Serafim Sobolev

VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE SFÂNTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA

1

2

VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE SFÂNTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA

EDITURA ADORMIREA MAICII DOMNULUI BUCURE{TI 2003

3

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei Via]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh Serafim (Sobolev) f\c\torul de minuni din Sofia Bucure[ti> Adormirea Maicii Domnului, 2003 192 p< 14.7x20.5 cm ISBN 973-86321-0-2 235.3 SERAFIM SOBOLEV

Edi]ia orginal\ a fost preg\tit\ în M\n\stirea de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului din ora[ul Sofia, cartierul Kneajevo, înfiin]at\ de pururea pomenitul Arhiepiscop Serafim (Sobolev)

Toate drepturile rezervate Editurii Adormirea Maicii Domnului. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat\ f\r\ permisiunea scris\ a Editurii Adormirea Maicii Domnului Drepturile de distribu]ie ;n str\in\tate apar]in ;n excluvitate editurii.

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n> M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6, Bucure[ti C.D. nr. 8 Editura ortodox\ Sf. Apostol [i Evanghelist Luca © ET @Ekaterina Anghelova# Pentru edi]ia rom=neasc\> © Editura @Adormirea Maicii Domnului#

4

Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) (1881-1950)

5

6

PREFA}| C\tre cititorul rom=n Marele pov\]uitor al Bisericii Ortodoxe Ruse din sec. al XIX-lea, sf=ntul ierarh Ignatie (Briancianinov), de multe ori arat\ ;n scrierile sale, ca unul din semnele esen]iale a timpului nostru este dispari]ia pov\]uitorilor plini de Har dumnezeiesc, c\l\uzitori ai vie]ii cu adev\rat duhovnice[ti [i morale. Ca o urmare direct\ a acestui fapt, este ;nmul]irea pov\]uitorilor fal[i, si apari]ia r\t\cirilor [i a ;n[elaciunilor dr\ce[ti de tot felul care atrag in capcana lor aproape intreaga lume. "Judec=nd dup\ spiritul vremii - scrie sf=ntul ierarh rus - putem presupune, c\ edificiul spiritual al Bisericii, care de la o vreme a început s\ se clatine, se va zgudui din temelie groaznic [i repede. Nu exist\ nimeni, care s\ opreasc\ aceasta, nimeni, care s-ar ;mpotrivi."* C=t de apropiat este sensul acestor cuvinte de proorocia str\veche a Psalmistului> "Zis-au ;ntru inima lor, rudeniile lor dimpreun\> veni]i [i s\ stingem toate praznicile lui Dumnezeu de pre p\m=nt. Semnele lor, (adic\ ale proorocilor adev\ra]i) nu am v\zut, nu este ;nc\ prooroc, [i pre noi nu ne va mai cunoa[te" (Psalmi 73, 9-10). Dup\ anul 1923, rudeniile spirituale de azi ai vr\jma[ilor de odinioar\ ai Domnului - prorocii fal[i, fariseii [i to]i ipocri]ii - cu deosebit\ d=rzenie [i ;n mod foarte autoritar au ;nceput s\ reali@Soli obuevaet - znamenie priblijenia kon]a# ("Sarea ;[i pierde puterea semnul apropierii sf=r[itului"), Holy Trinity Monastery, Jordanville, N. Y., 1968.

*

7

zeze planul ;mp\ratului inamic al lui Dumnezeu, prev\zut de proorocul Daniel> "s\ schimbe s\rb\torile [i legea" (Daniel 7, 25). :n aceast\ lupt\ duhovniceasc\, ridicat\ ;mpotriva Bisericii, prev\zut\ de sf=ntul ierarh Ignatie, deosebit de groaznic\ este dispari]ia vaselor Harului lui Dumnezeu, a sfe[nicilor Duhului, ale c\ror lumin\ ne ajut\ s\ identific\m pov\]uitorii fal[i [i s\ sc\p\m de cursele lor. Dar [i ;n zilele noastre, ;n ;ntunericul din ce ;n ce mai dens al apostaziei, mila cea nespus\ [i ;n]elepciunea lui Dumnezeu ne-a mai d\ruit un sfe[nic [i prooroc ale c\rui fapte, cuvinte [i scrieri ;mpr\[tie mereu lumin\ duhovniceasc\ ;nspre cei ce caut\ m=ntuirea. Ap\rut ;n vremea noastr\ de dezastre nemaiv\zute, de cutremure, foamete [i tulbur\ri (Marcu 13, 8) ;n sens direct, [i duhovnicesc, sf=ntul ierarh Serafim este un dar nepre]uit al lui Dumnezeu, nu numai pentru poporul bulgar, ci [i pentru toate popoarele unde se p\streaz\ credin]a ortodox\ cea adev\rat\ [i se cinstesc cu dragoste "toate praznicile lui Dumnezeu" (Psalmi 73, 9-10) [i "s\rb\torile [i legea" (Daniel 7, 25), care sunt nedesp\r]it legate cu ;nchinarea dreapt\ adusa lui Dumnezeu. Din cauza aceasta pentru fiii duhovnice[ti ai sf=ntului ierarh Serafim din Bulgaria tip\rirea acestei c\r]i ;n limba rom=n\ este o bucurie mare, [i totodat\ o m\rturie nou\ despre sfin]enia "B\tr=nului Vladica"**, spre care se ;ntorc cu rug\ciune acum, aproape to]i credincio[ii din Bulgaria. Înv\]\turile duhovnice[ti ale acestui vas nepre]uit al Harului dumnezeiesc devin acum [i patrimoniul Rom=niei ortodoxe. Pentru voi, fra]ilor [i surorilor ;ntru credin]\, ele vor fi nu numai un far str\lucitor, care arat\ ]\rmul m=ntuirii, dar [i o lum=nare pascal\, lumin=ndu-v\ inimile cu raze A[a cheam\, ortodoc[ii bulgari ;n mod foarte duios [i plin de dragoste arhiereii lor - nota trad.

**

8

din Împara]ia de Har a Luminii, ;n care vie]uia prin rug\ciune, chiar aici pe p\m=nt fiind, sf=ntul ierarh Serafim. Viu [i acum, acest sf=nt om al lui Dumnezeu, f\r\ ;ndoial\ va ;ntinde acoper\m=ntul [i grabnicul s\u sprijin tuturor celor care îl vor chema în ajutor, ;n inimile c\rora va ;ncepe a vie]ui pilda vie]ii lui, cuvintele lui, înv\]\turile lui. El ;nsu[i va vorbi cu aceia prin via]a sa, prin predicile [i minunile sale. Iar noi credem c\ cel mai important lucru este faptul c\ autoritatea sfin]eniei lui va ;nt\ri [i ;ntre voi testamentul lui irevocabil, pe care l-a l\sat fiilor s\i duhovnice[ti - acela de a nu avea nimic ;n comun cu panerezia ecumenismului, de a se ]ine neclinti]i de calendarul bisericesc al Sfin]ilor P\rin]i [i de a p\zi Ortodoxia mai mult ca lumina ochilor lor. Acoper\m=ntul rug\ciunilor Sf=ntului ierarh Serafim s\ fie totdeauna asupra Rom=niei ortodoxe! † Fotie, episcop de Triadi]a Sofia, 26 aprilie/9 mai 2003 Pomenirea sf. sf. mc. Vasile al Amasiei

9

P\storul cel bun ;[i pune sufletul pentru oile sale. (Ioan 10, 11)

10

CUVINTE {I POVESTIRI DESPRE VIA}A ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

11

12

CUVÂNT DE AMINTIRE al arhimandritului Panteleimon (Stari]kii)* la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim (Sobolev) Din marea milostivire a lui Dumnezeu din 1926 eu m-am aflat neîntrerupt al\turi de Vl\dica Serafim. În acest timp am auzit de la el însu[i [i de la oamenii apropia]i lui o mul]ime de fapte minunate din via]a Vl\dic\i, dintre care unele vreau s\ vi le împ\rt\[esc vou\ ast\zi. La mormântul Vl\dic\i noi citim cuvintele psalmistului> Din pântecele maicii mele tu e[ti acoperitorul meu (Psalmi 70, 7). Aceste cuvinte s-au adeverit în via]a Vl\dic\i, chiar de la na[terea sa. Acoper\mântul lui Dumnezeu s-a întins deasupra lui în toate zilele vie]ii sale. Vechiul vr\jma[ al mântuirii noastre, ca [i cum ar fi presim]it ce adversar puternic [i de neînvins va avea în persoana Vl\dic\i Serafim, a încercat s\ împiedice venirea lui la via]\. Mama lui, în chinuri groaznice, nu putea na[te, [i la decizia medicilor se cerea o interven]ie chirurgical\> extragerea sec]ionat\ a copilului, pentru a salva via]a mamei. În acest timp mama [i-a revenit în fire [i, aflând decizia medicilor, a interzis cu jur\mânt so]ului s\ nu permit\ uciderea copilului ei. Dup\ o noapte petrecut\ în chinuri groaznice, la prima lovitur\ a clopotului bisericii, la 1 decembrie 1881, ora 5 diminea]a, pruncul s-a n\scut singur, f\r\ nici un ajutor din afar\. Atunci mama a cerut> „Ar\ta]i-mi copilul, din cauza c\ruia era cât pe ce s\ mor.” {i când pruncul i-a fost *

Date despre arhimandritul Panteleimon (Stari]kii) vezi la pag. 51. 13

adus a zis> „Vai, ce „muhtar” serios s-a n\scut.” Copilul a fost numit Nicolae, în cinstea Sfântului Nicolae, f\c\torul de minuni din Mira Lichiei. Dup\ aceea, în copil\rie, rudele îl mai numeau uneori „muhtar”, ceea ce lui nu-i pl\cea deloc. Deja dup\ mul]i ani, fiind în Bulgaria, episcopul Nestor al Manciuriei, a vizitat Sofia. El i-a d\ruit Vl\dic\i memoriile sale, unde în capitolul despre vizita lui în Ierusalim se spune c\ în arab\ cuvântul @muhtar” înseamn\ @episcop”. Astfel, f\r\ s\-[i dea seama, mama a spus> „Vai, ce episcop serios s-a n\scut”. {i a[a, printr-un cuvânt necunoscut, a prezis soarta nou-n\scutului. V\ voi povesti acum un singur caz din copil\ria Vl\dic\i. Când Vl\dica avea 12 ani, înv\]a în grupa a patra a [colii parohiale. Odat\, înv\]\torul a explicat la tabl\ un exerci]iu foarte complicat de aritmetic\. Dup\ ce a terminat de explicat, a întrebat clasa> „A]i în]eles?” Ca r\spuns a urmat t\cere. „Vai, ce neatent asculta]i, v\ mai explic o dat\# - a zis înv\]\torul. {i dup\ a doua explica]ie, iar\[i a întrebat> „A]i în]eles?” Iar\[i a urmat t\cere. „Ce ton]i, nu în]elege]i nimic! Explic a treia oar\.” Dup\ explica]ie, înv\]\torul a întrebat> „A]i în]eles?” Ca r\spuns a urmat t\cere. Înv\]\torul s-a sup\rat [i a strigat enervat> „Ei, cine dintre voi e prost, s\ ias\ în mijloc!” Atunci Nicolae s-a ridicat [i a stat înaintea lui. @Oare tu, Sobolev, e[ti prost?” a întrebat înv\]\torul surprins. „Da, sunt prost !” - a r\spuns Nicolae. „Ce fel de prost e[ti tu? Tu e[ti un b\iat de[tept [i bun. Treci la loc! ” Înv\]\torul s-a amuzat, a încetat s\ mai explice exerci]iul [i a început s\ le citeasc\ copiilor o poveste. Fapta b\iatului l-a uimit nespus de mult, deoarece Nicolae înv\]a foarte bine [i a terminat [coala ca [ef de promo]ie. Astfel, înc\ din copil\rie s-a manifestat acea minunat\ smerenie, pe care Vl\dica a avut-o toat\ via]a. În el s-au adeverit 14

cuvintele sale preferate, pe care adesea la repeta fiilor duhovnice[ti> Dumnezeu celor mândri le st\ împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (I Petru 5, 5). Despre iubirea sa pentru cei de aproape, care îi era atât de caracteristic\, pe care o manifestase înc\ din tinere]e [i ne era atât de cunoscut\ nou\, celor apropia]i, ne dovede[te urm\torul caz. Vl\dica era în clasa a 6-a a seminarului. To]i elevii s-au adunat pentru a-l demasca pe ho]ul M. din clasa lor. De la catedr\, pre[edintele adun\rii a început discursul de învinov\]ire. M., în]elegând despre ce e vorba, s-a sculat de la locul s\u [i s-a a[ezat în banc\ lâng\ Sobolev plecându-[i capul. Nicolae a început încet s\-l lini[teasc\> „Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu te teme !” „Colegi, - a spus pre[edintele, - Nicolae Borisovici Sobolev (a[a îl chema pe Vl\dica în lume) l-a luat pe ho]ul M. sub protec]ia sa, dar nu [tie c\ acum dou\ s\pt\mâni M. i-a furat galo[ii noi!” M. a plecat capul [i mai jos [i a început s\ [opteasc\> „De ce am f\cut aceasta, de ce am f\cut aceasta?” Nicolae, iar\[i a început s\-l lini[teasc\> „Nu te teme. Cine-i f\r\ p\cat?” Pre[edintele a zis [i mai tare> „Colegi, Nicolae Borisovici Sobolev nu [tie c\ acum trei zile el i-a furat [i m\nu[ile”. Îns\ Sobolev a continuat s\-l lini[teasc\ pe M. Când clasa a decis s\ cear\ exmatricularea lui M. ca unui ho] notoriu, atunci Nicolae l-a ap\rat fierbinte [i, trecând peste împotrivirea clasei întregi, i-a ob]inut o demisie din proprie ini]iativ\, astfel salvându-l de o ru[ine pentru toat\ via]a.1 Fiind în penultimul an de seminar, Nicolae s-a aprins de dorin]a de a-[i dedica Domnului întreaga sa via]\. El a început s\ se roage cu lacrimi [i a f\cut o promisiune Mântuitorului> „Mântuitorul meu! Ajut\-m\ s\ scriu bine compunerile, iar eu Î]i promit s\ fiu monah [i s\-]i apar]in 1 Mai

târziu M. s-a îndreptat [i a ajuns un preot bun - nota red. 15

cu to]i atomii fiin]ei mele.” Din acel moment, compunerile sale erau cele mai bune din toat\ clasa. Vl\dica vorbea mereu cu o deosebit\ dragoste despre mama sa, rug\toare smerit\, ce avea darul lacrimilor [i care în toate necazurile alerga la Dumnezeu cu rug\ciuni fierbin]i. Vl\dica era dragostea [i mângâierea ei. Când a terminat seminarul, mama, socotindu-i s\n\tatea prea [ubred\ pentru a urma Academia, a depus toate eforturile s\-i aranjeze via]a [i s\-l fac\ preot. Pentru aceasta trebuia s\-i g\seasc\ mireas\. Iubindu-[i mama [i neîmpotrivindu-se ei niciodat\, Nicolae s-a supus întru totul voin]ei ei, chiar nepomenind despre jur\mântul de a fi monah. Neb\nuind nimic, mama a început s\-l pe]easc\ [i o var\ ei au colindat c=teva ora[e [i sate în c\utarea unei mirese potrivite. Dar nu aceasta era voia lui Dumnezeu [i de fiecare dat\ în]elegerea se strica, adesea într-un mod de neîn]eles. Urm\torul caz este foarte semnificativ. Una din mirese era o fecioar\ frumoas\ [i în]eleapt\, fiica mijlocie a p\rin]ilor ei, pe nume Nastea. În timp ce p\rin]ii discutau, Nicolae a decis s\ nu participe la aceast\ convorbire, [i se plimba cu cele trei surori de-a lungul c\ii ferate. În timpul plimb\rii, Nastea l-a întrebat de ce nu s-ar înscrie mai întâi la Academie [i apoi s\ se c\s\toreasc\. El a r\spuns c\ o face la dorin]a mamei. Atunci ea l-a întrebat> „Dar nu vre]i s\ v\ c\s\tori]i?” Nicolae a spus c\ nu. “De ce?”- a întebat ea. „Deoarece doresc s\ fiu monah,” - a r\spuns el. La întoarcere, sora mai mic\ i-a povestit totul mamei sale, iar ea a început s-o învinov\]easc\ pe mama Vl\dic\i, c\ î[i pe]e[te fiul care dore[te s\ fie monah [i astfel în]elegerea s-a stricat. Pe drum, mama l-a întrebat> „Kolea, de ce i-ai zis logodnicei despre dorin]a ta de a intra în monahism?# „Dar,

16

mam\, ceea ce am sim]it, aceea am [i zis,” - a r\spuns Nicolae. Cu toate acestea, mama [i-a continuat încerc\rile s\l însoare. În sfâr[it, pe la mijlocul lui august 1904, a spus> „Toate încerc\rile noastre în ce prive[te c\s\toria [i hirotonia ta nu au dus la nimic. Acum, aranjeaz\-]i soarta singur.” La aceasta Nicolae a r\spuns> „Dac\ e a[a, atunci s\ mergem chiar acum în catedral\, la Maica Împ\r\teas\ a Cerului, la icoana f\c\toare de minuni Bogoliubskaia2 [i so rug\m pe Maica Domnului ca Ea Îns\[i s\-mi arate drumul vie]ii.” Mama [i-a dat acordul îndat\. Îns\ icoana f\c\toare de minuni nu mai era în catedral\. Ea a fost dus\ înapoi în satul Zimarovo, unde st\tea permanent. Dar în drum spre catedral\ l-au întâlnit pe tovar\[ul lui Nicolae, Mi[a Smirnov, [i Nicolae i-a împ\rt\[it nedumerirea sa. „Tu ai înv\]at atât de bine doar pentru ca s\ devii un d\sc\la[? Tu trebuie s\ ajungi la Academie!,” - a zis Mi[a. Când Nicolae a protestat deoarece e prea târziu [i nu s-a preg\tit pentru concurs, Mi[a l-a îndrumat c\tre Academia Teologic\ din Petersburg, unde examenele au fost amânate din cauza repara]iilor pân\ la sfâr[itul lui august. „Tu e[ti profund credincios, - a zis Mi[a ap\sat, - încrede-te în Dumnezeu! Î]i va ajuta Mântuitorul Însu[i. Du-te f\r\ nici o preg\tire.” Aceste cuvinte nea[teptate, venite din partea primului om ie[it în cale, Nicolae Sobolev le-a primit ca un r\spuns al Maicii Domnului la rug\ciunea sa, ar\tându-i clar [i hot\rât drumul vie]ii. În acela[i timp el a sim]it în Icoan\ f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Bogoliubsko-Zimarovskaia - manuscrisul vechi al icoanei f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Bogoliubskaia, care s-a prosl\vit prin multe minuni. Din a doua jum\tate a sec. al XVIII-lea acest manuscris se afla permanent în satul Zimarovo din gubernia Riazan. În fiecare an icoana era dus\ în procesiune în ora[ul Riazan, unde r\mânea câteva zile - nota red. 2

17

inima sa o bucurie neobi[nuit\ [i când a împ\rt\[it-o mamei, i-a spus c\ [i ea simte o bucurie mare, ad\ug=nd> „Se pare c\ aceasta e voia lui Dumnezeu. Se pare c\ acesta e drumul t\u.” Nicolae a plecat chiar atunci la biblioteca seminarului [i luându-[i un sac cu c\r]i a început s\ se preg\teasc\ pentru examene. Pentru preg\tire avea zece zile, timp în care a reu[it doar s\ vad\ titlurile caspitolelor [i s\ r\sfoiasc\ sute [i mii de pagini din manualele mari de teologie. Din aceast\ cauz\ în capul lui s-a format doar un haos. Primind binecuvântarea înduio[\toare a mamei, Nicolae a plecat la Academie, aceasta d=ndu-i ultimii s\i bani pentru drum. Au început examenele scrise. Cel mai greu era primul examen scris la Logic\ cu tema> „Cum se poate explica, din punct de vedere logic, c\ în disputele filosofice privind o singur\ problem\, argumentele ambelor p\r]i pot fi diametral opuse”. Acest subiect greu a fost dat cu scopul ca de la început s\ se fac\ o preselec]ie dintre cei mai buni seminari[ti veni]i din toate col]urile Rusiei. Printre candida]i au început suspinele. Ba unul, ba altul au început s\ se ridice ca lumân\rile de la locurile lor, luându-[i înapoi actele, pentru a pleca acas\. Atunci Nicolae a început s\ se roage fierbinte> „Doamne, în]elep]e[te-m\ ce s\ scriu la acest subiect dificil”. Ca r\spuns a auzit un glas interior> „Nu scrie din punct de vedere logic, ci din punct de vedere psihologic”. A început s\ scrie imediat c\ din punct de vedere logic aceasta nu se poate explica, deoarece legile logicii sunt identice. El a dezvoltat subiectul din punct de vedere psihologic, bazându-se pe cuvintele Mântuitorului> C\ci din inim\ ies gânduri. (Matei 15, 19) De aceea din inima mândr\ a lui Lev Tolstoi ie[ea o înv\]\tur\ fals\, iar inima plin\ de har a p\rintelui Ioan de Kron[tadt izvor\[te adev\rul. Neînscriindu-se în subiect, Nicolae se îngrijora 18

foarte mult c\ s-a ab\tut de la tem\. Îns\, spre marea sa uimire [i bucurie, el a ob]inut pentru aceast\ lucrare 4,50, nota cea mai mare [i care se distingea printre notele de doi, trei [i chiar unu ale altor candida]i. Îns\ dup\ aceasta au urmat examenele orale. Primul a fost la teologia dogmatic\. Pentru preg\tire au fost date doar dou\ zile. Nicolae [i le-a petrecut în mansarda Academiei, r\sfoind paginile manualului foarte mare. În ajunul examenului, la ora 12 noaptea, el st\tea pe sc\rile ce duceau la mansard\ [i plângea. În aceste dou\ zile el a reu[it s\ se conving\ c\ din cele 150 de bilete [tia doar unul, acela despre „Istoria dogmei Sfintei Treimi,” fiindc\ îi c\zuse la examenul din seminar. Printre lacrimi Nicolae se ruga Mântuitorului> „Doamne, Mântuitorul meu, Tu e[ti Milostiv [i Atotputernic, f\ a[a, încât biletul „Istoria dogmei Sfintei Treimi” mâine s\-mi cad\ mie. Altfel, voi pica [i m\ voi întoarce acas\ cu o sup\rare mare [i o voi întrista pe mama mea.” În diminea]a urm\toare, a intrat în biserica Academiei [i f\când metanie în fa]a icoanei Mântuitorului, a repetat rug\mintea sa [i a mers la examen. Candida]ii erau examina]i jum\tate de or\ [i chiar mai mult, iar mul]i dintre ei r\spundeau foarte bine, c\ci se preg\tiser\ toat\ vara. Nicolae era trist, avea emo]ii [i se ruga sârguincios Mântuitorului. În sfâr[it, pe la orele 3 dup\ amiaz\, i-a venit [i lui r=ndul s\ r\spund\. Tremurând, a tras biletul, la întors [i a citit> „Istoria dogmei Sfintei Treimi”. Domnul întru totul i-a îndeplinit rug\ciunea. Sobolev a r\spuns exemplar [i a luat nota 4,75. Bucuria sa nu avea margini, con[tientizând ajutorul minunat al Mântuitorului. Apoi, examenul urm\tor era la istoria bisericii. Materia de studiu pentru acest obiect era de dou\ ori mai mult\ dec=t la dogmatic\, iar bilete erau 250. Uitându-se peste bilete, Nicolae a v\zut cu mare p\rere de r\u ca el cunoa[te 19

bine doar o singur\ întrebare> „Istoria ereziei ariene dup\ soborul de la Niceea”. La fel ca [i în timpul preg\tirii pentru dogmatic\, în ajunul examenului la istoria bisericii, la miezul nop]ii se a[ez\ în fa]a u[ii de la mansard\ [i pl=ngea. Apoi, a început s\ se roage fierbinte, ca Mântuitorul iar\[i s\-i dea minunatul s\u ajutor, ca la examenul de dogmatic\> „Mântuitorul meu, Bucuria mea, spunea el - Tu e[ti Milosârd [i Atotputernic, ce te cost\ s\mi împline[ti înc\ o dat\ rug\mintea mea? Tu vezi c\ [tiu doar un singur bilet, iar pe celelalte nu le [tiu. Fie ca mie s\-mi cad\ biletul cu “Istoria ereziei ariene dup\ Sinodul de la Niceea”. Altfel voi pica, voi pleca acas\ [i o voi întrista pe mama mea.” Dup\ aceea, s-a întors în dormitor [i a adormit printre lacrimi. Diminea]a, la examen, iar\[i a suferit mult din cauza nelini[tei [i necunoa[terii soartei sale [i doar repeta> „Doamne, ajut\-m\! Bucuria mea, Hr\nitorul meu, ajut\m\!” Când Nicolae a fost chemat la masa de examinare, el, abia ]inându-se pe picioare, a tras biletul [i l-a întors. Ce bucurie a avut când a citit> „Istoria ereziei ariene dup\ Sinodul de la Niceea.” Abia [i-a revenit din emo]ie, cople[it de sentimentul recuno[tin]ei pentru Mântuitorul, atât de minunat ar\tându-i ajutorul S\u a doua oar\. Sobolev a r\spuns atât de frumos, încât profesorii au hot\rât s\ trimit\ mul]umiri seminarului din Riazan pentru candidatul str\lucit. Iar când a terminat [i se întorcea la locul s\u, studen]ii [opteau> „Ah, riazaninul! Ah, riazaninul!” La celelalte examene, Nicolae n-a mai îndr\znit s\L roage pe Mântuitorul, dar [i pe acestea le-a trecut cu bine. Astfel, Vl\dica, cu ajutorul Mântuitorului a fost admis în Academia Teologic\ f\r\ nici o preg\tire.

20

Tr\ind în Academie, Nicolae Sobolev mergea în fiecare diminea]\ la liturghia matinal\ ce se slujea în Lavra Alexandru Nevski, iar dup\ aceea citea lucr\rile sfin]ilor p\rin]i [i vie]ile sfin]ilor. Cu o deosebit\ st\ruin]\ î[i scria compunerile sale, care erau întotdeauna minunate. Duminicile, c=nd studen]ii se împr\[tiau care la teatru, care în vizite, care la cump\r\turi, Nicolae, r\mânând singur în Academie, mergea în sala mare [i acolo cânta la pian [i interpreta un c=ntec-rug\ciune, pe care o compusese singur. Cuvintele erau foarte simple> „Bucuria mea, Bucuria mea, Bucuria mea, ah, Mântuitorul meu!“ Prin aceste cuvinte pu]ine se rev\rsa toat\ dragostea sa fierbinte pentru Mântuitorul, pe Care-L numea> „fericire [i bucurie adev\rat\ a întregii sale vie]i.” Dragostea [i duio[ia lui Nicolae atr\geau toate inimile, iar studen]ii abuzau de blânde]ea sa, c\ci aproape întotdeauna r\mânea f\r\ por]ia de ceai [i zah\r, pe care le consumau f\r\ piedici tovar\[ii s\i. La trecerea în anul doi de Academie, Nicolae împreun\ cu mama [i cu fratele mai mic Mi[a, ulterior arhimandritul Serghie, au petrecut vacan]a de var\ la sora mai mare Varia, care era c\s\torit\ cu [eful g\rii din Politovo. Odat\, Nicolae st\tea la marginea p\durii [i admira cerul. Deodat\ la el a alergat fratele s\u Mi[a [i speriat l-a anun]at c\ Varia moare. Îi curgea sânge din nas. Un oval era deja plin cu sânge [i se umplea al doilea, iar ea st\tea ca [i moart\. Când Nicolae a ajuns acas\, mama sa, plin\ de lacrimi i-a zis> „Toat\ n\dejdea este în rug\ciunile tale. Ora[ul e foarte departe de gara noastr\ [i nu putem chema urgent un medic.” Nicolae s-a apropiat cu rug\ciune de Varia [i i-a f\cut cruce. În acela[i moment curgerea sângelui a încetat cu des\vâr[ire. A[a Domnul [i-a ar\tat marea Sa milostivire

21

prin semnul Crucii. Vl\dic\i îi pl\cea s\-[i aminteasc\ despre acest caz, mul]umindu-i Domnului. În timpul [ederii sale la Academie, Nicolae l-a vizitat de câteva ori pe p\rintele Ioan de Kron[tadt [i, ulterior, cu pio[enie povestea despre acest lucru. Deosebit de remarcabil\ a fost ultima vizit\ în prim\vara anului 1907, când cu prietenul s\u, studentul Victor Raev, au asistat la slujba p\rintelui Ioan de Kron[tadt în biserica Sfântul Andrei din Kron[tadt. În amintirile sale despre aceast\ vizit\, Vl\dica povestea> „cum, luându-[i r\mas bun de la noi, p\rintele Ioan de Kron[tadt mai întâi l-a binecuvântat pe Vitea Raev, [i apoi pe mine. Vitea, ocolind sfânta mas\, se îndrepta deja c\tre arcul de ie[ire în altarul central, iar eu m-am apropiat de scaunul cel de sus3. Deodat\, p\rintele Ioan s-a repezit la mine ca un fulger. Eu m-am oprit lâng\ scaunul cel de sus. P\rintele [i-a pus pe capul meu mâinile în semnul crucii, [i-a ridicat ochii spre cer [i cu o voce înduio[\toare a pronun]at> @Binecuvântarea Domnului s\ fie asupra dumneavoastr\#. În acela[i timp am sim]it ca [i cum o scânteie de foc a c\zut pe capul meu [i s-a dus pân\ în t\lpi. O deosebit\ [i mare bucurie mi-a umplut inima [i toat\ fiin]a mea. Eu st\team ca [i beat [i m\ cl\tinam, temându-m\ nu cumva s\ cad. În ziua aceea am sim]it o deosebit\ bucurie haric\, m\ sim]eam înaripat de parc\ zburam prin aer.” Când Nicolae Sobolev a trecut în anul patru al Academiei, atunci inspectorul arhimandritul Teofan4 i-a pus pe fa]\ întrebarea dac\ va fi oare monah? Pe Nicolae, socotindu-se din smerenie nevrednic de nevoin]a monahal\, îl Locul ridicat din altar, în spatele sfintei mese, unde se afl\ scaunul arhieresc - nota red. 4 Arhimandritul Teofan (Bâstrov) - mai târziu arhiepiscop de Poltava (18731940). Din 1901 pân\ în 1909 a fost inspectorul Academiei Teologice din Sankt-Petersburg, iar din 1909 pân\ în 1910 rectorul ei - nota red. 3

22

chinuia foarte mult aceast\ întrebare, ne[tiind dac\ aceasta este voia lui Dumnezeu pentru el. Pentru rezolvarea nedumeririi sale, s-a adresat în scris p\rintelui Ioan de Kron[tadt, îns\ acesta nu i-a r\spuns la scrisoare. L-a întrebat acela[i lucru [i pe p\rintele Anatolie (Potapov) de la Optina, îns\ stare]ul i-a scris c\ în lipsa lui nu poate s\-i dea un r\spuns la întrebare. Când Nicolae a primit scrisoarea p\rintelui Anatolie de la Optina, atunci s-a întristat [i mai mult, deoarece nu putea primi în scris de nic\ieri un r\spuns direct la întrebarea sa, care s\-i arate voia lui Dumnezeu. În acest timp, el citea via]a Sfântului Serafim de Sarov, iar cartea se afla deschis\ pe masa sa. În timpul tristei sale medita]ii, Nicolae a început s\ se plimbe prin camer\. Deodat\ i-a venit o idee> „Ce necredincios mai sunt! Doar Sfântul Serafim de Sarov [i acum este viu. El este în fa]a prestolului Sfintei Treimi. El si acum poate s\ rezolve toate nedumeririle [i întreb\rile, dac\ i ne adres\m cu credin]\ în rug\ciunile noastre. M\ voi apropia chiar acum de masa pe care st\ cartea cu via]a Sfântului Serafim de Sarov. M\ voi adresa lui, ca unui om viu, voi c\dea în genunchi, îl voi ruga s\ rezolve întrebarea vie]ii mele> S\ m\ c\s\toresc [i s\ fiu preot, sau s\ intru în monahism?” Nicolae a[a a [i f\cut. Dup\ o metanie, rugându-se, a deschis cartea [i a citit în locul unde s-a nimerit. Iat\ ce era scris acolo> „În 1830 un încep\tor din pustia Glinsk, îndoindu-se mult în ce prive[te chemarea sa, a sosit inten]ionat în Sarov s\ cear\ sfatul p\rintelui Serafim. C\zând la picioarele preacuviosului, l-a rugat s\-i r\spund\ la întrebarea vie]ii lui, care-l chinuia> ”Este voia lui Dumnezeu ca el [i fratele lui Nicolae s\ intre in m\n\stire?” Sfântul stare] i-a r\spuns încep\torului> @Singur mântuie[te-te [i mântuie[te-l [i pe fratele t\u.# Aceste cuvinte, ale preacuviosului Serafim de Sarov, Nicolae le-a primit ca pe o descoperire 23

minunat\ de la Dumnezeu> necesitatea de a intra în monahism, c\ci r\spundea dorin]ei fierbin]i a inimii sale. Din acel moment el a început s\ se gândeasc\, anume c\ monahismul nu este doar drumul vie]ii sale, ar\tat de Domnul, ci [i drumul fratelui s\u Mi[a, devenit ulterior arhimandritul Serghie. Când a sosit vremea tunderii lui Nicolae Sobolev în monahism, l-au întrebat ce nume ar dori s\ primeasc\ la tundere. El a r\spuns c\ a[a precum monahul trebuie s\-[i taie voia chiar de la început, el este de acord s\ primeasc\ orice nume pe care i-l vor da. „Ave]i grij\, - i-a spus inspectorul Teofan - s\ nu v\ fie greu atunci când ve]i primi un nume urât.” Mai târziu s-a aflat c\ lui Nicolae vroiau s\-i pun\ numele Dositei. Îns\ s-a întâmplat altfel. Rectorul Academiei, episcopul Serghie,5 care trebuia s\-l tund\, în ajun s-a dus s\ cineze la starostele bisericii academiei, negustorul Rubahin. Cele dou\ fete tinere ale lui Rubahin au început s\-l întrebe pe rector, ce nume îi va da noului monah [i aflând c\ Dositei, au început s\ insiste s\ aleag\ nu doar un alt nume, ci [i cel mai frumos nume. Întorcându-se acas\ cu calea[ca, episcopul Serghie deodat\ [i-a amintit c\ atunci când era rector la Seminarul Teologic din Petersburg, când a fost la deschiderea moa[telor Sfântului Serafim de Sarov, a promis acestui binepl\cut al lui Dumnezeu c\ dac\ va ajunge rectorul Academiei Teologice din Petersburg, primul student pe care-l va tunde, îl va închina pov\]uirii sale cere[ti, numindu-l Serafim. Iat\ de ce a hot\rât s\-i dea lui Nicolae Episcopul Serghie (Tihomirov) de Iambursk (1871-1945) - rectorul Academiei Teologice din Sankt-Petersburg din 1905. În 1908 a primit post în Misiunea Ortodox\ Rus\ în Japonia, fiind numit ajutorul primului apostol al Bisericii Ortodoxe Japoneze Sfântul Nicolae (Kasatkin), dup\ moartea c\ruia, în 1912, i-a fost întâist\t\tor pân\ la sfâr[itul vie]ii - nota red.

5

24

acest nume în cinstea marelui binepl\cut al lui Dumnezeu din Sarov. Când în timpul tunderii Nicolae a auzit> „Fratele nostru Serafim î[i tunde p\rul capului s\u,” s-a cutremurat de uimire [i s-a umplut de o dragoste mare [i mul]umire c\tre preacuviosul Serafim, gândindu-se c\> „El nu numai c\ mi-a descoperit voia lui Dumnezeu de a fi monah, dar a [i binevoit s\ m\ ia sub pov\]uirea sa haric\.” Primind c\lug\ria, noul monah tuns Serafim s-a dedicat nevoin]ei unei postiri severe [i rug\ciunii neîncetate. A[a, din ziua tunderii [i pân\ la moarte, Vl\dica nu a mai mâncat carne. Mai mult, el a mâncat o dat\ în zi timp de mai mul]i ani. Absolvind Academia, în calitate de magistru printre cei mai buni studen]i, p\rintele Serafim a fost în curând numit profesor la {coala Pastoral\ din Jitomir împreun\ cu prietenul s\u Vitea Raev, din dragoste primind [i el monahismul cu numele de Ioan. Directorul {colii Pastorale,6 un om deja b\trân, a fost p\truns de un respect profund pentru tân\rul ieromonah Serafim de 27 de ani [i îl numea cu dragoste @micul avva.”7 Când ieromonahul Ioan, imitând postirea prietenului s\u, s-a îmboln\vit de oftic\ din cauza epuiz\rii, atunci p\rintele Serafim [i-a asumat predarea obiectelor lui, adic\ r\m=n=nd singur pentru toate materiile din {coala Pastoral\. Aceast\ munc\ obositoare, precum [i pleurezia, care a luat-o acolo, i-au epuizat de tot s\n\tatea, [i, la cererea sa, ieromonahul Serafim a primit transferul în alt servici. A fost numit ajutorul supraveghetorului {colii Teologice din Caluga. Arhimandritul Gavriil (Voievodin), mai târziu sfin]it mucenic, ucis în 1937. A fost sus]in\torul mitropolitului Iosif de Petrograd - nota red. 7 Avva în sirian\ înseamn\ p\rinte, adic\ pov\]uitor duhovnicesc - nota red. 6

25

Acolo, p\rintele Serafim a devenit foarte îndr\git de elevi [i mai ales de copiii claselor primare, care pentru prima dat\ se desp\r]eau de p\rin]i [i care plângeau nemângâia]i departe de mamele lor. P\rintele Serafim, cu o inim\ iubitoare, a sim]it imediat aceast\ mare durere copil\reasc\ [i a început s\-i mângâie duhovnice[te pe ace[ti copii. În fiecare zi, în timpul liber, dar mai ales în zilele de s\rb\toare, venea în clasele primare [i discuta cu ei despre lucruri mântuitoare, mai ales despre vie]ile sfin]ilor. Copiii s-au apropiat foarte mult de supraveghetorul bun [i sensibil, care le în]elegea durerea inimii lor. El devenise primul lor prieten [i judec\tor, ba, mai mult chiar, ca o mam\ grijulie. Când în timpul liber p\rintele Serafim trecea pe hol, din clase diferite, copiii îi ie[eau în cale fiecare st\ruind s\l cheme în clasele lor. „Intra]i la noi, p\rinte, intra]i la noi!” - care mai de care strigau, - [i p\rintele Serafim se str\duia s\-i viziteze pe to]i [i s\-i lini[teasc\, discutând cu ei. Peste doi ani [i jum\tate, când ieromonahul Serafim a fost transferat în Kostroma, durerea copiilor a fost de nedescris [i de nealinat. Ei v\rsau lacrimi fierbin]i. Unii au renun]at la mâncare în ziua plec\rii [i intrau necontenit la el ca s\-[i ia r\mas bun, chiar de câteva ori, iar p\rintele Serafim, ca amintire [i mângâiere, le d\ruia iconi]e, cruciuli]e [i altele ce-i c\deau în mân\. Înc\ în timpul [ederii în Kaluga, Vl\dica mergea adesea în pustia Optinei, unde-i vizita pe stare]ii Anatolie, Varsanufie [i Iosif. P\rintele Anatolie era duhovnicul lui [il primea cu o c\ldur\ deosebit\. În 1910, p\rintele Serafim a hot\rât ca în vacan]a de iarn\ s\ mearg\ la mama sa în ora[ul Peremâ[li. S-a bucurat foarte mult mama sa de aceasta, dar în acela[i timp era îngrijorat\ cu ce-[i va hr\ni fiul iubit, c\ci el nu mânca deloc carne, iar pe[tele era imposibil de g\sit iarna în acel 26

ora[. Mai mult, ea î[i f\cea griji întotdeauna pentru s\n\tatea lui [ubred\ [i vroia s\-l hr\neasc\ mai bine. Cu lacrimi în ochi ea se ruga Sfântului Nicolae, f\c\torul de minuni. Astfel, rugându-se înaintea icoanei cu chipul sf=ntului, ea [i-a îmbr\cat cojocul de oaie [i a ie[it afar\. Curând, v\zu pe cealalt\ parte a str\zii c\ trecea un b\rbat. Ea l-a chemat [i acesta s-a apropiat. „E[ti pescar?” l-a întrebat ea. „Da, pescar. {i ce dac\?” „Zilele acestea sose[te fiul meu, care este monah. El nu m\nânc\ deloc carne, ci doar pe[te. Dute la râu [i prinde pe[te pentru fiul meu, c\ci î]i voi pl\ti oricât!” „Maic\, oare prinde pe[te acum cineva? Acum tot pe[tele s-a dus la fund. Doar sunt minus 25 grade.# Dar mama continua s\ insiste, zicând> @Fiul meu se va ruga pentru tine lui Dumnezeu.” A[a b\rbatul a acceptat. A mers la râul Oka, a sf\râmat ghia]a groas\ de 70 cm aproape o or\ [i f\cându-[i semnul crucii [i rugându-se cum l-a înv\]at acea mam\, a aruncat plasa în copc\, spunând> „Doamne, pentru p\rintele Serafim, robul t\u, trimite pe[te.” Plasa, cum s-a scufundat, s-a [i îngreuiat [i omul a scos o pl\tic\ argintie mare [i a dus-o imediat acelei mamei. Bucuroas\, ea i-a propus bani, dar el a refuzat categoric, spun=ndu-i> „Ce faci, maic\, nu am nevoie de nimic. A fost o pescuire minunat\. Spune-i fiului t\u, p\rintele Serafim, s\ se roage pentru robul lui Dumnezeu Petru.” {i a plecat. În anul 1911, ieromonahul Serafim a fost numit inspector al Seminarului Teologic din Kostroma. Îndeplinind aceast\ slujb\ un an, el a primit o func]ie mai înalt\, fiind numit rector al Seminarului Teologic din Voronej. Acest seminar, la momentul numirii p\rintelui Serafim, din punct de vedere disciplinar, era într-o stare de plâns. Noul rector a depus multe eforturi [i timp de un an a transformat

27

seminarul [i l-a f\cut, dup\ m\rturisirea inspectorului sinodal8, primul [i cel mai bun din Rusia. Din urm\torul caz, se poate în]elege cel mai bine ce metode educative folosea p\rintele Serafim fiind rector. Chiar la începutul rectoratului, discutând cu to]i seminari[tii, a observat c\ elevii nedisciplina]i î[i b\teau joc de inspector din toate punctele de vedere, inspectorul fiind de fa]\. Drept urmare, acesta i-a adus rectorului seara o list\ cu cei vinova]i, cu propunerea exmatricul\rii lor imediate. P\rintele [i-a oprit lista [i a zis c\ se va ocupa singur de vinova]i. În timpul liber, el a început s\-i cheme la sine pe fiecare în parte, discut=nd blând cu ei, îi întreba [i-i convingea. Ca rezultat, au venit lacrimile sincere ale p\rerii de r\u [i promisiunea c\ se vor îndrepta. Astfel, cu mare dragoste, în]elepciune [i nem\surat\ r\bdare, Vl\dica a ren\scut [i a îndreptat tot seminarul, ridicându-l la o în\l]ime moral\ deosebit\. În anul 1920, la 1 octombrie, de s\rb\toarea Acoper\mântului Maicii Domnului, în catedrala ora[ului Simferopol, arhimandritul Serafim s-a învrednicit a fi hirotonit episcop. O mare mângâiere pentru Vl\dica a fost faptul c\ în acest timp în catedral\, din rânduiala [tiut\ numai lui Dumnezeu, era adus\ icoana f\c\toare de minuni a Maicii Domnului “Znamenie” Kusko-Korennaia. În curând dup\ aceasta, Vl\dica a fost nevoit s\ p\r\seasc\ ]ara cu durere [i s\ ajung\ în Constantinopol. Piotr Feodorovici Poleanskii (1862-1937) - mul]i ani membru al Comitetului pentru înv\]\mânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dup\ voin]a patriarhului Tihon în 1920 el a primit demnitatea episcopal\ [i a fost numit mitropolit de Kruti]k [i Kolomensk. Dup\ moartea patriarhului în 1925, conform testamentului, el devine p\zitorul tronului patriarhal. Apoi, arestat [i îndep\rtat din conducerea bisericeasc\, petrece 3 ani în Siberia [i 8 ani închis singur într-o celul\. Este împu[cat în ora[ul Magnitogorsk din regiunea Celeabinsk în 1937 - nota red. 8

28

În august 1921, episcopul Serafim a fost numit Întâist\t\torul comunit\]ilor ortodoxe ruse din Bulgaria. În nevoin]a sa pastoral\, Vl\dica [i-a îndeplinit acea mare dorin]\, care [i-a spus-o la hirotonia ca episcop, ca pân\ la sfâr[itul vie]ii s\ fie p\truns de dragostea nem\rginit\ pentru Mântuitorul [i de slujirea cu spirit de sacrificiu [i cu total\ d\ruire a p\stori]ilor s\i. Tr\ind într-o nevoin]\ continu\, din cauza ascezei [i a condi]iilor grele de via]\, Vl\dica s-a îmboln\vit de tuber-culoz\. Îns\, neluând în seam\ boala sa grea, s-a îngrijit de turma sa b\tut\ de soart\, cu o râvn\ mare [i cu adev\rat p\storeasc\. S\vâr[ind adesea slujirile arhiere[ti, Vl\dica ]inea predici de trei ori pe s\pt\mân\, chemându[i p\stori]ii la poc\in]\, la schimbarea binecuvântat\ a vie]ii [i la cea mai mare virtute> smerenia cre[tin\. Deosebit de frumoase erau predicile sale din Duminica Iert\rii, când cei care se du[m\neau între ei mul]i ani, cu lacrimi în ochi, î[i cereau iertare, la chemarea Vl\dic\i. Vl\dica se îngrijea nu numai de turma sa din Sofia. El vizita [i alte parohii ruse[ti din provincie, unde prin slujirea, predicile [i discu]iile sale, turna peste tot dragoste [i mângâiere, l\sând în inimile lor o urm\ binecuvântat\ pentru mult timp. Ca arhip\stor, Vl\dica vizita la fel [i a[ez\mintele de înv\]\mânt ruse[ti din Bulgaria. El a fost ocrotitorul gimnaziului „În\l]area Crucii” din Pe[cersk [i a luat parte la adunarea fondurilor pentru existen]a lui. Pân\ ast\zi, oamenii ru[i, deja b\trâni, î[i amintesc cum Vl\dica le vizita [colile, le acorda dragostea p\rinteasc\, îi mângâia [i îi m\rturisea personal pe to]i care doreau. În general, vizitele sale erau zile de s\rb\toare pentru copii. Tr\ind în condi]ii materiale grele [i lipsuri, Vl\dica se mai îngrijea de ru[ii s\raci [i bolnavi. Pe unii îi interna gratuit în spital, pe al]ii în case pentru invalizi, în favoarea 29

unora intervenea pentru ajutorare, pe al]ii îi hr\nea la el acas\,9 iar pe unii îi aranja în m\n\stirea sa de c\lug\ri. Vl\dica nu i-a l\sat f\r\ ajutor nici pe nevoitorii ru[i10 din Athos. El a înfiin]at un comitet pentru strângerea ajutoarelor [i prin predici cerea enoria[ilor s\ jertfeasc\ pentru aceast\ fapt\ sfânt\. În anul 1934, Vl\dica a fost ridicat în cinstea de arhiepiscop. În ce prive[te via]a personal\, Vl\dica ducea o cruce grea. Fratele s\u bun, Arhimandritul Serghie, aproape permanent, suferea de boli grele uneori chiar mortale. Aceast\ cruce a fratelui, pe lâng\ altele la fel de grele, pe care Vl\dica le ducea cu mult\ r\bdare [i smerenie, îl îmbog\]eau tot mai mult cu virtu]i. Cine n-a sim]it dragostea neobi[nuit\ a Vl\dic\i?! Cei ce veneau la el cu necazuri, plecau înaripa]i de mângâierea [i comp\timirea sa, cu n\dejde tare în milostivirea lui Dumnezeu. Rug\ciunea îndr\znea]\ a Vl\dic\i c\tre Mântuitorul [i Preasfânta N\sc\toare de Dumnezeu era de multe ori f\c\toare de minuni [i chiar întorcea la via]\ pe cei dezn\d\jdui]i. Cu dragostea sa, arhiepiscopul Serafim îi supunea pe to]i, chiar [i pe cei ce-l prigoneau [i-i doreau r\ul. Dumnezeu l-a înzestrat pe Vl\dic\ [i cu darul clarviziunii. Aceasta în mod deosebit o sim]eau fiii duhovnice[ti. Pân\ la sfâr[itul vie]ii Vl\dica Serafim nu a avut locuin]\ proprie, ci pl\tea cea mai simpl\ gazd\ - nota red. 10 Revolu]ia bol[evic\ din Rusia a întrerupt valul permanent de pelerini închin\tori care asigurau din punct de vedere material m\n\stirile ruse[ti. Foametea care s-a ab\tut, precum [i politica local\ potrivnic\ fr\]iilor slave au dus la o situa]ie critic\ majoritatea centrelor monahale ruse[ti din Athos> m\n\stirea Sf. Panteleimon, schiturile Sf. Andrei [i Sf. Ilie. 31 de chilii [i 183 de colibe unde se nevoiau aproape 5 000 de monahi. Ca rezultat în 1944 la Athos erau nu mai mult de 700 de c\lug\ri ru[i - nota red. 9

30

Vl\dica îi uimea pe to]i cu clarviziunea sa, care se manifesta chiar [i la mari dep\rt\ri. Fiind înduhovnicit din anii tinere]ii, prin nevoin]a personal\ [i lupta împotriva patimilor, fiind înc\ tân\r episcop, Vl\dica a atins mare în\l]ime duhovniceasc\. Printre multele sale virtu]i, era înzestrat cu o mare cur\]enie sufleteasc\ [i o gândire îngereasc\. Aceast\ cur\]enie i-a dat posibilitatea s\ p\trund\ în adâncul teologiei [i a descoperirilor duhovnice[ti. Pentru cur\]ia sa, Vl\dica a primit de la Dumnezeu darul de a observa cele mai fine abateri de la credin]a ortodox\. El urm\rea via]a Ortodoxiei ca [i cum ar fi con[tiin]a ei. Unde observa o gre[eal\, o demasca f\r\ compromis, nefiindu-i fric\ s\ sufere pentru adev\r. Ca rezultat, au ap\rut operele teologice nepre]uite ale arhiepiscopului Serafim. Cea mai mare lucrare a Vl\dic\i a fost îndep\rtarea ereziei teologului parizian, protoiereul Serghei Bulgakov, pentru care, în 1937, Vl\dica s-a învrednicit de titlul de Magistru în teologie11. Gr\bindu-se s\ termine la timp aceast\ lucrare mare, Vl\dica a r\cit [i s-a îmboln\vit având o febr\ mare. Atunci s-a rugat Maicii Domnului, la a c\rei ap\rare a alergat toat\ via]a, cerându-i a[a> Dac\ îi este pl\cut\ munca lui, s\-l vindece. {i ce s\ vezi? Temperatura Vl\dic\i a sc\zut brusc la 36,6 de grade. [i el a reu[it s\ termine la timp lucrarea sa, pentru a o prezenta Soborului arhieresc în 1935. În lucr\rile sale teologice, Vl\dica [i-a v\rsat toat\ dragostea pentru Mântuitorul, ap\rând cu râvn\ adev\rul Ortodoxiei. Vl\dica spunea> „C\r]ile mele sunt sângele meu.” {i, într-adev\r, el î[i punea sufletul în lupta cu ereticii, necru]ându-[i nici puterile, nici s\n\tatea [ubred\. Titlu [tiin]ific, care se acorda pentru lucr\ri de doctorat sau opere teologice cu merite [tiin]ifice deosebite - nota red.

11

31

Vl\dica scria [i noaptea. De aceasta se îngrijora fratele s\u, arhimandritul Serghie, c=t [i eu, având în vedere s\n\tatea sa [ubred\. {tiind acest lucru, Vl\dica scria pe ascuns. Se culca seara [i când to]i adormeau, se scula [i continua s\ scrie, folosindu-se de lini[tea nop]ii, socotind ap\rarea adev\rului o datorie p\storeasc\. Astfel [i-a privit Vl\dica chemarea sa pân\ la sfâr[itul vie]ii. Pentru aceast\ nevoin]\ mare, Domnul cu adev\rat l-a încununat pe Vl\dica, alegându-i într-un fel deosebit ziua adormirii tocmai atunci când sfânta Biseric\ pr\znuie[te biruin]a Ortodoxiei [i pe lupt\torii ei. În încheiere, voi spune c\, înaintea mor]ii, Vl\dica le vorbea fiilor duhovnice[ti a[a> „Dac\ voi avea îndr\zneal\ c\tre Domnul, nu v\ voi p\r\si.” Iar unuia dintre fii duhovnice[ti> unui monah, care plângea în noaptea dup\ înmormântare, Vl\dica i s-a ar\tat în vis [i a spus> „De ce plângi, doar eu n-am murit, eu sunt viu!” {i noi credem c\ în s\la[ele raiului „unde to]i drep]ii se odihnesc” el se roag\ pentru noi, [i i ne putem adresa ca unui om viu în necazurile noastre [i el întotdeauna ne va auzi [i ajuta. Eu, iar\[i, îmi permit s\ v\ amintesc cuvintele ce s-au v\rsat din inima iubitoare a Vl\dic\i> „Eu nu v\ sunt doar tat\, ci [i mam\ bun\.” S\ p\str\m ve[nic în inimile noastre aceste cuvinte mângâietoare ale neuitatului nostru arhip\stor. Amin.

32

CUVÂNT LA PROHODUL ÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP SERAFIM ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae, f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon (Stari]ki) Ce s-ar putea spune [i ce trebuie spus aici lâng\ sicriu despre Vl\dica adormit? Cum s\-i creionezi chipul mo-ral [i duhovnicesc [i cum s\-i caracterizezi importan]a pen-tru Biserica lui Hristos? Cum s\ faci toate acestea în pu]ine cuvinte? Toat\ via]a Vl\dic\i a fost închinat\ celui mai mare bine, adic\ a fost închinat\ lui Hristos, tr\it\ spre slava lui Dumnezeu, în folosul Bisericii Ortodoxe. Sfin]easc\-se numele T\u, se spune în rug\ciunea Domneasc\. De cine [i cum el se sfin]e[te? Sfântul Ioan Casian explic\ cum c\ aceste cuvinte, se refer\ doar la cei care, asemenea Vl\dic\i Serafim, [i-au tr\it via]a în devotament [i dragoste fierbinte pentru Domnul Hristos, pe care el a avut-o pentru Domnul din vârsta copil\riei. Aceast\ dragoste înfl\c\rat\ pentru Hristos este însu[irea cea mai deosebit\ a Vl\dic\i Serafim. Dac\ M\ iube[te cineva, va p\zi cuvântul Meu! (Ioan 14, 23) {i Vl\dica a dat m\rturie de aceste cuvinte ale Domnului prin lucrarea întregii sale vie]i. Din anii tineri a dus o lupt\ înfocat\ cu patimile. N\zuind s\ dobândeasc\ cur\]ia des\vâr[it\, în decursul multor ani ai tinere]ii sale el postea cu stricte]ea vechilor nevoitori, mâncând o singur\ dat\ în zi, pân\ nu s-a îmboln\vit de oftic\ (tuberculoz\ pulmonar\). Chiar atunci, neluând în seam\ insisten]ele 33

medicilor, Vl\dica a refuzat carnea, pe care n-a mai mâncat-o din ziua tunderii. Aceast\ lupt\ continu\ [i f\r\ compromisuri cu patimile a dat Vl\dic\i îndr\zneal\ în rug\ciune. Cine dintre noi nu a primit ajutor [i mângâiere din rug\ciunea sa? Pu]ini dintre noi [tiu care era pravila de rug\ciune a Vl\dic\i [i cum erau slujbele lui zilnice. La slujbe îi pomenea pe to]i care-i cereau rug\ciune. Îmi este cunoscut câte rug\min]i orale primea Vl\dica, câte scrisori [i telegrame de pretutindeni, chiar [i de peste hotare, pentru a cere ajutorul rug\ciunilor lui în nevoi, necazuri [i boli. De asemenea este cunoscut\ [i mul]umirea cald\ pentru împlinirea rug\ciunilor Vl\dic\i. Dragostea pentru Hristos se manifesta la el prin dragostea neobi[nuit\ fa]\ de cei de aproape, martorii c\reia suntem noi to]i aduna]i aici. Noi niciodat\ nu vom uita duio[ia cu care adesea ne alinta> „Eu nu v\ sunt doar tat\, ci [i mam\!” Îi pl\cea s\ repete [i cuvintele Sf. Ambrozie de la Optina> „Dup\ mângâiere - al]i ochi.” {i, întradev\r, oamenii, care se apropiau de el pentru binecuvântare [i sfat, sim]eau mângâiere [i umilin]\. Vl\dica al nostru avea o însu[ire haric\ , aceea de a provoca lacrimile [i de a le opri. Pe cât era de strict cu sine însu[i, pe atât era de îng\duitor cu neputin]ele aproapelui, a[teptând doar o poc\in]\ sincer\. Îmi amintesc cum odat\ la proscomidie, dup\ ce a scos p\rticele pentru cei apropia]i, Vl\dica a început s\ scoat\ [i pentru du[mani. Când eu am r\mas mirat pentru aceasta, Vl\dica mi-a spus> „Eu întotdeauna m\ rog pentru ei!” Via]a plin\ de osteneli a Vl\dic\i era o nevoin]\ deplin\ de purtare a crucii. C\ci clevetirea, r\utatea, prigoana de la fra]ii mincino[i, neîn]elegerea [i neascultarea fiilor duhovnice[ti, îl chinuiau în fiecare zi, dar din partea lui întâmpinau doar r\bdare [i blânde]e neschimbat\. 34

Vl\dica a adormit în Duminica Ortodoxiei. În aceast\ zi se anatemizeaz\ ereticii [i se fericesc râvnitorii [i ap\r\torii Ortodoxiei. Asemenea râvnitor [i ap\r\tor al credin]ei ortodoxe a fost [i Vl\dica Serafim. Aceasta s-a exprimat în lucr\rile teologice [i în predicile sale, cu care î[i îngr\dea turma de pasiunile înv\]\turilor moderne mincinoase. Dragostea sa pentru Preacurata Maic\ a Domnului era deosebit\. Asemenea marilor stare]i ai Rusiei> Sfântul Serafim de Sarov [i Sf=ntul Ambrozie de la Optina, Vl\dica a l\sat, ca o cunun\ a vie]ii sale, nou-înfiin]ata m\n\stire de maici „Acoper\mântul Maicii Domnului”, prin care [i-a exprimat dragostea mare [i mi[c\toare pentru Preacurata Maic\ a Domnului. Fiind chiar el un monah adev\rat, din toat\ inima iubea monahismul [i atât de iubita neprih\nire, despre care-i înv\]a pe to]i fiii s\i. Deschiderea m\n\stirii de maici a fost dorin]a ultimilor ani [i s-a împlinit chiar înaintea sfâr[itului lui. De s\rb\toarea Ar\t\rii Domnului, Vl\dica inten]iona s\ ]in\ un cuvânt, prin care s\-[i cheme turma pentru a ajuta aceast\ nou\ m\n\stire de maici, dar bolile dinaintea mor]ii l-au împiedicat. De aceea eu, pentru împlinirea acestei dorin]e fierbin]i a Vl\dic\i, m\ adresez tuturor în numele Vl\dic\i însu[i, s\ nu l\sa]i f\r\ ajutor iubitul s\u „copil”- m\n\stirea de maici „Acoper\mântul Maicii Domnului” - r\mas\ orfan\, ]inând minte cuvintele Sfântului Dimitrie al Rostovului, c\ cine d\ pentru o m\n\stire de maici, aceluia Domnul îi va socoti aceasta de o sut\ de ori mai mult, decât dac\ ar fi dat s\racilor sau chiar monahilor. Vl\dica a avut un sfâr[it t\cut [i pa[nic. În ultimele zile dinaintea mor]ii, zâmbetul era pe buzele lui. {i-a prezis sfâr[itul indicându-l exact cu cinci zile înainte, apoi, iar\[i, cu patru zile înainte de moarte [i încerca s\-i mângâie pe cei din jur pân\ în ultima clip\. Atunci când fiii duhov35

nice[ti cei mai apropia]i se tânguiau înainte de sfâr[itul lui, cine-i va mai mângâia de acum, Vl\dica a spus c\ dac\ va dobândi îndr\zneal\ înaintea Domnului, atunci [i în viitor, dup\ sfâr[itul s\u, ne va mângâia. De care s\ ne învredniceasc\ pe noi Domnul, pentru rug\ciunile Peacuratei Sale Maici [i a tuturor Sfin]ilor S\i. Amin.

36

CUVÂNT LA PROHODUL ÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP SERAFIM ]inut la 16.02/ 1.03.1950 în biserica rus\ „Sfântul Nicolae”, f\c\torul de minuni de c\tre arhimandritul Serafim (Alexiev)* Profund îndurera]ilor [i iubi]ilor în Domnul, fra]i [i surori! To]i st\m tri[ti în jurul sicriului, care îl duce de la noi pe scumpul nostru Vl\dic\ Serafim. Noi to]i plângem. Dar [tim în acela[i timp c\ nu-l plângem pe el, ci pe noi. C\ci pentru noi este clar c\ adormitul Vl\dic\, cel care a fost unul dintre rarii drep]i ai zilelor noastre, a mo[tenit m=ntuirea ve[nic\. Cuvintele cânt\rii biserice[ti> „Fericit\ este calea în care mergi ast\zi, suflete, c\ s-a g\tit ]ie loc de odihn\,” se refer\ la el în toat\ plin\tatea. Între noi nu este nimeni care s\ se îndoiasc\ de faptul c\ bunul nostru Vl\dic\ Serafim, din aceast\ vale al lacrimilor [i triste]ii, se duce chiar în loca[urile Raiului pentru bucurie ve[nic\. De aceea plângem nu pentru el, ci pentru noi, c\ci am r\mas orfani. El ne iubea ca un tat\ adev\rat. Mai mult, el ne iubea ca o mam\ adev\rat\. El ne înv\]a s\ avem o via]\ virtuoas\ [i curat\. El ne înv\]a s\ lupt\m cu patimile [i demonii. El ne * Arhimandritul

Serafim (Alexiev), în acea vreme directorul departamentului pentru cultur\ [i înv\]\mânt de pe lâng\ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, a ]inut cuvântul s\u în numele fiilor duhovnice[ti ai Vl\dic\i. Date mai am\nun]ite despre arhimandritul Serafim vezi la pag. 52. 37

înv\]a Ortodoxia adev\rat\. El ne mângâia în durerile noastre, el ne vindeca de bolile noastre. El ne înconjura cu dragostea sa. Cum s\ nu plângem atunci, dac\ am r\mas orfani, ca [i puii f\r\ aripa mamei? Cum s\ nu plângem, c\ ne afl\m într-o nedumerire dureroas\, r\ma[i ca oile f\r\ p\stor? Cine ne va mângâia acum? Cine ne va da sfaturi f\r\ de gre[eal\, pentru a [ti cum s\ proced\m în toate circumstan]ele grele ale vie]ii? Cine ne va înc\lzi cu dragostea sa? Da, noi plângem nu pentru el, ci pentru noi. Pentru el trebuie numai s\ ne bucur\m. C\ci el putea s\ spun\ pentru sine ca [i apostolul Pavel> Doresc s\ m\ despart de trup [i s\ fiu împreun\ cu Hristos (Filipeni 1, 23). El n\zuia s\-[i îmbrace sufletul cu locuin]a lui cea din cer (vezi II Corinteni 5, 2). Fiind înc\ pe p\mânt el era cet\]ean al cerului. O scurt\ privire asupra vie]ii lui ne asigur\ c\ el apar]inea întru totul lui Hristos, c\ el era acoperit întru totul de Harul Lui, c\ el n\zuia întru totul spre cer, ca un adev\rat Înger - Serafim. Cine ar putea, în limitele unui scurt cuv=nt, deasupra sicriului s\u, s\ descrie via]a lui bogat\ în minuni, în care întotdeauna se ar\ta deasupra noastr\ ap\rarea minunat\ a lui Dumnezeu? Din fraged\ copil\rie pân\ la b\trâne]e el a fost f\r\ încetare cu Hristos, într-o comuniune haric\ cu El [i s-a aflat permanent sub minunata ap\rare a bra]elor dumnezeie[ti care fac minuni. El Îl iubea la nesfâr[it pe Dumnezeu, sfânta Lui Biseric\. Pe Sfin]ii P\rin]i [i operele lor, din bog\]ia c\rora se folosea în scrierile lui. Lui îi pl\cea îndeosebi s\ se roage Preacuratei Maicii Domnului [i-i cerea ajutor pentru el [i pentru fiii lui duhovnice[ti. Vie]ile sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeu le primea cu inima lui curat\ ca o Revela]ie Dumnezeiasc\. El nu se îndoia de nici o minune descris\ acolo, c\ci el însu[i a tr\it multe minuni în via]a lui. El avea o credin]\ 38

curat\ [i copil\reasc\ în tot ce ne înva]\ mama noastr\, sfânta Biseric\ Ortodox\. În toat\ via]a sa cu o râvn\ nesl\bit\ [i cu o inim\ umilit\, el a citit de unsprezece ori toate cele 12 volume ale Vie]ilor sfin]ilor scrise de Sfântul Dimitrie al Rostovului. De acolo, din vie]ile binepl\cu]ilor lui Dumnezeu, el c\p\ta inspira]ie [i exemple pentru a duce o via]\ dreapt\. Cu o hot\râre mare s\ nu se lase prad\ p\catului, el [i-a petrecut tinere]ea într-o nevoin]\ înfocat\, n\zuind s\ dobândeasc\ cur\]enia des\vâr[it\. În acest scop el s-a supus unui post neobi[nuit de riguros. Ca urmare, înc\ la începutul activit\]ii arhip\store[ti în Bulgaria, fiind tân\r episcop, s-a îmboln\vit de tuberculoz\. Aflând ce primejdie îi amenin]\ via]a, cu lacrimi a început s\ se roage> „Doamne, Iisuse Hristoase, Tu deja m\ chemi, dar printre altele eu n-am apucat s\ m\ cur\]esc de patimile mele.” Atunci, el a auzit clar un glas interior, ca al lui Hristos Insu[i> „Tu nu vei c\dea de la Mine niciodat\, tu întotdeauna vei fi credincios mie.” La aceste cuvinte, care s-au repetat de câteva ori, o nespus\ fericire a Raiului i-a umplut toat\ fiin]a. Din acest moment, el s-a eliberat de patimi [i mai mult s-a înt\rit în Har. Pân\ la sfâr[itul vie]ii, el a r\mas în feciorie. Dumnezeu i-a d\ruit o îndr\zneal\ în rug\ciune atât de mare, încât el vindeca bolnavii prin rug\ciunea sa [i ajuta în tot felul pe to]i cei care i se adresau lui. Mila lui era minunat\. El d\dea cu bucurie nevoia[ilor din veniturile lui pu]ine. Nu rareori, dup\ ce slujea Dumnezeiasca Liturghie, pe care o s\vâr[ea în fiecare zi de Duminic\ sau s\rb\toare, la ie[irea din biseric\ î[i scotea portmoneul [i d\dea cer[etorului obolul s\u, mai mult, îi îmbr\]i[a [i îi s\ruta f\r\ a se scârbi cumva de murd\ria [i zdren]ele lor. Dar, [i mai mult\ milostenie f\cea în chip tainic. Câ]iva ani în urm\ cineva dintre apropia]ii mei întâmpl\tor a discutat în strad\ cu un b\iat s\rac, care i-a 39

spus c\ Vl\dica rus pe banii s\i le-a aprovizionat familia lor s\rac\ cu c\rbuni [i lemne pentru toat\ iarna. Pân\ în ultimele zile din via]a p\mânteasc\ ale adormitului Vl\dic\, dragostea era cheia inimii lui. El îi numea pe fiii duhovnice[ti „bucuriile mele, comorile mele, copila[ii mei dragi [i frumo[i.” De câte ori el îi impresiona pe oamenii apropia]i duhovnice[te cu manifest\rile nea[teptate ale clarviziunii harice. În acela[i timp el spunea> „Eu nu sunt clarv\z\tor, aceasta este întâmpl\tor”. Atât era de minunat\ smerenia lui. Pe mul]i dintre noi, cu o mân\ iubitoare, ne-a r\pit din gura larg deschis\ a gheenei. Pe mul]i i-a îndreptat pe calea mântuirii. Multora le-a deschis calea adev\ratei Ortodoxii [i i-a ap\rat de ispitele altor credin]e pierz\toare. Lucr\rile sale teologice, cuprinz\toare [i adânci în con]inut, m\rturisesc uimitoarea cunoa[tere a literaturii patristice a Sfin]ilor P\rin]i [i râvna înfl\c\rat\ pentru ap\rarea sfintei Ortodoxii. Teologia lui nu era ra]ionalist\, nu era fructul unei cunoa[teri uscate, era fructul dragostei lui înfl\c\rate pentru Hristos [i credin]\ Lui. El avea acel minunat dar al cunoa[terii1, despre care Mântuitorul a spus> Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). De aceea el trebuie pus în rând cu Sfin]ii P\rin]i [i înv\]\tori ai Bisericii. Arhiepiscopul Serafim a d\râmat teribila erezie contemporan\ a lui Bulgakov despre Sophia ca al patrulea ipostas al lui Dumnezeu. El a demascat p\rerile gre[ite ale multor teologi contemporani, atra[i de atât de pierz\torul modernism [i protestantism. El vorbea [i scria totul numai spre slava lui Dumnezeu [i înt\rirea Ortodoxiei. {i minunat este c\ Dumnezeu l-a chemat la Sine chiar în Duminica Ortodoxiei. Prin aceasta Dumnezeu de sus ne-a înt\rit cer1 Darul

haric al cunoa[terii adev\rurilor dumnezeie[ti - nota red. 40

titudinea noastr\ neîndoielnic\ precum c\ arhiepiscopul Serafim I-a binepl\cut mult prin lupta f\r\ compromisuri pentru ap\rarea sfintei Ortodoxii. Pe lâng\ toate aceste calit\]i înalte, Vl\dica Serafim se deosebea printr-un temperament lini[tit [i blând [i o smerenie calm\ [i adânc\. Dumnezeu celor mândri le st\ împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Iacov 4, 6), spune cuvântul lui Dumnezeu. Pentru marea lui smerenie, scumpul nostru Vl\dic\ Serafim s-a învrednicit a fi vas al minunatului [i de minuni f\c\torului har al lui Dumnezeu, cu ajutorul c\ruia, el însu[i a tr\it drept [i pe al]ii i-a ajutat s\ g\seasc\ calea spre mântuire. Dumnezeu a binevoit s\-i descopere, înainte de a se stinge, Vl\dic\i Serafim, ziua propriului sfâr[it. Cu cinci zile înainte de moartea sa, sim]indu-se peste m\sur\ de neputincios, abia auzindu-se a [optit celor din jur> „Înc\ cinci zile.” Iar în ziua urm\toare a spus> „Înc\ patru zile.” {i, iat\, când s-a împlinit termenul ar\tat, el [i-a dat lui Dumnezeu sufletul s\u curat. Un monah tân\r mi-a povestit c\, fiind înc\ b\iat [i citind Vie]ile sfin]ilor î[i spunea> „O, dac\ a[ putea s\ m\ întâlnesc înc\ în aceast\ via]\ cu un sfânt adev\rat!” {i, iat\, providen]a dumnezeiasc\ l-a apropiat de arhiepiscopul Serafim. În el acesta a g\sit sfântul mult dorit, tr\itor printre noi, în zilele noastre. Mai târziu, el m\ încredin]a c\ au fost multe cazuri când bunul nostru Vl\dic\ l-a salvat de la moarte în timp de boal\ grea [i în mod minunat îl ajuta în multe greut\]i ale vie]ii. Îndurera]ilor fra]i [i surori! Ne apas\ o triste]e grea. Noi nu plângem pentru Vl\dica Serafim, ci pentru noi, c\ci r\mânem orfani. Dar s\ ne fie nou\ mângâiere faptul c\, acolo, în cer împ\r\]e[te o bucurie mare, c\ci un nou înger p\mântesc se al\tur\ îngerilor cere[ti [i se m\re[te ceata vie]uitorilor cere[ti. 41

S\ ne mângâie dragele amintiri despre iubitul nostru Vl\dic\ Serafim. S\ ne mângâiem cu pre]ioasele lui înv\]\turi. S\ împlinim mântuitoarele lui sfaturi, pe care ni le d\dea în minunatele sale predici. S\ urm\m exemplului lui luminos. În acest caz, moartea, care ast\zi fizic îl duce de la noi, nu va fi în stare s\ ne despart\ duhovnice[te de el. În sfâr[it, s\ mul]umim Atotbunului Dumnezeu pentru aceea c\ El ne-a dat posibilitatea s\ avem printre noi o asemenea comoar\ [i s\ ne bucur\m de ea. S\ ne rug\m lui Dumnezeu ca El s\-l odihneasc\ în loca[urile Lui cere[ti pe alesul [i iubitul S\u Înalt Prea Sfin]itul Serafim. Ve[nic\ s\-i fie pomenirea! Amin.

42

CHIPUL DUHOVNICESC {I SFATURILE P|RINTE{TI ALE PURUREA POMENITULUI ARHIEPISCOP SERAFIM La 1/14 noiembrie, 1920, de la cheiul Sevastopolului, pornea încet în largul m\rii vaporul comenduirii ,,Hersones” - acesta fiind ultimul vapor care p\r\sea ora[ul chiar înainte de invazia bol[evicilor. Plecau din ]ar\ pentru totdeauna peste 600 de cade]i în frunte cu generalul Elceaninov [i generalul Stogov, comandantul garnizoanei ora[ului Sevastopol. Mul]imea de oameni r\mas\ pe chei, cu triste]e, f\ceau din mâini luându-[i r\mas bun de la ei. Pasagerii cu ochii tri[ti se uitau la malul p\mântului natal care se îndep\rta împreun\ cu speran]ele lor omene[ti. Acolo r\mânea Rusia ]intuit\ la Golgota ei. Pe malul drept al Sevastopolului, printre nori de praf, cavaleria ro[ie intra n\valnic în ora[… Pe punte, între pasageri, st\tea un arhiereu tân\r, de talie mijlocie cu o fa]\ chinuit\ [i palid\. - Vl\dic\, binecuvânta]i Rusia! i s-a adresat deodat\ unul dintre cei din jur. Ascunzându-[i emo]ia, arhiereul a ridicat mâinile [i câteva minute solemn [i încet a binecuvântat p\mântul care se îndep\rta [i oamenii de pe mal care le f\ceau din mâini. Acesta era episcopul Serafim (Sobolev) care, la 39 de ani, cu o lun\ înainte fusese hirotonit arhiereu în ziua s\rb\torii „Acoper\mântului Maicii Domnului” (la 1/14 octombrie) în catedrala ora[ului Simferopol. Cu aceast\ zi mohorât\ [i umed\ de toamn\ a început pentru el via]a trist\ de emigrant. Nu revoltele [i omorurile, nici foamea [i epidemiile dezl\n]uite în ]ara cuprins\ de nebunia revolu]ionar\ l-au 43

silit s\ aleag\ calea pribegiei. El în]elegea foarte bine c\ Biserica Rus\ este într-o prigonire îngrozitoare, c\ mii de episcopi, preo]i [i monahi mureau în închisori, iar mul]i dintre ei deja au primit moarte muceniceasc\. El însu[i a auzit gemetele monahilor M\n\stirii Sfântul Mitrofan din Voronej îngropa]i de vii în p\mânt. De peste tot soseau ve[ti îngrozitoare despre mucenicia fra]ilor de credin]\. Inima lui plin\ de dragostea fierbinte pentru Hristos era gata s\ p\timeasc\ pentru Domnul. Dar alesul smerit [i blând al lui Dumnezeu nu îndr\znea singur s\-[i aleag\ calea muceniciei, deoarece întotdeauna [i în orice c\uta nu propria voie, ci voia lui Dumnezeu. Chiar înc\ la începutul revoltei sângeroase din ]ar\, p\rintele Serafim, atunci arhimandrit, l-a vizitat pe ieroschimonahul Aaron, un stare] drept [i înaintev\z\tor, care se nevoia în M\n\stirea Zadonsk din regiunea Voronej. P\rintele Serafim l-a întrebat dac\ trebuie s\ r\mân\ în Rusia, unde îl a[tepta moartea muceniceasc\ sau s\ plece împlinind cuvintele Evangheliei> Când v\ urm\resc pe voi în cetatea aceasta, fugi]i în cealalt\ (Matei 10, 23). Stare]ul Aaron a r\spuns> „S\ dea Domnul s\ nimeri]i pe meleaguri bune.” „Cum s\ v\ în]eleg cuvintele?” - a întrebat p\rintele Serafim. „Via]a îns\[i î]i va ar\ta,” - a r\spuns stare]ul plin de har. La 29 octombrie 1920 (dup\ calendarul bisericesc stil vechi) Armata Ro[ie era doar la 30 km de Simferopol [i atunci în fa]a episcopului Serafim iar\[i a ap\rut problema care privea soarta sa. El s-a îndreptat spre metocul Berkovsk al M\n\stirii de c\lug\ri din Crimeea, unde în acea vreme se afla icoana f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Kursko-Korenaia. Tân\rul arhiereu i-a adresat o rug\ciune înfl\c\rat\ Împ\r\tesei Cerului, descoperindu-i c\ este preg\tit s\ p\timeasc\ pentru Hristos [i cerându-i s\-i arate calea menit\ de Dumnezeu. Din biseric\ a plecat 44

direct la arhiepiscopul eparhial Dimitrie Tavriceskii [i a început s\-l roage, ca pe un arhiereu eparhial al lui Dumnezeu, s\-i dea binecuvântare s\ r\mân\ în Rusia. - Nu, - a r\spuns Vl\dica Dimitrie, - nu pot s\ fac aceasta! Dac\ dup\ aceea vi se întâmpl\ ceva r\u, o s\ m\ chinuie g=ndul c\ v-am dat binecuvântarea mea. Dup\ o discu]ie scurt\, au hot\rât s\ arunce sor]. Pe o foi]\ au scris> „s\ plece”, iar pe alta> „s\ nu plece”. Emo]ionat, arhiepiscopul a coborât în paraclisul pesonal al arhiereului, care se afla la parterul casei arhiere[ti. Dup\ ce s-a rugat fierbinte în fa]a icoanei Maicii Domnului, a scos o foi]\. Pe sor]ul tras era scris> „s\ plece”. A[a s-a hot\rât soarta viitorului arhiepiscop Serafim, [i el a primit sor]ul, ca voia lui Dumnezeu pentru dânsul. El trebuia s\ slujeasc\ sfânta Biseric\ cu darurile lui harice [i cu în]elepciune duhovniceasc\, ducând crucea slujirii episcopale, care, dup\ cuvintele lui, în acei ani a fost ca o mucenicie f\r\ sânge. *** Arhiepiscopul Serafim (în lume Nicolai Borisovici Sobolev) s-a n\scut în Riazan la 1/14 decembrie 1881. Din fraged\ copil\rie pe chipul lui se citea triste]ea alesului lui Dumnezeu. Lini[tit, tandru, atent cu cei de aproape, el era neobi[nuit de serios pentru un b\iat de vârsta lui. A studiat la seminarul drag din Riazan, iar apoi la Academia Teologic\ din Sankt Petersburg, pe care a absolvit-o în 1908. În ultimul an al studiilor academice a intrat în monahism cu numele de Serafim în cinstea nevoitorului de la Sarov preacuviosul Serafim, foarte mult cinstit de el [i de curând canonizat (1903). La scurt timp dup\ tundere a fost hirotonit ierodiacon, iar dup\ aceea ieromonah. Dup\ absolvirea academiei, tân\rul ieromonah a fost numit profesor la {coala Pastoral\ din Jitomir, iar apoi inspector al {colii 45

Teologice din Kaluga. În 1912 a ajuns inspector al Seminarului Teologic din Kastroma, iar în 1913 era deja rectorul Seminarului Teologic din Voronej cel mai mare din Rusia. Personalitatea sa luminoas\ l\sa peste tot o urm\ plin\ de har. Pentru Rusia, ace[tia au fost ani grei de cump\n\. Studen]ii [i elevii [colilor [i seminariilor teologice adeseori c\deau victime ale propagandei revolu]ionare [i uneltirilor anarhice. Acest vulcan eruptiv al revolu]iei nu era un fenomen întâmpl\tor. De dou\ secole for]ele întunericului perseverent [i în tain\ lucrau pentru descompunerea societ\]ii ruse, s\dind peste tot anarhie, ateism, liber\ cugetare, lupt\ împotriva lui Dumnezeu [i alte înv\]\turi periculoase. Aceste for]e întunecate ale iadului, care au n\scut revolu]ia, [i-au folosit toat\ viclenia c\utând s\ distrug\ cel mai mare stat ortodox, care prin existen]a lui deranja tainei f\r\delegii care lucra deja în lume (II Tesaloniceni 2, 7). Intelectualitatea rus\ cu p\rere de r\u a fost destul de servil\ acestor influen]e p\gubitoare. Prizonier\ a nebuniei liberei cuget\ri [i delirului sentimental, ea a p\r\sit tr\d\tor credin]a p\rin]ilor s\i [i ea îns\[i a fost complice la ruinarea Rusiei Ortodoxe. Vl\dica Serafim, în]elept [i cu o vast\ cultur\ duhovniceasc\, nu avea nimic comun cu aceste fenomene înfrico[\toare. El în]elegea clar nebunia revolu]iei sângeroase care se apropia [i tot tragismul evenimentelor, care aveau s\ schimbe apocaliptic mersul istoriei întregii omeniri. El era hr\nit cu laptele duhovnicesc al sfin]eniei ortodoxe, cu în]elepciunea sfin]ilor p\rin]i, cu experien]a ascetismului ortodox. De la mama sa, care a suferit mult în via]\, [i-a însu[it din copil\rie, adânc, duhul rug\tor al sfintei Rusii. Din cauza bolii grele a so]ului, mama lui, Maria Nicolaevna, s-a îngrijit singur\ de între]inerea familiei numeroase. Micul Colea era permanent martorul rug\46

ciunilor fierbin]i ale mamei sale, când, stând în picioare în fa]a chipurilor sfinte ale icoanelor de acas\ [i udându-se de lacrimi, c\uta ajutor ceresc în necazurile [i suferin]ele ei. Tân\rul iubitor de Dumnezeu sorbea din plin exemple de adev\rat\ tr\ire ortodox\ din vie]ile sfin]ilor, pe care le recitea cu drag de multe ori înclinându-se în fa]a nevoin]elor sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeu. Dar mai erau în Rusia prerevolu]ionar\ [i multe exemple vii de via]\ dreapt\ [i binepl\cut\ lui Dumnezeu. Vl\dica Serafim cuno[tea personal mul]i lumin\tori plini de har ai Bisericii [i contemporani lui. În anii studen]iei el se întâlnea [i se bucura de dragostea marelui f\c\tor de minuni din Kron[tadt - protoiereul Ioan Serghiev. În timpul unei vizite la Kron[tadt, asemenea unui prooroc, Sfântul Ioan de Kron[tadt l-a binecuvântat pe viitorul arhiereu în locul scaunului celui de sus din altarul Catedralei Sfântul Andrei, acestuia umplându-i-se inima de lumina haric\ a Sfântului Duh. Fiind inspector al {colii Teologice din Kaluga (nu departe de pustia Optina), tân\rul ieromonah Serafim adesea îi vizita pe marii stare]i ai Optinei> Iosif, Varsanufie, Anatolie (Potapov). El î[i deschidea inima înaintea lor, se m\rturisea [i se folosea de marea experien]\ duhovniceasc\ a acestor stâlpi ai adev\ratului monahism ortodox. Vl\dica Serafim îi mai [tia pe câ]iva nebuni pentru Hristos cunoscu]i în acea vreme [i dup\ aceea de multe ori povestea cazuri remarcabile ale smereniei lor minunate, cu care ei acopereau în fa]a oamenilor nevoin]ele lor suprafire[ti. Via]a tainic\ în Hristos, pe care alesul lui Dumnezeu din copil\rie o înc\lzea în inima sa, îi umplea sufletul de focul darurilor duhovnice[ti. {i aceasta n-a r\mas neobservat de cei din jur. Înc\ în Academia Teologic\ din Sankt Petersburg, Mitropolitul Antonie (Hrapovi]kii), viitorul 47

Întâist\t\tor al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, urm\rea înflorirea duhovniceasc\ a tân\rului student teolog, care, de dou\ ori prin exemplul personal [i f\r\ compromisuri, a împiedicat „ie[irile” revolu]ionare ale colegilor contamina]i de spiritele liberal-revolu]ionare. În 1920, Mitropolitul Antonie l-a hirotonit episcop, iar mai târziu, deja în 1934 - în demnitatea arhiepiscopal\. Arhimandritul Gavriil (Voievodin), directoul {colii Pastorale din Jitomir, (mai târziu mucenic) v\zând înflorirea lui duhovniceasc\, alint\tor îl numea pe tân\rul ieromonah „micu]ul avv\” (avva - pov\]uitor purt\tor de duh). Valul greu al emigra]iei l-a aruncat pe episcopul Serafim mai întâi la Constantinopol, iar peste câteva luni în {coala Teologic\ de pe insula Halki. În mai 1921 a fost numit de Conducerea bisericeasc\ de peste hotare paroh al Bisericii Sfântul Nicolae pe lâng\ Ambasada rus\ la Sofia [i al M\n\stirii ruse Sfântul Alexandru Nevski din Iambol, iar peste trei luni a devenit administratorul tuturor enoriilor ruse din Bulgaria. *** La 6/19 mai 1921, în ziua pomenirii preacuviosului Iov - Multr\bd\torul, episcopul Serafim a sosit în Bulgaria. Acestea au fost acele ,,meleaguri bune” pe care le-a prezis clarv\z\torul stare] Aaron [i care s-au descoperit a fi sor]ul dat lui de Dumnezeu [i arena unde el trebuia s\ poarte crucea nevoin]elor [i necazurilor arhipastorale. {tiin]a [tiin]elor - via]a dus\ în evlavie [i sfin]enie, pe care adânc [i-a însu[it-o înc\ în ]ar\ - a dat aici în Bulgaria roade pline de har. Vl\dica Serafim, din fire cu un caracter blând, se descoperea având o smerenie adânc\ [i dragoste sincer\ 48

pentru cei de aproape. Din toate cuvintele [i ac]iunile lui adia o simplitate haric\ [i pacea lui Hristos. Inimii lui curate, care a atins nep\timirea, îi era str\in\ orice tulburare - izvor inevitabil al mândriei [i iubirii de sine. De pe buzele lui nu ie[ea niciodat\ nici cea mai mic\ aluzie de judecat\ asupra cuiva sau de rea voin]\. Rug\ciunea lui era miraculoas\, iar cuvintele prooroce[ti [i cu efect duhovnicesc. Dragostea lui pentru vr\jma[i [i jertfelnicia pastoral\, cele mai înalte manifest\ri ale omului care tr\ie[te în Hristos, erau pentru el fire[ti precum respira]ia. Sfaturile duhovnice[ti ale Vl\dic\i Serafim erau pline de în]elepciunea sfin]ilor p\rin]i, în numele c\rora el tr\ia, folosinduse permanent de experien]a ascetic\, adânc\ [i nepre]uit\, a nevoitorilor ortodoc[i. Dreptul arhiereu nu încuviin]a în nici un fel manifest\rile nes\n\toase ale vie]ii duhovnice[ti, înlocuirea ei cu tot felul de tr\iri spirituale false, vedenii, descoperiri [i minuni periculoase pentru suflet. El spunea întotdeauna c\ reînnoirea haric\ a sufletului, munca duhovniceasc\ pentru zidirea omului nou în Hristos este cea mai mare minune a lui Dumnezeu. Ca un pov\]uitor de Dumnezeu în]elep]it, el îi înv\]a pe fiii lui duhovnice[ti s\[i îndrepte aten]ia asupra vie]ii interioare, asupra luptei nev\zute cu gândurile sem\nate de vr\jma[ul mântuirii noastre. ,,S\ nu ne învoim cu dracii”, - era unul din cele mai dese sfaturi. Vl\dica Serafim îi înv\]a smerenia, blânde]ea, simplitatea, ascultarea, dragostea sincer\ pentru cei de aproape, neîncetata aducere aminte de Dumnezeu [i rug\ciunea din inim\. „În fratele nostru noi trebuie s\-l vedem pe înger, iar p\catul lui s\-l privim ca pe-o boal\”, - repeta el adesea. „Aprig\ este iarna, dar dulce este raiul”, - spunea la fel celor întrista]i. ,,Sfâr[itul este aproape, via]a trece repede, noi suntem musafiri pe p\mânt, p\s\ri migratoare”. Arhiepiscopul Serafim a tr\it 29 de ani în Bulgaria [i a îndr\git aceste „meleaguri bune” ca pe a doua sa patrie. 49

În Bulgaria [i-a scris operele teologice, aici [i-a înv\]at [i educat fiii duhovnice[ti, care apoi s-au str\duit, neluând în seam\ pu]inele lor puteri duhovnice[ti, s\ p\streze [i s\ transmit\ [i altora scânteile duhovniciei sale, inspirat\ din sfin]ii p\rin]i. În amurgul vie]ii sale iubitoare de Dumnezeu, arhiepiscopul Serafim a reu[it s\-[i îndeplineasc\ dorin]a cea mai mare a sufletului iubitor de monahism> s\ înfiin]eze M\n\stirea de maici ,,Acoper\mântul Maicii Domnului” din Kneajevo, l\sând sfaturile lui p\rinte[ti surorilor m\n\stirii ca o mo[tenire nepre]uit\. În vremea noastr\ apostaziat\, arhiepiscopul Serafim a fost un exemplu rar de ierarh plin de har cu con[tiin]a p\storeasc\ curat\ [i luminoas\ ca un cristal. Via]a duhovniceasc\ în Hristos, virtu]ile [i buna cinstire le socotea nedesp\r]ite de m\rturisirea ferm\ a ve[nicelor adev\ruri ale credin]ei, [i de aceea înv\]a c\ datoria noastr\ este s\ le p\str\m neschimbate în via]a aceasta. „Nu este de ajuns numai m\rturisirea curat\ a credin]ei ortodoxe, dar trebuie s\ [i tr\ie[ti conform acestei credin]e”, - spunea el adesea. {i toate acestea el le împlinea în via]a sa cu o t\rie nezdruncinat\, ocolind chiar cea mai subtil\ pornire p\tima[\. Prin exemplul propriu [i prin pove]e, Vl\dica Serafim înv\]a de asemenea, c\ adev\rata ascultare este dragostea pentru Dumnezeu, care se manifest\ prin împlinirea poruncilor lui Hristos [i prin tot ceea ce a primit [i a înt\rit sfânta Biseric\ pentru totdeauna. Arhiepiscopul Serafim întotdeauna [i-a ridicat vocea p\storeasc\ împotriva ecumenismului [i împotriva oric\ror schimb\ri ale dumnezeie[tilor dogme ale credin]ei, fiind pân\ ast\zi straja sfintei Ortodoxii. {i Dumnezeu l-a prosl\vit pe robul Lui credincios chemând la El sufletul lui sfânt în Duminica Ortodoxiei la 13/26 februarie 1950. Dup\ fericitul sfâr[it al Vl\dic\i Serafim, credincio[ii lui fii 50

duhovnice[ti, printre care [i adormi]ii acum arhimandritul Panteleimon (Stari]kii - † 1980), arhimandritul Serafim (Alexiev, † 1993) [i al]ii, prin via]a lor au îndeplinit porunca lui p\rinteasc\> s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ecumenismului. Aceast\ porunc\, cu responsabilitate, apas\ ast\zi asupra Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria. Arhiepiscopul Serafim a fost o adev\rat\ binecuvântare a lui Dumnezeu pentru p\mântul bulgar. Prezen]a lui în Bulgaria a fost o îns\mân]are duhovniceasc\, care d\ pân\ ast\zi roadele sale în Hristos. Povestind via]a arhiepiscopului Serafim, nevrând î]i aminte[ti cuvintele f\c\torului de minuni din Sarov, stare]ul Serafim> ,,Bucuria mea dobânde[te pacea l\untric\ [i mii de suflete se vor mântui în jurul t\u.” Dobândind în via]\ pacea haric\ a lui Hristos, Arhiepiscopul Serafim mijloce[te pentru noi, în fa]a lui Dumnezeu, prin rug\ciunile sale, [i îndrum\ [i acum c\tre mântuire mii de suflete omene[ti. Not\> Cuvintele despre Arhiepiscopul Serafim (Sobolev), din prezentul capitol au fost rostite de cei mai apropia]i [i credincio[i fii duhovnice[ti. Mai jos sunt prezentate scurte date biografice ale acestora. Arhimandritul Panteleimon (Stari]kii) (1893-1980) S-a n\scut în Rusia, în ora[ul Poltava. Colonel al Armatei Albe. Din 1926 ucenic de chilie [i mul]i ani secretarul personal al Arhiepiscopului Serafim. Dup\ moartea p\rintelui s\u duhovnicesc pân\ la sfâr[itul vie]ii el a fost duhovnicul m\n\stirii de maici înfiin]at\ de Vl\dica Serafim. A murit la 87 ani la 5/18 ianuarie în ajunul praznicului Ar\t\rii Domnului. Este semnificativ c\ 40 de zile dup\ moartea lui au coincis cu praznicul pomenirii a 30 ani de la fericitul sfâr[it al dreptului s\u p\rinte duhovnicesc.

51

Arhimandritul Serafim (Alexiev) (1912-1993) S-a n\scut în satul Gorno Brodi din Macedonia. Dup\ ce a absolvit Seminarul Teologic din Sofia a fost admis la Facultatea de Teologie. În 1934 a fost trimis cu burs\ în Elve]ia unde a ob]inut titlul [tiin]ific de doctor în teologie. La întoarcerea în Bulgaria l-a cunoscut pe Arhiepiscopul Serafim care i-a devenit p\rinte duhovnicesc. Aceast\ întâlnire a pecetluit soarta tân\rului teolog. El [i-a însu[it nu numai pove]ele duhovnice[ti ale pururea pomenitului Vl\diArhimandri]ii Panteleimon [i c\, ci [i dragostea lui pentru ortodoxia Sfin]ilor P\rin]i c\reia i-a r\mas Serafim în anul 1967 credincios pân\ la sfâr[itul vie]ii sale. D\ruit de Dumnezeu cu minte ascu]it\, inim\ fierbinte [i h\rnicie admirabil\, p\rintele Serafim, în ciuda condi]iilor grele din timpul regimului ateu, se dedic\ activit\]ii de înv\]are [i se manifest\ ca un minunat poet [i scriitor bisericesc. Din 1960 pân\ în 1969 pred\ teologia dogmatic\ la Academia Teologic\ din Sofia [i public\ articole referitoare la problemele dogmatice importante. În 1968, urmând poruncilor p\rintelui duhovnicesc neuitat, nu prime[te reforma calendaristic\ [i nici nu aprob\ participarea activ\ a Bisericii Ortodoxe Bulgare în mi[carea ecumenic\. Glasul con[tiin]ei lui ortodoxe curate îl oblig\ s\ p\r\seasc\ Academia Teologic\. Mai târziu se stabile[te în M\n\stirea ,,Acoper\mântul Maicii Domnului,” unde a g\sit aceea[i dreapt\ m\rturisire a credin]ei pe care o avea [i el. Aici a r\mas pân\ la sfâr[itul vie]ii [i [i-a continuat activitatea de înv\]\tor [i teolog, aducând ca rod o serie de opere cu un con]inut moral-duhovnicesc, precum [i ultima carte-porunc\> „Ortodoxia [i ecume-nismul,” scris\ cu binecuvântarea pururea pomenitului avv\ [i care reprezint\ o critic\ acut\ a ereziei ereziilor - ecumenismul.

52

ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN LUCR|RILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

53

54

ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN LUCR|RILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM* În via]a mea am întâlnit arhierei de dou\ tipuri opuse. Unii, chiar dac\ nu atât de preg\ti]i, erau smeri]i [i inimo[i, al]ii îns\ erau înv\]a]i, dar mândri [i reci. Arhiepiscopul Serafim era un exemplu de rar\ [i fericit\ asociere între erudi]ie [i smerenie, simplitate [i adânci cuno[tin]e teologice. Simplitatea [i dragostea lui c\tre to]i erau tr\s\turile lui cele mai caracteristice. Nu avea nici un fel de trufie f\]arnic\, pentru c\ era foarte credincios [i se afla într-un dialog neîntrerupt de rug\ciune cu Dumnezeu. Dar poate oare fi îngâmfat [i mândru omul care în con[tiin]a sa st\ permanent în fa]a înfrico[atului scaun dumnezeiesc? Arhiepiscopul Serafim avea o înalt\ distinc]ie [tiin]ific\. Pentru lucr\rile sale teologice i-a fost conferit titlul de magistru în teologie. Iar un astfel de grad nu se poate primi u[or [i f\r\ merite. El poate fi ob]inut numai cu o adânc\ erudi]ie teologic\. Vl\dica Serafim o avea> el era un foarte bun dogmatist [i cunosc\tor al scrierilor Sfin]ilor P\rin]i. Aparent la o asemenea erudi]ie pot ajunge mul]i. Totu[i, cred c\ nu mul]i înv\]a]i în domeniul teologiei ar putea s\ se compare cu scumpul nostru Vl\dic\. El se deosebea, având un dar distinct al vederii dohovnice[ti - o cunoa[tere interioar\ a adev\rului dumnezeiesc. Iar acest dar al vederii Cuvântul arhimandritului Serafim (Alexiev) la 100 de ani de la na[terea Arhiepiscopului Serafim, decembrie, 1981.

*

55

propriu-zise l-a primit numai datorit\ sfin]eniei personale. Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8), zice Domnul. Vl\dica de multe ori amintea aceste cuvinte fiilor duhovnice[ti. Arhiepiscopul Serafim ne-a l\sat mo[tenire aceast\ convingere a Sfin]ilor P\rin]i> „Teologia ortodox\ este direct propor]ional\ cu neprih\nirea”. Astfel, pentru a cunoa[te Adev\rul credin]ei ortodoxe este necesar s\ ai o via]\ neprih\nit\ [i sfânt\. Dac\ sufletul t\u s-a murd\rit de p\cate, el nu va fi în stare s\ reflecte corect adev\rurile str\lucitoare [i curate ale descoperirii dumnezeie[ti. Ereziile se nasc în sufletele necurate [i îndeosebi în cele pline de mândrie, ajungând des la în[el\ri duhovnice[ti. Arhiepiscopul Serafim, acest arhiereu smerit [i cu o via]\ sfânt\, considera c\ ap\rarea adev\rului credin]ei ortodoxe în acest secol XX, depravat [i plin de în[el\ri eretice, este pentru el o chemare [i o datorie. F\r\ compromisuri el se ridica împotriva oric\rei idei incorecte [i eretice, chiar în lucr\rile unor teologi care pretindeau a fi ortodoc[i. Vl\dica Serafim nu se temea s\ contrazic\ cele mai mari, în opinia public\, somit\]i teologice, dac\ era vorba despre ap\rarea adev\rului dumnezeiesc [i mântuitor. Amintindu-[i cuvintele Apostolului Pavel> Dac\ a[ pl\cea înc\ oamenilor, n-a[ fi rob al lui Hristos (Galateni 1, 10) [i near\tând nici un fel de antipatie personal\ pentru cei care p\c\tuiau împotriva Ortodoxiei, el niciodat\ nu jertfea Adev\rul de dragul unei „iubiri” pentru aproapele incorect în]eleas\. De multe ori ne amintea c\ întotdeauna trebuie s\ ]inem adev\rul în iubire (vezi Efeseni 4, 15). Arhiepiscopul Serafim lupta mai ales împotriva modernismului în teologie, adic\ împotriva nout\]ilor care nasc erezii [i-i îndep\rteaz\ pe cre[tinii ortodoc[i de mântuire. El avea o evlavie deosebit\ pentru în]elepciunea veche a Sfin]ilor P\rin]i [i m\rturisea Adev\rul ca ceva 56

absolut [i des\vâr[it, neavând nevoie de nici o dezvoltare. Dezvolt\rii trebuie supus omul p\c\tos [i nedes\vâr[it, care tinde spre cunoa[terea adev\rului dumnezeiesc, dar nu însu[i adev\rul. De aceea, datoria [tiin]ei teologice nu este descoperirea de noi adev\ruri, ci sistematizarea adev\rurilor descoperite nou\ de Dumnezeu [i însu[irea lor. Iat\ cum vorbea despre aceasta Vl\dica Serafim> „ Nu trebuie s\ gândim c\ dogmatica se aseam\n\ cu orice alt\ [tiin]\. În ultima, se pot descoperi noi adev\ruri, iar în dogmatic\ nu. Aici toate adev\rurile sunt deja descoperite de Dumnezeu Mântuitorul nostru. Toate câte am auzit de la Tat\l Meu, spunea Domnul ucenicilor S\i, vi le-am f\cut cunoscute (Ioan 15> 15). Trebuie s\ observ\m, c\ acestea Domnul le-a spus ucenicilor S\i pân\ la harul Duhului Sfânt, când ei înc\ nu în]elegeau deplin înv\]\tura lui Hristos (Matei 20, 21-22< Marcu 8, 17< Luca 22, 24-27< Ioan 16, 17-18), pentru care Mântuitorul le-a spus la Cina cea de Tain\> Înc\ multe am a v\ spune, dar acum nu pute]i s\ le purta]i. Iar când va veni acela, Duhul Adev\rului, v\ va c\l\uzi la tot adev\rul. Acela v\ va înv\]a toate [i v\ va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 16, 12-13< 14, 26). Când îns\ peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh, atunci toate adev\rurile descoperite lor de Hristos au devenit mo[tenirea lor [i li s-au f\cut clare [i în]elese. Harul Sfântului Duh i-a îmbog\]it cu vedere Dumnezeiasc\ în a[a m\sur\ încât Apostolul Pavel a spus în numele tuturor celorlal]i Apostoli c\ Domnul le-a d\ruit dar s\ prisoseasc\ în toat\ în]elepciunea [i priceperea (Efeseni 1, 8). C\ci cine a cunoscut gândul Domnului, a spus apostolul, ca s\l înve]e pe el? Noi îns\ avem gândul lui Hristos (I Corinteni 2, 16). Astfel, Domnul le-a descoperit Apostolilor toate adev\rurile cu care trebuia s\-i înve]e, [i prin ei nou\ 57

tuturor. Harul Sfântului Duh le-a readus toate aceste adev\ruri în memoria lor [i le-a l\murit toat\ Revela]ia Dumnezeiasc\, adus\ de Dumnezeu-Omul pe p\mânt, cu o corectitudine absolut\ conducând gândul lor în cele mai mari adâncimi ale gândului Dumnezeiesc al lui Hristos. De aceea chiar în cazul Apostolilor nu trebuie s\ spunem c\ ei au introdus noi înv\]\turi dogmatice în compara]ie cu acea înv\]\tur\ a lui Hristos pe care au scris-o sau ne-au transmis-o oral. Mi[ca]i de acela[i Duh Sfânt, Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii î[i orientau toat\ teologia lor nu spre a descoperi noi adev\ruri dogmatice, ci spre a p\stra neatinse de orice denaturare eretic\ adev\rurile credin]ei noastre ortodoxe, primite de la Apostoli, spre a le sistematiza pentru a lupta cu succes împotriva ereziilor [i spre a le îmbr\ca într-o form\ accesibil\ tuturor, astfel încât credincio[ii s\ poat\, nu numai s\-[i m\rturiseasc\ ra]ional credin]a, dar s\ fie, în acela[i timp, gata s\ r\spund\ oricui ar cere socoteal\ despre n\dejdea noastr\. (I Petru 3, 12) Astfel, a vorbi despre descoperirea de noi adev\ruri dogmatice [i, cu atât mai mult, în a face teologie oamenilor simpli, nu este nevoie. Mai mult decât se afl\ în Evanghelie, nu se poate descoperi. Toate înv\]\turile noastre dogmatice rezult\ de acolo… Dac\ vom urma orientarea teologiei sus-amintite a Sfin]ilor P\rin]i, vom îndeplini astfel scopul teologului. Dac\ îns\ nu vom urma aceast\ orientare teologic\ a Sfin]ilor P\rin]i în p\rerile noastre teologice, atunci acestea nu vor fi dogmatice, ci numai p\rerile noastre personale, care cel mai adesea au slujit ca fundament pentru eresuri pierz\toare… De aceea trebuie s\ punem îngr\diri gândirii noastre teologice, astfel încât a[a numita „gândire teologic\ liber\”, atât de agreat\ de modernism, s\ nu ne duc\ în încurc\58

turi eretice care deschid drum sigur spre muncile ve[nice ale iadului”1. La sfâr[itul sec. al XIX-lea [i începutul sec. al XXlea, în gândirea teologic\ rus\ au ap\rut o mul]ime de noi idei moderne, propagate în folosul omului contemporan. Ele provocau arhiepiscopului Serafim o nelini[te mare [i întemeiat\, c\ci anun]au dezvoltarea furtunoas\ a primejdioasei lep\d\ri de la Adev\rul ortodox, cel mai important semn al apropierii împ\r\]iei lui Antihrist. (vezi II Tesaloniceni 2, 3) Noi, smeri]ii ucenici ai arhiepiscopului Serafim, am înv\]at de la el s\ deosebim adev\rul de minciun\ care cu viclenie încearc\ s\-l modifice [i s\-l înlocuiasc\. În predicile [i lucr\rile sale teologice, Vl\dica ne descoperea înv\]\tura adev\rat\ a Sfin]ilor P\rin]i în multe probleme ale credin]ei ortodoxe. Aniversând o sut\ de ani de la na[terea neuitatului nostru p\rinte [i pov\]uitor duhovnicesc, am dori s\ v\ prezent\m cât mai deplin posibil chipul acestui ap\r\tor râvnitor al credin]ei ortodoxe, denun]\torul f\r\ compromisuri al ereziilor contemporane [i propov\duitorul mântuitoarelor adev\ruri dumnezeie[ti. Acest chip al Arhiepiscopului Serafim ni se descoper\ cu des\vâr[ire în lucr\rile sale, care trateaz\ înv\]\tura despre Harul Sf=ntului Duh ca o Putere Dumnezeiasc\ m=ntuitoare - înv\]\tur\ dintotdeauna propov\duit\ de sfânta Biseric\ Ortodox\ ca absolut necesar\ pentru mântuirea noastr\. *** Vl\dica Serafim adesea abordeaz\ acest subiect atât în predicile sale, cât [i în culegerea de lucr\ri polemicoArhiepiscopul Serafim (Sobolev). Novoie ucenie o Sofii Premudrosti Bojiei (Noua înv\]\tur\ despre Sophia În]elepciunea lui Dumnezeu). Sofia, 1935, pag. 20-23.

1

59

dogmatice, intitulat\> „Denaturarea adev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\.”2 Aici, respingând în]elesul socialumanitar incorect despre Împ\r\]ia lui Dumnezeu a prof. prot. Sfetlov, arhiepiscopul Serafim arat\ am\nun]it adev\rata înv\]\tur\ în ce prive[te aceast\ problem\. S\ ne oprim mai întâi aten]ia asupra predicilor arhiepiscopului Serafim. Tratând înv\]\tura despre har, Vl\dica Serafim pleac\ de la faptul c\, din pricina c\derii în p\cat, omul a pierdut acest minunat dar dumnezeiesc [i împreun\ cu acesta [i fericirea Raiului. Din acel moment p\catul, blestemul [i moartea au devenit soarta lui. Cea mai mare parte a omenirii a c\zut în p\gânism [i idolatrie. Numai poporul vechi-testamentar, ales de Dumnezeu, a p\strat adev\rata credin]\ în Dumnezeu. Acestui popor Dumnezeu i-a trimis de multe ori prooroci [i drep]i, care-l înv\]au adev\rata închinare la Dumnezeu. Cu toate acestea, pân\ la venirea lui Iisus Hristos pe p\mânt, nu numai p\gânii, dar [i iudeii, dup\ moartea lor se pogorau în iad3, pentru c\ to]i erau jertfele p\catului, blestemului [i mor]ii. Din aceste urm\ri catastrofale ale c\derii în p\cat ne-a izb\vit R\scump\r\torul nostru Iisus Hristos. Aceast\ înv\]\tur\ a Bisericii, propov\duit\ de Apostoli [i de Sfin]ii P\rin]i, era m\rturisit\ [i ap\rat\ cu râvn\ de Arhiepiscopul Serafim. Dup\ cuvântul lui „noi trebuie s-o primim nu numai cu mintea, dar [i cu toat\ inima, astfel încât s\ ne fie neîndoielnic\, nezdruncinat\ [i mântuitoare. {i aceast\ cuno[tin]\ va fi întru noi dac\ vom supune gândul nostru gândului lui Hristos, gândului 2 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iscajenie pravoslavnoi istinî v ruscoi bogoslovscoi mâsli (Denaturarea adev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\). Sofia, 1943. 3 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). Sofia, 1944, pag. 96.

60

Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i [i n-o s\ ne tulbur\m cu p\reri teologice omene[ti [i incorecte, care dintotdeauna au c\utat [i caut\ s\ clatine unul sau altul din adev\rurile credin]ei noastre ortodoxe.”4 Vorbind despre diferitele forme în care se manifest\ harul, Arhiepiscopul Serafim spune> @Dup\ înv\]\tura prea Cuviosului Ioan Casian, trebuie s\ deosebim dou\ forme de har> harul supranatural, prin care Dumnezeu lucreaz\ în toat\ lumea fie nemijlocit, fie mijlocit prin îngeri, oameni sau chiar prin natura înconjur\toare< [i harul, ca putere dumnezeiasc\ interioar\… El lucra în via]a primilor oameni în Rai [i era izvorul adev\ratei cunoa[teri, sfin]eniei [i fericirii. Dup\ c\derea protop\rin]ilor no[tri, El i-a p\r\sit [i a fost necesar ca Mântuitorul s\ se întrupeze, s\ p\timeasc\, s\ moar\ [i s\ învieze ca acest dar s\ fie din nou d\ruit oamenilor. Aceast\ milostivire dumnezeiasc\ sa rev\rsat peste noi, când, dup\ f\g\duin]a lui Hristos, Sfântul Duh cu darurile Sale diferite s-a pogorât peste Apostoli, ca adev\r (I Ioan 5, 6< Ioan 5, 26< 16, 13), ca putere (Fapte 1, 8) [i ca mângâiere (Ioan 14, 16 - 25< 15, 26< 16, 17), sau bucurie dumnezeiasc\. De atunci Harul Sfântului Duh a început s\ se dea credincio[ilor în Biseric\ prin tainele Botezului [i Mirungerii pentru rena[terea min]ii, voin]ei [i inimii. Ca o putere dumnezeiasc\ ren\sc\toare, el a început s\ împ\r\]easc\ în interiorul fiin]ei noastre, chiar în inima omului. Pân\ la apari]ia acestui dar, - cum înva]\ marele între Sfin]ii P\rin]i, fericitul Diadoh, - în inim\ împ\r\]ea p\catul, iar Harul lucra în afar\. Dup\ ar\tarea Harului, p\catul lucreaz\ asupra omului din afar\, iar Harul - în inim\. În aceasta [i const\, printre altele, diferen]a dintre Vechiul [i Noul Testament. 4

Ibidem, pag.12. 61

Desigur, niciodat\ nu vom putea s\ determin\m ce este Harul dumnezeiesc în esen]a sa. Sf. Macarie cel Mare înva]\ c\ la fel cum Dumnezeu este necunoscut în esen]a Sa, la fel nu poate fi cunoscut în esen]a sa Harul Sfântului Duh, c\ci El este de nedesp\r]it de Dumnezeu, este puterea Sa dumnezeiasc\. Iat\ de ce Domnul Însu[i, propunând înv\]\tura despre Har ca lucrare a Sfântului Duh, ar\ta lucr\ri sigure. Sf. Simeon Noul Teolog spune c\ despre El era vorba când Mântuitorul a zis> Foc am venit s\ arunc pe p\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49) La acela[i Har al Sfântului Duh se referea Domnul când în ultima mare zi a s\rb\torii a strigat> Dac\ înseteaz\ cineva, s\ vin\ la Mine [i s\ bea. Cel ce crede în Mine… râuri de ap\ vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o, remarc\ evanghelistul, despre Duhul pe care aveau s\-L primeasc\ acei ce cred în El. (Ioan 7, 37-39) Totu[i, noi putem s\ cunoa[tem Harul Sfântului Duh, în mod duhovnicesc, când o s\ sim]im în inima noastr\ lucrarea Lui mântuitoare, în]elegând de la El adev\rata cunoa[tere despre Dumnezeu [i lume, sim]ind în noi puterea Lui pentru a lupta cu p\catul [i o nespus\ bucurie. Noi vom afla ce este Harul numai atunci când el va împ\r\]i în noi peste patimile noastre [i-L vom sim]i ca Împ\r\]ia lui Dumnezeu, ca dreptate, [i pace, [i bucurie în Duhul Sfânt... (Romani 14, 17) O astfel de experien]\ a cunoa[terii Harului ne-au l\sat în operele lor Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii> Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, fericitul Diadoh, preacuviosul Simeon Noul Teolog [i marele teolog al Bisericii Ruse episcopul Teofan Z\vorâtul. Ei sim]eau în sine Harul Sfântului Duh ca un dar al vederii dumnezeie[ti [i al în]elepciunii, în a[a m\sur\, încât puteau s\i lumineze [i pe al]ii cu lumina Adev\rului dumnezeiesc. Ei sim]eau în sine Harul ca o putere dumnezeiasc\, c\ci prin 62

el s\vâr[eau minuni [i preziceau viitorul. Acest dar era tr\it de ei ca o nesecat\ bucurie dumnezeiasc\ interioar\, pe care o sim]eau neîntrerupt [i cu care mângâiau inimile întristate ale credincio[ilor. Este clar de aici ce bine mare este pentru noi Harul Sfântului Duh. C\ El este cea mai pre]ioas\ comoar\ ne m\rturise[te înv\]\tura lui Hristos, a Apostolilor [i a Sfin]ilor P\rin]i. Dup\ înv\]\tura lui Hristos, Darul Sfântului Duh este pentru noi un bine atât de mare, încât trimiterea Lui a fost scopul patimilor [i mor]ii Domnului,- cum reiese din ultima discu]ie cu ucenicii. (Ioan 16, 7) A[a au privit darul [i Sfin]ii Apostoli, c\ci înv\]\tura mântuirii prin dar, în puterea mor]ii pe cruce a lui Hristos, a fost tema central\ în bun\vestirea lor, lucru despre care deosebit de aprins m\rturisesc epistolele Sfântului Apostol Pavel. Nu puteau altfel s\ gândeasc\ despre harul dumnezeiesc nici Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii. A[a, Sfântul Simeon Noul Teolog spune> „Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri a Lui Hristos, pentru ca s\ primeasc\ credincio[ii în inimile lor Duhul Sfânt…[i pentru ca El s\ fie ca un suflet al sufletului nostru… [i ca prin lucrarea acestui Duh noi s\ ne topim [i s\ ne form\m din nou dup\ gând, con[tiin]\ [i dup\ toate sim]urile.” Iar marele nevoitor al Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Serafim de Sarov, înv\]a c\ dobândirea Harului Sfântului Duh (adic\ descoperirea Lui în noi) este scopul întregii noastre vie]i cre[tine Š...š „De aceea, - spune mai departe Arhiepiscopul Serafim, noi trebuie s\ ne bucur\m [i s\-I mul]umim lui Dumnezeu c\ suntem fii ai Bisericii Ortodoxe a Lui Hristos, prin care Domnul ne d\ acest mare dar, incomparabil cu toate comorile lumii.”5 5

Ibidem, pag. 17-20. 63

Totu[i, din cauza tendin]elor rele ale voin]ei noastre libere pentru mul]i dintre noi, cre[tini ortodoc[i fiind, Harul r\mâne nedescoperit. Cu toate c\ îl primim prin Sfintele Taine, el mocne[te în noi ca o scânteie sub cenu[a a tot felul de patimi. De ce? Arhiepiscopul Serafim r\spunde la aceast\ întrebare> „Fiindc\ în noi nu exist\ hot\rârea de a-l înc\lzi prin împlinirea continu\ a poruncilor dumnezeie[ti. De aceea Harul Sfântului Duh nu poate s\ ne înve]e adev\rurile de credin]\ [i via]\ cre[tin\, chiar dac\ am citi ziua [i noaptea Evanghelia… O astfel de înv\]are nemijlocit\ a adev\rurilor Revela]iei Dumnezeie[ti, în lipsa cur\]eniei inimii, duce la tot felul de r\t\ciri, eresuri [i secte. Cât timp în noi împ\r\]esc p\catul [i patimile, cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi ca lumina orbitoare a soarelui, care nu poate fi privit\ direct, c\ci astfel ne-am v\t\ma vederea. Ce s\ facem atunci, iubi]ilor, ca Harul Sfântului Duh s\ ne înve]e cele mântuitoare? Noi, oamenii p\c\to[i [i neputincio[i, putem s\ ne înv\]\m [i s\ ne lumin\m cu lumina Harului ren\sc\tor al botezului prin înv\]\tura plin\ de har a Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii. Ace[tia, prin via]a lor sfânt\, au descoperit în ei Harul botezului în toat\ plin\tatea. El s-a f\cut pentru ei izvorul adev\ratei cunoa[teri, pe care au transmis-o prin lucr\rile lor Š...š Numai prin cunoa[terea haric\ a Sfin]ilor P\rin]i, putem s\ ne lumin\m mântuitor cu descoperirea dumnezeiasc\ [i s\ în]elegem corect cu mintea [i cu inima înv\]\tura ei. Harul Sfântului Duh a lucrat în Sfin]ii P\rin]i ca [i în Apostoli. El în toat\ profunzimea le-a descoperit lor toat\ Revela]ia Dumnezeiasc\ a Vechiului [i Noului Testament [i le-a l\murit pentru noi toate adev\rurile, atât în domeniul dogmaticii, cât [i în domeniul moralei, pentru toate veacurile.”6 6

Ibidem, pag. 53. 64

Spunând acestea, Arhiepiscopul Serafim ne înva]\ s\-i iubim pe Sfin]ii P\rin]i ca pe cei mai dragi pov\]uitori în lucrarea mântuirii noastre, s\ citim [i s\ studiem lucr\rile lor, c\ci ei ne arat\ cum trebuie s\ tr\im o via]\ cre[tineasc\ adev\rat\> „Datorit\ unei asemenea atitudini fa]\ de înv\]\tura Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii, noi vom dobândi cea mai scump\ virtute - smerenia, c\ci apelând la autoritatea Sfin]ilor P\rin]i, vom respinge gândirea noastr\ mândr\ [i ambi]ioas\. {i datorit\ numai smereniei, chiar dac\ nu avem alte virtu]i, Domnul nu ne va lipsi de Harul Sfântului Duh, dup\ cuvântul S\u> Dumnezeu celor mândri le st\ împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Pilde 3, 34< Iacov 4, 6< I Petru 5, 5) Š…š Atunci, pentru smerenia noastr\, Harul, dat nou\ prin sfântul Botez, va lucra luminându-ne [i înv\]ându-ne, iar sub permanenta conducere a Bisericii [i înv\]\turii Sfin]ilor P\rin]i, se va înmul]i în noi credin]a adev\rat\ [i adev\rata via]\ cre[tineasc\.”7 Prin credin]\ adev\rat\ Arhiepiscopul Serafim în]elege credin]\ adev\rat\ în sens dogmatic, cum este doar credin]a ortodox\, iar prin via]\ cre[tineasc\ adev\rat\ - morala evanghelic\ pl\cut\ lui Dumnezeu, bazat\ pe credin]a ortodox\. Analizând Harul în sens dogmatic, el îl nume[te „izvor al cunoa[terii”. Asemenea izvor al cunoa[terii a fost El pentru în[i[i Apostoli. Cu toate c\ Însu[i Domnul îi lumina cu adev\rata credin]\, ei mult timp n-au putut s-o p\trund\ în totalitate. „Din Evanghelie se vede c\ ucenicii lui Hristos nu puteau s\ în]eleag\ înv\]\tura despre Sf=nta Tain\ a Euharistiei. Ei erau înclina]i pân\ în ultimele zile ale vie]ii lui Hristos s\-l vad\ ca pe un Mesia în sensul unui împ\rat 7

Ibidem, pag. 54. 65

p\mântesc. Despre aceasta adevere[te rug\mintea Apostolilor Iacov [i Ioan, s\ le permit\ ca unul s\ stea de-a dreapta, iar altul de-a stânga Lui Hristos în împ\r\]ia lui p\mânteasc\ (Matei 20, 20-22). Chiar la Cina cea de Tain\, ucenicii discutau cine ar fi mai mare între ei (Luca 22, 24). Iar când Domnul a început s\ le vorbeasc\ despre apropierea mor]ii sale pe cruce [i c\ El se va ar\ta lor dup\ înviere, ei au spus> nu [tim ce zice (Ioan 16, 17-18) Š…š Când îns\, în a cincizecea zi dup\ Invierea lui Hristos, peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh, el i-a ren\scut într-o clip\, i-a iluminat [i le-a descoperit toate tainele lucr\rii dumnezeie[ti… Pogorându-se peste Apostoli, Harul Sfântului Duh n-a l\sat în ei nici o umbr\ din neîn]elegerea pe care o aveau mai înainte privitor la înv\]\tura lui Hristos, c\ci prin lucrarea acestui Har gândul lor a primit toate adev\rurile cu toat\ plin\tatea [i corectitudinea, predate lor de Hristos, fapt pentru care Apostolul Pavel în numele tuturor celorlal]i Apostoli a zis> Propov\duim în]elepciunea de tain\ a lui Dumnezeu, ascuns\, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastr\. Pe care nici unul din st\pânitorii acestui veac n-a cunoscut-o… Iar nou\ ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul S\u, fiindc\ Duhul toate cerceteaz\, chiar [i adâncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 7-8,10).”8 Astfel, Harul este izvorul cuno[tin]ei, mai precis al cunoa[terii ortodoxe a dogmelor credin]ei. În sens moral, Arhiepiscopul Serafim arat\ c\ Harul este temelia înnoirii duhovnice[ti a credincio[ilor. În una din predicile sale la Buna Vestire (1932), el exprim\ o idee important\, c\ mântuirea, care se s\vâr[e[te cu ajutorul Harului, „const\ în atingerea cur\]iei primare din Rai [i 8

Ibidem, pag. 51-52. 66

în îndumnezeirea9 noastr\”10, care const\ în totala p\trundere a naturii noastre omene[ti de Har, comuniunea cu Dumnezeu prin mijlocirea Harului, omul devenind Dumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81, 6< Ioan 10, 34). Acest Har Vl\dica Serafim îl nume[te „putere interioar\ ren\sc\toare pentru unirea noastr\ cu Dumnezeu, adic\ pentru mântuirea noastr\”. „Noi trebuie s\ ]inem minte întotdeauna cuvintele Apostolului Pavel din Epistola c\tre evrei> Veghind cu luare aminte ca nimeni s\ nu r\mân\ lipsit de Harul lui Dumnezeu…s\ fim mul]umitori (Evrei 12, 15< 28). Tâlcuind cuvintele apostole[ti, Arhiepiscopul Serafim spune> „Este clar c\ trebuie s\ fim în permanen]\ preocupa]i de p\strarea Harului< în acest Har fiind toat\ fericirea [i mântuirea. F\r\ El sufletul nostru este mort, c\ci @Prin Sfântul Duh tot sufletul viaz\.#11Dar, de aici este de asemenea clar [i faptul c\ pierderea acestui Har reprezint\ pentru noi cea mai mare nefericire. Iat\ de ce trebuie s\ [tim prin ce p\cate, în mod deosebit, putem noi c\dea din Harul Sfântului Duh [i putem pieri. Din Sfânta Scriptur\ cunoa[tem c\ astfel de p\cate sunt mândria (vezi I Petru 5, 5) ,… desfrânarea (Facerea 6, 3) [i … nemilostivirea. (Luca 12, 45-46)”12 În alt cuvânt al s\u, de praznicul Sfintei Treimi, Vl\dica Serafim vorbe[te despre Har ca despre o cauz\ a schimb\rii minunate a sufletului nostru. O astfel de schimbare a avut loc mai întâi în sufletele Sfin]ilor Apostoli în ziua Cincizecimii, prin pogorârea Sfântului Duh asupra Prin îndumnezeire (gr. - θεωσις) Sfin]ii P\rin]i în]eleg totala p\trundere [i împlinire a naturii umane de Har, comuniunea cu natura Dumnezeiasc\ prin mijlocirea acestui Har, omul devenind Dumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81, 6< Ioan 10, 34). 10 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89. 11 Antifonul Învierii, glasul al 4-lea 12 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89-90. 9

67

lor. „Prin Harul Lui ei s-au f\cut din p\c\to[i sfin]i< din frico[i fa]\ de iudei au devenit demascatori curajo[i ai acestora în fa]a tuturor popoarelor< din necunosc\tori ai Scripturii, s-au transformat în teologi neîntrecu]i, îmbog\]indu-se cu toat\ în\l]imea [i adâncimea revela]iei [i în]elepciunii dumnezeie[ti< din tri[ti ei s-au f\cut veseli, sim]ind în inimile lor nesfâr[ita bucurie a Împ\r\]iei cere[ti a lui Hristos. În sfâr[it, prin acela[i Har al Sfântului Duh ei au primit o astfel de credin]\, încât, prin marile [i minunatele ei semne, au doborât lumea p\gân\ [i iudaic\ [i s-au f\cut temelie pentru o nou\ via]\ cre[tineasc\ pe p\mânt. Aceast\ schimbare minunat\ din omul vechi în cel nou, aceast\ mare minune a învierii sufletului nostru, dup\ Apostoli a început s\ se manifeste la fel de uimitor [i în via]a adev\ra]ilor urm\tori ai lui Hristos. Despre aceasta m\rturisesc vie]ile sfin]ilor pl\cu]i ai lui Dumnezeu, diferitele daruri ale Sfântului Duh, prin care ei se asem\nau atât de mult cu Apostolii. Aceast\ minunat\ schimbare haric\ era uimitoare mai ales în via]a celor care se întorceau la Dumnezeu din patimi mari [i grele, iar dup\ aceea atingeau cele mai înalte daruri harice. Despre aceasta m\rturisesc elocvent vie]ile sfin]ilor Maria Egipteanca, Moise Arapul [i Varvar Tâlharul.”13 Asemenea schimb\ri se pot întâmpla [i cu noi. „Aceast\ schimbare a sufletului nostru, ca lucrare [i manifestare a Sfântului Duh, este Împ\r\]ia lui Dumnezeu, despre care Domnul a spus> Împ\r\]ia lui Dumnezeu este înl\untrul vostru (Luca 17, 21)… {i diavolul [tie foarte bine toat\ valoarea acestei schimb\ri a sufletului omenesc prin Harul Sfântului Duh< [i [tie, mai ales, la fel de bine, c\ ea se s\vâr[e[te prin Bise13

Ibidem, pag. 143-144. 68

ric\. De aceea de aproape dou\ mii de ani diavolul caut\ neobosit s\ distrug\ Biserica Ortodox\ pe p\mânt. El se str\duie s\ ating\ acest scop, stârnind împotriva Bisericii tot felul de furtuni ale necredin]ei din partea ateilor [i ereticilor. Ca niciodat\, aceast\ necredin]\ a început s\ amenin]e corabia Bisericii acum. În prezent, putem asem\na situa]ia Bisericii Ortodoxe cu starea în care se aflau Apostolii în timpul furtunii înfrico[\toare de pe mare, când Domnul obosit dormea în corabie (Matei 8, 23-27). Când valurile o acopereau [i nu mai aveau vreo n\dejde de salvare, ucenicii L-au de[teptat pe Iisus Hristos [i I-au spus> Doamne, mântuie[te-ne, c\ pierim (Matei 8, 25). Domnul într-o clip\ a lini[tit marea, [i Biserica primar\, în persoana Apostolilor, afla]i în acea corabie, a fost salvat\ de la pieire.#14 În alt\ predic\, Vl\dica Serafim vorbe[te despre Har ca despre adev\rata noastr\ fericire. Iat\ cuvintele lui> „Harul Duhului în manifest\rile sale diferite [i minunate na[te în noi fericirea împ\r\]iei lui Dumnezeu. De aceea El este adev\rata noastr\ fericire cre[tin\. Nu degeaba Dumnezeu Mântuitorul a numit Sfântul Duh „Mângâietor” (Ioan 14. 26< 15, 26< 16, 7). Acest nume ne spune c\ numai de la Duhul Sfânt putem avea adev\rata mângâiere în toate necazurile noastre [i prin Harul S\u putem avea acces la toate bucuriile Împ\r\]iei dumnezeie[ti înc\ aici pe p\mânt.”15 În toate predicile sale despre Har, Arhiepiscopul Serafim aminte[te c\ noi trebuie s\ n\zuim spre El ca spre cea mai scump\ comoar\, ca spre cel mai înalt scop al întregii noastre vie]i. „Dac\ nu avem acest scop, orice fapte bune am face, nu ne vom mântui. {i cum poate fi altfel? 14 15

Ibidem, pag. 144-145. Ibidem, pag. 115. 69

C\ci pentru a ne d\rui Harul Sfântului Duh, Domnul a p\timit [i a murit pe cruce> V\ este de folos, spune El, ca s\ M\ duc Eu. C\ci dac\ nu M\ voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dac\ M\ voi duce, Îl voi trimite la voi (Ioan 16, 7). C\ci acest Har al Sfântului Duh este, dup\ înv\]\tura preacuviosului Antonie cel Mare, acel „m\rg\ritar”, despre care a vorbit Domnul, sau acea comoar\, pentru ob]inerea c\reia noi trebuie s\ jertfim totul pentru a o dobândi. Acest Har al Sfântului Duh, dup\ înv\]\tura Sfântului Macarie cel Mare, este chiar Împ\r\]ia lui Dumnezeu, care se descoper\ în sufletul credinciosului prin manifest\rile sale minunate> dreptate, pace [i bucurie (Romani 14, 17). Spre acest Har, ca spre Împ\r\]ia lui Dumnezeu, ne [i porunce[te Domnul s\ n\zuim, când spune> C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6, 33< Luca 12, 31)”16. Dar ce înseamn\ s\ dobânde[ti Harul Sfântului Duh? Aceasta nu înseamn\ numai s\-]i faci semnul Sfintei Cruci. Nici într-un caz. Dup\ Sf. Simeon Noul Teolog> „primirea Sfântului Duh înseamn\ înc\lzirea, sau descoperirea harului în noi, prin împlinirea poruncilor, Har pe care-L primim prin Taine…# Spunând c\ scopul vie]ii noastre const\ în a binepl\cea lui Hristos Dumnezeu prin primirea Sfântului Duh, Sf. Simeon Noul Teolog ne cheam\ la o mare virtute, la calea grea plin\ de spini [i necazuri, care duce la descoperirea în noi a Harului Sfântului Duh. În ce const\ aceast\ cale, Sf. Antonie cel Mare ne înva]\ astfel> „Eu m-am rugat pentru voi, - spunea el odat\ ucenicilor s\i, - s\ v\ învrednici]i [i voi s\ primi]i acel Duh mare [i arz\tor, pe Care L-am primit eu. Dac\ vre]i s\-L primi]i astfel ca El s\ r\mân\ în voi, suferi]i mai întâi 16

Ibidem, pag. 47. 70

greut\]ile trupe[ti [i smerirea inimii, [i ridicându-v\ gândurile la cer, zi [i noapte, cere]i cu inim\ curat\ acest Duh arz\tor [i El vi se va da vou\ pentru totdeauna [i în veci… {i când El va fi primit, v\ va descoperi cele mai înalte taine, va alunga de la voi teama de oameni [i animale, [i ve]i avea o bucurie cereasc\ ziua [i noaptea, [i ve]i fi în acest trup ca cei care deja se afl\ în Împ\r\]ia cerurilor.” Dup\ cum se vede din înv\]\tura acestui mare sfânt p\rinte, nu este u[or s\ dobânde[ti Harul Sfântului Duh. Pentru aceasta avem nevoie de marea virtute a dobândirii rug\ciunii neîncetate [i a smereniei. Din proprie experien]\ to]i [tim cât de greu este s\ atingi o rug\ciune neîmpr\[tiat\ [i neîncetat\< [i la fel [tim cât de greu este s\ ne smerim [i s\ nu ne îngâmf\m când suntem l\uda]i, cât de greu este s\ nu ne mâhnim [i s\ t\cem când suntem oc\râ]i, cât este de greu s\ iubim pe cei care ne ur\sc, cât este de greu s\ binecuvânt\m pe cei ce ne blesteam\. Într-adev\r aici trebuie s\ murim pentru toate patimile noastre, pentru toat\ lumea care petrece în r\utate. Iat\ de ce fericitul Diadoh spune> „Dac\ cineva poate s\ moar\ înc\ în aceast\ via]\ prin greut\]ile nevoin]elor, atunci el întreg, în sfâr[it, se face cas\ a Sfântului Duh, c\ci unul ca acesta a înviat înainte de moarte.” Aceasta este calea care ne duce c\tre Harul Sfântului Duh. Ar\tând aceast\ cale, Sfin]ii P\rin]i nu vor s\ ne tulbure cu greutatea ei [i astfel s\ ne îndep\rteze de la ea. Dimpotriv\, ei ne cheam\ la ea, c\ci nu exist\ alt\ cale c\tre dobândirea Harului, sau atingerea Împ\r\]iei lui Dumnezeu. Nu degeaba Domnul a spus> Îngust\ este calea care duce la via]\ [i pu]ini sunt care o afl\ (Matei 7, 14). Sfin]ii P\rin]i ne cheam\ s\ urm\m aceast\ cale pentru dobândirea Harului [i de aceea dac\ noi nu ne vom da de bun\ voie la suferin]e pentru o via]\ sfânt\, atunci Domnul ne va pedepsi greu, cu nenorociri, pentru a ne în]e71

lep]i [i a ne pune pe calea unei vie]i mântuitoare. Dac\ nu ne vom în]elep]i nici din aceste pedepse, [i vom refuza aceast\ cale pentru dobândirea Harului, atunci ne vom face vinova]i de sângele lui Hristos, care a curs pe cruce numai pentru ca s\ ni se d\ruiasc\ acest Har (Ioan 16, 7). Pentru acest mare p\cat, Domnul se va lep\da de noi la Înfrico[\toarea sa Judecat\ [i noi nu vom intra în „C\mara de nunt\” a lui Hristos pentru fericirea ve[nic\. {i cum vom putea s\ intr\m în ea, când ne vom afla f\r\ „hain\ de nunt\”, care, dup\ înv\]\tura aceluia[i Sf. Simeon Noul Teolog, nu este altceva decât Harul Sfântului Duh… @S\ n\zuim c\tre dobândirea Harului Sfântului Duh, ca scop al vie]ii noastre, prin calea crucii, a omorârii în noi a patimilor [i împlinirii poruncilor lui Dumnezeu. Atunci partea noastr\ nu vor fi doar necazurile, dar [i marile bucurii, asemenea celor pe care le tr\iau Sfin]ii Apostoli [i to]i binepl\cu]ii lui Dumnezeu. Prin multe necazuri au trecut Sfin]ii Apostoli, dar iat\ ce spun ei prin cuvintele Apostolului Pavel> Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus… C\ci pururi noi cei vii suntem da]i spre moarte pentru Iisus, ca [i via]a lui Iisus s\ se arate în trupul nostru cel muritor… De aceea nu ne pierdem curajul [i, chiar dac\ omul nostru cel din afar\ se trece, cel din\untru, îns\, se înnoie[te din zi în zi (II Corinteni 4, 10< 11< 16). C\ precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi, a[a prisose[te prin Hristos [i mângâierea noastr\ (II Corinteni 1, 5). Mult au p\timit Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos [i Sf. Serafim de Sarov, dar, [i unul [i cel\lalt erau mângâia]i de Dumnezeu cu multe vedenii [i descoperiri, [i, în sfâr[it, i-a învrednicit Domnul de o a[a de nespus\ fericire c\ ei înc\ în via]a p\mânteasc\ au fost ridica]i pân\ în al treilea cer. Greu a p\timit [i dreptul Procopie de Ustiug, cel nebun pentru Hristos, dar el primea de la Dumnezeu

72

cele mai mari mângâieri, fapt pentru care [i spunea> „Aprig\ este iarna, dar dulce este raiul.” Dac\ vom n\zui c\tre dobândirea Harului Sfântului Duh, ca scop al vie]ii noastre, atunci Domnul nu ne va lipsi nici de bun\starea [i nici de fericirea p\mânteasc\. El va împlini atunci pentru noi cuvintele Sale dumnezeie[ti> C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6, 33)”17. Dar oricât de mari ar fi eforturile voin]ei noastre libere pentru a atinge Împ\r\]ia lui Dumnezeu, f\r\ Har ele nu sunt suficiente. Problema împreun\-lucr\rii neîntrerupte a Harului cu voin]a liber\ a omului, arhiepiscopul Serafim o analizeaz\ în acela[i volum „Denaturarea adev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\.” Iat\ ce citim acolo> „Apare întrebarea> Care este aportul voin]ei noastre libere în atingerea Împ\r\]iei lui Dumnezeu? Ca r\spuns vom aduce urm\toarele cuvinte ale Domnului> Împ\r\]ia lui Dumnezeu se ia prin str\duin]\ [i cei ce se silesc pun m=na pe ea (Matei 11, 12). Prin urmare, dup\ înv\]\tura Mântuitorului, noi trebuie s\ supunem la mari eforturi voin]a noastr\ liber\, la mari greut\]i [i virtu]i, ca s\ silim Împ\r\]ia lui Dumnezeu, adic\ s\ ne facem posesorii ei. Împ\r\]ia lui Dumnezeu este Harul dumnezeiesc, sau s\mân]a dumnezeiasc\. Ca s\ cre[tem aceast\ s\mân]\, s\ înc\lzim [i s\ descoperim acest Har pân\ la manifest\rile lui minunate, ni se cere o împlinire hot\rât\ [i neab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, fapt pentru care trebuie s\ intr\m într-o lupt\ grea cu patimile [i s\ mergem pe calea cea îngust\ [i spinoas\ Š…š A[a priveau lucrurile [i Sfin]ii Apostoli Š…š A[a înv\]au [i Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii. Dup\ cuvintele nevoitorilor Calist [i Ignatie, „în albia dumnezeiasc\, adic\ în 17

Ibidem, pag. 47-50. 73

sf=nta baie a Botezului primim un Har Dumnezeiesc cu totul des\vâr[it. Dar dac\ întâmpl\tor dup\ aceea, prin abuzul lucrurilor vremelnice, prin îndelungarea grijilor lume[ti, o s\-l acoperim cu cea]a patimilor, atunci putem [i dup\ aceea, prin poc\in]\ [i împlinirea prin lucrare a poruncilor dumnezeie[ti, iar\[i s\ sim]im [i s\ dobândim fireasca Lui str\lucire [i s\ vedem limpezimea manifest\rii Lui. Manifestarea Lui se descoper\ în m\sura râvnei fiec\ruia spre a fi credincios credin]ei”… În cuvântul s\u despre r\bdare [i chibzuin]\, preacuviosul Macarie cel Mare spune> „Avem nevoie de mult\ credin]\, r\bdare, aten]ie [i virtu]i< mai mult, trebuie s\ fl\mânzim [i s\ înset\m dup\ bine, cu mult\ în]elepciune [i chibzuin]\… C\ci mul]i oameni… vor s\ primeasc\ Împ\r\]ia f\r\ munc\ [i sudoare [i îi fericesc pe sfin]ii b\rba]i, doresc slava [i darurile lor, dar nu vor s\ aib\ parte cu ei în necazuri, greut\]i [i suferin]e…”18 Aducând [i alte idei ale Sfin]ilor P\rin]i în acela[i duh, Arhiepiscopul Serafim face urm\toarea amintire important\> „Folosind eforturi mari ale voin]ei pentru dobândirea Împ\r\]iei lui Dumnezeu, nu trebuie s\ ne încredem în propriile osteneli. Nici o clip\ nu trebuie s\ uit\m c\ procesul descoperirii în noi a Împ\r\]iei lui Dumnezeu, sau a Harului Botezului, nu este posibil [i este de neînchipuit f\r\ ajutorul lui Dumnezeu, adic\ f\r\ acela[i Har al Sfântului Duh. Trebuie s\ ]inem minte mereu cuvintele Domnului> F\r\ Mine nu pute]i face nimic (Ioan 15, 5). Acest gând dumnezeiesc este exprimat [i prin cuvintele Apostolului Pavel> C\ci în Har sunte]i mântui]i, prin credin]\, [i aceasta nu e de la voi> este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2, 8) 18 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iskajenie... (Denaturarea...), pag. 251253

74

Dup\ cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog, „la fel cum nu poate s\ stea casa f\r\ temelie, a[a sufletul, care crede în Hristos, nu poate ar\ta o via]\ pl\cut\ lui Dumnezeu, dac\ nu are pus în el ca temelie Harul Sfântului Duh… C\ci Sfântul Duh d\ via]\ sufletului, precum sufletul trupului.” „Precum trupul este mort f\r\ suflet [i nu poate face nimic, - spune preacuviosul Macarie cel Mare, - a[a f\r\ sufletul ceresc, f\r\ Duhul lui Dumnezeu, [i sufletul este mort pentru Împ\r\]ie [i f\r\ Duh nu poate face nimic din ce este dumnezeiesc.” {i nu numai pentru dobândirea Împ\r\]iei lui Dumnezeu, prin lupta cu patimile [i împlinirea poruncilor avem nevoie de Harul Sfântului Duh, ca putere dumnezeiasc\. Avem nevoie de el [i atunci când atingem aceast\ Împ\r\]ie [i ne facem posesorii manifest\rilor minunate [i des\vâr[ite ale Harului ren\sc\tor. Se poate chiar spune c\ atunci cu atât mai mult avem nevoie de ajutorul acestui Har. Este cunoscut c\ ho]ii [i tâlharii concentreaz\ deosebite eforturi ale voin]ei lor criminale acolo unde se afl\ cele mai scumpe comori. La fel [i dracii mai mult îi atac\ pe cei care posed\ cele mai mari comori duhovnice[ti> manifest\rile des\vâr[ite ale Harului Sfântului Duh, pentru care Mântuitorul nostru [i-a v\rsat pe cruce sângele nepre]uit. În acest caz, duhurile necurate se str\duiesc s\ omoare des\vâr[irea haric\ prin a aduce drep]ilor gânduri de slav\ de[art\. A[a ei i-au ispitit pe preacuviosul Antonie cel Mare, preacuviosul Macarie cel Mare, Sf. Simeon Stâlpnicul, Sf. Tihon de Zadonsk [i marele nevoitor al lui Dumnezeu preacuviosul Serafim de Sarov. În aceste ispite ale diavolului, cea mai deosebit\ grij\ a acestor mari nevoitori ai lui Dumnezeu era dobândirea smereniei. Ea era tr\s\tura lor cea mai distinctiv\. {i cu cât

75

via]a lor avea mai multe roade ale harului, ei se împodobeau cu atât mai mult\ smerenie… Aceste sentimente de evlavie [i fric\ - ca nu cumva s\ piard\ des\vâr[irea haric\ primit\, întotdeauna erau prezente la sfin]i, c\ci ei [tiau c\ prin mândrie au r\mas f\r\ des\vâr[irea haric\ ini]ial\ [i au c\zut primii oameni. Iat\ de ce Sf. Macarie, av=ndu-i în vedere pe cei ce au atins Harul în manifest\rile lui des\vâr[ite, a spus> „Dar [i cei care au gustat Harul dumnezeiesc [i au ajuns deja s\ se împ\rt\[easc\ din Duh, dac\ nu vor fi aten]i, se sting [i ajung mai r\u decât erau ei, tr\ind în lume.”19 În încheiere, vom aduce câteva gânduri ale Arhiepiscopului Serafim despre Harul ren\sc\tor ca cel mai important indiciu care deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i de p\gâni, iudei [i eterodoc[i. „Noi am v\zut c\ Harul ren\sc\tor al botezului în manifest\rile lui minunate este prezent doar în Biserica Ortodox\. De aceea acest Har, care este aceea[i Împ\r\]ie a lui Dumnezeu, este cel mai important [i cel mai esen]ial indiciu, prin care se deosebesc cre[tinii ortodoc[i…”20 „Noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a noastr\ ortodox\ de amestecul21 ei cu m\rturisirile de credin]\ eterodoxe [i, bun\oar\, catolic\ [i luteran\ - spune într-o alt\ lucrare a sa Vl\dica Serafim. În acest amestec, Harul nu va fi cu noi, iar f\r\ Har noi niciodat\ nu o s-o atingem, cum înva]\ Sfin]ii P\rin]i, adev\rata moralitate [i via]\ cre[tineasc\ [i nu vom intra în c\mara cereasc\”22. Ibidem, pag. 254 - 256. Ibidem, pag. 257. 21 Mi[carea ecumenic\ are ca scop chiar aceast\ amestecare pieritoare a credin]ei adev\rate ortodoxe cu ereziile. Din aceast\ cauz\ Arhiepiscopul Serafim se pronun]\ categoric împotriva particip\rii în aceast\ mi[care a reprezentan]ilor Bisericii Ortodoxe - nota red. 22 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Russkaia ideologhia (Ideologia rus\). Sofia, 1939, pag. 7. 19 20

76

Ca s\ p\str\m Harul Sfântului Duh, dreptul arhiereu ne cheam\ la o credin]\ deschis\ [i m\rturisitoare. El scrie> „Acest bun suprem - Harul Sfântului Duh, ca o putere interioar\ ren\sc\toare, poate fi doar în Biserica Ortodox\. De aceea noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a ortodox\, s-o facem temelie a întregii noastre vie]i, asemenea str\mo[ilor no[tri, s\ o m\rturisim deschis [i s\ ne ferim în fel [i chip de orice ru[ine mincinoas\ [i p\gubitoare. Prin aceast\ credin]\ m\rturisitoare, Domnul va împ\r\]i în inimile noastre cu Harul S\u, cu sfin]enia [i fericirea Lui…”23 Arhiepiscopul Serafim mai face înc\ o delimitare deosebit de important\ chiar între cre[tinii ortodoc[i. El aminte[te c\ numai singur\ m\rturisirea credin]ei ortodoxe nu este suficient\ în sine pentru mântuire, ci trebuie s\ [i tr\ie[ti conform acestei credin]e> „Harul Sfântului Duh, sau Împ\r\]ia lui Dumnezeu este chiar acel indiciu, cel mai important [i esen]ial care-i deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i, care-L descoper\ prin împlinirea poruncilor mântuitoare, de acei cre[tini ortodoc[i care nu-L descoper\ printr-o via]\ conform\ poruncilor. De aceea primii, ca posesori ai Împ\r\]iei lui Dumnezeu, înc\ în via]a p\mânteasc\, vor primi dup\ moarte [i dup\ Înfrico[ata Judecat\ a lui Hristos mântuirea [i vor p\[i în Împ\r\]ia ve[nic\ a slavei, iar ceilal]i, ca unii care nu au descoperit în ei Harul botezului prin împlinirea poruncilor, poc\in]\ [i smerirea inimii, nu vor intra în Împ\r\]ia slavei [i vor pieri pentru vecie.”24 *** cluzii> 23

Din toate cele spuse se pot trage urm\toarele con-

Ibidem, pag. 7. Serafim (Sobolev). Iscajenie…(Denaturarea...), pag. 257 - 258.

24 Arhiepiscop

77

1. Noi trebuie s\ p\zim ca lumina ochilor credin]a noastr\ sfânt\ [i ortodox\, aceast\ comoar\ minunat\ a adev\ratei vederi dumnezeie[ti [i izvor al Harului Dumnezeiesc, s\ n-o amestec\m [i s\ n-o schimb\m nici cu catolicismul, nici cu protestantismul, nici cu alt\ credin]\ mincinoas\. 2. Ca s\ ne mântuim este necesar s\ tr\im dup\ poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos [i printr-o via]\ pl\cut\ lui Dumnezeu s\ descoperim [i s\ înmul]im în noi Harul Sfântului Duh, d\ruit nou\ de Domnul. Este foarte important a împlini aceste dou\ laturi ale vie]ii cre[tine, mai ales în zilele noastre de abatere de la credin]a ortodox\ - abatere care preg\te[te cu pa[i repezi venirea lui antihrist. Dup\ profe]iile Sfin]ilor P\rin]i, du[manul mântuirii oamenilor, prin slugile lui viclene [i perfide, va urm\ri nu numai distrugerea fizic\ a fiilor credincio[i Bisericii Ortodoxe, dar mai ales nimicirea sufletelor lor, r\scump\rate prin sângele scump al Mântuitorului nostru. De aceea s\ ]inem minte pentru totdeauna c\ Harul Dumnezeiesc al Sfântului Duh este ap\rarea noastr\ cea mai puternic\, cu ajutorul c\ruia vom putea p\stra pân\ la cap\t credin]a noastr\ Domnului. {i jale mare ne va fi tuturor dac\ ne vom afla lipsi]i de acoperirea Lui, în acele timpuri groaznice care se vor abate peste tot p\mântul.

78

ÎNV|}|TURILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

79

80

CUVÂNTUL, }INUT DE ARHIMANDRITUL SERAFIM (SOBOLEV), RECTORUL SEMINARULUI DIN SIMFEROPOL, LA NUMIREA LUI CA EPISCOP DE LUBENSC* Cu voia lui Dumnezeu, cu bun\voin]a Înaltpreasfin]iei Voastre, iubite p\rinte duhovnicesc, [i cu decizia Înaltei puteri biserice[ti, eu sunt chemat la slujirea episcopal\. Cu emo]ie [i bucurie sunt preg\tit s\ primesc de la voi, în]elep]i]i de Dumnezeu p\rin]i [i arhip\stori, harul arhieresc [i nu vorbesc nimic împotriv\. De un singur lucru se întristeaz\ inima mea. Dac\ [i în timpurile obi[nuite, care nu sunt a[a îndep\rtate, slujirea episcopal\ era o slujire muceniceasc\, cu atât mai mult în timpul de fa]\, al prigoanelor aprige împotriva Bisericii Ortodoxe, ea este mai ales a[a. Nu f\r\ temei se poate crede c\ se apropie împlinirea acelei viziuni, care a fost limpede descoperit\ Sfântului Ioan Teologul în Apocalips\, [i anume, când Mielul a ridicat de pe cartea tainic\ a [asea pecete, când s-a f\cut cutremur mare… [i stelele cerului au c\zut pe p\mânt… [i to]i mun]ii [i toate insulele s-au mi[cat din locurile lor (Apocalipsa 6, 12-14). Poate, în acest chip apocaliptic, Domnul i-a descoperit ucenicului S\u iubit, c\ în timpurile din urm\, înainte de venirea lui Antihrist, via]a Bisericii Ortodoxe a lui Hristos va curge în condi]ii atât de grele, încât chiar arhip\storii, destina]i s\ fie lumin\ d\t\toare de Har pentru lume [i reazem puternic pentru to]i credincio[ii ortodoc[i, }inut la 30.IX./13.X.1920 în catedrala Sfântul Alexandru Nevski din ora[ul Simferopol.

*

81

nu vor putea r\bda greut\]ile pozi]iei lor înalte [i-l vor tr\da pe Hristos. Iar acest timp vine, dac\ nu cumva a [i venit deja. Este firesc s\ apar\ de aici în sufletul meu teama, voi putea eu s\ ridic pe umerii mei acest omofor arhieresc, ast\zi atât de greu? Este adev\rat, eu mâine voi primi, dac\ Dumnezeu va slobozi, harul arhieriei. Eu [tiu c\ prin Har noi ne vom mântui [i cu el putem s\ învingem toate obstacolele de netrecut în scopul atingerii inten]iilor noastre bune. Toate le pot întru Hristos, Cel care m\ înt\re[te (Filipeni 4, 13), a spus Apostolul Pavel. Dar mai [tiu [i c\ Harul lui Dumnezeu numai atunci lucreaz\ în noi, ne înnoie[te [i ne mântuie[te, când [i din partea noastr\ se descoper\ o râvn\ mântuitoare, f\r\ de care focul haric nu se va aprinde în noi cu lucrarea sa ren\sc\toare. C\ci darul Dumnezeiesc al Harului în acela[i fel îl aveau [i fecioarele în]elepte, cât [i cele nebune. Dar ultimele în loc de râvn\ aveau nep\sare [i focul candelelor lor s-a stins, iar odat\ cu aceasta ele s-au lipsit [i de mo[tenirea Împ\r\]iei lui Hristos. Iat\ de ce Apostolul Pavel în prima epistol\ c\tre Timotei îl preîntâmpin\ pe acesta asupra nep\s\rii, spunând> Nu fi nep\s\tor fa]\ de Harul care este în tine, care ]i s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preo]ilor (I Timotei 4, 14). Iar în a doua epistol\ c\tre acela[i, el spune> Î]i amintesc s\ aprinzi [i mai mult din nou Harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele (II Timotei 1, 6). Apostolul Pavel însu[i era unul din cei mai mari între Apostoli. Dar era astfel datorit\ râvnei sale deosebite pentru Hristos, despre care m\rturisesc lucr\rile [i p\timirile lui apostole[ti, dar mai bine zis - dragostea lui înfl\c\rat\ pentru Domnul, care îl îndemna la nevoin]e uimitoare în bun\vestirea lui Hristos. {i iat\ ce minunat ne sunt ar\tate aici acestea> Cine ne va desp\r]i pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau 82

strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbr\c\minte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris> «Pentru Tine suntem omorâ]i toat\ ziua, socoti]i am fost ca ni[te oi de junghiere». Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. C\ci sunt încredin]at c\ nici moartea, nici via]a, nici îngerii, nici st\pânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici în\l]imea, nici adâncul [i nici o alt\ f\ptur\ nu va putea s\ ne despart\ pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru (Romani 8, 35-39). Acest fel de râvn\ l-a f\cut pe Pavel unul din cei mai mari Apostoli în slujirea Bisericii lui Hristos. De aceast\ râvn\ m\ [i tem c\ nu va fi în mine deloc sau m\car în m\sura dorit\. Prin voi, de Dumnezeu în]elep]i]i p\rin]i [i arhip\stori, eu aud glasul Mântuitorului, care m\ cheam\ la slujirea arhiereasc\ [i-mi spune> Pa[te oile mele (Ioan 21, 17). Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul înviat Apostolului Petru dup\ lep\darea lui, când la întreita întrebare a lui Hristos> Simone, fiul lui Iona, M\ iube[ti, întreit [i-a m\rturisit dragostea sa pentru El, spunând> Doamne, Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc (Ioan 21, 15-17), dup\ care Petru iar a fost chemat în num\rul dumnezeie[tilor ucenici. {i iat\ la chemarea lui Hristos, adresat\ mie acum, a[ vrea ca împreun\ cu Apostolul Petru s\ spun> Doamne, Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc. Primind de la Domnul harul arhieriei a[ vrea atât de mult s\-l iubesc pe Mântuitorul nostru, binef\c\torul meu din ziua na[terii mele, adev\rata fericire [i bucurie a întregii mele vie]i, încât s\ m\ ofer cu totul spre slujirea Lui [i s\ fiu în acea unire cu El, despre care Domnul spunea ucenicilor Lui, pe Sine comparându-se cu „Vi]a”, iar pe ei cu „ml\di]ele” acestei Vi]e (Ioan 15, 1-6), [i niciodat\ [i nimic în lume s\ nu poat\ s\ m\ întoarc\ de la Hristos. 83

Mai am [i alt\ dorin]\. Eu recunosc c\ f\r\ dragostea pentru Hristos nu po]i fi p\stor< cu atât mai mult arhip\stor al Bisericii. Dar acela[i lucru trebuie spus [i despre dragostea pentru cei de aproape, care dup\ m\rturia Domnului Însu[i, este un indiciu distinctiv al slujirii pastorale adev\rate (Ioan 21, 15-17). {i a[a a[ vrea ca împreun\ cu dragostea pentru Hristos, inima mea s\ fie plin\ de dragostea pentru cei de aproape ai mei, [i s\ pot întotdeauna cu îndr\znire s\ m\ rog pentru ei, s\ le vindec r\nile suflete[ti, s\ le fiu mângâietor în necazuri, s\ le slujesc ca ultimul rob [i s\-i conduc cu cuvântul [i cu via]a mea c\tre unul Dumnezeu, Mântuitorul nostru în Împ\r\]ia Lui la nespus\ bucurie, har [i slav\. Iat\ dorin]ele mele la împlinirea c\rora n\zuie[te inima mea. Teama c\ ele nu vor fi înf\ptuite de mine în slujirea ce-mi st\ înainte, m\ înfrico[eaz\ acum. Voi avea oare destul\ râvn\ pentru a împlini dorin]ele inimii mele? Eu nu [tiu. Un singur lucru cunosc bine - neputin]ele [i p\catele mele, care întotdeauna îmi stau în fa]\. De aceea v\ rog, de Dumnezeu în]elep]i]i p\rin]i [i arhip\stori, ruga]i-v\ lui Dumnezeu pentru mine, mai ales mâine în timpul hirotoniei mele, pentru ca harul arhieriei s\ nu fie primit de mine în zadar, ci cu adev\rat spre mântuirea mea [i mântuirea turmei, prin voi încredin]at\ conducerii mele duhovnice[ti de la P\storul nostru de ob[te, Domnul Iisus Hristos. În El este izvorul tuturor bun\t\]ilor. De la El vin toate vrerile noastre bune [i în ajutorul Lui este arvuna împlinirii lor reu[ite. C\ci Dumnezeu este Cel ce lucreaz\ în voi, a spus Apostolul, [i ca s\ voi]i, [i ca s\ s\vâr[i]i, dup\ a Lui bun\voin]\ (Filipeni 2, 13). {i fie ca rug\ciunea voastr\ arhip\storeasc\ c\tre Dumnezeu pentru mine nevrednicul s\ se uneasc\ cu rug\ciunea mea, care, mai ales în acest moment al vie]ii mele, trebuie s\ fie astfel> Nu m\ lep\da de la fa]a Ta [i Duhul 84

T\u cel sfânt nu-l lua de le mine. D\-mi mie bucuria mântuirii Tale [i cu duh st\pânitor m\ înt\re[te. Înv\]a-voi pe cei f\r\delege c\ile Tale [i cei necredincio[i la Tine se vor întoarce (Psalmi 50, 12.14). Amin.

85

TREBUIE OARE CA BISERICA ORTODOX| RUS| S| PARTICIPE LA MI{CAREA ECUMENIC|?* În ultima vreme asupra Bisericii Ruse se încearc\ o presiune puternic\ din partea ecumeni[tilor pentru a o determina s\ participe la mi[carea ecumenic\. La 22 august a.c. ecumeni[tii convoac\ la Amsterdam, dup\ cum declar\ ei, o „Conferin]\ panbisericeasc\”. Potrivit informa]iei furnizate de „}erkovnâi vestnik”, editat de Sinodul din Bulgaria, la aceast\ „Conferin]\ panbisericeasc\” vor participa 136 a[a numite „biserici cre[tine” [i reprezentan]i ai bisericilor grece[ti r\s\ritene.1 La acest congres ecumenic, f\r\ îndoial\, vor fi prezen]i [i reprezentan]i ai organiza]iilor biserice[ti ruse[ti de peste hotare. Ecumeni[tii invit\ [i Biserica Rus\ s\ ia parte la lucr\rile Conferin]ei de la Amsterdam. Pân\ acum Biserica Ortodox\ din Rusia nu s-a al\turat mi[c\rii ecumenice. Ar fi de dorit ca ea, nici de acum înainte, s\ nu aib\ nimic comun cu aceast\ mi[care, [i iat\ care ar fi aceste considerente. Biserica Ortodox\ Rus\ este invitat\ s\ participe la o conferin]\ ecumenic\, precum una din multele organiza]ii biserice[ti, din toate cele, c\rora li se atribuie no]iunea de Biseric\. Dar noi, cre[tinii ortodoc[i, m\rturisim c\ * Referatul prezentat de Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) la Consf\tuirea panortodox\ de la Moscova din anul 1948. În calitate de episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, documenteaz\ profund imposibilitatea oric\rei particip\ri la mi[carea ecumenic\. Aceast\ pozi]ie teologic\ se refer\, nu numai la Biserica Rus\, dar [i la întreaga Biseric\ Ortodox\ Soborniceasc\. - nota red. 1 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#). Nr. 13 - 15, 1948, pag. 17

86

Biserica, fiind instituit\ de Însu[i Dumnezeu pentru mântuirea noastr\, poate fi numit\ a[a, în sensul strict al cuvântului, numai când este o comunitate a cre[tinilor credincio[i în Adev\r. S\ denume[ti, totu[i, Biseric\ fiecare din comunit\]ile eretice, înseamn\ s\ nu ai o în]elegere corect\ asupra Bisericii [i s\ încalci credin]a noastr\ despre dogma Bisericii, formulat\ în cel de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]ei. Pesemne ecumeni[tii, c\utând justific\ri prin num\rul mare al a[a numitelor „biserici cre[tine”, care intr\ în componen]a mi[c\rii ecumenice [i ai c\ror reprezentan]i vor lua parte la Conferin]a de la Amsterdam, acord\ acestei cantit\]i o importan]\ pozitiv\. Dar din faptul c\ o minciun\ se manifest\, nu într-un num\r mic, ci într-o varietate mare de tipuri, prin aceasta ea nu va deveni un adev\r, ci, dimpotriv\, minciuna va deforma [i va nega [i mai mult Adev\rul. De altfel, esen]a problemei nu se încheie la faptul c\ ecumeni[tii [i, din p\cate, chiar [i persoane din lumea ortodox\, nu au o reprezentare corect\ despre Biseric\. Ei consider\ c\ Bisericii îi apar]in to]i cei boteza]i întru Hristos [i îi pun în acela[i rând atât pe ortodoc[i, cât [i pe eretici, identificându-i pe unii [i pe al]ii cu Trupul lui Hristos. Spre exemplificare, men]ion\m articolul unuia din cei mai influen]i ecumeni[ti ru[i de la Paris, profesorul [i asistentul rectorului Institutului Teologic din Paris, V. V. Zenikovskii. În revista „Vestnik russkogo studenceskogo hristianskogo dvijenia” („Buletinul mi[c\rii cre[tine a studen]ilor ru[i”), apar]inând filialei ruse a YMCA2, (Nr. 5, pag. 17 - 18), el 2 YMCA (Young Men’s Christian Association) - organiza]ie supraconfesional\ de tineret, care a ap\rut în secolul al XIX - lea cu scopul introducerii ideologiei ecumenice supraconfesionale tineretului cre[tin. Pentru realizarea activit\]ii sale, organiza]ia se folose[te de sprijinul financiar [i politic al masoneriei, f\când o propagand\ sus]inut\ a principiilor aces-

87

scrie> „Trebuie s\ uit\m pentru totdeauna, s\ ne dezobi[nuim de gândul trufa[ c\ Duhul dumnezeiesc este numai la noi [i cu noi, (adic\ cu ortodoc[ii)…Fiind… în afara ortodoxiei, eu totu[i m-am sim]it în Biseric\. Am v\zut c\ grani]ele Bisericii sunt infinit mai largi [i mai înc\p\toare decât credem noi. {i, într-adev\r, cine poate ar\ta unde se sfâr[e[te împrejmuirea bisericeasc\ [i unde începe holda înverzit\ a lui Hristos. Cine îndr\zne[te s\ afirme c\ în afara acestei îngr\diri, Hristos nu are Biseric\, nu are slujitori [i ucenici… Oare chiar trebuie s\-i înl\tur\m numai pentru c\ ei Îl slujesc în alt mod decât noi?… Acum sunt convins c\ [i ei, protestan]ii, stau în Biseric\ [i lucreaz\, poate chiar f\r\ s\ fie con[tien]i [i f\r\ s\ denumeasc\ lucrurile cu numele lor, pentru Biseric\… Nu, Biserica lui Hristos este mai larg\ decât în]elegerea noastr\ strâmt\ despre ea< ea cuprinde într-însa pe to]i cei ce cred în Dumnezeu [i Îl iubesc pe El, indiferent cum s-ar manifesta dragostea [i iubirea lor.” Într-un alt articol al s\u din aceea[i revist\, sub titlul „Bazele comunic\rii ecumenice”, prof. V. V. Zenikovskii exprim\ unele gânduri [i mai stranii, cu totul nepermise pentru con[tiin]a ortodox\. În]elegând ca fiind baza [i scopul mi[c\rii ecumenice comuniunea diferitelor biserici [i unificarea lor „pe linia iubirii”, el cere din partea reprezentan]ilor bisericilor unificate o credin]\ absolut\, c\ „mântuirea este posibil\ numai prin Biserica c\reia ace[tia îi apar]in [i c\ în bisericile lor se afl\ (de[i nu pe deplin) adev\rul absolut” (ianuarie - februarie 1935). teia> 1) valoarea echivalent\ a tuturor confesiunilor< 2) negarea naturii Dumnezeie[ti a Mântuitorului [i declararea Lui ca om obi[nuit< 3) unificarea tuturor oamenilor într-o singur\ religie< 4) înf\ptuirea „Împ\r\]iei lui Dumnezeu” pe p\mânt, în sens denaturat profan, adic\ instaurarea împ\r\]iei antihristului - noa red. 88

Prin aceste cuvinte prof. Zenikovskii exprim\ ideea c\ mântuirea ar fi posibil\ în fiecare confesiune eterodox\. Iar, dimpotriv\, dac\ cineva din rândul cre[tinilor dintr-o confesiune eterodox\ î[i p\r\se[te credin]a proprie [i se al\tur\ ereticilor din oricare alt\ confesiune, chiar dac\ se al\tur\ Bisericii Ortodoxe, mântuirea pentru acest om deja nu este posibil\. Desigur, unificarea bisericilor se gânde[te aici prin ignorarea complet\ a diferen]elor dogmatice, [i numai pe linia iubirii, adic\ în felul unei comunit\]i prietene[ti. Idei asem\n\toare în esen]a lor manifest\, de asemenea, [i profesorul Facult\]ii de Teologie din Sofia, protopresbiterul {tefan }ankov, o mare autoritate în ochii ecumeni[tilor. În articolul s\u cu titlul „Problemele actuale [i sarcinile teologiei [i Bisericii Ortodoxe”, el scrie> „Problema unit\]ii Bisericii a devenit o problem\ deosebit de complicat\ [i aceasta nu poate fi privit\…prin mijloace scolastice [i de automul]umire, a[a cum a fost examinat\ pân\ acum…Raportul real al Bisericilor ortodoxe în timpurile noi, cu o serie întreag\ de biserici eterodoxe, (recunoa[terea botezului acestora, a ierarhiilor câtorva dintre ele [.a.m.d.), [i recunoa[terea de c\tre Biserica Ortodox\ a suferin]elor [i imperfec]iunilor care se manifest\ în rândul propriilor membri, arat\ c\ este injust\ ideea conform c\reia Trupului mistic al lui Hristos (Biserica) îi apar]in numai cre[tinii ortodoc[i [i c\ dincolo de desp\r]irea aparent\ nu exist\ o unitate mistic\ nev\zut\ în Biserica lui Hristos”3. În cazul dat este interesant\ recenzia profesorului Ilie }onevskii de la Facultatea de Teologie din Sofia pe care a f\cut-o c\r]ii aceluia[i p\rinte, prof. }ankov, carte „Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta pri Sofiiskom universitete” (@Anuarul Facult\]ii de teologie pe l=ng\ Universitatea din Sofia#), 19461947, pag.25. 3

89

ap\rut\ în limba german\ la Zürich în anul 1946> „Biserica Ortodox\ R\s\ritean\ din punct de vedere ecumenic”. În recenzia prof. }onevskii se spune> „Natura Bisericii [i tr\s\turile ei principale sunt cel mai strâns legate de unitatea ei, deoarece ea este Trupul lui Hristos [i Hristos este Capul ei. Biserica nu poate fi nici sfânt\, nici catolic\ (soborniceasc\), nici apostolic\, dac\ ea nu este unic\. Întregul sens [i semnifica]ia deplin\ a mi[c\rii ecumenice constau în unitatea Bisericii< aceasta constituie fundamentul ei, precum [i sarcina [i înf\ptuirea ei. Simplul fapt c\ Bisericile Ortodoxe particip\ în mod activ în mi[carea ecumenic\ spune despre aceea c\ deja, în mod treptat, se renun]\ la vechiul punct de vedere, conform c\ruia numai cre[tinii ortodoc[i sunt cu adev\rat cre[tini [i c\, numai ei apar]in Bisericii lui Hristos.”4. În felul acesta, ecumeni[tii ortodoc[i consider\ drept piatr\ unghiular\ unitatea bisericii sau biserica unic\. Dar în no]iunea de „unic\” ace[tia introduc propriul sens deformat, deoarece sub aceast\ biseric\ unic\ ei în]eleg nu numai pe to]i ortodoc[ii, dar [i pe to]i eterodoc[ii, adic\ [i pe eretici. Acest punct de vedere ecumenic este complet diferit de cel ortodox, care sub no]iunea de „biseric\ unic\” în]elege întotdeauna numai oamenii ortodoc[i cu adev\rat credincio[i. Biserica noastr\ nu a considerat niciodat\ c\ ereticii fac parte din structura ei, din structura a însu[i Trupului lui Hristos. [i de altfel cum este posibil ca respectivul punct de vedere ecumenic s\ fie considerat ortodox, când Sinoadele ecumenice au aruncat întotdeauna anateme asupra ereticilor, adic\ i-a îndep\rtat de Biseric\? Este evident c\ ecumeni[tii, în înv\]\tura lor despre 4 Revista „Duhovnaia kulitura” (@Cultura teologic\#), nr. 6 din anul 1947, pag. 31.

90

Biseric\, nu recunosc autoritatea Sinoadelor ecumenice. Dar acest lucru este echivalent cu negarea autorit\]ii întregii Biserici Ortodoxe [i recunoa[terea, în acest caz, ca unic criteriu al Adev\rului propriul intelect [i negarea credin]ei ortodoxe în Biseric\. Acela[i ra]ionalism [i aceea[i neîncredere în adev\rata Biseric\ a lui Hristos, ecumeni[tii le încorporeaz\ în interpretarea proprie a denumirii Bisericii ca fiind soborniceasc\. Împreun\ cu Sfin]ii P\rin]i noi numim Biserica soborniceasc\ sau catolic\, sau ecumenic\, deoarece „ea nu se m\rgine[te nici prin loc, nici prin timp, nici prin popula]ie, ci îi cuprinde în sine pe adev\ra]ii credincio[i din toate locurile, timpurile [i din toate popoarele”5. Ecumeni[tii îns\, sub aceast\ denumire a Bisericii, în]eleg nu numai pe cre[tinii ortodoc[i, cu credin]\ adev\rat\, dar [i pe to]i ereticii. Aceea[i r\t\cire o g\sesc [i în ce prive[te denumirea Bisericii ca apostolic\. Cât se poate de curios, ecumeni[tii includ în aceast\ Biseric\ apostolic\ [i a[a numitele „biserici cre[tine”, care nu au nicidecum o origine sau o mo[tenire apostolic\. Ei consider\ toate confesiunile eretice ca apar]inând Bisericii Apostolice, cu toate c\ Sf. Apostol Pavel, cel mai mare dintre Apostoli, îi separ\ pe eretici de Biserica Ortodox\ [i le arunc\ anateme, spunând> Dar chiar dac\ noi sau un înger din cer v-ar vesti alt\ Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - s\ fie anatema! (Galateni 1, 8). Dar cel mai mult, ecumeni[tii ortodoc[i gre[esc împotriva celui de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]ei în ce prive[te denumirea Bisericii ca sfânt\, atunci când îi includ pe eretici în structura acestei Biserici sfinte. Biserica 5 Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hristianskii katihizis (Catehismul cre[tin mare).M.1894, pag.48.

91

se nume[te sfânt\, deoarece ea este împ\r]itoarea Harului Sfântului Duh, care se împ\rt\[e[te credincio[ilor prin taina Mirungerii la s\vâr[irea Botezului. Acest Har ren\sc\tor, sfânt [i mântuitor este cel mai de pre] [i cel mai mare bun pe care îl avem, întrucât d\ruirea lui nou\ a fost scopul venirii în lume a lui Hristos, al chinurilor Sale pe cruce [i mor]ii. Foc am venit s\ arunc pe p\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49). Dând l\murire acestor cuvinte ale lui Hristos, Sfin]ii Antonie cel Mare [i Macarie Egipteanul, sub no]iunea de „foc”, în]eleg aici, Harul ren\sc\tor al Sfântului Duh, care se revars\ peste noi prin taina Mirungerii în s\vâr[irea asupra noastr\ a tainei Botezului, pentru aceea ea se [i nume[te a „botezului”6. Paralel cu aceste cuvinte dumnezeie[ti trebuie ar\tate, de asemenea, [i urm\toarele cuvinte ale lui Hristos> V\ este de folos s\ m\ duc eu. (se în]elege, spre cruce [i moarte) C\ci dac\ nu m\ voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dac\ m\ voi duce, îl voi trimite la voi. (Ioan 16, 7). Iat\ de ce Sf. Simeon Noul Teolog spune> „Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri7 a lui Hristos, pentru ca cei credincio[i s\ primeasc\ Duhul Sfânt… [i ca El s\ fie sufletul sufletului nostru… [i ca prin lucrarea Duhului S\u noi s\ ne sfin]im, s\ ne reînnoim [i s\ ne schimb\m, în minte, în con[tiin]\ [i în toate sim]urile”8. Acest Mare Sfânt P\rinte al Bisericii, în concordan]\ cu înv\]\tura lui Hristos [i a Apostolului Pavel despre Împ\r\]ia lui Dumnezeu, (Ioan 3, 5< Matei 13, 45-46< 13, 33< Luca 19, 12-17< Fapte 1, 3-8< Romani 14, 17), împre6 Dobrotoliubie (Filocalia). T. I, M., 1895, pag.29< Tvorenia Makaria Eghipetskogo (Operele lui Macarie Egipteanul). Sviato-Troi]kaia Serghieva Lavra.1904.Convorbirea a 25-a, pag.190. 7 Planul Dumnezeiesc pentru mântuirea omului- nota red. 8 Slova prep. Simeona Novago Bogoslova (Cuvintele preacuv. Simeon Noul Teolog). Ed. I.M., 1882. Cuv=ntul 38, pag. 29.

92

un\ cu Sfin]ii P\rin]i Antonie cel Mare9, Macarie Egipteanul10 [i Efrem Sirul11 ne înva]\ chiar c\ Împ\r\]ia lui Dumnezeu, pe care Domnul ne-a poruncit s\ o c\ut\m înainte de toate, (Matei 6, 33), este chiar Harul ren\sc\tor al Duhului Sfânt, ca izvor al vie]ii noastre sfinte12. Dar acest bun, cel mai pre]ios pentru noi, aceast\ binefacere ren\sc\toare a Sfântului Duh cu sfin]enia Lui nu este [i nu poate exista la protestan]i, deoarece ace[tia nu au taina Mirungerii. La Botez, a[a cum iese în eviden]\ din „M\rturisirea ortodox\”13, noi nu numai c\ ne cur\]im de p\cate, ci, chiar murim pentru via]a trupeasc\ [i rena[tem prin Sfântul Duh pentru via]\ nou\ [i sfânt\. Dar cea din urm\ este posibil\ pentru noi numai cu ajutorul acelui Har pe care îl primim prin taina Mirungerii. În aceast\ tain\ ni se pred\ nou\ Sfântul Duh cu toate darurile sale, care ne întorc [i ne înt\resc în via]a sfânt\ duhovniceasc\14. Aceast\ via]\ sfânt\ în Har nu este posibil\ [i pentru cre[tinii eterodoc[i, care, chiar dac\ au primit taina Mirungerii, datorit\ respingerii lor de c\tre Biserica Dobrotoliubie (Filocalia). vol. I, pag.50. Tvorenia Makaria Eghipetskogo (Operele lui Macarie cel Mare), pag.182-183. 11 Dobrotoliubie (Filocalia). vol. II, M., 1895, pag.358. 12 Tvorenia sv. Simeona Novago Bogoslova (Operele sf. Simeon Noul Teolog). Ed. II.M.,1982. Cuv=ntul al 44-lea, pag.335< Cuv=ntul al 81-lea, pag. 348. 13 Pravoslavnoe ispovedanie Kafoliceskoi i Apostoliskoi ]erkvi vostocinoi (M\rturisirea de credin]\ ortodox\ a Bisericii Catolice [i Apostolice de R\s\rit). Partea I. SPb.,1840. R\spuns la întrebarea 105, pag.80. 14 Mitropolitul Makarii. Dogmaticeskoe bogoslovie (Teologia dogmatic\). Vol. II. SPb., 1868, pag. 348-352< Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hristianskii katihizis (Catehismul cre[tin mare), pag. 54< Ep. Feofan. Cito esti duhovnaia jizni i kak na neio nastroitsia (Ce este via]a duhovniceasc\ [i cum s\ o dob=ndim). M., 1904, pag. 248< Sf. Marku Nevoitorul [i sf. p\rin]i Kallist [i Ignatie. M., 1889, pag. 336. 9

10

93

Ortodox\ pentru erezie, acest har este pentru ei nelucr\tor [i nemântuitor15. De aici rezult\ c\ nu au deloc dreptate ecumeni[tii ortodoc[i, când includ în rândul sfintei Biserici pe to]i ereticii, când prin cuvintele unuia din conduc\torii lor ecumenici declar\ c\ eterodoc[ii, îndeosebi cei din cadrul unor grupuri întregi (biserici eterodoxe), precum [i diferi]i membri p\c\to[i ai Bisericii Ortodoxe „vor deveni sfin]i prin Harul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii”16. Aici ecumeni[tii ortodoc[i amestec\ într-un singur tot diferi]i membri ai Bisericii Ortodoxe, cum ar fi cei p\c\to[i [i neputincio[i, împreun\ cu cre[tini eterodoc[i [i „bisericile” lor, presupunând c\ [i unii [i al]ii vor deveni sfin]i prin Harul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii. Dar între unii [i al]ii exist\ îns\ o diferen]\ enorm\. Membrii Bisericii Ortodoxe, p\c\to[i fiind, oricât de mari ar fi p\catele lor, întotdeauna pot ca, prin taina Poc\in]ei [i cu ajutorul Harului lucr\tor [i mântuitor, s\ ob]in\ iertarea [i chiar s\ ating\ sfin]enia adev\rat\ [i des\vâr[it\. Ereticilor îns\, lua]i separat sau în grupuri, fie [i organiza]ii întregi, nu le va fi niciodat\ proprie aceast\ sfin]enie, deoarece la ei nu lucreaz\ Harul tainei Mirungerii [i Harul tainei Poc\in]ei. Ereticii pot fi sfin]i numai dup\ poc\in]\ sau lep\dare de toate eresurile lor [i dup\ unirea cu Biserica Ortodox\. Numai atunci cre[tinii eterodoc[i pot fi cuprin[i în structura sfintei Biserici a lui Hristos. {i ce fel de Har al lui Dumnezeu este acela, cu ajutorul c\ruia, dup\ spusele ecumeni[tilor ortodoc[i, cre[tinii Adic\ la ei nu se manifest\ ac]iunea mântuitoare, din cauza ereziei nota red. 16 Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo, ego su[nosti i ego sovremennâi obraz (Cre[tin\tatea ortodox\, esen]a [i chipul ei contemporan).„Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta” (@Anuarul Facult\]ii de teologie#), Sofia, 1942-1943, pag.62-63. 15

94

eterodoc[i devin sfin]i]i? Conform înv\]\turilor Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii, Harul Sfântului Duh se manifest\ sub dou\ forme> ca Har supranatural, care anticipeaz\ [i preg\te[te oamenii s\ primeasc\ adev\rata credin]\ [i ca Har interior, ren\sc\tor, mântuitor [i care lucreaz\ numai în Biserica Ortodox\. F\r\ îndoial\, în cuvintele anterior citate ale ecumeni[tilor ortodoc[i, Harul supranatural nu este avut în vedere, întrucât, lucrând în via]a cre[tinilor eterodoc[i [i chiar în via]a p\gânilor, acesta nu-i face nici sfin]i]i, nici sfin]i17. Prin urmare, aici se are în vedere Harul interior, ren\sc\tor. Dar acest Har, cre[tinii eterodoc[i, fie nu-l au deloc, fie c\ El nu lucreaz\ în ei, nu-i mântuie[te [i nu-i face sfin]i. Prin urmare, nici unul, nici altul dintre cele dou\ forme de lucrare ale Harului, nu-i poate face sfin]i pe cre[tinii eterodoc[i, de unde ecumeni[tii ortodoc[i nu ar fi trebuit deloc s\ vorbeasc\ nici despre Har [i nici despre sfin]enie în ce-i prive[te pe cre[tinii eterodoc[i. În afar\ de aceasta, iubirea comuniunii îi poate oare face sfin]i pe cre[tinii eterodoc[i [i în general pe p\c\to[i? Dac\ se are în vedere comunicarea plin\ de iubire a cre[tinilor ortodoc[i cu ereticii [i îndeosebi, nu în leg\tur\ cu no]iunile deformate despre Ortodoxie, ci cu cele adev\rate, atunci de la o asemenea comunicare a ortodoc[ilor cu ereticii, le r\mâne celor din urm\, dac\ ei nu sunt ni[te eretici fanatici, o amintire pl\cut\ [i numai atât. Iar pentru a deveni sfin]i, ereticilor nu le trebuie numai s\ se uneasc\ cu Biserica Ortodox\ [i s\ în]eleag\ harul ei mântuitor, dar [i s\ mearg\ pe drumul unei vie]i cre[tine adev\rate, pe calea unei lupte f\r\ compromisuri cu patimile [i p\catele, prin împlinirea neab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, pe un drum îngust, îndurerat [i spinos. Numai atunci cre[tinii 17 Pisania prep. Ioanna Kassiana (Scrierile preacuv. Ioan Cassian). M. 1892, pag.404.

95

eterodoc[i, prin împreun\-lucrarea Harului Dumnezeiesc, vor deveni sfin]i. De aceea, afirma]iile ecumeni[tilor ortodoc[i despre posibilitatea ereticilor de a deveni sfin]i trebuie privite ca fiind cu totul nefondate [i ca o mare r\t\cire. De altfel, interpretarea de c\tre ecumeni[tii ortodoc[i a denumirii Bisericii ecumenice, în sensul v\zut de ei, ca sfânt\, ca [i acordarea altor denumiri nu sunt doar simple r\t\ciri. Aceast\ r\t\cire constituie în esen]a ei r\sturnarea credin]ei noastre ortodoxe în Biseric\. Ultima ne cere credin]a în Una, Sfânta, Soborniceasca [i Apostoleasc\ Biseric\, astfel ca toate aceste propriet\]i s\ le acord\m numai [i exclusiv Bisericii noastre Ortodoxe. Iar ecumeni[tii ortodoc[i nu doresc s\-i fac\ ascultare acesteia. În virtutea acestui fapt ace[tia denatureaz\ cel de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]ei, pân\ la a nu fi recunoscut. În final se ob]ine un amestec al Adev\rului cu minciuna, a Ortodoxiei cu eresurile, ceea ce-i duce pe ecumeni[tii ortodoc[i la o denaturare extrem\ a adev\ratei no]iuni despre Biseric\, în asemenea m\sur\, încât ace[tia, fiind membri ai Bisericii Ortodoxe, sunt în acela[i timp membri ai bisericii ecumenice, mai precis ai unei oarecari comunit\]i eretice universale cu eresurile ei nenum\rate. Ar fi trebuit ca ei s\-[i aminteasc\ întotdeauna de cuvintele lui Hristos> Iar de nu vei asculta nici de Biseric\, s\-]i fie ]ie ca unui p\gân [i vame[ (Matei 18, 17). Aceast\ neascultare a ecumeni[tilor ortodoc[i îi conduce la urm\toarea declara]ie c\> „zidurile desp\r]itoare dintre biserici nu ajung chiar pân\ la cer, pân\ la Hristos Capul Bisericii, [i nu se coboar\ pân\ la îns\[i inima Bisericii, pân\ la Sfântul Duh”18. Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo…(Cre[tin\tatea ortodox\...), pag.63.

18

96

Dar aceste ziduri desp\r]itoare, adic\ ceea ce desparte Biserica Ortodox\ de eretici, au început s\ apar\ la Sinoadele ecumenice. Aceste desp\r]iri au avut loc în scopul ap\r\rii dreptei credin]e de pericolul dispari]iei prin amestecarea cu ereziile p\gubitoare. Aceste desp\r]iri au avut loc în împlinirea cuvintelor lui Hristos> Vi se pare c\ am venit s\ dau pace pe p\mânt? V\ spun c\ nu, ci dezbinare (Luca 12, 51). {i iar\[i la Sinoadele ecumenice s-au împlinit [i cuvintele Domnului nostru, spuse Apostolilor [i a urma[ilor lor, episcopilor întâist\t\tori ai Bisericii Ortodoxe> Adev\rat gr\iesc vou\> oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor fi legate [i în cer, [i oricâte ve]i dezlega pe p\mânt, vor fi dezlegate [i în cer (Matei 18, 18). Este clar c\ aceste dezbin\ri ajung pân\ la cer. În ce fel aceste dezbin\ri nu ajung pân\ la Hristos, când ele sunt fondate pe propriile cuvinte ale Mântuitorului Hristos?! Apoi, hot\rârile dogmatice ale Sinoadelor ecumenice, care au aruncat anatema asupra ereticilor, au fost emise pe baza cuvintelor apostolilor> P\rutu-s-a Duhului Sfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). Prin urmare hot\rârile împotriva ereticilor au pornit nu numai de la Sfin]ii P\rin]i ai Sinoadelor ecumenice, dar [i de la Însu[i Sfântul Duh. Sunt exemplare, în acest caz, cuvintele lui Hristos, rostite de El în timpul apari]iei în fa]a ucenicilor la Înviere> Lua]i Duh Sfânt. C\rora ve]i ierta p\catele, le vor fi iertate [i c\rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute (Ioan 20, 22-23). Este clar, c\ anatema Sinoadelor ecumenice, fundamentat\ pe cuvintele lui Hristos, s-a aruncat asupra ereticilor împreun\> [i de la Duhul Sfânt [i de la Biseric\. Se pune astfel întrebarea, pot oare aceste dezbin\ri dogmatice s\ nu ating\ Duhul Sfânt, de vreme ce sunt provenite direct de la El?

97

{i aceasta nu este înc\ totul. Din cuvintele lui Hristos> Oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor fi legate [i în cer, devine clar c\ anatema asupra ereticilor, adic\ desp\r]irea lor de Biseric\, se transfer\ în via]a viitoare [i c\ to]i ereticii, dup\ moarte, vor merge în chinurile iadului. Este plin\ de înv\]\turi în acest caz revela]ia f\cut\ fostului mare binepl\cut, nebun pentru Hristos, Sf. Simeon. Dumnezeu i-a dezv\luit lui c\ sufletul renumitului savant teolog Origene a pierit [i se g\se[te în chinurile iadului din cauza înv\]\turilor lui eretice19. O revela]ie similar\ a avut c\lug\rul Teofan, a[a cum se poveste[te în cunoscuta carte a fericitului Ioan Mosh „Poiana Sufletului”. El i-a v\zut înconjura]i de limbi de foc pe acela[i Origene, Arie, Nestorie [i pe mul]i al]i eretici20. Cât de urât\ este erezia de Dumnezeu, demonstreaz\ vedenia ap\rut\ preacuviosului Chiriac Pustnicul. Maica Domnului, care i-a ap\rut lui împreun\ cu Ioan Botez\torul [i Ioan Teologul, n-a binevoit s\ intre la el în chilie, cu toate rug\ciunile lui, numai din cauz\ c\ în chilie se g\sea, printre altele, [i o carte la sfâr[itul c\reia se aflau dou\ cuvinte ale ereticului Nestorie21. Ecumeni[tii ortodoc[i, nu numai c\ nu ascult\ de Biserica Ortodox\, dar chiar o învinov\]esc în mod deschis de p\catul diviz\rii. Este adev\rat c\ acest p\cat ei îl atribuie nu numai Bisericii Ortodoxe, ci [i tuturor bisericilor eterodoxe22. Vie]ile sfin]ilor pe iulie (în limba rus\). M., 1898, ziua 21, pag. 489-490. Fer. Ioann Mosh. Lug Duhovnîi (P\[unea duhovniceasc\). Sveato-Troi]kaia Serghieva Lavra.1915, cap. XXVI, pag. 32 21 Ibidem, cap. XLLVI. Pag. 61-62. 22 V .V. Zenicovskii. O tak naz=vaiemom ecumenicescom voprose (Despre a[a numita problem\ ecumenic\). „Vestnic russkago studenceskago hristianskago dvijenia” (@Vestitorul mi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), nr. 6, 1930, pag. 5< Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo …(Cre[tin\tatea ortodox\...) pag. 116 19 20

98

Îns\ nu Biserica Ortodox\, ci ereticii au creat ereziile. Biserica Ortodox\ pân\ la sânge a ap\rat de eretici puritatea credin]ei ortodoxe. Dac\ n-ar fi fost aceast\ lupt\, Adev\rul ortodox, prin amestecul cu minciuna eretic\, ar fi încetat s\ existe [i totodat\ ar fi disp\rut [i Biserica Ortodox\ de pe fa]a p\mântului. Nu trebuie învinov\]it\ aceasta din urm\ pentru faptul c\ nu s-a amestecat cu ereticii [i s-a desp\r]it de ace[tia, ci trebuie s\ fie fericit\ pentru nevoin]ele mucenice[ti ale desp\r]irii, care au avut loc din cauza r\scul\rii ereticilor împotriva Bisericii, împotriva adev\rurilor ei, descoperite de Dumnezeu [i de Sfin]ii P\rin]i, [i chiar împotriva lui Dumnezeu Însu[i. Aceast\ învinuire îns\ arat\ în ce mare p\cat al îndr\zne]ei p\reri de sine [i mândriei au c\zut ecumeni[tii ortodoc[i, arogându-[i dreptul de a fi judec\torii Bisericii Ortodoxe. Se pare c\ a venit momentul când aceasta din urm\ nu trebuie s\ tac\. Trebuie sa li se arate întregul neadev\r, în mod egal, atât în ce prive[te Ortodoxia, cât [i eterodoxia [i s\ fie aten]iona]i pe ce cale periculoas\ [i pierz\toare merg. Aceast\ cale îi împinge la neascultare [i chiar la învinov\]irea public\ a propriei Biserici - Mame. {i, în sfâr[it, nu se poate s\ nu se atrag\ aten]ia asupra împrejur\rii privind importan]a negativ\ pe care o are participarea reprezentan]ilor ortodoc[i la conferin]ele ecumenice. Simplul fapt al acestei prezen]e îi înt\re[te pe cre[tinii eterodoc[i în convingerea lor c\, toate credin]ele cre[tine apar]in Unei Biserici Ortodoxe Universale. Noi consider\m c\ aceast\ prezen]\ nu înseamn\ deloc c\ ace[ti cre[tini eterodoc[i au început s\ apar]in\ adev\ratei Biserici a lui Hristos. Pe cât de îndep\rta]i au fost de Biserica Ortodox\ din punct de vedere al r\t\cirii lor religioase, a[a au [i r\mas. Prezen]a reprezentan]ilor ortodoc[i la conferin]ele ecumenice vorbe[te numai despre faptul c\ ace[ti cre[tini ortodoc[i au început s\ apostazieze 99

de la Ortodoxia lor. Este greu de spus unde apostaziaz\ mai mult ecumeni[tii ortodoc[i de la Biserica Ortodox\ - în scrierile lor, sau participând la conferin]ele ecumenice? Aceast\ participare constituie în esen]a sa o tr\dare a înv\]\turii noastre dogmatice ortodoxe despre Biseric\, exprimat\ în cel de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]ei. Participând la o [edin]\ eretic\ pe care ecumeni[tii o numesc „Conferin]\ panbisericeasc\”, „adunarea tuturor bisericilor cre[tine” [i „biserica unic\, sfânt\ a lui Hristos”, reprezentan]ii ortodoc[i, în felul acesta, practic confirm\ existen]a acestei „biserici unice, sfinte a lui Hristos” cu toate r\t\cirile eretice. Prin urmare, f\r\ cuvinte, f\r\ nici un fel de scriere reprezentan]ii ortodoc[i ecumeni[ti, prin simpla lor prezen]\ la Conferin]a ecumenic\ de la Amsterdam, vor contribui la cl\tinarea credin]ei noastre în dogma despre Biseric\. În afar\ de aceasta, la toate conferin]ele ecumenice are loc o rug\ciune comun\ a ereticilor cu ortodoc[ii. Dar aceast\ rug\ciune colectiv\ este interzis\ de canoanele sfinte ale Bisericii noastre. Canonul 10 apostolic spune> „Dac\ cineva s-ar ruga împreun\ chiar [i în cas\ cu cel scos de la împ\rt\[ire, s\ se afuriseasc\”. Iar în canonul 45 apostolic se spune> „Episcopul, presbiterul sau diaconul, rugându-se cu ereticii, s\ se afuriseasc\ numai, iar de a dat voie a lucra ca unor clerici, s\ se cateriseasc\.” În tâlcuirea acestui ultim canon, episcopul Ioan de Smolensk spune> „Canoanele tind nu numai s\ protejeze ortodoc[ii de a se molipsi de duhul ereticilor, dar [i s\-i protejeze de nep\sarea fa]\ de credin]\ [i de Biserica Ortodox\, care poate, foarte u[or s\ apar\ din contactul cu ereticii în problemele credin]ei. O asemenea situa]ie, de altfel, nu este o contrazicere a duhului iubirii [i r\bd\rii cre[tine[ti care caracterizeaz\ Biserica Ortodox\, întrucât, este o mare diferen]\ între a tolera pe cei r\t\ci]i în credin]\... [i în a tr\i cu ei într-o comuniune civil\ exterioar\, 100

[i alta a te angaja cu ei, f\r\ nici o alegere, într-un contact religios< întrucât aceast\ din urm\ ac]iune înseamn\ c\ noi, nu numai c\ nu ne str\duim s\-i convertim la Ortodoxie, dar [i noi [ov\im în credin]a noastr\”. În leg\tur\ cu interpret\rile regulilor canonice de c\tre episcopul Ioan de Smolensk, trebuie s\ avem în vedere cuvintele Sfântului Ciprian, episcopul Cartaginei, care spune c\ ereticii niciodat\ nu vor veni la Biseric\, dac\ vor fi înt\ri]i de noi în[ine în convingerea c\ [i ei au biseric\ [i taine. Numai în acel caz reprezentan]ii ortodoc[i ar putea s\ participe la conferin]ele ecumenice, în care organizatorii ar face o declara]ie Bisericii Ortodoxe din partea a[a numitelor biserici cre[tine, care fac parte din mi[carea ecumenic\, despre preg\tirea acestora de a renun]a la toate r\t\cirile lor religioase [i de a se uni cu ea, în dreapta credin]\. Dar cei care dirijeaz\ conferin]ele ecumenice pe tot parcursul, nu au f\cut niciodat\ [i nu vor face asemenea declara]ii, întrucât cre[tinii eterodoc[i nici nu se gândesc s\ se lepede de ereziile lor [i s\ se uneasc\ cu Ortodoxia. Nu trebuie uitat cu ce înc\p\]ânare [i fanatism î[i ap\r\ ereticii convingerile lor religioase. Unirea unora din afar\ cu Biserica Ortodox\, a[a cum arat\ realitatea, trebuie raportat\ la situa]ii de fapte unicat, extrem de rare [i exclusive. S\ ]inem minte întotdeauna cuvintele profetice ale lui Hristos> Dar Fiul Omului, când va veni, va g\si, oare, credin]\ pe p\mânt? (Luca 18, 8). Având în vedere toate acestea, nu avem nici o baz\ pentru a spera c\ a[a numitele „biserici cre[tine” se pot uni în credin]\ cu Biserica Ortodox\. Trebuie s\ ne a[tept\m la diminuarea tot mai mult [i mai mult a num\rului de credincio[i adev\ra]i. De altfel, chiar [i cel mai important Consiliu Ecumenic nu se gânde[te deloc ca ace[ti cre[tini eterodoc[i s\ se uneasc\ cu Biserica Ortodox\. Secretarul s\u, dr. Huft, a 101

declarat în mod clar c\ acest Consiliu Ecumenic nu reprezint\ în sine o form\ oarecare centralizat\ a unit\]ii biserice[ti, în care bisericile s\ piard\ din singularitatea [i din particularitatea lor23. De aceea la conferin]ele ecumenice nici nu se ridic\ spre dezbatere probleme privitoare la unificarea bisericilor eterodoxe cu Biserica Ortodox\. Aceste probleme niciodat\ nu s-au pus în programele conferin]elor ecumenice. Ele nu sunt de altfel incluse nici în programul Conferin]ei de la Amsterdam, ce urmeaz\ s\ aib\ loc24. Este adev\rat c\ ecumeni[tii - [i eterodoc[ii, [i ortodoc[ii - se str\duiesc la conferin]ele lor s\ g\seasc\ puncte de confluen]\ în domeniul credin]ei, pentru a ajunge la unitatea posibil\ pentru ei. Este cu totul semnificativ\ în acest sens declara]ia Conferin]ei de la Oxford, înt\rit\ cu semn\turile tuturor participan]ilor> „Noi suntem uni]i, - se spune aici - în credin]a în Domnul nostru Iisus Hristos, ca întrupare a Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem uni]i în ata[amentul pentru El, Capul Bisericii, Împ\ratul împ\ra]ilor [i Domnul domnilor. Noi suntem uni]i în m\rturisirea c\ acest devotament are întâietate înaintea celorlalte feluri de ata[ament… Noi suntem uni]i, pentru c\ to]i suntem obiectul dragostei [i harului lui Dumnezeu.”25 Dar toate aceste manifest\ri de unitate nu au nici o leg\tur\ cu problema referitoare la adev\rata unificare a ortodoc[ilor cu eterodoc[ii. Cu toate acestea, ecumeni[tii ortodoc[i, cel pu]in în persoana conduc\torilor lor, acord\ „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 13-15,1948, pag. 18. Ibidem, nr. 26-27, pag.14< vezi [i nr. 5-6, pag. 14,1947. 25 Protopresviterul {tefan }ankov. Dve vsemirn=e konferen]ii v Oxforde i Edinburghe> „Prakticeskogo hristianstva” i „Edinenia ]erkvei” (Dou\ conferin]e mondiale la Oxford [i Edinburg> @Cre[tinismul practic# [i @Unirea Bisericilor#) 1937 - „Duhovnaia Kulitura” (@Cultura teologic\#), 1938, nr. 89, pag. 273-282, nr. 10, pag. 303-210. 23 24

102

acestor manifest\ri de unitate cu caracter general o mare importan]\. De aceea, ei fac referire la cuvintele lui Ioan Teologul> Orice duh, care m\rturise[te c\ Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. {i orice duh, care nu m\rturise[te pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist (I Ioan, 4, 2-3)26. Da, în timpurile apostolice o asemenea m\rturisire a credin]ei în Hristos era suficient\ pentru a stabili> cine este de partea Bisericii lui Hristos [i cine este împotriva ei. Atunci principalii adversari ai Apostolilor erau gnosticii, care, în virtutea [tiin]ei lor gnostice mincinoase, (I Timotei 6, 20), nu permiteau leg\tura nemijlocit\ a lui Dumnezeu cu f\ptura, de aceea [i negau întruparea lui Dumnezeu, aceast\ dogm\ principal\ a întregii cre[tin\t\]i. Când dup\ Apostoli au început s\ apar\ alte erezii, în mod corespunz\tor au început s\ apar\ [i alte dogme, nem\rturisirea c\rora i-a f\cut de asemenea pe eretici adversarii sfintei Biserici, ca [i nem\rturisirea întrup\rii lui Hristos. Iconocla[tii m\rturiseau întruparea lui Hristos, a[a cum o m\rturisesc ast\zi [i protestan]ii, dar ei - ereticii iconocla[ti - au zdruncinat Biserica, pân\ în temelii, timp de dou\ secole. {i apoi nici una din erezii nu a provocat Ortodoxiei atâta r\u precum erezia iconoclasmului, condamnat\ de sfânta Biseric\ [i anatemizat\. Men]ionând spusele Sfântului Ioan Teologul, ecumeni[tii ortodoc[i pot în felul acesta s\ dea prilejul de a gândi c\ ei sunt preg\ti]i pentru unificarea cu cre[tinii eterodoc[i pe baza numai a credin]ei în Hristos cel întrupat, în prezen]a tuturor ereziilor lor. A[adar, dac\ Biserica noastr\ Ortodox\ nu are nici un fel de declara]ii din partea organizatorilor conferin]elor 26 Vezi prof. dr. Ilie }onevskii. Referat la cea de-a 4-a lec]ie a prof. dr. {tefan }ankov „O edinstve ]erkvi” (@Despre unitatea bisericii#).

103

ecumenice cu privire la preg\tirea bisericilor eterodoxe de a se uni cu ea [i dac\ la aceste conferin]e nici nu se discut\ despre aceast\ unificare, se pune întrebarea> De ce oare Biserica noastr\ Rus\ s\-[i trimit\ acolo reprezentan]ii? Ce roade va ob]ine Biserica noastr\ din participarea la conferin]ele ecumenice? Desigur, roadele nu vor fi bune. Unul din aceste roade va fi acela despre care am vorbit deja renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, prin înc\lcarea sfintelor canoane [i a dogmei despre Biserica pe care o m\rturisim în cel de-al nou\lea articol al simbolului Credin]ei. Exist\ [i un alt fruct otr\vitor, care provine din participarea reprezentan]ilor Bisericilor Ortodoxe la conferin]ele ecumenice [i care reprezint\, de asemenea, apostazie de la sfânta noastr\ Ortodoxie. Avem în vedere prietenia dintre cre[tinii ortodoc[i [i eterodoc[i, care se leag\ de comunitatea ecumenic\. Desigur, ecumeni[tii salut\ o asemenea prietenie a eterodoc[ilor, îndeosebi a protestan]ilor cu cre[tinii ortodoc[i. F\r\ aceast\ prietenie a cre[tinilor occidentali eterodoc[i cu cre[tinii ortodoc[i r\s\riteni, ecumenismul nu poate s\-[i îndeplineasc\ sarcinile. Conform declara]iilor secretarului general al Consiliului Ecumenic, dr. Huft, acest lucru este recunoscut pe deplin de persoanele din conducerea Consiliului Ecumenic, întrucât, dup\ spusele lor, f\r\ colaborarea cu Bisericile Ortodoxe ecumenismul nu va exista ca un adev\rat Trup Universal27. De aceea, Consiliul Ecumenic face tot posibilul s\ înt\reasc\ la conferin]ele lor aceast\ prietenie dintre cre[tinii eterodoc[i cu cei ortodoc[i. Este lipsit de îndoial\ faptul c\, înacest scop, Consiliul acord\ Bisericilor Ortodoxe tot felul de ajutoare materiale28. 27„}erkovnâi

38,39, pag. 1. 28 Ibidem.

vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 16-17, 1947, pag. 15, nr.

104

Având în vedere toate acestea, putem spune c\ prietenia care se stabile[te la conferin]ele ecumenice se înt\re[te [i se aprofundeaz\ tot mai mult, dar, vai!, ea este cu totul d\un\toare Bisericii Ortodoxe. Aceast\ prietenie dintre reprezentan]ii Ortodoxiei [i protestan]i se transfer\ în ]\rile ortodoxe [i provoac\ aici o comuniune „prieteneasc\” dintre ortodoc[i [i protestan]i [i, în particular, între clerici ai Bisericii Ortodoxe, pe de-o parte, [i protestan]i, pe de alt\ parte. La ce se ajunge prin aceast\ comuniune „prieteneasc\”, se va vedea din cele ce urmeaz\. În timpul c\l\toriilor lor misionare prin ]\rile ortodoxe, pastorii protestan]i organizeaz\ [i în sate [i în ora[e, cu mare pomp\, adun\ri, la care invit\ pe ortodoc[i [i mai cu seam\ preo]i ortodoc[i. Au fost cazuri chiar, când în fa]a mul]imii de cre[tini ortodoc[i, pastorii [i preo]ii ortodoc[i, ]inându-se de mân\, cântau> „O, dulcea noastr\ uniune a fra]ilor credincio[i, cum Domnul Iisus ne ]ine pe noi în iubire”. Peste tot aveau loc slujbe [i rug\ciuni comune, ]inute de preo]i ortodoc[i [i de pastori. La Conferin]a de la Geneva reprezentantul Patriarhului Constantinopolului, mitropolitul Ghermanos, [i reprezentantul Patriarhului Alexandriei, prof. Lucaras, au atras aten]ia conferin]ei asupra prozelitismului în sânul popoarelor cre[tine ca un fapt inadmisibil [i potrivnic ideii de apropiere [i unificare a bisericilor cre[tine. Desigur, c\ aici sub no]iunea de prozelitism, într-o expresie delicat\, sa avut în vedere propaganda eterodox\ printre cre[tinii ortodoc[i. Mitropolitul Ghermanos a prezentat Conferin]ei în scris o Declara]ie cu privire la acest prozelitism, de altfel în numele tuturor participan]ilor ortodoc[i, pentru a opri aceast\ propagand\ eterodox\29. Protopresviterul {tefan }ancov. „Jenevskaia conferen]ia dlia soedinenia ]erkvei” (@Conferin]a de la Geneva pentru unirea bisericilor#), pag. 15, 20. 29

105

Ca [i când ar da un r\spuns la aceasta, protestan]ii, pornind de la aceea[i prietenie ecumenic\, în]eleas\ de ei în sensul preg\tirii ortodoc[ilor de a se uni cu ei, [i sub înv\]\tura lor protestant\, ca niciodat\, se dedau f\r\ nici o re]inere unei propagande protestante f\r\ de istov, având drept scop unificarea Ortodoxiei cu protestantismul [i distrugerea Bisericii Ortodoxe. Beneficiind de imense mijloace materiale, protestan]ii împr\[tie propaganda lor prin pres\, editând c\r]i [i ziare. Prin literatura lor ei arunc\ cu noroi nu numai asupra închin\rii icoanelor, asupra riturilor noastre [i asupra întregii Ortodoxii, dar se manifest\ [i împotriva Bibliei, împotriva înv\]\turii privind crearea de Dumnezeu a lumii în [ase zile, au o atitudine dezaprobatoare fa]\ de nararea în Biblie a unor minuni. Ca rezultat al acestei propagande, în ]\rile ortodoxe se dezvolt\ cu repeziciune o mul]ime de secte protestante, ale adventi[tilor, bapti[tilor, metodi[tilor, penticostalilor, evanghelicilor [i ale altora. Pân\ la apari]ia ecumenismului, în ]\rile ortodoxe nu exista o asemenea propagand\ protestant\, deoarece nu exista o asemenea comuniune prieteneasc\ a ortodoc[ilor cu protestan]ii despre care se afirm\ la conferin]ele ecumenice [i care pune în seama reprezentan]ilor ortodoc[i obliga]ia moral\ de a nu împiedica propaganda protestant\ în ]\rile ortodoxe. În aceasta [i const\ marele r\u al ecumenismului> C\ci fiecare pom - spunea Domnul - se cunoa[te dup\ roadele lui (Luca 6, 44). Dac\ din aceast\ prietenie provine r\ul pentru Biserica Ortodox\, este clar c\ prietenia provine dinspre du[manii Sfintei Biserici. În cazul dat, ace[ti du[mani sunt masonii. Ei instaureaz\ aceast\ prietenie la conferin]ele ecumenice, deoarece ei le organizeaz\, a[a cum tot ei organizeaz\ [i congresele YMCA. În anul 1928 la Sofia, a avut loc o consf\tuire a reprezentan]ilor Bisericilor Ortodoxe din Comitetul Mondial masonic 106

YMCA [i ai Mi[c\rilor na]ionale YMCA din cadrul Bisericilor Ortodoxe, sub conducerea cunoscutului mason dr. John Mott, Secretar general al organiza]iei mondiale a YMCA. Congresul Protestant Panamerican las\ la dispozi]ia acestuia mijloace imense pentru desf\[urarea propagandei mondiale protestanto-masonice. O a doua asemenea consf\tuire a avut loc în anul 1930 la Atena. Organizatorul Conferin]ei de la Oxford din anul 1937 [i reprezentantul ei a fost de asemenea cunoscutul mason dr. John Mott. Acesta, ca unul din pre[edin]ii comitetului de conducere al Consiliului Ecumenic, împreun\ cu al]i membri, a elaborat în ianuarie 1948 programul viitoarei conferin]e ecumenice de la Amsterdam, organizarea [i preg\tirea acesteia30. Acela[i dr. John Mott va fi [i unul din reprezentan]ii conferin]ei de la Amsterdam31. Dup\ cele spuse, nu este deloc de mirare c\ la conferin]a ecumenic\ de la Stockholm, ]inut\ în anul 1945, [i la conferin]a ecumenic\ de la Lausanne din anul 1927, 80% din participan]i au fost membri ai organiza]iei masonice YMCA, condus\ de acela[i dr. John Mott32. Strâns legat de aceast\ împrejurare este comunicatul pe care l-au f\cut participan]ii la conferin]a de la Oxford la Soborul arhiereilor de peste hotare cu clericii [i mirenii, din anul 1938, referitor la faptul c\ aceast\ conferin]\ s-a desf\[urat sub o influen]\ masonic\ deplin\. De aici este de în]eles cine st\ în spatele mi[c\rii ecumenice. În spatele ei stau du[manii str\vechi ai Bisericii Ortodoxe - masonii. Reiese de asemenea clar de aici spre ce unificare, în obâr[iile sale, tinde aceast\ mi[care la conferin]ele lor ecumenice. Constructorii lor tind nu spre „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 5-6, 1948, pag. 14. „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 26-27, 1947, pag. 14. 32 „Vestnik russkago studenceskago hristianskago dvijenia” (@Vestitorul mi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), iulie 1929, pag. 27. 30 31

107

unificarea dogmatic\ a tuturor a[a numitelor biserici cre[tine cu Bisericile Ortodoxe, ci c\tre amestecarea unora [i a altora, prin renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, [i aderarea lor la prietenia ecumenic\ cu ereticii, îndeosebi cu protestan]ii. Iar aceast\ amestecare este echivalent\ cu distrugerea Ortodoxiei. Desigur, în problema ecumenic\ nu trebuie s\ sc\p\m din vedere c\ la izvorul mi[c\rii ecumenice, în fa]a noastr\, se afl\ nu numai du[manii str\vechi ai Bisericii noastre Ortodoxe, ci st\ tat\l fiec\rei minciuni [i nenorociri - diavolul. În veacurile trecute, stimulând în Biseric\ tot felul de eresuri, diavolul dorea s\ piard\ sfânta Biseric\ prin amestecarea ortodoc[ilor cu ereticii. Asta o face el [i acum, prin aceea[i amestecare, prin intermediul ecumenismului, cu capitalurile lui masonice nesecate. Mai înainte totu[i, acest fapt al amestec\rii avea mai multe obstacole decât acum. Atunci cre[tinii erau st\pâni]i de o mai mare râvn\ pentru credin]\ ortodox\, deoarece aceasta din urm\ era ap\rat\ cu sângele mucenicilor. Ast\zi cre[tinii ortodoc[i sunt cuprin[i de o nemaiîntâlnit\ indiferen]\ fa]\ de credin]a lor, ceea ce Domnul ur\[te atât de mult, Care a spus> O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindc\ e[ti c\ldicel - nici fierbinte, nici rece - am s\ te v\rs din gura mea (Apocalipsa 3, 15-16). Atunci, pentru râvna în credin]\ [i puritatea vie]ii cre[tine ortodoc[ii aveau cuno[tin]\33 de la Dumnezeu. Poporul neinstruit din punct de vedere teologic, chiar în persoana femeilor simple, dezb\tea în pie]e subiectul> Hristos este oare de-o fiin]\ sau este asemenea P\rintelui S\u Dumnezeiesc? Ast\zi printre ortodoc[i în problemele credin]ei domne[te o orbire general\. Folosindu-se de toate acestea, mi[carea ecumenic\ cre[te repede pe fa]a întregului p\mânt, f\când prizonieri în 33

Darul haric al cunoa[terii adev\rurilor Dumnezeie[ti - nota red. 108

re]eaua lor împletit\ cu [iretenie chiar [i din rândul Bisericilor Ortodoxe. Dar Biserica Rus\, cuprinzând în sânul ei o sut\ cincizeci de milioane de oameni credincio[i, nu s-a afiliat înc\ la aceast\ mi[care34. Ecumenismul nu-[i va s\rb\tori înc\ victoria sa, nu va înl\n]ui în cercul s\u ecumenic mondial toate Bisericile Ortodoxe. S\ nu-i d\m aceast\ victorie! Luând aminte la esen]a [i scopurile acesteia, s\ respingem întru totul mi[carea ecumenic\, c\ci aceasta este renun]area la credin]a ortodox\, tr\darea [i în[elarea lui Hristos, ceea ce ar trebui mereu s\ ocolim, pentru a îndeplini spusele preacuviosului Serafim de Sarov> „Vai de cel care s-a ab\tut chiar [i cu o iot\ de la sfintele Sinoade ecumenice!” Aici este lumea du[m\noas\ lui Hristos [i sfintei Lui Biserici Ortodoxe. De aceea prietenia cu aceast\ lume este, potrivit cuvintelor Apostolului, du[m\nie fa]\ de Dumnezeu (Iacov 4, 4). Nu cu eterodoc[ii trebuie s\ se uneasc\ Biserica Ortodox\, ce este un lucru irealizabil, utopic, profund d\un\tor [i p\gubos pentru ea. Cre[tinii ortodoc[i trebuie s\ se uneasc\ unul cu altul dup\ porunca lui Hristos din cuvintele Lui> Dar nu numai pentru ace[tia (se în]elege, pentru Apostoli), m\ rog, ci [i pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca to]i s\ fie una, dup\ cum Tu, P\rinte, întru Mine [i Eu întru Tine, a[a [i ace[tia în Noi s\ fie una (Ioan 17, 20-21). Aici cuvântul to]i în contextul frazei se refer\ la cuvintele cei care vor crede. Iar în sensul cei care vor crede nu trebuie s\ se în]eleag\ împreun\ cu ecumeni[tii [i ortodoc[ii, [i eterodoc[ii. Aici trebuie s\ se în]eleag\ Din p\cate în anul 1961 în timpul Adun\rii a III-a a CMB Biserica Ortodox\ Rus\ s-a afiliat mi[c\rii ecumenice [i în prezent este unul din cei mai activi membri ai acesteia. - nota red. (În aceea[i [edin]\ din 20 noiembrie 1961 [i Biserica Ortodox\ Rom=n\ a devenit membr\ a CMB, fiind în prezent [i ea num\rat\ printre membrii cei mai activi - nota trad).

34

109

numai cei cu adev\tat credincio[i adic\ cre[tinii ortodoc[i, deoarece Domnul, care a spus> Eu sunt … Adev\rul (Ioan 14, 6), nu a putut s\ aib\ aici în vedere pe eretici, pe oamenii care nu sunt credincio[i dup\ Adev\r. S\ nu ne tulbur\m de învinuirea pe care ne-o aduc ecumeni[tii ortodoc[i despre lipsa dragostei noastre pentru cre[tinii eterodoc[i din cauza acestei respingeri. O astfel de învinuire nu corespunde, înainte de toate, Adev\rului. Sfânta noastr\ Biseric\ s-a luptat dintotdeauna cu ereziile [i chiar pân\ la sânge. Dar pe oamenii care au c\zut în ispita diavolului împingându-i c\tre erezii, Biserica Ortodox\ i-a comp\timit întotdeauna, din dragostea ce le-o poart\, le-a aplicat epitemii35, mergând pân\ la îndep\rtarea de la comuniunea Bisericii. Dar ea niciodat\ nu a încetat [i nu va înceta s\ se roage, aceasta fiind o respira]ie a dragostei adev\rate pline de har, pentru în]elep]irea [i îndreptarea ereticilor pe calea adev\rului mântuitor. Iat\ cum sfânta Biseric\ ne înva]\ s\ ne rug\m pentru ei> „Pe cei ce s-au dep\rtat de la dreapta credin]\, [i cu eresurile întunecânduse, întru pierzare se afl\, cu str\lucirea cuno[tin]ei Tale luminându-i, Sfintei, Apostole[tii [i Sobornice[tii Tale Biserici îi une[te.”36 În felul acesta, sfânta Biseric\ observ\ înse[i eresurile, cerând o lupt\ f\r\ compromisuri cu acestea de la oamenii care au c\zut prad\ acestor erezii, întinzând întotdeauna în fa]a lor, pentru a-i îmbr\]i[a, bra]ele sale de mam\ iubitoare. Epitemie (gr. - επιτιμια) - pedeaps\ care, conform regulilor biserice[ti, se aplic\ de c\tre slujitorii bisericii unor cre[tini care se c\iesc, în vederea îndrept\rii unor suferin]e morale. Caracterul [i durata canoanelor depind de greutatea p\catelor [i de poc\in]a p\c\tosului. (Regula nr. 102 al Sinodului Trullan) - nota red. 36 Vezi Pomelnicul. - în Pravoslavnîi molitvoslov (Carte de rug\ciuni ortodox\). M., 1893, f. 64 - nota red. (vezi [i Psaltirea. Ed. A.M.D., Bucure[ti, 2001, pag. 459 - nota trad). 35

110

Mai apoi ne învinuiesc pe noi de absen]a dragostei fa]\ de cre[tinii eterodoc[i, în esen]\ pentru faptul c\ noi nu ne purt\m cu mi[carea ecumenic\ tot a[a cum se poart\ ecumeni[tii ortodoc[i. Ace[tia din urm\ în rela]ia lor cu mi[carea ecumenic\ se abat de la sfintele canoane, c\lcând în picioare înv\]\tura noastr\ dogmatic\ despre Biseric\, aranjeaz\ la conferin]e ecumenice întâlniri prietene[ti cu protestan]ii [i masonii [i, pe baza acestor rela]ii prietene[ti, închid ochii la propaganda protestant\ manifestat\ în ]\rile ortodoxe, îi sprijin\ pe vr\jma[ii Bisericii Ortodoxe în lucrarea lor de distrugere a Bisericii. În acest fel, atitudinea ecumeni[tilor ortodoc[i fa]\ de ecumenism este o continu\ necuviin]\. Dar în necuviin]\, dup\ înv\]\tura Apostolului Pavel, nu este loc pentru iubire. Dragostea, - spune el - nu se poart\ cu necuviin]\ (I Corinteni 13, 5). Este clar c\ nu noi, ci ecumeni[tii ortodoc[i nu manifest\ iubire fa]\ de cre[tinii eterodoc[i, întrucât ei au nu dragoste, ci necuviin]\. S\-[i întrebe con[tiin]a [i ea le va spune ce st\ la baza activit\]ii lor ecumenice [i în rela]iile lor cu cre[tinii eterodoc[i, dragoste pentru ace[tia din urm\, sau altceva?! S\ ne izb\veasc\ Dumnezeu de asemenea dragoste [i de o asemenea rela]ie cu mi[carea ecumenic\. S\ dea Dumnezeu ca Biserica noastr\ Rus\ s\ se men]in\ în continuare în aceea[i pozi]ie de izolare fa]\ de ecumenism [i de conferin]ele acestuia, ca [i pân\ acum. Da, noi suntem singuri. Dar în aceast\ singur\tate a noastr\ st\ chez\[ia mântuirii de asaltul primejdios asupra Bisericii Ruse din partea masoneriei , chez\[ia mântuirii nu numai a Bisericii Ruse, dar, posibil, [i a întregii Biserici Ortodoxe Universale. De aceea, nu vom participa la conferin]ele ecumenice. Noi trebuie s\ st\m cât mai departe de mi[carea ecumenic\. F\r\ a spera c\ Biserica Rus\ va intra imediat în 111

rândurile membrilor efectivi ai mi[c\rii ecumenice, aceasta din urm\ î[i exprim\ dorin]a ca reprezentan]ii Bisericii Ruse s\ ia parte la conferin]a de la Amsterdam, nu ca membr\, ci în calitate de observator din partea propriei Biserici37. Dar nu trebuie nici prin aceast\ prezen]\ s\ punem cea mai mic\ pat\ pe m\rea]a noastr\ Biseric\ Rus\, deoarece prezen]a reprezentan]ilor ei în sânul societ\]ii eretice [i masonice, chiar [i în calitate de observatori, va avea întro bun\ m\sur\ caracterul comunic\rii cu aceast\ societate. De altfel, [i Bisericii noastre Ruse îi sunt întru totul aplicabile cuvintele Apostolului Pavel> Hristos a iubit Biserica, [i S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfin]easc\ … ca s-o înf\]i[eze Sie[i Biseric\ Sl\vit\, neavând pat\ sau zbârcitur\, ori altceva de acest fel, s\ fie sfânt\ [i f\r\ de prihan\ (Efeseni 5, 25 - 27). De aceea nu vom avea absolut nici o comunicare cu mi[carea ecumenic\. Ne vom conduce, în acest caz, de cuvintele Sfintei Scripturi> Nu v\ înjuga]i la jug str\in cu cei necredincio[i, c\ci ce înso]ire are dreptatea cu f\r\delegea? Sau ce împ\rt\[ire are lumina cu întunericul? {i ce învoire este între Hristos [i Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (II Corinteni 6, 14-15) Fericit b\rbatul, carele n-a umblat în sfatul necredincio[ilor (Psalmi 1, 1).

37

„}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 13 - 15, 1948, pag.18 112

DESPRE STILUL NOU {I STILUL VECHI* Unul dintre savan]ii cercet\tori ai problemei stilului nou [i stilului vechi, membru actual al Asocia]iei Astronomice Ruse, E. Predtecenskii spune c\ doar din epoca Rena[terii, printre alte probleme [tiin]ifice, în Apus, au început s\ se ocupe [i de calculele datei Pa[telui. ,,Din p\cate, - declar\ el, - abia în]elegând structura canonului alexandrin, [i în]elegând-o, poate pe departe, cum trebuie, savan]ii apuseni au vrut s\ devin\ reformatori [i încrezându-se în ei s-au apucat s\ corecteze o lucrare foarte frumos realizat\”. Dup\ cuvintele lui Predtecenskii, „dac\ epoca Rena[terii ar fi început odat\, atât în Apus cât [i în R\s\ritul antic al Europei, dac\ condi]iile nefaste nu duceau la nimicirea de tot a culturii în Bisericile cre[tine antice din Bizan], dac\ tradi]iile [i cultura alexandrine din primele secole nu se întrerupeau în R\s\rit, atunci abia era posibil\ [i toat\ schimbarea f\cut\ de papa Grigorie al XIII-lea.”1 La aceste cuvinte ale lui Predtecenskii trebuie s\ ad\ug\m c\ apari]ia reformei calendaristice a papei Grigorie al XIII-lea a fost determinat\ nu doar de lipsa unei în]elegeri [i asimil\ri de c\tre savan]ii apuseni a canonului alexandrin, cu metoda lui de calculare a datei Pa[telui [i c\derea [tiin]ei în R\s\rit, ci, mai ales, de necredin]a lor în sfânta Biseric\, mai exact, a necredin]ei lor în faptul c\ în Referatul citit la consf\tuirea panortodox\ de la Moscova din 1948. Predtecenskii E., }erkovnoie vremeaisceslenie i kriticeskii obzor su[cestvuiu[cih pravil opredelenia Pashi (Calculul bisericesc al timpului [i o privire critic\ asupra regulilor existente pentru calculul Pa[telui). SPb., 1892, pag. 4-5.

* 1

113

ea, în Biseric\, este viu [i lucreaz\ Duhul Sfânt ca izvor al oric\rui adev\r. Dac\ Biserica Romano-Catolic\ ar fi avut aceast\ credin]\, ea, în persoana Papei [i savan]ilor lui, nar fi supus schimb\rii regulile canonice aflate la baza Pascaliei noastre dup\ stilul vechi, prin care Duhul Sfânt a exprimat un adev\r nesupus schimb\rii. Mai întâi avem în vedere canonul 7 apostolic> ,,Dac\ vreun episcop, presbiter, ori diacon va s\rb\tori sfânta zi a Pa[tilor cu iudeii, înainte de echinoc]iul de prim\var\, s\ se cateriseasc\”. Tot la aceasta se refer\ [i canonul 1 al Sinodului din Antiohia care spune> „To]i care îndr\znesc a dezlega hot\rârea sfântului [i marelui Sinod, cel adunat în Niceea, în prezen]a bunei cinstiri a preaiubitorului de Dumnezeu Împ\ratul Constantin, pentru sfânta s\rb\toare cea mântuitoare a Pa[tilor< de vor st\rui împotrivindu-se mai mult contra celor bine dogmatisite, s\ fie neîmp\rt\[i]i [i lep\da]i de la Biseric\. {i acestea s\ fie zise pentru laici. Iar dac\ vreunul din clericii Bisericii> episcop, presbiter, ori diacon, dup\ hot\rârea aceasta ar îndr\zni s\ se deosebeasc\ [i s\ serbeze Pa[tile cu iudeii pentru r\zvr\tirea popoarelor [i tulburarea Bisericii, pe unul ca acesta sfântul Sinod l-a judecat2 din momentul acela str\in de Biseric\, La aceast\ problem\ ad\ug\m citatul din articolul Liudmilei Perepelkina „Iulianskii kalendari 1000-letnea ikona na Rusi” (@Calendarul iulian - icoan\ milenar\ în Rusia#), publicat în „Pravoslavnâi puti” (@Drumul ortodox# Almanahul teologico-filosofic bisericesc pentru anul 1988, Jordanville, N.I., 1989, pag. 138)> „O asemenea sentin]\ sever\, care prevede desp\r]irea de Biseric\ f\r\ o cercetare prealabil\ a faptei s\vâr[ite din partea conducerii biserice[ti locale, se întâlne[te destul de rar în canoane. Aceasta m\rturise[te cât de categoric\ este hot\rârea de la Niceea în ce prive[te determinarea datei serb\rii Sfintelor Pa[ti, adic\ niciodat\ „împreun\ cu iudeii”. Chiar expresia „s\ nu se serbeze Pa[tile odat\ cu iudeii”, în ciuda afirma]iei ap\sate a unor teologi contemporani - moderni[ti, nu arat\ modul serb\rii, ci are o însemn\tate pur @temporal\.” - nota red.

2

114

ca unul ce s-a f\cut pricinuitor de p\cat lui, cât [i altora, de stricare [i r\zvr\tire. Pe ace[tia îi caterise[te de liturghie, precum [i pe cei ce vor cuteza a se împ\rt\[i cu ei dup\ caterisire. Iar cei caterisi]i s\ se lipseasc\ [i de cinstea cea din afar\ la care se ajunge prin preo]ia lui Dumnezeu”. Acest canon al Sinodului din Antiohia este pentru noi cu atât mai important, cu cât el nu numai c\ interzice serbarea Pa[telui odat\ cu iudeii, dar arat\ c\ o astfel de interdic]ie a fost pronun]at\ [i de hot\rârea primului Sinod ecumenic. Este adev\rat, c\ aceast\ hot\râre soborniceasc\ n-a ajuns pân\ la noi, dar despre con]inutul ei se vorbe[te în cunoscuta epistol\ a marelui Împ\rat Constantin c\tre to]i episcopii care n-au fost prezen]i la primul Sinod ecumenic din Niceea. La toate aceste hot\râri canonice ale Bisericii Ortodoxe trebuie s\ mai ad\ug\m canonul 7 al Sinodului II ecumenic [i canonul 95 al Sinodului Trullan, cu con]inut identic [i care arat\ cum trebuie s\ fie primi]i ereticii în Biseric\. „Primim la Ortodoxie - se spune aici, - pe eretici dup\ supusa urmare [i obicei. Pe arieni adic\, macedonieni, sabatieni, navatieni pe cei ce se zic cura]i [i stângaci, patrusprezeceni, tetradi]i (mercurieni) [i pe apolinari[ti îi primim, dup\ ce vor da în scris m\rturia credin]ei [i vor anatematisi tot eresul, care nu cuget\ ca sfânta catoliceasc\ (sensul ini]ial al acestui cuvânt era de „soborniceasc\”, „universal\”, însu[it nedrept de Biserica catolic\ - nota. trad.) [i apostoleasc\ Biseric\, a lui Dumnezeu, pecetluindu-i mai înainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, n\ri, gur\, urechi, [i zicem> „Pecetea Darului Sfântului Duh”… Dup\ cum vedem, aici patrusprezecenii, adic\ aceia dintre cre[tini, care serbau Pa[tile împreun\ cu iudeii pe 14 nisan, sunt clar numi]i eretici [i sunt pu[i în acela[i rând cu

115

arienii [i al]i mari eretici, fapt pentru care sunt primi]i în sânul Bisericii, în caz c\ se poc\iesc, prin ungerea cu mir. Iat\, la ce duce c\lcarea regulilor canonice despre timpul serb\rii Sfintelor Pa[ti. Din hot\rârile canonice ale Bisericii Ortodoxe citate, reiese clar c\ trebuie cu sfin]enie s\ le p\str\m neschimbate. De aceea canonul 21 al Sinodului din Gangra spune> ,,{i, în definitiv, toate cele predate de Dumnezeie[tile Scripturi [i de Apostoli, ne rug\m Domnului a se face în Biseric\”. Iar în canonul 2 al Sinodului VI ecumenic se spune> ,,{i nim\nui s\ nu-i fie îng\duit a preface conoanele cele mai sus ar\tate, sau a le strica, sau a primi altele afar\ de acestea care ne stau de fa]\, compuse de oarecare falsificatori care cârcium\resc Adev\rul…” Aceea[i respectare riguroas\ neschimbat\ a hot\rârilor canonice porunce[te Sinodul VII ecumenic, în canonul 1, care spune> „Primind cu îmbr\]i[are dumnezeie[tile canoane, înt\rim întreg [i necl\tit a[ez\mântul lor care s-au a[ezat de trâmbi]ele Duhului, prea l\uda]ii Apostoli [i de c\tre sfintele Sinoade ecumenice [i de c\tre cele ce s-au adunat pe alocuri pentru predarea unor a[ez\mânturi ca acestea de c\tre Sfin]ii P\rin]ii no[tri, pentru c\ to]i de unul [i acela[i Duh Sfânt luminându-se, au hot\rât cele folositoare. Pe cei ce-i dau anatemei îi anatemiz\m [i noi< pe cei ce-i caterisesc, [i noi îi caterisim< pe cei ce-i afurisesc, îi afurisim [i noi…” Din toate aceste reguli canonice ar\tate este clar în ce p\cat mare au c\zut catolicii c\lcând canoanele ce nu ne permit serbarea Pa[tilor odat\ cu Pa[tile iudaice. Acesta este p\catul hulei la adresa Sfântului Duh care nu este iertat de Dumnezeu nici în via]a aceasta, nici în cea viitoare. Prin sfintele canoane vorbe[te însu[i Dumnezeu Sfântul Duh, c\ci hot\rârile canonice, ca [i cele dogmatice ale Sinoadelor ecumenice au fost date în concordan]\ cu 116

cuvintele Dumnezeie[tii Scripturi> P\rutu-s-a Duhului Sfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). {i nu pentru aceea Sfântul Duh împreun\ cu Apostolii, Sinoadele ecumenice [i cu Sfin]ii P\rin]i au hot\rât adev\rurile canonice, ca apoi noi, crezându-ne mai perfec]i ca ace[tia, s\ le îndrept\m [i s\ le modific\m, ca fiind imperfecte [i gre[ite. Asemenea atitudine fa]\ de sfin-tele canoane este complet inadmisibil\ [i profanatoare. Întru aceasta [i este vinovat\ Biserica RomanoCatolic\, care înc\lcând [i suprimând regulile canonice a serbat Pa[tile în 1805, 1825, 1853, 1854… 1903, 1923, 1927 [i în mul]i al]i ani odat\ cu Pa[tile iudaic3. Aceasta nu este înc\ totul, c\ci stilul nou oblig\ Biserica Romano-Catolic\ s\ mearg\ împotriva sfintei Evanghelii, înc\lcând mersul istoriei evanghelice. Din Evanghelie se vede c\ Pa[tile cre[tinesc se s\vâr[ea dup\ Pa[tile iudaic. Dar la catolici, în virtutea noii Pascalii, nu numai c\ sunt ani când Pa[tile cade odat\ cu iudeii, dar [i când se s\vâr[e[te înaintea Pa[telui iudaic, cum a fost în 1839, 1840, 1842, 1843, 1845, 1849, 1850, 1856, 1891, 1894 [i în mul]i al]i ani4. Iar în 1921 Pa[tile iudaic a fost pe 10 aprilie, iar Pa[tile catolic a fost serbat pe 11 martie, adic\ cu o lun\ înainte de Pa[tile iudaic. *** Dar, dac\, în puterea a[ez\mintelor canonice, primirea stilului nou în forma lui deplin\, pentru noi nu este admis\, tot la fel nu este admis\ pentru cre[tinii ortodoc[i primirea stilului nou în forma lui par]ial\. Acest „Pravoslavnâi Sobesednik” (@Interlocutorul ortodox#), C. I. 1859, pag. 165< „Pravoslavnaia Bogoslovscaia \n]iclopedia” (@Enciclopedia teologic\ ortodox\#), vol. VIII. SPb., 1906, pag. 880. 4 Ibidem. 3

117

compromis în ultimul timp se observ\ în via]a unor Biserici Ortodoxe [i se manifest\ prin faptul c\ Pa[tile se serbeaz\ dup\ vechea Pascalie ortodox\, iar toate s\rb\torile nemi[c\toate, cu dat\ fix\, se serbeaz\ pe stil nou. Dar un asemenea calendar amestecat nu poate fi primit de ortodoc[i, deoarece aduce dup\ sine înc\lcarea unor alte hot\râri biserice[ti despre care ne vorbe[te Tipicul5 [i care trebuie respectate cu sfin]enie [i neabatere, c\ci nu trebuie s\ ie[im de sub ascultarea mamei noastre Biserica. Cei de stil nou au p\c\tuit prin aceast\ neascultare. Noi vorbim a[a, având în vedere înc\lcarea cerin]elor Tipicului referitoare la s\rb\torile cu dat\ fix\. Biserica a stabilit prin Tipic anumite limite de timp în cadrul c\rora trebuie s\ fie serbate s\rb\torile cu dat\ fix\ care cad în timpul sfintei Patruzecimi. A[a, de exemplu, s\rb\toarea Sfântului Ioan Botez\torul poate c\dea din miercurea S\pt\mânii l\satului sec de carne (limit\ timpurie) [i pân\ în mar]ea S\pt\mânii a 4-a a Postului Mare (limit\ cea mai târzie)6. Dar aceste limite sunt distruse de stilul nou, deoarece toate s\rb\torile cu dat\ fix\ ei le serbeaz\ cu 13 zile mai devreme. Acela[i lucru se poate spune [i despre s\rb\toarea Bunei-Vestiri (25 martie). Dup\ cerin]ele Tipicului Buna-Vestire se serbeaz\ în perioada de timp care începe din joia s\pt\mânii a 3-a a Postului Mare [i ajunge pân\ in miercurea S\pt\mânii luminate7. Dar prin introducerea stilului nou, timpul pr\z5 Tipic (gr. τυπικον - Tipicon) - carte de cult bisericeasc\ de provenien]\ veche, în care este ar\tat\ rânduiala slujbelor biserice[ti. Cel mai vechi cunoscut Tipic este cel din Ierusalim. El reflect\ via]a de cult al m\n\stirilor din Palestina în timpul în care au cunoscut o dezvoltare înfloritoare (secolele IV - VI). Preacuviosul Sava cel Sfin]it († 532), de numele c\ruia este legat\ alc\tuirea acestui Tipic, doar a cules [i ne-a transmis acea tradi]ie de cult a Bisericii, care a fost stabilit\ pân\ atunci. - nota red. 6 Tipikon, M., 1859, f. 187 ob. 7 Ibidem, f. 202 ob.

118

nuirii Bunei-Vestiri începe din vinerea primei s\pt\mâni [i se continu\ numai pân\ în joia s\pt\mânii a 6-a a Postului Mare. Dar cu aceasta nu se termin\ p\catul stilului nou privitor la cerin]ele Bisericii [i Tipicului ei. Atitudinea negativ\ fa]\ de limitele ar\tate pentru stabilirea timpului serb\rii marilor s\rb\tori duce în continuare stilul nou la înc\lcarea Tipicului. Biserica a prev\zut coinciden]a unora din marile s\rb\tori neschimb\toare cu s\rb\torile schimb\toare, la fel [i cu alte zile ale Postului Mare. Pentru toate aceste cazuri de coinciden]\ ea a stabilit o rânduial\ fix\ a slujbelor biserice[ti. Dar distrugând aceste limite, stilul nou distruge de asemenea [i aceast\ hot\râre a Bisericii Ortodoxe. De aceea în stilul nou niciodat\ nu poate coincide aceea[i s\rb\toare a Bunei-Vestiri cu zilele S\pt\mânii Patimilor [i la fel nu poate avea Kirio-Pa[te, adic\ coinciden]a Bunei-Vestiri cu s\rb\toarea Pa[telui, lucru care încalc\ clar Tipicul bisericesc. Deosebit de revolt\toare este înc\lcarea Tipicului în ceea ce prive[te atitudinea stilului nou referitoare la s\rb\torirea Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel. Sfânta Biseric\ îi cinste[te atât de mult pe ace[ti mari Apostoli, încât a stabilit înaintea pomenirii lor (29 iunie) un post care se întinde, potrivit Tipicului, de la 8 zile pân\ la 42 de zile. La introducerea stilului nou acest post, totdeauna se mic[oreaz\. Iar când Pa[tile se serbeaz\ în perioada de la 20 pân\ la 25 aprilie inclusiv, postul Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel se suprim\ de tot> pentru el nu mai r\mâne timp. Unii pot spune c\ înc\lcarea Tipicului nu este un p\cat greu deoarece aici nu are loc abaterea de la dogme. Dar [i cuvintele lui Hristos> Iar de nu va asculta nici de Biseric\, s\-]i fie ]ie ca un p\gân [i vame[ (Matei 18, 17), nu ne vorbesc despre înc\lcarea unor adev\ruri dogmatice ale credin]ei noastre. Totu[i, conform m\rturiei acestor cu119

vinte dumnezeie[ti, cel care nu face ascultare Bisericii, acela se desparte de Ea [i ajunge în rândul celor mai mari p\c\to[i, deoarece în acest caz este aplicat\ pedeapsa suprem\ - desp\r]irea de Biseric\. Iar acest p\cat al neascult\rii Bisericii [i de dispre]uire a tipicului ei, stilul nou îl s\vâr[e[te deschis, cu mâna îndr\znea]\. Din punct de vedere al credin]ei ortodoxe atitudinea sfid\toare în ce prive[te Tipicul este nepermis\ pentru fiii sfintei Biserici, în acela[i fel cum nu este permis\ nici îndep\rtarea noastr\ de la dogmele [i regulile canonice. {i aceasta este clar. A[a cum dispre]uirea determin\rilor dogmatice [i canonice duce la îndep\rtarea de la Ortodoxie, la aceea[i îndep\rtare duce [i dispre]uirea ar\tat\ a Tipicului. C\ci, Tipicul este pentru noi lege sfânt\ dup\ care ne conducem în rânduiala slujbelor noastre biserice[ti ortodoxe, a s\rb\torilor [i posturilor. Tipicul este o carte sfânt\ legat\ de numele minunatului vas al Harului, Sf. Sava cel Sfin]it [i primit\ de Biserica Ortodox\ ca fiind una din c\r]ile de baz\.Tipicul nu este altceva decât vocea Mamei noastre Biserica. Iar fa]\ de aceast\ voce nu trebuie s\ avem o atitudine dispre]uitoare, ci una de ascultare necondi]ionat\ [i neab\tut\, dac\ vrem s\ r\mânem fiii credincio[i [i supu[i ai sfintei Biserici [i tuturor normelor ei ortodoxe. Dar ce se mai întâmpl\ în final în urma înc\lc\rii acestei c\r]i sfinte,Tipicul, odat\ cu introducerea stilulului nou? Se întâmpl\ c\ dac\ ne folosim de noua modificare, pentru stabilirea unor timpuri noi, în ce prive[te s\rb\torile, posturile [i slujbele noastre biserice[ti, prin aceasta vom m\rturisi în mod implicit c\ stilul nou arat\ corect calculul timpului bisericesc, iar Tipicul a fost întocmit incorect< [i aceasta se întâmpl\ simultan cu faptul c\ noi [tim c\ Tipicul vine de la Biserica Ortodox\, acea Biseric\ în care ca într-un tezaur bogat Apostolii au pus numai tot ce apar]ine Adev\rului< [i iar\[i, când ne este bine cunoscut c\ 120

înc\lc\rile ar\tate ale Tipicului vin de la catolicii îneca]i în întunecimea diferitelor erezii [i r\t\ciri. Ca n\scut din catolicism [i fenomen antibisericesc, stilul nou nu poate aduce nimic Bisericii Ortodoxe, în afar\ de tulburare. A[a a fost tâlcuit chiar de la apari]ie de primii lui adversari, patriarhul Constantinopolului, Ieremia al II-lea, [i Sinodul local din Constantinopol, organizat de el în 1583. Stilul nou r\mâne pân\ ast\zi acela[i început de dezbinare [i propagand\ catolic\, foarte d\un\toare pentru via]a Bisericii Ortodoxe. De aceea primirea stilului nou împotriva voin]ei sfintei Biserici, chiar [i în forma lui par]ial\, poate duce numai la aceea c\ noi în[ine vom contribui la apari]ia unor tulbur\ri [i curente în via]a noastr\ bisericeasc\, [i prin urmare cu mâinile proprii vom distruge autoritatea sfintei Biserici Ortodoxe. În acest fel, la fel cum s\vâr[im marele p\cat al neascult\rii Bisericii primind stilul nou în forma lui deplin\, prin îndep\rtarea sfintelor reguli canonice, tot a[a s\vâr[im acela[i p\cat al neascult\rii primind stilul nou în forma lui par]ial\, (calendar amestecat), prin îndep\rtarea cerin]elor Tipicului. *** De aici se în]elege de ce Biserica Ortodox\ s-a împotrivit atât de hot\râtor [i cu at=ta râvn\ acestei nout\]i antibiserice[ti, chiar de la începutul introducerii reformei calendaristice [i pân\ în ultimul timp. Imediat dup\ ce papa Grigorie al XIII-lea a introdus stilul nou, în acela[i an 1582, patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea, împreun\ cu Sinodul s\u, a condamnat noua metod\ de calcul roman\, ca fiind contradictorie tradi]iilor Bisericii Ortodoxe. În urm\torul an 1583, patriarhul Ieremia al II-lea, cu participarea patriarhilor Silvestru al Alexandriei [i Sofronie al VI121

lea al Ierusalimului, a adunat un Sinod bisericesc care a condamnat introducerea în Biserica roman\ a calendarului gregorian ca fiind potrivnic canoanelor întregii Biserici ecumenice [i ca o înc\lcare a hot\rârii primului Sinod ecumenic privind ordinea calculului zilei s\rb\torii sfintelor Pa[ti. Acest Sinod, în hot\rârea sa numit\ Sigilion8 din 20 noiembrie 1853 îi cheam\ pe ortodoc[i s\ ]in\ ferm [i neab\tut, chiar pân\ la v\rsarea sângelui, sinaxarul ortodox [i Pascalia iulian\, aruncând asupra tuturor care vor înc\lca aceast\ hot\râre - anatem\, desp\r]irea de Biserica Ortodox\! Despre aceast\ hot\râre Sinodul de la Constantinopol a anun]at toate Bisericile R\s\ritului> pe mitropolitul Moscovei Dionisie, Biserica insulelor Ionice, renumitul ap\r\tor al Ortodoxiei în Rusia occidental\, cneazul Constantin Ostrojskii, dogele Vene]iei N. Daponte [i papa Grigorie al XIII-lea, vinovatul tulbur\rii biserice[ti. La fel, o atitudine cu totul negativ\ în ce prive[te introducerea stilului nou, au avut-o patriarhii ecumenici [i împreun\ cu ei toat\ Biserica ecumenic\ [i în secolele urm\toare. De exemplu, patriarhul Constantinopolului Calinic al XI-lea împreun\ cu patriarhul Antiohiei Atanasie (1686-1728) au m\rturisit c\ serbarea Pa[tilor de c\tre ortodoc[i împreun\ cu catolicii dup\ aceast\ schimbare, renun]area la hot\rârile Bisericii Ortodoxe despre posturi [i aplicarea statutelor Bisericii romane, înseamn\ tr\darea Ortodoxiei [i îndep\rtarea de la înv\]\turile Sfin]ilor P\rin]i, p\gubitoare pentru fiii Bisericii ortodoxe, de aceea fiecare cre[tin este obligat s\ serbeze Pa[tile, s\rb\torile [i perioadele liturgice legate de Pa[ti conform practicii R\s\ritului ortodox [i nu Apusului eterodox, care ne este str\in în credin]\. 8 Decret sinodal oficial cu caracter legislativ, purtând pecetea patriarhal\ nota red.

122

Patriarhul ecumenic Chiril al V-lea, în Enciclica din 1756 arunc\ blestemele cele mai groaznice pentru toat\ via]a vremelnic\ [i via]a ve[nic\ asupra tuturor cre[tinilor care au primit stilul nou. În scopul p\zirii ortodoc[ilor de la primirea stilului nou, ca un mare p\cat, patriarhul ecumenic Antim al VIlea, împreun\ cu ceilal]i patriarhi r\s\riteni> Ierotei al Alexandriei, Metodie al Antiohiei [i Chiril al Ierusalimului [i Sinoadele lor, în Enciclica din 1848, în numele Unei Biserici Catolice [i Apostolice au enun]at urm\toarea m\rturisire de credin]\> „La noi nici patriarhii, nici sinoadele, niciodat\ n-au putut introduce ceva nou, deoarece p\str\torul bunei cinstiri este chiar Trupul Bisericii, adic\ poporul, care totdeauna vrea s\-[i p\streze credin]a neschimbat\ potrivit cu credin]a p\rin]ilor s\i… S\ ]inem m\rturisirea, care am primit-o de la asemenea b\rba]i ca Sfin]ii P\rin]i, s\ ne dezgust\m de orice noutate, ca o sugestie diavoleasc\, la care dac\ cineva a îndr\znit ori cu fapta, ori cu cuvântul, ori cu gândul, acela s-a [i lep\dat de credin]a lui Hristos [i de bun\ voie a c\zut sub anatem\ ve[nic\ pentru hul\ împotriva Sfântului Duh, ca [i când Acesta ar vorbi imperfect prin Sfânta Scriptur\ [i prin Sinoadele ecumenice. Astfel to]i înnoitorii> fie ei eretici sau schismatici, care de bun\ voie sau îmbr\cat cu blestemul ca [i cu o hain\ (Psalmi 108, 17), fie c\ sunt papi, fie patriarhi, fie mireni, fie chiar [i înger din cer - s\ fie anatema!”. Între anii 1902-1904 la ini]iativa vestitului patriarh al Constantinopolului, Ioachim al III-lea, Bisericile autocefale ale Constantinopolului, Ierusalimului, Greciei, Rusiei, Serbiei, României [i Munte-Negrului prin reprezentan]ii s\i s-au exprimat pentru respingerea reformei calendaristice a papei Grigorie al XIII-lea. 123

În acela[i sens s-a exprimat Sinodul bisericesc a toat\ Rusia în 1917-1918, care a hot\rât men]inerea stilului vechi pentru calculul timpului bisericesc. Pentru aceast\ hot\râre Sinodul de la Moscova a luat în seam\, al\turi de alte fundamente, opinia prof. Academiei Teologice din Moscova, p\rintele Dimitrie Alexandrovici Lebedev, care, în baza datelor [tiin]ifico-astronomice [i canonice biserice[ti, a m\rturisit c\ orice apropiere de stilul gregorian este p\gubitoare, dând prioritate necondi]ionat\ stilului vechi iulian9. Cu p\rere de r\u, Congresul panortodox,10 organiGlubokovskii, prof. N. N. O reforme kalendarea (Despre reforma calendarului). - „Pravoslavnâi misioner” (@Misionarul ortodox#) nr. 5-6, Plovdiv, 1943, pag. 262. 10 Autoritatea [i canonicitatea acestui congres, care de la sine [i nelegal s-a numit „panortodox”, sunt supuse îndoielii. Trei patriarhii r\s\ritene (Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului) au refuzat s\ participe, condamnându-l sever, dar întemeiat. N-a fost la congres nici un reprezentant împuternicit al Bisericii Ruse - cea mai numeroas\ în lumea ortodox\. Îns\ este cunoscut c\ el a fost organizat [i prezidat de un mason, patriarhul Constantinopolului Meletie, [i de aceea hot\rârile lui au fost distrug\toare pentru Biseric\. Despre cât de neortodox [i anticanonic a fost acest congres, m\rturisesc chiar problemele care s-au discutat> reforma calendarului cu recunoa[terea posibilit\]ii renun]\rii la cercul schimb\tor al s\rb\torilor [i chiar la ordinea s\pt\mânal\ de [apte zile< permisiunea c\s\toriei a doua pentru slujitorii Bisericii [i c\s\toria dup\ hirotonie< scurtarea posturilor [i slujbelor biserice[ti< l\rgirea leg\turilor ecumenice [i altele. Din fericire, con[tiin]a ortodox\, înc\ atent\ în acele timpuri, a respins primirea unor asemenea hot\râri [i numai stilul nou (în forma lui par]ial\) a fost introdus în via]\ cu grab\ sub presiunea puterilor externe. Aceast\ hot\râre, asimilat\ de unele Biserici, „a stricat unitatea cu alte Biserici Ortodoxe [i a dus la grele tulbur\ri interioare care se continu\ pân\ în prezent”. - Prof. S. V. Troi]kii. Budem vmeste borotsea s opasnostiu (S\ lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 46< vezi la fel „Deania i re[enia Vsepravoslavnogo kongresa v Konstantinopole 10 maia - 8 iiunea 1923” (@Lucr\rile [i hot\r=rile congresului panortodox din Constantinopol 10 mai - 8 iunie 1923#), Constantinopol, 1923 (în limba greac\) - nota red. 9

124

zat de patriarhul Constantinopolului, Meletie,11 în 1923, sa îndep\rtat de la sfintele tradi]ii de care se ]ineau cu atâta râvn\ [i sfin]enie patriarhii ecumenici timp de câteva secole, ar\tând neab\tut voin]a Bisericii. La acest congres s-a hot\rât trecerea la stilul nou. Poporul ortodox al ora[ului Constantinopol a fost foarte indignat de aceast\ inova]ie anticanonic\ [i ca urmare a acestei atitudini, patriarhul Meletie a fost nevoit s\ se retrag\. Cu toate acestea, succesorul s\u, patriarhul Constantinopolului Grigorie al VII-lea a urmat hot\rârea înainta[ului s\u, introducând în 1924 stilul nou pentru s\rb\torile cu dat\ fix\, l\sând temporar, pân\ la organizarea unui Sinod ecumenic, serbarea Pa[telui [i a s\rb\torilor legate de el dup\ Pascalia veche. În publica]ia oficial\ a Bisericii Grece[ti ,,Eklezia” [i în unele ziare ruse[ti, el a publicat în numele s\u [i în numele Sinodului s\u o declara]ie privind trecerea Patriarhiei constantinopolitane a Bisericii Ortodoxe la stilul nou. Sub influen]a Patriarhiei Constantinopolului, Biserica româneasc\ a introdus [i ea stilul nou pentru s\rb\torile Pre[edinte al congresului sus-amintit, patriarhul Meletie IV (Metaksakis) - cunoscut ecumenist [i mason, sus]in\tor înfocat al nout\]ilor [i modernismului în Biseric\. Cu ajutorul protectorilor s\i puternici a avut o carier\ bisericeasc\ rapid\ [i f\r\ precedent, ocupând mai întâi scaunul arhiepiscopiei Athenei (1918 - 1920), apoi al Patriarhiei Constantinopolului (1921 - 1923), Fiind silit s\ p\r\seasc\ scaunul patriarhal al Constantinopolului, M. Metaksakis trece în scaunul patriarhal al Alexandriei(1926 - 1935) [i reu[e[te cu pre]ul unor mari nemul]umiri [i dezbin\ri s\ introduc\ stilul nou [i în aceast\ Biseric\ local\. Înainte de moarte candideaz\ pen-tru scaunul pa-triarhal al Ierusalimului, dar nu este ales. (Vezi despre el> 1. Cneazul K. M. Gorceakov. Vozbuditeli rascola (Ini]iatorul schismei). Paris, 1927, pag. 29< 2. Prof. S. V. Troi]kii Budem vmeste borotsea s opasnostiu (S\ lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 37< 3. „Masonskii biuleteni” (@Buletinul masonic#), revista Marii loji masonice a Greciei, nr. 71, ianuarie-februarie 1967 (în limba greac\). - nota red. 11

125

cu dat\ fix\12. Dar patriarhii de R\s\rit> al Alexandriei, al Antiohiei [i al Ierusalimului de comun acord cu Sfintele Sinoade din patriarhiile lor au respins categoric problema schimb\rii calculului timpului bisericesc existent13. Celelalte Biserici ortodoxe au avut o atitudine la fel de negativ\ fa]\ de gramata patriarhului Grigorie al VII-lea. Drept r\spuns la aceast\ gramat\, patriarhul Moscovei [i întregii Rusii, Tihon, a adus la cuno[tin]a patriarhului ecumenic c\ a fost informat de declara]ia introducerii stilului nou începând din 10 Martie, dar în Biserica rus\ 12 BOR a introdus stilul nou la 1/14 octombrie 1924. Consecin]a a fost producerea unei mari tulbur\ri în popor, iar o parte din credincio[i [i clerici nu au primit schimbarea calendarului. Ace[tia, mai numero[i în partea Moldovei, s-au grupat în jurul ieromonahului Glicherie (T\nase), mai t=rziu Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Rom=ne de Stil Vechi, iar în anul 1999 canonizat. În prezent BORSV este organizat\ ca mitropolie, av=nd sediul în M\n\stirea Sl\tioara, Com. R=[ca, Jud. Suceava, înt=ist\t\tor fiind IPS Arhiepiscop [i Mitropolit Vlasie (Mog=rzan) - nota trad. 13 Aducem aici fragmente din epistola patriarhului Alexandriei Fotie (1853 - 1925), trimis\ unuia dintre principalii organizatori ai reformei calendaristice arhiepiscopului Athenei Hrisostom (Papadopoulos) în leg\tur\ cu introducerea stilului nou în Biserica greac\> ,,Nu putem s\ v\ ascundem, Preafericite frate al nostru, aceast\ mare triste]e [i nedumerire, ce a provocat-o Sinodului nostru vestea nea[teptat\… c\ f\r\ nici un fel de necesitate, în ciuda m\rturiei [i asigur\rilor Preafericirii voastre, f\r\ nici un fundament dogmatic sau canonic, au fost respinse sfatul fr\]esc [i rug\min]ile celor patru scaune apostolice (al Alexandriei, al Antiohiei, al Ierusalimului [i al Ciprului - p. n.), care stau pentru adev\r de multe secole [i c\ unilateral se propune „corectarea” practicii biserice[ti, primit\ nu numai de Biserica greac\, dar [i de toat\ Biserica Ortodox\… În concluzia celor spuse mai sus,…v\ aducem la cuno[tin]\ Preafericirii voastre c\ hot\rârea privind ,,corectarea” (calendarului bisericesc - p. n.) despre care ne-a]i anun]at, ca fiind deja primit\, Sinodul nostru… o respinge, [i r\mânând la vechea p\rere, iar\[i propune adunarea unui mare Sinod local sau a unui Sinod ecumenic, f\r\ de care, în conformitate cu practica general\ în întreaga Biseric\ Ortodox\, orice p\rere sau orice decizie unilateral\ este nul\ din punct de vedere canonic [i nu are puterea necesar\ (Scrisoarea nr. 226 din 24.04.1924) - nota red.

126

este imposibil\ introducerea stilului nou din cauza împotrivirii hot\râtoare a întregului popor. O atitudine la fel de negativ\ în ce prive[te introducerea stilului nou în calculul timpului bisericesc au avut-o [i Sinoadele arhiereilor ru[i de peste hotare, care au avut loc în 1923, 1924 [i 1925. *** Noi trebuie s\ fim al\turi de acele Biserici Ortodoxe care ]in în mod riguros [i f\r\ nici un compromis stilul vechi în via]a lor bisericeasc\, ca urmare a hot\rârilor canonice, care trebuie s\ r\mân\ nezdruncinate, deoarece aceste hot\râri reprezint\ unul din fundamentele existen]ei Bisericii noastre Ortodoxe. Mai mult, cum m\rturisesc datele [tiin]ifice, stilul nou are multe defecte [i, în orice caz, este mai departe de adev\r decât stilul vechi14. „Savan]ii care au întocmit Pascalia au fost con[tien]i de faptul c\, calendarul iulian, pe care ei l-au concordat cu calendarul lunar (evreiesc), nu este exact, dar ei [tiau de asemenea c\ gre[eala calendarului iulian a[a de bine corecteaz\ gre[eala calendarului lunar încât, dup\ demonstra]ia astronomului Predtecenskii gre[eala Pascaliei noastre - tabelele crugului lunar - nu dep\[e[te trei ore în 1900 de ani. Prin aceasta se explic\ acel fapt uimitor c\ Pascalia noastr\, întocmit\ în secolul al IV-lea [i de atunci pân\ acum niciodat\ corectat\, negre[it arat\ fazele lunii [i data serb\rii Pa[telui iudaic. De aceea orice încercare de a ,,corecta” sau de a înlocui Pascalia noastr\ trebuie privite ca o încercare de a scoate din tezaurul nostru bisericesc una din cele mai mari valori, cu care, pe bun\ dreptate ea se poate mândri chiar [i în fa]a savan]ilor timpului nostru.” (Arhiepiscopul Inochentie de Pekin - Scrisoare deschis\ adresat\ tuturor fiilor credincio[i ai Bisericii lui Hristos care ]in de calendarul ortodox [i predaniile Sfintei Biserici Catolice[ti (Universale). - În> ,,Ucenie Pravoslavnoi }ercvi o Sveascionom Predanii i otno[enie eio k novomu stiliu” (@Înv\]\tura Bisericii ortodoxe despre Sf=nta Tradi]ie [i atitudinea ei fa]\ de stilul nou#) elaborat\ de lupt\torii pentru evlavia ortodox\ din Athos. Ed. Schitului rusesc Sfântul Ilie din Athos, 1989, pag. 49-50) - nota red.

14

127

Iat\ de ce comisia [tiin]ific\ fondat\ pe 18 februarie 1899 de Societatea Astronomic\ Rus\,15 pentru a discuta problema reformei calendarului a declarat c\ > ,,nu exist\ nici un temei pentru a introduce în Rusia (dar mai ales în Biseric\) calendarul gregorian [tiindu-se c\ este incorect”16. Trebuie s\ subliniem c\ pân\ în ultimul timp în astronomie a fost folosit calendarul iulian [i nu cel gregorian17. Astronomul american Newcomb s-a pronun]at chiar pentru întoarcerea la calendarul iulian, mult mai simplu [i mai comod pentru calculele astronomice18. Este destul de interesant [i folositor pentru noi s\ cunoa[tem p\rerea despre stilul vechi [i stilul nou a profesorului Academiei Teologice din Petersburg Vasilii Vasilievici Bolotov. În ultimul an de via]\ el a fost numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, în calitate de delegat din partea departamentului duhovnicesc, la Comisia pentru Atunci în Rusia, adic\ din 1900, se prevedea introducerea stilului nou. „Novoie Vremea” (@Timpul nou#), nr. 702 din 1923. 17 Glagolev, prof. S.S. Sueveria v nauke (Supersti]ii în [tiin]\). - „Bogoslovskii vestnik” (@Vestitorul teologic#)< Glubocovskii, prof. N. N. Pos., sec., pag. 266-267. 18 Trebuie s\ punct\m la fel importan]a deosebit\ a calendarului iulian pentru cronologie. Marele enciclopedist [i cronolog de la sfâr[itul Evului Mediu Joseph Skaliger (1540-1609), bazându-se pe lucr\rile cronologilor bizantini, urma[i ai savan]ilor alexandrini, a stabilit c\ numai sistemul calendaro-cronologic iulian cu periodicitatea caracteristic\ lui poate asigura calculul continuu al zilelor în cronologia mondial\. ,,Tocmai de aceea num\r\toarea dup\ zilele calendarului iulian st\ la baza tuturor calculelor cronologice [i astronomice, indiferent de faptul -\ sunt orientate în trecut sau spre viitor… În acest sens r\mâne paradoxal faptul c\ tocmai acea perioad\ (periodicitatea num\r\torii conform calendarului - p. n.), de care nu se poate lipsi astronomia [i cronologia zilelor noastre, a fost recunoscut de papa Grigorie al XIII-lea ca fiind improprie pentru calendar”. - A. N. Zelinskii. Konstruktivn=e prin]=pî drevneruskogo kalendarea (Principiile constructive ale vechiului calendar rus). - În> „Kontext 1978”, Ed. „Nauka”, M., 1978, pag. 106-107 - nota red. 15 16

128

problema concord\rii stilului vechi al calendarului ortodox cu cel nou, nou înfiin]at\ pe lâng\ Societatea Astronomic\ Rus\. Profesorul V. V. Bolotov a studiat toate detaliile acestei probleme nu numai sub aspectul canonic-bisericesc [i [tiin]ifico-istoric, ci [i din toate celelalte puncte de vedere. Având toate aceste cuno[tin]e [tiin]ifice, el a participat la adunarea astronomic\ a acestei comisii când se discuta problema introducerii stilului nou în Rusia. {i chiar atunci când adunarea nu putea s\ ajung\ la o hot\râre determinat\ [i mul]i participan]i au început s\ se încline pentru stilul nou, pre[edintele Comisiei l-a rugat pe V. V. Bolotov s\-[i spun\ p\rerea. Prof. Bolotov dou\ ore [i-a ]inut dis-cursul istoric, având de fa]\ tabele astronomice elaborate de el19. El pleda întru totul pentru stilul vechi. Argumentele lui în favoarea acestui stil au fost atât de [tiin]ifice [i indiscutabile, încât adunarea în unanimitate a hot\rât s\ se p\streze stilul vechi. S\ ]inem minte aceasta întotdeauna [i niciodat\ s\ nu uit\m testamentul pe care l-a l\sat în leg\tur\ cu stilul vechi [i stilul nou savantul nostru genial Bolotov. ,,Eu însumi, - spunea el, - g\sesc schimbarea stilulului în Rusia complet nedorit\. Eu r\mân în continuare un adept hot\rât al calendarului iulian. Simplitatea lui nemaipomenit\ reprezint\ avantajul lui [tiin]ific fa]\ de orice calendar corectat. Cred, c\ misiunea religioas\ a Rusiei în aceast\ problem\ const\ în faptul c\ ea trebuie s\ ]in\ în via]\ calendarul iulian, ca astfel s\ u[ureze [i pentru popoarele apusene posibilitatea întoarcerii de la reforma gregorian\ inutil\, la stilul vechi nestricat”20. Aceste tabele au fost distruse în timpul incendierii Sinodului Bulgar din cauza bombardamentelor din 1944. 20 ,,Jurnal zasedanii Komisii po voprosu o reforme kalendarea pri Russkom astronomicescom obscestve” (@Jurnalul [edin]elor Comisiei pentru problema schimb\rii calendarului pe l=ng\ Societatea astronomic\ rus\#) pag. 34< ,,}ercovnâia vedomosti” (@Departamentul bisericesc#) nr. 7-8, 1926, pag.10. 19

129

DESPRE BLÂNDE}E {I SMERENIE* Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul c\ruia noi putem s\ s\vâr[im lucrul mântuirii noastre. Smerenia nu este numai una din virtu]i, ci o întreag\ concep]ie cre[tin\ despre lume, începutul vie]ii cre[tine conform\ Noului Testament [i via]a cre[tin\ îns\[i. Iat\ de ce preacuviosul Macarie Egipteanul în minunatele sale opere spune c\ smerenia este un indiciu al cre[tinismului sau, în acela[i sens, un criteriu dup\ care putem stabili dac\ suntem cre[tini sau p\gâni< avem harul sau nul avem< suntem cu Dumnezeu sau f\r\ Dumnezeu< suntem ferici]i sau neferici]i. F\r\ smerenie toate virtu]ile nu au pentru noi nici o însemn\tate mântuitoare. {i cum ar putea fi altfel, at=ta vreme cât Harul însu[i - cel mai important mijloc al mântuirii noastre, - ni se d\ în dar de la Dumnezeu numai pentru smerenie. Smerenia este orientarea întregii noastre vie]i cre[tine[ti, sau chiar fundamentul ei. Pentru smerenie Domnul ne d\ Harul. Iar Harul ne d\ puterea s\ împlinim neîndoit poruncile dumnezeie[ti. Împlinirea poruncilor îns\ ne face p\rta[i bucuriei lui Hristos [i aici [i în via]a viitoare. Dac\ în noi va fi smerenie, atunci toate virtu]ile cre[tine ne vor fi proprii, inerente, caracteristice, c\ci smerenia este baza lor. Pentru smerenie [i blânde]e Harul ne va ap\ra de toate piedicile vr\jma[ului, va întoarce în bucurie toate durerile, ne va uni în veci cu Hristos [i înc\ din via]a noastr\ p\mânteasc\ vom sim]i nespusa bucurie cereasc\ a *

Sfaturi alese tematic din predicile arhiepiscopului Serafim. 130

acestei uniri cu Dumnezeu. Fie ca smerenia s\ ajung\ pentru noi virtutea de baz\ [i cea dint=i. Dac\ ea va fi în noi, vom dobândi minunata blânde]e cu dragostea ei suprem\ pentru s\raci. C\ci doar pentru smerenie Domnul ne d\ Harul lui, singurul care poate s\ ne dea puterea s\ iubim pe cei ce ne necinstesc. Este mântuitor s\ ne amintim c\ Apostolul Pavel, vorbind în prima Epistol\ c\tre corinteni despre dragoste ca despre cel mai mare dar al Sfântului Duh, nu în]elege prin ea binefacerea sau chiar împ\r]irea întregii averi s\racilor. {i este de în]eles. C\ci [i lacomii, [i be]ivii, [i curvarii, [i mândrii, [i iubitorii de slav\ de[art\, nu rareori fac binefaceri. Binefacerea este doar o treapt\ preg\titoare spre dobândirea darului dragostei des\vâr[ite, dar nu chiar aceast\ dragoste. Ce trebuie atunci s\ în]elegem prin ea? Sfin]ii P\rin]i ne înva]\ c\ prin dragoste des\vâr[it\ trebuie s\ în]elegem blânde]ea, sau suportarea cu blânde]e a sup\r\rilor din partea celor de aproape ai no[tri. Domnul ne cere întotdeauna dragoste adev\rat\ pentru vr\jma[ii no[tri (Matei 5, 44), pentru cei care ne necinstesc. Domnul vrea ca noi s\-i iert\m din toat\ inima. Blânde]ea se manifest\ mai întâi de toate prin t\cerea buzelor noastre în timpul jignirilor. Oare nu este o mare minune s\ r\spunzi jignirilor cu blânde]e? Iat\ de ce Sf. Ioan Casian în minunatele sale opere spune c\ blânde]ea, sau omul blând, este minunea minunilor. Blânde]ea este des\vâr[irea noastr\. Noi trebuie s\ tindem cel mai mult spre dobândirea celui mai mare dar al Sfântului Duh - adic\ dragostea cre[tin\ des\vâr[it\ [i blânde]ea. Domnul, pentru a ne uni cu El, ne cere mai înainte de toate blânde]e, atunci când spune> Veni]i la Mine… [i înv\]a]i-v\ de la Mine, c\ sunt blând [i smerit cu inima [i 131

ve]i g\si odihn\ sufletelor voastre (Matei 11, 28-29). Aceast\ odihn\ nu este altceva decât fericirea Imp\r\]iei Cere[ti a lui Hristos. Este clar c\ f\r\ blânde]e noi niciodat\ nu vom veni la Hristos, nu ne vom uni cu El [i de aceea nu vom fi ferici]i, ci cei mai neferici]i oameni. Numai cel blând se afl\ sub ap\rarea deosebit\ a lui Dumnezeu, iar aceast\ ap\rare este izvorul tuturor milelor nespuse ale lui Dumnezeu c\tre noi, a oric\rei fericiri trec\toare [i ve[nice. De aici se în]elege de ce Sfin]ii P\rin]i spun> „Nu c\uta minuni, caut\ omul blând, care este minunea minunilor.” De aceea s\ c\ut\m aceast\ blânde]e [i s\ tindem c\tre ea mai întâi de toate. Pentru aceasta, trebuie s\ [tim ce este blânde]ea? Blânde]ea este ner\utatea copil\reasc\, [i nu numai copil\reasc\, ci [i îngereasc\, [i nu numai îngereasc\, ci [i dumnezeiasc\. Tr\s\tura distinctiv\ [i ese]ial\ a sfin]ilor era tocmai blânde]ea. Aceast\ blânde]e o avea Sf. Serafim de Sarov. Când în p\durea Sarovului a fost atacat de trei tâlhari, a aruncat toporul care era în m=inile sale, [i-a încruci[at mâinile la piept [i blând a zis> „Face]i cu mine ce vre]i.” Tâlharii l-au b\tut pe Sfântul P\rinte aproape pân\ la moarte cu propriul s\u topor. Iar când tâlharii au fost descoperi]i [i trimi[i în judecat\, atunci chiar Sfântul Serafim a intervenit în fa]a autorit\]ilor ca s\ fie ierta]i de pedeaps\. Dar [i aceasta este pu]in. La cererea Sf. Serafim tâlharii au fost elibera]i din închisoare. Când îns\ au venit la binepl\cutul lui Dumnezeu s\-[i cear\ iertare, el , ca un tat\ iubitor, i-a iertat din toat\ inima. Aceast\ blânde]e o avea [i Sfântul Tihon de Zadonsk. Atunci când un mo[ier mândru [i r\ut\cios l-a lovit în fa]\, Sfântul Tihon a c\zut la picioarele mo[ierului [i i-a cerut iertare. 132

În toat\ plin\tatea [i des\vâr[irea ei, aceast\ blânde]e a avut-o [i Mântuitorul nostru. Atunci când era b\tut peste cap [i peste coroana de spini cu trestia, când era scuipat în fa]\, Domnul nu-[i întorcea fa]a Sa, ci blând [i t\cut î[i privea muncitorii. Iar când au început s\-L r\stigneasc\, El se ruga pentru c\l\ii lui. Iat\ c\tre ce har, c\tre ce manifestare înalt\ [i minunat\ a Lui, în noi trebuie s\ tindem cu toat\ inima noastr\. Dac\ vom atinge aceast\ blânde]e, vom atinge fericirea Imp\r\]iei Cere[ti a lui Hristos. Tradi]ia Bisericii poveste[te c\ sfântul patriarh al Alexandriei Ioan cel Milostiv [i Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, ar\tau o dragoste deosebit\ celor care îi necinsteau. Lor trebuie s\-l al\tur\m [i pe marele stare] de la Optina, Sf. Ambrozie. El îi socotea pe necinstitorii s\i ca pe cei mai mari binef\c\tori. P\rintele Ambrozie îi sf\tuia [i pe al]ii cum s\ se poarte cu oamenii, spunând c\ necinstitorii cur\]\ sufletele noastre de necur\]ii ca [i cu o perie cu necinstirile lor. Mul]i ani Sf. Ioan de Kron[tadt a r\bdat smerit hulele [i clevetirile teribile de la ajutorul s\u, protoiereul [i chelarul catedralei Sfântul Andrei. El putea s\ cear\ Sfântului Sinod, al c\rui membru era chiar în acea vreme, s\-l mute de la el în alt loc pe p\rintele chelar. Dar P\rintele Ioan nu se plângea nim\nui [i t\cea. Când P\rintele Ioan s-a îmboln\vit de moarte, în suferin]a grea în care se afla, [i cerea când s\-l pun\ în fotoliu, când s\-l a[eze pe pat, aflând de suferin]a lui, p\rintele chelar s-a c\it. Con[tiin]a l-a mustrat. El a venit la P\rintele Ioan s\-i cear\ scuze [i s\ se ierte cu el. În acel moment P\rintele Ioan st\tea semicon[tient în fotoliu. Când i s-a spus c\ a venit p\rintele chelar, atunci P\rintele Ioan [i-a adunat ultimele puteri, s-a ridicat, s-a apropiat de p\rintele chelar, i s-a închinat [i i-a s\rutat mâna. Aceast\ mare smerenie a avut un efect atât de mare 133

asupra p\rintelui chelar, încât ochii i s-au umplut de lacrimi, iar el a c\zut la picioarele P\rintelui Ioan. Din acel moment el a început s\ spun\ tuturor c\ P\rintele Ioan este un mare binepl\cut al lui Dumnezeu, [i c\ asemenea drep]i nu au existat în Biserica Ortodox\ înc\ din primele veacuri ale cre[tinismului. În sfin]i, cuvintele Domnului> Spre unii ca ace[tia îmi îndrept privirea mea> spre cei smeri]i, cu duhul umilit [i care tremur\ de cuvântul meu (Isaia 66, 2) - (In textul slavon> Spre cine voi privi?Numai spre cel blând [i t\cut [i care tremur\ de cuvântul meu - nota trad.), s-au împlinit în toat\ plin\tatea lor. Pentru ce Domnul vorbind aici despre blânde]e, ne aminte[te [i de t\cere? Pentru ca s\ ne arate c\ blânde]ea noastr\ trebuie s\ se exprime prin t\cere. Dar se poate ca buzele s\ tac\, iar în inim\ s\ ai o r\utate [i o ur\ teribile împotriva necinstitorilor. Domnul vrea ca în timpul t\cerii s\ tac\ [i inima noastr\. De aceea, t\cerea lui Hristos la judecat\ s\ ne fie în acest caz un exemplu permanent, iar cuvintele Evangheliei> Dar Iisus t\cea (Matei 26, 63) s\ ne fie cel mai important [i de baz\ îndreptar în via]a noastr\ duhovniceasc\. S\ ]inem minte întotdeauna sfatul Sf. Serafim de Sarov dat unui c\lug\r în cuvintele> „Taci, taci, f\r\ de încetare taci.” Se în]elege [i cu buzele [i cu inima în timpul necinstirilor pentru dobândirea blânde]ii [i dragostei des\vâr[ite. Unii ar spune> Cum s\ dobânde[ti aceast\ blânde]e, aceast\ dragoste des\vâr[it\, când suntem atât de slabi, atât de neputincio[i [i nu putem face nimic bun cu puterile noastre? Da, noi suntem neputincio[i [i slabi, dar atotputernic este în noi Harul Sfântului Duh, care [i imposibilul îl face posibil [i u[or de dobândit. De aceea Domnul cere nu numai de la unii, ci de la to]i oamenii f\r\ excep]ii asem\narea cu Însu[i Dumnezeu 134

în des\vâr[ire, când zice> Fi]i, dar, voi des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este (Matei 5, 48). {i fi]i, dar, milostivi, precum Tat\l vostru Cel ceresc milostiv este. S\ tindem spre dobândirea blânde]ii sau dragostei des\vâr[ite, aceast\ culme a tuturor virtu]ilor cre[tine. Dar culmea muntelui nu poate fi atins\ dac\ nu urci tot muntele. De aceea s\ tindem spre dobândirea tuturor virtu]ilor [i înainte de toate spre dobândirea fundamentului lor - smerenia cre[tin\. A avea smerenie în sensul con[tientiz\rii p\c\to[eniei personale nu este greu. U[or ne este s\ ne smerim în fa]a lui Dumnezeu, con[tientizând toate neputin]ele proprii [i toat\ nimicnicia. Dar este foarte greu s\ ne smerim în fa]a celor de aproape ai no[tri. Ne împiedic\ ideea c\ am fi superiori lor, c\ci noi ne socotim mai buni decât al]ii chiar [i în cazul în care avem foarte multe neajunsuri. Noi întotdeauna justific\m aceste neajunsuri, întotdeauna ne v\ruim pe dinafar\ ca, pe cât se poate, s\ nu se vad\ ele. În schimb este foarte rar când iert\m neajunsurile celor de aproape ai no[tri. Aproape de fiecare dat\ îi învinuim [i îi judec\m chiar pentru acele p\cate care nici nu exist\ în via]a lor [i care exist\ numai în imagina]ia noastr\ p\c\toas\ [i mândr\. S\ ne smerim în fa]a celor de aproape ai no[tri pân\ la a le sluji ca robi nu din fric\, ci din dragoste pentru ei, cum ne-a poruncit nou\ Domnul la Cina cea de Tain\ (Ioan 13, 14-15). Pentru aceasta s\ nu ne socotim mai presus [i mai buni decât al]ii în ce prive[te starea noastr\ moral\. S\ atragem aten]ia inimii [i min]ii noastre numai la p\catele proprii, iar nu la p\catele celor din jurul nostru. C\ci dragostea se manifest\ prin faptul ca reciproc [i îng\duitor s\ ne purt\m sarcinile unii altora, adic\ neajunsurile celor de aproape ai no[tri.

135

Fericitul Augustin spune> „Nimic nu ne face atât de mari în ochii lui Dumnezeu, ca atitudinea noastr\ îng\duitoare fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai no[tri.” Cu p\rere de r\u în rela]iile noastre se observ\ un fenomen tocmai invers> nu dragoste unul fa]\ de altul, ci cruzime< nu o atitudine îng\duitoare fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai no[tri, ci judecat\. Aceast\ judecat\ este subiectul preferat al discu]iilor noastre, nu rareori fiind înso]ite de clevetire [i r\utate. Cum ar trebui s\ ne amintim întotdeauna de marele p\stor al p\mântului rus, P\rintele Ioan de Kron[tadt! Odat\, de fa]\ cu el, cineva l-a clevetit pe un om cunoscut de P\rintele Ioan. „Este adev\rat c\ toate acestea s-au întâmplat ?” - l-a întrebat marele p\stor pe interlocutorul s\u. „Adev\rat”, - a r\spuns acela. „În acest caz, a spus P\rintele Ioan, s\ nu vorbim de p\catele celor de aproape ai no[tri. Avem noi destule. Iar dac\ vom compara p\catele noastre cu ale celor pe care îi judec\m, s-ar putea ca p\c\to[enia noastr\ s-o dep\[easc\ pe a lor.” Aceea[i atitudine atent\ [i grijulie pentru sufletul aproapelui o avea [i marele stare] al pustiei Optina Sf. Ambrozie. Când eram în pustia Optina în 1910, una din cele mai devotate [i iubite uceni]e ale marelui stare], monahia Maria, mi-a spus c\ printre binepl\cu]ii lui Dumnezeu cei mai mari sunt mai ales trei> Sfântul Nicolae, Sfântul Serafim de Sarov [i Sfântul Ambrozie de la Optina. La întrebarea mea de ce printre cei mai mari sfin]i îi num\r\ doar pe ace[tia numi]i de ea, monahia mi-a r\spuns> „Fiindc\ ei s-au deosebit prin cea mai mare dragoste pentru cei de aproape ai lor, care se manifesta prin atitudinea lor îng\duitoare fa]\ de neajunsurile oamenilor.” Cu aceea[i îng\duin]\ se deosebea [i prietenul Sfântului Serafim de Sarov arhiepiscopul Voronejului Antonie. În slujirea sa arhip\storeasc\ era nevoit s\ desco136

pere viciile celor de aproape ai lui, care veneau la el. Dar a[a le descoperea, încât cel în cauz\ nu sim]ea de îndat\ acest lucru [i nu-[i d\dea seama c\ este vorba despre el, ci credea c\ se refer\ la alte persoane. {i numai dup\ aceea, cuvântul dreptului [i înaintev\z\torului duhovnic, ca [i cum s-ar fi amestecat cu sarea binef\c\toare î[i descoperea puterea sa dumnezeiasc\, [i cel certat de arhiepiscopul Antonie se încredin]a c\ dac\ Vl\dica î[i începea de departe cuvântul demascator, el se referea doar la neajunsurile lui personale. De multe ori înv\]\tura sa ziditoare era înso]it\ de scuze> „Poate v-am sup\rat, - spunea celui certat, - v-am jignit cu cuvintele mele, de aceea v\ rog, pentru Hristos, s\ m\ ierta]i.” Dar mai ales cu o asemenea atitudine îng\duitoare fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai s\i se deosebea Sf. Serafim de Sarov. Ce dragoste mare ar\ta el oamenilor, reiese din felul în care se adresa celor ce veneau la el, ca la unul ce a dobândit îndr\zneal\ în rug\ciune, ca la un mângâietor în necazuri. El se apleca pân\ la p\mânt oamenilor p\c\to[i, nu rareori s\ruta mâinile chiar [i mirenilor [i-i numea bucuria lui. Chiar [i pentru oamenii p\tima[i preacuviosul Serafim avea o admirabil\ dragoste în]eleg\toare, sf\tuindu-i [i pe al]ii s\ se poarte astfel cu oamenii. În ce prive[te dragostea pentru cei de aproape ai s\i, Sf. Serafim s-a asem\nat cu Însu[i Mântuitorul, care n-a condamnat-o pe femeia prins\ de farisei în preacurvie [i adus\ la judecata Lui. S\ ne ajute Domnul s\ avem aceast\ dragoste mare pentru cei de aproape ai no[tri, aceast\ îng\duin]\ pentru neajunsurile lor. Precum m\rturise[te Sfântul Apostol Pavel, dobândind aceast\ dragoste, vom împlini toat\ legea lui Hristos, toate poruncile lui mântuitoare.

137

Atunci Harul Sfântului Duh primit la botez va str\luci peste noi cu lumina lui dumnezeiasc\. Atunci se vor împlini pentru noi cuvintele minunatei cânt\ri biserice[ti> Câ]i în Hristos v-a]i botezat, în Hristos v-a]i [i-mbr\cat (vezi Galateni 3, 27) [i Harul botezului ne va fi îmbr\c\minte în Hristos. Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, sau lumina dumnezeiasc\ a Harului, ne va acoperi de toate atacurile demonilor, când sufletele noastre dup\ moarte vor trece v\mile v\zduhului. Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, acest Har al botezului, descoperit în noi prin împlinirea poruncilor [i r\bdarea necazurilor, ne vor acoperi la Înfrico[ata Judecat\ a lui Hristos. Ca o îmbr\c\minte de nunt\, acest Har ne va duce în c\mara cereasc\ a Mântuitorului nostru [i va fi izvor de neîncetat\ bucurie ve[nic\ în Împ\r\]ia Cereasc\ a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

138

MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM DUP| MOARTE

139

140

MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM DUP| MOARTE Din ziua mor]ii Arhiepiscopului Serafim (13/26 februarie 1950), mormântul lui este un izvor nesecat de minuni. Ca [i în timpul vie]ii, [i dup\ moarte, Vl\dica Serafim continu\ s\ ajute cu mil\ oamenii, care alearg\ la ajutorul rug\ciunilor lui nu numai din toate col]urile Bulgariei, dar [i de peste hotare. SALVAREA DE LA EXECU}IE O mam\ nenorocit\ a primit pe nea[teptate ajutor minunat din partea Arhiepiscopului Serafim despre care mai înainte nu [tia nimic, deoarece în vremea aceea era înc\ necredincioas\. Ea era profesoar\ de gimnaziu [i locuia cu unicul ei fiu în ora[ul Sliven. În iarna anului 1952, fiul ei P. î[i satisf\cea stagiul militar la grani]a sudic\ a Bulgariei. În acel an iarna a fost foarte aspr\, cu mult\ z\pad\ [i geroas\. Odat\, când tân\rul st\tea în post, fiind obosit [i înghe]at, a c\zut în z\pad\ [i a adormit bu[tean. Tocmai atunci un grup de delincven]i au violat grani]a, inten]ionând s\ o treac\. Din fericire, solda]ii din deta[amentul lui P. au reu[it s\-i prind\. Au c\utat santinela [i lau g\sit dormind în post, l-au arestat [i l-au trimis în fa]a Tribunalului militar din Sofia. Din cauza circumstan]elor politice nefavorabile din acel timp, pentru a fi exemplu de înv\]\tur\ celorlal]i solda]i, tribunalul a dat cea mai groaz141

nic\ pedeaps\ - execu]ia prin împu[care. N-a existat nici o posibilitate de recurs… Nenorocita mam\ putea doar s\ se roage s\ i se dea trupul fiului, ca s\ nu o priveze de mângâierea de a merge la mormântul lui. Ea a venit la Sofia [i în fiecare diminea]\ cu groaz\ suna la închisoare ca s\ [tie dac\ sentin]a a fost executat\. Într-o noapte, în a[teptarea f\r\ speran]\, a adormit. Deodat\ i-a ap\rut în vis un b\trân cu chip de sfânt care i-a spus> ,,Mam\ suferind\, vino la mine la Biserica Rus\ [i o s\ te ajut!” F\r\ s\ a[tepte r\s\ritul, înc\ prin întuneric a fugit într-acolo, crezând c\ în vis a v\zut chipul vreunui sfânt, a c\rui icoan\ f\c\toare de minuni se afl\ în biseric\. Dup\ ce a trecut pe la toate icoanele din Biseric\ [i nu a g\sit chipul visat, s-a întors decep]ionat\ acas\, crezând c\ a avut halucina]ii. Dar noaptea urm\toare, i-a ap\rut din nou b\trânul cu chip de sfânt [i ia spus> ,,Ai fost la Biserica Rus\, dar nu ai coborât la mine. Vino la mine jos [i te voi ajuta”. Femeia, mirat\, a în]eles c\ nu este o halucina]ie. A mers iar\[i la Biserica Rus\ [i a întrebat dac\ în subsolul bisericii se p\streaz\ icoane f\c\toare de minuni. Când cobora în subsol, privirea ei s-a oprit pe portretul Arhiepiscopului Serafim. În el l-a recunoscut pe b\trânul cu chip de sfânt, care i-a promis ajutor în vis [i a început s\ i se roage fierbinte. Dup\ o rug\ciune lung\, ea a ie[it înl\crimat\ din cript\. Ie[ind din biseric\, nea[teptat s-a întâlnit cu o veche cuno[tin]\, pe care n-a v\zuto demult - un bun prieten [i coleg de studen]ie al so]ului ei decedat. În acel timp acesta ajunsese cel mai cunoscut avocat din Sofia. Când a aflat de nenorocire, f\r\ s\ mai piard\ timp, s-a dus la Ministerul Ap\r\rii, la procurorul militar general. Procurorul a luat leg\tura cu ministrul-pre[edinte de atunci, V. Cervencov, care a fost de acord s\ înlocuiasc\ hot\rârea de execu]ie cu închisoarea pe via]\. Peste câteva luni, la prima amnistie, tân\rul a fost eliberat!

142

Mama lui P., care pân\ atunci fusese atee, a crezut din tot sufletul în Dumnezeu. Ca mul]umire lui Dumnezeu, ea a f\cut în curtea Bisericii Ruse o agap\ bogat\ [i povestea singur\ tuturor despre ajutorul minunat, pe care l-a primit de la Vl\dica Serafim. SALVAREA DE LA ÎNVINUIRE NEDREAPT| Func]ionara E. K. poveste[te> ,,Când o rud\ apropiat\, foarte credincioas\, mi-a povestit despre izb\virea minunat\ a tân\rului soldat de la moarte, ascultând-o, nu b\nuiam c\ în acela[i an, 1952, voi ajunge într-un mare necaz [i c\ în cea mai grea clip\ din via]a mea voi primi ajutor minunat de la Arhiepiscopul Serafim. Iat\ ce mi s-a întâmplat. La începutul lui iulie 1952 eram bolnav\. Nea[teptat am fost anun]at\ de Institutul de Asigur\ri unde am lucrat, s\ m\ prezint la serviciu în leg\tur\ cu revizia financiar\ a postului meu, care se f\cuse în lipsa mea. M-am prezentat imediat la institu]ie. Revizorul mi-a declarat c\ revizia s-a încheiat [i eu sunt învinuit\ de delapidarea unei sume de 4.800.000 de leva. Mai trebuia întocmit actul [i eu s\-l semnez. Când am auzit, mi s-a f\cut r\u. Revizorul, cu sânge rece, mi-a spus> „Mai întâi voi servi masa [i apoi va trebui s\ semnezi actul de revizie, pe care-l voi întocmi singur dup\ ce voi mânca#. Am ie[it cl\tinându-m\, f\r\ putere [i d\râmat\. Disperat\, m-am îndreptat spre centrul ora[ului cu gândul s\ m\ arunc sub un tramvai. Deodat\, în acest moment de cump\n\, mi-am amintit clar de minunea f\cut\ de Vl\dica Serafim cu tân\rul militar. Mi-a ap\rut n\dejdea c\ el îmi va ajuta. M-am gr\bit spre Biserica Rus\, am cerut s\ cobor 143

în cript\ [i acolo m-am rugat cu lacrimi, cerându-i Vl\dic\i Serafim s\ descopere nevinov\]ia mea. La ora trei dup\ mas\ cu fric\ m-am întors la institut. Revizorul îns\ nu s-a prezentat nici în ziua aceea, nici a doua zi. Am aflat apoi, c\ în timpul prânzului i s-a f\cut r\u, l-au dus la spital unde a murit subit. În locul lui a fost trimis un revizor nou, mai în vârst\ [i cu mare experien]\. Nu a vrut s\ semneze un act de revizie str\in, ci a dorit s\ verifice singur totul de la început. Dup\ o verificare am\nun]it\ a constatat c\ s-a f\cut un fals premeditat. S-a descoperit c\ documentele altor doi casieri, care au delapidat suma de 4.800.000 de leva, au fost înlocuite [i trecute pe numele meu. S-a întâmplat a[a c\ la pu]in timp, [i cei doi au murit subit! Am aflat dup\ aceea, c\ primul revizor a b\gat în închisoare mul]i casieri, majoritatea fiind nevinova]i.” E. K. î[i încheie povestirea cu cuvintele> ,,Slav\ Domnului [i binepl\cutului lui Arhiepiscopul Serafim cu rug\ciunile c\ruia Domnul, cu adev\rul Lui Dumnezeiesc, a învins minciuna omeneasc\!” „BOTEAZ|-TE {I POSTE{TE!” Se [tie c\ mormântul Vl\dic\i Serafim este vizitat mai ales de elevi [i studen]i. Ei se roag\ pentru reu[it\ la examene [i primesc ajutor minunat, care nu numai c\ se manifest\ la examene, dar se reflect\ binepl\cut în sufletele lor. Un student în anul II la medicin\ vizita deseori cripta Vl\dic\i Serafim [i se ruga lui pentru reu[it\ la examene. El provenea dintr-o familie atee [i nici nu era botezat. Odat\, el se ruga acolo ca de obicei. Când [i-a terminat îngenuncheat rug\ciunea, a s\rutat mormântul de marmur\ [i s-a ridicat. Deodat\… îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fa]a 144

lui ca viu. Vl\dica l-a binecuvântat [i i-a zis> ,,Boteaz\-te [i poste[te!” Dup\ aceea a disp\rut. Studentul s-a cutre-murat pân\ în adâncul sufletului de cele întâmplate. El [i-a chemat din provincie m\tu[a, care era foarte credincioas\, [i a rugat-o s\-i fie na[\. A fost botezat în Biserica Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, de la azilul de b\trâni din raionul Kneajevo. Dup\ aceast\ întâmplare minunat\, studentul spunea tuturor c\ dac\ va fi supus chinurilor pân\ la moarte, nu-i vor putea zdruncina credin]a în existen]a vie]ii dup\ moarte. UN AJUTOR MINUNAT LA EXAMEN M. P., student\ la Facultatea de Art\ Oriental\, trebuia s\ se prezinte în iunie 1988 la un examen foarte greu la literatura turc\. Fiind credincioas\, ea [i-a m\rturisit nelini[tea unei monahii cunoscute. Ca s\ o înt\reasc\, monahia i-a povestit cum Vl\dica Serafim [i cu ajutorul minunat de la Dumnezeu a luat str\lucitor toate examenele de admitere la Academia Teologic\ din Petersburg. M. P. poveste[te> ,,Cu mare greutate am înv\]at bine o întrebare care mi s-a p\rut mai u[oar\. Înainte de examen am intrat în Biserica Rus\ [i m-am rugat fierbinte la mormântul Arhiepiscopului Serafim. Când am intrat înfrico[at\ în sala de examen, profesoara mi-a oferit câteva bilete. L-am luat pe cel mai apropiat de mine. Era tocmai întrebarea pe care o [tiam cel mai bine. Profesoara mea a r\mas foarte mul]umit\ de r\spunsul meu [i chiar m-a l\udat c\ m-am preg\tit bine”. Peste un timp, M. P. trebuia s\ se prezinte la un alt examen. Ea a considerat cu u[urin]\ c\ nu trebuie s\ mai înve]i mult, ci este suficient s\ te rogi st\ruitor la mormân145

tul Vl\dic\i Serafim. Dar la examem a luat nota doi. ,,De atunci, - spune M. P. - mai întâi m\ preg\tesc con[tiincios pentru examene [i dup\ aceea m\ rog Vl\dic\i Serafim [i atunci el iar\[i m\ ajut\ în chip minunat!” AJUTOR ÎN GREUT|}ILE DE TOATE ZILELE L. S., profesoar\ de pian din Sofia, în toate greut\]ile sale se ruga cu credin]\ la mormântul Vl\dic\i Serafim. Nici ea, nici cele dou\ fiice ale ei cu care locuiau împreun\ nu se descurcau bine în treburile cotidiene. Odat\, din banii economisi]i [i-au cump\rat o ma[in\ de sp\lat automat\. Când au adus-o acas\, [i au probat-o, în ciuda tuturor încerc\rilor au constatat cu triste]e c\ ma[ina de sp\lat refuza s\ func]ioneze. Au crezut c\ vânz\torii de la magazin au observat naivitatea lor [i le-au dat o ma[in\ defect\, [i de aceea erau hot\râte a doua zi s-o înapoieze. Ca s\ se lini[teasc\ în necazul lor, s-au dus s\ se roage la mormântul V\dic\i Serafim. Când s-au întors acas\, au v\zut, spre marea lor mirare [i bucurie, c\ ma[ina de sp\lat func]iona singur\! VINDECARE DE BOAL| GREA Doctori]a P. îl cinstea foarte mult pe Arhiepiscopul Serafim [i, trecând pe lâng\ Biserica Rus\, întotdeauna intra s\ se roage la mormântul lui. Iar când ie[ea în ora[ cu so]ul ei, care era necredincios, îl l\sa în bulevard, iar ea cobora la cript\ s\ se roage. Odat\, fiul lor s-a îmboln\vit foarte greu, pân\ la pierderea cuno[tin]ei. Medicii erau ne146

dumeri]i ce diagnostic s\-i pun\> meningit\ sau alt\ boal\. Mama [i-a chemat colegii de serviciu acas\ s\-i consulte fiul bolnav, iar ea, singur\, a alergat la Vl\dica Serafim ca s\-l roage s\-i lumineze pe medici [i s\-i salveze fiul. {i sa întâmplat o minune! Când s-a întors acas\, [i-a g\sit b\iatul ridicat din pat în deplin\ cuno[tin]\. El i-a spus> „Mam\, unde ai fost? D\-mi s\ m\nânc, mi-e tare foame…” D|RUIREA UNUI PRUNC Familia I. [i M. T. din Sofia [i-au pierdut într-un accident unicul fiu, un b\iat de 14 ani. Mama s-a înecat în durere, fiind nemângâiat\, iar tat\l, auzind de grabnicul ajut\tor al nenoroci]ilor - Arhiepiscopul Serafim, - a început s\ mearg\ adesea la mormântul lui [i s\ se roage acolo. Necazul lor era [i mai mare, c\ci, dup\ p\rerea medicilor, M. nu mai poate avea copii. So]ul, îns\, s-a înt\rit atât de mult în n\dejdea puterii rug\ciunilor Arhiepiscopului Serafim, încât cu mare speran]\ a început s\-l roage cu îndr\zneal\ s\ cear\ pentru ei de la Dumnezeu un fiu. {i speran]a nu l-a în[elat. Spre mirarea mare a medicilor, M. a n\scut un b\iat [i l-a numit Serafim. Acum, (1990), b\iatul are 18 ani [i cre[te spre bucuria p\rin]ilor. Fericitul tat\ spune deseori> ,,A[a de mult m-a ajutat [i continu\ s\ m\ ajute Sfântul Vl\dic\, încât nici nu pot s\-mi închipui existen]a mea f\r\ el.” VINDECAREA DE CANCER LA STOMAC So]ia medicului K. I., din Novaia Zagora - R., s-a îmboln\vit de cancer la stomac. So]ul, fiind medic, s-a îngrijit s\-i fie f\cute toate investiga]iile, iar dup\ determi147

narea diagnosticului a trimis-o pentru opera]ie în Capital\. Ajungând în Sofia, înainte de toate, femeia s-a dus la mormântul Vl\dic\i Serafim pe care înc\ înainte îl cinstea mult [i i s-a rugat fierbinte ca opera]ia s\ treac\ cu bine. Dup\ aceea s-a internat. Înainte de opera]ie i s-au f\cut din nou toate investiga]iile< [i, ce s\ vezi? S-a descoperit c\ ea nu are nici un fel de cancer! Femeia fericit\ a ie[it din spital [i a alergat înainte de toate s\-i mul]umeasc\ medicului s\u minunat Vl\dica Serafim. UN MEDIC NECREDINCIOS CAUT| UN AJUTOR CERESC Fiica aceleia[i familii - D. - a vrut foarte mult s\ ajung\ medic ca [i tat\l ei. Dar pentru c\ nu mai erau locuri a fost nevoit\ s\ intre la stomatologie. Aflând aceasta, tat\l ei a plecat la Sofia ca folosindu-[i cuno[tin]ele s-o transfere la Facultatea de Medicin\. Dup\ plimb\ri lungi [i f\r\ rezultat pe la diferite institu]ii [i cuno[tin]e influente, medicul [i-a amintit deodat\ de credin]a so]iei sale în ajutorul rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim [i de vindecarea ei minunat\. Cu toate c\ era necredincios, s-a hot\rât s\ încerce [i acest mijloc, [i s-a îndreptat la mormântul lui. Dup\ rug\ciune, ie[ind în strad\, s-a întâlnit deodat\ cu un coleg care l-a ajutat foarte repede s-o transfere pe D. la Facultatea de Medicin\. O FEMEIE S|RAC| PRIME{TE LOCUIN}| Un b\rbat era foarte îngrijorat pentru sora sa, care locuia într-un apartament umed [i întunecos [i chiar s-a 148

îmboln\vit din cauza umezelii. În durerea sa, a mers s\ se roage Vl\dic\i Serafim, iar când a ie[it din cript\ [i-a întâlnit o veche cuno[tin]\, c\reia i-a povestit despre nelini[tea lui. S-a v\zut c\ acest prieten al s\u se ocupa cu repartizarea locuin]elor pentru cei afla]i în nevoie. În curând femeia s\rac\ a primit o locuin]\ bun\ [i luminoas\. O FAT| G|SE{TE TOVAR|{ DE VIA}| V\duva unui preot era foarte nec\jit\ pentru faptul c\ fiica ei nu se putea c\s\tori. I s-a povestit despre minunile Vl\dic\i Serafim [i a plecat împreun\ cu fiica la mormântul Vl\dic\i Serafim, unde s-au rugat fierbinte. Când au ie[it de aici, au întâlnit un tân\r cunoscut, pe care nu-l mai v\zuser\ de mult. Tân\rul s-a bucurat foarte mult de aceast\ întâlnire [i în curând el s-a c\s\torit cu fata. ÎNC| UN CAZ DE D|RUIRE A UNUI COPIL O femeie, [ofer de taxi, povestea c\ de mul]i ani î[i dorea copii [i nu avea. Odat\ a visat c\ în ma[in\ st\ un copil [i plânge. Femeia era nedumerit\ de unde a ap\rut acest copil. Deodat\ aude în vis r\spunsul> ,,Din Strada Împ\ratului Eliberator nr. 3”. Diminea]a, femeia a mers curioas\ s\ vad\ ce se afl\ la aceast\ adres\. S-a mirat mult când a în]eles c\ este adresa unei biserici. Intrând în biseric\, ea [i-a povestit visul ciudat slujitorilor biserice[ti, care au sf\tuit-o s\ coboare în cript\ [i s\ se roage la mormântul Arhiepiscopului Serafim. În curând a n\scut un copil [i ea L-a prosl\vit pe Dumnezeu [i pe Vl\dica Serafim. 149

UN MEDIC CREDINCIOS ESTE SALVAT DE LA CEI CE-I VOIAU R|UL Medicul T. Z., veterinar din Sofia, avea mari nepl\ceri la servici. Oameni r\uvoitori tânjeau dup\ locul lui de munc\. În acest scop, în 1983, ei au chemat o revizie nea[teptat\ care a durat 20 zile. L-au amenin]at de câteva ori, spunându-i-se c\ va avea cele mai urâte urm\ri. Îngrijorat, medicul mergea s\ se roage în fiecare zi la mormântul Vl\dic\i Serafim, în ajutorul c\ruia avea mare încredere. {i credin]a lui s-a adeverit. Revizia s-a terminat cu bine [i el a r\mas la locul lui. ,,Întotdeauna, în toate necazurile, alerg la Vl\dica Serafim, iar a doua zi totul se aranjeaz\”, - spune medicul T. Z. PREVENIRE ÎNAINTE DE NUNT| V. T., fiica aceluia[i medic T. Z., a[tepta cu bucurie ziua nun]ii. Totul era preg\tit. Dar, în noaptea dinaintea nun]ii, îl vede în vis pe Arhiepiscopul Serafim care o prevenea s\ nu încheie aceast\ c\s\torie, c\ci în caz contrar va fi foarte nenorocit\. V. a povestit aceasta p\rin]ilor s\i, dar nu a acordat aten]ia cuvenit\ acestui vis semnificativ [i s-a m\ritat. În curând i-a p\rut foarte r\u de aceasta. C\s\toria ei într-adev\r s-a dovedit foarte nereu[it\. V. în curând a divor]at. Înainte de a doua c\s\torie, V. l-a v\zut în vis din nou pe Vl\dica Serafim. El i-a promis s-o ajute în toate gre150

ut\]ile. Într-adev\r, via]a ei s-a schimbat în chip minunat! A doua c\s\torie s-a dovedit deosebit de reu[it\ [i toate treburile cotidiene au mers bine. Ea povestea aceasta cu lacrimi în ochi. ÎNTOARCEREA LA CREDIN}| I. P., asistent la una din institu]iile superioare de înv\]\mânt din Sofia, foarte credincios, s-a logodit cu M. ai c\rei p\rin]i, ca [i ea, erau necredincio[i. În iarna anului 1989, M. a c\utat mult timp s\-[i cumpere cizme ro[ii, dar nu putea g\si nic\ieri. I. P., care demult a[tepta o ocazie s\[i conving\ logodnica s\ cread\, a dus-o la mormântul Vl\dic\i Serafim, la care el alerga mereu, [i i-a zis> ,,Dac\ te vei ruga lui fierbinte, el imediat î]i va g\si cizmuli]e!” Fata [i-a ascultat logodnicul [i s-a rugat din toat\ inima. Când au ie[it din cript\, în primul magazin întâlnit ei au g\sit chiar acele cizme la care visa atât de mult M. Datorit\ acestei întâmpl\ri, ea a dobândit o asemenea credin]\ în ajutorul rug\ciunilor Arhiepiscopului Serafim, încât dup\ c\s\toria cu I. P., [i-a botezat primul copil cu numele Vl\dic\i Serafim! De atunci ea mereu alearg\ la ajutorul lui binecuv=ntat. AUTOBUZUL S-A REPARAT ,,SINGUR” K. P., vestit critic de art\ din Sofia, împreun\ cu un grup de pictori, au plecat cu un autobuz mic spre ora[ul Velico Târnovo, unde urma s\ participe la o comisie de art\. Din nefericire, pe drum, într-un loc pustiu, s-a fisurat o pies\ important\ a ma[inii. {oferul oprea autobuzul de mai multe ori, cobora [i încerca s\ înt\reasc\ aceast\ pies\, 151

astfel încât m\car s\ ajung\ pân\ la prima localitate. Totul a fost în zadar. K. P. îngrijorat\ [i-a amintit de Vl\dica Serafim care de mai multe ori a ajutat-o în greut\]ile vie]ii [i a început s\ i se roage fierbinte în tain\, cerându-i ca el s\ consolideze piesa stricat\. Într-adev\r, dup\ rug\ciunea ei, autobuzul a pornit [i nu s-a mai oprit pân\ au ajuns cu bine în Velico Târnovo. Înc\ la intrarea în ora[, [oferul a coborât c\l\torii [i a dus autobuzul la cel mai apropiat autoservice. Mai târziu, mirat de cele întâmplate, el povestea tuturor, c\, atunci când a fost cercetat\ piesa defect\, sa constatat c\ ea s-a sudat ,,singur\” atât de solid încât era greu [i s-o sparg\. VINDECAREA UNUI CANCER GALOPANT Iat\ ce a povestit I. I., un cânt\re] al corului Bisericii Ruse> „Odat\ m\ rugam în cripta Arhiepiscopului Serafim. Acolo a intrat [i o femeie în vârst\, inteligent\ la prima vedere. Ea a povestit c\ în anul 1988 i-a ap\rut o tumoare în gur\ care cre[tea foarte repede. Ea vorbea [i înghi]ea cu greu, având tot timpul mari dureri. În curând a început s\ vorbeasc\ greu [i nu putea s\ m\nânce, sim]ind dureri puternice. A cerut ajutorul multor medici, unul dintre ei, un profesor cunoscut - oncolog. Dup\ examinare i-a spus deschis c\ are cancer galopant la limb\ [i medicina nu are putere s\ o ajute, boala fiind avansat\, cancerul s-a întins aproape în toat\ cavitatea bucal\. Femeia nenorocit\, care odat\, înc\ pe vremea când tr\ia în ora[ul ei natal Plovdiv, a auzit de cazurile neobi[nuite de vindecare la mormântul Vl\dic\i Serafim, a început s\ mearg\ în fiecare zi la Biserica Rus\ [i s\ se roage mult la mormântul lui. În ziua a [asea ea st\tea singur\ în cript\. Deodat\ aude o voce> ,,Înmoaie în candela de dea152

supra mea lumânarea pe care o ]ii în mân\, [i unge cu ulei locul bolnav.” Cuprins\ de mirare [i bucurie de acest r\spuns minunat la rug\ciunea ei, bolnava a f\cut întocmai tot ce i s-a spus. Spre marea ei mirare durerea insuportabil\ a încetat pe loc. În zilele urm\toare ea a continuat s\ ung\ locul bolnav [i tumoarea a început treptat s\ se mic[oreze, iar peste o s\pt\mân\ a disp\rut complet! Bolnava a venit la profesorul ei. Dup\ examinare, emo]ionat, el a rugat-o s\-i spun\ cum [i cine a vindecat-o. Atunci femeia a povestit am\nun]it tot ce i s-a întâmplat. Medicul i-a r\spuns c\ a g\sit cea mai corect\ metod\ de vindecare [i a exclamat bucuros> ,,Slav\ Domnului [i sfântului Vl\dic\ Serafim!” VINDECAREA CANCERULUI LA SÂN Povestit de p\rintele N. N., preotul satului Tetovo, lâng\ ora[ul Ruse În august 1984, so]ia mea, preoteasa Marina A., a depistat o tumoare la sânul stâng. Dup\ prima examinare în satul nostru, medicul a trimis-o în ora[ul Ruse, unde i-au fost f\cute toate investiga]iile. Rezultatele biopsiei au stabilit> cancer la sân. Cu un sentiment ap\s\tor am plecat la Sofia, la profesorul K. [i medicul D., c\ruia bolnavii i-au zis ,,Bisturiul de aur”. Învinuindu-ne c\ ne-am adresat lor foarte târziu, medicii au fixat ziua opera]iei. Când bolnavii din sec]ie ne-au v\zut, au început s\ spun\>”Dac\ un preot [i-a adus so]ia la noi, înseamn\ c\ nu este Dumnezeu.” Dup\ consulta]ie ne-am plimbat mult prin ora[ul Sofia, în]elegând c\ nu ne r\mâne decât s\ sper\m într-o minune. Ne-am rugat în Catedrala Sf. Alexandru Nevski [i nu ]inem minte cum am ajuns la Biserica Rus\ Sf Nicolae, f\c\torul de minuni. Pe când eram înc\ seminarist am auzit 153

multe lucruri despre minunile Arhiepiscopului Serafim [i [tiam c\ le spunea fiilor lui duhovnice[ti> ,,Veni]i la mine la mormânt [i eu o s\ v\ ajut”. În cripta Vl\dic\i am aprins lumân\ri [i ne-am rugat mult. Eu am a[ezat pe mormânt o scrisoric\> ,,P\rinte, miluie[te-o pe preoteasa Marina [i ajut-o”. Dup\ aceea am luat ulei din candela de la mormânt [i am uns fruntea preotesei [i locul bolnav. Opera]ia a fost fixat\ cu grab\. În aceea[i zi erau programate trei opera]ii ale unor femei tinere. Pe preoteasa Marina au început s-o opereze înt=i. }esutul tumorii a fost trimis imediat la investiga]ii. {i, o, minune! Investiga]iile au ar\tat c\ nu exist\ nici un semn de boal\. Apoi au trecut la operarea celorlalte dou\ femei. Cancerul nu a fost descoperit nici la ele. Mirarea medicilor nu avea margini> „Cum este posibil a[a ceva, este o minune adev\rat\!” Se auzeau strig\te vesele> ,,Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!” Cu adev\rat este Dumnezeu! Este, slav\ Domnului [i Vl\dic\i Serafim, care a auzit rug\ciunile noastre [i ne-a ajutat. {i, iat\, de nou\ ani, preoteasa mea drag\ este vie [i s\n\toas\! UN AJUTOR MINUNAT ACORDAT UNEI FAMILII DE EMIGRAN}I Povestit de L. V. A., emigrant\ rus\ din ora[ul Sevastopol În 1950 a murit tat\l lui L. V. A. În decembrie (acela[i an), ea, împreun\ cu mama ei b\trân\ [i bolnav\ de scleroz\, au fost expulzate din Iugoslavia [i s-au hot\rât s\ mearg\ în Bulgaria. Au ajuns la Sofia seara, la 22,30. La gar\, autorit\]ile le-au arestat imediat. Noaptea au petrecuto pe o banc\ la mili]ie. Acolo li s-a cerut s\ scrie declara]ii 154

explicative. Diminea]a au fost duse spre clubul rus. Pe drum, L. V. nu [i-a mai putut ]ine mama neputincioas\, [i ea a c\zut [i s-a lovit r\u la cap. Au fost duse la spitalul rus, dar acolo au refuzat s\ le primeasc\, de altfel L. V. nu avea posibilitate s\ pl\teasc\ tratamentul. Din fericire, un felcer s-a milostivit, a bandajat capul b\trânei [i a sf\tuit-o pe L. V. s\ cear\ ajutor clubului rus. Acolo au ajutat-o pe L. V. [i ea a putut s\-[i interneze mama pentru dou\ s\pt\mâni> sa aflat c\ în c\dere, aceasta a f\cut o como]ie cerebral\. Ziua, L. V. avea grij\ de mam\ [i de al]i bolnavi din salon, iar noaptea o petrecea într-un fotoliu lâng\ bolnavi. Când, peste dou\ s\pt\mâni, ele au p\r\sit spitalul, nu aveau un loc unde s\-[i plece capul. În acele timpuri emigran]ilor din Iugoslavia li se interzicea s\ locuiasc\ în ora[ele mari - Sofia, Plovdiv, Varna, iar s\ plece în provincie cu mama bolnav\, L. V. nu putea. Era atât de disperat\, încât îi venea gândul sinuciderii. În spital, L. V. a cunoscut o rusoaic\, mam\ a unei monahii, care întotdeauna a fost fiic\ duhovniceasc\ a Arhiepiscopului Serafim. Aceast\ femeie i-a povestit despre Vl\dica Serafim, despre Casa rus\ de invalizi din Kneajevo [i a sf\tuit-o pe L. V. s\ se adreseze acolo cu rug\mintea s\ i se dea un serviciu [i s-o aranjeze pe mama. Pentru aceasta, mai întâi de toate, trebuia s\ primeasc\ de la mili]ie aprobare de locuit în ora[ul Sofia, ceea ce atunci era imposibil de ob]inut. L. V. nu avea nici o cuno[tin]\. Amintindu-[i deodat\ de povestirile rusoaicei despre puterea ajutorului rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim, a hot\rât s\ mearg\ la Biserica Rus\. Rugându-se la mormântul Vl\dic\i, a l\sat acolo o scrisoric\> ,,Sfinte Vl\dic\, ajut\-mi s\ r\mân aici [i s\-mi g\sesc un tovar\[ de via]\”. 155

La mili]ie, unde s-a dus dup\ aprobare, i s-a spus c\ trebuie s\ se adreseze pentru document unui oarecare M., despre care to]i spuneau c\ este „o fiar\ adev\rat\”. Încercarea de a primi hârtia de la alt [ef nu i-a reu[it, to]i o trimiteau la acest M. A intrat la el înfrico[at\, rugându-se în gând Sfântului Nicolae [i Vl\dic\i Serafim. M. i-a citit cererea [i deodat\ a întrebat-o dac\ are o fotografie. - Chiar vom putea r\mâne? - s-a mirat ea. - Ve]i putea, ve]i putea, - a r\spuns M. - dar ave]i fotografiile la dumneavoastr\? Fotografii nu avea. L. V. nu avea nici bani s\ le procure. {eful s-a uitat la ea cu comp\timire [i chiar nea[teptat a ajutat-o s\-[i procure fotografiile [i s\ completeze actele necesare. L. V. nu-[i credea ochilor… Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rug\ciunile Vl\dic\i Serafim, ea a reu[it s\ r\mân\ în Sofia [i [\ intre în casa de invalizi, unde a primit un post de îngrijitoare [i a aranjat-o pe mama ei. Curând s-a îndeplinit [i cea de-a doua rug\minte> a cunoscut un om bun, A. A., emigrant rus, fost ofi]er, care lucra [i el în casa de invalizi. Mai târziu s-a aflat c\ [i acest b\rbat era din Sevastopol, îl cuno[tea pe tat\l ei [i a fost primit în casa lor. Din Rusia, ca [i L. V., el a ajuns în Iugoslavia. Dar s-au întâlnit numai în Sofia [i în curând au încheiat o c\s\torie fericit\. ANGAJARE ÎN SERVICIU L. V. A. a povestit înc\ o minune. Un tân\r cu numele A. P. a terminat Universitatea din Sofia, fiind specialist în filologie rus\. Un timp a lucrat pe specialitatea lui. Dar, în curând, el [i al]i colegi au fost

156

disponibiliza]i S\ g\seasc\ un serviciu corespunz\tor nu putea. L. V., care o cuno[tea pe mama lui, l-a sf\tuit s\ se adreseze pentru ajutor rug\ciunilor Arhiepiscopului Serafim. Ei au îndeplinit sfatul [i în curând tân\rul a g\sit serviciu la o [coal\ unde lucreaz\ [i ast\zi. VINDECAREA RINICHIULUI N. S. A. din ora[ul Mihailovgrad poveste[te> Am un b\iat de 30 ani }. Acum 5-6 ani b\iatul s-a îm-boln\vit de rinichi. Investiga]iile f\cute în ora[ul Mihailovgrad au ar\tat c\ are un singur rinichi. Eu am insistat s\ mergem în ora[ul Sofia la Academia de Medicin\. Medicii de acolo au depistat c\ are doi rinichi, dar unul din ei este nedezvoltat, nu func]ioneaz\ [i b\iatul trebuie s\ fie foarte atent. Anul trecut (1992), el s-a îmboln\vit din nou. Urma s\ plece în ora[ul Sofia pentru tratament. Între timp, am citit într-un ziar c\ mul]i primesc mare ajutor din rug\ciunile f\cute la mormântul Vl\dic\i Serafim. De aceea lam convins pe b\iat s\ mearg\ la Biserica Rus\, s\-i scrie o scrisoric\ Vl\dic\i [i s\ se roage pentru îns\n\to[ire. Înainte de a se interna, fiul a trecut pe la mormântul Vl\dic\i [i s-a rugat. Spre marea lui mirare s-a sim]it imediat mai bine. Iar la spital, când medicii [i-au început investiga]iile, au descoperit c\ este s\n\tos. Dar fiul a spus c\ din investiga]iile anterioare se vedea c\ un rinichi nu func]ioneaz\. Când medicii au conectat aparatele s-a descoperit c\ ambii rinichi sunt s\n\to[i. În scrisorica pentru Vl\dica Serafim fiul a mai scris câteva cereri. Timp de o lun\ spre marea lui bucurie toate rug\ciunile lui au fost îndeplinite. 157

VINDECAREA SEPTICEMIEI O. D. V. l-a cunoscut pe Vl\dica Serafim, îl cinstea [i îl iubea foarte mult. Odat\, motanul unei cuno[tin]e [i-a b\gat adânc ghearele în mâna ei. Mâna s-a infectat [i s-a umflat mult, iar durerea cre[tea continuu. O. D. i s-a spus c\ face septicemie [i poate s\ ajung\ la opera]ie. Seara ea a hot\rât s\-[i schimbe bandajul, dar în loc de medicamente a vrut s\ foloseasc\ mijloace binecuvântate. A udat bandajul cu aghiazm\, iar pe locul bolnav a pus o fotografie mic\ a Arhiepiscopului Serafim pe care o purta permanent cu ea. A avut o noapte nelini[tit\. Durerile o chinuiau, dar ea nu înceta s\ se roage Vl\dic\i. Spre diminea]\ a sim]it o u[urare. Iar când a dat bandajul jos, a constatat c\ infec]ia deja disp\ruse. Pe mân\ au r\mas doar numai dou\ urme mici. VINDECAREA SINUZITEI Povestit de G. T. Am suferit de sinuzit\ din copil\rie. Desele dureri de cap m\ chinuiau. Pe timp rece mereu eram bolnav\, dar nu acordam prea mare importan]\ acestui lucru, nu foloseam medicamente [i nu apelam la medici pentru ajutor. De la o cuno[tin]\ am aflat de Vl\dica Serafim [i am început s\ merg adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Odat\, în 1992, când am venit s\ m\ rog Vl\dic\i [i am pus capul pe placa de marmur\, nea[teptat am sim]it un val de c\ldur\ care a trecut prin toat\ fiin]a mea, luându-mi greutatea din cap. Din acea clip\ durerea de cap nu s-a întors niciodat\ [i am început s\ respir liber. Acum am [i uitat de boala mea anterioar\. Mereu mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\dic\i Serafim pentru aceasta. 158

ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E Ecaterina M., o tân\r\ bolnav\ de paralizie cerebral\, dorea mult s\ viziteze Mân\stirea „Acoper\mântul Maicii Domnului” din Kneajevo, înfiin]at\ de Vl\dica Serafim, despre care i s-a povestit mult de cei apropia]i. Mama i-a promis c-o va duce acolo cu ma[ina, dar nu reu[eau nicidecum s-o repare. A început toamna târzie (1992), când frigul [i alte greut\]i puteau face c\l\toria imposibil\. Odat\, întristat\, Katea cu lacrimi a început s\-i scrie Vl\dic\i o scrisoare, în care-l ruga s-o ajute în acest lucru. Nici nu a terminat scrisoarea, când deodat\ în camer\ intr\ mama [i-i zice c\ în ziua urm\toare vor merge s\ se închine la mân\stire. A[a, Vl\dica a aflat imediat con]inutul scrisorii [i în mod miraculos a îndeplinit dorin]a inimii fetei bolnave, f\cându-i o bucurie de nedescris. VINDECARE MINUNAT| {I AJUTOR LA EXAMENE Poveste[te N. B. din ora[ul Sofia La 16 iulie 1993, fiica mea R. trebuia s\ sus]in\ examene de admitere la Universitatea de Literatur\ din Sofia. Cu câteva zile înainte de examen a f\cut amigdalit\ într-o form\ foarte grea. Cu tot tratamentul starea s\n\t\]ii ei nu se îmbun\t\]ea. În preziua examenelor, gâtul s-a umflat tare, iar temperatura a ajuns la 40 de grade. Eu [i fiica ne-am rugat fierbinte Arhiepiscopului Serafim, cerându-i ajutorul. Noaptea dinaintea examenului a fost foarte chinuitoare pentru fiica bolnav\. Starea ei a devenit critic\. A avut 159

mari frisoane [i nu a putut dormi. Îns\ spre diminea]\ febra a început s\ scad\ [i fata a hot\rât s\ se prezinte la examen. Am condus-o pân\ la Universitate [i, repede am mers în cripta Bisericii Ruse la mormântul Vl\dic\i. Cât timp fiica era în examen, m-am rugat acolo din toat\ inima. Spre sfâr[itul examenului am plecat la Universitate s\-mi întâmpin fiica. Spre marea mea mirare am g\sit-o într-o stare bun\ de s\n\tate, cu toate c\ gâtul ei era înc\ umflat. Fiica mi-a povestit c\ în timpul examenului n-a sim]it nici febr\, nici durere [i a scris bine lucrarea. Mai t=rziu profesorii au notat-o cu „foarte bine”. Înainte de a merge acas\, împreun\ cu fiica am alergat imediat la Vl\dica, s\-i mul]umim pentru ajutor. Pe drum starea fiicei a început s\ se înr\ut\]easc\, iar acas\ temperatura a crescut iar\[i pân\ la 40,3 de grade. În aceast\ stare grea, ea a fost nevoit\ s\ stea la pat înc\ o s\pt\mân\ întreag\. Pân\ acum nu încet\m s\-i mul]umim lui Dumnezeu. Amândou\ în]elegem foarte bine c\ prin rug\ciunile Vl\dic\i Serafim, Domnul i-a d\ruit fiicei mele nu numai câteva ore de s\n\tate, dar înc\ i-a d\ruit un an întreg, c\ci dac\ nu se prezenta la acest examen, nu mai avea dreptul s\ se prezinte decât peste un an. ALT| M|RTURIE DE AJUTOR LA EXAMENE Poveste[te A. G. din ora[ul Sofia De multe ori am apelat la ajutorul Vl\dic\i Serafim [i mergeam adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Sunt student\ la Universitatea Sfântul Clement de Ohrida din Sofia. Din milostivirea lui Dumnezeu [i ajutorul Vl\dic\i am luat pân\ acum toate examenele. 160

Primele dou\ examene din sesiunea de var\ 1993, la „Analiz\ - partea a II-a” [i „Ecua]ii diferen]iale”, au fost foarte importante. Ele sunt socotite la noi chiar cele mai grele din to]i anii de studiu. M\ preg\team pentru ele cu sârguin]\, dar frica nu se mic[ora, ci chiar se m\rea, iar în fiecare sear\ m\ rugam din suflet lui Dumnezeu. Mergeam foarte des la mormântul Vl\dic\i. {i minunea s-a produs> în ciuda nelini[tii mele, cu rug\ciunile Vl\dic\i, am primit un ajutor minunat. La fiecare întrebare a profesorului, în capul meu ,,ap\rea” r\spunsul corect. Parc\ cineva îmi ar\ta ceea ce trebuia s\ spun. Auzind întreb\rile puse altor studen]i, în]elegeam c\ la multe dintre ele nu puteam s\ r\spund. Dar, dup\ câteva minute, când aceste întreb\ri mi-au fost puse mie, am r\spuns corect [i imediat. Acest fapt m-a uimit foarte mult [i am în]eles foarte bine de unde îmi ,,veneau” aceste cuno[tin]e. Datorit\ ajutorului minunat al Vl\dic\i am primit la aceste dou\ examene notele 5 („bine”) [i 6 („foarte bine”). Mai mult, acest [ase a fost unicul dintre to]i studen]ii care s-au prezentat la examen, mul]i dintre ei fiind mai talenta]i [i mai st\ruitori decât mine. Pentru aceast\ mil\, pentru faptul c\ sunt nu numai în anul III, ci sunt [i printre cei mai buni studen]i, mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\dic\i Serafim. RECUPERAREA UNOR ACTE PIERDUTE Poveste[te L. M. din ora[ul Varna În luna iulie 1993, am pierdut o geant\ frumoas\ în care aveam actele pentru perfectarea apartamentului cooperativ, cartea de economii cu suma necesar\ pl\]ii acestui apartament. În geant\ se mai afla un calendar bisericesc [i icoana Sfin]ilor Constantin [i Elena. 161

Când am descoperit c\ am pierdut geanta, sup\rarea mea nu a avut margini. M-am gr\bit la Biserica Rus\ la Vl\dica Serafim, i-am povestit ca unui om viu durerea mea [i m-am rugat fierbinte s\ se milostiveasc\ de mine [i s\-mi g\seasc\ actele. Dup\ aceea am alergat la casa de economii s\ anun] pierderea c\r]ii de economii. Au trecut dou\ zile întregi. În timpul acesta, fiind foarte ocupat\, m\ întorceam acas\ târziu. Totu[i, speran]a c\ cineva îmi va anun]a g\sirea actelor pierdute nu m\ p\r\sea. A treia zi, femeia de la care închiriasem camera mi-a spus c\ de dou\ zile m\ caut\ un b\rbat care a g\sit actele mele. Când m-am înt=lnit cu acest om bun, mi-a dat imediat geanta pe care o g\sise în acea sear\ trist\ în noroiul str\zii (în acea sear\ era o ploaie abundent\). Toate actele erau întregi. Unele erau deteriorate de ploaie, îns\ cel mai important document a c\rei refacere era imposibil\, era intact. Necunoscutul, care a g\sit actele, era un om în vârst\, dup\ toate probabilit\]ile credincios. Când i-am d\ruit o iconi]\ ca mul]umire, fa]a acestuia s-a luminat de fericire. Sunt absolut sigur\ c\ aceast\ mil\ neobi[nuit\ a lui Dumnezeu am primit-o în urma rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim. ALT CAZ DE RECUPERARE A ACTELOR Poveste[te I. G. M. din ora[ul Sofia Vreo patru ani în urm\, Vl\dica Serafim a f\cut cu mine o minune care m-a înt\rit definitiv în credin]\. Aceasta s-a întâmplat în s\pt\mâna a 5-a Postului Mare. Joi diminea]a, dup\ ce am terminat rug\ciunea în fa]a icoanelor, înainte de a merge la serviciu, am descoperit c\-mi pierdusem geanta. Acolo aveam ni[te iconi]e, m\rturisirea mea 162

scris\, abonamentul [i legitima]ia de serviciu la Radio Bulgaria. Numai Dumnezeu [tie ce emo]ii am avut în acest timp. {tiam c\ dac\ chiar un om cinstit g\sind geanta o duce la mili]ie sau la serviciul meu, aceasta va însemna c\ voi fi concediat\ (pierderea actelor, chiar de un om credincios, era pedepsit\ foarte aspru în acele vremuri). Complet distrus\ nu [tiam ce s\ fac> s\ m\ îndrept la Biserica Sf. Apostol Andrei, unde cu o sear\ înainte am fost la canonul Sf. Andrei Criteanul, s\ caut acolo geanta mea, sau s\ m\ gr\besc la Biserica Rus\ la mormântul Vl\dic\i. Pe drum mam hot\rât s\ merg la Vl\dica. Înainte de toate am sunat la serviciu, am anun]at dispari]ia legitima]iei [i i-am prevenit c\ voi întârzia. A[teptând cu ner\bdare deschiderea Bisericii Ruse, am coborât în cript\, am c\zut în genunchi la mormântul Vl\dic\i [i am izbucnit în plâns. Nu [tiu cât am stat a[a rugându-l cu lacrimi pe Vl\dica s\ m\ ajute în necazul meu. Peste ceva timp m-am lini[tit un pic [i m-am dus la serviciu. O coleg\ mi-a spus c\ am fost c\utat\ de un b\rbat necunoscut care a l\sat num\rul de telefon. L-am sunat imediat [i mi-a spus c\ trebuie s\ ne întâlnim, deoarece are ceva, ce trebuie s\-mi dea mie personal. Ne-am întâlnit într-un loc fixat. Spre marea mea mirare, mi-a dat geanta. Apoi, necunoscutul mi-a explicat c\ nu a vrut s\-mi lase geanta la serviciu, gândind c\ e mai bine s\ mi-o dea personal. {tia bine c\ ceea ce con]inea geanta nu trebuia s\ ajung\ în mâini str\ine, deoarece aceasta mi-ar fi adus nepl\ceri. - Dar cum a]i reu[it s\ afla]i interiorul biroului meu? - am întrebat eu mirat\. Zâmbind, mi-a r\spuns> - Sunt jurist [i [tiu cum se face aceasta. A[a, în chip minunat, Vl\dica Serafim m-a salvat de la o ispit\ mare.

163

„PÂN| LA URM| P|RIN}II MEI S-AU CUNUNAT” Poveste[te M. H. din Sofia Cu p\rere de r\u p\rin]ii mei nu erau credincio[i [i pân\ nu demult nu erau cununa]i. Acum doi ani m-am întors la credin]\ [i am în]eles cât de important este ca ei s\ se cunune ortodox. Am încercat s\-i conving [i s\-i rog s\ fac\ acest lucru, dar rug\min]ile mele au r\mas f\r\ rezultat. Atunci am hot\rât s\ m\ rog în tain\ Vl\dic\i Serafim, iar p\rin]ilor s\ nu le mai spun nimic privitor la aceast\ problem\. Eu m\ rugam Vl\dic\i ca ei s\ se cunune, iar în adâncul sufletului nu credeam nici eu c\ aceasta se poate întâmpla. Dar, în ciuda necredin]ei mele, Vl\dica Serafim a f\cut o minune> pe nea[teptate p\rin]ii mei au dorit s\ se cunune în biseric\, iar apoi mama s-a apropiat de Sfânta Împ\rt\[anie. Din mila lui Dumnezeu, ea a început s\ mearg\ regulat la biseric\ [i s\ se împ\rt\[easc\. *** Nu e cazul s\ scriu despre ajutorul permanent pe care Vl\dica Serafim mi-l d\ la examene, pentru c\ to]i elevii din ora[ul Sofia au sim]it ei în[i[i ajutorul lui rapid. Despre mine pot s\ spun c\ m\ hot\r\sc s\ m\ prezint la examene numai dup\ o rug\ciune cu metanie la mormântul Vl\dic\i. Odat\ nu am f\cut aceasta [i era cât pe ce s\ nu iau examenul. IZB|VIRE DE RELIGIILE DIAVOLE{TI Un prieten apropiat al surorii mele a studiat mult religiile orientale [i filozofia. A ajuns pân\ acolo c\ a primit 164

de la draci unele „daruri” în acest domeniu. El însu[i nu în]elegea cine se afl\ în spatele acestor lucruri. Cel mai trist lucru era c\ în jurul lui s-a format un grup de tineri asupra c\rora avea o mare influen]\, dar în realitate prin el lucrau dracii. Din nefericire, sora mea a ajuns sub influen]a lui. Dar, slav\ Domnului, ea era botezat\ [i aceasta a ajutat-o s\ se rup\ de el. Când în via]a mea a ap\rut Vl\dica Serafim [i am sim]it ajutorul lui minunat, am început s\ m\ rog lui s\-l în]elep]easc\ pe tân\rul nefericit [i s\-l aduc\ la credin]a ortodox\. Întradev\r, Vl\dica a f\cut o minune [i l-a izb\vit pe acest tân\r de puterea diavoleasc\> pe nea[teptate el a crezut, s-a botezat [i chiar a fost admis la Facultatea de Teologie.

IZB|VIRE DE SECTA CRISHNA-I}ILOR Poveste[te L. Z. I. din Sofia Eu vând literatur\ duhovniceasc\ [i de mai mul]i ani merg la Biserica Rus\. {tiu multe despre Vl\dica Serafim, cred foarte mult în puterea rug\ciunilor lui [i de aceea ofer sârguincios oamenilor cartea despre el. În luna august 1993 a venit la mine o femeie necunoscut\. Era interesat\ de c\r]i duhovnice[ti, dar în mod special de lucr\rile Arhiepiscopului Serafim. Ea mi-a explicat c\ el i-a salvat fiul. Femeia mi-a povestit urm\toarele. Pe b\iat îl cheam\ S. [i are 18 ani. Acum un an [i jum\tate a devenit membru al sectei crishna-i]ilor din ora[ul Sofia. Toate m\surile, pe care le-a încercat mama pentru a-l salva, nu d\deau nici un rezultat. 165

Acum un an, ea a început s\ mearg\ s\ se roage la mormântul Vl\dic\i Serafim. Nefericita mam\ nu pierdea nici o ocazie s\ se roage pentru în]elep]irea [i salvarea fiului. Odat\, pe nea[teptate, b\iatul a încetat s\-[i mai viziteze crishna-i]ii. Mai mult, el a început s\ mearg\ regulat la Biserica Ortodox\ [i s\ citeasc\ literatur\ ortodox\. Cu drag a citit cartea despre Vl\dica Serafim. Plecând în armat\, a rugat-o pe mama sa s\-i g\seac\ toate c\r]ile Vl\dic\i [i s\ i le aduc\ la cazarm\ SALVARE DE LA CONCEDIERE Poveste[te E. P. din ora[ul Plovdiv În anul 1995 se a[teptau disponibiliz\ri în [coala spitalului* ora[ului Plovdiv. Aflând despre aceasta, to]i profesorii, care erau ortodoc[i, au scris împreun\ o scrisoare Vl\dic\i Serafim, rugându-l s\ se p\streze [coala. O singur\ coleg\ nu a vrut s\ semneze scrisoarea, ea fiind evanghelist\. Am aflat mai târziu c\ în cadrul [edin]ei Ministerului Înv\]\mântului s-a hot\rât disponibilizarea [colii spitalului ora[ului {umen [i c\ se mic[oreaz\ cu dou\ treimi personalul [colii din Sofia. În [coala din Plovdiv îns\, s-a p\strat tot personalul [i aceast\ [coal\ continu\ s\ existe p=n\ [i în ziua de azi - ianuarie 2000. Concedierea a atinso doar pe acea coleg\ care nu a vrut s\-[i scrie numele în scrisoare. {colile de pe lâng\ spitale au fost înfiin]ate în Bulgaria în ultimii ani. Profesorii acestor [coli predau copiilor, care sunt la tratament în institu]iile sanitare.

*

166

VINDECARE DE SARCOM Poveste[te L. }. din ora[ul Ruse Fiica mea L. s-a îmboln\vit la sfâr[itul lui 1995. În martie 1996 i s-a pus diagnosticul de sarcom (tumoare malign\). În acela[i an au operat-o [i i-au f\cut chimioterapie, iar în noiembrie a f\cut septicemie generalizat\ [i s-a luptat cu moartea aproape o lun\ - pân\ în decembrie 1996. Au fost f\cute toate combina]iile de medicamente, dar starea feti]ei nu se stabiliza în bine. În aceast\ situa]ie f\r\ ie[ire, cu ultima n\dejde i-am scris o scrisoare Vl\dic\i Serafim. {i Dumnezeu mi-a auzit rug\mintea. Pe nea[teptate, fiica mea [i-a revenit [i, cu toate c\ era foarte sl\bit\, a s\rb\torit cu bine Na[terea Domnului în sec]ia de hematologie infantil\ din Plovdiv. Dar c\ stabilizarea a început în momentul în care am scris scrisoarea Vl\dic\i Serafim, este un fapt, care nu are explica]ie [tiin]ific\. Î]i mul]umesc }ie, Doamne! P\ze[te-mi copilul pe tot drumul vie]ii lui! VINDECAREA DE SPONDILIT| M\rturia roabei lui Dumnezeu Nina A. Stepanova :n 1997, luna decembrie deodat\ am sim]it o durere acut\ a mijlocului, iar mai mult o febr\ ridicat\. Medicii policlinicii raionale au stabilit c\ este vorba despre bronhopneumonie. Dar diagnosticul pentru durerile mijlocului nu l-au putut stabili. Am ;ncetat s\ mai merg, mai exact nu puteam s\ m\ mai mi[c deloc. Am fost dus\ la @Pirogov# pentru stabilirea diagnosticului. Acolo am stat 10 zile. Mi-au 167

f\cut o mul]ime de cercet\ri, m-au examinat cu diferite aparate [i au stabilit c\ este vorba despre spondilit\. Aceast\ boal\ mi-a ap\rut din cauza tuberculozei. Am ;ncetat s\ mai primesc hran\ [i to]i m\ socoteau f\r\ speran]\. Stabilind diagnosticul mi-au dat trimitere ;n Radun]i, unde se afl\ singurul sanatoriu pentru astfel de boli. Fiicele melei sau rugat fierbinte pentru mine [i desigur la morm=ntul Vl\dic\i Serafim. :nainte de a m\ duce la Radun]i, acas\, cu binecuv=ntarea Vl\dic\i Fotie, m-a ;mp\rt\[it p\rintele Petru. :nainte de plecare am avut un vis minunat. Am mers cu nepo]ica la paraclisul nostru cu hramul preacuviosului Ioan de la Rila, atunci acolo ;nc\ se slujea. Apropiindu-m\ de u[\, ;l v\d pe pururea pomenitul nostru Vl\dic\ Serafim, st=nd ;ntre u[i, cu fa]a spre noi, ;n toate ve[mintele arhiere[ti, cele aurii. :n paraclis nu mai este nimeni, iar el este iluminat tot de o lumin\ sclipitoare, imaterial\. V\z=ndu-l pe Vl\dic\, am c\zut la picioarele lui, iar el m-a binecuv=ntat arhiere[te, cu am=ndou\ m=inile. C=nd m-au adus la Radun]i, medicii m-au ;nt=mpinat ca pe o muribund\. Fiicele m\ pl=ngeau acas\. :n sanatoriu aveam la c\p\t=i o copie a icoanei f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Iverskaia-Monrealskaia, sfin]it\ prin atingerea de icoana original\. {i iat\, nea[teptat pentru medici, am ;nceput s\-mi revin repede. Unul dintre ei chiar mi-a m\rturisit uimirea. Eu i-am r\spuns c\ Dumnezeu i-a ;n]elep]it cum s\ m\ trateze. Peste c=teva luni am ;nceput s\ merg [i mi-am revenit de-a binelea spre slava lui Dumnezeu. A[a scumpul nostru Vl\dic\ Serafim m-a ajutat prin sfintele sale rug\ciuni.

168

VINDECAREA CANCERULUI DE PIELE Poveste[te I. M. din Sofia Aproape trei ani în urm\ pe spate mi-a ap\rut pe piele o pat\ de culoare închis\, de dimensiunea unei monede de 20 copeici. În iulie 1998 ea a început s\ se m\reasc\. Acesta a fost motivul pentru care am consultat un dermatolog care mi-a recomandat s\ m\ operez. Dup\ opera]ie mi s-au f\cut investiga]ii. Am f\cut dou\ consulta]ii - la Universitatea de Medicin\ din ora[ul Varna [i la Centrul Oncologic Na]ional din Sofia. Diagnosticele au fost diferite, dintre care unul era cancer de piele melanom malign. Cu ajutorul [efului firmei la care lucrez am reu[it s\-mi aranjez o c\l\torie în Germania pentru consulta]ie [i tratament ulterior. În ziua zborului spre München, am vizitat mormântul Vl\dic\i Serafim din Biserica Rus\. Din toat\ inima, l-am rugat s\ ob]in\ pentru mine, de la Tat\l nostru Ceresc, izb\vire de boala periculoas\ dup\ care am scris rug\mintea mea [i pe o foi]\. În Germania s-a confirmat diagnosticul de care m\ temeam [i am suportat a doua opera]ie. Dup\ toate acestea, într-o noapte, am visat c\ iar\[i m\ aflu în fa]a mormântului Vl\dic\i Serafim din Biserica Rus\ [i-i cer smerit ajutorul. Deodat\ s-a auzit un zgomot. Am ridicat capul de pe placa de marmur\ [i m-am uitat în sus spre cruce. În dreapta ei, aplecat spre mine, st\tea Vl\dica Serafim cu p\rul alb [i barb\ alb\. - Nu ]i se va întâmpla nimic r\u, Iulian! - a spus el. - Este timpul s\ te lini[te[ti [i s\ te gânde[ti la familia ta! E[ti s\n\tos! Spunând zâmbitor aceste cuvinte, el s-a întors ca [i cum ar fi disp\rut dup\ verdea]a din spatele crucii. M-am trezit emo]ionat [i vesel neputând adormi pân\ diminea]a. 169

Mul]umesc Vl\dic\i Serafim c\ a auzit rug\ciunile mele, mi-a lini[tit sufletul [i m-a salvat cu rug\ciunile lui! ÎNTOARCERE LA CREDIN}| DUP| UN AJUTOR ÎN NECAZ Poveste[te P. V. din ora[ul Berkovi]î Acum câ]iva ani, eu eram cu totul necredincioas\. Am familie [i doi copii. So]ul meu R. lucra în poli]ie. În seara zilei de 13 iunie 1990 el, împreun\ cu un coleg, se aflau în cartierul „Belâe beriozî”. Trecând pe lâng\ o cofet\rie improvizat\ într-o furgonet\, s-au oprit s\ bea o cafea. Acolo, colegul lui s-a certat cu un [ofer oarecare. {oferul sa sup\rat, a ie[it [i peste pu]in timp a adus un grup întreg de tovar\[i, cam 30 de oameni. A început b\taia. So]ul meu putea s\ fug\, dar nevr=nd s\-[i lase colegul singur la necaz, [tiind c\ acesta are trei copii mici, s-a amestecat s\-l apere. Aceasta i-a sup\rat pe [oferi [i au început s\-l bat\ crunt [i pe so]ul meu. R. a fost b\tut cu lan]uri de fier, astfel încât abia a r\mas în via]\. Eu nu [tiam nimic despre cele întâmplate. În seara aceea so]ul nu s-a întors acas\, dar aceasta nu m-a îngrijorat, deoarece [i înainte se întâmpla ca el s\ fie re]inut la serviciu. A doua zi am sunat la serviciul lui [i acolo am aflat c\ i s-a întâmplat ceva r\u, dar numai în timpul vizitei la spital am aflat tot adev\rul. Când mi-am v\zut so]ul pentru prima dat\ dup\ acea b\taie, am le[inat. El era de nerecunoscut! A r\mas în spital o lun\, iar când l-au externat ne mai a[tepta o lovitur\ grea. A fost anun]at c\ este suspendat [i se face o anchet\ pentru a stabili cine a fost vinovat în cele întâmplate. 170

Eram disperat\. Cum voi tr\i cu doi copii, cu so]ul bolnav [i suspect, f\r\ mijloace, f\r\ nici o speran]\! În aceast\ situa]ie f\r\ ie[ire Dumnezeu m-a ajutat în mod minunat prin mijlocirea binepl\cutului Lui, Arhiepiscopul Serafim. Vecina noastr\ M., c\reia mama i-a împ\rt\[it nelini[tea pentru noi, i-a povestit despre Vl\dica Serafim [i a sf\tuit-o s\ i se adreseze imediat dup\ ajutor. „Este o ispit\ slobozit\ de Dumnezeu, ca s\ v\ întoarce]i la credin]\”, - a spus mamei vecina. A[a, pentru prima dat\ în via]\, am auzit de Vl\dica Serafim. Am început s\ merg zilnic la mormântul lui [i v\rsam în fa]a lui tot necazul meu. Între timp ancheta s-a prelungit… So]ul [i-a pierdut speran]a [i începuse s\ pomeneac\ de sinucidere. Aceasta m-a alarmat [i mai mult. Odat\, în decembrie, dup\ ce m\ rugasem fierbinte la mormântul Vl\dic\i pentru soarta so]ului meu, mi-a venit în minte s\-l sun personal pe [eful lui. L-am sunat [i l-am rugat la telefon s\ termine mai repede ancheta [i s\ dovedeasc\ nevinov\]ia lui R. Dup\ dou\ zile de la aceast\ discu]ie a venit procurorul militar general. El a aflat despre caz, a vrut s\ cerceteze personal datele anchetei [i, convingându-se c\ so]ul meu [i colegul lui sunt nevinova]i, a ordonat s\-i îndrept\]easc\. Nu a trecut nici o s\pt\mân\ [i amândoi au fost chema]i iar\[i la serviciu [i desp\gubi]i pentru perioada anchetei. Sunt sigur\ c\ aceast\ nea[teptat\ schimbare a lucrurilor, care este o adev\rat\ minune, a avut loc datorit\ rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim! El nu numai c\ a izb\vit familia noastr\ de mare necaz, dar ne-a ar\tat [i drumul spre credin]\. {i so]ul s-a întors la credin]\, ne-am cununat în biseric\, iar eu p=n\ acum merg regulat la mormântul iubitului meu Vl\dica cu mul]umire [i credin]\ deplin\ în puterea ap\r\rii lui în fa]a lui Dumnezeu.

171

ÎNAPOIEREA VALORILOR FURATE Poveste[te J. A. din ora[ul Svilengrad Locuiesc în provincie. În 1991 am avut mari nepl\ceri> pe nedrept am fost condamnat\ s\ pl\tesc o sum\ mare de bani. Pentru c\ nu aveam posibilitatea s\ câ[tig aceast\ sum\ în Bulgaria, am hot\rât s\ încerc într-un fel oarecare s\ m\ ocup de comer] [i am aranjat o c\l\torie în Germania. La 14 octombrie, în drum, m-am oprit în Sofia [i am l\sat ma[ina în fa]a unui restaurant, unde m\ gândeam s\ m\nânc. Nefiind obi[nui]i înc\ cu furturile de acest fel, am l\sat geanta pe bancheta ma[inii. În geant\ aveam pa[aportul, viza, permisul de conducere, dou\ monezi scumpe de aur învelite într-un [erve]el alb, portofelul, în care ascunsesem 1000 de m\rci germane [i biletele de tren în valoare de aproape 2000 de m\rci, toate valorile pe care contam s\ încep lucrul. Ie[ind din restaurant, am v\zut cu groaz\ c\ parbrizul era spart, iar geanta a disp\rut. Am sunat la poli]ie, apoi complet disperat\ am mers la Biserica Rus\ la mormântul Vl\dic\i Serafim, c\utând ajutor [i mângâiere. De ap\rarea rug\ciunilor lui [tiam demult. El era ultima mea speran]\. {i ajutorul Vl\dic\i Serafim nu a întârziat! În aceea[i zi am fost anun]at\ c\ geanta mea a fost g\sit\ aruncat\ în curtea unei case din cartierul „Lozene]”. Am mers imediat la adresa ar\tat\. Mi s-a înapoiat geanta [i spre marea mea mirare în ea am g\sit portofelul meu, to]i banii [i biletele pentru trenul interna]ional. Când plecam, st\pânii mi-au ar\tat locul unde au g\sit geanta. M-am oprit [i am început atent s\ îndep\rtez frunzele c\zute ce acopereau p\mântul. Spre imensa mea bucurie [i mirare, am g\sit acolo nu numai unele lucruri m\runte c\zute din geant\, dar [i [erve]elul alb cu cele dou\ monede de aur învelite în el. În acest fel, toate valorile mele au fost g\site! 172

St\team stupefiat\ de bucurie [i nu-mi venea s\ cred ochilor. Primul lucru pe care l-am f\cut - am mers la mormântul Vl\dic\i Serafim [i i-am mul]umit. Cu rug\ciunile lui am reu[it nu numai s\-mi pl\tesc datoria, dar [i treburile mi-au mers mai bine, iar eu acum îmi între]in lini[tit\ familia. ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E TAINICE La mormântul Vl\dic\i Serafim o femeie de vârst\ mijlocie mi-a povestit urm\toarele> Eram înc\ student\, când mi s-a povestit prima dat\ despre puterea minunat\ a rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim. {tiind aceasta, am venit s\-l rog despre ceva tainic [i important pentru mine. Este vorba despre faptul c\ mi-au murit [ase copii la rând. În sfâr[it, am înfiat un b\iat [i l-am crescut. Acum este mare [i c\s\torit. Dar îmi doream foarte mult s\ am un copil al meu. Atunci am venit la mormântul Vl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\ mijloceasc\ pentru mine s\ nasc un copila[. La scurt timp dup\ aceasta am n\scut o feti]\ s\n\toas\. Mai târziu, când a împlinit 17 ani, fiica mea s-a îmboln\vit [i trebuia s\ suporte o opera]ie la rinichi. Medicul mi-a spus s\ m\ a[tept la ce-i mai r\u, opera]ia era grea [i periculoas\. Atunci iar\[i am venit aici [i m-am rugat dezn\d\jduit\. Opera]ia a decurs bine, fiica mea [i-a revenit de tot< acum înva]\ [i lucreaz\ peste hotare. Pentru aceste dou\ dorin]e tainice m-am rugat eu, iar pentru alte lucruri m\runte n-am vrut s\-l deranjez pe acest om sfânt. Dar vin adesea aici s\-i mul]umesc. Imediat dup\ ce s-a n\scut co-pilul, am venit la Vl\dica Serafim cu flori [i o lumânare s\-i spun> mul]umesc!

173

POVESTIRILE MONAHULUI K. Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Tu e[ti Dumnezeu Carele faci minuni. (Ps. 76, 13) - a[a î[i începe povestirea monahul K. Împreun\ cu prietenul meu am hot\rât s\ ne plimb\m. Ne-am îndreptat spre o mân\stire. Acolo am cunoscut o monahie în v=rst\. În discu]ie am sim]it c\ pot avea încredere în ea [i, fiind singuri, i-am m\rturisit deschis triste]ea mea c\ via]a pentru mine nu are nici un sens , m\ simt nefericit, cu toate c\ am de toate la ce pot visa oamenii, c\ nimic p\mântesc nu m\ mul]ume[te. Monahia m-a sf\tuit s\ merg la mormântul Arhiepiscopului Serafim, s\ m\ rog lui ca unei persoane vii [i el m\ va ajuta s\-mi rezolv suferin]ele interioare. Am îndeplinit imediat sfatul monahiei [i am mers la mormântul Vl\dic\i Serafim. Acolo, cu lacrimi m-am rugat lui, ca unui viu, s\-mi ajute s\ în]eleg sensul vie]ii. Deodat\, în fa]a mea a ap\rut în realitate o cruce, iar în sufletul meu s-a rev\rsat o putere neobi[nuit\, pace [i un fel de bucurie necunoscut\. Mi s-au deschis ochii duhovnice[ti [i mi-a devenit deodat\ clar sensul existen]ei întregi. Cui s\-i mul]umesc pentru toate acestea? Cine din savan]i sau scriitori mi-au dat o astfel de bucurie [i în]elegere, palpabile? Am g\sit ceea ce c\utam [i am dobândit un nou pov\]uitor ceresc care mi-a dat mai mult\ minte [i în]elepciune decât to]i în]elep]ii lume[ti. Atunci, mi se potriveau cuvintele apostole[ti> C\ci era]i ca ni[te oi r\t\cite, dar va]i întors acum la P\storul [i la P\zitorul sufletelor voastre (I Petru 2, 25). De atunci am sim]it nevoia s\ vizitez mormântul Vladic\i Serafim cu orice ocazie [i bucuria mea în 174

urma acestor vizite era incomparabil\ cu orice bucurie p\mânteasc\. În scurt timp mi-am dat seama c\ am uitat de c\r]ile mele [tiin]ifice, iar eu visez s\ ajung monah... *** Dup\ întâmplarea din via]a mea, sus povestit\, am continuat s\ tr\iesc în lume, dar cu un sentiment trist, ca izgonit din Rai. Odat\, dup\ rug\ciune la mormântul Vl\dic\i ,,al meu”, în sufletul meu a ap\rut dorin]a s\-l cunosc pe cel mai credincios ucenic al s\u, arhimandritul P., care locuia în m\n\stirea de maici înfiin]at\ de Vl\dica. M-am îndreptat într-acolo. La intersec]ia str\zii „Alabin” cu bulevardul „Vito[a”, la culoarea verde, am traversat împreun\ cu al]i pietoni. Pe nea[teptate culoarea verde s-a schimbat în ro[u. În jurul meu nu se mai afla nimeni. În dreapta [uvoiul de automobile [i tramvaiul. În]elegând situa]ia, am început s\ strig> ,,Vl\dic\, ajut\-mi!” M-am aruncat înainte. S-a auzit scâr]âitul frânelor… M-am trezit întins la p\mânt. Lâng\ mine ro]ile tramvaiului, iar lâng\ cap [i mâinile întinse un automobil. Geanta era la distan]\ întro parte. Slav\ Domnului, printr-o minune am r\mas viu! Numai c\ simt durerea. Genunchii sunt zgârâia]i, în palme se prelinge sângele. Dar la spital nu am mai mers, pentru c\ rana mea sufleteasc\ era mult mai dureroas\. Îmi amintesc adesea de aceast\ întâmplare [i m\ întreb> dac\ nu m\ adresam Vl\dic\i, mai r\mâneam în via]\? Nu cred… *** Am primit binecuvântare s\ intru la Academia Teologic\. Nu vroiam s\ ajung student, dar, neîndr\znind s\ fac voia mea, am hot\rât s\ merg la mormântul Vl\dic\i [i l-am rugat s\-mi ajute [i s\-L roage pe Domnul ca s\-[i 175

arate voia Lui. Am început s\-mi adun dosarul. O piedic\ serioas\ s-a descoperit a fi faptul c\ atestatul de studii medii a fost distrus. Am mers la [coala unde am înv\]at înainte, s\ fac rost de un duplicat. Tocmai atunci se completau atestatele pentru proaspe]ii absolven]i ai gimnaziului. Spre fericirea mea, ,,întâmpl\tor” s-a aflat un formular în plus. Mai mult, directorul adjunct, în mod nea[teptat a fost de acord s\ se completeze acest formular pentru mine. În timp ce completa actul, func]ionara m-a întrebat> ,,În]elege]i c\ acest atestat este pentru dumneavoastr\ o adev\rat\ minune? În asemenea cazuri trimitem datele la mili]ie, unde timp de un an se ancheteaz\ cazul [i se caut\ documentul. Apoi, într-un ziar oficial se declar\ nulitatea atestatului. Pl\ti]i o amend\ mare [i depune]i o cerere la Ministerul Înv\]\mântului [i dup\ admiterea cererii vi se poate elibera duplicatul. Dumneavoastr\, îns\, ast\zi ve]i primi un exemplar original.” Aceast\ minune cu rug\ciunileVl\dic\i Serafim mi-a ar\tat voia lui Dumnezeu [i mi-a alungat nedorin]a de a fi student. *** Citind despre nevoin]ele binepl\cu]ilor lui Dumnezeu, mi-a ap\rut o dorin]\ mare s\ urmez cele citite. Astfel încât dormeam pe un pat comod [i moale, am început s\ caut scânduri, s\-mi fac un pat de lemn, dar nu puteam s\ le g\sesc. Cu aceast\ problem\, ca întotdeauna, mam adresat Vl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\-mi ajute. În curând colegul meu a intrat în camer\ spunând> ,, Am l\sat în curte ni[te scânduri, pe care, dac\ ai nevoie, ia-le, altfel le arunc.” Am alergat ca o s\geat\. A ap\rut o alt\ grij\> nu aveam fier\str\u ca s\ le tai la dimensiunea potrivit\. Dar când le-am aranjat am constatat c\ ,,tâmplarul nev\zut” le-

176

a t\iat exact c=t trebuia, iar eu cu lacrimi în ochi i-am mul]umit de bucurie. *** Fiind student la Academia Teologic\, am trecut printr-o ispit\ serioas\. Mi se puneau tot felul de piedici s\ nu m\ lase s\ înv\]. Pe nea[teptate am primit un anun] de mobilizare militar\. Dirigintele anului nostru mi-a explicat între patru ochi c\ aceasta se face inten]ionat ca s\ m\ îndep\rteze for]at din Academie. Ca de obicei, cu am\r\ciune am alergat la mormântul Arhiepiscopului Serafim [i mi-am v\rsat înaintea lui durerea. Dup\ aceea m-am dus la Centrul militar teritorial [i am prezentat cita]ia. Nu [tiu de ce am fost întâmpinat cu cuvinte ciudate> ,,A, dumneavoastr\ sunte]i?… Este chiar acela?!” Func]ionarii au început s\ se agite vizibil în leg\tur\ cu apari]ia [i actele mele. Nu am auzit discu]ia lor. V\zând gratiile de fier ce m\ înconjurau, am sim]it pe frunte pic\turi reci de transpira]ie. A trecut ceva timp. Deodat\ se deschide pe nea[teptate un ghi[eu [i o mân\ cu o amabilitate insistent\ îmi întinde… o cutie deschis\ de bomboane. Apoi, înapoindu-mi actele cu multe scuze pentru deranj, mi-au declarat c\ am fost chemat doar pentru o adeverin]\ [i luându-[i r\mas bun nemilit\re[te, mi-au spus amabil> ,,La revedere!” {i a[a am plecat. Din cauza emo]iilor am ie[it f\r\ nici o putere. Ce s-a întâmplat acolo în\untru, în spatele u[ii [i cum se explica schimbarea atitudinii nu-mi este cunoscut pân\ acum. Îmi este clar un singur lucru, c\ de mobilizarea militar\ m-au salvat rug\ciunile stare]ului meu iubit. ***

177

Munca încordat\ la mân\stire nu mi-a permis s\ m\ preg\tesc pentru examenul la Tâlcuirea Sfintei Scripturi a Vechiului Testament. Dar totu[i am primit binecuvântare s\ m\ prezint [i m-am dus plin de fric\, c\ m\ voi tr\da nu numai pe mine, dar [i pe fra]ii [i p\rin]ii mei duhovnice[ti. Numai Dumnezeu [i Vl\dica Serafim [tiau despre necazul meu [i îi rugam s\ fac\ o minune, fiind con[tient c\ ea nu este posibil\ din cauza nevredniciei mele. Colegii mi-au spus c\ la conspect se mai adaug\ una dintre întreb\rile suplimentare, despre care auzeam prima dat\. Cineva mi-a dat r\spunsurile acestor întreb\ri suplimentare [i am început s\ citesc prima pagin\. Abia întorc=nd-o, a ie[it profesorul. În fa]a cabinetului eram singur. Nu prea vroiam s\ intru, dar alt\ ie[ire nu aveam. Am tras un bilet [i spre bucuria mea, a doua întrebare era chiar aceea pe care tocmai am apucat s\ o citesc. Mi-au dat Biblia în limba ebraic\ de unde trebuia s\ citesc textul. Eu [tiam doar câteva litere ebraice… A[teptam dezlegarea nepl\cut\, dar inevitabil\. Au intrat înc\ doi profesori la aceast\ disciplin\. {i iat\ c\ a venit rândul meu, trebuia s\ citesc în limba ebraic\. Mi-au spus s\ nu m\ jenez. În asemenea situa]ii f\r\ ie[ire numai Vl\dica îmi ajuta [i am început iar s\ m\ rog lui. În con[tiin]a mea a început deodat\ s\ se contureze un cuvânt necunoscut mie [i l-am pronun]at în [oapt\. Profesorul a dat afirmativ din cap. Dup\ primul cuvânt a ap\rut al doilea, al treilea [i a[a textul întreg. Chiar mi s-a repro[at de ce m\ jenez f\r\ motiv dac\ cunosc atât de bine textul. Dup\ aceasta, ca într-un film, pluteau în memoria mea explica]iile profesorului din timpul cursului [i am început s\ le reproduc, în speran]a c\ se refer\ la textul citit. S-a dovedit a fi într-adev\r a[a. Profesorul a fost foarte mul]umit c\ am reprodus atât de exact explica]iile lui. La întrebarea a doua am povestit ce am citit pe hol [i am fost oprit în momentul în care cuno[tin]ele mele s-au epuizat. 178

*** Dup\ o munc\ lung\ [i grea sub ploaie, la începutul Postului Na[terii am sim]it dureri t\ioase în regiunea bur]ii. Medicii locali, superficiali, m-au lini[tit spunând c\ e o r\ceal\ [i mi-au repro[at c\ m\ ocup prea mult de s\n\tatea mea. Dar organismul meu a refuzat s\ mai primeasc\ hran\ [i starea mea se înr\ut\]ea. Am fost nevoit s\ chem salvarea. Consultându-m\, îngrijora]i de starea mea, au hot\rât s\ m\ opereze imediat. Mi-am dat seama c\ m\ aflu între via]\ [i moarte [i am început s\ m\ rog st\ruitor iubitului meu Arhiepiscop Serafim, l\sându-m\ cu totul în mâinile lui. Când mi-am revenit dup\ anestezie, am în]eles c\ burta îmi este t\iat\, iar în rana necusut\ sunt puse dou\ drene. Aceasta m-a convins înc\ o dat\ de periculozitatea situa]iei în care m\ aflu. Din cauza sl\biciunii nici nu puteam ridica mâinile. În timpul efectu\rii vizitei la bolnavi, prin saloane, medicii s-au uitat la unghiile degetelor de la mâini [i picioare - c\utau primele simptome de moarte. Dar cu rug\ciunile Vl\dic\i Serafim am început s\-mi recap\t puterile. Odat\, în timpul vizitei, medicul mi-a spus> „Ai trecut peste linia mor]ii. F\r\ dubii e[ti un om al lui Dumnezeu. Cu tine s-a f\cut o minune pentru c\ nici unul dintre medici nu credea c\ vei r\mâne în via]\.” Chirurgul, care m-a operat, a dorit s\ discute cu mine, când m\ voi sim]i mai bine. M-a rugat s\-i povestesc tot ce [tiu despre Sfântul Serafim. Am g\sit pentru el cartea despre Sfântul Serafim de Sarov [i i-am dat-o. Doctorul mi-a întors-o, spunând, c\ m-a întrebat despre Arhiepiscopul Serafim, care nu este canonizat. A ad\ugat c\ familia lui îl consider\ pe Vl\dica Serafim sfânt [i f\c\tor de minuni, adesea vizitând cripta lui.

179

*** În acest timp, al\turi de mine, în spital st\tea un grav bolnav de hemoragie la esofag. De câteva ori i s-a f\cut perfuzie, dar hemoragia nu se oprea. Medicul, care-l trata (atunci înc\ ateu), se lupta cu abnega]ie pentru via]a bolnavului [i nu pleca de lâng\ patul lui. D\ruirea doctorului ateu era înduio[\toare. Era o îndeplinire adev\rat\ a poruncilor evanghelice [i ea n-a r\mas f\r\ r\splat\ de sus. Fiind neputincios, nu puteam s\-l ajut cu nimic, ci doar ceream sincer Domnului [i Vl\dic\i Serafim s\-i miluiasc\ [i pe doctor [i pe bolnav. Dup\ miezul nop]ii, medicul, pierzând orice speran]\, a spus> ,,Dac\ Dumnezeu exist\, numai El poate s\-l ajute”. Eu am r\spuns> ,,Doctore, fi]i sigur, Dumnezeu exist\ [i El îl va ajuta.” Nu [tiu de ce, dar credeam cu t\rie c\ Vl\dica Serafim nu-l va l\sa [i pe el f\r\ ajutor. Medicul a ie[it, dar s-a întors curând. Am observat c\ apropiindu-se de patul bolnavului, el a încetinit pa[ii, apoi s-a oprit nedumerit. Bolnavul st\tea lini[tit. Hemoragia s-a oprit. Aceast\ minune l-a f\cut pe medic s\ cread\ cu înfl\c\rare în Dumnezeu. *** Mân\stirea în care tr\iesc avea nevoie de o camionet\. M-am adresat conducerii eparhiale. Acolo mi-au primit cererea, dar mi-au spus c\ aproape nu sunt speran]e, c\ci ei în[i[i s-au adresat cu aceea[i rug\minte Ministerului Transporturilor atât pentru ei, cât [i pentru alte mân\stiri mari, dar cererile r\m=neau nesatisf\cute. Nu puteam face nimic altceva decât s\ m\ îndrept la mormântul Vl\dic\i Serafim, rugându-l s\ aranjeze totul dup\ voia lui Dumnezeu. Au trecut câteva luni. M\ obi[nuisem cu gândul c\ cererea mea este uitat\ [i aruncat\, cum se întâmpl\ 180

adesea. Nu aveam pe nimeni care s\ se apuce s\ mijloceasc\ pentru noi, decât numai singur Vl\dica Serafim. Deodat\, primim o telegram\ urgent\, chemându-ne s\ primim ma[ina cerut\. Dup\ aceea cei din conducerea eparhial\ m\ rugau s\ intervin prin ,,leg\tura mea”, f\cându-le [i lor rost de o astfel de camionet\. Nici n-am încercat s\ le explic nimic, [tiind c\ nu m\ vor crede, dac\ le voi spune cine este ,,leg\tura mea”. Pân\ acum am senza]ia c\ acest dar l-am primit din cer. *** Într-o sâmb\t\ trebuia s\ plec în provincie. Toate sta]iile de autobuz erau arhipline. Era o ploaie toren]ial\ [i eram trist c\ nu am putut ajunge la autobuze, c\ci oameni mai puternici m\ împingeau [i eu r\mâneam în urm\. Atunci am început s\ m\ rog sârguincios Arhiepiscopului Serafim [i ucenicului lui, Arhimandritul Panteleimon, cerându-le ajutor de sus. Cum m-am rugat, în fa]a mea, parc\ pentru mine, s-a oprit un autobuz luxos [i complet gol. Am urcat [i am c\l\torit singur [i gratuit! *** Aveam de f\cut o c\l\torie lung\ [i de neamânat cu trenul. Erau ultimele minute, deja întârziam. Când am urcat în autobuz, am observat c\ mi-am pierdut m\t\niile. Doamne, iart\-m\! Vl\dica Serafim, ajut\-m\! Am hot\rât, totu[i, s\ nu plec f\r\ m\t\nii [i am coborât din autobuz. Le-am g\sit acolo, unde b\nuiam. Dar în]elegeam c\ nu mai putea avea loc c\l\toria care pentru mine era neap\rat\. Iar\[i m-am adresat Vl\dic\i. În acest timp a tras alt autobuz. F\r\ s\-mi dau seama, am urcat [i m-a dus pân\ la 181

gar\. În gar\ am v\zut c\ trenul sta]iona. Cineva a strigat c\ trenul m\ a[teapt\ pe mine. Am urcat f\r\ bilet [i trenul a pornit imediat. Am mers urgent s\ caut controlorul s\ pl\tesc amenda, iar controlorul m-a întâmpinat amabil, m-a lini[tit [i m-a dus într-un compartiment comod f\r\ s\-mi ia bani.

Minunate sunt lucrurile Tale Doamne ! (Veridicitatea celor sus amintite o confirm cu con[tiin]a mea monahal\).

182

PROSL|VIREA SF+NTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA

183

184

SCRISOAREA PREACUVIO{IEI SALE EGUMENA SERAFIMA {I A SOBORULUI M|N|STIRII DE MAICI ACOPER|M+NTUL MAICII DOMNULUI, REFERITOR LA PROSL|VIREA BISERICEASC| LOCAL| A ARHIEPISCOPULUI SERAFIM (SOBOLEV).

Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a, :nt=ist\t\torul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria 30. XI/13.XII.2001 Pomenirea sf. ap. Andrei cel :nt=i Chemat Sofia, Kneajevo Preasfin]ia Voastr\, :n ajunul cinstirii anivers\rii a 120 de ani de la na[terea p\rintelui nostru duhovnucesc [i ;ntemeietorul sfintei noastre m\n\stiri, pururea pomenitul arhiepiscop Serafim (Sobolev), Vi se adreseaz\ soborul m\n\stirii de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului din Kneajevo. Conduc=ndu-ne dup\ porunca con[tiin]ei noastre [i sentimentul datoriei fie[ti, con[tientiz=nd pe deplin nevrednicia personal\, noi V\ rug\m cu cinste s\ binecuv=nta]i si s\ s\v=r[i]i multdorita prosl\vire a avvei al nostru, arhiepiscopul Serafim (Sobolev), minunatul slujitor al lui 185

Dumnezeu, rug\tor smerit [i ;naintev\z\tor, ap\r\tor necl\tinat al sfintei Ortodoxii. Noi credem, c\ pentru prosl\virea lui local\, sunt ;ndeplinite toate condi]iile biserice[ti> credin]\ ortodox\ irepro[abil\, via]\ sf=nt\ conform\ virtu]ilor evanghelice, prosl\virea de Dumnezeu prin facerea de minuni, cinstire nesf=r[it\ din partea poporului. Via]a [i ;nv\]\turile arhiepiscopului Serafim nu pot fi separate de existen]a sfintei noastre m\n\stiri. Noi credem c\ ;nfiin]area, ;nt\rirea [i cre[terea ei ;n anii regimului ateu totalitar au fost o adev\rat\ minune a Vl\dic\i Serafim. Ap\rarea rug\ciunilor lui s-a manifestat deosebit de viu, c=nd, cu 33 de ani ;n urm\ noi nu am primit introducerea noului calendar pentru slujbe ;n Biserica Bulgar\ local\. Aceast\ ;nnoire bisericeasc\ a fost un act crucial, s\v=r[it din motive ecumenice declarate oficial [i de asemenea a fost si o nou\ lovutur\ asupra unit\]ii liturgice a bisericilor ortodoxe locale, rupt\ ;nc\ din anii 20 al secolului trecut. Iar noi [tim cu to]ii, c\ una din cele mai importante ;nv\]\turi ale arhiepiscopului Serafim l\sat\ fiilor duhovnice[ti a fost s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ereziilor, ecumenismul. :n istoria bisericii prosl\virea local\ a fost o practic\ obi[nuit\ [i avea loc cu binecuv=ntarea arhiereului eparhial ;n cadrul eparhiei lui, mai ales ;n cazurile, c=nd era vorba de prosl\virea bisericeasc\ a unui om sf=nt, nevoitor sau ;ntemeietor de m\n\stire, aflat\ ;n aceast\ eparhie. Ca ;nt=ist\t\tor al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria ;n puterea Preasfin]iei Voastre este a hot\r; [i s\v=r[i prosl\virea local\ a p\storului lui Hristos, plin de dragoste [i autojertfire, arhiepiscopul Serafim, lumin\tor nestins al Ortodoxiei.

186

Prosl\virea bisericeasc\ a Vl\dic\i Serafim va fi m\rturie [i ;nt\rire a prosl\virii, cu care Dumnezeu :ns\[i ;l prosl\ve[te pe slujitorul S\u credincios de o jum\tate de secol de la sf=r[itul lui. Noi credem, c\ ea va fi [i exprimarea preg\tirii noastre s\ urm\m ;nv\]\turilor lui duhovnice[ti [i s\ p\str\m cu sfin]enie adev\rurile credin]ei ortodoxe, l\sate nou\ de sfin]ii [i purt\torii de Dumnezeu p\rin]i. Prin prosl\virea bisericeasc\ a pururea pomenitului arhiepiscop Serafim (Sobolev) va fi adus\ laud\ [i mul]umire lui Dumnezeu ;n Treime Unit [i ;ntru sfin]ii S\i prosl\vit. Cu supunere [i n\dejde a[tept\m hot\r=rea arhip\storal\ a Preasfin]iei Voastre . V\ s\rut\m dreapta [i v\ cerem sfintele Voastre rug\ciuni. Ale Preasfin]iei Voastre nevrednice fiice ;n Domnul> Egumena Serafima cu surorile.

187

R|SPUNSUL PREASFIN}IEI SALE FOTIE, EPISCOP DE TRIADI}A.

Preacuvio[iei sale egumena Serafima [i soborului m\n\stirii de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului, Kneajevo, Sofia 25.XII.2001/7.I.2002 Na[terea dup\ trup a Domnului, Dumnezeului [i M=ntuitorului nostru Iisus Hristos

Preacuvio[ia voastr\, cinstite surori, Mila lui Dumnezeu s\ fie cu voi! :n r\spuns la scrisoarea voastr\ din 30.XI/13.XII.2001, cu bucurie v\ anun]\m, c\ prin hot\r=re [i binecuv=ntare arhiereasc\, prosl\virea bisericeasc\ local\ a pururea pomenitului nostru p\rinte, arhiepiscopul Serafim (Sobolev) va fi s\v=r[it\ ;n catedrala episcopal\ Adormirea Maicii Domnului din Sofia la 12/25 [i 13/26 februarie a acestui an. Programul slujbelor r=nduite pentru aceste dou\ zile va fi comunicat la timp. Cer=ndu-v\ sfintele voastre rug\ciuni, r\m=n ;n dragostea lui Hristos smeritul vostru rug\tor>

† Fotie, episcop de Triadi]a 188

CUPRINS

Prefa]\ ................................................................................. 7

I. CUVINTE {I POVESTIRI DESPRE VIA}A ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

Cuvânt de amintire al arhimandritului Panteleimon (Stari]kii) la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim (Sobolev) ......................................................................................... 13 Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscop Serafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae, f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon (Stari]ki) ......................................................................................... 33 Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscop Serafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae, f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon (Stari]ki) ......................................................................................... 37 Chipul duhovnicesc [i sfaturile p\rinte[ti ale pururea pomenitului arhiepiscop Serafim ................................................. 43 II. ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN LUCR|RILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM :nv\]\turi despre Harul Sf=ntului Duh ;n lucr\rile arhiepiscopului Serafim ................................................................ 55

189

III. ÎNV|}|TURILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM Cuv=ntul, ]inut de arhimandritul Serafim (Sobolev), rectorul seminarului din Simferopol, la numirea lui ca episcop de Liubensc .......................................................................................... 81 Trebuie oare ca Biserica Ortodox\ Rus\ s\ participe la mi[carea ecumenic\? ..................................................................... 86 Despre stilul nou [i stilul vechi ....................................... 113 Despre bl=nde]e [i smerenie ........................................... 130 IV. MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM DUP| MOARTE Minunile arhiepiscopului Serafim dup\ moarte .......... 141 V. PROSL|VIREA SF+NTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA Scrisoarea Preacuvio[iei Sale egumena Serafima [i a soborului m\n\stirii de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului, referitor la prosl\virea bisericeasc\ local\ a arhiepiscopului Serafim (Sobolev) ......................................................................... 185 R\spunsul Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a .. 188 Cuprins ............................................................................ 189

190

,ICIVOMIXAM NAOI IHRAREI II}NIFS I{ LUROTISIRUTR|M EIREHCILG ,)VELOBOS( MIFARES IEIXODOTRO IIROT|R|PA

191

Via]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh Serafim (Sobolev) - 192 p. FORMAT 16/61X86, CD nr. 8 ISBN 973-86321-0-2

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n> M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6 Bucure[ti - 2003

192