SEBASTIAN Jocul de-A Vacanta

JOCUL DE- A VACANTA Mihail Sebastian Actiunea piesei se petrece in pensiunea Weber, cele sase personaje : Madame Vintila, Boghiu, Maiorul, Corina, Jeff si Stefan Valeriu, decid sa se deconecteze de viata din afara, de societate si de toate grijile care implica existenta si traiul intr-o lume dominata de grji cotidiene. In prima scena Boghiu, Maiorul, Madame Vintila si Corina constata ca radioul, telefonul, ziarul si corespondenta au fost suspendate din motive necunoscute. In cele din urma Boghiu este cel care isi da seama ca aceste mijloace de comunicare au fost intrerupte de catre Stefan Valeriu, care isi doreste o deconectare totala de toate vestile din afara, care ar putea perturba linistea din pensiune. Stefan Valeriu urmareste existenta unei vacante in cadrul pensiunii, in care toata lumea sa poata uita macar pentru o luna de zgomotul si problemele de la oras. Astfel, pensiunea Weber situata in munti si izolata in padure, devine locul propice pentru inventarea unui joc , “ jocul de-a vacanta “. La inceput nimeni nu pare sa fie de accord cu idea lui Stefan, aceasta parand absurda, deoarece cu totii cred ca nu se poate trai fara a stii ce se petrece in lume, fara a stii data si ora fiecarei zile, fara a putea comunica cu cei din afara. Corina dupa mai multe discutii avute cu Stefan accepta in cele din urma jocul si se supune regulilor sale. Modul in care Stefan vorbeste despre fericire este poate cel care reuseste sa-I convinga pe toti : “ Ti se pare putin lucru un sezlong? E prima treapta spre lene, e prima treapta spre fericire. Daca am uneori stima pentru civilizatie, este ca a izbutit sa nascoceasca un lucru asa de amical, asa de lenes. O bruta n –ar fi putut sa descopere asta. Asculta-ma pe mine: a fost un poet “. Pentru acesta fericirea consta in niste lucruri simple precum : “ Un sezlong. Un pantaloon alb. O camasa, o carte pe care n-o termini…Nicio amintire, nicio nostalgie, si o mare, mare indiferenta “ Spre deosebire de Corina care a acceptat jocul mai repede, Bogoiu nu s-a lasat convins prea usor, acesta fiind o persoana prea legata de oras, de cravatele pe care le-a purtat intotdeauna, si de tabla sa pe care obisnuia sa noteze intotdeauna ziua si presiunea atmosferica, obisnuinta care devenise o adevarata manie: “ Eu nu pot sa traiesc asa. Cu ziua asta care nu stii de unde incepe si unde se termina… Parca-I o singura zi, una singura, lunga, lunga, lunga. (…) Ai vrea s-o prinzi din zbor, s-o iei de gat si s-o intrebi: cum te cheama ? Te cheama luni ? Te cheama marti ? Spune ! “ In final, Corina il convinge spunandu-I ca se poate considera capitanul unui vapor, aceasta fiind dorinta sa de-o viata, dorinta implinita doar cu ocazia acestui joc. Bogoiu se lasa prin in joc, ba mai mult, este foarte incantat de idea inedita propusa de Corina. Toti cei sase isi petrec zilele fara a avea niciun contact cu lumea exterioara, incepand sa fie din ce in ce mai convinsi ca se afla la bordul unui vapor, pana in ziua in care niste intrusi isi fac aparitia la pensiune. Cei doi sustin ca au venit la aceasta pensiune pentru a-si petrece concediul si pentru a se relaxa si cer sa vorbeasca cu doamna Weber. Toti cei sase se strang in salon speriati ca locul lor idilic ar putea fi ocupat de acest cuplu, acest fapt punandu-le in pericol jocul “ de-a vacanta “. Dupa mai multe discutii prin care acestia incercau sa-I convinga pe intrusi sa plece, invocand diverse motive,precum faptul ca nu se pot prezenta pe o nava cu bilete de tren, reusesc in cele din urma saI alunge prin comportamenrul lor bizar. Jocul continua pentru cei sase, insa in momentul in care Corina isi da seama ca s-a indragostit de Stefan decide sa paraseasca pensiunea, decizie care va duce la incheierea jocului. Bogoiu, Jeff si Stefan sunt indragostiti de Corina, iar vestea plecarii sale ii va devasta, insa aceasta prefera sa se intoarca inapoi in lumea exterioara si sa ramana pentru Stefan un mister, o calatoare necunoscuta pe coverta unui vapor: “ Lasa-ma sa fiu necunoscuta care se rupe de langa tine, pentru a se intoarce intr-o viata de mister. Lasa-ma sa fiu marea dansatoare care douazeci de zile, pe coverta unui vapor, s-a amuzat sa treaca drept o mica fata sentimental. Si tu ramai… printul meu de Galles. “

In finalul piesei Corina ii surprinde pe cei trei barbati, Bogoiu, Jeff si Stefan discutand si imaginandu-si scenarii in care ei ar locui cu totii impreuna in aceeasi pensiune, traind zi dupa zi fara nicio grija, intr-o permanenta vacanta. Aceasta li se alatura si isi permite pentru cateva momente sa vizese si ea: “ (…) Si anotimpurile trec, si anii vin, si noi suntem mereu aici toti patru, in mica noastra ferma, ca pe o nava pornita prin lume, fara escala “ Inainte de a pleca il pune pe Jeff sa ii promita ca nu va uita ecuatiile de gradul al treilea, acesta avand probleme serioase la matematica, fiind chiar corigent, pe Bogoiu il roaga sa o ia cu el in toate calatoriile sale pe vapor, iar lui Stefan ii spune ca va inchide ochii si astfel va reveni mereu langa el, pe terasa, locul in care l-a cunoscut, stand lenes pe sezlong cu o carte in mana. De asemenea ii adreseaza o ultima rugaminte, o ultima “ copilarie” si anume sa nu o insoteasca in autobuz, ci sa ramana intins, citind fara a o privi cand pleaca, aceasta dorind ca momentul despartirii lor sa fie intocmai ca cel in care s-au cunoscut. “ Uite-te in carte, nu la mine. Poate ca nici eu n-am fost altceva decat o fata dintr-o carte (…) Poate ca intr-adevar totul n-a fost decat o parere, o gluma, un joc. “