Sandra Brown - Ostateca Lui Hawk

SANDRA BROWN

SANDRA BROWN

OSTATECA LUI HAWK

~2~

OSTATECA LUI HAWK

Cuprins Capitolul unu.............................................................................................4 Capitolul doi............................................................................................17 Capitolul trei...........................................................................................25 Capitolul patru.........................................................................................36 Capitolul cinci.........................................................................................50 Capitolul şase..........................................................................................60 Capitolul şapte.........................................................................................76 Capitolul opt............................................................................................88 Capitolul nouă.........................................................................................96 Capitolul zece........................................................................................106 Capitolul unsprezece.............................................................................120 Capitolul doisprezece............................................................................130

~3~

SANDRA BROWN

Capitolul unu Păreau nişte jefuitori de trenuri veritabili. De la borurile prăfuite ale pălăriilor şi pînă la pintenii cizmelor, Mirandei i se păreau la fel de reali ca Butch Cassidy şi Sundance Kid. Pentru a nu intra într-o stivă de lemne care bloca temporar calea ferată, locomotiva scoase un nor de abur şi opri brusc. Actorii, jucîndu-şi rolurile pînă la capăt, îşi făcură apariţia cu zgomot din pădurea deasă care se întindea de o parte şi de alta a căii ferate. Copitele cailor se auziră lovind pămîntul pînă cînd se opriră lîngă şine. În timp ce armăsarii stăteau pe loc, „jefuitorii” mascaţi, cu pistoalele scoase, urcară în tren. - Nu-mi amintesc să fi citit despre aşa ceva în broşură, remarcă o pasageră neliniştită. - Bineînţeles că nu, scumpa mea. Ar fi stricat surpriza, îi spuse soţul ei rîzînd uşor. Un spectacol pe cinste, nu? Şi Miranda Price era de aceeaşi părere. Un spectacol pe cinste. Merita fiecare bănuţ dat pe bilet. Acel atac înscenat îi captivase pe toţi pasagerii, dar cel mai mult pe fiul ei, Scott, în vîrstă de şase ani. Acesta stătea lîngă ea pe banchetă, complet vrăjit de spectacol. Ochii lui strălucitori erau aţintiţi asupra şefului acelui grup, care înainta încet pe culoarul îngust al vagonului, în timp ce ceilalţi bandiţi stăteau de pază în fiecare capăt. - Staţi liniştiţi pe locurile voastre şi nimeni n-o să păţească nimic. Era, probabil, vreun actor de la Hollywood, care, deocamdată, nu avea nici un angajament, sau poate vreun cascador, care îşi luase acea slujbă de vară pentru a cîştiga un ban în plus. Indiferent cu cît îl plăteau, nu era de ajuns, îşi spuse Miranda. Era perfect pentru rolul acela. O eşarfă îi acoperea o jumătate de faţă, înăbuşindu-i vocea, dar permiţîndu-i să fie auzit foarte bine de fiecare persoană aflată în acel vagon vechi. Era îmbrăcat extrem de convingător, purtînd o pălărie neagră trasă mult pe ochi, un pardesiu alb, lung, şi, în jurul şoldurilor, o centură din piele, pentru pistol. Locul destinat armei era gol acum, căci ţinea Coltul în mîna înmănuşată, în timp ce se mişca pe lîngă banchete ~4~

OSTATECA LUI HAWK uitîndu-se cu atenţie la fiecare chip. Pintenii săi scoteau un sunet muzical cînd păşea. - Chiar o să ne jefuiască, mamă? şopti Scott. Miranda clătină din cap în semn că nu, dar nu îşi luă ochii de la atacator. - E numai o înscenare. N-ai de ce să te temi. Dar, chiar pe cînd spunea aceste cuvinte, nu era deloc sigură, deoarece, în clipa aceea, privirea actorului se opri asupra ei, făcînd-o să i se taie răsuflarea. Ochii lui, strălucitori asemeni unui laser alb şi fierbinte, o pătrunseră. Erau de un albastru uluitor, dar nu numai acest lucru o făcuse să rămînă fără suflare. Dacă ostilitatea intensă din acei ochi făcea parte din rol, atunci îşi risipea talentul cu acel tren de călători. Privirea aceea arzătoare rămase aţintită asupra Mirandei, pînă cînd bărbatul care stătea în faţa ei îl întrebă pe bandit: - Vrei să ne golim buzunarele? Era acelaşi individ care îşi liniştise soţia mai înainte. Jefuitorul îşi luă privirea de la Miranda, uitîndu-se la cel care vorbise şi ridică din umeri indiferent. - Sigur. Rîzînd, turistul se ridică şi îşi vîrî mîna în buzunarul bermudelor ecosez, de unde scoase o carte de credit, pe care o flutură prin faţa chipului mascat. - Niciodată nu plec fără ea, spuse el cu un glas tunător, izbucnind în rîs. Ceilalţi pasageri rîseră şi ei. Miranda, însă, nu. Ea se uita la atacator. Numai că, în ochii acestuia, nu se zărea nici o urmă de umor. - Staţi jos, vă rog, spuse el cu o voce răguşită. - Hei, nu te enerva, mai am un buzunar, spuse omul scoţînd o grămadă de bancnote pe care i le aruncă. Fără să lase pistolul, atacatorul prinse banii cu mîna stîngă. - Aşa. Zîmbind larg, călătorul se uită în jur după aprobare şi o obţinu din partea celorlalţi pasageri. Unii aplaudară, cîţiva fluierară. Banditul îşi băgă banii în buzunarul pardesiului. - Merci. Bărbatul se aşeză la loc lîngă soţia sa, care părea şi speriată şi stînjenită, şi o bătu uşor pe mînă. - Nu-i decît o glumă. Intră şi tu-n joc, draga mea. ~5~

SANDRA BROWN Banditul îşi luă privirea de la ei şi se uită la Scott, care stătea între Miranda şi fereastră. Copilul îl privea cu veneraţie. - Bună. - Bună, îi răspunse băieţelul. - Vrei să mă ajuţi să fug? Nişte ochi inocenţi se deschiseră şi mai mult şi copilul îi aruncă un zîmbet cu cîţiva dinţi lipsă. - Sigur! - Dragul meu, îi spuse Miranda încet băieţelului. Eu... - N-o să păţească nimic. Privirea dură de deasupra eşarfei nu îi alungă teama Mirandei, ci i-o amplifică. Expresia rece din privirea banditului îi contrazicea cuvintele liniştitoare. Îl văzu întinzîndu-i mîna lui Scott, care i-o luă cu încredere. Trecu apoi peste picioarele mamei lui şi ieşi pe culoar. Avîndu-l pe Scott în faţă, atacatorul porni spre partea din faţă a Vagonului. Alţi copii îi aruncau lui Scott priviri pline de invidie, în timp ce adulţii îi strigau încurajări. - Vezi? îi spuse omul din faţa Mirandei soţiei sale. Nu ţi-am spus că nu-i decît o glumă? l-au implicat chiar şi pe copii. Cînd banditul şi fiul ei ajunseră la jumătatea vagonului, Miranda se ridică şi porni după ei. - Staţi puţin! Unde-l duceţi? Aş prefera să nu coboare din tren. Atacatorul se răsuci brusc şi o ţintui cu privirea lui albastră. - V-am spus că n-o să păţească nimic. - Dar unde vă duceţi? - Să călărim puţin. - În nici un caz, fără permisiunea mea. - Hai, mamă, te rog. - Hai, doamnă, lasă copilul să se distreze, spuse călătorul insuportabil. Face parte din spectacol. Copilului o să-i placă la nebunie. Ea îl ignoră şi porni pe culoar după atacatorul mascat, care îl împingea deja pe Scott pe uşa vagonului. Miranda grăbi pasul. - V-am rugat să nu... - Stai jos, doamnă, şi taci! Uluită de asprimea glasului, ea se întoarse şi îi văzu pe cei doi care păziseră partea din spate a vagonului. Deasupra măştilor, ochii lor erau ~6~

OSTATECA LUI HAWK prudenţi, nervoşi şi aproape speriaţi, de parcă s-ar fi temut ca ea să nu le dea peste cap planul atît de bine ticluit. În clipa aceea, Miranda îşi dădu seama că, în nici un caz, nu era vorba de o glumă. Răsucindu-se, ea o rupse la fugă şi ieşi pe platforma dintre locomotivă şi vagonul de pasageri. Doi bărbaţi, deja călare, scrutau împrejurimile nervoşi. Atacatorul tocmai îl urca în şa pe Scott. Acesta se agăţă de coama calului sporovăind încîntat. - Mamă, ce cal mare. Sîntem atît de sus! - Ţine-te bine, Scott, şi nu-i da drumul. Asta-i foarte important, îl instrui banditul. „Scott!” Ştia cum îl cheamă pe fiul ei. Reacţionînd dintr-un instinct pur matern, Miranda coborî repede scările şi căzu în mîini şi în genunchi pe pietrişul de lîngă şine, julinduşi-le zdravăn. Cei doi bandiţi veniră lîngă ea într-o clipă. O apucară de braţe şi o ţinură pe loc cînd ea vru să fugă spre Scott. - Lăsaţi-o în pace, strigă şeful. Încălecaţi odată şi haideţi să o ştergem de-aici. Cei doi îi dădură drumul şi alergară spre caii lor. Ţinînd frîul într-o mînă şi pistolul într-alta, banditul îi spuse Mirandei: - Urcă înapoi în tren. - Dă-l pe fiul meu jos de pe cal! - Ţi-am spus că n~o să păţească nimic. Dar tu s-ar putea să păţeşti, dacă nu faci ce-ţi spun eu şi nu urci înapoi în tren. - Fă ce-ţi spune el, doamnă. Miranda se întoarse în direcţia acelui glas îngrozit şi îl văzu pe mecanicul locomotivei întins cu faţa în jos pe pietrişul de lîngă şine, cu mîinile deasupra capului. Un alt bandit îl ameninţa cu arma. Miranda scoase un strigăt de spaimă şi fugi spre fiul ei, cu braţele desfăcute. - Scott, dă-te jos! - De ce, mamă? - Dă-te jos imediat! - Nu pot, scînci el, căci mama lui reuşise să îi transmită teama. Mintea lui de copil înţelesese deodată că nu mai era vorba de o glumă. Degetuţele lui se agăţară cu şi mai multă putere de coama calului. ~7~

SANDRA BROWN - Mamă! strigă el. Şeful scoase o înjurătură în clipa în care Miranda i se repezi în piept. - Împiedicaţi pe oricine ar vrea să coboare din tren, le strigă el oamenilor săi. Ceilalţi pasageri, care se adunau acum la ferestrele de pe acea parte a trenului, începură să intre în panică. Unii îi strigau sfaturi Mirandei. Alţii ţipau de spaimă. Cîţiva erau prea şocaţi şi prea speriaţi pentru a mai spune sau a mai face ceva. Părinţii îşi ţineau copiii lîngă ei. Miranda se lupta ca o pisică sălbatică. Unghiile ei îngrijite deveniră nişte gheare pe care le-ar fi folosit pentru a sfîşia faţa atacatorului, dacă ar fi putut ajunge la ea. Dar degetele lui îi cuprinseră încheieturile strîngîndu-i-le ca nişte cătuşe. Ea nu se putea înfrunta cu superioritatea forţei lui. Îi lovi în fluierul piciorului, ţinti spre sexul lui cu genunchiul şi fu răsplătită cu un geamăt de durere şi de uimire, cînd lovitura se dovedi a fi nimerit aproape la ţintă. - Dă-i drumul băiatului meu! Bărbatul cu mască o împinse cu putere făcînd-o să cadă în şezut, dar ea se ridică repede şi se năpusti asupra lui cînd se pregătea să pună piciorul în scară. Prinzîndu-i dezechilibrat, îl împinse cu umărul în coaste şi se întinse după Scott, care se aruncă spre ea, aterizîndu-i cu atîta forţă în braţe, încît o lăsă fără suflare. Ţinîndu-l strîns, ea se întoarse şi începu să fugă fără ţintă. Ceilalţi bandiţi încălecaseră deja. Caii deveniseră agitaţi din cauza strigătelor şi se tot mişcau, stîrnind nori de praf care îi acoperiră vederea Mirandei şi îi umplură nasul şi gîtlejul. Simţi mii de ace în pielea capului cînd atacatorul o apucă de păr, făcînd-o să se oprească brusc. - Naiba să te ia, murmură el din dosul măştii. Ar fi putut să fie atît de simplu. Ea riscă să-i dea drumul lui Scott cînd întinse mîna pentru a-i trage masca de pe faţă, dar el i-o prinse în aer şi dădu un ordin într-o limbă pe care ea nu o înţelese. Unul din oamenii lui îşi făcu apariţia numaidecît din mijlocul norilor de praf. - Ia băiatul pe calul tău. - Nu! Scott fu smuls din braţele Mirandei. Cînd braţele banditului îi înconjurară mijlocul ca nişte cleşti, femeia se zbătu şi mai tare. ~8~

OSTATECA LUI HAWK Menţinîndu-se ferm pe poziţie, ea încercă să nu-l piardă din ochi pe Scott, care plîngea de spaimă. - Te omor dacă-i faci vreun rău fiului meu. Banditul nu păru tulburat de ameninţarea ei şi încălecă, trăgînd-o şi pe ea în şa. Încă mai atîrna între şa şi pămînt, cînd el îi dădu pinteni calului. Acesta se roti puţin în cerc înainte de a pătrunde în desişul pădurii. Ceilalţi călăreţi îi urmau. Tropăitul cailor răsuna prin pădurea liniştită. Goneau cu atîta iuţeală printre copaci, încît Miranda începu mai mult să se teamă să nu cadă şi să nu fie călcată în picioare de cal, decît de răpitorul ei. Îi strînse mijlocul ca el să nu-i dea drumul cînd începură să urce. În cele din urmă, copacii se răriră, dar ei îşi continuau drumul cu aceeaşi viteză. Terenul deveni mai stîncos. Copitele cailor bocăneau pe pietre, în spate, ea îl auzi pe Scott plîngînd. Dacă ei, ca adult, îi era atît de frică, îşi dădea seama cît de înspăimîntat trebuia să fie băiatul ei. După vreo jumătate de oră, ajunseră pe o culme şi se văzură nevoiţi să încetinească puţin pentru a-şi începe coborîrea pe partea cealaltă a muntelui. Cînd ajunseră în primul crîng, şeful îşi încetini mersul foarte mult, călărind la pas, pînă cînd, în cele din urmă, se opri complet şi îi apăsă mijlocul Mirandei. - Spune-i copilului să nu mai plîngă. - Du-te naibii, - Îţi jur pe ce vrei, cucoană, că te las aici pradă coioţilor, spuse el cu un glas răguşit. N-o să se mai audă nimic de dumneata. - Nu mă sperii. - N-o să-ţi mai vezi fiul în vecii vecilor. Deasupra măştii, ochii lui erau reci ca gheaţa. Urîndu-l, Miranda îi trase brusc eşarfa. Intenţionase ca, astfel, să-l dezarmeze, dar ea fu cea care rămase fără suflare. Chipul lui era la fel de uluitor ca ochii. Unghiurile erau precise, de parcă fiecare trăsătură ar fi fost desenată cu rigla. Pomeţii îi erau înalţi şi ascuţiţi ca nişte lame, iar maxilarul, perfect pătrat. Avea buzele subţiri şi, deasupra lor, un nas lung şi drept. Continuă s-o privească dispreţuitor. - Spune-i copilului să nu mai plîngă, repetă el. Hotărîrea din glasul şi din ochii lui o îngheţă. ~9~

SANDRA BROWN Avea să se lupte cu el cînd putea să cîştige. Deocamdată, eforturile iar fi fost zadarnice. Nu era laşă, dar nici proastă. Înghiţindu-şi teama şi mîndria, strigă cu un glas tremurător: - Scott. Văzînd că plînsul nu încetează, îşi drese glasul şi strigă din nou, mai tare de data aceasta: - Scott! - Mami? îi răspunse Scott dîndu-şi la o parte de pe ochii înroşiţi de plîns mîinile murdare şi căutînd-o cu privirea. - Nu mai plînge, da, dragul meu? Aceşti... aceşti oameni n-or să ne facă nici un rău. - Vreau să merg acasă acum. - Ştiu. Şi eu vreau. Şi o să mergem. Curînd. Dar acum nu mai plînge, da? Pumnii lui mici şterseră şi restul lacrimilor şi el scoase un suspin. - Bine. Dar pot să călăresc cu tine? Mi-e frică. Ea îi aruncă o privire răpitorului. - Poate să... - Nu, spuse el tăios înainte ca ea să apuce să rostească întrebarea. Ignorîndu-i privirea plină de dispreţ, el li se adresă oamenilor, dîndu-le ordine, astfel încît, cînd porniră din nou la drum, calul pe care se afla Scott era al doilea din şir. Înainte să dea pinteni calului, răpitorul o întrebă scurt: - Poţi să stai călare normal? - Cine eşti? Şi ce vrei de ia noi? De ce l-ai luat pe Scott din tren? - Trece-ţi piciorul drept în partea asta. O să fie mai sigur şi o să stai mai confortabil. - Îl cunoşti pe Scott. Te-am auzit spunîndu-i pe nume. Ce vrei... Ah! El îşi strecură mîna dreaptă între pulpele ei şi îi trecu piciorul drept peste şa. Ea simţi şaua caldă pe piele, dar senzaţia aceea era nimic faţă de cea pe care i-o provoca mîna lui înmănuşată pe partea interioară a pulpei. Înainte să-şi poată reveni, el o ridică peste oblînc, strecurînd-o între acesta şi picioarele lui desfăcute, îşi lipi apoi mîna de burta ei şi o trase şi mai mult în spate. - Nu mă mai pipăi atît. - Vreau doar să călăreşti cît mai comod. - Nu vreau să călăresc. ~ 10 ~

OSTATECA LUI HAWK - Poţi să cobori oricînd. N-am avut intenţia să te car după mine, dar dacă nu-ţi plac condiţiile de călătorie, nu trebuie să-dai vina decît pe dumneata. - Te-ai gîndit că o să te las să-mi iei copilul fără să opun rezistenţă? Chipul lui sever nu trădă nici o emoţie. - Nu m-am gîndit deloc la dumneata, doamnă Price. Îşi îndoi genunchii şi calul porni, urmîndu-i pe ceilalţi la o distanţă de cîţiva yarzi. Miranda amuţi, nu numai datorită faptului că el îi cunoştea numele, dar şi pentru că, în timp ce cu o mînă ţinea frîul, pe cealaltă şi-o odihnea pe osul şoldului ei. - Mă cunoşti? întrebă ea încercînd să nu-şi trădeze emoţia. - Ştiu cine eşti. - În cazul ăsta, mă aflu în dezavantaj. - Exact. Sperase să-i afle numele, dar el se cufundă într-o tăcere categorică, în timp ce calul îşi continua drumul în jos, pe panta abruptă: Coborîrea era şi mai primejdioasă decît fusese urcarea. Miranda se aştepta ca picioarele din faţă ale calului să se frîngă dintr-o clipă într-alta, azvîrlindu-i cît colo. Şi nu aveau să se oprească decît cînd vor ajunge jos. Îi era teamă pentru Scott, care tot mai plîngea, deşi nu ia fel de isteric ca mai devreme. - Omul aceia cu care călăreşte fiul meu e un călăreţ bun? - Ernie s-a născut în şa, practic. N-o să lase să 1 se întîmple nimic băiatului. Are şi el copii. - Atunci trebuie să înţeleagă ce simt! strigă ea. De ce ne-ai răpit? - O să afli destul de curînd. Tăcerea care urmă fu încărcată de ostilitate. Ea hotărî să nu mai spună nimic, nevrînd să-i ofere satisfacţia de a refuza să-i răspundă. Deodată, calul alunecă şi pietrele începură să cadă pe lîngă ei. Animalul, speriat, căută un punct de sprijin, dar nu găsi, astfel că începu să alunece pe pantă. Miranda aproape că fu azvîrlită peste gîtul lui. Pentru ca acest lucru să nu se întîmple, se prinse de oblînc cu mîna stîngă, iar cu dreapta se agăţă cu putere de pulpa răpitorului ei. Braţul acestuia formă o barieră ca de oţel peste abdomenul ei, în timp ce, cu cealaltă mînă, trăgea Mul treptat. Muşchii pulpelor i se încordară din cauza efortului de a ţine două persoane în şa, pînă cînd, după ceea ce păru o veşnicie, calul îşi recăpătă echilibrul. ~ 11 ~

SANDRA BROWN Miranda abia putu să dea afară aerul reţinut atîta vreme din cauza braţului petrecut peste diafragma ei. El nu îşi slăbi strînsoarea pînă ce calul nu fu complet stăpîn pe picioare. Ea se aplecă puţin înainte, ca şi cum ar fi răsuflat uşurată, dar toate simţurile îi erau în alertă. Cînd se agăţase instinctiv de pulpa lui, atinsese fără să vrea tocul armei. Pistolul era lîngă mîna ei! Nu trebuia decît să-şi păstreze sîngele rece. Dacă îl lua prin surprindere, avea şansa de a-l smulge din toc şi de a-l îndrepta spre el. Îi putea ţine pe toţi ceilalţi pe ioc ameninţîndu-le şeful cu arma atîta timp cît îi trebuia să-l ia pe Scott pe cai. Cu siguranţă că ar fi reuşit să găsească drumul înapoi spre tren, unde probabil că deja se trimiseseră oameni care să-i caute. Urmele lor nu erau greu de urmărit, fiindcă nu se făcuseră eforturi pentru a le acoperi. Poate aveau să fie descoperiţi înainte de lăsarea întunericului. Dar, între timp, trebuia să-şi convingă răpitorul că se resemna şi că se supunea voinţei iui. Încetul cu încetul, pentru a nu bate la ochi, îşi lăsă trupul pe spate, lipindu-se de pieptul lui. Nu-şi mai ţinea muşchii şoldului încordaţi, ci îi lăsă să se relaxeze lîngă pulpele lui, care deveneau mai tari şi mai tensionate cu fiecare mişcare a şeii. În cele din urmă, ea îşi lăsă capul să cadă pe umărul lui, ca şi cum ar fi adormit. Avu grijă ca el să-i vadă ochii închişi. Ştia că se uită la ea fiindcă îi simţea răsuflarea pe faţă şi pe o latură a gîtului. Trăgînd adînc aer în piept, îşi înălţă intenţionat sînii, săltîndu-i apoi în jos peste braţul lui, care îi mai înconjura încă abdomenul. Dar nu îndrăzni să-şi mişte mîna pînă cînd nu avea să fie momentul potrivit. Inima îi bătea atît de tare, încît se temea ca el să nu i-o simtă prin bluza subţire de vară. Sudoarea îi umezise palmele. Spera ca mîna să nu-i alunece pe patul pistolului. Pentru a evita acest lucru, ştia că trebuie să acţioneze cît mai repede. Făcînd o singură mişcare, se ridică în capul oaselor şi dădu să apuce pistolul. El însă, fu mai iute. Degetele i se încleştară în jurul încheieturii ei ca o menghină şi îi îndepărtară mîna de pe armă. Ea gemu de durere şi scoase un ţipăt de furie. - Mami? strigă Scott din faţă. Mami, ce e? Ea îşi încleştă dinţii din cauza durerii pe care i-o provoca banditul, dar izbuti să strige la rîndul ei: - Nu-i nimic, dragul meu. Nimic. Totul e-n regulă. Răpitorul îşi slăbi strînsoarea şi ea îi strigă lui Scott: ~ 12 ~

OSTATECA LUI HAWK - Tu cum te simţi? - Mi-e sete şi vreau să merg la toaletă. - Spune-i că nu mai e mult. Ea îi repetă mesajul fiului ei şi, pentru moment, Scott păru mulţumit. Răpitorul îi lăsă pe ceilalţi să o ia înainte, pînă cînd ultimul cal dispăru din raza lor vizuală şi, strecurîndu-şi o mînă sub bărbia ei, îi răsuci faţa spre el. - Dacă vrei să găseşti ceva tare şi mortal, doamnă Price, aş fi bucuros să-ţi îndrept mîna spre ceva la fel de tare şi de încărcat ca pistolul. Dar cred că ştii deja cît de tare e, pentru că ţi-ai fot frecat funduleţul de mine în ultimele douăzeci de minute. Ochii lui se întunecară. - Să nu mă mai subestimezi niciodată. Miranda îşi răsuci capul, trăgîndu-l din mîna lui şi se întoarse, stînd cu spatele rigid şi drept ca un stîlp. Acea poziţie îşi spuse repede cuvîntul, căci nu trecu mult şi începu să simtă o senzaţie arzătoare între omoplaţi. Deveni aproape insuportabilă pînă în amurg, cînd ieşiră din pădure, ajungînd într-un luminiş de la poalele muntelui. Cîteva camionete erau parcate între un pîrîu şi un foc de tabără. În jur se aflau cîţiva bărbaţi care, evident, le aşteptau sosirea. Unul strigă ceva într-o limbă pe care Miranda nu o recunoscu, dar acest lucru nu o miră, căci nu se mai putea concentra decît asupra durerii pe care o simţea. Epuizarea o ameţise. Situaţia căpătase un aspect cu totul ireal. Totul se limpezi însă, cînd bărbatul din spatele ei descălecă şi o trase şi pe ea după el. După toate acele ore în care călărise, pulpele îi tremurară acum din cauza efortului de a o susţine. Picioarele îi erau amorţite: înainte să şi le poată simţi din nou, Scott se aruncă spre ea şi îi înconjură pulpele cu braţele, cufundîndu-şi faţa în poala ei. Ea se lăsă atunci în genunchi în faţa lui şi îl îmbrăţişă cu putere, lăsînd lacrimile de bucurie să-i şiroiască pe obraji. Ajunseseră pînă acolo, fără să li se întîmple ceva grav. Era mulţumită şi pentru atît. După ce stătură îmbrăţişaţi cîteva clipe, îl îndepărtă puţin pe Scott şi îl examină. Părea să nu aibă nimic, în afară de faptul că ochii îi erau roşii şi umflaţi din cauza plînsului. Îl trase din nou la piept şi îl strînse cu putere. Prea curînd, o umbră căzu peste ei şi Miranda îşi ridică privirea. Răpitorul lor îşi scosese pardesiul, mănuşile, centura cu pistolul şi pălăria. Părul lui drept era la fel de negru ca întunericul care îi înconjura. ~ 13 ~

SANDRA BROWN Lumina focului arunca pe chipul lui umbre care îi scoteau în evidenţă unghiurile aspre ale feţei, făcîndu-l să pară şi mai sinistru. Acest lucru nu îl tulbură, însă, pe Scott, care, pînă să-şi dea seama Miranda, se năpusti spre el lovindu-l în fluierul picioarelor cu adidaşii şi izbindu-l cu pumnii în pulpele tari. - I-ai făcut rău lui mami. O să te bat. Eşti un om rău. Te urăsc. O să te omor. S-o laşi pe mami în pace. Vocea lui piţigăiată răsună foarte clar în aerul liniştit al serii. Miranda încercă să-l tragă pe Scott, dar bărbatul ridică mîna, oprind-o. Îndură atacul ineficient al copilului pînă cînd acesta rămase fără vlagă şi izbucni din nou în plîns. Atunci, bărbatul îl luă de umeri şi îi spuse: - Eşti foarte curajos. Vocea lui groasă şi răsunătoare îl linişti pe Scott imediat. Cu ochii plini de lacrimi, Scott se uită la el. - Hm? - Eşti foarte curajos, dacă ai vrut să te baţi cu cineva mai puternic decît tine. Ceilalţi din bandă se adunaseră în jurul lor, dar toată atenţia bărbatului era îndreptată asupra băiatului. Se lăsă pe vine, privindu-1 în ochi. - E foarte bine cînd un băiat îşi apără mama astfel. Scoase dintr-o teacă ataşată la centură un cuţit, a cărui lamă era scurtă, dar suficient de periculoasă. Miranda rămase fără suflare. Omul azvîrli în aer cuţitul, care se răsuci pînă cînd el îl prinse cu îndemînare de vîrf, apoi i-l întinse lui Scott. - Păstrează-l. Dacă îi voi face vreodată vreun rău mamei tale, mi-l poţi înfige drept în inimă. Avînd o expresie serioasă, Scott luă cuţitul. În mod normal, pentru acceptarea unui cadou de la un străin ar fi trebuit să le ceară permisiunea părinţilor, dar acum, Scott, cu ochii aţintiţi asupra bărbatului din faţa lui, nu-i aruncă nici o privire Mirandei. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, fiul ei îl asculta pe omul acela, fără să-i ceară părerea mai întîi ei. Acest lucru o tulbura aproape la fel de mult ca situaţia primejdioasă în care se aflau. Oare, acel aşa-zis jefuitor de trenuri avea puteri supranaturale? Purtarea şi vocea lui erau seducătoare. Ochii erau de un albastru ~ 14 ~

OSTATECA LUI HAWK neobişnuit, dar aveau ei cu adevărat puterea de a hipnotiza? Cei care îl însoţeau erau tovarăşii lui întru nelegiuiri sau discipolii lui? Privi în jur. Îşi scoseseră măştile cu toţii, ceea ce făcu ca un singur lucru să fie evident: toţi erau indieni. Cel căruia i se spusese Ernie şi alături de care călărise Scott, avea un păr lung şi cărunt, împletit în două cozi, ascunse pînă atunci sub pălărie. Ochii lui erau mici, întunecaţi şi înfundaţi în orbite; faţa îi era cutată şi ridată, dar nu avea nimic ameninţător. De fapt, Ernie zîmbi chiar cînd fiul ei îşi informă răpitorul: - Numele meu e Scott Price. - Încîntat de cunoştinţă, Scott, spuse bărbatul şi îi strînse mîna. Pe mine mă cheamă Hawk1. - Hawk? N-am mai auzit de un asemenea nume pînă acum. Eşti cowboy? Cei din jurul lor zîmbiră amuzaţi, dar el răspunse cît se poate de serios: - Nu, nu sînt cowboy. - Dar eşti îmbrăcat ca un cowboy. Şi ai şi pistol. - Nu în mod obişnuit. Numai astăzi. De fapt, sînt inginer. Scott îşi scărpină obrazul murdar pe care lacrimile lăsaseră dîre. - Ca acela din tren? - Nu, nu aşa. Inginer minier. - Nu ştiu ce înseamnă asta. - E puţin mai complicat. - Hmm. Acum pot să merg la toaletă? - Aici nu există toaletă. Nu-ţi putem oferi decît pădurea. - Nu-i nimic. Uneori, mama mă iasă să merg în pădure cînd sîntem la picnicuri. Părea destul de liniştit, dar privi cu teamă zidul de întuneric ce se întindea dincolo de strălucirea focului. - Ernie o să te însoţească, îl asigură Hawk apăsîndu-i umărul înainte să se îndrepte. Cînd o să ie întorci, o să-ţi dea să şi bei ceva. - Bine, mi-e şi puţin foame. Ernie îi întinse mîna copilului, care i-o luă fără nici o ezitare. Se întoarseră şi, împreună cu ceilalţi, se îndreptară spre foc. Miranda dădu să-i urmeze, dar bărbatul al cărui nume era Hawk i se aşeză în cale. - Unde crezi că te duci? - Să-mi ţin fiul sub supraveghere. ~ 15 ~

SANDRA BROWN - Fiul dumitale va fi în siguranţă. - Dă-te la o parte din calea mea. Dar el o apucă de braţe şi o făcu să meargă cu spatele pînă se lovi de trunchiul unui copac. Hawk o urmă pînă cînd trupul îi fu lipit de al ei. Ochii lui de un albastru strălucitor îi examinară chipul, coborînd apoi asupra gîtului şi a sînilor ei. - Fiul dumitale pare să creadă că meriţi să se lupte pentru dumneata, spuse el şi îşi coborî capul apropiindu-l de al ei. Aşa e?

~ 16 ~

OSTATECA LUI HAWK

Capitolul doi Buzele îl erau tari, dar limba, moale. Îi mîngîie uşor buzele strîns lipite, iar cînd acestea nu cedară, el se dădu înapoi şi o privi în ochi. Sfidarea ei îl amuza în loc să-l înfurie. - N-o să scapi atît de uşor, doamnă Price. Intenţionat ai aprins focul ăsta din mine şi acum va trebui să-l stingi. Îi strînse maxilarul între degete şi îi deschise gura cu forţa pentru a-i primi limba cercetătoare. Miranda îşi propti pumnii în pieptul lui musculos şi îşi puse toată forţa în ei, dar el nici nu se clinti. Fu supusă celui mai total şi mai intim sărut din cîte cunoscuse vreodată şi nu putea face altceva decît să se supună. Era îngrijorată pentru Scott. Dacă răpitorul lor avea să se dovedească violent, voia ca ea să fie cea care să-şi descarce furia asupra lui, nu a copilului. Numai că nu capitulă complet. Se zbătu uşor, încercînd să lase o distanţă, cît de mică, între trupurile lor. Cu toate acestea, el părea să-i cunoască punctele cele mai vulnerabile ale trupului şi şi-l aranjă pe al său în timp ce limba lui îşi continua mîngîierile circulare ale gurii ei. În cele din urmă, Miranda reuşi să se desprindă de el. - Lasă-mă, spuse ea într-o şoaptă răguşită. Nu voia ca Scott să-i observe şi să vină alergînd, mînuind cuţitul pe care i-l dăduse acel barbar. - Altfel? întrebă el tachinînd-o şi, luînd o şuviţă din părul ei blond între degete, şi-o frecă uşor de gura severă, dar umedă şi sexy. - Altfel iau cuţitul pe care i l-ai dat lui Scott şi ţi-l înfig chiar eu în inimă. Nici un zîmbet nu îndulci austeritatea trăsăturilor lui, dar un hohot de rîs îi răsună în piept. - Pentru că ţi-am furat un sărut? A fost bun, dar în nici un caz nu merită să-mi dau viaţa pentru el. - Nu te-am rugat să-mi dai o notă. ~ 17 ~

SANDRA BROWN - Dacă nu-ţi plac sărutările mele, te-aş sfătui să nu-ncerci să-mi mai distragi atenţia cu farmecele dumitale feminine, spuse el şi, lăsîndu-şi mîna să-i alunece pe pieptul ei, îi cuprinse un sîn pe care i-l strînse uşor. E frumos, dar nu îndeajuns pentru a mă face să nu realizez ceea ce miam pus în gînd. Ea îi dădu o palmă peste mînă. El făcu un pas înapoi, dar ea ştiu că o făcuse pentru că aşa dorise, nu fiindcă îl îndepărtase ea. - Şi ce anume ţi-ai pus în gînd să faci? - Să forţez guvernul să redeschidă mina „Puma singuratică”. Răspunsul lui fu atît de depărtat de ceea ce aşteptase ea, încît clipi repede de cîteva ori şi îşi umezi buzele, nedumerită. În cele mai întunecate unghere ale minţii ei, îşi făcu loc gîndul că buzele ei aveau gustul unui sărut, al unui bărbat, al lui. Dar uluirea îi alungă toate celelalte gînduri. - Ce anume să redeschidă? - Mina Puma singuratică. E o mină de argint. Ai auzit vreodată de ea? Ea scutură din cap. - Nu mă miră. Nu pare să fie importantă decît pentru cei care depind de ea, pentru a-şi cîştiga existenţa. Pentru poporul meu. - Poporul dumitale? Indienii? - Ai ghicit, spuse el sarcastic. Ce m-a dat de gol? Prostia sau lenevia? Ea nici nu făcuse, nici nu spusese ceva prin care să dea de înţeles că ar fi fost neînţelegătoare, astfel că reacţia lui fu total nejustificată, ceea ce o făcu să se înfurie. - Ochii dumitale albaştri, spuse ea tăios. - O greşeală genetică. - Uite ce e, domnule Hawk, eu... - Domnul O'Toole. Hawk O'Toole. Miranda îl privi din nou nedumerită. - O altă festă a destinului, spuse el ridicînd din umeri. - Cine eşti dumneata, domnule O'Toole? întrebă ea încet. Ce vrei de la Scott şi de la mine? - Oamenii mei au lucrat de generaţii întregi în mina Puma singuratică. Rezervaţia e foarte mare. Avem şi alte mijloace prin care ne cîştigăm pîinea, dar cea mai mare parte a economiei noastre se bazează pe funcţionarea acestei mine. Nu o ~ 18 ~

OSTATECA LUI HAWK să te plictisesc cu toate manevrele care s-au făcut, îţi voi spune doar că nu mai e în proprietatea noastră. - Dar a cui e? - A unui grup de investitori, care au hotărît că nu mai era indicat să o ţină în funcţiune, aşa că au închis-o. Pur şi simplu,, spuse el pocnind din degete la cîţiva centimetri de nasul ei. Fără nici un avertisment, sute de familii au rămas, practic, sărace lipite. Şi nimănui nu-i pasă nici cît negru sub unghie. - Şi ce legătură au toate astea cu mine? - Absolut nici o legătură. - Atunci de ce mă aflu aici? - Ţi-am mai spus că ai fost adusă doar pentru că ai făcut atîta tărăboi. - Bine, dar ai atacat trenul ăla ca să-l răpeşti pe Scott. - Da. - De ce? - De ce crezi? - Evident ca să-l ţii ostatec. El încuviinţă brusc. - Îl ţinem în schimbul unei recompense. - Pentru bani? - Nu chiar. Ea îşi dădu seama deodată şi şopti: - Morton. - Exact. Soţul dumitale. Ar putea să-i facă pe colegii săi legiuitori să-l asculte dacă o bandă de indieni sălbatici îi ţin fiul ostatec. - Nu mai e soţul meu. Ochii lui albaştri o măsurară caustici. - Da, am citit despre divorţul dumitale în ziare. Domnul reprezentant Price a divorţat de dumneata pentru că i-ai fost necredincioasă. Se aplecă din nou spre ea, lipind-o de trunchiul copacului şi împungîndu-i trupul sugestiv. - După felul cum te împingeai în mine pe drum, nu-i de mirare că a vrut să scape de o soţie ca dumneata. - Păstrează-ţi pentru dumneata părerile murdare în privinţa mea. - Să ştii că, spuse el plimbîndu-şi degetul arătător peste maxilarul ei, pentru o ostatecă, eşti cam înţepată. Ea îşi trase capul departe de atingerea lui. ~ 19 ~

SANDRA BROWN - Iar dumneata eşti un nebun. Morton n-ar mişca nici măcar un deget ca să mă aibă din nou. - Fără îndoială. Dar îl avem şi pe fiul lui. - Morton ştie că Scott e în siguranţă atîta timp cît e cu mine. - Atunci, poate ar trebui să vă separăm. Sau să te trimitem înapoi pe dumneata şi să ţinem băiatul, spuse el pîndindu-i cu atenţie reacţia. Pînă şi la lumina focului văd cît de mult te înspăimîntă ideea asta. Dacă nu vrei să se întîmple aşa ceva, ar fi bine să faci ce ţi se spune. - Te rog, nu-i face nici un rău lui Scott, îi spuse ea cu un glas tremurător. Nu ne despărţi. E doar un copil. O să-i fie teamă dacă nu mă vede. - Nu am de gînd să vă fac nici un rău nici dumitale, nici lui. Încă, adăugă el ameninţător. Doar să mă asculţi tot timpul. Ne-am înţeles, deci, doamnă Price? Oricît de mult i-ar fi displăcut să se supună, părea să fie cel mai bun lucru pe care îl putea face deocamdată, aşa că încuviinţă. Hawk se dădu la o parte şi îi făcu semn din cap să o ia înainte şi să se îndrepte spre foc. - Nu ţi-e teamă că focul poate fi văzut? Îl întrebă ea peste umăr. Probabil că ne caută deja, - Din moment ce acest lucru e cît se poate de posibil, ne-am luat unele măsuri de precauţie. Ea se uită în direcţia în care privea el şi văzu că toţi caii fuseseră deşeuaţi şi acum erau urcaţi într-o rulotă lungă. - Le vom şterge semnele de pe copite şi urmele rulotei. Dacă se întîmplă să dea cineva peste noi în noaptea asta, va găsi un grup de pescari indieni beţi care abia se pot ţine pe picioare, în nici un caz un tren plin de călători. - Numai că am să fiu şi eu aici şi o să strig după ajutor cît o să mă ţină gura, spuse ea. - Ne-am luat măsuri de precauţie şi în acest sens. - Ca, de exemplu? - Cloroform. - Ne-ai adormi cu cloroform? - Dacă va fi necesar, spuse el cu indiferenţă înainte să se îndepărteze, strigîndu-le oamenilor săi să grăbească procesul de încărcare şi să expedieze rulota mai repede. ~ 20 ~

OSTATECA LUI HAWK Miranda clocotea de furie din cauza uşurinţei cu care el îi întorsese spatele, considerînd-o, evident, o pacoste, nicidecum o ameninţare. Supărată din cauza lipsei lui de respect, porni în căutarea lui Scott, pe care îl găsi devorînd o farfurie cu fasole. - E foarte bună, mamă. - Mă bucur că-ţi place, spuse ea aruncîndu-i o privire nervoasă lui Ernie, care stătea cu picioarele încrucişate lîngă fiul ei. Se aşeză şi ea, şovăitoare, pe un trunchi de copac. - Vreţi să mîncaţi ceva? o întrebă indianul. - Nu, mulţumesc. Nu mi-e foame. El ridică din umeri şi continuă să mănînce. - Ştii ce, mamă? Ernie a zis că mîine pot să călăresc din nou, dar singur de data asta, dacă mă ţin bine. A zis că o să mă-nveţe băiatul lui. O să mă duc în vizită la ei acasă. Nu au video, dar am spus că nu-i nimic, pentru că au cai. Şi un ţap. Nu mi-e frică de ţapi, nu-i aşa? Ernie a zis că nu-ţi fac rău, doar că, uneori, îţi rod hainele. Ea ar fi vrut să strige la el, să-i aducă aminte în ce pericol se aflau, dar se opri exact ia timp. Scott nu era decît un copil. Inocenţa cu care înfrunta gravitatea situaţiei era modul în care se proteja. Hawk O'Toole nu-i ameninţase nici pe copil, nici pe ea, cu vătămarea corporală sau cu moartea. Părea convins că Morton va răspunde favorabil cererilor lui. Nici nu îndrăznea să se gîndească la ce se putea întîmpla cu Scott şi cu ea dacă răspunsul era negativ. La puţin timp după aceea, rulota cu caii părăsi luminişul şi apucă pe un drum prăfuit. Cu ajutorul unor pături, bărbaţii îi şterseră urmele pînă cînd nu mai rămaseră decît cele ale camionetelor parcate în apropiere. După ce băură puţin whisky ieftin, îşi stropiră hainele cu el. Luminişul începu să duhnească asemeni unei taverne de proastă reputaţie. După aceea, începură să exerseze în glumă mersul şi vorbele beţivilor. După ce mîncară cu toţii, se aşezară în jurul focului şi vorbiră amical, fumară şi îşi pregătiră sacii de dormit pentru culcare. Nu arătau deloc şi nici nu se purtau ca nişte bandiţi care, nu mai înainte decît în după-amiaza aceea, comiseseră un delict federal. Cînd Hawk îi observă din nou pe Scott şi pe ea, copilul se rezema greu de braţul ei. - E obosit, spuse ea cu un aer de superioritate. ~ 21 ~

SANDRA BROWN Nu îi plăcea deloc faptul că trebuia să se uite în sus pentru a-f privi în ochi. - Unde o să dormim? - În camioneta aceea, spuse el arătîndu-i-o şi apoi se întinse pentru a o ajuta să se ridice. Ea însă îi refuză cu brutalitate sprijinul şi se ridică singură. EI se aplecă să-l ia în braţe pe Scott. - Îl duc eu, zise Miranda repede. - Eu îl duc. El străbătu distanţa mult mai repede decît ea. Îl băgase deja pe copil într-un sac de dormit din camionetă cînd ajunse ea. - Acum pot să-mi spun rugăciunea? întrebă Scott căscînd. - Cred că eşti prea somnoros în seara asta. Ce-ar fi s-o spui în gînd? - Bine, murmură el. la uite cîte stele sînt, mami. Ea îşi ridică privirea şi văzu cu uimire cum cerul negru şi catifelat era plin de stele, care păreau enorme şi atît de aproape încît dădeau impresia că ar fi putut fi atinse cu mîna. - Sînt frumoase, nu-i aşa? - Îhî. Cred că acolo locuieşte Dumnezeu. Noapte bună, mami. Noapte bună, Hawk. Scott se aşeză apoi pe o parte, îşi strînse genunchii la piept şi adormi imediat. Foarte aproape ele a izbucni în plîns, Miranda îi trase sacul de dormit peste umeri, pînă sub bărbie. Cînd se întoarse spre Hawk, ochii îi erau plini de hotărîre. - Dacă-i faci vreun rău, te omor. - Ai mai spus-o. Şi, aşa cum ţi-am mai zis, nu am nici o intenţie să-i fac rău. - Atunci, pentru ce toate astea? strigă ea desfăcîndu-şi larg braţele. Care-i ameninţarea? - N-o să-i fac rău, spuse el încet, dar s-ar putea să nu mai plece niciodată acasă. Dacă fostul dumitale soţ nu e de partea noastră, s-ar putea să-l ţinem pe Scott cu noi pentru totdeauna. Scoţînd un strigăt de ură, Miranda se năpusti spre el şi îl zgîrie pe obraz, văzînd dîre subţiri de sînge formîndu-se pe faţa lui dură. Triumful ei fu însă de scurtă durată, căci Hawk îi prinse braţul şi i-l răsuci la spate, aducîndu-i mîna sus de tot, între omoplaţi. Durerea era cumplită, dar ea nu scoase absolut nici un sunet, ci doar strînse din dinţi, incidentul îi ~ 22 ~

OSTATECA LUI HAWK făcu pe ceilalţi să se adune. Apărură din întuneric, gata să sară în ajutorul şefului lor. - E în regulă, spuse Hawk dîndu-i drumul deodată. Doar că doamna Price nu prea mă place. - Eşti sigur? întrebă Ernie rîzînd, adăugînd apoi ceva în limba for maternă, ceea ce-i făcu pe - Nu şi pentru femei, bănuiesc. - Nu pentru un oaspete în plus la care nu ne-am aşteptat. - Ce-a spus? - Cine? Ah, Ernie? îşi îndreptă privirea asupra pieptului ei. - Că ori mă placi foarte mult, ori ţi-era frig. Pantalonii scurţi şi tricoul cu care se îmbrăcase în dimineaţa aceea ar fi fost potrivite pentru o după-amiază de vară petrecută la poalele unui deal, nu pentru o seară la altitudinea aceea. Pielea i se făcuse ca de găină, dar nu ia acest lucru se referea el, ci la sfîrcurile care îi împungeau bluza cît se poate de vizibil. Un val de căldură o cuprinse, încălzind-o pe moment, dar nu făcu nimic pentru relaxarea sfîrcurilor, care încă îi mai atrăgeau atenţia lui Hawk. - Cred că ultima variantă e cea reală, spuse el şi, întinzînd mîna, îşi trecu degetele peste unul din acele vîrfuri sensibile. Totuşi, dacă bănuiala mea e greşită, mi-ar face mare plăcere să-ţi ofer altceva. Vocea îi era la fel de aspră precum coaja pinului de care o ţintuise mai devreme, dar, în acelaşi timp, la fel de uşoară ca vîntul care adia toţi să rîdă în hohote. Hawk îi aruncă o privire, apoi luă o pătură de jos şi i-o aruncă fără nici un pic de ceremonie. - Urcă în camionetă şi înveleşte-te cu asta. Mîndria o durea la fel de mult ca braţul... şi pulpele, şi şezutul amorţite din cauza atîtor ceasuri de mers călare. Se înfăşură în pătură şi urcă în camionetă cu stîngăcie. În acelaşi timp, Ernie făcu un alt comentariu care stîrni hohote de rîs din partea bărbaţilor, mai zgomotoase decît cele de dinainte. Neavînd nici o îndoială în privinţa grosolăniei cuvintelor ia adresa ei, Miranda se întinse lîngă Scott şi închise ochii. Îi auzi întorcîndu-se la sacii lor de dormit din jurul focului. Se gîndea că ar fi trebuit să le fie recunoscătoare pentru faptul că Scott şi ea aveau camioneta între ei şi orice animal sălbatic care ar fi putut apărea în timpul nopţii, dar acel ~ 23 ~

SANDRA BROWN metal ruginit nu era un pat foarte confortabil. Se tot răsuci în pătură încercînd zadarnic să găsească un loc mai moale. - Avem saci de dormit doar pentru bărbaţi. Deschise ochii brusc. Fu alarmată cînd îl văzu pe Hawk lîngă maşină, privind-o. Îşi ştersese sîngele de pe faţă, dar zgîrieturile se vedeau încă printre acele din vîrf. Miranda se feri de atingerea lui erotică. - Şi ce-a mai spus? îl întrebă ea printre buzele rigide. Hawk îşi retrase mîna, dar nu şi privirea albastră, captivantă. - A zis că mi-ar fi mult mai cald dacă aş dormi sub pătură. Pe de altă parte, adăugă el atingîndu-şi obrazul zgîriat, a zis că s-ar putea să nu dorm deloc. Ea îi aruncă o privire înveninată şi îşi trase pătura pînă la urechi, închizînd ochii pentru a nu fi nevoită să-i vadă expresia sarcastică. Aşteptă mult timp pînă să deschidă ochii iar. Cînd o făcu, văzu că el dispăruse, deşi ea nu auzise nici un zgomot şi nu simţise nici o mişcare. Se întrebă cît stătuse acolo uitîndu-se la ea, înainte să plece. Ciuli urechile, dar nu auzi decît trosnetul lemnelor care ardeau şi răsuflarea liniştită a lui Scott. Căpătînd alinare şi încredere de la acel zgomot familiar, adormi ca prin farmec.

~ 24 ~

OSTATECA LUI HAWK

Capitolul trei Într-o clipă dormea şi era singură. În clipa următoare, era trează şi el se afla lîngă ea. Ca un argint viu, se întinse fără nici un fel de zgomot peste ea, acoperind-o cu trupul lui greu. Cu o mînă îi astupă gura, în timp ce cu cealaltă îi lipi lama unui cuţit de gîtlej. - Dacă respiri măcar mai tare, te omor, îi şopti ei cu asprime, la ureche. Ea îl crezu în stare. În întuneric, ochii lui străluceau reci şi lipsiţi de orice sentiment. Ea făcu o mişcare uşoară din cap, în semn că înţelesese, dar el nu îşi luă mîna de pe gura ei, ba chiar o apăsă mai mult. Motivul deveni foarte limpede peste cîteva secunde cînd ea auzi o maşină apropiindu-se de tabără dinspre drumul plin de praf. Luminile a două faruri măturară copacii din jur. Praful se ridică în aer cînd şoferul puse frînă şi uşile se deschiseră brusc. - În picioare şi mîinile sus. Asprimea militărească a comenzii o ului pe Miranda, care făcu ochii mari şi se uită la Hawk. El mima doar nişte înjurături. Se temea de acelaşi lucru ca şi ea, ca glasurile să nu-l trezească pe Scott. Ea se rugă din tot sufletul ca somnul copilului să fie adînc şi să nu audă nimic clin ce se petrecea. Dacă se trezea şi începea să plîngă, nu îşi închipuia ce se putea întîmpla. Ar fi putut fi lovit de vreun glonţ rătăcit în timpul împuşcăturilor dintre răpitorii şi salvatorii Iui. Sau Hawk şi-ar fi dat seama că a dat greş şi, din moment ce nu mai avea nimic de pierdut, i-ar fi tras pe toţi după el. Se uită la bărbatul întins deasupra ei. Oare ar fi fost în stare să ucidă un copil cu sînge rece? Concentrîndu-se asupra gurii lui severe, ajunse la concluzia înspăimîntătoare că ar fi fost în stare. „Te rog, Scott, nu te trezi”. - Cine sînteţi şi ce căutaţi aici? ~ 25 ~

SANDRA BROWN Oamenii lui Hawk păreau să fi fost aleşi pentru talentul lor actoricesc. Se prefăcură că tocmai fuseseră treziţi din beţie, deşi Miranda ştia că, dacă Hawk fusese trezit de zgomotul maşinii, şi ceilalţi fuseseră. Păreau uluiţi şi ameţiţi de întrebările severe ale ofiţerilor şi bălmăjiră nişte răspunsuri aiurite, total lipsite de sens. În cele din urmă, nou-veniţii îşi pierdură răbdarea cu ei. - Sînt doar nişte indieni beţi, spuse unul. Ne pierdem vremea aici. Miranda simţi fiecare muşchi al trupului lui Hawk tremurînd de furie. Aproape de ochii ei, o venă din tîmpla lui zvîcnea puternic. - Aţi văzut nişte călăreţi astăzi? Şase sau şapte? întrebă unul din ofiţeri. Trebuie să fi venit din direcţia aceea. Indienii schimbară cîteva cuvinte în limba lor, înainte ca o parte din ei să le facă semn ofiţerilor că nu văzuseră nici un călăreţ. Unul dintre aceştia oftă. - Ei bine, vă mulţumim. Fiţi cu ochii în patru, da? Şi anunţaţi imediat dacă vi se pare ceva ciudat. - Dar pe cine căutaţi? Miranda recunoscu vocea lui Ernie, deşi părea intenţionat naiv şi umil. - O femeie şi un copil care au fost răpiţi astăzi din trenul de Silverado de cîţiva călăreţi. - Şi cum arată aceşti călăreţi? întrebă Ernie. După cine să ne uităm? - Purtau eşarfe pe faţă, dar cei din tren au zis că erau oameni cruzi. Şeful lor a furat nişte bani de la unul din pasageri, smulgîndu-i din mînă. Am auzit că femeia a făcut un tărăboi teribil ca să-şi apere copilul, cînd l-au dat jos din tren. Dar cel solid, şeful, adică, a luat-o şi pe ea şi nu pot să spun că-l condamn, adăugă el rîzînd obscen. Fotografia ei a fost răspîndită peste tot. Arată trăsnet. Blondă, cu ochii verzi. Hawk se uită la Miranda, dar aceasta îşi feri privirea. Spuseră „la revedere”, portierele maşinii se trîntiră, luminile farurilor măturară din nou copacii, praful se ridică şi apoi se reaşeză într-o linişte apăsătoare. În cele din urmă, motorul maşinii nu se mai auzi. - Hawk, au plecat. Îşi luă mîna de pe gura Mirandei, dar nu se ridică. Se uită la buzele ei albe şi neclintite, pe care le mîngîie cu degetul său mare ca pentru a le readuce culoarea. - Hawk? ~ 26 ~

OSTATECA LUI HAWK - Am auzit, strigă el enervat. Timp de cîteva secunde, în jurul focului se lăsă o tăcere mormîntală. Încetul cu încetul, se auziră zgomote care trădau că totul revenea la normal. Apoi, mai multă linişte. Totuşi, Hawk rămase unde era. Luă cuţitul de la gîtul ei. Cînd Miranda văzu cît de ascuţită îi era lama, ochii ei aruncară fulgere de mînie. - Ai fi putut să mă omori cu ăsta. - Dacă ne-ai fi dat de gol, aş fi făcut-o. - Şi Scott? Dacă s-ar fi trezit şi ar fi început să plîngă, l-ai fi omorît? - Nu. El e nevinovat, spuse el ridicîndu-se şi vîrîndu-şi genunchii între pulpele ei. Dar toată lumea din stat ştie că dumneata nu eşti deloc vinovată. Doar l-ai auzit pe omul ăla ce-a spus: arăţi trăsnet. - Dă-te la o parte de pe mine. O privi cu ochii mici. - Credeam că-ţi place. - Ei bine, nu-mi place. Nu-mi placi. Eşti un hoţ, un răpitor... - Un hoţ, nu. - Ai luat bani de la omul din tren. - El mi i-a oferit, ai uitat? Nu i-am furat eu. - Dar o să-i cheltuieşti. - Bineînţeles. O să-i consider un dar din partea bogaţilor pentru cei săraci. - Ah, scuteşte-mă. Cine te crezi? Un Robin Hood al secolului douăzeci? Te înşeli. Eşti un bandit, nimic mai mult. Vrînd să-l dea la o parte, îşi puse-ambele mîini pe umerii lui, ceea ce fu o greşeală, căci umerii lui erau goi şi netezi. La fel şi pieptul. Neacoperit de cămaşă, era o întindere suplă de piele arămie, întreruptă doar de discurile de culoare mai închisă din jurul sfîrcurilor. Înăbuşindu-şi dorinţa de a-şi trece palmele peste el, ea încercă să-l dea la o parte, dar el îşi lăsă capul în jos, aşezîndu-l în scobitura dintre gîtul şi umărul ei şi îşi afundă degetele în părul ei. Acestea îi cuprinseră capul ţinîndu-i-l nemişcat. Îi prinse lobul urechii între dinţii lui albi şi puternici şi i-l linse uşor. - Nu, spuse ea cu răsuflarea tăiată. - De ce nu? Eşti nervoasă? E prima oară cînd o faci cu un indian, doamnă Price? Ea nu putu să găsească o insultă destul de aspră pentru el. - Dacă n-ar fi fost Scott... ~ 27 ~

SANDRA BROWN - Ce-ai fi făcut? Ai fi cedat? M-ai fi primit chiar aici, acum? Te deranjează că fiul dumitale doarme alături? Asta te face să mi te împotriveşti? - Nu! încetează, strigă ea încet. - Ah, am priceput. Chestia asta face parte din fantezia de a o face cu un sălbatic. Îmi opui rezistenţă şi eu te înving datorită superiorităţii forţei mele. Aşa trebuie jucat jocul ăsta? - Nu, te rog. - Bine. E foarte bine. Le poţi spune tuturor prietenilor că te-am luat cu forţa. Dă mai mult culoare lucrurilor într-o conversaţie de salon. Îi mîngîie buzele cu limba, instinctiv, ea îi strînse umerii şi spatele i se arcui, lipindu-i trupul de al ei. - E bine, eşti caldă, spuse el zîmbind şi frecîndu-se de locul dintre pulpele ei. Pun pariu că eşti şi udă. După aceea o sărută, afundîndu-şi limba adînc şi senzual în gura ei, în timp ce şoldurile îi masau ritmic mijlocul. - Hawk? Capul lui ţîşni brusc şi ea îl auzi înjurînd. - Ce e? - Ai zis să te trezim în zori, se auzi vocea lui Ernie din întunericul care începea să se lumineze vag. Tonul lui suna categoric. Hawk o măsură pe Miranda din priviri cînd se ridică. Stînd deasupra ei, îi examină părul ciufulit, buzele iritate de sărutări şi picioarele îndepărtate. - Exact aşa cum au sugerat şi ziarele, doamnă Price, eşti o tîrfă. Bine că l-am răpit pe Scott, căci dacă ar fi fost să cerem recompensă pentru dumneata, n-am fi primit nici un bănuţ. Sări din camionetă şi se îndepărtă trăgîndu-şi în sus blugii pe care îi lăsase descheiaţi, Miranda simţi o durere teribilă în ochi din cauza lacrimilor de furie pe care şi le şterse. Folosind un colţ al păturii aspre încercă să-şi îndepărteze de pe buze gustul sărutărilor lui Hawk O'Toole. Dar nu avu prea mult succes. - Trezeşte-te, Randy. Am ajuns. ~ 28 ~

OSTATECA LUI HAWK Miranda îşi simţi umărul scuturat cu putere. Îşi înălţă capul de pe geamul de lîngă locul însoţitorului. Datorită acelei poziţii îi amorţise gîtul. Îşi roti capul de cîteva ori pentru a-l dezmorţi. Clipind des, aruncă o privire spre cel de la volan şi cînd îşi dădu seama că în camionetă nu erau decît el doi, strigă speriată: - Scott! Dădu să apese pe mînerul portierei, dar Hawk o apucă de încheietură înainte ca ea să apuce să se rostogolească din maşină. - Linişteşte-te. E cu Ernie. Acolo, spuse el arătîndu-i spre parbrizul murdar. Scott îl urma pe Ernie ca un căţel credincios pe o cărare care ducea spre o rulotă. - A zis că vrea la toaletă, aşa că i-am dat voie să se ducă. Hawk desfăcu atunci un ziar şi bătu cu degetele pe prima pagină. - Se scrie despre tine, Randy. - De ce-mi spui aşa? - Aşa eşti numită în ziar. De ce nu mi-ai spus? - Nu m-ai întrebat. - Aşa te alinta soţul tău? - Nu, aşa mi s-a spus dintotdeauna. - Credeam că reputaţia ta de pradă uşoară ţi-a adus acest nume. Ea nu se osteni să-i dea o replică, în schimb se apucă să citească articolul. Erau relatări ale martorilor oculari. După ce dăduse la o parte de pe şine grămada de lemne, ajutat de cîţiva pasageri, mecanicul dusese trenul înapoi în gară transmiţînd înainte prin radio că vor sosi. Cei de la FBI, împreună cu poliţiştii locali, se aflaseră acolo pentru a întîmpina. trenul. Bineînţeles că şi presa era prezentă. - Fostul dumitale soţ a fost şi el acolo. Era foarte zguduit. Pe prima pagină a ziarului se vedea o fotografie a reprezentantului Morton Price, al cărui chip frumos era schimonosit de durere. Cuvintele sale erau citate: „Voi face orice, absolut orice, să-l eliberez pe fiul meu, Scott. Şi pe Randy, bineînţeles”. Ea rîse cu amărăciune. - Nu se dezminte nici o clipă. - Adică? - Caută să profite de cît mai multă publicitate. Şi, ca de obicei, eu sînt pe planul doi. ~ 29 ~

SANDRA BROWN - Te aştepţi să te compătimesc? Ea îi aruncă o privire calmă. - Nu mă aştept să faci altceva decît să te porţi ca un ticălos, Pînă acum nu m-ai dezamăgit, domnule O'Toole. - Nici nu intenţionez s-o fac, spuse el, deschizînd portiera şi coborînd. Cînd Randy i se alătură, el făcu un gest larg din mînă şi spuse: - Bun venit. Ea îşi aruncă o privire şi văzu un orăşel format în majoritate din case mobile, deşi erau şi cîteva locuinţe permanente construite din chirpici sau lemn. Singurul drum principal era pustiu. Existau o clădire care servea drept staţie de benzină, o băcănie şi o poştă, dar nu se vedea nici picior de om. O altă clădire părea să fi fost o şcoală, dar uşile erau închise cu lacăt. În rest, nici nu prea mai era nimic de văzut. Privirea ei fu atrasă de un drum pietruit care urca şerpuit pe deal şi dispărea undeva sus. - Mina? întrebă ea arătînd în direcţia respectivă. - Da, spuse e! şi o privi oarecum cinic. Oraşul nu e chiar în genul celor cu care eşti obişnuită, nu? Ea preferă să nu muşte momeala. - Părerea mea în legătură cu oraşul se va îmbunătăţi simţitor dacă mă vei îndruma spre o toaletă. - Cred că Leta o să ţi-o pună la dispoziţie pe a ei. - Leta? îl întrebă ea urmîndu-l. - Soţia lui Ernie. Şi să-ţi iei gîndul că ai putea să dai un telefon, pentru că n-au aşa ceva. Un stîlp de telegraf fusese primul lucru după care se uitase Randy, dar nu văzuse nici unul. Aproape la fel de enervant era şi felul în care Hawk părea să-i ghicească gîndurile. Un ţap legat de un par se uită la ei cînd traversară curtea plină de praf, urcînd cîteva trepte din beton. Hawk bătu o dată, deschizînd apoi uşa rulotei. Mirosul de mîncare gătită făcu să i se agite stomacul. Cînd ochii i se mai obişnuiră cu semiîntunericul, Randy îşi văzu fiul stînd la Ostateca lui Hawk masă unde, cu o totală lipsă de maniere, se îndopa dintr-o farfurie care se afla în faţa lui. - Mami, l-ai văzut pe Geronimo? Aşa îl cheamă pe ţap. El e Donny, prietenul meu. Are şapte ani. Şi ea e Leta. ~ 30 ~

OSTATECA LUI HAWK Randy răspunse prezentărilor cu o mişcare a capului. Donny îşi feri privirea timid, iar Leta, după ce se uită la zgîrieturile de pe obrazul lui Hawk, o privi cu o curiozitate făţişă. Randy fu uimită să observe că soţia lui Ernie nu numai că era cu mult mai tînără decît acesta, dar era mai tînără chiar decît ea. - Doriţi să mîncaţi ceva? întrebă tînără. Nu-i cine ştie ce, dar... - Da, vă rog, spuse Randy zîmbindu-i plăcut. Leta încetă să-şi mai frîngă mîinile nervoasă şi îi întoarse zîmbetul. - Sînt sigur că doamnei Price îi e o foame de lup, spuse Hawk încălecînd un scaun. Probabil că se aştepta ca la micul dejun să mănînce friptură de bivol şi pîine caldă. Cînd i-am oferit un Egg McMuffin, ne-a refuzat cît se poate de categoric. Ernie rîse uşor. Leta păru nedumerită. Randy îl ignoră şi o întrebă pe femeie: - Pot folosi baia dumneavoastră, vă rog? - Da, bineînţeles. E pe hol. Hawk se ridică brusc. - Îi arăt eu unde e. Randy străbătu bucătăria şi intră în holul îngust care ducea în partea din spate a casei mobile. Hawk îşi strecură mîna pe lîngă ea şi îi deschise uşa, apoi îşi vîrî capul înăuntru, inspectînd micuţa încăpere pătrată. - Ce te-ai fi aşteptat să găseşti? - O fereastră prin care te-ai fi putut strecura afară. Ea scoase un sunet de nerăbdare şi încercă să treacă pe lîngă el, dar Hawk rămase neclintit. - Vrei să intri cu mine? îl întrebă ea cu dulceaţă în glas. - Nu cred că e nevoie, dar o să fiu chiar lîngă uşă. Ea îşi propti mîinile în şolduri. - Poate vrei să mă şi controlezi. Ochii lui limpezi îi măsurară trupul din cap pînă-n picioare. - Poate. Fu împinsă uşor cu podul palmei în umăr făcînd-o să se lipească de perete şi, înainte ca ea să-l poată împiedica, el îşi vîrî mîinile pe sub tricoul ei, trecîndu-le peste sînii acoperiţi de sutienul dantelat, frămînţîndu-i uşor şi repede. De acolo, mîinile îi alunecară spre spatele ei, plimbîndu-i-se în jos şi în sus pe piele. Apoi, din nou în faţă, unde el îi desfăcu pantalonii, lipindu-şi mîna de burta ei, şi, pe urmă, peste şolduri, mîngîindu-i în grabă şezutul. ~ 31 ~

SANDRA BROWN - Nimic ce n-ar trebui să fie, spuse el calm cînd îşi retrase mîinile. Randy era prea şocată ca să mai poată spune ceva şi doar îl privea cu răsuflarea tăiată. Chipul îi pălise, deşi sîngele îi curgea prin vene fierbinte şi cu iuţeală. - Să nu mă mai provoci niciodată, o preveni el încet. Nici chiar în glumă, pentru că nu mă las intimidat. După aceea o împinse uşor în baie şi închise uşa în urma ei. Randy se rezemă de perete cîteva clipe pînă îşi recăpătă răsuflarea. Tremura. Deschise robinetele chiuvetei şi îşi spălă faţa îmbujorată. Cînd se şterse, se privi în oglindă. Era o imagine jalnică. Părul îi era încîlcit şi plin de rămurele şi frunze din pădure. Hainele îi erau murdare. Machiajul vechi de mei mult de douăzeci şi patru de ore. - Tulburătoare, spuse ea sec şi, cînd îşi aduse aminte că ea însăşi fusese tulburată puţin mai înainte, se încruntă. Luînd o bucată de săpun, îşi frecă faţa bine, îndepărtînd machiajul. Apoi, cu un deget, îşi perle dinţii. Îşi curăţă părul şi îşi trecu degetele prin el, descurcîndu-l. După ce folosi toaleta şi îşi aranjă hainele cît putu mai bine, ieşi. Hawk nu o aştepta lîngă uşă, ci stătea la masă, în bucătărie, bînd o bere şi vorbind încet cu Ernie. O supusese „controlului”, numai pentru a o insulta, nu pentru că s-ar fi temut ca nu cumva să fugă. Cînd o observară în prag, tăcură brusc. - Unde e Scott? - Afară. Ea se uită pe fereastră şi-l văzu pe Scott mîngîindu-l cu prudenţă pe Geronimo, în timp ce Donny îl încuraja să nu se teamă. Mulţumită că băiatul nu se afla în pericol, se aşeză la masă pe scaunul indicat de Leta. Era mijlocul după-amiezei, un moment total nepotrivit pentru masă. I se oferise micul dejun imediat după ce părăsiseră tabăra în zori, dar ea refuzase. Nu se opriseră să mănînce de prînz, aşa că acum goli farfuria care i se pusese în faţă. Cafeaua care urmă era tare şi reconfortantă. Sorbi din ea şi apoi se uită la Hawk peste masă, întrebîndu-l cu îndrăzneală: - Ce ai de gînd să faci cu noi? - Să vă ţin ostateci pînă cînd soţul dumitale - fostul soţ - va obţine o hîrtie de la guvernator prin care se hotărăşte redeschiderea minei. ~ 32 ~

OSTATECA LUI HAWK - Dar s-ar putea ca negocierile să dureze luni de zile, strigă ea uluită, iar Hawk ridică din umeri. - S-ar putea. - Scott ar trebui să înceapă şcoala peste cîteva săptămîni. - S-ar putea ca şcoala să înceapă fără el. N-ai încredere în puterea de convingere a soţului dumitale? - De ce nu-i ceri bani ca orice răpitor de rînd? Chipul lui căpătă o expresie dură. Ernie îşi drese glasul şi îşi privi mîinile, iar Leta se foi pe scaunul ei. - Dacă am fi vrut o pomană, doamnă Price, am fi putut trăi cu toţii de pe urma ajutorului social. Îi venea să-şi muşte limba pentru acea izbucnire negîndită. Îi afectase mîndria lui Hawk. Ochii lui albaştri poate ii contraziceau originea indiană, dar orgoliul său nu o făcea. Trase aer în piept pentru a se linişti. - Nu văd cum ai putea face ceva, domnule O'Toole. Negocierile cu orice guvern durează, foarte mult. S-ar putea ca Morton să nu reuşească să ajungă la guvernator decît peste cîteva săptămîni. Hawk bătu cu degetul în ziarul care acum era împăturit şi se afla pe masă. - Asta o să ne ajute, exact aşa cum am plănuit. Soţul dumitale candidează pentru a fi reales. Se vorbeşte deja destul de mult despre el în ziare. Răpirea fiului său îl aduce în gîndul tuturor. Presiunea publicului îl va forţa pe guvernatorul Adams să-i îndeplinească rugămintea. - Se pare că te-ai gîndit foarte bine la tot. De unde ai ştiut că Scott şi cu mine aveam să fim în acel tren? îşi dădu seama imediat că întrebarea ei nevinovată atinsese un punct nevralgic. Ernie şi Leta îl priviră stînjeniţi pe Hawk, care îşi reveni repede şi îi răspunse: - Un răpitor trebuie să fie foarte bine informat. Replica lui nu îi spuse nimic, dar Randy înţelese că, deocamdată, nu avea să afle mai mult. - Cum ai de gînd să iei legătura cu Morton?. - O să-ncepem cu scrisoarea asta, spuse Hawk, scoţînd o hîrtie împăturită din buzunarul cămăşii. Îi va fi înmînată mîine. ~ 33 ~

SANDRA BROWN Ea citi scrisoarea. Era un bilet identic cu acelea din filmele poliţiste de la televizor, cu mesajul scris cu litere decupate din ziare, prin care Morton era informat de faptul că Scott era ţinut în schimbul unei recompense şi că avea să fie contactat în curînd pentru discutarea termenilor de realizare a schimbului. - Va fi contactat? Prin telefon? îl întrebă Randy. - Prin telefonul de la birou. - Cu siguranţă că va fi urmărit şi apelul va fi localizat cu uşurinţă. - Apelurile. Fiecare va conţine o singură frază. Prea puţin pentru a fi localizate. Şi se vor face din cîteva state vestice. Ea îşi arcui o sprinceană. - Te felicit din nou. - Toţi ceilalţi indieni ţin cu noi şi, cînd le-am cerut ajutorul, mi l-au oferit imediat. - Te-ai gîndit ce se va întîmpla dacă vei fi prins? - Nu, pentru că nu voi fi prins. - Ai mai avut încurcături cu legea, nu-i aşa? Cînd am avut timp să mă gîndesc, mi-am amintit unde ţi-am mai auzit numele. De ani de zile creezi tot felul de probleme. Hawk se ridică de pe scaun încet şi se aplecă peste masă pînă cînd faţa i se afla doar la cîţiva centimetri de a ei. - Şi o să mai provoc atîta timp cît poporul meu suferă. - Poporul tău? Dar ce eşti, vreun şef, ceva? - Da. Acel cuvînt sfîrîi asemeni unei picături de apă într-o tigaie încinsă şi o reduse imediat la tăcere pe Randy. Aceasta îi privi trăsăturile aspre şi îşi dădu seama că nu avea în faţă un tîlhar nenorocit. Hawk O'Toole era echivalent cu un şef de stat, un conducător sfînt. - Atunci ai scăpat ceva din vedere, spuse ea. Imediat ce o să pomeneşti de mina „Puma singuratică”, tot locul ăsta o să fie plin de oamenii FBI-ului şi de poliţişti. - Fără îndoială. Ea îşi desfăcu braţele larg şi începu să rîdă. - Şi atunci ce o să faceţi, o să vă ascundeţi sub paturi? - N-o să fim aici. După ce spuse aceste lucruri, el se îndepărtă de masă şi porni spre uşă, deschizînd-o atît de brusc, încît aproape că o scoase din balamale. ~ 34 ~

OSTATECA LUI HAWK - Peste zece minute plecăm. Imediat ce uşa se închise în urma lui, Randy îşi puse mîinile pe masă şi le spuse celor doi: - Trebuie să mă ajutaţi. Inima domnului O'Toole s-o afla ea unde trebuie, ceea ce încearcă să facă o fi bine şi nobil, dar comite un delict grav. Un delict federal. O să intre la închisoare şi la fel şi voi, spuse ea umezindu-şi buzele. Dar o să am grijă să fiţi trataţi cum trebuie dacă mă ajutaţi să fug. Întîi şi întîi, ajutaţi-mă să găsesc un telefon. Ernie se ridică şi îşi întrebă tînăra soţie: - Leta, ai pregătit totul? - Da. - Pune toate bagajele lîngă uşă ca să le urc în camionetă. Randy se recunoscu învinsă. Nu numai că refuzau să o ajute să fugă de Hawk O'Toole, dar nici nu voiau să discute în acest sens. - Încotro mergem? - Ai vrea tare mult să ştii, nu? Sarcasmul lui Hawk o călcă pe nervi. - Uite ce e, n-aş putea să ajung înapoi în lumea civilizată nici dacă aş avea o busolă într-o mînă şi o hartă în cealaltă. Singura caracteristică a acestui teren e monotonia. În momentul ăsta nici nu ştiu în ce direcţie mergem.

~ 35 ~

SANDRA BROWN

Capitolul patru - Ăsta-i singurul motiv pentru care nu te-am legat la ochi. Oftînd enervată, Randy privi pe fereastra deschisă a camionetei. Un vînt răcoros îi răvăşea părul. Luna arunca o lumină slabă pe faţa ei. Conturul întunecat al munţilor marca orizontul, dar ei abia se zăreau. Îşi dăduse seama repede de ce sătucul din apropierea minei era pustiu. Toată lumea se mutase deja în „ascunzătoare”. Numai cei implicaţi direct în răpire şi familiile lor rămăseseră pe loc, dar la puţin timp după ce Hawk ieşise din locuinţa mobilă a lui Ernie, caravana se puse în mişcare îndreptîndu-se spre un loc încă necunoscut lui Randy. Camioneta lui Hawk încheia coloana, aşa cum făcuse toată după-amiaza, dar nu lăsa niciodată distanţă prea mare între ei şi vehiculul în spatele căruia se aflau. - Cum ai ajuns şef? - Nu sînt singurul. Există un consiliu tribal format din şapte şefi. - Ai moştenit această poziţie de la tatăl dumitale? Ca şi cum ar fi strîns din dinţi, muşchii maxilarului i se încordară. - Tatăl meu a murit într-un sanatoriu pentru alcoolici incurabili. Era puţin mai în vîrstă decît mine acum, cînd a murit. Randy tăcu cîteva clipe, apoi întrebă: - Se numea chiar O'Toole? - Da. Pe stră-străbunicul lui îl chema Avery O'Toole. S-a stabilit aici după războiul civil şi s-a căsătorit cu o indiancă. - Astfel că ai moştenit poziţia de şef de la familia mamei dumitale. - Bunicul din partea mamei a fost şef. - Mama trebuie să fie foarte mîndră de dumneata. - A murit după ce i-a dat naştere fratelui meu mort. Lui părea să-i facă plăcere uimirea lui Randy. - Doctorul vizita rezervaţia doar o dată la două săptămîni. Pe ea au apucat-o durerile într-o zi din acest răstimp şi a sîngerat pînă a murit. Randy îl privi începînd să fie cuprinsă de compasiune. Nu era de mirare că era atît de aspru şi de grosolan, după ce avusese o copilărie atît ~ 36 ~

OSTATECA LUI HAWK de tragică. Cu toate acestea, aruncîndu-i o privire profilului său de granit, îşi dădu seama că nu ar fi acceptat nici un fel de milă, nici măcar un cuvînt cald. Ea se uită atunci la Scott, care adormise pe banchetă între ei, cu capul în poala lui Randy şi cu genunchii la piept. Îşi răsuci degetul în jurul unei şuviţe din părul lui blond. - Nu mai ai fraţi sau surori? întrebă ea apoi încet. - Nu. - A existat vreodată o doamnă O'Toole? El îi aruncă o privire scurtă, apoi răspunse: - Nu. - De ce nu? - Dacă vrei să afli dacă mă culc regulat, atunci să ştii că mă descurc foarte bine. Dar viaţa dumitale sexuală e mult mai interesantă decît a mea, aşa că, dacă vrei să discutăm despre asta, hai să discutăm despre a dumitale. - Nu vreau să discutăm despre asta. - Atunci de ce pui atîtea întrebări personale? - Pentru că încerc să înţeleg de ce un bărbat atît de inteligent cum eşti dumneata, ar face ceva atît de stupid ca a răpi o femeie şi un copil dintrun tren plin cu turişti. Încerci să-ţi ajuţi poporul, foarte bine. Motivul dumitale e admirabil, îl apreciez şi sper să reuşeşti. Dar pe căi legale. - Nu merge. - Şi aşa merge? Cum poţi ajuta pe cineva dacă eşti închis într-o închisoare federală pentru tot restul vieţii? - N:o să fiu închis. - Dar s-ar putea, spuse ea cu amărăciune. Ar trebui, dacă nu ne dai drumul. - Las-o baltă. - Ascultă, domnule O'Toole, şarada asta n-a durat destul? Cei care te ajută, Ernie, de exemplu, nu sînt delincvenţi. L-au tratat pe Scott mai mult ca pe un nepot decît ca pe un ostatec. Chiar şi dumneata, în felul dumitale, ai fost bun cu el. Dacă ne laşi să coborîm în cel mai apropiat oraş, o să spun că nu ştiu cine au fost răpitorii. O să susţin că aţi rămas mascaţi tot timpul şi că, din motive necunoscute mie, v-aţi răzgîndit şi ne-aţi dat drumul. - Cît de cumsecade eşti. ~ 37 ~

SANDRA BROWN - Te rog să te mai gîndeşti. El îşi încleştă şi mai tare degetele în jurul volanului. - Răspunsul e nu. - Dar jur că n-o să spun nimic! - Şi Scott? Randy deschise gura să spună ceva, dar nimic nu-i veni în minte. - Exact, spuse Hawk ghicindu-i gîndurile din nou. Chiar dacă aş avea încredere în dumneata, şi n-am, de cum ar pomeni Scott ceva despre Hawk, toată poliţia federală ar fi pe urmele mele. - Asta nu s-ar întîmpla dacă n-ai fi avut deja probleme cu ei, i-o reteză ea. - Sînt cît se poate de curat. N-am fost condamnat niciodată. - Ai fost aproape. - Aproape nu contează. Dacă ar conta, eu n-aş mai fi încă tare şi dumneata ai şti cum e să faci dragoste cu un indian. Ea îşi ţinu răsuflarea. Profitînd de muţenia ei, el continuă: - Nu ştiu ce voiam mai mult aseară - să te văd umilită sau excitată. - Eşti respingător. Rîsul lui fu aspru şi sec. - Nu face pe nevinovata cu mine. Rufele dumitale murdare au fost spălate în public cînd j soţul te-a acuzat de adulter. - În hotărîrea de divorţ scrie „nepotrivire”. - Poate oficial, dar de multe ori s-a făcut aluzie la aventurile dumitale extraconjugale. - Crezi absolut tot ce citeşti, domnule O’Toole? - Nu cred aproape nimic din ceea ce citesc. - Atunci de ce divorţul meu este o excepţie? El o măsură din ochi, privindu-i părul răvăşit, chipul curat, hainele care îi erau şifonate de parcă dormise în ele... ceea ce şi făcuse. - Ştiu cît de uşor poţi fi convinsă. Ai uitat de noaptea trecută? - N-am fost convinsă. - Ba da. Dar n-ai vrut să recunoşti. Cu obrajii arzînd, Randy îşi întoarse capul şi privi pe fereastră din nou. Nu voia ca el să-i vadă stînjeneala şi să-şi dea seama astfel că avusese dreptate. O dezgusta faptul că, şi pentru o clipă, îi făcuse plăcere sărutul lui. ~ 38 ~

OSTATECA LUI HAWK Îşi găsise o scuză în faptul că trecuse atîta timp de cînd nu mai fusese sărutată. Deşi mintea ei îl respinsese, trupul nu o făcuse, ci se lăsase atras de farmecul lui masculin. Se delectase cu mirosul pielii lui şi cu senzaţia pe care i-o dăduse părul lui. Apăsarea tăriei lui aprinsese un foc în interiorul ei care, chiar şi acum, cînd îşi aducea aminte, se înteţea. Sperase că reacţia ei fusese atît de slabă, încît trecuse neobservată. Dar se părea că el ştie. Se bucura de capitularea ei momentană nu numai pentru că îi hrănea orgoliul insuportabil, dar şi pentru că îi confirma bănuielile în legătură cu ea şi cu căsnicia ei care eşuase. Indiferent cît de mult ar fi vrut să nege, nu o făcu. Nu o mai făcuse nici înainte. Şi nu avea să o facă nici acum. Închise ochii în faţa acelor amintiri neplăcute şi îşi lăsă capul pe spate. În ciuda gîndurilor tulburi, probabil că aţipise, căci, la un moment dat, îşi dădu seama că se opriseră şi portiera ei se deschidea. - Coboară, îi spuse Hawk. În clipa aceea observă trei lucruri. Temperatura scăzuse considerabil, aerul era mal rarefiat şi Scott dormea la pieptul lui Hawk cu mîinile petrecute pe după gîtul acestuia. Cu o mînă, Hawk îi sprijinea şezutul băiatului şi cu cealaltă îi ţinea ei portiera deschisă. Ea coborî din camionetă. În apropiere se auzea sunetul inconfundabil al unei ape care curgea repede. În jurul ei se vedeau puncte luminoase care, după cum îşi dădu seama după o clipă, erau ferestre aparţinînd unor structuri pe care le distingea foarte vag în lumina palidă a lunii. - Toată lumea e aranjată? îl întrebă Hawk pe Ernie, care apăru ca din pămînt lîngă ei. - Da. Leta l-a dus la culcare pe Donny. să vă spun „noapte bună”. Cabana doamnei Price e într-acolo, adăugă el ... spre o cărare care urca în zig-zag. Hawk încuviinţă brusc. - Ne vedem mîine dimineaţă în cabana mea. Ernie se întoarse şi porni în direcţie opusă, iar Hawk apucă pe cărarea indicată. Aceasta se oprea în faţa unei cabane mici care, după cum observă Randy, era construită numai din buşteni. Hawk urcă cele cîteva trepte care duceau pe mica verandă şi lovi uşa cu piciorul pentru a o deschide. - Aprinde lampa. - Lampa? întrebă ea cu teamă. ~ 39 ~

SANDRA BROWN Înjurînd nepriceperea ei, el i-l dădu pe Scott şi scăpără un băţ de chibrit pe care îl apropie de fitilul unei lămpi cu petrol, reglă apoi flacăra şi o acoperi cu sticla. Lampa lumina acea unică încăpere în care nu se aflau decît două paturi de campanie, două scaune şi o masă pătrată. - Nu fi atît de îngrozită. Ăsta e apartamentul de lux. Dispreţuitoare, Randy îi întoarse spatele şi îl aşeză pe Scott pe unul din paturi. Copilul murmură ceva somnoros cînd ea îl descălţă şi îl înveli cu o pătură de lînă ţesută manual. După aceea se aplecă şi îl sărută pe obraz. Cînd se întoarse din nou spre Hawk, îl văzu examinînd-o cu atenţie. Ştia că oboseala ei trebuia să fie foarte evidentă. Ar fi vrut să pară neînfrîntă în faţa lui, dar, din păcate, epuizarea îi submina atitudinea mîndră. - Vei fi păzită toată noaptea. - Unde aş putea să fug? strigă ea enervată. - Exact. Ea se îndreptă şi îl privi cu un aer de superioritate. - Vrei să mă laşi singură, domnule O'Toole? - Tremuri. - Mi-e frig. - Vrei să trimit un bărbat tînăr şi viril să-ţi încălzească patul? Capul i se lăsă încet, încet în piept. Era prea obosită şi prea deprimată pentru a se lupta cu el, chiar şi verbal. - Lasă-mă în pace doar. Sînt aici. Fiul meu şi cu mine îţi stăm la dispoziţie. - Ce altceva mai vrei de la mine? îl întrebă ea ridicîndu-şi capul şi privindu-l drept în ochi. În obrazul lui, un muşchi zvîcni uşor. - O întrebare riscantă pentru un bărbat disperat. Nu am prea mult de pierdut. Ce importanţă ar avea dacă mă port cu dumneata frumos sau nu? Oricum aş putea fi spînzurat. Părea să facă un efort extraordinar pentru a păstra distanţa dintre ei. - Dispreţuiesc femeile ca tine, spuse el cu un glas răguşit. Blonde, cu un aer de superioritate. Dar, de fiecare dată cînd mă uit la dumneata, te doresc. Nu ştiu care din noi se discreditează mai mult. După ce rosti aceste cuvinte, ieşi lăsînd-o tremurînd. ~ 40 ~

OSTATECA LUI HAWK Soarele abia tivea creasta celui mai apropiat munte. Stînd la fereastra cabanei sale, Hawk îi urmărea ascensiunea. Era deja la a treia ceaşcă de cafea. O goli şi o puse pe masa de lemn de sub fereastră. Nu dormise bine. Cu ani în urmă, se învăţase să nu aibă nevoie de prea mult somn, cel mult patru, cinei ore pe noapte. De obicei, se întindea şi adormea imediat, pentru a profita cît mai mult de acele patru, cinci ore. Dar noaptea trecută, stătuse treaz privind în beznă şi dorind să se simtă mai bine. Deocamdată totul era în regulă. Nu avea de ce să se plîngă. Răpirea avusese loc exact aşa cum fusese plănuit, fără nici o greşeală... cu excepţia apariţiei doamnei Price. Totuşi, nu îşi dădea seama de ce nu era entuziasmat, de fapt, de ce nu se simţea bine deloc. Nu îl auzi decît cînd ajunse lîngă el şi atunci, se răsuci instinctiv şi luă o poziţie de luptă. Ernie făcu cîţiva paşi înapoi şi îşi ridică mîinile. - Ce-ai păţit? Ar fi trebuit să mă auzi. Simţindu-se ca un idiot, Hawk ridică din umeri şi îi oferi lui Ernie o cafea. - Aproape că a fost prea uşor, nu? Mă tot întreb ce se poate întîmpla, zise Ernie aşteptînd să se mai răcească lichidul acela fierbinte. - Nimic. Nimic nu se poate întîmpla, spuse Hawk cu mai multă siguranţă în glas decît în suflet. Scrisoarea va fi înmînată în dimineaţa asta. O oră mai tîrziu, Price va primi un telefon de la noi şi apoi de la toţi ceilalţi pînă cînd ni se vor îndeplini cerinţele. - Mă întreb cînd o să ia legătura cu guvernatorul Adams. - Cred că imediat. Ziarele ne vor ţine la curent. Ernie rîse uşor. - Devin foarte folositoare pentru nişte bandiţi ca noi. Cuvintele acelea îi amintiră lui Hawk ce spusese femeia cu o seară în urmă. Luă o cămaşă şi o îmbrăcă. - Te simţi ca un bandit? Nu voise ca Ernie să ia întrebarea în serios, dar acest lucru se întîmplă. - Acum, nu, spuse el privindu-şi prietenul mai tînăr. Dar o să mă simt, dacă o să i se întîmple ceva copilului. Sau femeii. ~ 41 ~

SANDRA BROWN Pauza aceea strategică provocă o reacţie din partea lui Hawk, care încetă să-şi mai vîre cămaşa în pantaloni şi îi aruncă o privire rece lui Ernie. - Ce ar putea să i se întîmple? - Poate tu ar trebui să-mi spui. Hawk continuă să-şi vîre cămaşa şi îşi încheie blugii Levi's decoloraţi. - Dacă mă ascultă, nu va păţi absolut nimic. Ernie îl privi aşezîndu-se pe marginea patului pentru a-şi pune ciorapii şi cizmele. - Leta zice că Dawn January te place. - Dawn January? E încă un copil. - Are optsprezece arii. - Aşa cum am spus, e doar un copil. - Leta avea şaisprezece ani cînd m-am însurat cu ea. - Şi ce dovedeşte asta? Că eşti mai bărbat decît mine? Felicitări. Ernie nu schiţă nici un zîmbet. Chipul său taciturn rămase neschimbat. Hawk se ridică şi începu să-şi suflece mînecile pe braţele musculoase. - Aaron Turnbow e îndrăgostit de Dawn. E doar agitată şi tulburată pentru că el s-a întors Ia colegiu. Cred că se vor logodi cînd va veni acasă în vacanţa de Crăciun. - Ar fi patru luni în care ai putea să te bucuri de ea. Capul lui Hawk se întoarse atît de repede de parcă ar fi fost mitraliat. Ochii îi erau la fel de reci şi de nemişcaţi ca nişte lacuri îngheţate. - Nu i-aş face aşa ceva lui Aaron. - Ai putea. - Dar n-aş face-o. Timp de cîteva clipe, atmosfera fu încărcată între cei doi prieteni. Buzele lui Hawk schiţară, în cele din urmă, un zîmbet slab şi vîrî un cuţit în teaca ataşată de centură. - Leta nu mai e de ajuns pentru a-ţi satisface libidoul? - E mai mult decît de ajuns, spuse Ernie rîzînd uşor. - Atunci de ce te preocupă al meu? - Pentru că am văzut cum te uiţi la ea. - La cine? ~ 42 ~

OSTATECA LUI HAWK Răspunsul era atît de evident, încît Ernie nu mai găsi de cuviinţă nici să-i rostească numele. - Ai nevoie de o femeie în patul tău. Cît mai curînd, spuse el, eşti prea agitat. Ceea ce face să fii nechibzuit. - Nechibzuit? - Aş fi putut să te omor acum cîteva minute. Nu-ţi poţi permite să fii preocupat de alte probleme. Mai ales acum. - Cînd o să am nevoie de o femeie, o s-o am, spuse Hawk cu încăpăţînare. - Dar nu pe ea, Hawk. O femeie ca ea, o albă, nu te-ar putea înţelege niciodată. - Nu trebuie să mi-o spui tu. Ostateca lui Hawk - Şi nici nu trebuie să-ţi reamintesc consecinţele implicării cu o femeie albă. - Nu, dar văd că tot o faci. Ernie se mai calmă cînd îi văzu expresia rău prevestitoare. - Oamenii noştri depind de judecata ta, spuse el încet. Hawk se îndreptă în toată înălţimea lui, ceea ce îl făcu să fie mai înalt decît Ernie cu aproape un cap. Bărbia lui mîndră şi pătrată ieşi puţin în afară, iar glasul îi era la fel de rece ca privirea. - Niciodată n-aş pune în pericol viaţa oamenilor mei. Şi nici n-am de gînd să-i părăsesc pentru a-mi trăi viaţa printre albi. Se priviră cîteva clipe. Ernie fu cel care se uită primul în altă parte. - l-am promis lui Donny că o să mergem la pescuit în dimineaţa asta. Hawk îl urmări plecînd. Cuta dintre sprîncenele sale era extrem de adîncă. Şi era tot acolo o oră mai tîrziu cînd el se afla lîngă patul în care dormea Miranda Price, cu mîinile strecurate copilăreşte sub obraz. Părul îi era revărsat pe pernă într-o încîlceală sexy. Buzele, uşor întredeschise, păreau umede şi moi. Imaginea aceea îi făcu bărbăţia să se revolte incomod. Se înjură pe sine şi îşi înjură şi trupul nedisciplinat. Dar pe ea o înjură mai mult. - Ar trebui să te trezeşti. Randy se ridică brusc în capul oaselor, trăgîndu-şi pătura la piept. Clipi de cîteva ori pentru a-l vedea mai bine, dar Hawk rămase o siluetă înaltă şi întunecată în lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. ~ 43 ~

SANDRA BROWN - Ce cauţi aici? îl întrebă ea şi se uită spre celălalt pat. Aşternutul răvăşit era dat la o parte, dar patul era gol. - Unde-i Scott? - La pescuit cu Ernie şi cu Donny. Ea dădu pătura la o parte şi se ridică. - Habar n-are să pescuiască. N-ar putea să înoate în apa aceea repede pe care am auzit-o aseară, spuse ea şi porni spre uşă, dar Hawk o prinse de braţ. - Îl supraveghează Ernie. - Aş prefera să-l supraveghez eu însămi. - Ai prefera să-l transformi în „băiatul mamei”. Ea îşi trase braţul din strînsoarea lui. - Încă mai are nevoie să fie dădăcit. - Are nevoie să stea în preajma bărbaţilor. - Cum îndrăzneşti să-mi spui cum să-mi cresc copilul? - Fiul dumitale era îngrozit la gîndul de a încăleca un cal. - Fiindcă era luat cu forţa de un individ înarmat şi mascat. Ce copil la vîrsta lui sau la orice altă vîrstă, n-ar fi fost îngrozit? - Donny mi-a spus că-i era teribil de frică de cal. - Nu-i de mirare. N-a avut prea multe animale în jur. - Şi a cui e vina? - L-am dus la grădina zoologică, dar nu prea putea să se joace cu leii şi cu tigrii. - Dar animalele de casă? - Locuim într-un apartament. Animalele de casă sînt interzise. - Un alt aspect la care ar fi trebuit să te gîndeşti cînd l-ai luat pe Scott de lîngă tatăl Iul. - Tatăl lui n-a... Se întrerupse brusc, dar Hawk o ţintui cu privirea. - Ce anume? Ce anume n-a făcut tatăl lui? - Nu te priveşte, spuse ea frecîndu-şi braţele îngheţate, dar, ca el să nu o la drept adăugă: Mă bucur foarte mult că Scott e sensibil. - E un smiorcăit. Dumneata l-ai făcut aşa. - Dar dumneata cum l-ai fi făcut? Un sălbatic ca dumneata? ~ 44 ~

OSTATECA LUI HAWK Hawk o apucă de braţe şi o trase spre el. Ea se izbi de pieptul lui cu atîta putere, încît rămase fără suflare şi capul i se dădu pe spate. Respiraţia lui fierbinte îi atingea faţa cînd vorbea. - Încă nu m-ai văzut sălbatic, doamnă Price, şi ar fi bine să eviţi asta. Continuă să îi mai fixeze cu privirea ochii uimiţi cîteva clipe, după care îi dădu drumul. - Ţi-au pregătit micul dejun. Vino cu mine. - Nu vreau nici un mic dejun. Aş vrea, însă, să fac o baie şi să-mi schimb hainele. Şi Scott ar avea nevoie de nişte lucruri mai groase. Cînd ne-am îmbrăcat acum două zile n-am ştiut că o să fim răpiţi şi aduşi pe munte. - Pot să-ţi fac rost de nişte schimburi. Scott a fost îmbrăcat deja. Iar baia este pe aici, spuse el şi, întorcîndu-se, deschise uşa cabanei. Curioasă, Randy îl urmă în jos pe cărare. Priveliştea era splendidă. Ceea ce întunericul ascunsese cînd sosiseră cu o seară în urmă, îi tăie acum răsuflarea. Cerul era de un albastru intens. Copacii erau înalţi, drepţi şi simetrici. Terenul era stîncos, dar pietrele albite de soare dădeau un farmec deosebit regiunii. - Unde sîntem? - Par cumva prost, doamnă Price? Supărată, ea zise: - Voiam să întreb dacă locul ăsta face parte din rezervaţie. - Da. E un fel de zonă de vacanţă. - Înţeleg foarte bine de ce. E minunat. - Mulţumesc. Randy avusese dreptate în legătură cu apa. La fel de neîmblînzită ca restul peisajului, se rostogolea cu putere pe coasta muntelui. Picăturile fine captau lumina soarelui creînd mii de curcubee. Malul era plin de pietre la fel de lustruite ca nişte oglinzi. Curentul era atît de iute, încît Randy se îndoia că şi-ar fi putut menţine echilibrul. Îl urmă pe Hawk pînă cînd acesta se opri la cîţiva metri de apă. - Am ajuns, spuse el făcînd un gest cu mîna. Ea privi cu gura căscată apa aceea cristalină şi apoi chipul lui amuzat. - Nu se poate să vorbeşti serios. Asta e baia? Apa trebuie să fie rece ca gheaţa. - Pe fiul dumitale nu l-a deranjat. De fapt, cred că i-a plăcut chiar. ~ 45 ~

SANDRA BROWN - L-ai băgat... l-ai băgat pe Scott în apa asta rece? - L-am aruncat gol-goluţ. După ce nu i-au mai clănţănit dinţii, totul a fost în regulă. Nu-l mai puteam scoate pe urmă. - Nu-i deloc amuzant, domnule O'Toole. Scott nu o obişnuit cu astfel de lucruri. Ar putea să răcească. - Trebuie să-nţeleg că refuzi să faci baie? - Fii convins, zise ea şi porni înapoi spre cabană. O să mă spăl cu apa de băut. - Cum vrei. O lăsă să-şi găsească singură drumul înapoi. Cînd ajunse la cabană, trînti uşa în urma ei. Nu avea cum să încălzească apa din găleata care fusese adusă acolo pentru ea şi pentru Scott. În cabană exista o sobă, dar nici un lemn. Oricum, apa aceea era mai caldă decît cea a curentului. Se spălă cum putu mai bine şi terminase pe jumătate cînd auzi o bătaie în uşă. Înfăşurîndu-se în pătură, strigă: - Intră. Leta îşi făcu apariţia înăuntru. Zîmbetul ei era sincer, dar timid. - Hawk mi-a spus să-ţi aduc hainele astea. Era imposibil să nu-i zîmbeşti Letei. Faţa ei era lată, nasul scurt, buzele mari. Nu era frumoasă, dar ochii ei negri şi luminoşi şi atitudinea ei plăcută compensau absenţa frumuseţii. - Îţi mulţumesc, Leta. Ea scoase ceva din buzunarul fustei lungi şi fără formă. - M-am gîndit că ăsta ţi-ar fi de folos, spuse apoi cu timiditate, dîndui lui Randy o bucată de săpun. - Îţi mulţumesc din nou, zise aceasta şi mirosi săpunul. Parfumul era puternic şi masculin, nu ca acela pe care îl folosea de obicei, dar îi era oricum recunoscătoare pentru el. - Şi o perie, zise Leta în grabă, întinzîndu-i-o. Randy răsuci lucrurile în mînă. Acele obiecte atît de banale păreau acum extrem de nepreţuite. - Eşti foarte drăguţă cu mine, Leta. Îţi mulţumesc. Încîntată de compliment, tînăra dădu să iasă. Abia atunci observă Randy hainele pe care ea le pusese pe masă. Cămaşa din flanel era cu carouri mici gri şi maron, iar fusta lungă avea cea mai urîtă culoare pe care o văzuse vreodată. Pînă şi uniformele de camuflaj erau mai atrăgătoare. - Domnul O'Toole le-a ales personal? ~ 46 ~

OSTATECA LUI HAWK Leta dădu din cap afirmativ şi ieşi. repede, parcă temîndu-se ca Randy să nu azvîrle după ea cu acele veşminte oribile. Randy îşi termină baia. Găsi articole de lenjerie între fustă şi cămaşă. Chilotul era destul de bun, dar sutienul era cu cîteva numere mai mare. Pe al ei îl spălase deja şi era încă ud, aşa că avea să iasă fără sutien. Nici nu avea prea mare importanţă, căci cămaşa era la fel de lipsită de formă ca fusta. Atîrnau pe trupul ei subţire ca o pînză pe un catarg de steag. Era o altă metodă prin care Hawk încerca să-i înfrîngă voinţa. Nu avea oglindă, dar făcu tot ce putu să se aranjeze. Îşi înnodă în talie poalele cămăşii, îşi suflecă mînecile pînă la coate şi ridică gulerul. În privinţa fustei nu prea avea ce să facă. Totuşi, folosi foarte bine peria. După ce îşi descurcă părul, luă un şiret de la tenişii ei pentru a-l strînge în coadă. Habar nu avea ce se aştepta din partea ei, dar nu avea să stea închisă în cabană toată ziua. Vremea era minunată; era o zi superbă. Dacă tot era ţinută cu forţa pe munte, cei puţin să profite cît mai mult. Şi, în plus, era nerăbdătoare să-l vadă pe Scott. Nu îi plăcea ideea de a-l lăsa să alerge în voie prin sălbăticia aceea. El nu ştia ce pericole puteau exista. Ieşi pe verandă şi îşi aruncă privirea în jur. Cînd părăsise cabana mai devreme cu Hawk, erau doar cîţiva. oameni pe afară. Acum, însă, erau foarte mulţi. După părerea ei, vreo sută sau chiar mai mulţi. O uimi şi numărul colibelor de pe coasta muntelui, care păreau nişte adăugiri naturale ale stîncii, contopindu-se cu peisajul atît de bine, încît aproape că nici nu se distingeau. Auzindu-i vocea lui Scott peste zgomotul apei, porni în direcţia respectivă, dar se opri brusc cînd îl văzu pe malul apei împreună cu Ernie şi Donny. Stînd în genunchi în faţa unui bolovan pe post de masă, Scott se folosea de cuţitul dăruit de Hawk pentru a despica un peşte. - Scott! El o privi prin bretonul care îi cădea peste ochi şi îi aruncă un zîmbet fără dinţi. - Mami! Vino să vezi. Am prins peşti! Trei. Eu singur. Şi tot eu i-am scos din cîrlig. Era atît de emoţionat, încît ea nu putea să-l certe. Se apropie cu grijă de locul unde se afla el. - E minunat, dar... ~ 47 ~

SANDRA BROWN - Ernie mi-a arătat cum să pun momeala, să-i trag din apă şi să le scot cîrligul din gură. Donny ştia deja, dar el a prins doi şi eu trei. - Nu ţi-e frig? Ai intrat în apa asta? Pietrele sînt foarte alunecoase. Trebuie să fii extrem de atent, Scott. Dar el nu asculta. - Mai întîi le tai capetele. Pe urmă le despici burţile. Astea sînt măruntaiele lor. Vezi toate chestiile astea, mami? Trebuie să foloseşti un cuţit ca să le scoţi complet şi să poţi să mănînci peştele. Atacă din nou peştele cu o sete care îi făcu greaţă lui Randy. Limba copilului ieşea puţin în colţul gurii, ceea ce arăta cît de concentrat era. - Dar trebuie să fii foarte atent cu cuţitul să nu-ţi tai vreun deget, altfel o să-l găteşti şi pe el. Aşa mi-a zis Hawk. - Băiatul învaţă foarte repede. Randy se răsuci brusc. Hawk venise pînă în spatele ei. Deşi capul abia dacă îi ajungea pînă la clavicula lui, se întoarse spre el, lovindu-l cu degetul în piept pentru a sublinia fiecare cuvînt. - Vreau să faci tot posibilul să ne iei de aici. Sună-l pe Morton. Fă-l să fie de acord cu cererile voastre. Sună-l pe guvernatorul Adams în persoană. Ameninţă-l. Nu-mi pasă ce faci, numai să ne dai drumul să plecăm înapoi acasă. Ai înţeles? - Nu-ţi place aici, mami? Se întoarse din nou spre Scott. Pe faţa lui murdară se citea îngrijorare. Lumina din ochii lui se micşorase. Nu mai zîmbea şi însufleţirea îi dispăruse. - Mie-mi place. E foarte frumos. - Nu e frumos, Scott. E... e... spuse ea uitîndu-se la bolovanul plin de măruntaie de peşte. E dezgustător. Du-te imediat în cabană şi spală-te pe faţă şi pe mîini cu săpun. Buza de jos a băiatului începu să tremure uşor şi îşi lăsă capul în jos, stînjenit. Randy îl certa foarte rar şi niciodată în prezenţa altora. Dar cînd l-a văzut simţindu-se atît de bine în compania răpitorilor lui, şi-a pierdut controlul. Hawk păşi între ea şi Scott şi puse mîna pe umărul acestuia. - Te-ai descurcat foarte bine cu peştii, Scott. Copilul îşi înălţă capul şi îl privi pe Hawk deznădăjduit. - Adevărat? ~ 48 ~

OSTATECA LUI HAWK - Ai făcut o treabă atît de bună, încît acum o să-ii dau alta. Du-te cu Ernie şi cu Donny. După cum ştii, am adus toate animalele cu noi. Vreau să dai o mînă de ajutor la îngrijirea cailor. Randy scoase un sunet de protest, dar Hawk îi aruncă o privire extrem de aspră reducînd-o la tăcere. - Ernie? - Haideţi, Donny, Scott. Acesta din urmă ezită. - Mami, pot să mă duc? Buzele lui Hawk abia se mişcară cînd îi spuse în aşa fel încît să audă numai ea: - Te despart de el şi n-o să ştii nici unde e, nici ce face. Ea înghiţi greu. Îşi încleştă pumnii şi închise ochii strîns. Era încolţită la fel ca prima oară cînd auzise un zvon urît şi nefondat în privinţa ei. Ştia cînd este învinsă şi acela era un astfel de moment. - Du-te cu Ernie şi cu Donny, dragul meu, spuse ea cu un glas răguşit. Dar fii foarte atent. - Bine, zise el entuziasmat. Hai, Donny. Nu-mi mai e frică de cai. Îi auzi sporovăiala veselă în timp ce cobora Ostateca lui Hawk muntele împreună cu cel doi. După aceea, privindu-l pe Hawk drept în ochi, spuse: - Ticălos îngrozitor ce eşti. Cu o mişcare iute, el scoase cuţitul din teacă şi i-l vîrî sub nas, zicînd: - Curăţă peştele.

~ 49 ~

SANDRA BROWN

Capitolul cinci Randy începu să rîdă, nevenindu-i să creadă. - Curăţă-l singur. Sau, şi mai bine, du-te naibii, spuse ea îndepărtînd cuţitul. Pentru informarea dumitale, nu sînt indiancă. - Curăţă peştele, altfel nu mănînci. - Foarte bine, nu mănînc. - Şi nici Scott n-o să mănînce. - N-ai lăsa un copil nemîncat, domnule O'Toole. Hawk o privi timp de un minut întreg. Randy începea să se simtă superioară, crezînd că înregistrase o victorie de mare importanţă. După aceea, îl auzi spunînd cu o voce scăzută: - Curăţă peştele sau o să pun în aplicare ameninţarea în privinţa separării. Nu era prost şi acest lucru făcea din el un duşman de temut. Nici dacă i-ar fi înfipt cuţitul între coaste, n-ar fi găsit o cale mai dreaptă spre inima ei. Cunoscîndu-i punctul vulnerabil, recursese la acea ameninţare care ar fi afectat-o pe orice mamă. Ar fi fost cumplit să nu ştie unde se află Scott, mai ales în acea regiune sălbatică. Aruncîndu-i o privire ucigătoare, Randy luă cuţitul din mîna lui. Îl studie o clipă, trecîndu-şi degetele peste mînerul de fildeş şi peste partea netăioasă a lamei de oţel. - Nici să nu-ţi treacă prin minte că m-ai putea înjunghia, spuse Hawk încet. Ai fi moartă înainte ca eu să ating pămîntul. Cînd îl privi, îl văzu făcînd un semn din cap în direcţia celorlalţi. Cîţiva îi observaseră stînd de vorbă. Păreau să-şi vadă de treburi, dar erau cu ochii în patru. Ceea ce spusese Hawk era foarte adevărat. N-ar fi avut nici o şansă dacă ar fi recurs ia violenţă. Nu-i trecuse prin cap să-l omoare, dar se gîndise să-i facă un rău cît de cît. Învinsă din nou, se aşeză lîngă bolovanul pe care se aflau peştii prinşi de Scott. - Nu ştiu cum se face. - Învaţă. ~ 50 ~

OSTATECA LUI HAWK Se uită la peşti cu groază. Numai simplul miros îi făcea greaţă. Fiindu-i scîrbă să atingă peştele cu mîna, îl împunse cu vîrful cuţitului. - Ce trebuie să fac? întrebă ea neputincioasă. - L-ai auzit pe Scott. Mai întîi îi tai capul. în cele din urmă, ea îşi luă inima în dinţi şi luă de coadă peştele care era încă intact. Îi lipi cuţitul de gît. Prima mişcare şovăitoare de tăiere provocă un sunet de oase zdrobite. Scoţînd un ţipăt uşor, ea dădu drumul peştelui şi se cutremură. Hawk mormăi cîteva înjurături şi o ridică brusc trăgînd-o de cămaşă. Luă cuţitul şi îl vîrî la loc în teacă, după care strigă spre unul din indieni şi tînărul veni în fugă. Hawk îi spuse ceva în limba lor, iar băiatul îi aruncă o privire lui Randy şi începu să rîdă. Hawk îl bătu afectuos pe spate. - Nu mă obligi să-l curăţ? întrebă ea, în timp ce el o îndepărta de locul respectiv. - Nu. - Acum nu mai e nevoie, nu? Ţi-ai atins ţelul. N-ai vrut decît să mă umileşti. Ca atunci cînd m-ai obligat să mă îmbrac cu hainele astea oribile? - N-am vrut să te las să cureţi peştele ca să nu-l strici. Ai fi făcut o aiureală. Apoi, îi aruncă o privire piezişă care îi ironiza şi ignoranţa şi încercările ei zadarnice de a face ceva atrăgător din veşmintele acelea îngrozitoare. - N-ai gătit niciodată peşte? O enerva cînd o punea în defensivă. - Unul pe care l-am cumpărat de la magazin. N-am avut niciodată ocazia să curăţ. - N-ai fost niciodată la pescuit? Ea clătină din cap a negaţie şi chipul i se întunecă uşor. - Tata nu a fost un om prea plimbăreţ. - „N-a fost?” A murit? - Da. - Ce s-a întîmplat? - De ce te interesează? ~ 51 ~

SANDRA BROWN - Pe mine nu. Dar pe dumneata se pare că da. Ea tăcu cîteva clipe, după care spuse: - A muncit pînă la epuizare. Într-o bună zi a făcut un infarct la serviciu şi a murit la birou. - Şi mama dumitale? - S-a recăsătorit şi acum trăieşte pe coasta de est cu soţul ei, zise ea şi, clătinînd din cap cu tristeţe, adăugă: S-a măritat cu un tip care e exact ca tata. Nu mi-a venit să cred. - Adică, ce fel de om e? - Pretenţios. Egoist. Nebun după muncă. Nici nu pot să număr vacanţele pe care ai mei le-au amînat pentru că tata nu putea - sau nu voia - să plece din oraş. - Vai, n-ai avut vacanţe. Ai fost nevoită să leneveşti lîngă piscina din spatele casei în loc să mergi la plajă. Randy se opri brusc şi îl privi cu duşmănie. - Cum îndrăzneşti să vorbeşti dispreţuitor despre mine şi despre viaţa mea? Ce ştii dumneata despre ea? El îşi apropie chipul foarte mult de al ei. - Absolut nimic. Acolo unde am crescut eu nu erau piscine. Ea ar fi putut să continue discuţia. Să-i spună că ar fi dat piscina pentru puţină atenţie din partea tatălui ei, care fusese întotdeauna prea ocupat ca să mai aibă timp pentru ea şi pentru mama ei. Ori de cîte ori se plîngeau în legătură cu zelul lui exagerat, el se apăra spunînd că pentru ele muncea. Şi atunci, Randy se simţea nerecunoscătoare şi vinovată. Odată cu maturitatea înţelesese ceva mai mult. Tatăl ei îi oferise bunăstare materială, dar, cu toate acestea, fusese păcălită. El nu muncise ca să le ofere o viaţă de lux. Nu muncise pentru ea şi pentru mama ei, ci pentru a-şi satisface o anumită dorinţă interioară. Dar în nici un caz nu avea să discute toate aceste lucruri cu Hawk O'Toole. Să creadă ce voia despre ea. Puţin îi păsa. Totuşi, părea să fie singura care nu punea preţ pe părerea lui. Pe drum, Hawk fu oprit să admire un nou-născut, să rezolve o dispută asupra unei şei şi să ajute, la urcarea unui generator pe o camionetă. La un moment dat, dădură peste un tînăr ghemuit lîngă un copac, care bea dintr-o sticlă de whisky. Acesta sări ca ars cînd ÎI văzu pe Hawk. Astupă repede sticla şi o aruncă din mînă. - Johnny, îl salută Hawk laconic. ~ 52 ~

OSTATECA LUI HAWK - Salut, Hawk. - Ţi-o prezint pe doamna Price. - Ştiu cine e. - Atunci ştii şi de ce ne aflăm aici şi cît de important e totul pentru noi. - Da. - Dacă mina a fost închisă nu înseamnă că nu avem nimic de făcut. Hai să folosim timpul ăsta verificînd puţin camionetele. Contez pe tine. Ne-am înţeles? Ochii negri ai lui Johnny licăriră şi el înghiţi în sec. - Da. Hawk îi aruncă o privire sticlei. Nu trebuia să mai spună nimic referitor la ea, căci ochii lui vorbeau cît se poate de clar. - Eşti cel mai bun mecanic pe care-l am. Depind de tine. Nu mă dezamăgi. Tînărul dădu afirmativ din cap. - Mă apuc chiar acum de treabă. Hawk încuviinţă brusc şi îşi continuară drumul. - De unde ştii că n-o să se apuce iar de băut? îl întrebă Randy cînd se mai îndepărtară. - Nu ştiu. Sper doar. Pentru că, odată ce se apucă de băut, îi e foarte greu să se lase. - Nu-i cam tînăr să aibă o asemenea problemă? - A făcut o greşeală foarte gravă şi acum plăteşte. - Ce greşeală? - S-a însurat cu o albă, spuse el aruncîndu-i o privire plină de duritate. Ei nu i-a plăcut să trăiască în rezervaţie, iar Johnny n-a vrut să plece pentru că ştia că nu se mai putea întoarce niciodată. Aşa că, într-o bună zi, soţia lui şi-a făcut bagajele şi a dispărut. De atunci el a început să bea. Orgoliul lui a suferit o înfrîngere cumplită pentru că el s-a îndrăgostit de ea la început şi, apoi, cînd a avut-o, n-a fost în stare să o păstreze. Randy îi ignoră zîmbetul ironic şi reveni la ceea ce discutau. - Încerci să-l faci să-şi recapete încrederea în sine dîndu-i cîte ceva de făcut. - Cam aşa ceva, zise Hawk ridicînd din umeri nonşalant. Şi, în plus, este, într-adevăr, un foarte bun mecanic, iar camionetele au nevoie de o verificare generală. ~ 53 ~

SANDRA BROWN - Eşti psihiatrul tribului, binecuvîntezi copiii, rezolvi diverse probleme. Ce altceva mai eşti, domnule O'Toole? El urcă pe veranda uneia din cabane şi deschise uşa. - Sînt şeful bandiţilor. Pînă atunci, Randy nu băgase de seamă unde ajunseseră. Acum, însă, ezită pe ultima treaptă. - Ce vrei să spui? - Intră. Şovăitoare, i-o luă înainte intrînd în cabană, întunericul dinăuntru era atît de profund în contrast cu lumina soarelui de afară, încît avu nevoie de cîteva secunde pentru a-şi adapta ochii. Cîţiva bărbaţi, în care îşi recunoscu răpitorii, erau adunaţi în jurul unui birou de lemn şubred pe care se afla primul telefon pe care ea îl vedea de cînd fusese răpită. Inima îi tresăltă de bucurie, dar expresiile sumbre ale oamenilor o liniştiră imediat. - Unde e Ernie? îl întrebă unul din ei pe Hawk. - Supraveghează băiatul. A zis să o facem fără el. - Dacă totul a decurs conform planului, ar fi timpul să dăm telefon. Hawk păru să fie de acord. Se aşeză pe singurul scaun existent în încăpere şi trase telefonul spre el. Uitîndu-se la Randy, îi spuse scurt: - Vino-ncoace. - Pentru ce? De sub sprîncenele negre şi arcuite, ochii lui sclipiră periculos. - Vino-ncoace. Ea înaintă încet, pînă cînd ajunse lîngă birou, în faţa lui. - Conversaţia trebuie să dureze puţin. Treizeci de secunde, maximum patruzeci şi cinci. Cînd îţi dau receptorul, te prezinţi. Îi spui că eşti teafără, că nu ne-am purtat urît, dar că vorbim foarte serios. Nimic altceva. Dacă zici altceva, vei regreta. Îşi scoase din nou cuţitul din teacă şi îl puse pe birou. - Onoarea şi vieţile noastre sînt în joc. Sîntem gata să murim ca să ni le apărăm şi să recăpătăm ce ne aparţine de drept pentru generaţiile viitoare. Mă înţelegi? - Perfect. Dar dacă crezi că o să spun vreun cuvînt la telefon, te-nşeli. Afirmaţia ei categorică provocă o reacţie din partea celor aflaţi de faţă, care păreau uluiţi că ea i se adresase lui Hawk cu o asemenea lipsă de respect. Hawk continuă să o privească nemişcat. ~ 54 ~

OSTATECA LUI HAWK După cîteva clipe, ridică din umeri şi zise: - Foarte bine. Apoi i se adresă celui mai apropiat de uşă: - Adu băiatul. O să-l punem pe el să vorbească. - Nu! Exclamaţia lui Randy îl făcu pe om să se oprească, înainte să facă măcar un pas spre uşă. Ea îl privi cu încăpăţînare pe Hawk, pe al cărui chip se citea hotărîre. Nu avea să cedeze. Acest lucru ea îl ştia foarte bine. Nu avea să lase ca Scott să fie pus să-i dea telefon tatălui său. Hawk ştia aceasta. Era o luptă a voinţelor. Morton era, fără îndoială, disperat deja. Şi avea să-i transmită tulburarea lui Scott. Trebuia să se mai gîndească şi la cuţitul înfiorător de pe birou. Oricît de subtilă ar fi fost ameninţarea, Scott era destul de isteţ pentru a o pricepe şi, ceea ce era pentru el o vacanţă, s-ar fi transformat într-un coşmar, aşa cum era pentru ea. Exact cum îşi închipuise Hawk, ea avea să împiedice acest lucru. - Ai cîştigat de data asta, îi şopti ea. Voi vorbi cu Morton. Hawk nu spuse nimic. Fusese sigur de victorie chiar înainte ca lupta să înceapă. Ridicînd receptorul, formă numărul pe care îl memorase dinainte. Era ocupat. Toată lumea din încăpere, inclusiv Randy, răsuflară uşuraţi. Ea îşi frecă palmele asudate pe fustă. - Ce înseamnă asta? Să se fi grăbit cineva şi să fi sunat înainte? Ostateca lui Hawk - Sînt prea deştepţi ca să facă asta, spuse Hawk. Nu uitaţi, noi ştiam cînd o să sunăm, dar autorităţile, nu. Oricine poate vorbi cu Price. Formă din nou. De data aceasta linia era liberă. După al treilea apel i se răspunse. Acest lucru avea să le ofere celor de la FBI timpul necesar pentru a monta aparatura de localizare a convorbirii, îşi spuse Randy. Ceea ce nu prea le servea nici lor, nici ei. În clipa în care Morton răspunse cu un glas tremurător, Hawk se prezentă ca fiind răpitorul. - Îi am pe doamna Price şi pe fiul dumitale, Scott, spuse el, după care îi dădu receptorul lui Randy. Mîinile ei erau atît de alunecoase, încît aproape că scăpă receptorul înainte să-l ducă la ureche. Ochii lui Hawk îi atrăgeau privirea ca un magnet. ~ 55 ~

SANDRA BROWN - Morton? - Dumnezeule, Randy, tu eşti? Am fost atît de îngrijorat. Ce face Scott? - Scott e bine. - Dacă i-au făcut... - Nu i-au făcut nimic. Hawk făcu un gest de retezare cu degetul arătător în dreptul gîtului. - Am fost trataţi foarte bine. Hawk se ridică de pe scaun şi întinse mîna spre receptor. - Dar fă cum îţi spun ei. Nu glumesc deloc. Hawk îi smulse receptorul din mînă şi toţi cei aflaţi în încăpere auziră glasul agitat al lui Morton care cerea mai multe lămuriri, după care Hawk închise. - Peste cîteva secunde va primi un alt telefon, primul dintr-o serie întreagă, prin care ni se vor exprima cererile, le spuse Hawk tuturor, după care i se adresă lui Randy: Te-ai descurcat foarte bine, doamnă Price. Ea îl văzu atunci ridicînd firul telefonului şi retezîndu-l cu cuţitul. - Nu vom mai avea nevoie de el. Acum, că legătura fusese distrusă în mod ireparabil, Randy se gîndi la o sumedenie de lucruri pe care ar fi putut să le facă sau să le spună pentru a transmite locul unde se aflau, Orice astfel de mesaj ar fi putut să o coste viaţa, dar, cel puţin, ar fi încercat. Se mustră pentru laşitate, dar tot ea se scuză pe motiv că, dacă i s-ar fi întîmplat ceva, viaţa lui Scott ar fi fost în pericol. Hawk ordonă unuia din oameni să o însoţească pînă la cabana ei şi să o încuie acolo. Locul disperării fu luat de furie. - Toată ziua? strigă ea. - Cît găsesc eu de cuviinţă. - Şi ce-o să fac acolo toată ziua? - O să te agiţi, cred. Ea clocotea de furie. - Îl vreau pe Scott cu mine. - Scott e ocupat. Şi, din moment ce el nu vrea să fugă aşa cum e cazul dumitale, nu văd de ce să-l ţin închis, spuse el şi făcu un semn din cap spre uşă. ~ 56 ~

OSTATECA LUI HAWK Cel căruia îi spusese să o conducă, o luă de cot, dar nu cu brutalitate. Ea, însă, se smuci. - O să merg singură, spuse ea apoi zîmbind, dar privirea ei aruncă pumnale spre Hawk. Cînd or să te prindă, sper să te închidă pe toată viaţa. - N-or să facă nici una, nici alta. Îndreptîndu-se spre cabana ei, Randy era supărată că el părea atît de sigur. - ... şi era un cal foarte mare, nu un poney. L-am călărit singur. La început, Ernie l-a ţinut cu o frînghie, dar pe urmă l-a plesnit peste crupă - aşa îi spune, crupă - şi gata. Dar a trebuit să mă-nvîrt în ţarc. Hawk a zis că poate mîine o să călăresc în afara ţarcului, dar că trebuie să se mai gîndească. - Mîine s-ar putea să nu mai fim aici, Scott. S-ar putea ca tatăl tău să vină să ne ia acasă. Nu ţi-ar plăcea? El se încruntă uşor, gîndindu-se. - Da, bănuiesc că da, dar nu cred că aş vrea să plec deocamdată. E atît de frumos aici. - Nu ţi-e frică? - De ce? De ce? se întrebă ea. De umbrele nopţii care păreau mai lungi şi mai întunecate decît în oraş? De amurgul purpuriu care se lăsa cu cîteva ore mai devreme cînd soarele cobora în spatele munţilor? De priveliştile, de sunetele şi de mirosurile acelea necunoscute? - De Hawk, spuse ea în final. Scott o privi evident nedumerit. - De Hawk? De ce să-mi fie frică de Hawk? - A făcut ceva foarte rău, Scott. A comis un delict foarte grav cînd nea luat din tren împotriva voinţei noastre. Ştii ce înseamnă o răpire. - Dar Hawk e drăguţ. - Îţi aduci aminte de toate discuţiile noastre în legătură cu faptul că nu trebuie să te urci niciodată în maşină cu o persoană necunoscută, indiferent cît de drăguţă ar fi? - Ca oamenii ăia care ating băieţii şi fetiţele cum nu trebuie? întrebă el clătinînd din cap. Hawk nu m-a atins cum nu trebuie. Pe tine te-a atins cum nu trebuie, mami? Ea încercă să-şi dreagă glasul înainte de a răspunde. - Nu, dar mai sînt şi alte lucruri rele pe care le pot face oamenii. - Hawk o să ne facă ceva rău? întrebă el încruntîndu-se. ~ 57 ~

SANDRA BROWN Ea îşi dădu seama prea tîrziu că avertismentele acelea făceau mai mult rău decît bine. Nu voia să-l sperie pe Scott, dar nici să-l transforme pe Hawk într-un idol. Se forţă să zîmbească. - N-o să facă nimic rău. Numai să nu uiţi că a făcut ceva împotriva legii. - Bine, spuse el repede. Sfatul ei fusese ca proverbiala apă pe spatele raţei. - Hawk m-a învăţat astăzi cum să străpung un peşte de pe malul unui rîu într-un loc unde apa e liniştită. Mi-a arătat cum să ascut un băţ cu cuţitul pe care mi l-a dăruit. A zis că e bine să ai o armă, dar asta presupune răs... răs... - Răspundere. - Da, aşa. A zis că arma se poate folosi ca să faci rost de hrană, să te aperi sau să te hrăneşti. Făcu un efort pentru a-şi aminti. - Ah, da, să protejezi persoana iubită. Lui Randy îi era greu să creadă că Hawk iubise vreodată pe cineva. Poate pe părinţii lui? Pe bunicul lui din partea mamei care fusese şef înaintea lui? Pe oamenii din tribul lui? Cu siguranţă că pe aceştia. Dar o iubire ca între un bărbat şi o femeie? Nu îşi putea închipui ca un bărbat atît de dur să iubească o femeie. Tulburată de acel gînd, spuse absentă: - Să fii totdeauna atent cum umbli cu cuţitul ăla. - Da. Hawk mi-a dat o mulţime de lecţii de apărare. - Se pare că tu şi Hawk aţi discutat despre o mulţime de lucruri. Aţi mai vorbit şi despre altceva? - Îhî. Cînd am fost să facem pipi în pădure, l-am întrebat dacă şi al meu o să fie la fel de mare ca al lui şi el a zis că, într-o bună zi poate o să fie. Al lui e uriaş, mami. Chiar mai mare decît al lui tata. Bună, Hawk. Randy, uluită de subiectul discuţiei lui Scott, se întoarse şi îl văzu umplînd deschizătura îngustă a uşii. Băiatul o rupse la fugă spre el. - Tocmai îi spuneam lui mami despre... - Lecţiile de apărare, interveni ea repede. Se ridică şi veni spre el sperînd că nu auzise despre ce vorbea Scott. - Cred că e prea mic ca să se joace cu cuţitele. ~ 58 ~

OSTATECA LUI HAWK - E prea mic ca să se „joace” cu ele. Dar orice băiat, chiar şi cei albi crescuţi la oraş, ar trebui să înveţe să vîneze. Am venit să vă iau la cină. Eşti gata, Scott? Fără să-şi ia ochii de la Randy, îi întinse mîna băiatului, care i-o luă nerăbdător. Ieşiră amîndoi, lăsînd-o pe Randy la urmă. Scott îl ţinu de vorbă pe Hawk pînă ajunseră mijlocul taberei, unde se aflau tot fel mîncăruri, în primul rînd chili, servit în enorme care stătuseră pe foc toată ziua.

~ 59 ~

SANDRA BROWN

Capitolul şase Oamenii se adunaseră în grupuri mici în jurul focului. După ce îşi umplură farfuriile, Hawk îi conduse pe Randy şi pe Scott spre o pătură. Îşi încrucişă gleznele şi se lăsă în jos cu uşurinţă. Scott încercă să-l imite, fiind gata să-şi verse farfuria, dar Hawk i-o ţinu pînă cînd copilul se aşeză cît putu mai aproape de el, fără să-i stea chiar în braţe. Randy ocupă un colţ al păturii - cît putea mai departe de Hawk. Mîncarea era surprinzător de bună. Sau îi era teribil de foame. În orice caz, era caldă, consistentă şi ajuta la înlăturarea senzaţiei de frig. - Toată lumea se uită la mine, spuse ea cînd terminară de mîncat. Aproape toţi mai stăteau încă în jurul focului. Femeile sporovăiau şi rîdeau. Cîţiva bărbaţi cîntau la chitară uşor. - Din cauza părului tău, spuse el şi vocea lui răguşită o făcu să-l privească. Lumina focului îl face... Nu termină fraza. Acest lucru era descurajant. Ca şi privirea lui atentă. Randy avu senzaţia că se prăbuşeşte şi nu se mai poate opri. Ar fi vrut foarte mult să audă adjectivul pe care el nu îl rostise, dar intimitatea acelui moment o sperie. - Mi-e frig, îi spuse ea. Vreau să mă întorc în cabană. El clătină din cap în semn că nu. - Te rog. - Dacă te întorci, va trebui să trimit pe cineva cu dumneata, spuse el făcînd un gest spre ceilalţi. Au nevoie de relaxare. - Puţin îmi pasă de ce au nevoie, se răsti ea. Vreau să mă duc înăuntru. Susţinîndu-i privirea ostilă, Hawk ridică mîna. Peste cîteva secunde, o tînără apăru lîngă el, zîmbitoare şi dornică să-i îndeplinească dorinţa. El îl vorbi încordat. Ea se făcu nevăzută şi se întoarse în mai puţin de un minut cu o pătură sub braţ. I-o întinse lui Hawk, dar acesta îi dădu o altă comandă scurtă şi tînăra se întoarse spre Randy. Nu mai zîmbea şi expresia îi era răuvoitoare. Îi aruncă, practic, pătura lui Randy şi se îndepărtă. ~ 60 ~

OSTATECA LUI HAWK Ea o desfăcu şi se înveli. - Ce-i cu ea? - Nimic, spuse el încruntîndu-se şi urmărind-o cu privirea pe tînăra care se aşezase în partea cealaltă a focului, în faţa lor. Chiar şi de la distanţa aceea, duşmănia ei era evidentă. - Toată seara mi-a aruncat priviri pline de ură. Ce i-am făcut? - E doar puţin cam nervoasă. Randy nu îl crezu. Ştia să sesizeze gelozia şi tînăra indiancă părea să nutrească acest sentiment. - Are vreo semnificaţie faptul că stăm pe aceeaşi pătură? - De obicei, familiile mănîncă împreună. - Este un obicei străvechi? - E un obicei recent pe care l-am înstăpînit eu. - Din vreun motiv anume? - E important pentru cei mici ca să ştie că familiile lor sînt unite. Tată, mamă, copii. Acest lucru creează unitate şi ordine. - Şi Scott şi cu mine de ce mîncăm împreună cu dumneata? - Pentru că, deocamdată, sînteţi responsabilitatea mea. - Cu alte cuvinte, familia dumitale. - Ai putea spune şi aşa. - Se pare că ea o face. Şi să nu mă întrebi cine. Vorbesc de fata cea nervoasă, care se uită la mine cu ură şi la dumneata cu dragoste. Cum o cheamă? - Dawn January. Randy se uită la fată printre flăcări. Dawn avea trăsături clasice de indiancă nord-americană - pomeţi înalţi şi ochi prelungi care erau fierbinţi ca focul de fiecare dată cînd se uita la Hawk. Erau plini de dorinţă şi de pasiune. Gura ei senzuală şi trupul mlădios ar fi sucit capul oricărui bărbat stîrnindu-i instinctele. - E geloasă pe mine, nu-i aşa? spuse Randy intuitiv. Ar vrea să stea lîngă dumneata, să împărţiţi pătura amîndoi. De ce nu-i oferi tatălui ei un număr de cai foarte buni? Sînt sigură că ţi-ar fi dată imediat. Un colţ al buzelor lui se ridică uşor. Era singura formă de zîmbet pe care o văzuse pe chipul lui sever. - Am văzut şi eu filmul ăsta cu John Wayne cînd eram mic. Ea făcu un gest de nerăbdare. ~ 61 ~

SANDRA BROWN - Ştii foarte bine la ce mă refer. - Da, ştiu la ce te referi, spuse el şi zîmbetul i se şterse de pe chip. Dacă aş fi vrut-o pe Dawn, chiar şi pentru o noapte doar, n-ar fi trebuit să plătesc nimic. - Ah, spuse ea într-un fel care arăta că este impresionată. Aceste favoruri sexuale sînt legate de faptul că eşti şef? - Nu. Aceste favoruri sexuale sînt legate de faptul că sînt Hawk O'Toole. Pusă la punct, Randy tăcu imediat. Nu se îndoia că majoritatea femeilor îl găseau pe Hawk atrăgător, pentru că era un bărbat captivant. Răceala lui provoca instinctul unei femei de a i-o atenua. Era frumos, dacă pe cineva îl interesa genul solitar şi meditativ. Trupul lui zvelt şi suplu era, cu siguranţă, atrăgător. Descrierea inocentă pe care Scott o făcuse în legătură cu bărbăţia lui îi veni acum în minte şi se trezi aruncîndu-i priviri pe furiş. Îşi simţi obrajii fierbinţi. - S-a întîmplat ceva? o întrebă el întinzîndu-şi picioarele şi sprijinindu-se într-un cot. - Nu, doar că... Privirea îi fu atrasă imediat de umflătura considerabilă dintre pulpele lui. Îşi întoarse repede capul şi căută să spună ceva. - Vorbeşti adesea de copii şi de viitorul tribului, dar nu te gîndeşti să ai propriii dumitale copii. - De unde ştii? Capitolul şase - Ah! exclamă ea uşor. Am bănuit... adică, ai spus că nu există nici o doamnă O'Toole. Amuzat de fîstîceala ei, el izbucni în rîs. - Nu există nici copii din flori. Ea îi aruncă o privire furioasă, pentru că îi întinsese o cursă intenţionat. - Atunci de ce m-ai lăsat să mă fac de rîs? - Pentru că ai făcut-o atît de bine. Randy era pusă pe hartă şi căuta un motiv de ceartă. - Dacă te gîndeşti atît de mult Ia familie, de ce n-ai copii? Cîţiva O'Toole micuţi n-ar da mai multă forţă tribului? - Poate. - Atunci? - Am destule pe cap. De ce să-mi iau mai multe răspunderi? - O soţie ar avea grijă de copii în locul dumitale. ~ 62 ~

OSTATECA LUI HAWK - Ai vreo candidată în minte? - Ce-ai zice de ea? - De cine? De Dawn? întrebă ei cînd Randy arătă spre fata care stătea pe o pătură chiar în faţa lor. E încă virgină. - Sînt convinsă, spuse ea zîmbind ironic. O crezi pe cuvînt sau ai aflat singur? Lui nu îi plăcea felul ei de a vorbi. Îi răspunse încruntat: - Sînt prea bătrîn pentru ea. - Nu cred că Dawn îşi dă seama de asta. - l-aş putea fi tată. Şi, în plus, aparţine altuia. - „Aparţine”? - Un tînăr pe nume Aaron Turnbow e îndrăgostit de ea încă de cînd erau copii. - Şi asta contează pentru dumneata? Flăcările focului erau nimic faţă de cele din ochii lui furioşi. - Da, contează foarte mult pentru mine. Randy îşi întoarse capul, recunoscînd în sinea ei că merita din plin acea privire dispreţuitoare pe care i-o aruncase el. Nu avea nici un motiv pentru care să-l insulte pe el sau pe fata aceea pe nume Dawn. Singura ei scuză era că se simţea suspicioasă. Datorită faptului că îi avusese de exemplu, mai întîi pe tatăl ei şi apoi pe Morton Price, considera că toţi bărbaţii erau nişte fiinţe egoiste care luau ce voiau şi cînd voiau. Hawk O'Toole era ori un mincinos, încercînd să o impresioneze cu nobleţea lui, ori o raritate cu care nu se mai întîlnise în viaţa ei. Excluse posibilitatea că ar fi fost homosexual. Dar ce bărbat ar fi refuzat invitaţia voluptuoasei Dawn? Nu mai exista un asemenea altruism pe lume. Îi fu mai uşor să creadă că o minţea, deşi motivul îi rămînea total necunoscut. Conversaţia lor lîncezi şi amîndoi păreau mulţumiţi de acest lucru. Ghemuită în pătură, Randy trase adînc în piept aerul rece de munte, care părea să o cureţe în interior. Baladele cîntate încet în acompaniamentul chitarelor îi legănau pe ascultători. Ritmul cîntecelor era captivant şi seducător. Conversaţiile scăzură în intensitate; unele încetară complet. Copiii, printre care şi Scott, care se jucaseră de-a v-aţi ascunselea printre copaci, obosiră, în cele din urmă. Scott se întoarse pe pătură şi se ~ 63 ~

SANDRA BROWN cuibări între Hawk şi Randy. Înfăşurîndu-l în pătură alături de ea, Randy îi lipi capul de pieptul ei şi îi strînse mîinile reci într-ale ei. Îl sărută pe creştet, frecîndu-şi nasul încet de părul lui ciufulit. - Ţi-e somn? - Nu. Zîmbi cînd îl văzu căscînd. Perechile începură să-şi strîngă copiii şi să dispară în întunericul de dincolo de cercul de lumină format de foc. Randy îl văzu pe Ernie aplecîndu-se şi şoptindu-i ceva Letei, care îşi plecă privirea ruşinoasă. Ernie îl îndemnă apoi pe Donny să pornească spre cabană şi ei îl urmară braţ la braţ. Şi Hawk îi privea. - Ticălos bătrîn. Ostateca lui Hawk - De asta s-a însurat cu o femeie cu mult mai tînără decît el? Un zîmbet îi apăru în colţul buzelor. - Sînt sigur că dorinţa trupească a jucat un rol important, dar nu în totalitate. Prima soţie a lui Ernie a murit la puţin timp după naşterea lui Donny. A avut trei copii cu ea, care sînt mari acum. Leta era orfană şi avea nevoie de protecţie. Ernie era singur şi avea nevoie de o soţie. Ridică din umeri cu elocvenţă. - A ieşit bine. Ernie îşi apropiase capul de al Letei şi o ţinea protector pe după umeri. Despre indieni se spunea, în general, că erau lipsiţi de emoţii şi indiferenţi. Randy rămase surprinsă cînd văzu afecţiunea pe care Ernie io arăta tinerei lui soţii şi îi vorbi lui Hawk despre acest lucru. - Bărbăţia cuiva nu se judecă după cît de rău îşi tratează femeia, ci după cît de bine. - Chiar crezi asta? îl întrebă ea uimită că susţinea o idee atît de netradiţională. - Eu n-am nici o femeie, aşa că, de fapt, nu contează ce cred, nu? Doar că e mai bine pentru comunitate ca femeile să nu se simtă inferioare. - Bine, dar nu societatea indiană era teribil de discriminatorie? - N-au fost toate? spuse el şi ea îl aprobă din cap. Societăţile nu trebuie îmbunătăţite? - Categoric, spuse ea. Mă mir doar că nu prea păstrezi tradiţia. ~ 64 ~

OSTATECA LUI HAWK - Unele tradiţii trebuie păstrate. Dar la ce e bună societatea dacă jumătate din membrii ei nu se simt buni decît pentru făcut mîncare, curăţenie şi copii? Era un om plin de contradicţii. Avea o minte complexa şi gîndurile lui păreau să fie mai întortocheate decît un drum de munte. Randy era prea obosită ca să le mai urmărească în seara aceea. Privirea i se îndreptă din nou spre Ernie şi Leta. Îi urmări pînă cînd cei doi dispărură complet în întuneric. - Par să se iubească foarte mult. - Ea îl satisface fizic şi viceversa, bănuiesc. - Mă refeream la o iubire care depăşeşte nivelul fizic. - Nu există aşa ceva. Randy îi aruncă o privire atentă. Tocmai îi confirmase speculaţiile în legătură cu relaţiile lui personale, îndeosebi cu femeile. - Nu crezi în dragoste? - Dumneata crezi? Ea îşi aduse aminte de înşelătoriile lui Morton şi de chinul emoţional prin care o făcuse să treacă în timpul divorţului. Îi răspunse lui Hawk cu sinceritate. - Teoretic, da, cred în ea. Practic, nu. Atinse obrazul rece şi neted al lui Scott. Acesta adormise la pieptul ei, respirînd pe gură. - Cred în dragostea dintre părinte şi copil. Hawk pufni ironic. - Un copil îşi iubeşte mama pentru că-l hrăneşte. Mai întîi la sîn şi apoi din mînă. Cînd nu mai are nevoie să fie hrănit de ea, n-o mai iubeşte. - Scott mă iubeşte, spuse Randy cu înflăcărare. - Încă mai depinde de grija dumitale. - Şi cînd n-o să mai aibă nevoie de mine, n-o să mă mai iubească? - Nevoile lui se vor schimba. Un băiat are nevoie de lapte. Un bărbat are nevoie de sex, spuse el după care adăugă, arătînd spre copilul adormit: Va găsi o femeie care-i va oferi acest lucru şi îşi va linişti conştiinţa spunîndu-i că o iubeşte. Randy îl privi uluită. - Conform acestei filozofii ciudate, de ce anume are nevoie o femeie după ce depăşeşte faza alăptatului? ~ 65 ~

SANDRA BROWN - De protecţie, de afecţiune, de bunătate. Un soţ satisface nevoia femeii de a fi apărată. Toate astea pot trece drept dragoste. Ea îşi oferă trupul în fiecare noapte în schimbul siguranţei şi al copiilor. Dacă sînt norocoşi, vor considera amîndoi că sînt chit. - Ce grosolan eşti, Hawk O'Toole, spuse ea clătinînd din cap uluită. - Foarte, spuse el ridicîndu-se brusc. Hai să mergem. O luă de braţe şi o ridică - cu tot cu pătură şi cu Scott. Mişcarea fu atît de subită, încît ea îşi pierdu echilibrul. El o aşteptă pînă şi-l recăpătă şi abia apoi îi dădu drumul. Randy se bucură că trupul Iul Scott se afla ca o barieră între ea şi Hawk. Seara fusese extrem de senzuală. Mîncarea condimentată, muzica fermecătoare, aerul răcoros, pătura caldă, toate îi treziseră simţurile la viaţă. Conversaţia lor, mai ales referirile la sex, o făcuse să se simtă agitată în interior. Era tulburător de conştientă de bărbatul înalt de alături în timp ce se îndreptau spre cabană prin întuneric. Din cînd în cînd, şoldurile li se loveau din greşeală şi cotul lui îi atingea partea exterioară a sînului. Aproape că ajunseseră la cabană, cînd o umbră se detaşă deodată de ceilalţi şi le tăie calea. Hawk duse repede mîna la teacă şi scoase cuţitul. Umbra înaintă şi fu luminată uşor dinspre tabără. Randy răsuflă uşurată cînd o recunoscu pe Dawn January, dar Hawk nu părea prea încîntat să o vadă. Îi vorbi pe un ton aspru, iar ea îi răspunse cu un glas certăreţ. El mai spuse ceva făcînd un gest de nerăbdare. Fata îi aruncă lui Randy o privire încărcată de ură, după care se întoarse şi dispăru în beznă. Randy urcă treptele care duceau spre verandă şi intrară în cabană. Se îndreptă orbeşte spre patul lui Scott, îl culcă pe băiat şi îl înveli cu pătura. Niciodată nu mai dormise îmbrăcat, iar acum o făcea pentru a treia oară consecutiv. După ce îl aranjă cu grijă, se întoarse în prag. Hawk stătea neclintit ca o stîncă şi privea în noapte. - A plecat? îl întrebă Randy. - Da. - Ce-a căutat aici? - A aşteptat. - Ce anume? - Să te vadă intrînd. ~ 66 ~

OSTATECA LUI HAWK - Mă-ndoiesc că o preocupă siguranţa mea, spuse ea sarcastic. Probabil că-şi închipuie că vei dormi cu mine. - S-ar putea să aibă dreptate. Ea îi privi brusc, neştiind dacă glumea sau nu. Nu glumea. Cînd se întoarse să o privească, trăsăturile lui erau încordate. Deodată făcu o mişcare care o {intui de tocul uşii. - Mai întîi ar trebui să mă omori, îi spuse ea cu răsuflarea tăiată. - Ba nu, zise el frecîndu-şi buzele uşor de ale ei. Mi-ai oferi trupul dumitale în schimbul siguranţei copilului într-o secundă, doamnă Price. - N-ai îndrăzni să-i faci vreun rău lui Scott. - Nu poţi fi sigură. Ea înghiţi greu şi îşi feri privirea. - Ar trebui să mă iei cu forţa. El îşi împinse trupul uşor înainte, lipindu-l sugestiv de al ei. - Nu cred. Te-am urmărit în seara asta. Există aspecte ale culturii noastre pe care le găseşti extrem de stimulative. În clipa asta, sîngele ţi-e la fel de înfierbîntat ca al meu. - Nu. Protestul ei slab fu înăbuşit de sărutul lui. Buzele lui desfăcute se frecară de ale ei pînă cînd se separară şi acestea. Limba lui agilă îi cuceri gura cu mişcări repezi, apoi făcu dragoste cu ea cu mîngîieri lente şi delicioase. Respirînd repede, el îşi dezlipi buzele de ale ei şi le coborî pe gît, muşcîndu-i uşor pielea delicată şi albă. - Îţi place să stai pe pămînt fără să ai nimic deasupra capului decît cerul nopţii. Îţi place să te înveleşti cu o pătură ca să-ţi ţină de cald. El îi sărută gîtul şi îi dădu cămaşa la o parte cu nasul, după care îi sărută curba sînului. - Îţi place muzica noastră, cu ritmul ei păgîn şi provocator. Îl simţeai. Aici, zise el şi îi acoperi sînul cu mîna, frămîntîndu-l agresiv, apoi mai blînd, frecîndu-i sfîrcul care se întărea sub palma lui. Mintea ei spunea nu, nu, nu. Dar cînd gura lui reveni la a ei, îi răspunse cu lăcomie. Limba ei o căuta pe a lui. Mîinile ei se ridicară şi îi apucară părul negru şi des. El îşi lăsă mîna să alunece pe spatele ei, apăsînd cînd ajunse la baza coloanei şi ridicînd-o puţin. Gemu. - De ce te vreau, oare? ~ 67 ~

SANDRA BROWN Randy se mira că rostise întrebarea cu glas tare. Dar şi ea îşi punea o întrebare. De ce trupul ei îi răspundea, cînd n-ar fi trebuit să simtă altceva decît repulsie? Cînd fusese înlocuită ! teama de dorinţă? De ce voia să se apropie şi mai mult de el în loc să se depărteze? Cînd el rosti răguşit cuvintele: „Aş vrea să mă cufund în tine”, ea tremură de excitare, nu de repulsie. - Naiba să te ia, spuse el. Eşti duşmanca mea. Te urăsc. Dar te vreau. Scoase o înjurătură urîtă, un sunet erotic şi se folosi de mîna de pe spatele ei pentru a o lipi şi mai mult de el. Apoi, în secunda următoare, o dădu la o parte şi se şterse la gură cu dosul mîinii. - Cîţi au mai fost înaintea mea? întrebă el deodată. Cîţi şi-au mai sacrificat mîndria şi integritatea pentru cîteva minute de dulce uitare între picioarele dumitale? Se depărtă de ea, de parcă ar fi fost ceva murdar. - Eu n-o să fiu atît de slab, doamnă Price. Se întoarse repede şi coborî în fugă cele cîteva trepte. Randy reveni în cabană împleticindu-se. Trînti uşa şi se rezemă de ea. Acoperindu-şi faţa cu mîinile, suspină cîteva clipă fără să verse lacrimi. Pieptul îi sălta încă plin de pasiune, în acelaşi timp, se simţea cuprinsă de dezgust faţă de sine. Se cutremură de furie împotriva lui şi pentru acuzaţiile false pe care i le adusese. Cum îndrăznea să o jignească din moment ce nu ştia adevărul? Cum îndrăznea să o sărute astfel? Şi ea cum îndrăznea să-i răspundă? În cele din urmă, Randy îşi lăsă mîinile în jos şi rămase cu privirea aţintită asupra întunericului din cabană, tulburat doar de lumina palidă a lunii care pătrundea pe fereastra micuţă. De un singur lucru era sigură. Nu putea să aştepte ca Morton să răspundă cererilor înaintate de indieni. Venise vremea să ia iniţiativa ea însăşi. Pentru binele lui Scott şi al ei, trebuia să fugă de Hawk O'Toole. Avea un plan de fugă, dar era atît de riscant, încît cu greu îl putea numi un plan excelent. Din toate punctele de vedere se baza pe întîmplare şi noroc. Totuşi, altă soluţie nu avea. Nerăbdătoare să acţioneze acum, că se hotărîse, avea să ignore riscurile şi să treacă ia acţiune. Ideea îi venise după cîteva ore de măsurat încăperea în lung şi-n lat. Era recunoscătoare oricărei muze care guverna memoria. Îşi aminti din ~ 68 ~

OSTATECA LUI HAWK senin că îl văzuse pe tînărul căruia Hawk îi spusese Johnny ieşind dintrun loc, pe care ea îl identifică mai tîrziu ca fiind un garaj. La un moment dat, în cursul serii, îl zărise furişîndu-se cu sticla de whisky la piept. Din cîte ştia, Hawk nu îl observase. În loc să stea împreună cu ceilalţi la masă în jurul focului, Johnny dispăruse în beznă cu sticla lui. Dependenţa tînărului de alcool era tragică şi ei îi displăcea extrem de mult că trebuia să o exploateze, dar era singura posibilitate. Era firesc să considere că Johnny fusese neglijent şi lăsase cheile măcar într-una din camionetele pe care le verificase. Dacă avea să ajungă pînă la garaj neobservată, dacă descoperea o camionetă cu cheile în contact, dacă aceasta nu fusese demontată şi o putea porni, poate avea să izbutească să plece înainte să-şi dea cineva seama. Trebuia să se mai gîndească şi la alte lucruri. De exemplu, nu ştia unde se află, deşi bănuia că este în partea de nord-vest a statului unde regiunea era mai muntoasă. Nu ştia cîtă benzină era în rezervor. Nu avea nici un ban, pentru că poşeta îi rămăsese în tren. Dar toate acestea aveau să fie rezolvate la timpul potrivit. Întîi şi întîi, trebuia să fugă din tabără. Alese o oră înainte de ivirea zorilor pentru a-şi pune planul în aplicare. Nu citise undeva că atunci oamenii normali dormeau cel mai adînc? Hawk O'Toole nu era normal, dar nu lăsă acel gînd să o tulbure. În plus, dorea adăpostul pe care i-l oferea întunericul, dar avea nevoie şi de puţină lumină ca să vadă pe unde merge. Nu voia să folosească nici o lumină artificială; avea să depindă de ceea ce era disponibil şi natural, adică de lumina cenuşie de dinainte de ivirea zorilor. Unul din primele obstacole cu care se confruntă fu trezirea lui Scott. Cînd îl zgîlţîi uşor, el gemu şi se ghemui şi mai adînc în pătură, Ea nu voia să-l sperie, dar fiecare clipă care trecea era preţioasă. - Scott, trezeşte-te, te rog. Era insistentă şi blîndă şi, în cele din urmă, el se ridică în capul oaselor, scîncind şi plîngînd. - Şşşş, şşşş, îi spuse ea bătîndu-l uşor pe spate. Ştiu că-i devreme, dar trebuie să te trezeşti pentru mami acum. E foarte important. El murmură un alt protest şi îşi frecă ochii cu pumnii. Randy ştia că trebuia să aibă impresia că sînt plini de nisip. Forţîndu-se să-şi păstreze ~ 69 ~

SANDRA BROWN calmul, ea nu îl certă, căci rezultatul ar fi fost, probabil, o criză de plîns. Aşa că apelă la simţul aventurii pe care el îl avea din plin. - O să jucăm un joc cu Hawk, îi şopti ea. El încetă să mai scîncească, se îndreptă şi clipi pentru a-şi limpezi privirea. - Un joc? Doamne, iartă-mă că trebuie să mint, se rugă ea. Niciodată nu-şi minţise fiul, indiferent cît de mult l-ar fi durut adevărul. Spera numai că va fi atît de bucuros că se va întoarce acasă, încît o va ierta. - Da, dar trebuie să-l jucăm în foarte mare linişte. Nu trebuie să faci nici cel mai mic zgomot. Ştii doar că indienii aud orice. - Ca în pădure, cînd aud animalele în adăposturile lor şi insectele tîrîndu-se pe pămînt? - Exact. Aşa că trebuie să fii mai tăcut ca oricînd, altfel Hawk o să ne găsească şi jocul o să Ostateca lui Hawk se termine. - Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea? Hawk o să ne caute? - Cu siguranţă că o se ne caute. Şi asta nu era o minciună. Îl înfăşură într-o jachetă care fusese împrumutată de la Donny şi îi legă şireturile de la adidaşi. Se uită apoi pe fereastră, încercînd să vadă unde se afla paznicul lor. În cele din urmă, desluşi o mogîldeaţă înfăşurată într-o pătură, rezemată de un copac din apropiere. Cu siguranţă că adormise. Deocamdată, Dumnezeu îi asculta rugile. - Acum ascultă-mă cu atenţie, Scott, îi spuse ea lăsîndu-se pe vine. Trebuie să trecem mai întîi de paznic. O să te duc în braţe. Dar să nu spui absolut nimic pînă nu trecem de el. Nici măcar să nu şopteşti, da? El o privea cu ochii mari. - Scott, ai înţeles ce-am spus? - Ai zis nici măcar să nu şoptesc. Ea zîmbi şi îi îmbrăţişă cu putere. - Bravo. Luîndu-l apoi în braţe, deschise uşa încet. Aceasta scîrţîi îngrozitor. Ea rămase încremenită cîteva clipe, dar nimic nu arăta că s-ar fi dat de gol. Ieşi pe verandă. Mogîldeaţa de lîngă copac nu făcu nici o mişcare. Ea coborî încet cele cîteva trepte. Pe cărare avu grijă să nu-şi piardă echilibrul şi să nu mişte nici o piatră. Nu se simţi în siguranţă decît cînd ajunseră la cîteva sute de yarzi de cabană. Abia atunci o rupse la fugă, ~ 70 ~

OSTATECA LUI HAWK ţinîndu-se în umbră cît mai mult posibil. Un cîine lătră de două ori, dar ea îşi continuă drumul pînă ajunse la garaj. Înăuntru era o beznă înfricoşătoare. Îi dădu drumul lui Scott şi îl lăsă pe. podeaua murdară. - Stai aici lîngă uşă. Mă duc să văd dacă e vreo camionetă cu care să putem pleca. - Nu-mi place aici. Miroase urît. E întuneric şi mi-e somn, mami. Mie şi frig. - Ştiu, ştiu, spuse ea mîngîindu-i obrazul liniştitor. - Eşti un băiat foarte curajos. Nu ştiu ce m-aş face dacă n-ai fi tu să păzeşti uşa. - Asta trebuie să fac? Să ţin de şase? - Asta trebuie să faci. El se gîndi puţin şi apoi spuse îmbufnat: - Bine, dar aş fi preferat să joc altceva. Hai să ne grăbim şi să terminăm mai repede jocul ăsta. - O să se termine curînd. Îţi promit. Lăsîndu-l pe Scott lîngă uşă şi spunîndu-i să nu-şi părăsească postul, ea porni în căutarea unei maşini cu cheile în contact. Avu noroc cu a doua pe care o verifică. Din cîte îşi putea da seama pe întuneric, era o camionetă folosită la transport. Avea laturi înalte din lemn ataşate la rulotă. Se gîndi să mai caute, poate găsea ceva mai mic, mai uşor de manevrat, dar îşi spuse că timpul era factorul cel mai important şi cerul se lumina cu fiecare clipă, aşa că mai bine o folosea pe aceea. Se duse după Scott şi îl îndemnă să se urce în cabină. El o ascultă şovăitor. - Crezi că Hawk o să ne găsească în camioneta asta? - Asta îl priveşte pe el. Noi trebuie să ieşim din tabără fără ca el să ne vadă. Cu toate acestea, înainte, trebuia să pornească motorul şi să rişte să-i trezească pe toţi cu zgomotul. Spera doar că Johnny verificase camioneta înainte să se ducă să bea. Spunînd o rugăciune în gînd şi ştergîndu-şi palmele transpirate de fustă, răsuci cheia în contact. Zgomotul păru mai puternic decît cel făcut de o rachetă pe rampa de lansare. Motorul hurui în semn de protest. Apăsînd ambreiajul şi acceleraţia, Randy îl îndemnă. - Hai, te rog. Hai o dată. ~ 71 ~

SANDRA BROWN Prinse viaţă atît de brusc, încît ea rămase o clipă privind şocată volanul. Apoi se uită la Scott. - A pornit. - N-ai vrut asta, mami? - Ba da, dar...- N-are importanţă. Să vedem dacă putem pleca fără să trezim pe cineva. - Pot să-l chem şi pe Donny să se joace? - Nu. - Te rog.. - De data asta, nu, Scott. Tonul ei aspru îl făcu să se bosumfle. Ei îi păru rău că se răstise, dar nu-şi putea permite să stea la discuţii. Băgă în viteza întîi şi luă piciorul de pe ambreiaj treptat. Camioneta se puse în mişcare. Randy se aştepta să fie întîmpinată de un zid de indieni înarmaţi pînăn dinţi cînd ieşi din garaj, dar nu se simţea nici o mişcare în tabără. Îşi muşcă buzele din cauza efortului pe care trebui să-l depună pentru a întoarce camioneta, dar, în cele din urmă, izbuti. Conduse spre intrarea în tabără păstrînd aceeaşi viteză. Rezistă impulsului de a se uita spre cabana lui Hawk cînd trecu pe lîngă ea. Trebuia să facă un efort foarte mare pentru a conduce acel autovehicul imens în timp ce continua să privească prin parbriz. În ciuda frigului de dimineaţă, ea simţea picături de sudoare şiroindu-i pe coaste. Instinctiv, degetele i se descleştară şi apoi se încleştară din nou pe volan. Toţi muşchii îi erau încordaţi. Gata! O vedea. Poarta era deschisă. Ea îndrăzni să bage într-a doua şi să accelereze. Imediat ce camioneta ieşi pe poartă, băgă într-a treia. Motorul protestă, dar ea îl forţă puţin şi maşina se supuse. - Mami, cît o să mergem înainte ca Hawk să-nceapă să ne caute? - Nu ştiu, dragul meu. Îşi şterse sudoarea de pe frunte cu mîneca. Drumul era dificil şi periculos. Camioneta se hurducăia peste fiecare denivelare. Dar Randy se simţea atît de uşurată, de parcă un bolovan îi fusese ridicat de pe piept. - Scott, Scott, am reuşit! strigă ea veselă. - Am cîştigat jocul? - Cred că da. Aşa se pare. ~ 72 ~

OSTATECA LUI HAWK - Foarte bine. Atunci putem să ne întoarcem? Rîzînd, ea întinse mîna şi îl ciufuli uşor. - Nu chiar imediat. - Dar mi-e foame. - Va trebui să mai aştepţi puţin. Jocul încă nu s-a terminat complet. Conduse cîteva mile. Drumul părea să se întindă la nesfîrşit. Pînă la urmă trebuia să ducă undeva, îşi spuse ea. După soare, se îndrepta spre est. Era bine sau nu? Habar nu avea. Deocamdată, scopul ei era de a ajunge la şosea. Atunci ar fi fost ca acasă. Soarele se ivi brusc de după vîrful muntelui, ca o explozie în noapte, orbind-o pe moment. Duse mîna la ochi, dar cînd privirea i se limpezi, fu convinsă că ochii îi jucau feste. - E Hawk! strigă Scott ridicîndu-se în genunchi pe banchetă. Se propti de bord, agitîndu-se. - Ne-a găsit. E deştept, mami. Ştie să meargă după urme. Eram sigur că o să ne găsească. Hei, Hawk, aici sîntem! Randy răsuci volanul şi camioneta se întoarse fiind gata să-l atingă pe bărbatul care stătea călare în mijlocul drumului. Nici calul, nici călăreţul nu păreau tulburaţi de faptul că se aflaseră la un pas de a fi loviţi. Nici unul nu se clinii. Un nor de praf învălui camioneta cînd Randy opri brusc. Înainte să-l poată împiedica, Scott sări din cabină şi o rupse la fugă spre Hawk, care descălecase. Randy îşi puse mîinile pe volan, sprijinindu-şi capul pe ele, învinsă. Simţea eşecul pînă în măduva oaselor. - Coboară. Îşi ridică privirea. Hawk îi şoptise acel cuvînt prin geamul deschis. Chiar în aceeaşi clipă, el deschise portiera, o apucă strîns de cot şi o azvîrli la pămînt. Cîţiva călăreţi apărură în jurul lor, inclusiv veşnic credinciosul Ernie. Scott ţopăia cînd pe un picior, cînd pe altul, strigîndu-şi bucuria că izbutiseră să facă atîta drum înainte să fie găsiţi. - Mami a zis că trebuie să fiu mai tăcut ca oricînd pentru că indienii aud orice. Şi am ţinut de şase cînd a căutat camioneta. Pe urmă am plecat fără să trezim pe nimeni. Dar ştiam că o să ne găseşti. Îi cuprinse genunchii lui Hawk şi îl întrebă: - Ţi-a plăcut jocul, Hawk? ~ 73 ~

SANDRA BROWN El îşi luă ochii reci ca gheaţa de la chipul palid al lui Randy şi se uită la fiul ei. - Da. Jocul a fost foarte frumos. Dar am ceva şi mai frumos pentru tine. Ţi-ar plăcea să te întorci în tabără pe aşa ceva? îl întrebă el arătînd spre un poney pe care Ernie îl ţinuse legat de şaua lui. Scott făcu ochii mari şi rămase cu gura căscată. - Vorbeşti serios? îl întrebă el înmărmurit şi Hawk încuviinţă. - Ernie o să ţină frîul, dar tu poţi să stai singur în şa. Înainte ca Randy să apuce să-şi spună părerea, Hawk îl urcă pe Scott pe spinarea poney-ului. Băiatul se prinse cu ambele mîini de oblînc. Zîmbetul îi era nesigur, dar ochii îi sclipeau. Hawk îi făcu lui Ernie un semn din cap şi acesta porni împreună cu ceilalţi înapoi spre tabără. Depărtîndu-se de drum, urcară pe un deal şi dispărură peste puţin timp. Tocul cizmei lui Hawk făcu o gaură în pămînt cînd el se întoarse spre Randy din nou. - Ai făcut o imensă greşeală de tactică, doamnă Price. Ea nu se lăsă intimidată şi îşi ridică bărbia puţin. - Încercînd să fug de răpitorii fiului meu? - Provocîndu-mi partea negativă. - Ceea ce n-a fost greu deloc, din moment ce nu ai o parte pozitivă. - Te previn. Poartă-te cu grijă cu mine. - Nu mi-e frică de tine, Hawk O'Toole. Privirea lui o măsură încet, dar nu spuse nimic pînă cînd nu îi întîlni ochii din nou. - Ar trebui să-ţi fie, îi şopti el. Se întoarse repede apoi şi încălecă. Abia atunci observă Randy că armăsarul lui nu era înşeuat. Îl văzu strîngînd calul între pulpe şi dădu să urce înapoi în camionetă. - Ce crezi că faci? o întrebă el. - Credeam că trebuie să duc camioneta înapoi. - Asta-i treaba lui Johnny. Ea coborî şi îl privi cu mîinile proptite în şolduri. - Atunci, vrei să spui că o să călăresc din nou cu dumneata? El se aplecă peste gîtul calului. - Nu. O să mergi pe jos. - Pe jos? ~ 74 ~

OSTATECA LUI HAWK - Exact. Hai, dă-i drumul, spuse el şi, îndoindu-şi genunchii, îndemnă calul să pornească. - Bine, dar sînt cîteva mile pînă acolo, spuse ea arătînd în direcţia respectivă. Hawk făcu ochii mici ca şi cum ar fi calculat distanţa. - Vreo două mile şi jumătate, cred.

~ 75 ~

SANDRA BROWN

Capitolul şapte Randy îşi încrucişă braţele. - Nu merg pe jos. Va trebui să mă obligi doar prin forţă fizică. Aştept să vină Johnny după camionetă şi mă întorc cu el. - Ţi-am spus de nenumărate ori să nu mă subestimezi, spuse el şi glasul lui catifelat era plin de ameninţări ascunse. Ai profitat deja de nefericirea lui Johnny. Da, te-am văzut că l-ai urmărit cu privirea cînd a ieşit din garaj aseară. Mi-am imaginat că o să-ncerci un asemenea gest nebunesc. Dar ai profita din nou de un puşti nechibzuit ca Johnny? La ce te gîndeşti, să-l amăgeşti promiţîndu-i atîta whisky cît poate să bea pînă leşină! Nu, stai, ar fi mult mai interesant să-i oferi favoruri sexuale în schimbul libertăţii. - Eşti îngrozitor. Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti astfel? - Dar dumneata cum îndrăzneşti să mă iei pe mine şi pe oamenii mei drept nişte idioţi fără pic de minte? Chiar ai crezut că te poţi furişa pe lîngă mine? - Pe lîngă dumneata? Dumneata dormeai lîngă copac? - Eu eram, dar nu dormeam. Abia mă abţineam să nu rid. - Nu ştiam că poţi s-o faci. Săgeata ei îşi atinse ţinta. El strînse din dinţi. - Am rîs în hohote după ce ai plecat. Dacă nu mi-ai fi oferit o dimineaţă atît de amuzantă, te-aş fi lăsat aici să te mănînce vulturii. Şi poate că o s-o fac totuşi. Altceva nu meriţi. Ce fel de mamă e aceea care îşi amăgeşte copilul făcîndu-l să creadă că joacă un joc? - O mamă disperată să-şi scoată copilul din mîinile unui bandit, unui fanatic, unui nebun, îi strigă ea. Netulburat, el făcu semn în direcţia taberei. - Să mergem. Ea rămase locului, clocotind de furie. Ar fi stat acolo pînă cînd elementele naturii ar fi prefăcut-o în stană de piatră, dacă nu s-ar fi gîndit la Scott. Se agita de fiecare dată cînd nu-l vedea. Atîta timp cît era cu el, ~ 76 ~

OSTATECA LUI HAWK putea să-i influenţeze destinul într-un fel. Dar cînd erau despărţiţi, nu se putea gîndi decît la cît de precară era situaţia lor. Stîrni un nor de praf cînd se întoarse şi porni hotărîtă în direcţia taberei. Nu mai era la fel de atentă la terenul denivelat cum fusese înainte de răsăritul soarelui. Pietrele se rostogoleau de sub pantofii ei de tenis. Ar fi mers mai încet, dar era extern de conştientă de fiecare zgomot făcut de copitele calului în spatele ei. Privirea lui Hawk părea săi străpungă baza coloanei, l-o simţea. Ca şi pasărea al cărei nume îl purta, nu o scăpa din ochi. De vreme ce se afla sub observaţia lui atentă, nu voia să pară tulburată. Mîndria o făcea să înainteze. Ignoră băşicile pe care le făcea la picioare, sudoarea care i se strîngea în jurul mijlocului şi părul greu care îi acoperea ceafa. Răsufla din ce în ce mai greu cu fiecare pas pe care îl făcea. Era obişnuită cu efortul fizic, dar nu la acea altitudine. Aerul rarefiat îşi spunea cuvîntul. Gura îi deveni la fel de uscată ca praful care i se răsucea în jurul gleznelor. Îi era, de asemenea, şi foarte foame. Menţinerea acelui ritm alert o secătui în curînd de orice fărîmă de energie. Îi veni ameţeală. Nu mai vedea clar orizontul. Acesta începea să se încline. Fu gata cît pe-aci să calce pe reptilă înainte să o vadă. Aceasta scoase o limbă ca de şarpe. Randy se dădu brusc în spate şi scoase un ţipăt pătrunzător. Şopîrla uriaşă, care îşi pierduse dintr-odată îndrăzneala, se ascunse repede în dosul unei stînci. Calul lui Hawk fornăi şi începu să tropăie pe loc, gata să o calce în picioare pe Randy, care scoase un alt ţipăt de spaimă. Calul se dădu înapoi şi ea se lăsă să cadă la pămînt, abia izbutind să se dea la o parte din faţa copitelor nărăvaşe. - Linişteşte-te, fir-ar să fie, îi strigă Hawk. Şi nu mai ţipa. Folosindu-şi genunchii, mîinile şi glasul mîngîietor, reuşi să liniştească animalul, după care îl aduse lîngă Randy, care stătea ghemuită, cu dinţii clănţănind de spaimă. Hawk se aplecă şi o trase în sus apucînd-o de cămaşă. - Trece-ţi piciorul în partea asta. Ea era prea speriată ca să nu-l asculte. Îşi trecu piciorul drept peste spinarea calului şi, în acelaşi timp, se agăţă cu amîndouă mîinile de coama lui. Fusta i se strînse sub ea, lăsîndu-i pulpele expuse soarelui. Ea încercă atunci să şi-o tragă în jos, măcar pînă la genunchi. - Las-o. - Dar... ~ 77 ~

SANDRA BROWN - Am spus s-o laşi! Ea oftă adînc. - N-o să fii mulţumit decît atunci cînd o să mă umileşti complet, nu? - Da. Şi sînt un expert în umilinţă. - Hawk, te rog. - Destul. Cînd ea se supuse, el îşi lipi buzele de urechea el şi îi şopti ameninţător: - Bucură-te de drum, pentru că vor fi ultimele clipe de linişte pe care le vei avea deocamdată. După care îşi puse mîna pe pulpa ei goală, strînse calul cu genunchii şi porniră din nou la drum.. - Te jigneşte faptul că mîna mea de indian îţi atinge pulpa albă? - Nu mai mult decît m-ar jigni atingerea oricărui ticălos. Un hohot de rîs forţat ieşi de pe buzele lui. - Pe cine crezi că duci? Cu siguranţă că nu pe mine. 0 mulţime de ticăloşi te-au avut. Randy tăcu cu încăpăţînare. Nu avea să schimbe insulte cu el. Ar fi fost o pierdere de timp şi de energie. Să creadă ce voia. 0 mai făcuseră şi alţii. Mulţi. Dar ea supravieţuise batjocurii lor. Nu scăpase nevătămată, dar supravieţuise. Avea să supravieţuiască şi insultelor domnului O'Toole. Calul îşi continuă drumul. Randy începu să creadă că nu vor mai ajunge niciodată în tabără, cînd nasul ei simţi deodată mirosul de fum şi de mîncare. Stomacul ei făcu un zgomot total nedelicat. Ţinînd o mînă pe pulpa ei, Hawk şi-o strecură pe cealaltă pe sub talia fustei, lipind-o de burta ei. - Ţi-e foame? - Nu. - Nu eşti numai o tîrfă, ci şi o mincinoasă. - Nu sînt o tîrfă! - Dar voiai să faci pe tîrfa cu mine aseară. - Niciodată n-am vrut s-o fac pe tîrfa. - Nu? Mîna lui coborî mai mult şi degetele atinseră dantela de pe partea din faţă a chilotului ei, pe care ea şi-l pusese în locul celui împrumutat imediat ce al ei se uscase. Reacţia pe care o avu la atingerea lui fu violent de senzuală. O simţi în adîncul ei. Gemu fără zgomot. Pulpele, ~ 78 ~

OSTATECA LUI HAWK deja încălzite şi sensibilizate datorită călăritului cu picioarele goale, se încordară în mod reflex. Ea îşi afundă degetele şi mai mult în coama bogată a animalului. Hawk continuă să-şi plimbe degetele peste dantelă. Un geamăt involuntar ieşi din gîtlejul lui Randy. - Te rog, nu. El îşi retrase mîna. Dacă s-ar fi uitat în clipa aceea în spate, Randy ar fi observat o schimbare clară a expresiei de pe chipul lui. Pielea i se întinsese la maximum pe pomeţi, buzele îi erau închise strîns, iar ochii îi păreau extrem de arzători. - Mă opresc doar pentru că nu vreau să vadă cineva că te pipăi şi sămi ia dispreţul drept dorinţă. Oamenii din tribul său îi înţeleseseră bine dispoziţia şi îi primiră cu bucurie. Randy se uită în toate părţile, dar nu-i zări pe nicăieri nici pe Scott, nici pe Ernie. Hawk îndreptă calul spre cabana lui şi coborî de pe spatele neted al animalului cu mare agilitate. - Credeam că o să mă duci la cabana mea, remarcă Randy. - Ai crezut greşit. Întinzîndu-se, o apucă de cămaşă şi o trase jos de pe cal. Ea îl urmă pe cărarea pietruită împleticindu-se. - E chiar necesară această purtare grosolană? - Se pare că da. - Te asigur că nu e. - N-ar fi fost, dacă n-ai fi încercat să fugi. Dacă voiai ca efortul să merite, ar fi trebuit să te asiguri că vei reuşi. Tonul lui critic şi ironic îi răni orgoliul. O împinse pe uşa cabanei şi ea se opri abia lîngă masa de lemn din mijlocul camerei, întorcîndu-se spre el, gata de luptă, dar curajul îi pieri imediat văzîndu-l că se apropia de ea cu cuţitul scos. - Oh, Doamne, strigă ea atunci. Dacă mă omori, te rog să nu-l laşi pe Scott să-mi vadă cadavrul. Promite-mi, Hawk! Nu-i face nici un rău fiului meu. E doar un copil. Lacrimile începură să-i şiroiască pe obraji. - Te implor, nu-i face nimic copilaşului meu. Se aruncă la pieptul lui lovindu-l cu pumnii. Cuţitul lui căzu pe masă şi Hawk îi apucă încheieturile mîinilor, răsucindu-i-le apoi la spate, făcînd-o să nu se mai poată mişca. ~ 79 ~

SANDRA BROWN - Drept cine mă iei? o întrebă el rostind furios fiecare cuvînt. Nu i-aş face nici uri rău băiatului. N-am avut intenţia să vă fac rău nici unuia. Asta n-a făcut parte din înţelegere. El a ştiut... Randy îşi ridică brusc privirea, cînd auzi acele cuvinte. - El? Trăsăturile furioase ale lui Hawk se neteziră iute. Îşi reţinu orice emoţie, pînă cînd chipul transformă într-o mască impenetrabilă şi ochii nu mai reflectau nici un pic de viaţă. - El? strigă Randy din nou. Cine? - N-are importanţă. - Morton? zise ea încet. Soţul meu e amestecat în toată treaba asta? Oh, Doamne! Morton a înscenat răpirea propriului său fiu? Hawk îi dădu drumul brusc şi, luînd din nou cuţitul, tăie o fîşie de piele în două. Randy îi urmări cu privirea fiecare mişcare, vrînd să vadă vreun semn cum că bănuiala ei era corectă. Ideea aceea ar fi fost total absurdă dacă nu l-ar fi cunoscut pe Morton atît de bine. Ştia care îi era punctul vulnerabil. De cînd cu răpirea, numele Iul apăruse în toate ziarele din stat şi chiar şi din afară. Îi plăcea acest lucru. Se bucura de publicitate pe gratis. Profita din plin de pe urma ei, fără să se gîndească la nimic altceva, nici chiar la viaţa propriului său fiu. - Răspunde-mi, naiba să te ia. Spune-mi adevărul, zise ea agăţîndu-se de mîneca lui. Aşa e? Morton te-a pus să faci asta? Hawk îi suci din nou mîinile la spate şi începu să i le lege cu fîşia de piele. Ea nici măcar nu opuse rezistenţă. Nici nu se gîndea să o facă. Posibilitatea ca Morton să se fi aflat în spatele acelei afaceri murdare îi ştersese orice alt gînd din minte. Nu se gîndea decît la cît convingător îi fusese jocul de la telefon, pusese tot sufletul în glasul acela tremurător, implorînd să-i spună dacă Scott era teafăr. Toată acea nelinişte fusese falsă. Se uită la chipul lui Hawk, dar acesta nu trăda nimic. După ce îi legă încheieturile, el luă fîşie de piele şi o conduse la pat. Acesta cadru de lemn şi era mai solid şi mai mare decît cel în care dormiseră ea şi Scott. Trecu un capăt al fîşiei pe după piciorul patului şi făcu o serie de noduri pe care ea nu le-ar fi putut dezlega. Dîndu-se puţin înapoi, el trase cu putere, dar legătura nu cedă nici un milimetru. Atunci, clătină din cap satisfăcut şi porni spre uşă. ~ 80 ~

OSTATECA LUI HAWK - Stai puţin! Să nu cumva să-ndrăzneşti să pleci pînă nu-mi răspunzi. Hawk se întoarse încet şi o ţintui cu privirea sa albastră. - Morton Price a pus toată afacerea asta la cale împreună cu tine? - Da. - De ce? şopti ea nevenindu-i să creadă. De ce? - O să ţi se aducă apă din cînd în cînd, spuse el. Din moment ce ai ales să nu serveşti micul dejun, poţi aştepta pînă la cină ca să mănînci. Abia atunci îşi dădu seama că era legată şi complet neputincioasă. Oare faptul că aflase de implicarea lui Morton făcea ca pericolul în care se afla să devină şi mai mare? - Dar nu poţi să mă laşi aici. Dezleagă-mă. - Nici vorbă, doamnă Price. Am încercat şi altfel şi ai profitat de bunăvoinţa mea. - Bunăvoinţă! Mă iei ostatecă, strigă ea. Dacă ai fi fost în locul meu, n-ai fi încercat să fugi? - Ba da, dar aş fi reuşit. Învinsă, ea încercă o altă tactică. - Nu vreau ca Scott să mă vadă legată de pat, domnule O'Toole. S- ar speria. - Tocmai de aceea nici n-o să te vadă. Ea păli brusc. - Ce vrei să spui? întrebă ea răguşită de groază. - De acum încolo va sta cu Ernie, Leta şi Donny. Ea scutură din cap cu vehemenţă. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu. Te rog. Nu-mi face una ca asta. Muşchii feţei lui nu se relaxară deloc. - Dacă nu te gîndeşti la mine, gîndeşte-te măcar la Scott. O să-i fie dor de mine. O să vrea să mă vadă. - Cînd o să vrea, va fi adus aici, iar dumneata vei fi dezlegată în timpul acestor vizite. Dar cît veţi fi împreună, să nu cumva să faci sau să spui altceva decît ceea ce-ţi voi spune eu să faci sau să spui. - Nu fi atît de sigur. - Ah, ba sînt sigur, spuse el simplu. - M-ai despărţit de Scott. Ce-mi mai poţi face ca să mă pedepseşti? - Aşa cum bine ţi-ai dat seama, Price a iniţiat afacerea asta. Nici unul din noi nu s-a gîndit că vei face parte şi dumneata din planurile noastre. Numai imprudenţa dumitale e de vină. - Şi? ~ 81 ~

SANDRA BROWN - Siguranţa lui Scott e garantată pentru că e valoros pentru reprezentantul Price, zise el măsurînd-o dispreţuitor. Dar necredincioasa lui soţie nu e. - N-o să se achite de partea lui de înţelegere, spuse ea abia atingînduse de mîncarea de pe farfuria de tablă. Nervoasă pentru că el nu dădea nici un semn că ar fi auzit-o, trînti furculiţa. Zgomotul îl făcu să se uite la ea. - Ai auzit ce-am spus? - Că Price n-o să se achite de partea lui de înţelegere. - Şi, nu te deranjează că ştii asta? Hawk lăsă furculiţa la o parte şi îşi împinse farfuria din faţă. Apoi îşi încleştă degetele în jurul cănii de cafea şi îşi sprijini coatele pe masă cînd sorbi din ea. - Nu ştiu sigur. Dumneata ai spus-o. Dar nu trebuie neapărat să cred. - Nu vrei să crezi. El făcu ochii mici. - Exact. Pentru că, dacă Price nu se ţine de cuvînt, nu voi mai avea nici un motiv să te ţin. Mă voi vedea silit să... elimin problema. - Şi Scott? întrebă ea cu răsuflarea tăiată. - Te-ar uita destul de repede. S-a obişnuit cu noi foarte bine. Copiii îşi revin uşor. Peste uri an ar fi mai mult indian decît alb. Expresia ei distrusă nu avu nici un efect asupra lui. - Sigur, ar fi o gură în plus de hrănit, un alt copil de educat şi de îmbrăcat, o altă răspundere pentru trib. Aş prefera ca Price să se ţină de cuvînt. Tonul lui indiferent îi insuflă teamă mai mult decît ar fi făcut-o strigătele şi furia. Trebui să-şi alunge tensiunea şi emoţia din gîtlej înainte de a vorbi din nou. - Ce ţi-a promis Morton, şefule O'Toole? - Să-i vorbească guvernatorului. Va pleda în favoarea redeschiderii minei Puma singuratică. - Asta ştiu. Şi ce va primi în schimb? - Publicitatea creată de - Pentru mine nu e falsă, falsă răpire, ea arătîndu-i încheieturile mîinilor în aşa fel încît să vadă urmele roşii-lăsate de fîşia de piele. ~ 82 ~

OSTATECA LUI HAWK El îi luă o mînă şi o privi mai îndeaproape, atingîndu-i uşor locul zgîriat cu degetul mare. Randy îşi trase ambele mîini şi se ridică în picioare. - Stai jos. Chiar dacă fuseseră rostite încet, cuvintele erau încărcate de o ameninţare de oţel. - Am terminat. - Eu nu. Stai jos. - Ţi-e teamă că o să fug din nou? îl .şicană ea. El puse atunci cana de cafea pe masă şi o privi cu toată puterea de intimidare a ochilor săi. - Nu. Mi-e teamă că o să mă forjezi să fac ceva ce aş prefera să nu fac. - Să „elimini problema”? Ea se ridicase repede de pe scaun, dar el o făcu pînă să apuce ea să clipească şi o cuprinse de după ceafă. - Stai jos. Îi apăsă umărul şi genunchii ei se înmuiară. După ce se aşeză din nou pe scaun, se întoarse şi el la locul lui şi o privi peste masă. - Soţul dumitale a văzut o modalitate prin care să avem amîndoi de cîştigat. - Fostul meu soţ. Hawk ridică din umeri indiferent. - M-am dus la el cu cîteva luni în urmă pentru că citisem în ziare că pledează pentru cauza indienilor. - Pentru că e comod şi la modă, nu pentru că ar ţine sincer cu voi. Toate convingerile lui sînt concentrate în jurul propriei sale persoane. Ai fost dus de nas. - I-am explicat problema. Mina a aparţinut tribului. Chipul i se întunecă şi, pentru o clipă, ochii lui au părut să privească spre un alt timp şi loc, după care se limpeziră şi se aţintiră din nou asupra lui Randy. - A fost destul de rău cînd un grup de investitori a cumpărat-o fără să ni se ceară părerea. Îţi imaginezi cît de furioşi am fost cînd am aflat că a fost închisă, fără nici o perspectivă de a se redeschide. - De ce au închis-o? Se pierdeau bani? ~ 83 ~

SANDRA BROWN - Să se piardă? pufni el. La naiba, nu. Aducea bani. Tocmai asta-i problema. Ea clătină din cap nedumerită. - Nu pricep. - Noii proprietari au plănuit tot timpul să o folosească drept o chestie care să-i scutească de plătirea impozitelor, nimic mai mult. Puţin Se pasă că noi ne cîştigam existenţa de pe urma ei. Ticăloşi egoişti, spuse el printre dinţi. În cursul anilor trecuţi, au falsificat registrele ca să-i liniştească pe cei de la fisc. La început, ne-au redus cota de producţie. Apoi, au hotărît ar fi mai profitabil să închidă totul. Se ridică de la masă şi se duse spre soba de fier din colţ. Deschizînd uşa, azvîrli înăuntru cîteva lemne subţiri. Temperatura mai scăzuse puţin faţă de noaptea precedentă. Dar Randy nu simţise niciodată ceva mai rece decît ochii lui Hawk cînd vorbea despre nedreptăţile suferite de oamenii săi. - Şi cei de la Biroul pentru Problemele Indienilor? - Au făcut cercetări, dar proprietarii au un contract semnat şi parafat. În mod legal, sînt posesorii minei şi pot face ce vor cu ea. - Aşa că aţi apelat la legile statului? El încuviinţă. - Cînd am fost la Price, m-a ascultat şi a arătat înţelegere. Din moment ce mi se trîntiseră atîtea uşi în nas, înţelegerea lui era ceva. Mi-a promis că va studia problema şi că va vedea ce poate să facă. Glasul lui Hawk se umplu de amărăciune. - Eforturile lui n-au fost de ajuns, dar a promis că o să mai încerce şi o să ia legătura cu mine. Se întoarse la masă şi se lăsă să cadă pe scaun. - Începusem să cred că uitase de promisiunea făcută, cînd, acum cîteva săptămîni, mi-a vorbit de această idee. - Înscenare. - M-a convins că va da rezultate. - Te-a manipulat. - Vom avea amîndoi ce ne dorim. - El va avea. Iar dumneata vei rămîne cu un cazier. - Cazul nu va ajunge niciodată la tribunal. Mi-a garantat asta. - Nu are o asemenea putere. - A zis că o să-l convingă pe guvernatorul Adam să intervină pentru noi. ~ 84 ~

OSTATECA LUI HAWK - Ţi se vor aduce acuzaţii grave. Dacă se va ajunge la acest lucru, îţi jur că Morton nu va risca pentru dumneata. Va nega orice înţelegere şi va fi cuvîntul dumitale împotriva cuvîntului lui. Cine îşi poate închipui că o să-i dea crezare unui indian cu reputaţie de personaj dificil şi nu unui reprezentant al statului? Hai să recunoaştem, povestea dumitale ar părea destul de ciudată. Ar întrece şi cea mai bogată imaginaţie. - De partea cui ai fi, doamnă Price? - De partea mea. Dintre voi doi nu ştiu care-i mai rău, cel care a manipulat sau cel păcălit. El îşi aruncă brusc scaunul în spate cînd se ridică furios. - N-am fost păcălit. Price o să se ţină de cuvînt. Ştie că-l avem pe Scott, dar nu ştie unde. Îşi iubeşte fiul. Dacă-l vrea înapoi, îşi va ţine promisiunea. Randy se ridică şi ea, pentru a nu fi nevoită să se uite în sus cînd îi vorbea. - Prima dumitale greşeală este faptul că eşti convins că Morton îl iubeşte pe Scott. Asta mă face să rîd, zise ea dîndu-şi părul pe spate. Dacă l-ar fi iubit, ar fi putut propune aşa ceva? L-ar fi folosit ca pion? Iar fi pus viaţa în pericol? Dumneata ţi-ai face copilul să treacă prin aşa ceva? Buzele lui Hawk se subţiară. Randy continuă: - Morton Price nu se iubeşte decît pe sine. Fii convins, domnule O'Toole. Dacă a venit la dumneata, dacă toată asta a fost ideea lui, atunci poţi fi sigur că va profita cît mai mult. Va obţine ce vrea şi apoi te va lăsa baltă. Dumneata vei fi găsit vinovat, nu Morton. Îi e o frică de moarte de alegeri, se teme să nu fie învins şi, pe bună dreptate. Povestea asta e o măsură disperată de a cîştiga atenţia şi simpatia alegătorilor. Cine n-ar ţine cu un tată îndurerat, chinuit de faptul că nu ştie unde se află unicul său fiu, care se întîmplă să fie, datorită legilor nedrepte ale statului, împreună cu mama sa adulteră? Va reaminti publicului de mine şi de lipsa mea de fidelitate. Sigur va da vina pe neglijenţa mea pentru faptul că am lăsat ca Scott să fie răpit, zise ea şi se opri puţin pentru a-şi trage răsuflarea. Aţi fixat un termen? - Două săptămîni. Nici noi nu vrem ca fiii noştri să înceapă şcoala tîrziu. ~ 85 ~

SANDRA BROWN - Două săptămîni în care numele lui se va afla pe prima pagină a ziarelor, spuse ea rîzînd ironic. Exact ce-şi dorea. Se va vorbi despre el la emisiunile de ştiri în fiecare seară. Îşi frecă fruntea, pentru că începuse să o doară capul. După aceea se uită din nou la Hawk, şi, sprijinindu-şi palmele de masă, se aplecă spre el. - Nu pricepi? V-a făcut mai rău decît cei care au închis Puma singuratică. Se foloseşte de dumneata şi de oamenii dumitale pentru a-şi atinge propriile scopuri. Nervoasă, îşi umezi buzele şi continuă: - Dă-ne drumul, Hawk. Te vei bucura de mai multă credibilitate dacă ne vei duce înapoi şi vei spune autorităţilor varianta ta. Eu o să te apăr. O să depun mărturie că ai fost înşelat, că Morton a fost cel care te-a pus s-o faci. După ce o să scapi astea, o să vedem ce putem redeschiderii minei. Ce zici? Dacă, adăugă el, faci ce vreau eu seara asta. Dezbracă-te şi întinde-te pe spate. Uluită, ea îl privi cu nedumerire. - Poftim? Hawk zîmbi, deşi aducea mai degrabă a rînjet. - Ar trebui să vezi cum arăţi, doamnă Price. Parcă ar fi înghiţit unul din peştii aceia pe care i-ai măcelărit deunăzi. Linişteşte-te. Am vrut doar să văd pînă unde ai merge ca să mă convingi de bunele dumitale intenţii. - Ah, eşti un om îngrozitor, spuse ea cutremurîndu-se. Şi un prost. Asta o să se vadă destul de curînd. O să ne dăm seama din ziare de felul cum pledează Morton pentru cauza voastră. Atunci o să vezi cît de naiv ai fost. Făcu greşeala de a-i rîde în faţă, ceea ce îl înfurie teribil. Din doi paşi ocoli masa şi o trase la piept. - Nu-ţi forţa norocul, doamnă. Soţul dumitale nu te vrea înapoi. În ceea ce-l priveşte, eşti a mea şi pot să fac ce vreau cu dumneata. Ii simţi pe faţă răsuflarea fierbinte şi grea. Îi ţinea capul în mîini şi acestea erau destul de puternice pentru a-i sfărîma craniul. - Ai face mai bine să speri şi să te rogi ca Price să se ţină de cuvînt. - Ameninţările dumitale nu mă sperie, Hawk O'Toole. Nu cred că ai fi în stare să mă ucizi. - Nu, spuse el încet, dar te-aş putea trimite înapoi şi să ţin băiatul. Aş putea să dispar cu el şi cînd aş termina,, nici nu l-ai mai recunoaşte. N-ar ~ 86 ~

OSTATECA LUI HAWK mai fi un bleg de oraş şi băieţelul mamei. Ar fi mai viclean ca un şarpe, un luptător, un paria al societăţii ca mine. Şi, exact ca mine, te-ar urî pentru ceea ce eşti. - De că mă urăşti? Pentru că nu sînt indiancă? Cine e cel cu prejudecăţi aici? - Nu te urăsc pentru că eşti albă, ci pentru că, la fel ca majoritatea albilor, ne-ai ignorat. Ne ţineţi în mod convenabil departe de conştiinţele voastre. A venit vremea să vă atragem atenţia. Luînd un băieţel blond şi alb de lîngă mama lui blondă şi albă am rezolva problema asta. Ea tremura în interior, dar rămase cu bărbia ridicată şi îl privi sfidător. - N-ai putea să dispari. Te-ar găsi pînă la urmă. - Probabil. Pînă la urmă. Dar aş avea destul timp, poate cîţiva ani chiar. Ar fi de ajuns ca să-l transform pe Scott într-un ticălos. Ameninţările îndreptate asupra vieţii ei nu o tulburau, dar aceasta reuşi. Îşi pierdu curajul şi se agăţă de cămaşa lui. - Te rog. Nu mi-l poţi lua pe Scott. E... e fiul meu. E tot ce am. Ei îşi lăsă mîinile să alunece peste umerii, braţele şi apoi şoldurile ei. Cuprinzîndu-le, o trase spre el jignitor. - Ar fi trebuit să te gîndeşti la asta cînd te-ai culcat cu toţi prietenii soţului dumitale. Randy îl împinse furioasă şi se depărtă de el. - N-am făcut aşa ceva! - Astea sînt zvonurile care circulă, - Exact asta sînt, nişte zvonuri. - Susţii că tot ce se spune despre infidelitatea dumitale e minciună? - Da! Cuvîntul răsună în atmosfera încărcată. Apoi, deodată, se auzi o voce: - Mami?

~ 87 ~

SANDRA BROWN

Capitolul opt Auzind glasul şovăitor al lui Scott, Randy se întoarse iute şi îl văzu în prag. Ca o umbră, Ernie se afla în spatele lui. Indianul se uita la Hawk curios. Dar Scott îşi privea mama şi chipul lui era îngrijorat. - Bună, dragul meu. Forţîndu-se să zîmbească, spera ca Scott să nu fi auzit ultimele cuvinte pe care le schimbaseră ea şi Hawk, sau, dacă le auzise, spera să nu le înţeleagă. Se lăsă pe vine şi întinse braţele, iar Scott veni fuga spre ea. Îl îmbrăţişă cu putere, bucurîndu-se că îi simţea trupul plinuţ, obrajii reci, şi mirosul de aer curat pe care îl purta în haine şi în păr. Cu mult înainte ca ea să fie gata să-i dea drumul, el se desprinse din îmbrăţişare. - Azi am fost la vînătoare cu Ernie şi Donny, îi zise el cu ochii strălucind. - La vînătoare? întrebă ea dîndu-i părul la o parte de pe ochi. Cu arme? - Nu, zise e) puţin dezamăgit. Hawk a spus că nu putem folosi armele încă, dar am pus capcane în care s-au prins iepuri. - Zău? Îi examină chipul cu o deosebită atenţie. În afară de nas, care era puţin ars de soare, părea să fie neschimbat. - Da, dar le-am dat drumul. Erau micuţi şi Ernie a zis că n-ar trebui să-i irosim. - Bănuiesc că Ernie ştie. foarte multe în legătură cu aceste lucruri. - Ştie totul, exclamă Scott, aruncîndu-i un zîmbet noului său prieten. Aproape la fel de multe ca Hawk. Ştiai că Hawk e ca un fel de prinţ sau un preşedinte pentru tribul lui? întrebă el, după care îşi coborî glasul foarte mult şi spuse în şoaptă: E foarte important. Randy nu voia deloc să înceapă o discuţie despre meritele lui Hawk. - Şi ce altceva ai mai făcut azi? Ai mîncat bine la prînz? ~ 88 ~

OSTATECA LUI HAWK - Îhî, sandvişuri bologna, răspunse el absent şi împotrivindu-se cînd ea vru să-i bage cămaşa în pantaloni. Leta a făcut prăjituri. Au fost foarte bune. Puţin mai bune decît ale tale, recunoscu el cu regret. În ochii lui Randy apărură lacrimi. - Pentru asta te iert. - Tu ce-ai făcut toată ziua? Ernie a zis că Hawk a vrut să stai aici, în cabana lui. - Da, păi... şi eu am fost ocupată toată ziua. - Ai mai jucat jocuri cu el? - Jocuri? - Ca acela pe care l-am jucat dimineaţă. Ea îi aruncă lui Hawk o privire întunecată. - Nu, n-am mai jucat nimic. Atunci e! se aplecă puţin şi îi şopti: Ostateca lui Hawk - Trebuie să-ţi spun un secret, mami. Randy intră în panică imediat, fiind convinsă că el avea să-i spună că fusese tratat cine ştie cum. - Sigur, dragul meu. Cred că Hawk nu se va supăra dacă stăm aici să vorbim puţin între patru ochi. Aruncîndu-i o privire lui Hawk, îl provocă să se opună în timp ce ea îl trăgea pe Scott de o parte. Se ghemui într-un colţ al unicei încăperi şi îl întoarse pe Scott cu faţa spre ea. - Ce e, Scott? Spune-i lui mami. - Cred că lui Hawk nu i-a plăcut jocul nostru. Secretul lui nu prea se potrivea cu gravitatea chipului şi, pentru o clipă, ea rămase surprinsă. După aceea, încercînd să nu- şi trădeze nerăbdarea, îl întrebă: - De ce crezi asta? - Pentru că faţa lui a arătat toată ziua aşa, spuse el încruntîndu-se întrun fel care, în mod obişnuit, ar fi fost extrem de amuzant. Şi l-am auzit pe Ernie spunîndu-i Letei că Hawk e într-una din pasele lui proaste din cauza noastră. Puse o mînă pe umărul ei, de parcă rolurile lor s-ar fi inversat şi el ar fi fost mai înţelept. - Ştiu că tu te-ai simţit foarte bine, dar nu cred că ar trebui să mai jucăm jocul ăsta cu el. - Nu, n-o să-l mai jucăm. ~ 89 ~

SANDRA BROWN Nu trebuia să se prefacă. Era dezamăgită cînd vedea cît de importante erau stările lui Hawk pentru Scott. Dorea aprobarea bărbatului. Acest lucru era cît se poate de evident. Îl strînse din nou la piept, proptindu-i capul sub bărbia.ei şi înconjurîndu-l cu braţele. - Te iubesc, Scott. - Şi eu te iubesc, mamă. Cu toate acestea, acum, că spusese ce avea de spus, se gîndea deja la altceva şi se desprinse din braţele ei. - Trebuie să plec acum, pentru că mă aşteaptă Donny. O să mîncăm floricele. M-a invitat să dorm cu el. Ernie a spus că n-o să te superi, pentru că o să stai aici cu Hawk. - Aşa e, dar nu-ţi face griji. - Nu-mi fac. Cred că e foarte bine cînd ai un prieten la care să dormi. O să dormiţi în acelaşi pat cum fac mămicile şi tăticii la televizor? - Scott! Să nu mai spui aşa ceva. Îşi îndreptă privirea şocată spre Hawk, care o fixa ca o pasăre de pradă din partea cealaltă a încăperii. Era imposibil să nu fi auzit vocea piţigăiată a băiatului, dar expresia îi rămăsese neschimbată. - Pentru că nu sînteţi cu adevărat mămică şi tătic? - Exact. - Eh, spuse el înclinîndu-şi capul gînditor, probabil că totuşi ar fi bine dacă aţi face-o. Noapte bună, mami, mai spuse el şi o sărută repede pe obraz, după care ieşi în fugă, strigîndu-i lui Hawk peste umăr: Noapte bună, Hawk. Ernie îi aruncă o privire pe care ea nu o putu defini, dar părea să fie plină de reproş. Închise uşa în urma lui, lăsîndu-i singuri. După cîteva clipe de tăcere apăsătoare, Hawk o întrebă: - Deci, ce alegi? Podeaua sau patul? - Podeaua. El ridică din umeri arătîndu-şi indiferenţa faţă de alegerea ei. - Vino încoace. Văzînd-o că nu se mişcă din locul unde se afla, el se încruntă şi, luînd fîşia de piele îngrozitoare, veni spre ea. Se înfioră cînd el îi trase din nou mîinile la spate. - N-o să-ncerc să mai fug. Îţi dau cuvîntul meu. - De ce te-aş crede pe cuvînt? ~ 90 ~

OSTATECA LUI HAWK - N-aş pleca fără Scott. - Dar mi-ai tăia gîtul în somn. Scoase cuţitul din buzunarul fustei ei. Randy crezuse că scăpase neobservată cînd îl luase de la Scott în timp ce se îmbrăţişau. Nu acela fusese motivul pentru care îl ţinuse atît de mult în braţe şi atît de strîns, dar cînd simţise mînerul de fildeş lîngă mîna ei, i se păruse ca un adevărat dar de la Dumnezeu. Aşa că profitase de ocazie pentru a ?-l lua. Acum, Hawk o deposedă de el aşa cum o deposedase şi de mîndria ei. - Încercările astea de a fugi au început să devină plictisitoare, doamnă Price. Ce-ar fi să renunţi la ele? - Ce-ar fi să te duci naibii? Trecu pe lîngă el cu cîtă demnitate putea avea cineva cu mîinile legate la spate şi se aşeză la piciorul patului, unde îşi petrecuse toată ziua cu excepţia cinei şi a vizitei lui Scott. Fără să scoată o vorbă, Hawk înghenuche şi îi legă mîinile de piciorul patului, după care scoase o pătură şi o pernă dintr-un dulap aflat într-un colţ. Îi aruncă perna pe podea. Randy ar fi vrut să se împotrivească, dar se săturase să se mai lupte cu el. Îşi va păstra energia şi mintea pentru mai tîrziu, cînd va avea mai multă nevoie de ele. Se întinse pe o parte şi îşj puse capul pe pernă. Hawk desfăcu pătura şi o lăsă să cadă peste ea. - Mă întorc, spuse el şi ieşi. Luă lampa cu el, lăsînd-o într-o beznă totală. Trecu mai mult de o oră, timp în care Randy se întrebă unde se dusese, oare, şi ce făcea. Supraveghea tabăra? Stătea de vorbă cu ceilalţi şefi? Făcea dragoste cu Dawn? Acea posibilitate îi persistă în minte. Şi-i închipui împreună, două trupuri, unul încordat şi musculos, celălalt moale şi voluptuos, mişcînduse într-o perfectă armonie. Îi vedea chipul lui Hawk, intens şi viril, în timp ce o penetra pe femeia aceea. Îşi imagină gura lui pe sînul ei, buzele deschizîndu-se şi închizîndu-se în jurul lui, limba lui mîngîind uşor un sfîrc tare, sugîndu-l cu putere şi pasionat. Randy gemu datorită senzaţiilor care o străbătură. Ura susceptibilitatea trupului ei, dar nu putea face nimic. Fantezia aceea crease o căldură lipsită de ruşine în adîncul ei, care cerea să fie stinsă. Hawk era bărbatul potrivit pentru a o face. l-ar fi oferit iubitei lui tot atîta plăcere cît şi primea. Îşi dădea seama de acest lucru după atingerea lui. ~ 91 ~

SANDRA BROWN În dimineaţa aceea, mîngîierile lui o tulburaseră profund şi stîrniseră o febră carnală în sînii şi între coapsele ei. Imaginea mîinii lui alunecînd pe pulpa ei îi răsări deodată în minte. Îşi muşcă buzele în încercarea de a-şi înăbuşi un geamăt generat de dorinţa de a simţi mîna aceea pe sub haine, lipită de piele, cercetătoare. Era atît de absorbită de fantezie, încît în clipa în care Hawk închise uşa în urma lui, Randy tresări. Se prefăcu adormită cînd el se apropie şi îi lumină faţa cu lampa. Spera că roşeaţa din obrajii ei nu era vizibilă, şi că răsuflarea i se liniştise destul pentru a-l convinge că dormea. Părea să se fi convins, căci nu spuse nimic. Puse lampa pe masă şi o stinse. Ea auzi apoi zgomotul sec al cizmelor care căzură pe podea şi foşnetul hainelor cînd şi le scoase. Arcurile patului scîrţîiră sub greutatea lui. Ea ciuli urechile pentru a auzi vreun sforăit uşor sau respiraţia constantă, care i-ar fi dat de înţeles că dormea, dar în timp ce asculta, adormi ea însăşi. La un moment dat, în timpul nopţii, se trezi şi îl văzu aplecat deasupra ei. Tresări şi îl privi speriată. Lumina argintie a lunii care pătrundea pe fereastră făcea ca ochii lui incredibil de albaştri să strălucească. - Îţi clănţăne dinţii, şopti el cu un glas scăzut şi o înveli cu ceva. Era o blană de oaie. Ea văzuse multe din acestea în tabără. Se ghemui cu plăcere în căldura pe care blana i-o oferi imediat. Hawk se duse înapoi în pat. Multă vreme după aceea, Randy stătu şi se uită pe fereastră. Văzuse cum i se încordaseră şi i se relaxaseră bicepşii cînd o acoperise cu blana. Pielea de pe pieptul lui era netedă şi întinsă ca o tobă. Sfîrcurile i se vedeau mici şi tari. Mijlocul îi era îngust, burta plată. Un păr negru şi des o făcu să-şi coboare privirea. Răsuflarea i se tăie cînd îşi aduse aminte. Hawk O'Toole fusese sălbatic, primitiv şi superb de gol. Leta şi cu ea îi serveau pe bărbaţi. Se mişcau de la maşina de gătit la masă şi invers, umplîndu-le cănile de cafea imediat cum se goleau. Consiliul tribal se întrunise în dimineaţa aceea în cabana lui Hawk pentru a discuta strategia. Era echivalentul modern al străvechiului sfat al bătrînilor. Poate ar fi trebuit să o deranjeze faptul că vorbeau despre ea ca şi cum nici nu ar fi fost de faţă, dar nu o deranja. În primul rînd, prefera să fie ~ 92 ~

OSTATECA LUI HAWK informată decît să nu ştie ce aveau de gînd. În al doilea rînd, era liberă să se mişte prin cabană, ceea ce îi permitea să-l vadă pe Scott pe fereastră. Băiatul se juca afară cu Donny. Hawk nu-i dădea nici o atenţie, de parcă ar fi fost invizibilă. După noaptea trecută, acea indiferenţă era o adevărată bucurie. Cînd se trezise în dimineaţa aceea cabana era goală, dar legăturile de piele fuseseră desfăcute şi ea avea mîinile libere. Cînd Hawk îşi făcu apariţia, Ernie şi Leta se aflau lîngă el. Lui Randy i se părea că şi el evita să o privească, la fel cum ea evita să se uite la el. În timpul discuţiilor cu cei din consiliu, îi pomenise numele de multe ori, dar nu se uitase la ea decît o dată, atunci cînd ea strănutase făcîndu-i pe toji să tacă brusc o clipă. Se scuză ruşinată şi îi întîlni privirea lui Hawk o secundă şi nu îşi dădu seama care din ei îşi întoarse capul primul. Scopul întîlnirii era aşteptarea ziarului de dimineaţă. Cineva se dusese în oraşul cel mai a- propiat, care se afla, totuşi, la o distanţă considerabilă, pentru a cumpăra o ediţie de dimineaţă. În cele din urmă, curierul apăru. Închise portiera camionetei şi veni alergînd spre cabana a cărei uşă fusese deschisă de unul din ceilalţi. Avea trei exemplare ale ziarului la subsuoară, pe care le împărţi celor din jurul mesei. Expresia de pe chipul lui era sumbră. Hawk se uită la mesager înainte să-şi coboare privirea asupra primei pagini pe care o citi în linişte. Randy zări o fotografie a ei şi a lui Scott dedesubtul titlului. O altă fotografie îl înfăţişa pe Morton arătînd distrus. Îşi juca rolul foarte bine. Numai un om cu adevărat prefăcut putea să facă aşa ceva. Numai un adevărat egoist ar fi putut încerca măcar. Era foarte curioasă să citească articolul. Era curioasă să afle ce spunea Morton. Mai voia să ştie şi ce măsuri se luau pentru eliberarea lor. Bărbaţii din jurul mesei începură să se mişte neliniştiţi pe scaune. Ernie îşi ridică privirea o dată şi îl fixă cu duritate pe Hawk după care îşi reluă lectura. Unul din ei înjură deodată şi se duse la fereastră. Randy deveni nervoasă datorită faptului că omul îl privea ţintă pe Scott. Se uită întrebătoare la Hawk, dar expresia de pe chipul lui nu era deloc liniştitoare, căci devenea mai întunecat cu fiecare clipă. Strînse din dinţi. Îşi încleştă pumnii de o parte şi de alta a ziarului şi sprînceriele îi formară un V adînc deasupra bazei nasului. ~ 93 ~

SANDRA BROWN - Fir-ar să fie! Randy tresări cînd el izbi cu pumnii în masă şi înjură violent. - Poate mai scrie ceva pe vreo altă pagină, spuse Ernie cu un glas sumbru. - M-am uitat deja, spuse cel care adusese ziarele. Nu mai scrie nimic. Numai ce aţi citit acolo. - Ticălosul abia dacă a pomenit de noi. - Iar cînd a făcut-o, a spus că răpirea a fost „un act sălbatic şi criminal”. - Credeam că e de partea noastră, că ne înţelege şi că va sta de vorbă cu guvernatorul pentru noi. Fiecare spuse cîte ceva. Numai Hawk rămase tăcut şi ameninţător. În cele din urmă, îşi ridică privirea şi o fixă pe Randy. Ea simţi un nod în stomac, de teamă. - Plecaţi. Acel cuvînt abia se auzise. Se uitară unii la alţii nedumeriţi, neştiind ce să facă. Cel de lîngă fereastră reacţionă primul, părăsind cabana. Ceilalţi îl urmară, şuşotind între ei. Leta se opri în prag, aşteptîndu-l stînjenită pe Ernie, care stătea încă lîngă Hawk. - Înainte să faci ceva, gîndeşte-te foarte bine la consecinţe, îl sfătui el. - La naiba cu consecinţele, şuieră Hawk. Ştiu foarte bine ce fac. Ernie nu părea de aceeaşi părere, dar el şi Leta îi urmară pe ceilalţi. Fără să fie nevoie să întrebe, Randy ştia că Hawk nu se referise şi la ea cînd' dăduse ordinul de a se părăsi cabana, aşa că rămase neclintită. Se făcu linişte. În depărtare se auzeau tot felul de zgomote familiare, copiii se jucau, cineva bătea ceva cu un ciocan, cîinii lătrau. Caii nechezau şi fornăiau. Un motor era pus în funcţiune. Dar acele zgomote obişnuite păreau extrem de depărtate şi detaşate de tăcerea apăsătoare din interiorul cabanei. În afară de focul care trosnea în sobă şi de răsuflarea rapidă a lui Randy, nu se mai auzea absolut nimic. În cele din urmă, cînd ea avu impresia că nu mai suporta toată acea tensiune din piept, Hawk se mişcă. Se ridică încet, depărtîndu-şi scaunul de masă, după care îl ocoli şi veni spre ea, ţintuind-o cu privirea lui împietrită. Cînd ajunse la o distanţă de cîţiva paşi de ea, se opri şi îi spuse cu un glas inexpresiv: ~ 94 ~

OSTATECA LUI HAWK - Scoate-ţi bluza.

~ 95 ~

SANDRA BROWN

Capitolul nouă Ea nu spuse şi nu făcu nimic. Doar micşorarea pupilelor şi o înfiorare instinctivă arătară că îl auzise. - Scoate-ţi bluza, repetă el. - Nu, spuse ea cu un glas răguşit, după care scutură din cap şi zise cu mai multă fermitate: Nu. Nu. - Dacă nu... Lama ascuţită a cuţitului făcu un zgomot sinistru cînd alunecă din teaca de piele. Randy se i dădu puţin în spate. Ţinînd cuţitul în mina dreaptă, Hawk o întinse pe stînga spre ea. Randy se feri şi el o apucă de păr, lnfăşurîndu-1 în jurul pumnului şi trăgînd-o în sus. Durerea o făcu să nu simtă cînd el îi tăie bluza de la guler pînă la poale, dar simţi, totuşi, aerul pe piele. Uitîndu-se în jos, văzu bluza desfăcută. Şocul îi înăbuşi ţipătul care îi umplea gîtlejul. El îi dădu drumul părului, dar ea era prea uluită ca să se mai gîndească la fugă. Apoi, îi prinse una din mîini şi manevrînd cuţitul din nou, îi făcu o tăietură mică la un deget, după care vîrî arma înapoi în teacă. Randy se uită cu gura căscată la sîngele care curgea din rană. Fără grai şi incapabilă să se mişte, nu se opuse nici măcar cînd Hawk îi trase bluza peste umeri şi peste braţele lipsite de vlagă. - Încăpăţînarea dumitale ne prinde foarte bine. Bluza tăiată va face o impresie mai puternică. Îi strînse degetul pînă cînd sîngele îi şiroi pe mînă şi pe încheietură. Apoi tamponă rana cu bluza, mînjind astfel materialul. - Sîngele dumitale. O să-l testeze. Cîteva fire de păr îi rămăseseră înfăşurate pe degete. Le luă cu grijă şi le strecură în materialul cămăşii. - Părul dumitale, spuse el, apoi îi zîmbi cinic. Vor şti cu siguranţă că eşti victima unui act sălbatic şi criminal. - Şi nu sînt? ~ 96 ~

OSTATECA LUI HAWK El se uită atunci la sînii ei dezgoliţi. Randy închise ochii, clătinînduse uşor, îngrozită, ştiind că el îi privea sfîrcurile tari. - Poate că da. Apropiindu-se de ea, îi luă mîna rănită şi i-o trase spre el, închizîndui-o în jurul sexului său plin. - Ard de dorinţă pentru dumneata, doamnă Price. Să mînjim cămaşa şi cu altceva, pentru care nu vor avea nevoie de microscop? Îi apăsă mîna cu putere. Ea ţipă şi şi-o trase brusc. Ţipătul fusese de durere, nu în semn de protest faţă de cuvintele lui grosolane sau faţă de atingerea aceea forţată. - Ce este? Glasul lui se schimbase. Nu mai era ameninţător. Îngrijorarea era naturală. Ochii săi, care nu mai erau sclipitori şi sumbri, o măsurară. - Nimic, spuse ea cu răsuflarea tăiată. Nu e nimic. Ea o apucă de braţ. - Nu mă mînji. Ce este? O scutură uşor şi, cînd ea făcu o grimasă, îşi slăbi imediat strînsoarea. - Braţul? Randy nu voise să arate nici un semn de slăbiciune, dar, din moment ce el insista, dădu din cap afirmativ. - Mă doare din cauza faptului că am dormit pe jos. Mi s-a făcut frig înainte ca dumneata... să mă înveleşti, spuse ea încet, ferindu-şi privirea. Mă dor muşchii. El se depărtă puţin de ea. Cînd îşi ridică privirea spre el peste cîteva clipe, Randy văzu că încă o mai privea. Apoi, întorcîndu-se brusc, el se duse şi scoase o cămaşă curată dintr-un dulap. Era tot din flanel, dar mult mai mare decît cealaltă. Randy se întrebă dacă o fi fost a lui. I-o puse pe umeri şi apoi îi băgă braţele pe mîneci. Manşetele îi atîrnau mult peste vîrfurile degetelor. În timp ce ea stătea locului, ca un copil cuminte, el i le suflecă pînă la încheieturi. Atunci observă să tăietura încă mai sîngera. Inima lui Randy aproape că-i sări din piept cînd el îi ridică degetul la buze şi i-l supse cu putere. Privirile li se întîlniră cînd el îşi trecu limba uşor peste rana superficială pe care o făcuse. Ea trase brusc aer în piept, fapt care lui îi atrase din nou atenţia asupra sînilor. Acum erau acoperiţi de cămaşă, dar tot se vedeau puţin, fiindcă nasturii rămăseseră descheiaţi. Sfîrcurile împungeau vizibil materialul moale. Într-un fel, era mai sexy decît fusese complet goală. ~ 97 ~

SANDRA BROWN Vîrfurile degetelor lui îi atinseră gîtul în locul unde era o vînătaie decolorată de la sărutul pătimaş din urmă cu două seri şi îl frecă uşor. Randy zări în ochii lui regret şi o inconfundabilă umbră de mîndrie. Degetele îi coborîră apoi şi dădură la o parte o latură a cămăşii pentru a-i dezveli unul din sîni. Acesta părea palid, trandafiriu şi delicat. În comparaţie cu materialul masculin al cămăşii lui şi cu arămiul mîinii. Îi mîngîie interiorul cu încheietura unui deget. Cu degetul mare îi frecă sfîrcul pînă cînd acesta se schimbă din inocent în erotic. Privirea îi alunecă spre a ei. Ochii ei erau plini de uimire faţă de acel aspect tandru al lui Hawk O'Toole. Ai lui erau plini de o dorinţă fierbinte. Apoi, de parcă ar fi fost furios pe ea, sine, îşi trase mîna brusc şi se întoarse. Un moment îndelungat rămase neclintit în mijlocul camerei. Cînd vorbi, vocea îi era aspră. - Se pare că soţului dumitale nu-i pasă dacă te întorci sau nu. - Ţi-am spus că aşa o să fie, spuse ea cu greu. Genunchii păreau să i se fi lichefiat, iar partea inferioară a trupului îi pulsa şi era umedă de dorinţă. Fierbinţeala ruşinii îi mai ardea încă obrajii. - Şi nu e soţul meu, adăugă ea repede. - Încă e îngrijorat pentru Scott. - Pentru că asta aşteaptă publicul din partea lui. - A spus presei foarte puţin despre noi şi cauza noastră, zise el după care se întoarse şi adăugă agitînd cămaşa pătată de sînge în faţa ei: De aceea am făcut asta. Ca să-i reamintesc de înţelegerea noastră. - Mă îndoiesc că va servi la ceva. S-ar putea să nici nu spună că a primit-o. - Nu i-o trimit lui, ci direct guvernatorului Adams împreună cu o scrisoare în care îi voi explica amănunţit ce vrem şi de ce mina Puma singuratică e atît de importantă pentru economia rezervaţiei noastre. - Sper din toată inima să obţii ceea ce doreşti, Hawk, dar să trimiţi haine însîngerate prin poştă, ameninţînd tacit cu violenţa e ceva periculos şi stupid. 0 să-ţi facă mai mult rău decît bine. - Nu ţi-am cerut sfatul. N-am nevoie de el, spuse el şi privirea îi coborî spre cămaşa descheiată care lăsa să se vadă valea dintre sîni. Cred că într-un singur domeniu eşti expertă, spuse el apoi cu sarcasm, şi ştiu deja cum o fac. Lăsînd-o clocotind de furie, ieşi repede şi trînti uşa în urma lui. ~ 98 ~

OSTATECA LUI HAWK - N-a avut o viaţă uşoară. De aceea parc atît de dur uneori, îi spuse Leta lui Randy cu un aer solemn. Dar, în adîncul sufletului, Hawk e foarte sensibil. Numai că nu vrea să se ştie asta pentru că l-ar face să pară slab. Îşi ia foarte în serios sarcina de lider al tribului. Randy nu putu decît să aprobe. Se aflau amîndouă la masa din cabana lui Hawk, tăind legume pentru o friptură. Randy nu îl mai văzuse pe Hawk de cînd plecase trîntind uşa, cu cîteva ore în urmă, luînd şi cămaşa pătată de sînge cu el. Fusese puţin surprinsă că nu o mai legase, dar acest lucru se explică aproape imediat, cînd apăru Leta. Adusese cu ea cîte ceva de cîrpit, un coş cu legume - şi un leucoplast pentru degetul lui Randy. - Bănuiesc că eşti paznicul meu, remarcase Randy, iar cînd zîmbetul inocent al Letei dispăru, regretă imediat-acele cuvinte. Nu era vina fetei că ea era prizoniera unui individ total lipsit de inimă. Leta îndeplinea doar ordinele unui bărbat, ale unui şef, ceea ce fusese învăţată să facă, probabil, de cînd ştia să vorbească. - Îmi pare rău că ţi-am vorbit urît, Leta. A mai rămas nişte cafea. Nu vrei puţin? I se părea penibil să facă pe gazda cînd stăpînul casei tocmai îi tăiase bluza, o rănise cu cuţitul şi o jignise în modul cel mâi umilitor.. Totuşi, Leta părea să nu dea atenţie acestor lucruri şi acceptă cu plăcere o cafea. Începuse cîrpitul şi, după ce termină, se apucase să taie legumele, sporovăind în permanenţă. Randy se bucurase cînd conversaţia se îndreptase în mod firesc spre Hawk O'Toole. Dorise să afle tot ce se putea despre el fără să fie nevoită să pună întrebări. Dar, după cum îşi dădu seama, nici nu era nevoie, căci Leta îi oferi o mulţime de informaţii. - Nu prea i-am văzut partea sensibilă, spuse Randy punînd un cartof curăţat într-un lighean cu apă rece şi luînd un altul. - Ah, dar există. Încă mai suferă după mama şi fratele lui care a murit la naştere. Îl e dor de bunicul lui. - Din cîte am înţeles, trebuie să fi fost singura influenţă pozitivă şi stabilă din viaţa lui Hawk. Leta se gîndi cîteva clipe, după care încuviinţă. - Hawk şi tatăl lui se certau tot timpul. Hawk n-a vărsat nici o lacrimă la moartea lui. Sînt prea tînără să-mi amintesc, dar aşa mi-a spus Ernie. ~ 99 ~

SANDRA BROWN Numără morcovii pe care îi curăţase şi îi tăiase şi se hotărî să mai adauge unul. - Fiul cel mai mare al lui Ernie e de aceeaşi vîrstă cu Hawk. Au jucat împreună fotbal la colegiu. - La colegiu? - Da. Amîndoi şi-au luat licenţa în inginerie. Dennis se ocupă de baraje şi poduri, iar Hawk s-a întors în rezervaţie cînd a murit bunicul lui. A renunţat la cariera de la oraş. Randy uită de cartoful pe jumătate curăţat pe care îl ţinea în mînă. - Dacă a renunţat la o carieră promiţătoare în oraş, înseamnă că a simţit o dorinţă puternică de a se întoarce. - Cred că a făcut-o din cauza tatălui său şi a minei. - A tatălui său şi a minei? - Nu ştiu foarte multe în legătură cu asta, dar tatăl lui Hawk era directorul minei. Nu era..., spuse ea coborîndu-şi glasul, nu era un om de bază. Ernie zice că mai tot timpul era beat. Oricum, s-a lăsat convins de oamenii ăia să le vîndă mina. Randy încercă să nu pară dornică de a afla mai multe, dar îşi umezi buzele nerăbdătoare. - El a vîndut mina grupului de investitori? - Da. L-am auzit pe Ernie spunînd că tribul a fost înşelat. Aproape toată lumea a dat vina pe tatăl lui Hawk, care, pînă la urmă, s-a lăsat pradă băuturii şi a trebuit înlăturat. - Astfel încît Hawk şi-a asumat răspunderea, dar şi vina, spuse Randy încet. Acest lucru explica foarte multe în legătură cu Hawk O'Toole. Nu voia să ţină mina în funcţiune numai pentru a le oferi oamenilor săi un mijloc de a-şi cîştiga existenţa, ci şi pentru a-şi răscumpăra vina. Cu diploma de la colegiu şi calităţile lui de lider ar fi putut lucra la orice mină din lume, dar rămăsese în rezervaţie, nu numai pentru că era şef, ci şi pentru că era legat de ea printr-un sentiment de vinovăţie. - Ernie îşi face griji în privinţa lui, continuă Leta nebăgînd de seamă atitudinea gînditoare a lui Randy. Crede că Hawk ar trebui să se însoare şi să aibă copii. Aşa poate n-ar mai avea pase proaste atît de des. Ernie zice că Hawk e singur. Asta-l face să se poarte cu răutate cîteodată. Ar putea alege ca soţie orice femeie nemăritată din trib ar vrea, dar n-o face. ~ 100 ~

OSTATECA LUI HAWK - Alege vreodată vreuna ca să... ştii tu, să... Leta îşi coborî privirea ruşinată. - Cînd vrea o femeie aşa, se duce în oraş cîteva zile. Randy înghiţi cu greu. - Cît de des se duce în oraş? - Depinde, spuse Leta ridicînd din umeri. De cîteva ori pe lună. - Aha. - Uneori stă cîteva zile în şir. Dar atunci se întoarce mai posomorit ca oricînd. Ca şi cum, cu cît stă mai mult cu o femeie plătită, cu atît îi place mai puţin. Se şterse pe un prosop de vase şi adună toate cojile în ziarul care fusese întins pe masă în acest scop. - Prostituatele nu-i fac nici copii. - I-a spus lui Ernie că n-o să aibă nici unul niciodată. - Da? De ce? - Ernie crede că din cauza mamei sale, pe care a văzut-o murind. O bună parte din antipatia lui Randy dispăru. Era greu să porţi duşmănie cuiva care suferise atît de mult. - Dacă Hawk nu începe să aibă copii cît mai curînd, va trebui să facă un efort dublu pentru a-l ajunge din urmă pe Ernie, spuse Leta mai încet şi îi aruncă lui Randy un zîmbet timid. - Eşti însărcinată? o întrebă aceasta şi ochii Letei sclipiră cînd dădu din cap afirmativ, l-ai spus lui Ernie? - Chiar aseară. - Felicitări amîndurora. Leta chicoti. - Ernie are nepoţi deja, dar e mîndru ca un păun din cauza copilului. Privindu-şi burta, îşi trecu mîna cu afecţiune peste ea. Expresia ei caldă şi iubitoare o făcu să pară frumoasă. Randy se bucura pentru ea, dar mai simţi şi o uşoară gelozie. Dragostea Letei pentru Ernie era atît de lipsită de complicaţii, vieţilor lor erau atît de simple. Sigur, el comisese un delict şi ar fi putut ajunge la închisoare din acest motiv, dar în nici un caz nu i-ar fi spus acest lucru Letei, umbrindu-i, astfel, fericirea. Peste cîteva clipe, Donny şi Scott dădură buzna înăuntru. Înghiţiră cîteva sandvişuri pe care Leta şi Randy le pregătiseră pentru ei. Randy stătea aproape de Scott, atingîndu-l ori de cîte ori avea ocazia, fără ca acest lucru să bată la ochi sau să-l facă să se simtă stînjenit. ~ 101 ~

SANDRA BROWN - Mamă, ce frumos a fost la Donny! Ernie ne-a spus poveşti cu fantome, poveşti indiene cu fantome, spuse el bîndu-şi laptele cu poftă şi ştergîndu-se la gură cu dosul mîinii. Tu te-ai distrat bine dormind aici, la Hawk? Zîmbetul ei dispăru. - A fost bine. - Hawk a zis că ne ia să călărim după ce mîncăm de prînz. Şi a mai spus să-i faci un sandviş. Ar fi vrut să-i transmită că domnul O'Toole putea foarte bine să vină să-şi facă sandvişul singur, dar nu voia să-l amestece pe Scott în conflictul lor, aşa cum, fără îndoială, că îşi închipuise şi el. După ce îi dădu lui Scott două sandvişuri împachetate, îl strînse la piept. - Ai grijă. Nu uita că abia înveţi să călăreşti. Să nu rişti inutil. - Bine. Hawk o să fie acolo oricum. Stai puţin, Donny, vin şi eu! Ieşi în fugă fără să-i mai arunce o privire măcar. Cînd se întoarse, Randy o văzu pe Leta privind-o cu înţelegere. - Hawk n-o să lase să i se întîmple ceva lui Scott. Ştiu sigur. Randy zîmbi stins. - N-o va face atîta timp cît cooperez eu, ceea ce am şi de gînd să fac, spuse ea şi trase adînc aer în piept. Aşa că n-ai de ce să mai stai aici cu mine. Ştiu că ai o mulţime de alte treburi. Te rog, du-te şi vezi-ţi de ele. N-o să plec nicăieri. - Dar ai încercat să fugi. - N-o să mai încerc încă o dată. - Ar fi trebuit să ştii că Hawk o să te găsească. - Cred că am ştiut, dar a trebuit să încerc. Leta, incapabilă să înţeleagă felul cum gîndea Randy, clătină din cap. - Eu aş prefera să mă aflu sub protecţia unui bărbat în loc să fiu singură. Acea remarcă inocentă o tulbură pe Randy. De ce i se părea deodată atît de atrăgător să se afle sub protecţia lui Hawk? Ar fi vrut să fie singură ca să se poată gîndi la acest lucru. De asemenea, faptul că nu prea dormise noaptea se făcea simţit abia acum. Parcă avea nisip în ochi. Nu îşi mai putea reţine căscatul şi renunţă să-l mai ascundă politicos. O îndemnă pe Leta să o lase singură şi, pînă la urmă, tînăra capitulă. Imediat ce uşa se închise în urma ei, Randy se duse spre pat împleticindu-se. Se întinse, se înveli cu pătura şi îşi afundă capul în pernă. Dacă lui Hawk n,u-i convenea ca ea sa tragă un pui de somn în ~ 102 ~

OSTATECA LUI HAWK patul lui, foarte rău. Din vina lui nu dormise prea bine noaptea trecută. Mai întîi, o forţase să doarmă pe podeaua tare. Apoi, o lăsase să îngheţe înainte să o învelească. Şi, în final, apăruse în faţa ei gol. Adormi cu acea amintire delicioasă în gînd. El era înăuntru cînd se trezi ea. Randy se ridică în capul oaselor, tremurînd uşor de frig, şi îşi roti privirea prin încăpere. Hawk stătea lîngă sobă, neclintit, pe un scaun cu spătar drept. Picioarele îi erau întinse în faţă, iar mîinile şi le ţinea peste centură. O privea fără să clipească. Ea avu impresia că o făcea de multă vreme. - Îmi pare rău, spuse ea cu nervozitate, dînd pătura la o parte şi coborîndu-şi picioarele pe podea. Cît e ceasul? - Are vreo importanţă? - Cred că nu. N-am vrut să dorm atît de mult. După lumina care se vedea pe fereastră, îşi dădu seama că trebuia să fie după-amiază tîrziu. Soarele dispăruse deja în spatele munţilor. Umbrele de dincolo de pereţii cabanei erau mai lungi şi mai întunecate. - Nu eşti curioasă? Ea îşi frecă braţele pentru a se încălzi puţin. - În legătură cu ce? - Cu bluza. - Ai expediat-o? - Da. - Sînt perfect de acord, dacă asta ne va ajuta să ajungem acasă mai repede. Se ridică şi îşi netezi fusta şifonată, care era şi aşa oribilă. - L-ai dus pe Scott să călărească? - S-a descurcat foarte bine. - Unde e? - Cred că joacă cărţi în cabana lui Ernie. - Bănuiesc că o să-l văd la cină. - Ai pierdut cina. În seara asta am mîncat mai devreme. - Vrei să spui că n-o să-l văd pînă mîine? De ce nu m-ai trezit? întrebă ea furioasă. El îi ignoră şi furia şi întrebarea şi puse una proprie: - De ce-ţi tot freci braţele? - Pentru că mi-e frig. Nu mă simt bine. Spre. groaza ei, ochii i se umplură de lacrimi. ~ 103 ~

SANDRA BROWN - Îmi simt capul greu. Mă doare peste tot şi numai din vina ta. Mi-ar trebui o aspirină. Tăietura de la deget se desface mereu. - Ţi-am trimis un leucoplast. - A căzut cînd ţi-am spălat vasele! strigă ea. Vreau să-mi văd fiul. Vreau să-l sărut înainte de culcare. L-ai ţinut departe de mine aproape toată ziua. El se ridică atunci încet. - Ar fi trebuit să te gîndeşti la asta înainte să-ncerci să fugi. - Cît o să mă mai pedepseşti? - Pînă cînd o să fiu convins că te-ai învăţat minte. Ea îşi lăsă capul în piept înfrîntă şi o lacrimă i se rostogoli pe obraz. - Te rog, Hawk. Lasă-mă să-l văd pe Scott. Măcar cinci minute. El îşi strecură degetul sub bărbia ei şi îi înălţă capul. Îi studie chipul cîteva clipe şi, apoi, îi dădu drumul, deodată. Luă pătura de pe pat şi încă una din dulap şi după aceea îi spuse: - Haide. Ea îl urmă bucuroasă, ştergîndu-şi lacrimile de pe faţă în timp ce alerga în urma lui pe cărare. I se păru ciudat cînd văzu că se îndreptau spre camioneta lui, dar bănui că aveau să folosească maşina pentru a ajunge la cealaltă cabană. Cu toate acestea, cînd îl văzu că porneşte în direcţie opusă, se întoarse spre el. - Ce faci? Unde mă duci? - O să afli destul de curînd. Bucură-te de plimbare. E o seară superbă. - Vreau să-l văd pe Scott. El nu spuse nimic, continuînd să privească fix parbrizul. Randy nu avea de gînd să-i dea satisfacţia de a o vedea plîngînd din nou şi refuză să-l implore. Aşa că se îndreptă şi privi drept înainte, ţinîndu-şi spatele rigid şi bărbia sus. Îi venea să se ia la bătaie pentru faptul că plînsese şi se rugase de el. Nu numai că se umilise, dar nici nu cîştigase nimic. Nu merseră mult, dar cînd Hawk opri maşina, împrejurimile erau mult mai sălbatice decît cele în care se afla tabăra. Randy îl privi nedumerită cînd opri motorul şi trase frîna de mînă. - Unde sîntem? Ce căutăm aici? Aici ai de gînd să-mi îngropi cadavrul? Fără să spună nimic, Hawk coborî şi veni spre portiera ei. Ea coborî şi aşteptă ca el să ia păturile din maşină. - Sus, spuse el. ~ 104 ~

OSTATECA LUI HAWK Ea i-o luă înainte pe cărare, cu teamă. Cînd ajunseră sus, ea se opri să-şi tragă suflarea, nu numai datorită urcuşului, ci şi fiindcă priveliştea îi tăia respiraţia în adevăratul sens al cuvîntului. Parcă toată lumea se întindea la picioarele lor şi nimic nu stătea între ei şi apusul soarelui. Culorile erau aprinse de la roşul cel mai puternic la cel mai strălucitor violet. Cu fiecare secundă de lăsare a întunericului, stelele apăreau pe cer ca ciupercile după ploaie. Chiar deasupra orizontului, semiluna era imensă şi la fel de nepătată ca un porţelan fin. Un vînt răcoros îi lipea hainele de trup. - Trebuie să ne strecurăm pe acolo, spuse Hawk lîngă urechea ei. - Pe unde? I se părea că ei arată spre un perete de stîncă. - Pe aici, zise el luînd-o de mînă. Uitîndu-se cu mai multă atenţie, ea zări o crăpătură în stîncă, prin care nu încăpea decît o persoană subţire... Hawk o împinse înainte şi ea se strecură prin deschizătură. El o urmă. Spaţiul se lărgea înăuntru. Randy se opri deodată brusc. La numai cîţiva metri în faţa ei se afla un fel de bazin cu apă din care aburi ieşea ca dintr-un cazan, învăluind pămîntul într-o ceaţă care se răsucea în jurul gleznelor şi al gambelor. Izvoare subterane făceau ca la suprafaţa apei să apară bule.. - Bun venit la cada cu apă fierbinte a Mamei Naturi, spuse Hawk.

~ 105 ~

SANDRA BROWN

Capitolul zece Perspectiva de a se scufunda în apa aceea fierbinte era încîntătoare. Trecuseră cîteva zile de cînd nu mai făcuse o baie adevărată. Nu voise să se spele în apa rece a rîului, aşa că trebuise să se rezume la spălatul cu buretele într-un lighean. - Ai vrea să intri? o întrebă el. - Da, strigă ea entuziasmată şi apoi adăugă mai potolită: Dacă e bine. - De aceea te-am adus aici. Poate că apa fierbinte o să-ţi alunge senzaţia de greutate din cap şi frigul din oase. Ea făcu un pas spre apă şi abia atunci îşi dădu seama că era complet îmbrăcată. - Şi cu hainele ce fac? - Le scoţi. - Nu vreau. - Atunci or să se ude. El începu să-şi descheie cămaşa. Cînd îşi arcui umerii şi şi-o scoase din pantaloni, Randyîşi feri privirea, fiind convinsă că voia să o intimideze. Nu avea să-l lase, aşa că îşi scoase pantofii de tenis şi şosetele şi le aşeză pe o piatră plată şi uscată. Apoi îşi desfăcu fusta lăsînd-o să-i alunece la picioare, după care păşi peste ea. Cămaşa foarte mare îi ajungea pînă la jumătatea pulpelor. Auzind zgomotul făcut de fermoarul lui care îi acoperi pe cel al apei, se îndepărtă cît de repede îi permiteau pietrele şi intră în bazin, dar scoase un ţipăt uşor, căci simţea apa fierbinte pe picioarele ei reci. Dar, încetul cu încetul, intră şi mai mult şi, peste cîteva secunde, cînd se mai obişnui, se lăsă în jos pînă cînd apa îi cuprinse mijlocul şi apoi umerii. În cele din urmă, se cufundă pînă la bărbie în acel paradis. O cadă construită de mîna omului ar fi trebuit să aibă o mie de robinete instalate pentru a se putea compara cu aceea, îşi spuse ea. Apa venea spre ea din toate direcţiile, masîndu-i amorţeala muşchilor, ungîndu-i încheieturile înţepenite şi încălzindu-i pielea îngheţată. - Îţi place? ~ 106 ~

OSTATECA LUI HAWK Îi era teamă să se întoarcă pentru a-l privi, dar riscă, totuşi, şi fu încîntată să vadă că şi el era cufundat în apă pînă ia bărbie. Ştia, însă, că dedesubt, era gol. Încercă să nu se gîndească la acest lucru. - E minunat. Cum ai găsit-o? - Bunicul obişnuia să mă aducă aici după o zi petrecută la vînătoare. Pe urmă, cînd am mai crescut, veneam aici cu fetele. - Cred că nu e nevoie să întreb pentru ce. El zîmbi. - Apa are un anumit fel de a topi inhibiţiile. După cîteva minute, fetele uitau să mai spună nu. - Au fost multe? - Fete? întrebă el ridicînd din umeri. Cine crezi că le-a numărat? Veneau şi plecau. - Un număr suficient? Rîsul lui fu gros şi ironic. - Pentru un tînăr există vreun număr suficient de femei? - Şi acum, că ai înaintat în vîrstă? El o privi îndeaproape. - Există un număr suficient de femei? Ştiind că nu era prudent să continue discuţia, ea zise, totuşi: - Leta mi-a spus despre drumurile tale în oraş. Femeile acelea plătite te satisfac? - Da. Şi eu le satisfac pe ele, zise el şi Randy îşi feri privirea. Dar dumneata? o întrebă încet. Eşti vreodată satisfăcută? De cîţi amanţi ai nevoie ca să-ţi stingă focul? Ea strînse din dinţi pentru a se abţine să nu spună ceva usturător. - Crezi că sînt o tîrfă. Eu cred că eşti un bandit. Fiecare din noi crede că trebuie pedepsit j celălalt. Foarte bine. Nu putem s-o lăsăm baltă şi să nu ne mai insultăm? Mai ales acum. Hai să nu ne mai certăm şi să stricăm aşa ceva, te rog. E superb. Nu vreau să distrug impresia asta cu o ceartă prostească. El întoarse capul. Profilul lui se distingea întunecat pe orizontul vestic, care pierdea repede bătălia cu întunericul. Randy îi aprecie profilul pentru frumuseţea sa masculină. Se întrebă ce ar fi simţit, oare, pentru Hawk O'Toole dacă l-ar fi cunoscut într-un alt timp şi într-un alt ioc. Dacă nu s-ar fi măritat cu Morton Price atît de tînără pentru a scăpa dintr-un cămin nefericit, ar fi putut întîlni un bărbat ca Hawk, puternic, dar lipsit de egoism, care lupta pentru cauze nu pentru dolari, un lider lipsit de ambiţie personală. S-ar fi putut îndrăgosti nebuneşte de el. ~ 107 ~

SANDRA BROWN Scuturînd din cap pentru a alunga asemenea gînduri stranii, ea spuse: - Povesteşte-mi despre bunicul tău. - Ce anume? - L-ai iubit? El întoarse capul repede, suspicios, dar văzînd că ea nu îl ridiculiza, răspunse: - L-am respectat. Ea îl încurajă să vorbească şi, peste puţin timp, el începu să-i povestească despre copilăria şi adolescenţa lui. Ba chiar zîmbi cînd îşi aminti unele lucruri foarte dragi. După ce spuse o anecdotă deosebit de amuzantă, însă, încetă să mai zîmbească şi se încruntă. - Dar cînd am crescut, mi-am dat seama că am două lucruri împotriva mea. - Care anume? - Faptul că sînt indian şi acela că aveam un tată siguranţă că o făcea cel de-al doilea. Ea se gîndi dacă era bine să deschidă subiectul, dar, în cele din urmă, îşi spuse că nu avea nimic de pierdut, ci numai de cîştigat dacă îl putea înţelege mai bine. - Hawk, începu ea şovăitoare, Leta mi-a povestit de tatăl tău şi de felul cum a vîndut mina acelor escroci. - La naiba, exclamă el şi se ridică în picioare brusc, astfel încît apa îi venea doar pînă sub mijloc şi îi şiroia pe pieptul neted, picăturile prinzîndu-se în firele de păr din jurul buricului. Randy ar fi vrut să nu-şi mai ia ochii din acel punct care o intriga atît de mult, dar privirea lui furioasă îi atrase atenţia. - Ce altceva ţi-a mai trăncănit Leta? - N-a fost vina ei, spuse Randy iute, nevrînd ca tînăra femeie să aibă necazuri fiindcă ar fi divulgat secrete ale tribului. Eu i-am pus întrebări în legătură cu tine. - De ce? Ea îl privi uluită. - De ce? - Da, de ce? De ce ai fost atît de curioasă în legătură cu mine? - Am crezut că, dacă ştiu mai multe despre tine, o să-ţi înţeleg mai bine acţiunile. Ceea ce se şi întîmplă, spuse ea. Acum ştiu de ce e atît de ~ 108 ~

OSTATECA LUI HAWK important pentru tine să recapeţi mina. Vrei să te răscumperi pentru greşeala tatălui tău. Îi puse mîna pe braţ. - Hawk, nimeni nu te învinuieşte. Nu eşti tu de vină pentru... El îi dădu mîna la o parte şi se ridică. - N-am nevoie de mila dumitale, doamnă Price, şi, de fapt, dumneata ar trebui s-o implori pe a mea. Se întoarse, vrînd să iasă din apă, dar Randy îl prinse de mînă. Se folosi de ea pentru a se ridica şi, în acelaşi timp, îşi lansă atacul verbal: - Nu mi-e milă de tine, catîr ce eşti! încercam doar să-ţi pătrund în minte, să te înţeleg. El o apucă atunci de umeri, ridicînd-o pînă cînd ea atinse fundul apei doar cu vîrful degetelor. - Nu poţi să mă înţelegi în veci pentru că pielea dumitale e albă. N-ai fost batjocorită de oameni reduşi la minte. N-ai fost obligată să-ţi demonstrezi valoarea ca fiinţă omenească în fiecare zi. Succesele dumitale n-au fost judecate cu ciudă şi eşecurile cu bucurie. Ai fost acceptată de societate chiar din ziua în care te-ai născut. Eu încă mai lupt pentru asta. Ea se smulse din mîinile lui. - Povara asta de pe umerii tăi nu e îngrozitor de grea? Nu simţi nevoia niciodată să te Scuturi şi să scapi de ea? Nimeni nu e preocupat de moştenirea ta cum eşti tu însuţi, spuse ea împungîndu-i pieptul cu degetul, Nimeni în afară de tine însuţi nu te consideră vinovat pentru eşecurile tatălui tău. Complici singur lucrurile, pentru că ai impresia că meriţi să fii pedepsit pentru ceea ce-a făcut el. Dar asta-i o prostie. O nebunie. Trăsăturile lui exprimau indiferenţă, dar ochii îl trădară. Erau tulburi şi clocoteau de furie. - Îţi uiţi locul. - Locul? strigă ea. Şi care ar trebui să fie, mă rog, locul meu? - Sub bărbat, spuse el şi o trase brusc, după care îşi lăsă capul în jos şi o sărută apăsat. Ea se zvîrcoli, încercînd să scape, dar era clar că el deţinea controlul. Limba lui continuă să-i frece buzele pînă cînd acestea se desfăcură şi atunci se cufundă în căldura umedă a gurii ei. El o folosi pentru a ~ 109 ~

SANDRA BROWN mîngîia, a şicana şi a-i înfrînge rezistenţa. Reuşi. Încercările lui Randy. de a se elibera deveniră eforturi de a se apropia cît mai mult de el. Participă la acel sărut, acceptînd cu plăcere prezenţa limbii lui agile. Dar nu era deloc pregătită pentru clipa în care el i-o supse uşor, trăgîndui limba în interiorul gurii lui. Imediat după ce îşi reveni de pe urma şocului, ea i-o exploră cu curiozitate şi cu o încîntare carnală. Pulpele goale i se lipiră de ale lui. Muşchii tari ai pieptului îi apăsau sînii de fiecare dată cînd el îşi mişca braţele pentru a o strînge mai tare. Ea scoase un geamăt cînd îi simţi dovada de oţel a dorinţei lipindu-se de burta ei. Hawk o depărtă de el. Se priviră în ochi cîteva clipe, pînă cînd îşi recăpătară suflarea. Vîntul le răcori trupurile înfierbîntate şi aerul de munte le limpezi capetele. Apa le înconjura picioarele. Dar nimic nu le putea risipi dorinţa plină de pasiune pe care o simţeau unul pentru celălalt. Privirea lui coborî asupra sînilor ei şi Randy îl auzi ţinîndu-şi respiraţia. Sfîrcurile ei împungeau materialul ud care i se lipise de trup. Hawk întinse mîna spre primul nasture. Hipnotizată de ochii lui, ea îl lăsă să-l descheie. Apoi, urmă al doilea nasture. Încheieturile degetelor se loveau de sînii ei şi îi atinseră abdomenul în timp ce se mutau de la un nasture la altul. În cele din urmă, toţi au fost descheiaţi şi el dădu la o parte cămaşa udă. O privi multă vreme, examinînd cu sete sferele netede şi albe ale sînilor şi vîrfurile lor întunecate şi tari. Scoţînd un sunet scăzut şi lacom, el îşi strecură mîinile pe sub cămaşă şi braţele ei, astfel încît sînii îi încăpură în spaţiul dintre degetele mari şi celelalte. Le încercă sensibilitatea mîngîindu-le vîrfurile întunecate, care răspunseră. Lăsîndu-şi repede capul în jos, cuprinse unul cu gura lui fierbinte. Instinctiv, Randy îşi arcui spatele şi îşi lăsă capul pe spate. Şoldurile i se atinseră de tăria lui. El îşi ridică privirea atunci şi scoase cîteva cuvinte excitante, care o făcură să se ruşineze pentru că o tulburau. O luă de mînă şi ieşiră împreună din apă, întinzîndu-se pe una din pături. - Adăugă încă un delict în seama mea, îi spuse el înlăturîndu-i chilotul. După aceea se aplecă deasupra ei, sărutîndu-i burta, sînii şi gura iar şi iar. Vîrful catifelat al sexului său era deja umed cînd o penetră pătrunzînd în ea încetul cu încetul, mîngîietor. ~ 110 ~

OSTATECA LUI HAWK Randy gemu datorită şocului provocat de posesia lui absolută. Cînd se mişcă şi ea, i se păru că superbul cer se desface deasupra ei. Închise ochii în faţa acelei lumini incandescente, dar aceasta continuă să o acopere cu scîntei. Îşi simţea trupul învăluit de o căldură la fel de intensă ca fiecare stea care ardea pe cer. Începu să tremure. Abia atunci, Hawk îşi afundă faţa în părul ei lăsîndu-se pradă unei eliberări explozive. Stînd îmbrăţişaţi sub pătură, ea îşi întoarse faţa şi îi sărută pieptul cu timiditate, mîngîindu-i pielea netedă şi perfect întinsă cu vîrfurile degetelor. - Sînt încă una din fetele ale căror inhibiţii s-au topit în apă. - Nu, zise el întorcîndu-se şi, strecurîndu-şi mîna între pulpele ei, o cuprinse cu căldură şi adăugă: Nici una n-a fost blondă. - Hawk. Îi rosti numele dintr-o suflare, în timp ce degetul lui se mişca insolent peste triunghiul ei. Făcu un efort să-şi ţină ochii deschişi, să vorbească. - Mi-ai spus Miranda. Mîna lui rămase nemişcată. - Poftim? - Cînd ai... mi-ai spus Miranda. El îşi retrase mîna şi se depărtă de ea. Chipul îi era întunecat, de parcă s-ar fi tras o draperie peste el. - Hawk? - Hai, e timpul să ne întoarcem, spuse el şi se ridică întinzîndu-i mîna. Ea i-o acceptă şi, pe furiş, îşi recuperă chilotul. Şi-l puse, dar Hawk nu păru să-i observe stînjeneala, căci se grăbea să se îmbrace el însuşi. Lui Randy nu-i plăcea deloc că trebuia să-şi pună cămaşa udă, dar o făcu, totuşi. După ce se îmbrăcară, el o luă din nou de mînă şi ieşiră prin deschizătura din stîncă, coborînd apoi pe cărare spre locul unde lăsaseră camioneta. Cînd ajunseră, Randy îl întoarse cu faţa spre ea. - De ce mi-ai spus Miranda? - Nu mi-am dat seama că am făcut-o. Nu face o mare problemă din asta. - Eu nu fac, dar văd că pe tine te deranjează că mi-ai spus aşa. De ce? O clipă, el se uită în altă parte. Apoi, se întoarse şi o privi în ochi. Am vrut să mă deosebesc de ceilalţi. Ostateca lui Hawk - Care ceilalţi? ~ 111 ~

SANDRA BROWN - Ceilalţi amanţi ai tăi. Vorbiră foarte puţin pe drumul de înapoiere. Cînd ajunseră în faţa cabanei, Randy îşi dădu seama că el trebuia să regrete ceea ce se întîmplase la bazin. Chipul îi era întunecat şi buzele lui subţiri nu puteau să exprime, după părerea ei, decît dezaprobare faţă de purtarea ei uşuratică. Nu suporta să vadă aşa ceva, încît se uită în altă parte. El coborî primul din camionetă şi veni să-i deschidă uşa. Ea coborî, dar nu putu merge mai departe, deoarece Hawk îi bloca drumul. Rămase cu privirea aţintită în pămînt. El îi ridică bărbia, spunînd: - N-am folosit prezervativ. - Nici nu m-am gîndit la asta. După o pauză, el spuse din nou: - Dar n-ai de ce să-ţi faci griji. Totdeauna am folosit unul. Totul rămase nemişcat înăuntrul ei. Abia putea să mai respire. Fără să-şi dea seama, el îi spusese că era deosebită, cel puţin, altfel decît celelalte. Nu era mult, dar era, totuşi, ceva. Avea să aibă nevoie de toate justificările posibile cînd se va gîndi la ceea ce se întîmplase între ei. - Nici tu nu trebuie să-ţi faci griji, Hawk. - Ai fost precaută cu ceilalţi? Ea scutură din cap şi clipi des pentru a-şi reţine lacrimile sărate. Umezindu-şi buzele, spuse: - Nu a mai existat nimeni în afară de soţul meu. Şi acum tu. Ţi-o jur. Ochii lui nu străluciseră .niciodată mai puternic. Parcă pentru a acoperi lumina aceea, el îi făcu mici şi o privi bănuitor, dar, după cîteva clipe, îi cuprinse cotul şi zise: - Hai să mergem. - Unde? Nu o conducea spre cabană. - Credeam că vrei să-l săruţi pe Scott înainte de culcare. Ea îl urmă, uitîndu-se mai mult la el, decît la cărarea accidentată şi încercînd să desluşească misterul care îl învăluia pe acel bărbat. Misterul lui Hawk O'Toole rămase nedezlegat a doua zi. După ce îl vizitaseră pe Scott o jumătate de oră cu o seară în urmă, se întorseseră la cabana lui Hawk singuri. Ea se bucura că Scott rămăsese cu Ernie şi Leta. Se simţea bine acolo, iar Randy ardea de nerăbdare să fie singură cu Hawk în noaptea aceea. ~ 112 ~

OSTATECA LUI HAWK Numai că el nu mai făcu dragoste cu ea, aşa cum se aşteptase ea cum sperase chiar. Dormiră amîndoi în pat. El o dezbrăcase încet, pe îndelete devenind nerăbdător doar cînd începu să-şi scoată propriile haine. Apoi o trase sub pătură lîngă el şi îi privi părul răsfirat pe pernă lîngă al lui. Mîinile lui îi mîngîiară trupul cu sensibilitatea proprie unui sculptor pentru formă şi calitate. Dar nici măcar nu o sărută. La un moment dat, în timpul nopţii, ea se trezi simţindu-i braţele strîngînd-o cu mai multă putere şi picioarele frecîndu-i-se febril de ale ei. Îl auzea şoptindu-i numele în timp ce îi săruta ceafa. Îl simţi tare şi plin lipit de fese. Cu toate acestea, el îi cuprinse sînul doar şi o trase mai aproape. În cele din urmă adormi şi, după un timp, cînd bătăile inimii i se mai liniştiră, adormi şi ea. Cînd se trezi, văzu că el plecase deja. Se dădu jos din pat, se îmbrăcă, puse lemne pe foc, făcu patul şi pregăti cafeaua. Se mustră pentru faptul că se purta atît de ridicol, dar, de fiecare dată cînd se zărea în vreo suprafaţă lucioasă, era uimită de licăririle scînteietoare din ochii ei şi de zîmbetul permanent de pe buze. Mai simţea, de asemenea, şi o durere delicioasă şi constantă în partea inferioară a abdomenului, iar sînii îi păreau grei şi sensibili. Sfîrcurile răspundeau la orice atingere, cît de uşoară. Hawk nu-i potolise foamea, io întărîtase. Cînd auzi uşa deschizîndu-se, ea se întoarse cu respiraţia tăiată. Hawk se opri puţin în prag. Se priviră cîteva clipe, după care el intră. Ceilalţi şefi îşi făcură apariţia în urma lui, fără să pară că observă atmosfera încărcată. Nici unul nu o observă în afară de Ernie, care se uită la Hawk şi la ea cu agerime. - Pune cafea la toată lumea, spuse Hawk cu asprime, iar Randy deveni rigidă. Te rog, adăugă el apoi, mai încet. Ea îl ascultă, nu atît pentru că ordinul fusese îndulcit, cît pentru că aduseseră cu ei un ziar. Era curioasă să afle reacţia guvernatorului după ce primise bluza ei pătată de sînge şi scrisoarea care o însoţise. - Cel puţin i-am atras atenţia, spuse Hawk după ce termină de citit articolul în legătură cu ultimele evoluţii ale cazului. A promis să verifice cum a fost cu închiderea minei. De asemenea, trece peste Price şi tratează personal cu FBI-ul. Doreşte să cunoască toate aspectele răpirii lui Randy şi a lui Scott. Pe de altă parte, a declarat că, dacă Randy a fost ~ 113 ~

SANDRA BROWN agresată fizic în vreun mod, va avea grijă să fim pedepsiţi, cît se poate de aspru. Se uită la Randy. Simţind că roşeşte, aceasta îşi coborî privirea, întrebîndu-se dacă îşi dăduse seama cumva că-i spusese pe numele mic. - Acum ce facem? întrebă atunci unul din membrii consiliului. Hawk sorbi din cana de cafea pe care i-o dăduse Randy. - Nu ştiu sigur. Trebuie să mă gîndesc. O să ne mai întîlnim diseară înainte de cină pentru a discuta planurile. Între timp, bucuraţi-vă de timpul liber, zise el cercetîndu-le chipurile pe rînd. Să sperăm că, în curînd, vom începe lucrul. După ce plecară bărbaţii, Leta veni înăuntru cu Donny şi Scott, care se jucară pe jos în vreme ce Hawk şi Ernie discutau. Randy era curioasă să afle ce vorbeau, dar glasurile lor erau foarte scăzute. Se părea că Hawk îi tot propunea ceva lui Ernie, dar acesta nu era de acord. Dîndu-şi seama că nu avea să fie consultată, Randy o ajută pe Leta să pregătească micul dejun. Mîncară împreună, adunaţi în jurul mesei din cabana lui Hawk. Conversaţia curgea uşor. Privind de afară, nimeni n-ar fi bănuit că Scott şi ea erau ostateci, îşi spuse Randy. Băiatul îl rugă pe Hawk să-i repare o praştie şi, între timp, primi şi cîteva sfaturi în privinţa folosirii ei. - Nu trebuie să ne întoarcem acasă încă, nu-i aşa, mami? întrebarea lui Scott îi surprinse pe toţi. Randy nu ştiu ce să răspundă. - Nu... nu ştiu. De ce? - Sper că o să mai stăm mult pentru că-mi place aici. După ce spuse acest lucru, o zbughi pe uşă după Donny, iar cei mari rămaseră într-o tăcere penibilă. Leta fu cea care o întrerupse. Îi strînse umărul lui Ernie şi se ridică nesigură. - Mi-e cam rău. Ernie se mişcă, mai repede decît îl văzuse Randy vreodată şi ieşiră iute. - Ce naiba se întîmplă? întrebă Hawk imediat după ce Randy închise uşa în urma lor. - Leta e însărcinată. Hawk o privi o clipă, apoi se uită spre uşă, de parcă i-ar fi putut vedea pe Ernie şi Leta mergînd prin pădure. Murmurînd o înjurătură, îşi trecu ~ 114 ~

OSTATECA LUI HAWK toate cele zece degete prin părul des şi drept, dîndu-l la o parte de pe lîngă faţă. Îşi propti coatele pe masă şi îşi sprijini capul în mîini. Randy se apropie de el încet. - Nu te bucuri pentru ei? - Foarte mult. - Nu se vede. El îşi ridică privirea repede. - Dacă Ernie va fi condamnat, va intra la închisoare. Ea se lăsă să cadă pe un scaun în faţa lui. - Hei, bun venit în lumea lucidităţii, domnule O'Toole. Asta tot încerc şi eu să-ţi spun de cîteva zile. Toţi o să intraţi la închisoare. El clătină din cap în semn că nu. - Eu am făcut înţelegerea cu Price. Le-am spus tuturor că, dacă lucrurile nu vor merge aşa cum am plănuit, eu îmi voi asuma întreaga responsabilitate, l-am pus să jure că, dacă eu voi fi arestat, ei se vor ascunde. Randy îşi spuse că era generos pînă la capăt, dar nu putea să nu-i admire spiritul de sacrificiu. - Gestul tău e nobil, totuşi, tot restul vieţii vor fi nişte fugari. - Mai bine decît la închisoare. - Depinde. Şi Ernie? El n-a jurat? - Ba da, dar mi-a spus deja că, dacă eu ajung la închisoare, se predă şi el. - Bănuiesc că Leta nu ştie. - Mă-ndoiesc să ştie. Se ridică şi începu să se plimbe încolo şi încoace prin încăpere. Randy strînse vasele din care mîncaseră micul dejun şi le spălă într-un lighean cu apă de la pompă, pe care o încălzise pe sobă. Era atît de absorbită de problema lui Hawk, încît nici nu băgă de seamă absenţa condiţiilor. Cînd termină, îl văzu deschizînd o cutie de metal cu o cheiţă aurie. - Ce-i acolo? - Dosarele minei. Le-am adus cu noi. Ea se uită la teancul acela de hîrtii aruncate în dezordine pe masă. - Vraful ăsta de hîrtii reprezintă sistemul vostru de îndosariere? ~ 115 ~

SANDRA BROWN - Eu sînt inginer. Ştiu unde se află argintul şi cum să-l scot cît mai bine. Mă mai ocup... mă ocupam, adică, şi de marketing. Nu sînt contabil. - Aţi fi putut angaja unul. - N-am apucat, spuse el aşezîndu-se pe un scaun. M-am gîndit că s-ar putea să găsesc ceva acum, ceva ce m-ar putea din nou în faţa lui. Pe măsură ce el examina şi înlătura hîrtiile una cîte una, ea le luă şi le citi. Începu să le aşeze pe categorii, separîndu-le pe cele referitoare la impozite de statele de plată, de facturile de vînzare şi de planuri, Înjurînd teribil, Hawk aruncă deoparte o copie a actului prin care se atesta transferarea minei în posesia investitorilor. Randy îl citi. La prima vedere i se păru ceva standard. Suma de bani primită de indieni în urma vînzării părea impresionantă, dacă nu stăteai să te gîndeşti la potenţialul minei care era irosit. Apoi, examinîndu-l cu mai multă atenţie, observă o anumită clauză. Inima îi tresăltă de emoţie, dar mai citi o dată ca să fie sigură că nu se grăbise să tragă concluzii. - Hawk, ce e asta? îl întrebă ea ridicînd un studiu topografic al proprietăţii. - Un plan. Topografii le fac ca să... - Ştiu foarte bine asta, spuse ea iritată. Doar lucrez în biroul unui topograf. Informaţia respectivă îl luă total prin surprindere. - Într-adevăr? Lucrezi? - Bineînţeles că lucrez. Altfel cum ai fi crezut că-l pot întreţine pe Scott? - Mi-am închipuit că Price... - Nu, zise ea scuturînd din cap categoric, n-am cerut nici un ban de la el. Nici măcar pensie alimentară pentru copil. N-am vrut să mă oblig în nici un fel faţă de el. Oricum, spuse ea apoi, întinzînd planul pe masă între ei. Ce e asta? Partea asta de pămînt de aici? întrebă ea arătîndu-i zona marcată printr-o linie întreruptă pe plan. Colţul gurii lui Hawk se ridică uşor cu amărăciune. - Era o păşune pe care păşteau vitele noastre. - Vite? - Tribul a avut cîteva sute. Le creşteam pentru carne. - Şi nu le mai aveţi? ~ 116 ~

OSTATECA LUI HAWK - Din moment ce nu mai există păşune, nu mai există nici vite. Le-am pierdut odată cu mina. Spre surprinderea lui, Randy zîmbi. - Vrei să spui că noii proprietari deţin controlul şi asupra acelui teren, în afară de mină? - Acum e împrejmuit cu un gard de sîrmă ghimpată. Semne cu „trecerea interzisă” sînt puse din loc în loc. Presupun că asta înseamnă că deţin controlul asupra lui. - Au făcut-o ilegal. El se încruntă. - Ce vrei să spui? - Uite, păşunea... are cîteva mile pătrate, nu? întrebă ea şi el dădu din cap afirmativ. Locul apare în plan, dar nu şi în contract. - Eşti sigură? întrebă el abia putînd să-şi reţină tulburarea. - Hawk, mă uit pe astfel de planuri toată ziua, verificînd fiecare detaliu înainte ca o proprietate să treacă dintr-o mînă în alta. Mă pricep. Investitorii aceia n-au fost numai nişte escroci, dar au fost nişte escroci proşti. Au cumpărat în grabă, evident pentru a obţine o scutire de impozite la sfîrşitul anului. Se întinse şi îi apăsă mîna. - Tribul se mal află încă în posesia păşunii, Hawk. Şi, dacă-i arăţi acest material guvernatorului, sînt sigură că va autoriza o verificare completă a vînzării. Intervenţia lui Morton e zero. Ăsta, spuse ea bătînd cu mîna în contractul şi planul din faţa ei, te-ar ajuta mai mult decît ar putea s-o facă el vreodată. El se uită la acele documente legale. - N-am examinat niciodată cu atenţie contractul ăsta. La naiba! Eram prea furios. De cîte ori mă gîndeam la el, mi se făcea greaţă. Nu puteam să mă uit la el. - Nu te învinui de neglijenţă. Profită de această informaţie acum. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Randy îl văzu adunînd hîrtiile şi înghesuindu-le în cutia metalică, ignorînd sortarea pe care o făcuse ea cu grijă. - Totuşi, sistemul de îndosariere lasă de dorit. El îi aruncă un zîmbet strîmb. Încuind cutia şi ţinînd-o sub braţ, ocoli masa. Oprindu-se lîngă ea, o apucă de păr şi îi dădu capul pe spate. - Spune-mi despre amanţi. Privirea ei rămase netulburată. - Ţi-am spus aseară. N-au existat. N-a fost nici unul. ~ 117 ~

SANDRA BROWN - De ce n-ai negat zvonurile? - De ce-aş fi făcut-o? Erau total neadevărate. Am refuzat să le dau satisfacţie negînd. Morton a fost cel care a avut amante. Mi-a fost necredincios chiar de la începutul căsătoriei noastre aproape. După ce a cîştigat locul în Congres, s-a gîndit că nişte femei în plus i se cuveneau ca un premiu pe care era firesc să-l primească. Se afişa în faţa mea, ştiind că voiam să menţin familia unită de dragul lui Scott. Cînd m-am săturat şi nu i-am mai putut tolera infidelitatea nici măcar o zi, i-am cerut să divorţăm. M-a ameninţat că va cere custodia lui Scott dacă cer divorţul pe motiv de adulter, ceea ce i-ar fi afectat imaginea. - N-ar fi obţinut niciodată custodia băiatului. - Poate că nu. Dar n-am vrut să-l supun pe Scott unui asemenea proces oribil şi Morton ştia asta. În plus, nu eram convinsă că o să cîştig. Avea destui prieteni sus-puşi care erau gata să declare sub jurămînt că mă culcasem cu ei. - Oameni care îi datorau lui Morton anumite favoruri politice. - Cînd te-am acuzat că ai fost o soţie necredincioasă, de ce n-ai negat? De ce m-ai lăsat să te chinuiesc? - Cînd Morton a început să răspîndească zvonurile în legătură cu aşazisele mele aventuri, propria mea mamă m-a mustrat că n-am fost mai discretă. N-am negat nici atunci. Dacă ea voia să creadă o asemenea minciună despre mine, eram gata să-i dau voie s-o facă. Din moment ce avea atît de puţină încredere în mine, nu mi-a mai păsat ce părere avea. - Atunci, de ce mi-ai spus mie? Răspunsul nerostit plutea între ei. Părerea lui Hawk în legătură cu ea conta extrem de mult. Degetele lui îi ţinuseră părul strîns. Ar fi trebuit să simtă o durere în gît, dar nu simţea nimic, în afară de căldura ochilor lui care i se revărsa peste faţă. El îi apăsă capul fără să vrea, apropiindu-l de el, iar ea ridică mîna instinctiv şi şi-o puse pe coapsa iui, sus. El scoase atunci un geamăt puternic şi, respirînd întretăiat, îi spuse: - Dacă te mai uiţi la mine astfel, va trebui să... Bătaia din uşă îi făcu să se despartă. Randy îşi trase mîna repede şi Hawk îşi desprinse degetele din părul ei, dîndu-se înapoi. - Intră. ~ 118 ~

OSTATECA LUI HAWK Vocea îi era la fel de întunecată ca ochii care o fixau. Ernie intră şi îşi dădu seama imediat de situaţie. Atmosfera era încărcată de atracţie sexuală. - Pot să vin mai tîrziu, spuse el dîndu-se înapoi. - Nu, zise Hawk. Tocmai voiam să vin să te caut. Avem multe de vorbi. Nici măcar nu încuie uşa cabanei cînd plecă.

~ 119 ~

SANDRA BROWN

Capitolul unsprezece Atmosfera din jurul focului în seara aceea fu aproape sărbătorească. Consiliul tribal avea un plan care avea să-i facă să reintre în posesia minei. Oamenii nu ştiau cu exactitate care era acel plan, dar nici nu-i interesa. Aveau încredere în consiliu pentru a rezolva problema pentru ei. Toţi şefii, şi îndeosebi Hawk, erau trataţi cu mai mult respect decît de obicei. Johnny se apropie de pătura lui Hawk cînd el şi Randy mîncau. Din ziua încercării ei nereuşite de a fugi, ori de cîte ori îl văzuse pe tînăr, acesta muncea cu sîrg, de parcă ar fi vrut să-şi ia revanşa pentru toată neglijenţa din trecut. Acum îşi întinse ambele braţe paralel cu pămîntul. Nu mai tremurau. - Sînt treaz de trei zile, spuse el. Hawk nu schiţă nici un zîmbet, dar tînărul nici nu se aşteptase să o facă. - Ai făcut o treabă bună în privinţa camionetelor şi m-ai făcut să am din nou încredere în tine. Cînd o să reîncepem munca în mină, tot echipamentul va trebui revizuit. Te voi numi supraveghetor permanent al garajului, dacă vei accepta să urmezi cursurile şcolii de mecanică din oraş. Tribul îţi va achita toate taxele. Te interesează? - Da. Hawk îi aruncă o privire. - O să mă ocup de asta cît de curînd. Ochii lui Johnny sclipiră, dar nu mai spuse nimic înainte să plece. Nu mai stătea singur ca înainte, ci în compania celorlalţi. Randy îl văzu apropiindu-se de una din tinere, începînd să-i vorbească şovăitor. - Cred că orgoliul rănit şi inima lui zdrobită sunt pe cale de vindecare. Hawk aprobă absent, dar atenţia îi fusese atrasă deja de cuplul care se apropia de ei, ţinîndu-se de mînă. Un tînăr înalt şi mîndru, şi o femeie care îşi ţinea sfioasă privirea în pămînt. - Bun venit acasă, Aaron, îi spuse Hawk bărbatului. - Doar pentru două zile. M-am înscris, dar încep cursurile abia luni. - Ai avut destui bani? ~ 120 ~

OSTATECA LUI HAWK Tînărul încuviinţă. Se uită la fată şi, pentru prima oară, începu să dea semne de nervozitate, îşi umezi buzele şi îi spuse lui Hawk: - Aş vrea să-ţi cer permisiunea de a mă căsători cu Dawn January. Hawk îşi aţinti privirea asupra lui Dawn, care i-o susţinu puţin, apoi şi-o coborî din nou în pămînt. - Şi şcoala? - O termin în mai, îi aminti Aaron. Am vrea să ne căsătorim în iunie, anul viitor. Şi am vrea ca toamna viitoare să se înscrie şi Dawn la colegiu. - Există ceva ce trebuie să prezinţi consiliului. - Am vrut s-o fac astăzi după-amiază, dar n-am făcut-o pentru că am ştiut că se dezbat alte probleme mai importante, spuse el şi îi aruncă o privire lui Randy. l-am consultat pe toţi ceilalţi şefi ai consiliului şi miau dat permisiunea. - Familia lui Dawn e de acord? - Da. - Şi ea? Tînărul o trase în faţă uşor. - Vreau să mă mărit cu Aaron Turnbow, spuse ea cu un glas sfios. - Atunci aveţi permisiunea mea, zise Hawk. Dar nu înainte de a-ţi termina studiile, Aaron, adăugă el repede. Cei doi îi mulţumiră cu respectul cuvenit şi plecară. Înainte ca întunericul să-i învăluie, Randy şi Hawk o văzură pe Dawn luîndu-şi de gît logodnicul şi lipindu-şi trupul de al lui. - Mă-ndoiesc că or să aştepte pînă în iunie. - Eu mă-ndoiesc că or să aştepte pînă dimineaţă, dacă Dawn are vreun cuvînt de spus, zise Randy. Hawk întoarse capul repede şi chipul său sever încercă să reţină un zîmbet provocat de comentariul ei. - Sper doar să n-o lase însărcinată, forţîndu-mă, astfel, să stabilesc data nunţii cu cîteva luni mai înainte. Ne interesează foarte mult educaţia lui Aaron. Pînă acum nu ne-a înşelat aşteptările. Mi-era teamă să nu cunoască vreo fată albă la colegiu şi... Se bucura că îl cunoscuse pe acel om, care nu căuta să fie întotdeauna pe primul loc. Înainte să-l cunoască pe Hawk O'Toole, nu crezuse că exista aşa ceva. ~ 121 ~

SANDRA BROWN Dar, în timp ce continua să-l privească, se petrecu ceva cu ea. Hawk era singur. Chiar dacă se afla între oameni care îl respectau, era separat de ei. Acea separare o făcea să simtă o durere în suflet. Tristeţea se vedea foarte limpede în ochii lui albaştri. O ţinea ascunsă cu grijă, dar, în anumite momente, cineva foarte atent o putea observa. Din cauza copilăriei nefericite şi a sentimentului de vinovăţie care îl apăsa, suferea în tăcere şi singur. Înainte să-şi poată examina emoţiile din interior, Scott apăru şi se aşeză pe pătură lîngă ea. - Bună, mami, spuse el şi, neobişnuit de posomorit, se ghemui lîngă ea şi îşi puse capul pe pieptul ei. - Bună, dragul meu. Unde ai fost? Nu te-am văzut demult. Ce-ai făcut? - Nimic. Ea îl privi pe Hawk întrebătoare, dar acesta ridică din umeri, arătînd că nu ştia ce anume i-ar fi putut provoca lui Scott melancolia aceea. - S-a întîmplat ceva? - Şi ce? întrebă Randy cînd el tăcu brusc, lăsînd fraza neterminată. - Nimic. - Şi ce? insistă ea. - Şi să vrea să se însoare cu ea. - Ar fi fost chiar atît de groaznic? O durea inima. Nu voia să-i audă răspunsul, dar ştia că trebuie. - Avem nevoie de tineri puternici şi inteligenţi ca Aaron. Dacă s-ar fi căsătorit cu o femeie albă, mai mult ca sigur că ar fi părăsit tribul. - Şi niciodată n-ar mai fi fost primit înapoi, adăugă ea încet, ceea ce el evitase să spună. - Ar fi putut trăi în rezervaţie, dar n-ar fi avut o funcţie în consiliu. E foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să îmbini două culori. Dacă ai ales, ai făcut-o pentru o viaţă întreagă. Întoarse capul. Randy îi studie profilul care se distingea pe fundalul focului. Era un conducător dur, dar drept. Îi admira simţul dreptăţii. Pedepsele pe care le dădea erau subtile, dar eficiente. Datorită faptului că laudele primite din partea lui erau rare, erau şi mai valoroase. Punea la suflet problemele fiecărui membru al tribului. - Nu, mormăi copilul. - Eşti sigur? ~ 122 ~

OSTATECA LUI HAWK - Da, numai că... - Numai ce anume? El se îndreptă. - Ponny o să aibă un alt copil. - Ştiu şi cred că-i o veste minunată. Tu nu crezi? - Poate, dar le spune tuturor, zise el făcînd un gest ca pentru a cuprinde toată lumea. A spus că eu n-o să am. Putem să avem şi noi unul, mămico? Te rog. Pe moment, rugămintea aceea o lăsă fără grai, dar după aceea începu să rîdă uşor şi îi dădu obişnuitul răspuns părintesc: - Mai vedem noi. - Aşa ai spus şi despre iepuraş şi n-am primit nici unul. Promit că o să te ajut eu să ai grijă de el. Te rog. - Scott. Rugăminţile copilului încetară brusc cînd îl auzi pe Hawk rostindu-i numele. - Poftim. - Unde ţi-e cuţitul? Scott îl scoase din centură. Hawk îl luă şi îl examină. Ostateca lui Hawk - Nu l-ai mai pierdut? Bineînţeles că atunci cînd i-l dăduse înapoi, nu-i spusese că mama lui fusese cea care i-l luase în timp ce se îmbrăţişaseră. - Nu, domnule. - Hmm. Cred că meriţi o răsplată pentru faptul că ai atîta grijă de acest cuţit. O teacă. - Dar are deja una, Hawk. - Dar nu-i ca asta, spuse el şi scoase o teacă din piele din buzunarul cămăşii. Băgă cuţitul în ea şi apoi i-l dădu lui Scott, care îl primi cu respectul cuvenit sfintelor relicve. - Mamă, Hawk. E excelentă. De unde o ai? - De la bunicul meu. A făcut-o pentru mine cînd eram cam de vîrsta ta. Vreau s-o păstrezi. „Ca să-ţi amintească de mine”. Nu spuse acest lucru, dar Randy auzi cuvintele în minte, rostite de glasul lui Hawk. Părea un dar de adio. Acel gînd o făcu să-şi simtă inima cuprinsă de panică, ceea ce nu avea nici un sens. Nu încercase chiar ea să fugă, în urmă cu cîteva zile? Iar acum, ~ 123 ~

SANDRA BROWN gîndul de a pleca şi de a nu-l mai vedea niciodată pe Hawk O'Toole era îngrozitor. Ce anume provocase acea schimbare a lucrurilor? Înainte de a avea timp să se gîndească mai mult, Leta, Ernie şi Donny veniră la ei, acesta din urmă fiind atît de impresionat de teacă, încît încetă să se mai laude cu viitorul frăţior. - Vreţi ca Scott să stea din nou la noi? întrebă Ernie uitîndu-se cînd la Hawk, cînd la Randy. - E mai mult loc la tine decît la mine, remarcă Hawk. Ar fi mult mai bine să stea la tine din acest motiv. - El şi mama lui ar putea sta în cabana pe care au ocupat-o cînd au venit aici. Alternativa lui Ernie nu fu pe placul lui Hawk. - Focul n-a mai fost făcut de cîteva zile. Ar fi prea frig. - Scott nu ne deranjează deloc, spuse Leta, nebăgînd de seamă tensiunea din atmosferă şi se îndepărtă cu amîndoi băieţii. Ernie părea că ar fi vrut să spună mai multe, dar răzgîndindu-se, îi urmă. - Cred că Ernie nu prea mă place, spuse Randy cînd nu mai putea fi auzită. Hawk se ridică iute, fără să-şi folosească mîinile şi o ajută şi pe Randy. Străbătură împreună tabăra spre cabana lui. - Lui Ernie nu-i plac femeile albe în general. - Mi-am dat seama. - Consideră că sînt agresive şi prea deştepte. - Nu sîntem destul de supuse. Ostateca lui Hawk - Cam aşa ceva. - Dar părerea ta care e? - Cred că Ernie e o cauză pierdută în ceea ce priveşte mişcarea feministă. - Care e părerea ta în legătură eu femeile albe? - Vreuna anume? Ajunseseră deja şi el închise uşa exact cînd puse întrebarea. Randy se întoarse să-l privească. - Care e părerea ta despre mine? El înaintă pînă cînd ajunse doar la cîţiva paşi de ea. - Încă nu mi-am format o opinie. - O primă impresie? întrebă ea cochetînd. ~ 124 ~

OSTATECA LUI HAWK - Te-am vrut în pat. Ea îşi ţinu răsuflarea. - Ah. Singura lumină din încăpere provenea de la focul din sobă. Umbre pline de graţie dansau pe pereţii din buşteni, pe podea şi pe cei doi oameni care se priveau în ochi. Cîtva timp atîta făcură. După aceea, mişcîndu-se îngrozitor de încet, Hawk veni lîngă ea şi îşi trecu degetele prin părul ei. 1-1 înfoie şi i-l ţinu în lături, privind lumina flăcărilor filtrîndu-se printre firele blonde. - Ai un păr foarte frumos, mai ales ia lumina focului. Lui Randy îi fu greu să vorbească, dar rosti un mulţumesc răguşit. Hawk îi luă faţa în mîini şi îşi trecu degetele mari peste genele ei. - Culoarea ochilor tăi e ca a primelor frunze de primăvară. Îşi coborî mîinile apoi pe gîtul ei şi o clipă îşi uni degetele în jurul lui înainte să le lase să alunece mai departe spre piept. În dimineaţa aceea, primise o cămaşă curată, care nu era deloc mai atrăgătoare decît cele de dinainte, dar Hawk nu părea să observe. Părea să-l intereseze mai degrabă felul cum ea îi dădea formă părţii din faţă. Felul în care se uită la ea o făcu să se simtă mai frumoasă ca oricînd. Mîinile lui alunecară peste sîni. - Scoate-o, spuse el lăsîndu-şi braţele să-i atîrne pe lîngă trup. Ea îşi lăsă capul în jos o clipă pentru a localiza primul nasture, apoi, privindu-l în ochi, îi descheie pe toţi ceilalţi şi îşi scoase cămaşa, lăsîndo să cadă pe podea. Îl văzu pe Hawk înghiţind în sec şi întinzînd mîna spre ea, dar ochii ei erau închişi deja cînd el o atinse. - Frumoşi sîni, spuse el cuprinzînd-o cu delicateţe. Sfîrcuri frumoase şi sensibile. Scoase un oftat adînc cînd sfîrcurile ei se întăriră sub atingerea degetelor lui. Plecîndu-şi capul, mîngîie unul cu vîrful limbii. Randy simţi un fior în stomac şi gemu uşor. El continuă, încercuind acele vîrfuri rigide cu limba sa agilă, pînă cînd ajunseră aproape să-l atingă. Ceea ce, evident, voia. Îşi descheie repede cămaşa şi şi-o scoase, nerăbdător. Punîndu-şi mîinile puternice pe spatele ei, o trase la piept. Sînii ei lăsară urme umede pe pieptul lui. Gemînd de plăcere cînd văzu acest lucru, îşi lăsă capul în jos şi o sărută. Nu era un sărut lacom, ci profund şi cercetător, de parcă ar fi vrut să-i atingă sufletul. ~ 125 ~

SANDRA BROWN Continuară să se sărute, frecîndu-şi nasurile, obrajii, bărbiile şi buzele. În curînd, Randy îşi dădu seama de ce nu o îmbrăţişa. Îşi descheia blugii. Cînd o făcu, se îndepărtă puţin de ea. Respirau neregulat şi se priveau. În cele din urmă, Randy îşi coborî privirea spre pieptul lui, care era incredibil de neted şi lucios, splendid alcătuit din muşchi, oase şi piele. Degetul ei contură linia care îi marca muşchiul pectoral. Ajungînd la stern, urmă acea scobitură uşoară, fîşia de păr negru şi mătăsos, lăsîndu-şi degetul să alunece de-a lungul ei pînă la buric. Acolo ezită, neştiind ce anume se aştepta din partea ei. Nu trebui să aştepte prea mult pentru a afla, căci Hawk îi luă mîna şi i-o îndreptă spre deschizătura blugilor, dar o lăsă să hotărască singură, luîndu-şi mîna de pe a ei. Randy închise ochii şi se aplecă înainte, întoarse capul şi îşi lipi obrazul de pieptul lui. Abia atunci îşi lăsă mîna să alunece în părul acela des. Cînd îl atinse, el se cutremură, iar cînd îl cuprinse, el îi strigă numele şi o luă în braţe. Ea îşi dădu capul pe spate pentru a-i primi sărutul pătimaş. El îşi strecură mîna sub fusta ei îndepărtîndu-i chilotul, îi apucă fusta şi îi trase şoldurile spre ale lui. Se atinseră; contactul fu mai mult decît puteau suporta. Hawk se îndreptă spre pat şi se aşeză rezemat, pe jumătate de perete, trăgînd-o în braţele lui. Ţinîndu-i şoldurile, îi trase corpul spre gura lui şi o sărută prin fustă. Ridicîndu-i-o apoi, îi sărută burta, pulpele netezi şi triunghiul de păr întunecat dintre ele. Se lăsă şi mai jos, continuînd să o sărute, separînd şi cercetînd acea feminitate mătăsoasă cu limba. Aproape imediat, Randy ajunse la un orgasm cutremurător. Înainte să-şi revină complet, el îi trase şoldurile deasupra fierbinţelii lui rigide. Buzele li se întîlniră într-un sărut lacom şi plin de pasiune. Mîinile lui îi ghidau mişcările apăsîndu-i uşor şoldurile. Dorind cu disperare să-i facă pe plac, ea lăsă la o parte orice inhibiţie şi dădu mai mult decît ceruse el. Cînd se lăsară pradă pasiunii care ameninţa să-i mistuie, trupurile lor erau acoperite de sudoare. Epuizaţi şi abia putînd să se mai mişte, se despărţiră doar atît cît să-şi scoată şi restul hainelor. Hawk îi trase atunci trupul gol lîngă el şi puse o pătură peste ei. - Ernie n-ar fi de acord, şopti ea, cu gura lipită de gîtul lui. ~ 126 ~

OSTATECA LUI HAWK - La naiba cu Ernie, spuse el rîzînd uşor în urechea ei. Zîmbetul ei dispăru deodată. - Hawk, nu vreau să-ţi compromiţi poziţia în cadrul tribului din cauza mea. - Ceea ce s-a întîmplat în seara asta nu va schimba nimic. - Eşti sigur? - Şşş, spuse el plimbîndu-şi degetul peste buzele ei. Sînt umflate. - Fiindcă te-am sărutat prea tare. - Îmi pare rău că ţi-am făcut aşa ceva. - Mie nu, spuse ea şi, ridicîndu-se puţin, îl sărută. Împărţiră un sărut lung şi dulce, în timp ce mîinile lui o mîngîiau pline de dragoste. Randy îşi aminti foarte puţin din ceea ce urmă după aceea. Întinsă peste pieptul lui, acoperindu-i cu părul pielea arămie şi auzindu-i bătăile inimii care îi răsunau în urechi, adormi. O trezi absenţa căldurii emanate de trupul lui. Înainte să deschidă ochii, încercă să se ghemuiască mai aproape de el. Îl căută cu mîinile, dar întîlni doar patul gol. Deschise ochii şi se văzu singură. Uimită, se uită în jur, dar se lăsă să cadă din nou pe pernă, răsuflînd uşurată cînd îl văzu la fereastră. Stătea cu umărul sprijinit de pervaz şi privea afară, fără să se mişte. Era încă gol, părînd să nu simtă răcoarea din încăpere. Învelindu-se mai bine, Randy profită de faptul că el nu ştia că este observat. Umerii lui erau laţi, iar torsul lung şi bine proporţionat. Fesele îi erau tari şi înguste. Avea pulpe lungi şi gambe musculoase. Braţe, mîini, picioare nu-i găsea nici un cusur. Îi admiră trupul ca fiind una din cele mai minunate creaţii ale lui Dumnezeu. Ca femeie, îl dorea. Era în stare să-i ofere atîta plăcere, să-i provoace sentimente şi senzaţii de existenţa cărora habar nu avusese. El dăduse viaţă unor părţi erogene ale trupului ei care existaseră în stare latentă încă de cînd se născuse. Exercita un farmec extraordinar asupra trupului el. Plină de emoţie, Randy dădu pătura la o parte şi se duse lîngă el. Se lipi de spatele lui şi, strecurîndu-şi braţele pe sub ale lui, şi le împreună peste pieptul lui. - Bună dimineaţa, spuse ea sărutîndu-i omoplatul. - Bună dimineaţa. ~ 127 ~

SANDRA BROWN - De ce te-ai trezit atît de devreme? - N-am putut să dorm. - De ce nu m-ai trezit? - Nu era nevoie. Poate ar fi trebuit să-l lase în compania propriilor lui gînduri, deoarece nu prea avea chef de vorbă, dar nu voia să se întoarcă în patul care părea atît de gol fără el. - La ce te uiţi? - La cer. - La ce te gîndeşti? El oftă adînc, ceea ce-i făcu pieptul să se înalţe şi să coboare, dar fără să facă nici un zgomot. - La viaţa mea, la mama, la tata, la fratele care s-a născut mort. La bunicul meu. La irlandezul care s-a însurat cu o indiancă făcîndu-mă să am ochi de alb. Ea ar fi vrut să-i spună ce ochi superbi avea, dar era convinsă că ştia deja. Mai ştia, de asemenea, şi ce simţea în legătură cu ei. - Nu-ţi plac ochii tăi pentru că nu sînt specifici unui indian, nu? El ridică din umeri cu indiferenţă, dar ea simţi că aşa era. Îi sărută şira spinării şi îşi desfăcu mîinile peste abdomenul lui, lăsîndu-le să alunece încet în jos. Trecură peste oasele şoldurilor lui prin părul de pe trup, peste sex şi peste partea de sus a pulpelor, îi simţi trupul încordîndu-i-se, dar nu îi răspunse în mod deschis. - Eşti frumos, Hawk O'Toole. În toate privinţele. Mîinile ei începură să urce din nou, numai că, de data aceasta, atingerea ei era mai puţin analitică şi mai mult sexuală. Deodată, el îi prinse mîinile şi i le ţinu nemişcate. - Du-te înapoi în pat, îi spuse el tăios. E frig. Randy scoase un ţipăt uşor, speriată, şi îşi retrase mîinile repede. Simţindu-se respinsă cu brutalitate, se întoarse, dar, înainte să apuce să facă doi paşi, el o prinse de încheietura mîinii şi o opri brusc. - Crezi că nu te vreau. Era mai degrabă o afirmaţie, nu o întrebare. - Dar nu-i aşa, adăugă el încet, apoi. Randy nu avu timp să reacţioneze, pentru că el o ridică în braţe, o lipi de perete şi o penetră. Cu palmele lipite, mîinile lor erau ţintuite de ~ 128 ~

OSTATECA LUI HAWK perete de o parte şi de alta a capului ei. Ascunzîndu-şi faţa în părul ei, el îşi frecă şoldurile de ale ei, gemînd. - Oh, Doamne. Nu vreau să te doresc, dar o fac. Nu te vreau pentru că mă faci să fiu slab. Uluită la început, Randy îi înconjură mijlocul cu picioarele şi îl trase mai aproape începînd să se mişte instinctiv. - Nu, nu te mişca, ţine-o doar strîns în tine. Fă să dureze. Înconjoarămă. Lasă-mă să te simt în jurul meu. Lasă-mă să stau... Ah, nu, nu, nu... Cuvintele lui au fost întrerupte de valul cald şi puternic. Geamătul lui de eliberare fu scăzut, lung şi plin de disperare. Cîteva minute mai tîrziu, o lăsă jos. Randy îi cercetă chipul căutînd o explicaţie. Nu era jignită. Era surprinsă. Uimirea ei conţinea teamă, dar nu ştia de ce anume. Înainte să apuce să-l întrebe ce se întîmpla, auzi zgomote care erau neobişnuite pentru ora aceea. Se duse şi se uită pe fereastră. Soarele care abia răsărea, îşi arunca lumina peste munte. Siluetele care coborau din convoiul de maşini, păreau nişte insecte negre, aşa cum alergau pe acel teren stîncos. - Hawk! strigă ea. Poliţia! Cum au ajuns aici? Cum de ne-au găsit? - Eu i-am chemat.

~ 129 ~

SANDRA BROWN

Capitolul doisprezece - Tu i-ai chemat! De ce? El îşi puse blugii. - Ca să mă predau. Îi dădu vestea fără ca pe chipul sau în glasul lui să se simtă vreo emoţie. - Ai face mai bine să te îmbraci. Te vor aştepta cît mai curînd. - Hawk! strigă ea, apucîndu-l de braţ şi forţîndu-l să o privească. Ce se petrece? De ce faci asta? Credeam că o să-i trimiţi contractul guvernatorului. El scutură din cap, aruncîndu-i hainele una cîte una. - O copie i-a fost trimisă ieri la birou. După ce i-am lăsat cîteva ore să o citească, l-am sunat. - Ai vorbit chiar cu el? - A fost destul de greu, dar după ce am lansat cîteva ameninţări referitoare la viaţa ta, a fost de acord să-mi vorbească. - Şi ce-a spus? îl întrebă ea nerăbdătoare, cînd el îi întoarse spatele începînd să-şi pună şi celelalte lucruri. - A spus că o să se gîndească foarte bine, dacă mă predau şi vă dau drumul, ţie şi lui Scott. Am acceptat, dar numai dacă îmi garanta că voi fi singurul învinuit de răpirea voastră. Mi-a garantat. - Hawk, spuse ea cu amărăciune, strîngînd hainele la piept. Nu-i drept. - Viaţa nu e întotdeauna dreaptă. Hai, îmbracă-te. - Bine, dar... - Pune-ţi hainele, dacă nu vrei să te tîrăsc goală pînă la poartă. Nu cred că fostul tău soţ ar aprecia asta. Nu se mai purtase cu atîta duritate din prima seară petrecută în tabăra aceea provizorie, imediat după răpire. Maxilarul îi era rigid şi ochii îi sclipeau de ură. - Ce rol joacă Morton în predarea ta? - Nu ştiu, dar sigur vă aşteaptă cu braţele deschise. ~ 130 ~

OSTATECA LUI HAWK - Vrei ca eu..., noi... să ne întoarcem la el? Ochii lui erau reci şi lipsiţi de sentimente cînd spuse: - Puţin îmi pasă. Ai reprezentat un amuzament plăcut cît te-ai aflat aici. Bună de privit. Bună de simţit. Bună de..., zise el şi făcu un semn din cap spre patul răvăşit. Dacă-i adevărat că n-ai mai avut amanţi înainte sau după divorţ, înseamnă că ţi-ai irosit talentul. Randy ar fi vrut din tot sufletul să-şi strige durerea sufletească, dar se abţinu. Întorcîndu-i spatele, îşi muşcă buzele. Era atît de zăpăcită încît abia putu să se îmbrace. Cînd termină, se întoarse spre el şi îl văzu ţinînd uşa deschisă, cu un chip împietrit. În capătul cărării care ducea spre cabană, Ernie îl aştepta împreună cu Scott. Ochii băiatului erau încă umflaţi de somn. Şi mai erau şi tulburaţi. Cînd ea şi Hawk se apropiară, copilul veni în fugă spre ea. - Mami, Ernie a zis că trebuie să merg acasă acum. Nu trebuie, nu? Nu pot să mai stau? Ea îl luă de mînă şi îi aruncă un zîmbet matern. - Mă tem că nu mai poţi, Scott. E timpul să plecăm. - Dar nu vreau să merg acasă încă. Vreau să stau şi să mă mai joc cu Donny. Vreau să-i văd frăţiorul cînd se naşte. - Scott. Acel singur cuvînt rostit de Hawk stăvili şuvoiul de proteste. - Hawk, eu... După ce le aruncă o singură privire ochilor reci ai lui Hawk, copilul tăcu. Abătut, Scott lăsă capul în jos şi stătu cuminte lîngă Randy. Ernie i se aşeză în faţă lui Hawk. - Lasă-mă să vin cu tine. - Am discutat despre asta de sute de ori. Nu te purta prosteşte. E nevoie de tine aici pentru a-ţi creşte copiii. Ai grijă să fie deştepţi şi puternici. Fă din ei bărbaţi în adevăratul sens al cuvîntului. Faţa ridată a lui Ernie păru să se lungească şi mai mult. Îi atinse umărul lui Hawk cu tristeţe. Se priviră un moment îndelungat. În cele din urmă, Ernie îşi coborî mîna şi se dădu la o parte. Cei trei, cu Randy şi Scott în faţă, porniră spre poartă. Randy era conştientă de privirile sumbre şi grave care îi urmăreau din dosul ferestrelor. ~ 131 ~

SANDRA BROWN Dincolo de poartă, maşinile poliţiei formau un semicerc ce intimida. Îl recunoscu pe cel care se afla în mijloc ca fiind guvernatorul statului. Şi, lîngă el, Morton. Cînd îl văzu, îi veni să verse. - Uite-l pe tata, spuse Scott, cu un glas scăzut şi total lipsit de interes. - Da. - Cum de e aici? - Bănuiesc că i-a fost dor de tine şi a vrut să te vadă. Scott nu spuse nimic, dar nici nu iuţi pasul de bucurie că îşi vedea tatăl. Ba începu să meargă chiar mai încet. - Mami, de ce sînt atîţia poliţişti? Mi-e frică. - N-ai de ce să te temi, Scott. Vor să ne escorteze pînă acasă, atîta tot. - Ce înseamnă asta? - Ceva ce nu fac decît pentru oamenii importanţi, ca preşedintele, de exemplu. - Ah. Nici gîndul de a fi escortaţi nu îl entuziasma prea mult. Înainte să ajungă la poartă, Hawk se opri. Randy se întoarse şi se uită la el cu ochi întrebători. - Vă aşteaptă înaintea mea. l-am rugat să vă ia înainte să mă aresteze. De dragul copilului. Hawk cu cătuşe şi înghesuit într-o maşină de poliţie. În sinea ei, se cutremură la gîndul că Scott ar fi putut asista la aşa ceva. - Mă bucur că te-ai gîndit la asta. E cel mai bine, bineînţeles. În ciuda vorbelor aspre pe care el i le adresase mai devreme, inima lui Randy era sfîşiată. Ar fi vrut să-i memoreze chipul. Ar fi putut fi ultima oară cînd îl vedea în acel mediu natural, sub cerul care avea culoarea ochilor lui, avînd în spate muntele, care era la fel de aspru şi neîmblînzit ca profilul lui. Trupul îi era la fel de înalt şi zvelt ca toţi copacii din jur. Vîntul îi răvăşea părul şi ea îşi aduse aminte de aripile negre şi lucioase ale unei magnifice păsări de pradă. - Hawk, tu nu vii cu noi? îl întrebă Scott cu un glas tremurător. Chiar dacă nu înţelegea prea bine ce se întîmpla, simţea că nu era în regulă ceva. - Nu, Scott. Eu am nişte treburi de rezolvat cu aceşti oameni, dar le voi rezolva după plecarea voastră. - Aş vrea să rămîn aici, cu tine. ~ 132 ~

OSTATECA LUI HAWK - Nu se poate. - Te rog, zise copilul gata să plîngă. Un muşchi zvîcni în obrazul lui Hawk, dar îşi menţinu atitudinea mîndră. - Unde sînt cuţitul şi teaca? Cu ochii plini de lacrimi şi cu buzele tremurînd, Scott le atinse în locul unde erau ataşate de curea. - Foarte bine. Vreau să ai mare grijă de mama ta. - Promit că o să am. El îi strînse atunci umărul cu putere, aproape în acelaşi mod în care îşi luase Ernie rămas bun de la el, apoi îşi retrase mîna şi se dădu înapoi repede, parcă retezînd un cordon invizibil, aruncîndu-i lui Randy o privire pătrunzătoare. - Duceţi-vă. Înainte să-şi piardă răbdarea. Erau o mie de lucruri pe care ea ar fi vrut să i le spună, dacă ar fi avut timp şi dacă Hawk ar fi vrut să le asculte. Adunîndu-şi forţele, se întoarse şi îl trase pe Scott după ea. Ieşiră împreună pe poartă. Morton veni repede spre ei şi o apucă de umeri. - Randy, eşti teafără? Şi-a pus în aplicare ameninţările şi te-a rănit? - Ia-ţi mîinile de pe mine, îi spuse ea printre dinţi, iar el o privi uluit. Pentru a nu se da, însă, în spectacol, o ascultă. - Scott, eşti teafăr, fiule? - Sînt bine, tăticule, dar de ce trebuie să vin acasă acum? - Pof... - Domnule guvernator Adams, spuse Randy atunci. Acesta fusese dotat cu talente oratorice şi politice care compensau fizicul deloc impresionant şi burtos şi capul care era părăsit de păr în mod prematur. Păşi înainte. - Da, doamnă Price. Cu ce vă pot ajuta? o întrebă el luîndu-i mîna. Îmi dau seama că trebuie să fi trecut printr-un chin îngrozitor. Puteţi sămi cereţi orice şi dorinţa vă va fi îndeplinită. - Vă mulţumesc. Vreţi să le spuneţi domnilor ofiţeri să lase armele la o parte? Guvernatorul rămase surprins pe moment. Se aşteptase ca ea să ceară hrană, apă, haine curate, îngrijire medicală, protecţie. Rugămintea lui Randy îl luă, însă, prin surprindere. ~ 133 ~

SANDRA BROWN - Doamnă Price, stau cu armele scoase pentru a vă proteja. Nu ne puteam baza pe promisiunea domnului O'Toole de a vă elibera nevătămaţi. - De ce nu? întrebă ea. Părem vătămaţi în vreun fel? - Păi, nu, dar... - Domnul O'Toole nu v-a dat cuvîntul că nu ne va face nici un rău? O spusese la întîmplare, dar, după stînjeneala de pe chipul guvernatorului, îşi dădu seama că era un adevăr. - Ba da. - Atunci, spuneţi-le, vă rog, să lase armele, altfel nu mă mişc din acest loc. Armele îmi sperie copilul. Morton îşi propti mîinile în şolduri. - Randy, ce naiba crezi... - Nu-mi mai vorbi cu tonul ăsta, Morton. - Da, chiar, zise şi Scott. Hawk o să se înfurie foarte tare dacă ţipi la mami. - I-auzi... Guvernatorul Adams ridică mîna. - Vă rog, domnule Price. Se pare că doamna Price are ceva de spus. - Exact. Armele? Adams îi aruncă o privire, uitîndu-se peste umărul ei la bărbatul care stătea la cîţiva zeci de metri pe o piatră. Făcînd un semn, guvernatorul îl chemă pe şeful reprezentanţilor FBI-ului cu care discută cîteva secunde. Randy trebui să-i spună şi acestuia ce vorbise cu guvernatorul, dar, în cele din urmă, se dădu ordin ca toate armele să se pună la o parte. Abia atunci, nodul din pieptul ei începu să mai slăbească. - Aţi primit ieri un plic cu un material xeroxat din partea domnului O'Toole? - Într-adevăr, spuse guvernatorul. O lectură foarte interesantă. - Şi n-aţi vorbit cu el la telefon în legătură cu respectivul material şi cu o eventuală cercetare? - Ba da. - Atunci nu e nevoie de asta, spuse ea arătînd spre maşinile poliţiei. - Dar a fost de acord să se predea autorităţilor. - Pentru ce? - Pentru ce? exclamă Morton. A comis un delict federal. - L-a executat. Dar cine l-a pus la cale? Îi strigă ea. ~ 134 ~

OSTATECA LUI HAWK Morton se făcu cenuşiu. El fiind deocamdată amuţit, Randy se întoarse spre guvernator, ale cărui sprîncene erau unite în semn de dezaprobare şi suspiciune. - Domnule guvernator Adams, Morton este singurul vinovat de întregul incident. El l-a făcut pe domnul O'Toole să creadă că mina Puma singuratică va fi redată tribului, dacă avea să-i facă această mică „favoare”. Inutil să mai spun, Morton nu s-a gîndit niciodată decît la sine. El însuşi a pus la cale această răpire pentru publicitatea pe care i-o putea oferi înainte de alegerile din noiembrie. Privirea guvernatorului l-ar fi putut preface pe Morton într-o stană de piatră, spunîndu-i că avea să rezolve acea problemă mai tîrziu. Deocamdată, trebuia să se ocupe de altele. - Totuşi, domnul O'Toole v-a răpit din acel tren, doamnă Price. - Dacă va fi acuzat, voi jura că n-a fost aşa. Voi declara că am mers de bunăvoie cu el, spuse ea categoric. - A furat bani de la unul din pasageri. - A luat bani care, practic, i-au fost puşi în mînă de un guraliv care se credea spiritual. Cînd oamenii vor fi chemaţi să depună mărturie, vor fi nevoiţi să recunoască acest lucru. Toată lumea a crezut că „atacul” a fost înscenat. Nimeni nu s-a aflat în pericol. Nici un moment. - Nimeni, în afară de dumneavoastră şi de fiul dumneavoastră. - Niciodată, spuse ea scuturînd din cap cu hotărîre. - Am primit o bluză sfîşiată şi pătată de sîngele dumneavoastră. Ea ridică degetul tăiat. - Un mic accident la bucătărie, minţi ea. Bluza nu era a mea. Faptul că a mînjit-o cu sîngele meu şi v-a trimis-o a fost un gest de disperare din partea domnului O'Toole, cu scopul de a vă atrage atenţia. Nu ne-am aflat niciodată în pericol, întrebaţi-l pe Scott. Guvernatorul se uită la băiat. Acesta urmărea discuţia atîta cît îi permitea vocabularul său limitat. Guvernatorul se lăsă în genunchi şi îl întrebă: - Scott, ţi-a fost vreodată teamă de indieni? El se încruntă puţin căutînd să-şi amintească. - Puţin, cînd m-am urcat prima oară pe cal cu Ernie, dar mi-a spus că n-o să mă lase să cad. Pe urmă, mi-a fost puţin frică de Geromino, pentru că mă tot împungea cu capul. - Geromino e un ţap, explică Randy. ~ 135 ~

SANDRA BROWN - Tot nu-mi place foarte mult, recunoscu copilul. - Domnul O'Toole ţi-a făcut vreun rău? Sau te-a ameninţat că-ţi va face rău? Uluit de întrebare, Scott scutură din cap. - Nu. Hawk e foarte bun, spuse el şi, uitîndu-se în spate, îi făcu cu mîna bucuros. Nu-mi răspunde pentru că nu-i place că toate maşinile astea sînt parcate pe iarbă şi lasă urme. Zice că, uneori, oamenii fac lucruri rele pămîntului. De aceea ei extrag argintul aşa cum o fac, ca să nu strice ceva la suprafaţă. Guvernatorul era vădit impresionat de ceea ce auzea, dar îi mai puse lui Scott o ultimă întrebare: - I-a făcut vreun rău mamei tale? Scott îşi duse mîna streaşină la ochi şi se uită la ea. - Nu. Dar avea un cuţit... - Un cuţit? - Ăsta, spuse Scott scoţînd cuţitul din noua lui teacă. Mi l-a dat şi mia spus că, dacă-i face vreun rău mamei, pot să-l înjunghii cu el drept în inimă. Dar n-a făcut nimic rău, aşa că n-a trebuit să-l înjunghii. Totuşi, nu cred că aş fi făcut-o, pentru că Hawk a zis că un cuţit e bun ca să jupoi animalele şi să cureţi peşte, nu să ataci un om. Morton se întoarse repede spre Randy. - L-ai lăsat pe fiul meu să se joace cu cuţite? Vrei să devină un sălbatic ca noul tău amant? o întrebă el arătînd cu mîna spre Hawk, repezindu-se să ia cuţitul. Dă-mi ăsta. - Nu! ţipă Scott încovoindu-se pentru a apăra cuţitul, dar Morton se repezi-şi îl apucă de braţ cu brutalitate. Hawk sări atunci de pe stîncă şi veni în fugă spre el. Armele automate care, pînă atunci, fuseseră ascunse, ieşiră imediat la iveală şi fură îndreptate spre el. - Nu trageţi! strigă guvernatorul ridicînd mîinile. După o clipă de încordare, se întoarse spre Randy. - Doamnă Price, ne-aţi fost de mare ajutor în lămurirea acestei... făcu o pauză şi îi aruncă lui Morton o privire ucigătoare, nefericite neînţelegeri, dar mă tem că nu pot lăsa lucrurile aşa cum sînt. - De ce nu? ~ 136 ~

OSTATECA LUI HAWK - Acest incident i-a costat pe plătitorii de impozite o sumă foarte mare de bani. - La fel îi va costa şi dacă domnul O'Toole va fi arestat inutil. - Publicul va cere o explicaţie satisfăcătoare. - Sînt convinsă că veţi găsi una, domnule guvernator. Gîndiţi-vă ce publicitate v-aţi face dacă aţi susţine cauza indienilor. El o privi gînditor. - Foarte bine, vă promit că mă voi ocupa imediat de problema minei. Acum, vă pot conduce acasă cu maşina mea? - Vă mulţumesc, domnule guvernator, dar nu ne întoarcem. - Putem să rămînem? exclamă Scott. Pot să mă duc să-i spun lui Donny? Fără să aştepte permisiunea ei, o rupse la fugă pe lîngă tatăl lui, intrînd pe poartă. Morton începu să protesteze, dar Adams îl reduse la tăcere cu un gest din mînă, îndreptîndu-şi apoi din nou atenţia asupra lui Randy. - În acest caz, vreţi să-i transmiteţi un mesaj domnului O'Toole? - Cu mare plăcere. - Spuneţi-i că voi aranja o întîlnire cu reprezentanţii Consiliului InterTribal, ai Biroului pentru Problemele Indienilor, cu avocaţii mei şi cu actualii proprietari ai minei. Sînt sigur că. va fi de faţă şi un agent al fiscului. Imediat ce vom fixa data şi locul, voi lua legătura cu el. Între timp, i-aş sugera să se întoarcă în satul din apropierea minei, - Vă mulţumesc foarte mult, domnule guvernator, spuse ea strîngîndu-i mîna. Vă mulţumesc. Nu-i aruncă lui Morton nici măcar o privire, deşi el îi adresă un cuvînt urît. Acel epitet şi dispreţul lui nu aveau nici o importanţă pentru ea. Îşi ţinea privirea aţintită asupra bărbatului care stătea dincolo de poartă. Inima îi bătea cu putere, dar paşii îi erau siguri şi o purtau spre el. Cînd nu îi mai despărţeau decît cîţiva centimetri, îi privi chipul dur şi îi spuse: - M-ai luat din trenul ăla cu forţa, aşa că eşti legat de mine. Ştiu că mă doreşti. Bănuiesc că mă iubeşti chiar, deşi nu vrei să recunoşti, dar mai mult decît orice altceva, ai nevoie de mine, Hawk O'Toole. Ai nevoie de mine să te ţin în braţe noaptea cînd eşti singur. Ai nevoie de părerea mea cînd eşti chinuit de îndoieli. Ai nevoie de dragostea mea. Şi eu de a ta. Chipul lui rămase impasibil. Ea îşi umezi buzele nervoasă. ~ 137 ~

SANDRA BROWN - Şi, în plus, m-ai face mă trimiţi înapoi acum. Zări o umbră de amuzament în ochii mişcă, afundîndu-şi mîna în părul ei şi îl înfăşură în jurul pumnului pînă cînd deveni stăpîn pe mişcările capului ei. Atunci i-l dădu pe spate şi îi captură gura într-un sărut pîrjolitor, afectuos, după care atinse din nou obrazul micuţului, care se umfla şi se dezumfla în timp ce sugea zdravăn la sînul mamei lui. E frumos, nu? Chipul lui Hawk era plin de mirare şi admiraţie. Era tot sever, dar spre deosebire de anul precedent, trăsăturile i se îndulceau mai des acum - cînd rîdea de năzbîtiile lui Scott, cînd făcea dragoste cu Randy, cînd privirile li se întîlneau în public şi nu-şi puteau comunica dragostea decît în tăcere. - Absolut, dar văd ceva din temperamentul tău deja, spuse ea depărtînd copilul de sîn. Pumnul acestuia se agită în aer şi chipul i se contorsiona nemulţumit. - Linişteşte-te, ai terminat doar în partea asta, îl certă Randy cu blîndeţe, mutîndu-l la celălalt sîn, de care el se agăţă iute începînd să sugă cu zgomot. Hawk zîmbi cînd văzu pofta fiului său. - Dacă va continua să mănînce astfel, o să fie mijlocaş. - Credeam că Scott o să fie. - Există cîte doi în fiecare echipă. Am putea să mai avem doi fii şi să-i vindem pe toţi patru echipei care dă mai mult. - Am şi eu vreun cuvînt de spus? - Ai putea să spui „nu” în fiecare seară cînd vreau să facem dragoste, zise el aplecîndu-se şi punîndu-i un sărut pe buze. Dar n-o faci. Ea îşi coborî genele. - Ce lipsă de delicateţe din partea dumitale, domnule O'Toole. Chiar în clipa aceea apăru o infirmieră cu un vas cu flori. - Alte flori, îi spuse ea lui Randy, aşezîndu-le pe noptieră. Cum merge? Întrebă apoi uitîndu-se peste umărul lui Hawk. - Cred că, în sfîrşit, e plin, spuse Randy privindu-şi fiul cu dragoste. Acesta încetase să mai sugă şi acum dormea liniştit. - O să-l duc înapoi în salonul copiilor. - Staţi o clipă, zise Hawk strecurîndu-şi mîinile pe sub fiul lui şi ridicîndu-l, îl sărută uşor pe frunte, îşi frecă nasul de obrazul lui şi îi ~ 138 ~

OSTATECA LUI HAWK admiră chipul adormit şi membrele puternice după care i-l dădu infirmierei. Îi conduse pînă la uşă, iar cînd se întoarse lîngă pat, se alarmă văzînd că ochii lui Randy erau plini de lacrimi. - Ce este? Ea îşi trase nasul. - Nimic. Mă gîndeam doar cît de mult te iubesc. El se aşeză şi o sărută uşor. - Sărutul ăsta e de la Scott, care vrea să ştie cînd îi aduci frăţiorul acasă. - Spune-i că peste două zile. Ce face? - Lucrează la uri desen pentru tine pe care a promis să-l termine pînă mîine. - Abia aştept să-l văd, spuse ea zîmbind. De ia cine sînt florile? El citi biletul care le însoţea. - De la Ernie şi Leta. Sînt sigur că a fost ideea ei. Ernie e supărat că fiul meu a cîntărit mai mult decît al lui. - Numai eu ştiu, spuse ea făcînd o grimasă şi apăsîndu-şi mîna pe burta neobişnuit de plată. - Te doare? o întrebă el îngrijorat, căci, datorită faptului că propria lui mamă murise după ce născuse, se agitase în privinţa sănătăţii lui Randy tot timpul sarcinii. În ziua în care o dusese în oraş, la spital, fusese mai speriat chiar şi decît Randy. - Nu, nu mă doare, îl asigură ea. Te-am necăjit doar. Îşi dădu la o parte de pe frunte o şuviţă de păr. Un timp, după ce se căsătoriseră, ezitase să-şi arate afecţiunea faţă de el în afară de clipele cînd se aflau în pat. Totuşi, observă curînd că lui Hawk îi plăceau mîngîierile ei spontane, probabil că nu cunoscuse prea multă afecţiune în viaţă. - Ernie tot nu mă place, spuse ea uitîndu-se la trandafiri. - Eşti soţia mea. - Adică? - Dacă o femeie nu se află în bucătăria şi în patul lui, el e indiferent faţă de ea. Iei indiferenţa drept antipatie. Ştiu că te respectă fără voia lui. - Atitudinea lui faţă de mine s-a îmbunătăţit - cel puţin în parte - cînd s-a convins că n-o să te ademenesc să te iau din rezervaţie. ~ 139 ~

SANDRA BROWN El îi mîngîie gîtul cu dosul degetelor. - Chiar din prima seară cînd m-am urcat în camionetă lîngă tine şi ţiam pus cuţitul la gît şi-a dat seama cît de ademenitoare poţi fi. Naşterea o slăbise emoţional. Fiind gata să izbucnească din nou în lacrimi, depărtă discuţia de viaţa ei personală. - Îmi place noua lor casă. Aveau nevoie de mai mult spaţiu pentru familia, lor care e în continuă creştere. - Au prosperat anul ăsta. Toţi am prosperat. Datorită faptului că ai redeschis mina pentru noi, adăugă el încet. - Eu doar am pus lucrurile în mişcare. Puterea ta de convingere a făcut ca totul să devină realitate. El îşi propti braţul pe pernă în spatele capului ei şi se aplecă uşor. - Ţi-am mulţumit? - De cel puţin un milion de ori. - Îţi mai mulţumesc o dată, spuse el sărutînd-o cast. Ăsta-i din partea mea. - Am simţit. - Ţi-am spus cît de dor îmi e de tine, cît de gol e patul şi cît de mult te iubesc? - Astăzi, nu. O sărută din nou, la început insolent, dar apoi limba lui începu să o caute pe a ei. Scoţînd un geamăt de dorinţă, gura lui se apăsă cu putere pe a ei. Mîna îi alunecă peste cămaşa de noapte şi o descheie acoperindu-i sînul cu dragoste şi posesiv. Simţind umezeala aceea lipicioasă, îşi ridică privirea spre. ea. - Îmi place foarte mult să-mi văd fiul sugînd. - Ştiu. Şi mie îmi place, să te văd cum îl priveşti. Hawk îi mîngîie uşor sfîrcul întunecat şi o picătură de lapte se formă sub degetul lui. - Nu l-a băut pe tot. Mai ai încă. - Foarte mult, spuse ea cu un glas răguşit. El îşi ridică privirea întrebătoare şi rămase astfel cîteva clipe. Apoi, Randy îi cuprinse ceafa cu duioşie şi îi trase capul în jos, sărutîndu-l cu dragoste. ~ 140 ~

OSTATECA LUI HAWK ---- Sfîrşit ----

~ 141 ~