Schisma (tragedia schismei ruse)

Alexandr Varona

Tragedia schismei ruse

Cartea a fost editat cu sprijinul Comunit ii Ru ilor Lipoveni din România

© Alexandr Varona, 2002 Comunitatea Ru ilor Lipoveni din România

Culegere i tehnoredactare: Nicolae Erast, Doru Grigore Coli tipo: 15,25. Format: 13x20 cm Bun de tipar: 17 septembrie 2002. Anul apari\iei: 2002 Tip[rit la

Alexandr Varona

Tragedia schismei ruse Reforma patriarhului Nikon =i ]nceputurile staroverilor

Editura Kriterion Bucure ti • 2002

Pe copert[: Semnul crucii la staroveri

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom`niei VARONA, ALEXANDR Tragedia schismei ruse / Alexandr Varona. Bucure=ti : Kriterion, 2002. 244 p. ; 20 cm. Bibliogr. ISBN 973-26-0702-5 008

CUVÂNT ÎNAINTE Pe autorul c[r\ii de fa\[ l-am cunoscut în prim[vara anului 1992. La Tulcea, în cl[direa impun[toare a renumitului Liceu “Spiru Haret” de pe strada Monumentului se desf[=urau lucr[rile Celei de a II-a Conferin\e Na\ionale a Comunit[\ii Ru=ilor Lipoveni din România. În una din pauzele dintre =edin\e, s-a apropiat de mine un tân[r cu o privire deschis[, nu prea înalt, dar bine legat, cu p[rul blond =i cu un zâmbet prietenos, spunându-mi: “Domnule profesor, sunt Sa=a Varona, fiul lui Petru Varona, care v-a fost coleg la =coala Pedagogic[ cu limba de predare rus[ din Bucure=ti. Tata mi-a vorbit adesea de dumneavoastr[, de aceea am \inut mult s[ v[ cunosc!”. Tân[rul mi-a pl[cut prin firescul comport[rii, printr-un gen de blânde\e pe care o eman[ întreaga sa fiin\[. Mi-a f[cut pl[cere aceast[ întâlnire =i pentru faptul c[ Sa=a se num[ra printre pu\inii tineri delega\i la acea conferin\[, ca, de altfel, =i la alte manifest[ri ale Comunit[\ii. Am aflat în acea discu\ie c[ fostul meu coleg de =coal[, Varona Petru din Jurilovca a murit, iar fiul lui este student la Facultatea de Drept din Bucure=ti. +tiu c[ i-am spus viitorului jurist c[ m[ bucur[ faptul c[ la aceast[ conferin\[ întâlnesc pe mul\i fo=ti colegi de la pedagogica din Bucure=ti. Aceast[ prim[ =coal[ cu predare în limba matern[ a dat o prim[ mare promo\ie de intelectuali din rândul ru=ilor lipoveni din România. Nu întâmpl[tor, în frigurosul ianuarie ce a urmat zilelor fierbin\i din decembrie 1989 c`\iva dintre ei s-au ]ncumetat s[ pun[ bazele primei organiza\ii social-culturale a ru=ilor lipoveni din Rom`nia: C.R.L.R. +i i-am mai spus tân[rului meu interlocutor, c[ sunt încântat de faptul c[ fiii =i fiicele colegilor mei de =coal[ se angajeaz[ în activitatea Comunit[\ii. Într-o bun[ zi, ei vor fi aceia care vor lua pe umerii lor sarcina dificil[ a prop[=irii intelectuale =i sociale a etniei ru=ilor ortodoc=i de rit vechi din România. Cel pu\in în privin\a lui Sa=a Varona nu m-am în=elat. În 5

to\i ace=ti ani, în care tân[rul meu prieten =i-a urmat studiile de drept, completându-le apoi cu o facultate de istorie, urmat[ de masterat la aceast[ disciplin[, dânsul a fost mereu în centrul ac\iunilor Comunit[\ii. A publicat documentate articole =i studii de istorie a ru=ilor lipoveni în “Zorile” =i în “Kitej Grad”, a sus\inut interesante comunic[ri =tiin\ifice la sesiunile na\ionale =i interna\ionale, organizate de Comunitatea noastr[, a elaborat studii =i a redactat memorii justificative pentru înfiin\area unui centru =tiin\ific de studiere a istoriei =i culturii ru=ilor lipoveni. Îmi aduc aminte cu mare pl[cere de una din vizitele lui Sa=a la Timi=oara, când tân[rul =i proasp[tul consilier juridic la Ministerul Ap[r[rii Na\ionale, în uniforma lui str[lucitoare de ofi\er-jurist a sunat la u=a apartamentului meu. A r[mas pân[ a doua zi, deoarece pân[ la o or[ târzie de noapte am discutat despre treburile Comunit[\ii, despre istoria =i religia neamului nostru. |in minte c[, la desp[r\ire, i-am spus: “Nu =tiu, drag[ Sa=a, daca din tine va ie=i un mare jurist. Pentru asta e=ti prea bun la suflet =i prea blând. Sunt sigur îns[ c[, în persoana ta ru=ii lipoveni din România vor avea primul =i adev[ratul lor istoric!”. Se pare c[ nu m-am în=elat nici în aceast[ privin\[. C[ci iat[, în vara anului 2001, am primit prin po=t[ manuscrisul dactilografiat al primei sale c[r\i, Tragedia schismei ruse – o documentat[ istorie a reformei Bisericii Ruse, ini\iat[ în secolul al XVII-lea de patriarhul Nikon =i sus\inut[ prin mijloacele cele mai coercitive =i cele mai crude de c[tre \arul întregii Rusii Alexei Mihailovici Romanov. Aceast[ nefericit[ ini\iativ[ a avut urm[ri catastrofale în destinele social-istorice ale poporului rus. Dup[ cum spunea filozoful rus Nikolai Berdiaev, r[d[cinile revolu\iei bol=evice din 1917, trebuie c[utate în raskol, schisma petrecut[ în Rusia secolului al XVII-lea, când cea mai bun[ =i cea mai viabil[ parte a popula\iei ruse s-a opus guvernan\ilor laici =i religio=i, iar acest “divor\” istoric va fi perpetuat în scrierile =i în atitudinile de opozi\ie ale intelectualit[\ii legate de popor timp de câteva secole. Cartea este destinat[, în primul rând, ru=ilor lipoveni din România, urma=ii staroverilor care s-au opus reformei nikoniene 6

=i au emigrat din zonele centrale =i sudice ale Rusiei spre periferia marelui imperiu, stabilindu-se, în cele din urm[, pe teritoriul Moldovei, Valahiei =i mai ales în Dobrogea de Nord, st[pânit[ în acele vremuri de turci. Problema raskolului pentru ru=ii staroveri (ortodoc=i de rit vechi) din România este una esen\ial[. Ea semnific[ începutul acestei comunit[\i etno-religioase, define=te reperele ei istorice, caracteristicile doctrinare =i principiile morale care au men\inut-o de-a lungul timpului. Nu ne îndoim de faptul c[ lucrarea tân[rului nostru istoric va fi citit[ cu interes =i de lectorul român, deoarece ea vine s[ prezinte o imagine a schismei ruse total diferit[ decât cea obi=nuit[. În relativ pu\inele studii române=ti dedicate acestei probleme, se fac resim\ite etichetele =i stereotipurile impuse de mai bine de un secol =i jum[tate de c[tre istoricii bisericii oficiale ruse, care vedeau în mi=carea staroverilor doar o schism[ a dogmaticilor =i a conservatorilor obtuzi, uitând c[ tocmai staroverii au fost mari râvnitori ai culturii, iubitori de carte =i înv[\[tur[ =i c[ din rândul lor s-au ridicat cei mai vesti\i scriitori ai secolului al XVII-lea, precum protopopul Avvakum, cei mai întreprinz[tori capitali=ti aidoma lui Savva Morozov, =i cei mai renumi\i mecena\i, cum au fost fra\ii Tretiakov. Dup[ destr[marea imperiului sovietic =i dup[ c[derea comunismului bol=evic, problema raskolului a devenit un subiect de mare interes atât pentru cercet[torii ru=i, cât =i pentru cei din Occident, datorit[ amploarei acestui fenomen =i implica\iilor sale istorice pe termen lung. Cred c[ nu gre=esc prea mult afirmând c[ lucrarea de fa\[ este prima din încerc[rile române=ti care caut[ s[ dezlege încâlcitul nod al motivelor, al condi\iilor =i împrejur[rilor care au generat reforma lui Nikon =i s[ prezinte fenomenul mi=c[rii religioase a adep\ilor ritului ortodox vechi dintr-o ampl[ perspectiv[ culturologic[. Autorul se dovede=te un bun cunosc[tor nu numai al aspectelor strict religioase (dogmatice =i liturgice) ale reformei, ci =i al laturilor social-politice =i filozofice ale acestui fenomen. De aceea, cartea lui Alexandr Varona se constituie într-un valoros instrument de lucru pentru 7

cei care vor dori s[ studieze problemele istoriei Bisericii Ruse. Documentarea temeinic[ a autorului, valorificarea izvoarelor istoriei raskolului, publicate sau culese din arhive, interpretarea lor într-o manier[ sobr[ =i impar\ial[, îns[ nu una rece =i indiferent[, fac din Tragedia schismei ruse o carte de mare interes public, iar pentru cei mai pu\in familiariza\i cu problematica analizat[, poate reprezenta un moment de impact cognitiv. Complexitatea fenomenului nu-l sperie pe tân[rul autor. Dimpotriv[, îl determin[ s[ cerceteze atent =i cu mult[ râvn[ fiecare detaliu, fiecare element menit s[ contribuie la clarificarea unor momente controversate ale istoriei schismei ruse. În acela=i timp, cartea de fa\[ propune o reinterpretare a acelor evenimente tragice, dar nu pentru a justifica o anumit[ concep\ie asupra raskolului sau o teorie mai mult sau mai pu\in modern[. Reinterpretarea prive=te în special cauzele =i motiva\iile reformei patriarhului Nikon, rolul diferi\ilor actori ai evenimentelor =i cristalizarea mi=c[rii protestatarilor, denumit[ pe nedrept “schismatic[”, sub aspect ideologic =i social. Adep\ii acesteia au ap[rat principiile =i formele tradi\ionale mo=tenite de Biserica Rus[ înc[ de la cre=tinarea oficial[ a Rusiei, s[vâr=it[ de marele cneaz al Kievului Vladimir cel Mare, la sfâr=itul secolului al X-lea, =i nu s-au separat cu de la sine putere de Biserica oficial[. Ei au fost excomunica\i, anatemiza\i =i demoniza\i de reprezentan\ii acesteia din urm[. Analiza istoric[ a vie\ii religioase ruse=ti din prima jum[tate a secolului al XVII-lea =i formularea ideii continuit[\ii ]ntre mi=c[rile autentic reformatoare pentru ortodoxia rus[ din perioada prenikonian[ =i adversarii schimb[rilor ini\iate de Nikon reprezint[ punctul forte al c[r\ii, carete pe care orice rus lipovean con=tient de originea sa etnic[ =i confesional[ ar trebui s-o studieze cu mare aten\ie. Sigur, ar mai fi multe de spus despre prima lucrare cu adev[rat =tiin\ific[ privind schisma rus[ =i geneza fenomenului starover (al ritului vechi) scris[ de un rus lipovean, îns[ las cititorului pl[cerea de a descoperi acele probleme =i idei 8

incitante pe care nu le-am inclus în rândurile de fa\[ =i pe care, sunt sigur, iubitorii de istorie autentic[ le vor aprecia cum se cuvine. A=tept de la istoricul Sa=a Varona urmarea acestei c[r\i, un nou ópus =tiin\ific, care ne va prezenta, cu talent =i cu mult[ erudi\ie, momentele în care str[mo=ii no=tri s-au a=ezat pe teritoriul românesc, încercând s[-=i creeze un destin istoric propriu în noua lor patrie. Prof. univ. dr. Ivan Evseev Universitatea de Vest, Timi=oara

9

INTRODUCERE Spa\iul cultural est-european, ortodox din punct de vedere religios, este perceput în general ca fiind static în ce prive=te evolu\ia ideilor =i mentalit[\ilor, momentele de efervescen\[ fiind foarte rare =i nesemnificative în compara\ie cu spa\iul occidental. Principala caracteristic[ dat[ de istorici, filozofi, teologi sau litera\i Estului ortodox în aceast[ privin\[ este rigiditatea, la care se mai adaug[ închistarea =i lipsa de deschidere fa\[ de influen\ele exterioare. O asemenea percep\ie nu corespunde întru-totul realit[\ii. =i aici dinamismul cultural =i religios s-a manifestat puternic, mai ales în Ucraina =i Rusia, unde în secolele al XVI-lea =i al XVII-lea au avut loc evenimente foarte importante, care au influen\at decisiv evolu\ia politic[, cultural[ =i religioas[ din aceast[ zon[: mai întâi, Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe din Ucraina (1596) =i apoi schisma Bisericii Ruse, cunoscut[ sub denumirea de raskol (mijlocul secolului al XVII-lea). Ambele evenimente au avut consecin\e de lung[ durat[ pentru istoria acestor regiuni, generând fenomene ale c[ror urm[ri persist[ pân[ în zilele noastre. Tema raskolului a constituit obiect de studiu mai ales pentru teologi, preocupa\i s[ g[seasc[ argumente pentru sus\inerea polemicii Bisericii Ortodoxe Ruse împotriva staroverilori. Din a doua jum[tate a secolului al XIX – lea, ea intr[ în vizorul filozofilor =i scriitorilor angaja\i social, care au încercat s[ explice acest fenomen de importan\[ deosebit[ pentru istoria Rusiei, ce a avut drept consecin\[ na=terea unei mi=c[ri social–religioase foarte influente în societatea rus[: mi=carea starover[ (a credincio=ilor de rit vechi) – staroobrjadestvo. Adep\ii acesteia s-au r[spândit, începând cu secolul al XVIII-lea, =i în \[rile limitrofe Rusiei: Polonia, Imperiul Otoman, |[rile Române sau Prusia, iar din secolul trecut îi întâlnim =i în Australia, SUA, Canada, America de Sud sau 11

Italia. În ultimul timp, raskolul a devenit obiect de studiu =i pentru sociologi, etnografi sau folclori=ti, interesa\i în special de aspectele ce \in mai mult de sfera laicului din comunit[\ile de rit vechi, spiritualul - componenta de baz[ a culturii acestora – fiind rezervat în continuare teologilor sau istoricilor Bisericii. Cu toate acestea, complexitatea fenomenului istoric =i dificult[\ile pe care le întâmpin[ cercet[torii în explicarea diverselor probleme pe care le ridic[ aceast[ tem[, fac ca ea s[ prezinte în continuare un interes deosebit pentru cei care studiaz[ istoria, cultura =i civiliza\ia Rusiei. Tragedia schismei pe care a tr[it-o poporul rus la mijlocul secolului al XVII-lea, prin amploarea, profunzimea spiritual[ =i caracterul s[u de mas[, poate fi catalogat[ drept revolu\ie social[ =i cultural[. Ea este comparabil[ din acest punct de vedere doar cu drama anului 1917. De altfel, mari scriitori ru=i ca Alexandr Soljeni\în sau Valentin Rasputin consider[ c[ drama lui 1917 î=i are originile în tragedia schismei. Aceasta a provocat îndep[rtarea elitelor de mase, accentuat[ tot mai mult începând cu reformele lui Petru cel Mare, =i a sl[bit enorm biserica oficial[, care s-a dovedit incapabil[ s[ coaguleze resursele spirituale inepuizabile ale ru=ilor, a=a încât explozia societ[\ii ruse=ti a devenit inevitabil[ în 1917. Mai mult decât discrepan\ele sociale, incapacitatea politic[ a guvernului sau înfrângerile militare, criza moral[ =i spiritual[ a fost cauza primordial[ a revolu\iei ruse din 1917. Iar începuturile acestei crize trebuie c[utate în secolul al XVII-lea, când Biserica Rus[, depozitarul valorilor spirituale ruse=ti, s-a renegat pe sine îns[=i prin renun\area la trecutul s[u de =apte veacuri =i adoptarea unor modele str[ine, de dragul ambi\iilor irealizabile ale unor conduc[tori cu visuri de m[rire de=art[. Cunoa=terea împrejur[rilor, cauzelor =i consecin\elor raskolului este necesar[ ast[zi cu atât mai mult cu cât în pres[ =i chiar în lucr[ri =tiin\ifice, altminteri bine realizate, circul[ multe informa\ii eronate cu privire la schisma rus[ =i credincio=ii ortodoc=i de rit vechi. 12

CAPITOLUL 1 PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI 1.1. Problematica lucr[rii Obiectul prezentei lucr[ri îl constituie evenimentele =i fenomenele care s-au petrecut în Biserica Rus[ la mijlocul secolului al XVII-lea =i care au avut ca rezultat scindarea acesteia =i apari\ia mi=c[rii adep\ilor ritului vechi sau a “vechilor credincio=i”, numi\i pe nedrept raskolnici, adic[ schismatici, vreme de peste 200 de ani în documentele oficiale ale statului rus =i ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Schisma religioas[ rus[ de la mijlocul secolului al XVII-lea a influen\at puternic evolu\ia mentalit[\ilor din societatea ruseasc[, accentuând polarizarea acesteia pe de o parte spre conservatorism, pe de alt[ parte spre înnoire, lucru care a devenit evident în vremea lui Petru cel Mare. Pentru a în\elege împrejur[rile în care au avut loc evenimentele care au condus la schism[, resorturile morale, religioase sau social-politice =i motiva\iile ce au determinat implicarea diferitelor personalit[\i sau grupuri în aceste evenimente, am considerat c[ este imperios necesar[ o prezentare a evolu\iei societ[\ii ruse=ti pe parcursul primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea atât sub aspect economic, social =i politic, cât =i sub aspect cultural-religios. Transform[rile pe care le-a suferit Rusia din punct de vedere economico-social în aceast[ perioad[, procesul de consolidare =i centralizare politic[, precum =i muta\iile ce începeau a se prefigura la nivelul mentalit[\ilor din societatea ruseasc[, au creat premisele ac\iunilor de reînnoire a vie\ii religioase în cadrul Bisericii Ruse, întreprinse înaintea reformei cultului ortodox rus realizat[ de patriarhul Nikon în deceniul al 6-lea al secolului al XVII-lea. Aceast[ reform[ a provocat o puternic[ opozi\ie atât în rândul clerului rus, cât =i în rândul maselor de credincio=i, având 13

consecin\e majore atât asupra vie\ii religioase din Rusia cât =i asupra rela\iilor dintre stat =i biseric[ în aceast[ \ar[. În ce prive=te via\a religioas[, acum se consemneaz[ apari\ia mi=c[rii adep\ilor ritului vechi - condamnat[ de Marele Sinod Ortodox de la Moscova din 1666-1667 - care militeaz[ pentru revenirea Bisericii Ruse la practicile liturgice =i ritualurile de dinaintea reformei nikoniene. Mi=carea adep\ilor ritului vechi a devenit pe parcursul vremii un important factor al vie\ii economice, sociale, culturale =i chiar politice din Rusia, reprezentan\ii ei fiind personalit[\i recunoscute în domeniile lor de activitate. De aceea, ultimul capitol al acestei lucr[ri prive=te evolu\ia mi=c[rii de la separarea ei for\at[ de ortodoxia oficial[ pân[ la 1682, anul urc[rii pe tron a lui Petru cel Mare, decisiv pentru evolu\ia ei ulterioar[, punctând =i tendin\ele ce s-au manifestat în sânul acesteia cu prec[dere în secolele urm[toare. Concluziile au în vedere eviden\ierea principalelor aspecte ce au influen\at via\a religioas[ ruseasc[ în epoca premerg[toare lui Petru cel Mare =i în special cele privitoare la schisma rus[, urm[rile pe care le-a avut aceasta în planul vie\ii politice =i culturale, dar =i în planul tr[irilor religioase, precum =i interferen\ele reciproce între fenomenele religioase din Rusia =i cele din alte spa\ii culturale. 1.2. Istoriografia temei Cercetarea istoric[ propriu-zis[ a problemei schismei ruse =i a mi=c[rii starovere, început[ în prima jum[tate a secolului trecut, a fost precedat[ de o intens[ oper[ polemic[ întreprins[ de Biserica Ortodox[ Rus[ în secolele al XVII-lea =i al XVIIIlea, care a privit în mare m[sur[ =i aspecte de ordin istoric. Evident, toate chestiunile privind schisma erau tratate în aceste lucr[ri polemice, avându-se în vedere interesele Bisericii Ortodoxe oficiale, care a urm[rit lichidarea schismei =i readucerea tuturor “schismaticilor” staroveri la sânul “Bisericii mam[”. Vina pentru producerea schismei era aruncat[ în spatele 14

adversarilor reformei nikoniene =i a adep\ilor acestora, pe care polemi=tii oficiali îi considerau ni=te ignoran\i m[rgini\i =i habotnici, iar cauza rupturii o vedeau în abaterea de la poruncile dumnezeie=ti a oponen\ilor lui Nikon =i urma=ilor acestora =i în r[zvr[tirea lor împotriva ierarhiei biserice=ti oficiale. Nesupunerea =i mândria staroverilor erau p[catele care au produs ruptura în Biserica Rus[, în opinia acestor autori. Astfel de teze au fost sus\inute chiar în primele lucr[ri contra credincio=ilor de rit vechi, ap[rute în secolul al XVII-lea, dintre care cea mai important[ este, f[r[ discu\ie, Sceptrul St[pânirii (Žezl pravlenija), scris[ de un c[lug[r erudit, originar din Bielorusia, Simeon Polo\ki, în 16672. Disputa Bisericii Ortodoxe Ruse cu staroverii s-a bazat tot pe aceste idei =i în secolul urm[tor, când perioadele de prigoan[ au alternat cu cele de toleran\[ relativ[ în ceea ce prive=te staroverii, propaganda oficial[ uzând =i de alte mijloace pentru a justifica ac\iunile antistarovere: falsurile istorice. Sunt celebre în acest sens dou[ documente, fabricate la ordinul lui Petru cel Mare: Protocolul Soborului de la Kiev din 1157 pentru condamnarea ereticului Martin Armeanul =i Trebnicul mitropolitului Teognost (sec. XIV). Din aceste “documente” reie=ea c[ tocmai acele idei ap[rate de staroveri fuseser[ condamnate de autorit[\i incontestabile ale Bisericii Ortodoxe cu mult timp înaintea secolului al XVII-lea. Aceste falsuri au fost folosite din plin de episcopul Pitirim de Nijni Novgorod contra staroverilor, într-o lucrare ap[rut[ în 1721 sub titlul Duhovnaja Praš ica (“Pra=tia Duhovniceasc[”)3. O alt[ lucrare important[ scris[ de pe pozi\iile Bisericii Ortodoxe oficiale este cea intitulat[ Cercetare asupra credin\ei schismatice brâncene a mitropolitului Rostovului Dimitrij (Tuptalo), scris[ =i r[spândit[ în manuscris la 1709, apoi tip[rit[ în 17454, care continu[ linia fixat[ de Simeon Polo\ki, dezvoltând unele aspecte ale polemicii antistarovere. O schimbare a manierei de abordare a problematicii raskolului =i staroverilor se înregistreaz[ spre sfâr=itul secolului al XVIII-lea gra\ie noii concep\ii asupra raportului credin\[-rit, promovat[ de mitropolitul Platon (Levšin), care în 15

lucrarea Îndemn întru înt[rirea adev[rului =i a speran\ei în iubirea evanghelic[5 (1765) minimalizeaz[ importan\a ritualului în actul credin\ei. Conform acestei concep\ii schimbarea ritului nu implic[ =i schimbarea credin\ei. În acest fel, în locul vechii concep\ii tradi\ionaliste a unit[\ii credin\ei =i ritului, a ap[rut una nou[, scolastic[ de fapt, a individualit[\ii credin\ei, pe de o parte =i formei de exprimare a acesteia - ritul - pe de alt[ parte. Polemi=tii de la sfâr=itul secolului al XVIII-lea se îndreapt[ mai ales spre mic=orarea importan\ei schimb[rilor produse prin reforma patriarhului Nikon, subliniind insuficien\a acestora pentru a putea considera c[ ele au denaturat sim\itor credin\a. Mai important pentru ace=tia era s[ se conserve supunerea laicilor voin\ei ierarhiei. De aici =i chem[rile adresate staroverilor de a împinge în plan secund propriile convingeri în numele unit[\ii biserice=ti. Aceast[ schimbare a atitudinii fa\[ de staroveri este un rezultat al mentalit[\ii scolastice, care a p[truns în tot cursul secolului al XVIII-lea în rândurile ierarhiei ruse=ti: astfel, în locul unei gândiri sintetice, care aprecia cel mai mult armonia =i unitatea formei cu con\inutul, apare gândirea analitic[ ce împarte =i opune forma con\inutului, esen\ialul neesen\ialului. Din acest punct de vedere, esen\ial[ era dogma, ritualul fiind o manifestare exterioar[ a acesteia ce putea suferi modific[ri în func\ie de necesit[\i f[r[ a se altera dogma. Pe aceste baze, puse de mitropolitul Platon, a ap[rut a=a numita =coal[ teologico-misionar[, care =i-a propus, între altele, s[ studieze istoria reformei patriarhului Nikon, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Ruse. Astfel au ap[rut la facult[\ile de teologie ruse=ti catedre de studiul raskolului, care îi preg[teau pe viitorii preo\i pentru activitatea de misiune în regiunile locuite de staroveri. Lucr[rile cele mai importante ale acestei =coli apar\in mitropolitului Makarie (Bulgakov)6 =i profesorului Nikolai Subbotin. Ele sunt dep[=ite ast[zi din punctul de vedere al concep\iei istorice =i al interpret[rii izvoarelor, îns[ sunt foarte 16

valoroase pentru materialul factual pe care îl prezint[, foarte bogat =i divers, referitor la tema noastr[. Al\i reprezentan\i de marc[ ai acestei =coli istoriografice au fost în ultimele decenii ale secolului trecut =i în primii ani ai veacului nostru, p[rintele Pavel Prusskij, P. Smirnov, K. Plotnikov =.a. În anii ’60 ai secolului XIX a ap[rut o alt[ concep\ie asupra raskolului, care a fost dezvoltat[ într-o serie de lucr[ri ale unor cercet[tori de orientare liberal-democratic[. Fondatorul acestei concep\ii istorice a fost Afanasij Š apov7, care în lucr[rile Russkij raskol starobrjadstva (1858) =i mai ales Zemstvo i raskol (1862), a ar[tat c[ mi=carea staroverilor este de natur[ social[, factorul religios fiind doar scânteia declan=[rii protestului, iar apoi drapelul =i pretextul acestuia, adev[rata cauz[ a schismei fiind opozi\ia categoriilor sociale inferioare fa\[ de elitele societ[\ii. +ceapov prezenta mi=carea starover[ ca un curent de opozi\ie fa\[ de abuzurile autorit[\ilor civile =i ecleziastice, creator =i iubitor de libertate. Aceast[ concep\ie, total diferit[ de cea promovat[ de =coala misionar[, a fost îmbr[\i=at[ rapid de narodnici =i democrat-revolu\ionari, care sperau s[-i atrag[ pe adep\ii vechiului rit în activit[\ile revolu\ionare îndreptate contra monarhiei ruse. Ei au început s[ cerceteze problematica raskolului, c[utând s[ se apropie de staroveri. Narodnicii V.V. Andreev, I. Iuzov, A.S. Prugavin =i democrat-revolu\ionarii A.I. Herzen, V.N. Kel’siev =i N. Ogarev au scris o serie de studii =i schi\e cu privire la raskol =i staroveri, ultimii trei editând din 1862 la Londra o revist[ dedicat[ acestora: “Obš eje Delo” (Cauza comun[). Concep\ia de baz[ a tuturor acestor autori a fost, cu unele nuan\[ri, asem[n[toare cu cea a lui +ceapov. Orient[rii liberale în tratarea raskolului îl putem alinia, cu unele rezerve, =i pe cunoscutul istoric rus Nikolai Kostomarov, care a scris în 1870 un studiu special dedicat problemelor schismei vechiului rit în revista “Vestnik Evropy”, intitulat Istorija raskola u raskol’nikov (Istoria schismei la schismatici)8. Potrivit lui Kostomarov, mi=carea vechiului rit era un puternic fenomen de progres intelectual, care în cursul veacurilor s-a 17

remarcat prin înclina\ia spre dispute =i spre c[utarea r[spunsurilor la problemele spirituale. Concep\ia lui Š apov a fost criticat[ în epoc[ de P.I. Melnikov-Pecerski =i N.S. Leskov, iar mai târziu, de I.Gromoglasov, de pe pozi\iile oficiale ale statului =i Bisericii Ortodoxe. Ace=tia îi vedeau pe staroveri ca “fii r[t[ci\i” ai Bisericii Ruse, considerând mi=carea starover[ un fenomen preponderent religios, din care deriv[ unele aspecte socialpolitice, sesizate de narodnici =i democra\i. De=i nu s-a ocupat în mod special de schism[ =i staroveri, marele istoric rus Serghei Mihailovici Soloviov a acordat o aten\ie deosebit[ acestei probleme în monumentala sa Istorie a Rusiei din cele mai vechi timpuri9. Soloviov lega apari\ia schismei de însu=i modul de via\[ din Rusia pre-petrovian[, care formase o anumit[ con=tiin\[ social[, caracterizat[ printr-un conservatorism ce nu permitea nici un fel de schimbare a regulilor sociale, la care ad[uga deja cunoscuta tez[ a lipsei instruc\iei religioase în Rusia secolului al XVII-lea, ce nu d[dea posibilitatea distinc\iei între esen\ial =i neesen\ial, schimbarea ritualului =i schimbarea dogmei. Un element de noutate în cercetarea istoriografic[ a raskolului îl aduce Vasili Osipovici Kliucevski care în lucrarea sa capital[, intitulat[ Curs de istorie rus[10, tratând problema în limitele =colii pozitiviste, a ajuns la o serie de concluzii foarte apropiate de cele vehiculate ast[zi în istoriografia Bisericii Ortodoxe Ruse. Dup[ Kliucevski, schisma este un fenomen ce \ine de psihologia popular[, iar în con\inutul psihologic al mi=c[rii ritului vechi trebuie deosebite trei elemente fundamentale: a). “na\ionalizarea” ortodoxiei în Rusia, idee potrivit c[reia numai ru=ii ar fi p[strat credin\a nealterat[; b). rigiditatea =i timiditatea gândirii teologice, fapt ce ducea la respingerea oric[rui element de înnoire, considerat erezie latin[; c). iner\ia sentimentului religios, incapabil s[ renun\e la modalit[\ile =i formele obi=nuite de manifestare. 18

Un rol foarte important în clarificarea problemelor de natur[ liturgic[ ale reformei nikoniene =i a motiva\iilor politicoreligioase ale acesteia îl au lucr[rile lui Nikolai Feodorovici Kapterev11, profesor la Academia Teologic[ din Moscova la sfâr=itul secolului trecut. Curajul acestuia de a pune la îndoial[ tezele sus\inute de =coala misionar[ i-au atras excluderea din academie =i interdic\ia de a mai publica lucr[ri pe aceast[ tem[. El a fost primul care a demonstrat =tiin\ific inconsisten\a tezei incorectitudinii sau abaterii de la modelul ortodox a ritualului rusesc din perioada premerg[toare lui Nikon, ar[tând pe baza unei analize atente a izvoarelor avute la îndemân[, c[ ritualul bisericesc din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea p[stra o serie de elemente caracteristice vechilor rituri bizantine, care au fost modificate mai târziu, în secolele XIII-XIV, chiar de greci. Aceasta era – în opinia lui Kapterev – cauza principal[ a deosebirilor de rit existente în veacul al XVII-lea între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe. Erudi\ia, logica argument[rii, folosirea judicioas[ a izvoarelor =i acurate\ea expunerii fac din lucr[rile profesorului Kapterev opere fundamentale pentru studiul problematicii raskolului, multe din ideile =i teoriile acestuia fiind confirmate de cercet[rile ulterioare. Un alt nume de referin\[ pentru istoriografia temei noastre este Evgheni Evstigneevici Golubinski12, renumit istoric al Bisericii Ruse, care =i-a desf[=urat activitatea în aceea=i perioad[ cu N.F. Kapterev. El a confirmat concluziile lui Kapterev în privin\a cauzelor deosebirilor de rit între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe, ad[ugând c[ schimb[rile de ritual f[cute de greci în secolele XII- XIV nu au fost introduse în întregime în Biserica Rus[, deoarece dup[ Sinodul Unionist de la Floren\a (1439) leg[turile oficiale între Constantinopol =i Moscova au fost practic întrerupte. În ce prive=te schisma, Golubinski vede principala cauz[ a producerii ei în lipsa de instruc\ie teologic[ atât a clerului rus, cât =i a poporului credincios, în neputin\a ru=ilor de a distinge între primordial =i secundar, între dogme =i rituri. Lucrarea savantului rus dedicat[ 19

special problemelor raskolului – La polemica noastr[ cu staroverii – ca de altfel toate celelalte lucr[ri ale sale, inclusiv Istoria Bisericii Ruse, este marcat[ de un criticism excesiv, lucru ce i-a fost repro=at de contemporani, care au considerat c[ o asemenea manier[ de abordare este profund negativist[ =i nu \ine cont de posibilit[\ile =i cerin\ele =tiin\ei istorice. Celor doi titani ai istoriei ecleziastice ruse aminti\i mai sus li se pot ad[uga cercet[tori mai pu\in cunoscu\i, ale c[ror lucr[ri sunt deosebit de valoroase în ce prive=te tema noastr[. Aici îi putem include pe A.K. Borozdin, S.A. Belokurov, P.F. Nikol’ski, H.P. Harlampovi , E.V. Barsov sau N. Gibbenet, ale c[ror studii solide cu privire la problemele Bisericii Ruse în secolul al XVIIlea, au f[cut posibil[ cercetarea mai am[nun\it[ =i mai atent[ a chestiunilor legate de staroveri. O figur[ aparte în rândul cercet[torilor de la începutul secolului al XX-lea ai fenomenului ritului vechi este P.S. Smirnov13 care a urm[rit evolu\ia schismei mai ales sub aspect ideologic =i dogmatic, fiind primul care =i-a îndreptat aten\ia asupra stare\ului Kapiton, ale c[rui idei vehiculate înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-lea, au stat la baza ideologiei orient[rii radicale din cadrul mi=c[rii adep\ilor ritului vechi – bezpopov\ii. De=i nu este istoric, se cuvine a fi inclus în aceast[ scurt[ prezentare a istoriografiei raskolului =i Vladimir Soloviov – marele filozof rus din secolului al XIX-lea, a c[rui concep\ie a schismei =i a ritului vechi este una foarte original[, cum dealtfel este întreaga sa oper[ filosofic[. Vladimir Soloviov vede raskolul total diferit atât fa\[ de staroveri, cât =i fa\[ de oponen\ii acestora, nikonienii. Problema schismei ruse =i a ritului vechi la Soloviov poate fi în\eleas[ numai în lumina concep\iei sale asupra Bisericii Universale, în care atât Ortodoxia, cât =i Catolicismul erau considerate drept componente ale acesteia, aflate în separa\ie pentru neîn\elegeri nu în ceea ce este strict spiritual, ci în probleme ce \in de obiceiuri =i tradi\ii religioase locale, care în mod normal nu pot influen\a unitatea credin\ei. În lumina acestei concep\ii, Soloviov consider[ c[ schisma s-a produs tocmai datorit[ unor astfel de neîn\elegeri. Staroverii au 20

ap[rat în opinia acestuia tradi\iile locale ruse=ti, semnul crucii =i celelalte forme de ritual, =i nu universalitatea Bisericii, nefiind în m[sur[ s[ deosebeasc[ în doctrina bisericeasc[ divinul de uman. Considerând tradi\iile locale ca divine, mi=carea adep\ilor ritului vechi le-a contrapus caracterului universal al Bisericii. Pe aceast[ baz[, Soloviov îi asemuie=te pe staroveri protestan\ilor: “ritul vechi ... este de fapt protestantismul tradi\iei locale, asem[n[tor protestantismului german al convingerii personale (...). =i iat[ cum, ritul nostru vechi, oricât de diferit ar fi pe dinafar[ de protestantismul occidental, împ[rt[=e=te acela=i principiu fundamental: p[rerea personal[ împotriva regulii universale a Bisericii, partea contra întregului”14. Deci, marele filosof rus nu-i învinov[\e=te pe staroveri de schism[, el vede raskolul ca un fenomen na\ional rusesc, un fenomen ce gre=e=te nu fa\[ de Biserica Rus[, ci fa\[ de spiritul universal al Bisericii în general. Concep\ia lui Soloviov trebuie privit[ \inând cont de contextul istoric al epocii în care a fost ea structurat[. Ea poate fi apreciat[ ca un imens pas înainte, mai ales c[ în acea perioad[ a pune pe picior de egalitate ritul vechi =i ortodoxia oficial[, cum a f[cut-o Soloviov, era extrem de riscant. Dup[ 1905 au început s[ apar[ =i lucr[rile unor cercet[tori staroveri ai fenomenului raskolului. Sigur, lucr[ri de istorie a raskolului scrise de staroveri au existat =i înainte de 1905, numai c[ ele se publicau =i circulau mai mult clandestin în Rusia, a=a încât cunoa=terea lor de c[tre cercet[tori era mult îngreunat[. Între aceste lucr[ri clandestine se distinge Cercet[ri istorice întru justificarea credincio=ilor de rit vechi a lui V.M. Karlovi 15. Prin grija pentru justificarea opiniilor pe baza datelor furnizate de izvoare =i mai ales prin acurate\ea interpret[rii acestora din urm[, lucrarea amintit[ mai sus reprezint[ =i ast[zi un punct de referin\[ pentru istoriografia raskolului. De altfel ea a fost aceea care, prin onestitatea punctelor de vedere =i caracterul =tiin\ific al interpret[rii izvoarelor, a dat o prim[ lovitur[ puternic[ =colii misionare, determinându-l pe Subbotin s[ cear[ ober-procurorului Konstantin Petrovici Pobedonos\ev s[ aprobe confiscarea =i arderea tuturor exemplarelor acestei c[r\i. 21

Între autorii staroveri de dup[ 1905 s-au distins I.A. Kirillov16 =i V.G. Senatov17. Lucr[rile lui I.A. Kirillov, Moscova – a Treia Rom[ =i Adev[rul vechii credin\e se deosebesc esen\ial de literatura starover[ obi=nuit[, preponderent polemic[ =i apologetic[. Temele abordate de Kirillov privesc nu atât aspectele strict biserice=ti, cât mai ales problemele culturii =i educa\iei la staroveri, ale modului de via\[, problemele sociale =i economice ale acestora =i altele asemenea. Foarte interesant[ =i bine structurat[, Filozofia istoriei ritului vechi a lui V.G. Senatov impresioneaz[ mai ales prin profunzimea ideilor privind universul interior al mi=c[rii ritului vechi, aspectele psihologice =i filosofice ale acesteia. Senatov prezint[ ritualurile utilizate de adep\ii acestei mi=c[ri religioase, din punct de vedere teologic, clarificând tocmai aspectele de ordin dogmatic legate de cult =i credin\[. În afara lucr[rilor acestor doi autori, în perioada 1905-1917 s-au publicat multe studii =i articole =tiin\ifice dedicate raskolului =i mi=c[rii ritului vechi în periodicele starovere. Dintre studiile istorice ap[rute în aceste periodice se remarc[ cele ale lui V.E. Makarov18, S.I. Bystrov19 =i I. Peretruhin20, care au în vedere fie problema raskolului =i a reformei patriarhului Nikon, fie se ocup[ de anumite puncte ale polemicii dintre staroveri =i ortodoxia oficial[, urm[rind evolu\ia istoric[ a acestora, pân[ la reforma nikonian[. Se cuvine remarcat faptul c[ lucr[rile autorilor staroveri, de=i exprim[ puncte de vedere sensibil diferite în multe probleme decât cele ale autorilor apar\inând Bisericii oficiale, apeleaz[ la argumente =i izvoare pentru sus\inerea lor, iar interpretarea acestora din urm[ nu p[c[tuie=te prin tenden\iozitate cum, spre regretul nostru, se întâmpl[ în cazul autorilor =colii misionare. Dac[ ast[zi interpret[rile =i ideile sus\inute de istoricii staroveri pot fi luate în seam[ de cercet[tori, cele ale misionarilor sunt dep[=ite, din lucr[rile lor putând fi folosite doar datele strict factuale sau documentele reproduse integral sau par\ial. Dup[ revolu\ia din 1917, câteva decenii au ap[rut foarte rar lucr[ri de istorie religioas[, nemaivorbind de cele consacrate 22

raskolului =i staroverilor. Tratatele =i manualele de istorie sovietice tratau problema raskolului în spiritul ideologiei marxiste (propunând puncte de vedere apropiate oarecum de cele ale lui Š eapov), considerând c[ schisma =i apari\ia mi=c[rii starovere sunt consecin\e ale condi\iilor economice =i sociale în care se g[sea Rusia la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind un rezultat al contradic\iilor dintre clasele sociale. Totu=i, nu pot fi trecute cu vederea punctele de vedere referitoare la raskol exprimate ]n lucr[rile de istorie rus[ ale unor autori ca M.N. Pokrovski sau S.F. Platonov, ap[rute p`n[ ]n anii ’30 ai secolului recent ]ncheiat. Iar ]ntre pu\inele lucr[ri de istorie bisericeasc[ din aceast[ perioad[, se distinge Istoria Bisericii Ruse a lui N.M. Nikol’ski. Abia dup[ al doilea r[zboi mondial, mai precis în anii ’60, cunoscutul specialist în problemele literaturii ruse vechi Vladimir Ivanovi Malyšev21 a reu=it s[ publice câteva scrieri ale protopopului Avvakum, unul din liderii mi=c[rii staroverilor în a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, =i câteva lucr[ri proprii foarte valoroase despre rolul staroverilor în cultura Nordului rusesc. O nou[ etap[ ]n cercetarea raskolului a ]nceput ]n anii ’70 =i ea este legat[ de numele a doi istorici sovietici de marc[: Aleksandr Ili Klibanov =i Nikolai Nikolaevi Pokrovski, ale c[ror lucr[ri cuprind capitole destul de consistente privind raskolul =i staroverii, tratate mai ales dintr-o perspectiv[ social-economic[. Tot de atunci, sub egida Academiei de +tiin\e a URSS, au început a fi organizate expedi\ii de documentare în regiunile locuite de staroveri, în scopul descoperirii =i strângerii de materiale privind istoria =i cultura rus[ veche, iar în anii ’80 a început publicarea =i valorificarea acestora, activitate în care sau distins, în ce prive=te tema noastr[, cercet[tori ca I.V. Pozdeeva, E.V. Smiljanskaja, L.A. Igošev, G.N. aghin, E.A. Agheeva, =.a. În ultimul deceniu, în Rusia post-sovietic[, pe lâng[ reedit[rile unor lucr[ri mai vechi despre raskol =i staroveri, au ap[rut tot mai multe studii noi care valorific[ volumul impresionanat de izvoare cunoscute privitoare la problemele 23

raskolului. Aici se cuvin amintite cele =apte volume din ciclul Mir staroobrjad estva. Li nost’, kniga, tradicija, ap[rute începând cu 1992. Majoritatea lucr[rilor publicate pe baza materialelor strânse în cursul acestor expedi\ii, se refer[ la rolul cultural al mi=c[rii ritului vechi, locul pe care aceasta îl ocup[ în istoria cultural[ a Rusiei. Sigur, lucr[rile scrise despre raskol =i staroveri în ace=ti ultimi ani în Rusia sunt destule, îns[ de obicei problematica ce ne intereseaz[ pe noi este tratat[ într-un anumit cadru mai general sau este inclus[ într-o anumit[ tem[, cum este, spre exemplu, cartea cercet[toarei O.P. Eršova, Staroobrjad estvo i vlast’ (Ritul vechi =i puterea)22, o analiz[ atent[ a raporturilor staroverilor cu societatea rus[ =i cu puterea politic[. O.P. Eršova redacteaz[ împreun[ cu V.I. Osipov =i E.I. Sokolova o interesant[ revist[ intitulat[ “Staroobrjad estvo: istorija, kul’tura, sovremennost’” (Ritul vechi: istorie, cultur[, contemporaneitate), ce trateaz[ problematica raskolului =i ritului vechi din perspectiva istoric[, filosofic[ =i cultural[, dar =i ca un fenomen contemporan, cu problemele =i provoc[rile la care este supus[ lumea ritului vechi în zilele noastre. Lucr[ri interesante despre schisma rus[ =i fenomenul ritului vechi au ap[rut dup[ 1917 în Occident, majoritatea lor fiind scrise de intelectualii ru=i emigra\i dup[ aceast[ dat[. Una din cele mai interesante apar\ine unui important industria= starover, stabilit în Fran\a, Vladimir P. Riabušinskij23, =i se intituleaz[ Staroverii =i sentimentul religios rusesc. Ideea principal[ a acestei c[r\i este c[ schisma s-a produs nu din cauza disputei pentru ritual, ci din cauza diferen\elor de receptare ale spiritului credin\ei. Problemele raskolului =i ale mi=c[rii starovere nu au fost ocolite nici în lucr[rile generale de istorie rus[, publicate de emigra\ie, între care amintim Studii de istorie a culturii ruse a lui P.N. Miliukov24 =i Moscova =i Occidentul a lui S.F. Platonov25. Între istoricii Bisericii Ruse stabili\i în Occident dup[ 1917, s-au remarcat în ce prive=te tema noastr[ Anton Vladimirovi Kartašev26 =i Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij27. Într-un articol intitulat Sensul ritului vechi28, Kartašev a schi\at 24

câteva idei privitoare la resorturile interne ale vie\ii religioase a staroverilor, pe care le-a dezvoltat apoi în cele dou[ volume ale Studiilor de istorie a Bisericii Ruse. Astfel el vorbe=te despre n[zuin\a spre materializarea integral[ =i armonioas[ a idealului cre=tin în toate formele existen\ei p[mântene ce este caracteristic[ doar con=tiin\ei religioase ruse, =i care a fost p[strat[ de staroveri. Potrivit lui Kartašev, “ortodoxia rus[ – specificul c[reia a fost p[strat în integralitatea sa de staroveri – este ritual – realist[, materialist[ în viziunea unui idealist =i spiritualist european. Idealul ei teocratic este o existen\[ integral[, atotcuprinz[toare, p[truns[, împodobit[ =i sfin\it[ prin cult, în care nimic spurcat nu va mai intra =i nimic blestemat nu va mai fi, cum se spune în Apocalips[”29. Cea mai bun[ lucrare despre raskol =i staroveri în opinia multor speciali=ti, este Ritul vechi rusesc. Curente religioase în secolul al XVII-lea a lui Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij, ap[rut[ în 1970 la München. Folosind un volum impresionant de izvoare istorice =i studii privitoare la via\a religioas[ din Rusia în secolul al XVII-lea, Zen’kovskij analizeaz[ în primul rând caracteristicile social-psihologice, apari\ia =i evolu\ia câtorva orient[ri ideologice din societatea rus[ de atunci, de care leag[ concep\iile împ[rt[=ite apoi în cadrul mi=c[rii adep\ilor ritului vechi. În opinia lui Zen’kovskij, r[d[cinile spirituale =i cauzele profunde ale raskolului trebuie c[utate nu atât în reforma nikonian[, care a fost doar factorul declan=ator al acestor fenomene, ci în tendin\ele divergente din Biserica Rus[, formate deja înaintea urc[rii lui Nikon în scaunul patriarhal. Prin aceasta, el minimalizeaz[, voit sau nu, leg[tura cauzal[ dintre reforma lui Nikon =i schisma ce i-a urmat. Punctul de vedere al lui Zen’kovskij, dup[ cum se vede, este sensibil diferit de tot ceea ce s-a scris pân[ la el cu privire la raskol. O discu\ie detaliat[ a operei lui nu s-a realizat înc[, de=i unii autori i-au adus o serie de critici, axându-se tocmai pe aceast[ minimalizare a rolului reformei nikoniene în declan=area raskolului. Dou[ lucr[ri ap[rute relativ recent ne-au atras totu=i aten\ia 25

mai ales prin aceea c[ ele se refer[ strict la problematica raskolului =i a mi=c[rii ce i-a urmat. Prima dintre ele, intitulat[ Aspecte filozofice ale credin\ei de rit vechi scris[ de M.O. Šahov =i ap[rut[ la Moscova în 199830, dup[ cum o spune =i titlul, face o prezentare extrem de interesant[ a doctrinei ritului vechi, din perspectiv[ filosofic[. Pentru istoricii raskolului =i nu numai pentru ei, aceast[ lucrare clarific[ practic multe din aspectele ce \in de spiritul intern al mi=c[rii staroverilor, accentuând ideea c[ raskolul s-a produs nu datorit[ feti=iz[rii ritualului – adic[ a formei de exprimare a credin\ei – de c[tre adversarii lui Nikon, ci datorit[ înlocuirii tradi\iilor ruse=ti de practic[ bisericeasc[ cu cele grece=ti, lucru inacceptabil pentru con=tiin\a religioas[ a credinciosului rus, pentru care unitatea dintre rit =i dogm[ nu se putea pune în discu\ie. Iat[ de ce modificarea ritului a fost receptat[ de oamenii religio=i ai timpului ca o schimbare a credin\ei, fapt ce a dus la schisma Bisericii Ruse =i apari\ia mi=c[rii starovere. Cea de-a doua lucrare se nume=te Scurt[ istorie a Bisericii Ortodoxe Vechi (de rit vechi) =i apar\ine cunoscutului polemist =i apologet starover Feodor Efimovi Mel’nikov. R[mas[ în manuscris, întrucât autorul nu a putut s[ o publice în timpul vie\ii, ea a ap[rut în anul 1999 la Barnaul (Siberia)31, cu sprijinul Universit[\ii de Stat din acest ora= siberian, unde exist[ o puternic[ comunitate de rit vechi. Lucrarea este scris[ în stilul caracteristic operelor apologe\ilor staroveri din a doua jum[tate a secolului al XIX-lea =i din primele decenii ale secolului trecut. Pentru autorul acesteia, cauza principal[ a schismei a fost abandonarea de c[tre autorit[\ile politice =i religioase din Rusia secolului al XVII-lea a tradi\iilor spirituale autentic ruse=ti =i ortodoxe prenikoniene =i a spiritului cre=tin autentic al vechii ortodoxii ruse. Lucrul acesta a dus treptat la subordonarea ierarhiei Bisericii oficiale ruse fa\[ de autoritatea politic[ =i pierderea rolului spiritual dominant al acesteia în societatea rus[, începând cu epoca lui Petru cel Mare. 26

De reforma nikonian[, raskol =i staroveri nu s-au ocupat numai ru=ii emigra\i în Occident ci =i unii autori str[ini. Lucr[ri bine documentate =i echilibrate în interpret[ri au scris William Palmer, Pierre Pascal, Frederick Conybeare sau Johannes Chrysostomos. Mai aproape de zilele noastre de aceste probleme s-au ocupat J.H. Billington, H. Walsh =i J. Fuhrmann. Frederick Conybeare nota în lucrarea sa Russian dissenters, referindu-se la influen\a ritului vechi asupra mentalit[\ilor din societatea rus[, c[ “puterea sa rezid[ mai pu\in în adep\ii s[i declara\i =i mai mult în masele care îi împ[rt[=esc ideile în t[cere... considerând-o nimic altceva decât un produs care glorific[ obiceiuri =i idei populare... În multe regiuni, printre cei ce alc[tuiesc a=a numitul petit peuple întâlnim p[rerea singular[ c[ ortodoxia oficial[ este bun[ doar pentru cei modera\i, adic[ este o religie lumeasc[, prin care abia dac[ po\i s[ ajungi la mântuire, =i c[ adev[rata religie sfânt[ este aceea a credincio=ilor de rit vechi”32. Robert Crummey aduce o serie de observa\ii valoroase asupra epocii raskolului =i mai ales asupra cre=tinilor de rit vechi: “dup[ ce opozi\ia fa\[ de reforma liturgic[ =i toate implica\iile ei i-au pus pe credincio=ii de rit vechi în opozi\ie =i cu statul rus, mi=carea lor a devenit punctul de întâlnire a celor nemul\umi\i =i deposeda\i din societatea moscovit[”33. Ace=tia erau cei care se împotriveau fix[rii iob[giei, cazacii care î=i ap[rau vechea libertate, comunit[\i locale care î=i pierdeau puterea autonom[ în favoarea voievozilor =i agen\ilor lor, or[=enii lega\i de comunit[\ile lor prin “responsabilitatea reciproc[” =i prin impozite grele, precum =i enoria=ii care descoperiser[ c[ dreptul de a-=i alege propriul preot le fusese îngr[dit de Soborul din 166634. }n ultimul ani, istoricul britanic Geoffrey Hosking, chiar dac[ nu s-a ocupat special de problematica schismei ruse, a ar[tat: “Chiar admi\`nd c[ se exagereaz[ pu\in, este clar c[ schisma ]ncetase de mult[ vreme s[ se refere doar la semnul crucii f[cut cu dou[ degete. Ea a marcat ]nceputul unei scind[ri radicale ]n con=tiin\a rus[, atunci c`nd un num[r mare de ru=i 27

conservatori =i patrio\i s-au ]nstr[inat de statul imperial =i au hot[r`t s[-=i duc[ via\a spiritual[ =i chiar via\a din cadrul comunit[\ii ]n afara structurii oferite de stat”. În România, pân[ nu demult, singura lucrare consacrat[ raskolului =i staroverilor a fost cea a episcopului Melchisedek (+tef[nescu) – Lipovenismul, adic[ schismaticii sau r[scolnicii =i ereticii rusesci dup[ autori ru=i =i izvoare na\ionale române ap[rut[ la Bucure=ti în 1871. Dup[ cum ne spune =i titlul, lucrarea înaltului ierarh român este ispirat[ din tezele autorilor ru=i ai vremii cu privire la raskol =i folose=te punctele de vedere ale Bisericii Ortodoxe Ruse din acea perioad[ în leg[tur[ cu aceast[ problem[, sus\inute cu fermitate de istoricii oficiali ai acesteia. Teza principal[ pe care o sus\ine Melchisedek, în acord cu istoricii =colii misionare, este c[ Nikon nu a f[cut prin reforma sa decât s[ readuc[ Biserica Rus[ la tradi\ia ortodox[ în privin\a rânduielilor =i a textelor liturgice =i c[ aceasta s-a divizat gra\ie împotrivirii unora din clericii =i credincio=ii acesteia la m[surile de îndreptare a ritualurilor =i a c[r\ilor de cult promovate de acest patriarh ca urmare a abaterilor de la canonul ortodox =i a erorilor de traducere =i copiere f[cute de ru=i în decursul timpului. Îndreptarea c[r\ilor sub Nikon s-a f[cut, în opinia ierarhului român, dup[ originalele grece=ti =i vechile traduceri slave. Desigur, lucrarea lui Melchisedek (+tef[nescu) este ast[zi dep[=it[ din punctul de vedere al documenta\iei =i al concep\iei. Cu toate acestea, marea majoritate a autorilor români care au scris despre raskol au preluat tezele acestuia f[r[ o minim[ critic[. Spre exemplu, Demetriu Dan, în lucrarea Lipovenii din Bucovina ap[rut[ la Cern[u\i în 1894, sus\ine faptul c[ riturile particulare ruse, adic[ acele forme de cult ruse=ti diferite de cele folosite de celelalte biserici ortodoxe, con\ineau abateri de la canoanele liturgice ortodoxe, iar c[r\ile biserice=ti ruse=ti erau pline de gre=eli =i adaosuri neortodoxe, astfel c[ se impunea corectarea lor dup[ manuscrise slave vechi =i dup[ texte grece=ti originale, lucru pe care l-ar fi realizat Nikon prin reforma sa. Acelea=i idei le sus\in =i autori ca Al.P. Arbore, Vasile Coco= sau 28

mai recent Petre I. David, Ion Mihail Popescu sau Mihail Marinescu. To\i ace=ti autori nu s-au ocupat special de problematica ritului vechi, ci au prezentat-o în cadrul unor lucr[ri consacrate ru=ilor de rit vechi din România, numi\i îndeob=te lipoveni sau în cadrul unor lucr[ri generale de istorie bisericeasc[. Abia dup[ 1989 au ap[rut câteva studii =i lucr[ri române=ti în care problematica raskolului =i a ritului vechi este tratat[ dintr-o perspectiv[ diferit[. Se cuvine s[ amintim aici în primul rând studiile =i articolele lui Feodor Chiril[ privitoare la istoria, limba =i cultura ru=ilor lipoveni, precum =i numeroasele articole pe teme de istorie ap[rute în periodicele Comunit[\ii Ru=ilor Lipoveni din România, “Zorile” =i “Kitej Grad”, scrise de diver=i autori apar\inând etniei ru=ilor-lipoveni =i nu numai. Cercetarea istoric[ româneasc[ privitoare la mi=carea raskolului =i la ru=ii lipoveni a r[mas serios în urm[, fapt ce impune eforturi serioase cel pu\in pentru a face cunoscute lucr[rile fundamentale în acest domeniu ale istoriografiei ruse, precum =i sporirea interesului pentru aceste probleme din partea cercet[torilor români. Numai a=a istoriografia român[ va putea aduce o contribu\ie notabil[ în ce prive=te cercetarea istoric[ a raskolului. 1.3. Izvoare Pentru realizarea prezentei lucr[ri am avut la îndemân[ în primul rând valoroasa colec\ie de izvoare în nou[ volume Materiale pentru istoria raskolului din prima sa perioad[ de existen\[, editat[ la Moscova în perioada 1875-1890 de Nikolai Ivanovi Subbotin35, c[reia i s-au ad[ugat documentele strânse de Vladimir Bon -Bruevi în Materiale pentru studiul sectarismului rus =i al raskolului, care a ap[rut în 190836. De asemenea, de un real ajutor mi-au fost documentele publicate de E. Barsov în lucrarea Noi materiale pentru istoria ritului vechi în secolele XVII-XVIII =i cele cuprinse în volumul Activit[\ile comisiei =tiin\ifice pentru cercetarea arhivelor din 29

gubernia Nijni-Novgorod publicat în 1913. Pentru clarificarea problemelor legate de condamnarea patriarhului Nikon am utilizat lucrarea Cauza privind pe patriarhul Nikon tip[rit[ la Sankt Petersburg în 1897, ca =i pe cea a lui N. Ghibbenet Cercetarea istoric[ a dosarului patriarhului Nikon. În ce prive=te sinoadele Bisericii Ruse de la mijlocul secolului al XVII-lea, de un real folos mi-au fost lucr[rile acestora, publicate în a doua jum[tate a secolului trecut în edi\ii separate sau în cadrul unor colec\ii de documente. Enumerarea documentelor utilizate pentru elaborarea acestei lucr[ri ar fi incomplet[ f[r[ cele câteva biografii alc[tuite ]n binecunoscuta manier[ hagiografic[ ale diferitelor personalit[\i ale mi=c[rii starovere, din secolul al XVII-lea, cum ar fi: protopopii Ivan Neronov =i Avvakum, c[lug[rul Epifanie, stare\ii Kornilii =i Iov sau boieroaica Feodosia Morozova. Nu în ultimul rând se cuvine s[ amintim =i cele 14 documente publicate de N.F. Kapterev în anexa la volumul II al lucr[rii Patriarhul Nikon =i \arul Alexei Mihailovici. Desigur, despre raskol =i mi=carea adep\ilor ritului vechi exist[ mult mai multe documente, îns[ caracterul =i dimensiunile prezentei lucr[ri, ca =i dificultatea accesului la multe dintre ele – care nu se g[sesc în bibliotecile sau arhivele române – au limitat aria documentar[ la colec\iile =i izvoarele prezentate mai sus.

30

CAPITOLUL 2 EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN SECOLUL AL XVII-LEA. Reforma patriarhului Nikon =i schisma bisericeasc[ ce i-a urmat nu pot fi în\elese pe deplin dac[ sunt tratate separat de evolu\ia întregii societ[\i ruse=ti din acele vremuri. Schisma rus[ a fost consecin\a direct[ a reformei nikoniene, dar r[d[cinile sale trebuie c[utate în fenomene ce s-au manifestat în prima jum[tate a secolului al XVII-lea. Aceast[ perioad[ se caracterizeaz[ prin evolu\ii contradictorii în toate sferele vie\ii sociale, lucru ce a generat apari\ia unor noi curente spirituale, care urm[reau, pe de o parte, înnoirea st[rii de fapt în special la nivelul mentalit[\ilor colective, iar pe de alt[ parte, consolidarea structurilor social-politice, serios =ubrezite în primele dou[ decenii ale acestui veac, când întreaga Rusie a fost teatrul unor fr[mânt[ri interne f[r[ precedent, cauzate în special de criza dinastic[ intervenit[ dup[ stingerea dinastiei Riurikovicilor (1598). La acestea s-a ad[ugat =i interven\ia extern[, polonez[ =i suedez[, care a complicat =i mai mult situa\ia. Totu=i, Rusia a g[sit resursele necesare dep[=irii acestei “Epoci Tulburi”, cum a fost ea numit[ în documentele vremii =i apoi în toat[ istoriografia rus[. Alegerea noului \ar în persoana lui Mihail Romanov (1613) =i reîntoarcerea din prizonierat a tat[lui acestuia, viitorul patriarh Filaret Nikitici (1619) au pus cap[t practic crizei interne =i au constituit începutul refacerii \[rii dup[ zguduirile suferite în aceast[ perioad[. Toat[ domnia primului Romanov, Mihail (1613-1645), a stat sub semnul colabor[rii dintre \ar =i adunarea reprezentativ[ a st[rilor, numit[ “Zemski Sobor” (Adunarea |[rii), aceasta din urm[ fiind convocat[ foarte des, cu excep\ia perioadei în care conducerea efectiv[ a treburilor statului a apar\inut în totalitate patriarhului Filaret (1622-1632). De asemenea, în aceast[ prim[ etap[, Rusia a cunoscut pe ansamblu o dezvoltare economic[ accelerat[, îns[ 31

inegal[ atât în ce prive=te ramurile economice, cât =i reparti\ia teritorial[. Muta\ii importante s-au produs =i în planul vie\ii sociale, lucru ce s-a resim\it mai târziu în numeroasele mi=c[ri sociale, revolte sau r[scoale, din vremea lui Alexei Mihailovici (1645-1676) =i a urma=ilor s[i, fapt ce a f[cut ca veacul al XVIIlea s[ fie caracterizat de contemporani ca un “veac al r[zmeri\elor”. Sub aspect politic, asist[m în aceast[ perioad[ la consolidarea autorit[\ii \arului =i la înt[rirea institu\iilor statului rus, lucru ce l-a f[cut capabil s[ emit[ preten\ii în planul politicii externe =i chiar s[ duc[ r[zboaie lungi =i costisitoare cu Polonia, Suedia sau Imperiul Otoman în ce-a de-a doua jum[tate a acestui secol. În ce prive=te mentalit[\ile, este evident[ muta\ia produs[ de evenimentele din timpul “Epocii Tulburi”. Dac[ în perioada precedent[ acesteia, nimeni nu avea curajul s[ se plâng[ autorit[\ilor pentru priva\iunile pe care le tr[ia, suferind în t[cere, în vremea primilor Romanovi, oamenii din toate st[rile sociale, obi=nui\i cu libertatea de ac\iune din primii ani ai veacului al XVII-lea, favorizat[ de fr[mânt[rile social-politice interne =i interven\ia str[in[, nu se sfiau s[-=i fac[ publice pozi\iile critice la adresa autorit[\ilor, s[-=i exprime nemul\umirile. Cunoscutul istoric rus Vasili Osipovi Kliucevski ar[ta c[ principala caracteristic[ a st[rii de spirit a poporului pe tot parcursul veacului al XVII-lea a reprezentat-o nemul\umirea. Poporul nu mai este dispus s[ rabde la nesfâr=it ca în veacurile precedente abuzurile puterii, lipsurile de tot felul =i s[ fie în continuare un instrument ascult[tor în mâna st[pânilor. Aceast[ schimbare radical[ intervenit[ în mentalul colectiv s-a exprimat într-un fenomen ce n-a existat în veacurile precedente în Rusia moscovit[: revoltele populare. Fenomenul este cu atât mai nea=teptat, cu cât el se manifest[ în perioadele de domnie ale unor \ari care prin calit[\ile lor personale =i prin ac\iunile pe care le-au desf[=urat îl justificau în foarte mic[ m[sur[37. 32

2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea Evenimentele “Epocii Tulburi” au l[sat Rusia într-o situa\ie economic[ dezastruoas[. Sate =i ora=e întregi fuseser[ distruse, popula\ia sc[zuse considerabil, orice activitate productiv[ aproape c[ disp[ruse. Pe deasupra, mase importante de oameni vagabondau, neavând locuin\e =i tr[ind din mila public[, iar alte grupuri p[r[siser[ locurile de ba=tin[, a=ezânduse fie la Moscova, fie în alte ora=e mai mari, fie pe propriet[\ile unor mari latifundiari, pentru protec\ie sau pentru a sc[pa de d[ri. Aceste fenomene generau o acut[ stare de instabilitate =i nesiguran\[ =i trebuiau înl[turate sau cel pu\in ameliorate pentru a se putea purcede la refacerea treptat[ a \[rii. De aceea, odat[ cu întoarcerea din prizonierat a tat[lui \arului, Filaret Nikitici, au fost luate m[suri severe de readucere a celor care î=i p[r[siser[ locurile de ba=tin[ =i se sustr[geau de la biruri, =i de limitare a abuzurilor =i corup\iei administra\iei locale, în vederea încuraj[rii produc\iei. Încetarea dezordinilor =i instaurarea treptat[ a unui climat de lini=te social[ =i relativ[ stabilitate politic[ au favorizat cre=terea semnificativ[ a popula\iei în vremea domniei lui Mihail =i r[spândirea acesteia în zone mai pu\in populate în perioadele anterioare: sudul Rusiei (a=a-numita linie de ap[rare Belgorod), zonele de la est de Volga, regiunea Uralilor, Siberia. În aceste \inuturi s-au a=ezat în primul rând \[rani pleca\i de pe domeniile marilor feudali, militari – în punctele înt[rite, dar =i numero=i nobili, atra=i de perspectiva sporirii averilor, ca urmare a extinderii propriet[\ilor prin danii din partea \arului în aceste p[r\i38. Principala ramur[ a economiei ruse era bineîn\eles agricultura, care a cunoscut o dezvoltare continu[ pe tot parcursul secolului al XVII-lea. Suprafe\ele cultivate au continuat s[ se extind[, la aceasta contribuind extinderea teritorial[ a statului rus. Productivitatea terenurilor agricole nu a înregistrat îns[ o cre=tere semnificativ[ pe ansamblu, de=i unele progrese în 33

privin\a tehnicii agricole au p[truns =i în Rusia. Dovada cre=terii produc\iei agricole =i a agriculturii o reprezint[ faptul c[ aproape pe tot teritoriul statului moscovit au început a fi vândute surplusurile de cereale39. Îns[ nu întotdeauna \[ranii vindeau surplusuri. Pentru a putea onora obliga\iile financiare c[tre stat =i st[pân, ei erau nevoi\i destul de des s[ munceasc[ din greu pentru a vinde intermediarilor produse care altfel le erau foarte necesare. Negustorilor ru=i sau str[ini =i în mod deosebit statului rus – cel mai mare dintre comercian\i – le convenea s[ cumpere de la produc[tori cereale, miere, cear[ etc. la pre\uri sc[zute pentru a le revinde peste grani\[ la pre\uri mult mai mari. Cum în Occident pre\urile m[rfurilor au crescut enorm datorit[ devaloriz[rii metalelor pre\ioase în urma descoperirii Lumii Noi, p[strarea unei bariere a pre\urilor la grani\e a dat posibilitatea atât statului rus cât =i întreprinz[torilor priva\i s[ se îmbog[\easc[ =i s[ acumuleze importante capitaluri din comer\40. Nici cre=terea animalelor nu a r[mas pe loc. De=i în majoritatea regiunilor nu se remarc[ o cre=tere important[ a productivit[\ii în acest domeniu, exist[ totu=i unele zone în care are loc o înviorare semnificativ[ mai ales în privin\a cre=terii vitelor cornute mari: regiunea nordic[ a Dvinei unde exista un important centru economic – ora=ul Holmogory, sau cea a Iaroslavului. Pe Volga, în a=ez[rile ruse=ti =i t[t[re=ti se practic[ în continuare cre=terea oilor, cu succese însemnate îndeosebi în privin\a raselor de lân[ (celebra merinos de Astrahan), produsele de aici fiind apreciate în toat[ Rusia =i nu numai. Un important centru al comer\ului de animale era Astrahanul unde la mare pre\ erau caii t[t[re=ti. Alte ocupa\ii în lumea rural[ erau gr[din[ritul, cre=terea pomilor, a albinelor, pescuitul, vân[toarea. Descrierile gospod[riilor \[r[ne=ti din epoc[ nu scap[ aproape niciodat[ s[ aminteasc[ de “gr[dini\ele” cu varz[ =i castrave\i41. De=i agricultura bazat[ pe munca \[ranilor dependen\i era în continuare ramura principal[ a economiei, în secolul al XVIIlea î=i fac apari\ia noi fenomene economice. Ele se observ[ mai ales în sfera me=te=ugurilor. În ora=e =i chiar la sate ia amploare 34

mica produc\ie me=te=ug[reasc[ la comanda consumatorului sau pentru pia\a local[. Ceea ce este demn de subliniat este faptul c[ aceast[ mic[ produc\ie tinde s[ se transforme în produc\ie de m[rfuri destinate vânz[rii pe pia\[, deci unui cump[r[tor oarecare. În procesul circula\iei m[rfurilor intr[ =i produsele agricole: cerealele au devenit pretutindeni o marf[, pe pia\[ se vindeau =i cerealele nobilului =i cerealele din gospod[ria \[ranului, fiecare din ei fiind interesat în ob\inerea unui profit. Apare deci un conflict de interese între \[ranul care munce=te pe domeniul nobiliar =i st[pânul s[u care se folose=te de munca acestuia. Rela\iile de pia\[ încep s[ p[trund[ =i în economia Rusiei, transformând-o treptat dintr-o economie natural[, tipic medieval[, într-una de pia\[, specific[ începuturilor epocii moderne. Un alt fenomen caracteristic acestei perioade în Rusia este relativa delimitare a dou[ zone productive, în func\ie de ramura economic[ practicat[ în general: prima zon[ – Necernoziomic[, ce cuprindea nordul cu regiunea vechilor ora=e ruse=ti Novgorod =i Pskov, =i por\iunea cuprins[ între Volga =i afluentul s[u principal Oka, unde se afirm[ pe scar[ tot mai mare produc\ia manufacturier[, iar a doua zon[ – a Cernoziomului, cuprindea regiunile de la sud de Oka, pe cursul superior =i mijlociu al Donului, unde produc\ia agricol[ era predominant[42. În afara acestor dou[ zone, anumite raioane încep s[ se specializeze în produc\ia me=te=ug[reasc[. Extrac\ia =i prelucrarea fierului în apropierea ora=elor Tihvin, Tula =i Serpuhov, prelucrarea pieilor la Iaroslav, Kazan, Ceboksarî, Kungura, produc\ia de s[pun la Iaroslav =i Kostroma, \es[turile din satul Ivanovo de lâng[ Moscova sunt doar câteva exemple în acest sens. În ce prive=te num[rul profesiilor din ora=e, peste 200 se puteau num[ra la Iaroslav, 250 la Moscova, câteva zeci în alte ora=e: Novgorod, Pskov, Kazan, Tobolsk, lucru care dovede=te diversificarea produc\iei =i specializarea produc[torilor. Totu=i, Rusia avea în acea vreme aproximativ 20 de ora=e mari. Cel mai populat se considera a fi Moscova, unde la 35

jum[tatea secolului al XVII-lea tr[iau în jur de 200.000 oameni, din care o treime erau me=te=ugari, slujitori ai conacelor boiere=ti =i nobiliare, în majoritate \[rani, negustori, militari etc. Dar nu numai ora=ele erau centre me=te=ug[re=ti =i comerciale. Pe parcursul veacului al XVII-lea multe a=ez[ri rurale din Zona Necernoziomic[ s-au profilat pe produc\ie me=te=ug[reasc[ =i comer\. |[ranii din aceste a=ez[ri aproape c[ renun\aser[ la agricultur[ =i se între\ineau din veniturile ob\inute pe produsele atelierelor proprii. Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri a influen\at situa\ia me=te=ugarilor statului. În aceast[ categorie intrau acei me=te=ugari pl[ti\i din vistierie care onorau comenzile statului, de exemplu, pietrarii – care erau furnizori de materiale pentru construc\ii. Ace=ti me=te=ugari erau înscri=i în registre speciale, primeau o anumit[ sum[ cu titlu de între\inere de la stat, =i trebuiau s[ se prezinte, atunci când li se cerea, la locul stabilit pentru a-=i desf[=ura activit[\ile productive. Din a doua jum[tate a secolului al XVII-lea s-a renun\at la acest sistem, considerându-se c[ era prea costisitor =i s-a trecut la încheierea unor în\elegeri cu astfel de lucr[tori, în sensul c[ ei urmau a desf[=ura o anumit[ munc[ pentru care statul trebuia s[-i pl[teasc[, f[r[ a le mai asigura între\inerea atunci când nu desf[=urau nici un fel de activitate, cum se întâmpla în perioada anterioar[. Un alt fenomen nou constatat în aceast[ perioad[ în economia rus[ este formarea unei pie\e a for\ei de munc[ de dimensiuni modeste înc[. Lucr[tori pl[ti\i puteau fi pentru un termen stabilit precis =i \[ranii dependen\i. Munca salarizat[ devenise un fenomen obi=nuit în cadrul micii produc\ii de m[rfuri, dar mai ales în întreprinderile mai mari: manufacturile43. Apari\ia acestora a f[cut ca =i în Rusia s[ se dezvolte o produc\ie industrial[. Înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-lea s-au înfiin\at întreprinderi de prelucrare a metalelor nu departe de Tula, de c[tre doi întreprinz[tori olandezi unde lucrau atât me=teri =i muncitori str[ini, cât =i ru=i. Mai târziu s-au înfiin\at =i alte întreprinderi de acest fel în zona Uralilor. Ele produceau bunuri necesare armatei =i construc\iilor, dar =i unelte agricole: 36

pluguri, coase, etc. Prelucrarea bl[nurilor =i a pieilor se f[cea mai ales în manufacturile din Iaroslav =i Nijni Novgorod. Extrac\ia =i prelucrarea s[rii se f[cea în complexele de întreprinderi din Solikamsk =i Staraia Russa. Tot în manufacturi se realiza =i construirea navelor fluviale. Au fost înfiin\ate manufacturi pentru produc\ia de hârtie foarte necesar[ pentru tip[rituri =i manuscrise. Din toate cele prezentate reiese c[ în secolul al XVII-lea manufactura devenise o realitate obi=nuit[. Proprietarii de manufacturi erau fie comercian\i ru=i sau str[ini, fie nobili, fie chiar statul. Pe lâng[ munca salariat[ liber[, în întreprinderile manufacturiere ruse=ti se utiliza =i munca for\at[. Oamenii erau lega\i de aceste întreprinderi, îns[ spre deosebire de \[ranii iobagi, care =i ei munceau în manufacturile st[pânilor, muncitorii primeau o r[splat[ în bani sau în natur[. O cerere deosebit[ în ce prive=te for\a de munc[ se înregistra în domeniul transporturilor fluviale, de importan\[ major[ într-o \ar[ cu sistem hidrografic bogat cum era Rusia. Zeci de mii de oameni mergeau s[ se angajeze pe navele care circulau pe Volga, Dvina de Nord sau Kama. Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri =i a primelor manufacturi deschidea perspectiva unei economii de pia\[, frânat[ înc[ de sistemul atotcuprinz[tor al dependen\ei feudale. Mari schimb[ri au avut loc în secolul al XVII-lea în sfera comer\ului. Înc[ din secolul al XVI-lea se deschiseser[ enorme posibilit[\i pentru negustorii moscovi\i ca urmare a cre=terii teritoriale a cnezatului Moscovei prin alipirea celorlalte cnezate ruse=ti =i cucerirea hanatelor t[t[re=ti ale Kazanului =i Astrahanului. Ei aveau libertate de circula\ie mult mai mare, iar statul a desfiin\at treptat multe din taxele existente anterior în aceste cnezate, introducând o singur[ tax[ vamal[ pentru tot teritoriul ce apar\inea acum Moscovei. De asemenea, tot în aceast[ perioad[ are loc o diversificare f[r[ precedent a gamei de m[rfuri pe care le putea oferi negustorul rus =i achizi\iona cump[r[torul locuitor al Rusiei. Imensele spa\ii ale statului moscovit =i drumurile grele nu d[deau posibilitatea micului 37

negustor sau produc[tor s[ c[l[toreasc[ în locuri foarte îndep[rtate, unde produsele acestuia ar fi g[sit cerere. Îi era mai avantajos s[-=i vând[ produsele unor negustori boga\i, cu experien\[ în desf[=urarea comer\ului în regiunile îndep[rtate44. Prin intermediul acestora din urm[ se stabilesc rela\ii între diferitele regiuni ale Rusiei, lucru ce f[cea ca economia unei regiuni s[ depind[ de existen\a unor solide leg[turi cu alt[ regiune. Taxele impuse de stat în ceea ce prive=te circula\ia m[rfurilor aduceau acestuia câ=tiguri imense. Cre=terea circula\iei m[rfurilor este reflectat[ de înviorarea comer\ului din Moscova. Aici se aduceau din Siberia bl[nuri, de pe cursul inferior al Volg[i pe=te, din nord =i din Ural sare, din Orel cereale, chiar =i din apropiatul or[=el Murom erau aduse pe pie\ele moscovite legume =i fructe. În centrul ora=ului existau aproape 120 de sectoare de pia\[ specializate: al cerealelor, al brânzei, al pe=telui, al uleiurilor, al kaftanelor, al =ubelor, al cizmelor, al postavurilor. În alte sectoare se puteau cump[ra bijuterii =i icoane. În ce prive=te icoanele, nu se utiliza termenul de vânzare, ci acela de schimb. Sectoare speciale erau destinate c[r\ilor tip[rite sau scrise de mân[ =i gravurilor aduse din str[in[tate. În ce prive=te comer\ul exterior cele mai importante centre erau portul Arhanghelsk pentru comer\ul cu Occidentul =i Astrahanul pentru comer\ul cu Orientul. La Arhanghelsk ancorau zeci de nave din \[rile vest-europene care ofereau produse de prim[ mân[ fie pe bani, fie în schimbul unor m[rfuri ruse=ti foarte c[utate în \[rile occidentale, cum erau bl[nurile siberiene. Din Arhanghelsk statul primea materia prim[ pentru emiterea monedelor proprii, gra\ie taxelor vamale în moned[ de aur sau argint, întrucât în Rusia nu se descoperiser[ înc[ z[c[minte de metale pre\ioase. Lipsa unei flote comerciale proprii f[cea ca m[rfurile ruse=ti s[ fie cump[rate de comercian\ii str[ini la pre\uri mici, lucru ce nu convenea negustorilor ru=i. De aceea, negustorii ru=i au c[utat s[ ob\in[ sprijin din partea statului pentru a proteja pia\a proprie de afluxul de m[rfuri str[ine =i în 1667, sub 38

presiunea lor, au fost introduse taxe mai ridicate pentru negustorii str[ini c[rora li s-a interzis c[ desf[=oare comer\ endetail în interiorul Rusiei45. 2.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia în secolul al XVII-lea 2.2.1. Structura social[ Evenimentele “Epocii Tulburi” au adus schimb[ri importante în societatea ruseasc[. Indubitabil, Rusia ie=ea profund schimbat[ din aceast[ perioad[ extrem de agitat[ pentru ea. Atât la nivelul sistemului politic mai ales, cât =i în planul structurilor sociale, se produseser[ muta\ii importante, tulbur[rile ce au avut loc în aceast[ epoc[ zdruncinând serios mentalit[\ile ce se încet[\eniser[ de secole în sânul societ[\ii ruse=ti. O prim[ tendin\[ ce s-a putut constata în primii ani ai domniei \arului Mihail Romanov în ceea ce prive=te structura social[ este regruparea diverselor categorii sociale, rezultate în urma procesului de f[râmi\are =i diversificare social[ din anii “Epocii Tulburi”. Numeroasele ranguri ap[rute în cursul acestor evenimente tind s[ se grupeze în categorii mai largi, astfel c[, dup[ datele lui Kliucevski, în afara clerului, existau patru mari categorii sociale, delimitate în func\ie de obliga\iile care le aveau membrii lor fa\[ de stat: 1) “Oamenii slujitori”; 2) Contribuabilii or[=eni; 3) Contribuabilii rurali; 4) Holopii – oamenii dependen\i46. Îndatoririle celor din prima categorie, care obligatoriu trebuiau s[ fie proprietari de p[mânturi, constau în îndeplinirea serviciului militar, de care erau legate =i o serie de activit[\i pe linie administrativ[. Este limpede c[ majoritatea celor care constituiau aceast[ categorie o formau nobilii. Clasa nobiliar[ din Rusia a cunoscut evolu\ii foarte interesante pe parcursul secolului al XVII-lea. Dup[ cum se =tie, 39

înc[ din vremea lui Ivan cel Groaznic (1533-1584), locul =i rolul curtenilor – dvorjane – sporise considerabil în dauna boierimii. Aceasta din urm[ a primit o puternic[ lovitur[ în timpul evenimentelor “Epocii Tulburi”. Dac[ în secolul al XVI-lea, ocuparea unei func\ii înalte în aparatul de stat era condi\ionat[ de apartenen\a la un neam boieresc, dezordinile din primii ani ai veacului al XVII-lea au impus în mentalitatea timpului ideea c[ dirijarea treburilor publice necesit[ în primul rând calit[\i personale potrivite pentru aceasta. Oamenii s-au convins în cursul evenimentelor c[ nu neamul boieresc garanteaz[ capacit[\ile de conduc[tor, ci abilit[\ile =i meritele personale, iar numirea în func\ii de conducere este condi\ionat[ mai ales de p[mânturile primite sub form[ de danie pentru serviciile f[cute la curtea \arilor. Lucrul acesta a f[cut ca dup[ normalizarea situa\iei, curtenii s[ treac[ pe primul plan al vie\ii politice =i sociale, luând treptat locul boierimii. Dealtfel, în 1682 sistemul rangurilor boiere=ti care a reglementat pân[ atunci raporturile din interiorul clasei superioare, =i care fusese demult dep[=it de realit[\ile vremii, a fost desfiin\at. În ce prive=te contribuabilii or[=eni, obliga\ia principal[ a acestora era contribu\ia în natur[ =i în bani în func\ie de ocupa\iile practicate =i de veniturile ob\inute. Situa\ia era foarte dificil[ în privin\a strângerii acestor contribu\ii. Mul\i dintre contribuabili p[r[siser[ ora=ele unde locuiau =i nu mai voiau s[ se întoarc[. De aceea, pentru a se asigura fluxul de venituri la vistierie, adun[rile or[=ene=ti au hot[rât în primii ani ai domniei lui Mihail s[ fie c[uta\i =i adu=i înapoi to\i contribuabilii fugi\i din ora=e. Problema nu s-a rezolvat îns[, deoarece proprietarii de p[mânturi se împotriveau din cauz[ c[ majoritatea or[=enilor fugi\i se a=ezaser[ pe domeniile lor, intrând astfel în categoria celor scuti\i de impozite. Situa\ia devenise critic[, astfel c[ în 1619 or[=enii din Adunarea |[rii (Zemskij Sobor) au cerut insistent reîntoarcerea celor fugi\i. Patriarhul Filaret, care era practic suveranul întregii Rusii, fiind tat[l \arului, a creat o institu\ie cu atribu\ii în acest sens numit[ Sysknoj Prikaz, care în termen de zece ani trebuia s[ rezolve aceast[ problem[. Ea nu s40

a rezolvat nici dup[ cei zece ani pentru care a fost creat[ institu\ia de mai sus, a=a c[ Adun[rile |[rii ce au urmat dup[ 1629, în special cele din 1637 =i 1641 au pus-o din nou în discu\ie stabilind alte termene de c[utare atât pentru or[=eni, cât =i pentru \[ranii fugi\i de pe mo=iile nobilimii47. Cea mai numeroas[ categorie social[ =i care asigura în mare parte veniturile vistieriei era \[r[nimea. Ea nu se prezenta îns[ ca un tot unitar, în componen\a ei distingându-se mai multe categorii, în func\ie de st[pânul de care depindeau =i de obliga\iile pe care le aveau \[ranii. La sfâr=itul secolului al XVIlea, \[ranii care lucrau pe mo=iile statului ca =i cei de pe domeniile coroanei fuseser[ lega\i de glie sau de ob=tile s[te=ti unde tr[iau. Situa\ia era neclar[ în cazul \[ranilor de pe domeniile nobiliare48. De facto ei erau lega\i de glie, îns[ lucrul acesta nu fusese consacrat înc[ printr-o norm[ juridic[, ceea ce îngreuna c[utarea celor fugi\i, num[rul lor crescând enorm în timpul “Epocii Tulburi”. Aceast[ stare de lucruri s-a perpetuat pe tot parcursul domniei primului Romanov, întrucât în aceast[ problem[ s-au ciocnit pe de o parte interesele st[pânilor, pe de alt[ parte cele ale statului. Ea nu poate fi în\eleas[ în afara celor trei elemente de care depindea starea \[r[nimii dependente: 1) Obliga\ia de a pl[ti d[rile c[tre stat, deci rela\ia acestei categorii sociale cu puterea politic[; 2) Dreptul de str[mutare de pe mo=ia st[pânului, adic[ rela\ia cu acesta, ce definea practic statutul juridic al \[ranului; 3) Necesitatea crescând[ a împrumuturilor de la nobili, în vederea constituirii gospod[riei \[r[ne=ti =i între\inerii acesteia, deci elementul economic al situa\iei \[r[nimii49. Fiecare din cele trei elemente sus-men\ionate concurau la stabilirea statutului \[r[nimii =i influen\au legisla\ia referitoare la aceast[ clas[. Astfel, înc[ din a doua jum[tate a secolului al XVI-lea a crescut num[rul \[ranilor care solicitau împrumuturi de la nobili, fapt ce a dus la accentuarea dependen\ei lor, lucru care reducea dreptul la str[mutare la o simpl[ fic\iune juridic[. Pentru a sc[pa de aceste datorii, \[ranii erau nevoi\i s[ accepte legarea de glie, p[r[sind în acest mod categoria contribuabililor 41

=i devenind holopi. Un asemenea deznod[mânt nu era dorit de stat =i de aceea legisla\ia de la începutul secolului al XVII-lea a stabilit ca \[ranii, indiferent de st[pânul lor, s[ nu mai fie transforma\i în holopi =i s[-=i îndeplineasc[ în continuare obliga\iile fiscale. O categorie aparte de \[rani o reprezentau cei afla\i sub autoritatea Bisericii, care nu intrau în rândul contribuabililor statului. Ei aveau obliga\ii numai fa\[ de Biseric[, fiind scuti\i de impozitele =i taxele pe care le datorau statului celelalte categorii rurale. În ce-i prive=te pe holopi, acest termen desemna în Rusia medieval[ pe oamenii care se aflau în dependen\[ total[ fa\[ de un st[pân, atât în ceea ce-i prive=te pe ei în=i=i, cât =i pe descenden\ii lor. Caracterul ereditar al dependen\ei era elementul ce deosebea clasa holopilor de alte categorii sociale dependente. Lipsi\i de dreptul de str[mutare pe care îl aveau \[ranii propriu-zi=i, holopii nu puteau ie=i din starea de dependen\[ decât cu învoirea st[pânului. Întrucât nu existau norme juridice clare =i unitare care s[ stabileasc[ pozi\ia în ierarhia social[ a fiec[reia dintre categoriile sociale sus-men\ionate =i rela\iile dintre ele, se sim\ea nevoia unei legisla\ii care s[ reglementeze aceste probleme, lucru ce s-a realizat în 1649 sub Alexei Mihailovici (16451676), când s-a adoptat codexul juridic cunoscut sub numele de “A=ez[mântul Sobornicesc” (Sobornoje Uloženie), r[mas valabil în multe privin\e pân[ la mijlocul secolului al XIX-lea. Adoptarea actului a fost determinat[ de tulbur[rile sociale din anii 1646-1648, generate de nemul\umirile popula\iei fa\[ de abuzurile =i corup\ia func\ionarilor statului =i de lipsa unui sistem juridic =i fiscal clar definit, care s[ permit[ contribuabililor s[-=i plateasc[ d[rile c[tre stat f[r[ eforturi deosebite =i s[ stabileasc[ condi\ia juridic[ a fiec[rei categorii sociale. În aceste împrejur[ri, tân[rul \ar Alexei Mihailovici a convocat urgent Adunarea |[rii în scopul elabor[rii =i adopt[rii unei noi legisla\ii, ce urma s[ consfin\easc[ noile realit[\i din Rusia, deja consolidate la jum[tatea veacului al XVII-lea50. |arul a numit o 42

comisie în frunte cu marele boier Nikita Odoevski, =eful administra\iei statale, care a întocmit proiectul codului juridic ce a fost adoptat de Adunarea |[rii în ianuarie 1649, fiind aprobat la scurt timp =i de c[tre \ar. Act juridic =i politic fundamental, codexul a reprezentat în primul rând expresia consensului dintre \ar, nobilime =i or[=eni. Astfel se explic[ importan\a acordat[ în acest act normativ rela\iilor dintre grupurile sociale precum =i normele favorabile nobilimii =i or[=enimii în privin\a statutului juridic al \[r[nimii dependente, respectiv al obligativit[\ii pl[\ii d[rilor pentru to\i locuitorii ora=elor, inclusiv pentru or[=enii ce tr[iau în a=a numitele “slobozii albe”, care în trecut erau scuti\i de d[ri c[tre stat, fiind sub protec\ia boierilor sau a Bisericii. Starea de dependen\[ a \[ranilor devenea ereditar[ odat[ cu adoptarea acestui cod juridic, a=a încât din 1649 a disp[rut orice deosebire între \[ranii iobagi =i holopi, chiar dac[ formal s-au mai p[strat pentru destul[ vreme denumiri separate pentru cele dou[ categorii. Nobilimea a reu=it, de asemenea, s[ impun[ introducerea în codul juridic a interdic\iei de achizi\ionare a terenurilor pentru cler, precum =i reducerea unor competen\e ale Bisericii în domeniul judiciar. O prevedere extrem de important[ a A=ez[mântului din 1649, care exprim[ în modul cel mai clar rolul jucat de or[=enimea pl[titoare de d[ri în adoptarea acestuia, este cea con\inut[ în capitolul 19, intitulat “Despre locuitorii posadelor”, care instituia monopolul pl[titorilor de impozite din ora=e asupra me=te=ugurilor =i comer\ului. |[ranii care nu se treceau în eviden\e ca apar\inând ob=tilor or[=ene=ti erau obliga\i s[-=i vând[ pr[v[liile din ora=e, depozitele sau atelierele me=te=ug[re=ti or[=enilor =i puteau face comer\ numai în a=a-numitele “cur\i de oaspe\i” (gostinnye dvory). Singurii locuitori ai ora=elor care puteau desf[=ura activit[\i me=te=ug[re=ti sau comerciale f[r[ a pl[ti d[ri erau streli\ii. Cu timpul =i ei au ajuns s[ fie inclu=i în rândul contribuabililor, fapt ce a provocat deseori nemul\umiri =i a constituit una din cauzele revoltelor streli\ilor din ultimele decenii ale veacului al XVII-lea51. 43

Adoptarea A=ez[mântului a consolidat structura social[ a Rusiei, eviden\iind cre=terea puterii curtenilor =i or[=enimii în via\a economic[ =i social-politic[, în dauna boierimii =i a clerului. De altfel, boierimea intrat[ în declin dup[ evenimentele “Epocii Tulburi”, a sfâr=it prin a fi asimilat[ de curteni la finele veacului al XVII-lea. 2.2.2. Mi=c[rile sociale din Rusia în secolul al XVII-lea Alegerea \arului în persoana lui Mihail Romanov de c[tre Adunarea |[rii, membrii c[reia reprezentau toate categoriile sociale libere din Rusia, =i sus\inerea puterii centrale de c[tre acestea au rezolvat criza politic[ prin care trecuse Rusia la începutul secolului al XVII-lea. Tensiunile sociale nu au disp[rut îns[. Pe fondul stabiliz[rii =i refacerii treptate a \[rii, ele s-au acumulat continuu, astfel c[ la sfâr=itul domniei lui Mihail Romanov situa\ia devenise din nou critic[. Consensul între st[rile sociale reprezentate în Adunarea |[rii nu a fost suficient pentru aplanarea gravelor nemul\umiri ce domneau atât în mediul rural, cât =i în cel urban. Lipsa unor mi=c[ri sociale ample în vremea lui Mihail, cu excep\ia câtorva izbucniri minore în primii ani ai domniei acestuia, se explic[ prin aceea c[ oamenii au trecut pe plan secund nemul\umirile lor, fiind dornici de lini=te =i pace dup[ un deceniu =i ceva de tulbur[ri, distrugeri, masacre, haos =i nesiguran\[. În anii ’40 îns[, situa\ia începuse s[ se schimbe. La ultima Adunare a |[rii \inut[ în vremea lui Mihail Romanov (1642), convocat[ pentru dezbaterea propunerii cazacilor de pe Don, asedia\i în cetatea Azov, de a include aceast[ cetate în componen\a Rusiei =i de a le trimite ]nt[riri, \arul a auzit pentru prima oar[ c[ slujba=ii s[i sunt mai îngrozitori pentru popor decât orice inamic, c[ nedreptatea domne=te pretutindeni, cu prec[dere în sistemul fiscal, unde existau mari discrepan\e între realit[\i =i datele din eviden\ele organelor fiscale, etc. 52 Toate acestea nu-l puteau lini=ti deloc pe suveran, care vedea crescând nemul\umirile în rândul supu=ilor s[i. 44

În 1645 el a murit, l[sând tronul unicului s[u fiu, Alexei Mihailovici, care a urcat la tron la o vârst[ foarte fraged[: 16 ani. În aceast[ situa\ie, conducerea treburilor statului a fost încredin\at[ boierului Boris Ivanovici Morozov, educatorul tân[rului \ar =i so\ul surorii \arinei Irina Miloslavskaia. Acesta a luat o serie de m[suri în domeniul fiscal începând cu 1646, menite a spori veniturile vistieriei. Astfel, au fost sc[zute impozitele, stabilindu-se îns[ o tax[ destul de mare pe sarea destinat[ vânz[rii. Cum sarea este un produs necesar tuturor, o tax[ mare pe vânzarea ei, ar aduce câ=tiguri importante statului, gândeau ini\iatorii acestei m[suri: Morozov =i diacul Nicolai Cistoi. Numai c[ lucrurile nu au evoluat deloc în direc\ia dorit[ de ace=tia, cererea de sare pe pia\[ a sc[zut sim\itor, consumatorii –în majoritatea lor oameni de condi\ie modest[ – preferând s[-=i diminueze consumul de sare, decât s[ pl[teasc[ o tax[ exorbitant[ pentru veniturile lor foarte modeste. Rezultatele acestei m[suri au început s[ apar[ curând: vistieria se golea din ce în ce mai mult, iar nemul\umirile cre=teau amenin\[tor. Autorit[\ile =i-au dat seama de gre=eala f[cut[ =i au hot[rât s[ reintroduc[ vechile impozite, renun\ând la taxa pe sare, numai c[ popula\ia a fost obligat[ s[ le pl[teasc[ integral pe perioada 1646-1648, fapt care a determinat o puternic[ revolt[ în iunie 1648 la Moscova. Mul\imea strâns[ în centrul ora=ului i-a cerut \arului pe un ton imperativ s[-i predea pe ini\iatorii m[surilor fiscale de care am amintit. Cum streli\ii, nemul\umi\i c[ nobilimea moscovit[ le lua o parte din simbria pe care o primeau de la stat, nu au intervenit, r[scula\ii au distrus curtea =i averea lui Morozov =i au ucis pe ceilal\i protagoni=ti ai minireformei fiscale din 1646. |arul a ob\inut de la r[scula\i cru\area vie\ii lui Morozov, numai dup[ ce s-a obligat solemn s[-l exileze din Moscova =i s[-l înl[ture din toate func\iile de conducere pe care le avea. Dar revolta nu s-a redus la pedepsirea unor personaje politice nepopulare. În plângerile înmânate \arului de r[scula\i se vorbea despre dezordinile existente în administrarea \[rii, despre înc[lc[rile legilor sau despre abuzurile slujba=ilor 45

statului. Toate acestea puteau duce la izbucnirea unei revolte generale în toat[ Rusia, mai ales c[ mi=c[ri asem[n[toare celei de la Moscova au avut loc =i în ora=ele din sud (Kursk, Voronej etc.), =i în nord (Veliki Ustiug, Solikamsk etc.), ba chiar =i în Siberia (Tomsk, Eniseisk, Verhoturie =i Kuzne\k). În aceast[ situa\ie puterea central[ a numit comisii de anchet[ pentru stabilirea conduitei =efilor de administra\ii locale în multe locuri. În unele ora=e, puterea a fost preluat[, dup[ încetarea revoltelor, de comunit[\ile locale, care s-au descurcat destul de bine în administrarea treburilor publice cum a fost cazul Pskovului =i Novgorodului în 1650. Împotriva acestor dou[ ora=e administra\ia central[ a trimis o întreag[ armat[ comandat[ de prin\ul Ivan Hovanski, c[reia nu i s-a dat îns[ ordinul de a interveni în for\[. |arul ezita s[ declare r[zboi propriilor ora=e. De aceea, Hovanski a ac\ionat cu mult tact, reu=ind s[ aplaneze conflictul la Novgorod, ajutat fiind =i de mitropolitul Nikon, viitorul patriarh al întregii Rusii53. La Pskov, Hovanski a trebuit îns[ s[ lupte atât cu or[=enii asedia\i, cât =i cu \[ranii din regiunile învecinate. Conflictul a fost stins tot gra\ie eforturilor unui cleric, episcopul Rafail, care i-a convins pe pskoviceni s[-i jure credin\[ \arului =i s[-l lase pe voievodul trimis de acesta s[ intre în ora= =i s[ se ocupe de administrarea lui, în schimbul renun\[rii la învinuirile aduse lor =i conduc[torilor lor din timpul revoltei. Caracteristic pentru mi=c[rile sociale de la sfâr=itul anilor ’40 ai veacului al XVII-lea este faptul c[ puterea politic[ nu a recurs la pedepsirea pe scar[ larg[ a participan\ilor la ele54. Nici m[car conduc[torii r[scoalelor nu au fost pedepsi\i în majoritatea cazurilor. În urma r[scoalei din Moscova, \arul l-a numit în fruntea administra\iei pe în\eleptul boier Nikita Odoevski, ale c[rui m[suri de înt[rire a încrederii popula\iei în puterea statului =i de satisfacere a cerin\elor unora din categoriile sociale defavorizate, au readus lini=tea pe tot cuprinsul Rusiei, f[când posibil[ convocarea Adun[rii |[rii la începutul lui 1649, adunare care a adoptat celebrul cod juridic despre care am vorbit 46

mai înainte: Sobornoje Uloženie. Punerea lui în aplicare a întâmpinat numeroase greut[\i, sporind tensiunile sociale, ajunse la cote foarte ridicate la mijlocul secolului al XVII-lea =i datorit[ unor m[suri de politic[ intern[ =i extern[ care au afectat serios finan\ele statului. R[zboiul cu Polonia început în 1654 a necesitat cheltuieli enorme, care au sec[tuit rezervele financiare ale vistieriei. Pentru ie=irea din impas, conducerea politic[ a recurs la emisiunea de moned[ de aram[ care a fost cotat[ la început la fel cu cea de argint. Cum necesit[\ile financiare erau din ce în ce mai mari datorit[ prelungirii r[zboiului, iar rezervele de metal pre\ios sc[deau continuu, moneda de aram[ s-a devalorizat rapid. Accentuarea devaloriz[rii s-a datorat faptului c[ statul a recurs la o metod[ ce a nemul\umit contribuabilii, indicând ca impozitele s[ fie colectate în moned[ de argint, iar pl[\ile din vistierie s[ se fac[ în moned[ de aram[55. Nemul\umirea a crescut atunci când s-a v[zut c[ proprietarii atelierelor unde se efectua emiterea de monede de aram[, datorit[ emisiunilor necontrolate, au devenit în scurt timp foarte boga\i. În aceste condi\ii, cererea de moned[ de argint a crescut, mai ales c[ negustorii str[ini nu o acceptau decât pe aceasta, iar statul rus cump[ra m[rfuri de la negustorii ru=i, pl[tind în moned[ de aram[, m[rfuri pe care le vindea str[inilor, reu=ind astfel s[-=i men\in[ rezerva de argint pe linia de plutire. Aceste fenomene au bulversat circula\ia monetar[, iar consecin\ele asupra climatului social nu au ]nt`rziat s[ apar[. Popula\ia s[r[cit[ a reac\ionat rapid. La 25 iulie 1662 a izbucnit la Moscova revolt[, participan\ii – foarte numero=i dealtfel – cerând \arului pedepsirea vinova\ilor pentru dezordinea financiar[ în care a fost aruncat[ \ara. Aceast[ revolt[ a fost crunt reprimat[ de Alexei Mihailovici, care i-a folosit din plin pentru aceasta pe streli\i. Mii de oameni au fost spânzura\i, t[ia\i, biciui\i, însemna\i cu fierul ro=u sau exila\i. Revolta a avut efect, c[ci, la nici un an dup[ izbucnirea ei, \arul a dispus închiderea atelierelor de aram[ =i predarea banilor f[cu\i din acest metal, fapt ce a dus la normalizarea treptat[ a situa\iei financiare. 47

Climatul social încordat persista îns[. Nemul\umirile categoriilor sociale inferioare erau pe punctul de a izbucni, iar prilejul s-a ivit curând, când pe Don, cazacii l-au ales ataman pe Stepan Timofeevi Razin (1668). Cazac cu experien\[ r[zboinic[ =i de via\[ bogat[, Razin considera c[ toate relele în Rusia se datorau st[rii de dependen\[ în care era \inut[ majoritatea popula\iei. Pentru a sc[pa \ara de rele trebuia acordat[ tuturor libertatea, oamenii urmând a fi egali între ei, astfel cum erau cazacii, indiferent de func\ia pe care o ocupau în ierarhia militar[ sau administrativ[. Aceste idei s-au cristalizat în mintea atamanului în timpul expedi\iei pe care a întreprins-o în 1669 în Caucaz =i Persia, unde cazacii s[i s-au acoperit de glorie, nimicind flota =ahului persan =i deta=amentele trimise de acesta pentru alungarea lor56. La întoarcere, cazacii au fost primi\i de locuitorii Astrahanului ca ni=te eroi, faima atamanului lor r[spândindu-se în toat[ Rusia. Voievodul din acest ora= nu a îndr[znit s[ i se împotriveasc[, l[sându-l s[ treac[ mai departe spre Don, unde î=i avea sediul armata sa, pentru a se reface dup[ expedi\ia din Persia. Atamanul Razin nu i-a l[sat prea mult timp pe cazaci acas[ pe Don. Hot[râse c[ a sosit vremea s[ aduc[ libertatea poporului oprimat al Rusiei. Adunând for\e din toat[ regiunea Donului, el a pornit în 1670 la cucerirea ora=elor de pe Volga. Unul dup[ altul au c[zut în mâinile lui ora=ele |ari\ân, Astrahan, Saratov =i Samara. Pretutindeni pe unde trecea i se al[turau cete numeroase de \[rani ru=i, mordvini, ciuva=i sau t[tari, mi=carea lui extinzându-se în scurt timp. Pe Donul mijlociu =i în Ucraina din stânga Niprului ac\ionau deta=amentele fratelui mai mic al atamanului Frol. În centrul \[rii se r[sculaser[ \[ranii de pe mo=iile nobililor, ocupând numeroase ora=e: Saransk, Penza, Kosmodemiask, etc. Aceasta s-a datorat =i faptului c[ peste tot, inclusiv în capital[, circulau chem[ri la lupt[, care incriminau pe nobili =i func\ionari =i în care Razin spunea c[ lupt[ “pentru marele suveran =i pentru întreaga gloat[ s[rac[” din Rusia. Speriat[ de amploarea mi=c[rii, conducerea politic[ a mobilizat importante for\e împotriva armatei atamanului r[z48

vr[tit, trimi\ând inclusiv unit[\ile de mercenari, numite “ale noului model”, similare celebrelor regimente cu acela=i nume din armata englez[. Aceste unit[\i de elit[ au dat piept cu cazacii =i \[ranii lui Razin sub zidurile Simbirskului. Înfrân\i, ace=tia din urm[ au trebuit s[ se retrag[. Razin fusese r[nit în lupt[, fiind cât pe ce s[ fie ucis, dar a fost salvat de c[pitanii s[i. Întors din nou pe Don, el a încercat s[ strâng[ o nou[ armat[, i-a chemat în ajutor pe calmuci, îns[ cazacii înst[ri\i l-au prins =i l-au predat autorit[\ilor, care l-au executat pe 6 iunie 1671 în Pia\a Ro=ie57. R[scoala nu se sfâr=ise îns[ odat[ cu moartea lui Razin. Astrahanul era înc[ în mâinile r[scula\ilor care f[ceau incursiuni devastatoare în zonele învecinate, pricinuind mari pierderi o=tilor \ariste. Cu imense sacrificii s-a reu=it restabilirea autorit[\ii \arului asupra acestui important centru politic =i economic. Nici dup[ c[derea Astrahanului rezisten\a nu a fost lichidat[ total, adep\ii lui Razin încercând s[ ocupe regiunile Viatka =i Solikamsk, unde luptele au continuat pân[ spre sfâr=itul lui 1671. Represiunea dup[ înfrângerea r[scoalei a fost extrem de brutal[, zeci de mii de participan\i fiind uci=i f[r[ mil[, al\ii schilodi\i pe via\[ sau exila\i în zonele cele mai pu\in prielnice: Nordul Extrem, Siberia sau Extremul Orient. Numele lui Stepan Razin s-a p[strat în memoria colectiv[ în cântece =i legende. Amintirea atamanului =i a faptelor sale sa p[strat nu numai pe Don, ci =i în alte regiuni, unele dintre ele foarte îndep[rtate de zona de desf[=urare a r[scoalei, cum era Siberia R[s[ritean[58. Mi=c[ri sociale importante au mai avut loc pân[ la sfâr=itul secolului al XVII-lea, dar nici una din ele nu a atins propor\iile r[scoalei lui Stepan Razin, obiectivele lor fiind mult mai limitate, iar motiva\iile net diferite. Nici mi=carea de la m[n[stirea din Insulele Solovki =i nici r[scoalele streli\ilor din 1682 =i 1689 nu au avut scopuri de natur[ social[, ele f[cânduse mai degrab[ ecoul unor aspira\ii religioase sau politice ale unor grupuri de interese ce ac\ionau mai ales în Moscova. Cum primele dou[ mi=c[ri din cele trei enumerate mai sus, sunt legate 49

de fenomenul ritului vechi, problemele referitoare la ele vor fi tratate în capitolul dedicat schismei. Cea de-a treia excede perioadei analizate în prezenta lucrare =i nu face obiectul studiului nostru. 2.3. Sistemul politic =i administrativ Disolu\ia puterii politice =i fr[mânt[rile care au bulversat Rusia în primii ani ai veacului al XVII-lea au f[cut ca la nivelul elitelor s[ se con=tientizeze nevoia restabilirii =i consolid[rii autorit[\ii centrale pe întreg teritoriul \[rii. Aceasta nu se putea realiza îns[ f[r[ a se \ine seama, în condi\iile de atunci, de voin\a categoriilor sociale libere, în special a or[=enilor =i a cazacilor, rolul jucat de ace=tia fiind decisiv în desf[=urarea evenimentelor “Epocii Tulburi”. S-a cristalizat astfel ideea alegerii unui suveran de c[tre “întreaga \ar[”, pentru a se evita contestarea legitimit[\ii acestuia. În acest scop a fost convocat[ în 1613 Adunarea |[rii (Zemski Sobor), la care au participat reprezentan\ii tuturor categoriilor sociale libere din toate regiunile Rusiei. Aceast[ adunare l-a ales ca \ar pe Mihail Romanov, fiul de 17 ani al mitropolitului Filaret de Rostov, prizonier la polonezi la acea dat[. Alegerea acestuia a contribuit enorm la stabilizarea situa\iei politice59, punând bazele unei noi dinastii, a c[rei legitimitate nu a mai fost pus[ niciodat[ sub semnul îndoielii pân[ la 1917. În concep\ia vremii, întreaga putere apar\inea \arului. El era cel de la care emanau legile =i c[ruia îi datorau ascultare deplin[ supu=ii. Numai c[ în exercitarea puterii, \arul trebuia s[ \in[ cont de Adunarea |[rii, c[reia îi datora tronul. De altfel, deceniile de dup[ 1613, istoricii le-au definit, pe bun[ dreptate, ca perioad[ de autocra\ie cu Adun[ri ale |[rii60. În vremea lui Mihail (1613-1645), Adunarea |[rii a fost convocat[ foarte des, toate marile probleme politice sau economice fiind solu\ionate cu consultarea acesteia, acordul reprezentan\ilor “\[rii” înt[rind autoritatea m[surilor luate în numele \arului de guvernan\i. 50

Aprobarea Adun[rii |[rii garanta îndeplinirea acestor m[suri pretutindeni =i de c[tre to\i, f[r[ vreo împotrivire. Adunarea |[rii - Zemski Sobor - a avut rolul principal în consolidarea puterii \arului =i înt[rirea statului rus, atât pe plan intern, cât =i pe plan extern, mai ales în perioada domniei lui Mihail. Pe m[sur[ ce puterea monarhului devenea tot mai sigur[, acesta apela tot mai rar la Adunarea |[rii, preferând s[ conduc[ treburile publice prin intermediul aparatului func\ion[resc =i al armatei. Acest fenomen se observ[ înc[ din ultimi ani ai domniei lui Mihail. Urma=ul lui la tron Alexei, în timpul c[ruia puterea suveranului se consolidase suficient, a renun\at total la convocarea acestei adun[ri, devenind pe drept cuvânt autocrat al întregii Rusii, cum de altfel se =i intitula în documentele oficiale. De obicei, tat[l s[u convoca Adunarea |[rii pentru ca aceasta s[ asigure, dat[ fiind autoritatea de care se bucura în rândul popula\iei, colectarea de fonduri suplimentare pentru sus\inerea diverselor ac\iuni ale puterii centrale, mai ales pe plan extern. Dar nu numai asupra problemelor financiare erau chema\i s[ se pronun\e reprezentan\ii “\[rii”. Probleme de politic[ extern[ de maxim[ importan\[, cum au fost, spre exemplu, cucerirea Azovului de c[tre cazacii de pe Don în 1642 sau primirea Ucrainei în componen\a Rusiei =i începerea r[zboiului cu Polonia în 1653, au intrat deseori în dezbaterea Adun[rii, ca =i problemele legate de interesele colective ale categoriilor sociale reprezentate în acest organism politic. În Adunarea |[rii erau reprezentate, cum am mai spus, categoriile sociale libere: boierime, curteni, cler, negustori =i me=te=ugari, \[rani liberi =i c[z[cime. |[ranii dependen\i, holopii =i s[r[cimea ora=elor nu puteau face parte din adunare. În componen\a Adun[rii intrau de drept membrii Dumei Boiere=ti =i cei ai Sfântului Sobor al Bisericii Ortodoxe Ruse. Restul membrilor Adun[rii erau ale=i, îns[ o regul[ unic[, ferm stabilit[ în ceea ce prive=te alegerile =i periodicitatea lor nu exista61. Nu exista un principiu unitar în formarea circumscrip\iilor electorale: pentru Moscova circumscrip\iile erau grupate pe ranguri, în unele ora=e erau pe st[ri sociale, în timp ce în alte 51

ora=e =i în regiunile îndep[rtate se aplica strict criteriul teritorial62. Cu toate acestea, într-un astfel de ora= sau regiune circumscrip\iile puteau fi mai multe. Num[rul membrilor ale=i ai Adun[rii nu a fost fix niciodat[. Dac[ la convocarea din 1642 erau 192 membri ale=i, în 1648 ace=tia erau 29063. De multe ori nu se prezentau membrii ale=i din partea unei anumite circumscrip\ii. C`nd Adunarea era convocat[ de urgen\[, participau numai reprezentan\ii capitalei =i cei din provincie care se aflau la acea dat[ în Moscova. Faptul c[ \arul a putut renun\a la Adunarea |[rii destul de u=or se datoreaz[ =i caracterului nedefinit al statutului s[u în sistemul politic rusesc. Zemski Sobor a avut atribu\ii de legiferare, dovad[ fiind faptul c[ pentru orice act normativ de importan\[ general[ se utiliza formula: “dup[ sfatul întregii Adun[ri” în completare la cea tradi\ional[ “cu încuviin\area boierilor”. Îns[ func\ia legislativ[ a Soborului nu era asigurat[ =i garantat[, tocmai fiindc[ se considera c[ menirea acestei adun[ri era de a-l ajuta pe \ar s[-=i restabileasc[ =i s[-=i consolideze puterea. Atribu\iile legislative ale Adun[rii erau vremelnice, socotindu-se c[ ele proveneau tot de la \ar, a c[rui voin\[ era singurul izvor al legilor, a=a încât din start adunarea reprezentativ[ a st[rilor sociale din Rusia era privat[ de puterea pe care i-ar fi putut-o conferi un statut juridic clar, ce ar fi reglementat pozi\ia sa în sistemul politic, raporturile cu celelate componente ale acesteia, de=i în practic[, pân[ la 1653 hot[rârile fundamentale nu s-au luat f[r[ consultarea sa. Dup[ aceast[ dat[, pân[ la sfâr=itul secolului al XVII-lea, Zemski Sobor a mai fost convocat de doar dou[ ori, dar =i atunci, ca =i în 1613, el a trebuit s[ se pronun\e asupra unei probleme dinastice: succesiunea la tron a \areviciului Petru, viitorul împ[rat Petru cel Mare. Dup[ Kliucevski, istoria Adun[rii |[rii din secolul al XVII-lea este de fapt istoria pr[bu=irii acesteia64. Ea a ap[rut din nevoia vremelnic[ a unei \[ri r[mase f[r[ suveran de a ie=i dintr-o criz[ social[ =i politic[ f[r[ precedent =i s-a men\inut tocmai din nevoia resim\it[ acut de 52

noua putere politic[ de a-=i înt[ri autoritatea pe întregul teritoriu al statului. Adunarea reprezentativ[ era necesar[ în primul rând noii dinastii, apoi grupurilor sociale pe care s-a sprijinit aceasta, curtenii =i clerul, pân[ la normalizarea situa\iei social-politice în urma evenimentelor dramatice din primii ani ai secolului al XVII-lea. Pe m[sur[ ce climatul social se normaliza, \arul =i guvernan\ii sim\eau tot mai pu\in nevoia de a mai apela la acest for reprezentativ, fapt dovedit de convocarea din ce în ce mai rar[ a Adun[rii în ultimii ani ai domniei lui Mihail, =i renun\area aproape total[ la aceasta în vremea fiului acestuia, Alexei. Cu toate neajunsurile sale, Adunarea |[rii a avut o serie de realiz[ri remarcabile: a creat o nou[ dinastie, a restabilit ordinea public[ într-o \ar[ r[v[=it[ de fr[mânt[ri interne, a condus efectiv treburile publice timp de peste 2 ani – 1613-1615 – înlocuind cu succes conducerea politic[ =i reu=ind nu o dat[ s[ o scoat[ din impas în anii urm[tori. Se cuvine remarcat faptul c[ adunarea reprezentativ[ – Zemski Sobor – a ap[rut în Rusia nu pentru limitarea puterii suveranului, ci pentru restabilirea =i consolidarea ei. În asta const[ deosebirea Adun[rii |[rii din Rusia fa\[ de parlamentele din \[rile occidentale. Cum am mai ar[tat, statul rus ren[scut în 1613, era teoretic o monarhie autocrat[, în ce prive=te forma de guvern[mânt, singurul posesor al puterii fiind \arul. În practic[ îns[, autoritatea acestuia era foarte slab[ la începutul secolului al XVIIlea, iar pentru înt[rirea =i extinderea acesteia asupra întregii \[ri a fost nevoie de o intens[ activitate din partea tuturor st[rilor sociale reprezentate în Adunarea |[rii, a Dumei Boiere=ti, a Bisericii =i a administra\iei. Înt[rirea puterii \arului =i evolu\ia Rusiei spre o monarhie absolut[ are loc în vremea lui Alexei Mihailovici, când Adunarea |[rii nu a mai fost convocat[ decât în primii ani ai domniei acestuia, iar rolul Dumei Boiere=ti a sc[zut, paralel cu ea func\ionând o a=a numit[ “dum[ secret[”, compus[ din câteva persoane de încredere ale \arului65. De fapt, Duma Boiereasc[ a ac\ionat ca un consiliu consultativ fiind convocat[ 53

pentru solu\ionarea unor probleme de maxim[ importan\[, a c[ror urgen\[ nu permitea convocarea la timp a Adun[rii |[rii. Formula care se folosea în cazul actelor normative emise cu consultarea Dumei era: “\arul a decretat, iar boierii au decis”. Ca =i în cazul Adun[rii |[rii, num[rul membrilor Dumei nu era fix, în medie peste 50 de oameni, dar nu mai mult de 100, numai c[ acest organism era compus în totalitate din persoane numite direct de c[tre \ar. Pe m[sura consolid[rii sistemului politic, cre=tea rolul =i locul administra\iei centrale =i locale în conducerea treburilor publice. Administra\ia central[ era reprezentat[ de prikazuri, organe administrative constituite pe criteriul domeniului de responsabilitate =i al atribu\iilor conferite lor de puterea politic[. Nu exista un principiu unic în privin\a înfiin\[rii prikazurilor. Astfel, existau prikazuri care se ocupau de militari, numai c[ fiecare dintre acestea avea în vedere anumite categorii de militari: unul r[spundea de streli\i, altul de unit[\ile “noului model”, altul de artileri=ti etc. Existau prikazuri care se ocupau de un anumit teritoriu: Siberia, Kazanul, Novgorodul etc. Problemele rela\iilor externe intrau în atribu\iile Prikazului Soliilor. Patriarhia avea prikazurile sale. De averea Coroanei se ocupau alte câteva asemenea organisme administrative. Spre sfâr=itul secolului al XVII-lea, ele s-au impu\inat, îns[ num[rul slujba=ilor ce lucrau în cadrul lor a devenit mai mare. Importan\a prikazurilor a crescut odat[ cu stabilizarea situa\iei social-politice din Rusia =i consolidarea monarhiei. Tendin\ele centralizatoare ale acesteia au impus înfiin\area de noi astfel de organe administrative, prin intermediul c[rora \arul î=i exercita puterea atât la centru, cât =i în provincie. Autoritatea \arului devenise o realitate la mijlocul secolului al XVII-lea =i tindea s[ se transforme într-una neîngr[dit[, absolut[, lucru dovedit de înfiin\area unui Prikaz al Afacerilor de Tain[, în care intrau numai oamenii de încredere ai \arului. Un loc aparte între institu\iile statului rus în secolul al XVII-lea l-a ocupat armata, care a cunoscut o evolu\ie foarte interesant[ atât în ceea ce prive=te structura sa, cât =i dotarea =i 54

instruirea militarilor. La începutul secolului al XVII-lea baza armatei o formau unit[\ile ecvestre ale nobilimii, a c[ror capacitate de lupt[ l[sa mult de dorit. În vremea lui Mihail =i a apoi a lui Alexei, unit[\ile de baz[ erau formate din streli\i, care reprezentau de fapt armata permanent[. Streli\ii aveau ca misiune principal[ pe timp de pace paza ora=elor, ocupându-se =i cu activit[\i productive =i comerciale, lucru care influen\a negativ preg[tirea de lupt[ a acestora. S-a ajuns ca spre sfâr=itul veacului instruc\ia lor militar[ s[ devin[ destul de precar[, pe deasupra ei fiind folosi\i =i ca mas[ de manevr[ pentru ambi\iile politice ale Sofiei, sora mai mare a \arului Petru I (1682-1675), fapt care l-a determinat pe acesta s[ desfiin\eze unit[\ile de streli\i dup[ ultima lor r[scoal[ din 1698. O aten\ie deosebit[ s-a acordat începând cu 1630 a=a numitelor unit[\i ale “noului model”66, formate în special din mercenari str[ini la început. Cu timpul în astfel de unit[\i au intrat =i ru=i, îns[ posturile de comand[ erau ocupate de str[ini, în special englezi sau sco\ieni. Cheltuielile cu dotarea, între\inerea, echiparea =i instruc\ia unor astfel de unit[\i erau enorme, iar Rusia nu-=i putea permite în secolul al XVII-lea s[=i creeze o armat[ regulat[ format[ numai din astfel de unit[\i. Neavând unit[\i de produc\ie pentru armament =i muni\ie, puterea moscovit[ era nevoit[ s[ le cumpere din Occident, la un pre\ foarte ridicat. De multe ori, datorit[ împrejur[rilor politice, nu se putea face nici m[car a=a ceva. F[r[ o armat[ permanent[ bine pus[ la punct, atât în ce prive=te structura =i instruc\ia sa, cât =i în privin\a disciplinei militare, care l[sa de dorit mai ales în unit[\ile nobiliare, iar mai târziu la streli\i, \arii au apelat în dese rânduri în secolul al XVIIlea la cazacii de pe Don, Ural =i Terek. Organiza\i în forma\iuni militare conduse de atamani, ace=tia au participat cu succes la multe opera\iuni militare din r[zboaiele duse de Rusia în acest secol nelini=tit. În ce prive=te administra\ia local[, pe tot parcursul secolului al XVII-lea, dup[ întronarea lui Mihail, are loc un proces de centralizare a acesteia, stimulat de puterea de la 55

Moscova, interesat[ de controlul mai eficient al provinciei. Centralizarea nu era îns[ în\eleas[ numai ca o subordonare a organelor locale unei institu\ii centrale, ci =i în sensul concentr[rii atribu\iilor în mâna unei persoane sau a unei institu\ii. Acest fapt reiese din coresponden\a oficial[ a vremii. }n multe din scrisorile conduc[torilor organelor locale c[tre cele centrale se solicit[ de cele mai multe ori ca de institu\ia lor s[ se ocupe un singur organ central, pentru ca s[ nu “mai fie jigniri degeaba =i pagube”. Acesta a fost principiul dup[ care s-au c[l[uzit guvernan\ii ru=i în ce prive=te rea=ezarea administra\iei locale în vremea lui Mihail67. Pentru înt[rirea controlului de la centru, în perioada domniei lui Mihail a fost generalizat[ numirea voievozilor în unit[\ile administrativ teritoriale numite uezd (jude\). Atribu\iile lor erau foarte largi: ei comandau în primul rând unit[\ile militare dizlocate în ora=ele din jude\ul pe care îl administrau, judecau litigiile aduse în fa\a lor, se ocupau de bunul mers al comer\ului =i produc\iei, de colectarea impozitelor =i taxelor etc. În îndeplinirea atribu\iilor, voievozii erau ajuta\i de diaci =i podiaci (secretari =i subsecretari) =i de un numeros aparat func\ion[resc. Conform legii, un voievod nu putea sta într-un singur loc în func\ia pe care o exercita mai mult de 2-3 ani. Odat[ expirat acest termen, el era înlocuit68. Nefiind clar stabilite limitele atribu\iilor voievozilor, de multe ori, ace=tia abuzau de puterile pe care le aveau. Documentele vremii sunt pline de plângeri la adresa lor în acest sens. E de în\eles astfel de ce locuitorii provinciei ruse î=i aminteau cu regret de vremurile când administra\ia local[ se realiza f[r[ voievozi69. Pe ultima treapt[ a administra\iei erau organele alese =i persoanele cu atribu\ii administrative desemnate de comunit[\ile rurale =i urbane, care nu o dat[ s-au împotrivit tendin\elor subordonatoare ale voievozilor, fapt ce a generat neîn\elegeri =i chiar conflicte, în special pentru cheltuielile privind între\inerea voievodului, familiei sale =i aparatului s[u, care se f[ceau din vistieria local[. Pe lâng[ staro=tii ale=i func\iona un consiliu, cu 56

atribu\ii de control =i supraveghere a activit[\ii acestora, ales de locuitorii comunit[\ii care avea în vedere =i atribu\iile ajutoarelor staro=tilor, jur[torii. În satele dependente administra\ia era înf[ptuit[ de oameni desemna\i de st[pânul domeniului pe care se aflau satele respective, numai c[ =i ele aveau dreptul de a-=i alege un staroste, =i chiar mai multe ajutoare petru acesta – suta=i =i deseatnici – în satele mai mari. Ace=tia nu se subordonau automat poruncilor reprezentan\ilor st[pânului, silindu-i în multe cazuri s[ \in[ cont de p[rerile =i opiniile lor. De drepturi mai largi beneficiau ale=ii din satele aflate pe domeniile statului. În marile ora=e func\ionau chiar sedii pentru func\ionarii ale=i de comunit[\ile urbane. Totu=i, importan\a acestor organe alese =i pozi\ia lor în ierarhia administra\iei statale nu le permiteau o prea mare libertate fa\[ de voievozi, care reprezentau autoritatea \arului în provincie, în cre=tere continu[ din 1613. Acest lucru a permis Rusiei rea=ezarea institu\iilor statale =i promovarea unei politici externe active, mai ales în timpul domniei lui Alexei Mihailovici.

57

CAPITOLUL 3 CURENTE REFORMATOARE ÎN BISERICA RUS{ ÎN PRIMA JUM{TATE A SECOLULUI AL XVII-LEA 3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui Mihail Romanov La urcarea pe tron a primului Romanov – 21 februarie 1613 – situa\ia Bisericii Ruse nu era deloc de invidiat. R[mas[ f[r[ întâist[t[tor înc[ de la 17 ianuarie 1612, când a încetat din via\[ patriarhul Ermoghen, aceasta trebuia s[ g[seasc[ în primul rând modalitatea de a-=i reface ierarhia decimat[ în anii Epocii Tulburi, pentru a putea începe procesul de revenire la normalitate =i de consolidare a pozi\iei sale în societate. Primele m[suri în aceast[ privin\[ au fost luate de mitropolitul Kazanului Efrem, care în lipsa patriarhului, a mitropolitului de Kruti\k =i a celui de Novgorod, era recunoscut de facto drept prim-ierarh al Bisericii Ruse, îns[ problemele nu s-au rezolvat. Nici cel care i-a luat locul dup[ moartea sa survenit[ la 26 decembrie 1613, mitropolitul Iona de Kruti\k, nu putea face mare lucru în acest sens, deoarece acela care avea autoritatea moral[ - în mentalitatea colectiv[ de atunci - pentru conducerea treburilor biserice=ti era mitropolitul Filaret, tat[l \arului. Îns[ acesta era prizonier la polonezi. Totu=i, în ace=ti primi ani ai domniei lui Mihail, ierarhia Bisericii Ruse a jucat un rol extrem de important în stingerea ultimelor focare de tulbur[ri din Rusia =i în guvernarea propriuzis[ a \[rii. Astfel, la 18 martie 1614, al[turi de scrisorile \arului c[tre o=tile c[z[ce=ti de pe Don =i Volga au fost trimise acestora =i scrisorile Sfântului Sobor al Bisericii, care le cerea s[-i ajute pe voievozii \arului în luptele contra atamanului r[zvr[tit Zaru\ki. Sfântul Sobor i-a trimis scrisori =i acestuia din urm[, încercând s[-l conving[ s[ se supun[ suveranului nou ales. De asemenea, acela=i Sfânt Sobor i-a îns[rcinat la 4 septembrie 59

1614 pe arhiepiscopul Suzdalului Gherasim =i pe arhimandritul m[n[stirii Ciudov Avraamie s[ mearg[ la Iaroslav pentru a-i convinge pe cazacii afla\i aici s[ efectueze un atac asupra Tihvinului ocupat de suedezi. Tot Soborul Bisericii a fost de acord în 1616 cu strângerea unor taxe necesare echip[rii armatei de pe domeniile biserice=ti, iar în 1618 =i-a confirmat fidelitatea fa\[ de Mihail Romanov, anun\ându-l c[ “to\i membrii vor lupta cu inamicul lui, prin\ul Vladislav, pân[ la moarte”, în cazul unui asediu al acestuia asupra Moscovei70. Mitropolitul Iona lua parte la dezbaterea tuturor acestor chestiuni fiind egal cu ceilal\i arhierei din punct de vedere al treptei ierarhice (era episcop), îns[ avea întâietate ]n probleme strict biserice=ti. Mitropolitul era acela care, împreun[ cu Soborul, numea arhiereii =i emitea actele în aceste sens, primea plângeri la adresa lor =i-i judeca, a=a cum a f[cut cu Nectarie, arhiepiscopul Vologdei. Îns[ condamnarea lui Nectarie s-a f[cut f[r[ o cercetare prealabil[, a=a încât în momentul în care s-a pus problema rejudec[rii sale, deja în timpul patriarhatului lui Filaret, s-a descoperit c[ judecata f[cut[ de Iona nu s-a efectuat conform canoanelor biserice=ti. Dar gre=eala cea mai r[sun[toare a lui Iona a fost condamnarea arhimandritului Dionisie de la m[n[stirea Troi\aSerghieva =i a celorlal\i doi editori ai Trebnicului din 1618, Arsenie Gluhoi =i preotul Ivan Nasedka, pe motiv c[ au eliminat din slujba Botezului cuvintele “=i cu foc”. Cu toate aceste gre=eli, Iona a reu=it în mare m[sur[ s[ refac[ ordinea în Biseric[ =i a contribuit la reluarea operei de tip[rire a c[r\ilor religioase. Astfel, în perioada cât s-a aflat el în fruntea Bisericii Ruse, s-a reorganizat tipografia =i a fost reluat[ editarea unor importante c[r\i de cult, întrerupt[ în Epoca Tulbure. Astfel, între 1614 =i 1618, în afara Trebnicului sus-men\ionat, au ap[rut Ceaslovul (1614), Psaltirea (1615), Liturghierul (1616,1617 de dou[ ori), Octoihul (1618), Mineiul (1618). Pentru \arul Mihail problema cea mai important[ era eliberarea din prizonierat a tat[lui s[u Filaret Nikitici, mitropolitul Rostovului, care era desemnat deja în actele oficiale cu 60

titlul de “patriarh numit”. Tratativele cu Polonia pentru încheierea unui armisti\iu s-au terminat la 1 decembrie 1618, ambele state obligându-se s[-l respecte timp de 14 ani =i jum[tate. În urma acestui armisti\iu, a avut loc la 1 iunie 1619 un schimb de prizonieri, fiind eliberat cu aceast[ ocazie =i mitropolitul Filaret, care a ajuns la Moscova pe 14 iunie, fiind întâmpinat de \ar, de patriarhul Teofan al Ierusalimului aflat în vizit[ la Moscova =i de to\i arhiereii Bisericii Ruse. Pe 24 iunie 1619, Filaret a fost consacrat patriarh al Moscovei =i al întregii Rusii. Epoca sa a coincis cu restaurarea treptat[ a autorit[\ii \arului pe tot teritoriul Rusiei, la care Filaret a contribuit enorm. Ca tat[ al suveranului, el a devenit de fapt conduc[torul statului, actele oficiale fiind date, pân[ la moartea sa survenit[ la 1 octombrie 1633, în numele celor doi “mari suverani”, \arul =i patriarhul. Ca =ef al Bisericii, Filaret a condus autoritar activitatea acesteia, îns[ f[r[ a provoca disensiuni =i tensiuni în[untrul ei. De altfel, dup[ o perioad[ de anarhie cum a fost cea a Epocii Tulburi, întreaga societate ruseasc[, inclusiv Biserica, sim\ea nevoia unei autorit[\i capabile s[ refac[ \ara r[v[=it[ de distrugeri =i demoralizat[. De aceea, Filaret nu a întâmpinat practic opozi\ie la nici una din ac\iunile sale. Odat[ reîntors din prizonierat =i ajuns patriarh, principala lui grij[ a fost protejarea =i ap[rarea ortodoxiei ruse, de aici =i preocuparea pentru sporirea produc\iei de carte religioas[ =i încurajarea importului de astfel de c[r\i din Ucraina într-o prim[ faz[. Fiind un adept al ideii purit[\ii ortodoxiei ruse, Filaret a privit cu suspiciune orice posibile influen\e occidentale, catolice sau protestante, asupra Bisericii pe care o conducea, =i a luat m[suri ferme pentru contracararea acestora. }n special, frica de catolicism l-a determinat pe Filaret s[ determine convocarea în 1620 a unui sinod care, evident sub influen\a lui, a hot[rât rebotezarea tuturor ortodoc=ilor din regatul polono-lituanian emigra\i în Rusia. Alte m[suri menite s[ îndep[rteze ortodoxia rus[ de influen\ele occidentale au vizat interzicerea unor c[r\i ale teologilor din Ucraina, care nu corespundeau ideii despre ortodoxie a moscovi\ilor, cum au 61

fost Catehismul lui Lavrenti Zizanios =i Evanghelia Înv[\[toare a lui Kirill Trankvilion – Stavrove\ki, ambele b[nuite de denaturarea înv[\[turii ortodoxe. Ideea c[ Rusia r[m[sese singura \ar[ în care credin\a ortodox[ nu fusese viciat[ de influen\e str[ine, înt[rit[ mai ales dup[ Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe din regatul polonolituanian în 1596, devenise dominant[ în societatea ruseasc[ în vremea patriarhului Filaret. Dorin\a de a proteja Biserica Rus[ de aceste influen\e l-a determinat pe acesta s[ cear[ în 1633 mutarea tuturor str[inilor din capital[ într-o a=ezare din afara ora=ului care a primit mai târziu denumirea de “Slobozia nem\easc[”, lucru care s-a =i realizat dealtfel foarte repede71. Toate aceste m[suri, la prima vedere intolerante fa\[ de str[ini =i fa\[ de credin\ele lor nu au fost urmate îns[ de persecu\ii. Ele au vizat în primul rând evitarea p[trunderii accidentale a unei influen\e str[ine în Biserica Rus[. Cum am mai spus, Filaret a încurajat produc\ia de carte religioas[, îns[ a urm[rit cu aten\ie ca lucr[rile editate s[ nu contravin[ ideii despre ortodoxie a ru=ilor. În perioada patriarhatului s[u au fost editate mai multe c[r\i decât în toat[ perioada precedent[, inclusiv cea premerg[toare Epocii Tulburi. Astfel, s-au editat începând cu 1619 toate cele 12 minee lunare, Liturghierul a ap[rut în =ase edi\ii (1620, 1623, 1627, 1630, 1632, 1633), Ceaslovul în cinci (1628, 1631- de dou[ ori, 1632, 1633), Apostolul a fost editat de patru ori (1623, 1625, 1633 – de dou[ ori), Psaltirea =i Evangheliarul de trei ori =.a.m.d. Toate aceste c[r\i s-au tip[rit cu binecuvântarea lui Filaret, iar în postfe\ele lor se spune c[ ele au fost examinate de însu=i patriarhul, lucru ce atest[ aten\ia deosebit[ pe care o acorda acesta problemei edit[rii =i difuz[rii c[r\ilor. Ultimii ani ai patriarhatului lui Filaret s-au caracterizat prin accentuarea propagandei ap[r[rii ortodoxiei de influen\ele str[ine. Centrul cultural =i spiritual al acesteia era m[n[stirea Troi\a-Serghieva cu care tipografii moscovi\i aveau strânse leg[turi. De la aceast[ m[n[stire a pornit mi=carea de rena=tere 62

spiritual[, al c[rei promotor principal a fost protopopul Ivan Neronov, =i pe care o analiz[m ]n continuare. 3.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov M[n[stirea Troi\a-Serghieva72 a fost punctul de sprijin al rezisten\ei politice =i religioase a ru=ilor pe tot parcursul Epocii Tulburi, arhimandritul Dionisie distingându-se în mod deosebit prin mesajele sale care chemau poporul la jertf[ =i la poc[in\[, =i în acela=i timp, la alungarea invadatorilor. Adept al înv[\[turilor Sfântului Ioan Gur[ de Aur =i ale lui Maksim Grecul – c[lug[rul care suferise atâta în vremea lui Vasile al III-lea, pentru curajul de a modifica unele expresii incorecte din c[r\ile de cult – Dionisie î=i compunea chem[rile în spiritul acestora. Nemul\umit =i revoltat de imoralitatea crunt[ a poporului în timpul evenimentelor Epocii Tulburi, el condamna în chem[rile sale desfrâul moral =i l[comia, cruzimea =i lipsa de respect pentru cele sfinte manifestate de o bun[ parte a popula\iei. Dup[ alegerea \arului Mihail =i intrarea \[rii pe f[ga=ul normaliz[rii, Dionisie =i al\i eroi ai rezisten\ei populare au fost împin=i în plan secund, locul lor în conducerea treburilor statului moscovit fiind luat de oameni politici experimenta\i, boieri, curteni, ierarhi =i, bineîn\eles, de rudele \arului. În aceast[ situa\ie, Dionisie s-a concentrat asupra administr[rii m[n[stirii =i îndrept[rii c[r\ilor, cu care ocazie a avut posibilitatea s[-=i adânceasc[ cuno=tin\ele despre opera scriitorilor s[i prefera\i: Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul. Interesul pentru opera marelui antiohian, în special pentru înv[\[tura lui spiritual[ =i social[ se pare c[ i-a stârnit curiozitatea pentru lucr[rile lui Maksim Grecul, care =i-a petrecut ultimii ani ai vie\ii în chiar m[n[stirea pe care o conducea, unde a =i murit, traducând multe din scrierile lui Ioan Gur[ de Aur în limba slavon[. Doctrina social[ promovat[ de cei doi teologi – îndreptat[ spre ap[rarea s[racilor =i obidi\ilor, condamnarea l[comiei, ca =i chem[rile acestora la ap[rarea credin\ei cre=tine au fost îmbr[\i=ate rapid de arhimandritul avid de cultur[ cre=tin[. 63

De altfel, în multe din discursurile lui Dionisie, în atitudinea ferm[, care excludea compromisul în problemele de moral[ cre=tin[, ca =i în eviden\ierea responsabilit[\ii cre=tinilor pentru ap[rarea Bisericii, se reg[sesc ideile lui Maksim Grecul =i ale maestrului s[u spiritual, c[lug[rul florentin Geronimo Savonarola. Curajul neobi=nuit în lupta pentru credin\[ =i moartea de martir a acestuia din urm[, n[zuin\a lui de a ridica disciplina clerului, dorin\a de purificare moral[ a credincio=ilor =i a întregii biserici, i se p[reau lui Dionisie, ca =i altor cititori ai Istoriei Înfrico=ate, oper[ a lui Maksim Grecul în care acesta descria via\a lui Savonarola, un exemplu demn de urmat în eforturile proprii îndreptate spre rena=terea spiritual[ a poporului73. Dar în pofida preocup[rilor sale sincere pentru operele lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul, Dionisie nu a mai g[sit nici puterea, nici împrejur[rile potrivite pentru reînceperea predic[rii rena=terii cre=tine a \[rii, cum f[cuser[ Ioan Gur[ de Aur =i Savonarola. Sigur, aceasta s-a datorat =i arestului =i întemni\[rii sale pe nedrept, pentru acuza\ia de denaturare premeditat[ a c[r\ilor de cult, examinarea =i avizarea c[rora îi fusese încredin\at[ de \ar =i de autorit[\ile ecleziastice. De altfel, netemeinicia acestei acuza\ii s-a dovedit în 1619, când patriarhul Filaret l-a eliberat dup[ o anchet[ ce a ar[tat c[ Dionisie nu era în nici un fel vinovat de faptele ce i se puneau în responsabilitate74. Soarta nu a vrut ca Dionisie s[ devin[ reformatorul Bisericii Ruse =i s[ înceap[ predica rena=terii biserice=ti, dar i-a dat un discipol demn, care a g[sit suficiente resurse =i curaj pentru a porni pe acest drum. Discipolul c[ruia Dionisie i-a ar[tat calea pe care trebuia s[ o urmeze Biserica Rus[ în viitor era un tân[r originar din regiunea Vologdei, care fugind de du=mani =i persecutori, =i-a g[sit ad[post în faimoasa m[n[stire fondat[ de Sfântul Serghie din Radonej. Ivan Neronov - a=a îl chema pe acest tân[r - a devenit în scurt timp fondatorul =i promotorul celei mai mari mi=c[ri religioase din istoria poporului =i a Bisericii Ruse75. “Aceast[ mi=care fondat[ pe înv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul =i pe exemplul personal al lui Dionisie =i poate pe al lui Geronimo 64

Savonarola a influen\at întreaga evolu\ie ulterioar[ a istoriei ruse” – afirm[ istoricul Serghei Alexandrovi Zen’kovskij76. N[scut în jurul anului 1590, cum ne spune biografia sa77, în Schitul Mântuitorului, aflat nu departe de Vologda, el a crescut sub influen\a stare\ului acestui schit care i-a eviden\iat dou[ tr[s[turi de caracter importante: fermitatea moral[ =i ascetic[, pe de o parte, iar pe de alt[ parte, sentimentul leg[turii indestructibile cu oamenii, cu lumea în general. Neronov a p[strat aceste dou[ tr[s[turi toat[ via\a. Dac[ ascetismul =i fermitatea moral[ îl orientau spre o via\[ mai mult monahal[, sentimentul leg[turii cu lumea îi insufla datoria de a promova înv[\[tura cre=tin[ în lume. Ajuns în satul Nikol’skoe-Sobolev, pe cursul superior al Volg[i, el s-a c[s[torit cu fiica unuia din preo\ii de aici, Evdokia, devenind cânt[re\, urmând ca mai târziu s[ fie hirotonisit preot. Dar cariera =i succesul profesional sau banii îl interesau prea pu\in pe Neronov. El se sim\ea obligat s[ slujeasc[ Bisericii altfel. Neputând suporta discrepan\a între Cuvântul Domnului =i modul de via\[ al celor ce se numeau cre=tini, Neronov le-a repro=at atât preo\ilor cât =i mirenilor din sat c[ îl “mânie pe Domnul prin be\iile =i nelegiuirile pe care le înf[ptuiesc”. Evident c[ asemenea repro=uri nu puteau fi pe placul localnicilor, a=a c[ tân[rul moralist a fost nevoit s[ plece din sat. Leg[turile acestei a=ez[ri cu m[n[stirea Troi\a-Serghieva, destul de strânse, au contribuit la luarea de c[tre Neronov a hot[rârii de a veni pentru ajutor sau sfat la aceast[ faimoas[ m[n[stire, care la începutul secolului al XVII-lea era cel mai important centru religios =i cultural din Rusia. Ajuns aici, tân[rul Neronov a intrat repede sub protec\ia arhimandritului Dionisie, care a v[zut în el pe acela care va putea pune în practic[ ideile rena=terii spirituale a Rusiei =i l-a ini\iat în operele scriitorilor s[i favori\i: Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul. Predicile lui Ioan Gur[ de Aur nu puteau s[ fie decât pe gustul lui Ivan Neronov, mai ales c[ ele loveau în p[catele oric[rei societ[\i, p[cate pe care tân[rul înv[\[cel avusese ocazia s[ le condamne deja. Opera lui Maksim Grecul =i mai ales 65

exemplul c[lug[rului florentin Geronimo Savonarola l-au influen\at decisiv pe Neronov. Dac[ prin spiritul lor predicile de mai târziu ale nelini=titului vologdean concordau cu gândirea =i tradi\ia lui Maksim Grecul, prin metoda lor de expunere, prin for\a condamn[rii moravurilor vremii =i ap[r[rii înv[\[turii lui Hristos, ele aminteau mai degrab[ de monahul florentin. Se poate spune c[ spiritul lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul =i poate =i cel al ascetului florentin Savonarola a fost transmis mai târziu =i adep\ilor lui Neronov, care ast[zi sunt numi\i staroveri78. Îns[ poate mai important pentru via\a ulterioar[ a lui Ivan Neronov decât aceast[ preg[tire teologic[ =i ideologic[ a fost contactul personal cu arhimandritul Dionisie. Nu e de mirare c[ acest om extraordinar care a fost Dionisie, în sufletul c[ruia “tr[iau vechile porunci =i gândul c[ poporul rus e ales de Dumnezeu”79, s-a purtat atât de bine cu Neronov =i sim\ind în el viitorul misionar, l-a trimis s[ continue ceea ce începuse el însu=i în anii “Epocii Tulburi”. Anii petrecu\i la Troi\a-Serghieva nu au f[cut din Neronov un c[lug[r. Tendin\a lui de a nu se rupe total de lume, ci de a se mântui c[utând s[-i mântuiasc[ pe al\ii, au adus un nou stil în ascetismul rus =i în activitatea religioas[, care odat[ cu el se orienteaz[ nu atât spre mântuirea personal[, cât spre îmbun[t[\irea vie\ii biserice=ti, spre ridicarea moral[ a ortodoxiei ruse, =i spre predicarea direct[ a înv[\[turii cre=tine poporului credincios. Hirotonisit diacon cu sprijinul lui Dionisie, Neronov s-a întors la Nikol’skoe, de unde a vizitat Moscova de câteva ori, reu=ind s[-=i creeze o serie de rela\ii în capital[. Ajuns preot, el a plecat din Nikol’skoe la Nijni Novgorod, unde a fost numit paroh la o mic[ biseric[ cu hramul Învierii Domnului =i cu pu\ini enoria=i. El n-a ajuns întâmpl[tor în acest ora=. Mentorul s[u, arhimandritul Dionisie =tia care era influen\a m[n[stirii pe care o conducea asupra popula\iei acestui ora=, care în vremurile de restri=te ale “Epocii Tulburi” a r[spuns primul la chemarea acestuia =i a pornit practic lupta de eliberare a Rusiei de sub 66

ocupa\ia str[in[. De aceea, arhimandritul a considerat c[ locuitorii de aici, mai degrab[ decât cei din alte regiuni ruse=ti, vor r[spunde la predicile lui Ivan Neronov, iar vechii lui prieteni îl vor ajuta pe tân[rul predicator. Singurul izvor care ne d[ aceste informa\ii – Via\a stare\ului Grigorie Neronov – nu cuprinde din p[cate nici datele c[l[toriilor acestuia =i nici perioada când a sosit el la Nijni Novgorod. Putem presupune totu=i c[, în orice caz, lui Dionisie i-a fost dat s[ aud[, înainte de moartea sa petrecut[ în 1631, de primele succese ale înv[\[celului s[u. Neronov devenise deja destul de cunoscut în Nijni Novgorod, =i chiar în afara lui, inclusiv în Moscova unde nu pierdea nici un prilej pentru a predica. Prin ce a reu=it Neronov s[ atrag[ masele de credincio=i din Nijni Novgorod? În primul rând prin noul tip de slujire preo\easc[, neobi=nuit pentru clerul rus din aceea vreme care-=i limita activitatea doar la \inerea slujbelor biserice=ti, îndeplinirea serviciilor religioase pentru credincio=i – botezuri, cununii, înmormânt[ri etc. – =i orientarea vie\ii religioase a enoria=ilor. Spre deosebire de ceilal\i preo\i din Nijni Novgorod, Neronov a ad[ugat activit[\ilor enumerate mai sus predica =i explicarea sensului înv[\[turii divine. Pentru moravurile din Rusia veacului al XVII-lea a=a ceva era nemaiîntâlnit. Predicile acestui tân[r preot nu aveau un caracter abstract, fiind pe în\elesul fiec[rui enoria= =i se adresau atât min\ii cât =i sufletului credincio=ilor. De asemenea, el le cerea enoria=ilor s[i ca =i celor care veneau ocazional la slujbele sale “s[ duc[ mai departe cuvântul lui Hristos”, s[-l propov[duiasc[ “în casele lor” =i s[-i conving[ pe to\i apropia\ii lor s[ caute calea spre mântuire. Aceast[ tendin\[ de a-i face =i pe mireni purt[tori ai cuvântului divin era cu totul neobi=nuit[ nu numai pentru Biserica Rus[, ci chiar =i pentru practica medieval[ catolic[, apropiindu-se mai degrab[ de tipul predicii protestante. Neronov nu predica numai în biseric[. În mod frecvent, dup[ slujbe el continua s[ predice în strad[ sau în pie\ele ora=ului “ar[tând tuturor calea mântuirii”80. Urmând exemplul lui Ioan Gur[ de Aur, Neronov nu 67

predica doar mântuirea sufletelor sau ajutorarea aproapelui, ci trecea =i la fapte. Astfel, el a reu=it cu ajutorul enoria=ilor s[i, s[ edifice un a=ez[mânt pentru ajutorarea bolnavilor =i a celor f[r[ ad[post, s[ organizeze o =coal[, fiind pe deplin con=tient de faptul c[ instruirea =i cunoa=terea scripturilor îl vor ajuta pe credinciosul rus s[ g[seasc[ drumul spre mântuire =i c[ rug[ciunea, \inerea poruncilor, =i milostenia nu sunt singurele c[i de receptare cre=tin[ a lumii. Tema cre=tinismului social, caracteristic[ lui Ioan Gur[ de Aur se observ[ în toat[ activitatea lui Neronov. Niciodat[ el nu s-a dat în l[turi s[-i ajute pe cei nevoia=i =i n[p[stui\i =i a c[utat s[ l[rgeasc[ asemenea activit[\i sociale, oriunde s-ar fi aflat, iar activitatea lui nu putea r[mâne mult timp între zidurile parohiei sale. Predicarea reînnoirii cre=tine =i a rena=terii morale a întregii societ[\i ruse a atras aten\ia multor oameni influen\i nu numai din Nijni Novgorod, ci =i din alte ora=e =i regiuni ale Rusiei. Criticând moralitatea dec[zut[ a preo\ilor care tr[iau nu atât pentru propov[duirea Cuvântului Domnului, cât pentru propria lor pl[cere, fiind mai degrab[ un exemplu de desfrânare =i imoralitate, el =i-a atras du=m[nia multora dintre confra\ii s[i, dar =i simpatia unora dintre ace=tia =i a credincio=ilor simpli. Repro=urile aduse categoriilor sociale superioare, boierime, curteni, pentru indiferen\a lor fa\[ de credin\[ nu puteau s[ nu influen\eze atitudinea acestora fa\[ de el. Convingerile sale cre=tine l-au f[cut s[ se opun[ =i r[zboiului cu Polonia, început în 1632, fapt ce a provocat nemul\umirea patriarhului Filaret, care l-a pedepsit exilându-l într-o m[n[stire îndep[rtat[ din nord. Dup[ moartea lui Filaret, el a fost eliberat =i s-a întors la Nijni Novgorod unde de data aceasta predica lui a avut un succes mult mai mare, extinzându-se =i în alte zone ale Rusiei. Autoritatea fostului ucenic al lui Dionisie a crescut întratât, încât la mijlocul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea preo\ii grupa\i în jurul lui, destul de influen\i, s-au hot[rât s[-i dea sfaturi însu=i noului patriarh Ioasaf I (1634-1641) în privin\a modului de conducere al Bisericii =i a îndatoririlor pe care le are 68

prim-ierarhul în ceea ce prive=te ridicarea nivelului spiritual al clerului =i al credincio=ilor. În 1636 nou[ protopopi =i preo\i din Nijni Novgorod în frunte cu Neronov îi prezint[ patriarhului o scrisoare-peti\ie în care descriu starea jalnic[ a moravurilor biserice=ti din Rusia =i îi cer s[ ia m[suri urgente pentru ridicarea nivelului credin\ei =i “salvarea ortodoxiei ruse aflate în pericol”81. Semnatarii peti\iei se pronun\[ pentru înl[turarea dezordinilor existente în serviciul divin rusesc, ar[tând c[ pricina acestora se afl[ în “lenea =i indiferen\a” preo\ilor “întrucât în timpul slujbelor religioase se citesc =i se cânt[ în acela=i timp texte =i cânt[ri care potrivit regulilor au o anumit[ succesiune, credincio=ii nu în\eleg nimic din slujb[ =i nu mai sunt aten\i, vorbesc între ei, se plimb[ prin biseric[, râd, se ceart[, hulind astfel numele Domnului” spuneau protopopii =i preo\ii semnatari ai peti\iei. Ei condamnau, de asemenea, r[m[=i\ele p[gâne din via\a popular[, be\ia =i desfrânarea, a c[ror cauz[ o vedeau în lipsa unei autentice educa\ii cre=tine a poporului, pe care acesta trebuia s[ o primeasc[ în biseric[ =i mai ales în timpul liturghiei. De aceea, Neronov =i adep\ii s[i arat[ c[ lucrul cel mai important este ca înv[\[tura lui Hristos =i sensul rug[ciunilor s[ ajung[ la “inimile =i sufletele enoria=ilor, iar slujbele biserice=ti s[ se desf[=oare conform canoanelor, f[r[ grab[, clar =i într-o singur[ voce”. Multivocalitatea – citirea =i cântarea în acela=i timp a unor texte =i cânt[ri diferite – trebuie interzis[ iar preo\ii în peti\ia lor îl implor[ pe patriarh s[ introduc[ univocalitatea în Biseric[ =i s[ ia m[suri pentru îmbun[t[\irea moravurilor =i ridicarea disciplinei în rândul clerului rus. Starea moral[ =i religioas[ a acestuia la începutul secolului al XVII-lea amintea de cea a clerului occidental în epoca premerg[toare Reformei, clerului rus lipsindu-i ]ns[ nivelul cultural al celui occidental din epoca Rena=terii. Dac[ în ceea ce prive=te dezordinile din Biseric[ =i condamnarea lor nu era nimic nou – încerc[ri de ridicare a disciplinei clerului =i de reglementare a modului de \inere a slujbelor f[cându-se =i pe parcursul secolelor al XV-lea =i al 69

XVI-lea – elementul de noutate îl reprezenta organizarea preo\ilor =i faptul c[ dorin\a de îmbun[t[\ire venea de la ei =i nu de la episcopi sau patriarh, cum fusese pân[ atunci. Patriarhul Ioasaf a reac\ionat foarte bine la scrisoareapeti\ie a clerului din Nijni-Novgorod. Nu numai c[ nu i-a pedepsit pe semnatarii acesteia, dimpotriv[, a emis pe 14 august 1636 o circular[ în care cerea ca în biserici slujbele s[ se desf[=oare pe maximum dou[ voci, =i doar în situa\ii extreme pe trei voci, iar preo\ii s[ acorde o aten\ie deosebit[ atât slujbei biserice=ti, cât =i vie\ii morale a credincio=ilor. Aproape concomitent a fost trimis la Nijni-Novgorod un revizor patriarhal, preotul Andrei, împuternicit s[ verifice modul de îndeplinire a circularei =i disciplina clerului82. Explica\ia reac\iei pozitive a patriarhului la scrisoareapeti\ie a preo\ilor din Nijni Novgorod trebuie c[utat[ în noile idei ce începeau s[ circule în sânul Bisericii Ruse, care au constituit practic începutul unei mi=c[ri reformatoare de amploare, ce urm[rea s[ fac[ din poporul rus un autentic popor cre=tin. Neronov =i activitatea sa nu au fost un fenomen izolat, lucru care se observ[ tocmai din faptul trimiterii =i semn[rii susamintitei peti\ii c[tre patriarh de c[tre un întreg colectiv de protopopi =i preo\i, ci doar o manifestare mai clar definit[ a unui nou curent religios, aflat în formare la acea vreme. Reprezentan\ii acestuia voiau s[ devin[ cre=tini nu numai cu numele, ci =i cu fapta, fiind preg[ti\i s[ transpun[ în via\[ idealurile lor =i s[ reformeze via\a bisericeasc[ din Rusia83. Concomitent sau imediat dup[ ac\iunea clerului din Nijni Novgorod, în toat[ Rusia – la Pskov, Kaluga, Vologda, Suzdal =i-n alte ora=e – se fac auzite glasuri care cereau de la ierarhie schimb[ri în via\a Bisericii. Peste tot cre=te nivelul religiozit[\ii =i apar semnele unei noi =i puternice mi=c[ri religioase. Aceasta nu era prima mi=care religioas[ din Rusia medieval[, îns[ ea avea un caracter cu totul diferit fa\[ de cele precedente. În secolele al XIV-lea =i al XV-lea, mi=c[rile ini\iate de Serghie din Radonej =i Kirill Belozerski, respectiv de Iosif Volokolamski =i Nil Sorski, au influen\at în dou[ rânduri via\a 70

religioas[ ruseasc[. De aceast[ dat[, nu c[lug[rii îi cheam[ pe credincio=i s[-=i salveze sufletele în schituri =i m[n[stiri, ci preo\ii de lume, care pe deasupra cheam[ la mântuire întreaga Biseric[ Rus[, tot poporul rus, toat[ societatea. Preo\ii ca Neronov nu caut[ doar s[-i înve\e pe mireni, ci cu lacrimi în ochi le cer s[ se mântuiasc[ =i s[-i înve\e =i pe al\ii s[ se mântuiasc[, dup[ care solicit[ ajutorul episcopatului pentru realizarea scopului salv[rii “întregii \[ri a Rusiei”. Informa\iile despre mi=carea reformatoare pornit[ de Neronov sunt foarte greu de coroborat, fiind pu\ine =i fragmentare pentru anii ’30 ai secolului al XVII-lea, a=a încât este imposibil[ alc[tuirea unui tablou clar al r[spândirii ideilor acesteia. Dup[ câte =tim, mi=carea a fost prezent[ mai ales în zonele nordice ale Rusiei, ]n regiunea Volg[i superioare =i par\ial în regiunea Moscovei. În capital[ ea a fost sus\inut[ ini\ial de tipografii de la Curtea Tip[riturilor, iar în anii ’40 s-a r[spândit =i-n rândul elitelor politice =i religioase. 3.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor” Mi=carea protopopului Neronov sau a “iubitorilor lui Dumnezeu” (bogoljubcy) cum a mai fost ea numit[, nu a fost singura manifestare de spiritualitate rus[ de la mijlocul secolului al XVII-lea. În p[durile de pe cursul superior al Volg[i, în regiunea ora=elor Kostroma, Iaroslav, Vladimir =i Nijni Novgorod, în aceea=i perioad[ – 1630-1640 – a ac\ionat o mi=care mult mai radical[, ascetismul propov[duit de aceasta fiind mult mai sever decât cel al adep\ilor lui Neronov. Dac[ pe “iubitorii lui Dumnezeu” îi inspira ideea mântuirii în lume =i credin\a în viitorul luminos al Rusiei – noul Israel, pe adep\ii acestei din urm[ orient[ri – numi\i stare\i ai p[durilor (lesnyje starcy) nu îi interesa lumea, pe care o considerau izvor al tuturor p[catelor =i nelegiuirilor omenirii. Negând posibilitatea mântuirii în lume, ei se str[duiau s[ se îndep[rteze cât mai mult de aceasta, fugind în adâncul p[durilor, unde nu mai puteau sim\i ve=nica ispit[ a vie\ii lume=ti. Via\a autentic cre=tin[ – în 71

viziunea stare\ilor p[durilor – consta în \inerea unui post sever, efectuarea de m[t[nii aproape în permanen\[, somn foarte pu\in, purtarea de verigi de fier =i de îmbr[c[minte u=oar[ iarna. Toate acestea în scopul mortific[rii trupului =i alung[rii ispitelor hranei, sexului =i a unei vie\i confortabile. Aceast[ mortificare a trupului era jertfa pe care omul trebuia s[ o dea pentru atingerea perfec\iunii. Stare\ii p[durilor considerau c[ în afar[ de renun\area la lume, postul sever, mortificarea trupului =i rug[ciunea permanent[ nu exist[ o alt[ cale de mântuire personal[. Din p[cate, avem foarte pu\ine informa\ii despre aceast[ mi=care, întrucât ace=ti pustnici nu au l[sat nimic scris despre înv[\[tura lor; date despre ei pot fi g[site doar în documentele oficiale ale vremii, în operele unor adep\i de la sfâr=itul secolului al XVII-lea, ca =i în lucr[rile adversarilor contemporani lor. Din aceste informa\ii reiese c[ fondatorul =i primul conduc[tor al acestor asce\i ai p[durilor a fost un oarecare monah Kapiton, originar tot din regiunea Vologdei, de unde era =i Neronov.84 Spre deosebire de Avvakum, viitorul ideolog =i lupt[tor pentru ritul vechi care ap[rând via\a în lume, familia =i na=terea de copii de asemenea asce\i radicali, ar[ta c[ “toat[ lumea este binecuvântat[ de Dumnezeu”85, Kapiton vedea în lume, familie =i copii numai un izvor =i rezultat al p[catului, care duce inevitabil la moartea ve=nic[. Primele informa\ii despre Kapiton apar pe la 1630. În tinere\e el a fost un timp monah la o m[n[stire din Vologda – Preobrajenskoe – unde deja începuse s[ predice ascetismul extrem.86 La începutul anului 1630, dup[ cum reiese din datele documentelor oficiale, el a p[r[sit aceast[ m[n[stire =i s-a a=ezat în satul Danilov, la 110 verste spre sud de Vologda, fondând un nou schit87, care este recunoscut printr-un decret al suveranului din 1634 prin care i se permite s[ se foloseasc[ de bunurile din vecin[tatea sa.88 La pu\in timp dup[ aceasta, Kapiton a mai înfiin\at =i un schit pentru femei, unde s-au a=ezat 10 – 15 m[icu\e. Aceste înfiin\[ri de schituri ne arat[ c[ el se ocupa nu numai de mântuirea personal[ ci =i de crearea de noi adep\i ai înv[\[turilor sale.89 72

Dar bun[voin\a autorit[\ilor fa\[ de Kapiton nu a durat mult. Practica ascetismului extrem a îngrijorat puterea politic[ =i ecleziastic[, astfel încât în 1639 patriarhul Ioasaf a ordonat închiderea celor dou[ schituri =i arestarea lui Kapiton. Acesta îns[, prevenit din timp, a reu=it s[ scape de arest, fugind în p[durile din regiunea cursului superior al Volg[i. Reu=ind s[ scape de arest înc[ o dat[ în 1651, Kapiton s-a mutat mai la sud, într-o zon[ cu p[duri virgine, foarte greu de p[truns, unde a continuat s[ predice ascetismul extrem, reu=ind s[ atrag[ mul\i adep\i, care duceau înv[\[turile sale în toat[ Rusia. Fanatismul ascetic nu era singura tr[s[tur[ caracteristic[ a înv[\[turii lui Kapiton. El refuza s[ mai mearg[ s[ primeasc[ binecuvântarea de la preo\ii pe care îi considera nedemni, iar apoi a încetat s[ mai mearg[ la biseric[ =i s[ se împ[rt[=easc[. De asemenea, critica închinarea la unele icoane, în special la cele zugr[vite sub influen\a occidental[, în care Hristos era reprezentat mai realist =i mai pu\in abstract – ideografic, a=a cum f[ceau vechile icoane ruse=ti90, întrucât Hristos reprezentat pe aceste icoane i se p[rea prea p[mântean =i s[n[tos, lucru ce contravenea imaginii lui despre Mântuitorul mucenic =i ascet. Kapiton a avut foarte mul\i discipoli. Peregrin[rile =i persecu\iile la care a fost supus au dus la r[spândirea ideilor sale =i cre=terea num[rului de adep\i ai acestora. Dintre ei s-a distins “marele =i preaîn\eleptul Vavila”.91 Acest Vavila nu era rus, dar originea lui exact[ a r[mas necunoscut[. Din izvoarele mai târzii afl[m c[ el era de “credin\[ luteran[”, îns[ asta nu înseamn[ c[ într-adev[r era luteran, deoarece în secolul al XVII-lea ru=ii îi numeau astfel pe to\i protestan\ii. Acest Vavila se distingea prin erudi\ia sa, el fiind un absolvent al Universit[\ii Sorbona, =i prin cunoa=terea limbilor greac[, latin[ =i german[. Ajuns în Rusia în vremea \arului Mihail el a trecut la ortodoxie =i a îmbr[\i=at monahismul. Unii istorici, ca Š apov spre exemplu, se întrebau dac[ nu Vavila este responsabil de acele tr[s[turi protestante ale “înv[\[turii lui Kapiton”, refuzul închin[rii la unele icoane sau al împ[rt[=aniei de la preo\ii “nedestoinici”, pentru care autorit[\ile au vrut s[-l aresteze în 163992. Din p[cate, avem 73

prea pu\ine informa\ii despre Vavila pentru a putea s[ formul[m un r[spuns la aceast[ întrebare. Principala tr[s[tur[ a înv[\[turii lui Kapiton – ascetismul radical – reprezint[ o denaturare a pravilelor =i practicilor ortodoxe medievale în ce prive=te monahismul. Kapiton duce ascetismul =i lupta cu trupul la extrem =i exclude total posibilitatea mântuirii în lume, considerând c[ doar asceza extrem[ este singura form[ cre=tin[ de mântuire a sufletului. Cum ucenicii s[i nu erau monahi în marea lor majoritate, ci mireni, se poate deduce c[ scopul înv[\[turii lui Kapiton nu consta în organizarea monahismului pe noi baze, mai severe, ci în r[spândirea practicii sale ascetice care implica =i celibatul, în rândul mirenilor. Dac[ adep\ii lui Neronov voiau s[ fac[ din Rusia o parohie universal[, care s[ a=tepte venirea împ[r[\iei cere=ti la liturghie, Kapiton tindea s[ o transforme într-o m[n[stire sever[, aflat[ în a=teptarea Judec[\ii de Apoi. Lumea îns[=i în viziunea lui era doar o manifestare a r[ului =i a ispitei, în care nici tainele, nici preo\ia nu mai aveau putere =i har în lupta pentru mântuirea sufletului. R[d[cinile unei asemenea ideologii pesimiste, în opinia unor autori, se afl[ în discu\iile despre antihrist, foarte populare pe tot parcursul Evului Mediu, atât în Rusia, cât =i în Occident, în ideea despre A Treia Rom[ =i “Ultima Împ[r[\ie”, identificate cu Rusia =i poate în ereziile ruse=ti timpurii – strigolnicii (secolul al XIV-lea) =i iudaizan\ii (secolul al XV-lea) – ai c[ror adep\i este posibil s[ mai fi supravie\uit pân[ la sfâr=itul secolului al XVI-lea undeva în p[durile din nordul Rusiei.93 În orice caz, oricare ar fi fost r[d[cinile spirituale ale înv[\[turii lui Kapiton, ea a adus deja primele semne ale unei viitoare rupturi în rândurile credincio=ilor ru=i înc[ din perioada colabor[rii armonioase dintre “iubitorii lui Dumnezeu” =i autorit[\ile statale =i ecleziastice.

74

3. 4. Cercul “râvnitorilor evlaviei” Mi=carea lui Neronov s-a r[spândit în toat[ Rusia, influen\ând inclusiv sferele înalte ale puterii politice. Bun prieten cu Neronov, duhovnicul noului \ar Alexei Mihailovici protopopul +tefan Vonifatiev - reu=e=te ca la scurt timp dup[ urcarea pe tron a acestuia s[ strâng[ în jurul s[u câ\iva adep\i ilu=tri ai înv[\[turilor protopopului din Nijni Novgorod. A=a apare la Moscova în chiar inima Rusiei, palatul \arului, o mic[ dar influent[ grupare care va juca un rol esen\ial în via\a bisericeasc[ a Rusiei în anii premerg[tori patriarhatului lui Nikon: a=a numitul cerc al “râvnitorilor evlaviei” – revniteli blago estija. Figura principal[ a acestui cerc, protopopul +tefan Vonifatiev, a devenit în ace=ti ani – 1645-1652 – conduc[torul de facto al Bisericii Ruse. El a încercat împreun[ cu ceilal\i membri ai acestui cerc, din care au mai f[cut parte la început boierul Feodor Rti=cev, tân[rul suveran Alexei Mihailovici =i Neronov, adus de duhovnicul suveranului la Moscova chiar din 1645, s[ transpun[ în practic[ ideile promovate de Neronov înc[ din anii ’30: rena=terea spiritual[ a Rusiei prin ridicarea nivelului moral, intelectual =i cultural al preo\imii =i credincio=ilor simpli, eliminarea dezordinilor din slujbele biserice=ti =i respectarea întocmai a canoanelor în desf[=urarea acestora. Pe parcurs, în acest cerc au intrat =i viitorul patriarh Nikon, ca =i al\i apropia\i ai lui Neronov, care au ac\ionat îns[ în provincie. Dintre ace=tia s-a distins protopopul Avvakum, viitorul ap[r[tor de neclintit al vechiului rit. Dup[ venirea lui Neronov la Moscova, succesele râvnitorilor evlaviei, li s-au p[rut atât de importante acestora, încât în 1649 au hot[rât s[ ridice problema generaliz[rii univocalit[\ii – edinoglasie - în slujbele biserice=ti la sinodul local al Bisericii Ruse ce urma s[ aib[ loc în acel an94. Ei î=i d[deau seama c[, în ciuda introducerii acestei reguli în câteva biserici din capital[ =i din alte ora=e ale Rusiei, marea majoritate a bisericilor continua s[ r[mân[ în mâinile clerului obi=nuit cu multivocalitatea – 75

mnogoglasie - care nu voia s[ schimbe obiceiurile pentru \elurile idealiste ale unor preo\i din capital[. Episcopatul nu se împotrivea introducerii univocalit[\ii, acolo unde preo\ii =i enoria=ii doreau asta, dar nu se gr[bea deloc s[ generalizeze aceast[ regul[. Multora introducerea univocalit[\ii nu le era pe plac, întrucât prin aceasta slujbele biserice=ti deveneau mult mai lungi =i mai obositoare. De aceea, o bun[ parte din episcopi, inclusiv patriarhul Iosif, care era totu=i contra multivocalit[\ii excesive, se împotrivea introducerii univocalit[\ii absolute. Le era team[ ca slujbele lungi s[ nu-i sperie pe enoria=i =i astfel s[-i îndep[rteze de biseric[. Sinodul de la care râvnitorii evlaviei a=teptau generalizarea regulii univocalit[\ii a fost convocat la începutul anului 1649, dar hot[rârile sale nu au fost deloc pe placul acestora. Episcopii nu au fost de acord cu propunerea f[cut[ de +tefan Vonifatiev =i au hot[rât ca slujbele s[ se \in[ tot a=a cum s-au \inut =i înainte, întrucât “în Moscova =i în alte ora=e s-au produs discu\ii necuviincioase =i tulbur[ri iar cre=tinii pravoslavnici au început s[ nu mai vin[ la biseric[ din pricina cânt[rii foarte lungi”95. Hot[rârea sinodului i-a nemul\umit foarte tare pe râvnitori, iar Vonifatiev a adus acuza\ii foarte grave patriarhului =i celorlal\i episcopi participan\i la sinod, care l-au determinat pe Iosif s[ se plâng[ \arului =i s[-i cear[ pedepsirea protopopului. Evident, \arul l-a ap[rat pe confesorul s[u =i nu l-a deferit judec[\ii. Sub presiunea suveranului, patriarhul Iosif a hot[rât s[ amâne temporar discutarea problemei univocalit[\ii =i s[ se adreseze patriarhului ecumenic Parthenios pentru o consulta\ie în aceast[ problem[. R[spunsul acestuia, sosit la 16 februarie 1650, era categoric: univocalitatea nu numai c[ poate fi introdus[, ci ea trebuie introdus[ în toate bisericile. Acest r[spuns al patriarhului Constantinopolului a fost hot[râtor pentru rezolvarea problemei: noul sinod convocat în februarie 1651, a hot[rât ca în “toate bisericile s[ se cânte dup[ rânduial[ =i f[r[ vreo tulburare, într-un singur glas”96. “Revolta” protopopilor contra episcopatului în timpul sinodului din 1649 nu a fost ceva întâmpl[tor. Rela\iile tensionate 76

din interiorul Bisericii între episcopat =i clerul inferior se datorau mai ales faptului c[ episcopii erau ale=i exclusiv din rândul preo\imii monahale, a c[rei atitudine fa\[ de clerul de lume era de cele mai multe ori negativ[. Ajun=i episcopi, astfel de monahi nu se d[deau în l[turi s[ abuzeze de puterile lor asupra preo\ilor din eparhiile pe care le administrau. La cre=terea tensiunii dintre preo\i =i episcopat a contribuit =i aparatul episcopal, format din mireni, care în cele mai multe cazuri nu se remarcau prin cine =tie ce calit[\i cre=tine, ci dimpotriv[, printr-o l[comie exagerat[ care afecta deseori bunele moravuri. De aceea, înc[ din secolul al XV-lea, clerul de lume a c[utat s[ pun[ sub controlul sinoadelor episcopatul, cerând ca la acestea s[ participe =i reprezentan\i din partea sa =i ai mirenilor. Un argument în plus pentru aceasta l-a constituit trecerea în bloc a episcopatului ortodox din Ucraina la Unirea cu Roma, petrecut[ în 1596, la Brest. Neronov, militând contra unor drepturi excesive pentru episcopat, nu ac\iona în nici un caz contra institu\iei episcopale. El voia s[-i conving[ pe \ar =i pe patriarhul Iosif c[ în func\iile episcopale trebuie s[ accead[ doar oameni devota\i Bisericii, care s[ se zbat[ pentru ortodoxia rus[. În anii colabor[rii cu \arul =i guvernul acestuia, activitatea râvnitorilor evlaviei nu s-a limitat doar la predic[, restabilirea univocalit[\ii, r[spândirea tip[riturilor. Folosindu-se de influen\a lor asupra puterii, ei s-au str[duit s[ transpun[ în via\[ idealurile mi=c[rii =i s[ creeze condi\iile pentru ridicarea nivelului moral al popula\iei, s[ reduc[ la minimum flagelul be\iei, s[ atrag[ popula\ia spre Biseric[ =i s[ lichideze r[m[=i\ele p[gâne din via\a poporului. Multe ucazuri emise în ace=ti ani condamnau în termeni foarte duri be\ia, interzicând preo\ilor =i monahilor s[ frecventeze cârciumile =i s[ bea votc[, chemândui s[ lupte împotriva acestui flagel. În 1647 un astfel de “ucaz” limita vânzarea de alcool =i prevedea închiderea cârciumilor, pr[v[liilor =i a altor asemenea localuri în timpul s[rb[torilor religioase97. În 1646, printr-o decizie special[ a patriarhului, preo\ilor li se cerea s[ urm[reasc[ dac[ popula\ia \ine 77

posturile98. De asemenea, patriarhul Iosif =i guvernul \arului au cerut de foarte multe ori prin diferite acte oficiale ca popula\ia s[ nu mai munceasc[ duminicile, ci s[ mearg[ la biseric[. Punând în practic[ ideile râvnitorilor evlaviei \arul =i guvernul s[u nu au apelat doar la m[suri severe. De exemplu, în ziua pomenirii tat[lui s[u, Mihail Feodorovici, \arul a amnistiat un întreg lot de infractori pedepsi\i pentru infrac\iuni de mai mic[ importan\[99. Influen\a râvnitorilor evlaviei s-a manifestat cel mai evident în problema numirii de noi episcopi în posturile vacante, de preo\i parohi în marile parohii din ora=e =i în administra\ia m[n[stireasc[. Datorit[ lor a ajuns Nikon în scaunul de mitropolit al Novgorodului, Kornili – egumenul m[n[stirii Sf. Macarie Jeltovodski – mitropolit de Kazan, Alexandru – episcop de Viatka, iar Pavel – episcop de Kolomna. B[trânul patriarh =i administra\ia sa au fost practic înl[tura\i de la solu\ionarea principalelor probleme ce priveau Biserica Rus[, de ele ocupându-se în ace=ti ani \arul, Vonifatiev =i prietenii lor râvnitorii evlaviei, mai ales Neronov =i Nikon. În pofida succeselor mari pe care le-au înregistrat râvnitorii evlaviei, ar fi o exagerare dac[ am spune c[ ei au reu=it s[ atrag[ de partea lor cercuri largi =i influente din societatea moscovit[. Chiar dac[ în unele ora=e mari influen\a lor crescuse considerabil, ei nu au putut s[ aduc[ de partea lor majoritatea popula\iei. Boierimea =i în special curtenii priveau cu re\inere =i chiar îi urau pe “râvnitori” pentru încerc[rile lor de a spori influen\a Bisericii în societate. De asemenea, administra\ia local[ =i o bun[ parte din cler priveau cu suspiciune eforturile acestora, iar tulbur[rile îndreptate contra lor în 1652 în regiunea cursului superior al Volg[i au fost o manifestare organizat[ tocmai de du=manii lor din rândurile acestor categorii sociale. Împotrivirea hot[r`t[ a aristocra\iei =i a curtenilor la încerc[rile \arului =i ale râvnitorilor evlaviei de a statua autoritatea Bisericii mai presus de cea a categoriilor sociale dominante ]n Rusia, s-a reflectat în “A=ez[mântul” (Uloženije) din 1649, care 78

a l[rgit drepturile statului =i ale claselor dominante pe seama Bisericii. Astfel, administrarea averilor biserice=ti a trecut în sarcina statului, fiind creat special în acest scop a=a numitul Prikaz al M[n[stirilor – Monastyrskij Prikaz. De asemenea, biserica a fost lipsit[ de o serie de atribu\ii în materie judiciar[, care au trecut tot în sarcina administra\iei. Ultimii trei ani ai patriarhatului lui Iosif au fost totu=i anii domina\iei relative a Bisericii asupra statului =i ai victoriei ideii statului teocratic ortodox. În ace=ti ani în min\ile =i inimile ru=ilor se crea impresia c[ Rusia va deveni într-adev[r acea împ[r[\ie care va fi demn[ s[ se transforme într-o adev[rat[ “împ[r[\ie a Sfântului Duh”. Un întreg =ir de festivit[\i religioase =i canoniz[ri aminteau în permanen\[ guvernului =i poporului despre datoria \[rii =i a popula\iei fa\[ de biseric[ =i credin\[ =i despre obliga\ia tuturor cre=tinilor ortodoc=i de a tr[i în concordan\[ cu poruncile cre=tine. În aceast[ atmosfer[ de efervescen\[ spiritual[ a ajuns Nikon patriarh al Bisericii Ruse =i a trecut la înf[ptuirea unei alte idei, str[ine de spiritul poporului rus, al c[rei principal inspirator a fost însu=i \arul Alexei Mihailovici: ideea imperial[, adic[ cea a refacerii imperiului panortodox sub sceptru moscovit.

79

CAPITOLUL 4 REFORMA PATRIARHULUI NIKON +I ÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR 4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problema ]ndrept[rii c[r\ilor de cult Mult timp istoriografia ecleziastic[ rus[ a sus\inut ideea c[, înaintea reformei nikoniene, în cultul Bisericii Ruse existau o serie de abateri de la canonul ortodox, iar c[r\ile de cult, în special Liturghierul =i Trebnicul, precum =i alte c[r\i ce se utilizau în cadrul slujbelor biserice=ti, con\ineau multe erori datorate fie unor traduceri gre=ite ale textelor originale grece=ti, fie gre=elilor de copiere f[cute de cei care s-au ocupat de multiplicarea unor astfel de c[r\i. S-a afirmat c[ aceste erori denaturau, de cele mai multe ori, sensurile textelor liturgice, lucru ce afecta înv[\[tura ortodox[ privind adev[rurile pe care le exprim[ slujbele biserice=ti =i f[cea ca enoria=ii s[ recepteze gre=it mesajul transmis prin aceste texte, fapt inadmisibil pentru Biseric[, iar odat[ cu apari\ia tiparului =i editarea într-un tiraj evident mai mare a unor astfel de c[r\i, erorile s-au perpetuat =i s-au r[spândit în rândul maselor de credincio=i unde s-au încet[\enit în decursul timpului100. În realitate, lucrurile nu au stat deloc a=a. Practica bisericeasc[ din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea, ca =i c[r\ile de cult utilizate de Biserica Rus[ în aceast[ perioad[, a cunoscut o evolu\ie interesant[, care necesit[ o explica\ie ce nu se poate rezuma doar la semnalarea unor presupuse abateri de la canonul ortodox, erori de traducere ori gre=eli de copiere. Am ar[tat în capitolul precedent c[ protopopul Ivan Neronov =i membrii a=a numitului cerc al râvnitorilor evlaviei au militat pentru eliminarea dezordinilor =i înc[lc[rilor rânduielilor liturgice =i înt[rirea disciplinei biserice=ti, reu=ind 81

s[ impun[ Sinodului din februarie 1651 adoptarea unei hot[râri de introducere a regulii univocalit[\ii în oficierea slujbelor. De asemenea, sub influen\a aceluia=i curent ideologic s-a dinamizat produc\ia de carte religioas[, locul de frunte avându-l fire=te c[r\ile de cult, care se tip[reau dup[ o atent[ examinare, menit[ s[ înl[ture eventualele sc[p[ri sau erori ori cel pu\in s[ diminueze num[rul acestora.101 Dealtfel, în epoca patriarhilor Ioasaf I (1634-1640) =i Iosif (1640-1652), care a coincis cu avântul mi=c[rii lui Neronov =i cu activitatea râvnitorilor evlaviei, produc\ia de tip[rituri religioase a atins punctul maxim. Nici în perioada precedent[ =i nici în cea urm[toare, pân[ la sfâr=itul secolului al XVII-lea, activitatea tipografic[ nu a mai avut amploarea din anii 1634-1652, produc\iile scoase dup[ 1653, în ciuda reformelor lui Nikon, situându-se net sub nivelul celor anterioare, atât ca num[r, cât =i ca valoare 102. Pentru l[murirea problemei expuse ]n titlul prezentului paragraf se cuvine a fi elucidat[ mai întâi chestiunea diferen\elor de rit existente între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe în secolul al XVII-lea, mai precis a originii acestora, iar apoi cea a revizuirilor =i corecturilor aduse c[r\ilor de cult înainte de reforma nikonian[. Chestiunea deosebirilor de rit a fost diferit interpretat[ dea lungul timpului, în func\ie de orient[rile confesionale ale celor care s-au ocupat de problemele reformei nikoniene =i ale ritului vechi. Astfel, reprezentan\ii Bisericii Ortodoxe oficiale explicau aceste diferen\e prin aceea c[ Biserica Rus[ s-ar fi ab[tut de la modelul grec de ritual, dezvoltând o serie de particularit[\i liturgice =i rituale, neconforme cu acest model, fapt ce ar fi îndep[rtat-o de la canoanele Bisericii Ortodoxe în aceast[ privin\[. De aici =i necesitatea urgent[ a “corect[rii” =i “îndrept[rii” ritului rusesc, pentru a-l face conform cu cel grec, prin eliminarea “abaterilor” de la norma ortodox[, adic[ tocmai a acelor particularit[\i de rit ruse=ti. Dimpotriv[, autorii apar\inând confesiunilor de rit vechi103 au v[zut cu totul altfel originea diferen\elor sus men\ionate. Plecând de la ideea c[ Biserica Rus[ a p[strat toate rânduielile 82

liturgice =i rituale astfel cum i-au fost transmise înc[ de la constituire de c[tre grecii bizantini, ei au ar[tat c[ diferen\ele între practicile rituale ruse=ti =i cele grece=ti se datorau nu abaterilor Bisericii Ruse de la canonul ortodox, ci modific[rilor intervenite în practicile liturgice =i rituale grece=ti în secolele XIII-XV, mai ales dup[ cucerirea Constantinopolului de c[tre crucia\i (1204) =i dup[ nefericita Uniune de la Floren\a (1439)104, sub influen\a catolicismului. Gra\ie relativei sale izol[ri fa\[ de restul bisericilor ortodoxe, Biserica Rus[ a p[strat nealterate rânduielile liturgice =i rituale pe care le-a primit înc[ de la cre=tinarea oficial[ a ru=ilor, fapt petrecut în timpul domniei marelui cneaz al Kievului Vladimir cel Mare (9801015). Problema diferen\elor de rit între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe a fost studiat[ la sfâr=itul secolului al XIX-lea de doi mari istorici ru=i ai Bisericii, E.E. Golubinski =i N.F. Kapterev, care au clarificat unele aspecte ale acesteia. Atât Golubinski, cât =i Kapterev au ar[tat c[ înc[ din primele veacuri ale cre=tinismului existau în cadrul Bisericii rânduieli =i texte diferite în ceea ce prive=te slujbele biserice=ti, iar în anii adopt[rii cre=tinismului de c[tre ru=i, în Bizan\ se foloseau dou[ rânduieli canonice apropiate între ele, dar deosebite întrucâtva totu=i: în R[s[ritul imperiului era mai r[spândit[ a=a-numita rânduial[ din Ierusalim, alc[tuit[ de Sf. Sava cel Luminat, iar în Apus se utiliza mai mult a=a-numita rânduial[ studit[, formulat[ de c[lug[rii m[n[stirii Studion din Constantinopol. Dup[ adoptarea cre=tinismului de c[tre ru=i, grecii au adus în Rusia rânduiala liturgic[ studit[, care a devenit fundamentul ritului rusesc. Asta în timp ce în Bizan\ în veacurile al XII-lea =i al XIII-lea dominant[ a devenit rânduiala Sf.Sava al Ierusalimului105. La sfâr=itul veacului al XIV-lea =i începutul celui urm[tor, mitropoli\ii Moscovei Fotie =i Kiprian au luat o serie de m[suri privind introducerea rânduielii Sf. Sava, îns[ ei nu au dus pân[ la cap[t ceea ce începuser[. Iat[ de ce în ritul rusesc s-au p[strat multe elemente arhaice, apar\inând rânduielii studite, utilizat[ 83

de greci în primele veacuri ale Imperiului Bizantin =i pe care ei au abandonat-o în secolele XIII-XV. Cum dup[ 1439 Rusia nu a mai avut mitropoli\i greci, Biserica Rus[ a conservat pân[ la jum[tatea secolului al XVII-lea ritualuri ortodoxe ce con\ineau elemente arhaice, mo=tenite din rânduiala studit[, care nu se mai reg[seau în practica celorlalte biserici ortodoxe, în special a patriarhiilor orientale, aflate toate sub st[pânire otoman[106. Generalizarea rânduielii Sf. Sava în toate bisericile ortodoxe aflate sub jurisdic\ia patriarhiilor orientale =i abandonarea celei studite au f[cut ca între Biserica Rus[, unde elementele studite au fost p[strate =i chiar consolidate în cursul secolelor al XV-lea =i al XVI-lea, =i restul bisericilor ortodoxe s[ apar[ diferen\e de rit perpetuate pân[ la mijlocul secolului al XVII-lea. Aceasta este concluzia la care au ajuns Golubinski =i Kapterev, c[rora li s-au ad[ugat, mai ales dup[ al doilea r[zboi mondial, =i al\i istorici ru=i între care îi putem aminti pe Serghei Zen’kovskij, Anton Kartašev sau Boris Kutuzov. De=i la prima vedere concep\ia autorilor de rit vechi pare a fi în dezacord cu opiniile lui Golubinski, Kapterev =i a celorlal\i istorici aminti\i mai sus, la o cercetare mai atent[ ajungem la concluzia c[ ele nu se contrazic, ci se completeaz[ reciproc. Generalizarea rânduielii Sf.Sava în decursul secolelor XIII-XV în lumea ortodox[ bizantin[ a avut loc într-o perioad[ în care rela\iile dintre Roma =i Constantinopol evoluau favorabil Romei, influen\a Sf`ntului Scaun asupra împ[ra\ilor bizantini, dar =i asupra clerului grec, fiind evident[ mai ales în momentele de criz[ ale puterii bizantine. De asemenea, st[pânirile latine asupra posesiunilor bizantine în secolul al XIII-lea nu puteau s[ nu-=i pun[ amprenta asupra vie\ii religioase a popula\iei ortodoxe din aceste teritorii, inclusiv asupra practicii liturgice =i ritualurilor folosite de aceasta. C[derea Constantinopolului sub turci în 1453 =i dispari\ia Imperiului Bizantin, au dus la emigrarea în \[rile occidentale a multor greci, asupra c[rora s-a exercitat o puternic[ influen\[ catolic[ mai întâi, apoi =i protestant[, toate acestea cu consecin\e importante pentru doctrina Bisericii Ortodoxe din 84

Imperiul Otoman, care a asimilat elemente ale doctrinei catolice sau protestante. Dac[ ad[ug[m la aceasta =i faptul c[ în a doua jum[tate a secolului al XVI-lea =i chiar în secolul al XVII-lea c[r\ile de cult grece=ti se tip[reau în tipografiile iezuite din Paris, Vene\ia =i alte ora=e occidentale, iar textele lor con\ineau evidente influen\e catolice, devine =i mai clar faptul c[ diferen\ele de rit existente la mijlocul secolului al XVII-lea între Biserica Rus[ =i ortodoxia greac[ nu se datorau unor abateri ale ru=ilor de la canoanele ortodoxe, ci modific[rilor survenite de-a lungul timpului în practica liturgic[ a bisericilor ortodoxe aflate sub jurisdic\ia patriarhiilor orientale. În ce prive=te îndreptarea erorilor cuprinse în c[r\ile de cult ruse=ti este necesar[ o discu\ie centrat[ mai ales pe problema posibilit[\ii edit[rii unor texte corecte din punct de vedere lingvistic, dar =i teologic, înainte de reforma nikonian[. Aceasta pentru c[ în istoriografie a dominat mult timp ideea c[ datorit[ ignoran\ei corectorilor =i editorilor, în c[r\ile de cult ruse=ti s-au strecurat multe gre=eli, în special erori de traducere sau de copiere, care au denaturat textele slujbelor biserice=ti, a=a încât în vremea lui Nikon devenise imperios necesar[ o revizuire radical[ a acestor texte pe baza originalelor grece=ti sau vechilor c[r\i slave scrise pe pergament107. Ast[zi aceste teze sunt dep[=ite. Studii istorice108, filologice109 sau teologice110 serioase întreprinse începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea au demonstrat c[ problema îndrept[rii c[r\ilor de cult a preocupat Biserica Rus[ =i înainte de Nikon, iar textele rezultate în urma unor îndrept[ri anterioare reformei nikoniene sunt superioare atât sub aspectul acurate\ii lingvistice, cât =i în privin\a corectitudinii traducerii. Preocup[rile pentru îmbun[t[\irea textelor liturgice s-au manifestat în Rusia înc[ de la sfâr=itul secolului al XV-lea. Acuza\ia de ignoran\[ adus[ de partizanii reformei lui Nikon celor care copiau c[r\ile sfinte în evul mediu rusesc nu st[ în picioare. În primul rând, copierea c[r\ilor se f[cea în m[n[stiri, iar aceast[ sarcin[ era îndeplinit[ de c[tre cei mai iscusi\i c[lug[ri, cunosc[tori ai scrierilor sfinte care =tiau c[ datoria lor 85

este s[ scrie corect textele acestora, a=a încât atitudinea lor fa\[ de cuvântul scris presupunea o aten\ie deosebit[ pentru a evita gre=elile, omisiunile sau =ters[turile. Sigur c[, oameni fiind, ei mai =i gre=eau, îns[ dac[ descopereau aceste gre=eli le îndreptau imediat. Asta nu înseamn[ îns[ c[ textele liturgice medievale din Rusia nu cuprindeau erori sau neconcordan\e. Pentru eliminarea unor astfel de erori, marele cneaz Vasilii al III-lea l-a adus în Rusia pe c[lug[rul athonit Mihail Trivolis, care avea s[ devin[ celebru aici sub numele de Maxim Grecul. El a reu=it în scurt timp (1518-1522) s[ corecteze c[r\ile ruse=ti de cult mai importante: Triodul, Ceaslovul, Evangheliarul, Apostolul =i a semnalat existen\a unui num[r apreciabil de inexactit[\i, omisiuni sau chiar erori teologice, a ar[tat c[ îndreptarea general[ a c[r\ilor de cult este o treab[ grea =i c[ ea trebuie f[cut[ permanent111. Sinodul Stoglav \inut în 1551 a acordat o aten\ie deosebit[ problemei corectitudinii c[r\ilor de cult, confirmând cele ar[tate de Maxim Grecul. Acest sinod a formulat =i principiul ce urma s[ stea la baza activit[\ii de corectare a textelor sfinte, atât din punct de vedere canonic, cât =i din punct de vedere tehnic. Astfel, Sinodul Stoglav hot[ra ca textele c[r\ilor de cult ruse=ti s[ fie corectate pe baza unor “traduceri bune” ale originalelor grece=ti =i numai în temeiul unei hot[râri a Sfântului Sobor. Pe acest principiu s-au f[cut corecturile în perioada urm[toare, când în Rusia a fost înfiin\at[ o tipografie. Me=terii tipografi care au editat prima carte tip[rit[ ruseasc[, Apostolul, au ar[tat în prefa\a la aceast[ carte greut[\ile cu care sau confruntat în g[sirea unei traduceri potrivite, care s[ poat[ fi luat[ ca model, întrucât manuscrisele existente cuprindeau multe inexactit[\i =i chiar denatur[ri ale textului. Opera de îndreptare =i îmbun[t[\ire a textelor c[r\ilor de cult a continuat =i dup[ moartea lui Ivan cel Groaznic (1584), mai ales dup[ înfiin\area patriarhiei moscovite (1589). Tipografia de la curtea \arilor Feodor Ivanovici =i Boris Godunov a editat aproape tot ciclul c[r\ilor de cult utilizate în acea vreme în Biserica Rus[, între care amintim: Triodul, Octoihul, Mineiul, Liturghierul, =.a. Sigur, nu putem spune c[ în 86

aceast[ perioad[ datorit[ tiparului s-a reu=it eliminarea tuturor erorilor, sc[p[rilor =i neconcordan\elor din c[r\ile biserice=ti. Ceea ce s-a reu=it îns[ în aceast[ perioad[ este diminuarea semnificativ[ a acestora. R[spândirea c[r\ilor tip[rite a contribuit la mic=orarea num[rului de variante ale textelor sfinte, copierile f[cându-se de acum, de regul[, dup[ tip[rituri. Problema c[r\ilor de cult a trecut firesc pe un plan secundar în perioada imediat urm[toare, când condi\iile sociale =i politice au impus cu totul alte priorit[\i Bisericii Ruse. Dup[ încetarea tulbur[rilor =i dezordinilor în interior =i lichidarea interven\iei str[ine, aceast[ problem[ a revenit în prim-planul vie\ii biserice=ti. Cel care a preluat sarcina edit[rii =i îndrept[rii c[r\ilor de cult a fost arhimandritul Dionisie, despre care am vorbit în capitolul precedent. Acesta a ales câ\iva monahi, buni cunosc[tori ai textelor biserice=ti, în vederea corect[rii =i tip[ririi c[r\ilor atât de necesare dup[ o epoc[ de distrugeri care nu a ocolit nici patrimoniul bibliografic al Bisericii Ruse. Textele folosite drept modele de Dionisie =i echipa lui de corectori, între care s-au distins în mod deosebit monahul Arsenie Gluhoi =i protopopul Ivan Nasedka, erau cele cuprinse în c[r\ile p[strate în biblioteca m[n[stirii Troi\a-Serghieva. Eliminarea unor adaosuri în unele din textele supuse corecturii i-au adus mari necazuri, el fiind închis pentru erezie în m[n[stirea Novospasski mai bine de un an, pân[ la întoarcerea din prizonierat a viitorului patriarh Filaret, care la sfatul patriarhului Ierusalimului Teofan, aflat atunci la Moscova, a redeschis cazul. }n urma cercet[rilor, acuza\iile la adresa lui Dionisie au fost retrase ca nereale, iar arhimandritul a fost eliberat, fiind numit de patriarh din nou în fruntea editorilor grupa\i la Curtea Tip[riturilor (Pe atnyj Dvor). Patriarhul Filaret, con=tient de necesitatea cre=terii produc\iei de carte, ca =i de cea a continu[rii activit[\ii de corectare a textelor liturgice, s-a preocupat în mod deosebit de aceste probleme, astfel c[ în timpul lui o bun[ parte din c[r\ile de cult utilizate în slujbele biserice=ti au fost îndreptate, patriarhul \inând neap[rat ca cele neîndreptate s[ fie scoase grabnic din uz, 87

lucru care s-a realizat în mare m[sur[. Tot Filaret a fost acela care a vegheat la men\inerea purit[\ii credin\ei ortodoxe =i în acest scop a încurajat îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult, la care s-au ad[ugat =i alte genuri de c[r\i religioase: opere ale Sfin\ilor P[rin\i, vie\i ale sfin\ilor, lucr[ri polemice, etc. Produc\ia de carte religioas[ a cunoscut o dezvoltare continu[ pân[ la Nikon semnalându-se un avânt f[r[ precedent în perioada 1630-1652. Se poate lesne observa c[ fenomenul cre=terii produc\iei de carte religioas[ coincide cu perioada mi=c[rii reformatoare a protopopului Ivan Neronov, fiind în fapt o consecin\[ a acesteia. Principalii editori ai Cur\ii Tip[riturilor112, în sarcina c[rora intrau examinarea, corectarea =i avizarea spre tip[rire a c[r\ilor, erau sus\in[tori declara\i ai lui Neronov. Ei militau pentru eliminarea din practica bisericeasc[ a fenomenelor negative, lucru ce s-a manifestat în sfera edit[rii c[r\ilor printr-o grij[ sporit[ fa\[ de corectitudinea textelor atât sub aspect dogmatic =i canonic, cât =i sub aspect lingvistic. Toate acestea ne îndeamn[ s[ afirm[m cu certitudine c[ la mijlocul secolului al XVII-lea, datorit[ activit[\ii editoriale intense din perioada precedent[ situa\ia c[r\ilor de cult se îmbun[t[\ise considerabil comparativ cu epocile anterioare, atât sub aspect cantitativ, cât =i sub aspectul calit[\ii canonice =i lingvistice a acestora. Desigur, nu se poate spune c[ ele erau perfecte, îns[ a afirma ast[zi c[ aceste c[r\i con\ineau numeroase erori, ba mai mult, abateri de la canonul ortodox113, înseamn[ cel pu\in o necunoa=tere a istoriografiei dedicate schismei ruse =i mi=c[rii starovere, a izvoarelor acelei perioade, lucru inadmisibil pentru oameni ce pretind c[ fac activitate de cercetare =tiin\ific[. În ce prive=te diferen\ele de rit între Biserica Rus[ =i restul Ortodoxiei, nu credem c[ mai este cazul s[ revenim cu explica\ii suplimentare privind cauzele =i evolu\ia acestora. Numai c[ aceste diferen\e au fost interpretate de Nikon =i corectorii s[i ca fiind datorate exclusiv abaterii ru=ilor de la canoanele Bisericii Ortodoxe universale, fapt ce trebuia îndreptat cât se poate de repede. 88

4.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=ti în vremea patriarhului Nikon Epoca patriarhului Nikon reprezint[ un moment de referin\[ în istoria Bisericii Ruse întrucât acum se petrec o serie de fenomene care au influen\at decisiv evolu\ia ulterioar[ a societ[\ii ruse. F[r[ a p[trunde în contextul social-politic =i religios al vremii =i a vedea dincolo de fa\ada evenimentelor ce au avut loc în perioada 1652-1667, o explica\ie satisf[c[toare a reformei nikoniene =i a schismei biserice=ti ce i-a urmat ar fi foarte greu de realizat. Situa\ia Bisericii Ruse la mijlocul secolului al XVII-lea se îmbun[t[\ise vizibil în compara\ie cu primii ani de dup[ Epoca Tulbure. M[surile luate de autorit[\ile ecleziastice, în special de c[tre patriarhii Filaret, Ioasaf =i Iosif, ca =i curentele ideologice religioase, cum a fost mi=carea lui Ivan Neronov, au contribuit enorm la revigorarea vie\ii spirituale în Rusia =i sporirea leg[turilor acesteia cu lumea ortodox[. Contactele tot mai strânse cu patriarhiile orientale, c[l[toriile clericilor =i c[lug[rilor greci în Rusia =i ale ru=ilor în teritoriile aflate sub jurisdic\ia canonic[ a înal\ilor ierarhi greci nu puteau s[ nu eviden\ieze diferen\ele existente în practica bisericeasc[ între Biserica Rus[ =i aceste patriarhii. Numai c[ pân[ la Alexei Mihailovici =i Nikon nu li s-a acordat o importan\[ prea mare nici la nivelul autorit[\ii politice =i nici al celei ecleziastice. Situa\ia s-a schimbat îns[ odat[ cu venirea la tronul Rusiei a tân[rului \ar Alexei Mihailovici (1645). Educat în spiritul respectului deplin fa\[ de Biseric[ =i înv[\[turile sale, Alexei a vrut s[ transforme \ara sa într-un stat cre=tin autentic, c[l[uzit dup[ preceptele canoanelor Bisericii Ortodoxe. Contactele sale cu ierarhii greci, veni\i la Moscova pentru ajutoare materiale =i financiare, înc[ din primii ani ai domniei =i perspectiva atr[g[toare pentru el de a deveni împ[rat al tuturor cre=tinilor ortodoc=i, arhiereii orientali strecurând cu abilitate în discu\iile cu \arul ideea datoriei acestuia de a elibera 89

popoarele ortodoxe de sub st[pânirea otoman[114, l-au determinat pe el =i pe apropia\ii lui s[ se gândeasc[ mai serios la eliminarea diferen\elor de rit despre care am vorbit mai sus. Un rol deosebit în aceast[ privin\[ l-a jucat vizita din 1649 a patriarhului Paisie al Ierusalimului la Moscova. Acest prelat abil a reu=it în scurt timp s[-l fascineze pe \ar prezentându-i lui =i celor mai importan\i oameni din cercurile înalte ale puterii moscovite ideea unei uniuni pan-ortodoxe sub egida Rusiei. La aceasta au contribuit =i evenimentele politice dramatice din vecin[tatea imediat[ a statului moscovit115. Dup[ cum bine se =tie, în 1648 a izbucnit în Ucraina conflictul dintre popula\ia ucrainean[ ortodox[ =i autorit[\ile poloneze, iar Bogdan Hmelni\ki, conduc[torul r[scula\ilor, îi scria în iunie acela=i an \arului c[ ortodoc=ii din Polonia vor s[l aib[ pe el suveran =i =i-a exprimat dorin\a ca “Dumnezeu s[ împlineasc[ profe\ia cunoscut[ din veacuri str[vechi”116, adic[ reunificarea vestului cu estul vechii Rusii Kievene. Misiunile diplomatice trimise de Hmelni\ki la Moscova, sus\inut f[r[ rezerve de patriarhul Paisie, care vedea în unificarea Ucrainei cu Rusia chez[=ia unit[\ii =i puterii viitoare a ortodoxiei, l-au convins pe Alexei c[ poate realiza în scurt timp aceast[ unificare, iar într-un viitor nu foarte îndep[rtat va fi capabil s[-=i extind[ st[pânirea asupra ortodoc=ilor din Imperiul Otoman =i chiar s[ elibereze Constantinopolul. În discu\iile avute cu \arul ierarhii greci, în special Paisie al Ierusalimului, au semnalat diferen\ele de cult dintre Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe, punându-le pe seama abaterilor acesteia de la înv[\[tura ortodox[, cauzate de lipsa îndelungat[ a unor leg[turi canonice permanente între Moscova =i Constantinopol117. Observa\iile f[cute de Paisie privind incorectitudinea particularit[\ilor cultului rusesc nu erau fire=te nici pe placul \arului =i nici pe placul înaltei ierarhii biserice=ti, mai ales c[ acela=i Paisie propov[duia unirea tuturor ortodoc=ilor sub egida \arului. Se p[rea c[ aceste “abateri” =i “inova\ii” din rânduielile liturgice ruse=ti, care desp[r\eau într-un fel Biserica Rus[ de 90

restul ortodoxiei, reprezentau un obstacol serios în calea preconizatei unific[ri a acesteia sub sceptrul Moscovei. +i mai complicat[ pentru Moscova a devenit aceast[ problem[ dup[ ce Petru Movil[, mitropolitul Kievului, a renun\at în 1640 la vechea rânduial[ de cult ruseasc[ =i a introdus în Biserica Ortodox[ din Ucraina rânduielile grece=ti din acea perioad[118. Cum =i în Balcani, unde Biserica Ortodox[ era sub influen\a =i controlul grecilor, în toate bisericile fuseser[ introduse deja aceste rânduieli, r[m[sese doar Biserica Rus[ cu o serie de elemente de cult diferite de restul lumii ortodoxe. În aceste condi\ii, în cercurile puterii de la Moscova se crease impresia c[ Biserica Rus[, care pretindea c[ p[streaz[ ortodoxia pân[ în cele mai mici detalii, a deviat de la tradi\ia ritual[ =i liturgic[ ortodox[. Astfel, diferen\e de practic[ bisericeasc[, neobservate înainte de patriarhi =i episcopi greci mai mode=ti =i mai diploma\i, deveniser[ acum o problem[ important[ nu atât pentru ierarhia ecleziastic[ rus[, cât pentru \arul Alexei =i anturajul s[u politic. +i asta gra\ie observa\iilor lui Paisie, patriarhul Ierusalimului, care pe de o parte d[duse speran\e =i perspective neb[nuite cercurilor de putere de la Moscova, iar pe de alt[ parte exprimase deschis o serie de probleme de ordin religios mai pu\in agreabile pentru ru=i, ale c[ror complica\ii nu puteau fi b[nuite la acea vreme119. Pentru l[murirea problemei corectitudinii ritului rusesc, la Moscova s-a hot[rât s[ se efectueze o cercetare a istoriei liturgicii ortodoxe. În acest scop s-a decis trimiterea la Sfântul Munte Athos a unui monah înv[\at, foarte bun cunosc[tor al limbii grece=ti, pe numele s[u Arsenie Suhanov, care ocupa o pozi\ie important[ în via\a spiritual[ a Lavrei Troi\a Serghieva. El nu a mai ajuns îns[ la Athos cu aceast[ ocazie. Plecând de la Moscova în suita patriarhului Paisie înc[ din 10 iulie 1649, în toamna aceluia=i an el a ajuns în Moldova, de unde se preg[tea s[ plece spre Egipt, Siria, Constantinopol pentru strângerea de izvoare liturgice vechi =i cercetarea corectitudinii credin\ei grece=ti. Aici el a fost informat, în vara lui 1650, c[ la Athos c[lug[rii greci au ars câteva c[r\i de cult =i de teologie tip[rite în 91

Rusia, deoarece în ele se cerea ca semnul crucii s[ fie f[cut cu dou[ degete =i nu cu trei, cum f[ceau grecii. Revoltat de fapta monahilor athoni\i, Suhanov i-a interpelat pe membrii suitei patriarhului Paisie. Din r[spunsul acestora la interpelare a reie=it clar atitudinea ostil[ a grecilor fa\[ de ritualul pe care ei îl numeau rusesc. Urmare a insisten\elor c[lug[rului moscovit, Paisie a convocat patru =edin\e de discu\ii pe 24 aprilie, 9 mai, 3 =i 6 iunie 1650 în care s-a dezb[tut corectitudinea riturilor rus =i grec. Ne=tiind istoria provenien\ei ritului rus, grecii au afirmat c[ acesta este incorect, întrucât dup[ p[rerea lor, preluând cre=tinismul de la greci, ru=ii erau obliga\i s[-i urmeze întotdeauna =i s[ nu se abat[ de la tradi\iile grece=ti. Suhanov a ap[rat a=a-numitele particularit[\i ruse=ti de rit, care în realitate proveneau tot de la greci, prin trimiteri la surse grece=ti =i la multiseculara practic[ ruseasc[, folosindu-se =i de scrierile Sfântului Teodorit =i ale lui Maxim Grecul. Dup[ p[rerea lui Suhanov, practica ruseasc[ era mai veche, iar Biserica Rus[ conservase mai bine decât bisericile grece=ti vechiul rit ortodox grec120. Aici trebuie reamintit faptul c[ cercet[rile istoricilor contemporani au confirmat în totalitate p[rerea lui Suhanov121. La întoarcere, Suhanov a prezentat guvernan\ilor moscovi\i protocoalele celor patru discu\ii cu grecii, acestea fiind aduse rapid la cuno=tin\a cercurilor biserice=ti din capital[. Argumenta\ia abil[ =i bine gândit[ a stare\ului de la Troi\a-Serghieva au înt[rit convingerile ortodoc=ilor ru=i cu privire la corectitudinea credin\ei =i riturilor ruse=ti, ca =i neîncrederea în autoritatea grecilor în ceea ce prive=te problemele credin\ei. Aceast[ situa\ie nu-l putea mul\umi deloc pe \ar, care convins de rolul s[u de protector al întregii ortodoxii =i încrez[tor în posibilitatea eliber[rii acesteia de sub st[pânirea polonez[ =i otoman[, a c[utat s[-=i aproprie toate argumentele =i dovezile necesare unei reforme biserice=ti care s[ elimine divergen\ele dintre ortodoxia greac[ =i cea rus[. Pentru aceasta era nevoie îns[ de oameni convin=i de juste\ea unei asemenea reforme =i devota\i scopurilor politice de care era legat[ aceasta. 92

Unul dintre ace=ti oameni era confesorul \arului +tefan Vonifatiev. Profitând de pozi\ia sa =i de afec\iunea \arului fa\[ de el, protopopul +tefan i-a inoculat treptat tân[rului Alexei ideea necesit[\ii revizuirii întregului sistem liturgic rusesc dup[ modelul grecesc din acea vreme, în vederea acceler[rii apropierii fa\[ de Orientul ortodox, v[zut[ ca un prim pas pe drumul realiz[rii visului imperiului pan-ortodox sub sceptru rusesc. Convins pe deplin de necesitatea unei astfel de reforme biserice=ti, mai ales dup[ vizita din 1649 a patriarhului Paisie al Ierusalimului, \arul s-a str[duit împreun[ cu +tefan Vonifatiev, pe care îl putem considera pe bun[ dreptate ini\iatorul moral al acesteia, s[ preg[teasc[ terenul =i mijloacele pentru realizarea ei122. Înc[ din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, \arul sub influen\a confesorului s[u este interesat de lucr[rile teologice ortodoxe ap[rute în Ucraina, care la ordinul lui sunt reeditate =i la Moscova într-o form[ u=or adaptat[ la practicile rituale moscovite. Mai mult, Alexei a solicitat înc[ din 1648 mitropolitului Kievului Silvestru Cossov s[-i trimit[ câ\iva monahi înv[\a\i din m[n[stirea Pecerska Lavra pentru traducerea textelor sfinte din greac[ =i latin[ chiar, =tiut fiind faptul c[ la Kiev func\iona înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-lea Academia Teologic[ Movilean[, institu\ie de înv[\[mânt superior creat[ de mitropolitul Petru Movil[. Urmare a acestei cereri au sosit la Moscova în 12 iulie 1649 doi traduc[tori – c[lug[rii Arsenie Satanovski =i Epifanie Slavine\ki, urma\i în 1650 de Damaskin Pti\ki. Ace=tia au devenit în scurt timp corectori =i editori oficiali la Curtea Tip[riturilor, ocupându-se cu traducerea textelor sfinte din greac[ în slavon[ =i cu verificarea coresponden\ei între textele grece=ti =i cele ruse=ti din edi\iile anterioare. În cazul unor neconcordan\e între textul grecesc =i cel slavon, se acorda prioritate variantei grece=ti. Cum pentru unele c[r\i ei nu aveau la îndemân[ textele grece=ti, preferau variantele edi\iilor tip[rite în Ucraina, pe care le considerau mai exacte decât cele moscovite. În acest fel, datorit[ \arului =i protopopului +tefan Vonifatiev, îndreptarea c[r\ilor 93

religioase fusese pus[ pe baze cu totul diferite fa\[ de epoca precendent[ înc[ înaintea patriahului Nikon. Era limpede c[ \arul urm[rea înl[turarea diferen\elor de practic[ bisericeasc[ între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe, îns[ el nu a riscat deocamdat[ s[ modifice acele elemente care ar fi fost observate imediat de credincio=ii ru=i, evitând pentru o vreme tulbur[rile. Pentru realizarea \elului propus, Alexei nu s-a limitat doar la c[lug[rii kieveni, inten\ionând chiar s[ înfiin\eze o =coal[ unde s[ se înve\e limba greac[. De aceea a c[utat înv[\a\i greci, care împreun[ cu monahii ucraineni urmau s[ pun[ bazele înv[\[mântului moscovit. Incidentul nefericit cu monahul Arsenie Grecul123 a amânat pentru un timp realizarea inten\iilor \arului în aceast[ privin\[. El nu a renun\at îns[ la c[utarea unor înv[\a\i greci care s[ înt[reasc[ echipa de teologi ucraineni chemat[ pentru îndreptarea =i editarea de c[r\i religioase, dar =i pentru desf[=urarea unor activit[\i didactice. Acestea erau deci condi\iile în care avea s[ se produc[ ascensiunea rapid[ a unui c[lug[r dintr-o m[n[stire din nordul extrem al Rusiei, c[ruia providen\a îi rezervase o soart[ cu totul special[: e vorba de viitorul patriarh Nikon, de numele c[ruia se leag[ reforma ritului =i a c[r\ilor de cult ruse=ti =i schisma bisericeasc[ ce i-a urmat. Intrat în gra\iile \arului în urma vizitei la Moscova din 1648, Nikon a devenit arhimandrit al m[n[stirii Novo-Spasski, gropni\a Romanovilor. Astfel el a devenit un preot de familie al \arului, neezitând s[ se foloseasc[ de sentimentele suveranului fa\[ de el =i s[-=i sporeasc[ influen\a asupra acestuia. Calit[\ile demonstrate de Nikon atât în ce prive=te administrarea m[n[stirii unde fusese numit arhimandrit, cât =i în postul de =ef al Prikazului peti\iilor, l-au încredin\at pe \ar =i cercul s[u de apropia\i c[ el este omul potrivit pentru promovarea schimb[rilor preconizate în cultul religios. Beneficiind de rela\ia sa privilegiat[ cu suveranul, Nikon este promovat în 1649 în demnitatea de mitropolit al Novgorodului, cea mai însemnat[ func\ie bisericeasc[ dup[ cea a patriarhului. Era clar c[ \arul =i 94

duhovnicul s[u +tefan Vonifatiev hot[râser[ deja cine va fi viitorul patriarh. Sigur, ei nu au inten\ionat niciodat[ s[-l destituie pe Iosif, îns[ având în vedere vârsta lui înaintat[ =i boala de care suferea, s-au gândit c[ este bine s[ se opreasc[ deja asupra unui posibil succesor care s[ le împ[rt[=easc[ ideile =i s[ fie gata s[ le promoveze în practic[. G[sindu-l potrivit pentru aceast[ demnitate pe Nikon, ei au ac\ionat în a=a fel încât s[-l conving[ de juste\ea m[surilor pe care le preconizau =i mai ales de întâietatea grecilor în problemele credin\ei. Nikon la fel ca to\i râvnitorii evlaviei din provincie, îi privea cu suspiciune pe grecii contemporani lui =i credin\a lor, fiind convins de faptul c[ adev[rata credin\[ a fost p[strat[ numai de c[tre ru=i. Aceast[ atitudine, obi=nuit[ în acele vremuri pentru majoritatea ru=ilor, Nikon o afi=a f[r[ jen[ chiar =i atunci când se mutase deja la Moscova, fiind numit arhimandrit al m[n[stirii Novo-Spasski124.Schimbarea de atitudine s-a produs evident sub influen\a \arului, a lui +tefan Vonifatiev =i Rti=cev, cu care Nikon a între\inut rela\ii foarte apropiate tot timpul cât a stat la Moscova, dar =i dup[ numirea lui ca mitropolit de Novgorod. Ea a fost favorizat[ de vizita din 1649 a patriarhului Ierusalimului Paisie, vizit[ despre care am mai vorbit. Discu\iile cu acest versat ierarh oriental l-au convins pe Nikon s[-=i schimbe p[rerile privind grecii =i credin\a lor =i s[ adopte punctele de vedere ale \arului =i apropia\ilor acestuia în problemele biserice=ti: întâietatea grecilor, îndep[rtarea ru=ilor de la tradi\ia strict ortodox[ în ceea ce prive=te via\a liturgic[, existen\a multor erori în c[r\ile religioase ruse=ti, datorate ignoran\ei editorilor =i necesitatea îndrept[rii lor dup[ originalele grece=ti de c[tre înv[\a\i greci =i kieveni125. Convingerile lui grecofile s-au înt[rit =i mai mult în urma predicilor din 1650 ale mitropolitului Nazaretului Gavriil, trimis la Moscova de Paisie tocmai pentru a strânge leg[turile cu guvernul \arului =i a influen\a persoanele cele mai importante din aparatul de stat moscovit, dar în special pe Nikon, spre o politic[ v[dit grecofil[. Cunosc[tor de slavon[, Gavriil s-a ocupat =i de traduceri, iar în discu\iile cu Nikon a insistat pe 95

inadverten\ele existente în textele liturgice ruse=ti =i necesitatea îndrept[rii acestora dup[ originalele grece=ti, =i a indicat câteva ritualuri ruse=ti “incorecte”, care trebuiau îndreptate urgent în conformitate cu cele utilizate în Bisericile grece=ti. Convin=i de atitudinea grecofil[ a lui Nikon, mitropolit al Novgorodului din 1649, \arul Alexei =i confesorul s[u +tefan Vonifatiev nici nu concepeau ca la moartea lui Iosif, scaunul patriarhal s[ fie ocupat de altcineva decât Nikon. Martor al disputelor privind credin\a sus\inute de Arsenie Suhanov la Ia=i în 1650, patriarhul Ierusalimului Paisie, temându-se de posibila influen\[ asupra \arului =i apropia\ilor s[i a ideilor exprimate de monahul moscovit, l-a trimis la Moscova pe un alt teolog grec, mitropolitul Artei =i Navpaktosului Gavriil, folosindu-se prompt de cererea \arului privind trimiterea unui înv[\at grec care s[ se ocupe de traduceri =i de predarea limbii grece=ti ru=ilor. Acest Gavriil era în tem[ cu acele probleme biserice=ti pe care se presupunea c[ urma s[ le rezolve dup[ sosirea sa la Moscova, fiind un participant activ la disputele cu Arsenie Suhanov. Cum =i-a îndeplinit el misiunea nu =tim din p[cate. Îns[ este foarte probabil ca în discu\iile cu Nikon, devenit deja patriarh, el s[ aduc[ argumente noi în sprijinul uniformiz[rii ritului rusesc dup[ modelul grecesc, tocmai pentru a contracara neîncrederea manifestat[ de ru=i fa\[ de ortodoxia contemporanilor lor greci, =i s[-l conving[ decisiv s[ preia ini\iativa reform[rii cultului rusesc126. Un alt factor ce a contribuit poate cel mai mult nu atât la schimbarea de atitudine a lui Nikon, cât la caracterul =i modul de înf[ptuire al viitoarei sale reforme, l-au reprezentat înv[\a\ii c[lug[ri kieveni despre care am mai vorbit, în special Epifanie Slavine\ki. Acesta suporta cu greu acuzele =i repro=urile moscovi\ilor privind denaturarea ortodoxiei în Ucraina. Bun prieten cu Epifanie, dar =i cu ceilal\i c[lug[ri kieveni de la Moscova, Nikon s-a sf[tuit des cu ace=tia în privin\a reformei pe care urma s[ o realizeze, discu\iile cu ei dându-i încrederea în juste\ea =i necesitatea acesteia. E de la sine în\eles faptul c[ f[r[ kieveni, care la acea or[ 96

erau considera\i cei mai competen\i oameni în ce prive=te cuno=tin\ele =i abilit[\ile necesare traducerii =i edit[rii c[r\ilor sfinte, fiind foarte buni cunosc[tori ai limbilor greac[ =i slavon[, Nikon nu ar fi reu=it nici m[car s[ porneasc[ reforma, el ne=tiind deloc grece=te =i neavând al\i oameni de încredere care s[ =tie aceast[ limb[. În acest fel, sub influen\a \arului =i a lui +tefan Vonifatiev, iar apoi a patriarhului Paisie al Ierusalimului =i a mitropoli\ilor trimi=i de acesta la Moscova, Gavriil al Nazaretului =i Gavriil Vlasios al Artei =i Navpaktosului, =i nu în ultimul rând al înv[\a\ilor kieveni, Nikon =i-a schimbat vechile concep\ii despre greci =i credin\a lor, devenind un admirator a tot ceea ce era grecesc, gata oricând cu energia, pasiunea =i tenacitatea care îl caracterizau s[ transpun[ în via\[ noile sale idei127. A=a încât, la moartea patriarhului Iosif, survernit[ la 15 martie 1652, nimeni nu se îndoia cine va fi succesorul acestuia. Iar Soborul Bisericii Ruse nu a f[cut altceva decât s[ confirme a=tept[rile, alegândul patriarh pe Nikon, de curând întors dintr-un pelerinaj în Insulele Solovki, de unde adusese la Moscova moa=tele mitropolitului Filip ucis de Ivan al IV-lea128. Numai c[ Nikon, =tiind c[ \arul îl prefera pe el pentru cea mai înalt[ demnitate ecleziastic[, pentru a-i smulge suveranului angajamentul solemn în fa\a Sfântului Sobor al Bisericii Ruse c[-l va asculta în toate cele care \in de treburile biserice=ti129, s-a l[sat cu greu convins s[ accepte demnitatea de patriarh. Odat[ luat angajamentul \arului c[ îl va asculta în tot ce \ine de chestiunile biserice=ti, el este consacrat patriarh pe 24 iulie 1652 în cadrul unei ceremonii extrem de fastuoase care a ar[tat c[ interesele sale nu se limiteaz[ doar la Biserica Rus[, ci la toat[ lumea ortodox[. Ideea unui imperiu pan-ortodox în care puterea politic[ s[ fie de\inut[ de \arul Rusiei, iar cea spiritual[ de patriarhul acesteia, l-a acaparat =i pe Nikon. Ajuns patriarh într-o perioad[ grea pentru ortodoc=ii din afara Rusiei, în special pentru cei din Polonia, Nikon nu a ezitat s[-=i declare sprijinul pentru ace=tia =i s[ militeze pentru eliberarea lor. El a c[utat s[ influen\eze politica extern[ rus[ =i s-o orienteze în direc\ia protej[rii =i unific[rii 97

tuturor ortodoc=ilor, de aceea acord[ o aten\ie sporit[ oric[rui eveniment ce avea o cât de mic[ leg[tur[ cu ideea fr[\iei ortodoxe, cum a fost actul reînnoirii rela\iilor cu Georgia din 1650, când prin\ul Alexandru, conduc[torul acestui mic stat caucazian a dat jur[mântul de credin\[ fa\[ de \arul Alexei Mihailovici, devenind supus al acestuia. Cu ocazia acestui eveniment Nikon dedic[ o nou-construit[ m[n[stire în Valdai, icoanei Maicii Domnului din Iviria (Georgia), subliniind astfel solidaritatea sa cu poporul ortodox georgian. Dac[ =i un asemenea eveniment ca sfin\irea unei m[n[stiri fusese transformat de Nikon într-o manifestare a ideilor sale universaliste privind ortodoxia, ne putem închipui care au fost sentimentele sale fa\[ de problemele ortodoxiei ucrainene. Se =tie c[ datorit[ temerii declan=[rii unui nou r[zboi contra Poloniei, Moscova nu a intervenit în primii ani ai r[scoalei lui Hmelni\ki, neacceptând primirea Ucrainei sub protec\ia \arului =i nici acordarea vreunui ajutor r[scula\ilor ucraineni. Dup[ 1649 lucrurile s-au schimbat, Adunarea |[rii (Zemskij Sobor) convocat[ la 1 ianuarie 1653, în desf[=urarea c[reia Nikon a jucat un rol substan\ial, a hot[rât primirea Ucrainei sub protec\ia \arului. În acest fel, ajutorul a=teptat de ortodoc=ii afla\i sub st[pânirea regelui Poloniei era hot[rât, iar r[zboiul devenise astfel inevitabil. O eventual[ victorie a Moscovei în acest r[zboi ar fi însemnat intrarea Ucrainei în componen\a Rusiei =i extinderea grani\elor statului moscovit pân[ în apropierea provinciilor balcanice ale Imperiului Otoman, posibilit[\ile de ajutorare a popula\iei ortodoxe de aici devenind mult mai mari. Aceasta mai ales c[ exista în rândul acesteia un curent filorus semnificativ, patriarhul Ierusalimului Paisie nefiind singurul sus\in[tor al ideii eliber[rii Orientului ortodox de c[tre ru=i130. Mai mult, Athanasie Patellarios, fost patriarh ecumenic, venit la Moscova la scurt timp dup[ alegerea lui Nikon în demnitatea de patriarh, îl numea pe \arul Alexei “stâlp =i temelie a credin\ei, ajutor de n[dejde în vreme de restri=te, n[dejde a izb[virii noastre”, iar lui Nikon îi spunea c[ îi este predestinat 98

“s[ sfin\easc[ catedrala apostolic[ a Sfintei Sofia – În\elepciunea Divin[”, adic[ s[ intre în Constantinopol =i s[ devin[ patriarh ecumenic redând ortodoxiei biserica Sf. Sofia131. Având în vedere toate acestea nu este de mirare c[ Nikon, un novice în problemele politicii externe, devenit patriarh de curând, se sim\ea st[pân peste destinul întregii ortodoxii =i era gata pentru a deveni un fel de patriarh ecumenic ruso-grec, luând de bun tot ceea ce îi spuneau grecii. Expansionismul panortodox al lui Nikon nu se limita doar la teritoriile ucrainene =i bieloruse, Balcani, Orientul Ortodox, =i Georgia. El \intea =i la recuperarea \[rmurilor Balticii, cedate de ru=i Suediei, în urma nereu=itelor din Epoca Tulbure, nu pentru a deschide o fereastr[ spre Europa, ci pentru a readuce în st[pânirea Rusiei popula\ia ortodox[ slav[ de aici, supus[ tot mai mult presiunilor protestante. Aceste încerc[ri =i speran\e ale lui Nikon de a reuni sub sceptrul \arului rus =i sub autoritatea spiritual[ a patriarhului Moscovei pe to\i cre=tinii pravoslavnici, transformând Rusia într-un imperiu pan-ortodox, s-au repercutat profund negativ asupra destinului Bisericii Ruse =i chiar al statului moscovit132. Dorin\a de a face totul cât mai repede, f[r[ a \ine seama de posibilit[\ile reale ale statului rus înc[ destul de slab tehnic =i economic, a f[cut ca nici unul din planurile gândite de \ar =i patriarh s[ nu fie realizate pân[ la cap[t, iar implicarea deosebit de activ[ a acestora în proiectul imperiului pan-ortodox a atras dup[ sine neglijarea =i chiar sfidarea vechii tradi\ii =i ideologii biserice=ti ruse. Aceasta nu s-a întâmplat îns[ imediat dup[ instalarea lui Nikon în scaunul patriarhal. Noul patriarh a continuat în primele luni transpunerea în practic[ a programului râvnitorilor evlaviei în privin\a ridic[rii nivelului moral al clerului =i credincio=ilor, r[spândirii practicii predic[rii în biseric[ =i în afara ei =i a regulii univocalit[\ii în desf[=urarea serviciului divin, protej[rii culturii biserice=ti de influen\ele eterodoxe. Numai c[ în ceea ce prive=te atitudinea fa\[ de corectitudinea serviciului divin =i a ritului rusesc vis-a-vis de cel grec, pozi\iile lui Nikon erau sensibil diferite de cele ale majorit[\ii membrilor cercului 99

râvnitorilor evlaviei. Dac[ ace=tia din urm[ priveau cu suspiciune ortodoxia greac[ din vremea lor, îndoindu-se de puritatea acesteia, Nikon devenise un grecofil convins, considerând c[ deosebirile de rit dintre ru=i =i greci se datoreaz[ denatur[rilor =i erorilor de traducere din c[r\ile ruse=ti de cult. În opinia lui, Moscova nu putea deveni centrul ortodoxiei universale p[strând aceste “gre=eli”, problema diferen\elor de cult c[p[tând astfel în ochii patriarhului o dimensiune universal[. Pozi\iile tot mai rigide fa\[ de greci ale conservatorilor ru=i, înt[rite dup[ întoarcerea din Moldova (1650) a stare\ului Arsenie Suhanov, l-au convins pe Nikon de necesitatea revizuirii cât mai rapide a textelor liturgice ruse=ti. Adep\ii acestui curent erau sprijini\i de traduc[torii kieveni adu=i de \ar înc[ înainte de urcarea lui Nikon în demnitatea de patriarh al Bisericii Ruse. Cum preg[tirea unei astfel de ac\iuni începuse deja din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, Nikon a decis c[ ea trebuie accelerat[. F[r[ a mai a=tepta rezultatul demersurilor lui Arsenie Suhanov, plecat a doua oar[ în Orientul Ortodox (înc[ din 1651), de aceast[ dat[ pentru strângerea de manuscrise vechi grece=ti =i slave =i studierea ritului ortodox utilizat de credincio=ii din Imperiul Otoman, Nikon a trecut la modificarea unor elemente de ritual ruse=ti =i a unor texte din slujbele Bisericii Ruse. Înainte de a lua aceste m[suri el a poruncit s[ se strâng[ din m[n[stiri =i biserici vechile c[r\i de cult, pe care voia s[ le utilizeze pentru confruntarea cu textele din c[r\ile tip[rite utilizate atunci în Biserica Rus[. De asemenea, l-a îns[rcinat pe Epifanie Slavine\ki s[ fac[ o traducere a lucr[rilor Sinodului de la Constantinopol din 1593, care a recunoscut înfiin\area patriarhiei ruse. Aceste lucr[ri ar[tau c[ recunoa=terea de c[tre to\i cei patru patriarhi orientali a noului patriarhat rus s-a f[cut sub condi\ia respect[rii de c[tre Biserica Rus[ a tuturor dogmelor ortodoxiei. Nikon a interpretat acest text în sensul unei obliga\ii pentru Biserica moscovit[ de a se pune de acord cu marea Biseric[ a R[s[ritului nu numai în problemele teologice, ci =i în toate detaliile cultului133, =i a hot[rât s[ ac\ioneze repede =i decis, f[r[ a mai cere sfatul cuiva. 100

În ajutorul lui Slavine\ki l-a rechemat din Insulele Solovki pe Arsenie Grecul, exilat aici înc[ din 1649, în urma denun\ului patriarhului Paisie privind repetatele lep[d[ri de ortodoxie ale acestui monah grec. Rechemarea =i numirea în func\ia de corector la Curtea Tip[riturilor a acestui renegat calificat – cum îl nume=te profesorul Serghei Zen’kovskij134 - a reprezentat o imens[ gre=eal[ pentru Nikon, care l-a compromis practic atât pe el, cât =i cauza “îndrept[rii” c[r\ilor. Aproape concomitent, din ordinul s[u începe tip[rirea noii edi\ii a Psaltirii, care sufer[ serioase modific[ri comparativ cu precedentele edi\ii ruse=ti. Astfel, au fost excluse textele referitoare la semnul crucii =i m[t[niile mari la citirea rug[ciunilor Sf.Efrem Sirul în timpul postului. Aceast[ m[sur[ a fost urmat[ la câteva zile dup[ apari\ia Psaltirii (11 februarie 1653), adic[ în s[pt[mâna premerg[toare postului mare, de o circular[ a patriarhului c[tre toate parohiile din Moscova în care Nikon, f[r[ a solicita p[rerea vreunui sinod bisericesc sau m[car a unor cunoscu\i oameni ai bisericii, pur =i simplu le poruncea credincio=ilor s[-=i schimbe peste noapte modul de a-=i face semnul crucii =i s[ renun\e la m[t[niile mari, pân[ la p[mânt. El î=i justifica demersul prin faptul c[ “a=a se cuvine dup[ tradi\ia Sfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii”135. Aceste prime ac\iuni întru realizarea modific[rilor de rit preconizate, Nikon le-a efectuat în grab[, f[r[ o examinare atent[ a împrejur[rilor în care urma s[ ac\ioneze. Modificarea unui element de maxim[ importan\[ pentru ritualul ortodox cum este semnul crucii, printr-o circular[ proprie emis[ f[r[ consultarea Soborului Bisericii, motivat[ în termeni generali – “dup[ tradi\ia Sfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i” - era ceva nemaiîntâlnit nu numai pentru istoria Bisericii Ruse, ci =i în istoria general[ a cre=tinismului. Modific[ri importante în ritual nu îndr[znise s[ fac[ nici m[car un patriarh ca Filaret, a c[rui pozi\ie de =ef al ierarhiei biserice=ti =i de conduc[tor de facto al statului îi permitea s[ fac[ multe. Nici m[car ast[zi, când ritul joac[ un rol secundar în via\a unei Biserici, este de neconceput ca schimbarea formei 101

semnului crucii s[ se fac[ doar prin decizia unui episcop catolic sau chiar a papei, ori a unui patriah ortodox. Semnul crucii în Rusia î=i p[strase forma a=a cum a fost ea transmis[ de c[tre bizantini odat[ cu cre=tinarea oficial[. El se f[cea cu dou[ degete – cel ar[t[tor =i mijlociu ridicate, simbolizând cele dou[ naturi ale lui Hristos, degetul mijlociu un pic îndoit, lucru ce însemna c[ Hristos a coborât pe p[mânt pentru mântuirea neamului omenesc, iar celelalte trei degete – cel mare, inelarul =i cel mic – unite, fapt ce simboliza Sfânta Treime. Deci aceast[ form[ a semnului crucii exprima cele dou[ dogme fundamentale ale religiei cre=tine: dogma Sfintei Treimi =i cea hristologic[: a celor dou[ naturi, divin[ =i uman[, ale lui Hristos. Forma semnului crucii cu dou[ degete se considera c[ exprim[ credin\a ortodox[, ar[tând c[ omul care o utilizeaz[ m[rturise=te aceast[ credin\[. Ru=ii au \inut foarte mult la aceast[ form[ a semnului crucii în toat[ perioada scurs[ de la cre=tinare =i pân[ la reformele nikoniene, dovada evident[ a acestui fapt fiind tocmai condamnarea =i interzicerea de c[tre Sinodul Stoglav din 1551 a semnului crucii cu trei degete136. Acum îns[, Nikon voia doar printr-o dispozi\ie personal[ =i înc[ în ajunul Postului Mare, care întotdeauna fusese respectat cu sfin\enie în Rusia, s[ înlocuiasc[ semnul crucii la care \ineau atâta ru=ii, cu cel utilizat de greci la acea vreme. Con=tient de faptul c[ o asemenea tactic[ are pu\ine =anse de izbând[, mai ales dup[ ce izbutise s[ înfrâng[ reac\ia negativ[ a râvnitorilor evlaviei, patriarhul preg[te=te cu asiduitate în urm[torii trei ani unificarea cultului rusesc cu cel grec. Astfel, el î=i concentreaz[ mai întâi aten\ia asupra cre[rii unui aparat capabil s[ preg[teasc[ modific[rile necesare =i s[ editeze noile c[r\i de cult. În acest sens, la începutul lui 1654 ia sub control Curtea Tip[riturilor, unde îi nume=te în func\iile cele mai importante pe Arsenie Grecul, Eftimie – stare\ul m[n[stirii Ciudov, monahul Matei, protopopul Adrian, to\i du=mani declara\i ai râvnitorilor evlaviei. Principalul artizan al îndrept[rii c[r\ilor a fost îns[ Epifanie Slavine\ki, cu toate c[ oficial el nu figura în componen\a 102

Cur\ii Tip[riturilor. Urm[torul pas al lui Nikon în reformarea cultului a fost recunoa=terea de c[tre întreaga Biseric[ Rus[ a necesit[\ii revizuirii c[r\ilor ruse=ti dup[ vechile c[r\i slave =i grece=ti. În acest scop, la sfâr=itul lui martie 1654 se desf[=oar[ un sinod local rusesc convocat de Nikon, care la cererea acestuia de a fi de acord cu examinarea =i îndreptarea, unde era cazul, a c[r\ilor de cult, “dup[ vechile c[r\i slave scrise pe pergament =i vechile c[r\i grece=ti”, aprob[ solicitarea =i argumentele lui Nikon în sprijinul acesteia, bazate în special pe acea prevedere cuprins[ în lucr[rile Sinodului de la Constantinopol din 1593 de care am vorbit mai sus. Nu to\i participan\ii la Sinod au fost de acord cu cererea lui Nikon, =i nici cu argumentele sale, îns[ numai episcopul Pavel de Kolomna =i-a exprimat deschis pozi\ia în cadrul =edin\ei sinodului, ar[tând c[ nu este de acord cu îndreptarea unor pasaje din c[r\ile ruse=ti. Hot[rârea sinodului nu a fost semnat[ de =ase participan\i, iar acela=i episcop Pavel a ad[ugat o observa\ie sub semn[tura sa, care practic anula acordul exprimat prin aceast[ semn[tur[. Astfel, =apte din cei 35 de participan\i la Sinod, adic[ exact o cincime, au refuzat s[ sanc\ioneze propunerea patriarhului.137 Cum în Biserica Ortodox[, pentru ca o hot[râre a unui sinod s[ fie valabil[, regula este unanimitatea, este clar c[ hot[rârea de mai sus nu îndeplinea condi\iile canonice pentru a putea fi pus[ în practic[. Cu toate acestea, Nikon a mers mai departe, sfidând chiar =i aceast[ hot[râre a sinodului, astfel cum a fost ea aprobat[, =i a dispus Cur\ii Tip[riturilor s[ înceap[ îndreptarea c[r\ilor ruse=ti de cult dup[ noile edi\ii grece=ti. La 1 aprilie 1654 a început deja tip[rirea noii edi\ii a Liturghierului, iar la 25 aprilie s-a dat spre tipar o carte inedit[ înc[ în Rusia – Scrijal’ (Tabla) – o culegere de pravile biserice=ti, a c[rei prim[ edi\ie greac[ a ap[rut la Vene\ia în 1574, din care Nikon a primit cadou de la patriarhul Paisie al Ierusalimului un exemplar. Acest exemplar a stat la baza textului edi\iei date la tipar pe 25 aprilie 1654138. Consecvent scopurilor propuse, dup[ darea spre tipar a c[r\ilor sus men\ionate Nikon a trimis în mai 1654 o scrisoare 103

c[tre patriarhul ecumenic în care îi solicita punctul de vedere privitor la diferen\ele dintre cultul rusesc =i cel grecesc, prezentându-i pe adversarii s[i ca pe ni=te du=mani ai Bisericii Grece=ti =i scandalagii. În nota obi=nuit[ deja, f[r[ a mai a=tepta vreun r[spuns de la Constantinopol, Nikon a continuat opera de revizuire a practicii biserice=ti din Rusia. Observând c[ în articolul al 8-lea al Simbolului Credin\ei, cuvântul grec kyrios se traducea prin expresia “Domn Adev[rat” el a poruncit s[ se modifice traducerea în sensul elimin[rii cuvântului “adev[rat” =i s[ se introduc[ noua form[ în toate c[r\ile care erau în curs de tip[rire139 sau urmau a fi tip[rite. +i în aceast[ ac\iune patriarhul s-a bazat numai pe opiniile lui Slavine\ki =i Arsenie Grecul, f[r[ a consulta sinodul ierarhilor ru=i. În martie 1655 el se pronun\[ public împotriva vechii forme a semnului crucii, chiar în Duminica Ortodoxiei =i chiar în timpul liturghiei festive prilejuite de vizita patriarhilor Antiohiei Macarie =i Serbiei Gavriil. Macarie, invitat de Nikon s[ se pronun\e asupra acestei probleme, a confirmat c[ în Orient to\i cre=tinii ortodoc=i se închin[ cu trei degete =i c[ semnul rusesc al crucii nu se folose=te acolo nic[ieri140. Dup[ trei s[pt[mâni, Nikon a convocat un sinod la care au fost invita\i =i cei doi oaspe\i. Pân[ la acest eveniment Slavine\ki =i oamenii s[i reu=iser[ deja s[ preg[teasc[ un întreg program de modific[ri ale ritului =i s[ redacteze noul text al Liturghierului. Sinodul, v[zând sus\inerea pe care o avea Nikon din partea \arului =i a celor doi patriarhi =i amintindu-=i de soarta pe care o avusese episcopul Pavel de Kolomna, care se opusese în 1654 la modific[rile propuse de Nikon, a aprobat toate schimb[rile dorite de acesta, îns[, cum nota Paul de Alep, “nu pu\ini dintre membrii sinodului declarau în particular c[ nu vor accepta noile c[r\i =i ritualuri, ci le vor folosi pe cele vechi pentru c[ le-au adoptat din vechime”141. Abia dup[ dou[ luni de la acest sinod a sosit =i r[spunsul patriarhiei ecumenice la scrisoarea trimis[ de Nikon în mai 1654. Acest r[spuns îndemna la pruden\[ =i calm, ar[tând c[ 104

toate dogmele =i principalele aspecte ale ritului tuturor bisericilor locale trebuie s[ fie în concordan\[ cu hot[rârile sinoadelor ecumenice =i c[ to\i cre=tinii ortodoc=i trebuie s[ fie uni\i în m[rturisirea credin\ei. R[spunzând la întrebarea lui Nikon cum se cuvine a se închina cre=tinii, patriarhul ecumenic ar[ta c[ în Orient to\i obi=nuiesc a se închina cu trei degete, semn ce simbolizeaz[ Sfânta Treime. Îns[ el îl implora pe Nikon s[ pun[ cap[t tulbur[rilor începute deja, ad[ugând c[ fiecare biseric[ local[ are particularit[\ile sale de rit =i diferite tradi\ii locale. “Nu trebuie s[ credem c[ sfânta noastr[ credin\[ ortodox[ se denatureaz[ dac[ vreo Biseric[ are rânduiala pu\in diferit[ mai ales în unele detalii care nu privesc nici aspectele esen\iale, nici componentele fundamentale ale credin\ei. Important este s[ existe consens cu Biserica Universal[ în problemele principale”142. Era îns[ prea târziu. Nikon deja începuse reforma =i nu avea de gând s[ cedeze sub nici o form[. Un rol important în promovarea m[surilor lui Nikon l-au avut cei doi patriarhi veni\i în vizit[, mai ales Makarie al Antiohiei. Pentru a intra în gra\iile patriarhului moscovit, de pe urma c[ruia putea ob\ine o solid[ sus\inere financiar[, el nu se d[ în l[turi de la nimic, îndeplinindu-i lui Nikon toate dorin\ele, inclusiv pronun\area anatemei asupra celor care nu folosesc noua form[ a semnului crucii (24 februarie 1656). Acela=i lucru îl fac tot atunci =i patriarhul sârb Gavriil =i mitropolitul Niceei, Grigorie143. Un nou sinod, \inut la 23 aprilie 1656, tot în prezen\a celor trei patriarhi a adoptat semnul crucii cu trei degete =i a excomunicat pe to\i aceia care refuzau s[ se închine grece=te 144. Nikon se str[duia s[ arate c[ ini\iativa unific[rii ritului nu venea de la el, ci de la patriarhii greci145, iar ace=tia în dorin\a de a fi în continuare în gra\iile lui Nikon, au fost de acord s[ participe la aceast[ josnic[ =i în acela=i timp tragic[ pentru Biserica Rus[ comedie146. Anatemele pronun\ate de ei asupra adep\ilor ritului prenikonian =i chiar asupra acestui rit, pot fi catalogate - având în vedere faptul c[ înainte de Nikon, ierarhii ortodoc=i care vizitaser[ Rusia l[udaser[ credin\a ru=ilor, nederanjându-i 105

practicile rituale ruse=ti, ba mai mult, îl binecuvântaser[ dup[ ritul rusesc pe \ar - în cel mai r[u caz, drept lipsite de sens =i ilogice. Numai c[, pentru participarea la “elenizarea” ritului rusesc început[ de patriarhul rus, care trebuia s[ =tie ce =i pentru ce face aceasta, este greu s[-i condamni. Totu=i, s[mân\a discordiei, extrem de nociv[ pentru ortodoxia rus[ dup[ cum au dovedit evenimentele ce au urmat, fusese deja aruncat[. Patriarhul Nikon a continuat îns[ în aceea=i not[ voluntarist[ revizuirea cultului rusesc, n[d[jduind s[ opreasc[ prin for\[ orice încercare de opozi\ie. Liturghierul (Služebnik), cea mai important[ carte ce trebuia ref[cut[, a ie=it de sub tipar la 31 august 1655. În loc s[ potoleasc[ spiritele, ea le-a încins =i mai mult. Adversarii reformei îl acuzau pe Nikon c[ aceast[ carte este o dovad[ a apostaziei sale fa\[ de ortodoxie =i spuneau c[ ea va produce mari tulbur[ri în rândul maselor de credincio=i, tocmai pentru c[ a înlocuit formule acceptate de toat[ Biserica Rus[ mai înainte, cu altele asupra c[rora înc[ Sinodul Stoglav se pronun\ase, catalogându-le ca incorecte =i interzicând utilizarea lor în cultul rusesc. Bineîn\eles, aceste acuza\ii se refereau la modificarea formei semnului crucii, eliminarea slujbelor de rebotezare a catolicilor =i altor eterodoc=i, folosirea pe prescuri a crucii în patru col\uri în locul celei tradi\ionale ruse=ti în opt col\uri, modificarea în textul cânt[rii liturgice numit[ Heruvimic a cuvintelor “de trei ori sfânt[ cântare aducem” cu cuvintele “preasfânt[ cântare cânt[m” =i alte modific[ri de mai mic[ importan\[. Lista modific[rilor de text, ale ordinii de citire a rug[ciunilor sau a gesturilor rituale ale preo\ilor, cuprinde în prima analiz[ a acestor modific[ri f[cut[ în perioada 1655-1660 de preotul Nikita Dobrânin, mai mult de 200 de pagini147. S-au adus într-adev[r îmbun[t[\iri de text în noul Liturghier rusesc, comparativ cu cele editate în vremea patriarhilor Filaret, Ioasaf =i Iosif? Este clar c[ modific[rile pe care le-am enumerat mai sus nu reprezint[ corecturi de traducere, îndrept[ri de text, ci doar înlocuiri ale unor particularit[\i de rit ruse=ti cu elementele corespunz[toare din ritul grecesc. În ce prive=te textul Liturghierului, aproape c[ nu vom g[si nici un fel de 106

îmbun[t[\ire din punct de vedere al gramaticii sau al lexicului. Mai mult, cercet[torii au remarcat chiar c[ exist[ destule pasaje ambigue =i eronate148. În multe locuri au fost pur =i simplu înlocuite cuvintele existente în edi\iile mai vechi cu sinonime uneori neinspirat alese, care f[ceau textele greu inteligibile sau le d[deau alt sens decât cel corect. Astfel de modific[ri ale textelor s-au f[cut tocmai fiindc[ Nikon voia ca reforma lui s[ fie f[cut[ cât mai repede. De aceea, afirma\iile din prefa\a Liturghierului cum c[ îndreptarea textului s-a f[cut dup[ vechile c[r\i slave scrise pe pergament =i dup[ textele vechi grece=ti sunt un neadev[r evident, introdus con=tient în textul edi\iei din 1655 al principalei c[r\i de cult din Biserica Ortodox[ Rus[. Faptul c[ Nikon =i apropia\ii s[i au operat modific[ri ale textelor c[r\ilor de cult ruse=ti nu cum au declarat, adic[ dup[ textele vechi slave =i grece=ti, ci dup[ cele folosite de greci în epoca lui Nikon, a fost demonstrat înc[ de la sfâr=itul secolului trecut. Nikolai Kapterev, ale c[rui lucr[ri sunt =i ast[zi fundamentale pentru cercetarea istoric[ a schismei ruse =i a mi=c[rii starovere, a demonstrat înc[ din 1887, în urma studierii materialelor de arhiv[ existente în Rusia cu privire la reforma patriarhului Nikon, c[ a=a zisa îndreptare a c[r\ilor ruse=ti de cult nu s-a f[cut, cum se credea, dup[ vechile texte slave =i grece=ti, ci dup[ c[r\ile grece=ti contemporane lui Nikon149. Concluziile sale concordau în aceast[ privin\[ cu afirma\iile teologilor =i polemi=tilor apar\inând mi=c[rii starovere. Cercet[rile ulterioare au confirmat punctul de vedere al lui Kapterev, a=a încât chiar la începutul secolului nostru reputatul istoric al Bisericii Ruse E.E. Golubinski a formulat exact acelea=i concluzii în privin\a c[r\ilor dup[ care s-a f[cut îndreptarea textelor liturgice ruse=ti în vremea lui Nikon150. Ast[zi, nici un istoric serios nu se mai îndoie=te de juste\ea punctelor de vedere ale celor doi mari cercet[tori în acest domeniu, faptul îndrept[rii c[r\ilor dup[ edi\iile noi grece=ti fiind recunoscut ca o certitudine istoric[. De fapt, o examinare a textului Liturghierului de exemplu, folosind materialul strâns în urma poruncii lui Nikon de a se 107

aduna toate c[r\ile vechi din biserici =i m[n[stiri =i manuscrisele grece=ti aduse de Arsenie Suhanov în vara lui 1653, în urma c[l[toriei sale în Orientul Ortodox, întreprins[ tocmai în scopul strângerii unor asemenea manuscrise =i studierii am[nun\ite a obiceiurilor =i ritualurilor popoarelor ortodoxe din Imperiul Otoman, era imposibil de realizat de c[tre cei câ\iva corectori de la Curtea Tip[riturilor într-un timp atât de scurt: Suhanov s-a întors la Moscova în iunie 1653, când Nikon deja f[cuse primii pa=i pe calea reformei, iar Slavine\ki =i ceilal\i corectori deja se apucaser[ de preg[tirea noului text al Liturghierului având la îndemân[ edi\ia greceasc[ tip[rit[ în 1602 la Vene\ia, iar Liturghierul a fost dat deja spre tipar la 1 aprilie 1654. Într-un interval de timp atât de scurt, nici un an, era imposibil de f[cut o examinare a imensei cantit[\i de c[r\i de cult vechi strânse atât din Rusia de agen\ii lui Nikon, cât =i din Orient de c[tre Arsenie Suhanov. Dealtfel, Nikon a =tiut tot timpul c[ tipografii =i corectorii s[i utilizeaz[ în preg[tirea textelor c[r\ilor de cult ce urmau a fi editate, noile edi\ii grece=ti ale acestora, îns[ credea c[ ele erau comparate =i cu cele vechi151. Aceea=i metod[ s-a utilizat =i în editarea celorlalte c[r\i de cult, tocmai pentru c[ textele vechi aduse de Suhanov, ca =i manuscrisele ruse=ti strânse, cum am mai ar[tat, din ordinul patriarhului, erau foarte multe =i foarte diferite între ele =i practic nu se putea alege o variant[ sigur[ drept model. Mai mult, marea majoritate a manuscriselor aduse de Suhanov nu priveau probleme ale cultului, astfel c[ nici nu ar fi putut s[ fie folosite de corectorii nikonieni. În aceast[ situa\ie, editorii de la Curtea Tip[riturilor, Arsenie Grecul, Epifanie Slavine\ki, Eftimie =i al\ii au continuat s[-=i fac[ treaba a=a cum au procedat =i la editarea Liturghierului, adic[ folosind ca texte de baz[ textele grece=ti tip[rite în Occident. În martie 1656 a ie=it de sub tipar Triodul Postului, în postfa\[ editorii ar[tând c[ au îndreptat-o “cu binecuvântarea patriarhului Nikon =i a întregului Sfânt Sobor dup[ vechile c[r\i grece=ti, slavone scrise pe pergament =i sârbe=ti”, ceea ce bineîn\eles nu corespundea realit[\ii. Tot în 1656 au mai ie=it de 108

sub tipar Irmologhionul =i Ceaslovul =i a fost preg[tit pentru tip[rire Trebnicul – a doua carte de cult ca importan\[ dup[ Liturghier, ea con\inând rânduiala slujbelor ocazionate de s[vâr=irea tainelor biserice=ti: botezul, mirungerea, cununia etc. Anul urm[tor sunt tip[rite Psaltirea, Evangheliarul =i Apostolul =i retip[rit Irmologhionul. În 1658 apare în sfâr=it Trebnicul care între timp fusese pus în discu\ia sinodului din octombrie 1656, =i sunt reeditate, dup[ o nou[ revizuire a textelor, Liturghierul =i Psaltirea152. C[r\ile ap[rute în dou[ edi\ii în vremea lui Nikon au produs nedumeriri =i dezorientare, întrucât diferen\ele erau semnificative nu numai fa\[ de cele tip[rite înainte de Nikon, ci chiar între ele. În afar[ de asta ele con\ineau instruc\iuni privitoare la forma semnului crucii care trebuia s[ se fac[ dup[ modelul grecesc, cu trei degete =i aceasta “pentru a nu se înc[lca rânduiala greceasc[”153. Cum am ar[tat mai înainte, Nikon dispusese ca în toate c[r\ile, din articolul 8 al Simbolului Credin\ei s[ fie eliminat cuvântul “adev[rat”, iar în Liturghier deja fuseser[ trecute modific[rile de ritual ce au constituit motivul principal al viitoarei schisme biserice=ti. Numai c[, Nikon nu s-a oprit doar la semnul crucii, aleluia, num[rul de prescuri necesar pentru liturghie, înconjurarea bisericii dup[ sau împotriva mersului soarelui, =i alte asemenea rânduieli pe care le-a adoptat în forma lor greceasc[ de atunci =i care fuseser[ incluse deja în textul Liturghierului. El a poruncit în decembrie 1655 ca hainele monahilor s[ fie f[cute dup[ modelul grecesc =i a introdus cântarea pe mai multe voci în biseric[, lucru total neobi=nuit pentru ru=i în acea vreme. O alt[ m[sur[ prin care patriarhul lovea în tradi\ia bisericeasc[ multisecular[ a poporului rus a fost înlocuirea crucii în opt col\uri cu cea în patru col\uri, din altar, de pe turlele bisericilor, de pe obiectele de cult etc. Tot în aceast[ categorie poate fi inclus[ =i înlocuirea vechii scrieri a numelui Mântuitorului, Isus – deci cu un singur “i” - în toate c[r\ile ce fuseser[ tip[rite din porunca sa, cu cea greceasc[ Iisus – deci cu doi “i”. Asta poate nu ar fi produs atâta tulburare, dac[ 109

înlocuirea nu ar fi fost înso\it[ de comentarii r[uvoitoare =i chiar acuze de erezie pentru cei care ar fi scris numele lui Hristos cu un singur “i”. Nu era prima oar[ când riturile =i tradi\iile prenikoniene erau catalogate ca eretice, iar pentru Nikon asemenea aprecieri reprezentau o excelent[ justificare a modific[rilor pe care le urm[rea. Mai ales forma ruseasc[ a semnului crucii a fost considerat[ eretic[ de patriarhul Macarie al III- lea al Antiohiei, pentru a-i facilita lui Nikon promovarea reformei ritului ortodox din Rusia. Tocmai declara\iile publice ale acestui ierarh oriental au stat la baza condamn[rii de c[tre sinodul rusesc din aprilie 1658 a semnului crucii cu dou[ degete ca erezie nestorian[ =i armean[ =i excomunic[rii tuturor acelora care-l vor mai folosi. Toate aceste m[suri de apropiere a formelor de cult ruse=ti de cele grece=ti contemporane lor, luate de patriarhul Nikon cu =tirea =i acordul \arului, nu au f[cut altceva decât s[ îngreuneze activitatea clerului =i s[ creeze mari confuzii în rândul credincio=ilor ortodoc=i ru=i. Nepotrivirile dintre textele c[r\ilor editate chiar în timpul lui Nikon, modific[rile continue la care erau supuse rânduielile biserice=ti creau haos în timpul slujbelor =i erodau credin\a enoria=ilor în corectitudinea, onestitatea =i buna credin\[ a celor care f[cuser[ schimb[rile, diminuând în ochii acestora credibilitatea textelor noilor c[r\i. Numai în câteva cazuri, foarte rare dealtfel, schimb[rile au îmbun[t[\it traducerea sau au f[cut textele rug[ciunilor =i cânt[rilor mai u=or de în\eles. În cele mai multe situa\ii ele nu erau necesare =i se dovedeau îndoielnice, atât din punct de vedere lingvistic, cât =i teologic. Cum scria A.V. Kartašev, “îndreptarea c[r\ilor, f[r[ tact promovat[ de Nikon, dup[ ritmul, amploarea, caracterul str[in al izvorului s[u =i jignirile aduse în timpul realiz[rii sale con=tiin\ei na\ionale =i întru totul ortodoxe a ru=ilor, nu putea s[ nu provoace protestul celor mai credincio=i dintre ei. Acesta a fost prin profunzimea sa un protest general al episcopatului, al clerului inferior =i al oamenilor simpli”154. 110

4.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturile schismei Primii care au reac\ionat la ac\iunile lui Nikon de revizuire a practicii biserice=ti din Rusia au fost râvnitorii evlaviei din Moscova. Când au primit în bisericile lor cunoscuta circular[ a lui Nikon din februarie 1653 privind înlocuirea semnului crucii =i a m[t[niilor mari în post, Neronov, Avvakum =i al\i râvnitori s-au adunat pentru a hot[rî ce atitudine s[ adopte fa\[ de aceast[ m[sur[ a patriarhului. Dup[ multe dispute =i ezit[ri au hot[rât ca Neronov s[ mearg[ la m[n[stirea Ciudov s[ se roage =i s[ posteasc[ toat[ prima s[pt[mân[ a Postului Mare pentru a g[si care era solu\ia la circular[, parohia lui Neronov fiindu-i încredin\at[ protopopului Avvakum. La sfâr=itul acestei s[pt[mâni, Neronov, încredin\at c[ a auzit un glas care i-ar fi spus s[ nu se team[ de moarte =i s[ lupte pentru credin\[, se întoarce la parohia sa =i împreun[ cu ceilal\i râvnitori ai evlaviei trimite o peti\ie de protest suveranului, în care se pronun\[ contra ac\iunilor patriarhului. Con\inutul protestului este caracteristic viitoarelor scrieri ale unor adep\i ferven\i ai vechiului rit: râvnitorii scriau c[ înv[\[tura cre=tin[ este în pericol de pieire în Rusia =i c[ însu=i capul ierarhiei, Nikon s-a îndep[rtat de poruncile ortodoxiei155. |arul a transmis peti\ia lui Nikon =i se pare c[ a insistat ca patriarhul s[ amâne promovarea m[surilor reformiste preconizate în circular[. Nikon a fost de acord =i se p[rea c[ ruptura fusese evitat[. Dar rela\iile dintre patriarh =i râvnitori s-au deteriorat ireversibil dup[ acest incident. Cunoscând îndeaproape experien\a nepl[cut[ prin care trecuse predecesorul s[u Iosif, învins de râvnitori în problema introducerii univocalit[\ii în slujbele biserice=ti, Nikon a c[utat s[ scape cât mai repede de protopopii recalcitran\i. Înainte de asta =i-a înt[rit pozi\ia =i influen\a în societate, consolidându-=i în special rela\ia cu \arul. Av`nd asigurat sprijinul \arului, patriarhul a început ofensiva împotriva lui Neronov =i a tovar[=ilor s[i, dirijând disputa spre aspectele disciplinare unde se sim\ea invulnerabil. 111

Folosind ca prilej conflictul dintre parohul catedralei din Murom Loghin =i voievodul local, Nikon l-a sus\inut pe acesta din urm[ =tiind c[ Neronov îi va lua ap[rarea lui Loghin, iar el va putea invoca disciplina bisericii în cazul unei noi plângeri a protopopului c[tre \ar (patriarhul era încredin\at c[ nici un episcop nu va îndr[zni s[ depun[ m[rturie contra lui). A=a s-a =i întâmplat, astfel c[ la adunarea clerului moscovit din iulie 1653, Nikon l-a ]nvinuit pe Neronov de calomnie =i denaturare a vorbelor sale în plângerea adresat[ \arului, ob\inând condamnarea acestuia nu pentru dezacord cu patriarhul, ci pentru neîn\elegeri cu angaja\ii parohiei. Pe 4 august 1653, Neronov a fost arestat =i închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Dup[ câteva zile, b[trânul protopop a fost crunt b[tut în curtea patriarhiei, dup[ care a fost dus în catedral[ pentru primirea pedepsei biserice=ti. Mitropolitul Silvestru de Kruti\k a fost cel care i-a dat jos scufia de protopop =i i-a pronun\at interdic\ia de a mai \ine slujbe. În ziua urm[toare, pe 13 august 1653, Neronov a fost trimis în exil în îndep[rtata m[n[stire Novo-Ostrovsk din \inutul Vologdei. Pe când Neronov era dus în lan\uri spre locul de exil, toat[ popula\ia Moscovei a ie=it s[-l petreac[. To\i plângeau. La desp[r\ire, b[trânul lupt[tor pentru rena=terea spiritual[ a Rusiei a \inut o predic[ credincio=ilor =i a citat fragmente din înv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur cu care se putea compara acum, fiind =i el un om ce suferea pentru adev[r156. Dup[ exilarea lui Neronov, Nikon a trecut la lichidarea restului opozi\iei, activizat[ de ac\iunile lui Avvakum =i Daniil din Kostroma, care între altele, adresaser[ înc[ o plângere \arului, în care protestau contra m[surilor luate de Nikon, atât împotriva lui Neronov, cât =i în ceea ce prive=te modific[rile de rit. +i de data aceasta \arul a r[mas fidel promisiunii f[cute în iulie 1652: i-a trimis peti\ia lui Nikon. Dup[ câteva zile, folosindu-se de conflictul dintre Avvakum =i colaboratorii s[i din Biserica Maicii Domnului de Kazan, Nikon l-a arestat pe Avvakum împreun[ cu al\i 33 de enoria=i participan\i la slujba pe care o \inea protopopul într-o magazie, dat fiind c[ nu a fost primit în biserica al c[rei paroh era. În acela=i timp au început 112

arest[rile altor adep\i ai râvnitorilor, patriarhul fiind hot[rât de aceast[ dat[ s[ termine cu protopopii revolta\i. M[surile represive au fost foarte dure: Avvakum a fost exilat în Siberia, Loghin a fost caterisit =i trimis înapoi la Murom, unde a =i murit peste un an, Daniil de Kostroma – exilat tocmai la Astrahan, unde a murit în închisoare, Ermil din Iaroslav a primit interdic\ie de a mai sluji =i a fost exilat în nord, protopopul Daniil Temnikovski – închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Mul\i al\i râvnitori ai credin\ei au fost nevoi\i s[ fug[ =i s[ se ascund[, iar al\ii au fost prin=i =i executa\i. În capital[, enoria=ii se temeau s[ mai mearg[ la bisericile ai c[ror parohi fuseser[ aresta\i sau exila\i. Dintre to\i râvnitorii, numai +tefan Vonifatiev a sc[pat de m[surile punitive ale crudului patriarh, asta datorit[ pozi\iei sale privilegiate de confesor al \arului. To\i cei care au suferit în urma acestei adev[rate cruciade a patriarhului contra opozi\iei grupate în jurul lui Neronov nu au fost învinui\i de nesupunere fa\[ de patriarh, ci de gre=eli în activitatea pastoral[. Numai c[ aceste m[suri punitive nu au f[cut altceva decât s[ favorizeze propaganda antinikonian[ în provincie =i s[-i înt[reasc[ pe adversarii patriarhului în convingerile lor. Un moment important în lupta contra m[surilor de modificare a ritului =i corectare a c[r\ilor de cult ruse=ti îl reprezint[ sinodul din 1654, în care episcopul Pavel de Kolomna =i-a exprimat deschis dezacordul fa\[ de modific[rile cultului propuse de patriarh. Imediat dup[ sinod el a fost arestat, b[tut de slujba=ii patriarhului =i exilat în nord, în regiunea Novgorodului, unde a fost ucis din ordinul lui Nikon, se pare. În primii ani ai reformelor nikoniene întreaga greutate a luptei pentru vechea tradi\ie bisericeasc[ rus[ a c[zut pe umerii lui Neronov. Avvakum era departe în Siberia, episcopul Pavel, Loghin =i Daniil din Kostroma decedaser[, mul\i al\i râvnitori renun\aser[ la lupt[ de frica atotputernicului Nikon. Dintre ierarhi, în afara lui Pavel, al\i patru episcopi – Makarie de Novgorod, Markel de Vologda, Simeon de Tobolsk =i Alexandru de Viatka – erau pân[ la o anumit[ limit[ contra revizuirii c[r\ilor, îns[ nu voiau s[ ri=te un conflict deschis cu patriarhul. 113

Sigur, în împotrivirea lui Neronov fa\[ de Nikon un anumit rol l-au jucat =i motivele personale, îns[ b[trânul protopop nu era atât de preocupat de faptul c[ noul patriarh îi înl[turase pe cei care timp de 20 de ani luptaser[ pentru rena=terea Bisericii Ruse, cât de faptul c[ reformele acestuia nu vor face altceva decât s[ provoace mari tulbur[ri. În aceast[ perioad[ (1652-1656) nu era clar înc[ pân[ unde va merge Nikon cu rea=ezarea cultului rusesc dup[ modelul grec, mul\i credincio=i sperând înc[ în revenirea patriarhului la tradi\iile ruse=ti. Aceasta pentru c[ ei nu în\elegeau adev[rata cauz[ a confrunt[rii dintre patriarh =i râvnitori =i nu-=i puteau imagina ce va rezulta în urma ac\iunilor pripite ale acestuia. La cre=terea opozi\iei fa\[ de patriarh a contribuit, cel pu\in în capital[, un fenomen social grav: epidemia de cium[ din 1654, pe care mul\imea o atribuia faptului c[ “patriarhul nu este ferm în credin\[ =i ac\ioneaz[ la fel ca ereticii =i iconocla=tii”, aceste acuza\ii îndreptându-se apoi spre revizuirea c[r\ilor care devenise un subiect de discu\ie pentru toat[ lumea. Lumea era nemul\umit[ în special pentru c[ Nikon l-a numit editor pe Arsenie Grecul, pe care locuitorii Moscovei îl =tiau înc[ din 1649 ca un renegat notoriu: “Acel monah – strigau moscovi\ii – multe c[r\i a stricat, =i ne duc patriarhul =i Arsenie spre pieirea ve=nic[”157. Îns[ aceast[ izbucnire de mânie popular[ s-a stins repede. Popula\ia =tia c[ nici \arul =i nici patriarhul nu glumesc, iar în cazul în care dezordinile vor continua, armata va fi repede trimis[ s[ le în[bu=e. În cursul primilor 2 ani de exil în m[n[stirea SpasoKamenov din regiunea Vologda, Neronov nu a încetat s[ îi scrie vechiului prieten +tefan Vonifatiev, \arului =i \arinei, implorându-i s[ p[zeasc[ Biserica =i s[ o apere de “lupii care vor frumuse\ea ei s-o murd[reasc[ =i pe ea s[ o distrug[”. Inova\iile lui Nikon le trata ca semne ale apropiatei veniri a Antihristului, care urm[re=te s[ distrug[ pravoslavnica Rusie, ultimul bastion al cre=tinismului ortodox. Neronov insist[ pentru convocarea unui sinod la care s[ participe nu numai episcopii, ci =i reprezentan\i ai clerului inferior =i ai mirenilor, cunosc[tori ai 114

scrierilor sfinte =i având o reputa\ie moral[ deosebit[, doar un asemenea sinod putând fi considerat ca exprimând glasul autentic al Bisericii. Acest sinod trebuia s[ restabileasc[ vechea rânduial[ bisericeasc[, sfin\it[ de veacurile de practic[ rus[ =i bizantin[. Asprimea =i cruzimea lui Nikon fa\[ de preo\i nu aveau nimic în comun cu poruncile lui Hristos =i cu spiritul ortodoxiei, pe care patriarhul era chemat s[ le apere =i nu puteau decât s[ distrug[ definitiv ortodoxia rus[ – scria b[trânul protopop158. Neronov a început campania deschis[ împotriva lui Nikon la Vologda, unde fusese mutat din cauza neîn\elegerilor cu egumenul m[n[stirii Spaso-Kamenov, locul s[u de exil. Aici el a \inut o predic[ în care l-a învinuit pe Nikon de apostazie =i a trimis o scrisoare-manifest pe 18 iulie 1654 prietenilor s[i din Moscova pe care îi chema la lupt[ împotriva “încerc[rilor antihristului =i a slugilor sale”159, aluzia la Nikon fiind cât se poate de clar[. Ajuns în m[n[stirea Solovki în august 1655, el a transformat-o în scurt timp într-un bastion al luptei pentru vechea credin\[160. De aici Neronov a plecat spre capital[ unde s-a ascuns un an de zile, fiind protejat de prietenul s[u +tefan Vonifatiev, =i a dus propaganda antinikonian[, reactivând opozi\ia fa\[ de patriarh. În prima zi de Cr[ciun a anului 1655, el s-a c[lug[rit sub numele de Grigorie. Excomunicarea lui, pronun\at[ la 18 mai 1656 =i anatema asupra vechiului semn al crucii au fost r[spunsurile lui Nikon la împotrivirea sa activ[ fa\[ de reform[. Numai c[ la mijlocul anului 1656 rela\ia lui Nikon cu \arul nu mai era la fel de apropiat[ ca înainte, a=a încât, în afara anatemelor, el nu mai avea la îndemân[ alte mijloace de lupt[ contra opozi\iei. Îns[ tocmai aceste anateme au f[cut ca între Nikon =i adversarii s[i s[ se interpun[ un zid de netrecut =i s[ se creeze o situa\ie canonic[ periculoas[, ce îngreuna o posibil[ reconciliere. Anatema aruncat[ asupra semnului rusesc al crucii în februarie =i aprilie 1656 de Nikon, patriarhul Makarie al Antiohiei =i Gavriil al Serbiei a stârnit un puternic val de proteste =i 115

acuza\ii de erezie =i lucrare în slujba Antihristului la adresa lui Nikon. În insulele Solovki, unde se afla cea mai important[ m[n[stire-fort[rea\[ din Nordul rusesc, preg[tit[ de Neronov cum am ar[tat, stare\ul Gherasim Firsov a compus în 1657 dou[ lucr[ri, una despre venirea antihristului iar a doua despre semnul crucii161. Mul\i monahi au p[r[sit m[n[stirile pentru a fi cât mai departe de “r[ul nikonian”. Când în 1657 au venit în m[n[stirea Solovki noile c[r\i, soborul m[n[stiresc a hot[rât la 8 iulie 1658 s[ nu se slujeasc[ dup[ ele. O asemenea hot[râre era deja începutul revoltei contra patriarhului. Protestul insulelor Solovki =i cre=terea st[rilor antireformiste în ce prive=te ritul rusesc nu au mai avut parte de o puternic[ reac\ie a patriarhului. Aflat deja în conflict cu suveranul datorit[ preten\iilor sale de suprema\ie, oglindite în ideea c[ puterea spiritual[ este superioar[ celei statale, \arul trebuind s[ se subordoneze patriarhului, Nikon î=i pierdea pe zi ce trece interesul pentru reform[. Sim\ind asta, Neronov i s-a adresat pe 4 ianuarie 1657 repro=ându-i inova\iile =i pedepsirea râvnitorilor evlaviei. Nikon a ridicat anatema pronun\at[ cu nici un an în urm[ =i i-a permis s[ slujeasc[ dup[ vechile c[r\i. Îns[ reconcilierea lui Nikon cu Neronov nu a dus la aplanarea conflictului cu ceilal\i adversari ai reformei. R[ul f[cut Bisericii Ruse nu mai putea fi oprit chiar dac[ patriarhul, dezam[git de inova\iile =i grecizarea cultului rusesc pe care el însu=i le-a întreprins, a mai scos de sub tipar la începutul lui 1658 Ceaslovul, care într-o serie de detalii liturgice se întorsese la vechile texte. Lumea spera într-o revenire total[ la tradi\iile ruse=ti, numai c[ Nikon avea alte planuri. Pentru a-l determina pe \ar s[i accepte suprema\ia, pe 10 iulie 1658 el a p[r[sit demonstrativ scaunul patriarhal, spunând c[ “de acum el nu mai e patriarh” =i îmbr[când rasa simpl[ monahal[. Prin acest act Nikon a renun\at la putere, nu =i la titlul de patriarh, sperând c[ \arul îl va implora s[ revin[. Alexei nu a f[cut îns[ a=a ceva. Plecarea lui Nikon n-a însemnat îns[ revenirea la ritualurile =i c[r\ile prenikoniene, întrucât \arul, direct interesat în p[strarea rezultatelor reformei liturgice întreprinse de Nikon, nu a permis 116

aceasta. Deja ruptura se produsese în cadrul Bisericii Ruse: pe de o parte, ap[r[torii vechii tradi\ii – care au fost numi\i staroveri sau staroobread\i, pe de alt[ parte – \arul =i apropia\ii s[i, interesa\i de succesul reformelor nikoniene, în perspectiva unific[rii politice =i religioase a tuturor popoarelor ortodoxe. Ruptura totu=i nu se produsese înc[ definitiv. Se mai spera c[ lucrurile pot fi îndreptate. Dar începuturile schismei deja se semnalaser[ în destule regiuni ale Rusiei, în special acolo unde fuseser[ exila\i râvnitorii evlaviei. Pe Alexei Mihailovici, care dorea recunoa=terea modific[rilor de ritual =i a corect[rii c[r\ilor de cult, nu-l putea mul\umi situa\ia ambigu[ în care se g[sea Biserica Rus[ dup[ plecarea lui Nikon din scaunul patriarhal. Haosul care domnea în via\a bisericeasc[ trebuia înl[turat. Dar pentru aceasta era nevoie de o nou[ conducere ecleziastic[, devotat[ total suveranului =i scopurilor politicii sale religioase. În alt[ ordine de idei, Alexei Mihailovici voia s[ înl[ture opozi\ia la modific[rile lui Nikon prin convingerea celor mai importan\i reprezentan\i ai acesteia, pentru ca unificarea ritualului s[ nu mai fie întâmpinat[ cu ostilitate în societatea rus[.

117

CAPITOLUL 5 SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IA MI+C{RII STAROVERILOR 5.1 Sinodul de la Moscova din 1666 – 1667 5.1.1 Biserica Rus[ dup[ renun\area lui Nikon la scaunul patriarhal Rela\ia foarte apropiat[ între Nikon =i Alexei Mihailovici în primii ani de patriarhat ai fostului arhimandrit de la m[n[stirea Novo – Spasski, nu a mai continuat la fel începând cu 1656. Dac[ la începutul domniei sale, \arul avea nevoie de oameni cu experien\[ pentru a-l sprijini în activitatea de guvernare datorit[ vârstei sale foarte fragede, între ace=tia num[rându-se =i Nikon (care la un moment dat a reu=it s[ câ=tige totala încredere a tân[rului Alexei, devenind al doilea om în stat), odat[ cu cre=terea în vârst[ =i dobândirea unei experien\e de guvernare mai mari, el caut[ tot mai mult s[ rezolve singur, independent de p[rerile sfetnicilor s[i, principalele probleme ale statului. Mai ales dup[ cei trei ani – 1654-1656 – petrecu\i în campanii militare ocazionate de r[zboiul cu Polonia pentru Ucraina, el s-a maturizat, a devenit mult mai încrez[tor în capacit[\ile =i faptele sale. Faptul c[ a stat un timp departe de influen\a patriarhului =i a boierilor l-a ajutat s[ înve\e a rezolva probleme de maxim[ importan\[ politic[ f[r[ a mai apela la sfatul acestora. Mai mult, Alexei deprinde în cursul acestui r[zboi gustul pentru putere, ca =i cel pentru titluri cât mai r[sun[toare. Dup[ succesele militare din 1655, el schimb[ vechiul titlu de “\ar al întregii Rusii =i mare cneaz al Moscovei” cu cel mai pompos de “\ar al întregii Rusii Mari, Mici =i Albe, =i singur st[pânitor (samoderje\), mare cneaz al Lituaniei, Volâniei =i Podoliei”. Toate acestea îl transform[ pe Alexei Mihailovici, în 119

sensul c[ el tinde tot mai mult s[ conduc[ singur, fiind convins de originea divin[ a puterii sale =i de rolul s[u primordial în societate. Evolu\ia gândirii politice a \arului se poate observa cel mai bine urm[rind atitudinea acestuia fa\[ de faptele faimosului s[u predecesor Ivan cel Groaznic. În 1652 el le socotea drept p[c[toase =i în fa\a co=ciugului mitropolitului Filip cerea lui Dumnezeu, cu lacrimi în ochi, iertarea \arului =i a monarhiei. Peste cinci ani, în 1657, Alexei studiaz[ atent politica lui Ivan al IV-lea pe care o consider[ un exemplu de înt[rire a puterii monarhului162 =i cere patriarhului s[-i fac[ acestuia o slujb[ de pomenire.163 Aceste transform[ri ale personalit[\ii lui Alexei nu puteau r[mâne neobservate de Nikon. Prezen\a tot mai constant[ a \arului în treburile publice, orgoliul în cre=tere al acestuia =i concep\ia lui despre rolul puterii \arului, dorin\a de a ac\iona independent, fie singur, fie prin agen\i proprii, nu puteau s[ nu duc[ la izbucnirea conflictului între patriarh =i \ar. Era clar c[ Alexei Mihailovici nu va mai putea s[-l men\in[ pe Nikon în pozi\ia de “mare suveran”, cum se intitula patriarhul, care îi d[dea dreptul de a semna acte de stat f[r[ a mai pomeni numele monarhului. Mai ales c[ p[rerea lui Nikon despre puterea patriarhului nu concorda nici cu tradi\ia politic[ ruseasc[, nici cu cea bizantin[, =i intra în conflict v[dit cu tendin\ele absolutiste =i secularizante, caracteristice celor mai multe din statele europene din a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, deci =i Rusiei Fire autoritar[, Nikon a dezvoltat o întreag[ teorie privind superioritatea puterii sacerdotale asupra puterii suveranului, pe care a expus-o în scris deja dup[ renun\area la scaunul patriarhal în celebra sa Replic[ la întreb[rile boierului Simeon Stre=nev =i ale mitropolitului Gazei, Paisie Ligaridis.164 În concep\ia sa, patriarhul era acela care, în calitate de conduc[tor suprem al ierarhiei biserice=ti, avea dreptul de a controla =i îndruma întreaga via\[ politic[ =i social[, \arul având datoria de a-i da ascultare, el fiind reprezentantul unei autorit[\i inferioare celei a 120

patriarhului. Evident, o asemenea concep\ie despre raporturile dintre puterea politic[ =i ecleziastic[ nu putea duce decât la o ruptur[ între Nikon =i Alexei Mihailovici. Orgoliul patriarhului =i setea lui nem[surat[ de putere, ca =i dorin\a de a =i-l subordona pe \ar, exprimat[ printr-o serie de ac\iuni care nu au f[cut altceva decât s[ duc[ la r[cirea treptat[ a raporturilor dintre ei, au favorizat conflictul. Începând cu 1657 \arul îl invit[ foarte rar pe Nikon la =edin\e =i consf[tuiri, =i chiar la recep\iile =i mesele neoficiale, iar în vara lui 1658 rela\iile între cei doi devin extrem de încordate, mai ales c[ boierii =i rudele suveranului f[ceau tot posibilul pentru a le tensiona =i mai mult, întrucât Nikon îi exasperase =i pe ace=tia cu preten\iile sale de suprema\ie =i superioritatea pe care o afi=a fa\[ de ei. Punctul culminant al conflictului a fost atins la începutul lui iulie 1658. Neinvitarea lui Nikon la dineul oficial oferit de suveran cu ocazia vizitei prin\ului georgian Teimuraz l-a determinat pe patriarh s[ declare la 10 iulie 1658, dup[ slujba liturghiei, c[ înceteaz[ a mai fi =eful Bisericii =i pleac[ din Moscova. Prin aceast[ stratagem[ el spera ca \arul s[ vin[ s[-l roage s[ nu p[r[seasc[ scaunul patriarhal, cum f[cuse la alegerea lui în demnitatea de patriarh, când Alexei i-a cerut cu lacrimi în ochi s[ accepte s[ fie patriarhul Rusiei. Numai c[ \arul nu s-a mai umilit de aceast[ dat[, dar nici nu s-a gr[bit s[ convoace un nou sinod care s[-l aleag[ pe succesorul lui Nikon, de team[, probabil, ca noul patriarh ales s[ nu fie adversar al reformelor de rit promovate de fostul patriarh, de succesul c[rora era direct interesat suveranul, adev[ratul ini\iator al acestora. Alexei va dovedi de altfel ata=amentul lui fa\[ de cauza unific[rii practicii ruse=ti cu cea greac[ în cei aproape nou[ ani de vacan\[ a scaunului patriarhal de la Moscova, care au urmat plec[rii lui Nikon. Ace=tia au fost anii în care \arul a condus efectiv Biserica. Temându-se totu=i ca Nikon s[ nu se întoarc[, Alexei a convocat în februarie 1660 un sinod care a discutat problema alegerii noului patriarh, hot[rând c[ aceasta se poate face f[r[ binecuvântarea lui Nikon, iar el s[ fie lipsit de titlul de 121

patriarh, la care nu renun\ase în 1658, pentru p[r[sirea iresponsabil[ a scaunului s[u canonic165. Situa\ia s-a complicat nea=teptat atunci când hot[rârea sinodal[ a fost contestat[ de Epifanie Slavine\ki, care a ar[tat c[ lipsirea lui Nikon de titlul patriarhal contravine practicii canonice a bisericii ortodoxe.166. În aceast[ situa\ie, ne=tiind exact cum trebuiau s[ ac\ioneze în conformitate cu canoanele, \arul =i sinodul au amânat decizia definitiv[, hot[rând convocarea unui sinod pan-ortodox la care s[ participe to\i patriarhii. Aceast[ hot[râre a sinodului din 1660 de a se adresa arbitrajului patriarhilor greci s-a dovedit fatal[ pentru Biserica Rus[, datorit[ consecin\elor sale grave. Ea excludea din start posibilitatea reîntoarcerii la ritul vechi rusesc sau, cel pu\in, pe aceea a unei solu\ii de compromis, care s[ fie acceptabil[ pentru adep\ii acestuia.167. Plecarea lui Nikon a creat o stare extrem de confuz[ în rândul credincio=ilor ru=i, care nu puteau în\elege de ce ierarhia nu se reîntoarce la rânduielile prenikoniene. Unitatea Bisericii suferea tot mai mult din cauza îndoielilor =i a învinuirilor reciproce între adep\ii reformelor lui Nikon =i adversarii acestora. Situa\ia era foarte greu de st[pânit din acest punct de vedere. Disputele cu privire la ritual au ajuns a=a de departe încât de multe ori în aceea=i biseric[ doi preo\i slujeau dup[ rituri diferite: unul dup[ cel nou, cel[lalt dup[ cel vechi168. Neronov nu mai era singur în lupta sa pentru vechea tradi\ie rus[. Din toate col\urile \[rii veneau la Moscova proteste contra îndrept[rii c[r\ilor. În\elegând plecarea lui Nikon ca pe o consecin\[ a neîncrederii \arului fa\[ de el, adversarii inova\iilor rituale =i liturgice au devenit mai curajo=i =i, f[r[ a le mai fi team[ de eventuale represalii, dezb[teau problemele biserice=ti “pe str[zi =i la col\uri”169 =i adresau deseori peti\ii suveranului, în speran\a c[ îl vor convinge s[ restabileasc[ vechea rânduial[ bisericeasc[. Unele din aceste peti\ii170 sunt adev[rate tratate teologice care analizeaz[ detaliat, metodic =i profund “îndreptarea” c[r\ilor =i modific[rile aduse de Nikon practicii biserice=ti din Rusia. 122

|arul Alexei Mihailovici avea îns[ alte planuri. El voia în primul rând s[ rezolve problema succesiunii lui Nikon =i s[ se asigure c[ acesta nu va mai putea reveni în fruntea ierarhiei ruse=ti. În ce prive=te reforma cultului, suveranul dorea promovarea acesteia în rândul tuturor credincio=ilor ru=i, dar spre deosebire de Nikon, el a ac\ionat cu mult[ pruden\[ în aceast[ direc\ie, încercând pe diverse c[i s[-i conving[ pe liderii opozi\iei biserice=ti s[ accepte modific[rile f[cute în vremea lui Nikon. Acesta a fost motivul pentru care, dup[ plecarea patriarhului, persecu\iile contra adversarilor reformei sale au încetat, lucru ce a dat posibilitatea acestora de a se organiza =i activa în cele mai importante ora=e ale Rusiei, inclusiv la Moscova, unde centrul luptei împotriva noului rit a devenit casa influentei =i bogatei boieroaice Feodosia Morozova, v[duva fratelui fostului om forte al \arului, Boris Morozov. Aici erau ad[posti\i, ap[ra\i =i proteja\i to\i aceia care într-un fel sau altul se opuneau promov[rii reformei nikoniene: conduc[torii tradi\ionali=tilor =i monahii izgoni\i din m[n[stiri pentru op\iunea lor antireformist[, dar =i a=a-numi\ii “nebuni pentru Hristos” - jurodivye - sau cei f[r[ ad[post. Mergând pe linia reconcilierii, Alexei Mihailovici, la insisten\ele b[trânului râvnitor al evlaviei Ivan Neronov, îi elibereaz[ din exil pe clericii care mai r[m[seser[ în via\[ dup[ pedepsele crunte dictate de Nikon în toamna lui 1653 celor care se opuseser[ primelor sale m[suri reformiste. Între ace=tia se cuvin a fi men\iona\i protopopul Avvakum =i preotul Laz[r, dar în special Avvakum, care treptat a devenit vârful de lance al adversarilor noilor c[r\i =i noilor rânduieli biserice=ti. Primind permisiunea de a se întoarce în capital[, Avvakum sose=te la Moscova în 1664, stabilindu-se la conacul Feodosiei Morozova, c[reia imediat i-a devenit duhovnic. În scurt timp, el devine duhovnicul multor credincio=i moscovi\i =i principala personalitate a ap[r[torilor vechiului ritual rusesc. Al[turi de el încep s[ ac\ioneze în aceast[ perioad[ la Moscova noi ideologi ai vechilor rânduieli biserice=ti care nu sunt lega\i nici de râvnitorii evlaviei, nici de lupta contra lui Nikon. }ntre ace=tia 123

se distinge figura diaconului Feodor, care va juca un rol deosebit în istoria mi=c[rii ritului vechi dup[ 1667. Revitalizarea opozi\iei antireformiste nu a fost singura problem[ cu care s-a confruntat \arul în aceast[ perioad[. Accentuarea a=tept[rilor eshatologice =i exaltarea presentimentelor apocaliptice, prezente =i la militan\ii reîntoarcerii la tradi\iile biserice=ti prenikoniene, s-au manifestat cu prec[dere =i-n forme extreme în rândurile discipolilor a=a-numi\ilor stare\i ai p[durilor, despre care am relatat mai am[nun\it în capitolul al III-lea al acestei lucr[ri. La începutul anilor 1650, în frunte cu conduc[torul lor Kapiton, ei s-au mutat deja în zona Vladimirului. Dup[ “îndreptarea” c[r\ilor =i modific[rile aduse cultului în vremea lui Nikon, ei erau deja încredin\a\i c[ ultimele zile au sosit, iar cel care a devenit st[pânul lumii este Antihristul. Dat[ fiind confuzia ce domnea în acei ani în sfera religioas[, ace=ti stare\i ai p[durilor care propov[duiau mântuirea prin sinucidere colectiv[ (sinuciderea fiind v[zut[ ca o consecin\[ a postului permanent pe care cei ce doreau mântuirea trebuiau s[-l \in[) au reu=it s[ atrag[ mul\i adep\i, nu numai în zona Vladimirului, ci =i în \inuturile învecinate: Nijni Novgorod, Suzdal, Murom, Vologda sau Kostroma. Mul\i oameni îi urmau, l[sându-=i tot ce agonisiser[ =i retr[gându-se în p[duri, unde posteau pân[ mureau, ad[postindu-se în vizuini, scorburi sau colibe de p[mânt171, pentru a nu intra în contact cu lumea deja prins[ în mrejele Antihristului. Conduc[torii acestui curent religios extrem, în care ideea ap[r[rii ritului vechi =i a c[r\ilor de cult prenikoniene ocupa un loc secundar în compara\ie cu mi=carea propriu-zis[ a ap[r[rii tradi\iilor =i ritului anterior reformei lui Nikon, nu participau la înfometarea voluntar[ pe care o propov[duiau, tocmai pentru a duce mai departe sinistra lor înv[\[tur[. Dealtfel, pe la mijlocul deceniului al =aptelea ei au n[scocit o form[ de sinucidere pentru mântuire nemaiv[zut[ pân[ atunci în Rusia: autodafé-ul, sinuciderea prin ardere colectiv[. În ce prive=te curentul ce milita pentru reîntoarcerea Bisericii Ruse la vechile forme le cultului de dinaintea lui 124

Nikon, acesta nu s-a cantonat numai la Moscova. Pe malul stâng al Volg[i, la nord de Nijni Novgorod, pe afluen\ii marelui fluviu – Kerjene\ =i Belba= – înc[ din 1660 apar a=ez[ri, schituri =i chilii ale adversarilor noului rit bisericesc. În p[durile de aici, spre deosebire de cele din zonele Vladimirului, a=a numitele p[duri de la Viazniki, unde se concentraser[ propov[duitorii sinuciderilor voluntare, se stabilesc o serie de ideologi ai vechii credin\e, care vor atrage de partea ideii abolirii reformei nikoniene o bun[ parte a popula\iei din zon[. Propaganda ap[r[rii vechii credin\e s-a extins de aici în toat[ zona de nord a Rusiei Europene, de la Volga pân[ la Marea Alb[, num[rul adep\ilor acesteia sporind extrem de repede. Efrem Potiomkin, fratele autorului “Cuvintelor în contra ereticilor” Spiridon Potiomkin, ieromonahul Serghei Saltâkov, pe care Avvakum îl recomanda \arului în 1664 ca un candidat ideal pentru o func\ie înalt[ în ierarhia ecleziastic[172, Dositei, egumenul m[n[stirii Sf. Nicolae, aflat[ nu departe de renumita m[n[stire Tihvin, stare\ul Kornili, c[lug[rul Epifanie sunt numai câ\iva din cei care au contribuit enorm la r[spândirea opozi\iei fa\[ de noul rit în nordul Rusiei. Cel mai important rol în consolidarea mi=c[rii de opozi\ie la noul ritual l-a jucat în aceast[ regiune foarte întins[ renumita m[n[stire din insulele Solovki (Marea Alb[), centrul spiritual tradi\ional al Nordului rusesc. Aici soborul m[n[stiresc din 1658 hot[râse ca slujbele s[ se fac[ dup[ vechile c[r\i, hot[râre reconfirmat[ în 1663, când conducerea m[n[stirii se afla deja în mâinile arhimandritului Nikanor, un adept convins al vechii credin\e. Din cele expuse reiese c[ ]nc[ ]naintea sinodului din 1666 – 1667, care a hot[rât destinele Bisericii Ruse, se prefiguraser[ principalele centre ale rezisten\ei pentru vechea credin\[: în primul rând Moscova, unde tuturor încerc[rilor autorit[\ilor de a lichida “nesupunerea bisericeasc[” li se împotriveau mul\imea de preo\i, negustori =i or[=eni, dar =i relativ restrânsul cerc al aristocra\iei grupat în jurul boieroaicei Morozova, apoi la est de capital[, p[durile de pe cursul mijlociu al Volg[i, unde 125

popula\ia era aproape în întregime de partea vechii credin\e, în nord – zona situat[ între Onega =i Marea Alb[. La acestea putem ad[uga Siberia, unde propov[duiser[ Avvakum =i preotul Laz[r în timpul exilului =i unde popula\ia era foarte agitat[ în privin\a credin\ei, sudul Rusiei – Astrahanul =i Donul – unde înc[ din vremea lui Nikon se refugiaser[ mul\i adversari ai reformei acestuia. Totu=i, în ace=ti ani premerg[tori rupturii definitive dintre cei care acceptaser[ reforma lui Nikon =i adep\ii vechii credin\e, popula\ia =i clerul sperau c[ \arul =i ierarhii se vor “r[zgândi” =i vor “înl[tura înv[\[tura rea =i p[gubitoare”, iar pacea va reveni în Biserica Rus[. Problema principal[ pentru Alexei Mihailovici în ace=ti ani nu a fost îns[ împ[carea cu Biserica =i supunerea fa\[ de ierarhia bisericeasc[ a adep\ilor vechii credin\e, ci eliminarea oric[rei posibilit[\i de revenire a lui Nikon în scaunul patriarhal. La pu\in timp dup[ plecarea sa din Moscova, Nikon i-a trimis o scrisoare \arului în care î=i exprima deja, în mod indirect, regretul pentru p[r[sirea scaunului patriarhal, îns[ era înc[ prea devreme pentru o ac\iune hot[rât[ de reîntoarcere în fruntea Bisericii. Evenimentele care au urmat =i mai ales informa\iile cu privire la situa\ia general[ a Bisericii, pe care le primea Nikon la M[n[stirea Învierii, unde se retr[sese, l-au determinat treptat s[ încerce revenirea la conducerea treburilor biserice=ti, astfel c[ temerile \arului privind posibilitatea unor noi nepl[ceri din partea patriarhului s-au adeverit întru-totul. Cu cât se afla mai departe de Moscova, cu atât mai mult Nikon dorea s[ joace din nou rolul principal în conducerea Bisericii. Iritat de unele observa\ii =i ac\iuni ale loc\iitorului de patriarh Pitirim îndreptate contra sa, el îl anatemizeaz[ pe acesta chiar în prima s[pt[mân[ a Postului Mare din 1662, în Duminica Ortodoxiei, fapt ce a provocat o puternic[ reac\ie negativ[ din partea ierarhiei ecleziastice ruse. Aflând c[ se duc tratative cu patriarhii greci pentru organizarea unui sinod care s[ dezbat[ cazul s[u, Nikon se hot[r[=te s[ revin[ în capital[ =i, în mod nea=teptat pentru to\i, 126

în diminea\a zilei de 17 decembrie 1664, sose=te la Moscova, unde asist[ la liturghie în Catedrala Adormirii Maicii Domnului (Uspenski Sobor), de unde îi trimite \arului un mesaj în care îl anun\[ c[ în 1658 “am p[r[sit scaunul patriarhal f[r[ s[ fiu obligat de nimeni, iar ast[zi am revenit f[r[ a fi chemat de nimeni”. Acest gest negândit s-a dovedit a fi un fiasco pentru ierarhul care fusese cândva “prieten deosebit al \arului” =i “mare suveran”. O adunare urgent[ a boierilor =i episcopilor, convocat[ de Alexei Mihailovici, i-a cerut pe un ton ultimativ lui Nikon, ca pân[ la “r[s[ritul soarelui” s[ se întoarc[ în m[n[stirea sa, unde i-a fost prescris un regim sever de recluziune. Dup[ întoarcerea sa la m[n[stire, din ordinul \arului, s-a deschis rapid o anchet[, fiind supu=i interogatoriilor atât patriarhul cât =i cei care l-au ajutat într-un fel sau altul s[ vin[ la Moscova. În urma anchetei întreprinse de boierul Simeon Stre=nev =i de Paisie Ligaridis, mitropolitul Gazei, un aventurier grec pe care Alexei l-a f[cut practic administratorul întregii Biserici Ruse, boierul Ziuzin, care a favorizat cel mai mult reîntoarcerea lui Nikon în capital[, a fost exilat la Kazan, iar mitropolitul Iona, care din decembrie 1664 era loc\iitor de patriarh, a pierdut aceast[ func\ie. La cele 30 de întreb[ri adresate de anchetatori, Nikon a r[spuns printr-un tratat monumental de 955 de pagini173. Amestecând problemele canonice cu cele personale =i economice, Nikon nu-=i d[dea seama c[ tocmai datorit[ lipsei sale de pruden\[ în chestiunea îndrept[rii c[r\ilor de cult, a cruzimii sale fa\[ de clerul =i chiar ierarhii ru=i =i a pripelii ]n luarea deciziei de p[r[sire a scaunului patriarhal în 1658, el a creat un fel de front unit al adversarilor s[i, în rândul c[rora intrau atât tradi\ionali=ti ca Neronov =i Avvakum, cât =i favori\i ai \arului ca Ligaridis sau boieri oportuni=ti ca Stre=nev.174 În aceste condi\ii, via\a bisericeasc[ era complet bulversat[, neexistând în rândul maselor de credincio=i un reper sigur pentru credin\a lor, dat fiind c[ disputele privind noul =i vechiul rit sporeau =i mai mult starea de confuzie. Evenimentele din 1664 – înt[rirea pozi\iilor ritului vechi, extinderea propagandei 127

stare\ilor p[durilor =i mai ales încercarea ratat[ a lui Nikon de a reveni în fruntea Bisericii – au demonstrat \arului c[ =ov[ielile =i amânarea sinodului puteau duce în scurt timp \ara =i Biserica spre o nou[ epoc[ tulbure =i c[ puterea politic[ nu mai poate pierde vremea. Astfel, modificarea manierei de abordare a problemelor biserice=ti =i hot[rârile dure =i rapide au devenit inevitabile.175 5.1.2 Preg[tirea =i desf[=urarea Marelui Sinod Ortodox de la Moscova din 1666 – 1667 Primul lovit de schimbarea tacticii \arului a fost mitropolitul Pitirim, loc\iitorul patriarhului, demis din aceast[ func\ie =i transferat la mitropolia Novgorodului. În locul s[u, dar numai pentru eparhia176 Moscovei, a fost numit arhimandritul Pavel de la m[n[stirea Ciudov, care la 22 august a fost hirotonisit ca episcop =i numit în fruntea acestei eparhii, dar nu ca titular ci ca loc\iitor, el având titlul de Mitropolit de Sara =i Don. Întrucât re=edin\a lui se afla la palatul Kruti\ki, de multe ori a fost numit Pavel Kruti\ki sau “de Kruti\k”. Du=man neîmp[cat atât al adep\ilor vechiului rit, cât =i al lui Nikon, el a fost un instrument folositor în mâinile \arului =i al cur\ii. Neîncrez[tor în ierarhii ru=i, \arul =i l-a apropiat pe Paisie Ligaridis, sosit în 1662 la Moscova pentru ajutor financiar, desemnându-l neoficial drept primul între ierarhii ru=i. El îi hirotonisea pe noii episcopi =i îndeplinea atribu\iile strict duhovnice=ti ale puterii patriarhale, iar la adun[rile episcopilor ru=i prezida =edin\ele în cazul absen\ei suveranului. Lui i-a încredin\at Alexei Mihailovici misiunea de a preg[ti organizarea sinodului care urma s[-l judece pe Nikon. Schimbarea de atitudine fa\[ de adep\ii ritului vechi nu a întârziat s[-=i arate rezultatele. Aducerea lui Pavel în fruntea eparhiei moscovite a avut efecte rapide. Dup[ numai o s[pt[mân[ de la desemnarea acestuia, Avvakum a fost arestat =i exilat în nord, la Mezen. În toamna aceluia=i an, o expedi\ie militar[ sub comanda prin\ului 128

Ivan Prozorovski a fost trimis[ în p[durile de la nord =i est de Moscova, iar o alta, comandat[ de voievodul Stepan Zubov, pe cursul mijlociu al Volg[i. Chiar dac[ mul\i lideri ai “tulbur[rilor” din aceste regiuni au fost re\inu\i sau chiar executa\i, aceste opera\iuni “de cur[\are” au dat rezultate minime. Nici cu Nikon autorit[\ile politice nu s-au purtat mai blând. Încercarea lui din decembrie 1664 a dus la în[sprirea atitudinii suveranului, Nikon fiind \inut aproape sub arest la domiciliu în M[n[stirea În[l\[rii Domnului. În 1665, politica dur[ fa\[ de opozi\ia bisericeasc[ a continuat, a=a încât în noiembrie au fost adu=i din Siberia la Moscova câ\iva conduc[tori ai rezisten\ei, în frunte cu preotul Laz[r, care au fost apoi transfera\i în nord, la Mezen, pentru a evita înt[rirea for\elor ostile ierarhiei în capital[.177 În decembrie acela=i an au fost aresta\i diaconul Feodor =i preotul Nikita Dobrânin.178 Tot atunci au fost re\inu\i sau pu=i sub observa\ie =i al\i lideri ai adep\ilor ritului vechi: egumenul Serghei Saltîkov, fostul stare\ de la Solovki – Gherasim Firsov, arhimandritul Antonie, c[lug[rii “nebuni”179 (iurodivye) Avraam, Feodor =i Ciprian =i al\ii. Dintre to\i capii recunoscu\i ai “r[zmeri\ei” numai energicul, dar prudentul egumen Dositei a r[mas în libertate. Dac[ ad[ug[m la cele ar[tate =i faptul c[ Neronov fusese exilat înc[ din ianuarie 1665 la Vologda, ne putem imagina amploarea activit[\ii represive îndreptate contra tradi\ionali=tilor ru=i. În acela=i timp cu represiunea împotriva opozi\iei biserice=ti se desf[=urau preg[tirile pentru sinod. Doi dintre patriarhii ortodoc=i – Dionisie al Constantinopolului =i Nectarie al Ierusalimului – care s-au str[duit mult timp s[-l împace pe \ar cu Nikon, au preferat s[ nu participe la sinod. Ceilal\i doi – fostul prieten al lui Nikon, Macarie al III-lea Zaim al Antiohiei =i Paisie al Alexandriei – motiva\i de posibilitatea unor daruri bogate din partea \arului Aleksei, =i-au dat acordul pentru participare, dar au sosit la Moscova abia c[tre sfâr=itul lui 1666. În acest timp, de preg[tirile propriu-zise s-au ocupat, bineîn\eles cu =tirea =i acordul \arului, oameni proveni\i din 129

mediul oriental grec =i din cel ucrainean, dubio=i din punct de vedere moral, care în\elegeau prea pu\in din realit[\ile biserice=ti moscovite =i c[rora le p[sa prea pu\in de soarta Bisericii Ruse, dar care în schimbul unor avantaje materiale =i financiare importante erau gata s[ îndeplineasc[ tot ce li se cerea. Rolul principal în aceste preg[tiri l-a jucat mitropolitul Gazei Paisie Ligaridis – unul din cei care au anchetat încercarea de reîntoarcere a lui Nikon în fruntea ierarhiei ruse din decembrie 1664 – un personaj compromis moral, care pe deasupra fusese caterisit =i excomunicat de c[tre patriarhul Ierusalimului înc[ din 1657, lucru pe care Ligaridis l-a ascuns fa\[ de \ar =i autorit[\ile ecleziastice ruse. Din punct de vedere al convingerilor religioase, dac[ el le avea, =i al educa\iei primite, un asemenea om nu se potrivea deloc pentru rolul de judec[tor în disputa religioas[ din Rusia. F[cându-=i studiile în Italia, Paisie a devenit catolic, ajungând chiar diacon în anturajul papei, dup[ care s-a reconvertit la ortodoxie, dar asta nu l-a împiedicat s[-=i manifeste repulsia fa\[ de spiritul Bisericii r[s[ritene. Un alt grec ce avea s[ joace un rol important în preg[tirea =i desf[=urarea sinodului era diaconul Meletie, care a îndeplinit o serie de misiuni diplomatice pentru Aleksei pe lâng[ patriarhii orientali. Inteligent, informat =i talentat, dar lipsit de scrupule =i foarte abil (se pare c[ el a fost cel care a falsificat coresponden\a înal\ilor ierarhi r[s[riteni c[tre \arul întregii Rusii legat[ de participarea lor la preconizatul sinod =i de rela\ia stat – biseric[), acesta, împreun[ cu Ligaridis, câ=tiga sume enorme ocupându-se cu c[m[t[ria, afacere deloc potrivit[ pentru un om al bisericii.180 Prieten cu cei doi clerici greci aminti\i mai sus era un anume diacon Agathanghel, grec =i el, care în timpul liber se ocupa de comer\ul cu vin, fabricarea berii =i organizarea de jocuri de noroc, unde pierzând odat[ to\i banii a fost “nevoit” s[ fure o sum[ de bani consistent[ de la un alt cleric vecin.181 Spre deosebire de Agathanghel, pe care problemele biserice=ti ruse=ti nu-l preocupau prea tare, pe un alt grec ajuns în cercurile din anturajul \arului182, arhimandritul Dionisie Iviritul, acestea l-au interesat într-atât, încât a =i scris una din primele lucr[ri 130

polemice contra adep\ilor vechiului rit. Ligaridis l-a promovat rapid la Curtea Tip[riturilor unde a activat un timp ca editor =i corector de c[r\i. Din punct de vedere moral, nici acesta nu era bine v[zut de ru=i, care l-au acuzat de câteva ori de sodomie =i purtare necuviincioas[ în biseric[. Aceste acuza\ii, reale sau nu, au constituit o arm[ redutabil[ pentru adversarii lui, care puteau contesta atât sinodul în întregime, cât =i pe unii dintre participan\i. To\i ace=ti aventurieri greci – cum îi nume=te Zen’kovskij183 – veni\i la Moscova înc[ la invita\ia lui Nikon, imediat dup[ c[derea lui în dizgra\ie, s-au debarasat rapid de fostul lor protector =i, trecând de partea \arului, i-au cauzat lui Nikon nu pu\ine nepl[ceri. Un rol extrem de important – acela de consultant pe probleme teologice =i redactor al proceselor verbale ale lucr[rilor sinodului - l-a jucat c[lug[rul Simeon Polo\ki, originar din Bielorusia, aflat[ =i ea în componen\a Regatului Polono – Lituanian în acea vreme. Absolvent al Academiei Movilene din Kiev =i al colegiului iezuit din Vilno (Vilnius), acesta a venit la Moscova în 1663, dup[ recucerirea Polo\kului de c[tre polonezi, unde \arul, care îl cuno=tea înc[ din 1656, i-a încredin\at predarea limbii latine tinerilor func\ionari ai Prikazului Afacerilor Secrete. Dup[ ceva timp el ajunge educatorul copiilor \arului =i poet la curte.184 Având acces liber la suveran, este evident c[ el putea s[ exercite o influen\[ deosebit[ asupra întregului proces de preg[tire a sinodului =i a lucr[rilor acestuia. De remarcat este faptul c[ acest c[lug[r înv[\at a redactat lucr[rile sinodului într-o limb[ amestecat[ polono – rus[, textul fiind scris cu caractere latine, lucru ce atest[ cât de departe era el de structura =i spiritul Bisericii Ruse =i cât de profund s-a înr[d[cinat în mintea lui cultura polon[ de limb[ latin[ =i spiritul semicatolic al Academiei Movilene. În redactarea lucr[rilor sinodului el a operat modific[ri destul de consistente, înlocuind chiar discursurile suveranului =i ale mitropolitului Pitirim cu crea\ii proprii pompoase =i eliminând procesele verbale ale unor =edin\e foarte importante.185 Nu o dat[, cum s-a întâmplat de 131

exemplu în disputa cu Nikita Dobrânin din aprilie 1666, Simeon s-a amestecat în achetele =i treburile episcopilor =i ale altor participan\i la Sinod, chiar dac[ oficial el nu figura printre membrii acestuia. Toate aceste personaje, Paisie Ligaridis, Meletie, Agathanghel, Dionisie Iviritul =i Simeon Polo\ki, f[r[ nici o leg[tur[ cu râvnitorii evlaviei ori cu Nikon, sau cu vechea tradi\ie bisericeasc[ rus[ în general, dar care =tiau foarte bine moravurile =i limbile Orientului =i care pentru bani erau gata s[ fac[ orice, au fost pentru Alexei Mihailovici un sprijin important, atunci când s-a ajuns ca pentru rezolvarea impasului în care se afla Biserica Rus[ s[ fie chema\i patriarhii greci. Cum scria N. F. Kapterev, “sinodul a devenit o arm[ în mâinile \arului, iar \arul voia ca aceast[ arm[ s[ func\ioneze eficient =i exact”.186 De aceea, sinodul pe care l-au a=teptat atâta adep\ii vechiului rit, le-a în=elat întru-totul a=tept[rile. N-au fost invita\i la lucr[rile sale nici reprezentan\ii clerului de lume, nici mireni, cum ceruse Neronov, =i nici m[car unul din ap[r[torii vechii tradi\ii liturgice ruse=ti =i ai vechiului rit nu a devenit membru al acestuia.187 Înaintea sinodului (la care au participat =i patriarhii Alexandriei =i Antiohiei) \arul a dorit s[ se asigure de loialitatea episcopatului rus =i a convocat un sinod local exclusiv rusesc, care s-a desf[=urat între 29 aprilie – 2 iulie 1666. Al[turi de episcopi, la lucr[rile acestui sinod au participat =i arhimandri\ii celor mai importante m[n[stiri ruse=ti. Lucr[rile preg[titoare pentru acest sinod rusesc au început înc[ din februarie 1666, când \arul le-a impus participan\ilor s[ r[spund[ individual =i în scris la urm[toarele trei întreb[ri: 1) Recunoa=te fiecare dintre cei convoca\i de suveran c[ patriarhii greci sunt întru-totul ortodoc=i =i au dreptul de a participa la rezolvarea problemelor întregii Biserici Ortodoxe? 2) Socote=te fiecare dintre participan\i c[r\ile grece=ti, atât cele tip[rite, cât =i cele scrise de m`n[, ca fiind corecte =i demne de încredere? 3) Socote=te fiecare din episcopii =i arhimandri\ii 132

convoca\i c[ hot[rârile sinodului din 1654 (care sub presiunea lui Nikon a hot[rât revizuirea c[r\ilor) sunt corecte? Lua\i prin surprindere =i f[r[ a avea posibilitatea s[ se consulte unul cu cel[lalt, membrii sinodului, cu excep\ia episcopului Alexandru de Viatka, nu au riscat s[ se împotriveasc[ voin\ei \arului =i s[ dea un r[spuns negativ m[car la vreuna din cele trei întreb[ri. Având astfel sprijinul episcopatului, \arul a mai f[cut o încercare de împ[care cu opozi\ia bisericeasc[, crezând c[ va putea s[-i determine pe liderii acesteia s[ accepte reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor, mai ales c[ Nikon, principalul adversar al ambelor p[r\i, nu mai avea nici o putere. Îns[ atât \arul, cât =i episcopii nu în\elegeau c[ aceast[ opozi\ie era mult mai profund[ decât se p[rea la prima vedere. Nu aspectele strict exterioare ale reformei nikoniene o determinaser[, ci înc[rc[tura dogmatic[ =i canonic[ legat[ de riturile =i rânduielile Bisericii Ruse, care, în opinia ap[r[torilor tradi\iei liturgice ruse=ti, fusese modificat[ prin reforma nikonian[. La aceasta se poate ad[uga =i sentimentul religios puternic al ru=ilor, profund tulburat de lipsa de respect fa\[ de tradi\ii a lui Nikon =i a promotorilor reformei sale, care a dus la apari\ia unor manifest[ri specifice perioadelor în care a=tept[rile eshatologice sunt mai pregnante. Înc[ înainte de sinodul propriu-zis, arhiereii au început s[i conving[ pe cei mai importan\i reprezentan\i ai opozi\iei s[ se supun[ autorit[\ii biserice=ti =i s[ se poc[iasc[, reu=ind s[-i l[mureasc[ pe unii dintre ace=tia, îns[ adev[ra\ii stâlpi ai opozi\iei – Avvakum, diaconul Feodor, preotul Laz[r – au r[mas fideli convingerilor pe care le avuseser[ =i înainte188. Nici la sinodul propriu-zis, deschis de \ar pe 29 aprilie 1666, nu s-a reu=it convingerea celor patru lideri opozi\ioni=ti, chiar dac[ alte personalit[\i ale mi=c[rii tradi\ionaliste, ca Neronov, Gherasim Firsov, Theoctist, Antonie din Murom, Efrem Potiomkin, Serghei Saltâkov =.a. s-au poc[it =i au acceptat autoritatea ierarhiei biserice=ti. În ce-l prive=te pe episcopul Alexandru de Viatka, împotrivirea sa nu a durat mult. De=i a venit la sinod cu 133

o lucrare în care f[cea o critic[ fundamentat[ a îndrept[rii c[r\ilor, el nu a avut totu=i curajul s[ lupte singur contra tuturor episcopilor ru=i =i a \arului, r[spunzând afirmativ la cele trei întreb[ri formulate de \ar în februarie 1666. În situa\ia creat[ de nesupunerea celor patru clerici, sinodul local rusesc din 1666 a hot[rât caterisirea a trei dintre ei – Avvakum, diaconul Feodor, Nikita Dobrânin – =i trimiterea lor temporar[ la o m[n[stire de lâng[ Moscova, unde pe 2 iunie Feodor =i Nikita s-au poc[it formal, semnând actele care le-au fost prezentate189. Laz[r, care nu fusese adus de la Mezen, a fost condamnat în lips[ pe 17 iunie pentru peti\iile sale adresate \arului, în care cerea reîntoarcerea la tradi\ii. A=adar, Avvakum r[m[sese singurul care nu acceptase s[ se supun[ autorit[\ii ierarhiei ecleziastice ruse =i continua “revolta”. Numai c[, o bun[ parte din cei care se împ[caser[ cu ierarhia, între care s-au distins diaconul Feodor =i preotul Nikita Dobrânin, s-au reîntors rapid la vechile lor convingeri =i au continuat propaganda pentru ritul vechi. Hot[rârile sinodului au fost semnate pe 2 iulie 1666. Tonul general pa=nic al lucr[rilor acestuia s-a reg[sit =i în hot[râri. În pofida unor incidente mai pu\in dorite =i a condamn[rii celor care nu s-au poc[it, ierarhia rus[ =i \arul au ar[tat c[ sunt disponibili pentru reconciliere. +i asta s-a v[zut din actul final al acestui sinod, care recunoscând canonicitatea noului rit, nu vorbea nimic despre cel vechi, nu-l condamna =i nici nu pronun\a vreo anatem[ asupra lui sau a celor care îl utilizau. Dimpotriv[, credincio=ii erau sf[tui\i s[ se închine folosind noul semn al crucii, cu trei degete, =i s[ rosteasc[ noile rug[ciuni. Numai aceia care ar ie=i de sub ascultarea Bisericii =i ar continua s[ lupte contra ierarhiei erau cataloga\i drept r[zvr[ti\i, care trebuie s[ primeasc[ o pedeaps[ spiritual[, iar numai în caz c[ aceasta nu îi va face s[ se poc[iasc[, s[ se apeleze la pedepse corporale. Unii istorici importan\i ca S.A. Zen’kovskij sau A.V. Kartašev au considerat c[ dac[ problema modific[rilor de rit sar fi oprit la momentul sinodului rusesc din 1666, poate c[ 134

victoria noului rit s-ar fi realizat treptat f[r[ a se ajunge la tragica ruptur[ de dup[ 1667 ori s-ar fi reu=it o formul[ de compromis între episcopatul rus =i ap[r[torii vechii tradi\ii liturgice ruse=ti.190 Sigur, membrii sinodului rusesc din 1666 au ac\ionat cu mult mai mult[ diploma\ie =i r[bdare decât Nikon =i nu au mers la extrem cu renun\area la tradi\iile prenikoniene, a=a cum a f[cut patriarhul, ca =i sinodul urm[tor, care au declarat particularit[\ile ruse=ti de cult eretice. Numai c[ este prea pu\in probabil c[ treburile s-ar fi lini=tit dac[ nu s-ar fi mers mai departe în problema ritului, mai ales c[ acest sinod local din 1666 nu a r[spuns la principalele dou[ probleme care fr[mântau credincio=ii ortodoc=i ru=i: cea a autorit[\ii Sinodului Stoglav din 1551, care a statuat intangibilitatea vechiului rit =i cea a posibilit[\ii modific[rii ritualului f[r[ modificarea credin\ei. A r[spuns la ele sinodul urm[tor, dar într-o manier[ ce a f[cut inevitabil[ schisma.191 Pân[ acum am v[zut cum s-a ocupat sinodul local rusesc din 1666 de problema ritului =i a reformei nikoniene. În ce prive=te chestiunea patriarhului Nikon, hot[rârile episcopatului rus în aceast[ problem[ au fost destul de moderate. Sinodul l-a condamnat pe patriarh pentru p[r[sirea voluntar[ a scaunului patriarhal =i provocarea de tulbur[ri în Biseric[ =i a stabilit c[ prin aceast[ ac\iune samavolnic[ el a pierdut automat puterea patriarhal[. Nedorind îns[ s[-l înjoseasc[, episcopii ru=i nu i-au luat titlul de patriarh =i i-au l[sat la dispozi\ie cele trei mari m[n[stiri stavropighiale construite de el însu=i. Aceast[ sentin\[ era condi\ionat[ de recunoa=terea de c[tre Nikon a viitorului patriarh =i de promisiunea acestuia de a nu mai veni în capital[ f[r[ acordul \arului.192 Îns[ hot[rârea nu a intrat în vigoare, sentin\a definitiv[ fiind amânat[ pân[ la venirea patriarhilor r[s[riteni. Situa\ia se complica pentru Nikon. El trebuia s[-i înfrunte nu numai pe episcopii ru=i care mai mult îl comp[timeau, ci =i pe ierarhii r[s[riteni, ce alc[tuiau aproape jum[tate din componen\a sinodului =i care pentru a ob\ine sume de bani =i 135

cantit[\i importante de bunuri din partea \arului erau dispu=i oricând s[-i fac[ pe plac acestuia. Pe 2 noiembrie 1666 au sosit la Moscova cei doi înal\i ierarhi care î=i anun\aser[ participarea la sinod: Paisie al Alexandriei =i Macarie al Antiohiei. Principalul lor consultant în problemele cu care se confrunta Biserica Rus[ a devenit Paisie Ligaridis, care le-a prezentat situa\ia în a=a fel încât opozi\ia bisericeasc[ din Rusia le ap[rea ca o mi=care antigreceasc[. Punctul lui de vedere a fost sus\inut =i de arhimandritul Dionisie Iviritul. Ne=tiind ruse=te, patriarhii nu puteau s[ priveasc[ situa\ia decât prin ochii celor doi interpre\i =i consultan\i aminti\i mai înainte. În ce prive=te “afacerea Nikon”, ei aveau clar[ pozi\ia pe care trebuiau s[ o urmeze înc[ de la plecarea spre Moscova. Examinarea chestiunii patriarhului Nikon a început chiar din prima sesiune a sinodului, deschis[ la 1 decembrie 1666 =i a durat mai pu\in de dou[ s[pt[mâni. Convorbirile personale ale patriarhilor cu \arul, care au precedat sinodul, au contribuit la rezolvarea relativ rapid[ a acestei dificile probleme. Grecii, sus\inu\i de foarte pu\ini episcopi ru=i, au hot[rât s[-l condamne pe Nikon =i s[-l exclud[ din rândul episcopilor pe motivul c[ acesta era sus\in[torul ideii superiorit[\ii sacerdo\iului asupra puterii seculare. Dimpotriv[, majoritatea episcopilor ru=i a manifestat o toleran\[ =i pruden\[ mult mai mare, ap[rând autoritatea puterii spirituale =i exprimându-se contra excluderii lui Nikon din tagma clericilor. Cu toate acestea, sub presiunea cur\ii \arului, Sinodul a adoptat, bineîn\eles, propunerea grecilor. Sentin\a a fost f[cut[ public[ pe 12 decembrie 1666 în prezen\a lui Nikon: fostul “mare suveran”, acuzat de p[r[sirea samavolnic[ a scaunului patriarhal, de provocarea de tulbur[ri în Biseric[ =i comportament crud fa\[ de cler, în special fa\[ de episcopul Pavel al Kolomnei, primul mucenic pentru vechiul rit193, a fost caterisit =i i s-a retras titlul de patriarh. Devenit simplu monah, Nikon a fost trimis sub paz[ în îndep[rtata =i s[raca m[n[stire Ferapontov din nordul Rusiei. La 31 ianuarie 1667, acela=i sinod la ales pe noul patriarh al Rusiei ]n persoana arhimandritului Ioasaf, fost administrator al m[n[stirii Troi\a-Serghieva. 136

În februarie =i martie, sinodul s-a ocupat de o serie de probleme administrative, dup[ care, în aprilie 1667 ierarhii au luat în dezbatere problema ritului =i a sus\in[torilor “revoltei biserice=ti” – cum era numit[ mi=carea pentru revenirea la tradi\iile prenikoniene. Ca =i în chestiunea patriarhului Nikon, sinodul a urmat o metod[ mai pu\in obi=nuit[. La început au fost judeca\i învinui\ii, dup[ care s-a trecut la elaborarea unor norme generale pe baza c[rora s[ poat[ fi formulate acuza\iile. Astfel în fa\a patriarhilor au fost adu=i pe rând diferi\i lideri ai opozi\iei biserice=ti, dintre care patru, protopopul Avvakum, c[lug[rul Epifanie, b[trânul preot Nikifor din Simbirsk =i preotul Laz[r194, s-au dovedit de neclintit în convingerile lor privind juste\ea cauzei pentru care militau. Ei au fost excomunica\i pe 17 iunie, dar încerc[rile de a-i convinge s[ accepte reforma de cult =i ritul nou au continuat, la insisten\ele \arului, pân[ la 26 august când s-a decis exilarea lor în nordul extrem al Rusiei, la Pustoziorsk (reg. Arhanghelsk). Ca pedeaps[ “suplimentar[”, lui Epifanie =i Laz[r le-au fost t[iate limbile. A doua zi, to\i cei patru condamna\i erau deja trimi=i, sub o puternic[ escort[, s[-=i isp[=easc[ pedeapsa. Cât timp au durat încerc[rile de convingere a celor patru ap[r[tori ai vechiului rit, sinodul s-a ocupat de fundamentarea teoretic[ a noilor rânduieli liturgice introduse în vremea lui Nikon =i examinarea întregului complex al diferen\elor dintre vechea tradi\ie ruseasc[ =i cultul grecesc din secolul al XVII-lea. Cum era de a=teptat, aceast[ nou[ sesiune a sinodului a adoptat punctul grecesc de vedere cu privire la aceste probleme, elaborat de arhimandritul Dionisie Iviritul, a c[rui lucrare îndreptat[ contra vechii tradi\ii liturgice ruse=ti a stat la baza hot[rârilor definitive ale sinodului195, privind particularit[\ile ritului rusesc. Dup[ p[rerea lui Dionisie196, ru=ii au introdus o serie de erezii în cult înc[ din vremea când au renun\at la dependen\a fa\[ de Constantinopol, erezii care s-au exprimat în particularit[\ile de rit existente înaintea reformei lui Nikon: semnul crucii cu dou[ degete, cântarea Aleluia de dou[ ori =i celelalte. Pentru a readuce Biserica Rus[ pe drumul drept trebuiau înl[turate aceste 137

erezii. Iar sinodul a fost de acord cu tot ceea ce scrisese Dionisie, =i a adoptat toate modific[rile =i inova\iile f[cute de Nikon, în concordan\[ cu textele =i practica greceasc[ din acea vreme, astfel c[ la 13 mai 1667 a fost în m[sur[ s[ fac[ publice hot[rârile sale privind vechiul rit rusesc =i adep\ii acestuia. Astfel, sinodul a stabilit c[ vechile rânduieli liturgice ruse=ti sunt eretice =i a aruncat anatema asupra lor, iar pe cei care le utilizau i-a asemuit cu “Iuda tr[d[torul =i cu jidovii care l-au r[stignit pe Hristos =i cu Arie =i ceilal\i eretici blestema\i”197. Dispre\ul ierarhilor greci fa\[ de tradi\ia bisericeasc[ ruseasc[, în special al celor doi patriarhi, care la data sinodului fuseser[ deja demi=i din func\iile pe care le de\ineau, fapt pentru care \arul a trebuit s[ intervin[ la sultan pentru restabilirea lor în scaunele patriarhale pe care le avuseser[, s-a manifestat nu numai fa\[ de elementele de cult prenikoniene, ci =i fa\[ de c[r\ile ruse=ti, care puneau la îndoial[ puritatea ortodoxiei grecilor, fa\[ de motiv[rile Sinodului Stoglav, =i fa\[ de lucr[rile care reprezentau baza documentar[ =i canonic[ pentru ap[r[torii tradi\iei ruse=ti. Citind lucr[rile acestui sinod istoricul nu poate s[ nu resimt[ sentimentul nepl[cut c[ persoanele care au compus textul hot[rârilor privitoare la vechiul rit rusesc, dar mai ales paragraful referitor la condamnarea Sinodului Stoglav, ca =i patriarhii care le-au adoptat, au f[cut acest lucru cu inten\ia clar[ de a denigra trecutul Bisericii Ruse. Iar acest sentiment nepl[cut cre=te în intensitate atunci când se ajunge la textul în care p[rin\ii participan\i la sinod îl sf[tuiesc pe \ar s[ le aplice pedepse penale “ereticilor” ap[r[tori ai ritului vechi, care în acea vreme puteau merge de la pedepse corporale u=oare pân[ la pedeapsa capital[. Având în vedere toate acestea, chiar dac[ p[rin\ii Sinodului ortodox de la Moscova din 1666 – 1667 au inserat în textul hot[rârilor adoptate ideea c[, dac[ ritualurile nu con\in elemente ale vreunei înv[\[turi neortodoxe, ele pot fi modificate =i se pot deosebi în func\ie de tradi\ia fiec[rei Biserici Ortodoxe locale, apreciem c[ acest sinod a pus semnul egalit[\ii între înv[\[tura de credin\[ ortodox[ =i ritualul folosit, c[ci altfel condamnarea 138

particularit[\ilor de cult ruse=ti =i anatemizarea lor ca =i a celor care le utilizeaz[ ar fi în contradic\ie cu declara\ia sus – amintit[. Majoritatea istoricilor198 sunt de acord c[ Sinodul din 1666 – 1667 i-a judecat nu atât pe ap[r[torii ritului vechi, cât întreaga Biseric[ Rus[ de pân[ la Nikon, istoria =i tradi\ia acesteia. Iat[ de ce de la aceast[ dat[, 13 mai 1667, putem considera c[ s-a produs ruptura definitiv[ între Biserica oficial[ =i masele de credincio=i ru=i fideli în continuare tradi\iei biserice=ti multiseculare din Rusia. 5.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ de adep\ii ritului vechi dup[ 1667 Succesul exterior al sinodului din 1667 era evident. Problema patriarhului a fost în sfâr=it rezolvat[, rela\iile stat – biseric[ definite, iar chestiunea ritului se p[rea c[ a fost solu\ionat[. Numai patru r[zvr[ti\i au r[mas fideli propriilor convingeri, dar ei au fost exila\i tocmai în Nordul extrem , a=a încât influen\a acestora fusese anihilat[, socoteau guvernan\ii, Biserica Rus[, ajustându-=i practica bisericeasc[ dup[ modelul grecesc, se p[rea c[ a cucerit inimile lumii ortodoxe. În realitate, sinodul nu numai c[ nu a contribuit la restabilirea unit[\ii Bisericii Ruse, ci dimpotriv[, a adâncit ruptura între ierarhie =i guvern, pe de o parte, =i ap[r[torii tradi\iei ruse=ti, pe de alt[ parte. Dac[ pân[ la sinod lupta pentru rit se d[dea în interiorul Bisericii Ruse, dup[ acest eveniment putem vorbi deja despre schism[. Fiind exclu=i din Biseric[ =i anatemiza\i de Sinodul din 1667, ap[r[torii tradi\iei ruse erau lipsi\i de tainele Bisericii. }n acela=i timp, prin anatemizarea lor, Biserica oficial[ pierdea orice putere canonic[ =i moral[ asupra acestora, a=a încât ei se sim\eau dezlega\i de leg[turile pe care le-au avut cu o ierarhie care, în opinia lor, a tr[dat ortodoxia. Într-adev[r, excomunicarea adversarilor noului rit nu putea decât s[-i înt[reasc[ în credin\a lor c[ problema ritului este extrem de important[ =i are o valoare teologic[ =i dogmatic[ deosebit[. Extrem de distructiv[ pentru unitatea Bisericii s-a 139

dovedit a fi condamnarea trecutului bisericesc rusesc – a Sinodului Stoglav =i a mitropolitului Macarie, a “Vie\ii prea – cuviosului Eufrosin” =i a tradi\iilor despre puritatea credin\ei poporului rus. Toate acestea nu puteau duce, în condi\iile unei puternice opozi\ii la modific[rile cultului rusesc, decât la ruptura definitiv[ între ierarhie =i adep\ii tradi\iei, cunoscut[ sub denumirea de schisma vechiului rit sau a vechilor credincio=i – Raskol. De acum, adep\ii ritului vechi rup orice leg[tur[ cu ierarhia =i cu Biserica statului, organizându-se într-o mi=care extrem de puternic[ ce nu a putut fi lichidat[ cu toate eforturile autorit[\ilor politice =i ecleziastice ruse. Ruptura definitiv[ din 1667 =i anatemele care s-au pronun\at asupra vechiului rit rusesc i-au pus pe adep\ii acestuia într-o situa\ie foarte grea. Trecerea întregului episcopat la “nikonieni” i-a l[sat f[r[ ierarhie, iar f[r[ aceasta, în special f[r[ episcopi, nu poate exista o via\[ bisericeasc[ deplin[ =i nu se pot s[vâr=i toate tainele biserice=ti. De aceea, ei au fost nevoi\i s[ se adapteze la noile condi\ii, s[ caute noi forme de via\[ bisericeasc[, dar care s[ nu contravin[ canoanelor biserice=ti =i s[ completeze creator verigile lips[, pentru ca via\a ecleziastic[ s[ nu sufere.199 Autorit[\ile biserice=ti s-au în=elat crezând c[ au solu\ionat problema vechiului rit prin pedepsirea celor patru “înc[p[\âna\i” de la sinod. La nici o lun[ dup[ trimiterea lor în exil la Pustoziorsk, în septembrie 1667, una din cele mai importante =i influente m[n[stiri ruse=ti – Solovki – a respins hot[rârile sinodului =i a refuzat s[ accepte noul rit. Hot[rârea c[lug[rilor de la Solovki nu era nea=teptat[. Înc[ în vremea lui Nikon =i apoi în perioada ce a urmat plec[rii lui din scaunul patriarhal, monahii de aici s-au situat pe pozi\iile ap[r[rii tradi\iei liturgice ruse=ti. Acum monahii de la Solovki =i-au manifestat rezisten\a prin refuzul total al hot[rârilor sinodale din 1667 =i au trimis peti\ii ( elobitnyje) \arului în care-=i explicau pozi\ia. Dintre acestea, cea mai important[ a fost a cincea, care reprezint[ una dintre primele =i cele mai bune expuneri ale doctrinei vechiului rit. 140

Autorit[\ile au încercat ini\ial s[-i conving[ pe monahii de aici s[ se supun[ hot[rârilor sinodului de bun[ voie, apoi au trecut la sanc\iuni. Decretul din 27 decembrie 1667 prevedea confiscarea tuturor averilor =i domeniilor m[n[stirii, inclusiv a tuturor utilajelor agricole, a satelor m[n[stire=ti, a depozitelor de m[rfuri, a atelierelor de prelucrare a s[rii.200 Anul urm[tor, v[zând c[ aceast[ m[sur[ nu a dus la nici un rezultat, guvernul a decis începerea blocadei militare a m[n[stirii. În fruntea ob=tii m[n[stire=ti era Nikanor, un cunoscut militant pentru ap[rarea vechiului rit rusesc. Contra acestui important centru al vechii tradi\ii biserice=ti din Rusia a fost trimis un deta=ament de streli\i condu=i de voievodul Volohov, care avea misiunea s[ împiedice aprovizionarea m[n[stirii. Acest deta=ament nu putea s[ influen\eze în mod serios nici aprovizionarea de pe uscat a m[n[stirii =i nici s[ o asedieze. Rezisten\a a durat aproape 8 ani =i tocmai în ianuarie 1676 guvernul a reu=it s[-i înfrâng[ pe c[lug[rii de la aceast[ m[n[stire, dar =i atunci datorit[ unei tr[d[ri. Autorit[\ile s-au în=elat =i în ceea ce prive=te izolarea celor patru lideri ai opozi\iei biserice=ti prin exilarea lor la Pustoziorsk. Gra\ie exilului acestora mica a=ezare de la marginea tundrei a devenit un important centru ideologic al luptei pentru vechiul rit. De aici plecau în toat[ Rusia scrierile ideologice, mesajele, tratatele =i peti\iile care sus\ineau credin\a =i speran\ele tuturor celor care nu voiau s[ renun\e la vechea tradi\ie bisericeasc[ rus[. Avvakum =i Laz[r au încercat în continuare s[-l conving[ pe \ar trimi\ându-i peti\ii, îns[ acestea se pare c[ nu l-au mai interesat, mai ales c[ evenimentele din Ucraina, tratativele cu polonezii privind Kievul =i posibilitatea alegerii lui sau a fiului s[u ca rege al Poloniei, dezbaterea “p[cii ve=nice” cu Suedia, toate acestea petrecute în anii 1668-1670, îl preocupau mai mult decât scrierile lui Avvakum =i ale prietenilor acestuia. Prin scrierile lor, p[rin\ii de la Pustoziorsk au urm[rit s[ influen\eze pe credincio=ii de rit vechi =i au reu=it s[ stabileasc[ un contact permanent cu adep\ii acestei mi=c[ri din capital[ =i 141

din alte regiuni ale Rusiei. Cea mai important[ scriere de acest gen a fost “R[spunsul pravoslavnicilor”, scris de diaconul Feodor, prins dup[ sinodul din 1667 =i exilat tot la Pustoziorsk. Elaborat[ în colaborare cu ceilal\i de\inu\i de aici, aceast[ scriere a fost conceput[ ca manual, îndrumar =i îndreptar teologic pentru to\i staroverii r[spândi\i prin Rusia =i în primul rând pentru grupurile moscovite, unde centrul principal al rezisten\ei r[mânea casa boieroaicei Morozova, transformat[ într-o veritabil[ m[n[stire. Aici veneau liderii staroveri r[ma=i în libertate dup[ sinoadele din 1666 =i 1667, între care s-au distins monahul Avraamie =i egumenul Dositei, acesta din urm[ devenind unul din cei mai activi organizatori ai rezisten\ei clandestine a staroverilor. În primii trei ani de dup[ sinodul din 1667, propaganda împotrivirii fa\[ de episcopat =i fa\[ de hot[rârile acestui sinod se ducea cu foarte mare pruden\[ chiar dac[ num[rul adep\ilor cre=tea continuu. E adev[rat c[ în ace=ti ani autorit[\ile nici nu au acordat o aten\ie deosebit[ evolu\iei mi=c[rii ritului vechi, chiar dac[ sinodul ceruse \arului s[ ia m[suri severe contra adep\ilor acesteia. Lucrurile s-au schimbat îns[ din 1670. Situa\ia politic[ =i social[ destul de tensionat[ din \ar[, mai ales în sud, unde începuse marea r[scoal[ condus[ de Stepan Razin, =i împrejur[rile externe defavorabile Rusiei – tergiversarea tratativelor cu Polonia =i Suedia, pericolul reprezentat de alian\a hatmanului Ucrainei Doro=enko cu t[tarii din Crimeea =i intrarea acestuia sub protec\ia sultanului otoman – a determinat autorit[\ile politice s[ ia m[suri severe de restabilire a ordinii în capital[ mai întâi, iar apoi în alte regiuni =i s[ demonstreze prin asta c[ sunt hot[râte s[ recurg[ =i la cele mai dure pedepse împotriva celor care li se vor împotrivi în vreun fel. Astfel, în noaptea de 13/14 februarie 1670 a fost arestat principalul agent al p[rin\ilor de la Pustoziorsk în capital[, stare\ul Avraamie, un activ propagandist al vechiului rit ale c[rui leg[turi cu principalele centre ale rezisten\ei erau bine structurate. În cursul anchetei, condus[ personal de mitropolitul Pavel, s-a aflat c[ principalul 142

centru de tranzit pentru r[spândirea lucr[rilor =i scrisorilor p[rin\ilor de la Pustoziorsk era un alt or[=el nordic: Mezen, unde erau fiii =i so\ia lui Avvakum, “nebunul” Feodor =i un or[=ean din Moscova pe nume Luca, exilat =i el în nord pentru fidelitatea lui fa\[ de vechiul rit201. Pentru a rupe leg[turile Pustoziorskului cu Moscova, unde centrul ritului vechi era casa boieroaicei Morozova, =i mai ales cu Donul deja r[sculat (începuse r[scoala lui Razin) a fost trimis un deta=ament de streli\i condus de Ivan Elaghin 202 la Mezen, care a lichidat acest centru al ritului vechi: fiii lui Avvakum s-au poc[it =i au fost de acord cu noul rit, iar “nebunul” Feodor =i Luca diaconul au fost spânzura\i. La Pustoziorsk, Elaghin a cerut celor exila\i s[ renun\e la “r[t[cirile” lor =i s[ accepte noile rânduieli biserice=ti. Bineîn\eles c[ ace=tia nu au reac\ionat la argumentele =i amenin\[rile comandantului militar. În aceast[ situa\ie, Elaghin a ordonat ca to\i cei patru condamna\i s[ fie biciui\i. Avvakum a fost iertat =i de aceast[ dat[, dar Epifanie, Laz[r =i Feodor =i-au primit pedeapsa, mai mult, li s-au t[iat limbile =i le-au fost biciuite mâinile. Dup[ aceste pedepse, regimul de\inu\ilor din Pustoziorsk s-a în[sprit. Dac[ pân[ acum ei se puteau mi=ca liberi prin a=ezare =i tr[iau în izbele locuitorilor, având posibilitatea de a se întâlni între ei, =i cu locuitorii or[=elului sau cu diver=ii c[l[tori ce treceau pe acolo, de acum încolo ei erau \inu\i izola\i unul de cel[lalt în celule s[pate în p[mânt, ale c[ror ie=iri fuseser[ închise pentru ca ei s[ nu poat[ comunica cu nimeni. Sigur, condi\iile din aceste celule erau destul de grele, numai c[ ele nu i-au împiedicat pe cei patru martiri s[ creeze importante opere literare =i teologice, între care se disting autobiografiile lui Avvakum =i Epifanie, adev[rate capodopere ale vechii literaturi ruse203. Schimbarea regimului de deten\ie pentru p[rin\ii de la Pustoziorsk a coincis cu apogeul r[scoalei lui Stepan Razin. Aceast[ mi=care social[ de propor\ii a fost neutr[ din punct de vedere religios. În deta=amentele c[z[ce=ti =i \[r[ne=ti ale lui 143

Razin au luptat atât adep\ii vechiului rit, cât =i cei ai noilor rânduieli biserice=ti. O parte a staroverilor l-a sus\inut pe Razin, dar în mi=carea lui au intrat nu pu\ini preo\i ai bisericii oficiale, nemul\umi\i de autorit[\i =i de episcopat. În multe sate =i ora=e preo\ii îi întâmpinau pe r[scula\i cu icoane =i dang[t de clopote. Acest lucru nu ne poate duce îns[ la concluzia c[ “r[scoala lui Razin a fost o r[scoal[ a schismei, …prima manifestare popular[ a acesteia”, cum au afirmat Š apov =i apoi narodnicii.204 Nu se poate îns[ nega participarea unui important num[r de ap[r[tori ai “tradi\iei str[mo=e=ti”, nemul\umi\i de biseric[ =i autorit[\ile civile, la mi=carea lui Razin. Autorit[\ile s-au folosit de aceasta pentru a în[spri represiunea contra staroverilor, a=a încât mii de adep\i ai ritului vechi din zonele unde au ac\ionat r[scula\ii, mul\i dintre ei f[r[ vreo leg[tur[ cu mi=carea propriuzis[ a lui Razin, au pierit uci=i de sabie, spânzura\i sau împu=ca\i de deta=amentele de represiune trimise în acele regiuni de autorit[\i. Valul de represalii îndreptat împotriva tuturor acelora care încercau s[ se opun[ autorit[\ilor =i Bisericii oficiale a cuprins =i Moscova =i ora=ele din afara zonei de r[spândire a r[scoalei lui Razin. În cadrul acestor ac\iuni mul\i staroveri au fost ar=i pe rug sau decapita\i, indiferent de rangul lor social. N-a sc[pat de represalii nici casa boieroaicei Morozova. Spre sfâr=itul anului 1671 au fost arestate atât ea, care deja se c[lug[rise devenind m[icu\a Feodora, cât =i celelalte ap[r[toare ale vechii credin\e care tr[iau în aceast[ veritabil[ m[n[stire =i centru al staroverilor din capital[. Iar în 1674, dup[ încerc[rile nereu=ite ale b[trânului patriarh Pitirim, simpatizant al staroverilor, =i ale surorii \arului Irina Mihailovna de a-l determina pe suveran s[ o elibereze pe Morozova împreun[ cu sora ei Evdokia Urusova =i pe prietena lor Maria Danilova, ele au fost mutate în m[n[stirea Na=terii Domnului din Borovsk, prescriindu-li-se un regim de deten\ie extrem de sever. Toate aceste ac\iuni ale puterii statale împotriva staroverilor erau inspirate, aprobate =i încurajate de autoritatea ecleziastic[. Desigur, nu to\i preo\ii sau episcopii ru=i erau de 144

acord cu m[surile dure, dar politica Bisericii oficiale în aceast[ perioad[ era îndreptat[, în ce-i prive=te pe staroveri, spre lichidarea rezisten\ei prin orice mijloace, inclusiv violen\a, politic[ al c[rei promotor principal era fostul arhimandrit de la m[n[stirea Ciudov, Ioachim, devenit patriarh la 20 iulie 1674. Intolerant fa\[ de to\i cei care nu se supuneau autorit[\ii sale, el a ac\ionat foarte dur nu numai fa\[ de staroveri. Astfel, a ob\inut transferarea lui Nikon în îndep[rtata m[n[stire nordic[ Beloozero =i instituirea unui regim foarte sever de deten\ie pentru b[trânul ex-patriarh. De asemenea, tot Ioachim a ordonat arderea pe rug a doi predicatori protestan\i =i l-a trimis la închisoare pe duhovnicul \arului, protopopul Postnikov. Un asemenea om crud nu putea fi altfel fa\[ de staroveri. +i urm[rile s-au v[zut rapid. Regimul de exterminare impus de el de\inutelor de la Borovsk a dat rezultatele scontate: în decurs de trei luni, septembrie – noiembrie 1675, toate cele trei ap[r[toare ale ritului vechi – Morozova, Urusova =i Danilova - s-au stins. A fost intensificat asediul m[n[stirii din insulele Solovki, mai ales c[ o parte din r[scula\ii lui Razin se refugiaser[ aici =i chemau pe monahi “s[ reziste =i s[ lupte contra slujba=ilor statului pentru tâlhari, sotnici =i s[ moar[ to\i laolalt[”205, iar la 22 ianuarie 1676, în urma tr[d[rii monahului Teoctist, rezisten\a a fost înfrânt[, iar represaliile contra ap[r[torilor m[n[stirii au fost de o cruzime inimaginabil[. Stare\ul Nikanor =i comandantul civil – cazacul Samko au fost tortura\i cu bestialitate =i spânzura\i, iar ceilal\i monahi =i mireni r[ma=i în via\[ au fost m[cel[ri\i, dup[ ce au suportat chinuri =i tortúri s[lbatice chiar =i pentru acele vremuri. M[surile dure luate de Ioachim contra staroverilor nu au dus la convertirea masiv[ a acestora =i trecerea lor la Biserica oficial[, ci dimpotriv[ au provocat îndârjirea rezisten\ei =i chiar extinderea ei în regiunile mai pu\in “contaminate” de vechiul rit înainte. La aceasta se adaug[ =i radicalizarea religioas[ a nordului maritim rusesc, asupra c[ruia vestea c[derii m[n[stirii Solovki a c[zut ca un tr[snet. Moartea nea=teptat[ a lui Alexei Mihailovici, survenit[ la 145

29 ianuarie 1676, la doar o s[pt[mân[ dup[ c[derea m[n[stirii Solovki, a fost interpretat[ de adep\ii vechii credin\e ca o pedeaps[ divin[ pentru distrugerea m[n[stirii.206 5.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ a Rusiei Moartea \arului Alexei =i încoronarea fiului acestuia Feodor nu au adus schimb[ri importante în atitudinea fa\[ de ritul vechi a autorit[\ilor statale =i ecleziastice ruse, de=i p[rin\ii din Pustoziorsk, în naivitatea lor, au sperat c[ schimbarea \arului va aduce mult-dorita întoarcere la vechea credin\[. Nici nu putea fi vorba de a=a ceva, atâta timp cât unul din cei mai influen\i oameni la curtea \arului, în vremea tân[rului =i bolnavului Feodor Alekseevici (1676-1682), era patriarhul Ioakim, du=man declarat al vechii credin\e. Sinodul convocat de acesta la sfâr=itul lui 1681 =i continuat în primele luni ale lui 1682, pe lâng[ problemele strict interne ale Bisericii oficiale – între care cea principal[ privea restructurarea sistemului ierarhic al acesteia, în sensul sporirii substan\iale a num[rului episcopilor – a luat în discu\ie =i problema schismei =i a r[spândirii rapide a mi=c[rii adep\ilor ritului vechi. Pentru contracararea acestui fenomen, au fost create patru noi eparhii: dou[ – de Ustiug =i de Holmogory – în nordul puternic afectat de aceast[ mi=care, =i alte dou[ – de Voronej =i de Tambov – în sud, unde mi=carea ritului vechi era bine reprezentat[ mai ales în zona c[z[ceasc[. De asemenea, acest sinod a adoptat o serie de hot[râri îndreptate direct contra adep\ilor vechiului rit. Astfel, s-a decis la acest sinod s[ se interzic[ staroverilor s[ se adune pentru rug[ciune în case particulare sub amenin\area celor mai dure pedepse, stabilindu-se în sarcina preo\ilor prinderea =i trimiterea lor pentru judecat[ func\ionarilor de stat locali. În completarea acestor hot[râri sinodale, \arul Feodor acorda episcopatului împuterniciri largi în lupta contra cre=tinilor de rit vechi. Se pare c[ tocmai ca urmare a acestor hot[râri sinodale, Avvakum =i tovar[=ii s[i de suferin\[ au fost ar=i pe rug la începutul lui 1682. Executarea acestora nu a însemnat sfâr=itul mi=c[rii 146

vechiului rit. Dimpotriv[, chiar în cursul aceluia=i an 1682 ea a avut ocazia s[ se manifeste deschis, demonstrând du=manilor s[i for\a =i sus\inerea de care se bucura în rândul poporului. Aceasta s-a întâmplat la pu\in timp dup[ moartea \arului Feodor, survenit[ la 27 aprilie 1682. Se =tie c[ în urma r[scoalei streli\ilor din 15 – 17 mai 1682, al[turi de proclamatul deja \ar Petru, provenit din a doua c[s[torie a lui Alexei Mihailovici, cea cu Natalia Narâ=kina, a urcat la domnie =i fiul r[mas din prima c[s[torie, cu Irina Miloslavskaia, Ivan – un adolescent slab de minte, iar guvernarea propriu-zis[ a trecut în mâinile surorii mai mari a acestora, Sofia Alexeevna. Aceast[ r[scoal[ a streli\ilor a dus la sl[birea controlului puterii asupra popula\iei Moscovei =i instaurarea unei st[ri de anarhie în tot ora=ul. Pe fondul acestor evenimente generate de c[derea autorit[\ii guvern[rii, staroverii din Moscova, deja preg[ti\i pentru transmiterea unei peti\ii, =i-au început agita\ia pentru restaurarea vechii credin\e. În mod nea=teptat, evenimentele au luat o turnur[ foarte favorabil[ acestora, odat[ cu sprijinul venit din partea streli\ilor moscovi\i, care înc[ din timpul =ederii lui Avvakum la Moscova, manifestau simpatii fa\[ de mi=carea starover[. Reformele întreprinse în armat[ =i organizarea unit[\ilor noului model, care amenin\au cu dispari\ia total[ oastea de streli\i, nu erau pe placul acestora =i alimentau ura lor fa\[ de orice fel de inova\ii =i schimb[ri, împing`ndu-i tot mai mult spre staroveri. Cum ace=tia erau deja preg[ti\i s[ ac\ioneze, egumenul Dositei =i agen\ii s[i din Moscova, având de gând ca în scurt timp s[ adreseze puterii civile =i ecleziastice o peti\ie în care s[ cear[ restaurarea vechii credin\e, sprijinul streli\ilor le-a schimbat planurile. Mai ales c[ în fruntea o=tii streli\ilor fusese numit dup[ r[scoala din mai 1682 prin\ul Ivan Hovanski, care în 1670 suferise o pedeaps[ corporal[ grea pentru ata=amentul fa\[ de vechea credin\[. Mizând în primul rând pe sprijinul streli\ilor =i apoi al popula\iei moscovite, în condi\iile lipsei de autoritate ce domnea în capital[, monahii staroveri chema\i la Moscova 147

din toat[ Rusia de abilul Dositei, au început agita\ia printre militari =i în rândul popula\iei capitalei pentru semnarea peti\iei întocmite cu aprobarea prin\ului Hovanski de militan\ii staroveri Savva Romanov, Nikita Borisov, ieromonahul Serghie =i egumenul Serghie, c[rora li s-a ad[ugat deja cunoscutul Nikita Dobr`nin. Hovanski =i liderii staroveri au hot[rât s[ ob\in[ din partea celor doi suverani =i a patriarhului organizarea unei dispute religioase publice, urm[rind ca prin aceasta s[ demonstreze c[ se impune revenirea la practicile rituale prenikoniene. La 1 iulie a avut loc o prim[ disput[ cu u=ile închise la Kremlin, între patriarh =i reprezentan\ii staroverilor, care nu a dus la nici un rezultat semnificativ, autorit[\ile ecleziastice fiind de acord numai cu schimbarea sceptrelor arhiere=ti grece=ti cu cele vechi ruse=ti. A doua disput[ a fost stabilit[ pentru 5 iulie 1682. De diminea\[ se strânsese în pia\a din interiorul Kremlinului foarte mult[ lume, c[reia monahii =i preo\ii staroveri îi propov[duiau adev[rurile vechii credin\e. De cealalt[ parte, în sala Granovitaia (cu Fa\ete) se aflau regenta Sofia =i sora sa Tatiana, mama \arului Petru, Natalia Narî=kina, cei doi \ari minori, Petru =i Ivan, patriarhul Ioakim =i reprezentan\i ai clerului moscovit =i ai nobilimii. Disputa nu a avut loc în public, ci au fost invita\i în[untru în sala Granovitaia reprezentan\ii celor care au semnat peti\ia. Într-o atmosfer[ destul de tensionat[, în care nu o dat[ Nikita Dobrânin, care citea peti\ia prezentând erorile noilor c[r\i de cult, era întrerupt de regent[ sau de patriarh ori al\i participan\i la disput[, au început discu\iile în contradictoriu. Puternic sus\inut de regent[, Ioakim nu a cedat sub nici o form[. Cum se întâmpl[ într-o disput[ ideologic[, argumentele nu puteau convinge nici una din p[r\i. Disputa s-a încheiat practic f[r[ nici un rezultat, regenta Sofia amânând-o pentru 7 iulie. Modul în care staroverii =i-au expus punctele de vedere au impresionat îns[ mul\imea, iar întreruperea disputei de c[tre regent[ a fost interpretat[ ca un prim succes al staroverilor. Sofia a întrerupt de fapt disputa, amânând-o pentru 7 iulie, pentru a nu da posibilitatea acestora s[ se foloseasc[ de acest succes =i prin 148

aceasta s[ pun[ sub semnul întreb[rii autoritatea puterii politice =i ecleziastice207. Aceasta a fost mutarea inteligent[ a Sofiei. De cum s-a lini=tit mul\imea dup[ “victoria” staroverilor, ea a trecut la represalii, asigurându-=i mai întâi loialitatea streli\ilor r[scula\i =i apoi a popula\iei moscovite, prin plata unor importante sume de bani ofi\erilor streli\i =i chiar =i streli\ilor de rând =i oferirea de votc[, bere =i mied.208 Astfel, principalii reprezentan\i ai ritului vechi afla\i la Moscova au fost aresta\i, iar pe 11 iulie Nikita Dobrînin – decapitat, iar ceilal\i exila\i.209 Prin\ul Hovanski n-a putut, dar s-a =i temut s[-i apere pe coreligionarii s[i. Graba lui de a restaura vechea credin\[ a dus la pr[bu=irea încerc[rii din iulie 1682. De represiune nu a sc[pat nici el, fiind executat pe 17 septembrie. R[ma=i f[r[ conduc[tori militari =i duhovnice=ti, streli\ii s-au lini=tit rapid. Nesprijinindu-i suficient nici pe staroveri, nici pe Hovanski, ei au ratat ultima posibilitate de a cuceri puterea, de a restaura vechea credin\[ =i de a-=i spori influen\a în capital[. Încercarea nereu=it[ de readucere a Bisericii Ruse la vechile practici rituale a pus practic cap[t speran\elor staroverilor în revenirea ierarhiei biserice=ti la vechea credin\[. Episodul 1682 a avut o importan\[ deosebit[ pentru istoria întregii societ[\i ruse, întrucât a însemnat abandonarea definitiv[ a tradi\iilor biserice=ti ruse, prefigurând transform[rile radicale pe care societatea ruseasc[ le-a cunoscut sub Petru cel Mare. De acum încolo ruptura între staroveri =i “nikonieni” a devenit ireversibil[, Biserica Rus[ pierzând prin aceasta poate cea mai dinamic[ =i mai profund credincioas[ parte a membrilor s[i. 5.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii staroverilor Excomunicarea =i anatemele pronun\ate solemn de Sinodul din 1666 – 1667 asupra ritului vechi =i a adep\ilor acestuia nu au adus lini=tea =i unitatea în Biserica Rus[, a=a cum =i-au dorit arhiereii ru=i care au participat la acest sinod =i \arul Alexei Mihailovici. Dimpotriv[, dup[ 1667 ap[r[torii tradi\iei liturgice 149

ruse, con=tientizând faptul c[ nu mai pot ac\iona în cadrul unei institu\ii religioase recunoscute =i sus\inute de stat, cum au f[cut pân[ atunci, au trecut la elaborarea unei doctrine care s[ justifice situa\ia în care se g[seau sub aspect dogmatic =i canonic. Acest lucru era necesar pentru organizarea comunit[\ilor de credincio=i de rit vechi, în caz contrar întreaga mi=care, neavând o doctrin[ pe care s[ o urmeze, ar fi fost amenin\at[ cu dispari\ia. Dac[ pân[ la 1667 adep\ii ritului vechi au ac\ionat mai mult sau mai pu\in organizat, dup[ aceast[ dat[ se poate u=or constata, urm[rind documentele vremii, atât cele provenind din interiorul acestei mi=c[ri, cât =i cele apar\inând autorit[\ilor statale =i ecleziastice ruse, c[ nivelul de organizare al ac\iunilor desf[=urate, ca =i cel al mi=c[rii propriu-zise era net superior celui din perioada precedent[. În acela=it timp îns[, în sânul mi=c[rii încep s[ se cristalizeze dou[ orient[ri, ale c[ror r[d[cini spirituale merg spre cele dou[ curente religioase ap[rute în Rusia în anii 1630: mi=carea protopopului Neronov =i curentul stare\ilor p[durilor. Aceste dou[ orient[ri au dat na=tere, pân[ la urm[, celor dou[ ramuri mari ale mi=c[rii adep\ilor ritului vechi: popismul sau popovš ina – care reprezenta orientarea moderat[ – =i nepopismul sau bezpopovš ina – ce reprezenta orientarea radical[. Doctrina ritului vechi nu se poate reduce doar la aspectele strict rituale sau liturgice, cum s-ar crede la prima vedere. Sigur c[ aceste probleme ocup[ un loc important în cadrul ei, schisma datorându-se neîn\elegerilor cu privire la acestea în primul rând, îns[ noile condi\ii în care trebuiau s[ tr[iasc[ adep\ii tradi\iilor prenikoniene necesitau elaborarea unor norme care trebuiau s[ r[spund[ unor probleme cu care cei de dinaintea lor nu se confruntaser[. Aceste probleme vizau aspecte mult mai profunde ale vie\ii religioase decât ritualul sau textele c[r\ilor de cult, aspecte ce nu \ineau doar de formele de exprimare a credin\ei, ci aveau în vedere îns[=i înv[\[tura cre=tin[ despre adev[r, despre Biseric[ =i tainele ei, despre sensurile existen\ei umane. 150

În opinia doctrinarilor staroveri, înc[ nedefinit[ complet în a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, datorit[ faptului c[ ei credeau înc[ în posibilitatea reîntoarcerii Bisericii oficiale la tradi\iile prenikoniene, Biserica autentic[ o formeaz[ staroverii, adic[ cei care nu au abandonat rânduielile biserice=ti vechi. Aceast[ Biseric[ a p[strat credin\a ortodox[ nealterat[; de ea sa desp[r\it ierarhia rus[ care, adoptând ereziile nikoniene, a atras dup[ sine cea mai mare parte a mirenilor.210 Formularea înv[\[turilor starovere privind lumea, adev[rul cre=tin, tainele Bisericii, nu s-a f[cut imediat dup[ sinodul din 1667, ci abia spre sfâr=itul secolului al XVII-lea, ele dobândind o form[ clar definit[ numai în secolul urm[tor, când apar cele mai importante tratate de doctrin[ starovere.211 În secolul al XVII-lea doctrina starover[ nu era înc[ sistematizat[. Totu=i, câteva idei comune tuturor doctrinarilor staroveri din aceast[ perioad[ se pot observa. Înc[ pân[ la ruptura definitiv[ cu ierarhia, ideologii staroveri, între care s-au remarcat diaconul Feodor =i protopopul Avvakum, au formulat tr[s[turile fundamentale ale ideologiei ritului vechi, reu=ind chiar s[ elaboreze =i câteva teze teologice noi. Punctul de pornire al gândirii lor era înv[\[tura eshatologic[ despre A Treia Rom[ =i unicitatea ortodoxiei ruse, astfel cum era ea expus[ în “Povestea despre Com[nacul Alb” – o scriere literarreligioas[ din secolul al XV-lea, potrivit c[reia “Com[nacul Alb” – simbolul purit[\ii credin\ei – care i-a fost d[ruit de împ[ratul Constantin cel Mare papei Silvestru =i care mai târziu a ajuns la Constantinopol – dup[ c[derea acestuia a fost “trimis în Rusia, fiindc[ acolo într-adev[r este sl[vit[ credin\a cre=tin[”. Faptul c[ acest Com[nac Alb se afl[ în Rusia, potrivit acestei legende este deosebit de important, deoarece arat[ nu numai c[ “ast[zi credin\a cea dreapt[ este cinstit[ =i sl[vit[ acolo mai mult decât oriunde pe p[mânt”, ci fiindc[ promite gloria spiritual[ a Rusiei. A Treia Rom[ – Rusia – în opinia autorilor acestei scrieri, este “ultima împ[r[\ie”, =i are datoria s[ p[streze =i s[-=i apere credin\a cea dreapt[ pân[ la sfâr=itul veacurilor. De altfel, în 151

opinia cercet[rilor gândirii religioase medievale ruse, ideea celei de-A Treia Rome nu are un caracter politic ci unul religiosfilozofic.212 Nu tendin\a de expansiune caracterizeaz[ mesajul acesteia, ci aceea de ap[rare a propriei credin\e. Aceast[ concep\ie a poporului rus v[zut ca p[str[tor al ortodoxiei curate a devenit baza ideologiei mi=c[rii ritului vechi. Occidentul în frunte cu Roma, ar[tau ideologii staroveri, rupându-se de Orientul ortodox, s-a îndep[rtat de adev[ratul cre=tinism înc[ din veacul al XI-lea, grecii au vândut Ortodoxia =i “s-au cl[tinat în credin\[” din vremea sinodului florentin (1439), Rusia apusean[ – Ucraina, a capitulat la Brest în 1596, iar în 1666 a venit =i rândul Rusiei r[s[ritene, ultimul bastion al Ortodoxiei, care “s-a lep[dat de dreapta credin\[”. Un alt punct important în teoriile mi=c[rii ritului vechi din secolul al XVII-lea, formulat de stare\ul Spiridon Potiomkin, a fost intangibilitatea ritualului =i în consecin\[ imposibilitatea teologic[ pentru Ortodoxie de a face modific[ri în c[r\ile de cult =i în practica bisericeasc[. El era de acord cu îndreptarea, eliminarea erorilor, dar toate acestea trebuiau f[cute în conformitate cu canoanele. Aceast[ idee a fost promovat[ de to\i ideologii staroveri, f[r[ excep\ie. Dintre problemele noi ap[rute în mediul starover care necesitau elaborarea unui r[spuns bazat pe canoane, s-a distins cea a lipsei ierarhiei, mai precis a episcopilor, care potrivit înv[\[turii cre=tine transmit harul =i continuitatea apostolic[ în Biseric[. Ei au reu=it s[ o rezolve apelând la canoane =i la exemplele din istoria cre=tinismului timpuriu, asem[n[toare oarecum cu situa\ia în care se g[seau staroverii dup[ sinodul din 1667. Astfel, potrivit canoanelor biserice=ti preo\ii trebuie s[ se subordoneze episcopilor. Îns[ acelea=i canoane cer preo\ilor s[ refuze aceast[ subordonare, dac[ episcopii se abat de la credin\[, propov[duiesc erezii sau produc o schism[. De aceea, preo\ii care nu au mai dat ascultare lui Nikon =i celorlal\i arhierei “care au tr[dat Biserica”, au procedat perfect din punct de vedere canonic. Ei puteau =i f[r[ voia episcopului s[ oficieze slujbe, s[ 152

s[vâr=easc[ tainele biserice=ti =i alte necesit[\i duhovnice=ti. Dar ei nu puteau s[-=i desemneze succesorii, întrucât acest drept revine numai episcopilor. Preo\ii hitoronisi\i înaintea lui Nikon nu erau nemuritori, de aceea se punea problema de unde puteau fi lua\i noi preo\i. Astfel de probleme au existat =i în primele veacuri cre=tine. Au fost situa\ii când Bisericile locale r[mâneau f[r[ episcopi ca urmare a c[derii acestora în erezie. Ace=ti episcopi continuau s[ slujeasc[, s[ hirotoniseasc[ al\i episcopi, preo\i =i al\i clerici chiar =i în mediul eretic în care se aflau dup[ p[r[sirea credin\ei ortodoxe. Sinoadele ecumenice =i cele locale ale Bisericii Ortodoxe au stabilit ca episcopii, preo\ii sau al\i clerici hirotonisi\i într-o biseric[ sau grupare eretic[ s[ fie primi\i în Biserica Ortodox[ în rangul pe care îl au, dac[ se dezic de ereziile pe care le profesaser[ anterior, considerând astfel valabil[ hirotonia s[vâr=it[ de un episcop eretic.213 Conducându-se dup[ aceste pravile, staroverii au stabilit c[ pot fi primi\i în Biserica lor clericii hirotonisi\i în Biserica oficial[ în rangul pe care îl au. Mul\i preo\i din Biserica Ortodox[ oficial[ au trecut la staroveri în decursul timpului, folosindu-se de aceast[ regul[. Sigur, problema lipsei episcopilor nu fusese rezolvat[ complet, îns[ prin solu\ia pe care au g[sit-o ideologii mi=c[rii =i care a fost aprobat[ în soboarele starovere din secolul al XVII-lea, o parte important[ din adep\ii vechiului rit au reu=it s[ p[streze deplin[tatea tainelor biserice=ti =i s[ nu se îndep[rteze de spiritul înv[\[turilor cre=tin-ortodoxe prenikoniene. Problema valabilit[\ii hirotoniei s[vâr=ite în Biserica oficial[ a constituit principalul punct de divergen\[ în cadrul mi=c[rii =i a dus de altfel la divizarea ei spre sfâr=itul secolului al XVII-lea în dou[ mari orient[ri – popov\ii – adic[ staroverii care acceptau preo\ii veni\i în Biserica nikonian[ =i bezpopov\ii – adic[ cei care considerau c[ tainele s[vâr=ite ]n aceast[ Biseric[ nu sunt valabile =i c[ preo\ii acesteia nu sunt adev[ra\ii preo\i ai lui Hristos, de aceea nu pot fi primi\i în Biserica starover[. De aici =i ideea c[ nu mai exist[ preo\ia adev[rat[ a lui Hristos, care potrivit bezpopov\ilor a urcat la cer. 153

Popov\ii, în condi\iile persecu\iilor dure fa\[ de ritul vechi, au c[utat s[ p[streze întocmai spiritul =i tradi\iile Bisericii Ruse medievale, precum =i aspectele ce \ineau de exterior, de formele exprim[rii credin\ei din Rusia prenikonian[. Con=tien\i de handicapul lipsei episcopatului, ei au c[utat tot timpul s[ restabileasc[ deplin[tatea ierarhiei =i, dup[ câteva încerc[ri nereu=ite în secolul al XVIII-lea, =i-au îndeplinit scopul în 1846, când a trecut la staroveri fostul mitropolit grec al Bosniei Ambrozie. Mai radicali, bezpopov\ii considerau c[ în Biserica oficial[ =i în lume în general domne=te Antihristul, a=a încât preo\ii acesteia au devenit slugile lui. De aceea, taina preo\iei ca =i celelalte taine s[vâr=ite în aceast[ Biseric[ nu sunt valabile, iar Biserica oficial[ este lipsit[ de harul Duhului Sfânt. În aceast[ situa\ie, cre=tinii fideli, în opinia doctrinarilor bezpopov\i, trebuie s[-=i caute singuri mântuirea. Unii speciali=ti în istoria raskolului ca S.A. Zen’kovskij214 leag[ apari\ia bezpopov\ilor de eshatologismul promovat de stare\ii p[durilor, aducând drept argumente similitudinile existente între doctrina bezpopov\ilor =i ideile apocaliptice promovate de adep\ii lui Kapiton, Vavila =i ai celorlal\i propov[duitori din secolul al XVII-lea ai “vremii de pe urm[”. Al\i autori ca M.O. Šahov215 arat[ c[ nu exist[ o leg[tur[ cauzal[ între stare\ii p[durilor =i bezpopov\i chiar dac[ exist[ asem[n[ri între ideile celor dou[ curente religioase. Cert este c[ atât bezpopov\ii, cât =i stare\ii p[durilor au reprezentat orient[ri radicale în via\a religioas[ rus[ a secolului al XVII-lea, ace=tia din urm[, dac[ s-ar considera c[ nu au o leg[tur[ direct[ cu bezpopov\ii, fiind asimila\i de ace=tia în decursul primelor decenii ale secolului al XVIII-lea. Divizarea mi=c[rii ritului vechi s-a datorat, în opinia majorit[\ii cercet[torilor, lipsei unei autorit[\i canonice superioare =i persecu\iilor Bisericii Ortodoxe oficiale =i statului rus, extrem de dure, mai ales dup[ încercarea nereu=it[ de restaurare a ritului vechi din 1682. Aceste persecu\ii au înt[rit în rândurile staroverilor 154

credin\a c[ sfâr=itul lumii este aproape. Mul\i dintre ei credeau c[ tr[iesc ultimele vremuri =i evitau contactul cu autorit[\ile, pe care le considerau slugi ale lui Antihrist, iar în cazul în care acest contact erau inevitabil, preferau s[ moar[ decât “s[-L tr[deze pe Hristos”, sinuciderile prin ardere colectiv[ fiind frecvente în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, mai ales în p[durile din zonele nordice ale Rusiei. Popov\ii, fideli doctrinei cre=tine privind continuitatea harului preo\iei pân[ la sfâr=itul veacurilor =i sinuciderea, v[zut[ ca un p[cat capital, au respins tezele bezpopov\ilor, considerându-le neconforme cu înv[\[tura ortodox[. Totu=i, se cuvine remarcat faptul c[ în secolul al XVII-lea între cele dou[ ramuri ale mi=c[rii ritului vechi nu exista o demarca\ie foarte clar[, în sensul c[ erau înc[ destui oameni în rândul popov\ilor care considerau iminent[ venirea lui Antihrist, iar în rândul bezpopov\ilor – c[ este posibil[ restaurarea rangului episcopal =i la staroveri =i c[ hirotonia din Biserica oficial[ este valabil[. Abia în primele decenii ale veacului al XVIII-lea, delimitarea dintre adep\ii celor dou[ orient[ri a devenit evident[, astfel încât =i în documentele oficiale ei apar deja sub cele dou[ denumiri.

155

CONCLUZII În decursul timpului s-a creat în lumea =tiin\ific[ ideea c[ spa\iul cre=tinismului ortodox a fost mai pu\in ancorat în istorie, fiind deschis mai mult spre contempla\ie =i rug[ciune decât spre ac\iune =i prezen\[ în societate. Desigur, într-o anumit[ m[sur[ aceast[ idee este just[, Biserica Ortodox[ nefiind implicat[ în via\a politic[ mai ales, în aceea=i m[sur[ ca Biserica Apusean[. Lucrul acesta a ferit-o în general de fr[mânt[rile =i schimb[rile pe care le-a suferit Biserica Catolic[, iar spiritul de toleran\[ religioas[ specific Ortodoxiei a dus la evitarea unor fenomene asem[n[toare Reformei, unitatea religioas[ a R[s[ritului cre=tin nefiind periclitat[ în Evul Mediu de vreo mi=care având amploarea acesteia din urm[. În secolul al XVII-lea îns[, situa\ia a stat cu totul altfel întruna din cele mai mari Biserici Ortodoxe locale: Biserica Rus[. Implicarea acesteia, mai precis a înaltei ierarhii ortodoxe ruse, în special a patriarhului Nikon, într-un proiect politico – religios himeric, acela al imperiului pan-ortodox, agreat =i încurajat de \arul Alexei Mihailovici, a provocat puternice tulbur[ri în interiorul Bisericii Ruse, care au sfâr=it prin divizarea ei definitiv[. Biserica Rus[ a cunoscut pe parcursul primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea un proces continuu de avânt spiritual, concretizat în apari\ia unor mi=c[ri religioase influente în societate, cum a fost mi=carea de rena=tere spiritual[ a protopopului Ivan Neronov =i cea milenarist[ a stare\ilor p[durilor. Predicile =i înv[\[turile lui Neronov, care vizau în special moravurile societ[\ii ruse=ti, au atras în primul rând clerul din provincie, dar =i cercuri influente din Moscova, inclusiv de la curtea \arului, unde confesorul acestuia, protopopul +tefan Vonifatiev a creat a=a-numitul cerc al râvnitorilor evlaviei, al c[rui membru a devenit însu=i \arul Alexei Mihailovici. În cadrul acestui “cerc” s-au profilat dou[ orient[ri: una care milita pentru ridicarea nivelului moral al clerului, îmbun[t[\irea practicii biserice=ti prin înt[rirea disciplinei credincio=ilor =i 157

r[spândirea cuno=tin\elor teologice în rândul acestora (pentru aceast[ grupare Biserica Rus[ era p[str[toarea cea mai fidel[ a înv[\[turilor =i tradi\iilor ortodoxe), =i una care opta pentru apropierea practicii biserice=ti ruse de practica celorlalte biserici ortodoxe, în perspectiva ipoteticului proiect politic al imperiului pan-ortodox (aceast[ grupare urm[rea modificarea ritului bisericesc din Rusia prin eliminarea diferen\elor existente la mijlocul secolului al XVII-lea între ritul rusesc =i cel grecesc). De=i adep\i ai celei de-a doua orient[ri, +tefan Vonifatiev =i \arul Alexei au considerat în primii ani ai domniei acestuia c[ vremea pentru o reform[ a cultului nu sosise înc[. Suveranul a sprijinit eforturile celorlal\i râvnitori ai evlaviei de îmbun[t[\ire a vie\ii religioase =i morale a poporului rus. Dup[ 1650, \arul a decis c[ trebuie pornite preg[tirile pentru realizarea reformei =i a f[cut primii pa=i în aceast[ direc\ie chemând c[lug[ri instrui\i de la Kiev sau greci, c[rora le-a încredin\at sarcina de a se ocupa de corectarea, îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult ruse=ti. Conceput[ de \ar ca o prim[ etap[ a acestui proiect politic =i religios, reforma cultului – care trebuia f[cut[ prin modificarea practicii biserice=ti ruse dup[ modelul celei grece=ti din acea vreme - nu putea fi înf[ptuit[ decât de un patriarh adept al acestui proiect. Atâta timp cât Iosif, b[trânul patriarh ce fusese nevoit s[ cedeze în fa\a râvnitorilor evlaviei în problema introducerii univocalit[\ii în celebrarea diferitelor slujbe biserice=ti, se afla pe scaunul patriarhal, o asemenea reform[ era imposibil[. De aceea, \arul =i Vonifatiev au hot[rât s[ a=tepte pân[ când acesta se va elibera, c[utând în acest timp un candidat potrivit pentru atingerea \elurilor pe care =i le propuseser[. În ce prive=te mi=carea stare\ilor p[durilor, spre deosebire de cea a lui Neronov care ac\iona cu prec[dere în mediul urban =i par\ial la sate, aceasta î=i atr[gea adep\ii exclusiv din lumea rural[, propov[duind mântuirea prin renun\area la via\a lumeasc[ =i retragerea în locuri cât mai ferite de autorit[\i =i civiliza\ie în general, mai ales în p[durile nesfâr=ite de pe cursul superior al Volg[i. Radicalismul =i pesimismul stare\ilor p[durilor, dintre care în anii 1630-1640 s-a distins Kapiton, au 158

jucat un rol extrem de important în via\a religios[ ruseasc[ abia dup[ schisma Bisericii Ruse, când o parte a celor care nu au acceptat reforma patriarhului Nikon, au crezut c[ sosiser[ vremurile de pe urm[ =i au negat autoritatea Bisericii oficiale, valabilitatea tainelor s[vâr=ite în cadrul acesteia, formând a=anumitele comunit[\i cre=tine f[r[ preo\i, membrii acestora fiind numi\i bezpopov\i. Ace=tia propov[duiau c[ Biserica Rus[ =i preo\ii ei s-au lep[dat de credin\[ intrând în slujba Antihristului, iar cre=tinii autentici se pot mântui =i în lipsa preo\ilor adev[ra\i, prin respectarea strict[ a riturilor prenikoniene, c[ci taina preo\iei zburase la cer. Îns[ la mijlocul secolului al XVII-lea, de=i neagreat[ de autorit[\ile biserice=ti, dar tolerat[ totu=i, mi=carea stare\ilor p[durilor se remarca prin excesul de ascetism, pu\in atr[g[tor pentru marea mas[ a credincio=ilor, mai ales c[ ispita milenarist[ pe care o propov[duiau ace=ti stare\i nu sosise înc[, “tr[darea” ortodoxiei de c[tre Biserica Rus[ nefiind înc[ îndeplinit[. Ea avea s[ vin[ îns[ odat[ cu punerea în practic[ a planurilor de unificare a cultului rusesc cu cel grecesc, prin alinierea r`nduielilor de cult ruse=ti modelului grecesc din acea vreme. Artizanul acestor modific[ri a fost preferatul \arului, patriarhul Nikon. De=i majoritatea istoricilor au atribuit reforma cultului =i “îndreptarea” c[r\ilor religioase ruse=ti acestui prelat, realitatea este c[ el nu a fost decât un executant al voin\ei \arului în aceast[ problem[. Cum afirm[ reputatul specialist în problemele acestei reforme, N.F. Kapterev, în lucrarea “Patriarhul Nikon =i \arul Alexei Mihailovici”, ap[rut[ la Serghiev Posad în dou[ volume în perioada 1909 - 1912, “\arul Alexei Mihailovici a fost adev[ratul ini\iator =i promotor al acesteia =i datorit[ lui reforma a fost recunoscut[ de Biserica Rus[ dup[ plecarea lui Nikon”. Într-adev[r, dup[ p[r[sirea scaunului patriarhal de c[tre Nikon, tot greul sus\inerii reformei a c[zut pe umerii suveranului care a reu=it s[ o duc[ pân[ la cap[t. Atr[gând de partea lui câ\iva arhierei devota\i reformei – Pavel Kruti\ki, Ilarion =i mai ales Ioakim, el a reu=it ca în ciuda opozi\iei puternice a clerului inferior =i a majorit[\ii credincio=ilor, s[ 159

ob\in[ recunoa=terea solemn[ =i definitiv[ a acesteia de c[tre episcopat la Sinodul din 1666 – 1667. Reforma cultului rusesc, inspirat[ de \arul Alexei Mihailovici =i pus[ în practic[ de patriarhul Nikon, a avut urm[ri tragice pentru Biserica Rus[. O bun[ parte din clericii =i credincio=ii ru=i nu au acceptat-o =i de aceea au fost excomunica\i =i anatemiza\i. Acest lucru a provocat schisma între sus\in[torii reformei =i adversarii ei care se pronun\au pentru revenirea Bisericii Ruse la practicile rituale =i liturgice anterioare reformei. Nevoi\i s[-=i profeseze convingerile clandestin, ace=tia din urm[ s-au organizat, devenind o mi=care religioas[ foarte puternic[ =i influent[, care s-a numit staroobrjad estvo – mi=carea ritului vechi sau staroverije – a vechii credin\e. Aceast[ mi=care reprezint[ un fenomen istoric foarte complex, dat fiind faptul c[ atât originile sale spirituale cât =i motiva\iile diviz[rii sale ulterioare sunt diferit interpretate de la un autor la altul. Considerat[ de unii istorici ca A. P. Š eapov sau N. I. Kostomarov, drept “protestantism de factur[ ortodox[”, mi=carea ritului vechi, de=i are unele tr[s[turi ce amintesc de protestantismul occidental, se revendic[ din punct de vedere doctrinar din tradi\ia Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii =i din ideologia =i practica Bisericii Ruse medievale. Este evident c[ ea a ap[rut ca mi=care de sine st[t[toare în urma reformei neinspirate a cultului bisericesc efectuate în vremea patriarhului Nikon, îns[ între mi=carea adep\ilor ritului vechi =i curentele religioase ruse=ti premerg[toare, mai ales cu r`vnitorii evlaviei, exist[ o leg[tur[ indiscutabil[. Grija pentru p[strarea purit[\ii ortodoxiei =i lupta pentru ridicarea nivelului moral al credincio=ilor, precum =i pentru l[rgirea particip[rii la sinoadele biserice=ti, proprii mi=c[rii lui Neronov, s-au transmis în întregime adep\ilor ritului vechi. Ideile promovate de Neronov =i de ceilal\i adep\i ai mi=c[rii sale, iar mai târziu de cei ai ritului vechi, amintesc într-un fel de mi=carea de la Cluny din secolul al XI-lea =i atitudinile proconciliare =i antiautoritare din Occident în vremea “captivit[\ii papilor de la Avignon”. La fel ca =i c[lug[rii de la Cluny, râvnitorii evlaviei voiau s[ 160

restabileasc[ disciplina clerului, s[ ridice moral Biserica =i s[ elimine dezordinile din m[n[stiri =i parohii. Cererile lui Neronov =i ale altor râvnitori ai credin\ei ca la sinoade s[ participe =i reprezentan\i ai clerului de lume =i ai mirenilor seam[n[ foarte mult cu ideile promovate în secolul al XIV-lea de Marsiglio de Padova =i William Ockham. Ideea autorit[\ii supreme a conciliului (în limba rus[ – sobor) în Biseric[ a intrat în practica adep\ilor ritului vechi =i sa înr[d[cinat într-atât, încât chiar =i ast[zi în bisericile de rit vechi, care accept[ preo\ia bineîn\eles, hot[rârile cele mai importante se iau în cadrul soboarelor la care particip[ cu drept de vot atât episcopii =i clericii, cât =i reprezentan\ii mirenilor. Cum am subliniat în ultimul capitol, datorit[ persecu\iilor =i lipsei unei autorit[\i centrale proprii, mi=carea ritului vechi sa divizat în cele dou[ curente de baz[: popov\ii =i bezpopov\ii. Dac[ despre anumite leg[turi sau similitudini între popov\i =i protestantism nu poate fi vorba din start, protestantismul fiind o mi=care de reînnoire =i de reformare radical[ a credin\ei, în timp ce ritul vechi, în varianta orient[rii popov\ilor, este mai degrab[ o mi=care conservatoare, despre unele asem[n[ri între protestan\i =i bezpopov\i s-au f[cut o serie de referiri în unele lucr[ri dedicate fenomenului raskolului. Nu numai psihologia martirajului voluntar, proprie anabapti=tilor sau menoni\ilor, ci =i anticlericalismul, negarea tainelor biserice=ti, proprie unor grup[ri protestante radicale, se întâlnesc la bezpopov\i. Desigur, între bezpopov\i =i protestantism nu exist[ o leg[tur[ direct[, atât în ce prive=te sursele ideologice, cât =i manifest[rile concrete, îns[, a=a cum am v[zut, exist[ o serie de asem[n[ri care se datoreaz[ tocmai caracterului general asem[n[tor al celor dou[ fenomene biserice=ti: ambele au însemnat un protest fa\[ de realit[\ile spirituale existente în institu\ia ecleziastic[ =i s-au dorit a fi mi=c[ri de îmbun[t[\ire a vie\ii spirituale. Dar între bezpopov\i =i protestan\i, în afara altor deosebiri ce privesc atât izvoarele doctrinare cât =i formele în care sunt expuse ideile, exist[ o deosebire fundamental[: protestan\ii accentueaz[ ideea mântuirii personale a individului, 161

în timp ce bezpopov\ii acord[ întâietate, ca =i popov\ii de altfel, comunit[\ii. În doctrina lor, Biserica st[ înaintea individului. O influen\[ deosebit[ din punct de vedere ideologic asupra bezpopov\ilor a avut-o, se pare, curentul stare\ilor p[durilor, care prin radicalismul s[u a impulsionat într-un fel definirea principalelor idei ale acestei orient[ri a mi=c[rii ritului vechi, chiar dac[ în stadiul actual al cercet[rilor nu suntem înc[ în m[sur[ s[ stabilim o leg[tur[ direct[ între cele dou[ curente ideologice. În încheiere, se cuvine s[ subliniem c[ reforma cultului rusesc în vremea lui Nikon, ca =i consecin\a ei imediat[, apari\ia mi=c[rii starovere, au reprezentat un moment de maxim[ importan\[ pentru via\a religioas[ din Rusia, influen\ând decisiv evolu\ia viitoare atât a credin\ei în sine, cât =i a societ[\ii ruse=ti în general. Lovitura dat[ Bisericii ca institu\ie, prin schisma ce a urmat reformei nikoniene, a fost ireparabil[, ea fiind nevoit[ peste numai câteva decenii s[ se subordoneze total puterii discre\ionare a monarhului, devenind un simplu “departament al confesiunii ortodoxe”, în fruntea c[ruia se afla un înalt func\ionar al \arului – ober-procurorul. Lipsit[ de credincio=ii cei mai ferven\i, mai dinamici =i mai siguri de convingerile lor, Biserica Rus[ nu a putut rezista procesului laiciz[rii societ[\ii, accelerat de reformele lui Petru cel Mare, pierzându-=i rolul de leg[tur[ între elite =i mase, astfel încât diferen\a dintre acestea a crescut tot mai mult, cu consecin\e nefaste pe termen lung pentru societatea ruseasc[. Credincio=ii de rit vechi, dup[ ce s-au convins c[ elita politic[ =i ecleziastic[ nu mai poate fi adus[ la tradi\iile prenikoniene, au c[utat s[ se organizeze =i s[-=i cristalizeze doctrina, lucru pe care practic l-au reu=it în secolul al XVIII-lea, când se diferen\iaz[ în mod clar orient[rile ideologice fundamentale în jurul c[rora se formeaz[ grup[rile principale ale mi=c[rii: popov\ii =i bezpopov\ii. Tot pe parcursul secolului al XVIII-lea apar primele a=ez[ri compacte ale staroverilor în spa\iul geografic =i politic românesc, unde ei vor fi cunoscu\i mai ales sub denumirea de lipoveni. 162

NOTE 1. Staroverii sunt cunoscu\i în România sub denumirea de lipoveni =i sunt credincio=i ortodoc=i ru=i, fideli vechilor tradi\ii ale Bisericii Ruse, exclu=i din aceasta pentru neacceptarea reformelor de cult ale patriarhului Nikon. 2. Simeon Polockij, Žezl Pravlenija, Moskva, Pe atnyi Dvor, 1667. 3. Duhovnaja Praš ica, Sankt-Petersburg, 1752. 4. Dimitrij (Tuptalo), Rozysk o raskol’ni eskoj brynskoj vere, 1745. 5. Platon (Levšin), Uvet vo utverždenie istinny i nadeždy vo evangelskija ljubvy, Kazan, 1765. 6. Makarij (Bulgakov), Istorija russkogo raskola, izvestnogo pod nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889 =i Istorija Russkoj Cerkvi, Sankt-Petersburg, 1866-1883, I-XII. 7. A.P. Š apov, Russkij raskol staroobrjadstva, Moskva, 1858 =i Zemstvo i raskol, Moskva, 1862. 8. N.I. Kostomarov, Istorija raskola u raskolnikov, “Vestnik Evropy”, 1870. 9. S.M. Soloviov, Istorija Rossii s drevnejših vremjon, Moskva, 1959-1966, I-XIV. 10. V.O. Kliucevski, Kurs russkoj istorii, Moskva, 1904-1910, I-IV. 11. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele ispravlenija cerkovnych obrjadov, Sergiev Posad, 1913; Patriarch Nikon i car’ Alexej Mihailovi , Sergiev Posad, 1909-1912, I-II. 12. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami, Moskva, 1905. 13. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1895 14. V.S. Soloviov, O russkom narodnom raskole, So inenija, T. I, Moskva, 1994, p.183-184. 15. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služaš ie k opravdaniju staroobrjadcev, Moskva, 1881-1886, I-III. 16. I.A. Kirillov, Pravda staroj very, Moskva, 1910; Moskva – Tretij Rim, Moskva, 1916.

163

17. V.G. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva, Moskva, 1908. 18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona do naših dnej, Bogorodsk, 1911. 19. S.I. Bystrov, Dvoeperstie v pamjatnikach hristianskogo isskustva i pismennosti, erkov’, 1913, nr. 24, 37-40, 50-52. 20. I. Peretruhin, Zna enie patriarcha Nikona kak reformatora Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja Mysl’, 1911, nr.11-12. 21. V.I. Malyšev, Materialy i stat’i o Avvakume, Moskva, 1962. 22. O.P. Eršova, Staroobrjad estvo i vlast’, Moskva, 1999. 23. Vladimir P. Riabušinskij, Staroobrjad estvo i russkoe religioznoe ustvo, Paris, 1930. 24. P.N. Miliukov, erki po istorii russkoj kul’tury, Paris, 2 vol., 1931. 25. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926. 26. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Paris, 1959, I-II. 27. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duchovnyje dviženija XVII veka, Munchen, 1970. 28. A.V. Kartašev, Smysl staroobrjad estva, Sbornik statej posv. P.S. Struve, Praga, 1925 29. Idem, Smysl staroobrjad estva, Cerkov’, Moskva, 1992, Nr. 2, 20. 30. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Izdatel’skij Dom “Tretij Rim”, Moskva, 1998. 31. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija Drevlepravoslavnoj (staroobrjad eskoj) Cerkvi, Barnaul, 1999. 32. Frederick C. Conybeare, Russian Dissenters, Cambridge, Masachusetts, 1921, 245. 33. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 1694-1855, University of Winsconsin Press, Madison, 1970, 13. 34. Ibidem, 16. 35. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, Moskva, 1875-1881, I-IX. 36. Vladimir Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogo sektanstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908.

164

37. V.O. Kliucevski, Russkaia Istorija, Polnyj kurs lekcij v trjoh knigah, Rostov na Donu, izd. “Phoenix”, 1998, tom II, 207. 38. A.A. Preobraženski, B.A. Rybakov, Istorija Ote estva, Moskva, Prosveš enie – A.O. “Moskovskie U ebniki”, 1996, 149. 39. A.P. Bogdanov, Istorija Rosii dopetrovskich vremjon, Moskva, Izdatelskij dom “Drofa”, 1997, 241. 40. V.I. Buganov, Mir istorii: Rossia v XVII veke, Moskva, “Nauka”, 1989, 55. 41. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 150. 42. V.I. Buganov, Op. cit., 60. 43. M.M. Gorinov, L.M. Lias enko, Istorija Rossii, Cast’ I. Ot Drevnej Rusi k imperatorskoj Rossii (IX-XVII vv.), Moskva, Obš estvo “Znanie”, 1994, 413. 44. Rossija v mirovoj istorii, U ebnoe posobie, pod. red. prof. Porohni V.S., Moskva, 1996, 51. 45. A.P. Bogdanov, Op. cit., 220-221. 46. V.O. Kliucevski, Op. cit., 269. 47. A.P. Bogdanov, Op. cit., 238-239. 48. V.O. Kliucevski, Op. cit., 275. 49. Ibidem, 276. 50. S.F. Platonov, Lekcii po Russkoj istorii, Moskva, Vysšaja Škola, 1993, 436. 51. A.P. Bogdanov, Op. cit., 261. 52. A.P. Bogdanov, Op. cit., 262-263. 53. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 261. 54. Ibidem, 176. 55. S.F. Platonov, Op. cit., 490. 56. N.I. Kostomarov, Istorija Rossii v žizneopisanijah ejo glavnejših dejatelej, Rostov na Donu, Izd. “Phoenix”, 1997, tom II, 400. 57. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 176. 58. Ibidem, 178. 59. Rossija v mirovoij istorii, 51. 60. A.P. Bogdanov, Op. cit., 230. 61. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 165. 62. V.O. Kliucevski, Op. cit., 301-302.

165

63. V.O. Kliucevski, Op. cit., 302. 64. Ibidem, 319. 65. Rossija v mirovoij istorii, 53. 66. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 167. 67. V.O. Kliucevski, Op. cit, 262. 68. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 168. 69. V.O. Kliucevski, Op. cit., 264. 70. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1996, T. 6, 113. 71. I.I. Sokolov, Otnošenije protestantizma k Rosii v XVI i XVII vekach, Moskva, 1880, 52. 72. Fondatorul acestei m[n[stiri, ce se afl[ nu departe de Moscova, este Sfântul Serghie din Radonej, cel mai important sfânt na\ional al ru=ilor, care a fost unul din inspiratorii =i promotorii ideii eliber[rii Rusiei de sub jugul mongol în secolul al XIV-lea. Potrivit cronicilor =i biografiei sale, întocmit[ de c[lug[rul Epifanie de la m[n[stirea fondat[ de Sfântul Serghie, însu=i marele cneaz al Moscovei Dimitri Donskoi i-a cerut binecuvântarea înaintea marii b[t[lii de la Kulikovo (1380), iar sfântul i-a prezis victoria. 73. G. Skvorcev, Patrijarh Adrian, “Pravoslavnyj Sobesednik”, 1912, 57. 74. Ibidem, 64. 75. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duhovnye dviženija XVII veka, Wilhem Fink Verlag, M nchen, 1970, 63. 76. Ibidem, 63. 77. Žytie starca Grigorija Neronova, în Mater’jaly dlja istorii raskola za pervoe vremja ego suš estvovanija, red. N.I. Subbotin, Moskva, T.I, 1875, 246-253. 78. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 69. 79. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926, 93. 80. Mater’jaly dlja istorii raskola za pervoe vremja ego suš estvovanija, red. N.I. Subbotin, I, 257-258 81. Peti\ia preo\ilor din Nijni Novgorod scris[ în anul 7144, editat[ de N.V. Roždestvenski, în tenija obš estva Istorii i Drevnostej Rossijskih”, 1902, II, 1-34.

166

82. E.E. Golubinski, Istorija Russkoj erkvi, II, 523; A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj erkvi, I, 380. 83. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 87. 84. Ibidem, 146. 85. Žytie protopopa Avvakuma, izd. 1960, 543. 86. Žytie starca Kornilija, scris[ de Pahomie, filele 151-153, manuscris. 87. Akty Istori eskie, S. Petersburg, IV, 1841, 127. 88. “Gramota” din 3 iulie 1634 privind transferul unor p[mânturi c[tre schitul lui Kapiton, “Iarovslavskie Gubernskie Vedomosti”, 1852, nr. 49. 89. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 147. 90. Istorija Russkogo Iskusstva (Izd. AN SSSR), Moskva – Leningrad, 1959, IV, 45, 72, 85. 91. Vinograd Rossijskij, Moskva, 1906, XIX, XXIV. 92. A.P. S apov, Op. cit., I, 261. 93. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 153-155. 94. În Rusia, slujbele biserice=ti se f[ceau în acea perioad[ prin citirea =i cântarea în acela=i timp a unor texte liturgice diferite, lucru care f[cea ca aceste slujbe s[ fie imposibil de în\eles. De aceea, Neronov =i adep\ii s[i au militat ca acest fenomen s[ fie eliminat din Biseric[ tocmai prin introducerea regulii univocalit[\ii, adic[ a citirii sau cânt[rii unui singur text, în ordinea indicat[ de rânduiala slujbei care se oficia. 95. Dejanija Sobora 1649 g., pod red. S.A. Belokurova, 1894, 41. 96. F.P. Saharov, Issledovanie o russkom cerkovnom penii, Moskva, 1984, 28-29. 97. Akty arkheografi eskoj expedicii, Sankt-Petersburg, 1838, IV, 324. 98. Ibidem, 481. 99. Sostojanije Rossii po donesenijam I. Rodesa, red. B.G. Kurtz, 1915, 53. 100. Vezi lucr[rile deja citate ale lui N.I. Subbotin, Makarij (Bulgakov), P. Smirnov, K. Plotnikov sau Pavel Prusskij. 101. Editorii erau adep\ii mi=c[rii reformatoare a lui Neronov, astfel c[ era imposibil ca ei s[ fie ni=te ignoran\i în ceea ce prive=te

167

c[r\ile de cult sau s[ fie indiferen\i fa\[ de forma textelor diferitelor slujbe biserice=ti. 102. S.A. Zen’kovskij prezint[ în “Russkoe Staroobrjad estvo”, la pag. 93, o interesant[ statistic[ privind produc\ia de tip[rituri în cursul întregului secol al XVII-lea, de unde reiese faptul c[ anii 1630-1650 au fost cei mai fructuo=i în aceast[ privin\[. 103. Am folosit termenul de confesiune deoarece mi=carea adep\ilor ritului vechi nu este unitar[, ast[zi existând mai multe biserici de rit vechi apar\inând diferitelor orient[ri ale acesteia, cristalizate în decursul timpului. 104. Vezi lucr[rile autorilor staroveri: I.A. Kirillov, F.E. Melnikov, V.P. Rjabuš inskij, prezentate în capitolul 1. 105. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Alexej Mihailovi , I, 213214; E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami, I, 46-48. 106. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 174. 107. Aceste idei au stat la baza motiv[rii îndrept[rii c[r\ilor de cult, juste\ea lor fiind incontestabil[ pentru to\i aceia care f[ceau apologia reformei nikoniene. Mult timp, Biserica Ortodox[ Rus[, prin ierarhii s[i, a sus\inut aceste teze, iar =coala misionar[ =i-a f[cut un crez din ap[rarea actelor =i faptelor lui Nikon, indiferent de consecin\ele pe care le-au produs ele. Ast[zi nici un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse nu mai pune la îndoial[ faptul c[ în vremea lui Nikon îndreptarea c[r\ilor nu numai c[ nu s-a f[cut dup[ cum se preconizase, conform originalelor grece=ti =i vechilor scrieri slave, ci a sem[nat confuzie în rândul credincio=ilor ru=i tocmai fiindc[ nu a respectat aceast[ regul[ a confrunt[rii cu originalele. 108. B. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka. Ejo istinnye pri iny i celi, Riga, 1991. 109. B.I. Sove, Problema ispravlenija bogoslužebnych knig v Rossii v XVII veke, “Bogoslovskije Trudy”, 1970, No. 5; I.D. Mansvetov, Kak pravilis’ Tipik i Minei: o erck iz istorii knižnoj spravy v XVII stoletii, Moskva, 1884. 110. N.D. Uspenskij, Kollizija dvuh bogoslovij v ispravlenii russkih bogoslužebnych knig v XVII veke, “Bogoslovskie Trudy”, XIII, Moskva, 1975; Ioan Belevcev, Russkij cerkovnyj raskol XVII stoletija, Moskva, 1987.

168

111. A.V. Kartašev, Op. cit., I, 464-465. 112. Este vorba de protopopul Mihail Rogov, preotul Ivan Nasedka, monahii Arsenie Gluhoi =i Savvatie, +estak Martemianov =i Zaharii Afanasiev. 113. Autorii români care s-au ocupat de problemele raskolului, în marea lor majoritate, sus\in asemenea idei, fapt ce îngreuneaz[ cunoa=terea adev[ratelor cauze ale schismei ruse în lumea =tiin\ific[ româneasc[. 114. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 171. 115. Ibidem, 170. 116. Vossoedinenie Ukrainy s Rossiej, Moskva, T. II, 33. 117. Este vorba de perioada scurs[ între Sinodul de la Ferrara – Floren\a (1439) =i reluarea leg[turilor biserice=ti oficiale între Rusia =i Orientul ortodox (ultimele decenii ale secolului al XVI-lea). 118. N.F. Kapterev, Bogoslovskij vestnik, 1908, IX, 249. 119. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 175. 120. V.I. Grigoriev, erk putešestvija po Evropejskoj Turcii, Kazan, 1848, 67; Arsenij Suhanov, Prenija o vere, So inenija, 30-38. 121. Vezi E.E. Golubinski, K voprosu o suš nosti russkogo raskola staroobrjad estva, “ tenija v Obšestve Istorii i Drevnostej Rossiiskich”, 1905, III. 122. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 47. 123. Este vorba despre descoperirea în 1649 a trecutului aventuros al acestui c[lug[r, ]n ce prive=te credin\a lui religioas[. Arsenie a fost pe rând ortodox, catolic, protestant =i chiar musulman, revenind în cele din urm[ la ortodoxie. 124. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 63. 125. Ibidem. 126. N.F. Kapterev, Op. cit., 69 (Gre eskie dela, 7161 g., no. 5, “Moskovskij arhiv MID”). 127. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , T 1, 71. 128. Aducerea moa=telor lui Filip s-a f[cut pentru ca \arul Alexei s[-i cear[ iertare pentru predecesorul s[u Ivan cel Groaznic. 129. William Palmer, Op. cit., Vol. III, 382-389 (Scrisoarea patriarhului Nikon c[tre patriarhul Dionisie).

169

130. Patriarhul ecumenic Ioanichios al II-lea, mitropolitul Corintului Ioasaf, cel al Konyei Ieremia =i mul\i al\i ierarhi din Balcani =i Orientul Apropiat au c[utat, nu o dat[, s[-i conving[ pe \arul Alexei =i pe Hmelni\ki s[ se uneasc[ =i s[ creeze un stat puternic, care s[ poat[ elibera popula\ia ortodox[ din Imperiul Otoman (N.F. Kapterev, Character otnošenij Rossii k pravoslavnomu Vostoku v XVI-XVII vekach, 358). 131. N.F. Kapterev, Priezd patriarha A. Pantelarija, în “ tenija v Obš estve ljubitelei duhovnogo prosveš enja”, 1889, 363. 132. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 202. 133. N. Ivanovskij, Rukovodstvo po istorii i obli eniju staroobrjad eskogo raskola, Kazan, 1897, 33. 134. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 205. 135. So inenija protopopa Avvakuma, “Pamjatniki istorii staroobrjad estva v XVII veke”, Leningrad, 1927, 15. 136. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 208. 137. Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 159. 138. S.A. Belokurov, Arsenii Suhanov, T. II, 329; P.F. Nikolaevski, Iz istorii snošenij Rossii s Vostokom v polovine XVII veka, “Hristianskie tenija”, 1882, I-VI, 35. 139. A. Borozdin, Protopop Avvakum. O erk iz istorii umstvennoj žizni russkogo obš estva v XVII veke, Sankt Petersburg, 1898, 3. 140. Pavel Aleppskij (Paul de Alep), Puteš estvie antiohijskogo patriarcha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe ego synom arhidiakonom P. Aleppskim, Moskva, 1889, IV, 136-137. 141. Ibidem. 142. N.F. Kapterev, “Bogoslovskij Vestnik”, 1908, IX, 232; Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 162-163. 143. Makarij (Bulgakov), Russkii raskol staroobrjad estva, 170. 144. Ibidem, 171. 145. Prin cuv`ntul greci, ru=ii îi desemnau în acea vreme pe to\i ortodoc=ii din Imperiul Otoman. 146. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 222. 147. Peti\ia p[rintelui Nikita Dobrânin se g[se=te în N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija,

170

IV; cercetarea acesteia în I.P. Rumiancev, Nikita Dobrânin, Serghiev Posad, 1916, 329-421. 148. În acest sens, vezi lucr[rile unor renumi\i slavi=ti ru=i ca I. Mansvetov, F. Buslaev, M.D. Muretov, A.I. Nevostruev, B.I. Sove, etc. 149. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele ispravlenija cerkovnykh obrjadov, Moskva, I. izd., 1887. 150. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami, Moskva, 1905. 151. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , T I, 258. 152. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvi, VII, 107-108. 153. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Moskva, Terra, 1993, II, 160. 154. Ibidem, 170. 155. Con\inutul acestui protest se cunoa=te dup[ relat[rile cuprinse ]ntr-o scrisoare a lui Avvakum c[tre Neronov din 14 septembrie 1653, publicat[ în culegerea Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, IV, a lui Subbotin, 23. 156. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 214. 157. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarcha Nikona, T II, 474. 158. Scrisoarea protopopului Ivan Neronov c[tre \arul Alexei din 27 februarie 1654, în Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, I, 71. 159. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, red. Subbotin, I, 120-122. 160. Ibidem, 137. 161. Este vorba de “Culegere din textele divine despre venirea nelegiuitului” =i “Despre semnul crucii” publicate în So inenija G. Firsova, Sankt Petersburg, 1916. 162. Forsten, Snošenija Švecii i Rossii vo vtoroj polovine XVII veke, “Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveš enija”, 1898, IV, 345. 163. Dnevnye Zapisi, “Prikaz Tainykh Del”, 1908, I, 11. 164. Acest izvor a fost publicat în limba englez[ sub titlul Patriarch Nikon on Curch and State. Nikon’s “Refutation”, Ed with introduction and notes by V. Tumins and G. Vernadsky. Berlin et al.

171

1982. C. 80 – 812 (Slavistic printings and reprintings edited by C.H. Vonschooneveld. Indiana University. 300). 165. Delo o patriarche Nikone, Sankt Petersburg, 1897, 18, 62-63; N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II, 258. 166. N. Gibbenet, Op. cit., IV, 208-209. 167. S. Zen’kovskij, Op. cit., 259. 168. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva, Sankt Petersburg, 1895, 60. 169. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, I, 198. 170. Sunt demne de amintit în aceast[ privin\[ “Cuvinte împotriva ereticilor” semnat[ de stare\ul Spiridon Potiomkin =i “Peti\ia c[tre \ar” a preotului Nikita Dobrânin din Suzdal. 171. S. Zen’kovskij, Op. cit., 272. 172. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, I, 198-199. 173. Este vorba de celebra sa “Replic[” (Vozraženije) publicat[ =i în limba englez[, vezi nota 159. 174. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 260. 175. Ibidem, 277. 176. Gibbenet, Op. cit., I, 252. 177. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, IV, 294-295. 178. Gibbenet, Op. cit., II, 792. 179. În Rusia medieval[ aceasta era denumirea pentru cei care sufereau de bun[ voie pentru Hristos: umblau sub\ire îmbr[ca\i iarna, descul\i, mâncau foarte pu\in, se autoflagelau, dar aveau întotdeauna curajul s[ spun[ tuturor, inclusiv \arului, p[catele pe care le f[ceau ace=tia =i de aceea erau respecta\i =i temu\i, având renumele de sfin\i. 180. Gibbenet, Op. cit.,II, 6. 181. Ibidem, 7. 182. Tudor Teoteoi arat[ c[ acesta a ajuns pentru scurt[ vreme (1672) mitropolit al Ungrovlahiei, în studiul Mitropolitul Dionisie al Ungrovlahiei (1672) =i originea sa aromâneasc[. 183. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 282. 184. Boris Kutuzov, Op. cit., 103.

172

185. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, II, 136-147, 161, 163, 172, =.a. De asemenea Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II, 28-29. 186. N. F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II, 368 187. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 283. 188. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 176. 189. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, red. Subbotin, I, 417- 419. 190. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177; S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 287. 191. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177. 192. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 422-427; A.V. Kartašev, Op. cit., II, 192. 193. N. Gibbenet, Op. cit., II, 1042-1099. 194. Preotul Laz[r i-a uimit pe participan\ii la sinod în decembrie 1666, când a propus s[ fie ars el însu=i pe rug pentru a se demonstra dac[ ritul corect este cel vechi sau cel nou, spun`nd c[, ]n cazul în care ar fi ars – ritul corect era cel nou, în caz contrar – cel vechi. 195. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 178. 196. Lucrarea acestuia a fost publicat[ de Kapterev în anexa 14 la vol. II al lucr[rii Patriarch Nikon i Czar Alexej Mihailovi , citat[ frecvent în prezenta lucrare. 197. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, red. Subbotin, II, 210. 198. Aici îi putem înscrie nu numai pe autorii staroveri ca F.E. Melnikov, V.G. Senatov sau I.A. Kirillov, ci =i pe N.F. Kapterev, A.V. Kartašev, S.A. Zen’kovskij =.a. 199. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 341. 200. Dopolnenie k aktam istori eskim, Sankt Petersburg, V, 1852, 340. 201. Žytije protopopa Avvakuma, 62; Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, VI, 413. 202. Russkaja istoriceskaja biblioteka, XXXIII, 1273. 203. Cea mai recent[ edi\ie a celor dou[ autobiografii, la care se adaug[ =i biografia boieroaicei Morozova este Žytije protopopa

173

Avvakuma. Žytije inoka Epifanija. Žytije bojaryni Morozovoj, Sankt Petersburg, “Glagol”, 1994. 204. Afanasij Š apov, So inenija, Sankt Petersburg, 1906- 1908, T. 1, 466. 205. Akty Istori eskije, Sankt Petersburg, 1841, IV, 538. 206. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 339. 207. Ibidem, 411. 208. Savva Romanov, Istorija o vere i elobitnaja o strel’cah, “Letopis’ russkoj literatury i drevnostej”, V, 147. 209. Ibidem, 148. 210. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Moskva, Izd. Dom “Tretij Rim”, 1998, 15. 211. Este vorba de Pomorskie otvety =i Otvety diakona Alexandra, ap[rute în 1723, respectiv 1719. La acestea se adaug[ =i Me duhovnyj =i it very – ambele scrise în a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea. 212. Vezi N.N. Rozov, Povest’ o novgorodskom Belom Klobuke, “Trudy otdela drevnej russkoj literatury Akademii Nauk SSSR”, IX, 181 sau V.V. Zen’kovskij, Istorija russkoj filosofii, Paris, 1950, I, 48. 213. Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, Canoanele 69 =i 99 ale Sinodului al VIII-lea local de la Cartagina, Canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare. 214. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 487-488. 215. M.O. Šahov, Op. cit., 189-190.

174

ILUSTRA|II

177 S.V. Ivanov - În Vremurile Tulburi

“Adunarea |[rii” (“Zemski Sobor”) din 1613 Miniatur[ din manuscrisul “Alegerea \arului Mihail Feodorovici”, 1672

178

|[rani ru=i Gravur[ din cartea lui A. Olearius, C[l[torie ]n Moscovia, anii ’30 ai secolului al XVII-lea

179

180

Cl[direa Prikazurilor Gravur[ de P. Picard, ]nceputul sec. al XVII-lea

Pecetea \arului Aleksei Mihailovici, 1672

181

Procesiune religioas[ ]n Duminica Floriilor Gravur[ din cartea lui A. Olearius, C[l[torie ]n Moscovia, anii ’30, sec. al XVII-lea

182 Pia\a Catedralelor din Kremlin Miniatur[ din manuscrisul Alegerea \arului Mihail Feodorovici, 1672

S.V. Ivanov, Duma boiereasc[

183

|arii Mihail Feodorovici =i Aleksei Mihailovici reprezenta\i pe o icoan[ din m[n[stirea Novospasski (sf`r=itul secolului al XVII-lea

184

Daniil Vuhters. Portretul Patriarhului Nikon, fragment, 1660

185

Portretul \arului Aleksei Mihailovici, 1670

186

Stepan Razin Gravur[ din cartea german[ Scurt[ povestire despre revolta s`ngeroas[ din Rusia, 1671

187

|arul Feodor Alekseevici Tablou al pictorului I. Bezmin, 1682

188

Slujba =i via\a preacuvio=ilor Serghie =i Nikon din Radonej, Moscova, 1646, fila 1 189

Semnul crucii la staroveri Manuscris de la ]nceputul secolului al XIX-lea

190

191

“Istoria p[rin\ilor din Solove\k”, a doua jum[tate a sec. XIX

Simon U=akov, Icoana Sfintei Fecioare din Kikk 192

Icoana Maicii Domnului din Kazan

193

194 V. Surikov, Boieroaica Morozova

Arderea pe rug a Protopopului Avvakum, “G`ndirea starover[“, 1913, nr. 2

195

S.V. Ivanov, }n vremea raskolului

196

Icoan[ ]nf[\i=`ndu-l pe protopopul Avvakum

197

Strelit Desen din albumul lui E. Palmqvist, 1674 198

Regenta Sofia Gravur[ dup[ A. Blomeling, cca. 1688

199

Revolta streli\ilor. Miniatur[ din “Istoria lui Petru cel Mare” a lui P. Krek=in (prima jum[tate a secolului al XVIII-lea)

200

BIBLIOGRAFIE A. Izvoare 1. Arsenij (Suhanov), Proskinitarij, Kazan, 1870. 2. I.L. Barskov, Pamjatniki pervych let russkogo staroobrjad estva, Sankt Petersburg, 1912. 3. S.A. Belokurov, Materialy dlja russkoj istorii, Moskva, 1888. 4. V. Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogo sektantstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908, I. 5. G. Esipov, Raskol’ni ’ji dela XVIII-ogo stoletija, izvlejonnye iz del Preobraženskogo prikaza i Tainoj rozysknych del Kanceljarii, izd. D.E. Kožan ikov, Sankt Petersburg, 18611863, 2t. 6. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarcha Nikona, Sankt-Petersburg, 1882. 7. Iurij Križani , Russkoje gosudarstvo v polovine XVII v. Rukopis’ vremjon carja Alexeja Mihailovi a, izd. M. Bezsonov, Moskva, 1859-1860, 2t. 8. V.I. Malyšev, Materialy i statij o Avvakume, “ tenija v Obš estve russkoj drevnej literatury”, T.VI-VII. 9. Adam Olearius, Podrobnoje opisanije putešestvija Golštinskogo posol’stva v Moskoviju i Persiju v 1633g., 1636 i 1638 gg., tenija Moskovskogo Istori eskogo Obš estva, 1868. 10. Simeon Polocki, Žezl pravlenija, Moskva, 1667. 11. Šestak Martemjan, Slovo o edinoglasnom penii, Moskva, 1904. 12. A. Theiner, Monuments historiques relatifs aux regnes d’Alexis Michaelovitch, Feodor III et Pierre le Grand, Rome, 1859. 13. Dejanija Moskovskich Soborov 1666 i 1667 gg., izd. Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva, 2-e izd., 1843 g. 14. Dejanija Moskovskogo Sobora byvšego v carskich palatach v 1654 g., izd. Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva, 1873 g. 203

15. Dejanije Moskovskogo Sobora 1649 goda, izd. S.A. Belokurov, “ tenija v Obš estve Istorii i Drevnostej Rossiiskich”, 1894, kn. 4, otd. 3. 16. Dokumenty Posol’skogo, Tajnogo i Razrjadnogo prikazov o raskol’nikach, în V.S. Rumianceva, Narodnoje anticerkovnoje dviženije v Rossii v XVII veka, Moskva, 1986. 17. Istorija o ocekh i o stradal’ceh soloveckich, iže za blago estije i svjatyja drevlecerkovnyja zakony i predanija velikodušno postradaša v leto 7184, Moskva, 1863. 18. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, I-IX, Moskva, 18751881. 19. Materialy dlja istorii raskola: sbornik dlja istorii staroobrjad estva, Moskva, 1864. 20. Narodnoje anticerkovnoje dviženije v Rossii v XVII-om veke, Moskva, 1986. 21. Pamjatniky istorii staroobrjad estva XVII veka, pod red. V.G. Družinina, Leningrad, 1927, I. 22. Pis’ma Sil’vestra Medvedeva, Sankt Petersburg, 1991. 23. Skrijal’, Moskva, Pe atny Dvor, 1655-1656. 24. Služebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1655. 25. The Travels of Makarius, patriarch of Antioch, written by his attendant archdeakon Paul of Aleppo in arabic, translated by F.C. Befur., London, 1836, 2 v. 26. Trebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1662. 27. Vyhody arej i Velikih Knjazej Mihaila Fiodorovi a, Alexija Mihailovi a, Fjodora Alexeevi a, vseja Russii samoderžcev (s 1632 po 1682 g.), Moskva, 1844. 28. Žytije protopopa Avvakuma, im napisannoe i drugie ego so inenija, Arhanghelsk, 1990. B. Lucr[ri generale 1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvy, I-XII, SanktPetersburg, 1866-1883. 204

2. A.P. Bogdanov, Istorija Rossii dopetrovskich vremjon, Moskva, 1997. 3. A.P. Bogdanov, V.I. Buganov, Buntari i pravdoiskateli v Russkoj Pravoslavnoj erkvi, Moskva, Politizdat, 1991. 4. E.E. Golubinskij, Istorija Russkoj Cerkvy, I-II, Moskva, 1900-1904. 5. Geoffrey Hosking, Rusia: popor =i imperiu, 1552-1917, trad. Dana Cr ciun, Hortensia Pârlog, Maria Teleag , Editura Polirom, Ia=i, 2001. 6. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvy, I-II, Moskva, Terra-Press, 1993. 7. V.O. Kljucevskij, So inenija, I-VIII, Moskva, 1956-1959. 8. N.M. Kostomarov, Russkaja istorija v žizneopisanijach ejo glavnejšich dejatelej, Moskva, 1873-1888, 3t. (reprint: izd. Kniga, Moskva, 1990). 9. P.N. Miljukov, erki po istorii russkoj kul’tury, I-III, Paris, 1931. 10. N.M. Nikol’ski, Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1983. 11. M.N. Pokrovski, Russkaja istorija s drevnejš ich vremjon, Moskva (f dat ). 12. S.M. Soloviov, Istoria Rossii s drevneiš hich vremjon, IXII, Moskva, 1959-1966. 13. P.V. Verhovskij, erki po istorii russkoj cerkvi v XVIII i XIX v., Warszawa, 1912. C. Studii =i lucr[ri despre reforma patriarhului Nikon =i raskol 1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkogo raskola izvestnogo pod nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889. 2. Makarij (Bulgakov), Patriarch Nikon v dele ispravlenija knig i obrjadov, Moskva, 1882. 3. S.A. Belokurov, Arsenij Suhanov, I-II, Moskva, 1891. 4. E.E. Golubinskij, K našej polemike so staroobrjadcamy, Moskva, 1905. 205

5. E.E. Golubinskij, K voprosu o suš nosti russkogo raskola staroobrjad estva, “ tenija imperatorskogo Obš estva Istorii i Drevnostej Rossiiskich”, 1905, III. 6. A. Ioannov, Polnoje istori eskoje izvestije o drevnich strigol’nikach i novych staroobrjadcach, Sankt Petersburg, 1795 7. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele ispravlenija cerkovnych obrjadov, Moskva, 1913. 8. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i car’ Alexej Mihailovi , III, Serghiev Posad, 1909-1912. 9. N.F. Kapterev, Charakter otnošenij Rossii k pravoslavnomu Vostoku v XVI-XVII vekach, Moskva, 1914. 10. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služašije k opravdaniju staroobrjadcev, I-III, Moskva, 1881-1886. 11. I.A. Kirillov, Pravda o staroj vere, Moskva, 1916. 12. V.O. Kliucevski, Zapadnoje vlijanije i cerkovny raskol v Moskve v XVII veke do otkrytija Akademii, în erki i re i, Moskva, 1913. 13. A. Korenevskij, erkovnyje voprosy v Moskovskom gosudarstve v polovine XVII veka i dejatel’nost’ patriarcha Nikona, Russkaja istorija v o erkah i statijah, izd. M.V. DovnarZapolski, T III), Kiev, 1912. 14. B.P. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka, ejo istinnyije pri iny i cely, I-II, Riga, 1992. 15. M.I. Lileev, Iz istorii raskola na Vetke i v Starodubije XVII-XVIII v., Sankt Petersburg, 1909. 16. F.V. Livanov, Raskol’niki i ostrožniki, Moskva, 1873, 4 t. 17. I.V. Lysogorskij, Mitropolit Platon Levšin kak protivoraskol’ni ij dejatel’, Rostov na Donu, 1905. 18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona do našich dnej, Bogorodsk, 1911. 19. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija staroobrjad eskoj (drevlepravoslavnoj) cerkvy, Barnaul, 1999. 20. I. Peretruhin, Zna enije patriarcha Nikona kak reformatora Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja mysl’, 1911, nr. 11-12. 206

21. I. Popov, Sbornik dlja istorii staroobrjad estva, Moskva, 1864. 22. I. Popov, Sv. Dmitrij Rostovskij i ego trudy, Sankt Petersburg, 1910. 23. V.P. Rjabuš inskij, Staroobrjad estvo i russkoe religioznoje ustvo, Moskva - Ierusalim, 1994. 24. A.P. Š apov, So inenija, I-III, Sankt-Petersburg, 19061908. 25. V.P. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva, Moskva, 1995. 26. M.O. Šahov, Filosofskije aspekty staroverija, Izdatelskij Dom “Tretij Rim”, Moskva, 1998. 27. P.S. Smirnov, Istorija Russkogo staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1895. 28. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva, Sankt Petersburg, 1903. 29. N.V. Ustiugov, N.S. aev, Russkaja erkov’ i russkoje gosudarstvo v XVII-om veke, Moskva, 1961. 30. A.S. Varakin, Ispravlenije knig v XVII-om stoletiji, Moskva, 1910. 31. S.G. Vurgaft, I.A. Ušakov, Staroobrjad estvo. Lica, Predmety, Sobytija i Simvoly. Opyt enciklopedi eskogo slovarja, Moskva, Cerkov’, 1996. 32. S.A. Zen’kovskij, Russkoje Staroobrjad estvo – Duchovnyje dviženija XVII veka, Munchen, 1970 (Reprint: Moskva, Izd. Cerkov’, 1995). 33. M.V. Zyzykin, Patriarch Nikon, Warszawa, 1931-1938, 3 t. D. Lucr[ri str[ine =i rom`ne=ti 1. Melchisedek (+tef[nescu), Lipovenismul, adic[ schismaticii sau r[scolnicii =i ereticii rusesci, Bucure=ti, 1871. 2. A. Antipov, Monografia Lipovenilor din Br[ila, “Arhiva Br[ilei”, 1929. 207

3. Al. P. Arbore, A=ez[rile lipovenilor =i ru=ilor din România, “Arhiva Dobrogei”, Vol. 3, Bucure=ti, 1/1920. 4. J.H. Billington, Neglected figures and features in the rise of the Raskol, The Hague – Paris, 1975. 5. I. Chelcea, Din via\a lipovenilor, Bucure=ti, 1960. 6. Feodor Chiril[, Lipovenii. Cine sunt? De unde vin? Ce vor?, “Zorile”, nr. 1/1990, nr. 1, 2-3, 4/1991. 7. Johannes Chrysostomos, Die “Pomorskie Otvety” als Denkmal der Anschaung der russischen Altglaubigen der I Viertel des XVIII Jhrht., Roma, 1959. 8. D. iževskij, History of Russian Literature from XI c. to the end of Baroque, ‘S-Gravenhage, 1960. 9. Vasile Coco=, Lipovenii. Originea =i a=ez[rile lor în secolele XVIII-XIX, “+tiin\[ =i Progres”, 1940. 10. F.C. Conybeare, Russian dissenters, Cambridge, 1921. 11. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 16941855, University of Winsconsin Press, Madison, 1970. 12. Demetriu Dan, Lipovenii din Bucovina, “Candela”, Cern[u\i, 1894. 13. P.I. David, C[l[uz[ cre=tin[, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1987 (Ed. a II-a - Bucure=ti, 1994). 14. Andrei Echim, Condi\ia popula\iei din Rezerva\ia Biosferei “Delta Dun[rii”, Editura Ararat, Bucure=ti, 1994. 15. Sevastian Fenoghen, Sarichioi. Pagini de istorie, Editura Kriterion, Bucure=ti, 1998. 16. A.V. Florovsky, Le conflit des deux traditions – la latine et la byzantine dans la vie intellectuelle de l’Europe orientale aux XVI et XVII s. (Bulletin de l’association russe pour les recherches scientifique a Prague), 1937. 17. J. Fuhrmann, Tsar Alexis: His rein and his Russia, London, 1981. 18. B.P. Hasdeu, Istoria toleran\ei religioase în România, Bucure=ti, 1868. 19. Mihail Marinescu, Scurt[ privire asupra istoriei lipovenilor în Cântecul rusesc lipovenesc, I, Bucure=ti, 1988. 208

20. William Medlin, Moscow and East Rome, Geneve, 1952. 21. T. Melnicov, Istoria bisericeasc[ a raskolului, Br[ila, 1940. 22. Ion I. Nistor, Cercet[ri asupra cultului lipovenesc din România, Analele Academiei Române; Memoriile Sec\iunii Istorice, seria III, tomul XXIX, mem. 9, Bucure=ti, 1947. 23. William Palmer, The Patriarch and the Tzar, I-VII, London, 1871-1876. 24. Pierre Pascal, Avvakum et les debuts du Raskol. La crise religieuse au XVII-siecle en Russie, Liguge (Vienne), 1938. 25. Paul d’Aleppo, Voyage en Russie du patriarch Macaire. Trad. fr. de B. Radu, “Patrologia Orientalis”, vol. 22, Paris, 1930. 26. Paul Pierling, La Rusie et le St. Siège, Paris, 1896. 27. M. Pl[tic[, Cultul cre=tin de rit vechi, “Biserica Ortodox[ Român[”, LXXVIII (1960), nr. 9-10. 28. Ion Mihail Popescu, Sociologia religiilor. Cre=tinismul, Editura Funda\iei “România de Mâine”, Bucure=ti, 1999. 29. Aurelian Teodorescu, Cosmin Lucaciu, Din istoria lipovenilor, Bucure=ti, f[r[ dat[. 30. K. Waliszewski, Le berceau d’une dynastie. Les premiers Romanoff (1613-1682), Paris, 1909. 31. H. Walsh, The great schism in Russia: new artistic reactions on historical controversies, Clio, 1991, V. XXI, No. 1. 32. S. Zenkovsky, The Old Believer Avvakum, Indiana Slavic Studies, 1956, I, 1-51. 33. S. Zenkovsky, The Russian Schism, “Russian Review”, 1957, XVI, 37-38. 34. Ivan Žužek, Korm aja Kniga, Orientalia Christianis, Roma, 1964.

209

, , , , . . : (1596 .)

XVII,

.

, ,

.

: ,

, , ,

,

. XVII-

, ,

, ,

, . ,

, ,

. 1917 . . 211

.

, , .

,

1917 .

1-

.

. XVII, . ,

,

,

. , : . ,

,

.

, ,

. XVIII-

(

), (1765),

, , . , , 212

. ,

, XIX, .

,

. , ,

(

). , . .

,

, , ,

:

.

.

,

.

. . .

,

, ,

.

. .

.

,

,

. :

.

.

, ,

, XVII. XIX-

, ,

, . ,

1905-

, .

. .

. 213

, .

. .

,

.

.

. 1917-

.,

’60-

,

. XX-

.

60-

, .

, , 1930 .

60-

,

, ,

. 70-

. XX-

, . 70-80. ,

,

. 80-

. ,

. ,

.

,

. .

.

,

. , , 214

1992-

.

.

. – (. ,

) – ,

,

: , ,

, . . . , XVII,

, . . , –

,

, .

,

. , , .

,

« . 1989-

»

XIX-

(

)

.

, .

, , . .

,

, ,

, , 215

-

(

,

)

.

2-

. XVII-

XVII-

.

, : . , , . , ,

50-

XVII-

.

, , . , , XVII–«

».

3- . XVII-

216

, , XVII-

.

»),

( »

«

«

, .

»,

« 20-30-

». XVII-

. ,

. ,

, I (1634-1641)

, 1636 . ,

.

« ». , . ,

, ,

. .

,

,

, -

,. 217

-

XVII« «

».

» , .« » ,

, . ,

,

, . , , .

«

»

, (

XVII-

)

. »

, «

», , .

. ,

, .

»

, .

« ,

» ,

. «

»

218

. ,

, ,

, .

. ,

, ,

,

, . , . ,

– – ,

. ,

,

30-

(

, ),

, , . , , .

,

, 219

,

. -

,

. , XIX

XVII-

., , . . ,

.

, , « ».

4-

.

4.1.

. ,

, ,

, ,

,

. 220

, , ,

.

,

,

, , . , , , . . XIII-XV

, (1204 .) .

(1439 .),

, .

.

, . ,

,

,

, ,

, (988 .). XIV(

.

), ,

( , XIV-XV :

.

). ,

221

.

.

. ,

.

.

,

XIII-

.

, ,

,

. , , , ,

»

. ,

, ,

, .

,

(

.

,

.

,

.)

. : ,

’30-40 XVII, .

. 222

? »

?

4.2.

,

. .

,

,

. .

,

, ,

.

, ,

,

, .

,

, , -

, .

,

, , , .

, 223

. , ,

,

, ,

, , . ,

. , .

1652-

.

», , , . «

»

«

» ,

. ,

»

« ». ,

,

,

XIX-

. , ,

,

, ,

, «

224

»

8-

., .

,

»

; »

, ,

. .

, « ,

, , , , ,

»( II, . 170).

, 1993,

, . 4.3. , , »:

« .

,

, ,

:

,

–

,

» 1654 .,

. , ,

. «

» .

, ,

. 18 , . 225

1656 .

«

»

.

1656

. » . , . ,

, ,

. ,

1657-

.

, . . , .

, ,

, 10

1658 ., .

. , . , ».

5-

5.1.

1666-1667 .

5.1.1. 226

.

, 1660-

,

.

,

. , ,

, . . , .

, . »

, .

,

. , :

,

,

,

,

,

. ,

. , «

» 227

. . , .

, , .

5.1.2. 1666-1667

.

. , :

–

, »,

, – . , – .

”

. ,

,

,

, . , . ( 1664 .),

, . , : 228

, ,

:

, .

,

, . , ,

. ,

.

1912 .

, , « . 368,

» ( ,

II), « ,

». , ,

, 29 ,

2

1666 . , . , ? ,

.

,

, ,

, ,

.

, . , ,

,

, . : 1). 1551 ., 229

,

2). . 1666-1667

,

.,

.

. . 12

1666

.

, ,

.

,

, , ,

. . 1667 . , »– .

17 :

,

,

. 13

1667

. , ,

.

,

, ,

, , ». , , , 230

. , 1666-1667 , , 13

1667

. .

.

,

, , .

, , , ,

, , .

5.2. 1667 . 1666-1667

. .

,

, ,

,

. . ,

13

1667 .

, 1682 . «

» . . 1668

. 231

. “

,

” 1666-1667 . , 1676 .).

,

1668 . 8 ,

: .

,

,

,

,

,

,

, ,

, . .

,

. , .

, , «

, »

».

, . 1666-1667

.

, .

. , ,

. ,

,

.

.

, . . 232

5.3. 1682

(1676-1682). ;

,

.

« . ,

:

»

, 1682 . .

1682 . , »,

, . ,

. «

»

1

1682 ., , , .

5

.

, . , .

. 7

, . ,

,

. 233

,

, , .

. 11

,

.

.

17 ,

,

1682 ., .

5.4.

1667 ., ,

,

, , , . . , .

,

, , 1667 .

, , . ,

, -

,

, . , . 234

XVII. . , .

,

-

,

, . . , 1656

,

.,

XVII, , . ,

8-

I-

, 69 1-

, .

,

,

, , ,

»,

« .

, .

, , , . 235

99

XVII, « »,

»

«

».

, . . »,

«

. «

», .

1650,

.,

, , .

.

,

, . . ,

, , , , . ,

,

,

, . , 236

: , ,

. -

-

. . ,

. , .

237

238

CUPRINS CUV~NT }NAINTE ..............................................................5 INTRODUCERE ................................................................. 11 CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI ......................................................................... 13 1.1. Problematica lucr[rii ........................................... 13 1.2. Istoriografia temei ................................................ 14 1.3. Izvoare .................................................................. 29 CAPITOLUL 2. EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN

SECOLUL AL XVII-LEA ..................................................... 31 2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea ............... 33 2.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia în secolul al XVII-lea ....................................................... 39 2.3. Sistemul politic =i administrativ ........................... 50 CAPITOLUL 3. CURENTE REFORMATOARE ÎN BISERICA RUS{ ÎN PRIMA JUM{TATE A SECOLULUI AL XVII-LEA ........................................................................ 59 3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui Mihail Romanov ...................................................................... 59 3.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov ....................................................................................... 63 3.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor” ............ 71 3. 4. Cercul „râvnitorilor evlaviei” ............................. 75

CAPITOLUL 4. REFORMA PATRIARHULUI NIKON +I ÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR ................. 81 4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problema corect[rii c[r\ilor de cult ............................................. 81 4.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=ti în vremea patriarhului Nikon. ..................................... 89 4.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturile schismei ...................................................................... 111 CAPITOLUL 5. SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IA MI+C{RII STAROVERE ................................................... 119 5.1 Sinodul din 1666 – 1667 ...................................... 119 5.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ de

adep\ii ritului vechi dup[ 1667 .................................. 139 5.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ a Rusiei ......................................................................... 146 5.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii adep\ilor ritului vechi ................................................................ 149 CONCLUZII ....................................................................... 157 NOTE .................................................................................. 163 ILUSTRA|II ...................................................................... 175 BIBLIOGRAFIE ................................................................ 203 REZUMAT (]n limba rus[) ................................................. 211

241

242