Sa Fii Roman - Dan Puric

-'.

tJ

DAN PURTC

epM Bucuregti,

zot6

Cuprins La frontiera dintre

noi...........

....................s .............7 S[ fii romAn ...........8 Mam, Engels qi... m[mlica............ .....2o Poart[ spre sufletul nostru .....22 Unde este poporul nostru? ...................+8 Umorul romAnesc Broasca de Galapagos qi insula credin[ei ...,............ 58 ..................6q Un petic de cer...... Uga veche de la lard Dreptul gi

dreptatea..............

...................89

Biserica ...................1o1 Trenul .......1o4 Sta[ia de tren ...............1o7 Contrastul salvator Mici exerci{ii de identitate............". ......1o9 .................".113 Singurdtatea tarii meIe........ ........11S SAngele Horii

Conqtiinla Scrisoare

romAneasc6............

citre

un

prieten

Granila invizibild Dali drumul la cer!

...............119

....................L24

...............t67

17s

y*@Meeed ln urml cu doi ani, am fhcut o vizitX in

Basarabia. Iar Acolo, la granila aia, de butaforie, pusd cinic si despartd ceea ce este de nedesplrfit, ne-a intf,mpinat o prepelilh cu cozoroc. F'.ra vameqa! Micd, pitici, grasi gi indoctrinatd, se apropia de maqina in

care st[team cu pagi rari qi ap[sa[i de destin antic

grecesc, implacabil.

- $tampild. roz, auiefi? m-a intrebat ea dur, s[ tdr[ mE priveasc[, rdsfoindu-mi paqaportul cu

degetele ei fhcute parc[ sX ancheteze documente, impodobite la unghii cu o ojd stridentd de culoare roqie, care abia putea acoperi negreala adunat[ sub ele de-a lungul timpului. O vedeam cum scuipa calm, dar cu hotirAre, pe vdrful fiecdrui deget dAnd la o pQrte, cu o privire leneq[ antrenat[ sd ucidl timpul celui din fa{6 qi cu sclipiri suspicioase, fiecare fil-d a paqaportului meu. - Eu am qtampil[ violet! i-am rdspuns cu autoritate, privind-o drept in ochi. Prepeli{a s-a speriat. Era pentru prima oard cAnd i se-ntAmpla aqa ceva. Sim{ea instinctiv, cum brusc, din vAndtor devenise vAnat. Se citea in privirea ei agitatd cE nu fusese instruiti in aeest sens. $tia numai s[ atace, iar acum pentru intAia oar5, vai, sistemul al c[rui copil cuminte qi r5sf[lat era, se dovedise ineficient.

- Dar noi n-avem nevoie de qtampila violet! mi-a replicat ea in cele din urmd, incercAnd pentru o clip[ sd-qi redreseze autoritatea pierdut[. - Da, dar eu am nevoie! i-am replicat necrunimicit[! La aqa ceva nu se aqteptase. Era Era fdtor. obignuitd cu obedienfa din fa[[, a celui anchetat! $iatunci dintr-un atavic reflex de autoapXrare, m-a intrebat ceva ce nu apadinea nicidecum preg[tirii ei de vamegd la frontierd, ci mai degrabi dintr-o curiozitate ce rXs[rise pe nea$teptate din panica ce o cuprinsese. - Dar matali, di gi-aiuinit agilea? - Ca s[ fi iau! i-am rispuns brusc. Prepelifa gi-a deschis pentru intAia oard ochii ei semiinchigi, prin care era obiqnuit[ s[ spioneze via[a qi-n care am v6zut, pentru o clipd dincolo de perplexitate, o micd uimire, plin[ de nostalgia faptului cd nimeni n-o ceruse pAn[ atunci niciodatd. Des-

cumptrnitI, uimit[, mX intreb[: - Pi mini?! - Da, pi tini, qi-ntreaga Basarabie! i-am rXspuns eu cu maximum de autoritate. Femeia cu chipiu m-a privit ingrozitd qi f[cAnd doi pagi inapoi, mi-a spus cu tulburare in glas: - O clipd, sd-l intreb pe gefu'! Apoi, am vizut-o cum se deplasa gribitd, gAfdind ca o prepeli{5 micd gi grash ce intrase in panic[ pentru c[ simlise vAn[torul, balansdndu-qi greutatea de pe un picior pe altul ca sd ajungd mai repede la ,qefu"' gi sd-i raporteze cd la granild a venit cineva nemaiintAlnit pAn[ acum care wea s-o ia pf ic Ai intreaga Basarabie.

&&ece*tu - Ce facem nene, cu Rogia Montan[, o ddm sau n-o dim? l-am intrebat eu intr-o zi pe un {6ran, intr-un

miez de vard, cAnd fdceam

o

micd excursie in

Bucovina.

Jdranul pdrea cd nu m-a blgat

in seamd,

d[dea la coas[ l[sAnd parcd intrebarea sd cadd-n gol ca o jalnicd inutilitate. Apoi s-a oprit o clipX, gi-a scos pdl[ria gi cu mAneca suflecat[ de la c{maq[ gi-a gters transpiratia de pe frunte. A privit undeva, lung, ln zare gi apucAndu'se din nou de cosit, cu ochii aplecafi ln iarb6, imi zise: - O ddm m[i b[iete $i pe asta! Le-o dtrm, aga de sufletul morfilor, c[ ei s[racii au nevoie. Nou[ prdpldi{ilor de aicea nu ne mai trebuie! Ritmul de coasd crea o caden[d care md silea s[ gAndesc altfel. Vedeam cum, r6.nd pe rAnd, cad secerate firele inalte de iarbd gi florile cAmpului. Ceva md tulbura. Eu veneam dintr-un timp zbuciumat, dintr-o RomAnie distrusi sufleteqte gi economic. Linigtea nefireasc[ timpului tulbure de azi md nedumerea. In fafa mea, intr-o deplinI t[cere, [5ranul d[dea la coasd, ca de o eternitate. Nimeni qi nimic nu-l grlbeau, era un fel de vegnicie ce-gi vedea de treab[. Nu gtiam c[, pentru o clip[, intAlnisem RomAnia Etern5.

-

,,Romdnii sunf un popor fdrd istorie, destina{i sd piard. tn furtuna reuolugiei mondiale. Ei sunt suporterii fanatiei ai contrareuolufiei qi uor rdmdne astfel pdnd la extirparea sau pierderea caracterului lor nafional,' Ia fel cum propria lor existen{d, in general, reprezintd prin ea tnsdsi un protest contra unei mdrefe reuolulii istoriee. Dispari{ia lor de pe fafa pdmdntului ua fiunpastnainte."

-

(Karl Marx qi Friedrich Engels ,,Opere complete" vol. B pag. z9)

Eram mic, si tot fi avtrt weo qase aniqori cAnd mimiica, mama mamei, m-a luat de la !arX, din mica comuni de pe atunci din mun[ii BuzXului, Nehoiu, ca sd m[ duc[ la Bucureqti s5-nv5! carte. N-6veam de unde sI qtiu, crescut acolo in oaza de fericire a copiliriei mele, inconjurat de munfii aceia, plini de qi . taine nespovedite ce respirau deopotrivd silbdticie libertate, cd mX n5.scusem intr-un popor, care de-a 8

lungul existen[ei sale crease probleme aga de ,,grave" omenirii impiedicdnd-o de la un destin luminos! Tot ce gtiam atunci era c[ familia mea, adicd mama qi tata, hotdrAserh c[ spre binele meu, era necesar s[ fiu luat in griji de m[miica, care locuia la Bucureqti qi-acolo s[-ncep qcoala, pentru a putea

invlta mai bine. Ce mirare pentru copilaqul acela de qase ani, care eram pe-atunci, venit brusc din mijlocul muntilor care sembnau cu niqte valuri imense verzi, incremenite de un zeu, ca pedeaps[ cd indr[zniser[ s[ se ridice pAn[ la cer qi de pe marginea acelui riu furtunos, BuzXul, ce-qi prdvilea valurile nervoase printre stAncile gi bolovanii ieqi{i in cale ca o herghelie de cai sXlbatici, galopdnd innebunili de atAta libertate, atunci cAnd in fa{a lui se aqternu o lume total strlin[. Ochii lui se forfau si vad[ lucruri noi, care nu qtiu de ce, parcl dintr-un inceput ii oboseau sufletr-ll cu un fel de tristele t[cutd ce sem[na cu suspinul infundat al unei suferin{e ingropate intr-un mare adAnc de amar sufletesc. Uriagi trigti, n{sculi suferinzi qi condamna[i definitiv s[ tr[iascd o via[6 cenuqie, erau blocurile! Case imense puse una peste alta, cutii de ciment pline de igrasie sufleteascd ce addposteau juc[rii singure, aruncate de cei care le folosiserd in groapa unui cumplit destin comun al suferintei. Ferestrele blocurilor aveau ceva din privirea ultimd a bolnavilor dezndd[jdui1i. Dincolo de ele, in ticere pAlpAia cu vulnerabilitatea candelei rXmas[ fhrd ulei, existen[a nefericiti a oamenilor. .{iunsesem in Bucureqti, capitala ldrii! - Uite!mi-a spus mama inainte de plecare.

tdi ca sd-fi - Ai aici o pungulild w bdnulii de bani pentru

pldteSti tramuaiul! Doud.zecigicinci a II-a Ei treizeci de bani pentru clasa. I-a! Re{in figura ei: bldndi, frumoas[ ca o zAn[ blondd coborAtd din poveste ce avea in ptiyti o lumin[, care-n timp ce-mi vorbea, m[ invada ca un soare de vard in fafa cdruia sufletul meu se odihnea lin ca intpo pace nemaig[sitfl pAni atunci. Mai tArziu aveam si aflu c[ lumind care-mi d[ruia atAt de firesc

-elasa

acea unicd pace, era dragostea mamei.

Aqa am plecat eu in lume atunci, cu dragostea ei qi cu pungulda cu bani! Iar toate acestea trebuia ia-*i iie de folos qi si md-ntireasc6, cflci lumea cea nou[ venea peste mine, revdrsAndu-se necrut[lor q!

m[turAnd totul in cale-i: cerul senin al copildriei mele, liniqtea de basm a satului qi mai ales aerul libert[fii pe care-l respirasem pAnd atunci. $i totuqi nu eram singur, in fala acestei situalii neaqteptate stitea ca un zid neclintit, m[m[ica! O infrunta cu o tdrie fantastic[ venitd cumva

din adAncurile neamului, $nAndu-md strAns de mAnd ca nu cumva valurile acelea de cumplitd tristele sufleteasc[ sd md smulg[ de lAngd ea. Instinctiv la rAndul meu, o strAngeam qi eu cAt puteam de tare cu mAna mea micd de copil. Nu woiam s[ md pierd, dar simleam cu toat[ fiinfa c[ mai presus de toate nu woiam s o pierdl fineam in mAna-mi tremurAnd[, ffecuntl man! Iar trecutul meu lncd nu murise! Mergea pas la pas cu mine gi md-nvX1a in th'eere cum sd-nfrunt viafa qi mai ales... viitorul! Dar iatfl c[ in sfArgit a sosit gi ziua miraculoasX a intf;lnirii mele cu acel lucru necunoscut mie, despre

l0

care auzisem atatea qi care-mi stArnise o teribild curiozitate : tramvaiul ! Era un fel de tren mai mic ce p[rea o juc[rie f[cut[ special pentru oamenii mari. Colorat in rogu, strdbdtut de la un capXt la altul de o dungi de vopsea de un galben spll[cit, pdrea singurul lucru mai viu care traversa oraqul mare qi trist. Ca la un semn, uga jucdriei se deschise in fata ochilor mei mira[i, ca un imens evantai. Md simteam fascinat de acest mecanism miraculos qi cu mare emolie am cdlcat pe treapta ap5rut[ ca din senin sub pasul meu ca qi cum totul ar fi fost un num[r incredibil de iluzionism. Am

in

tramvai. Ochii mei plini de mirare il cercetau. Celetorii, tflcuti, triqti gi singuri pdreau cd sunt acolo de cAnd lumea. Ce bisericd pbrisiti de Dumnezeu, pdrea tramvaiul- in care oamenii iqi murmurau in gAnd in loc de rugdciuni, dezn[dejdea urcat

vietii lor de fiecare zi?! Imediat lAngi scara de la intrare pe un scaun pus transversal qi-nconjurat de jur imprejur ca o mici fortirea{d construit[ din lemn, acum imbdtrAnit qi lustruit de weme, era ghiqeul de bilete. Acolo in cetatea aceea mic[, trdia din wemuri imemoriale o fiint5 ciudat[ ce semdna cu o clogcd ]anloqi cu ochi ageri, atentd la orice miqcare, o doamnd gras[ cu privire rea care se vedea ci certa in gAnd pAnd qi aerul din tramvai considerAnd pesemne cH mergea gratis, fdr[ sd scoat[ bilet... era taxatoarea! Cu mAna tremurAndd, plin de emofie, mi-am desfbcut pungulila ddruit[ de mama gi-am c[utat str g[sesc miraculoasa fis[ de dou5zecigicinci de bani. Ne suiserdm in vagonul din spate, cel de clasa a II-a. Era mai ieftin cu cinci bani! Am prins bine t1

mica monedi in degetele mele mici de copil qi plin de emo[ie cu mdna intins[ m-am indreptat spre taxatoare. Niciodatd sd nu moi pldteSti Ia comunisfil am auzit o voce puternic venit[ din senin ca un tunet qi-n acelaqi timp am simlit cum o palmd md loveqte zdrav[n peste mdn[. Era m5.miica! Mie nu-mi venea s[ cred! Nu qtiam ce se-ntdmplase? Unde am greqit? $i-agoi.qt1 gtiam nimic despie acei oameni numi{i-comuniqti! $i leglturd s[ avut ei cu biletul meu de ou..

-

."

fi

tramvai?! Simleam cum fulgerltor in c[pqorul meu, -o lume r* ribte*[ in fracliuni de secundl, pentru ca la orizont s[ apar[ pentru o clipfl raza de lumin[ a unei alte lumi pe care n-aveam de unde s-o gtiu, dar care parc[-mi ttrigus", pre! de o clipi: "uite, exist!..." Cu mAni-mi tremurAnd[ incfl de emofia evenimentului petrecut, cu ochii ficqi, nedumeri[i la m[mlica care m[ trezise la realitatea altei lumi, am pus incet pe bAjbAite mica rnoned[ de dou[zeciqicinci de bani, inapoi in pungulila dati de la mama. Ca printr-o minune fhcut[ de bunul Dumnezeu, clogca cea rea din mica fortXrea[i,... taxatoarea cu privire rea, agerl qi necrulitoare' de data aceasta nu ^observ[ tti*i.. Pesemne c[ atunci, exact in clipa aceea atAt de tulbur[toare pentru mine, aripa unui inger ocrotitor i-a acoperit ochii. Nedumerit treinci de emo[ie! Simfeam cu toatd fiin[a cl eram la granila dintre douX lumi. Lumea fortXre[ei construitE din lemn, unde stdtea cloqca cea rea 9i lumea unei vaste libertdfi pe care mi-o ardtase pentru o clipd mlmdica!

*itu*

t2

in tramvai, triste{ea se pr[vXlea' pe ferestre, odati cu lumina cenuqie ce invada incet qi sigur geamurile murdare, neqterse de praf ale vagonului de clasa a II-a, aqezdndu-se incet, pe nesim{ite ca o pulbere finX de necaz mS.cinat de timp pe umerii trigti gi umilili de viafi ai cdldtorilor. Ziaa pirea o noapte nedormitd demult in a cdrei neodihni, visele nu-qi mai puteau g[si cuibar qi de aceea p[rea ci stitea ghemuitd, ascuns5, printre cilitori, infHguratf, intr-o mantie invizibild de durere. M[mlica privea undeva departe. Ochii ei mari albaqtri, plini de lumind curat{, chemau parcX-n ajutor dep[rtlri de mult apuse. Cu degetele groase, mici qi agile ca niqte cdrndciori ce tocmai se atinseser[ de grdtar, clogca vigilenti cu privire rea, taxatoarea, num5ra cu febrilitate banii incasa{i de la cilXtori. Un dor cumplit de rnun{ii mei de la {ar[, m[ l

apucase!

Sim{eam cu toat[ fiinta cum tramvaiul in care cXl5toream, plrea un cogciug ce traversa cu zgonnot scriqnit de metal oraqul mare, ce-mi pirea un nesfhrgit cimitir. Era Romf;.nia in care m5 n[scusem gi pe care o respingeam de pe atunci cu toatl fiin{a. Undeva,lAng5 fereastra murdarl, cu privirea atrintitd intr-un trecut qtiut numai de ea, stdtea mf,miica, mama mamei. Ea era rddd.cina. Romdniei din care, m[ niscusem qi pe care o iubeam cu toati fiinfa mea. Zilele au trecut apoi, una dupl alta cu pagi m[runfi, meschini qi newotici de parc[ stdteau la o infinitl coad5. aqteptAnd cu nesfArqit[ deznddejde s[ vind si pentru ele, suratele lor, ,,zilele mai bune!". in mulie tramvaie am urcat de atunci, dar niciodat[ n-am mai indr[znit si scot mica monedl de dou[zeciqicinci de 13

bani ca sd-mi pl[tesc biletul. Frica fat[ de cloqca cea rea, taxatoarea fusese anulat[ definitiv prin acea autoritate tainic[, neexplicatd a mdmlicli. Simteam c[ prin gestul acela paradoxal de a nu respecta ,,leg-ea" cu o putere incredibild, rostuise lucrurile acelei lumi ilegitime, intr-o ordine superioard, organicd de la care ea nu fdcea nicio concesie. M[mdica m5-nv[[a sX fac ,,blatul"! aga s-ar fi putut traduce in termenii supraviefuitorului ghetoului in care m{ niscusem. Dar eu simfeam c[ nu era vorba de aga ceva, de o qmeeherie mic[, de evaziunea minim[ ce d[dea satisfac{ie puqcdriagului civil, ci de un refuz fiin[ial, fundamental, organic de a legitima o lume a imposturii ce sufoca lent qi sigur, respiratia fireasci a acestei [dri. Dar, intr-o zi, iati am fost inconjura[i in tramvai de weo patru perSoane ciudate imbrlcate la fel, ca intr-un fel de uniform[. Pentru copilul din mine, seminau cu niqte insecte mari in c[utare de hran6. Aveau migciri stranii, nefireqti, ce denuntau in tdcere un gAnd ascuns. Erau controlorii!... Ne prinseserh fXr[ bilet! $i totugi ce ciudat?! F[rd sX schitreze nici cel mai mic gest de team5, am vfrzut spre uimirea mea cum mlm[ica ii privea cumva de sus, cu o distan[[ aristocraticd ce umplea spaliul cu aerului unui infinit respect ce i se datora, incAt am fost martorul unei teribile gi neprev[zute risturn[ri de autoritate, care-mi l5sase uluitoare impresie c[, de fapt, m[m[ica ii prinsese pe ei asupra unui flagrant! Insectele in uniform[ erau total derutate. Migc[rile lor stranii cu gf;nd ascuns se topiserd ca prin minune in forme

L4

umile ce se migcau dezorientate intr-o lume nou[ pe care nu o cunoqteau Vd. rog sd

md urmafi! le-a spus ea uniformelor uluite, cu acelaqi glas teribil cu care md avertizase pe mine sd nu mai plltesc.niciodatd la comunigti. Insectele s-au supus umile qi,&u coborAt r0nd pe rAnd in urma noastr[ din juclria cea mare, numitd tramvai. Ochii mei de copil uimit vedeau cum, in contrast cu pagii lor servili, mdm[ica pdgea cu o incredibil[ gi admirabili autoritate feminin[, infigAnd parci in asfalt cu tocurile, jaloanele unei demnitd{i indestructibile. $i parci de atunci, fbr[ sd weau, in ciuda unei lumi supuse, urmdresc acei pagi, care fhceau si vibreze aerul de frumusefea unei puteri necunoscute. Bie{ii controlorit ii ved qi acum; p[reau niqte ecouri slabe gi r[tdcite tragic intr-o pegter[, ce-qi cXutau cu disperare vocea care le niscuse. in fala noastrX se ridica o clddire bolnavd, de o ciudatd singurdtate: Militria! La intrare, de o parte gi de alta, nemdngAiate de nicio boare de vAnt, stdteau suspendate, intr-un gol de viat5, cu o distantd tristX intre ele, dou[ steaguri; tricolorul qi un steag rogu, decolorat de ploaie. Se putea citi de la distantd, cu ochiul liber cd nu se simpatizau deloc intre ele. $i nu qtiu de ce tocmai lucrul acesta m-a fHcut sI-mi amintesc pe moment de acea cumplit[ prXpastie de via[[ ce se ridica nemiloas[, intre lumea ingustd qi captiv[ din fortbreafa taxatoarei gi cea plind de taina libert5lii ce se ridica at0t de puternic din sufletul mXririic[i.

l5