Sandra Brown-Necunoscutul

prolog l i m o r y simţea d u r e r e î n t o t c o r p u l . O r i de câte n i l irăgea aer î n p i e p t o fulgera câte u n j u n g h i . A e r u l p.wlos părea încărcat cu ceva i n v i z i b i l , dar ascuţit, ca HM n o r de cristale de gheaţă sau de c i o b u r i de sticlă. VI c i n îmbrăcată prea subţire. F r i g u l c r u d îi înţepa faţa I n locurile î n care pielea era expusă. I i curgeau o c h i i , . r«',i ce î n s e m n a că t r e b u i a să clipească î n c o n t i n u u penMM a.şi l i m p e z i vederea. S i m ţ e a că într-o parte îi apăruse o rană. O î m p u n |l»M întruna, c u spasme c o n t i n u e . Fractura de stres de I i i l u l p a dreaptă îi t r i m i t e a săgeţi dureroase de-a l u n g u l u » i m U ' i . învingerea d u r e r i i n u era însă decât o chestiui»»' d e voinţă, de disciplină. Iar ei i se spusese că avea şi u n i i , .si alta. D i n p l i n . Ba chiar î n exces. D o a r p e n t r u i'>in Tăcuse atâtea a n t r e n a m e n t e c h i n u i t o a r e . Putea să o !.»< ft. Trebuia. „ l o t î n a i n t e , E m o r y . Aşa, p u n e p i c i o r u l în faţă, a p o i )»» * e l a l a l t . . . A c o p e r ă distanţa, m e t r u cu m e t r u . " ( at m a i era? „I \ D o a m n e , fă să n u m a i fie m u l t . " ( ' u forţele reîmprospătate de hotărâre şi de teama i ?n u l u i , înteţi r i t m u l . Dintr-odată, în u m b r e l e î n t u n e • . i i r ale pădurii d i n j u r se stârni u n foşnet, u r m a t de • • mişcare a a e r u l u i d i n spatele ei. I n i m a i se strânse, l ' M N i i n ţ i n d dezastrul, însă n u avu t i m p să reacţioneze hm I n i e ca n e n u m ă r a t e p r o i e c t i l e de durere să-i explo»l»-/r i n

cap.

capitolul 1 - A ş a de m u l t doare? D o c t o r u l E m o r y C h a r b o n n e a u arătă către u n desen în care o faţă de c o p i l se strâmba de d u r e r e , cu l a c r i m i m a r i curgându-i d i n o c h i . Sau aşa? întrebă ea făcând s e m n către o altă i m a g i n e , în care per­ s o n a j u l părea să sufere m a i p u ţ i n . Fetiţa de trei a n i întinse degetul spre p r i m a ilustraţie. - î m i pare rău, drăguţo. C â n d m e d i c u l îi i n t r o d u ­ se o t o s c o p u l în urechea dreaptă, copila începu să ţipe. E m o r y o e x a m i n a cât m a i b l â n d cu putinţă, v o r b i n d u - i liniştitor, a p o i îi c o m u n i c ă m a m e i îngrijorate: A r e o i n ­ fecţie urâtă la ambele u r e c h i . - D e azi-dimineaţă plânge, de c â n d s-a trezit. E a d o u a d u r e r e de u r e c h i d i n a n o t i m p u l ăsta. D a t a trecută n-am avut c u m să v i n la dumneavoastră, aşa că a m dus-o la U r g e n ţ e . D o c t o r u l de-acolo i-a prescris nişte medica­ m e n t e , i le-am dat, dar a c u m a luat-o de la capăt. - Infecţiile cronice p o t d e t e r m i n a pierderea a u z u l u i . N u e de ajuns să tratăm n u m a i s i m p t o m e l e , când apar. Poate c-ar t r e b u i să o duceţi la u n p e d i a t r u specializat în O R L . - A m încercat. N i c i u n u l n u era dispus să accepte pacienţi n o i . - Pot să vă ajut eu cu o programare la u n u l d i n t r e cei mai b u n i . N u era o laudă n e f o n d a t ă . E m o r y era aproape sigură că oricare d i n t r e colegii ei avea să primească u n pacient r e c o m a n d a t de ea. - Haideţi să aşteptăm şase săptămâni, ca infecţia să se vindece c o m p l e t , după care o să vă fac o t r i m i t e r e . D e o c a m d a t ă , o să-i prescriu u n a n t i b i o t i c şi u n a n t i h i s t a m i n i c ca să scăpăm de l i c h i d u l a c u m u l a t în spatele t i m p a n e l o r . P e n t r u durere îi puteţi da u n c a l m a n t spe­ cial p e n t r u c o p i i , ar t r e b u i să aibă efect i m e d i a t .

Sandra Brown

8

N-o presaţi să m ă n â n c e dacă n u vrea, dar aveţi grijă să se hidrateze. D a c ă n u se simte mai bine în câteva zile sau dacă face d i n n o u febră, sunaţi la numărul de pe cartonaşul acesta. E u o să lipsesc d i n oraş pe perioada w e e k e n d u l u i , însă v o i avea u n înlocuitor. Mă îndoiesc că o să aveţi vreo urgenţă, dar, în caz că da, fetiţa d u m ­ neavoastră va f i îngrijită c u m n u se poate m a i b i n e până mă întorc eu. - Mulţumesc, doamnă doctor. E m o r y îi adresă m a m e i u n zâmbet p l i n de compasiune. - N u - i n i c i o plăcere să ai c o p i l u l b o l n a v . încercaţi să vă o d i h n i ţ i şi dumneavoastră. - Sper că o să vă distraţi în w e e k e n d . - O să particip la o cursă de treizeci şi cinci de kilometri. - A s t a sună m a i degrabă a tortură. - C a m asta e şi ideea, spuse E m o r y surâzând. D u p ă ce m a m a şi fetiţa ieşiră d i n cabinet, c o m p l e t ă reţeta şi îşi t e r m i n ă de n o t a t observaţiile în fişa paci­ e n t e i . C â n d îi î n m â n a d o c u m e n t e l e secretarei, tânăra 0 anunţă: - Asta a fost u l t i m a programare pe ziua de azi. - D a , şi a c u m plec. - Aţi a n u n ţ a t la spital? E m o r y răspunse p r i n t r - o mişcare afirmativă d i n cap. - Ş i m i - a m setat şi mesajul p e n t r u mesageria vocală. O f i c i a l , a m încheiat socotelile pe săptămâna asta. Doc­ t o r i i B u t l e r şi James au consultaţii acum? - D a . Şi a m â n d o i m a i au câţiva pacienţi în sala de aşteptare. - Speram să-i p o t vedea î n a i n t e să plec, dar n-o să-i deranjez în m i j l o c u l consultaţiilor. - D o a m n a d o c t o r B u t l e r v-a lăsat u n bileţel. I i întinse o foaie c u antet pe care scria: „Rupe-ţi u n p i c i o r ! A , stai... sau n u prea se c u v i n e să s p u n aşa ceva?" E m o r y , schiţând u n zâmbet, împături bileţelul şi îl puse în b u z u n a r u l h a l a t u l u i . 1

1

I n engleză, break a leg - u r a r e de n o r o c p r o v e n i t ă d i n l u m e a p l i n ă

de s u p e r s t i ţ i i a teatrului ( n . r e d . )

Necunoscutul

9

- D o m n u l d o c t o r James m-a rugat să vă s p u n să fiţi atentă la urşi, c o n t i n u ă secretara. E m o r y i z b u c n i în râs. - Pacienţii l o r ştiu că ăştia d o i s u n t ca nişte clovni? Spune-le la revedere d i n partea mea, te r o g . - Desigur. M u l t succes la cursă! - M e r s i . N e vedem l u n i . - A , era să u i t . A sunat soţul dumneavoastră şi a zis că pleacă de la m u n c ă m a i devreme ca să vă c o n d u c ă . - Emory? - A i c i sunt! C â n d Jeff intră în d o r m i t o r , ea t o c m a i îşi închidea geanta de v o i a j . C u u n gest sfidător, se o p i n t i s-o r i d i c e de pe pat şi îşi petrecu m â n e r u l l u n g peste umăr. - A i p r i m i t mesajul meu? V o i a m să-mi iau la revede­ re şi să-ţi s p u n că-ţi ţin p u m n i i . - A m de gând să plec m a i devreme, să n u mă prindă aglomeraţia de v i n e r i după-amiaza pe şosea. - B u n ă idee. Jeff o p r i v i câteva clipe, după care con­ stată o f t â n d : N u ţi-a t r e c u t supărarea. - Ţ i e ţi-a trecut? - A ş m i n ţ i dacă ţi-aş spune că da. C e a r t a d i n seara precedentă era încă proaspătă în m e m o r i a ei. C h i a r şi a c u m , la atâtea ore după ce se cul­ caseră spate în spate, pereţii d o r m i t o r u l u i parcă răsu­ n a u de vorbele strigate la m â n i e . Adormiseră cu s u f l e t u l p l i n de ostilitatea care mocnise la foc m i c l u n i întregi şi a c u m dăduse în sfârşit în clocot. - M ă c a r primesc o bilă albă p e n t r u că a m v r u t să-mi iau rămas-bun? se interesă el. - Depinde. -De? - D e intenţia sau lipsa intenţiei de a mă convinge să n u m ă d u c . C â n d Jeff oftă, ferindu-şi p r i v i r e a , ea p u f n i : Exact aşa credeam şi eu. - Emory... - A r f i t r e b u i t să rămâi la b i r o u până la sfârşitul pro­ g r a m u l u i . Pentru că eu m ă d u c , Jeff. D e fapt, chiar dacă

10

Sandra Brown

n u aş f i s t a b i l i t să p a r t i c i p la cursa asta m â i n e , t o t aş f i v r u t să-mi rezerv ceva t i m p de una singură. O noapte pe­ trecută separat o să ne permită să ne m a i răcorim. D a c ă o să mă s i m t epuizată după cursă, s-ar putea să r ă m â n acolo p â n ă d u m i n i c ă . - O n o a p t e , două n-o să m ă facă să mă răzgândesc. N e v o i a asta a ta... - A ş a a m î n c e p u t şi cearta de aseară. N - o s-o luăm de la capăt a c u m . C e a r t a l o r fusese stârnită de p r o g r a m u l ei de antrena­ m e n t p e n t r u m a r a t o n u l de la sfârşitul săptămânii, însă E m o r y se temea că adevăratele m o t i v e ale c o n f l i c t u l u i erau m u l t m a i p r o f u n d e . P r o b l e m a n u era m a r a t o n u l , ci căsnicia l o r ca atare. T o c m a i de aceea voia atât de m u l t să plece şi să se gândească în linişte la t o t . - Ţ i - a m n o t a t n u m e l e m o t e l u l u i u n d e o să stau la noapte. T r e c â n d pe lângă b a r u l d i n bucătărie, înclină uşor capul către foaia lăsată pe el. - S u n ă - m ă c â n d a j u n g i . V r e a u să ştiu că d r u m u l a fost în regulă. - B i n e . îşi puse o c h e l a r i i de soare şi deschise uşa d i n spate. La revedere. - Emory? C u p i c i o r u l pe prag, se întoarse. Jeff se aplecă şi-şi trecu uşor buzele peste ale ei. - A i grijă. -Jeff? B u n ă ! A m ajuns. D r u m u l de d o u ă ore de la A t l a n t a o obosise, cau­ za f i i n d m a i c u r â n d tensiunea e m o ţ i o n a l ă decât şofat u l . C a m la o oră după ce ieşise d i n oraş, t r a f i c u l de pe A u t o s t r a d a 85, care mergea spre n o r d , se subţiase c o n s i d e r a b i l , m o m e n t în care ea o luase pe autostrada care p o r n e a o b l i c spre nord-vest. Ajunsese la destinaţie î n a i n t e de a m u r g , ceea ce o ajutase să se orienteze m a i uşor în oraşul necunoscut. Era deja la m o t e l , în pat, dar încordarea se î n c ă p ă ţ â n a să n u - i părăsească zona dintre omoplaţi.

Necunoscutul

11

N e d o r i n d să o agraveze, se gândise să nu-1 m a i sune pe J e f f C e a r t a d i n a j u n fusese u n p r o l o g . S i m ţ e a că v i i t o r u l avea să le aducă o bătălie de proporţii m u l t m a i m a r i . Şi voia, ca de fiecare dată, să l u p t e corect, fărâ î n c r â n c e n a r e . I n plus, dacă l u c r u r i l e ar f i stat invers, dacă el ar f i plecat într-o deplasare şi n u ar f i sunat-o aşa c u m p r o m i ­ sese, ea şi-ar f i făcut o m i e de g r i j i . - T e - a i culcat deja? o întrebă Jeff. - D a , t o c m a i mă pregăteam să sting l u m i n a . V r e a u să m ă trezesc devreme m â i n e . - C u m e motelul? - M o d e s t , dar curat. - î n c e p să-mi fac g r i j i c â n d „curat" devine o v i r t u t e . Jeff tăcu o secundă, ca şi c u m s-ar f i aşteptat ca ea să chicotească. C u m n u p r i m i n i c i o reacţie, o întrebă c u m fusese d r u m u l . - A fost O K . - Şi vremea? A j u n s e s e r ă să n u m a i discute decât despre vreme? - E rece. D a r m - a m pregătit sufleteşte p e n t r u asta. O d a t ă ce î n c e p e cursa, o să mă încălzesc destul de repede. - E u t o t cred că e o n e b u n i e . - M i - a m s t u d i a t traseul pe hartă, Jeff. O să m ă des­ curc. A b i a aştept să alerg, crede-mă. Era m u l t m a i f r i g decât anticipase. îşi dăduse seama de asta d i n m o m e n t u l d i n care c o b o r â s e d i n maşină. B i n e î n ţ e l e s , p l a t o u l pe care se desfăşura competiţia era la o a l t i t u d i n e m u l t m a i mare decât oraşul D r a k e l a n d , u n d e petrecuse noaptea. Soare­ le era sus pe cer, dar era ascuns de n o r i i care învăluiau şi piscurile m u n ţ i l o r . O cursă de treizeci şi c i n c i de k i l o m e t r i la o aseme­ nea^ a l t i t u d i n e avea să fie o provocare. î n t i m p ce-şi efectua încălzirea, evalua cu l u c i d i t a t e condiţiile. Deşi era f r i g , era o zi perfectă p e n t r u alergat.

Sandra Brown

12

V â n t u l de-abia dacă bătea. î n pădurea d i n j u r , n u m a i crengile d i n vârf erau c l i n t i t e uşor de briză. Respiraţia i se materializa i m e d i a t într-un norişor care-i aburea o c h e l a r i i de soare, aşa că-şi trase g u l e r u l înalt al jachetei peste gură şi nas, după care se apucă să verifice traseul pe hartă. I n parcare se a f l a u maşinile turiştilor care veniseră să a d m i r e p a n o r a m a . T o t de acolo p o r n e a u , ca spiţele u n e i roţi, numeroase trasee turistice care, de-a l u n g u l u n o r poteci şerpuitoare, străbăteau crestele munţilor. N u m e ­ le fiecărui traseu apărea pe câte u n i n d i c a t o r sub formă de săgeată. E m o r y îl găsi pe cel pe care-1 alesese după ce studiase c u atenţie h a r t a p a r c u l u i n a ţ i o n a l şi făcuse o cercetare t e m e i n i c ă pe i n t e r n e t . îi plăceau provocările, însă n u era n i c i d e c u m nesăbuită. D a c ă n-ar f i fost si­ gură că era capabilă să ajungă p â n ă la capăt şi î n a p o i , n-ar f i încercat. î n loc să f i e intimidată de peisajul de­ loc ospitalier, era nerăbdătoare să înceapă c o n f r u n t a r e a cu el. î n c u i e geanta în portbagaj şi-şi p r i n s e la brâu borseta, a p o i îşi aranja bentiţa pe cap, dădu d r u m u l la c r o n o m e t r u l ceasului, îşi puse mănuşile şi p o r n i .

capitolul 2 E m o r y se trezi, d a r n u deschise o c h i i , temându-se că l u m i n a soarelui avea să-i agraveze şi m a i tare durerea c r u n t ă de cap. S u f e r i n ţ a care o smulsese d i n t r - u n s o m n p r o f u n d era atât de c h i n u i t o a r e , încât ar f i crezut că cineva îi împlân­ ta cuie î n creier. Auzea u n zgomot bizar, însă n i c i m ă c a r curiozitatea n-o putea împinge să-şi r i d i c e pleoapele. Pe lângă fulgerele de durere d i n tâmple, p i c i o ­ r u l d r e p t îi zvâcnea constant. Se forţase prea m u l t î n t i m p u l cursei. I n plus, m i r o s u l de m â n c a r e o u m p l e a de greaţă. D a r de ce simţea m i r o s de m â n c a r e î n d o r m i t o r , când bucătăria se afla în cealaltă parte a casei?

Necunoscutul

13

Orice-ar f i gătit Jeff... Jeff n u ştia să gătească. O c h i i i se deschiseră i m e d i a t . C u m n i m i c d i n ce ve­ dea n u - i era cunoscut, se ridică i u t e în c a p u l oaselor. D e c o r u l străin d i n faţa o c h i l o r ei era ceţos şi se în­ vârtea n e b u n e ş t e . I n s t a n t a n e u , simţi u n val cald de fiere pe care abia reuşi să-1 înghită. A m e ţ e a l a o î m p i n s e d i n n o u pe pernă, care - îşi dădu seama a c u m - n u era per­ na ei. Iar bărbatul care o privea de lângă pat n u era Jeff. - C i n e eşti? C â n d n e c u n o s c u t u l făcu u n pas către ea, strigă: N u te a p r o p i a de m i n e ! Ridică o m â n ă , cu p a l m a deschisă către el, deşi n u ar f i avut n i c i o şansă să-1 ţină la distanţă cu forţa. Era u n adevărat uriaş. C u toate astea, la o r d i n u l ei, rămase pe loc. - Nu-ţi fie frică de m i n e . N - o să-ţi fac n i c i u n rău. - C i n e eşti? U n d e m ă aflu? - Eşti în siguranţă. A s t a n u avea de u n d e să ştie. Respira sacadat şi su­ p e r f i c i a l , iar i n i m a îi bătea cu p u t e r e . Făcu u n e f o r t de voinţă să se calmeze, ştiind că panica n-o ajuta defel. - C u m te simţi? G l a s u l l u i era p r o f u n d şi aspru, ca şi c u m n-ar m a i f i v o r b i t de m u l t t i m p . E m o r y încerca să p u n ă cap la cap elementele dispa­ rate pe care le avea la dispoziţie ca să înţeleagă u n d e se afla şi c u m ajunsese acolo. - Te m a i doare capul? insistă el. C u mişcări precaute, E m o r y î n c e p u să pipăie zona spre care arătase n e c u n o s c u t u l şi scoase u n geamăt c â n d dădu de o u m f l ă t u r ă în spatele u r e c h i i stângi. Era ca şi c u m atinsese l i m b a u n u i c l o p o t , căci u n d e l e de d u r e r e îi invadară i m e d i a t c u t i a c r a n i a n ă . Părul îi era l i p i c i o s şi încâlcit, de la sângele curs, iar c â n d îşi aduse degetele în faţa o c h i l o r , văzu că erau pătate de roşu. A b i a a t u n c i observă sângele de pe faţa de pernă. - Ce-am păţit? - Nu-ţi a d u c i aminte? E m o r y încercă să-şi rememoreze acţiunile. - N u - m i aduc a m i n t e decât că alergam. A m căzut?

14

Sandra Brown

- C r e d e a m că t u o să poţi să m ă lămureşti. E m o r y dădu să scuture d i n cap, dar mişcarea o făcu să simtă d i n n o u u n val de greaţă şi îi stârni o altă explo­ zie de d u r e r e . - C u m a m ajuns aici? - T e urmăream p r i n binoclu. O urmărise cu b i n o c l u l ? N u - i plăcea deloc c u m suna asta. - D e unde? - D e pe o creastă, pe alt vârf. D a r te-am p i e r d u t d i n vedere şi m-am gândit să verific ce s-a î n t â m p l a t . Te-am găsit zăcând fără c u n o ş t i n ţ ă , te-am l u a t de-acolo şi te-am adus aici. - Ş i u n d e e „aici"? Bărbatul făcu u n gest d i n m â n ă , invitând-o să vadă cu p r o p r i i i o c h i ce î n s e m n a asta. Fiecare mişcare a ca­ p u l u i î n s e m n a u n n o u val de agonie p e n t r u E m o r y , dar făcu u n e f o r t şi se ridică u n pic, s p r i j i n i n d u - s e de coate. D u p ă ce aşteptă câteva secunde, p e n t r u ca senzaţia de ameţeală să se calmeze, cercetă împrejurimile, c ă u t â n d atent orice cale de evadare, în caz că ar f i avut nevoie de aşa ceva. Văzu p a t r u ferestre şi n u m a i o uşă, dacă n u p u n e a so­ coteală uşa m a i mică şi m a i îngustă care ducea p r o b a b i l spre baie. Se găsea, p r i n u r m a r e , într-un fel de c a b a n ă . Patul pe care stătea ocupa u n colţ al încăperii. U n paravan f o r m a t d i n persiene, m e n i t să separe zona de d o r m i t de restul camerei, fusese p l i a t lângă peretele d i n buşteni. Restul m o b i l i e r u l u i , dispus- pe u n covor pătrat, c u m a r g i n i l e t i v i t e , consta d i n t r - u n f o t o l i u şi o canapea d i n piele m a r o . A m b e l e aveau cute, cră­ pături şi zgârieturi care vădeau o utilizare îndelungată. Pe masa d i n t r e f o t o l i u şi canapea t r o n a o veioză cu aba­ j u r u l d i n pânză groasă. I n spaţiul dedicat bucătăriei, E m o r y văzu o chiuvetă, o maşină de gătit îngustă, u n f r i ­ gider vechi şi o masă d i n l e m n de arţar c u două scaune vopsite în verde-măsliniu. U n ş e m i n e u mare, d i n piatră, ocupa practic u n perete întreg. F o c u l d i n vatră era sursa

Necunoscutul

15

acelor trosnete pe care n u reuşise ea să le i d e n t i f i c e când se trezise. B ă r b a t u l o lăsase să cerceteze încăperea în linişte. A c u m îi spuse: - N u m a i u n a d i n t r e sticlele tale de apă e goală. C r e d că ţi-e sete. E m o r y îşi simţea gura uscată, dar avea alte preocu­ pări m a i i m p o r t a n t e . - C â n d m-ai găsit, e r a m inconştientă? - Leşinată. A m încercat de m a i m u l t e o r i să te aduc în simţiri. - C â t t i m p a m stat acolo? - E u te-am găsit pe la vreo şapte şi jumătate dimineaţa. E m o r y se uită la ceasul de la m â n ă şi văzu că era şase şi douăzeci, seara. î n d e p ă r t ă păturile care o acopereau şi, împingându-şi picioarele peste marginea p a t u l u i , se r i d i ­ că. I n s t a n t a n e u , simţi că-şi pierdea e c h i l i b r u l . -Uau! B ă r b a t u l o prinse de braţe. L u i E m o r y n u - i plăcea că o atinsese, însă ar f i căzut în nas dacă n-ar f i făcut-o. C u grijă, n e c u n o s c u t u l o aşeză d i n n o u pe pat. C u sto­ m a c u l făcut g h e m , E m o r y simţea că ţeasta ei m a i avea u n pic şi e x p l o d a . îşi acoperi o c h i i cu p a l m a , p e n t r u că toate obiectele d i n j u r se mişcau n e c o n t e n i t , a p r o p i indu-se şi îndepărtându-se ca i m a g i n i l e u n d u i t e d i n t r - o oglindă de bâlci. - V r e i să te întinzi d i n n o u , sau poţi să stai în şezut? o întrebă. - Pot să stau. T r e p t a t , bărbatul îşi retrase mâinile de pe braţele ei, după care o lăsă să stea de u n a singură. Se duse în bucă­ tărie şi scoase o carafă c u apă d i n frigider, a p o i îi t u r n ă u n pahar p l i n şi i-1 aduse. E m o r y se uită b ă n u i t o a r e la l i c h i d u l i n c o l o r , întrebându-se dacă n u c u m v a străinul acela dizolvase cine ştie ce d r o g u r i în el. D r o g u l f o l o s i t de v i o l a t o r i n u avea m i r o s , era f a d şi foarte e f i c i e n t . N u n u m a i că făcea i m ­ posibilă orice reacţie de împotrivire d i n partea v i c t i m e i , ci îi ştergea şi orice a m i n t i r e despre i n c i d e n t . D a r , dacă

16

Sandra Brown

i n d i v i d u l acela ar f i avut v r e u n scop necurat în m i n t e , ce rost ar m a i f i avut să o drogheze, dacă t o t fusese i n ­ c o n ş t i e n t ă atâta timp? - A m încercat şi m a i devreme să te fac să b e i nişte apă, dar te t o t înecai şi o scuipai, îi spuse el. Aşa se explica de ce partea d i n faţă a t r i c o u l u i ei era u m e d ă . Era c o m p l e t îmbrăcată, cu excepţia jache­ tei, a m ă n u ş i l o r şi a bentiţei pe care o avusese pe cap. D e asemenea, p a n t o f i i de alergat îi fuseseră daţi jos d i n picioare şi aşezaţi cu grijă la marginea p a t u l u i . îşi mută privirea de la ei la bărbatul care-i î n t i n d e a p a h a r u l cu apă. - S u n t sigură că a m suferit o c o m o ţ i e . - A s t a m - a m gândit şi eu, d i n m o m e n t ce n - a m reuşit să te trezesc d i n leşin. - î m i curge sânge d i n scalp. - A c u m nu-ţi m a i curge. S-a închegat destul de repe­ de. Ţi-am t o t t a m p o n a t zona cu p e r o x i d . T o c m a i de-aia sângele de pe degete ţi s-a părut proaspăt. - P r o b a b i l că a m nevoie de câteva c o p c i . - Ţ i - a curs m u l t sânge, dar n u este o rană foarte profundă. Evaluase chiar el rana? D e ce? - D e ce n u ai sunat la Urgenţe? - C a b a n a mea e destul de departe de zonele accesi­ bile, aşa că ar f i ajuns foarte greu. M i s-a părut că era cel m a i b i n e să te aduc aici şi să te las să d o r m i p â n ă ce-ţi reveneai singură. E m o r y n u era de aceeaşi părere. O r i c e persoană care suferise u n t r a u m a t i s m cranio-cerebral t r e b u i a să fie e x a m i n a t ă de u n m e d i c care să d e t e r m i n e cât de gravă era situaţia, însă d e o c a m d a t ă n u avea energia necesară p e n t r u o discuţie în c o n t r a d i c t o r i u . M a i întâi t r e b u i a să se orienteze cât de cât şi să-şi limpezească m i n t e a . - M u l ţ u m e s c , îi spuse, luând p a h a r u l . Deşi îi era e x t r e m de sete, s o r b i o cantitate i n f i m ă , temându-se că, dacă bea prea repede, avea să v o m i t e . Se m a i liniştise, o r i c u m . C e l puţin i n i m a n u - i m a i bătea

Necunoscutul

17

atât de tare, iar r i t m u l respiraţiei îi revenise aproape la n o r m a l . I n c u r â n d avea să-şi măsoare tensiunea arterială ceasul de la m â n ă avea şi această funcţie - , dar deocam­ dată n u se simţea în stare. T r e b u i a să strângă cu putere p a h a r u l în m â n ă , p e n t r u a-1 ţine d r e p t . P r o b a b i l că băr­ b a t u l d i n faţa ei observase asta. - A i ameţeli? - Cumplite. - Te doare capul? - Sfâşietor. - A m avut şi eu o c o m o ţ i e o dată. N u m - a m ales cu altceva în afară de o durere de cap straşnică, dar o r i c u m a fost destul de rău. - N u cred că situaţia e foarte gravă. V ă d u n pic în ceaţă, dar îmi aduc a m i n t e în ce an s u n t e m şi c u m îl c h e a m ă pe vicepreşedinte. - î n s e a m n ă că ştii cu u n l u c r u m a i m u l t decât mine. P r o b a b i l că voise să facă o glumă, însă n i c i în t o n u l , n i c i în expresia l u i n u se vedea n i c i o u r m ă de u m o r . N u părea deloc g e n u l de bărbat care să râdă cu poftă sau des. Sau m ă c a r d i n c â n d în c â n d . E m o r y m a i luă o înghiţitură de apă, după care aşeză p a h a r u l pe noptieră. - M u l ţ u m e s c foarte m u l t p e n t r u ospitalitatea oferi­ tă, d o m n u l e . . . - Emory Charbonneau. C â n d îşi ridică privirea surprinsă, bărbatul făcu s e m n către capătul p a t u l u i . Până a t u n c i , E m o r y n u observase că borseta ei era acolo, î m p r e u n ă cu restul l u c r u r i l o r . U n u l d i n braţele o c h e l a r i l o r de soare era r u p t . Pe el se vedeau u r m e de sânge. - M - a m u i t a t pe p e r m i s u l tău de c o n d u c e r e , zise el. E m i s î n G e o r g i a . D a r , după n u m e , p a r i a f i d i n Louisiana. - M - a m născut la B a t o n Rouge. - D e c â n d locuieşti la A t l a n t a ? D i n câte se părea, îi reţinuse şi adresa de d o m i c i l i u .

18

Sandra Brown

- D e s u f i c i e n t de m u l t î n c â t să m i se pară „acasă". A p r o p o de asta... N u m a i avea încredere în p u t e r i l e ei ca să încerce d i n n o u să se r i d i c e în picioare, aşa că se împinse pe margi­ nea p a t u l u i p â n ă ce ajunse lângă borsetă. î n ă u n t r u , pe lângă cele d o u ă sticle de apă - d i n t r e care u n a goală se a f l a u d o u ă b a n c n o t e de douăzeci de d o l a r i , o carte de credit, p e r m i s u l de c o n d u c e r e , h a r t a pe care o folosise p e n t r u a-şi p l a n i f i c a traseul şi, l u c r u l de care avea cea m a i mare nevoie a c u m , t e l e f o n u l m o b i l . - C e făceai pe-aici? î n t r e b ă străinul. Pe lângă f a p t u l că alergai. - Exact asta f ă c e a m . A l e r g a m . C â n d încercă p e n t r u a treia oară, t o t fără succes, să-şi pornească t e l e f o n u l , lăsă să-i scape o înjurătură p r i n t r e dinţi, a p o i zise: C r e d că bateria mea s-a dus de t o t . Poţi să-mi î m p r u m u ţ i încăr­ cătorul tău? - Eu n-am telefon m o b i l . „ C u m adică să n-ai t e l e f o n m o b i l , în zilele noastre?" se gândi ea. - I n cazul ăsta, dac-aş putea suna de pe f i x , ţi-aş plăti... - N - a m n i c i u n fel de t e l e f o n , î m i pare rău. - N - a i telefon? repetă ea uluită. - N - a m pe cine să s u n , zise el ridicând d i n u m e r i . Şi n i m e n i n u m-ar suna pe m i n e . Panica pe care o izgonise c u u n e f o r t de voinţă m a i devreme o năpădi iarăşi. Dându-şi seama că era la m i l a acelui i n d i v i d , n e d u m e r i r e a d i n m i n t e a ei f u înlocuită de spaimă. Dintr-odată, p r i n c a p u l săgetat de d u r e r e în­ cepură să-i circule poveşti despre f e m e i dispărute.' E r a u n e n u m ă r a t e cazurile în care f a m i l i i l e n u m a i a f l a u n i ­ m i c despre soarta l o r . F a n a t i c i i religioşi îşi făceau astfel rost de soţii. Perverşii răpeau f e m e i şi le ţineau p r i z o n i e ­ re în b e c i u r i , legate c u lanţuri, le î n f o m e t a u , le t o r t u r a u în m o d u r i i n i m a g i n a b i l e . . . E m o r y înghiţi u n alt v a l de greaţă. M e n ţ i n â n d u - ş i vocea cât m a i calmă cu putinţă, spuse: - D a r ai o m a ş i n ă , p r e s u p u n .

Necunoscutul

19

- O camionetă. - I n cazul ăsta, ai putea să m ă d u c i până la l o c u l u n d e m i - a m lăsat maşina azi-dimineaţă? - A ş putea, dar... - N u - m i spune. N u m a i ai b e n z i n ă . - N u , n u e p r o b l e m ă de b e n z i n ă . - A t u n c i ce e? - N u p o t să te d u c jos. -Jos? - La baza m u n t e l u i . - D e ce nu? B ă r b a t u l întinse m â n a să o apuce de braţ, dar E m o ­ ry se f e r i , în aşa fel încât să n u o poată atinge. E l se î n c r u n t ă i r i t a t , după care se duse la uşă şi o deschise cu p u t e r e . Supărarea l u i E m o r y f u înlocuită de disperare. Se s p r i j i n i de m o b i l e p e n t r u a se putea deplasa, destul de încet, până în cealaltă parte a încăperii, şi se o p r i lângă el în prag. Era ca şi c u m de streaşină atârnase ci­ neva o c o r t i n ă cenuşie. C e a ţ a era atât de deasă, î n c â t n u putea distinge n i m i c la m a i m u l t de zece-cincisprezece c e n t i m e t r i în faţă. - S-a lăsat pe la prânz, îi explică el. A i mare n o r o c că a m fost acolo de d i m i n e a ţ ă , altfel te-ai f i trezit î n ceaţa asta, la d r a c u - n praznic. - Păi chiar sunt la d r a c u - n praznic. - D a , aşa se pare. - D a r n u t r e b u i e neapărat să r ă m â n aici. D i n n o u , respiraţia i se transformă într-un soi de gâfâit. Iţi plătesc să m ă d u c i până jos. B ă r b a t u l aruncă o p r i v i r e peste umăr, la borseta des­ chisă de pe pat. - C u p a t r u j ' d e dolari? I n n i c i u n caz. - Poţi să-mi ceri cât v r e i . Iţi plătesc restul i m e d i a t ce mă d u c i acasă. - N u e v o r b a că m-aş î n d o i de asta. Pur şi s i m p l u n-aş face-o, n i c i p e n t r u toţi b a n i i d i n l u m e . Pe-aici d r u m u r i l e s u n t înguste şi sinuoase, pe m a r g i n e a prăpăstiilor. Ş i î n cele m a i m u l t e l o c u r i n u există parapeţi. N - o să-ţi p u n

20

Sandra Brown

viaţa în p e r i c o l , sau pe a mea, ca să n u m a i pomenesc de c a m i o n e t ă . - D a r v e c i n i i tăi? C â n d pe c h i p u l l u i apăru o expresie absentă, E m o r y insistă: M a i m u l t ca sigur e cineva p r i n apropiere care să aibă u n t e l e f o n . A i putea să te d u c i pe jos... - N u locuieşte n i m e n i p r i n apropiere. Era ca şi c u m ar f i încercat să convingă u n stâlp de telegraf. Sau u n copac. - T r e b u i e să-mi a n u n ţ soţul că s u n t b i n e . - Poate m â i n e , răspunse el uitându-se către cer, deşi n u se vedea absolut n i m i c . D e p i n d e de cât de repede se ridică pâcla asta. A p o i închise uşa şi spuse: T r e m u r i . D u - t e şi stai lângă foc. Sau, dacă ai nevoie la baie... I i arătă uşiţa aflată în partea opusă a camerei. A c o l o se c a m face f r i g , dar a m d a t d r u m u l la r a d i a t o r p e n t r u t i n e . Se duse la maşina de gătit, pe care o oală fierbea la foc m i c . Ţi-e foame? R i d i c ă uşor capacul şi amestecă l i c h i d u l d i n oală. M o d u l relaxat în care tranşase situaţia o u l u i a . O î n s p ă i m â n t a . D e asemenea, o înfuria la c u l m e . - N u p o t să petrec noaptea aici! C h i a r dacă d i n t o n u l ei răzbătuse o n o t ă de isterie, bărbatul rămase i m p e r t u r b a b i l . L o v i l i n g u r a de margi­ nea oalei, p e n t r u a e l i m i n a picăturile de l i c h i d , o puse pe o f a r f u r i e , după care aşeză capacul la loc. A b i a a p o i se î n t o a r s e către ea şi făcu s e m n către uşă: - A i văzut cu o c h i i tăi. N u ai de ales. - î n t o t d e a u n a avem de ales. îşi f e r i p r i v i r e a de a ei preţ de câteva secunde. C â n d o c h i i l i se întâlniră d i n n o u , m o r m ă i : - N u întotdeauna. N e ş t i i n d ce să facă m a i departe, E m o r y îl urmări c u m a d u n a cele necesare p e n t r u a p u n e masa. O întrebă d i n n o u dacă îi era foame. - N u . M i - e greaţă. - Te-am aşteptat cu cina, dar, dacă n u ai de gând să m ă n â n c i , te superi dacă m ă n â n c eu?

Necunoscutul

21

Deşi n u credea că răspunsul ei c o n t a prea m u l t , îi spuse să-şi vadă de masă. - A m ceva p e n t r u durerea aia de cap. Şi o cutie de coca-cola care ar putea să-ţi liniştească s t o m a c u l . Sau poate ar t r e b u i să te bagi î n a p o i în pat. - O să stau aşezată, replică ea, gândindu-se că s-ar f i simţit şi m a i vulnerabilă în poziţia culcat. î n a i n t a cu prudenţă până la masă, dar îşi aduse a m i n t e că avea sân­ ge pe degete, de la rana de la cap, aşa că spuse: T r e b u i e să m ă spăl pe m â i n i . - Aşază-te m a i b i n e , până n u cazi. R e c u n o s c ă t o a r e , se lăsă pe u n scaun. Bărbatul îi adu­ se o sticluţă cu dezinfectant p e n t r u m â i n i , d i n care ea îşi turnă o cantitate generoasă, după care îşi şterse mâinile cu u n prosop de hârtie pe care-1 rupse d i n t r - o rolă aflată în c e n t r u l mesei. Fără alte c o m e n t a r i i sau ezitări, n e c u n o s c u t u l îi luă d i n m â n ă bucata de hârtie pătată de sânge şi o puse în coşul de g u n o i , după care se duse la chiuvetă şi-şi spălă mâinile cu apă caldă şi săpun l i c h i d . I i aduse a p o i o cutie de coca-cola, u n t u b de analgezice, o punguţă cu biscuiţi săraţi şi u n pachet nedesfăcut de u n t . î n t o r s la maşina de gătit, puse cu p o l o n i c u l o porţie de t o c a n ă într-un castron de ceramică. Se aşeză în faţa ei, rupse d i n rolă u n p r o s o p de hârtie pe care şi-1 puse în poală şi luă l i n g u r a . - N u - m i place deloc să m ă n â n c în faţa ta. - N u - i n i c i o p r o b l e m ă , chiar te r o g . B ă r b a t u l observă că E m o r y se u i t a l u n g la c o n ţ i n u t u l castronului. - P r o b a b i l că t u eşti obişnuită cu altfel de m â n c a r e . - î n orice alt m o m e n t , mi-ar f i făcut poftă. Tocana de vită e u n a d i n t r e mâncărurile mele preferate. - A s t a e de vânat. E m o r y îşi ridică privirea către c a p u l de cerb agăţat pe perete, deasupra ş e m i n e u l u i . - N u e v o r b a de el, preciza bărbatul, zâmbind p e n t r u p r i m a dată. C â n d m - a m m u t a t , era deja acolo.

22

Sandra Brown

- T e - a i mutat? A s t a e locuinţa ta p e r m a n e n t ă ? Cre­ d e a m că... E m o r y c u p r i n s e c u privirea încăperea rustică, o f e r i n d u n c o n f o r t l i m i t a t , şi m u r m u r ă , sperând să nu-1 jignească: A m crezut că asta e o reşedinţă de vacanţă, u n fel de cabană de vânătoare. U n loc pe care-1 foloseşti n u m a i î n sezonul cald. -Nu. - D e c â n d locuieşti aici? C u coatele pe masă, bărbatul se aplecă peste castron, părând a v o r b i m a i degrabă p e n t r u sine: - V r e o şase l u n i , c a m aşa... - Şase l u n i . Fără telefon? Ş i ce-ai face într-o situaţie de urgenţă? - N u ştiu. N - a m avut parte de aşa ceva d e o c a m d a t ă . Deschise p u n g a cu biscuiţi săraţi, scoase d o i şi în­ tinse u n t pe ei. M a n c ă u n u l aşa, iar pe celălalt îl lăsă să cadă în c a s t r o n u l cu t o c a n ă , fărâmiţându-1 c u l i n g u r a î n a i n t e de a lua următoarea înghiţitură. E m o r y îl privea cu o c u r i o z i t a t e şi o teamă n e d i s i m u l a t e . îşi pusese pro­ s o p u l de hârtie în poală, ca şi c u m ar f i fost u n şervet de pânză, dar m â n c a aplecat, cu coatele pe masă. L u a u n t u l direct d i n pachet şi fărâmiţase u n b i s c u i t în t o c a n ă , însă îşi ştergea gura după fiecare înghiţitură. Deşi trăia într-o cabană veche de b u ş t e n i , n u arăta ca u n m u n t e a n . C h i a r deloc. Avea barba crescută, dar n u de m a i m u l t de o zi sau d o u ă . P u r t a o cămaşă d i n b u m b a c î n c a r o u r i cu negru şi roşu, vârâtă în jeanşii decoloraţi, însă hainele îi erau perfect curate. Părul cas­ t a n i u îi ajungea până la guler, o l u n g i m e n e o b i ş n u i t ă p e n t r u u n t i p de vârsta l u i . La tâmple i se vedeau şi f i r e albe. A l t u i bărbat, acest d e t a l i u i-ar f i c o n f e r i t u n aer distins, însă pe el n u reuşea decât să-1 facă să pară m a i b ă t r â n decât era în realitate, u n d e v a până în patruzeci de a n i . C e l m a i m u l t o frapară pe E m o r y c h i p u l l u i , c u o reţea de r i d u r i în j u r u l pleoapelor şi la colţurile g u r i i , şi o c h i i de u n albastru-închis surprinzător, cu o expresie obosită, dar atentă. N u a n ţ a rece a i r i s u r i l o r contrasta cu t e n u l b r o n z a t , b ă t u t de vânt.

Necunoscutul

23

Bărbatul acesta era o c o m b i n a ţ i e ciudată. Ducea u n t r a i s i m p l u , fără t e l e f o n sau televizor, dar n u era necio­ p l i t şi se e x p r i m a corect. R a f t u r i l e care se î n t i n d e a u de-a l u n g u l pereţilor d i n b u ş t e n i adăposteau zeci de cărţi, unele cu coperte cartonate, altele în ediţii m a i modeste, aranjate o r d o n a t . întreaga c a b a n ă era curată şi pusă la p u n c t , remarcă ea. D a r nicăieri n u se zărea n i c i o fotografie, n i c i u n fle­ cuşteţ sau v r e u n suvenir care să facă referire la t r e c u t u l l u i sau la prezent. E m o r y n-avea deloc încredere în purtarea l u i relaxa­ tă, n i c i în explicaţia oferită p e n t r u f a p t u l că n u o dusese la u n spital i m e d i a t ce o găsise. U n apel la U r g e n ţ e ar f i fost cea m a i practică soluţie. Asta dacă ar f i fost dispus să o facă... U n o m obişnuit n u lua p u r şi s i m p l u o femeie leşi­ nată, care m a i şi sângera pe deasupra, p e n t r u a o duce la cabana l u i d i n m u n ţ i fără u n m o t i v a n u m e , iar ei n u - i veneau în m i n t e decât unele legate de c r i m i n a l i t a t e sau de perversiune sau chiar a m â n d o u ă . N u o atinsese în n i c i u n m o d suspect, dar poate că era u n p s i h o p a t care avea reţineri să-şi atace v i c t i m e l e cât erau în stare de i n c o n ş t i e n ţ ă . Poate că prefera să fie treze, în deplinătatea facultăţilor m i n t a l e , să le vadă c u m reacţionau la tortură. - S u n t e m în C a r o l i n a de N o r d ? întrebă ea cu vocea tremurândă. -Da. - î n t r e b p e n t r u că unele trasee d i n p a r c u l acesta na­ ţional a j u n g până în Tennessee. îşi a m i n t e a că parcase într-un loc amenajat, îşi făcuse exerciţiile de încălzire şi îşi prinsese la m i j l o c borseta. îi reveniră în m e m o r i e nemişcarea pădurii de-o parte şi de alta a cărării şi m o d u l în care aerul rece î n c e p u s e să se rarefieze pe măsură ce urca. D a r n u îşi a m i n t e a deloc m o m e n t u l c â n d căzuse şi se lovise la cap. Ceea ce o făcea să se întrebe dacă într-adevăr aşa se petrecuseră l u c r u r i l e .

24

Sandra Brown

Luă u n b i s c u i t şi o înghiţitură de coca-cola, sperând că această c o m b i n a ţ i e avea să-i atenueze greaţa. - La ce a l t i t u d i n e ne a f l ă m aici? - A p r o a p e o m i e şase sute cincizeci de m e t r i , răspun­ se el. U n t e r e n d i f i c i l p e n t r u alergare. - M ă antrenez p e n t r u m a r a t o n . C u r i o s , bărbatul se o p r i d i n m â n c a t . - Primul? - A l cincilea, de fapt. - A h a . Speri să obţii u n t i m p m a i bun? - întotdeauna. - D e c i eşti dispusă să te forţezi. - M i e n u m i se pare aşa. î m i place la n e b u n i e . - O adevărată provocare, să faci o cursă de rezistenţă la o asemenea a l t i t u d i n e . - D a , dar aşa alergatul la o a l t i t u d i n e m a i mică devi­ ne m u l t m a i uşor. - N u - ţ i faci g r i j i că ai putea exagera? - S u n t atentă. M a i ales cu p i c i o r u l d r e p t . A m făcut o fractură de stres a n u l trecut. - N i c i n u e de m i r a r e , p e n t r u că te foloseşti m a i ales de el. - D e u n d e ştii? replică E m o r y aruncându-i o p r i v i r e bănuitoare. - A m observat c u m şchiopătai de la pat la uşă. Era o explicaţie posibilă, îşi dădu ea seama. Sau ob­ servase î n a i n t e , când o urmărea p r i n binoclu? D e pe o creastă îndepărtată, aşa c u m zisese el, sau de m u l t m a i aproape? î n loc să-i p u n ă aceste întrebări, E m o r y c o n t i ­ nuă discuţia, în speranţa că avea să a d u n e m a i m u l t e informaţii. - P i c i o r u l a î n c e p u t să-mi facă f i g u r i a n u l t r e c u t , după cursa de la B o s t o n . P o d i a t r u l m-a sfătuit să nu-1 m a i forţez t i m p de t r e i l u n i . M i - a fost foarte greu să în­ t r e r u p a n t r e n a m e n t e l e , dar m - a m supus. îndată ce mi-a p e r m i s să le reiau, a m făcut-o. - C â n d e maratonul? 1

P o d i a t r u - m e d i c specializat în tratarea b o l i l o r p i c i o r u l u i (n.tr.)

Necunoscutul

25

- D e azi în n o u ă zile. - N o u ă zile... - D a , ştiu. E m o r y lăsă să-i scape u n o f t a t . A c c i d e n ­ t u l s-a p r o d u s într-un m o m e n t c u m n u se poate m a i nepotrivit. -S-ar putea să fie nevoie să r e n u n ţ i la cursa asta. - N u p o t . T r e b u i e să p a r t i c i p . C u m el n u făcu n i c i u n c o m e n t a r i u , mulţumindu-se s-o privească f i x , simţi nevoia să-i explice: E o cursă caritabilă. S u n t în c o m i ­ t e t u l de organizare. O m u l ţ i m e de o a m e n i se bazează pe m i n e . E l luă încă o lingură de t o c a n ă , mestecă şi înghiţi î n a i n t e de a spune: - P e p e r m i s u l de c o n d u c e r e scrie că eşti Doctor E m o r y C h a r b o n n e a u . D o c t o r în medicină? - D a . Pediatrie. A m u n cabinet î m p r e u n ă c u d o i ginecologi. - Preiei c o p i i i i m e d i a t după ce se nasc? - C a m asta era ideea când a m pus bazele cabinetului. - T u ai copii? D u p ă o scurtă ezitare, E m o r y clătină d i n cap. - C â n d v a , sper. - Ş i d o m n u l C h a r b o n n e a u ? T o t doctor? - D o m n u l Surrey. - Pardon? - N u m e l e soţului m e u e Jeff Surrey. C â n d ne-am căsătorit, eu e r a m deja c u n o s c u t ă ca doctoriţa C h a r ­ b o n n e a u . D i n m o t i v e profesionale, a m preferat să nu-mi schimb numele. B ă r b a t u l n u c o m e n t ă , dar sprâncenele i se apropiară în ceva ce s e m ă n a cu o î n c r u n t ă t u r ă . - E l cu ce se ocupă? - Este c o n s u l t a n t f i n a n c i a r . Investiţii, p l a n u r i financiare. - Adică lucrează cu bogătaşi? - D a , p r e s u p u n că u n i i d i n t r e clienţii l u i s u n t foarte înstăriţi. - N u ştii?

Sandra Brown

26

- N u discută chestiunile f i n a n c i a r e ale clienţilor săi cu m i n e . - Exact. N-ar face u n a ca asta. - D a r tu? îl întrebă ea m u ş c â n d u n colţ d i n b i s c u i t . - C e e c u mine? - C u ce te ocupi? B ă r b a t u l se uită d i r e c t în o c h i i ei şi, pe u n t o n cât se poate de serios, spuse: - Trăiesc.

capitolul 3 „Iraiesc. N u era deloc vorbăreţ, iar E m o r y avu impresia clară că n u i n t e n ţ i o n a să-i ofere m a i m u l t e a m ă n u n t e . Băr­ b a t u l îi susţinu privirea preţ de câteva secunde, a p o i îşi puse l i n g u r a în c a s t r o n u l g o l şi-şi împinse s c a u n u l în spate. D u p ă ce îşi duse vasul şi tacâmul la chiuvetă, o î n t r e b ă p o l i t i c o s dacă m a i voia biscuiţi. - N u , dar păstrez cutia de coca-cola. I n t i m p ce el spăla vasele, E m o r y se ridică şi, păşind cu grijă ca să-şi învingă ameţeala, ajunse în baie. R a d i ­ a t o r u l era u n u l de m o d ă veche, a s e m ă n ă t o r cu cel d i n casa b u n i c i i ei. Flăcările albastre, v i i , j u c a u în spatele g r a t i i l o r ceramice înnegrite. Folosi toaleta, se spălă pe faţă şi pe mâini, după care îşi clăti gura c u u n pic de pastă de dinţi d i n t u b u l pe care-1 găsise în dulăpiorul de m e d i c a m e n t e de deasupra c h i u v e t e i . A c o l o se m a i aflau o sticlă c u p e r o x i d , u n apa­ rat de ras şi u n t u b de cremă de ras, o cutie cu p l a s t u r i , u n f l a c o n cu m u l t i v i t a m i n e şi o perie de păr. C a b i n a de duş era făcută d i n tablă. Pe etajera de sâr­ m ă n u se găseau decât u n săpun şi o sticlă c u ş a m p o n . E m o r y şi-ar f i d o r i t foarte m u l t să-şi clătească sângele în­ chegat d i n păr, dar n u o făcu, de teamă să n u redeschidă rana. C u c u i u l n u se mărise, însă o săgetau j u n g h i u r i de d u r e r e o r i de câte o r i atingea zona respectivă.

Necunoscutul

27

N u se p u t u abţine să n u tragă u n o c h i în dulăpiorul d i n baie. Pe r a f t u r i se aflau prosoape şi cârpe împăturite o r d o n a t . D e asemenea, găsi role de hârtie igienică, săpu­ n u r i şi detergenţi. Singurele l u c r u r i ieşite d i n c o m u n erau c u t i i l e cu gloanţe. Acestea, stivuite pe r a f t u l cel m a i de sus, erau etiche­ tate după c a l i b r u . E m o r y t r e b u i să se r i d i c e în vârful picioarelor ca să poată lua u n a . Ridică atent capacul c u t i e i . I n l u m i n a proiectată de plafonieră, proiectilele păreau m a r i , l u n g i şi letale. î n c h i s e r a p i d capacul şi puse cutia exact în l o c u l în care o găsise, întrebându-se u n d e ţinea gazda sa puştile la care se potrivea acea m u n i ţ i e . C â n d ieşi d i n baie, încăperea principală era l u m i ­ nată d o a r de f o c u l d i n ş e m i n e u şi de aplica d i n spa­ ţiul rezervat bucătăriei. B ă r b a t u l t o c m a i ce împăturea u n p r o s o p de vase, aşezându-1 peste marginea c h i u v e t e i . A u z i n d - o , îi spuse peste umăr: - M ă gândeam c-o să vrei să te culci devreme. E m o r y a r u n c ă o p r i v i r e către pat, u n d e păturile - pe care ea le lăsase m o t o t o l i t e - fuseseră aranjate şi plia­ te într-un colţ la u n u n g h i de exact nouăzeci de grade. Faţa de pernă murdară de sânge fusese înlocuită c u u n a curată. - O să d o r m în f o t o l i u . - Ba o să d o r m i în pat. B ă r b a t u l trase de o coardă p e n t r u a stinge l u m i n a de deasupra c h i u v e t e i . Acest gest hotărât îi dădu de înţeles că n u avea rost să se m a i o p u n ă , aşa că se aşeză pe marginea p a t u l u i . Nu-şi m a i dăduse jos colanţii d i n zori, iar s u t i e n u l i se părea neplăcut de strâns. Totuşi, în n i c i u n caz n-avea să se dezbrace, iar dacă bărbatul acela i n t e n ţ i o n a să-i dea jos hainele, t r e b u i a să se pregătească p e n t r u o înfrunta­ re pe cinste. I se tăie respiraţia când îl văzu apropiindu-se de pat, însă, după ce puse f l a c o n u l cu calmante şi cutia de co­ ca-cola pe noptieră, el intră în baie, de u n d e se întoarse

28

Sandra Brown

după câteva secunde c u sticla de p e r o x i d şi o compresă improvizată d i n m a i m u l t e bucăţi de hârtie igienică. - N u a m vată sau t i f o n , îi spuse în t i m p ce t u r n a so­ luţia de p e r o x i d pe c o m p r e s ă . Aşeză sticla pe măsuţă şi se aplecă spre ea. - M ă descurc singură. - N u vezi acolo. D a c ă o iei pe bâjbâite, rişti să redeschizi tăietura. E m o r y era c o n ş t i e n t ă că aşa stăteau l u c r u r i l e , aşa că-şi lăsă mâinile în jos. ^ - î n t o a r c e - ţ i c a p u l . . . I i î m p i n s e uşor bărbia cu d o s u l p a l m e i . Ea rămase n e m i ş c a t ă , plină de t e n s i u n e şi de e m o ţ i i , în t i m p ce el t a m p o n a rana cu p e r o x i d . Doare? - U n pic. O durea foarte tare, dar dacă s-ar f i plâns i-ar f i dat impresia că-i critica î n d e m â n a r e a . I n f o n d , îi venea greu să se concentreze la ceva a n u m e câtă v r e m e t i p u l acela stătea la o distanţă atât de mică de ea. N u îndrăzni n i c i să răsufle până ce el n u spuse „ G a t a " şi se retrase. - î m i pare rău că-ţi v o i murdări altă faţă de p e r n ă . - S â n g e l e se spală. î n m a j o r i t a t e a cazurilor... Bărba­ t u l luă f l a c o n u l cu c a l m a n t e şi vărsă două capsule în palmă, după care-i întinse m â n a : O să te ajute c u dure­ rea de cap. - Le iau m a i târziu. Să văd c u m mă s i m t . E l păru gata să o contrazică; în cele d i n u r m ă însă, puse tabletele la loc în f l a c o n şi îl aşeză pe noptieră. - D a c ă te răzgândeşti, s u n t acolo. Să-mi s p u i dacă m a i ai nevoie de ceva. - M u l ţ u m e s c . îţi s p u n dacă e ceva. D a r s u n t sigură că o să f i u b i n e . - Poate că ar t r e b u i să te trezesc o dată la câteva ore. D o a r ca să m ă asigur că eşti în regulă. - E o idee b u n ă . D a r , decât să te deranjez pe t i n e , m a i b i n e îmi setez alarma la ceas. - C u m doreşti, răspunse el cu u n rictus dezaproba­ tor, după care îi întoarse spatele. E m o r y îşi trase păturile până la b ă r b i e . Deşi închise­ se o c h i i , urechile îi erau c i u l i t e la orice z g o m o t pe care-1

Necunoscutul

29

făcea el. îl auzi p u n â n d b u ş t e n i în c ă m i n şi aşezând la loc p a r a v a n u l d i n faţa^ f o c u l u i . „Sângele se spală. î n majoritatea c a z u r i l o r . . . " Rostise c u v i n t e l e acelea de parcă ar f i izvorât d i n ex­ perienţă. Se cutremură dându-şi seama cât de expusă era. N u putea n i c i măcar să stea în picioare de u n a sin­ gură m a i m u l t de câteva m i n u t e . Dacă ar f i fost nevoită să se apere, ce-ar f i făcut? î n facultate urmase u n curs de autoapărare, dar asta fusese în urmă c u m u l t t i m p . A c u m nu-şi m a i a m i n t e a decât că n u t r e b u i a să se gândească la atacator ca la u n întreg, ci să se concentreze asupra părţilor sale v u l n e r a ­ bile. O c h i i , nasul. U r e c h i l e , testiculele. Se temea însă că regula n u i se aplica acelui i n d i v i d s o l i d şi vânos, ca sculptat d i n l e m n de stejar. îşi dorea să f i l u a t pe ascuns u n u l d i n t r e gloanţe­ le pe care le găsise. V â r f u l u n u i p r o i e c t i l înfipt în o c h i ar f i făcut pagube serioase. A r f i p u t u t să oprească pe loc chiar şi u n uriaş, o f e r i n d u - i s u f i c i e n t t i m p p e n t r u a se strecura pe lângă el. A u z i ceva ce s e m ă n a cu târşâitul b o c a n c i l o r pe covor, a p o i scârţâit de piele c â n d el se aşeză pe canapea sau pe f o t o l i u . E m o r y întredeschise o c h i i cât să constate că alesese f o t o l i u l în defavoarea canapelei. Stătea lăsat pe spate, cu o pătură trasă până la j u m ă t a t e a t r u n c h i u l u i . î n m o d tulburător, se u i t a direct la ea, c u f o c u l reflectându-i-se în o c h i i ca de a n i m a l de pradă. - Relaxează-te, d o a m n ă d o c t o r . D a c ă aveam de gând să-ţi fac v r e u n rău, aş f i făcut-o până a c u m . R a ţ i u n e a îi spunea că aşa stăteau l u c r u r i l e . D o r m i s e c o m p l e t lipsită de apărare toată după-amiaza, iar el n-o rănise în n i c i u n fel. Şi totuşi... - D e ce m-ai adus aici? - Ţ i - a m spus. - D a r n u cred că mi-ai spus adevărul. C e l puţin n u t o t adevărul. - N u p o t să controlez ce crezi t u . însă n u t r e b u i e să-ţi fie frică de m i n e . D u p ă u n t i m p , E m o r y îl întrebă:

30

Sandra Brown

- C e l m a i a p r o p i a t oraş de-a ici e Drakeland? -Nu. - D a r care e? - N - a i auzit niciodată de el. - C â t de departe e? - î n l i n i e dreaptă? V r e o nouăsprezece k i l o m e t r i . - Ş i pe d r u m ? - Douăzeci şi p a t r u . - A ş putea să-i p a r c u r g în alergare lejer. M e r g â n d la vale, n u ar t r e b u i să m ă forţez. B ă r b a t u l n u spuse: „ D u m n e z e u l e mare, femeie, ai suferit o c o m o d e şi n i c i măcar n u poţi să m e r g i d r e p t , cu atât m a i puţin s-o iei la fugă". N u spuse n i m i c , ceea ce era m a i d e m o r a l i z a n t decât dacă i-ar f i arătat cât de ilogică era perspectiva ei. D e asemenea, tăcerea l u i era m a i a m e n i n ţ ă t o a r e decât dacă i-ar f i zis verde în faţă că n-avea să plece nicăieri în v i i t o r u l a p r o p i a t , că o adu­ sese acolo ca s-o t r a n s f o r m e în sclava l u i sexuală şi că, dacă n u voia să m o a r ă , trebuia să u i t e de orice p l a n de evadare. C u toate acestea, E m o r y se sustrase p r i v i r i i sale opalescente închizându-şi o c h i i . Preţ de c i n c i m i n u t e , n u împărtăşiră altceva decât o t e n s i u n e apăsătoare şi tros­ n e t u l b u ş t e n i l o r d i n vatră. î n c i u d a f r i c i i , t r u p u l îi era extenuat. D i n p r o p r i e iniţiativă, muşchii începură să i se relaxeze. T r u p u l i se c u f u n d ă m a i adânc în saltea. C r e i e r u l afectat de l o v i t u r a suferită o trăgea către uitarea s o m n u l u i . Era chiar la gra­ niţa l u m i i viselor c â n d , cu o tresărire, îşi reveni c o m p l e t în simţiri. - N u mi-ai spus c u m te c h e a m ă . - A ş a e, c o n f i r m ă el. Şi n i c i n-o să-ţi s p u n . î n a i n t e de a a d o r m i , E m o r y îşi fixase ceasul să sune două ore m a i târziu, însă această măsură de precauţie se d o v e d i inutilă. C u câteva m i n u t e î n a i n t e ca alarma să înceapă să-i cânte la încheietură, el era lângă pat, mişcând-o uşor de u m ă r cu m â n a l u i mare. - D o a m n ă doctor?

Necunoscutul

31

- M - a m trezit. - A i dormit? - M a i m u l t iepureşte. - Te doare capul? -Da. - V r e i să iei d o u ă pastile? - N u chiar a c u m . B ă r b a t u l rămase n e m i ş c a t câteva secunde, fără să zică n i m i c , după care o întrebă: - A i nevoie la baie? - Poate. I n cazul acesta, „ p o a t e " î n s e m n a da, p e n t r u că grea­ ţa o trezise d i n s o m n î n u r m ă cu j u m ă t a t e de o r ă . I n t o t acest t i m p stătuse n e c l i n t i t ă , î n c e r c â n d să se liniş­ tească, deoarece ştia că n-ar f i p u t u t ajunge singură la baie. N u v o i a să-i ceară a j u t o r u l , dar n i c i n-ar f i v r u t să v o m i t e î n p a t u l l u i . Aşa că, deşi m u r m u r a s e acel răspuns evaziv, îi f u r e c u n o s c ă t o a r e p e n t r u că-1 inter­ pretase ca pe u n apel u r g e n t . C â n d bărbatul o dezveli, E m o r y se împinse la mar­ ginea p a t u l u i şi îşi c o b o r î tălpile pe podea. E l o p r i n s e blând de a n t e b r a ţ e şi o ajută să se r i d i c e în p i c i o a r e . C u g e n u n c h i i t r e m u r â n d , făcu u n p r i m pas şovăitor. - încet. N e c u n o s c u t u l îşi petrecu u n braţ pe după talia ei şi o sprijini. -Scuze pentru deranj. - N i c i u n deranj. D i s t a n ţ a p â n ă la baie era de câţiva paşi, dar ei i se păru m a i lungă decât M a r e l e Z i d chinezesc. C â n d a j u n ­ seră, bărbatul aprinse l u m i n a , după care închise uşa în u r m a ei, zicându-i: - N u te grăbi. E m o r y abia avu t i m p să se lase în g e n u n c h i în faţa va­ s u l u i de toaletă. N u prea avea ce să v o m i t e , însă spasmele erau intense şi-i străbăteau t o t c o r p u l , asfel încât c o n t i ­ n u ă să icnească n e c o n t r o l a t chiar şi după ce n u - i m a i ră­ măsese n i m i c în stomac. C â n d , î n sfârşit, se p o t o l i , trase apa şi, s p r i j i n i n d u - s e de chiuvetă, se ridică fără vlagă.

32

Sandra Brown

- Eşti bine? o întrebă el de cealaltă parte a uşii. - M a i bine. E m o r y n u avusese parte niciodată de o apă atât de rece p r e c u m cea care curgea la chiuvetă, dar îi plăcu sen­ zaţia pe care i o lăsă pe faţă. îşi clăti gura de m a i m u l t e o r i . Privirea îi era încă u n pic înceţoşată, ceea ce n u era chiar atât de rău. Se b u c u r a că nu-şi putea vedea perfect clar reflexia în oglindă. C h i a r şi difuză, imaginea t o t era groaznică. Avea pielea ca de ceară. Buzele îşi pierduseră orice culoare. Părul îi era încâlcit şi c i u f u l i t . Sângele d i n spa­ tele u r e c h i i i se închegase într-o crustă neagră hidoasă. D a r era prea stoarsă de energie ca să-i m a i pese cât de o r i b i l arăta. îşi făcea m a i m u l t e g r i j i în legătură cu durerea de cap. Senzaţia n u m a i s e m ă n a c u acele zeci de cuie înfip­ te în creier. Era m a i puternică de atât, m a i c o m p a c t ă , ca şi c u m u n baros i-ar f i l o v i t c r a n i u l r i t m i c pe d i n ă u n t r u . Iar l u m i n a n u făcea decât să i-o înteţească. Stinse b e c u l , a p o i îşi târşâi paşii până la uşă şi o deschise. E l era chiar acolo, aşa că aproape se l o v i c u nasul de pieptul l u i . - D u p ă asta, cred că o să mă s i m t m a i b i n e . - P e r f e c t . î n t i n s e m â n a să o s p r i j i n e , însă, c â n d îi atinse u m ă r u l , p a l m a i se duse către ceafă, sub păr. Eşti leoarcă. î n t i m p u l spasmelor avusese u n val de transpiraţii reci care-i lăsaseră pielea udă şi hainele jilave. - O să f i u b i n e . A b i a reuşi să articuleze aceste c u v i n t e , că dinţii înce­ pură să-i c l ă n ţ ă n e . N e c u n o s c u t u l o conduse î n a p o i spre pat şi o aşeză pe marginea l u i . - îţi aduc ceva în care să te s c h i m b i . - N u , serios, e u . . . - N u poţi să petreci restul n o p ţ i i în hainele astea ude. Se duse la u n s c r i n adăpostit sub p l a f o n u l î n c l i n a t şi scoase d i n t r - u n sertar o cămaşă de bumbac asemănătoare

Necunoscutul

33

cu aceea pe care o p u r t a e l C â n d i o î n t i n s e , E m o r y îl p r i v i d i r e c t în o c h i şi declară hotărât: - N o să mă dezbrac. O p r i v i f i x câteva secunde, după care merse în baie să-i aducă u n p r o s o p curat, încă împăturit. Deşi gestul era u n u l b l â n d , expresia îi era severă. - V i r t u t e a ţi-e-n siguranţă, doctoriţă s c u m p ă , o infor­ mă el sarcastic. V o i a m să p u n p a r a v a n u l , ca să ai parte de ceva i n t i m i t a t e . Trase p a r a v a n u l de lângă perete şi desfăcu p a n o u r i l e . D u p ă ce îl aşeză, trecu de cealaltă parte şi o lăsă să se lupte c u remuşcările. C e proastă n e r e c u n o s c ă t o a r e p u ­ tuse f i ! se mustră ea. D a c ă în copilărie fusese pudică, orice j e n ă îi trecuse odată ce intrase la facultatea de m e d i c i n ă . Ea şi colegii ei exersaseră diverse p r o c e d u r i u n i i pe alţii, de obicei pe f u n d a l u l u n o r g l u m e deocheate, dar, o r i c u m , n u d i ­ tatea şi procesele biologice n-o m a i făceau de m u l t să se îmbujoreze feciorelnic. Pe c â n d îşi trăgea f e r m o a r u l t r e n i n g u l u i , îşi spu­ se că n u d i n p u d o a r e protestase la ideea de a se dez­ brăca, ci m a i degrabă d i n i n s t i n c t de conservare. E l fusese g r i j u l i u şi atent, u n adevărat d o m n . D a r câtă în­ credere poţi să ai într-un b ă r b a t care n i c i m ă c a r nu-şi dezvăluie numele? Se dezbrăcă pe cât p u t u de repede, având în vedere că t r e m u r a i n c o n t r o l a b i l . îşi şterse în grabă t r u n c h i u l cu p r o s o p u l , după care trase pe ea cămaşa pe care i o împru­ mutase gazda. Ţ e s ă t u r a de b u m b a c m o a l e îi dezmierda pielea, plus că era o b i n e c u v â n t a r e să scape de strânsoarea u m e d ă a s u t i e n u l u i . U l t i m u l a r t i c o l de î m b r ă c ă m i n t e de care se descoto­ rosi f u perechea de colanţi de alergat. D i m i n e a ţ ă avea să-i î m b r a c e d i n n o u , dar m o m e n t a n îi plăcea senzaţia de a-şi strecura picioarele goale în aşternut. N e c u n o s c u t u l n u o putea vedea, dar p r o b a b i l că ascultase atent foşnetul h a i n e l o r şi al cearşafurilor. A b i a ce se învelise, că îl auzi: - Pot să m ă apropii?

34

Sandra Brown

- Poţi să laşi p a r a v a n u l acolo u n d e e. C â n d el î n c e p u să plieze p a n o u r i l e de l e m n , E m o r y insistă: Prefer să-1 a m acolo. D i n câte se părea, preferinţele ei n u prea c o n t a u . Gazda aşeză p a r a v a n u l în l o c u l în care fusese şi m a i de­ vreme, rezemat de perete. - T r e b u i e să te p o t vedea. - T e a n u n ţ eu dacă a m nevoie de ceva. - N u mi-ai zis că ţi-era greaţă, şi aproape că ne-am trezit cu d i t a m a i d a n d a n a u a . Se aplecă şi scoase u n coş de g u n o i m i c , d i n m e t a l , de sub măsuţa de lângă pat, a p o i îi zise: D a c ă n u a j u n g la t i n e în t i m p u t i l . . . Puse re­ c i p i e n t u l în aşa fel încât n-avea c u m să nu-1 nimerească dacă se apleca peste marginea p a t u l u i . - C r e d că mi-a t r e c u t greaţa. - D a c ă revine, să n u te ruşinezi, da? C â n d ea încuvi­ inţă d i n cap, o întrebă: M a i ai nevoie de ceva? '-Nu. - Sigur? -Da. C u îndoială în p r i v i r e , îi cercetă silueta ascunsă de pături, făcând-o să se simtă e x t r e m de stânjenită. C a să evite c o n t a c t u l vizual, E m o r y preferă să î n c h i d ă o c h i i . I n t r - u n f i n a l , o crezu pe cuvânt că voia să d o a r m ă şi se îndepărtă. A c u m , că era încălţat n u m a i cu şosete, paşii săi n u erau decât nişte şoapte în contact cu podeaua, însă u n o m atât de masiv ca el n u putea să se deplaseze fără să p e r t u r b e aerul d i n încăpere. T â n ă r a femeie îl urmări cu o c h i i minţii; auzi b u f n e t e l e celor d o i b u ş t e n i azvârliţi în f o c u l care ardea m o c n i t şi a p o i scârţâitul p i e l i i , când se aşeză d i n n o u în f o t o l i u . T r e c u r ă m a i m u l t e m i n u t e . L e m n e l e pe care t o c m a i le adăugase î n c e p u r ă să tros­ nească pe măsură ce l u a u foc. E m o r y privea u m b r e l e pâlpâitoare pe care f o c u l le proiecta pe tavan c â n d ob­ servă dintr-odată ceva ce n u - i atrăsese atenţia m a i înain­ te. U n d r u g de m e t a l cu d i a m e t r u l de a p r o x i m a t i v c i n c i c e n t i m e t r i se întindea o r i z o n t a l între două b â r n e lăsate la vedere, cu fiecare capăt p o t r i v i t într-un o r i f i c i u . Nu-şi

Necunoscutul

35

putea î n c h i p u i ce scop servea. C â t despre b â r n e , acestea păreau fasonate la fel de g r o s o l a n ca şi gazda e i . Fasonat grosolan, p o a t e , dar în m o d clar e x t r e m de atent şi p r e v e n i t o r . - N u ţi-am m u l ţ u m i t m a i devreme, m u r m u r ă e a . - N - a i p e n t r u ce. - Iţi m u l ţ u m e s c a c u m . -Bine. M a i trecu u n t i m p , d a r E m o r y ştia sigur că b ă r b a t u l nu dormea. - A ş vrea să ştiu c u m te c h e a m ă . F o c u l t r o s n i . U n a d i n t r e b â r n e g e m u sub g r e u t a t e a acoperişului. E l n u scoase n i c i u n sunet.

capitolul 4 - N u eşti îngrijorat? Jeff Surrey se întinse şi căscă, după care se î n t o a r s e pe o parte şi se s p r i j i n i într-un cot. - N i c i d e c u m . E o strategie m e n i t ă să-mi c a p t e z e aten­ ţia. E m o r y asta vrea, să-mi fac g r i j i p e n t r u ea. - N u - i stă deloc în f i r e să n u sune. - Ş i t o c m a i în cele m a i n e p o t r i v i t e m o m e n t e , zise Jeff î n c r u n t a t . C u m a fost aseară, de e x e m p l u . T e l e f o n u l m o b i l î n c e p u s e să-i vibreze t o c m a i c â n d el şi A l i c e i n t r a u sub duş, d u p ă o partidă de sex e p u i z a n ­ tă. Discuţia cu soţia sa adăugase ceva sare şi p i p e r postl u d i u l u i î n s p u m a t . C h i a r şi aşa, n u - i picase d e l o c b i n e întreruperea, care îi păruse deliberată. I n u l t i m a v r e m e îl t o t sunase în t i m p u l z i l e i , d e o b i ­ cei p e n t r u p r o b l e m e n e î n s e m n a t e . V o i a să ia m a s a a c a s ă sau în oraş? T r e b u i a să se d u c ă ea la curăţătorie s a u pre­ fera el să o facă? Sunase la f i r m a de curăţat j g h e a b u r i ca să ceară o programare sau t r e b u i a să sune ea? Pretextele erau ilar de transparente. Ea se c o n s i d e r a p r o b a b i l foarte subtilă, c â n d era la m i n t e a c o c o ş u l u i că n u făcea altceva decât să-i supravegheze p r o g r a m u l . I n u l t i m e l e câteva l u n i , J e f f trebuise să dea e x p l i c a ţ i i

36

Sandra Brown

p e n t r u orice d r u m pe care-1 făcuse şi p e n t r u cât stătuse în l o c u l respectiv. Această m o n i t o r i z a r e c o n s t a n t ă de­ venise d i n ce în ce m a i obositoare, iar el începuse să-şi epuizeze lista de justificări p e n t r u t i m p u l pe care-1 petre­ cea cu A l i c e . - N u - i aşa că a fost m i n u n a t ? D o u ă zile întregi, aproa­ pe fără să ne deranjeze n i m e n i . - M ă răsfeţi. I n dimineaţa asta... m i c u l d e j u n în pat... - M a i degrabă prânzul, răspunse el, sărutând-o pre­ l u n g pe gât. Alice gemu. - N u - m i v i n e să cred că a m d o r m i t până la ora asta. C â t a m b ă u t azi-noapte? - N u cred că e d i n cauza v i n u l u i , m a i degrabă a mar i j u a n e i . Era foarte c o n c e n t r a t ă . Femeia îşi acoperi faţa cu palmele şi i z b u c n i în râs. - N - a m m a i f u m a t de a n i b u n i . N u m a i a m deloc rezistenţă. - A fost o plăcere vinovată. Jeff îşi lăsă degetul să-i traseze o l i n i e între sâni. Te-a făcut să d e v i i foarte sexy. N u că ai avea nevoie de a j u t o r în d o m e n i u l ăsta... A l i c e n u era o f r u m u s e ţ e e v i d e n t ă . Părul n e g r u şi o c h i i căprui-închis se p o t r i v e a u de m i n u n e c u t e n u l ei m ă s l i n i u , care p u t e a părea deosebit în o c h i i u n o ­ ra. Putea f i c o n s i d e r a t ă arătoasă, dar n i c i cei m a i i n ­ d u l g e n ţ i c r i t i c i n u i-ar f i d a t m a i m u l t de c i n c i d i n zece p u n c t e . Existau totuşi a n u m i t e avantaje într-o relaţie cu o fe­ meie m a i puţin frumoasă. D e t e a m ă să n u fie respinsă, se arăta recunoscătoare p e n t r u orice gest, iar recunoş­ tinţa aceasta făcea să fie uşor de m u l ţ u m i t şi maleabilă făra ca el să d e p u n ă v r e u n e f o r t . I n t r e sprâncenele ei se f o r m ă u n r i d v e r t i c a l de îngrijorare. - C r e z i că E m o r y stie despre noi? -Nu. - Sincer? - Sincer, n u . N u ştie.

Necunoscutul

37

A f i r m a ţ i a era sinceră. Jeff putea să spună cu m â n a pe i n i m ă că E m o r y nu-1 acuzase de adulter, ceea ce n u î n s e m n a că nu-1 b ă n u i a de aşa ceva. Dar, ca să apla­ neze îngrijorarea a m a n t e i sale, îi frecă spaţiul d i n t r e sprâncene cu degetul arătător, făcând să dispară cuta de îngrijorare. - Face pe î m b u f n a t a , atâta t o t . - A zis ceva î n a i n t e să plece? U ş o r i r i t a t de insistenţa ei, lăsă să-i scape u n o f t a t . - D a . A zis la revedere. - Ş t i i b i n e la ce mă refer. A zis ceva care să sugereze că ar şti? - M - a m dus acasă să o văd î n a i n t e să plece şi m - a m împotrivit de formă i d e i i ei de a p a r t i c i p a la cursă. Sin­ cer să f i u , n-am căutat la dinţi calul de dar, în condiţiile în care e r a m n e r ă b d ă t o r să te a m goală în pat, m u r m u r ă el mângâindu-i t a n d r u sânul. - Şi n-aţi m a i v o r b i t despre n i m i c altceva? - A m rugat-o să m ă sune când ajunge la m o t e l , ceea ce a şi făcut. C u buzele lângă urechea ei, Jeff mârâi: Şi aşa m i - a m întârziat punerea în practică a fanteziei cu sexul la duş. L u c r u p e n t r u care n-o s-o iert în veci. Se aplecă să-i muşte drăgăstos sfârcul, însă A l i c e n u se lăsă distrasă atât de uşor. - A s t a a fost a c u m m a i m u l t de douăzeci şi p a t r u de ore. M i se pare suspect că n u ai m a i p r i m i t n i c i o veste de la ea. - M i - a zis că s-ar putea să m a i petreacă încă o n o a p t e în m u n ţ i , în funcţie de cât de obosită avea să se simtă după cursă. D i n câte se pare, t o c m a i asta şi face. - Şi de u n d e ştii că n-a v e n i t acasă cât t u ai fost aici, cu mine? - P e n t r u că, dacă se declanşează sistemul de alarmă de acasă, îmi sună t e l e f o n u l . Slavă D o m n u l u i că există aplicaţiile astea... - N u te-ar f i a n u n ţ a t dacă se hotăra să m a i stea o noapte? E l oftă resemnat.

38

Sandra Broum

- N u că mi-ar face plăcere să discut despre asta, m a i ales în t i m p u l p r e l u d i u l u i , dar, dacă vrei să ştii, ne cer­ taserăm cu o seară î n a i n t e . E ofensată şi mă pedepseşte n e d â n d u - m i n i c i u n s e m n de viaţă. - D e ce v-aţi certat? - D i n cauza m a r a t o n u l u i ăluia afurisit la care vrea să participe. - C e treabă ai t u cu asta? - Exact! Exact asta a m întrebat-o şi e u . N u m ă pa­ sionează deloc, aşa că de ce ar t r e b u i s-o î n s o ţ e s c de fiecare dată? - C a s-o încurajezi? - A ş a a m făcut. La fiecare blestemată de cursă. O r e în şir mă înghesuiam cu t o t f e l u l de o a m e n i la l i n i a de sosire, aşteptând cele zece secunde în care ea să alerge pe lângă m i n e şi să-i ofer aplauze înflăcărate p e n t r u re­ alizarea ei excepţională. D e data asta a m refuzat să mă m a i d u c . D a r e vorba de o cursă specială p e n t r u ea, aşa că s-a simţit jignită şi... D e ce d r a c u ' îţi povestesc eu des­ pre p r o b l e m e l e mele m a r i t a l e , când aş putea să fac asta? îşi strecură mâna în zona ei cea m a i i n t i m ă . N u - i aşa că e m a i bine? A l i c e suspină şi se mişcă uşor sub atingerea l u i . - M u l t mai bine. Jeff îşi puse u n prezervativ şi se aşeză între coapsele ei, pe care le simţea t o t a l d i f e r i t faţă de cele ale l u i E m o ­ ry. Adică faţă de c u m îşi a m i n t e a că se simţeau coapsele desfăcute ale l u i E m o r y . Trecuse atât de m u l t de c â n d făcuseră sex, încât nu-şi m a i aducea a m i n t e clar. N u ştia sigur care d i n t r e ei devenise m a i rezervat p r i ­ m u l . O a r e o înşela p e n t r u că sexul c o n j u g a l devenise atât de rar şi de l i p s i t de pasiune, sau devenise rar şi lipsit de pasiune deoarece E m o r y i n t u i a că el se distra în p a t u l altei femei? A s t a n u î n s e m n a că-şi asuma t o a t ă v i n a . A , n u ! O mare parte cădea pe u m e r i i l u i E m o r y . I n fiecare zi, se trezea şi ieşea d i n casă în zori şi n i c i că se m a i întorcea până după lăsarea î n t u n e r i c u l u i . L u c r a ore n e n u m ă r a t e la clinică, după care răspundea la t e l e f o n la orice oră

Necunoscutul

39

d i n noapte părinţilor î n n e b u n i ţ i care îi cereau sfaturi p e n t r u odraslele-lor cu febră, diaree o r i p u r şi s i m p l u o răceală. Iar t i m p u l ei l i b e r era dedicat a n t r e n a m e n ­ telor p e n t r u maratoanele acelea blestemate. A l e r g a . Tot. T i m p u l . Alerga şi c â n d se cunoscuseră. Iniţial, îi admirase pasiunea p e n t r u atletism, puterea şi a u t o d i s c i p l i n a . Asta şi, bineînţeles, silueta ei zveltă şi picioarele f r u m o s modelate. V r e o d o i a n i , alergaseră î m p r e u n ă . D a r a p o i pe ea o apucase f a n a t i s m u l . Foarte b i n e . O lăsase să se bucure de pasiunea ei, aşa c u m el se b u c u r a de a l u i . în m o m e n t u l de faţă, pasiunea respectivă îşi încleşta coapsele m o i de şoldurile l u i care se mişcau r i t m i c . M a i împinse o dată şi avu orgasm. N u era sigur că şi A l i c e avusese parte de aceeaşi experienţă, dar se prefăcea m a i b i n e decât E m o r y .

capitolul 5 C â n d se trezi, E m o r y îşi dădu seama că era singură. Se ridică în şezut. C a b a n a era goală. Gazda ei o supra­ veghease toată noaptea. O r i de câte o r i se mişcase, el se ridicase d i n f o t o l i u şi venise s-o întrebe dacă era b i n e , dacă avea nevoie de ceva sau dacă îi era d i n n o u greaţă. N u îi m a i venise să v o m i t e , aşa că pe la vreo d o u ă d i m i n e a ţ a m a i luase câteva înghiţituri de coca-cola. D o u ă ore m a i târziu, trecuse la apă. E l o î n d e m n a s e să bea, spunându-i ceea ce ea ştia deja: era în p e r i c o l de deshidratare. Alergase d i n greu, d o r m i s e toată ziua, după care vomitase şi puţinul pe care-1 m a i avusese în stomac. A c u m , după c u m arăta ceasul ei de la m â n ă , era nouă şi câteva m i n u t e , d u m i n i c ă d i m i n e a ţ a , deci dor­ mise c i n c i ore fără să se trezească singură sau la î n d e m ­ nul lui. C u gesturi foarte atente, d i n cauza ameţelii care se încăpăţâna să n u o părăsească, deşi se d o m o l i s e , se ridică

40

Sandra Brown

şi se duse la baie, luându-şi colanţii de alergat cu ea. D u p ă ce f o l o s i toaleta, îi î m b r ă c ă . Şi a c u m ce-avea să facă? M a i luă o cutie de coca-cola d i n frigider. C h i a r avea u n gust b u n . B ă u o înghiţitură zdravănă, p e n t r u a îm­ pinge pe gât alte două tablete de analgezic, deoarece durerea de cap se ţinea scai de ea. N u m a i era la fel de o r b i t o a r e , ca în ziua precedentă, dar o i r i t a s u f i c i e n t cât să n-o poată i g n o r a . D ă d u deoparte perdeaua de muselină de la u n u l d i n t r e g e a m u r i şi descoperi cu m â h n i r e că d i n c o l o de fereastră n u se putea vedea n i m i c altceva decât u n strat gros de ceaţă. Deschise uşa şi scoase u n strigăt, însă pâcla de afară îi absorbi i m e d i a t glasul. Făcu vreo câţiva paşi î n a i n t e şi, după v r e u n m e t r u , descoperi că scându­ rile de sub tălpi c o b o r a u brusc către o treaptă aflată la vreo cincisprezece c e n t i m e t r i m a i jos, a p o i către o alta. La capătul l o r se afla o lespede mare, perfect plată, fixa­ tă în p ă m â n t . N-avea c u m să meargă pe bâjbâite cale de douăzeci şi p a t r u de k i l o m e t r i fără să cadă într-o prăpastie sau să se rătăcească fără speranţă de salvare în pădurea care acoperea m u n t e l e . Se întoarse pe acelaşi d r u m în caba­ nă şi se uită atent în j u r . I n peretele de lângă uşă se afla u n c u i . C h e i l e pe care le văzuse atârnate acolo în a j u n dispăruseră. C h i a r dacă ar f i p u t u t să-i găsească maşina p r i n ceaţă, t o t n-ar f i fost în stare să-i pornească m o t o r u l . Şi dacă, p r i n cine ştie ce m i r a c o l , ar f i reuşit să realizeze c o n t a c t u l d i r e c t , t o t n-ar f i ştiut în ce direcţie să o apuce. P r o b a b i l că ar f i căzut cu maşină cu t o t într-o prăpastie şi s-ar f i r o s t o g o l i t pe versant până în vale. P r i n u r m a r e , soluţia p e n t r u a se întoarce în l u m e a civilizată t r e b u i a descoperită acolo, în c a b a n ă . îşi î n c e p u căutarea în cel m a i logic loc, respectiv b i r o u l d i n al cărui sertar gazda sa scosese cămaşa pe care o ^ p u r t a a c u m . G ă s i şosete, chiloţi, t r i c o u r i şi că­ măşi. I n alt sertar erau m a i m u l t e perechi de jeanşi, atent împăturite.

Necunoscutul

41

Ş i f o n i e r u l avea o uşă şubredă, făcută d i n t r - u n l e m n cc părea r e c o n d i ţ i o n a t . Pe v r e m u r i , scândurile fuseseră vopsite într-un roşu m a t . D e d i m e n s i u n i l e u n e i cabine telefonice, avea î n ă u n t r u d o a r o bară de care atârnau jachete, h a i n e şi o salopetă ca de vânător. Jos erau înşi­ rate m a i m u l t e perechi de încălţări, de la b o c a n c i greoi, ca de a l p i n i s t , asemănători cu cei pe care-i purtase cu o zi î n a i n t e , până la o pereche de m o c a s i n i d i n cauciuc, căptuşiţi c u pânză m o a l e , care se încheiau cu şireturi. E m o r y dădu î n c ă l ţ ă m i n t e a deoparte, sperând să gă­ sească o ascunzătoare sub scândurile p o d e l e i , dar n u avu succes. Pe r a f t u l de deasupra barei se aflau pături, pulovere groase şi o cutie de p a n t o f i în care găsi m a i m u l t e pe­ rechi de m ă n u ş i . îşi măsură m â n a pe lângă u n a d i n t r e ele, însă diferenţa era de-a d r e p t u l i n t i m i d a n t ă . Puse t o t u l la loc şi, agitată, trânti uşa d u l a p u l u i . La naiba, sigur avea arme depozitate pe u n d e v a ! D e s c o p e r i cutia cu arme sub pat. Jeff n u făcuse armata, dar E m o r y văzuse destule f i l ­ me ca să-şi dea seama la ce servea lada aceea d i n m e t a l , cu colţurile întărite şi încuietori solide d i n alamă. D i n fericire, n u părea să fie încuiată. D a c ă reuşea să o tragă de sub pat, ar f i p u t u t să o deschidă. N-avea să fie uşor. N u m a i mâncase n i m i c de peste douăzeci şi p a t r u de ore şi îşi petrecuse cea m a i mare parte a acestui t i m p zăcând în pat, aşa că se simţea slă­ bită. S i m p l a aplecare p e n t r u a se u i t a sub pat îi stârnise v a l u r i de ameţeală şi j u n g h i u r i dureroase în cap. Trase aer a d â n c în p i e p t de m a i m u l t e o r i ca să scape de aceste senzaţii şi, c â n d se potoliră până la u n n i v e l t o l e r a b i l , apucă m â n e r u l lăzii şi trase de el cu toată puterea. N u p u t u să o mişte m a i m u l t de c i n c i c e n t i m e t r i îna­ inte de a f i nevoită să se o d i h n e a s c ă . Până ce reuşi să o scoată de sub pat, avea pielea u m e d ă d i n cauza transpi­ raţiei, iar mâinile şi picioarele o d u r e a u îngrozitor. Deschise clapetele şi ridică repede capacul.

42

Sandra Brown

î n m o m e n t u l în care bărbatul făcu p r i m i i paşi pe uşă, se năpusti d i n spate şi îi sări în cârcă, întinzându-şi mâinile ca să-şi î m p l â n t e u n g h i i l e în faţa l u i . S i m ţ i u n f i o r de t r i u m f a u z i n d u - i geamătul de surpriză şi d u r e r e c â n d u n a d i n t r e u n g h i i l e ei îi lăsă o zgârietură lungă pe obraz. D a r succesul ei n u dură m a i m u l t de zece, c i n c i ­ sprezece secunde. A p o i , degetele l u i î n m ă n u ş a t e i se încleştară pe în­ c h e i e t u r i şi o forţară să-şi îndepărteze m â i n i l e . D a c ă îna­ i n t e E m o r y se ţinuse de el c u o î n c r â n c e n a r e sălbatică, a c u m se zbătea la fel de tare p e n t r u a-şi elibera încheie­ t u r i l e d i n strânsoarea l u i ca de oţel. îl l o v i cu picioarele în spatele g e n u n c h i l o r , însă acest atac se d o v e d i a n u f i altceva decât energie preţioasă irosită. A c c e p t ă i n u t i l i t a t e a e f o r t u r i l o r de a se elibera cam în acelaşi t i m p în care rezervele de p u t e r i i se epuizară. Se lăsă m o a l e peste el, mulată pe spatele l u i ca d r a p e l u l u n e i armate învinse. - A i terminat? întrebă el. - N i c i pe departe. - O să te las jos. G a t a cu p r o s t i i l e , da? - Du-te dracului! - Toate la t i m p u l l o r , doctoriţă scumpă. Stai liniştită, cam ăsta e p l a n u l . întinzându-şi braţele în spate peste u m e r i , o balansa p â n ă ce ajunse s u f i c i e n t de jos încât să atingă podeaua cu tălpile, după care o lăsă liberă. E m o r y se pregătise p e n t r u m o m e n t u l acesta. î n a i n ­ te ca el să apuce să se î n d r e p t e , scoase repede cuţitul de b u c ă t ă r i e pe care-1 înfipsese î n perete şi trasă o m i ş c a r e o r i z o n t a l ă , de-a l a t u l a b d o m e n u l u i l u i . B ă r b a t u l se tra­ se î n a p o i şi-şi supse b u r t a exact la t i m p , aşa că n u reuşi să-1 atingă. A d o u a lovitură îi atinse p u ţ i n m a t e r i a l u l h a i n e i , fără a p r o v o c a însă pagube s e m n i f i c a t i v e mate­ r i a l u l u i rezistent. - Du-te naibii! R i d i c ă l a m a cuţitului şi l o v i în jos, către gâtul l u i . V â r f u l ascuţit se prinse în ţesătura de lână a f u l a r u l u i , dar n u dădu de piele sau carne î n a i n t e ca el să-i apuce

Necunoscutul

43

mâna şi să o dezarmeze cu o uşurinţă de-a d r e p t u l u m i l i ­ toare. A p o i , bărbatul aruncă arma albă de cealaltă parte a încăperii, până la plintă. - A c u m ai terminat? E m o r y se retrase cu paşi n e s i g u r i , lipită de perete, temându-se de eventuale represalii. S t r ă i n u l acesta pă­ rea uriaş şi neîmblânzit. D i n zgârietura adâncă de pe obraz îi curgea u n firişor de sânge. Şi-1 şterse c u d o s u l p a l m e i , lăsând o pată roşie pe m ă n u ş a neagră, d i n piele de antilopă. Se uită la sângele proaspăt, după care d i n n o u la ea: - P r e s u p u n că te simţi m a i b i n e . E m o r y se semeţi, î n c e r c â n d să pară cât m a i înaltă, şi-i adresă o p r i v i r e fioroasă. S i m ţ e a dispreţ faţă de p r o p r i a slăbiciune şi totodată f u r i e văzând cât de c a l m era el. - V r e i să-mi s p u i şi m i e ce d r a c u ' te-a apucat? o întrebă. Privirea l u i urmă direcţia înspre care arătă ea c u u n gest m â n i o s . Pe masă t r o n a c o r p u l delict, l a p t o p u l , îm­ preună cu încărcătorul acestuia. E m o r y le găsise m a i devreme, sub pat. - M - a i minţit. -Ba nu. - A i zis că n u ai încărcător. - A m zis că n u a m telefon. Ceea ce e adevărat. - E i b i n e , a m găsit încărcătorul şi m i - a m conectat la el t e l e f o n u l m o b i l a c u m două ore, însă t o t n u p o r n e ş t e . Ce i-ai făcut? - I-am scos bateria. Mărturisirea rostită c a l m o lăsă fără c u v i n t e . Sub o c h i i ei uimiţi, bărbatul îşi prinse capătul d e g e t u l u i m i j ­ l o c i u între dinţi, p e n t r u a-şi scoate m ă n u ş a d i n m â n a dreaptă, după care î n c e p u să-şi desfacă n a s t u r i i h a i n e i . - D e ce? şuieră ea. - C a să n u poată să emită n i c i u n fel de s e m n a l . E m o r y păstrase în m i n t e o fărâmă de speranţă. Poa­ te că-şi lăsase imaginaţia să o ia razna, poate că văzuse prea m u l t e f i l m e poliţiste şi citise prea m u l t e cărţi, de ficţiune şi n u n u m a i , despre f e m e i care fuseseră răpite,

44

Sandra Brown

t o r t u r a t e , v i o l a t e şi o m o r â t e . Se agăţase de n ă d e j d e a , t o t m a i firavă, că n e c u n o s c u t u l n u o ţinea împotriva voinţei sale în acea cabană izolată şi n u avea intenţii malefice. D i n câteva c u v i n t e , el îi spulberase orice speranţă. I i dezactivase t e l e f o n u l . N u m a i putea f i localizată p r i n GPS, aceasta f i i n d p r i m a măsură pe care ar f i luat-o au­ torităţile c â n d Jeff îi r a p o r t a dispariţia la poliţie. - D e ce m-ai adus aici? - N - a m m a i s t a b i l i t o dată asta? - N u a m stabilit n i m i c , în afară de f a p t u l că eşti u n răpitor şi u n . . . Se întrerupse, n e d o r i n d să-i dea i d e i . C u toate acestea, el păru să-i citească gândurile, pen­ t r u că ridică î n t r e b ă t o r d i n t r - o sprânceană: - Ş i u n . . . ce? Avusese şanse m i n i m e , ca să n u zicem inexistente, de a-1 i m o b i l i z a , fie scoţându-i o c h i i , fie înjunghiindu-1. D i n m o m e n t ce ambele tentative eşuaseră, singura armă care-i m a i rămăsese era persuasiunea. - S i n c e r , m i e n u - m i pasă c u m arată t r e c u t u l tău. D e o c a m d a t ă n u mi-ai făcut n i c i u n rău, ba chiar ai fost e x t r a o r d i n a r de b u n c u m i n e . L u c r u p e n t r u care îţi s u n t recunoscătoare. Situaţia mea ar f i p u t u t f i m u l t m a i gra­ vă dacă n u ai f i fost acolo să mă... să mă găseşti şi să mă a d u c i aici. B ă r b a t u l aşteptă câteva secunde p e n t r u c o n t i n u a r e . -Dar...? - D a r a c u m t r e b u i e să plec, să mă d u c acasă. T r e b u i e să mă laşi să plec. E l ridică uşor d i n u m e r i şi făcu s e m n către uşă. - N u e încuiată. D a r t r e b u i e să te previn,, n u cred că o să a j u n g i prea departe. A m mers câţiva k i l o m e t r i pe d r u m , în ideea că ceaţa n-o f i la fel de deasă la o a l t i t u d i ­ ne m a i mică. N - a m reuşit să ies d i n s t r a t u l de pâclă. - A i mers pe jos... -Da. - D e ce n u te-ai dus cu maşina? - D i n acelaşi m o t i v . S u n t zeci de viraje în ac de păr. Aş f i p u t u t să ratez u n u l şi să pic în g o l o sută de m e t r i .

Necunoscutul

45

- D a r ai luat cu t i n e cheile de la c a m i o n e t ă . - P e n t r u că n u v o i a m să te u r c i t u la v o l a n şi să por­ neşti la d r u m . - M i - a t r e c u t p r i n cap... - M ă g â n d e a m eu. N u v o i a m să o strici şi, p o s i b i l , să te o m o r i în acelaşi t i m p . M o t i v p e n t r u care a m luat cheile la m i n e . îşi vârî mănuşile în b u z u n a r , n e m a i ţ i n â n d c o n t de petele de sânge, şi atârnă h a i n a de u n c u i bătut în pere­ te, a p o i îşi dădu jos f u l a r u l . Electricitatea statică îi făcu părul d i n j u r u l gâtului să se r i d i c e uşor când îşi scoase şapca. A m b e l e articole de î m b r ă c ă m i n t e fură agăţate în acelaşi c u i . Se lăsă pe v i n e în faţa vetrei, agită j a r u l cu u n vătrai şi m a i adăugă d o u ă l e m n e . Pe când îşi ştergea mâinile de p r a f pe partea d i n spate a p a n t a l o n i l o r , o întrebă dacă m â n c a s e ceva. -Nu. Se duse la f r i g i d e r şi îl deschise. I n acel m o m e n t , E m o r y se a p r o p i e şi ea şi împinse uşa f r i g i d e r u l u i cu suficientă forţă încât să-1 zgâlţâie şi să scuture cu zgomot sticlele d i n i n t e r i o r . B ă r b a t u l se răsuci cu o expresie ca­ re-o făcu să creadă că avea să o o m o a r e pe loc, însă ea n u se lăsă intimidată de căutătura l u i criminală. - S o ţ u l m e u e î n n e b u n i t de grijă, o să vrea să ştie u n d e s u n t şi ce s-a î n t â m p l a t cu m i n e . M a i m u l t ca sigur o să trimită poliţia în căutarea mea. - E i b i n e , n-o să dea de t i n e azi. N u aşa c u m stau lucrurile acum. - A ş putea să-i t r i m i t u n e-mail. D a r a m nevoie de parolă ca să p o t deschide l a p t o p u l tău. E l a r u n c ă o p r i v i r e spre c o m p u t e r u l p o r t a b i l , după care o î m p i n s e c u şoldul să se dea la o parte d i n calea l u i şi deschise d i n n o u uşa f r i g i d e r u l u i . - Eu n u t r i m i t e-mailuri. - N u - i n i c i o p r o b l e m ă . Pot să iau legătura cu el pe Facebook. C h i a r dacă Jeff n-o să-mi vadă postarea, poate v r e u n p r i e t e n . . . - î m i pare rău, doctoriţă scumpă, n u .

-Dar... -Nu. - N o să s p u n n i m i c despre t i n e . C u m aş putea, c â n d nu-ţi ştiu n i c i măcar numele? N-aş face altceva decât să-1 a n u n ţ pe Jeff că s u n t în regulă. C â n d el scutură d i n cap, E m o r y stărui: Fără d e t a l i i , p r o m i t . Poţi să citeşti şi t u postarea î n a i n t e să o p u b l i c . -Nu. Era ca a t u n c i c â n d ajungea la u l t i m u l k i l o m e t r u al u n u i m a r a t o n , cel m a i t e m u t m o m e n t . T r e b u i a să insis­ te, să meargă m a i departe sau să accepte înfrângerea. - C o m i ţ i o infracţiune, să ştii. - N u m - a m atins de t i n e . - D a r mă ţii aici împotriva voinţei mele. - N u , situaţia în care ne aflăm te ţine aici. - A i putea să s c h i m b i situaţia dacă ai vrea. - N u p o t să s c h i m b vremea. - N u m ă refeream la v r e m e . Refuzi să mă laşi să folo­ sesc l a p t o p u l . . . - N u te a t i n g i de l a p t o p . - D e ce? - Treaba mea. - O r i c a r e ar f i m o t i v u l , n u poate să fie ceva de b i n e . - N i c i n-am zis că e. Pur şi s i m p l u aşa stau l u c r u r i l e . - S p u n e - m i de ce mă ţii aici. B ă r b a t u l se a p r o p i e şi-şi aplecă faţa în aşa fel încât ajunse la n i v e l u l o c h i l o r ei. - S ă ştii că n u te ţin pe t i n e închisă aici, doctoriţă scumpă. I i ţin pe ei departe de l o c u l ăsta, rosti el pe u n t o n răguşit, m a i s i n i s t r u decât orice strigăt, făcând u n gest spre uşă.

capitolul 6 Jeff intră pe uşa de la garaj şi dezactiva s i s t e m u l de alarmă. î n ă u n t r u n u se vedea n i c i o l u m i n ă . Casa era rece şi goală.

Necunoscutul

47

î n a i n t e să plece de la A l i c e , aceasta îşi exprimase d i n n o u temerea că E m o r y ştia de legătura l o r : - Eşti sigur că n u ştie n i m i c ? - S e simte neglijată şi j o a c ă r o l u l prinţesei ultragia­ te până în pânzele albe, o asigurase el. S t ă î m b u f n a t ă , atâta t o t . Totuşi, realitatea era că n u m a i p r i m i s e n i c i o veste de la E m o r y de v i n e r i seară, c â n d îl sunase d i n m o t e l u l u n d e se cazase. A c u m era d u m i n i c ă după-amiaza, ceea ce î n s e m n a că trecuse cam m u l t t i m p de când n u m a i ştia n i m i c despre soţia l u i , î m b u f n a t ă sau n u . O r i c e bărbat însurat pe l u m e a aceasta ar f i înţeles că Jeff aştepta p u r şi s i m p l u ca rebeliunea l u i E m o r y să se stingă de la sine şi că o lăsa să treacă peste supărare de u n a singură. D a r lipsa oricărei iniţiative d i n partea l u i îl făcea să pară u n măgar, chiar şi în faţa a m a n t e i sale. „Nu-i stă în fire să n u sune, îi t o t repetase A l i c e pe parcursul w e e k e n d u l u i pe care-1 petrecuseră î m p r e u n ă . N u eşti deloc îngrijorat?" N u era, dar presupunea că ar f i t r e b u i t să fie. A p e l ă n u m ă r u l de m o b i l al l u i E m o r y , însă a n u n ţ u l de la căsu­ ţ a vocală îl î n d e m n ă să-i lase u n mesaj. - C r e d e a m că aveai să a j u n g i acasă până a c u m . Sună-mă. D e m u l t e o r i , E m o r y l u c r a la clinică peste p r o g r a m sau în w e e k e n d u r i , f o l o s i n d acest t i m p p e n t r u a ajunge l a zi c u hârţogăraia. Jeff sună pe n u m ă r u l p u b l i c , a p o i pe cel secret, rezervat m e m b r i l o r de f a m i l i e . în ambele cazuri îi răspunse r o b o t u l telefonic, aşa că lăsă mesa­ je, c e r â n d să fie sunat. A p o i telefona la s p i t a l u l u n d e profesa E m o r y şi ceru să i se facă legătura la Secţia de p e d i a t r i e . Asistenta îi recunoscut i m e d i a t n u m e l e . - C u ce vă p o t ajuta, d o m n u l e Surrey? - D o c t o r i ţ a C h a r b o n n e a u e pe acolo? - C r e d e a m că şi-a l u a t l i b e r până m â i n e . - A ş a e. D a r ar f i t r e b u i t să ajungă acasă p â n ă în după-amiaza asta şi n u d a u de ea pe t e l e f o n u l m o b i l . La clinică n u răspunde n i m e n i . M ă g â n d e a m că poate

48

Sandra Brown

s-a o p r i t pe la v o i , să verifice starea v r e u n u i pacient, d u p ă care s-a l u a t cu treaba. - E u t o c m a i ce m i - a m î n c e p u t t u r a , aşa că n u ştiu, d a r o să î n t r e b . - M u l ţ u m e s c . Dacă a văzut-o cineva, te r o g să-i s p u i persoanei respective să mă sune. Şi dacă apare de-acum î n c o l o , atrage-i atenţia că are t e l e f o n u l închis, intră d i ­ rect s e r v i c i u l de mesagerie. Să verifice bateria. Se ridică şi începu să se p l i m b e de c o l o , c o l o , cău­ t â n d o soluţie. Stătu pe gânduri m a i m u l t e m i n u t e , dar n u p u t u găsi decât o variantă logică. Zece m i n u t e m a i târziu, gonea spre n o r d , pe A u t o ­ strada 1-85. E m o r y ciugulea d i n sendvişul cu caşcaval la grătar, d u c â n d la gură bucăţelele u n a câte u n a . îşi p u n e a la în­ cercare s t o m a c u l , ca să vadă dacă respingea sau n u hra­ na solidă. I n acea zi n u - i m a i fusese greaţă, simţise d o a r o apăsare groaznică în stomac la gândul că era p o s i b i l să n u m a i iasă vie d i n c a b a n ă . D u p ă ce gazda ei refuzase să-i î m p r u m u t e l a p t o p u l , E m o r y se retrăsese în pat, dar n u î n a i n t e de a p u n e î n t r e ei, sfidătoare, p a r a v a n u l de l e m n . Se întinse­ se peste pătură, trăgându-şi n u m a i u n colţ al acesteia peste picioare. Stătuse m u l t t i m p aşa, t e n s i o n a t ă şi circumspectă, însă el n u o luase în seamă, c i se apucase să facă t o t f e l u l de t r e b u r i p r i n c a b a n ă . E m o r y simţise m i r o s u l cafelei şi al o u l u i prăjit care-i serviseră d r e p t m i c d e j u n . La sfârşit, b ă r b a t u l spălase vasele, după care ieşise d i n c a b a n ă pen­ t r u câteva m i n u t e . P â n ă la urmă o luase s o m n u l . C â n d se trezise, după câteva ore, constatase că afară se lăsase î n t u n e r i c u l . P r i n fantele p a r a v a n u l u i putea să vadă că veioza cu abajur de pânză era aprinsă. Se temuse că atacul j a l n i c pe care-1 lansase asupra l u i m a i devreme îi zguduise c r e i e r u l şi îi agravase sta­ rea. D a r , când se ridicase în c a p u l oaselor, observase

Necunoscutul

49

că ameţelile n u m a i erau la fel de accentuate. D i n păcate, iui acelaşi l u c r u se putea spune despre durerea de cap. Se dusese la toaletă, a p o i - deşi jurase că n-avea să-şi m a i părăsească n i c i m o a r t ă r e f u g i u l , că i n d i v i d u l n-avea decât să o târască de păr dacă voia să o scoată de după paravan - se aşezase într-un f o t o l i u în spaţiul alocat l i v i n g u l u i . T o c m a i a t u n c i , el v e n i de afară, la fel de înfofolit ca şi m a i devreme. Avea u n braţ de l e m n e de foc. C â n d o văzu, se o p r i în prag, după care închise uşa împingând-o cu călcâiul, îşi şterse tălpile b o c a n c i l o r pe covoraşul de iută şi duse lemnele lângă ş e m i n e u . Era foarte atent ca lada să fie m e r e u plină. D u p ă ce aşeză buştenii peste ceilalţi, îşi dădu jos veşmintele groase şi scutură p a r t i c u l e l e de gheaţă de pe haină î n a i n t e de a o atârna în c u i . - A î n c e p u t să dea lapoviţă. - C e n o r o c pe t i n e ! C u cât e vremea m a i rea, cu atât ţi-e m a i uşor să mă ţii prizonieră aici. - Concentrează-te pe partea b u n ă a l u c r u r i l o r : n-o să m o r i de foame, îi răspunse el pe u n t o n la fel de crispat. A m destulă m â n c a r e p e n t r u câteva zile. D u p ă acest s c h i m b de r e p l i c i , se apucă să încălzeas­ că o c o n s e r v ă de supă de p u i cu tăieţei şi să pregătească sendvişurile c u caşcaval d i n care t o t ciugulea E m o r y . Adevărul era că aceste preparate s i m p l e aveau u n gust d e l i c i o s şi, c u cât m â n c a m a i m u l t , cu atât i se făcea m a i f o a m e . D u p ă alergarea d i n a j u n , îşi epuizase toate rezervele de c a r b o h i d r a ţ i . Supa îi oferea s o d i u . îşi ter­ mină porţia. B ă r b a t u l observă că golise f a r f u r i i l e , dar n u făcu n i c i u n c o m e n t a r i u , mulţumindu-se să le ducă la chiuvetă. - V r e i nişte cafea? - N u , mersi. A i c u m v a ceai? - C e a i . . . repetă el, ca şi c u m ar f i auzit p e n t r u p r i m a oară acel cuvânt. - Lasă, n u contează. - î m i pare rău. îşi aduse cana cu cafea la masă şi se aşeză în faţa ei. N u s u n t b ă u t o r de ceai.

50

Sandra Brown

- A r t r e b u i să ai m e r e u în casă. N u se ştie niciodată c â n d îţi cere vreo prizonieră o cană de ceai. - T u eşti p r i m a . - P r i m a prizonieră sau p r i m a prizonieră băutoare de ceai? - Ş i u n a , şi alta. - N u te cred. B ă r b a t u l ridică d i n t r - u n u m ă r şi suflă în cafea îna­ i n t e de a lua o înghiţitură. C â n d îşi puse d i n n o u cana pe masă, o prinse uitându-se la bara de m e t a l suspenda­ tă între b â r n e . I n m o m e n t u l în care E m o r y se uită d i n n o u spre el şi o c h i i l i se întâlniră, simţi o zguduitură, ca o descărcare electrică în a b d o m e n . N-avea de gând să-1 î n t r e b e ce era cu bara aceea, temându-se de răspunsul pe care l-ar f i p u t u t p r i m i . Sub apăsarea p r i v i r i i l u i fixe, îşi trecu u n g h i a de-a l u n g u l f i b r e i l e m n u l u i d i n care era făcut b l a t u l mesei. - S i . . . ce-ai făcut? -Când? - I n f r a c ţ i u n e a ta. Despre ce a fost vorba? A m â n ă cât p u t u să se u i t e la el. C â n d cuteză să-i întâlnească o c h i i , aceştia scăpărau ca nişte g i u v a i e r u r i multifaţetate. D a c ă n-ar f i fost atât de severi, l u i E m o r y i s-ar părut f r u ­ moşi. „Ii ţin pe ei departe de l o c u l ăsta", aşa ai spus, îi explică ea. -îhî. - Pe cine? Pe poliţişti? Te ascunzi de autorităţi? - B a ţ i câmpii, doctoriţă scumpă. - N u - m i m a i spune aşa. Parcă e u n n u m e de a l i n t . Iar eu n-o să-ţi servesc d r e p t a n i m ă l u ţ de c o m p a n i e . - C e l puţin n u u n u l supus. Zgârii. î n c e r c ă să n u se u i t e la s e m n u l l u n g şi însângerat de pe o b r a z u l l u i . Sângele se închegase, dar rana t o t părea dureroasă şi urâtă. - A r t r e b u i să d a i cu nişte peroxid, să n u se infecteze. - Aşa e. D a r n u a m v r u t să trec M a r e l e Z i d chinezesc de-acolo ca să i n t r u în baie, zise el înclinându-şi c a p u l spre paravan. M i - a fost teamă că o să t a b e r i d i n n o u pe m i n e .

Necunoscutul

51

- N u te-am rănit atât de grav. - N u mă t e m e a m că aveai să-mi faci rău. Mi-era f r i ­ că să n u c u m v a să-ţi fac eu ţie rău. Văzându-i expresia şocată, o lămuri: N u i n t e n ţ i o n a t . Dar, dacă s u n t pus în situaţia de a mă apăra, s-ar putea să ai de suferit, p u r şi s i m p l u p e n t r u că s u n t m u l t m a i mare decât t i n e . D a c ă ar f i stat în spatele l u i la coadă la supermarket, dacă ar f i mers î m p r e u n ă în l i f t sau ar f i stat pe l o c u l de lângă ea în a v i o n , i s-ar f i părut i n t i m i d a n t de masiv. î n ă l ţ i m e a îi conferea a u t o m a t u n aer impunător. Puloverul pe care-1 p u r t a azi - bej, t r i c o t a t cu m o d e l - îi urmărea c o n t u r u r i l e t r u n c h i u l u i şi îi p u n e a în valoare lăţimea u m e r i l o r şi a p i e p t u l u i . Palmele sale ce î n c o n j u r a u cana de ceramică o fă­ ceau să pară la fel de delicată ca o ceşcuţă d i n serviciul de porţelan cu care se juca ea în copilărie. C h i a r şi în repaus, mâinile l u i o i n t i m i d a u . D e la încheietură până la vârfurile degetelor l u n g i , păreau capabile să facă... O groază de l u c r u r i . îşi aduse a m i n t e cu câtă b l â n d e ţ e îi exploraseră dege­ tele acelea pielea de pe ceafă. „Eşti udă leoarcă." O b r a j i i i se înfierbântară d i n cauza gândurilor care îi fulgerau p r i n m i n t e . Luă o înghiţitură de apă, după care-şi reluă i n t e r o g a t o r i u l de unde-1 lăsase. - A i fost în armată? - C e te face să întrebi asta? - E ş t i foarte o r d o n a t . T o t u l e împăturit şi aşezat la l i n i e . B o c a n c i i aliniaţi atent... - î n s e a m n ă că n u ai căutat prea b i n e . - N u te-ai aşteptat să o fac? - B a da. îşi întinse picioarele l u n g i o b l i c faţă de masă. Ş t i a m c-o să-ţi bagi nasul peste t o t . - Şi ce ai ascuns î n a i n t e ca eu să apuc să scotocesc? Cătuşe? C u r e l e de piele? - N u m a i l a p t o p u l . N u s u f i c i e n t de b i n e , d i n câte se pare. D a r n u m - a m gândit c-o să ai forţa necesară ca să tragi cutia de sub pat. - A fost nevoie să apelez la toată energia pe care o m a i aveam.

52

Sandra Brown

- Ţ i - a rămas destulă ca să-mi sari în spinare. - D a r n u şi să m ă ţin b i n e acolo. - A r f i t r e b u i t să te gândeşti la asta. - A ş a a m şi făcut. - A , da. C u ţ i t u l de bucătărie. - N u m-a ajutat prea m u l t . - T o t u ş i , mi-a făcut d i t a m a i gaura în cel m a i b u n fular. Avea t u p e u l să se amuze pe seama ei, ceea ce o i r i t a . - S p u n e - m i c u m a fost în război. Tatonarea ei atinsese u n p u n c t sensibil. B ă r b a t u l îşi trase picioarele sub scaun, îşi îndreptă spatele şi luă o gură de cafea. A c ţ i u n i n o r m a l e , fără vreo î n s e m n ă t a t e a n u m e , însă relevatoare în acel c o n t e x t . - Ia zi... insistă ea. - C e v r e i să ştii? - La ce armă ai luptat? N i c i u n răspuns. - C â n d ai fost în armată? Nimic. - U n d e ? C u m el păstra tăcerea, E m o r y r ă b u f n i : N u ai n i m i c de spus pe t e m a războiului? - N u m a i că n u îl r e c o m a n d ca soluţie. T â n ă r a femeie descifra în p r i v i r e a l u i stăruitoare a v e r t i s m e n t u l clar că discuţia t r e b u i a să se î n c h e i e ime­ d i a t . D r e p t u r m a r e , nu-şi forţă n o r o c u l . - C u t i i l e c u gloanţe d i n d u l a p u l d i n baie... - A m crezut că n-o să poţi să a j u n g i la ele. - A t r e b u i t să m ă r i d i c pe vârfuri şi să .mă î n t i n d b i n e . D a c ă ai gloanţe, sigur ai şi a r m e . - N u m i - a i găsit arsenalul la percheziţie? Păcat, m o r ­ măi el c â n d E m o r y scutură d i n cap. A l t f e l ai f i p u t u t să m ă împuşti în loc să m ă ataci c u u n g h i i l e şi cu cuţitul. A i f i avut nevoie de m u l t m a i puţină energie. Se amuza iarăşi pe seama e i . A s t a o î n d e m n ă să contraatace: - I n f r a c ţ i u n e a pe care ai comis-o a fost u n a cu violenţă?

Necunoscutul

53

Zâmbetul l u i larg se dizolvă. N u , n u se dizolvă, căci asta ar f i î n s e m n a t să dispară t r e p t a t . B u n a l u i dispoziţie dispăru într-o clipită, iar colţurile g u r i i se lăsară înapoi la l o c u l l o r obişnuit, p e n t r u a f o r m a l i n i a subţire în care îi erau contractate buzele de o b i c e i . - V i o l e n ţ ă extremă. Răspunsul sec o u m p l u de m â h n i r e . Şi-ar f i d o r i t ca el să f i negat sau să-şi f i căutat c i r c u m s t a n ţ e justi­ ficatoare. Agăţându-se î n c o n t i n u a r e de această speran­ ţ ă inutilă, îl întrebă: - D a c ă e ceva ce ai făcut cât ai l u p t a t în război... -Nu. - înţeleg. Bărbatul lăsă să-i scape u n h o h o t aspru. - N u înţelegi n i m i c , fir-ar să f i e ! Se ridică în picioare atât de brusc, încât E m o r y se sperie şi sări la rândul ei, răsturnându-şi s c a u n u l pe spate. C â n d acesta se prăvăli la podea, se făcu mică de t e a m ă . B ă r b a t u l o c o l i masa şi îi puse la loc s c a u n u l cu ges­ t u r i furioase. - N u m a i tresări o r i de câte o r i m ă mişc. - N u mă m a i speria. - N u fac asa ceva. - B a da! - N u asta e intenţia mea. - D a r acesta e efectul. - D e ce? N - o să-ţi fac n i c i u n rău. - D a c ă asa stau l u c r u r i l e , lasă-mă să-mi s u n soţul... -Nu. - . . . să-1 a n u n ţ că s u n t teafără. -Nu. - D e ce? - A m m a i discutat despre asta. M - a m săturat să t o t vorbesc despre acelaşi l u c r u . D e asemenea, m - a m sătu­ rat să m ă d u c afară să-mi fac nevoile după u n copac, ceea ce a m t o t făcut toată după-amiaza, ca să nu-ţi de­ ranjez s o m n u l . A c u m m ă d u c la baie să folosesc toaleta şi să fac u n duş. Simte-te ca acasă. Bagă-ţi nasul peste t o t

54

Sandra Brown

după p o f t a i n i m i i . T o a t ă casa e la dispoziţia ta. S t r â n s e p a r a v a n u l d i n câteva mişcări bruşte şi îl puse în poziţia sa iniţială, s p r i j i n i t de perete. A s t a r ă m â n e aici, decretă el. A p o i , cu m â n a pe clanţa uşii de la baie, se întoarse către E m o r y p e n t r u a-i spune ritos: Să ştii că n-ai merge m a i m u l t de zece m e t r i de la uşă fără să te rătăceşti, iar eu n - a m c h e f să plec după t i n e în noaptea asta. Aşa că r e n u n ţ ă la orice p l a n u r i de evadare. Acestea f i i n d zise, intră în baie. I m e d i a t ce închise uşa în u r m a l u i , E m o r y luă l a p t o p u l de pe canapea, u n d e îl pusese el c â n d pregătise cina. Se aşeză la masă şi, c â n d c o m p u t e r u l p o r n i , duse c u r s o r u l în caseta p e n t r u parolă. Degetele i se opriră deasupra tastelor. Şi a p o i rămaseră n e m i ş c a t e . C u m i-ar f i p u t u t g h i c i parola c â n d n u ştia aproape n i m i c despre o m u l acela? N u - i ştia n u m e l e , ziua de naştere, oraşul în care se năs­ cuse, profesia, p a s i u n i l e . . . N i m i c . î n c e r c ă o r i c u m vreo zece-douăsprezece c o m b i n a ţ i i , unele c u elemente legate de armată, cele m a i m u l t e de-a d r e p t u l r i d i c o l e , dar, după c u m era de aşteptat, n i c i o variantă n u - i permise accesul la c o m p u t e r . - La naiba! - N - a i avut noroc? Se răsuci speriată, căci n u îl auzise c â n d ieşise d i n baie. N u era î m b r ă c a t decât î n jeanşi, iar în m â i n i avea b o c a n c i i , c i o r a p i i şi p u l o v e r u l . D a c ă l u i E m o r y i se păruse i n t i m i d a n t î n a i n t e , descoperi că dezbrăcat era şi m a i şi. Părul u m e d . Desculţ. C u p i e p t u l g o l . T u l b u r a t ă , se întoarse către l a p t o p , îi lăsă e c r a n u l în jos fără mena­ j a m e n t e şi se ridică. - Du-te dracului! - A i m a i zis asta. - Ş i a m v o r b i t cât se poate de serios, îl asigură ea o c o l i n d u - 1 p e n t r u a se îndrepta spre baie. - Ţ i - a m păstrat nişte apă caldă. E m o r y trânti uşa şi întinse m â n a să tragă şi zăvorul, n u m a i p e n t r u a descoperi că n u exista aşa ceva. T â n j e a după u n duş, iar m i r o s u l săpunului şi al şam­ p o n u l u i era ademenitor. Totuşi, se temea să se dezbrace,

Necunoscutul

55

aşa că se m u l ţ u m i să se spele la chiuvetă cu u n a d i n t r e cârpele de baie pe care t i p u l le ţinea împăturite atât de atent. U d ă pânza şi încercă să tamponeze zona u n d e sângele închegat îi încâlcise părul, dar n u reuşi să cureţe mare l u c r u . Pe deasupra, o d u r e a fiecare atingere. Pe c u i e r u l de pe spatele uşii se afla cămaşa de b u m b a c cu care d o r m i s e în noaptea precedentă. D i m i n e a ţ ă se schimbase d i n n o u în c o s t u m u l ei de alergat, î n a i n t e ca el să se întoarcă, dar a c u m hotărî că era m o m e n t u l să-şi p u n ă iarăşi cămaşa. D e asemenea, cedă în faţa tenta­ ţiei de a folosi peria l u i de păr pe porţiunile de scalp ne­ afectate de c u c u i u l p r o e m i n e n t . I n t i m i t a t e a sugerată de această acţiune era însă destul de neliniştitoare. A p o i se spălă pe dinţi folosindu-şi degetul arătător. î n a i n t e ele a deschide uşa, stinse l u m i n a în baie. E l stătea pe f o t o l i u , c i t i n d o carte în ediţie broşată la l u m i n a veiozei. î n lipsa ei, îşi pusese u n t r i c o u alb, s i m p l u , şi şosete de aceeaşi culoare. Deşi m a i m u l t ca sigur o auzise, nu-şi ridică privirea şi n i c i n u făcu alt gest p r i n care să trădeze că ar f i fost c o n ş t i e n t de prezenţa ei. E m o r y se strecură în pat şi îşi dădu jos colanţii, după care se întoarse pe o parte, c u faţa la perete. D u p ă o j u m ă t a t e de oră, bărbatul stinse l a m p a . E m o r y era î n c o n t i n u a r e trează şi pe d e p l i n c o n ş t i e n t ă de pre­ zenţa l u i , m a i ales c â n d se a p r o p i e de pat. î n c h i s e o c h i i strâns şi îşi ţinu respiraţia. î n n e b u n i t ă de frică, îşi t o t repeta î n m i n t e : „Te r o g , nu... te r o g , n u . . . te r o g , n u " . D a r î n g e m ă n a t ă c u această rugăminte m u t ă ca el să nu o violeze, să n u o o m o a r e , m a i era încă u n a : să n u o dezamăgească. Era o d o r i n ţ ă stupidă şi inexplicabilă, însă cât se poate de reală. D i n m o t i v e care n u aveau n i c i o legătură c u frica, n u voia ca el să se dovedească a f i u n degenerat, u n v i o l a t o r , u n c r i m i n a l sau cine ştie ce n e b u n . - Ş t i u că n u d o r m i . Uită-te la m i n e . E m o r y rămase nemişcată, cu excepţia i n i m i i care-i bătea de să-i sară d i n p i e p t . Salteaua se lăsă î n jos c â n d el îşi aşeză g e n u n c h i u l lângă şoldul ei. A l a r m a t ă ,

56

Sandra Brown

se întoarse pe spate şi î n c e p u să respire sacadat. î n acel m o m e n t , bărbatul îşi postă mâinile de-o parte şi de alta a u m e r i l o r ei, ascunzându-i cu p r o p r i u l c o r p b â r n e l e d i n p l a f o n şi bara aceea de m e t a l care îi dădea f i o r i de grijă. N u m a i vedea altceva decât c h i p u l l u i . - C â n d s-o îndrepta vremea, îţi j u r că te d u c la poale­ le m u n t e l u i , u n d e o să f i i în siguranţă. Până a t u n c i , n-o să-ţi fac n i c i u n rău. A i înţeles? Incapabilă să vorbească, E m o r y se m u l ţ u m i să dea d i n cap, în s e m n că pricepuse. - M ă crezi? - V r e a u să te cred, răspunse ea în şoaptă. - Poţi, să ştii. - C u m aş putea să te cred, când n u vrei să-mi răs­ p u n z i n i c i măcar la cele m a i simple întrebări? - P u n e - m i o întrebare simplă. - C u m te cheamă? - Ce contează? - D a c ă n u contează, de ce n u v r e i să-mi spui? - C r e d e - m ă , doctoriţă scumpă, dacă te amesteci în viaţa mea, n-o să-ţi placă ce-o să găseşti. - D a c ă n u v o i a i să m ă amestec, n-ar f i t r e b u i t să mă a d u c i aici. îl văzu p e n t r u p r i m a oară schiţând ceva ce s e m ă n a cu u n zâmbet. - A i c i m-ai p r i n s . E m o r y îi analiză trăsăturile, c ă u t â n d i n d i c i i despre l u c r u l acela o r i b i l pe care-1 făcuse. B ă r b a t u l d i n faţa ei avea u n c h i p p u t e r n i c , m a s c u l i n p r i n excelenţă, dar ei îi t r a n s m i t e a m a i degrabă o senzaţie de mister decât de a m e n i n ţ a r e . - D e ce te ascunzi de autorităţi? - D e ce se ascund o a m e n i i , în general? - C a să n u fie prinşi. - Poftim! - î n calitate de cetăţean ce respectă legea, n u p o t p u r şi s i m p l u să... - Ba da, poţi, o contrazise el pe u n t o n hotărât. Poţi pur şi simplu să n u m a i s c o r m o n e ş t i după răspunsuri.

Necunoscutul

57

Dintr-odată, E m o r y se sătura de a m e n i n ţ ă r i l e l u i voalate şi se hotărî să-1 provoace d i r e c t . - Sau ce-o să se întâmple? Ce-o să faci? A i p r o m i s că n-o să-mi p r o v o c i n i c i u n fel de suferinţă. C h i a r dacă n u i-ar f i p u t u t vedea o c h i i în î n t u n e r i c , l-ar f i simţit c u m îi scrutau gura, gâtul, d e c o l t e u l cămă­ ş i i . Privirea l u i c o b o r î până la coapsele ei, a p o i reveni la nivelul c h i p u l u i . E m o r y îşi ţinu respiraţia. - N - a i suferi câtuşi de puţin, îi şopti el.

capitolul 7 E m o r y lăsă perdeaua să cadă la loc, a c o p e r i n d lereastra. - V r e m e a n u dă n i c i u n s e m n că s-ar îndrepta. Peste noapte, condiţiile meteorologice se înrăutăţise­ ră, î n c e p u s e să ningă, iar zăpada se depunea r a p i d , ceea u \ bineînţeles, era în a v a n t a j u l l u i . Bărbatul stătea la masă, meşterind la prăjitorul de pâine care, la m i c u l d e j u n , refuzase să funcţioneze. - C â t de vechi e a p a r a t u l ăla? T o n u l ei supărat îl făcu să-şi r i d i c e c a p u l . - N u ştiu. Era aici c â n d m - a m m u t a t eu. - Ş i de ce n u c u m p e r i u n u l n o u , p u r şi simplu? - P e n t r u că ăsta m a i poate f i reparat. Şi-apoi... îmi place să meşteresc. M a i devreme îi lipise braţul o c h e l a r i l o r de soare, ti pusese c u grijă pe masă, lăsând adezivul să se usuce. - Eşti u n meşter înnăscut? - M ă descurc. Fără îndoială, dădea dovadă de modestie, căci E m o r y putea vedea c u o c h i i ei că se pricepea să repare tot f e l u l de l u c r u r i . A l t f e l n i c i n-ar f i p u t u t să trăiască în condiţiile acelea, singur într-o zonă izolată, fără a se putea baza pe n i m e n i altcineva decât pe el însuşi. Jeff n u ştia n i c i să regleze t e m p o r i z a t o r u l u n u i prăjitor de p â i n e , cu atât m a i puţin să-1 repare. Deşi n u era

58

Sandra Brown

d r e p t să-1 judece atât de aspru. N u fusese pus niciodată în situaţia de a repara ceva p r i n casă, şi ar f i fost s u r p r i n s să afle că ei u n asemenea e f o r t , chiar zadarnic, i s-ar f i părut drăguţ. D i n câte-şi a m i n t e a E m o r y , n u - i ceruse niciodată să o ajute în gospodărie. Poate că ar f i t r e b u i t să o facă. D a c ă n u ar f i fost atât de i n d e p e n d e n t ă şi i-ar f i cerut d i n c â n d în când m i c i f a v o r u r i , poate că ar f i fost amân­ d o i m a i fericiţi. R u p t u r a d i n t r e ei îşi făcuse simţită prezenţa p r i m a oară în u r m ă cu u n a n , c â n d el n u reuşise să fie pro­ m o v a t ca partener la f i r m a de investiţii p e n t r u care l u ­ cra. Jeff îşi luase u n aer i n d i f e r e n t , însă f a p t u l că fusese trecut c u vederea reprezentase o dezamăgire e n o r m ă şi o lovitură p e n t r u o r g o l i u l l u i . V r â n d să-1 asigure de susţinerea ei, E m o r y se străduise să-1 sune m a i des în t i m p u l zilei, u n e o r i p e n t r u l u c r u r i prosteşti, d o a r pen­ t r u a-i arăta că se gândea la el. D i n păcate, în loc să-1 m a i însenineze, aceste atenţii păruseră să-1 irite şi m a i m u l t . La u n m o m e n t d a t chiar îi ceruse, cu o politeţe glacială, să nu-1 m a i trateze ca pe u n copil. E m o r y schimbase a t u n c i strategia, sugerând t o t f e l u l de escapade la sfârşit de săptămână şi p r o p u n â n d acti­ vităţi despre care credea că aveau să-1 amuze. U n weeke n d în N a p a , la o degustare de v i n u r i . U n festival de f i l m la Los Angeles. Câteva zile la o p e n s i u n e d i n Car­ t i e r u l Francez. Ideile ei fuseseră p r i m i t e fără entuziasm, ba chiar cu u n zâmbet b a t j o c o r i t o r . V i a ţ a l o r sexuală î n c e p u să aibă de suferit până ce Jeff ajunse să se plângă ca făceau dra­ goste rar, deşi t o c m a i el era cel care n u m a i iniţiase n i c i u n c o n t a c t i n t i m . Iar m â n d r i a o împiedicase pe ea să încerce să-1 ispitească. Ajunseseră într-un p u n c t m o r t . Distanţa d i n t r e ei c o n t i n u a să crească. L u n i l e de t e n s i u n e crescândă îşi găsiseră defularea într-o ceartă legată de m a r a t o n u l la care ea u r m a să p a r t i c i p e . Era o cursă organizată în sco­ p u r i caritabile, pe care E m o r y o iniţiase şi la organizarea

Necunoscutul

59

cflreia c o n t r i b u i s e destul de m u l t . La î n c e p u t Jeff fusese doar nepăsător, însă pe parcurs căpătase o a t i t u d i n e os­ tilă faţă de „obsesia" soţiei sale c u p r i v i r e la e v e n i m e n t u l respectiv. V e h e m e n ţ a cu care respingea ceva atât de i m ­ p o r t a n t p e n t r u E m o r y arăta că se îndepărtase emoţio­ nal de ea. Joia trecută, c â n d tânăra femeie m e n ţ i o n a s e acest l u c r u în cursul discuţiei anevoioase avute la cină, situaţia devenise r a p i d explozivă. Nu-şi exprimase totuşi cu glas tare bănuiala că Jeff avea o amantă. Oare n u era ceva o b i ş n u i t ca u n bărbat NA caute refugiu într-o serie de a v e n t u r i sexuale a t u n c i cAnd o r g o l i u l îi era călcat în picioare? C u m n u dispunea de n i c i o dovadă concretă, E m o r y preferase să n u abordeze s u b i e c t u l . V i n e r i după-amiază plecase furioasă, dar sperând că, dacă petrecea o n o a p t e singură, avea să vadă l u c r u r i l e m a i l i m p e d e şi să-şi regă­ sească s p i r i t u l de luptătoare p e n t r u a-şi salva căsnicia. N u luase în calcul că era p o s i b i l să cadă, să sufere u n t r a u m a t i s m c r a n i a n şi să fie „salvată" de u n bărbat care n u v o i a să-şi dezvăluie n u m e l e şi care, fără măcar să o atingă, trezise în ea nişte senzaţii de tensiune sexuală pe care Jeff n u reuşise să i le i n s p i r e în u l t i m u l a n . - Ţ i - e frig? întrebarea l u i o smulse d i n reveria în care se cufundase. - Poftim? - îti t o t freci braţele. Ti-e frig? -Nu. Gazda lăsă prăjitorul d e m o n t a t pe masă şi se duse la ş e m i n e u . C â n d buştenii pe care-i adăugase începu­ ră să ardă, aşeză la loc g r i l a j u l şi îi făcu s e m n să vină m a i aproape. - H a i aici, să te încălzeşti. - Cine-ţi aduce l e m n e l e astea? - N i m e n i . M i le t a i singur. - T e d u c i în pădure şi t a i copaci? - D a , să ştii că există o a m e n i care fac asta. E m o r y n u cunoştea pe n i m e n i care să facă asta. Pri­ e t e n i i ei cumpărau l e m n e de la cineva care le aducea

60

Sandra Brown

până la poartă şi le şi stivuia, sau l u a u câte o legătură de la supermarket, c â n d se duceau să-şi ia pâine şi lapte. M u l ţ u m i t că buştenii abia adăugaţi în vatră începură să ia foc, bărbatul se întoarse la masă, luă o c h e l a r i i ei de soare şi i-i î n t i n s e : - S-a uscat adezivul. C r e d că o să ţină. E m o r y verifică soliditatea braţului reparat. -Mulţumesc. - C u plăcere. - M â i n i l e tale par prea m a r i p e n t r u a lucra cu u n obiect atât de m i c şi de delicat. N-aş f i crezut că eşti atât de î n d e m â n a t i c . - C â n d e cazul, p o t să f i u şi î n d e m â n a t i c . E m o r y îşi putea da seama că era amuzat de ocazia pe care i-o oferise, fără să vrea, şi m u l ţ u m i t de răspunsul s ă u p l i n de aluzii. Intorcându-i spatele, îşi vârî o c h e l a r i i în b u z u n a r u l cămăşii. B ă r b a t u l se aşeză d i n n o u la masă şi începu să lucreze la prăjitorul de p â i n e , afişând u n aer m u l ­ ţ u m i t . E m o r y se simţea de parcă pielea i se strânsese peste noapte. - N u te scoate d i n sărite? -Ce? - Liniştea. Singurătatea. - A m nişte muzică pe l a p t o p . - S e poate să p u n e m nişte muzică? - B u n ă încercare, da' n u de-ajuns, doctoriţă scumpă. E m o r y î n c e p u să se p l i m b e î n c o l o şi î n c o a c e p r i n încăpere. - N u ţi-o ia m i n t e a razna d i n cauza plictiselii? - N u mă plictisesc niciodată. - C u m poţi să n u te plictiseşti? C e faci toată ziua? Adică... a t u n c i când n u r e p a r i electrocasnicele de pe aici. Voise ca această ultimă remarcă să fie o i r o n i e , însă el n u se arătă deloc ofensat. - A m diverse proiecte. - C u m ar fi? - C o n s t r u i e s c u n garaj p e n t r u c a m i o n e t ă .

Necunoscutul

61

- D e u n u l singur? - N u e greu, dar eu s u n t perfecţionist, aşa că durează mai m u l t . Sperasem să-1 t e r m i n p â n ă să vină i a r n a . N u prea mi-a reuşit, oftă el aruncând o privire spre fereastră. - Şi ce altceva? - A m făcut r a f t u r i l e astea p e n t r u cărţi. - A t â t a tot? A s t a e t o t ce faci? Te învârti pe-aici, t o t c o n s t r u i n d şi renovând? - A m şi vânat. N u prea m u l t , totuşi. Şi d i n când în (And m a i pescuiesc. - A s t a c â n d te saturi de atâta carne de căprioară. - N u , m i e n u - m i place peştele, aşa că m e r e u îi a r u n c înapoi în apă. Şi fac drumeţii. S u n t nişte peisaje super­ b e pe aici. U n e o r i stau şi peste n o a p t e , dar prefer să-mi petrec noaptea în p a t u l m e u decât într-un sac de dor­ m i t , pe p ă m â n t u l tare. - D e c i n u te o p u i în întregime dorinţei de a avea parte de c o n f o r t . - N u , spuse el c u u n rânjet. Prefer să a m cafea şi apă caldă p e n t r u duş. E m o r y se uită în j u r , î n c e r c â n d să măsoare spaţiul în care-şi ducea el t r a i u l . - N i c i n u vreau să m ă gândesc c u m e să f i i închis aici, fără n i c i o ocupaţie. - D a r a m ocupaţii. A c u m , de e x e m p l u , m ă o c u p cu ceva. - S ă r e p a r i u n prăjitor v e c h i e o ocupaţie? D e data aceasta, împunsătura ei nu-1 lăsă i n d i f e r e n t . S e lăsă pe spate, rezemându-se de spătar, şi o p r i v i gân­ d i t o r , b ă t â n d cu o şurubelniţă mică în palmă. - M a i s u n t şi alte l u c r u r i care au nevoie de reparaţii. - Ş i ce se întâmplă c â n d le t e r m i n i pe toate? - N u prea văd c u m s-ar întâmpla u n a ca asta. Potolită de t o n u l l u i care-i t r a n s m i t e a clar că n-avea rost să insiste, E m o r y se a p r o p i e de u n a d i n t r e ferestre şi dădu perdeaua la o parte ca să se u i t e afară. N i n s o a r e a s e înteţise. - C â t de departe s u n t e m de Drakeland?

62

Sandra Brown

- M a i departe decât distanţa s t a n d a r d a u n u i mara­ t o n - asta dacă-ţi trecea p r i n m i n t e să alergi până acolo. - V i n e r i spre sâmbătă a m stat acolo, dar n-am apucat să văd mare l u c r u d i n oraş. E drăguţ? - E aproape civilizat. A r e u n W e n d y ' s , u n W a l m a r t şi u n c i n e m a t o g r a f c u m a i m u l t e săli. - C â t de des te d u c i pe acolo? îl întrebă, ignorându-i sarcasmul d i n voce. - Pe la cinematograf? - I n oraş. - C â n d a m nevoie de câte ceva. C â n d a m chef... - A i p r i e t e n i cu care să te vezi? - D o a m n a de la D u n k i n ' D o n u t s îmi face întotdeau­ na conversaţie. M ă recunoaşte de fiecare dată. - D a r nu-ţi ştie şi n u m e l e . C u m el n u c o m e n t ă , E m o r y spuse: D e c i p r i e t e n i , n u . N - a i . . . Neştiind c u m să c o n t i n u e , se a p r o p i e de vatră şi se aşeză. C e profesie ai? C u m îţi câştigi existenţa? - M ă descurc. - Ă s t a n u - i u n răspuns. - A m s u f i c i e n t cât să-mi c u m p ă r h a i n e şi m â n c a r e , dar n-am grămezi de b a n i . Se o p r i o clipă, după care completă: Spre deosebire de t i n e . - N - a m grămezi de b a n i . C â n d el ridică d i n t r - o sprânceană, adăugă iritată: Bogăţia e o n o ţ i u n e relativă. Şi-apoi, c u m de... Se o p r i şi o c h i i i se duseră către laptop u l de pe măsuţă. M - a i căutat pe internet? - I n după-amiaza în care te-am adus aici. - M i - a i aflat n u m e l e de pe p e r m i s u l de conducere. - Restul a fost uşor. Câteva c l i c u r i şi apăsări de taste. I m e d i a t a m dat de C h a r b o n n e a u O i i a n d Gas. Eşti moş­ tenitoarea u n e i averi frumuşele. E m o r y n u era pregătită să discute c u el despre l u ­ c r u r i atât de i n t i m e . Totuşi, zise fără să se gândească: - U r ă s c cuvântul „ m o ş t e n i t o a r e " . - D e ce? - Deoarece face t r i m i t e r e la m o a r t e a părinţilor m e i . P r e s u p u n că ai c i t i t şi despre asta.

Necunoscutul

63

Bărbatul puse jos şurubelniţa şi-şi c o n c e n t r a toată ulcnţia asupra e i . - P i l o t u l a v i o n u l u i era chiar p r i e t e n u l tatălui tău. - Avea o experienţă mare de zbor, n u m a i c u a v i o n u l lui parcursese câteva m i i de m i l e . Cele d o u ă c u p l u r i i ei m a i b u n i p r i e t e n i de c â n d se ştiau - se duceau în O k l a h o m a , să vadă u n m e c i de fotbal. Tigers j u c a u cu Sooners. E m o r y î n c e p u să tragă de u n u l d i n t r e n a s t u r i i i'ftmăşii de b u m b a c , pe care şi-o trăsese peste hainele ei de alergat ca să se protejeze m a i b i n e de f r i g , a p o i adău«fl: N - a u m a i apucat să-1 vadă. î n spatele e i , f o c u l ardea c u vâlvătaie, încălzindu-i spatele, dar n u şi g o l u l îngheţat d i n s u f l e t pe care i-1 crease a m i n t i r e a p i e r d e r i i bruşte a a m b i l o r părinţi. - M u l t t i m p , mi-a fost foarte rău. M ă r u g a m la D u m ­ nezeu şi I I b l e s t e m a m , u n e o r i în aceeaşi clipă. Plângeam prtnă la epuizare. într-o criză de f u r i e , m i - a m t u n s pă­ rul scurt, scurt. P e n t r u m i n e , durerea a fost o adevărată boală. D i n păcate, e u n a incurabilă. D o a r că a m învăţat N-O s u p o r t . C â n d îşi dădu seama cât de linişte se lăsase î n came­ ră, îşi întoarse c a p u l şi îl căută cu p r i v i r e a . E l stătea perfect n e m i ş c a t , p r i v i n d - o atent. - N-aveai alte r u d e apropiate? - N u . E r a m singură. F a m i l i a noastră era c u n o s c u t ă In B a t o n Rouge. N u p u t e a m să m ă d u c nicăieri fără să dau nas î n nas c u cineva care să aducă v o r b a de m a m a şi tata şi să-mi ofere c o n d o l e a n ţ e . Iar s o i u l acesta de întâi-' n i r i deveniseră d i n ce î n ce m a i greu de s u p o r t a t . A j u n icsem î n m o m e n t u l în care să supravieţuiesc î n s e m n a să plec, să o i a u de la capăt a l t u n d e v a . P r i n u r m a r e , d u p ă ce m i - a m t e r m i n a t rezidenţiatul a m v â n d u t casa şi ac­ ţiunile pe care le aveam la c o m p a n i a f a m i l i e i şi m - a m m u t a t . I n t r - u n alt oraş. într-un alt stat. îşi l o v i uşor coapsele, după care î n c e p u să-şi treacă palmele de-a l u n ­ gul p i c i o a r e l o r . Asta-i t o t . A m o m i s ceva? - C u m l-ai c u n o s c u t pe soţul tău. - A fost o întâlnire aranjată de u n p r i e t e n c o m u n . - Dragoste la p r i m a vedere?

64

Sandra Brown

- T o t ce t r e b u i e să ştii despre Jeff e că în clipa de faţă este î n n e b u n i t de grijă, zise ea ridicându-se în p i c i o a r e . - D e cât t i m p sunteţi căsătoriţi? - T r e i a n i şi câteva l u n i . - A t i fost fericiţi a n i i ăştia? -Da. - T e doare pielea capului? - Poftim? A p o i , dându-şi seama că îşi t o t frecase rana, lăsă m â n a în jos şi spuse: N u . U m f l ă t u r a s-a m a i retras. Rana în sine mă m ă n â n c ă , însă. - A s t a î n s e a m n ă că se vindecă. - A s t a î n s e a m n ă că t r e b u i e să mă spăl pe cap. - D e ce n u faci duş? - T u de ce crezi? - P e n t r u că n u v r e i să te dezbraci. Răspunsul l u i hotărât n u avea nevoie de explicaţii. Răsuci o ultimă dată şurubelniţa, după care aşeză prăjitorul în m i j l o c u l mesei şi testă de câteva o r i meca­ n i s m u l de ejectare a f e l i i l o r de pâine. N u se m a i bloca. Se ridică şi îl duse pe b l a t u l de bucătărie, la v e c h i u l său loc, a p o i vârî şurubelniţa în sertar. - D a r tu? întrebă ea. - Pe m i n e n u m ă deranjează să mă dezbrac. - N u la asta mă refeream. B ă r b a t u l îşi p r o p t i ambele p a l m e pe b l a t şi-şi încru­ cişa gleznele cu o n o n ş a l a n ţ ă surprinzătoare p e n t r u silueta l u i . Părea în a r m o n i e perfectă c u sine însuşi şi cu m e d i u l î n c o n j u r ă t o r , cu situaţia bizară în care se a f l a u , cu t o t ce o î n n e b u n e a pe E m o r y , m a i ales m i s t e r u l pe care-1 reprezenta el - D a r la ce te refereai, doctoriţă scumpă? - La f a m i l i e . A i vreo soţie ascunsă pe undeva? I n a j u n , expresia l u i o provocase p u r şi s i m p l u să investigheze. C ă u t ă t u r a l u i fixă o avertizase că, dacă i n ­ t e n ţ i o n a să se apuce de asta, t r e b u i a să-şi asume nişte r i s c u r i . Iar a c u m o privea în acelaşi m o d . -Nu. -Niciodată? - N i c i o mireasă. N i c i o soţie. N i c i o d a t ă . Lăsă să se scurgă m a i m u l t e secunde, după care spuse: Altceva?

Necunoscutul

65

D a . O sută de alte întrebări, dar tânăra femeie se mulţumi să clatine d i n cap. - A t u n c i o să te r o g să m ă scuzi. T r e c u pe lângă ea şi intră în baie. Această conversaţie o tulbură m a i m u l t decât s-ar f i aşteptat. Ea îşi deschisese s u f l e t u l , povestindu-i despre sfârşitul tragic al părinţilor ei şi despre m o d u l în care o afectase, u n subiect pe care de o b i c e i îl evita, p e n t r u că era e x t r e m de dureros. El continuase să evite întrebările la care ar f i p u t u t sa răspundă lejer, în câteva c u v i n t e , alegând să n u - i îm­ părtăşească n i m i c . L u i E m o r y , impresia că se afla pe u n t e r i t o r i u î n t u n e c a t şi u m b r o s îi crea o stare de disconl o r t . S i m ţ i n d că o lua iarăşi f r i g u l , se a p r o p i e de şemineu. B u ş t e n i i adăugaţi recent arseseră destul de r a p i d . I )ădu deoparte g r i l a j u l , luă u n l e m n d i n ladă şi îl puse cu grijă peste f o c u l m o c n i t , după care întinse m â n a să ia u n a l t u l . C â n d îl trase d i n grămadă, celelalte se mişcară, lăsând la vedere u n obiect aflat pe f u n d u l lăzii. Era o pungă d i n hârtie m a r o , m a i mare decât u n a p e n t r u u n pacheţel cu m â n c a r e , dar n u la fel de mare ca u n a p e n t r u cumpărături. D i n curiozitate, o scoase de s u b j e m n e , o desfăcu şi p r i v i î n ă u n t r u . I n i n t e r i o r se afla o piatră cu u n d i a m e t r u de do­ uăzeci de c e n t i m e t r i în zona cea m a i lată şi u n c o n t u r neregulat, astfel că în partea de sus avea o protuberantă zimţată asemenea u n e i creste m o n t a n e . Piscurile aces­ teia erau acoperite cu pete de u n roşu-închis, cel m a i p r o b a b i l de sânge. L i c h i d u l se infiltrase în reţeaua de crăpături m i n u s c u l e ca u n fel de lavă macabră. I n pelicula de sânge uscat erau prinse m a i m u l t e fire de păr, de aceeaşi culoare şi l u n g i m e ca al ei. E m o r y scoase u n strigăt acut de înţelegere t o c m a i când nişte m â i n i - pe care ea le remarcase t o c m a i pen­ t r u d i m e n s i u n i l e şi puterea l o r ieşite d i n c o m u n - o prinseră de braţe de la spate, o întoarseră şi îi smulseră punga de hârtie d i n t r e degete. - N u t r e b u i a să vezi asta.

Sandra Brown

66

capitolul 8 A g e n t u l special F B I Jack C o n n e l l urcă treptele care duceau la intrarea clădirii c u faţadă d i n ardezie, verifică n u m e l e de pe caseta de lângă uşă şi apăsă pe b u t o n u l aflat în d r e p t u l n u m e l u i G a s k i n . Femeia îl aştepta, ast­ fel că răspunse aproape i m e d i a t : - D o m n u l Connell? - Eu sunt. I i permise i m e d i a t accesul. A g e n t u l deschise uşa de la i n t r a r e şi pătrunse într-un v e s t i b u l m i c , după care tre­ cu pe o altă uşă, d i n l e m n sculptat, cu p a n o u r i de sticlă gravată f i n . Ea îl avertizase că b l o c u l n u fusese m o d e r n i ­ zat şi n u avea ascensor, dar, d i n fericire, a p a r t a m e n t u l se afla la p r i m u l etaj. V i z i t a t o r u l o c o l i stâlpul c u o r n a m e n t e bogate pe lân­ gă care urca scara. Eleanor G a s k i n stătea în c a d r u l uşii, iar c â n d el se a p r o p i e , îi întinse m â n a . - N u v-aţi s c h i m b a t . - Poate, d a r n u p o t s p u n e acelaşi l u c r u şi despre dumneavoastră. Femeia râse a m a b i l şi îşi l o v i uşurel b u r t a u m f l a t ă . - E i , da, cam aşa e. T r e c u t ă de treizeci de a n i , Eleanor G a s k i n era o f r u ­ museţe răpitoare, cu nişte o c h i căprui depărtaţi şi părul b r u n e t d r e p t , coafat în s t i l u l a n i l o r douăzeci. P u r t a o pereche de p a n t a l o n i mulaţi n e g r i , b a l e r i n i şi o căma­ şă largă, m e n i t ă să-i camufleze sarcina. Zâmbetul ei n u avea n i m i c prefăcut. D u p ă ce-i strânse m â n a , se dădu deoparte şi îi făcu s e m n să i n t r e . - V ă m u l ţ u m e s c p e n t r u că m-aţi sunat, zise el. D e fiecare dată le o f e r i m p o s i b i l i l o r m a r t o r i cărţile noastre de vizită, dar r a r e o r i ne aşteptăm să şi f i m c o n t a c t a ţ i de cineva. M a i ales după atâta t i m p . - Patru a n i , dacă n u mă înşel. A t â t trecuse de la atacul a r m a t cu m u l t i p l e v i c t i ­ m e d i n W e s t b o r o , V i r g i n i a . O interogase pe d o a m n a G a s k i n la d o u ă l u n i după ziua aceea îngrozitoare, dar

Necunoscutul

67

ilc a t u n c i n u m a i vorbiseră până c â n d îl sunase, cu o Ncară î n a i n t e . - Luaţi loc, îl invită ea. V ă servesc cu ceva? - N u , m u l ţ u m e s c , spuse el aşezându-se pe canapea. L u m i n a soarelui se revărsa p r i n fereastra care clădea nnre d r u m . B l o c u l , mărginit de copaci, era situat între două d i n t r e cele m a i aglomerate bulevarde d i n U p p e r West Side. - Drăguţă clădire, remarcă a g e n t u l . A p a r t a m e n t e l e spaţioase ca acesta, o c u p â n d u n etaj întreg, aveau u n preţ c o n s i d e r a b i l . - S o ţ u l m e u a m o ş t e n i t a p a r t a m e n t u l ăsta de la b u ­ nica l u i , spuse d o a m n a G a s k i n , ca şi când i-ar f i c i t i t gAndurile. Ea a stat aici m a i m u l t de patruzeci de a n i . A t r e b u i t să-1 renovăm, bineînţeles. A m s c h i m b a t t o t a l baia şi bucătăria. D a r cel m a i b u n l u c r u e camera c o p i ­ l u l u i , mare şi l u m i n o a s ă . - P r i m u l copil? - D a , e fetiţă. - Felicitări! - M u l ţ u m e s c . De-abia aşteptăm să vină pe l u m e . îşi zâmbiră p o l i t i c o s , d o i străini care aveau de discu­ tat ceva i m p o r t a n t , dar care-i făcea să n u se simtă deloc în l a r g u l l o r . Ea f u cea care deschise s u b i e c t u l . - A ţ i văzut înregistrările pe care v i le-am t r i m i s pe e-mail? - D e vreo zece o r i . D a r aş vrea să le văd şi cu d u m ­ neavoastră, să mă asigur că e v o r b a chiar de femeia respectivă. E l e a n o r se duse la u n d u l a p în care se a f l a u m a i m u l ­ te e c h i p a m e n t e v i d e o . P o r n i playerul, iar pe t e l e v i z o r u l cu ecran p l a t p r i n s pe perete, deasupra c ă m i n u l u i , în­ cepu să ruleze înregistrarea, care avea într-un colţ sigla unuij>ost T V - I I aveam deja i n t r o d u s în lista de redare, aşa că o să vedeţi... Iată, a c u m . Apăsă b u t o n u l de pauză şi i-o arătă pe femeie, u n c h i p în m u l ţ i m e . Era u n r e p o r t a j de ştiri de pe u n post naţional, care fusese difuzat c u o seară î n a i n t e . Nişte

68

Sandra Brown

protestatari d i n O l y m p i a , W a s h i n g t o n , organizaseră u n marş în capitala s t a t u l u i p e n t r u a solicita respingerea u n e i legi referitoare la c o n t r o l u l posesiei a r m e l o r . Feme­ ia în cauză ţinea o pancartă în m â i n i . - A h a , făcu el. S e a m ă n ă o a r e c u m cu Rebecca W a t son, dar n u s u n t sigur sută la sută. Jack se a p r o p i e de e c r a n u l t e l e v i z o r u l u i ca să se u i t e m a i b i n e şi studie tră­ săturile f e m e i i . Dumneavoastră aţi recunoscut-o? - D i n p r i m a clipă. C â n d agentul o p r i v i cu îndoială, d o a m n a G a s k i n insistă: O ştiu b i n e pe Rebecca. M - a m m u t a t în oraş i m e d i a t după facultate, n u ştiam n i m i c despre l u m e . Iar ea şi-a asumat ceva r i s c u r i mizând pe m i n e . I n viaţă nu-ţi uiţi niciodată p r i m u l şef. A m l u c r a t î m p r e u n ă la Macy's aproape c i n c i a n i î n a i n t e de i n c i ­ d e n t u l d i n W e s t b o r o , şi n u e r a m doar simple cunoştin­ ţe. E r a m m â n a ei dreaptă. I n fiecare zi ne petreceam cea m a i mare parte a t i m p u l u i î m p r e u n ă . Pe vremea aceea n u aveam n i c i u n i u b i t , şi ea t o c m a i ce divorţase. U n e o r i ne d u c e a m la ea acasă după p r o g r a m şi ne c o n t i n u a m m u n c a , după care deschideam o sticlă de v i n şi stăteam la poveşti. E r a m prietene. Eleanor îi repeta ceea ce-i spusese în urmă cu p a t r u a n i , când Rebecca W a t s o n dispăruse, iar el o interogase în legătură cu acest caz. La vremea respectivă, tânăra f u ­ sese tulburată şi îngrijorată. Şi sinceră. Jack şi-ar f i pus în joc întreaga carieră pe ideea că-i spusese adevărul. D a r la m o m e n t u l acela n u putuse să le ofere n i c i o infor­ maţie utilă. I i lăsase cartea de vizită şi o rugase ca, în cazul în care o vedea sau auzea ceva despre Rebecca W a t s o n , să îl contacteze i m e d i a t . C u o seară înainte o făcuse, însă agentul nu-şi per­ m i t e a să se b u c u r e prea tare de această turnură a eve­ n i m e n t e l o r . N u încă. T i m p de p a t r u a n i urmase m a i m u l t e piste care păruseră promiţătoare, dar până la u r m ă se dovediseră a f i simple fundături. -S-a s c h i m b a t , remarcă el. I n u r m ă cu p a t r u a n i petrecuse şi el ceva t i m p cu Rebecca W a t s o n , dar n u bă­ usem niciodată v i n î m p r e u n ă . Discuţiile l o r fuseseră în c o n t r a d i c t o r i u . O interogase cu migală. O r e întregi. Zile

Necunoscutul

69

III rând. Femeia îl informase d i n t r u î n c e p u t că n-avea s;Vi spună n i c i c â n d u n d e se afla fratele ei, şi se ţinuse de cuvânt. - Şi-a s c h i m b a t coafura, admise Eleanor G a s k i n . D a r asta se face uşor. - Pe vremea aia p u r t a o c h e l a r i . - M a r i , c u rame de os, spuse ea zâmbind. Avea i m p r e ­ sia că îi dădeau u n aer m a i profesionist şi îi confereau u n avantaj în negocieri. Ş i , credeţi-mă, era o negociatoa­ re nemiloasă. - V ă cred, răspunse el, aducându-şi a m i n t e de tăce­ rea încăpăţânată pe care o păstrase Rebecca W a t s o n o r i de câte o r i o întreba de fratele ei. N u reuşise să o facă să cedeze, iar acest eşec încă îl durea. C o n t i n u ă : Ştiu că am d i s c u t a t despre asta şi a t u n c i , dar poate că mi-a scăpat m i e ceva. Aţi putea, vă r o g m u l t , să-mi reîmpros­ pătaţi memoria? îşi reluară l o c u r i l e şi, cu u n gest, Eleanor îl invită să pună întrebările pe care le considera necesare. - D o a m n ă G a s k i n , Rebecca v-a v o r b i t vreodată des­ pre el? - Despre fratele ei, adică? D u p ă ce Jack încuviinţă d i n cap, E l e a n o r reluă: I I p o m e n e a adeseori. Părinţii lor muriseră, aşa că n u se aveau decât u n u l pe celălalt. Era t e r i b i l de îngrijorată că avea să fie rănit sau ucis în A f g a n i s t a n , iar teama asta m i s-a transmis şi m i e . N u credeam că ar f i p u t u t s u p o r t a să-1 piardă. Atât de m u l t ţineau u n u l la celălalt. C â n d s-a întors acasă, Rebecca a fost în culmea b u ­ c u r i e i . A u petrecut m u l t e clipe frumoase î m p r e u n ă . HI o iubea foarte m u l t pe Sarah, preluase o a r e c u m r o l u l u n u i tată în viaţa ei. Iar fetiţa îşi adora u n c h i u l . D u p ă care... m u r m u r ă p o s o m o r â t ă Eleanor, ridicând d i n t r - u n umăr. - A intervenit incidentul d i n Westboro. -Da. A g e n t u l federal îşi a m i n t e a exact data în care avuse­ se loc t r a g i c u l e v e n i m e n t . I i era întipărită în m e m o r i e , la fel ca n u m e l e bărbatului pe care încă îl căuta. A p o i ,

70

Sandra Brown

la cincizeci şi c i n c i de zile după i n c i d e n t u l a r m a t , sora l u i dispăruse şi ea. Jack îşi petrecuse u l t i m i i p a t r u a n i explorând toate direcţiile de investigare posibile în căutarea R e b e c c ă i . Aşa c u m spusese Eleanor, cei d o i fraţi aveau o relaţie foarte apropiată. P r i n u r m a r e , dacă o găsea pe Rebecca, s-ar f i a p r o p i a t m u l t de fratele ei. D i n păcate, a m â n d o i păreau să aibă t a l e n t u l bizar de a dispărea fără u r m ă . Rebecca lucrase ca responsabil cu achiziţiile de p r o duse p e n t r u casă la Macy's, u n post b i n e plătit, c u t o t f e l u l de avantaje şi p r i m e de obiectiv. Fără să a n u n ţ e în prealabil, fără să le lase m ă c a r u n mesaj vocal, îşi lăsase baltă slujba. Plecase în t o i u l nopţii d i n a p a r t a m e n t u l u n d e l o c u i a , lăsând în căsuţa poştală a a d m i n i s t r a t o r u ­ l u i u n cec p r i n care-şi achita c h i r i a până la f i n a l u l con­ t r a c t u l u i . Iar acesta fusese u l t i m u l cec pe care-1 emisese d i n c o n t u l respectiv. C h i a r şi în ziua de azi m a i avea peste două m i i de d o l a r i în el, neatinşi. îşi luase fiica şi se făcuse nevăzută, ca p r i n t r - u n t r u c de m a g i c i a n , dovedindu-se a f i la fel de greu de p r i n s ca şi fratele ei. - I n t r - o zi, p u r şi s i m p l u n u a m a i v e n i t la serviciu, spuse Eleanor cu u n o f t a t . A m sunat-o toată ziua, i-am lăsat zeci de mesaje la care n u a m p r i m i t n i c i u n răs­ p u n s . A m crezut că poate se îmbolnăvise Sarah sau ceva de g e n u l acesta... La divorţ, Rebecca W a t s o n o b ţ i n u s e custodia totală a f i i c e i sale. D u p ă ce dispăruseră, f o s t u l soţ se agitase u n t i m p , încercase şi el să dea de ele, însă renunţase după n u m a i câteva l u n i . I n o p i n i a l u i Jack, n u se străduise prea tare, m a i ales că era deja recăsătorit. N o u a l u i soţie aştepta u n c o p i l , aşa că avea alte priorităţi. - D e la f o s t u l soţ al R e b e c c ă i , pe care l-am m a i con­ tactat d i n c â n d în c â n d , n u a m aflat n i m i c , îi zise a c u m l u i Eleanor. Ş t i a m că n u - i pasă prea m u l t de f a p t u l că Rebecca a ieşit d i n viaţa l u i , dar n u - m i venea să cred că poate să r e n u n ţ e aşa uşor la p r o p r i a fiică. - E u n ticălos egocentric şi u n măgar pe deasupra. I n faţa u n e i asemenea sincerităţi, Jack n u p u t u să n u zâmbească.

Necunoscutul

71

- S u n t c o m p l e t de acord. Fiica l u i dispăruse p u r şi a i m p l u de pe faţa p ă m â n t u l u i , iar el părea m a i preocu­ pat de cât avea să-1 coste să angajeze u n detectiv p a r t i c u ­ lar p e n t r u a-i da de u r m ă . - S e baza pe F B I , p r o b a b i l . - H m , n u chiar. M i - a zis că n-aş putea să găsesc n i c i măcar u n rahat împuţit într-un buchet de t r a n d a f i r i albi. - F e r m e c ă t o r . D u p ă o clipă, Eleanor adăugă: C u m ­ naţii n u se s u p o r t a u deloc. Ştiaţi asta? - M i - a spus Rebecca. - Era v o r b a de o a n t i p a t i e înfocată şi reciprocă. Jack îl eliminase destul de repede pe f o s t u l c u m n a t de pe lista persoanelor cărora le-ar f i p u t u t cere aju­ tor v e t e r a n u l de război şi ţintaşul de excepţie pe care-1 căuta. C e i d o i fuseseră în relaţii c o n f l i c t u a l e de c â n d se destrămase căsnicia R e b e c c ă i . - V ă r o g , spuneţi-mi sincer, după dispariţia f r a t e l u i ei, c â n d eu mă dădeam de ceasul morţii î n c e r c â n d să d a u de el, Rebecca ştia u n d e e? - M i e mi-a j u r a t că n u ştia. V - a m spus asta a c u m pa­ t r u a n i . Aşa c u m v-am spus şi că a m crezut-o. - T o a t ă l u m e a m i n t e , răspunse el b l â n d , ca şi c u m ar f i fost în situaţia de a-i spulbera acest m i t u n u i c o p i l . O a m e n i i îşi m i n t chiar şi p r i e t e n i i apropiaţi. M i n t , evi­ d e n t , şi în faţa autorităţilor, m a i ales c â n d încearcă să protejeze o persoană iubită. Iar f a p t u l că Rebecca şi-a lăsat baltă pe nepusă masă toată viaţa de până a t u n c i n u o face să pară d e m n ă de încredere. N u în o c h i i m e i , cel p u ţ i n . - N u , s u n t convinsă că n u . D a r c â n d venea v o r b a de fratele ei era d e m n ă de toată încrederea, n u - i aşa? zise cu u n surâs reţinut viitoarea m ă m i c ă . C â n d Jack C o n n e l l se întoarse la sediul F B I d i n M a n h a t t a n după vizita la Eleanor G a s k i n , îi o c o l i atent pe toţi cei care l-ar f i p u t u t aborda, se duse d i r e c t în b i ­ r o u l său şi închise uşa. Aşezat la masa de l u c r u , răspunse n u m a i la e-mailurile şi la a p e l u r i l e telefonice care n u su­ p o r t a u a m â n a r e în acea d i m i n e a ţ ă tipică de l u n i , a p o i ,

72

Sandra Brown

lăsând t o t restul în aşteptare, trânti pe b i r o u u n dosar cu coperte uzate pe care era înscris u n n u m e cu cerneală roşie. B l e s t e m â n d în gând n u m e l e şi pe bărbatul care-1 p u r t a , deschise d o s a r u l şi dădu câteva p a g i n i până găsi o fotografie a R e b e c c ă i W a t s o n făcută în urmă cu pa­ t r u ani chiar de el, în t i m p ce-i ţinea a p a r t a m e n t u l sub supraveghere, în speranţa că fratele ei avea să se arate pe acolo. A s e m ă n a r e a cu femeia d i n înregistrarea v i d e o era izbitoare, însă n u putea f i sigur că erau u n a şi aceeaşi persoană. Nu-1 convinsese n i c i măcar mărturia l u i Elea­ nor Gaskin. C i n c i m i n u t e m a i târziu, era încă ocupat să compare cele două c h i p u r i când cineva bătu la uşa b i r o u l u i . Par­ t e n e r u l său, Wes Greer, specialist în analiza datelor, îşi vârî c a p u l î n ă u n t r u . - Se poate? - S i g u r , intră. I I sunase de pe d r u m p e n t r u a-i cere u n serviciu. Greer era u n t i p moale, p a l i d şi cu o înfăţişare modestă, dar cu o inteligenţă sclipitoare. Şi putea ţine u n secret, ceea ce, în sistemul de v a l o r i al l u i Jack, era o calitate e x t r e m de i m p o r t a n t ă . Greer se aşeză în faţa l u i Jack, de cealaltă parte a mesei de l u c r u . - A m sunat la p o s t u l de televiziune d i n O l y m p i a şi a m v o r b i t cu j u r n a l i s t u l care a făcut r e p o r t a j u l . E v o r b a de câteva sute de protestatari care au pichetat clădirea guvernamentală. D a r g r u p u l respectiv a fost adus cu au­ t o b u z u l de la Seattle. D e ce au ajuns să fie filmaţi toc­ m a i ei? T i p u l mi-a spus că erau cei m a i gălăgioşi şi m a i înfocaţi d i n t r e manifestanţi. - A i căutat informaţii şi la Seattle? - A m găsit o singură Rebecca W a t s o n c u reşedinţa în d i s t r i c t u l respectiv. Stă la u n azil de bătrâni. Şi e născută în 1941. Ceea ce î n s e a m n ă că are... - N u , e prea bătrână. - M a i încerc. Să e x t i n d zona căutărilor... - M u l ţ u m e s c , Wes.

Necunoscutul

73

Greer se ridică şi ajunse până la uşă, după care se întoarse: - A , aproape că u i t a s e m . V i n e r i seară - t u deja pleca­ seşi - a m găsit m a i m u l t e informaţii despre a n t r e n o r u l (le fotbal d i n Salt Lake C i t y . O să poată merge d i n n o u , dar n-o să m a i joace niciodată f o t b a l . Cariera l u i de an­ trenor s-a dus pe apa sâmbetei. - A s t a o ştii chiar de la el? G r e e r dădu negativ d i n cap. - A m dat de specialistul o r t o p e d care i-a pus frag­ mentele de f e m u r la loc. D i n câte a zis el, a fost m u l t de m u n c ă şi a avut nevoie de o groază de l i p i c i . - S ă - n ţ e l e g că a f o l o s i t u n eufemism? - N u s u n t sigur. C i c ă osul era făcut aşchii. - Şi a n t r e n o r u l ce-a avut de zis? - N i m i c . D e c u m m-am r e c o m a n d a t , mi-a închis telel o n u l în nas. La fel ca toţi ceilalţi. Jack îşi lăsă privirea către paginile d o s a r u l u i d i n lata l u i . - N i c i n u poţi să le-o iei în n u m e de rău. Le e frică să vorbească. - Şi m i e mi-ar f i . - A i idee cine urmează? - L a asta lucrez. Dar, ştii şi t u , se t o t a d u n ă alte şi uite l u c r u r i . - D e o c a m d a t ă , ocupă-te de cercetările de la Seattle. G r e e r ieşi. Jack se uită absent la uşa închisă preţ de câteva clipe, după care o c h i i i se îndreptară spre dosar, î m p i n g â n d într-o parte fotografia R e b e c c ă i W a t s o n , o p r i v i pe cea de dedesubt, în care apărea fratele ei. Fotografia fusese făcută î n a i n t e ca i n d i v i d u l să devi­ nă f u r i o s şi p l i n de resentimente. I n imaginea aceea col­ ţurile g u r i i i n d i c a u o u r m ă de zâmbet, însă o r i c i n e ar f i studiat-o la fel de des şi de atent ca Jack ar f i descoperit cutele f i n e care-i încadrau buzele, prevestind b l e s t e m u l pe care avea să-1 arunce asupra sa odată cu i n c i d e n t u l de la W e s t b o r o . Jack m o r m ă i aceeaşi întrebare pe care o rostise de o mie de o r i : - U n d e eşti, nemernicule?

74

Sandra Brozvn

capitolul 9 Jeff, care t o t schimbase canalele, lăsă d i n m â n ă tele­ c o m a n d a p e n t r u a r ă s p u n d e la t e l e f o n u l m o b i l . -Alo? -Jeff? S u n t doctoriţa B u t l e r , te s u n de la c l i n i c ă . „Fir-ar să f i e ! " - A , aha. - S u n t cu d o c t o r u l James, te-am pus pe d i f u z o r . A m sunat să ne interesăm de E m o r y . N u a v e n i t l a b i r o u în d i m i n e a ţ a asta şi n u a m reuşit să d ă m de ea n i c i pe m o ­ b i l , n i c i pe n u m ă r u l de f i x de acasă. S-a î n t â m p l a t ceva? Jeff se ridică în şezut şi-şi lăsă picioarele p e s t e m a r g i ­ nea p a t u l u i . - A plecat d i n oraş pe p e r i o a d a w e e k e n d u l u i . - Ş t i a m asta. D a r c o n v e n i s e m c u ea să-şi r e i a azi acti­ vitatea. Avea consultaţii p r o g r a m a t e . I n p r i m u l m o m e n t a m crezut că întârzie p u r şi s i m p l u , ceea ce n u - i s t ă d e l o c în caracter, iar secretara a t o t m u t a t orele p r o g r a m ă r i l o r , î n c e r c â n d să o acopere. A şi reuşit o v r e m e , î n s ă a c u m sala de aşteptare e plină-ochi. D a c ă E m o r y n u a j u n g e î n c u r â n d , secretara va t r e b u i să stabilească n o i p r o g r a m ă r i p e n t r u toţi pacienţii. - A r t r e b u i să vă apucaţi de asta. D e r e p r o g r a m ă r i , vreau să s p u n . - P e n t r u mâine? - D a c ă stau să m ă gândesc m a i b i n e , cred c-ar f i m a i b i n e să a m â n a ţ i până ce... p â n ă ce o să ştim s i g u r c â n d se î n t o a r c e . I i putea auzi pe cei d o i colegi discutând î n ş o a p t ă , însă n u reuşi să le distingă v o r b e l e . I n t r - u n f i n a l , d o c t o ­ r u l James luă cuvântul: - N u ştim c u m altfel să f o r m u l ă m î n t r e b a r e a asta, Jeff, aşa că o să f i m direcţi: C e se întâmplă? Pe n o i n u ne priveşte viaţa personală a l u i E m o r y , b i n e î n ţ e l e s , dar f a p t u l că n-a apărut la serviciu, că n u şi-a r e s p e c t a t pro­ gramările... ea n-a făcut niciodată aşa ceva. A m s u n a t şi la spital, să v e d e m dacă şi-a făcut vizita de d i m i n e a ţ ă .

Necunoscutul

75

Ne-au spus că ieri au p r i m i t u n apel de la t i n e , şi că pă­ reai îngrijorat. A i v o r b i t cu ea? - N u . Dându-şi seama că n u m a i putea a m â n a o ex­ plicaţie, hotărî să dea cărţile pe faţă: Adevărul e că n u mai a m n i c i o veste de la ea de v i n e r i seară î n c o a c e . Dar, se grăbi să adauge, j o i seară ne certaserăm. U n s c h i m b mai aprins de cuvinte, de fapt. C â n d a m văzut că n u a mai s u n a t în weekend, a m considerat că p u r şi s i m p l u n u v o i a să m ă mai audă. D i n t r - o prostie, a m zis că e m a i bine să aştept să-i treacă supărarea. -Oh! O singură silabă, şi totuşi N e a l James o lansase ca pe o lamă de ghilotină. M e r e u se purtase la l i m i t a nesimţirii cu Jeff, afişând u n aer de s u p e r i o r i t a t e la fel de e v i d e n t ca şi trompa care-i servea d r e p t nas. încercând să nu adopte u n t o n defensiv, Jeff continuă: - N u m - a m speriat, p e n t r u că E m o r y n u - m i spusese clar c â n d avea de gând să se întoarcă. A zis că ar putea s ă r ă m â n ă şi sâmbătă spre d u m i n i c ă . Aşa că n u m-am îngrijorat decât ieri după-amiază, când t o t n u p r i m i s e m n i c i o veste de la ea. - N u aţi m a i vorbit deloc de v i n e r i seară? - Exact. Ş o c a t ă , doctoriţa B u t l e r îl întrebă dacă raportase dis­ pariţia inexplicabilă a l u i E m o r y la poliţie. - D a . I e r i a m venit cu maşina până aici - oraşul se n u m e ş t e D r a k e l a n d - şi a m î n c e p u t să o caut, p o r n i n d de la m o t e l u l u n d e a d o r m i t v i n e r i spre sâmbătă. A l u a t cina devreme la u n local d i n apropiere. M-a sunat d i n c a m e r ă să-mi spună că se ducea la culcare. Şi asta e t o t ce a m p u t u t a f l a . - S â m b ă t ă dimineaţa avea cursa, nu? A văzut-o cine­ va c â n d a plecat de la motel? - N u , dar o ştiţi a m â n d o i pe E m o r y . E foarte m a t i ­ nală, aşa că p r o b a b i l că a plecat înainte să se crape de ziuă. I n p l u s , c u m plătise t o t u l în a j u n , n u a fost nevoie s ă m a i treacă pe la recepţie. - Ş i n u s-a întors la m o t e l sâmbătă seara?

76

Sandra Brown

- N u . N i c i n u avea de gând. C â n d a plecat, şi-a l u a t toate l u c r u r i l e cu ea. - A s t a e cu atât m a i îngrijorător, m u r m u r ă d o c t o r u l James. - D e acord, spuse Jeff. I m e d i a t ce a m aflat asta, a m luat legătura cu poliţia. - Şi? Ce-au zis? Ce fac ca să o găsească? - D e o c a m d a t ă n i m i c . M i s-a spus că e prea devreme să i n t r u în panică, dar, după c u m aţi remarcat şi v o i , E m o r y n-ar face aşa ceva. I-am s u b l i n i a t asta şi a j u t o r u ­ l u i de şerif cu care a m v o r b i t . C h i a r dacă ar f i supărată pe m i n e , n u şi-ar lăsa niciodată baltă pacienţii. - C u m a m putea f i de ajutor? D u p ă t o n u l doctoriţei Butler, Jeff îşi putea da seama că era foarte îngrijorată, dar încerca să n u se gândească la ce era m a i rău. - Pe m o m e n t , ocupaţi-vă de t r e b u r i l e de la cabinet. L u i E m o r y n u i-ar plăcea deloc dacă pacienţii ar avea de suferit. V ă a n u n ţ i m e d i a t ce a f l u ceva. A r t r e b u i să mă prezint la poliţie peste o oră. - Poate că ar t r e b u i să te d u c i chiar a c u m . O oră în plus n u î n s e a m n ă decât t i m p p i e r d u t . Jeff n u - i ceruse sfatul d o c t o r u l u i James şi n u - i picase deloc b i n e că fusese t r i m i s la p l i m b a r e cu atâta condes­ c e n d e n ţ ă , dar răspunse pe u n t o n n e u t r u : - C h i a r ieşeam pe uşă c â n d aţi sunat. D u p ă ce le p r o m i s e că avea să-i ţină la c u r e n t şi îşi l u ­ ară la revedere, îşi verifică aspectul în o g l i n d a c o m o d e i . P a n t a l o n i i de b u m b a c şi p u l o v e r u l de mătase săreau în o c h i în zona aceea în care parcă toţi p u r t a u salope­ tă de l u c r u , dar u l t i m u l l u c r u pe care şi-1 dorea era să treacă neobservat. I i repugna că t r e b u i a să facă asta, dar se b u c u r a că avea u n m o t i v să iasă d i n camera de m o t e l , care lăsa de d o r i t în m u l t e privinţe. D r a k e i a n d era reşedinţa u n u i d i s t r i c t întins, predo­ m i n a n t r u r a l . I n ciuda v r e m i i urâte, s e d i u l poliţiei era aglomerat. D e fapt, chiar d i n cauza v r e m i i era atâta l u m e acolo. I n t i m p ce Jeff îşi aştepta rândul în a n t i c a m e r ă ,

Necunoscutul

77

încercând să-şi ferească t i v u l p a r d e s i u l u i de c o n t a c t u l cu pardoseala murdară, p r i n faţa sa se perindară t o t f e l u l de angajaţi în u n i f o r m ă şi c i v i l i care încercau să rezolve problemele provocate de condiţiile meteorologice. U n a d i n t r e acestea era t i r u l răsturnat pe autostradă, care blo­ case t r a f i c u l pe ambele sensuri. O femeie a n u n ţ a pe u n t o n r i d i c a t că i se prăbuşise acoperişul de la h a m b a r , şi caii îi rămăseseră blocaţi înă­ u n t r u . A d m i n i s t r a t u l u n u i magazin de feronerie d e p u ­ nea o plângere p e n t r u f u r t u l u n e i lămpi cu kerosen. Era o menajerie. într-un f i n a l , a j u t o r u l de şerif cu care Jeff stătuse de vorbă în a j u n îi făcu s e m n să se a p r o p i e . - î m i pare rău să vă văd aici, d o m n u l e Surrey. - V - a m spus că n-a f u g i t în l u m e , p u r şi s i m p l u . - Haideţi în spate. A j u t o r u l de şerif Sam K n i g h t p o r n i , precedat de b u r t a sa p r o e m i n e n t ă , şi-1 conduse pe Jaff într-un b i r o u u n d e m a i mulţi agenţi de poliţie cu u n aspect o b o s i t încercau să facă faţă revărsării de cetăţeni d i n s p r e a n t i ­ cameră. K n i g h t îi făcu s e m n l u i Jeff să ia loc pe scaunul d i n faţa u n e i mese de l u c r u îngropate în hârtii, iar el se lăsă pe f o t o l i u l r o t a t i v d i n s p r e perete. Pe o plăcuţă de pe b i r o u îi erau înscrise n u m e l e şi g r a d u l de detectiv-sergent. L u i Jeff i se părea că Sam K n i g h t era u n pic cam n e c i o p l i t p e n t r u u n asemenea rang. î n c e p u : - S o ţ i a mea e o p e r s o a n ă responsabilă. N-ar... K n i g h t ridică o palmă la fel de mare şi de rozalie ca u n calup de şuncă presată. - U n pic de răbdare, d o m n u l e Surrey. M a i întâi tre­ b u i e să ne o c u p ă m de elementele de bază. îşi puse pe nas o pereche de o c h e l a r i de c i t i t şi ţăcăni la tastatura c o m p u t e r u l u i până ce pe ecran apăru u n f o r m u l a r ne­ c o m p l e t a t . Care e n u m e l e întreg al d o a m n e i Surrey? Jeff îi explică de ce E m o r y îşi păstrase n u m e l e de domnişoară. - S i e doctor. - C u m se scrie... Char-ban-ol

78

Sandra Brown

S c r i i n d fiecare literă după o vânătoare minuţioasă pe tastatură, K n i g h t completă toate informaţiile personale ale l u i E m o r y care aveau relevanţă p e n t r u caz: n u m ă r u l de asigurări sociale, vârsta, înălţimea, greutatea. - U n m e t r u şaizeci şi o p t de c e n t i m e t r i . C i n c i z e c i şi p a t r u de k i l o g r a m e . D e c i este... zveltă? întrebă detec­ t i v u l , uitându-se atent la Jeff peste lentilele m u r d a r e ale o c h e l a r i l o r . - D a . E într-o formă fizică excelentă. Practică alerga­ rea pe distanţe l u n g i . Participă la maratoane. - D a , aţi spus asta aseară. A p o i îl î n t r e b ă despre culoarea părului. - Spre b l o n d . B i n e , m a i degrabă u n şaten foarte des­ chis, cu şuviţe b l o n d e . C a m până pe-aici. Jeff îşi duse m â n a la baza gâtului. -Ochii? - Căprui-deschis. - Ce p u r t a u l t i m a oară c â n d a fost văzută? - N u ştiu. Degetele l u i K n i g h t se opriră deasupra tas­ t a t u r i i , îşi î n t o a r s e c a p u l să se u i t e la Jeff, care îi explică, pierzându-şi o a r e c u m răbdarea: U l t i m a dată când a m văzut-o eu p u r t a o pereche de jeanşi, cizme m a r o şi u n p u l o v e r bej. Ş i avea h a i n a pe m â n ă . D a r , după c u m v-am spus aseară, avea de gând să facă o cursă de f o n d sâm­ bătă. P r e s u p u n că la plecarea de la m o t e l p u r t a hainele de alergat. - Ş i c u m arată astea? Jeff îi r ă s p u n s e a m ă n u n ţ i t , o f e r i n d u - i şi n u m e l e măr­ cii producătoare. - S u n t de cea m a i b u n ă calitate, făcute p e n t r u atleţii care i a u a l e r g a t u l foarte în serios. A n t i c i p a s e că o să fie f r i g . P r o b a b i l c ă şi-a l u a t u n hanorac cu f e r m o a r . Şi o bluză t e r m o i z o l a n t ă pe dedesubt. Plus m ă n u ş i . D e o b i ­ cei, poartă şi o b e n t i ţ ă de-alea pe cap, ca să n u - i i n t r e părul în o c h i şi să n u - i îngheţe u r e c h i l e . Poate şi o c h e l a r i de soare. - Aveţi nişte f o t o g r a f i i cu ea? - A c a s ă . D a r există numeroase i m a g i n i cu ea şi pe internet.

Necunoscutul

79

K n i g h t tastă n u m e l e în fereastra m o t o r u l u i de căuta­ re şi, i n s t a n t a n e u , găsi zeci de f o t o g r a f i i . - E a e? -Da. Poza fusese făcută la inaugurare, când ea şi d o c t o r i i Butler şi James deschiseseră c l i n i c a . - O d o a m n ă frumoasă. - Mulţumesc. - C e specializare are? - Medic pediatru. - Ă ş t i a d o i s u n t şi a c u m p a r t e n e r i i ei? - D a . M - a u sunat în u r m ă cu j u m ă t a t e de oră. N i c i ei n u au p r i m i t n i c i o veste de la ea. - Se-nţeleg bine? - Bineînţeles. - N u s u n t rivalităţi p r o f e s i o n a l e sau altfel de probleme? Jeff răsuflă p r e l u n g , exasperat. - V ă c o n c e n t r a ţ i pe nişte aspecte irelevante. C o l e g i i ei s u n t foarte îngrijoraţi. - I n regulă. Era d o a r o întrebare. O să vă p u n şi altele care vă p o t părea irelevante sau chiar u n atac la adresa intimităţii dumneavoastră. D i n păcate însă, tre­ buie s-o fac. E u n a d i n t r e cele m a i urâte faţete ale pro­ fesiei mele. Jeff se î n d o i a de veridicitatea u l t i m e i declaraţii, dar n u o contestă. K n i g h t trecu în revistă şi alte i m a g i n i . - E o femeie activă. - Foarte activă. - S u n t e ţ i sigur că n u a plecat la v r e u n u l d i n t r e eveni­ mentele astea caritabile? Jeff trase aer adânc în p i e p t şi expiră încet. - A v e n i t aici v i n e r i după-amiază p e n t r u ca sâmbătă să alerge pe u n traseu de pe m u n t e . C a să se antreneze. - Ştiţi c u m v a pe care m u n t e , pe care traseu? - N u pe de rost. M i - a arătat o hartă... D a c ă aş avea imaginea în faţa o c h i l o r , s-ar putea să-mi aduc a m i n t e . - Ştiţi în ce parc naţional? - S u n t m a i multe?

80

Sandra Brown

K n i g h t se uită f i x la el vreo câteva secunde, a p o i spuse: - N u m a i în această parte a s t a t u l u i C a r o l i n a de N o r d avem p a t r u p a r c u r i forestiere, care se unesc cu p a r c u r i l e G r e a t S m o k y şi C h e r o k e e d i n Tennesee. A p o i , dacă o iei spre s u d , în Georgia... - î n c e p să înţeleg ce vreţi să spuneţi, replică Jeff, în­ trerupând prelegerea de geografie. N u ştiu care parc sau care m u n t e . D a r a petrecut noaptea aici, în D r a k e l a n d , deci cel m a i logic ar f i să î n c e p e m căutările în cea m a i apropiată zonă cu trasee de drumeţii. Pe c h i p u l l u i K n i g h t se instalase o expresie pesimistă. - Ş i aşa avem o m u l ţ i m e de posibilităţi, o suprafaţă imensă pe care să o cercetăm. - î m i pare rău că n u ştiu m a i m u l t e despre l o c u l spre care se îndrepta. Ştiu însă că n-ar f i plecat la „vreunul d i n t r e evenimentele astea c a r i t a b i l e " fără să-mi spună. - N u , p r o b a b i l că n u , zise n e t u l b u r a t poliţistul. Ce puteţi să-mi spuneţi despre ceilalţi m e m b r i de familie? - E u sunt f a m i l i a ei, n u m a i are pe n i m e n i altcineva. - N u m a i e n i m e n i la care ar f i p u t u t să se ducă în vizită? -Nu. - Prieteni? - I-am sunat pe toţi care mi-au v e n i t în m i n t e , dar n i m e n i n u a văzut-o, n i m e n i n u a p r i m i t n i c i o veste de la ea. A s t a , mă t e m , î n s e a m n ă că... î n s e a m n ă că i s-a întâmplat ceva. D e t e c t i v u l se aplecă în faţă şi îşi p r o p t i braţele de marginea b i r o u l u i . - A v e ţ i t e m e r i negre, d o m n u l e Surrey. N u e cazul să vă învinovăţiţi. P r o b a b i l că şi eu m-aş gândi la aceleaşi l u ­ c r u r i . D a r p o t să vă s p u n că, în cei peste douăzeci de a n i de când lucrez la această secţie de poliţie, a m mers până în pânzele albe şi a m e l u c i d a t toate dosarele de dispa­ riţie pe care le-am avut. î n nouăzeci şi n o u ă virgulă n o u ă la sută d i n cazuri, o a m e n i i respectivi s u n t găsiţi. N u m a i restul acela de zero virgulă u n u la sută îl reprezintă

Necunoscutul

81

cazurile care a j u n g la ştiri şi ne d a u t u t u r o r coşmaruri. Aşa că încercaţi să gândiţi pozitiv, da? - O să încerc, m u r m u r ă J e f f - I n p r i m u l r â n d , o să î n c e p e m p r i n a-i căuta maşina. K n i g h t c h e m ă o agentă pe n u m e M a r y j o şi îi c o m u n i c ă marca, m o d e l u l şi n u m ă r u l de înmatriculare al maşinii lui E m o r y , pe care le aflase de la Jeff. La f i n a l îi ceru: Găsiţi-o cât m a i r a p i d cu putinţă. M a r y j o îi p r o m i s e că avea să se apuce i m e d i a t de treabă, dar îl avertiză că starea v r e m i i reprezenta u n obstacol m a j o r . - A v e m peste t o t vehicule care patinează pe d r u m u ­ rile îngheţate. Cele de la m u n t e , cu t r a f i c redus, au fost închise i e r i , dar o să t r i m i t p a t r u l a în căutarea maşinii. Să n u uităm însă că e v o r b a de trei state d i f e r i t e , asta dacă n u luăm în calcul şi C a r o l i n a de S u d , cu care s-ar face p a t r u . Jeff era i m p r e s i o n a t . Femeia ştia cât fac t r e i plus unu. C â n d ea se retrase, K n i g h t c h e m ă u n alt agent, pe care îl prezentă d r e p t B u d d y G r a n g e . Acesta îi strân­ se m â n a l u i Jeff şi îşi trase u n scaun ca să p a r t i c i p e la discuţie. - S a m mi-a puşcat u n e-mail cu sesizarea p r i v i n d dispariţia nevestei dumneavoastră. S u n t la c u r e n t cu toate detaliile. - M i n u n a t , răspunse Jeff, î n c e r c â n d să-şi ascundă cât m a i b i n e a m u z a m e n t u l . Şi când î n c e p e m efectiv să o căutăm? - M a i întâi t r e b u i e să vă p u n e m încă vreo câteva întrebări, spuse K n i g h t . E m o r y are la ea o armă? - O armă? - Persoanele care m e r g pe traseele d i n m u n ţ i au, de o b i c e i , mijloace de apărare. Spray i r i t a n t . S u b s t a n ţ e p e n t r u ţinerea la distanţă a urşilor. Care, dacă e să mă întrebaţi pe m i n e , s u n t o escrocherie mare cât casa, dar dacă-i face să se simtă m a i în siguranţă... - E iarnă. Urşii n u hibernează acum?

Sandra Brozvn

82

- T e o r e t i c , da, spuse K n i g h t cu u n zâmbet fugar. A p o i adăugă: S o ţ i a dumneavoastră are c u m v a u n pistol? - D u m n e z e u l e , n u ! N i c i v r e u n alt obiect d i n t r e cele pe care le-aţi m e n ţ i o n a t m a i devreme. C e l puţin n u d i n câte ştiu e u . - Dumneavoastră? - D a . Şi a m şi p e r m i s p e n t r u el. îşi scoase p o r t o f e l u l d i n b u z u n a r u l de la şold şi le arătă d o c u m e n t u l eliberat de s t a t u l Georgia. D a c ă vreţi, vă aduc şi p i s t o l u l . E în t o r p e d o u l maşinii mele. - î n regulă. M a i târziu. K n i g h t îi aruncă o p r i v i r e scurtă l u i G r a n g e î n a i n t e de a-şi c o n c e n t r a d i n n o u atenţia asupra l u i Jeff: A ţ i spus că a plecat v i n e r i , dar dumneavoastră n u aţi v e n i t aici decât aseară. A s t a cam cât î n s e a m n ă , vreo patruzeci şi o p t de ore? - Ceea ce a fost o eroare de judecată, o greşeală îngro­ zitoare d i n partea mea. A c u m îmi d a u seama de asta. - D e ce aţi aşteptat atât? se interesă G r a n g e . N u m e l e B u d d y n u i se potrivea deloc. Era m a i tânăr, m a i zvelt şi m a i isteţ decât K n i g h t . Şi n u la fel de p r o v i n c i a l . - E m o r y mi-a explicat cât de greu avea să fie traseul ăsta. M i - a zis că a l t i t u d i n e a e u n factor i m p o r t a n t . D e asemenea, a n u l t r e c u t a suferit o fractură de stres la tal­ pa dreaptă. îşi făcea g r i j i î n privinţa ei. D i n toate aceste m o t i v e , m-a p r e v e n i t că era p o s i b i l să fie prea obosită şi să n u vrea să c o n d u c ă sâmbătă până acasă, caz în care m a i r ă m â n e a aici o noapte, ca să se o d i h n e a s c ă . C â n d n u a m p r i m i t n i c i u n s e m n de la ea, m - a m gândit că asta s-a hotărât să facă. - A ţ i spune că soţia dumneavoastră e .o persoană conştiincioasă? întrebă G r a n g e . - A zis că e responsabilă, i n t e r v e n i K n i g h t . - A ş a şi este, răspunse Jeff. Foarte conştiincioasă şi responsabilă. - A t u n c i ar f i t r e b u i t să vă îngrijoreze f a p t u l că n u v-a a n u n ţ a t că n u v i n e acasă sâmbătă seara, observă G r a n g e pe u n t o n aspru. 1

1

Buddy - a m i c , p r i e t e n

Necunoscutul

83

- C h i a r îmi făceam g r i j i . - D a r aţi aşteptat alte douăzeci şi p a t r u de ore înain­ te de a v e n i până aici, ca să o căutaţi. - A m recunoscut deja că a m făcut o greşeală. D a r aseară i-am spus d u m n e a l u i , zise Jeff arătând către K n i g h t , că mă t e m că E m o r y a păţit ceva. Iar d u m n e a l u i mi-a zis că n u e cazul să-mi fac g r i j i . D a c ă v o i , cu toa­ tă această... îşi r o t i privirea p r i n încăperea aglomerată, o p r i n d u - s e câteva clipe asupra f e m e i i căreia i se prăbu­ şise acoperişul de la h a m b a r şi care a c u m plângea pen­ t r u că îi m u r i s e u n cal. Peste câteva clipe reluă: D a c ă v o i , c u toată această secţie de poliţie prost c o n d u s ă , n u nţi mişcat n i c i u n deget p e n t r u a elucida dispariţia ei inexplicabilă t i m p de încă douăsprezece ore, v i n a este a voastră, n i c i d e c u m a mea. - N i m e n i n u dă v i n a pe dumneavoastră, d o m n u l e Surrey, r o s t i K n i g h t cu u n c a l m desăvârşit. - M i e n u m i s-a părut aşa. C o l e g u l dumneavoastră i n s i n u a c u t o t u l altceva. - C e a n u m e insinua? îl întrebă n e t u l b u r a t G r a n g e . - C ă e v o r b a de neglijenţă d i n partea mea. D e i n d i f e ­ renţă. Ceea ce n u e adevărat sau corect. K n i g h t se aplecă d i n n o u spre el, afişând u n zâmbet prietenos: - D e t e c t i v u l Grange n u insinua n i m i c , d o m n u l e Surrey. Jeff îi măsură glacial pe a m â n d o i , dar n u m a i zise nimic. - N u m a i că... p r o b l e m a e că... K n i g h t îşi s c h i m b ă poziţia pe scaun şi tresări, ca şi c u m ar f i s u f e r i t de he­ m o r o i z i . Ştiţi p r o c e n t u l ăla de zero virgulă u n u d i n t r e persoanele dispărute? D e o b i c e i , cel care reclamă dispa­ riţia ştie cel m a i b i n e u n d e este persoana respectivă.

capitolul 10 O r i c e încredere pe care izbutise să o câştige se eva­ porase în secunda în care E m o r y văzuse p i a t r a aceea

84

Sandra Brown

afurisită şi trăsese concluzia logică. Accesul ei de f u r i e durase câteva m i n u t e b u n e , t i m p în care se luptase cu el ca o pisică sălbatică. B ă r b a t u l încercase să o imobilizeze fără să-i provoace d u r e r e , însă ea continuase să-1 zgârie şi să-1 lovească d i n răsputeri cu mâinile şi picioarele. La u n m o m e n t dat, p u m n u l ei n i m e r i s e în l o c u l u n d e îl zgâriase c u o zi î n a i n t e . Rana se deschisese d i n n o u şi începu­ se să sângereze. E m o r y n u se oprise d i n zbaterile acelea furioase până ce n-o doborâse epuizarea fizică. A l t f e l , n-ar f i fost deloc aşa docilă pe cât se arăta a c u m . D o c i l ă , poate, dar la fel de tensionată ca o coardă de harpă. E l o aşezase pe marginea canapelei, u n d e E m o r y stătea a c u m cu g e n u n c h i i la p i e p t şi braţele petrecute pe după ei, efectiv ţinându-se singură într-o îmbrăţişare liniştitoare. Bărbatul se a p r o p i e de ea şi îi întinse u n pahar cu whiskey. - P o f t i m . Bea asta. - N i c i moartă! împinse p a h a r u l deoparte, vărsându-1. - Iroseşti o băutură b u n ă , o certă el, după care linse w h i s k y - u l care îi n i m e r i s e pe d o s u l p a l m e i . - Ţi-ar c o n v e n i să mă î m b e ţ i , nu? Să mă faci m a i uşor de m a n i p u l a t ? - N u ţi-am t u r n a t s u f i c i e n t cât să te î m b e ţ i , d o a r cât să te m a i liniştească u n p i c . - N u vreau să m ă liniştesc, mersi. îşi lăsă c a p u l pe spate şi îi aruncă o p r i v i r e furioasă: D e ce n-a mers cu piatra? - Ba a mers. Te-a lăsat lată, fără c u n o ş t i n ţ ă . - Şi a p o i m-ai târât aici. - D e fapt, te-am cărat până la c a m i o n e t ă . A i ajuns p â n ă aici leşinată, pe l o c u l d i n dreapta. C u centura de siguranţă pusă, ca să n u cazi de pe scaun. - D e ce m-ai adus aici? E m o r y îl cerceta deopotrivă c u u l u i r e şi t e a m ă . D a c ă v o i a i să mă o m o r i , de ce n u m-ai sufocat în s o m n , p u r şi simplu? - A ş a n u e n i c i o distracţie. - Să m ă aştept să f i u agăţată de bara aia şi eviscerată ca o căprioară? întrebă E m o r y făcând semn către p l a f o n .

Necunoscutul

85

El îi urmări privirea până la bara metalică şi se încruntă. - A s t a ar f i o distracţie excesivă. Prea m u l t e f o r t cu r i d i c a t u l , legatul şi aşa m a i departe. Şi e prea m u l t de curăţat după aceea. I n loc devasta, ce-ar f i să i e i o gură d i n w h i s k y - u l ăsta cu otravă? I i întinse d i n n o u p a h a r u l şi, când văzu că ea n i c i n u se c l i n t i , îi zise: Nu? B i n e . . . D ă d u p a h a r u l pe gât. D a c ă E m o r y n u voia să se „an­ estezieze" u n pic, el avea mare nevoie de asta. - A s t e a n u au fost decât a i u r e l i , să ştii, a m v r u t să glumesc, îi spuse peste câteva clipe. Ea n u avea deloc dispoziţia necesară p e n t r u g l u m e . Işi îmbrăţişa în c o n t i n u a r e g e n u n c h i i , legănându-se îna­ inte şi înapoi, e v i d e n t supărată. - î n c e p u s e m să cred... -Ce? - C ă n u aveai vreo intenţie să-mi faci v r e u n rău. - Dar n u am. E m o r y i z b u c n i într-un râs ascuţit şi aruncă o p r i v i r e către p u n g a i n c r i m i n a t o a r e , aflat pe masă. - î n c i u d a dovezilor care indică t o c m a i c o n t r a r i u l . G h e m u i t ă pe canapea, părea mică, neajutorată şi speriată. Bărbatul admiră strădaniile pe care le făcea ca să n u plângă, când vedea clar că avea o c h i i p l i n i de l a c r i m i . Frica ei evidentă îl afecta m a i m u l t decât ar f i p u t u t vreodată s-o facă l o v i t u r i l e şi atacurile ei fizice. Se aşeză lângă ea, ignorându-i mişcarea de retragere, astfel încât să n u l i se atingă u m e r i i . - N - a m v r u t să vezi p i a t r a aia. - A t u n c i ar f i t r e b u i să găseşti o ascunzătoare m a i bună. - Era ceva t e m p o r a r . Până u n a , alta, n u mi-a t r e c u t p r i n m i n t e că o să s c o r m o n e ş t i p r i n lada c u l e m n e . - E i , n u m-aş f i aşteptat să găsesc o asemenea groză­ vie acolo. - O grozăvie, da! C u părul şi sângele tău pe ea. Ş t i a m că, dacă o vezi, o să te s u p e r i .

86

Sandra Brown

- S i g u r că m - a m supărat, răspunse E m o r y cu înflă­ cărare î n glas. E u chiar te-am crezut c â n d mi-ai zis că a m căzut. - N - a m zis aşa ceva, asta ai presupus t u . Ţ i - a m zis că te-am găsit pe jos, leşinată. - P e n t r u că m-ai l o v i t î n cap cu piatra aia! - N u , d o c t o r i ţ ă s c u m p ă . N - a m făcut aşa ceva. - O păstrezi ca t r o f e u , ca amintire? C u m el n u cata­ dicsi să r ă s p u n d ă la o asemenea întrebare, E m o r y g e m u : Aş vrea să t e r m i n i odată cu t o t . - C u ce? - C u ce ai de gând să-mi faci. Aşa n-aş m a i sta cu frica în sân, într-o c o n t i n u ă stare de aşteptare. N u m a i s u p o r t t e n s i u n e a asta. Sau face parte d i n p r o g r a m u l de tortură? îşi ţ i n e a p a l m e l e pe g e n u n c h i , cu p u m n i i atât de strânşi, î n c â t parcă i se dusese t o t sângele d i n ei. C â n d îşi puse m â i n i l e peste ale ei, bărbatul descoperi că, pe lângă f a p t u l că erau palide, m a i erau şi reci ca gheaţa. E m o r y î n c e r c ă să şi le retragă, însă el se împotrivi. - U i t ă - t e la m i n e . E m o r y îşi întoarse c a p u l şi îl p r i v i în o c h i . A i ei erau căprui-deschis, m a i m u l t verzi decât m a r o n i i . Petele por­ t o c a l i i de pe iris, despre care el crezuse la î n c e p u t că n u erau d e c â t r e z u l t a t u l j o c u l u i l u m i n i i , erau cât se poate de adevărate. D e la o distanţă atât de mică, putea să le n u m e r e . - N u ţi-am făcut n i c i u n rău. Şi n-o să te rănesc n i c i o ­ dată. D e câte o r i t r e b u i e să-ţi s p u n asta ca să m ă crezi? - O să te cred c â n d o să m ă laşi să iau legătura... - N u încă. - D a r când? - C â n d p o t să te d u c jos în siguranţă. - D a r , între t i m p , persoanele dragi m i e îşi fac g r i j i pentru mine. - S u n t c o n v i n s că aşa e. D a r n u e cazul. Şi n i c i ţie n u e cazul să-ţi fie frică de m i n e . D e ce să te temi?

Necunoscutul

87

- C u m poţi să întrebi u n a ca asta când n u v r e i să-mi s p u i n i c i m ă c a r c u m te c h e a m ă sau o r i c e altceva des­ pre tine? - B i n e . D a c ă îţi s p u n ceva, o să încetezi să te m a i lupţi cu m i n e şi să cauţi posibilităţi de evadare? E m o r y dădu a f i r m a t i v d i n cap. E l ştia că era o p r o m i s i u n e goală, dar spera să o mai calmeze o f e r i n d u - i nişte d e t a l i i care n u î n s e m n a u mare l u c r u . - Ş i eu m i - a m p i e r d u t a m b i i părinţi. - I-ai i u b i t mult? -Da. - A u m u r i t înainte sau după... ce ai făcut ce-ai făcut? - î n a i n t e . Ş i m ă b u c u r că a fost aşa. - Ce-ai făcut? - N u m a i întreba, doctoriţă scumpă. N - o să-ţi s p u n . Se uită în jos, la m â n a l u i aşezată în c o n t i n u a r e peste a ei, şi îşi dădu seama că, d i n reflex, degetul l u i mare îi mângâia d o s u l p a l m e i . î n m i n t e î n c e p u r ă să i se învârtă tot f e l u l de i m a g i n i erotice c u alte p o r ţ i u n i ale p i e l i i ei pe care i-ar f i plăcut să le mângâie. Se m u l ţ u m i să adau­ ge: D a c ă ţi-aş spune, chiar că ţi-ar f i frică de m i n e . Mişcându-se r a p i d , î n a i n t e de a încălca toate p r o m i ­ s i u n i l e pe care i le făcuse, îşi ridică m â n a de pe a ei şi se ridică în picioare. C u spatele la ea, recupera p u n g a de hârtie de pe masă, a p o i se duse la uşă, luându-şi h a i n a , f u l a r u l şi şapca d i n c u i . - î n criza ta de f u r i e , ţi-ai redeschis rana de pe scalp. A i sânge proaspăt în păr. Poate că ar f i cazul să te răzgân­ deşti în privinţa duşului. î n c h i s e uşa f e r m în u r m a sa şi rămase pe verandă până ce îşi puse h a i n a şi restul accesoriilor. V â n t u l bă­ tea d e s t u l de tare cât să î n d o a i e vârfurile copacilor. î n t i m p ce traversa curtea către şopronul c u r o l de magazie, palele răzleţe îi împingeau v a l u r i de zăpadă şi p a r t i c u l e de gheaţă în o c h i . Puse p u n g a de hârtie pe u n r a f t aflat m a i sus şi aşe­ ză î n faţa ei u n colac de sârmă. A p o i trase u n paiet de l e m n d i n şopron până la buşteanul de spart l e m n e , aflat

88

Sandra Brown

de cealaltă parte a anexei. încărcarea l e m n e l o r tăiate re­ cent pe paiet era o activitate repetitivă, a u t o m a t ă , aşa că se putea ocupa de ea fără să se gândească. Ceea ce-i p e r m i t e a să se concentreze asupra l u i E m o ­ ry C h a r b o n n e a u . îl deranja neîncrederea ei instinctuală atât de puternică, dar îl deranja şi m a i m u l t f a p t u l că era îndreptăţită. N i m i c , n i m e n i altcineva nu-1 făcuse să devieze de la hotărârea sa. E m o r y reuşise. G r i j a p e n t r u ea era o n e s ă b u i n ţ ă care putea să-1 distrugă. î n c e r c a să-i reziste, dar s i m ţ e a că pierdea t e r e n o r i de câte o r i l i se întâl­ neau p r i v i r i l e . Făcu t r e i d r u m u r i până la stiva de l e m n e adăpostită lângă peretele sudic al cabanei. C â n d t e r m i n ă , duse pa­ i e t u l înapoi în ş o p r o n . î n ă u n t r u , cu răsuflarea transformându-i-se într-un n o r de a b u r i la fiecare expiraţie, îşi dădu jos o mănuşă şi scoase d i n b u z u n a r u l jeanşilor o b i e c t u l m i c , de argint. E m o r y n u - i remarcase dispariţia, iar el spera că n-avea să-1 ceară î n a p o i . Frecându-1 între degetul mare şi arătă­ tor, recunoscu faţă de sine cât de p u e r i l şi de s e n t i m e n ­ t a l fusese să-şi dorească o a m i n t i r e de la ea. D e când se ştia, n u păstrase n i c i u n suvenir de la vreo femeie, n i c i m ă c a r dacă ea i-1 oferise de bunăvoie. Ba cu atât m a i p u ţ i n dacă i-1 oferise. N u era u n r o m a n t i c . N u fusese niciodată. C â n d n u - i cumpărase f l o r i fetei cu care făcuse pereche ia b a l u l de absolvire, Rebecca se înfuriase la c u l m e . - C u i îi pasă de r a h a t u r i de-astea? m o r m ă i s e el. - M i e ! îi răspunsese ea pe u n t o n v e h e m e n t . M i e îmi pasă că s u n t sora u n u i nesimţit! D u p ă care comandase chiar ea f l o r i p e n t r u partene­ ra l u i . D a c ă Rebecca ar f i ştiut ce făcuse a c u m , n-ar m a i f i scăpat de gura ei... N-avea să afle însă niciodată despre E m o r y Char­ b o n n e a u . N i m e n i n-avea să ştie. T i m p u l petrecut cu ea t r e b u i a să r ă m â n ă u n secret pe care avea să-1 poarte cu el în m o r m â n t . T r e b u i a să o lase să plece. Şi avea

Necunoscutul

89

un o lase să plece, păstrând totuşi flecuşteţul acela ca amintire. II vârî înapoi în b u z u n a r şi îşi puse m ă n u ş a . î n a i n t e de a ieşi d i n şopron, se uită la r a f t u l u n d e pusese p u n g a de hârtie p e n t r u a se asigura că, de data aceasta, era bine ascunsă, după care ieşi şi trase zăvorul în u r m a sa. A j u n s pe veranda cabanei, calcă de câteva o r i m a i apăsat p e n t r u a se scutura de zăpada şi cristalele de gheaţă care I se lipiseră de b o c a n c i , a p o i deschise uşa. Fu î n t â m p i n a t de m i r o s u l f a m i l i a r al săpunului şi al t a m p o n u l u i său. E m o r y stătea în picioare în faţa şemi­ n e u l u i , aşezând nişte h a i n e u d e pe spătarul u n u i a d i n t r e Ncaunele de la masă, pe care-1 mutase lângă vatră. Avea părul u m e d . î n l o c u l h a i n e l o r de alergat, a c u m p u r t a o altă cămaşă de-a l u i , iar în picioare avea o pereche de şosete î m p r u m u t a t e t o t d i n d u l a p u l său. Şi, d i n câte HV părea, n i m i c altceva. între poalele cămăşii, care îi ajungeau până la jumă­ tatea coapselor, şi marginea şosetelor care făceau cute în Jurul gleznelor ei, n u p u r t a n i m i c , lăsându-şi la vedere picioarele f i n e . Arătau clar că alerga m u l t , f i i n d l u n g i şi zvelte, cu muşchii gambei şi ai coapsei f r u m o s modelaţi pe sub pielea fermă. E m o r y t e r m i n ă de aranjat colanţii peste spetează, netezindu-i până aproape de perfecţiune, după care a p r o p i e m a i m u l t s c a u n u l de g r i l a j u l căminu­ l u i . A b i a a t u n c i se întoarse către el. - A m p r o f i t a t de oferta ta cu duşul. Făcu s e m n către şosetele pe care le avea în picioare, a p o i îşi trecu p a l m a peste partea d i n faţă a cămăşii, care avea d o a r câţiva d i n ­ tre n a s t u r i încheiaţi, s p u n â n d : Sper că n u te deranjează că a m î m p r u m u t a t chestiile astea. C u u n e f o r t , bărbatul reuşi să-şi desprindă p r i v i r e a de pe l o c u l în care se t e r m i n a u poalele cămăşii. î n s e m n de răspuns, scutură d i n cap. - E grozav să te simţi curat. E l făcu u n s e m n de încuviinţare. - M i - a m spălat şi hainele. B ă r b a t u l se uită la hainele u d e , dar n u făcu n i c i u n comentariu.

Sandra Brown

90

- N u - m i m a i curge sânge d i n rana de la cap. - B i n e , m o r m ă i el pe u n t o n grav. îşi dădu jos h a i n a , şapca şi f u l a r u l , se întoarse să le agate în c u i şi rămase nemişcat, c u degetele a f u n d a t e în m a t e r i a l u l f u l a r u l u i , ţinându-se de el ca şi c u m de asta ar f i d e p i n s însăşi viaţa l u i , căci parcă t o t sânge­ le d i n c o r p i se adunase într-o a n u m i t ă zonă critică, iar această c o n c e n t r a ţ i e era atât de intensă, î n c â t îi pro­ voca d u r e r e . Se duse în zona bucătăriei, luă sticla de w h i s k y d i n d u l a p şi îşi t u r n ă o porţie zdravănă. C u p a h a r u l aproape la gură, se o p r i şi îi aruncă o p r i v i r e peste umăr. - T e - a i răzgândit şi în privinţa whisky-ului? - N u , mulţumesc. B ă u t u r a sorbită dintr-odată îi arse gâtul şi îi sfârâi ca o fumigenă în stomac, dar îi oferea alt l u c r u la care să se gândească în afară de pielea ei curată şi catife­ lată. C â t de moale şi caldă era acolo, sub ţesătura veche de b u m b a c a cămăşii. Sub el Mişcându-se sub el. - A i zis că m ă urmăreai c u b i n o c l u l . - Poftim? - I n d i m i n e a ţ a aia în care... în care a m căzut. A i zis că mă urmăreai. - C â n d îţi făceai încălzirea... „Intinzându-te. A r c u i n d u - t e . U n d u i n d u - t e . " Lângă maşină. î n a i n t e să pleci pe traseu. - C e făceai acolo? - Mă plimbam. - Atâta tot? Atât. îşi încleşta p a l m a de marginea b l a t u l u i de bucă-tărie şi se uită în g o l pe fereastra de deasupra c h i u v e t e i . N u credea c-ar f i fost în stare să se stăpânească dacă îşi întor­ cea privirea către ea. - C e te-a făcut să m ă remarci? „ C u m arătau picioarele tale în colanţii ăia n e g r i . Şi f u n d u l . O , D o a m n e , f u n d u l tău..." - Păi, treceam zona în revistă p r i n b i n o c l u , a d m i r a m peisajul. C r e d că p u r şi s i m p l u a m remarcat mişcarea. r

Necunoscutul

91

- D e ce n-ai strigat, ca să m ă saluţi, de pildă? - E r a i prea departe. D a r e r a m curios. - D e ce erai curios? N u arătam exact ca o persoană Ieşită să alerge? - B a da, dar mă m i r a f a p t u l că erai singură. I n d i ­ ferent de activitatea plănuită p e n t r u u n asemenea loc izolat, cei m a i mulţi o a m e n i preferă să să aibă cel puţin u n însoţitor. - T u , n u . E r a i singur. - D a r s u n t o b i ş n u i t să f i u singur. C h i u v e t a p i c u r a . U n t i m p , c l i p o c i t u l acela r i t m i c , la fiecare cincisprezece secunde, f u s i n g u r u l sunet d i n încăpere. D i n l u m e a întreagă. - A s t a e s i n g u r u l l u c r u despre care n u a m discutat, spuse ea în cele d i n u r m ă . B ă r b a t u l se apucă să strângă robinetele, î n c e r c â n d să oprească picăturile de apă. -Poftim? - Azi-dimineaţă te-am întrebat c u m poţi să înduri tăcerea, plictiseala şi singurătatea. Despre p r i m e l e două a m v o r b i t , dar n u şi despre singurătate. N u ţi se pare insuportabilă uneori? Picăturile conteniseră, dar el stătea în c o n t i n u a r e cu mâinile încleştate pe ambele r o b i n e t e , ca şi c u m s-ar f i pregătit să le smulgă d i n g a r n i t u r i . I se părea l u i sau glasul ei căpătase o t o n a l i t a t e m a i joasă? - Uneori. - Ş i ce faci să scapi de ea? N u , n u era d o a r o închipuire de-a l u i . I n glasul ei răz­ bătea o vibraţie intimă. Era u n pic răguşită, ca şi c u m ar f i b ă u t p a h a r u l de w h i s k y pe care i-1 oferise şi o arsese pe gât. îşi retrase încet mâinile de pe r o b i n e t e şi se întoarse î n c e t către ea. E m o r y înaintase p â n ă în d r e p t u l mesei, u n d e stătea a c u m , ca şi c u m ar f i aşteptat u n semnal d i n partea l u i care să-i arate ce să facă m a i departe. - N u cred că te referi la singurătate ca t e r m e n ge­ n e r a l , n u - i aşa, doctoriţă scumpă? C â n d E m o r y schiţă o mişcare d i n u m e r i care ar f i p u t u t să î n s e m n e orice,

92

Sandra Brozvn

el c o n t i n u ă : V r e i să ştii, de fapt, dacă îmi lipseşte cornpania u n e i femei? - Aşa e? -Adesea. - Şi ce faci? - î m i fac rost de o femeie. Acest răspuns sec avu efectul scontat. O şocă la culme. - A ş a c u m ai făcut rost de mine? - N u . C u t i n e a fost altfel. C u t i n e a m avut n o r o c u l de a te găsi în pădure. Câteva clipe, E m o r y rămase pe loc, n e h o t ă r â t ă , cu privirea mutându-i-se f u g i t i v î n c o l o şi î n c o a c e , dar evitându-1 pe el. Bărbatul îşi dădu seama exact c â n d se hotărî să meargă m a i departe, i n d i f e r e n t de r i s c u r i , p e n t r u că o c h i i ei încetară căutarea aceea febrilă a... ce? A cu­ r a j u l u i necesar, poate. î n orice caz, se aţintiră d i n n o u asupra l u i . - A i fost sincer? -Când? - C â n d mi-ai zis că n-o să-mi faci n i c i u n rău. -Da. E m o r y rămase în expectativă, ca şi c u m ar f i antici­ pat retragerea acestor c u v i n t e , după care spuse: - M u l ţ u m e s c p e n t r u că ai avut atât de multă grijă de mine. - Mi-ai m a i mulţumit. - D a , dar n u se p u n e ce-am zis a t u n c i . - D e ce? - P e n t r u că n u î n c e r c a m decât să te î m b u n e z . - S ă m ă îmbunezi? - P e n t r u că mi-a fost foarte frică. - L a t i m p u l trecut? A c u m nu-ţi m a i este frică de mine? - N u vreau să-mi m a i f i e . E m o r y făcu u n pas către el, a p o i u n a l t u l , o p r i n d u - s e d o a r a t u n c i c â n d ajunse destul de aproape ca să-1 atingă. îi întinse m â n a dreaptă: Prieteni? Se uită la m â n a ei, însă n u o luă. î n loc de asta, îşi puse ambele p a l m e pe u m e r i i ei şi o trase către el. E m o r y

Necunoscutul

93

Işi lăsă c a p u l în jos, ca să nu-1 privească în o c h i , dar n u - i îndepărtă mâinile, n u se trase î n a p o i şi n i c i n u tresări, uşa c u m făcuse până a t u n c i o r i de câte o r i el se a p r o p i ­ ase p r e a m u l t . î n a i n t a puţin p e n t r u a micşora distanţa d i n t r e ei, după care-şi l i p i f r u n t e a de p i e p t u l l u i . B ă r b a t u l îşi mută palmele peste o m o p l a ţ i , cuprinzându-i spatele, şi o trase încet m a i aproape. C â n d c o r p u r i l e l i se atinseră, E m o r y îşi întoarse c a p u l şi-şi l i p i o b r a z u l de l o c u l u n d e bătea Inima l u i . El îşi poziţiona vârfurile degetelor de-a l u n g u l coloa­ nei ei şi î n c e p u să le mişte în sus şi-n jos p â n ă ce, într-un f i n a l , se opriră în c u r b u r a d i n d r e p t u l t a l i e i . A c o l o ră­ maseră, trasând cerculeţe pe m a t e r i a l u l cămăşii, apli­ când suficientă presiune cât să-i î n c l i n e c o r p u l şi să o potrivească pe c o n t u r u l coapselor l u i , făcând-o să respi­ re sacadat. î n c e t a r ă a m â n d o i să m a i respire. E m o r y îşi lăsă ca­ p u l pe spate şi se uită d i r e c t la el c u o c h i i aceia l i m p e z i , iar în m o m e n t u l acela, toate zăgazurile se prăbuşiră. Tre­ b u i a să o facă a l u i . A r f i t r e c u t şi p r i n i a d d o a r ca să fie î n ă u n t r u l ei. Se s c u f u n d a , se s c u f u n d a , se s c u f u n d a . . . Buzele l u i aproape că le luaseră în stăpânire pe ale ei - era atât de aproape să o sărute, î n c â t îi putea simţi umezeala g u r i i , g u s t u l - c â n d reuşi să se controleze, îi şopti: - A p r o a p e că m-ai păcălit, doctoriţă s c u m p ă . E m o r y îşi s m u c i c a p u l pe spate şi c l i p i surprinsă. - Poftim? - A p r o a p e că m - a m lăsat dus de nas. - Nu-nţeleg la ce te referi. - N u - n ţ e l e g i pe d r a c u ' . M i r o ş i î n n e b u n i t o r cu t r u p u l ăla sexy şi g o l pe sub cămaşa aia... îşi p l i m b ă degetele peste c u r b a părţii de sus a sânului ei, vizibilă p r i n g u l e r u l deschis. C u pielea asta m o a l e şi d u l c e , cât să-mi lase gura apă. Se frecă de ea într-un m o d cât se poate de sugestiv. Ştii ce vreau şi te-ai gândit să-mi o f e r i exact asta ca să m ă î m b u n e z i şi să te d u c acasă. A i f i p u t u t la fel de b i n e să te c o c o ţ i pe u n altar, ca o f r a n d ă . Scoase u n p u f n e t

Sandra Brown

94

b a t j o c o r i t o r : A p r e c i e z gestul, zău aşa. A s t a ca să n u m a i v o r b i m despre p a n o r a m ă . îşi lăsă c a p u l într-o parte, ca să o poată a d m i r a în întregime, după care completă: D a r m i e n u - m i place să fac sex c u m a r t i r e l e . Furioasă, E m o r y se î m p i n s e în p i e p t u l l u i şi încercă să se smulgă d i n îmbrăţişare, însă el n u - i dădu d r u m u l , ba chiar o trase m a i aproape, frecându-se de coapsele ei desfăcute într-un m o d cât se poate de grăitor. - T r e b u i e să te avertizez, doctoriţă s c u m p ă . Dacă-mi m a i d a i o şansă să-mi p u n mâinile pe t i n e , să ştii că n-o să m ă înfrânez. A i înţeles? N - o să m i te î n c h i p u i goală, o să te văd goală. D a c ă m i te m a i o f e r i pe tavă aşa, o să i g n o r toate m o t i v e l e p e n t r u care n-ar t r e b u i să ţi-o trag. M a i târziu, b ă r b a t u l se î n t r e b ă ce s-ar f i î n t â m p l a t în u r m ă t o a r e l e câteva secunde dacă maşina n u ar f i dera­ pat de pe d r u m şi n u s-ar f i l o v i t de copac.

capitolul 11 S c r â ş n e t de f r â n e . I i dădu d r u m u l l u i E m o r y şi ajunse la fereastra d i n faţă exact la t i m p ca să vadă c a m i o n e t a veche derapând şi izbindu-se de u n copac a f l a t vizavi de p o a r t a l u i . I n aceeaşi clipă în care el recunoscu maşina, E m o r y ţâşni către uşă. - La n a i b a ! M â n a îi zvâcni şi p r i n s e o bucată de m a t e r i a l , tră­ gând-o î n a p o i . T â n ă r a femeie scoase u n ţipăt, dar băr­ b a t u l o aduse fără m e n a j a m e n t e lângă el şi-ipuse p a l m a pe gură. - A s c u l t ă - m ă cu atenţie. N u face gălăgie şi n u te arăta. E m o r y se zbătea şi încerca să-i îndepărteze m â n a . - Fir-ar să f i e , ascultă-mă! B ă r b a ţ i i ăia... sigur n u vrei să ai de-a face c u ei, ai înţeles? Ţi-ar face m u l t rău. Crede-mă, te r o g . Da? Vorbesc serios, doctoriţă scumpă. A i impresia că eu s u n t p e r i c u l o s , dar n i c i nu-ţi închipui

Necunoscutul

95

ce s-ar distra n e m e r n i c i i ăia c u t i n e . T r e b u i e să mă d u c «tară, dar p o t să a m încredere că rămâi aici? E m o r y dădu d i n cap, î n s e m n de acceptare. - N u te m i n t , insistă el. S u n t soi rău, ai înţeles? C â n d E m o r y încuviinţă iarăşi, bărbatul îşi retrase p a l m a de pe Kiira ei, a m i n t i n d u - i : Să n u carecumva să te vadă. C u mişcări iuţi, îşi înşfacă h a i n a d i n c u i , deschise uşa şi ieşi pe verandă. - Staţi pe loc! C e i d o i bărbaţi traversaseră d r u m u l către p o a r t a l u i , ilar rămaseră în loc auzindu-1. Străbătu distanţa care-1 despărţea de ei cu paşi m a r i , simţindu-le m i r o s u l î n a i n t e sa ajungă la j u m ă t a t e . Nou-veniţii d u h n e a u a lână udă, t u t u n vechi, w h i s k y de proastă calitate şi transpiraţie. Feţele le erau acoperite parţial de bărbi încâlcite, neîngrijite. Pe cap p u r t a u fesuri trase p â n ă la s p r â n c e n e , îmbrăcaţi aproape i d e n t i c , c u jachete groase şi p a n t a l o n i de d o c băgaţi în cizme de cauciuc, ce d o i se deosebeau u n u l de a l t u l d o a r p r i n diferenţa de câţiva c e n t i m e t r i în înălţime şi f a p t u l că cel m a i s c u n d ţinea în m â n a stângă o puşcă c u ţeava dublă. E r a u cei m a i apropiaţi v e c i n i ai săi, însă n u vorbise niciodată cu ei, iar singurele l o r interacţiuni fuseseră conflictuale. I n repetate rânduri fusese n e v o i t să strângă d i n curte sticlele de băutură sau c u t i i de bere goale pe care le a r u n c a u pe g e a m u l maşinii când treceau în goană pe d r u m . D e d o u ă o r i se trezise cu alice înfipte în peretele şopronului, p r o b a b i l trase c i l puşca pe care o ţinea în m â n ă bărbatul m a i s c u n d . I n t r - o zi, c â n d se întorsese acasă, găsise u n r a t o n m o r t pe verandă. A n i m a l u l n u o sfârşise d i n cauze n a t u r a l e . Fusese decapitat. R ă u t a t e gratuită. Iar el detesta asta. Se gândise că cei d o i încercau să-1 provoace să reacţio­ neze într-un m o d asemănător. I n loc de asta, ignorase i n c i d e n t e l e şi se făcuse că n u - i vedea o r i de câte o r i tre­ ceau c u maşina pe lângă curtea l u i . Trăsese de t i m p . A c u m , aproape că ajunsese la poartă când cel care avea puşca se aplecă şi scuipă peste gard nişte t u t u n mestecat.

96

Sandra Brown

L i c h i d u l vâscos ateriza chiar lângă bocancii l u i . Celălalt i n ­ d i v i d se arătă oarecum m a i politicos. îşi duse m â n a la creş­ tetul acoperit cu căciulă, într-un fel de salut batjocoritor. - S a l u t a r e , amice. Pe m i n e mă c h e a m ă N o r m a n F l o y d . Asta-i f r a t e - m i u m a i m i c , W i l l . N o r m a n aşteptă ca p r o p r i e t a r u l cabanei să se pre­ zinte şi el. C u m asta n u se î n t â m p l ă , cel m a i mare d i n t r e fraţii F l o y d arătă cu degetul mare, peste umăr. - A v e m niscaiva p r o b l e m e . . . - A m văzut. D u p ă toate aparenţele, c a m i o n e t a n u fusese î n c ă de la î n c e p u t într-o stare prea b u n ă . U n a d i n a r i p i l e d i n faţă lipsea cu desăvârşire. Toate cele p a t r u c a u c i u c u r i erau t o c i t e . Vopseaua în stil c a m u f l a j n u părea nicide­ c u m să f i fost aplicată de v r e u n specialist. Ţeava de eşa­ p a m e n t fusese legată de bara de protecţie ruginită cu nişte sârmă ghimpată. G r i l a j u l r a d i a t o r u l u i era î n d o i t , petrecut în j u r u l b r a d u l u i care fusese parţial scos d i n rădăcini de forţa i m p a c t u l u i şi care a c u m stătea înclinat la treizeci de gra­ de. D i n r a d i a t o r u l stricat se r i d i c a u a b u r i . - N - a r f i t r e b u i t să ieşiţi la d r u m azi. Prea multă gheaţă. - P ă i da... poate c-ai dreptate. N o r m a n ridică d i n u m e r i şi îi adresă u n rânjet pros­ tesc, în care n u m a i u n n e t o t s-ar f i p u t u t încrede. I n t r e t i m p , W i l l se u i t a d i n c o l o de el, p r i n c u r t e , cântărindu-i curios c a m i o n e t a , ş o p r o n u l şi cabana. B ă r b a t u l spera d i n adâncul s u f l e t u l u i că E m o r y îi ascultase sfatul şi n u se arătase la fereastră. D a c ă era nevoie, i-ar f i o m o r â t pe cei d o i fraţi, dar prefera să n u fie cazul. - S ă ştii că... s u n t e m v e c i n i , zise N o r m a n . - V - a m m a i văzut trecând pe aici. - Ştii u n d e avem casa? Ştia, dar i se păru că era m a i b i n e să n u se dea de g o l . D ă d u d i n cap în direcţia maşinii stricate:

Necunoscutul

97

- N u o s-o puteţi remorca de-aici până n u se dezgheaţft d r u m u r i l e . - F i x aşa ne-am gândit şi n o i . - B i n e a t u n c i , aveţi grijă. A r t r e b u i să fiţi în regulă dacă o ţineţi t o t pe lângă v e r s a n t u l m u n t e l u i , ca să mer­ geţi pe pietriş. N u - i plăcea deloc ideea de a se întoarce cu spatele la u n i n d i v i d care avea o puşcă în m â n ă ; pe de altă parte, n u le putea lăsa celor d o i fraţi impresia că-i era frică de ei. Dădu să se întoarcă, dar t o c m a i a t u n c i W i l l luă cuvân­ t u l p e n t r u p r i m a oară: - D o a r n u zici să m e r g e m acasă pe jos? Arătă clar ce părere avea despre u n asemenea p l a n scuipând d i n n o u . - N o i ne g â n d e a m că poate ne d u c i t u cu maşina, zise pe u n t o n plângăreţ N o r m a n . N u e decât u n k i l o ­ m e t r u j u m a ' , poate d o i , pe d r u m în sus. - D a c ă n u e decât atât, ajungeţi lejer până se lasă noaptea. B i n e , asta dacă porniţi a c u m . Sub sprâncenele stufoase, o c h i i l u i W i l l căpătară o sclipire şi m a i ostilă decât până a t u n c i . î n a i n t a d o i me­ t r i c u paşi târşiţi, luând o poziţie şi m a i d u ş m ă n o a s ă . In m o d n o r m a l , această a m e n i n ţ a r e subtilă l-ar f i a m u ­ zat. Şi-ar f i zis: „Hai, ţărănoiule, provoacă-mă!" A r f i aşteptat ca p r i m u l să se repeadă la el, după care ar fi măturat pe jos cu a m â n d o i . De-abia aştepta să o facă. Dar azi n u era m o m e n t u l . T r e b u i a să ţină c o n t şi de E m o r y , de siguranţa ei. - S ă m e r g e m pe jos, zici? N o r m a n îşi ridică o c h i i spre cer şi întinse p a l m a , să prindă câţiva f u l g i de nea. M i e u n u ' n u - m i pare că ninsoarea s-o p o t o l i prea c u r â n d . Se scarpină în barbă, uitându-se peste u m ă r către camione­ tă. P e n t r u m i n e şi W i l l ar f i o n i m i c a toată. C h i a r şi pe vremea asta de rahat. N u m a ' că... Făcu s e m n către c a m i o n e t a d i n spatele său. E m o r y văzu p r i n spaţiul îngust d i n t r e c a d r u l feres­ trei şi perdeaua de muselină c u m bărbatul pe care încer­ case fără succes să-1 seducă descuie lacătul, ieşi pe poartă

98

Sandra Brown

şi traversă d r u m u l până la maşina stricată, a cărei p o r t i ­ eră d i n dreapta stătea întredeschisă. Se aplecă, aruncă o p r i v i r e î n ă u n t r u , parcă v o r b i n d cu cineva. D u p ă o conversaţie ce dură cam u n m i n u t , se întoarse d i n n o u către cei d o i bărbaţi. Pe c h i p avea o expresie î n t u n e c a t ă şi periculoasă. C u buzele tensionate, le spuse ceva, după care intră pe poartă şi, lăsând-o deschisă, p o r n i spre c a b a n ă . E m o r y se retrase de lângă fereastră chiar când intră el pe uşă. - N u te arăta, dar stai c u o c h i i pe ei. S p u n e - m i exact ce fac. Se duse glonţ la canapea, o ridică şi o m u t ă m a i m u l t de u n m e t r u , după care î n g e n u n c h e şi dădu deoparte colţul c o v o r u l u i . - C e se întâmplă? C i n e s u n t bărbaţii ăia? - Fraţii F l o y d . N o r m a n şi W i l l . - Ţ i - a u cerut să-i ajuţi cu camioneta? - M a i m u l t de-atât. V o r să-i d u c cu m a ş i n a mea. - Până unde? - Până la casa l o r . C e fac? - A j u t ă pe cineva să iasă d i n maşină. C i n e - i aia? - Sora l o r m a i m i c ă . I n t i m p u l în care avu loc acest s c h i m b de r e p l i c i lapi­ dare, bărbatul scosese câteva scânduri d i n podea. I n o r i ­ f i c i u l d r e p t u n g h i u l a r de sub ele se afla o cutie metalică asemănătoare cu cea pe care o găsise ea sub pat. Desfăcu m e c a n i s m u l de închidere şi a p o i trase capacul. A r m e de foc. M u l t e . D e toate f e l u r i l e . Luă u n p i s t o l , verifică siguranţa, după care şi-1 vârî în betelia jeanşilor, trăgându-şi p u l o v e r u l şi h a i n a în aşa fel î n c â t să-1 ascundă. I n t i m p ce E m o r y rămase ţintuită l o c u l u i , m u t ă de u i m i r e , el închise cutia, puse înapoi scândurile şi covorul, iar în f i n a l mută la loc canapeaua. - S-a zis c u secretul m e u . Făcu s e m n în jos, către ar­ senalul ascuns sub podea. D a c ă se iveşte nevoia, te rog să te serveşti. Ştii să tragi cu arma?

Necunoscutul

99

Sub privirea ei uluită, se duse la pat şi scoase perna clin faţa de pânză, a p o i îi luă p a n t o f i i şi îi băgă în faţa de pernă. - D a c ă rămâi fără l e m n e de foc î n a i n t e să mă întorc... - Să te întorci? exclamă ea. D o a r n u te gândeşti să te d u c i c u ei? Se părea totuşi că aşa stăteau l u c r u r i l e , întrucât cei trei de afară se a p r o p i a u de maşina l u i . C e l care avea o puşcă în m â n ă părea foarte d o r n i c să o studieze. Acesta o luă î n a i n t e , în t i m p ce fratele l u i îşi conducea fără prea multă răbdare sora pe porţiunile cu gheaţă d i n c u r t e . - D u p ă c u m s p u n e a m , ai l e m n e de foc stivuite lângă peretele ăla. îşi ridică bărbia în direcţia peretelui pe care erau r a f t u r i l e cu cărţi. Pipăindu-şi buzunarele h a i n e i , îşi găsi mănuşile şi şi le puse. îşi vârî şapca şi f u l a r u l în faţa de pernă, îi strânse capătul în p u m n , după care ş i o puse pe umăr, ca u n fel de desagă a l u i M o ş C r ă c i u n . - N - o să lipsesc m u l t . - Eşti nebun? se răsti E m o r y postându-se între el şi uşă. Par periculoşi. - C h i a r sunt. - Şi-atunci... - O să f i u b i n e . - D e u n d e ştii t u asta? - Ş t i u , p u r şi s i m p l u . - A s t a n u e u n răspuns! - Dă-te d i n calea mea, doctoriţă scumpă. - A r putea să-ţi taie gâtul. - N u prea e g e n u l l o r . - C e ştii t u despre genul lor? - M a i m u l t e decât mi-aş d o r i . - A i m a i avut c o n f r u n t ă r i cu ei până acum? - N u neapărat. - C e î n s e a m n ă asta? - Ş t i a m cine s u n t , dar până azi n u ne-am î n t â l n i t faţă în faţă. S u n t v e c i n i i m e i . - M i e mi-ai zis că n u ai v e c i n i . - A , da, a m minţit.

100

Sandra Brown

- C â t de aproape e casa l o r de-aici? - N - a m t i m p să i n t r u în d e t a l i i a c u m . Dă-te d i n ca­ lea mea î n a i n t e să vină î n c o a c e , să vadă de ce durează atât să m ă pregătesc. încercă să o ocolească, dar ea făcu u n pas în lateral ca să-i blocheze î n a i n t a r e a . - P â n ă a c u m ai f o l o s i t gheaţa de pe d r u m ca pretext să m ă ţii aici. - î n c o n t i n u a r e susţin că e periculos să pleci. T o c m a i de-aia s-a izbit h â r b u l acela de copac. - Şi-atunci de ce îi d u c i acasă c u maşina? - P e n t r u că e prea departe ca fetiţa aia să meargă pe jos. î n t i n s e m â n a pe după ea, îşi luă legătura de chei d i n c u i şi o vârî în b u z u n a r u l h a i n e i . - N u poţi să m ă laşi aici, insistă E m o r y apucându-1 de m â n e c ă . P e n t r u p r i m a oară de c â n d se întorsese în casă, băr­ b a t u l se o p r i să o privească. î n clipa u r m ă t o a r e , cu o mişcare bruscă, lăsă faţa de p e r n ă să cadă pe podea şi-i c u p r i n s e c a p u l în p a l m e . îşi trecu degetul mare, înmănuşat, peste buza ei inferioară. - M i - a m j u r a t că n-o să te a t i n g . D a r , a h , cât îmi doresc să ţi-o f i tras o r i c u m ! A p o i îşi puse mâinile pe şoldurile ei şi o dădu la o parte cu forţa. N u te arăta până ce n u plecăm. D a c ă în l o c u l m e u apar ei, trage şi abia a p o i p u n e întrebări. C u o mişcare lină, se aplecă să ia faţa de pernă, des­ chise uşa şi plecă. D u p ă discuţia purtată c u cei d o i poliţişti, Jeff fuse­ se exilat î n anticamera haotică, a cărei pardoseală era plină de gheaţă î n n o r o i a t ă , pe j u m ă t a t e topită. M â n c a s e ceva de la a u t o m a t u l d i n sediu şi-şi potolise setea c u niş­ te cafea amară şi călâie, t o t de la u n a u t o m a t . N u - i m a i rămăsese decât să se aşeze cât m a i c o m o d pe u n scaun, în t i m p ce aştepta să se î n t â m p l e ceva. C u cât stătea m a i m u l t acolo, cu atât se înfuria m a i tare.

Necunoscutul

101

M a i devreme îşi sunase secretara p e n t r u a-i spune că era b o l n a v şi n u putea ajunge la m u n c ă , dar a c u m se gândea că ar f i t r e b u i t să-1 a n u n ţ e pe şeful l u i u n d e era de fapt şi ce se petrecea. R e n u n ţ ă însă chiar când îi f o r m a n u m ă r u l , h o t ă r â n d că n u avea n i c i u n rost să dea alarma până ce n u era sigur că se j u s t i f i c a . A l i c e îşi făcuse g r i j i în p r i v i n ţ a l u i E m o r y d i n d u ­ pă-amiaza precedentă. De-acum era p r o b a b i l î n n e b u n i ­ tă. Ştia că ar f i t r e b u i t să o sune, dar decise că n u era o idee strălucită. N-ar f i d a t b i n e dacă K n i g h t şi G r a n g e ar f i aflat că-şi contactase a m a n t a secretă cât t i m p n u se ştia n i m i c despre soarta nevestei. C i t i Wall Street ]ournal după care jucă o partidă de Scrabble pe t e l e f o n , c l o c o t i n d de ciudă că n i m e n i nu-1 băga în seamă. Şi aşa trecu cu c h i u , cu vai o oră. C â n d n u m a i p u t u să s u p o r t e lipsa de activitate, în­ cepu să b o m b ă n e înjurături. Se satură însă şi de asta, aşa că, asumându-şi riscul de a-şi pierde s c a u n u l , se r i d i ­ că şi merse la ghişeul de relaţii cu p u b l i c u l p e n t r u a-i cere a g e n t u l u i de acolo să-1 c h e m e i m e d i a t pe detectivul-sergent Sam K n i g h t . Câteva m i n u t e m a i târziu, K n i g h t îşi făcu apariţia pe uşa d i n t r e anticameră şi b i r o u . Fără să pară deloc grăbit, încerca fără m a r i şanse de reuşită să-şi tragă p a n t a l o n i i cumpăraţi de-a gata peste b u r d i h a n . - C r e d că e ceva telepatie la m i j l o c , Jeff. T o c m a i ce mă p r e g ă t e a m să te c h e m . H a i în spate. I i zicea Jeff acum? K n i g h t îi ţinu uşa ca să i n t r e . D o a m n a cu acope­ rişul prăbuşit peste h a m b a r n u se m a i vedea nicăieri. Poliţiştii aflaţi î n ă u n t r u v o r b e a u între ei sau la t e l e f o n . U n i i tastau de zor la c o m p u t e r e . Dar, i n d i f e r e n t de ac­ tivitatea pe care o desfăşurau, toţi se opriră s i m u l t a n să-1 urmărească î n a i n t â n d până la masa de l u c r u a l u i K n i g h t , u n d e G r a n g e îl aştepta deja, cu o expresie la fel de s u m b r ă ca a u n u i c i o c l u . - O , D o a m n e , g e m u Jeff. Ce s-a întâmplat? G r a n g e îi răspunse p r i n t r - u n gest care echivala cu o invitaţie să ia loc. y

102

Sandra Brown

- La naiba, vreau u n răspuns! răbufni Jeff fără să se clintească. - D e o c a m d a t ă n u se mişcă n i m i c , răspunse K n i g h t , în t i m p ce se aşeza pe s c a u n u l său. Te rog, Jeff, ia loc. - D i n câte se pare, n u m a i asta ştiţi v o i să faceţi. Să staţi c u f u n d u l pe scaune. D e ce n u faceţi n i m i c con­ s t r u c t i v ca s-o găsiţi pe nevastă-mea? - Facem t o t ce p u t e m . - D a r n u v-aţi r i d i c a t de la b i r o u ! Dându-şi seama că atrăsese şi m a i m u l t atenţia asu­ pra l u i , se trânti pe scaun şi le aruncă o p r i v i r e furioasă celor d o i d e t e c t i v i . - N-ar avea n i c i u n rost să alergăm de c o l o , c o l o când n i c i n u ştim u n d e s-a dus după ce a plecat de la m o t e l , zise K n i g h t . - D a r cârdurile de credit? N u o puseserăţi pe Marybeth... - Maryjo. - I n f i n e . . . N u o puseserăţi să verifice tranzacţiile fă­ cute şi retragerile de la bancomat? - A r f i mers m a i repede dacă aveaţi n u m e r e l e de c o n t ale l u i E m o r y , i n t e r v e n i G r a n g e . - V - a m explicat c u m stau l u c r u r i l e , spuse Jeff, f i i n d n e v o i t efectiv să-şi descleşteze m a x i l a r u l p e n t r u a articu­ la aceste c u v i n t e . E m o r y are c o n t u r i l e ei, eu le a m pe ale mele. Ea-şi plăteşte c h e l t u i e l i l e e i . . . - D e fapt, l u c r u r i l e n u stau aşa. Jeff îşi mută privirea de la G r a n g e la K n i g h t . - C e vreţi să spuneţi? - C o n t a b i l u l care se o c u p ă de registrele c l i n i c i i plă­ teşte şi f a c t u r i l e personale ale l u i E m o r y . Şi-i ia o taxă mică p e n t r u asta, lună de lună. E l ne-a dat n u m e r e l e c o n t u r i l o r ei. - M i n u n a t . Fantastic. Şi... s-a o c u p a t M a r y j o de verificare? - V i n e r i după-amiază, la scurt t i m p după ce a plecat d i n A t l a n t a , soţia ta a făcut p l i n u l maşinii şi a plătit c u cârdul de credit, spuse K n i g h t . A v e m şi i m a g i n i l e

Necunoscutul

103

surprinse de camera de securitate c â n d a avut loc t r a n ­ zacţia. A p r o p o , era îmbrăcată exact aşa c u m ai zis. - D e ce v-aţi f i î n c h i p u i t că n-ar f i fost? - Era p o s i b i l să se f i o p r i t u n d e v a între casă şi ben­ zinărie şi... ştii t u . . . să se f i s c h i m b a t . î n a i n t e ca Jeff să poată răspunde la o asemenea absurditate, K n i g h t c o n t i n u ă : O r i c u m , a achitat camera de m o t e l cu acelaşi card, pe care 1-a folosit şi ca să plătească p e n t r u cina de v i n e r i . D e a t u n c i , n u s-a m a i înregistrat n i c i o activitate pe cârdurile ei. Jeff îşi t o t muşca buza inferioară. - D e v i n e r i seară încoace? - Ştii câţi b a n i l i c h i z i avea asupra ei? - N u , dar m ă îndoiesc că ar f i v o r b a de o sumă mare. N u are o b i c e i u l să ţină mulţi b a n i la ea. E u n fel de glumă de-a noastră. M e r e u o t a c h i n a m că niciodată n u avea cash. D u p ă o pauză de câteva m o m e n t e , G r a n g e spuse: - A m făcut rost şi de desfăşurătorul a p e l u r i l o r telefo­ nice. U l t i m u l apel efectuat a fost v i n e r i seara. S c h i ţ ă u n zâmbet, dar expresia sa n u era n i c i d e c u m u n a prietenoa­ să: Te-a sunat pe t i n e . - M - a sunat să mă a n u n ţ e că ajunsese la destinaţie fără p r o b l e m e , că era deja în pat şi că m a i avea puţin până să a d o a r m ă . Jeff se aplecă în faţă, îşi s p r i j i n i coa­ tele pe g e n u n c h i şi-şi îngropa faţa în p a l m e . N i m i c d i n toate astea n u - i de b i n e , nu? A u z i scaunul l u i K n i g h t scârţâind, după care m â n a grea a d e t e c t i v u l u i se lăsă pe umărul l u i . - Ţ i n e - t e tare. Poate ai impresia că n u facem mare l u c r u , dar să ştii că ne d ă m peste cap să o găsim. I n t i m p ce-1 conducea înapoi în a n t i c a m e r ă , detecti­ v u l îl întrebă în treacăt dacă putea să arunce o p r i v i r e la p i s t o l u l l u i . - Aşa-i p r o c e d u r a . înţelegi şi t u . . . Dacă-mi d a i cheile de la maşină, t r i m i t u n agent să-1 ia, ca să n u m a i f i i n e v o i t să ieşi şi t u în f r i g şi-n ninsoare. Jeff se î n d o i a că vremea era adevăratul m o t i v p e n t r u care K n i g h t n u voia să aducă el arma, dar îi dădu cheile

104

Sandra Brown

fără să se împotrivească. D u p ă ce poliţiştii îl asigurară că orice veste n o u ă - fie b u n ă , fie rea - avea să-i fie c o m u n i c a t ă cu p r i o r i t a t e , îl a b a n d o n a r ă iarăşi în sala de aşteptare. S c a u n u l său fusese o c u p a t de u n t i p c u aspect de m o tociclist, al cărui cioc împletit îi ajungea aproape până în talie. Jeff î n c e p u să se p l i m b e î n c o l o şi î n c o a c e cu o c h i i la t e l e f o n , ca să vadă cine îl sunase între t i m p . U n a d i n t r e prietenele soţiei sale, pe care o sunase cu o seară î n a i n t e , îi lăsase u n mesaj în care-i spunea că n u m a i vorbise cu E m o r y de m a i m u l t de o săptămână. I n alt mesaj, u n c l i e n t îşi e x p r i m a n e m u l ţ u m i r e a că piaţa bursieră înregistrase o scădere şi îl întreba pe Jeff dacă avea vreo idee c u m să-şi recupereze p i e r d e r i l e . C r o ­ i t o r u l îl sunase p e n t r u a-1 a n u n ţ a că terminase de făcut modificările cerute. Avea şi două a p e l u r i p i e r d u t e de la n u m ă r u l p r i n c i p a l al c l i n i c i i , dar fără v r e u n mesaj. B i n e î n ţ e l e s , A l i c e ştia că n u t r e b u i a să-1 sune pe mobil. Petrecu o oră m e r g â n d de colo, colo fără rost; deja fierbea de frustrare c â n d G r a n g e dădu buzna în antica­ meră. D e t e c t i v u l , care p u r t a o căciulă cu apărătoare de urechi, îşi încheia d i n mers f e r m o a r u l u n e i geci u m f l a t e . - A u găsit maşina. - D o a r maşina? Şi n i c i o veste despre Emory? - O caută. -Unde? - I n Nantahala. - U n d e e asta? - C h i a r aici. Este u n parc forestier n a ţ i o n a l . E u şi K n i g h t plecăm a c u m . G r a n g e ajunsese la uşă până ce Jeff reuşi să digere toate aceste informaţii şi să reacţioneze, aşa că t r e b u i s-o ia la fugă p e n t r u a-1 p r i n d e d i n u r m ă . I m e d i a t ce ieşiră d i n clădire, Sam K n i g h t o p r i lângă b o r d u r ă , la v o l a n u l u n u i S U V . G r a n g e deschise p o r t i e r a d i n dreapta faţă şi urcă. - R ă m â i aici. Ţ i n e m legătura.

Necunoscutul

105

Acestea f i i n d zise, î n c h i s e p o r t i e r a şi S U V - u l p o r n i în viteză. P r i n ninsoarea a b u n d e n t ă , Jeff n u p u t u face altceva decât să se u i t e l u n g în u r m a l u i . E m o r y n u avu nevoie de prea m u l t t i m p ca să-şi dea seama de ce îi luase p a n t o f i i . N u putea să plece doar în c i o r a p i . B ă r b a t u l se asigurase că r ă m â n e a blocată aco­ lo p â n ă la întoarcerea l u i . D a r ea n-avea n i c i cea m a i mică i n t e n ţ i e să devină u n fel de t r o f e u asupra căruia să e m i t ă pretenţii cei d o i ţ ă r ă n o i în caz că se întorceau la c a b a n ă în l o c u l p r o p r i e t a r u l u i . E l mutase canapeaua cu uşurinţă. Ea f u nevoită să d e p u n ă m a i m u l t e f o r t ca s-o deplaseze şi să desprindă scândurile d i n podea, dar se ajută de o şurubelniţă pe care o găsi în s e r t a r u l u n d e văzuse că o pusese pe cea m a i m i c ă , cu care reparase prăjitorul de p â i n e . Alese u n p i s t o l la î n t â m p l a r e şi îl puse pe măsuţă cu mare grijă. La scurt t i m p după ce se căsătoriseră, Jeff îi arătase c u m f u n c ţ i o n a p i s t o l u l de c a l i b r u m i c pe care-1 deţinea şi o învăţase cât de cât să tragă, dar n u i se ivise n i c i o ­ dată ocazia să-1 folosească. A c e l a era u n revolver. Acesta avea magazie. R e c u n o a ş t e r e a acestei diferenţe reprezen­ ta aproape t o t bagajul ei de c u n o ş t i n ţ e despre armele de foc. O liniştea totuşi gândul că avea u n a la î n d e m â n ă . D e asemenea, se simţea m a i în siguranţă a c u m că era d i n n o u c o m p l e t î m b r ă c a t ă . I m e d i a t ce hainele de aler­ gat i se uscaseră, se schimbase în ele. C u m n u m a i avea n i m i c altceva de făcut, î n c e p u să scotocească p r i n sertarele pe care n u le m a i cercetase p â n ă a t u n c i , dar n u găsi n i m i c i m p o r t a n t - n i c i u n jur­ n a l , n i c i o scrisoare, n i c i o c h i t a n ţ ă , n i c i u n b i l e t care să c o n ţ i n ă informaţii relevante despre el. Acest l u c r u era, în sine, revelator. Era o persoană e x t r e m de atentă. N u ţinea în casă n i m i c care să poată d u c e la i d e n t i f i c a r e a sa. îşi t r e c u d e g e t u l arătător peste cotoarele v o l u m e l o r de pe r a f t u r i , o b s e r v â n d că erau aşezate în aşa fel în­ cât t i t l u r i l e să fie î n o r d i n e alfabetică. Răsfoi m a i m u l t e

106

Sandra Brown

cărţi, c ă u t â n d cine ştie ce hârtiuţă ascunsă acolo sau ad­ notări pe m a r g i n e a t e x t u l u i . D u p ă u n t i m p , ajunse la concluzia că aceste r a f t u r i c o n s t r u i t e şi instalate chiar de el n u c o n ţ i n e a u altceva decât literatură. I n disperare de cauză, îşi l i p i palmele de capacul lapt o p u l u i , conjurându-1 m i n t a l să-şi dezvăluie parola, ca într-o şedinţă de s p i r i t i s m . Fără succes. O b s e r v ă că f o c u l scădea în intensitate, aşa că m a i adăugă câţiva b u ş t e n i în vatră. I n t i m p ce se foia p r i n încăpere, a r u n c a deseori câte o p r i v i r e pe fereastră, spe­ rând să vadă c a m i o n e t a pe d r u m . O r i c â t de tulburător ar f i fost să o r e c u n o a s c ă , îşi făcea g r i j i p e n t r u el. C e i d o i bărbaţi îi păruseră s u f i c i e n t de dubioşi încât să-1 o m o a r e ca să p u n ă m â n a pe b o c a n c i i l u i , cu atât m a i m u l t pen­ t r u a-i lua c a m i o n e t a . Poate că „sora cea m i c ă " n u fusese decât o m o m e a l ă . Poate că-şi loviseră i n t e n ţ i o n a t c a m i o n e t a dărăpănată de copac, ca parte a u n u i p l a n elaborat de a-1 j e f u i . E l îi spusese că n u m a i vorbise c u ei până azi, dar admisese că ştia cine erau. Ştia că tăiatul gâtului n u era genul l o r . Ce î n s e m n a asta? I n imaginaţia ei prinseră c o n t u r m a i m u l t e scenarii, toate catastrofale, toate cu u n f i n a l tragic n u n u m a i p e n t r u el, ci şi p e n t r u ea. îşi dădea seama că u n d e v a la m a r g i n i l e m i n ţ i i ei bân­ t u i a u n gând îngrozitor, u n gând pe care nu-şi permisese să-1 f o r m u l e z e p â n ă a c u m : Era p o s i b i l să n u se m a i în­ toarcă niciodată acasă. Fără îndoială, Jeff a n u n ţ a s e autorităţile, dar ştia să le spună de u n d e să-şi înceapă căutarea? îi vorbise despre l o c u l u n d e se ducea, dar oare fusese atent, oare reţinuse ceva d i n ce-i spusese? N i c i m ă c a r ea nu-şi putea adu­ ce a m i n t e dacă dăduse d e t a l i i s u f i c i e n t de precise când îi arătase h a r t a p a r c u l u i n a ţ i o n a l în care-şi planificase traseul. O r i c u m , şi c u informaţii vagi despre l o c u l de u n d e p o r n i s e în d i m i n e a ţ a aceea, căutarea era precis în plină desfăşurare. Avea să se întoarcă acasă. Sigur că da. Şi-apoi... Şi-apoi ce?

Necunoscutul

107

î n g l o b u l de cristal, v i i t o r u l ei era la fel de înceţoşat ca situaţia prezentă. Ea şi Jeff aveau să fie bucuroşi şi uşuraţi să se revadă, însă cearta l o r avea să fie d o a r suspendată, n i c i d e c u m lămurită. R u p t u r a d i n t r e ei era t o t acolo. P r e s u p u n â n d că Jeff întreţinea o relaţie paralelă, odată ce se regăseau oare avea să o î n c h e i e , p u r şi s i m p l u d i n obligaţie? A s t a n-ar f i făcut altceva decât să conserve nefericirea t u t u r o r celor în cauză. î n s p i r i t u l c o r e c t i t u d i n i i , c u m ar f i p u t u t să-1 învinuiască pe Jeff că avea o a m a n t ă c â n d pe ea o îmbrăţişa­ re şi perspectiva u n u i sărut o făcuseră să se î n f i e r b â n t e la m a x i m u m ? D a . M a i era şi asta. încercarea ei de a se p u r t a ca o femme fatale se în­ cheiase p a r a d o x a l : ea fusese cea sedusă. Pusese în scenă spectacolul acela j e n a n t , dar c â n d el începuse să o mân­ gâie, renunţase să m a i joace t e a t r u . îl simţise l i p i t de ea, tare şi insistent, iar adevărul devenise de necontestat, îl dorise. Toate i m p u l s u r i l e f e m i n i n e i se treziseră la viaţă, şi d o r i n ţ a aceasta sexuală n u se datora n u m a i abstinenţei îndelungate. Voise să-1 simtă, să-i mângâie toate faţetele d u r e , să-i asculte fiecare cuvânt aspru, să-i i n s p i r e a r o m a de o m care trăia în aer liber, să-i guste izul de w h i s k y al răsuflării, să se delecteze cu presiunea arogantă a penisu­ l u i l u i . îl dorise în t o t a l i t a t e , cu o nepăsare i m p r u d e n t ă faţă de t o t ce era corect şi înţelept d i n partea doctoriţei Emory Charbonneau. D a c ă el n-ar f i pus capăt situaţiei în m o d u l acela jig­ n i t o r , s-ar f i făcut de râs şi m a i rău. G â n d u l la cele petrecute o u m p l e a de agitaţie şi îi creştea n i v e l u l de anxietate, astfel că, a t u n c i c â n d auzi c a m i o n e t a intrând în c u r t e , luă p i s t o l u l , îl p r i n s e cu am­ bele m â i n i şi ţinti către uşă. B ă r b a t u l intră cu paşi grei şi u n aer m a i a m e n i n ­ ţător decât o r i c â n d . P i s t o l u l nu-1 făcuse să ezite defel, îi aruncă o p r i v i r e b a t j o c o r i t o a r e , după care îi azvârli la picioare faţa de p e r n ă în care erau p a n t o f i i .

Sandra Brown

108

- încalţă-te. P l e c ă m . - U n d e mergem? - T e d u c jos, şi m ă grăbesc.

capitolul 12 D i n o c t o m b r i e până în m a i , sistemul de încălzire d i n b l o c u l în care locuia Jack C o n n e l l era f i x a t să m e n ţ i n ă o temperatură de 29 de grade. V e n i t d i n vântul înghe­ ţat care b i c i u i a canioanele f o r m a t e de zgârie-norii d i n M i d t o w n M a n h a t t a n , îşi s c h i m b ă c o s t u m u l şi p a r d e s i u l c u o pereche de p a n t a l o n i scurţi şi u n t r i c o u c u l o g o u l e c h i p e i Jets, îşi desfăcu o bere şi o luă cu el în b i r o u , o încăpere mică mobilată s u m a r cu o masă - o uşă fixată pe d o u ă capre de tăiat l e m n e - şi u n scaun l u a t la m â n a a d o u a , cu rotiţe, d i n t r e care u n a e x t r e m de instabilă. F o r m ă n u m ă r u l pe care i-1 dăduse G r e e r şi care apar­ ţinea r e p o r t e r u l u i de televiziune care se ocupase de marşul de protest d i n faţa clădirii g u v e r n a m e n t a l e d i n Olympia, Washington. T e l e f o n u l sună de m a i m u l t e o r i , iar c â n d celălalt răspunse, conversaţia se d o v e d i neinteligibilă d i n cauza z g o m o t u l u i de f u n d a l . D u p ă câteva secunde în care purtară u n d i a l o g al surzilor, Jack se lămuri că tânărul era în oraş, la u n pahar cu p r i e t e n i i , profitând de happy hour. D i n câte se părea, pe Coasta de Vest, happy hour începea la t r e i şi j u m ă t a t e după-amiaza. - M a i devreme aţi discutat c u colegul m e u , Wes Greer, strigă Jack. - A a a , a g e n t u l FBI? - Exact. I-aţi spus că g r u p u l prezentat în r e p o r t a j u l dumneavoastră venise cu a u t o b u z u l d i n Seattle ca să p a r t i c i p e la d e m o n s t r a ţ i e . E r a u o a m e n i izolaţi, uniţi de acelaşi ţel sau era v o r b a de u n g r u p organizat? - U n g r u p . C u n u m e şi t o t t a c â m u l . A c u m n u mi-1 aduc a m i n t e , dar a m notiţele de a t u n c i . C â n d aveţi ne­ voie de el? - Ieri.

Necunoscutul

109

- A h a . Pot să vă s u n eu înapoi? V a t r e b u i să-i cer u n u i coleg d i n redacţie să caute pe b i r o u l m e u . Jack îi lăsă n u m ă r u l de m o b i l . I n t i m p ce a ş t e p t a ape­ l u l , se duse la bucătărie şi-şi făcu u n sendviş c u p â i n e veche de secară, m u ş t a r p i c a n t şi nişte friptură de vită rece pe care o luase de la magazin şi care n u se stricase chiar de t o t , a p o i îşi m a i desfăcu o bere. C â n d ajunsese pe la j u m ă t a t e a a m b e l o r , r e p o r t e r u l îl sună. - G r u p u l se n u m e ş t e C e t ă ţ e n i C ă r o r a le Pasă. C C P . - A v e ţ i c u m v a şi vreo persoană de contact? - T i p u l care 1-a înfiinţat. U n m e m b r u al f a m i l i e i l u i n e p o t de soră sau aşa ceva - a m u r i t î m p u ş c a t într-un magazin, u n d e intrase să-şi ia u n suc. S-a n i m e r i t î n m i j l o c u l u n u i j a f a r m a t . I n f i n e , t i p u l ăsta este c u t o t u l dedicat cauzei. A r e u n n u m e l u n g , parcă s e a m ă n ă c u al u n u i j u c ă t o r de h o c h e i p o l o n e z sau aşa ceva. A v e ţ i c u m să-1 notaţi? R e p o r t e r u l îi dictă n u m e l e pe litere, care e r a u m a ­ j o r i t a t e a consoane. Jack îl î n t r e b ă dacă avea şi v r e u n n u m ă r de t e l e f o n al b ă r b a t u l u i respectiv. - M - a m gândit eu c-o să vreţi şi asta. 1-1 d i c t ă . Ia s p u ­ neţi... de ce încercaţi să daţi de el? Este ceva d e m n de-o ştire aici? B i e t u l fraier habar n-avea despre ce era v o r b a . Jack i m p r o v i z a nişte a i u r e l i despre „sfera de i n t e r e s a F B I - u l u i " , cuprinzând orice i n d i v i d sau g r u p care susţi­ nea „o legislaţie m a i strictă î n ceea ce priveşte c o n t r o l u l a r m e l o r " sau care „se o p u n e încălcării l i b e r t ă ţ i l o r perso­ nale de către autorităţi". - A , s-au t o t făcut r e p o r t a j e despre asta. T â n ă r u l pă­ rea de-a d r e p t u l p l i c t i s i t şi d o r n i c să se întoarcă la b ă u t u ­ rile cumpărate c u preţ redus şi la c o m p a n i a p r i e t e n i l o r săi. D a r vă r o g să vă n o t a ţ i n u m ă r u l m e u de t e l e f o n şi să m ă sunaţi dacă apare ceva d e m n de dat pe p o s t . S u b protecţia a n o n i m a t u l u i , b i n e î n ţ e l e s . N i c i o d a t ă n u v-aş divulga n u m e l e . Jack îi făcu o p r o m i s i u n e pe care n-avea n i c i o i n t e n ­ ţie s-o respecte, îi m u l ţ u m i , după care închise. F o l o s i n d

110

Sandra Brown

de astă dată o cartelă preplătită, de unică folosinţă, ape­ lă n u m ă r u l bărbatului c u n u m e c i u d a t . Părea u n t i p destul de cumsecade, ceea ce-1 făcu pe Jack să aibă mustrări de conştiinţă p e n t r u că îl m i n ţ e a . Remuşcările îi trecură însă repede. Se prezentă sub u n n u m e fals: - N u fac n i c i u n sondaj şi n i c i n u încerc să vă vând n i m i c . Pur şi s i m p l u caut o colegă cu care a m p i e r d u t legătura de foarte multă v r e m e . Se lansă într-o m i n c i u n ă gogonată despre c u m orga­ niza o petrecere de revedere după t e r m i n a r e a l i c e u l u i . - E u m ă o c u p de localizarea colegilor c u care a m p i e r d u t legătura. S-ar crede că e o m i s i u n e uşoară, a c u m că există i n t e r n e t u l şi toate cele. D a r u n i i s-au d o v e d i t a f i m a i greu de găsit. Aseară, m ă u i t a m la ştiri c u so­ ţia mea şi, j u r cu m â n a pe i n i m ă , cred că a m zărit-o pe Becky W a t s o n în g r u p u l dumneavoastră de protestatari. C h i a r şi î n liceu, Becky era foarte activă d i n p u n c t de vedere p o l i t i c şi se i m p l i c a în t o t f e l u l de cauze, p r i n t r e care şi c o n t r o l u l a r m e l o r . C a şi m i n e , de altfel. - Becky aţi spus? N u avem n i c i o Becky î n G C P . - Poate a c u m preferă să se r e c o m a n d e Rebecca. - N u , î m i pare rău. N u avem pe n i m e n i pe n u m e Rebecca sau cu n u m e l e de f a m i l i e W a t s o n . - O , D o a m n e , şi e r a m sigur că ea era! Părul acela blond-deschis şi ţepos era f i x ca al ei. - C r e d că vă referiţi la Grace. - D o a m n a despre care vă vorbesc eu p u r t a o h a i n ă roşie. - D a , o c h e a m ă Grace K e n t . C u i n i m a bătându-i p u t e r n i c , Jack mâzgăli repede n u m e l e pe hârtie. V o i a ca i n t e r l o c u t o r u l să-i spună m a i m u l t e despre colega l u i de proteste: „ C e profesie are această Grace? A r e c u m v a o fiică de vreo doisprezece ani? A r e u n frate care o vizitează regulat? N - a i c u m să nu-1 o b s e r v i . Masiv, c u u n aer d u r , părul n e g r u , o c h i deschişi la culoare". Rezistă însă tentaţiei, căci n u voia să işte curiozitatea t i p u l u i . Acesta poate că s-ar f i simţit

Necunoscutul

111

obligat să o a n u n ţ e pe Grace K e n t că cineva îl sunase să-i p u n ă întrebări despre ea. O f t ă , m i m â n d dezamăgirea. - E h e i , î n s e a m n ă că n u este Becky a noastră. D a r m e r i t a să î n t r e b . Scuze de d e r a n j . M u l ţ u m e s c p e n t r u t i m p u l acordat. - N i c i o p r o b l e m ă . N o r o c c u organizarea revederii. Degetele l u i Jack parcă n u p u t e a u să se mişte sufici­ e n t de repede pe tastatură, însă degeaba. I n cartea de te­ lefoane a oraşului Seattle n u apărea n i c i o Grace K e n t . C ă u t ă n u m e l e pe G o o g l e , dar n u găsi n i m i c . Aşa că îl sună pe Wes G r e e r şi-i î n c r e d i n ţ a l u i această sarcină, după care îşi t e r m i n ă sendvişul mestecând mecanic, dus pe gânduri. A v u nevoie de m a i puţin de d o u ă m i n u t e să se ho­ tărască. Puse d i n n o u m â n a pe t e l e f o n şi îşi rezervă u n b i l e t de a v i o n p e n t r u a d o u a zi la p r i m a oră, p r e c u m şi o m a ş i n ă î n c h i r i a t ă la Seattle. I n t i m p ce-şi făcea bagajul de m â n ă , îşi dădu seama că, după toate probabilităţile, această călătorie avea să fie u l t i m a d i n t r - u n l u n g şir de m i s i u n i de u r m ă r i t cai verzi pe pereţi. Cea m a i r e c e n t ă fusese la Salt JLake C i t y , precedată de u n a la W i c h i t a Falls, în Texas. î n a i n t e de aceasta f u ­ sese în L e x i n g t o n , K e n t u c k y . L o c u r i şi persoane aparent fără n i c i o legătură, în afară de cea oferită de asocierea cu u n i n d i v i d a n u m e . Se băgase deja î n pat, dar n u adormise, c â n d G r e e r care, d i n câte se părea, n u d o r m e a niciodată - îl sună înapoi: - A m găsit o adresă. Grace K e n t locuieşte de cealaltă parte a g o l f u l u i , n u î n Seattle. - C u m se ajunge acolo? - C u feribotul. Minunat. Jack i n t r o d u s e adresa în m e m o r i a t e l e f o n u l u i m o b i l , îi spuse l u i G r e e r ce avea de gând să facă, în mare, şi încheie spunând: - D e o c a m d a t ă , n i m e n i n u t r e b u i e să afle că s u n t ple­ cat. Spune-le că s u n t acasă, b o l n a v de gripă.

112

Sandra Brown

- S-a-nţeles. Pe c â n d stătea î n t i n s , uitându-se l u n g la t a v a n u l dorm i t o r u l u i , începu să calculeze şansele ca Grace K e n t să fie Rebecca W a t s o n . N u se baza decât pe spusele priete­ n e i ei, E l e a n o r G a s k i n , care n-o m a i întâlnise de p a t r u a n i , iar a c u m o recunoscuse într-o m u l ţ i m e în mişcare, pe nişte i m a g i n i de calitate m e d i o c r ă . Practic, el avea să călătorească până în cealaltă parte a ţării d o a r p e n t r u că o luase în serios pe d o a m n a G a s k i n . O a r e ar f i fost prea m u l t să spere ca, după atâtea căutări zadarnice, femeia cu pancarta să fie Rebecca? Să îndrăznească să spere că aceasta avea să coopereze şi să-i spună u n d e era fratele ei? Atâta t i m p cât se lăsa p u r t a t în tărâmul fantasmelor, de ce să nu-şi î n c h i p u i e că fra­ tele ei o vizita? Poate că t o c m a i el avea să-i deschidă uşa când apăsa b u t o n u l s o n e r i e i . Putea să se încreadă în discreţia l u i Greer. P r i n ur­ mare, dacă această pistă avea să se dovedească a f i o f u n ­ dătură, ca toate celelalte, n i m e n i n-avea să-1 considere u n n e t o t de m â n a întâi. C u excepţia l u i însuşi. Iar el era o b i ş n u i t c u asta. - M a i e m u l t până ajungem? - M a i e cât m a i e. E m o r y se ţinea strâns de marginea s c a u n u l u i d i n dreapta în t i m p ce el g h i d a c a m i o n e t a p r i n t r - o curbă în ac de păr. D e la plecarea bruscă d i n c a b a n ă , f a r u r i l e fuseseră singura sursă de l u m i n ă pe care o văzuse. D a c ă pe cer se ridicase l u n a , era o r i c u m ascunsă de n o r i . N u trecuseră pe lângă n i c i o clădire. N i m i c . D r u m u l acesta şerpuia p r i n t r - o zonă izolată şi, în m o d clar, era t e r i b i l de periculos. Aşa c u m se temuse, sub s t r a t u l de zăpadă erau petice de gheaţă, invizibile, dar capabile să anuleze c o m p l e t aderenţa anvelopelor. I n curbe, c o n u r i l e de l u m i n ă proiectate de f a r u r i tre­ ceau peste f o r m a ţ i u n i de stâncă austere care se înălţau direct d i n v e r s a n t u l îngust. U n e l e aveau d u n g i de ghea­ ţă, în l o c u r i l e în care cascadele îngheţaseră. A c o l o u n d e n u se vedeau stânci se î n t i n d e a pădurea. C o p a c i i aveau

Necunoscutul

113

t r u n c h i u r i l e atât de groase, î n c â t ar f i rezistat i m p a c t u l u i cu u n tanc. I n cele m a i îngrozitoare m o m e n t e , l u m i ­ na f a r u r i l o r se revărsa în abisul î n t u n e c a t . A r f i fost de ajuns o simplă derapare p e n t r u ca a m â n d o i să plonjeze peste marginea hăului, în g o l . A r f i v r u t să î n c h i d ă o c h i i ca să n u vadă p r i m e j d i i l e , dar n u îndrăznea să o facă d i n cauza i d e i i r i d i c o l e că putea să ţină c a m i o n e t a pe d r u m d o a r p r i n voinţa ei de a supravieţui. E l îi spusese că era o b i ş n u i t c u d r u m u r i l e acelea de m u n t e , cu virajele şi schimbările bruşte de direcţie, dar conducea e x t r e m de c o n c e n t r a t . M â i n i l e înmănuşate îi erau încleştate pe v o l a n , iar o c h i i n u i se dezli­ peau de la d r u m u l d i n faţă. Răspunsurile la întrebările ei despre fraţii Floyd f u ­ seseră răstite şi m o n o s i l a b i c e - asta c â n d le p r i m i s e . Aşa că renunţase să m a i î n t r e b e . I m p o r t a n t era că, după în­ tâlnirea cu ţărănoii aceia, i n d i f e r e n t c u m decursese, el hotărâse să o ducă acasă sau, cel puţin, să o lase u n d e v a de u n d e putea ajunge acasă. N u - i păsa de altceva. îşi t o t repeta că n u - i păsa de n i m i c altceva. - D e ce ţii toate armele acelea? - D e ce ţin o a m e n i i arme în casă? - C a să împuşte... chestii. B ă r b a t u l ridică d i n u m e r i ca şi n-ar f i fost nevoie de alt răspuns. - E periculos să le ai p r i n preajmă. D a c ă te împuşc a m d i n greşeală? - A r f i fost u n adevărat m i r a c o l . - E ş t i u n t i p masiv. D e la distanţa aia, n-aş f i avut c u m să n u te nimeresc. - P r o b a b i l că n u , dar n u avea gloanţe în magazie. - N u era încărcat? P e n t r u o clipă, pe c h i p u l l u i apăru u n î n c e p u t de zâmbet. - D o c t o r i ţ ă scumpă, îngăduie-mi să-ţi d a u u n sfat. D a c ă iei pe cineva în vizor şi ai de gând să-1 împuşti, asigură-te că p i s t o l u l e încărcat şi armat, pregătit de tragere.

114

Sandra Brown

D a c ă n u i n t e n ţ i o n e z i să-1 împuşti, n u r i d i c a drăcia aia către el d i n c a p u l l o c u l u i . - D i n c u m v o r b e ş t i , se pare că eşti e x p e r t în domeniu. N u - i dădu n i c i o replică în t i m p ce g h i d a maşina p r i n u r m ă t o a r e a tranşă de viraje, într-un f i n a l , E m o r y î n t r e b ă : - M a i e mult? - V r e o câţiva k i l o m e t r i . - T e s u p e r i dacă d a u d r u m u l puţin m a i tare la căldură? - Nicidecum. î n a i n t e să plece d i n c a b a n ă , o înfăşurase într-o h a i n ă de-a l u i , spunându-i că h a i n e l e ei de alergat n u erau de ajuns p e n t r u a ţine f r i g u l la distanţă. E m o r y fusese r e c u n o s c ă t o a r e , iar a c u m şi-o strânse m a i b i n e în jurul trupului. - C h i a r mi-ar f i f r i g fără h a i n a ta. M u l ţ u m e s c . N u voia să-i distragă atenţia v o r b i n d u - i , dar îşi dorea cu disperare să afle ce u r m a să se î n t â m p l e . O să... C e o să faci? -Când? - Când ajungem. - O să vezi. - N u poţi să-mi s p u i p u r şi s i m p l u , ca să ştiu la ce să m ă aştept? - N u mai e mult. într-adevăr, după n i c i u n k i l o m e t r u , p a n t a abruptă f u î n l o c u i t ă de u n d r u m l i n , pe marginea căruia apărură p r i m e l e case. Acestea erau departe u n e l e de altele, însă erau p r i m e l e semne de civilizaţie pe care E m o r y le-văzu­ se de p a t r u zile î n c o a c e . La f i n a l u l u n e i curbe, f a r u r i l e l u m i n a r ă u n s e m n care i n d i c a i n t r a r e a într-un orăşel. - A s t a n u e D r a k e l a n d , exclamă E m o r y surprinsă. - N u e. - D r a k e l a n d e d i n c o l o de el? - E s t e în cealaltă direcţie. D r u m u l ăsta n u duce într-acolo. - A m crezut că m ă d u c i în D r a k e l a n d .

Necunoscutul

115

- C e te-a făcut să crezi u n a ca asta? Ce o făcuse să creadă asta? E l n u - i spusese că se în­ d r e p t a u spre D r a k e l a n d , dar, d i n m o m e n t ce ea pornise de acolo, presupusese că avea să o ducă î n a p o i . O r a ş u l în care intraseră abia dacă se încadra în de­ finiţia acestui t i p de aşezare. Avea două semafoare cu l u m i n ă galbenă i n t e r m i t e n t ă , la capetele şoselei înguste care-1 traversa. Pe o parte, E m o r y văzu o b a n c ă , o ben­ zinărie şi sediul Poştei, o clădire de d o u ă o r i m a i lată decât celelalte. D e cealaltă parte se a f l a u o cafenea, u n c e n t r u de t a x i d e r m i e şi u n magazin m i x t . Toate acestea erau închise pe t i m p u l nopţii. Se aşteptase să fie adusă într-un loc cu l u m i n i , agita­ ţie, o a m e n i . î n c e r c â n d să-şi s u p r i m e u n v a l de panică, îl întrebă: - O să mă laşi aici? -Nu. Acest răspuns lapidar n u reuşi să-i calmeze neliniştea. A j u n s la al doilea semafor, bărbatul viră la dreapta, parcurse d o u ă cvartale, după care c o t i d i n n o u la dreap­ ta şi intră pe o alee mărginită de clădiri de b i r o u r i . - C e faci? U n d e mergem? N e î n t â l n i m c u cineva aici? - Facem o o p r i r e scurtă, atâta t o t . Parcă în d r e p t u l intrării d i n spate a u n u i i m o b i l d i n cărămidă c u u n sin­ gur n i v e l , stinse f a r u r i l e şi a p o i şi m o t o r u l . Aşteaptă aici câteva m o m e n t e , îi spuse. C o b o r î d i n c a m i o n e t ă şi se duse în spate. P r i v i n d p r i n lunetă, E m o r y îl urmări c u m deschide trusa de u n e l t e şi scoate u n levier c u o cheie tubulară la u n capăt şi u n cârlig ascuţit, cu capătul b i f u r c a t , la celălalt. C u el în m â n ă , se duse la^ uşa clădirii, folosită în general p e n t r u aprovizionare. î n a i n t e ca E m o r y să p r i ­ ceapă ce voia să facă, b ă r b a t u l şi terminase. Folosise l e v i e r u l p e n t r u a scoate clanţa, cu t o t cu mecanis­ m u l de încuiere, lăsând u n o r i f i c i u r o t u n d î n p a n o u l uşii de m e t a l . Se întoarse la c a m i o n e t ă , puse l e v i e r u l î n a p o i î n cu­ tia de scule, a p o i deschise p o r t i e r a d i n dreapta, desfăcu

116

Sandra Brown

c e n t u r a de siguranţă a l u i E m o r y , îşi încleşta m â n a pe braţul ei şi o trase afară. - A c ţ i u n e , doctoriţă s c u m p ă . H a i , mişcă. Iniţial, fusese prea n e d u m e r i t ă ca să reacţioneze. A c u m se trezi parcă d i n t r - u n vis şi începu să se zbată n e b u n e ş t e , împotrivindu-se strânsorii l u i . - C e faci? - I n t r u p r i n efracţie. - D e ce? - C a să f u r ce e î n ă u n t r u . - Eşti nebun? -Nu. - E ilegal! -Mhm. R e a l i s m u l l u i o lăsa c u gura căscată. O îngrozea. D e m u l t e o r i , o a m e n i i dereglaţi m i n t a l păreau perfect n o r m a l i p â n ă c â n d . . . arătau clar că n u erau. îşi u m e z i buzele şi î n c e p u să respire scurt şi r a p i d . - A s c u l t ă , îţi d a u eu b a n i . Ştii b i n e , ai zis şi t u că a m grămezi de b a n i . Iţi... îţi d a u orice v r e i , n u m a i . . . - C r e z i că vreau bani? O , D o a m n e ! B ă r b a t u l acesta, care folosise u n levier p e n t r u a s m u l ­ ge o î n c u i e t o a r e şi a i n t r a p r i n efracţie într-o clădire ca să f u r e ceva, părea j i g n i t la c u l m e . 7 Ăsta e cabinetul u n u i doctor. I n m i n t e a ei se f o r m ă o n o u ă p o s i b i l i t a t e . - D r o g u r i ? V r e i droguri? - N u avem t i m p p e n t r u a i u r e l i l e astea, zise el în t i m p ce o î m p i n g e a spre uşă. - E u n-o să p a r t i c i p la aşa ceva, se răsti Erriory p r o ţăpindu-se în loc. î n c e r c ă să-1 lovească c u p u m n u l liber, însă b ă r b a t u l se f e r i . Dă-mi d r u m u l ! - L i n i ş t e ! Prinzând-o a c u m de ambele braţe, aruncă o p r i v i r e î n j u r , să verifice dacă t o n u l ei r i d i c a t trezise pe cineva, d a r n u se vedea n i c i o l u m i n ă , c u excepţia u n u i bec de i l u m i n a t p u b l i c aflat în capătul aleii. îţi a d u c i a m i n t e de fata d i n camionetă? - Sora celor d o i F-Floyd?

Necunoscutul

117

- E în stare gravă şi are nevoie de a j u t o r u l tău. - C e are? - Iţi explic pe d r u m u l de întoarcere. - C r e d că glumeşti... - N e î n t o a r c e m să o a j u t ă m . - E u n u m ă întorc! ţipă ea î n c e p â n d d i n n o u să se zbată. - Emory. Ceea ce o făcu să se oprească f u n u atât m o d u l în care o scuturase de u m e r i , cât f a p t u l că îi spusese pe n u m e şi autoritatea cu care-1 rostise. - P u t e m să stăm aici, certându-ne şi riscând să a j u n ­ gem la închisoare, sau... - T u ai ajunge la închisoare. E u n u . - S a u ai putea să respecţi j u r ă m â n t u l l u i H i p o c r a t e , să i n t r i acolo şi să iei ce-ţi t r e b u i e ca să o ajuţi. - N u mă poţi obliga să c o m i t u n d e l i c t . - N i c i măcar d i n m o t i v e nobile? - N i m i c n u m-ar putea împinge s-o fac. - O să-ţi înghiţi c u v i n t e l e cât de c u r â n d , zise el trăgând-o către uşa c a b i n e t u l u i . Eşti c u n o s c u t ă pen­ t r u faptele tale caritabile. U i t e că ai ocazia să faci u n lucru b u n .

capitolul 13 Jeff privise c u m l u m i n a zilei se transformase într-un a m u r g efemer. î n t u n e r i c u l se lăsase r a p i d . A c u m d o a r îşi o m o r a t i m p u l . Ceea ce ar f i v r u t să facă ar f i fost să-i o m o a r e pe K n i g h t şi pe G r a n g e r pen­ t r u că nu-1 ţinuseră la c u r e n t , după c u m promiseseră. I n loc de asta, stătuse pe scaun, c u o c h i i la l i m b i l e ceasului care măsurau trecerea t i m p u l u i . După-amiaza se scurse­ se fără să aibă n i c i cea m a i mică informaţie despre ceea ce se întâmpla d i n c o l o de sala de aşteptare a poliţiei. C u m se a p r o p i a ora la care c l i n i c a d i n A t l a n t a îşi t e r m i n a p r o g r a m u l , sună la n u m ă r u l p r i n c i p a l . - J e f f Surrey la t e l e f o n . D o c t o r i i m a i s u n t acolo?

118

Sandra Brown

- O , D o a m n e , d o m n u l e Surrey. T o n u l plăcut cu care recepţionera răspunsese la t e l e f o n f u î n l o c u i t de u n o f t a t p l i n de e m o ţ i e . V - a m lăsat m a i m u l t e mesaje întrebându-vă dacă aveţi vreo veste despre d o a m n a doc­ t o r C h a r b o n n e a u . S u n t e m m o r ţ i de îngrijorare c u toţii. V ă r o g , spuneţi-mi că e b i n e . . . - F ă - m i legătura la u n u l d i n t r e d o c t o r i , te r o g . N u contează la care. - D o m n u l d o c t o r James e chiar lângă m i n e . A u z i c u m r e c e p t o r u l t r e c u d i n t r - o m â n ă într-alta, apoi: -Jeff? - D i n păcate, n u a m mare l u c r u să-ţi s p u n , N e a l . Puţin după prânz i-au găsit maşina. D a r n u m a i atât. Astea-s u l t i m e l e veşti pe care le-am p r i m i t . - S t a i p u ţ i n . O să te p u n pe d i f u z o r . T o ţ i v r e m să auzim. Jeff îşi putea î n c h i p u i t o t p e r s o n a l u l c l i n i c i i a d u n a t în j u r u l t e l e f o n u l u i de pe b i r o u în t i m p ce el le relată puţinele informaţii pe care le avea. - A m căutat p a r c u l ăsta n a ţ i o n a l pe i n t e r n e t . Se î n t i n d e pe m i i de k i l o m e t r i pătraţi, cu zone m u n t o a s e care, în cea m a i mare parte, p o t f i descrise p u r şi s i m p l u ca „sălbăticie". E u n t e r e n deloc p o t r i v i t p e n t r u cei slabi de înger. - A m făcut cândva d r u m e ţ i i cu c o r t u l în regiunea aceea, spuse d o c t o r u l . Iar ea s-a p i e r d u t pe u n d e v a pe acolo? O , D o a m n e . - D i n fericire, după c u m ştii, E m o r y e într-o formă fizică excelentă şi are o energie incredibilă. ' - D a r n u n i n g e acolo? N u s u n t t e m p e r a t u r i sub l i m i ­ ta îngheţului? Era clar că N e a l James avea să înfăţişeze t o t u l în cele mai sumbre culori. - D a , condiţiile meteorologice împiedică e f o r t u r i l e de căutare. O grămadă de întrebări fură lansate s i m u l t a n către el. Jeff îi întrerupse pe toţi:

Necunoscutul

119

- î m i pare rău, n u m a i ştiu n i m i c altceva. Poliţiştii n u s-au î n t o r s de pe t e r e n şi n i c i n u au sunat. Sau, dacă au făcut-o, m i e n u mi-a zis n i m e n i . A u t r e c u t m a i m u l t e ore de c â n d au plecat şi s u n t la fel de în ceaţă ca şi v o i . E a l d r a c u l u i de f r u s t r a n t . - V r e i să v i n şi eu acolo? D o c t o r u l făcea această ofertă de d r a g u l l u i E m o r y , n u al l u i Jeff, iar acesta era b u c u r o s că avea u n m o t i v î n t e m e i a t să-1 refuze. - N - a i p u t e a să ajuţi c u n i m i c . Până n u a f l u ceva con­ cret, î n c e r c să gândesc p o z i t i v şi să sper că E m o r y e b i n e . Poate că p u r şi s i m p l u n u poate să m ă contacteze. A n g a j a ţ i i c l i n i c i i erau de aceeaşi părere, însă c â n d îşi luară la revedere de la el glasurile le erau slabe, une­ le c h i a r î n c ă r c a t e de l a c r i m i . A p o i , Jeff sună la b i r o u l l u i şi îi lăsă u n mesaj secretarei, a n u n ţ â n d - o că interve­ nise o u r g e n ţ ă familială şi că n i c i a d o u a zi n u avea să vină la s e r v i c i u . C h i a r c â n d î n c h e i a acest apel, K n i g h t îşi făcu apa­ riţia în a n t i c a m e r ă . La vederea l u i , Jeff îşi simţi i n i m a o p r i n d u - s e p e n t r u o fracţiune de s e c u n d ă . - A ţ i găsit-o pe Emory? - D i n p ă c a t e , n u , dar căutările c o n t i n u ă . î m i pare rău. D e t e c t i v u l îi făcu s e m n să vină c u el şi parcurseră i t i n e r a r u l f a m i l i a r p r i n l a b i r i n t u l de b i r o u r i d i n încăpe­ rea m a r e d i n spate. G r a n g e stătea la masa de l u c r u a l u i K n i g h t , c u o ceaşcă de cafea între palmele roşii şi crăpa­ te. D e asemenea, o b r a j i i îi erau pişcaţi de ger. - D e c â n d v-aţi întors? se interesă Jeff, aşezându-se pe s c a u n u l pe care stătuse şi m a i devreme. - D o a r c â t să ne t u r n ă m o ceaşcă de cafea, răspunse K n i g h t . V r e i şi t u una? Jeff s c u t u r ă d i n cap, după care-şi plimbă privirea de la u n u l la a l t u l . - P e n t r u n u m e l e l u i D u m n e z e u , spuneţi-mi ceva. Orice. M o r de grijă! K n i g h t îşi î m p i n s e ceaşca c u cafea într-o parte şi luă o b a n d ă circulară de cauciuc pe care î n c e p u să o t o t

120

Sandra Brown

î n t i n d ă , dându-i d r u m u l în aşa fel încât să-i lovească degetele. - T r i s t u l adevăr e că n u ştim n i c i cât n e g r u sub u n ­ ghie u n d e ar putea f i soţia ta. Se uită la G r a n g e , care c o n f i r m ă p r i n t r - o mişcare s o l e m n ă d i n cap. - M a ş i n a ei...? - Era în parcarea de u n d e se ajunge pe u n p l a t o u cu p a n o r a m e frumoase şi se intră pe m a i m u l t e trasee de drumeţii. Potecile respective se î m p a r t în m u l t e altele la t o t pasul, iar acestea, la rândul l o r , se ramifică în m u l t e altele care se d u c în sus, î n jos şi în toate direcţiile. A m n o t a t d e n u m i r i l e câtorva trasee. A r u n c ă şi t u o p r i v i r e , poate ţi se pare v r e u n u l cunoscut. Jeff luă hârtia pe care i-o întinsese K n i g h t şi c i t i toată lista. - Toate parcă s u n t la fel. N u m e i n d i e n e . N u - m i sare în o c h i n i c i u n u l . E p o s i b i l ca i t i n e r a r u l pe care 1-a ales să fie p r i n t r e ele, dar... îmi pare rău. P u r şi s i m p l u n u - m i aduc a m i n t e . - E i b i n e , agenţii noştri le-au străbătut pe toate până la lăsarea î n t u n e r i c u l u i , însă n-au găsit n i m i c care să i n ­ dice că ar f i fost pe acolo. Jeff lăsă hârtia să plutească l i n până pe masa de l u ­ c r u , după care-şi lăsă c a p u l în jos şi-şi masă pleoapele. C e i d o i poliţişti îi acordară câteva m o m e n t e ca şă înţe­ leagă sensul informaţiilor pe care i le dăduseră. într-un f i n a l , îşi înălţă c a p u l şi-şi trecu p a l m a peste faţă. - M a ş i n a ei n u v-a o f e r i t n i c i u n indiciu? - E r a acoperită c u u n strat subţire de gheaţă peste care se aşezase zăpada, dar în rest n u părea să f i fost atinsă de c â n d a plecat E m o r y . Şi n i c i n-am găsit u r m e în j u r , ceea ce ne arată că n u a fost n i m e n i pe acolo de c â n d a fost parcată. - Ş i înăuntru? V r e u n s e m n de luptă? înghiţi cu greu. Ceva semne care să trădeze o intervenţie d i n afară? - A s t a - i partea b u n ă . N u a m găsit n i m i c care să i n ­ dice că î n h a b i t a c l u ar f i avut loc vreo luptă, răspunse K n i g h t c u u n zâmbet liniştitor.

Necunoscutul

121

- Slavă D o m n u l u i ! - D i n ce a m văzut n o i , se pare că a parcat şi a plecat singură. Toate anvelopele s u n t în regulă. N u a lăsat che­ ia în contact, e v i d e n t , dar după ce băieţii specializaţi în cercetarea l o c u l u i . . . ăăă... c r i m e i . . . - L o c u l crimei? - I I tratăm ca atare până ce o b ţ i n e m informaţii care să ne convingă de c o n t r a r i u . I n f i n e , după ce au t e r m i ­ nat cu maşina, a m examinat-o şi n o i . M o t o r u l a p o r n i t la p r i m a cheie. N i c i o p r o b l e m ă t e h n i c ă . I n portbagaj a m găsit cizmele pe care le p u r t a v i n e r i şi o geantă de voiaj inscripţionată cu n u m e l e ei. - A v e a o etichetă aurie, d i n piele, cu m o d e l cu c r i n i stilizaţi şi c u cartea ei de vizită. C â n d d e t e c t i v u l încuvi­ inţă d i n cap, Jeff adăugă: A r e u n set. - A m adus geanta la sediu. Te-am ruga să te uiţi î n ă u n t r u , să vezi dacă observi ceva ieşit d i n c o m u n . D a r n o i a m a r u n c a t deja o p r i v i r e şi n u a m găsit de­ cât l u c r u r i n o r m a l e . U n rând de h a i n e , lenjerie i n t i m ă , obiecte de igienă personală. - N u şi-a l u a t u n bagaj mare. N u avea de gând să lipsească de acasă m a i m u l t de d o u ă n o p ţ i . - A m m a i găsit şi u n l a p t o p , spuse G r a n g e . - N i c i o d a t ă n u pleacă fără el. - N o i n u p u t e m să-1 accesăm fără parolă. T u o ştii? - N u m e l e m a m e i şi al tatălui ei, pe dos. G r a n g e n o t ă şirul de litere rezultat. - C e i de la t e h n i c de-abia aşteaptă. Se ridică şi p o r n i cu paşi m a r i către u n b i r o u alătu­ rat. P r o b a b i l că t e h n i c i e n i i de acolo u r m a u să exploreze c o n ţ i n u t u l c o m p u t e r u l u i l u i E m o r y , se gândi Jeff. - N u i-am găsit t e l e f o n u l m o b i l , zise K n i g h t . - C â n d aleargă, îl ţine Ja ea, într-o borsetă. I n caz că... Se o p r i , bâlbâindu-se. I n caz că are ceva p r o b l e m e . - E i b i n e , n u s-a înregistrat n i c i u n trafic pe el. A m verificat. Şi n u e m i t e semnal. I n acel m o m e n t , G r a n g e reveni în încăpere. - O să ne a n u n ţ e c â n d au ceva, îi spuse şefului său. - C i n e o să vă a n u n ţ e şi ce? î n t r e b ă Jeff.

122

Sandra Brown

C a de o b i c e i , G r a n g e îi răspunse laconic: - I n f o r m a t i c i e n i i noştri. O să ne a n u n ţ e dacă desco­ peră ceva u t i l pe l a p t o p u l ei. Jeff îşi ţ i n u s e frustrarea în frâu p â n ă la l i m i t a suportabilului. - Ş i , între t i m p , soţia mea e în c o n t i n u a r e dispărută. D a r n u aveţi o a m e n i care să o caute efectiv p r i n pădure? - A v e m o m u l ţ i m e , Jeff, însă a c u m e beznă. D r u ­ m u r i l e d i n zona aceea s u n t aproape i m p r a c t i c a b i l e , dar avem o r i c u m poliţişti în p a t r u l a r e pe ele. N i n s o a r e a este m u l t m a i deasă acolo decât aici, în vale. M â i n e , dacă se limpezeşte vremea, o să t r i m i t e m u n elicopter, dar p r o ­ gnoza n u e prea p r o m i ţ ă t o a r e . O p e r a ţ i u n e a de căutare la sol va c o n t i n u a , desigur. O a m e n i i noştri înaintează greu, d i n cauza r e l i e f u l u i d i f i c i l . D a c ă o să se poată, o să t r i m i t e m echipa c a n i n ă să... - M a m a mă-sii! Jeff se ridică şi se îndepărtă câţi­ va paşi, l o v i n d cu p u m n u l în cealaltă m â n ă . M â i n e . . . Dacă... Echipa canină, pentru numele l u i Dumnezeu! Se o p r i d i n m e r s u l l u i agitat şi se întoarse către cei d o i poliţişti: U n d e e parcarea asta? C â t de departe de-aici? - C a m departe, zise K n i g h t . - A , ce răspuns e d i f i c a t o r ! - J e f f , stai jos. - A m făcut băşici pe f u n d de la atâta stat jos! O să m ă d u c eu î n s u m i acolo! - N-ar f i u n l u c r u prea deştept. - A , p e n t r u v o i deştept î n s e a m n ă să faci rost de la pa­ rola c o m p u t e r u l u i l u i E m o r y şi atât? K n i g h t scoase u n o f t a t . - D a c ă te face să te simţi m a i b i n e , poţi să ne c r i t i c i cât v r e i , dar dacă începi să u m b l i şi t u orbeşte pe-acolo, n-o să treacă m u l t şi-o să c ă u t ă m d o u ă persoane în loc de u n a singură. Jeff rămase pe loc, legănându-se pe călcâie. M â n i a îi fierbea î n vene. - Ş i n u p u t e m apela la FBI? - A m putea să-i c h e m ă m , dar n-ar face altceva decât ce facem n o i .

Necunoscutul

123

- Ceea ce e foarte p u ţ i n . - U i t e ce este, Jeff, ştiu că ţie n u ţi se pare mare l u c r u , dar... - Sigur că n u m i se pare! Exact aşa! - înţeleg cât de f r u s t r a n t t r e b u i e să f i e . - înţelegi pe d r a c u ' ! A i avut vreodată o persoană dra­ gă ţie care să dispară p u r şi simplu? Pus la l o c u l său, K n i g h t recunoscu discret că n u tre­ cuse p r i n t r - o asemenea experienţă nefericită. - A t u n c i n u - m i spune că ai înţelege ce e î n s u f l e t u l meu acum. - B i n e , o să încetez cu p l a t i t u d i n i l e dacă stai jos şi ne laşi să îţi p u n e m nişte întrebări. Jeff se supuse abia după câteva clipe, c â n d îşi dădu seama că era i n u t i l să facă o criză de n e r v i . Se întoarse pe s c a u n u l său. - C e fel de întrebări? - E i b i n e , î n c e p u K n i g h t , după c u m s p u n e a m , se pare că E m o r y a parcat şi a plecat de lângă maşină de b u n ă v o i e . N u a m găsit n i c i u n s e m n că ar f i fost târâtă de acolo sau ceva asemănător. - Ceea ce î n s e a m n ă că, după toate probabilităţile, a păţit ceva în afurisita aia de sălbăticie. Şi e t o t acolo, în f r i g , în t i m p ce n o i stăm aici la căldurică şi b e m cafea f i e r b i n t e . - E p o s i b i l să se f i î n t â l n i t c u cineva? - N u , răspunse Jeff tăios. A p o i se uită la G r a n g e , care-i pusese această întrebare: C u cine, de exemplu? - Există c l u b u r i de maratonişti. U n e o r i , atleţii se an­ trenează în echipă. - E m o r y se antrenează singură. - întotdeauna? - D a . D a c ă s-ar f i înscris într-un c l u b , mi-ar f i spus. N u se duce la întruniri sau chestii de-astea. A ţ i verificat pe la cluburi? - S-a o c u p a t M a r y j o . E m o r y n u apare în n i c i o listă de m e m b r i . - Şi a t u n c i de ce aţi adus v o r b a despre asta?

124

Sandra Brown

- C a să f i u sigur că a c o p e r i m toate pistele, replică G r a n g e n e t u l b u r a t . Există o p r o b a b i l i t a t e i n f i m ă ca M a ­ r y j o să n u f i reuşit să verifice chiar la toate c l u b u r i l e . - S o ţ i a mea merge pe jos în fiecare d i m i n e a ţ ă cu u n g r u p de f e m e i d i n c a r t i e r u l n o s t r u , zise K n i g h t . N u marş sportiv, să f i m clari. E m a i degrabă o p l i m b a r e în t i m p u l căreia m a i bârfesc despre toţi cei care n u s u n t de faţă. Uitându-se la Jeff, îl întrebă: Eşti sigur că E m o r y n u are n i c i u n partener de alergat? - S u n t sigur. N u avea fixată n i c i o întâlnire. I n plus, a v e n i t aici v i n e r i t o c m a i ca să fie singură. - D e ce voia să fie singură? se interesă K n i g h t . - C a să se poată c o n c e n t r a . Pentru ea, alergatul este ca u n fel de terapie psihologică. Foloseşte acest t i m p ca să-şi p u n ă gândurile în o r d i n e , să se concentreze. E ca m e r s u l la biserică p e n t r u ea. I i dă o stare de exal­ tare spirituală. - A m auzit de aşa ceva. K n i g h t îşi îndreptă privirea asupra l u i G r a n g e şi dădu d i n cap cu u n aer înţelept. Şi totuşi, t r e b u i e să f i i foarte dedicat s p o r t u l u i ca să faci peste o sută şaizeci de k i l o m e t r i c u maşina d o a r ca să te antrenezi s i n g u r pe u n traseu de m u n t e . - E m o r y m e r e u se provoacă pe sine, spuse Jeff. îşi stabileşte nişte obiective personale greu de atins. - V r e a m e r e u m a i m u l t şi m a i mult? - Puţin spus. Şi e perfecţionistă. D a c ă î n c e p e u n pro­ iect, i se dedică până în pânzele albe. - A c e l a ş i l u c r u e v a l a b i l şi p e n t r u căsnicie? întrebările incisive ale l u i G r a n g e îl i r i t a u t o t m a i m u l t , l u c r u pe care n u se o b o s i să-1 ascundă. - Pardon? Pe t o n u l u n u i b u n i c înţelept sau al u n u i preot, K n i g h t rosti cu b l â n d e ţ e : - E o soţie credincioasă, Jeff? B ă r b a t u l văzu roşu în faţa o c h i l o r . - Ş t i u ce e în m i n t e a voastră, dar vă înşelaţi. - Ş i ce crezi că e în m i n t e a noastră? - C ă E m o r y s-a întâlnit cu u n b ă r b a t aici. C ă s u n t u n fraier şi u l t i m u l care să afle că îl înşela nevasta.

Necunoscutul

125

- C r e z i că n u e posibil? - N u . Sub n i c i o f o r m ă . - B i n e , oftă K n i g h t . Te-am avertizat că va t r e b u i să-ţi p u n e m nişte întrebări grele. D a c ă t u zici că l u c r u r i ­ le stau pe roze între v o i , a t u n c i . . . îşi întinse mâinile în lateral, într-un gest grăitor. - N - a m zis că stau pe roze. Jeff îşi plecă o c h i i ; a t u n c i când îşi înălţă d i n n o u c a p u l , întâlni p r i v i r i l e curioase ale a m b i l o r detectivi. N e - a m certat j o i seară. - I n a j u n u l plecării ei încoace? -Da. - Despre ce? - A î n c e p u t de la u n fleac. N u v o i a m să vină aici. M i se părea o călătorie absurd de inutilă. D e ce n u p u ­ tea să alerge m a i aproape de casă, u n d e v a u n d e n u ar f i t r e b u i t să r ă m â n ă peste n o a p t e şi u n d e să fie - haideţi să f i m sinceri - m a i puţin periculos? D e la u n a la alta, cearta s-a înteţit. A m â n d o i ne-am d e f u l a t n e m u l ţ u m i ­ rile. N e - a m culcat supăraţi. V i n e r i după-amiaza, când a m condus-o la maşină, resentimentele n u se disipaseră c o m p l e t . N i c i u n u l d i n n o i n u şi-a cerut scuze şi n i c i n u a m retras vreo vorbă d i n cele spuse cu o seară î n a i n t e . K n i g h t se strâmbă. G r a n g e n i c i măcar n u c l i p i . D u p ă câteva clipe de tăcere apăsătoare, d e t e c t i v u l întrebă: - î n c u r s u l d i s p u t e i . . . ce n e m u l ţ u m i r i aţi exprimat? - î n mare, că n u - m i place cât t i m p dedică a l e r g a t u l u i . M a i precis, implicarea în m a r a t o n u l care o să aibă loc în c u r â n d . M u n c e ş t e la organizarea l u i de peste u n a n . E u n mare e v e n i m e n t c a r i t a b i l . Iar ea a o b ţ i n u t p r o m i ­ siunea m a i m u l t o r persoane că v o r d o n a o s u m ă i m p o r ­ tantă dacă reuşeşte să t e r m i n e . O să fie p r i m a ei cursă după ce s-a accidentat la talpă. Şi s-a a n t r e n a t r i g u r o s . M a i m u l t decât m i se pare m i e sănătos sau înţelept. A m insistat să parcurgă n u m a i j u m ă t a t e d i n distanţa totală, dar ea n i c i n-a v r u t să audă. Ce-aveau să zică toţi ceilalţi c o n c u r e n ţ i , dacă organizatoarea n u reuşea să t e r m i n e cursa? I-am zis că asta e d o a r o chestiune de o r g o l i u şi că hotărârea ei aduce m a i degrabă a obsesie.

126

Sandra Brown

K n i g h t fluieră a m i r a r e . Peste câteva clipe, Jeff continuă: - Recunosc, asta a fost o lovitură sub c e n t u r ă . E m o r y a ieşit valvârtej d i n încăpere, iar eu e r a m prea f u r i o s ca să mă d u c după ea. Şi aşa s-a t e r m i n a t cearta. - Iar nemulţumirile ei care erau? se interesă Grange. Jeff îşi luă u n răgaz ca să-şi pregătească răspunsul, c â n t ă r i n d cât de m u l t e l u c r u r i voia să dezvăluie. I n cele d i n u r m ă hotărî să fie d i r e c t : - N u m i s-a acordat o p r o m o v a r e la s t a t u t u l de parte­ ner la f i r m a u n d e lucrez. N u p e n t r u că n-aş f i m e r i t a t - o , ci d i n cauza i n t r i g i l o r i n t e r n e . Ceea ce e f r u s t r a n t . A m fost dezamăgit, p l i n de a m ă r ă c i u n e şi, recunosc, E m o r y a t r e b u i t să-mi s u p o r t e depresia. - C u m s-a manifestat? - A m t o t avut toane şi m - a m retras într-o izolare posacă. Recunosc, n u e r a m u n partener de viaţă prea agreabil. A m respins-o o r i de câte o r i a încercat să mă încurajeze şi să-mi alimenteze încrederea în p r o p r i i l e forţe. R i d i c â n d d i n u m e r i , Jeff c o n t i n u ă : Joi seară, frus­ trarea acumulată l u n i întregi s-a revărsat. A m â n d o i a m zis nişte l u c r u r i dureroase. - N - a ţ i f o l o s i t l i m b a j violent? îl întrebă K n i g h t sub privirea atentă a c o l e g u l u i său. C o n f r u n t a r e a a căpătat şi o d i m e n s i u n e fizică? - O , D o a m n e , n u ! D o a r n u s u n t e m nişte ţărănoi. A m r i d i c a t t o n u l , atâta t o t . D e t e c t i v u l dădu d i n cap, s e m n că înţelegea. - E u şi nevastă-mea ne-am certat de d i m i n e a ţ ă d i n cauza u n u i p r o s o p u d pe care l-am lăsat pe pardosea­ la d i n baie. A ţipat la m i n e , întrebându-mă de ce n u m i - a m făcut şi nevoile pe gresie, dacă t o t n u respect regulile de igienă. N i c i o d a t ă n u ştii ce-o scoate d i n fire pe o femeie. Paralela îl făcu pe Jeff să se simtă prea j i g n i t p e n t r u a m a i da v r e u n răspuns. D e t e c t i v u l se ridică şi, ca şi c u m ar f i p r i m i t u n sem­ n a l m u t , colegul său îl imită.

Necunoscutul

127

- D a c ă m a i apare ceva î n seara asta, te a n u n ţ ă m , spu­ se K n i g h t . Jeff se holbat la ei, n e v e n i n d u - i să creadă ce auzise. - A t â t a tot? î n c h i d e ţ i prăvălia şi vă duceţi acasă? - N u - ţ i face g r i j i . A v e m o a m e n i care cercetează dife­ rite piste. - C e oameni? C e piste? - P i s t e . D i m i n e a ţ ă , î n c e p e m de la p r i m a oră. Ba chiar cred că ne-ar f i de folos dacă ai v e n i şi t u cu n o i . - M i - a r plăcea foarte m u l t . N u cred c-aş m a i putea s u p o r t a încă o zi de stat cu mâinile în sân. - B i n e . M e r g e m sus pe m u n t e . I n S U V - u l ăla care s e m ă n a m a i degrabă a camion? Puţin p r o b a b i l . - O să vă u r m e z c u maşina mea. - N u , h a i să m e r g e m toţi î m p r e u n ă , zise K n i g h t , rezolvând p r o b l e m a fără să m a i lase loc de contestări. D e t e c t i v u l îşi luă h a i n a matlasată de pe spătarul scau­ n u l u i şi şi-o trase pe el. A r u n c â n d o p r i v i r e piezişă la pardesiul l u i Jeff şi la f u l a r u l B u r b e r r y pe care-1 p u r t a acesta, adăugă: O să ai nevoie de alte h a i n e . - A m în bagaj şi o geacă de schi. - A i bagaj? i n t e r v e n i G r a n g e . - Poftim? făcu Jeff răsucindu-se înspre el. - Ţ i - a i făcut bagajul î n a i n t e să pleci d i n A t l a n t a ? - M i - a m adus câteva l u c r u r i , da. - C u m adică? A i a n t i c i p a t că o să r ă m â i pe-aici câ­ teva zile? - A m calculat că, d i n m o m e n t u l în care o găsim pe E m o r y , n-am m a i avea t i m p să ne î n t o a r c e m c u maşina î n a i n t e de l u n i d i m i n e a ţ ă . A m v e n i t pregătit să petrec aici cel puţin o n o a p t e . G r a n g e n u reacţiona în n i c i u n fel la auzul acestei explicaţii. K n i g h t îi făcu s e m n l u i Jeff către ieşire. - M â i n e - d i m i n e a ţ ă v e n i m să te luăm la... şapte, să zicem? E prea devreme? - O să f i u gata. Sper n u m a i să î m i p o t p r e l u n g i rezer­ varea de la m o t e l .

128

Sandra Brown

- N e - a m o c u p a t n o i deja, îl linişti G r a n g e . A m sunat la m o t e l şi ai cazarea asigurată la n o a p t e .

capitolul 14 E m o r y se ţinea cu putere de m â n e r u l de deasupra p o r t i e r e i în t i m p ce c a m i o n e t a l u a o curbă. E r a u pe ace­ laşi d r u m îngheţat ca m a i devreme, n u m a i că de data aceasta u r c a u , ceea ce făcea c o n d u s u l o m i s i u n e şi m a i dificilă. D a r , pe lângă condiţiile de d r u m , tânăra femeie îşi făcea g r i j i şi în privinţa e v e n t u a l i l o r urmăritori. Şederea l o r în c a b i n e t u l m e d i c a l n u durase n i c i c i n c i m i n u t e . B ă r b a t u l , î n a r m a t cu o lanternă, o supraveghea­ se atent, dar, în acelaşi t i m p , se uitase p e r i o d i c pe geam, ca să se asigure că n i m e n i n u venea să-i deranjeze. E m o r y alesese i n s t r u m e n t e l e şi m e d i c a m e n t e l e pe care le considerase necesare şi le pusese într-un sac de g u n o i , a p o i ieşiseră d i n clădire şi d i n oraş în acelaşi m o d c u m intraseră: neobservaţi. Sau aşa spera ea. C â n d întoarse a treia oară capul să verifice p o r ţ i u n e a de d r u m d i n spate, bărbatul de la v o l a n îi spuse: - Relaxează-te, doctoriţă scumpă. N u v i n e n i c i o po­ teră pe u r m e l e noastre. - F i i n d novice într-ale spargerilor, a m ceva emoţii. D e u n d e ai ştiut că n u exista u n sistem de alarmă? - N - a m ştiut. - Ş i ce s-ar f i întâmplat dacă se p o r n e a alarma? între­ bă ea uluită. A m f i fost prinşi. - Ba n u . - C r e z i că a m f i p u t u t să ieşim pe ascuns d i n orăşelul ăla a d o r m i t î n d i t a m a i c a m i o n e t a bătătoare la ochi? -Da. - Imposibil! - Ba n u , n u e. A m m a i făcut-o. E m o r y n u ştia dacă să fie şocată de această măr­ t u r i s i r e sau liniştită că era complicea u n u i i n f r a c t o r experimentat.

Necunoscutul

129

- T o t n u - m i vine să cred că ai... că am... încălcat legea. - N u - ţ i face procese de c o n ş t i i n ţ ă . A i compensat cu vârf şi îndesat această mică i n t r a r e p r i n efracţie. C â n d E m o r y îi aruncă o p r i v i r e acidă, el explică: S u n t o m u l ţ i m e de informaţii pe i n t e r n e t despre actele tale f i l a n t r o p i c e . - De-aia mi-ai spus că s u n t o făcătoare de bine? - N u - i nevoie să te d u c i în H a i t i sau să organizezi strângeri de f o n d u r i ca să-i ajuţi pe cei nevoiaşi. A i o fetiţă pe care o poţi ajuta chiar aici. - D a c ă e-n starea pe care mi-ai descris-o t u , t r e b u i e dusă la U r g e n ţ e . - M - a m o f e r i t să o d u c , dar ea n-a v r u t n i c i în r u p t u l capului. - D e ce? B ă r b a t u l era c o n c e n t r a t să ghideze maşina pe o pan­ tă abruptă. M i ş c a foarte atent d i n v o l a n , cu o c h i i mijiţi, însă l u i E m o r y i se părea că acesta era d o a r u n pretext p e n t r u a n u - i răspunde. - D e ce n u a vrut? insistă ea. - I i e frică. - D e ce? D e doctori? D e spitale? - C â n d o să a j u n g e m , poţi s-o întrebi direct. - C â n d o să a j u n g e m , s u n d i r e c t la 112. - M u l t noroc! - V r e i să s p u i că ai încerca să mă opreşti? - E u n u , dar ei... - Fraţii? D i n m o r m ă i a l a l u i , E m o r y reuşi să distingă d o a r câ­ teva c u v i n t e , p r i n t r e care „ţărănoi afurisiţi". - D a c ă asta e părerea ta despre fraţii Floyd, de ce te-ai încurcat c u ei? - A i prefera ca fetiţa aia să sufere? - B i n e î n ţ e l e s că n u . Ş t i i n d că î n a i n t a pe gheaţă subţi­ re, adăugă: Totuşi, cred că situaţia ei ţi-a o f e r i t u n m o t i v întemeiat să-i abordezi. E o ocazie la care n u te aşteptai, dar de care profiţi. S p u n e - m i dacă greşesc. Degetele l u i î n m ă n u ş a t e se relaxară pe v o l a n î n a i n t e să-şi reia strânsoarea, dar el n u scoase n i c i u n sunet.

130

Sandra Brown

- T e - a i m a i c o n t r a t cu ei î n a i n t e . - Ba n u . - N u te cred. A i zis că... - Ş t i i ceva, doctoriţă scumpă? Poţi să baţi câmpii până te învineţeşti la faţă, dar t o t n-ai avea dreptate. T o t ce t r e b u i e să ştii e că i-am p r o m i s Lisei că o să m ă î n t o r c cu ajutoare. Iar eu îmi ţin p r o m i s i u n i l e , să ştii. - Şi m i e mi-ai p r o m i s că o să mă d u c i înapoi, şi totuşi iată-mă aici. - O să te d u c î n a p o i în siguranţă. N u m a i că n u în seara asta. - N u , în seara asta ai fost prea o c u p a t să jefuieşti ca­ b i n e t u l u n u i d o c t o r şi să mă t r a n s f o r m i în complicea ta. - T e - a m obligat, sub a m e n i n ţ a r e a a r m e i . - N u chiar. - D a r pe-aproape. D a c ă o să se ivească vreodată nevo­ ia, poţi să d a i v i n a pe m i n e . - C u m ? N i c i măcar n u ştiu c u m te c h e a m ă . Bărbatul îi aruncă o p r i v i r e . -Vezi? A i î n c e p u t să te p r i n z i ! Replica l u i fusese u n a glumeaţă, însă c o n ţ i n e a o doză de adevăr. C â n d ajungea în sfârşit acasă, c u m avea să explice t o t ce se întâmplase? T o t ce se întâmplase de când îşi recăpătase cunoştinţa în cabana l u i rustică părea d i n c o l o de l i m i t e l e realităţii. O a m e n i i ca ea p u r şi s i m p l u n u aveau parte de ge­ n u l acesta de a v e n t u r i . N i c i o persoană d i n cercul ei larg de c u n o ş t i n ţ e n u trecuse p r i n t r - o asemenea ieşi­ re imprevizibilă d i n l u m e a sa şi d i n viaţa sa o r d o n a t ă . O a r e b i z a r u l devenise normal? Aşa se părea, căci reali­ tatea devenise brusc suprarealistă. Sau asta era, de fapt, realitatea? C h i a r jefuise c a b i n e t u l u n u i doctor? C o m p l i ­ cele ei chiar era u n t i p care îi recunoscuse că se ascun­ dea de autorităţi? C h i a r mâncase la masa l u i , chiar îi folosise săpunul de la duş, chiar îi purtase hainele, chiar ajunsese periculos de aproape de a face dragoste el? Sau avea să se trezească în c u r â n d şi avea să-şi dea seama că stătea în pat lângă Jeff în d o r m i t o r u l l o r f r u m o s decorat, cu u n sistem de climatizare ce m e n ţ i n e a temperatura

Necunoscutul

131

c o n s t a n t ă pe t o t p a r c u r s u l a n u l u i , u n d e ziua şi noaptea erau în l i n i i m a r i identice cu cele de d i n a i n t e şi cele de după, în care n u se întâmpla niciodată n i m i c epocal? Avea să-1 scuture puţin ca să-1 trezească, râzând, şi avea să-i spună: „N-o să-ţi vină să crezi ce a m visat"? Era u n scenariu greu de închipuit. I m a g i n i l e rămâ­ neau vagi. D e t a l i i l e - t e x t u r a cearşafurilor ei preferate, culoarea pereţilor d i n d o r m i t o r , sforăitul slab al l u i Jeff - erau d e r a n j a n t de confuze, în t i m p ce p r o f i l u l băr­ b a t u l u i de lângă ea era şocant de f a m i l i a r . N u putea să-i spună pe n u m e , dar putea să-i descrie cicatricea în formă de semilună de deasupra sprâncenei stângi. Părul cu fire a r g i n t i i , r i d u r i l e care-i încadrau gura, aspectul m e r e u în schimbare al o c h i l o r l u i - pe toate acestea le ştia a c u m foarte b i n e . Vocea l u i , care iniţial i se păruse lipsită de i n f l e x i ­ u n i , se dovedea foarte expresivă p e n t r u o ureche atentă. Putea să vorbească în şoaptă, deşi n u te-ai f i aşteptat ca u n bărbat atât de masiv să fie în stare de o asemenea de­ licateţe. Niciodată n u lăsa p r o s o p u l de bucătărie neîm­ păturit după ce îl folosea. C â n d stătea în f o t o l i u şi citea, îşi mângâia a u t o m a t colţul buzelor cu degetul mare, iar după ce adăuga u n buştean în foc, îşi ştergea palmele pe partea d i n spate a jeanşilor. I n seara asta o transformase într-o infractoare. C u o săptămână în u r m ă , ar f i fost scandalizată de o aseme­ nea idee. N u şi a c u m , îşi dădu ea seama după câteva clipe de reflecţie. C â n d ieşiră d i n t r - o curbă şi zări în faţă u n gard d i n b â r n e , poarta şi cabana, gândul care-i străfulgera p r i n m i n t e f u s i m p l u : „ A m ajuns acasă". A c c e p t a fără c o m e n t a r i i situaţia scandaloasă în care se afla. Iar acesta era l u c r u l care, m a i m u l t decât orice, ar f i t r e b u i t să o sperie. - V r e i să o p r i m ? întrebă el, apăsând pe frână. A i ne­ voie de ceva d i n casă? - N u cred. Zile la r â n d , n u voise altceva decât să scape de acolo. A c u m , c â n d treceau pe lângă zona de relativă siguranţă pe care o reprezenta cabana, simţi

132

Sandra Brown

u n f i o r de anxietate. Lăsând la o parte toate obiecţiile mele, vreau să ştii că m i se pare n o b i l d i n partea ta că vrei să o ajuţi pe fata aceasta, îi zise. Ba chiar a d m i r mă­ surile extreme pe care le-ai l u a t în acest scop. B ă r b a t u l n u v o r b i , s i m ţ i n d că E m o r y m a i avea şi alte l u c r u r i de spus. - D a r cazul acesta n u se încadrează în specialitatea mea şi n u a m echipamentele necesare. Ş i , dacă starea ei e pe-atât de gravă pe cât s p u i t u , în c i u d a fraţilor ei înfricoşători, în c i u d a ta, să ştii că o să fac t o t ce e nevoie ca să ajungă la u n spital. - N u vrea la spital, doctoriţă scumpă. Ţi-am zis deja. A fost la D r a k e l a n d de d i m i n e a ţ ă . S-ar f i p u t u t duce la orice clinică de acolo. D a r n-a făcut-o. Şi-a c h e m a t fraţii să o ia şi să o aducă acasă. E r a u în d r u m spre cabana l o r c â n d şi-au l o v i t c a m i o n e t a . - Să-nţeleg că fraţii ne aşteaptă acum? - I-am făcut să accepte, după m u l t e m o r m ă i e l i şi îm­ p o t r i v i r i , să le aduc u n m e d i c . E d r e p t , m a m a l o r a con­ t r i b u i t la m u n c a de lămurire. - E şi m a m a l o r acolo? - M i - a spus că o c h e a m ă Pauline. Nu-ţi face o părere despre ea pe baza c a r a c t e r u l u i celor d o i f i i . E foarte în­ grijorată p e n t r u Lisa. E m o r y zări o sclipire de l u m i n ă u n d e v a în faţă, p r i n ­ tre copaci. - A c o l o e? -Da. - D e c i chiar s u n t v e c i n i i tăi apropiaţi! - A m recunoscut deja că te-am m i n ţ i t cu asta. A c u m , f i i atentă la m i n e . E i m p o r t a n t ce-ţi s p u n . N u p o t să am încredere n i c i cât n e g r u sub u n g h i e în i n d i v i z i i ăştia. Aşa că, dacă-ţi zic „valea", f u g i ca d i n puşcă, ai înţeles? Fără întrebări, fără proteste, fără ezitări. Faci ce-ţi s p u n exact c â n d s p u n eu. - C h i a r s u n t atât de periculoşi? B ă r b a t u l îşi încleşta m a x i l a r u l . Ferocitatea expresiei l u i îi dădu f i o r i reci l u i E m o r y .

Necunoscutul

133

- S u n t proşti şi răi, iar asta-i face periculoşi. Se pipăi î n apropiere de zona t a l i e i . A m p i s t o l u l la î n d e m â n ă . - Şi asta ar t r e b u i să m ă îmbărbăteze? - C e e a ce ar t r e b u i să te îmbărbăteze e c e r t i t u d i n e a că n-o să ezit să-1 folosesc. Rostise aceste c u v i n e c u u n aer f e r m , iar E m o r y îl crezu pe d e p l i n . - O să f i i în siguranţă, adăugă el, ca şi c u m i-ar f i p e r c e p u t teama. Insă m a i e o chestie. E i n u ştiu că eşti... m u s a f i r a mea. Este m a i b i n e să n u afle că stai la m i n e în casă. - M a i b i n e p e n t r u cine? A p ă s ă frâna, iar c a m i o n e t a derapa m a i mulţi m e t r i î n a i n t e de a se o p r i în m i j l o c u l d r u m u l u i . Petrecându-şi b r a ţ u l pe după spătar, bărbatul se întoarse către E m o r y şi îi replică f u r i o s : - M a i b i n e p e n t r u tine. N u te folosi de ei ca să scapi de m i n e . - Era o glumă, m u r m u r ă ea cu glas p i e r i t . - N u e n i m i c amuzant în asta. Să n u le ceri a j u t o r u l . - N - o s-o fac. -Jură-mi. - N - o s-o fac, j u r . O m a i p r i v i intens câteva clipe, după care îşi ridică p i c i o r u l de pe pedala de frână, şi c a m i o n e t a p o r n i m a i d e p a r t e . Peste câteva sute de m e t r i , c o t i pe o alee brăz­ dată de făgaşe şi plină cu t o t f e l u l de gunoaie şi resturi. N i c i m ă c a r stratul de zăpadă n u putuse masca toate cicatricile o r i b i l e care stăteau mărturie p e n t r u neglijenţa şi dărăpănarea ce d o m n e a u în acea gospodărie. I n casă l u m i n a era aprinsă, însă n i m i c n u te îmbia să i n t r i . M a i ales n u dulăul care se repezi spre ei şi î n c e p u să latre sălbatic. Ridicându-se în două picioare lângă p o r t i e r a c a m i o n e t e i şi zgâriind tabla cu ghearele, părea m a i degrabă u n paznic al i a d u l u i . S i n g u r u l l u c r u care o p r o t e j a pe E m o r y de colţii dezveliţi şi agresivi era gea­ m u l p o r t i e r e i . C u răsuflarea tăiată de spaimă, se l i p i de speteaza s c a u n u l u i . - A , u i t a s e m , zise el. A u şi u n câine rău.

134

Sandra Brown

N u ţipase, n i c i m ă c a r n u scâncise, dar părea tero­ rizată. Fără să ia în seamă câinele, bărbatul execută o întoarcere în t r e i mişcări, astfel încât v e h i c u l u l să fie poziţionat cu b o t u l spre ieşire. - D o a r o măsură de precauţie, îi explică l u i E m o r y , care-1 privea întrebător. I n caz că v o m avea o plecare precipitată. U n f l u i e r a t p u t e r n i c reuşi să oprească lătratul. Frate­ le m a i mare ieşise pe verandă. Becul cu l u m i n ă galbenă aflat deasupra uşii îi crea u m b r e î n t u n e c a t e pe c h i p , accentuându-i expresia deloc prietenoasă. - Ala-i N o r m a n . R e a c ţ i o n â n d la o altă fluierătură puternică, câinele se dădu înapoi, dar n u m a i m u l t de d o i m e t r i . Se postă în d r e p t u l p o r t i e r e i l u i E m o r y , încordat şi atent, cu ure­ chile f r e m ă t â n d , ca şi c u m aştepta cu nerăbdare o r d i n u l de a le sfâşia gâturile. Şoferul c a m i o n e t e i îşi puse m â n a pe coapsa l u i E m o r y , într-un gest liniştitor, şi strigă pe geam: - C h e a m ă - ţ i a f u r i s i t u l ăsta de câine! N o r m a n îşi puse m â n a streaşină la o c h i , protejându-i de l u m i n a p u t e r n i c ă a b e c u l u i . Văzând-o pe E m o r y , strigă: - A i a cine d r a c u ' e? T r e b u i a să v i i cu u n d o c t o r . - E doctoriţa S m i t h . N o r m a n c o b o r î treptele v e r a n d e i cu paşi grei şi se a p r o p i e de c a m i o n e t ă . O măsură sever pe E m o r y p r i n g e a m u l c a m i o n e t e i , a c u m m â n j i t cu salivă de c â i n e . - Asta e doctoriţă? -Da. - Păcat că nu-s şi eu b o l n a v , zise el c u u n rânjet bat­ j o c o r i t o r pe c h i p . I n m o d m e r i t o r i u , E m o r y n u tresări şi n i c i n u dădu v r e u n s e m n că i-ar f i fost frică, însă dispreţul d i n vocea ei ar f i p u t u t îngheţa şi o insulă tropicală. - D i n câte a m înţeles, n u aţi dus-o pe sora voastră la spital, aşa că a m v e n i t să o examinez. D a r o să fac ime­ d i a t cale întoarsă dacă nu-ţi ţii a n i m a l u l ăla în frâu.

Necunoscutul

135

- D a , d o a m n a d o c t o r , c u m să nu? făcu N o r m a n , amuzat de a t i t u d i n e a ei bătăioasă. Trase a n i m a l u l până la u n copac şi prinse u n lanţ de zgardă. C u l c a t ! îi or­ d o n ă , gratulându-1 şi cu o lovitură de p i c i o r care-1 făcu să se prăvălească în zăpada î n n o r o i a t ă . C â i n e l e se ridică i m e d i a t , dar rămase pe loc, aşezat pe picioarele d i n spa­ te şi gâfâind. E m o r y îşi întoarse c a p u l şi v o r b i pe u n t o n scăzut, astfel încât N o r m a n n-avea c u m să o audă: - Eşti sigur că ai p i s t o l u l încărcat? - î n t o t d e a u n a . D u p ă o clipă, bărbatul adăugă: A m eu grijă de t i n e , doctoriţă scumpă. Poţi să te bazezi pe asta. îi o m o r dacă încearcă să te atingă. A v e a u feţele foarte apropiate, astfel încât el p u t u ve­ dea clar u l u i r e a cu care tânăra femeie îi cerceta o c h i i . A p o i , pe c h i p u l ei apăru o expresie hotărâtă. Trăgându-se de lângă el, deschise p o r t i e r a şi coborî d i n maşină. - U n d e e Lisa? N o r m a n se p l o c o n i adânc şi făcu o mişcare teatrală către casă. - î n d o r m i t o r u l d i n spate. U r c a r ă treptele, traversară veranda şi intrară, pătrun­ zând d i r e c t în camera de zi. E l o văzuse şi m a i devreme, în c u r s u l după-amiezii, când îi adusese acasă pe cei t r e i . L u m i n a artificială n-o înfrumuseţa defel. T o t u l era m u r d a r , de la p l a f o n u l mucegăit la c o v o r u l p l i n de pete. B u c ă ţ i întregi de tapet se desprinseră de pe pereţi, lăsând la vedere p a n o u r i l e prefabricate care alcă­ t u i a u s t r u c t u r a casei. O veioză c u p i c i o r înalt şi î n d o i t avea d r e p t abajur u n c o i f făcut d i n hârtie de ziar. W i l l stătea întins pe canapea, cu picioarele răşchira­ te, u r m ă r i n d la televizor u n m e c i de l u p t e . Puşca stătea rezemată cu ţeava în sus de pernele canapelei, la înde­ m â n ă . C â n d o văzu pe E m o r y , ridică d i n s p r â n c e n e : - Faceţi mişto de mine? C e d r a c u ' se-ntâmplă acilea? - V e c i n u ' ne-a adus o doctoriţă, îi explică N o r m a n . N u - i aşa că-i tare? I r o n i a n u - i pică deloc b i n e bărbatului, dar n u o luă în seamă, căci n-avea de gând să le spună fraţilor F l o y d

Sandra Brown

136

c u m îl chema. M a i m u l t , aceştia o măsurau pe E m o r y cu p r i v i r i de şacali flămânzi, ceea ce-1 făcea să simtă cu atât m a i m u l t nevoia de a o proteja. Ignorându-i pe cei d o i neciopliţi, o luă de braţ şi o conduse către d o r m i ­ t o r u l u n d e m a i devreme o lăsase pe Lisa. M a m a acesteia s t ă t e a în c a d r u l u ş i i , s t r â n g â n d î n m â i n i t i v u l ş o r ţ u ­ l u i murdar. Pauline Floyd era atât de slabă, încât oasele u m e r i ­ l o r îi ieşeau în afară, iar r o c h i a decolorată parcă atârna pe u n umeraş. Avea părul rar, cu pielea c a p u l u i vizibilă p r i n t r e firele cărunte şi creţe d i n creştet. C h i p u l ei arăta că trecuse p r i n t r - o m u l ţ i m e de m o m e n t e grele, iar acesta era u n u l d i n t r e ele. - Pauline, aceasta este d o a m n a d o c t o r S m i t h . D o a m ­ nă d o c t o r S m i t h , d o a m n a F l o y d , făcu el prezentările. C â n d E m o r y m u r m u r ă u n salut vag, Pauline i se adresă neliniştită: - Puteţi s-o ajutaţi pe fata mea? Suferă c u m p l i t . Zice că o doare b u r t a şi sângerează. E m o r y aruncă o p r i v i r e spre pat, u n d e o siluetă m i t i ­ tică stătea perfect imobilă sub c u v e r t u r a uzată. - Sper să reuşesc. U n d e p o t să m ă spăl pe mâini? B ă t r â n a îşi înclină c a p u l , gândindu-se câteva clipe ce răspuns să dea. I n baie, cred... I i arătă cu degetul direcţia în care se afla încăperea respectivă, iar E m o r y p o r n i i m e d i a t într-acolo. Pauline o urmări c u privirea p â n ă ce dispăru d i n câmpul ei vizual, după care îşi c o n c e n t r a d i n n o u aten­ ţia asupra v e c i n u l u i ei. - D e c â n d stai la vale de casa noastră? - D e ceva v r e m e . - Singur? - Da, doamnă. - E d o c t o r adevărat? întrebă Pauline uitându-se d i n n o u înspre baie. - E u n d o c t o r foarte p r i c e p u t . - E u n u ştiu să fie doctoriţe p r i n părţile astea. De unde-ai adus-o? r

Necunoscutul

137

- D i n oraş, răspunse el, sperând că femeia n-avea să ceară şi alte explicaţii. E m o r y ieşi d i n baie palidă la faţă, dar cu o m i n ă hotărâtă. Se duse a p o i în d o r m i t o r , u r m a t ă de însoţito­ r u l ei şi de Pauline. Lisa zăcea pe o parte, cu g e n u n c h i i la p i e p t . E m o r y luă o cutie cu mănuşi de latex d i n sacul de g u n o i pe care-1 aduseseră de la c a b i n e t u l m e d i c a l , scoase o pereche, după care atinse uşor umărul fetei. -Lisa? E u s u n t doctoriţa C h a r . . . S m i t h . Apăsă b l â n d , dar insistent pe umărul c o p i l e i până c â n d aceasta se întoarse pe spate. Era foarte frumoasă, cu trăsături delicate şi păr b l o n d , mătăsos. I n contrast cu părul, o c h i i îi erau atât de închişi la culoare, încât i r i s u l n u se deosebea de n u a n ţ a p u p i l e i . I I privea pe bărbat, zâmbindu-i t i m i d . - Te-ai întors? - D o a r ţi-am p r o m i s . A m adus u n d o c t o r . - M ă doare, g e m u ea. - S p e r să te scap destul de repede de asta, dar m a i întâi t r e b u i e să te consult^spuse E m o r y mângâindu-i cu b l â n d e ţ e m â n a subţirică. I n regulă? Lisa se uită înspre m a m a ei, după care încuviinţă ezitant. - O să avem nevoie de ceva i n t i m i t a t e , le spuse E m o r y celorlalţi. - O să stau chiar d i n c o l o de uşă, zise bărbatul. C â n d îi făcu s e m n l u i Pauline să iasă p r i m a , aceasta protestă: - E fata mea. A m m a i văzut-o dezbrăcată. - D o a m n a d o c t o r o să ne cheme i m e d i a t ce t e r m i n ă c o n s u l t u l . N u - i aşa, d o a m n ă doctor? - S i g u r , răspunse E m o r y , transmiţându-i d i n o c h i că situaţia era urgentă. Fără să-i m a i lase l u i Pauline t i m p să protesteze, băr­ b a t u l o apucă de braţ şi o ghidă către uşă. A r u n c â n d o p r i v i r e peste umăr, văzu că E m o r y se aplecase peste pat şi îi vorbea cu b l â n d e ţ e pacientei.

138

Sandra Brown

închise uşa şi rămase cu spatele l i p i t de ea, î n t i m p ce Pauline se îndrepta spre bucătărie. Mergea cu a e r u l sperios al u n u i şoricel, ţinându-se pe lângă perete, ca şi c u m i-ar f i fost frică să fie văzută şi să iste m â n i a cuiva. W i l l n u se clintise de pe canapea. La televizor, două luptătoare profesioniste se a r u n c a u u n a pe alta în cor­ zile r i n g u l u i , dar v o l u m u l m e c i u l u i fusese d a t la u n n i ­ vel m a i m i c . N o r m a n stătea pe u n f o t o l i u care, cândva, avusese aceeaşi tapiţerie ca şi canapeaua, dar a c u m era străbătut în m a i m u l t e l o c u r i de benzi de scotch argin­ t i u care ţineau laolaltă m a r g i n i l e r u p t u r i l o r apărute în m a t e r i a l u l p l i n de pete. A m â n d o i îl f i x a u cu privirea pe v e c i n u l l o r . - I a u n loc, să te odihneşti niţel, îi spuse N o r m a n după câteva clipe. - M a i b i n e stau în picioare, m u l ţ u m e s c . - D a ' c u m te c h e a m ă , până la u r m a urmei? - Ce contează? - Ţ i - a i băgat nasul în t r e b u r i l e noastre, iaca de-aia contează, se oţărî N o r m a n . - T o t ce a m făcut a fost să aduc u n m e d i c care să o ajute pe-o fetiţă bolnavă. - E bolnavă pe d r a c u ' ! W i l l se ridică, luă o c u t i e de bere de pe măsuţa de cafea instabilă şi plină de zgârie­ t u r i şi dădu pe gât o duşcă. A r f i t r e b u i t să aibă grijă să n u r ă m â n ă borţoasă. M a i devreme, c â n d o văzuse p r i m a oară, în camio­ neta lovită, observase că buzele Lisei erau palide de d u ­ rere, dar c â n d o întrebase de ce a n u m e suferea, aceasta n u - i răspunsese. C u m fraţii n u păreau preocupaţi de starea ei, fusese de acord să-i ia în c a m i o n e t ă . O ajutase pe Lisa să i n t r e în casă şi, după ce-i dăduse l u i Pauline o explicaţie su­ mară a prezenţei l u i acolo, o ajutase s-o ducă pe fetiţă în d o r m i t o r . S i m ţ i n d că fata n u voia să discute despre p r o b l e m a ei c u m e m b r i i f a m i l i e i , o trimisese pe Pauline să-i aducă u n pahar cu apă. A b i a a t u n c i , Lisa îi mărturi­ sise că pierduse o sarcină. R u ş i n a t ă , îl implorase să n u - i spună n i m i c m a m e i sale.

Necunoscutul

139

- N-ar t r e b u i să treci p r i n aşa ceva de u n a singură. A i spus cuiva? o întrebase. - M ă t u ş i i şi u n c h i u l u i . E u stau cu ei, în Drake­ l a n d . . . sau stăteam p â n ă a c u m . M - a u d a t afară d i n casă când le-am mărturisit ce s-a întâmplat. A t r e b u i t să le s p u n fraţilor m e i , ca să vină să mă ia. D a r n u vreau să a f k mama. începuse să plângă. Era atât de disperată, încât el îi promisese că n-avea să-i spună n i m i c l u i Pauline, dar o convinsese să accepte o examinare d i n partea u n u i medic. Fie o ducea el cu maşina în oraş, fie c h e m a u salvarea. - M e d i c i i de pe a m b u l a n ţ ă v o r păstra d i a g n o s t i c u l confidenţial. S u n t obligaţi să o facă. Astea s u n t regulile profesiei l o r . Ea n i c i n u voise să audă de aşa ceva. I n acele c o n d i ­ ţii, el se oferise să-i aducă u n specialist care să o ajute. Ş t i i n d p r i n ce trecuse s ă r m a n a fată - şi c o n t i n u a să trea­ că - d i n p u n c t de vedere fizic şi e m o ţ i o n a l , f a p t u l că fratele ei W i l l o catalogase grosolan ca „borţoasă" îl în­ furiase la c u l m e . îşi stăpâni a c u m i m p u l s u l de a-1 smulge pe m e z i n u l Floyd de pe canapea trăgându-1 de pletele rare şi de a-1 azvârli p r i n g e a m u l de la fereastră. - C â ţ i a n i are Lisa? W i l l ridică d i n u m e r i şi se uită la fratele său. - C â ţ i a n i are? Paişpe? - Cinşpe. - C i n ş p e , repetă W i l l . - D i n câte văd, ea şi m a m a voastră par foarte apropiate. - E i , ştii c u m s u n t m u i e r i l e , zise N o r m a n cu u n pufnet b a t j o c o r i t o r . Ţ i n u n a c u alta. - Şi-atunci Lisa de ce stă în D r a k e l a n d , la u n c h i u l ei? - N u - i treaba ta, replică W i l l . - I n vale s u n t şcoli m a i b u n e , i n t e r v e n i N o r m a n pe u n t o n m a i politicos. - Lisa e la liceu? - N o r m a l . Ce crezi, că e înapoiată sau aşa ceva? - M ă î n t r e b a m n u m a i dacă tatăl c o p i l u l u i pe care 1-a p i e r d u t o f i la fel de tânăr ca şi ea.

140

Sandra Brozvn

- La sfârşit de săptămână lucrează la u n Subway, zise W i l l . C i n e ştie cu câţi şi-o f i tras-o. Luă î n c ă o înghiţitură prelungă d i n bere, p r i v i n d u - 1 peste marginea dozei de a l u m i n i u ca şi c u m ar f i sperat că avea să se simtă j i g n i t . Ceea ce era de la sine înţeles, însă bărbatul îşi păs­ tră o m i n ă impasibilă. U r m ă t o a r e a întrebare i-o adresă lui Norman: - V o i aţi l o c u i t d i n t o t d e a u n a aici? - D a . E i , m a i puţin acu' vreo câţiva a n i . I o şi W i l l a m auzit că ar f i de m u n c ă p r i n V i r g i n ia. A m fost pe-acolo o vreme. - Şi c u m v-a mers acolo? - N u grozav, oftă N o r m a n după ce se scarpină temei­ n i c la subsuoară. C u m a m ajuns n o i acolo, s-a dus dra­ c i i ' e c o n o m i a . Şi ne-a d a t afară pe a m â n d o i . - Păcat. - N u chiar. M a m a o r i c u m voia să ne î n t o a r c e m . Pe de altă parte, în V i r g i n i a n u u m b l ă câinii cu covrigi în coadă. - Ce m u n c ă aţi avut acolo? O c h i i l u i N o r m a n se îngustară b ă n u i t o r i . - C e te interesează pe tine? D e fapt... ce e cu toate întrebările astea despre f a m i l i a noastră? - F ă c e a m şi eu conversaţie, atâta t o t . - E i , conversează-te despre altceva. - T r e ' să s c h i m b ă m s u b i e c t u l , decise W i l l . Pocni d i n degete şi c o n t i n u ă : C a să vezi, ştiu! Ia să v o r b i m despre tine. Scăpărarea sălbatică d i n o c h i i m e z i n u l u i Floyd îl puse în gardă, însă îşi păstră t o n u l n e u t r u . * - Ce a n u m e despre mine? - C u m de stai m e r e u singur-cuc? - Ţ i n la i n t i m i t a t e a mea, aşa-mi place m i e . - Ţ i i la i n t i m i t a t e a ta, repetă W i l l , ca şi c u m ar f i m e d i t a t la acest răspuns. Eşti poponar? N o r m a n c h i c o t i , după care i z b u c n i de-a d r e p t u l în râs, c u p u m n u l r i d i c a t în faţa g u r i i . W i l l îi făcu

Necunoscutul

141

şmechereşte cu o c h i u l , ca şi c u m s-ar f i felicitat p e n t r u cine ştie ce faptă de vitejie. - N u , W i l l , îmi plac femeile, răspunse v i z i t a t o r u l după ce îi lăsase să se amuze după p o f t a i n i m i i . î m i pare rău să te dezamăgesc. W i l l avu nevoie de câteva secunde p e n t r u a înţelege implicaţiile acestor c u v i n t e . I n m o m e n t u l în care price­ p u , sări de pe canapea şi se năpusti cu paşi împleticiţi că­ tre a u t o r u l j i g n i r i i , însă fratele l u i îşi întinse p i c i o r u l şi îi puse piedică, făcându-1 să cadă d i r e c t în nas pe c o v o r u l m i z e r a b i l . Se ridică b o d o g ă n i n d t o t f e l u l de înjurături. - Linişteşte-te, W i l l , îi spuse N o r m a n apucându-i strâns braţele p e n t r u a-1 i m o b i l i z a . N u vrea decât să te întărâte. Şi, la u r m a u r m e i , ţi-ai cam cerut-o şi t u . Şirul de obscenităţi izvorâte de pe buzele l u i W i l l n u c o n t e n i în t i m p ce acesta încerca să se elibereze d i n strânsoarea m a i înţeleptului său frate. Pauline v e n i şi ea să vadă ce era cu toată zarva aceea, dar după ce evalua situaţia - care p r o b a b i l că îi era destul de familiară - se retrase d i n n o u în bucătărie, neobservată. Pe c â n d N o r m a n t o t încerca să-1 facă pe W i l l să re­ n u n ţ e la p l a n u l său de a-1 r u p e în bătaie pe străinul d i n casa l o r , uşa d i n spatele acestuia se deschise. E m o r y aruncă o p r i v i r e către fraţii care se l u p t a u , dar în m o d l i m p e d e avea p r o b l e m e m a i serioase de atât. Pe u n t o n scăzut, dar p l i n de insistenţă, îi zise bărbatului: - T r e b u i e să stăm de vorbă. Fără să-i scape d i n p r i v i r i pe cei d o i fraţi, el intră c u spatele în d o r m i t o r şi închise uşa, după care trase u n scaun cu spătar ca să blocheze clanţa. N u era nevoie să î n t r e b e n i m i c despre starea Lisei, căci a t i t u d i n e a l u i E m o r y era grăitoare. - N u e v o r b a de u n avort s p o n t a n , spuse ea a r u n ­ c â n d o p r i v i r e către pat, u n d e fata stătea întinsă, plân­ gând încetişor. D o c t o r i ţ a îşi scosese mănuşile c h i r u r g i c a l e , iar a c u m le ţinea în m â n ă ; bărbatul n u p u t u să n u observe petele închise la culoare de pe degetele de latex.

Sandra Brown

142

- Şi-atunci ce e cu ea? - E în t r a v a l i u .

capitolul 15 Jeff c i t i pe e c r a n u l t e l e f o n u l u i n u m e l e c e l u i care-1 apela şi se gândi să n u răspundă. N u era o idee prea b u n ă să vorbească direct cu A l i c e . Dar, pe de altă parte, toată l u m e a ştia că era o prietenă de-a l u i şi a l u i E m o r y , ca pereche. Era n o r m a l să-şi facă g r i j i ; p r o b a b i l suna să afle informaţii şi să-i ofere t o t s p r i j i n u l ei. Apăsă b u t o n u l de acceptare a c o n v o r b i r i i . - Bună. - J e f f , ce d r a c u ' se întâmplă? - E m o r y a dispărut. - D a , s p u n e - m i ceva ce n u ştiu deja. T o a t ă l u m e a vor­ beşte n u m a i despre asta pe site-urile de socializare. - Rahat. Angajaţii de la clinică? - C a instituţie, clinica n u a p u b l i c a t n i c i u n c o m u n i ­ cat o f i c i a l . D a r diferiţi angajaţi au t o t scris despre asta. La fel şi u n i i d i n t r e p r i e t e n i i l u i E m o r y , care zic că de ieri ai î n c e p u t să s u n i pe la fiecare, întrebându-i dacă ştiu ceva. Jeff m o r m ă i o înjurătură. - Ş t i a m eu că, m a i devreme sau m a i târziu, avea să fie u n scandal pe site-urile de socializare, dar a m fost s u f i c i e n t de n a i v cât să sper că o să a m la dispoziţie m a i m u l t t i m p î n a i n t e să se declanşeze. - A m zis că î n n e b u n e s c de îngrijorare. S p u n e - m i ce se petrece. I i luă vreo zece m i n u t e ca să-i povestească t o t ce se în­ tâmplase. Singurele întreruperi d i n partea ei fură nişte exclamaţii s p o n t a n e de tristeţe şi înţelegere. - M â i n e - d i m i n e a ţ ă , la p r i m a oră, m ă d u c c u K n i g h t şi G r a n g e la l o c u l d i n m u n ţ i u n d e i-au găsit m a ş i n a . - E i n c r e d i b i l ce-mi s p u i .

Necunoscutul

143

- Ş t i u . E c a şi c u m ar f i fost răpită d e e x t r a t e r e s t r i şi, zău, ă s t a e c e l m a i p u ţ i n oribil s c e n a r i u c a r e - m i v i n e în m i n t e . C e l e l a l t e p o s i b i l i t ă ţ i sunt atât de î n g r o z i t o a r e . . . - N u . R e v i n o - ţ i . A i putea să î n n e b u n e ş t i d i n cauza s p e c u l a ţ i i l o r d e g e n u l ăsta. - D e j a s u n t pe j u m ă t a t e n e b u n . C e i d o i d e t e c t i v i m - a u t o t î n d e m n a t s ă gândesc pozitiv, d a r h a i s ă f i m rea­ lişti, A l i c e . A t r e c u t p r e a mult t i m p d e c â n d a f o s t văzută u l t i m a o a r ă , d e c â n d avem ultima i n f o r m a ţ i e d e s p r e ea. I n d i f e r e n t cât d e f u r i o a s ă ar fi fost c â n d a p l e c a t , dacă ar f i p u t u t să i a l e g ă t u r a cu mine, ar f i făcut-o p â n ă azi. T ă c e r e a asta n u p o a t e f i un semn b u n . - M ă t e m c ă ai d r e p t a t e . A l i c e e r a o f e m e i e prea realistă ca să-1 m i n t ă p e el sau c h i a r p e ea î n s ă ş i . - I n f o r m a ţ i a va f i difuzată mâine de toate t e l e v i z i u n i l e , s p u s e el o f t â n d . î n zilele noastre, echipele d e ştiri îşi i a u m a j o r i t a t e a s u b i e c t e l o r de pe site-urile de s o c i a l i ­ zare. O d a t ă ce p o l i ţ i a confirmă includerea l u i E m o r y pe lista p e r s o a n e l o r d i s p ă r u t e , o să ne t r e z i m c u c â r d u r i d e r e p o r t e r i şi c a m e r a m a n i pe aici. - E m o r y e f o a r t e cunoscută, este p r a c t i c o figură publică. A l i c e rostise aceste c u v i n t e fără n i c i o u r m ă de g e l o z i e sau d e r e s e n t i m e n t . E r a foarte conştientă de m u l t i p l e l e realizări ale l u i E m o r y , d a r nu se simţea a m e n i n ţ a t ă sau f r u s t r a t ă d i n cauza l o r , u n aspect pe care Jeff îl apreciase d i n t o t d e a u n a . S p r e deosebire de E m o r y , n u era o f i r e c o m p e t i t i v ă şi n u o d e r a n j a deloc să fie pusă în u m b r ă de realizările s t r ă l u c i t e a l e soţiei lui. T o c m a i de aceea se s i m ţ e a a t â t d e b i n e în c o m p a n i a ei, îşi zise e l . - D i n cauza n o t o r i e t ă ţ i i lui Emory, K n i g h t n v a sfă­ t u i t să m ă p r e g ă t e s c p s i h o l o g i c . M-a avertizat că n o a p t e a asta s-ar p u t e a să f i e u l t i m a în care mă v o i o d i h n i c â t de cât. O d a t ă ce se a f l ă , o să fiu asediat de r e p o r t e r i . D i n câte s p u n e d e t e c t i v u l , asta n o să fie aşa rău, c o n t i n u ă Jeff. D e o b i c e i , e c h i a r o idee bună ca u n m e m b r u a l fa­ m i l i e i s ă f a c ă apel l a m a r e l e public, să apară pe post ş i să ceară a j u t o r sau i n f o r m a ţ i i . I-ai văzut şi t u la t e l e v i z o r . . .

144

Sandra Brown

părinţi în l a c r i m i , soţi disperaţi exprimându-şi speranţa că cei dragi l o r se v o r întoarce cu b i n e acasă. N-aş f i cre­ zut niciodată că o să a j u n g u n u l d i n t r e amărâţii ăia. - N - o să-ţi fie greu? - N - o să fie uşor, dar o să fac t o t ce m i se cere sau ce se aşteaptă de la m i n e să fac. - Pari extenuat. - A m avut o zi şi-o noapte de t o t r a h a t u l . - C e te-a făcut să te d u c i acolo ieri? „Să p l e c i d i n p a t u l m e u şi să te d u c i acolo." A l i c e n u formulase aşa întrebarea, dar ideea era acolo, în sub text. - D u p ă c u m mi-ai t o t zis, era foarte c i u d a t p e n t r u u n o m ca E m o r y să n u sune atâta t i m p , dacă n u d i n alt m o t i v , m ă c a r d i n politeţe. T o t n u credeam că se în­ tâmplase ceva rău, m a i degrabă că mă pedepsea p e n t r u cearta avută. E i b i n e , a m v e n i t aici aşteptându-mă să o găsesc î m b u f n a t ă , în camera de m o t e l . A v e a m de gând să fac t o t p o s i b i l u l ca să ne î m p ă c ă m , sau m ă c a r să în­ cheiem u n armistiţiu până ce ajungeam acasă şi p u t e a m să lămurim l u c r u r i l e . C i n e d r a c u ' ar f i p u t u t să prevadă u n a ca asta? A l i c e m u r m u r ă nişte v o r b e liniştitoare. Jeff şi-o în­ c h i p u i trăgându-i c a p u l spre adăpostul sânilor ei gene­ roşi, trecându-şi degetele p r i n părul l u i şi mângâindu-i o b r a z u l . E l n u savurase în m o d deosebit a l i n t u r i l e aces­ tea, dar p e n t r u A l i c e erau u n l u c r u esenţial. T r u p u l ei cu f o r m e voluptuoase cerea parcă să fie f o l o s i t în scopul p e n t r u care fusese creat. - C e mi-aş d o r i să f i u acolo, cu t i n e . . . îi spuse ea, ca şi c u m i-ar f i c i t i t gândurile. - N-ar f i o idee b u n ă . - Ş t i u . D a r asta n u î n s e a m n ă că d o r i n ţ a n u există. U n d e eşti acum? - I n t r - u n m o t e l de d o i b a n i . N i c i măcar n u ştiu c u m se n u m e ş t e . A l i c e îi sugeră să-şi găsească o cazare m a i b u n ă . I n t i m p ce-i explica de ce stătea acolo şi n u în altă parte, Jeff se duse la fereastră şi aruncă o p r i v i r e p r i n crăpătura

Necunoscutul

145

d i n t r e d r a p e r i i l e de prost gust. N u l-ar f i m i r a t să-i ză­ rească pe G r a n g e şi K n i g h t pândindu-1 d i n S U V - u l l o r cu g e a m u r i f u m u r i i şi urmărindu-i fiecare mişcare cu a j u t o r u l u n u i b i n o c l u cu vedere n o c t u r n ă . - C a z â n d u - m ă aici şi plătindu-mi camera, poliţiştii îmi t r a n s m i t s u b t i l că stau c u o c h i i pe m i n e , că n u s u n t chiar l i b e r să c i r c u l după b u n u l - p l a c . - D a r asta n u e deloc surprinzător, nu? Este n o r m a l să-şi facă g r i j i p e n t r u t i n e , p e n t r u starea ta de s p i r i t . Şi, dacă apare vreo veste, t r e b u i e să ştie u n d e te p o t găsi i m e d i a t . - Poate că aşa e. -Jeff? C e e? A l i c e îi detectase iritarea, iar el era bucuros că avea ocazia să se descarce. - A m impresia că îşi î n c h i p u i e că a m vreo legătură cu dispariţia l u i E m o r y . - N - a u c u m s ă creadă aşa ceva! - O , ba da. î n t o t d e a u n a soţul e cel v i n o v a t , nu? N u zisese „soţul care are o a m a n t ă " , dar A l i c e era s u f i c i e n t de isteaţă încât să ghicească. I n şoaptă, c u u n glas p i e r i t , întrebă: - Le-ai spus ceva despre noi? - O , n u . î n n i c i u n caz. A m recunoscut că eu şi E m o r y ne-am certat j o i seara, dar... n u ştiu. Poate că a m d e v e n i t paranoic, însă a m senzaţia că d i s p u t a l i se pare m u l t m a i gravă decât a fost. K n i g h t chiar a avut t u p e u l să m ă î n t r e b e dacă s-a ajuns la agresiune fizică. - E d a t o r i a l o r să fie suspicioşi. - G r a n g e e t e r i b i l de suspicios, asta-i clar. M a i că n u mi-a sărit la beregată c â n d a m zis că m i - a m făcut bagajul î n a i n t e de a pleca d i n A t l a n t a , m-a întrebat dacă a n t i c i ­ pasem că o să r ă m â n aici ceva v r e m e . - I - a i explicat cât de atent şi de m e t o d i c eşti c â n d v i n e v o r b a de haine? Jeff preferă să trateze această întrebare d r e p t u n a retorică.

146

Sandra Brown

- M a i m u l t , au u n joc de-a poliţistul r ă u - p o l i ţ i s t u l b u n care este atât de transparent, încât aproape că este caraghios. - N u m a i că n u e deloc caraghios, Jeff. N i m i c d i n asta n u e. S o ţ i a ta, p r i e t e n a mea, a dispărut. - D a , a dispărut. A dispărut p e n t r u că s-a dus într-un loc u n d e ea - sau orice altă femeie - n-ar f i avut ce căuta de u n a singură. A r f i t r e b u i t să n u - i zic n i m i c . Toate în­ cercările mele de a o face să se răzgândească n-au avut alt rezultat decât să-i sporească încăpăţânarea. Ştii ce voinţă puternică are. Iar a c u m s u f e r i m cu toţii consecinţele ale­ g e r i l o r ei proaste. - ] e f f , îl mustră ea b l â n d . - î m i pare rău. A m zis nişte l u c r u r i îngrozitoare. Pur şi s i m p l u parcă n u - m i v i n în f i r e . A l i c e n u scoase n i c i u n cuvânt o v r e m e . î n cele d i n u r m ă spuse: - D i n câte afirmă d e t e c t i v i i , n u există n i c i o dovadă că a fost atacată de cineva. - C e l puţin n u în zona în care era parcată maşina. - C e e a ce n u exclude posibilitatea să i se f i întâm­ p l a t ceva îngrozitor î n t i m p ce alerga: fie u n atac, fie u n accident care a împiedicat-o să se întoarcă o r i să-şi con­ t i n u e traseul. - A s t a le-am t o t repetat şi eu, dar... D u p ă o ezitare destul de lungă, Jeff adăugă: A u avansat altă explicaţie p e n t r u dispariţia ei. - Care? - E absurd, dar au sugerat că E m o r y ar f i p u t u t să aibă o întâlnire c u u n t i p acolo sus, pe m u n t e , şi că ar f i într-o escapadă amoroasă. K n i g h t m-a întrebat direct dacă m ă înşală. - A i v r e u n m o t i v să bănuieşti aşa ceva? Jeff, care n u anticipase o asemenea reacţie, scoase u n geamăt de frustrare. - D o a m n e , A l i c e ! N u şi t u ! C e , d a c ă e u . . . î n s e a m ­ nă că...

Necunoscutul

147

D u p ă toate aparenţele, exact asta era în m i n t e a a m a n t e i l u i . T ă c e r e a ei prelungită era plină de s e m n i f i ­ caţie, într-un f i n a l , m u r m u r ă : - Ş t i i n d - o pe E m o r y . . . - N i c i n u se p u n e p r o b l e m a . - V o i a m să s p u n că m i se pare foarte puţin p r o b a b i l . - D a c ă are alte interese amoroase, acestea vizează m a i degrabă blestematele alea de maratoane. N i c i d e c u m u n bărbat. Dar, p e n t r u ea, alergatul e o experienţă la fel de extaziantă ca şi sexul. Ba chiar într-o măsură m a i mare, dacă v r e i să ştii adevărul. - N u vreau să ştiu. Ţ i - a m spus de la început, Jeff. Pu­ t e m să v o r b i m despre orice, n i c i u n subiect n u e t a b u , cu excepţia vieţii tale i n t i m e c u E m o r y . -Alice... - N u vreau să a f l u cât de m i n u n a t , cât de j a l n i c sau cât de m e d i o c r u e sexul între v o i . N u vreau să ştiu n i m i c despre asta. - B i n e , b i n e ! A m înţeles! Dumnezeule mare! C h i a r n u era n i m e n i de partea lui? Dintr-odată, A l i c e păru cuprinsă de remuşcări: - î m i cer scuze. U l t i m u l l u c r u de care ai nevoie a c u m e să m ă reped şi eu la t i n e . - U i t e ce e, t r e b u i e să î n c h i d , replică el i r i t a t . -Jeff... - N-ar f i t r e b u i t să m ă s u n i . M ă b u c u r că ai făcut-o, însă a m v o r b i t prea m u l t . D a c ă îmi verifică cineva desfă­ şurătorul c o n v o r b i r i l o r , va t r e b u i să d a u explicaţii pen­ t r u acest apel. O să te s u n c â n d p o t . La revedere. - J e f f , stai o secundă. - C e e? - T e - a i gândit că... - Z i odată, A l i c e . C e e? - P o a t e că ar t r e b u i să ai u n avocat de faţă a t u n c i c â n d discuţi cu poliţiştii. O sugestie pe care Jeff n u s-ar f i aşteptat n i c i c â n d s-o primească d i n partea ei.

148

Sandra Brown

- Fix de asta a m nevoie a c u m . D e u n avocat care să mă sfătuiască să n u le răspund la întrebări. N i c i n-ar părea deloc suspect... - Pur şi s i m p l u cred c-ar f i m a i înţelept să... - N u , ar f i de-a d r e p t u l s t u p i d . D a c ă poliţiştilor ăs­ tora le-a i n t r a t în tărtăcuţe ideea că m i - a m ucis nevas­ ta, prezenţa u n u i avocat le-ar întări această convingere. I n n i c i u n caz, A l i c e . Fără avocat. - î n c e r c d o a r să te ajut. - Ş i îţi s u n t recunoscător, însă t r e b u i e să gestionez situaţia aşa c u m cred eu m a i b i n e . - î n ţ e l e g . Dar, te r o g , n u m ă îndepărta. C u ce p o t să te ajut? Jeff se gândi câteva clipe, după care spuse pe u n t o n rece: - S ă n u mă m a i s u n i . - I n travaliu? M i e mi-a zis că a p i e r d u t c o p i l u l . Rostise aceste c u v i n t e în şoaptă, dar îngrijorarea l u i era l i m p e d e . - Aşa şi e, spuse E m o r y pe acelaşi t o n scăzut. Trăgând aer în p i e p t , îşi o r d o n ă gândurile ca să-i dea o explicaţie cât m a i clară: Lisa estimează că a rămas însărcinată a c u m p a t r u l u n i şi j u m ă t a t e . Dar, în u r m ă c u d o u ă săptămâni, a p i e r d u t sarcina. F i i n d v o r b a de o sarcină de cel puţin şaisprezece săptămâni, ar f i t r e b u i t să se ducă la doctor, care să-i f i prescris m e d i c a m e n t e p e n t r u accelerarea eli­ minării ţesuturilor rămase în uter. Practic, o r g a n i s m u l poate avea nevoie de m a i m u l t e săptămâni p e n t r u a se curăţa c o m p l e t . D e m u l t e o r i , c â n d e v o r b a de sarcini atât de avansate ca a Lisei, se face u n c h i u r e t a j . Pentru pacientă poate f i o experienţă sfâşietoare, chiar t r a u m a ­ tizantă, dar n u m a i aşa se elimină pericolele ulterioare p e n t r u sănătate. E v i d e n t nesimţindu-se în l a r g u l său discutând u n asemenea subiect, bărbatul îşi trecu degetele p r i n păr. - D a r ea n-a fost la m e d i c . - N u . Iar a c u m se simte rău p e n t r u că n u t o t con­ ţinutul u t e r u l u i a fost e l i m i n a t în m o d n a t u r a l când

Necunoscutul

149

a p i e r d u t c o p i l u l . N u a fost tratată n i c i m e d i c a m e n t o s , n i c i p r i n c h i u r e t a j . C o r p u l ei încearcă să e l i m i n e de u n u l singur u n fetus de şaisprezece săptămâni, şi con­ tracţiile s u n t atât de p u t e r n i c e , încât e ca şi c u m ar f i în t r a v a l i u . - D u m n e z e u l e mare! E l îşi f e r i privirea câteva secun­ de, după care şi-o întoarse asupra ei. Eşti sigură că bebe­ luşul n u a supravieţuit? Pe E m o r y o i m p r e s i o n a această grijă. - S u n t sigură. A avut o hemoragie puternică, atât azi, cât şi a c u m două săptămâni. Şi u t e r u l ei e m u l t m a i m i c decât ar f i fost dacă s-ar f i aflat la j u m ă t a t e a c e l u i de-al doilea t r i m e s t r u de sarcină. Se uită înspre pat, u n d e Lisa, care se oprise d i n plâns, îşi ţinea antebraţul peste f r u n t e , şi adăugă: Zice că se bucură c-a p i e r d u t sarcina. - D e când e aşa? - H e m o r a g i a de azi? A î n c e p u t de d i m i n e a ţ ă . Pe par­ curs s-a i n t e n s i f i c a t în aşa măsură, odată cu d u r e r i l e , încât a fost obligată să le spună u n c h i u l u i şi mătuşii ei. - Care-s b u n ă t a t e a în persoană, d i n câte a m auzit. - Ţi-a spus că au dat-o afară? - D a . Nelăsându-i altă o p ţ i u n e decât să-i cheme pe fraţii ei c r e t i n i să vină să o ia acasă. C â t o să dureze până... elimină tot? - N u ştiu. Aş putea folosi i n s t r u m e n t e l e medicale pe care le-am adus ca să-i curăţ u t e r u l , dar n u aş vrea să recurg la asta. M a i întâi, p e n t r u că n u e specialitatea mea. I n al doilea rând, p e n t r u că n u s u n t e m în n i c i u n caz într-un m e d i u steril. P e r i c o l u l de infecţie ar f i m u l t prea mare. - B i n e a t u n c i , spuse el după câteva clipe de gândire, înfofoleşte-o b i n e . O d u c e m la spital. - S t a i puţin, zise E m o r y punându-i m â n a pe braţ. Este e x t r e m de i m p o r t a n t ă şi stabilitatea e m o ţ i o n a l ă a pacientei, iar ea insistă să n u m a i afle absolut n i m e n i despre sarcină. C â n d i-am p r o p u s să o d u c e m , împreu­ nă c u m a m a ei, la cel m a i a p r o p i a t spital, m-a a m e n i n ţ a t c-o să-şi p u n ă capăt zilelor. - P r o b a b i l că era în t o i u l u n e i crize de isterie.

150

Sandra Brown

- N u , era perfect lucidă şi raţională. Eşti dispus să rişti? D a c ă a v o r b i t serios? E l lăsă să-i scape o înjurătură în barbă. - Şi ce sugerezi, doctoriţă scumpă? E m o r y se uită la ceasul de la m â n ă . - E u aş zice să lăsăm n a t u r a să-şi urmeze c u r s u l . E aproape d o u ă . D r u m u l va f i m a i puţin periculos pe l u ­ m i n ă . H a i să aşteptăm până se crapă de ziuă, şi a t u n c i v e d e m ce facem. Poate că, până a t u n c i , o să reuşesc să o calmez de-ajuns încât să accepte situaţia şi să o c o n v i n g să-i spună m a m e i ei ce s-a întâmplat. B ă r b a t u l se apropie m a i m u l t şi îi v o r b i în şoaptă, în aşa fel încât Lisa n-avea c u m să-1 audă. - H a i să f i m serioşi, doctoriţă scumpă, n u crezi că Pauline şi-a dat seama deja? O f i ea neieşită în l u m e , dar n u e proastă. - S u n t aproape sigură că ştie, spuse E m o r y cu u n zâmbet slab. Ş i , foarte p r o b a b i l , şi Lisa ştie că ştie. D a r negarea este s i n g u r u l ei m e c a n i s m de apărare în m o ­ m e n t u l de faţă. E l aruncă o p r i v i r e către pat, iar f r u n t e a i se încreţi de grijă. - N u e în p e r i c o l să moară, nu? - Crede-mă, dacă aş considera că e v o r b a de o urgen­ ţă, aş înfăşura-o în pături şi m-aş urca eu î n s ă m i la vola­ n u l c a m i o n e t e i . N u e cazul însă. A r e tensiunea arterială u n p i c mărită, p r o b a b i l d i n cauza tulburării emoţio­ nale. H e m o r a g i a e în l i m i t e rezonabile p e n t r u starea ei. I i m o n i t o r i z e z şi t e m p e r a t u r a . D e o c a m d a t ă e normală. C a să-i potolească îngrijorarea, E m o r y adăugă*: E spe­ riată şi se simte rău, dar c o r p u l ei reacţionează perfect firesc. Femeile d i n ţările d i n l u m e a a treia î n d u r ă lucru­ r i l e de g e n u l acesta fără m e d i c a m e n t e sau intervenţii medicale şi supravieţuiesc. - Ş i - a i c i s u n t e m în l u m e a a treia, remarcă el arun­ când o p r i v i r e în j u r . - Preventiv, am început să-i administrez u n antibiotic. - T e s u p e r i dacă stau u n pic de vorbă cu ea?

Necunoscutul

151

- N u . Pentru ea, eşti u n e r o u . M i - a zis că eşti cel m a i b u n o m pe care 1-a întâlnit vreodată. - N u mă cunoaşte. - Exact asta i-am spus şi e u . E m o r y schiţă u n zâmbet, ca să-i arate că doar îl t a c h i n a . H a i , du-te. O să vă las s i n g u r i câteva m i n u t e . - N u deschide uşa aia. E m o r y se uită înspre uşa care dădea spre camera de zi şi se cutremură. - N - a m n i c i cea m a i mică intenţie s-o fac. B ă r b a t u l se a p r o p i e de pat şi se lăsă într-un g e n u n c h i , astfel încât să aibă c a p u l la acelaşi n i v e l cu al Lisei. E m o r y n u putea auzi ce spunea, însă fata îl as­ culta captivată. Oboseala îşi spuse cuvântul şi, în c i u d a stării deplo­ rabile a peretelui, E m o r y se s p r i j i n i de el şi închise o c h i i . O durea capul, însă p u n e a presiunea surdă d i n creier m a i degrabă pe seama o b o s e l i i decât a t r a u m a t i s m u l u i suferit. Spaţiul d i n t r e o m o p l a ţ i o ardea p u r şi s i m p l u , de la atâta tensiune acumulată. Şi era oare de m i r a r e , având în vedere toate evenimentele d i n seara aceea? N u cu m u l t t i m p în u r m ă , ar f i considerat că a se trezi în p a t u l u n u i străin, fără să ştie u n d e era sau c u m ajunsese acolo, ar f i fost cel m a i bizar l u c r u care i s-ar f i p u t u t î n t â m p l a . C â t de tare se înşelase... - T u c u m te simţi? Trezită de asprimea familiară a şoaptei l u i , deschise o c h i i şi, p e n t r u o clipă, nu-şi dădu seama u n d e era. - O , D o a m n e , cred că a m aţipit în picioare. N - a m m a i păţit u n a ca asta d i n facultate. - Eşti obosită? - E x t e n u a t ă de-a d r e p t u l . - V i a ţ a de i n f r a c t o r e grea. - î n t r - a d e v ă r , spuse ea zâmbind. Să-ncalci legea ca să-ţi ajuţi pacienţii... iată că toate au u n î n c e p u t . A c u m înţeleg m a i b i n e n u a n ţ e l e de g r i ale c o d u l u i tău m o r a l . - Gri-mc/iis, preciza el, stârnindu-i u n h o h o t de râs. - Ţi-e foame? - D a , dar n u aş m â n c a n i m i c d i n casa asta.

152

Sandra Brown

- N i ş t e apă măcar? - D a c ă speli p a h a r u l m a i întâi şi p u i n u m a i t u m â n a pe el. - N i c i n-aş concepe altfel. B ă r b a t u l dădu deoparte s c a u n u l care bloca m â n e r u l uşii şi t o c m a i se pregătea să o deschidă când ea îl o p r i d i n d r u m cu o întrebare: - C â n d a m v e n i t după t i n e , fraţii se încăieraseră. Ce se întâmplase? - Era d i n cauza mea. - C u m d i n cauza ta? - W i l l m-a întrebat dacă s u n t h o m o s e x u a l . - C e josnicie! Şi ce i-ai răspuns? B ă r b a t u l o p r i v i câteva clipe, după care îi puse mâna pe ceafă, chiar sub l o c u l de u n d e începea să crească pă­ r u l , şi-i î m p i n s e c a p u l în sus, invitând-o să-i primească sărutul - u n sărut cu gura deschisă, explorator, provoca­ t o r şi îndrăzneţ, care începu l e n t , dar, destul de repede, căpătă u n r i t m ce trăda o t e n s i u n e abia zăgăzuită. O săruta ca şi c u m acest sărut era u l t i m u l l u c r u pe care avea să-1 facă şi voia să-1 facă b i n e , m e t o d i c , fără să lase v r e u n aspect la voia întâmplării. T o t u ş i , ea aştepta m a i m u l t ; la fel şi el, judecând după mişcarea rapidă a p i e p t u l u i l u i . - I-am spus că n u s u n t , îi zise pe u n t o n aspru. Criza s u r v e n i puţin după ora p a t r u . Lisa se apucă cu mâinile de b u r t ă şi î n c e p u să ţipe. - Ştiu că te doare. E m o r y n u avusese niciodată d u r e r i m a i grave decât crampele menstruale. N u rămăsese niciodată însărcina­ tă şi ştia că, dacă i s-ar f i întâmplat să piardă vreo sarci­ nă, s-ar f i dus i m e d i a t la m e d i c şi ar f i fost îngrijită ca la carte. S u f e r i n ţ a acelei fete o afecta m u l t m a i m u l t decât i-ar f i p e r m i s obiectivitatea profesională. D u p ă cel de-al doilea ţipăt, uşa d o r m i t o r u l u i se des­ chise brusc şi Pauline năvăli î n ă u n t r u . - D o m n u ' cum-l-o-chema n u voia să mă lase să i n t r u , da' n i m i c n u poate să mă ţină departe de fata mea.

Necunoscutul

153

B ă r b a t u l , care stătuse strajă lângă uşa d o r m i t o r u l u i , se uită m â h n i t la E m o r y . - J u r că n-aş ezita n i c i o clipă să-i leg fedeleş pe N o r ­ m a n sau pe W i l l , dar n-am c u m să-i ţin p i e p t l u i Pauline. S u n t chiar lângă uşă, dacă ai nevoie de m i n e , o informă el, după care ieşi. C â n d Lisa dădu o c h i i cu m a m a ei, pe c h i p îi apăru o expresie de uşurare, ca şi c u m ar f i scăpat de povara luării u n e i hotărâri grele. - Mami? î n t i n s e m â n a spre ea. Pauline i-o prinse strâns într-a ei şi se aşeză pe marginea p a t u l u i . Ridicându-şi o c h i i către E m o r y , îi zise: - E u a m fost cea m a i mare d i n t r e toţi, şi toţi fraţii şi surorile mele s-au născut acasă. N u mi-e silă de n i m i c . Pot să-i masez b u r t a . Douăzeci de m i n u t e m a i târziu, E m o r y le lăsă singu­ re. Pauline îi vorbea încetişor f i i c e i sale, dându-i părul de pe f r u n t e şi mângâind-o plină de afecţiune cu mâi­ n i l e ei p l i n e de bătături şi cu u n g h i i l e tăiate n e g l i j e n t . C â n d E m o r y deschise uşa, îl găsi pe bărbat stând de pază de cealaltă parte, aşa c u m îi promisese. Fraţii ador­ miseră. W i l l sforăia pe canapea. N o r m a n era tolănit pe f o t o l i u , cu c a p u l lăsat pe-un u m ă r şi u n f i r i c e l de salivă atârnându-i de buza inferioară. E m o r y avea în m â n ă sacul de g u n o i l u a t de la c l i n i ­ că, a c u m î n n o d a t strâns la gură. - Ă s t a t r e b u i e să dispară. Aş zice să-i d a i foc. B ă r b a t u l îi luă sacul d i n m â n ă fără alte c o m e n t a r i i . - C u m se simte Lisa? - M u l t m a i b i n e . A p r o a p e că le-am convins să mear­ gă la d o c t o r , p e n t r u u n c o n s u l t care să le c o n f i r m e că t o t u l e în regulă. D a r n u cred că o să apară p r o b l e m e . Aş vrea să m a i stau u n pic cu ea, d o a r să mă asigur de asta. E l dădu a p r o b a t o r d i n cap şi plecă să-şi execute m i s i u n e a încredinţată. La scurt t i m p după aceea, E m o r y şi Pauline o spă­ lară pe Lisa c u u n burete u d şi schimbară aşternuturile. Cearşafurile n o i erau p o n o s i t e , dar curate. Pauline

154

Sandra Brown

scoase d i n cameră aşternutul m u r d a r şi îi spuse l u i E m o r y că avea să facă şi nişte cafea. D o c t o r i ţ a îi măsură pacientei tensiunea arterială, dar până să-i desprindă aparatul de pe m â n ă , fata îşi lăsase deja c a p u l pe p e r n ă şi închisese o c h i i . Intinzându-şi spatele ca să m a i elibereze tensiunea acumulată în m u ş c h i , E m o r y se duse la fereastră şi aruncă o p r i v i r e afară. Iniţial, crezu că o înşelau o c h i i . Soarele n u răsărise încă, dar era suficientă l u m i n ă încât să distingă o siluetă masivă î n g e n u n c h e a t ă lângă dulău, mângâindu-1 pe cap şi v o r b i n d u - i b l â n d , deşi a n i m a l u l acela c h i n u i t n-avea c u m să înţeleagă c u v i n t e l e . C e l m a i p r o b a b i l , avea parte de p r i m e l e dovezi de b u n ă t a t e d i n toată viaţa l u i . Luă o bucăţică de m â n c a r e d i n palma străinului, după care i-o linse în s e m n de recunoştinţă. - E i u b i t u l dumneavoastră? E m o r y îşi întoarse c a p u l spre pat şi observă cu sur­ p r i n d e r e că Lisa se trezise. - N u . De-abia ne-am cunoscut. - C u m îl cheamă? - E u n o m foarte secretos. - N i c i dumneavoastră n u ştiţi, n u - i aşa? zise fata după ce o măsură atent c u privirea. E m o r y îi adresă u n zâmbet stânjenit. -Nu. - L - a m m a i văzut m u n c i n d p r i n c u r t e când treceam cu maşina pe lângă cabana l u i . D e fiecare dată î m i stâr­ nea u n f i o r de teamă. - D e ce? - Păi... în p r i m u l r â n d , e atât de mare! - D a , aşa e. - Ş i are u n aer m o h o r â t . N u l-am m a i văzut niciodată zâmbind până aseară. - N u zâmbeşte prea des. - D a r m i e mi-a t o t zâmbit. La fel şi maică-mii. Şi dumneavoastră. A e r u l c o m p l i c e al Lisei îi dădu de înţeles l u i E m o r y că p r o b a b i l fusese martoră la sărut, la sărutul acela care-i stârnea o senzaţie de strângere în partea de jos

Necunoscutul

155

a a b d o m e n u l u i o r i de câte o r i se gândea la eL Sărutul acela care o alinase şi o electrizase în acelaşi t i m p . Fuse­ se p r i m a dată* când se simţise deopotrivă în siguranţă şi în p e r i c o l , se gândi. E m o ţ i i l e pe care i le trezise erau c o n t r a d i c t o r i i , dar u n l u c r u îi era cât se poate de clar: nu-şi dorise ca să­ r u t u l acela să se m a i sfârşească vreodată. I n c i u d a îm­ prejurărilor şi condiţiilor mizere în care se a f l a u , nu-şi dorise altceva decât să-i savureze m a i m u l t buzele, gustul şi asaltul îndrăzneţ al l i m b i i l u i . - O d a t ă , c â n d fraţii m e i au a r u n c a t u n b u t o i cu gu­ noaie chiar în faţa porţii l u i , le-am zis că-s n e b u n i să-1 provoace, spuse Lisa trezind-o d i n reverie. - C r e d că aveai dreptate. Şovăi o secundă, n e d o r i n d să o p u n ă pe Lisa într-o postură stânjenitoare, dar c u r i o ­ zitatea se d o v e d i m a i p u t e r n i c ă : A i idee dacă ei t r e i s-au m a i întâlnit şi înainte? - î n a i n t e de ce? - î n a i n t e de a vă d e v e n i v e c i n . - N u . S u n t sigură. I-am auzit pe W i l l şi pe N o r m a n discutând despre el, întrebându-se cine o f i şi ce o f i făcând. M a m a zice că s-ar ascunde de autorităţi. C u m E m o r y păstra tăcerea, Lisa adăugă: Sau, zice t o t m a m a , poate şi-o f i lăsat nevasta şi c o p i i i şi se ascunde de ei. „Nici o mireasă. N i c i o soţie. N i c i o d a t ă . " - D a r n u cred că e v o r b a de asta, c o n t i n u ă Lisa. M a i degrabă aş crede că se ascunde de poliţie decât că şi-ar f i părăsit f a m i l i a . - D e ce ai crede asta? o întrebă E m o r y străfulge­ rând-o c u privirea. - P u r şi s i m p l u . . . n u pare g e n u l . D a r e ceva cu el. E clar că are ceva de ascuns. - Se prea poate. - D a c ă ar f i să-mi d a u cu părerea, aş zice că are o rău­ tate mare în el, spuse fata. Şi-o controlează, dar, dacă se lasă vreodată în seama ei, e v a i şi-amar de cei care-i stau în cale... Fără să-şi dea seama cât o t u l b u r a u observaţiile ei pe E m o r y , c o m p l e t ă : Şi totuşi, cu m i n e a fost tare dră­ guţ, de c â n d s-a u i t a t în maşină şi a văzut că mă s i m ţ e a m

156

Sandra Brown

rău. S-a p u r t a t f r u m o s cu m i n e , şi n u p e n t r u c-ar aştepta ceva în s c h i m b . Ştiţi ce vreau să s p u n . . . E m o r y dădu d i n cap, în s e m n că înţelegea. D u s ă pe gânduri, Lisa t o t trăgea de t i v u l deşirat al cearşafului cu care era acoperită. - N u cred că e g e n u l de bărbat care să încerce ceva. Care să p r o f i t e de o femeie, ştiţi? - N u , s u n t sigură că n u e g e n u l ăla. E m o r y stătuse în casa l u i t r e i zile fără ca el să p r o f i t e , chiar şi c â n d ea i se oferise pe tavă. „Aproape că m-ai dus de nas, doctoriţă s c u m p ă . " - D u m n e v o a s t r ă ce părere v-aţi făcut despre el? E m o r y se întoarse către fereastră şi îl p r i v i d i n n o u pe bărbatul acela misterios c u m scărpina c â i n e l e d u p ă u r e c h i . T o c m a i ce îi desprinsese lanţul de zgardă. I n g r o pându-şi b o t u l în p a l m a l u i , dulăul p o r n i voios alături de el înspre casă. - S i n c e r ă să f i u , Lisa, n u ştiu ce să zic despre el.

capitolul 16 - Ţ i - e s u f i c i e n t de cald acolo, în spate? Sam K n i g h t se uită în o g l i n d a retrovizoare la Jeff. S t â n d pe bancheta d i n spate a S U V - u l u i c u î n s e m n e o f i ­ ciale pe p o r t i e r e şi g i r o f a r u r i pe p l a f o n , acesta se simţea ca u n a n i m a l în cuşcă prezentat la parada c i r c u l u i : parte d i n spectacol, dar detestându-1 d i n toată i n i m a . - Mi-e bine, mersi. - T o t ger de crapă pietrele şi-n d i m i n e a ţ a asta. D a ' m ă c a r s-a o p r i t ninsoarea. Să-mi zici dacă e căzu' să bag m a i multă căldură. - Te-anunţ. - U i t e - 1 pe B u d d y . K n i g h t trase pe dreapta în faţa u n e i patiserii. Grange, care ţinea î n mâinile î n m ă n u ş a t e o cutie plată şi o p u n ­ gă d i n hârtie albă, t o t bătea d i n picioare, ca să se apere de f r i g . I m e d i a t ce maşina se o p r i , deschise p o r t i e r a şi sări î n ă u n t r u .

Necunoscutul

157

- O , D o a m n e , ce ger! - M u l ţ u m e s c p e n t r u că te-ai o f e r i t să ne iei gustarea de d i m i n e a ţ ă , zise K n i g h t . Cafeaua miroase b i n e . Dă-i u n a l u i Jeff, în spate. C e fel de gogoşi ai luat? - D i n toate s o r t i m e n t e l e pe care le aveau. K n i g h t intră d i n n o u pe autostradă, însă rămase pe p r i m a b a n d ă , c o n d u c â n d c u grijă. D e fapt, c u atât de multă grijă, încât îl scotea d i n m i n ţ i pe Jeff. G r a n g e împărţi cafeaua şi le o f e r i celorlalţi d o i cu­ tia c u gogoşi. î n t r e m a t de o muşcătură d i n p r e p a r a t u l dulce, K n i g h t i se adresă l u i Jeff, p r i v i n d u - 1 în o g l i n d a retroyizoare: - I n d i m i n e a ţ a asta ne-a sunat d o c t o r u l James. - D o c t o r u l B u t l e r , îl corectă Grange, m o r m ă i n d cu gura plină. K n i g h t se uită c o n t r a r i a t la p a r t e n e r u l său. - C e zici? - D o c t o r u l B u t l e r e femeie. D o c t o r u l James e bărbat. - A , aha. Le t o t încurc n u m e l e . O r i c u m , Jeff, a sunat femeia. - M - a sunat şi pe m i n e . - C h i a r aşa? Jeff dădu a f i r m a t i v d i n cap în t i m p ce sufla în cafea. - C a să m ă a n u n ţ e că au hotărât, în n u m e l e c l i n i c i i , să ofere o r e c o m p e n s ă o r i c u i ne oferă informaţii u t i l e . - A s t a da, veste, n u - i aşa? exclamă K n i g h t . Douăzeci şi c i n c i de m i i ! - M ă u m p l e de admiraţie generozitatea l o r . La fel şi gândul că asociaţii l u i E m o r y s u n t dispuşi să facă u n a ca asta p e n t r u ea. Şi p e n t r u m i n e . - D a , arată clar că sunteţi nişte o a m e n i de treabă amândoi. - E m o r y e foarte b i n e văzută de colegii ei. - A m c i t i t că s-a dus în H a i t i după u r a g a n u l ăla mare, spuse K n i g h t . C ă a făcut m u n c ă voluntară t i m p de m a i m u l t e săptămâni. - D a , a fost de t r e i o r i şi are de gând să m a i plece, c â n d p r o g r a m u l o să-i permită.

158

Sandra Brown

G r a n g e îşi şterse glazura de zahăr de pe vârfurile de­ getelor cu u n ş e r v e ţ e l - Şi c u m face c u pacienţii când pleacă aşa, pe o peri­ oadă m a i lungă? - I i ţin l o c u l alţi p e d i a t r i . O fac cu plăcere, p e n t r u că E m o r y n u uită niciodată când cineva i-a făcut u n servi­ c i u şi se revanşează î n t o t d e a u n a . - D i n câte se pare, e o persoană foarte sufletistă, zise K n i g h t , întinzând m â n a către cutie ca să m a i ia o gogoa­ şă. Pasionată de actele de caritate. - C h i a r aşa e, şi acesta e u n u l d i n t r e m o t i v e l e pen­ t r u care o iubesc. Dar, cu t o t respectul, v o i îmi spuneţi a c u m l u c r u r i pe care le ştiu deja, replică Jeff în t i m p ce-şi împăturea gogoaşa m â n c a t ă pe j u m ă t a t e într-un şerveţel şi p u n e a înapoi capacul p a h a r u l u i de cafea. C â n d o să-mi spuneţi şi chestii noi? C u m ar f i m o t i v u l p e n t r u care n u puteţi să o găsiţi şi măsurile pe care le-aţi l u a t ca să o b ţ i n e ţ i rezultate. - D e asta de o c u p ă m . - A ţ i m a i zis asta. D e zeci de o r i . D a r eu n u văd n i ­ m i c care să-mi c o n f i r m e acest l u c r u . - Peste noapte n u a m a i apărut n i m i c n o u . Sperăm ca azi să avem m a i m u l t n o r o c . - V ă bazaţi pe norod D u m n e z e u l e mare! îşi întoarse c a p u l , preferând să se u i t e pe fereastră decât în o c h i i trişti ai d e t e c t i v u l u i . Deja ieşiseră de pe autostradă, iar a c u m î n a i n t a u pe o şosea cu n u m a i două benzi şi, ocazional, câte o bretea p e n t r u ieşirea pe d r u ­ m u r i l e secundare. C u r b e l e se succedau atât de r a p i d , î n c â t răul de mişcare se manifesta t o t m a i acut în cazul l u i Jeff. - N u dispera, interveni Grange. Explorăm şi alte piste. - D a , aţi p o m e n i t despre asta şi aseară. D a r n u aţi explicat şi care a n u m e s u n t aceste piste. - Păi, în p r i m u l rând, pista b a n i l o r . C a p u l l u i Jeff se întoarse brusc către G r a n g e , care-1 cerceta pe după tetiera s c a u n u l u i d i n faţă. - B a n i i l u i E m o r y , preciza poliţistul, ca şi c u m Jeff n-ar f i înţeles despre ce era v o r b a .

Necunoscutul

159

- S o ţ i a ta e p u t r e d de bogată, spuse K n i g h t . Averea f a m i l i e i ei. A r putea să r e n u n ţ e p u r şi s i m p l u la meserie, să n u m a i fie nevoită să-1 p u n ă pe v r e u n puştiulică să deschidă gura şi să facă „ A a a " . I z b u c n i în râs. E u , u n u l , dacă aş f i aşa bogat, n-aş m a i mişca n i c i u n p a i . - Asta-i de-a d r e p t u l j i g n i t o r , replică Jeff. K n i g h t îl p r i v i în oglindă. - î m i pare rău, Jeff, n-am v r u t să... - E m o r y s-ar simţi foarte jignită să vă audă comenta­ r i i l e . Ea m u n c e ş t e d i n greu t o c m a i d i n cauza m o ş t e n i ­ r i i ăsteia. - C h i a r aşa? - N i c i o d a t ă n u vorbeşte despre averea ei, darămite să o etaleze. D e m u l t e o r i parcă-şi cere scuze p e n t r u că are atâţia b a n i . - C e e a ce explică de ce face donaţii atât de m a r i , spuse G r a n g e . - A p r o m i s că la m a r a t o n u l u r m ă t o r o să doneze două sute de m i i . K n i g h t îi c o m u n i c ă această informaţie p a r t e n e r u l u i său, dar Jeff îşi dădu seama că vorbise m a i degrabă p e n t r u el. S-ar putea să dureze ceva, c o n t i n u ă d e t e c t i v u l , dar cred că, dacă s-ar strădui, ar putea să-şi doneze totî b a n i i . - C e e a ce ar î n s e m n a că n-ar m a i avea ce să lase m o ş t e n i r e . G r a n g e se uită d i n n o u la Jeff: Iar s i n g u r u l m o ş t e n i t o r eşti t u , n u - i aşa? Acesta îi adresă o privire furioasă poliţistului arogant. - C r e d că ştii deja răspunsul la întrebarea asta. - E i , Jeff, t r e b u i e să verificăm toate aspectele. A s t a e p r o c e d u r a s t a n d a r d o r i de câte o r i avem u n caz de dispa­ riţie î n care persoana în cauză e căsătorită. C u cât m a i prietenos devenea t o n u l l u i K n i g h t , c u atât Jeff îl antipatiza m a i m u l t şi avea m a i puţină încre­ dere î n el. O a r e îl credeau atât de naiv încât să nu-şi dea seama că încercau să-1 ducă de nas? - D a c ă aţi verificat situaţia financiară a l u i E m o r y , î n s e a m n ă că ştiţi că n u eu îi gestionez b a n i i , răspunse el în cele d i n u r m ă . D e fapt, toate investiţiile s u n t făcute p r i n t r - o altă firmă.

160

Sandra Brown

- D a , şefu' ăl mare de la t i n e de la m u n c ă mi-a zis asta. Jeff îi aruncă o p r i v i r e acidă l u i K n i g h t în oglindă. - Poftim? - Ţi-ai făcut şefii să creadă că E m o r y o să-şi dea toţi b a n i i î n a d m i n i s t r a r e a f i r m e i u n d e lucrezi după ce o să vă căsătoriţi. D a r n-a făcut-o. I n f i n e , cel puţin asta mi-a spus şeful tău. - Ţi-a spus el ţie asta? K n i g h t dădu d i n cap, în s e m n de c o n f i r m a r e . - I e r i , când l-am sunat să-1 întreb cine controlează averea l u i E m o r y . L u i Jeff i se făcu pielea de găină la gândul că în ziua precedentă, î n t i m p ce el stătea ca u n leu în cuşcă în anticamera poliţiei d i n R u r a l i a , cei d o i ţărănoi d i n faţa sa îl v e r i f i c a u la f i r m a u n d e lucra. P r i n u r m a r e , şefii l u i aflaseră n a t u r a „urgenţei f a m i l i a l e " chiar î n a i n t e să vadă la ştirile de d i m i n e a ţ ă r e p o r t a j u l despre dispariţia lui Emory. Nătângii ăştia îl făcuseră să pară u n m i n c i n o s în faţa d i r e c t o r u l u i f i r m e i , iar asta îl înfuria la c u l m e . - N u îi a d m i n i s t r e z i t u averea, dar dacă ea moare îna­ intea ta, toată îţi revine ţie, n u - i aşa? observă G r a n g e . - D a c ă m-aţi f i întrebat, v-aş f i spus eu toate astea, zise Jeff, abia reuşind să-şi ţină m â n i a sub c o n t r o l . N-ar f i t r e b u i t să sunaţi la b i r o u , să-mi deranjaţi cole­ g i i cu întrebări care n u au n i c i o legătură cu dispariţia lui Emory. - T r e b u i e să u r m ă m toate direcţiile de investigaţie, se justifică G r a n g e . - A p r o p o , i n t e r v e n i K n i g h t , c u m se n u m e ş t e m e d i ­ c a m e n t u l ăla pe care v o i a i să-1 promoveze Emory? - D e u n d e ştiţi de asta? - Pe c o m p u t e r u l ei erau o groază de e - m a i l u r i legate de asta. I n t r e t i n e , c o m p a n i a farmaceutică şi soţia ta. D e m a i m u l t de u n a n î n c o a c e . Despre ce era vorba, m a i precis? - D i n m o m e n t ce ştiţi deja, ce-ar f i să-mi spuneţi v o i mie?

Necunoscutul

161

- A r f i m a i uşor dacă ne-ai spune t u t o t , pe scurt, re­ plică d e t e c t i v u l . O r i c u m n u avem altceva de făcut până a j u n g e m acolo. L u i Jeff îi trecu p r i n m i n t e că era p o s i b i l să-i f i subes­ t i m a t pe cei d o i . C u u n e f o r t de voinţă, îşi stăpâni f u r i a şi îşi luă u n t o n p l i c t i s i t : - C o m p a n i a trecuse de toate etapele impuse de F D A - şi n u s u n t deloc puţine - şi p r i m i s e aprobarea să înceapă testele pe pacienţi. - P e n t r u ce e m e d i c a m e n t u l ăsta? - A j u t a la prevenirea obezităţii la c o p i i i cu predispo­ ziţie genetică spre aşa ceva. E m o r y a fost invitată să fie p r i n t r e m e d i c i i participanţi la testare. - D a r , după t e r m i n a r e a p e r i o a d e i de testare, ea a refuzat să-1 promoveze. - D i n p u n c t u l ei de vedere, erau prea m u l t e efecte se­ cundare în r a p o r t cu b e n e f i c i i l e aduse de m e d i c a m e n t . - C u alte c u v i n t e , făcea m a i m u l t rău decât b i n e . - A s t a e concluzia pe care o tragi t u , p u f n i Jeff. N u şi a l u i E m o r y . - D a r t u îţi încurajaseşi m a i mulţi clienţi să inves­ tească sume m a r i în scoaterea pe piaţă a acestui medica­ m e n t , remarcă K n i g h t . - N u . M i - a m încurajat clienţii să investească într-o c o m p a n i e care se află în avangarda p r o g r e s u l u i d i n i n ­ dustria farmaceutică. Produsele ei s u n t m e n i t e să eradicheze unele p r o b l e m e acute de sănătate publică, p r i n t r e care şi obezitatea infantilă, care afectează m i l i o a d e de persoane la n i v e l m o n d i a l n u n u m a i d i n p u n c t u l de ve­ dere al sănătăţii, ci şi c u l t u r a l , social, f i n a n c i a r şi aşa m a i departe. K n i g h t c h i c o t i amuzat. - Lasă-ne c u abureala, Jeff. N u ne aude n i m e n i de la C o m i s i a de etică. Se-nţelege că s p r i j i n u l soţiei tale le-ar fi adus clienţilor tăi - şi, deci, ţie - o m u l ţ i m e de b a n i . - D e o c a m d a t ă , E m o r y n i c i n-a lăudat, n i c i n-a contes­ tat eficacitatea m e d i c a m e n t u l u i . Pur şi s i m p l u a refuzat 1

1

F o o d a n d D r u g A d m i n i s t r a t i o n ( F D A ) - a g e n ţ i a a m e r i c a n ă de c o n ­

trol al m e d i c a m e n t e l o r şi a l i m e n t e l o r ( n . r e d . )

162

Sandra Brown

să s p r i j i n e scoaterea l u i pe piaţă până n u se d o c u m e n t a mai bine. K n i g h t şi p a r t e n e r u l îşi transmiseră p r i n t r - u n s c h i m b de p r i v i r i că şi ei aveau de gând să se documenteze m a i b i n e despre acest subiect. Jeff se uită în altă parte, apa­ rent netulburat. - A p r o p o , zise K n i g h t , te-ar deranja dacă a m t r i m i t e nişte băieţi la m o t e l , să arunce o p r i v i r e în maşina ta? - I n maşina mea? D e ce dracu'? Aveţi m a n d a t p e n t r u asta? - O să fie nevoie? - N u . C ă u t a ţ i p â n ă vă săturaţi. Puteţi să scoateţi tot d i n ea. A , şi dacă t o t v-aţi apucat, căutaţi-mi şi p r i n casă. T r i m i t e ţ i câini antrenaţi p e n t r u găsirea cadavrelor. N u uitaţi să aruncaţi o p r i v i r e şi în păduricea de p i n i d i n spatele curţii noastre. E u n loc n u m a i b u n de îngropat u n cadavru. K n i g h t se uită la G r a n g e : - Ţ i - a m zis eu c-o să se supere, îi zise K n i g h t colegu­ l u i său. - N u m - a m supărat. Jeff îşi dădu seama că n-avea rost să braveze. C u m n u voia să le dea satisfacţia de a-1 vedea c l o c o t i n d în suc p r o p r i u , începu să privească pe fereastră. I n următoarea j u m ă t a t e de oră, tăcerea d i n maşină f u întreruptă doar de câte u n s c h i m b de r e p l i c i ocazional între cei d o i poli ţişti, care n u abordară n i c i u n subiect i m p o r t a n t . U r c u ş u l c o n t i n u u şi înmulţirea s e r p e n t i n e l o r îi spo­ riră l u i Jeff senzaţia de greaţă. Pe porţiunile de d r u m fără parapeţi, vederea prăpăstiilor care se căscau chiar d i n c o l o de d r u m îl făcea să se simtă şi m a i neliniştit decât î n a i n t e . Deja îşi dorea să n u f i acceptat să-i înso ţească, m a i ales că ziua începuse o r i c u m foarte prost. N u d o r m i s e b i n e şi se sculase î n a i n t e să-i sune cea sul. Nerăbdător, p o r n i s e televizorul. D u p ă c u m era de aşteptat, toate p o s t u r i l e d i n A t l a n t a d i f u z a u reportaje despre dispariţia l u i E m o r y . Peste d o a r câteva m i n u t e , t e l e f o n u l începuse să-i sune. Diverse c u n o ş t i n ţ e - p r i n tre care u n e l e persoane pe care abia şi le a m i n t e a - voiau

Necunoscutul

163

să afle m a i m u l t e informaţii. Le răspunsese n u m a i câ­ torva, iar pe celelalte le lăsase să fie preluate de serviciul de mesagerie vocală. C â t aşteptase ca d e t e c t i v u l să-1 ia de la m o t e l , îşi tre­ cuse în revistă în gând t o t ce discutase cu ei şi încercase să n u dea prea mare i m p o r t a n ţ ă bănuielilor pe care le exprimaseră destul de clar. D u p ă c u m recunoscuse în­ suşi K n i g h t , p r o c e d u r a le i m p u n e a să cerceteze la m i c r o ­ scop întreaga viaţă a soţului v i c t i m e i . Dacă s-ar f i lăsat afectat de insinuările lor, n i m i c n u i-ar f i o p r i t să creadă că-şi a d m i t e a vinovăţia. A c u m însă, cu toate discuţiile despre b a n i i l u i E m o r y şi decizia de a-i percheziţiona maşina, îi părea rău că ale­ sese să n u cheme u n avocat, aşa c u m îl sfătuise A l i c e . Deşi îi ceruse să nu-1 contacteze, aceasta îl sunase d i n n o u de d i m i n e a ţ ă . N u schimbaseră prea m u l t e c u v i n t e , dar era f u r i o s pe ea că-i sfidase autoritatea şi chiar m a i furios pe el însuşi p e n t r u că cedase şi, văzându-i n u m ă ­ r u l pe e c r a n u l t e l e f o n u l u i , îi răspunsese. D e asemenea, era f u r i o s şi pe cei d o i poliţişti de d o i b a n i care, d i n câte se părea, îl credeau atât de prost încât să n u se prindă că încercau să-1 atragă într-o capcană. Totuşi, cea m a i multă f u r i e o simţea faţă de E m o r y . Era d o a r v i n a ei că t r e b u i a să îndure toate astea. - Ştii ce m ă roade? N o r m a n , care până a t u n c i înfu­ lecase d i n t r - u n castron cu cereale, aşezat la masa d i n camera de zi, îşi lăsă s c a u n u l pe spate, s p r i j n i t d o a r pe d o u ă picioare. M ă roade că n u v r e i n i c i î n r u p t u l c a p u l u i să zici c u m te c h e a m ă . Păi a t u n c i , o să-ţi zic şi de-acu'ncolo „vecine" şi atât. - M a i c ă - t a mi-a zis „străjerul doctoriţei S m i t h " . Stră­ jer, v e c i n , poţi să-mi s p u i c u m v r e i , n u contează. A c ­ ceptase invitaţia l u i Pauline de a bea o cafea p e n t r u că apa d i n i b r i c ajunsese la p u n c t u l de fierbere, iar ceaşca ş i o spălase s i n g u r şi ştia că era curată. S u f l ă în b ă u t u r a f i e r b i n t e şi luă o înghiţitură, după care adăugă: D a r n u te forţa prea tare, N o r m a n . Să n u cumva să-ţi întinzi vreun muşchi.

164

Sandra Brown

C u u n rânjet voios, N o r m a n luă încă o lingură de cereale cu lapte. - I o zic că te ascunzi de poliţie. - N u zău, aşa zici tu? - Şi io la fel, i n t e r v e n i W i l l de pe canapea, care apa­ r e n t era reşedinţa sa p e r m a n e n t ă . - N o u ă poţi să ne s p u i , îl invită N o r m a n pe u n t o n convingător. Şi n o i a m avut ceva p r o b l e m e c u c o p o i i . - C h i a r aşa? - E i , n u ţi-ar v e n i să crezi ce isprăvi a m făcut. - T a c i d r a c u ' d i n gură, se răsti W i l l , însă N o r m a n era într-o dispoziţie e x t r e m de comunicativă. - I o a m stat la pârnaie t r e i l u n i p e n ' c ă k m şutit geanta u n e i babe d i n căruciorul de cumpărături. B ă r b a t u l n u reacţiona în n i c i u n fel. - A l t ă dată a m f u r a t nişte c a u c i u c u r i reşapate de la u n m o ş care are u n d e p o z i t de v e c h i t u r i pe Strada 64. Şi dup-aia - să m o r dacă te m i n t - i le-am v â n d u t t o t Ini o săptămână m a i târziu, de-am făcut d o u ă j ' de d o l a r i . B o ş o r o g u ' ăla n i c i n u s-a p r i n s că l-am făcut. D e l o c i m p r e s i o n a t , v i z i t a t o r u l trase a d â n c aer în piept. - W i l l s-a l u a t la bătaie cu u n u ' după o partidă de poker. E h e i , l-am tăbăcit b i n e . A fost nevoie de patru m a l a c i să ne ia de pe el. I o m - a m ales cu eliberare condi ţ i o n a t ă . W i l l a făcut câteva l u n i , p e n t r u agresiune. Da' I u ' ăla n u - i pică b i n e n i c i acu' că 1-a făcut pe frăţiorii' m e u trişor. N u - i aşa, W i l l ? - Ş i o r i c u m n u ne-am încheiat socotelile c u el, cotii pletă acesta. - Z ă u aşa? făcu bărbatul, dându-şi seama că era ca zul să arate ceva interes faţă de isprăvile l o r . Şi ce i-an pregătit? - N u e treaba ta! - E i , n u sări aşa de f u n d în sus, W i l l , i n t e r v e n i N o i m a n . O m u ' ăsta face şi el conversaţie, ai uitat? A p o i , adresându-se d i n n o u străinului: E i , acu' este rându' tău să povesteşti. H a i , h a i ! I n n o i poţi să ai încredere, Ce-ai făcut?

Necunoscutul

165

Bărbatul luă o gură de cafea, fără să spună n i m i c . - L - a i . . . Ţ i n â n d u - ş i c a s t r o n u l într-o m â n ă , N o r m a n îşi aţinti arătătorul de la cealaltă către el, prefăcându-se că trăgea cu u n p i s t o l . L-ai curăţat pe vreunu'? - V e z i că ţi se î n m o a i e cerealele. - E i , N o r m a n , ăsta n u se dă pe faţă c u t i n e , spuse W i l l de pe canapea. Şi-apoi, ere' că n i c i n-are n i m i c de dat pe faţă. N u e aşa d u r c u m vrea să pară. - A ş a o f i , m o r m ă i N o r m a n apucându-se să-şi înfule­ ce r a p i d cerealele. Uitându-se l u n g la l i c h i d u l n e g r u d i n cana sa, băr­ b a t u l spuse: - Şi voi? N o r m a n se o p r i d i n mestecat. -Ce? Străinul îşi înălţă c a p u l şi îl incluse şi pe W i l l în p r i ­ virea sa întrebătoare. - A ţ i o m o r â t pe cineva? - N - a fost nevoie, zise N o r m a n ridicând d i n u m e r i . - Până a c u m , adăugă W i l l . - E i b i n e , dac-aş f i în l o c u l v o s t r u n i c i n u mi-aş d o r i aşa ceva. - C e e a ce î n s e a m n ă că t u ai făcut-o. Vezi, W i l l ? Ţi-am zis eu! - Se dă şi el mare. - A m dat de-o groază de t i p i care-ar t r e b u i curăţaţi de pe faţa p ă m â n t u l u i , spuse N o r m a n . - Ş i eu. - D a ' t u zici că n-ar f i de d o r i t . D e ce? - C u m povesteai t u despre V i r g i n i a , n u e n i m i c grozav în o m o r â t u l o a m e n i l o r . Bărbatul le aruncase momeala; a c u m se întreba dacă aveau să m u ş t e . C u o aparentă n o n ş a l a n ţ ă , se duse alene în bucătărie şi îşi u m p l u d i n n o u cana cu cafea, după care l i se adresă d i n n o u : N-aţi m a i zis p â n ă la u r m ă ce-aţi făcut pe-acolo. - A m l u c r a t la o firmă de t r a n s p o r t . C u camioane, pe distanţe l u n g i . - Şoferi?

166

Sandra Brown

- N u u u u . C u d o s u l j p a l m e i , N o r m a n îşi şterse u r m e ­ le de lapte de pe buze. I n depozit. - D e t o t r a h a t u l , c o n t r i b u i W i l l la conversaţie. Până a c u m , t o t schimbase canalele t e l e v i z o r u l u i cu s o n o r u l redus la m i n i m . Găsise u n post pe care se difuza u n episod d i n Insula lui Gilligan, aşa că se aşeză m a i con­ f o r t a b i l , captivat de serial. Puşca se afla t o t aproape de el, sprijinită de braţul canapelei, cu ţeava în sus. N o r m a n îşi curăţa c u u n g h i a o bucăţică de mâncare de pe cămaşă. - T o t u ş i , f i r m a aia u n d e - a m l u c r a t a i n t r a t în istorie. C u mişcări lente şi măsurate, bărbatul puse cafetiera la l o c u l ei. - C u m aşa? - E r a m î n W e s t b o r o . A i auzit vreodată de oraşu' ăsta? D e a t a c u ' ăla armat? U n t i p c u capsa p u s ă v i ne-acolo, î n c e p e să tragă ca n e b u n u ' şi o m o a r ă o groază de o a m e n i . B ă r b a t u l se întoarse şi dădu d i n cap spre N o r m a n , în s e m n de recunoaştere. - A m auzit de el. - E i b i n e , pe n o i ne-a dat afară c u n i c i o săptămână î n a i n t e . A m ratat toată distracţia. - D a c ă mă-ntrebi pe m i n e , toţi t i p i i de pe insula aia era nişte fătălăi, b o m b ă n i W i l l s c h i m b â n d canalul. I o i-aş f i tras-o I u ' G i n g e r de c u m ajungeam pe uscat. D u p ă ce s o r b i laptele rămas în castron, N o r m a n îşi dădu şi el c u părerea: - I o , dacă aş f i fost G i l l i g a n , M a r y A n n n-ar f i scăpat n i c i m o a r t ă să i-o trag pe la spate. D i n cealaltă parte a camerei, W i l l c h i u i încurajator. - Ţ i e m e r e u ţi-a plăcut să le-o tragi în f u n d . - E h e i , ce mi-ar plăcea m i e e f u n d u ' I u ' doctoriţa Smith. C e i d o i fraţi rânjiră b a t j o c o r i t o r , aşteptând reacţia străinului. I n loc să se lase p r i n s în j o c u l l o r , acesta n u - i luă în seamă, preferând să se u i t e pe fereastra murdară de deasupra c h i u v e t e i , ca şi c u m l-ar f i interesat c u m era

Necunoscutul

167

vremea. A p o i , luându-şi cana c u cafea c u el, p o r n i către dormitor. - D a ' până la u r m ă ce se î n t â m p l ă acolo? întrebă N o r m a n , arătând d i n cap în direcţia uşii, care n u fusese deschisă niciodată pe p a r c u r s u l n o p ţ i i . - S o r a voastră primeşte îngrijiri. - Ş t i m asta, se oţărî W i l l . D a ' de ce d r a c u ' durează atât de mult? - Să-nţeleg că n u m a i s u n t e m bine-veniţi? - D a c ă e după m i n e , n i c i n-aţi fost vreodată. - O să plecăm cât de c u r â n d , răspunse bărbatul. A, Norman? -Da? - C r e d c-ar t r e b u i să f i i atent la s c a u n u l ăla. L o v i cu p i c i o r u l în partea de jos a s c a u n u l u i înclinat. N o r m a n se prăvăli pe spate, prăbuşindu-se greoi şi vărsându-şi peste faţa înfuriată restul de lapte d i n castron. R e a c ţ i o n â n d prea r a p i d ca să se m a i gândească la puşca de lângă el, W i l l se ridică de pe canapea şi ţâşni înainte ca u n atlet d i n blocstart. B ă r b a t u l lăsă cana d i n m â n ă exact la t i m p cât să-i ţintească bărbia cu u n u p e r c u t care-1 făcu pe W i l l să se dea înapoi împleticindu-se. I n secundele următoare, z d r o b i n d cana de cafea sub talpa b o c a n c u l u i , înşfacă puşca şi o întoarse către cei d o i fraţi. Aceştia împietriră în p o s t u r i l e agresive d i n care se pregăteau să-1 atace. - D a r ce se-ntâmplă aici? Fără să-şi ia o c h i i de la fraţii F l o y d , care încă păreau gata să se năpustească, bărbatul se retrase către E m o r y , aflată în p r a g u l uşii deschise. - C r e z i că poţi să o laşi pe Lisa singură, la c u m se simte în m o m e n t u l de faţă? - D a , cred că o să fie în regulă. - Bine. - Să f i u al d r a c u l u i , t o t te o m o r eu pe t i n e , r o s t i W i l l p r i n t r e dinţi. - A z i n u . B ă r b a t u l îşi scoase p i s t o l u l de la brâu şi i-1 dădu l u i E m o r y . D a c ă v r e u n u l d i n t r e ei face vreo

168

Sandra Brown

mişcare, n u sta pe gânduri. Apeşi p u r şi s i m p l u pe tră­ gaci, ai înţeles? U l u i t ă , E m o r y dădu a p r o b a t o r d i n cap. E l intrase deja în d o r m i t o r . N o r m a n şi W i l l gâfâiau de f u r i e , ducând-o cu gândul la d o i t a u r i p u f n i n d şi b ă t â n d d i n copite. - C i n e e n e m e r n i c u l ăla? rupse N o r m a n tăcerea. - N u ştiu. - Praf în o c h i , zise W i l l . V o i d o i sunteţi în cârdăşie. Aţi d a t buzna aici de parcă aţi f i la v o i acasă. C e naiba urmăriţi? - N - a m făcut altceva decât să v i n să o a j u t pe sora voastră. - S-ar f i descurcat şi fără t i n e . - Posibil, dar eu mă b u c u r că a m p u t u t să-i f i u de folos. - Si chiar esti doctoriţă? se interesă N o r m a n . -Da. - E i , i o u n u ' cred că m i n ţ i , declară W i l l , înălţându-şi războinic bărbia pe care se f o r m a deja o vânătaie. D a ' cu el c u m stă treaba? B ă r b a t u l în chestiune v e n i în spatele l u i E m o r y , o luă de braţ şi o împinse cu b l â n d e ţ e . - Să n u laşi p i s t o l u l jos. E m o r y îşi m e n ţ i n u privirea î n a i n t e în t i m p ce el o g h i d a de-a curmezişul camerei către ieşire şi a p o i afară. - U r c ă în maşină. Pe c â n d cobora treptele v e r a n d e i , E m o r y îl auzi pe W i l l strigând: - Ne-a f u r a t puşca! Sub copacul d i n c u r t e , câinele se ridică şi începu să dea d i n coadă. D i n câte se părea, E m o r y devenise prie tena l u i , p r i n asociere c u însoţitorul ei. C â n d ajunse la c a m i o n e t ă , deschise p o r t i e r a d i n dreapta faţă şi aruncă o p r i v i r e în urmă. E l stătea de pază la uşă, c u arma în m â n ă , şi supraveghea î m p r e j u r i m i l e . - T u de ce n u vii? îl î n t r e b ă . C e ai de gând să faci?

Necunoscutul

169

- Urcă-te în maşină şi să n u c u m v a să c o b o r i . C u m E m o r y ezita, bărbatul îi o r d o n ă fără d r e p t de replică: Urcă-te şi î n c h i d e p o r t i e r a . C â n d se asigură că o pusese la adăpost, se întoarse şi dispăru în casă. Câteva secunde m a i târziu se auzi u n foc de armă care, în atmosfera liniştită a dimineţii, răsu­ nă ca o explozie. A p o i se auzi încă u n u l .

capitolul 17 E m o r y deschise p o r t i e r a , sări d i n c a m i o n e t ă şi o luă la goană către casă, ciocnindu-se cu p r o t e c t o r u l ei în­ c r u n t a t , care t o c m a i cobora treptele de la verandă. - La naiba, ţi-am spus să stai în maşină! O întoarse şi o î m p i n s e în direcţia v e h i c u l u l u i . - I-ai împuşcat! - Ba n u . N u , n-o făcuse, căci E m o r y putea auzi clar tirada în­ cărcată de obscenităţi a celor d o i fraţi. I n clipa urmă­ toare, aceştia se năpustiră pe verandă. D i n cauza f u r i e i , W i l l n u reuşea să reîncarce puşca. I n c i o r a p i , N o r m a n alunecă pe o treaptă. E m o r y f u împinsă fără prea m u l t e m e n a j a m e n t e în maşină, după care p r o p r i e t a r u l acesteia se urcă la vo­ l a n şi p o r n i m o t o r u l c u mişcări c o n t r o l a t e şi eficiente, ca şi c u m n-ar f i avut d o i i n d i v i z i însetaţi de sânge pe u r m e l e sale. Acceleră atât de tare, încât c a u c i u c u r i l e se învârtiră în g o l câteva m o m e n t e . Ieşi cu viteză de pe aleea f a m i l i e i Floyd, lăsându-i în u r m ă pe cei d o i fraţi care t o t strigau şi-şi agitau p u m n i i în aer. E m o r y era ca paralizată; încă n u - i venea să creadă că toate acestea se î n t â m p l a u cu adevărat. C â t parcurseră d r u m u l scurt până la cabana l u i , n i c i u n u l d i n t r e ei n u scoase v r e u n cuvânt. E l se dădu jos, deschise p o a r t a , după care parcă maşina în l o c u l ei obişnuit. C o b o r î d i n n o u , se duse d i r e c t la b u t u c u l u n d e spărgea l e m n e

170

Sandra Brown

şi trase lama t o p o r u l u i d i n suprafaţa n o d u r o a s ă în care era înfiptă. Traversă d i n n o u curtea, ieşi pe poartă şi se duse la c a m i o n e t a lovită. C o p a c u l prăvălit era î n c ă î m p l â n t a t în g r i l a j u l r a d i a t o r u l u i , observă E m o r y . B ă r b a t u l se o p r i pe r â n d la cele p a t r u anvelope şi le tăie m e t o d i c , lăsând în u r m ă despicături p r e l u n g i . C â n d t e r m i n ă , se întoarse în c u r t e , î n c u i e p o a r t a şi o încercă împingând-o cu putere, p e n t r u a f i sigur că n u se clintea. D u p ă ce înfipse iar t o p o r u l în b u t u c u l p e n t r u tăiat l e m n e , v e n i la maşină, deschise p o r t i e r a pasageru­ l u i şi întinse m â n a î n ă u n t r u . I n s t i n c t i v , E m o r y se trase î n a p o i . - V r e a u p i s t o l u l î n a p o i , îi zise el î n c r u n t a t . E m o r y uitase că a r m a rămăsese la ea. O ţinea strâns în m â n a dreaptă. - V r e i să împuşti pe cineva? - N u î n a i n t e de m i c u l d e j u n . D e data aceasta, c â n d el întinse m â n a , îi dădu pisto­ l u l . B ă r b a t u l îl vârî î n a p o i în betelia jeanşilor şi p o r n i spre c a b a n ă . E m o r y măsură p o a r t a d i n p r i v i r i , c â n t ă r i n d dacă ar f i p u t u t să sară g a r d u l şi să o ia la sănătoasa. E l o minţise în privinţa v e c i n i l o r . Pe lângă f a m i l i a F l o y d , sigur mai erau şi alţii pe u n d e v a p r i n apropiere. D r u m u l era însă a b r u p t , c u n e n u m ă r a t e curbe. Talpa dreaptă îi zvâcnea d i n cauza e f o r t u l u i depus toată noap­ tea, stând de veghe la căpătâiul Lisei. îşi simţea m i n t e a înceţoşată d i n cauza lipsei de s o m n . T e m p e r a t u r a de afară era sigur sub l i m i t a îngheţului. Ceea ce n u era to­ tuşi o p r o b l e m ă aşa de mare, d i n m o m e n t ce el ar f i p u t u t să o prindă după n i c i cincizeci de m e t r i . C o n ş t i e n t ă că o tentativă de fugă ar f i fost d e o p o t r i ­ vă nesăbuită şi inutilă, se duse după el în c a b a n ă . I I găsi g h e m u i t în faţa c ă m i n u l u i , s c o r m o n i n d ce­ nuşa. Puse nişte surcele î n vatră şi, după ce reuşi să le aprindă, adăugă câţiva b u ş t e n i . - O să dureze ceva p â n ă se încălzeşte aici. Deocam­ dată, ai face b i n e să ţii h a i n a aia pe t i n e .

Necunoscutul

171

H a i n a l u i . E m o r y o dăduse jos ca să o trateze pe Lisa, dar o îmbrăcase d i n n o u chiar î n a i n t e să plece. Brusc i se păru că-i î n g r e u n a mişcările, dar t o t îi era recunoscătoa­ re p e n t r u căldura şi protecţia pe care i le oferea. B ă r b a t u l trase la loc g r i l a j u l ş e m i n e u l u i şi se întoarse către ea. - Iţi m a i e foame? - F o a m e ? repetă ea uluită. N u te înţeleg. I n t r i p r i n efracţie şi f u r i materiale medicale ca să ajuţi o tânără pe care n i c i m ă c a r n u o c u n o ş t i . Eşti s u f i c i e n t de b l â n d cât să te împrieteneşti cu u n dulău înfricoşător şi f u r i o s . Şi după aceea t r a g i c u puşca în d o i bărbaţi fără ca aceştia să te f i provocat în v r e u n fel. - Ba m-au provocat. - C â n d a m p o r n i t spre maşină, în m o d clar t u erai în avantaj. C h i a r n u t r e b u i a să te întorci în casă. - Ba da, t r e b u i a . - D e ce? - D i n cauza ta. - A mea? - Făcuseră nişte r e m a r c i grosolane. - A r f i t r e b u i t să-i i g n o r i . - N u am vrut. - D a r la ce te aşteptai de la u n i i ca ei? La vorbe rafi­ nate? S u n t nişte o a m e n i ignoranţi şi neciopliţi, şi... - S u n t nişte rahaţi c u o c h i , asta s u n t . - D a , s u n t nişte lepădături. D a r asta î n s e a m n ă că tre­ b u i e să tragi c u puşca în ei? - N u a m tras în ei. D a c ă aş f i făcut-o, a c u m ar f i fost morţi. - Şi-atunci de ce ai m a i tras? Spre consternarea ei, bărbatul îi întoarse spatele şi, peste umăr, o î n t r e b ă : - V r e i să faci duş p r i m a sau i n t r u eu? înfuriată de indiferenţa cu care îi fuseseră întâmpi­ nate protestele, se duse după el şi îl apucă de m â n e c ă , obligându-1 să se răsucească. - Răspunde-mi, afurisitule! - C e e?

172

Sandra Brown

- S p u n e - m i de ce ai tras c u puşca. Ş i să n u a u d pre­ t e x t u l l e g i t i m e i apărări. - N i c i n u aveam de gând să-1 folosesc. - Şi-atunci de ce ai făcut-o? D o a r ca să le arăţi că eşti m a i tare ca ei? C u m bărbatul tăcea i m p e r t u r b a b i l , ţipă: Spune-mi! - A m tras î n televizor! U l u i t ă atât de t o n u l l u i r i d i c a t , cât şi de răspunsul p r i m i t , E m o r y făcu u n pas î n a p o i , neputându-se abţine să n u izbucnească î n râs. - I n televizor? D e ce? - C a să nu-ţi vadă fotografia pe ecran, m o r m ă i el trăgându-şi m â n e c a d i n t r e degetele e i . C â n d bărbatul ieşi d i n baie, proaspăt spălat şi îm­ brăcat c u h a i n e curate, E m o r y p u n e a î n f a r f u r i i ouăle şi costiţa pe care le prăjise. La u r m a u r m e l o r , era d i m i n e a ­ ţă şi t r e b u i a să m ă n â n c e . C e i m a i mulţi o a m e n i îşi m â n c a u m i c u l d e j u n la acea o r ă . Iar m i c u l d e j u n era s i n g u r u l l u c r u firesc în u n i v e r s u l paralel î n care intrase. C a şi c u m n-ar f i zis n i m i c ş o c a n t î n a i n t e de a se retrage î n baie, el îi m u l ţ u m i p e n t r u f e l u r i l e pregăti­ te. C â n d îl văzu că î n c e p e să m ă n â n c e , E m o r y îi făcu s e m n către o f a r f u r i e pe care se a f l a u m a i m u l t e f e l i i de pâine prăjită. - Prăjitorul merge m a i b i n e . Le-a scos fără n i c i o pro­ blemă. - B i n e . A ş a , n u m a i t r e b u i e să c u m p ă r u n u l n o u . Activităţile s i m p l e , c u m fuseseră prăjirea pâinii şi aşezarea u n t u l u i pe o farfurioară, îi dăduseră o senzaţie iluzorie de c o n t r o l asupra situaţiei î n care se afla. C â n d bărbatul îşi unse c u u n t felia de pâine prăjită, E m o r y îşi dădu seama că, deşi n u făcuse n i c i u n c o m e n t a r i u , observase f a r f u r i o a r a . Pe la j u m ă t a t e a mesei, o întreba dacă m a i voia cafea. - D a c ă t o t te r i d i c i , chiar te r o g . Se întoarse la masă c u cănile p l i n e şi se aşeză pe scaun cu picioarele depărtate, într-o postură t i p i c masculină.

Necunoscutul

173

C a u n bărbat oarecare. N o r m a l , deloc v i o l e n t . U n băr­ bat care în zori n u trăsese î n e c r a n u l t e l e v i z o r u l u i veci­ n i l o r săi. Incapabilă să-şi m a i î n f r â n e z e curiozitatea, E m o r y întrebă pe nerăsuflate: - Fotografia mea a a p ă r u t la televizor? - A m văzu t-o chiar c â n d i e ş e a m . De-aia a t r e b u i t să mă î n t o r c şi să rezolv p r o b l e m a . -Ziceau... - N u ştiu ce ziceau. S o n o r u l era o p r i t . Bărbatul luă o gură de cafea, p r i v i n d - o p r i n a b u r i i care se r i d i c a u d i n c a n ă . D a r pe ecran scria c u l i t e r e m a r i , galbene, că se oferă o r e c o m p e n s ă . D o u ă z e c i Şi c i n c i de m i i . - C i n e a o f e r i t recompensa? Jeff? E l ridică d i n u m e r i . - D a r n u p u t e a m să-i las p e fraţii F l o y d să vadă u n a ca asta. D u m n e z e u ştie de ce-ar f i fost în stare ca să p u n ă m â n a pe b a n i . - Şi de ce n u m i - a i spus c h i a r atunci? D e ce m-ai lăsat să mă manifest aşa? E l se lăsă pe spătarul s c a u n u l u i . - V o i a m să a f l u ce părere a i despre m i n e . Şi a c u m ştiu. U n a foarte proastă. - N u - i adevărat. C â n d b ă r b a t u l scoase u n p u f n e t ne­ încrezător, E m o r y adăugă: Şi, î n d e f i n i t i v , n-aş avea m o ­ tive? Pauline, care te-a văzut aseară p r i m a dată în viaţa ei, a presupus d i n c a p u l l o c u l u i că eşti u n fugar. - Aşa ţi-a zis? - N u ea, Lisa. - D a , se pare că toţi cred asta. N o r m a n s-a lăudat cu isprăvile l u i de i n f r a c t o r şi m-a t o t î m b i a t să ne p o v e s t i m u n u l altuia trecutul. - Şi t u ce i-ai zis? N e p r i m i n d răspuns, E m o r y îl o f e r i în locul l u i : N i m i c . - Lisa ţi-a m a i spus şi altceva? v r u el să ştie. E m o r y îi povesti c u m de ajunseseră să vorbească des­ pre el. N i c i vestea că fata îl credea m a i degrabă u n fugar decât u n soţ care şi-ar f i părăsit f a m i l i a , n i c i aceea că, în o p i n i a Lisei, n u era g e n u l care să se aştepte la f a v o r u r i

174

Sandra Brown

sexuale în s c h i m b u l amabilităţii sale nu-1 făcură să reacţioneze. - Lisa are o părere foarte b u n ă despre t i n e , conchise E m o r y . Totuşi, te consideră o enigmă. M - a întrebat c u m te văd e u . B ă r b a t u l aştepta c o n t i n u a r e a fără să schiţeze vreo mişcare sau să-şi s c h i m b e câtuşi de puţin expresia impenetrabilă. - Ş i o să-ţi s p u n exact ce i-am zis şi ei. N u ştiu ce părere să-mi fac despre t i n e . E l o m a i p r i v i preţ de câteva secunde, după care se ridică şi-şi duse vasele goale la chiuvetă. A p o i se apucară î m p r e u n ă să deretice p r i n bucătărie. L u i E m o r y i se părea u i m i t o r că, având în vedere t o t ce se întâmplase în u l t i m e l e douăsprezece ore, scena de a c u m era atât de banală. Priviţi d i n afară, ar f i p u t u t f i u n c u p l u obişnuit, văzându-şi de treburile de dimineaţă. N u m a i că o a m e n i i aflaţi într-o relaţie obişnuită ştiau la ce să se aştepte u n u l de la celălalt. Poate că m a i apărea câte o surpriză d i n c â n d în c â n d , dar, de o b i c e i , n i c i u n u l n u r ă m â n e a cu gura căscată a t u n c i c â n d îşi vedea c o n s o r t u l făcând gesturi e x t r a o r d i n a r e de b u n ă t a t e ur­ mate de i z b u c n i r i v i o l e n t e . Iar c u p l u r i l e o b i ş n u i t e n u se sărutau cu senzualitatea f i e r b i n t e de care dăduseră ei dovadă cu o seară î n a i n t e . A s t a dacă n u c u m v a erau g o i , lipiţi u n u l de celălalt, iar sărutul respectiv ar f i fost p r e l u d i u l u n e i p a r t i d e intense de a m o r . - D a c ă n u te deranjează să-mi m a i î m p r u m u ţ i o că­ maşă... spuse E m o r y când şi u l t i m a f a r f u r i e f u pusă la l o c u l ei. - Serveşte-te singură. I n d r u m spre baie, luă o cămaşă şi o pereche de şo­ sete d i n d u l a p u l cu sertare. H a i n e l e ei de alergat erau i m p r e g n a t e cu m i r o s u l gospodăriei F l o y d , aşa că de-abia aştepta să şi le dea jos. Le puse în chiuvetă, la î n m u i a t , cât ea făcu duş şi-şi spălă părul. C u c u i u l se micşorase c o n s i d e r a b i l şi, dacă n-ar f i simţit că zona respectivă era î n c ă destul de sensibilă, ar f i p u t u t u i t a c u t o t u l de rană.

Necunoscutul

175

Bărbatul îi spusese d i n p r i m u l m o m e n t că n u avea nevoie de copci; a c u m , E m o r y se î n t r e b ă de u n d e ştiuse u n a ca asta. Poate că aşa plănuise el. Poate că îşi drămuise forţa l o v i t u r i i d o a r cât să o lase în stare de inconşti­ enţă, fără să-i provoace o rană gravă, care ar f i necesitat o intervenţie de specialitate. Fiindcă t o t venise v o r b a , u n d e ascunsese oare piatra aceea? îşi stoarse hainele şi, la fel ca data trecută, trase u n scaun în d r e p t u l ş e m i n e u l u i şi le aşeză la uscat pe spătar. D u p ă aceea se poziţiona aproape de foc şi-şi trecu dege­ tele p r i n păr ca să-1 zvânte. - A r t r e b u i să-1 usuc de t o t , dar n u m a i p o t să-mi ţin o c h i i deschişi, se plânse. Gazda ei marcă pagina u n d e rămăsese c u u n s e m n de carte, a p o i aşeză v o l u m u l pe masă. - Şi eu s u n t frânt. Se duse să tragă d r a p e r i i l e de m u s e l i n ă de la ferestre, astfel că î n c ă p e r e a se c u f u n d ă î n s e m i î n t u n e r i c ; veioza de pe masă şi f o c u l d i n ş e m i n e u erau singurele surse de l u m i n ă . - D e u n d e ştii că N o r m a n şi W i l l n-o să vină aici, ca să se răzbune p e n t r u televizorul spart? - D a c ă ar f i avut de gând să ne atace, ar f i fost deja aici. - N - a u maşină, iar d r u m u l e greu de parcurs pe jos. - N u asta-i opreşte. D i n c o l o de toată vorbăria lor, s u n t nişte laşi. - D e u n d e ştii? - A m m a i văzut g e n u l ăsta de o a m e n i , - î i cunoşti. D e u n d e v a . D e altcândva... E m o r y aş­ teptă câteva secunde, după care stărui: N u - i aşa? - D u - t e la culcare, doctoriţă scumpă. Era i m p o s i b i l de c l i n t i t , la fel ca u n zid. Prea ostenită ca să se m a i certe, E m o r y se vârî în pat şi îşi trase pătura p â n ă la gât. E l se întoarse pe f o t o l i u , stinse veioza şi se acoperi cu o pătură. Trecură câteva m i n u t e grele. C h i a r dacă era frântă de oboseală, E m o r y n u se putea relaxa. T o ţ i muşchii îi erau încordaţi, m i n t e a îi era u n amalgam în c o n t i n u ă

176

Sandra Brown

mişcare şi o încercau n e n u m ă r a t e e m o ţ i i c o n t r a d i c t o r i i . Ştia c ă n i o i el n u a d o r m i s e . D a c ă ar f i deschis o c h i i , i n ­ d u b i t a b i l i - a r f i î n t â l n i t pe ai l u i , cercetând-o: m e r e u la p â n d ă , c u o i n t e n s i t a t e pătrunzătoare, perfect i m o b i l i , cu e x c e p ţ i a licăririi flăcărilor reflectate în ei. D a c ă i x u le-ar f i distrus televizorul, fraţii F l o y d ar f i p u t u t să v ^ i d ă e m i s i u n e a de ştiri, ar f i p u t u t să cheme poliţia, să dea informaţii despre l o c u l u n d e se afla şi să-şi încase±ze recompensa. Deja a c u m ar f i fost î n me­ d i u l ei f a n v i l i a r , c u Jeff, pregătindu-şi să-şi reia activităţi­ le de zi c u z i . I n loc de toate acestea, stătea înfofolită în p a t u l n e c u n o s c u t u l u i care când o u l u i a , c â n d o excita, când o î n g r o z e a . C h i a r d acă se hotărâse să-şi ţină o c h i i închişi, aceştia se d e s c h i s e x ă cu de la sine putere. D u p ă c u m se aştepta­ se, el o p r i v e a f i x . - I n a i n t < e să p l e c ă m , ai i n t r a t d i n n o u î n d o r m i t o r . - V o i a r r x să s c h i m b câteva c u v i n t e c u Lisa, între patru ochi. - D e ce? C â n d văzu că el n u avea de gând să-i răspun­ dă, se r i d i c a p u ţ i n , s p r i j i n i n d u - s e pe coate, ca să-1 poată vedea m a i b i n e . D e ce? E l îşi a c o r d ă ceva t i m p î n a i n t e să vorbească. - A m î n t r e b a t - o care d i n t r e fraţii ei era tatăl c o p i l u ­ l u i . Iar ea r o i - a zis că ar f i p u t u t f i oricare d i n t r e ei.

capitol xil 18 Seattle & r a c u n o s c u t p e n t r u vremea ploioasă, însă realitatea de^păşea cu m u l t această afirmaţie generică, se gândi Jack C o n n e l l . C u r s a c i x care plecase a g e n t u l special de pe aeropor­ t u l La G u a r ^ d i a avusese o întârziere de m a i m u l t e ore d i n cauza la_poviţei, zăpezii şi a vântului p u t e r n i c , dar aproape că p r e f e r a acea c o m b i n a ţ i e h i b e r n a l ă faţă de vremea de p ^ ţ ă r m u l P a c i f i c u l u i . D i n ce apucase să vadă şi să simtă p â n ă a c u m - c â n d , la v o l a n u l maşinii închiri­ ate, ieşea d i n . parcarea de la Sea-Tac - , î n c e p e a să creadă

Necunoscutul

177

că toată partea de nord-vest a Statelor U n i t e era pradă inundaţiilor. Pe d r u m u l de la a e r o p o r t spre oraş f u n e v o i t să-şi îm­ partă constant atenţia între autostrada asediată de ploa­ ie şi încercările zadarnice de localizare a b u t o n u l u i de dezgheţare a p a r b r i z u l u i pe b o r d u l acela necunoscut, î n m o d m i r a c u l o s , reuşi să ajungă în c e n t r u l m e t r o p o l e i şi la p u n c t u l de îmbarcare pe f e r i b o t fără să-şi piardă viaţa o r i să accidenteze fatal v r e u n p a r t e n e r de trafic. Peisajul, care poate că ar f i fost pitoresc într-o zi în­ sorită, era ascuns de ploaia torenţială şi de ceaţa groasă. Oraşul dispăru d i n câmpul său vizual la n i c i u n sfert de oră de la plecarea f e r i b o t u l u i , iar ceea ce se afla în faţă îi era la fel de n e c u n o s c u t pe c u m fusese O c e a n u l A t l a n t i c p e n t r u m a r i n a r i i d i n secolul al cincisprezecelea. N i c i o d a t ă n u - i plăcuseră a m b a r c a ţ i u n i l e , iar cele care înaintau t r u d i t p r i n ceaţă îi plăceau cu atât m a i puţin. A b i a după o oră şi j u m ă t a t e se a n u n ţ ă sosirea la destinaţie, aşa că simţi o uşurare extraordinară c â n d , la v o l a n u l maşinii, ajunse d i n n o u pe uscat. Sau pe ceea ce se n u m e a în m o d generic uscat, căci în această si­ tuaţie t o t u l era î m b i b a t cu apă. Se cază la h o t e l şi, fără să-şi ia răgazul de a-şi despa­ cheta bagajul, plecă să î n f r u n t e d i n n o u vremea ostilă. C u a j u t o r u l s i s t e m u l u i de navigaţie al maşinii, se duse direct la adresa u n d e l o c u i a Grace K e n t . Era o casă albă c u d o u ă n i v e l u r i , c u ferestrele de la ambele c a t u r i încadrate de o b l o a n e cenuşii. U ş a p r i n c i ­ pală era vopsită în roşu, iar lângă ea, pe perete, era fixată o cutie poştală de alamă. îi trecu p r i n m i n t e să se ducă d i r e c t la uşă şi să ve­ rifice c o r e s p o n d e n ţ a primită de femeie în ziua respec­ tivă, dar, având în vedere zicala p o t r i v i t căreia discreţia merge m â n ă în m â n ă cu onoarea, se hotărî să nu-şi asu­ me acest risc. î n s c h i m b , conduse până la capătul străzii şi parcă sub crengile îngreunate de ploaie ale u n u i co­ n i f e r gigantic. A c o l o aşteptă m a i m u l t de t r e i ore. î n cele d i n u r m ă , o dubită intră pe aleea casei şi a p o i în garajul a cărui uşă

178

Sandra Brozvn

f u deschisă c u a j u t o r u l u n e i telecomenzi. U ş a c o b o r î d i n n o u î n a i n t e ca Jack să-1 poată vedea pe şofer. Câteva m i n u t e m a i târziu, c â n d uşa principală f u deschisă d i n i n t e r i o r , îşi luă a p a r a t u l f o t o şi regla obiec­ t i v u l , luând-o în c a d r u pe femeia care ieşi să-şi r i d i c e corespondenţa. Grace K e n t era Rebecca W a t s o n . I n d u b i t a b i l . C ă l ă t o r i a asta n u fusese u n pas m i c în investigaţia sa. Era u n salt uriaş. Sam K n i g h t se lăsă pe spătarul s c a u n u l u i şi-şi împre­ u n ă mâinile peste pântecele r o t u n d . - T u ce crezi? - V i n o v a t ca d r a c u ' însuşi, răspunse G r a n g e fără să clipească măcar. E r a u a m â n d o i extenuaţi, având în vedere că-şi petrecuseră ziua căutând-o pe E m o r y C h a r b o n n e a u . I n cea m a i mare parte a t i m p u l u i înfruntaseră f r i g u l de afară o r i stătuseră în S U V , î n c e r c â n d să se încălzească şi su­ p o r t â n d observaţiile acide ale l u i Jeff Surrey la adresa competenţei lor. I I lăsaseră pe Jeff la m o t e l u l u n d e era cazat - o altă sursă de n e m u l ţ u m i r e p e n t r u el - , trecuseră pe la sediu ca să evalueze rezultatele dezamăgitoare ale e f o r t u r i l o r de peste zi, a p o i se duseseră acasă. Avuseseră d o a r câteva ore de s o m n î n a i n t e de a o lua de la capăt dis-de-dimineaţă, c â n d n i c i n u răsărise b i n e soarele. - D a , e v i n o v a t , întări K n i g h t . D a ' în C o d u l Penal n u se prevede n i c i o pedeapsă d o a r p e n t r u că u n i n d i v i d este n e m e r n i c . - A r trebui dată o lege cu dedicaţie specială p e n t r u el. K n i g h t c h i c o t i , deşi n u era deloc de râs. Luă u n elas­ tic c i r c u l a r de pe b i r o u şi î n c e p u să-1 î n t i n d ă cu degetele de la o m â n ă . - C r e z i că a omorât-o şi a ascuns cadavrul. - Divorţ pe loc. Eviţi toată bătaia de cap, m a i ales că la m i j l o c e o avere frumuşică. - Pe care ar moşteni-o el. - Ceea ce ar f i u n m o b i l m a i m u l t decât suficient, dar p o s i b i l n u s i n g u r u l . A

Necunoscutul

179

- î n regulă, m-ai p r i n s . S p u n e - m i la ce te gândeşti. G r a n g e era foarte d o r n i c să-şi dezvolte ideea. - D u p ă n u n t ă , t i p a n u şi-a î n c r e d i n ţ a t averea fir­ m e i de investiţii la care lucrează el. Şi n i c i n-a s p r i j i n i t scoaterea pe piaţă a m e d i c a m e n t u l u i - m i n u n e pe care Surrey 1-a prezentat clienţilor d r e p t o investiţie c u per­ spective strălucite. - D i n p u n c t de vedere p r o f e s i o n a l , asta î n s e a m n ă două b i l e negre p e n t r u Jeff, zise K n i g h t gânditor. L-a făcut să pice prost în faţa şefilor şi e p o s i b i l ca d i n cauza asta să n u f i fost p r o m o v a t ca partener. D i n p u n c t de vedere personal, l u c r u r i l e stau la fel de prost. E m o r y îl întrece în toate privinţele. E celebră p e n t r u actele ei caritabile. î n toate articolele despre ea, n u m e l e l u i apare d o a r i n c i d e n t a l . E foarte îndrăgită de pacienţi, în t i m p ce clienţii l u i îl învinovăţesc o r i de câte o r i vreo investi­ ţie n u dă rezultatele scontate. - E gelos pe succesele ei. - D e c i . . . m u l t e resentimente plus interese f i n a n c i a ­ re. G r a n g e ridică d i n u m e r i . Pare e v i d e n t . - D a , t o c m a i partea asta c u „evident" m ă râcâie pe m i n e , b o m b ă n i K n i g h t . E aproape prea e v i d e n t . Plus că n u avem cadavrul, a r m a c r i m e i sau m o m e n t u l în care el i-ar f i p u t u t face f e l u l . D i n câte ştiu, chestiile astea s u n t u t i l e când te d u c i în faţa p r o c u r o r u l u i să ceri m a n ­ dat de arestare p e n t r u o m u c i d e r e . Până n u o b ţ i n e m m a i m u l t e dovezi, n u avem n i m i c concret. Şi e p o s i b i l ca dovezile să n u apară. Uitându-se la h a r t a mare de pe perete, scoase u n o f t a t : A r putea să fie o r i u n d e . Presa descrisese o p e r a ţ i u n e a de căutare a doctoriţei E m o r y C h a r d o n n e a u ca f i i n d u n „efort c o o r d o n a t " , ceea ce p e n t r u mulţi n u era decât u n e u f e m i s m , iar pen­ t r u sergentul Sam K n i g h t era de-a d r e p t u l o glumă. C ă ­ utarea n u era n i c i d e c u m c o o r d o n a t ă , deoarece i m p l i c a toate agenţiile g u v e r n a m e n t a l e d i n t r - o zonă în care se întâlneau t r e i state, iar fiecare avea p r o p r i i l e obiective, p r o b l e m e de personal, priorităţi bugetare şi o s t u p i d i t a ­ te caracteristică.

180

Sandra Brown

La o p e r a ţ i u n e p a r t i c i p a u mulţi o a m e n i devotaţi şi hotărâţi, însă e f o r t u r i l e l o r erau s u b m i n a t e de colegii m a i puţin isteţi şi sârguincioşi, în n u m ă r la fel de mare. Şi-apoi m a i erau şi sutele de v o l u n t a r i , fiecare c u pro­ p r i i l e motivaţii, cea m a i i m p o r t a n t ă f i i n d recompensa de douăzeci şi c i n c i de m i i de d o l a r i . K n i g h t era sufi­ c i e n t de c i n i c încât să creadă că aceasta îi făcuse pe cei m a i mulţi să se i m p l i c e . C h i a r dacă d i s p o n i b i l i t a t e a v o l u n t a r i l o r de a îndura condiţiile precare şi t e m p e r a t u r i l e negative ar f i izvorât p u r şi s i m p l u d i n m o t i v e altruiste, t r e b u i a luată în calcul posibitatea ca v r e u n u l d i n t r e ei să dea î n t â m p l ă t o r peste cadavrul l u i E m o r y C h a r b o n n e a u şi să c o m p r o m i t ă i n ­ tegritatea scenei c r i m e i . Având în vedere toate aceste aspecte, m a r j a de eroa­ re a operaţiunii l o r era a s t r o n o m i c ă , iar gafele erau iminente. Până u n a , alta, G r a n g e era convins că v i n o v a t u l era chiar soţul şi că rămăşiţele f e m e i i n-aveau să fie găsite până ce Jeff n u ceda şi n u le spunea u n d e să o caute. C u tristeţe, Sam se gândi că t r e b u i a să-i dea dreptate. - P r o g r a m u l l u i de sâmbătă e suspect, remarcă G r a n g e . U n d e a fost toată ziua? - L-ai auzit. A p i e r d u t vremea p r i n casă, după care a făcut nişte c o m i s i o a n e . - N u ştiu c u m să zic, dar Jeff Surrey n u - m i pare g e n u l de o m care să piardă vremea p r i n casă. Şi-apoi, n u poate să ne i n d i c e n i c i o persoană cu care să se f i întâl­ n i t sau să f i v o r b i t , îi a m i n t i G r a n g e . N i m e n i , cât a fost ziua de lungă. N i c i măcar v r e u n frizer sau vreo vânză­ toare care să-şi amintească să-1 f i văzut. A p o i , d u m i n i c ă iar n u are n i m i c p â n ă după-amiază, c â n d a î n c e p u t să sune î n stânga şi-n dreapta şi să lase mesaje, întrebând dacă avea cineva vreo veste de la E m o r y . - S-a t r a n s f o r m a t brusc în soţul p l i n de îngrijorare, dar n u m a i după ce a t r e c u t o perioadă d e s t u l de lungă, întări K n i g h t . - T e a t r u . T o t u l e de o c h i i l u m i i . - Păi, a t u n c i , c u m a făcut-o? Ş i când? - T e deranjează dacă-mi d a u niţel c u presupusul?

Necunoscutul

181

K n i g h t îi făcu semn să-şi exprime liber toate gândurile. - B i n e . . . E m o r y pleacă sâmbătă d i m i n e a ţ ă pe traseul ales p e n t r u cursă, aşa c u m şi-a p r o g r a m a t . I I a n u n ţ ă pe Jeff că r ă m â n e peste n o a p t e la D r a k e l a n d . E l v i n e cu maşina p â n ă aici şi se întâlneşte c u ea într-un loc şi la o oră stabilite în avans. Şi î n c e p e să-şi p u n ă cenuşă în cap: „Iubito, îmi pare rău. A r f i t r e b u i t să f i u m a i înţelegător faţă de p r o g r a m u l tău de a n t r e n a m e n t e p e n t r u mara­ t o n . H a i să ne p u p ă m şi să ne î m p ă c ă m " . - D a r , în t o t t i m p u l ăsta, n u face altceva decât să aştepte m o m e n t u l p o t r i v i t p e n t r u a o o m o r î , n u con­ tează c u m . G r a n g e dădu a p r o b a t o r d i n cap. - S e descotoroseşte de cadavru, a p o i se întoarce la A t l a n t a . A d o u a zi, d u m i n i c ă , î n c e p e să sune pe la prie­ t e n i î n t r e b â n d de ea, după care v i n e iar la D r a k e l a n d şi face pe îngrijoratul pe la m o t e l , la cafenea şi la poliţie. „Nevastă-mea n u s-a întors acasă. C i n e v a să m ă ajute!" - Şi n i c i măcar n u a zis „vă r o g " , c o m p l e t ă K n i g h t . - D a c ă ar f i făcut-o, a m f i ştiut d i n c a p u l l o c u l u i că t o t u l e doar teatru. Degetele s e r g e n t u l u i detectiv p u n e a u la grea încerca­ re rezistenţa e l a s t i c u l u i . - S u n ă b i n e , dar e zero barat d i n p u n c t u l de vedere al dovezilor. E c h i p a de criminalişti i-au v e r i f i c a t maşina la m i l i m e t r u . Jeff îşi dăduse seama că toată vorbăria cu „asta e pro­ c e d u r a " era d o a r o păcăleală. Protestase, însă n u atât de zgomotos pe cât s-ar f i aşteptat K n i g h t , mare parte d i n argumentele sale învârtindu-se î n j u r u l r i s c u l u i de deteriorare a tapiţeriei de piele. A p o i , ca şi c u m ar f i fost prerogativa l u i să le refuze accesul, zisese: - B i n e , căutaţi peste t o t . E o pierdere de t i m p şi de energie, dar n u a m n i m i c de ascuns. Ş i era p o s i b i l ca l u c r u r i l e să stea chiar aşa. N u găsi­ seră n i m i c i n c r i m i n a t o r . N i c i o u r m ă de sânge, f i b r e , substanţe c h i m i c e care să i n d i c e că ar f i curăţat ceva sau m i r o s u r i neplăcute care să poată f i puse în legătură c u prezenţa u n u i cadavru.

182

Sandra Brown

E r a u uşuraţi că n u găsiseră n i c i u n i n d i c i u că doc­ toriţa C h a r b o n n e a u fusese rănită sau chiar ucisă. I n acelaşi t i m p , lipsa oricărui rezultat era de-a d r e p t u l descurajantă. Toate întrebările l o r r ă m â n e a u î n c o n t i n u a r e fără răspuns. - Pe t i n e n u te deranjează că n-a cerut să aibă lângă el u n avocat şi n-a v r u t să vadă m a n d a t u l de percheziţie? spuse K n i g h t . - I n m o d clar, pe t i n e te deranjează. - C h i a r aşa. La cât e de versat, ai f i crezut c-o să-şi aducă avocatul de la î n c e p u t . - Pe de altă parte, e s u f i c i e n t de v i c l e a n cât să ştie că aşa ceva ne-ar stârni bănuielile. - Poate. D a r p u t e m deduce de aici u n l u c r u : ştia că n-o să găsim n i m i c în maşină. P r i n u r m a r e , dacă a o m o ­ rât-o, a lăsat-o la l o c u l faptei. D e asemenea... La s i m p l a idee că Jeff Surrey îi scăpa d i n n o u p r i n t r e degete, G r a n g e scoase u n geamăt exasperat. - D e asemenea, c o n t i n u ă K n i g h t , ne-a d a t t e l e f o n u l l u i m o b i l fără n i c i o p r o b l e m ă . - A încercat să se eschiveze. - D a r n u m u l t . M a i m u l t s-a strâmbat. N u s-a împo­ t r i v i t aşa c u m ar face-o u n t i p care t r e b u i e să ascundă f a p t u l că şi-a o m o r â t nevasta. - Ş i ce-nseamnă asta? - înseamnă că fie e nevinovat, fie e al naibii de deştept. - E u pariez pe a d o u a variantă. - Ş i eu la f e l . D a r t r e b u i e să-1 facem să cedeze. G r a n g e î n c e p u să bată cu radiera c r e i o n u l u i în masa de l u c r u . - O a r e e p o s i b i l ca A l i c e să fie m a i apropiată de el decât de Emory? K n i g h t trase de elastic şi-1 lăsă să-i plesnească degetele. - O aventură? Jeff? - C r e z i că n-ar f i î n stare? - N u , p u r şi s i m p l u n u mi-1 p o t î n c h i p u i având emo­ ţia şi energia necesare p e n t r u o erecţie. - E i , p e n t r u u n i i d o r i n ţ a sexuală n-are n i c i o legătură cu c o r p u l .

Necunoscutul

183

- Posibil, zise K n i g h t pe u n t o n m e d i t a t i v . E legată de putere, c o n t r o l . . . - Şi c r u z i m e . - E u s u n t u n t i p de m o d ă veche. M i e - m i place partea fizică. G r a n g e schiţă u n zâmbet, după care redeveni serios. - I n u l t i m e l e două zile, au fost - se o p r i p e n t r u a-şi verifica notiţele - c i n c i a p e l u r i între ei. Fie a sunat el, fie ea. - E o prietenă apropiată şi e şi clienta l u i . - C u care stă de vorbă noaptea târziu? Sau la p r i m a oră, î n a i n t e de orice altceva? - Ne-a explicat care e treaba cu a p e l u r i l e astea. A l i c e îşi face g r i j i p e n t r u E m o r y . „ E x t r e m de m u l t " , ca să-1 citez pe Jeff. G r a n g e dădu a p r o b a t o r d i n cap. - D a r ar f i o r i c u m îngrijorată. - Oricum? - D a c ă e prietena a m â n d u r o r a , a t u n c i este foarte n o r m a l să-şi facă foarte m u l t e g r i j i p e n t r u a m â n d o i . Ex­ t r e m de m u l t e . D a r , de asemenea, ar f i îngrijorată dacă a m a n t u l ei s-ar f i descotorosit de nevastă-sa - fie că ea ştia sau n u d i n a i n t e acest l u c r u - p e n t r u a f i l i b e r să-şi c o n t i n u e aventura. K n i g h t cântări ipoteza. N u o c o m e n t ă p â n ă n u n u ­ mără în m i n t e până la zece. - M â i n e , cât eu stau cu Jeff, t u du-te la A t l a n t a şi vor­ beşte c u v e c i n i i ei. î n t r e a b ă dacă a avut m u s a f i r i v i n e r i şi sâmbătă, cât E m o r y a fost plecată d i n oraş. - P u n p a r i u pe douăzeci de d o l a r i că în cartier a fost văzută maşina luxoasă a l u i Jeff, cu tapiţeria l u i de piele făcută la c o m a n d ă , spuse G r a n g e r â n j i n d .

capitolul 19 - D o c t o r i ţ ă scumpă? E m o r y îşi î n c l i n ă c a p u l către m â n a de pe u m ă r u l ei şi-şi frecă o b r a z u l de ea. - T e trezeşti sau ai de gând să d o r m i toată...?

184

Sandra Brown

- Hmm? E m o r y se trezi t r e p t a t şi deschise o c h i i . M â n a de care-şi lipise o b r a z u l se c o n t i n u a cu u n braţ l u n g acoperit cu m â n e c a u n u i p u l o v e r bej, cu m o d e l P r i v i n d î n sus, descoperi nişte u m e r i laţi, d i n cauza cărora n u m a i ve­ dea deloc t a v a n u l . B ă r b a t u l stătea aplecat peste ea, cu c h i p u l foarte aproape de al ei. L u m i n a revărsată d i n s p r e c ă m i n îi con­ t u r a trăsăturile, punându-i în evidenţă p o m e ţ i i , bărbia puternică şi firele a r g i n t i i d i n păr, dar îi adâncea cute­ le de la capătul buzelor severe şi îi t r a n s f o r m a o c h i i în hăuri de mister. E m o r y îşi dădu seama că-şi dorea cu disperare să o sărute. C â n d el îşi retrase m â n a şi se depărta de pat, tâ­ năra femeie se ridică în c a p u l oaselor. D r a p e r i i l e erau în c o n t i n u a r e trase, dar pe lângă m a r g i n i l e l o r n u se m a i strecurau firişoare de l u m i n ă . A m e ţ i t ă şi dezorien­ tată, întrebă: - C â t e ceasul? - Ş a s e şi j u m ă t a t e . A i d o r m i t cam toată ziua. - N u - m i v i n e să cred! - N o a p t e a trecută a fost destul de grea. N - a m ştiut dacă e cazul să te trezesc sau n u . - M ă b u c u r că ai făcut-o. - C o l a n ţ i i tăi... m u r m u r ă el, a p o i i - i întinse cu stângăcie. E m o r y dădu pătura într-o parte, se ridică şi se duse la baie. Folosi toaleta, îşi puse colanţii, îşi clăti gura şi îşi trecu m â n a p r i n păr, care era foarte uscat şi încâlcit p e n t r u că se culcase c u el u m e d . I I găsi în faţa r a f t u r i l o r c u cărţi, trecând t i t l u r i l e în revistă. E m o r y se duse la ş e m i n e u , p e n t r u a verifica dacă bluza şi jacheta i se uscaseră. - S u n t încă jilave. V a t r e b u i să m a i stau puţin c u că­ maşa ta. E l n u zise n i m i c . T ă c e r e a l u i m o h o r â t ă o enerva, aşa că hotărî să-i p u n ă capăt. - Adevărul e că s u n t într-o stare de groază. N u m-am m a i dat cu cremă hidratantă de t r e i zile. Părul î m i stă

Necunoscutul

185

în toate direcţiile. D a c ă m-ai vedea c u m arăt de obicei, n i c i n u m-ai recunoaşte. - Ba te-aş recunoaşte, m u r m u r ă el fără să se întoarcă. T o n u l l u i s u m b r u şi m i z a n t r o p sugera că în spatele acestei s i m p l e declaraţii se afla şi altceva. C â n d E m o r y îşi dădu seama despre ce era v o r b a , u n văl de tristeţe se lăsă asupra ei, la fel de greoi ca şi h a i n a l u i , pe care o purtase m a i devreme. - D a r asta n-o să se î n t â m p l e niciodată, nu? O d a t ă ce-o să mă întorc acasă, n-o să ne m a i v e d e m niciodată. -Nu. N u m a i adăugă n i m i c . N i c i o c o n d i ţ i o n a r e . Pur şi s i m p l u decretase că aşa stăteau l u c r u r i l e , că t o t u l avea să se t e r m i n e . E m o r y n u ştia ce să spună şi, chiar dacă ar f i ştiut, n u era sigură că ar f i p u t u t să o facă. S i m ţ e a u n n o d în gât, f i i n d cuprinsă de o e m o ţ i e nefirească. S i m p l u l gând al întoarcerii acasă ar f i t r e b u i t să-i trezească b u n a dispozi­ ţie. I n loc de asta, o năpădise tristeţea. B i n e î n ţ e l e s , odată ce-şi relua viaţa obişnuită avea să scape de această m â h n i r e prostească şi inexplicabilă. îşi iubea m u n c a şi pacienţii şi de-abia aştepta să p a r t i c i p e la m a r a t o n u l la a cărui organizare m u n c i s e atât. O m u l ­ ţ i m e de o a m e n i se bazau pe ea. D e îndată ce ajungea acasă t r e b u i a să se apuce de treabă, să recupereze t i m p u l p i e r d u t , t i m p u l petrecut acolo, în c a b a n ă . I n curând, acele câteva zile aveau să-i pară u n vis. D a r de ce se simţea ca şi c u m s-ar f i trezit î n a i n t e ca v i s u l să f i ajuns la u n f i n a l mulţumitor? - D a c ă v r e i ceva de m â n c a r e , ia-ţi t o t ce pofteşti, spu­ se el, întrerupându-i gândurile. - N u mi-e foame. D u p ă toate aparenţele, n i c i l u i n u - i era, căci luă o carte de pe r a f t şi se aşeză în f o t o l i u . - A m impresia că n u eşti chiar atât de sigur pe i n t e n ­ ţiile fraţilor F l o y d , remarcă ea. C â n d bărbatul îşi ridică privirea, E m o r y făcu s e m n d i n cap către p i s t o l u l aflat pe măsuţă, s u f i c i e n t de aproape de el î n c â t să-1 poată lua fără să se r i d i c e de pe f o t o l i u .

186

Sandra Brown

- D e o c a m d a t ă n u e n i c i u r m ă de ei, dar e p o s i b i l să mă f i înşelat. - C u m ţi-ai dat seama că fraţii Lisei au fost cei care...? îl întrebă E m o r y după ce se aşeză pe canapea. C u u n aer absent, el îşi t r e c u vârfurile degetelor pes­ te literele t i t l u l u i , marcate în relief. - N i c i n u m - a m gândit la aşa ceva până n u mi-a spus Lisa. Era foarte hotărâtă ca n i m e n i să n u afle de co­ p i l , chiar dacă pierduse sarcina. P r e s u p u n că orice fată de cincisprezece a n i s-ar f i t e m u t să n u se afle, însă ei n u - i păsa decât ca Pauline să n u ştie n i m i c , în t i m p ce scursurile alea două beau bere şi râdeau. Ş i , dintr-odată, m i - a m dat seama de ce. Era o glumă între ei. A m sperat că mă înşel, dar, când a m întrebat-o pe Lisa direct, a î n c e p u t să plângă şi mi-a dezvăluit t o t . - A fost v o r b a de u n i n c i d e n t izolat? - N u . C h e s t i i l e astea se petrec de ceva v r e m e , d i n ce mi-a zis. - Şi Pauline c u m de n-a văzut nimic? - Ştie şi ea, doctoriţă s c u m p ă . B i n e î n ţ e l e s că ştie. N-a recunoscut-o niciodată, p r o b a b i l n i c i faţă de ea însăşi, dar ştie. D e ce crezi că a t r i m i s - o pe Lisa să locuiască la sora şi la c u m n a t u l ei, în oraş? E m o r y îşi s p r i j i n i coatele pe g e n u n c h i şi îşi lăsă ca­ p u l în p a l m e . - E de-a d r e p t u l strigător la cer. A m c i t i t în ziare des­ pre diverse cazuri, a m m a i văzut şi la ştiri, dar mi-e greu să accept că l u c r u r i l e de g e n u l acesta chiar se întâmplă în l u m e a reală. E l lăsă să-i scape u n h o h o t l i p s i t de veselie. - O h o , se întâmplă, sigur că da! Ba chiar şi l u c r u r i m a i rele. T r ă i n d în l u m e a ta drăguţă şi curată, eşti la adăpost, n u ai contact c u partea urâtă a societăţii. - S ă n u îndrăzneşti să faci asta! - C e să fac? - S ă m ă jigneşti aşa. - D a r nu... - Ba da. E m o r y se ridică în picioare. N - a m n i c i o vină că părinţii m e i erau bogaţi. N - a m cerut eu să mă nasc

Necunoscutul

187

într-o l u m e drăguţă şi curată, aşa c u m n i c i Lisa n-a cerut să se nască în f a m i l i a ei. E l puse cartea deoparte şi îşi trecu degetele p r i n păr. - A i dreptate, a m exagerat. î m i cer scuze. - Şi n u m ă trata de sus. - N u făceam asta. - M a i urmează să mă faci d i n n o u „filantroapă". - B i n e , a t u n c i s p u n e - m i ce-aş putea zice ca să n u te scot d i n sărite, îi ceru el ridicându-se d i n f o t o l i u . î n c o n t i n u a r e furioasă, E m o r y preferă să revină la s u b i e c t u l p r i n c i p a l al discuţiei. - Ce-o să se întâmple cu Lisa? - S p e r ca mătuşa şi u n c h i u l s-o primească d i n n o u la ei. - D i n câte a m auzit, n u par a f i cei m a i generoşi oa­ m e n i d i n l u m e . Poate că ar f i m a i b i n e să fie dată în plasament. - î n plasament? - P C ar putea să... -PC? - Protecţia C o p i . . . - Ş t i u ce î n s e a m n ă , i-o reteză el i r i t a t . D a r ca să i n ­ tre ei pe f i r , Lisa ar t r e b u i să d e p u n ă plângere că a fost abuzată sexual. - B i n e î n ţ e l e s c-o să d e p u n ă ! - P â n ă a c u m n-a zis n i m i c . - D a r o să d e p u n ă plângere. Degeneraţii ăia d o i tre­ b u i e să î n f u n d e puşcăria. - D a . D a r asta n-o să se î n t â m p l e niciodată. A r t r e b u i . D a r n-o să se î n t â m p l e . - C e vrei să spui? - C u n o s c mecanismele de gândire ale o a m e n i l o r , doctoriţă scumpă. î n t o t d e a u n a îşi protejează apropiaţii până în pânzele albe. Pauline a închis o c h i i şi a negat situaţia până în m o m e n t u l de faţă. Aşa o să facă şi de a c u m î n c o l o . O să rezolve ea t o t u l , dar d i n c o l o de lege şi fără i m p l i c a r e a autorităţilor. - D a c ă n i c i ea, n i c i Lisa n u d e p u n reclamaţie şi n i c i t u n u o faci, a t u n c i o să mă o c u p eu.

188

Sandra Brown

- I - a i face t u u n a ca asta Lisei? Să o o b l i g i să trea­ că p r i n t o t ce-ar u r m a , i n c l u s i v represalii a m a r n i c e d i n partea l u i N o r m a n şi W i l l atât asupra ei, cât şi asupra maică-sii? - D e c i ar t r e b u i să ne prefacem că n u v e d e m n i m i c şi să-i lăsăm pe cei d o i v i o l a t o r i să scape nepedepsiţi? E l tăcea, dar E m o r y se c u t r e m u r ă c â n d îi văzu expresia de pe c h i p . Ce-o să faci? Privirea i se duse la p i s t o l u l aflat pe măsuţă. N u poţi să-i o m o r i ! B ă r b a t u l îi susţinu p r i v i r e a o clipă, după care se duse la ş e m i n e u şi î n c e p u să răscolească l e m n e l e cu u n vătrai. - N u te priveşte pe t i n e . - Ba a c u m m ă priveşte, d i n m o m e n t ce m-ai i m p l i c a t şi pe m i n e . - E i b i n e , de-acum î n c o l o n-o să te m a i privească. E m o r y t o c m a i se pregătea să lanseze u n n o u atac a t u n c i c â n d observă mişcările c o n t r o l a t e al m â i n i l o r l u i p u t e r n i c e . N i c i o mişcare n u era de prisos, fiecare gest era măsurat. S i m ţ i d i n n o u n o d u l acela în gât. - O să mă d u c i î n a p o i . Fără să scoată o vorbă, el c o n t i n u ă să se u i t e l u n g la grămada de cărbuni i n c a n d e s c e n ţ i . Aşa se explica dispoziţia l u i d i n acea seară. E m o r y înghiţi c u greu. - I n seara asta? A c u m ? - C â n d eşti gata. D r u m u r i l e s-au curăţat în b u n ă măsură. - I n cazul ăsta, ar t r e b u i să plecăm chiar, a c u m , zise ea, deşi o durea gâtul la fiecare sunet rostit. S u n t o gră­ m a d ă de o a m e n i care m ă caută, pe gerul ăsta. - N u şi a c u m . - Poftim? - I n t i m p ce d o r m e a i , a m i n t r a t pe i n t e r n e t să citesc ştirile. A u suspendat o p e r a ţ i u n e a de căutare p â n ă mâine-dimineaţă, când s-o face l u m i n ă . E m o r y aruncă o p r i v i r e către l a p t o p u l pe care-1 ob­ servase m a i devreme, aşezat pe masa de bucătărie.

Necunoscutul

189

- D a r ce cred că s-a întâmplat c u mine? A i c i t i t ceva despre Jeff? - N u a m c i t i t decât t i t l u r i l e , n u şi detaliile. î m p i n s e cu b o c a n c u l o bucată de c ă r b u n e care sărise după grătar. Ce-o să le s p u i despre t i m p u l petrecut aici? - H a b a r n-am. îşi întoarse c a p u l spre ea, ridicând d i n sprânceana dreaptă. Această expresie m e n i t ă să f o r m u l e z e o întreba­ re tacită îi devenise foarte familiară l u i E m o r y . - N u ştiu ce-o să-i s p u n l u i Jeff. Şi n i c i celorlalţi. N u - m i aduc a m i n t e c u m m - a m ales c u contuzia asta, aşa că n u le p o t spune dacă a fost v o r b a de u n accident sau de u n atac. N u ştiu u n d e ne aflăm c u exactitate. C e aş putea să le povestesc despre t i n e , c â n d n u ştiu nimic? N i c i c u m te c h e a m ă , n i c i măcar... de ce m-ai adus aici. E l apucă strâns, cu ambele m â i n i , poliţa şemineului şi, lăsându-şi c a p u l în p i e p t , înjură în barbă. R ă m a s e aşa, p r i v i n d f i x flăcările d i n vatră, preţ de m a i m u l t e secunde, după care adăugă câţiva b u ş t e n i pe foc şi puse la loc p a r a v a n u l . î n cele d i n u r m ă , ştergându-şi palmele de p r a f pe t u r u l jeanşilor, se întoarse către ea. - P ă i , u l t i m a chestiune p o t să ţi-o lămuresc chiar a c u m . D e ce te-am adus aici. Te-am găsit pe potecă. Ceea ce a m făcut p e n t r u t i n e , că ţi-am o f e r i t u n adăpost, că ţi-am d a t de m â n c a r e , că ţi-am acordat p r i m u l ajutor... - A i f i făcut toate astea p e n t r u orice străin aflat la ananghie. - Pe d r a c u ' , o întrerupse el aspru. D a , dacă aş f i găsit o persoană rănită, aş f i dus-o la U r g e n ţ e , aş f i lăsat-o aco­ l o şi aş f i plecat i m e d i a t . N i c i u n risc, n i c i o i m p l i c a r e , n i c i o şansă să se facă legătura cu m i n e . D a r t u , cea m a i serioasă a m e n i n ţ a r e p e n t r u t o t ce... O p r i n d u - s e , aruncă o p r i v i r e cuprinzătoare p r i n încăpere, a p o i reluă: P e n t r u t o t , p u r şi s i m p l u . Pe t i n e . . . a m v r u t să te păstrez încă p u ­ ţin, îşi ridică p a l m a şi-şi încorda degetele, strângându-le în p u m n , ca şi c u m i-ar f i arătat despre ce era v o r b a . N - o să înţelegi niciodată ce risc m i - a m asumat păstrându-te aici. Şi m a i m u l t ca sigur n-ai c u m să înţelegi cât a t r e b u i t să m ă l u p t cu m i n e î n s u m i ca să păstrez distanţa d i n t r e

190

Sandra Brown

n o i . Se a p r o p i e de ea şi, c â n d ajunse la d o a r câţiva centi­ m e t r i , o întrebă: Şi-acum m a i ţi-e frică de mine? - Foarte tare. - D a r n u f u g i , zise el m a i făcând u n pas. C u m aşa? - P e n t r u că înţeleg l u p t a asta cu sine. S u n e t u l pe care-1 scoase el f u ceva între u n geamăt şi u n mârâit. - D a c ă eşti deşteaptă, te opreşti a c u m , doctoriţă scumpă. I i acordă câteva clipe, dar când văzu că E m o r y n u se clintea, îşi l i p i m â n a , c u degetele răsfirate, de f u n d u l ei. Pielea l u i era atât de f i e r b i n t e , încât tânăra femeie avu impresia că-i topea m a t e r i a l u l colanţilor. C u u n gest b l â n d , el îi puse pe ceafă m â n a cealaltă, aşa c u m făcuse în noaptea precedentă. - U l t i m a şansă... E m o r y îşi lăsă mâinile să-i alunece uşor până pe umerii lui. - B i n e a t u n c i . . . Te-am avertizat. Ţ i - a m spus că dac-o să m a i p u n mâinile pe t i n e o dată... - O să le p u i peste t o t . - D a r n-am zis c-o să fac n u m a i atât. B ă r b a t u l îi acoperi buzele cu ale sale şi dezlănţui foa­ mea pe care şi-o stăpânise cu o n o a p t e î n a i n t e . N i m i c n u era reţinut, n i c i i n t r u z i u n e a l i m b i i l u i , n i c i nevoia cu care gura ei se deschise sub a l u i , n i c i c u v i n t e l e t e r i b i l de erotice pe care i le şopti c â n d , într-un f i n a l , î n c h e i e săru­ t u l şi îi dădu d r u m u l , dar n u m a i p e n t r u a-i desface în grabă n a s t u r i i cămăşii. O cercetă f l ă m â n d , arzând cu privirea fiecare locşor asupra căruia se aţintea. I i mângâie t a n d r u a b d o m e n u l , a p o i palmele l u i , u r m â n d c o n t u r u l f i n al t a l i e i , urcară de-o parte şi de alta a sânilor. E m o r y scoase nişte scân­ cete de dorinţă când vârfurile degetelor l u i îi explorară sânii r o t u n z i , oprindu-se la sfârcurile care se întăriră au­ t o m a t la atingere. - D o a m n e , m u r m u r ă el. Luând-o de m â n ă , o trase către pat. I i î m p i n s e că­ maşa de pe u m e r i , ca să o poată p r i v i în c o n t i n u a r e

Necunoscutul

191

în t i m p ce îşi trase p u l o v e r u l peste cap şi-1 zvârli cât c o l o . A p o i , mâinile i se duseră la p r o h a b , pe care-1 desfăcu r a p i d . Fără să-şi desprindă p r i v i r e a de a ei, îşi i n t r o d u ­ se o m â n ă în scobitura jeanşilor şi îşi eliberă m e m b r u l d i n strânsoare. I n acel m o m e n t , E m o r y simţi că i se tă­ iase răsuflarea. - N - o să rezist m u l t . - N i c i n-o să fie nevoie. E m o r y se lăsă pe spate şi se trase în aşa fel încât să-i facă loc şi l u i . Aşezat în g e n u n c h i , se aplecă peste ea şi-i dădu jos colanţii, după care îi poziţiona picioarele de-o parte şi de alta a şoldurilor sale. O privea c u u n interes atât de v i u , de f l ă m â n d , încât sângele d i n venele ei dădu în clocot. M o r m ă i n d o înjurătură impacientată, el îşi coborî jeanşii, după care îşi îndeplini p r o m i s i u n e a : îşi puse mâinile pe ea. M a i întâi insistent, atingându-i partea interioară a coapselor şi obligând-o să şi le desfacă, a p o i t a n d r u , mângâind-o în l o c u l acela u m e d şi dureros de sensibil, şi, în cele d i n u r m ă , agresiv, împingându-i f u n ­ d u l în sus. I m e d i a t , se împinse în ea, într-o singură miş­ care fermă. - D u m n e z e u l e , doctoriţă scumpă, g e m u el, ţi-am p r o m i s că n-o să te doară. - Ş i n i c i n-o să fie aşa. - S-ar putea... Incordându-şi muşchii coapselor, se înfipse cât m a i adânc p o s i b i l , după care se întinse peste ea şi î n c e p u să se mişte. Să se împreuneze cu ea. I n t r - u n m o d d u r , v i r i l şi hotărât. Fără să se ascundă, t o t a l d o m i n a n t şi posesiv. I i prinse încheieturile cu o singură m â n ă şi îi ridică braţele deasupra c a p u l u i . P r i v i n d - o d i r e c t în o c h i , îşi strecură cealaltă m â n ă între t r u p u r i l e l o r şi o atinse cu o precizie erotică atât de mare, încât E m o r y se a r c u i auto­ m a t sub degetele l u i , împingându-se şi frecându-se de ele într-o rugăminte m u t ă să apese, să mângâie circular, să a l i n t e . Ceea ce el şi făcu. I n m o d repetat. îşi c o b o r î

192

Sandra Brown

c a p u l către sânii ei, s o r b i n d u - l e sfârcurile t a r i şi tachinându-le cu l i m b a . O r g a s m u l ei f u de-a d r e p t u l cutremurător. M o r m ă i n d o obscenitate, el îşi retrase m â n a exact la t i m p şi îi z d r o b i c o r p u l c u al l u i . Zbătându-se şi î m p i n g â n d frenetic, îşi stoarseră reci­ p r o c şi u l t i m a picătură de plăcere. C â n d el ajunse aproa­ pe de orgasm, mişcările deveniră p u t e r n i c e şi intense. A p o i parcă se topiră u n u l în celălalt, epuizaţi. T r e c u multă v r e m e până ce el îi eliberă mâinile şi se dădu jos de pe ea. C â n d , în sfârşit, E m o r y îşi reveni s u f i c i e n t cât să des­ chidă o c h i i , el stătea întins pe b u r t ă , cu o b r a z u l s p r i j i n i t de p a l m e , cu genele negre proiectându-i u m b r e p r e l u n g i peste p o m e ţ i . Spatele îi era acoperit c u o peliculă de sudoare. Avea pielea catifelată şi muşchii i se c o n t u r a u f r u m o s sub ea, c r e â n d d e p r e s i u n i şi p a n t e . Jeanşii îi stăteau jos pe şol­ d u r i , în zona seducătoare u n d e c u r b u r a spatelui se con­ t i n u a cu fesele musculoase. Simţindu-i privirea fixă, bărbatul deschise o c h i i . Era ca şi c u m două f a r u r i gemene s-ar f i aprins într-un t u r n de sticlă albastră. C â n d observă sperma de pe cămaşa de b u m b a c care era răsucită i r e m e d i a b i l în j u r u l c o r p u l u i ei, o întrebă pe u n t o n defensiv: - N u regreţi încă? I n loc de răspuns, E m o r y întinse m â n a şi-şi trecu vâr­ f u r i l e degetelor peste scobitura spatelui l u i . Şi a p o i u n pic m a i jos. D u p ă care degetele i se aventurară d i n c o l o de betelia jeanşilor, flirtând cu despicătura întunecată care se ghicea m a i jos. - D a c ă n u te opreşti, o să f i u n e v o i t să mă î n t o r c . C u o atingere diafană, E m o r y u r m ă c o n t u r u l despicăturii cât p u t u de m u l t . S c o ţ â n d u n m o r m ă i t deranjat, dar şi excitat, bărba­ t u l se întoarse pe spate şi-şi dădu jos jeanşii. C o r p u l u m a n avea p u ţ i n e t a i n e p e n t r u E m o r y . Vă­ zuse sute, m i i de t r u p u r i la viaţa ei. D e toate f o r m e l e şi m ă r i m i l e . D a r al l u i o u m p l u de u i m i r e şi de admiraţie.

Necunoscutul

193

M a i m u l t , o i n t i m i d a p r i n v i r i l i t a t e a sa brută - u m e r i i laţi, părul care îi acoperea p i e p t u l , f u l g e r u l pe care îl avea t a t u a t în l o c u l în care coapsa i se î m b i n a cu ab­ d o m e n u l acoperit c u m u ş c h i b i n e definiţi şi sexul l u i , încordat şi d i n n o u p l i n de dorinţă p e n t r u ea. Nerăbdător, îi scoase cămaşa mototolită, după care îi prinse ceafa în palmă şi o trase către el. O sărută pre­ l u n g şi adânc, explorându-i fără încetare gura. C â n d , în sfârşit, îşi desprinse buzele de ale ei, o îndepărtă doar cât era nevoie p e n t r u a o putea studia, ceea ce şi făcu, înflăcărând-o şi tulburând-o în acelaşi t i m p . Pe c â n d îi strângea b l â n d sfârcul între degete, îi spu­ se, c u glasul redus la o şoaptă răguşită şi sexy: - A c u m o să o iei la fugă, ţipând, ca să scapi de mine? I n t r - o stare sublimă de excitare, E m o r y zâmbi şi dădu negativ d i n cap. - A t u n c i creează-mi nişte a m i n t i r i , doctoriţă scumpă. -Amintiri? M â n a l u i îi părăsi sânii fremătâncl de dorinţă şi alu­ necă de-a l u n g u l a b d o m e n u l u i s u p l u . I i admiră c o n t u r u l şoldului ca şi c u m ar f i fost o m i n u n e a l u m i i , a p o i îşi trecu d o s u l degetelor peste părul moale d i n t r e coapse. - Creează-mi a m i n t i r i pe care să le scot la l u m i n ă şi c u care să m ă joc c â n d t u o să f i i de m u l t plecată. - C e fel de a m i n t i r i ? întrebarea ei se î n c h e i e cu u n e f o r t s u b i t de a trage aer în p i e p t când m â n a l u i se m u t ă şi, cu î n d e m â n a r e , îi depărta coapsele s u f i c i e n t cât să-şi poată strecura între ele u m e r i i largi. A p r o a p e că simţea fizic atingerea explo­ ratoare a p r i v i r i i l u i fierbinţi în t i m p ce îşi vârî palmele sub ea şi o trase m a i aproape. Percepu acut p r i m a a t i n ­ gere a l i m b i i l u i , după care buzele l u i dezmierdând-o în t i m p ce-i şoptea: - C â t se poate de indecente.

capitolul 20 Ceva o trezi, iar E m o r y deschise o c h i i f i i n d conştien­ tă că era singură în c a b a n ă .

194

Sandra Brown

Stătea înfofolită în pătură, însă, fără căldura c o r p u ­ l u i l u i , p a t u l începuse să se răcească. Poate că ieşise să aducă l e m n e de foc. Ştia însă că se amăgea singură. Era ceva m a i m u l t de­ cât l o c u l g o l de lângă ea care-i spunea că plecase. Exact aşa c u m părea să u m p l e întreaga încăpere c u prezenţa l u i , absenţa sa crea u n v i d . E m o r y se temea până şi să analizeze n o u a situaţie, însă n u putea să evite asta m u l t t i m p . Se ridică în şezut, cuprinzându-şi u m e r i i cu braţele ca să se încălzească. Sfârcurile i se întăriră d i n cauza f r i ­ g u l u i , şi o m i e de alte urmări ale a m o r u l u i d i n noaptea trecută îi stârniră o d u r e r e surdă în toţi muşchii. Era u i m i t o r şi m i n u n a t să se simtă astfel, iar ceea ce făcuse n u - i trezea n i c i u n d r a m de remuşcare. D i m p o t r i ­ vă, spera că f i o r i i şi uşoarele spasme, acele a m i n t i r i d u l c i ale p a s i u n i i l o r , aveau să persiste cât m a i m u l t t i m p . C â n d intră în baie, constată că el lăsase r a d i a t o r u l p o r n i t , însă dat la m i n i m u m . N u aprinse l u m i n a , nevrând să se vadă clar î n o g l i n ­ dă. N u - i păsa că era ciufulită şi nearanjată, însă n u şi-ar f i s u p o r t a t m i n a tristă. M â h n i r e a pe care o simţea era de ajuns, fără să-i m a i vadă şi u m b r a în o c h i i încercănaţi. D u p ă ce făcu u n duş r a p i d , luă o cămaşă curată d i n sertar, se duse la u n a d i n t r e ferestrele d i n faţă şi dădu draperia la o parte. Era încă foarte devreme. N o r i sub­ ţiri p l u t e a u deasupra p i s c u r i l o r d i n depărtare ca nişte etole diafane. I n rest, p e n t r u p r i m a oară de câteva zile b u n e , cerul era s e n i n şi, d i n câte se părea, avea să se m e n ţ i n ă astfel în următoarele ore. C u r t e a era goală. C a m i o n e t a l u i n u era în l o c u l u n d e era parcată de o b i c e i . C u p r i n s ă de apatie, îşi lăsă mâna să cadă moale pe lângă c o r p . D r a p e r i a de muselina acoperi d i n n o u fereastra. C â n d se întoarse, îşi observă pe masă borseta, aşe­ zată la vedere. Cele două b a n c n o t e de douăzeci de do­ l a r i , p e r m i s u l de conducere, cărţile de c r e d i t şi h a r t a cu î n s e m n ă r i erau în i n t e r i o r . Alături se aflau şi ochelarii de soare.

Necunoscutul

195

H a i n e l e ei de alergat, inclusiv mănuşile şi b e n t i ţ a , f u ­ seseră împăturite cu grijă. P a n t o f i i erau sub masă, a l i n i ­ aţi atent, cu şosetele vârâte î n ă u n t r u . Acest a r a n j a m e n t îi arăta clar că venise m o m e n t u l să plece. C u m e m b r e l e ca de p l u m b , îşi dădu jos cămaşa şi o puse pe spătarul s c a u n u l u i , a p o i se î m b r ă c ă mecanic şi îşi adună obiectele personale. C â n d f u gata, se aşeză c u m i n t e pe canapea. I n a j u n îi spusese că avea să o ducă la poalele m u n t e ­ l u i „atunci când vei f i pregătită". I n m o d clar, n u fusese pregătită să plece, aşa c u m n i c i el n u fusese pregătit să o ducă î n a p o i . I n t i m p u l nopţii îşi adresaseră t o t f e l u l de şoapte şi de suspine în acel l i m b a j pasional al iubiţilor, dar n u rostiseră n i c i u n cuvânt despre viaţa la care ea t r e b u i a să se întoarcă sau despre acel l u c r u - pe care până şi Lisa îl ghicise - care îl obliga să-şi păstreze ano­ n i m a t u l . A m â n d o i ştiuseră că noaptea aceea reprezenta o evadare, o pătrundere temporară într-un univers para­ lel. Luaseră o pauză de la realitate. D a r d i m i n e a ţ a aceasta... O c h i i i se duseră la măsuţa pe care fusese p i s t o l u l . O b s e r v â n d că n u m a i era acolo, se ridică brusc de pe canapea. - O , Doamne. O, nu! I n t r e i paşi, ajunse la uşă şi o deschise c u p u t e r e . A e r u l geros o lăsă fără suflare, însă E m o r y c o b o r î trep­ tele v e r a n d e i aproape în fugă. A l u n e c ă pe gheaţa ce aco­ perea lespedea îngropată în p ă m â n t , însă d e r a p a j u l n u făcu decât să-i sporească avântul. Traversă curtea cu paşi grei, escaladă p o a r t a şi sări în d r u m , după care î n c e p u să alerge înspre casa f a m i l i e i F l o y d . T o t d r u m u l era în pantă, însă E m o r y îl parcurse de parcă ar f i fost u n traseu plat, temându-se că, dacă înce­ t i n e a câtuşi de puţin, avea să ajungă prea târziu. C h i a r şi dacă îşi dădea toată silinţa, n u era sigură că putea să împiedice... Iată! Deasupra vârfurilor copacilor apăru paratrăs­ n e t u l , a p o i acoperişul de tablă. I n loc să încetinească,

196

Sandra Brown

iuţi pasul, stimulată de f a p t u l că avea ţinta în câmpul ei v i z u a l C â n d ajunse s u f i c i e n t de aproape p e n t r u a vedea aleea presărată cu g u n o a i e , deja gâfâia. Şi a t u n c i văzu c a m i o n e t a . Şi pe e l A e r u l i se o p r i u n d e v a între p l ă m â n i şi gât, astfel că n u reuşi n i c i m ă c a r să strige la bărbatul care urcă trep­ tele v e r a n d e i câte două odată, smulse uşa de plasă d i n ţâţâni c â n d o deschise, după care l o v i cu p i c i o r u l în uşa d i n l e m n atât de tare, încât aceasta se izbi de perete. A p o i dispăru în i n t e r i o r u l casei. Câteva secunde m a i târziu, N o r m a n f u a r u n c a t afară cu atâta forţă, încât p l o n j a peste verandă, făcu o t u m b ă şi ateriza pe spate la vreo t r e i m e t r i de tânăra femeie. încercă disperat să-şi recapete e c h i l i b r u l şi să se apere de bărbatul care ieşise d i n casă pe u r m e l e l u i . Acesta avea în m â n ă puşca pe care E m o r y şi-o a m i n t e a foarte b i n e , dar o aruncă deoparte şi c o b o r î treptele î n s a l t u r i , năpustindu-se asupra l u i N o r m a n şi izbindu-1 î n figură cu u n p u m n la fel de n e c r u ţ ă t o r ca u n baros. Se auzi u n trosnet de os z d r o b i t , iar n a s u l l u i N o r ­ m a n se transformă într-o masă plată în m i j l o c u l feţei. O masă de ţesut l i c h e f i a t d i n care ţâşnea sânge. U r l â n d de durere, i n d i v i d u l încasă m a i m u l t e l o v i t u r i r a p i d e în stomac î n a i n t e de a se prăbuşi. E m o r y îşi duse m â n a la gură ca să-şi î n ă b u ş e ţipătul de disperare. D u l ă u l alerga în cerc în j u r u l celor d o i , lătrând înnebunit. - Fă-1 bucăţi, javră n e n o r o c i t ă ! strigă W i l l năpustin­ du-se p r i n uşa d i n plasă, î m b r ă c a t d o a r c u o pereche de pantaloni. î n m o m e n t u l în care se întinse după a r m a lăsată în u r m ă de cei d o i , p r i m i u n bocanc între p i c i o a r e . Se lăsă în g e n u n c h i , urlând şi ţinându-se de testicule, dar asta nu-1 f e r i de altă lovitură, la n i v e l u l c a p u l u i , care-i sparse pometele. U n p u m n în falcă îi m u t ă bărbia lângă ure­ che şi-i distruse p e n t r u t o t d e a u n a zâmbetul care aducea o a r e c u m c u rânjetul u n u i l u p .

Necunoscutul

197

Năucit, se clătină î n a p o i câţiva paşi, a p o i căzu. Ceafa l u i , v e n i n d în c o n t a c t c u o treaptă, scoase u n b u f n e t ca acela făcut de lovirea a două scânduri, dar i m p a c t u l n u f u atât de p u t e r n i c încât să-1 facă să leşine. I m e d i a t , î n c e p u să răcnească de d u r e r e . N o r m a n n u era n i c i el scos d i n joc. Deja îşi recă­ pătase într-o oarecare măsură capacitatea de c o o r d o n a ­ re. I n c i u d a sângelui care-i şiroia în barbă d i n gelatina care fusese cândva c e n t r u l feţei sale, reuşi să se r i d i c e cu mişcări nesigure şi l o v i de d o u ă o r i în direcţia străinu­ l u i care-i invadase casa. Acesta se feri însă foarte uşor, după care îi prinse p u m n u l d r e p t în p l i n avânt şi i-1 în­ toarse la spate, folosindu-se de inerţia mişcării. Apropiindu-şi buzele de urechea l u i N o r m a n , bărba­ t u l spuse: - D o a r ţi se pare că ai p i e r d u t toată distracţia în Virginia. A p o i îi trase m â n a până între o m o p l a ţ i . E m o r y auzi t r o s n e t u l o s u l u i dislocat d i n încheietura umărului. C â n d încasă şi o lovitură în r i n i c h i , ţipătul l u i N o r m a n se transformă într-un scheunat. Peste câteva clipe, băr­ b a t u l îi dădu d r u m u l , lăsându-1 să se prăbuşească aseme­ nea u n e i păpuşi de cârpă. - A s t a - i p e n t r u ce i-ai făcut câinelui, târâtură mizerabilă. I I l o v i tare î n coaste, provocându-i alte câteva frac­ t u r i , în o p i n i a l u i E m o r y . D i n câte se părea, învingătorul acestei c o n f r u n t ă r i n u era afectat fizic, c u excepţia u n e i uşoare schimbări a r i t m u l u i n o r m a l de respiraţie. D u p ă ce îl neutraliza pe N o r m a n , se a p r o p i e de W i l l şi evalua r a p i d pagubele p r o d u s e . Hotărî p r o b a b i l că-1 rănise s u f i c i e n t , căci n i c i nu-1 m a i atinse. Se m u l ţ u m i să-i spună: - D a c ă vă m a i atingeţi de Lisa, mă-ntorc şi vă r u p gâtul a m â n d u r o r a . Luă puşca de pe jos, scoase cartuşele şi a p o i o izbi de t r u n c h i u l c o p a c u l u i d i n curte de m a i m u l t e o r i , până ce p a t u l se desprinse de ţevi. Luă cele d o u ă părţi şi le a r u n c ă pe p l a t f o r m a c a m i o n e t e i .

198

Sandra Brown

C â i n e l e se a p r o p i e de el, cu l i m b a scoasă şi d â n d d i n coadă. D u p ă ce se alese cu o mângâiere pe cap şi câteva secunde de scărpinat sub bărbie, a n i m a l u l se întoarse la l o c u l său, sub copac, şi se întinse pe jos cu u n suspin care trăda m u l ţ u m i r e a . E m o r y se a p r o p i e în fugă de N o r m a n . Sau cel puţin încercă. Fu prinsă de braţ şi forţată să se oprească. - N u te atinge de el. - N u p u t e m să-1 lăsăm p u r şi s i m p l u în starea asta. - E i , c u m să nu? răspunse el d â n d s-o împingă spre camionetă. - N u p o t să fac asta. Se proţăpi pe loc, refuzând să fie clintită. - Ba chiar aşa o să faci. î n a i n t e ca E m o r y să apuce să-1 contrazică d i n n o u , observă că Pauline, înfofolită într-o jachetă roasă de m o l i i , ieşise pe verandă. Bărbatul se întoarse p e n t r u a vedea ce a n u m e îi atrăsese atenţia, după care se duse la c a m i o n e t ă şi scoase d i n ă u n t r u o pungă m a r o de hârtie. P o r n i d i n n o u către casă şi, întinzându-se peste W i l l , i-o o f e r i l u i Pauline. - A i aici o cană de cafea, în l o c u l celei pe care am spart-o. Iar b a n i i ar t r e b u i să fie de ajuns p e n t r u u n te­ levizor n o u . - M u l ţ a m , răspunse femeia cu u n aer n e d u m e r i t . - C u m se m a i simte Lisa? - B i n e . D o a r m e dusă. Uitându-se l u n g la W i l l , care gemea cât îl ţineau p u t e r i l e , adăugă: S-o f i trezit, cu toa­ tă hărmălaia asta. - F ă bagajul p e n t r u a m â n d o u ă . M a i târziu v i n să vă i a u . C u o expresie chiar m a i perplexă decât înainte, Pauline aruncă o p r i v i r e în j u r , cercetând r u i n a în care se concentrase întreaga ei existenţă. - N u p o t să-mi las casa. B ă r b a t u l dădu să replice, dar în cele d i n u r m ă suspi­ nă resemnat.

Necunoscutul

199

- Pregăteşte-o pe Lisa a t u n c i . Se întoarse la camione­ tă. C â n d deschise p o r t i e r a d i n dreapta, r o s t i f e r m : N u stăm la discuţii, doctoriţă scumpă. C o n ş t i e n t ă că n u m a i avea rost să insiste, E m o r y se urcă în maşină. C e altceva ar f i p u t u t face? - Te-am trezit? Sam K n i g h t se întoarse pe spate şi, cu mişcări ador­ m i t e , îşi trase t e l e f o n u l m o b i l m a i aproape de ureche. - A ţ i găsit-o? - N u , dar a m a n t a l u i Jeff a clacat, răspunse G r a n g e . K n i g h t se ridică în şezut şi-şi scutură c a p u l p e n t r u a scăpa de amorţeala s o m n u l u i . - A i lucrat rapid. - A m ajuns în A t l a n t a devreme, a m sărit peste par­ tea discuţiilor c u v e c i n i i şi, în loc de asta, m-am în­ fiinţat la uşa ei chiar în zori. A m luat-o d i n s o m n şi pe nepregătite. - O h o , câtă eficienţă! - I n p r i m u l m o m e n t a t o t încercat să se fofileze, dar c â n d a m î n c e p u t să m ă bat cu p u m n u l în p i e p t că ştiu t o t u l despre relaţia ei cu Jeff, a î n c e p u t să plângă. A cla­ cat p u r şi s i m p l u şi a recunoscut că s u n t a m a n ţ i . - A h a . K n i g h t se c h i n u i a să-şi p u n ă şosetele d o a r cu o m â n ă şi îi t r a n s m i t e a p r i n semne soţiei sale că ar f i v r u t să bea o cafea. Ţi-a zis de când? - D e j u m ă t a t e de a n . D i n w e e k e n d u l c u Ziua E r o i l o r . E m o r y a fost c h e m a t ă la o urgenţă, a t r e b u i t să se ducă să vadă u n pacient la spital, aşa că a plecat m a i devreme de la u n grătar pe care-1 organizase A l i c e . - Ş i c u m a plecat... - E i au sărit d i r e c t în aşternut. A l i c e trăieşte de a t u n c i cu spaima că E m o r y o să afle. N-a p r e m e d i t a t aventura. N-a v r u t să facă rău n i m ă n u i . Este d o a r o ciudăţenie a d e s t i n u l u i . . . N i m e n i n-a prevăzut c-o să se î n t â m p l e aşa ceva. - D a , să zicem... G r a n g e , prea surescitat ca să înţeleagă s u b s t r a t u l răs­ p u n s u l u i , îşi c o n t i n u ă povestea:

200

Sandra Brown

- M i - a înşirat o m u l ţ i m e de a i u r e l i p l i n e de vinovă­ ţie, aşa c u m fac toţi o a m e n i i care şi-o trag cu p a r t e n e r u l de viaţă al u n u i p r i e t e n . K n i g h t îi t r i m i s e o bezea soţiei sale, care-i adusese o cană c u cafea. - Ş i c u m r ă m â n e cu soţul, cu s c u m p u l n o s t r u Jeff? - A m întrebat-o dacă bănuieşte că ar avea vreo legă­ tură cu dispariţia l u i E m o r y . Iar ea a sărit i m e d i a t . - M a i precis? - A respins t o t a l ideea. C u înflăcărare, chiar. M i - a zis că e ceva de n e c o n c e p u t . I n plus, i-ar f i fost i m p o s i b i l , cică. D i n ce spune ea, au fost î m p r e u n ă de v i n e r i seara până d u m i n i c ă spre prânz. -Unde? - A c a s ă la ea. î n t o t d e a u n a se î n t â l n e a u acolo, îi este c l i e n t ă , aşa că aveau o scuză dacă E m o r y i-ar fi prins împreună. - S t o p , stop! Deja mi-1 î n c h i p u i completându-i for­ m u l a r e l e p e n t r u i m p o z i t în pielea goală. C â n d Grange i z b u c n i în râs, Sam luă o sorbitură de cafea, a p o i reluă: D e c i ea zice că au fost î m p r e u n ă t o t w e e k e n d u l . C o n ­ v e n a b i l , n u crezi? S-ar putea să m i n t ă , d o a r ca să-i ofere lui u n alibi. - Posibil, dar eu, u n u l , o cred, Sam. Deja, c â n d mi-a povestit asta, îmi făcea o cafea. Era zdruncinată şi dispu­ să să coopereze. - B i n e , deci au făcut aerobic la orizontală până d u m i n i c ă . C a m până la ce oră, m a i exact? - S - a u despărţit după u n m i c d e j u n l u a t destul de târziu. N u cu m u l t t i m p î n a i n t e ca Jeff să înceapă să dea telefoane în dreapta şi-n stânga. - H m m m . . . asta n u - i deloc b i n e p e n t r u n o i , ami­ ce. N u se potriveşte cu scenariul întâlnirii de sâmbătă seara despre care a m v o r b i t i e r i . Fie A l i c e m i n t e când spune că a fost t o t t i m p u l cu ea, f i e , dacă spune adevă­ r u l . . . c â n d să o f i o m o r â t pe Emory? G r a n g e c h i b z u i câteva clipe. - J e f f a recunoscut că a v e n i t la D r a k e l a n d d u m i n i c ă . Poate că s-a întâlnit cu E m o r y u n d e v a pe d r u m u l d i n

Necunoscutul

201

A t l a n t a până aici, în ideea de a lămuri l u c r u r i l e între ei. I n d i f e r e n t u n d e a n u m e e l o c u l respectiv, el i-a lăsat cadavrul acolo, după care a v e n i t î n c o a c e şi a început să se victimizeze. - N u se leagă. N i c i cu o eventuală întâlnire care să f i avut loc sâmbătă. P e n t r u că, rosti K n i g h t , apăsând pe fiecare cuvânt, maşina l u i E m o r y a fost în t o t t i m p u l ăsta în parcarea de pe m u n t e , l u c r u d o v e d i t de gheaţa şi zăpada depuse pe ea. M i - a m dat seama de asta azi-noapte, mi-a v e n i t p u r şi s i m p l u d i n s e n i n . E m o r y n-a m a i plecat de pe m u n t e . Sau n u cu maşina ei. -Rahat! - T r e b u i e să găsim u n m o d de a-1 plasa pe Jeff pe m u n t e în i n t e r v a l u l ăsta, şi d e o c a m d a t ă n u avem c u m . - R a h a t şi î n c ă o dată rahat! Totuşi, Sam, eu cred că el a făcu t-o. - Şi eu la fel, m o r m ă i K n i g h t . C e i d o i meditară preţ de secunde la această dilemă, după care G r a n g e spuse: - A v e n t u r a extraconjugală plus b a n i i plus f a p t u l că e u n n e m e r n i c ne d a u m o t i v e clare să-1 arestăm şi să m a i câştigăm ceva t i m p . Fie îl facem pe el să se dea de g o l , fie o strângem cu uşa pe A l i c e , fie găsim rămăşiţele l u i E m o r y sau măcar vreo dovadă concretă, de orice fel. - Să-nţeleg că aştepţi u n miracol? - Se m a i î n t â m p l ă şi de-astea, să ştii. D u p ă u n scurt m o m e n t de reflecţie, K n i g h t luă o hotărâre. - U n d e eşti? - I n maşină, m ă î n t o r c de la A t l a n t a . A m plecat de vreo oră. Te las să d o r m i . - M e r s i . D e t e c t i v u l aruncă o p r i v i r e la ceasul de la m â n ă . A r t r e b u i să-1 luăm pe Jeff de la m o t e l la n o u ă . - E u a j u n g lejer î n a i n t e de n o u ă . - I n regulă, a t u n c i h a i să m e r g e m acolo cu j u m ă t a t e de oră m a i devreme, să-1 luăm p r i n s u r p r i n d e r e şi să-1 l o v i m în moalele c a p u l u i cu chestia asta cu i n f i d e l i t a t e a . Ştii schema. - Să-nţeleg că m ă laşi pe m i n e să f i u poliţistul rău? - N e v e d e m într-o oră.

202

Sandra Brown

- P e n t r u n u m e l e l u i D u m n e z e u , A l i c e , te calmezi? - N u cred că înţelegi ce se poate întâmpla, Jeff. - Ba înţeleg perfect. N u m a i că n u cred c-ar t r e b u i să i n t r ă m în panică d o a r p e n t r u că... - P e n t r u că poliţiştii au aflat cumva de relaţia noas­ tră, după ce, aşa c u m spuneai chiar t u , te suspectează că i-ai făcut cine ştie ce l u i Emory? Şi n u crezi că e cazul să ne alarmăm? - E u n m o t i v de îngrijorare, recunosc, dar h a i să n u exagerăm. M a i b i n e trage aer în p i e p t şi s p u n e - m i d i n n o u t o t ce ţi-a zis G r a n g e . A l i c e îi relată iarăşi întreaga poveste, ceea ce n u făcu decât să-i a m p l i f i c e t e m e r i l e . -S-a înfiinţat la uşa mea până în ziuă, Jeff. C h i a r şi ora la care a v e n i t arată că d a u i m p o r t a n ţ ă acestei chestii... adică relaţiei noastre. C o n s i d e r ă că e u n factor i m p o r t a n t în dispariţia l u i E m o r y . Iartă-mă că ţi-o s p u n , dar asta m ă nelinişteşte. N u o contrazise. G r a n g e venise cu maşina t o c m a i d i n A t l a n t a , ceea ce î n s e m n a că speculaţiile p u r întâm­ plătoare făcute de el şi de K n i g h t începeau să prindă c o n t u r . Jeff se temea că eticheta de „soţ n e b u n de în­ g r i j o r a r e " avea să fie schimbată c u cea de „suspect". I n acest caz, ziariştii u r m a u să-1 fotografieze în t i m p ce nişte agenţi cu feţe î n c r u n t a t e îl escortau în b i r o u l şerifului. Discuţiile cu el aveau să devină i n t e r o g a t o r i i oficiale, iar diferenţa d i n t r e cele două era semnificativă. I n t i m ­ p u l celor dintâi, poliţiştii erau respectuoşi şi politicoşi. A t m o s f e r a era plină de empatie şi c o m p a s i u n e . Pe c â n d u n i n t e r o g a t o r i u era exact o p u s u l . . Avea să fie n e v o i t să-şi ia u n avocat, iar asta echivala, n i c i m a i m u l t , n i c i m a i puţin, decât cu recunoaşterea vinovăţiei. Toate astea aveau să fie u r m a t e de u n v a l de neîncredere şi dispreţ la adresa l u i . N i m e n i n u m a i avea să-1 creadă. A t â t străinii, cât şi c u n o ş t i n ţ e l e apropiate aveau să-i aducă t o t f e l u l de i n j u r i i . C l i e n ţ i i aveau să-i p u n ă la îndoială integritatea şi să-şi m u t e p o r t o f o l i i l e la u n alt consilier f i n a n c i a r .

Necunoscutul

203

Perspectiva u n o r asemenea u m i l i n ţ e îl făcu să simtă că îi îngheaţă transpiraţia pe piele. C u u n colţ al cearşa­ f u l u i şterse dârele care i se p r e l i n g e a u de la subraţ spre coaste. C u toate astea, izul greu şi acru acţiona asupra l u i asemenea sărurilor de m i r o s i t , făcându-1 să-şi revină în f i r e . Se p r e c i p i t a . î n c ă n u fusese acuzat de n i m i c . Ştiau că el şi A l i c e erau iubiţi. Ş i ce dacă? A d u l t e r u l era u n păcat, n u o infracţiune. Totuşi, în viziunea u n o r a , putea să reprezinte o insultă gravă la adresa l u i E m o r y Char­ b o n n e a u , apărătoarea celor asupriţi, preferata sărmani­ lor. T r e b u i a să-şi ia măsuri de precauţie î n a i n t e să fie b l a m a t de o p i n i a publică, care deja o aprecia foarte tare pe soţia l u i . D a c ă se afla de i n f i d e l i t a t e a pe care o co­ misese, ar f i fost pus la stâlpul i n f a m i e i . Avea să fie u n adevărat spectacol m e d i a t i c . Spuse brusc: - A l i c e , n u ar f i t r e b u i t să m ă s u n i . A s t a e cel m a i rău l u c r u pe care ai f i p u t u t să-1 faci. - A i f i preferat să n u te avertizez şi să-i las pe poliţişti să te aresteze? - N u mă v o r aresta, zise el î n c e p â n d să-şi piardă răbdarea. N u au absolut n i c i u n m o t i v să m ă aresteze. N u p o t să mă bage în puşcărie p e n t r u că m - a m culcat cu t i n e . Ş i o r i c u m , ţ i n â n d seama de împrejurările actuale, se i m p u n e ca relaţia noastră să înceteze. T r e b u i e să f i u soţul ideal, pe care E m o r y îl merită. N o i d o i n u v o m m a i avea n i c i u n c o n t a c t i n t i m . - P â n ă când? - N u ştiu. - J e f f , te r o g , h a i să discutăm despre asta. D u m n e z e u l e , cât de tare u r a să o audă văicărindu-se! Ş i m a i tare îi displăcu însă h u r u i t u l u n e i maşini care o p r i chiar în faţa uşii de la m o t e l . - N u m ă m a i suna, se răsti el, după care închise telefonul. M u l t m a i puţin încrezător că putea să evite arestarea, se duse repede la fereastră şi p r i v i p r i n crăpătura d i n t r e

204

Sandra Brown

d r a p e r i i . K n i g h t şi G r a n g e , care c o b o r a u d i n S U V - u l lor, n u păreau să-i aducă gogoşi şi cafea. D e ce veniseră m a i devreme cu o j u m ă t a t e de oră? T e l e f o n u l î n c e p u să-i vibreze. - La d r a c u ' ! -Jeff? strigă K n i g h t de d i n c o l o de uşă. Te-ai trezit? Părea p r o t o c o l a r şi deloc prietenos. T e l e f o n u l l u i Jeff c o n t i n u a să vibreze. î n j u r â n d p r i n ­ tre dinţi, răspunse în şoaptă: - Ţ i - a m zis să n u mă m a i s u n i . K n i g h t bătu cu putere în uşă. - J e f f , deschide! îi ceru d e t e c t i v u l b ă t â n d c u putere în uşă. A c u m . -Jeff? rosti o voce d i n t e l e f o n u l pe care-1 ţinea la ureche. O cheie se răsuci în uşă. K n i g h t avea o cheie de la camera lui? -Jeff? repetă vocea. U ş a f u împinsă c u u m ă r u l , aşa că, a t u n c i c â n d se des­ chise, cei d o i poliţişti căzură practic în c a m e r ă . Grange îşi ţinea m â n a pe t o c u l p i s t o l u l u i . A m â n d o i se opriră brusc a t u n c i c â n d îl văzură c u m stătea acolo î n picioare, t r e m u r â n d , doar în lenjeria intimă. C u respiraţia tăiată, cu b r o b o a n e reci de sudoare scurgându-i-se pe piele şi de-a d r e p t u l sleit de p u t e r i , surâse şi-i întinse m o b i l u l l u i Grange. - E Emory.

capitolul 21 Se prefăcea că era u n u l d i n t r e v o l u n t a r i i care o cău­ tasem pe E m o r y . Se amestecase p r i n t r e ei î m b r ă c a t în h a i n e practice, destinate activităţilor în aer liber. C u m tăietura pe care i-o făcuse ea cu cuţitul i se î n t i n d e a peste bărbie, îşi r i d i ­ case g u l e r u l h a i n e i astfel încât să-i acopere o mare parte a feţei. Avea căciula trasă pe o c h i şi o c h e l a r i c u lentile

Necunoscutul

205

negre, care mascau zgârietura pe care i-o făcuse pe obraz. Se v i n d e c a , dar era vizibilă î n c ă . D i n păcate, cele m a i m u l t e d i n t r e rănile pe care i le provocase n u aveau să se v i n d e c e în c u r â n d . E r a u înă­ u n t r u l fiinţei l u i , acolo u n d e plăgile n u erau niciodată superficiale, iar cicatricile n u dispăreau uşor. Pentru o localitate de m ă r i m e a oraşului D r a k e l a n d , dispariţia şi regăsirea ei erau e v e n i m e n t e m a j o r e . La au­ zul veştii că revenise în sânul c o m u n i t ă ţ i i , v o l u n t a r i i , în n u m ă r de peste o sută, se lăsaseră îmbătaţi de eufo­ ria succesului, deşi E m o r y n u fusese t o c m a i găsită, şi se adunaseră în faţa s p i t a l u l u i ca să-i facă o p r i m i r e d e m n ă de o eroină. A c u m , c â n d S U V - u l de serviciu al şerifului parca în faţa intrării de la camera de gardă, l o c u l era înţe­ sat de c a m e r a m a n i şi r e p o r t e r i , m a j o r i t a t e a veniţi d i n A t l a n t a . O s u m e d e n i e de curioşi care n u aveau n i c i cea m a i vagă idee despre ce se petrecea, dar erau atraşi de spectacol dădeau d i n coate ca să poată vedea m a i b i n e . Agenţii de poliţie încercau, fără prea mare succes, să controleze i a d u l . Era m a i înalt cu u n cap decât restul m u l ţ i m i i , dar şansele ca E m o r y să-1 zărească erau m i c i . N u avea să se u i t e . Ăsta era u l t i m u l loc u n d e s-ar f i aşteptat să-1 vadă. B ă r b a t u l se întreba î n t r u n a de ce venise. I n c o n t i ­ nuare n u - i venea în m i n t e n i c i u n răspuns. D u p ă ce o adusese, pe c â n d era la j u m ă t a t e a d r u m u l u i spre casă, simţise nevoia să se întoarcă şi, ei b i n e , se întorsese. S u n t l u c r u r i pe care le faci p u r şi s i m p l u fără să înţelegi de ce. P r i n u r m a r e , el, care fusese m o t i v u l absenţei l u i E m o r y , era a c u m m a r t o r la întoarcerea ei acasă. U n b ă r b a t b u r t o s î m b r ă c a t în u n i f o r m ă c o b o r î d i n maşina oficială, deschise uşa d i n spate şi o ajută pe E m o r y să coboare. C u o pătură greoaie înfăşurată în j u r u l u m e r i l o r , părea mică şi copleşită. P u r t a oche­ l a r i i de soare care îi ascundeau o c h i i , dar gura îi era crispată. Avea încălţările m u r d a r e , deoarece alergase de la casa l u i până la locuinţa f a m i l i e i F l o y d .

206

Sandra Brown

N u luase în calcul că se va trezi, că îşi va da seama u n d e plecase şi că va ajunge la t i m p ca să asiste la bă­ taia pe care le-o dăduse. O lăsase în siguranţă în aştern u t u r i l e l u i , î m b u j o r a t ă şi caldă, ameţită după sex, dormind profund. C â n d o văzuse iar, stătea înspăimântată în curtea fraţilor F l o y d . Fraţii Floyd erau m o t i v u l p e n t r u care venise în C a r o l i n a de N o r d . Jurase să caute răzbunare, jurase că o va o b ţ i n e . N u se gândise însă că l u c r u r i l e aveau să se î n t â m p l e astfel. Voise să a m â n e m o m e n t u l în care trecea la fapte până c â n d E m o r y era departe, în siguran­ ţă, dar, după i n c i d e n t u l cu Lisa, când stârnise duşmă­ n i a celor d o i n e m e r n i c i , n u le putuse a n t i c i p a reacţia. Simţise că n u m a i putea a m â n a , că t r e b u i a să acţioneze p e n t r u a n u rata ocazia. D o a r u n j u r ă m â n t atât de p u t e r n i c p r e c u m cel pe care şi-1 făcuse el în legătură cu N o r m a n şi W i l l Floyd l-ar f i p u t u t scoate de sub apăsarea delicată a braţului l u i E m o r y aşezat de-a l u n g u l a b d o m e n u l u i l u i . N u o văzuse decât după ce-1 azvârlise pe N o r m a n pe uşa d i n faţă şi-1 urmase afară. I I privea îngrozită, dar el venise acolo cu u n scop şi n i c i măcar reacţia ei n u putea să-1 întrerupă. F a p t u l era c o n s u m a t , şi era prea târziu să m a i poată repara ceva. N u ar f i procedat altfel n i c i dacă ar f i p u t u t . N u îi părea rău că o făcuse. N u regreta decât că ea asis­ tase la acele scene. D u p ă ce părăsise casa f a m i l i e i F l o y d , se oprise la c a b a n ă d o a r cât să i n t r e şi să recupereze l u c r u r i l e l u i E m o r y . I i aşezase borseta în poală, însă ea n i c i n u păru­ se să o observe. Pe t o t p a r c u r s u l l u n g u l u i d r u m până la D r a k e l a n d , stătuse c u privirea pironită în faţă, cu mâinile încleştate - temându-se p r o b a b i l că, dacă scotea v r e u n cuvânt, avea să trezească bestia pe care o văzuse dezlănţuindu-se m a i devreme. La intrarea în oraş, el oprise c a m i o n e t a pe marginea şoselei.

Necunoscutul

207

- C a m la o p t sute de m e t r i în faţă e o benzinărie. Poţi să s u n i pe cineva să vină să te ia de acolo. Se întinsese peste g e n u n c h i i ei şi deschisese torpe­ d o u l , u n d e îi pusese t e l e f o n u l . M a i devreme, în t i m p ce se mişcase de c o l o , c o l o în linişte p r i n c a b a n ă p e n t r u a-i strânge l u c r u r i l e în t i m p ce ea d o r m e a , se gândise să i-1 restituie. I n d e f i n i t i v , petrecuse o n o a p t e alături de ea, o n o a p t e pe care avea să o ţină m i n t e toată viaţa. Avea să o retrăiască de u n m i l i o n de o r i în fanteziile l u i . Neîncrederea era însă a d o u a sa natură. Se hotărâse să-i ţină t e l e f o n u l până în u l t i m a clipă. C â n d i-1 înmânase, îi spusese că bateria era încărcată. - D a r ţi-aş f i r e c u n o s c ă t o r dacă m i - a i lăsa u n avans de câteva m i n u t e î n a i n t e să s u n i . E m o r y se uitase la t e l e f o n ca şi c u m n u şi-ar f i dat seama ce era, a p o i îşi ridicase privirea spre el. - M ă nedumereşti t o t a l . N u te înţeleg. - N i c i n u ai c u m . N i c i m ă c a r n u încerca. - Te-ai dus acolo a n u m e ca să te baţi c u ei. - D a . Ş i cred că m ă aşteptau. N o r m a n d o r m e a în fo­ t o l i u , dar avea a r m a în poală. - A r f i p u t u t să te o m o a r e . - N u a reacţionat s u f i c i e n t de repede. - I-ai spus ceva. I-ai zis că d o a r i se pare că a p i e r d u t toată distracţia d i n V i r g i n i a . La ce te refereai? - La n i m i c care să te intereseze pe t i n e . - D a r m ă interesează. A m văzut c u m d o i bărbaţi au p r i m i t o bătaie soră c u m o a r t e a . - O meritau. - P o a t e p e n t r u Lisa, dar... - Las-o baltă, doctoriţă scumpă. - Z i - m i ceva, ţipase ea. Dă-mi o explicaţie. M e d a l i o n u l a r g i n t i u îl ardea ca u n c ă r b u n e aprins în b u z u n a r u l jeanşilor. Era prea m i c şi n e î n s e m n a t p e n t r u ca E m o r y să-i observe lipsa, dar p e n t r u el era o c o m o a r ă . O bucăţică d i n ea era a c u m a l u i . O a r e n u se cuvenea să-i dea şi el ceva la r â n d u l lui? D a r ceea ce-i ceruse tânăra femeie - o explicaţie - n u avea c u m să-i ofere.

208

Sandra Brown

D u p ă u n m o m e n t l u n g de tăcere, l a c r i m i l e începuse­ ră să-i şiroiască pe o b r a j i . - C i n e eşti? D i n t o n u l ei, ştiuse că n u voia să-i afle doar n u m e l e . B ă r b a t u l îşi întorsese faţa şi privise afară p r i n par­ briz, dorindu-şi d i n rărunchi să o m a i atingă o dată, să-i simtă gura deschizându-se m o a l e sub apăsarea buzelor l u i . D a c ă însă ar f i făcut-o, i-ar f i fost m a i greu să o lase să plece. Aşa că apelase la insensibilitatea cu care se î n a r m a ca să poată trece peste fiecare zi. C â n d se întinsese d i n n o u pe deasupra ei, o făcuse ca să împingă p o r t i e r a . - La revedere, doctoriţă s c u m p ă . E m o r y îl privea fără a înţelege, dar el îşi păstrase m i n a de nepătruns. I n cele d i n u r m ă , ea c o b o r â s e d i n c a m i o n e t ă şi închisese uşa. B ă n u i a că îi îndeplinise rugămintea şi n u sunase pe n i m e n i i m e d i a t după aceea, căci trecuse m a i b i n e de o oră până ce se anunţase la ştiri că era vie şi nevătămată. Riscase e n o r m întorcându-se în oraş. E m o r y ar f i p u t u t să le indice autorităţilor marca şi m o d e l u l maşinii sale, ba poate că memorase chiar şi n u m ă r u l de înmatriculare. Totuşi, n u credea că avea să-1 dea de g o l , n u neapărat p e n t r u că ar f i v r u t să-1 protejeze, ci p e n t r u a se f e r i pe ea de scandal şi complicaţii. C u cât spunea m a i m u l t e despre el, c u atât m a i m u l ­ te ar f i t r e b u i t să dezvăluie despre ea însăşi şi despre t i m p u l petrecut împreună, ceea ce n u i-ar f i picat b i n e . C â t de m u l t e avea să-i povestească în p a r t i c u l a r soţului ei era altă treabă, se gândi bărbatul. Poliţistului burtos care o ajutase să coboare i se ală­ turase u n altul care stătuse pe l o c u l d i n dreapta şoferu­ l u i . A c u m o flancau p r o t e c t o r în t i m p ce î n a i n t a u cu greu p r i n mulţime spre intrarea de la camera de gardă. D o c t o r i ţ a îşi ţinea capul în jos, ferindu-şi faţa de came­ re. N i c i măcar n u p r i v i în direcţia l u i . D a c ă totuşi s-ar f i întâmplat să-1 vadă, oare l-ar f i ară­ tat c u degetul şi l-ar f i acuzat că o ţinuse captivă? Sau s-ar

Necunoscutul

209

f i prefăcut că era d o a r o faţă d i n m u l ţ i m e , o faţă pe care n-o c u n o ş t e a , pe care n-o sărutase, pe care n-o strânsese la p i e p t u l ei sau î n t r e coapse în t i m p ce atinsese c u l ­ m i l e plăcerii? N u avea să afle răspunsul, deoarece E m o r y n u se uită înspre el î n a i n t e de a dispărea p r i n uşile d u b l e au­ t o m a t e , u n d e n u m a i putea f i văzută. B ă r b a t u l rămase nemişcat, c u privirea aţintită în spaţiul g o l în care o vă­ zuse u l t i m a oară, p â n ă ce m u l ţ i m e a de spectatori înce­ p u să se disperseze, agitându-se în j u r u l l u i . Echipele de ştiri se îndreptau agale spre furgonetele l o r . Dintr-odată, se auzi u n strigăt: - Domnule Charbonneau! Domnule Charbonneau! Brusc, se trezi î n g h i o n t i t de r e p o r t e r i i şi cameraman i i care năvăleau pe lângă el î n a p o i spre S U V . D e pe s c a u n u l d i n spate cobora soţul l u i E m o r y , uşor de recunoscut d i n pozele de pe i n t e r n e t . O d a t ă i d e n t i f i c a t , Jeff Surrey era a c u m î n c o n j u r a t de jurnalişti. D a c ă E m o r y n u făcuse n i c i o declaraţie, u n discurs d i n partea l u i era aproape la fel de b u n . Jeff îşi t r e c u degetele subţiri p r i n părul b l o n d , f r u ­ m o s , ca şi c u m s-ar f i pregătit să apară în faţa camerelor. P u r t a p a n t a l o n i largi închişi la culoare, o h e l a n c ă pe gât şi o c a n a d i a n ă neagră potrivită m a i degrabă u n e i staţi­ u n i elegante de schi decât u n u i oraş de p r o v i n c i e de la poalele m u n ţ i l o r . - M ă c h e a m ă Surrey, rosti el în numeroasele m i c r o ­ foane pe care i le vârau în faţă r e p o r t e r i i . N u m e l e m e u e Jeff Surrey. - S o ţ i a dumneavoastră e bine? - V-a povestit ce s-a întâmplat? - U n d e a fost, d o m n u l e C h a r b o n n e a u ? î n t r e b ă u n j u r n a l i s t care n u băgase în seamă corectura de m a i devreme. Jeff ridică m â n a p e n t r u a le cere să facă linişte. - I n m o m e n t u l de faţă, n u ştiu m u l t m a i m u l t e de­ cât v o i . C u puţin t i m p în u r m ă , E m o r y m-a s u n a t d e la o benzinărie de la marginea oraşului. D i n î n t â m p l a ­ re, e r a m c u d o m n i i poliţişti c â n d a m p r i m i t a p e l u l .

210

Sandra Brozvn

î m p r e u n ă cu d o m n i i K n i g h t şi Grange, a m plecat în grabă într-acolo. îi erau adresate t o t f e l u l de întrebări. Alese să răspun­ dă la cea legată de m o t i v u l vizitei l u i E m o r y la spital. - A suferit u n t r a u m a t i s m c r a n i a n . D i a g n o s t i c a t de ea însăşi. N u pare să aibă alte răni serioase, dar a m insis­ t a t să fie e x a m i n a t ă aici, să ştim sigur care e starea ei. C a răspuns la u r m ă t o r u l set de întrebări declară: - D i n câte a m înţeles, u n reprezentant al poliţiei va ţine o c o n f e r i n ţ ă de presă la m o m e n t u l p o t r i v i t , după ce d e t e c t i v i i v o r avea ocazia să discute pe îndelete cu E m o r y . A c u m vă r o g să mă scuzaţi, spuse el î n c e p â n d să-şi facă loc p r i n t r e r e p o r t e r i . Pe d r u m u l spre intrarea s p i t a l u l u i , ajunse la t r e i me­ t r i de bărbatul înalt cu căciulă de lână. Acesta îşi for­ mase i m e d i a t o părere despre t i p u l c u geaca lucioasă de schi. Era u n n e m e r n i c î n f u m u r a t , s p i l c u i t şi p l i n de sine. Ce-o f i văzut ea vreodată la el? î n încercarea de a găsi răspunsul, îl analiză îndea­ proape pe Jeff d i n cap până-n... Dintr-odată, i n i m a i se strânse şi, preţ de câteva clipe, îi stătu î n loc. î n m i n t e i se iscă o f u r t u n ă de gânduri. „La d r a c u ' , la d r a c u ' , la d r a c u ' ! " D a r n u scoase n i c i o vorbă şi n i c i n u se mişcă, lăsându-1 pe Jeff Surrey să treacă fără să bănuiască v r e u n pic ce avalanşă iscase. P l i n de aroganţă, soţul l u i E m o r y pătrunse în came­ ra de gardă. U ş i l e de sticlă se închiseră î n u r m a l u i . î n ele apăru imaginea oglindită a u n u i bărbat. Se văzu, c u p u m n i i î n m ă n u ş a ţ i strânşi b i n e pe lângă c o r p , cu m a x i l a r u l încordat, gata de luptă p r e c u m u n cerb dor­ n i c să împungă cu coarnele, p r e c u m u n ucigaş gata să apese pe trăgaci. C h i a r şi î n p r o p r i i i o c h i părea f i o r o s . Ş i îşi dădu seama cât de m u l t avea să atragă atenţia asupra sa dacă m a i zăbovea. î n d e c i s , ezită încă vreo câteva secunde, a p o i se în­ depărtă de clădire. îşi cocoşă puţin u m e r i i laţi şi se amestecă într-un g r u p de v o l u n t a r i care d i s c u t a u despre m i r a c o l u l supravieţuirii l u i E m o r y , despre p r i m e j d i i l e

Necunoscutul

211

p r i n care trecuse şi despre cât de f e r i c i t t r e b u i a să fie soţul ei că se întorsese teafără. Se despărţi de ei fără să fie observat şi merse pe jos până în parcarea aglomerată a u n u i supermarket, unde-şi lăsase c a m i o n e t a . U r c ă î n ă u n t r u , dar, odată instalat la volan, începu să-1 lovească nervos cu p u m n i i şi să înjure. Crezuse că, a t u n c i când îşi luase la revedere de la E m o r y , se eliberase de ea, că putea să meargă m a i de­ parte, în derivă şi nefericit, dar î m p ă c a t că făcuse ceea ce t r e b u i a . N u era deloc aşa. Jack C o n n e l l se trezi p l i n de speranţă în d i m i n e a ţ a aceea. O singură p r i v i r e pe fereastra camerei de h o t e l îi dădu însă de înţeles că, în privinţa v r e m i i cel puţin, t r e b u i a să m a i aştepte. Afară c o n t i n u a să t o a r n e c u găleata. D i n cauza pă­ t u r i i de apă, n i c i măcar n u reuşea să vadă p o r t u l de peste d r u m . I i luă zece m i n u t e să facă duş, să se bărbierească şi să se î m b r a c e şi alte douăzeci până să ajungă în c a r t i e r u l R e b e c c ă i W a t s o n . Spre deosebire de ziua precedentă, a c u m parcă la capătul celălalt al străzii. O văzuse pe Rebecca doar a t u n c i c â n d ieşise pe ve­ randă să-şi r i d i c e c o r e s p o n d e n ţ a . Fiica ei, Sarah, n u se zărise pe nicăieri. Molfăise nişte a l u n e rămase d i n a v i o n şi suprave­ ghease casa la ora c i n e i şi a p o i t o t restul serii. Se lăsase noaptea. îşi continuase observaţia p r i n p a r b r i z u l a b u r i t până ce toate l u m i n i l e d i n casă se stinseseră şi încă o oră după aceea. N u se întâmplase n i m i c . La adăpostul î n t u n e r i c u l u i n u se strecurase î n ă u n t r u n i c i o brută înaltă. La d r a c u ' , ce g h i n i o n ! Pe d r u m u l spre h o t e l îşi cumpărase o adevărată b o m ­ b ă calorică de la u n drive-through. M â n c a s e în t i m p ce-şi citise e-mailurile, a p o i se băgase în pat. A c u m se întorsese, n e r ă b d ă t o r să vadă ce avea să-i rezerve ziua.

212

Sandra Brozvn

La şapte şi patruzeci şi două de m i n u t e , văzu uşa de la garaj ridicându-se. D u b i t a ieşi cu spatele, a p o i uşa co­ borî la loc. A t u n c i c â n d v e h i c u l u l se îndreptă în direc­ ţia l u i , p u t u să vadă că pe l o c u l d i n dreapta se afla o fată, aproape adolescentă, care scria mesaje pe t e l e f o n u l m o b i l . P r i n s t r o p i i ce acopereau geamurile era greu de distins c h i p u l şoferului, dar părul alb sugera că era vor­ ba de Rebecca. B ă r b a t u l aşteptă până ce cotiră, după care le u r m ă la distanţă de câteva maşini. Puţin m a i târziu, Sarah f u lăsată la u n g i m n a z i u pa­ r o h i a l , î n a i n t e să coboare, fata se o p r i d i n scris mesaje s u f i c i e n t de m u l t cât să se aplece peste consola centrală a maşinii ca să-şi sărute m a m a pe obraz. D e acolo, Rebecca conduse până la u n Starbucks. îşi luă l a p t o p u l d i n maşină, iar peste câteva m i n u t e , Jack, postat în parcarea de peste d r u m , o văzu aşezându-se la 0 masă de lângă fereastră. I se făcu poftă de u n cappucc i n o f i e r b i n t e , dar n u voia să-şi asume riscul să i n t r e şi să fie recunoscut. Femeia avea toată atenţia îndreptată către l a p t o p . N u 1 se alătură n i m e n i la masă. C u câteva m i n u t e î n a i n t e de ora n o u ă , plecă luând cafeaua c u ea. C e n t r u l localităţii îi r e a m i n t e a l u i Jack de satele d i n N e w E n g l a n d . Clădirile vechi, renovate c u bun-gust, erau ocupate de magazine şi restaurante la m o d ă . Maga­ z i n u l R e b e c c ă i W a t s o n , Bagatelle, era u n u l d i n t r e ele. La n o u ă şi j u m ă t a t e , r o t i s e m n u l DESCHIS de pe uşa de sticlă. Jack îl sună pe Wes Greer. D u p ă ce se salutară şi se puseră u n u l pe celălalt la c u r e n t în legătură cu u l t i m e l e e v e n i m e n t e , îl întrebă pe Wes dacă o b ţ i n u s e informaţia pe care i-o ceruse. - S e descurcă b i n e cu m a g a z i n u l ! îi raportă colegul l u i . M a i ales în l u n i l e de vară, când v i n turiştii. I n peri­ oada asta a a n u l u i merge m a i greu, dar compensează în t i m p u l s e z o n u l u i de vacanţe. Şi i u n i e e o lună b u n ă . - C e se întâmplă în iunie? - Sunt multe nunţi.

Necunoscutul

213

- Zău? Şi ce vinde? - A r t i c o l e de papetărie, de sticlărie şi de porţelan, c a d o u r i , chestii dintr-astea. L u c r u r i de-alea pe care nevastă-ta le împrăştie p r i n a p a r t a m e n t . Jack n u avea de u n d e să ştie asta. N u era căsătorit. Şi n u p e n t r u că n-ar f i încercat. Totuşi, fosta l u i l o g o d n i ­ că n u fusese m u l ţ u m i t ă de e f o r t u r i l e pe care le depusese p e n t r u construirea relaţiei l o r . Se exprimase v e h e m e n t : „Nici măcar n u te străduieşti să faci l u c r u r i l e să mear­ gă, Jack. D a c ă aş pleca, ţi-ar lua zile b u n e până să-mi observi a b s e n ţ a " . T r e i zile, m a i precis. - Ceva noutăţi? întrebă a c u m Jack. - N u , e linişte. C u m e vremea acolo? - Groaznică. I n c i u d a p l o i i , la Bagatelle era o zi de l u c r u decen­ tă. T o ţ i clienţii, m a i puţin u n u l , erau f e m e i , iar singu­ r u l b ă r b a t care intrase în magazin n u era cel pe care-1 căuta Jack. Pe la două şi j u m ă t a t e , m o r t de foame şi s i m ţ i n d că îi plesnea vezica, îşi trase geaca peste cap şi alergă până la u n magazin de delicatese pe care-1 observase m a i devre­ me, îşi c o m a n d ă u n sendviş, a p o i merse la baie, u n d e urină u n l i t r u , pe puţin. Se întoarse la maşină c u mân­ carea şi cu băutura. D u p ă ce t e r m i n ă , d i n cauza z b o r u l u i l u n g d i n a j u n şi a nopţii scurte, se luptă d i n greu ca să stea treaz pe măsură ce se scurgeau orele după-amiezii. P e n t r u a se m a i înviora, deschise d o s a r u l şi t r e c u în revistă materialele pe care le ştia deja pe dinafară. Descrierea fizică: un metru nouăzeci şi două kilograme, pâr negru, ochi albaştri, în formă de semilună deasupra sprâncenei tatuaj pe partea inferioară a abdomenului Data naşterii: 3 februarie 1976. Locul naşterii: Winston-Salem, Carolina Educaţie: Licenţiat în Ştiinţe, Inginer Universitatea Virginia. Stagiul militar: satisfăcut în armată. Cazier: -

treiy o sută o cicatrice stângi, un

de Nord. constructor,

Sandra

214

Brown

Jack îşi ridică p r i v i r e a t o c m a i c â n d singura rudă c u n o s c u t ă a s u b i e c t u l u i căutării sale întorcea s e m n u l de pe uşa m a g a z i n u l u i . Aşteptase până la c i n c i f i x ca să î n c h i d ă , deşi n u m a i avusese clienţi de m a i b i n e de o oră. Era la fel de disciplinată ca fratele ei. A g e n t u l federal lăsă să treacă m a i m u l t e maşini până să se înscrie în trafic în spatele ei. O urmări până aproa­ pe de casă, dar aşteptă m a i b i n e de cinci^ m i n u t e ca să i n t r e pe stradă. U ş a g a r a j u l u i era lăsată. î n c ă n u ieşise să-şi r i d i c e c o r e s p o n d e n ţ a . Deasupra p l i c u r i l o r se zărea o revistă. Parcă sub u n c o n i f e r d i n capătul străzii, îşi puse ca­ mera f o t o la î n d e m â n ă , căscă larg şi se pregăti p e n t r u câteva ore b u n e de supraveghere. N u dură însă decât câteva m i n u t e . Rebecca ieşi pe verandă, dar n u se o p r i la c u t i a poştală. î n s c h i m b , desfăcu o umbrelă şi p o r n i pe t r o t u a r . Dintr-odată, c o b o r î pe carosabil şi... , 0 , la d r a c u ' ! " î n a i n t a pe m i j l o c u l d r u m u l u i d i r e c t spre el. Şi era supărată. x

capitolul 22 - N u ştiu. Semicercul de feţe d i n j u r u l p a t u l u i l u i E m o r y afişa d i f e r i t e n u a n ţ e ale aceleiaşi expresii: n e î n c r e d e r e . Jeff părea uşor consternat. D o c t o r i i B u t l e r şi James o com­ p ă t i m e a u . C e i d o i detectivi o priveau cu scepticism. - N u ştiu, repetă ea. N u - i ştiu n u m e l e . H a b a r n-am u n d e se află cabana l u i . î m i pare rău. Ştiu că vă aşteptaţi să vă ofer o explicaţie completă, dar adevărul e că n u îmi amintesc prea m u l t e . - N u e u n test, E m o r y , îi şopti Jeff la ureche. N u te supăra. D a c ă n u poţi să-ţi aminteşti, e în regulă. C e l mai i m p o r t a n t e că te-ai întors. - S o ţ u l dumneavoastră are dreptate, d o a m n ă d o c t o r C h a r b o n n e a u , spuse d e t e c t i v u l Sam K n i g h t .

Necunoscutul

215

B ă r b a t u l se prezentase d r e p t p r i n c i p a l u l investigator al cazului r e f e r i t o r la dispariţia ei. Avea o expresie de b u n i c şi era b i n e îmbrăcat. N u - i plăcea deloc să-1 m i n t ă , p e n t r u că îl plăcuse de la î n c e p u t . Deşi, c u toată since­ ritatea, chiar n u ştia n u m e l e t i p u l u i c u care petrecuse p a t r u zile. Şi n i c i n u putea să-i c o n d u c ă până la cabana l u i sau s-o localizeze pe hartă. K n i g h t îi adresă u n surâs încurajator. - A i răbdare. N u ne grăbim. H a i să a b o r d ă m l u c r u r i ­ le altfel. Ce-ar f i să ne c o n c e n t r ă m asupra aspectelor pe care ţi le aminteşti? - Ş t i u că sâmbătă m i - a m parcat maşina lângă l o c u l acela cu vedere frumoasă şi a m plecat să alerg. D a r , în afară de asta, m i n t e a mea e în ceaţă. N i c i măcar n u ştiu dacă s u n t a m i n t i r i consecutive. S u n t d o a r frânturi. La u n m o m e n t dat m - a m trezit c u o d u r e r e groaznică de cap. E r a m ameţită şi î m i era greaţă. D i n câte ştiu, a m v o m i t a t cel puţin o dată. D a r t i m p u l n u avea n i c i o rele­ vanţă. E r a m când c o n ş t i e n t ă , când n u . Până m - a m trezit în d i m i n e a ţ a asta. A s t a era o m i n c i u n ă , după c u m îşi dădură p r o b a b i l seama toţi, întrucât, preţ de câteva clipe, n u scoase n i ­ m e n i n i c i u n sunet. - H a i să ne î n t o a r c e m la ziua de sâmbătă, p r o p u s e K n i g h t în cele d i n u r m ă . Ne-aţi spus că alergaţi de-a l u n g u l traseului de pe C o a m a U r s u l u i . A ţ i avut v r e u n m o t i v a n u m e să-1 alegeţi? M ă c a r la întrebarea asta putea să spună adevărul. - I I marcasem pe hartă d i n a i n t e . Părea şerpuit, dar se t e r m i n a la u n p u n c t cu p a n o r a m ă de partea cealaltă a p i s c u l u i . A c o l o aveam să mă î n t o r c . - C o a m a U r s u l u i are m u l t e ramificaţii. Poate ne-ar f i de folos să v e d e m h a r t a d u m i t a l e ca să ştim exact pe u n d e ai mers. - N u s u n t sigură că a m u r m a t cărarea pe care o avu­ sesem în vedere. D i n câte se pare, h a r t a mea n u e foarte precisă. P o t r i v i t indicaţiilor ei, C o a m a U r s u l u i este pava­ tă. I n realitate, pe porţiuni întinse abia dacă e acoperită

216

Sandra

Brown

cu pietriş. P r o b a b i l că a m alunecat şi m-am l o v i t la cap de o stâncă sau de v r e u n b o l o v a n . - E u n m i r a c o l că ai supravieţuit, m u r m u r ă Jeff strângându-i m â n a . Se m i n u n a s e r ă cu toţii de condiţia ei fizică excelentă. I i asigurase că n u era necesar să fie internată în spital, dar protestele n u - i fuseseră luate în seamă. Poliţiştii, Jeff şi m e d i c i i insistaseră să i se facă o t o m o g r a f i e , iar când avuseseră c o n f i r m a r e a t r a u m a t i s m u l u i cerebral hotă­ râseră să r ă m â n ă pe t i m p u l nopţii, p e n t r u a f i ţinută sub observaţie. Ea n u fusese de acord, dar între t i m p sosiseră cei d o i d o c t o r i î m p r e u n ă cu care deţinea c l i n i c a d i n A t l a n t a , iar ei fuseseră de aceeaşi părere cu p e r s o n a l u l medical din Drakeland. R ă m â n e a în spital peste noapte. P u n c t . Leziunea de la cap se v i n d e c a . Totuşi, i-o curăţaseră foarte b i n e cu u n antiseptic p u t e r n i c şi îi administraseră antibiotice p e n t r u a contracara orice infecţie incipientă. C u r s a ei până la casa f a m i l i e i Floyd îi agravase frac­ t u r a de stres. Le explicase că era u r m a r e a nefericită a e f o r t u l u i intens de sâmbătă. I i legaseră u n pachet de gheaţă de p i c i o r , care era a c u m înălţat pe o p e r n ă . Era hidratată cu a j u t o r u l u n e i p e r f u z i i . M ă s u r a asta de precauţie era c o m p l e t inutilă, dar n u avea c u m să refuze fără să recunoască f a p t u l că în u l t i m e l e p a t r u zile băuse apă după p o f t a i n i m i i . I n legătură c u durerea de cap n u era nevoie să se prefacă. N u simţea j u n g h i u r i acute, ci zvâcnirile surde ale u n e i t e n s i u n i i n t r a c r a n i e n e clasice, exacerbate de amestecul de e m o ţ i i intense şi c o n t r a d i c t o r i i . La cererea ei, jaluzelele fuseseră trase. Le spusese că lipsa l u m i n i i îi m a i a l i n a durerea de cap, c â n d , în realitate, se temea că l u m i n a soarelui avea să-i scoată la iveală m i n c i u n i l e . N u - i stătea deloc în fire să ascundă adevărul. Se sim­ ţea ruşinată că îşi m i n ţ e a colegii şi pe poliţişti. I i venea chiar şi m a i greu să-1 m i n t ă pe Jeff.

Necunoscutul

217

D i n clipa în care pusese p i c i o r u l în benzinărie şi o luase în braţe, Jeff n-o m a i scăpase d i n o c h i n i c i măcar atunci când i se a d m i n i s t r a t r a t a m e n t u l medicamentos. A c u m întinse m â n a şi o mângâie pe obraz cu d o s u l p a l m e i , fără să ştie că asta o făcea să-şi amintească de atingerea u n u i alt bărbat. „Doctoriţă scumpă? Te trezeşti sau vrei să m a i d o r m i ? " Incapabilă să s u p o r t e s i m u l t a n a m i n t i r e a aceea şi surâsul p l i n de adoraţie al l u i Jeff, p r i v i spre capătul pa­ t u l u i u n d e se a f l a u , u m ă r la umăr, p a r t e n e r i i ei. - J e f f mi-a povestit despre recompensa pe care aţi oferit-o. N u p o t . . . N o d u l care i se pusese în gât o împie­ dica să c o n t i n u e . N u ştiu c u m să vă m u l ţ u m e s c p e n t r u generozitate. - A m f i d u b l a t suma ca să te avem î n a p o i , o asigură d o c t o r u l James. Având în vedere starea de a c u m a l u ­ c r u r i l o r , d o n ă m cele douăzeci şi c i n c i de m i i M e d i c i l o r fără F r o n t i e r e . Copleşită de e m o ţ i i , E m o r y i z b u c n i în plâns. - A m nevoie de u n şerveţel. Jeff luă c u t i a de pe noptieră şi i-o dădu, a p o i rămase cu m â n a pe umărul ei câtă v r e m e îşi şterse o c h i i înlăcri­ maţi. D u p ă o clipă, E m o r y râse stingherită. - D e o b i c e i n u s u n t aşa plângăcioasă. - A c u m ies la suprafaţă emoţiile pe care le-ai înăbuşit în u l t i m e l e p a t r u zile. C â t de tare se înşela! I n u l t i m e l e p a t r u zile avusese n e n u m ă r a t e m o m e n t e în care îşi manifestase exploziv emoţiile e x t r e m de variate. I n loc să-i spună toate astea, îi surâse uşor. - S u n t sigură că ai dreptate. K n i g h t o aşteptă să-şi revină, a p o i i se adresă l u i Jeff: - N e lăsaţi, vă rugăm, câteva m i n u t e s i n g u r i cu d o a m ­ na d o c t o r C h a r b o n n e a u ? - D e ce? - A v e m nevoie să l ă m u r i m câteva a m ă n u n t e p e n t r u d o c u m e n t e l e pe care t r e b u i e să le c o m p l e t ă m . D e ase­ menea, ofiţerul p e n t r u Relaţii cu P u b l i c u l aşteaptă să-i d ă m u n d ă verde în legătură c u declaraţia de presă, iar

218

Sandra

Brown

p e n t r u asta este necesar a c o r d u l d o a m n e i . N u v r e m să t r a n s m i t e m informaţii eronate. O r i c u m , n u ar t r e b u i să dureze m u l t . Vorbăria asta n u d convinse, dar Jeff n u p u t u decât să se s u p u n ă . Se aplecă şi o sărută pe f r u n t e . - V o i f i pe h o l , dacă ai nevoie de m i n e . Te iubesc. - Şi eu te iubesc. Jeff le a r u n c ă poliţiştilor cea m a i rece şi m a i dezapro­ batoare p r i v i r e cu putinţă, după care părăsi încăperea alături de cei d o i p a r t e n e r i ai l u i E m o r y . - N u prea ne are la suflet, observă K n i g h t . - I I puteţi blama? L-aţi suspectat de D u m n e z e u ştie ce. - A ş a de p u ţ i n s u b t i l i a m fost? - Se pare că da. M i - a povestit că aţi t r a t a t c u suspiciu­ ne t o t ce v-a spus. I n t i m p u l u n u i m o m e n t i n t i m în zona delimitată de perdele d i n s a l o n u l de la U r g e n ţ e , pe c â n d aşteptau r e z u l t a t u l t o m o g r a f i e i cerebrale, Jeff îi spusese despre s u s p i c i u n i l e poliţiştilor în toată perioada cât fusese dis­ părută în sălbăticia îngheţată. - E i b i n e , zise K n i g h t , recunosc că eu şi G r a n g e am lansat câteva t e o r i i . I n astfel de situaţii, v i n o v a t u l e ade­ sea soţul. î m i cer scuze faţă de a m â n d o i . Trase u n scaun m a i aproape de ea şi se aşeză. Grange rămase în picioare la capătul p a t u l u i . E l n u era aşa de sociabil p r e c u m p a r t e n e r u l l u i , dar compensa p r i n spiri­ t u l de observaţie, ceea ce o puse pe E m o r y în gardă. - D o a m n ă d o c t o r , n u ştim m u l t m a i m u l t e decât a t u n c i când eraţi dispărută, î n c e p u K n i g h t . - î m i d a u seama cât de f r u s t r a n t t r e b u i e să fie p e n t r u dumneavoastră. - Haideţi să î n c e p e m cu bărbatul pe care nu-1 puteţi numi. S i m p l a m e n ţ i o n a r e a l u i în c u r s u l discuţiei îi stârni l u i E m o r y s e n t i m e n t e greu de d i s i m u l a t . - V - a spus că v-a găsit zăcând pe cărare, în f r i g , con­ tinuă^ K n i g h t . - î n v r e m e ce se p l i m b a . - Ş i v-a dus cu maşina la cabana l u i .

Necunoscutul

219

- Exact. - N e puteţi duce acolo? - N u . T i m p de p a t r u zile, u n i v e r s u l m e u a constat într-un pat în spatele u n u i paravan. - Paravan? - U n paravan p l i a b i l d i n p a n o u r i d i n l e m n . L-a i n ­ stalat ca să-mi ofere i n t i m i t a t e . - D e c e n t d i n partea l u i . - Foarte. - D a r n u vă a m i n t i ţ i prea m u l t e despre el? - î m i amintesc d o a r că m-a t r a t a t cu o b l â n d e ţ e extraordinară. - P r e c u m u n b u n samaritean? - D a , orice a m avut nevoie... „ - î m i pare rău, doctoriţă scumpă. - P e n t r u ce? - Pentru că te-am ţinut trează. - N u m - a m plâns. - D e c i n u v r e i să mă opresc? -Nu. - N u v r e i să încetez cu asta? - N u . D u m n e z e u l e , n u . N u . . . n u te o p r i . - Să-mi s p u i c â n d te-ai săturat. - N u s u n t încă acolo. - B u n . P e n t r u că n u mă p o t o p r i . " Poliţiştii o p r i v e a u curioşi. E m o r y îşi drese glasul: - E r a foarte atent. G r i j u l i u . C u m n i c i u n u l d i n t r e bărbaţi n u rosti o vorbă, ea c o n t i n u ă după ce-şi u m e z i buzele: A avut grijă să-mi satisfacă nevoile. E r a m conşti­ entă, dar n u pe d e p l i n . înţelegeţi? î n cea m a i mare parte a t i m p u l u i , m-a lăsat singură. Să... să-mi r e v i n . K n i g h t îşi încrucişa braţele în j u r u l t a l i e i generoase. - Ş i î n t o t t i m p u l ăsta n u s-a o f e r i t niciodată să sune la poliţie? - N u cred, spuse ea masându-şi tâmplele. Poate. N u - m i amintesc. N u a fost furtună? Ceaţă? N u c u m v a d r u m u r i l e au fost i m p r a c t i c a b i l e d i n cauza vremii? • -îhî.

220

Sandra

Brown

- M i - a zis... mi-a p r o m i s . . . că m ă va duce î n a p o i în siguranţă de îndată ce se deblochează circulaţia. - D a r n-a făcut-o, remarcă G r a n g e . M a j o r i t a t e a d r u ­ m u r i l o r s-au eliberat i e r i . - S u n t sigură că ar f i făcut-o dacă m-aş f i simţit m a i bine. „ O , D o a m n e , ce b i n e m ă s i m t când te a t i n g ! M i n u ­ n a t . Perfect." C a să m a i câştige t i m p , E m o r y se întinse să-şi aranje­ ze p u n g a cu gheaţă pe p i c i o r u l r i d i c a t . Peste câteva clipe reluă: - D a r ieri n u m - a m simţit în stare. D i m i n e a ţ ă însă, c â n d m - a m trezit, aveam m i n t e a l i m p e d e . L - a m rugat să m ă aducă c u m a ş i n a p â n ă aici, la D r a k e l a n d , şi aşa a făcut. - I n realitate, v-a lăsat la intrarea în D r a k e l a n d , o co­ rectă G r a n g e . D e ce? - N u ştiu. - A r f i p u t u t r i d i c a recompensa. - Poate că n-a ştiut de r e c o m p e n s ă . G r a n g e îşi m u t ă greutatea de pe u n p i c i o r pe a l t u l . K n i g h t îşi trecu m â n a de-a l u n g u l feţei. - Ce fel de camionetă conducea? v r u Grange să afle. - Necarosată în spate. - V r e a u să s p u n F o r d , C h e v r o l e t , D o d g e Ram...? - N - a m observat. N u ştiu m u l t e despre c a m i o n e t e . - C e culoare avea? - A l b a s t r u . U n soi de albastru-metalizat. Ş i . . . înaltă. - înaltă? - M u l t deasupra p ă m â n t u l u i . - D a r el? Şi el era înalt? întrebă K n i g h t . - V i l-am descris m a i devreme. - D a , dar în toată confuzia aia, este p o s i b i l să f i u i t a t ceva. La benzinărie, l u c r u r i l e se derulaseră h a o t i c . Reîn­ tâlnirea cu Jeff. Exaltarea p e r s o n a l u l u i . C l i e n ţ i i care îi făceau poze c u telefoanele m o b i l e . U n b ă r b a t care livra ţigări încercase să-şi facă u n seif ie alături de ea.

Necunoscutul

221

î n m i j l o c u l agitaţiei, cei d o i poliţişti o presaseră să le explice c u m ajunsese acolo. C â n d le povestise că o lăsase u n bărbat î n apropiere, e v i d e n t că voiseră să ştie c u m îl chema. D e v r e m e ce n u putuse să le spună, îi ceruseră o descriere generală. E m o r y le oferise o descriere exagerat de generală. Bărbat alb. - L a d r a c u ' , t o t c i r c u l ăla de la C h e v r o n aproape că m-a făcut chiar şi pe m i n e să u i t c u m arată d o a m n a K n i g h t . Zâmbetul larg al d e t e c t i v u l u i n u prea reuşi să o liniştească. H a i să î n c e p e m c u l u c r u r i l e s i m p l e , propuse el. C u m ar f i vârsta l u i . - Era b ă t r â n . O a r e c u m . Avea fire albe. - înălţimea? Greutatea? - N u a m avut o perspectivă prea b u n ă . E u stăteam întinsă, el se afla în picioare. - N u puteţi n i c i m ă c a r să faceţi o estimare? Era m a i înalt decât m i n e sau decât Grange? M u l t m a i scund? - N u era m a i s c u n d . U ş o r m a i înalt decât d o m n u l Grange. „ C u u n cap, cel p u ţ i n " , se gândi ea. - B u n , o încuraja K n i g h t . A j u n g e m la u n rezultat. A r e b u r t ă aşa ca mine? întrebă el, bătându-se uşor peste a b d o m e n . Sau era m a i b i n e făcut, ca p a r t e n e r u l meu? - î n t r e şi-ntre. B ă r b a t u l îi repetă vorbele ca şi c u m ar f i v r u t să le memoreze. - Ceva trăsături distinctive? - C u m ar fi? - U r e c h i mari? V r e u n neg pe nas? Păr pe faţă, cicat r i c i , tatuaje? „ - C o n t i n u i să m ă săruţi pe răspunderea ta, d o c t o ­ riţă s c u m p ă . - D e ce? Ce se întâmplă? - îmi aprinzi dorinţa." E m o r y îşi f e r i privirea de o c h i i atenţi ai l u i K n i g h t . - N u avea n i c i o trăsătură distinctivă, d i n câte-mi amintesc.

222

Sandra

Brown

- A t u n c i c â n d v-aţi a p r o p i a t de oraş, d i n ce direcţie veneaţi? - D i n s p r e n o r d , cred. N u s u n t sigură. A m c o t i t de mai multe o r i . -Aha. - D e v r e m e ce a c u m ştim sigur pe ce traseu eraţi sâmbătă d i m i n e a ţ a , m a i mulţi poliţişti au fost trimişi să vă refacă i t i n e r a r u l , zise G r a n g e după u n m o m e n t de tăcere. - D e ce? - I n speranţa că v o r putea da de u r m a acestui barba i care a avut grijă de dumneavoastră, i n t e r v e n i K n i g h i . C a să-i m u l ţ u m i m şi aşa m a i departe. E m o r y n u crezu n i c i o clipă că ăsta era adevăratul m o t i v p e n t r u care încercau să-i r e c o n s t i t u i e traseul. I n i m a î n c e p u să-i bată cu p u t e r e . - N u cred că şi-ar d o r i să primească m u l ţ u m i r i . - C u m aşa? - M i s-a părut o persoană care evită să se afle în cen t r u l atenţiei. Era... t i m i d . -Aha. Folosirea repetată a acelei interjecţii era extrem de elocventă. D e n o t a f a p t u l că K n i g h t , în c i u d a a t i t u d i n i i m a i f a m i l i a r e , n-o credea câtuşi de p u ţ i n . G r a n g e era m a i d i r e c t . - A ţ i remarcat o trăsătură de caracter p r e c u m ti mi ditatea, dar n u sunteţi sigură ce î n ă l ţ i m e sau ce consi i tuţie are? E m o r y îşi m u t ă privirea de la u n u l la celălalt. - D e ce sunteţi aşa de interesaţi de el? - N u avem u n m o t i v a n u m e , răspunse K n i g h t . Insa pare c i u d a t că, după ce v-a adăpostit p a t r u zile şi patru n o p ţ i şi a avut atât de mare grijă de dumneavoastră, v .1 lăsat pe marginea d r u m u l u i în loc să vă aducă în braţele soţului sau să vă predea u n u i o m al legii. Panicată, căută repede u n răspuns cât de cât plauzibil. - A ţ i adus v o r b a despre c i r c u l de la benzinărie, spuse î n cele d i n u r m ă . Şi-a dat seama că apariţia mea, reîn tâlnirea c u soţul m e u , aveau să ducă exact la o astlel

Necunoscutul

223

do scenă. î n m o d cert, o m u l îşi apreciază i n t i m i t a t e a . lÎNte retras şi aşa îşi doreşte să r ă m â n ă . C r e d că toată lumea ar t r e b u i să respecte asta şi să-1 lase în pace. - D e c i ştia că ai u n soţ î n n e b u n i t de îngrijorare d i n i auza dispariţiei d u m i t a l e . îşi dădu seama că picase în capcană. Era adevărat că nu ştia deloc să m i n t ă . C u m ea n u m a i scoase n i c i u n sunet, G r a n g e i ontinuă: - C h i a r dacă d r u m u r i l e erau îngheţate şi riscante, de cc măcar n u a sunat să a n u n ţ e că sunteţi teafără? - Poate că n u i-a f u n c ţ i o n a t t e l e f o n u l . - î l avea pe-al dumneavoastră, d o a m n ă d o c t o r . I )c d i m i n e a ţ ă f u n c ţ i o n a . N u - i m a i venea în m i n t e n i c i o explicaţie, aşa că era mai înţelept să tacă. - D e ce n u v-aţi sunat soţul? insistă G r a n g e . - P â n ă în d i m i n e a ţ a asta a m fost c â n d c o n ş t i e n t ă , cAnd i n c o n ş t i e n t ă . - D a r aţi avut intervale de l u c i d i t a t e . - N u aş n u m i - o l u c i d i t a t e . E r a m trează, dar gânduri­ le îmi erau neclare. - Prea neclare încât să n u puteţi da u n telefon? - M i - a t r e c u t p r i n m i n t e , sigur că da. D a r a fost d o a r u n gând răzleţ. C a o idee abstractă. N u a m dus-o până la capăt p e n t r u că n u aveam t e l e f o n u l la î n d e m â n ă şi nici energia de a-1 cere o r i p e n t r u a mă r i d i c a să mi-1 Iau singură. - B ă r b a t u l acela avea a c t u l dumneavoastră de i d e n t i tare. Ştia cine sunteţi şi u n d e locuiţi. D a r n u s-a o f e r i t niciodată să dea u n t e l e f o n în l o c u l dumneavoastră? - Poate c-a făcut-o şi n u - m i amintesc e u . D a r , iarăşi, ru... - Aveţi sute de n u m e r e m e m o r a t e în t e l e f o n , o presă G r a n g e . A r f i fost suficiente câteva a t i n g e r i pe ecran şi ar fi p u t u t să a n u n ţ e pe cineva că sunteţi în viaţă. E m o r y îşi plecă o c h i i . O b u n ă perioadă de t i m p , nici u n u l d i n t r e poliţişti n u m a i zise n i m i c , dar le putea Nimţi p r i v i r i l e p i r o n i t e asupra creştetului ei.

224

Sandra

Brown

K n i g h t f u cel care rupse tăcerea t e n s i o n a t ă . - N u sunteţi t o c m a i sinceră c u n o i , d o a m n ă doctor, aşa-i? - V - a m spus ceea ce ştiu. - E i b i n e , pe m i n e şi pe Grange ne deranjează ceea ce ne-aţi povestit. E m o r y înălţă c a p u l şi îl p r i v i . - D e ce? M - a m î n t o r s . S u n t b i n e . N u asta e cel mai important? - E i b i n e , ar f i . N u m a i că avem de-a face c u u n i n d i v i d care n e interesează. A refuzat o r e c o m p e n s ă marc şi se fereşte să primească m u l ţ u m i r i p e n t r u ospitalitate. N o i c r e d e m că are u n m o t i v p e n t r u care a evitat presa şi a v r u t să r ă m â n ă n e c u n o s c u t . Poate că n u era chiar aşa de b u n samaritean. E p o s i b i l ca t r a u m a t i s m u l cerebral pe care l-aţi suferit să n u f i fost provocat de o căzătură. Poate că el n u v-a găsit pe traseu, c i v-a atacat acolo, v-a l o v i t î n cap şi a p o i , d i n m o t i v e pe care n u m a i el le cu noaste, i s-a făcut frică să vă ucidă. Piatra. „Nu t r e b u i a să vezi asta. Ş t i a m că, dacă o vezi, o sa te s u p e r i . "

capitolul 23 C u m ea n u m a i zise n i m i c , K n i g h t se aplecă în faţa şi-şi s p r i j i n i mâinile pe coapse, într-o a t i t u d i n e menita să i n s p i r e încredere. - E m o r y . . . p o t să te tutuiesc? T r e b u i e să ne s p u i daca bărbatul ăsta... ăăă... ţi-a făcut ceva r ă u . „ A c u m îţi pare rău?" - N u , n u mi-a făcut. - î m i d a u seama că poate f i prea dureros p e n t r u ti in­ să vorbeşti c u n o i despre asta, c o n t i n u ă K n i g h t . Dacă aşa stau l u c r u r i l e , p u t e m chema o poliţistă să-ţi ia deda raţia. D a r t r e b u i e să ştim dacă s-a p r o d u s vreo infracţiu ne. O r i c e te-ar f i ameninţat că face dacă îl denunţi, t u . . .

Necunoscutul

225

- D o m n u l e detectiv-sergent K n i g h t , rosti E m o r y r i dicându-şi m â n a . T r e b u i e să vă opresc a c u m . N u a m fost victima l u i . - Ş t i i , a m m a i avut de-a face cu n e b u n i pitiţi p r i n munţii ăia. L o c u l e o ascunzătoare perfectă. I I m a i ţii m i n t e pe i n d i v i d u l ăla care a p l a n t a t b o m b a de la O l i m ­ piada de la Atlanta? - B ă r b a t u l d i n cabană era perfect n o r m a l . - A i văzut ceva materiale p o r n o g r a f i c e pe-acolo? Fil­ me, reviste? -Nu. - R ă p i t o r i i de f e m e i adesea... - E l n u era aşa. - D e c i n u era libidinos? -Nu. - Ceva p o r n i r i împotriva g u v e r n u l u i ? - I n rarele ocazii c â n d deschidea gura, era c h i b z u i t şi cumpătat la vorbă, cu siguranţă n u era f u r i o s pe g u v e r n . L*nş descrie ca f i i n d t a c i t u r n . P r i v i spre capătul p a t u l u i . Precum a g e n t u l G r a n g e . -Poftim? K n i g h t se întoarse şi-şi p r i v i p a r t e n e r u l ca şi c u m l-ar fl văzut p e n t r u p r i m a oară. Răsucindu-se la loc, poliţis­ tul scoase u n elastic d i n b u z u n a r şi î n c e p u să şi-1 înfăşoa­ re în j u r u l degetelor. - A i văzut ceva ce s e m ă n a c u materiale d i n care se pot c o n s t r u i bombe? -Nu. - Avea arme? - S u n t sigură că avea. - D e u n d e ştii? întrebă K n i g h t ridicând d i n sprâncene. - Deasupra poliţei ş e m i n e u l u i avea expus u n cap de i'trb. - I n zonele alea, deasupra t u t u r o r poliţelor de şemincu e câte u n cap de cerb. - Exact. Marcase u n p u n c t . D u p ă o pauză, Grange se interesă: + A d e m o n s t r a t că avea apucături violente? A

226

Sandra

Brown

- N u faţă de m i n e . C u o c h i i minţii, îi văzu pe N o r ­ m a n şi pe W i l l F l o y d zăcând pe u n d e nimeriseră, p l i n i de sânge, sluţiţi de bătaie, g e m â n d de d u r e r e . Totodată, se gândi la politeţea de care dăduse dovadă în faţa l u i Pauline şi la grija i m p r e s i o n a n t ă p e n t r u Lisa. D o m n i ­ lor, adevărul e că bărbatul ăsta r ă m â n e u n mister la fel de m a r e p e n t r u m i n e c u m e şi p e n t r u dumneavoastră, conchise ea. K n i g h t se p l e s n i de câteva o r i cu elasticul peste degete. - B ă n u i e s c că asta spune t o t u l . A s t a în cazul în care nu-ţi m a i v i n e n i m i c în m i n t e . - î m i pare rău. - Păi a t u n c i , n u prea avem ce să le s p u n e m ziarişti lor, o f t ă G r a n g e . E m o r y uitase de c o n f e r i n ţ a de presă ce fusese p r o gramată. Se b u c u r a că n u t r e b u i a să facă o declaraţie. - V ă r o g să oferiţi u n m i n i m u m de informaţii. N u a m s u f e r i t n i c i o t r a u m ă fizică sau e m o ţ i o n a l ă . C h i a r nu datorez n i m ă n u i n i c i o explicaţie... - Păi, vezi t u , cam datorezi, o întrerupse K n i g h t . Ţi ai î n s c e n a t dispariţia, ai iscat o alarmă publică falsă. A s t e i sunt infracţiuni, Emory. T â n ă r a femeie rămase cu gura căscată de u i m i r e . - N u m i - a m înscenat l o v i t u r a la cap. - N u , n u , a m văzut t o m o g r a f i a . Partea asta e reala Restul... m o r m ă i încruntat detectivul. E m o r y trase repede aer în p i e p t . - î m i d a u seama câţi o a m e n i s-au implicat'în căuta rea mea. O astfel de acţiune p r e s u p u n e t i m p şi b a n i , şi i n t e n ţ i o n e z să donez f o n d u r i t u t u r o r autorităţilor pai t i c i p a n t e astfel încât să-şi recupereze c h e l t u i e l i l e . Poate către sistemele de şcolarizare sau p e n t r u departamente le de s ă n ă t a t e . . . - E i b i n e , eşti e x t r e m de generoasă. C u u n astfel de gest, te v e i n u m ă r a multă v r e m e p r i n t r e preferatele opi n i e i p u b l i c e . Ş i n i m e n i n u simte nevoia de a te acuza de ceva î n m o m e n t u l de faţă.

Necunoscutul

227

K n i g h t zâmbea, dar E m o r y observă că n u scosese d i n calcul opţiunea de a o p u n e sub acuzare. - D i n câte ştiu eu, a m căzut pe traseul C o a m a U r s u ­ l u i , spuse ea f e r m . M - a m l o v i t la cap, a m suferit u n trau­ matism cerebral. C â n d m i - a m revenit, n u a m ştiut u n d e mă a f l a m şi o c o m b i n a ţ i e de circumstanţe i m p r e v i z i b i l e nvau împiedicat să mă î n t o r c . î m i datorez viaţa bunăvo­ inţei u n u i bărbat care r ă m â n e u n străin p e n t r u m i n e . După câteva zile de o d i h n ă , ar t r e b u i să mă recuperez pe d e p l i n . Asta este declaraţia pe care t r e b u i e să o faceţi în faţa presei. î n mare, ăsta era adevărul. Poliţiştii căzuseră pe gânduri. K n i g h t se uită spre ( î r a n g e , iar acesta d i n u r m ă r o s t i : - A s t a e t o t ce avem. C a şi c u m ar f i v r u t să-şi estompeze n e m u l ţ u m i r e a evidentă, o întrebă dacă avea să-şi c o n t i n u e antrena­ mentul pentru maraton. - N u chiar a c u m . N u v o i f i pregătită p e n t r u următo­ r u l , zise ea c u m â h n i r e , uitându-se spre p i c i o r u l rănit. - P ă c a t , c o m e n t ă K n i g h t . Jeff ne-a povestit cât de tare ai m u n c i t să-1 organizezi, să-1 t r a n s f o r m i într-un eveniment. E m o r y se întrebă dacă ştiau despre cearta l o r aprinsă pe tema asta, dar n u văzu ce rost m a i avea să o aducă tn discuţie. K n i g h t se ridică, semnalând sfârşitul interogatoriului. - N u v r e m să te i s t o v i m . - V ă v o i vedea m â i n e î n a i n t e ca eu şi Jeff să plecăm •pre Atlanta? - P r o b a b i l că n u . - A t u n c i a m să vă m u l ţ u m e s c a c u m . Ştiu că aţi petre­ cut m u l t t i m p şi aţi depus m u l t e f o r t ca să mă găsiţi. - A s t a ne e meseria. - C h i a r şi aşa, vă m u l ţ u m e s c . - C u plăcere. Pe c â n d el şi G r a n g e se pregăteau să plece, E m o r y lise:

228

Sandra

Brown

- A ţ i putea să-mi faceţi o ultimă favoare? Vreţi, vă rog, să-1 c h e m a ţ i î n ă u n t r u pe d o c t o r u l Butler? - A m i n t e ş t e - m i care e. - F e m e i a , preciza G r a n g e înghiontindu-şi colegul spre uşă. Peste câteva m o m e n t e , c â n d doctoriţa intră î n salon, E m o r y se b u c u r ă că venise singură. Se întinse să-i strân­ gă m â n a . - I n p r i m u l rând, îţi m u l ţ u m e s c că ai lăsat t o t u l şi ai v e n i t până aici. - T o a t ă l u m e a a fost î n n e b u n i t ă de îngrijorare. Per­ s o n a l u l a d m i n i s t r a t i v , asistentele, chiar şi pacienţii. C a să n u m a i s p u n că eu şi N e a l n u ştiam ce să facem. T u eşti i n i m a şi s u f l e t u l c l i n i c i i . - N u cred asta. - N u se acceptă accese de falsă modestie. C a b i n e t u l a fost r e z u l t a t u l v i z i u n i i tale, al iniţiativei tale. M a i m u l t de-atât, te i u b i m c u toţii. - A ş a c u m aţi d e m o n s t r a t c â n d aţi o f e r i t recompen­ sa. D o a m n e , a m nevoie de încă u n şerveţel, oftă E m o r y . Scoase u n u l d i n cutie şi-şi t a m p o n a o c h i i . - Eşti sigură că eşti aşa de b i n e pe cât îi laşi pe toţi să creadă? - S u n t b i n e . V r e a u d o a r să te r o g să faci ceva p e n t r u m i n e , şi e o chestiune destul de delicată. - Sigur, E m o r y . O r i c e . - Te r o g să î m i a d u c i pastilele de a d o u a zi. E m o r y văzu şocul iniţial de pe faţa p r i e t e n e i sale transformându-se î n p a n i c ă . -Te-a violat? B ă r b a t u l d i n cabană? Le-at povestit po­ liţiştilor? La camera de gardă ţi-au l u a t probele specifice depistării u n u i viol? Ş i Jeff? I-ai povestit... - N u a m fost violată. T o n u l scăzut, d a r apăsat al l u i E m o r y o făcu pe doctoriţa B u t l e r să se oprească şi să înghită cu zgomot. - A m fost i n t i m i , d a r sexul a fost c o n s i m ţ i t . A fost... E m o r y se o p r i ca să î n ă b u ş e s u s p i n u l ce ameninţa să-i iasă d i n gât.

Necunoscutul

229

R ă m a s ă fără c u v i n t e în u r m a destăinuirii, docto­ riţa se c u f u n d ă în s c a u n u l rămas l i b e r după plecarea l u i Sam K n i g h t şi, p e n t r u o v r e m e , o fixă cu p r i v i r e a . In cele d i n u r m ă , recăpătându-şi vocea, zise: -Povestea pe care le-ai spus-o d e t e c t i v i l o r a fost pe d e p l i n inventată? - N u şi p u n c t u l de plecare. N u preciza ce a n u m e era pe j u m ă t a t e adevărat, ce ascunsese sau care afirmaţii erau pe de-a-ntregul m i n c i ­ noase. M i n c i u n i l e t r e b u i a u să fie d o a r ale ei. - S u n t uluită. N u ştiu ce să s p u n . - N u e n i m i c de zis. - Dă-mi voie să n u f i u de acord. E atât de a t i p i c pen­ t r u t i n e să... - Să fac sex neprotejat? - S ă faci orice fel de sex cu u n străin. Era u n străin, nu-i aşa? - E r a a c u m p a t r u zile. E m o r y surâse melancolică. A c u m n u prea m a i e. Incapabilă să s u p o r t e amestecul de milă şi u l u i r e de pe c h i p u l p r i e t e n e i sale, îşi întoarse privirea spre b u c h e t u l mare de cale pe care i-1 adusese Jeff. Peste câteva clipe reluă: N u e chiar aşa de neaştep­ tat pe cât ai crede t u . S u n t aproape sigură că Jeff are pe cineva, şi n u de azi, de i e r i . Aş putea f o l o s i asta ca pe o justificare p e n t r u ceea ce a m făcut, însă ar f i n e c i n s t i t şi nedrept. N u a m făcut-o ca să-1 pedepsesc pe Jeff. Adevă­ r u l e că n u l-am l u a t deloc în calcul. A m v r u t să f i u cu bărbatul ăsta şi el a v r u t să fie cu m i n e , iar asta a fost t o t ceea ce a c o n t a t . - O să-1 m a i vezi? -Nu. „Te-ai a u t o d e p ă ş i t î n a m i n t i r i l e m e l e , d o c t o r i ţ ă scumpă!" Se epuizaseră u n u l pe celălalt şi zăceau îmbrăţişaţi, strâns lipiţi u n u l de celălalt p r e c u m piesele u n u i puzzle, cu m e m b r e l e încolăcite, cu degetele î n g e m ă n a t e pe sâ­ n i i e i . Era pe p u n c t u l de a d o r m i când el îşi frecase faţa de părul ei şi şoptise acele v o r b e . „Ar f i fost m a i s i m p l u dacă n-ai f i făcut-o", adăugase apoi.

230

Sandra

Brown

P r o b a b i l că n u i n t e n ţ i o n a s e ca ea să-i perceapă tris­ teţea. P r o b a b i l că se simţise aşa c u m se simţea ea a c u m , c o n d a m n a t ă să n u m a i fie niciodată pe d e p l i n fericită. - C i n e era, Emory? Trezită d i n r e m e m o r a r e a dulce-amăruie, şopti: - N u ştiu. N u a m m i n ţ i t în legătură cu asta. N i c i mă­ car n u ştiu c u m îl c h e a m ă . - D a r te-ai culcat cu el. - D a . Şi n u regret şi n i c i n u v o i regreta asta vreo­ dată. Dându-şi seama că îi şiroiau l a c r i m i d i n colţurile o c h i l o r , şi le şterse în grabă. D a r s u n t c h e s t i u n i practice de care t r e b u i e să ne o c u p ă m . D i n câte ştii, a c u m şase l u n i a m r e n u n ţ a t la a n t i c o n c e p ţ i o n a l e crezând că, poa­ te, dacă a m u n c o p i l . . . Se o p r i să-şi c u m p ă n e a s c ă vorbele, căci n u voia să lase impresia că-1 învinovăţea pe Jeff. O r i c e s-ar f i întâmplat, n u t r e b u i a să se păcălească singură şi să creadă că el era responsabil p e n t r u ce făcuse ea în noaptea precedentă. - V i i t o r u l căsniciei mele e şi aşa nesigur, n u vreau sa risc să adaug şi complicaţiile u n e i sarcini. - N-aţi l u a t n i c i o măsură de precauţie? - Măsuri preventive da, dar n i m i c . . . ştiinţific. Sau de încredere. S i m ţ i că îi l u a foc faţa c â n d şi-1 a m i n t i gemând: „Iisuse, asta e t o r t u r ă " în t i m p ce î n d e p ă r t a în grabă pericolul. - Poţi să îmi a d u c i t u pastilele? N u p o t să le cer per­ s o n a l u l u i m e d i c a l de aici, p e n t r u că n u a m încredere că v o r f i discreţi. Ştiu că m ă p o t baza pe t i n e . - S i g u r că ţi le v o i aduce. D a r contraceptivele de ur­ genţă n u s u n t sută la sută eficiente, după cum-ştii. - î n ţ e l e g , dar cu cât iau m a i repede p r i m a pastilă, e cu atât m a i b i n e . T o c m a i de aia te r o g să m i le aduci i m e d i a t , în loc să aştept p â n ă m â i n e c â n d aş putea să m i le c u m p ă r singură. - M ă d u c a c u m , zise doctoriţa B u t l e r ridicându-se şi îndreptându-se spre uşă. E m o r y o o p r i . -Alice? C â n d cealaltă se întoarse, îi spuse: Mulţumesc. A l i c e clătină d i n cap.

- N u ai p e n t r u ce. - N u , îţi m u l ţ u m e s c p e n t r u încrederea ta şi p e n t r u că-mi eşti prietenă.

capitolul 24 Rebecca W a t s o n , deloc speriată de ploaia torenţială, se îndreptă d i r e c t spre maşina închiriată a l u i Jack, pe partea şoferului, şi-i bătu în geam. C a să-1 poată coborî era nevoie să pornească m o t o ­ r u l , l u c r u care îi luă c i n c i sau şase secunde, dar întâr­ zierea păru să o enerveze şi m a i tare. C â n d g e a m u l se lăsă î n jos, ploaia î n c e p u să izbească î n ă u n t r u . Femeia şuieră către el: - A g e n t special C o n n e l l . - N u ştiam dacă o să-ţi m a i aminteşti de m i n e . Privirea ei î n c r u n t a t ă spunea că o astfel de afirmaţie e ridicolă. - D a c ă s-ar f i pus p r o b l e m a să mă a n u n ţ i că fratele m e u e m o r t , ai f i v e n i t direct şi ai f i sunat la uşa d i n faţă. N u te-ai f i ascuns la capătul străzii j u m ă t a t e de n o a p t e şi n i c i n u ţi-ai f i petrecut toată ziua spionându-mă. D e c i , ce te aduce aici? F a p t u l că îl depistase îi arăta că femeia era în gardă, mereu atentă să vadă cine o urmărea. - P u t e m vorbi? - Du-te dracului! - B u n . Eşti dispusă să cooperezi. C â n d ea îi aruncă o p r i v i r e furioasă, insistă: A m bătut atâta d r u m . Te rog? Rebecca rămase nemişcată. - L o c u i e ş t e c u tine? întrebă el p r i v i n d în direcţia casei. - Ţi-ai p i e r d u t minţile? - E p r i n zonă? S t ă p r i n apropiere. Pe strada următoa­ re? N e p r i m i n d răspuns, adăugă: D a c ă n u e p r i n a p r o p i ­ ere, ce rişti dacă vorbeşti cu mine?

232

Sandra

Brown

Rebecca n u spuse n i c i da, n i c i n u şi n i c i n u d înjură, aşa că, a t u n c i când se răsuci pe călcâie, a g e n t u l special o p r i m o t o r u l maşinii, c o b o r î şi o u r m ă p r i n ploaie. î n t r u c â t n u se o f e r i să împartă u m b r e l a cu el, t r e b u i să-şi acopere iarăşi c a p u l c u geaca. C â n d ajunseră la ve­ randă, se scutură cât de b i n e p u t u şi îşi şterse picioarele pe preş în t i m p ce ea îşi golea cutia poştală. - N u e n i m i c care să te î n c â n t e pe t i n e , dar te r o g . îl l o v i cu grămada de p l i c u r i , pe care el le prinse pe geaca udă. Fără să se u i t e la v r e u n a d i n t r e scrisori, le aşeză f r u m o s pe masa d i n h o l . Rebecca îşi încrucişa braţele peste a b d o m e n . - B i n e , eşti aici. D e ce ai b ă t u t atâta d r u m ? - Pot să i n t r u puţin la baie? Femeia îl cercetă preţ de o clipă de parcă ar f i încer­ cat să-şi dea seama dacă g l u m e a sau n u . - S i g u r , spuse în cele d i n u r m ă , făcându-i s e m n s-o urmeze de-a l u n g u l h o l u l u i c e n t r a l până la o baie mică ascunsă sub casa scărilor. Intră înaintea l u i şi săltă capa­ c u l de la toaletă. Vezi? N u e n i m i c aici în afară de falus. Sau c u m s-o chema. - F l o t o r . A s t a e cuvântul. Aşeză capacul la loc cu z g o m o t şi arătă spre oglinda î n r ă m a t ă de deasupra c h i u v e t e i : - N u a m n i c i u n dulăpior de m e d i c a m e n t e pe care să-1 poţi analiza. Eşti liber să dezmembrezi ţevăraia de sub chiuvetă, dar, dacă o faci, va t r e b u i să o p u i la loc sau să-mi d a i b a n i p e n t r u u n instalator. - Rebecca, te-ai făcut înţeleasă. - A i grijă să te speli pe m â i n i . C â n d ieşi, trânti uşa în u r m a ei. N u n u m a i că se spălă pe m â i n i , dar, după ce se şterse, f o l o s i p r o s o p u l să-şi şteargă picăturile de ploaie de pe faţă şi de pe gât. îşi aranja cravata şi-şi pieptănă părul u d c u degetele. D u p ă câteva m i n u t e , simţindu-se prezentabil, intră în camera de zi. Gazda aprinsese veiozele de pe masă şi se aşezase într-un colţ al canapelei cu picioarele strânse

Necunoscutul

233

sub ea. P a n t o f i i n e g r i c u toc zăceau sub măsuţa de cafea. C u răceală, îi făcu s e m n spre u n scaun care părea m u l t m a i puţin c o n f o r t a b i l decât canapeaua. Se priviră. E l f u p r i m u l care v o r b i : - î m i place n o u a ta coafură. - P i n k m-a copiat. - Se pricepe. - A j u n g e cu c o m p l i m e n t e l e de d o i b a n i . C u m m-ai găsit? - P r i n prietena ta, Eleanor. - O ! A s t a o luase p r i n s u r p r i n d e r e . Faţa i se întrista. Ce m a i face? - B i n e . Aşteaptă să nască p r i m u l c o p i l în câteva l u n i . - D e c i s-a măritat cu T i m ? - N u m e l e de f a m i l i e e Gaskin? Rebecca încuviinţă d i n cap. - C â n d a m văzut-o u l t i m a oară, relaţia l o r devenea serioasă. E fericită? se interesă ea. - Străluceşte de fericire. Bebeluşul e fetiţă. Jack îi po­ vesti despre vizita la casa cu etaje retrase şi i-o descrise, a p o i r e v e n i la subiect: E l e a n o r m-a sunat după ce te-a văzut într-un r e p o r t a j despre p r o t e s t u l d i n O l y m p i a . - L - a m văzut şi eu, oftă ea. N u aş f i p a r t i c i p a t n i c i o ­ dată la marş dacă aş f i ştiut că v o i f i filmată. - A i l u a t poziţie. Rebecca îşi duse m â n a la părul scurt. - N u a m crezut că m ă va recunoaşte cineva. - Eleanor a făcut-o. Ea a fost sigură că eşti t u . E u n u . N u până ieri, când te-am văzut ieşind să-ţi iei corespondenţa. - D u p ă atâţia a n i , încă m a i cauţi. - î n c ă n u l-am găsit, zise Jack ridicând d i n u m e r i . T u eşti singura mea pistă. - C e n o r o c pe c a p u l m e u . - N u s u n t chiar aşa de rău. Jack p r i v i de-a l u n g u l încăperii drăguţe. N u se price­ pea deloc la d e c o r a ţ i u n i i n t e r i o a r e , nu-şi dădea seama ce era de calitate, ce n u era sau ce era la m o d ă . A p a r ­ t a m e n t u l l u i era practic, şi ăsta era s i n g u r u l l u i m o t i v

234

Sandra

Brown

de m â n d r i e . Totuşi, chiar şi p e n t r u o c h i u l l u i de necu­ noscător, camera asta părea decorată c u gust. I n c i u d a descrierii pe care i-o făcuse Wes G r e e r m a g a z i n u l u i ei, încăperea n u era ticsită de obiecte, n u era î m p o p o ţ o n a ­ tă i n u t i l . Ş i n i c i ea n u era. P u r t a u n p u l o v e r n e g r u s i m p l u şi o pereche de p a n t a l o n i de aceeaşi culoare. Singurele b i ­ j u t e r i i erau u n ceas de m â n ă c u curea neagră d i n piele şi u n s i n g u r şirag de perle, de aceeaşi culoare cu părul. U n i c a pată de culoare o reprezentau o c h i i ei. - C e a m a i crescut fiica ta, Sarah, remarcă el. - Face parte d i n orchestra şcolii. - La ce i n s t r u m e n t cântă? - V i o l o n c e l . E la repetiţii. E rândul u n u i alt părinte să-i aducă azi cu maşina. O să fie aici până-n şase şi u n sfert. Rebecca se uită la ceasul mare de la m â n ă . Vreau să p l e c i până a t u n c i . - îşi aminteşte de Westboro? - Bineînţeles. - V o r b e ş t e despre el? - T o t timpul. - C e spune? - C ă îi e d o r de u n c h i u l ei. - Şi t u , la rândul tău, ce îi zici? - C ă şi m i e mi-e d o r de el. - Rebecca... m u r m u r ă Jack p r i v i n d - o în o c h i . - M ă c h e a m ă Grace a c u m . - D e ce Grace Kent? - A ş a mi-a sugerat t i p u l care mi-a făcut d o c u m e n t e l e false. E u n u aveam alt n u m e să-i p r o p u n , aşa că a m mers pe alegerea l u i . I n c i u d a f a p t u l u i că t o c m a i i se mărturisise comite­ rea u n e i infracţiuni federale, Jack zâmbi. - A m crezut că te-ai recăsătorit cu u n t i p pe n u m e Kent. - N u vreau alt soţ. - D u p ă cel pe care l-ai avut, n u p o t să s p u n că te condamn. - I-ai zis u n d e suntem?

Necunoscutul

235

- N u , şi n i c i n u intenţionez s-o fac. N u s u n t aici ca să-ţi m a i provoc altă suferinţă. Deşi aş putea să te arestez p e n t r u adoptarea u n e i identităţi false. - C e m a i a g e n t u l F B I f i o r o s eşti şi t u , îl luă ea în râs. Altceva m a i b u n de făcut n u ai? - O , s u n t ocupat. I n prezent, investighez u n i n c i d e n t bizar petrecut în U t a h . î n a i n t e de asta, a m cercetat o întâmplare stranie d i n W i c h i t a Falls, Texas. D e d o i a n i de zile r ă m â n e fără explicaţie. P r i m a care mi-a captat atenţia a avut loc în K e n t u c k y . Pe faţa ei se aşternu o mască impasibilă. - C e ştii despre u n a n t r e n o r de f o t b a l d i n Salt Lake City? o întrebă el. - C ă are toate şansele să fie m o r m o n . - N u e. S-a m u t a t acolo d i n V i r g i n i a . - Şi în V i r g i n i a n u există m o r m o n i ? - C e - o f i fost în m i n t e a u n u i a n t r e n o r de f o t b a l , într-o noapte, înaintea u n u i m e c i de c a m p i o n a t , de a l u a t o bâtă de baseball şi şi-a l o v i t f e m u r u l până l-a zdrobit? C e l puţin aşa p r e t i n d e el, că rănile şi le-a provocat singur. Lăsă vorbele să răsune. Rebecca n u scoase n i c i u n cuvânt. - La fel de c i u d a t , c o n t i n u ă Jack, e că ai crede că echipa l u i de c o p i i de treisprezece a n i , părinţii l o r şi m e m b r i i c o m u n i t ă ţ i i ar f i consternaţi de tragedia asta. Insă n i m e n i d i n t r e cei care-1 cunosc n u regretă că a fost obligat să se pensioneze. Avea u n palmares bogat, dar mulţi îi p u n e a u la îndoială metodele pe care le folosea ca să-şi motiveze jucătorii. Se zvoneşte că le i n s u f l a frică. O r i c e c o p i l care făcea o greşeală era u m i l i t . Astea s u n t doar nişte z v o n u r i , întrucât c o p i i i n u au povestit n i m i c despre ce se petrecea în t i m p u l a n t r e n a m e n t e l o r sau după ce pierdeau u n joc. U n tată mi-a spus că era ca şi c u m f i u l l u i se temea să vorbească. î n noaptea i n c i ­ d e n t u l u i , a n t r e n o r u l le-a declarat celor care i-au p r e l u a t apelul de urgenţă, soţiei, poliţiei, p r e o t u l u i , t u t u r o r că şi-a făcut s i n g u r asta. A p o i n-a m a i zis n i m i c . N-a i n d i c a t n i c i u n d e t a l i u . N i c i u n m o t i v . N i m i c - n i m i c . C h i a r şi ieri

236

Sandra

Brown

refuza să vorbească despre ce s-a petrecut în noaptea aia. I i aruncă o p r i v i r e plină de subînţeles. Vezi i r o n i a aici? - C u m aş putea să n-o văd? E ca şi c u m ai f i scris cu litere m a r i pe perete. Ş i e o poveste pe cinste. Totuşi, n u a m n i c i cea m a i vagă idee ce legătură are asta c u m i n e . - V r e i să ţi-o scriu t o t c u litere mari? - D a c ă crezi că s u n t vinovată de ceva, a t u n c i de ce n u mă arestezi? - N u vreau să te arestez. - A t u n c i ce scuză ai p e n t r u i e r i n o a p t e şi azi toa­ tă ziua, cât ai stat ascuns în b o s c h e ţ i urmărindu-mi orice mişcare? - N u - m i face plăcere să te spionez. - A t u n c i încetează. - A m s-o fac. S p u n e - m i u n d e e şi... - N u ştiu. - Rebecca... - Grace. - M ă r o g , zise Jack, ridicând la rândul l u i vocea. Te aştepţi să cred că n u ai m a i avut n i c i u n fel de contact cu fratele tău în u l t i m i i p a t r u ani? - N u a m spus asta. A m zis că n u ştiu u n d e e. - D e c i câteodată iei legătura cu el. C â t de des.' O dată pe a n , o dată pe lună, de d o u ă o r i pe săptămână? C u m te contactează? Femeia întinse mâinile, c u palmele în jos. - H a i , scoate-ţi beţele de b a m b u s . Sau funcţionează m a i b i n e t o r t u r a c u apă? Frustrat, Jack se ridică, o c o l i s c a u n u l şi se s p r i j i n i cu mâinile pe spătar. A r f i v r u t să se u i t e în o c h i i ei, însă femeia avea aceeaşi a b i l i t a t e de a p r i v i p r i n o a m e n i ca şi frate-său. - A f u r i s i t ă trăsătură de f a m i l i e , b o m b ă n i el într-un târziu. -Ce? - O c h i i tăi. - N u eşti p r i m u l care face remarca asta. C â n d eram mici... Se întrerupse brusc. Jack î n c o n j u r ă s c a u n u l şi se aşeză iar.

Necunoscutul

237

- C â n d eraţi m i c i , ce? -Nimic. - H a i d e . S p u n e - m i ceva ce n u ştiu. O fărâmă de informaţie. - M a m a gătea friptură înăbuşită în fiecare duminică. - T o a t e m a m e l e gătesc friptură înăbuşită d u m i n i c a . Povesteşte-mi ceva despre el. - D e j a ştii t o t u l . - S u r p r i n d e - m ă cu ceva. - D e fapt, l u i îi place d o v l e a c u l c o p t . Sau îi plăcea. Presupun că încă îi place. Jack o urmări c u m , în c i u d a voinţei ei, gândurile i se îndreptau spre t i m p u r i apuse. V r e m u r i m a i fericite. - î n t o t d e a u n a a avut grijă de m i n e , r o s t i ea cu amă­ răciune î n glas. E u s u n t cu d o i a n i m a i mică, aşa că şi-a luat în serios r o l u l de frate m a i mare. D e c â n d mă ştiu, el mi-a p u r t a t de grijă. N u p e r m i t e a n i m ă n u i să se ia de m i n e . - C u u n astfel de b o d y g u a r d , d o a r u n i n d i v i d prost grămadă s-ar f i l u a t de t i n e . - M ă apăram şi singură. - C r e d şi eu. C u m anume? o întrebă Jack r â n j i n d . - L e s p u n e a m t u t u r o r celor care mă enervau să se ducă d r a c u l u i . I i căzuse în capcană şi b ă n u i a că, până la u n p u n c t , o m e r i t a . R â n j e t u l îi dispăru de pe faţă. îşi întoarse ca­ p u l spre fereastră, dar era ca şi c u m ar f i p r i v i t p r i n t r - o cascadă, căci şuvoaiele de apă măturau g e a m u l într-un r i t m constant. - N u î n c e r c să te i n t i m i d e z , Rebecca, spuse peste câ­ teva clipe răsucindu-se iarăşi spre ea. Aş face-o dacă m-ar ajuta î n v r e u n fel, dar cred că n i c i cu beţele de b a m b u s n u v o i afla de la t i n e pe u n d e u m b l ă . - N u ai afla p e n t r u că p u r şi s i m p l u n u ştiu. - G â n d e ş t e - t e la f a m i l i i l e v i c t i m e l o r . A s t a era o lo­ vitură sub centură, însă Jack n u avea n i c i u n s c r u p u l în condiţiile date. O a m e n i i aceia păstrează legătura cu m i n e , să ştii. P r i n e - m a i l u r i sau p r i n t e l e f o n . î m i t r i m i t t o t f e l u l de mesaje care ţi-ar r u p e i n i m a dacă le-ai c i t i .

238

Sandra

Brown

Ştiu că t u n u te sperii de blesteme, dar eşti c o n ş t i e n t ă că o a m e n i i ăştia v o r şi merită... - Opreşte-te! Sări fulgerător de pe canapea şi părăsi camera cu agi­ litatea graţioasă a u n e i pisici negre. Jack îşi dădu seama că deschisese uşa de la i n t r a r e p e n t r u că simţi o rafală de aer u m e d . Fără tragere de i n i m ă , se ridică şi o urmă în h o l . N e î n d u p l e c a t ă , femeia ţinea uşa deschisă, cu p r i ­ virea pironită în podea. C â n d ajunse lângă ea, Rebecca îşi înălţă c a p u l pen­ t r u a-1 p r i v i cu o c h i i aceia c r i s t a l i n i . - A m c o n s t r u i t o viaţă b u n ă p e n t r u Sarah şi p e n t r u m i n e aici. D a r aş a b a n d o n a t o t u l într-o clipită. Aş dis­ părea iarăşi. M a i deranjează-mă m u l t , şi o v o i face. Ştii că s u n t în stare. - Iar t u ştii că v o i c o n t i n u a să-1 caut până a m să-1 găsesc. - E o pierdere de vreme. N u se va lăsa niciodată găsit. - Eşti sigură? Te-ai gândit vreodată că poate p e n t r u el ar f i o eliberare? Femeia râse c u a m ă r ă c i u n e . - H a i d e . Urmează să-mi s p u i că ăsta ar f i cel m a i b u n l u c r u p e n t r u el. - Şi n u ar fi? Incapabilă să-şi m a i m e n ţ i n ă privirea sfidătoare, îşi întoarse c a p u l într-o parte. O b s e r v â n d m i c a fisură d i n a r m u r a ei, Jack se grăbi s-o exploateze. - Ştii că ar f i cel m a i b i n e p e n t r u el, Rebecca. La fel şi p e n t r u t i n e . A i putea să nu-ţi m a i faci g r i j i că te spionez. A i putea să-ţi foloseşti n u m e l e tău adevărat. N u ar f i m a i b i n e p e n t r u toată lumea? Făcu u n pas m a i aproape de ea. Ajută-te pe t i n e ajutându-mă pe m i n e . Dă-mi u n i n d i c i u , ajută-mă cu o pistă. - î m i ceri să-mi trădez fratele. - N u va şti niciodată că informaţia a v e n i t de la t i n e . îţi j u r asta. O b s e r v ă că îl asculta, aşa că puse şi m a i marc presiune: N u v r e i să-ţi a b a n d o n e z i casa asta drăguţă, să-ţi părăseşti m a g a z i n u l încântător. Ş i , chiar dacă ai face-o, cu Sarah ce s-ar întâmpla? Rebecca îi aruncă o p r i v i r e care-1 făcu să se gândeas­ că: „Aha! A m înscris u n p u n c t " .

Necunoscutul

239

- E r a u n c o p i l c â n d aţi plecat d i n N e w Y o r k . Era prea mică să înţeleagă implicaţiile. F a p t u l că fugea cu m a m i în c r e i e r i i nopţii era o mare aventură. A c u m n u ar m a i f i aşa. S-ar împotrivi. N u ar vrea să-şi părăsească p r i e t e n i i . Iţi va p u r t a pică p e n t r u că o vei obliga. - S e a p r o p i e ora la care t r e b u i e să ajungă acasă. E cazul să pleci. - I i vei povesti că a m fost aici? - C r e z i că-s nebună? - A t u n c i c u m îi vei explica de ce eşti atât de supărată? - N u te măguli singur, Jack. N u ai t u capacitatea de a mă supăra pe m i n e . - F a p t u l că mi-ai spus pe n u m e l e m i c arată exact cât de supărată eşti. N u m a i încerca să mă m i n ţ i . C r e d că te întristează foarte tare să-ţi o b l i g i fiica să ducă o viaţă în u m b r ă . îşi dădu seama că ar f i v r u t să-1 o m o a r e p e n t r u acele c u v i n t e . Era furioasă. - Pleacă! Preţ de câteva clipe rămaseră a m â n d o i tăcuţi, fără ca v r e u n u l să cedeze v r e u n c e n t i m e t r u . I n cele d i n u r m ă , el rosti p r i n t r e dinţi: - E - n regulă, a m să plec. D e o c a m d a t ă . . . - Şi n u te m a i întoarce. - A s t a nu-ţi p r o m i t . Păşi pe verandă. Iţi m u l ţ u m e s c p e n t r u că m-ai lăsat să-ţi folosesc baia, spuse el trăgându-şi geaca peste cap. - D o m n u l e agent special C o n n e l l ? Se întoarse. - D a c ă te a p r o p i i câtuşi de puţin de Sarah c u i n t e n ­ ţia de a extrage informaţii de la ea, a m să te calc cu maşina, iar a p o i a m să te castrez.

capitolul 25 C o n f e r i n ţ a de presă se d e r u l a în h o l u l r o t u n d al spi­ t a l u l u i . R e s p o n s a b i l u l cu relaţiile p u b l i c e ţinu u n dis­ curs scurt şi agreabil, d â n d câteva informaţii în plus faţă de cele oferite de E m o r y C h a r b o n n e a u însăşi.

240

Sandra

Brown

D u p ă declaraţia oficială, Jeff Surrey le m u l ţ u m i t u t u r o r agenţiilor g u v e r n a m e n t a l e şi zecilor de v o l u n t a r i care participaseră la căutarea soţiei l u i . I i rugase a p o i pe reprezentanţii presei să păstreze discreţia în perioada cât E m o r y era în convalescenţă. - E nerăbdătoare să se întoarcă la c a b i n e t u l ei şi să-şi reia activităţile n o r m a l e . - A s t a i n c l u d e şi alergatul la maratoane? întrebă u n reporter. - B i n e î n ţ e l e s . D a r , având în vedere experienţa asta, e p o s i b i l să-şi aleagă alte l o c u r i p e n t r u a n t r e n a m e n t e . Replica stârni câteva râsete. Jeff m a i răspunse la vreo două întrebări, ambele legate de d e m e r s u r i l e caritabile ale l u i E m o r y . - D e fapt, e m a i entuziasmată ca o r i c â n d . M - a con­ vins să o însoţesc în următoarea ei călătorie în H a i t i . A n u n ţ u l acesta f u o mare surpriză p e n t r u toata l u m e a , dar m a i ales p e n t r u A l i c e B u t l e r . K n i g h t , care stătea la marginea g r u p u l u i , îi observă reacţia. I m e d i a i după f i n a l u l conferinţei de presă, el şi G r a n g e plecară în grabă şi se întoarseră la sediu. G r a n g e aduse câte o prăjitură uriaşă, cu f u l g i de ciocolată, p e n t r u fiecare. - E b u n ă , dar s-ar putea să-ţi strice p o f t a de mâncaup e n t r u cină. - N i c i o şansă. M a i devreme m-a sunat soaţa şi mi-a p r o m i s p u i şi găluşte. K n i g h t muşcă u n sfert d i n prăji­ t u r a l u i . A i observat reacţia l u i A l i c e B u t l e r a t u n c i când Jeff a făcut a n u n ţ u l despre Haiti? - E u m ă u i t a m la Jeff. - A r ă t a de parcă ar f i înghiţit u n o u . - Păi i s-a întors nevasta. Jeff o copleşeşte c u afecţiu ne şi atenţie. P r o b a b i l că A l i c e se simte neglijată. - A r t r e b u i să se b u c u r e că p r i e t e n a şi colega ei s-a întors teafără. - Sigur, zise G r a n g e . D a r e şi ea o m . Pe de altă parte, t r e b u i e să se simtă uşurată că n-a fost v o r b a de ancheta rea u n e i c r i m e . M e s t e c â n d o bucată de prăjitură, între bă: D e ce crezi că minte? N u A l i c e . E m o r y .

Necunoscutul

241

K n i g h t se lăsă pe spate în scaun, îşi s p r i j i n i picioare­ le pe colţul b i r o u l u i şi-şi scoase e l a s t i c u l - Poate că n u vrea ca soţul ei şi restul l u m i i să afle că s-a simţit b i n e c u u n t i p î n v r e m e ce o m u l ţ i m e de o a m e n i sufletişti o căutau disperaţi p r i n ger. - O răzbunare p e n t r u aventura l u i Jeff cu Alice? K n i g h t ridică d i n u m e r i . - Poate că se răzbună el p e n t r u vreo aventură de-a l u i E m o r y . C i n e ştie? O r i c u m , a î n c e p u t să-i fie frică a t u n c i când escapada ei amoroasă s-a t r a n s f o r m a t într-un caz anchetat de poliţie. C u m e o femeie deşteaptă, a decis să vină singură acasă. - N u cred că e chiar aşa de s i m p l u , Sam, mărturisi Grange î n c r u n t a t . N i c i K n i g h t n u credea asta. - Păi, zi ce-ai de spus. - C o n t u z i a era recentă. L - a m întrebat eu î n s u m i pe medic. Rana de la cap e, de asemenea, recentă. A suferit rănile alea în t i m p u l dispariţiei de p a t r u zile. Ceea ce rămâne neclar e cum i-au fost provocate. - C r e z i că a m i n ţ i t că a căzut şi s-a l o v i t la cap? - E posibil. - D e ce să mintă? - N u ştiu. D a r precis are legătură c u B u n u l Samari­ tean. C u m e p o s i b i l să stea p a t r u zile cu el şi să n u ştie c u m îl cheamă? K n i g h t îşi înfăşură elasticul. - J e f f a părut să-i creadă povestea cu „nu-mi amintesc". - Ceea ce, p â n ă la u r m ă , îl face v i n o v a t . - D e ce? - D e prostie. K n i g h t i z b u c n i în râs. - A m zis că a părut s-o creadă. N u poate să-şi proteje­ ze reputaţia decât dacă se preface că o crede. N u v o i a i să o arate cu degetul şi să strige, în faţa l u i D u m n e z e u şi a l u m u întregi, „ M i n c i n o a s a m i n c i n o a s e l o r ! " - I n o p i n i a mea, t o t u n b o u r ă m â n e . - E u n - a m să te contrazic. K n i g h t se ridică, îşi întinse spatele şi-şi puse h a i n a . M ă strigă p u i u l şi găluştele.

242

Sandra

Brown

- D e c i , î n c h i d e m cazul? - Prietene, persoana dispărută n u m a i e dispărută. - M ă c a r asta-i adevărat. S i m ţ i n d reţinerea p a r t e n e r u l u i său, K n i g h t se aşeză pe m a r g i n e a b i r o u l u i . - V r e i s-o arestăm pe d o a m n a d o c t o r C h a r b o n n e a u p e n t r u că ne-a făcut să ne d ă m de ceasul morţii degeaba, desi are d o u ă răni la cap certificate medical? '-Nu. - B i n e . P e n t r u că n i c i u n p r o c u r o r n u ar prelua cazul. D i n c o l o de f a p t u l că n u ştie deloc să m i n t ă , este cea m a i stabilă şi n o r m a l ă p e r s o a n ă d i n câte a m întâl­ n i t vreodată. - S u n t de a c o r d . - D e c i care să f i fost m o t i v u l p e n t r u care să-şi însce­ neze dispariţia? - A t e n ţ i e ? Faimă? - N u are nevoie de asta. Ea şi faptele ei b u n e au parte de toată atenţia pe care şi-ar putea-o d o r i . - Vrea să pedepsească pe cineva? - I n afară de soţul ei i n f i d e l , adică? N i c i măcar n u ştim dacă a aflat că o înşală. N u are d u ş m a n i cunoscuţi, î n c ă n u a m găsit pe n i m e n i care să aibă ceva rău de zis despre ea. C h i a r şi d o c t o r i ţ a B u t l e r , a m a n t a l u i Jeff, o laudă pe E m o r y . Z i - m i ce a avut de câştigat în u r m a unei astfel de înscenări. - A b s o l u t n i m i c , oftă G r a n g e . De-aia e şi m a i ciudat că a m i n ţ i t . D a c ă n u a plănuit t o t u l , a t u n c i n-ar f i trebu­ i t să m i n t ă . C u toate astea, o face. D e ce? - La d r a c u ' . N e - a m întors la întrebarea mea de la în­ ceput. K n i g h t îşi trecu m â n a peste faţă, iar, când Grange f u pe p u n c t u l de a v o r b i , i-o luă î n a i n t e . S u n t de acord cu t i n e , s u n t de acord cu t i n e . N e scapă ceva. - O a r e ce anume? - M ă depăşeşte t o t a l . Sper d o a r că, a t u n c i când şi dacă v o m afla, să n u f i e ceva prea urât. Jeff se uită la tava c u mâncarea neatinsă a l u i E m o r y . - N u te c o n d a m n . N u pare prea apetisantă. V r e i să ies şi să-ţi aduc ceva?

Necunoscutul

243

- N u mi-e foame, dar îţi m u l ţ u m e s c p e n t r u că te-ai oferit. E l î m p i n s e tava într-o parte ca să se poată aşeza pe marginea p a t u l u i . C a de o b i c e i , era de o eleganţă per­ fectă, dar E m o r y îşi dădea seama că era la fel de obosit ca şi ea. U l t i m e l e p a t r u zile îl epuizaseră, deşi, de fiecare dată c â n d îi cerea iertare p e n t r u i a d u l p r i n care-1 făcuse să treacă, el o asigura că dăduse uitării toate necazuri­ le în clipa în care îi auzise vocea la t e l e f o n şi ştiuse că era b i n e . - D a r cina ta? îl întrebă. - O să fac rost de-o gustare. - A r f i t r e b u i t să-i laşi pe A l i c e şi pe N e a l să te scoată la masă î n a i n t e să plece spre A t l a n t a . - N u a m v r u t să te las singură. I n p l u s , cred că au fost bucuroşi că n u le-am acceptat invitaţia. E r a u nerăb­ dători să pornească spre casă, căci se făcuse destul de târziu. A l i c e o să-1 urmeze pe N e a l în maşina ta. Jeff îi rugase ca u n u l d i n t r e ei să c o n d u c ă maşina l u i E m o r y până la A t l a n t a ; ei d o i u r m a u să se întoarcă a d o u a zi. î n a i n t e să plece, A l i c e H î n m â n a s e pe furiş c u t i a cu contraceptivele de urgenţă. I i spusese că n u se aştepta să aibă efecte secundare, dar o făcuse să-i p r o m i t ă că avea s o sune în cazul u n o r manifestări ieşite d i n c o m u n . C u foarte m u l t tact, îi r e a m i n t i s e , de asemenea, că pastilele puteau împiedica apariţia u n e i sarcini, dar n u o p u t e a u feri de b o l i l e c u t r a n s m i t e r e sexuală. Jeff îşi p o c n i degetele în faţa ei. - Eşti aici? - î m i pare rău. - îţi s p u n e a m că, î n a i n t e să plece A l i c e , a m scos d i n p o r t b a g a j u l maşinii tale geanta de voiaj şi ghetele. T o t u l e în d u l a p , i n c l u s i v l a p t o p u l pe care l-au înapoiat cei de la poliţie. T o t o d a t ă , m i - a u r e t u r n a t şi m i e p i s t o l u l . - Pistolul? - E d o a r o f o r m a l i t a t e , d i n câte m i s-a zis. D a r s u n t sigur că au v e r i f i c a t dacă s-a tras recent cu el. Jeff rânji sarcastic. S u n t t e r i b i l de caraghioşi, n u - i aşa?

244

Sandra

Brown

- N u văd ce e a m u z a n t . - N i c i eu. - Slavă c e r u l u i că, p e n t r u a m â n d o i , s-a t e r m i n a t cal­ v a r u l ăsta. I i apucă m â n a şi i-o p r i n s e într-ale sale, m u r ­ m u r â n d : E m o r y , n u v o i insista să a f l u u n d e ai fost sau ce ai făcut. -Jeff... - N u , n u spune n i m i c . N u vreau să te p u n într-o po­ ziţie în care ai f i nevoită să m ă m i n ţ i . Adevărul e că, o r i ­ ce s-ar f i întâmplat, a m m e r i t a t - o . A m fost u n n e m e r n i c . I n zilele mele b u n e a m fost retras. I n cele rele, a m fost d i f i c i l şi, adesea, de-a d r e p t u l i m p o s i b i l . Făcu o pauză, ca şi c u m i-ar f i d a t o şansă să-1 contrazică. C u m ea n-o făcu, reluă: Ştii cât de tare m i - a m d o r i t să a j u n g partener la firmă. A u m a i existat şi alte dezamăgiri. - J e f f , n u p o t să accept asta. Poate... - N u despre asta e v o r b a . Iţi j u r . Ceea ce încerc să s p u n e că toate dezamăgirile alea n u scuză f e l u l în care m-am purtat. - N u a m avut n i c i o clipă intenţia să te pedepsesc. - I n regulă, accept asta, zise el, însă cu o evidentă t e n t ă de n e î n c r e d e r e . Ceea ce vreau să ştii e că, în mo­ m e n t u l în care a m fost pe p u n c t u l de a te p i e r d e , mi-am dat seama cât de i m p o r t a n t ă eşti p e n t r u fericirea mea. N u , n u d o a r p e n t r u fericirea mea. P e n t r u viaţa mea. V r e a u să o luăm de la capăt. V r e a u . . . Soneria t e l e f o n u l u i îl întrerupse. I I scoase de la cu­ rea, c i t i n u m e l e a p e l a n t u l u i , a p o i mârâi i r i t a t : - C e e? Ascultă preţ de câteva secunde, după care spuse: îhî, a m s-o î n t r e b chiar a c u m . Apăsă pe ecran şi închise. D e t e c t i v u l ăla gras, K n i g h t . - C e voia? - A întrebat dacă ai h a r t a c u trasee pe care ai folo sit-o sâmbătă. - E î n b u z u n a r u l i n t e r i o r al gecii mele, cel cu fermoar. Jeff se ridică şi se duse la d u l a p u l îngust u n d e îi aşc zase m a i devreme geanta de v o i a j . î n ă u n t r u m a i era şi sacul de plastic cu hainele de alergat şi celelalte l u c r u r i

Necunoscutul

245

pe care le avusese asupra ei la i n t e r n a r e . A d u s e sacul la pat şi îi g o l i c o n ţ i n u t u l - Geaca asta albastră? E m o r y încuviinţă, a p o i îşi lăsă c a p u l pe spate şi rămase cu privirea aţintită asupra plăcilor a n t i f o n i c e de pe tavan. - J e f f , de ce ai a n u n ţ a t la c o n f e r i n ţ a de presă că plănuieşti să m e r g i cu m i n e în H a i t i ? N u avusese de gând să se u i t e , dar asistenta care era In salon la m o m e n t u l difuzării, p o r n i s e entuziasmată televizorul. O parte a conferinţei fusese transmisă în direct, ca ştire principală în j u r n a l u l de seară. - A m v r u t să a n u n ţ p u b l i c că s c h i m b f o a i a , răs­ punse el. - E u n gest a d m i r a b i l . D a r n u te văd î n d u r â n d căldu­ ra şi condiţiile mizere de cazare. C a să împărţi periuţe de dinţi c o p i i l o r şi ca să-i înveţi c u m le p o t folosi? Pur şi s i m p l u , n u e g e n u l tău. - D a r vreau să f i e , vreau să m ă i m p l i c m a i m u l t în l u ­ c r u r i l e în care eşti implicată t u , şi... Eşti sigură că h a r t a era î n b u z u n a r u l ăsta? -Da. - N u e aici. A m v e r i f i c a t şi toate celelalte b u z u n a r e . - A c o l o ţin m i n t e că a m pus-o, spuse ea ridicând d i n u m e r i . Sergentul K n i g h t a zis de ce o vrea? - C i c ă investigatorii v o r să reconstituie i t i n e r a r u l tău de sâmbătă, iar h a r t a pe care ai folosit-o ar putea să le fie utilă. O să-1 s u n m a i târziu să-i s p u n că n-o găsim. Pe c â n d îndesa l u c r u r i l e î n a p o i în p u n g a de plastic, o întrebă: C i n e ţi-a reparat o c h e l a r i i de soare? „Pot f i î n d e m â n a t i c a t u n c i când este n e v o i e . " V i n o ­ văţia o făcu să simtă c u m îi l u a u foc o b r a j i i , aşa că îşi feri p r i v i r e a . - U n a d i n t r e asistente, p r e s u p u n . La U r g e n ţ e erau m a i m u l t e care m-au a j u t a t să m ă dezbrac. - B i n e că m a i ai u n r â n d de h a i n e c u care să te îm­ braci m â i n e pe d r u m . Astea arată şi m i r o s cam urât ca să le poţi p u r t a . Eşti sigură că n u v r e i să le arunc? - N u . Se spală fără p r o b l e m e .

246

Sandra

Brown

- B i n e a t u n c i . Jeff puse geanta înapoi în d u l a p şi se aşeză pe marginea p a t u l u i . A c u m , u n d e rămăsesem? - S p u n e a i să o luăm de la zero. D a r te s u p e r i tare dacă î n c e p e m de mâine? zise E m o r y . A v e m de discutat o m u l ţ i m e de l u c r u r i , însă î n seara asta s u n t m u l t prea obosită. î m i pare rău. - N u , m i e îmi pare rău. A r f i t r e b u i t să-mi d a u sea­ m a . Jeff o trase la p i e p t u l l u i şi îşi p l i m b ă mâinile de-a l u n g u l p i e l i i goale, p r i n deschizătura cămăşii de spital, î n u l t i m e l e câteva zile, au existat m o m e n t e în care m-am t e m u t că n u a m să te m a i p o t ţine niciodată aşa. Mi-a l i p s i t , mi-a l i p s i t asta... mi-a fost d o r de t i n e . O sărută pe tâmplă, a p o i pe obraz şi m a i a p o i pe buze, uşor şi cast. A c u m odihneşte-te. - Aşa a m să fac. - D a c ă te răzgândeşti şi v r e i ceva de m â n c a r e , p r o m i te-mi c-o să m ă s u n i . - P r o m i t . O d i h n ă plăcută. N e v e d e m d i m i n e a ţ ă . - L a p r i m a oră. A b i a aştept să plecăm d i n oraşul ăsta, spuse el trimiţându-i u n sărut de la uşă. C â n d rămase singură, E m o r y simţi c u m disperarea se pogora asupra ei asemenea u n e i păsări negre, de rău augur, c u a r i p i l e întinse, acaparând-o pe d e p l i n . Oare m i n c i u n i l e pe care le spusese şi pe care c o n t i n u a să le spună aveau s-o urmărească toată viaţa? Trase la o parte pătura uşoară şi se dădu jos d i n pat. L u â n d c u ea s u p o r t u l p e n t r u p e r f u z i i , se duse la d u l a p şi scoase sacul cu l u c r u r i l e ei. G ă s i h a r t a sub branţul ghetei stângi. K n i g h t uitase să i-o ceară, aşa că, i m e d i a t după pleca­ rea l u i , scosese h a r t a d i n b u z u n a r u l gecii şi o pusese în p a n t o f , s i n g u r u l loc în care se gândise să o ascundă până c â n d ieşea d i n s p i t a l şi se putea descotorosi de ea. Fusese sinceră în legătură cu traseul pe care o apuca­ se, n u şi cu detaliile legate de potecile care se r a m i f i c a u d i n d r u m u l p r i n c i p a l . î n orice caz, avea să ţină c u dinţii de hartă, deoarece n u voia ca i n v e s t i g a t o r i i să reconsti­ t u i e r u t a exactă şi, eventual, să găsească v r e u n i n d i c i u

Necunoscutul

247

despre i d e n t i t a t e a s a l v a t o r u l u i ei sau despre l o c u l u n d e se afla cabana l u i . I n c i u d a a t i t u d i n i i Un de „ptiu, drace!", Sam K n i g h t era totuşi u n o m al legii. întrebările rămase fără răspuns şi detaliile lipsă n u - i dădeau pace. O lăsase să creadă că d o s a r u l era ca şi închis. Păi a t u n c i de ce era interesat să vadă harta? D e ce m a i căutau investigatorii ruta? B u n u l ei Samaritean îi stârnise curiozitatea d e t e c t i v u l u i .

capitolul 26 T e l e f o n u l îi v i b r a în b u z u n a r . I I scoase şi văzu că era u n n u m ă r ţinut la secret. Prelua a p e l u l , dar n u scoase n i c i u n cuvânt. - S u n t eu, se auzi vocea R e b e c c ă i . O minţise pe E m o r y că n u avea m o b i l . Avea zeci, cumpărate d i n supermarket, n i c i u n u l de firmă, de g e n u l celor care se vând pe n i m i c a toată, de unică folo­ sinţă. Le utiliza d o a r ca să c o m u n i c e cu sora l u i . D e fiecare dată când o suna, îi dădea n u m ă r u l urmă­ t o r u l u i t e l e f o n , a p o i îl distrugea pe cel pe care t o c m a i îl folosise. I n f e l u l ăsta, avea m e r e u la dispoziţie u n n u m ă r nedetectabil la care ea îl putea găsi în caz de urgenţă. Bărbatul îşi adună c u r a j u l p e n t r u a p r i m i veştile proaste. - C e s-a întâmplat? - M - a m întâlnit c u agentul special Jack C o n n e l l . N u prevăzuse asta şi, p e n t r u o clipă, rămase m u t . Apoi^şopti apăsat: - Iţi baţi joc de mine? - A ş vrea eu. - C â n d a fost asta? -Azi. D u p ă p a t r u a n i , C o n n e l l îşi făcuse apariţia tocmai în ziua î n care E m o r y se întorsese la soţul ei, c â n d fusese î n c o n j u r a t de apărători ai legii şi de ziarişti. Să f i fost d o a r o coincidenţă? Cele două e v e n i m e n t e se petrecu­ seră la o distanţă de aproape c i n c i m i i de k i l o m e t r i . C e legătură ar f i p u t u t exista între ele? U n a singură. E l .

248

Sandra

Brown

- C e voia? - C e crezi că voia? Pe t i n e . - Nemernicul. - A r e aceiaşi o c h i de căţeluş. - N u te încrede în ei. - O , n u a m făcut-o. N i c i măcar o clipă. E la fel de m a n i p u l a t o r ca î n t o t d e a u n a , dar are mare nevoie să-şi î m b u n ă t ă ţ e a s c ă abilităţile de supraveghere. Ieri-seară, c â n d m - a m întors de la m u n c ă , avea maşina parcată mai î n c o l o pe stradă. - D e ce n u m-ai sunat atunci? - A m crezut că o să se dea bătut şi o să plece. - Slabe speranţe. - A m aşteptat douăzeci şi p a t r u de ore până să-1 dau în vileag. - A v e n i t singur? -Da. - C â t a stat? - A i c i î n casă, aproape u n sfert de oră. - L-ai lăsat să intre? - U n sfert de oră, repetă ea ţâfnoasă. D u p ă aia 1-am t r i m i s să-şi facă bagajele. - A s t a n u î n s e a m n ă că n u te m a i urmăreşte. - N u cred c-o face. P r o b a b i l avea dreptate. Sora l u i era deşteaptă şi greu de p r i n s . Sau, cel puţin, aşa fusese până a c u m . Bărbatul îi adresă cea m a i p e r t i n e n t ă întrebare: - C u m a dat de t i n e t o c m a i la Seattle? Rebecca îi povesti c u m fosta ei colegă de la magazi n u l M a c y ' s o zărise la u n b u l e t i n de ştiri. Bărbatul se m a i destinse când înţelese că n u era n i c i o legătură între E m o r y şi vizita n e a n u n ţ a t ă a a g e n t u l u i la sora l u i . - A fost o prostie să p a r t i c i p la protest, zise ea. I n i i d a u seama a c u m de asta, dar n u m - a m gândit niciodată că va f i o acţiune d e m n ă de p o s t u r i l e n a ţ i o n a l e de ştiri. - D a r ţi-ai s c h i m b a t înfăţişarea. - Ş e pare că n u destul încât s-o păcălesc pe Eleanor. - î m i aduc a m i n t e de ea. V o i două eraţi apropiate. - E r a t o t a l n e b u n ă după t i n e , cred. î n a i n t e . . .

Necunoscutul

249

Fusese pe p u n c t u l de a spune „înainte de W e s t b o r o " . T o t u l se schimbase după aceea, însă n-avea rost să discu­ te despre ceea ce a m â n d o i ştiau deja, m a i ales că n u era p r u d e n t să vorbească prea m u l t , ţ i n â n d seama şi de recenta reapariţie a l u i Jack C o n n e l l . - N u l-ai lăsat singur, nu? - D o a r ca să meargă la baie. î n a i n t e să i n t r i în pa­ nică, te a n u n ţ că a m ascultat la uşă. A făcut p i p i şi s-a Npălat. N u a stat î n d e a j u n s de m u l t î n c â t să facă altceva. I )ar o r i c u m , după plecarea l u i a m căutat peste t o t . „Bravo!" o lăudă el în gând. - Despre ce aţi v o r b i t într-un sfert de oră? - A făcut referire la Salt Lake City, Texas şi Kentucky. - P r e s u p u n că n u s u n t destinaţiile de vacanţă de pe lista l u i c u chestii de făcut î n a i n t e să m o a r ă . - N u face pe deşteptul. M - a întrebat dacă ştiu ceva despre u n a n t r e n o r de f o t b a l . A m făcut pe proasta, dar n o r m a l că n u m-a crezut. N u p o m e n i s e n i m i c despre C a r o l i n a de N o r d sau despre zona aceea. N u adusese v o r b a despre o doctoriţă d i n A t l a n t a care fusese dată dispărută v r e m e de p a t r u i i l e . R ă s u f l â n d uşurat, s c h i m b ă s u b i e c t u l . - C e face Sarah? - O să a j u n g e m şi la ea. T u ce faci? - Sunt bine. - N u , n u eşti. - B a da. - Ce-ai păţit? -Nimic. - N u încerca să m ă prosteşti! Eşti bolnav? - S u n t sănătos t u n . - A t u n c i ce se întâmplă? Rebecca avusese î n t o t d e a u n a capacitatea de a-i de­ lecta eschivările. C i t e a o m i n c i u n ă de la m a i b i n e de u n k i l o m e t r u . T r e b u i a să r e n u n ţ e cât m a i avea u n avantaj. - A s c u l t ă , m a i b i n e î n c h i d . M e r s i că m-ai pus la cu­ rent c u C o n n e l l . - T r e b u i a să te avertizez. E încă pe u r m e l e tale.

250

Sandra

Brozvn

- D a c ă ar f i aproape, n u te-ar m a i bate pe t i n e la cap. U n l u c r u , totuşi: eşti sigură că a ajuns la t i n e p r i n inter­ m e d i u l a m i c e i tale? Este p o s i b i l să f i m i n ţ i t în legătură cu asta. - N - a minţit, a m verificat. D u p ă plecarea l u i a m su­ nat-o pe Eleanor. Rebecca avea mare grijă să-şi ascundă u r m e l e , deci şi pe ale l u i . I I luă p r i n s u r p r i n d e r e vestea că reluase legătura c u p r i e t e n a ei d i n N e w Y o r k . - A c o n f i r m a t că Jack C o n n e l l a v e n i t s-o vadă după ce-1 sunase ea. M i - a făcut plăcere să stăm la poveşti, adă­ ugă Rebecca pe u n t o n defensiv. E măritată a c u m şi aş­ teaptă p r i m u l ei c o p i l . M - a m b u c u r a t să a u d că pare aşa de fericită. Bărbatul îşi coborî c a p u l , ascunzându-şi bărbia în gu­ l e r u l h a i n e i . I I durea f a p t u l că sora l u i simţise nevoia de a se scuza p e n t r u discuţia agreabilă purtată cu o veche prietenă. P r o b a b i l că el cunoştea d o a r o părticică d i n sacrificiile pe care le făcuse şi pe care î n c ă le m a i făcea ca să-1 apere. - M ă b u c u r că ai sunat, zise cu glas răguşit. M e r s i . Ţ i n e m legătura. - Să nu-ndrăzneşti să-nchizi! - A m v o r b i t şi aşa prea m u l t . - A i întrebat de Sarah. I se o p r i i n i m a . - E bine? Iisuse, C o n n e l l n u a... - N u . L - a m a m e n i n ţ a t că-1 emasculez dacă se apropie de ea. - Şi după aia eu ar t r e b u i să-1 o m o r . ' - D e o c a m d a t ă n u e nevoie. C a să-ţi răspund la între­ bare, Sarah e foarte b i n e . - M a i cântă la violoncel? - A r e u n recital în câteva săptămâni. Mi-aş d o r i să poţi f i aici s-o vezi. - Ş i eu mi-aş d o r i . T ă c e r e a care se aşternu se prelungi până ce căpătă m a i multă semnificaţie decât o simplă pauză. C e - m i ascunzi, Becs?

Necunoscutul

251

Pe când ea avea doisprezece a n i şi el paisprezece, îl plesnea de fiecare dată c â n d o t a c h i n a cu n u m e l e aces­ ta de a l i n t . C u t i m p u l , totuşi, ajunsese să-i placă, deşi, a t u n c i când el îi zicea aşa, de o b i c e i voia să i n d i c e o schimbare a s u b i e c t u l u i conversaţiei. Era e c h i v a l e n t u l verbal al a j u n g e r i i la m i e z u l p r o b l e m e i , al m o m e n t u l u i în care se scoteau mănuşile. - M i e şi l u i Sarah ne place aici, spuse ea în cele d i n urmă. I i place şcoala. A r e o m u l ţ i m e de p r i e t e n i . Maga­ z i n u l merge b i n e . Depăşeşte p r e v i z i u n i l e mele. N e sim­ ţim ca acasă. D a c ă ar f i să ne m u t ă m şi de aici... - N i c i p r i m a oară n u ţi-am cerut să te m u ţ i . - N u , a fost doar decizia mea să părăsesc N e w Y o r k u l . Dar, atâta t i m p cât Jack C o n n e l l m ă ţinea sub obser­ vaţie, avea să fie o pacoste, şi u r a m ca viaţa mea să fie monitorizată. Pe a t u n c i , şi eu, şi Sarah aveam nevoie de u n n o u început, departe de n e m e r n i c u l c u care fusesem măritată. N u regret că a m plecat d i n M a n h a t t a n . Făcu o pauză de respiraţie, a p o i c o n t i n u ă : A c u m n u aş m a i vrea s ă facem asta d i n n o u , să ne m u t ă m în alt oraş, ceea ce ar î n s e m n a să a d o p t ă m u n n u m e n o u şi să m i n ţ i m pe toată l u m e a ca să ne c o n s t r u i m o i d e n t i t a t e . - N i c i eu n u vreau, replică el sincer. R ă m â n e ţ i u n d e sunteţi, Becs, şi trăiţi-vă viaţa. N u te gândi la m i n e de fiecare dată c â n d i e i o decizie. Fericirea şi bunăstarea ta şi ale l u i Sarah ar t r e b u i să fie singurele l u c r u r i pe care s ă le i e i în calcul. - D a r , a c u m că Jack C o n n e l l ştie u n d e s u n t . . . - N u ai c u m să m ă trădezi, p e n t r u că n u ştii n i m i c . - E l n u crede asta. E sigur că ştiu u n d e eşti. - A t u n c i se înşală, n u - i aşa? - La fel faci şi t u . - C e fac? - T e înşeli c â n d crezi că mă poţi linişti. Se petrece ceva. Ce? D u m n e z e u l e , insistentă m a i era! - N u - ţ i face g r i j i în legătură cu m i n e . S u n t b i n e . M e r e u atentă la cea m a i mică n u a n ţ ă , sora l u i v r u să ştie:

252

Sandra

Brown

- C e ai m a i făcut de data asta? - Ş t i i b i n e că n u t r e b u i e să întrebi. - S p u n e - m i d o a r ca să n u trebuiască să-mi fac g r i j i . - A m avut o altercaţie cu v e c i n i i m e i , mărturisi el după o scurtă ezitare. Experienţa o învăţase să citească p r i n t r e rânduri. D e data asta însă, nu-şi dădu seama că vorbea la p r o p r i u . - La plural? -Doi. Rebecca scoase u n geamăt. - Ş i în ce a constat altercaţia? - î n c ă m a i respiră, dacă asta întrebi. - N u face pe n e b u n u l . V r e a u d o a r să ştiu ce s-a întâmplat. - D e fapt, Becs, n u v r e i . D a c ă n u ştii, a t u n c i n u va t r e b u i să m i n ţ i vreodată în legătură c u asta. - Pentru n u m e l e l u i D u m n e z e u , când o să te opreşti? - C â n d o să t e r m i n . - Sau când o să te t e r m i n e cineva pe t i n e . - Există şi posibilitatea asta. - D a r eu n u ar t r e b u i să-mi fac griji? p u f n i ea. C u m el n u răspunse, adăugă: D a c ă ai t e r m i n a t acolo, oriunde ar f i asta, a c u m te v e i m u t a . D i n l o c u l în care se afla, s p r i j i n i t de u n stâlp de i l u ­ m i n a t , p r i v i spre clădirea de peste d r u m . La spital, orele de vizită se terminaseră, aşa că n u m a i erau aşa de mulţi o a m e n i care să vină sau să plece ca m a i devreme. C e i d o i bărbaţi care o escortaseră m a i devreme pe E m o r y la U r g e n ţ e plecaseră în S U V - u l l o r . Furgonetele p o s t u r i l o r de ştiri se îndepărtaseră după c o n f e r i n ţ a de presă. Puţin după ora zece, Jeff Surrey plecase într-o maşină europea­ nă de ultimă generaţie. U n d e v a în clădirea aceea, E m o r y era singură şi aşa avea să fie pe t o t p a r c u r s u l nopţii. G â n d u l ar f i t r e b u i t să-1 liniştească, dar n u reuşi. - N u p o t să mă m u t chiar a c u m , îi spuse s u r o r i i l u i . - Aşa faci î n t o t d e a u n a . I m e d i a t . - N u şi de data asta. - D e ce e altfel de data asta?

Necunoscutul

253

N u putea să-i spună, căci s-ar f i îngrijorat şi s-ar f i t e m u t şi m a i tare decât p â n ă a t u n c i . D a c ă i-ar f i povestit despre E m o r y , l-ar f i sfătuit să-i întoarcă spatele şi să o lase în plata D o m n u l u i chiar d i n noaptea aceea, chiar d i n acel m o m e n t . N u v o i a să audă asta de la Rebecca. O ştia deja. - T r e b u i e să t e r m i n ceva aici î n a i n t e să m ă d u c în altă parte, asta e t o t . - N - o să-mi s p u i n i m i c , n u - i aşa? -Nu. - A r e legătură cu Westborq? - N u . E v o r b a de altceva. î n a i n t e ca ea să-i ceară o informaţie pe care n u avea de g â n d să i-o împărtăşească, îi dădu n u m ă r u l p e n t r u u r m ă t o r u l apel u r g e n t . Regulile rămân aceleaşi. S u n ă d o a r dacă e nevoie. - A ş a o să fac. O să m ă suni? -Sigur. D u p ă o clipă, Rebecca îl î n t r e b ă : - I a r o să i n t r i în vreo belea, n u - i aşa? Fratele ei păstra tăcerea, ceea ce o făcu să izbucnească: îţi j u r că, dacă aş şti u n d e eşti, l-aş suna pe Jack C o n n e l l chiar a c u m şi i-aş spune. - Ba n-ai face-o. - N u , n-aş face-o, oftă ea î n f r â n t ă . D a r a zis despre t i n e o chestie pe care n u p o t să m i - o scot d i n cap. - A r t r e b u i să fie interesant. - A zis că ar f i poate chiar o eliberare p e n t r u t i n e dacă ai f i găsit. - O eliberare? - A s t a a fost cuvântul pe care 1-a f o l o s i t . - A t u n c i e chiar r i d i c o l . D a c ă revine, să-i s p u i să se ducă d r a c u l u i . - N i c i eu n-aş f i p u t u t s-o zic m a i b i n e , remarcă ea înveselită. Râsul ei îi p e r m i t e a să î n c h e i e a p e l u l într-o n o t ă pozitivă. î n a i n t e ca a m â n d o i să se întristeze, î n a i n t e să apuce să-şi ia la revedere, bărbatul închise. Scoase a p o i bateria d i n t e l e f o n şi î n c e p u să calce a p a r a t u l c u bocan­ c u l p â n ă ce îl făcu bucăţi. î n g e n u n c h e , a d u n ă în m â n ă

254

Sandra

Brown

toate fragmentele de pe jos şi le puse în b u z u n a r u l hai­ nei ca să scape de ele m a i târziu. Peste câteva clipe s c o r m o n i în b u z u n a r u l jeanşilor şi scoase m i c u l o r n a m e n t a r g i n t i u , s u v e n i r u l pe care-1 păs­ trase ca pe o legătură tangibilă cu E m o r y fără să-şi dea seama, până a c u m , de i m p o r t a n ţ a l u i vitală. I n t i m p ce-1 răsucea gânditor între degete, m a i aruncă o ultimă p r i ­ vire spre spital şi, convins că până d i m i n e a ţ ă era puţin p r o b a b i l să se m a i î n t â m p l e ceva rău, se îndreptă spre l o c u l unde-şi lăsase c a m i o n e t a . Avea m u l t de l u c r u în seara aceea. Avea de făcut o m u l ţ i m e de l u c r u r i care ar f i t r e b u i t să-i ţină m i n t e a ocupată, ca să n u se m a i gân­ dească la E m o r y . E v i d e n t , îşi făcea speranţe deşarte. V r e m e de p a t r u a n i , trăise în singurătate şi chiar se împăcase cu ideea. A c u m , în n u m a i p a t r u zile, toleranţa la singurătate i se evaporase. Şi începuse să-1 doară.

capitolul 27 E m o r y se ridică iute î n c a p u l oaselor, gâfâind. î n n e ­ b u n i t ă , se uită de j u r împrejur, aşteptându-se să vadă pereţii de l e m n , veioza c u a b a j u r u l de pânză, pe el. D a r el n u era acolo. Aceea n u era cabana, iar fraţii F l o y d n u erau pe p u n c t u l de a da buzna pe uşă cu o armă încărcată. Se afla într-o cameră de spital, teafără şi în siguranţă. Şi a t u n c i de ce îi bătea i n i m a atât de tare? D e ce sim­ ţea că n u avea aer şi că o f u r n i c a u mâinile şi picioarele? Recunoscu s i m p t o m e l e o b i ş n u i t e ale u n u i atac de panică, dar n u reuşi, sub n i c i o formă, să-şi dea seama ce a n u m e îl provocase. U n vis urât? Sau v i n a de a-i f i m i n ţ i t pe o a m e n i i legii se ascunsese în adâncurile fiinţei sale? A m b e l e variante erau la fel de p o s i b i l e . S i m ţ i însă că atacul ei de anxietate avea o cauză mai presantă. Se ridică d i n pat şi-şi târî s u p o r t u l de perfuzie p â n ă la uşă. O întredeschise, îşi scoase c a p u l şi p r i v i în ambele direcţii. C u l o a r u l era g o l . N u se zărea n i m e n i ,

Necunoscutul

255

nici măcar asistentele. H o t ă r â n d că n u era n i m i c ame­ ninţător, se întoarse î n cameră şi închise uşa. Merse la baie să folosească toaleta şi să se şteargă pe (aţă cu o pânză u m e d ă . Gresia de pe jos se simţea rece sub picioarele ei goale. Luă a p o i j d i n d u l a p geanta de voiaj c u l u c r u r i l e ei şi puse pe pat. I n t i m p ce scotocea în căutarea şosetelor, trase concluzia că Jeff avea dreptate. Hainele ei de alergare miroseau destul de... Brusc, sub i m b o l d u l intuiţiei, răsturnă geanta şi îi scu­ tură conţinutul în poală, convinsă că atacul ei de panică fusese provocat de ceva ascuns acolo. S c o r m o n i repede p r i n t r e obiecte, luându-le u n u l câte u n u l în m â n ă . C â n d îşi dădu seama, şocul o făcu să se c u t r e m u r e . Pentru o clipă rămase nemişcată, î n c e r c â n d să se hotă­ rască asupra căii o p t i m e de a c ţ i u n e . A p o i , cu mâinile t r e m u r â n d e , formă u n n u m ă r pe t e l e f o n u l ei m o b i l şi ascultă nerăbdătoare s u n e t u l de apel. I n cele d i n u r m ă îi răspunse o voce s o m n o r o a s ă . - Emory? E t o t u l în regulă? - A l i c e ! î m i cer scuze că te-am trezit. - Eşti bine? - S u n t . Adică n u s u n t , altfel n u te-aş suna la... C â t e ceasul? - N u contează. C e s-a întâmplat? Pari îngrozită. Se forţă să se calmeze şi să respire adânc. - T r e b u i e să te î n t r e b ceva şi n u a m v r u t să aştept până la ziuă. - Te ascult. - A s t ă z i , c â n d eraţi cu toţii în s a l o n u l m e u şi eu vă povesteam despre căzătura pe care a m suferit-o, despre c u m m - a m l o v i t la cap şi toate cele, a m zis ceva despre f a p t u l că m i - a m stricat o c h e l a r i i de soare? -Poftim? - A l i c e , adu-ţi a m i n t e . Te rog. E i m p o r t a n t . A m spus că m i - a m stricat o c h e l a r i i de soare? - N u - m i amintesc. D e ce? - P e n t r u că, astă-seară, Jeff a v r u t să ştie cine m i i-a re­ parat. I-am spus că t r e b u i e să f i fost u n a d i n t r e asistente, c â n d , în realitate, a făcut-o bărbatul de la c a b a n ă .

256

Sandra

Brown

- B i n e , îngăimă A l i c e , e v i d e n t b u i m a c ă . - C u m de-a ştiut Jeff că m i s-au stricat o c h e l a r i i de soare c â n d a m căzut? A l i c e stătu u n pic pe gânduri. - A i repetat povestea de câteva o r i pe t o t p a r c u r s u l după-amiezii. P r o b a b i l că la u n m o m e n t dat ai zis ceva şi despre o c h e l a r i . E m o r y îşi muşcă buza de jos. - N u cred. - I n s i n u e z i că... C e v r e i să spui? - D o a r ascultă-mă, te r o g . D e la reîntâlnirea noastră de azi-dimineaţă, Jeff a fost u n cu t o t u l alt o m . S-a t o t învârtit pe lângă m i n e . A fost protector, i u b i t o r , ba chiar spăsit. A s t a n u - i stă deloc î n f i r e , o ştii prea b i n e . -Emory... - Ş t i u ce o să s p u i . O să zici că ăsta este c o m p o r t a ­ m e n t u l n o r m a l al u n u i bărbat care se căieşte după ce a avut o aventură. - Exact asta e r a m gata să s p u n . P r o b a b i l se simte m i ­ zerabil şi vrea să se căiască p e n t r u că a călcat s t r â m b . - A r e sens şi aş f i de acord, n u m a i că răsfăţul l u i pare fals şi forţat. C a şi c u m ar juca u n r o l . N u m ă s i m t con­ f o r t a b i l în preajma l u i . M ă face să n u f i u în l a r g u l m e u . Ş t i u că asta pare o n e b u n i e . - N u pare o n e b u n i e . Pare totuşi o remarcă venită d i n partea cuiva care a suferit o lovitură puternică la cap. Ţi-au dat u n sedativ în seara asta? A r putea să-ţi afecteze... - N u s u n t sub i n f l u e n ţ a m e d i c a m e n t e l o r . N u deli­ rez. N u s u n t isterică. T ă c e r e a l u i A l i c e îi sugera că poate era totuşi isterică, îşi strânse buzele ca să n u - i ofere c u m v a o c o n f i r m a r e . - Stai să m ă asigur că a m înţeles, zise A l i c e . T u su­ gerezi că Jeff a fost acolo, că a avut ceva de-a face cu a c c i d e n t u l care ţi-a cauzat t r a u m a t i s m u l ? - D a c ă n-ar f i aşa, c u m de-a ştiut despre o c h e l a r i i mei de soare? A l i c e trase adânc aer în p i e p t .

Necunoscutul

257

- î n regulă, h a i să zicem că el te-a rănit. Şi a p o i ce-a făcut? Te-a lăsat să f i i răpită de o m u l munţilor? Crezi că cl şi Jeff erau mână-n mână? - N u . Imposibil. - M a i i m p o s i b i l decât ceea ce a f i r m i tu? - N u a f i r m n i m i c . E u doar... „ C e fac, de fapt?" se întrebă ea. - Le-ai povestit celor d o i poliţişti despre asta? reluă Alice. - N u încă. - A r trebui. - M - a m gândit să-1 s u n pe d e t e c t i v u l K n i g h t , dar, m a i înainte, a m avut nevoie de o c o n f i r m a r e legată de oche­ lari. A m sperat că mă vei lămuri dacă a m adus sau n u vorba despre ei. - N u ai făcut-o. N u în prezenţa mea, spuse A l i c e cu blândeţe. E m o r y răsuflă zgomotos. - Mulţumesc. - D a r de câte o r i ţi-ai relatat povestea î n a i n t e să ajun­ gem eu şi Neal? - D e câteva o r i . Sau măcar părţi d i n ea. - Poţi să j u r i c u m â n a pe inimă că, la u n m o m e n t dat, n u ai p o m e n i t de ochelari? C â n d trecu în revistă evenimentele de peste zi, to­ t u l era u n a m a l g a m de a m i n t i r i i n c o m p l e t e , ca şi c u m cineva decupase nişte piese de puzzle, le aruncase în aer şi a p o i le lăsase să cadă. I m p a c t u l r e v e n i r i i la via­ ţa n o r m a l ă fusese d u r ; întrucât se concentrase atât de tare să n u fie prinsă c u m i n c i u n a , era p o s i b i l să f i făcut referire la o c h e l a r i i de soare şi, p u r şi s i m p l u , să nu-şi m a i amintească. - N u , recunoscu ea încetişor. N u p o t să j u r cu m â n a pe i n i m ă . A l i c e aşteptă câteva secunde, după care spuse: - C r e d că, p o r n i n d de la ceva ce Jeff a zis într-o doa­ ră, ai făcut d i n ţânţar armăsar. - M i - a r plăcea să cred asta. C h i a r aş vrea. D a r a m aşa u n g o l în stomac, o presimţire că e ceva în neregulă.

258

Sandra

Brown

- Pot să-ţi d a u câteva explicaţii legate de m o t i v u l pen­ t r u care te simţi aşa? - Te rog. - A i t r e c u t p r i n c h i n u r i , ai avut parte de u n şoc i m ­ p o r t a n t , atât la n i v e l e m o ţ i o n a l , cât şi fizic. A i s u f e r i t u n t r a u m a t i s m cranio-cerebral, chiar dacă l i p s i t de gravita­ te. Te-ai culcat c u u n străin. D a c ă e să analizăm zona de c o n f o r t a l u i E m o r y C h a r b o n n e a u , a t u n c i treaba asta se poate plasa la n i v e l u l stratosferei. E v i d e n t , te simţi u n p k : fragilă, nesigură, ba chiar speriată. - înţeleg ce v r e i să s p u i . D a r când m-ai văzut t u pe m i n e să-mi las imaginaţia s-o ia razna sau să-mi p i e r d cumpătul într-o situaţie de criză? - N i c i o d a t ă . D a r asta n u a fost o criză oarecare. Asta a fost criza ta. - I n regulă, asta e u n a d i n t r e explicaţii, oftă E m o r y . A i zis că ai m a i m u l t e . - Poate vinovăţia? E m o r y m e d i t a câteva m o m e n t e . - I I blamez pe Jeff ca să-mi m a i estompez p r o p r i a vinovăţie p e n t r u că m - a m culcat cu altul? - N u s u n t p s i h i a t r u , dar pare logic u n astfel transfer, n u - i aşa? - P r e s u p u n că da. - N u p a r i convinsă. N u era deloc. Făcuse exact invers, î n c e r c â n d să nu-1 blameze pe Jeff p e n t r u a d u l t e r u l ei. - N u e c o m p l e t absurdă ideea că Jeff a fost implicat într-o a n u m i t ă măsură. D e t e c t i v i i l-au suspectat. - A fost absolvit de vină. „ D a , dar asta p e n t r u că a m apărut eu v i e " , se gândi Emory. - J e f f n u e cea m a i caldă persoană d i n l u m e , adăuga A l i c e . D e fapt, poate f i u n n e m e r n i c egoist, dar, într-una d i n t r e discuţiile noastre, pe c â n d t u erai încă dată dis­ părută, mi-a spus că vrea să fie u n soţ ideal p e n t r u tine, g e n u l de bărbat pe care îl meriţi. Făcu o pauză, după care şopti c u toată sinceritatea: Iţi j u r că n u ar f i putut să-ţi facă rău.

Necunoscutul

259

A t a c u r i l e de panică p u t e a u f i declanşate de eveni­ mente t r a u m a t i z a n t e sau, la fel de b i n e , de f r i c i ima­ ginate o r i a u t o i n d u s e . I n m o d cert, A l i c e credea că suspiciunile ei erau n e f o n d a t e . Şi poate că aşa şi erau. - Iartă-mă că te-am trezit. - Ş t i i că-ţi s u n t alături. D a r t r e b u i e să te las a c u m . M â i n e a m două operaţii de cezariană. E m o r y îşi ceru scuze că o ţinuse atât la m u l t la tele­ f o n , însă A l i c e ezită să închidă. - Eşti sigura că eşti bine? - D a , s u n t . Iţi m u l ţ u m e s c p e n t r u că m-ai ascultat. - V o r b i m iar m â i n e . Odihneşte-te puţin. L u c r u r i l e vor arăta m a i b i n e mâine-dimineaţă. D a r în zori n u f u deloc aşa. C â n d ajunse Jeff, era îmbrăcată şi îl aştepta. - A r ă ţ i superb! exclamă el. E m o r y se strădui să surâdă. - N u prea, dar a m făcut câteva ajustări. - A s t a a fost mereu u n a dintre ţinutele mele preferate. - S u n t doar o pereche de jeanşi şi u n pulover. - Eşti t u î n jeanşi şi în pulover, o corectă el aplecându-se şi sărutând-o pe buze. C u m ai d o r m i t ? N u - i povesti n i m i c despre atacul de panică sau des­ pre discuţia ei cu A l i c e . I n t i m p u l nopţii, pe când se foia în pat fără să poată d o r m i , luase hotărârea de a n u trăi eu îndoiala sau cu frica în suflet. Refuza să aibă îndoieli legate de bărbatul cu care era căsătorită. Avea să-1 între­ be d i r e c t de u n d e ştia de o c h e l a r i i ei de soare. Spera că avea să-i ofere o explicaţie plauzibilă care să-i e l i m i n e bănuielile şi să o facă să se ruşineze că se gândise la aşa ceva, chiar şi p e n t r u o clipă. Brusc, el î n c e p u să-şi frece palmele. - A i l u a t tot? Eşti gata s-o luăm d i n loc? - D e îndată ce v o r aduce u n scaun cu r o t i l e . Ştii t u , regulile s p i t a l u l u i . C â t aşteptăm, vreau să te î n t r e b des­ pre o chestie care n u mi-a dat pace. F r u n t e a netedă i se î n c r u n t ă . I i luă m â n a într-a l u i şi începu să îi maseze d o s u l p a l m e i cu degetul mare.

260

Sandra

Brown

- J u d e c â n d după expresia ta, p r o b a b i l că este ceva serios. Ce este? E m o r y îsi luă i n i m a - n dinţi şi zise: -Jeff.. ' A t u n c i îi sună t e l e f o n u l m o b i l . I I scoase d i n poşetă, c i t i n u m e l e a p e l a n t u l u i pe ecran şi răspunse: - D o m n u l e detectiv K n i g h t ? Jeff îi lăsă m â n a jos, m o r m ă i n d o înjurătură. - S ă r u t mâinile, d o a m n ă d o c t o r , zise voios poliţistul. C u m te m a i simţi în d i m i n e a ţ a asta? Era cât pe-aci să-i trântească d i n s e n i n : „E p o s i b i l ca până la u r m ă să f i avut dreptate în legătură cu J e f f . I n loc de asta, spuse: - M ă simt m u l t mai bine, mulţumesc. - M ă b u c u r să a u d asta. S o ţ u l d u m i t a l e e acolo? - D a , e lângă m i n e . - P e r f e c t . Ascultă, a i n t e r v e n i t ceva. E u şi B u d d y G r a n g e a m vrea să trecem pe la s p i t a l î n a i n t e să vă în­ dreptaţi spre casă. E u n m o m e n t b u n să v e n i m acum? I n prag îşi făcu apariţia asistenta, care împingea u n scaun c u r o t i l e . E m o r y ridică degetul arătător, rugând-o să aştepte o clipă. - C e a i n t e r v e n i t , d o m n u l e detectiv? - N u aş vrea să vorbesc despre asta la t e l e f o n . Jeff. Descoperiseră ceva ced i m p l i c a pe Jeff. - A m prefera să discutăm faţă în faţă, continuă Knight. - N u e nevoie să veniţi la spital, îi spuse ea c u răsufla­ rea tăiată. V e n i m n o i la secţie.

capitolul 28 K n i g h t şi G r a n g e îi c o n d u s e r ă în sala cu m u l t e mese de l u c r u pe care Jeff i o descrisese în d e t a l i u . - S p e r a m să n u m a i văd l o c u l ăsta niciodată, îi măr­ t u r i s i el p r i n t r e dinţi. N u ţi-a dat n i c i u n i n d i c i u legat de s u b i e c t u l discuţiei?

Necunoscutul

261

- M i - a zis d o a r că n u vrea să vorbească despre asta la telefon. I i urmară pe cei d o i poliţişti de-a l u n g u l u n u i cori­ d o r scurt până în b i r o u l p e n t r u i n t e r o g a t o r i i . - V a f i m a i linişte aici, spuse K n i g h t în t i m p ce-i ţinea u n scaun. Jeff, t u aşază-te pe s c a u n u l ăla. Pot să vă aduc ceva de băut? A m â n d o i refuzară într-un glas. K n i g h t se aşeză de partea cealaltă a mesei, vizavi de ea. G r a n g e se s p r i j i n i de perete cu o m â n ă în b u z u n a r u l p a n t a l o n i l o r , în v r e m e ce în cealaltă ţinea u n plic ma­ r o n i u . Părea n e p r o t o c o l a r şi relaxat, însă E m o r y n u se lăsă păcălită. - T e - a i o d i h n i t b i n e azi-noapte? î n c e p u K n i g h t . „Nu, a m avut o revelaţie." - Ştiţi c u m e la spital, se eschivă ea. - Te trezesc n u m a i ca să te a d o a r m ă la loc. - C a m aşa. - P u t e ţ i , vă r o g , să treceţi direct la m o t i v u l p e n t r u care s u n t e m aici? i n t e r v e n i Jeff. N e aşteaptă u n d r u m l u n g p â n ă la A t l a n t a . Părea nerăbdător, ca şi c u m şi-ar f i d o r i t să fie o r i u n d e în altă parte. K n i g h t se strâmbă. - Ţ i - a m cauzat o m u l ţ i m e de neplăceri, Jeff. - M i - a ţ i cauzat neplăceri? M a i b i n e zis, m-aţi insultat. - C o r e c t , oftă G r a n g e . Iar eu şi K n i g h t ne-am ce­ r u t a m â n d o i scuze. O m a i facem o dată. N e pare rău. C u m Jeff n u răspunse, poliţistul c o n t i n u ă : V - a m sunat de d i m i n e a ţ ă şi a m întrebat c u m s-a o d i h n i t soţia ta în speranţa că poate a m a i ieşit ceva la iveală. - Z i c i c-o î n t r e b i dacă i-a m a i ieşit u n d i n t e , b o m ­ b ă n i Jeff. K n i g h t rânji amuzat. - M ă g â n d e a m m a i degrabă la o a m i n t i r e care i-a scă­ pat i e r i . Ştii c u m se spune, noaptea e u n sfetnic b u n . Având în vedere împrejurările, intuiţia poliţistului era extraordinară. E m o r y p r i v i agitată către Jeff î n a i n t e să se întoarcă spre K n i g h t .

262

Sandra

Brown

- A g e n ţ i i care t r e b u i a u să refacă traseul m e u au des­ c o p e r i t ceva? - N u încă. A apărut cumva harta pe care ai folosit-o? - A v e ţ i hărţi ale rezervaţiei, replică ea. P r o b a b i l m u l t m a i a m ă n u n ţ i t e decât a mea, pe care a m p r i n t a t - o de pe i n t e r n e t . C u m ar putea să vă ajute fiţuica aceea? - Păi ca să f i m s i g u r i că n u ai făcut u n o c o l sau n u ai c o t i t greşit. P e n t r u că... e al n a i b i i de f r u s t r a n t , dar... n i m e n i n u poate i n d i c a l o c u l u n d e ai suferit a c c i d e n t u l . A i idee cât de m u l t ai mers până să se întâmple? - Estimez că alergam cam de o oră. N u a m m a i ajuns la l o c u l de u n d e t r e b u i a să î n t o r c . - Esti sigură de asta? -Da. Păreau să aibă îndoieli, dar E m o r y nu-şi dădea sea­ m a dacă se refereau la f a p t u l că n u ajunsese la p u n c t u l t e r m i n u s o r i la capacitatea ei de a-şi a m i n t i evenimen­ tele c u precizie. Se f o i în scaun, ceea ce, p r o b a b i l , fu i n t e r p r e t a t d r e p t u n s e m n de d i s c o n f o r t . - Credeţi-mă, vreau la fel de m u l t ca şi v o i să ştiu ce s-a î n t â m p l a t acolo. K n i g h t îşi intersecta privirea cu G r a n g e î n a i n t e să se întoarcă spre ea. - E ş t i sigură că n u ai n i m i c de adăugat la ce ne-ai povestit ieri? A r f i preferat să n u aducă v o r b a de o c h e l a r i i ei de soare p â n ă ce n u afla care era p r o b l e m a aceea atâi de sensibilă încât n u o putuseră discuta la t e l e f o n . - N i m i c ? I n regulă a t u n c i . E gata? îşi întrebă K n i g h i colegul. - E t o t u l pregătit, a n u n ţ ă G r a n g e depărtându-se de perete. U n l a p t o p aflat pe masă stătuse p â n ă a t u n c i întors cu spatele la E m o r y . G r a n g e îl r o t i spre ea. Jeff, care vedea la rândul l u i e c r a n u l , i z b u c n i : - C e d r a c u ' e asta? F i l m de amatori? - Ceva de g e n u l ăsta, recunoscu K n i g h t , L - a m p r i m i i azi-dimineaţă.

Necunoscutul

263

G r a n g e atinse b u t o n u l de p o r n i r e d i n c e n t r u l ecra­ n u l u i , şi f i l m u l î n c e p u . Imaginea era de proastă calitate, î n t u n e c o a s ă şi pixelată, dar E m o r y recunoscu i m e d i a t încăperea. S i m ţ i u n gol î n stomac. I n spatele t i m p a n e l o r , sângele îi năvălea p r e c u m apa p r i n t r - u n stăvilar distrus. Se văzu c u m intră în c a d r u , cu spatele la cameră. C â n d se întoarse, raza de l u m i n ă îi străluci direct în faţă. îşi ridică o m â n ă ca să-şi acopere o c h i i . - C o b o a r ă aia, te r o g . M ă orbeşte. îşi a m i n t i că mutase l a n t e r n a u n pic m a i la dreapta, dar era încă vizibilă p e n t r u camera care o f i l m a în v r e m e ce scruta împrejurimile. - Ă s t a e b i r o u l . A i c i n u v o m găsi n i m i c . T r e b u i e să c ă u t ă m o sală p e n t r u consultaţii, u n d u l a p u n d e îşi păs­ trează rezervele şi m e d i c a m e n t e l e . - Arată-mi d r u m u l , d o a m n ă d o c t o r . Ieşi d i n c a d r u . încăperea se î n t u n e c ă şi la fel se în­ tâmplă şi cu e c r a n u l l a p t o p u l u i , pe care apăru m e n i u l ce oferea opţiunile de revizionare, de pauză sau de ieşire. G r a n g e alese c o m a n d a de pauză şi se l i p i iarăşi de perete. E m o r y stătea ca împietrită. Putea să simtă privirea şocată a l u i Jeff. D u p ă câteva secunde i n t e r m i n a b i l e , bărbatul se ridică, v e n i în spatele s c a u n u l u i şi îşi aşeză cu b l â n d e ţ e mâinile pe u m e r i i ei. - E m o r y , cine era ăla? Ce a fost asta? P r i n p u l o v e r îi putea simţi palmele u m e d e . Sau, m a i degrabă, groaza o făcuse să transpire a b u n d e n t . K n i g h t îşi puse mâinile pe masă. E m o r y remarcă f a p t u l că îşi înfăşurase u n elastic pe două degete. D e câte o r i trăgea de el scotea u n plesnet s u r d la c o n t a c t u l cu pielea. - D o a m n ă d o c t o r C h a r b o n n e a u ? Emory? C â n d ea îşi m u t ă privirea de la elastic la o c h i i l u i , K n i g h t con­ tinuă: D o c t o r u l C a l T r a n t o n a fost plecat î m p r e u n ă cu soţia în Gables, F l o r i d a , ca să sărbătorească patruzeci de a n i de căsătorie. Le-a dat l i b e r o săptămână t u t u r o r an­ gajaţilor. N u au redeschis până i e r i . C â n d au descoperit

264

Sandra

Brown

spargerea de la c a b i n e t , toată l u m e a a î n c e p u t să se agite. A b i a de d i m i n e a ţ ă , d o c t o r u l şi-a a m i n t i t de cam e r a - s p i o n pe care o ascunsese în b i b l i o t e c ă în u r m ă cu câteva l u n i . Se pare că păstrează o sticlă de b ă u t u ­ ră pe r a f t u l de jos al b i r o u l u i şi b ă n u i a că f e m e i l e de s e r v i c i u care veneau după p r o g r a m se serveau d i n ea. Spera să le p r i n d ă î n f l a g r a n t . P â n ă la u r m ă totuşi, a preferat să angajeze o e c h i p ă de a n t i a l c o o l i c i . N u ştia dacă d i s p o z i t i v u l î n c ă m a i f i l m a . Era u n u l dintr-acelea cu suprascriere ciclică. înregistrare î n b u c l ă , cred că a n u m i t - o cineva. M ă r o g , d o c t o r u l a scos C D - u l şi i 1-a adus poliţistului care investigase i e r i spargerea. K n i g h t ridică d i n u m e r i i m u s c u l o ş i ca şi c u m ar f i v r u t parcă să-şi ceară scuze. Te-a r e c u n o s c u t i m e d i a t , b i n e î n ţ e l e s . M-a s u n a t acasă. E m o r y se u i t a la el, dar o c h i i îi deveniseră sticloşi la gândul că asta îi compromisese în m o d catastrofal credi­ b i l i t a t e a . Era î n a r m a t ă d o a r cu o informaţie inexplica­ bilă legată de o c h e l a r i i de soare. Autorităţile aveau u n f i l m cu ea în t i m p ce prăda c a b i n e t u l u n u i m e d i c . K n i g h t o strigă pe n u m e , încet, dar î n d e m n â n d - o clar să vorbească. Se trezi d i n buimăceală şi întrebă: - O să m e r g la închisoare? K n i g h t se uită la G r a n g e , care părea să împărtăşească exasperarea c o l e g u l u i său m a i în vârstă. C â n d se întoar­ se către ea, r o s t i : - A s t a e t o t ce ai de spus? -Da. - N u ai n i c i o explicaţie? - E nevoie de aşa ceva? - E m o r y , n u m a i scoate n i c i o vorbă p â n ă ce n u vine avocatul, o sfătui Jeff. I i s m u c i spătarul s c a u n u l u i ca şi c u m s-ar f i aşteptat ca ea să se r i d i c e şi să plece. - Poţi să-ţi j o c i cărţile şi aşa, zise K n i g h t . - A ş a ar f i t r e b u i t să-mi joc cărţile d i n m o m e n t u l în care ai î n c e p u t să mă i n t e r o g h e z i pe m i n e în legătură cu dispariţia ei. Ş t i m cât de tare v-aţi înşelat a t u n c i , şi suni sigur că E m o r y are o explicaţie logică p e n t r u asta... Făcu

Necunoscutul

265

năuc s e m n către l a p t o p . D a r n u va m a i v o r b i decât în prezenţa u n u i avocat. K n i g h t l o v i a e r u l cu m â n a . - Linişteşte-te, Jeff. N u v r e m să o acuzăm încă pe d o a m n a d o c t o r C h a r b o n n e a u . S u n t e m s i g u r i că au exis­ tat circumstanţe atenuante şi a m vrea să a u z i m care au fost acelea. C â t o b ţ i n e m n o i clarificările de la E m o r y , de ce n u aştepţi afară? - D e ce n u mă p u p i în fund? - J e f f . E m o r y se întoarse în scaun şi p r i v i în sus spre el. P r o b a b i l că ai dreptate în privinţa apărării. S u n t si­ gură că avocatul care se o c u p ă de investiţiile noastre ne poate r e c o m a n d a pe cineva. V r e i să te o c u p i de asta pen­ t r u mine? - Ş i să te las singură aici cu ei? G r a n g e se desprinse de perete. - I n realitate, n u t u decizi cine stă şi cine pleacă. Pu­ t e m chema u n agent care să te escorteze. î n a i n t e ca situaţia să scape c o m p l e t de sub c o n t r o l , E m o r y îl apucă pe Jeff de braţ. - Sună-I pe avocatul n o s t r u şi p u n e l u c r u r i l e în miş­ care. O să a m grijă ce s p u n . E l le aruncă o p r i v i r e aspră celor d o i poliţişti. - D a c ă vreodată se ajunge la arestare sau ia proces, o să d e p u n mărturie că i-aţi refuzat soţiei mele prezenţa u n u i apărător a t u n c i c â n d aţi interogat-o. - C o r e c t , r o s t i G r a n g e inexpresiv. Jeff se aplecă şi o sărută pe tâmplă, ş u i e r â n d : - D e ce n u m i - a i spus şi m i e de asta? - N-am putut. Jeff ezită o clipă, căci ar f i v r u t să afle m a i m u l t . O strânse a p o i de u m e r i ca s-o încurajeze. - A m încredere în t i n e . - Iţi m u l ţ u m e s c . Păşi f u r i o s şi trânti uşa în u r m a l u i . Se aşternu o tăcere apăsătoare. I n cele d i n u r m ă , K n i g h t rosti: - E i bine? V r e i să ne explici şi n o u ă ce făceai în f i l ­ m u l ăla?

266

Sandra

Brown

- N u e evident? - N u v r e i să ne s p u i de ce ai comis spargerea? -Nu. - I i porţi pică d o c t o r u l u i Trenton? - N u l-am întâlnit niciodată. N i c i m ă c a r n u a m ştiut c u m îl c h e a m ă p â n ă n u mi-ai spus d u m n e a t a . - A i ales la întâmplare c a b i n e t u l lui? N e p r i m i n d răs­ p u n s , K n i g h t c o n t i n u ă : Treceai p r i n oraşul ăla amărât, i-ai zărit c a b i n e t u l şi ai hotărât să spargi lacătul de la uşa d i n spate şi să te serveşti cu nişte materiale medicale? C u m ea păstra tăcerea, d e t e c t i v u l se aplecă în faţă. - E m o r y , h a i să t e r m i n ă m cu r a h a t u r i l e . Iartă-mi l i m b a j u l . . . D e ce ai i n t r a t p r i n efracţie în c a b i n e t u l doc­ t o r u l u i ăluia şi ai l u a t . . . G r a n g e se a p r o p i e şi-i întinse o hârtie pe care o scosese d i n p l i c u l m a r o n i u . K n i g h t îşi puse o c h e l a r i i de c i t i t . C u voce tare, înşiră obiectele pe care ea le adunase într-un sac de g u n o i p e n t r u a putea f i t r a n s p o r t a t e mai uşor, la sugestia c o m p l i c e l u i ei. - Plus o cutie de m ă n u ş i de latex, rosti el la f i n a l . De ce ai l u a t l u c r u r i l e astea pe care le-ai f i p u t u t găsi chiar în c a b i n e t u l tău? - E r a m la m a i b i n e de o sută şaizeci de k i l o m e t r i de cabinetul meu. - Ş i aveai nevoie de ele chiar atunci? C u m E m o r y n u răspunse, K n i g h t insistă: Iţi t r e b u i a u ca să tratezi u n pacient? R ă m a s e la fel de tăcută şi de data asta. - P e tine? Te t r a t a i pe tine? N u te u i t a la m i n e ca şi c u m aş f i n e b u n . A v e a i nevoie de l u c r u r i l e alea pen­ t r u tine? -Nu. D e t e c t i v u l se aşeză pe scaun. - I n regulă. T i p u l cu l a n t e r n a ţi-a spus „doctoriţă s c u m p ă " , ceea ce sugerează u n a n u m i t n i v e l de f a m i l i ­ aritate. E l e bărbatul d i n cabană, cel care a avut mare grijă de t i n e , dar al cărui n u m e n u ţi-1 aminteşti? - N u e v o r b a că n u mi-1 amintesc. Pur şi s i m p l u n u îl ştiu.

Necunoscutul

267

- A fost c o m p l i c e l e tău şi n u - i ştii numele? Fără să recunoască în v r e u n fel comiterea u n e i i n ­ fracţiuni, E m o r y replică: - N u îi ştiu n u m e l e . C e i d o i detectivi se uitară u n u l la celălalt. Grange r i ­ dică d i n s p r â n c e n e într-un m o d foarte expresiv. K n i g h t aruncă o p r i v i r e spre uşă, a p o i întrebă în şoaptă: - E m o r y , e u n i u b i t cu care te-ai întâlnit aici în weekend? - U n iubit? T e r m e n u l ăsta era m u l t prea h i l a r ca să i se aplice l u i . N u , nu-1 m a i văzusem î n a i n t e . - î n a i n t e de ce? - î n a i n t e să-mi recapăt c u n o ş t i n ţ a în cabană. - N u v r e m să cauzăm o ruptură între t i n e şi Jeff, spu­ se K n i g h t la fel de şoptit. V a t r e b u i să vă lămuriţi între voi p r o b l e m e l e conjugale, dar n o u ă t r e b u i e să ne s p u i cine este h o ţ u l ăsta. E m o r y îi p r i v i pe fiecare în parte. - D a c ă ceea ce vreţi să aflaţi de la m i n e este n u m e l e l u i , aţi face m a i b i n e să n u vă obosiţi şi să mă duceţi chiar a c u m la închisoare. N u ştiu cine este. K n i g h t oftă p r e l u n g . - P r a c t i c , ai comis o infracţiune încadrată în clasa H , care, dacă se ajunge la c o n d a m n a r e , se pedepseşte cu şapte a n i de puşcărie. Totuşi, în C a r o l i n a de N o r d a m s t r u c t u r a t sentinţele şi f o l o s i m u n sistem de n o t a r e pen­ t r u a clasifica o infracţiune, luând în calcul gravitatea faptei, m o b i l u l făptuitorului şi cazierul acestuia. - N u s u n t sigură ce... - Ceea ce î n s e a m n ă că n i m e n i n u vrea să te închidă, o întrerupse el. N u a fost v o r b a de o spargere p r o p r i u - z i sâ. î n b i r o u l d o c t o r u l u i era u n p l i c de la b a n c ă în care se găseau câteva sute de d o l a r i în b a n c n o t e m i c i . E încă acolo. U n d u l a p încuiat ce c o n ţ i n e a calmante, amfeta­ m i n e şi sedative, care s-ar f i p u t u t v i n d e pe stradă cu o grămadă de b a n i , a rămas neatins. M ă r o g , n u t o c m a i neatins. Lacătul a fost spart, dar n u a fost l u a t n i m i c în afară de nişte a n t i b i o t i c e suficiente p e n t r u d o u ă săp­ t ă m â n i de t r a t a m e n t . A m înţeles că în E u r o p a se p o t

268

Sandra

Brown

cumpăra de la orice farmacie fără reţetă, sau ceva de g e n u l ăsta. K n i g h t făcu o pauză ca să-i dea t i m p să proceseze informaţiile, a p o i reluă: D o c t o r u l T r e n t o n are impresia că articolele care lipsesc au fost alese de u n profesionist. D e u n m e d i c de profesie, n u de u n h o ţ de profesie. A zis că l u c r u r i l e luate erau d i n t r e cele necesa­ re u n e i intervenţii c h i r u r g i c a l e , c u m ar f i o întrerupere de sarcină. D e t e c t i v u l îi cântărise reacţiile, iar c â n d îşi ple­ că o c h i i , E m o r y se admonesta fiindcă fusese atât de transparentă. K n i g h t se aplecă d i n n o u în faţă, afişând a c u m o expresie serioasă şi plină de c o m p a s i u n e . - I n d i v i d u l ăla te-a forţat să c o m i ţ i f u r t u l ca să-i rezolvi l u i o problemă? D o c t o r i ţ a n u scoase n i c i u n sunet. - Emory? N i c i o reacţie. C a şi c u m ar f i p r i m i t u n semnal m u t de la K n i g h t , G r a n g e trase u n scaun şi se aşeză cu ei la masă. Se înca­ d r a perfect în descrierea l u i Jeff, care îl prezentase drept „poliţistul r ă u " . E m o r y se pregăti p e n t r u u n interogato­ r i u agresiv. - E u şi Sam n u c r e d e m că ţi-ai p r o p u s să i n t r i p r i n efracţie şi să f u r i m ă n u ş i l e de Iatex ale u n u i d o c t o r de p r o v i n c i e . I n ceea ce priveşte valoarea, e c h i p a m e n t u l m e d i c a l f u r a t n u costa prea m u l t . D a c ă d o c t o r u l T r e n ­ t o n îşi primeşte b a n i i , m ă îndoiesc că ar vrea să-şi vadă o stimată colegă pusă sub acuzaţie, c u atât m a i puţin j u ­ decată. I n m o d cert, m e d i c a m e n t e l e se află pe lista sub­ stanţelor c o n t r o l a t e , dar cineva se poate droga m u l t mai tare cu o sticlă de N y Q u i l . Făcu o scurtă pauză, apoi spuse: E u şi Sam credem că ai fost forţată sau convinsă să c o m i ţ i f u r t u l ăsta. Ceea ce n u înţelegem este de ce îl protejezi pe el, pe bărbatul pe care nu-1 p u t e m vedea, pe t i p u l cu voce groasă. C i n e e el, d o a m n ă doctor? 1

- V - a m spus, n u ştiu. 1

M e d i c a m e n t p r o d u s de P r o c t e r & G a m b l e , v â n d u t f ă r ă p r e s c r i p ţ i e

m e d i c a l ă , ce t r a t e a z ă s i m p t o m e l e gripei c o m u n e (n.tr.)

Necunoscutul

269

- E i b i n e , a m putea să te ajutăm n o i cu asta. S u r p r i n s ă , E m o r y îl urmări pe G r a n g e scoţând o coa­ lă d i n p l i c u l m a r o n i u . Era u n d u p l i c a t al hărţii pe care o folosise ea să-şi marcheze r u t a de alergare d i n sâmbăta precedentă. I n t i m p u l acelei curse ce ar f i t r e b u i t să fie banală, viaţa i se-ntorsese cu susu-n jos. D a c ă u l t i m e l e c i n c i m i n u t e erau u n i n d i c i u p e n t r u ceea ce u r m a să se întâmple în v i i t o r , a t u n c i se putea resemna cu gândul că viaţa ei n u avea să m a i fie niciodată n o r m a l ă . - A i c i e parcarea u n d e ai lăsat maşina, zise G r a n g e arătând spre steluţa desenată cu cerneală roşie pe hartă. P u n c t u l tău de plecare, corect? -Da. - Benzinăria C h e v r o n u n d e ai fost lăsată ieri e aici, la intersecţia asta, îi arătă el. Iar aici e oraşul u n d e se află cabinetul l u i T r e n t o n . - Ceea ce a m făcut n o i , i n t e r v e n i K n i g h t , a fost să trasăm cercul care i n c l u d e p u n c t e l e acelea. A p o i a m în­ ceput să c ă u t ă m p r i n arhivă o persoană cu antecedente care locuieşte în i n t e r i o r u l cercului sau destul de aproape. - A m d a t de câteva n u m e , o i n f o r m ă G r a n g e . E m o r y îşi ţinu respiraţia în t i m p ce el spuse: U n t i p este a c u m în închisoare p e n t r u j a f a r m a t . A l t u l a fost o m o r â t de p r o p r i a nevastă a c u m o p t l u n i , deci n u poate f i o m u l n o s t r u . E însă u n u l care, credeam n o i , corespunde cri­ t e r i i l o r noastre.

capitolul 29 E m o r y crezu că avea să v o m i t e . îşi c o b o r î c a p u l şi-şi puse m â n a căuş î n j u r u l g u r i i . „ - I n f r a c ţ i u n e a pe care ai comis-o a fost u n a cu violenţă? - V i o l e n ţ ă extremă." - îl c h e a m ă F l o y d . Ea îsi înălţă c a p u l în grabă. -Poftim? ' - î n realitate s u n t d o i . - Fraţi, adăugă G r a n g e . N o r m a n şi W i l l F l o y d .

270

Sandra

Brown

E m o r y făcu e f o r t u r i enorme ca să-şi ascundă uşurarea. - W i l l , cel m a i tânăr, e deosebit de ţâfnos, comple­ tă K n i g h t . C â n d a r e n u n ţ a t la şcoală în clasa a zecea, n i c i u n profesor pe o rază de o sută de k i l o m e t r i n u a p r i m i t vestea cu tristeţe. I n t r a m e r e u în b u c l u c . Era u n bătăuş cunoscut. A r e câteva intrări p r i n efracţie la activ. Vandalizări. F u r t d i n magazine. Vara trecută a hărţuit o tânără la u n m e c i de baseball, a d e v e n i t v i o l e n t cu ea în parcare, dar ei i s-a făcut teamă când a v e n i t vremea să d e p u n ă plângere, aşa că a fost eliberat. Iată fotografia l u i . Ţ i se pare cunoscut? Scoase o foaie cu cazierul j u d i c i a r al l u i W i l l F l o y d . I n i m a g i n e arăta exact c u m era: v i o l e n t şi depravat. - Iar ăsta e fratele l u i m a i mare, N o r m a n , c u u n ca­ zier asemănător. K n i g h t i-1 î n m â n a , sfătuind-o: Uită-te b i n e la ei. Dar, î n a i n t e să zici ceva, ar t r e b u i să ştii că a m t r i m i s deja u n agent de poliţie să-i interogheze pe băieţii ăia. Groaza puse stăpânire pe ea p r e c u m o otravă c u efect paralizant. - C e veşti avem de la colegul nostru? reluă detecti­ v u l . A fost i n f o r m a t de m a m a i n d i v i z i l o r că, în prezent, f i i i ei î m p a r t u n salon în s p i t a l u l d i s t r i c t u a l . Poliţistul a fost să-i vadă acolo. W i l l e în stare foarte gravă. A r e o fractură de m a n d i . . . m a n d u b u r ă . . . - O fractură de m a n d i b u l ă , rosti ea încet. D e t e c t i v u l încuviinţă cu o mişcare a c a p u l u i . - A s t a e. A r e falca prinsă cu tije care-i ies d i n faţă. A g e n t u l asemuia d i s p o z i t i v u l c u u n i n s t r u m e n t d i n t r - o cameră medievală de tortură. C a să-1 citez, m u t r a l u i N o r m a n arăta ca „o halcă de carne stricată/care, chiar şi aşa, fusese trecută p r i n t r - o maşină de tocat". I n plus, are şi p a t r u coaste fracturate, u n u m ă r dislocat şi o ruptură de r i n i c h i d i n cauza căreia urinează c u sânge. I n privinţa asta, a g e n t u l 1-a crezut pe cuvânt. C â n d n u icnea de d u r e r e , N o r m a n a p u t u t să vor­ bească şi, î n a i n t e ca fratele l u i să-i scrie pe o foaie de hâr­ tie să tacă n a i b i i d i n gură, a pretins că v e c i n u l l o r a fost cel care le-a provocat rănile. D i n câte zicea, n u avuseseră

Necunoscutul

271

niciodată vreo p r o b l e m ă c u el până î n noaptea prece­ dentă, c â n d i n d i v i d u l şi o d o a m n ă d o c t o r , S m i t h , au i n ­ t e r v e n i t î n ceea ce ar f i t r e b u i t să f i e o chestiune intimă de f a m i l i e şi au făcut o vizită la d o m i c i l i u ca să o trateze pe sora l o r suferindă, Lisa. D u p ă o v r e m e , c u m ea t o t n u scoase n i c i u n sunet, K n i g h t insistă: - E m o r y ? T i p u l ăsta care locuieşte lângă f a m i l i a Floyd... facem p a r i u că e bărbatul d i n înregistrare. Corect? A m â n d o i erau c u o c h i i pe ea, d a r E m o r y i se adresă lui Knight. - Lisa era acolo? - A c a s ă ? N u . D o a m n a Pauline F l o y d i-a spus agentu­ l u i că, î n d i m i n e a ţ a asta, a v e n i t cineva şi a luat-o. -Aluat-o? - D a , d a r n u a spus cine. - N u u i t a de câine, îl sfătui G r a n g e . - A , da, îşi a m i n t i K n i g h t . A l u a t c u el î n maşină şi câinele f a m i l i e i . A m i n t i r e a tandră pe care i-o evocă a n i m a l u l o făcu să surâdă. - A s t a e amuzant? - N u . Simţindu-se obosită, îşi înlătură o şuviţă de păr de pe faţă. V ă asigur că situaţia f a m i l i e i F l o y d n u avea n i m i c a m u z a n t . - D e c i ai fost acolo? o atacă G r a n g e . T u erai d o c t o r u l Smith. E m o r y refuză să răspundă la asta. I n s c h i m b , se interesă: - Pauline era bine? G r a n g e o fixă c u privirea ca şi c u m s-ar f i gândit cât de m u l t e putea să-i s p u n ă . - D e p i n d e d i n ce p u n c t de vedere analizezi situaţia. Era b i n e , d a r 1-a enervat pe agent pretinzând că nu-1 c u n o ş t e a pe i n d i v i d u l care le-a tras f i i l o r ei o bătaie soră c u moartea, deşi, c o n f o r m spuselor lor, ea a fost m a r t o r ă la altercaţie. Poliţistul a descris-o ca f i i n d n e c o o p e r a n t ă pen­ t r u că, p u r şi s i m p l u , a refuzat să răspundă la întrebările

272

Sandra

Brown

l u i despre i n d i v i d u l n e i d e n t i f i c a t care i-a l u a t fiica, m u l ţumindu-se să a f i r m e că era „un o m cumsecade". N e c u n o s c u t u l câştigase loialitatea P a u l i n e i tratând-o cu respect şi d e m n i t a t e . Era p r o b a b i l u n u l d i n t r e p u ­ ţinii o a m e n i d i n viaţa ei care făcuse asta. - B ă i e ţ i i ăia i-au povestit a g e n t u l u i că Pauline şi-a convins r u d e l e de la oraş să o primească î n a p o i pe Lisa. N u ştiu ce o vrea asta să î n s e m n e . A m o b ţ i n u t n u m e l e s u r o r i i d o a m n e i F l o y d şi a m sunat-o. Ea ne-a c o n f i r m a t că, la răsărit, fata şi câinele au fost lăsaţi la ea acasă de u n t i p care conducea o c a m i o n e t ă . N u a zăbovit acolo. Şi-a lăsat pasagerii lângă b o r d u r ă şi a d e m a r a t în t r o m ­ b ă . Exact c u m a procedat şi cu t i n e i e r i . E m o r y n u - i luă în seamă u l t i m a replică. Se gândea la b i n e l e fetei. - A v o r b i t cineva cu Lisa? - N u î n c ă . O v o m face. - T r i m i t e ţ i o femeie poliţist să o chestioneze. T r e b u i e să fie tratată cu b l â n d e ţ e . D u p ă o pauză scurtă, dar grăitoare, G r a n g e întrebă: - A fost violată? - A r e cincisprezece a n i , replică E m o r y . - T u i-ai făcut întreruperea de sarcină? - A s t a e o informaţie c o n f i d e n ţ i a l ă . - T i p u l misterios a fost cel care a lăsat-o gravidă şi... -Nu. - D e u n d e ştii? - Repet, e o informaţie c o n f i d e n ţ i a l ă . - B ă i e ţ i i F l o y d n u împărtăşesc părerea m a m e i l o r despre i n d i v i d u l ăsta. î n a i n t e să-1 ia pe „ n u " î n braţe, N o r m a n 1-a catalogat d r e p t brută. - N o r m a n ştie m a i b i n e , p u f n i E m o r y dezgustată. - E m o r y , ai fost m a r t o r ă la bătaia pe care le-a dat-o acelor băieţi? încercă K n i g h t d i n n o u după o foarte scur­ tă pauză. - V r e a u să-mi vină avocatul. - Ţ i - e frică? o î n t r e b ă d e t e c t i v u l a p l e c â n d u - s e în­ spre ea. - D e arestare?

Necunoscutul

273

- D e el -Nu. K n i g h t îşi scoase f u r i o s elasticul. - N u p r i c e p n i c i în r u p t u l c a p u l u i de ce toată l u m e a refuză să vorbească despre t i p u l ăsta. A g e n t u l ne-a spus eă, de îndată ce N o r m a n a p o m e n i t de el, W i l l a luat-o razna chiar acolo, în p a t u l de spital. M â r â i a şi dădea d i n cap, asta era t o t ce putea face d i n cauza t i j e l o r care-i ieşeau d i n maxilar. A p o i a făcut s e m n că vrea hârtie şi s t i l o u , de a mâzgălit b i l e t u l ăla p e n t r u frate-său în care-i cerea să n u m a i spună n i m i c . N o r m a n i-a ascultat aver­ t i s m e n t u l , şi de a t u n c i n-a m a i scos n i c i u n sunet. Ăştia d o i , care n u au fost t i m i z i n i c i măcar o zi în viaţa l o r şi n i c i n u se sperie uşor şi n u se d a u bătuţi aşa de repede, păreau speriaţi de m o a r t e . Pe c h i p u l l u i E m o r y n u se citea n i c i o e m o ţ i e . - V o i repeta u n a d i n t r e întrebările pe care ţi le-am pus i e r i , rosti d e t e c t i v u l o f t â n d adânc. C â t te-a ţinut cap­ tivă, bărbatul ăsta te-a a m e n i n ţ a t , ţi-a făcut v r e u n rău? - N u a m fost ţinută captivă. - N u te-a ţinut n i c i u n m o m e n t cu forţa? „ - Dă-mi d r u m u l la m â i n i . - N u , doctoriţă iubită. - Te r o g . -Nu. - D a r vreau să te a t i n g şi eu. Dă-mi d r u m u l . - N t . D o a r asa p o t c o n t r o l a . . . -Ce? - Pe m i n e . D a c ă m ă a t i n g i , o să t e r m i n în t i n e . " - N u a m fost niciodată ţinută cu forţa, spuse ea c u glas răguşit. K n i g h t se uită spre G r a n g e , iar acesta ridică d i n u m e r i . K n i g h t îşi întoarse privirea p r o f u n d exasperată spre ea. - I n regulă, a m aflat de la f a m i l i a F l o y d u n d e locuieş­ te, îşi hârşâi s c a u n u l în spate şi se ridică. N e - a m gândit să te d u c e m acolo. - Poftim? exclamă ea alarmată.

274

Sandra

Brown

— Da F o sâ'ti r e v i n ă î n ^ ' ^ i n t e t o t ce P 0

p

r e v m a

U

c ă

a

t

u

n

d

C â n d

i n

a r i

N u - i venea Nici

Cu

relpfnniil

i

e

^

3

L

a

°'

a c o l

J -

5ă C eadă

? j " 7

d f a C

"T

l r a r e C ă r

a j U n g i

uitat.

>

nu era de n ?

găsit. L a n a i b a ' n u

r°

s ă f i

^

Y

moarta!

a

culoamldt f , T ' ^ T - , ^ ° şi urât pe c a r e t î ° > deja o metaforă 2 ^ t r e c u s e n e n u m ă r a t e ore devenise de r a h a t ™ viaţa l u i - Era cu t o t u l şi cu t o t u l E m o r y trăia. - D o m n u l e Sur» f;„? - D a strigă el Î ° , -Da' ffnri ^ - ^ d& n o u scuze r S t r , * e r a f i r m e i r din v S S Este cu un alt c l i e n t Dacă s

e

c

d

U I

h

e

C O l

P o l i

i e L

H

d

a

C

m

p u t U r

s

P C

s o i o s

P C n t

C

Y

M

A

I

S

U

T

E

t e l e f o n

Ţ

P

S P U S

a v o c a t u

- O să a s t e n r n

căl T n

Spun.i

ge

I oâ -Am

Cgat

d C d

t

S ă

e

S U n ă ?

c e r u

e e I 8 3

S U n

e

C

a

n

d

a

auzit că s-

f

f

° ^ n a doctor Charbonneau? .

a {

D a c u aproape d o u ^

ă

" P ? , , - Strecoafâ'i u n bileţel pe sub nas. [l ă s a

f i r

e 1 1

a

n e v

ătămată.

p a t r u de ore în u r m ă .

ă z e c i ş

h t l . e f l u i Jeff îi trecuse p r i n

Dar nu nu-1 c o n t a t

m e n t u l î n care

«

1 c ă

w

l

b

? *T

T1

pe târamul m o r ţ , or. i „

m

camera l u i de m o t > * * * \ ^ ei, E m o r v le d e m n ? ' î ' o™ . V s t r a s e că era cât se poate, de vie. s>i ce m a i viaţă d " < j G

1

y

le

g a t a

s&

g

1

a r e S t

p e n t n

o

.

, n

U C l d e r e ; 1

d e m o

c

u

C â n d îsi pusese rv.

r e n t de p r e o c u p a r e ^ de gât C i n e l-ar fi k i

e

â i

a r

ie să înghită un -Pune-mă î n U

? f i

a

e r

'

•• •

P "T ^ P ' v r u t mai degrabă sa o strângă

i l e

e U

ta^.^fJSSSS

6 1

U

n

8

*

^

^ a i n t e sa răbufnească.' abia ţ i n a X ? i fa^* cu el, rosti a c u m în t e l e f o n , Fu i a r â Q i r » n c ^ ° controla fi n e S ă ' c a u e > e p t a r e . Ca si c u m umilinţa de apărător p e n t r u E m o r y nu eni e

a

t

S

u

Necunoscutul

275

de ajuns, m a i t r e b u i a să şi aştepte p â n ă să i se acorde p r i v i l e g i u l ăsta. C â n d cadavrul ei n u fusese găsit după douăspreze­ ce ore de căutare, începuse să repete p e n t r u r o l u l de văduv îndurerat. V o r b i s e cu patos. B ă t u s e d i n p i c i o r , se agitase şi devenise o pacoste p u n â n d presiune pe ei să o găsească, deşi, în realitate, cu cât r ă m â n e a m a i m u l t pierdută, cu atât m a i b i n e era. Exact c â n d începea să se obişnuiască cu ideea morţii ei, îşi făcuse apariţia plină de v i o i c i u n e . R e c e p ţ i o n e r a reveni pe f i r . - O să vorbească a c u m cu dumneavoastră, d o m n u l e Surrey. - C e e aşa de u r g e n t , Jeff? i se adresă brusc avocatul. N-avea n i c i u n chef să-i explice în d e t a l i u escapada lui E m o r y . - E m o r y n u s-a întors nevătămată d i n experienţa ei traumatizantă. A r e nevoie i m e d i a t de u n avocat b u n care s-o apere, iar b a n i i n u s u n t o p r o b l e m ă . D u p ă ce se puseră de acord asupra u n u i avans, ob­ ţinu p r o m i s i u n e a a v o c a t u l u i l o r de afaceri că avea să se ocupe i m e d i a t de p r o b l e m ă . T o c m a i î n c h e i a a p e l u l c â n d f u s u r p r i n s de apariţia l u i G r a n g e , care i n t r a pe h o l pe uşa d i n faţă şi n u d i n s p r e b i r o u l de i n t e r o g a t o r i u , î n spatele l u i , Jeff p u t u să vadă S U V - u l parcat afară. - M e r g e m acolo, îl i n f o r m ă poliţistul. - A c o l o unde? - V i i sau nu?

capitolul 30 C u o viteză ameţitoare, E m o r y f u împinsă afară d i n sediu şi a p o i în S U V . î n maşină se aşezară la fel ca în ziua precedentă, pe d r u m u l de la benzinărie spre spital. K n i g h t era la v o l a n , G r a n g e t o t în faţă, iar Jeff stătea în spate c u ea. Astăzi, totuşi, dispoziţia era cu t o t u l alta.

276

Sandra

Brown

C â n d urcă, Jeff se întinse de-a l a t u l banchetei şi-i apucă m â n a . V o r b i n d încet, îi povesti despre conversa­ ţia scurtă cu avocatul l o r de afaceri. - O să angajeze u n penalist, o informă el tresărind la auzul u l t i m u l u i cuvânt. - Iţi m u l ţ u m e s c p e n t r u că te-ai o c u p a t de asta. Jeff n u m a i adăugă n i m i c , dar, simţindu-i a t i t u d i n e a dezaprobatoare, E m o r y îşi întoarse c a p u l şi î n c e p u să şe u i t e pe fereastră. „Peisajul e m i n u n a t a i c i " , se gândi. I n t i m p ce-şi făceau d r u m şerpuind p r i n m u n ţ i , încercă să-şi golească m i n t e a de orice altceva şi să se concentreze d o a r la privelişte. I n t r - o zi senină, i-ar f i tăiat p u r şi s i m p l u respiraţia. Astăzi, ceaţa acoperea văile. Piscurile cele m a i înalte erau ascunse de păturile joase de n o r i . Recunoscu vira­ j u l pe care îl făcuse sâmbătă d i m i n e a ţ a spre rezervaţia n a ţ i o n a l ă , dar n i m e n i altcineva nu-1 observă, aşa că tre­ cură m a i departe pe lângă el. D e fapt, pe t o t p a r c u r s u l călătoriei n u v o r b i n i m e n i . A p o i făcură o cotitură. - Ţ i se pare cunoscut? o întrebă K n i g h t peste umăr în t i m p ce apăsă frâna. S U V - u l î n c e t i n i şi intră pe poar­ ta deschisă. - Peste d r u m e f u r g o n e t a f a m i l i e i F l o y d . Toate roţile s u n t spintecate. N - o întrebară ce ştia despre c a m i o n e t a l o r distrusă, aşa că n u le spuse n i m i c de b u n ă v o i e . I n orice caz, sim­ ţea u n v a l de e m o ţ i e atât de mare, încât i-ar f i fost greu să vorbească. G a r d u l de l e m n fusese î m p r e j m u i t c u b a n d ă de avertizare. C u r t e a era înţesată de maşini ale poliţiei ce p u r t a u î n s e m n e l e diverselor d e p a r t a m e n t e . Angajaţii, în e c h i p a m e n t e de iarnă, cotrobăiau peste t o t , beau d i n t e r m o s u r i şi v o r b e a u între ei. D o i ieşiră d i n hambar, u n u l d u c â n d în m â n ă o cutie de vopsea, iar celălalt o b o b i n ă de sârmă. U ş a cabanei era deschisă. K n i g h t ieşi şi o ajută să coboare de pe bancheta d i n spate.^ - Ăsta e locul?

Necunoscutul

277

Ce rost avea să mintă? D a r n u - i c o n f i r m ă n i m i c cu voce tare. Puse întrebarea cea m a i grabnică: - Se află în custodia politiei? -Nu. I se î n m u i a r ă g e n u n c h i i de uşurare. Jeff păşi lângă ea şi-o prinse de cot p e n t r u a-i o f e r i susţinere. - E o idee proastă. N u se simte în stare. - N u , chiar s u n t b i n e . Părea că e pe p u n c t u l de a o certa c â n d îi târâi telefonul. - E A l i c e , zise el după ce văzu cine îl suna. C â t de m u l t e vrei să-i povestesc despre asta? - Deocamdată nimic. Jeff încuviinţă cu o mişcare rapidă a c a p u l u i . - O să m ă gândesc eu la u n pretext. îşi duse t e l e f o n u l la ureche şi se îndepărtă de ei. E m o r y se b u c u r ă . N u credea că i-ar f i p u t u t s u p o r t a prezenţa în i n t e r i o r u l cabanei. K n i g h t şi G r a n g e o con­ duseră spre uşă şi îi făcură s e m n să i n t r e în faţa l o r . B u t u r u g i l e carbonizate d i n ş e m i n e u se răciseră. C u t i a de l e m n de deasupra c ă m i n u l u i fusese golită şi răsturna­ tă. C ă r ţ i l e l u i , o d i n i o a r ă aşezate c u grijă în o r d i n e alfa­ betică, zăceau într-o grămadă mare pe podea ca şi c u m u r m a să l i se dea foc. Ascunzătoarea de sub podea fusese găsită, iar cufărul de la picioarele p a t u l u i era deschis şi gol. Veioza rămăsese pe noptieră, dar a b a j u r u l fusese luat, lăsând b e c u l la vedere. Bărbaţi în u n i f o r m ă căutau In sertare şi î n d u l a p u r i . Salteaua de pe pat fusese dezve­ lită şi trasă la o parte. - C â n d o a m e n i i noştri au ajuns aici, n u era n i c i u r m ă de el, iar cabana era în mare parte goală, zise K n i g h t . C u r ă ţ a t ă . N u a lăsat în u r m ă n i c i măcar o bucăţică de hârtie. N i m i c . D a r îl v o m găsi. Ea n u credea asta. N e c u n o s c u t u l făcea î n t o t d e a u n a ceea ce spunea. D u p ă c u m îi promisese, o dusese îna­ p o i teafără. O scăpase pe Lisa de teroarea fraţilor ei. I i lăsase în viaţă pe cei d o i băieţi ai f a m i l i e i F l o y d , dar n u înainte de a se răzbuna p e n t r u toate nedreptăţile p e n t r u care îi considera responsabili. I i m a i spusese şi că ei d o i

278

Sandra

Brown

n u aveau să se m a i vadă niciodată. Şi în legătură c u asta avea să se ţ i n ă de cuvânt. D e afară v e n i u n agent de poliţie. - A m găsit astea în ş o p r o n . A întrebat cineva p e n t r u ce era bara. Lăsă obiectele grele pe podea şi ieşi cu paşi apăsaţi. E m o r y se uită la perechea de ghete gravitaţionale şi a p o i la bara de susţinere de deasupra c a p u l u i şi scoase u n sunet pe j u m ă t a t e râs, pe j u m ă t a t e s u s p i n . K n i g h t îl c o n f u n d ă cu geamăt de durere. - I ţ i trezesc a m i n t i r i neplăcute, Emory? P r i v i spre bara d i n t a v a n . I i plăceau perversiunile? Te-a rănit? - D e câte o r i t r e b u i e să vă spun? N u . O s t u d i e o clipă, a p o i c h e m ă u n agent căruia îi ordonă: - Distrage-i atenţia soţului. D e fapt, ce-ar f i să faceţi cu toţii o pauză de zece m i n u t e afară? C a m e r a se g o l i , astfel că rămaseră d o a r ea şi cei d o i detectivi. - H a i să stăm jos, sugeră K n i g h t . Se aşeză î m p r e u n ă c u ea pe canapeaua de piele. G r a n g e trase u n u l d i n t r e scaunele cu spătar şi, în t i m p ce se aşeza, făcu s e m n spre cufărul care se afla la picioa­ rele p a t u l u i . - D u h n e ş t e a u l e i p e n t r u arme de foc. A m â n d o i se uitară la ea, însă E m o r y îşi păstră o ex­ presie n e u t r ă . D e v r e m e ce era e v i d e n t că n u avea să dezvăluie n i m i c de b u n ă v o i e , K n i g h t o întrebă: - C â t e a r m e de foc avea? - N u le-am n u m ă r a t niciodată. - D e care erau? - N u aş şti să le deosebesc între ele. - Pistoale? Puşti? - C â t e v a d i n fiecare. B ă r b a ţ i i se consultară d i n p r i v i r i , a p o i K n i g h t rosti: - Z i c i că n u ţi-a făcut rău. - Exact. - B i n e , dar, j u d e c â n d după ceea ce le-a făcut fraţilor F l o y d , e l i m p e d e că bărbatul ăsta e capabil de acte de violenţă. D e asemenea, te-a i n f l u e n ţ a t , dacă n u cumva

Necunoscutul

279

te-a obligat să c o m i ţ i o infracţiune. A c u m , E m o r y , dacă este să analizăm l u c r u r i l e strict d i n perspectiva u n o r oa­ m e n i ai legii, n u crezi că e plauzibilă ideea ca el să f i fost cel care te-a atacat pe cărare? - I n ce scop? - Poate d o a r de-al d r a c u l u i . T â n ă r a femeie p r i v i spre zona bucătăriei, acolo u n d e Nertarele fuseseră deschise şi răvăşite. Se gândi cât de curată o ţinuse el şi cât de m e t i c u l o s executase fiecare operaţiune, de pildă repararea prăjitorului de p â i n e . - D i n t r - u n capriciu? N u , d o m n u l e sergent G r a n g e . N u ar face niciodată n i m i c d o a r de-al d r a c u l u i . I n plus, v-am povestit deja că m-a t r a t a t cu b l â n d e ţ e . - N u aş n u m i b l â n d e ţ e f a p t u l că te-a t r a n s f o r m a t în­ tr-o hoaţă, o contrazise K n i g h t . D a r , de d r a g u l discuţiei, hai să s p u n e m că spargerea a fost p e n t r u o cauză n o b i l ă . H a i să zicem că a fost necesară ca să poţi ajuta o fată care avea nevoie de t r a t a m e n t m e d i c a l . H a i să p r e s u p u n e m şi că fraţii F l o y d m e r i t a u bătaia pe care au luat-o. D a c ă e să ne luăm după cazierul l o r , n u e deloc ceva exagerat. - Ş i a t u n c i de ce m a i s u n t e m aici şi purtăm această discuţie? - Deoarece eu t o t cred că într-o a n u m i t ă măsură ai jost ostatică şi n u ai p a r t i c i p a t de bunăvoie la spargerea nia. E u şi colegul m e u n u v r e m să v e d e m că eşti pedepsi­ tă p e n t r u ceva ce ai fost obligată să faci. K n i g h t se aplecă spre ea, pregătindu-se să expună p u n c t u l c u l m i n a n t al demonstraţiei. C h i a r dacă t u nu-ţi aminteşti, pare rezo­ n a b i l să credem, n u - i aşa, că t i p u l ăsta te-a l o v i t c u putere în cap şi te-a l u a t de pe cărare. O r i c u m ai p r i v i l u c r u r i l e , avem de-a face cu u n act de violenţă şi răpire. - E u n u cred că e v i n o v a t de infracţiunile astea. - D a c ă n u e v i n o v a t de n i m i c , de ce a ţinut morţiş să n u i se afle identitatea? E m o r y deschise gura, dar n u - i v e n i n i c i u n răspuns în m i n t e . - Exact, s u b l i n i e K n i g h t ca şi c u m ea ar f i v o r b i t . A rămas ascuns, iar asta 1-a costat douăzeci şi c i n c i de m i i de d o l a r i , ceea ce ne face să credem că e u n fugar. A v e m nevoie de a j u t o r u l tău ca să-1 p r i n d e m .

280

Sandra

Brown

- D e ce aveţi nevoie de mine? I-aţi cercetat fiecare c e n t i m e t r u de c a b a n ă . - C a r e n u îi aparţine. E î n c h i r i a t ă . -O! - Pari surprinsă. E m o r y p r i v i spre r a f t u r i l e dezgolite ale b i b l i o t e c i i . - Se p u r t a cu ea aşa c u m ar face-o u n p r o p r i e t a r . Dar, dacă e închiriată, a t u n c i cu siguranţă n u m e l e l u i apare pe c o n t r a c t u l de închiriere. - Clădirea e plătită de u n avocat d i n Seattle. - Seattle? - I n n u m e l e u n u i S R L , iar p a r t e n e r u l general al S R L - u l u i e o c o r p o r a ţ i e . î n c e r c ă m să trecem de toate barierele b i r o c r a t i c e ca să a j u n g e m la o m u l d i n spatele c o r p o r a ţ i e i , dar, între t i m p , suspectul n o s t r u scapă. - F r a ţ i i Floyd p r e t i n d că nu-şi aduc a m i n t e c u m arată, zise G r a n g e . La fel şi m a m a l o r . Descrierea pe care i-a dat-o Lisa a g e n t u l u i n o s t r u ar f i p u t u t f i a mea sau a l u i Beyonce. N e v i n e greu să c r e d e m că abilităţile l o r de r e m e m o r a r e s u n t atât de imprecise. C r e d e m însă că t u ţi-1 aminteşti m u l t m a i î n d e t a l i u decât ne-ai po­ vestit n o u ă . - A s t a s-ar putea i n t e r p r e t a d r e p t o b s t r u c ţ i o n a r e a justiţiei, o avertiză K n i g h t . - C u m puteţi d e m o n s t r a ceea ce p o t sau n u pot să-mi amintesc despre el? îl provocă ea. A m suferit u n t r a u m a t i s m cranio-cerebral, iar t o m o g r a f i a o arată foar­ te l i m p e d e . Frustrat, K n i g h t s c h i m b ă tactica. - N u a j u n g e m nicăieri dacă ne g r ă b i m , oftă el ca şi c u m s-ar f i resemnat. îl a u d pe soţul tău certându-sc c u agenţii de afară şi empatizez cu n e r ă b d a r e a l u i . S-a săturat p â n ă peste cap de n o i . Ş i , iartă-mă că îţi spun asta, dar p a r i slăbită. Poate n-ar f i t r e b u i t să te externezi atât de devreme. A r f i t r e b u i t să ne g â n d i m de două o r i î n a i n t e să te târâm până aici. D a r , dacă t o t a m bă­ t u t d r u m u l până aici, spune-ne u n l u c r u , u n singur lu­ c r u care ne va f i de ajutor, d u p ă care ne v o m întoarce

Necunoscutul

281

la D r a k e l a n d . P r o m i t că te lăsăm într-un loc drăguţ şi c o n f o r t a b i l u n d e să te poţi o d i h n i . Aşteptă răbdătoare să t e r m i n e c u tâmpeniile, a p o i zise: - V ă r o g , încetaţi să-mi m a i vorbiţi ca şi c u m aş f i o idioată. - U l t i m u l l u c r u pe care îl cred e că eşti o idioată. - N i c i infirmă n u s u n t . A m obosit, totuşi, să mă hăr­ ţuiţi ca să vă d a u nişte informaţii pe care n u le a m . - E u cred că le deţii. - A t u n c i vă înşelaţi. - A m putea să te acuzăm de tăinuire şi de c o m p l i c i ­ tate cu u n i n f r a c t o r . - N u ştiţi dacă e u n i n f r a c t o r . - A p a r e într-o înregistrare în care c o m i t e o spargere. - Ba n u . Aveţi u n f i l m cu mine. - V - a a m e n i n ţ a t pe t i n e şi pe cei d i n f a m i l i a Floyd să n u - i dezvăluiţi identitatea? - N u - i cunosc i d e n t i t a t e a . - C u fiecare m i n u t în care stai acolo şi refuzi să cooperezi... - N u refuz. - . . . E l se îndepărtează d i n ce în ce m a i tare. Spune-ne c u m îl c h e a m ă . - N u ştiu. - Emory... - N u ştiu c u m îl c h e a m ă ! - Hayes B a n n o c k . - Ce-i cu el? întrebă Jack. - A m p r e n t a l u i a fost prelevată de pe r o b i n e t u l u n e i chiuvete de bucătărie î n C a r o l i n a de N o r d . î n seara precedentă, la şase şi u n sfert, Jack părăsise casa R e b e c c ă i W a t s o n cu dorinţa de a o strânge de gât. In afara f a p t u l u i că o localizase, călătoria p â n ă pe Coas­ ta de Vest fusese o completă pierdere de v r e m e . G â n d i n d u - s e că n u avea n i c i u n sens să stea p r i n zonă şi să-şi p u n ă bărbăţia în p e r i c o l , făcuse cale-ntoaraft peste apă cu blestematul de f e r i b o t . Străbătuse a p o i

282

Sandra

Brown

c e n t r u l oraşului Seattle p e n t r u ca, într-un f i n a l , să ajun­ gă la a e r o p o r t u l Seattle-Tacoma î n t i m p u t i l p e n t r u a p r i n d e u n u l d i n t r e puţinele l o c u r i rămase î n z b o r u l de n o a p t e spre N e w Y o r k . I n aeroport îşi ocupase t i m p u l c i t i n d u n r o m a n prost despre u n poliţist b u n , până la m o m e n t u l decolării avio­ n u l u i , care fusese întârziat cu o oră şi jumătate. Avusese u n zbor c u atât de m u l t e turbulenţe, încât serviciul de cabină fusese l i m i t a t drastic, iar pasagerilor l i se ceruse să rămână în scaune cu centurile puse. A p o i , d i n cauza v r e m i i , a v i o n u l fusese ţinut ore b u n e pe u n culoar de aş­ teptare până să primească, într-un f i n a l , aprobarea de a ateriza. La JFK stătuse la o coadă lungă de o p t sute de m e t r i î n aşteptarea u n u i taxi, b o c ă n i n d d i n picioare şi încercând să se plaseze cu spatele la vântul polar. Tocmai ce ajunsese, târându-şi picioarele, în a p a r t a m e n t u l l u i şi, simţindu-se m u r d a r , p l i n de nisip, î n general ca dracu', făcea retrospectiva călătoriei. Fusese cât pe-aci să n u observe a p e l u l l u i Greer. A c u m lăsă brusc m â n e r u l t r o l e r u l u i , care se răsturnă. - Poţi să m a i zici o dată? Greer repetă afirmaţia năucitoare. Jack rămase perfect nemişcat, aşteptând să audă ca fusese o p o a n t ă , cu o replică de g e n u l „Te-am păcălit!"... deşi nu-şi i m a g i n a ca p a r t e n e r u l l u i de încredere să-i facă o astfel de farsă. D u p ă cincisprezece secunde de tăcere confuză, Greer r o s t i : -Jack? - D a , s u n t aici. I n i m a î n c e p u să îi bată d i n n o u , iar respiraţia îi reveni la n o r m a l . C â n d ? - C â n d a fost ridicată? Azi-dimineaţă. A u copiat-o şi ţi-au t r i m i s - o pe e-mail. A ajuns a c u m t r e i m i n u t e . M - a m gândit că ai văzut-o. - A m plătit t a x i u l şi a p o i a m i n t r a t î n clădire. Ţ i n e t e l e f o n u l la î n d e m â n ă . Jack închise şi-şi accesă e-mailul. C e l m a i recent mesaj p r i m i t era de la u n detectiv-sergent S a m K n i g h t . La cât de repede încercă să-1 descifreze, t e x t u l ar f i putut

Necunoscutul

283

li Ia fel de b i n e scris şi în z u l u . î n c e p u cu f o r m u l a de NU l u t şi o luă de la capăt, străduindu-se să citească m a i încet, dar îi fugeau o c h i i peste c u v i n t e . I n t r a r e p r i n efracţie. A c t de violenţă. R ă p i r e . V i o l . - îisuse! îl sună înapoi pe Wes Greer. - M-a lăsat fără c u v i n t e , zise colegul său. T u ce crezi? - C â n d a reapărut, e al d r a c u l u i de sigur că a făcut-o In stil mare. C â t de repede poţi să mă d u c i acolo? - T o c m a i ai c o b o r â t d i n t r - u n a v i o n de noapte. Stai azi să... - N u , acum. O să fac u n duş. V o r b i m d i n n o u în cinci m i n u t e . C â n d Greer îl sună î n a p o i , era curat, bărbierit şi îşi s c h i m b a î n grabă h a i n e l e m u r d a r e d i n valiză c u u n e ­ le curate. - Ţi-am t r i m i s pe e-mail i t i n e r a r u l . - S u n t aşteptate întârzieri la decolare? - N u aici. E p o s i b i l ca a v i o n u l de legătură să fie reţi­ n u t în C h a r l o t t e dacă n u se ridică ceaţa d i n A s h e v i l l e . - Ceaţă? D a r în A s h e v i l l e n u s u n t m u n ţ i , nu? Z b o r u l pe deasupra crestelor învăluite în ceaţă îl spe­ ria chiar m a i tare decât călătoriile cu f e r i b o t u l p r i n pâclă. C h i a r t r e b u i a să-1 prindă pe n e n o r o c i t u l ăsta. î n t i m p u l călătoriei cu t a x i u l spre L a G u a r d i a , ape­ lă la n u m ă r u l de contact t r e c u t în j o s u l e - m a i l u l u i pe care îl p r i m i s e . La capătul celălalt răspunse o voce gravă, tărăgănată. - Sam K n i g h t . Se prezentară în grabă, după care K n i g h t spuse: - T o c m a i ne-am întors de la l o c u i n ţ a l u i . A m t r e c u t în e-mail t o t ce ştim în m o m e n t u l ăsta. - N i c i u r m ă de el? - N u d i n d i m i n e a ţ a asta, de când a lăsat-o pe Lisa Floyd acasă la mătuşa ei şi n i m e n i n u poate sau n u vrea să-i descrie c a m i o n e t a . - C u m adică „nu vrea"? - T o ţ i cei d i n f a m i l i a F l o y d par să ştie la fel de p u ţ i n e l u c r u r i ca şi d o a m n a d o c t o r C h a r b o n n e a u . N u a m m a i

284

Sandra

Brown

văzut aşa ceva. E ca şi c u m ar împrăştia p r a f de amnezie peste o a m e n i , în loc de p r a f magic. E p r e c u m Charles M a n ş o n ? Sau ca J i m Joneş? - N u l-aş descrie aşa. Insă are o putere e n o r m ă de convingere, zise Jack gândindu-se la d e v o t a m e n t u l o r h al R e b e c c ă i p e n t r u fratele ei. - A ş a se pare. S u n t e m pe p u n c t u l de a-1 da în urmă­ r i r e generală. - Aşteptaţi cu asta. - S ă aşteptăm? - O d a t ă ce ştie că sunteţi pe u r m e l e l u i , n u veţi mai avea n i c i o şansă să-1 prindeţi. Crede-mă. - A t u n c i d o a r p e n t r u băieţii m e i , c u m arată? Jack îi făcu o descriere, iar ca răspuns, i n t e r l o c u t o r u l l u i tuşi în m a i m u l t e rânduri p e n t r u a-şi drege glasul. La f i n a l , K n i g h t conchise: - U n m e t r u nouăzeci şi t r e i , o sută două k i l o g r a m e , păr n e g r u , o c h i n e o b i ş n u i t de albaştri - şi era greu de ţinut m i n t e sau de descris? - Inspiră l o i a l i t a t e . - Sau frică. - Sau frică, încuviinţă Jack. - C i n e e t i p u l ăsta? Ce-a făcut? A m d a t l o v i t u r a când a m d a t peste a m p r e n t a aia? Toate fişierele s u n t secrete, s u n t blocate, dar n u şi p e n t r u F B I . D e ce? Jack n u v o i a să divulge informaţia asta până ce n u ştia m a i m u l t e despre Sam K n i g h t . C h i a r dacă în el se încredea fără rezerve, n u se putea b i z u i şi pe colegii l u i , iar vestea despre W e s t b o r o avea să se împrăştie ca fulge­ r u l p r i n t r e poliţiştii orăşelului. A s t a ar ft declanşat u n cataclism în t o a t ă puterea cuvântului. - N u face n i c i u n r a p o r t d e o c a m d a t ă . Iţi v o i explica t o t u l c â n d a j u n g acolo. Sau poate n u . I n funcţie de c u m se desfăşurau lucru­ r i l e , ar f i fost m a i b i n e ca detectivul-sergent Sam K n i g h t să n u c u n o a s c ă niciodată i d e n t i t a t e a bărbatului pe care îl căuta. î n a i n t e să î n c h e i e c o n v o r b i r e a , Jack îl întrebă despre vremea de acolo.

Necunoscutul

285

- C e a ţ ă densă şi ninsoare a b u n d e n t ă . Se aude că va li m a i rău î n a i n t e să fie m a i b i n e .

capitolul 31 - O infracţiune, E m o r y . O infracţiune? - N u t r e b u i e să ţipi, Jeff. Te-am auzit de p r i m e l e douăsprezece o r i . - M ă îndoiesc că vei f i pusă sub acuzare, dar... pen­ t r u n u m e l e l u i D u m n e z e u . Gândeşte-te la p u b l i c i t a t e a negativă. - î m i cer scuze p e n t r u orice neplăcere pe care ţi-am creat-o sau pe care ţi-o v o i p r i c i n u i . Se o p r i d i n mers şi se întoarse cu faţa spre ea. - A c u m n u încerca să m ă faci pe m i n e să par ăla rău. - N u fac asta. N u a m fost sarcastică. A i t o t d r e p t u l Hă f i i supărat. Fusese u m i l i t , iar ei îi părea rău d i n t o t s u f l e t u l . Pe t o t p a r c u r s u l zilei, fusese de n e c l i n t i t şi o susţinuse In p u b l i c . D a r a c u m că erau s i n g u r i , p e n t r u p r i m a dată de la apariţia înregistrării c u spargerea, dădea, pe b u n ă dreptate, frâu l i b e r v o r b e l o r grele. Era nota potrivită în care să se încheie o zi care începuse cu u n atac de panică. Se convinsese singură de vinovăţia l u i Jeff d o a r ca să descopere că n u el, ci ea, ar f i p u t u t să se trezească acuzată de comiterea u n e i infracţiuni. Partea b u n ă era că nu-şi petrecea n o a p t e a î n închisoare. La întoarcerea de la cabană, K n i g h t îi spusese clar că era î n c ă suspectă sau, cel puţin, u n martor-cheie, dar b o m b ă n i s e ceva despre f a p t u l că „rahatul ăsta va d e v e n i p u b l i c " dacă o î n c h i d e a u î n a i n t e să aibă toate detaliile puse la p u n c t . Lisa Floyd fusese interogată de o poliţistă care le ra­ portase l u i K n i g h t şi l u i G r a n g e că fata o ridicase în slăvi pe „doctoriţa S m i t h " . A b i a după ce aflase că Lisa îi povestise agentei despre n a t u r a p r o b l e m e i ei medicale,

286

Sandra

Brown

E m o r y le c o n f i r m a s e şi ea d e t e c t i v i l o r c u m stăteau lucrurile. - S t a r e a e i n u îi a m e n i n ţ a viaţa în m o d i m e d i a t , dar era gravă. I n plus, avea d u r e r i c u m p l i t e . A m făcut ce am putut. - A s t e a s u n t ceea ce aş n u m i eu circumstanţe atenu­ ante, trăsese K n i g h t concluzia. D e ce n u ne-ai explicat că astea au fost m o t i v e l e p e n t r u care ai i n t r a t p r i n efrac­ ţie în c a b i n e t u l d o c t o r u l u i ? - N u aş f i respectat confidenţialitatea m e d i c - p a c i e n t . - A s t a e s i n g u r u l motiv? Sau încă îţi m a i protejezi complicele? D e data asta, n u m a i răspunsese n i m i c . - C i n e a lăsat-o însărcinată pe Lisa Floyd? - I n f o r m a ţ i a aceasta r ă m â n e confidenţială. -El? - N u . Lisa vă va spune şi ea acelaşi l u c r u . N u se văzu­ seră niciodată până în ziua aceea. A v o c a t u l d i n A t l a n t a sosise la sfârşitul după-amiezii. D u p ă ce fusese pus la c u r e n t cu toată situaţia, insistase ca E m o r y să fie eliberată. - N o i îl v r e m pe bărbatul misterios d i n cabană, n u pe t i n e , îi spusese K n i g h t pe c â n d , cu reţineri eviden­ te, o însoţea spre ieşirea d i n secţie. C o n t i n u ă m mâine. A c u m t r e b u i e să c o n d u c p â n ă la j u m ă t a t e a d r u m u l u i spre A s h e v i l l e ca să aduc u n agent federal de la New Y o r k care s-a p i e r d u t în ceaţă. - U n agent federal de la N e w York? - D a . Se pare că F B I - u l e de câţiva a n i pe u r m a l u i Hayes B a n n o c k . - C i n e e Hayes Bannock? - D e parcă n u ai şti. - î m i pare rău, n u ştiu. A p o i rămăsese cu buzele în tredeschise de u i m i r e . Aşa îl cheamă? C i t i n d u - i reacţia, K n i g h t îşi lovise coapsele cu p u m n i i . - M ă i , să f i u al n a i b i i . T u chiar n u - i ştiai n u m e l e ! „Hayes B a n n o c k . " îl încercase şi hotărâse că i se po­ trivea perfect. D u p ă aceea, procesase şi restul afirmaţiei lui Knight.

Necunoscutul

287

- E căutat de FBI? - A ş a se pare. A g e n t u l special Jack C o n n e l l abia aşteaptă să ajungă aici ca să coordoneze operaţiunea. C u gândul ăsta d e r a n j a n t care n u - i dădea pace, spe­ rase că o baie lungă şi f i e r b i n t e avea să o ajute să scape de anxietate, d a r cu Jeff care se p l i m b a de c o l o , colo şi-i ţinea u n discurs p o m p o s , abia dacă îşi putea auzi gându­ rile. Despre relaxare n i c i n u m a i încăpea v o r b a . - Seara trecută m-ai lăsat să s p u n că vreau să întoar­ cem foaia. A m r e c u n o s c u t deschis că a m fost u n o m cu care n u ţi-a fost greu să trăieşti. A m d e v e n i t poetic şi ţi-am zis cât de i m p o r t a n t ă eşti în viaţa mea. T o t t i m p u l In care pălăvrăgeam despre n o i începuturi, n i c i n u a m bănuit ce surpriză îmi v e i face în d i m i n e a ţ a asta. - N u am... - C u m ai reuşit să rămâi impasibilă în t i m p u l scenei de mea culpa? - Jeff, n i m i c d i n ce a m făcut n u a fost ca să te supăr pe t i n e . - Poate că n u , dar efectul o b ţ i n u t e acelaşi. C u m o să le explic asta clienţilor mei? Asociaţilor de la firmă? - N u te v o r considera pe t i n e responsabil p e n t r u fap­ tele mele. - P e d r a c u ' n-o v o r face! D a r c u asociaţii tăi c u m rămâne? A m amânat-o pe A l i c e spunându-i d o a r că te o c u p i de completarea u n o r d o c u m e n t e . D a r c u m le vei explica ei şi l u i N e a l activitatea ta infracţională? Pacien­ ţilor tăi? C o m p o r t a m e n t u l tău a pus în p e r i c o l v i i t o r u l preţioasei tale c l i n i c i . - Le v o i explica exact aşa c u m le-am explicat şi detec­ t i v i l o r , a v o c a t u l u i şi c u m ţi-am explicat şi ţie. A m făcut tot ce era necesar ca să tratez u n pacient. C h i a r dacă n i m e n i altcineva n u înţelege asta, a m încredere că N e a l şi A l i c e o v o r face. Ş i ei ar f i procedat la fel. - C u r i s c u l u n u i proces de malpraxis? N u prea cred. N i c i u n u l d i n t r e ei n u ar f i aşa de nesăbuit. - N u a m l u a t în calcul posibilele c o n s e c i n ţ e legale. C h i a r deloc. M - a m p r e o c u p a t d o a r de b i n e l e Lisei.

288

Sandra

Brown

- O , ce a r g u m e n t convingător! T r e b u i e s-o recunosc. A v o c a t u l îşi poate c o n s t r u i p l e d o a r i a p o r n i n d de aici. P r o b a b i l că va putea chiar să sucească i n t r a r e a p r i n efracţie până ce o să pară nobilă şi dreaptă. - A t u n c i de ce eşti aşa de furios? - P e n t r u că, în calitate de soţ al tău, aş vrea să ştiu ce s-a î n t â m p l a t în cele p a t r u zile de te-ai schimbat d i n a d u l t u l r e z o n a b i l şi raţional care a plecat v i n e r i d i n A t l a n t a în proscrisa t o l o m a c ă pe care se pare că o a m în faţa o c h i l o r . - N u e o exagerare cam ridicolă? - N u şi d i n p u n c t u l m e u de vedere. Acea E m o r y pe care o ştiu eu... o ştiam... ar f i dus-o pe fată la Urgenţe dacă era aşa de îngrijorată în legătură c u starea e i . - Lisa a refuzat să meargă. - B ă r b a t u l ăsta misterios, B a n n o c k , n u el te-a ajutai să iei decizia de a o trata pe fată acasă? ^ - E l a insistat să s u n ă m la salvare. I n c i u d a d r u m u ­ r i l o r îngheţate, s-a o f e r i t de câteva o r i să o conducă la s p i t a l . A b i a după ce ea a refuzat, e l . . . m-a implicat pe m i n e . - N u ştii deloc să m i n ţ i , E m o r y . - D a , ştiu. D a r se întâmplă ca acesta să fie adevărul gol-goluţ. Pufnise sceptic în t i m p ce se îndrepta spre b a r u l care separa camera de zi de bucătărie. închiriaseră u n a p a r t a m e n t într-un c o m p l e x h o t e l i er care n u se r i d i c a la n i v e l u l s t a n d a r d e l o r l u i Jeff, dar putea f i considerat o mare î m b u n ă t ă ţ i r e faţă de l o c u l în care-şi petrecuse u l t i m e l e n o p ţ i , d i n m ă r i n i m i a poliţiei. Pe d r u m , Jeff se oprise la u n magazin de băuturi al coolice şi cumpărase o sticlă d i n w h i s k y - u l single malt pe care îl prefera. A c u m îşi t u r n ă t r e i degete într-un pahar. - V r e i ? o întrebă. - E m o r y pe care o cunoşti t u n u bea w h i s k y . G l u m a ei îl făcu să se î n c r u n t e . - S i t u a ţ i a de faţă se încadrează în categoria „urgen­ ţ e " . V r e i să-ţi aduc ceva de la m i n i b a r ? - N u , mulţumesc.

Necunoscutul

289

- S ă îmi s p u i c â n d ţi se face f o a m e . V a trebuie să merg să c u m p ă r ceva. N i m e n i d i n oraşul ăsta n u a auilr de room-service. Se aşeză într-un f o t o l i u şi-şi aşeză picioarele pe t a b u r e t u l d i n acelaşi set. Iisuse, ce m a i coş­ mar! D a r f i i pe fază, n u s-a t e r m i n a t , oftă el în t i m p ce-şi upăsa o r b i t e l e cu două degete. E m o r y , aşezată într-o rână pe canapea, ţinea o pernă decorativă la p i e p t şi îl privea atent. N u - i plăcu deloc să ne surprindă c ă u t â n d u n s e m n de făţărnicie, ceea ce, în Hituaţia de fată, era n e d r e p t . Si totuşi... -Jeff? -Hm? - C u m ai ştiut că, a t u n c i când a m căzut, m i s-au stri­ cat o c h e l a r i i de soare? îşi c o b o r î m â n a d i n d r e p t u l feţei şi se uită spre ea. - Poftim? - Aseară m-ai întrebat cine mi-a reparat o c h e l a r i i de «oare. C u m el părea c o n f u z , insistă: D e u n d e ai ştiut că *e stricaseră? - D i n cauza reparaţiei de mântuială. V i n e r i , c â n d ai plecat de acasă, îi aveai la o c h i . E r a u în stare b u n ă . I e r i , cAnd te s c h i m b a i în camera de gardă, o infirmieră mi-a î n m â n a t l u c r u r i l e tale. A t r e b u i t să semnez b o r d e r o u l de Inventar. î n t i m p ce p u n e a m t o t u l în p u n g a de plastic p e care m i - a u dat-o, a m observat că u n u l d i n t r e braţele o c h e l a r i l o r fusese l i p i t la loc. - A b i a se vede. - E u a m văzut. Ştii că s u n t atent la d e t a l i i . E m o r y încuviinţă p r i n t r - o mişcare a c a p u l u i . - Altceva? o întrebă el încordat. - D e fapt, da. A i o aventură? F u r i o s , se răsuci spre masa de lângă c o t u l l u i şi trânti hotărât p a h a r u l de w h i s k y pe ea. - Stai să l ă m u r i m treaba asta. T u eşti cea care a dis­ părut fără n i c i o explicaţie, t u te-ai apucat să c o m i ţ i o i n ­ fracţiune alături de u n bărbat misterios sub acoperişul căruia ai petrecut p a t r u n o p ţ i , iar eu s u n t cel acuzat? -Ai...? -Da!

290

Sandra

Brown

E m o r y trase aer adânc în p i e p t ca să-şi revină. - D e când? - N u m a i contează a c u m . S-a t e r m i n a t . -Zău? - I-am pus capăt. - Repet, când? - De curând. - C â t de curând? D e la dispariţia mea? - Păi, n u se cuvenea ca eu să mă distrez cu o amantă atâta t i m p cât soarta soţiei mele era n e c u n o s c u t ă . - D e t e c t i v i i ştiu despre asta? - A u descoperit, da. - I n t i m p ce te cercetau? - C o r e c t . A u fost foarte î n c â n t a ţ i să vadă că eşti în viaţă, însă cred că au fost dezamăgiţi, G r a n g e î n special, că n u au p u t u t să m ă acuze de crimă. - D a r tu? - E u ce? - Te-ai b u c u r a t că a m apărut vie? Sau nu? Văzu c u m muşchii feţei l u i Jeff se c o n t r a c t a r ă . - N i c i măcar n-am să-ţi răspund la asta. - Ceea ce n i c i n u - i u n răspuns, nu? m u r m u r ă ea. C h i a r şi dacă o auzi, n-o băgă în seamă. Se întinse după băutură şi s o r b i iarăşi d i n ea. - C i n e e femeia? - N u contează. - P e n t r u m i n e contează. - N u are n i c i o i m p o r t a n ţ ă , E m o r y . N u a m avut o aventură d i n cauza u n e i p a s i u n i arzătoare sau a unei i u b i r i neîmpărtăşite. - A i v r u t să m ă răneşti pe mine? - P r e s u p u n că da. - D e ce? - Quid pro quo. T u ai celelalte i u b i r i ale tale, care te c o n s u m ă . Toate s u n t m u l t m a i i m p o r t a n t e decât aş putea să sper eu vreodată să f i u . C a b i n e t u l tău m e d i c a l , pacien ţii tăi, maratoanele tale, evenimentele tale de caritate. - N u a avut n i c i o legătură c u m e d i c a m e n t u l ăla ex p e r i m e n t a l şi c u lipsa mea de entuziasm?

Necunoscutul

291

- N u m a i m u l t decât altele. - A , înţeleg. D e c i s u n t m a i m u l t e acuzaţii de care nici măcar n u a m habar. - T o c m a i asta e ideea. I n calitate de soţie a mea, ar t r e b u i să le cunoşti, n u - i aşa? E m o r y era pe p u n c t u l de a v o r b i , dar el îşi ridică m â n a . A m î n c e p u t relaţia asta p e n t r u că t u m-ai t r a n s f o r m a t într-un clişeu. E o b o s i t o r . N u s u p o r t a m r o l u l de parazit subapreciat, o u m b r ă în prezenţa ta fascinantă. A m p o r n i t în căutare de atenţie şi de afecţiune. D ă d u pe gât restul de w h i s k y . Şi m - a m b u c u r a t de a m â n d o u ă . - A t u n c i de ce ai încheiat-o? - A m fost o c u p a t c u grijile p r i v i n d m i c a ta escapa­ da. A b i a a m avut t i m p să mă gândesc la ea, darămite să k> trag. V o r b e l e meschine erau m e n i t e s-o rănească. E r a u dureroase, dar n u atât de m u l t pe cât ar f i p u t u t f i cu doar o săptămână î n u r m ă . A r f i t r e b u i t totodată să se N i m t ă m u l ţ u m i t ă sau să se justifice p r i n confesiunea l u i . In m o d c i u d a t , n u era deloc aşa. O făcea d o a r să se simtă şi m a i înstrăinată de el. Adevărul era că, spre deosebire de Jeff, ea n u se culcase cu altcineva ca să-i facă în ciudă. Resentimentele l u i n u o l u a u deloc p r i n s u r p r i n d e r e . Le m a i simţise d i n c â n d în c â n d . Până a c u m însă, n u ştiuse cât de p r o f u n d e erau. N u p u t u să n u se î n t r e b e cât de m u l t ajunsese s-o duşmănească. Soneria o făcu să tresară speriată. Jeff se ridică să răspundă, dispărând p e n t r u o clipă în h o l u l m i c de la intrarea în a p a r t a m e n t . - C i n e e? îl auzi E m o r y zicând. - A g e n t u l special Jack C o n n e l l . B i r o u l Federal de Investigaţii.

capitolul 32 C â n d îl auzi pe bărbat prezentându-se, E m o r y sim­ ţi i n i m a făcându-i-se cât u n p u r i c e . Se ridică în t i m p

292

Sandra

Brown

ce Jeff îi c o n d u c e a pe Sam K n i g h t şi a g e n t u l special în camera de zi. Jack C o n n e l l era u n t i p de patruzeci şi ceva de a n i , de î n ă l ţ i m e şi greutate m e d i i . P u r t a p a n t a l o n i largi, o geacă s p o r t şi u n p a l t o n , dar, în loc de cravată, avea u n f u l a r de lână în j u r u l gâtului. Avea părul roşiatic-închis. Sub o c h i i căprui avea cearcăne. Părea epuizat de d r u m . - A insistat să vină să vorbească i m e d i a t cu d u m n e a ­ ta, se justifică Sam K n i g h t fără pic de entuziasm. C o p i ­ l u l l u i G r a n g e e b o l n a v , aşa că i-am spus că poate l i p s i . A g e n t u l F B I v e n i spre ea, îşi scoase m ă n u ş a de piele şi-i întinse m â n a dreaptă. - D o a m n ă d o c t o r C h a r b o n n e a u , Jack C o n n e l l . - î n c â n t a t ă de c u n o ş t i n ţ ă . îşi dădură m â i n i l e . A m înţeles că v-aţi p i e r d u t în ceaţă. B ă r b a t u l zâmbi amar, iar asta îl făcu să pară u m a n şi plăcut. E m o r y n u se lăsă impresionată de aceste trăsă­ t u r i p l i n e de farmec. N u v o i a ca t i p u l care-1 urmărea pe Hayes B a n n o c k să fie atrăgător. - M - a m t e m u t c-o să sar cu maşina de pe vreo stâncă, aşa că a m o p r i t în d r e p t u l u n u i s t a n d de pe marginea d r u m u l u i u n d e se v i n d e a u arahide f i e r t e . Era d o a r u n ş o p r o n î m p r e j m u i t c u gard de sârmă, ca la o c u r t e de pă­ sări, care adăpostea cazanul. N u era n i m e n i p r i n preaj­ mă, dar a m stat l o c u l u i p â n ă a v e n i t d o m n u l sergent K n i g h t şi m-a g h i d a t pe restul d r u m u l u i . - Ştiu d i n experienţă cât de impenetrabilă poate să fie ceaţa d i n m u n ţ i . - V r e a u să a u d despre asta. R ă m a s e r ă într-o postură ciudată p â n ă ce ea îi invită pe toţi să ia loc. C e i d o i v i z i t a t o r i îşi scoaseră paltoa nele. D e l o c c o r d i a l , Jeff le o f e r i ceva de la m i n i b a r . Jack C o n n e l l refuză băutura răcoritoare, iar K n i g h t ceru o cola dietetică, adăugând: - E x i s t ă pe-acolo şi nişte alune sau vreo altă gustare de g e n u l ăsta? E m o r y se întoarse la l o c u l ei pe canapea. C o n n e l l se aşeză pe f o t o l i u l eliberat de c u r â n d de Jeff, dar dădu la o parte t a b u r e t u l . K n i g h t , lăsând discuţiile î n seama

Necunoscutul

293

agentului federal, îşi duse la masă c u t i a c u băutură şi punga de f l o r i c e l e de p o r u m b cu a r o m ă de brânză. Jeff HC aşeză lângă E m o r y . T â n ă r a femeie se s u r p r i n s e retrăgAndu-şi g e n u n c h i u l ca să n u d atingă pe al l u i . - D o m n u l sergent K n i g h t mi-a făcut u n rezumat al experienţei dumneavoastră, î n c e p u C o n n e l l . D e îndată ee a m c i t i t e-mailul l u i , a m p o r n i t î n c o a c e . A m p r e n t a aceea este p r i m a u r m ă tangibilă... - Scuzaţi-mă, ce amprentă? B ă r b a t u l o i n f o r m ă c u m fusese găsită. - E p r i m a pistă tangibilă pe care o avem de a n i b u n i de la B a n n o c k . - C e a făcut? - O să a j u n g e m şi la asta, d o a m n ă d o c t o r . Ş i , apro­ po, n o i , cei d i n camera asta, şi sergentul G r a n g e s u n t e m aingurele persoane care au c u n o ş t i n ţ ă de această infor­ maţie. Aşa vreau să şi r ă m â n ă . Pot c o n t a pe discreţia dumneavoastră? - Ce-i aşa mare secret? T i p u l ăsta e u n fugar, altfel n u v-aţi afla aici. - E o chestiune delicată, zise C o n n e l l ignorându-1 pe Jeff şi îndreptându-şi atenţia spre E m o r y . M ă inte­ resează foarte tare să a f l u d i r e c t de la sursă c u m s-au desfăşurat l u c r u r i l e în c o m p a n i a l u i B a n n o c k . î n c e p e ţ i cu î n c e p u t u l şi spuneţi-mi t o t . E m o r y aşa şi făcu, o m i ţ â n d aspectele personale. - P r e s u p u n că ştiţi despre altercaţia pe care a avut-o cu fraţii Floyd? - S e r g e n t u l K n i g h t m-a pus la c u r e n t . B a n n o c k i-a lăsat într-o stare foarte proastă. - D u p ă ce a plecat de la ei de acasă, m-a c o n d u s la D r a k e l a n d şi m-a lăsat aproape de benzinăria C h e v r o n . - A explicat de ce v-a părăsit pe marginea d r u m u l u i ? - N u . D a r . . . m-a rugat să n u s u n pe n i m e n i p â n ă n u ajungeam la benzinărie. - C a să-i daţi u n avans, c o m e n t ă a g e n t u l federal. E m o r y n u le spuse că acelea fuseseră exact c u v i n t e l e lui Bannock.

i ; i. i

294

Sandra

Brown

- C u m arăta? v r u să ştie C o n n e l l . V r e a u să s p u n în g e n e r a l I n f o r m ă si sănătos? -Da. - Părea deprimat? - N u i-aş spune d e p r i m a t . - D a r c u m l-aţi descrie? Ea căută u n cuvânt care să descrie reticenţa l u i Hayes B a n n o c k . - Introspectiv. - H m . Era ostil? - C u cei d o i Floyd? D a . - C u dumneata. -Nu. - I n legătură cu altceva? - C u m ar fi? - I n legătură cu g u v e r n u l . - N u în m o d deosebit. - C a r e era a t i t u d i n e a l u i în legătură c u viaţa în general? Iarăşi, stătu u n pic să găsească t e r m e n u l p o t r i v i t . - Părea resemnat. A g e n t u l încuviinţă d i n cap ca şi c u m înţelegea ce voia ea să spună. - Despre ce aţi discutat? - D e s p r e n i m i c i m p o r t a n t . Până a c u m câteva orc, n i c i m ă c a r n u ştiam c u m îl c h e a m ă . - C e v-a povestit despre el? - M a i n i m i c . A m presupus că a l u c r a t în armată, iai el, m a i m u l t sau m a i puţin, mi-a c o n f i r m a t asta. N u mi-a zis u n d e a fost în m i s i u n e , n i c i în ce calitate, dar ani avut impresia că a l u a t parte la l u p t e . - Aşa este. - L e g a t de război, a zis că e o soluţie pe care n u o recomandă nimănui. - P e b u n ă dreptate. A fost în A f g a n i s t a n . D o u ă mi­ s i u n i . O p e r a ţ i u n i grele. A zis ceva despre f a m i l i a lui? „Nici o mireasă. N i c i o soţie. N i c i o d a t ă . " S i m ţ i n d u n n o d în gât, îşi drese glasul. - M i - a spus că n u e căsătorit.

Necunoscutul

295

- N u e, dar are o soră şi o n e p o a t ă în Seattle. Seattle, l o c u l de u n d e i se plătea c h i r i a . - C â ţ i a n i are nepoata lui? - Doisprezece. Amintindu-şi c u m se comportase el c u Lisa, E m o r y NO gândi că putea să câştige c u uşurinţă afecţiunea u n e i nepoate de doisprezece a n i . - Şi sora lui? S u n t apropiaţi el şi sora lui? - C u m n u s-a m a i văzut, spuse C o n n e l l strâmbându-se. D e fapt, a c u m n i c i două zile a m fost la ea acasă încercând să văd ce face, să o c o n v i n g să vorbească, să o presez ca să o b ţ i n informaţii de la ea. A pretins că n u $tie u n d e se află. - Poate că n u ştia. A g e n t u l ridică d i n u m e r i , lăsând să se înţeleagă că asta n u m a i avea a c u m n i c i o i m p o r t a n ţ ă . B a n n o c k f u Nese găsit. Sau era pe p u n c t u l de a f i găsit. - C e altceva îmi m a i puteţi spune despre el, d o a m n ă doctor? „Are u n tatuaj c u u n trăsnet chiar deasupra zonei I n g h i n a l e . C â n d i-am desenat c o n t u r u l cu l i m b a , m-a avertizat care aveau să fie c o n s e c i n ţ e l e . N u a m ţ i n u t sea­ ma de a v e r t i s m e n t u l l u i . " - î ş i ţine p r o m i s i u n i l e , rosti ea c u blândeţe. Citeşte m u l t . Repară chestii. Se uită spre Jeff şi adăugă: M i - a l i p i t la loc braţul ochelarilor. Totodată, construieşte l u c r u r i . Le descrise rafturile p e n t r u cărţi, şopronul neterminat. - A r e d i p l o m ă de i n g i n e r c o n s t r u c t o r , o i n f o r m ă C 'onnell. Lângă ea, Jeff începuse să se foiască. - T o a t e astea s u n t e x t r e m de captivante, d o m n u l e C ' o n n n e l l , dar au v r e u n rost? Ce legătură au toate astea cu ceea ce B a n n o c k i-a făcut l u i Emory? - B ă n u i ţ i că a lovit-o pe soţia dumneavoastră, lă­ să nd-o i n c o n ş t i e n t ă , şi a luat-o de acolo? - D u m n e a v o a s t r ă nu? - M - a r m i r a , replică a g e n t u l . I n realitate, aş f i şocat. A s t a îl luă pe Jeff p r i n s u r p r i n d e r e . Ş i la fel şi pe E m o r y . Se uită spre K n i g h t , care rămăsese c u m â n a

296

Sandra

Brown

în aer la j u m ă t a t e a distanţei d i n t r e p u n g a de p o p c o r n şi gura deschisă. - A s t a credeţi că v i s-a întâmplat în ziua aceea pe cărare? - C â n d m - a m trezit în cabana l u i , neştiind u n d e mă a f l a m sau c u m ajunsesem acolo, p r i m a mea reacţie a fost să m ă t e m de el. I n p r i m e l e două zile a m fost atentă şi precaută. A m avut chiar vreo două încercări ratate de a fugi. - V-a împiedicat el? - C i r c u m s t a n ţ e l e au fost de aşa natură. Vremea. A p o i j D r o b l e m a cu Lisa. - I n regulă. C e spuneaţi? - C u t i m p u l , a m ajuns să cred că n u el m-a rănit şi n i c i n u avea de gând să o facă. - C a să f i u sincer, d o a m n ă d o c t o r C h a r b o n n e a u , cred că, pe toată perioada cât aţi fost cu el, aţi fost în si­ guranţă, zise C o n n e l l . N u i-ar sta deloc în fire să atace o femeie singură sau vreo altă persoană cu care n u are u n c o n f l i c t . N i c i prădător sexual n u este. E l n u este aşa. - D a r a t u n c i c u m este el? întrebă K n i g h t . - B a n n o c k vrea să pedepsească. C r e d că u n i i ar v o r b i despre răzbunare, dar n u e atât de personal. - C r e d că fraţii F l o y d ar l u a l u c r u r i l e personal având în vedere ce le-a făcut, i n t e r v e n i Jeff. - D e fapt, treaba cu pedeapsa l i se aplică, spuse K n i g h t . A g e n t a care a interogat-o pe Lisa e de părere că fraţii ei s-au dat la ea şi aşa a rămas însărcinată. T o ţ i se uitară spre E m o r y , care n u zise n i m i c . Expre­ sia ei îndurerată o dădu însă de g o l . Jack C o n n e l l oftă în t i m p ce-şi trecu palmele de-a l u n g u l feţei. - A ş a e, asta i-ar a p r i n d e f i t i l u l l u i B a n n o c k . D a r ran­ c h i u n a pe care le-o p u r t a celor d o i Floyd e m a i veche decât porcăria pe care i-au făcut-o s u r o r i i l o r . C u ochii la E m o r y , c o n t i n u ă : M u t a r e a în sălbăticia munţilor n u e o c o i n c i d e n ţ ă . I-a urmărit până aici pe N o r m a n şi pe W i l l F l o y d c u gândul de a se răzbuna. Aştepta d o a r mo­ m e n t u l p o t r i v i t . V-a spus asta?

Necunoscutul

297

- A m d e d u s singură. C â n d l-am î n t r e b a t , n u a negat, dar n i c i n u m i - a explicat ce avea împotriva l o r . - O să a j u n g e m şi la asta. M a i î n a i n t e vreau să vă întreb despre d e p o z i t u l l u i de a r m e . K n i g h t mi-a zis că B a n n o c k a tras în fraţii F l o y d . - N - a făcut-o. Avea u n p i s t o l , dar n u 1-a f o l o s i t n i c i o ­ dată. N i c i m ă c a r n u 1-a scos. - N o r m a n F l o y d i-a povestit a g e n t u l u i n o s t r u că h a n n o c k a g o l i t de două o r i o armă a u t o m a t ă spre ei, Interveni K n i g h t . - A s t a e o m i n c i u n ă , rosti apăsat E m o r y . Era arma lor a u t o m a t ă , n u a l u i , iar el a folosit-o ca să tragă în televizorul l o r . C e i t r e i se arătară miraţi şi o î n d e m n a r ă să le poves­ tească în d e t a l i u . - D a r asta n u are n i c i u n sens, declară K n i g h t la f i n a l . A v r u t să-i împiedice să primească recompensa, dar n u a revendicat-o n i c i el. - N i c i b a n i i nu-1 interesează, zise C o n n e l l . - N u ar f i m a i l ă m u r i t o r dacă ne-ai spune c u m e, în loc de c u m nu e? C o n n e l l se uită la Jeff, dar n u - i băgă în seamă re­ marca răutăcioasă. R e v e n i n d la E m o r y , î n c e p u să-i p u n ă toate întrebările pe care i le puseseră deja toţi ceilalţi detectivi. Ea îi răspunse răbdătoare, la u n m o m e n t dat cerându-şi scuze că n u ştia marca şi m o d e l u l cami­ onetei l u i . - N i c i o p r o b l e m ă , spuse agentul surâzând crispat. O r i c u m cred c ă a scăpat de ea până a c u m . A zis c u m v a că pleacă? - D i n oraş? - D i n zonă. A zis că se m u t ă în altă parte? E m o r y clătină d i n cap. - A p o m e n i t ceva despre u n a n t r e n o r de f o t b a l d i n Salt Lake City? -Nu. - Despre u n p r e o t d i n K e n t u c k y care a r e n u n ţ a t la parohie şi la p r e o ţ i e sub a m e n i n ţ a r e a c u m o a r t e a , după c u m se crede?

298

Sandra

Brown

-Nu. - Despre o frizeriţă d i n W i c h i t a Falls, Texas? - D e ce întrebaţi? exclamă ea uluită. C e au în c o m u n o a m e n i i ăştia? A g e n t u l se aplecă în faţă sprijinindu-şi coatele pe coapse. I se adresa direct, ca şi c u m ar f i fost s i n g u r i în cameră: - A u d o u ă l u c r u r i în c o m u n . Pe Hayes B a n n o c k . Făcu o pauză şi trase aer în p i e p t , a p o i adăugă: Şi u n atentat în u r m a căruia au m u r i t o p t o a m e n i . „ D o a r aţi crezut că aţi p i e r d u t toată distracţia d i n V i r g i n i a . " Astea fuseseră vorbele pe care i le adresase l u i N o r m a n Floyd. E m o r y simţi c u m i se strângea s t o m a c u l . Fără măcar să se scuze, ţâşni ca d i n puşcă de pe canapea şi o luă la g o a n ă pe scări. C â n d ajunse î n d o r m i t o r , trânti uşa şi se s p r i j i n i de ea ca şi c u m ar f i v r u t să ţină afară toate gândurile îngrozitoare care o n ă p ă d e a u . A t e n t a t . O p t o a m e n i . M o r ţ i . I n p r a g u l leşinului, simţi că avea nevoie de aer, aşa că î m p i n s e uşa glisantă care se deschidea spre u n b a l c o n îngust. Merse până la balustradă şi se prinse cu m â i n i l e de ea, fără să ia în seamă răceala tăioasă a m e t a l u l u i . O p t oameni. Morţi. Trase a d â n c în p i e p t o gură de aer rece. A b u r u l expi­ rat se amestecă cu ceaţa, î n v ă l u i n d o . S i m ţ i n d brusc o prezenţă, se întoarse. La d o a r câţiva m e t r i de ea, în p i c i o a r e , pe b a l c o n u l a p a r t a m e n t u l u i v e c i n , stătea... Hayes B a n n o c k . E m o r y simţi în acelaşi t i m p că îi îngheţa i n i m a de groază şi că îi sărea d i n p i e p t de o b u c u r i e inexplicabilă. - N u ţipa, îi şopti el c u acea f a m i l i a r i t a t e care o lua m e r e u p r i n s u r p r i n d e r e . N u face n i m i c p â n ă n u te uiţi la asta. î n t i n s e m â n a . î n p a l m a î n m ă n u ş a t ă ţinea u n orna­ m e n t a r g i n t i u . E m o r y îl recunoscu i m e d i a t . - D e u n d e ai asta?

Necunoscutul

299

- D e sub t i n e , d i n l o c u l u n d e se presupune că ai că­ zut. Stai c u ei sau v i i c u mine? o întrebă, după ce o lăsă căteva secunde să asimileze informaţia.

capitolul 33 î n a i n t e a acelei întâlniri, Sam K n i g h t n u avusese de spus prea m u l t e l u c r u r i b u n e despre soţul l u i E m o r y C Iharbonneau. - L - a m j i g n i t îngrozitor suspectându-1 că a v r u t na scape de nevastă pe calea cea m a i rapidă. T i p u l c foarte m â n d r u . Şi arogant, pe deasupra. C â n d o să ne prezentăm n e a n u n ţ a ţ i , aşteaptă-te să se c o m p o r t e ca u n mare n e m e r n i c . Jack se arătase sceptic. O r i c u m , t o t ceea ce spusese sau făcuse Jeff Surrey se încadrase în caracterizarea făcu­ ta de K n i g h t . A g e n t u l federal nu-1 plăcuse pe t i p , şi în m o d clar s e n t i m e n t u l era reciproc. Plecarea bruscă a l u i E m o r y la etaj şi z g o m o t u l uşii trântite c â n d ajunsese în d o r m i t o r îi lăsaseră pe cei t r e i bărbaţi într-o tăcere apăsătoare. D u p ă câteva m o m e n t e în care n u se mişcă n i m e n i , Jack se uită spre Jeff. - E bine? - D u m n e a v o a s t r ă v i s-a părut că e bine? D u p ă b o m b a pe care t o c m a i aţi aruncat-o, v-aţi aştepta să fie bine? - Poate că ar t r e b u i să urcaţi şi să vedeţi ce face. Jeff oftă. - H a i d e ţ i să o lăsăm p u ţ i n . Se ridică şi merse la bar. î n a i n t e să ajungeţi, a refuzat să bea ceva. Poate că n-a răzgândit. T u r n ă w h i s k y şi rămase cu p r i v i r e a în g o l î n t i m p ce învârtea licoarea în pahar. - D e v r e m e ce dumneavoastră vă cunoaşteţi soţia mai b i n e ca o r i c i n e altcineva, e u . . . - E p o s i b i l să n-o cunosc deloc. - C e vreţi să spuneţi? Jeff se întoarse cu faţa spre el. - V r e a u să s p u n că n u mi-aş f i î n c h i p u i t niciodată că ne v o m trezi într-o astfel de situaţie oribilă. E m o r y este

;

300

Sandra

Brown

cât de p o a t e de stabilă şi de d e m n ă de încredere. Ban­ n o c k ăsta p r o b a b i l că i-a d a t v r e u n d r o g foarte p u t e r n i c . N u e deloc ea însăşi. - I n ce sens? - S e n s u r i , la p l u r a l . D e o b i c e i , e sigură pe ea şi în­ căpăţânată. A c u m e sperioasă ca u n iepure, nervoasă şi agitată. E distrasă, uită chestii, e neatentă, pe când în m o d n o r m a l e f o a r t e implicată. A p r o a p e exagerat de implicată. S ă c o n t i n u i ? -Ascult. Jeff n u m a i avu nevoie şi de alte încurajări. - E m o r y este o persoană prevăzătoare, dar acum pare să fie î n c ă prinsă în cabana aia blestemată cu Hayes B a n n o c k , î n c ă pare captivă în situaţia neplăcu­ tă în care a târât-o, cu f a m i l i a aia de ţărănoi. O r i c e a văzut şi a trăit acolo a afectat-o grav. Sper d i n t o t sufletul ca efectele să n u fie ireversibile. D a c ă n u redevine acea E m o r y C h a r b o n n e a u pe care o c u n o a ş t e toată l u m e a , c o n s e c i n ţ e l e ar p u t e a f i catastrofale. P e n t r u a m â n d o i . A r putea f i c h i a r m a i grav decât a fost deja, zise el aruncându-i o p r i v i r e î n ţ e p ă t o a r e l u i K n i g h t . Bineînţeles, adăugă el r e v e n i n d la Jack, apariţia dumneavoastră a reprezentat u n mare pas î n a i n t e în recuperarea ei şi în­ toarcerea la viaţa n o r m a l ă . V ă m u l ţ u m i m p e n t r u asta, d o m n u l e agent special Jack C o n n e l l . F o l o s i n d asta ca replică de încheiere, luă p a h a r u l de w h i s k y c u el şi urcă scările. C â n d ajunse sus, bătu la uşa dormitorului. - Emory? C u m n u p r i m i n i c i u n răspuns, r o t i m â n e r u l şi intră în c a m e r ă , î n c h i z â n d uşa în u r m a l u i . K n i g h t îşi scutură sarea de la p o p c o r n de pe degete. - Ţ i - a m zis eu că e u n n e m e r n i c . - A i fost generos. E l e b u r i c u l p ă m â n t u l u i , n u - i aşa? - D a , c a m aşa. - N u a arătat n i c i u n pic de c o m p a s i u n e faţă de ea, după t o t c o ş m a r u l p r i n care a trecut. - A , i e r i era cât se poate de înţelegător. D a r azi, după ce a văzut înregistrarea cu spargerea...

Necunoscutul

301

- A dispărut! Strigătul l u i Jeff de la etaj îi făcu să ţâşnească în picioare. -Ce? Jeff se uită dispreţuitor în jos spre K n i g h t . - C a r e parte n-ai înţeles-o? N u e aici! ţipă el întin­ zându-şi braţele. N u e nicăieri. U ş a de la b a l c o n este deschisă. P r i m u l gând care-i trecu p r i n m i n t e l u i Jack f u că-şi luase viaţa. C h i a r şi o aruncare de la etajul al doilea putea f i fatală dacă exista o motivaţie puternică. U r c ă scările, îl împinse pe Jeff d i n calea l u i şi traversă camera d i n câţiva paşi. Ieşi pe b a l c o n şi se aplecă peste balustra­ dă, verificând parcarea de dedesubt. - M - a m u i t a t deja, îl i n f o r m ă Jeff. - N u e jos. D a c ă a sărit, a supravieţuit. K n i g h t , care ieşise alergând pe uşa d i n faţă şi ocolise clădirea, îşi făcu apariţia în câmpul l u i vizual, gâfâind de e f o r t . - Vezi ceva? Jack cercetă cu privirea parcarea şi zona de d i n c o l o de ca, căutând să detecteze v r e u n s e m n de mişcare, însă t o t peisajul blestemat era u n caleidoscop de zăpadă şi ceaţă mişcătoare. - La d r a c u ' ! L o v i cu p u m n u l în balustradă şi se în­ toarse în c a m e r ă . I n acel m o m e n t , observă că uşa bal­ c o n u l u i v e c i n era, de asemenea, deschisă. C a m e r a era cufundată în î n t u n e r i c . - A c o p e r ă partea d i n faţă, strigă el către K n i g h t . A g e n t u l F B I îşi trecu p i c i o r u l peste peretele care des­ părţea cele două balcoane şi se apropie de d o r m i t o r u l în­ tunecat, întrebându-se dacă n u cumva avea să i n t r e peste u n c l i e n t căruia îi plăcea să doarmă cu geamul deschis, în ciuda vântului pişcător care bătea d i n s p r e n o r d . D a r p a t u l era făcut i m p e c a b i l şi părea neatins. Pătrunse în a p a r t a m e n t u l care era i d e n t i c cu cel ocu­ pat de E m o r y şi de Jeff. T r e c u p r i n d o r m i t o r , ieşi pe palier şi apăsă întrerupătorul de deasupra casei scării, gata să-şi decline calitatea oficială în caz că s u r p r i n d e a

302

Sandra

Brown

pe cineva la parter. La p a r t e r u l n u era însă n i m e n i , iar uşa a p a r t a m e n t u l u i . . . Yala fusese scoasă şi zăcea pe podea. - A c e e a ş i şmecherie ca la uşa de la b i r o u l d o c t o r u l u i , constată K n i g h t , care venise de pe partea cealaltă. - N e m e r n i c u l ! Nemernicul! Jeff apăru în spatele l u i K n i g h t , dar Jack observă că avusese grijă să-şi pună geaca î n a i n t e să l i se alăture. - A s t a e t o t ce ai de zis? N e m e r n i c u l ? răbufni el. La ce pagină d i n m a n u a l u l F B I cu instrucţiuni găseşti asta? Sătul, Jack se a p r o p i e de el şid î m p u n s e cu degetul arătător în piept, p r i n ţesătura matlasată a gecii l u i moderne. - A s c u l t ă , tâmpitule, dacă ai f i mers acolo imediat să vezi ce-ţi face nevasta, erau şanse foarte m a r i să mai f i fost aici. - N u poţi da v i n a pe m i n e . Se pare că f u g a r u l tău a răpit-o p e n t r u a d o u a oară. - N i c i u n „se pare". I n v r e m e ce n o i î n c e r c ă m să des­ c o p e r i m ce s-a întâmplat cu ea, e u n aspect de care ar t r e b u i să ţii c o n t . - Zău? făcu Jeff ridicând d i n t r - o sprânceană. - D a c ă Hayes B a n n o c k o are pe soţia ta, p r o b a b i l că eşti în c a p u l listei l u i cu persoane de n i m i c . Şi e cazul să ţi se facă frică. Hayes o ajutase să treacă peste z i d u l jos d i n t r e cele două balcoane. Traversaseră în grabă a p a r t a m e n t u l ve­ c i n şi ieşiseră pe uşă. E m o r y era c o m p l e t b u i m a c ă . Fu­ gea n u se ştie u n d e cu u n bărbat căutat de F B I p e n t r u că avea legătură cu u n atentat. Pe de altă parte, se simţea m u l t m a i în siguranţă c u el decât se simţise cu detectivii care se p l o c o n e a u în faţa l u i Jeff p e n t r u că îl suspecta seră de crimă. A c ţ i o n a s e i n s t i n c t i v când îşi pusese p a l m a în mâna l u i Hayes şi fugise cu el. N u avea n i c i u n m o t i v să se încreadă în i n s t i n c t u l acela, dar o făcuse. Se lăsase dusă de v a l . La p r o p r i u .

Necunoscutul

303

Fără să rostească o vorbă şi pe j u m ă t a t e o r b i r i de ză­ pada viscolită, alergară p r i n t r e clădiri şi pe străzi. I n cele d i n u r m ă , părăsiră zona comercială şi intrară într-un cartier rezidenţial dărăpănat. C â i n i i începură să latre de d i n c o l o de g a r d u r i l e d i n plasă, dar n u ieşi n i m e n i să vadă d i n ce cauză era atâta gălăgie. N u încetiniră până ce n u ajunseră la a u t o m o b i l u l de talie m e d i e parcat la marginea u n e i străzi desfundate. M o d e l u l maşinii era prea v e c h i ca să aibă t e l e c o m a n d ă , aşa că Hayes folo­ si cheia ca să descuie uşa d i n dreapta. Fără să-1 î n t r e b e n i m i c , E m o r y se urcă pe scaun şi îşi prinse centura în t i m p ce el o c o l i capota şi se aşeză la v o l a n . Bărbatul evită d r u m u r i l e p r i n c i p a l e . C o n d u c e a cu grijă, respectând l i m i t a de viteză, pe străzile care şerpu­ iau p r i n t r e cartiere, crescând t r e p t a t distanţa d i n t r e ei şi h o t e l . I i povestise că scăpase de foarte m u l t e o r i fără să fie prins. î n c ă o dată, dovedea că spusese adevărul. - M a ş i n a asta e furată? - N u . A m cumpărat-o cu b a n i gheaţă, a m înregis­ trat-o pe u n n u m e fals şi a m adăpostit-o într-un d e p o z i t a n u m e p e n t r u o asemenea ocazie. - D e ce ai lăsa-o într-un astfel de cartier dubios? - T o c m a i de aia. Fiindcă e d u b i o s . S u n t o m u l ţ i m e de vânzători de d r o g u r i în zonă. C r e d că e înţesată de laboratoare de m e t a m f e t a m i n ă . C a să supravieţuiască, toată l u m e a îşi vede de treabă. N i m e n i n u vede şi n i c i n u raportează n i m i c . I n plus, cineva a distrus camera de supraveghere m o n t a t ă pe u n stâlp de i l u m i n a t . S i m ţ u l l u i u n i c de observaţie şi f a p t u l că avea cunoş­ tinţă de astfel de l u c r u r i n u o m a i şocau pe E m o r y . - E i ştiu cine eşti, Hayes. C â n d îşi auzi n u m e l e , îşi întoarse c a p u l şi o p r i v i , a p o i trase tare de v o l a n şi apăsă în forţă pedala de frână. Pentru o clipă, E m o r y intră î n panică, temându-se că avea s-o oblige să coboare d i n maşină. - Ţ i - a u percheziţionat deja cabana. - A t u n c i se pare că a m plecat la t i m p .

304

Sandra

Brozvn

- A u r i d i c a t o a m p r e n t ă de acolo. A i fost i d e n t i f i c a t de u n agent F B L Flacăra de o p a l d i n o c h i îi licări. - U n agent FBI? - A v e n i t d i r e c t de la N e w Y o r k . - La d r a c u ' ! A g e n t u l special Jack C o n n e l l . - I I ştii pe nume? - D i n păcate. D e p a t r u a n i blestemaţi este pe u r m e l e mele. - T e caută în legătură cu u n atentat d i n V i r g i n i a . Te-am auzit p o m e n i n d u - i l u i N o r m a n F l o y d despre ne­ bunia d i n Virginia. Bărbatul îi cercetă atent c h i p u l , a p o i spuse: - Şi chiar dacă ai ştiut asta, t o t ai v e n i t cu m i n e fără să p u i n i c i o întrebare? - D a , răspunse ea c u glasul înecat de e m o ţ i e . Hayes c o n t i n u ă să o privească p r i n a b u r i i respiraţiei lor. Luă a p o i p i c i o r u l de pe pedala de frână şi se înscrise iarăşi pe d r u m . I m e d i a t la ieşirea d i n D r a k e l a n d , o luă pe o auto­ stradă statală, după care intră pe nişte străzi care deve­ neau d i n ce în ce m a i înguste. E m o r y n u întrebă u n d e mergeau. Era e v i d e n t că el avea în m i n t e o destinaţie. Se d o v e d i a f i v o r b a despre o casă m o b i l ă stabilită sem i p e r m a n e n t pe o lespede de b e t o n î m p r e j m u i t ă cu vegetaţie uscată. Era amplasată departe de d r u m , dar le p e r m i t e a să obseve dacă se a p r o p i a cineva. Hayes ţinu f a r u r i l e p o r n i t e cât t i m p merse la uşă, o deschise cu che­ ia şi aprinse l u m i n a în i n t e r i o r î n a i n t e să vină după ea şi să oprească m o t o r u l . E m o r y urcă cele t r e i trepte şi intră în camera p r i n c i ­ pală a s t r u c t u r i i d r e p t u n g h i u l a r e . Era mică, înghesuită şi mobilată precar. - S p e r că n u te aşteptai la ceva pretenţios, îi spuse el în t i m p ce închidea uşa şi trăgea zăvorul. Căldura funcţio­ nează, totuşi. Nu-ţi va f i f r i g prea m u l t t i m p . Se întinse şi-i scutură zăpada ce i se topea pe u m e r i i p u l o v e r u l u i . E m o r y îşi întoarse c a p u l şi se uită la m â n a l u i , care se oprise acolo.

Necunoscutul

305

- Până a c u m , n i c i n u m i - a m d a t seama că a m plecat fără p a l t o n . - E de la adrenalină. - P r e s u p u n că da. - D e ce n u m-ai d a t de gol? - M i - a i spus să n-o fac. - Ţ i - a m spus să n u faci m u l t e l u c r u r i , pe care le-ai făcut o r i c u m . - A m avut încredere în t i n e . I i mângâie gâtul c u degetul mare, a p o i îşi retrase re­ pede m â n a şi făcu u n pas î n a p o i . îşi scoase p a l t o n u l şi-şi puse hainele grămadă pe masa m i c ă . - E o treabă periculoasă, doctoriţă scumpă. Să ai încredere în m i n e . - T u vorbeşti despre pericol? Jos erau d o i t i p i înar­ maţi care ar f i fost bucuroşi să te aresteze. Ţi-ai asumat u n mare risc să mă i e i de acolo. - A t r e b u i t să te iau de lângă el. -Jeff. - S o ţ u l tău, rosti el, v i z i b i l dezgustat. D i n b u z u n a r u l b l u g i l o r , scoase o r n a m e n t u l a r g i n t i u . C â n d i-1 arătase pe b a l c o n , n u m a i avusese n i c i u n d u b i u dacă să stea cu j e f f sau să fugă c u Hayes. I i luă o b i e c t u l d i n m â n ă şi î n c e p u să-1 frece între degete. - L-ai avut asupra ta t o t t i m p u l cât a m fost împreună? - L-am găsit sub t i n e când te-am r i d i c a t de pe cărare. - D e ce n u m-ai întrebat niciodată despre el? Aş f i p u t u t să-1 i d e n t i f i c i m e d i a t . - M - a m t e m u t c-o să-1 v r e i î n a p o i . S t i n g h e r i t că recunoscuse aşa ceva, ridică d i n u m e r i , parcă p e n t r u a se apăra. - A i v r u t să ai u n suvenir? Foarte s e n t i m e n t a l . Şi foarte d i f e r i t de ziua de i e r i , c â n d ai deschis uşa cami­ o n e t e i şi mi-ai spus sec la revedere. Păreai n e r ă b d ă t o r să scapi de m i n e . - A ş a e r a m . Fraţilor F l o y d le dădusem o bătaie soră cu moartea, aşa că î m i î n c h e i a s e m socotelile c u ei. A r f i t r e b u i t să plec i e r i , i m e d i a t după ce a m dus-o pe Lisa

306

Sandra

Brown

la r u d e l e d i n oraş. A r f i t r e b u i t să plec departe şi să n u mă m a i u i t înapoi. - I n s c h i m b . . . m u r m u r ă ea. - I n s c h i m b , m - a m alăturat m u l ţ i m i i d i n faţa spitalului. Asta o u i m i . - A i fost acolo? - M - a m străduit să trec neobservat. A i fost dusă înă­ u n t r u . Jeff a fost reţinut de r e p o r t e r i i care v o i a u să ob­ ţină o declaraţie. N u m i s-a părut că îl deranjează să fie în c e n t r u l atenţiei. î n g â m f a t şi p l i n de el, a t r e c u t exact pe lângă m i n e . S u f i c i e n t de aproape încât să-i p o t vedea l i m p e d e f e r m o a r u l gecii matlasate de schi. - A i remarcat că îi lipsea o r n a m e n t u l de la închi­ zătoare. - Ş i a t u n c i m i - a m d a t seama ce aveam e u . D u p ă o pauză, reluă: E u n u ştiu să deosebesc sigla u n u i designer de a altuia. La î n c e p u t a m presupus că a căzut de la f e r m o a r u l gecii tale de alergare. I e r i m i - a m dat sea­ m a că mă înşelasem. A căzut de ia geaca l u i Jeff când te-a atacat. - Ş i m-a lăsat să m o r . Deşi ajunsese să suspecteze că Jeff era i m p l i c a t într-o a n u m i t ă măsură, o îngrozea şi o durea ideea că el ar f i p u t u t acţiona cu atâta sânge-rece. P r i n opoziţie, Hayes riscase t o t u l ca s-o protejeze pe ea. - A i v e n i t după m i n e , îi spuse p r i v i n d u - 1 în o c h i . - N - a m p u t u t să te las cu el. Şi aşa îmi fusese greu să te d u c înapoi, chiar dacă n u ştiam că a v r u t sa te o m o a r e . Jack C o n n e l l îşi răcise gura de p o m a n ă . Ceea ce-i po­ vestise despre Hayes B a n n o c k n u avusese n i c i u n efect asupra ei. N u - i d i m i n u a cu n i m i c dorinţa ca el s-o ia în braţe şi s-o lase fără răsuflare c u u n a d i n t r e sărutările l u i . Făcu u n pas, dar bărbatul o o p r i . - N o i d o i t o t n u p u t e m f i î m p r e u n ă . A l t f e l aş f i sărit deja pe t i n e , adăugă el după o secundă de tăcere. Vorbe­ le l u i şoptite erau p l i n e de c o n o t a ţ i i carnale. P r o p r i u l ei glas era încărcat de e m o ţ i e .

Necunoscutul

307

- C o n n e l l m-a întrebat dacă ai p o m e n i t ceva de plecare. - M ă cunoaşte. N u s-a s c h i m b a t n i m i c . O să dispar d i n n o u . D a r n u î n a i n t e să m ă asigur că e p r i n s cri­ m i n a l u l ăsta n e n o r o c i t . I i făcu s e m n să se aşeze. H a i să v o r b i m . E m o r y se lăsă pe canapeaua prinsă în perete. E l trase u n scaun de sub masă, îl aşeză în faţa ei şi îl încalecă sprijinindu-se de spătar. - T r e b u i e să observ că n u te-a s u r p r i n s deloc vestea că Jeff e v i n o v a t u l . - S-a dat singur de g o l . Aseară a v r u t să ştie cine mi-a reparat o c h e l a r i i . I i povesti despre atacul de panică şi despre discuţia pe care o purtase c u A l i c e , a p o i oftă: Spusesem povestea de câteva o r i . A m î n c e p u t să m ă îndoiesc de ceea ce-mi a m i n t e a m . E rezonabilă o p i n i a l u i A l i c e , că e r a m epuizată şi sub i n f l u e n ţ a m e d i c a m e n ­ telor. M i - a j u r a t că Jeff n u ar f i p u t u t să-mi facă rău. D a r ideea asta t o t n u - m i dădea pace. I n seara asta, l-am întrebat. M i - a o f e r i t o explicaţie plauzibilă, însă a bătut în retragere. - C u m adică? - D e multă v r e m e b ă n u i a m că m ă înşală. L - a m între­ bat d i r e c t dacă are o aventură şi a recunoscut. T o t o d a t ă , mi-a mărturisit că îi e ciudă pe m i n e . N u fără m o t i v , admise E m o r y . D a r m u l t m a i m u l t decât a m crezut e u . Hayes se î n c r u n t ă . - P r o b l e m a e că, deşi p o t c o n s t i t u i m o t i v , resenti­ mentele astea n u dovedesc n i m i c . - D a r o r n a m e n t u l e o dovadă. - N i c i d e c u m . A i f i p u t u t să-1 scoţi t u de la geaca l u i şi să-1 p u i î n postura de suspect ca să te răzbuni p e n t r u că te înşelase. Sau investigatorii ştiu despre aventura lui? A b ă t u t ă , E m o r y încuviinţă cu o mişcare a c a p u l u i . - D a c ă aş întreba despre l o g o u l lipsă de la f e r m o a r u l l u i , ar f i cuvântul m e u împotriva cuvântului l u i c â n d va povesti u n d e şi când 1-a p i e r d u t . - A t u n c i a m făcut b i n e că a m păstrat p i e t r o i u l ăla. - U i t a s e m ! exclamă ea. î n c ă îl m a i ai?

308

Sandra

Brozvn

- O , da. O căzătură puternică ar f i p u t u t să cauzeze u n t r a u m a t i s m , chiar şi o rană deschisă, dar t u te-ai l o v i t aşa de tare, încât au rămas fire de păr pe piatră. Asta n u mi-a dat pace, aşa că m - a m gândit că ar f i m a i b i n e s-o păstrez. T o t o d a t ă , ăsta e u n u l d i n t r e p r i n c i p a l e l e m o t i v e p e n t r u care n u te-am dus la spital când te-am găsit. Dacă piatra aia a fost o armă, o r i c i n e o m â n u i s e . . . - Rămânea o ameninţare. - A ş a e. Ş i , după câte se pare, bănuiala mea era co­ rectă. Jeff a fost o a m e n i n ţ a r e până c â n d mi-ai dat mâna pe b a l c o n u l ăla. - D e ce n u m i - a i împărtăşit t e m e r i l e tale de îndată ce m i - a m recăpătat cunoştinţa? D e ce n u mi-ai explicat a t u n c i de ce n u v o i a i să mă d u c i la spital? - I n starea în care erai, te-ar f i a j u t a t să te calmezi dacă aş f i î n c e p u t să te î n t r e b cine d i n t r e cunoscuţii tăi v o i a să te omoare? Răspunsul f i i n d e v i d e n t , Hayes c o n t i n u ă : D a c ă era să c ă u t ă m u n suspect, eu e r a m va­ r i a n t a logică. A p o i ai găsit piatra blestemată, şi asta ţi-a întărit c o n v i n g e r i l e . - Părea aşa de a m e n i n ţ ă t o a r e , m u r m u r ă ea a m i n t i n du-şi ce spaimă trăise la vederea p i e t r e i . D e pe o astfel de suprafaţă se p o t preleva amprente? C e poate d o v e d i ea? - Sângele şi părul tău v o r f i i d e n t i f i c a t e . - T o t va t r e b u i ca u n p r o c u r o r să explice c u probe c u m au ajuns acolo. A fost u n accident? Sau a fost ceva intenţionat? - N u ştiu c u m ne va ajuta, dar e m a i b i n e s-o avem. C i n e s-a o c u p a t de investigarea dispariţiei tale? E m o r y îi povesti despre K n i g h t şi G r a n g e . - C â t ă încredere ai în ei? D o a r cu d o u ă dovezi care p u n sub s e m n u l întrebării povestea „căzăturii" tale, te v o r lua în serios, sau te v o r i g n o r a considerându-te o soţie geloasă şi răzbunătoare? - N u s u n t sigură, replică ea c u sinceritate. - î n a i n t e să te bagi în vreo încurcătură, ai face bine să f i i sigură de ei, doctoriţă scumpă.

Necunoscutul

309

- N i c i u n u l d i n t r e ei n u îl place pe Jeff, dar au fost respectuoşi şi şi-au cerut scuze că l-au b ă n u i t . M i - a m p i e r d u t toată c r e d i b i l i t a t e a odată cu înregistrarea aia. - Ce înregistrare? - A ! T u n u ştii despre asta. Pe c â n d îi asculta istorisirea, Hayes era t o t m a i posomorât. - M i - a m făcut g r i j i în legătură cu existenţa v r e u n u i sistem de alarmă cu d e t e c t o r i de mişcare şi camere de securitate, dar la porcăria de cameră-spion n u m - a m gândit. V a t r e b u i să ţin m i n t e asta. - P e n t r u data v i i t o a r e c â n d vei c o m i t e o infracţiune d i n Clasa H . - A i învăţat m u l t e azi, constată el ridicând d i n t r - o sprânceană. - M u l t m a i m u l t e decât a m v r u t . U n d e rămăsesem? - La f a p t u l că ţi-ai p i e r d u t c r e d i b i l i t a t e a . - A u v r u t să ştie cine mi-a fost c o m p l i c e şi n u m-au crezut c â n d le-am spus că nu-ţi cunosc n u m e l e . I-au interogat pe cei d i n f a m i l i a F l o y d , chiar şi pe Pauline şi pe Lisa. Ş i ei s-au arătat a m n e z i c i în ceea ce te p r i ­ veşte, ceea ce a fost foarte f r u s t r a n t p e n t r u K n i g h t şi pentru Grange. I i povesti a p o i despre expediţia la c a b a n ă . - î m i pare rău că a t r e b u i t să treci p r i n asta. - Partea cea m a i rea a fost că ţi-am văzut cabana răs­ colită, spuse ea cu u n surâs trist. - E vorba doar de l e m n şi de metal, doctoriţă scumpă. - Ş t i u , dar avea... semnificaţie. M - a m b u c u r a t că Jeff n-a i n t r a t deloc î n ă u n t r u . - Ţi-a fost teamă că o să-ţi citească vinovăţia pe chip? - N u m ă s i m t vinovată deloc, replică ea calmă. N u a m v r u t să-mi întineze a m i n t i r i l e despre t i m p u l pe care l-am petrecut î m p r e u n ă . Se priviră f i x câteva clipe, a p o i E m o r y c o n t i n u ă : Pe t o t p a r c u r s u l zilei, s-a prefăcut a f i u n stâlp de s p r i j i n p e n t r u soţia acuzată de încălcarea legii. Astă-seară, c â n d a m rămas p e n t r u p r i m a oară sin­ g u r i , şi-a d a t frâu l i b e r f u r i e i .

310

Sandra

Brown

- A d e v ă r a t u l l u i m o t i v de f u r i e e că te-ai întors vie. A pierdut milioane. - N u cred că e v o r b a de moştenirea mea. A s t a este aproape prea b a n a l ă p e n t r u el. E v o r b a de m â n d r i e . - D a r cealaltă femeie? - J e f f n u mi-a spus despre ea decât că e neimportantă. - I I crezi? - într-un m o d c i u d a t , da. Nu-1 p o t vedea guvernat de pasiune. P r i v i n d în jos spre m â n ă , îşi r o t i verigheta pe deget. N u dragostea a fost m o t i v u l p e n t r u care a încer­ cat să m ă o m o a r e . N u s u n t aşa de sigură că dragostea a i n t r a t vreodată în calcul între n o i . Hayes n u o presă să-i dea o explicaţie, dar tăcerea l u i o invită să i-o ofere dacă dorea. - Ţ i - a m spus cât m i - a m i u b i t părinţii. Le-am regretat multă v r e m e m o a r t e a . C h i a r şi după ce m - a m s t a b i l i t în A t l a n t a , e r a m încă vulnerabilă, mă năpădise u n amal­ gam de e m o ţ i i b r u t e . Pe c â n d ne c o n s t r u i a m clinica, prietena mea A l i c e mi-a făcut c u n o ş t i n ţ ă cu Jeff. Era u n bărbat fermecător, dar o întruchipare a p r a g m a t i s m u l u i . C o n t r o l a t , raţional. N i c i chiar a t u n c i când mă apuca vreo criză de plâns sau m i se făcea d o r de casă n u empatiza cu suferinţa mea. R ă m â n e a detaşat. La m o m e n t u l ăla m i - a m zis că era exact ce-mi t r e b u i a m i e , u n t i p care să-mi dea curaj ca să c o n t i n u i şi să depăşesc m o m e n t u l . M i - a m spus că dacă ar f i încercat să m ă liniştească i-aş f i respins încercările, considerându-le lipsite de since­ ritate. D a r el n u a încercat niciodată. N u mi-a zis nici m ă c a r o vorbă de consolare. A c u m înţeleg că detaşarea l u i n u venea d i n consideraţie faţă de m i n e , ci p e n t r u că, p u r şi s i m p l u , n u se putea deranja cu aşa ceva. E i b i n e , calităţile care m-au atras, iniţial la el s u n t aceleaşi care a c u m mă dezgustă, î n c h e i e ea m o h o r â t ă . Aşteptă câteva secunde, a p o i îl p r i v i în o c h i . - Se pare că prefer să a m e m o ţ i i b r u t e . N u m i - a m dai seama de asta până în noaptea petrecută cu t i n e . întinşi* braţul şi-şi aşeză m â n a peste a l u i acolo u n d e o ţinea, pe spătarul s c a u n u l u i . î n c i u d a declaraţiilor agentului C o n n e l l , eu n u cred că ai ucis o p t o a m e n i nevinovaţi.

Necunoscutul

311

capitolul 34 - Dormeai? -Jeff? întrebă A l i c e u n pic ameţită. Să d o r m ? N u . Eram în pat, dar n u d o r m e a m . L u i n u i-ar f i păsat n i c i dacă ar f i trezit-o d i n c o m ă . - A v e a i o voce bizară când a m sunat m a i devreme, reluă ea. D e ce n u m-ai sunat înapoi? A m crezut c-o să freci să iei maşina l u i Emory. Aţi ajuns cu bine la Atlanta? - N i m i c n u e bine. - C e se întâmplă? - N i c i măcar n u ştiu de u n d e să î n c e p . D a r concluzia este că E m o r y a dispărut d i n n o u . - A dispărut? Brusc, părea trează de-a binelea. C u j u m ă t a t e de oră în urmă, sergentul G r a n g e l i se alăturase. F o l o s i n d l i m b a j poliţienesc, cu m u l t e acro­ n i m e , K n i g h t şi Jack C o n n e l l îl puseseră la c u r e n t cu u l t i m e l e noutăţi. I n t r e t i m p , zeci de alţi poliţişti erau pe t e r e n î n c e r c â n d să dea de u r m a l u i E m o r y . Zăpada începea să se aştearnă, î n g r e u n â n d căutarea u r m e l o r de c a u c i u c u r i şi de paşi. Descoperiseră totuşi două perechi de u r m e chiar în d r e p t u l uşii a p a r t a m e n t u l u i v e c i n . U r m e l e c i z m e l o r l u i E m o r y n u i n d i c a u că avusese loc o luptă sau măcar o ezitare d i n partea ei. J u d e c â n d după c o n t u r u l tălpilor, K n i g h t lansase ipoteza că doctoriţa mersese de bunăvoie cu posesorul u r m e l o r m u l t m a i m a r i , iar C o n n e l l fusese de acord. Jeff trebuise să-şi mobilizeze şi u l t i m a fărâmă de ra­ ţiune şi de stăpânire de sine ca să n u lovească ceva o r i sa nu-şi smulgă părul d i n cap. Nu-şi putea p e r m i t e să se lase pradă f u r i e i . T r e b u i a să gândească practic şi c a l m . La u n m o m e n t dat, le spusese că voia să o sune pe Alice. - D a c ă E m o r y o să ia legătura cu cineva, c u ea va f i . U l u i r e a l u i A l i c e îi împrăştiase acea fărâmă de speranţă.

312

Sandra

Brown

- A f u g i t a c u m j u m ă t a t e de oră. C r e d e m că a plecat cu t i p u l de la cabana de a c u m celebră. I n sfârşit i se c u n o a ş t e n u m e l e , Hayes B a n n o c k . - O f , Jeff. G e a m ă t u l ei p l i n de patos îl făcu să scrâşnească d i n dinţi. T o a t ă seara auzise cele m a i s t u p i d e şi i n u t i l e răspunsuri. - N u ştii n i c i j u m ă t a t e . Ea şi t i p u l ăsta au fost com­ p l i c i la săvârşirea u n e i infracţiuni. I i povesti despre spargere. - N u p o t să cred asta despre E m o r y ! - N i c i eu n-aş f i crezut dacă n-aş f i văzut-o c u o c h i i mei. - A u pus-o sub acuzare? - N u . îşi î n c h i p u i e că a fost silită să p a r t i c i p e , deşi eu n u s u n t c o n v i n s că a t r e b u i t să o forţeze. A fost d i n cauza fetei ăleia. C o n t i n u ă să îi povestească despre f a m i l i a Floyd şi despre implicarea l o r . - T o t u l e atât de c i u d a t , m u r m u r ă A l i c e . - Ş i m a i c i u d a t e u n d e locuiesc o a m e n i i ăştia, deşi subzistă ar f i u n cuvânt m a i p o t r i v i t . P l i n de dispreţ, de­ scrise d r u m u l pe care ajunseseră la cabana l u i B a n n o c k . „In f u n d u ' pădurii" e o descriere prea frumoasă p e n t r u cât de rustic e l o c u l ăla. M e m b r i i f a m i l i e i F l o y d s u n t cei m a i apropiaţi v e c i n i , şi asta n u d i n întâmplare. Se pare că B a n n o c k îi avea deja în vizor pe fraţi d i n cauza unei altercaţii d i n t r e c u t . D u m n e z e u ştie ce. V r e o mizerie strigătoare la cer, s u n t sigur. C o n n e l l a zis... - C i n e e Connell? - O , asta e partea cea m a i f r u m o a s ă . C o l e g u l l o r de la F B I . - C u m de-a ajuns să se i m p l i c e FBI-ul? - Hayes B a n n o c k fuge de mulţi a n i de C o n n e l l . Ceva legat de u n atentat. - D o a r n u vorbeşti serios. - M ă t e m că da. A m p r e n t a l u i B a n n o c k a fost găsi­ tă la c a b a n ă , şi C o n n e l l a p o r n i t la d r u m îndată ce a fost a n u n ţ a t . La douăzeci de m i n u t e după ce 1-a întâlnit

Necunoscutul

313

şi i-a relatat aventura ei m o n t a n ă , E m o r y a f u g i t , aproa­ pe sigur cu B a n n o c k , iar u r m e l e l o r s u n t acoperite de zăpada care se aşterne chiar în t i m p ce v o r b i m . C r e d că usta-i t o t , î n c h e i e Jeff o f t â n d . Povestea l u i f u u r m a t ă de o tăcere apăsătoare. - J e f f , l u c r u r i l e au evoluat d r a m a t i c , spuse A l i c e într-un târziu. - Crezi? - N u face pe deşteptul c u m i n e ! - A t u n c i spune ceva m a i p u ţ i n b a n a l . - I n regulă. P e n t r u m i n e , e clar că E m o r y a p i e r d u t c o n t a c t u l c u realitatea. Bărbatul simţi că m a i era u n aspect pe care n u i-1 dezvăluise. - Alice? Draga mea? Ştii ceva ce eu n u ştiu? - N u s u n t sigură că e i m p o r t a n t . - S p u n e - m i şi lasă-mă pe m i n e să d e c i d dacă este important. - N u p o t trăda încrederea l u i E m o r y . - L o i a l i t a t e a ta faţă de ea e admirabilă, dar, dacă as­ cunzi ceva de m i n e şi de autorităţi, îi încurajezi c o m p o r ­ t a m e n t u l ăsta c i u d a t . îşi sacrifică reputaţia şi p u n e în p r i m e j d i e v i i t o r u l c l i n i c i i . C a r i e r a ei, la fel ca şi a mea, a ta şi a l u i N e a l . . . s u n t în joc. D a r n u e n u m a i asta. V i a ­ ţa ei ar putea f i în p e r i c o l . I n d i v i d u l ăsta e u n c r i m i n a l v i o l e n t . D u m n e z e u l e , A l i c e , dă-o d r a c u ' de încredere şi s p u n e - m i ce ştii! Femeia trase aer adânc î n p i e p t . - A z i - n o a p t e m-a sunat de la spital. D e fapt, azi-dimineaţă, foarte devreme. Părea aproape isterică. Respira neregulat, ca şi c u m ar f i avut u n atac de panică. - C e 1-a declanşat? - O c h e l a r i i ei de soare. M - a î n t r e b a t dacă î m i aduc a m i n t e să f i p o m e n i t cândva în t i m p u l zilei că se stricaseră. -Te-a sunat î n creierii n o p ţ i i ca să vorbiţi despre o c h e l a r i i ei de soare? - P e n t r u că o întrebaseşi despre reparaţie.

314

Sandra

Brown

- Iisuse, chiar i s-a pus pata pe asta! M i - a zis şi m i e m a i devreme. - Se î n t r e b a de u n d e ai ştiut că i s-au stricat a t u n c i c â n d a căzut. - N - a m ştiut. T o t ce a m ştiut e că, a t u n c i c â n d a ple­ cat v i n e r i de acasă, braţul era i n t a c t . I e r i a m observat că fusese l i p i t la loc. Aşteptă zece secunde, a p o i reluă: A l i ­ ce, ce... D e ce te-a sunat în legătură cu ceva atât de lipsit de importanţă? - P e n t r u ea n u era l i p s i t de i m p o r t a n ţ ă . S-a gândit că poate ţi-a scăpat, fără să v r e i , întrebarea aceea. C ă te-ai d a t de g o l p u n â n d - o . - Iisuse Hristoase, şopti el teatral. - I-am spus că n u gândeşte l i m p e d e , că îşi lasă ima­ ginaţia să o ia razna, însă, chiar şi la f i n a l u l c o n v o r b i r i i , t o t n u părea convinsă. - Ea e cea care fură şi se înhăitează cu u n i n d i v i d dat în urmărire, dar m ă acuză pe mine. I n c r e d i b i l ! - A z i - n o a p t e când a m v o r b i t c u ea, n u ştiam despre spargere şi despre toate celelalte. Insă chiar şi atunci părea iraţională, şi i-am spus asta. I-am spus că poate transferă p r o p r i a vină asupra ta. - V i n a legată de spargere? C u m A l i c e n u răspunse, el insistă: V i n ă p e n t r u altceva? -Jeff, n u p o t . . . -S-a culcat c u el, n u - i aşa? Lipsa oricărei reacţii îl făcu să râdă dispreţuitor: A , tăcerea răsunătoare a unei c o n f i d e n t e şi prietene. - O prietenă n u chiar aşa de b u n ă , zise ea c u părere de rău. M ă culc cu soţul ei. -Ştie. - O , D u m n e z e u l e ! i z b u c n i ea în plâns. - Linişteşte-te, A l i c e . P e n t r u n u m e l e l u i D u m n e z e u . N u a m spus n i m i c de t i n e , dar i-am mărturisit. - D e ce? D e ce acum? - E m o r y m-a p r i n s la înghesuială. C h i a r şi după în­ tâmplările şocante scoase la l u m i n ă azi, a m a i avut tupe­ u l să mă întrebe d i r e c t dacă a m o aventură. Furios, i-am recunoscut, dar n u i-am spus c u cine.

Necunoscutul

315

- Poate că m-aş simţi eliberată dacă ar afla, suspină A l i c e . A fost u n c h i n să ţin secretul ăsta. - N i m e n i n u s-ar î n d o i de loialitatea ta faţă de Emory, deşi ar f i t r e b u i t să m ă s u n i i m e d i a t după ce aţi v o r b i t azi-noapte. A r f i t r e b u i t să ştiu despre s u s p i c i u n i ­ le ei legate de m i n e . - Le-am pus pe seama epuizării, a m e d i c a m e n t e l o r , a (Vicii rămase după t o t ceea ce i s-a întâmplat, a e m o ţ i i l o r crescute şi... - înţeleg. D a r , A l i c e , ar f i t r e b u i t să-mi s p u i . D a c ă aş fi ştiut, poate că azi l u c r u r i l e ar f i mers altfel. - C u m ? Ce-ai f i făcut? - I n p r i m u l r â n d , n u aş f i fost aşa de d o r n i c să o aduc acasă. Aş f i r e c o m a n d a t să m a i stea în s p i t a l ca să poată fi ţinută sub observaţie încă vreo d o u ă zile. - S ă meargă la u n p s i h i a t r u , poate? D u m n e z e u s-o binecuvânteze pe A l i c e . I i iertă bana­ lităţile de m a i devreme. A c u m spunea n u m a i l u c r u r i de bu n-simţ. - D a , î m i pare rău că i e r i , c â n d n u era î n stare să-şi amintească d e t a l i i despre c u m a suferit c o m o ţ i a şi des­ pre t i m p u l petrecut în c a b a n ă , n-am sugerat să i se facă o evaluare psihiatrică. B i n e î n ţ e l e s , având î n vedere ceea ce ştim a c u m , c u m p u t e a m să facem diferenţa d i n t r e incapacitatea de a-şi a m i n t i şi m i n c i u n i ? - T r e b u i e să o ajutăm să primească asistenţă de specialitate. - M a i întâi, t r e b u i e s-o găsim. Sper d o a r să supra­ vieţuiască. C o n n e l l a zis că i n d i v i d u l n u e u n prădător sexual, dar... ei b i n e , deja a sedus-o, n u - i aşa? U l t i m e l e vorbe le r o s t i c u e m o ţ i e în glas, iar răspunsul l u i A l i c e veni i n s t a n t a n e u : - E greu să te s u p e r i pe ea şi, în acelaşi t i m p , să îţi faci şi g r i j i , nu? - A s t a descrie exact ceea ce s i m t . - C e î n s e a m n ă asta p e n t r u n o i , Jeff? îl întrebă ea după u n m o m e n t de tăcere. P e n t r u relaţia noastră?

316

Sandra

Brown

- Ţ i - a m spus deja. N u p u t e m să ne m a i v e d e m . A c u m , t r e b u i e să m ă preocupe d o a r E m o r y . N u spun asta ca să te rănesc. - Ş i totuşi, m ă răneşti. - î m i pare rău. A m â n d o i a m î n c e p u t relaţia asta pe d e p l i n conştienţi, fără să ne aşteptăm la u n f i n a l fericit. A c u m m a i b i n e î n c h i d , să m e r g jos să văd dacă s-au mai făcut ceva progrese. - S ă păstrez secret u l t i m u l incident? - Te r o g . H a i să trecem peste noaptea asta, să vedem ce ne va aduce ziua de m â i n e . - I n regulă. Jeff închise şi rânji la imaginea l u i reflectată în oglindă. - A mers b i n e . D a c ă ar f i fost să scrie el r e p l i c i l e l u i A l i c e , n-ar fi reuşit să inventeze ceva m a i p o t r i v i t . D a c ă E m o r y supravieţuia celei de-a d o u a întâlniri cu p r i e t e n u l ei i n f r a c t o r , sănătatea ei m i n t a l ă avea să fie pusă la îndoială. Avea să fie pusă sub acuzare şi r i d i ­ culizată. Poate că n u avea să m a i s u p o r t e f i n a l u l vieţii ei m i n u n a t e . V ă z â n d că u r m a să piardă toate l u c r u r i l e p e n t r u care m u n c i s e d i n greu, avea să sufere o cădere nervoasă, iar a t u n c i n u m a i D u m n e z e u ştia c u m putea să reacţioneze. Sinuciderea ar f i fost o variantă plauzibilă. Pe când părăsea d o r m i t o r u l , se uită spre pat, u n d e îşi aruncase geaca de schi. I n a j u n observase că emblema de la încheietoarea f e r m o a r u l u i lipsea. N u ştia c u m şi u n d e se desfăcuse şi n u reuşise s-o găsească a t u n c i când căutase p r i n t r e l u c r u r i l e l u i . Era u n l u c r u m ă r u n t . Dar oare d i a v o l u l n u se ascundea în detalii? C â n d Jeff le spuse că urca în d o r m i t o r ca s-o sune pe A l i c e , Jack C o n n e l l îi întrebă pe cei d o i detectivi: - Despre ce e vorba? K n i g h t , care aproape terminase cutia de caju d i n m i n i b a r , îl i n f o r m ă : - D o a m n a d o c t o r A l i c e B u t l e r , specialist în obstetrică-ginecologie. I i povesti despre p a r t e n e r i a t u l celor trei

Necunoscutul

317

la conducerea c l i n i c i i , a p o i adăugă: D e asemenea, e cea mai b u n ă prietenă a l u i E m o r y . - Ş i a m a n t a soţului ei. G r a n g e făcu s e m n d i n cap spre scări. - Poftim? E m o r y ştie? întrebă Jack mutându-şi p r i v i ­ rea de la u n u l la a l t u l . - N u c r e d e m , replică G r a n g e . - E p o s i b i l să ştie. E p o s i b i l să n u - i pese. Ţ i e ţi-ar păsa dacă ai f i în l o c u l ei? Jack zâmbi fără veselie. - C â n d a dispărut ea, l-aţi verificat cu atenţie? - A stat la căldurică cu A l i c e de v i n e r i până d u m i ­ nică după-amiază, c â n d a î n c e p u t să-şi facă g r i j i p e n t r u nevasta l u i , îl lămuri K n i g h t . G r a n g e dezvoltă s u b i e c t u l , povestindu-i c u m decur­ sese i n t e r o g a t o r i u l celeilalte f e m e i . - A recunoscut, m ă c i n a t ă de remuşcări. A m fost si­ g u r i că descoperiserăm cel de-al doilea m o t i v al l u i Jeff. - A l doilea? G r a n g e îi spuse despre moştenirea l u i E m o r y de la C o m p a n i a de Petrol şi Gaze C h a r b o n n e a u . - Valorează o groază de b a n i . E r a m pe p u n c t u l de a-1 aresta când E m o r y a apărut nevătămată la benzinărie. - S o ţ u l n u m a i e suspect. T i p u l tău, Hayes B a n n o c k , i-a l u a t l o c u l . - B a n n o c k n u - i va face rău. - A i m a i zis. - Mi-aş p u n e cariera rămăşag, insistă Jack. I n plus, ea n u se teme de el, altfel n u l-ar f i u r m a t în seara asta. - Ă s t a a fost p r i m u l l u c r u care mi-a t r e c u t p r i n m i n t e când m-a sunat K n i g h t şi mi-a zis să v i n î n c o a c e , m o r ­ măi G r a n g e . E o mare diferenţă între a n u te teme de cineva şi a f u g i cu el. D e ce ar f i mers? C e i-a spus? C e a d e t e r m i n a t - o să plece fără să-şi ia m a i întâi paltonul? - N - o cunosc b i n e pe E m o r y C h a r b o n n e a u , dar, d i n p u n c t u l m e u de vedere, reprezintă o enigmă la fel de mare. î n a i n t e , după ce t e r m i n a într-un loc, B a n n o c k se m u t a m e r e u . Era chestiune de câteva ore. N u - m i d a u

318

Sandra Brown

seama de ce m a i r ă m â n e p r i n preajmă după i n c i d e n t u l c u N o r m a n şi W i l l F l o y d . - Poate n u a t e r m i n a t cu fraţii F l o y d . Poate că bătaia a fost d o a r u n p r e a m b u l î n a i n t e a m a r e l u i f i n a l . - Sper că n u , zise Jack gânditor. - Sau poate că scăpăm d i n vedere u n l u c r u evident. Poate că replica l u i E m o r y „m-a t r a t a t cu b l â n d e ţ e " e un e u f e m i s m p e n t r u . . . K n i g h t lăsă s p r â n c e n e l e r i d i c a t e sa vorbească-n l o c u l l u i , a p o i scutură restul de caju d i n cu­ tie şi le aruncă în gură. Dar, orice i-ar face sau ar face p e n t r u ea, n o i v r e m să-1 p r i n d e m p e n t r u actele de vio­ lenţă comise. A s t f e l , t r e b u i e să p u n o întrebare în n u ­ mele t u t u r o r bărbaţilor şi al f e m e i l o r pe care îi avem pc t e r e n în căutarea l o r . C â t de periculos e t i p u l ăsta? - A g e n ţ i i ar t r e b u i să acţioneze cu p r u d e n ţ ă . - A s t e e tot? Ăsta e s i n g u r u l tău sfat? K n i g h t se în­ c r u n t ă n e m u l ţ u m i t . P r i n t o t d e p a r t a m e n t u l n o s t r u s-a răspândit v o r b a despre fraţii F l o y d . Adevărul e că v o i n i ­ c u l n o s t r u n u era s i n g u r u l care voia să-i b a t ă . S u n t nişte n e n o r o c i ţ i , şi asta era părerea t u t u r o r chiar şi înainte să se afle că şi-au v i o l a t sora m a i m i c ă . - A u fost puşi sub acuzare? - N u î n c ă . D o s a r u l e pe masa p r o c u r o r u l u i , dar fata este n e h o t ă r â t ă dacă să d e p u n ă sau n u plângere. Ştii c u m e asta. I n t r e t i m p , toată l u m e a se teme de bărbatul care i-a s n o p i t s i n g u r î n bătaie pe fraţii F l o y d . A m găsit l o c u l unde-şi depozita armele, dar n u şi armele în sine, ceea ce î n s e a m n ă că ar putea f i echipat până-n dinţi. A c u m a m a i apărut şi u n agent F B I gata să-1 prindă. B a n n o c k a căpătat o... o... - A u r ă , îl completă G r a n g e . • K n i g h t îi m u l ţ u m i p r i n t r - o mişcare a c a p u l u i , dar îşi păstră atenţia c o n c e n t r a t ă asupra l u i Jack. - T e r o g , în calitate de o m al legii, să r e n u n ţ i la cu­ v i n t e l e c u d u b l u sens şi la r a h a t u r i l e de m a n u a l şi să ne s p u i cu cine avem de-a face aici. - A i făcut referire la u n atentat petrecut în V i r g i n i a , dar n u ai dat a m ă n u n t e . G r a n g e aruncă o p r i v i r e rapidă î n sus, spre uşa închisă a d o r m i t o r u l u i care îl împiedica

Necunoscutul

319

pe Jeff să-i audă, a p o i , aplecându-se spre a g e n t u l federal, tl întrebă în şoaptă: V o r b i m despre Westboro? Jack îi p r i v i pe fiecare în p a r t e . - C u n o a ş t e ţ i povestea? C â n d a m â n d o i încuviinţară d i n cap, zise: Ă l a a fost B a n n o c k . G r a n g e fluieră uşor. - Rahat, m u r m u r ă K n i g h t .

capitolul 35 C â n d E m o r y p o m e n i despre cele o p t v i c t i m e , Hayes se ridică brusc şi puse s c a u n u l la loc sub masă. - M a i b i n e te-ai culca, doctoriţă scumpă. - S ă m ă culc? - M â i n e s-ar putea să fie o zi lungă. - Iţi cer să-mi e x p l i c i ce ne-a spus a g e n t u l C o n n e l l despre t i n e . - D o r m i t o r u l e la capătul c u l o a r u l u i . Baia e pe dreap­ ta. E u o să m ă culc pe canapea. - Hayes? C â n d se întoarse spre ea, E m o r y zise: Presu­ p u n că ăsta e n u m e l e tău real. Hayes Bannock? B ă r b a t u l ezită î n a i n t e să încuviinţeze scurt d i n cap. - M ă b u c u r , în sfârşit, să ţi-1 a f l u . - N u te b u c u r a prea devreme. - D a c ă te-aş căuta pe i n t e r n e t , ce aş găsi? D o s a r u l ser­ v i c i u l u i tău m i l i t a r ? Licenţa ta de i n g i n e r constructor? Informaţii despre sora şi nepoata ta d i n Seattle? - V a i , C o n n e l l a fost o adevărată m i n ă de informaţii, nu-i aşa? - Pe lângă N o r m a n şi W i l l F l o y d , a făcut referire la u n a n t r e n o r de f o t b a l , la u n p r e o t şi la alţii. - Retrag ce-am spus. A fost o m o a r ă stricată. - T o ţ i ar f i avut legătură c u a t e n t a t u l d i n V i r g i n i a . Privirea l u i d e v e n i rece şi ostilă. - A r t r e b u i să te bagi în pat, doctoriţă scumpă. I ) o r m i puţin. - N u mi-e s o m n . - I n regulă, eu a m să m ă d u c la culcare.

320

Sandra

Brown

B ă r b a t u l p o r n i spre h o l , dar E m o r y se puse repede în calea l u i . - S p u n e - m i despre ce e v o r b a . - S u n t sigur că o să descoperi c u t i m p u l . - V r e a u să ştiu a c u m . V r e a u să a u d d i n gura ta, n u de la altcineva. - D e ce? - P e n t r u că altfel n-o să cred niciodată că a i fost i m p l i c a t în ceva atât de atroce. - E i b i n e , a m fost. T o n u l l u i era tăios. Iată! A s t a e tot ce t r e b u i e să ştii şi t o t ce v e i o b ţ i n e de la m i n e . N u are n i c i o legătură c u p r e z e n t u l . - A g e n t u l C o n n e l l crede că are. - A g e n t u l C o n n e l l poate să se ducă la d r a c u ' . C e s-a î n t â m p l a t a t u n c i n u are n i c i o legătură c u t i n e . - D a r are cu tine. - N u viaţa mea încerc să o salvez! C i pe a ta. - N u a m nevoie să m ă salvezi t u , r o s t i ea cu înflăcăra­ re. Pot merge singură la C o n n e l l , la K n i g h t şi la Grange ca să... -Ce? - C a să-1 acuz pe Jeff. Hayes clătină c u asprime d i n cap. - N u e u n plan b u n . - D e ce? - N u ai n i c i o dovadă care să-ţi susţină acuzaţiile. E m o r y deschise p a l m a ca să-i arate că avea o r n a m e n ­ t u l de la închizătoarea f e r m o a r u l u i , a p o i îşi trase repede mâna înapoi. Hayes ridică i n d i f e r e n t d i n u m e r i . - I n u t i l . D e u n d e l-ai l u a t şi c â n d , cuvântul tău împo­ t r i v a cuvântului l u i , m a i ţii minte? - D a r asta, î m p r e u n ă c u p i a t r a , ar... - N u ai p i a t r a . - D a r o ai t u . - A ş a e. O a m eu. - N u mi-ai da-o? - C a să te precipiţi şi să te e x p u i î n faţa n e m e r n i c u l u i ăluia c u care eşti măritată? Sigur că n u ţi-aş da-o.

Necunoscutul

321

- J e f f n u mi-ar putea face n i m i c atâta t i m p cât aş f i înconjurată de o a m e n i ai legii. - T o c m a i ăsta e m o t i v u l p e n t r u care n-am v e n i t să te iau m a i devreme. A z i - n o a p t e a m aşteptat în faţa spitalu­ l u i până l-am văzut pe Jeff plecând şi m i - a m î n c h i p u i t că eşti în siguranţă. Cea m a i mare parte a zilei de azi ai petrecut-o î n c o m p a n i a poliţiştilor. D a r ce se va întâm­ pla când îşi v o r face bagajele şi v o r pleca acasă, neavând probe împotriva lui? T u îţi vei f i j u c a t cărţile. I I vei f i acuzat. C u m crezi că va reacţiona el, ţ i n â n d seama că era deja pregătit să te ucidă? Avea dreptate. C h i a r dacă Jeff ar f i adus a c u m u n a l i b i de fier, t o t n u ar m a i f i avut niciodată încredere în el şi n i c i n u s-ar m a i f i simţit c o n f o r t a b i l în prezenţa lui. Niciodată. - I n regulă, p l a n u l m e u n u - i b u n . T u ai vreunul? Ce ai de gând să faci? - C u piatra? - C u toată situaţia. C u ceea ce ştii despre Jeff, cu mine. - N u ştiu î n c ă . G â n d u l ei zbură la fraţii F l o y d , care sufereau pe pa­ t u r i l e l o r de spital. - D a r o să rămâi în l i m i t e l e legii, da? - N u ştiu î n c ă . - Povesteşte-mi despre V i r g i n i a , îi ceru ea, pe p u n c ­ t u l de a i z b u c n i în l a c r i m i . -Nu. - Te r o g . -Nu! - V r e a u să ştiu ce ai făcut! - Ba n u , n u v r e i ! Strigătul l u i răsună c u ecou între pereţii camerei. D u p ă câteva secunde, adăugă în şoaptă: Crede-mă. N u v r e i . Replica l u i rostită p r i n t r e dinţi şi expresia l u i n e î n d u ­ plecată o intimidară, aşa că se trase câţiva paşi î n spate. - Poate că ai dreptate. Poate că n u vreau să ştiu. D e fapt, oare de ce a m v e n i t cu t i n e aici? se î n t r e b ă E m o r y p r i v i n d speriată în j u r .

322

Sandra

Brown

- La asta v o i răspunde. Hayes î n a i n t a agale spre ea. N u te-am tras eu de pe b a l c o n u l ăla şi n i c i n u te-am forţat să v i i c u m i n e . D a r aş f i făcut-o, la nevoie. I i lăsă t i m p să înţeleagă, a p o i se a p r o p i e p â n ă ce faţa l u i ajunse deasupra ei. D a c ă ar f i t r e b u i t , te-aş f i legat fedeleş şi te-aş f i l u a t de acolo. A s t a p e n t r u că prefer să văd c u m te fereşti de m i n e , c u m te d a i î n a p o i de teamă, ca a c u m . Prefer să te văd o r i c u m , m a i puţin m o a r t ă . N u era t o c m a i u n m o m e n t poetic, dar era p r o f u n d . E m o r y , s i m ţ i n d că îi creştea i n i m a de e m o ţ i e , se întinse să-i atingă o b r a z u l , însă bărbatul o p r i n s e de încheietură şi-i ţ i n u m â n a la distanţă de el. C â n d , într-un f i n a l , îi dădu d r u m u l , p o r n i de-a l u n g u l c u l o a r u l u i şi îi ordonă cu asprime: - D u - t e în pat. î n c u i e uşa dacă asta te face să te simţi m a i în siguranţă. Hayes aşteptă, însă ea n u se mişcă. R ă m a s e fixându-1 cu p r i v i r e a calmă, acceptând, încrezându-se în el. Exact invers decât ar f i t r e b u i t să f i e . - B i n e , mârâi el, t u ai v r u t-o. O p r i n s e de talie şi o întoarse c u faţa la perete. îi trase p u l o v e r u l peste cap, a p o i scăpă şi de cămăşuţă în aceeaşi m a n i e r ă brutală. Breteaua de la s u t i e n căzu victimă nerăbdării l u i i m p u l s i v e . S u t i e n u l îi alunecă. Hayes îi descoperi p i e p t u l , a p o i îi luă mâinile, i le l i p i de perete şi i le acoperi c u ale l u i î n t i m p ce se lipea de ea pe la spate. O muşcă de gât ca şi c u m ar f i v r u t să o marcheze ca f i i n d a l u i , ştiind prea b i n e însă că n u avea n i c i u n drept asupra ei, că n u avea n i c i u n d r e p t să o dorească. - Ti-e teamă? -Nu. - A t u n c i n-o fac c u m t r e b u i e . î n c e p u să traseze o dâră de sărutări, muşcând-o de gât; E m o r y scoase u n scâncet, dar de dorinţă, n u de fri­ că. Se l i p i apăsându-se de f u n d u l ei, asigurându-se că ştia ce avea să urmeze. - A c u m ţi-e frică?

323

Necunoscutul

î n loc să se retragă, E m o r y se împinse în spate, potrivindu-şi poziţia, m ă r i n d presiunea, făcându-1 să şuiere p r i n t r e dinţi. - Te j o c i c u focul, doctoriţă scumpă. C â n d ea se î m p i n s e d i n n o u , de data asta mişcându-se circular, Hayes o î n c o n j u r ă cu braţele şi, pe ne­ văzute, îi desfăcu jeanşii. Fără prea multă delicateţe, îşi vârî m â n a în chiloţii ei şi între coapse, descoperind-o f i e r b i n t e , udă şi devorată de aceeaşi dorinţă imperioasă care zvâcnea p r i n t o t t r u p u l l u i . Degetele i se curbară în sus. î n i n t e r i o r u l ei. A t i n s e l o c u l magic şi o simţi c u m se excită şi m a i tare. - V r e a u să f i u acolo. C h i a r în clipa asta, îi şopti as­ p r u la ureche. O întoarse, o ridică, s p r i j i n i n d - o de t r u p u l l u i , şi o purtă pe h o l spre d o r m i t o r . C â n d o lăsă în picioare lân­ gă pat, E m o r y î n c e p u să-şi scoată restul h a i n e l o r c u ace­ eaşi repeziciune cu care se dezbrăca el. Era g o l î n a i n t e ca ea să apuce să-şi scoată cea de-a d o u a cizmă. Hayes dădu la o parte c u v e r t u r a de pe pat şi o trase lângă el exact când ea îşi scotea lenjeria i n t i m ă . O aşeză între coapsele l u i desfăcute, îi apucă sânul şi-i luă sfârcul în gură, c u foame, aproape cu dispera­ re, îşi î n c o n j u r ă a p o i braţele î n j u r u l ei, trăgând-o m a i aproape, lipindu-şi faţa de a b d o m e n u l ei, a p o i m a i jos până ajunse la dulceaţa de mosc a s e x u l u i . î n t i m p ce o gusta cu nesaţ, mâinile i se p l i m b a u în sus şi-n jos de-a l u n g u l coapselor suple. La cât de dornică părea, era l i m ­ pede că, oricât de confuză ar f i fost, încrederea ei î n el era de n e z d r u n c i n a t . îşi f o l o s i degetele m a r i ca s-o desfacă, să o dezvălu­ ie, să o pregătească p e n t r u asaltul g u r i i l u i . îşi i n t r o d u ­ se l i m b a î n ea o dată, de d o u ă o r i , de t r e i o r i , a d â n c , concentrându-se asupra cărnii m o i c u mişcări r a p i d e , făcând-o să respire sacadat şi să geamă uşor c â n d îi supse m i c u l c e n t r u încordat. D a r n u v o i a s-o aducă la orgasm până ce n u - i descoperea t a i n a lăuntrică. O p o t r i v i m a i jos pe pat, se aşeză în g e n u n c h i între coapsele ei r i d i c a t e şi dădu să pătrundă în ea, c â n d o auzi: A

324

Sandra

Brown

- Aşteaptă! - N u pot. O făcu totuşi a t u n c i c â n d ea se ridică î n c a p u l oase­ lor, îi prinse fesele între m â i n i şi-i luă vârful p e n i s u l u i în gură. Plăcerea era atât de mare, încât îşi scrâşni dinţii cu p u t e r e , fără să-şi dea seama la ce presiune îşi supunea m a x i l a r u l p â n ă ce v r u să vorbească, exact c â n d vârful l i m b i i ei î n c e p u să-i exploreze suprafaţa p e n i s u l u i şi ajunse la l o c u l cel m a i sensibil. I c n i şi g e m u şi, c u greu, reuşi să se oprească. - Iisuse, a m crezut că a m visat c u m faci asta. D u p ă câteva secunde, î n c e p u să gâfâie. D o c t o r i ţ ă scumpă, opreşte-te. Opreşte-te. I i îndepărtă c a p u l , dar n u î n a i n t e ca ea să-i m a i dea o sărutare rapidă pe t a t u a j . C â n d se întinse d i n n o u pe spate, se c o b o r î şi el la rândul l u i şi o pătrunse, împingându-se până ce m a i apropiaţi de-atât n u aveau c u m să f i e , a p o i îşi lăsă greutatea pe ea şi-şi îngropa faţa în gâtul ei. - O să mă distrugi. Dar, la dracu', n u m ă p o t abţine. Se ridică şi, c u o c h i i pironiţi asupra ei, î n c e p u să se a f u n d e în ea. Era ceva i n c r e d i b i l , şi n u n u m a i p e n t r u că era atât de m i n u n a t de strâmtă şi de catifelată. N u doar p e n t r u că avea o mişcare perfect sincronizată p e n t r u fie­ care zvâcnire scurtă şi rapidă sau p e n t r u orice alunecare lungă şi lină a p e n i s u l u i l u i . N u n u m a i p e n t r u că de fiecare dată c â n d părea că iese d i n ea, îi î m b i a vârful p e n i s u l u i c u mişcări senzuale de dansatoare orientală p â n ă ce el n u m a i putea să reziste şi t r e b u i a să se afun­ de d i n n o u c o m p l e t î n ă u n t r u l ei. N u d o a r p e n t r u că mâinile ei îl mângâiau cu o intuiţie perfectă. Ş i n u doar p e n t r u că, a t u n c i c â n d ajunse la orgasm, îi simţi fiecare contracţie convulsivă, ci şi p e n t r u că îi văzu l a c r i m i l e care îi şiroiau d i n o c h i , dovadă vie a e m o ţ i e i p u t e r n i c e care o stăpânea. Toate astea aveau î n s e m n ă t a t e a l o r . Dar ceea ce îl făcu să aibă u n orgasm m a i z g u d u i t o r şi mai m i n u n a t decât t o t ce trăise î n viaţa l u i f u că, î n clipele acelea c â n d se p i e r d u î n ea, E m o r y îi c u p r i n s e capul

Necunoscutul

325

între p a l m e şi-i ş o p t i o f t â n d , ca şi c u m acela ar f i fost cel mai drag c u v â n t d i n v o c a b u l a r u l e i : - Hayes. M u l t ă v r e m e d u p ă aceea, n i c i u n u l d i n t r e ei n u se mişcă. I n cele d i n u r m ă , m i n t e a l u i se l i m p e z i îndeajuns încât să aibă m o m e n t u l acela d e conştientizare: la naiba, ejaculase în ea fără n i c i o p r o t e c ţ i e . T o c m a i de aia fusese atât de b i n e şi t o c m a i ăsta era m o t i v u l p e n t r u care n u regreta atât d e tare î n c â t să se d e s p r i n d ă de t r u p u l ei. într-un târziu, se ridică^ într-un c o t şi-i p r i v i faţa. E m o r y îi s u r â s e fără vlagă. I i luă b ă r b i a în m â n a liberă şi o sărută, î n d e l u n g , potrivindu-şi gura pe a ei, senzual şi pe îndelete. C â n d , î n t r - u n f i n a l , îşi retrase c a p u l , r o s t i : - N o r o c u l m e u că n u te s p e r i i uşor. - E şi n o r o c u l m e u . - D a r t o t eşti î n p e r i c o l , d o c t o r i ţ ă s c u m p ă . Aşa că teme-te. D o a r că n u d e m i n e . - Ştiu. - N i c i o d a t ă de m i n e . - D a r n u mi-e frică de t i n e . îşi t r e c u degetele p r i n părul l u i . N u ştiu e u t o t u l , î n s ă m ă c a r u n l u c r u îl ştiu: n u ai fost t u r e s p o n s a b i l p e n t r u m o r ţ i l e a o p t o a m e n i nevinovaţi. P r e c u m strălucirea d u l c e a l u m i n i i u n e i l a n t e r n e stinse b r u s c , s u f l e t u l l u i r e d e v e n i î n t u n e c a t şi rece. Se trase d i n î m b r ă ţ i ş a r e a ei şi se î n t i n s e pe spate. - A i d r e p t a t e . D o a r şapte d i n t r e ei erau nevinovaţi, murmură el cu ochii în tavan.

capitolul 36 A r o m a cafelei proaspete o trezi. E r a încă î n t u n e r i c . A p r i n s e veioza de l â n g ă pat. H a i n e l e e i , pe care le a r u n ­ case la î n t â m p l a r e , e r a u a c u m î m p ă t u r i t e şi aşezate pe u n scaun. îşi luă cizmele şi h a i n e l e şi i n t r ă în baie. Zece m i n u t e m a i târziu, c â n d i n t r ă î n camera principală, Hayes o p r i v i de la masa u n d e îşi bea cafeaua. D o r m i ­ se alături d e ea t o a t ă n o a p t e a , dar n u schimbaseră n i c i

326

Sandra

Brown

u n cuvânt şi n i c i n u se atinseseră de c â n d rostise replica î n s p ă i m â n t ă t o a r e : „ D o a r şapte d i n t r e ei erau n e v i n o ­ vaţi". A s t a crease o barieră pe care n i c i u n u l d i n t r e ei n u o depăşise în t i m p u l n o p ţ i i . I n d i m i n e a ţ a asta, părea şi m a i impenetrabilă. C a şi c u m intimităţile d i n noaptea precedentă n u se întâmplaseră, bărbatul avea o c h i i g o i , iar pe c h i p afişa o expresie calmă. - C ă n i l e s u n t în d u l a p u l d i n dreapta c h i u v e t e i , îi spuse. îşi u m p l u u n a cu cafea şi se aşeză vizavi de e l , prefăcându-se că n u observase p i s t o l u l de lângă m â n a l u i dreaptă. - î m i pare rău, n u a m uscător de păr, se scuză el când îi văzu părul u d . - O să se usuce singur. - Ţ i - a m lăsat destulă apă caldă? - D a , mulţumesc. C u m reuşeşti să încapi în duşul ăla? - E u n talent dobândit. D e ajuns cu flecăreala. E m o r y s o r b i d i n cafea. - A m l u a t o decizie, spuse el. N u - i v o i da l u i C o n n e l l satisfacţia de a m ă p r i n d e . - Te vei preda? - N u chiar. Hayes evită să o privească în o c h i , iar asta o făcu să se simtă e x t r e m de stânjenită. - A t u n c i ce o să faci, m a i precis? - O să te d u c pe t i n e la el. Neştiind c u m să reacţioneze la asta, aşteptă să audă şi c o n t i n u a r e a . Privirea l u i se mută la urmele roşii vizibile pe gâtul ei. - D e p i n d e de t i n e cât de m u l t sau de puţin v r e i să-i povesteşti despre alea. Ş i despre toate celelalte. Făcu s e m n spre d o r m i t o r . Poţi să f i i cât de descriptivă sau de rezervată vrei t u . E l va f i discret. Şi, o r i c u m , va f i interesat de m i n e , n u de noi. Te va întreba despre sănătatea mea m i n t a l ă . Despre ce p l a n u r i a m . C h e s t i i de g e n u l ăsta. - Deja a făcut-o. - V a insista ca să-ţi aminteşti cele m a i m i c i d e t a l i i . C h e s t i i pe care le-am zis sau pe care le-ai observat t u .

Necunoscutul

327

î n vreme ce el va î n c e r c a să înţeleagă situaţia şi-şi va stabili paşii u r m ă t o r i , eu m ă v o i face nevăzut. - V e i f u g i . B ă r b a t u l ridică u n u m ă r în s e m n de răs­ puns. E m o r y rămase cu p r i v i r e a pironită în cafea. Poate că vei f u g i , dar n u vei reuşi n i c i o d a t ă să scapi de morţile acelor o a m e n i . - E i b i n e , asta vă va d a ţie şi l u i C o n n e l l o m u l ţ i m e de subiecte de discuţie. - D e ce ai făcut-o? îngăimă ea c u vocea t r e m u r â n d ă . Hayes îşi luă cana, a p o i o puse la loc pe masă, fără să f i b ă u t d i n ea. - Spune-i l u i C o n n e l l ce ştii despre Jeff, o î n d e m n ă el fără să-i ia în seamă întrebarea. O să aibă grijă să fie anchetat t e m e i n i c . S ă sperăm că asta va duce la aresta­ rea n e m e r n i c u l u i . - D e u n d e ştii că se va ocupa C o n n e l l de investigaţie? - E agent F B I . A s t a îi e meseria. - D a r n u e cazul l u i . N u îl va lăsa în sarcina b i r o u l u i şerifului? -Nu. - C e te face să f i i aşa de sigur? - D a t o r i t ă m e s a j u l u i pe care i-1 v e i da. - Care e ăsta? - D a c ă o dă în bară sau dacă se întâmplă ceva c u t i n e , m a i devreme sau m a i târziu, a m să-1 o m o r . O lăsă să proceseze informaţia, a p o i reluă: U n d e stă? - C a să poţi să m ă laşi acolo? - U n d e stă? - D e ce ar t r e b u i să-ţi spun? Hayes îşi p r o p t i antebraţele pe masă şi se aplecă spre ea. - A s c u l t ă , doctoriţă scumpă, p u t e m să p i e r d e m vre­ mea învârtindu-ne în cerc, poţi să te cerţi cât v r e i c u m i n e , dar nu-ţi va servi la n i m i c . N u v o i p e r m i t e să f i u t r o f e u l carierei l u i C o n n e l l . I n afară de asta... - Ce? I n afară de asta ce? - T r e b u i e să dispar d r a c u l u i , şi n u p o t să te iau c u m i n e . T u ai viaţa ta, iar eu n u a m loc în ea. A fost plăcut,

328

Sandra

Brown

însă aici ne s p u n e m la revedere şi o luăm fiecare pe d r u ­ m u l l u i , i n d i f e r e n t cât de b i n e ne înţelegem î n pat. - D e ce eşti aşa? - Drăguţ? -Agresiv. - N u , agresiv aş f i fost dacă aş f i spus că eşti b u n ă la pat. E m o r y se î m b u j o r a de f u r i e . P r o b a b i l că el observă, p e n t r u că se abţinu să n u râdă. - E u n pic cam târziu să roşeşti, n u - i aşa, d o c t o r i ­ ţă scumpă? A z i - n o a p t e ai ştiut în ce te bagi, şi n u era v o r b a de f l o r i şi i n i m i o a r e . La fel şi în noaptea de la c a b a n ă . A m â n d o i a m p r i m i t ceea ce a m v r u t . E u mi-am tras-o, iar t u ai avut parte de... c u m le-ai spune? „Emoţii brute"? Acestea f i i n d zise, îşi dădu părul pe spate, se r i ­ dică în picioare şi-şi îndesă p i s t o l u l la cureaua jeanşilor. H a i să m e r g e m . V r e a u să a j u n g acolo î n a i n t e de răsărit, iar până la m o t e l e u n d r u m de zece m i n u t e . - D e ce m-ai întrebat u n d e stă C o n n e l l dacă ştiai deja? - S ă văd dacă m-ai m i n ţ i . - C u m ai aflat u n d e e? - I n D r a k e l a n d n u s u n t aşa de m u l t e posibilităţi. A m sunat în stânga şi-n dreapta până ce u n r e c e p ţ i o n e r mi-a c o n f i r m a t că s-a cazat azi-noapte. - A i sunat? A m crezut că n-ai t e l e f o n . - N u mai am. Se uită în direcţia indicată de el şi văzu bucăţile apa­ r a t u l u i strivit pe măsuţa de cafea. - A m să-ţi î m p r u m u t u n p a l t o n , îi zise în t i m p ce-şi p u n e a h a i n a pe el. - N u vreau. E m o r y se îndreptă spre uşă, desfăcu zăvorul şi ieşi, lăsându-1 să o urmeze. Sau să m o a r ă . C h i a r n u - i păsa câtuşi de puţin. N i n s o a r e a încetase, dar ceaţa era în c o n t i n u a r e den­ să, iar aerul era e x t r e m de rece. I n t e r i o r u l maşinii se încălzea greu, chiar şi după ce p o r n i căldura. C â n d se apropiară de intrarea în oraş, E m o r y îi a m i n t i : - N u ai încuiat r u l o t a .

Necunoscutul

329

- Şi-a servit s c o p u l N u m ă v o i întoarce la ea. - Pur şi s i m p l u îţi v e i lăsa l u c r u r i l e acolo? - L u c r u r i l e care contează n u s u n t în rulotă. Le v o i aduna şi... - V e i p o r n i spre u n n o u început? - I n mare. - Iţi d a i seama că p o t descrie m a ş i n a asta a u t o r i ­ tăţilor. -Da. - A i u n p l a n de rezervă? - întotdeauna. Restul d r u m u l u i îl parcurseră în tăcere. O p r i la coi­ f u l u n e i străzi care dădea în spatele m o t e l u l u i şi parcă maşina. P r i v i p r i n p a r b r i z u l p l i n de dâre. C h i c i u r a şi precipitaţiile îngheţate care se acumulaseră pe t i m p u l nopţii abia a c u m î n c e p e a u să se topească. E m o r y se con­ centra pe cristalele de gheaţă care se dezintegrau ca să uite de n o d u l pe care-1 avea în gât. - C e uşurare! D e fapt, s u n t şi u n pic surprinsă. - D e ce anume? - A m crezut că îl v e i pedepsi t u însuţi pe Jeff. B ă r b a t u l îşi încleşta degetele pe v o l a n . - A s t a era p l a n u l m e u iniţial. Şi n i m i c n u m-ar încân­ ta m a i tare. D a r după ce a m d o r m i t şi a m lăsat l u c r u r i l e să se aşeze, a m hotărât să-1 încredinţez justiţiei. Să ne înţe­ legem, n u ca să-i salvez l u i pielea. C i m i e . D a c ă se va con­ centra pe t i n e şi pe Jeff, C o n n e l l va f i ocupat o vreme. - Ceea ce-ţi va da ţie u n avantaj. - Corect. - Te avertizez, spuse ea după u n m o m e n t de ezitare, îi v o i j p o v e s t i l u i C o n n e l l t o t ce ştiu despre t i n e . Tre­ buie, î n a i n t e , c â n d singura p r o b l e m ă era c o n f l i c t u l c u o r i b i l i i fraţi F l o y d , te-am acoperit p e n t r u că îţi împărtă­ şeam i n d i g n a r e a legată de Lisa. D a r n u p o t să te a j u t să scapi de justiţie. Hayes o p r i v i în o c h i câteva secunde, a p o i se întinse în spatele s c a u n u l u i şoferului şi luă o pungă de hârtie. - D o v a d a ta, îi zise, înmânându-i-o. N u o deschide. N u atinge piatra. Dă-i-o l u i C o n n e l l aşa c u m e. î n c ă m a i ai o r n a m e n t u l ?

330

Sandra

Brown

-Da. - I n regulă. Ştii ce să faci. C o n ş t i e n t ă că nefericirea i se citea cu o c h i u l l i b e r pe c h i p , dar n e f i i n d î n stare să o mascheze, E m o r y îi rosti n u m e l e rugătoare. - S-a spus d e s t u l , doctoriţă scumpă. C o n n e l l se află în camera o sută zece. T r e c i la treabă. E m o r y c o b o r î d i n maşină. I m e d i a t ce închise uşa d i n dreapta, Hayes se îndepărtă. C u privirea înceţoşată de l a c r i m i , văzu s t o p u r i l e de pe spate dispărând după cel m a i a p r o p i a t colţ de stradă. A b ă t u t ă , îşi târî picioarele spre m o t e l . Era acelaşi în care fusese găzduit de poliţie şi Jeff. Era foarte urât, exact aşa c u m id descrisese el. Cele două etaje aveau paliere i n t e r m e d i a r e deschise. Uşile camerelor p e n t r u oaspeţi erau vopsite a l t e r n a t i v în roşu, alb şi albastru. Lângă l i f t u l d i n c e n t r u l clădirii era o maşină de gheaţă. Deasupra ei licărea o săgeată de n e o n . C a m e r a o sută zece era la etajul întâi, a treia de la capătul c u l o a r u l u i . R i d i c ă p u m n u l , dar se o p r i să se u i t e peste u m ă r la colţul de stradă după care dispăruse Hayes. I n d i m i n e a ţ a asta se purtase ca u n străin insultă­ tor şi c r u d , dar, îşi dădu ea seama, o făcuse ca să îndure m a i uşor despărţirea inevitabilă. D u r e r e a sufletească n u era d o a r o expresie. Imbărbătându-se, bătu tare în uşă. - Da? se auzi o voce s o m n o r o a s ă d i n ă u n t r u . - D o m n u l e agent C o n n e l l , sunt E m o r y Charbonneau. A u z i z g o m o t u l p i c i o a r e l o r l u i l o v i n d podeaua. Des­ părţi d r a p e r i i l e d o a r cât să poată p r i v i afară şi să o vadă. Se auzi a p o i zăngănitul u n u i zăvor c u lanţ şi scârţâitul u n e i încuietori metalice. I n p r a g u l uşii deschise, agentul federal îşi făcu apariţia cu o c h i i u m f l a ţ i de s o m n şi cu părul c i u f u l i t . P u r t a o pereche de b o x e r i c u pătrăţele, u n t r i c o u alb şi şosete negre. - C e dracu'? A r u n c ă o p r i v i r e cercetătoare în parca­ rea d i n spatele ei. D e u n d e ai apărut? - M-a lăsat aici. - Bannock?

Necunoscutul

331

C â n d E m o r y dădu a p r o b a t o r d i n cap, bărbatul nă­ văli afară pe lângă ea şi alergă î n parcare, p r i v i n d agitat în stânga şi-n dreapta. Se î n d r e p t ă spre cel m a i a p r o p i a t colţ al clădirii. - N u într-acolo. C o n n e l l făcu stânga-mprejur. - A t u n c i î n ce parte? E m o r y îi arătă. - C o n d u c e o m a ş i n ă verde. Veche. A m ţinut m i n t e numărul de î n m a t r i c u l a r e . C o n n e l l îşi verifică b u z u n a r e l e laterale, î n căutarea t e l e f o n u l u i , dar a t u n c i îşi dădu seama de ţinuta pe care o purta. - Rahat! C u cât t i m p î n u r m ă ? - Chiar acum. I n t i m p ce alerga î n a p o i , Jack îi făcu semn să intre î n cameră. E m o r y se întoarse şi t r e c u d i n c o l o de uşa deschi­ să, u n d e dădu de Hayes, care stătea acolo solid p r e c u m o bară d i n oţel. O luă pe sus şi o aşeză într-o parte. - Hayes, n u ! Jack C o n n e l l n u auzi la t i m p a v e r t i s m e n t u l . C â n d trecu p r a g u l , p u m n u l l u i Hayes îi izbi p u t e r n i c falca. - A s t a e p e n t r u că m i - a i agasat sora. Propulsat de l o v i t u r a p u t e r n i c ă , C o n n e l l ar f i ricoşat în spate p r i n uşa deschisă, d a r H a y e s î l apucă de t r i c o u , îl trase î n ă u n t r u şi-1 azvârli spre p a t . I n v r e m e ce a g e n t u l se străduia să-şi recapete e c h i l i b r u l , se l o v i c u t i b i a de c a d r u l metalic al p a t u l u i şi căzu. E m o r y se prinse c u sălbăticie de mânecile p a l t o n u l u i l u i Hayes încercând să-1 oprească, însă bărbatul se eliberă, închise şi zăvori uşa, d u p ă care se năpusti asupra celuilalt. C u greu, C o n n e l l reuşi să se r i d i c e î n picioare înainte ca Hayes să ajungă la el şi, gâfâind, îşi întinse braţele. - La toate acuzaţiile alea v r e i să adaugi şi u l t r a j u l la adresa u n u i agent federal? V o r b e l e l u i îl o p r i r ă pe Hayes. R ă m a s e î n picioare, cu p i e p t u l u m f l a t , p r i v i n d u - 1 f u r i o s . Deopotrivă t e m ă t o a r e si i n d i g n a t ă , E m o r y îl l o v i cu p u m n u l î n braţ.

332

Sandra

Brown

- D e ce te-ai întors? D e ce n u ai c o n t i n u a t să m e r g i înainte? - E înarmat? întrebă C o n n e l l . -Da! - F i i bărbat, C o n n e l l , şi întreabă-mă t u , rosti Hayes. îşi ridică p a l t o n u l şi cămaşa, s c o ţ â n d la iveală cureaua şi p i s t o l u l p r i n s de ea. - Port de armă neînregistrată, atacarea u n u i agent fe­ deral, i n t r a r e p r i n efracţie, u l t r a j şi bătaie. C e a m uitat? A g e n t u l îşi m u t ă privirea de la Hayes la E m o r y . Răpire? - N u m-a răpit. - Eşti sigură de asta? C o n n e l l pusese întrebarea ca şi c u m n u s-ar f i p u ­ t u t hotărî dacă m i n ţ e a sau era, p u r şi s i m p l u , t e r i b i l de naivă. - P ă i , n u m-a răpit azi-noapte. A m mers c u el de bunăvoie. - Şi l-ai ajutat să-mi vină de hac în d i m i n e a ţ a asta. - A i greşit iar, d o b i t o c u l e , i n t e r v e n i Hayes. A m păcă­ lit-o ca să p o t să-ţi v i n de hac. Connell o privi pentru confirmare. - î m i pare rău, îngăimă ea. M i - a spus că m ă aduce la d u m n e a t a şi a p o i se face nevăzut. Astea au fost vor­ bele l u i . - Pentru că n u are c u r a j u l să spună ce face cu ade­ vărat. Fuge, se răsti C o n n e l l . Fuge de ceea ce a făcut la Westboro. A u z i n d acel n u m e , l u i E m o r y i se tăie răsuflarea. - Westboro? Hayes o p r i v i aspru, cu faţa ca o mască şi cu privirea rece. îngrozită, se dădu în spate de lângă el. - W e s t b o r o a fost a t e n t a t u l tău? T o t t i m p u l ăsta, m i n t e a ei refuzase să accepte ideea că el avea legătură c u v r e u n atentat. Sigur că niciodată nu-1 asociase cu W e s t b o r o , n i c i m ă c a r c â n d se făcuse referire la V i r g i n i a . îşi m u t ă privirea de la el la C o n n e l l , a p o i la d i f e r i t e l o c u r i d i n încăpere, t i m p în care aduna faptele răzleţe pe care şi le a m i n t e a despre atacul violent

Necunoscutul

333

şi c r u d . Se o p r i la C o n n e l l , implorândud fără vorbe să nege toate astea. D a r privirea l u i atentă era fixată pe Hayes. - U n tânăr f u r i o s şi p l i n de a m ă r ă c i u n e a v e n i t la l o c u l de m u n c ă cu o puşcă a u t o m a t ă şi multă m u n i ţ i e . Şi-a găsit o poziţie care-1 ţinea la adăpost şi, cu c a l m , me­ todic, a î n c e p u t să împuşte o a m e n i , u n u l câte u n u l . I m a g i n i l e evocate o făcură pe E m o r y să se înfioare. Asemenea t u t u r o r a m e r i c a n i l o r , urmărise t r a n s m i s i u ­ nea în d i r e c t a d r a m e i . O a m e n i care alergau î n c e r c â n d să scape cu viaţă. Cadavrele zăcând în bălţi de sânge. Pri­ etenii şi r u d e l e aşteptaseră cu s u f l e t u l la gură veşti des­ pre cine m u r i s e şi cine supravieţuise în m o d m i r a c u l o s , j e l i n d o r i sărbătorind pe măsură ce n u m e l e v i c t i m e l o r erau date publicităţii. - H a o s u l a d u r a t aproape d o u ă ore, c o n t i n u ă C o n ­ n e l l . P e n t r u cei g h e m u i ţ i la p ă m â n t asta a î n s e m n a t o veşnicie: în orice m o m e n t p u t e a u să încaseze u n u l d i n ­ tre gloanţele ce şuierau pe lângă e i . U n i i şi-au f o l o s i t telefoanele m o b i l e ca să-i sune pe cei dragi, s-au împăcat cu l u m e a , şi-au l u a t la revedere. C o n s t e r n a t ă ^ E m o r y se aşeză pe u n scaun d i n apro­ pierea ferestrei. îşi masă f r u n t e a , ca şi c u m şi-ar f i d o r i t să estompeze i m a g i n i l e c u m p l i t e şi să le facă m a i uşor de s u p o r t a t . - Stai puţin, m u r m u r ă peste câteva clipe. Lăsă m â n a jos şi se uită contrariată m a i întâi la Hayes, a cărui expre­ sie rămăsese impenetrabilă, apoi la C o n n e l l . A m crezut... n u . . . cel care a tras n u a fost ucis la l o c u l atentatului? C o n n e l l încuviinţă, a p o i făcu s e m n d i n cap spre Hayes. - B a n n o c k 1-a d o b o r â t .

capitolul 37 Jack C o n n e l l îşi mişcă m a n d i b u l a c u băgare de sea­ mă în v r e m e ce se aşeza pe marginea p a t u l u i . I i aruncă o p r i v i r e î n c r u n t a t ă l u i Hayes. - A s t a m-a d u r u t .

334

Sandra

Brown

- A s t a era şi ideea. V i z i t a ta a supărat-o pe Rebecca. - Şi pe m i n e m-a supărat, m o r m ă i Jack. M i n ţ e a , sau ar f i p u t u t să-mi uşureze m i s i u n e a s p u n â n d u - m i u n d e te aflai? - N u a ştiut niciodată u n d e e r a m . T o a t ă detectivistica ta a fost inutilă. - N u în t o t a l i t a t e . A m avut plăcerea de a sta în com­ p a n i a ei cam cincisprezece m i n u t e . N u m - a m m a i distrat aşa de tare de c â n d m - a m p l i m b a t în f u n d u l g o l într-o groapă cu v i p e r e . Hayes ştia că ar f i t r e b u i t să zâmbească. N - o făcu însă. - I-ai văzut n o u a coafură? reluă C o n n e l l . E x t r a o r d i ­ nară. I se potriveşte de m i n u n e . - D a c ă v r e i să ştii, Jack, n u ne a f l ă m la o r e u n i u n e de împăcare. C â n d se va t e r m i n a toată mizeria asta, t o t u l va reveni la starea iniţială. - O s-o iei d i n loc. - Corect. - H m . A m crezut că ai c o b o r â t c u picioarele pe pă­ m â n t şi că v r e i să te aşezi şi t u la casa ta. C o n n e l l o p r i v i pe E m o r y , aluzia f i i n d evidentă. - O să plec de îndată ce-1 v o i vedea închis pe soţul ei. - Pe soţul ei? C e a făcut? - A lăsat-o să m o a r ă . C o n n e l l stătu o clipă să cântărească seriozitatea afirmaţiei. - N u glumeşti. - Aş g l u m i eu cu asta? - N u ai face-o. T u arareori glumeşti, p u n c t , zise Jack strâmbându-se. Ia-o de la început. - M ă p l i m b a m pe coasta m u n t e l u i în ziua în care a dispărut E m o r y . A m zărit-o p r i n b i n o c l u . M-a făcut foarte curios. - D e ce? C u m Hayes o privea pe tânăra femeie fără să scoată o vorbă, Jack îl î n d e m n ă , ridicând d i n sprâncene: E i bine? - E r a o b l o n d ă îmbrăcată în colanţi n e g r i , cu u n c o r p demenţial, care alerga singură.

Necunoscutul

335

- I n regulă, admise a g e n t u l federal uitându-se la rân­ d u l l u i înspre E m o r y . - M a i i m p o r t a n t e însă f a p t u l că, până să a j u n g eu pe cărarea respectivă, ea zăcea deja în m i j l o c u l d r u m u l u i , lovită la cap şi aproape îngheţată. A m luat-o şi a m dus-o ucasă la m i n e . - D e ce n-ai dus-o la spital? - D i n mai multe motive. - I n afară de colanţii n e g r i de alergare. - N u ştiam ce se întâmplase cu ea. D a c ă ar f i căzut, ar fi fost u n a , dar, dacă fusese atacată, era m a i în siguranţă cu m i n e . - A s t a e d i s c u t a b i l , dar c o n t i n u ă . - Şi-a revenit într-un t i m p scurt, astfel că, a t u n c i când s-a m a i îndreptat vremea, a m adus-o... - C u n o s c partea aia. K n i g h t şi G r a n g e m-au pus la c u r e n t . Benzinăria. Frenezia mediatică. - N u a m ştiut decât după aceea că i-o adusesem îna­ p o i c e l u i care a v r u t s-o o m o a r e . -Jeff. - C h i a r el. - D e c i ţi-ai d a t seama că era în p e r i c o l de m o a r t e , conchise Jack o f t â n d . -Da. - D a r t u t r e b u i a să rămâi ascuns, aşa că n u p u t e a i să atragi atenţia asupra ta demascându-1 pe Jeff. Hayes îşi î n c h i p u i că tăcerea l u i era o c o n f i r m a r e suficientă. - I n s c h i m b , c o n t i n u ă Jack, ai t r i m i s u n semnal cu f u m care să m ă d e t e r m i n e să las t o t u l baltă şi să v i n la D r a k e l a n d . - A m p r e n t a mea de pe r o b i n e t . - O a m p r e n t ă perfectă a d e g e t u l u i mare într-o caba­ nă de altfel curată, m o r m ă i C o n n e l l . Ş t i a m eu că n u p u t e a i f i aşa de n e g l i j e n t . - C â t ţi-a l u a t să-ţi d a i seama de asta? - C e l m u l t c i n c i sau şase m i n u t e . - Te-ai r a m o l i t . Sau eşti al n a i b i i de b ă t r â n .

336

Sandra

Brown

- H a i , scuteşte-mă. T o c m a i c o b o r â s e m d i n t r - u n a v i o n de n o a p t e d i n s p r e Seattle. - î n c e p u s e m să cred că ar f i t r e b u i t să las orice s u b t i l i t a t e la o parte şi să pictez o săgeată roşie pe u n i n d i c a t o r îndreptat în direcţia mea. S P R E B A N N O C K : ÎNTR-ACOLO, T O L O M A C U L E .

- î m i d a u seama că ar f i fost p l i c t i s i t o r , convenţional şi c o m p l e t a t i p i c p e n t r u t i n e , dar ai f i p u t u t p u n e mâna pe t e l e f o n ca să mă s u n i . - Şi să te lipsesc de e m o ţ i a vânătorii? - Du-te dracului. - M u l ţ u m e s c , la fel. Fără mare entuziasm, rânjiră u n u l la a l t u l . î n t i m p u l d i a l o g u l u i l o r p l i n de tachinări, E m o r y t r e c u de la neîncredere la f u r i e . - S u n t e ţ i prietenii - N i c i pe departe, replică Hayes. - C v a s i p r i e t e n i , f u răspunsul l u i Jack. - D e c â n d vă cunoaşteţi? - L - a m recrutat chiar d i n armată, zise Jack. - P e n t r u ce? - Pentru echipa mea S W A T . îl p r i v i mirată pe Hayes. - Faci parte d i n FBI? - A m făcut. - T u eşti ofiţerul S W A T necunoscut, care a ţintii d i n t r - o poziţie imposibilă şi 1-a o m o r â t pe atacatorul de la Westboro? T u eşti legenda? C u m Hayes n u răspunse, ridică vocea: R ă s p u n d e - m i ! - A m s-o fac la p r i m a întrebare pe care o s-o consider d e m n ă de a p r i m i u n răspuns, strigă el la rândul l u i . Se aşternu o tăcere încordată; peste câteva clipe, Jack se plesni peste g e n u n c h i i g o i şi spuse: - A v e m m u l t e de discutat. Dă-mi p a n t a l o n i i . 1

1

S W A T (Special W e a p o n s a n d Tactics) -

u n i t ă ţ i specializate

ale

poliţiei a m e r i c a n e , c a p a b i l e să deruleze o p e r a ţ i u n i de m a r e risc t u a r m e şi tactici adaptate (n.tr.)

Necunoscutul

337

Hayes se uită în spate, spre s c a u n u l u n d e se a f l a u hainele l u i C o n n e l l , laolaltă c u p i s t o l u l şi cu h a m u l de umăr p e n t r u toc. - A r t r e b u i să-ţi ţii a r m a la î n d e m â n ă , agent C 'onnell. - M i - a m învăţat lecţia. D u m n e z e u ştie cine se poate Ivi să mă atace. Hayes îi aruncă p a n t a l o n i i spre pat. C o n n e l l îi p r i n ­ se şi-i scutură. -Scuze, d o a m n ă d o c t o r . Se ridică şi-şi trase p a n t a l o ­ n i i . I n t i m p ce se î n c h e i a , zise: A , î n a i n t e să u i t . Scoase u n t e l e f o n m o b i l d i n b u z u n a r şi i-1 î n m â n a l u i E m o r y . E al tău. L - a m găsit în d o r m i t o r azi-noapte după ce ai fugit. A m întrebat dacă p o t să-1 păstrez eu, ca să m o n i t o ­ rizez a p e l u r i l e pe care u r m a să le primeşti. P r e s u p u n că a c u m n u m a i e nevoie de asta. - Mulţumesc. - C a să ştii, a rămas c o m p l e t fără baterie. T r e b u i e încărcat. T e r m i n ă să se î m b r a c e , îşi puse h a m u l p e n t r u t o c u l p i s t o l u l u i şi a p o i se încălţă cu m o c a s i n i i . E m o r y , e adevărat ce a spus B a n n o c k despre soţul tău? - D e ce n u mă întrebi pe mine? i n t e r v e n i Hayes. - P e n t r u că o î n t r e b pe ea. - C r e d că e adevărat, răspunse E m o r y . - E d o a r o bănuială sau ai şi dovezi? - I n toată confuzia asta... T â n ă r a femeie se aplecă să r i d i c e p u n g a de hârtie m a r o , pe care o aruncase pe jos î n t i m p u l încăierării, şi i-o î n m â n a l u i C o n n e l l . D u p ă ce o deschise şi se uită î n ă u n t r u , a g e n t u l federal se întoarse spre Hayes. - Părul şi sângele ei? Hayes încuviinţă. - G ă s i t e la l o c u l faptei, î m p r e u n ă c u l o g o u l de marcă de la geaca l u i Jeff. - î n a i n t e să ne apucăm de treabă, aş avea nevoie de o cafea tare, neagră, şi de nişte m â n c a r e caldă, zise Jack. D e v r e m e ce eu s u n t s i n g u r u l pe care nu-1 caută poliţia locală, m ă ofer să m e r g să cumpăr.

338

Sandra

Brown

Le lăsă t i m p să se împotrivească o r i să sugereze alte v a r i a n t e . C u m n i c i u n u l d i n t r e ei n u o făcu, îşi puse p a l t o n u l şi mănuşile şi luă cheile maşinii închiriate de pe măsuţa de toaletă. - M ă întorc i m e d i a t . V a l u l de aer de rece care intră pe uşă n u reuşi să d i sipe tensiunea d i n încăpere. N i c i E m o r y , n i c i Hayes n u vorbiră. B ă r b a t u l merse spre pat, trase c u v e r t u r a peste aşternuturile răvăşite, a p o i se aşeză cam în acelaşi loc u n d e stătuse şi C o n n e l l . A b i a a t u n c i se uită la ea. - C u m ai i n t r a t aşa de repede în cameră? E l ridică d i n s p r â n c e n e . - D i n t r e toate întrebările arzătoare pe care p r o b a b i l le a i , t o c m a i pe asta alegi să o pui? - M ă abţin, replică ea nereuşind să-şi domolească furia. - A m c o n d u s pe după clădire, a m alergat ca la con­ curs şi a m i n t r a t pe fereastra de la baie. - D e ce n u m-ai însoţit la uşă? A r f i fost la fel de surprins. - T r e b u i a să f i u sigur de t i n e . - D e mine? - A m v r u t să văd dacă procedezi corect şi respecţi legea. E m o r y i z b u c n i într-un râs s t r i d e n t . - I ţ i d a i seama cât de absurd sună replica asta d i n gura ta? - E alegerea mea să ocolesc legea c â n d î m i c o n v i n e . D a r n u a m v r u t să f i u responsabil în caz că ai f i încăl­ cat-o t u . - M - a i t r a n s f o r m a t într-o hoaţă. - A i a e fost o excepţie. C h i a r şi t u ai făcut distincţia d i n t r e e p i s o d u l c u fraţii F l o y d şi inducerea în eroare a u n u i agent federal c u s c o p u l de a lăsa u n fugar să scape de justiţie. - D e c i t o t ce ai zis de d i m i n e a ţ ă a fost ca să-mi veri­ f i c i moralitatea? - C a m aşa ceva. - E i b i n e , mă b u c u r că a m t r e c u t testul.

Necunoscutul

339

- Ştiu că eşti s a r c a s t i c ă , dar, d o c t o r i ţ ă scumpă, şi eu mă b u c u r că l-ai trecut. - M - a i dus până în i a c i degeaba. - N u chiar degeaba, d a r î m i pare r ă u că a t r e b u i t să f i u d u r cu t i n e . - N u ai fost d u r , ai f o s t o d i o s . - A t r e b u i t să î n t i n d c o a r d a , a l t f e l t r u c u l n-ar f i funcţionat. - A c u m te-aş o m o r î b u c u r o a s ă . - A m adesea efectul ă s t a a s u p r a o a m e n i l o r . I i acceptase a c u z a ţ i i l e cu c a l m , ceea ce n u făcuse decât să-i sporească f u r i a l u i E m o r y . - N u ţi-a dat p r i n m i n t e să m ă laşi î n plata D o m n u ­ l u i şi să-ţi p u i coada pe s p i n a r e ? - C r e z i că aş î n c r e d i n ţ a s i g u r a n ţ a t a , viaţa ta, î n mâi­ nile l u i K n i g h t , G r a n g e s a u c h i a r ale l u i Jack? La d r a c u ' , sub n i c i o f o r m ă . - P r o b a b i l că ai ceva î n c r e d e r e în C o n n e l l , a l t f e l n u te-ai afla aici. N u ţi-a f o s t t e a m ă că te v a aresta pe loc? - S ă m ă aresteze? E l m ă u r m ă r e ş t e d i n m o t i v e perso­ nale, n u oficiale. D u p ă p ă r e r e a l u i , s i n g u r a mea c r i m ă a fost că m i - a m l u a t t ă l p ă ş i ţ a . - Poftim? - M - a m făcut n e v ă z u t . A m d i s p ă r u t . - N u ai comis n i c i o c r i m ă îngrozitoare? C â n d Hayes scutură d i n cap, E m o r y s i m ţ i c ă n u m a i înţelegea n i m i c : A t u n c i de ce te-ai ascuns? - D e ideea că aş f i legenda care 1-a o p r i t pe a u t o r u l a t e n t a t u l u i de la W e s t b o r o . R ă m a s ă fără c u v i n t e , n u p u t u d e c â t să-1 c o n t e m p l e uimită. C â n d reuşi să v o r b e a s c ă , zise î n şoaptă: - Ţi-ai făcut treaba. - A ş a e, dar n u m i s-a p ă r u t că e cazul să a p r i n d şi nişte a r t i f i c i i şi să d e s c h i d ş a m p a n i a . N u m - a m g â n d i t că m e r i t recunoaştere. A fost o zi b u n ă p e n t r u e c h i p a noastră. Fără d u b i i , a m salvat m u l t e vieţi, şi aşa a m v r u t să r ă m â n ă . - D a r n-a rămas.

340

Sandra

Brown

- N u şi d i n p u n c t u l de vedere al t u t u r o r celor care mă c u n o ş t e a u . D i n p u n c t u l de vedere al întregii l u m i . P u n c t . Presa v o i a să-mi afle n u m e l e , dar, slavă c e r u l u i , n i m e n i d i n echipă, n i c i măcar Jack, n u m-a d a t de gol. Le v o i r ă m â n e m e r e u recunoscător p e n t r u asta. - F a p t u l că ai rămas a n o n i m i-a făcut şi m a i curioşi. - B ă n u i e s c , m u r m u r ă el. U n r e p o r t e r de televiziune a spus că a m fost cea m a i căutată persoană p e n t r u u n i n t e r v i u . U n e l e d i n t r e f a m i l i i l e v i c t i m e l o r au v r u t să mă întâlnească p e n t r u a-mi m u l ţ u m i personal. A m înţeles. A m p r i c e p u t ideea. V o i a u o încheiere. O c h i p e n t r u ochi şi toate alea. D a r eu n i c i măcar n u a m c i t i t scrisorile pe care i le-au d a t l u i Jack p e n t r u m i n e . Zarva, ca să-i zic aşa d i n lipsa u n u i cuvânt m a i b u n , a d u r a t l u n i b u n e . I n fiecare afurisită de zi, la b u l e t i n e l e de ştiri m a i apăreau n o i informaţii despre atac. Sătul de toate astea, m-am gândit: La d r a c u ' , dacă n u se t e r m i n ă odată, o să dispar eu. Aşa că m i - a m depus demisia şi a m plecat. La fel şi Rebecca. D e a t u n c i , Jack e pe u r m e l e a m â n d u r o r a . Explicaţia l u i o dezarma. D a r , având în vedere apro­ pierea pe care o avuseseră, la n i v e l fizic şi e m o ţ i o n a l , se simţi rănită că n u - i împărtăşise toate astea m a i devreme. - D e ce n u mi-ai spus? Sau şi ăsta era u n test? -Test? - S ă vezi dacă, având cele m a i negre b ă n u i e l i în ceea ce te priveşte, t o t m ă v o i culca c u tine? - N u , o contrazise el, după care repetă şi m a i accen­ tuat: N u . - A t u n c i de ce n u mi-ai spus? Hayes îşi dădu părul pe spate cu ambele m â i n i până i se întâlniră la ceafă. Le ţinu î m p r e u n a t e preţ de o se­ c u n d ă , după care le coborî. - E m o r y , l-am o m o r â t pe puştiul ăla. I-am tras u n glonţ î n cap şi a m u r i t . - Ţ i - a i îndeplinit m i s i u n e a . A i făcut-o ca să salvezi nişte vieţi. - A s t a n u m ă ajută să accept l u c r u r i l e m a i uşor. N u era u n c r i m i n a l , sau u n p s i h o p a t , sau u n fanatic care avea ceva de d e m o n s t r a t . Era şi el o victimă la rândul l u i .

Necunoscutul

341

Se ridică şi merse la fereastră, u n d e răsuci bagheta jalu­ zelelor ca să le deschidă. N u m e l e l u i era E r i c J o h n s o n , rosti el p r i v i n d afară. Jack vorbea despre el ca despre u n tânăr f u r i o s şi ursuz, dar abia împlinise şaptesprezece a n i . Şaptesprezece. M u n c e a pe perioada vacanţei şi era pe p u n c t u l de a î n c e p e u l t i m u l a n de l i c e u . M u l ţ i c o p i i ar f i nerăbdători. N u şi Eric. N u putea s u p o r t a şcoala şi gândul că avea să fie iarăşi persecutat. - Era persecutat de colegii de clasă? - C a m de toată l u m e a . - D e părinţii lui? - N u . Se întoarse cu faţa spre ea şi se s p r i j i n i de per­ vaz. Sincer, n u cred. Era s i n g u r u l l o r c o p i l şi t o t u l i n d i ­ ca f a p t u l că îl iubeau. Poate că ar f i t r e b u i t să simtă că devenea d i n ce în ce m a i retras şi să-1 ducă la psiholog, sau poate că n u au c i t i t semnele u n e i cedări nervoase i m i n e n t e , dar neglijenţa l o r n u a fost d i n rea-voinţă. î n plus, p r i n definiţie, ceea ce era de neconceput n u avea să l i se întâmple niciodată, nu? A u fost distruşi de ceea ce a făcut şi şocaţi că a o b ţ i n u t arma c r i m e i fără ştiinţa l o r . Tatăl l u i n u deţinuse niciodată n i c i u n fel de armă. Eric a cumpărat-o de pe i n t e r n e t şi a învăţat în secret c u m s-o folosească. Descoperirea s-a făcut prea târziu, când inves­ t i g a t o r i i d i n toate departamentele poliţiei au întors viaţa şi casa f a m i l i e i J o h n s o n cu susul în jos în încercarea de a afla m o b i l u l puştiului. Purtătorii de cuvânt îşi făceau publice teoriile, dar explicaţia era l i m p e d e . - Hărţuirile. - M d a . Eric era t o c i l a r u l clasic, plinuţ. N u era socia­ b i l . N u avea talente deosebite şi n i c i atletic n u era. I n în­ cercarea de a-1 i m p l i c a m a i m u l t , într-o vară, tatăl l u i 1-a încurajat să p a r t i c i p e la o tabără de f o t b a l , iar î n t o a m n a următoare Eric a reuşit să i n t r e în echipa de j u n i o r i a frăţiei. A descris în j u r n a l u l l u i t o r t u l pe care m a m a l u i îl decorase în c u l o r i l e echipei p e n t r u a-i sărbători reali­ zarea. Totuşi, n u a ieşit aşa de b i n e , adăugă Hayes după câteva clipe. Era l e n t şi n u avea n i c i o a p t i t u d i n e p e n t r u s p o r t u l ăsta. - A t u n c i de ce a fost ales în echipă?

342

Sandra

Brown

- C a să fie ţapul ispăşitor al a n t r e n o r u l u i . D a c ă pier­ deau, a n t r e n o r u l le făcea t u t u r o r viaţa grea, însă c u Eric era m u l t m a i d u r decât c u ceilalţi. - A n t r e n o r u l de f o t b a l d i n U t a h , m u r m u r ă ea. - N u m a i e a n t r e n o r şi n i c i n u va m a i f i vreodată. - A i avut t u grijă. - N u a m pus niciodată m â n a pe el. T o t ce a m făcut a fost să-i î n m â n e z o bâtă asemănătoare celei c u care îi lovea el r o t u l a l u i Eric. - C u o a m e n i n ţ a r e implicită. Hayes n u răspunse la asta. - D e cele m a i m u l t e o r i , t o r t u r a aplicată l u i Eric era psihologică. Băiatul mergea la o şcoală parohială. D i r e c t o r u l u i i s-a r a p o r t a t că Eric fusese p r i n s masturbându-se la toaletă. I n t i m p u l adunării d i n d i m i n e a ţ a ur­ m ă t o a r e , d i r e c t o r u l a f o l o s i t i n c i d e n t u l ca sa exemplifice j o s n i c i a morală. Pe E m o r y o durea s u f l e t u l de m i l a băiatului care fusese u m i l i t în p u b l i c , iar expresia de pe c h i p îi dezvă­ luia sentimentele. - D i r e c t o r u l ăsta era preot? - D a . U n o m al l u i D u m n e z e u , mârâi Hayes cu ran­ c h i u n ă . C â n d a m dat de el, fusese repartizat la o şcoală d i n Lexington. - înţeleg că şi-a depus demisia p r i n . . . constrângere. - A m fost la slujbă în d i m i n e a ţ a în care a mărturisit de la a m v o n că era obsedat sexual. - Era obsedat sexual? - N u ştiu, dar i-am explicat că ăsta era păcatul pe care ar face b i n e să-1 mărturisească. - J o s n i c i e morală. E m o r y trase aer în p i e p t şi şopti: Şi au m a i fost şi alţii. C o n n e l l a p o m e n i t ceva despre Texas. O frizer iţă? - T â r f ă proastă. Era frizeriţa l u i Eric. Era îndrăgostit de ea. îşi bătea joc de el pe Facebook. -Şi? - La câteva săptămâni după ce a m găsit-o în W i c h i t a Falls, a postat o fotografie cu ea pe Facebook. C u capul ras şi fără m a c h i a j . înţelegi t u , oftă el.

Necunoscutul

343

- Pedeapsa e pe măsura c r i m e i l o r . - N u atât o crimă, cât faptă rea c o m i s ă împotriva u n e i ţinte uşoare. D a r da, m i - a m atins s c o p u l . - Fraţii Floyd? Hayes rânji maliţios. - A s t a a mi-a d a t o satisfacţie deosebită. - L-au bătut pe Eric? - C u d o a r câteva săptămâni î n a i n t e de atentat. De fapt, e p o s i b i l ca asta să f i fost picătura c a r e a u m p l u t p a h a r u l . Se luaseră de el încă de la angajare. I n t i m p u l u n e i pauze de masă, Eric, sătul de t o r t u r a l o r , încercase să-1 lovească pe N o r m a n , o f e r i n d u - l e scuza de care aveau nevoie ca să-I atace. L-au b ă t u t până a leşinat. - La fel c u m ai procedat şi t u cu ei. - D a . Şi aş vrea să-i m a i f i tăbăcit o dată p e n t r u ce i-au făcut Lisei. - A i c i s u n t de acord cu t i n e . O c h i i l u i îi găsiră pe ai ei cu precizia şi intensitatea laserului. - D a r c u restul n u eşti de acord. - A m s e n t i m e n t e împărţite, oftă E m o r y . - P e n t r u că, a c u m , bătăuşul s u n t e u . Se b u c u r ă că o spusese el şi n u ea. - Şi n u eşti? - T o c m a i de asta n u ţi-am dezvăluit t o t u l , zise el pe u n t o n rece şi tăios. D e aia n u a m v r u t niciodată să a f l i . - M - a i f i lăsat să ies d i n viaţa ta fără să ştiu... - D a . P e n t r u că n u vei înţelege niciodată. - Pune-mă la încercare. - Să-mi j u s t i f i c faptele în faţa ta? - N u , să ţi le j u s t i f i c i ţie, Hayes. P e n t r u că eu cred că de asta f u g i . E l se legăna î n a i n t e şi-napoi pe călcâie, afişând o ex­ presie furioasă şi încurcată. E m o r y deduse că n u era p r i m a oară c â n d se l u p t a cu asta. - Eric J o h n s o n va f i ţinut m i n t e p e n t r u că a împuş­ cat şapte o a m e n i , spuse Hayes în cele d i n u r m ă . D a r

344

Sandra

Brown

n i m e n i n u îşi va aduce a m i n t e n u m e l e o a m e n i l o r care l-au adus într-o asemenea stare încât în ziua aia să se ascundă în spatele z i d u l u i ăluia de cărămidă, c u o armă şi cu m u n i ţ i e , m ă c i n a t de ură împotriva u m a n i t ă ţ i i . Ne­ m e r n i c i i care i-au trezit u r a aia n u au fost niciodată luaţi în calcul. E u cred că ar f i t r e b u i t . E u cred că ar f i trebuit luaţi în calcul, p e n t r u că şi el a m u r i t a t u n c i . împungându-se în p i e p t cu degetul arătător, adăugă: Iar eu a m fost cel care a t r e b u i t să-1 o m o a r e . O fixă cu asprime, de parcă ar f i provocat-o să-1 con­ trazică. A p o i se îndepărtă de pervazul ferestrei şi începu să se p l i m b e fără ţintă p r i n încăpere, ca şi c u m se simţea î n t e m n i ţ a t , poate de p r o p r i a conştiinţă. - D e ce crezi că te-a urmărit C o n n e l l toţi a n i i ăştia? - La d r a c u ' dacă ştiu, zise el ridicând d i n u m e r i . Poa­ te că vrea să-şi lămurească p r o p r i i l e îndoieli despre cum s-a... rezolvat m i s i u n e a aia. Sau poate n-are n i m i c mai b u n de făcut sau e d o a r încăpăţânat ca u n catâr. - N u astea s u n t m o t i v e l e . î n c e t ă să se m a i p l i m b e şi se întoarse spre ea. - î n regulă, doctoriţă scumpă, luminează-mă. - îi pasă de t i n e şi n u - i place să te vadă c u m te iro­ seşti d u c â n d o viaţă de p u s t n i c . - S ă f i u al n a i b i i . Şi ţi-ai dat seama de toate astea după... cât? Se uită teatral la ceasul de la m â n ă . Zece m i ­ nute? P r o b a b i l că la m e d i c i n ă ai făcut c u r s u r i avansate de p s i h i a t r i e . - Iarăşi îmi întinzi n e r v i i la m a x i m u m . - E i b i n e , şi t u m i - i întinzi m i e . C i n e spune că suni singur? Şi t o c m a i t u vorbeşti despre singurătatea auto impusă. T u , care eşti măritată cu u n bărbat care are un ţurţure pe post de sculă. Şi c u m r ă m â n e cu alergatul tău pe distanţe mari? N u s u n t p s i h i a t r u , dar n u ţi se pare c-ai făcut o obsesie? Ce îţi lipseşte şi n u poţi găsi dacă stai locului? U n d e alergi? Sau de ce fugi? I n t e n ţ i a l u i era s-o înfurie sau să orienteze discuţia spre ea, dar E m o r y îşi păstră c a l m u l . - Ş i eu m - a m întrebat aceleaşi l u c r u r i în u l t i m a vreme.

Necunoscutul

345

- Păi, ocupă-te de ele şi încetează să mă m a i analizezi pe m i n e . - C â n d ţi-ai văzut u l t i m a oară sora? - A m v o r b i t a c u m d o u ă n o p ţ i , în t i m p ce stăteam de pază în faţa s p i t a l u l u i . - N u asta a m întrebat. Te iubeşte, Hayes. - D e u n d e d r a c u ' ştii tu? - D e la C o n n e l l . - E n u m a i gura de t i p u l ăsta. - Rebecca te iubeşte. - A s t a e p r i n c i p a l u l ei defect. - N e p o a t a ta te iubeşte. Scrâşni d i n dinţi fără să răspundă. Merse la măsuţa de toaletă, îşi s p r i j i n i mâinile pe marginea ei şi se aplecă spre oglindă, fără a-şi p r i v i însă imaginea. - Şi eu te iubesc. Brusc, Hayes îşi înălţă c a p u l . P r i v i r i l e l i se încleştară în oglindă. - E i b i n e , n-o face. - Prea târziu. Deja o fac. E m o r y se ridică de pe scaun şi, când ajunse la el, îşi l i p i o b r a z u l de spatele l u i şi-1 îmbrăţişa cu p u t e r e . - D o c t o r i ţ ă scumpă, o să suferi. - P r o b a b i l . D a r asta n u - m i s c h i m b ă s e n t i m e n t e l e . Culcându-şi f r u n t e a între omoplaţii l u i , îi mângâie piep­ t u l . La n i v e l raţional, ştii că ai făcut ce t r e b u i a să faci în ziua aia îngrozitoare de la W e s t b o r o . A i vrea d o a r ca Eric J o h n s o n să f i fost u n t i p v r e d n i c de dispreţ, poate chiar de ură, n u cineva de care să-ţi fie milă. E l n-o con­ trazise, n i c i n u - i o f e r i a r g u m e n t e , aşa că E m o r y spuse m a i departe: Te foloseşti de statura ta şi de c o m p o r t a ­ m e n t u l d u r ca să ţii o a m e n i i la distanţă, ca să le i n s p i r i teamă. D a r eu m ă n u m ă r p r i n t r e puţinii care au reuşit să tragă c u o c h i u l în i n i m a ta. îşi apăsă m â n a peste i n i m a l u i şi tresări c â n d simţi bătăile p u t e r n i c e de sub palmă. - Iar ceea ce a m văzut m-a făcut să te iubesc, adăugă în şoaptă.

346

Sandra

Brown

N u se aştepta ca Hayes să-i facă o declaraţie de dra­ goste, v r e u n soi de confesiune r o m a n t i c ă . A t u n c i când se întoarse c u faţa spre ea, fără să se desprindă d i n îm­ brăţişare, părea m a i a m e n i n ţ ă t o r ca o r i c â n d . - C r e z i că eşti deşteaptă, nu? C r e z i că m-ai c i t i t . - C r e d că s u n t pe-aproape, altfel n u ai f i f u r i o s . - V r e i să ştii de ce n u m ă p o t u i t a în oglindă, doc­ toriţă scumpă? V r e i să ştii de ce f u g , de ce n u mă pol îndepărta s u f i c i e n t de m u l t de Westboro? E m o r y îşi dădu seama că ajunseseră la f u n d u l iadu­ l u i l u i lăuntric. Ştia deja ce u r m a să spună. - P e n t r u că, dacă m-aş afla în aceeaşi situaţie, în ace leaşi c i r c u m s t a n ţ e , cu Eric în v i z o r u l l u n e t e i , t o t aş apă­ sa pe trăgaci. Se auzi z g o m o t de paşi a p r o p i i n d u - s e de uşă. O cheie f u introdusă în încuietoare, iar peste o clipă C o n n e l l năvăli î n ă u n t r u . Ea şi Hayes se despărţiră repede, dar a g e n t u l federal sesiză atmosfera încărcată. - C e a m pierdut? - î n c h i d e blestemata aia de uşă, mârâi Hayes. Pe c â n d se î n t i n d e a să î n c h i d ă uşa, C o n n e l l repetă: - C e a m pierdut? - N u că ar f i treaba ta, dar i-am povestit ce a m făcui după W e s t b o r o . C o n n e l l adusese câteva p u n g i c u m â n c a r e . Le aşeză pe masă. - Ţ i - a povestit despre o a m e n i i de pe lista l u i nea­ gră şi m o t i v e l e p e n t r u care se a f l a u acolo? o întrebă el pe E m o r y . -Da. - H m , a m crezut că o să discutaţi despre Jeff. - într-un fel, asta şi făceam, replică Hayes. E l e urmă­ t o r u l de pe lista mea.

capitolul 38 C e i d o i arătau chiar şi m a i dizgraţios decât se aş teptase Jeff. T r u p u r i l e l o r costelive de la natură erau

Necunoscutul

347

î m p o d o b i t e cu vânătăi şi bandaje, iar u n u l d i n t r e ei avea nişte t i j e exterioare care-i ţineau m a x i l a r u l la l o c u l l u i . în p a t u r i alăturate, se h o l b a u c u o c h i i l o r u m f l a ţ i şi i n ­ jectaţi la t e l e v i z o r u l d i n care se auzeau r e p l i c i l e fără rost ale u n u i serial difuzat în reluare. C â n d păşi în salon, le surâse a m a b i l . - Salut. N u m e l e m e u e Jeff Surrey. - Ş i ? făcu N o r m a n măsurându-1 d i n cap până-n picioare. - T u eşti N o r m a n , corect? Jeff înainta spre p a t u l l u i . A m auzit că fratele tău a suferit leziunile cele m a i grave. Se uită spre W i l l cu o grimasă de s i m p a t i e . - A i auzit b i n e , aprobă N o r m a n . Fratele m e u vrea să sufere în pace. N u eşti asistent. D a c ă eşti d o c t o r , avem deja de toate. D a c ă eşti de la d e p a r t a m e n t u l f i n a n c i a r , a m o b ţ i n u t t r a t a m e n t u l gratis p e n t r u că n u avem loc de m u n c ă şi p r i m i m a j u t o r social. - N u s u n t angajat al s p i t a l u l u i . - A t u n c i ce d r a c u ' vrei? - Pe Hayes B a n n o c k . - C e e aia? - N u ce? C i n e . S u n t soţul l u i E m o r y C h a r b o n n e a u . N u m e l e atinse o coardă sensibilă. A p a r e n t , pe lângă reluări de seriale, urmăriseră şi b u l e t i n e l e de ştiri. N o r ­ m a n se uită spre fratele l u i şi-i o r d o n ă : - O p r e ş t e ăla! W i l l , care pusese stăpânire pe t e l e c o m a n d ă , bâjbâi pe b u t o a n e până o p r i s o n o r u l . Jeff le câştigase toată atenţia. - Pot să m ă aşez? C â n d N o r m a n făcu u n gest de aprobare, trase u n scaun de sub pervazul ferestrei, îl aşeză între cele d o u ă p a t u r i şi, n e p r o t o c o l a r , se aşeză p i c i o r peste p i c i o r . - M i s-a povestit despre împrejurările n e o b i ş n u i t e în care ai cunoscut-o pe soţia mea. - S-a prezentat ca doctoriţa S m i t h . - A m i n ţ i t în legătură c u n u m e l e ei. A m i n ţ i t m u l t î n u l t i m a v r e m e . D e c â n d a fost răpită de v e c i n u l tău.

348

Sandra

Brown

- B a n n o c k , zici? N-a v r u t niciodată să ne s p u n ă cum îl c h e a m ă . - D i n t r - u n m o t i v b u n , după c u m s-a d o v e d i t . E căii tat de F B I . - N u zău? - Zău. N o r m a n se uită la W i l l . - A i avut dreptate. A p o i reveni c u privirea la Jeil A v e a m o presimţire rea în legătură el. P e n t r u ce îl v o i agenţii FBI? - Ş t i i cât s u n t ei de secretoşi. D a r m - a m întâlnii cu a g e n t u l care încearcă de a n i b u n i să-1 prindă pe Bannock. - A n i ? A t u n c i p r o b a b i l că e grav ce a făcut. - M i - e groază să mă gândesc, oftă Jeff. A t a c u l asupra voastră demonstrează că e u n p s i h o p a t fără suflet. Iai a c u m mi-a răpit soţia. P e n t r u a d o u a oară. N o r m a n întoarse c a p u l p e n t r u a s c h i m b a o privire plină de subînţelesuri cu fratele l u i . C â n d reveni la Jeff, îl e x a m i n a cu atenţie în t i m p ce-şi m u t ă greutatea de pe o parte pe alta şi se aşeză m a i c o n f o r t a b i l . A p o i rânji, ceea ce-1 făcu să arate şi m a i urât d i n cauza rănilor de pe c h i p . - Eşti sigur că n-a f u g i t p u r şi simplu? Pen'că n o u ă nu n i s-a părut că ar f i cu B a n n o c k împotriva voinţei ei. - I-a spălat c r e i e r u l . - F u g i de-aci, p u f n i înveselit N o r m a n . - Poate n u la p r o p r i u , dar ceva de g e n u l ăsta. Pot sa vă s p u n sigur că n u e ea însăşi. Se c o m p o r t ă iraţional şi... m ă t e m că, dacă se va întoarce vreodată, n u va m a i 11 femeia de până a c u m . Cea pe care o ştiu şi o iubesc eu. îşi acoperi u n s u s p i n c u p u m n u l , rugându-se f i e r b i n te ca j o c u l l u i actoricesc să fie convingător. Totodată, spera că ei aveau să înţeleagă măcar câteva d i n t r e cuvin tele c u m u l t e silabe. Inţeleseseră destule. N o r m a n n u m a i rânjea. - Ş i pe maica, şi pe sora noastră le-a ameţit. N e n o r o c i t u ' a t r e c u t pe la n o i pe-acasă şi şi-a băgat nasu' în treaba noastră.

Necunoscutul

349

- Ă s t a e m o t i v u l p e n t r u care eu... - Dar adevărul, c o n t i n u ă N o r m a n întrerupându-1, i A i n d i v i d u l ăsta e m a i rău ca u n şarpe şi n u m a i v r e m • uvcm de-a face cu el, m a i ales că îl caută şi F B I - u l . N u uvcm nevoie de r a h a t u l ăsta. N u , m u l ţ a m f r u m o s ! în p a t u l de alături, W i l l se strădui să c o n f i r m e c u o MI iscare d i n cap. - A c u m , îmi pare rău că nevastă-ta îl vrea pe el, reluă N o r m a n , încurajat de aprobarea fraternă. E nasol, fără doar şi poate. D a r n u - i p r o b l e m a noastră, este a ta. Aşa irt... îşi îndreptă bărbia spre uşă. Vezi să n u te lovească peste f u n d la ieşire. Jeff rămase pe loc şi-şi perie o scamă imaginară de pe p a n t a l o n i . - Sigur că p r o b l e m e l e mele în căsnicie s u n t c o m p l e t personale şi n u v i le-aş f i împărtăşit sub n i c i o formă, n u m a i că au d e v e n i t şi p r o b l e m a voastră. - C u m adică? - S u n t gata să las soarta l u i B a n n o c k în mâinile B i ­ r o u l u i Federal de Investigaţii. E m o r y e p r o b l e m a mea. Influenţa l u i a t r a n s f o r m a t - o într-o infractoare şi a fă­ cut-o instabilă m e n t a l şi e m o ţ i o n a l . D e e x e m p l u , ieri Ic-a povestit d e t e c t i v i l o r că bebeluşul pe care 1-a p i e r d u t nora voastră era... Se uită într-o parte, ca şi c u m n-ar f i fost în stare să rostească acuzaţia i n f a m ă . - Era ce? - Era... Eliberă u n o f t a t p r e l u n g . A l u n u i a d i n t r e v o i . î n c i u d a coastelor r u p t e , N o r m a n ţâşni în sus. - S-o crezi t u ! Jeff îşi ridică mâinile în s e m n că se preda. - N u eu, N o r m a n . E m o r y . - P ă i , asta-i o mare m i n c i u n ă , declară i n d i v i d u l , împungând aerul cu degetul arătător p e n t r u a subli­ nia ideea. - Sper să fie aşa. Totuşi, incestul, orice r a p o r t sexual cu Lisa, ar f i considerat, c o n f o r m legii, v i o l d i n cauza vârstei ei. D a r sunteţi conştienţi de asta.

350

Sandra

Brown

N o r m a n se uită la fratele l u i . Reacţia acestuia era greu de descifrat, însă Jeff decise că i n c l u d e a , în egala măsură, frică şi f u r i e . - L i s a a fost interogată de o poliţistă, u r m ă el pes­ te câteva clipe. N u ştiu ce i-a zis, dar, ţ i n â n d seama de afecţiunea c u care vorbea E m o r y despre sora voastră, a m rămas cu impresia că între ele d o u ă s-a f o r m a t o le­ gătură puternică. - L i s a crede că soarele răsare şi a p u n e c u doctoriţa Smith. - H m . Jeff îşi apucă buza de jos ca şi c u m informaţia l-ar f i t u l b u r a t . M ă g â n d e a m eu. M ă t e m că sora voastră va susţine t o t ce le-a povestit E m o r y autorităţilor despre v o i . D e aia a m socotit că e de d a t o r i a mea să vă i n f o r m e z că, î n v r e m e ce v o i sunteţi sechestraţi aici, n u m e l e fami­ l i e i voastre este c a l o m n i a t . S u n t e ţ i acuzaţi de cea mai mare depravare şi de o infracţiune colosală. Folosise i n t e n ţ i o n a t c u v i n t e m a r i . P r o b a b i l că fraţii n u le ştiau pe toate, dar l i m b a j u l s o l e m n prevestea o osândă i m i n e n t ă p e n t r u fraţii F l o y d , ceea ce era exact şi intenţia l u i Jeff. N o r m a n se uită la W i l l . - T r e b u i e să ieşim de-aici. S ă p u n e m capăt poveştii ăsteia î n a i n t e să se ajungă prea departe. W i l l ridică a p r o b a t o r degetele m a r i şi î n c e p u să dea d i n picioare ca să se elibereze de sub cuvertură. - A ş t e p t a ţ i ! le spuse Jeff. N u puteţi părăsi spitalul. S u n t e ţ i într-o stare m u l t prea gravă. N u v-aş f i povestii dacă m-aş f i gândit... - N u - ţ i face g r i j i în privinţa noastră. N o r m a n în­ cepu să smulgă b a n d a adezivă care-i ţinea b r a n u l a pe m â n ă . M e r s i că ai v e n i t să ne p u i la c u r e n t . D e aici, ne o c u p ă m n o i . - Păi, de v r e m e ce insistaţi să vă apucaţi de treabă fără întârziere... M i - a t r e c u t p r i n cap că ne-am putea aju­ ta u n i i pe alţii. N o r m a n încetă să m a i tragă de b a n d a adezivă, iar W i l l m o r m ă i nerăbdător. Ba chiar făcu o mişcare

Necunoscutul

351

u n d u i t o a r e d i n m â n ă , ca şi c u m ar f i v r u t să zică: „Hai «ft a u z i m . " Jeff îşi păstră pe c h i p expresia gânditoare şi serioasă, dar, în sinea l u i , râdea. Afirmaţia l u i Hayes o făcu pe E m o r y să tresară. - J e f f e u r m ă t o r u l pe lista ta? C e î n s e a m n ă asta? - Ştiu eu ce î n s e a m n ă , i n t e r v e n i Jack. P e n t r u n u m e ­ le l u i D u m n e z e u , Hayes, n u poţi să iei treaba asta în propriile mâini. Hayes le întoarse spatele şi se a p r o p i e de masă. - C e ai adus de mâncare? Scoase u n sendviş d i n tr-o pungă şi analiză ingredientele d i n t r e feliile groase de pâine. - A i auzit ce-am spus? întrebă Jack. - N u p o t să iau t r e b u r i l e în p r o p r i i l e m â i n i . - D e c â t să te las să faci o prostie, o să te t r i m i t la în­ chisoare p e n t r u bătaia pe care le-ai tras-o fraţilor F l o y d . îţi j u r că aşa o să fac. - D e ajuns c u a m e n i n ţ ă r i l e , Jack. M ă n â n c ă . Hayes se aşeză la masă şi-i făcu s e m n l u i E m o r y să ia loc pe cel de-al d o i l e a scaun. T u stai pe pat, îi spuse a g e n t u l u i federal în t i m p ce-i pasa u n pahar de p o l i s t i r e n c u cafea şi u n sendviş. E m o r y se aşeză după c u m i se indicase, dar n u se atinse de m â n c a r e . - N u ai să faci n i m i c ilegal, nu? - C u m ar f i să-i s m u l g mădularul l u i Jeff? N u mi-aş d o r i n i m i c m a i tare. Insă ai r o s t i t cuvântul-cheie. Ilegal. Refuz să-i ofer o chichiţă de care să se agate p e n t r u a scă­ pa de lege. Treaba noastră, i se adresă el l u i Jack, e să-i o f e r i m p r o c u r o r u l u i nişte p r o b e incontestabile. A u z i n d z g o m o t u l u n u i a u t o m o b i l ce se a p r o p i a , E m o r y se uită pe geam. S U V - u l c u n o s c u t se o p r i c u scrâşnet de frâne î n d r e p t u l camerei. - S u n t K n i g h t şi G r a n g e . - Cavaleria, exclamă Hayes m â n i o s . - Ş t i u cine eşti, zise Jack. A t r e b u i t să le s p u n . Azi-noapte, după ce ai luat-o pe E m o r y de pe b a l c o n ,

352

Sandra

Brown

toţi poliţiştii d i n zonă au p o r n i t să te caute. D a c ă n u le-aş f i spus despre ce era v o r b a , ai f i p u t u t f i împuşcat pe loc. - Să le d a u d r u m u l înăuntru? întrebă E m o r y c â n d se auzi bătaia în uşă. - P l a n u l era să ne regrupăm aici la ora o p t , îi infor­ m ă Jack. A u v e n i t la t i m p . Deschide-le. D a c ă l u c r u r i l e n-ar f i fost aşa de serioase, E m o r y ar i i râs la vederea expresiilor u l u i t e de pe feţele detectivilor c â n d dădură cu o c h i i de ea. - Bună dimineaţa. Se dădu într-o parte ca să-i lase să i n t r e . A m â n d o i se opriră brusc a t u n c i când îl zăriră pe Hayes aşezat la masă, c u f e l u r i l e de la m i c u l d e j u n înşirate în faţa l u i . P r i m u l care îşi recapătă g r a i u l f u K n i g h t . - T r e b u i e să recunosc, v o i d o i reuşiţi m e r e u să ne surprindeţi. - Sam K n i g h t , B u d d y Grange, acesta este Hayes Ban­ n o c k , făcu Jack prezentările. E m o r y observă respectul şi admiraţia cu care Grange se a p r o p i e de Hayes ca să-1 salute. - S u n t e ţ i o legendă. N u m - a m gândit că v o i avea onoarea asta, d o m n u l e B a n n o c k . Hayes îi răspunse l a p i d a r şi, după ce dădu m â n a cu K n i g h t , c o n t i n u ă să m ă n â n c e . - C u m ai căpătat vânătaia de la bărbie? îl întrebă K n i g h t pe C o n n e l l . - A m alunecat la duş. E m o r y îşi dădu seama că n i c i el, n i c i G r a n g e nu credeau asta. A m â n d o i se uitară b ă n u i t o r spre Hayes, a cărui unică reacţie f u să mototolească a m b a l a j u l g o l de la sendviş şi să-1 arunce în pungă. - T r e b u i e să recunosc, spuse K n i g h t , că m o r de curi ozitate să a f l u c u m s-a ajuns la întâlnirea asta. Jack le făcu u n rezumat în l i n i i m a r i , a p o i îi puse Ia c u r e n t cu d e t a l i i l e . - C â n d aţi v e n i t v o i , t o c m a i d i s c u t a m cât de solide s u n t probele împotriva l u i Jeff Surrey. V o i l-aţi suspectai p r i m i i . Care-i părerea voastră?

Necunoscutul

353

K n i g h t trase gânditor de elasticul înfăşurat în j u r u l degetelor. - N u avem u n loc al faptei, şi, chiar dacă l-am avea, l-ai c o m p r o m i s c â n d ai l u a t p i a t r a aia, zise el î n t o r c â n du-sespre Hayes. - î m i d a u seama de asta. D a r vremea era în s c h i m ­ bare şi l o c u l ar f i fost c o m p r o m i s o r i c u m . Sau poate că piatra ar f i dispărut. Era p o s i b i l ca Jeff să se întoarcă s-o recupereze. Cea m a i b u n ă o p ţ i u n e era s-o iau cu m i n e . P u r t a m m ă n u ş i , aşa că u l t i m a persoană care a atins-o este persoana care a folosit-o d r e p t armă. - D e ce o piatră? v r u G r a n g e să ştie. N u e o armă a c r i m e i foarte sigură. - T r e b u i a să pară u n accident, replică Hayes. C a şi c u m E m o r y ar f i căzut. - Eşti sigură că n-ai căzut, d o a m n ă doctor? o întrebă Grange. - N u . P r i m a oară când m-aţi interogat, v-am spus că n u - m i a m i n t e a m exact c u m a fost, şi n u - m i amintesc n i c i a c u m . D a c ă s-ar ajunge la proces, n u aş putea să j u r că n u a m căzut p u r şi s i m p l u . A s t a îi deranja v i z i b i l pe detectivi. - A r a t ă - l e chestia de la geaca l u i Jeff, o î n d e m n ă Hayes vădit i r i t a t . E m o r y scoase o r n a m e n t u l a r g i n t i u d i n b u z u n a r . I n vreme ce d e t e c t i v i i îl analizau pe r â n d , Hayes le povesti c u m îl găsise. - N u ai f i p u t u t să-1 scapi chiar t u acolo? se interesă Knight. - N u , de asta s u n t sigură. Până aseară, d i n câte ştiam eu, atârna de f e r m o a r u l gecii de schi a l u i Jeff. - C e s-a î n t â m p l a t aseară? - Hayes m i 1-a arătat pe b a l c o n u l h o t e l u l u i . - H m , m o r m ă i d e t e c t i v u l m a i în vârstă. D e c i asta te-a c o n v i n s să o iei la sănătoasa cu el. - D a . M i - a m dat seama ce semnifica şi că î n c ă s u n t în p e r i c o l d i n cauza l u i Jeff. - N u a dus treaba la b u n sfârşit î n m u n ţ i , dar era cât pe-aci.

354

Sandra

Brown

- C e făceai acolo s â m b ă t a trecută? Hayes le explică, de data asta fără să facă referire la colanţii ei n e g r i . - M i - a l u a t ceva să ocolesc toată zona. P â n ă a m gă­ sit-o e u , a t r e c u t cel puţin j u m ă t a t e de oră, poate ceva m a i m u l t . Era îngheţată. - J e f f a avut t i m p s u f i c i e n t s-o intercepteze, să-şi facă treaba şi să plece fără ca t u să-1 vezi, conchise G r a n g e . - Evident. K n i g h t trase cu z g o m o t de elastic. - I n regulă, h a i să p r e s u p u n e m , cu o p t i m i s m , p e n t r u că m ă t e m că avocatul apărării ne va desfiinţa teoria... h a i să p r e s u p u n e m că, dacă p u t e m să-1 plasăm pe traseul cu p r i c i n a , avem şi u n m o b i l clasic. Eşti plină de b a n i . E m o r y tresări la auzul cuvântului, dar n u făcu u n caz d i n asta. - J e f f are şi o aventură. - D e c i ştii de asta? exclamă G r a n g e . N u e r a m siguri. - A m b ă n u i t . A c u m a recunoscut. M i - a spus că s-a t e r m i n a t , dar, în m o m e n t u l ăsta, n u cred n i m i c d i n ce îndrugă. - I d i l a e p o s i b i l să se f i t e r m i n a t , dar î n c ă m a i arc nevoie de ea ca să-i c o n f i r m e a l i b i u l . A l i c e B u t l e r mi-a j u r a t că ea şi Jeff au fost î m p r e u n ă de v i n e r i seara până d u m i n i c ă după-amiaza. M a i târziu, E m o r y se întrebă c u m de reuşise să n u sc dea de g o l . Fără să-şi dea seama de gafa c o m i s ă , Grange v o r b i m a i departe, dar ea n u se m a i putea gândi decât la dezamăgirea care-i sfâşia s u f l e t u l . Trădarea l u i A l i c e o durea chiar m a i p r o f u n d decât a l u i Jeff. A l i c e era colega î n care avea încredere, pe care o a d m i r a şi c u care pusese pe picioare c a b i n e t u l . I i poves­ tise l u i A l i c e ce avea pe suflet în legătură c u Hayes. M a i rău de-atât, ea era p r i e t e n a căreia îi împărtăşise îndoieli le despre fidelitatea l u i Jeff, despre v i i t o r u l căsniciei lor şi suspiciunea referitoare la vinovăţia l u i . C a şi c u m i-ar f i c i t i t gândurile, Hayes îl întrerupse pe G r a n g e . - A l i c e ştie că E m o r y îl bănuieşte pe Jeff.

Necunoscutul

355

T o a t ă l u m e a se uită spre E m o r y aşteptând o expli­ caţie, dar, c u m ea n u reacţiona, Hayes le povesti despre conversaţia telefonică purtată c u A l i c e . Fără să stea pe gânduri, doctoriţa B u t l e r pusese frământarea p r i e t e n e i sale pe seama o b o s e l i i , a m e d i c a m e n t e l o r . I i respinsese categoric bănuielile şi o asigurase că, sub n i c i o formă, Jeff n u ar f i p u t u t să-i facă rău. - Dragostea te poate p r o s t i , zise C o n n e l l . Poate că ea chiar crede asta. - Poate, dar t o t m i n t e ca să-1 protejeze. - T r e b u i e să d e m o n s t r ă m că m i n t e , le atrase K n i g h t atenţia. - H a i să-i p u n e m dragostea la încercare. D a c ă Jeff chiar e arestat şi se deschide u n dosar p e n a l , poate că A l i c e se va răzgândi în privinţa poveştii. L u i G r a n g e părea să-i placă sugestia l u i Hayes. - H a i să o b ţ i n e m u n m a n d a t pe n u m e l e l u i şi să v e d e m ce se î n t â m p l ă . - Ştiţi u n d e se află? se interesă Jack. - La h o t e l , spuse K n i g h t . N e - a m o p r i t pe acolo să-1 î n t r e b ă m dacă a p r i m i t în c u r s u l n o p ţ i i vreo veste de la soţia l u i . N u ne aşteptam să se f i î n t â m p l a t asta, adă­ ugă el a r u n c â n d o p r i v i r e amuzată c â n d spre Hayes, c â n d spre E m o r y . D a r a m v r u t să-i testăm reacţia. Ne-a spus că s-a f r ă m â n t a t de g r i j i toată noaptea. A t â t de tare, încât, de îndată ce s-a l u m i n a t de ziuă, a mers la spital să vadă dacă n u fusese internată la U r g e n ţ e ca victimă c u identitatea necunoscută. - J o a c ă u n r o l pe cinste, recunoscu Jack. G r a n g e îşi scoase t e l e f o n u l m o b i l de la curea. - O să c h e m u n agent la h o t e l ca să-1 supravegheze. Aşa, p u t e m f i s i g u r i că n u pleacă nicăieri cât t i m p n o i aşteptăm m a n d a t u l de la judecător. I n t i m p ce el se întoarse c u spatele ca să vorbească la t e l e f o n , K n i g h t îi spuse l u i Jack: - D a c ă solicitarea ar v e n i d i n partea u n u i agent F B I , presiunea exercitată asupra judecătorului l-ar î n d e m n a să se grăbească. Jack îi a r u n c ă o p r i v i r e întrebătoare l u i Hayes, care ridică d i n u m e r i :

Sandra

356

Brown

- N-are ce să strice. - T u ce-o să faci? - O să stau pe-aici, e m a i sigur. - A m a n u l a t urmărirea generală, m o t i v â n d că inci­ d e n t u l de azi-noapte a fost o neînţelegere î n f a m i l i e , îl i n f o r m ă K n i g h t . N u le-am dezvăluit cine eşti. A g e n t u l C o n n e l l aici de faţă ne-a spus că v e i f i e x t r e m de furios dacă se află şi se creează o mare agitaţie î n j u r u l tău. O r i c u m , eşti în siguranţă. - N u m ă refeream la siguranţa mea, zise Hayes aproa­ pe fără să-şi mişte buzele. M ă refeream la Jeff. Dacă-I vădj s u n t î n stare să-1 o m o r . I n m o m e n t u l acela, G r a n g e îi a n u n ţ ă că u n poliţist se afla deja la h o t e l . A r e în vizor atât apartamentul l u i Jeff, cât şi maşina. I n t i m p ce îşi trăgea p a l t o n u l pe e l , C o n n e l l îi spuse l u i Hayes: - T e s u n după ce-1 arestăm. C e n u m ă r de t e l e f o n ai acum? C â n d celălalt ezită, a g e n t u l federal îşi dădu ochii peste cap. H a i d e , ştiu că îi laşi R e b e c c ă i o m e t o d ă p r i n care să te contacteze. Hayes scoase u n t e l e f o n m o b i l d i n b u z u n a r . C â n d n u m ă r u l se afişă pe ecran, îl ridică p e n t r u ca Jack să-1 vadă şi să-1 înregistreze. - G a t a . La treabă, d o m n i l o r , spuse Jack întorcându-se spre detectivi. G r a n g e deschise uşa şi se dădu într-o parte, lăsându-l pe C o n n e l l să iasă p r i m u l . - Poţi să m e r g i c u n o i î n maşină. Ieşiră pe r â n d şi închiseră uşa. N i c i u n u l d i n t r e ei n u păruse să observe că E m o r y n u m a i scosese n i c i un cuvânt d i n clipa în care se adusese v o r b a despre A l i c e . D a r Hayes remarcase. r

capitolul 39 A r ă t â n d ca nişte colindători deghizaţi de H a l l o w e e n , W i l l şi N o r m a n sosiră la casa mătuşii şi a u n c h i u l u i lor exact când Lisa era pe p u n c t u l de a pleca la şcoală.

Necunoscutul

357

- M a m a e bolnavă, o a n u n ţ ă N o r m a n . T r e b u i e să v i i cu n o i a c u m . - C e are? I g n o r â n d întrebarea, îl rugă pe u n c h i u l l o r să le îm­ prumute furgoneta. - C u m aţi ajuns aici? se interesă bărbatul î n t i m p ce le î n m â n a cheile fără prea mare tragere de i n i m ă . - Ne-a adus u n p r i e t e n . - A r ă t a ţ i groaznic, remarcă Lisa. N-ar f i t r e b u i t să m a i staţi în spital vreo câteva zile? - N o i o să f i m b i n e . M a m a s-ar putea să n u f i e . N o r m a n o apucă de braţ şi o î m p i n s e b r u t a l spre c a m i o n e t a parcată pe stradă. W i l l îi ţinea deschisă uşa d i n dreapta. - Arătaţi ca nişte m o n ş t r i , reluă ea. Fratele ei îi a r u n c ă o p r i v i r e şi m a i răutăcioasă decât de o b i c e i şi o î m p i n s e î n ă u n t r u . - Ce are mama? întrebă ea odată ce porniră la d r u m . - Asta-i treaba noastră, iar a ta e să taci, m â r â i N o r ­ m a n în t i m p ce făcea s l a l o m p r i n t r e maşinile d i n t r a f i c . A i v o r b i t m u l t prea m u l t , surioară. - M i n ţ i ţ i , n u - i aşa? Lăsaţi-mă să ies de-aici! exclamă ea prinzându-se c u mâinile de v o l a n . W i l l o trase î n a p o i şi o l o v i cu d o s u l p a l m e i peste cap, după care o strânse c u putere de î n c h e i e t u r i şi-i ţinu mâinile strâns l i p i t e . - D a c ă m a i încerci o dată aşa ceva, o să regreţi. - U n d e m ă duceţi? - Exact u n d e ţi-am spus. Acasă. - D a r m a m a n u are n i m i c , n u - i aşa? - I n afară că e b ă t r â n ă şi urâtă? N u . I n c i u d a înfăţişării de F r a n k e n s t e i n , W i l l reuşi să râdă la g l u m a f r a t e l u i său. Lisa îi u r a , îi dispreţuia şi se temea de e i . D i n expe­ rienţă, ştia că n u avea c u m să scape d i n m â i n i l e l u i W i l l decât a t u n c i c â n d voia el să-i dea d r u m u l . O ţintuise la p ă m â n t de m u l t prea m u l t e o r i ca să spere c ă se putea smulge d i n strânsoare. Era slăbit de răni, d a r sclipirea febrilă d i n p r i v i r e a l u i o avertiză că î n c ă m a i avea p u t e r e

358

Sandra

Brozvn

să se l u p t e . Şi chiar dacă ar f i reuşit să scape, c u m s-ar fi dat jos d i n camionetă? Singura ei speranţă era bărbatul care îi promisese că îi va v e n i î n a j u t o r dacă se întâmpla să aibă nevoie de el. T o t ce t r e b u i a să facă era să caute u n t e l e f o n . C â n d se apropiară de cabana l u i şi văzu b a n d a gal­ b e n ă a poliţiei ce î n c o n j u r a p r o p r i e t a t e a , Lisa scoase u n ţipăt de disperare. - C e s-a întâmplat? - A ş a c u m b ă n u i a m , e u n fugar. Ţi-a d a t u n n u m ă r de t e l e f o n , n u - i aşa? - D e u n d e ştii? - N u ştiam, zise N o r m a n r â n j i n d şiret. D a r m-am gândit că aşa t r e b u i e să f i e . Ţi-a zis să-1 s u n i dacă... - D a c ă încercaţi să m ă violaţi. - M d a , ştim că asta ai t o t trăncănit. M a i ştim şi că ai susţinerea p r i e t e n e i tale d o c t o r i ţ e . D a r dă-o dracu'. E treaba I u ' bărba'-su să se ocupe de ea. - E măritată? - Aşa se pare, dar n u e treaba noastră. N o i îl v r e m pe t i p u l tău înalt, b r u n e t şi arătos. - Ce aveţi de gând să faceţi? N o r m a n intră pe aleea casei l o r şi o p r i brusc camio­ neta. Lanţul era încă înfăşurat în j u r u l c o p a c u l u i . - D r a c u ' să-1 ia, ne-a f u r a t şi câinele, b o m b ă n i el în t i m p ce scotea m o b i l u l d i n b u z u n a r u l jeanşilor m u r d a r i , cei pătaţi de sânge c u care fusese i n t e r n a t în spital. U i t e c u m o să facem, surioară, o să-ţi s u n i cavalerul în a r m u ­ ră strălucitoare şi-i vei spune că te-am adus acasă şi că ţi-e frică d i n cauza m i n c i u n i l o r pe care a m aflat că le-ai t o t răspândit. - E l ştie că n u s u n t m i n c i u n i . - B a n u , n u ştie. D o a r te crede pe t i n e pe cuvânt. D a r spune-i că s u n t e m tare furioşi, că te-am ameninţat că o să plăteşti p e n t r u m i n c i u n i l e tale şi că m a i b i n e te o m o r i decât să ne laşi să-ţi facem... aia. W i l l mârâi aprobator. - Şi după aia? î n t r e b ă ea.

Necunoscutul

359

- D u p ă aia o să se repeadă să te salveze. C â n d ajunge aici, o să-şi dorească să n u se f i născut. N o r m a n rânji şi flutură t e l e f o n u l . Care e numărul? - La Pastele cailor, râse ea b a t j o c o r i t o r . W i l l o apucă de falcă şi-i î m p u n s e o b r a j i i cu degetele. Deşi mişcarea îl făcu să se strâmbe de durere d i n cauza coastelor r u p t e , N o r m a n o prinse de m â i n i . Ea opuse rezistenţă şi se s m u c i , dar cu cât se l u p t a m a i aprig, c u atât m a i strâns o ţ i n e a u . M a x i l a r u l o durea atât de tare, încât d i n o c h i i se prelinse u n şuvoi de l a c r i m i . - D o a r e , nu? mârâi N o r m a n . I I treceau apele, iar p r i n b a n d a j u l de pe faţă începuse să i se prelingă sân­ ge proaspăt. Iţi î n c h i p u i p r i n ce c h i n u r i trece W i l l d i n cauza p r i e t e n u l u i tău. D a r încă are putere să î n d o a i e o slăbătură ca t i n e . A i face b i n e să ne s p u i n u m ă r u l ca să scapi de suferinţă. C u pleoapele strânse, fata clătină d i n cap. - B i n e , a t u n c i , o să î n c e r c ă m altceva, spuse N o r m a n după o clipă. T o n u l l u i c a l m , rău-prevestitor, o făcu să deschidă o c h i i . C u u n p r o s o p de bucătărie a r u n c a t peste umăr, cu vesta ei găurită încheiată s t r â m b , m a m a l o r ieşise pe verandă. C o p i l a ştiu în acel m o m e n t că avea să facă o r i ­ ce îi cereau. - S u n ă , surioară, îi şopti N o r m a n , şi e în i n t e r e s u l tău să f i i convingătoare. A l t f e l , de data asta, o legăm pe maica de u n scaun şi o p u n e m să se u i t e . - N u ai ştiut că e A l i c e , spuse Hayes. I n loc să simtă l a c r i m i l e gata să-i ţâşnească, E m o r y avea o c h i i c o m p l e t uscaţi, ca şi c u m n-ar m a i f i c l i p i t de c â n d aflase de trădarea p r i e t e n e i sale. -Nu. - N u ai b ă n u i t niciodată? -Nu. - Eşti furioasă. - D a , n o r m a l că s u n t . Se ridică de pe scaun şi în­ cepu să se p l i m b e în spaţiul d i n t r e măsuţa de toaletă

360

Sandra

Brown

şi picioarele p a t u l u i . N u s u n t geloasă. N i c i m ă c a r rănită. S u n t mânioasă. - N u merită ea atâta energie. - S u n t m a i furioasă pe m i n e decât pe ea. - P e n t r u ce? - P e n t r u că a m fost atât de naivă. - Credulă. - Oarbă. - Pot să-ţi m a i sugerez u n adjectiv? - Care? - Indiferentă. A i făcut în aşa fel încât să-i fie uşor. N u ţi-a păsat îndeajuns de aventura l u i Jeff ca să a f l i cu cine te înşela. - Ştiu că ai dreptate, dar a c u m lasă-mă să t u n şi să fulger, se răsti ea. Ceea ce mă enervează cu adevărat este că i-am povestit despre noaptea petrecută cu t i n e . Era cel m a i de preţ secret al m e u , şi v o i a m să-1 ţin doar p e n t r u m i n e . D a r a t r e b u i t să-i împărtăşesc ei cele m a i i n t i m e aspecte. - Sper că mi-ai recunoscut m e r i t e l e , r o s t i el s o l e m n când îi întâlni privirea. Reacţia l u i i se păru atât de neaşteptată, încât izbuc­ n i în râs. - C o n n e l l s-a înşelat. Poţi g l u m i . - N u glumeam. D a r glumea, iar E m o r y f u captivată de zâmbetul l u i atât de rar. Avea dreptate, A l i c e n u m e r i t a să iroseas­ că atâta energie. I n plus, i n i m a ei era copleşită de o altă e m o ţ i e . - C r e d că p r i e t e n u l tău, Jack, s-a p r i n s în legătură cu n o i . - N u e p r i e t e n u l m e u , dar, da, s-a p r i n s . C â n d s-a în­ tors cu m i c u l d e j u n , a ştiut că întrerupsese fie o ceartă, fie u n p r e l u d i u . - A fost o ceartă? - S u n t al d r a c u l u i de sigur că n-a fost u n p r e l u d i u . - A m lăsat n e t e r m i n a t ă discuţia aceea, îi a m i n t i E m o r y , ştiind că îşi asuma u n risc.

Necunoscutul

361

într-o clipită, dispoziţia l u i se s c h i m b ă . Se ridică în picioare şi-i întoarse spatele. - M a i b i n e aşa. - N u cred. - N e v o m învârti î n j u r u l aceleiaşi chestii, doctoriţă scumpă. N-are n i c i u n rost. Se duse la el şi-1 forţă să o privească. - I n t r - u n a d i n t r e p r i m e l e noastre discuţii, a m zis: „ î n t o t d e a u n a ai de ales". Iar t u m-ai corectat. „Nu întot­ deauna." M a i t i i minte? -Mda. - A i avut d r e p t a t e . L a W e s t b o r o ai făcut ce t r e b u i a să faci p e n t r u că n u a i a v u t de ales. - C e s p u i t u e că există t r e b u r i m u r d a r e , şi cineva t r e b u i e să le facă. - N u e t o c m a i e x p r i m a r e a pe care aş folosi-o. - Dar, în p r i n c i p i u , de-acolo v i i . - T u de u n d e vii? - D i n acelaşi loc blestemat, rosti el p l i n de încorda­ re. D a r înţelegi ce î n s e a m n ă asta? î n s e a m n ă că o parte d i n m i n e n u are n i c i o p r o b l e m ă cu executarea t r e b u ­ r i l o r m u r d a r e . A s t a m ă sperie. A r t r e b u i să te sperie şi pe t i n e . D i n privirea l u i implacabilă, E m o r y înţelese că argu­ m e n t e l e ei n u s c h i m b a s e r ă n i m i c . - O să d i s p a r i iarăşi, n u - i aşa? - D e ce p a r i surprinsă? Ţi-am spus c-o v o i face. - M i - a i m a i spus şi că n i m i c n u s-a s c h i m b a t . Te în­ şeli, Hayes. T o t u l s-a s c h i m b a t . La d r a c u ' , n - a m să te las să n e g i . Se întinse în sus, îi p r i n s e ceafa c u m â n a şi-i trase c a p u l ca să-i poată a j u n g e la buze. Hayes se împotrivi şi încercă să se îndepărteze p â n ă ce ea îi desenă c o n t u r u l buzelor cu l i m b a . A t u n c i , n u n u m a i că se î n m u i e şi-o lăsă să-1 sărute, dar p r e l u a iniţiativa. Dintr-odată, gura l u i se înclină peste a ei şi î n c e p u s-o devoreze. îşi puse m â i n i l e sub f u n d u l ei şi-o ridică, a p o i o purtă p â n ă la cel m a i a p r o p i a t perete şi o ţintui cu t r u p u l l u i . Picioarele ei îl î n c o n j u r a r ă , adăpostindu-1

Sandra

362

Brown

în g o l f u l coapselor zvelte. P e n t r u că erau prea lipiţi să se poată împinge în ea, Hayes îi aplică o presiune fermă şi insistentă pe care ea o contracara cu u n d u i r i p l i n e de pasiune. D o r i n ţ a pe care o simţeau u n u l p e n t r u celalalt era egalată d o a r de frustrarea l o r de a se simţi l i m i ­ taţi de h a i n e , de t i m p , spaţiu şi de împrejurări. Hayes se desprinse d i n sărut şi îşi îngropa faţa în scobitura d i n t r e u m ă r u l şi gâtul ei, respirând sacadat şi f i e r b i n t e pe pielea fină, c u u n p a r f u m î n n e b u n i t o r . - M d a , b i n e , ceva s-a s c h i m b a t . C â n d o să f i u singur noaptea, o să te doresc pe t i n e . îşi c o b o r î c a p u l , îi găsi sfârcul p r i n h a i n e şi-şi trecu gura peste el în v r e m e ce şoptea răguşit: Să d o r m între coapsele tale, să-ţi mângâi sânii în î n t u n e r i c , să-ţi ascult r i t m u l respiraţiei şi să-ţi m i r o s părul împrăştiat pe p e r n a mea. O să-mi doresc toate astea. N a i b a să te ia, doctoriţă scumpă. N u o să-mi fie uşor să te las. - A t u n c i stai c u m i n e . - N u pot. - Ba poţi. Eu... I i târâi t e l e f o n u l m o b i l . O dată, de d o u ă o r i , de trei o r i . A p o i se o p r i . A m â n d o i î n c r e m e n i r ă gâfâind, aşteptând. C â n d în­ cepu iar să sune, E m o r y îşi c o b o r î picioarele pe podea. Hayes o eliberă d i n braţe, făcu u n pas î n a p o i şi-şi duse m â n a la p r o h a b ca să se maseze, î n j u r â n d de zor în t i m p ce-şi scotea t e l e f o n u l d i n b u z u n a r . - B u n m o m e n t , Jack, m o r m ă i el. I n v r e m e ce ascul­ ta, expresia i se s c h i m b ă de la enervare totală la panică. Lisa? Poţi să vorbeşti m a i tare? î n j u r ă c u sete. Unde? M a m a ta e acolo? D u p ă o n o u ă înjurătură, zise: Fă ce poţi să stai departe de ei. Plec spre t i n e . închise telefonul. -Ce-i? - Fraţii ei au luat-o şi au adus-o acasă. S-a încuiat în d o r m i t o r , dar o a m e n i n ţ ă că o v o r face să plătească m i n ­ c i u n i l e pe care le-a spus despre ei. E m o r y oftă. r

Necunoscutul

363

- Ş i Pauline? - N u v r e i să ştii. - S u n la b i r o u l şerifului. - N - o face. V o r merge acolo, Lisa îşi va acuza fraţii, ei v o r nega, poliţiştii v o r pleca. Ea va r ă m â n e t o t acolo c u ei. N u , asta e u n a d i n t r e t r e b u r i l e alea m u r d a r e . T r e b u i e s-o t e r m i n e u . - E u n caz pe care t r e b u i e să-1 rezolve autorităţile. - I n regulă, spuse el după clipă de gândire. Lasă-mi u n avans de zece m i n u t e . - Hayes... - Zece m i n u t e . Se îndreptă spre uşă. - M e r g cu t i n e . - La d r a c u ' , n u . N u p o t să mă l u p t cu ei şi să te apăr şi pe t i n e în acelaşi t i m p . - A i m a i făcut asta^şi î n a i n t e . - N u de data asta. I n p l u s , t u t r e b u i e să aştepţi a p e l u l l u i C o n n e l l legat de Jeff. N u u i t a să-ţi încarci t e l e f o n u l . I i făcu s e m n spre priza d i n perete u n d e era branşat în­ cărcătorul a g e n t u l u i federal. D a c ă Jack vede că n u - i răs­ p u n d , te va suna pe t i n e . A r e n u m ă r u l tău, da? La fel şi K n i g h t şi Grange? - D a , dar... - N i c i u n dar, doctoriţă scumpă. Jeff e păzit, iar ăsta e s i n g u r u l m o t i v p e n t r u care te las singură. D a r a c u m eu a m treabă cu N o r m a n şi c u W i l l . C â n d deschise uşa, E m o r y îl prinse de braţ. - A i zis că n u - i vei o m o r î . - E i n u ştiu asta. într-o săptămână plină de surprize, Jeff o p r i m i pe cea m a i neplăcută d i n t r e toate c â n d , deschizând uşa a p a r t a m e n t u l u i , o găsi pe A l i c e în prag. Stătea c u p u m ­ n u l r i d i c a t , gata să lovească. - A l i c e . Ce m o m e n t n e p o t r i v i t . C e faci aici? - M - a m gândit că ar t r e b u i să discutăm. - N u acum. Tocmai plecam.

364

Sandra

Brown

- A c u m , Jeff. îl î m p i n s e într-o parte c â n d intră. O b ­ servând că era deja î m b r ă c a t de ieşit afară, îl întrebă: î n c o t r o te îndreptai? B ă r b a t u l se î n c r u n t ă şi-şi verifică ceasul de la m â n ă . - îţi d a u c i n c i m i n u t e . M ă aşteaptă o a m e n i i . - C e oameni? - Fraţii ăia d o i , ţărănoii. - A i a c u care s-a încurcat Emory? - D a . Ă i a . E m o r y şi Hayes B a n n o c k o protejează pe sora l o r . M - a m gândit că dacă ar f i ceva care i-ar atrage, a t u n c i ar f i ea. - Despre ce vorbeşti? C e ai făcut? - N u contează. C a v a l e r u l B a n n o c k îi va sări în ajutor. - Şi Emory? - Să sperăm că-şi va însoţi cavalerul. D a c ă n u , N o r ­ m a n m-a asigurat că se va ocupa b u c u r o s de el până ce mărturiseşte u n d e a ascuns-o. î n plus, cred că a v e n i t vremea să-1 întâlnesc pe t i p u l ăsta misterios. - I-ai descris pe fraţii ăia ca f i i n d nişte n e t r e b n i c i . - Aşa s u n t . - Si totuşi, ai pus la cale u n p l a n cu ei? A i înnebunit? -Nu. - Ba da, fără n i c i o îndoială. O r i c a r e ar f i p l a n u l tău, ar putea să se sfârşească groaznic. - S u n t pregătit p e n t r u orice eventualitate. C â n d îşi desfăcu geaca şi-i arătă u n b u z u n a r i n t e r i o r , A l i c e rămase cu gura căscată. - A i o armă? Tu? - A m o armă. E u . îşi scoase p i s t o l u l d i n b u z u n a r şi-1 legănă în palmă. M i c , dar de încredere. A l i c e se îndreptă spre canapea şi se aşeză masându-şi tâmplele ca şi c u m ar f i d u r u t - o . - A s t a e o n e b u n i e . D a c ă are loc o încăierare, E m o r y ar putea f i rănită sau ucisă. - Şi a c u i ar f i vina? D o a r a ei. D e ce t r e b u i e să fie t o t t i m p u l î n c e n t r u l atenţiei? Toate necazurile astea şi le-a atras singură asupra ei. C u m n u - i m a i s u p o r t a expresia

Necunoscutul

365

îngrijorată şi acuzatoare, Jeff se întoarse către uşă. Tre­ b u i e să plec. - U n d e îţi este o r n a m e n t u l de la încheietoarea fermoarului? Jeff se răsuci cu faţa spre ea. - Poftim? - V i n e r e a trecută, c â n d ai v e n i t la m i n e acasă, p u r t a i geaca asta. A m remarcat-o, îţi stătea foarte b i n e . Te-ai lăudat că e n o u ă şi mi-ai povestit cât de m u l t te-a costat. M a i ţii minte? - N u s u n t senil, A l i c e . - D e f e r m o a r atârna l o g o u l f i r m e i . A c u m n u m a i e acolo. - L-am pierdut. -Unde? - D a c ă aş şti u n d e , n u ar m a i f i p i e r d u t . Nerăbdător, îşi m u t ă greutatea de pe u n p i c i o r pe a l t u l . M a i ai şi altceva pe suflet î n d i m i n e a ţ a asta? - N o i d o i . Relaţia noastră s-a terminat? - A m crezut că ţi-am explicat clar azi-noapte. - Aşa e. D a r a m v r u t să te a u d zicându-mi-o î n faţă. - C o n s i d e r ă că ai auzit. P o r n i n d spre uşă, adăugă ritos: H a i d e , a m treabă. A l i c e se ridică ameţită. - N u m ă s i m t b i n e . T r e b u i e să m e r g la baie. - La capătul scărilor, oftă el. Grăbeşte-te, te r o g . - Ia-o î n a i n t e , îl î n d e m n ă ea. C â n d o să plec, o să m ă asigur că uşa e încuiată.

capitolul 40 D e fapt, n u - i promisese l u i Hayes u n avans de zece m i n u t e î n a i n t e să sune la poliţie. E l d o a r presupusese că îi va îndeplini rugămintea. I m e d i a t după ce plecă, E m o r y îşi conecta t e l e f o n u l m o r t la încărcător. T o c m a i căuta î n lista de contacte n u m ă r u l l u i S a m K n i g h t , c â n d t e l e f o n u l îi sună î n m â n ă s p e r i i n d - o . î n ţ e p e n i c â n d văzu n u m e l e pe ecran: Alice.

366

Sandra

Brown

Năpădită de u n v a l de f u r i e , răspunse. - Ştiu, Alice. A l i c e scoase u n sunet ca şi c u m ar f i sughiţat. - Ţi-a spus Jeff. - N u , dar n u contează c u m a m aflat. I m p o r t a n t e că a m făcut-o. - Emory... - Scuteşte-mă. N u p o t v o r b i a c u m c u t i n e . D e fapt, n u vreau să m a i a m deloc de-a face cu t i n e . N i c i o d a t ă . - C u c l i n i c a c u m rămâne? - A i l u a t în calcul v i i t o r u l c l i n i c i i c â n d ai î n c e p u t să te c u l c i c u soţul meu? - M e r i t asta. M e r i t să m ă dispreţuieşti. Ba chiar m a i m u l t . D a r a c u m t r e b u i e să m ă asculţi. - N i m i c d i n ceea ce s p u i n u va schimba... - L - a m m i n ţ i t pe detectiv. E m o r y , care v o i a să î n c h i d ă , se o p r i c u degetul în aer. -Poftim? - I-am povestit s e r g e n t u l u i G r a n g e că Jeff a fost cu m i n e d i n seara de v i n e r i , c â n d ai plecat t u spre C a r o l i n a de N o r d , până d u m i n i c ă după-amiaza. - Şi n-a fost? - A fost, n u m a i că... n u m a i că sâmbătă dimineaţa m - a m trezit să m e r g la baie, iar el n u era acolo. A m cre­ zut că, după ce a d o r m i s e m , ieşise pe furiş şi mersese acasă să d o a r m ă în p a t u l l u i . N u mi-a plăcut. S p e r a m că v o m p u t e a petrece o noapte... E m o r y o întrerupse b r u t a l . - U n d e a plecat? - N u ştiu. M - a m culcat la loc, iar c â n d m - a m trezit el era lângă pat c u o tavă pe care aşezase u n m i c d e j u n r o m a n t i c . N-a p o m e n i t n i m i c despre plecare. N u a şti­ u t că i-am observat absenţa. E u n u a m adus niciodată v o r b a de asta. - Şi n u i-ai povestit l u i G r a n g e . - N u . C â n d şi-a făcut apariţia pe neaşteptate la m i n e acasă, m-a zăpăcit. A m recunoscut aventura, dar ideea ca Jeff să fie i m p l i c a t într-o c r i m ă m i s-a părut atât de absurdă, încât I-am acoperit. A i reapărut chiar

Necunoscutul

367

în d i m i n e a ţ a aia, aşa că m i n c i u n a mea era justificată. Sau, cel p u ţ i n , aşa a m crezut. A c u m însă, cred că bănu­ ielile tale s u n t îndreptăţite. E m o r y simţi c u m i n i m a îi bătea t o t m a i rar. - C e te face să crezi asta? - L u c r u r i l e pe care le-a spus, răspunsurile evazive... dar o să-ţi povestesc toate astea m a i târziu. E ceva m a i u r g e n t ce t r e b u i e să ştii. C u întreruperi, v o r b i n d atât de repede încât c u v i n t e l e se loveau unele de altele, A l i c e reuşi să îngaime: Jeff a pus la cale u n p l a n c u fraţii F l o y d , folosind-o pe sora l o r ca să vă a d e m e n e a s c ă pe t i n e şi pe Hayes B a n n o c k . E o n e b u n i e . - D o a m n e . Hayes a p r i m i t u n apel c u m p l i t d i n par­ tea Lisei. I n m o m e n t u l ăsta e în d r u m spre casa l o r . - Iar Jeff a plecat de aici î n u r m ă c u doar... - D e u n d e anume? - D e la h o t e l . A l i c e îi povesti despre a p e l u l l u i Jeff d i n noaptea precedentă. A m avut s e n t i m e n t u l că m ă m a n i p u l a ca să cred că ai î n n e b u n i t . A m v e n i t c u maşi­ na în d i m i n e a ţ a asta, hotărâtă să scot adevărul de la el, şi l-am p r i n s chiar c â n d pleca. M - a m prefăcut că î m i este rău şi, de îndată ce a ieşit pe uşă, te-am sunat. E m o r y îşi dădu seama că Hayes n u - i dăduse n u m ă r u l de la t e l e f o n u l l u i m o b i l , p r o b a b i l ca s-o protejeze, iar asta o lăsase fără p o s i b i l i t a t e a de a-1 alerta î n legătură c u capcana care-i fusese întinsă. A p o i , r e m a r c â n d setul de chei de pe măsuţa de toale­ tă, o o p r i pe A l i c e în m i j l o c u l propoziţiei. - î n c ă m a i ai n u m ă r u l d e t e c t i v u l u i Grange? - Ă ă ă . . . cred... da. M i - a d a t cartea l u i de vizită. O a m în poşetă. - Sună-1. Repetă-i ce mi-ai zis m i e . T o t u l . Spune-i să trimită o a m e n i la casa fraţilor F l o y d . A c u m . I m e d i a t . Fă-1 să priceapă că Hayes e î n p e r i c o l . î n t r e t i m p , eu m e r g acolo ca să încerc să-1 p r e v i n . îşi scoase t e l e f o n u l d i n încărcător, luă cheile şi părăsi camera de m o t e l . Afară, c â n d apăsă b u t o n u l telecomen­ zii, se aprinseră f a r u r i l e u n e i b e r l i n e parcate î n apropie­ re. Alergă spre ea. M o b i l u l îi sună iarăşi. Văzând că era t o t A l i c e , strigă:

368

Sandra

Brown

- S u n ă - 1 pe G r a n g e ! Fă-o, A l i c e . î m i eşti datoare cu asta. - T u vorbeşti serios că te d u c i acolo? - A m plecat chiar a c u m . - A t u n c i e ceva ce t r e b u i e să ştii. Jeff are u n p i s t o l . Informaţia n u o făcu să şovăie decât o clipă. A p o i deschise p o r t i e r a şi se strecură la v o l a n u l maşinii închi­ riate de Jack, cea cu care se rătăcise p r i n ceaţă, l u c r u de înţeles c â n d era atât de densă. Jeff ajunsese până la uşa a p a r t a m e n t u l u i . Era pe p u n c t u l de a p u n e m â n a pe clanţă când îi v e n i în m i n t e vizita l u i K n i g h t şi a l u i G r a n g e d i n acea d i m i n e a ţ ă . „ A m t r e c u t doar să v e d e m dacă ai avut vreo veste de la E m o r y în c u r s u l n o p ţ i i . " Aşa explicase K n i g h t apariţia l o r pe nepusă masă. îl crezuse la m o m e n t u l respectiv, dar a c u m se întrebă de ce d e t e c t i v u l nu-1 sunase p u r şi s i m p l u . O a r e el şi G r a n g e îl verificaseră? O a r e î n c ă îl m a i b ă n u i a u de v r e u n delict? Putea f i n u m i t paranoic, dar... U ş a a p a r t a m e n t u l u i era flancată de p a n o u r i înguste d i n sticlă. Se aşeză astfel încât să n u fie văzut şi se uită afară. î n capătul parcării se afla o maşină fără î n s e m n e , care sărea în o c h i t o c m a i p e n t r u că era atât de banală. G e a m u l p o r t i e r e i d i n stânga fusese c o b o r â t n u m a i cât să lase loc u n e i ţigări al cărei f u m se răsucea în sus, spre pătura de ceaţă, şi se contopea cu ea. Supraveghere de amator, cel m u l t . D a r Jeff .tot trebu­ ia să scape de ea. Se gândea c u m să facă asta c â n d auzi glasul l u i A l i c e v e n i n d d i n s p r e d o r m i t o r u l de sus. Poate că sunase la clinică să a n u n ţ e u n d e era. Sau poate n u . Traversă sufrageria şi urcă treptele acoperite cu mo­ chetă cât de uşor şi de silenţios p u t u . U ş a d o r m i t o r u l u i era întredeschisă. - D a r a c u m cred că bănuielile tale s u n t îndreptăţite. „ D r a c u ' s-o ia! D r a c u ' s-o ia şi pe ea şi pe E m o r y ! "

Necunoscutul

369

F u r i a l u i creştea pe măsură ce auzea o propoziţie acu­ zatoare după alta. A l i c e descria p l a n u l cu fraţii F l o y d . A p o i spuse: - Emory? E m o r y , eşti acolo? P r o b a b i l că formase d i n n o u , p e n t r u că repetă insis­ t e n t în şoaptă: - H a i d e , h a i d e , răspunde. Şi a p o i : - T u vorbeşti serios că te d u c i acolo? A t u n c i e ceva ce t r e b u i e să ştii. Jeff are u n p i s t o l . D u p ă asta, se aşternu tăcerea. Jeff împinse uşa c u degetul arătător şi pătrunse în încăpere. A l i c e stătea aşezată pe pat. C â n d îl văzu, se ridică repede în picioare, î n c e r c â n d zadarnic să-şi ascun­ dă frica. - Jeff, a m crezut că ai plecat. - A m fost d e t u r n a t . Se uită cu subînţeles la t e l e f o n u l pe care ea îl ţinea strâns în m â n ă , a p o i o p r i v i pătrunză­ t o r în o c h i . D u p ă c u m ţi-am spus şi m a i devreme, A l i c e , vizita ta e foarte nepotrivită. D i n cauza agitaţiei, l u i E m o r y îi t r a n s p i r a u mâinile pe v o l a n . Pe când traversa oraşul se uită după o maşi­ nă de poliţie, după orice fel de v e h i c u l o f i c i a l căruia putea să-i ceară ajutor, dar n u văzu n i c i u n u l . S ă for­ meze u n n u m ă r î n t i m p ce conducea era riscant, m a i ales pe t i m p de ceaţă, dar îşi asumă riscul şi îl apelă pe Jack C o n n e l l . D u p ă ce sună de t r e i o r i , intră căsuţa vocală. - S u n t E m o r y , zise ea în grabă. Hayes a plecat de aici după ce a p r i m i t u n apel de la Lisa F l o y d . D a r e o capcană, pusă la cale de Jeff cu fraţii ei. A l i c e îl s u n ă pe sergentul G r a n g e ca să-i dea d e t a l i i . Ea a m i n ţ i t în legătură cu a l i b i u l l u i Jeff. D a r cel m a i i m p o r t a n t l u ­ c r u e să trimiţi de urgenţă o a m e n i acasă la fraţii F l o y d . Hayes se îndreaptă spre o p r i m e j d i e de m o a r t e , şi fiecare m o m e n t contează. S u n t în maşina ta închiriată şi m ă îndrept într-acolo.

370

Sandra

Brown

Brusc, îşi dădu seama că vorbea la u n t e l e f o n închis. Ţ i p ă exasperată şi-şi verifică e c r a n u l , care îi c o n f i r m ă că m i c a ei rezervă de baterie se terminase. D a r în ce m o m e n t al mesajului? Azvârli t e l e f o n u l pe l o c u l d i n dreapta şi se concentra pe c o n d u s . Siguranţa Lisei, viaţa l u i Hayes d e p i n d e a u de viteza c u care ajungea acolo, dar condiţiile meteo îi interziceau să accelereze. D u p ă ce părăsi oraşul şi intră pe d r u m u l de m u n t e , ceaţa d e v e n i şi m a i groasă. D i n c o ­ l o de b o t u l maşinii n u se vedea m a i n i m i c . I n ziua precedentă, pe d r u m u l spre cabana l u i Hayes, admirase priveliştea, iar asta o ajută a c u m . B o r n e l e şi indicatoarele zărite în a j u n o g h i d a u şi o m e n ţ i n e a u pe d r u m u l corect, altfel s-ar f i p i e r d u t fără speranţă. C o t i n d încet, văzu u n şir f a m i l i a r de c u t i i poştale. M a i departe, bucata de gard metalic î n formă de urs, a p o i casa cu d r a p e l u l Statelor U n i t e , h a m b a r u l părăginit şi a b a n d o n a t . Ştiu că era aproape c â n d trecu pe lângă u n gard cu h o r t e n s i i cât ea de înalte. D u p ă g a r d u l ăsta, cât de m u l t m a i merseseră până să ajungă Ia cabana l u i Hayes? T r e i k i l o m e t r i ? Opt? N u putea să-şi amintească. M ă r i uşor viteza, c u gândul la intenţiile c r i m i n a l e pe care N o r m a n şi W i l l F l o y d le aveau la adresa l u i Hayes. Nişte bărbaţi care îşi v i o l a u sora m i n o r ă n u ar avea n i c i u n fel de reţinere în a-şi m u t i l a sau u c i d e d u ş m a n u l . D a r G r a n g e p r o b a b i l că răspunsese i m e d i a t la ape­ l u l l u i A l i c e . P r o b a b i l că poliţiştii se a f l a u deja la casa fraţilor F l o y d . Ş i C o n n e l l era, desigur, pe d r u m ca să-i vină î n a j u t o r l u i Hayes. D u p ă ce abia se reîntâlniseră, C o n n e l l n u ar f i p e r m i s să... C u r b a abruptă apăru prea brusc, şi E m o r y o văzu prea târziu să m a i poată evita coliziunea. M a ş i n a se izbi de z i d u l g r i de piatră. C e n t u r a o ţinu, iar a i r b a g u l i se deschise în faţă. Fără îndoială, îi salvă viaţa, dar i m p a c t u l f u v i o l e n t . H a b i t a c l u l se u m p l u de pudră înecăcioasă. D e îndată ce a i r b a g u l se dezumflă, E m o r y î n c e p u să bâjbâie după m â n e r u l uşii. F u cât pe-aci să cadă d i n ma­ şină, a cărei capotă se strivise de stâncă asemenea u n e i

Necunoscutul

371

c u t i i de suc. T ă l p i k ghetelor îi alunecară, aşa că ateriza cu putere în f u n d . I n v r e m e ce stătea aşezată acolo trăgându-şi s u f l e t u l , răceala şi umezeala caldarâmului îi pă­ trunseră la piele. D i s c o n f o r t u l reuşi s-o m a i învioreze. Se ridică s p r i j i n i n d u - s e de portieră şi îşi inspecta toate părţile c o r p u l u i . Era zdruncinată, o durea s t e r n u l în zona în care o ţinuse c e n t u r a de siguranţă, dar n u avea n i c i u n os r u p t . Se dezlipi de maşină şi î n c e p u să alerge. î n t i m p ce ieşeau d i n t r i b u n a l şi se îndreptau spre S U V - u l parcat, Jack b o m b ă n i : - Ce politică de d o i b a n i . . . - E l e judecătorul, zise K n i g h t . G r a n g e se sui la v o l a n , K n i g h t se aşeză în dreapta, iar Jack se urcă în spate. - Pune-ţi centura, îl sfătui d e t e c t i v u l . A v e m legi. Jack se c o n f o r m ă , a p o i îşi deschise t e l e f o n u l , pe care n u avusese voie să-1 folosească în i n c i n t a t r i b u n a l u l u i cât aşteptaseră m a n d a t u l de arestare. - E m o r y , le spuse celorlalţi în t i m p ce îşi consulta mesajele d i n căsuţa vocală. A p o i : O , rahat! O , rahat! - Ce? îl întrebă G r a n g e . Jack le reproduse mesajul l u i E m o r y . - Hayes se îndreaptă spre u n p e r i c o l de m o a r t e . A p o i a î n c e p u t să se a u d ă slab şi s-a î n c h i s . G r a n g e , v e r i f i că-ţi t e l e f o n u l . A zis că u r m a să te sune A l i c e B u t l e r să îţi dea d e t a l i i . A m a i zis şi că a l i b i u l l u i Jeff este o m i n ­ c i u n ă . K n i g h t , t r i m i t e u n echipaj la casa fraţilor F l o y d , dar m a i întâi vezi dacă poţi să m a i iei legătura c u E m o ­ ry. E u o să-1 s u n pe Hayes, şi n e n o r o c i t u l ar face b i n e să-mi răspundă. I n t i m p ce conducea cu o m â n ă , G r a n g e îşi verifică telefonul. - N u a m n i c i u n apel de la A l i c e B u t l e r . - T e l e f o n u l l u i E m o r y intră d i r e c t la căsuţa vocală, a n u n ţ ă K n i g h t . B u d d y , dă-i bătaie spre h o t e l . G r a n g e p o r n i sirena şi g i r o f a r u l şi acceleră.

372

Sandra

Brown

- M a m a n a i b i i ! C â n d se deschid porţile i a d u l u i . . . m â r â i K n i g h t î n a i n t e de a s o l i c i t a p r i n staţie t r i m i t e ­ rea e c h i p a j u l u i . I n t r e t i m p , Jack formase n u m ă r u l cartelei preplătite pe care o folosea Hayes în acel m o m e n t . D u p ă trei târâituri, c â n d era pe p u n c t u l de a r e n u n ţ a , Hayes răspunse. - C e e? - Ştiu că ai p r i m i t u n apel de la Lisa F l o y d şi că mergi să o salvezi. Ceea ce n u ştii e că Jeff Surrey e în spatele strigătului ei de a j u t o r . - D e u n d e ştii? - E m o r y mi-a lăsat u n mesaj. - Ea de u n d e ştie? - C r e d că a aflat de la A l i c e B u t l e r . î n c e r c ă m să sta­ b i l i m asta. - încercaţi? - A m sunat-o î n a p o i pe E m o r y , strigă K n i g h t peste umăr. Intră căsuţa vocală. - A i auzit? îl întrebă Jack. - M d a , rosti Hayes. T e l e f o n u l ei n u m a i avea baterie. - M e s a j u l s-a întrerupt, dar u n l u c r u s-a auzit tare şi răspicat. Ţ i se pregăteşte o ambuscadă. - S u n t cu m u l t î n a i n t e a voastră. A s t a m i - a m d a t şi eu seama. D o a r că n u a m ştiut că Jeff e î n spatele ei. U n d e sunteţi acum? - î n d r u m spre h o t e l u l l u i Jeff, ca să p u n e m în apli­ care m a n d a t u l . - O c u p a ţ i - v ă în c o n t i n u a r e de asta. închideţi-1 pe nemernic. - Aşa o să facem. - S p u n e ţ i - i l u i E m o r y să r ă m â n ă nemişcată la m o t e l . S u n a ţ i pe t e l e f o n u l d i n c a m e r ă dacă n u reuşiţi să daţi de ea pe m o b i l . - A m înţeles. N u - i î n f r u n t a pe depravaţii ăia singur. E c h i p a de la operaţiuni speciale e pe d r u m . - M ă o c u p eu de fraţii F l o y d . -Hayes, t u . . . - O să mă descurc cu e i . - T o c m a i de asta mă t e m .

Necunoscutul

373

- A m ajuns la t i m p , zise G r a n g e î n t i m p ce parca S U V - u l î n faţa h o t e l u l u i . M a ş i n a l u i e î n c ă aici. Jack îi transmise vestea l u i Hayes, care îi ceru: - Păstrează-mi o bucată d i n e l . î n c h i s e a p o i fără alte formalităţi, spre enervarea a g e n t u l u i federal. - M ă d u c să a f l u u l t i m e l e n o u t ă ţ i de la o m u l n o s t r u , zise G r a n g e luând-o la fugă spre maşina fără î n s e m n e care se afla î n partea cealaltă a parcării. K n i g h t coborî la rândul l u i d i n S U V Părea fără suflu. - E m o r y t o t n u răspunde la t e l e f o n . A m t r i m i s echipajele spre casa fraţilor F l o y d , d a r vremea asta blestemată... N u era nevoie să e n u m e r e riscurile provocate de ceaţă. - Păi, îl va încetini şi pe Hayes. A s t a e b i n e , c o m e n t ă Jack. î n t i m p u l acestui s c h i m b de r e p l i c i se îndreptau ţin­ tă spre uşa a p a r t a m e n t u l u i . G r a n g e l i se alătură acolo. - Poliţistul spune că Jeff a p r i m i t o vizită. D e la o doamnă. - O d o a m n ă ? repetă Jack. Emory? - N u , n-a recunoscut-o. - A l i c e Butler? - La ea m ă g â n d e a m şi e u , zise K n i g h t . B ă t u la uşă. Jeff? Deschide. Aşteptară, d a r n u se întâmplă n i m i c . - J e f f ! A s t a n u - i o vizită de curtoazie. A v e m m a n d a t . D u p ă alte câteva secunde, t o t n u se î n t â m p l ă n i m i c . - M - a m săturat de n e m e r n i c u l ăsta, b o m b ă n i K n i g h t . îşi scoase p i s t o l u l d i n toc şi trase î n î n c u i e t o a r e . La parter n u era n i m e n i . G r a n g e se îndreptă spre scări, c u a r m a aţintită spre uşa întredeschisă de la etaj. - Predă-te, Jeff. C â n d ajunse la uşă, se dădu într-o parte şi-o împin­ se ca s-o deschidă. N u se întâmplă n i m i c , aşa că intră în cameră.

374

Sandra

Brown

Jack se strecură p r i n spatele d e t e c t i v u l u i . D i n spate v e n i şi K n i g h t nervos. M a i târziu avea să şid amintească zicând: - A u , asta e o treabă urâtă! E m o r y simţea d u r e r e în t o t c o r p u l . O r i de câte o r i trăgea aer în p i e p t o fulgera câte u n j u n g h i . A e r u ! pâclos părea încărcat cu ceva i n v i z i b i l , dar ascuţit, ca u n n o r de cristale de gheaţă sau de c i o b u r i de sticlă. Şi era îmbrăcată prea subţire. F r i g u l c r u d li î m p u n g e a faţa în l o c u r i l e în care pielea era expusă. I i curgeau o c h i i , ceea ce î n s e m n a că t r e b u i a să clipească î n c o n t i n u u pen­ t r u a-şi l i m p e z i vederea. S i m ţ e a că într-o parte îi apăruse o rană. O împun­ gea î n t r u n a , cu spasme c o n t i n u e . Fractura de stres de la talpa dreaptă îi t r i m i t e a săgeţi dureroase de-a l u n g u l g a m b e i . învingerea d u r e r i i n u era însă decât o chestiu­ ne de voinţă, de disciplină. Iar ei i se spusese că avea şi u n a , şi alta. D i n p l i n . Ba chiar în exces. D o a r p e n t r u asta făcuse atâtea a n t r e n a m e n t e c h i n u i t o a r e . Putea să o facă. T r e b u i a . „Tot î n a i n t e , E m o r y . Aşa, p u n e p i c i o r u l în faţă, apoi pe celălalt... A c o p e r ă distanţa, m e t r u c u m e t r u . " C â t m a i era? „ O , D o a m n e , fă să n u m a i fie m u l t . " C u forţele reîmprospătate de hotărâre şi de teama eşecului, înteţi r i t m u l . Dintr-odată, în u m b r e l e întune­ cate ale pădurii d i n j u r se stârni u n foşnet, u r m a t de o mişcare a a e r u l u i d i n spatele ei. I n i m a i se strânse, presimţind dezastrul, însă n u avu t i m p să reacţioneze î n a i n t e ca n e n u m ă r a t e p r o i e c t i l e de d u r e f e să-i explo­ deze în cap. Căzu şi se l o v i tare. C â n d încetă să m a i vadă stele verzi, se ridică î n p a t r u labe şi rămase în poziţia aceea v r e m e de câteva secunde, cu c a p u l plecat între braţe, î n c e r c â n d să-şi potolească ameţeala. î n cele d i n u r m ă , îşi înălţă c a p u l s u f i c i e n t în­ cât să zărească o pereche de ghete.

Necunoscutul Le p r i v i în v r e m e ce m u l t , până ce-i umplură la câţiva c e n t i m e t r i de ea d i n c o l o de g e n u n c h i , de până ajunse la o pereche -Alice?

375

se a p r o p i a u , d i n ce în ce m a i câmpul v i z u a l C â n d ajunseră şi se opriră, E m o r y p r i v i în sus t r u n c h i , de u m e r i şi de bărbie de o c h i f a m i l i a r i .

capitolul 41 - A i f i p u t u t să mă scuteşti de atâta e f o r t dacă ai f i m u r i t de p r i m a oară, spuse A l i c e . H e m a t o m s u b d u r a l acut. A m fost sigură că te-am l o v i t d e s t u l de zdravăn î n c â t să cauzez o sângerare lentă, dar persistentă, care aici, arătă ea în j u r întinzându-şi larg braţele, ar f i fost m o r t a l ă . D a r n u şi p e n t r u t i n e . N u p e n t r u Fata de A u r . A i avut vreodată, în m i n u n a t a ta viaţă, vreo fărâmă de g h i n i o n ? C r e i e r u l l u i E m o r y , la m a i puţin de o săptămână de la p r i m a rană, resimţea efectele a c c i d e n t u l u i de maşină, iar a c u m ale celei de-a d o u a l o v i t u r i la cap. V r u să se r i d i c e , dar picioarele îi erau prea m o i ca s-o susţină, aşa că se aşeză cu g e n u n c h i i la p i e p t . î n c e r c ă să se concentreze la ce spunea A l i c e , dar vorbele n u aveau n i c i u n sens. I m a g i n e a ei se u n d u i a ca şi c u m ar f i p r i v i t - o de sub apă, iar asta o făcea să-i fie greaţă. - Ce spui? C e ai în mână? - Ă s t a ? A l i c e ridică p i s t o l u l . î n toate secţiile de U r g e n ţ e d i n ţară e c u n o s c u t ca trataţia specială de sâm­ bătă seara. R e v o l v e r u l clasic de c a l i b r u treizeci şi o p t . E m o r y începea să înţeleagă. - C e faci cu el? - S u n t gata să te u c i d şi, de data asta, o să m ă asigur că eşti m o a r t ă . E m o r y simţi că îi zvâcnea s t o m a c u l . Era pe p u n c t u l de a v o m i t a . A b i a reuşi să înghită. - D e ce?

376

Sandra

Brown

- M i - a r l u a o veşnicie să e n u m ă r toate m o t i v e l e , şi e f r i g aici. Pe scurt, Jeff era u n păduche, dar era păduchele meu. C e l puţin p â n ă să fac greşeala de a ţi-1 prezenta ţie. E r a i o partidă m u l t m a i b u n ă . Drăguţă. Bogată. Aveai calităţile d o r i t e de el. D a r să ştii că n u te-a i u b i t . N i c i o ­ dată n-a făcut-o. - î m i d a u seama de asta a c u m . - T o t u ş i , se desfăta cu bogăţiile şi s t a t u t u l pe care i le ofereai t u . A t â t de tare încât n u te-ar f i părăsit niciodată, i n d i f e r e n t cât de rău începuse m a r i a j u l să scârţâie. A r f i c o n t i n u a t c u asta la nesfârşit. - A ş a că t r e b u i a să scapi de m i n e . - A i fost atât de drăguţă încât să-mi arăţi h a r t a cu traseul pe care i n t e n ţ i o n a i să alergi sâmbătă d i m i n e a ţ ă . M - a i lăsat să asist la planificarea de d e t a l i u . - D a r t u ai fost cu Jeff. - Care n u a p u t u t niciodată să fumeze iarbă fără să r ă m â n ă i n c o n ş t i e n t după aceea. L - a m ameţit c u două pahare de whisky, două sticle de v i n şi u n j o i n t de foar­ te b u n ă calitate ca să m ă asigur că n u se va trezi decât târziu î n d i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e . A m parcurs c u maşina t o t traseul ăla, a m parcat la p u n c t u l t e r m i n u s şi m - a m întors pe jos până ce a m găsit o ascunzătoare b u n ă . A m aşteptat ca t u să m ă depăşeşti, a p o i a m v e n i t p r i n spatele tău şi te-am l o v i t cu piatra pe care o găsisem pe cărare. Surâse cu a m ă r ă c i u n e . Dacă m ă gândesc a c u m , ar f i t r e b u i t să m a i stau î n c ă puţin să m ă asigur că muriseşi sau că n u m a i aveai m u l t de trăit. M i - a fost frică să te a t i n g ca să n u las u r m e care să mă i n c r i m i n e z e . N u m - a m atins de o c h e l a r i i tăi stricaţi care ţi-au provocat atâta nelinişte. O r i c u m , m - a m grăbit să m ă întorc la maşină. Pe d r u m n u m - a m întâlnit cu n i m e n i care să coboare de pe m u n t e . A m reuşit să m ă î n t o r c la A t l a n t a în t i m p record şi a m l u a t u n m i c d e j u n târziu în pat alături de Jeff, care n u a b ă n u i t n i m i c . T o t u l s-a petrecut exact c u m ţi-am povestit azi-dimineaţă, n u m a i că eu a m fost cea care s-a strecurat afară, n u Jeff. - M ă v o i a i m o a r t ă ca să poţi să-1 ai pe el.

Necunoscutul

377

- E m o r y , gândeşti m u l t prea simplist, râse A l i c e . Te v o i a m m o a r t ă p e n t r u ca Jeff să fie acuzat de uciderea ta. D a c ă era c o n d a m n a t , viaţa l u i se ducea de râpă. D o i d i n t r - o lovitură. înţelegi? Afişă u n zâmbet exagerat de strălucitor şi de ve­ sel, m a i degrabă rânjetul u n e i n e b u n e care se felicita singură. E m o r y se c o n c e n t r a să a d u n e piesele puzzle-ului p â n ă ce formară o i m a g i n e completă. - T u ai lăsat l o g o u l de la geaca l u i de schi acolo? - A fost descoperit? C h i a r m ă g â n d e a m , dar n u aveam c u m să î n t r e b . E m o r y n u - i povesti cine îl găsise. - T o t u l se d e r u l a c o n f o r m p l a n u l u i , c o n t i n u ă A l i c e . Jeff a d e v e n i t suspect d i n p r i m a clipă. Se prefăcea că e î n n e b u n i t de dispariţia ta, dar foarte curând a înce­ p u t să-i placă ideea de a deveni u n văduv bogat, ceea ce, bineînţeles, era în favoarea mea. D a r n u p r i c e p e a m de ce nu-ţi descoperise n i m e n i cadavrul. C â t de greu putea să fie? M i - a m spus că ţi-ai recăpătat c u n o ş t i n ţ a şi te-ai împleticit pe cărare până în sălbăticie. D u p ă t r e i zile m - a m m a i liniştit, gândindu-mă că, dacă n u m u r i ­ seşi d i n cauza rănii de la cap, sigur n-ai f i p u t u t supra­ vieţui h i p o t e r m i e i . A p o i ai apărut. Salvată de acel D a n i e l B o o n e . Incre­ d i b i l , zise A l i c e , clătinând uimită d i n cap. C i n e s-ar f i gândit că sfinţenia ta mergea până acolo încât să te ajute să te scoli d i n morţi? Iar ăsta a fost d o a r p r i m u l d i n t r - o serie de şocuri. E r o u l tău d i n c a b a n ă era u n fugar urmă­ r i t de F B I . T u şi el aţi i n t r a t într-un c o n f l i c t cu tâmpiţii ăia incestuoşi. D a r , reluă ea zâmbind, a m găsit o cale să î n t o r c m i ­ zeria asta în a v a n t a j u l m e u . M a i tare decât orice, Jeff u r a să fie văzut ca u n prost, iar escapadele tale îl trans­ f o r m a u într-un i m b e c i l de m â n a întâi. A dezlegat foarte 1

1

D a n i e l B o o n e ( 1 7 3 4 - 1 8 2 0 ) - p i o n i e r a m e r i c a n , e x p l o r a t o r şi u n u l

d i n t r e p r i m i i c o l o n i ş t i , ale c ă r u i fapte de vitejie l-au t r a n s f o r m a t î n t r - u n u i d i n t r e p r i m i i e r o i p o p u l a r i al S t a t e l o r U n i t e (n.tr.)

378

Sandra

Brown

repede m i s t e r u l T o t ce a m avut eu de făcut a fost să trag sforile. Aseară a încercat să m ă convingă de f a p t u l că ai de­ v e n i t labilă psihic. P r i n u r m a r e , în calitate de prietenă a a m â n d u r o r a , azi-dimineaţă a m v e n i t p â n ă aici să-mi ofer susţinerea. M i - a dezvăluit p l a n u l r i d i c o l cu cei d o i fraţi. M - a m prefăcut îngrozită, dar, în realitate, e r a m î n c â n t a t ă . C h i a r şi fără a j u t o r u l m e u , îşi săpa groapa t o t m a i a d â n c . Aş f i fost bucuroasă să stau deoparte şi să-1 privesc, dar, în u l t i m a clipă, mi-a forţat m â n a , î n c h e i e Alice oftând. L u i E m o r y îi îngheţase sângele în vene. - Vorbeşti de el la t r e c u t . Pierdută în p r o p r i i l e gânduri, A l i c e c o n t i n u a să vor­ bească pe u n t o n p l i n de m â h n i r e : - N u ştiu de ce, v o i a să te urmărească până aici şi să te recupereze. C h i a r şi după câtă u m i l i n ţ ă îi provocaseşi, t o t pe t i n e te-a ales în d e t r i m e n t u l m e u . - D u m n e z e u l e , A l i c e , ce ai făcut? N u vei putea să scapi nepedepsită. - N u mă m a i interesează să scap nepedepsită. S c o p u l m e u era să vă ştiu m o r ţ i pe a m â n d o i , şi a m ajuns la j u m ă t a t e a d r u m u l u i . îşi îndreptă p i s t o l u l spre E m o r y . A i ceva de zis la final? - A l i c e , te r o g . - Nu? B i n e , a t u n c i . C â n d răsună împuşcătura, p i c i o r u l d r e p t îi cedă şi A l i c e căzu fulgerător la p ă m â n t . C a u n spectru, d i n t r e c o p a c i i învăluiţi în pătura de ceaţă, Hayes îşi făcu apariţia c u p i s t o l u l î n m â n ă . - A r u n c ă arma sau m o r i ! - N u , n u ! strigă E m o r y , temându-se m a i m u l t p e n t r u el decât p e n t r u A l i c e . G l o n ţ u l îi perforase acesteia partea d i n spate a picio­ r u l u i şi-i ieşise p r i n faţă, chiar deasupra g e n u n c h i u l u i . D i n ţ i i îi scrâşneau de d u r e r e , dar n u lăsă d i n m â n ă pis­ t o l u l care era aţintit asupra bărbatului ce reprezenta o ţintă uriaşă. E m o r y crezu că avea să-i sară i n i m a d i n p i e p t .

Necunoscutul

379

- A l i c e , te r o g , ascultă-mă, ascultă-1 pe el. A r u n c ă pis­ t o l u l . Nu-1 obliga să te ucidă. Te r o g , n u . A l i c e părea să n-o audă. Era c o n c e n t r a t ă asupra l u i Hayes. - Super-armăsarul l u i E m o r y . - A r u n c ă pistolul. - Dacă ai f i v r u t să mă o m o r i , ai f i făcut-o d i n p r i m a . - N u vreau să te o m o r . D a r o v o i face dacă t r e b u i e . - A l i c e , te r o g , nu-1 o b l i g a , suspină E m o r y . Te i m ­ p l o r . Nu-1 obliga. Lasă a r m a jos. S-a t e r m i n a t . -S-a t e r m i n a t p e n t r u t i n e , rosti A l i c e î n d r e p t â n d p i s t o l u l spre ea. împuşcătura n u se auzi la fel de tare c u m s-ar f i î n t â m p l a t p r o b a b i l într-o zi s e n i n ă . C e a ţ a înăbuşise p u ­ ţin z g o m o t u l . A l i c e era însă la fel de m o a r t ă . Hayes se repezi s-o r i d i c e pe E m o r y şi s-o lipească de el. O prinse c u mâinile de cap şi-i căută faţa. - Eşti bine? - N u a m v r u t să f i i pus în situaţia asta, îngăimă ea p r i n t r e h o h o t e de plâns. N u a m v r u t să... - Şşşt, şşşt, n - a m făcut-o eu. îi făcu s e m n să se u i t e în spatele l u i . Sergentul G r a n g e se sprijinea de u n copac, î n d o i t de m i j l o c , vo­ m i t â n d spasmodic. K n i g h t stătea în picioare lângă el, c u m â n a vânjoasă aşezată pe u m ă r u l p a r t e n e r u l u i său. C a b a n a l u i Hayes d e v e n i sediul t u t u r o r o a m e n i l o r legii şi al echipelor de intervenţie care sosiseră în zonă în câteva m i n u t e . Hayes, care o purtase pe E m o r y în braţe p â n ă acolo, o aşeză pe u n u l d i n t r e scaunele verzi-măslinii de lân­ gă masă. A d u s e o cuvertură de pe pat şi o înfăşură în j u r u l ei. - A s t a îţi va f i de a j u t o r p â n ă la venirea a m b u l a n ţ e i . E i v o r avea o pătură termică. - E u te vreau d o a r pe t i n e , m u r m u r ă ea prinzându-1 de m â n ă .

380

Sandra

Brozvn

Bărbatul î n g e n u n c h e în faţa ei şi o mângâie t a n d r u pe creştet. - C e d r a c u ' făceai pe jos acolo? - A l e r g a m să te p r e v i n . Hayes îşi trecu degetul mare peste buza ei inferioară. - Să n-o m a i faci niciodată, îi spuse cu asprime. - Ba t u să n u m a i f i i niciodată o ţintă aşa de mare. - N u prea a m ce să fac în privinţa asta, doctoriţă scumpă. î n c ă se u i t a u u n u l în o c h i i c e l u i l a l t când Jack C o n ­ n e l l se a p r o p i e . - M a i puteţi? - S u n t e m în viaţă, rosti E m o r y t r e m u r â n d şi c u o c h i i p l i n i de l a c r i m i . - M a r e m i n u n e . E u , K n i g h t şi G r a n g e a m dat peste maşina ta avariată. M a ş i n a mea avariată. - î m i pare rău. A g e n t u l F B I făcu s e m n că n u avea i m p o r t a n ţ ă . - N u ai fost rănită în accident? - N i m i c serios. D a r A l i c e . . . La rostirea n u m e l u i , glasul i se stinse. M - a l o v i t . Poate cu p a t u l p i s t o l u l u i . O să a m nevoie de încă o t o m o g r a f i e cerebrală. - A m b u l a n ţ a ar t r e b u i să ajungă aici în vreo câteva minute. Jack îşi târşâi picioarele şi le aruncă, pe r â n d , o p r i v i r e încurcată. Sesizând aluzia, Hayes m u r m u r ă că avea ceva de făcut afară, după care ieşi pe uşa deschisă. E m o r y n u l-ar f i lăsat, dar nu-1 c h e m ă î n a p o i , i n t u i n d ce avea să-i spună a g e n t u l federal. - E m o r y , soţul tău e m o r t . - Ş t i u . A l i c e mi-a spus. C u m ? - A fost împuşcat. P r o b a b i l c u acelaşi p i s t o l pe care avea de gând să-1 folosească împotriva ta. - Era p i s t o l u l l u i Jeff? - N u . C e l înregistrat pe n u m e l e l u i i-a fost găsit în b u z u n a r u l d i n i n t e r i o r u l gecii. - D e c i n-a m i n ţ i t în legătură c u asta. A l i c e î m i zisese că era î n a r m a t .

Necunoscutul

381

- N u a apucat să-şi ducă p l a n u l la îndeplinire, o r i ­ care ar f i fost acela, şi cred că nu-1 v o m afla niciodată. A fost ucis în a p a r t a m e n t . A l i c e B u t l e r a reuşit cumva să iasă fără să fie văzută de poliţistul care stătea de pază. Poate la fel c u m aţi şters-o t u şi Hayes în seara trecută, p r i n apartamentul vecin. I i povesti că, după ce descoperiseră cadavrul l u i Jeff, el, K n i g h t şi G r a n g e îl lăsaseră pe agent acolo să păzeas­ că l o c u l c r i m e i . - T e m â n d u - n e p e n t r u siguranţa ta, a m mers să te c ă u t ă m la m o t e l . C â n d a m văzut că îmi dispăruse maşi­ na, ne-am gândit că ăsta era s i n g u r u l loc u n d e ai f i p u t u t să te d u c i . - P r o b a b i l că mi-a m u r i t t e l e f o n u l î n a i n t e să apuc să-ţi t r a n s m i t şi partea asta. Iţi spuneam că a m plecat să-1 avertizez pe Hayes. I I p r i v i p r i n uşa deschisă. C u spa­ tele la ea, stătea de vorbă cu B u d d y G r a n g e şi cu Sam K n i g h t . A l i c e ştia, adăugă E m o r y . - A ajuns repede aici. V ă z â n d maşina avariată, şi-a dat seama p r o b a b i l că ai plecat pe jos. A c o n d u s m a i departe până ce te-a zărit pe d r u m , după care... - M - a atacat p r i n spate, ca şi p r i m a oară. - P r i m a oară? E m o r y îi relată mărturisirea l u i A l i c e . - D e c i p â n ă la u r m ă n-a fost Jeff, conchise Jack. - N u în m o d d i r e c t . A m â n d o i m-au înşelat. Pe dea­ supra, d i n câte mi-a zis A l i c e , el n u a suferit peste mă­ sură c â n d a aflat că era p o s i b i l să r ă m â n ă văduv. A i c i o cred. - D i n păcate, şi eu. Hayes v e n i să l i se alăture. - Ş o f e r u l a m b u l a n ţ e i întoarce ca să poată i n t r a cu spatele. - Le v o i t r a n s m i t e l u i K n i g h t şi G r a n g e că A l i c e a mărturisit, îi spuse C o n n e l l l u i E m o r y , după care îi lăsă şi ieşi afară. Hayes se aşeză pe v i n e în faţa ei şi-i luă mâinile reci într-ale sale. - K n i g h t mi-a povestit despre Jeff. Eşti bine?

382

Sandra

Brown

- O să-mi ia o v r e m e . - A i timp. încuviinţă absentă c u o mişcare d i n cap. D u p ă o cli­ pă, întrebă: - C e s-a î n t â m p l a t la casa fraţilor Floyd? - N o r m a n şi W i l l se a ş t e p t a u să v i n d i n faţă. A u u i t a t să-şi acopere şi spatele. S u n t d i b a c i , d a r n u şi f o a r t e isteţi. - Lisa şi Pauline? - S u n t în siguranţă. A m ajuns acolo î n a i n t e ca fraţii să-şi p u n ă î n aplicare a m e n i n ţ a r e a abjectă, care, proba­ b i l , fusese aruncată în v a n . E i mă v o i a u pe m i n e , n u pe Lisa. - A u fost arestaţi? - P r o b a b i l că da. M u n t e l e e înţesat de poliţişti. I-am lăsat pe N o r m a n şi pe W i l l într-un loc u n d e p o t f i uşor de găsit, legaţi c u lanţuri de c o p a c u l u n d e o b i ş n u i a u să-ţi ţină câinele. - Poetică m a n i e r ă de a face dreptate. - Aşa m - a m gândit şi e u . C â n d E m o r y îi atinse vânătăile recente de pe faţă, Hayes surâse crispat. - La î n c e p u t n u au fost de acord c u ideea mea. T â n ă r a femeie ar f i v r u t să râdă, dar l a c r i m i l e îi inundaseră o c h i i . Simţindu-se brusc epuizată, îşi adă­ p o s t i c a p u l lângă gâtul l u i , m o m e n t î n care Hayes o c u p r i n s e c u braţele şi o l i p i de el. E m o r y îi putea simţi buzele pe părul ei, dar n u reuşi să-i audă vorbele şoptite. R ă m a s e r ă aşa p â n ă la venirea tărgii pe roţi aduse de doi paramedici. Hayes îi înclină c a p u l în sus şi-o sărută pe gură, cald şi suav. Se dădu a p o i într-o parte şi-o lăsă în grija celor de la a m b u l a n ţ ă , care insistaseră să o lege pe targa d i n cauza rănii de la cap. î n t i m p ce o împingeau d i n c o l o de uşă şi afară în c u r t e , E m o r y îl zări pe sergentul G r a n g e . îl strigă pe n u m e , iar el se întoarse. Părea p a l i d , iar o c h i i l u i ageri n u erau la fel de l u m i n o ş i ca de o b i c e i . „ M u l ţ u m e s c " , îi spuse pe m u t e ş t e .

Necunoscutul

383

B ă r b a t u l îi aprecie r e c u n o ş t i n ţ a î n c l i n â n d r a p i d c a p u l , după care îşi f e r i p r i v i r e a . C ă u t â n d u d pe Hayes, E m o r y încercă să-şi mişte c a p u l într-o parte şi-ntr-alta, d a r bareta prinsă de-a l u n ­ g u l frunţii îi împiedica orice gest. C u o nelinişte cres­ c â n d ă , cercetă curtea în măsura î n care i-o p e r m i t e a vederea periferică. într-un f i n a l îl zări pe Jack C o n n e l l , care o privea abătut. î n c e t ă să se m a i l u p t e să-şi r i d i c e c a p u l . N u avea să-1 găsească pe cel pe care îl căutase. L a c r i m i l e care i se scurgeau d i n o c h i erau, de asemenea, î n zadar. N u ar f i t r e b u i t s-o surprindă dispariţia l u i . îi spusese c-o va face, i a r el îşi ţinea î n t o t d e a u n a p r o m i s i u n i l e .

epilog S p e c t a t o r i i şi susţinătorii îi aclamau pe alergători pe t o t p a r c u r s u l traseului de 42 de k i l o m e t r i care străbătea A t l a n t a , dar cei m a i entuziaşti se adunaseră lângă l i n i a de sosire. C â n d E m o r y trecu l i n i a şi c r a i n i c u l îi strigă n u m e l e , prezentând-o d r e p t organizatoarea cursei cu scop cari­ t a b i l , f u î n t â m p i n a t ă c u urale. I m e d i a t o î n c o n j u r a r ă c a m e r a m a n i i şi f o t o g r a f i i agenţiilor de presă, toţi întrecându-se să o b ţ i n ă o declaraţie. I n starea în care se afla, fără răsuflare, stătu p u ţ i n . P r i m i bătăi pe spate şi îmbră­ ţişări de la alţi alergători. U n u l d i n t r e pacienţii ei, u n băieţel de şase a n i , se a p r o p i e t i m i d alături de părinţii l u i şi-i ceru u n autograf. U n g r u p de v e t e r a n i de război, care parcurseseră dis­ t a n ţ a în scaunele c u r o t i l e , se aliniară să bată p a l m a cu ea şi s-o salute. O d u r e a u toate cele, m a i ales p i c i o r u l d r e p t , d i n cauza căruia şchiopăta. Era atât de obosită încât m a i avea puţin şi se prăbuşea, dar se simţea într-al n o u ă l e a cer. D i n t r - o s u m e d e n i e de m o t i v e , f a p t u l că terminase cursa asta reprezenta o v i c t o r i e a m i n ţ i i , a t r u p u l u i şi a sufletului. I n u l t i m e l e şase l u n i avuseseră loc m u l t e s c h i m b ă r i în viaţa ei. D u p ă încheierea anchetei p r i v i n d u l t i m e l e ore d i n viaţa l u i A l i c e , o rudă de-a acesteia îi revendicase t r u p u l şi i-1 transportase p e n t r u a f i î n m o r m â n t a t în oraşul l o r n a t a l d i n Tennessee. E m o r y n u avusese n i c i u n c o n t a c t cu familia. Ea se ocupase de incinerarea rămăşiţelor l u i Jeff, r e n u n ţ â n d la orice gen de slujbă religioasă. O r i c e ma­ nifestare a suferinţei ar f i î n s e m n a t o ipocrizie. Primise d o a r o m â n ă de scrisori de c o n d o l e a n ţ e . M u l ţ u m i r i l e

386

Sandra

Brown

ei politicoase erau la fel de o b l i g a t o r i i ca şi scrisorile în sine. L u c r u r i l e l u i fuseseră sigilate în c u t i i şi t r i m i s e u n u i r e f u g i u p e n t r u o a m e n i ai străzii. S i n g u r a tristeţe pe care o simţea era legată de Jeff însuşi. Trăise şi m u r i s e fără b u c u r i e şi fără i u b i r e . V â n d u s e repede casa în care locuiseră î m p r e u n ă şi se mutase într-un cartier rezidenţial fermecător d i n Buckhead. Ea şi d o c t o r u l N e a l James invitaseră u n c u p l u căsă­ t o r i t , el ginecolog-obstetrician, ea specialistă în i n f e r t i l i tate, să se alăture p a r t e n e r i a t u l u i l o r . Ideea se dovedise excelentă, căci activitatea c l i n i c i i era î n f l o r i t o a r e . N o r m a n şi W i l l fuseseră inculpaţi, judecaţi şi con­ d a m n a ţ i p e n t r u v i o l . Primiseră pedeapsa m a x i m ă , în mare parte datorită mărturiei curajoase a Lisei la t r i b u ­ n a l . Ea şi Pauline se mutaseră într-un a p a r t a m e n t d i n D r a k e l a n d , p e n t r u care plătea E m o r y . Prea m â n d r ă ca să accepte p o m a n a fără să c o n t r i b u i e c u ceva, Pauline lucra dimineţile la u n s a n a t o r i u u n d e ajuta la pregătirea şi la servirea prânzului. Lisa îşi păstrase slujba de w e e k e n d de la Subway. Ş e d i n ţ e l e ei la p s i h o l o g u l specializat în p r o b l e m e l e vic­ t i m e l o r a b u z u r i l o r sexuale erau, de asemenea, plătite de E m o r y . I n o p i n i a ei, făcea o investiţie î n femeia în care avea să se t r a n s f o r m e Lisa. R ă m a s e lângă l i n i a de sosire multă v r e m e , ca să-i felicite pe alergătorii care soseau. I i p r o m i s e u n inter­ v i u gazdei u n u i talk-show m a t i n a l de la u n post local de televiziune. - I i v o i p u n e pe o a m e n i i m e i să-i sune pe ai tăi, îi spuse el, făcând-o să râdă. I m e d i a t după aceea auzi: - Felicitări p e n t r u cursă, doctoriţă scumpă. Se întoarse şi îl văzu stând chiar în spatele ei. A t m o ­ sfera de carnaval de la l i n i a de sosire p i e r i . S i m ţ u r i l e ei n u m a i reuşiră să perceapă decât vocea l u i , faţa l u i şi o c h i i l u i r e m a r c a b i l i , care, ca de o b i c e i , o priveau f i x . P u r t a o pereche uzată de jeanşi şi o cămaşă albă simplă, c u manşetele suflecate. A r ă t a m i n u n a t , avea

Necunoscutul

387

o frumuseţe dură, iar ei îi venea săd lovească şi să se caţăre pe el în acelaşi t i m p . R ă m a s e r ă o c h i în o c h i atât de m u l t t i m p , încât de­ v e n i conştientă că atrăgea curiozitatea t u t u r o r celor d i n jur. - M u l ţ u m e s c . Eşti foarte a m a b i l . Deşi i se rupea i n i m a , se întoarse şi î n c e p u să se în­ depărteze. Bărbatul ţinu pasul c u ea. - U n d e ai parcat maşina? - La câteva străzi de-aici. - C a m i o n e t a mea e m a i aproape. Fără să se împotrivească, îl lăsă să o ghideze, n e v e n i n d u - i încă să creadă că n u visa. - Ce de l u m e ! remarcă el. - D e v r e m e ce e p r i m a cursă dedicată acestei organi­ zaţii caritabile, m ă m i r de susţinerea primită şi de n u m ă ­ r u l de alergători care s-au înscris. A m strâns d o n a ţ i i în valoare de şapte sute cincizeci de m i i de d o l a r i . - Şapte sute cincizeci şi două. C â n d ea îl p r i v i n e d u ­ merită, îi spuse cerându-şi parcă scuze: A b i a î n d i m i n e a ­ ţa asta a m făcut d o n a ţ i a . - Mulţumesc. - C u plăcere. A m ajuns. - Te-ai întors la vechea c a m i o n e t ă , d i n câte văd. - N u m ă m a i caută n i m e n i . O ajută să se urce pe s c a u n u l d i n dreapta, o c o l i ma­ şina şi se urcă şi el. - C â n d ieşi d i n parcare, să faci la d r e a p t a , îl îndru­ m ă ea. N u p o r n i însă m o t o r u l . R ă m a s e p u r şi s i m p l u acolo, p r i v i n d p r i n parbriz. N i c i picată c u ceară n u avea să-1 î n t r e b e u n d e fusese, ce făcuse, aşa că-1 aşteptă pe el să ia cuvântul. D u p ă o v r e m e , Hayes întoarse c a p u l spre ea. - Rebecca mi-a spus că ţi-a scris. - A o b ţ i n u t adresa mea de la Jack C o n n e l l . A v r u t să-mi mulţumească p e n t r u că „te-am făcut să-ţi vină m i n t e a la cap".

388

Sandra

Brown

- P a r e g e n u l ei, m o r m ă i Hayes, după care ridică d i n t r o sprânceană. A d a t de t i n e p r i n i n t e r m e d i u l l u i C o n n e l l , zici? A p o m e n i t de el în scrisoare? - D e câteva o r i . - A h a , a c u m înţeleg. I i înţeleg pe a m â n d o i . C r e d că au o idilă. - Serios? Hayes înjură în b a r b ă . - C r e d că asta ar t r e b u i să-mi fie învăţătură de m i n t e . Aşteptă o clipă î n a i n t e să c o n t i n u e : D e ziua S f â n t u l u i Patrick, orchestra şcolii l u i Sarah a avut o reprezentaţie în p a r c u l d i n oraş. A m mers la concert. - S u n t sigură că a fost foarte î n c â n t a t ă . - Aşa părea. A m stat acolo o săptămână. A m m â n c a t o grămadă de peşte. - Ţ i e nu-ţi place peştele. - A c u m cu atât m a i p u ţ i n . I n săptămâna aia a m p r i m i t s u f i c i e n t omega 3 cât să-mi ajungă p e n t r u t o t restul vieţii. E m o r y n u era pregătită să zâmbească î n c ă . - D e c i t u şi C o n n e l l păstraţi legătura? întrebă ea pe acelaşi t o n rece. - C r e d că vrea să m ă a d o p t e . - Te-a a d o p t a t c u m u l t t i m p în u r m ă . - S i n g u r u l l u c r u b u n la f a p t u l că mi-a t o t dat târcoale a fost că m-a ţinut la c u r e n t c u t o t ce s-a întâmplat c â n d te-ai întors d i n C a r o l i n a de N o r d . A s t a o făcu să-şi piardă c u m p ă t u l . - A t u n c i e u n bârfitor i m p e n i t e n t . - E ca o b a b ă . - D a c ă v o i a i să ştii c u m m e r g l u c r u r i l e , de ce n-ai v e n i t aici să vezi c u o c h i i tăi? - U i t e , ştiu că eşti supărată. A i t o t d r e p t u l să-mi d a i u n şut î n f u n d şi să-mi s p u i să dispar. - D a c ă n u m-ar durea p i c i o r u l . . . - N u p u t e a m să v i n la t i n e p â n ă ce t o t r a h a t u l ăla... al tău şi al m e u . . . n u se t e r m i n a . Poţi să înţelegi asta, doctoriţă scumpă. Ştiu că poţi. L i se intersectară p r i v i r i l e . Ea f u p r i m a care şi-o f e r i .

Necunoscutul

389

- M i - a l u a t o v r e m e , dar a m ajuns să înţeleg. A i f i fost o complicaţie în p l u s , ceva care ar f i avut nevoie să fie explicat, iar eu aveam deja m u l t e de explicat şi de rezolvat. - Exact. - D a r asta ţi-a d a t şi o scuză foarte convenabilă ca să d i s p a r i şi să rămâi departe. - Şi eu a m avut o groază de chestii de rezolvat. Reve­ nirea mea în l u m e n u avea să fie uşoară, şi n u a m v r u t să te e x p u n la presiunea aceea. - A ş f i p u t u t să te ajut. - N u , n u ai f i p u t u t . A t r e b u i t să-mi rezolv p r o b l e m e ­ le singur. I n p r i m u l r â n d , m - a m gândit la ce v o i face. - Te întorci în FBI? - N u . Jack mi-a p r o p u s , dar a m refuzat categoric. -Atunci...? - Păi, construiesc chestii. M a i m u l t decât r a f t u r i pen­ t r u cărţi şi ş o p r o a n e . M - a m afiliat u n u i g r u p de antrepre­ n o r i . I n t e r v e n i m în u r m a dezastrelor n a t u r a l e . T o r n a d e , c u t r e m u r e , chestii de g e n u l ăsta. R i d i c ă m repede adă­ p o s t u r i . R e p a r ă m case, şcoli, spitale, orice e nevoie. - C o n s t r u i e ş t i chestii. -Mda. N u m a i adăugă n i m i c . N i c i n u era nevoie p e n t r u ca ea să-şi dea seama că era entuziasmat şi m u l ţ u m i t . M u n ­ ca asta i se p o t r i v e a perfect. Totuşi, E m o r y ştia b i n e că n u t r e b u i a să facă prea mare caz pe seama asta. - Sună bine. - M ă s i m t b i n e . Hayes p r i v i d i n n o u p r i n parbriz în t i m p ce-şi a d u n a gândurile. C â n d f u gata sa reia dis­ cuţia, îşi p r o p t i braţul stâng pe v o l a n şi se întoarse în scaun ca s-o privească. Sam K n i g h t m-a c o n t a c t a t p r i n i n t e r m e d i u l l u i Jack. M i - a povestit că G r a n g e trece p r i n t r - o perioadă m a i grea d i n cauza... ei b i n e , ştii t u de ce. S ă p t ă m â n a trecută a m fost să-1 văd. - Iţi p u r t a m u l t respect. - E i b i n e , a c u m înţelege de ce n u - m i plăcea să mă privească n i m e n i ca pe u n e r o u . La î n c e p u t a refu­ zat să v o r b i m despre ceea ce s-a întâmplat în ziua aia.

390

Sandra

Brown

C u n o s c s e n t i m e n t u l , şi i-am şi mărturisit asta. T r e p t a t , s-a deschis faţă de m i n e . M i - a zis că îi v i n e greu să supor­ te gândul că a apăsat pe trăgaci. Hayes făcu o pauză şi se uită a d â n c în o c h i i ei. A t u n c i m - a m trezit întrebându-1: „Te-ai f i simţit m a i b i n e în pielea ta dacă n-o făceai?" Lăsă întrebarea să rezoneze preţ de câteva secunde. N u a m avut de gând să s p u n asta, doctoriţă scumpă. V o r b e ­ le m i - a u v e n i t de a l t u n d e v a decât d i n sfera conştientu­ l u i . D e f a p t , cred că m i - a u v e n i t de la t i n e . D a r iată-le, şi f a p t u l că le-am r o s t i t c u voce tare m-a făcut să conşti­ entizez că n i c i eu n u aş f i p u t u t să-mi s u p o r t viaţa dacă n-aş f i apăsat pe trăgaci în ziua aia, la W e s t b o r o . A s t f e l , după p a t r u a n i , m - a m eliberat pe loc. Şi t r e b u i e să-ţi m u l ţ u m e s c ţie. P e n t r u o v r e m e , E m o r y f u prea e m o ţ i o n a t ă ca să poa­ tă v o r b i . I n cele d i n u r m ă îşi drese glasul şi m u r m u r ă : - C u m r ă m â n e c u o a m e n i i care l-au persecutat? - I i las î n p l a t a p r o p r i i l o r c o n ş t i i n ţ e m i z e r a b i l e . Poate că r ă u t a t e a se va î n t o a r c e împotriva l o r , într-o b u n ă z i , sau poate n u . D a r pedeapsa n u va m a i v e n i d i n partea mea. L u i E m o r y îi creştea i n i m a de i u b i r e , dar m a i era u n lucru^pe care t r e b u i a să-1 afle. - I n ziua aceea îngrozitoare, în u l t i m a zi, î n a i n t e de sosirea a m b u l a n ţ e i , c â n d m ă ţineai în braţe, m i - a i şoptit ceva în păr. C e ai zis? - Te-am rugat să n u r e n u n ţ i la m i n e . - D a r după aia ai dispărut, Hayes. - P e n t r u u l t i m a oară. N u o v o i m a i face niciodată. - Promiţi?^ - P r o m i t . I n ce m ă priveşte, gata, m i - a m petrecut u l ­ t i m a zi şi n o a p t e fără t i n e . D a r t o t se va î n t â m p l a în c o n t i n u a r e e alegerea ta. I I ţ i n u în suspans preţ de vreo t r e i , p a t r u secunde. - N u a m chef să c o n d u c . V r e i să m ă d u c i acasă? - C u plăcere. N u se mişcă însă. Stătea p u r şi s i m p l u acolo, sor­ bind-o d i n priviri. - A i de gând să porneşti camioneta?

Necunoscutul

391

- N u încă, scumpă d o c t o r i ţ ă . Se î n t i n s e , îi luă ceafa în p a l m a l u i mare şi o trase spre el. M a i întâi, o să te sărut până a m să r ă m â n fără s u f l a r e . Iar el îşi ţinea î n t o t d e a u n a p r o m i s i u n i l e .