupa moartea staretului lui celui dintai, a ramas diadoh in locul staretului unul dintre dan:;;ii, care era mai inainte in calugarie, dupa regula schite-

Minunile, vedeniile §i cuvintele

ilor. ;')i acela, primind pe eel tanar, cauta sa goneasca pe popa Gherasim, precum s-a §i facu t. Pentru aceea Ehmalot se mutase !a alta parte. De atunci Sfilntul Nil nu i s-a mai. aratat, nici i-a mai vorbit. De aceea §i popa Gherasim s-a dus Ia lume singur deosebi, dar au i'ntampinat multe potrivnice amandoi, !neat au fost siliti des-au in tors ina poi iara§i in munte. $i au §ezuti'mpreuna amandoi un an de zile, §i au scris toate cite am zis pana aici §i eate o sa zicem i'nainte, precum Ehmalot singur spunea, zicand a§a: ,Cand m-am in tors din lume pentru pricina ispitelor ce am i'ntampinat din neascultarea mea cea ditre Sfantul, can-am scris cuvintele lui dupa cum mi-a poruncit, m-am dus in Schitul Cavsocalivia, §i nu m-au primit parinfii, pentru pricinile pe care le aveau a supra mea. $i daca nu m-au primit, am plecat §i am trecut pe !a Lavra, §i mergand catre podullui Vigla, vad ca vine dupa mine Dionisie, §i heretisindu-ma, rna i'ntreaba uncle rna due. $i eu i-am zis: !a Caracalu rna due. El rn-a i'ntrebat de ce nu am §ezutin Lavra. Eu i-am zis: nu pot saraman acolo, pentru porunca Sfantului. El iara§i rn-a intrebat uncle am dormit asta noapte. $i i-am zis: Ia gradina. Deci mi-a spus §i el: «$i eu rna due Ia Caracalu, insa rna grabesc, ca sa rna in tore inapoi.» $i eu l-am rugat sa spuna egumenului sa rna primeasca in chinovia lor, §is-a fagaduit cava spune. $i eu, ramanand singur, mergand pe drum §i pogorand spre Vigla, uncle mult m-am stramtorat §i m-am intristat, am blestemat §i mi-am hulit viata mea, ticalosul, zici\nd i'ntru sine: ce sunt aceste necazuri pe care le patimesc? $i a tat rn-a i'nvarto§at satana, !neat, de a§ fi avut funie, rn-a§ fi spanzurat, ticalosul, intru desavilr§ita bucurie a diavolului. $i a§a, necajit, urcam Ia deal catre Agheasma Sfantului Athanasie. $i aceasta traista a mea a tat se ingreuiase din lucrarea satanei, !neat rna ostenisem prea mult. $i m-am deznadajduit, zicand: cum am sa-mi peh·ec rama§ita viefii mele, ticalosul? ' $i a§a tulburandu-ma, am ajuns Ia chio§c Ia Agheasma. $i atata lntunecandu-ma din tulburarea gandului meu, nici crucc nu mi-am facut Ia icoana Sfantului Athanasie. $i din multele pacate ale hulirii m-am deznadajduit, §i am scos sfoara traistei mele, §i o am petrecut pe deasupra grinzii chiO§CU!Ui, §i i-am facut ]at ca sa rna spanzur, ticalosul! $i luand-o in maini ca sa 0 pun de gat, indata rn-a ajuns

248

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocnlivitul

ajutorul Sfantului Nil, parintelui meu, ca am auzit glas zicand: «lata Ehmalot, vedeti pe Ehmalot!>> $i intorcandu-ma ditre glas, vad pe Macarie chidonianul', pe Paisie Mitileanul1;>i alt calugar mic necunoscut, care veneau dinspre Provata. $i cum s-au apropiatde Biserica Sfantului Athanasie, 9i-au facut cruce. $i unul dintre dan§ii, Paisie, a eantat troparul Sfantului: «De viata ta cea in trup ... >>, iar Macarie a zis condacul: «Jugullui Hristos ... >> $i eel necunoscut a facut Otpustul: «Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor no§tri, Doamne Iisuse Hristoase, milue§te pe robii Tai! Amini>> $i pe urma au §ezut. Ahmci rna intreaba Paisie: «Cand ai venit in Sfilntul Munte? $i uncle ai fost afara? ~i acum uncle te duci?>> ~i eu, de mult plans fiind cuprins, nu puteam sa le raspund. Imi zice Paisie: «Ce ai de plangi? Spune, a zis Macarie, spune, ce este pricina scarbei tale?>> $i eu le-arn povestit cate mi s-au in tam plat in calatoria marii §i pe uscat, §i cum ca, daca am venit aici, nu rna primesc In schit. $i-mi zice Paisie: Atunci a intrebat §i eel necunoscut de ce nu-l vor cavsocalivitii. Ce le-a facut? Raspuns-au ceilalji: «Nu le-a facut nimic, fara numai ca este sarac §i neputincios Ia trup, cu totul fara de bani §i necarturar. Pentru aceea nu-l primesc.>> Zice Paisie: «Maine, cand le-o veni a treia bataie, atunci or sa cunoasca ce este judecata lui Dumnezeu.>> A zis §i Macarie: «Au putine de acele batai ne-au venit pana acum? $i putine rani am primit? Dar noi tot Ia aceleagi rautati ramanem, §i, In Joe sa aratam pocainta, noi inmultim rautatile, adica: a judeca, a osandi §i uraciunea.>> Zice Paisie: «Nebagarea de seama atrage urgia lui Dumnezeu spre fiii neascultarii.» Zice §i eel necunoscut: «Noi, cum ne-am facut astazi, sun tern ca vai de noi! Ca ne-am intunecat §i ne-am cufundat !ntru adancul pierzarii, §i nu cunoa§tem care este dulce §i care este amar, §i ni se pare mai buna calea pierzarii dedit calea mantuirii. Locuitor din insula Creta. 'Capitala Sfantului Munte. 1

249

Minunile, vedeniile ,; cuvintele

Viata noastra era sane fie dulce, dar pentru lndaratnicia noastra patimim acestea. Se afla astazi muntele acesta in mare primejdie, din nebagarea de seama §i neindreptarea minfii noastre. Iar Dumnezeu agteapta lntoarcerea §i lndreptarea noastra cape a ninivitenilor. Si, de nu se vor pocai cei din muntele acesta, or sa pH\nga pietrele gi copacii muntelui acestuia.» A zis Macarie: Iar eu (zice Ehmalot) am luat conurile cele de chiparis din mana lui Paisie, care Ia privire se vedeau aga: Ia gust eel dintai era salciu iar eel de-al doilea avea gustul ca smochina, §i a! treilea era amar c~ pelinul. $i !ndata cum le-arn mancat am tu§it, §i mi s-a tulburat inima, §i a !nceput a-mi ie§i din gura, din nas, din urechi §i din ochi sange negru, §i am zis ciitre dangii: buna este aceasta acum, care mi-ati facut? $i s-a apropiat eel necunoscut, §i cum rn-a vazut, rn-a lovit in spate §i lndata s-a schimbat sangele §i a curs fO§U. Iar Macarie mi-a zis: «Du-te de te spala!>> $i eu m-am dus Ia Agheasma §i m-am spalat, §i m-am U§urat mult. $i lntorcandu-ma, nu am mai vazut pe nimeni. $i am plecat !n drumul meu spre Caracalu. Dupa aceasta am gasit o chilie lini§tita, §i §ezand 1ntr-1nsa, am scris §i celelalte cuvinte ale Sfantului, dupa cum mi-a poruncit". Acestea sunt pe rand, precum urmeaza: CAP72

Cuvintele Sfantului pe rand fntrebare: -Care sunt monahii vremii de acum? -Cine este acesta care vine? Adica cine sunt monahii din veacul acesta de acum, care s-au aratat In Sfantul Muntele acesta al Athonului? S~u chiparos- arbore ra§inos conifer cu frunze persistente §i cu Iemnul rezistent §I parfumat; din gr. kiparissi. 1

252

Preacuviosului piiriutelui uostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

Raspuns: Acegtia sunt cei de seara de Ia Vecernie, care lucreaza stricacioasa cale a vietii monahice§ti. Adica cei de la al optulea veac, monahii cei de pe urma, care strica roadele vietuirii monahice§ti. Ca veacul de§artei vietuiri §i randuiala monahicegtii a§ezari se des part !n trei: in dimineata, amiaza-zi §i seara. Ca cei de dimineata se aseamana cu flacara. Cei de amiaza-zi, cu carbunii cei aprin§i. Iar cei de seara se aseamana cu spuza cea amestecata cu cenu§a, care ramane de Ia carbunii cei aprin§i. $i iara§i: cei de dimineata se aseamana cu A: !ntaia litera. $i cei de amiaza-zi cu M §i cu N. Iar cei de seara, cu F §i H. $i cei de Ia sfar§it, cu psi: ¢ §i omega: w. Ca parinpi cei vechi, in anii marelui Constantin, precum Antonie, Pahomie, Pavel Tebeul §i Petru Athonitul tineau flacara credintei, fiind desavar§iti In fa pte bune. $i se asemanau cu alfa §i vita, adica cu: A §i V. Iar dupa dangii, In anii !mparatilor Iustinian §i Eraclie, cei din chinovii, precum Eftimie, Savva, Theodosie §i al}ii, se asemanau cu cei de amiaza-zi, tiind fierbinteala jaraticului. $i cei de seara, ai vremii de acum, tin spuza cea ramasa din jaratic. Ca cei de amiaza-zi se aseamana cuM §iN, iar cei de seara ai vremii de acum cu F §i H. Vii lntreb, parinplor, pe to}i, ieromonahi gi monahi: cand se va stinge §i fierbinteala spuzei cea amestecata cu cenuga, atunci ceo sa fie Ia cenuga aceea? Fiindca !n fierbinteala cenu§ei vii aflati astazi §i vii nevoiti ca sa o raciti desavargit cu lenevirea §i cu defaimarea viepi monahicegti. Vai de cei de seara monahi ai vremii de acum! $ivai de toti cre§tinii ai jaraticului iadului! Vai de ai credin}ei cregtine§ti! Vai §i amar, in cele mai de pe urma vremi ai vremii lui psi §i omega, care or sa aiba necazul necazurilor! $i in vremea serii, adica cele mai de pe urma ale lui Antihrist. Cine este acesta care vine? Ace§tia sunt monahii cei de seara, ai vremii de acum, lucratori ai vietii monahice§ti cu lenevire §i cu defaimare. Iar dupa ace9tia o sa vina §i sfar§itul agarenilor cei mai depre urma, ai iernii celei mari, ca atunci 0 sa fie mare scarba gi stramtoare in lume. ;>i o sa se adune aceia, pupna fierbinteala din cenuga, care au mai ramas.

253

Minunile, vedeniile 9i cuvintele

Si atunci o sa se faca o adunare (sobor) ca sa ~ada pe douasprezece scaune. Adica dupa pierzarea agarenilor o sa se faca a! optulea sobor, ~i acesta o sa aleaga fierbinteala din cenu~a cea rece, adica pe cei cu evlavie ~i nevoitori o sa-i aiba Ia mare cinste. Iar raceala, adica pe cei fara de evlavie §i defaimatori ai viepi monahice~ti, o sa-i arunce in Joe netrebnic. Cine este acesta care vine? Acesta este eel din vremea de acum, adica ca!ugarii cei de 'indeseara1 de !a sfi\r§it. Vai ~i amar! Si iar vai! Ca o sa semene satana zi\zanii In launtrul vietii monahice§ti ~i or sa se faca nesimtitori. Ca de~i acum toti au scazut din petrecerea monahice§tii vietuiri, insa cei inserap, dupa vremea de acum, atata or sa scada din calea cea dreapta a mantuirii §i or sa se dea in calea pierzarii, !neat sa nu se mai simta desavi\r§it ce este viata monahiceasca, nici ce e lucrarea ei, §i or sa aiba diadoh pe Mam~na monahii cei nesimtitori §i prapaditi sufletegte gi trupe§te. Bucurie §i veselie mare or sa fie !a cei ce lucreaza faptele cele bune fara de cartire §i cu multumire. Iar vai de cei defaimatori §i incurcati cu grija multor cuprinsuri §i cu tulburarea averilor celor trupe§ti, a mancarurilor de multe feluri §i a hainelor! Iar armele monahice§tii vietuiri sunt acestea: neingrijirea, neagoniseala, blandetea, bunatatea, intreaga intelepciune §i smerenia. Si fericip care lucreaza acestea! Fiindca cei defaimatori se intuneca cu 'intunericul de~ertaciunii, §i 'intru intuneric umbla, §i nu pot sa vada lumina cea adevarata a pocaintei, care straluce§te in lume, cu mila Iubitorului de oameni Dumnezeu. Pentru ca, degi s-au deosebit de lumenii din lume, dar ei se indeletnicesc mai mult deci\t lumenii !a cele degarte. Vai de di\n§ii §i de cei ce lucreaza faptele cele rele §i nu se pocaiesc! Ci din lucrarea draceasca pricinuiesc §i zic: aceasta nu este nimic, §i alta asemenea, §i cealalta mai asemenea. Si ci\te putin vin la cea desavi\rgitiF intunecare. Si de acolo cad in slava de§arta, a intampinarii, dupa obiceiul veacului acestuia, §i se lndeletnicesc numai !a lucrurile cele nefolositoare, adica la sadirea viilor §i a maslinilor, !a inmultirea stu' De Ia apusul monahismului. Deplina.

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

pilor, §i la zidirea arsanalelor 1, ;;i Ia facerea mrejelor, §i Ia zidirea caselor cu doua §i cu trei rand uri, §i alte nefolositoare lucruri. 0, ticalo§ilor monahi! Pentru cine va osteniti a tat? Va nevoiti pentru trupul acesta, care mai pe urma o sa fie mi\ncare viermilor, iar pentru sufletul eel fara de moarte nici o grija nu aveti. 0, de impietrirea ~i nesim}irea voastra! Din afara va aratati ca oile, iar pe dinlauntru sunte}i lupi rapitori. Va imbracati cu haine bune, §i va impodobiti capul ~i barba, ~i aratati sfintenie fatarnica, dar Ia infricogatul judet eel nefatarnic cumplit o sa fiti mustrati de §tiinta voastra. Si atunci o sa cunoa§teti ca sunteti osi\nditi §i vinova}i pentru faptele ce a}i facut. Ca dupa mustrarea §tiintei cea de acum, de aici, cu adevarat 0 sa va osanditi acolo fara cuvant de 'indreptare de Ia Dreptul Judecator, In Ziua Judecatii celei nemitarnice. 0, lnfrico~at lucru!!! Cei ce nu cunosc fatarnicia voastra va lauda §i va numesc sfin}i, purtatori de semne §i purtatori de Dumnezeu. Iar dupa adevar sunteti lupi imbracap in piei de oi ~i §erpi purtatori de moarte. Ca sa cada cineva in pacat, nu este de mirare ca a cazut. Iar sa ramana intr-insul §i sa nu se pocaiasca, acesta este pacat nepocait §i mare §i neiertat. Mai vartos cava striga Biserica neincetat, ca §i cu o tri\mbi~ ta, pentru mantuirea pacato§ilor, ca Dumnezeu a§a voie§te, ca toti sa se mantuiasca §i intru cuno§tinta adevarului sa vina. Dar 'insa §i oamenii trebuie sa se sileasca !a cele bune, ~i atunci Dumnezeu este gata sale ajute pentru mantuirea lor. Ci\nd se vor marturisi cu amanuntul, pentru toate, cuprinzator, cu duh zdrobit ~i cu inima infranta §i smerita, atunci Dumnezeu ii va cura}i §i 'ii va a§eza nepacato§i, fara numai de aid inainte sa nu mai pacatuiasca. Cad cuvantul ascultarii izbave§te pe om de toata primejdia §i inconjurarea. Ca eel ce voie§te sa se mi\ntuiasca se cuvine sa-§i urasca pantecele sau, ~i sa-l stramtoreze cu postul, §i sa urasca §i materia lumii. Cel ce voie~te fecioria sa fuga de vorba de§arta §i de a judeca. Ca fiecare cuvant de§ert aduce stricaciune sufletului ~i osanda. Viata veselitoare este sufletul defiiimat, iar rea patimire ~i aspra viata este ci\nd este sufletul veselitor. Nedreptatea uraciune este Ia 1

Mic port sau debarcader de care dispun manastirile -?i schiturile athonite, cu chilii, magazii ~i chei de ancorare pentru vasele de mic tonaj.

2

254

255

Mimmile, vedeniile $i cuvintele Preacuviosului p?irintelui nostru Nil Izvorfitorul de A1i1~ Cavsocalivitul

Durnnezeu. Asernenea §i iubirea de avere se nurnegte neternere de Durnnezeu. Cici calea nedreptatii aduce stricaciune locuintei, cit eel ce iube§te nedreptatea, ura§te sufletul situ, precum zice Scriptura. Oh §i vai! 0, parintilor! Stramtorati-va §i nu vii !ntindeti mult !n laturi. Ca largimea §i !ntinderea trupului aduc rnulta raceala sufletului. Iar cat va fi trupul strans, a tat se !nfierbanta §i se !ncalze§te. ;li pentru ca sa !ntelegeti rnai bine, luati pilda de la dobitoace §i de !a pasarile cerului: le-ati vazut pe acestea vreodata sa doarrna cu ra§chirare1? $i sa !ntinda aripile, picioarele §i capul? Ci dorm cu atata !ntelepicune, !neat se ad una pe sine gi se strang, ca sa se incalzeasca §i sa nu raceasca. Daca aceste necuvantatoare dobitoace au atata !ntelepciune §i !uare-arninte, dar noi, oarnenii cei cuvantatori, cat trebuie sa avern? Insa astazi a covar§it ne!ntelegerea lor pe firea cea necuvantatoare, au !ntors fata lor spre cele parnante§ti §i §i-au pironit cugetul lor, cu totul, intru cele vremelnice cinstiri ale lurnii, §i nu se sirnt deloc ca se afla In acest Sfant Munte, care este nurnit curfile Domnului, !ntru care trebuie sa se veseleasca inirna voastra, precum scrie: Veselitu-m-am de

cei ce mi-au zis mie: In curfile Domnului sa intri'im! Veselitu-mi-s-a duhul, fmpreuni'i mi s-a bucurat §i inima! Intru care trebuie sa salte §i sa seveseleasca inirna voastra intru odihna Nascatoarei de Durnnezeu. Iar voi ati intors duhul vostru cu totul!rnpotriva, pentru nernultumirea vdastra. $i pentru aceasta nemultumire a voastra inima voastra s-a prefikut in piatra, din invarto§area voastra, §i nu simtiti ca va aflati in curtile Domnului §i sub acoperarnantul Maicii lui Durnnezeu. Parintii cei vechi se purtau cu pace, iar voi, in ziua de astazi, cu tulburare §i cu sminteli. Pentru aceea zic: Cine este acesta care vine? Acesta este eel de seara defaimator nepocait. $i vai de cei de seara nepocaiti! incetati va zic, o, parintilor, ca sa nu va gaseasdi razvratita cale a pierzarii! Iar de nu veti hotar! sa incetati de Ia rautate, §i fiindca !mpotriva vie{ii monahice§ti §i a chernarii acesteia va purta{i, iata ca trarnbita striga cu mare glas, zicand: Sculati-va! Scula{i-va din sornnul pacatului §i nu mai urnblati 'in caile pierzarii! Face{i rnacar acum incetare r~uta{ilor §i nu va !n§elati ca ~i cum face{i ceva! 1

Cu membrele 1ntinse 1n Ulturi, desfacute larg.

Ca lucrarca voastra va vade§tC ca ati rata cit din calea adevarului pocaintei §i urnblati pe calea ratacirii, de Ia care, de nu va veti intoarce degraba, 0 sa veniti intru desavar§ita prapadire §i pierza;e. Insa iara§i va zic, ca eel trirnis de Ia Durnnezeu pentru aceasta: Intoarceti-va! !ntoarce{i-va inapoi cu totii 9i aratati adevarata pocainta, §i rnai adevarata frateasca dragoste, §i §tiinta curata catre Doamna noastra Nascatoarea de Durnnezeu, ca sa rnijloceasca catre Fiul ei. $i Stapanul nostru poate sa-;>i !ntoarca urgia, pe care a pornit-o cu dreptate asupra voastra, pentru pacatele voastre. Iar de veti rarnane tot intru faptele voastre cele rele §i tot !ntru acestea cugetand, sa §titi ca se va mania asupra voastra Maica lui Durnnezeu §i o sa ridice rnijlocirea de Ia Fiul ei. $i atunci Fiul ei §i Durnnezeul nostru o sa faca cum va socoti cu dreptate, ca un Drept Judecator, precum §i voi irnpotriva faceti faptele catre dansul. ;li atunci 0 sa va teme\i CU i'nfricO§are. Insa voi tot nu o sa va pocaiti, ca ni§te !mpietri{i Ia inirna ce sunteti, ca frica va trece ca visul, iar voi 0 sa rarnaneti intru ce]e obi§nUit~ rautatii, pe care sale spuna cineva ru§ine este, dupa Apostolul §i precurn zice Dumnezeiescul David: Trimis-au semne §i minuni in mijlocul ti'iu, Egipte! A§a o sa se faca §i Ia voi in rnuntele acesta. Pentru aceea, o, parintilor, !ntoarceti-va !napoi §i pocaiti-va cu ad eva rata pocainta, ca mai !nainte ati ascutit robia rnaniei lui Dumnezeu asupra grumazului vostru, §i iata, a ajuns asupra voastra. (Acestea s-au zis pentru razrnerita care a patimit-o muntele Ia anul 1821.) Inca §i dupa aceasta se zice catre cei nepocaiti: Ci'i mana Domnului este inalti'i, slit cu sabia goali'i a ri'ispli'itirii. Precurn §i zicerile graitorilor de Durnnezeu Proroci, atunci, catre iudei !n Ierusalirn, i-au dojenit. Ci §i pana astazi, §i pana in sfar§it, nu vor tacea, dojenind pe cei ce fac faradelege §i pacatuiesc, ca sane ternem. Pentru aceea va rog eu, fiu din punere a! lui Durnnezeu (zice Sfiintul Nil): urmati ninivitenilor §i i'rnblanziti pe Durnnezeu, ca sa nu va ajunga degraba mania Lui. ;li atunci o sa pierdeti toate, §i pe cele trupe§ti odihne, ;;i pe putina luare-aminte ceo mai aveti pentru rnantuirea voastra. Ca a cum mai aveti putina indeletnicire Ia canonul §i pravila voastra, iar cand va veni razrnerita o sa le lasati toate nelucratoare §i sa slujiti barbarilor. Acum dati putina milostenie, iar atunci nirnic. Acurn putina §i mica dragoste tot mai aveti !ntre voi,

256 257

Minunile, vedeniile §i cuvintele

:;;i putina pocainta, iar atunci toate lmpotriva veti avea, adica dihonii, vanzari, osandiri, clevetiri :;;i altele veti avea lntre voi. Acum putinii lndeletnicire aveti lntru lini~te, ~i unii vii lndeletniciti :;;i Ia rugaciunea mintii. Iar atunci o sa aveti mare nestatornicie, din pricina multor griji ale voastre. Atunci vai ~i amar Ia cei de seara! Ca oamenii vremii aceleia or sa a~eze desavar:;;ita urata lmpotrivire :;;i nelnfrumusetare a vietii monahice§ti. ;Ji or sa aiba povatuitori §i dasciili dupa poftele §i relele lor voiri. Insa vai daca se va stinge :;>i aceasta putinii caldura a cenu§ii, care se mai afla astazi! Ca vai de cei de seara ~i mai de pe urma monahi! CAP73

Pentru chiliile din Kerasia §i schiteii de la trei schituri Acum cu putin mai nainte, In vremile noastre (zice Sfantul), se Iinigteau parintii la chilii, In Kerasia, :;;i Dumnezeu le da atata blagoslovenie de roade Ia un astfel de loc, !neat se hraneau aceste trei schituri, Sfanta Ana, Sfanta Treime (Cavsocalivi) ~i Sfantul Vasile, de Ia ace§ti kerasioti, din Dumnezeiasca Pronie. Ca vazand Dumnezeu darea lor Ia ace:;;ti schitei :;;i fiindcii nu se leneveau nici despre cele calugare:;;ti datorii, le binecuvanta lucrurile mainilor lor §i ostenelile §i le lnmultea roadele lor, !neat Ie dadeau In dar. Ca veneau schiteii vineri seara, cu tolbele lor, :;;i luau legume, vin §i untdelemn. ;Ji se duceau de se Iini:;;teau. Iar cei dupa acegtia au facut pogoramant, :;;i au defaimat pustniceasca gi cea fara de grija via}a, §i au lnceput sa slujeasca pantecelui, nemultumindu-se cu vinul §i cu untdelemnul kerasiotilor, pe care Ie primeau In dar, pricinuind ca sunt fara de putere, precum gi evreii carteau pentru Mana. ;Ji cercand In toate partile, s-au ln:;;tiintat ca vinul §i untdelemnul cele din Ostrovul Mililin §i din Chidonia sunt mai bune, mai grase ~i mai tari. Ca gi cum ar fi vrut sa se lnsoare, sa se lmputerniceze cu acestea. ;Ji ziceau lntre dan:;;ii, spunand unii altora pentru acestea: ,Parintilor! Numai lntru auz le aveti pe acestea, lnsa candle veti cerca, atunci o sa cunoa~teti gustul lor." Iar ceilalti raspundeau: ,Cu adevarat acela este vin bun, gi oricine va bea, i se roge:;;te fata!", nesocotind, lipsitii de minte :;;i lmpietritii, paguba trupului :;;i a sufletului moarte. Ca

258

Preacuviosului piirintelui nastru Nil Izvorfitarul de Mil; Cavsocnlivitul

ziceau ca oricine va manca din untdelemnul acesta se lngraga, :;;i cu lesnire sfarama pietrele. 0, de nebunia :;;i nemultumirea lor! Altii iarii§i ziceau nebunegte: ,Sa se prapadeascii de acum lnainte vinul :;;i untdelemnul kerasiotilor, cii am cercat cata deosebire are. ;Ji iata ca acum a venit un caic cu vin din Ostrov. Sa mergem sa-l cerciim!" ;Ji cercand, le-au placut vinul §i untdelemnul. ;Ji cumparand, au poruncit sale mai aduca tot de acelea, ca le-au placut parintilor. ;Ji dacii au, sa Ie aduca §i burdu§e' de carat Ia colibe. Iar corabierul s-a filgaduit sa Ie aduca orice vor voi. ;Ji In putina vreme a venit caicul, aducand de toate ce li poruncisera, pentru cagtigul lui. Iar parintii, gatind vasele lor ce aveau, le-au umplut §i Inca au prisosit, neavand Joe unde sa mai puna. Pe urma au intrat In grija ca sa gaseascii butoaie §i chiupuri. 0, ticalo§ie! Alergau din manastire In manastire §i din chilie In chilie, ca sa gaseasca. ;Ji gatind vasele, au cumparat fiecare de prisosit. Dupa aceasta, au auzit :;;i alti corabieri caIn Sfantul Munte se vinde vinul §i untdelemnul cu pret §i au lnceput §i ei a aduce. Iar postnidi §i schiteii au lnmul}it vasele §i s-au dat mai mult Ia rucodea, §i au lndoit pretul, ca sa aiba sa cumpere cu lndestulare. ;Ji s-au me§te:;;ugit sa facii buti §i burie2 • 0, de degarta voastra cugetare, de robirea pantecelui, de striciiciunea, de paguba 9i de nesimtirea schiteitilor §i postnicilor! Daca se mai cuvine a-i numi cineva pe ace§tia postnici §i schitei, cares-au facut iubitori de avu}ii. Ah, rautate, cum te-ai salagluit lntr-lngii! 0, raule satano, cum i-ai amagit §i i-ai Intors la voile tale! 0, Doamne Iisuse Hristoase a! meu, cum au Iasat jugul Tau eel U§Or §i au ridicat pe eel greu :;;i netrebnic! Milostiv fii, Doamne, §i nu Iasa zidirea Ta sa se prapadeascii pana In sfar:;;it! ;Ji daca au facut tot felul de vase, le-au umplut, puindu-Ie In beciuri §i pazindu-le pentru mai multa vreme. Dupa aceea au facut §i ham,bare pentru grau :;;i au invistierit mai presus decat trebuinta lor. In urma au adaos a face §i alte vase pentru branza ~i pentru icre, pentru morun :;;i alt pe:;;te gras, ~i i:ndulciri de bucate. Mandind §i band cu i:mbel:;;ugare, §i-au lngra~at trupurile lor, s-au schimbat fe}ele lor :;;i ~i-au pierdut desavar:;;it postniceasca lnfati§are. S-au facut ca ni~te dobitoace de junghiere, pe care le junghie In casapie, :;;i 1

Burdufuri. cu capacitatea de aprox. 125 litri.

'Butoia~e

259

Minunile, vedeniile §i cuvintele

nu primesc deloc invatatura, tidilogii, de Ia nimeni, nalucindu-se ca numai ei sunt intelepti gi pricepu\i, ~i nu altcineva. Ah, amagitilor parinti! Cum nu cunoa§te\i ca v-ati in§elat? Aceste dumnezeie§ti cuvinte vi se pare ca sunt n'isuri gi glume, §i le batjocoriti cat sunteti intr-aceasta lume. Dar cand va veni hotararea mortii, !a Judecata lui Dumnezeu o sa va aduceti aminte de cuvintele acestea gi 0 sa suspinati din suflet, tanguindu-va, gi 0 sa va cai\i fara de nici un folos ca le-ati defaimat. 0, ticalogilor! Va socotiti pe sine ca sunte\i desavar§i\i intru nevointa, 9i macar urma de nevointa nu aveti, §i nici cunoa§te\i ce este nevoin}a. Ci a§a v-ati agezat, fara roada, invarto§ati Ia inima §i cugetatori de cele de§arte. Insa cand va veni ceasul mortii, atunci o sa cunoa§te\i ca v-ati amagit 9i nu ati vie}uit precum se cadea. Ca pocainta cea dupa moarte nu va folosi nimic, fiindca ati defaimat dumnezeie§tile invataturi §i pildele atator cuvio§i parinti, care s-au nevoit cu atata pustnicie §i neagoniseala, iar voi ati trait cu atata odihna, cu multe feluri de bucate §i cu gingagime. $i in loc sa lasati pilda buna Ia urma§ii vogtri, ati aratat dimpotriva, atata neevlavie gi impietrire, gi ati negutatorit in de§ert mantuirea voastra, batjocorind pe Dumnezeu. Pentru aceea, acum ~i Dumnezeu a ridicat mila Sa §i binecuvantarea de Ia dan§ii, ~i in ceasul mor(:ii nu-i va milui, nici Se va milostivi spre calcatorii dumnezeiegtilor Lui porunci, ci or sa mugeasca caboii gi ca dobitoacele Ia junghiere, cand le junghie 9i le taie buca\i. Asemenea va fi §i pacatogilor care nu au aratat adevarata pocainta pana Ia sfar§it, ci'i viind moartea intru adancurile iadului, atunci unde or sa ramana cele adunate? Caci numai la acestea §i-au cheltuit toti anii vietii lor, dar acestea nu or sale ajute lor nimic, ca cele ce sunt degarte §i netrebnice.

l'reacuviosului piirintelui nostm Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocnlivitul

sunt cei de seara ai acestei vremi, monahii, lucratorii stricacioasei cai a monahice§tii vie}uiri. Cum s-au facut astazi monahii §i mai vartos schitiotii: lenegi §i indaratnici! Au ratacit, cazand din

infranare §i din post. $i intreaba, din cele biserice§ti mancand §i veselindu-se, necunoscatorii, schimbiindu-§i fetele. Catre care se cuvic ne sa le zica cineva. 0, adanc nemasurat a! nesimtirii lor! 0, inlUtime prea multa a slavei de§arte a lor! 0, noian netrecut al pierzarii! Unde sunt acum cei de trei ori fericiti, Dumnezeie§tii Parin\i luminatori, care se slujeau cu vase de Jut §i cu tivgi §i purtau haine saracacioase de lana? Iar astazi uneltesc lmbracaminti subtiri, ale celor fara de Dumnezeu Iatini. Se slujesc cu vase de sticla nalucitoare §i cu multa cheltuiala, asemenea cu ale neamurilm~ iar nu cu ale cre§tinilor celor evlavio§L Ah! Ah! $i iar ah! 0, nemultumire! 0, impietrire! Cum nu simtiti pe care cale umblati, defi:iimand locul §i pildele Dumnezeie§tilor Parinti §i urmand voilor voastre? Veniti dar acum sa impreunam viata voastra cea de astazi cu a celor vechi parinti, daca seamana cu a lor. Sa rugam pe marele Antonie, incepatorul monahilor, sa vedem de seamana vreo fa pta a lui cu calugaria vremii de acum. Sa vie ;;i Dumnezeiescul Petru, care in muntele acesta a pustnicit, daca seamana lini§tea lui gi postniceasca petrecere cu cei de astazi linigtitori, §i sa vedem cata deosebire are. Pentru aceea :;;i Dumnezeu a departat binecuvantarea Sa de Ia voi. $i ca ni:;;te nebuni umblati pe o cale intunecata a pierzarii, care va duce In fundul iadului. De aceea or sa va vina neincetat ispite :;;i mari necazuri, pe uscat §i pe mare, :;;i o sa va lipsi\i de tot binele trupesc :;;i sufletesc. Sa poftim :;;i pe cei doi de un nume Macarii: Egipteanul :;;i Alexandrinul, sane arate chiliile lor, cu cele trebuincioase ale trupului: posmagul eel uscat, care era pus intr-un vas stramt, in care nu incapea mana sa scoata mai mult cand 1! silea nevoia, §i apa ce mirosea In urcior, §i putina faina. $i sa vedem de seamana cu cele doua §i cu trei rand uri palaturi, ale celor de acum schitei, care sunt lucrate in strung §i invistierite cu multe feluri de mancaruri §i bauturi :;;i cu schimbari de impodobiri, de agternuturi, perini :;;i feluri de acoperamanturi moi gi de mare pret. Vino §i tu, Dumnezeiescule Maxime Athonitule, floarea cavsocalivitilor, §i adu auritele tale stalpari, cele dumnezeie§te lucrate, ale nevointelor . tale, sa vedem: seamana cu nevointele acestor de astazi

260

261

.

.

CAP74

Cine sunt acer;tia care vin? Ace~tia

.

Mhzunile, vedeniile $i cuvintele

monahi? 0, preacuviogilor Parinti! Cum v-ati afundat intru adancul nesimtirii §i nu cunoa§teti ce va sa zica lucrarea monahice§tii vietuiri §i schiteiasca petrecere! $i calatoriti numai intru intuneric, §i ati cufundat §tiinta voastra intru nalucitoarea inaltime a slavei degarte. $i va naluciti ca sunteti in pustie §i ca faceti oarece. Vino §i tu, parinte Moisi Etiopianule, §i adu razboiul cu care te-ai luptat §i cu care chip te-ai razboit pana Ia moarte, §i tare improtivindu-te cu armele monahice§tii vietuiri! Ca eel ce birue§te, acela se ferice§te. Parintii cei de demult numai o grija aveau: sa se a§eze toti cu totulintru neagoniseala. $i toata nevointa lor era cum sa agoniseasca lucrarea rugaciunii celei de gand, adica rugaciunea mintii cea inimelnica1. Iar astazi toata grija §i nevointa monahilor este cum sa invistiereasca, §i sa sature nesaturata iubire de avutii, §i cum sa dobandeasca cele odihnitoare ale trupului §i placute lumii. Sa dobilndeasca chilii lucrate In strung, §i mai bine sa zic palate. Sa sadeasca raiuri cu feluri de pomi mirositori §i preafrumo§i §i gradini cu feluri de verdeturi gi cu florarii, ca neamurile. $i oare cu atatea agoniseli poate cineva sa se umileasca, sa verse lacrimi gi sa-§i aduca aminte de Dumnezeu? Nicidecum §i cu adevarat niciodata! $i daca voi nu va aduceti aminte de Dumnezeu, cum sa-$i aduca aminte Dumnezeu de voi? Pentru aceea, parintii cei mai dinainte aveau bogatie nejefuita pe neagoniseala §i erau slobozi de tulburarile lumii. $i-§i aveau toata nadejdea §i credinta catre Dumnezeu suflete§te §i trupe§te. $i s-au rapit §i s-au agezat in ceata Cuvio§ilor, lntru odihna cea ve§nica. Iar monahii cei de astazi, pentru multa ca§tigare a averilor, or sa se rapeasca trupe§te de catre cei fara de Dumnezeu talhari, cu toate averile lor. Iar suflete§te se vor rapi de cei din vazduh vame§i, §i se vor tine spre viitoarea urgie, §i vor ramane ostenelile lor in zadar, ca ale cartitei care scoate din pamant muguroaiele, §i raman in zadar pe pamant. $i iara§i intreb: Cine este care vine? Ace§tia sunt lucratorii vremii de acum, defaimatori ai monahice§tii vieti. Ca postnicii cei vechi fugeau de milostenie, §i nu primeau nicidecum osteneli straine, §i se 1

Rugikiunea isihasta, In care min tease une~te cu inima.

262

Prencuviosului piiriutelui uostru Nillzvordtorul de Mir, Cnvsocalivitul

ascundeau in munti §i in pe§teri, ca sa nu-i gaseasca cei milostivi sa-i supere, §i sa-§i piarda lini§tea pentru dan§ii, §i sa se pagubeasca de rugaciunea mintii, de umilinta §i de paza mintii. Ca precum zeama lamaii strica vopselele, a§a gi primirea milosteniei celei de prisosit prapade§te lucrarea ff~ptelor bune ale monahului §i il agaza pustiu de toata lucrarea lui. Insa in ziua de astazi schiteii §i toti monahii alearga sa gaseasca milostenia, cu toate ca ea fuge. $i pentru dansa au pierdut gustul postniciei, dimpreuna cu rugaciunea mintii. Fiindca milostenia cea de prisosit arunca pe monah in feluri de ispite suflete§ti §i trupe§ti: face pe lini§titori iubitori de averi, a§aza viata monahului netrebnica §i-1 pogoara intru cele mai de jos ale iadului, §i surpa min tea socotitorului linigtitor, cat era intraripat cu dumnezeiasca dragoste §i unit cu Dumnezeu prin rugaciunea mintii, gi a§a se impotrivegte mantuirii lui. $i, in sfargit, lucrurile cele de prisos peste trebuinta pogoarii pe monah in ve§nica munca, precum a patimit un imbunatatit monah, cum se vede mai jos: CAP75

Pentru un monah nevoitor ce lua milostenie Un monah nevoitor !a lucrarea faptelor bune, din tinerete dobandind multe fa pte bune, din necuno§tinta lui nu se hranea din ostenelile lui, nici dadea §i el altor monahi, dupa datoria monahiceasca. Ca, dupa Apostolul, nu numai sa luam, ca zice: Mai fericit este eel ce dii dedit eel ce ia. Iar acesta, nepriceputul, primea de la tot omul eel ce ii da. $i ciind i-a sosit despartirea de trup, urciindu-se sufletul prin vamile vazduhului, iata di au venit aceia care ii dadeau milostenie, zicandu-i: ,Parinte, parinte! Ajuta-ne noua acum, precum §i noi ti-am ajutat Ia nevoile tale ciind traiai!" $i atunci i-a zis ingerul povatuitorullui: ,Ce striga ace~tia catre tine?" El a zis: ,Fiindca mi-au ajutat Ia nevoile trupului, acum cer rasplatirea milosteniei lor." A zis ingerul catre dansul: ,Cu adevarat, dator e~ti ~i tu sale ajuti lor, precum ~i ei te-au miluit!" El a raspuns: ,Acum nu am nimic, fiindca rna aflu go!. Ce sa le dau?" Ii zice ingerul: ,Sa luam din nevointele tale pe care le ai, ca 263

Minuuile, vedmiile ?i cuviutele

sa dam datoria milosteniei pe care ai primit de Ia dan~ii!" $i a§a a ;;ters lngerul atatea lucruri de fapte bune ale lui, dupa suma milos~ teniei ce primise, ~i a rasplatit acelora care !~au miluit, §i s~au 1m~ pupnat nevointele monahului. $i numai pana sa ajunga !a a §aptea vama s~au sfargit faptele cele bune ale monahului. $i a ramas Ia celelalte vami, neavand cu ce plati gre§alele lui. Atunci li zice 'i:ngerul: Acum ce avem sa facem? Ca nu mai avem cu ce plati!" $i vazand " monahul ca a ramas dator §i go! de fapte bune, l§i plangea cu amar lntamplarea lui. Atunci s-a departat de Ia dansul §i 1-a lasat singur. $i numaidedit a cazut nenorocitul monah dintru acea lnaltime cu strigare §i cu sunet mare, in velzevul §i In pantecele iadului. 0, lntamplare ve§nica §i osanda infrico§ata!!! Pentru aceea sane de a primi osteneli straine, §i sane hranim din lucrul Pazim' fratilor ' ' mainilor noastre ;;i din osteneala noastra, ca sa nu ramanem goi de fa pte bune in ceasul eel de pe urma al mortii, §i datori Ia nemilosti~ vii vame§i, §i sane osandim ve§nic in tartarul eel mai de jos, pentru lenevirea noastra §i neluarea-aminte! Dumnezeu sa va izbaveasca de aceasta pierzare! Vedeti fratilor ca milostenia cea de prisosit pierde pe monah §i se face zaticnire mantuirii lui. Milostenia se face sabie CU dona ascupturi Ia cei ceo primesc: de o parte taie §ide alta parte mistuie§te. Adica: cand monahul 0 prime§te §i nu 0 lucreaza dupa datorie, atunci taie. Iar atunci mistue§te, cand eel ce o prime§te o cheltuie§te Ia lucruri nefolositoare sau o invistieregte, lmbogapndu-se. $i nemaigrijindu-se nici de a sa mantuire, nici se roaga pentru cei ce i-au dat-o, ci se lntuneca ca un nelntelegatm~ nelucrandu-§i mantuirea lui. Mananca osteneli striHne §i nu-i pasa pentru rasplatirea milosteniei ce a primit, §i aga se pogoara 1ntru adancurile iadului. Milostenia nu este rea, dar nu este de folos tuturor sao primeasca. Fiindca schiteii §i postnicii, cand vor primi mai mult decat le face trebuinta, li se face prapadire sufletului. Iar la chinovie se face pricina de folos, fiindca se primegte de ob§te. La care frapi nu se amestecii, fara numai egumenul §i proisto§ii, §i ei vor avea grija sa o lucreze dupa datorie. Cei mai dinainte monahi, postnici §i schitei, fugeau de preope, ea sa nu-i gaseasca milostivii ;;i sa-i tulbure, sa-§i prapadeasca rugaciunea minpi. $i a§a cu adevarat Biserica ferice~;>te pe cei milostivi, , I

,

I

264.

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de lvlir, Cavsocalivitul

iar nu pe cei ce prim esc milostenie, ci pe cei ee dau milostenie. Fericiti cei ce dau milostenie §i bucurie celor ce o prim esc §i o Iucreaza! $i,iara~;>i, de trei ori fericit eel ce miluie§te, §ivai celui ce prime§te §i nu lucreaza sa 0 rasplateasca! in ziua de astazi, dicheii din schituri umbla din manastire in manastire §i din chilie in chilie, §i lndeamna pe top sale dea milostenie. Insa o, schiteie, eel ce prime§ti milostenia! $tii de vei trai pana maine? De ce te ticalo§e§ti In valurile adunarii milosteniei ca sa o prime§ti? $i cand ai sa lucrezi rasplatirea? Iara§i va 1ntreb pe toti care locuiti In muntele acesta: cand o sa dati rasplatirea milosteniei? $i cand o sa lucrati datoriile fagaduintei calugariei voastre? Iata, vremea s~a apropiat ca sa dati rasplatirea ei, §i voi 0 sa ramanep de§erp de ostenelile voastre, cu nalucitoarea prapadire a adunarii milosteniei, fiindca adunap milostenie ;;i o chelhtiti in grijile lumii, ;;i toata sarguinta voastra este numai cum sa dobanditi cele pamante;;ti, cele degarte ~i mincinoase, §i cand 0 sa platiti oamenilor. - 0, ticalogie! Aceasta adunare a milosteniei §i iubirea de avutie prin a face rucodelie multa, grija pamantului §i a hainelor au sa va a;;eze in starea osandirii ;;i sa ramaneti goi de toate. $i aceste chilii ale voastre, ce sunt lucrate in strung, au sa se pustiasca, 'im pre una cu bisericile, de cei far a Dumnezeu talhari §i barbad. Aceasta va zic ca o sa se lntample mai pe urma. Dar vedep sa nu se departeze cineva dintre voi §i sa iasa din munte afara, Ia lume. Fiindca mania lui Dumnezeu vine sa loveasca pe cei ce lucreaza faradelegea. Daca cumva veti fugi ca sa scapati de urgia lui Dumnezeu, aceasta va veni §i acolo, §i pe cine oare sa loveasca, fara decat pe voi, care ati fugit? Fiindca nu va supuneti poruncilor lui Dumnezeu, ci va departati §i fugiti, ca sa scapati de urgia Lui. Insa cand va veni urgia lui Dumnezeu, pe cine are sa loveasca? Nu cumva o sa loveasca copacii sau pietrele cele neinsufletite?! Auziti, auziti: urgiei lui Dumnezeu nu is-a poruncit sa loveasca copacil §i pietrele, ci pe calciitorii poruncilor lui Dumnezeu. $i oriunde va veti duce mania lui Dumnezeu o sa va gaseasca. ' ' Pentru aceea va zic: sa nu lndrazneasca cineva sa iasa din muntele acesta, fiindca oricine va fugi se va pierde suflete§te §i trupe§te.

265

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

Iar care va ramane in vremea razmeri}ei viitoare §i li va veni maartea, o sa-l randuiasca Dumnezeu In ceata Cuvio§ilor §i a Mucenicilor, precum pe cei din Sinai §i Raith parinti ce s-au ucis de barbari. Cine este care vine? Ace§tia sunt, care via}a monahiceasca cu lenevire o petrec, cei de seara ai vremii de acum. Ca astazi monahii au uitat fagaduin}ele calugariei :;;i petrec ca ni§te nesimtitori. Pentru aceea i-au aflat toate relele, precum dihoniile §i pomenirea de rau, in Joe de dragoste. Lacomia pantecelui In loc de post §i de lnfriinare. Iubirea de averi in loc de neagoniseala. Ingrijirea viefii acesteia §i tulburarea intampinarii In loc de grija mantuirii sufletului. Necura}ia spurcatelor ganduri in locde curatia minpi §i ganditoarea rugaciune. Pe aceste rautafi le-au ales mai bine deciit mantuirea §i cura}enia sufletelor lor. Au pierdut calea cea de mult pret a neagoniselii §i a negrijirii, care este dulceata mantuirii. $i au poftit prea multa grija a tulburarii, care se nume§te cale a pierzarii. Au intrat oameni de ob§te intru aceasta §i lucreaza de§ertaciunea, ca cei de§erti. Dar au sa le vada pe toate acestea topite ca fumul de pe fata pamantului. Milostenia se aseamana cu fierastraul. Ca precum acela taie bucata de sciindura, a§a §i milostenia cea de prisosit taie pe monah de la calea mantuirii. Pe cat lllmboga}e§te trupegte, pea tat il sarace§te suflete§te. Fiindca omul nu poate sa slujeasca Ia doi domni: lui Dumnezeu :;;i lui mamona. Asemenea :;;i monahul o sa slujeasca pentru datoria monahice:;;tii fagaduin}e? Sau sa slujeasca pentru plata milosteniei pe care o prime§te, §i sa lase datoria lui nelucrata? Precum cand un urcior se love:;;te de piatra se sparge, a:;;a §i monahul, cand s-o lovi cu milostenia, se sfarama gandullui §i se stinge de la dansul rugaciunea minfii. $i precum fierul, cand cade In sare, se rugine§te §i nu mai este de nimic, a§a se aseamana :;;i monahii: schiteii §i lini§titorii muntelui acestuia. Ca au cazutln launtru In milostenie, §is-au ruginit, §is-au netrebnicit din dulceata lini§tei, s-au impietrit §i s-au facut nemuljumitori spre mantuirea lor. Au lasat rugaciunea min}ii :;;i au primit In locul ei indulcirea lumii, ticalo§ii, cu toata lucrarea ei. $i se indeletnicesc totdeauna lntru aceste stricacioase §i de§arte fapte, §i se lipsesc de ve§nicile bunata}i, ca se nalucesc cum ca au sporit §i fac oarece. 266

Preacuviosului piirintelui nostnt Nil lzvoriitoru/ de Mil; Cavsocalivitul

Iar faptele lor sunt acestea: cine mai lntiii sa rapeasca §i sa nedreptateasca pe altul §i sa supuna pe celalalt. Se due Ia biserica, Ia privegheri, sa slavosloveasca pe Dumnezeu, :;;i acolo vorbesc pentru rucodelie, pentru hotare §i pentru apa, :;;i fac pe Biserica lui Dumnezeu casa de negutatorie. $ide acolo unii se despart pe taina :;;i se due de strica ingradirea hotarului altuia. Iar al}ii se due unde se 1mparte apa :;;i o abat toata Ia coliba lor. $i dimineata, vazand ceilalti nedreptatea ce s-a facut noaptea, se tulbura, se sciirbesc :;;i blestema. Se intampla de au lipsit oarecare ve§minte de Ia coliba unuia, §i vor sa puna afurisenie. $i altele de asemenea, care sunt pricinile iubirii de averi, ale nedrepta}ii :;;i ale rapirii. $i a§a ca milostenia pe care o capata o prefac pricina de dihonii, pomenire de rau §i judecafi. $i aflandu-se In astfel de fa pte, levine, dupa slobozirea lui Dumnezeu, alta rana :;;i se lipsesc, ticalo:;;ii, :;;ide aceste pamante§ti bunatati, impreuna §i de cele cere§ti §i vegnice. Ah, preacuvio:;;ilor Parinfi! Cum a}i ajuns Ia aceasta ticaloasa stare? $tiu ca veti zice: de ce nu le spui acestea proisto§ilor manastirilor, care ne cer biruri §i dajdii? $i noi, daca nu vom lua milostenie, cum sa lntampinam darile catre manastire? Pentru aceasta, adevarat a}i zis ca manastirile nu trebuie sa va ceara sa dati atatea grele dajdii, ca ni§te postnici §i schitei ce sunteti. Dar lnsa cand vad Ia voi colibele §i chiliile voastre, facute In strung, cele cu multe cheltuieli zidite, cazanele §i tingirile cele de arama, vasele cele de Europa, arhondaricele cele lmpodobite, putini §i butoaie, chiupuri §i alte vase pline de vin, rachiu §i untdelemn, §i altele cu pe:;;te, briinza §i icre, vii, pomi, gradini §i feluri de verde}uri, care nici In lume cei bogafi nu le au, §i voi pentru ce vre}i sa le aveti pe acestea daca tine}i viata monahiceasca? Pentru aceea, cum sa le fie mila manastirilor §i sa va tread cu vederea, vazand ca v-a}i lmboga}it? A§a vorbind lntre dan§ii pentru voi, care cauta pricina sa judece §i sa osandeasca §i zic: aceasta este starea monahiceasca? Ace§tia sunt schitei §i postnici? De cuviin}a este sa plateasca §i ei cea cuviincioasa dajdie §i hangarale! Iar de era sa viejuiti voi cu placere de Dumnezeu, dupa randuiala monahiceasca, cu dragoste frateasca §i unire, nu v-ar mai fi suparat pentru bir, ci inca era sa va §i miluiasca, cucernicindu-se de viata 267

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

vietuirea Cuviot;;ilor parinp, ale postnicilor §i ale lini§titorilor; §i, minunandu-se de dumnezeie§tile fapte ale acelora, se cuprind de evlavie ;;i se indeamna unul pe altul, §i vin spre !nchinadunea gradinii Maicii Domnului, ca sa primeasca rugaciuni §i binecuvantari de Ia lucratorii gradinii: lini§titorii §i schiteii. $i daca vin aici in munte, vad schimbata schiteiasca vietuirei §i minunandu-se de aga schimbare a Jucrurilor acestor de acum schitei! $i cu mirare zic: ce este aceasta? Cum sunt cu totul schimbate cele ce se vad? Ca nu se aseamana cu cele ce noi am citit prin carp. Precum vedem, au trecut zilele cele sfinte. Vail Cum am ajuns noi Ia astfel de vremi viclene? Cum altele citim gi altele vedem aid? Am auzit: pustietate §i pe§terii neagoniseala §i pustnidei §i aici vedem palate §i chilii facute in strung, gradini §i livezi cu multe feluri de pomi, largime §i !ntindere intru toate. Ce este aceasta? $i ce sunt acelea pe care le-arn citit prin carp? Oare acelea ce am citit sunt basme §i minduni? Sau acegtia de acum au lasat §i au calcat hotarele schiteie§tii §i postnice§tii vietuiri? $i de aid incep a veni !ntru neevlavie §i raceala. Fiindca nici bogatii lumii nu au atatea cuprinderi §i palate. ;>i facand semn unii catre alpi zic ca cartile pe care le-arn cititln lume nu se potrivesc cu vietuirea cea de acum a monahilor. Pacat de ostenelele pe care le-arn facut, de am venit aid, !a cuvio§ii Schitei §i purtatori de semne sfintii!

§i petrecerea voastra cea cu neagoniseala. Iar voi, fiindca v-ap abatut din calea cea dreapta, le patimiti acestea t;;i o sa patimip §i mai rele deci'it acestea de nu va veti lasa de obiceiurile voastre cele rele. ;>i sa t;;titi §i aceasta, ca precum voi ati necinstit monahiceasca vietuire, a§a o sa va necinstiti §i voi de Ia Dumnezeu 7i de Ia oameni: §i or sa va rapeasca cumplitii tiHhari cele ale voastre, precum §i voi rapiti milostenia Cl'e§tinilor §i nu 0 Iucrati. Va !ntreb: ce o sa faceti cu acestea pe care le adunati? Au nu raman §i tree Ia miiini straine? ;>i au nu o sa va graiasca de rau, cape ni§te iubitori de bogape? Dar oare ati dat rasplatirea milosteniei pe care ap primit-o? Sau veti fi chivernisit vreun sarac in colibele voastre? Strain, neputincios, bolnav sau lepros? Sau ati invatat pre vreunul ce nu §tia, ca sa faca rucodelie? Ca sa !nmultiti talantul? Darinsa voi pe cine iconomisip? Numai pe aceia de care aveti interes; de !a care nadajduip sa ciit;;tigati ceva din cele trupegti, iar nu suflete§ti. Ca gi bisericile voastre numai pentru cii§tiguri le-ati zidit: 9i colibile cele cu multa cheltuiala zidite, pentru odihna voastra le-ap zidit. Asemenea §i cele de multe feluri saduri §i gradini, numai pentru indulcirea giitlejului va osteniti §i le gatiti. Pe ucenicii pe care ii luati, §i pe aceia nu ca sa aveti grija sa-i miintuip ii primip, ci numai ca sa inviirteasca casa voastra cum va place §i cum voip. Pentru acestea toate va zic: ca cu nedreptate §i fara de cuviint primiti milostenia. $i va naluciti ca iconomisiti pre oameni spre mantuire; dar iconomia voastra, cu care va !audati, este aceasta: cand vine cineva !a obgte, din lume pentru mantuire, §i se roaga sa-l primeasca, daca il vede ca este tanar §i poate sa Iucreze, sau bogat cu avere, sau !ndemanatic a face rucodelie, pe ace§tia ii prime§te §i le da intaiciunea: precum mirenii arhiereului lor. $i iaragi, dip sunt tari cu trupul, §i carturari, 7i cuviintarep, ii prime;;te §i Ji cinste§te: precum mirenii pe preotul lor. Iar pre aceia care §tiu me§te§Uguri, §i feluri de §tiin}e, ii cinste§te ca pe ni§te ierodiaconi. A§adat~ cand vedeti vreun sarac §i neputincios viind Ia voi, vaintoarcep fe}ele despre diinsul. Iar de va veni vreun bolnav, ori vreun neputincios, sau vreun neinvatat §i prost, va intoarcep vederile cu salbaticie despre diinsul §i nu-l primiti. Ah! Vai!! ;>i amar Ia cei de acum schitei §i postnici! Ca citesc oamenii in lume pe cartile Bisericii, pe Paterice, pentru petrecerea §i

Un inchinator, cum a vazut lucrurile a~;a schimbate, fiind lntru o manastire, s-a cait, zicand: lntru adevar, de ;;tiam aga, nu veneam, sa las muierea §i copiii mei lipsiti de cele de nevoie §i sa cheltuiesc sa viu aid tara nici un folos §i in degert. Acestea zicilnd t;;i mult gandindu-se, a adormit. $i vede in vedenia visului pe Imparateasa a toate, pe Nascatoarea de Dumnezeu, Stapana muntelui, cu slava §i cu cinstei §i impreuna cu dansa §i pe cuvio§ii parinti cei Iuminati, care aici s-au posh1icit. A vazut §i o sea-

268

269

CAP76

Pentru un inch ina tor care a viizut vedenie

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoditorul de Mi1; Cavsocalivitul

ra a! carei capat ajungea Ia cer, §i Ingerii lui Dumnezeu se suiau §i se pogorau pe dansa, primind sufletele monahilor. $i ale unora din monahi se suiau slobode, neoprite. lara ale altora se surpau jos §i cadeau in gura unei fiare infrico§ata §i atotmancatoare. $i acestea vazandu-le ace! inchinator, a intrebat pe un slujitor ce se intamplase acolo, zidind: Ce este acest lucru preaslavit ce se vede? lara acela i-a spus: pe care i-ai vazut case suiau neopriti, aceia sunt cei nevoitori §i sfinp, precum ai citit in carp, care nu sunt mincinoase :;;i prefacute, precum le socoteai, ci adevarate :;;i fara minciuna. Ci insa, ciind le cite§ti cu evlavie :;;i umilinta, atunci cuno§ti chipul suirii aceleia. Iar aceia care cad in gura iadului sunt care au griji multe §i s-au stapanit de iubirea de averi :;;i iau cea mai multi! milostenie; ci o cheltuiesc spre cele degarte §i nefolositoare. Pentru aceea, unii ca ace:;;tia nu se numesc purtatori de Dumnezeu, ci de bani purtatori :;;i de cele degarte, §i ajung in gura iadului, precum li vezi. Acestea auzindu-le inchinatorul, a zis: adevarat, ca §i eu am vazut viata lor; :;;i In Joe sa rna folosesc, m-am smintit §i i-am defaimat, gi rna caiesc ca am venit aici §i imi pare rau de cheltuiala §i de ostenelile mele. Ii zice ace! slujitor: sa nu fii pupn credincios pentru neoranduiala oamenilor, ca pentru faptele §i neorilnduiala lor 0 sa primeasca fie:;;tecarele precum vezi, pogorandu-se in gatlejul fiarei. Sa nu-p para rau pentru cheltuiala ta. Fiindca noi sun tern aici slujitori, lndreptatori, inca :;;i rasplatitori: :;;i platim ostenelile celor ce vin aici, In gradina Maicii Domnului. Starn in schevofilachion (un Joe in care se pazesc vasele :;;i alte lucruri de valoare ale manastirii, cum :;;i casieria, dupa obiceiul locu!ui) :;;i dam plata Ia cap vin aici cu evlavie §i cu curata inima, spre inchinaciune. $i daca voie§ti, vino §i tu, sa mergem Ia schevofilachion, ca sa-p platim cheltuiala :;;i ostenelele tale toate. insa plata sufletului tau ai sao pierzi: fiindca te vedem ca e9ti lntristat :;;i prea mult imputinat pentru cheltuiala ce ai facut. $i mergand acelinchinator, impreuna cu slujitorul, Ia schevofilachion, zicea inh·u sine:;;i nepriceputul: ce sa fac? Ca cheltuiala mi s-a sfar§it, §i nu am cu ce rna duce inapoi. Iar eel aratat, cunoscand cu duhul ce socotea in mintea lui, i-a zis: acestea care le cugeti sunt

ale necredintei :;;i ale neevlaviei tale; fara numai vino sa-ti platesc, §i du-te cu pace. $i mergand, a stat inchinatorul afara de schevofilachion, iar slujitorul, intrand In launtru, a ie:;;it tiind In maini un catastif §i condei, §i viind catre inchinator 1-a lntrebat de numele familiei; iar el i-a spus: sotia se nume§te Maria, iar fiii mei, loan §i Simion. Ii zice slujitorul: adevarat, ca §i aid aga este scris din ceasul care ai ie:;;it din casa ta. Ca !a toti cati vin aici cu inima curata li se scrie numele in cartea aceasta a viepi. Iar tu, fiindca nu ai venit cu gand bun §i cu inima curata aid, ci te-ai smintit de neajungerile oamenilor :;;i ai cartit din neevlavia :;;i necredinta ta, vino sa-ti platesc chelluiala ta §i sa §terg numele care s-a scris aici. Atunci el a zis: numai numele meu §terge-l, iar a! sotiei :;;i al fiilor mei nu-l §terge, fiindca eu nu am de cheltuiala. Ii zice slujitorul: aces tea sunt pricinuiri; numai ia partea ta §i te du. $i aga, scotand banii i-a platit, ;;i a §ters numele lui din cartea aceea a viepi. 0, necunoscatorul :;;i fara de minte! $i cu adevarat nebunul :;;i nepriceputul! Ca luandu-§i banii, i s-a parut ca a plecat de Ia schevofilachion, §i a:;;a s-a de:;;teptat. $i gandindu-se pentru vedenie, :;;i neintelegand pe cele ce a vazut, a seas punga sa vada :;;i s-a aflat plina de bani. $i numar!ndu-i, erau impatrit mai mult decat a cheltuit, :;;is-a bucurat, necunoscatorul, neintelegand §tergerea numelui sau din cartea vietii. $i nu s-a dus Ia nici un duhovnic ca sa-i spuie, 9i sa-l indrepteze, ca sa nu patimeasca ceea cepe urma a patimit. $i a9a s-a dus din Sfilntul Munte la patria sa. $i dupa pupna vreme i-a urmat o primejdie 9i s-a vandut toata averea: via, tarina §i celelalte lucruri, mi§catoare §i nemi§catoare, ramanand sarac desavar§it. Iar ale sotiei lui nus-au vandut cele pamante§ti lucruri, adica: doua tarini, trei vii, gradina, casa §i 0 pravalie; pe care le-a binecuvantat Dumnezeu, §i a mai cagtigat doua pravalii, trei tarini §i doua vii; §i a mai facut §i o casa pentru straini, pe care vazandu-le barbatul ei, a inteles pricina. $i se strimtora §i se cilia pentru cele ce a patimit; a cunoscut atunci ca din pricina ca s-a §ters numele din cartea vietii, pentru aceea i-au urmat lui toate acestea. $i se vaicarea pe sine, zidlnd: cu dreptate este, ca precum eu am §ters numele meu din cartea viepi, a§a s-au §ters 9i toate lucrurile mele cele de pe pamant.

270

271

Minunile, vedmiile §i cuvintele

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

;li din aceasta scarba s-a imbolnavit greu, §i zacand pe patullui, mustrat fiind de §tiinta, striga ticalo§indu-se §i zicea: ah! ah! pentru ce sa §tearga numele meu din cartea vie}ii? Ah, rau m-am amagit! Iar cei ce stau de fata §i il auzeau se mirau, ne§tiind pricina lui, §i ziceau: ce aide vorbe§ti aiurea? Ca sopa ta §i fiii tai sunt bine; iata ca te cauta §i se grijesc de tine. Iar el, ticalosul, neincetat striga nemangiliat, zicand: Vai mie! Vai mie! Numele meu! Numele meu, ah! De ce sa se §tearga? Amar mie! Ce am papt, ticalosul? ;li a§a chinuindu-se §a pte luni, scapatatul, s-a savar§it din pricina impu}inarii credintei lui. Vede}i, parintilor, cum acest scapatat a patimit aceste ticalo§ii din pricina voastra? Cu cat mai vartos voi avep sa patimiti ca cei ce sunteti pricina Ia atatea rautati §i sminteli? '

'

creaza dreptatea, se primejduiesc !a mantuirea lor, dar tu, eel pacatos, cum te indreptezi barfind? Oare unde o sate arati inaintea !nfrico§atului jude} al Dreptului Judecator? $i ce raspuns o sa dai? Ca atunci cand se va face judecata la toata lumea, ca sa rasplateasca fie§tecaruia dupa faptele lui, o sa zica celor de-a dreapta Lui:

Venifi, binecuvantapii Parintelui Meu, de mo§teniti lmparafia cerului ... §i celelalte. Atunci dreptii, auzind aceasta veselitoare hotariire, or sa se bucure §i or sa suspine dintru adancul inimii, smerindu-se pe sine~i: §i impreuna cu suspinul acela o sa se ridice frica de !a dan§ii §i o sa se duca !a cei pacato§i toata frica §i cutremurul. Atunci pacato§ii or sa se !ntristeze cumplit §i or sa se cutremure, indoit ca mai inainte, plangand §i tanguindu-se, auzind infrico§ata hotarare a Dreptului judecator, graita cu mare urgie, asupra celor de-a stanga Lui, adica: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel ve!jnic ... §i celelalte, precum scrie in Evanghelie. ;li vor zice: Doamne!

'

CAP77

Pentru Judecata

cand Te-am vazut sarac, strain §i gal? 0, ticaloase! Pentru ce plangi acum §i te tanguie§ti? Cand traiai, nu te temeai §i nici o frica nu aveai, nici cat de pupn, ca sa te pocaie§ti; §i acum, Ia sfar§itul veacului §i la ceasul Judecatii, curg lacrimile tale paraie; acum nu te mai folosesc nimic lacrimile §i cele din adanc suspinurile tale: fiindca trebuia sa fie acestea Ia vremea lor, iar nu acum, cand a trecut vremea. Ca acum nu au trecere §i nu mai trebuiesc nimic. Acum vai de cei ce nu s-au pocait in viata aceasta, §i i-a aflat moartea negata!

rata, 0 , parintilor! Cum zice Scriptura: Vai prin eel ce vine sminteala! Ati dizut Ia acest vai. Ah! parinplor cuvio§i, sculati-va zic: sculati-va din caderea voastra, ridicati-va mai degraba din caderea ' ' pierzarii voastre §i faceti inceput pocaintei. Veniti, toti care dorip mantuirea voastra, §i apucati inainte spre intampinarea Mirelui celui Ceresc: ca sa faceti praznic de bucurie Ia toate cetele Ingere§ti cu podiinta mantuirii voastre. Iar de nu veti nevoi sa vii intoarce}i, sa §titi intru adevar di aveti sa cadeti in mari primejdii. $i atunci lucrarea faptelor voastre §i toate ostenelile §i sudorile ce ati fiicut or sa ramaie de§arte §i mincinoase inaintea infriCO§atului Scaun a! lui Dumnezeu: ~i pe voi 0 sa vii hotiirasca in partea cea de-a stanga; §ivai de voi atunci! $i dupa cuvantul Domnului ce zice: Ca mai bine era ~mora ca ace§tia sa nu se fi mai nascut. Insa acum piicatosul om nu voie§te sa arate putina !ntoarcere vrednica pocaintei; ci zice indreptandu-se: Ce am gre§it eu? - $i de§i am gre§it ca un om, dar Dumnezeu este milostiv §i rna va milui. O, vai de tine, ticiiloase, care defaimi mantuirea ta §i nu te temi de judecata lui Dumnezeu, dupa cuvantul care zice: Ca daca abia dreptul se mantuie§te ... ;li daca dreptii, care cu multa frica §i grija lu272

CAP78

Pentru inviere Mai !nainte de Judecata, cind vor trambita groaznic Puterile cere§ti, spre invierea de ob§te a tuturor oamenilor celor adormip de !a inceputul zidirii pana !a sfar§itullumii, ca sa dea fie§tecarele raspuns Ia infrico§ata Judecata a Domnului §i seama de toate cele ce au Iucrat in viatii bune sau rele, toti cei nascuti in lume, afar a de cei necredincio§i, atunci dreppi, veselindu-se, se vor scula !ntru intampinarea Domnului. Iar paciito§ii se vor scula intuneca}i §i posomorii\i '

i

i

I

•

'

273

Minunile, vedeniile $i cuvintele

§i spre somn schimbati. Si ca mai bine sa pricepeti, ascultati asemanarea pildei acesteia: Cand toacii §i trag clopotele Ia biserica, In miezul noptii, §i vii de§teapta pe voi ca sa mergeti voi Ia biserica, sa ascultap dumnezeie§tile Laude, cei cu evlavie §i sarguitori se veselesc cand aud 9i se bucura ca a venit ceasul ca sa se desfiiteze lntru dumnezeiasca lauda. Acegtia sunt In starea cea dintai. Altii vin In frica §i in umilinta §i plang. Ace§tia sunt cei din starea cea de a doua. Altii iarii§i sunt lenegi §i trandavi, §i cand aud se afunda iarii§i In somn. Acegtia sunt in starea a treia: cei nepodiip. A§a lntelege §i pentru Invierea cea viitoare. Ca .unii o sa se scoale spre lnvierea viepi, dupa Evanghelie. lara alpi spre invierea judecapi gi a osandirii, adica cei ce au lucrat cele rele. Si o! vai de unii ca ace;;tia! lzbavegte, Doamne, pe cei ce cred intru Tine, de aceasta osandire! Cei din starea cea dintai, care auzind toacele alearga la biserica, asculta dumnezeiegtile Laude, intelegand dulceata intru care au sa se desfateze, intra intru noime, adica in intelegeri tainice §i intru dumnezeie§tile cunogtinte se infrumuseteaza §i se veselesc. Acegtia sunt fii §i mogtenitori ai Imparapei cerurilor, §i se cunosc din roadele lor ca sunt fii ai lui Dumnezeu. Iar cei din a doua stare, umilitii §i plangatorii, acegtia sunt care inteleg de infricogata urgie a lui Dumnezeu, cu care o sa rasplateasca fiegteciiruia dupa faptele lui Dreptul Judecator; ~i pentru aceea plang, rugandu-se lui Dumnezeu sale ierte piicatele lor pentru multi! milostivirea Lui, cate ca ni§te oameni au gregit gi ei. Ace§tia sunt placuti lui Dumnezeu, fiindca se nevoiesc pentru mantuirea lor. Iar cei cufundati in somn sunt cei care vin Ia biserica §i vorbesc degertaciuni §i despre cele pamante§ti, §i se numesc ace§tia baljocoritori de cele dumnezeie§ti. Vai lor, nepriceputii §i fara de evlavie! Ace§tia sunt care pricinuesc pricinuiri §i nu se scoala din pacatul lor, nici Ia biserica lui Dumnezeu se due: 9i de se due vreodata, nu iau aminte Ia slujba ca sa auda cantarea psalmilor, ci stau departe §i dormiteaza. 0, vai! Ca pentru acegtia chi tara lui David cantil: Cii nu

vor lnvia necredincio§ii la judecatii, nici piiciifo$ii ln sfatul drepfilor. Dar pentru cei din ziua de astazi (degi cu indrazneala este a o zice), ca top s-au abatut Ia blestemata pricinuire, ce vom zice? Cain 274

l'reacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

ceasul Utreniei §i Ia slavoslovia lui Dumnezeu pricinuiesc: ca suntern osteniti, lasii sa mai dormim pupntel. Altii pricinuiesc neputinta. Altii se indrepteaza cii sunt in slujbe, §i pentru aceea le-a venit somnul. Altii ca sunt epistati' la slujbe, §i asemenea pricinuiesc: §i i;;i cheltuiesc zilele viepi lor in zadar, socotind ca cu aste pricini se vor indrepta. lar la cea mai de pe urma trambita a Ingerului, in ziua cea de apoi, atunci zic: o sa se lnfrico§eze toata zidirea, intelegand pricina. Munpi §i dealurile, pietrele 9i copacii, gi toate cele nesimtitoare or sa se cutremure. Dar oamenii din ziua de astazi nu simt, fiind cufundati intru adancul piezarii. 0! §i cine sa-i planga? Amar de necazul acela! Si de ve~nica osanda care o sa Je vie. Si iarii§i: 0, bucurie gi veselie, care o sa vie Ia aceia care se afla in calea mantuirii! Oare, cand vor auzi trambita sunand, Ia a Doua Venire a Domnului, ce indulcire oare ~i duhovniceasca veselie o sa le fie atunci? Ei singuri numai or sa o cunoasca, §i cei asemenea lor drepti. Iar vai §i amar de aceia care se aflii in calea pierzarii, §i nu se pocaiesc lntru adevar, §i nu inceteaza de Ia faptele lor cele rele, §i nu se indrepteaza cu Sfanta Marturisire ca sa se a§eze la fiiasca mogtenire din care au cazut 9i s-au fiicut fii ai diavolului, prin lucrarea lor cea rea! Ascultap, o, preacuvio§ilor parinti! Si veniti-va intru simtire. Ca ca sa gregeasca cineva lui Dumnezeu, ;;i sa stea aga nevinovat fara sa se pocaiasca, aceasta este din neluare aminte, §i nu se socotegte intru nimic Ia Dumnezeu. Cii nu se manie Dumnezeu pe eel ce gre§e§te: ci mai vartos se manie pe eel ce nu se pocaiegte: ca nu este pacat care sa biruiascii milostivirea lui Dumnezeu. lara ca sa ramaie cineva in pacate nepocaindu-se, aceasta este moarte §i desavargita pierzare, pentru aceea nu trebuie sa ramanem intru pacate nicidecum. Ci caindu-ne, sa alergam Ia Sfanta Miirturisire ca cerbul eel insetat Ia izvoarele apelor, §i primind de Ia duhovnic canonul eel cuviincios, §i lmblanzind cu lacrimi pe Dumnezeu, ca sa ne ierte piicatele noastre. Fiindca a nu cadea s-a dat numai Ingerilor: iar noi sun tern nepop ai lui Adam. Veniti dar, toti dimpreuna, intoarceti-va lnapoi: vii rog 1

Conduditori.

275

Minunile, vedeniile ?i cuvintele

eu, eel mai mic, fiu din punere a! lui Dumnezeu (Nil). Veniti de vii apropiati de povatuitoarea cea preamilostiva, ca sa vii povatuiasca Ia calea mantuirii, catre Incepatorul mantuirii noash·e. Veniti §i cadeti !a mijlocitoarea mantuirii neamului nostru, care mijloce~te todeauna catre Fiul sau §i Dumnezeu pentru noi! Veniti toti, cu pocainta desavar§ita, sa alergam catre rmparateasa a toate §i Stapana a toata lumea: §i cazand, rugati-vii catre dansa ca sa vii fie ajutatoare in ziua necazului §i In nevoia cea mare! Veniti, zic, !a Maica lui Dumnezeu §i Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu, !a Sfantul Sion;la cea fara de prihana, fiindca aceasta este cea tare mijlocitoare catre Dumnezeu. Care mijloce§te nelncetat pentru Muntele acesta: II paze§te, II sfinte~te §i-1 tine, precum magnetul pre fier. Amin.

Sfiir§itul Cuvintelor Sfantului Nil celor mfintuitoare. :}i Maicii lui Dumnezeu mulfumitii. Acum §i totdeauna in vecii vecilor. Amini

Cuprins

Cuvfint inainte . ............................... · ...... · · · · · · 7 Din cartea manuscript a Cuviosului Parintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul, din Sfiintul Munte Athos CAP 1. Viata §i minunile §i vedeniile Sfantului Nil ............ 13 CAP 2. Aratarea Sfantului Nilln chipul ciobanului ........... 18 CAP 3. Pentru spanul de care s-a smintit Theofan ............. 23 CAP 4. Pentru aflarea Sfintelor Moa§te ale Sfantului Nil ....... 28 CAP 5. Penh·u o vedenie ce a vazut Theofan !a Athon ......... 36 CAP 6. Aratarea Sfanhtlui Nilln chipul popei Matei .......... 38 CAP 7. Pentru pilda iederii ............................. · · · 44 CAP 8. Pentru caderea dracilor ............................. 47 CAP 9. Pentru Potop §i pentru Noe ......................... 50 CAP 10. Pentru purtarea Schimei ........................... 53 CAP 11. Pentru supunere §i sminteala ....................... 56 CAP 12. Pentru talharul care a crezut pe cruce ............... 58 CAP 13. Pentru talharul eel rau-credincios ................... 58 CAP 14. Pentru Iuda vanziitorul ........................... · 59 CAP 15. Pentru spanzurarea Iudei .......................... 62 CAP 16. Pentru podiinta lui Theofan .................... · · · · 66 CAP 17. Pentru un lini§titor din pustia Iordanului ............ 70 CAP 18. Pentru un i:mbunatiitit lini§titor ..................... 72 CAP 19. Pentru pocainta ninivitenilor ....................... 77 CAP 20. Povestire pentru manastirea neadormitilor ........... 78 CAP 21. Pentru boierul Raguil din Ninive ................... 79 CAP 22. Pentru siiracul strain din Sfanta Ana ................ 83 CAP 23. Pentru puturoasa lepra a grairii de rau .............. 84 277

Cuprins

Cuprins

CAP 24. Pentru baie ~i pentru u~a cea cu incuietoare .......... 85 CAP 25. 0 povestire infrico~ata cu un duhovnic .............. 86 CAP 26. Pentru alti doi duhovnici .......................... 88

CAP 52. Pentru imprilestirea lui Cunavie ................... 187

CAP 27. Pentru stramo~ul Adam ........................... 91 CAP 28. Pentru tacere ................................... , . 92

CAP 55. Pentru rugaciune ................................ 196

CAP 29. Pentru parintii cei vechi, cum ziceau rugaciunea ...... 95 CAP 30. Pentru a! optulea Sobor ............................ 96 CAP 31. Pentru inmultirea faradelegii, pentru venirea lui Antihrist gi pentru sfar§itullumii ........................ 98 CAP 32. Pentru firea gi statura dracilor ..................... 101 CAP 33. Pentru cat a vietuit Sfantul Nil in Muntele acesta..... 103 CAP 34. Pilda unui imparat ce a facut nunta fiului sau ....... 105 CAP 35. Vedere infrico§ata pentru luarea lumanarilor de Ia parastase ............................................ 111 CAP 36. Pentru priveghere !a doua colibe ................... 115 CAP 37. Juramantul celor vechi Parinp ..................... 121 CAP 38. Pilda cu doua mirese ingrecate .................... 122 CAP 39. Alta pilda cu un imparat. ......................... CAP 40. Pentru pacatul sodomiei, cat de greu este ........... CAP 41. Pentru staulul oilor pilda ......................... CAP 42. Pentru eel ce se pocaiegte .........................

123 126 131 133

CAP 43. Pupni sunt care se mantuiesc in muntele acesta ...... CAP 44. Pentru cei ce aduc daruri Ia proisto§ii manastirii ..... CAP 45. Pentru trimiterea Sfantului Nil in Sfantul Munte ..... CAP 46. Cei vechi se numeau in §a pte randuieli .............

145 148 150 155

CAP 47. Mustrare pentru preoti §i duhovnici ................ CAP 48. Viata §i petrecerea Preacuviosului Servie, aratata de Sfilntul Nil din Athon, Izvoriltorul de mir ................ CAP 49. Ispitele §i nevointele Sfilntului Servie ............... CAP 50. Moartea duhovnicului lui Servie ................... CAP 51.Ingerul spune cuvilnt la inmormilntare .............

159

278

163 169 181 182

CAP 53. Pentru moartea Sfantului Servie ................... 190 CAP 54. Pentru razvratirea schitului Cuviosului Servie ....... 194 CAP 56. Pentru pustiirea Schitului Sfilntului Servie .......... 201 CAP 57. Pentru trimiterea ingerilor satanei ................. 202 CAP 58. Pentru cele §apte colibe din schitullui Servie ........ 206 CAP 59. Pentru Manastirea Constamonitului. ............... 209 CAP 60. Sfatuire a Sfantului Nil pentru calcarea vietii monahice?ti ..................................... 211 CAP 61. Intrarea fiarei celei cu §apte capete intru petrecerea vietii monahice§ti ...........••........................ 213 CAP 62. Maica Domnului jeluindu-se catre monahi .......... 215 CAP 63. Numai 60 de drepti in Sfilntul Munte ............... 219 CAP 64. Pilda pentru scaunul Maicii Domnului ............. 224 CAP 65. Pentru venirea oamenilor in Sfantul Munte §i scopullor ............................................ 225 CAP 66. Chipul cu care se va duce Maica Domnului din Sfiintul Munte ........................................ 228 CAP 67. Otravirea lui Luca monahul. ...................... 231 CAP 68. Pentru cartea birului ............................. 235 CAP 69. Pentru prinderea de catre talharii draci ............. 243 CAP 70. Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice ...... 245 CAP 71.Intoarcerea lui Ehmalot din lume .................. 247 CAP 72. Cuvintele Sfilntului pe rand ....................... 252 CAP 73. Pentru chiliile din Kerasia §i schiteii de la trei schituri .. 258 CAP 74. Cine sunt ace~tia care vin? ........................ 260 CAP 75. Pentru un monah nevoitor ce Iua milostenie ......... 263 CAP 76. Pentru un inchinator care a vazut vedenie ........... 269 CAP 77. Pentru Judecata ................................. 272 CAP 78. Pentru Inviere ................................... 273 279

DIFUZARE: S.C. Supergraph S.R.L. Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3, 031216,

Bucure~ti

Tel.: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84 e-mail: [email protected] www.librariasophia.ro www.sophia.ro Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

va ofera posibilitatea de a primi prin po~ta cele mai bune dlrti de spiritualitate, teologie, cultura religioasa, arta, filozofie aparute la edituri de prestigiu. Plata se face ramburs Ia primirea ciirtilor; taxele po'itale sunt suportate de Supergraph. Va a~teptihn Ia LIBRARIA SOPHIA str. Bibescu Voda nr. 19, 040151, Bucure'iti, sector 4 (langa Facultatea de Teologie) tel. 021-336.10.00; 0722.266.618 www.librariasophia.ro

Sacrificii pufinii vreme pentru a riisfoi ciirfile noastre: este cu neputinfii sii 11u giise$ti ceva pe gustul $i spre folosul tiiu!