Sa Lasam Dragostea Deoparte
August 18, 2017 | Author: lenutapop | Category: N/A
Short Description
sa lasam dragostea deoparte 117. El si Ea...
Description
Lindsay Armstrong
Să lăsăm dragostea deoparte
LINDSAY ARMSTRONG SA LASAM DRAGOSTEA DEOPARTE
Coperta : fcNOY
©by Lîndsay Armstrong, 1991 LEAVE LOVE ALONE Mills & Boon Limited Toate drepturile asupra acestyi titlu în limba româna aparţin editurii ALCRIS - M 94
UNDSAY ARMSTRONG
SĂ LĂSĂM DRAGOSTEA DEOPARTE Traducere din limba engleze de CEZAR NICULE5CU
"CDi i URA fllCRiS
BUCUREŞTI
Redactor: AURELIAN MICU ANDY Consilier editorial : TRAIAN IANCU Lector: ANGELA VAS1LE
ISBN 973-580-014-4 Cojecţia „EL şi EA"
CAPITOLUL I „Nakattchafushi" - citi Philippa Wright, în loc sâ facâ altceva mai bun - se afla la nouăzeci de minute depărtare de aeroportul din Hulub... Aşa e ? o întreba ea p-e fata care stâtea lângâ biroul ei. Jennifer Smîth era o blondâ drâguţâ, nu prea înalta şi Philippa o învâţa cum sâ utilizeze computerul din biroul Concernului Learmonth din Brisbane. La un moment dat Jennifer îi propuse sâ bea o cafea şi Philippa lâsâ deoparte prospectul turistic care prezenta insulele Maldive. —• A sosit şeful, spuse Jennifer încet, punând pe birou doua pahare din plastic. Mâinile îi tremurau îngrozitor. întreaga ei fiinţa era cuprinsâ de nerâbdare. - Se îndreaptâ spre noi. Philippa îşi strecura broşura în buzunar. - Cine a sosit şi se îndreaptâ spre noi ? se întreba mirata Philippa, fixându-şi ochelarii pe nas. Jennifer se uita exasperaXâ la ea.
- Mark Learmonth ! Cine altul ? Ţi-am spus azi-dimineaţâ câ face o vizita pe la toate firmele concernului. Lumea spune câ va fi ales în locul tatâlui sau ca... - Ai dreptate, Jenny, o întrerupse Philippa Trebuie sâ dâm impresia câ lucrâm ? Jennifer se aşezâ pe scaunul de lângâ rou şi chicoti. - Sper sâ nu ne ceara sâ facem o demonstraţie. fn prezenţa lui mi se face o teama de nedescris. Toate fetefe tremura în faţa lui. Şi tu vei pâţr la fel. Mi se face pielea de gâin ; când îi vâd. Este superb, zise ea vîsâtoare. - Pui pariu câ nu mo pierd când apare Mark ? - Aşteaptâ sâ-l vezî şl dupâ aceea mal /orbim î replica Jennifer. . Din fericire, aşteptarea nu dura prea mult. Pe culoar se auzirâ câteva voci, apoi uşc se deschise şi toate privirile se îndreptarâ spn noul venit, cu excepţia Philippei care se uita pe fereastrâ. Jenntfer scoase un suspin. Philippc continua sâ apese pe tastele computerului afi şând o detaşare imperialâ, deşi era o fire emotivâ. La urma-urmei, nu era funcţionare concernului Learmonth şi nu ţinea deloc sâ se numere printre admiratoarele lui Mark Learmonth. în timp ce se uita la ecranul monitorului se întreba în sinea ei daca mutra ei este deşt f
6
de acra pentru a-i demonstra lui Mark Learmonth câ puţin îi pasâ de renumele lui de geniu al afacerilor sau de faima lui de cuceritor. Şi mai puţin se sinchisea de zvonul tot mai insistent câ-şi folosise geniul pentru a-l deposeda pe tatâl sau de fotoliul de preşedinte al Concernului Lear month. Ce treaba avea ea cu icest fanfaron ? Când vizitatorii se aprlrâ î n faţa biroului, sa continua dinadins sâ bata câteva rânduri, fresârirea nervoasa a lui Jenny o convinse câ este cazul sâ se oprească şi se uita distanta la 10ii sosiţi. Din Întâmplare., Mark purta ochelari, dar privirea lui rece era destul de fascinanta.. — Domnule Learmonth, dumneaei este domnişoara Wright, se grâbi sâ o prezinte Max Walker, şeful biroului. Lucreazâ pentru firma Colefax şi Carpenter care a câştigat licitaţia pentru introducerea noului program pe com'puterele noastre. !n prezent domnişoara Wright o pregăteşte pe domnişoara Smith, o arata Walker pe Jenny care tremura de emoţie — care lucreazâ aici de doi ani, nu-i aşa ? Jenny se ridicâ în picioare şi spuse cu o voce pierduta : — Oh, aşa e ! Aproape doi ani şi-mi place fiecare minut de munca, Philippa se uita la chipul lui Mark Learmonth pentru a-i surprinde reacţia, puţin dezamâgitâ, fiindcă el nu arata aşa cum îşi închipuise. De 7
fapt la ce se aşteptase ? La un seducător care sâ arate ca Tom Cruise sau ca Rudolf Valentino ? Na, era ridicol, atunci cum şi-l imaginase? Mai autoritar şi cu o statura impresionanta ? Cu toate acestea, bârbatul din faţa ei aveb o prestanţa de necontestat şi era destul de înalt, avea şi un chip atrâgâtor, chiar daca nu corespundea aşteptârilor Philipppei. Oricum, putea înţelege tremurul lui Jenny, însâ nu era sigurâ câ aceasta remarcase indiferenţa ce se putea citi în ochii lui câprui. El nu spuse nimic, doar îi surâse de complezenţa lui Jenny apoi se întoarse spre Philippa. - Bunâ ziua, domnişoara Wright, spuse el încet. Len Colefax este un prieten de familie, deşi nu l-am vâzut de mult. Ce mai face ? - Dupâ câte cunosxî, foarte bine, spuse Philippa, pe un ton sec. Nu prea avem ocazia sâ-l vedem, nici unul din noi. El îşi încruntâ sprâncenele. - Domnişoara Wright, este un reproş? Max Walker se foi îngrijorat. - Nu, domnule Learmonth, mai degrabâ o constatare, replica Phillippa. Nu-mi pot permite sâ fac aprecieri la adresa şefilor. Domnişoara Wright, interveni Max Wal% ker pentru a salva aparenţele, hu vrei sâ faci o demonstraţie de utilizare a noului program ? - Pai, cred câ ar fi o pierdere de timp pentru domnul Learmonth, daca nu posedâ noţîu-
8
nile de baza ale programului firmei noastre, dar daca doriţi, rosti Philippa, ridicând din umeri. Disperatâ, Jenny îi fâcea semn, însâ Philippa continua sâ înfrunte privirile reci ale lui Mark Learmonth pânâ când avu satisfacţia sâ observe o lucire periculoasa^ în ochii lui. Atunci ea se ridica în picioare şi-şi luâ de pe speteaza jacheta neagra care se asorta cu bluza alba, fusta gri şi pantofii negri, şi-i oferi scaunul lui Mark Learmonth. Acesta fu momentul când el îşi luâ revanşa. Era mult mai înalt decât ea şi nu se grâbi sâ se aşeze, examinând-o atent din cap pânâ-n picioare. Se uita la pârul ei negru, la ochelarii mari, la machiajul accentuat, la hainele ei cu o croiala demodata şi în sfârşit, la "pantofii ei negri şi la geanta diplomat de lângâ birou. Dupâ ce îşi ridica privirile, Mark arbora aceîaşi zâmbet fals îa colţul buzelor şi rosti, târâgânat : — Ai cumva un baston în geanta, domnişoara Wright? *
*
' *
— Ce curaj ai-avut, spuse Jenny o jumâtate de ora mai târziu. Philippa dâdu din umeri, prefâcându-se indiferenta, deşi încâ fierbea de turbare în sinea ei. 9
- Nu pot suporta bârbaţii care se cred trimişii Domnului pentru a ferici sar,manele femei, zise ea pe un ton tâios. Pe deasupra nici nu este şeful meu, ele o ce ea nu trebuie sâ-l linguşesc. Singurul lucru care con tea za este sâ-mi fac bine meseria şi cred că sunt destul de priceputa, adâugâ ea cu mândrie. Mai bine sâ uitam toata târâşeaia J Ştiu câ ţi-am făcut o impresie ciudata, de paroâ aş veni de pe alta planeta* dar am avut motive sa mo comport aşa. Cu cât bârbaţii de teapa lai Mark Learmonth se uita mai urât ia mine, eu atât este mai bine pentru cariera mea, - Gândeşte-te ca el va sta aiai încâ trei saptâmâjtf, zise Jenny îngrijorata. Paroa eşti de piatra. Daoâ aş fi în Jocul tcki, crş avea lenmtia câ se crapâ pământul sub mine, ori de câte ori aş da ochi cu eL Philippa se inoarse câfcre ea şi zâmbi. - Asta este diferente dintre noi, Jenny, dar i u te teme, voi şti sâ-l înfrunt. Când se întoarse acasa, în apartamentul ei .:ochet dintr-un cartier mârginaş al oraşului, Philippa era încâ tulburata de vizita lui Ma*k Learmonth. Apartamentul se afla la etaj, într-o veche vila ce fusese renovata, ou acoperişul din ţigla Tavanul înalt şi parchetul lustruit îi dadeau o nota de confort Pereţii erau zugrăviţi Jn alb, iar ici-calo atârwau tablouri înfăţişând peisaje în culori pastelate.
Câteva carpete persane şi mobrfrerul alcătuit din pîese vechr, de valoare, înfrumuseţau sufrageria spaţioasa. PHFîppa se duse în dormitorul zugrăvit rrt verde si-ş.l lepăda hainele, dupâ ce puse jos geartic diplomat Mu avea linişte: continua sâ se ramânte dfn cauza întâlnirii cu Mark Learmonth. Prim uf lucru pe care-f fâcu f u înlocuirea ocheîarifor cu lentile de contact, apoi fâcu un duş şi-şi puse o bk*zâ? crem şi pantaloni scurţi ie cutare aîba îşi desfăcu parul pe care-l o/usese Strâns într-un cac şM perie cu grija, apoi îl împleti îr»s \a situaţia de acum utilizându-mi farmecele", continua ea, e-
nuraerând tablourile şi lucrurile de preţ, contul din banca şi vacanţele pe care le petrecea în diverse colţuri ale lumii. „Cine ar putea insinua câ singura mea plăcere este seducerea bârbaţilor şi culegerea avantajelor de pe urma lor?" Atunci, se întreba ea gânditoare, de ce trebuie sâ se frământe din cauzâ câ Mark Learmonth n-a muşcat din momealâ ? Poate câ el este serios şi nu aşa cum şi l-a imaginat, dar acest lucru r>u are de ce s-o tulbure Totuşi chipul ei era încruntat; îşi făurise c alta impresie despre Mark Leamonth : un bar bat nesuferit, încrezâtor în forţele sale, atent la efectul pe care-l fâcea asupra celorlalţi şi mai ales dsupra femeilor. In loc de asta, el se dovedise a fi opusul unui prosper om de afaceri, indiferent şi distant şi cu un farmec pe care ea nu putea scr-1 defineascâ. In plus era inteligent şi pârea prea matur pentru vârsla Iui. Sub înfâţişarea plâcutâ se ascundea uri caracter deosebit. Philippa se mirâ câ este preocupatâ de figura lui şi nu ştia care este motivul acestei bruşte schimbări a atitudinii ei aţâ de bârbaţi ! Pentru a-şi alunga gândurile negre'îşi' pregăti cina şi apoi se aşezâ la masa din sufragerie pentru a-şi pune ordine în hârtii. Telefonul suna. Se uita la ceasul de la mânâ şi ştiu câ este mama ei care avea obiceiul sâ-i telefoneze de douâ ori pe săptămână* la iceeaşi ora. .12
— Philippa, se auzi vocea mamei de la celalalt capât al firului, vreau sâ vii la cina săptămână aceasta. Te rog, drago mea, fustăngiul de tăicâ-tu a plecăt de o sâptâmânâ de acosâ şi nu are de gând sâ se întoorcâ ăşă curând ! — Mami, ştii foorte bine câ tată este un ăfemeiăt. încâ de când mâ ştiu, numai de aventurile lui am auzit vorbindu-se în casa. — Scumpa mea, tatâl tâu este o persoanâ dificilâ şi ştiu câ te-a mâhnit de multe ori. In loc sâ se mândreascâ numai cu realizârile lui Ray, ar fi trebuit sâ aibâ mai multa grija de tine. — Mama, ştii foarte bine câ tata nu s-a preocupat de educaţia mea. Uneori îmi vine sâ-I strâng de gât şi acest lucru se datoreazâ în egala mâsurâ atitudinii tale indulgente faţa de el şi încăpăţânării mele... Ce ci de spus dacâ-ţi istorisesc o întâmplare jenanta ? S-a supărat pe mine pentru câ l-am zârit în compania unei femei, luând cina la restaurant, O mânca din ochi şi asta este numai una din şirul lui lung de aventuri. De ce nu eşti -mni severa cu el ? De ce trebuie sâ suportam comportamentul lui ruşinos ? — Bine, bine, zise mama ei, sâ lâsâm djSi cutia pe alta data. Vii la cina ? — De acord, mama. La revedere, te sărut. Philippa râmase cu gândul la tatâl ei care îmbătrânise mai încet soţia lui. înalt şi 13
distins, mereu cu ochii dupâ o femeie frumoasa, gata sâ facâ orice pentru a le seduce pe cele mai distante reprezentante ale sexului slab ; dovedea totuşi o aversiune suspecta faţa de inteligenţa lor. Toate femeile care reuşiseră sâ-şi croiascâ un drum în viaţa erau în ochii lui nişte vampe ce suciseră capul şefilor. Soţia, lui credincioasâ şi iubitoare trebuise sâ stea acasâ pentru a creşte copiii. Paradoxal, deşi era om de afaceri, tatâl ei nu-şî schimbase pârerea despre femei nici în cazul fiicei sale câ reia îi recomandase sâ se mărite şi sâ-şi întemeieze un câmin decât sâ urmeze o carierâ, cu toote câ eă obţinuse note mai mari la liceu şi la facultate în comparaţie cu fratele ei Ray. Acesta îl moştenise pe tatâl sâu şi la facultate, deşi fusese coleg cu Mark Learmonth, se ţinuse mai mult dupâ fuste şi nu prea învâţase. De fapt femeile îl adorau, se gândi Philippa simţind un gust amar în gura. Ea închise ochii şi fâcu o grimasa, întrebându-se daca tatâl ei va înceta vreodatâ s-o mâhneascâ. Aiunsâ aici, îşi spuse câ devine prea introvertita şi câ trebuie sâ se destindâ puţin, aşa câ scoase broşura cu insulele Mălai 'e din buzunarul jachetei, bucurându-se ant'cioat de noua ei ţinta de câlâtorie. Pe lângâ faptul câ Philippa era deşteaptâ ş» fâcea lucruri de care numai bârbaţii se ocupâ, mai era şi o câlâtoare neobositâ... II plâ-
14
ceau locurile romantice, departe de lumea civilizata, unde sâ se poatâ plimba în voie. A doua zi îşi 'rezerva biletul de avion pentru vacanţâ în timpul pauzei de prânz, apoi se duse Ia o clinica pentru a face vaccinuri împotriva febrei tifoide şi a malariei, fiindcâ nu dorea sâ se îmbolnâveascâ pe meleaguri străine şi sâlbatice. Avea un râgaz de şase sâptâmâni pentru a termina vaccinurile şi a pleca în vacanţâ imunizatâ. Biletul de avion era pentru ziua de douâzeci şi şapte noiembrie. Nu va avea multe de fâcut ; de fapt, ultimele sâptâmâni vor trece în zbor... • •
*
Douâ zile mai târziu fu chemata Ia biroul Iui Mark Learmonth. Max Walker o însoţi pânâ la ultimul etaj al dâdirii, acolo unde se aflau birourile conducâtorilor concernului. Lihu\ rapid le dâdu o senzaţie ciudata. Philippa câutâ sâ-Minişteascâ pe Max, în timp ce se îndreptau spre uşa biroului lui Mark Lear month. - Totul este- în ordine, Max. Mâ bucur câ vom avea o întâlnire cu şeful tâu. în ce problema mâ cautâ ? - Nu a precizat nimic.
,
,
— Ţi-a vorbit totuşi despre mine. Max îşi înâlţâ umerii. — Pai, mi-a zis câ este mulţumit de programul pe care l-ai introdus în jcomputere şi bănuiesc câ vrea sâ discute în jurul acestui subiect Philippa.., — Nu fi îngrijorat, îi taie ea vorba. M-aş mira sâ nu vina cu argumente serioase în privinţa concepţiei programului nostru. Cred câ vrea sâ-mi demonstreze câ se pricepe şi în acest domeniu. Max Walker fâcu nişte ochi cât cepele de mari. — Philippa, de asta mi-e teama... ~ Sâ nu crezi câ mâ pretez la jocul acesta de ping-pong, îl întrerupse ea din nou. Am ajuns. — Domnul sâ ne ajute, murmura el, dar văzând câ ea râde, schiţa şi el un zâmbet Mâ îndoiesc câ poate sâ te bată pe propriul tău teren, aşa câ aratâ-i de ce eşti în stare, adăugâ el plin de speranţâ. Mark Learmonth stătea în spatele unui birou mare din lemn de mahon ; încăperea avea o mochetă albastră splendidă. Telefonul sună şi Mark le fâcu semn să ia loc în timp ce ridică receptorul. Discuţia fu scurtă şi el spuse doar „da, bine" şi puse receptorul în furcă, apoi i se adresă lui Max : ;
16
—
— Max, acesta a fost biroul tău. Ai nevoie de el. — Oh, mulţumesc.,, fâcu Max şi nu mai îndrăzni sâ zicâ altceva. — E foarte bine aşa, Max, continuâ Mark Learmonth, lâşându-se pe spate în fotoliul confortabil. Mâ îndoiesc câ eu şi cu domnişoara Wright vom ajunge sâ ne batem, dar pot să-mi chem secretara, dacă ea se teme de mine şi are nevoie de sprijin din partea ta. Max Waiker scoase un suspin şi părăsi camera, aruncând o privire îngrijorată Philippei. Aceasta se uita impasibila la mâinile sale lungi şi la degetele cu unghii lăcuite, spunându-şi în gând sâ rămână calmâ şi sâ nu se repeadă la Mark Learmonth şi sâ-l pălmuiască. In acelaşi timp, era conştientă de efectul pe care-l avusese asupra ei prezenţa lui. Chiar şi acum, de când intrase în biroul -lui şi-l văzuse şezând în fotoliu, mândru de puterea pe care o avea. Philippa simţi câ o cuprinde o senzaţie ciudată ; e! o impresiona prin hainele croite dupâ ultima tmodă. Haina de culoare gri îi venea de minune şi-i punea în evidenţa ume rîi largi. Cămaşa alba şi cravata cu desene mici dovedeau ca are un gust rafinat Poru* !*' şaten era pieptănat cu grijă, iar mâinile fru moaşe şi lungi dădeau impresia de putere.,. Tâcerea dură câteva momente şi ea îşi înălţa privirile curioase :
— Cred câ este vorba de programul de pe calculatoare. Ochii lui căprui o studiarâ pe îndelete. — De fapt, doream sâ te felicit, domnişoara Wright. Programul a fost creat de tine? — Nu in întregime. Problemele legate de analiza datelor şi dimensiunile dischetei au fost realizate de echipa de specialişti de la CoJefax, dar algoritmul a fost al meu, la fel ca şi sistemul de contrai şi capacitatea de memorizare. — Aş adâuga adaptarea sistemului la calculatoarele noastre şi pregătirea personalului pentru a mânui computerele. Apropo, Len Cofefax este în oraş şi se simte bine, adâuga el. Mi-a vorbit foarte frumos despre abilitatea de care dai dovadâ. Philippa clipi mirata din ochi, fiindcă Len Colefax, în ciuda pregătirii sale, era o versiune învechită a imagini] pe care şi-o făurise despre Mark Learmonth. Totdeauna va vorbi dispreţuitor de Colefax şi Carpenter. Ştia, de asemenea, că şeful ei nu agreează femeile inteligente, însâ nu se putea âispensa de munca e*. .O tolerase numai pentru că se arătase capabilă sâ rezolve cele mai dificile probleme-de serv'ciu. Deşi sperase că-şî va frânge gâtul, Len Co'efax se resemnnse şi o promovase, deoarece faima ei sporise în urma succeselor neîncetate pe care le obţinuse, contribuind la pvospe itatea firmei. ÎS
Philippa se gândi care au fost adevâratele cuvinte ale patronului ei şi ajunse fa concluzia câ discuţia fusese aproximativ următoarea : .»— Daca doreşti sâ ai o experienţa eroticâ deosebita, poţi conta pe farmecul ei." Philippa se uita sfidător în ochii reci al lui Mark Learmonth. El schiţa un zâmbet şi ea reuşi sâ-şi tragâ râsuflarea. El lua un stilou şi-l învârti între degete, spunând : — Vâ cunoaşteţi bine unul pe celalalt, din :âte am aflat. — Ne suportam, mai bine-zis, replica ea, pe un ton diplomatic. — Nu ar fi mai bine sâ lucrezi pentru cineva pe care-l simpatizezi ? Philippa surâse. — Nu, mulţumesc. El îşi aţinti privirile în ochii ei şi o luâ pe nepregătite : — Câţi ani ai, domnişoară Wright ? Douăzeci ;i patru ? — Cum de... ? — Am ghicit ? o completa el. Nu sunt sigur, : âcu Mark continuând sâ o fixeze cu privirile, dar m-am orientat dupâ mâinile şi picioarele :ale. Nu se potrivesc cu restul trupului, adâu:?â el pe un ton meditativ. Nu este cazul sâ-ţi ascunzi picioarele, zise el observând gestul ei de a-şi trage rochia. Philippa îşi trase mâinile do pe birou şi !e baga în buzunar. —
,19 • —
- Nu ştiu care este mârimea lor, susţinu el pe un ton detaşat. Philippa se înroşi în obraji şi-i servi o replica pe măsură ; - Nu ţi-ar câdea bine daca ai încerca sâ le masori, Nu vâd cum poţi ghici vârsta dupâ forma mâinilor şi a picioarelor, spuse ea, muşcându-şi buzele. - Susţii câ mâ preocupă membrele tale? Vai, ce viaţă dificila poţi sâ ai, domnişoara Wright, o ironiza el, dacă îţi imaginezi lucruri atât de oribile. Philippa nu-şi ţinu gura şi replica pe un ton tâios : - Nu cred câ ai ghicit ce fel de viaţâ am, domnule Learmonth, Am ferma convingere câ nu te deosebeşti deloc de restul bărbaţilor, deşi adopţi un aer detaşat... Philippa se opri din cauza câ el izbucnise în hohote de râs. Dar râul de-abia începuse El se ridica şi se aşezâ pe birou în faţa ei, *ncrucişându-şi braţele. - Sâ ştii câ ai dreptate, domnişoara Wright Nu mâ deosebesc defel de ceilalţi bărbaţi. Consider câ femeile sunt fâcute pentru plăceri pe care nu vreau sâ le descriu acum. Aş vrea sâ te întreb dacâ i-ai permis vreodatâ unui bărbat să-ţi scoată oribilele agrafe pe care le foloseşti să-ţi strângi părul. Ai simţit mâna unui bărbat pe sâni ? - Opreşte-te I ţipă ea revoltată.
20 —
El îşi încrunta sprâncenele. — Mâ întreb ce te îrtipiedicâ sâ experimentezi într-o buna zi cele ce ţi-am spus adineauri, îmi dau seama câ. numai o experienţâ pe viu ţi-ar putea schimba pârerea pe care o ai despre bârbaţi, rosti el pe un ton grav. Philippa se ridicâ în picioare. — înainte de a mpi spune ceva în aceastâ privinţă, domnule Learmonth, zise ea rece, îmi geirmit sâ-ţi atrag atenţia câ pot sâ-ţi ruinez imperiul financiar pe care l-ai clădit, printr-o simpla apâsare pe clapele computerului. Pot sâ introduc un virus 'care sâ dea peste cap programele şi pot inversa... — Sunt convins câ poţi face orice, domnişoara Wright, o întrerupse el cu un glas ameninţător, dar mâ îndoiesc câ reputaţia ta va fi aceeaşi dupâ scandalul pe care îl vei declanşa. — Oh... fâcu ea, exasperată de faptul câ el o acuzase de lucruri care nu erau compatibile cu principiile ei morale... . - Pot sâ aflu, domnişoara Wright, care sunt motivele care te împiedica sâ fii mai feminină? îţi promit câ Len Colefax nu va afla ceea ce-mi spui... Philippa îşi înfipse mâinile în şold şi exclama mânioasâ : Am sâ-ţi spun, domnule Learmonth, cu cine vorbeşti ! în faţa ta se aflâ o persoana care nu apreciazâ modul cum te comporţi, însâ care poate fi ostracizată dacâ nu reuşeşte sâ-ţi
ofere cel mai bun program pentru computerele concernului Learmonth. Poţi fi bucuros câ nu am reacţionat aşa cum trebuia la vorbele tale scabroase... El surâse şî-i tâie vorba : — Ai impresia câ sunt un obsedat sexual? Te rog sâ mâ ierţi, însâ nu au fost decât nîşte simple sfaturi. Ir» privinţa programului tâu... — Imi dau seama câ realizarea l u i ţine de îndeplinirea celorlalte sferturi pe care ai avut amabilitatea sâ mi le dai. Philippa se întoarse pe câlcâie şi se îndrepta spre uşâ, spunând peste umâr : — Din cauza aceasta sper sâ nu mai apari vreodatâ în faţa ochilor mei ! Ieşi, trântind uşa în urma ei.
22
CAPITOLUL U .Totuşi, a doua zi dimineaţa Pjhilippa se gâ~ sea în anticamera biroului lui Mark Learmonth şi nimeni nu ar putea spune dacâ era palidâ la faţa. O fâcu pe atractiva lui secretara sâ facă ochii mari când îi spuse câ trebuie sâ-I vadâ pe şeful ei chiar dacâ nu are fixatâ nici o întâlnire. Fata insista sâ aştepte pânâ când termina discuţia telefonicâ. — Este tatâl lui, vorbeşte de la Sydney, o a~ vertizâ ea aproape disperatâ. Nimeni nu îndrăzneşte sâ-l întrerupă pe bâtrânul Learmonth. - Foarte bine, am sa aştept, zise Philippa, aşezându-se pe canapeaua confortabila. Era îmbrâcatâ ca de obîcei — avea o întreaga garderoba cu haine şleampete pe care Ie schimba în fiecare zi, dar astâzi, în locul combinaţiei de negru sau gri cu alb, alesese culoarea kaki pentru a fi şi mai respingătoare. De fapt, culoarea se armoniza foarte bine cu starea ei interioară : nu dormise toata noaptea, pradâ unei frâmântâri de nedescris.
Ca o suprema ironie, se gândi ea, râmâsese cu ochii deschişi în Întuneric, însâ nu putuse aţipi nici o secundă, făcând jocul Iui Mark Learmonth. Suferise un sindron nevrotic tipic, agresată de comportamentul bărbaţilor care se cred stăpâni şi tratează femeile ca pe nişte fiinţe destinate numai, plăcerii. Partea nostimă a chestiunii era câ îi făcuse jocul, şi în plus reacţionase neobişnuit faţă de o asemenea sce^â. Oh, Doamne, îşi spuse ea, să nu fac cu aoevărat o nevroza. Philippa făcu o grimasă, conştientă câ frământarea ei nu are nimic în comun cu etica profesională şi poate că din cauza asta se află aici. Un bec roşu clipi pe interfonul aflat pe biroul secretarei care i se adresă Philippei, du^ pâ câteva cuvinte schimbate cu şeful ei. - Domnişoară Wright, sunteţi aşteptată de domnul Learmonth. - Ce surpriză ! exclamă el pe un ton rece, lăsându-se pe speteaza scaunului, la loc, te rog. . - Mulţumesc, prefer să stau în* picioare, replică ea, punând un plic alb e birou. Aceasta este demisia mea, deoarece am simţământul câ etica mea profesională a fost lezată într-un mod inadmisibil. Am trimis o scrisoare asemănătoare firmei Colefax, în care îmi exprim imposibilitatea de a mai lucra, în aceste condiţii.
24
- Cu siguranţa câ este o hotârâre sentimentala, concluziona sec Mark Learmonth dupâ un momefit de tăcere. Philippa ridicâ din umeri. - O faci din motive profesionale şi nu din convingere personalâ ? o întrebâ el, având o licărire râutâcioasâ în ochi, - Absolut din raţiuni profesionale, domnule Learmonth, râspunse ea pe un ton convins. Ieri am fâcut o ameninţare Ia adresa firmei pe care o conduci' şi nu vad cum mai poţi avea deplinâ încredere în programul meu. Mi-am permis chiar sâ afirm câ voi distruge întreaga reţea de computere, introducând un virus în memoria sistemului. Este clar câ, în aceste împrejurări ccre îţi pot trezi o neîncredere fireascâ, nu mai pot colabora cu Concernul Learmonth. El se ridicâ. - "Din cele discutate ieri am înţeles, din contrâ, câ aş putea avea încredere totalq în programul tâu, dar vom discuta acest lucru separat. Măi întâi qş dori sâ ştiu care este situaţia slujbei de la Colefax. Philippa înâlţâ neputincioasa-din umeri. - Domnul Colefax va lua decizia. Nu cred câ va afecta prea mult relaţiile dintre firmele voastre. Sunt alţi specialişti buni la Colefax, care mâ vor înlocui. Cei doi continuau sâ se examineze cu atenţie, Philippa scepticâ şi el detaşat şi viclean. 25
Prea isteţ şi periculos, îşi spuse ea şi respira adânc pentru a se calma. - Eu... - Nu găseşti, domnişoară Wright, câ este mai plâcut sâ stai jos ? Discuţia poate continua la fel de bine dacâ îndrăzneşti sâ te aşezi pe scaun. Philippa fu surprinsă de tonul lui blând şi politicos care contrasta cu ironia caracteristică şefilor autoritari. Ea ezită un moment, însă până la urmă luă loc pe scaun, mirându-se cum putuse el sâ reuşească o înţelegere rapida a situaţiei ei, în timp te altul ar fi acuzat-o că este laşâ. - Nu cred câ avem prea multe de discutat —' Din contra, găsesc câ de-abia acum vom aborda probleme care te frământă, argumentă el calm şi ceru secretarei prin interfon sâ facâ legătura cu Colefax. - Len ? Da, tot Mark te caută... Mulţumesc, foarte bine;.. Cred că ai primit scrisoarea domnişoarei Wright, care îşi exprimă dorinţa de a nu mai lucra cu firma mea în privinţa programului necesar calculatoarelor... Da, a fost o surpriză pentru amândoi, dar nu consider că a fost lezată etica ei profesională dacă a avut o discuţie aprinsă cu mine. Aş vjea sâ-ţi spun că nu doresc înlocuirea ei, mai ales că am văzut că programul este bun, iar instruirea personalului firmei se face la un nivel înalt... Nu... —
26
—
:
nu, pot să te asigur câ suntem cu toţii impresionaţi. Vrei sâ-i spui direct pârerea ta ? Mark îi întinse receptorul Philippei. In timpul conversaţiei ce\or doi, ea nu-şi credea urechilor câ este lăudată pentru munca sa şi surpriza o făcu să se'simtă puţin jenată. luând receptorul, respirâ adânc şi spuse : — Domnule Colefax, aş vrea sâ... — Philippa, o întrerupse Len Colefax, ce dracu' se întâmplâ acolo ? — Am convingerea câ am fâcut ce era corect, afirmâ ea, muşcându-şi buzele. — Am impresia câ nu te-ai gândit prea mult, fâcu Len supărat. Nu-ţi dai seama ce util este programul pe care l-ai creat ? Este o ocazie unicâ sâ-l experimentâm. Concernul Learmonth este o forţâ şi dacâ programul va avea sucees, piaţa de sohurl ne este deschisă. Nu-mi spune nimic. Am certitudinea câ ai fost îngrijorată de pomană. Cineva te-a deochiat. Am ştiut întotdeauna câ femeile nu-ţi fac decât necazuri, dar am crezut câ tu eşti cu picioarele pe pământ. Ce dracu' s-a întâmplat cu tine? Te rog sâ-ţi retragi cererea I Fu rândul Philippei sâ râspundâ, însâ lacrimile de indignare ce-i apăruseră in colţul ochilor, o împiedicară să se certe cu şeful ei, şî spuse sec : — Foarte bine. Am sâ termin lucrul aici. îi întinse receptorul lui Mark şi tulburata, se duse la fereastră, fără să mai audă restul con27
versaţiei. Privi peisajul minunat care, de la înălţime, pârea un colţ de rai, iar când se fâcu tăcere se întoarse încet spre Mark Learmonth. - Ai câştigat, îi spuse încet. Cred câ este cazul sâ mâ întorc la brrou. Domnişoara Smith mâ aşteaptă*. Mark continuâ cu vocea calmă, aruncându-i o privire liniştitoare : - Domnişoarâ Wright, ia loc, te rog. Se poate sâ fi câştigat războiul, dar pacea încâ nu a fost încheiată. Poate că amândoi vom avea de câştigat dacă vom anajiza cum s-a transformat într-un râzboi tăios această furtună într-un pahar cu apă. Philippa rămase pe gânduri, dar nu se putu opune fascinaţiei ochilor lui căprui şi reci şi se supuse invitaţiei, fiind sigură câ Mark avea sâ-i rezerve şi alte surprize. Ea îşi lipi palmele într-un gest revelator şi spuse încet : - Te-am insultat, mi-ai răspuns cu aceeaşi monedă, şi probabil câ m-ai atins în punctul meu sensibil. Asta-i tot I De aici a pornit reacţia mea necontrolată, adăugă ea, privindu-l sfidător. - Este purul adevăr, rosti el gânditor. Mă întreb însă ce motiv^ai avut să mă insulţi deşi abia făcuseşi cunoştinţă cu mine. ' Philippa îşi desfăcu palmele, îndreptându-le spre interlocutorul ei. 28
— Dacâ sinceritatea mea va fi de folos, pot mărturisi ca m-am lâsat condusă de prejudecăţi şi am spus ce nu trebuie. Vorbind Ia modul figurat, am câlcat în străchini... Pot sâ plec ? — Ce prejudecăţi ai avut faţă de mine ? o întrebă el mirat, — Dacâ nu ştiai, află. acum că nu am avut o părere... prea bună despre omnipotentul conducător al Concernului Learmonth. Te previn însă, că această bruscă dezvăluire a sentimentelor mele - recunosc că este un termen cam crud - nu mă va face să-mi schimb părerea faţă de persoana ta. — Intr-adevăr, nu este uşor să-ţi exprimi deschis opiniile faţă de ceilalţi. Cred câ frământarea ta a fost neîntemeiată. In fond, ceea ce am dorit sâ-ţi spun a fost că trebuie să iubeştr şi să fii iubită. M-am referit la satisfacţiile pe care ţî Ie oferă dragostea. Cam astea au fost gândurile mele. Ochii Iui o fixau cu şi mai multă severitate. Philippa simţi că se înroşeşte în obraji, se ridicâ în picioare fără a-i cere voie şi-i spuse tremurând : — Mă uimeşti, domnule Learmonth, realmente mâ uimeşti. Manifeşti acelaşi interes faţă de toate funcţionarele concernului ? Sunt surprinsă câ Departamentul de Discriminări sexuale nu a auzit încă de persoana ta. Ce sâ-i faci, cât — ;
29
trâim învâţâm ! Acum mâ întorc la lucru, chiar dacâ vrei sau nu. El se ridicâ imediat şi ocolind biroul, se îndrepta spre uşa pe care o deschise politicos. Chipul Iui era serios, cu excepţia unei luciri şirete din ochi. Când ea ajunse în dreptul lui, el îi spuse blând : - Mâ preocupa numai femeile care au nevoie de ajutor, domnişoara Wright. Philippa se opri sideratâ, şi ridicând capul* era pe punctul sâ-I punâ Ia punct spunându-i furioasa câ a mers prea departe, dar întâlnindu-i privirile ironice se stâpâni, conştientâ de ridicolul Ia care s-ar expune dacâ el ar constata câ o preocupă remarcile lui râutâcioase. l-ar fi dat o satisfacţie prea mare şi ea nu era dusâ prea des Ia biserică... Afurisit tip ! îşi zise ea, întorcându-şi capul, şi-şi muşca buzele de ciudă. - Ce voiai sâ spui, domnişoara Wright ? îşi ridica el o sprânceana. - Nimic. Eu... Philippa nu reuşi decât sâ dea din umeri şi sâ-I priveascâ fix în ochi. l-o făcuse din nou I Mark Leamonth se dovedise la fel de inteligent şi de şiret ca data trecutâ. In ciuda cuvintelor sarcastice şi a atitudinii zeflemitoare, el avea o influenţa tulburătoare asupra sufletului ei. Apropierea fui o zâpâcise cu totul şi ea recunoscu câ este periculos de atrăgător. Vai, se comporta ca oricare alta fatâ 30
care nu putea rezista farmecului unui bărbat chipeş. îi plâceau gura bine arcuita şi mâinile puternice şi frumoase. îşi imagină ce senzaţie ar avea dacâ ar simţi mângâierile degetelor lui pe pielea ei fierbinte, în timp ce trupul Iui vânjos ar fi strâns lipit de al ei.» Scuturând din cap, ea îşi alungă aceste imagini ce-i acceleraseră bătăile inimii şi fâcu un pas spre ieşire. El o opri : — O ultima problemâ, domnişoară Wright. Ea întrebă sec : — Ce anume ? — Te admir din punct de vedere profesional. Ea işi ridicâ privirile pentru a-şi da seama dacâ el îi spusese acest lucru în bătaie de joc, dar nu surprinse decât obişnuita politeţe indiferentă. Ea murmură „Mulţumesc" şi-şi continua drumul. • •
*
Cu greu reuşi să se concentreze la cele ce făcea la birou şi când ajunse acasă îşi aminti câ este invrtată la cină de mama ei. Dupâ ce fâcu un duş, îşi puse o fustă uşoară şi o bluză de bumbac şi ajunse Ia timp la masă. Tatâl ei era prezent, ceea ce o mina, dar el pâ-
rea mai preocupgt de mâncare decât de problemele fiicei sale. Mama ei, în schimb, îi puse o sumedenie de întrebări, curioasâ sâ afle ce mai fâcuse în ultima vreme. Când ajunse Ia disputa cu Mark, tatâl ei îşi ridicâ ochif-din farfurie şi se arâtâ brusc interesat : - Learmonth ? Trebuie sâ te dai bine pe lângă el. Mark este mai bun ca tatâl Iui în privinţa afacerilor. Stai aşa, îmi amintesc câ Ray a fost coleg cu el la facultate, deşi fratele tău era mai mic... - Şi nu se prea omora cu învăţătura, spuse Philippa luând-o gura pe dinainte. Tatâl ei se ridicâ de la masă şi adâugâ pe un ton iritat : - Nu scapi prilejul sâ-l înţepi pe Ray I Iţi aduc aminte câ pe atunci erai o mucoasa de şcolăriţă. De fapt, nu cred câ este o idee rea sâ-i spui câ eşti sora lui. Ray. Poate sâ-ţi fie de folos. - Dragul meu, eu... încercă mama Philippei sâ intervină pentru a-i împăca, dar el îi fâcu semn sâ tacă şi se adresâ ameninţător fiicei sale : - - Deci ai uitat ce spun bătrânii despre mândrie? - Că te prinde în mrejele sale înainte de a suferi o cădere, răspunse Philippa pe un ton sarcastic, gata să-i mărturisească lipsa ei de trufie în cele două convorbiri cu Mark Learmonth. —
32
Dupâ uri moment de gândire renunţa, câci nu ştia dacâ tatâl ei va înţelege tulburarea pe care i-o pricinuise acest prieten al fratelui ei. Oh, cu câte menajamente trebuia sâ te porţi cu el, de parcâ ai avea înaintea ochilor un şarpe veninos ! Pftilippa ştia care este punctul slab al tatâl ui şi-l atacâ pe ocolite : — Ce mai face Ray ? se prefâcu ea interesată. Se lâsâ tâcere şi mama ei spuse într-un târziu, pe un ton amar : — Este în insufele Fiji. Îşi petrece vacanţa fârâ Jessica. S-a despărţit de ea. — Pentru totdeauna, adăugă tatâl ei. — Au fost împreună doi ani, regretă mama ei. — Asta nu înseamnă că trebuia s-o ia de nevastă ! Oh, fata este destul de drăguţă, dar nu este pentru Ray. Este prea temperamentală, zise tatăl ei, bucuros că a scăpat de o noră pe care nu o agrea. Sârmana Jess, îşi spuse Philippa. A trăit doi ani de coşmar şi cu ce s-a ales? Este ponegrită pe nedrept, dar nici nu-i de mirare : fiul seamănă leit cu tatăl său... Ray s-a comportat urât cu fetele încă de pe băncile şcolii, luând exemplu de la tatăl lui. Ah, cât ar fi vrut sâ-I spună vreo două de să-l usture pe prefăcutul ei părinte I Stâpânindu-şi impulsul, ea comentă cu o voce neutră : 33
— Cred câ e un lucru bun. Este mai bine câ s-au despărţit acum decât dupâ câţiva ani de căsnicie. — îmi dau seama cât suferă, biata fata, se înduioşa doamna Wright. Gândul câ soţul şi fiica ei sunt de acord cu ruperea relaţiei dintre Ray fi Jessica o fâcu pe doamna Wright sâ se uite nedumerită la ei. Philippa li înţelese privirile şi când mama sa era gata sâ deschidă gură, pentru a-şi exprima nemulţumirea câ femeile îndura ca şi ea — multe umilinţe din partea bârbaţilor, îi puse mâna pe braţ. — "Ştiu câ vrei sâ spui câ este nefericită şi câ nu merita sâ fie tratata cu cruzime. N-avem cum s-a ajutam, asta-r soarta ei I Mama, ţr-am povestit unde îmi voi petrece vacanţa ? Tot restuf serii Philippa se strădui sâ menţină o atmosferă destinsă şi suportă cu stoicism elogiul pe care tatăl ei i-l aduse lui Ray care avea o cariera strălucită — după spusele lui — ca inginer constructor. Ajunsa acasă adormi în câteva minute, obosită. A doua zi dimineaţa se simţi mai relaxată şi se gândi amuzată cum să-i spună lui Mark Learmonth câ este sora lui Ray. Nu ştia că lucrul acesta fusese deja făcut.
34
—
•
*
• V
Doua zile mai târziu, Max Walker o anunţa câ este chemata din nou Ia etajul superior. — Ce s-a mai întâmplat ? îl întrebâ ea iritată. — Este o şedinţa cu directorii concernului. — Ce legâturâ am eu cu asta ? zise ea nedumerita, — Mark Learmonth doreşte sâ prezinţi un raport legat de programul tâu care poate influenţa deciziile pe care Ie va iua Comitetul de conducere. — De ce am fost anunţata aşa de târziu ? Ce, sunt o maşina ? * Max Walker se abţinu sâ comenteze vorbele el şj o anunţâ câ are o jumâtate de orâ pentru a redacta câteva rânduri.
*
•
— In concluzie, spuse Philippa uitându-se Ia cei opt directori executivi aşezaţi în jurul mesei din sala de şedinţe, pot sâ afirm câ problemele care au mai râmas de rezolvat sunt minore şi câ programul va fi gata mai devreme decât am prevăzut Cam peste doua sâptâmâni —
35
:
Mark Learmonth se ridicâ şi spuse : - Mulţumesc, domnişoară Wright. Ai fost la obiect şi ne-ai lămurit ce avem de fâcut. Domnilor, este cazul sâ luâm o pauzâ pentru prânz. Ne revedem Ia ora două. Ea îşi strânse foile şi se pregâtea sâ iasă, când Mark Learmonth îi spuse încet : - Poţi sâ mai râmâi câteva minute ? Ea dâdu din umeri şi se aşeză pe scaun. El aşteptâ ca încăperea să se golească şi-se duse la fereastră. Se uită câteva clipe la animaţia străzii, apoi se întoarse spre ea surâzând : - Cred câ-I cunosc pe fratele tău. - De unde ştii câ am un frate ? - îmi amintesc acum că am fost colegi de universitate. Cineva mi-a spus că Ray are o soră deşteaptă. - Aha, din cauza numelui ai fâcut o legătura între mine şi Ray ? - Nu, tatăl tău m-a sunat şi... - Nu cred, spuse ea printre dinţi. Nu face tata aşa ceva. El îşi încruntă sprâncenele. - î e asigur că mi-a telefonat. Ce'te deranjează ? Prietenii de şcoală rămân legaţi toată viaţa şi nu văd de ce nu aş avea relaţii amicale ~u surorile lor. - Dacă ai impresia, izbucni Philippa nervoasă, că am cea mai mică dorinţă de a fi inclusă în relaţiile de prietenie cu foştii tăi , colegi, te 36
asigur câ faci o mare greşealâ. Este o încercare nereuşita de-a tatâlui meu de a mâ conduce ca pe un copii. Şi el şi Ray le trateazâ pe femei ca pe nişte fiinţe neajutorate pe care trebuie sâ le conduci cu o mână de fier. încântarea se şterse de pe chipul lui Mark Learmonth. — Nu m-am gândit deloc sâ devin un fel de tutore, zise el cu o voce asprâ. — Mâ mir câ nu recunoşti, replicâ ea ridicând tonul, câ ţi-ai închipuit, imediat ce af ştiut câ sunt sora lui Ray, câ mâ poţi trata ca pe o fetiţa ! Aflâ, domnule Learmonth, câ nu vei reuşi decât sâ mâ scoţi din sărite I Aerele tale de bârbat atotputernic te apropie de mândria fratelui meu. — Am sâ fiu sincer cu tine, Philippa, continuă el calm în timp ce ea îşi trăgea răsuflarea. îmi faci impresia câ eşti geloasâ pe Ray. — Aici cred câ ai nimerit-o ! exclamâ ea în bâtaie de joc. Nu mai râmâne decât sâ susţii câ sunt o exaltată care umblâ dupâ bărbaţi. — Eşti chiar atât de sigurâ, Philippa, câ nu vrei sâ te culci cu mine ? spuse el încet, dar privirea lui ironică o avertiză câ trebuie sâ fie intransigentă. — Cum de îndrăzneşti ?! se burzului ea. — Ce vrei să spun dacă nu-mi dau seama care este cauza enervării tale. — Scuzaţi-mă, se auzi o voce din spatele lor.
— 37 —
Privirile lor se aţintiră asupra uşii unde o fata blonda se uita curioasa la ei. Suzana I exclama Mark surprins. De când eşti aici ? - Abia am sosit. Secretara ta mi-a spus câ aţi terminat şedinţa de conducere. Vâd însâ câ vâ deranjez... zâmhi ea încurcată, în ochii ei frumoşi licărind bucuria de a-} vedea pe Mark. Philippa o examină cu atenţie : chipul perfect, ochii albaştri şi trupul splendid al fetei aveau un farmec deosebit şi orice comparaţie cu ea i-ar fi fost nefavorabilă. Observă câ făta este pierdută după Mark şî se gândi, cu amărăciune, că este atât de tânără ! Ah, cel puţin dacă n-ar nutri searbăda speranţă că Mark este făcut pentru ea,.. - Nu ne deranjezi deloc, spuse el. Voi putea discuta mai târziu problemele cu domnişoara Wright, o asigură el, apoi se întoarse către Philippa : - Putem amâna discuţia, domnişoară Wright? Philippa surâse stânjenită : - Cred că am rezolvat totul, domnule Learmonth murmură ea, aşa că... - Pin contră, consider că mai aveam câteva puncte de discutat. Te voi suna. EI îşi îndreptă atenţia spre cealaltâ fata. - Suzi, ce te-a adus în oraş ?
PhiHppe paraşi încăperea, căci dacâ ar mai H râmas şi-ar fi pierdut şi bruma de răbdare pe care o mai avea. . • *
•
In următoarele zile Philippa fu extrem d e ocupatâ cu definitivarea programului pentru computerele concernului Learmonth, fiind apăsata de gândul că el ar putea s-o sune. Nu avea intenţia să aibă o ultimă întâlnire cu Mark şi totuşi posibila ei convocare o făcea să fie încordată şi neliniştită. Acasă, înainte de a adopmi, gândurile i se întorceau la figura lui Mark, întrebându-se cum de ajunsese în situaţia să-i fie teamă de el, deoarece puterea lui de pătrundere în gândurile interlocutorilor o uluise peste măsură. Ghiar şi modalitatea prin care el o anunţase că doreşte sâ-i vorbească o puse în gardă pe Philippa. Mark intră în biroul mare în care ea lucra şi toţi fură numai ochi şi urechi la vorbele lui : - Domnişoară Wright, se pare câ nu mai rămâi decât puţine zile la noi. - Aşa e, recunoscu ea derutată. - Ca o recunoaştere a eforturilor depuse în ultimele săptămâni, aş vrea sâ luăm masa ae prânz în sala de consiliu.
Un murmur admirativ se auzi din toate părţile şi funcţionarii îşi îndreptară privirile spre Philippâ, ţinându-şi respiraţia. Ea nu reuşi decât sâ îngaime neputincioasă : — Acum ? El se uită la ceasul de la mână. — Este ora pauzei de masă. Ai aranjată o întâlnire în alta parte ? Putem amâna pentru mâine, spuse el aşteptând. Philippa îşi umezi buzele. — Nu, eu... sunt liberă. — Foarte bine, rosti el politicos. Dă-mi voie sâ te conduc la masă.
CAPITOLUL III Sala de consiliu nu era prea mare, dar era luxoasa, cu mobilier din lemn preţios, oglinzi de cristal şi obiecte dş arta de mare valoare, încâperea era goala. — Dacă doreşti să te speli pe mâini, alături ai tot ce-ţi trebuie, o informă el arătând o uşă în perete. Philippa trase adânc aer în piept şi rosti încet : - Da, vreau să mă aranjez puţin, mulţumesc. Vreau să beau o vişinată. In timp ce se spăla pe mâini ea se întrebă ce caută acolo şi ce se va întâmpla la masă. Disperată de situaţia în care se află, îşi aranjă părul şi-şi completă machiajul, apoi deschise uşa de la sala de consiliu, dând din umeri. Fie ce-o fi, odată şi odată trebuia să aibă o discuţie lămuritoare cu Mark I Un chelner în alb luă comenzile şi dispăru repede, lăsându-i singuri pe cei doi. Ea luă paharul cu vişinqtă şi sorbi din băutura reconfortantă.
— Aş avea o mărturisire şi o simpla rugăminte. îmi permiţi ? — Te rog, o încuraja el, rezemândli-se de spâtarul scaunului şi urmârind-o cu privirea. Ea se juca puţin cu paharul, apoi începu ; — Nu aş vrea sâ fie nici o neclaritate între noi. Mâ simt vinovatâ de faptul câ mi-am permis câteva obraznicii faţâ de persoana ta. Îmi vine greu, dar promit câ de acum înainte nu voi vorbi decât dupâ ce mâ gândesc de doua ori. Acum urmeazâ rugămintea, fâcu ea, respirând uşurată câ putuse sâ se confeseze. — Aş vrea sâ nu mai discutam nimic despre problemele mele personale. Ea îşi înalta privirile şi observâ, spre marea ei surpriză, o undâ de admiraţie în ochii lui. Când el deschise gura, ea îşi dâdu seama câ totul nu fusese decât o iluzie. — Nu vrei sâ faci prea multe destăinuiri, nu-i aşa ? Nu te îngrijora, n-am să te bat la cap, dar pot să-ţi spun că şi eu m-am gândit la discuţiile pe care le-am avut. Despre ce vrei să discutăm ? Despre vreme ? Despre vacanţă ? Da, peste câteva zile voi pleca în concediu. Ce s-a întâmplat ? o întrebă el văzând că ea dusese mâna la gurâ. -• Nimic, mormăi ea, respirând adânc. — Ai părut îngrijorată, îi explică el. — Tot ce se poate, zise ea făcând un efort. Mă întrebam de ce trebuie să fiu tratata în bătaie de joc. Sunt atâtea lucruri despre care 42
putem vorbi fqrâ sâ mâ ironizezi. De exemplu, ai putea sâ-mi promiţi câ programul meu ar putea fi adoptat şi de alte firme ale concernului Learmonth, având în vedere eforturile mele din ultimele sâptâmâni. Oh, te rog sâ nu-ţi închipui câ îţi cer sprijinul sau câ am de gând sâ te rog sâ mâ râsplâteşti pentru munca depusâ, dar... subiectul acesta este, mâ rog, mult mai interesant decât vremea. Ea bâu ultima înghiţiturâ de vişinatâ, rugându-se Domnului ca el sâ nu observe cât de mult o tulburaseră vorbele lui şi sâ nu-şi folosească spiritul acut de observaţie. Sosirea mâncării o salva pe Philippa de comentariul lui Mark, dar ochii lui nu se desprinserâ de pe chipul ei nici chiar atunci când chelnerul îi prezenta o sticlâ de vin Vâzând câ nu primeşte nici un râspuns, acesta tuşi uşor. — Da, vinul este bun, catadicsi sg spunâ Mark uitându-se în sfârşit Ia sticlâ. Este o posibilitate, Philippa, ca za-mi extind controlul asupra tuturor firmelor care fac parte din concernul Learmonth, dacâ tata se retrage din afaceri, rosti el pe un ton confidenţial, în timp ce rieslingul auriu era turnat în pahare. Mark fâcu o pauzâ şi se uita distrat la pahar. O umbrâ de tristeţe apâru în ochii lui. - Nu ai încredere în viitorul tâu, remarcâ ea. El fâcu ochii mari şi-şi încruntâ sprâncenele.
- Nu, nu-i vorba de asta. Sunt puţin obosit, rosti el. Asta-i tot. Hotărârea mea rămâne irevocabilă, dar simt câ responsabilitatea pe care o am faţă de destinele concernului începe sâ mă apese. - Vrei să-ţi schimbi locul de munca ? se interesă ea, cu o notă de regret în glas. El surâse şi dezminţi imediat câ ar avea o asemenea intenţie. - Este prea târziu. Todeauna am dorit sâ ajung într-o asemenea poziţie. Te rog, Philippa, sâ nu răspândeşti zvonul că aş avea de gând sâ-mi schimb stilul de viaţa. ^Ar fi un dezastru pentru concern. Ea nu făcu nici un efort să-şi ascundă privirile ironice. - Mulţumesc pentru încredere. - îmi pare râu, Philippa, rosti el gânditor, nu cred că J o c i teatru cum se obişnuieşte în lumea afacerilor. Care sunt intenţiile tale ? Ea ridică din umeri. - După ce termin treaba aici, voi !ua o, vacanţă mult-aşteptată. El râse bine dispus. - Şi eu am ajuns la aceeaşi concluzie : am nevoie de o pauză pentru a-mi reîncărca bateriile. Acum, propuse el ridicând paharul, sâ bem pentru vacanţele noastre minunate, însă, înainte de a ciocni, să ştii că vremea bună se cunoaşte de dimineaţă şi că poţi fi sigură de viitorul tău. Daca îmi reuşesc toate planurile şi 44
luam hotârârea de a înzestra calculatoarele tuturor firmelor noastre cu programul tâu, atunci vei domina piaţa australiana. Ea tresari, îndoindu-se de perspectiva ce i se oferea, dar ridica paharul strâduindu-se sâ zâmbeascâ. - Pentru împlinirea proiectelor noastre de vacanţâ. îmi permiţi sâ-i transmit ştirea domnului Colefax ? - Desigur. Voiam sâ fac eu acest lucru, însâ este mai bine dacâ i-o comunici tu. - tmi va face o deosebitâ plăcere, accentuâ ea mulţumită şi începu sâ mânânce cu poftâ peştele prâjit. % - Philippa, aş vrea sâ te întreb ceva, spuse el dupâ ce terminâ masa şi ea refuzase desertul. De ce eşti atât de pornitâ împotriva tatâlui tâu şi a fratelui* ? Ea îşi împâturi gânditoare şerveţelul de masâ. — Nu se discutâ problemele de familie cu strâinii, şopti ea. - O datâ poţi face o excepţie, spuse el, mai ales câ am mai vorbit despre ei. Oricum.,. , Philippa îi tâie, vorba : - Mai târziu regreţi câ te-ai destâinuit. Nu-i ajuţi pe oameni sâ-şi facâ o pârere clarâ despre unii cunoscuţi de-ai lor. - Domnule Learmonth... - Nu fi supâratâ, zise el cu blândeţe, am ştiut întotdeauna câ fratele tâu este râsfâţqt şi câ tatâl tâu l-a iubit mai mult decât pe tirte. 45
A ţinut la el ca la ochii din cap, continua e, ridicând din umeri. Restul nu e greu de ghicit. Cât de mult ai suferit din cauza lui Ray ? Mult timp, râspunse tot el înainte ca ea sâ poaţâ spune ceva. Te asigur însâ, câ în toţi anii aceştia când ai vrut sâ dovedeşti părinţilor toi câ eşti mai bunâ decât fratele tâu, nu te-a ajutat nimeni. — Domnule Learmonth, te rog, ridicâ ea tonul şi se sculâ de pe scaun. Iţi mulţumesc pentru masâ, dar "nu vreau sâ mai abordâm subiectul acesta. De fapt este timpul sâ plec. — Din cauza câ adevârul doare ? replicâ el, ridicându-se la rândul sâu. — Nu, ci fiindcâ pauza de prânz s-a terminat, i-o întoarse ea, întinzând mâna dupâ poşeta. El fâcu un gest politicos şi i-o întinse galant — Atunci nu te mai reţin. Am sâ mâ feresc, pe viitor, şâ te indispun, aşa cum îi şade bine unui adevârat cavaler. Eşti mulţumitâ? o întrebe el pe un ton serios, deşi licârirea ironicâ nu-i dispâruse din priviri. — Desigur, zise ea sec. De fapt, domnule Learmonth, nu am mai putea lucra împreuna dacâ nu existâ un respect reciproc între" noi. El surâse amuzat. — Vorbeşti ca o femeie furioasâ. Trebuie sâ-ţi admir spiritul caustic. Cred câ ai dreptate în privinţa colaborârii : este mai bine sâ ne folosim de intermediari în relaţiile noastre de serviciu. îţi doresc succes în carierâ, domnişoarâ Wright
— Şi eu îţi doresc acelaşi lucru în afaceri, domnule Learmonth. Pot sâ fac o ultimă remorcă ? Am certitudinea câ vei profita mult dacâ te vei câsâtori. Vei dobândi mai muftâ voinţâ în urmârirea scopurilor şi vei scăpa de incertitudinile care te macinâ. Pe moment ea avu impresia câ pentru orima oară nimerise la ţintâ. El ezită puţin, apoi îşi reveni şi spuse pe un ton ironic : — Când a fost considerată câsnicia o citadeîâ împotriva tuturor relelor ? Replica lui promptâ nu-i dâdu Philippei ocazia sâ triumfe. Fârâ sâ mat zicâ vreun cuvânt, eo ieşi din încăpere. * *
*
In ultimele ziie îl mat întâlni o datâ, însâ nu avu prilejul sâ discute cu el, deoarece Mark se urtâ indiferent la ea, semn câ toata povestea lor luase sfârşit. Dupâ ce se înapoie la firma ei, Philippa işi petrecu următoarele săptămâni instruind alte două analiste, astfel că plecarea ei în concediu să nu lase un gol printre specialiştii care lucrau la noul program de calculator. Avu răgazul să-I scoată din minţi pe Mark Learmonth, deşi uneori vorbele lui cu privire la o eventuală câsătorie o agresau atunci când se aştepta mai puţin. Cu cine avea de gând sâ se căsătoreas-
47
câ ? Cu fata aceea blondâ care îl diviniza ? in orice caz, el îşi exprimase dorinţa de a-şi gâsi o soţie. Pânâ când îl cunoscuse nu avusese asemenea frâmântâri. In ultima ei zi de lucru, se duse în biroul lui Len Colefax pentru a-i prezenta un rdport de^ taliat în legâturâ cu rezultatele obţinute de colaborarea cu Concernul Learmonth. — Aşa cum se spune, Philippa, totul e bine când se termina cu bine. Am fost mirat câ Mark Learmonth mi-a dat telefon pentru a interveni în favoareq ta. Philippa zâmbi mecanic. — Am avut un incident cu el, domnule Colefax. Asta-i tot. El dâdu din umeri. — înseamnâ câ l-ai impresionat. Altfel n-ar fi fâcut gestul acela de reconciliere. De obicei nu acordâ nici o atenţie femeilor. Mi-am închipuit câ aţi colaborat foarte bine. El avu o lucire şireatâ în priviri. Eşti sigurâ câ nu te-ai îndrăgostit de el ? Deoarece trecuseră cinci săptămâni în care se gândise mult la .acest subiect, Philippa râspunsâ fără ezitare : — Nu, absolut deloc. Cred că mă cunoşti bine şi ştii că nu sunt genul de femeie care sâ se îndrăgostească la prima vedere. El îşi umezi buzele. — Tocmai de aceea vreu să te previn să nu-ţi faci . iluzii deşarte. Mark Learmonth nu este un
bârbat uşor de cucerit. Unde te putem gâsi în vacanţâ dacâ avem nevoie de tine ? - Nu râmân în ţarâ. - Unde dracu' mai câlâtoreşti ? « I n mijlocul oceanului Indian... In Maldive. Este un arhipelag de vreo mie douâ sute de insule, la vest de Sri Lanka. - Draga mea, de ce ai ales o asemenea câlâtorie mdepârtatâ ? - Se spune câ sunt foarte frumoase. Insulele sunt formate din atoli de corali, este linişte şi pare un adevârat paradis. Vreau sâ mâ odihnesc dupâ munca intensâ din ultima vreme. - îţi place sâ faci scufundâri subacvatice ? se interesâ el. - Nu, însâ ador locurile neobişnuite, zâmbi ea. Nu fi îngrijorat, am de gând sâ mâ întorc. Vezi sâ-mi găseşti o colaborare nouâ. De fapt, domnul Learmonth mi-a dat de înţeles câ doreşte sâ extindâ programul la toate firmele care fac parte din concern. - O, ce veste bunâ ! se bucurâ Len. - Este doar o propunere. - Nu-ţi dai seama ce înseamnâ asta ? Va prelua conducerea bâncii Bannister ! Oh, continuâ, te rog. —* Nu a zis aşa ceva, fâcu ea ochii mari. Te referi la banca comerciala Bpnnister ? Pai, domnul Learmonth a spus... şi ea îi relatâ şefului nerâbdâtor ce discutase cu Mark.
— Philippa ! o întrerupse Len Colefax rfcitcându-se de pe scaun. Nu poţi amâna plecarea în vacanţă ? Ea se ridicâ la rândul ei şi fâcu un gest negativ cu mâna. — Nu, domnule Colefax, este imposibil. Vâ doresc sârbâtori fericite ! Nu ne vedem pânâ la Anul Nou. Ajunsâ acasă, £a fâcu un duş, apoi îşi puse deoparte hainele pe care le îmbrâca la serviciu, bucuroasa câ nu Ie va mai vedea câteva sâptâmâni. Tresări totuşi la gândul câ viaţa ei dublă nu putea sâ mai continue prea mult timp, fiindcâ simţeo nevoia sâ fie o singurâ fiinţa. Prea mufte eforturi făcuse pentru a-şi păstra independenţa şi iatâ câ nu avea nici o satisfacţie pe plan sentimental. „Mark Learmonth mi-a tulburat îndeajuns existenţa", îşi spuse ea. „Este cazul sâ las în urma frământările fără rost. Trebuie să mă concentrez asupra vacanţei şi să mă liniştesc." înainte de plecare petrecu câteva zile cu părinţii sâi. Mama ei insistase şi Philippa o ascultă pentru a-i domoli temerile legate de recenta încercare de lovitură de stat din Maldive. — Totul a trecut, mamă ; nu vor fi arestaţi cei care nu au participat Ia evenimente. Oricum, rebelii nu au ajuns până în capitală, la Mole. Armata indiană a deplasat trupe importante pentru menţinerea păcii. Navele de război patrulează în apele golfului din apropierea
oraşului şi nu este nici o primejdie, Oficiul de turism m-a asigurat ca totul este norma! acum. — Cât de departe vei locui de Mafe ? se interesa mama ei îngrijorata. — La o orâ şi jumătate distanţâ de dhorni, răspunse Philippa zâmbind. — încâ o întrebare, bărcile astea sunt sigure ? - — Bineînţeles, sunt folosite din timpuri imemorabile şi aratâ atât de drăguţ I Philippa scoase broşura de turism şi-i arătă o ilustrata cu dhorni care arâta ca o gondola mare. Mama ei râmase neconvinsă, dar tatâl ei interveni deşi pânâ atunci nu manifestase vreun interes, şi o asigură câ bârcile sunt extrem de solide. . \
* *
*
Dupâ escala din Singapore şi un zbor de patru ore deasupra insulei Sumatra şi a Oceanului Indian, Philippa se prezentâ la clădirea de pe insula Nakatchafushj, care adâpostea sediul celebrelor dhorni. Pe fronton se aflau literele cofnpaniei zugrăvite în alb pe fond albastru : Thunbibi. In ziua următoare Philippa fu de-a dreptul încântatâ de peisajul mirific din jur, încât avu senzaţia câ insulele Maldive reprezintă paradisul. Ajunse cu dhomi în insula Nakatcha, al 51
cârei ţârm era mărginit de palmieri şi porni sâ viziteze locurile acestea de basm. Niciodatâ nu* mai văzuse o plaja mai fina şi marele arc al inelului de corali care proteja insula, iar peştii exotici multicolori erau realmente o încântare. Locuia într-un bungalov cu acoperişul din stuf şi pereţii albi. Dormitorul avea perdele înflorate şi cuverturi de pat cu motive indiene, iar baia avea tot confortul. Câteva trepte coborau spre plaja cu nisipul de o culoare alb-gâlbuie. Se împrieteni cu o pereche de englezi împreunâ cu care lua masa. Aceştia o prezentare altor prieteni care o primirâ cu câldurâ în grupul lor. Incâ din. a''doua noapte se simţi odihnitâ şi fericita, fârâ sâ se sinchisească de situaţia ei de femeie singurâ. Bucuria ei fu umbrita de un mic incident petrecut pe când se întorcea de la plajâ la bungalov. Majoritatea turiştilor erau din Europa şi câţiva erau amatori de scufundâri subacvatice. Un grup de pasionaţi înotâtori era alcâtuit din doi englezi, un german şi un belgian. Trecând pe lângâ ei, auzi câ discutau cu aprindere despre ea, dar nu se opri. Ajunsa pe veranda sa, putu distinge clar vorbele lor.. — îţi spun câ este singurâ ! Este australiancâ şi... — Este o-bomba'!-se auzi o voce cu accent german. 52
— Bomba ? Cred câ ai vrut sâ spui năucitoare, Karl. Pâcat câ nu este înotâtoare, însâ... — Ştim câ nu agreeazâ scufundările, dar poate câ înoatâ bine. — Pun pariu câ ştie şâ înoate. Totul se rezumâ la o chestiune de aerodinamicâ. Are un trup numai rotunjimi, aşa câ... — Este mai bun pentru altceva, interveni altul. Nu cumva o cheamâ Philippa ? — Şi nişte picioare de nota zece ! Aţi vâzut-o cum aratâ în bikini ? Merge ce o zeiţâ ! Câţiva amatori de surfing s-au râsturnat de pe planşâ uitându-se la ea. Cu toţii izbucnirâ în hohote de râs. Celalalt englez comentâ : — Probabil câ este rece ca marmura. Philippa intrâ în bungalov, fâcând o grimasa, Ridicâ din umeri, hotârâtâ sâ nu-şi strice vacanta din cauza unor comentarii indecente. Cu toate acestea, a doua zi la ora prânzului, liniştea ei fu tulburata din nou. Dupâ ce înotase mult i se făcuse sete şi se îndrepta spre o cofetârie aflata în apropiere. Terasa era goalâ cu excepţia unui bârbat aflat într-un colţ. Ea nu-i dâdu atenţie şi comandâ un pahar cu suc de papaia. îşi puse Qchelarii pentru a citi un ziar englezesc vechi 53
de doua sâptâmâni. Nu folosea lentilele de contact pentru câ intrase în apa. Tocmai îşi plecase ochii asupra articolului de fond, când auzi o voce cunoscutâ : - Doamne-Dumnezeule I Domnişoara Wright,
CAPITOLU1 IV Mark Learmonth se uita la ea cu nişte ochi miraţi. Era în pantaloni scurţi şi tricou şi avea parul tuns scurt, Ea îl întreba cu o voce tremurătoare : — Ce cauţi aici ? El surâse misterios şi se ridicâ de la rnasâ. — Acelaşi lucru ca tine. Pot sâ iau loc la masa ta ? Fârâ sâ aştepte râspunsul ei, Mark luâ un scaun şi se aşeza lângă Philippa-. — Este o surpriza extraordinara, domnişoara Wright. Ce sch imba re 1 comentâ el , adm irandu-i umerii rotunzi şi bronzaţi, pârul mâtâsos şi chipul frumos desenat. Ea nu avea decât o rochie scurta pes'e costumul de baie şi Mark putuse sâ se delecteze în voie cu formele perfecte ale trupului ei. — îmi dau seama câ-ţi par puţin schimbata, spuse ea spre amuzamentul lui. — Mâ întreb numai dacâ metamorfoza aceasta uluitoare nu s-a extins şi asupra minţii ! continuâ el ironic. Iţi mârturisesc câ nu-mi gâsesc 55
cuvintele. Nu ştiu care este adevârata Philippa. Fâ-mâ, te rog, sâ pricep ! Ea îşi scoase ochelarii şi clipi din ochi, apoi surâse gânditoare : — Nici eu nu ştiu care, domnule Learmonth, dar acum nu vreau sâ mâ gândesc la asta. — La cealaltâ fiinţâ care atunci când lucreazâ este distantâ şi rece ? precizâ el. - Da, recunoscu ea. De ce nu ai ales altâ insulâ ? Sunt atâtea în acest arhipelag. - Nakatcha ester una dintre cele mai frumoase şi vin aici în fiecare an. Va trebui sâ te obişnuieşti cu prezenţa mea. Ai venit singurâ? - Bineînţeles, râspunse ea sec. Nu. cred câ pot spune acelaşi lucru despre tine. - Aşa şi aşa, fâcu el ţintuind-o cu privirile reci. Nu am venit cu o partenerâ de pat, deoarece pot sâ mâ abţin din timp în timp sâ fac amor, ceea ce n-o sâ-ţi vinâ sâ crezi. Ştiu ce pârere ai despre mine, nu-i nevoie sâ mi-o spui ! Aflâ câ sunt aici cu sora mea. Ea este cu soţul şi bâiatul ei. Suntem cu toţii pasionaţi de înot subacvatic. — Ce lucru încântâtor ! exclamâ Philippa uimitâ. Dar sâ ştii câ pârerea mea despre tine nu poate fi schimbatâ prea uşor. — Oh, am impresia câ fratele tâu m-a descris în "culori y cam întunecate. Poate, pe viitor, vei fi în stare sâ ai pâreri proprii în legâturâ cu oamenii pe caje-i cunoşti, afirmâ el, aruncându-i o privire ironicâ. 56
Philippa respira adânc şi deschise gura, însâ el continuâ : — Am avut dreptate în privinţa picioarelor, nu-i aşa ? Nu se potrivesc cu restul corpului ! De ce cauţi sâ ascunzi frumuseţea lor ? Te îmbraci în nişte rochii oribile, lungi şi largi. Ea câutâ sâ vadâ dacâ glumeşte, însâ ochii lui exprimau doar curiozitate. — Eu... Dacâ ai şti cât de greu este pentru o femeie sâ râzbatâ în lumea afacerilor, nu ai mai pune asemenea întrebâri. El clipi din ochi şi o cerceta cu atenţie. — Cu siguranţâ câ pâlâria verde este demodata, remarcâ el. — Oh, în Australia se poartâ. Cred câ şi aici merge foarte bine, afirma ea. Pot sâ-ţi mârturisesc câ seara trecutâ am fost admiratâ de nişte bârbaţi care au considerat câ persoana mea este fâcutâ pentru dragoste. El surâse amuzat si spuse încet : , — Aşa sunt bârbaţii. Dupâ cum araţi, nu cred câ au greşit, deşi nu toţi bârbaţii cautâ numai amorul fizic. Chelnerul aduse bâuturile râcoritoare şi ea sorbi din sucul de papaia, apoi exclamâ pe un ton zeflemitor : — Vâd câ foloseşti cuvinte galante, domnule Learmonth. — Spune-mi Mark, o întrerupse el. — A/a trebui sâ încheiem un pact, spuse ea printre dinţi. Vom locui în pace, Mark, fără să 57
ajungem la încăierare. Cred ca ne convine la amândoi, nu-i aşa ? El înâfţa mirat sprâncenele, - Aici, în insula ? Imposibil-, Philippa, am o idee mai buna, spuse ef făcând o pauza. Philippa, ce nume frumos ! Se potriveşte cu per-, soana ta, nu este un nume frivol. Cum îţi spuneam, am o idee grozava. Trebuie sâ ridicam steagul alb şi sa nu mai avem nîci o reţinere. Presupun câ ai venit aici pentru a uita formulele matematice, programele şi afgorîtrmi. Mi-ai spus câ simţi nevoia unei vacanţe. Şi eu caut acetaşi lucru, sâ uit tot ce este legat de afaceri. Philippa descoperi cu uimire câ nu poate sâ-f urmâreascâ fîindcâ în ochii ei apâruserâ facrimt din senîn. Eu nu plâng niciodatâ, se gândi ea orgolioasa, ce mi-a venit ? - Philippa ? Ea închise ochii şi câutâ orbeşte în poşetâ pânâ gâsî o batistâ, apoi îşi şterse nasuf şi-şi scoase ochelarii. Acum vedea mai bine figura lui. sobrâ. - Ai plâns ? - Nu. - Fermecâtorii tâi ochi verzi arata cam umezi, observâ el îngrijorat - Am ochii puţin iritaţi» îi explica ea. De aceea nu mi-am pus lentilele de contact.
— înţeleg. Am avut impresia câ discuţia noastrâ în contradictoriu te-a afectat şi poate de o-' ceea nu vrei sâ ne distram. împreuna. Ea se trezi vorbind fârâ sâ se gandeascâ. — SQ ne distram... Cred câ u n d dintre noi este nebun. Nu vreau sâ-mi ratfez vacanţa... T u poţi sâ te distrezi. — De ce nu accept propunereajnea ? o întrebâ el pe un ton aspru. Nu este prima oară când am vrut sâ ridic steagul alb. De ce ai o impresie aşa de proastâ despre mine ? De unde ştii câ-ţi voi strica vacanta ? Phifippa se simji prinsa ca într-o capcana, ~ Te rog sâ mâ ierţi, spuse ea ridicând neputincioasâ din umeri. Aşa se întâmpla întotdeauna când am de-a face cu personalităţi. Sunt aici de douâ zile şi mi-e teama câ nu mi-am adus steagul alb, zâmbi ea, câutând sâ-şi. ascundâ tremurul ce-i cuprinsese trupul, însâ este posibil sâ ai dreptate. Facem pace ? îl întreba ea mtinzând mâna. El se uita îndelung înainte de a se destinde şi spuse : — Fie. Facem pace. îi luâ mâna şi o strânse cu putere. — Apropo, Philippa, îţi plac scufundările ? — Oh, nu, dar înot foarte bine. Când a i sosit, azi-dimineaţâ ? — Da, răspunse eL De fapt am sosit ieri noapte, dar am ajiitns numai pânâ ta insula ^ ViHingili: 59
- Am auzit de ea, este foarte frumoasa. Unde este restul familiei ? Ea se uita peste umâr. - Tocmai se îndreaptâ spre noi. Philippa se ridicâ în picioare. - Atunci, eu... - Nu-i nevoie sâ pleci, murmurâ el. Sunt sigur câ le va face plâcere sâ te cunoascâ. - Eu;.. Era prea târziu sâ protesteze. Cei trei se oprirâ m dreptul mesei şi Mark fâcu prezentârile. Julia, soţul ei Rory şi fiul lor Gary, de şaptesprezece ani, luarâ loc pe scaune. - Ce coincidenţâ ! exelamâ Julia, care era blondâ, micuţâ şi mai în vârstâ decât Mark. O prietenâ din Brisbane aici, ce micâ este lumea I Philippa se uitâ pe sub sprâncene la Mark care o prezentase ca o prietenâ, deşi nu erau decât cunoştinţe întâmplâtoare, cel mult parteneri de afaceri. Ar putea fi ei vreodatâ mai apropiaţi ? în ochii Juliei se putea citi o rezervâ în privinţa prieteniei lui Mark, dar soţul ei era blând şi amabil, iar tânârul Gary Waterforc se gândea numai la prima lui scufundare care urma sâ aibâ loc dupâ-amiazâ. Conversaţia deveni animatâ, deoarece toţi aveau de povestit ceva în legâturâ cu încurcâturile de la vamc şi cu zborul obositor. Schimbară impresii asemânâtoare despre frumuseţea insulei şi despre 60
soldaţii indieni care erau peste tot, asigurând protecţia turiştilor. Rory Waterford o invitâ la cina şi soţia lui îl susţinu dupâ o ezitare, astfel cg Philippa avu impresia câ Julia este geloasâ şi se teme ca nu cumva sâ-i cadâ cu tronc soţului ei. Philippa refuzâ, scuzându-se câ are alt program şi se ridicâ în picioare, adâugând : — Vâ rog sâ mâ iertaţi, dar întârzii la masâ. Vâ doresc o dupâ-amiazâ plâcutâ şi fiţi atenţi cum înotaţi. se ridicâ imediat de pe fc Mark Learmonth scaun. — Atunci te conduc pânâ la bungalov. Vreau sâ fac puţinâ mişcare. Cei doi o luarâ de-a lungul plajei. — Noua, zece, numârâ el valurile care se spârgeau de ţârm. Philippa îşi muşcâ buzele şi zise încet : — Te rog sâ mâ ierţi dacâ am fost cam sâlbaticâ. El râse şi o întrebâ pe neaşteptate : — Cu cine iei masa de searâ ? Ea avea de gând sâ-i spunâ sâ-şi vadâ de treburile lui, dar douâ motive o oprirâ. Primul era câ fâcuserâ pace, iar al doilea consta în simţâmântul câ el n-o va crede câ este singurâ. — Cu o pereche de englezi. M-am împrietenit cu ei, spuse ea. Sunt destul de bâtrâni pentru a se sinchisi câ suntem trei la masâ şi 61
ea nu este geloasa pe soţul ei ca-mi face ochi dulci. Sunt foarte amabili. — Asta este soarta fetelor singure, şopti el. Nu se poate sâ-ţi petreci astfe] vacanţa, adâugâ el gânditor, prinzând-o de cot. PhHippa se răsuci câtre el mirata. — M-am împacat cu soarta de a fi singura. Nu sunt ca altele. — Categoric... nu, recunoscu el examinând-o atent. Ziua era câlduroasâ şi soarele ridicat deasupra capetelor tar ardea îngrozitor. Ca remarcâ pe faţa lui o oarecare jena. Parcâ şi eJ se schimbase şî nu mai era ia fel de sever, — Ce râu este dacâ vreau sâ cunosc lumea ? Deranjeazâ pe cineva câ voiajez singurâ ? — Nu vâd ce ar putea sâ ţi se reproşeze. Mi se pare câ totuşi femeile care câiâtoresc singure sunt expuse la mai multe pericole. — Mie nu mi s-a pârut niciodată - aşa, replicâ ea. De ce au bârbaţii impresia câ femeile trebuie sâ aibâ un însoţitor ? Ei pot fi singuri, nu-i aşa? Atunci, femeile de ce sâ nu poatâ câlâtori fârâ bârbaţi ? El îi adresâ un zâmbet cald. — Iţi închipui câ am argumente puternice sâ nu te cred câ. eşti singurâ, Philippa mea furioasa... — Nu-ţi permit sâ-nni spui astfeJ J — Bine, bine, spuse el împăciuitor. Trebuia sâ mâ aştept la o altfel de reacţie din partea r
62
—
ta. Domnişoara Wright, îmi vtifte greu sa cred câ nu a fost nici un bar bat în viaţa ta. Am dreptate ? o întreba el, examinând-o din cap pdnă-n picioare. — Acest lucru nu are nici o legătură cu... Philippa se sufocâ de, indignare şi respira adânc, apoi adâugâ pe un ton mal blând : — Ga sâ-ţi liniştesc conştimţa, aftâ câ a fost cineva în viaţa mea, dar legătura nu a durat prea mult. Amândoi ne-am dat seama câ nu ne potrivim unul cu celalalt şi ne-am despărţit, fârâ regrete. -r Ai întors pentru totdeauna spatele bârbqţifcor ? se interesa el neîncrezător. Nu ştîi câ primele iubiri sunt trecătoare;? Prima experienţâ este dezamăgitoare. Philippa îşi înâlţâ capul înrfruntându-f pe Mark. — Ca sâ fiu sincerâ, domnule Learmonth, dezamâgirea vine din partea ta. Sâ nu ne certam. Sunt o singuraticâ învederată şi mai râu, mâ bucur când nu mâ agasează nici un bărbat. Pat sâ pfec ? Ea se răsuci pe câtcaie, dar el o prinse de încheietura mâinii. — Eşti mai rea decât un diavol, rosti el calm, dar sâ nu crezi câ vei scăpa de mine. Pe curând. El îi dădu drumul mâinii şi adâugâ zâmbind ;
-63
— Odihna plâcutâ ! Dupâ ce luâ masa. Philippa nu putu sâ se relaxeze, în ciuda aerului condiţionat şi a cârtii interesante pe care încerca s-o citeascâ. Se întreba dacâ va putea fi vreodatâ fericita şi simţi câ singurâtatea o apasâ. Afurisit fie Mark Learmonth ! îşi spuse ea. Avusese o influenţâ nefastâ asupra ei. Recunoştea câ este seducâtor şi câ în prezenţa lui se simte intimidata... Oh, este ridicol ! El nu doreşte decât un singur lucru : sâ se culce cu ea sau, în cel mai bun caz, sâ-i dea o lecţie usturâtoare. ,,Nu este cazul sâ-mi pierd capul din cauza lui", se îmbcrrbâtâ ea, ,,câci mintea nu mai ascultâ dacâ mâ las pradâ sentimentelor ! Slavâ Domnului, am destulâ inteligenţâ pe care trebuie sâ o folosesc I" •
Creierul ei gâsi soluţia pentru a depâşi acest moment dificil : cât mai multe activitâti care sâ nu-i dea timp sâ se gândeascâ la neplâcerile vieţii sale solitare. Participâ la un pescuit nocturn la bc>rdul unei dhomi şi prinse un peşte uriaş, dar nimeni nu putuse sâ-i spunâ numele câci echipajul nu vorbea engleza. Croaziera fu splendidâ şi ea admirâ mâiestria cu care bâştinaşii navigau orientându-se dupâ stele. încercâ un sentiment straniu şi-şi imagi-
-64
nâ câ se aflâ cu multe secole In urma, câlâtorind de la o insula la alta. Nimic nu se schimbase de atunci : insulele râmâseserâ Ia fel, cu palmierii şi vegetaţia luxurianta, apa la fel de clarâ şi cu aceiaşi peşti în toate culorile curcubeului. Ziua urmâtoare merse sâ facâ unele cumpârâturi la Male şi se bucurâ de priveliştea admirabilâ a golfului dominat de templul hindus aurit şi de minaretul de la moscheea din vârful colinei. Străzile murdare şi prâfuite, casele cu pereţi albi şi uşi vopsite în albastru, miile de biciclete şi elevele îmbrâcâte în alb mergând douâ câte douâ ţinându-se de mânâ, îi încântarâ privirile. Chiar şi urmele gloanţelor din zidurile galbene ale unor clâdiri şi soldaţii indieni care patrulau pe străzi constituiau o fascinaţie mai degrabâ decât sâ-i inspire o stare de teamâ. Se întoarse fa Nakatcha, mulţumitâ câ îşi cumpârase câteva rochii de mâtase, o pâlârie de soare din paie şi câteva bijuterii de argint. Fericitâ şi obositâ, mâncâ în tâcere preparatele gustoase pe terasa restaurantului, simţind privirile scrutâtoare ale lui Mark Learmonth de la celalalt capât al terasei. Nu putuse participa la activitâţile lui Mark şi ale familiei Waterford şi se bucura câ evitase prezenţa lor stânjenitoare. Sunt pe cale sâ obţin victoria, îşi spuse ea, urcându-se în pat şi ştiind câ va dormi tun. -65
•
*
Seara ur matca re era destinata dansului. O data pe sâptâmânâ, dupâ un grâtar de peşte, fiecare turist putea dansa Ia bar sau pe terasa, pe plaja sau lângă bungalovuri. Philippa refuza sâ participe la sârbâtoare, dar englezii cu care mânca insistaseră şi ea apâru pe terasa la ora noua seara, destul de târziu, dar nu scâpâ de privirile admirative ale englezului care bârfise pe seama ei, Era singur, fârâ prietenii de scufundări, hotărât s-o cunoascâ pe Philippa. Ea surâse când el se prezenta singur, !l chema Simon Bond, dar ea nu se mai gândise la el de când mintea îi era ocupata de figura lui Mark Learmonth. Acum asculta cuvintele a mabile pe care Simon i le spunea. Era un bârbat înalt, brunet şi destul de plâcut. Totuşi el se dovedi destul de reţinut şi timp de o ora îi arâtâ toate stelele şi constelaţiile de pe ceruJ senin, precum şi sateliţii care se mişcau ca nişte licurici roşii. Philippa sorbea din paharul cu vin şi se simţea bine în conmpqnia lui Bond. Brusc, el o invitâ la dans. Ea ezita puţin, dar îi îzâri pe Mark Learmonth Ia altâ masâ şi inima îi tresari. Atunci se ridicâ zâmbind şi se îndrepta în picioarele goale spre ringul de dans — nimeni nu p tortură sâ fie undeva în public şi corpurile lor sâ nu poatâ sâ se atingă. — Oh, Doamne, spuse ea odatâ, pe când ieşeau dintr-un local unde luaseră masa şi nu mai aşteptaserâ desertul, atât de tare se grâbeau sâ ajungâ în dormitor, râzând şi gâfâind, aşa nu mai poate continua I Ei nu aprinserâ lumina, dar razele lunii pătrundeau prin fereastră învâluindu-i într-o mantie argintie. Mark îi desfăcu bluza de mâtase neagră şi sutienul şi începu să-i sărute sânii frumoşi în timp ce-i mângâia cu degetele pielea catifelată a spatelui. Ea îşi arcui gâtul şi-şi puse mâinile pe umerii lui. — Vrei să mergem în pat ? îşi înălţă el capul şi ochii lui scânteiară în lumina palidă a lunii. — Eu... eu... dar Philippa nu mai putu continua. Nu numai din cauza îmbrăţişărilor lui arzătoare, ci şi din cauză că vorbele pe care ar fi vrut să le rostească de fiecare datâ când făcea dragoste cu el erau prea îndrăzneţe şi nu ştia care ar fi fost reacţia lui : „Te iubesc, „130
te doresc, nu pot trai fârâ tine". Philippa se temea ca sentimentele ei sincere sâ nu fie respinse de Mark. Dupâ câtva timp, pe când ea stâtea ghemuita la pieptul lui, Mark îi şopti la ureche : — Nu crezi câ se "întâmpla o minune cu noi? Ne dorim cu o intensitate care depâşeşte limitele normalului. Ea îşi plimbâ degetele prin pârul lui, apoi îl dezmierdâ pe ceafâ. Vrei sâ nu ne mai vedem ? — Nu sunt un ghicitor, însâ acum nu cred câ existâ ceva mai frumos pentru mine decât sâ te doresc cu atâta pasiune. — Dar dacâ... ? ea renunţâ sâ-şi dezvâluie gândurile. — Ce anume ? Ea continuâ sâ mediteze la relaţia lor care nu se materializase într-o căsnicie şi care avea intensitatea dorinţei deoarece se vedeau numai din când în când. — Philippa, ce ai ? Ea râspunse în doi peri, ascunzându-şi chinul sufletesc. — Am fost surprinsâ de nâvala simţurilor, asta-i tot. Nu credeam câ voi fi atât de râscolitâ de _ impulsurile sexuale... sfârşi ea ruşinatâ.
„131
El ofta şi spuse mirat : — Vrei sâ vorbim despre dragoste ? Ea replică/cuprinsa de o senzaţie ciudatâ de revolta şi mândrie, deşi se învinovăţi dupâ aceea de laşitate : — Nu. Nu încâ... — Philippa.., Ea îi puse un deget pe buze. — Nu. Vreau ca aceasta sâ vina de la sine. Ne cunoaştem doar de câteva sâptâmâni şi avem tot timpul în faţa noastră. Deşi ştia câ era o minciună, acest lucru îi dădea o încredere ciudatâ în forţele ei şi o făcea sâ se simtă mai puţin dependentă de Mark. îi duse totuşi dorul, când peste vreo două zile, el îi telefonă că nu vor putea să se vadă câteva săptămâni, deoarece tatăl lui se îmbolnăvise grav şi va fi obligat să stea cu el. în acelaşi timp află, spre stupoarea ei, câ Len Colefax, care suferise mari pierderi financiare din cauza scăderii valorilor la bursă, încercase fără succes sâ-şi refacă averea jucând Ia cursele de cai. In felul acesta, grijile personale se adăugară situaţiei nesigure de la firmă, sporindu-i frământările, încât ajunsese în pragul disperării.
„132
CAPITOLUL VIII — Philippa.,. — Domnule Colefax, riposta; ea sec, nu accept propunerea ta. — De c e ? exclama e l nedumerit* cel puţin spune-mi motivul. Ea observa câ el aratâ râvâşit şi câ este la capâtul puterilor. Ea se încruntâ şi şovâi, apoi spuse : Domnule Colefax, contractul cu Concernul Learmonth nu este anulat dacâ eu nu mai particip la extinderea programului şi ceilalţi colegi ai mei mâ pot înlocui cu uşurinţâ ; sunt la fel de buni ca mine. — De unde ştii ? se interesâ el mirat. — Sunt sigurâ, susţinu ea. — Te referi la contract ? — Nu-mi amintesc, remarcâ ea cu înţelepciune, ca undeva sâ scrie câ eu trebuie sâ aplic programul. — Nu este specificat numele tâu, însâ cei de la concern au fost extrem de mulţumiţi de colaborarea ta. Nu este o noutate sâ-ţi spun „133
asta, Philippa. In plus, Philippa, fâcu Len Colefax scuturându-şi umerii, colegii tâi, Spencer şi West, şi-au dat demisia. Ea râmase înmărmurită. — Cum ? reuşi ea sâ articuleze. — Cum ai auzit, rosti el laconic. — De ce ? — Existâ o vorba veche care spune* câ şobo-, lânii pârâsesc corabia pe cale sâ se scufunde. Ce dracu1, nici nu poţi sâ-i acuzi ! Ceea ce mâ intriga este câ tu nu ai sesizat mai devreme ce se întâmplâ aici, adâugâ el, prrvind-o îngândurat: — Ceva nu merge bine ? se mira ea. — Philippa, firma este în pericol de a se prâbuşi, rosti el îndurerat. — Dar... — Totul a început de Ia programele de jocuri, pe care le-am creat pentru a aduna capital. Dupâ succesul neaşteptat, am fost nevoit sâ cumpăr partea de capital a lui Carpenter şi de atunci nimic nu mi-a reuşitr nici afurisitele de cotaţii de la bursâ, nici pariurile hipice, nimic. El fâcu o pauzâ şi respirâ adânc» apoi adâugâ : Numai contractul cu Concernul Learmonth a fost a excepţie. PhilFppa, crede-mâ, eşti singura mea speranţa şi, ah, afurisita treaba, nu te-aş ruga dacâ nu aş şti motivul pentru care mâ refuzi. Nu eşti curioasa sâ-t afli ? Ea pâfî \a faţa. — Ce ştii despre mine ? „134
— Ca eşti iubita lui Mark Learmonth, rosti dl ironic. , — Cum ai aflat ? — S-a întâmplat sâ fiu la restaurant, într-o seară, sând tu şî el aţi plecat în grabă, dupâ vreo câteva minute. Tocmai mâ pregăteam sâ vin şi sâ vâ salut, când aţi şters-o englezeşte. Philippa se înroşi. — Domnule CoJefax, eu... ea se uita dezorientată la el. Aş vrea sâ ştiu-.ce se întâmplâ cu Bannister ? Mi-ai relatat câ Suzana ii dâ târcoale fui Mark, se nelinişti ea. — Vrei sâ afli dacâ Mark e liber ? Totul nu este decât un zvon. Ştii câ ultima dată ţi-am povestit câ Bannister vrea sâ se extindă, nu ? — Şi ? Nu-mi dau seama ce legătura are cu Mark... — Philippa, chiar nu ştii ce vorbeşte lumea? se lamentâ el vădit dezamăgit. N-ai aflat câ Suzana Bannister a împlinit nouăsprezece ani? Tatăl ei vrea cu încăpăţânare să pună mâna pe Mark Learmonth. In felul acesta, cele două concerne vor fuziona pe viaţă. — Suzana... Ah, Suzana Bannister ? îşi aduse ea aminte de fata superbă întâlnită în biroul lui Mark. — Chiar ea, se agită Len CoJefax. Este unica moştenitoare a bogatei familii Bannister şî se ştie că încă de la naştere este destinată sâ fie soţ'a lui Mark Learmonth. — Ceea ce-mî spui pare un scenariu de film I remarcă ea uluită, gata să ţipe. Se mai „135
practica în zilele noastre căsătoriile făcute de . părinţi ? Să aştepţi ca fetele să crească - este incredibil ! exclamă ea indignată. - Draga mea, se foi el pe scaun, bârbaţii se însoară din mai multe motive şi hu cred. că familia Bannister nu ştie că Mark este cea mai bună partidă pentru Suzana. Ce chilipir, pe părinţii fetei, să nu cheltuiască nimic şi sâ-şi mărească averea I Cine ştie ? făcu el meditativ, împreunându-şi mâinile. Poate că l-a făcut sâ se îndrăgostească nebuneşte de ea, cu toate că el este un bărbat matur şi înţelept. Philippa închise ochii. El continuă pe un ton confidenţial : - îmi pare rău că mă amestec în problemele tale personale şi poate că nu procedez corect faţă de Mark Learmonth. Am impresia că este îndrăgostit de tine. - Nu atât de mult încât să mă ia de soţie, comentă ea acru. Len Codefax abia aşteptă mărturisirea pentru a-i spune ce-I apăsa pe suflet. - Ce dracu', Philippa, ţi-a zis el că nu vrea să colaboreze cu tine ? - Nici vorba, şopti ea, m-a lăsat pe mine să hotărăsc. Ii este indiferentă alegerea mea. Oh, Dumnezeule I îşi spuse ea în gând, cât de mult aş fi vrut ca el să-mi' spună că este fericit că lucrez pentru firmele Concernului Learmonth !...
.• .
— 136
— —
— —
Len Colefax fu cuprins de o uşoara compasiune văzând paloarea de pe chipul ei. - Ce ai de gând sâ faci ? o întrebâ el dezorientat. - Am sâ colaborez, se auzi ea spunând ca şi cum vorbele ar fi venit de departe, dar numai de aici, fârâ sâ mâ duc la Concernul Learmonth. Vreau sâ te ajut. - Oh, Philippa, nici nu ştiu cum sâ-ţi mulţumesc, se destăinui el, scoţând un oftat de uşurare. Aş putea sâ renunţ şi eu. - Nu, îl îmbârbâtâ ea, M-am gândit la un plan. JJna din supraveghetoarele de la firma lui Mark Learmonth mi-a fâcut o impresie deosebită ; este foarte capabilă şi energică. Cu o echipă de specialişti de Ia noi, va putea sâ instruiască personalul de Ia celelalte întreprinderi. Este în interesul lor să aibâ un specialisl care şe lucreze la ei, nu-i aşa ? * •
•
Peste două zile Mark o sună de la Sydney, chiar în momentul când ea făcea un duş. - Alo ? întrebâ ea în receptor. - Philippa ? - Da. Ce mai fgci ? - Bine, spuse el vag. - Dar tatăl tâu ? - Din păcate, starea Iui se înrăutăţeşte.
„137
— îmi pare râu, spuse ea îngrijorata. — Ce fâceai ? — Baie. Am udat toatâ pardoseala. El râse uşor. — In mod obişnuit fâceam baie împreuna. Ai cel puţin un prosop pe tine ? — Am, dar tot tremur. — Ce pâcat, îmi închipui cum araţi, însâ nu pot sâ te încâlzesc. Ea câutâ sâ-l încurajeze, îndepârtându-i gândurile negre. — Acum ce faci ? — Iau o gustare şi mâ întorc la sprtaL Eu şi Julia facem cu schimbul la câpâtâiul lui. Mama nu s-a urnit de lângă el. — Oh ! — S-a întâmplat ceva râu ? Destul de râu, se gândi ea, neîndrâznind so i se confeseze în situaţia dificila în care se gâsea... Ea îşi muşcâ buzele, apoi spuse repede : — Vrei sâ vin la tine ? El tâcu câteva clipe, apoi spuse cu tristeţe în glas : — Nu, mulţumesc. îi consacru tatâlui meu tot timpul disponibil. — Nu-i nimic, te înţeleg. Sâ ştii câ rni-e dor de tine. — Şi mie. Ea puse receptorul în furcâ şi lacrimi fierbinţi îi şiroirâ obrajii. Philippa câutâ sâ-şi potoleascâ tremurul ce o cuprinsese. îndoielile ei se accentuaro... Oare tatâl tui era pe moarte
/
şi nu putea sâ o prezinte familiei ? Sau dorinţa tatâlui era cq fiul sâu sâ se însoare cu Suzana Bannister ? Frământările ei interioare nu o lâsarâ sâ doarmâ. Philippa se întreba dacâ Len Colefax va insista sâ-şî schimbe hotârârea şi dacâ Suzana Bannister va reuşi sâ devină soţia iui Mark. Ştia câ iubitul ei este dur şi intransigent ; îşi . aminti spusele lui câ dragostea este un lucru rar. Chiar tatâl ei o prevenise de caracterul dificil al lui Mark care bogase spaima printre oamenii de afaceri. Ea închise ochii şi-şi cufunda capul în perna, chinuita de perspectiva reîntoarcerii lui Mark care poate câ nu mai dorea sâ se întâlneascâ în vâzul lumii cu ea, preferând o discreţie neobositoare. Oh, nu credea câ el este capabil de o asemenea laşitate. Sfâşierea interîoarâ o fâcea sâ oscileze între pârerea lui Len Colefax şi încrederea în Mark. Nu, îsi spuse ea, Mark nu putea crede cu adevârat câ dragostea nu este atât de uşor de gâsit pe pâmânt. Poate câ afirmase acest lucru din cauzâ câ fusese dezamâgit de experienţele anterioare. Dacâ i-ar povesti ce gândise Len Colefax despre el, Mark ar rezilio imediat contractul cu firma acestuia. Chiar dacâ altcineva l-ar avertiza câ Len îl bârfeşte, Mark ar lua aceeaşi hotărâre. în acelaşi timp, era apâsatâ de posibilitatea ca Mark sâ-l asculte pe tatâl lui, mai ales câ boala îl fâcea
mai încâpâţânat. Dar dacâ lumea avea dreptate şi Mark se îndrăgostise lulea de chipeşa fiicâ a lui Bannister ? Toatâ noaptea nu închise ochii : viitorul era tulbure, mai ales câ în ochii şefului ei citise o jenă evidentâ când venise vorba de caracterul lui Mark şi ea se întreba cu ce ochi o vor privi Ray şi tatâl ei când vor afla câ a fost amanta lui Mark Learmonth. El continuâ sâ-i telefoneze în urmâtaarbfe zile şi într-o sâmbătă dimineaţa,- se trezi cu Mark la uşâ. Ea râmase cu gura căscată din mai multe motive, unul fiind înfăţişarea lui : deşi era îmbrăcat într-un costum impecabil de culoare gri, cămaşă albâ şi cravată albastră, arăta tras la faţă, cu cearcăne Ia ochi şi riduri în jurul gurii, aşa cum nu-l mai văzuse vreodată. - Oh, fâcu ea ochii mari. Tatâl tâu a...? Nu,.- criza a trecut şi acum începe sâ-şi revină. Perioada de recuperare va dura însă mult. - Mă bucur pentru tine... - Philippa I exclamă el îngropându-şi faţG în părul ei. Ti-am dus dorul. Am venit într-un suflet să te văd, imediat ce tata s-a simţit un pic mai bine. Ăh, ce călătorie obositoare. Avionul m-a zguduit, am întâlnit câteva goluri de aer şi am trecut printr-o furtună... Ea îl mângâie pe păr, şoptindu-i cuvinte de alint. Singurul lucru pe care-l dorea cu ardoare
era sâ-l încurajeze şi sâ-i dea încredere în propriile forţe. — Intra, îl invita ea grijulie. îl ajuta sâ se dezbrace şi-l culca în pat, învelindu-l cu cuvertura, apoi trase perdelele şi se aşeza pe marginea patului, mângâindu-l drâgâstos pe frunte. — Nu mi-am dorit o asemenea revedere, murmurâ el obosit, fâcând un efort sâ surâHn f" getele lui începură sâ-i dezmierde pârul lucios. — Nu conteazâ. Odihneşte-te. — Nu pot sâ dorm, atât de extenuat sunt. — Ai sâ vezi câ vei dormi, şopti ea dulce. Crede-mâ, ai sâ te refaci dupâ un somn bun. El aţipi dupâ câteva momente, însâ ea râmase sâ-l vegheze pânâ când respiraţia lui deveni uşoarâ şi regulată. Observâ, înduioşatâ, câ trâsâturile lui se destinseseră şi Qâ dormea ca un copil. Adevărul tulburător îi apâru clar : era îndrăgostită de acest bârbat şi emoţia o copleşea mai mult decât se aşteptase. Simţământul acesta o fâcea sâ reflecteze adânc asupra soartei sale. Se înfioră^când ajunse la concluzia câ nu putea avea o fericire trecătoare : ori totul ori nimic, altfel tot ce era între ei se va destrăma repede. Este numaî al meu, se gândi ea, cu lacrimi în ochi. Este iubitul meu ! Mark dormi până seara târziu şi ea îşi petrecu ziua aşa cum fâcea în fiecare sâmbătă, trebăluind prin casă şi spălându-şi lenjeria. Dupâ-amiază se uită la televizor şi pregăti cina.
„141
El o găsi în bucătărie, cu şorţul încins în jurul taliei, tâind ţelina pentru salata. - Ei, te simţi mai bine ? îi întrebâ ea în timp ce el îi înlănţuise talia pe la spate şi o sâruta pe pielea fina de la ceafa. - Da. Nu te deranjez ? se interesa el-'văzând câ ea continuâ sâ toace legumele. - Absolut deloc, replica Philippa bucuroasâ câ el este din nou lângă ea şi întinse mâna dupâ o roşie, însâ Mark fu mai iute şî-i prinse braţul, apoi o strânse la pieptul sau. Cu multă gingăşie, Mark o întoarse cu faţa spre e\ şi ea putu sâ-l privească. Mark purta un prosop în jurul taliei şi pielea lui încâ păstra căldura aşternutului. Ochii lui îşi recâpâtaserâ strălucirea şi nu mai aveau cearcâne. - M-am odihnit foarte bine, dar îmi mai lipseşte ceva pentru a fi fericit, spuse el cu o voce caldâ, în timp ce degetele Iui se plimbau uşor pe formele rotunde ale umerilor ei. - Aha, am ghicit : eşti mort de foame. Am pregătit friptură, cartofi prăjiţi şi solată. EI owprivi şăgalnic. - Mâ faci sâ aştept ? De ce mă pui pe foc ? - Da, recunoscu ea pe un ton grav. Nici un bolnav nu poate sâ se vindece dacâ nu respectă tratamentul ; te vei simţi mai bine după ce vei mânca. Vei căpăta forţe noi şi masa poate fi o plăcere* nu numai o necesitate, n-ai ştiut asta ?
- îmi amintesc că nil cu mult timp în urmă, remarcă el înlănţuind-o cu braţele, nu ne ardea de mâncare. Ea îl sărută pe g a t - De data asta va fi cu totul altceva. Mai întâi fă un duş sau o baie, apoi Iţi aduc o bău tura. Până când termini, friptura este gata. - Am înţeles, domnişoară Wright, şopti el sărutând-o cu foc până când ea îl împinse spre sala de baie. * •
*
- Philippa'! Ei cinară într-o atmosferă caldă şi liniştită ascultând muzică ta cafea şi discutând cu dezinvoltură. Acum el o strigase cu o voce care exprima o pasiune intensă. ,,De ce mă simt nervoasă şi nesigură ?" se întrebă ea. „Din cauză că sunt emoţionată că-l revăd, fără îndoială... Mă simt ca o şcolăriţă la prima eî întâlnire." - Da. Ochii lui căprui îi cercetară chipul încordat, părul prins Ia spate cu o bentiţă şi observă zbaterea accelerată a unei vene de la gâtul e? subţire. - S-a întâmplat ceva ? - Da... ,
—
143
El se ridică de pe scaun şi ocoli masa, apropiindu-se de ea. Philippa îşi ridică privirile spre Mark. El purta un pantalon de culoare albastră şi cămaşă albă ; îşi spălase părul dar nu-l periase dorind să şe simtă cât mai lejer, fără a fi nevoit să respecte eticheta. - Vreau sâ-mi spui... începu el, aşezându-se lângă ea, însâ n-o îmbrăţişă. - Mă... faci să mă simt stingheră, spuse ea încet, străduindu-se să zâmbească, El se încruntă. - De> ce ? - Nu ştiu... mă simt puţin nervoasă, ridică ea din umeri. - Trebuie să ieşi din starea aşta depresivă. Ea îşi dădu capul pe spate. - Am impresia că am şaptesprezece ani şi că n-am mai făcut dragoste până acum. E o prostie, nu ? El rămase tăcut câteva momente, apoi exclamă contrariat : - Nu te pot lăsa aşa I Mark o mângâie încet pe obraji cu degetele sale lungi şi catifelate. - Este ridicol să mă simt ca o şcolăriţă ! De ce ? - Poate câ totul se datorează absenţei mele. Nu ne-am văzut de atâtea zile. Totuşi, îri seara asta, ai pârut la fel ca înainte. Eşti o femeie matură. - Eşti sigur ?
„144
ZD yWv^^^ă? 24 El îşi retrase mâna. — Da. Nu se simte câ între noi este o diferenţa de unsprezece ani. — Conteazâ o diferentâ de vârsta între iubiţi? — Nu, dacâ existâ o puternica" atracţie a celor doi parteneri. Bârbaţii pot fi atraşi de tinereţea, dependenţa şi vulnerabilitatea femeilor. Philippa îşi muşcă buzele. — Atunci care este motivul câ mâ simt ca o şcolăriţă ? — Eşti chiar atât de pudicâ ? Ea stâtu puţin în cumpânâ, apoi zise : — Nu ştiu ce se petrece cu mine. Probabil câ este o situoţie trecătoare, ădâugâ eă plecându-şi privirile ruşinată. El zâmbi înţelegător. — Nu am afirmat câ-mi plac puştoaicele. ,,Dar nu faci nici o excepţie", se gândi ea. „Ce mâ fac ?" se nelinişti ea, „Suzana Bannister este cu şaisprezece ani mai micâ decât el, proaspâtâ şi iubitoare, gata sâ-i acorde mâna." Cum să-l fac să înţeleagă câ, deşi sunt în aparenţă distantă, mă ia cu cald şi cu rece numai când ştiu că o să fac dragoste cu el, ca acum ? Ea se foi pe scaun, apoi se ridică brusc în picioare. — Cred că tratamentul este complet, să mergem la culcare. 145
El îi câutâ privirea şi o luâ de mâna, fârâ sâ spunâ ceva, Ea fâcu un pas spre dormrtar, însâ el o trase uşor şi o luâ în braţe. - Nu, Philippa, nu mergem nicăieri până nu-mi spui ce-ţi trece prin cap. - Eu... eaîncercă sa scape, fârâ succes, din îmbrăţişarea \m şhşî pierdu bentiţa, iar pârul i se răsfiră peste umeri. Ochii ei verzi se umplură de mânie şi spuse înainte de a putea sâ se opreascâ : - Dacâ nu-ţi dai seama despre ce este vorba, nu merita sâ mâ confensez. Tensiunea care o apăsa o fâcu sâ lăcrimeze, căci speranţa ei de a-J iubi pe acest bărbat se risipise în urma destăinuirilor făcute de Len Colefax... Era suspicioasă în privinţa sincerităţii lui Mark şi se temea că el nu caută decât o aventura trecătoare... Merita ea o astfel de experienţă dureroasa ? - Philippa, ce a i ? o întrebă e! pe un ton prevenitor, strângând-o în braţe. 'Ea se zbătu şi el îi dădu drumul, oftând. - Am o nouă ieşire necontrolată, nu-i aşa ? Mă frământ degeaba. Cred că starea mea este trecătoare şi... totuşi aş vrea să-ţi mărturisesc că mi-a fost dor de tine. Ochii lui se întunecară. - Draga mea... Ea îi reteză vorba : —
—
3 4*
:
— Nu cred eâ> este cazul sa avem acum o discuţie clarificatoare. A i trecut prin destule emoţii cu tatâJ tâu ca sâ fii dispus la a analizâ; rece a relaţiei dintre noi. Avem destul timp la dispoziţie. El mici nu clipi din adfri^ primind provocarea ei. / — Dacâ aşa crezi, nu mai este nimic cfe crdâugat. Ai dreptate, am tnectirt printr-a situmţie dificila. Care- s-a suprapus .peste? macazurile mele. îmi dau seama câ te deranjez şi ar fe bine sa plec. —. Sa. pleci ? se mira ea. Acest lucru m-crr m â h m şi mai tare. —- Bar... — Păţi sâ fii sincer ctt mine ? — Oricând. — Nu> numeai acum. Vreau sâ.-mi spui dacâ a i siftiţit aceeaşi- dorinţa pentru o altâ femeie ? Ochii hm câprui se micşora râ, privind-o întrebător, de parcâ ar fi vrut sâ-i sondeze sulte^ tul. Dupâ câteva momente de tăcere el îi dâdu răspunsul, pe un- ton categoric : — Nu. Niciodatâ. Altfel' m-aş fi despârţit de tine, în ciuda celor întâmplate între noi. — In cazul acesta îţi dar seama câ sunt o povara pentru tine ? — Da, Philippa, încuviinţa el. Ştiu cfr-ţr fee destule probleme, însâ consider câ este prea devreme pentru; a» fac© bilanţuk Am crezut m rui vrei sâ grâbeşti lucrurile.
„ O h , se gândi ea, mâ chinuiesc groaznic din cauza ta. Nu mai am linişte nici ziua şî nici noaptea, nu mai ştiu pe ce lume mâ aflu." Monologul ei interior era un mecanism subtil de autoapârare, o răbufnire de orgoliu sau o manifestare de independenţâ ? Sau, pur şi simplu, era o dovada câ-l iubeşte la nebunie pe Mark ? Avea dreptul sâ spere câ dragostea o va copleşi cu fericire ? — Recunosc câ nu vreau sâ forţez nota, şopti ea. — Atunci este bine ca dormitorul sâ fie considerat o zona neutra, aşa cum am hotârât. — Pâi... fâcu ea, încercând sâ-şi dreagâ glasul, însâ nu mai zise nimic. El o mângâie pe obraz şi ea îşi lipi gura de palma lui în semn de aprobare. Ei fâcurâ dragoste într-un mod nou, plin de tandreţe şi dulceaţâ, dâruind şi primind, voluptatea pe care o cunoscurâ purtându-i pe valurile fericirii. — Am bânuit întotdeauna câ ascunzi comori sub hainele pe care le purtai, şopti el sârutându-i sfârcurile sânilor. — Ţi-ai dat seama dupâ încheieturile mâinilor şi dupâ glezne ? El îi luâ încheietura şi o încercui cu degetele lui lungi şi mângâietoare. — Ai nişte încheieturi subţiri şi drâguţe. Mi-a plâcut felul cum te mişcai, chiar şi în papuci de casâ.
—
148
— Acum realizez câ. mâinile tale m-au da\ gata. El se arâtâ mirat şi-i puse mâna pe piept în dreptul inimţi sale. Philippa surâse şi-i aşezâ mâna deasupra inimii ei. — N-ai ştiut câ femeile apreciazâ mâinile unui bârbat la fel ca şi ochii lor ? — Dar restul ? Ea dâdu din umeri. — De asemenea umerii şi pieptul bombat, deşi pentru mine muşchii nu au o mare importa nţâ. El surâse amuzat. — Deci culturiştii n-au nici o trecere la tine ? — Aşa e, recunoscu ea, deşi îmi imaginam câ eşti vânjos. El fâcu o mutrâ plouatâ. — Se vede câ asociezi muşchii puternici cu lipsa isteţimii. Nu întotdeauna se aplicâ zicala : înalt ca bradul şi prost ca gardul ! — Ai dreptate, confirmâ ea. Mai ales câ, de când te-am cunoscut, ţi-am apreciat spiritul viu şi inteligenţa ascuţitâ. El i se adresâ pe un ton zglobiu : — Dar despre inteligenţa ta nu menţionezi nimic? Numai o minte strâlucitâ putea sâ adopte o mascâ derutantâ în relaţiile de serviciu : un machiaj strident şî nişte haine şleampete. Toţi au fost derutaţi, dar eu mi-am zis în sinea mea : „Pielea* ei pare catifelata şi poa-
te câ nu vrea sâ-şi expună sânii tari şi rotunzi, precum şi coapsele perfecte". Mâna lui aluneca pe curbele armonioase ale trupului ei, iar Philippa simţea o câldurâ binefâcâtoare la atingerea delicata a degetelor lui. Ea izbucni pe un ton sever: — Am avut impresia câ barbeţii nu ştiu sâ se comporte tandru cu o femeie goala. — Tocmai lipsa îmbrâcâminţii fac'rfîteazâ o cunoaştere mai profunda a partenerilor. Mâna lui îi dezmierdâ genunchiul ispititor, apoi urca pe pulpa frumos desenatâ pânâ Ia coapse şi ajunse la talia finâ. Te-am dezbrâcat în gând, dar realitatea întrece cu mult orice închipuire. — Nu cred câ te-a înspăimântat chipul meu sever cu ochelarii pe n a s ! glumi ea, mângâindu-i pieptul relaxat. El pufni în râs. Nu, absolut deloc. Corpul tâu este perfect, Philippa. Subţire acolo unde trebuie, cu forme rotunde şi membre lungi. Nu te-ai uitat în oglindâ ? — Ba da, spuse ea tresârmd la atingerea degetelor lui, am un trup aerodinamic, însâ nu este adaptat pentru înotul subacvatic. — Aha, ţi-ai adus aminte, remarca el ridicându-se într-un cot şi admirându-i obrajii ovali. Suntem chrl : eu am bicepşii mari, iar tu nu poţi face scufundări în mare. — Oh, Doamne, nu scap niici un ptilej sâ oi ultimul cuvânt, se prefăcu ea supărată, dar — ţ 5 0
îngropându-şî faţa la pieptul lui. El o strânse afectuos şi amândoi izbucniră în hohote de râs pânâ când dezmierdările lui devenirâ mai apâsate şi febra pasiunii ie cuprinse trupurile. Se iubiră cu pasiune şi bucuria ce se citea în ochii lor era încununarea unei dăruiri libere şi fârâ reţineri. • *
*
— Desigur, îl asigura ea, a doua zi dimineaţâ, în timp ce pregâtea mîcul dejun, iar el citea tacticos ziarul, câ este imposibil sâ petrecem tot timpul în p a t El îi lansa o privire jucâuşâ. — Este o întrebare sau o constatare ? — Nici una, nici alta, replica ea ofensatâ. Vorbeam în general. — Continuâ, te rog, Ea se uitâ pe sub sprâncene la el şi puse pe masâ un platou cu prăjituri, suc de lămâie, zahâr, unt şi miere. — Serveşte-ie, îl invitâ pe un ton politicos dar rece. Sper câ eşti de acord câ ne simţim mai bine afara din pat, nu ? El adoptâ o înfâţişare serioasâ. — Am senzaţia câ trebuie sâ reflectez bine înainte de a răspunde la aceastâ întrebare, dar ştiu câ-ţi place sâ teoretizezi şi afirm câ putem sâ ne petrecem o parte din timp afara „151
din pat, dar este cazul sâ ne pâzim cu strâşnicie de vreo gâlceavâ care poate izbucni din senin : amândoi avem nişte instincte agresive destul de puternice. Acum poţi stabili uşor algoritmul petrecerii timpului nostru, doar te pricepi la programe, o l.uâ el peste picior. Philippa râmase cu gura deschisâ, ţinând în mâna o prăjitură şi uitându-se urât la el. El continuâ înainte ca ea sâ intervinâ : - Mâ gândesc câ este mai bine sâ te duc înapoi în pat înainte de a primi o prâjiturâ cu frişca în plinâ faţa. - Poate nu ştii ce înseamnâ o femeie scoasa din sârite... îl ameninţâ ea, dar el fu mai iute şi dintr-o singurâ sâriturâ îi luâ proiectilul din mânâ şi o prinse de încheietura. - Philippa, temperamentul tâu este prea vulcanic, însâ în felul acesta nu riscâm ca relaţiile dintre noi sâ se râceascâ. -Mark se aplecâ şi o sârutâ pe gât. Ea se ghemui la pieptul Iui, cu respiraţia întretâiatâ. - Aşa e, îl aprobâ ea, însâ ai uitat câ şi tu ai un temperament asemânâtor, apoi adâugâ în şoaptâ... Când trebuie sâ pleci ? El o sârutâ cu gingâşie pe frunte. - Dupâ-amiazâ. Din pâcate, zvonurile despre starea sânâtâţii tatâlui meu au ajuns Ia urechile ziariştilor şi trebuie sâ convoc o conferirlţâ de presâ, altfel jurnalele vor fi pline de 152
speculaţii legate de viitorul Concernului Learmonth. Nu voi avea timp nici sâ respir. - Vrei ? zise ea ezitând. - Ce anume ? - Nu-i nimic, nu cqnteazâ, spuse ea încet, apoi rosti cu voce tare : - Vrei sâ mânânci prăjitură acum, sau dupâ ce ne întoarcem din dormitor ? Numai dupâ plecarea lui îşi permise şâ dea glas temerilor care o rodeau : „Când te vei hotârî sâ alegi între mine şi Suzana?" Ea râmase pe gânduri, amintindu-şi momentele sublime petrecute împreuna cu Mark, apoi se întrebâ dezorientatâ : - De ce te prefaci, Philippa ? Speri câ dacâ nu vei pune problema deschis, vei putea sâ-l pâstrezi pe Mark numai pentru tine ?
„153
CAPITOLUL IX Tereza Walsh fu aleasa sâ coordoneze introducerea programului la toate calculatoarele firmelor ce aparţineau de concernul Learmonth. Când auzi vestea din gura Philippei, Tereza se arâtase uimita, la fel cum reacţionase văzând metamorfoza interlocutoarei sale. Alegerea se dovedi a fi însâ foarte bunâ şi conducerea concernului o confirma pe Tereza ca şefa peste echipa de programatori, deoarece şefii doreau, desigur, sâ aibâ propriul lor expert, din raţiuni de securitate. Philippa îi împârtâşise lui Mark planul ei şi dupâ un moment de meditaţie, el se declarase de acord cu ideea ei. Mark fusese prins cu afacerile şi nu mai avusese timp sâ-i comunice Philippei hotârârea Consiliului de Conducere, de aceea se bucurâ când Tereza i se destâinui prietenoasa, de parcâ ar fi fâcut parte din familia Learmonth, „ L u c r u pe care", se gândi Philippa, ,.numai Dumnezeu mâ poate ajuta sâ-l realizez". Tereza îi produse o enormâ îngrijorare câci îi împârtâşi o veste care o ului pe'Philippa:
„155
toata lumea era la curent câ, în sfârşit se va realiza fuzionarea dintre Concernul Learmonth şi firma lui Bannister. în aceeaşi noapte, Philippa nu putu sâ adoarmâ, fiindcă ştirile rele o aduseserâ într-o stare de tensiune. îşi dâdu seama câ speculaţia privitoare la fuzionarea celor doi coloşi economici aparţinea de-acum domeniului public. Jurnalul de actualitâţi de la televiziune prezentase un eveniment monden petrecut la Sydney : premierea unui film,de artâ la care luase parte crema societâţii. Printre invitaţii de marcâ,i Philippa recunoscu familia Waterford ; Julia arâta splendid, iar Gary era de nerecunoscut în costumul de searâ. Mark era însoţit de nelipsita Suzana Bannister, asupra câreia insistaserâ camerele de luat vederi ca unica moştenitoare a unei averi colosale. Philippa începu sâ se plimbe în sus şi în jos prin camerâ aducându-şi aminte de cuvintele s Terezei : — Nici un comunicat oficial nu a fost dezvăluit presei de câtre conducerile celor douâ companii, dar de la moartea pârinţilor, Suzana Bannister este consideratâ un membru al familiei Learmonth. Imaginile de la televizor râmâseserâ adânc înfipte în mintea ei : Suzana Bannister uitându-se în ochii lui. Mark şi Julia privindu-i fericita şi înţfelegâtoare. „156
- Julia ! bombăni Philippa, nu de Rory avea grija sâ nu cada sub vraja mea, ci de Mark ! Şi asta din cauza Suzanei Bannister... Cuvintele avurâ un efect instantaneu asupra Phiiippei : acum era sigurâ câ Mark are de gând sâ se însoare cu aceastâ fetişcanâ. De fapt el era deja decis sâ facâ acest lucru încâ înainte de a o cunoaşte întâmplâtor în biroul unde o instruise pe Jennifer Smith. Cine putea sâ-l împiedice ? La urma-urmei, avea dreptate sâ se câsâtoreascâ pentru a-şi mâri averea decât sâ-i fie ruşine cu o femeie simplâ ca ea. In acelaşi timp, Philippa ştia câ el nu o iubeşte pe Suzana. Poate câ avea impresia câ dragostea va veni cu timpul. Dar dacâ seamânâ cu tatâl ei ? Acesta i-a spus de multe ori câ o câsnicie nu însearnnâ o lipsâ totalâ de aventuri. Philippa închise televizorul şi râmase îngânduratâ şi însinguratâ ca toate amantele... * *
*
In dimineaţa urmâtoare Philippa era trasâ la faţâ, nervoasa şi cu cearcâne la ochi, însâ Tereza Walsh, radiind de fericire, nu observâ schimbarea petrecuta cu ea. Len Colefax fu neplâcut impresionat de înfâţişarea Philippei şî o chemâ în biroul sau. Ia loc, Philippa. Nu arâţi prea bine, i se adresâ el direct. Am imoresia câ te-ai uitat asearâ Ia televizor, pânâ târziu.
„157
Ea suspina. - Domnule Colefax... - înţeleg câ ai vâzut imaginile, comenta el sec. De ce eşti trista ? Te mai vezi cu Mark ? se interesa-el. - Domnule Colefax, prefer sâ nu discut despre acest subiect, afirmâ ea cu o voce nesigurâ. El zâmbi acru. - Nu te condamn pentru asta. Nici eu nu sunt fericit. Poate câ n-ar trebui sâ-ţi mărturisesc. - Amintirile din tinereţe îmi fac bine, zise ea cu gândurile aiurea. - Te rog sâ taci şi sâ mâ asculţi cu atenţie, o admonestâ el. Este dificil sâ ştii ce se petrece în sufletele îndrâgostiţilor. - Mai bine-zis în inima unui bârbat şî în sufletele a douâ femei, ripostâ ea cu amârâciune. El se lâsâ pe speteaza scaunului scoţând un suspin. - Mark ţi-a vorbit de Suzana Bannister ? Ea îşi muşcâ buzele. - Poţi sâ-mi spui adevârul,. Philippa, continuâ el calm. Suntem amândoi implicaţi în aceastâ afacere, fie câ ne place sau nu. Eu nu mi-am ţinut gura şi te-am informat despre relaţia dintre Mark şi Suzana Bannister, iar el s-a • comportat incorect faţa d â firma noastrâ, n u ? Philippa reuşi sâ articuleze : —
—158
—
—
- Nu, eu m-am opus continuării colaborârii cu firma lui. Mark mi-a mărturisit câ are nişte complicaţii neaşteptate in viaţa lui. Len clâtinâ din cap, apoi remarcâ pe un ton filozofic : - Nu poţi sâ-i porţi picâ lui Mark dacâ fata s-a îndrâgostit de el. De fapt, nu ai cum sâ-l împiedici s-o vadâ, şi nici sâ-l ţii închis în casâ ca într-o mânâstire. Philippa se uitâ contrariatâ la el, deoarece nu înţelegea de ce poartâ o asemenea discuţie legatâ de problemele ei personale cu şeful sâu şi se ridicâ de pe scaun. - Nu trebuie sâ te îngrijorezi din cauţa mea. Mare parte din vinâ îmi aparţine mie fiindcă am trecut peste unele principii şi acest lucru m-a costat foarte mult. „De ce mâ feresc sâ recunosc adevârul ?" se întrebâ în sinea ei. „Mark s-a declarat dispus sâ discute orice în legâturâ cu relaţia noastrâ, însâ eu l-am inhibat, pentru câ nu l-am lâsat sâ-mi spunâ câ mâ place, câ mâ iubeşte şi câ mâ doreşte dar câ îi este imposibil sâ se însoare cu mine... „Sunt legat de o altâ femeie", i-ar fi mârturisit el. „ O fatâ care mâ iubeşte mult. Ea îmi va aduce nu numai o companie uriaşâ dar voi îndeplini, luând-o de soţie, cea mai fierbinte dorinţâ a tatâlui meu, chiar dacâ fata nu-mi va trezi o pasiune puternicâ aşa cum ai fâcut tu"... Ge s-ar fi întâmplat cu ea
dacâ Mark ar fi rostit vorbele astea ? Ar fi fost distrusâ ? Nu-şi dâdea seama dacâ voia cu adevârat sâ ştîe care sunt sentimentele lui faţâ de ea. Oare el se complâcea în aceasta situaţie pentru câ nu dorea sâ fie responsabil ?...
160'
CAPITOLUL X Dupâ douâ luni, Philippa se întoarse acasâ şi se uitâ prin apartamentul care râmâsese aşa cum îl lâsase. Era o searâ rece din luna mai, dar frigul din America nu se compara cu temperatura plâcutâ australianâ. Scrisorile care erau pe mâsuţa din sufragerie nu pâreau interesante şi nici una nu venea de la Mark. ,,Oare ce aştept ?" se întrebâ ea, ştiind câ speranţele i se nâruiserâ, mai ales câ în ziua plecârii îi trimisese o scrisoare \ry care îl anunţa pe un ton categoric câ a terminat cu el : „Am hotârât sâ pun capât relaţiei noastre. Consider câ este mai bine pentru amândoi. Nu cred câ vreau sâ devin soţia ta şi nu am de gând sâ mâ mârit vreodatâ. Adio"... Ea îşi turnâ un pahar de whisky, apoi fâcu o baie fierbinte şi se duse la culcare.
„161
*
*
*
Peste douâ zile se duse la firmâ, deşi era aşteptatâ abia Ia sfârşitul sâptâmânii. Se îmbrâcase într-o rochie albastra de mâtase şi o jacheta de culoare bleumarin, iar pentru a da o nota tinereasca ţinutei îşi pusese o eşarfa violeta... Nu mai avea pielea bronzata, dar albeaţa îi venea bine şi pârul mata sos îi dâdea un aer vesel, cu toate câ slăbise, Sandra, secretara lui Len Colefax,. se arata mirata câ o vede mai devreme, însâ îi urâ bun venit. — Domnul Colefax va fi încântat, spuse ea. S-au întâmplat multe lucruri de când ai plecat. — Bine, mâ duc sâ-i dau bineţe şefului, zâmbi Philippar îndreptându-se spre uşa lui Len Colefax, fârâ sâ vadâ câ secretara se încruntase în urma ei. Philippa bâtu la uşa şi intra în birou. Deschise şura dar râmase înmârmuritâ : Mark l e c r month se afla i n camera, alături de Len Colefax. MuJt timp dupâ aceea îşi aduse aminte de scena revederii : ea cu mana p e clanţa,- Len cu o mutra uluita şi Mark ridicâ ndu-şi capul dintr-un dosar. — Ia te uitâ ! exclamâ Mark rupând tâcereaJ domnişoara Wright s-a întors la lucru. Îşi bâgâ mâinile în buzunarul pantalonilor perfect croiţi uitându-se ia ea cu indiferenţa. „162
Mark purta un costum închis şi avea o cravata roşie şr câmaşâ alba. Pârea neschimbat. Philippa paf», tuşi pentru a-şi drege glasul şi începu sâ tremure de emoţie. Len Colefax se ridicâ şî exclamâ exasperat : — Phîlippa! Te aşteptam cel mai devreme mâine. Mark îşi încrunta sprâncenele. — Nu poţi s-o laşi sâ aştepte pânâ mâine. De ce nu-i spui, Len, veştile bune ? ten se lumînâ la faţa. — Am o idee excelentâ. De ce nu i le comunici tu ? Mâ scuzaţi, dar lipsesc cinci minute. Len ajunse lângâ ea, râmase câteva clipe privind-o stânjenit şi apoi ieşi, împingând-o uşor pe Philippa în camera. Ea îşi împreuna mâinile, tuşr dîn nou şî spuse : — Ce faci aici ? Mark surâse, dar nu-şi ridicâ privirile din hârtii, prefâcându-se ocupat, fârâ s-o invîte sâ stea jos ; nepoliteţea lui ostentativa o fâcu pe Philippa sâ râmânâ în mijlocul încâperii. — Aşa se saluta foştii iubiţi ? o întrebâ el catadicsind sa se îritoarcâ spre ea. Mâ mir câ nu ţî-ai pus hainele ponosite care sâ te facâ imuna la bârbaţi. ~ Privirile lui poposrrâ pe gâtuî ei fin, apoi coborârâ de-a lungul liniilor armonioase ale corpului şi reveniră la ocbîî ei verzi, fâcand-o sâ se simtâ şi mai jenatâ.
— Nu crezi câ merit o explicaţie din partea ta ? — Ji-am scris, murmurâ ea şi se întoarse spre uşâ. — Nu pleca, Philippa, o rugâ el. Mai am ceva sâ-ţi comunic. Poţi sâ te bucuri, vei lucra cu mine şase luni. — Cum ? se mirâ ea, râsucindu-se pe călcâie şi privindu-l înmârmuritâ. El îi explicâ amuzat : - Am ştiut câ ştirea asta te va opri din mers. Draga mea, mai bine ia loc. Motivul prezenţei mele îl constituie cumpârarea firmei luj Colefax de câtre Concernul Learmonth. In felul acesta eu devin şeful tâu. Ea se aşezâ grâbitâ pe scaun, câci picioarele n-o mai ascultau. El se uitâ misterios la ea. - Am impresia câ vestea te-a şocat, murmurâ el. - De ce sâ fiu. şocata ? replicâ ea, muşcându-şi buzele. El dâdu din umeri. - Din doua motive. Len are un contract cu tine şi acum, câ am format un holding între concernul meu şi Compania Bannister, am nevoie de ajutorul unui expert ca tine, cu atât mai mult cu cât eşti la curent cu ultimele noutăţi în programul pe calculator. Obrajii ei se .colorarâ în roşu când îndrâzni sâ-I întrebe :
—
164
'
— Te-ai însurat cu ea ? — Ce te intereseazâ dacâ m-am câsâtorit cu Suzana ? o întrebâ el ironic. Din cauza ei ai fugit din nou ? — Nu mi-ai vorbit nimic despre ea, îi replicâ Philippa, devenind din ce în ce mai curioasâ. — Tu nu m-ai lâsat sâ-ţi fac destâinuiri, replicâ el pe un ton rece. — La urma-urmei ai dreptate, nu trebuie sâ mâ amestec unde nu-mi fierbe oala. Te "cunosc prea bine pentru a presupune câ ai aşteptat ca Suzana Bannister sâ se facâ mare. Nu poţi nega câ fata te iubeşte şi câ tatâl ei doreşte enorm ca tu sâ te câsâtoreşti cu ea. — Bineînţeles câ tot ce spui este adevârat, rosti el pe un ton ameninţâtor. — Atunci de ce nu recunoşti câ ţi-a convenit sâ laşi lucrurile aşa cum sunt şi sâ ne pâs#trezi pe amândoua : pe Suzana ca viitoare soţie şi pe mine ca amantâ ? Ce combinaţie perfectâ, din moment ce eu am -Cm contract cu concernul Learmonth şi acum, fârâ îndoiala, cu firma Bannister I Cuvintele ei îl scoaserâ din sârite pe Mark care îşi încl'eştâ maxilarele şi-i aruncâ nişte priviri ucigaşe. Indiferenţa seniorialâ se şterse de pe faţa lui imediat şi el îşi scoase mâinile din buzunarele pantalonilor. — Este un singur lucru pe care ai uitat sâ mi-l spui, Philippa 1 Erai disperatâ câ nu te poţi mârita cu mine. Cel puţin, am reuşit sâ te „65
cunosc şi eu foarte bine, domnişoara Wright. La revedere, spyse el >şi pârâsi încâperea, trântind uşa în urma luL — Oh, Dumnezeule ! exclama disperat Len Colefax, întorcându-se în biroul lui şi vâzând-o pe Philippa singura. Ce s-a întâmplat ? Unde e Mark ? — Ce mâ fac ? se tângui ea. De ce i-ai transmis contractul de lucru Iui Mark ? — A fost condiţia pe care a pus-o la cumpârarea firmei mele. Nici nu ştii, adâugâ el cu tristeţe în glas, cât de mult regret, Philippa, câ te-am trimis Ia compania Iui sâ instruieşti personalul pentru a lucra pe computere dupâ programul creat de tine. Ea se ridicâ necâjitâ. — Nici nu ştii cât de mult regret câ am lucrat pentru firma Colefax şi Carpenter, dar nu vei scâpa uşor, domnule Colefax. Am de gând* sâ deschid o acţiune juridica împotriva transferului ilegal al contractului meu de muncâ. Ne vedem Ia proces, îl ameninţâ ea şi plecâ furioasâ. Toatâ ziua Philippa fu întoarsâ pe dos şi noaptea nu putu sâ adoarmâ. Nu mâncase nimic şi se frâmântaşe mai tare ca niciodatâ. Nici mâcar hu s-a însurat, îşi spuse ea mâhnitâ. Dacâ avea de gând s-o ia pe Suzana de soţie, n-ar fi aşteptat plecarea mea. Este Ia fel ca toţi bârbaţii, de fapt şi mai râu. Oh I De ce sufâr aşa de mult, din moment ce îl urâsc ?
• •
*
- Este un lucru clar, Philippa, îi spuse avocatţjl familiei, a doua zi dimineaţa. Ai semnat un contract perfect legal. - Dar l-am semnat pentru firma Colefax şi Carpenter, fârâ sâ ştiu câ ea va fi înghiţita de gigantul Learmonth. - Dar Len Colefax a dorit sâ scape de faliment şi... - Când am încheiat contractul, îl întrerupse ea pierzâhdu-şi râbdarea, am ştiut precis pentru cine lucrez. Dacâ aş J i ştiut câ voi lucra la altâ firmâ... poate câ n-aş fi semnat contractul, prin urmare trebuie sâ am vreun drept... sâ-I anulez, sfârşi ea uitându-se neajutorata Ia avocat. - Desigur câ ai, rosti el încet. Cu toate acestea, firma şî-a onorat obligaţiile. Ji-a plătit câlâtoria pânâ în America şi ţi-a achitat cursurile de la Universitate. De unde vei lua banii sâ acoperi aceste cheltuieli ? Dacâ faci rost de bani, sunâ-mâ peste câteva zile, sâ vqd ce putem face. Problema este destul de încurcata. Philippa se întoarse acasâ mulţumindu-secu atât. , Dupâ-amiazâ primi un telefon de la secretara lui Len-Colefax, care o anunţa câ şeful ei fusese internat de urgenţa la spital în urma unei crize cardiace. Ultimul lui cuvânt fusese
„167
sâ o contacteze pe Philippa pentru a o ruga sâ-i ţinâ locul mâcar câteva zile. Ea nu rezistâ şi-i îndeplini dorinţa. Mark Learmonth nu mai apâru pe la firrnâ şi ea se ocupâ mai mult de programele pe calculator decât de problemele de fuzionare cu concernul Learmonth. Dupâ o sâptâmânâ de muncâ îndârjita reuşi sâ punâ la punct toate programele şi se bucurâ'câ a demonstrat tuturor câ poate sâ-şi croiascâ un drum în viaţâ. Era încântatâ câ o femeie poate sâ urmeze o carierâ în lumea pretenţioasâ a calculatoarelor. Era mai bine sâ se concentreze asupra slujbei şi sâ lase dragostea deoparte, iubirea i pricinuise numai necazuri. încercâ sâ-şi alunge din minte imaginile lui Mark şi ale tinerei sale iubite care îl va venera mereu. Mark o, va ocroti şi o va trata ca pe o copilâ, neştiind dacâ este fericita, deoarece indiferenţa acestuia faţâ de cei din jurul lui era proverbialâ. „Sau poate va avea soarta mamei mele", se gândi ea cu cinism. Len Colefax pârâsi spitalul refâcut, însâ doctorii îl preveniserâ sâ nu se enerveze, pentru a nu avea un nou atac. Philippa se gândi sâ este puţin vinovata de îmbolnâvirea lui Len Colefax şi câ dacâ se întorsese la lucru unde se simţea mai bine decât acasâ, atâta timp cât era departe de Mark, va putea sâ-l înlocuiascâ pe şeful'ei pânâ când acesta se va simţi în stare sâ se ocupe de treburile firmei. în apartamentul ei ar fi stat ca pe
—^168
—
jar pana când va gâsi banii pentru a ataca valabilitatea contractului, îşi zise ea, înlâturând posibilitatea de a-I revedea pe Mark. Din pâcate, săptămână luâ sfârşit şi luni dimineaţa ea descoperi, cu stupoare, câ inimile sfârâmate n-au linişte deloc. Chiar la intrarea în clâdirea care adâpostea sediul firmei Colefax şi Carpenter la etajul al zecelea, se întâlni cu Mark. Philippa venea repede la birou, doritoare sâ rezolve problemele curente, tremurând puţin câci temperatura era scâzutâ, iar Mark coborî dintr-un Mercedes condus de un şofer care-i deschisese portiera/Erau cât pe ce sâ se ciocneascâ şi ea exclamâ sideratâ : - Oh, scuzâ-mâ, dar mâ gândeam. - Te duci la birou ? Sau arde undeva ? Ea îşi muşcâ limba şi se abţinu sâ-i dea o replicâ pe mâsurâ, apoi urcâ treptele fârâ sâ se uite la el. Mark o urrnâ şi ajunşi în faţa lifturilor ea alese o cabinâ aproape plina pentru a nu urca alâturi de el. In ultima clipâ, el reuşi sâ se strecpare printre uşi şi pe mâsurâ ce ascensorul se golea de funcţionarii grăbiţi Ia diferite etaje, râmâseserâ numai ei doi. El se sprijini de peretele liftului şi se uitâ la ea, curios sâ vadâ cum a ratâ. Râcoarea dimineţii î; îmbujorase obrajii şi mantoul de lânâ de culoare verde se potrivea cu ochii ei, acum de un verde întunecat. Cel puţin, îşi spuse ea, bine câ nu î se aud bâtâile accelerate ale inimii. —169
—
Philippa îşi plecase ochii pentru câ nu suporta privirile lui iscoditoare; dar, în momentul când pâşirâ pe holul de la ultimul etaj, roşeaţa chipului nu se datora numai aerului rece. Mark deschise uşa şi o lâsâ pe Philippa sâ intre, prima. Sandra era deja la birou şi-i salutâ cu câldurâ. — Buna dimineaţa, Philippa, bunâ dimineaţa, domnule Learmonth. Doriţi cafea ? Domnul Colefax îşi începe ziua sorbind o bâuturâ înviorătoare. — Mulţumesc, Sandra, adu-ne douâ ceşti, spuse Mark. Am ceva de discutat cu domnişoara Wright. Philippa ezitâ puţin, fiindcă trebuia sâ facâ oficiul de gazdâ, dar nu dorea sâ facâ o scena de faţa cu secretara, aşa câ se îndreptâ spre biroul lui Len Colefax. Mark închise uşa în urma lor şi rosti calm ; — Philippa, nu-ţi scoţi mantoul ? — Eu.,, nu am nimic de spus... — Nu ? Trebuie sâ punem la punct ultimele detalii ale transferului firmei Iui Len Colefax. Cum el lipseşte... — Nu-i nimic, poţi aştepta pânâ vine, îl sfâtui ea în bâtaie de joc. — Nu aşa se fac afaceri cu mine, remarca el . pe un ton rece. Chiar dacâ nu este aici şeful tâu, putem rezolva unele probleme legate de colaborarea ta cu concernul Leârmontfu —
'
-170
Cinci minute mai târziu, Philippa stâtea uluita la biroul lui Len Colefax, faţâ în faţâ cu Mark, şi nu-şi revenise încâ din stupoare... îşi aminti ca prin vis câ-i întinsese mantoul şi câ-şi netezise rochia înainte de a se aşeza pe scaun, dar propunerea Iui Mark îi produsese o stare de confuzie totala. Se trezi cu ceaşca în mânâ şi, dupâ ce sorbi din bâutura înviorâtoare, i se adresâ Iui Mark cu o voce nesigurâ, privindu-l cu neîncredere: - Domnul Colefax a aflat de oferta t a ? El se mulţumi sâ dea din cap şi se lâsâ pe speteaza scaunului. - Da, rosti el pentru a o fierbe puţin pe Philippa. Este de acord, fiindcâ eşti cea mai bunâ angajatâ de la firma Iui, Fârâ tine, Colefax şi Carpenter nu ar avea prea multe oferte ; ai creat nişte programe eficiente şi Len îţi recunoaşte meritele în promovarea intereselor companiei. De fapt te înţelegi foarte bine cu el. Len are o mare experienţâ în afaceri şi colaborarea cu el va aduce mari benefiicii concernului Learmonth. Rămâne ca tu sâ spui dacâ accepţi propunerea mea. Pe moment, Philippa se întrebâ dacâ relaţia dintre ei îl influenţase pe Mark sâ-i facâ o asemenea propunere. Sâ fi fost un gest de recunoştinţâ pentru serviciile făcute ? Sau pentru câ avusese îndrâzneafa sâ se despartâ de el ? Sâ fi luat în calcul câ dacâ lucra pentru Mark însemna sâ sufere enorm şi sâ se chinuiascâ
—171
—
M
neîncetat, având în vedere câ uneori va trebui sâ colaboreze direct cu el ? — De ce ai fâcut asta ? murmurâ ea fârâ sâ se poatâ abţine. Te rog, fii sincer cu mine ! Privirile lor se întâlniră, dar el i se adresâ cu acelaşi glas indiferent: — Nu cred, Philippa, câ am fost sinceri unul faţâ de'celalalt, însâ mi-ai spus odatâ câ nu vrei sâ te mâriţi cu nici un bârbat, iar cu mine în ultimul rând, aşa câ ţi-am oferit o şansâ sâ te afirmi ca specialistâ de primâ clasâ. Poţi astfel sâ-ţi faci o cariera strâlucitâ. — Nici tu n-ai fost corect cu mine, se burzului ea enervatâ, şi te-ai însurat fârâ sâ mâ previi... — Philippa, eu... Ea îi tâie vorba : — întotdeauna am ştiut câ o vei lua de soţie pe Suzana Bannister. Philippa simţi nevoia de un întâritor şi, deşi îi tremurau mâinile, mai luâ douâ înghiţituri de cafea, apoi continuâ : — Te avertizez câ dacâ accept sâ lucrez cu tine, sâ nu te gândeşti cumva câ vom relua legâtura. — Vrei sâ spui câ nu ne mai putem întâlni ? murmurâ el, uitându-se zeflemitor., Sâ nu ne mai ascundem dupâ degete, Philippa. De ce sâ nu ne mai vedem ? Vom face tot ceea ce dorim amândoi sâ facem.
Ea rămase fârâ grai, ascultând cu greutate spusele lui. El fâcu un gest de nerâbdare, însâ rosti cu blândeţe : —. Apropo, eşti în forma? Mi-ai .zis-o .data câ fârâ mine nu te simţi bine. Se vede, remarcâ el, câ ai pierdut din greutate. Draga mea, îmi închipui câ nu va trece mult timp şi vei putea sâ terorizezi alt bârbat care-ţi va câdea în mâini. Uite despre ce este vorba, Suzana nu trebuie sâ ştie ce a fost între noi. Poţi sâ-ţi continui cariera strâlucitâ, nimeni nu te împiedicâ. Este un contract de munca şi nimic altceva! - Nu vreau sâ aud asemenea vorbe ! Nu este corect! se uitâ. ea disperatâ la Mark. Nu, eu... - De ce nu vrei sâ fii rezonabilâ ? rosti el exasperat. Te asigur câ nu vei râmâne în pierdere. Dacâ vom continua sâ ne vedem voi plaţi toate cheltuielile casei : chiria, întreţinerea, curentul etc. Bineînţeles câ nu mâ aştept sâte comporţi ca o amantâ obişnuitâ şi sâ stai acasâ în fiecare seara aşteptându-mâ. Pe de altâ parte, nu te vei supâra dacâ voi absenta o perioadâ mai lungâ. Nu ai maşinâ personalâ ? Nu-i nimic, vei avea orice marcâ doreşti. Putem aranja o vacanţâ xîn strâinâtate în fiecare an. Dacâ vrei, vom merge din nou în insulele Maldive, câci nu ne-am prea distrat acolo ultima datâ, îi propuse el, ridicându-şi o sprânceanâ. - Tu... eşti... eşti mai râu decât mi-am putut imagina ! Eşti cel mai neruşinat bârbat pe 173 —
— — —
care l-am vâzut vreodatâ. Oh... suspina ea, îngropându-şi faţa în mâini. — Eşti sigura ? fâcu el meditativ, cu o urma de ironie în glas, dar când ea îşi ridicâ privirile, spuse repede : — Nu eşti de acord cu propunerea mea % Foarte bine. Sa trecem Ia problemele financiare. Iţi voi spune imediat cât vei profita dacâ vei fi partenera mea de afaceri. Sumele le am mereu în minte. Mark enunţa sec cifrele care în alte împrejurâri i-ar fi dat impresia Philippei câ i se realizaserâ cele mai frumoase visuri. El termina spunând : — Philippa, nu trebuie sâ te hotărăşti pe loc. Reflecteazâ cu grija, deşi poţi sâ continui cu vechiul contract fâcut cu Len Colefax. Vei pierde mult dacâ renunţi la oferta mea, dar daco o accepţi nu tnai poţi anula contractul pana când acesta expirâ. Philippa suspina pentru a se uşura şi a se stăpâni sâ nu izbucrteascâ în lacrimi sau sâ-i arunce ceaşca în faţâ, spunându-i câ este nebun dacâ-şi închipuie câ-l iubeşte şi câ a suferit din cauza fui, slâbind îngrozitor... Ea se ridicâ şi zise pe un ton crispat : — Nu mar este nevoie sâ-mi acorzi un râgaz, mulţumesc. Accept, cu condiţia ca înţefeqerea dintre noi sâ fie de naturâ pur de serviciu, în pofida a ceea ce ar putea crede despre mine. 'mi dau seama câ ai plănuit sâ profiţi pentru a —
—
.74
—
avea o aventura extraconjugalâ, însâ, dacâ aş fi în locul tâu, n-aş îndrâzni sâ fac cunoscutâ tuturor aceastâ intenţie. Şi nu de altceva, dar pot fi în stare, nu numai sâ mâ simt jignita de vorbele tale, ci sâ mâ duc glonţ Ia sârmana ta soţie sâ-i destâinuiesc ce crai eşti. Nu ştii de ce sunt capabilâ în asemenea momente I El râse uşor şi o privi în ochii ei mânioşi. — Afurişitâ mai poţi fi, Philippa! întotdeauna am ştiut câ nîmic nu este mai primejdios decât o femeie înfuriata. - ' ,,Se poate sâ fi rostit adevârul", se gândi ea, în timp ce se întorcea Ia bîrou. „Am motive serioase sâ fiu dezgustatâ, nu enervatâ !... Cum de am putut sâ-l iubesc ?... Gata, acest capitol s-a încheiat. Am prilejul sâ-r demonstrez acestui don Juan de paie câ nu mai este nimic între noi şi câ o femeie abandonatâ poate avea mai multâ demnitate decât îşi închipuie acest infatuat găunos. In acelaşi timp voi putea sâ mâ îmbogâţesc şi sâ-mi continui cariera, având perspective uriaşe de avansare. Vom vedea cine râde Ia urma, domnule Mark !" Furia şi indignarea n-o pârâsirâ pânâ spre dupâ-amiazâ, când Len Colefax o chemâ în birou şi o anunţâ câ Learmonth a plecat la Sydney. . — Atunci, domnule Colefax, replicâ ea înţepatâ, înseamnâ câ vom lucra numai noi doi. Cum te simţi ? Len se strâmba.
—
—175
—
—
. - Mâ simt bine atâta timp cât nu pun totul Io inimâ. Ai acceptat...? se interesâ el îngrijorat, înâlţându-şi sprâncenele. Philippa aruncâ o privire în biroul unde fusese umilitâ cu câteva ore în urmâ şi gâsi câ locul acesta începe sâ o calce pe nervi. - Da, rosti ea sec. As vrea sâ ştiu dacâ oferta lui a fost aprobata' mai întâi de tine. - Oh, bineînţeles, se grâbi el sâ confirme uşurat. Mâ temeam câ vei reacţiona brutal, Oh, mi-ai luat o.piatra de, pe inimâ. Ea zâmbi acru şi afirma râspicat : - Unele lucruri, pe care nu le voi discuta cu tine vreodatâ, au fost pânâ la urmâ rezolvate. In râu. Deşi, s£ uitâ ea tristâ la el, acum are o soţie pe care nu ştiu cum de o considera diferitâ de celelalte femei. Sau toţi bârbaţii sunt la fel ? filozofâ ea pe un ton ironic. Len Colefax se bâtu peste gurâ, apoi exclama nedumerit : - Despre cine vorbeşti ?! - Despre Mark Learmonth, cine altul ? - Philippa, Mark nu s-a însurat, mârturisi el. Cine ţi-a spus asta ? Ea% şopti uluitâ : - Nu a luat-o pe Suzana Bannister ? - Nu ! Acum înţeleg : ai crezut câ dacâ a avut Ioc fuzionarea, el a luat-o de nevastâ ! Nu, nici vorbâ I Suzana este Ia Paris sâ studieze artele şi franceza la Sorbona... Philippa; unde ai fost ? „176
- In Amerrca, unde sâ fiu ? Oh, de ce nu mi-ai spus ? - Nu am avut ocazia, dar n-am crezut câ vei ajunge la o asemenea concluzie, comentâ el neajutorat. • - Sâ trecem peste asta, am considerat câ este logic ca Mark sâ facâ acest pas. Bine, bine, acum se schimbâ foaia. Vai, cum m-am purtat cu el I - Atunci... ce ai de gând ? o întrebâ el precaut. Ea îşi muşcâ buzele. - El mi-a zis,., el... Oh, Dumnezeule I Philippa se întoarse brusc şi ieşi în fugâ din camerâ'. Len Colefax o urmâri cu privirea, clâtinând nemulţumit din cap şi implorâ Cerul sâ afle de ce toate se sparg în capul lui...
„177
CAPITOLUL XI Philippa nu ieşi douâ zile din apartament şi nu râspunse la telefon. O rugâ pe vecina sa sâ-i ducâ la poşta o scrisoare. Scrisoarea era adresatâ firmei Colefax şi Carpenter şi începea astfel : „Draga domnule... Mâ vâd nevoitâ sâ renunţ la contractul cu compania"... etc., etc. şi se termina cu „Fârâ ranchiunâ şi urâ". In plic se afla un cec care sâ acopere cheltuielile deplasârii ei în America, cu menţiunea câ nu acceptâ sâ-i fie returnaţi banii, oricare ar fi hotârârea firmei. Cecul o lâsase leftera şi ea ştia câ va trebui sâ-i cearâ un împrumut tatâlui ei pânâ-şi va gâsi o altâ slujbâ sau îşi va vinde o parte din bunuri. Din cauza frâmântârilor nu putu sâ mânânce, nici sâ doarmâ. In cea de-a treia zi dimineaţa se trezi epuizatâ şi fârâ chef. Se îmbrâcâ totuşi într-o rochie gri şi se uita pe fereastrâ La cerul întunecat care vestea ploaia, când se auzi soneria de Ia intrare. Primul ei impuls fu sâ nu-i dea atenţie, dar îşi închipui câ este proprietâreasa şi se duse
„179
sâ-i deschidâ pentru a n-o lâsa sâ se-întrebe ce s-a întâmplat cu chiriaşa ei. în prag se afla Mark, în jefcirişi şi jachetâ albastra peste câmaşa în carouri.,. Privirile lui iscoditoare reţinurâ înfâţişarea eî chinuitâ, chipul palid, cearcânele de Ia ochi şi slâbiciunea trupului. - Nu I tresari ea speriata. Nu mai suport o alta discuţie... * Philippa încercâ sâ închidâ uşa dar totul începu sâ se învârteascâ în jurul ei şi ea se întrebâ dacâ va leşina Ia picioarele Iui. Nu mai avu timp sâ se gândeascâ şi dând ochii peste cap se lâsâ moale... în braţele lui. Mark o ridicâ în braţe, o aşezâ pe un scaun şi o freca pe tâmple. Ea îşi recâpâtâ culoarea în obraji şi el îi masâ braţele şi mâinile. - Ce-ai fâcut? S-a întâmplat ceva ? o întrebâ el îngrijorat. - Nimic. Ce cauţi aici ? replicâ ea nedumeirita. Nu mai avem ce ne spune, mai ales dupâ... Ea nu-şi terminâ fraza şi dâdu jenatâ din umeri. - Dupâ ultimele noastre întâlniri dezastruoase ? completâ el. Nu ai dreptate, am atâtea sâ-ţi mârturisesc. Nu înseamnâ nimic pentru tine faptul câ hu m-am însurat cu Suzana Bannister ? El îşi ţintui privirile în ochii ei. - Mi-ai dat de înţeles câ... „180
- Nu am vrut sâ-ţi schimb pârerea despre mine. Ştiam câ mâ consideri lipsit de scrupule şi capabil de orice înşelâtorie pentru a-mi bate joc de femei. Ea îşi trase râsuflarea. - Dar tu, şopti ea îndureratâ, m-ai fâcut sâ trec prin chinurile iadului, ştiind câ ea... - Nu am crezut câ eşti la curent, mărturisi el. • — Tot timpul am fost chinuitâ din cauza ei, ripostâ ea ridicându-şi sprâncenele disperatâ. Am observat câ mizai pe neştiinţa mea. Totul pârea absurd : comportamentul drâgâstos faţâ de mine în timp ce te afişai cu Suzana în public. Pretinzi câ ignorai ceea ce toatâ lumea se aştepta sâ faci ? adâugâ ea pe un ton amar. Ultima datâ când ne-am vâzut nu ai negat câ te-ai însurat... - Habar n-am avut de toatâ aceastâ conspiraţie, precizâ el ironic, dar mi-am dat seama câ ai luat zvonurile fui Len Colefax drept adevârate. - Nu-i vorba numai de bârfe, susţinu ea înverşunatâ, mai este şi atitudinea circumspectâ a Juliei, apoi adaugâ vorbele tale şi faptul câ am vâzut cu ochii mei cât de fascinatâ era Suzana de persoana ta. Am fost martorâ la privirile ei topite de iubire şi nu poţi sâ mâ faci sâ cred contrariul. Te rog sâ mâ ierţi dacâ te-am judecat greşit, însâ mi-ai dat motive serioase sâ te bânuiesc de joc dublu. Ce sâ mai —
:
*
181
—
vorbim de revanşa pe care ţi-ai luat-o atunci când mi-ai pus condiţii umilitoare pentru a accepta sâ lucrez pentru tine. Sâ uitâm totul ! — Nu te-ai întrebat niciodatâ de ce mi-am permis revanşa ? o întrebâ el uitându-se în ochii ei adumbriţi. — Eu... Philippa se înfiorâ şi el aşteptâ nerâbdâtor râspunsul ei. Oh, ai fost atât de categoric... şi eu... ea nu-şi mai încheie fraza şi-şi întoarse capul. — De ce crezi câ am fost atât de dur ? murmurâ el stând încâ în gşnunchi lângâ ea. — Eu.., dar ea nu putu sâ deschidâ gura din cauza apropierii Iui. Cu un efort suprem, ea râbufni înciudatâ... îmi dau seama dar nu e bine, nu înţelegi ? Eu nu pot... te rog, pleacâ ! Mark se ridicâ în picioare. — Nu plec pânâ nu-mi dai nişte explicaţii, Pânâ atunci îţi pregâtesc ceva de mâncare. Incearcâ sâ te linişteşti dacâ poţi. Eşti prea agitatâ. Nu vezi câ tremuri toatâ ? El se repezi Ia bufet şi-i aduse un pahar cu puţin coniac pe care ea îl sorbi încet şi apoi se rezemâ de speteaza scaunului. Mark se duse în bucâtârie şi începu sâ pregâteascâ micul dejun. Când fu gata, se întoarse cu o tavâ pe care se gâseau farfurioare şi câteva ceşti. Deşi nu mai avea palpitaţii şi nu mai plângea, Philippa se afla într-o stare mizerabilâ şi mâncâ în sila omleta cu şuncâ şi pâinea prâjitâ cu miere. în schimb bâu cu nesaţ ceaiul tare pen-
tru a se întrema, dupâ care îşi ridicâ privirile spre el; - Mulţumesc, mâ simt mai bine. Pe moment el surâse şâgafnic scoţând din buzunar o hârtie pe care Philippa o recunoscu : era cecul ei. - Nu vreau sâ-l primesc înapoi, se îndârji ea. - Nu ? Bine, te las sâ mai reflectezi. între timp te invit la o plimbare cu maşina. - Unde ? El înâlţâ din umeri. - Oriunde. Ea remarcâ prosteşte : - Nu am ştiut câ ai o maşinâ aici, în Brisbane. - Am la dispoziţie toate maşinile concernului. Ea exclamâ sperîatâ : - Unde vrei sâ mâ duci ?! - Am ceva sâ-ţi spun. - Mark... El n-o mai ascultâ şi dispâru în dormitor, de unde reveni cu uh hanorac în mânâ. - Sâ mergem, spuse el pe un ton ce nu admitea replicâ. - Dar... ea îşi trecu mâna prin pâr, neştiind dacâ s-a pieptănat. - Arâţi foarte bine, Philippa, o asigurâ el. Haide, sâ nu mai întârziem. — —
—
183
El îndrepta maşina spre mare şi o luâ de-a lungul coastei, conducând o orâ în tăcere în timp ce Philippa, dupâ câţiva kilometri, adormise, frântâ de obosealâ. Ea se trezi când maşina fâcu o oprire bruscâ şi se uitâ în jur : marea era liniştita, dar pe cer apâruserâ nori mari cenuşii, prevestitori de furtunâ. Pescăruşii se roteau deasupra lor scoţând ţipete speriate. Mark o privea atent şi-şi petrecuse un braţ pe speteaza scaunului ei. Un zâmbet cald îi apâruse în colţul gurii : - Oh ! îmi pare râu.,. Am aţipit puţin.-Unde suntem ? fâcu ea neştiind unde se aflâ. - Dupâ cum vezi, pe malul marii. M-am gândit câ mersul pe nisip o sâ-ţi facâ bine. Nu plouâ, n-ai nici o teama. - Bine_, accepta ea şi ieşi din maşinâ. Dupâ câţiva paşi, se simţi puţm mai bine. Aerul proaspât şi peisajul încântâtor îi linişteau nervii, iar nisipul • de sub tâlpii îi punea sângele în mişcare. Merserâ în tâcere vreo cina minute şi apoi el îi spuse calm : - Philippa, sâ ştii câ nu numai tu ai suferit. Crezi câ mie mi-a fost uşor ? N-am vrut sâ te chinuiesc. Poate câ m-am comportat egoist; deoarece nu am fost obişnuit pânâ acum sâ-i port cuiva de grijâ- Numai când ai plecat în America şi am primit plicul tâu, mi-am dat seama ce urât m-gm purtat cu tine. —
—
.184 —
Ea îşi întoarse capul şi-şi aţinti privirile încâ triste pe chipul lui. Mark o luâ de mânâ. — Sâ ne continuâm plimbarea. Pe drum, el îi zise blând : — Afla câ mi-ai ghicit perfect firea, mai mult decât îţi poţi închipui. Am susţinut o datâ câ dragostea este o floare rarâ pe pâmânt şi câ eu sunt sceptic în privinţa mea. Nu speram sâ mâ îndrâgostesc vreodatâ. Nu ştiu de ce, înâlţâ el din umeri, m-am lâsat cuprins de dezriâdejde în loc sâ lupt pentru a dobândi iubirea ; poate câ este o slâbiciune de caracter.,. Diipâ o pauzâ el îşi continuâ destâinuirea : — Am avut impresia câ toate femeile sunt la fel şi am ajuns la concluzia câ Suzana va fi o soţie bunâ, poate mai bunâ decât celelalte. Atuul ei erau inocenţa şi neprihânirea. Recunosc câ tatâl meu şi-a exprimat dorinţa sâ mâ însor cu ea, din cauza firmei Bannister. Sâ ştii câ el nu este un om meschin şi are o afecţiune deosebitâ pentru Suzana. Cred câ este firesc sâ-şi fi fâcut vise, ca toţi oamenii. Toatâ lumea a observat câ ea mâ place şi au început zvonurile. Fiecare a nutrit speranţe deşarte : mama, care este o fiinţa admirabilâ dar doreşte sâ mâ vadâ însurat şi aşezat Ia casa mea ; Julia/ sora mea, exasperatâ câ trec de Ia o femeie Ia alta şi câ nu sunt fericit. Mark îşi drese vocea şi. adâugâ : — 185 —
—
- Vestea căsătoriei mele s-a întins cu repeziciune. Toţi cunoscuţii mei vorbeau despre fericitul eveniment, dar îţi mărturisesc cu mâna pe inimâ câ n-am spus nimânui câ doresc sâ fac acest pas. Philippa îşi trase râsuflarea câci i se pusese un nod în gât de emoţie. - Intre timp, rosti el pe un ton confidenţial, tatâl meu s-a îmbolnâvit şi mama mi-a reproşat câ amân câsâtoria la nesfârşit. Ce mai aştepţi ? mi-a spus ea în faţâ, Suzana nu mai este o copilâ şi ţine mult la tine. M-am gândit câ tata poate sâ moarâ neîmpâcat cu ideea câ fiul lui nu-i dâruieşte un urmaş, A vşnit şi Julia pe capul meu, scoţându-mi ochii câ-mi bat joc de femei. Culmea ironiei a fost câ tu erai exemplul demn de compâtirnit. - A aflat de legâtura noastrâ ? se nelinişti Philippa. - Nu, nu s-a referit la noi, ci doar îmi amintea de ,,sârmana fatâ din Maldive" care a plecat pe nepDsâ-masâ din cauza comportării mele. El se opri şi o strânse mai tare de mânâ : - Atunci mi-am dat seama, cu surprindere, câ nu mâ pot câsâtori cu Suzana, indiferent de ceea ce se întâmplase între noi. - Numai atunci ? suspinâ ea. El râse uşor. - Am fost un prost, nu-i aşa ? Ce sâ-i faci, de-abia în acel moment am avut conştiinţa cla-
„86
râ câ Suzana reprezintâ opusul gustului meu şi câ nu poate sâ mâ facâ fericit în viaţâ. Era prea irealâ, o umbrâ a idealului meu fenrunin. In clipa aceea am înţeles, de asemenea, câ toţi aşteptau sâ devin soţul ei, inclusiv tata şi sora mea. Nu mai pomenesc nimic de Suzana care-şi pregâtise deja rochia de mireasâ... - Oh... - Da, aşa e, zâmbi Mark trist. Nici nu ştii cum... el lâsâ fraza neterminatâ. - Cum ai reuşit s-o îndepârtezi de tine ? Trimiţând-o la mânâstire ? se lamentâ ea, ştergându-şi ochii înlâcrimaţi cu cealaltâ mâna» Aşadar... - Am fost nevoit sâ-i dezamâgesc cumplit pe toţi, chiar şi pe sora mea. Singurul lucru care m-a oprit sâ fac publicâ intenţia mea a fost boala tatâlui meu. Am* aşteptat pânâ şi-a revenit şi pot sâ-ţi spun câ a suportat vestea mai bine decât Julia sau mama. Suzana... mi-a mârturisît câ totul se datoreazâ maturizâriî mele şi câ dorinţa părinţilor ei nu o mai poate influenţa. A avut puterea sâ-mi spunâ câ la optşprezece ani credea câ va fi mereu cu mine, dar câ Ia nouâsprezece ani vechea altfel lucrurile. Când i-am atras atenţia câ unii cunoscuţi ar putea spune miraţi câ este prea micâ pentru a lua o hotărâre înţeleaptâ, mi-a replicat câ alţii ar putea crede câ tocmai mâritişuf ar putea fi socotit o manipulare, deoarece nu este lâsatâ sâ decidâ singurâ. Oricum, ea a calcu-
—
—
-187
lat foarte bine beneficiul pe care firma Bannister îl va avea în urma fuzionării. - Ea cum se simte ? Va îndura lovitura primita ? se interesa Philippa curioasa. El scoase un suspin. - Cred c a d a . Nouăsprezece ani nu este* o vârsta a disperării, nu-i aşa ? - Desigur, ai dreptate. Ei pornirâ din nou de-a lungul plajei şi ea îl întrebâ : - Toate acestea le-ai descoperit dupâ plecarea mea ? - Da. - Dacâ tatâl tâu n-ar fi cczut la pat, ce s-ar fi întâmplat cu noi ? Mark considerâ câ merseserâ destul şi se opri, întorcând-o pe Philippa spre el. - Acum îmi dau seama ce greşealâ am fâcut şi-mi pare atât 3e râu... - M-ai fâcut sâ te pârâsesc - rosti ea cu o voce spartâ - deşi totul mergea bine între noi şi n-ai vrut sâ mâ asculţi. - Am sperat câ nu voi fi obligat sâ-mi recunosc înfrângerea, mârturisi el, zâmbind amar. Nu credeam câ poţi însemna atât de mult pentru mine. Ai avut dreptate când m-ai acuzat câ ţi-am ascuns faptul câ mâ întâlneam şi cu Suzana, însâ am avut câteva motive întemeiate. în primul rând, legâtura noastrâ putea fi totul sau nimic şi m-am temut câ nu-mi voi mai pâstra independenţa. Da, Philippa, tu
ai fost singura femeie care a contat în viaţa mea. Chiar dacâ nu vei accepta contractul cu concernul Learmonth, îţi spun deschis câ nu mâ pot desparţi de tine. Ochii ei se mârirâ de emoţie şi Philippa simţi dorinţa sâ-şi îngroape faţa la pieptul lui şi sâ fie îmbrâţişatâ, dar "se forţâ sâ reziste pentru a nu precipita lucrurile : mai erau atâtea probleme de clarificat... — Dacâ aş vrea sâ mâ despart de tine, aş fi împinsâ numai de teama. Aş fi neliniştita din cauzâ câ legâtura noqstrâ ar putea fi descoperitâ şi n-aş vrea*nici eu sâ-mi pierd libertatea. Nu mai spun ce îndoieli am în legpturâ cu durabilitatea relaţiilor dintre noi. Ai spus câ sunt cinicâ din cauza influenţei tatâl ui şi fratelui meu. Ai dreptate, tata-este un exemplu râu, însâ mama nu este decât o gospodinâ perfecta care încâ îl iubeşte... Am jurat sâ nu repet pâţania ei : ori rămânem fideli, ori... Philippa se întrerupse şi fâcu un gest semnificativ cu mâna. - — Draga mea, zise el cu blândeţe, sâ nu ne lamentam degeaba : amândoi suntem firi puternice, independente, cârora nu le place sâ fie conduse de altcineva. Singura certitudine este câ nu pot trai fârg tine, adâugâ el privind-o serios. Mâ simt bine numai în preajma ta şi mâ condamn pentru timpul pe care l-am pierdut departe de tine. Toate acestea, spuse el în şoaptâ, mâ îndreptâţesc sâ afirm cu ţârie „189
câ te iubesc, Philippa. Uneori este atât de greu sâ faci mârturisirr sincere, dar te asigur câ sen Jimentele fhele nu se vor schimba niciodatâ. Este un sentiment — el îşi ridicâ mâna şi-i şterse lacrimile de pe obraji - pe care nu l-am cunoscut pânâ acum. Nu simţi şi tu acelaşi lucru ? Câţiva stropi" începurâ sâ cada, însâ Phl lippa nici nu-i bâgâ în seamâ» Atenţia ei era concentratâ asupra figurii lui şi a ochilor în care se citea târia sentimentelor. El avea un aer deschis şi blând. — Da, dragai meu, şi cu mine se întâmple; aceeaşi minune, murmurâ ea. Acum ce-i de fâcut ? Stropii de apa strâluceau în pârul ei ca nişte diamante, iar briza şi aerul tare îi îmbujoraserâ obrajii. Ochri ef verzi pâreau imenşi ş' toatâ incertitudinea dîspâruse de pe chîpuf e? :alm şi destins. — Intr-adevâr ? rosti el fâcând un efort Atunci nu ne râmâne decct sâ mergem acasc pentru a ne bucura de dragostea noastrâ. Ii yom trimite neapârat o telegramâ lui Len Colefax ca sâ-r anunţâm câsâtoria noastrâ, sa nu f oco omul un atac de cord. Buzele ei se rotunjirâ într-un zâmbet cald — Am fost destul de nedreapta cu el şi i-cr;
188'
pricinuit multe necazuri. Oh, Mark, ai uitat un singur lucru, sâ mâ săruţi, aici şi acum. Te rog... £1 o strânse cu pasiune la piept şi o sârutâ cu o nesfârşitâ tandreţe.
„191
CAPITOLUL XII Dupâ şase sâptâmâni de la ceremonia religioaso, Philippa şi soţul ei stâteau pe bancheta din spate a limuzinei care-i ducea la petrecerea datâ în cinstea lor de câtre părinţii lui Mark. Ea era îmbrâcatâ într-o rochie strâlucitoare care se armoniza cu ochii ei verzi. Ca bijuterii avea un şirag şi cercei din perle. El purta un costum închis Ia culoare şi o câmaşâ imaculatâ. Se ţineau de mânâ. Mark îi aduse aminte : - în ciuda reticenţei tale faţâ de familia mea, pot sâ te asigur câ .i-ai fermecat pe toţi, Philippa zâmbi fericitâ şi se feri sâ-i reproşeze gândul absurd-de a se câsâtori în secret şi sâ punâ familia în faţa unui fapt împlinit. Numai ea ştiuse cât se luptase cu el pentru a-i înfrânge încâpâţânarea. II convinsese cu argumentul câ mama Iui ar fi avut impresia câ ea l-a determinat s-o ia de soţie pentru a pune mâna pe averea Iui imensâ.
„193
— Ii iubesc pe toţi, se mulţumi ea sâ spunâ. Nu poţi sâ-i acuzi câ la început au avut reticenţe faţâ de mine. El surâse bine dispus şi zise : — Dacâ ne gândim bine, câsâtoria noastrâ nu a întâmpinat prea multe obstacole. Philippa avea alte gânduri în minte: se frământă mult câ luna de miere fusese atât de frumoasâ dar trecuse atât de repede : amândoi câutaserâ sâ se menajeze reciproc pânâ... la prima ceartâ, avutâ cu puţin timp în urmâ. Discuţia fusese aprinsâ şi nu-şi mai vorbiserâ douâ zile, dupâ care împâcarea pasionatâ adusese liniştea în câmin şi-i apropiase şi mai mult pe soţi. Ea se temea ca aceastâ comuniune de sentimente sâ nu !e ruineze câsnicia. — Philippa? Ea îşi ridicâ privirea îngrijoratâ şi ei observa câ-i ard obrajii. - Da ? - S-a întâmplat ceva ? - Nu. De ce ? - De câteva zile, remarca el cu tristeţe, aî un aer abâtut. Parcâ nu-ţi mai pasa de nimic, îmi dai impresia câ eşti cu gândul aiurea. — Par schimbatâ ? se prefăcu ea mirata. Poate câ totul se datoreazâ câsniciei noastre care începş sâ se rodeze, spuse ea în şoaptâ. Voiam sâ-ţi mârturisesc ceva, dar n-am îndrăznit pânâ acum... „194
- Eşti însârcinatâ, o întrerupse el emoţionat. - Da, dragul meu. Te deranjeazâ ? îl întreba ea fixându-l cu privirea. - Desigur. Charîes ! îi ordona el şoferului, întoarce maşina şi du-ne acasâ. - Mark ! El pâstrâ o tăcere demna pânâ în apartamentul lor din Sydney şi, imediat ce intrarâ în casâ, se repezi la teîefon şi o anunţa pe mama lui câ vor întârzia puţin, apoi se întoarse spre Philippa care se aşezase pe canapeaua din salon, cu inima cât un purice. - Mark... El se apropie, afişând un aer bosumflat - De ce ţi-a fost frica sâ-mi dai aceastâ veste ? De ce, Philippa ? în primul rând, ai ales un moment nepotrivit, - Tu m-aî obligat sâ-ţi fac mârturisirea... replicâ ea. Ce vezi râu în asta ? - Pâi cum, Philippa, pe bancheta din spate a maşinii ? Acolo ţi-ai gâsit sâ-mi comunici ca voi fi tătâ ? Asta m-a deranjat, draga mea. Consider câ un copil este o bucurie imensa ş» trebuie sâ sârbâtorim cum se cuvine acest eveniment emoţionant... De ce râzi ? îşi încrunta el sprâncenele. - Râd, dragul meu, recunoscu ea, pentru câ simt nevoia sâ mâ descarc. M-ai înspâimântat. Am crezut câ nu vreî sâ ai copii.
— Te-am înspâimântat, repeta el clătinând din cap. încâ nu-ţi dai seama, frumoasa mea, cât de mult de iubesc ? — Oh, Mark I Ea se aruncâ în braţele lui scoţând un oftat. Dupâ câteva momente însâ, exclamâ surprinsâ : —• Doar nu vrei sâ... ? Ochii lui luciră ameninţâtor. — Ba da. Mâinile lui îi alunecarâ de pe umeri pânâ pe spate şi-i traserâ fermoarul rochiei. — Nu se poate, mâ distrugi... — Nici vorbâ, draga mea, murmurâ el mângâindu-i pielea finâ a gâtului ; apoi, cu o mişcare uşoarâ, îi dâdu jos rochia. Eu voi fi cel distrus dacâ nu ne iubim acum. Nu-ţi aminteşti ce mi-ai spus mai de mult, câ lucrurile acestea nu pot fi amânate ? El o privi cu pasiune şi-i desfâcu sutienul, eliberându-i sânii tari şi rotunzi. — La ce te referi ? îl întrebâ ea nedumerrtâ, — Ştii tu foarte bine, continuâ el în timp ce-i mângâia sfârcurile. Chiar ai fâcut o teorie întreagâ referitoare la faptul câ nu putem sâ ne petrecem tot timpul în pat. — Nici n-am fâcut asta vreodatâ, remarcâ ea tremurând la dezmierdarea lui din ce în ce mai îndrâzneaţâ. — Uite câ ţi-au crescut sânii, comentâ el, sârutând-o încet pe sfârcuri. Nu mi-a scâpat aceas„196
tâ schimbare, am o vedere de vultur, glumi el. Despre ce vorbeam ? - Mi-ai atras atenţia câ m-am exprimat greşit în legâturâ cu anumite lucruri, spuse ea gâfâind. - Foarte bine. Calitatea cea mai demnâ de respect a unei soţii este sâ recunoascâ întotdeauna câ greşeşte. - Eşti uneori... imposibil, îl alintâ ea râzând, lipindu-se strâns de trupul lui, cuprinsâ de dorinţâ. Deci nu-ţi pare râu câ voi fi mamâ ? - Nu, Philippa, absolut deloc. Nu eşti fericita ? o tachinâ el. Sâ ştir câ va trebui sâ renunţi la cariera ta pentru a creşte copilul. De când devenise soţia Iui, Philippa îşi deschisese 6 firmâ proprie, aşa câ putea sâ lucreze cât voia. - Aş fi foarte bucuroasâ sâ dau deoparte cariera mea pentru o perioadâ de timp, mârturisi ea în culmea fericirii, deoarecce îmi doresc acest copil mai mult decât orice pe lume, în afarâ de tine, bineînţeles... • •
•
Douâ ore mai târziu ajunserâ, în sfârşit, la petrecere, iar vestea câ Philippa este gravida descreţi frunţile tuturor şi însâşi soacra ei o 'mbrâţişâ prima. „197
Mama lui Mark se întoarse apoi câfcre fiica ei. - Cred, Julia, câ ne-am înşelat în privinţa Philippei. Ce părere ai ? ^ JuJia ii urmări cu privirea pe fratele ei care stâiea mândru alâturi de soţia sa. - Mamâ, dar nu vezi ce potriviţi sunt ?! Sunt făcuţi unui pentru altul I Crezi câ Philippa a ştiut câ la început am fost împotriva ei ? - N-are nici o importanţa, acum nu pre de ce; sâ mai fie îngrijoratâ, replicâ mama ei pe un ton hotârât. Copilul îi va face şi mai fericiţi, Abia aştept sâ am încâ un nepot. Julia se uitâ la ea zâmbind : - Dar dacâ va fi o nepoţîcâ ? Doamna Winston, Learmonth îi îmbrâţişâ cu privirea pe Mark şî pe nora ei : - Va fî binevenitâ în familia noastrâ I
-
SFÂRŞIT
„198
THE Philippa are motive înte meiate să fie neîncrezătoar în bărbaţi, iar Mark Lear-*!a. • ' month nu pare că face vreo: excepţie, fiind arogant, afemeiat şi egoist. împrejurarea o aduce să lucreze o perioadă cu el, spre marea ei disperare. Philippa este isteaţă şi aremeto da ei de apărare, dar el o găseşte totuşi senzuală. O vacantă » Y în insu lele Maldive va schimba cursul vieţii Philippei... Era dezamăgită că Mark nu era bărbatul în stare s-o înconjoare cu căldură şi s-o facă fericită, dar oare femeile pot fi iubite cu aceeaşi sinceritate cu care se dăruiesc bărbaţilor?
M C O u
-«•*
V)
5
View more...
Comments
