Semne de Punctuatie

ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE Nr. Denumire semn crt SEMNE ORTOGRAFICE . 1. APOSTROFUL - marchea hează căderea rea sau sau absen senţa accidentală în rostire a unui sunet sau a [’] unui grup de sunete;

SEMNE DE PUNCTUAŢIE

ex.: ’Neaţa, ’48 2.

PUNCTUL [ .]

3.

CRATIMA [ -]

- în abrevieri (prescurtări)

- marchează grafic pauza care se face în vorbire între propoziţii sau fraze indepe independen ndente te ca înţele înţeless – sfârşit sfârşitul ul unui unui enunţ

ex.: C.E.C.

- marchează rostirea împreună a două cuvi cuvint ntee alăt alătur urat ate, e, părţ părţii de vorb vorbir iree marchează indicaţia numerică diferite, ± elidarea unei vocale, pentru aproximativă evitarea hiatului; ex.: 2-3, două-trei - la nive nivell proz prozod odic ic,, are are rolu rolull de a menţine măsura şi ritmul versurilor; - arată limitele unei distanţe sau ale unui ex.: s-a .: s-a dus interval de timp - pentru a despărţi în cuvinte silabele

ex.: 1 – 10 ianu ianuar arie ie,,  Bucureşti

Bacă Bacăuu – 

ex.: Gheor-ghe, a-le-e - marche chează scr scrierea compuse prin alăturare

- în repetiţii, atunci când cuvintele repetate cuvin vintelo elor  formează o unitate

ex.: câine-lup, nou-născut  4.

BARA [ ⁄]

5.

LINIA DE PAUZĂ [ ―]

6.

7.

BLANCUL [ ]

ex.: încet – încet , gânduri – gânduri

- în abrevieri (prescurtări)

ex.: km/ h - formează cuvinte compuse

ex.: nord [―] nord-vest 

- pauza pauza albă albă// grafi grafică că ce deli delimi mite teaz azăă cuvintele - marchează repetiţiile de cuvinte

VIRGULA

VEZI PAGINA URMĂTOARE

[ ,] Nr. crt 3.

ex.: rânduri, rânduri

Denumire semn

SEMNE DE PUNCTUAŢIE

VIRGULA

- marchează grafic o pauză scurtă în cursul vorbirii, delimitând părţile de propoziţie sau propoziţiile din cadrul frazei.

[ ,]

1. ÎN PROPOZIŢIE - pentru a despărţi părţi de propoziţie de acelaşi fel, coordonate; ex.: A cumpărat cărţi [,] caiete şi creioane. - pentru a marca lipsa unui verb copulativ; ex.: Călătorul e minune, iar glasul omului[,] poveste. - pentru a izola o apoziţie (simplă/ dezvoltată) de restul propoziţiei; ex.:  Noi [,]elevii [,] obţinem rezultate bune. - pentru a despărţi construcţiile gerunziale şi participiale aşezate la începutul frazei; ex.: Văzând aşa[,] n-a mai stat pe gânduri. - pentru a izola cuvintele şi construcţiile incidente; ex.: L-am găsit[,] din fericire[,] imediat. - pentru a despărţi interjecţiile de restul propoziţiei; ex.: Măi [,] ce întâmplare ciudată. - pentru a izola substantivele în cazul vocativ; ex.: Ce faci acolo [,] copile ? - într-o enumeraţie de vocative se foloseşte virgula după fiecare din ele; ex.:  Mihai [,] Ioana[,] veniţi repede ! - după adverbele de afirmaţie/ negaţie (da/ nu) când sunt echivalentele unei  propoziţii; ex.:  Da [,] voi merge. - adverbul ,,aşadar” – cu rol de conjuncţie şi locuţiunea conjuncţională ,,prin urmare”, aşezate în interiorul propoziţiei; ex.:  Mergi [,] aşadar[,] acolo. Aleargă[,]prin urmare[,]mai târziu. - pentru a despărţi complementele circumstanţiale aşezate la începutul propoziţiei, înaintea termenului regent; ex.: Mâine [,] să mergeţi şi voi acolo.

2. ÎN FRAZĂ - între propoziţiile coordonate prin juxtapunere; ex.: Citeşte [,] învaţă şi scrie. - între propoziţiile coordonate prin conjuncţii coordonatoare copulative, adversative, disjunctive, conclusive; ex.: Ori rămâi [,] ori pleci.

- pentru a despărţi: - o propoziţie AT explicativă: ex.: M-a bucurat vestea cea nouă [,] pe care am aflat-o acum. - o propoziţie CD sau CI aşezată înaintea regentei: ex.: Că ai fost acolo [,] nu mi-ai spus. - o propoziţie CL, CT sau CZ aşezată înaintea regentei: ex.: Unde ai fost tu [,] a fost şi el. - o propoziţie CS aşezată înainte sau după regentă: ex.: Ca să reuşească [,] învaţă mereu. - propoziţii incidente: ex.: Du-te repede [,] îmi zise el [,] să nu întârzii. - propoziţii intercalate dintr-o frază: ex.: Întotdeauna[,] când era îngrijorată[,] se gândea la el.

4.

SEMNUL ÎNTREBĂRII [ ?]

- semn grafic ce marchează o intonaţie interogativă, sfârşitul unui enunţ interogativ; ex.: Cum ai putut să faci asta [?] Ei, şi [?] - marchează lipsa unei replici cu caracter interogativ, exteriorizată prin mimică; ex.: ― Ai aflat ce s-a întâmplat [?] ― [?] - arată rezervele sau îndoielile vorbitorului faţă de o afirmaţie anterioară (se foloseşte între paranteze rotunde);

5.

SEMNUL EXCLAMĂRII [ !]

6.

PUNCTUL ŞI VIRGULA [ ;]

- marchează grafic o intonaţie exclamativă, sfârşitul unui enunţ exclamativ; - este folosit după interjecţii; - este folosit după substantive în cazul vocativ; - marchează lipsa unei replici cu caracter exclamativ; - arată îndoiala sau ironia (ex: Este, zice el, cel mai bun [!] dintre toţi.); - marchează creşterea gradată a intensităţii vocii şi a stării emotive – se folosesc mai multe semne de exclamare (ex.: Mihai [!!!]). - marchează o pauză în vorbire, mai mare decât cea redată de virgulă şi mai mică decât cea redată de punct; - pentru a despărţi: - propoziţii relativ independente; - propoziţii coordonate (copulativ, adversativ, disjunctiv); - o propoziţie CZ sau CS de regenta ei; - după o propoziţie incidentă; - după adverbe de afirmaţie, negaţie.

7.

DOUĂ PUNCTE [ :]

8.

GHILIMELELE [ ,, ” ]

9.

10.

- marchează începutul vorbirii unei persoane care participă la convorbire;

LINIA DE PAUZĂ

- este folosită în interiorul propoziţiei/ frazei, pentru a delimita cuvintele incidente, explicative ori apoziţiile; - înaintea unei explicaţii; - înaintea unei comparaţii căreia îi lipseşte adverbul comparativ ( ex.:  Faţa ei ― boboc de trandafir ); - pentru a marca absenţa predicatului / a verbului copulativ ( ex.:  ,,Religia ― o  frază…”)

PARANTEZE ROTUNDE/ DREPTE [ ], ()

12.

- marchează un text reprodus întocmai; - pentru a exprima ironia faţă de cel care foloseşte cuvintele (Spune c-ar fi ,,deştept” din cale-afară.) sau când cuvântul e folosit cu sens opus (Vezi, ,,deşteptule” !); - la titlurile operelor literare, publicaţiilor, când sunt reproduse în frază; - pentru a preciza sensurile unor cuvinte în lucrările de lingvistică;

LINIA DE DIALOG [ ―]

[ ―]

11.

- marchează o pauză mai mică decât cea indicată de punct; - se folosesc după verbele de declaraţie, înaintea începerii vorbirii directe; - după verbele care anunţă reproducerea unui zgomot; - înaintea citării unui enunţ/ text; - înaintea unei enumerări; - înaintea unei precizări (apoziţie) sau după cuvinte care anunţă explicaţii, precizări;

- se folosesc pentru a arăta un adaos în interiorul unei propoziţii sau fraze de sine stătătoare d.p.d.v. gramatical ( ex.: Pe lângă el (pe lângă pârâu), cobora cărarea.); - pentru a închide punctele de suspensie, marcând astfel lipsa unui fragment dintr-un text citat; ex. (…)

PUNCTELE DE - marchează întreruperea momentană sau definitivă, când vorbitorul consideră restul SUSPENSIE uşor de subînţeles/ dedus; - exprimă vorbirea incoerentă; [ …] - marchează ritmul lent al vorbirii sau întârzierea unui răspuns; - pentru a arăta mirarea, surprinderea sau o stare emotivă puternică ( ex.: Ce-am văzut…m-a îngrozit…) - se mai folosesc după titlurile unei poezii/ opere ; ATENŢIE !!! 1. Există 7 semne de ortografie şi 12 semne de punctuaţie. 2. Dintre acestea, 3 sunt atât semne de punctuaţie, cât şi semne de ortografie – punctul, cratima, virgula.