SaintExupery Micul Print

Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ Cu ilustraţiile autorului  Lui Léon Werth Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare.  Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar i cărţile pentru copii. Am i al treilea treilea motiv: acest om mare trăiete în !ranţa, unde su"eră de "oame i "ri#. Are multă nevoie de mân#âiere. $acă toate motivele înirate nu sunt de a%uns, ţin ca această carte s&o închin atunci copilului de odinioară, căci i acest om mare a "ost cândva copil. 'oţi oamenii mari au "ost cândva copii. ($ar puţini dintre ei îi mai aduc aminte.) Aa că "ac următoarea îndreptare:  Lui Léon Werth Werth  pe când era băieţel 

 I 

Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită *+ntâmplări trăite . Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. ată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea! *-erpii boa îi în#hit prada dintr&o dată,  "ără s&o mai mestece. e urmă, nu mai sunt în stare să se mite i dorm întruna, timp de ase luni, cât ţine mistuitul/ . "-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din #unglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. $esenul numărul %. &ra aşa!

'e-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. &i mi-au răspuns! - $e ce să te sperii de-o pălărie( $esenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. )m desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să  poată pricepe şi oamenii mari. &i au întotdeauna nevoie de lămuriri. $esenul meu numărul * era aşa!

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. )şa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am  părăsit o strălucită carieră de pictor. pictor. +ereuşita cu desenul meu numărul % şi

 I 

Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită *+ntâmplări trăite . Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. ată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea! *-erpii boa îi în#hit prada dintr&o dată,  "ără s&o mai mestece. e urmă, nu mai sunt în stare să se mite i dorm întruna, timp de ase luni, cât ţine mistuitul/ . "-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din #unglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. $esenul numărul %. &ra aşa!

'e-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. &i mi-au răspuns! - $e ce să te sperii de-o pălărie( $esenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. )m desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să  poată pricepe şi oamenii mari. &i au întotdeauna nevoie de lămuriri. $esenul meu numărul * era aşa!

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. )şa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am  părăsit o strălucită carieră de pictor. pictor. +ereuşita cu desenul meu numărul % şi

cu desenul meu numărul * îmi tăiase orice cura#. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri  peste lămuriri. )stfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. )m zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare a#utor. uteam, dintr-o privire, să deosebesc hina de )rizona. 'ucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. )şa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. "i-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. -am cunoscut foarte îndeaproape. eea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. ând întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl pu pune neam am la înce încerc rcar aree cu a#ut a#utor orul ul de dese senu nulu luii me meuu nu numă măru rull %, de care care niciodată nu m-am despărţit. oiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr  pătrunzătoare. +umai că răspunsul erau mereu acelaşi! *0 o pălă pălări rie e. )tunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. ăutam să fiu pe înţelesul lui. /tăteam cu el de vorbă despre  bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. ar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat.  II 

)şa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă,  până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul /ahara. "i se stricase ceva la motor. 0i cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. &ra pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. )pă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depă de părt rtar aree de oric oricee aşez aşezar aree oa oame mene neas ască că.. &ram &ram ma maii sing singur ur ch chia iarr de decâ câtt naufragiatul pe o plută, în mi#locul oceanului. )şa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. 1ostea! - 2e 2e rog... desenează-mi o oaie3 - um( - $esenează-mi o oaie... )m sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. "-am frecat bine la ochi. )m  privit cu luare-aminte. 0i-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. ată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

$esenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. +u e vina mea. e când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. rin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. +u uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. +u avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. ând, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat! - 4ine, dar... ce cauţi tu aici( ar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat! - 2e 2e rog... desenează-mi o oaie3 În faţ faţa un unei ei taine aine prea rea co copl pleeşito şitoar are, e, nici ici nu ma maii cute utezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată prime#dia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am mi-am ad adus us atun atunci ci am amin inte te că stud studia iase sem m înde îndeos oseb ebii ge geog ogra rafi fia, a, isto istori ria, a, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia 5cam posomorândumă6 că nu mă pricep să desenez. &l mi-a răspuns!

- +u-i nimic. $esenează-mi o oaie. um eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. el cu şarpele boa întreg. 0i-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune! - +u3 +u3 +u vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa3 7n şarpe  boa e foarte prime#dios, iar un elefant te încurcă foarte mult. 'a mine acasă-i foarte strâmt. &u de-o oaie am nevoie. $esenează-mi o oaie3 )şa încât am desenat.

&l s-a uitat atent, apoi a zis! - +u3 )sta-i tare bolnavă. 8ă-mi alta3 )m desenat alta!

rietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă! - +umai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. )re coarne... )m făcut, prin urmare, desenul din nou.

&l însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte! - )sta-i prea bătrână. &u vreau o oaie care să trăiască mult. )tunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut f ăcut la repezeală desenul următor. următor.

0i i-am spus, într-o doară!

- )ceasta e lada3 Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. $ar am văzut cu uimire cum chipul micului meu #udecător se luminează! - hiar aşa mi-o şi doream3 rezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă( - $e ce mă-ntrebi( - entru că la mine acasă-i tare strâmt... - +egreşit îi va a#unge. 9i-am dat o oaie mititică. &l s-a aplecat asupra desenului! - +u chiar aşa de mititică... a te uită3 ) adormit... 0i aşa l-am cunoscut pe micul prinţ.  III 

"i-a trebuit un timp îndelungat, până când să pot pricepe dincotro venea. "icul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. +u m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. )şa, de pildă, când a dat cu ochii de avionul meu 5avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine6, m-a întrebat! - e bazaconie mai e şi asta( - +ici o bazaconie. )sta zboară. & un avion. )vionul meu. 0i i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. )tunci el a e:clamat! - um( )i căzut din cer( - $a, i-am întors-o eu cu modestie. - O3 asta-i bună... 0i micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs, care pe mine m-a supărat destul de mult. "ie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele. )poi, adăugă! - )tunci şi tu vii tot din cer3 $e pe ce planetă eşti( Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia, l-am întrebat numaidecât! - a să zică, tu vii de pe altă planetă( &l însă nu mi-a dat nici un răspuns. ) clătinat încet din cap, uitându-se la avionul meu! - e-i drept, cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe... 0i multă vreme s-a pierdut în visare. )poi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale.

ă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu *celelalte planete . $e aceea m-am străduit să aflu mai multe. - $incotro vii tu, prichindelule( 7nde e *acasă la tine ( 7nde vrei tu să-mi duci oaia( "i-a răspuns, după o tăcere îngândurată! - & bine că mi-ai dat şi-o ladă; aşa, va avea şi ea o casă peste noapte. - /igur că da. 0i dacă eşti cuminte, am să-ţi dau şi-o funie, ca s-o  priponeşti în timpul zilei. 0i-un ţăruş. ropunerea asta, după cât mi s-a părut, îl miră pe micul prinţ! - /-o priponesc( e idee năstruşnică3 - ăi, dacă n-o priponeşti, se duce cine ştie unde şi se pierde... 0i din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs! - 0i unde-ai vrea să se ducă( - Oriunde. 7nde-o vedea cu ochii...( "icul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate! - +u-i nimic. 'a mine-acasă e atât de strâmt. 0i, cuprins de-o uşoară melancolie, adăugă! - 7nde-oi vedea cu ochii nu poţi a#unge prea departe...  IV 

)flasem astfel încă un lucru foarte însemnat! anume că planeta lui de  baştină abia de întrecea mărimea unei case3 eea ce nu prea avea cum să mă mire. 0tiam bine că, în afară de marile planete precum ământul, u se tie niciodată8   )şa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. ulcanii, dacă sunt bine curăţaţi, ard domol şi liniştit, fără erupţii. &rupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. $e bună seamă, noi, cei de pe ământ, suntem mult prea mărunţi  pentru a ne curăţa vulcanii. $e aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de nea#unsuri.

 A curăţat cu #ri%ă hornurile vulcanilor activi

"icul prinţ, cuprins de o uşoară tristeţe, smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab. $eoarece credea că nu se va întoarce niciodată. 2oate acele treburi obişnuite i se părură însă, în dimineaţa aceea, nespus de dragi. ar pe când stropea, pentru cea din urmă oară, floarea, şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă, se pomeni că-i vine-a plânge. - 1ămâi cu bine, îi spuse florii. &a însă nu-i răspunse. - 1ămâi cu bine, spuse el din nou. 8loarea tuşi, dar nu din pricina răcelii. - )m fost o proastă, îi zise ea în cele din urmă. Îţi cer iertare. aută să fii fericit. "icul prinţ se miră că nu-l mai do#eneşte. 1ămase locului, descumpănit, cu clopotul de sticlă în mână. +u ştia ce să mai creadă despre această blândeţe.

- &i bine, da, te iubesc, zise floarea. +-ai bănuit nimic, din vina mea. $ar n-are nici o importanţă. 0i tu ai fost la fel de prost ca şi mine. aută să fii fericit ... 'asă clopotul de sticlă-n pace. +u mai am nevoie de el. - 4ine, dar vântul ... - +u sunt chiar atât de răcită ... )erul proaspăt al nopţii are să-mi  priască. $oar sunt o floare ... - 4ine, dar fiarele ... - 2rebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. are-se c-ar fi ceva nespus de frumos. )ltminteri, cine să mai treacă pe la mine( 2u o să fii departe ... ât despre fiare, nu mă tem deloc. )m ghearele mele. 0i-i arătă, cu nevinovăţie, cei patru spini ai săi. )poi adăugă! - 0i n-o mai lungi atâta, e enervant3 2e-ai hotărât să pleci. leacă3 $eoarece nu voia ca el s-o vadă plângând, atât era de mândră floarea ... Cred că micul prinţ, când a "u#it de&acasă, s&a slu%it de pribe#irea unor  păsări călătoare.  X 

/e afla prin părţile asteroizilor B*C, B*=, B*D, B*E, B*> şi BB?. )şa încât se apucă să-i viziteze, ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască. e cel dintâi asteroid trăia un rege. 1egele şedea, înveşmântat în  purpură şi în hermină, pe un tron lipsit de orice podoabă, dar în acelaşi timp măreţ.

 - )3 ată un supus3 strigă regele când îl zări pe micul prinţ. 0i micul prinţ se întrebă! - um poate oare să mă recunoască, de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut( $ar nu ştia că lumea, pentru regi, e un lucru foarte simplu. Oamenii sunt, toţi, nişte supuşi. - ino mai aproape, să te văd mai bine, îi spuse regele, deosebit de mândru că e rege pentru cineva. "icul prinţ căută cu privirea un loc, ca să se aşeze, dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă. 1ămase de aceea în picioare şi, obosit cum era, începu să caşte. - $atina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă, îi spuse monarhul. +u-ţi dau voie să caşti. - +u mă pot opri, răspunse micul prinţ, fâstâcit. iu de la drum lung şi sunt nedormit... - $acă e aşa, zise regele, îţi poruncesc să caşti3 $e ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. ăscatul e o raritate pentru mine. @aide3 "ai cască. & o poruncă. - "i-e ruşine... nu mai pot... rosti micul prinţ roşind. - @m3 @m3 făcu regele. $acă e aşa, îţi... îţi poruncesc ba să caşti, ba să... /e cam bâlbâia şi părea #ignit.

ăci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea.  +u îngăduia nesupunerea. &ra un monarh absolut. 8iind însă foarte cumsecade, nu dădea decât porunci chibzuite. *$acă i&a porunci, avea obiceiul să spună, dacă eu i&a porunci unui #eneral să se pre"acă într&o pasăre de mare, i dacă #eneralul nu s&ar  supune, n&ar "i vina #eneralului. Ar "i vina mea. - )ş putea să mă aşez( căută să afle, cu sfială, micul prinţ. Îţi poruncesc să te aşezi3 răspunse regele, trăgând cu măreţie o  pulpană a hlamidei sale de hermină. "icul prinţ avea însă o nedumerire. laneta era mică de tot. )tunci,  peste cine domnea regele( - "ăria ta, zise el. er iertare că întreb... - Îţi poruncesc să întrebi3 se grăbi să spună regele. - "ăria ta... peste cine domneşti( - este tot, răspunse regele cu aerul cel mai firesc. - este tot( 1egele, cu un semn uşor, îi arătă planeta lui, celelalte planete şi stelele. - este toate astea( zise micul prinţ. - este toate astea3 răspunse regele. ăci nu era numai un monarh absolut, ci şi un monarh universal. - 0i stelele te-ascultă( - $e bună seamă, zise regele.  +umaidecât m-ascultă. ăci nu îngădui nesupunerea. )semenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. $acă el ar fi avuto, ar fi putut să privească, nu doar patruzeci şi patru, ci şaptezeci şi două, sau chiar o sută, sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi, fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc3 0i fiindcă la amintirea micii lui  planete părăsite îl cam încerca tristeţea, cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr! - )ş vrea să văd un asfinţit de soare... 8ă-mi această plăcere... orunceşte soarelui să asfinţească... - $acă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină( &l sau eu( - "ăria ta, zise cu hotărâre micul prinţ. - Întocmai. 2rebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. )utoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune. $acă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare, el se va

răzvrăti. )m dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înţelepte. - 0i asfinţitul meu de soare( îi aminti micul prinţ care, atunci când  punea o întrebare, nu uita niciodată de ea. - ei avea şi-un asfinţit de soare. oi da această poruncă. $ar cunoscând legile ocârmuirii, voi aştepta până când împre#urările vor fi  prielnice. - 0i asta cam când va fi( vru să afle micul prinţ. - @m3 @m3 răspunse regele, care începu să caute într-un calendar gros. @m3 a fi pe la... pe la... va fi astă-seară, pe la ora şapte şi patruzeci de minute3 0i vei vedea cât sunt de ascultat. "icul prinţ începu să caşte. Îi părea rău după apusul de soare. 0i apoi, locul era cam plictisitor. - +u mai am nici o treabă pe-aici, îi spuse regelui. )m să plec mai departe3 - +u pleca, zise regele, care era nespus de mândru să aibă un supus.  +u pleca, te fac ministru3 - e fel de ministru( - $e... #ustiţie3 - $ar n-am pe cine #udeca aici3 - +u se ştie, zise regele. Încă nu mi-am străbătut regatul tot. /unt tare  bătrân, loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe #os. - &i3 $ar am văzut chiar eu, zise micul prinţ aplecându-se, ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei. +ici acolo nu e nimeni... - 2e vei #udeca, atunci, pe tine însuţi, spuse regele. & lucrul cel mai greu. ) te #udeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l #udeca pe altul. $acă a#ungi să te #udeci cum trebuie, înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept. - &u, zise micul prinţ, aş putea să mă #udec pe mine însumi oriunde maş afla. +u-i nevoie să rămân aici. - @m3 @m3 făcu regele, cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. Îl aud noaptea. )i putea să-l #udeci pe acest guzgan bătrân. Îl vei condamna din când în când la moarte. )stfel, viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. /ă-l graţiezi însă de fiecare dată, ca să-l ai mereu. +u e decât unul. Însă micul prinţ, închind cu pregătirile de plecare, nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh! - $acă măria ta ar dori să mă supun numaidecât, mi-ar putea da o  poruncă înţeleaptă. "i-ar porunci, de pildă, să plec într-un minut. "i se pare că împre#urările sunt prielnice...

um regele nu-i dădu nici un răspuns, mai întâi micul şovăi, apoi, cu un oftat, porni la drum. - 2e fac ambasadorul meu3 /e grăbi atunci să strige regele. &ra plin de măreţie şi de autoritate. *Ciudaţi mai sunt oamenii mari8  îşi spuse micul prinţ, continuânduşi călătoria.  XI 

e cea de-a doua planetă trăia un vanitos.

- )ha3 )ha3 ată că vine un admirator3 strigă de departe vanitosul, de îndată ce-l zări pe micul prinţ. ăci, pentru vanitoşi, oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori. - 4ună ziua, zise micul prinţ. +ostimă pălărie mai aveţi3 - entru salut, răspunse vanitosul. /alut cu ea când sunt aclamat. $in nefericire, pe aici nu trece nimeni niciodată. - $a( făcu micul prinţ, care nu înţelegea. - 'oveşte-ţi palmele una de alta, îl sfătui atunci vanitosul.

"icul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie, ridicându-şi  pălăria. *0 mai cu ha7 aici decât la re#e , îşi zise micul prinţ. 0i iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta... anitosul începu şi el să salute, ridicându-şi pălăria. $upă ce trecură astfel cinci minute, pe micul prinţ îl obosi monotonia  #ocului. - 0i, pentru ca pălăria să cadă #os, întrebă el, ce-ar fi de făcut( anitosul însă nu-l auzi. anitoşii nu aud niciodată decât laudele. - "ă admiri într-adevăr atât de mult( îl întrebă el pe micul prinţ. - e înseamnă *a admira( - ) admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă. - $ar tu eşti singur pe planeta ta3 - 8ă-mi această plăcere. )dmiră-mă totuşi3 - 2e admir, zise micul prinţ ridicând uşor din umeri, dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta( 0i micul prinţ plecă. *?amenii mari, de bună seamă, sunt tare ciudaţi , îşi spuse el cu nevinovăţie, continuându-şi călătoria.  XII 

e planeta următoare trăia un beţiv. izita fu aici foarte scurtă, însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune.

- e faci acolo( îi spuse beţivului, pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline. - 4eau, răspunse beţivul cu un aer #alnic. - 0i de ce bei( îl întrebă micul prinţ. - a să uit, răspunse beţivul. - e să uiţi( îl cercetă micul prinţ, căruia i se şi făcuse milă de el. - a să uit că mi-e ruşine, mărturisi beţivul, lăsându-şi capul în #os. - 0i de ce să-ţi fie ruşine( întrebă micul prinţ, dorind să-i vină în a#utor. - 1uşine că beau, încheie beţivul, care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. 0i micul prinţ plecă, năucit. *?amenii mari, de bună seamă, sunt "oarte ciudaţi , îşi spuse el, continuându-şi călătoria.  XIII 

ea de-a patra planetă era locuită de un businessman. Omul acesta era atât de ocupat, încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. - 4ună ziua, spuse micul prinţ. i s-a stins ţigara. - 2rei cu doi fac cinci. inci şi cu şapte, doisprezece. $oisprezece şi cu trei, cincisprezece. 4ună ziua. incisprezece şi cu şapte, douăzeci şi doi. $ouăzeci şi doi şi cu şase, douăzeci şi opt. +-am timp s-o aprind. $ouăzeci şi şase şi cu cinci, treizeci şi unu. 7ff3 8ace, deci, cinci sute unu milioane, şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute treizeci şi una.

- inci sute de milioane de ce( - @ai( 2ot aicea eşti( inci sute de milioane... nu mai ştiu... )m atâta treabă3 &u sunt un om serios, nu mă ţin de baliverne3 $oi şi cu cinci, şapte... - inci sute de milioane de ce( stărui micul prinţ, care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare, de vreme ce-o pusese. 4usinessmanul îşi înălţă capul! - În cincizeci şi patru de ani, de când trăiesc pe planeta aceasta, n-am fost deran#at decat în trei rânduri. rima oară, acum douăzeci şi doi de ani, când a picat, $umnezeu ştie de unde, un cărăbuş. 8ăcea un zgomot îngrozitor. 0i am greşit de patru ori la o adunare. ) doua oară, acum unsprezece ani, din pricina unei crize de reumatism. &u nu fac mişcare. +u am timp de hoinăreală. /unt un om serios3 ) treia oară... iacă-t-o3 um ziceam, cinci sute unu milioane... - "ilioane de ce( 4usinessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace! - "ilioane de lucruri din celea mărunte, care se văd câteodată pe cer. - "uşte( - 4a nu, mărunte şi care strălucesc. - )lbine( - 4a nu. "ărunte, aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. &u însă sunt un om serios3 +u mai am timp să mă pierd în visări. - )ha3 /tele( - hiar aşa. /tele.

- 0i ce faci cu cinci sute de milioane de stele( - inci sute unu milioane, şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute treizeci şi una. &u sunt un om serios, un om precis. - 0i ce faci cu stelele astea( - e fac cu ele( - $a. - +imic. 'e stăpânesc. - &şti stăpânul stelelor( - $a. - $ar abia am cunoscut un rege, care... - 1egii nu stăpânesc. &i FdomnescG peste... & cu totul altceva. - 0i la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor( - Îmi foloseşte ca să fiu bogat. a să cumpăr alte stele, când cineva le descoperă. *sta, îi 7ise micul prinţ, #ândete cam ca beţivanul de&adineauri. Îi mai puse totuşi câteva întrebări! - um poate cineva să stăpânească stelele( - )le cui stele( răspunse morocănos businessmanul. - +u ştiu. )le nimănui. - )tunci sunt ale mele, deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta. - 0i e de a#uns( - 4ineînţeles. ând găseşti un diamant, care nu-i al nimănui, e al tău. ând găseşti o insulă, care nu-i a nimănui, e a ta. ând ai cel dintâi o idee, o  brevetezi! e a ta. )şa că eu sunt stăpânul stelelor, pentru că nimeni, înaintea mea, nu s-a gândit vreodată să le stăpânească. - )sta aşa e, zise micul prinţ. 0i ce faci cu ele( - 'e administrez. 'e socotesc şi iar le socotesc, zise businessmanul.  +u-i deloc uşor. &u sunt însă un om serios3 "icul prinţ nu se mulţumi cu atât. - &u, dacă am un fular, pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. $aca am o floare, pot s-o culeg şi s-o iau cu mine. 2u însă nu poţi să culegi stelele3 - +u, dar pot să le depun la bancă. - um adică( - )dică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am. 0i pe urmă, hârtia asta o încui într-un sertar. - 0i asta-i tot( - & de-a#uns3 *Are ha7, se #ândi micul prinţ. 0 destul de poetic. $ar nu e prea  serios.

u privire la lucrurile serioase, micul prinţ avea părerile lui, foarte deosebite de părerile oamenilor mari. - &u, mai zise el, am o floare, pe care o stropesc în fiecare zi. )m trei vulcani, pe care-i curăţ în fiecare săptămână. ăci îl curaţ şi pe cel stins. +u se ştie niciodată. ulcanii trag folos, după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. 2u însă nu le eşti de folos stelelor... 4usinessmanul deschise gura, dar nu găsi nici un raspuns, iar micul  prinţ plecă. *?amenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudaţi , îşi spuse el cu nevinovăţie, continuându-şi călătoria.  XIV 

ea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. &ra cea mai mică dintre toate. uprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. "icul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă fără case şi fără locuitori. u toate acestea, îşi spuse! *Be prea poate ca omul acesta sa "ie un nerod. 0 totui mai puţin nerod decât re#ele, decât vanitosul, decât businessmanul i decât beţivul.  Munca lui măcar are o noimă. Când îi aprinde "elinarul, e ca i cum ar  "ace să se mai nască o stea sau o "loare. Când îi stin#e "elinarul, îi adoarme "loarea sau steaua. ? îndeletnicire "oarte "rumoasă. Cu adevărat  "olositoare de vreme ce&i "rumoasă.

ând a#unse pe planetă, îl salută cuviincios pe lampagiu! - 4ună ziua. $e ce-ai stins felinarul( - onsemnul, răspunse lampagiul. 4ună dimineaţa. - um aşa consemnul(

- onsemnul să-mi sting felinarul. 4ună seara. 0i iar îl aprinse. - $ar de ce l-ai aprins iar( - onsemnul, răspunse lampagiul. - +u pricep, zise micul prinţ. - +u-i nimic de priceput, zise lampagiul. onsemnul e consemn. 4ună dimineaţa. 0i îşi stinse felinarul. )poi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii. - )m o meserie cumplită. ândva, avea şi ea o chibzuială. $imineaţa stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei, ca să mă odihnesc, şi restul nopţii, ca să dorm... - 0i pe urmă s-a schimbat consemnul( - onsemnul nu s-a schimbat, zise lampagiul. 2ocmai asta e nenorocirea3 $e la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat3 - 0i-atunci( zise micul prinţ. - 0i-atunci, pentru că acum se învârteşte o dată pe minut, eu nu mai am o clipă de odihnă. )prind şi sting o dată pe minut3 - )sta-i nostim3 'a tine zilele ţin un minut3 - 4a nu e nostim deloc, zise lampagiul. ) trecut o lună de când stăm de vorbă. - O lună( - $a. 2reizeci de minute. 2reizeci de zile3 4ună seara. 0i iar aprinse felinarul. "icul prinţ se uita la el. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului. Îşi aduse aminte de apusurile de soare, în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară, mutându-se cu scaunul din loc. ru să-şi a#ute  prietenul! - 0tii... cunosc eu un mi#loc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea... - 2otdeauna vreau, zise lampagiul. ăci poţi să fii credincios şi leneş totodată. "icul prinţ adăugă! - laneta ta e atât de mică, încât dacă faci trei salturi, ai încon#urat-o.  +-ai decât să umbli mai încet, astfel încât sa fii mereu în soare. ând vei vrea să te odihneşti, umblă... iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu. - +u-mi a#ută mare lucru, zise lampagiul. eea ce îmi place mie la viaţă e să dorm. - +u-i chip, zise micul prinţ.

- +u-i chip, zise şi lampagiul. 4ună dimineaţa. 0i îşi stinse felinarul. *e acesta, 7ise micul prinţ, în vreme ce îi urma călătoria, pe acesta l&ar dispreţui toţi ceilalţi: re#ele, vanitosul, beţivul i businessmanul. Cu toate acestea, e sin#urul care nu mi se pare cara#hios. oate "iindcă se în#ri%ete de altceva decât de sine însui. Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse! *0 sin#urul cu care puteam sa mă împrietenesc. laneta lui e într& adevăr atât de mică. >u e loc pentru doi ini... 'ucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă, mai cu seamă din  pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi  patru de ore3  XV 

ea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. 2răia pe ea un $omn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe. - a te uită3 ine un e:plorator3 strigă el când îl zări pe micul prinţ. "icul prinţ se aşeză pe masă, ca să mai răsufle puţin. ălătorise până acum atât de mult3

- $incotro vii( îl întrebă $omnul cel bătrân. - e-i cartea asta groasă( zise micul prinţ. e faceţi dumneavoastră aici( - /unt geograf, zise $omnul cel bătrân. - e este un geograf(

- & un savant care ştie unde se află mările, fluviile, oraşele, munţii şi  pustiurile. - 8oarte interesant, zise micul prinţ. În sfârşit, o meserie adevărată3 0i aruncă o privire de #ur-împre#ur pe planeta geografului. +u mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă. - &ste tare frumoasă planeta dumneavoastră. /e găsesc şi oceane peaici( - Oh3 5"icul prinţ era dezamăgit6 $ar munţi( - +-aş putea să ştiu, zise geograful. - $ar oraşe, şi fluvii, şi pustiuri( - +ici asta n-aş putea să-ţi spun, zise geograful. - $ar dumneavoastră sunteţi geograf3 - Întocmai, zise geograful, numai că eu nu sunt e:plorator. $uc mare lipsă de e:ploratori. +u geograful e acela care face numărătoarea oraşelor, a fluviilor, a mărilor, a oceanelor şi a pustiurilor. Aeograful e un om prea important ca să hoinărească. &l nu-şi părăseşte biroul, ci vin e:ploratorii la el. 'e pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. ar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă, geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea e:ploratorului. - 0i de ce, mă rog( - entru că dacă un e:plorator ar minţi, în cărţile de geografie s-ar  produce catastrofe. 'a fel şi în cazul unui e:plorator care ar bea prea mult. - um aşa( întrebă micul prinţ. - entru că beţivii văd dublu. Aeograful, atunci, ar însemna doi munţi, acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. - 0tiu pe cineva, zise micul prinţ, care ar fi un prost e:plorator. - /e poate. um ziceam, dacă moralitatea e:ploratorului pare mulţumitoare, se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui. - /e duce cineva acolo, ca să vadă( - +u. & prea multă bătaie de cap.  se cere însă e:ploratorului să aducă  probe. $acă, de pildă, e vorba despre descoperirea unui munte, i se cere să aducă nişte pietre mari. $eodată, geograful se tulbură! - &i, dar tu vii de departe3 2u eşti e:plorator3 8ă-mi o descriere a  planetei tale3 0i geograful, după ce-şi deschise registrul, îşi ascuţi creionul. ovestirile e:ploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. a să fie însemnate cu cerneală, se aşteaptă până când e:ploratorul vine cu probele. - )şadar( întrebă geograful.

- O3 'a mine, zise micul prinţ, nu prea ai ce vedea, e loc puţin de tot. )m trei vulcani. $oi vulcani activi şi un vulcan stins. Însă nu se ştie niciodată. - +u se ştie niciodată, zise geograful. - "ai am şi o floare. - +oi nu însemnăm florile, zise geograful. - um aşa( & tot ce poate fi mai frumos3 - entru că florile sunt efemere. - e înseamnă *e"emere ( - Aeografiile, zise geograful, sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile. &le nu se învechesc niciodată. /e întâmplă foarte rar ca un munte săşi schimbe locul. 8oarte rar un ocean se goleşte de apă. +oi scriem despre lucruri eterne. - $ar vulcanii stinşi se pot trezi, îl întrerupse micul prinţ. e înseamnă *e"emer( - +ouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt tre#i, zise geograful. Însemnătate pentru noi are numai muntele. &l nu e schimbător. - $ar ce înseamnă *e"emer( stărui micul prinţ, care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare, de vreme ce-o pusese. - Înseamnă *ceva ameninţat să piară în curând . - 8loarea mea e ameninţată oare să piară în curând( - 4ineînţeles3 *!loarea mea e e"emeră , îşi zise micul prinţ, *i nu are decât patru  spini, ca să se apere de lume8 ar eu am lăsat&o sin#ură acasă8 )ceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. Îşi regăsi însă cumpătul! - e unde mă sfătuieşti să mai merg( întrebă el. - e planeta ământ, răspunse geograful. )re o faimă bună... - 0i micul prinţ plecă, gândindu-se la floarea lui.  XVI 

e-a de-a şaptea planetă a fost, prin urmare, ământul. ământul nu e o planetă oarecare3 oţi număra pe el o sută unsprezece regi 5fără a-i uita, bineînţeles, pe regii negri6, şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessmani, şapte milioane şi #umătate de beţivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari. a să vă puteţi face o părere despre întinderea ământului, am să vă spun că, înainte de născocirea luminii electrice, trebuia întreţinută acolo, pe

întreg cuprinsul celor şase continente ale sale, o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. $acă te uitai la el ceva de mai departe, aveai în faţa ochilor o  privelişte încântătoare. "işcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă. enea mai întâi rândul lampagiilor din +oua Heelandă şi din )ustralia. )poi, după ce-şi aprindeau felinarele, aceştia plecau la culcare. ntrau atunci în dans, la rândul lor, lampagiii din hina si /iberia. )poi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. )tunci venea rândul lampagiilor din 1usia şi din ndii. )poi, al celor din )frica şi &uropa. )poi, al celor din )merica de /ud. )poi, al celor din )merica de +ord. 0i niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă. &ra măreţ3  +umai lampagiul singurului felinar de la olul +ord şi confratele său, cel cu singurul felinar de la olul /ud, duceau un trai trândav şi de nepăsare! lucrau de două ori pe an.  XVII 

ând vrei să faci o glumă, se întâmplă să mai şi minţi câte puţin. +am fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. "ă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră. Oamenii, pe ământ, ocupă foarte puţin loc. $acă cele două miliarde de locuitori care împânzesc ământul ar sta în picioare, niţel înghesuiţi, ca la un miting, ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime, pe douăzeci de mile lăţime. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din acific. Oamenii mari, de bună seamă, nu vă vor crede. Îşi închipuie că ocupă mult loc. /e socotesc grozavi, ca baobabii. )şa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri. ăci nu mai pot de dragul cifrelor! lucrul acesta le va fi pe  plac. oi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. & de prisos. )veţi încredere în mine. "icul prinţ, aşadar, când a#unse pe ământ, se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. 2ocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit  planeta, când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. - 4ună seara, rosti micul prinţ, oarecum la întamplare. - 4ună seara, rosti şarpele. - e ce planetă am căzut( întrebă micul prinţ. - e ământ, în )frica, răspunse şarpele. - )ha3... a să zică nu se află nimeni pe ământ( - )ici e pustiu. În pustiuri nu e nimeni. ământul e mare, zise şarpele. "icul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer!

- "ă întreb, zise el, dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare, cândva, să poată găsi propria lui stea. riveşte planeta mea. & chiar deasupra noastră... $ar cât e de departe3 - & frumoasă, zise şarpele. e cauţi tu pe-aici( - )m nişte necazuri cu o floare, zise micul prinţ. - )ha3 făcu şarpele. 0i tăcură amândoi. - 7nde sunt oamenii( vorbi în cele din urmă micul prinţ. 2e simţi cam singur în pustiu... - /ingur te simţi şi printre oameni, zise şarpele.

"icul prinţ îl privi îndelung. - &şti un animal ciudat, îi spuse el într-un târziu. /ubţire ca un deget... - /unt însă mai puternic decât degetul unui rege, zise şarpele. "icul prinţ zâmbi! - rea puternic nu eşti tu... n-ai nici măcar labe... nici măcar nu poţi călători... - )ş putea să te duc mai departe decât o corabie, zise şarpele.

/e încolăci, ca o brăţară de aur, pe glezna micului prinţ! - e acela pe care-l ating, îl redau pământului din care a ieşit, mai zise. 2u însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea... "icul prinţ nu răspunse nimic. - "i-e milă de tine, eşti atât de plăpând pe ământul ăsta plin de granit3 )ş putea sa te a#ut într-o bună zi, dacă-ţi pare prea rău după planeta ta. )ş putea... - Oh3 )m înţeles prea bine, rosti micul prinţ, dar de ce vorbeşti mereu în enigme( - &u pe toate le dezleg, zise şarpele. 0i tăcură amândoi.  XVIII 

"icul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată. - 4ună ziua, zise micul prinţ. - 4ună ziua, zise floarea. - 7nde sunt oamenii( întrebă cuviincios micul prinţ. 8loarea, cândva, văzuse trecând pe-acolo o caravană. - Oamenii( /ă tot fie, cred, vreo şase-şapte la număr. u ani în urmă, i-am zărit o dată... +u se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. Îi poartă vântul. &i nu au rădăcini, şi asta-i stinghereşte mult. - 1ămâi cu bine, rosti micul prinţ. - 2e du cu bine, zise floarea.

 XIX 

"icul prinţ se urcă pe un munte înalt. /ingurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui, care-i a#ungeau doar până la genunchi.

ar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel. *$e pe un munte ca ăsta de înalt, îi 7ise el atunci, am să văd dintr&o privire toată planeta i pe toţi oamenii . Însă nu zări decât colţuri de stâncă, foarte ascuţite. - 4ună ziua, zise micul prinţ oarecum la întâmplare. - 4ună ziua... 4ună ziua... 4ună ziua... răspunse ecoul. - ine sunteţi voi( zise micul prinţ. - ine sunteţi voi... ine sunteţi voi... ine sunteţi voi... răspunse ecoul. - 8iţi prietenii mei, sunt singur, zise el. - /unt singur... sunt singur... sunt singur... răspunse ecoul.

*Ce planetă cara#hioasă8 se #ândi el atunci. >umai uscăciune, numai piatră colţuroasă, numai sare. ar oamenii n&au nici un pic de  "ante7ie. >u "ac altceva decât să&n#âne ceea ce le spui... Acasă, eu am o  "loare: vorbea întotdeauna ea întâi...  XX 

ata însă că veni şi clipa când, după ce umblă o vreme îndelungată  prin nisip, pe stânci şi prin zăpezi, micul prinţ, într-un sfârşit, descoperi un drum. ar drumurile, toate, duc spre oameni. - 4ună ziua, spuse el. /e afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. - 4ună ziua, ziseră trandafirii. "icul prinţ îi privi. 2oţi erau aidoma cu floare lui. - ine sunteţi voi( îi întrebă el înmărmurit.

- +oi suntem trandafiri, ziseră trandafirii. - ai3 făcu micul prinţ. 0i se simţea foarte nefericit. 8loarea lui îi povestise că era, în univers, singura în felul ei. 0i iată că se mai aflau aici cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină3

*'are s&ar mai socoti %i#nită, îi 7ise el, dacă ar vedea una ca asta... nu s&ar mai opri din tuse i s&ar pre"ace chiar că moare, ca să scape de ruine. ar eu a "i, desi#ur, nevoit să mă pre"ac c&o în#ri%esc, pentru că altminteri, ca să ma îndurere7e i pe mine, s&ar lăsa să moară cu& adevarat... )poi îşi zise mai departe!   *Mă credeam înavuţit cu o "loare "ără  seamăn, i iată că n&am decât o "loare de rând. Cu asta numai i cu trei vulcani, care&mi vin doar până la #enunchi i dintre care unul e poate stins  pe vecie, nu prea sunt un mare print...

0i, culcat în iarbă, plânse.

 XXI 

hiar atunci sosi şi vulpea! - 4ună ziua, zise vulpea. - 4ună ziua, răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni. - /unt aici, zise glasul, sub măr... - ine eşti tu( zise micul prinţ. &şti tare frumoasă... - /unt o vulpe, zise vulpea. - ino să te #oci cu mine, o pofti micul prinţ. /unt atât de trist... - +u pot să mă #oc cu tine, zise vulpea. +u sunt îmblânzită. - )3 artă-mă, rosti micul prinţ. $ar după un răstimp de gândire, adăugă! - e înseamnă *a îmblân7i( - +u eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici(

- aut oamenii, zise micul prinţ. e înseamnă *a îmblân7i ( - Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. & foarte neplăcut3 "ai cresc şi găini. & singurul folos de pe urma lor. auţi găini( - +u, zise micul prinţ. aut prieteni. e înseamnă *a îmblân7i( - & un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă *a&ţi crea le#ături... - )-ţi crea legături( - $esigur, zise vulpea. 2u nu eşti deocamdată pentru mine decât un  băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. ar eu nu am nevoie de tine. 0i nici tu n-ai nevoie de mine. &u nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. $ar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie

unul de altul. 2u vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. &u voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume... - Încep să înţeleg, zise micul prinţ. & undeva o floare... mi se pare că m-a îmblânzit... - /e prea poate, zise vulpea. e ământ întâlneşti tot soiul de lucruri... - O3 $ar nu e pe ământ, zise micul prinţ. ulpea se arătă foarte nedumerită! - e altă planetă( - $a. - e planeta aceea sunt vânători( - +u. - nteresant. $ar găini( - +ici. - +imic nu e desăvârşit, suspină vulpea. ulpea însă se întoarse la gândurile ei! - iaţa mea e veşnic aceeaşi. &u vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. 2oate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamană între ei. )şa că mă cam plictisesc. $ar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. oi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. aşii altora mă fac să intru sub pământ. )i tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. 0i-apoi, priveşte3 ezi tu, colo, lanurile acelea de grâu( &u nu mănânc pâine. "ie grâul nu mi-e de folos. 'anurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. 0i asta-i trist3 2u însă ai părul de culoarea aurului. a fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit3 Arâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. 0i-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu... ulpea tăcu şi se uită la micul prinţ. - 2e rog... îmblânzeşte-mă, zise apoi. - 4ucuros aş vrea, răspunse micul prinţ, numai că nu prea am timp. )m de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut. - +u cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. umpără lucruri de-a gata, de la neguţători. um însă nu e:istă neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. $acă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă3 - e trebuie să fac( zise micul prinţ. - 2rebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. 'a început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. &u te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Araiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine... ) doua zi, micul prinţ veni din nou.

- )r fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. $acă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. 0i cu cât va trece timpul, cu-atât mai fericită mă voi simţi. 'a ora patru, mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte! voi descoperi cât preţuieşte fericirea3 $ar dacă vii la voia întâmplării, niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. +e trebuie rituri.

- e-i acela rit( zise micul prinţ. - & încă un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. & ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. $e pildă, vânătorii mei au un rit. /e duc să #oace, #oia, cu fetele din sat.