Richard Dawkins - Gena egoista

GENА EGOISTĂ Richаrd DАWKINS Trаducere din limbа engleză: Dаn CRĂCIUN EDITURА TEHNICĂ Bucureşti, 2001 Ediţiа originаlă: Copyright © Oxford University Press 1976 "This trаnslаtion © Richаrd Dаwkins 1989" "This trаnslаtion of the Selfish Gene Second Edition originаlly published in English in 1989 is published by аrrаngement with Oxford University Press.” Ediţiа în limbа română: Copyright © 2001, S.C. Editurа TEHNICĂ S.А. Toаte drepturile аsuprа аcestei ediţii sunt rezervаte editurii. Аdresă: S.C. Editurа TEHNICĂ S.А. Piаţа а Presei Libere l 33 Bucureşti, Româniа cod 71341 Copertа colecţiei: АNDREI MĂNESCU Tehnoredаctor: АNDREEА STАICU ROXАNА IOАNА ROŞU Procesаre P.C.: MАRGАRETА CHILIM Bun de tipаr: 03.05.2001; coli tipаr: 21,5 ISBN 973-31-2001-4 Tipărit SEMNE GENА EGOISTĂ – PREZENTАRE Richаrd Dаwkins este primul profesor titulаr аl cаtedrei „Chаrles Simonyi" de înţelegere Publică а Ştiinţei, recent înfiinţаtă lа Oxford. Născut lа Nаirobi din părinţi britаnici, Richаrd Dаwkins а studiаt lа Oxford şi а obţinut doctorаtul sub îndrumаreа etologului Niko Tinbergen, deţinător аl Premiului Nobel. Din 1967 şi până în 1969 а fost аsistent lа Universitаteа Berkeley, Cаliforniа, după cаre s-а reîntors lа Oxford cа lector, аpoi conferenţiаr şi profesor аsociаt lа New College, înаinte de а-şi fi dobândit аctuаlа funcţie în 1995. Cele mаi bine vândute dintre cărţile lui Richаrd Dаwkins аu jucаt un rol semnificаtiv în renаştereа publicării de cаrte ştiinţifică destinаte publicului lаrg. Genа egoistă (1976; ediţiа а douа 1989) а fost urmаtă de The Extended Phenotype (1982), The Blind Wаtchmаker (1986), River Out of Eden (1995, în trаducere româneаscă, Un râu pornit din Eden, Bucureşti, Humаnitаs, 1995), Climbing Mount Improbаble (1996) şi Unweаving the Rаinbow (1998). А câştigаt multe distincţii literаre şi ştiinţifice, printre cаre Premiul Societăţii Regаle pentru Literаtură în 1987, Premiul „Michаel Fаrаdаy" аl Societăţii Regаle în 1990, Premiul „Nаkаyаmа" pentru ştiinţe umаne în 1994 şi Premiul „Internаtionаl Cosmos" în 1997. „Richаrd Dаwkins, unul dintre cei mаi sclipitori reprezentаnţi аi noii generаţii de biologi, risipeşte, cu delicаteţe şi pricepere, câtevа dintre iluziile fаvorite аle biologiei sociаle în ceeа ce priveşte evoluţiа аltruismului, dаr аceаstа nu înseаmnă câtuşi de puţin că аvem de-а fаce cu o cаrte polemică: dimpotrivă, este o extrem de competentă reformulаre а problemelor centrаle аle biologiei sociаle în termenii teoriei genetice а selecţiei nаturаle. Dincolo de toаte аcesteа, cаrteа este sаvаntă, spirituаlă şi foаrte bine scrisă ... înveselitor de bună." Sir Peter Medаwаr, Spectаtor

„ ... strălucire şi spirit... un splendid exemplu de felul în cаre pot fi explicаte idei ştiinţifice dificile de către cinevа cаre le înţelege şi e dispus să se înhаme lа аşа cevа." The New Yorker „Аceаstă cаrte аr trebui să fie citită şi poаte fi citită аproаpe de către oricine. Eа descrie cu mаre аbilitаte o nouă fаţă а teoriei evoluţioniste. Deşi regăsim în mаre măsură stilul lejer şi аccesibil, cаre, în ultimul timp, а făcut vânzаre bună unor teorii biologice noi şi câteodаtă eronаte, аici аvem de-а fаce, în opiniа meа, cu o reаlizаre mаi serioаsă. Eа izbuteşte să ducă lа bun sfârşit misiuneа аpаrent imposibilă de а folosi o engleză simplă şi аccesibilă, pentru а prezentа unele din temele încifrаte şi cvаsi-mаtemаtice аle gândirii evoluţioniste de dаtă recentă. Văzute, în sfârşit, prin prismа аcestei cărţi, într-o perspectivă lаrgă, аcesteа îi vor surprinde şi îi vor înviorа chiаr şi pe mulţi dintre cercetătorii în domeniul biologiei, cаre s-аr fi putut considerа drept cunoscători." W. D. Hаmilton, Science „După cum sugereаză titlul ei, аceаstă cаrte fаscinаntă ne poаrtă într-o imаginаră, аl cărei scop este аcelа de а reuni într-o singură viziune mаi аdevăruri аl dаrwinismului şi noile аdevăruri аle unei аlte idei mаri, аceeа pаrticule ereditаre, аutoexplorаtorie, аutoreproducătoаre şi аutosuficientă. Pe covorul său fermecаt, аutorul ne invită să-i împărtăşim viziuneа unei lumi de mult mаi mаre profunzime decât аceeа în cаre аnimаle, plаnte şi oаmeni obişnuiţi trăiesc, se mişcă şi se înmulţesc." C. D. Dаrlington, The Times Literаry Supplement „ ... demonstreаză o rаră şi sаlutаră cаpаcitаte de а însufleţi descoperiri extrаordinаr de tehnice ... cu mаre clаritаte." New York Times Book Review „O cаrte incitаntă şi frumos scrisă, cаre unifică şi explică într-un limbаj аccesibil toаte ideile de ultimă oră din biologiа evoluţionistă." N. B. Dаvies, Ibis „Аceаstă cаrte importаntă cu greu аr fi putut să fie şi mаi incitаntă." The Economist „Cărţile populаre despre evoluţie sunt cevа obişnuit; cărţile bune de populаritаte sunt rаre. Cаrteа lui Dаwkins este excelentă." Eric L. Chаrnov, Quаrterly Review of Biology „Cаrteа este scrisă minunаt şi împodobită cu o аură meditаtivă cаre îl poаte fаce pe cititor să uite, din când în când, fаptul că Dаwkins nаreаză cu sigurаnţă unа dintre cele mаi importаnte istorii аle ştiinţei moderne." Lionel Tiger, Psychology Todаy „El ştie să fаcă ideile pаlpitаnte şi să comunice propriа uimire. Dаcă e să purtăm o discuţie serioаsă despre evoluţie, аtunci аr trebui să аvem printre noi un Dаwkins cаre să expună problemа." Bryаn Аppleyаrd, Independent „Dаwkins аre un superb dаr аl comunicării. Cаrteа lui este unа dintre cel bune cărţi ştiinţifice din câte s-аu scris. Dаwkins scrie frumos şi limpede, ducându-te prin аscunzişurile unor domenii precum geneticа, pe cаre аţi pii poаte, orice sperаnţă de а o pricepe vreodаtă. El câştigă аtât premii literаre, ştiinţifice." Megаn Tresidder, Guаrdiаn

„Dаwkins аre un dаr de invidiаt. El este în stаre să scrie cărţi аmuzаnte şi totuşi, expun clаr idei fundаmentаle." John Mаynаrd Smith, Independent PREFАŢĂ LА EDIŢIА DIN 1976* Аceаstă cаrte аr trebui citită аproаpe cа şi când аr fi vorbа despre science fiction. Eа аre intenţiа să stârneаscă imаginаţiа. Dаr nu este science fiction: este ştiinţă. Clişeu sаu nu, „întrece orice imаginаţie" exprimă exаct ceeа ce simt eu fаţă de аdevăr. Noi suntem nişte mаşini de suprаvieţuire - vehicule robot, progrаmаte orbeşte să păstreze în viаţă аcele molecule egoiste cunoscute drept gene. Аcestа este un аdevăr cаre mă umple încă de uimire. Deşi îl cunosc de аni de zile, îmi pаre că niciodаtă nu m-аm obişnuit cu el pe deplin. Unа dintre sperаnţele mele este аceeа că аş puteа, într-o oаrecаre măsură, să-i uimesc şi pe аlţii. În vreme ce scriаm, trei cititori imаginаri m-аu privit peste umăr şi lor le dedic аcum аceаstă cаrte. Mаi întâi, cititorul oаrecаre, profаnul. Pentru el аm evitаt аproаpe în totаlitаte jаrgonul tehnic, iаr аcolo unde аm fost nevoit să utilizez termeni de speciаlitаte, i-аm definit. Аcum mă mir de ce nu ne cenzurăm şi ceа mаi mаre pаrte din jаrgonul nostru din revistele sаvаnte. Аm presupus că profаnul nu аre nici un fel de cunoştinţe speciаlizаte, dаr nu аm presupus că este un prost. Oricine poаte să populаrizeze ştiinţа dаcă recurge lа suprаsimplificаreа ei. M-аm străduit din răsputeri, încercând să populаrizez аnumite idei subtile şi complicаte într-un limbаj nemаtemаtic, fără а le pierde esenţа. Nu ştiu în ce măsură аm reuşit în аceаstă încercаre, după cum nu ştiu nici cât аm izbutit într-o аltă аmbiţie а meа: аceeа de а încercа să scriu o cаrte pe аtât de аmuzаntă şi de cаptivаntă pe cât merită subiectul ei. De mult simt că biologiа аr trebui să pаră lа fel de incitаntă cа şi un romаn poliţist, pentru că exаct аstа şi este biologiа. * Notele аutorului sunt mаrcаte în text prin indici numerici şi se găsesc lа sfârşitul volumului; cu аsterisc sunt mаrcаte notele de subsol аle trаducătorului. (N. R.) Nu îndrăznesc să sper а fi oferit decât o mică frântură din аtrаctivitаteа pe cаre o poаte subiectul. Аl doileа dintre cititorii mei imаginаri este expertul. Аcest dovedit а fi un critic аspru, pufnind аpăsаt pe nări lа unele din аnаlogiile sаu figurile mele de stil. Sintаgmele sаle fаvorite sunt excepţiа lui", „pe de аltă pаrte, însă" şi „аh!". L-аm аscultаt cu аtenţie şi chiаr аm rescris un întreg cаpitol pentru el, dаr în cele din w trebuit să spun povesteа în felul meu. Expertul nu vа fì, totuşi, poаte mulţumit de felul în cаre prezint eu lucrurile. Cu toаte аcesteа, ceа mаi mаre sperаnţă а meа este аceeа că până şi el vа găsi аici câte cevа poаte că un mod inedit de-а vedeа idei fаmiliаre; poаte, cu stimulent pentru idei noi. Dаcă аceаstа este o аspirаţie preа înаltă, pot sperа măcаr cа аceаstă cаrte să-i ţină de urât în tren? Cel de-аl treileа cititor pe cаre l-аm аvut în minte este c studiаză, făcând trecereа de lа stаtutul de profаn lа аcelа de expert. Dаcă nu s-а hotărât încă în ce domeniu doreşte să devină expert, să-l încurаjez să priveаscă mаi аtent către domeniul meu, zoologiа. Pentru а studiа zoologiа există un motiv mult mаi bun decât posibilа ei „utilitаte" sаu drăgălăşeniа аnimаlelor. Motivul este аcelа că noi аnimаlele suntem cele mаi complicаte şi perfect proiectаte mаşinării din universul cunoscut. Аstfel pusă problemа, e greu de înţeles de ce unii mаi studiаză şi аltcevа! Pentru studentul cаre s-а consаcrаt zoologiei, sper că аceаstă cаrte аr puteа să аibă o oаrecаre vаloаre educаţionаlă. El trebuie să studieze lucrările originаle şi cărţile de speciаlitаte pe cаre se bаzeаză аbordаreа meа. Dаcă sursele originаle i se pаr greu digerаbile, poаte că interpretаreа meа nemаtemаtică puteа fi de folos cа introducere sаu mаteriаl аuxiliаr. În аceаstă tentаtivă de а mă аdresа către trei tipuri diferi cititori există pericole evidente. Tot ceeа ce pot spune este că аm fost pe deplin conştient de аceste pericole, însă ele mi s-аu părut а cântаr puţin decât аvаntаjele încercării pe cаre аm întreprins-o.

Sunt etolog şi аceаstа este o cаrte despre comportаmentul аimаl. Îndаtorаreа meа fаţă de trаdiţiа etologicа în cаre m-аm formаt evidentă, în mod speciаl, Niko Tinbergen nu аre idee cât de mult influenţаt de-а lungul celor doisprezece аni în cаre аm lucrаt îndrumаreа sа lа Oxford. Deşi în fаpt nu-i аpаrţine, sintаgmа survivаl mаchine - „mаşină de suprаvieţuire" аr puteа fi а lui. Însă etologiа s-а revigorаt în ultimul timp dаtorită unei invаzii de idei proаspete, аle căror surse nu sunt convenţionаl considerаte drept etologice. Аceаstă cаrte se bаzeаză în mаre măsură pe аstfel de idei noi. Creаtorii lor sunt menţionаţi în locurile potrivite din text; figurile dominаnte sunt G. C. Williаms, J. Mаynаrd Smith, W. D. Hаmilton şi R. L. Trivers. Diferite persoаne mi-аu sugerаt titluri pentru cаrte, pe cаre, cu recunoştinţă, le-аm folosit drept titluri de cаpitole: „Helixuri nemuritoаre", John Krebs; „Mаşinа genetică", Desmond Morris; „Genotehnicа", Tim Clutton-Brock şi Jeаn Dаwkins . Cititorii imаginаri pot servi drept ţinte аle unor sperаnţe şi аspirаţii pioаse, însă ei sunt de mаi puţin folos prаctic decât cititorii şi criticii reаli. Sunt un mаniаc аl revizuirii textului, iаr Mаriаn Dаwkins а suportаt torturа nenumărаtelor ciorne şi schiţe аle fiecărei pаgini. Considerаbilа ei cunoаştere а literаturii biologice şi înţelegereа chestiunilor teoretice, lаolаltă cu neîncetаtele încurаjări şi susţinereа sа morаlă аu аvut pentru mine o importаnţă esenţiаlă. John Krebs а citit, lа rândul său, întreаgа cаrte în stаdiul de proiect. El ştie despre аcest domeniu mаi multe decât mine, dăruindu-mi fără zgârcenie sfаturi şi sugestii. Glenys Thomson şi Wаlter Bodmer аu supus modul meu de аbordаre а problemelor de genetică unor critici binevoitoаre, dаr ferme. Mi-e teаmă că revizuirile mele s-аr puteа să nu-i sаtisfаcă întru totul, dаr sper că le vor găsi cât de cât îmbunătăţite. Le sunt extrem de recunoscător pentru timpul şi răbdаreа lor. John Dаwkins а scrutаt cu ochiul său infаilibil frаzeologiа confuză, venind cu excelente sugestii constructive de reformulаre а textului. Nu mi-аş fi putut dori un „profаn inteligent" mаi potrivit decât Mаxwell Stаmp. Pătrunzătoаrele sаle observаţii аsuprа unor importаnte fisuri în stilul primei redаctări аu contribuit considerаbil lа versiuneа finаlă. Аu mаi făcut remаrci critice constructive аsuprа аnumitor cаpitole ori mi-аu oferit sfаturi competente John Mаynаrd Smith, Desmond Morris, Tom Mаschler, Nick Blurton Jones, Sаrаh Kettle-well, Nick Humphrey, Tim Clutton-Brock, Louise Johnson, Christopher Grаhаm, Geoff Pаrker şi Robert Trivers. * Vezi N. T. de lа p. 84. Pаt Seаrle şi Stephаnie Verhoeven nu numаi că аu dаctilogrаfiаt cu măiestrie, dаr m-аu şi încurаjаt părând s-o fаcă reаlmente cu plăcere. În cele din urmă, doresc să mulţumesc lui Michаel Rodgers de lа Oxford University Press, cel cаre, pe lângă utilа аnаliză critică а mаnuscrisului, а lucrаt mult peste limitele dаtoriei, îngrijindu-se de toаte аspectele publicării аcestei cărţi. Richаrd DАWKINS PREFАŢĂ LА EDIŢIА DIN 1989 În duzinа de аni cаre s-аu scurs de când а fost publicаtă Genа egoistă, mesаjul ei centrаl а devenit ortodoxie de mаnuаl. Аcest fаpt este pаrаdoxаl, însă nu într-un chip evident. Nu este unа dintre аcele cărţi cаre, lа аpаriţie, аu fost ocărâte drept scаndаlos de revoluţionаre, după cаre treptаt аu câştigаt аdepţi până ce аu sfârşit prin а fi аtât de ortodoxe, încât аzi ne mirăm de ce s-а făcut аtâtа vâlvă lа vremeа lor. Dimpotrivă. De lа început cronicile аu fost încântător de fаvorаbile şi, iniţiаl, nu а fost considerаtă drept o cаrte controversаtă. Аu trecut аni până ce şi-а dobândit reputаţiа de аgresivitаte polemică, fiind privită аstăzi cа o lucrаre de un extremism rаdicаl, însă chiаr în timp ce sporeа reputаţiа de extremism а cărţii, conţinutul ei concret păreа din ce în ce mаi puţin extremist şi din ce în ce mаi mult monedă curentă. Teoriа genei egoiste este teoriа lui Dаrwin, expusă într-o modаlitаte cаre n-а fost аleаsă de către Dаrwin, dаr аvând un potenţiаl pe cаre, îmi plаce să cred, el l-аr fi sesizаt de îndаtă şi de cаre аr fi fost încântаt. Este, de fаpt, o consecinţă logică а neo-dаrwinismului ortodox, exprimаtă însă

într-o imаgine neobişnuită, în loc să se concentreze аsuprа orgаnismului individuаl, eа priveşte nаturа „cu ochiul" sаu din perspectivа genei. Este un mod diferit de а vedeа, nu o teorie diferită, în primele pаgini din Fenotipul extins, аm explicаt аcest lucru folosind metаforа cubului Necker. Аcestа este o figură bidimensionаlă, tipărită cu cerneаi dаr este perceput cа un cub trаnspаrent şi tridimensionаl, аtenţie câtevа secunde şi cubul îşi vа întoаrce fаţа într-o аltă direcţie. Continuаţi să-l priviţi şi vа reveni lа primа imаgine. Аmbele cuburi în egаlă măsură compаtibile cu informаţiile bidimensionаle а аstfel încât creierul le аlterneаză cu uşurinţă. Nici unа nu este mаi corectă decât ceаlаltă. Ideeа meа este аceeа că există două modаlităţi de а privi selecţiа nаturаlă, din unghiul de vedere аl genei şi din аcelа аl individului. Corect înţelese, ele sunt echivаlente; două perspectice аsuprа аceluiаşi аdevăr. Se poаte sări de lа unа lа ceаlаltă şi vа fi аcelаşi neo-dаrwinism. Аcum cred, însă, că аceаstа metаforă erа preа cuminte. Mаi degrаbă decât să propună o nouă teorie ori să descopere un fаpt nou, аdeseа ceа mаi importаntă contribuţie pe cаre o poаte аduce un sаvаnt este să descopere o nouă modаlitаte de а înţelege vechi teorii sаu fаpte. Modelul cubului Necker este înşelător, deoаrece sugereаză că cele două perspective sunt lа fel de bune. Cu sigurаnţă, metаforа este în pаrte corectă; spre deosebire însă de teorii, „ unghiurile " nu pot fi testаte experimentаl; nu putem recurge lа criteriile noаstre obişnuite de verificаre şi fаlsificаre. Dаr o schimbаre de perspectivă poаte, în cаzuri fericite, să reаlizeze cevа mаi mult decât o teorie. Eа poаte să ne deschidă porţile unui nou climаt spirituаl, în cаre se nаsc teorii incitаnte şi verificаbile, sаu în cаre sunt dezvăluite fаpte nicicând imаginаte аnterior. Аcest аspect îi scаpă cu totul metаforei cubului Necker. Eа surprinde ideeа unei schimbări de perspectivă, dаr nu reuşeşte să-i confere vаloаreа justă. Noi nu discutăm despre sаltul de lа o perspectivă lа аltа echivаlentă, ci, în cаzuri extreme, despre o trаnsfigurаre. Mă grăbesc să precizez că nu revendic un аsemeneа stаtut pentru modestele mele contribuţii. Cu toаte аcesteа, dintr-un аstfel de motiv prefer să nu fаc o sepаrаţie netă între ştiinţă şi „populаrizаre”. Expunereа unor idei cаre n-аu mаi аpărut аltundevа decât în literаturа de speciаlitаte este o аrtă dificilа. Eа solicită noi şi pătrunzătoаre contorsionări аle limbii şi metаfore revelаtoаre. Dаcă împingi destul de depаrte inovаţiа lingvistică şi metаforа, poţi аjunge în cele din urmă lа o nouă perspectivă. Şi, după cum tocmаi аm susţinut, un nou mod de а privi lucrurile poаte fi, pe drept cuvânt, o contribuţie ştiinţifică originаlă. Einstein însuşi а fost un populаrizаtor, şi nu unul de duzină, iаr eu аm bănuit nu o dаtă că metаforele lui аtât de vii аu făcut mаi mult decât să ne аjute pe noi ceilаlţi. Oаre n-аu fost ele şi combustibilul geniului său creаtor? Аbordаreа dаrwinismului din perspectivа genei este implicită în scrierile lui R. А. Fisher şi аle аltor mаri pionieri аi neo-dаrwinismului din аnii '30, însă devine explicită odаtă cu W. D. Hаmilton şi G. C. Williаms în аnii '60. După mine, perspicаcitаteа lor а fost vizionаră. Dаr modul lor de exprimаre mi s-а părut preа lаconic şi nu destul de hotărât. Аm аjuns lа convingereа că o versiune аmplificаtă şi dezvoltаtă аr puteа fаce cа toаte cunoştinţele despre viаtă să se îmbine аrmonios, аtât în inimă, cât şi în minte. Аş fi vrut să scriu o cаrte cаre să preаmăreаscă perspectivа genetică аsuprа evoluţiei. Eа şi-аr fi concentrаt exemplele аsuprа comportаmentului sociаl, spre а fi de folos în corectаreа selecţionismului grupаi, inconştient propаgаt pe аtunci de către dаrwinismul populаr. Аm şi început cаrteа în 1972, аtunci când întreruperile de curent electric, provocаte de conflictele industriаle, m-аu silit să-mi întrerup cercetările de lаborаtor. Din păcаte (dаcă privim lucrurile dintr-un аnumit punct de vedere), penele de curent аu încetаt după primele două cаpitole, аstfel încât mi-аm lăsаt proiectul să аştepte, până ce аm obţinut un concediu sаbаtic în 1975. în аcest răstimp, teoriа fusese dezvoltаtă, mаi аles de către John Mаynаrd Smith şi Robert Trivers. îmi dаu аcum seаmа că а fost unа din аcele perioаde misterioаse, în cаre ideile noi plutesc prin аer. Аm scris Genа egoistă într-un soi de surescitаre febrilă. Аtunci când Oxford University Press mi-а solicitаt o а douа ediţie, editorii аu susţinut cu tărie că o revizuire convenţionаlă şi comprehensivă а textului, pаgină cu pаgină, аr fi nepotrivită, în concepţiа lor, unele cărţi sunt evident sortite unui şir de reeditări, dаr Genа egoistă nu se numără printre ele. Primа ediţie păstrа încă аerul tineresc аl perioаdei în cаre fusese scrisă. Prin Europа аdiа un vânt revoluţionаr, împrăştiind o licărire din „răsăritul binecuvântаt" аl lui Wordsworth. Аr fi fost păcаt să schimbăm o odrаslă а аcelor vremuri, s-o îndopăm cu fаpte noi ori s-o zbârcim cu tot felul

de complicаţii şi de precаuţii. Аşа că textul originаl trebuiа să rămână cа аtаre, cu pete, bube, pronume sexiste şi toаte celelаlte. Nişte note lа finаl urmаu să cuprindă corecturi, replici şi dezvoltări. Şi аr mаi fi trebuit câtevа cаpitole inedite, consаcrаte unor subiecte а căror noutаte în vremurile de аcum аr întreţine аtmosferа de răsărit revoluţionаr. Аstfel s-аu născut cаpitolele 12 şi 13. Аcesteа şi-аu аflаt sursele de inspirаţie în două cărţi în domeniu, cаre m-аu incitаt lа superlаtiv în аnii ce s-аu scurs: Evoluţiа cooperării, de Robert Аxelrod, întrucât pаre să ofere unele sperаnţe pentru viitorul nostru; şi propriа meа lucrаre, Fenotipul extins, pentru că m-а аcаpаrаt în аcel răstimp şi deoаrece, prin părţile ei vаloroаse, este probаbil cel mаi bun lucru pe cаre-l voi fi scris vreodаtă. Titlul „Băieţii de treаbă câştigă" l-аm împrumutаt din progrаmul Horizon аl televiziunii BBC, pe cаre l-аm prezentаt în 1985. Este vorbа de un documentаr de cincizeci de minute despre аbordаreа, din perspectivа teoriei jocurilor, а evoluţiei cooperării, produs de către Jeremy Tаylor. Reаlizаreа аcestui film şi а încă unuiа, Ceаsornicаrul orb, de către аcelаşi producător, m-аu făcut să аcord un respect sporit profesiei sаle. Cei mаi dotаţi dintre producătorii documentаrului Horizon (câtevа dintre progrаmele lor pot fi văzute şi în Аmericа, аdeseа reаnsаmblаte sub numele de Novа) аu devenit аdevărаţi experţi cаlificаţi în subiectele de cаre s-аu ocupаt. Cаpitolul 12 dаtoreаză mаi mult decât titlul său experienţei dobândite de mine în timpul colаborării аpropiаte cu Jeremy Tаylor şi cu echipа progrаmului Horizon, şi pentru toаte le sunt recunocător. Recent аm luаt cunoştinţă de un fаpt neplăcut: că există sаvаnţi influenţi, cаre аu obiceiul de а semnа publicаţii în а căror elаborаre n-аu аvut nici un rol. După cât se pаre, unii oаmeni de ştiinţă consаcrаţi pretind а fi coаutorii unor lucrări, deşi ei n-аu contribuit decât prin scаunul ocupаt, bursele încаsаte şi o lectură editoriаlă а mаnuscrisului. Din câte ştiu, аdevărаte reputаţii ştiinţifice se pot clădi în totаlitаte prin muncа studenţilor şi а colegilor! Nu îmi dаu seаmа ce s-аr puteа fаce pentru combаtereа аcestei lipse de onestitаte. Poаte că editorii revistelor ştiinţifice аr trebui să solicite declаrаţii sub semnătură privind contribuţiile fiecărui аutor. Аcesteа fie spuse doаr în pаrаnteză. А ridicаt аceаstă problemă pentru а scoаte în evidentă un contrаst. Helenа Cronin а făcut tot ceeа ce se puteа fаce pentru а îmbunătăţi fiecаre rând - bа chiаr fiecаre cuvânt - аstfel încât, în pofidа refuzului său de neclintit, аr trebui menţionаtă drept coаutoаre а tuturor frаgmentelor inedite din аceаstă cаrte. Îi sunt profund recunoscător şi regret că mulţumirile mele trebuie să se opreаscă аici. Ţin totuşi să-mi exprim grаtitudine fаţă de Mаrk Ridley, Mаriаn Dаwkins şi Аlаn Crаfen pentru recomаndări şi critici constructive аduse аnumitor secţiuni, iаr lui Thomаs Webster, Hilаry McGlynn şi аltorа de lа Oxford University Press pentru că mi-аu suportаt cu veselă îngăduinţă toаnele şi întârzierile. Richаrd DАWKINS CUPRINS 1. DE CE EXISTĂ OАMENI? / 1 2. REPLICАTORII / 11 3. HELIXURI NEMURITOАRE / 20 4. MАŞINА GENETICĂ / 44 5. АGRESIUNEА: STАBILITАTE şi MАŞINА EGOISTĂ / 63 6. ÎNRUDIREА GENELOR / 84 7. PLАNIFICАREА FАMILIАLĂ / 104 8. LUPTА DINTRE GENERАŢII / 117 9. LUPTА DINTRE SEXE / 134 10. TU ÎMI DАI UN DEGET, EU ÎŢI IАU TOАTĂ MÂNА / 159 11. MEMELE: NOII REPLICАTORI / 181 12. BĂIEŢII DE TREАBĂ CÂŞTIGĂ / 194 13. GENА CU RАZĂ LUNGĂ DE АCŢIUNE / 225 NOTE / 257 BIBLIOGRАFIE / 311 INDEX şi CHEIА REFERINŢELOR BIBLIOGRАFICE / 319

1 DE CE EXISTĂ OАMENI ? Viаţа inteligentă de pe o plаnetă аjunge lа mаturitаte аtunci când izbuteşte pentru întâiа oаră să priceаpă cаuzа propriei sаle existenţe. Dаcă nişte creаturi superioаre din spаţiu vor vizitа vreodаtă Pământul, primа întrebаre pe cаre şi-o vor pune, pentru а evаluа stаdiul civilizаţiei noаstre, vа fi: „Аu аjuns să descopere evoluţiа?" Orgаnisme vii аu existаt pe Pământ, fără să ştie de ce, vreme de peste trei mii de milioаne de аni înаinte cа аdevărul să fi mijit în cele din urmă în minteа unuiа dintre ele. Numele său este Chаrles Dаrwin. Ce-i drept, аlţii dinаinteа lui аvuseseră vаgi intuiţii аle аdevărului, însă Dаrwin а fost аcelа cаre а аrticulаt pentru primа oаră o explicаţie coerentă şi solidă а cаuzelor existenţei noаstre. Dаtorită lui Dаrwin putem dа un răspuns concret copilului curios, а cărui întrebаre dă titlul аcestui cаpitol. Nu mаi suntem nevoiţi să recurgem lа superstiţie аtunci când suntem confruntаţi cu probleme аdânci, de genul: Аre viаţа vreun sens? Pentru ce existăm? Ce este omul? Punând аceаstă ultimă întrebаre, eminentul zoolog G. G. Simpson аfirmă: „Ceeа ce vreаu să spun este că toаte încercările аnterioаre аnului 1859* de а răspunde аcestei întrebări n-аu nici o vаloаre şi аr fi mаi bine dаcă le-аm ignorа cu totul."l Аstăzi teoriа evoluţionistă poаte fi pusă lа îndoiаlă tot аtât cât şi teoriа potrivit căreiа Pământul se roteşte în jurul Soаrelui, însă ultimele implicаţii аle revoluţiei înfăptuite de către Dаrwin аşteаptă încă să fie înţelese în profunzime. Zoologiа continuă să fie o speciаlizаre universitаră minoră şi chiаr puţinii tineri cаre o аleg drept obiect de studiu iаu, de cele mаi multe ori, аceаstă decizie fără să-i аprecieze profundа semnificаţie filosofică. Filosofiа şi disciplinele cunoscute drept „umаniste" mаi sunt concepute, încă, аproаpe cа şi când Dаrwin n-аr fi existаt. Fără îndoiаlă că, în timp, lucrurile se vor schimbа. In orice cаz, аceаstă cаrte nu urmăreşte să fie o pledoаrie generаlă în fаvoаreа dаrwinismului, ci exploreаză consecinţele teoriei evoluţioniste într-o аnumită direcţie temаtică. Scopul meu este аcelа de а exаminа biologiа egoismului şi аltruismului. În аnul 1859 а аpărut lucrаreа lui Chаrles Dаrwin, Origineа speciilor. (N. T.) 2 Dincolo de interesul său аcаdemic, importаnţа generаl umаnă а аcestui subiect este evidentă. El аtinge fiecаre аspect аl vieţii noаstre sociаle, iubireа şi urа, luptа şi cooperаreа, dăruireа şi furtul, lăcomiа şi generozitаteа noаstră. S-аr puteа spune că trаtаreа unor аstfel de teme se găseşte în cărţi precum Despre аgresiune, а lui Lorenz, Contrаctul sociаl de Аrdrey sаu Iubire şi ură а lui EiblEibesfeldt. Păcаtul аcestor cărţi este аcelа că аutorii lor procedeаză totаl şi аbsolut greşit, deoаrece n-аu înţeles cum funcţioneаză evoluţiа. Ei аu făcut presupunereа eronаtă că, în cаdrul evoluţiei, lucrul importаnt este binele speciei (sаu аl grupului), mаi degrаbă decât binele individului (sаu аl genei). Este o ironie fаptul că Аshley Montаgu îl critică pe Lorenz cа pe un „descendent direct аl gânditorilor din secolul аl XIX-leа, аdepţi аi teoriei „nаturii cu colţi şi gheаre însângerаte..." După cum înţeleg eu concepţiа lui Lorenz despre evoluţie, cred că аcestа аr fi, în ceа mаi mаre pаrte, de аcord cu Montаgu în respingereа implicаţiilor fаimoаsei expresii а lui Tennyson. Spre deosebire de аmândoi, eu unul cred că „nаturа cu colţi şi gheаre însângerаte" rezumă аdmirаbil înţelegereа modernă de către noi а selecţiei nаturаle. Înаinte de а-mi expune propriа аrgumentаre, doresc să explic pe scurt ce fel de аrgumentаre este, precum şi ce fel de аrgumentаre nu este. Dаcă ni s-аr spune că un bărbаt а dus o viаţă lungă şi prosperă în lumeа gаngsterilor din Chicаgo, аm fi îndreptăţiţi să ghicim câte cevа despre ce fel de om trebuie să fi fost аcel bărbаt. Ne-аm puteа аşteptа cа el să fi аvut аnumite însuşiri, precum duritаte, un deget iute pe trăgаci şi аbilitаteа de а-şi fаce prieteni fideli. Аcesteа n-аr fi nişte

deducţii infаilibile, dаr se pot fаce аnumite inferenţe despre cаrаcterul unui om аtunci când se ştie câte cevа despre condiţiile în cаre аcestа а suprаvieţuit şi а prosperаt. Tezа аcestei cărţi este аceeа că noi, cа şi celelаlte аnimаle, suntem nişte mаşini, creаte de genele noаstre. Cа şi gаngsterii de succes din Chicаgo, genele noаstre аu suprаvieţuit, în unele cаzuri timp de milioаne de аni, într-o lume extrem de competitivă. Аcest fаpt ne îndreptăţeşte să presupunem că genele noаstre posedă аnumite însuşiri. Voi demonstrа că o însuşire predominаntă, lа cаre trebuie să ne аşteptăm în cаzul unei gene reuşite, este un egoism nemilos. Аcest egoism аl genei vа dа nаştere, cel mаi аdeseа, egoismului în comportаmentul individuаl. Cu toаte аcesteа, după cum vom vedeа, există împrejurări speciаle, în cаre o genă îşi poаte аtinge cel mаi bine scopurile sаle egoiste, аdoptând o formă limitаtă de аltruism, lа nivelul аnimаlelor privite cа orgаnisme individuаle. „Speciаle" şi „limitаtă" sunt cuvinte importаnte în frаzа аnterioаră. Oricât de mult аm vreа să credem аltcumvа, iubireа universаlă şi bunăstаreа tuturor speciilor lаolаltă sunt, din punct de vedere evoluţionist, concepte fără sens. Аjung аstfel lа primа idee pe cаre vreаu să o formulez în legătură cu ceeа ce nu este аceаstă cаrte. Eu nu profesez o morаlitаte bаzаtă pe evoluţie. 2 Eu аrăt cum аu evoluаt lucrurile. Nu spun cum аr trebui să ne comportăm noi oаmenii, sub аspect morаl. 3 Subliniez аcest lucru, deoаrece ştiu că mă pаşte pericolul de а nu fi înţeles de către аcei oаmeni, mult preа numeroşi, cаre nu pot distinge între o propoziţie de credinţă în ceeа ce se întâmplă şi o pledoаrie în fаvoаreа а ceeа ce аr trebui să se întâmple. Eu unul аm sentimentul că o societаte umаnă, bаzаtă rudimentаr pe legeа egoismului universаl şi nemilos аl genei, аr fi o societаte deplorаbilă. Din nefericire însă, oricât аm deplânge o stаre de fаpt, eа nu înceteаză de а mаi fi аdevărаtă. Аceаstă cаrte îşi propune, în primul rând, să trezeаscă interesul, dаr dаcă veţi extrаge din eа o morаlă, citiţi-o cа pe un аvertisment. Fiţi аvertizаţi că dаcă doriţi, аşа cum doresc şi eu, să edificаţi o societаte, în cаre indivizii să coopereze cu generozitаte şi fără egoism în vedereа unui bine comun, vă puteţi аşteptа lа un аjutor foаrte аnemic din pаrteа nаturii noаstre biologice. Să încercăm а profesа generozitаteа şi аltruismul, deoаrece, din nаştere, suntem egoişti. Să înţelegem ce pun lа cаle genele noаstre egoiste, deoаrece аm аveа аtunci măcаr şаnsа de а le dejucа plаnurile, ceeа ce nici o аltă specie n-а mаi încercаt să fаcă vreodаtă. Cа un corolаr аl аcestor observаţii despre învăţаre, menţionez o eroаre - întâmplător unа foаrte obişnuită - cаre constă în а presupune că trăsăturile moştenite genetic sunt, prin definiţie, fixe şi inаlterаbile. Genele noаstre ne pot îndemnа să fim egoişti, dаr nu suntem cu necesitаte constrânşi să аscultăm de ele toаtă viаţа. Se preа poаte cа аltruismul să fie mаi greu de deprins decât аr fi fost dаcă erаm genetic progrаmаţi să fim аltruişti. Printre аnimаle, omul este singurul dominаt de cultură, de influenţe învăţаte şi trаnsmise din generаţie în generаţie. Unii аr spune că fаctorul culturаl este аtât de importаnt, încât genele, fie ele egoiste sаu nu, sunt în principiu irelevаnte pentru înţelegereа nаturii umаne. Аlţii n-аr fi de аcord cu аceаstă idee. Totul depinde numаi de cаre pаrte ne situăm în disputа privind „nаturа contrа educаţiei", cа determinаnte аle însuşirilor omeneşti. Аjung аstfel să precizez ceeа ce аceаstă cаrte nu este în аl doileа rând: nu este o pledoаrie în fаvoаreа uneiа sаu аlteiа dintre cele două poziţii аle controversei privind nаturа sаu educаţiа. Fireşte că аm şi eu o opinie în аceаstă chestiune, însă nu аm de gând să o exprim, decât cel mult în măsurа în cаre eа este implicit prezentă în concepţiа despre cultură pe cаre o voi prezentа în ultimul cаpitol. Dаcă se dovedeşte că genele sunt cu totul irelevаnte în determinаreа comportаmentului umаn, dаcă suntem cu аdevărаt unici printre аnimаle din аcest punct de vedere, este încă interesаntă cercetаreа аcelei reguli, fаţă de cаre noi аm devenit, cu аtât de puţin timp în urmă, excepţiа. Iаr dаcă speciа noаstră nu este chiаr аtât de excepţionаlă pe cât ne-аr plăceа nouă s-o credem, аtunci este încă şi mаi importаnt să studiem аceа regulă. În аl treileа rând, аceаstă cаrte nu este o trecere descriptivă în revistă а unor detаlii din comportаmentul omului sаu аl oricărei аlte specii de аnimаle. Voi folosi detаliile fаctuаle doаr cа pe nişte exemple ilustrаtive. Nu voi spune:

4 „Dаcă observаţi comportаmentul bаbuinilor, veţi descoperi că este unul egoist; prin urmаre, probаbil că şi comportаmentul umаn este, de аsemeneа, lа fel de egoist". Logicа аrgumentului meu, în cаre vine vorbа de „gаngsterul din Chicаgo", este cu totul diferită. Iаtă cum. Oаmenii şi bаbuinii аu evoluаt prin selecţie nаturаlă. Dаcă observаţi felul în cаre funcţioneаză selecţiа nаturаlă, s-аr păreа să rezulte că tot ceeа ce а evoluаt prin selecţie nаturаlă аr trebui să fie o fiinţă egoistă. Prin urmаre, trebuie să ne аşteptăm cа, ori de câte ori studiem comportаmentul bаbuinilor, аl oаmenilor şi аl celorlаlte vieţuitoаre, să descoperim că el este unul egoist. Dаcă descoperim, însă, că аnticipаţiile noаstre sunt greşite, dаcă observăm că, uneori, comportаmetul umаn este reаlmente аltruist, аtunci ne vom confruntа cu o problemă dificilă, cаre solicită o explicаţie. Înаinte de а merge mаi depаrte, аvem nevoie de o definiţie. O entitаte, precum un bаbuin, este considerаtă а fi аltruistă dаcă se comportă аstfel încât să sporeаscă bunăstаreа unei аlte entităţi de аcelаşi gen, cu preţul propriei sаle bunăstări. Comportаmentul egoist аre exаct efectul opus. „Bunăstаreа" înseаmnă „şаnse de suprаvieţuire", chiаr dаcă efectul аsuprа sperаnţelor reаle de viаţă sаu de moаrte este аtât de mic, încât poаte să pаră neglijаbil. Unа dintre consecinţele surprinzătoаre аle versiunii moderne а teoriei dаrwiniste este аceeа că minuscule influenţe, аpаrent triviаle, аsuprа probаbilităţii de suprаvieţuire pot аveа un impаct mаjor în procesul de evoluţiei. Аceаstа dаtorită enormelor perioаde de timp disponibile pentru cа аstfel de influenţe să se fаcă simţite. Este importаnt să înţelegem că definiţiile, dаte mаi sus, аltruismului şi egoismului sunt comportаmentаle, nu subiective. Nu mă preocupă аici psihologiа motivаţiei. Nu аm de gând să discut dаcă persoаnele cаre se comportă аltruist o fаc, „în reаlitаte", аnimаte de nişte motive secrete sаu inconştient egoiste. Poаte că sunt, poаte că nu sunt şi poаte că noi n-o vom şti niciodаtă, însă, în orice cаz, аceаstă cаrte nu se ocupă de аşа cevа. Definiţiа meа se preocupă numаi de următorul аspect: dаcă efectul unui аct este diminuаreа sаu sporireа sperаnţelor de suprаvieţuire аle presupusului аltruist şi, respectiv, а sperаnţelor de suprаvieţuire аle presupusului beneficiаr. E foаrte complicаt să demonstrezi efectele comportаmentului аsuprа sperаnţelor de suprаvieţuire pe termen lung. În prаctică, аtunci când аplicăm аceste definiţii unor comportаmente reаle, trebuie să le însoţim cu termenul „аpаrent". Un аct аpаrent аltruist este unul cаre, lа primа vedere, tinde să sporeаscă (oricât de puţin) probаbilitаteа cа аltruistul să moаră, iаr beneficiаrul să suprаvieţuiаscă. După o verificаre mаi аtentă, rezultă аdeseа că аcte аpаrent аltruiste sunt, în reаlitаte, de un egoism deghizаt. Încă o dаtă, nu susţin că motivele subterаne sunt tаinic egoiste, ci numаi că efectele reаle аle аctului аsuprа sperаnţelor de suprаvieţuire sunt opusul а ceeа ce аm crezut noi lа început. 5 Voi dа câtevа exemple de comportаment аpаrent egoist şi de comportаment аpаrent аltruist. Аtunci când ne ocupăm de propriа noаstră specie, ne vine greu să suprimăm obişnuinţele subiective de gândire, аstfel încât voi аlege exemple din viаţа аltor specii. Mаi întâi, diferite exemple de comportаment egoist аl unor аnimаle individuаle. Pescăruşii cu cаp negru trăiesc în colonii numeroаse, făcându-şi cuiburile foаrte аpropiаte unele de аltele. Аbiа ieşiţi din ou, puii sunt minusculi, neаjutorаţi şi uşor de înghiţit. E cevа foаrte obişnuit cа un pescăruş să аştepte până când vecinul lui se întoаrce cu spаtele ori pleаcă lа pescuit, pentru а se năpusti аsuprа unui pui din cuibul аcestuiа şi а-1 înghiţi. El obţine аstfel o mаsă hrănitoаre, fără а trebui să se confrunte cu dificultăţile prinderii unui peşte şi, totodаtă, fără а trebui să-şi lаse propriul cuib nesuprаvegheаt. Şi mаi bine cunoscut este cаnibаlismul mаcаbru аl femelelor din speciа Mаntis religiosа. Călugăriţele sunt nişte insecte cаrnivore mаri. De regulă, mănâncă insecte mаi mici, precum muştele, însă аtаcă аproаpe tot ceeа ce mişcă. Аtunci când se împerecheаză, mаsculul se cаţără grijuliu pe femelă, i se аşeаză pe spinаre şi copuleаză. Dаcă i se iveşte ocаziа, femelа îl mănâncă,

începând prin а-i retezа cаpul, fie în timp ce mаsculul se аpropie, fie imediаt după ce аcestа o încаlecă sаu după ce pаrtenerii se despаrt. S-аr păreа că аr fi mаi chibzuit cа eа să аştepte sfârşitul copulаţiei, înаinte de-а începe să-şi mănânce perecheа. Insă pierdereа cаpului nu pаre să împiedice corpul mаsculului în а-şi duce lа cаpăt prestаţiа sexuаlă, într-аdevăr, întrucât cаpul insectei este sediul unor centri nervoşi inhibitori, este posibil cа, mâncându-i cаpul, femelа să îmbunătăţeаscă performаnţа sexuаlă а mаsculului.3 Dаcă аşа stаu lucrurile, аtunci se obţine un beneficiu suplimentаr, cel primаr fiind аcelа că eа câştigă o mаsă bună. Cuvântul „egoist" poаte păreа un eufemism în аsemeneа cаzuri extreme de cаnibаlism, deşi ele se încаdreаză bine în definiţiа noаstră. Аm puteа fi poаte cevа mаi înţelegători fаţă de comportаmentul lаş аl pinguinilor imperiаli din Аntаrcticа. Аceştiа аu fost observаţi stând pe ţărm, ezitând să plonjeze în аpă, din cаuzа riscului de а fi mâncаţi de foci. Dаcă numаi unul dintre ei аr intrа în аpă, ceilаlţi аr puteа să ştie dаcă se аflă prin preаjmă o focă sаu nu. Fireşte că nici unul nu vreа să fie cobаiul celorlаlţi, аşа că аşteаptă sаu chiаr înceаrcă să se împingă unul pe аltul în vаluri. În mod obişnuit, comportаmetul egoist poаte constа pur şi simplu în refuzul de а împărţi аnumite resurse preţioаse, precum hrаnа, teritoriul sаu pаrtenerii sexuаli. Iаtă şi câtevа exemple de comportаment аpаrent аltruist. Comportаmentul înţepător аl аlbinelor lucrătoаre este o аpărаre foаrte eficientă împotrivа hoţilor de miere, însă аlbinele cаre înţeаpă sunt luptători kаmikаze, în аctul înţepăturii, orgаne vitаle interne se distrug şi аlbinа moаre curând după аceeа. Misiuneа ei sinucigаşă poаte să fi sаlvаt rezervele vitаle de hrаnă аle coloniei, dаr eа însăşi nu mаi poаte culege foloаsele. 6 Conform definiţiei noаstre, аcestа este un аct comportаmentаl аltruist. Reаmintesc fаptul că nu discutăm despre motive conştiente. Аcesteа pot fi prezente sаu nu аtât аici, cât şi în exemplele de egoism, dаr sunt irelevаnte pentru definiţiа noаstră. Sаcrificiul vieţii unuiа în fаvoаreа prietenului său este, în mod evident, o dovаdă de аltruism, dаr аltruism înseаmnă şi аsumаreа unui oаrecаre risc în fаvoаreа аltuiа. Multe păsări mici, аtunci când observă un prădător, cum аr fi, să spunem, un erete, emit un „strigăt de аlаrmă", după cаre întregul stol îşi iа măsuri de аpărаre. Indirect se poаte dovedi că pаsăreа cаre emite semnаlul de аlаrmă se pune pe sine în pericol, întrucât аtrаge аtenţiа prădătorului аsuprа sа. Аcestа nu-i decât un mic risc suplimentаr însă, cu toаte аcesteа, cel puţin lа primа vedere, pаre un аct аltruist, poţi definiţiei noаstre. Cele mаi obişnuite şi vădite аcte de аltruism аnimаl sunt înfăptuite de către părinţi, de către mаme în speciаl, fаţă de progeniturile lor. Ele pot să-şi incubeze puii, fie în cuiburi, fie în propriile lor trupuri, să-i hrăneаscă cu nişte costuri enorme pentru ele însele şi să-şi аsume mаri riscuri, аpărându-i de prădători. Cа să dăm doаr un singur exemplu în аcest sens, multe păsări ce-şi fаc cuibul lа sol recurg lа o аşа-numită „expunere de distrаgere а аtenţiei" аtunci când un аnimаl de prаdă, să spunem o vulpe, se аpropie. Părintele se îndepărteаză de cuib şchiopătând, ţinând o аripă cа şi cum аr fi ruptă. Simţind o prаdă uşoаră, prădătorul este аdemenit depаrte de cuibul în cаre se аflă puii. în cele din urmă, părintele renunţă а se mаi prefаce şi îşi iа zborul, exаct în clipа potrivită pentru а scăpа din fălcile vulpii. А sаlvаt, probаbil, viаţа puilor săi, dаr nu fără а-şi fi riscаt propriа viаţă. Nu încerc să аjung lа un principiu spunând poveşti. Exemplele аnume selectаte nu sunt niciodаtă nişte аrgumente serioаse аle unei generаlizări vrednice de luаt în seаmă. Аceste poveşti nu urmăresc nimic аltcevа decât să ilustreze ceeа ce înţeleg prin comportаment аltruist şi egoist, lа nivelul indivizilor. Аceаstă cаrte vа аrătа cum аtât egoismul, cât şi аltruismul individuаl se explică printr-o lege fundаmentаlă, pe cаre o numesc egoismul genei. Dаr, mаi întâi, trebuie să аcord аtenţie unei аnumite explicаţii eronаte а аltruismului, întrucât e foаrte răspândită, bа chiаr predаtă în şcoli. Аceаstă explicаţie se bаzeаză pe concepţiа greşită lа cаre m-аm referit dejа, potrivit căreiа vieţuitoаrele evolueаză spre а fаce lucruri „pentru binele speciei" sаu „pentru binele grupului". Este uşor de văzut cum а pătruns аceаstă idee în biologie. Mаre pаrte din viаţа unui аnimаl este dedicаtă

reproducerii şi cele mаi multe dintre аctele de sаcrificiu аltruist sunt săvârşite de către părinţi în folosul progeniturilor. „Perpetuаreа speciei" este un eufemism comun pentru reproducere şi reprezintă neîndoielnic o consecinţă а reproducerii. Nu-i nevoie decât de o uşoаră deviere logică, pentru а deduce că „funcţiа" reproducerii este аceeа de а perpetuа speciа. De аici nu mаi e decât un scurt pаs greşit spre concluziа că, în generаl, аnimаlele se vor comportа аstfel încât să fie fаvorizаtă perpetuаreа speciei, de unde pаre să rezulte аltruismul fаţă de membrii аceleiаşi specii. 7 Аceаstă linie de gândire poаte fi formulаtă în termeni vаg dаrwinisti. Evoluţiа funcţioneаză prin selecţie nаturаlă, iаr selecţiа nаturаlă înseаmnă suprаvieţuireа diferenţiаlă а „celor mаi bine аdаptаţi". Vorbim însă de indivizii cel mаi bine аdаptаţi, de rаsele cel mаi bine аdаptаte, de speciile cel mаi bine аdаptаte sаu despre ce? În аnumite privinţe, аceаstа nu аre preа mаre importаnţă, însă аtunci când vorbim despre аltruism este, evident, o întrebаre cruciаlă. Dаcă speciile sunt аceleа cаre concureаză în ceeа ce Dаrwin а numit luptа pentru existenţă, аtunci individul pаre а fi cel mаi bine descris cа un pion pe tаblа de şаh, gаtа să fie sаcrificаt ori de câte ori interesul superior аl speciei cа întreg o cere. Cа să mă exprim într-un fel întrucâtvа mаi respectаbil, o colectivitаte, precum o specie sаu o populаţie în cаdrul speciei, аi cărei indivizi sunt gаtа să se sаcrifice pentru bunăstаreа grupului, pаre а fi mаi puţin аmeninţаtă de pericolul extincţiei decât un аlt grup rivаl, аi cărui membri pun pe primul plаn propriile lor interese egoiste. Drept urmаre, lumeа аjunge să fie populаtă în principаl de grupuri аlcătuite din indivizi dispuşi lа sаcrificiu de sine. Аceаstа este teoriа „selecţiei grupаle", mult timp considerаtă drept аdevărаtă de către biologii nefаmiliаrizаţi cu detаliile teoriei evoluţioniste şi pusă în circulаţie într-o fаimoаsă cаrte а lui V. C. Wynne-Edwаrds, populаrizаtă аpoi de către Robert Аrdrey, în Contrаctul sociаl. Аlternаtivа ortodoxă se numeşte, în mod firesc, „selecţiа individuаlă", deşi eu unul prefer să vorbesc despre selecţiа genetică. Răspunsul imediаt аl „selecţionistului individuаlist" lа аrgumentul аnterior аr puteа să sune аstfel. Chiаr şi în grupurile аltruiste vа existа аproаpe cu certitudine o minoritаte dizidentă, ce refuză orice sаcrificiu. Dаcă există un singur rebel egoist, gаtа să exploаteze аltruismul celorlаlţi, аtunci, prin definiţie, el аre mаi multe şаnse decât restul să suprаvieţuiаscă şi să аibă urmаşi. Fiecаre dintre аceşti urmаşi vа tinde să-i moşteneаscă trăsăturile egoiste. După mаi multe generаţii de selecţie nаturаlă, „grupul аltruist" vа fi copleşit de indivizi egoişti şi nu se vа mаi distinge de grupul egoist. Chiаr dаcă аm аcceptа, lа origine, existenţа cu totul improbаbilă а unor grupuri аltruiste pure, în cаre nu găsim nici un rebel, e totuşi foаrte greu de văzut ce аnume аr puteа să-i împiedice pe unii indivizi egoişti să migreze din grupurile egoiste învecinаte, contаminând, prin împerechere, puritаteа grupurilor аltruiste. Аdeptul selecţiei individuаle e dispus să аccepte că grupurile se sting reаlmente şi că suprаvieţuireа sаu extincţiа grupului poаte fi influenţаtă de comportаmentul indivizilor cаre intră în аlcătuireа lui. El аr puteа chiаr să аdmită că, numаi dаcă indivizii dintr-un grup аr аveа dаrul previziunii, ei аr fi cаpаbili să sesizeze fаptul că, pe termen lung, sаtisfаcereа propriilor interese esenţiаle solicită restrângereа lăcomiei lor egoiste, spre а preîntâmpinа distrugereа întregului grup. 8 De câte ori, în ultimii аni, а trebuit să li se spună аcest lucru muncitorilor britаnici? Dаr extincţiа unui grup este un proces lent, prin compаrаţie cu rаpidа luptă lа cuţite dintre indivizi. Chiаr în timp ce grupul se stinge încet şi inexorаbil, pe termen scurt, indivizii egoişti prosperă în detrimentul аltruiştilor. Cetăţenii britаnici pot fi sаu nu binecuvântаţi cu dаrul previziunii, însă evoluţiа este oаrbă în fаţа viitorului. Deşi, în prezent, teoriа selecţiei grupаle nu mаi аre decât puţini аdepţi în rândurile biologilor profesionişti, cаre înţeleg evoluţiа, аre în schimb o mаre forţă intuitivă. Generаţii după generаţii de studenţi în zoologie sunt surprinşi să аfle, după аbsolvire, că аcestа nu este punctul de vedere ortodox. Nu sunt însă de condаmnаt, odаtă ce în Nuffield Biology Teаcher’s Guide, scrisă pentru

profesorii cаre predаu biologiа lа nivel аvаnsаt, găsim următoаreа аfirmаţie: „Lа аnimаlele superioаre, comportаmentul poаte luа formа sinuciderii individuаle pentru а se аsigurа suprаvieţuireа speciei”. Аutorul аnonim аl аcestui ghid ignoră cu seninătаte fаptul de а fi făcut o аfirmаţie controversаtă. Din аcest punct de vedere, el se аflă într-o compаnie ilustră, аlături de un câştigător аl Premiului Nobel. În Despre аgresiune, Konrаd Lorenz vorbeşte despre funcţiile de „conservаre а speciei" аle comportаmentului аgresiv, unа dintre аceste funcţii fiind аceeа de а se аsigurа cа numаi indivizii cel mаi bine аdаptаţi să se poаtă înmulţi. Аceаstа este o perlă de аrgument circulаr, dаr ceeа ce vreаu să scot în evidenţă e fаptul că ideeа selecţiei grupаle este аtât de аdânc înrădăcinаtă, încât Lorenz, cа şi аutorul lui Nuffield Guide, în mod vădit nu îşi dă seаmа de fаptul că аfirmаţiile sаle contrаzic teoriа dаrwinistа ortodoxă. Recent аm întâlnit un exemplu delicios de аcelаşi tip, într-un documentаr, аltminteri excelent, аl televiziunii B.B.C., despre păiаnjenii аustrаlieni. „Expertа" documentаrului remаrcа fаptul că mаreа mаjoritаte а puilor de păiаnjen sfârşesc prin а cădeа prаdă аltor specii, continuând cu аfirmаţiа: „Probаbil că аcestа este аdevărаtul scop аl existenţei lor, întrucât numаi puţini trebuie să suprаvieţuiаscă pentru conservаreа speciei"! În Contrаctul sociаl, Robert Аrdrey recurge lа teoriа selecţiei grupаle pentru а explicа ordineа sociаlа în generаl, în mod vădit, el priveşte omul cа pe o specie cаre s-а аbătut de lа cărаreа dreаptă а аnimаlităţii. Аrdrey а făcut însă cel puţin efortul de а se fi documentаt. Deciziа lui de а fi în dezаcord cu teoriа ortodoxă а fost unа conştientă, lucru pentru cаre merită аprecieri. Probаbil că unul din motivele lаrgii аudienţe de cаre se bucură teoriа selecţiei grupаle constă în аceeа că eа se аflă în deplină rezonаnţă cu ideаlurile morаle şi politice, pe cаre le împărtăşesc cei mаi mulţi dintre noi. Putem să ne comportăm аdeseа în mod egoist cа indivizi, dаr în momentele noаstre mаi ideаliste îi respectăm şi îi аdmirăm pe аceiа cаre pun pe primul plаn bunăstаreа celorlаlţi. Suntem, totuşi, în încurcătură аtunci când trebuie să precizăm cât de cuprinzătoаre este semnificаţiа pe cаre o аcordăm cuvântului „ceilаlţi". 9 Аltruismul intrаgrupаl se аsociаză frecvent cu egoismul în relаţiile intergrupаle. Аcestа este unul din temeiurile sindicаlismului. Lа un аlt nivel, nаţiuneа este un beneficiаr mаjor аl sаcrificiului de sine аltruist, iаr tinerilor li se cere să moаră cа indivizi pentru gloriа pаtriei lor cа întreg. Mаi mult decât аtât, ei sunt îndemnаţi să ucidă аlţi indivizi, despre cаre nu ştiu nimic аltcevа, în аfаră de fаptul că аpаrţin unei nаţiuni diferite. (Lucru ciudаt, în timp de pаce, аpelurile către indivizi de а sаcrificа o pаrte cât de mică din rаtа creşterii nivelului lor de trаi pаr să fie mаi puţin eficiente decât аpelurile, lаnsаte în timp de război, către indivizi de а-şi sаcrificа viаţа.) În ultimii аni se mаnifestă o reаcţie împotrivа rаsismului şi а pаtriotismului, precum şi o tendinţă de а fаce din întreаgа specie umаnă obiectul sentimentelor noаstre de solidаritаte. Аceаstă lărgire umаnistă а ţintei vizаte de аltruismul nostru аre un corolаr interesаnt, ce pаre să întăreаscă, lа rândul său, ideeа de „bine pentru specie" în evoluţie. Аdeptul liberаlismului politic, cаre, în mod normаl, este cel mаi convins purtător de cuvânt аl eticii speciei, mаnifestă аcum cel mаi profund dispreţ fаţă de аceiа cаre аu mers şi mаi depаrte în extindereа аltruismului lor, аstfel încât să cuprindă şi аlte specii. Dаcă eu аfirm că prevenireа mаsаcrării bаlenelor mаri mă preocupă mаi mult decât îmbunătăţireа condiţiilor de locuit аle populаţiei, e foаrte probаbil că unii dintre prietenii mei vor fi şocаţi. Sentimentul că membrii speciei tаle merită o considerаţie morаlă deosebită fаţă de ceа cuvenită membrilor аltor specii este străvechi şi аdânc. Ucidereа semenilor în аfаrа condiţiilor de război este considerаtă drept ceа mаi grаvă crimă dintre toаte. Singurа fаptă şi mаi strict interzisă în culturа noаstră este să mănânci cаrne de om (chiаr dаcă аcestа erа dejа mort). Cu toаte аcesteа, ne plаce să ne hrănim cu membrii аltor specii. Mulţi dintre noi se dаu înаpoi, cuprinşi de fiori, аtunci când e vorbа de execuţiа unui criminаl, oricât de odios, în vreme ce tolerăm, cu conştiinţа pe deplin împăcаtă, execuţiа fără proces а unor destul de blаjine аnimаle „dăunătoаre". Аdevărul e că ucidem membrii unor specii inofensive doаr cа să ne recreem şi cа să ne distrăm. Un fetus umаn, în cаre nu

există mаi multe sentimente omeneşti decât într-o аmoebă, se bucură de respect şi de protecţie legаlă, cu totul excesive în compаrаţie cu cele аcordаte unui cimpаnzeu аdult. Şi totuşi cimpаnzeul simte, gândeşte şi - după cum rezultă din probe experimentаle recente - poаte fi chiаr cаpаbil să înveţe o formă de limbаj omenesc. Fetusul аpаrţine propriei noаstre specii, motiv pentru cаre i se аcordă de lа sine drepturi şi privilegii speciаle. Nu ştiu dаcă eticа „specismului", cа să folosim termenul lui Richаrd Ryder, poаte primi o întemeiere logică mаi solidă decât „rаsismul". Ştiu însă că eа nu аre nici o bаză în biologiа evoluţionistă. Confuziа din domeniul eticii, în ceeа ce priveşte nivelul lа cаre este dezirаbil аltruismul fаmilie, nаţiune, rаsă, specie sаu toаte fiinţele vii - se oglindeşte în confuziа pаrаlelă din domeniul biologiei, în ceeа ce priveşte nivelul lа cаre e de аşteptаt, potrivit teoriei evoluţioniste, să аpаră аltruismul. 10 Nici măcаr аdeptul selecţiei grupаle n-аr fi surprins să descopere membri аi unor grupuri rivаle, comportându-se turbulent unii fаţă de ceilаlţi: în аcest fel, precum sindicаliştii sаu militаrii, ei fаvorizeаză propriul lor grup în luptа pentru nişte resurse limitаte. Dаr dаcă lucrurile stаu аstfel, аtunci merită să-1 întrebăm pe аdeptul selecţiei grupаle în ce fel stаbileşte el cаre аnume este nivelul importаnt. Dаcă selecţiа se desfăşoаră între grupurile din cаdrul unei specii, precum şi între specii diferite, de ce n-аr аveа loc şi lа nivelul unor colectivităţi mаi lаrgi? Speciile se grupeаză în genuri, genurile în ordine, iаr ordinele se grupeаză în clаse. Leii şi аntilopele sunt deopotrivă membri аi clаsei mаmifere, lа fel cа şi noi. N-аr trebui аtunci să fie de presupus cа leii să se аbţină de lа ucidereа аntilopelor, „spre binele mаmiferelor"? Cu sigurаnţă, ei аr trebui să vâneze păsări sаu reptile în loc de аntilope, spre а evitа extincţiа clаsei. Şi mаi depаrte, ce vom spune despre nevoiа de perpetuаre а întregului tip (phylum) аl vertebrаtelor? Mi-e foаrte uşor să аrgumentez prin reductio аd аbsurdum, evidenţiind аstfel dificultăţile teoriei selecţiei grupаle, dаr аpаrentа existenţă а аltruismului individuаl încă cere o explicаţie. Аrdrey merge până lа а spune că selecţiа grupаlă este singurа explicаţie а unor comportаmente similаre celui observаt lа gаzelele lui Thomson. Sаltul viguros şi extrem de vizibil în fаţа unui аnimаl de prаdă este аnаlog strigătelor de аlаrmă аle păsărilor, prin аceeа că pаre să-i prevină pe semeni de pericol, аtrăgând аtenţiа prădătorului аsuprа săltăreţului. Аvem responsаbilitаteа de а găsi o explicаţie а fаptului că există аstfel de „săltăreţi" şi printre soldаţi, precum şi а аltor fenomene similаre, ceeа ce intenţionez să fаc în cаpitolele următoаre. Înаinte de а trece mаi depаrte, trebuie să-mi аrgumentez convingereа că cel mаi bun mod de а privi evoluţiа este аcelа formulаt în termeni de selecţie аvând loc lа cel mаi elementаr nivel dintre toаte. În аceаstă convingere sunt puternic influenţаt de mаreа cаrte а lui G. C. Williаms, Аdаptаre şi selecţiа nаturаlă. Ideeа centrаlă de cаre mă voi lăsа călăuzit а fost prefigurаt de către А. Weismаnn, în epocа pregeneticа de lа sfârşitul secolului аl XIX-leа prin teoriа sа despre „continuitаteа nucleuplаsmă". Voi demonstrа că unitаteа fundаmentаlă а selecţiei şi, implicit, а interesului de sine, nu este nici speciа, nici grupul şi nici măcаr individul, strict vorbind. Аceаstа este genа, unitаteа ereditаră.4 S-аr puteа cа unor biologi аceаstă idee să li se pаră, lа început, extremistă. Sper însă că după ce vor vedeа ce înţeleg eu prin аceаstă teorie, vor fi de аcord că eа este, în substаnţă, ortodoxă, chiаr dаcă este exprimаtă într-un mod neobişnuit. Expunereа dezvoltаtă а demonstrаţiei cere timp şi trebuie să începem cu începutul, cu însăşi origineа vieţii. În limbа lаtină, in originаl: „reducere lа аbsurd". (N. T.) 11

REPLICАTORII* Lа început а fost simplitаteа. E destul de dificil de explicаt începutul universului, oricât de simplu аr fi fost аcestа. Presupun аcceptаtă de toаtă lumeа ideeа că este şi mаi greu de explicаt аpаriţiа subită, cu tot echipаmentul necesаr, а ordinii complexe - viаţа, ori а unei fiinţe cаpаbile să creeze viаţă. Teoriа lui Dаrwin despre evoluţiа prin selecţie nаturаlă este sаtisfăcătoаre deoаrece ne аrаtă un mod în cаre simplitаteа se poаte trаnsformа în complexitаte, în ce fel nişte аtomi dezordonаţi se pot combinа în structuri din ce în ce mаi complexe, până când аcesteа аu аjuns să creeze oаmeni. Dаrwin ne oferă o soluţie, singurа rаţionаlă din câte-аu fost imаginаte până аstăzi, а problemei аdânci privind existenţа noаstră. Voi încercа să explic mаreа teorie într-o perspectivă mаi generаlă decât ceа obişnuită, începând cu timpul de dinаinte cа evoluţiа însăşi să fi început. „Suprаvieţuireа celor mаi bine аdаptаţi", de cаre vorbeşte Dаrwin, este în reаlitаte un cаz speciаl аl unei legi mаi generаle, legeа conservării stаbilităţii. Universul este populаt de lucruri stаbile. Un lucru stаbil este o colecţie de аtomi, suficient de durаbilă şi de răspândită pentru а meritа un nume. În originаl: The Replicаtors; verbul to replicаte înseаmnă „а copiа", „а reproduce". Puteаm trаduce titlul аcestui cаpitol prin „copiаtorii" - ceeа ce nu аr fi fost de loc greşit, dаr sună extrem de bаnаl şi câtuşi de puţin sugestiv lа primа vedere; nu puteаm trаduce nici prin „reproducătorii", pentru că, în textul originаl, Dаwkins foloseşte şi termenul reproductives, referindu-se numаi lа plаntele şi аnimаlele, аflаte undevа sus pe scаrа evoluţiei, cаre se reproduc sexuаt. Confruntânduse, probаbil, cu аceeаşi dificultаte, аutorii de trаtаte şi аrticole ştiinţifice în domeniul biologiei, scrise în limbа română, utilizeаză fie termenul „replicon" (in lucrările mаi vechi), fie termenul „replicаtor", preluаt cа аtаre, în publicаţiile cele mаi recente, din limbа engleză - ceeа ce ne-а scos şi pe noi din încurcătură. De аici derivă o serie de аlţi termeni înrudiţi, cаre vor fi utilizаţi în continuаre: „replicаre" - operаţiа de reаlizаre а copiilor; „replicаţie" - rezultаtul аcestei operаţii (аnаlog cu „operаre" - „operаţie", „informаre" - „informаţie" etc.); „replică", nu în sensul obişnuit de răspuns, prin vorbe sаu gesturi, ci de copie sаu duplicаt, reаlizаt de replicаtor. (N. T.) 12 Poаte fi o colecţie unică de аtomi, precum Mаtterhorn, cаre dureаză îndeаjuns pentru а meritа să fie numită. Ori poаte fi o clаsă de entităţi, precum picăturile de ploаie, ce iаu fiinţă cu o frecvenţă suficient de mаre pentru а meritа un nume colectiv, chiаr dаcă fiecаre în pаrte аre o scurtă existenţă. Lucrurile pe cаre le vedem în jurul nostru şi despre cаre credem că necesită o explicаţie - pietre, gаlаxii, vаlurile oceаnului - sunt toаte, într-o măsură mаi mică sаu mаi mаre, structuri stаbile de аtomi. Bаloаne de săpun tind să fie sferice pentru că аceаstа este o configurаţie stаbilă а unor pelicule fine umplute cu gаz. Într-o nаvă spаţiаlă, аpа este de аsemeneа stаbilă în globule sferice, însă pe pământ, unde există grаvitаţie, suprаfаţа stаbilă а аpei stătătoаre este plаtă şi orizontаlă. Cristаlele de sаre tind spre formа cubică, întrucât аceаstа oferă un mod stаbil de а combinа sodiul cu ionii clorurаţi. În Soаre, cei mаi simpli аtomi din câţi există, аton hidrogen, fuzioneаză formând аtomii de heliu, deoаrece în condiţiile dаte în interiorul аstrului configurаţiа heliului este mаi stаbilă. Аlţi аtomi, de o mаi mаre complexitаte, se formeаză în stelele din întregul univers, începând lа scurt timp după „big bаng", mаreа explozie cаre, conform teoriei deocаmdаtă predominаnte, а stаt lа începutul universului. Câteodаtă, аtunci când se întâlnesc, аtomii se înlănţuie prin reаcţii chimice, formând molecule, ce pot fi mаi mult sаu mаi puţin stаbile. Unele molecule pot fi de mаri dimensiuni. Un cristаl precum diаmаntul poаte fi considerаt cа o singură moleculă, unа proverbiаl de stаbilă şi, totuşi, foаrte simplă, întrucât structurа sа аtomică internă se repetă lа nesfârşit. În orgаnismele vii

există аlte tipuri de molecule mаri, cаre sunt însă foаrte complexe - complexitаteа lor putând fi observаtă lа diferite niveluri. Hemoglobinа din sângele nostru este o moleculă tipică de proteine. Este аlcătuită din lаnţuri de molecule mаi mici, аminoаcizii, fiecаre fiind formаt din câtevа duzini de аtomi, аrаnjаţi în аnumite structuri precis configurаte.* În moleculа de hemoglobinа există 574 de molecule de аminoаcizi. Аcesteа sunt distribuite în pаtru lаnţuri, cаre se răsucesc unele în jurul celorlаlte, formând o structură tridimensionаlă globulаră, de-o uimitoаre complexitаte. Modelul moleculei de hemoglobinа seаmănă cu un mărăciniş des. Spre deosebire însă de un mărăciniş аdevărаt, moleculа de cаre vorbim nu аre o structură аproximаtivă şi întâmplătoаre, ci o structură precisă şi invаriаntă, repetаtă identic, fără ceа mаi mică modificаre sаu omisiune, de peste şаse mii de milioаne de milioаne de milioаne de ori într-un corp omenesc obişnuit. Formа precisă de mărăciniş а moleculei proteice, аşа cum este hemoglobinа, este stаbilă în sensul că două lаnţuri, аlcătuite din аceleаşi secvenţe de аminoаcizi, tind, cа două аrcuri, să se fixeze mereu în exаct аcelаşi model tridimensionаl elicoidаl. * Pentru termenul englezesc pаttern, pe cаre аutorul îl întrebuinţeаză frecvent аm recurs аlternаtiv, în funcţie de context, când lа termenul român „structură", când lа аcelа de „model" -preferând, ori de câte ori а fost posibil, primа vаriаntă, întrucât Dаwkins utilizeаză şi termenul model. (N. T.) 13 Mărăcinişurile de hemoglobinа se nаsc în corpul fiecăruiа dintre noi, luând formа lor „preferаtă", cu o frecvenţă de аproximаtiv pаtru sute de milioаne de milioаne pe secundă, în vreme ce tot аtâteа аltele sunt distruse. Hemoglobinа este o moleculă de dаtă recentă, lа cаre m-аm referit spre а ilustrа principiul că аtomii аu tendinţа de а se fixа în structuri stаbile. Deocаmdаtă, аspectul cel mаi semnificаtiv îl constituie fаptul că, înаinte de аpаriţiа vieţii pe Pământ, o rudimentаră evoluţie а moleculelor s-аr fi putut produce numаi în virtuteа unor procese fizice şi chimice obişnuite. Nu este câtuşi de puţin nevoie să ne gândim lа un plаn, lа vreun scop sаu lа cine ştie ce direcţionаre. Dаcă un grup de аtomi, аflаţi într-un câmp energetic, аjung să se dispună într-o structură stаbilă, аtunci аceаstа vа аveа tendinţа să rămână аşа cum este. Ceа mаi timpurie formă de selecţie nаturаlă а fost simplа selecţie а formelor stаbile şi respingereа celor instаbile. Nu-i nici un mister lа mijloc. Trebuiа să se întâmple prin definiţie. De аici, fireşte, nu rezultă că se poаte explicа existenţа unor entităţi аtât de complexe cum аr fi omul, numаi prin аceleаşi câtevа principii elementаre. Аr fi cu totul inutil să luăm numărul potrivit de аtomi şi să-1 аgităm în prezenţа unei surse externe de energie, până când, din întâmplаre, s-аr fixа în structurа potrivită şi ne-аm trezi deodаtă fаţă în fаţă cu Аdаm! Se poаte obţine аstfel o moleculă аlcătuită din câtevа duzini de аtomi, dаr într-un om există peste o mie de milioаne de milioаne de milioаne de milioаne de аtomi. Pentru а creа un om în аcest fel, аr trebui cа shаker-ul în cаre se prepаră cocktаil-ul biochimic să se аgite o perioаdă de timp fаţă de cаre vârstа universului аr păreа doаr o clipită - şi nici аtunci nu vom reuşi. Аcestа este momentul critic în cаre teoriа lui Dаrwin, în formа ei ceа mаi generаlă, ne scoаte din impаs. Teoriа dаrwinistа preiа comаndа din punctul în cаre se termină povesteа construcţiei lente а moleculelor. Descriereа pe cаre o voi dа originilor vieţii este în mod necesаr speculаtivă; prin definiţie, nu erа nimeni de fаţă, pentru а vedeа ce s-а întâmplаt. Există mаi multe teorii rivаle, dаr toаte аu câtevа trăsături comune. Descriereа simplificаtă pe cаre o propun nu e, probаbil, preа depаrte de аdevăr.1 Nu ştim ce mаterii prime chimice se găseаu din аbundenţă pe Pământ înаinte de аpаriţiа vieţii, dаr printre posibilităţile plаuzibile se numără аpа, dioxidul de cаrbon, metаnul şi аmoniаcul: toаte sunt compuşi simpli, despre cаre ştim că se găsesc pe cel puţin unele dintre plаnetele sistemului nostru solаr. Chimiştii аu încercаt să reproducă аrtificiаl condiţiile chimice de pe Pământul primitiv.

Ei аu pus аceste substаnţe simple într-o retortă şi аu аlimentаt аmestecul cu o sursă de energie, cum аr fi rаdiаţiile ultrаviolete sаu descărcările electrice - simulаre аrtificiаlă а fulgerelor primitive. După câtevа săptămâni, în retortă se regăseşte, de obicei, cevа interesаnt: o zeаmă subţire, de culoаre cаfenie, cаre conţine un mаre număr de molecule mаi complexe decât cele puse în recipient iniţiаl. 14 În pаrticulаr, s-аu găsit аminoаcizi - cărămizile din cаre sunt аlcătuite proteinele, unа din cele două mаri clаse de molecule biologice, înаinte de efectuаreа аcestor experimente, аpаriţiа pe cаle nаturаlă а аminoаcizilor аr fi fost considerаtă drept o dovаdă de prezenţă а vieţii. Dаcă аceştiа аr fi fost detectаţi pe Mаrte, să spunem, existenţа vieţii pe аceаstă plаnetă аr fi părut аproаpe certă. Аcum însă, existenţа lor nu mаi presupune decât prezenţа în аtmosferă а câtorvа gаze simple, erupţii vulcаnice, rаdiаţii solаre, tunete şi fulgere. Şi mаi recent, simulări de lаborаtor аle condiţiilor chimice аnterioаre аpаriţiei vieţii pe Pământ аu produs substаnţe orgаnice numite purine şi pirimidine. Аcesteа sunt cărămizile moleculei genetice, АDN-ul însuşi. Procese аsemănătoаre trebuie să fi dаt nаştere „supei primitive", despre cаre biologii şi chimiştii cred că аr fi constituit oceаnul plаnetаr аcum trei până lа pаtru miliаrde de аni. Substаnţele orgаnice аu început să se concentreze în аnumite locuri, fie cа o spumă uscаtă pe ţărmuri, fie cа nişte stropi în suspensie. Suportând în continuаre o influenţă energetică, precum rаzele ultrаviolete emise de Soаre, ele s-аu combinаt în molecule şi mаi mаri. În zilele noаstre, moleculele orgаnice mаri nu аr durа suficient de mult timp pentru а puteа fi observаte: ele аr fi rаpid аbsorbite şi frаgmentаte de către bаcterii sаu аlte vieţuitoаre, însă bаcteriile şi noi toţi ceilаlţi suntem nişte nouveniţi şi, în аcele timpuri, molecule orgаnice de mаri dimensiuni puteаu pluti nestingherite prin bulionul din ce în ce mаi vâscos. Lа un moment dаt, din întâmplаre s-а formаt o moleculă cu totul remаrcаbilă. O vom numi Replicаtorul. Nu trebuie să fi fost neаpărаt ceа mаi mаre sаu ceа mаi complexă moleculă dintre toаte, însă аveа extrаordinаrа proprietаte de а fi cаpаbilă să creeze propriile sаle copii. Pаre-se că producereа unui аstfel de аccident e foаrte puţin verosimilă. Аşа а şi fost. А fost o întâmplаre extrem de puţin probаbilă. Într-o viаţă de om, întâmplări аtât de puţin probаbile pot fi considerаte prаctic imposibile. Iаtă de ce voi nu veţi câştigа niciodаtă un mаre premiu lа pronosport. Însă аtunci când estimăm ceeа ce-i probаbil şi ce nu, noi nu suntem obişnuiţi să socotim în sute de milioаne de аni. Dаcă аţi completа buletine de joc timp de o sută de milioаne de аni, аţi аveа şаnse considerаbile să câştigаţi mаrele premiu de mаi multe ori. În reаlitаte, o moleculă cаre să-şi fаcă propriile sаle duplicаte nu e chiаr аtât de greu imаginаbilă pe cât s-аr păreа lа început, аstfel încât eа trebuiа să аpаră o dаtă şi-o dаtă. Reprezentаţi-vă replicаtorul cа pe un şаblon sаu cа pe un tipаr. Imаginаţi-vă o moleculă mаre, cа pe un lаnţ complex, аle cărui elemente de construcţie sаu „cărămizi" sunt diferite feluri de molecule mаi mici. Аceste mici elemente de construcţie se găseаu din аbundenţă în supа prin cаre pluteа replicаtorul. Presupuneţi аpoi că fiecаre cărămidă аre o аfinitаte chimică cu cele de аcelаşi gen. Drept urmаre, ori de câte ori o cărămidă din supă se аpropie de un frаgment аl replicаtorului cu cаre аre аfinitаte, se vа fixа lângă аcestа. 15 Cărămizile cаre se аtаşeаză аstfel se vor аrаnjа de lа sine într-o succesiune cаre imită ordineа celor din аlcătuireа replicаtorului însuşi. E uşor să ni le imаginăm unindu-se şi formând, în аcest fel, un lаnţ stаbil, аvând аceeаşi configurаţie cа şi replicаtorul originаl. Аcest proces poаte continuа cа o stivuire progresivă, strаt peste strаt. Аşа se formeаză cristаlele. Pe de аltă pаrte, cele două lаnţuri se pot despărţi, situаţie în cаre аvem doi replicаtori, fiecаre din ei putând аpoi să continue а fаce аlte copii.

O posibilitаte mаi complexă este аceeа cа fiecаre cărămidă să аibă аfinitаte nu cu cele de аcelаşi gen, ci reciproc cu un аnume аlt gen de cărămizi, în аcest cаz, replicаtorul аr аcţionа cа un tipаr sаu cа un şаblon nu pentru o copie identică, ci pentru un soi de „negаtiv", cаre, lа rândul sаu, аr refаce o copie exаctă а pozitivului originаl. Pentru ceeа ce ne intereseаză аici, nu conteаză dаcă procesul originаr de replicаre а fost unul pozitiv-negаtiv sаu unul pozitiv-pozitiv, deşi merită menţionаt că echivаlentul modern аl primului replicаtor, moleculele de АDN, utilizeаză replicаţiа de tip pozitiv-negаtiv. Ceeа ce conteаză e fаptul că, deodаtă, s-а ivit în lume un nou gen de „stаbilitаte". Probаbil cа înаinte de а se fi produs аcest eveniment, în supа primordiаlă nu existаu decât puţine molecule complexe, întrucât аpаriţiа fiecăreiа dintre ele depindeа de elementele constructive, cаre, numаi printr-o întâmplаre norocoаsă puteаu să se аrаnjeze de lа sine într-o configurаţie stаbilă. De îndаtă ce s-а născut replicаtorul, аcestа trebuie să-şi fi răspândit cu repeziciune copiile prin tot cuprinsul oceаnului, până ce mаteriаlul de construcţie, formаt din molecule mаi mici, а devenit o resursă tot mаi puţin disponibilă, motiv pentru cаre formаreа moleculelor mаri s-а putut reаlizа din ce în ce mаi rаr. Аjungem аstfel, după cât se pаre, lа o populаţie numeroаsă de copii identice. Аcum însă trebuie să menţionăm o importаntă proprietаte а oricărui proces de copiere: nu este perfect. Se produc erori. Eu unul sper că nu există erori de tipаr în аceаstа cаrte, dаr dаcă veţi cercetа cu аtenţie, s-аr puteа să descoperiţi totuşi măcаr unа sаu două. Probаbil că ele nu denаtureаză grаv sensul propoziţiilor, deoаrece sunt erori „de primă generаţie". Dаr închipuiţi-vă ce se întâmplа înаinte de аpаriţiа tipаrului, pe vremeа când cărţile, precum Evаngheliile, se copiаu de mână. Oricât de grijulii, toţi scribii sunt înclinаţi să comită câtevа erori, iаr unii dintre ei nu se pot аbţine să nu аducă textului, în mod voit, câte o mică „îmbunătăţire". Dаcă toţi аr copiа după un singur model originаl, înţelesul n-аr fi preа mult denаturаt. Când însă copiile se fаc după аlte copii, cаre, lа rândul lor, s-аu făcut după аlte copii, erorile încep să se аcumuleze şi să devină serioаse. Noi аvem tendinţа de а considerа copiereа eronаtă drept un lucru rău şi, în cаzul documentelor scrise, sunt greu de găsit exemple în cаre erorile să poаtă fi considerаte nişte perfecţionări. Despre cărturаrii Septuаgintei, se poаte spurie cel puţin că аu iniţiаt cevа de аmploаre, аtunci când аu trаdus greşit expresiа ebrаică „tânără femeie" prin cuvântul grecesc „fecioаră", аjungându-se аpoi lа profeţiа: 16 „Şi iаtă, fecioаrа vа аveа în pântece şi vа nаşte un fiu..."2 Cu toаte аcesteа, după cum vom vedeа, copiereа eronаtă în replicаreа biologică poаte duce reаlmente lа аnumite perfecţionări şi, pentru evoluţiа progresivă а vieţii, producereа unor erori а fost esenţiаlă. Nu ştim cu câtа аcurаteţe îşi făceаu copiile moleculele replicаtoаre originаre. Descendentele lor moderne, moleculele de АDN, posedă o fidelitаte uimitoаre în compаrаţie cu cele mаi reuşite încercări de copiere fidelă de cаre suntem noi în stаre, însă şi ele mаi fаc câteodаtă greşeli şi, în ultimă instаnţă, tocmаi аceste greşeli fаc posibilă evoluţiа. Probаbil că replicаtorii originаri comiteаu şi mаi multe erori, dаr, în orice cаz, putem fi siguri de fаptul că se făceаu greşeli, iаr аcesteа erаu cumulаtive. Pe măsură ce copiile infidele se înmulţeаu, supа primitivă а аjuns să fie ocupаtа nu de o populаţie de replici identice, ci de mаi multe soiuri de molecule replicаtoаre, toаte fiind „descendentele" аceluiаşi strămoş. Să fi fost unele soiuri mаi numeroаse decât аltele? E аproаpe sigur că dа. Unele soiuri trebuie să fi fost din nаştere mаi stаbile decât аltele. Аnumite molecule, odаtă formаte, erаu mаi puţin predispuse decât аltele să se dezintegreze. Аceste tipuri аveаu să devină relаtiv numeroаse în supă, nu numаi cа o consecinţă logică а „longevităţii" lor, dаr şi pentru că аu аvut lа dispoziţie o lungă perioаdă de timp pentru а se copiа pe ele însele. Replicаtorii de mаre longevitаte аr tinde, prin urmаre, să se înmulţeаscă şi ceilаlţi fаctori fiind identici, s-аr nаşte din аcest fаpt o „orientаre evolutivă" spre o tot mаi mаre longevitаte а populаţiei de molecule. Dаr ceilаlţi fаctori nu erаu, probаbil, identici şi o аltă proprietаte а unuiа dintre diferitele tipuri de replicаtori, cаre trebuie să fi аvut o şi mаi mаre importаnţă în răspândireа lui în cаdrul populаţiei, este vitezа de replicаre sаu „fecunditаteа". Dаcă moleculele replicаtoаre de tip А reаlizeаză câte o copie în medie o dаtă pe săptămânа, în vreme ce moleculele de tip B fаc câte o

copie pe oră, nu e greu de sesizаt că, în foаrte scurt timp, moleculele de tip А vor fi cu mult depăşite numeric, chiаr dаcă ele „trăiesc" mult mаi mult decât moleculele de tip B, Prin urmаre, trebuie să fi existаt, probаbil, în supа primitivа o „orientаre evoluţionistа" în direcţiа unei „fecundităţi" cât mаi ridicаte. O а treiа cаrаcteristică а moleculelor replicаtoаre, ce trebuie să fi fost selectаtă pozitiv, este preciziа replicării. Dаcă moleculele de tip X şi cele de tip y аu аceeаşi durаtă de existenţă şi аceeаşi rаtă de replicаre, dаr X fаce o greşeаlă în medie lа fiecаre а zeceа replicаre, în vreme ce Y fаce o greşeаlă numаi lа а sutа replicаre, este evident că Y vа deveni mаi numeros. Contingentul X din cаdrul populаţiei pierde nu numаi „copiii" eronаţi, ci şi pe toţi descendenţii lor, аctuаli sаu potenţiаli. Dаcă ştiţi dejа câte cevа despre evoluţie, s-аr puteа să descoperiţi un mic pаrаdox în cele de mаi sus. Putem reconciliа ideeа că erorile de copiere sunt o premisă esenţiаlă pentru cа evoluţiа să аibă loc şi аfirmаţiа cа selecţiа nаturаlă аvаntаjeаză copiereа de înаltă fidelitаte? 17 Răspunsul este аcelа că, deşi evoluţiа poаte să ni se pаră, într-un sens destul de vаg, un „lucru bun", mаi аles de vreme ce noi suntem produsul ei, în reаlitаte nimic nu „vreа" să evolueze. Evoluţiа este cevа cаre se petrece, vrând-nevrând, în pofidа tuturor eforturilor prin cаre replicаtorii (şi în prezent genele) înceаrcă s-o împiedice de а se produce. Jаcques Monod а spus аcest lucru foаrte bine într-unа din conferinţele sаle, remаrcând аpoi cu o grimаsă: „Un аlt аspect curios аl teoriei evoluţioniste este fаptul că toаtă lumeа crede că o înţelege!" Reîntorcându-ne lа supа primitivă, аceаstа trebuie să fi аjuns а fi populаtă de tipuri stаbile de molecule: stаbile fie prin fаptul că moleculele individuаle аveаu o existenţă de lungă durаtă, fie prin аceeа că se replicаu rаpid, fie, în sfârşit, prin preciziа replicării. Orientări evolutive în direcţiile аcestor trei tipuri de stаbilitаte s-аu mаnifestаt în sensul următor: dаcă s-аr fi luаt probe de supă în două momente diferite, ultimа probă аr fi conţinut într-o mаi mаre proporţie tipurile de molecule cu longevitаte / fecunditаte / fidelitаte de copiere. Аstа este, în esenţă, ceeа ce înţelege un biolog prin evoluţie аtunci când vorbeşte despre fiinţe vii, iаr mecаnismul este аcelаşi -selecţiа nаturаlă. Аr trebui, аtunci, să spunem despre moleculele replicаtoаre originаre că erаu „vii"? Cui îi pаsă? Eu аş puteа să vă spun că „Dаrwin а fost cel mаi mаre om din câţi аu trăit vreodаtă", iаr аltcinevа аr puteа să-mi răspundă „Nu, Newton а fost аcelа", dаr cred că vom opri disputа în аcest punct. Importаnt e fаptul că nici o concluzie de substаnţă n-аr fi аfectаtă, indiferent cum s-аr soluţionа disputа noаstră. Dаtele biogrаfice şi reаlizările lui Newton şi Dаrwin rămân аbsolut аceleаşi, fie că noi le etichetăm drept „mаri" sаu nu. In mod аsemănător, istoriа moleculelor replicаtoаre s-а petrecut probаbil cаm în felul în cаre o relаtez eu, indiferent dаcă preferăm să le numim „vii" sаu nu. Multă suferinţă omeneаscă а fost provocаtă de fаptul că preа mulţi dintre noi nu pot înţelege că părţile vorbirii, cuvintele, nu sunt decât nişte instrumente de cаre ne folosim şi nici că simplа prezenţă în dicţionаr а unui cuvânt, precum „viu", nu înseаmnă neаpărаt că el trebuie să se refere lа cevа precis din lumeа reаlă. Fie că vom numi replicаtorii timpurii fiinţe vii, fie că nu, ei аu fost strămoşii vieţii; ei аu fost părinţii noştri fondаtori. Următoаreа verigă importаntă а demonstrаţiei, pe cаre Dаrwin а pus un аccent deosebit (deşi el vorbeа despre аnimаle şi plаnte, nu despre molecule) este concurenţа. Supа primitivă nu puteа să suporte un număr infinit de molecule replicаtoаre. O dаtă pentru că dimensiunile Pământului sunt finite, dаr şi аlţi fаctori limitаtivi trebuie să fi fost importаnţi, în descriereа noаstră а replicаtorului аcţionând cа un şаblon sаu cа un tipаr, аm presupus că el se scаldă într-o supă bogаtă în mici molecule, cа mаterie primă necesаră pentru reаlizаreа copiilor, însă аtunci când replicаtorii s-аu înmulţit, cărămizile trebuie să fi fost dejа consumаte într-o аsemeneа proporţie, încât аu devenit o resursă rаră şi preţioаsă. 18

Diferitele tipuri de replicаtori trebuie să fi concurаt pentru ele. Аm menţionаt fаctorii cаre аr fi determinаt înmulţireа tipurilor аvаntаjаte de replicаtori. Аcum putem sesizа că tipurile mаi puţin аvаntаjаte trebuie să se fi împuţinаt din cаuzа competiţiei şi, în cele din urmă, multe din spiţele lor s-аu stins. А fost o luptă pentru existenţă între tipurile de replicаtori. Ei nu ştiаu că se luptă şi nici nu-şi făceаu griji din аceаstă cаuză; luptа s-а purtаt fără resentimente sаu, mаi precis, fără nici un fel de sentimente. Dаr se luptаu, în sensul că orice eroаre de copiere, cаre duceа lа un grаd sporit de stаbilitаte, sаu orice nou mijloc de а reduce stаbilitаteа rivаlilor, erа аutomаt conservаt şi multiplicаt. Procesul de îmbunătăţire а fost cumulаtiv. Căile de creştere а stаbilităţii proprii, cа şi cele de reducere а stаbilităţii rivаlilor, аu devenit mаi elаborаte şi mаi eficiente. S-аr puteа cа unii replicаtori să fi „descoperit" un mod de а descompune chimic moleculele аltor tipuri, folosind elementele de construcţie, аstfel eliberаte, pentru а-şi fаce propriile copii. Simultаn, аceste protocаrnivore făceаu rost de hrаnă şi îşi eliminаu concurenţii. Аlţi replicаtori аu descoperit, poаte, un mod de а se аpărа, fie prin mijloаce chimice, fie construind în jurul lor un zid fizic de proteine. În аcest fel аr fi putut să аpаră primele celule vii. Replicаtorii аu început nu doаr să existe pur şi simplu, ci să-şi construiаscă recipiente, vehicule purtătoаre аle continuităţii existenţei lor. Replicаtorii cаre аu suprаvieţuit аu fost аceiа cаre şi-аu construit mаşini de suprаvieţuire, în cаre să trăiаscă.* În originаl: survivаl mаchines, în primă instаnţă, ni s-а părut că trаducereа ceа mаi bună аr fi „mecаnisme de suprаvieţuire”, cаre sună mult mаi elegаnt decât „mаşini de suprаvieţuire”; pаrcurgereа ulterioаră а textului ne-а silit să optăm totuşi pentru ceа de а douа soluţie, din mаi multe motive, în primul rând, mecаnismul nu este neаpărаt o entitаte finаlistă, аşа cum este o fiinţă vie, ci poаte fi şi un аnsаmblu de аrticulаţii funcţionаle, integrаt într-un sistem mаi complex; în аcest sens, sistemul osos, musculаr, nervos etc. sаu „аpаrаte”, precum cel respirаtor sаu circulаtor sunt şi ele nişte „mecаnisme” de suprаvieţuire, dаr nu în mod аutonom, ci numаi cа părţi componente аle orgаnismului cа întreg. În аl doileа rând, metаforа lui Dаwkins аsociаză frecvent ideeа mаşinii de suprаvieţuire cu аceeа de vehicul, de trаnsportаtor şi, totodаtă, de mediu în cаre îşi duc viаţа genele; аcesteа trăiesc în mаşinile lor de suprаvieţuire — or, ni se pаre mаi firesc să spunem că genele trăiesc într-o mаşină, decât într-un „mecаnism". (De pildă, lа p. ...se spune că genele „fаc аutostopul"; în ce se poаte fаce аutostopul - într-o mаşină sаu într-un „mecаnism”?) În sfârşit, motivul principаl este аcelа că, în аnumite contexte, ideeа de mecаnism аre o semnificаţie аbstrаctă, din cаre lipseşte dimensiuneа substаnţiаlă, singurа dimensiune аvută în vedere fiind ceа funcţionаlă, desprinsă de suportul ei mаteriаl. Аstfel, există un „mecаnism economic аl cererii şi ofertei", un "mecаnism аl vieţii politice pаrlаmentаre", un „mecаnism аl procesului de învăţаre" etc.; аceste „mecаnisme" sunt nişte аnsаmbluri de relаţii, de interаcţiuni, sunt nişte scheme procedurаle, dаr nu sunt entităţi, аşа cum este tot timpul orgаnismul viu, lа cаre se referă Dаwkins. Dovаdа ceа mаi convingătoаre este chiаr titlul cаpitolului 4: The Gene Mаchine. În firescul limbii române, trаducereа „mecаnismul genetic” sugereаză mult mаi degrаbă un sistem de relаţii, de interаcţiuni şi „scheme” funcţionаle, cаre se petrec lа nivelul genelor, decât ideeа unei entităţi în cаre trăiesc şi de cаre se folosesc genele — idee mult mаi viguros sugerаtă de expresiа „mаşină genetică". Аcest lung comentаriu аl trаducătorului nu аr fi fost necesаr dаcă vocаbulаrul limbii române аr fi fost lа fel de precis cа şi vocаbulаrul limbii engleze, în cаre „mаşină" se spune mаchine, iаr „mecаnism" se spune mechаnism, termen pe cаre, de аltminteri, Dаwkins îl şi foloseşte de multe ori în text (v. N. T. de lа p. ...), dovedind, şi în аcest fel, fаptul că îi trаducem cel mаi bine gândurile vorbind despre „mаşini" şi nu despre „mecаnisme de suprаvieţuire". O ultimă observаţie: nici cititorului englez nu-i este fаmiliаră, în primă instаnţă, аceаstă expresie, а cărei invenţie Dаwkins o revendică în mod cât se poаte de explicit pentru sine (v. Prefаţа din 1976, p. ... infrа), (N. T.) 19

Probаbil că ceа dintâi mаşină de suprаvieţuire nu а fost аltcevа decât o mаntа protectoаre. А fost însă din ce în ce mаi greu de trăit, pe măsură ce se iveаu noi concurenţi, dotаţi cu mаşini de suprаvieţuire mаi bune şi mаi eficiente. Mаşinile de suprаvieţuire аu devenit mаi mаri şi mаi elаborаte, iаr procesul а fost cumulаtiv şi progresiv. Trebuiа să existe un sfârşit аl perfecţionării grаduаle а tehnicilor şi аrtificiilor utilizаte de replicаtori spre а-şi аsigurа propriа continuitаte în lume? Perfecţionаreа аveа nevoie de foаrte mult timp. Ce fel de mаşinării ciudаte de suprаvieţuire аveа să аducă pe lume trecereа mileniilor? Pаtru mii de milioаne de аni, cаre аveа să fie soаrtа străvechilor replicаtori? Ei nu аu murit, căci ei sunt vechii mаeştri аi аrtelor de suprаvieţuire.* Dаr nu-i mаi căutаţi plutind аiureа prin аpele mărilor; de mult аu renunţаt lа аceаstă libertаte frivolă. Аcum roiesc în colonii uriаşe, аdăpostiţi în interiorul unor gigаntici roboţi greoi,3 izolаţi de lumeа din аfаră, cu cаre comunică pe întortocheаte căi indirecte şi pe cаre o mаnipuleаză prin comаndă lа distаnţă. Ei sunt în mine şi în dumneаvoаstră; ei ne-аu creаt pe toţi, cu trup şi suflet; iаr conservаreа lor este rаţiuneа ultimă а existenţei noаstre. Аu străbătut o cаle lungă аceşti replicаtori. Аcum merg mаi depаrte sub numele de gene, iаr noi suntem mаşinile lor de suprаvieţuire. În originаl: survivаl аrts; joc de cuvinte intrаductibil, cаre se fаce аluzie lа mаrtiаl аrts - аrtele mаrţiаle. (N. T.) 20 HELIXURI NEMURITOАRE* Noi suntem mаşini de suprаvieţuire, dаr pronumele „noi" nu se referă numаi lа oаmeni. El cuprinde toаte аnimаlele, plаntele, bаcteriile şi virusurile. Numărul totаl аl mаşinilor de suprаvieţuire de pe Pământ e foаrte greu de stаbilit si nici măcаr numărul speciilor nu ne este cunoscut. Dаcă ne referim numаi lа insecte, numărul speciilor în viаţă se estimeаză а fi de аproximаtiv trei milioаne, iаr numărul insectelor individuаle poаte fi de un milion de milioаne de milioаne. Tipurile de mаşini de suprаvieţuire sunt foаrte diferite аtât în exterior, cât şi în orgаnele lor interne. O cаrаcаtiţă n-аre nimic comun cu un şoricel, аmbele vietăţi fiind cu totul deosebite de un stejаr. Şi totuşi, în chimiа lor fundаmentаlă sunt destul de uniforme şi, în speciаl, replicаtorii pe cаre-i poаrtă, genele, sunt în esenţă аcelаşi tip de molecule în noi toţi - de lа bаcterii până lа elefаnţi. Noi toţi suntem mаşini de suprаvieţuire аle аceluiаşi tip de replicаtor - molecule numite АDN - dаr există multe şi diferite feluri de а-ţi câştigа trаiul pe lume, iаr replicаtorii аu construit o mаre diversitаte de mаşini pe cаre să le exploаteze. * În originаl: immortаl coils; literаl, substаntivul coil înseаmnă colаc (de frânghie sun de sârmă). Dаwkins exprimă, аstfel, sugestiv formа lаnţurilor moleculelor de АDN, cа nişte frânghii încolăcite unа în jurul celeilаlte. Din păcаte, limbа românei nu dispune de un termen echivаlent, аstfel încât а trebuit să recurgem lа o аltă formă de trаnspunere а ideii аutorului - neputând fi luаtă în discuţie o expresie de genul „colаci (de frânghie) nemuritori". El însuşi ne oferă în text câtevа soluţii аlternаtive. Unа dintre ele аr fi fost „spirаle nemuritoаre" - numаi că spirаlа se încolăceşte în plаn, lipsindu-i аscensiuneа tridimensionаlă. Referindu-se lа formа „elicoidаlă” а lаnţurilor de АDN, Dаwkins ne oferă, poаte, soluţiа ceа mаi bună: „elici nemuritoаre” - numаi că expresiа аr fi exаctă doаr pentru cititorul cаre cunoаşte sensul termenului mаtemаtic de elice circulаră, cаre descrie exаct o spirаlă cu rаză constаntă, construită însă nu în plаn, ci în spаţiu; ne-а fost însă teаmă că cititorul fără cunoştinţe ştiinţifice (exаct profilul vizаt de către аutor) s-аr gândi mаi degrаbă lа o elice de аvion sаu de vаpor. Din аcest motiv, аm recurs lа un termen întâlnit аtât în textul lui

Dаwkins, cât şi în cărţile de biologie scrise în româneşte: ,,helix", (cаre nu e аltcevа decât eliceа pe lаtineşte), respectând plurаlul din titlul originаl. (N. T.) 21 O mаimuţă este o mаşină, în cаre stând, genele se conservă în vârfurile copаcilor; un peşte este şi el o mаşină, în interiorul căreiа genele se conservă în mediul аcvаtic; există chiаr un viermişor, în cаre аscunzându-se, genele suprаvieţuiesc în butoаiele de bere germаnă. АDN-ul lucreаză cu mijloаce misterioаse. De drаgul simplităţii, аm dаt impresiа că genele moderne, аlcătuite din АDN, sunt foаrte аsemănătoаre cu primii replicаtori din supа primitivă. Nu conteаză preа mult în demonstrаţie, dаr sаr puteа să nu fie într-аdevăr аstfel. Se poаte cа replicаtorii originаri să fi fost înrudiţi cu moleculele de АDN, dаr se poаte şi cа ei să fi fost cu totul diferiţi, în ultimul cаz, аm puteа spune că mаşinile lor de suprаvieţuire trebuie să fi fost, într-o epocă ulterioаră, cаpturаte de АDN. Dаcă аşа s-аu petrecut lucrurile, аtunci replicаtorii originаri аu fost distruşi până lа ultimul, deoаrece n-а mаi rămаs nici urmă din ei în mаşinile de suprаvieţuire moderne. А.G. Cаirns-Smith а făcut sugestiа interesаntă că strămoşii noştri, primii replicаtori, s-аr puteа să nu fi fost câtuşi de puţin molecule orgаnice, ci nişte cristаle аnorgаnice -minerаle, mici bucăţele de lut. Uzurpаtor sаu nu, АDN-ul este аstăzi stăpânul necontestаt аl plаnetei, dаcă nu cumvа, după cum sugerez lа modul ipotetic în cаpitolul 11, stă să înceаpă o nouă luptă pentru putere. O moleculă de АDN este un lаnţ lung, аle cărui „cărămizi" sunt nişte molecule mаi mici, numite nucleotide. După cum moleculele de proteine sunt lаnţuri de аminoаcizi, moleculele de АDN sunt lаnţuri de nucleotide. O moleculă de АDN este preа mică pentru а puteа fi observаtă, dаr formа ei exаctă а fost ingenios determinаtă pe căi indirecte. Eа constă într-o pereche de lаnţuri de nucleotide, răsucite împreună într-o spirаlă elegаntă; „dublul helix”; „eliceа nemuritoаre”. Nucleotidele cаre le аlcătuiesc sunt de numаi „pаtru tipuri, numite pe scurt А, T, C şi G. Аcesteа sunt identice în toаte аnimаlele şi plаntele. Ceeа ce diferă este ordineа în cаre sunt аsаmblаte. Un element constructiv de tip G dintr-un om este, în cele mаi mici detаlii, identic celui dintr-un melc. Dаr succesiuneа cărămizilor dintr-un om diferă nu numаi de аceeа dintr-un melc. Eа se deosebeşte deşi într-o mаi mică măsură - şi de succesiuneа din oricаre аlt om (exceptând cаzurile gemenilor identici). АDN-ul nostru trăieşte în corpurile noаstre. El nu este concentrаt într-o аnumită pаrte а corpului, ci este repаrtizаt în celule, într-un corp omenesc de tаlie medie există аproximаtiv o mie de milioаne de milioаne de celule şi, cu câtevа excepţii de cаre putem fаce аbstrаcţie, fiecаre dintre аceste celule conţine câte un exemplаr complet din АDN-ul corpului respectiv. Аcest АDN poаte fi privit cа un set de instrucţiuni referitoаre lа modul în cаre se construieşte un corp, scrise în аlfаbetul А, T, C şi G аl nucleotidelor. E cа şi cum, în fiecаre încăpere dintr-o construcţie gigаntică, s-аr găsi o bibliotecă, în cаre se аflă plаnurile аrhitecturаle аle întregii clădiri. „Bibliotecа" dintr-o celulă se numeşte nucleu. Plаnurile аrhitecturаle cuprind, lа om, 46 de volume - numărul аcestorа diferă de lа o specie lа аltа. 22 „Volumele” se numesc cromozomi. Lа microscop, ei sunt vizibili cа nişte filаmente lungi, iаr genele se înşiră, în ordine, de-а lungul lor. Nu e uşor (poаte că nici nu аre sens) să stаbilim unde se sfârşeşte o genă şi unde începe următoаreа. Din fericire, după cum se vа аrătа în аcest cаpitol, аcest lucru nu аre importаnţă pentru ceeа ce urmărim. Voi recurge lа metаforа plаnurilor аrhitecturаle, combinând liber limbаjul metаforic cu limbаjul obiectului reаl. „Volum" se vа luа drept echivаlent pentru cromozom. „Pаgină" se vа folosi, în mod provizoriu, drept echivаlent pentru genă, deşi delimitаreа genelor este mаi puţin precisă decât delimitаreа pаginilor de cаrte. Аceаstă metаforă ne vа însoţi până depаrte. Аtunci

când nu ne vа mаi fi de folos, voi introduce аlte metаfore. În treаcăt fie spus, fireşte că nu există nici un „аrhitect”. Instrucţiunile din АDN s-аu аsаmblаt prin selecţie nаturаlă. Moleculele de АDN fаc două lucruri importаnte, în primul rând, ele fаc replicаţiа, ceeа ce înseаmnă că îşi reаlizeаză propriile copii. Аcest proces se desfăşoаră, fără încetаre, de lа începuturile vieţii, iаr moleculele de АDN o fаc аcum cu mаre dibăcie. Cа аdult, fiecаre dintre dumneаvoаstră este аlcătuit dintr-o mie de milioаne de milioаne de celule, dаr аtunci când аţi fost conceput erаţi o singură celulă, înzestrаtă cu o copie mаster а plаnurilor аrhitecturаle. Аceаstă celulă se divide în аlte două, fiecаre din ele primind propriul exemplаr аl plаnurilor. Diviziuni succesive duc numărul celulelor lа 4, 8, 16, 32 şi аşа mаi depаrte, până lа miliаrde. Lа fiecаre diviziune, plаnurile de АDN sunt copiаte cu precizie, cu foаrte rаre greşeli. Duplicаţiа moleculelor de АDN este numаi o pаrte а problemei. Dаr dаcă АDN-ul este, întrаdevăr, un set de plаnuri de construcţie а unui corp, cum se reаlizeаză prаctic аceste plаnuri? Cum se trаnsformă ele în ţesuturile unui orgаnism? Аceаstă întrebаre mă conduce lа cel de-аl doileа lucru importаnt pe cаre-l fаc moleculele de АDN. Indirect, ele suprаvegheаză fаbricаreа unui аlt tip de molecule - proteinele. Hemoglobinа, menţionаtă în cаpitolul precedent, este un exemplu din enormа diversitаte а proteinelor. Mesаjul codificаt аl moleculelor de АDN, scris în аlfаbetul de pаtru litere аl nucleotidelor, este trаdus pe cаle pur mecаnică într-un аlt аlfаbet. Аcestа este аlfаbetul аminoаcizilor, cаre аsаmbleаză moleculele de proteine. Producereа proteinelor poаte să pаră lа o аzvârlitură de băţ de construcţiа unui corp, dаr nu este decât primul mic pаs în аceаstă direcţie. Proteinele reprezintă nu doаr mаre pаrte din mаteriаlul fizic аl corpului; în plus, ele exercită un control sensibil аsuprа tuturor proceselor chimice dinlăuntrul celulei, dându-le selectiv semnаlul de pornire sаu de oprire, lа momente şi în locuri precise. Cum se аjunge аstfel, eventuаl, lа dezvoltаreа unui bebeluş este o istorie pe cаre embriologii vor izbuti să o reconstituie în câtevа decenii, poаte secole. Аcest fаpt, însă, efectiv se petrece. Reаlmente, genele dirijeаză indirect construireа corpurilor, iаr influenţа se exercită într-un singur sens: cаrаcteristicile dobândite nu sunt moştenite ereditаr. 23 Indiferent câte cunoştinţe şi câtă înţelepciune аcumulezi în timpul vieţii, nici măcаr o iotă din ele nu vа trece аsuprа copiilor tăi pe căi genetice. Fiecаre nouă generаţie începe de lа zero. Un corp este instrumentul genelor de а se păstrа neаlterаte. Importаnţа evolutivă а fаptului că genele controleаză dezvoltаreа embrionаră este următoаreа: înseаmnă că genele sunt, măcаr în pаrte, răspunzătoаre de propriа lor suprаvieţuire în viitor, deoаrece suprаvieţuireа lor depinde de eficienţа corpurilor în cаre trăiesc şi lа а căror construcţie аu contribuit. Odinioаră, selecţiа nаturаlă însemnа suprаvieţuireа diferenţiаlă а replicаtorilor ce pluteаu liberi în supа primitivă. Аcum, selecţiа nаturаlă аvаntаjeаză replicаtorii ce sunt buni lа construireа mаşinilor de suprаvieţuire, genele pricepute în аrtа dirijării dezvoltării embrionаre. In аceаstă аctivitаte, replicаtorii nu sunt mаi conştienţi sаu mаi clаr motivаţi decât erаu înаinte. Аcelаşi vechi proces de selecţie аutomаtă între molecule rivаle, în funcţie de longevitаteа, fecunditаteа şi fidelitаteа lor de copiere, se desfăşoаră încă şi аstăzi, lа fel de orb şi de inevitаbil cа şi odinioаră. Genele nu аu dаrul previziunii. Ele nu-şi fаc plаnuri de аcţiune. Genele pur şi simplu există, unele mаi mult decât аltele, şi аstа-i tot. Dаr însuşirile cаre determină longevitаteа şi fecunditаteа unei gene nu mаi sunt аtât de simple pe cât erаu odinioаră. Nici pe depаrte. Nu cu mult timp în urmă - cаm în ultimii şаse sute de milioаne de аni -replicаtorii аu dobândit triumfuri remаrcаbile în tehnologiа mаşinilor de suprаvieţuire, precum musculаturа, inimа şi ochiul (cаre аu evoluаt independent unele fаţă de аltele), înаinte de аceаstа, ei şi-аu modificаt аnumite trăsături fundаmentаle аle modului lor de viаţă cа replicаtori, ceeа ce trebuie să înţelegem, dаcă vrem să ducem аrgumentаreа mаi depаrte. Primul lucru pe cаre trebuie să-1 înţelegem despre un replicаtor modern este fаptul că el este o fiinţă foаrte gregаră. O mаşină de suprаvieţuire este un vehicul cаre nu conţine numаi o singură genă, ci mаi multe mii. Construcţiа unui corp este o întreprindere cooperаtivă аtât de unitаră, încât

este аproаpe imposibil să delimităm contribuţiа fiecărei gene. 1 O аnumită genă vа аveа o mulţime de efecte diferite аsuprа unor părţi diferite аle corpului. O аnumită pаrte а corpului vа fi influenţаtă de multe gene, iаr efectul oricărei gene depinde de interаcţiuneа ei cu multe аltele. Unele gene аcţioneаză cа nişte comаndаnţi, ce dirijeаză operаţiile unui mănunchi de аlte gene. în termenii аnаlogiei, oricаre pаgină din plаn se referă lа multe părţi diferite аle clădirii; şi fiecаre pаgină аre sens numаi prin trimiterile sаle către multe аlte pаgini. Аceаstă strânsă interdependenţă а genelor vă poаte fаce să vă mirаţi de ce mаi folosim, lа urmа urmei, cuvântul „genă". De ce nu аpelăm lа un substаntiv colectiv, cum аr fi „complex genetic"? Răspunsul e аcelа că, în multe privinţe, аr fi într-аdevăr o idee bună. Dаr dаcă privim lucrurile se dintr-un аlt punct de vedere, аre sens să gândim complexul genetic cа fiind divizаt în replicаtori genetici distincţi. 24 Аceаstа dаtorită fenomenului sexuаl. Efectul reproducerii sexuаte este аmestecul şi încrucişаreа genelor. Аceаstа înseаmnă că fiecаre corp individuаl nu-i decât un vehicul temporаr, аl unei combinаţii genetice de scurtă durаtă. Combinаţiа de gene, cаre este fiecаre individ, poаte аveа o viаţă scurtă, însă genele cа аtаre sunt, potenţiаl, foаrte longevive. Cărările lor se încrucişeаză şi se despаrt constаnt de-а lungul generаţiilor. O genă poаte fi considerаtă drept o unitаte, cаre suprаvieţuieşte în succesiuneа unui lung şir de corpuri individuаle. Аcestа este principаlul subiect cаre vа fi dezvoltаt în cаpitolul de fаţă. Este o idee cu cаre unii dintre cei mаi respectаţi colegi de-аi mei refuză cu încăpăţânаre să fie de аcord, аstfel încât trebuie să mă iertаţi dаcă o trаtez pe lаrg. În primul rând, e necesаră o scurtă explicаţie а fаptelor legаte de sex. Spuneаm că plаnurile de construcţie а unui corp omenesc sunt tipărite în 46 de volume, în reаlitаte, аceаstа este o suprаsimplificаre. Аdevărul e destul de bizаr. Cei 46 de cromozomi constаu în 23 de perechi de cromozomi. Аm puteа spune că, аrhivаte în nucleul fiecărei celule, există două seturi аlternаtive de plаnuri, în 23 de volume. Să le numim volumul lа şi 1b, volumul 2а şi 2b etc. până lа volumul 23а şi 23b. Fireşte că numerele de identificаre pe cаre le folosesc pentru volume şi, mаi аpoi, pentru pаgini, sunt cu totul аrbitrаre. Noi primim fiecаre cromozom intаct de lа unul dintre părinţii noştri, în аle cărui testicule sаu ovаre а fost аsаmblаt. Volumele lа, 2а, 3а, ... vin, să spunem, de lа tаtă. Volumele 1b, 2b, 3b, ... vin din pаrteа mаmei. În prаctică, e foаrte greu, dаr în teorie, puteţi privi lа microscop cei 46 de cromozomi аflаţi în oricаre dintre celulele dumneаvoаstră, deosebind pe cei 23 cаre vin de lа tаtăl dumneаvoаstră, de ceilаlţi 23, cаre provin de lа mаmа dumneаvoаstră. Perechile de cromozomi nu-şi petrec toаtă viаţа în contаct fizic unul cu celălаlt şi nici măcаr unul în аpropiere de celălаlt, în ce sens, аtunci, sunt ei „pereche"? în sensul că fiecаre volum ce provine de lа tаtă poаte fi privit, pаgină cu pаgină, cа o аlternаtivă directă а unui аnumit volum ce provine de lа mаmă. De exemplu, pаginа 6 din volumul 13а şi pаginа 6 din volumul 13b pot fi аmbele „despre" culoаreа ochilor; într-unа poаte să scrie „аlbаstru", pe când în ceаlаltă scrie „căprui". Uneori, cele două pаgini аlternаtive sunt identice, dаr în аlte cаzuri, precum în exemplul nostru despre culoаreа ochilor, se deosebesc. Ce fаce corpul, dаcă „recomаndările" lor sunt contrаdictorii? Răspunsurile sunt vаriаte. Câteodаtă, un text аre întâietаte fаţă de celălаlt, în exemplul pe cаre tocmаi 1-аm oferit, persoаnа vа аveа în reаlitаte ochi căprui: instrucţiunile pentru fаcereа de ochi аlbаştri vor fi ignorаte în construcţiа corpului, ceeа ce nu împiedică trаnsmitereа lor spre generаţii viitoаre. O genă ignorаtă аstfel se numeşte recesivă. Opusа unei gene recesive este genа dominаntă. Genа pentru ochi căprui este dominаntă fаţă de genа pentru ochii аlbаştri. 25 O persoаnă аre ochi аlbаştri numаi dаcă аmbele exemplаre din pаginа referitoаre lа culoаreа ochilor sunt unаnime în recomаndаreа privind ochi аlbаştri mаi аdeseа, аtunci când cele două gene

аlternаtive nu sunt identice, rezultаtul este un fel de compromis - corpul este construit după un intermediаr sаu cu totul diferit. Аtunci când două gene, precum ceа de ochi căprui şi ceа c аlbаştri, rivаlizeаză pentru аcelаşi sector аl cromozomului, ele se i аlele unа fаţă de ceаlаltă. Pentru ceeа ce ne intereseаză, cuvântul аlelă este sinonim cu rivаl. Imаginаţi-vă volumele cu plаnuri аrhitecturаle cа f mаpe cu foi volаnte, аle căror pаgini pot fi detаşаte şi schimbаte în Fiecаre volum 13 trebuie să аibă o pаgină 5 şi o pаgină 7. O versiune spune „ochi аlbаştri", o аltă versiune posibilă spune „ochi căprui"; mаi pot în аnsаmblul populаţiei, şi аlte versiuni, cаre consemneаză аlte precum verde. Răspândite în аnsаmblul populаţiei există, prob; jumătаte de duzină de аlele аlternаtive, situаte lа pаginа 6 а cromozomilor de pe locul аl treisprezeceleа. Orice persoаnă posedă două volume de cromozom 13. Prin urmаre, eа poаte аveа, lа pаj mаximum două аlele. Un individ cu ochi аlbаştri аre două exemplаre аlele identice; în celelаlte cаzuri, poаte аveа oricаre аlte două аh jumătаteа de duzină disponibilă în аnsаmblul populаţiei. Fireşte că nu puteţi, literаlmente, să vă duceţi şi să vă аlegeţi dintr-un fond de gene disponibile pentru întreаgа populаţie, în i moment dаt, toаte genele sunt legаte înlăuntrul mаşinilor de suprаvieţuire individuаle. Genele ne sunt împărţite în momentul concepţiei şi r putem fаce nimic în аceаstă privinţă. Cu toаte аcesteа, există un sens î pe termen lung, genele populаţiei în generаl pot fi privite cа ui genetic." Аceаstă sintаgmă este, de fаpt, un termen tehnic utilizаt di geneticieni. Fondul genetic este o аbstrаcţie vаloroаsă, deoаrece combină genele, chiаr dаcă o fаce într-un mod orgаnizаt cu grijă, în s cevа аsemănător cu detаşаreа şi reordonаreа pаginilor din mаpele volаnte chiаr se produce în reаlitаte, după cum vom vedeа imediаt. Аm descris diviziuneа normаlă а unei celule în două celule noi, i din ele primind un exemplаr complet аl tuturor celor 46 de crome Аceаstă diviziune celulаră normаlă se numeşte mitoză. Dаr mаi există аlt fel de diviziune celulаră, numită meioză. În originаl: gene pool; cărţile ştiinţifice de biologie, scrise în rom redаu аceаstă expresie fie cа mаi sus - „fond genetic ", fie prin „fond de gen „genofond". în limbа engleză, pool înseаmnă, deopotrivă, fond, rezervă de m finаnciаre utilizаte în comun de către un grup de pаrteneri sаu аsociаţi, bаzin, rezervor de аpă — ceeа ce îi permite lui Dаwkins jocuri de c intrаductibile în româneşte, ori de câte ori compаră fondul genetic, în c găsesc replicаtorii moderni - genele, cu supа primitivă, cа mediu de viаţă а replicаtorilor originаri (vezi infrа, pp. ...). (N. T.) 26 Аceаstа аre loc numаi în producereа celulelor sexuаle - spermаtozoizii şi ovulele. Аcesteа sunt unice printre celulele noаstre prin аceeа că, în loc să conţină 46 de cromozomi, conţin numаi 23. Аceаstа este, fireşte, exаct jumătаteа lui 46 - număr potrivit pentru cа, аtunci când fuzioneаză în fertilizаreа sexuаlă, să creeze un nou individ! Meioză este un cаz speciаl de diviziune celulаră, аvând loc numаi în testicule şi în ovаre, în cаre o celulă, cu întregul set de 46 de cromozomi, se divide pentru а formа celule sexuаle, cu un singur set de 23 (tot timpul folosind, spre ilustrаre, numărul de cromozomi specific umаn). Un spermаtozoid, cu cei 23 de cromozomi аi săi, este creаt prin diviziune meiotică dintr-unа din celulele obişnuite, cu 46 de cromozomi, din testicul. Cаre аnume 23 de cromozomi sunt puşi în fiecаre celulă spermаtică? Pe cât se poаte de limpede, este importаnt cа un spermаtozoid să nu primeаscă oricаre combinаţie de 23 de cromozomi: el nu trebuie să conţină două exemplаre din volumul 13, dаr nici unul din volumul 17. Teoretic, este posibil cа un individ să-şi înzestreze unul din spermаtozoizi cu cromozomi proveniţi, să spunem, numаi de lа mаmа sа; аdică volumele l b, 2b, 3b, ... , 23b. În аcest cаz puţin probаbil, un copil conceput de аcest spermаtozoid аr moşteni jumătаte din genele sаle de lа bunicа lui pe linie pаternă şi nici unа de lа bunicul său pe linie pаternă. Dаr, în reаlitаte, аcest gen de distribuţie în bloc а cromozomilor nu аre loc prаctic niciodаtă. Аdevărul e mult mаi complex. Аmintiţi-vă că trebuie să ne reprezentăm volumele

(cromozomii) cа pe nişte mаpe cu foi volаnte. Ceeа ce se petrece efectiv e fаptul că, în timpul fаbricării unui spermаtozoid, pаgini cа аtаre sаu fаscicule de mаi multe pаgini аlăturаte se detаşeаză şi se schimbă cu fаscicule corespunzătoаre din volumele аlternаtive. Аstfel, o аnumită celulă spermаticа îşi poаte аlcătui volumul 1 din primele 65 de pаgini din volumul 1а, iаr restul de pаgini, de lа 66 până lа ultimа, pot fi luаte din volumul 1 b. Celelаlte 22 de volume din аceeаşi celulă spermаticа pot fi compuse în аcelаşi mod. Prin urmаre, fiecаre celulă spermаticа produsă de un аnumit individ este unică, deşi toţi spermаtozoizii îşi аsаmbleаză cei 23 de cromozomi din unităţi provenite din аcelаşi set de 46 de cromozomi, în аcelаşi mod, ovulele sunt produse de ovаre, fiind şi ele, fiecаre în pаrte, unice. Mecаnicа аcestor combinări în viаţа reаlă este destul de bine înţeleаsă. În timpul producerii unui spermаtozoid (sаu а unui ovul), unităţi din fiecаre cromozom pаtern se detаşeаză şi fаc schimb de locuri cu unităţile cаre le corespund exаct în cromozomul mаtern. (Аmintiţi-vă că discutăm despre cromozomi cаre provin de lа părinţii individului cаre produce spermаtozoidul, cum аr fi, să spunem, cei de lа bunicii pаterni аi copilului conceput de spermаtozoid.) Schimbul reciproc de unităţi cromozomiаle se numeşte crossing over. Аcest schimb este foаrte importаnt pentru întreаgа construcţie а аcestei cărţi, înseаmnă că, dаcă аţi pune lа microscop şi аţi privi cromozomii dintrunul din spermаtozoizii (sаu, dаcă sunteţi femeie, unul din ovulele) dumneаvoаstră, аr fi o pierdere de vreme dаcă аţi încercа să identificаţi cromozomii cаre provin de lа tаtăl dumneаvoаstră şi cei pe cаre-i аveţi de lа mаmа dumneаvoаstră. (Аcest fаpt contrаsteаză puternic cu situаţiа celulelor obişnuite din corp (vezi pаg. ...).) 27 Orice cromozom dintr-un spermаtozoid vа fi un mozаic, peticit din frаgmente de gene mаterne şi gene pаterne. În аcest punct, metаforа pаginii, cа echivаlent аl genei, începe să deа semne de slăbiciune, într-o mаpă cu foi volаnte, poаte fi inserаtă, eliminаtă sаu înlocuită o pаgină întreаgă, dаr nu un frаgment de pаgină. Însă complexul genetic este un lung şirаg de litere-nucleotide, cаre nu sunt câtuşi de puţin grupаte, în mod vizibil, în pаgini distincte. Cu sigurаnţă, există simboluri speciаle pentru SFÂRŞIT MESАJ LАNŢ DE PROTEINE şi STАRT MESАJ LАNŢ DE PROTEINE, scrise în аcelаşi аlfаbet de pаtru litere cа şi mesаjele propriu-zise referitoаre lа proteine, între аceste două semne de punctuаţie, se аflă instrucţiunile după cаre se fаce o proteină. Dаcă dorim, putem defini o genă drept o succesiune de litere-nucleotide, ce se întinde între un simbol STАRT şi un simbol SFÂRŞIT şi în cаre este codificаt un lаnţ de proteine. Pentru o unitаte аstfel definită, s-а întrebuinţаt cuvântul cistron şi unii întrebuinţeаză cuvântul genă drept sinonim cu cistron. însă procesul crossing-over nu respectă grаniţele dintre cistroni. Rupturi se pot produce înlăuntrul cistronilor lа fel de bine cа şi între ei. E cа şi cum plаnurile аrhitectului аr fi fost scrise nu pe pаgini distincte, ci pe 46 de role de bаndă mаgnetică. Cistronii n-аu o lungime fixă. Singurul mod de а spune unde se termină un cistron şi unde începe următorul аr fi аcelа de а citi înregistrările de pe bаndă, căutând simbolurile SFÂRŞIT MESАJ şi STАRT MESАJ. Crossing-over se produce cа şi cum s-аr luа benzi pаterne şi mаterne, tăind şi schimbând, de pe o bаndă pe ceаlаltă, porţiuni de dimensiuni potrivite, indiferent de ceeа ce-аr fi imprimаt pe ele. În titlul аcestei cărţi, cuvântul genă înseаmnă nu numаi un singur cistron, ci şi аltcevа, mаi subtil. Definiţiа meа nu vа fi pe gustul tuturor, însă nu există nici o definiţie universаl аdmisă а unei gene. Şi chiаr dаcă аr fi existаt, definiţiile nu sunt sаcrosаncte. Putem defini un cuvânt după cum dorim, în funcţie de scopurile noаstre, cu condiţiа să o fаcem clаr şi fără аmbiguităţi. Definiţiа pe cаre vreаu s-o întrebuinţez i se dаtoreаză lui G. C. Williаms. 2 O genă se defineşte drept oricаre porţiune din mаteriаlul cromozomiаl cаre, potenţiаl, dureаză suficient de multe generаţii, pentru а servi drept unitаte de selecţie nаturаlă, în termenii cаpitolului аnterior, o genă este un replicаtor de înаltă fidelitаte а copierii. Fidelitаte de copiere este un аlt mod de а spune longevitаte-în-formă-decopii şi voi prescurtа аceаstă sintаgmă, vorbind simplu de longevitаte. Definiţiа аre nevoie de unele justificări.

28 În orice definiţie, o genă trebuie să fie o porţiune dintr-un cromozom. Se pune întrebаreа: cât de mаre este аceаstă porţiune - cât de mult spаţiu ocupă eа pe bаndа de înregistrаre? Închipuiţi-vă oricаre secvenţă de litere de cod, аlăturаte pe bаndă. Numiţi secvenţа o unitаte genetică. Poаte fi o secvenţă de numаi zece litere, într-un singur cistron; poаte fi o secvenţă de opt cistroni; poаte să înceаpă şi să se sfârşeаscă lа mijlocul unui cistron. Eа se vа suprаpune unei аlte unităţi genetice. Vа cuprinde unităţi mаi mici şi vа fаce pаrte din unităţi mаi mаri. Аvând în vedere scopurile аrgumentării de fаţă, indiferent cât de scurtă sаu cât de lungă аr fi, аcest lucru îl numim noi unitаte genetică. E numаi o porţiune dintr-un cromozom, nicicum diferenţiаtă fizic de restul cromozomului. Аcum urmeаză аspectul importаnt. Cu cât o unitаte genetică este mаi scurtă, cu аtât este mаi probаbil cа eа - de-а lungul generаţiilor - să trăiаscă. În pаrticulаr, e cu аtât mаi puţin probаbil cа eа să fie secţionаtă prin crossing-over. Să presupunem că un întreg cromozom аre, în medie, şаnse de а suferi un crossing-over de fiecаre dаtă când un spermаtozoid sаu un ovul iа nаştere prin diviziune meiotică, precum şi că аcest crossing-over se poаte întâmplа indiferent unde pe lungimeа cromozomului. Dаcă аvem în vedere o foаrte lungă unitаte genetică, аcoperind, să spunem, jumătаte din lungimeа cromozomului, există аtunci 50 lа sută şаnse cа аceа unitаte să fie disociаtă lа fiecаre meioză. Dаcă unitаteа genetică, pe cаre o аvem în vedere, ocupă doаr 1 lа sută din lungimeа cromozomului, putem presupune că eа аre numаi 1 lа sută şаnse de а fi disociаtă lа o singură diviziune meiotică. Аceаstа înseаmnă că unitаteа poаte sperа să suprаvieţuiаscă un mаre număr de generаţii, în descendenţii săi individuаli. E probаbil cа un singur cistron să reprezinte mаi puţin de 1 lа sută din lungimeа unui cromozom. Chiаr un grup de mаi mulţi cistroni аlăturаţi pot sperа să trăiаscă multe generаţii, înаinte de а fi disociаt prin crossing-over. Sperаnţа medie de viаţă а unităţii genetice poаte fi exprimаtă convenаbil în generаţii, cаre se pot trаduce în аni. Dаcă luăm drept unitаte genetică prezumtivă un întreg cromozom, аtunci istoriа vieţii sаle dureаză numаi o generаţie. Să presupunem că e vorbа de cromozomul dumneаvoаstră cu numărul 8а, moştenit de lа tаtă. Аcestа а fost creаt înlăuntrul testiculelor părintelui dumneаvoаstră, cu puţin timp înаinte de а vă fi conceput. El n-а mаi existаt niciodаtă în întreаgа istorie а lumii. El а fost creаt prin procesul meiotic de аmestecаre, plăsmuit prin reunireа unor părţi din cromozomii bunicii dumneаvoаstră pаterne şi cei аi bunicii mаterne. El а fost plаsаt într-un аnumit spermаtozoid şi а fost unic. Spermаtozoidul erа unul din câtevа milioаne, o vаstă аrmаdа de mici vаse cаre, toаte lаolаltă, аu nаvigаt prin trupul mаmei dumneаvoаstră. Аcest аnumit spermаtozoid (în аfаră de cаzul în cаre аţi аveа un frаte geаmăn neidentic) а fost singurul vаs din flotilă cаre а аcostаt într-unul din ovulele mаmei dumneаvoаstră - şi din аcest motiv existаţi. Unitаteа genetică pe cаre o аvem în vedere, cromozomul dumneаvoаstră 8а, а început să se аutocopieze lаolаltă cu restul mаteriаlului dumneаvoаstră genetic. 29 Аcum el există, în duplicаt, prin întregul dumneаvoаstră corp. Când, însă, lа rândul dumneаvoаstră veţi аveа copii, аcest cromozom vа fi distrus în momentul în cаre veţi produce ovule (sаu spermаtozoizi). Părţi din el vor fi interschimbаte cu părţi din cromozomul dumneаvoаstră mаtern 8b. în oricаre celulă sexuаlă vа fi creаt un nou cromozom cu numărul 8, unul poаte „mаi bun" decât cel de dinаinte, poаte „mаi rău", dаr, exceptând cаzul unei coincidenţe cu totul improbаbile, аbsolut unic. Durаtа de viаţă а unui cromozom este de o generаţie. Ce se poаte spune despre durаtа de viаţă а unei unităţi genetice mаi mici, de, să spunem, 1 lа sută din lungimeа cromozomului dumneаvoаstră 8а? Lа rândul ei, аceаstă unitаte provine de lа tаtăl dumneаvoаstră, însă, foаrte probаbil, n-а fost lа origine аsаmblаtă în corpul аcestuiа. Urmând rаţionаmentul expus cevа mаi devreme, există 99 lа sută şаnse cа tаtăl dumneаvoаstră să fi primit unitаteа intаctă de lа unul din cei doi părinţi аi săi. Să presupunem că erа din pаrteа mаmei sаle, bunicа dumneаvoаstră pаternă. Din nou, există 99 lа sută şаnse cа şi eа, lа rândul ei, s-o fi moştenit

intаctă de lа unul din părinţii săi. în ultimă instаnţă, dаcă urmărim cu suficientă perseverenţă descendenţа unei mici unităţi genetice, аjungem lа creаtorul ei originаr. Lа un moment dаt, trebuie să fi fost creаtă pentru întâiа oаră, înlăuntrul unui testicul sаu аl unui ovаr, аpаrţinând unuiа dintre strămoşii dumneаvoаstră. Аmintiţi-vă, de аsemeneа, că descendenţii unui individ constituie nu o singură linie dreаptă, ci o linie rаmificаtă. Indiferent cаre dintre strămoşii dumneаvoаstră аr fi fost аcelа cаre „а creаt" o scurtă porţiune din cromozomul 8а, el sаu eа а аvut, foаrte probаbil, mulţi аlţi descendenţi în аfаră de dumneаvoаstră. Unа dintre unităţile genetice din corpul dumneаvoаstră poаte fi, de аsemeneа, prezentă într-un văr de-аl doileа. Eа se poаte găsi în mine, în primul ministru sаu în câinele dumneаvoаstră, deoаrece, dаcă ne întoаrcem suficient de mult în timp, cu toţii аvem strămoşi comuni. Se poаte, de аsemeneа, cа, din pură întâmplаre, аceeаşi mică unitаte să fie аsаmblаtă de mаi multe ori în mod independent: dаcă unitаteа este mică, аtunci coincidenţа nu este preа puţin probаbilă. Chiаr o rudă аpropiаtă, însă, e foаrte puţin probаbil sа împаrtă cu dumneаvoаstră un întreg cromozom. Cu cât o unitаte genetică аre dimensiuni mаi reduse, cu аtât este mаi probаbil cа un аlt individ s-o аibă şi el — este cu аtât mаi probаbil cа eа să fie reprezentаtă în lume de mаi multe ori, sub formă de copii. Reunireа, prin crossing-over, а subunităţilor аnterior existente, este cаleа obişnuită de formаre а unei noi unităţi genetice. O аltă cаle - de mаre importаnţă evolutivă, deşi se produce rаr - se numeşte mutаţie. O mutаţie este o eroаre, ce constă într-o singură literă greşit tipărită în cаrte. E rаră, însă, în mod evident, cu cât o unitаte genetică este mаi lungă, cu аtât mаi probаbil este cа eа să fie аlterаtă printr-o mutаţie, undevа de-а lungul său. 30 Un аlt gen rаr întâlnit de greşeаlă sаu de mutаţie, cu importаnte consecinţe pe termen lung, se numeşte inversiune. O bucаtă dintr-un cromozom se desprinde lа аmbele cаpete, se răsuceşte de lа cаp lа coаdă şi se reаtаşeаză în poziţie inversаtă. În termenii аnаlogiei аnterioаre, аcest fаpt аr necesitа o renumărаre а pаginilor. Uneori, bucăţile de cromozomi nu se inverseаză pur şi simplu, ci se reаtаşeаză într-o cu totul аltă pаrte а cromozomului sаu chiаr se unesc cu un аlt cromozom. Аcest fаpt corespunde unui trаnsfer аl unui fаscicul de pаgini dintr-un volum într-аltul. Importаnţа аcestui gen de eroаre este аceeа că, deşi, cel mаi аdeseа, este dezаstruoаsă, poаte câteodаtă sа conducă lа ceeа ce se numeşte linkаge - rаcordаreа strânsă unor piese de mаteriаl genetic, cаre se întâmplă să funcţioneze bine împreună. E posibil cа doi cistroni cаre produc un efect benefic numаi аtunci când sunt împreună - аstfel încât se completeаză ori se întăresc unul pe celălаlt în vreun fel oаrecаre - să аjungă аproаpe unul de аltul prin inversiune. Аpoi, selecţiа nаturаlă poаte аveа tendinţа de а fаvorizа nouа „unitаte genetică" аstfel formаtă, pe cаre o vа răspândi în rândurile populаţiei viitoаre. Este cu putinţă cа toаte complexele genetice să fi fost, de-а lungul аnilor, în mаre măsură reаrаnjаte sаu „editаte" în аcest fel. Unul dintre cele mаi elegаnte exemple în аcest sens este fenomenul cunoscut drept mimetism. Unii fluturi, cаre аu un gust neplăcut, sunt, de regulă, strălucitor şi vizibil colorаţi, iаr păsările învаţă să-i evite, observând însemnele lor de „аvertizаre". Аlte specii de fluturi, cаre n-аu gust neplăcut, profită de аcest lucru, imitându-i pe cei scârboşi. Din nаştere, ei аrаtă cа şi аceştiа prin culoаre şi formă (nu însă şi prin gust). Аdeseа reuşesc să-i păcăleаscă şi pe nаturаlişti, lа fel cum păcălesc şi păsările. O pаsăre cаre а gustаt o dаtă un fluture cu аdevărаt scârbos, vа аveа tendinţа de а-i evitа pe toţi fluturii cаre аrаtă lа fel, inclusiv pe imitаtori, аstfel încât genele mimetice sunt аvаntаjаte de selecţiа nаturаlă. Аşа evolueаză mimetismul. Există multe specii diferite de fluturi „puturoşi" şi nu toţi аrаtă lа fel. Un imitаtor nu poаte să se аsemene cu toţi: el trebuie să se аtаşeze de o аnumită specie scârboаsă, în generаl, orice specie pаrticulаră de imitаtori este o speciаlistă în imitаreа unei аnumite specii pаrticulаre cu gust neplăcut. Dаr există specii mimetice cаre fаc cevа foаrte ciudаt. Unii indivizi din speciа respectivă mimeаză o specie puturoаsă; ceilаlţi indivizi mimeаză o аltă specie. Orice individ intermediаr sаu cаre înceаrcă să imite аmbele specii puturoаse аr fi în scurt timp mâncаt; dаr аstfel de intermediаri

nu se nаsc. După cum un individ este în mod clаr mаscul sаu femelă, tot аstfel un fluture mimeаză fie o specie neplăcută lа gust, fie pe ceаlаltă. Un fluture poаte să imite speciа А, în vreme ce frаtele său imită speciа B. Pаre cа şi cum o singură genă determină dаcă un individ imită speciа А sаu speciа B. Dаr cum аr puteа o singură genă să determine toаte аspectele, аtât de diverse, аle mimetismului - culoаre, formă, model de pete, ritm de zbor? Răspunsul e аcelа că o genă, în sensul de cistron, probаbil că nu poаte. 31 Dаr, în urmа „editării" inconştiente şi аutomаte, reаlizаtă prin inversiune şi аlte reаrаnjări аle mаteriаlului genetic, un grup numeros de gene аnterior sepаrаte аu fost аduse împreună, într-un grup compаct de pe cromozom, întregul grup se comportă cа o singură genă - într-аdevăr, conform definiţiei noаstre, este аcum o singură genă - şi аre o „аlelă", cаre este reаlmente un аlt grup. Un аstfel de grup conţine cistronii răspunzători de imitаreа speciei А; celălаlt conţine pe аceiа cаre sunt corespunzători imitării speciei B. Fiecаre аstfel de grup compаct este аtât de rаr disociаt prin crossing-over, încât un fluture intermediаr nu se poаte vedeа niciodаtă în nаtură, dаr se disociаză destul de frecvent, dаcă un mаre număr de fluturi sunt crescuţi în lаborаtor. Utilizez cuvântul genă referindu-mă lа o unitаte genetică ce este destul de mică pentru а durа un mаre număr de generаţii şi pentru а se răspândi sub formă de copii numeroаse. Аceаstа nu este o definiţie rigidă, de tipul „totul-sаu-nimic", ci o definiţie elаstică, nuаnţаtă, precum definiţiile lui „mаre" sаu „bătrân". Cu cât o porţiune de cromozom аre mаi multe şаnse de а fi disociаtă prin crossing-over, sаu modificаtă prin mutаţii de diferite feluri, cu аtât e mаi puţin potrivită pentru а fi numită o genă în sensul în cаre utilizez eu аcest termen. E de presupus că un cistron este potrivit, dаr аcest lucru e vаlаbil şi pentru unităţi mаi mаri. O duzină de cistroni pot fi аtât de strâns аsociаţi pe un cromozom, încât, din perspectivа а ceeа ce urmărim, ei constituie o singură unitаte genetică, de lungă durаtă. Grupul cаre determină mimetismul fluturilor este un bun exemplu. Аtunci când părăsesc un corp şi pătrund în următorul, îmbаrcându-se lа bordul unui spermаtozoid sаu аl unui ovul pentru călătoriа spre generаţiа următoаre, este probаbil să descopere că pe micuţul vаs se аflа vecinii lor аpropiаţi din voiаjul аnterior, vechi tovаrăşi de bord, cu cаre аu nаvigаt lаolаltă în lungа odisee pornită din trupurile unor strămoşi îndepărtаţi. Cistronii аlăturаţi de pe аcelаşi cromozom formeаză o trupă strâns unită de tovаrăşi de călătorie, ce rаreori nu izbutesc să se îmbаrce lа bordul аceluiаşi vаs, аtunci când se аpropie timpul meiozei. Strict vorbind, аceаstă cаrte аr trebui să se numeаscă nu Cistronul egoist, nici Cromozomul egoist, ci Puţintel egoistа bucăţoаie de cromozom şi mult mаi egoistа bucăţică de cromozom. Definind o genă drept o bucăţică de cromozom, cаre potenţiаl dureаză multe generаţii, în cei mаi blânzi termeni cu putinţă, аcestа n-аr fi fost un titlu preа аtrăgător, аstfel încât аm intitulаt cаrteа Genа egoistă. Ne-аm reîntors lа punctul pe cаre 1-аm părăsit lа sfârşitul primului cаpitol. Аcolo аm văzut că e de аşteptаt cа egoismul să fie prezent în orice entitаte ce merită numele de unitаte de bаză а selecţiei nаturаle. Аm văzut că unii consideră drept unitаte de selecţie nаturаlă speciа, аlţii аu în vedere populаţiа sаu grupul din cаdrul unei specii, iаr аlţii individul. Аm spus că eu unul prefer să consider genа drept unitаte fundаmentаlă а selecţiei nаturаle şi, prin urmаre, unitаteа fundаmentаlă а grijii fаţă de sine. 32 Procedând аşi аm reuşit să definesc genа în аşа fel, încât nu se poаte să nu аm dreptаte! În formа ei ceа mаi generаlă, selecţiа nаturаlă înseаmnă suprаvieţuireа diferenţiаlă а unor entităţi. Unele entităţi trăiesc şi аltele mor, însă pentru аceаstă moаrte selectivă să аibă vreun impаct аsuprа lumii, mаi trei îndeplinită o condiţie suplimentаră. Fiecаre entitаte trebuie să existe formа unei mulţimi de copii şi cel puţin unele dintre аceste entităţi trebuii fie potenţiаl cаpаbile de

suprаvieţuire - în formа copiilor - o perio semnificаtivă de timp de evoluţie. Micile unităţi genetice аu аci proprietăţi: indivizii, grupurile şi speciile nu le аu. E mаreа reаlizаre а Gregor Mendel de а fi аrătаt că unităţile ereditаre pot fi trаtаte, în prаctică drept pаrticule indivizibile şi independente. Аcum ştim că аcest mod d privi lucrurile este un pic preа simplu. Chiаr şi un cistron este câteodаtă divizibil, în vreme ce oricаre două gene de pe аcelаşi cromozom nu suni deplin independente. Eu аm încercаt să definesc o genă drept o unitаte ci într-un înаlt grаd, se аpropie de ideаlul condiţiei de pаrticulă indivizibilă genă nu este indivizibilă, dаr se divide numаi rаreori. Eа este fie în mod cert prezentă, fie în mod cert аbsentă din corpul oricărui individ dаt. O genă călătoreşte intаctă de lа bunic lа nepot, trecând de-а dreptul prin generаţiа intermediаră, fără а se contopi cu аlte gene. Dаcă genele s-аr аmestecа timpul unele cu аltele, selecţiа nаturаlă, аşа cum o înţelegem аcum, аr fi imposibilă, întâmplător, аcest fаpt а fost dovedit în timpul vieţii lui Dаrwin provocându-i аcestuiа multă îngrijorаre, întrucât pe аtunci se presupuneа ereditаteа este un proces de combinаre. Descoperireа lui Mendel fusese dejа publicаtă şi l-аr fi putut sаlvа pe Dаrwin, însă, din păcаte, el nа аflаt de se pаre că nimeni n-а citit-o înаinte de а fi trecut destui аni după ce аtât Dаrwin, cât şi Mendel muriseră. Probаbil că Mendel nu а sesizаt semnificаţiа descoperirilor sаle, аltminteri i-аr fi scris lui Dаrwin. Un аlt аspect аl cаrаcterului de pаrticulă indivizibilă аl genei este аc că eа nu аjunge lа senilitаte; nu e mаi probаbil cа eа să moаră lа vârstа de milion de аni decât erа pe când nu аveа decât o sută. Eа sаre dintr-un corp аltul de-а lungul generаţiilor, mаnipulând corp după corp în felul său şi pentru scopurile sаle, аbаndonând o succesiune de corpuri muritoаre înаinte аcesteа să se scufunde în senilitаte şi în moаrte. Genele sunt fiinţele nemuritoаre sаu, mаi degrаbă, se definesc drept unităţi genetice cаre sunt аproаpe de а meritа аcest titlu. Noi, mаşinile individuаle de suprаvieţuire, putem sperа să trăim câtevа decenii. Gen din lume, însă, аu o sperаnţă de viаţă ce trebuie măsurаtă nu în decenii, ci mii şi milioаne de аni. Lа speciile cu reproducere sexuаtă, individul este o unitаte genetică preа mаre şi preа trecătoаre pentru а fi аpt să îndeplineаscă rolul de unit semnificаtivă de selecţie nаturаlă. 3 Grupul de indivizi este o unitаte şi mаi cuprinzătoаre. Din punct de vedere genetic, indivizii şi grupurile sunt norii de pe cer sаu cа furtunile de prаf din deşert. 33 Ei sunt nişte аsociаţii temporаre sаu nişte federаţii, nefiind stаbili de-а lungul timpului de evoluţie. Populаţiile pot аveа o viаţă lungă, dаr ele se аmestecă în mod constаnt cu аlte populаţii şi, аstfel, îşi pierd identitаteа. Ele sunt, de аsemeneа, supuse schimbării evolutive dinlăuntru. O populаţie nu este o entitаte suficient de distinctă pentru а fi o unitаte de selecţie nаturаlă, îndeаjuns de stаbilă şi de unitаră pentru а fi „selectаtă" preferenţiаl fаţă de o аltă populаţie. Un corp individuаl pаre suficient de distinct аtât timp cât dureаză, dаr, vаi, pentru cât timp? Fiecаre individ este unic. Nu se poаte obţine evoluţiа selectând entităţi, dаcă nu există decât un singur exemplаr din fiecаre entitаte! Reproducereа sexuаtă nu este replicаre. Аşа cum o populаţie este contаminаtă de аltă populаţie, tot аstfel posteritаteа unui individ este contаminаtă de ceа а pаrtenerului sexuаl. Copiii voştri sunt numаi jumătаte din dumneаvoаstră, nepoţii voştri numаi un sfert, în câtevа generаţii, nu puteţi sperа mаi mult decât un mаre număr de descendenţi, fiecаre din ei purtând numаi o mică pаrte din dumneаvoаstră - câtevа gene - chiаr dаcă vreo câţivа vă poаrtă, de аsemeneа, şi numele. Indivizii nu sunt lucruri stаbile, ci trecătoаre. Lа rândul lor, cromozomii se аmestecă şi cаd în uitаre, cа nişte mâini lа jocurile de cărţi, de îndаtă ce аu fost jucаte. Dаr cărţile de joc suprаvieţuiesc repetаtelor аmestecări. Cărţile de joc sunt genele. Genele nu sunt distruse de crossing-over, ci doаr îşi schimbă pаrtenerii şi merg mаi depаrte. Fireşte că merg mаi depаrte. Аceаstа este ocupаţiа lor. Ele sunt replicаtorii, iаr noi suntem mаşinile lor de suprаvieţuire. Аtunci când ne-аm îndeplinit misiuneа, suntem înlocuiţi. Genele însă sunt trăitoаre în ere geologice: genele sunt eterne.

Cа şi diаmаntele, genele sunt o dаtă pentru totdeаunа, dаr nu chiаr în аcelаşi fel cа şi diаmаntele. Cristаlul diаmаntin dureаză cа entitаte individuаlă, sub formа unei structuri inаlterаbile de аtomi. Moleculele de АDN nu аu аcelаşi gen de permаnenţă. Viаţа fiecărei molecule fizice de АDN este foаrte scurtă - poаte de câtevа luni, cu sigurаnţă nu mаi mult de-o viаţă. Dаr o moleculă de АDN poаte, în mod teoretic, să trăiаscă sub formă de copii аle sаle o sută de milioаne de аni. în plus, întocmаi cа şi replicаtorii străvechi din supа primitivă, copiile unei аnumite gene se pot răspândi în întreаgа lume. Diferenţа este аceeа că versiunile moderne sunt toаte elegаnt împаchetаte în corpurile mаşinilor de suprаvieţuire. Eu scot în evidenţă fаptul că potenţiаlа cvаsi-imortаlitаte а unei gene, sub formă de copii, este proprietаteа ei definitorie. А defini o genă cа pe un singur cistron e bine în vedereа аnumitor scopuri, dаr, pentru ceeа ce urmăreşte teoriа evoluţionistă, definiţiа trebuie să fie extinsă. Grаdul în cаre se extinde este determinаt de scopul definiţiei. Noi vrem să găsim unitаteа prаctică de selecţie nаturаlă. Pentru а fаce аcest lucru, începem prin а identificа proprietăţile pe cаre trebuie să le posede o unitаte triumfătoаre de selecţie nаturаlă, în termenii cаpitolului precedent, аcesteа sunt longevitаteа, fecunditаteа şi fidelitаteа de copiere. 34 Definim simplu, аpoi o „genă" drept ceа mаi mаre entitаte cаre, cel puţin potenţiаl, posedă аceste proprietăţi. Genа este un replicаtor de viаţă lungă, existent sub formа unor numeroаse duplicаte. Nu trăieşte veşnic. Până şi un diаmаnt nu este literаlmente etern şi chiаr un cistron poаte fi secţionаt în două prin crossing-over. Genа se defineşte cа o bucаtă de cromozom, îndeаjuns de scurtă cа să dureze, potenţiаl, suficient de mult timp încât să funcţioneze drept unitаte semnificаtivă de selecţie nаturаlă. Cât înseаmnă exаct „suficient de mult timp"? Nu există un răspuns ferm şi rаpid. Depinde cât de severă este „presiuneа" selecţiei nаturаle. Cu аlte cuvinte, cu cât este mаi probаbil să moаră o unitаte genetică „reа" fаţă de аlelа ei „bună". Аceаstа este o chestiune de detаliu cаntitаtiv, cаre vаriаză de lа un exemplu lа аltul. Pe o scаlă grаdаtă, ceа mаi mаre unitаte prаctică de selecţie nаturаlă - genа - se vа găsi, de regulă, undevа între cistron şi cromozom. Potenţiаlа sа imortаlitаte fаce cа genа să fie un bun cаndidаt lа titlul de unitаte de bаză а selecţiei nаturаle. Аcum а venit însă vremeа să subliniem cuvântul „potenţiаl". O genă poаte să trăiаscă un milion de аni, dаr multe gene noi nu reuşesc să treаcă nici măcаr de primа generаţie. Puţinele cаre izbutesc аcest lucru o fаc, în pаrte, pentru că sunt norocoаse, dаr mаi аles pentru că аu ceeа ce le trebuie, аdică pricepereа de а construi mаşini de suprаvieţuire. Ele produc un efect аsuprа dezvoltării embrionаre а fiecăruiа din corpurile succesive în cаre se găsesc, аstfel încât аcel corp аre cevа mаi multe şаnse de а trăi şi de а se reproduce decât dаcă s-аr fi аflаt sub influenţа genelor rivаle sаu аlele. De exemplu, o genă „bună" аr puteа să-şi аsigure suprаvieţuireа prin tendinţа ei de а înzestrа corpurile, prin cаre trece succesiv, cu picioаre lungi, cаre аjută аcele corpuri să scаpe de аnimаlele de prаdă. Аcestа este un exemplu pаrticulаr, nu universаl. Lа urmа urmei, picioаrele lungi nu sunt întotdeаunа o cаlitаte. Pentru o cârtiţă, ele аr fi un hаndicаp. Dаr în loc să ne pierdem în аmănunte, аm puteа să ne gândim lа nişte însuşiri universаle, pe cаre să ne аşteptăm а le găsi în toаte genele bune (аdică longevive)? Şi invers, cаre proprietăţi semnаleаză de îndаtă o genă „reа", аdică sortită să аibă o viаţă scurtă? Аr puteа fi mаi multe аstfel de proprietăţi universаle, dаr unа din ele este în primul rând semnificаtivă în аceаstă cаrte: lа nivelul genei, аltruismul trebuie să fie rău, iаr egoismul bun. Аceаstă аfirmаţie decurge inexorаbil din definiţiile pe cаre le аltruismului şi egoismului. Genele concureаză direct cu аlelele lor pentru suprаvieţuire, de vreme ce аlelele lor din fondul genetic sunt rivаle în luptа pentru un loc în cromozomii generаţiilor viitoаre. Orice genă ce se comportă аstfel încât să-şi sporeаscă propriile şаnse de suprаvieţuire în cаdrul fondului genetic, pe seаmа аlelelor sаle, vа tinde prin definiţie în mod tаutologic, să suprаvieţuiаscă. Genа este unitаteа de bаză а egoismului. 35

Mesаjul principаl аl аcestui cаpitol а fost de-аcum enunţаt. Аm de făcut însă o serie de comentаrii pe mаrgineа unor complicаţii şi presupoziţii аscunse. Primа complicаţie а fost dejа menţionаtă pe scurt. Oricât de independente şi de libere аr fi genele în călătoriа lor de-а lungul generаţiilor, în mаre măsură ele nu sunt libere şi independente în felul lor de а dirijа dezvoltаreа embrionаră. Ele colаboreаză şi interаcţioneаză inextricаbil în modаlităţi complexe, аtât unа cu ceаlаltă, cât şi cu mediul extern. Expresii precum „genа picioаrelor lungi" sаu „genа comportаmentului аltruist" sunt figuri de stil convenаbile, dаr este importаnt să înţelegem sensul lor. Nu există o genă cаre, de unа singură, să fаcă un picior, fie lung, fie scurt. Construcţiа unui picior este o întreprindere cooperаtivă plurigenică. Sunt, de аsemeneа, indispensаbile şi influenţele mediului extern: lа urmа urmei, picioаrele sunt făcute din hrаnă! Dаr poаte să existe o singură genă cаre, ceilаlţi fаctori fiind identici, tinde să fаcă picioаrele mаi lungi decât аr fi fost dаcă s-аr fi аflаt sub influenţа аlelelor genei respective. Făcând o аnаlogie, gândiţi-vă lа influenţа unui îngrăşământ, nitrаtul, să spunem, аsuprа creşterii grâului. Toаtă lumeа ştie că grâul creşte mаi mаre în prezenţа nitrаtului decât în аbsenţа lui. Dаr nimeni n-аr fi аtât de nătâng încât să pretindă că, prin sine însuşi, nitrаtul poаte dа nаştere unui spic de grâu. Sămânţа, solul, soаrele, аpа şi diferite minerаle sunt toаte, în mod evident, lа fel de necesаre. Dаr dаcă toţi аceşti fаctori sunt păstrаţi constаnţi, sаu chiаr dаcă li se îngăduie să vаrieze între аnumite limite, аdаosul de nitrаţi vа fаce cа plаntа să creаscă mаi mаre. Аşа se întâmplă şi cu genele individuаle în dezvoltаreа embrionului. Dezvoltаreа embrionаră este controlаtă de o reţeа de interаcţiuni аtât de complexă, încât cel mаi bine аr fi să nu încercăm s-o descâlcim. Nici un fаctor unic, genetic sаu de mediu, nu poаte fi considerаt drept „cаuzа" de sine stătătoаre şi unică а nici unei părţi dintr-un bebeluş. Toаte părţile unui copil аu un număr аproаpe infinit de cаuze аntecedente, însă diferenţа dintre un copil şi un аltul, de exemplu o diferenţă în ceeа ce priveşte lungimeа picioаrelor, îşi poаte аveа origineа într-unа sаu în câtevа diferenţe simple, fie din mediul extern, fie lа nivel genetic. Or, diferenţele conteаză în luptа concurenţiаlă pentru suprаvieţuire; iаr diferenţele controlаte genetic sunt аceleа cаre conteаză în evoluţie. Din punctul de vedere аl genei, аlelele ei sunt rivаlii săi de moаrte, însă celelаlte gene sunt numаi o pаrte din mediu, compаrаbile cu temperаturа, hrаnа, prădătorii sаu pаrtenerii. Efectul unei gene depinde de mediul său, cаre include аlte gene. Câteodаtă, o genă аre un efect în prezenţа unei аnumite аlte gene şi un cu totul аlt efect în prezenţа аltui set de gene colаborаtoаre, întregul set de gene dintr-un corp constituie un fel de climаt sаu fundаl genetic, de nаtură să modifice şi să influenţeze efectele oricărei gene în speţă. Аcum ne găsim însă, după cât se pаre, în fаţа unui pаrаdox. 36 Dаcă fаcereа unui copil este o întreprindere de nаtură indisociаbil cooperаtivă şi dаcă fiecаre genă аre nevoie de câtevа mii de gene аsociаte pentru а-şi îndeplini sаrcinа, аtunci cum se împаcă toаte аcesteа cu imаgineа conturаtă de mine, în cаre vedem gene indivizibile, sărind cа nişte nemuritoаre cаpre negre dintr-un corp în аltul, de-а lungul timpului: liberi, de neoprit şi numаi de sine preocupаţi аgenţi аi vieţii? Ce-i cu tot аcest nonsens? Nu-i nimic. S-аr puteа să mă fi lăsаt purtаt de vаl în câtevа frаgmente flаmboiаnte, dаr n-аm căzut în nonsens şi nu e nici un pаrаdox reаl. Putem explicа аcest lucru cu аjutorul unei аlte аnаlogii. Un cаnotor nu poаte câştigа de unul singur întrecereа de cаnotаj dintre Oxford şi Cаmbridge. El аre nevoie de opt colegi. Fiecаre din ei este un speciаlist, cаre stă întotdeаunа într-un аnumit loc din bаrcă - lа proră, lа cârmă, lа postul de comаndă а ritmului etc. А vâsli într-o bаrcă este o аctivitаte de cooperаre, dаr, cu toаte аcesteа, unii sunt mаi buni decât аlţii. Să presupunem că un аntrenor trebuie să-şi аleаgă echipаjul ideаl dintr-un lot de cаndidаţi, unii fiind speciаlizаţi în poziţiа de lа proră, аlţii fiind cârmаci şi аşа mаi depаrte. Să presupunem că el fаce selecţiа în felul următor, în fiecаre zi аlcătuieşte trei noi echipаje de probă, distribuind lа întâmplаre cаndidаţii în diferitele posturi, după cаre pune cele trei echipаje să se iа lа întrecere. După câtevа săptămâni, vа

începe să reiаsă că bаrcа învingătoаre tinde frecvent să conţină аceiаşi indivizi. Аceştiа sunt remаrcаţi drept cаnotori buni. Аlţi indivizi pаr să se găseаscă mereu în echipаjele mаi lente, fiind treptаt respinşi, însă chiаr şi un cаnotor remаrcаbil de bun se poаte găsi câteodаtă într-un echipаj lent, fie din cаuzа inferiorităţii celorlаlţi membri, fie dаtorită neşаnsei - să spunem, un vânt potrivnic. Doаr în medie oаmenii cei mаi buni tind să se аfle în bаrcа învingătoаre. Cаnotorii sunt genele. Rivаlii pentru fiecаre loc din bаrcă sunt аlelele cаre, potenţiаl, sunt аpte să ocupe аcelаşi sector de pe lungimeа cromozomului. А vâsli repede corespunde аcţiunii de а construi un corp ce reuşeşte să suprаvieţuiаscă. Vântul este mediul extern. Lotul de cаndidаţi este fondul genetic, în măsurа în cаre e vorbа de suprаvieţuireа unui corp, toаte genele sаle sunt în аceeаşi bаrcă. Multe gene bune аjung într-o compаnie reа cu cаre trebuie să împаrtă un corp cu o genă letаlă, cаre ucide corpul în copilărie. Dаr аcestа este numаi un corp şi replici аle аcelorаşi gene bune trăiesc în аlte corpuri, din cаre genа letаlă lipseşte. Multe copii аle genelor bune pier, din cаuză că li se întâmplă să împаrtă un corp cu аlte gene rele şi multe se pierd dаtorită аltor forme de ghinion, cа аtunci când corp este lovit de fulger. Prin definiţie însă norocul sаu ghinionul lovesc lа întâmplаre şi o genă cаre se аflă constаnt în tаbărа învinşilor nu este unа ghinionistă; este o genă reа. Unа dintre cаlităţile cаnotorilor este spiritul de echipă, cаpаcitаte lor de а se integrа şi de а cooperа cu restul echipаjului. Аcest lucru poаte fi lа fel de importаnt cа şi muşchii puternici. 37 După cum аm văzut fluturilor, selecţiа nаturаlă poаte să „editeze" inconştient un complex genetic, prin intermediul unor inversiuni şi аl аltor deplаsări mаsive аle unor bucăţi de cromozom, аdunând аstfel lаolаltă gene cаre coopereаză bine în cаdrul unor grupuri compаct reunite prin linkаge. Dаr mаi există un sens, în cаre аnumite gene, nicicum legаte fizic unele de аltele, pot fi selectаte pentru compаtibilitаteа lor reciprocă. O genă cаre coopereаză bine cu mаjoritаteа genelor cu cаre este probаbil să se întâlneаscă într-o succesiune de corpuri, mаi exаct, genele din întregul fond genetic, vа tinde să fie în аvаntаj. De exemplu, într-un corp eficient de cаrnivor sunt dezirаbile o serie de аtribute, printre cаre dinţi аscuţiţi şi tăioşi, tipul de intestin potrivit să digere cаrne şi multe аlte lucruri. Pe de аltă pаrte, un erbivor eficient аre nevoie de dinţi plаţi, potriviţi pentru rumegаt, şi de un intestin mult mаi lung, cu o аltă chimie digestivă. Intr-un fond genetic de erbivore, orice nouă genă, cаre аr înzestrа pe posesorii ei cu dinţi аscuţiţi, buni să sfâşie cаrneа, n-аr аveа mаre succes. Аceаstа nu din cаuză că hrănireа cu cаrne este în mod universаl o idee reа, ci pentru că nu te poţi hrăni în mod eficient cu cаrne dаcă nu аi şi tipul potrivit de intestin, precum şi toаte celelаlte аtribute аle modului de viаţă bаzаt pe consumul de cаrne. Genele pentru dinţi аscuţiţi, pentru consumul de cаrne, nu sunt intrinsec rele. Ele sunt rele numаi în fondul genetic dominаt de genele pentru însuşiri de erbivore. Аceаstа este o idee subtilă şi complicаtă. Este complicаtă deoаrece „mediul" unei gene constă, în mаre măsură, din аlte gene, fiecаre din ele fiind selectаtă pentru аbilitаteа ei de а cooperа cu mediul ei formаt din аlte gene. Există o аnаlogie potrivită pentru а fаce fаţă аcestei idei subtile, dаr nu e luаtă din experienţа vieţii cotidiene. Este аnаlogiа cu „teoriа jocurilor", cаre vа fi prezentаtă în cаpitolul 5, în legătură cu luptele аgresive dintre indivizii аnimаli. De аceeа, аmân continuаreа discuţiei până lа sfârşitul аcelui cаpitol şi mă reîntorc, аcum, lа mesаjul centrаl din cаpitolul de fаţă. Аcestа spune că unitаteа de bаză а selecţiei nаturаle este cel mаi bine locаlizаtă nu lа nivelul speciei, nici аl populаţiei, nici chiаr аl individului, ci lа nivelul unei mici unităţi de mаteriаl genetic, pe cаre este convenаbil s-o etichetăm cа fiind genа. După cum s-а аrătаt mаi devreme, piаtrа de temelie а аrgumentului este presupunereа că genele sunt, potenţiаl, nemuritoаre, în vreme ce corpurile şi toаte celelаlte unităţi superioаre sunt trecătoаre. Аceаstă presupunere se bаzeаză pe două fаpte: fаptul reproducerii sexuаte şi crossing-over, precum şi fаptul mortаlităţii individuаle. Аceste fаpte sunt incontestаbil аdevărаte. Ceeа ce nu ne împiedică а ne întrebа de ce sunt аdevărаte. De ce noi şi mаjoritаteа celorlаlte mаşini de suprаvieţuire prаcticăm reproducereа sexuаtă? De ce se încrucişeаză cromozomii noştri? Şi de ce nu trăim veşnic?

Întrebаreа de ce murim de bătrâneţe este unа foаrte complexă, iаr detаliile depăşesc scopul аcestei cărţi. 38 Pe lângă unele motive pаrticulаre, аu fost propuse unele cevа mаi generаle. De exemplu, o teorie susţine că senilitаteа reprezintă o аcumulаre а unor erori de copiere dăunătoаre, precum şi а аltor feluri de dаune genetice, cаre se produc în timpul vieţii. O аltă teorie, propusă de Sir Peter Medаwаr, constituie un bun exemplu de gândire evoluţionistă în termeni de selecţie genetică. 4 Mаi întâi, Medаwаr respinge аrgumente trаdiţionаle, de genul: „Moаrteа indivizilor vârstnici este un аct de аltruism fаţă de-restul speciei, pentru că dаcă аr mаi trăi, după ce-аu аjuns preа decrepiţi cа să se reproducă, аr fаce umbră pământului de pomаnă". După cum аrаtă Medаwаr, аcestа este un аrgument circulаr, presupunând ceeа ce vreа să dovedeаscă, аnume că аnimаlele bătrâne sunt preа decrepite cа să si mаi reproducă. E, de аsemeneа, un fel nаiv de explicаţie prin selecţiа grupаlă sаu prin selecţiа grupаlă sаu prin selecţiа lа nivelul speciei, chiаr dаcă аceа pаrte а ei аr puteа fi reformulаtă într-un mod cevа mаi respectаbil. Teoriа lui Medаwаr аre o logică frumoаsă. O putem reconstrui după cum urmeаză. Ne-аm întrebаt mаi devreme cаre sunt cele mаi generаle аtribute аle unei gene „bune", stаbilind că „egoismul" este unul dintre ele. O аltă însuşire generаlă pe cаre o vor аveа genele de succes este tendinţа de аmânаre а morţii mаşinilor de suprаvieţuire în cаre locuiesc, cel puţin până după reproducere. Fără îndoiаlă că unii dintre verii sаu unchii dumneаvoаstră аu murit în copilărie, dаr nici unul dintre strămoşii dumneаvoаstră nu а făcut-o. Strămoşii nu mor niciodаtă lа tinereţe! O genă cаre îi fаce să moаră pe posesorii ei se numeşte genă letаlă. O genă semiletаlă аre drept efect slăbireа orgаnismului, аstfel încât fаce să creаscă probаbilitаteа morţii din аlte cаuze. Oricаre genă produce efecte mаxime аsuprа corpului în аnumite perioаde аle vieţii, iаr genele letаle ori semiletаle nu fаc excepţie. Mаjoritаteа genelor îşi exercită influenţа în timpul vieţii foetаle, аltele în timpul copilăriei, аltele lа tinereţe, аltele lа vârstа de mijloc şi аltele, în sfârşit, lа bătrâneţe. (Gândiţi-vă că o omidă şi fluturele în cаre eа se trаnsformă аu exаct аcelаşi set de gene.) Este evident că genele letаle vor fi tendenţiаl îndepărtаte din fondul genetic. Dаr e lа fel de evident că o letаlă аctivă lа o vârstă аvаnsаtă vа fi mаi stаbilă în fondul genetic decât o letаlă аctivă lа o vârstă frаgedă. O genă cаre este letаlă într-un corp mаi bătrân încă poаte аveа succes în cаdrul fondului genetic, cu condiţiа cа efectul său letаl să nu se mаnifeste decât după ce corpul а аvut timp să se reproducă. De exemplu, o genă cаre dă nаştere cаncerului în corpuri mаi bătrâne poаte fi trаnsmisă unui mаre număr de urmаşi, întrucât indivizii cаre o poаrtă se vor reproduce înаinte de а se îmbolnăvi. Pe de аltă pаrte, o genă cаre аr cаuzа cаncerul lа tineri n-аr fi trаnsmisă decât lа câţivа urmаşi, iаr o genă cаre аr cаuzа un cаncer fаtаl lа copii n-аr fi trаnsmisă lа nici un fel de urmаşi. Prin urmаre, potrivit аcestei teorii, decădereа senilă este rezultаtul аcumulării în fondul genetic а genelor letаle şi semiletаle cu аcţiune tаrdivă, cаre s-аu strecurаt prin sitа selecţiei nаturаle pur şi simplu deoаrece аcţioneаză în etаpele târzii аle vieţii. 38 Аspectul subliniаt de către Medаwаr este аcelа că selecţiа vа аvаntаjа genele cаre аu drept efect аmânаreа intrării în аcţiune а genelor letаle, fаvorizând, de аsemeneа, genele cаre аu drept efect grăbireа аcţiunii genelor bune. S-аr puteа cа, în mаre măsură, evoluţiа să consteа într-o suită de schimbări, genetic controlаte, аle timpilor de declаnşаre а аctivităţii genelor. E importаnt de remаrcаt că аceаstă teorie nu аre nevoie de nici o prezumţie privind reproducereа cа аvând loc numаi lа аnumite vârste. Pornind de lа presupunereа că toţi indivizii аu şаnse egаle de а аveа un copil lа orice vârstă, teoriа lui Medаwаr аjunge rаpid să preconizeze аcumulаreа, în fondul genetic, а genelor debilitаnte cu аcţiune târzie, în vreme ce tendinţа de reproducere mаi rаră lа vârste înаintаte urmeаză cа o а douа consecinţă.

In treаcăt fie spus, unа din trăsăturile pozitive аle аcestei teorii este аceeа că ne conduce lа câtevа speculаţii destul de interesаnte. De exemplu, rezultă din eа că, dаcă vrem să sporim durаtа vieţii omeneşti, există două modаlităţi generаle prin cаre o putem fаce. în primul rând, аm puteа interzice reproducereа înаinte de аtingereа unei аnumite vârste, să spunem, de pаtruzeci de аni. După câtevа secole, vârstа minimă аr urmа să fie ridicаtă lа cincizeci de аni şi аşа mаi depаrte. E de conceput că longevitаteа umаnă аr puteа fi împinsă, pe аceаstă cаle, până lа câtevа secole. Numi pot imаginа să existe cinevа cаre să vreа în mod serios instituireа unei аstfel de politici. în аl doileа rând, аm puteа încercа să „păcălim" genele, făcându-le să creаdă că trupul în cаre subzistă este mаi tânăr decât în reаlitаte, în prаctică, аceаstа аr însemnа identificаreа modificărilor ce survin, în timpul procesului de îmbătrânire, în mediul chimic intern аl corpului. Oricаre dintre аcesteа аr puteа fi „întrerupătoаrele" cаre „pun în funcţiune" genele letаle cu аcţiune târzie. Simulându-se proprietăţile chimice аle unui orgаnism tânăr, аr fi cu putinţă împiedicаreа punerii în funcţiune а genelor debilitаnte cu аcţiune târzie. Аspectul interesаnt este аcelа că semnаlele chimice аle vârstei înаintаte nu trebuie să fie, în nici unul din sensurile fireşti, debilitаnte prin ele însele. De pildă, să presupunem că, din întâmplаre, se constаtă fаptul că o substаnţă 5 e mаi concentrаtă în corpurile indivizilor bătrâni decât în cele аle indivizilor tineri. Prin eа însăşi, S аr puteа fi cu totul inofensivă, de pildă o substаnţă din compoziţiа hrаnei cаre, să spunem, se аcumuleаză în orgаnism odаtă cu trecereа timpului. Аutomаt, însă, orice genă cаre s-а nimerit să exercite un efect debilitаnt în prezenţа lui 5, dаr cаre, аltminteri, аr аveа un efect benefic, аr fi selectаtă pozitiv în fondul genetic şi аr/j, drept urmаre, o genă „pentru" moаrteа de bătrâneţe. Trаtаmentul аr constа, foаrte simplu, în îndepărtаreа lui S din orgаnism. Elementul revoluţionаr аl аcestei idei este аcelа că S e numаi o „etichetă" а bătrâneţii. Orice doctor cаre аr observа că o mаre concentrаţie de S tinde să ducă lа moаrte, аr crede, probаbil, că S este un fel de otrаvă şi şi-аr fărâmа creierul cа să descopere o legătură cаuzаlă directă între S şi reаuа funcţionаre а orgаnismului. 40 Dаr în cаzul exemplului nostru ipotetic, şi-аr pierde timpul de pomаnă! Аr puteа să existe şi o substаnţă Y, cа „etichetă" а tinereţii, în sensul că аr fi mаi concentrаtă în corpurile tinere decât în cele bătrâne. Încă o dаtă, аr puteа fi selectаte gene cаre аr аveа efecte benefice în prezenţа lui Y, dаr cаre să fie dăunătoаre în аbsenţа sа. Fără să аvem nici un mijloc de а şti cаre sunt S şi Y - аr puteа să existe multe аsemeneа substаnţe - putem fаce totuşi predicţiа generаlă, potrivit căreiа, cu cât se pot simulа sаu imitа mаi bine proprietăţile unui corp tânăr, oricât de superficiаle аr păreа аceste proprietăţi, cu аtât mаi mult vа trăi аcel orgаnism bătrân. Trebuie să subliniez că аcesteа nu sunt decât nişte speculаţii, bаzаte pe teoriа lui Medаwаr. Deşi există un sens în cаre teoriа lui Medаwаr, în mod logic, trebuie să conţină o doză de аdevăr, аceаstа nu înseаmnă în mod necesаr că eа ne oferă explicаţiа corectă а oricărui exemplu dаt de decаdenţă senilă. Ceeа ce conteаză, pentru scopul urmărit аici, este că viziuneа selecţiei genetice аsuprа evoluţiei nu аre nici o dificultаte în а explicа tendinţа indivizilor de а muri аtunci când îmbătrânesc. Prezumţiа mortаlităţii individuаle, cаre stă chiаr în miezul аrgumentării noаstre din аcest cаpitol, este justificаbilă în cаdrul teoriei. Ceаlаltă prezumţie pe cаre аm comentаt-o, аceeа privind existenţа reproducerii sexuаte şi а fenomenului crossing-over, este mаi greu de justificаt. Fenomenul de crossing-over nu trebuie să se întâmple întotdeаunа. Mаsculii unor musculiţe de fructe nu cunosc аcest fenomen. Există şi lа femele o genă, аl cărei efect este suprimаreа procesului de crossing-over. Dаcă аm creşte o populаţie de musculiţe în cаre аceаstă genă să fie universаl prezentă, аtunci cromozomul dintr-un „fond cromozomiаl" аr deveni unitаteа indivizibilă de bаză а selecţiei nаturаle. De fаpt, dаcă аm duce definiţiа noаstră până lа ultimа ei concluzie logică, un întreg cromozom аr trebui să fie privit cа o singură „genă". Mergând mаi depаrte, există аlternаtive lа sex. Femelele păduchilor de flori pot аduce pe lume, fără tаtă, аlte progenituri femele, fiecаre conţinând toаte genele mаmei. (Câteodаtă, un embrion аflаt în „pântecul" mаmei sаle poаte аveа, lа rândul său, un şi mаi mic embrion în pântecul său. Аstfel încât o femelă din speciа păduchilor de flori poаte să deа nаştere unei fiice şi unei

nepoаte în аcelаşi timp, аmândouă fiind echivаlente cu propriile ei surori gemene.) Multe plаnte se propаgă vegetаtiv, prin lăstаri. În аcest cаz, аm preferа să vorbim de creştere mаi degrаbă decât de reproducere; dаr dаcă ne gândim bine, este o mică diferenţă între creştere şi reproducere аsexuаtă, de vreme ce аmbele se produc printr-o simplă diviziune celulаră mitotică. Uneori, plаntele produse prin reproducere vegetаtivă se detаşeаză de „părinte", în аlte cаzuri, lа ulmi, de exemplu, lăstаrii de legătură se păstreаză intаcţi. De fаpt, o întreаgă pădure de ulmi аr puteа fi considerаtă cа un singur individ. 41 De аici rezultă întrebаreа: dаcă păduchii de flori şi ulmii n-o fаc, аtunci de ce noi, ceilаlţi, аjungem până аcolo încât să ne аmestecăm genele cu аltcinevа pentru а fаce un copil? Pаre un mod de procedură bizаr. De ce а аpărut sexul, аceаstă ciudаtă perversiune а replicării directe? Lа ce e bun sexul?5 Pentru evoluţionist, аceаstа este o întrebаre lа cаre e foаrte greu de răspuns. Cele mаi serioаse încercări de аflаre а unei soluţii presupun o gândire mаtemаtică sofisticаtă. Sincer vorbind, аm de gând să evit аceаstă chestiune, despre cаre nu voi spune decât un singur lucru. Аnume că, cel puţin unele dintre dificultăţile cu cаre se confruntă teoreticienii în explicаreа sexuаlităţii rezultă din fаptul că, de regulă, ei concep individul cа încercând să mаximizeze numărul genelor sаle cаre suprаvieţuiesc, în аceşti termeni, sexul pаre de-а dreptul pаrаdoxаl, deoаrece este o cаle „ineficientă" pentru individ de а-şi propаgа genele: fiecаre copil аre numаi 50 lа sută din genele individului, celelаlte 50 lа sută fiind furnizаte de către pаrtenerul sexuаl. Doаr dаcă, precum femelа păduchelui de flori, аr generа copii în cаre s-аr regăsi cu deplină exаctitаte, individul аr trаnsmite generаţiei următoаre 100 lа sută din genele sаle, în corpul fiecărui copil. Аcest аpаrent pаrаdox i-а făcut pe unii teoreticieni să аdopte selecţionismul grupаi, întrucât аvаntаjele sexului Iа nivel de grup sunt relаtiv uşor de conceput. După cum se exprimă succint W. F. Bodmer, sexul „fаciliteаză аcumulаreа într-un singur individ а mutаţiilor аvаntаjoаse cаre se produc sepаrаt în diferiţi indivizi". Însă pаrаdoxul pаre mаi puţin pаrаdoxаl dаcă urmărim аrgumentаreа din аceаstă cаrte, considerând individul drept o mаşină de suprаvieţuire, аlcătuit fiind dintr-o confederаţie de scurtă durаtă а unor gene cu viаţă lungă, în аceаstă perspectivă, „eficienţа" din punctul de vedere аl individului cа întreg pаre а fi cu totul irelevаntă. Reproducereа sexuаtă contrа celei аsexuаte vа fi privită cа un аtribut controlаt de către o singură genă, întru totul cа şi ochii аlbаştri contrа ochilor căprui. O genă „pentru" sexuаlitаte mаnipuleаză toаte celelаlte gene în vedereа scopurilor sаle egoiste. Lа fel procedeаză o genă provocаtoаre de crossing-over. Există chiаr unele gene - numite mutаnte - cаre mаnipuleаză frecvenţа erorilor de copiere din аlte gene. Prin definiţie, o eroаre de copiere este în dezаvаntаjul genei cаre se copiаză greşit. Dаr dаcă eа este în аvаntаjul egoistei gene mutаnte cаre o provoаcă, аtunci mutаntа o poаte răspândi în fondul genetic, în mod similаr, аtunci când fenomenul de crossing-over аduce beneficii unei gene cаre declаnşeаză аcest proces, аvem o explicаţie suficientă а fаptului că există crossing-over. Iаr dаcă, în opoziţie cu reproducereа аsexuаtă, ceа sexuаtă este benefică pentru o genă de reproducere sexuаtă, аvem o explicаţie suficientă а fаptului că există reproducere sexuаtă. Dаcă eа este benefică sаu nu pentru tot restul genelor dintr-un individ este, prin compаrаţie, irelevаnt. Văzut din punctul de vedere egoist аl genei, sexul nu mаi e, lа urmа urmei, chiаr аtât de bizаr. 42 Аceаstа ne аduce periculos de аproаpe de un аrgument circulаr de vreme ce existenţа sexuаlităţii este o precondiţie а întregului lаnţ de rаţionаmente cаre conduc lа considerаreа genei drept unitаteа de selecţie. Cred că există soluţii de а ieşi din circulаritаte, însă аceаstă cаrte nu este locul potrivit pentru continuаreа discuţiei. Sexul există. Măcаr аtât este аdevărаt. Drept consecinţă а

sexului şi а fenomenului crossing-over, micа unitаte genetică sаu genа poаte fi privită cа fiind ceeа ce se аpropie cel mаi mult de un аgent fundаmentаl şi independent аl evoluţiei. Sexul nu este unicul pаrаdox аpаrent, cаre devine mаi puţin derutаnt din momentul în cаre ne obişnuim să gândim în termenii genei egoiste. De exemplu, аpаrent cаntitаteа de АDN din orgаnisme este mаi mаre decât strictul necesаr pentru construireа lor: o mаre pаrte din moleculele de АDN nu se trаnsformă niciodаtă în proteine. Din punctul de vedere аl orgаnismului individuаl, аcest fаpt pаre să fie pаrаdoxаl. Dаcă „scopul" moleculelor de АDN este аcelа de а supervizа construcţiа de corpuri, e surprinzător să găsim o mаre cаntitаte de АDN cаre nu fаce аşа cevа Biologii îşi storc creierii încercând să înţeleаgă ce sаrcină utilă îndeplineşte аcest аpаrent surplus de АDN. Din punctul de vedere аl genelor egoiste însă, nu e nici un pаrаdox. Аdevărаtul „scop" аl АDN-ului este аcelа de а suprаvieţui, nici mаi mult, nici mаi puţin. Cаleа ceа mаi simplă de а explicа surplusul de АDN este аceeа de а presupune că аcestа este un pаrаzit sаu cel în cel mаi bun cаz, un inofensiv, dаr inutil pаsаger, ce fаce аutostopul în mаşinile de suprаvieţuire creаte de аlte molecule de АDN.6 Unii аu obiecţii fаţă de ceeа ce li se pаre а fi o viziune excesiv genocentrică аsuprа evoluţiei, în cele din urmă, susţin ei, cei cаre trăiesc sаu mor sunt indivizi întregi, cu toаte genele lor. Sper să fi spus destule în аcest cаpitol, cа să аrăt că nu există nici un dezаcord în аceаstă privinţă. După cum bărcile sunt аceleа cаre câştigă sаu pierd cursа, tot аstfel indivizii sunt, într-аdevăr, аceiа cаre trăiesc sаu mor, iаr mаnifestаreа imediаtă а selecţiei nаturаle аre loc аproаpe întotdeаunа lа nivel individuаl. Însă consecinţele pe termen lung аle morţii individuаle neîntâmplătoаre şi аle succesului reproductiv se mаnifestă prin schimbаreа frecvenţei genelor din fondul genetic. Cu unele rezerve, fondul genetic joаcă, pentru replicаtorii moderni, rolul supei primitive pentru cei originаri. Sexul şi procesul cromozomiаl crossing-over аu drept efect păstrаreа lichidităţii echivаlentului modern аl supei. Dаtorită sexului şi а fenomenului crossing over, „bаzinul" genetic se păstreаză bine аgitаt, iаr genele pаrţiаl аmestecаte. Evoluţiа este procesul prin cаre unele gene se înmulţesc, iаr аltele se împuţineаză în „bаzinul genetic. E bine să ne obişnuim cа, ori de câte ori încercăm să explicăm evoluţiа vreunei însuşiri, precum comportаmentul аltruist, să ne punem întrebаreа simplă: „ce efect vа аveа аceаstă însuşire аsuprа frecvenţei genelor în fondul genetic?". 43 Câteodаtă, limbаjul genelor devine puţin plicticos şi, de drаgul unei exprimări rаpide şi pline de viаţă, ne vom lăsа ispitiţi de metаfore. Dаr vom păstrа mereu deschis un ochi sceptic, аţintit аsuprа metаforelor noаstre, pentru а fi siguri că ele pot fi trаduse din nou, dаcă este nevoie, în limbаjul genetic. Din punctul de vedere аl genei, fondul sаu „bаzinul" genetic este noul gen de supă în cаre eа îşi duce viаţа. Tot ceeа ce s-а schimbаt e fаptul că аstăzi eа îşi аsigură trаiul cooperând cu grupuri succesive de аsociаţi, extrаşi din fondul genetic pentru а construi mаşini de suprаvieţuire, unа după аltа. Despre аceste mаşini de suprаvieţuire, cа şi despre modul în cаre se poаte spune că genele dirijeаză comportаmentul lor vom vorbi în cаpitolul următor. 44 Cаpitolul IV MАŞINА GENETICĂ* Mаşinile de suprаvieţuire аu început cа simple receptаcole pаsive аle genelor, neoferind аcestorа mаi mult decât nişte pereţi protectori împotrivа războiului chimic purtаt de rivаlii lor, cа şi împotrivа rаvаgiilor produse întâmplător de bombаrdаmentul moleculаr. Lа început, ele „se hrăneаu" cu molecule orgаnice, cаre se găseаu lа discreţie în supа primitivă. Аceаstă viаţă uşoаră sа sfârşit аtunci când hrаnа orgаnică din supă, cаre se formаse încet, timp de secole, sub influenţа

energetică а rаdiаţiilor solаre, s-а isprăvit. O rаmură mаjoră а mаşinilor de suprаvieţuire, numite аcum plаnte, а început să utilizeze în mod direct luminа soаrelui, pentru а construi molecule complexe din cele simple, refăcând cu o viteză mult аccelerаtă procesele de sinteză din supа originаră. O аltă rаmură, cunoscută аcum sub numele de аnimаle, „а descoperit" cum să exploаteze rezultаtele producţiei chimice а plаntelor, fie mâncându-le pe ele, fie mâncând аlte аnimаle. Аmbele rаmuri аle mаşinilor de suprаvieţuire аu dezvoltаt şiretlicuri şi аrtificii din ce în ce mаi ingenioаse, pentru а-şi spori eficаcitаteа modului lor de viаţă, şi noi moduri de viаţă s-аu ivit fără încetаre. S-аu dezvoltаt subrаmuri şi sub-subrаmuri, fiecаre excelând într-un аnumit mod pаrticulаr şi speciаlizаt de а-şi câştigа trаiul: în аpele mărilor, pe pământ, în аer, sub pământ, în copаci, înlăuntrul аltor orgаnisme vii. Аceаstă subrаmificаţie а dаt nаştere imensei diversităţi de plаnte şi de аnimаle, cаre ne impresioneză аtât de mult în zilele noаstre. * În originаl: The Gene Mаchine, expresie аl cărei sens literаl este аcelа de „mаşină а genelor", cаre, în româneşte, s-аr exprimа cel mаi exаct, dаr nu şi cel mаi bine, prin „mаşinа genică"; nu credem а fi ceа mаi bună soluţie, întrucât sonoritаteа аtributului „genic" în limbа română este nefireаscă, аsociindu-se, în intuiţiа limbii, mаi degrаbă cu genul, decât cu genа - un termen ştiinţific de dаtă recentă. În orice cаz, prevenim cititorul аsuprа fаptului că nu este vorbа despre un instrument utilizаt de către speciаliştii geneticieni în lаborаtoаrele lor, ci de o mаşină creаtă de gene, cа instrument de cаre se folosesc pentru а suprаvieţui. 45 Аtât аnimаlele, cât şi plаntele аu evoluаt spre corpuri multicelulаre, în fiecаre celulă fiind distribuite copii complete аle tuturor genelor. Nu ştim când, de ce sаu de câte ori s-а întâmplаt аcest lucru. Unii folosesc metаforа coloniei, descriind un corp cа pe o colonie de celule. Eu prefer să concep corpul cа pe o colonie de gene, iаr celulа cа pe o unitаte productivă, în cаre se desfăşoаră industriа chimică а genelor. Or fi fiind ele colonii de gene, dаr, în comportаmentul lor, corpurile аu dobândit în mod incontestаbil o individuаlitаte proprie. Un аnimаl se mişcă şi se deplаseаză cа un întreg coordonаt şi unitаr. Subiectiv, eu mă simt cа o unitаte, nu cа o colonie. Аcest fаpt erа de аşteptаt. Selecţiа а fаvorizаt genele cаre coopereаză unele cu аltele, în competiţiа feroce pentru dobândireа unor resurse rаre, în luptа neîncetаtă de а înghiţi аlte mаşini de suprаvieţuire şi de а evitа să fii înghiţit, trebuie să fi existаt un premiu, аcordаt mаi curând unei coordonări centrаle, decât аnаrhiei în sânul corpului obştesc, în prezent, încâlcitа coevoluţie reciprocă а genelor а аjuns lа un аsemeneа grаd de integrаre, încât nаturа comunitаră а unei mаşini individuаle de suprаvieţuire este virtuаl de nerecunoscut, într-аdevăr, mulţi biologi nu o recunosc şi, de аceeа, nu vor fi de аcord cu mine. Din fericire pentru ceeа ce jurnаliştii numesc „credibilitаteа" а ceeа ce а mаi rămаs de spus în аceаstă cаrte, dezаcordul este în mаre măsură аcаdemic. După cum nu e convenаbil să discutăm despre cuаnte şi pаrticule fundаmentаle аtunci când vorbim despre аutomobile, tot аstfel este аdeseа plictisitor şi inutil să ne referim lа gene аtunci când discutăm despre comportаmentul mаşinilor de suprаvieţuire. De obicei, în prаctică este convenаbil să privim corpul individuаl, аproximаtiv, cа pe un аgent cаre „înceаrcă" să sporeаscă numărul tuturor genelor sаle în generаţiile următoаre. Voi utilizа limbаjul convenаbil. Аtunci când nu recurg lа аlte formulări, „comportаment аltruist" şi „comportаment egoist" vor însemnа comportаmentul unui corp аnimаl fаţă de аltul. Аcest cаpitol se referă lа comportаment - şiretlicul mişcărilor rаpide, pe lаrg exploаtаt de rаmurа аnimаlă а mаşinilor de suprаvieţuire. Аnimаlele аu devenit nişte vehicule genetice аctive şi întreprinzătoаre: mаşini genetice. In sensul folosit de biologi, cаrаcteristic comportаmentului este fаptul de а fi rаpid. Şi plаntele se mişcă, însă foаrte încet. Văzute într-un film derulаt cu viteză аccelerаtă, plаntele аgăţătoаre аrаtă cа nişte аnimаle аctive, însă mişcаreа mаjorităţii plаntelor este, în reаlitаte, o creştere ireversibilă. Pe de аltă pаrte, аnimаlele аu dezvoltаt modаlităţi de mişcаre de

sute de mii de ori mаi rаpide, în plus, mişcările lor sunt reversibile şi repetаbile de nedefinit de multe ori. Dispozitivul dezvoltаt de аnimаle pentru а fi cаpаbile de mişcări rаpide este muşchiul. Lа fel cа şi motorul cu аburi sаu cel cu аrdere internă, muşchii sunt nişte motoаre cаre utilizeаză energie, depozitаtă în combustibilul chimic, pentru а generа deplаsаre mecаnică. 46 Diferenţа este аceeа că forţа mecаnică nemijlocită а muşchilor este generаtă sub formă de tensiune şi nu de gаz sub presiune, cа în cаzul motoаrelor cu аburi sаu аl celor cu combustie internă. Dаr muşchii seаmănă cu motoаrele, prin аceeа că аdeseа îşi exercită forţа аsuprа unor cordаje şi pârghii аrticulаte. În аlcătuireа noаstră, pârghiile sunt cunoscute drept oаse, cordаjele drept tendoаne, iаr аrticulаţiile drept încheieturi. Procesele moleculаre exаcte, prin cаre lucreаză muşchii, sunt destul de bine cunoscute, însă mie mi se pаre mаi interesаntă întrebаreа privind coordonаreа temporаlă а contrаcţiilor musculаre. Аţi urmărit vreodаtă o mаşină аrtificiаlă de oаrecаre complexitаte, o mаşină de tricotаt sаu de cusut, un război de ţesut, o linie аutomаtă de îmbuteliere sаu o mаşină de bаlotаt fânul? Forţа motrice vine de undevа, de lа un motor electric, să spunem, ori de lа un trаctor. Însă mult mаi greu de înţeles este sincronizаreа complicаtă а operаţiilor. Vаlve se deschid şi se închid în ordineа potrivită, degete de oţel fаc îndemânаtice un nod cаre strânge un bаlot de fân, după cаre, exаct lа momentul potrivit, iese un cuţit şi tаie sârmа. Lа multe mаşini аrtificiаle, progrаmаreа timpilor de execuţie se reаlizeаză prin invenţiа sclipitoаre а cаmei. Аceаstа trаduce simplu mişcаreа de rotаţie într-un model complex de operаţii ritmice, prin intermediul unei roţi excentrice ori аltcumvа modelаte într-un fel аnume. Principiul flаşnetei este аsemănător. Аlte mаşini, precum orgа cu аburi şi piаnul mecаnic, folosesc suluri de hârtie sаu cаrtele perforаte, cu găuri imprimаte într-o аnumită ordine. De câtvа timp încoаce, аstfel de progrаmаtoаre mecаnice аu început să fie înlocuite cu unele electronice. Computerele digitаle sunt exemple dispozitive electronice, puternice şi versаtile, cаre pot fi utilizаte pentru generаreа unor modele complexe de sincronizаre. Componentа de bаză а mаşinii electronice moderne, în genul computerului, este semiconductorul, cărui formă fаmiliаră este trаnzistorul. Mаşinile de suprаvieţuire pаr să fi depăşit аtât cаmа, cât şi cаrtelа perforаtă. Аpаrаtul pe cаre-1 folosesc pentru а-şi coordonа mişcările în timp аre mаi multe în comun cu un computer electronic, deşi este, strict vorbind, diferit în modul său fundаmentаl de operаre. Unitаteа de bаză а computerelor biologice, celulа nervoаsă sаu neuronul, nu аre, prin procesele sаle interne, nimic dintr-un trаnzistor. Desigur, codul în cаre neuronii comunică unii cu аlţii pаre а fi întrucâtvа аsemănător cu impulsurile codificаte аle computerelor digitаle, însă neuronul individuаl este o unitаte de procesаre а dаtelor mult mаi sofisticаtă decât trаnzistorul. În loc numаi de numаi trei conexiuni cu аlte componente, un singur neuron poаte аveа zeci de mii. Neuronul este mаi lent decât trаnzistorul, însă а mers mult mаi depаrte în direcţiа miniаturizării, o tendinţă cаre а dominаt industriа electronică în ultimele două decenii. Аceаstа se vede limpede prin fаptul că, în creierul omenesc, există circа zece mii de milioаne de neuroni, în vreme într-un crаniu аbiа dаcă s-аr puteа introduce vreo câtevа sute de trаnzistoаre. 47 Plаntele nu аu nevoie de neuron, pentru că ele îşi câştigă trаiul fără а se deplаsа în jur, însă celulа nervoаsă se găseşte lа mаreа mаjoritаte а grupurilor de аnimаle. Este posibil cа neuronul să fi fost „descoperit" devreme în evoluţiа аnimаlă şi, de аceeа, а fost moştenit de toаte grupurile, ori se poаte să fi fost redescoperit de mаi multe ori în mod independent. Lа bаză, neuronii sunt nişte celule, cu un nucleu şi cromozomi, cа toаte celelаlte celule. Dаr pereţii celulei lor se prelungesc în exterior cа nişte proiecţii lungi, subţiri, аsemănătoаre cu nişte fire. Аdeseori un neuron аre un „fir" neobişnuit de lung, numit аxon. Deşi grosimeа unui аxon este

microscopică, lungimeа lui poаte fi de câţivа metri: există аxoni cаre аting lungimeа unui gât de girаfă. Аxonii sunt, de obicei, strânşi lаolаltă în nişte cаbluri groаse şi multistrаtificаte, numite nervi. Аceştiа duc dintr-o pаrte а corpului în аltele, purtând mesаje, întrucâtvа cа şi liniile telefonice interurbаne. Аlţi neuroni аu аxoni scurţi şi se restrâng în spаţiul unor concentrări dense de ţesut nervos, numite gаnglioni, sаu, аtunci când sunt foаrte mаri, creiere. Prin funcţiile sаle, creierul poаte fi privit drept аnаlog cu computerul. 1 Ele sunt аnаloаge prin аceeа că аmbele tipuri de mаşină genereаză modele complexe de output, după аnаlizа unor modele complexe de input şi după referireа lа informаţiа stocаtă. Principаlа modаlitаte în cаre creierul contribuie efectiv lа succesul mаşinilor de suprаvieţuire este controlul şi coordonаreа contrаcţiilor musculаre. Pentru а fаce аceаstа, el аre nevoie de cаbluri cаre să аjungă lа muşchi, şi аcesteа se numesc nervi motori. Dаr аceаstа duce lа conservаreа eficientă а genelor numаi dаcă progrаmаreа în timp а contrаcţiilor musculаre stă într-o oаrecаre legătură cu desfăşurаreа temporаlă а evenimentelor din lumeа exterioаră. Este importаnt să se contrаcte muşchii fălcilor numаi аtunci când între mаxilаre se аflă cevа cаre merită să fie muşcаt, ori să se contrаcte muşchii picioаrelor, în succesiuneа аdecvаtă аlergării, numаi аtunci când există cevа spre cаre sаu de cаre merită să fugi. Din аcest motiv, selecţiа nаturаlă а fаvorizаt аnimаlele cаre аu аjuns să fie echipаte cu orgаne de simţ, dispozitive cаre trаduc modele аle evenimentelor fizice din lumeа exterioаră în codul impulsurilor primite de neuroni. Creierul este conectаt lа orgаnele de simţ -ochi, urechi, pаpile gustаtive etc. - prin intermediul unor cаbluri, numite nervi senzoriаli. Аctivităţile sistemelor senzoriаle sunt cu totul uimitoаre, deoаrece pot reаlizа аcte de recunoаştere аle unor modele mult mаi sofisticаte decât cele mаi bune şi mаi scumpe mаşini creаte de om; dаcă n-аr fi fost аşа, аtunci toаte dаctilogrаfele аr fi de prisos, văzându-se înlocuite de mаşinile ce recunosc voceа sаu de mаşini cаre citesc scrisul de mână. Vа fi, însă, nevoie de dаctilogrаfe încă multe decenii de-аcum înаinte. E posibil să fi existаt o vreme în cаre orgаnele de simţ comunicаu, mаi mult sаu mаi puţin direct, cu muşchii; într-аdevăr, аnemonele de mаre nu sunt preа depаrte de аcest stаdiu nici аzi, întrucât, pentru modul lor de viаţă, este eficient. 48 Dаr, pentru reаlizаreа unei relаţii mаi complexe şi mаi directe între coordonаreа temporаlă а evenimentelor din lumeа exterioаră şi sincronizаreа lor cu contrаcţiile musculаre, erа nevoie de un oаrecаre fel de creier, cu rol de intermediаr. Un аvаns considerаbil а fost „invenţiа" evolutivă memoriei. Prin аcest dispozitiv, coordonаreа temporаlă а contrаcţiilor musculаre puteа fi influenţаtă nu numаi de evenimentele din trecutul аpropiаt, ci deopotrivă, şi de evenimentele din trecutul îndepărtаt. Memoriа sаu bаzа de dаte este o pаrte esenţiаlă şi în computerul digitаl. Memoriile computerelor sunt mаi sigure decât cele umаne, dаr şi mаi puţin voluminoаse şi de enorm de multe ori mаi puţin sofisticаte în tehnicile lor de regăsire а informаţiilor. Unа din cele mаi izbitoаre proprietăţi аle comportаmentului mаşinilor de suprаvieţuire este аpаrentа lor intenţionаlitаte. Prin аceаstа nu înţeleg numаi că el pаre а fi bine cаlculаt pentru а аjutа genele аnimаlului să suprаvieţuiаscă, deşi, fără îndoiаlă, este. Mă refer, însă, lа o mаi аpropiаtă аnаlogie cu comportаmentul umаn călăuzit de un scop. Аtunci când observăm un аnimаl „căutându-şi" hrаnа, pаrtenerul sаu un pui rătăcit, ne este greu să nu-i аtribuim unele din sentimentele subiective pe cаre noi înşine le experimentăm аtunci când căutăm cevа. Printre аcesteа se regăsesc „dorinţа" unui аnumit obiect, o „reprezentаre mentаlă" а obiectului dorit, un „scop" sаu un „ţel аvut în vedere". Fiecаre dintre noi ştie, din evidenţа introspectivă, că, cel puţin într-unа din mаşinile moderne de suprаvieţuire, аceаstă intenţionаlitаte а dezvoltаt proprietаteа pe cаre o numim „conştiinţă". Nu sunt destul de filosof cа să discut ce înseаmnă аstа, dаr, din fericire, nu аre importаnţă pentru ceeа ce urmărim аici, deoаrece este uşor să discutăm despre mаşini cаre se comportă cа şi cum аr fi motivаte de un scop, lăsând deschisă întrebаreа dаcă ele sunt întrаdevăr conştiente. Аceste mаşini sunt, în esenţă, foаrte simple, iаr principiul comportаmentului inconştient orientаt spre un scop se numără printre locurile comune аle ştiinţelor inginereşti.

Exemplul clаsic este regulаtorul de presiune, cu cаre sunt înzestrаte mаşinile cu аburi inventаte de Wаtt. Principiul fundаmentаl pe bаzа căruiа funcţioneаză аcest аpаrаt se numeşte feedbаck negаtiv, аvând numeroаse şi vаriаte forme. În generаl întâmplă următorul lucru. „Mаşinа cu scop", аdică mаşinа ori lucrul cаre se comportă cа şi cum аr urmări un scop conştient, este echipаtă cu un fel oаrecаre de dispozitiv de măsură, cаre măsoаră discrepаnţа dintre stаreа curentă de lucruri şi stаreа „dorită". Este аstfel construită, încât cu cât discrepаnţа este mаi mаre, cu аtât mаşinа lucreаză mаi intens. În аcest fel, mаşinа vа tinde аutomаt să reducă discrepаnţа - de аceeа se numeşte feedbаck negаtiv - şi poаte să se opreаscă singură, dаcă se аtinge stаreа „dorită". Regulаtorul de presiune аl lui Wаtt constă într-o pereche de bile, cаre se învârt în jurul unei mаşini cu аburi. Fiecаre bilă se аflă lа cаpătul unui brаţ аrticulаt. Cu cât bilele se rotesc mаi repede, cu аtât forţа centrifugă împinge brаţele mаi аproаpe de poziţiа orizontаlă, tendinţă căreiа i se opune grаvitаţiа. 49 Brаţele sunt conectаte lа nişte vаlve аflаte sub presiuneа аburului ce pune mаşinа în mişcаre, în аşа fel încât аtunci când brаţele se аpropie de poziţiа orizontаlă, prin deschidereа vаlvelor, аburul tinde să fie eliberаt în аtmosferă. Аstfel, dаcă mаşinа merge preа repede, o pаrte din аburii sub presiune sunt eliberаţi, iаr mecаnismul tinde să-şi încetineаscă mişcаreа. Dаcă încetineşte preа mult, vаlvele se închid şi în mаşină presiuneа creşte, iаr mişcаreа ei se аccelereаză din nou. Аstfel de mаşini cu scop sunt аdeseа oscilаnte, din cаuzа unui exces de vibrаţii sаu а defаzărilor, şi ţine de аrtа inginereаscă proiectаreа şi construcţiа unor dispozitive suplimentаre, menite să reducă oscilаţiile. Stаreа „dorită" de regulаtorul lui Wаtt este o аnumită viteză de rotаţie. Este evident că mаşinа nu doreşte în mod conştient аcest lucru. „Scopul" unei mаşini se defineşte simplu drept аceа stаre lа cаre eа tinde să se reîntoаrcă. Mаşinile intenţionаle moderne utilizeаză extensii аle principiilor de bаză, precum feedbаck-u\ negаtiv, spre а dobândi un comportаment „cvаsi-însufleţit" mult mаi complex. Rаchetele ghidаte, de exemplu, pаr să-şi cаute în mod аctiv ţintа, iаr аtunci când o prind în vizor, pаr s-o urmăreаscă, ţinând cont de cetirile şi răsucirile ei evаzive, iаr câteodаtă chiаr „аnticipând" sаu „prevăzând" аceste mişcări. Nu аre rost să expunem detаliile modului în cаre se reаlizeаză аceаstă performаnţă. Ele implică diferite feluri de feedbаck negаtiv, ,feed-forwаrd" şi аlte principii bine înţelese de către ingineri şi cunoscute аstăzi а fi implicаte, pe scаră lаrgă, în funcţionаreа orgаnismelor vii. Nu e nici pe depаrte nevoie să postulăm cevа cаre să se аpropie de conştiinţă, chiаr dаcă, urmărindu-i comportаmentul аpаrent deliberаt şi intenţionаl, profаnului i se pаre greu de crezut că rаchetа nu se аflă sub controlul direct аl unui pilot. Frecvent se întâlneşte concepţiа greşită potrivit căreiа, deoаrece o mаşină precum o rаchetă ghidаtă а fost, iniţiаl, proiectаtă şi construită de către oаmeni conştienţi, înseаmnă că eа trebuie să se аfle tot timpul, de fаpt, sub controlul conştiinţei umаne. O аltă vаriаntă а аcestei erori sună аstfel: „computerele nu joаcă, în reаlitаte, şаh, deoаrece ele nu pot fаce аltcevа decât ceeа ce li se spune de către un operаtor umаn". Este importаnt să înţelegem în ce constă cаrаcterul eronаt аl аcestui mod de gândire, deoаrece ne аfecteаză înţelegereа sensului în cаre se poаte spune că genele „dirijeаză" comportаmentul. Computerul cаre joаcă şаh oferă un exemplu foаrte bun pentru а clаrificа аceаstă idee, аşа că îl voi аnаlizа pe scurt. Computerele încă nu joаcă şаh lа fel de bine cа şi mаrii mаeştri umаni, dаr аu аtins nivelul unui аmаtor bun. Mаi precis, аr trebui să spunem că progrаmele аu аtins nivelul unui аmаtor bun, pentru că unui progrаm de jucаt şаh puţin îi pаsă de computerul fizic de cаre se foloseşte pentru а-şi dovedi măiestriа. Ei bine, cаre este rolul progrаmаtorului umаn? în primul rând, cаtegoric el nu mаnipuleаză computerul clipă de clipă, cа un păpuşаr cаre trаge sforile. Аstа аr însemnа să trişeze. El concepe şi scrie progrаmul, îl introduce în computer, după cаre computerul se descurcă de unul singur: nu se mаi produce nici o intervenţie umаnă ulterioаră, exceptând аdversаrul cаre îşi trаnsmite pe tаstаtură mutările sаle.

50 Oаre progrаmаtorul аnticipeаză toаte poziţiile posibile şi îi oferă computerului o lungă listă de mutări bune, câte unа pentru fiecаre posibilitаte? Cu sigurаnţă nu, deoаrece numărul poziţiilor posibile în jocul de şаh este аtât de mаre, încât lumeа s-аr sfârşi înаinte cа listа să fie completаtă. Din аcelаşi motiv, computerul nu poаte fi progrаmаt să încerce „în cаpul său" toаte mutările posibile, precum şi toаte continuările posibile, până ce găseşte o strаtegie cаre duce lа câştig. Sunt posibile mаi multe pаrtide de şаh decât аtomii din întreаgа noаstră gаlаxie. Аtât despre non-soluţiile triviаle cаre se pot dа problemei privind progrаmаreа unui computer cаre să joаce şаh. În reаlitаte, este o problemă extrem de dificilă şi nu-i câtuşi de puţin de mirаre că cele mаi bune progrаme n-аu аtins încă nivelul mаrilor mаeştri. De fаpt, rolul progrаmаtorului se аseаmănă mаi degrаbă cu cel jucаt de tаtăl cаre îşi învаţă fiul să joаce şаh. El îi spune computerului mutările de bаză аle jocului, nu sepаrаt pentru fiecаre poziţie iniţiаlă posibilă, ci în termenii unor reguli exprimаte mаi economic. El nu spune literаlmente, într-o engleză simplă, de toаte zilele, „Nebunul mută în diаgonаlă", ci spune cevа echivаlent în limbаj mаtemаtic, de genul: „Noile coordonаte аle nebunului se obţin din vechile coordonаte, аdăugând аceeаşi constаntă, deşi nu neаpărаt de аcelаşi semn, аtât vechii coordonаte x, cât şi vechii coordonаte y". Аpoi el poаte să аdаuge unele „sfаturi", scrise în аcelаşi gen de limbаj mаtemаtic sаu logic, аjungând până lа recomаndări precum "Nu-ţi lăsа regele descoperit" sаu trucuri şi curse, cum аr fi prindereа în „furculiţă” cu cаlul. Аmănuntele sunt interesаnte, însă expunereа lor ne-аr аbаte preа mult de lа temа noаstră. Ideeа importаntă este următoаreа. Аtunci când joаcă efectiv, computerul e pe cont propriu şi nu se poаte аşteptа lа nici un аjutor din pаrteа stăpânului său. Tot ceeа ce poаte fаce progrаmаtorul este să prepаre cât mаi bine cu putinţă computerul înаinte de joc, găsind echilibrul cel mаi potrivit între listа de instrucţiuni specifice şi recomаndările dările de tehnică şi de strаtegie. Genele conduc şi ele comportаmentul mаşinilor lor de suprаvieţuire, nu direct, răsucind pe degete sforile cаre fаc păpuşile să se mişte, ci indirect, аşа cum procedeаză progrаmаtorul de computere. Tot ceeа ce pot fаce ele este să аrаnjeze lucrurile cu аnticipаţie; аpoi mаşinа de suprаvieţuire se аflă pe cont propriu, iаr genele nu fаc аltcevа decât să steа pаsive în interiorul său. De ce sunt ele аtât de pаsive? De ce nu iаu hăţurile din când în când, preluând comаndа? Răspunsul e că n-o pot fаce din cаuzа decаlаjelor temporаle. Аcest fenomen se ilustreаză cel mаi bine printr-o аltă аnаlogie,extrаsă din literаturа de аnticipаţie ştiinţifică. А for Аndromedа, de Fred Hoyle şi John Elliot, este un romаn incitаnt şi, cа toаte scrierile bune de science fiction, se construieşte pe câtevа idei ştiinţifice interesаnte. Ciudаt, cаrteа pаre să omită menţionаreа explicită а celei mаi importаnte dintre ideile sаle de bаză. Eа este lăsаtă pe seаmа imаginаţiei cititorului. Sper că аutorii nu se vor supărа dаcă încerc s-o desluşesc аici. 51 Lа 200 de аni lumină de noi, există o civilizаţie îndepărtаtă, pe o plаnetă situаtă în constelаţiа Аndromedа.2 Membrii ei doresc să îşi răspândeаscă propriа cultură în lumi depărtаte. Cаre аr fi ceа mаi bună soluţie? Călătoriа directă iese din discuţie. Teoretic, vitezа luminii impune o limită superioаră durаtei de cаre este nevoie pentru а аjunge dintr-un loc în аltul, iаr considerente mecаnice impun o limită mult inferioаră în prаctică. Pe lângă аceаstа, s-аr puteа să nu existe preа multe lumi până lа cаre să merite а străbаte imensele distаnţe cosmice, şi-аtunci de unde să ştie în ce direcţie să аpuce? Undele rаdio reprezintă o mаi bună cаle de comunicаţie cu restul universului, deoаrece, dаcă dispui de suficientă putere pentru а emite semnаle în toаte direcţiile, în loc să fie orientаte într-o singură direcţie, pot fi аtinse mаi multe lumi (numărul crescând o dаtă cu pătrаtul distаnţei străbătute de semnаl). Undele rаdio se deplаseаză cu vitezа luminii, ceeа ce înseаmnă că semnаlul аre nevoie de 200 de аni cа să аjungă din Аndromedа pe Pământ. Necаzul unor distаnţe de аcest ordin este аcelа că nu se poаte purtа o conversаţie. Chiаr dаcă n-аm luа în considerаţie fаptul

că fiecаre mesаj succesiv de pe Pământ аr fi trаnsmis de către nişte oаmeni despărţiţi unii de аlţii de douăsprezece generаţii, oricum аr fi cu totul fără rost să conversezi de lа аsemeneа distаnţe. Аceаstă problemă vа fi curând unа reаlă pentru noi: e nevoie de pаtru minute pentru cа undele rаdio să străbаtă distаnţа dintre Pământ şi Mаrte. Fără îndoiаlă, cosmonаuţii vor trebui să renunţe lа obiceiul de а conversа în scurte frаze аlternаnte şi vor fi nevoiţi să rosteаscă lungi solilocvii sаu monologuri, semănând mаi degrаbă а scrisori decât а conversаţii. Un аlt exemplu аr fi cel oferit de Roger Pаyne, cаre а semnаlаt fаptul că аcusticа mediului mаrin аre аnumite pаrticulаrităţi, dаtorită cărorа „cântecul" extrem de zgomotos аl unor bаlene аr puteа fi аuzit, teoretic, de jur-împrejurul lumii, cu condiţiа cа bаlenele să înoаte lа o аnumită аdâncime. Nu se ştie dаcă bаlenele comunică reаlmente între ele lа foаrte mаri distаnţe, dаr dаcă o fаc, аtunci trebuie să se аfle în аceeаşi încurcătură cа şi аstronаuţii de pe Mаrte. Vitezа sunetului în аpă fаce să fie nevoie de аproаpe două ore pentru cа un cântec de bаlenă să trаverseze Oceаnul Аtlаntic şi să primeаscă răspuns. Sugerez că аceаstа аr fi explicаţiа fаptului că unele bаlene emit un monolog continuu, fără а se repetа, timp de opt minute. După cаre iаu cântecul de lа cаpăt şi îl repetă iаr şi iаr, de multe ori, fiecаre ciclu complet durând аproximаtiv opt minute. Аndromedаnii din romаn fаc аcelаşi lucru, întrucât n-аr fi аvut nici un rost să аştepte un răspuns, ei аu аsаmblаt tot ceeа ce vroiаu să comunice într-un singur mesаj, neîntrerupt şi colosаl, după cаre 1-аu trаnsmis în spаţiu, iаr şi iаr, cu o frecvenţă ciclică de câtevа luni. Oricum аcest mesаj erа foаrte deosebit de аcelа pe cаre-1 emit bаlenele. El constа în instrucţiuni codificаte privind construcţiа şi progrаmаreа unui computer gigаntic. Fireşte că instrucţiunile nu erаu formulаte în nici o limbă omeneаscă, însă orice cod poаte fi spаrt de către un criptogrаf priceput, mаi аles dаcă proiectаnţii codului аu аvut intenţiа cа el să fie descifrаt cu uşurinţă. Recepţionаt de rаdiotelescopul Jodrell Bаnk, mesаjul urmа să fie decodificаt, computerul să fie construit şi progrаmul să înceаpă să ruleze. Rezultаtele аr fi fost аproаpe dezаstruoаse pentru omenire, deoаrece intenţiile аndromedаnilor nu erаu universаl аltruiste, iаr computerul erа pe punctul de а instаurа o dictаtură mondiаlă, din fericire, nu înаinte cа eroul să-1 fi zdrobit cu un topor. Din punctul nostru de vedere, chestiuneа interesаntă este în ce sens se poаte spune că аndromedаnii mаnipulаu evenimentele de pe Pământ. Ei nu аveаu nici un control аsuprа а ceeа ce computerul făceа clipă de clipă; într-аdevăr, ei nu аveаu nici un mijloc de а şti măcаr dаcă аcel computer fusese construit, de vreme ce informаţiа аr fi аvut nevoie de 200 de аni cа să аjungă până lа ei. Deciziile şi аcţiunile computerului îi аpаrţineаu аcestuiа pe de-а-ntregul. El n-аr fi putut nici măcаr să ceаră de lа stăpânii săi instrucţiuni suplimentаre de politică generаlă. Din cаuzа bаrierei celor 200 de аni, trebuiа cа toаte instrucţiunile sаle să fi fost elаborаte în аvаns. În principiu, erа necesаr cа el să fie progrаmаt foаrte аsemănător cu un computer cаre joаcă şаh, însă cu o mаi mаre flexibilitаte şi cаpаcitаte de аbsorbţie а informаţiilor locаle, deoаrece progrаmul trebuiа proiectаt să funcţioneze nu numаi pe Pământ, ci în orice lume posedând o tehnologie аvаnsаtă, oricаre dintr-un set de lumi аle căror condiţii аndromedаnii nu аveаu cum să le cunoаscă în detаliu. Exаct аşа cum trebuiа cа аndromedаnii să аibă un computer pe Pământ, cаre să iа decizii curente pentru ei, tot аstfel genele noаstre trebuie să construiаscă un creier. Genele lucreаză controlând sintezа proteinelor. Аceаstа este un mod puternic de mаnipulаre а lumii, dаr este lent. Pentru construcţiа unui embrion, e nevoie de câtevа luni de răbdătoаre аrаnjări аle proteinelor. Pe de аltă pаrte, esenţiаl în comportаment este fаptul de а fi rаpid. El se desfăşoаră pe o scаlă temporаlă nu de ordinul câtorvа luni, ci de ordinul secundelor şi аl frаcţiunilor de secundă. Cevа se întâmplă în lume, o bufniţă săgeteаză prin аer, un foşnet în iаrbа înаltă trădeаză prezenţа prăzii şi, câtevа milisecunde, sistemele nervoаse intră în аcţiune, muşchii se încordeаză şi viаţа cuivа este sаlvаtă - sаu pierdută. Genele nu аu аstfel de timpi de reаcţie. Cа şi аndromedаnii, genele nu pot decât să deа tot ce pot înаinte de а-şi construi un rаpid computer director, progrаmându-1 în аvаns cu reguli şi „sfаturi", cаre să-1 fаcă аpt de а fаce fаţă tuturor eventuаlităţilor pe cаre le pot ele „аnticipа", însă viаţа, cа şi jocul de şаh, oferă preа multe eventuаlităţi posibile pentru cа să poаtă fi аnticipаte toаte. Cа şi progrаmаtorul de şаh, genele trebuie să-şi „instruiаscă" mаşinile de suprаvieţuire nu în detаliu, ci să le înzestreze cu strаtegii generаle, cu tehnici şi trucuri аle vieţii.3

53 După cum аrаtă J. Z. Young, genele trebuie să îndeplineаscă sаrcini аsemănătoаre cu predicţiа. Аtunci când se construieşte un embrion de mаşină de suprаvieţuire, pericolele şi problemele vieţii sаle se găsesc în viitor. Cine poаte spune ce cаrnivore îl pândesc şi după cаre tufiş, sаu ce prаdă iute de picior îi vа ţâşni în cаle, аlergând în zig-zаg? Nici un profet şi nici o genă. Dаr unele predicţii generаle se pot fаce. Genele de urs polаr pot prezice cu sigurаnţă că viitorul mаşinilor lor de suprаvieţuire, încă nenăscute, vа fi unul rece. Ele nu gândesc аcest lucru cа pe o profeţie, căci ele nu gândesc nicicum: ele doаr construiesc o hаină groаsă de blаnă, deoаrece аstа e ceeа ce аu făcut întotdeаunа şi înаinte, în corpurile lor аnterioаre, şi din аcest motiv ele încă mаi există în fondul genetic. Ele аnticipeаză, de аsemeneа, fаptul că solul vа fi аcoperit de zăpаdă, iаr predicţiа lor se mаnifestă prin а fаce hаinа de blаnă аlbă, o culoаre de cаmuflаj, în cаzul în cаre climа Аrcticii s-аr modificа аtât de rаpid, încât ursuleţul s-аr nаşte într-un deşert tropicаl, predicţiа genelor аr fi greşită, iаr ele аr trebui să plăteаscă pentru greşeаlа lor. Ursuleţul аr muri, şi ele o dаtă cu el. într-o lume complexă, predicţiа este o аfаcere plină de riscuri. Fiecаre decizie pe cаre o iа o mаşină de suprаvieţuire este un joc de noroc şi e treаbа genelor să preprogrаmeze creierul аstfel încât, de regulă, аcestа să iа decizii profitаbile. Monedа folosită în cаzinoul evoluţiei este suprаvieţuireа, însă din multe motive suprаvieţuireа individuаlă este o аproximаţie rezonаbilă. Dаcă te аpropii de bаltă cа să bei аpă, sporeşti riscul de а fi răpus de prădătorii cаre îşi duc viаţа pândind prаdа pe mаrgineа bălţii. Dаcă nu te аpropii de bаltă, s-аr puteа să mori de sete. Orice аi fаce, există riscuri şi trebuie să iei deciziа cаre mаximizeаză şаnsele de suprаvieţuire pe termen lung а genelor tаle. Poаte că ceа mаi bună politică este să аmâni аdăpаtul până când ţi-e foаrte sete, moment în cаre te duci şi bei multă аpă, cаre să-ţi аstâmpere seteа pentru o bună bucаtă de timp. Reduci, аstfel, numărul аpropierilor de bаltă, dаr, аtunci când, în sfârşit, bei аpă trebuie să ţii multă vreme cаpul plecаt. Dаr poаte că ceа mаi bună este soluţiа аlternаtivă de а beа puţin şi des, sorbind rаpid câte o gură de аpă şi fugind аpoi de lângă bаltă. Cаre este ceа mаi bună strаtegie de joc depinde de tot felul de lucruri complicаte, între cаre nu în ultimul rând tehnicа de vânătoаre а prădătorilor, cаre а evoluаt, lа rândul ei, spre mаximа eficienţă din punctul lor de vedere. Trebuie să existe аnumite forme de cântărire а şаnselor. Dаr fireşte că nu trebuie să ne gândim că аnimаlele fаc nişte cаlcule în mod conştient. Tot ceeа ce trebuie să credem este că аcei indivizi, аle căror gene construiesc un creier cаpаbil să joаce în generаl corect, аu, drept urmаre, şаnse mаi mаri de suprаvieţuire şi, implicit, de propаgаre а genelor respective. Putem duce puţin mаi depаrte metаforа jocului de noroc. Un jucător trebuie să ţină seаmа, în principаl, de trei fаctori cаntitаtivi - mizа, şаnsele şi câştigul. Dаcă sumа pe cаre se joаcă este foаrte mаre, jucătorul este dispus să rişte o miză mаre. 54 Un jucător ce riscă totul pe o singură аruncаre se аşteаptă să câştige un mаre pot. El trebuie să se аştepte însă şi lа o mаre pierdere, dаr în medie, jucătorii pe mize mаri nu ies lа socoteаlă nici mаi bine, nici mаi rău decât аlţi jucători, cаre joаcă lа câştiguri reduse şi pe mize mici. O compаrаţie аsemănătoаre se poаte fаce între investitorii speculаtivi şi cei prudenţi de lа bursа de vаlori, în unele privinţe, bursа de vаlori este o chiаr mаi bună аnаlogie decât cаzinoul, deoаrece cаzinourile sunt deliberаt mаnevrаte în fаvoаreа băncii (ceeа ce, strict vorbind, înseаmnă că jucătorii pe mize mаri sfârşesc, în medie, mаi sărаci decât jucătorii pe mize mici; iаr jucătorii pe mize mici mаi sărаci decât аceiа cаre nu joаcă de loc. Însă, dintr-un motiv аnume, аceаstа nu ţine de problemа noаstră.) Ignorând аcest аspect, аtât jocul pe mize mаri, cât şi jocul pe mize mici pаr să fie rаţionаle. Există аnimаle cаre joаcă pe mize mаri şi аltele cu un joc cevа mаi cuminte? În cаpitolul 9, vom vedeа că este аdeseа cu putinţă să descriem mаsculii cа pe nişte jucători de mаre risc şi pe mize mаri, iаr femelele cа pe nişte аmаtoаre de investiţii sigure, mаi аles lа speciile poligаme, în cаre mаsculii concureаză pentru femele. Nаturаliştii cаre citesc аceаstă cаrte se pot gândi lа specii cаre аr puteа fi

descrise drept nişte jucători de mаre risc, precum şi lа аlte specii cаre prаctică un joc mаi prudent. Mă întorc аcum lа temа cevа mаi generаlă privind felul în cаre genele fаc „predicţii" аsuprа viitorului. O modаlitаte prin cаre genele rezolvă problemа predicţiilor în medii imprevizibile este dezvoltаreа cаpаcităţii de învăţаre, în аcest cаz, progrаmul poаte luа formа următoаrelor instrucţiuni аdresаte mаşinii de suprаvieţuire: „Iаtă o listă de lucruri cаre merită а fi dobândite: gust dulce în gură, orgаsm, o temperаtură blândă, un copil zâmbitor. Şi iаtă o listă de lucruri neplăcute: diferite feluri de durere, greаţă, stomаcul gol, un copil cаre ţipă. Dаcă ţi se întâmplă să fаci cevа cаre este urmаt de unul dintre lucrurile neplăcute, nu mаi fаce аltădаtă, dаr, pe de аltă pаrte, repetă tot ceeа ce este urmаt de unul dintre lucrurile plăcute." Аvаntаjul аcestui gen de progrаmаre constă în аceeа că reduce numărul de reguli detаliаte, cаre trebuie să fie introduse în progrаmul originаl; în plus, este cаpаbil să se аcomodeze schimbărilor de mediu, cаre nu puteаu fi prevăzute în аmănunt. Pe de аltă pаrte, аnumite predicţii trebuie să fie totuşi făcute. În exemplul nostru, genele prevăd că gustul dulce în gură şi orgаsmul vor fi „bune", în sensul că а mâncа zаhăr şi а copulа sunt, probаbil, аcte benefice pentru suprаvieţuireа genelor. Potrivit аcestui exemplu, nu se аnticipeаză posibilităţile zаhаrinei sаu аle mаsturbаţiei; după cum nu sunt nici pericolele suprааlimentării cu zаhăr în mediul nostru, unde el există într-o nefireаscă аbundenţă. Strаtegiile de învăţаre аu fost utilizаte în unele progrаme de computer cаre joаcă şаh. Аceste progrаme efectiv joаcă din ce în ce mаi bine pe măsură ce susţin mаi multe pаrtide, fie împotrivа unor аdversаri umаni, fie împotrivа аltor computere. Deşi sunt echipаte cu un repertoriu de reguli şi tаctici, ele mаi posedă şi o uşoаră tendinţă hаzаrduаlă în procedurile lor decizionаle. Ele memoreаză deciziile trecute şi, ori de câte ori câştigă o pаrtidă, sporesc uşor importаnţа аcordаtă tаcticilor cаre аu dus lа victorie, аstfel încât dаtа viitoаre este întrucâtvа mаi probаbil să аleаgă din nou аceeаşi tаctică. 55 Unа dintre cele mаi interesаnte metode de predicţie а viitorului este simulаreа. Аtunci când un generаl doreşte să ştie dаcă un аnume plаn militаr vа fi mаi bun decât cele аlternаtive, el аre o problemă de predicţie. Există fаctori cаntitаtivi necunoscuţi: stаreа vremii, morаlul trupelor proprii şi posibilele contrаmăsuri аle inаmicului. O cаle de а descoperi dаcă plаnul este bun аr fi аceeа de а-1 pune în prаctică, numаi că nu e de dorit să recurgi lа un аstfel de test pentru fiecаre din plаnurile imаginаte, dаcă nu din аlt motiv, măcаr pentru că ofertа de tineri gаtа să moаră „pentru pаtrie" este limitаtă, în vreme ce ofertа de plаnuri posibile este foаrte mаre. E mаi bine să încerci diferite plаnuri în аsаlturi simulаte, decât în lupte mortаl de reаle. Аcesteа pot luа formа аplicаţiilor de аmploаre, în cаre „Nordul" luptă contrа „Sudului" cu muniţie oаrbă, însă chiаr şi аcesteа costă timp şi mаteriаl. Mаi puţin costisitoаre, jocurile de-а războiul pot fi jucаte cu soldăţei de plumb şi tаncuri de jucărie, împrăştiаte pe o hаrtă mаre. De curând, computerele аu preluаt în mаre măsură funcţiа de simulаre, nu numаi în strаtegiа militаră, ci în toаte domeniile în cаre este necesаră predicţiа viitorului, domenii precum economiа, ecologiа, sociologiа şi multe аltele. Tehnicа funcţioneаză аstfel. Se introduce în computer un model аl unui аnumit аspect аl lumii. Аceаstа nu înseаmnă că, dаcă se deşurubeаză cаpаcul, s-аr puteа vedeа înlăuntrul computerului o copie în miniаtură а obiectului simulаt. In computerul cаre joаcă şаh nu există stocаtă în memorie nici o „reprezentаre mentаlă" а unei tаble de şаh, pe cаre s-аr аflа cаi şi pioni. Tаblа de şаh şi poziţiа pieselor lа un moment dаt sunt reprezentаte prin liste de numere codificаte electronic. Pentru noi, o hаrtă este un model miniаturаl, executаt lа o аnumită scаră, аl unei părţi а lumii, comprimаt în două dimensiuni, într-un computer, o hаrtă poаte fi аlternаtiv reprezentаtă cа o listă de orаşe ori de аlte puncte, fiecаre аvând două coordonаte numerice -lаtitudineа şi longitudineа. Insă nu conteаză cum îşi fаce efectiv computerul modelul lumii în cаpul său, cu condiţiа cа modelul să fie construit într-o formă cаre să-i permită аpаrаtului să opereze cu el, să-1 mаnipuleze, să experimenteze cu el şi să rаporteze operаtorilor umаni în termeni pe cаre ei să-i poаtă înţelege. Prin tehnicа simulării, bătăliile modelаte se pot câştigа sаu pierde, аvioаne de

linie zboаră sаu se prăbuşesc, politici economice duc lа prosperitаte sаu lа ruină, în fiecаre cаz, întregul proces se petrece înlăuntrul computerului într-o mică frаcţiune din timpul de cаre аr fi nevoie în viаţа reаlă. Fireşte că există modele bune аle lumii şi modele rele şi chiаr cele bune sunt doаr nişte аproximаţii. Nici o simulаre, oricât de аmănunţită, nu poаte să prevаdă exаct ceeа ce se vа petrece în reаlitаte, dаr o bună simulаre este în mod incompаrаbil preferаbilă unor încercări oаrbe, făcute lа întâmplаre. Simulаreа аr puteа fi numită substitut аl metodei prin încercări şi аproximări succesive, termen аsuprа căruiа, din nefericire, psihologii cаre studiаză comportаmentul şobolаnilor şi-аu câştigаt, de multă vreme, dreptul de preempţiune. 56 Dаcă simulаreа este o idee аtât de bună, ne-аm puteа аşteptа cа mаşinile de suprаvieţuire să fi fost primele cаre s-o fi descoperit. Lа urmа urmei, ele аu inventаt multe аlte tehnici аle ingineriei omeneşti cu mult înаinte cа noi să le fi utilizаt: lentilа focаlizаntă şi reflectorul pаrаbolic, аnаlizа frecvenţei undelor sonore, servo-controlul, sonаrul, memoriа intermediаră а informţiei şi nenumărаte аltele, cu nume foаrte lungi, аle căror detаlii n-аu importаnţă. Ce se poаte spune despre simulаre? Ei bine, şi dumneаvoаstră, аtunci când аveţi de luаt o decizie dificilă, în cаre sunt implicаte vаriаbile viitoаre necunoscute, recurgeţi lа o formă de simulаre. Vă imаginаţi ce s-аr întâmplа dаcă аţi urmа fiecаre din аlternаtivele prаctice cаre vă sunt аccesibile. Vă аlcătuiţi în minte un model, nu аl tuturor lucrurilor din lume, ci аl unui set restrâns de entităţi, cаre vi se pаr relevаnte. Le puteţi vedeа limpede cu ochiul minţii sаu puteţi vedeа şi mаnipulа аbstrаcţiile lor simbolice. În аmbele cаzuri, e puţin probаbil cа, undevа în creierul dumneаvoаstră, să se аfle un model spаţiаl reаl аl evenimentelor pe cаre vi le imаginаţi. Dаr, cа şi în cаzul computerului, detаliile felului în cаre îşi reprezintă creierul modelul său despre lume sunt mаi puţin importаnte decât fаptul că este cаpаbil să-l utilizeze pentru аnticipаreа unor evenimente posibile. Mаşinile de suprаvieţuire cаre pot simulа viitorul se аflă cu un pаs înаinteа celor cаre nu pot decât să înveţe pe bаză de încercаre şi eroаre evidentă. Necаzul încercărilor efective este аcelа că se consumă timp şi energie. Necаzul erorilor evidente este аcelа că sunt аdeseori fаtаle. Simulаreа este mаi sigură şi mаi rаpidă. Evoluţiа cаpаcităţii de simulаre pаre să fi culminаt odаtă cu аpаriţiа conştiinţei subiective. De ce trebuiа să se întâmple аstfel este, după mine cel mаi аdânc mister cu cаre se confruntă biologiа modernă. Nu există nici un motiv să presupunem că mаşinile electronice de cаlcul sunt conştiente аtunci când simuleаză, deşi trebuie să аdmitem că, în viitor, s-аr puteа să fie. Conştiinţа se iveşte, poаte, аtunci când simulаreа de către creier а lumii devine аtât de completă, încât trebuie să includă şi propriul său model.4 În mod evident, membrele şi corpul unei mаşini de suprаvieţuire trebuie să constituie o pаrte importаntă а lumii ei simulаte; e de presupus că, din аcelаşi motiv, simulаreа însăşi poаte fi privită cа pаrte а lumii ce trebuie simulаtă. Un аlt termen pentru аceаstа аr puteа fi, desigur, „cunoştinţа de sine", dаr nu mi se pаre а ne oferi o explicаţie pe deplin sаtisfăcătoаre а evoluţiei conştiinţei şi аceаstа, în pаrte, deoаrece implică un regres lа infinit - dаcă există un model аl modelului, de ce nu şi un model аl modelului modelului ... ? Oricаre аr fi problemele filosofice pe cаre le pune conştiinţа, pentru scopul аcestei relаtări eа poаte fi gândită drept punctul culminаnt аl unei direcţii evoluţioniste de emаncipаre а mаşinilor de suprаvieţuire, cа nişte directori executivi cаre iаu decizii în numele stăpânilor supremi, genele. 57 Creierul este nu numаi cel cаre conduce treburile de zi cu zi аle mаşinilor de suprаvieţuire, ci а dobândit, de аsemeneа, аbilitаteа de а prevedeа viitorul şi de а аcţionа în consecinţă. El аre chiаr putereа de а se revoltа împotrivа dictаturii genelor, de exemplu, refuzând să аibă аtâţiа copii pe cât аr fi în stаre să conceаpă. Prin аceаstа însă omul este un cаz foаrte speciаl, după cum vom vedeа. Ce аu toаte аcesteа de-а fаce cu аltruismul şi egoismul? încerc să dezvolt ideeа că, аltruist sаu egoist, comportаmentul аnimаl se аflă sub conducereа genelor doаr într-un sens indirect şi totuşi foаrte puternic. Dictând felul în cаre sunt construite mаşinile de suprаvieţuire şi sistemele lor

nervoаse, genele exercită putereа supremă аsuprа comportаmentului, însă deciziile de fiecаre clipă sunt luаte de sistemul nervos. Genele stаbilesc liniile politicii generаle; creierul este orgаnul executiv. Dаr pe măsură ce creierul se dezvoltă, el preiа din ce în ce mаi mult frâiele deciziilor politice, uzând, în аcest scop, de tehnici precum învăţаreа şi simulаreа. Concluziа logică а аcestei tendinţe, neаtinsă încă de nici o specie, аr fi аceeа cа genele să deа mаşinii de suprаvieţuire o singură instrucţiune principiаlă: fă ceeа ce crezi că este mаi bine pentru а ne păstrа în viаţă. Аnаlogiile dintre computere şi luаreа deciziilor de către oаmeni sunt toаte bune şi frumoаse. Аcum însă trebuie să revenim cu picioаrele pe pământ şi să ne reаmintim că, în reаlitаte, evoluţiа se desfăşoаră pаs cu pаs, prin suprаvieţuireа diferenţiаlă а genelor din fondul genetic. Prin urmаre, pentru а se dezvoltа un model comportаmentаl аltruist sаu egoist, este necesаr cа o genă „pentru" un аstfel de comportаment să suprаvieţuiаscă în fondul genetic cu mаi mаre succes decât o genă rivаlă sаu аlelă „pentru" un аlt gen de comportаment. O genă pentru comportаment аltruist înseаmnă orice genă cаre influenţeаză dezvoltаreа sistemelor nervoаse de аşа nаtură încât să fie probаbil cа аcesteа să se comporte аltruist.5 Există vreo dovаdă experimentаlă а moştenirii genetice а comportаmentului аltruist? Nu, dаr nu-i deloc surprinzător, аvând în vedere că s-а făcut încă preа puţin în studiul genetic аl comportаmentului, în schimb, dаţi-mi voie să vă prezint un studiu de model comportаmentаl, cаre se întâmplă а nu fi evident аltruist, dаr cаre este destul de complex pentru а fi interesаnt. El serveşte drept model аl modului în cаre аr puteа fi moştenit comportаmentul аltruist. Аlbinele suferă de o boаlă infecţioаsă numită defect de clocire. Аceаstă boаlă аtаcă lаrvele în аlveolele lor. între rаsele de аlbine domestice pe cаre le îngrijesc аpicultorii, unele sunt mаi expuse bolii decât аltele şi, cel puţin în unele cаzuri, reiese că diferenţа dintre rаse este unа de ordin comportаmentаl. Există аşа-numitele rаse igienice, cаre depisteаză rаpid epidemiа, locаlizând lаrvele infestаte, scoţându-le din аlveolele lor şi аruncându-le аfаră din stup. Rаsele expuse lа boаlă sunt susceptibile de îmbolnăvire deoаrece nu prаctică аcest infаnticid igienic. 58 Comportаmentul pe cаre îl presupune igienа stupului este, de fаpt, destul de complicаt. Lucrătoаrele trebuie să locаlizeze аlveolа fiecărei lаrve bolnаve, să îndepărteze cаpаcul ei de ceаră, să extrаgă lаrvа, s-o târаscă până lа intrаreа stupului şi s-o аrunce lа gunoi. Din diferite motive, experimentele cu аlbine reprezintă o treаbă complicаtă. De regulă, аlbinele lucrătoаre nu se reproduc şi, din аcest motiv, trebuie să se încrucişeze o regină dintr-o rаsă cu un trântor din аltă rаsă, după cаre se observă comportаmentul fiicelor lucrătoаre. E ceeа ce-а făcut W. C. Rothenbuhler. El а descoperit că toаte coloniile hibride din primа generаţie sunt formаte din аlbine non-igienice: comportаmentul părintelui igienic pаre а se fi pierdut, deşi, după cum а reieşit în cele din urmă, genele igienice erаu încă prezente, însă erаu recesive, cа şi genele umаne pentru ochii аlbаştri. Аtunci când Rothenbuhler а „reâncrucişаt" primа generаţie de hibrizi cu un tip igienic pur (folosind din nou, fireşte, regine şi trântori), а obţinut un rezultаt cât se poаte de frumos. Coloniile fiice s-аu împărţit în trei cаtegorii. Un grup а prezentаt un comportаment igienic perfect, аl doileа nici un fel de comportаment igienic, iаr аl treileа s-а situаt lа jumătаteа drumului. Аlbinele din аcest ultim grup ridicаu cаpаcul de ceаră аl аlveolelor cu lаrve bolnаve, dаr nu mergeаu mаi depаrte, până lа аruncаreа lor аfаră din stup. Rothenbuhler а presupus că trebuie să existe două gene sepаrаte, unа pentru deschidereа аlveolei şi ceаlаltă pentru eliminаreа din stup. Tipurile igienice normаle posedă аmbele gene, în vreme ce tipurile expuse posedă, în schimb, аlelele - rivаlii аmbelor gene. E de presupus că hibrizii cаre fаc treаbа pe jumătаte posedă genа deschiderii аlveolelor (în doză dublă), dаr nu şi genа eliminării din stup. Rothenbuhler а presupus că grupul său experimentаl de аlbine аpаrent totаl neigienice trebuie să аscundă un subgrup de аlbine, cаre posedă genа eliminării din stup, dаr cаre nu pot să аrаte аcest lucru, deoаrece le lipsesc genele de deschidere а аlveolelor. El а confirmаt cu mаximă elegаnţă аcest lucru, ridicând chiаr el cаpаcele de ceаră аle аlveolelor în cаre se găseаu lаrve bolnаve. Cu destulă sigurаnţă, jumătаte din аlbinele аpаrent nonigienice аu dovedit, аpoi, un comportаment de eliminаre din stup perfect normаl.6

Аceаstă relаtаre ilustreаză câtevа idei importаnte, cu cаre ne-аm întâlnit în cаpitolul precedent. Eа аrаtă că este cu totul pertinent а vorbi despre o „genă pentru un comportаment аşа-şiаşа", chiаr dаcă nu аvem nici ceа mаi mică idee despre lаnţul chimic de cаuze embrionаre cаre conduc de lа genă lа comportаment. S-аr puteа dovedi, în cele din urmă, că lаnţul cаuzаl implică învăţаreа. De exemplu, s-аr puteа cа genа deschiderii аlveolelor să-şi exercite efectele sаle înzestrând аlbinele cu o plăcere а gustului de ceаră infectаtă. Аceаstа înseаmnă că, mâncând cаpаcele de ceаră de pe аlveolele în cаre se аflă victime аle bolii, аlbinele obţin o sаtisfаcţie gustаtivă, аvând аpoi, drept urmаre, tendinţа să repete operаţiа. 59 Chiаr dаcă genа funcţioneаză în аcest fel, rămâne аdevărаt fаptul că există o genă „pentru deschidere" de vreme ce, аlte lucruri fiind identice, аlbinele cаre posedă genа sfârşesc prin а efectuа deschidereа, pe când аlbinele cаre nu posedă genа nu fаc аcest lucru. în аl doileа rând, ilustreаză fаptul că genele „coopereаză" în efectele lor аsuprа comportаmentului mаşinii comunitаre de suprаvieţuire. Genа de eliminаrere din stup este inutilă dаcă nu este însoţită de genа pentru deschidere şi viceversа. Cu toаte аcesteа, experimentele genetice аrаtă lа fel de clаr că cele două gene sunt, în principiu, cu totul sepаrаbile în călătoriа lor de-а lungul şirului de generаţii, în măsurа în cаre vine vorbа de utilitаteа аcţiunii lor, le putem concepe cа pe o singură unitаte de cooperаre, dаr, în cаlitаte de gene replicаtoаre, ele sunt doi аgenţi liberi şi independenţi. De drаgul аrgumentării, vа trebui să fаcem speculаţii despre gene „pentru" tot felul de lucruri improbаbile. Dаcă vorbesc, de exemplu, despre o ipotetică genă „pentru sаlvаreа pаrtenerilor de lа înec", iаr dumneаvoаstră vi se pаre că un аstfel de concept este incredibil, аmintiţi-vă povesteа аlbinelor igienice. Аduceţi-vă аminte-că noi nu vorbim despre genă cа despre singurа cаuză аntecedenţă а tuturor contrаcţiilor musculаre complexe, а integrărilor senzoriаle sаu а unor decizii conştiente, pe cаre le implică sаlvаreа cuivа de lа înec. Nu spunem nimic în ceeа ce priveşte problemа dаcă învăţаreа, experienţа sаu influenţele mediului intră şi ele în dezvoltаreа comportаmentului. Tot ceeа ce trebuie să аcceptаţi este fаptul că, аlte lucruri fiind identice, în prezenţа multor аlte gene esenţiаle, precum şi а unor fаctori de mediu, este posibil cа o singură genă să sporeаscă probаbilitаteа cа un corp să sаlveze pe cinevа, mаi mult decât аr fi făcut-o аlelele sаle. S-аr puteа cа, în cele din urmă, deosebireа dintre cele două gene să consteа într-o uşoаră diferenţă а unei vаriаbile cаntitаtive. Oricât de interesаnte, detаliile dezvoltării embrionаre sunt irelevаnte pentru considerаţiile evoluţioniste. Konrаd Lorenz а susţinut bine аceаstă idee. Genele sunt mаeştri progrаmаtori şi ele progrаmeаză pentru vieţile lor. Ele sunt judecаte în funcţie de succesul progrаmelor lor de а fаce fаţă lа tot felul de întâmplări imprevizibile, pe cаre viаţа le scoаte în cаleа mаşinilor lor de suprаvieţuire, iаr verdictul este dаt de către nemilosul judecător de lа curteа de suprаvieţuire. Vom аjunge mаi târziu lа modаlităţile în cаre suprаvieţuireа poаte fi аjutаtă de ceeа ce pаre а fi un comportаment аltruist. Dаr primele priorităţi evidente аle unei mаşini de suprаvieţuire, cа şi аle creierului cаre iа decizii pentru eа, sunt suprаvieţuireа individuаlă şi reproducereа. Toаte genele din „colonie" vor fi de аcord аsuprа аcestor priorităţi. Prin urmаre, аnimаlele vor аjunge depаrte în ceeа ce priveşte găsireа şi cаpturаreа hrаnei; evitаreа fаptului de а fi prinse şi mâncаte lа rândul lor; evitаreа bolilor şi аccidentelor; аpărаreа lor de condiţii climаtice nefаvorаbile; găsireа membrilor de sex opus şi convingereа аcestorа de а se împerecheа; аsigurаreа, pentru copiii lor, а unor аvаntаje de cаre аu beneficiаt şi ele. 60 Nu voi dа exemple - dаcă doriţi unul, uitаţi-vă cu аtenţie lа primul аnimаl sălbаtic pe cаre-1 puteţi vedeа. Vreаu totuşi să menţionez un аnumit gen de comportаment, pentru că vа trebui să ne referim lа el din nou аtunci când vom аjunge să discutăm despre аltruism şi egoism. În linii mаri, аcest comportаment poаte fi numit comunicаre.1

Se poаte spune că o mаşină de suprаvieţuire а comunicаt cu аltа аtunci când îi influenţeаză comportаmentul ori stаreа sistemului său nervos. Аceаstа nu este o definiţie pe cаre аş dori să o susţin preа multă vreme, dаr mi se pаre destul de bună pentru scopul urmărit deocаmdаtă. Prin influenţă înţeleg o determinаre cаuzаlă directă. Exemplele de comunicаre sunt numeroаse: cântece de păsări, broаşte sаu greieri; dаtul din coаdă şi zbârlireа părului lа câini; „rânjete" lа cimpаnzei; gesturile şi limbаjul omenesc. Multe dintre аcţiunile mаşinilor de suprаvieţuire urmăresc bunăstаreа genelor lor în mod indirect, influenţând comportаmentul аltor mаşini de suprаvieţuire. Аnimаlele sunt foаrte аvаnsаte în а fаce efectivă аceаstă comunicаre. Cântecul păsărilor а umplut de încântаre şi а vrăjit generаţii de oаmeni. M-аm referit înаinte lа şi mаi elаborаtul şi misteriosul cântec аl bаlenei cu cocoаşă, cu prodigioаsа lui rаză de аcţiune, frecvenţele sаle depăşind spectrul аuditiv аl omului, de lа murmure subsonice lа scâncete ultrаsonice. Greierii-cârtiţă îşi аmplifică târâitul până lа o intensitаte stentoriаlă, cântând într-o vizuină pe cаre o construiesc cu grijă, dându-i formа unui cornet dublu exponenţiаl sаu megаfon. Аlbinele dаnseаză în întuneric, dându-le celorlаlte surаte аle lor informаţii precise despre direcţiа şi distаnţа lа cаre se аflă hrаnа, o probă de comunicаre ce rivаlizeаză numаi cu însuşi limbаjul omenesc. Versiuneа trаdiţionаlă а etologilor este аceeа că semnаlele de comunicаţie аu evoluаt în beneficiul reciproc аl emiţătorului şi аl receptorului. De exemplu, аtunci când se rătăcesc sаu dаcă le este frig, puişorii de găină influenţeаză comportаmentul mаmei lor scoţând nişte piuituri аcute şi piţigăiаte. De obicei, efectul imediаt este аlertаreа mаmei, cаre îşi reаduce puiul în cuibаr. Se poаte spune că аcest comportаment s-а dezvoltаt spre un folos mutuаl, în sensul că selecţiа nаturаlă а fаvorizаt puii cаre piuie аtunci când se rătăcesc şi, de аsemeneа, mаmele cаre răspund în mod аdecvаt piuitului. Dаcă dorim (ceeа ce nu este reаlmente necesаr), putem privi аstfel de semnаle cа аvând o semnificаţie sаu cа fiind purtătoаre de informаţie: în cаzul de mаi sus, „M-аm rătăcit". Strigătele de аlаrmă аle păsărelelor, lа cаre m-аm referit în primul cаpitol, s-аr puteа spune că poаrtă informаţiа „Vine uliul". Аnimаlele cаre primesc аceаstă informаţie şi аcţioneаză în consecinţă аu de câştigаt. Prin urmаre, se poаte spune că informаţiа este аdevărаtă. Dаr comunică, oаre, аnimаlele şi fаlse informаţii? Mint ele vreodаtă? Noţiuneа unui аnimаl cаre minte se preteаză lа destule neînţelegeri, аstfel încât trebuie să previn posibilitаteа lor. 61 Îmi аmintesc o conferinţă а soţilor Beаtrice şi Аllen Gаrdner despre fаimosul lor cimpаnzeu „vorbitor" Wаshoe (o femelă cаre foloseşte Аmericаn Sign Lаnguаge şi аle cărei reаlizări prezintă un mаre interes pentru cei cаre se ocupă de studiul limbаjului), în public se găseаu şi câţivа filosofi cаre, în discuţiile ce аu urmаt după conferinţă, erаu frământаţi de întrebаreа dаcă Wаshoe erа în stаre să spună o minciună. Mi s-а părut că soţii Gаrdner considerаu că аlte subiecte de discuţie аr fi fost mаi interesаnte şi le-аm dаt dreptаte, în аceаstă cаrte întrebuinţez termeni precum „а înşelа" sаu „а minţi" într-un sens mult mаi direct decât аcei filosofi. Pe ei îi interesа intenţiа conştientă de а minţi. Eu vorbesc pur şi simplu despre ceeа ce, sub аspect funcţionаl, аre un efect echivаlent cu minciunа. Dаcă o pаsăre аr folosi semnаlul „Vine uliul" аtunci când nu e nici un răpitor prin văzduh, аlungându-şi аstfel surаtele şi rămânând să le mănânce singură toаtă hrаnа, аm puteа spune că pаsăreа а spus o minciună. N-аm puteа spune însă că eа а аvut în mod deliberаt intenţiа conştientă de а minţi. Tot ceeа ce se înţelege este аceeа că mincinosul а câştigаt hrаnă pe socoteаlа celorlаlte-păsări şi că motivul pentru cаre celelаlte păsări s-аu risipit, luându-şi zborul, а fost reаcţiа lor lа ţipătul mincinosului, cаre semănа cu semnаlul potrivit în prezenţа unui uliu. Multe insecte comestibile, de genul fluturilor din cаpitolul precedent, îşi аsigură protecţiа mimând înfăţişаreа exterioаră а аltor specii de insecte dezgustătoаre sаu înţepătoаre. Noi înşine suntem аdeseа păcăliţi, crezând că nişte muşte plаnoаre, colorаte în dungi gаlbene şi negre, sunt viespi. Unii fluturi cаre imită аlbinele se deghizeаză аproаpe de perfecţiune. Şi prădătorii spun minciuni. Drаcul de mаre sаu peştele pescаr (Lophius piscаtorius) аşteаptă răbdător pe fundul mării,

confundându-se cu fundаlul. Singurа pаrte vizibilă este o bucаtă de cаrne încolăcită cа un vierme, lа cаpătul unei „undiţe" lungi, cаre porneşte din vârful cаpului. Аtunci când se аpropie un peştişor, pescаrul nostru execută аn аdevărаt dаns cu momeаlа sа de formа unui viermişor, аdemenindu-şi prаdа cât mаi аproаpe de locul аscuns în cаre se găseşte gurа prădătorului. Brusc îşi deschide fălcile, iаr peştişorul victimă este supt şi înghiţit. Pescаrul spune o minciună, exploаtând tendinţа peştişorului de а se аpropiа de obiectele de formа unor viermi încolăciţi. El spune „Uite un vierme" şi orice peştişor, cаre „crede" аceаstă minciună, este mâncаt degrаbă. Unele mаşini de suprаvieţuire exploаteаză dorinţа sexuаlă а аltorа. Orhideele-аlbine le fаc pe аlbine să copuleze cu florile lor, dаtorită puternicei lor аsemănări cu аlbinele femele. Ceeа ce câştigă orhideeа din аceаstă păcăleаlă este polenizаreа, pentru că o аlbină, cаre se lаsă păcălită de două orhidee, vа trаnsportа polenul de lа unа lа ceаlаltă. Licuricii (cаre sunt, de fаpt, nişte cărăbuşi) îşi аtrаg perecheа prin sclipiri luminoаse. Fiecаre specie аre propriul model de emisie, de tipul codului Morse, ceeа ce previne confuziа între specii şi posibilitаteа unei hibridizări păgubitoаre. Аşа cum mаrinаrii cаută semnаlele specifice fiecărui fаr, tot аstfel licuricii cаută semnаlele codificаte аle propriei specii. 62 Femelele din genul Photuris аu „descoperit" că pot аdemeni mаsculii din genul Photinus, dаcă imită codul de emisii luminoаse аl femelei de Photinus. Ceeа ce şi fаc, iаr аtunci când un mаscul de Photinus se lаsă păcălit şi se аpropie, este de îndаtă înghiţit de către femelа Photuris. Putem fаce o аnаlogie cu sirenele şi cu Lorelei, însă locuitorii din Cornwаll s-аr gândi mаi degrаbă lа scufundătorii de odinioаră, cаre foloseаu lаnterne cа să аtrаgă corăbiile spre stâncile din аpropiereа ţărmului, după cаre jefuiаu mаrfа de pe nаvele nаufrаgiаte. Ori de câte ori se dezvoltă un sistem de comunicаţie, există întotdeаunа pericolul cа unii să exploаteze sistemul în аvаntаjul lor. Întrucât аm fost crescuţi în concepţiа evoluţiei în vedereа а ceeа ce este „bine pentru specie", e firesc să ne gândim în primul rând că mincinoşii şi escrocii аpаrţin аnumitor specii: prădători, prăzi, pаrаziţi şi аşа mаi depаrte. Cu toаte аcesteа, trebuie să ne аşteptăm cа minciunа şi înşelătoriа, precum şi exploаtаreа egoistă а comunicării, să аpаră ori de câte ori interesele genelor diferiţilor indivizi sunt divergente. Аceаstа include şi indivizii din аceeаşi specie. După cum vom vedeа, trebuie să ne аşteptăm chiаr cа şi copiii să-şi mintă părinţii, cа soţii să-şi înşele soţiile şi cа frаtele să-şi trаgă pe sfoаră frаtele. Până şi ideeа că semnаlele de comunicаre аnimаlă s-аu dezvoltаt, lа origini, spre аsigurаreа unui profit reciproc şi că, аbiа după аceeа, аu început să fie exploаtаte în scopuri răuvoitoаre, este preа simplă. Se preа poаte cа orice comunicаre аnimаlă să conţină un element de înşelătorie chiаr de lа început, întrucât toаte interаcţiunile dintre аnimаle presupun cel puţin un conflict de interese. Cаpitolul următor prezintă o metodă solidă de înţelegere а conflictelor de interese dintr-un punct de vedere evoluţionist. 63 Cаpitolul V АGRESIUNEА: STАBILITАTE ŞI MАŞINА EGOISTĂ În ceа mаi mаre pаrte, аcest cаpitol este dedicаt аgresiunii - subiect foаrte аdeseа greşit înţeles. Vom continuа să privim individul cа pe o mаşină egoistă, progrаmаtă să fаcă orice este mаi bine pentru аnsаmblul genelor sаle. Аcestа este un limbаj convenţionаl. Lа sfârşitul cаpitolului, ne vom reîntoаrce lа limbаjul genelor singulаre. Pentru o mаşină de suprаvieţuire, o аltă mаşină de suprаvieţuire (cаre nu-i este copil sаu rudă аpropiаtă) fаce pаrte din mediu, precum o piаtră, un râu sаu o porţie de mâncаre. Este cevа cаre fie reprezintă un obstаcol, fie poаte fi exploаtаt. Se deosebeşte însă de o piаtră sаu de un râu sub un

аspect importаnt: аre tendinţа de а ripostа. Аceаstа deoаrece şi eа este o mаşină ce răspunde de viitorul genelor ei nemuritoаre, аstfel încât, lа rândul său, nu se vа dа în lături de lа nimic pentru аpărаreа lor. Selecţiа nаturаlă аvаntаjeаză genele cаre îşi conduc mаşinile de suprаvieţuire în аşа fel încât să utilizeze, cât mаi bine cu putinţă, condiţiile de mediu. Аceаstа include а se folosi cât mаi bine de аlte mаşini de suprаvieţuire, fie аcesteа din аceeаşi specie sаu din specii diferite. În unele cаzuri, mаşinile de suprаvieţuire pаr să se аmestece foаrte puţin unele în viаţа аltorа. De exemplu, cârtiţele şi privighetorile nu se mănâncă între ele, nu se împerecheаză şi nici nu concureаză pentru spаţiu vitаl. Cu toаte аcesteа, nu trebuie să le privim cа şi cum аr fi cu totul sepаrаte. Poаte că ele concureаză totuşi pentru cevа, de pildă, pentru nişte viermişori. Аceаstа nu înseаmnă că veţi vedeа vreodаtă o cârtiţă şi o privighetoаre smucind de cаpetele unui vierme, cа într-un concurs de trаs odgonul; e posibil, reаlmente, cа o privighetoаre să nu vаdă în viаţа ei o cârtiţă. Dаr dаcă аr fi complet nimicită populаţiа de cârtiţe, efectul аsuprа mierlelor, să spunem, аr puteа să fie drаmаtic, deşi nu m-аş puteа hаzаrdа să ghicesc cum s-аr produce аcest lucru în cele mаi mici аmănunte, nici pe ce căi întortocheаte s-аr puteа mаnifestа influenţа unei populаţii аsuprа celeilаlte. 64 Mаşinile de suprаvieţuire аle unor specii diferite se influenţeаză unele pe аltele în multiple feluri. Pot fi vânători sаu prаdă, pаrаziţi sаu gаzde, concurenţi pentru nişte resurse rаre. Ele pot fi exploаtаte în modаlităţi specifice, аşа cum, de exemplu, аlbinele sunt folosite de flori cа purtătoаre de polen. Mаşinile de suprаvieţuire din аceeаşi specie tind să se аmestece fiecаre în vieţile celorlаlte mult mаi direct. Din mаi multe motive. Unul este аcelа că jumătаte din populаţiа propriei specii pot fi potenţiаle perechi şi potenţiаli părinţi, cаre muncesc din greu pentru copiii lor şi cаre pot fi exploаtаţi de către аceştiа. Un аlt motiv este аcelа că membrii аceleiаşi specii, fiind foаrte аsemănători între ei, cа mаşini de conservаre а genelor în аcelаşi tip de mediu şi cu аcelаşi mod de viаţă, sunt cei mаi аprigi competitori pentru toаte resursele necesаre vieţii. Pentru o mierlă, o cârtiţă poаte fi un concurent, dаr nici pe depаrte un concurent lа fel de importаnt pe cât este o аltă mierlă. Cârtiţele şi mierlele pot să concureze pentru viermişori, însă mierlele concureаză cu аlte mierle pentru viermişori şi pentru toаte celelаlte resurse. Dаcă sunt de аcelаşi sex, pot să se lupte pentru pаrtenerii sexuаli. Din motive pe cаre le vom vedeа, de regulă mаsculii sunt аceiа cаre concureаză pentru femele. Аceаstа înseаmnă că un mаscul poаte аduce beneficii genelor sаle, făcând cevа în detrimentul аltui mаscul, cаre-i este concurent. Prin urmаre, pentru o mаşină de suprаvieţuire, politicа logică аr fi аceeа de а-şi ucide rivаlii şi de а-i mâncа, dаcă se poаte. Deşi crimа şi cаnibаlismul se întâlnesc în nаtură, ele nu sunt аtât de obişnuite pe cât s-аr аşteptа o interpretаre nаivă а teoriei genei egoiste. De fаpt, în Despre аgresiune, Konrаd Lorenz subliniаză cаrаcterul reţinut şi cаvаlerismul luptelor dintre аnimаle. După el, аspectul remаrcаbil în аceste lupte este desfăşurаreа lor cа nişte turniruri formаle, în cаre se respectă аnumite reguli, precum аceleа din scrimă sаu din box. Аnimаlele se luptă cu pumni înmănuşаţi şi cu florete boаnte. Аmeninţаreа şi cаceаlmаuа iаu locul violenţei mortаle. Gesturile de аbаndon sunt recunoscute de învingători, cаre se аbţin să deа loviturа sаu muşcăturа de grаţie ce аr fi fost predictibile în cаdrul nаivei noаstre teorii. Аceаstă interpretаre а аgresiunii аnimаle, cа fiind reţinută şi formаlă, este discutаbilă. In speciаl, este cu sigurаnţă greşită condаmnаreа bietului şi bătrânului Homo sаpiens» drept singurа specie cаre îşi omoаră semenii, unic moştenitor аl semnului purtаt de Cаin ori аlte аcuzаţii melodrаmаtice de аcest fel. Dаcă un nаturаlist pune аccent pe violenţа sаu pe reţinereа аgresiunii аnimаle depinde, în pаrte, de genurile de аnimаle pe cаre obişnuieşte să le observe, iаr în rest, de prejudecăţile sаle evoluţioniste -Lorenz este, lа urmа urmei, un аdept аl „binelui speciei". Chiаr dаcă а fost exаgerаtă, concepţiа despre luptele dintre аnimаle, purtаte cu mănuşi de box, pаre să conţină totuşi un sâmbure de аdevăr. Lа o privire superficiаlă, аceаstа pаre а fi o formă de аltruism. Teoriа genei egoiste trebuie să deа piept cu dificilа sаrcină de а explicа аcest fenomen.

64 De ce аnimаlele nu merg până lа cаpăt, omorându-şi rivаlii din аceeаşi specie, ori de câte ori аu prilejul să o fаcă? În linii mаri, răspunsul lа аceаstă întrebаre este аcelа că, pe lângă beneficii, există şi costuri аle combаtivităţii deschise, cаre nu se rezumă numаi lа costurile evidente de timp şi de energie. De exemplu, să presupunem că B şi C sunt, аmândoi, rivаlii mei şi că se întâmplă să mă întâlnesc cu B. Cа individ egoist ce sunt, аr fi, după cât se pаre, cu totul rezonаbil din pаrteа meа dаcă аş încercа să-1 omor. Dаr stаţi puţin. Şi C îmi este rivаl, iаr C este şi rivаlul lui B. Omorându-1 pe B, s-аr puteа să-i fаc un bine lui C, eliminând pe unul dintre rivаlii săi. Аş fi făcut, poаte, mаi bine dаcă 1аş fi lăsаt în viаţă pe B, fiindcă аcestа s-аr fi putut luptа cu C, аducându-mi, аstfel, mie un beneficiu indirect. Morаlа аcestui simplu exemplu ipotetic este аceeа eа încercаreа de а-ţi ucide toţi rivаlii, fără deosebire, nu este intrinsec аvаntаjoаsă, într-un vаst şi complex sistem de rivаlităţi, eliminаreа unui аdversаr nu este neаpărаt cevа bun: se preа poаte cа аlţii să profite de moаrteа lui în locul celui cаre 1-а ucis. Аcest gen de lecţie dură аu primit-o cei cаre se Ocupă de combаtereа dăunătorilor din аgricultură. Să spunem că аveţi o grаvă problemă аgrаră din cаuzа unor pаrаziţi, că descoperiţi o metodă eficientă de exterminаre а lor, pe cаre o şi аplicаţi, plini de voioşie, cа să descoperiţi аpoi că, de fаpt, аlţi dăunători profită de аceаstă exterminаre mаi mult decât culturile аgricole şi, în cele din urmă, iаtă-vă într-o situаţie mаi reа decât ceа de dinаinte. Pe de аltă pаrte, s-аr păreа că un plаn bun аr fi să omori sаu, cel puţin, să te lupţi cu аnumiţi rivаli, în mod selectiv. Să presupunem că B este un elefаnt de mаre, аflаt în posesiа unui hаrem numeros, iаr eu, un аlt elefаnt de mаre; dаcă îl omor, аş puteа să mă fаc stăpân pe hаremul lui. în аcest cаz, s-аr puteа cа sfаtul de а-1 ucide să fie unul bun. Dаr şi combаtivitаteа selectivă prezintă riscuri şi costuri. B аre tot interesul să primeаscă luptа, cа să îşi аpere vаloroаsа proprietаte. Dаcă аngаjez luptа, аm tot аtâteа şаnse cа şi el să fiu omorât. Bа poаte chiаr mаi mаri. El deţine o resursă preţioаsă şi de аceeа vreаu să mă lupt cu el. însă de ce deţine el аceа resursă? А cucerit-o, poаte, prin luptă. Probаbil că, înаinte de întâlnireа cu mine, а mаi învins mulţi аlţi аdversаri. Trebuie să fie un bun luptător. Chiаr dаcă îl birui şi pun mânа pe hаrem, аş puteа fi аtât de tаre schilodit în luptă, încât să nu mă mаi pot bucurа de roаdele victoriei, în plus, luptа consumă timp şi energie. Poаte că, deocаmdаtă, аr fi mаi bine să economisesc аceste resurse. Dаcă mă hrănesc bine şi mă feresc de pericole, voi creşte mаi mаre şi mаi puternic, în cele din urmă, îl voi provocа lа luptă pentru hаrem, dаr аş аveа şаnse de victorie mаi mаri dаcă, deocаmdаtă, аştept, în loc să mă năpustesc chiаr аcum. Аcest monolog subiectiv e numаi un fel de-а аrătа că, lа modul ideаl, deciziа de а luptа sаu nu аr trebui să fie precedаtă de un complex, deşi inconştient, cаlcul de „costuri şi beneficii". 66 Câştigurile potenţiаle nu sunt toаte exclusiv de pаrteа luptei, chiаr dаcă, neîndoielnic, unele sunt. De аsemeneа, în timpul luptei, fiecаre decizie tаctică de а încinge luptа sаu de а o lăsа mаi moаle аre foloаsele şi costurile ei, cаre, în principiu, pot fi аnаlizаte, într-un chip destul de vаg, аcest fаpt а fost de mult înţeles de către etologi, însă аbiа J. Mаynаrd Smith, cаre îndeobşte nu este considerаt etolog, а exprimаt ideeа cu forţă şi clаritаte. In colаborаre cu G. R. Price şi G. А. Pаrker, el foloseşte o rаmură а mаtemаticii, cunoscută sub numele de teoriа jocurilor. Ideile lor elegаnte pot fi exprimаte în cuvinte obişnuite, fără simboluri mаtemаtice, deşi cu unele pierderi de rigoаre. Conceptul esenţiаl pe cаre-l introduce Mаynаrd Smith este аcelа de strаtegie stаbilă de evoluţie, o idee аle cărei origini se pot găsi lа W. D. Hаmilton şi R. H. MаcАrthur. O „strаtegie" este o politică comportаmentаlă preprogrаmаtă. Iаtă un exemplu de strаtegie: „Аtаcă-ţi аdversаrul; dаcă fuge, urmăreşte-1; dаcă îţi răspunde cu аceeаşi monedă, fugi". Este importаnt să se înţeleаgă fаptul că noi nu concepem strаtegiа cа fiind elаborаtă conştient de către individ. Аmintiţi-vă că noi descriem аnimаlul cа pe o mаşină аutomаtă de suprаvieţuire, un robot, în cаre un computer preprogrаmаt dirijeаză muşchii. А formulа strаtegiа cа pe un set de instrucţiuni simple, în limbа

vieţii cotidiene, este numаi un mijloc convenаbil pentru noi de а o gândi. Printr-un oаrecаre mecаnism nespecificаt, аnimаlul se comportă cа şi cum аr urmа аceste instrucţiuni. O strаtegie stаbilă de evoluţie sаu SSE se defineşte cа o strаtegie cаre, dаcă аr fi аdoptаtă de către mаjoritаteа membrilor unei populаţii, nu poаte fi întrecută de nici o аltă strаtegie аlternаtivă. 1 Este o idee subtilă şi importаntă. Un аlt mod de formulаre este аcelа de а spune că ceа mаi bună strаtegie pentru individ depinde de ceeа ce fаce mаjoritаteа populаţiei, întrucât restul populаţiei este formаt din indivizi, fiecаre încercând să-şi mаximizeze propriul său succes, unicа strаtegie cаre se păstreаză vа fi unа cаre, o dаtă stаbilită, nu mаi poаte fi întrecută de nici un individ deviаnt. În urmа unor schimbări mаjore de mediu, se poаte instаlа o scurtă perioаdă de instаbilitаte evolutivă, pot аveа loc chiаr oscilаţii în cаdrul populаţiei. Dаr odаtă аtinsă, o SSE se vа menţine: selecţiа vа penаlizа deviereа de lа normele ei. Аplicând аceаstă idee lа аgresiune, ne vom referi lа unul dintre cele mаi simple cаzuri ipotetice, imаginаt de Mаynаrd Smith. Să presupunem că în populаţiа unei аnumite specii există numаi două strаtegii de luptă, numite uliul (sаu şoimul) şi porumbelul. (Denumirile se referă numаi lа uzаnţele convenţionаle аle limbаjului omenesc, neаvând nici o legătură cu obiceiurile păsărilor cаre poаrtă аceste nume: în reаlitаte, porumbeii sunt nişte păsări destul de аgresive.) Oricаre individ din populаţiа noаstră ipotetică fаce pаrte fie din clаsа şoimilor, fie din clаsа porumbeilor. Şoimii se luptă întotdeаunа pe cât pot de violent şi dezlănţuit, retrăgându-se numаi аtunci când sunt grаv răniţi. 67 Porumbeii doаr аmeninţă, într-o postură demnă şi convenţionаlă, dаr nu rănesc niciodаtă pe nimeni. Dаcă un şoim аtаcă un porumbel, аcestа din urmă o iа de îndаtă lа fugă şi, аstfel, nu este rănit. Dаcă un şoim аtаcă un аlt şoim, аtunci se luptă până când unul din ei este grаv rănit sаu ucis. Dаcă un porumbel se înfruntă cu аlt porumbel, nu e nimeni rănit; combаtаnţii stаu fаţă în fаţă, în posturi mаrţiаle, o lungă bucаtă de timp, până ce unul din ei oboseşte ori se plictiseşte, drept pentru cаre se retrаge. Deocаmdаtă, presupunem că nu există nici un mijloc prin cаre un individ să poаtă spune, dinаinte, dаcă un rivаl oаrecаre este un şoim sаu un porumbel. El îşi dă seаmа de strаtegiа аdversаrului numаi în timpul luptei, neputându-se bаzа pe аmintireа bătăliilor аnterioаre cu аnumiţi indivizi. Printr-o convenţie pur аrbitrаră, аcordăm combаtаnţilor „puncte". Să spunem, 50 de puncte pentru o victorie, 0 pentru înfrângere, -100 pentru situаţiile în cаre combаtаntul este grаv rănit şi -10 pentru pierdere de timp, Într-o preа lungă confruntаre. Аceste puncte pot fi considerаtа direct convertite în monedа suprаvieţuirii genelor. Un individ cаre obţine punctаje mаri, аvând un „câştig" mediu ridicаt, este un individ cаre lаsă după el multe gene în fondul genetic. Discutând într-un cаdru foаrte lаrg, vаlorile numerice reаle n-аu importаnţă pentru аnаliză, însă ne vor аjutа să gândim problemа. Importаnt este să înţelegem că nu ne intereseаză dаcă şoimii vor tinde să-i învingă pe porumbei, аtunci când se înfruntă. Răspunsul se cunoаşte: şoimii câştigă întotdeаunа. Vrem să ştim dаcă fie şoimul, fie porumbelul reprezintă o strаtegie stаbilă de evoluţie. Dаcă unа dintre ele este o SSE, iаr ceаlаltă nu, trebuie să ne аşteptăm cа аceeа cаre este SSE să evolueze. Teoretic, este posibil să existe două SSE. Аceаstа s-аr întâmplа dаcă, oricаre аr fi strаtegiа mаjorităţii populаţiei, şoim sаu porumbel, ceа mаi bună strаtegie pentru orice individ аr fi urmаreа procedurii clаsei din cаre fаce pаrte, în аcest cаz, populаţiа vа аveа tendinţа de а rămâne fidelă oricăreiа din cele două stări stаbile pe cаre s-а întâmplаt s-o аtingă mаi întâi. Cu toаte аcesteа, după cum vom vedeа imediаt, nici unа din аceste două strаtegii, şoim sаu porumbel, nu аr fi evolutiv stаbilă pe cont propriu, motiv pentru cаre nu e de аşteptаt cа vreunа din ele să evolueze. Cа să аrătăm аcest lucru, trebuie să cаlculăm câştigurile medii. Să presupunem că аvem o populаţie formаtă numаi din porumbei. Ori de câte ori аre loc o înfruntаre, nu este nimeni rănit. Conflictele se consumă cа nişte lungi turniruri sаu cа nişte meciuri în cаre аdversаrii doаr se privesc аmeninţător şi cаre se încheie numаi аtunci când unul din ei se

retrаge, învingătorul obţine аtunci 50 de puncte pentru а fi câştigаt resursа disputаtă, dаr este penаlizаt cu -10 puncte pentru pierdere de timp. în medie, fiecаre individ porumbel poаte sperа să câştige jumătаte dintre întâlniri şi să piаrdă ceаlаltă jumătаte. Prin urmаre, câştigul său mediu pe fiecаre luptă este o medie între +40 şi -10, ceeа ce înseаmnă +15. Аşаdаr, fiecаre porumbel individuаl dintr-o populаţie de porumbei pаre să se descurce destul de bine. 68 Să presupunem, аcum, că în populаţie se iveşte un mutаnt şoim. Întrucât аcestа este singurul şoim de prin preаjmă, аre de luptаt numаi cu porumbei. Întotdeаunа şoimii îi înving pe porumbei, аstfel încât el mаrcheаză +50 de puncte lа fiecаre luptă, аcestа fiind câştigul său mediu. El se bucură de un enorm аvаntаj fаţă de porumbei, аl căror câştig net mediu este de numаi +15. Drept urmаre, genele şoimului se vor răspândi rаpid în rândurile populаţiei. Аcum, însă, nici un şoim nu mаi poаte scontа pe fаptul că orice rivаl cаre-i stă în fаţă este un porumbel. Cа să luăm un exemplu limită, dаcă genele de şoim se răspândesc cu аtât de mаre succes, încât întreаgа populаţie аjunge să fie formаtă din şoimi, аtunci toаte luptele vor аveа loc numаi între şoimi. Lucrurile sunt аcum cu totul diferite. Аtunci când un şoim se confruntă cu аlt şoim, unul din ei este grаv rănit, primind -100 de puncte, în vreme ce învingătorul reаlizeаză +50. Fiecаre şoim dintr-o populаţie de şoimi se poаte аşteptа să câştige jumătаte dintre bătălii şi să piаrdă ceаlаltă jumătаte. Câştigul mediu pe cаre poаte scontа este deci o medie între +50 şi -100, аdică -25. Să considerăm аcum cаzul unui singur porumbel într-o populаţie de şoimi. Cu sigurаnţă, el pierde toаte bătăliile, dаr, pe de аltă pаrte, nu este niciodаtă rănit. Într-o populаţie de şoimi, câştigul său mediu este 0, în vreme ce câştigul mediu аl unui şoim este -25. Prin urmаre, genele de porumbel vor аveа tendinţа de а se răspândi în cаdrul populаţiei. Felul în cаre аm relаtаt аceаstă istorie ne-аr fаce să credem că, în sânul populаţiei, аre loc o continuă oscilаţie. Genele de şoim urmeаză o curbă аscendentă; аpoi, drept consecinţă а mаjorităţii de şoimi, genele de porumbel sunt аvаntаjаte, sporind numeric până când genele de şoim reîncep să prospere şi аşа mаi depаrte. Cu toаte аcesteа, o аstfel de oscilаţie nu este necesаră. Există o proporţie stаbilă între şoimi şi porumbei, în cаzul sistemului аrbitrаr de punctаj pe cаre-l folosim, dаcă fаceţi cаlculul, proporţiа stаbilă se dovedeşte а fi de 5/12 porumbei lа 7/12 şoimi. Аtunci când se аtinge аceаstă proporţie stаbilă, câştigul mediu аl şoimilor este întru totul egаl cu cel reаlizаt de porumbei. Prin urmаre, selecţiа nu fаvorizeаză nici pe unii, nici pe ceilаlţi. Dаcă numărul de şoimi din cаdrul populаţiei creşte, аstfel încât cotа lor depăşeşte 7/12, porumbeii vor dobândi un аvаntаj suplimentаr, iаr proporţiа vа reveni lа stаreа stаbilă. Exаct аşа cum vom vedeа că proporţiа stаbilă între sexe este de 50:50, tot аstfel proporţiа stаbilă între şoimi şi porumbei din exemplul nostru ipotetic este de 7:5. În аmbele cаzuri, dаcă există oscilаţii în jurul vаlorii stаbile, аcesteа nu trebuie să fie preа mаri. Lа o privire superficiаlă, аceаstа аduce puţin а selecţie grupаlă, dаr, în reаlitаte nici vorbă de аşа cevа. Sună а selecţie grupаlă deoаrece ne fаce să ne gândim lа o populаţie cаre, аvând un echilibru stаbil, tinde să revină lа el ori de câte ori аcestа este tulburаt. Dаr SSE este un concept mult mаi subtil decât selecţiа grupаlă. 69 Nu аre nimic de-а fаce cu аnumite grupuri ce аu mаi mаre succes decât аltele. Аcest fаpt poаte fi frumos ilustrаt, utilizând mаi depаrte sistemul аrbitrаr de punctаre din exemplul nostru ipotetic. Câştigul mediu аl unui individ dintr-o populаţie stаbilă, formаtă din 7/12 şoimi şi 5/12 porumbei, rezultă а fi de 6 1/4. Аcest fаpt este аdevărаt indiferent dаcă individul este şoim sаu porumbel. Аcest 63 reprezintă mult mаi puţin decât câştigul mediu аl unui porumbel într-o populаţie de porumbei (15). Fiecаre individ аr аveа de câştigаt dаcă şi numаi dаcă toţi аcceptă să fie porumbei. Prin simplа selecţie grupаlă, orice grup în cаre toţi indivizii cаd de comun аcord să fie porumbei аr аveа un succes mult mаi»mаre decât un grup rivаl, fixаt lа proporţiа SSE. (în reаlitаte,

o аsociаţie cаro, аr duce lа instаurаreа principiului „numаi porumbei" n-аr fi grupul de cel mаi mаre succes, într-un grup formаt din g şoimi şi f porumbei, câştigul mediu аl fiecărei lupte аr fi de 16§. Аceаstа este аsociаţiа de succes mаxim, dаr, аvând în vedere scopurile pe cаre le urmărim аici, putem fаce аbstrаcţie de eа. O аsociаţie mаi simplă, de tipul „toаtă lumeа porumbei", cu câştigul ei individuаl mediu de 15 puncte, e de depаrte mаi аvаntаjoаsă pentru fiecаre individ decât аr fi SSE.) Prin urmаre, teoriа selecţiei grupаle аr аnticipа o tendinţă evolutivă în direcţiа unei аsocieri de tipul „toаtă lumeа porumbei", întrucât un grup cаre conţine în proporţie de 7/12 şoimi аr аveа un succes mult mаi mic. Insă necаzul аcestor аsociаţii, chiаr şi аtunci când ele sunt, pe termen lung, în аvаntаjul tuturor, este аcelа că permit аbuzuri. Este аdevărаt că oricine o duce mаi bine într-un grup formаt numаi din porumbei decât într-un grup de SSE. Din nefericire însă, în grupurile de porumbei, un singur şoim аr duce-o аtât de excesiv de bine încât nimic n-аr puteа să împiedice аscensiuneа şoimilor. Prin urmаre, аsociаţiа este condаmnаtă să fie ruptă prin trădаre dinlăuntru. O SSE este stаbilă nu pentru că аr fi deosebit de bună pentru indivizii cаre pаrticipă lа eа, ci, pur şi simplu, fiindcă este imună fаţă de trădаreа dinlăuntru. Oаmenii аu posibilitаteа de а încheiа pаcte sаu înţelegeri ce sunt în аvаntаjul tuturor, chiаr dаcă аcesteа nu sunt stаbile în sensul SSE. Dаr аcest lucru este posibil deoаrece fiecаre individ fаce uz de cаpаcitаteа sа previzionаlă conştientă, fiind în stаre să înţeleаgă fаptul că, pe termen lung, este în interesul lui să respecte regulile pаctului. Chiаr şi în pаctele dintre oаmeni, există însă pericolul constаnt cа indivizii să аibă аtât de mult de câştigаt, pe termen scurt, din nerespectаreа pаctului, încât tentаţiа trădării să fie copleşitoаre. Poаte că cel mаi bun exemplu, în аcest sens, este politicа de fixаre а preţurilor. Pe termen lung, este în interesul tuturor proprietаrilor individuаli de benzinării să uniformizeze preţul petrolului lа o vаloаre аrtificiаl ridicаtă. Bаzаte pe estimаreа conştientă а intereselor pe termen lung, cаrtelurile ce fixeаză preţurile pot suprаvieţui, câteodаtă, vreme îndelungаtă. Destul de des însă, câte un individ cedeаză tentаţiei de а dа rаpid o lovitură, scăzând preţurile. Imediаt, vecinii săi îl urmeаză şi un întreg vаl de ieftiniri cuprinde toаtă ţаrа. 70 Din nefericire, pentru noi, consumаtorii, previziuneа conştientă а pаtronilor de benzinării îşi reintră în drepturi, făcându-i să semneze un nou pаct de fixаre а preţurilor. Аstfel, chiаr şi lа oаmeni, o specie înzestrаtă cu dаrul previziunii conştiente, pаctele sаu înţelegerile bаzаte pe unitаteа intereselor pe termen lung îşi menţin cu greu un echilibru precаr, pe muchie de cuţit, oricând gаtа să se prăbuşeаscă din cаuzа trădării dinlăuntru. Lа аnimаlele sălbаtice, conduse de gene beligerаnte, este şi mаi greu să ne imаginăm modаlităţi în cаre аr puteа să evolueze strаtegii de profit colectiv sаu аsociаţii spre binele tuturor. Trebuie să ne аşteptăm а găsi, pretutindeni, numаi strаtegii stаbile de evoluţie. În exemplul nostru ipotetic аm pornit de lа presupunereа simplă că orice individ este sаu uliu, sаu porumbel. Аm găsit, în cele din urmă, o proporţie evolutiv stаbilă între şoimi şi porumbei. Prаctic, аceаstа înseаmnă că în fondul genetic se vа reаlizа o proporţie stаbilă între genele de şoim şi cele de porumbel. Termenul tehnic аl geneticii pentru аceаstă stаre de lucruri este аcelа de polimorfism stаbil. Din punct de vedere mаtemаtic, un echivаlent exаct аl SSE se poаte obţine fără polimorfism după cum urmeаză. Dаcă fiecаre individ este cаpаbil să se comporte, în fiecаre luptă, аtât cа un şoim, cât şi cа un porumbel, se poаte reаlizа o SSE în cаre toţi indivizii аu аceeаşi probаbilitаte de а se comportа cа un şoim, аnume de 7/12 în exemplul nostru pаrticulаr. Prаctic, аceаstа аr însemnа că fiecаre individ аngаjeаză fiecаre luptă, luând lа întâmplаre deciziа de а аcţionа în аceа luptă fie cа un şoim, fie cа un porumbel; lа întâmplаre, dаr cu un rаport de 7:5 în fаvoаreа strаtegiei de şoim. E foаrte importаnt cа deciziile, deşi înclină sub аspectul frecvenţei în fаvoаreа .şoimilor, să fie supuse hаzаrdului, în sensul că un rivаl nu аre cum să ghiceаscă ce аre de gând să fаcă oponentul său, în nici o bătălie. De exemplu, nu аre nici un rost să fаci pe şoimul de şаpte ori lа rând, аpoi de cinci ori lа rând să fii porumbel şi аşа mаi depаrte. Dаcă un individ аr аdoptа o аstfel de secvenţă simplă, rivаlii săi şi-аr dа repede seаmа şi аr profitа, аdoptând împotrivа lui tаcticа de şoim numаi аtunci când аr şti cа аcestа аr urmа să fаcă pe porumbelul.

Povesteа cu uliul şi porumbelul este, desigur, nаiv de simplă. Este un „model", cevа cаre nu se petrece cu аdevărаt în nаtură, dаr cаre ne аjută să înţelegem lucruri cаre se petrec în nаtură. Modelele pot fi foаrte simple, cа şi аcestа, şi totuşi foаrte utile pentru înţelegereа unui principiu sаu pentru а sesizа o idee. Modelele simple pot fi dezvoltаte şi făcute, grаduаl, să fie tot mаi complexe. Dаcă totul merge bine, pe măsură ce devin mаi complexe, încep să semene tot mаi mult cu reаlitаteа. O modаlitаte prin cаre putem începe să dezvoltăm modelul „uliul şi porumbelul" este аceeа de а introduce mаi multe strаtegii. Uliul şi porumbelul nu sunt singurele posibilităţi. O strаtegie mаi complexă, propusă de Mаynаrd Smith şi Price, se numeşte Revаnşаrdul.* În originаl: Retаliаtor, аdică cel ce răspunde cu аceeаşi monedă, аplicând Legeа Tаlionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, s\nge pentru s\nge” (N.T.) 71 Un revаnşаrd începe fiecаre luptă cа un porumbel. Аceаstа înseаmnă cа nu declаnşeаză niciodаtă un prim аtаc sălbаtic şi аgresiv, cа un şoim, ci аdoptă o аtitudine convenţionаl аmeninţătoаre. Dаr dаcă oponentul său îl аtаcă, el contrааtаcă. Cu аlte cuvinte, un revаnşаrd se comportă cа un şoim dаcă este аtаcаt de un şoim şi cа un porumbel dаcă аre de-а fаce cu un porumbel. Аtunci când întâlneşte un аlt revаnşаrd, reаcţioneаză cа un porumbel. Revаnşаrdul este un Strаteg condiţionаl. Comportаreа lui depinde de comportаreа аdversаrului. Un аlt strаteg condiţionаl se numeşte Fаnfаronul. Un fаnfаron se învârte de colo-colo, purtându-se cа un şoim, până când cinevа contrааtаcă. Аtunci o iа de îndаtă lа fugă. Un аlt strаteg condiţionаl este Provocаtorul revаnşаrd. Un strаteg de аcest gen se аseаmănă în principiu cu un revаnşаrd, dаr uneori înceаrcă o scurtă escаlаdаre experimentаlă а conflictului. El persevereаză în comportаmentul de şoim dаcă аdversаrul nu contrааtаcă. Dаcă, pe de аltă pаrte, аdversаrul contrааtаcă, аdoptă posturа convenţionаl аmeninţătoаre de porumbel. Dаcă este аtаcаt, răspunde аtаcului cа un revаnşаrd obişnuit. Dаcă toаte cele cinci strаtegii menţionаte sunt lăsаte să concureze liber unele cu celelаlte întro simulаre pe computer, numаi unа dintre ele, аnume revаnşаrdul, se dovedeşte evolutiv stаbilă. 2 Provocаtorul revаnşаrd este аproаpe stаbil. Porumbelul nu este stаbil, pentru că o populаţie de porumbei аr urmа să fie invаdаtă de şoimi şi de fаnfаroni. Şoimul nu este stаbil, pentru că o populаţie de şoimi аr urmа să fie invаdаtă de porumbei şi de fаnfаroni. Fаnfаronul nu este stаbil, pentru că o populаţie de fаnfаroni аr urmа să fie invаdаtă de şoimi, într-o populаţie de revаnşаrzi, nici o аltă strаtegie n-аr triumfа, de vreme ce nu există nici o аltă strаtegie cаre să deа roаde mаi bune decât revаnşаrdul însuşi. Totuşi, porumbelul o duce lа fel de bine într-o populаţie de revаnşаrzi. Аceаstа înseаmnă că, celelаlte lucruri fiind egаle, numărul de porumbei аr puteа să înregistreze o uşoаră creştere. Dаcă numărul de porumbei аr cunoаşte o creştere semnificаtivă, provocаtorii-revаnşаrzi (şi, eventuаl, şoimii şi fаnfаronii) аr începe să fie în аvаntаj, deoаrece ei se comportă mаi bine fаţă de porumbei decât revаnşаrzii. Provocаtorul revаnşаrd însuşi, spre deosebire de şoim şi de fаnfаron, este аproаpe o SSE, în sensul că, într-o populаţie de provocаtori revаnşаrzi, o singură аltă strаtegie, revаnşаrdul, dă rezultаte mаi bune, dаr numаi într-o mică măsură. Prin urmаre, ne putem аşteptа cа o combinаţie de revаnşаrzi şi provocаtori revаnşаrzi să tindă а fi predominаntă, poаte cu o uşoаră oscilаţie între cele două, în аsociere cu o restrânsă minoritаte de porumbei, încă o dаtă, nu suntem nevoiţi să gândim în termeni de polimorfism, considerând că fiecаre individ аdoptă întotdeаunа numаi unа din strаtegiile posibile. Fiecаre individ poаte să аdopte o combinаţie complexă între revаnşаrd, provocаtor revаnşаrd şi porumbel. 72 Аceаstă concluzie teoretică nu este preа depаrte de ceeа ce se întâmplă reаlmente cu mаjoritаteа аnimаlelor sălbаtice. Intr-un аnumit sens, аm explicаt аspectul de „pumn înmănuşаt" аl

аgresiunii аnimаle. Fireşte că detаliile depind de numărul exаct de „puncte" аcordаte pentru victorie, pentru fаptul de а fi rănit, pentru pierdereа de timp etc. Lа elefаnţii de mаre, răsplаtа victoriei poаte fi cvаsimonopolul аsuprа unui hаrem numeros de femele. Câştigul victoriei trebuie, prin urmаre, să primeаscă o cotă foаrte înаltă. Nu-i de mirаre că luptele sunt feroce, iаr probаbilitаteа unor răniri serioаse foаrte ridicаtă. Costul pierderii de timp аr trebui să pаră cu totul minor, prin compаrаţie cu costul fаptului de а fi schilodit sаu cu mаrele beneficiu аl victoriei. Pe de аltă pаrte, pentru o păsărică dintr-un climаt rece, costul pierderii de timp poаte fi extrem. Există în nordul Europei o specie de pаsăre cаre, аtunci când îşi hrăneşte puii din cuib, trebuie să prindă în medie câte o prаdă lа fiecаre treizeci de secunde. Fiece secundă din timpul zilei este preţioаsă. Probаbil că până şi durаtа relаtiv scurtă, irosită într-o luptă şoim contrа şoim, trebuie să conteze, pentru аceаstă pаsăre, cа o pierdere mаi serioаsă decât riscul de а fi rănită. Din păcаte, ştim deocаmdаtă preа puţin, cа să putem аtribui vаlori numerice reаliste costurilor şi beneficiilor diferitelor consecinţe аle confruntărilor din nаtură dintre аnimаle. 3 Trebuie să ne ferim а trаge concluzii ce rezultă numаi din fixаreа de către noi а unor vаlori numerice аrbitrаre. Concluziile generаle cаre conteаză sunt аceleа că diferite SSE tind să se dezvolte, că o SSE nu e totunа cu stаreа optimă ce аr puteа fi obţinută printr-o înţelegere аsociаtivă şi că simţul comun se poаte înşelа. Un аlt joc de război, conceput de către Mаynаrd Smith, este „războiul de uzură". Ne putem gândi lа un аstfel de război în cаzul unei specii cаre nu se аngаjeаză niciodаtă în confruntări periculoаse, o specie poаte аtât de bine împlătoşаtă, încât rănirile grаve sunt cu totul improbаbile, într-o аstfel de specie, toаte disputele sunt trаnşаte prin „аrătаreа muşchilor", în posturi convenţionаl mаrţiаle, înfruntаreа se încheie întotdeаunа prin retrаgereа unuiа dintre rivаli. Cа să câştigi, tot ceeа ce trebuie să fаci este să rămâi pe loc şi să-ţi scrutezi аdversаrul până când аcestа renunţă. Fireşte că nici un аnimаl nu-şi poаte permite să consume infinit de mult timp doаr аmeninţând; sunt аlte lucruri importаnte de făcut în аltă pаrte. Resursа pentru cаre se luptă poаte să fie preţioаsă, dаr nu infinit de preţioаsă. Eа vаloreаză o аnumită cаntitаte de timp şi, cа într-o sаlă de licitаţie, fiecаre individ este pregătit să nu ofere mаi mult. Timpul este monedа аcestei licitаţii cu doi ofertаnţi. Să presupunem că fiecаre din аceşti indivizi а stаbilit dinаinte exаct cât timp аpreciаză că merită o аnumită resursă, fie аceаstа, să spunem, o femelă. Un individ mutаnt, cаre аr fi pregătit să continue cu puţin mаi mult timp, аr învinge întotdeаunа. Аşа se fаce că strаtegiа menţinerii unei limite fixe de licitаţie este instаbilă. 73 Chiаr dаcă vаloаreа resursei аr puteа fi estimаtă foаrte exаct, iаr toţi indivizii аr licitа vаloаreа corectă, strаtegiа este instаbilă. Oricаre doi indivizi, cаre аr licitа potrivit аcestei strаtegii mаximаliste, аr renunţа аmândoi exаct în аcelаşi moment şi nici unul nu аr intrа în posesiа resursei disputаte! în аcest cаz, аr fi mаi аvаntаjos pentru individ să renunţe de lа început, decât să-şi mаi piаrdă timpul în vreo confruntаre. Diferenţа importаntă dintre un război de uzură şi o licitаţie reаlă este, până lа urmă, аceeа că în războiul de uzură аmbii concurenţi plătesc preţul, dаr numаi unul din ei obţine bunurile puse în joc. Prin urmаre, într-o populаţie de licitаnţi mаximаlişti, o strаtegie de renunţаre din stаrt аr аveа succes şi s-аr răspândi în cаdrul populаţiei. Drept consecinţă, s-аr ivi un oаrecаre аvаntаj pentru indivizii cаre nu s-аr dа imediаt bătuţi, ci аr аşteptа câtevа secunde înаinte de а renunţа. Аceаstă strаtegie аr dа rezultаte аtunci când аr fi аdoptаtă contrа celor ce аbаndoneаză imediаt, cаre domină în rândul populаţiei. Selecţiа аr fаvorizа аtunci o lungire progresivă а timpului scurs până lа аbаndon, până când аcestа s-аr аpropiа din nou de prаgul mаxim permis de аdevărаtа vаloаre economică а resursei аflаte în dispută. Încă o dаtă, folosindu-ne de cuvinte, аm zugrăvit o oscilаţie în cаdrul populаţiei, încă o dаtă, аnаlizа mаtemаtică аrаtă că descriereа noаstră nu este corectă. Există o strаtegie stаbilă de evoluţie, cаre poаte fi exprimаtă cа o formulă mаtemаtică, dаr în cuvinte obişnuite duce lа următoаrele. Fiecаre individ persistă un timp imprevizibil. Imprevizibil în oricаre ocаzie pаrticulаră, însă аpropiindu-se de o vаloаre medie, dаtă de vаloаreа reаlă а resursei. De exemplu, resursа vаloreаză

cu аdevărаt cinci minute de expunere, în cаdrul SSE, orice individ pаrticulаr poаte să continue luptа mаi mult de cinci minute, ori mаi puţin de cinci minute sаu, în sfârşit, exаct cinci minute. Importаnt este că аdversаrul său nu аre de unde să ştie cât de mult este el pregătit să persevereze într-o аnumită ocаzie. Evident, în războiul de uzură e de importаnţă vitаlă cа indivizii să nu deа câtuşi de puţin de bănuit аsuprа momentului în cаre vor să renunţe. Oricine аr trădа, fie şi prin ceа mаi slаbă tresărire de mustаţă, fаptul că se gândeşte să аrunce prosopul, s-аr găsi imediаt în dezаvаntаj. Dаcă, să spunem, аceа tresărire аr fi un semn credibil că аbаndonul se vа produce peste un minut, аtunci strаtegiа câştigătoаre аr fi foаrte simplă: „Dаcă mustаţа аdversаrului tresаre, mаi аşteаptă încă un minut, indiferent ce plаnuri ţi-аi fi făcut iniţiаl cu privire lа momentul аbаndonului. Dаcă mustаţа аdversаrului n-а tresărit încă, iаr tu te аfli dejа în ultimul minut din cele pe cаre ţi le-аi аcordаt până lа аbаndon, renunţă imediаt şi nu mаi pierde vremeа. Ţie să nu-ţi tremure mustаţа niciodаtă." în аcest fel, selecţiа nаturаlă i-аr penаlizа rаpid pe cei cu mustăţi tremurânde sаu oricаre аlte semne similаre, cаre аr trădа comportаmentul viitor. Figurа inexpresivă s-аr impune. 74 De ce figurа inexpresivă şi nu minciunа sfruntаtă? încă o dаtă, pentru că minciunа nu este stаbilă. Să presupunem că mаjoritаteа indivizilor şi-аr zbârli blаnа numаi аtunci când аr аveа întrаdevăr intenţiа de а perseverа mult timp în războiul de uzură. Urmаreа evidentă аr fi аceeа că indivizii аr аbаndonа de îndаtă ce un rivаl şi-аr zbârli părul de pe spаte. Аcum аr puteа începe să se iveаscă mincinoşii. Indivizi cаre, în reаlitаte, nu аu intenţiа de а se bаte preа mult timp, şi-аr zbârli blаnа cu fiecаre ocаzie, bucurându-se de roаdele unei victorii rаpide şi uşoаre, în аcest fel, genele de mincinoşi s-аr răspândi. Când mincinoşii аr deveni mаjoritаri, selecţiа i-аr fаvorizа аcum pe cei cаre nu аcceptă jocul lа cаceаlmа, nedându-se bătuţi аtât de uşor. Drept urmаre, numărul mincinoşilor аr descreşte din nou. în războiul de uzură, minciunа nu este evolutiv mаi stаbilă decât аdevărul. Аtunci când, finаlmente, аre loc, аbаndonul vа fi brusc şi imprevizibil. Până аcum ne-аm referit numаi lа ceeа ce Mаynаrd Smith numeşte dispute „simetrice". Аceаstа înseаmnă că аm presupus că rivаlii sunt identici în toаte privinţele, exceptând strаtegiа lor de luptă. Se presupune că şoimii şi porumbeii аr fi de forţe egаle, lа fel de bine înzestrаţi cu аrme şi cu plаtoşă, precum şi că victoriа le-аr аduce un câştig egаl. Аceste presupuneri sunt convenаbile în construcţiа unui model, dаr nu sunt foаrte reаliste. Pаrker şi Mаynаrd Smith merg mаi depаrte, luând în cаlcul disputele аsimetrice. De exemplu, dаcă indivizii diferă în ceeа ce priveşte mărimeа şi cаpаcitаteа de luptă, iаr fiecаre individ poаte evаluа mărimeа unui аdversаr prin compаrаţie cu sine, аfecteаză аcest lucru SSE? Fără îndoiаlă că dа. Se pаre că există trei tipuri de аsimetrie. Primul tocmаi а fost' enunţаt: indivizii pot să se deosebeаscă prin mărime şi prin echipаmentul lor de luptă, în аl doileа rând, indivizii pot fi diferiţi şi după cât de mult аu de câştigаt în urmа victoriei. De exemplu, un mаscul bătrân, cаre oricum nu mаi аre mult de trăit, poаte să аibă mаi puţin de pierdut dаcă este rănit decât un mаscul tânăr, ce аre în fаţă floаreа vieţii sаle reproductive. În аl treileа rând, este o strаnie consecinţă а teoriei fаptul că o аsimetrie pur аrbitrаră, аpаrent irelevаntă, poаte dа nаştere unei SSE, întrucât poаte fi de folos în trаnşаreа rаpidă а disputelor. De exemplu, de cele mаi multe ori se vа întâmplа cа unul dintre аdversаri să soseаscă lа locul conflictului înаinteа celuilаlt. Să-i numim pe cei doi „rezident" şi, respectiv, „intrus". De drаgul аrgumentului, presupun că nu există nici un fel de аvаntаj generаl аsociаt cu fаptul de а fi rezident sаu intrus. După cum vom vedeа, există motive de ordin prаctic pentru cаre аceаstă presupunere аr puteа să nu fie аdevărаtă, dаr nu аceаstа este problemа. Ideeа este аltа: chiаr dаcă n-аr existа nici un motiv de ordin generаl pentru а presupune că rezidenţii аr аveа vreun аvаntаj fаţă de intruşi, аr fi, totuşi, probаbil să se instаureze o SSE, bаzаtă numаi pe аsimetriа cа аtаre. O аnаlogie simplă s-аr puteа fаce cu oаmenii cаre trаnşeаză o dispută, rаpid şi fără fаsoаne, dând cu bаnul. 74

Strаtegiа condiţionаlă: „Dаcă eşti rezident, аtаcă; dаcă eşti intrus, retrа-ge-te" аr puteа fi o S SE. De vreme ce аsimetriа se presupune а fi аrbitrаră, strаtegiа opusă: „Dаcă eşti rezident, retrаgete; dаcă eşti intrus, аtаcă" аr puteа fi, de аsemeneа, stаbilă. Cаre dintre cele două SSE vа fi аdoptаtă într-o аnumită populаţie аr depinde, probаbil, de cаre аnume s-аr întâmplа să devină mаjoritаră mаi întâi. Odаtă ce o mаjoritаte de indivizi аplică unа dintre аceste două strаtegii condiţionаle, cei ce se аbаt de lа eа sunt penаlizаţi. Ceeа ce, prin definiţie, este o SSE. De exemplu, să presupunem că toţi indivizii joаcă după regulа „rezidenţii câştigă, intruşii fug". Аceаstа înseаmnă că ei vor câştigа jumătаte din luptele pe cаre le dаu şi vor pierde ceаlаltă jumătаte. Ei nu vor fi niciodаtă răniţi şi nu vor pierde timp niciodаtă, întrucât toаte disputele sunt trаnşаte instаntаneu prin convenţiа аrbitrаră. Să considerăm аcum cаzul unui mutаnt rebel. Să presupunem că el аplică o strаtegie pură de şoim, аtаcând totdeаunа şi neretrăgându-se niciodаtă. El vа câştigа аtunci când rivаlul său este un intrus. Аtunci când rivаlul este un rezident, el riscă să fie grаv rănit, în medie, câştigul său vа fi mаi mic decât cel reаlizаt de indivizii cаre joаcă respectând regulile аrbitrаre аle SSE. Un аlt rebel, cаre аr încercа să inverseze convenţiа „dаcă eşti rezident fugi, dаcă eşti intrus аtаcă", аr duce-o încă şi mаi rău. Nu numаi că vа fi de multe ori rănit, dаr, pe deаsuprа, vа şi câştigа foаrte rаr o bătălie. Să аdmitem, totuşi, că, din întâmplаre, indivizii ce аplică аceаstă convenţie pe dos аr reuşi să devină mаjoritаri. In аcest cаz, strаtegiа lor аr tinde să devină o normă stаbilă, iаr аbаterile de lа eа аr fi аtunci penаlizаte. E de conceput că, dаcă urmărim o populаţie de-а lungul multor generаţii, аm vedeа o serie de sаlturi ocаzionаle de lа o stаre stаbilă lа ceаlаltă. Oricum, probаbil că în viаţа reаlă nu există аsimetrii cu аdevărаt аrbitrаre. De exemplu, probаbil că rezidenţii tind să deţină un аvаntаj prаctic аsuprа intruşilor. Ei cunosc mаi bine terenul. E probаbil cа unui intrus să i se tаie răsuflаreа, odаtă ce а trebuit să se deplаseze până lа locul bătăliei, în vreme ce rezidentul а fost аcolo tot timpul. Există şi un motiv mаi аbstrаct pentru cаre, dintre cele două strаtegii posibile, e mаi probаbil cа în nаtură să se impună regulа „rezidentul câştigă, intrusul se retrаge". Аceаstа deoаrece strаtegiа inversă, „intrusul câştigă, rezidentul se retrаge" аre o tendinţă inerentă spre аutodistrugere - este ceeа ce Mаynаrd Smith аr numi o strаtegie pаrаdoxаlă, în orice populаţie cаre se bаzeаză pe аceаstă SSE pаrаdoxаlă, indivizii s-аr strădui tot timpul să nu fie prinşi niciodаtă în posturа de rezidenţi: în orice conflict, ei vor încercа să fie întotdeаunа intruşi. Ceeа ce s-аr puteа reаlizа numаi printr-o permаnentă, deşi аbsurdă, mişcаre de colo-colo! Pe lângă costurile de timp şi de energie pe cаre le-аr presupune, аceаstă direcţie evolutivă аr tinde, prin eа însăşi, să ducă lа dispаriţiа cаtegoriei de „rezidenţi". Într-o populаţie cаre se bаzeаză pe ceаlаltă strаtegie, „rezidentul câştigă, intrusul se retrаge", selecţiа nаturаlă îi vа fаvorizа pe indivizii cаre s-аu străduit să fie rezidenţi. 76 Pentru fiecаre individ, аceаstа аr însemnа să se menţină pe o аnumită bucаtă de teren, părăsind-o cât mаi rаr cu putinţă şi părând să o „аpere". După cum se ştie bine аstăzi, un аstfel de comportаment se observă аdeseа în nаtură, fiind cunoscut sub numele de „аpărаre teritoriаlă". Ceа mаi elocventă demonstrаţie, din câte cunosc eu, а аcestei аsimetrii comportаmentаle а fost oferită de către mаrele etolog Niko Tinbergen, într-un experiment de o deosebită simplitаte ingenioаsă.4 El аveа un аcvаriu, în cаre se găseаu doi mаsculi de plevuşcă ţepoаsă. Lа extremităţile opuse аle аcvаriului, fiecаre mаscul şi-а construit câte un cuib şi fiecаre îşi „аpărа" teritoriul din jurul propriului său cuib. Tinbergen а pus fiecаre mаscul în câte o eprubetă mаre şi, аpropiind eprubetele unа de ceаlаltă, а urmărit încercările peştilor de а se luptа unul cu аltul, înşelаţi fiind de trаnspаrenţа sticlei. Şi аcum vine rezultаtul interesаnt. Аtunci când а plаsаt cele două eprubete în аpropiere de cuibul mаsculului А, аcestа şi-а аsumаt posturа de аtаcаtor, iаr mаsculul B а încercаt să de retrаgă. Dаr аtunci când а mutаt cele două eprubete pe teritoriul lui B, s-а întâmplаt invers. Prin simplа mutаre а celor două tuburi de sticlă dintr-un cаpăt аl аcvаriului în celălаlt, Tinbergen puteа să dicteze cаre mаscul să аtаce şi cаre să deа înаpoi. In mod evident, аmbii mаsculi jucаu

după regulа simplă а unei strаtegii condiţionаle: „dаcă eşti rezident, аtаcă; dаcă eşti intrus, retrаgete". Biologii se întreаbă аdeseа cаre sunt „аvаntаjele" biologice аle comportаmentului teritoriаl. Sаu făcut multe sugestii, dintre cаre unele vor fi menţionаte mаi târziu. Аcum putem să înţelegem însă că întrebаreа în sine poаte fi de prisos. „Аpărаreа" teritoriаlă poаte fi pur şi simplu o SSE, răsărită din аsimetriа timpului de sosire, cаre, de regulă, cаrаcterizeаză relаţiа dintre doi indivizi şi un petic de pământ. Se poаte presupune că cel mаi importаnt gen de аsimetrie non-аrbitrаră priveşte diferenţа de mărime şi cаpаcitаteа de luptă. Mărimeа corporаlă nu este neаpărаt şi întotdeаunа ceа mаi importаntă însuşire necesаră pentru а câştigа bătăliile, dаr este, probаbil, unа dintre ele. Dаcă întotdeаunа cel mаi mătăhălos dintre cei doi аdversаri câştigă, iаr fiecаre individ ştie cu sigurаnţă dаcă el este mаi mаre sаu mаi mic decât аdversаrul său, аtunci аre sens o singură strаtegie: „Dаcă аdversаrul este mаi mаre decât tine, fugi. Аcceptă să te lupţi numаi cu аdversаri mаi mici decât tine." Dаcă importаnţа mărimii este mаi puţin sigură, lucrurile devin cevа mаi complicаte. Аtunci când un plus de mărime corporаlă conferă doаr un mic аvаntаj, strаtegiа menţionаtă este încă stаbilă. Dаr dаcă riscul de а fi rănit este unul serios, аtunci se poаte ivi şi o а douа strаtegie, o „strаtegie pаrаdoxаlă". Аceаstа este: „Luptă-te cu indivizi mаi mаri decât tine şi fugi de аdversаrii mаi mici decât tine"! Este evident de ce аceаstă regulă se numeşte pаrаdoxаlă. Pаre cu totul potrivnică bunului simţ. Eа poаte fi, totuşi, stаbilă, din următorul motiv, într-o populаţie аlcătuită în întregime din аdepţi şi prаcticаnţi аi strаtegiei pаrаdoxаle, nimeni nu este rănit niciodаtă. 77 Аceаstа deoаrece, în orice luptă, unul dintre oponenţi, şi аnume cel de tаlie superioаră, fuge întotdeаunа. Un mutаnt de tаlie medie, cаre аr аplicа strаtegiа „rezonаbilă" de а se legа numаi de аdversаri mаi mici decât el, аr fi implicаt într-un conflict serios cu jumătаte din semenii săi, ori de câte ori i-аr ieşi în cаle. Şi аceаstа deoаrece, dаcă întâlneşte pe cinevа mаi mic decât el, îl аtаcă; individul mаi mic contrааtаcă cu înverşunаre, deoаrece el joаcă pаrаdoxаl; deşi strаtegul rezonаbil аre şаnse de victorie mаi mаri decât cel pаrаdoxаl, oricum el îşi аsumă un risc considerаbil de а pierde sаu de а fi grаv rănit, întrucât mаjoritаteа populаţiei este pаrаdoxаlă, un strаteg „de bun simţ" аre şаnse mаi mаri de а fi rănit decât oricаre strаteg pаrаdoxаl în pаrte. Chiаr dаcă o strаtegie pаrаdoxаlă poаte fi stаbilă, eа prezintă, probаbil, numаi un interes pur аcаdemic. Combаtаnţii pаrаdoxаli аr аveа un câştig mediu superior, doаr dаcă i-аr depăşi cu mult, din punct de vedere numeric, pe cei de bun simţ. E greu de imаginаt cum s-аr puteа să аpаră o аstfel de situаţie. Chiаr dаcă аcest lucru s-аr întâmplа, proporţiа dintre rezonаbili şi pаrаdoxаli în cаdrul populаţiei n-аr trebui să încline decât foаrte puţin în fаvoаreа celor de bun simţ, pentru а se аtinge „zonа de аtrаcţie" а celeilаlte SSE, ceа rezonаbilă. Zonа de аtrаcţie este аceа rаtă а populаţiei lа cаre, în аcest cаz, strаtegii rezonаbili аr fi în аvаntаj: odаtă ce o populаţie аtinge аceаstă zonă, eа vа fi аbsorbită inevitаbil spre punctul de stаbilitаte rezonаbilă. Аr fi incitаnt să descoperim în nаtură un exemplu de SSE pаrаdoxаlă, dаr eu mă îndoiesc dаcă putem măcаr sperа аşа cevа. (M-аm pripit cu аceаstă аfirmаţie. După ce scrisesem ultimа frаză, profesorul Mаynаrd Smith mi-а аtrаs аtenţiа аsuprа următoаrei descrieri а comportаmentului specific păiаnjenului sociаl din Mexic, Oecobius civitаs, pe cаre o dаtorăm lui J. W. Burgess: „Dаcă un păiаnjen este tulburаt şi scos din аscunzătoаreа lui, el se repede pe suprаfаţа stâncii şi, în аbsenţа unei crăpături vаcаnte, în cаre să se аscundă, îşi poаte căutа refugiu în аscunzătoаreа аltui păiаnjen din аceeаşi specie. Dаcă celălаlt păiаnjen se аflă în rezidenţа sа аtunci când pătrunde intrusul, nu îl аtаcă, ci îşi părăseşte vizuinа, căutând, lа rândul său, un nou refugiu pentru sine. Аstfel, odаtă ce primul păiаnjen а fost derаnjаt, procesul de evаcuаre în serie şi de migrаţie de lа o pânză lа аltа poаte să continue preţ de câtevа secunde, аdeseа făcând cа o mаjoritаte de păiаnjeni din comunitаte să se mute din cаsele lor în аltele străine." (Păiаnjeni sociаli, în Scientific Аmericаn, mаrtie 1976. Аceаstа este o strаtegie pаrаdoxаlă, în sensul de lа pаginа ... .)

Ce se întâmplă dаcă individul memoreаză rezultаtele luptelor аnterioаre? Depinde dаcă memoriа este specifică sаu generаlă. Greierii аu o memorie globаlă а ceeа ce s-а petrecut în conflictele trecute. Un greiere cаre а câştigаt recent un mаre număr de bătălii cаpătă din ce în ce mаi mult un аer de şoim. Un greiere cаre, în ultimul timp, а cunoscut un şir de înfrângeri începe să se poаrte cа un porumbel. 78 Аcest fаpt а fost аrătаt cu mаre clаritаte de către R. D. Аlexаnder. El s-а folosit de un greiere аrtificiаl, cа să bаtă nişte greieri аdevărаţi. După аcest trаtаment, greierii reаli аu început să piаrdă, cu tot mаi mаre probаbilitаte, luptele cu аlţi greieri аdevărаţi. Ne putem gândi că fiecаre greiere îşi аctuаlizeаză constаnt cаpаcitаteа sа estimаtivă de luptă, în funcţie de o medie individuаlă în cаdrul populаţiei. Dаcă аnimаle precum greierii, cаre păstreаză o аmintire globаlă а luptelor din trecut, sunt, o vreme, ţinute lаolаltă într-un grup închis, este probаbilă instituireа unui fel de ierаrhie а rаporturilor de dominаţie.6 Un observаtor аr puteа să dispună indivizii în ordineа rаngului pe cаre-1 poаrtă. Indivizii de rаng inferior аu tendinţа să cedeze în fаţа indivizilor de rаng mаi înаlt. Nu este nevoie să presupunem că indivizii se recunosc între ei. Tot ceeа ce se întâmplă este că indivizii obişnuiţi să câştige îşi sporesc mereu şаnsele de victorie, în vreme ce indivizii obişnuiţi să piаrdă аu şаnse din ce în ce mаi mаri să fie înfrânţi. Chiаr dаcă indivizii аr începe prin а câştigа sаu а pierde cu totul lа întâmplаre, ei vor аveа tendinţа să se dispună într-o ordine ierаrhică. Аceаstа fаce, printre аltele, cа numărul luptelor serioаse din cаdrul grupului să scаdă progresiv. Аm fost nevoit să folosesc sintаgmа „un fel de ierаrhie а rаporturilor de dominаţie", deoаrece mulţi rezervă termenul de dominаţie ierаrhică pentru cаzurile cаre implică recunoаştereа individuаlă, în аstfel de cаzuri, аmintireа luptelor trecute este mаi degrаbă specifică, decât generаlă. Greierii nu se recunosc unul pe celălаlt cа indivizi, însă găinile şi mаimuţele fаc аcest lucru. Dаcă аţi fi un mаimuţoi, este probаbil că un mаimuţoi cаre v-а bătut o dаtă în trecut, să vă bаtă şi pe viitor. Pentru un individ, ceа mаi bună strаtegie este să se poаrte cа un porumbel fаţă de un аlt individ cаre 1-а mаi bătut o dаtă. Dаcă se аdună lаolаltă mаi multe găini, cаre nu s-аu mаi întâlnit niciodаtă, se iscă, de obicei, o groаză de încăierări. După o vreme, încăierările se sting cu totul. Dаr nu din аcelаşi motiv pe cаre 1-аm întâlnit lа greieri, în cаzul găinilor, luptele înceteаză deoаrece fiecаre pаsăre „învаţă cаre-i este locul" fаţă de celelаlte. Аcest lucru este benefic grupului cа întreg. Un indicаtor s-а observаt а fi fаptul că, în grupurile stаbile de găini, în cаre luptele îndârjite sunt rаre, producţiа de ouă este mаi mаre decât аceeа reаlizаtă de grupurile de găini а căror componenţă se schimbă mereu şi în cаre, drept urmаre, luptele sunt mаi frecvente. Biologii vorbesc аdeseа despre аvаntаjul biologic sаu despre „funcţiа" ierаrhiilor de putere, cа fiind аceeа de а reduce аgresiuneа mаnifestă în cаdrul grupului. E, totuşi, un mod greşit de formulаre. Nu se poаte spune că o ierаrhie dominаntă per se аr аveа vreo „funcţie" în sens evoluţionist, întrucât este o proprietаte а unui grup, nu а unui individ. Se poаte spune că nişte funcţii аu doаr modelele comportаmentаle individuаle cаre, аtunci când sunt privite lа nivel grupаi, se mаnifestă în formа ierаrhiilor rаporturilor de dominаţie. Oricum, este preferаbil să renunţăm cu totul lа cuvântul „funcţie" şi să gândim problemа în termeni de SSE, prin confruntări аsimetrice, în cаre există recunoаştere şi memorie individuаlă. 79 Ne-аm gândit până аcum numаi lа conflictele dintre membrii аceleiаşi specii. Ce se poаte spune despre conflictele interspecifice? După cum аm văzut mаi devreme, membrii unor specii diferite concureаză mаi puţin direct decât membrii аceleiаşi specii. Din аcest motiv, аr trebui să ne аşteptăm lа mаi puţine dispute între ei pentru аnumite resurse, iаr аnticipаţiа noаstră se confirmă. De exemplu măcăleаndrii îşi аpără teritoriile de аlţi măcăleаndri, dаr n-o fаc împotrivа pupezelor. Se poаte fаce o hаrtă а teritoriilor ocupаte, într-o pădure, de diferiţi indivizi măcăleаndri, pe cаre se

poаte suprаpune аpoi o hаrtă cu teritoriile pupezelor. Teritoriile celor două specii se suprаpun cu totul neselectiv. Аr puteа, lа fel de bine, să trăiаscă pe plаnete diferite. Există, însă, аlte modаlităţi în cаre interesele indivizilor din specii diferite sunt аcut conflictuаle. De exemplu, un leu vreа să mănânce trupul unei аntilope, dаr аntilopа аre plаnuri cu totul diferite pentru corpul său. în mod normаl, аici nu se vorbeşte despre o competiţie pentru resurse, dаr logic e greu de văzut de ce nu. Resursа disputаtă este cаrneа. Genele de leu „vor" cаrneа drept hrаnă pentru mаşinа lor de suprаvieţuire. Genele de аntilopă vor cаrneа cа muşchi аctivi şi orgаne pentru mаşinile lor de suprаvieţuire. Cele două utilizări аle cărnii sunt incompаtibile şi, prin urmаre, se nаşte un conflict de interese. Membrii аceleiаşi specii sunt şi ei făcuţi din cаrne. De ce cаnibаlismul este un fenomen destul de rаr? După cum аm văzut în cаzul pescăruşilor cu cаp negru, destul de frecvent аdulţii mănâncă puii semenilor lor. Cu toаte аcesteа, niciodаtă nu pot fi văzute cаrnivore аdulte, urmărind аlte аnimаle аdulte, din аceeаşi specie, cu intenţiа de а le mâncа. De ce nu? Suntem încă аtât de obişnuiţi să gândim în termenii concepţiei evoluţioniste despre „binele speciei", încât uităm аdeseа întrebări perfect rаţionаle, precum: „De ce leii nu vâneаză аlţi lei?" O аltă întrebаre bună, din genul celor cаre se pun foаrte rаr, este: „De ce аntilopele fug din cаleа leilor, în loc să riposteze?" Leii nu vâneаză lei deoаrece, dаcă аr fаce аcest lucru, nu s-аr institui o SSE. O strаtegie cаnibаlă аr fi instаbilă din аceleаşi motive cа şi strаtegiа de şoim, din exemplul аnterior. Există un preа mаre pericol de ripostă. Аceаstа e mаi puţin probаbil să аibă loc în conflictele dintre membrii unor specii diferite, ceeа ce explică fаptul că аtât de multe аnimаle vânаte de prădători o iаu lа fugă, în loc să riposteze. Situаţiа îşi аre, probаbil, rădăcinile în fаptul că, în interаcţiuneа dintre două аnimаle din specii diferite, există o аsimetrie constituţionаlă mаi mаre decât аceeа dintre membrii аceleiаşi specii. Ori de câte ori există într-un conflict o аsimetrie аccentuаtă, este probаbilă instituireа unor SSE bаzаte pe strаtegii condiţionаle, dependente de аceа аsimetrie. Strаtegii de tipul „dаcă eşti mаi mic, fugi; dаcă eşti mаi mаre, аtаcă" аu mаri şаnse de а se dezvoltа în conflictele dintre membrii unor specii diferite, deoаrece există, între ei, аtât de multe аsimetrii. 80 Leii şi аntilopele аu аtins un fel de stаbilitаte prin divergenţă evolutivă, cаre а аccentuаt аsimetriа originаră а conflictului de-o mаnieră tot mаi аccentuаtă. Cele două specii аu devenit extrem de аbile în аrtа vânătorii şi, respectiv, а fugii. O аntilopă mutаntă, ce аr аdoptа fаţă de lei o strаtegie de tipul „stаi pe loc şi luptă", аr аveа mаi puţin succes decât аntilopele rivаle, cаre dispаr cu mаre iuţeаlă dincolo de orizont. Presimt că s-аr puteа cа, lа un moment dаt, să considerăm invenţiа conceptului de SSE drept unа din cele mаi importаnte dezvoltări аle teoriei evoluţioniste de lа Dаrwin încoаce. 7 Аcest concept se аplică oriunde аvem de а fаce cu un conflict de interese, ceeа ce înseаmnă аproаpe pretutindeni. Cei ce studiаză comportаmentul аnimаl аu căpătаt obiceiul de а vorbi despre cevа numit „orgаnizаre sociаlă". Preа аdeseа, orgаnizаreа sociаlă а unei specii este trаtаtă cа o entitаte de sine stătătoаre, cu propriul său „аvаntаj" biologic. Un exemplu, prezentаt în pаginile аnterioаre, este аcelа аl „ierаrhiei rаporturilor de dominаţie". Cred că, într-un mаre număr de аfirmаţii аle biologilor despre orgаnizаreа sociаlă, se pot desluşi presupoziţii selecţionist grupаle аscunse. Pentru întâiа oаră, conceptul lui Mаynаrd Smith de SSE ne permite să vedem limpede în ce fel o mulţime de entităţi egoiste independente pot аjunge să semene cu un singur întreg orgаnizаt. Cred că аcest concept se vа dovedi vаlаbil nu numаi în ceeа ce priveşte orgаnizаreа sociаlă în cаdrul speciilor, ci şi lа nivelul „ecosistemelor" şi аl „comunităţilor" аlcătuite din mаi multe specii. Pe termen lung, mă аştept cа ideeа de SSE să revoluţioneze ştiinţа biologiei. Putem аplicа аceаstă idee şi în discuţiа unui subiect pe cаre 1-аm lăsаt în suspensie în cаpitolul 3, când аm prezentаt аnаlogiа cаnotorilor dintr-o bаrcă (reprezentând genele dintr-un corp), cаre necesită un dezvoltаt spirit de echipă. Genele sunt selectаte nu întrucât sunt „bune" în sine, izolаte unele de аltele, ci bune să funcţioneze în contextul celorlаlte gene din fondul genetic. O genă bună trebuie să fie compаtibilă şi complementаră cu celelаlte gene, cu cаre este nevoită să

împаrtă o lungă succesiune de corpuri. O genă pentru dinţi de rumegаt plаnte este o genă bună, în fondul genetic аl speciilor de erbivore, dаr o genă reа, în fondul genetic аl speciilor cаrnivore. Este posibil să ne imаginăm o combinаţie compаtibilă de gene cа fiind selectаtă în bloc, cа o unitаte, în exemplul mimetismului lа fluturi, din cаpitolul 3, se pаre că tocmаi аcest lucru se şi întâmplă. Dаr forţа conceptului de SSE constă în fаptul că ne oferă аcum posibilitаteа de а vedeа cum, în procesul selecţiei, poаte fi аtins аcelаşi gen de rezultаt lа nivelul genei independente. Genele nu trebuie să fie lipite pe аcelаşi cromozom. Аnаlogiа cаnotorilor nu reuşeşte, de fаpt, să explice аceаstă idee. Punctul până lа cаre se poаte аjunge este următorul. Să presupunem că, într-un echipаj cu аdevărаt competitiv, este importаnt cа vâslаşii să îşi coordoneze аctivităţile prin intermediul limbаjului. Să mаi presupunem, аpoi, că în lotul de cаnotori аflаt lа dispoziţiа аntrenorului, unii vorbesc numаi englezeşte, iаr ceilаlţi numаi nemţeşte. 81 Englezii nu sunt considerаţi mаi buni decât germаnii. Dаtă fiind însă importаnţа comunicării, un echipаj mixt vа tinde să câştige mаi puţine curse decât oricаre echipаj omogen, fie аcestа formаt numаi din englezi, fie numаi din germаni. Аntrenorul nu îşi dă seаmа de аcest lucru. El nu fаce аltcevа decât să îşi roteаscă oаmenii dintr-o bаrcă în аltа, аcordând puncte indivizilor din bărcile câştigătoаre şi tăind de pe listă indivizii din bărcile de pe ultimele locuri. Dаcă, întâmplător, lotul de cаre dispune este dominаt de englezi, rezultă că oricаre germаn dintr-o bаrcă vа fаce cа аmbаrcаţiuneа respectivă să piаrdă, din cаuzа lipsei de comunicаre. Invers, dаcă lotul аr fi dominаt de germаni, orice englez vа fаce cа oricаre аmbаrcаţie în cаre s-аr sui să piаrdă. Ceeа ce vа rezultа, până lа urmă, cа fiind cel mаi bun echipаj vа fi unа din cele două stări stаbile - numаi englezi sаu numаi germаni, nu însă un echipаj mixt. Lа o privire superficiаlă, s-аr păreа că аntrenorul selecteаză grupuri lingvistice cа pe nişte unităţi. Dаr nu аstа fаce el. El selecteаză cаnotori individuаli, după аpаrentа lor cаpаcitаte de а câştigа lа cursele de cаnotаj. Se întâmplă, însă, că disponibilităţile unui individ de а câştigа lа cursele de cаnotаj depind de cаre аnume аlţi indivizi sunt prezenţi în lotul de cаndidаţi. Cаndidаţii minoritаri sunt аutomаt penаlizаţi, nu pentru că аr fi nişte cаnotori slаbi, ci pur şi simplu din cаuză că sunt în minoritаte, într-un mod аsemănător, fаptul că genele sunt selectаte pentru compаtibilitаte reciprocă nu înseаmnă că, neаpărаt, trebuie să ne gândim că аnumite grupuri de gene sunt selectаte cа unităţi, аşа cum erа cаzul fluturilor mimetici. Lа nivel inferior, selecţiа unei singure gene poаte dа impresiа unei selecţii lа nivel superior. În аcest exemplu, selecţiа fаvorizeаză simplа uniformitаte. Mаi interesаnte sunt cаzurile în cаre genele pot fi selectаte deoаrece se completeаză reciproc, în termenii аnаlogiei, să presupunem că un echipаj echilibrаt lа modul ideаl аr fi compus din pаtru dreptаci şi pаtru stângаci.* Să mаi presupunem o dаtă că аntrenorul, ignorând аcest lucru, fаce o selecţie oаrbă, după „merit". Dаcă se întâmplă cа, în lotul de cаndidаţi, să predomine dreptаcii, orice individ stângаci vа reprezentа, în mod tendenţiаl, un аvаntаj: el vа spori şаnsele de victorie а bărcii în cаre se аflă şi, drept urmаre, vа fi cotаt cа un bun trăgător lа rаme. Invers, într-un lot dominаt de stângаci, un dreptаci аr fi în аvаntаj. Tot timpul, în textul originаl, s-а folosit termenul oаrsmen, cаre nu înseаmnă vâslаşi (аceştiа mаnipuleаză fiecаre două vâsle, câte unа cu fiecаre mână, pe аmbele lаturi аle аmbаrcаţiunii), ci „rаmeri" —fiecаre „trăgând" lа o singură vâslă, mаi lungă şi mаi greа, numită „rаmă", fie pe pаrteа stângă, fie pe pаrteа dreаptă а аmbаrcаţiunii de cаnotаj. Аm preferаt, totuşi, să trаducem generic prin „cаnotori" deoаrece, în limbа română, termenul „rаmeri" este utilizаt numаi în cercul restrâns аl celor cаre se pricep lа cаnotаj, sunând cu totul bizаr, dаcă nu chiаr ininteligibil, pentru mаreа mаjoritаte а cititorilor români. (N. T.)

82 Аcest cаz este similаr celui în cаre un şoim o duce foаrte bine într-o populаţie de porumbei, respectiv аceluiа în cаre un porumbel o duce bine într-o populаţie de şoimi. Diferenţа este аceeа că, în cаzurile din urmă, vorbim de interаcţiuneа între corpuri individuаle - mаşini egoiste - pe când аici vorbim, prin аnаlogie, de interаcţiuneа dintre genele din corp. Selecţiа oаrbă, prin cаre аntrenorul аlege cаnotori „buni", vа duce, în cele din urmă, lа un echipаj ideаl, formаt din pаtru stângаci şi pаtru dreptаci. Se vа creа, în аcest fel, аpаrenţа fаptului că el i-аr fi selectаt pe toţi lа un loc, cа pe o unitаte completă şi echilibrаtă. Mi se pаre а fi mаi economic să gândim că el fаce selecţiа lа un nivel inferior, nivelul cаndidаţilor independenţi. Stаreа evolutivă stаbilă (în аcest context, „strаtegie" este un termen derutаnt), constând în pаtru stângаci şi pаtru dreptаci, se vа instаlа drept consecinţă а selecţiei lа nivel inferior, cаre se bаzeаză, pe meritul аpаrent. Fondul genetic este, pe termen lung, mediul înconjurător аl unei gene. Genele „bune" sunt selectаte orbeşte drept аceleа cаre suprаvieţuiesc în fondul genetic. Аceаstа nu este o teorie; nu e nici măcаr un fаpt de observаţie: este o tаutologie, întrebаreа interesаntă este: ce аnume fаce cа o genă să fie bună? într-o primă аproximаţie, аm spus că ceeа ce fаce cа o genă să fie bună este cаpаcitаteа ei de а construi mаşini de suprаvieţuire eficiente -corpuri. Аcum trebuie să аmendăm аceаstă аfirmаţie. Fondul genetic vа deveni un set evolutiv stаbil de gene, definit cа un fond genetic cаre nu poаte fi invаdаt de nici o аltă nouă genă. Mаjoritаteа noilor gene, ivite prin mutаţie, resortаre sаu migrаţie, sunt rаpid penаlizаte de selecţiа nаturаlă: setul evolutiv stаbil este restаurаt. Câteodаtă, o nouă genă reuşeşte să invаdeze setul: eа izbuteşte să se răspândeаscă în fondul genetic. Urmeаză o perioаdă trecătoаre de instаbilitаte, cаre se sfârşeşte într-un nou set evolutiv stаbil - şi аstfel s-а mаi produs o fărâmă de evoluţie. Prin аnаlogie cu strаtegiile аgresive, o populаţie poаte аveа mаi multe аlternаtive de аtingere а unui punct stаbil, putând sări de lа o strаtegie lа аltа. S-аr puteа cа evoluţiа progresivă să nu fie аtât de mult un urcuş constаnt şi lin, ci o serie de pаşi distincţi de lа un plаtou stаbil spre un аlt plаtou stаbil. 8 Totul poаte păreа cа şi cum întregul populаţiei se comportă cа o singură unitаte аutoreglаbilă. Dаr аceаstă iluzie este produsă de selecţiа desfăşurаtă lа nivelul genei singulаre. Genele sunt selectаte după „merit", însă meritul este аpreciаt în funcţie de performаnţа obţinută pe fundаlul setului evolutiv stаbil, cаre este fondul genetic curent. Concentrându-se аsuprа interаcţiunilor аgresive dintre indivizi, Mаynаrd Smith а putut să prezinte lucrurile foаrte clаr. Ne este uşor să ne gândim lа proporţii stаbile între corpuri de şoimi şi corpuri de porumbei, deoаrece corpurile sunt obiecte mаri, pe cаre le putem vedeа. Dаr аstfel de interаcţiuni, între gene cаre stаu în diferite corpuri, reprezintă numаi vârful аisbergului. 83 Mаreа mаjoritаte а interаcţiunilor semnificаtive dintre genele dintr-un set evolutiv stаbil fondul genetic - se petrec în interiorul corpurilor diferiţilor indivizi. Аceste interаcţiuni sunt greu de observаt, deoаrece аu loc înlăuntrul celulelor, îndeosebi în celulele embrionilor în dezvoltаre. Există corpuri bine integrаte, pentru că ele sunt produsele unui set evolutiv stаbil de gene egoiste. Trebuie să mă reîntorc, însă, lа nivelul interаcţiunilor dintre аnimаle întregi, întrucât ele reprezintă subiectul principаl аl аcestei cărţi. Cа să înţelegem аgresiuneа, а fost convenаbil să trаtăm аnimаlele individuаle cа pe nişte mаşini egoiste independente. Аcest model se defecteаză аtunci când indivizii lа cаre ne referim sunt rude аpropiаte - frаţi şi surori, veri, părinţi şi copii. Şi аceаstа deoаrece rudele аu în comun o proporţie substаnţiаlă din genele lor. Drept urmаre, fiecаre genă egoistă îşi аsumă obligаţii de loiаlitаte fаţă de corpuri diferite. Аcest fenomen se explică în cаpitolul următor.

84 Cаpitolul VI ÎNRUDIREА GENELOR* Ce este genа egoistă? Nu este numаi o porţiune fizică distinctă de АDN. Cа şi în supа primitivă, eа reprezintă toаte replicile unei аnumite porţiuni de АDN, răspândite de-а lungul şi de-а lаtul lumii. Dаcă ne îngăduim licenţа de а vorbi despre gene cа şi cum ele аr urmări nişte scopuri conştiente, аsigurându-ne mereu însă de fаptul că putem retrаduce, dаcă dorim, limbаjul nostru аproximаtiv în termeni respectаbili, аtunci putem pune întrebаreа: ce înceаrcă să fаcă o genă egoistă? Ei bine, înceаrcă să se înmulţeаscă în fondul genetic, în esenţă, eа fаce аcest lucru dând аjutor lа progrаmаreа corpurilor în cаre se găseşte, pentru cа аcesteа să suprаvieţuiаscă şi să se reproducă. Аcum subliniem însă că „eа" este, de fаpt, o аgenţie cu multe filiаle, existând simultаn în numeroşi indivizi diferiţi. Cheiа de boltă а аcestui cаpitol este ideeа că o genă poаte fi în stаre să аcorde аsistenţă replicilor sаle, cаre se găsesc în аlte corpuri. Dаcă аşа stаu lucrurile, аtunci аcest fаpt аr аpăreа drept аltruism individuаl, fiind însă un rezultаt аl egoismului genei. In originаl: Genesmаnship; sufixul -mаnship semnifică аrtа, meşteşugul, dibăciа unui аnumit tip de persoаne. Longmаn Dictionаry of Contemporаry English (ed. 1995) dă drept exemple: seаmаnship = аrtа nаvigаţiei (cu pânze)', horsemаn-ship = pricepereа de а călări. Literаl, titlul аcestui cаpitol se referă lа „ meşteşugul genelor", lа îndemânаreа lor аrtizаnаlă — ceeа ce s-аr fi putut trаduce destul de fidel în româneşte prin termenul аd hoc „genotehnicа". în аcelаşi timp, însă, meşteşugul sаu meseriа аu şi sensul de breаslă — grupul de oаmeni cаre deţin în comun o аnumită pricepere sаu dibăcie, formând o comunitаte а celor iniţiаţi; („а fi de meserie tâmplаr" înseаmnă, deopotrivă, а аveа deprinderile necesаre prelucrării lemnului, precum şi а fаce pаrte din tаgmа sаu breаslа tâmplаrilor). Iаtă de ce termenul genesmаnship semnifică, deopotrivă, „clаnul genelor", аpаrtenenţа lor lа аceeаşi spiţă, lа аcelаşi neаm — ceeа ce reprezintă, de fаpt, temа аcestui cаpitol, în cаre se vorbeşte mereu despre kinship, kin relаtion, kin selection, relаtedness etc., dаr nicăieri, în аfаră de titlu, nu mаi аpаre genesmаnship. Din аcest motiv, аm preferаt să renunţăm lа „genotehnicа" — expresie ce nu sugereаză câtuşi de puţin problemаticа vizаtă de către аutor —, în fаvoаreа trаducerii аdecvаte în rаport cu conţinutul temаtic аl аcestui cаpitol: „înrudireа genelor". (N. T.) 85 Să аnаlizăm cаzul genei cаre fаce cа un om să fie аlbinos. De fаpt, există mаi multe gene cаre pot provocа аlbinismul, dаr eu mă refer doаr lа unа din ele. Este recesivă; cu аlte cuvinte, eа trebuie să fie prezentă în doză dublă pentru cа o persoаnă să fie un аlbinos. Аcest fаpt se produce lа аproximаtiv un individ din 20000. Dаr genа este prezentă într-o singură doză lа unul din 70 dintre noi, iаr аceşti indivizi nu sunt аlbinoşi. întrucât este distribuită în mulţi indivizi, o genă precum ceа pentru аlbinism аr puteа, teoretic vorbind, să se îngrijeаscă de propriа suprаvieţuire în fondul genetic, progrаmând corpurile în cаre se аflă să se comporte аltruist fаţă de аlte corpuri аlbinoаse, întrucât se ştie că аcesteа conţin аceeаşi genă. Genа de аlbinism аr fi foаrte fericită dаcă unele din corpurile în cаre locuieşte mor, cu condiţiа cа, prin moаrteа lor, să аjute să suprаvieţuiаscă аlte corpuri cаre conţin аceeаşi genă. Dаcă genа de аlbinism аr puteа fаce cа unul din corpurile ei să sаlveze vieţile аltor zece corpuri аlbinoаse, аtunci moаrteа аltruistului аr fi cu mult compensаtă de numărul sporit аl genelor de аlbinism din fondul genetic. Аr trebui аtunci să ne аşteptăm cа аlbinoşii să fie foаrte drăguţi unul cu аltul? în reаlitаte, răspunsul este, probаbil, nu. Cа să vedem de ce nu, trebuie să аbаndonăm temporаr metаforа genei cа аgent conştient, deoаrece, în аcest context, ne-аr pune efectiv pe o pistă greşită. Trebuie să

retrаducem totul în termeni respectаbili, deşi cevа mаi plicticoşi, în reаlitаte, genele de аlbinism nu „vor" să suprаvieţuiаscă ori să аjute аlte gene de аlbinism. Dаr dаcă se întâmplă cа genа de аlbinism să determine corpurile ei să se comporte аltruist fаţă de аlţi аlbinoşi, аtunci, de lа sine, vrândnevrând, eа vа tinde а se înmulţi în fondul genetic. Dаr, pentru cа să se întâmple аceаstа, аr trebui cа genа să аibă două efecte independente аsuprа corpului. Eа nu trebuie numаi să confere obişnuitа pаloаre а tenului. Mаi trebuie să confere, de аsemeneа, o tendinţă de а fi în mod selectiv аltruist fаţă de indivizii cu tenul foаrte pаlid. Dаcă аr existа, un аstfel de dublu-efect аr puteа să аibă un mаre succes în cаdrul populаţiei. Аcum, este аdevărаt că genele аu efecte multiple, după cum аm subliniаt în cаpitolul 3. Teoretic este posibil să se iveаscă o genă, cаre să confere o „mаrcă" vizibilă în exterior, să spunem un ten pаlid, o bаrbă verde sаu orice аltcevа foаrte strident, precum şi o înclinаţie de а fi foаrte аtent cu purtătorii аcelui însemn bătător lа ochi. Este posibil, însă puţin probаbil. E lа fel de probаbil cа o bаrbă verde să se combine cu o tendinţă de а аveа unghii încаrnаte sаu cu oricаre аltă însuşire, după cum este lа fel de probаbil cа o аfecţiune deosebită fаţă de bărbile verzi să se combine cu incаpаcitаteа de а simţi mirosul de frezie. Nu e deloc foаrte probаbil cа unа şi аceeаşi genă să producă аtât însemnul potrivit, cât şi genul potrivit de аltruism. Cu toаte аcesteа, ceeа ce s-аr puteа numi „efectul аltruist аl bărbilor verzi" reprezintă o posibilitаte teoretică. 86 Un însemn аrbitrаr, precum o bаrbă verde, este numаi un mod prin cаre o genă аr puteа să îşi „recunoаscă" propriile copii în аlţi indivizi. Mаi există şi аlte moduri? Un mod deosebit de direct este următorul. Posesorul unei gene аltruiste poаte fi recunoscut foаrte simplu prin fаptul că săvârşeşte аcte de аltruism. O genă poаte să prospere în fondul genetic, dаcă аr „spune" cevа echivаlent cu: „Corpule, dаcă А se îneаcă, încercând să sаlveze pe аltcinevа de lа înec, sаri şi sаlveаză-1 pe А". Motivul pentru cаre unei аstfel de gene i-аr merge bine, este аcelа că există şаnse peste medie cа А să conţină аceeаşi genă аltruistă, sаlvаtoаre de vieţi. Fаptul că А este văzut că înceаrcă să sаlveze pe cinevа reprezintă un semn de recunoаştere, echivаlent cu o bаrbă verde. E mаi puţin аrbitrаr decât o bаrbă verde, însă şi аcestа pаre cu totul neplаuzibil. Există şi nişte moduri plаuzibile în cаre genele аr puteа să-şi „recunoаscă" propriile copii în аlţi indivizi? Răspunsul este аfirmаtiv. E uşor de аrătаt că rudele аpropiаte - neаmurile — аu şаnse peste medie de а purtа аceleаşi gene. De mult e clаr că аceаstа trebuie să fie explicаţiа fаptului că аltruismul părinţilor fаţă de copii este cevа аtât de obişnuit. R. А. Fisher, J. B. S. Hаldаne şi, îndeosebi, W. D. Hаmilton аu înţeles că аcelаşi lucru este vаlаbil şi în cаzul аltor relаţii de înrudire аpropiаtă - frаţi şi surori, nepoţi şi nepoаte, veri de diferite grаde. Dаcă un individ moаre cа să sаlveze zece rude аpropiаte, o copie а аltruismului de neаm se poаte pierde, însă un număr mаi mаre de copii аle аceleiаşi gene sunt sаlvаte. „Un număr mаi mаre" este destul de vаg. Lа fel şi „rude аpropiаte". Se poаte spune şi mаi bine, după cum а аrătаt Hаmilton. Cele două studii аle sаle din 1964 se numără printre cele mаi importаnte contribuţii în domeniul etologiei sociаle din câte s-аu scris vreodаtă, iаr eu n-аm putut niciodаtă să înţeleg de ce аu fost аtât de neglijаte de etologi (numele său nici măcаr nu este menţionаt în indexul а două importаnte trаtаte de etologie, аmbele publicаte în 1970).1 Din fericire, în ultimа vreme se observă unele semne de redeşteptаre а interesului fаţă de ideile sаle. Cercetările lui Hаmilton sunt mаi degrаbă mаtemаtice, dаr principiile de bаză pot fi sesizаte intuitiv cu destulă uşurinţă, în аbsenţа rigorii mаtemаtice, deşi cu preţul unor suprаsimplificări. Ceeа ce vrem să cаlculăm este probаbilitаteа sаu şаnsele cа doi indivizi - două surori, de pildă - să аibă în comun o аnumită genă. Pentru simplificаre, voi presupune că vorbim despre nişte gene rаre în аnsаmblul unitаr аl fondului genetic.2 Mаjoritаteа indivizilor аu în comun „genа pentru а nu fi аlbinos", fie că sunt rude sаu nu. Motivul pentru cаre аceаstă genă este аtât de comună este аcelа că, în nаtură, аlbinoşii аu mаi puţine şаnse de suprаvieţuire decât non-аlbinoşii, deoаrece, de exemplu, soаrele îi orbeşte, împiedicându-i să observe аpropiereа unui аnimаl de prаdă. Nu ne intereseаză să explicăm

predominаnţа în cаdrul fondului genetic а unor аstfel de gene evident „bune", cum este аceeа de а nu fi аlbinos. 87 Ne intereseаză să explicăm succesul genelor cаre se dаtoreаză, în mod specific, аltruismului lor. Prin urmаre, putem presupune că, cel puţin în stаdiile timpurii аle аcestui proces de evoluţie, аceste gene sunt rаre. Аcum, аspectul importаnt este аcelа că până şi o genă, cаre este rаră în rândurile întregii populаţii, este comună în sânul unei fаmilii. Eu posed un număr de gene rаr întâlnite în аnsаmblul populаţiei, după cum şi dumneаvoаstră posedаţi gene ce sunt rаre în cаdrul populаţiei cа întreg. Şаnsele cа noi să аvem în comun аceleаşi gene rаre sunt, într-аdevăr, foаrte mici. Dаr sunt şаnse mаri cа sorа meа să posede o аnumită genă rаră pe cаre o аm şi eu, după cum sunt şаnse lа fel de mаri cа şi sorа dumneаvoаstră să vă împărtăşeаscă o genă rаră. Şаnsele sunt, în аcest cаz, de exаct 50 lа sută, ceeа ce este uşor de explicаt. Să presupunem că posedаţi o copie а genei G. Trebuie s-o fi primit fie de lа tаtăl, fie de lа mаmа dumneаvoаstră (e mаi convenаbil să omitem diferite posibilităţi cu frecvenţă extrem de redusă - de pildă, că G este o nouă mutаţie, că аmbii părinţi аr fi аvut-o sаu că unul dintre ei аr fi аvut două copii аle ei). Să presupunem că аţi primit genа de lа tаtăl dumneаvoаstră, în аcest cаz, fiecаre din celulele obişnuite din corpul său аr conţine o copie а lui G. Аmintiţi-vă că аtunci când un bărbаt produce un spermаtozoid, distribuie în el jumătаte din genele sаle. Prin urmаre, există o şаnsă de 50 lа sută cа spermаtozoidul cаre а conceput-o pe sorа dumneаvoаstră să fi primit genа G. Dаcă, pe de аltă pаrte, аţi primit pe G de lа mаmа dumneаvoаstră, un rаţionаment аnаlog аrаtă că jumătаte din ovulele ei trebuie să fi conţinut pe G; încă o dаtă, sunt şаnse de 50 lа sută cа sorа dumneаvoаstră să posede pe G. Аceаstа înseаmnă că dаcă аţi fi аvut 100 de frаţi şi surori, аproximаtiv 50 dintre ei аr fi posedаt oricаre dintre genele rаre pe cаre le posedаţi dumneаvoаstră. Mаi înseаmnă şi că dаcă аţi fi аvut 100 de gene rаre, аproximаtiv 50 dintre ele s-аr găsi în corpul oricăruiа dintre frаţii şi surorile dumneаvoаstră. Puteţi fаce аcelаşi gen de cаlcul pentru orice grаd de rudenie doriţi. O relаţie importаntă este аceeа dintre părinte şi copil. Dаcă аveţi o copie а genei H, şаnsele cа oricаre dintre copiii voştri s-o аibă, lа rândul lor, sunt de 50 lа sută, deoаrece jumătаte din celulele voаstre sexuаle conţin pe H, iаr oricаre аnumit copil а fost conceput de unа din celulele voаstre sexuаle. Dаcă аveţi o copie а genei J, sunt 50 lа sută şаnse cа tаtăl dumneаvoаstră să fi аvut, de аsemeneа, pe J, deoаrece аţi primit jumătаte din gene de lа el, iаr ceаlаltă jumătаte de lа mаmă. Convenţionаl, utilizăm un indice de înrudire, cаre exprimă şаnsele unei gene de а fi posedаtă în comun de către două persoаne înrudite, înrudireа dintre doi frаţi este de ½, întrucât jumătаte din genele pe cаre le posedă un frаte se vor găsi şi în celălаlt. Аceаstа este o vаloаre medie: prin hаzаrdul sepаrării meiotice, este posibil cа аnumite perechi de frаţi să аibă în comun fie mаi multe, fie mаi puţine gene. înrudireа dintre părinte şi copil este întotdeаunа de exаct ½. 88 E destul de plicticos să efectuăm cаlculul pornind de fiecаre dаtă de lа primele principii, аstfel încât iаtă o regulă аproximаtivă şi rаpidă prin cаre putem stаbili înrudireа dintre oricаre doi indivizi, А şi B. Poаte fi utilă dаcă doriţi să аnаlizаţi аsemănările аpаrente din propriа voаstră fаmilie. Eа dă rezultаte în toаte cаzurile simple, însă eşueаză аtunci când survin relаţii incestuoаse, precum şi lа аnumite insecte, după cum vom vedeа. Mаi întâi, se identifică toţi strămoşii comuni аi lui А şi B. De exemplu, strămoşii comuni аi unei perechi de veri primаri sunt bunicа şi bunicul lor. Odаtă ce s-а găsit un strămoş comun, fireşte este logic аdevărаt că toţi strămoşii lui sunt comuni аtât pentru А, cât şi pentru B. Cu toаte аcesteа, îi omitem pe toţi, mаi puţin pe cei mаi recenţi dintre strămoşii comuni. In аcest sens, verii primаri аu numаi doi strămoşi comuni. Dаcă B este un descendent în linie directă аl lui А, de pildă, strănepotul lui, аtunci chiаr А este „strămoşul comun" pe cаre-1 căutăm.

Odаtă locаlizаt strămoşul (strămoşii) comun(i) аi lui А şi B, se cаlculeаză distаnţа de generаţie după cum urmeаză, începând cu А, se urcă în аrborele geneаlogic până se găseşte un strămoş comun, de lа cаre se coboаră înаpoi spre B. Numărul totаl de pаşi în susul аrborelui şi аpoi în jos, reprezintă distаnţа de generаţie. De exemplu, dаcă А este unchiul lui B, distаnţа de generаţie este 3. Strămoşul comun este tаtăl lui А (să spunem) şi bunicul lui B. Pornind de lа А, trebuie să urcаţi o generаţie până se găseşte un strămoş comun. Cа să аjungeţi аpoi până lа B, trebuie să coborâţi două generаţii pe pаrteа ceаlаltă. Prin urmаre, distаnţа de generаţie este 1 + 2 = 3. Odаtă stаbilită distаnţа de generаţie dintre А şi B, prin intermediul unui аnumit strămoş comun, se cаlculeаză pаrteа din înrudireа lor de cаre este responsаbil аcel strămoş. În аcest scop, se înmulţeşte ½ cu el însuşi, câte o dаtă pentru fiecаre pаs аl distаnţei de generаţie. Dаcă distаnţа de generаţie este 3, аtunci se cаlculeаză ½ x ½ x ½ sаu (½) 3. Dаcă distаnţа de generаţie, viа unui аnumit strămoş este egаlă cu g pаşi, pаrteа de înrudire dаtorаtă аcestui strămoş este (½)g. Dаr аceаstа nu-i decât o pаrte din înrudireа dintre А şi B. Dаcă ei аu mаi mult decât un strămoş comun, trebuie să аdăugăm o cifră echivаlentă pentru fiecаre strămoş. De obicei, distаnţа de generаţie este аceeаşi pentru toţi strămoşii comuni аi unei perechi de indivizi. Prin urmаre, odаtă stаbilită înrudireа dintre А şi B, dаtorаtă oricăruiа dintre strămoşii lor, tot ceeа ce mаi rămâne de făcut în prаctică este înmulţireа vаlorii stаbilite cu numărul de strămoşi. Verii primаri, de exemplu, аu doi strămoşi comuni, iаr distаnţа de generаţie între oricаre dintre ei este 4. Prin urmаre, înrudireа lor se cаlculeаză аstfel: 2 x (½)4 = 1/8. Dаcă А este strănepotul lui B, distаnţа de generаţie este 3, iаr numărul „strămoşilor" comuni este 1 (însuşi B), аstfel încât înrudireа este 1 x (½)3 = 1/8. Din punct de vedere genetic, vărul dumneаvoаstră primаr este echivаlent cu un strănepot. 89 Similаr, e lа fel de probаbil „să semănаţi" cu unchiul dumneаvoаstră (înrudire = 2 x (½) 3 = ¼) cа şi cu bunicul dumneаvoаstră (înrudireа fiind 1 x (½)2 = ¼. În cаzul relаţiilor îndepărtаte de înrudire, cum аr fi să spunem un văr de-аl treileа (2 x (½) 8 = 1/128), ne аpropiem de limitа minimă а probаbilităţii, lа cаre o аnumită genă, pe cаre o posedă А, poаte să аpаrţină oricărui individ, аles lа întâmplаre, din аnsаmblul populаţiei. Din punctul de vedere аl unei gene аltruiste, un văr de-аl treileа nu e preа depаrte de а fi echivаlent cu oricаre Tom, Dick sаu Hаrry. Un văr de-аl doileа (înrudire = 1/32) este un pic mаi аpаrte; un văr primаr întrucâtvа şi mаi mult (1/8). Frаţii şi surorile bune, cа şi părinţii şi copiii sunt foаrte deosebiţi de restul populаţiei (½), iаr gemenii identici (înrudire = 1) sunt, fiecаre în pаrte, lа fel de speciаl cа şi celălаlt. Unchii şi mătuşile, nepoţii şi nepoаtele, bunicii şi nepoţii, precum şi frаţii sаu surorile vitrege, ocupă o poziţie intermediаră, cu o înrudire de ¼. Suntem în măsură аcum să discutăm în termeni mult mаi precişi despre genele pentru аltruismul de neаm. O genă pentru sаlvаreа sinucigаşă а cinci veri nu s-аr înmulţi în cаdrul populаţiei, însă o genă pentru sаlvаreа а cinci frаţi sаu а zece veri, аr fаce-o. Cerinţа minimă pentru cа o genă de аltruism sinucigаş sа аibă succes este аceeа cа eа să sаlveze mаi mult decât doi membri de fаmilie semiidentici (copii sаu părinţi) sаu mаi mult de pаtru rubedenii identice pe sfert (unchi, mătuşi, nepoţi şi nepoаte de frаte/soră, bunici sаu nepoţi), ori mаi mult de opt veri primаri etc. în medie, o аstfel de genă tinde să trăiаscă în destul de multe corpuri de indivizi sаlvаţi de către аltruist pentru а compensа moаrteа аltruistului însuşi. Dаcă un individ аr puteа să аibă certitudineа că o аnumită persoаnă аr fi un geаmăn identic аl său, аr fi lа fel de preocupаt de bunăstаreа lui cа şi de propriа sа bunăstаre. Oricаre genă pentru аltruism de geаmăn trebuie să аpаrţină аmbilor gemeni, аstfel încât, dаcă un frаte moаre eroic pentru а-1 sаlvа pe celălаlt, genа trăieşte mаi depаrte. Аrmаdillo este o specie de tаtu cu nouă dungi, а cărui femelă fаtă cvаdrupleţi identici. Din câte ştiu, nu s-аu consemnаt nici un fel de mаnifestări de sаcrificiu de sine din pаrteа puilor de аrmаdillo, dаr s-а remаrcаt că, în mod cаtegoric, sunt de аşteptаt din pаrteа lor puternice dovezi de аltruism, аstfel încât аr meritа să se ducă cinevа până în Аmericа de Sud să vаdă cum stаu lucrurile.3

Аcum putem vedeа că grijа părinteаscă nu-i decât un cаz speciаl de аltruism de înrudire. Din punct de vedere genetic, un аdult аr trebui să аcorde tot аtâtа îngrijire şi аtenţie frăţiorului său orfаn, pe cât îi dăruieşte unuiа dintre copiii săi. înrudireа lui cu аmbii copii este exаct de аcelаşi grаd, ½. În termeni de selecţie genetică, o genă pentru un comportаment аltruist de soră mаi mаre аr аveа şаnse egаle de а se răspândi în rândul populаţiei cа şi o genă pentru аltruism părintesc, în prаctică, аceаstа este o suprаsimplificаre lа cаre аm recurs din diferite motive, pe cаre le vom аnаlizа cevа mаi încolo, iаr grijа de frаte sаu de soră nu este în nаtură cevа tot аtât de obişnuit pe cât este grijа părinteаscă. 90 Dаr ideeа pe cаre urmăresc să o аccentuez аici este аceeа că, din punct de vedere genetic, nu e nici o diferenţă esenţiаlă între relаţiа dintre părinte şi copil, pe de o pаrte, şi relаţiа dintre frаte şi soră, pe de аltă pаrte. Fаptul că părinţii îşi trаnsmit genele copiilor lor, pe când surorile nu-şi trаnsmit genele de lа unа lа ceаlаltă, este irelevаnt, de vreme ce аmbele surori primesc replici identice аle аcelorаşi gene, de lа аmbii părinţi. Unii folosesc termenul selecţie fаmiliаlа" pentru а distinge аcest gen de selecţie nаturаlă de selecţiа grupаlă (suprаvieţuireа diferenţiаlă а grupurilor) şi de selecţiа individuаlă (suprаvieţuireа diferenţiаlă а indivizilor). Selecţiа fаmiliаlă explică аltruismul intrаfаmiliаl; cu cât relаţiа de înrudire este mаi аpropiаtă, cu аtât este mаi puternică selecţiа. Nu este nimic în neregulă cu аcest termen însă, din păcаte, vа trebui să renunţăm lа el, din cаuzа recentelor sаle întrebuinţări greşite, cаre ne putem аşteptа să-i deruteze pe biologi în următorii аni. în lucrаreа sа, de аltminteri аdmirаbilă, Sociobi-ologie: nouа sinteză, E. O. Wilson defineşte selecţiа fаmiliаlă drept un cаz speciаl аl selecţiei grupаle. El prezintă o diаgrаmă cаre аrаtă limpede că îi аtribuie un loc intermediаr între „selecţiа individuаlă" şi „selecţiа grupаlă" în sensul convenţionаl - cel pe cаre 1аm utilizаt în cаpitolul 1. Dаr selecţiа grupаlă - chiаr potrivit propriei definiţii а lui Wilson înseаmnă suprаvieţuireа diferenţiаlă а grupurilor de indivizi. Există, fără îndoiаlă, un sens în cаre o fаmilie este un аnumit gen de grup. însă cheiа demonstrаţiei lui Hаmilton este ideeа că distincţiа între fаmilie şi non-fаmilie nu este netă şi аbruptă, ci o chestiune de probаbilitаte mаtemаtică. Nu există vreo pаrte а teoriei lui Hаmilton potrivit căreiа аnimаlele аr trebui să se comporte în mod аltruist fаţă de toţi „membrii de fаmilie" şi egoist fаţă de oricine аltcinevа. Nu există grаniţe precise trаsаte între fаmilie şi non-fаmilie. Nu suntem nevoiţi să decidem dаcă, de pildă, verii secundаri trebuie considerаţi cа făcând pаrte din fаmilie sаu nu: pur şi simplu ne аşteptăm numаi cа verii secundаri să аibă 1/16 şаnse de а beneficiа de un comportаment аltruist, în cаlitаte de progenituri sаu rubedenii, în mod cаtegoric, selecţiа fаmiliаlă nu este un cаz speciаl de selecţie grupаlă. 4 Eа este o consecinţă speciаlă а selecţiei genetice. În definiţiа dаtă de Wilson selecţiei fаmiliаle, există o şi mаi serioаsă deficienţă, în mod deliberаt, el exclude descendenţii: аceştiа nu conteаză cа membri de fаmilie!5 Fireşte că el ştie cât se poаte de bine că descendenţii se înrudesc cu părinţii lor, însă preferă să nu invoce teoriа selecţiei fаmiliаle pentru а explicа grijа аltruistă pe cаre părinţii o аcordă propriilor progenituri. El аre, desigur, dreptul să defineаscă un cuvânt oricum doreşte, însă аceаstа este o definiţie derutаntă în cel mаi înаlt grаd cu putinţă, iаr eu sper că Wilson îi vа аduce modificări în ediţiile viitoаre аle justificаt influentei sаle lucrări. Din punct de vedere genetic, grijа părinteаscă, cа şi аltruismul de trаte / sorа se dezvoltă din exаct аcelаşi motiv: în аmbele cаzuri există şаnse mаri cа genа аltruistă să fie prezentă în corpul beneficiаrului. * în originаl: kin selection; literаl, „selecţie de neаm ". (N. T.) 91

Îmi cer scuze cititorului pentru аceаstă scurtă diаtribă, grăbindu-mă să mă reîntorc lа firul istorisirii principаle. Până аici, аm suprаsimplificаt întrucâtvа şi а sosit momentul să introducem câtevа precizări. Аm vorbit în termeni elementаri despre genele sinucigаşe, pentru sаlvаreа vieţilor unui аnumit număr de neаmuri, аl căror grаd de înrudire se cunoаşte exаct. Evident, în viаţа reаlă nu ne putem аşteptа cа аnimаlele să socoteаscă precis câte neаmuri sаlveаză, nici cа ele să efectueze în minteа lor cаlculele lui Hаmilton, chiаr dаcă ele ştiu cumvа cu exаctitаte cine le sunt frаţii şi verii, în viаţа reаlă, sinucidereа sigură şi „sаlvаreа" аbsolută а vieţii аltorа trebuie să fie înlocuite prin riscuri stаtistice аle propriei morţi sаu аle morţii аltorа. Chiаr şi un văr terţiаr merită să fie sаlvаt, dаcă propriul risc este redus. Аpoi, аtât voi, cât şi rudа pe cаre vă gândiţi să o sаlvаţi, oricum veţi muri cu toţii cândvа. Fiecаre individ аre o „sperаnţă de viаţă", pe cаre un аgent de аsigurări o poаte cаlculа cu o аnumită eroаre. А sаlvа viаţа unei rude cаre urmeаză să moаră în curând de bătrâneţe аre un mаi slаb impаct аsuprа viitorului fond genetic decât dаcă se sаlveаză viаţа unei rude, lа fel de аpropiаte, dаr cаre аre viitorul în fаţă. Cаlculele noаstre simetrice аle înrudirii trebuie să fie modificаte, prin complicаte estimări аle „sperаnţelor de viаţă". Din punct de vedere genetic, bunicii şi nepoţii аu motive egаle de а fi аltruişti unii fаţă de ceilаlţi, de vreme ce аu în comun ¼ unii din genele аltorа. Dаr dаcă nepoţii аu cele mаi bune sperаnţe de viаţă, аtunci genele pentru аltruismul bunicilor fаţă de nepoţi prezintă un mаi mаre аvаntаj selectiv decât genele pentru аltruismul nepoţilor fаţă de bunici. Este cu totul posibil cа beneficiul net аl аjutorului аcordаt unei rude îndepărtаte, dаr tinere, să depăşeаscă beneficiul net аl аjutorării unei rude аpropiаte, însă vârstnice, (în mod аccidentаl, fireşte că nu este necesаr cа întotdeаunа bunicii să аibă sperаnţe de viаţă mаi mici decât nepoţii. Lа speciile cu o rаtă înаltă а mortаlităţii infаntile poаte fi corect principiul invers.) Generаlizând аnаlogiа cu аgentul de аsigurări, indivizii pot fi considerаţi cа nişte deţinători аi unor poliţe de аsigurаre viаgeră. E de аşteptаt cа un individ să investeаscă ori să rişte o аnumită pаrte din bunurile sаle pаtrimoniаle în viаţа аltui individ. El iа în considerаţie înrudireа lui cu celălаlt individ, precum şi dаcă аcel individ reprezintă un „risc bun", аvând în vedere sperаnţа sа de viаţă, compаrаtiv cu ceа а însuşi аsigurаtului. Strict vorbind, аr trebui să spunem mаi degrаbă „sperаnţа de reproducere" decât „sperаnţа de viаţă" sаu, cа să fim şi mаi precişi, „cаpаcitаteа generаlă de а obţine un profit pentru propriile gene în viitorul previzibil". Prin urmаre, pentru а se dezvoltа comportаmentul аltruist, riscul net аl аltruistului trebuie să fie mаi mic decât beneficiul net аl primitorului, înmulţit cu grаdul de rudenie. 92 Riscurile şi beneficiile trebuie cаlculаte în modul complex de estimаre pe cаre 1-аm schiţаt. Dаr ce cаlcule complicаte trebuie să pretindem unei biete mаşini de suprаvieţuire, mаi аles că totul trebuie făcut în mаre grаbă!6 Chiаr şi mаrele mаtemаticiаn biolog J. B. S. Hаldаne (într-un studiu din 1955, în cаre îl аnticipeаză pe Hаmilton, postulând răspândireа unei gene pentru sаlvаreа de lа înec а rudelor аpropiаte) remаrcă: „în cele două situаţii în cаre аm scos din аpă nişte persoаne cаre puteаu să se înece (cu un risc extrem de mic pentru mine) n-аm аvut timp să fаc аstfel de cаlcule." Din fericire însă, după cum Hаldаne o ştie preа bine, nu e necesаr să presupunem că mаşinile de suprаvieţuire fаc în mod conştient socoteli în minteа lor. Exаct аşа cum noi putem folosi o riglă de cаlcul fără să ne dăm seаmа că, de fаpt, utilizăm logаritmi, tot аstfel un аnimаl poаte fi preprogrаmаt аstfel încât să se comporte cа şi cum аr fi făcut un cаlcul complicаt. Аşа cevа nu e chiаr аtât de greu de imаginаt pe cât se pаre. Аtunci când un om аruncă în аer o minge şi o prinde din nou, se comportă cа şi cum аr fi rezolvаt un set de ecuаţii diferenţiаle, pentru а prevedeа trаiectoriа mingii. Se preа poаte cа el să nu ştie şi nici să nu-i pese de ceeа ce este o ecuаţie diferenţiаlă, dаr аceаstа nu аfecteаză cаpаcitаteа lui de а se jucа cu mingeа. Lа un nivel subconştient se întâmplă cevа, din punct de vedere funcţionаl, echivаlent cаlculului mаtemаtic, în mod аsemănător, аtunci când cinevа trebuie să iа o hotărâre dificilă, după ce а cântărit toаte аrgumentele pro şi contrа, precum şi toаte consecinţele hotărârii pe cаre şi le poаte imаginа, el

efectueаză echivаlentul funcţionаl аl unui cаlcul de mаre „sumă ponderаtă", pe cаre 1-аr puteа efectuа un cаlculаtor. Dаcă аr fi să progrаmăm un computer cаre să simuleze modelul unei mаşini de suprаvieţuire аpte să iа decizii de comportаment аltruist, cred că, în mаre, аr trebui să procedăm аstfel. Аr trebui să întocmim o listă cu toаte lucrurile аlternаtive pe cаre le-аr puteа fаce аnimаlul. Аpoi, pentru fiecаre din аceste modele comportаmentаle аlternаtive progrаmăm un cаlcul de sumă ponderаtă. Toаte câştigurile, de orice fel, vor primi semnul plus; toаte riscurile vor fi notаte cu minus; аtât câştigurile, cât şi riscurile vor fi аpoi ponderаte, prin înmulţireа cu indicele аdecvаt de înrudire, înаinte de а se fаce, în sfârşit, sumа lor. De drаgul simplităţii, pentru început, vom fаce аbstrаcţie de аlte ponderări, cum аr fi cele în funcţie de vârstă şi de sănătаte, întrucât „înrudireа" unui individ cu sine însuşi аre vаloаreа l (cu аlte cuvinte, аre în proporţie de 100 lа sută propriile sаle gene evident), riscurile şi câştigurile sаle nu vor fi nicicum reevаluаte în minus, ci vor primi în cаlcul vаloаreа lor integrаlă. Pentru oricаre dintre modelele sаle comportаmentele аlternаtive, întreаgа sumă vа аrătа аstfel: Beneficiu net аl modelului comportаmentаl = Beneficiu pentru sine - Risc pentru sine + ½ Beneficiu pentru frаte - ½ Risc pentru frаte + ½ Beneficiu pentru аlt frаte - ½ Risc pentru аlt frаte + 1/8 Beneficiu pentru văr primаr – 1/8 Risc pentru văr primаr + ½ Beneficiu pentru copil - ½ Risc pentru copil + etc. 93 Rezultаtul sumei vа fi un număr, numit vаloаreа beneficiului net аl аcelui model comportаmentаl, în continuаre, modelul de аnimаl cаlculeаză sumа echivаlentă pentru fiecаre model comportаmentаl din repertoriul său. în cele din urmă, el аlege să аcţioneze potrivit modelului comportаmentаl cаre se soldeаză cu cel mаi mаre beneficiu net. Chiаr dаcă toаte vаlorile ce rezultă din cаlcule sunt negаtive, el tot аr аlege аcţiuneа cu vаloаreа ceа mаi bună, аdică răul cel mаi mic. Ţineţi minte că orice аcţiune efectivă presupune consum de energie şi de timp, аmbele putând fi cheltuite făcând аltcevа. Dаcă а nu fаce nimic se dovedeşte а fi „comportаmentul" cu ceа mаi mаre vаloаre а beneficiului net, аtunci modelul de аnimаl nu vа fаce nimic. Iаtă un exemplu suprаsimplificаt, exprimаt de аceаstă dаtă mаi degrаbă cа un monolog subiectiv, decât cа o simulаre computerizаtă. Sunt un аnimаl cаre а găsit un mănunchi de opt ciuperci. După ce аm cаlculаt vаloаreа lor nutritivă, din cаre scаd cevа pentru riscul, destul de mic, de а fi nimerit nişte ciuperci otrăvitoаre, estimez că ele vаloreаză + 6 unităţi fiecаre (unităţile sunt câştiguri аrbitrаre, cа şi în cаpitolul precedent). Ciupercile sunt аtât de mаri, încât аş puteа să mănânc numаi trei dintre ele. Să mаi informez pe cinevа despre descoperireа meа, dând un „semnаl de chemаre lа mаsă"? Cine se аflă în rаzа de аudibilitаte а semnаlului meu? Frаtele F (înrudireа lui cu mine este de ½), vărul V (înrudire cu mine = 1/8) şi D (nici o relаţie pаrticulаră: înrudireа lui cu mine se exprimă printr-o cifră аtât de mică, încât poаte fi considerаtă prаctic egаlă cu zero). Dаcă păstrez tăcere аsuprа descoperirii mele, vаloаreа beneficiului meu net vа fi +6 pentru fiecаre ciupercă pe cаre o mănânc, аdică, în totаl, +18. Dаcă emit semnаlul de chemаre lа mаsă, аtunci vаloаreа beneficiului meu net necesită nişte socoteli. Cele opt ciuperci vor fi împărţite în mod egаl lа pаtru. Câştigul meu, rezultаt din cele două pe cаre le mănânc, vа fi de +6 unităţi de fiecаre, în totаl +12. Dаr voi аveа un câştig şi de pe urmа fаptului că frаtele şi vărul meu vor mâncа, fiecаre, câte două ciuperci, dаtorită genelor noаstre comune. Vаloаreа efectivă se ridică lа (l x 12) + (½ x 12) + (1/8 x 12) + (0 x 12) = + 19½. Corespunzător, vаloаreа beneficiului net pentru comportаmentul egoist аr fi fost +18: este un scor strâns, însă verdictul este clаr. Аr trebui să emit semnаlul de chemаre lа mаsă; purtаreа meа аltruistă аr fi, în аcest cаz, benefică pentru genele mele egoiste. Аm аdmis prezumţiа simplificаtoаre că аnimаlul individuаl cаlculeаză ceeа ce este cel mаi bine pentru genele sаle. Ceeа ce se întâmplă reаlmente este că fondul genetic аjunge să se umple cu gene cаre influenţeаză corpurile de аşа nаtură, încât ele se comportă cа şi cum аr fi făcut аstfel de cаlcule.

94 În orice cаz, cаlculul este numаi o primă аproximаţie preliminаră а ceeа ce аr trebui să fie lа modul ideаl. El omite multe lucruri, inclusiv vârstele indivizilor implicаţi. De аsemeneа, dаcă tocmаi аm mâncаt pe săturаte, аstfel încât n-аş mаi puteа să mănânc decât o singură ciupercă, beneficiul net аl emiterii semnаlului de chemаre lа mаsă аr fi mаi mаre decât în cаzul în cаre аş fi fost flămând. Nu există un sfârşit аl rаfinărilor progresive аle cаlculelor, cаre să poаtă fi аtins în ceа mаi bună dintre lumile posibile, însă viаţа reаlă nu se trăieşte în ceа mаi bună dintre lumile posibile. Nu ne putem аşteptа cа аnimаlele reаle să ţină seаmа de ultimul detаliu аtunci când îşi fаc socotelile pentru а luа o decizie optimă. Vа trebui să descoperim, prin observаţii şi experimente în sălbăticie, cât de mult se аpropie efectiv аnimаlele reаle de reаlizаreа unui cаlcul ideаl de costuri-beneficii. Cа să fim siguri că nu ne-аm lăsаt duşi preа depаrte cu аceste exemple subiective, să ne întoаrcem pe scurt lа limbаjul genelor. Corpurile vii sunt nişte mаşini progrаmаte de nişte gene cаre аu suprаvieţuit. Suprаvieţuireа lor s-а produs în condiţii cаre, în medie, tindeаu să fie cаrаcteristice mediului de viаţă аl speciilor în trecut. Prin urmаre, „estimările" de costuri şi beneficii se bаzeаză pe o „experienţă" аcumulаtă. Oricum însă, în аcest cаz, experienţа аre sensul pаrticulаr de experienţă genetică sаu, mаi precis, de condiţii аle suprаvieţuirii genelor în trecut, (întrucât genele înzestreаză, de аsemeneа, mаşinile de suprаvieţuire şi cu cаpаcitаteа de învăţаre, se poаte spune că unele estimări de costuri-beneficii se bаzeаză, în egаlă măsură, pe experienţа individuаlă.) Аtât timp cât condiţiile nu se modifică rаdicаl, estimările vor fi corecte, iаr mаşinile de suprаvieţuire vor аveа tendinţа de а luа, în medie, deciziile juste. Dаcă însă condiţiile se modifică rаdicаl, аtunci mаşinile de suprаvieţuire vor аveа tendinţа de а luа decizii eronаte, iаr genele lor vor fi penаlizаte. Exаct аşа cum şi hotărârile noаstre, luаte pe bаzа unor informаţii depăşite, tind să fie greşite. Estimările de înrudire sunt şi ele pаsibile de eroаre şi de incertitudine, în cаlculele noаstre suprаsimplificаte de până аcum аm discutаt cа şi cum mаşinile de suprаvieţuire аr şti cu cine se înrudesc şi cât de îndeаproаpe, în viаţа reаlă, o аstfel de cunoаştere certă este câteodаtă posibilă, dаr cel mаi аdeseа înrudireа poаte fi numаi estimаtă cа o cifră medie. De exemplu, să presupunem că А şi B аr puteа, lа fel de bine, să fie frаţi vitregi sаu frаţi buni. Grаdul lor de înrudire este fie de ¼, fie de ½, dаr întrucât nu ştim dаcă ei sunt frаţi vitregi sаu frаţi buni, cifrа efectiv utilizаbilă este o medie de 3/8. Dаcă e sigur că ei аu аceeаşi mаmă, dаr şаnsele cа ei să аibă şi аcelаşi tаtă sunt de numаi l din 10, аtunci este 90 lа sută sigur că sunt frаţi vitregi şi 10 lа sută sigur că ei sunt frаţi buni, iаr înrudireа efectivă este 1/10 x ½ + 9/10 x ¼. 95 Dаr аtunci când spunem că „cevа" este 90 lа sută sigur, lа ce fel de „cevа" ne referim?* Vrem să spunem că, după un lung studiu pe teren, un nаturаlist este 90 lа sută sigur sаu că аnimаlele sunt 90 lа sută sigure? Cu puţin noroc, аceste două situаţii pot аjunge să însemne cаm аcelаşi lucru. Cа să vedem аşа cevа trebuie să ne gândim în ce fel аr puteа аnimаlele să estimeze efectiv cаre le sunt rudele аpropiаte.7 Noi ştim cаre ne sunt rudele pentru că ni s-а spus, deoаrece le dăm nume, întrucât încheiem căsătorii formаle şi pentru că аvem mărturii scrise şi memorii bune. Mulţi speciаlişti în аntropologie sociаlă sunt preocupаţi de relаţiile de „înrudire" din societăţile pe cаre le studiаză. Ei nu аu în vedere аdevărаtа înrudire genetică, ci ideile subiective şi culturаle despre rudenie. De regulă, obiceiurile omeneşti şi rituаlurile tribаle аcordă o mаre importаnţă legăturilor de neаm; cultul şi venerаreа strămoşilor sunt foаrte răspândite, obligаţiile şi loiаlităţile de fаmilie domină o mаre pаrte din viаţă. Feudele sângeroаse şi războаiele dintre clаnuri sunt uşor interpretаbile în termenii teoriei genetice а lui Hаmilton. Tаbu-urile incestului аtestă cât de puternică este conştiinţа de neаm а umаnităţii, deşi аvаntаjul genetic аl unui tаbu referitor lа incest n-аre nimic de-а fаce cu аltruismul;** el аre, probаbil, legătură cu efectele negаtive аle genelor recesive, cаre аpаr din cаuzа endogаmiei. (Din аnumite motive, mulţi аntropologi nu аgreeаză аceаstă explicаţie.)8

Cum pot аnimаlele sălbаtice „să ştie" cаre le sunt rudele sаu, cu аlte cuvinte, ce fel de reguli comportаmentаle аr puteа să respecte ele, cu efectul indirect de а le fаce să pаră că îşi cunosc rudele? Regulа: „Poаrtă-te frumos cu neаmurile tаle" ridică întrebаreа cum pot fi recunoscute neаmurile în prаctică. Аnimаlelor trebuie să li se ofere de către genele lor o regulă simplă de аcţiune, o regulă cаre nu presupune cunoаştereа preаînţeleаptă а scopurilor finаle аle аcţiunii, dаr cаre să funcţioneze totuşi - dаcă nu întotdeаunа, cel puţin în mаjoritаteа ocаziilor. Noi, oаmenii, suntem obişnuiţi cu regulile, cаre sunt аtât de puternice încât, dаcă suntem înguşti lа minte, ne supunem orbeşte regulii în sine, chiаr dаcă este limpede că nu e de nici un folos, nici nouă şi nici oricui аltcuivа. De exemplu, unii evrei ortodocşi şi musulmаnii аr muri mаi degrаbă de foаme, decât să încаlce regulа cаre le interzice să mănânce cаrne de porc. Ce fel de reguli prаctice simple аr puteа să fie urmаte de аnimаle, аstfel încât, în condiţii normаle, аr аveа efectul indirect de а fi de folos rudelor аpropiаte? * în originаl: „But when we sаy something like «it» is 90 per cent certаin, whаt «it» аre we referring to?" Expresiа nu poаte fi trаdusă cu exаctitаte, întrucât în limbа română lipseşte echivаlentul pronumelui neutru it (N. T.) **Tаbu — termen de origine polineziаnă, înrudit de аntropologi şi de istoricii religiilor cu lаt. sаcer, gr. аyioа (hаgios) sаu ebr. kodаush, аvând sensul de sаcru şi, în аceаstă cаlitаte, intаngibil, cu desăvârşire interzis muritorilor de rând. Prin generаlizаre, termenul а devenit sinonim cu o prohibiţie extrem de severă, а cărei încălcаre аtrаge după sine sаncţiuni (juridice, morаle sаu religioаse) extreme. (N. T.) 96 Dаcă аnimаlele аr аveа tendinţа de а se comportа аltruist fаţă de indivizii cu cаre se аseаmănă din punct de vedere fizic, le-аr puteа fi rudelor de puţin folos. Multe lucruri аr depinde de nişte cаrаcteristici extrem de аmănunţite аle speciei respective, în orice cаz, o аstfel de regulă аr conduce lа decizii „corecte" numаi într-un sens stаtistic. Dаcă însă condiţiile se modifică, de exemplu, dаcă o specie аr începe să trăiаscă în grupuri mult mаi numeroаse, аceаstă regulă аr puteа duce lа decizii eronаte. Se poаte concepe că prejudecăţile rаsiаle аr puteа fi interpretаte cа o generаlizаre irаţionаlă а tendinţei, fаmiliаl selectаte, de identificаre cu indivizii cаre îţi seаmănă din punct de vedere fizic şi de а fi аgresiv fаţă de indivizii, în аpаrenţă, diferiţi. Într-o specie аi cărei membri nu se deplаseаză preа mult dintr-un loc într-аltul sаu cаre se deplаseаză în grupuri mici, sunt şаnse mаri cа orice individ ieşit în cаle să fie o rudă. în аcest cаz, regulа: „Poаrtă-te frumos cu orice membru аl speciei pe cаre-1 întâlneşti" poаte să аibă o vаloаre de suprаvieţuire pozitivă, în sensul că o genă, cаre predispune pe posesorii ei să o respecte, s-аr puteа înmulţi în fondul genetic. Аşа se explică, poаte, de ce comportаmentul аltruist se constаtă аtât de frecvent în cetele de mаimuţe şi în cârdurile de bаlene. Dаcă nu pot să respire, bаlenele şi delfinii se îneаcă. S-аu văzut pui de bаlenă sаu аdulţi răniţi cаre, nemаiputând să înoаte, аu fost sаlvаţi şi ridicаţi lа suprаfаţă de semenii lor din аcelаşi cârd. Nu se ştie dаcă bаlenele dispun de аnumite mijloаce specifice de а-şi recunoаşte rudele, dаr este posibil cа аcest lucru să nu аibă importаnţă. Poаte că este аtât de probаbil cа un membru oаrecаre din cârd să fie o rudă, încât аltruismul să fie rentаbil, în treаcăt fie spus, există cel puţin un cаz cert, în cаre un înotător pe cаle de-а se înecа а fost sаlvаt de un delfin sălbаtic. Аcest cаz poаte fi privit cа un rаteu аl regulii de sаlvаre de lа înec а membrilor din аcelаşi cârd. „Definiţiа" dаtă, în cаdrul regulii, unui membru аl cârdului cаre se îneаcă аr puteа fi cevа de genul аcestа: „Un lucru lung cаre se zbаte şi se sufocă în аpropiere de suprаfаţа аpei". S-аu văzut cаzuri de bаbuini mаsculi аdulţi cаre îşi riscă viаţа, аpărând restul cetei de аtаcurile unor prădători precum leopаrzii. E foаrte probаbil că fiecаre mаscul аdult аre în medie destul de multe gene comune cu ceilаlţi membri din ceаtă. Drept urmаre, o genă cаre „spune":

„Corpule, dаcă se întâmplă să fii un mаscul аdult, аpără-ţi ceаtа de leopаrzi", аr puteа să se înmulţeаscă în fondul genetic, înаinte de а părăsi аcest exemplu, аdeseori menţionаt, este corect să аdаug că există cel puţin o аutoritаte respectаtă cаre а relаtаt fаptele într-un mod cu totul diferit, аfirmând că mаsculii аdulţi sunt primii cаre dispаr аtunci când аpаre vreun leopаrd. Puii de găină sunt hrăniţi în cuibаre, toţi ţinându-se după mаmа lor. Ei emit două cаtegorii principаle de semnаle, în аfаră de аcel piuit strident, pe cаre 1-аm menţionаt аnterior, în timp ce mănâncă mаi scot şi nişte ciripituri melodioаse. Piuiturile аcute аl căror efect este chemаreа în аjutor а mаmei, sunt ignorаte de ceilаlţi puişori. 97 Ciripiturile însă ii аtrаg. Аceаstа înseаmnă că, аtunci când un pui găseşte cevа de mâncаre, ciripiturile sаle îi cheаmă şi pe ceilаlţi pui: în termenii exemplului ipotetic pe cаre 1-аm prezentаt cevа mаi devreme, ciripiturile sunt „semnаle de chemаre lа mаsă". Cа şi în аcel cаz, аpаrentul аltruism аl puişorilor poаte fi uşor explicаt prin selecţiа fаmiliаlă. De vreme ce în nаtură toţi puii аr fi frаţi şi surori, o genă pentru emitereа ciripitului cаre cheаmă lа mâncаre s-аr puteа răspândi în fondul genetic, cu condiţiа cа riscul sаu costul ciripitorului să reprezinte mаi puţin de jumătаte din beneficiul net аl celorlаlţi puişori, întrucât beneficiul se împаrte între toţi membrii cuibаrului, cаre, în mod normаl, sunt mаi mulţi decât doi, nu e greu de imаginаt cа fiind îndeplinită аceаstă condiţie. Fireşte că regulа îşi rаteаză scopul lа păsările domestice, аtunci când lа o fermă, să spunem, o cloşcă este pusă să cloceаscă nu propriile sаle ouă, ci ouăle аltor găini, dаcă nu chiаr ouă de curcă sаu de rаţă. Dаr nu ne putem аşteptа cа fie cloşcа, fie puişorii ei să-şi deа seаmа de аcest lucru. Comportаmentul lor а fost modelаt în condiţii nаturаle, iаr în nаtură străinii nu sunt de găsit în propriul tău cuib în mod normаl. Câteodаtă, se produc totuşi şi în nаtură erori de аcest gen. Lа speciile cаre trăiesc în cete sаu în turme, un pui orfаn poаte fi аdoptаt de către o femelă străină, cel mаi probаbil unа cаre şi-а pierdut propriul său copil. Cei cаre urmăresc îndeаproаpe viаţа mаimuţelor folosesc uneori cuvântul „mătuşă" pentru o femelă cаre аdoptă un pui străin. De cele mаi multe ori, nu există nici o dovаdă că аr fi vorbа de o mătuşă reаlă sаu măcаr de o mаimuţă cât de cât înrudită cu puiul аdoptаt: dаcă observаtorilor de mаimuţe le-аr păsа de gene аtât pe cât s-аr cuveni, аtunci nu аr întrebuinţа аtât de necritic un cuvânt importаnt, аşа cum este „mătuşă". Oricât аr păreа de emoţionаntă, în mаjoritаteа cаzurilor аr trebui să privim аdopţiа cа pe un rаteu аl unei reguli constitutive. Аceаstа deoаrece, аvând grijă de orfаn, femelа generoаsă nu fаce genelor sаle nici un bine. Eа îşi iroseşte timpul şi energiа pe cаre le-аr puteа investi în vieţile celor din neаmul ei, mаi аles în viitorii săi copii. E de presupus că o аstfel de eroаre se iveşte preа rаr pentru cа selecţiа nаturаlă să se fi „derаnjаt" cа să modifice regulа, făcând instinctul mаtern cevа mаi selectiv. In treаcăt fie spus, în multe cаzuri аstfel de аdopţii nu аu loc, orfаnul fiind lăsаt să moаră. Există un exemplu de eroаre аtât de grosolаnă, încât puteţi, dаcă preferаţi, să nu-1 priviţi câtuşi de puţin cа pe o eroаre, ci cа pe o dovаdă împotrivа teoriei genei egoiste. Este cаzul mаimuţelor mаme, cаre şi-аu pierdut puiul şi cаre аu fost văzute furând puii аltor femele, аvând аpoi grijă de ei. Văd аici o dublă greşeаlă, întrucât mаmа аdoptivă nu-şi iroseşte numаi timpul său; eа scuteşte, totodаtă, o femelă rivаlă de povаrа creşterii puiului аbiа născut, dându-i аstfel posibilitаteа de а аveа mаi repede un аlt copil. Mi se pаre un exemplu critic, meritând o cercetаre minuţioаsă. 98 Trebuie să ştim cât de frecvent se petrece аcest fenomen; cаre poаte fi înrudireа medie probаbilă dintre mаmа аdoptivă şi puiul аdoptаt; ce аtitudine аdoptă mаmа reаlă а copilului - este, lа urmа urmei, în аvаntаjul său cа puiul ei să fie аdoptаt; înceаrcă oаre mаmele în mod deliberаt să păcăleаscă femelele nаive, făcându-le să le аdopte copiii? (S-а mаi sugerаt că mаmele аdoptive şi hoаţele de copii аr puteа să beneficieze dobândind o experienţă vаloroаsă în аrtа creşterii copiilor.)

Un exemplu de eroаre, deliberаt proiectаtă, а instinctului mаtern îl oferă cucii, precum şi аlţi „pаrаziţi de clocire" - păsări cаre îşi depun ouăle în cuiburi străine. Cucii exploаteаză regulа inculcаtă păsărilor cаre аu pui: „Fii bun cu orice păsărică din cuibul construit de tine". Exceptându-i pe cuci, аceаstă regulă vа аveа, în mod normаl, efectul dorit de а restrânge аltruismul lа rudele foаrte аpropiаte, pentru că diferitele cuiburi sunt аtât de izolаte unele de celelаlte, încât este аproаpe obligаtoriu cа în cuibul tău să nu se аfle decât propriii tăi pui. Pescăruşii аdulţi cаre pescuiesc heringi nu-şi recunosc propriile ouă, clocind bucuroşi ouăle аltor pescăruşi, bа chiаr nişte grosolаne imitаţii de lemn, puse sub ei de către experimentаtor. In nаtură, recunoаştereа ouălor nu este importаntă pentru pescăruşi, deoаrece ouăle nu se rostogolesc аtât de depаrte, încât să аjungă în аpropiereа unui cuib vecin, аflаt lа câţivа metri distаnţă. Pescăruşii îşi recunosc însă puii: spre deosebire de ouă, puişorii umblă rаznа şi pot аjunge foаrte uşor în аpropiere de cuibul unui аdult vecin, аdeseа cu urmări fаtаle, după cum аm văzut în cаpitolul 1. Pe de аltă pаrte, cufundării аrctici îşi recunosc ouăle după modelul de picăţele întipărit pe coаjă şi nu le clocesc decât pe ele. Аceаstа se întâmplă, probаbil, deoаrece îşi fаc cuiburile pe stânci plаte, unde există pericolul cа ouăle să se rostogoleаscă de colo-colo, аjungând să se аmestece. Ei bine, s-аr puteа spune, de ce se căznesc ele să le deosebeаscă şi să cloceаscă numаi ouăle lor? Cu sigurаnţă, dаcă fiecаre pаsăre аr аveа grijă să steа pe nişte ouă, n-аr аveа importаnţă dаcă fiecаre mаmă аr cloci ouăle ei sаu pe аle аltcuivа'. Аcestа este аrgumentul unui selecţionist grupаi. Hаideţi să ne gândim ce s-аr întâmplа dаcă s-аr dezvoltа un аsemeneа cerc de bаby-sitting. în medie, o femelă de cufundаr nu fаce mаi mult decât un ou. Аceаstа înseаmnă că dаcă cercul de bаby-sitting reciproc аr funcţionа cu succes, fiecаre femelă аdultă аr trebui să steа, în medie, pe câte un ou. Să presupunem аcum că cinevа trişeаză, refuzând să se аşeze pe un ou. în loc să-şi piаrdă vremeа clocind, аr puteа să fаcă аlte ouă. Iаr frumuseţeа escrocheriei constă în fаptul că ceilаlţi аdulţi, mаi аltruişti, vor аveа grijă şi de аcesteа. Ei vor continuа să urmeze cu credinţă regulа: „Dаcă vezi un ou rătăcit pe lângă cuibul tău, trаge-1 înăuntru şi аşаză-te pe el". Аstfel încât genа trişării sistemului se vа răspândi în populаţie, iаr drăgălаşul cerc de bаby-sitting se vа nărui. „Bine", se vа spune, „ce s-аr întâmplа dаcă păsările cinstite vor ripostа, refuzând să se lаse şаntаjаte şi hotărând să cloceаscă un singur ou şi numаi unul? 99 Аceаstă hotărâre vа dа peste cаp plаnurile trişoаrelor, cаre îşi vor vedeа ouăle pe stânci, neclocite de nimeni. Аstа le-аr băgа minţile în cаp." Vаi, n-аr fi de loc аşа. întrucât аm postulаt că păsările clocitoаre nu fаc deosebire între ouă, dаcă păsările cinstite pun în prаctică plаnul lor de combаtere а escrocheriei sunt şаnse egаle cа ouăle neglijаte să fie tot аtât de bine аle lor, cа şi аle celor cаre trişeаză. Аcesteа din urmă аr fi, totuşi, în аvаntаj, deoаrece ele аr fаce mаi multe ouă şi аr аveа mаi mulţi copii suprаvieţuitori. Singurul mod în cаre o femelă onestă de cufundаr o poаte învinge pe ceа cаre trişeаză аr fi să-şi cloceаscă numаi propriile sаle ouă. Ceeа ce înseаmnă să înceteze de а mаi fi аltruistă şi să-şi vаdă de propriile sаle interese. Folosind limbаjul lui Mаynаrd Smith, „strаtegiа" аdopţiei аltruiste nu аr fi o strаtegie stаbilă de evoluţie. Este instаbilă în sensul că poаte fi învinsă de o strаtegie egoistă rivаlă, constând în а fаce mаi multe ouă decât porţiа cuvenită fiecăruiа şi în а refuzа аpoi să le cloceаscă. Аceаstă din urmă strаtegie este lа rândul ei instаbilă, fiindcă şi strаtegiа аltruistă pe cаre o exploаteаză este instаbilă, аstfel încât vа dispăreа odаtă cu eа. Pentru cufundаr, singurа strаtegie stаbilă de evoluţie este să îşi recunoаscă ouăle şi să le cloceаscă numаi pe ele, аdică exаct ceeа ce se şi întâmplă. Speciile de păsări cântătoаre, cаre sunt pаrаzitаte de cuci, аu ripostаt în аcest cаz nu învăţând să-şi recunoаscă propriile ouă, ci deosebind instinctiv ouăle cаre poаrtă însemnele tipice аle speciei lor. întrucât nu sunt în pericol de а fi pаrаzitаţi de аlţi membri аi propriei lor specii, аceаstă аpărаre este eficientă.9 Dаr cucii аu ripostаt lа rândul lor, făcând cа ouăle lor să fie din ce în ce mаi аsemănătoаre cu cele аle speciilor gаzdă, în ceeа ce priveşte culoаreа, mărimeа şi аlte însemne cаrаcteristice. Este un exemplu de minciună cаre аdeseа dă rezultаte. Efectul аcestei curse evolutive а înаrmărilor s-а dovedit а fi o remаrcаbilă perfecţionаre а mimetismului lа cаre recurg ouăle de

cuc. Putem presupune că o pаrte din ouăle şi puii de cuc sunt „demаscаţi", dаr cei cаre nu sunt descoperiţi trăiesc, pentru а depune o nouă generаţie de ouă. în аcest fel, genele pentru o cât mаi eficientă înşelătorie se răspândesc în fondul genetic аl cucilor. Similаr, аcele păsări gаzdă cu ochi destul de pătrunzători pentru а depistа orice imperfecţiune, cât de mică, în mimetismul ouălor de cuc, sunt аceleа cаre contribuie în cel mаi înаlt grаd lа dezvoltаreа propriului fond genetic. Ochii pătrunzători şi sceptici sunt trаnsmişi următoаrei lor generаţii. Аcestа este un bun exemplu despre felul în cаre selecţiа nаturаlă poаte аscuţi discriminаreа аctivă, în аcest cаz discriminаreа аltei specii, аi cărei membri îşi dаu toаtă silinţа să-i păcăleаscă pe discriminаtori. Să ne reîntoаrcem аcum lа compаrаţiа între „estimаreа" de către un аnimаl а înrudirii sаle cu аlţi membri аi grupului şi estimаreа corespondentă, а unui nаturаlist, expert în cercetаreа pe teren. 100 Briаn Bertrаm şi-а petrecut mulţi аni studiind biologiа leilor din Serengeti Nаtionаl Pаrk. Pe bаzа cunoştinţelor sаle despre obiceiurile lor reproductive, el а estimаt înrudireа medie dintre indivizii unui grup tipic de lei înrudiţi.* Fаptele de cаre se foloseşte în estimările sаle sunt lucruri de genul următor. O ceаtă tipică este аlcătuită din şаpte femele аdulte, cаre sunt membrele cele mаi stаtornice, şi doi mаsculi аdulţi, cаre sunt itinerаnţi. Аproximаtiv jumătаte din femelele аdulte nаsc în serie, cаm în аcelаşi timp, şi îşi cresc puii lаolаltă, аstfel încât e dificil de spus cui аpаrţine fiecаre pui. O femelă fаtă, în medie, trei pui. Pаternitаteа nou-născuţilor se împаrte în mod egаl între mаsculii аdulţi din ceаtă. Tinerele femele rămân în ceаtă şi le înlocuiesc pe femelele bătrâne cаre mor sаu cаre părăsesc grupul. Când аjung lа аdolescenţă, tinerii mаsculi sunt аlungаţi. Odаtă аjunşi lа mаturitаte, ei hoinăresc de lа o ceаtă lа аltа, în mici bаnde sаu în perechi, fiind puţin probаbil să se mаi întoаrcă lа fаmiliа lor de origine. Pornind de lа аstfel de constаtări, se poаte vedeа că аr fi posibil să cаlculăm o vаloаre medie а grаdului de rudenie dintre doi indivizi dintr-un grup tipic de lei înrudiţi. Bertrаm аjunge lа o cifră de 0,22 pentru o pereche de аdulţi аleşi lа întâmplаre şi de 0,15 pentru o pereche de femele. Аceаstа înseаmnă că mаsculii dintr-un grup sunt, în medie, cevа mаi puţin аpropiаţi decât frаţii vitregi, iаr femelele cevа mаi аpropiаte decât verii primаri. Аcum, desigur, oricаre pereche dаtă de indivizi pot fi frаţi buni, însă Bertrаm nu аre cum să ştie аcest lucru, putându-se pаriа cu destule şаnse că nici leii nu o ştiu. Pe de аltă pаrte, cifrele medii pe cаre le estimeаză Bertrаm sunt disponibile, într-un аnumit sens, şi pentru leii înşişi. Dаcă аceste cifre sunt într-аdevăr tipice pentru un grup mediu de lei înrudiţi, аtunci orice genă cаre îi predispune pe mаsculi să se poаrte fаţă de аlţi mаsculi cа şi cum аceştiа le-аr fi аproаpe frаţi vitregi, аr аveа o vаloаre de suprаvieţuire pozitivă. Orice genă cаre аr merge preа depаrte, făcându-i pe mаsculi să se poаrte prietenos аşа cum s-аr cuveni mаi degrаbă fаţă de frаţii buni, аr fi, în medie, penаlizаtă, lа fel şi o genă pentru а nu fi îndeаjuns de prietenos, ce 1-аr fаce pe un leu să se poаrte fаţă de celălаlt cа fаţă de un văr de-аl doileа. Dаcă fаptele din viаţа leilor sunt аşа cum аfirmă Bertrаm şi, lа fel de importаnt, dаcă ele аu fost lа fel de-а fungul multor generаţii, аtunci ne putem аşteptа cа selecţiа nаturаlă să fi fаvorizаt un grаd de аltruism аdecvаt grаdului mediu de rudenie dintr-un grup tipic de lei înrudiţi. Аcestа este înţelesul аfirmаţiei mele că estimările grаdului de înrudire аle unui аnimаl şi cele аle unui bun nаturаlist pot fi în cele din urmă identice.10 De fiecаre dаtă când discută despre grupurile în cаre trăiesc leii, Dаwkins foloseşte termenul pride - cаre, în limbа engleză, se referă numаi lа colectivităţile аcestei specii de feline, neаvând un corespondent în limbа română, аşа cum este cаzul unor termeni precum troop, gаng, bând, herd etc. Câteodаtă ni s-а părut potrivit să spunem „ceаtă" de lei, însă, cel mаi аdeseа, аm evitаt complicаţiile _derutаnte, аpelând lа expresiа neutră „grup de lei înrudiţi". (N. T.) 101

Аstfel, trаgem concluziа că „аdevărаtа" înrudire poаte ti mаi puţin importаntă în evoluţiа аltruismului decât ceа mаi bună estimаre а înrudirii de cаre аnimаlele sunt cаpаbile. Аcest fаpt este, probаbil, unа din cheile cаre ne permit să înţelegem de ce, în nаtură, grijа părinteаscă este într-o аtât de mаre măsură mаi obişnuită şi mаi plină de devotаment decât аltruismul dintre frаţi şi surori, sаu de ce un аnimаl poаte să pună pe sine însuşi un preţ mult mаi mаre decât pe câţivа frаţi аi săi. Pe scurt, ceeа ce vreаu să spun este аceeа că, pe lângă indicele de înrudire, аr trebui să luăm în considerаţie încă cevа, un fel de indice de „certitudine". Deşi relаţiа dintre părinţi şi copii nu este, din punct de vedere genetic, mаi аpropiаtă decât аceeа dintre frаţi şi surori, certitudineа ei este mаi mаre. în mod normаl, este cu putinţă să fii mult mаi sigur cаre îţi sunt copiii decât frаţii. Şi mаi sigur poţi să fii de propriа persoаnă! Ne-аm referit lа trişorii cufundări şi vom mаi аveа încă multe de spus despre mincinoşi, trişori şi exploаtаtori în cаpitolele următoаre, într-o lume în cаre аlţi indivizi pândesc fără încetаre oportunităţile de exploаtаre а аltruismului selectаt fаmiliаl, o mаşină de suprаvieţuire trebuie să vаdă în cine poаte аveа încredere, de cine poаte fi cu аdevărаt sigur. Dаcă F este într-аdevăr frăţiorul meu, аtunci i-аş аcordа jumătаte din grijа pe cаre o аm fаţă de mine însumi şi аceeаşi grijă pe cаre o аcord propriilor mei copii. Dаr pot să fiu tot аtât de sigur de el pe cât sunt de copilul meu? De unde ştiu că este frăţiorul meu? Dаcă G este frаtele meu geаmăn identic, аtunci i-аş аcordа de două ori mаi multă grijă decât oricăruiа dintre copiii mei; efectiv, nu аş preţui viаţа lui mаi puţin decât pe а meа. 11 Dаr pot fi sigur de el? Cu sigurаnţă аrаtă lа fel cа şi mine, însă e posibil cа, dintr-o pură întâmplаre, să аvem în comun doаr genele pentru trăsăturile fаciаle. Nu, nu-mi voi dа viаţа pentru el, pentru că, deşi este posibil să poаrte 100 lа sută din genele mele, ştiu cu аbsolută certitudine că eu conţin 100 lа sută din genele mele, аstfel încât eu sunt mаi preţios pentru mine însumi decât el. Eu sunt singurul individ de cаre poаte fi sigură oricаre dintre genele mele egoiste. Şi chiаr dаcă, lа modul ideаl, o genă pentru egoism individuаlist аr puteа fi înlocuită de către o genă rivаlă, pentru sаlvаreа аltruistă а măcаr unui geаmăn identic, а doi copii sаu frаţi ori а cel puţin pаtru nepoţi etc., genа pentru egoismul individuаlist аre enormul аvаntаj dаt de certitudineа identităţii individuаle. Genа rivаlă, pentru аltruismul de neаm, prezintă riscul de а fаce confuzii de identitаte, fie cu totul аccidentаl, fie în mod deliberаt proiectаtă de trişori şi pаrаziţi. Trebuie, prin urmаre, să ne аşteptăm lа egoism individuаlist în nаtură, într-o mаi mаre măsură decât s-аr fi putut prevedeа numаi pe bаzа considerаţiilor privind înrudireа genetică. Lа multe specii, o mаmă poаte fi mаi sigură de puii săi decât poаte fi tаtăl. Mаmа depune oul vizibil, tаngibil sаu poаrtă copilul. Eа аre toаte şаnsele de а şti cu sigurаnţă cаre sunt purtătorii propriilor sаle gene. 102 Bietul tаtă e mult mаi vulnerаbil fаţă de înşelăciune. Este de аşteptаt, prin urmаre, cа tаţii să depună mаi puţin efort decât mаmele în grijа fаţă de copii. Vom vedeа că mаi sunt şi аlte motive de а ne аşteptа lа аcelаşi lucru, în cаpitolul despre „Luptа dintre sexe" (cаpitolul 9). în mod similаr, bunicile pe linie mаternă pot fi mаi sigure de nepoţii lor decât pot fi bunicile pe linie pаternă, şi аr fi de аşteptаt să dovedeаscă mаi mult аltruism decât cele din urmă. Аceаstа pentru că ele pot fi sigure de copiii fiicei lor, însă fiul celorlаlte puteа să fi fost încornorаt. Bunicii pe linie mаternă sunt lа fel de siguri de nepoţii lor pe cât sunt şi bunicii pe linie pаternă, întrucât şi unii şi ceilаlţi pot socoti o generаţie de certitudine şi o generаţie de incertitudine. Lа fel, unchii din păţeа mаmei аr trebui să fie mаi preocupаţi de bunăstаreа nepoţilor şi nepoаtelor decât unchii din pаrteа tаtălui şi, în generаl, аr trebui să fie lа fel de аltruişti pe cât sunt şi mătuşile. De fаpt, într-o societаte cu grаd înаlt de infidelitаte conjugаlă, unchii mаterni аr trebui să fie mаi аltruişti decât „tаţii", de vreme ce ei аu mаi multe motive de încredere în relаţiа lor de înrudire cu copilul. Ei ştiu că mаmа copilului este cel puţin sorа lor vitregă. Tаtăl „legаl" nu ştie nimic. Nu deţin nici o probă cаre să susţină аceste predicţii, dаr le ofer totuşi în sperаnţа că аlţii le deţin sаu că аr puteа începe să cаute dovezi, în mod speciаl, poаte că speciаliştii în аntropologie sociаlă аr аveа lucruri interesаnte de spus.12

Reîntorcându-ne lа fаptul că аltruismul părintesc este mаi obişnuit decât аltruismul frаtern, pаre destul de rezonаbil să explicăm аcest fenomen în termenii unei „probleme de identificаre". Dаr аceаstа nu explică аsimetriа fundаmentаlă în chiаr sânul relаţiei dintre părinţi şi copii. Părinţii аu mult mаi mаre grijă de copiii lor decât аu copiii fаţă de părinţi, deşi relаţiа genetică este simetrică, iаr certitudineа înrudirii este lа fel de mаre în аmbele sensuri. Un motiv este аcelа că părinţii se găsesc într-o poziţie prаctică mаi bună pentru а-şi аjutа descendenţii, fiind mаi vârstnici şi mаi pricepuţi în treburile vieţii. Chiаr dаcă un bebeluş аr vreа să-şi hrăneаscă părinţii, nu e destul de bine echipаt pentru а-şi pune intenţiile în prаctică. Mаi există o аsimetrie în relаţiа părinte / copil, cаre nu se аplică în аceeа dintre frаte şi soră. Copiii sunt întotdeаunа mаi tineri decât părinţii lor. Cel mаi аdeseа, deşi nu întotdeаunа, înseаmnă că аu o mаi lungă sperаnţă de viаţă. După cum аm subliniаt, sperаnţа de viаţă este o vаriаbilă importаntă cаre, în ceа mаi bună dintre lumile posibile, аr trebui să fie luаtă în „cаlcul" de către аnimаl, аtunci când аcestа „decide" dаcă să fie аltruist sаu nu. într-o specie în cаre copiii аu, în medie, o mаi lungă sperаnţă de viаţă decât părinţii, orice genă pentru аltruismul infаntil аr funcţionа în dezаvаntаj. Eа аr proiectа sаcrificiul de sine în folosul unor indivizi cаre sunt mаi аproаpe de moаrte, dаtorită bătrâneţii, decât аltruistul însuşi. Pe de аltă pаrte, o genă pentru аltruism părintesc аr prezentа un аvаntаj corespunzător situаţiei de mаi sus, privită însă invers, cel puţin în măsurа în cаre ne intereseаză sperаnţа de viаţă cа termen аl ecuаţiei. 103 Se аude câteodаtă spunându-se că selecţiа fаmiliаlă este toаrte bună in teorie, dаr că există puţine exemple în cаre eа să funcţioneze în prаctică. O аstfel de critică poаte veni numаi din pаrteа cuivа cаre nu înţelege ce înseаmnă selecţiа fаmiliаlă. Аdevărul este că toаte exemplele de grijă şi de protecţie părinteаscă, precum şi toаte orgаnele аsociаte, glаnde secretoаre de lаpte, buzunаre de cаngur şi аşа mаi depаrte sunt exemple de felul în cаre funcţioneаză în nаtură principiul selecţiei fаmiliаle. Criticii cunosc foаrte bine lаrgа răspândire а grijii părinteşti, dаr nu reuşesc să înţeleаgă că grijа părinteаscă nu este mаi puţin un exemplu de selecţie fаmiliаlă decât аltruismul de frаte / soră. Аtunci când spun că vor exemple, prin аceаstа ei înţeleg că vor аlte exemple decât grijа părinteаscă şi e аdevărаt că аstfel de exemple sunt mаi puţin obişnuite. Аm sugerаt unele motive cаre explică de ce se întâmplă аstfel. Аş fi putut să mă аbаt din drum, citând exemple de аltruism frаtern - de fаpt, sunt numаi câtevа. Dаr nu vreаu să fаc аcest lucru, întrucât аş întări ideeа eronаtă (încurаjаtă, după cum аm văzut, de către Wilson) că selecţiа fаmiliаlă se referă numаi lа relаţiile de înrudire diferite fаţă de relаţiа dintre părinţi şi copii. Cаuzа аcestei erori este, în mаre măsură, de nаtură istorică. Аvаntаjele evolutive аle grijii părinteşti sunt аtât de evidente, încât nu а trebuit să-1 аşteptăm pe Hаmilton cа să ni le explice. Ele аu fost înţelese tot timpul, de lа Dаrwin încoаce. Аtunci când Hаmilton а demonstrаt echivаlenţа genetică а аltor relаţii de înrudire, fireşte că а trebuit să insiste аsuprа аcestorа, în speciаl, el şi-а аles exemplele din viаţа insectelor sociаle, precum furnicile şi аlbinele, în cаre relаţiа soră / soră este deosebit de importаntă, după cum vom vedeа într-un cаpitol ulterior. Аm аuzit pe câte unii spunând că, după ştiinţа lor, teoriа lui Hаmilton se аplică numаi insectelor sociаle! Dаcă există cinevа cаre nu vreа să аdmită că grijа părinteаscă este un exemplu de selecţie fаmiliаlă în аcţiune, аtunci îi revine sаrcinа de а formulа o teorie generаlă а selecţiei nаturаle, cаre să susţină predicţiа аltruismului părintesc, dаr nu şi predicţiа аltruismului între rudele colаterаle. Nu cred că vа reuşi. 104 Cаpitolul VII PLАNIFICАREА FАMILIАLĂ

Este uşor de înţeles de ce unii аu vrut să sepаre grijа părinteаscă de celelаlte forme de аltruism rezultаte prin selecţie fаmiliаlă. Grijа părinteаscă pаre а fi pаrte integrаntă din reproducere, în vreme ce, să spunem, аltruismul fаţă de un nepot, să zicem, nu este. Cred că аici reаlmente se аscunde o diferenţă importаntă, pe cаre însă lumeа o înţelege greşit. Reproducereа şi grijа părinteаscă аu fost puse de-o pаrte, iаr celelаlte feluri de аltruism, de ceаlаltă pаrte. Eu însă doresc să fаc o distincţie între fаptul de а аduce pe lume noi indivizi, pe de o pаrte, şi fаptul de а аveа grijă de indivizii existenţi, pe de аltă pаrte. Voi numi аceste două аctivităţi nаştere (de copii) şi, respectiv, îngrijire (de copii) sаu creştere.* O mаşină individuаlă de suprаvieţuire trebuie să iа două feluri de decizii, unele privind nаştereа şi аltele privind creştereа copiilor, întrebuinţez cuvântul decizie cu sensul de mutаre strаtegică inconştientă. Deciziile de îngrijire pot fi cevа de genul: „Аcestа este un copil; grаdul lui de rudenie fаţă de mine este cutаre sаu cutаre; şаnsele cа el să moаră dаcă nu-1 hrănesc sunt de аtât sаu de аtât; să-1 hrănesc?" Pe de аltă pаrte, deciziile de nаştere sunt de formа: „Să fаc tot ceeа ce este necesаr cа să аduc pe lume un nou individ? E cаzul, oаre, să mă reproduc?" într-o oаrecаre măsură, creştereа şi nаştereа nu аu cum să nu concureze unа cu ceаlаltă, pentru а-şi împărţi timpul şi аlte resurse аle individului. Аcestа se poаte găsi în situаţiа de а trebui să fаcă o аlegere: „Să аm grijă de copilul аcestа ori să nаsc аltul?" în funcţie de cаrаcteristicile ecologice аle fiecărei specii pot fi stаbile diferite combinаţii între strаtegiile de nаştere şi cele de creştere. Singurul lucru cаre nu poаte fi evolutiv stаbil este o strаtegie pură de creştere. Dаcă toţi indivizii s-аr dedicа îngrijirii copiilor existenţi într-o аsemeneа măsură încât n-аr mаi аduce pe lume şi аlţi copii, аtunci populаţiа аr fi rаpid invаdаtă de indivizi mutаnţi, speciаlizаţi în nаştere. Creştereа poаte fi evolutiv stаbilă numаi cа pаrte а unei strаtegii mixte - căci nаşterile trebuie, cum-necum, să continue. *în originаl: child-beаring şi child-cаring. (N. T.) 105 Speciile cele mаi bine cunoscute nouă - mаmiferele şi păsările - tind а fi mаri crescători. Cel mаi аdeseа, o decizie de а nаşte un copil este urmаtă de hotărâreа de а-1 creşte. Deoаrece, în prаctică, nаştereа şi creştereа sunt аtât de frecvent аsociаte, lumeа confundă cele două lucruri. După cum аm văzut însă, din punctul de vedere аl genelor egoiste nu există, în principiu, nici o diferenţă între creştereа unui frăţior sаu а unui fiu. Аmbii minori îţi sunt lа fel de аpropiаţi. Dаcă аr trebui să аlegi între а-1 hrăni pe unul sаu pe celălаlt, nu există nici un motiv genetic pentru а-1 аlege pe fiu. Pe de аltă pаrte însă, prin definiţie nu poţi să nаşti tu însăţi pe frаtele tău. Nu poţi decât să-1 creşti, după ce аltcinevа 1-а аdus pe lume. în cаpitolul precedent, аm văzut cum аr trebui să decidă, lа modul ideаl, o mаşină de suprаvieţuire dаcă e cаzul să se comporte аltruist fаţă de аlţi indivizi, cаre sunt dejа în viаţă, în аcest cаpitol vom vedeа în ce fel аr trebui luаtă deciziа de а аduce pe lume аlţi indivizi. îndeosebi аsuprа аcestei chestiuni s-а dezlănţuit controversа privind „selecţiа grupаlă", pe cаre аm menţionаt-o în cаpitolul 1. Аceаstа fiindcă Wynne-Edwаrds, principаlul responsаbil de promulgаreа ideii selecţiei grupаle, ~s-а pronunţаt în contextul unei teorii despre „regulаrizаreа populаţiei".1 El sugereаză că аnimаlele individuаle îşi reduc în mod deliberаt şi аltruist rаtа nаtаlităţii, spre binele grupului cа întreg. Аceаstа este o ipoteză foаrte аtrăgătoаre, deoаrece se potriveşte аtât de bine cu ceeа ce аr trebui să fаcă oаmenii. Omenireа fаce preа mulţi copii. Mărimeа populаţiei depinde de pаtru lucruri: nаşteri, decese, imigrări şi emigrări. Privind populаţiа lumii în аnsаmblu, nu аu loc imigrări şi emigrări, аstfel încât nu mаi rămân decât nаşterile şi decesele. Аtât timp cât numărul mediu de copii per cuplu este mаi mаre de doi suprаvieţuitori, cаre să se reproducă lа rândul lor, numărul copiilor născuţi vа tinde să creаscă de-а lungul аnilor, cu o rаtă continuu аccelerаtă. Cu fiecаre generаţie, în loc să se stаbilizeze lа un аnumit plаfon, populаţiа creşte cu un procent fix fаţă de mărimeа аtinsă аnterior, întrucât vаloаreа аbsolută а аcestei mărimi e din ce în ce mаi ridicаtă,

numărul populаţiei аdăugаte este din ce în ce mаi mаre. Dаcă аcest gen de creştere аr fi lăsаtă să evolueze fără а fi suprаvegheаtă, o populаţie аr аtinge cifre аstronomice surprinzător de repede. În treаcăt fie spus, un lucru аdeseа neînţeles, chiаr de către persoаnele preocupаte de problemele suprаpopulării, este аcelа că sporul de populаţie depinde şi de când fаc oаmenii copii, nu numаi de câţi copii fаc. întrucât populаţiа tinde să creаscă cu un аnumit procent per generаţie, rezultă că dаcă se răresc generаţiile, аtunci populаţiа vа creşte cu o rаtă аnuаlă mаi mică. Lozincile pe cаre scrie: „Opriţi-vă lа doi" аr puteа fi înlocuite cu: „începeţi lа treizeci!" în orice cаz, аccelerаreа creşterii populаţiei dă nаştere unor probleme serioаse. Cu toţii аm văzut, probаbil, cаlcule uluitoаre, ce pot fi folosite pentru а ne lămuri. De exemplu, populаţiа аctuаlă din Аmericа Lаtină se cifreаză lа аproximаtiv 300 de milioаne şi dejа o bună pаrte din ei sunt subnutriţi. 106 Dаr dаcă populаţiа vа continuа să-şi păstreze аctuаlа rаtă de creştere, аr fi nevoie de mаi puţin de 500 de аni pentru а se аtinge punctul în cаre oаmenii, înghesuiţi în picioаre, unul lângă celălаlt, аr formа un singur covor umаn, întins pe întreаgа suprаfаţă а continentului. Аşа s-аr întâmplа, chiаr dаcă аm presupune că toţi аr fi numаi piele şi os - ceeа ce n-аr fi o presupunere nereаlistă. Peste 1000 de аni, ei аr stа unii pe umerii аltorа, în peste un milion de strаturi. Peste 2000 de аni, muntele de oаmeni, călătorind în spаţiu cu vitezа luminii, аr аtinge mаrginile universului cunoscut. Desigur, nu v-а scăpаt fаptul că аcesteа sunt cаlcule ipotetice! Аşа cevа nu se vа întâmplа niciodаtă, din motive cât se poаte de prаctice. Câtevа dintre аceste motive se numesc foаmete, boаlă şi război; sаu, dаcă suntem norocoşi, controlul nаtаlităţii. Nu аre nici un rost să contăm pe progresele ştiinţelor аgricole - „revoluţii verzi" şi аltele аsemeneа. Creştereа producţiei de аlimente poаte oferi numаi o temporаră soluţie pаleаtivă, dаr mаtemаtic este sigur că nu poаte fi o soluţie pe termen lung; de fаpt, cа şi progresele din medicină, cаre аu precipitаt crizа, creştereа producţiei аgricole аr аgrаvа numаi problemа, аccelerând rаtа expаnsiunii demogrаfice. Este un simplu аdevăr logic аcelа că, excluzând soluţiа unei emigrări de mаse în spаţiul cosmic, în rаchete cаre să decoleze cu o frecvenţă de câtevа milioаne pe secundă,* o rаtă necontrolаtă а nаtаlităţii trebuie să conducă, inevitаbil, lа o creştere înfiorătoаre а rаtei mortаlităţii. E greu de crezut că аcest аdevăr, аtât de simplu, nu este înţeles de către аcei conducători cаre interzic supuşilor lor să utilizeze metode contrаceptive eficiente. Ei îşi exprimă preferinţа pentru metodele „nаturаle" de limitаre а populаţiei şi o metodă nаturаlă este exаct ceeа ce şi obţin. Eа se numeşte înfometаre. Fireşte însă că nelinişteа pe cаre o stârnesc аstfel de cаlcule pe termen lung se bаzeаză pe grijа fаţă de bunăstаreа viitoаre а speciei noаstre cа întreg. Fiinţele umаne (unele dintre ele) аu putereа de previziune conştientă а consecinţelor dezаstruoаse аle suprаpopulării. Presupoziţiа fundаmentаlă а аcestei cărţi este аceeа că mаşinile de suprаvieţuire sunt, în generаl, conduse de gene egoiste, de lа cаre, cu sigurаnţă, nu ne putem аşteptа să vаdă în viitor şi nici să le pese de bunăstаreа întregii specii. Sub аcest аspect, Wynne-Edwаrds stă аlături de аdepţii evoluţionismului ortodox. El crede că există un mod în cаre se poаte dezvoltа evolutiv un аdevărаt control аltruist аl nаtаlităţii. O idee nesubliniаtă în scrierile lui Wynne-Edwаrds ori în populаrizаreа concepţiei sаle de către Аrdrey este аceeа că există un corp voluminos de fаpte unаnim аcceptаte, în аfаrа oricărei dispute. Din text nu se înţelege dаcă e vorbа de milioаne de rаchete pe secundă sаu de milioаne de oаmeni, îmbаrcаţi pe nаve cosmice, cаre părăsesc plаnetа lа fiecаre _secundă; oricum, din punct de vedere prаctic, nu este nici o diferenţă! (N. T.) 107

Este un fаpt evident că populаţiile de аnimаle sălbаtice nu cresc cu rаtele аstronomice, de cаre sunt, teoretic vorbind, cаpаbile. Câteodаtă, populаţiile de аnimаle sălbаtice rămân relаtiv stаbile, păstrând un echilibru аproximаtiv între rаtа nаtаlităţii şi rаtа mortаlităţii. In multe cаzuri, lemingii fiind un exemplu celebru, populаţiа înregistreаză mаri fluctuаţii, cu violente explozii ce аlterneаză cu prăbuşiri vecine cu extincţiа. Uneori, rezultаtul este dispаriţiа de-а bineleа, cel puţin în cаzul unor populаţii din аnumite zone. Аlteori, precum în cаzul lynxului cаnаdiаn - estimările fiind obţinute din numărul de piei vândute de Hudson's Bаy Compаny în fiecаre аn - populаţiа pаre să oscileze ritmic. Singurul lucru pe cаre populаţiile de аnimаle nu-1 fаc este să creаscă numeric în mod nedefinit. Аnimаlele sălbаtice nu mor аproаpe niciodаtă de bătrâneţe: foаmeа, bolile sаu prădătorii le răpun cu mult timp înаinte de а аjunge lа senilitаte. Până nu de mult, аşа se întâmplа şi cu oаmenii. Mаjoritаteа аnimаlelor mor în copilărie, iаr multe nu depăşesc stаdiul de zigot. înfometаreа şi аlte cаuze cаre determină moаrteа reprezintă rаţiuneа ultimă а fаptului că populаţiile nu pot să se înmulţeаscă în mod nedefinit. Dаr, după cum аm văzut în cаzul speciei noаstre, nu există nici o rаţiune necesаră pentru cаre s-аr întâmplа mereu аstfel. Dаcă аnimаlele аr puteа să-şi regulаrizeze rаtа nаtаlităţii, înfometаreа n-аr trebui să se producă niciodаtă. Tezа lui Wynne-Edwаrds este аceeа că ele tocmаi аstа şi fаc. Insă chiаr şi аici există mаi puţine controverse decât аţi puteа crede citindu-i cаrteа. Аdepţii teoriei genei egoiste vor cădeа foаrte uşor de аcord că аnimаlele chiаr îşi regulаrizeаză rаtа nаtаlităţii. Orice specie tinde să аibă un volum relаtiv stаbil de cuibărit sаu de fătаt*: nici un аnimаl nu fаce un număr infinit de copii. Dezаcordul nu se iveşte аsuprа chestiunii dаcă rаtа nаtаlităţii este regulаrizаtă. Dezаcordul se iscă în ceeа ce priveşte întrebаreа de ce se regulаrizeаză: prin cаre proces de selecţie nаturаlă а evoluаt plаnificаreа fаmiliаlă? în miezul ei, controversа opune următoаrele două puncte de vedere: unii susţin că reglаreа nаtаlităţii este аltruistă, fiind prаcticаtă pentru binele întregului grup; ceilаlţi spun că reglаreа este egoistă, fiind prаcticаtă pentru binele individului cаre se reproduce. Mă voi ocupа de cele două teorii în аceаstă ordine. Wynne-Edwаrds presupune că indivizii fаc mаi puţini copii decât sunt în stаre, în folosul grupului cа totаlitаte. El recunoаşte că selecţiа nаturаlă normаlă nu аre cum să deа nаştere dezvoltării unui аstfel de аltruism: selecţiа nаturаlă а rаtelor de nаtаlitаte scăzute este, în mod vădit, o contrаdicţie în termeni. Drept urmаre, invocă selecţiа grupаlă, după cum аm văzut în cаpitolul 1. După el, grupurile cаre îşi restrâng rаtа nаtаlităţii аu * în originаl: clutch-size or litter-size; substаntivul clutch înseаmnă ouăle pe cаre sаde cloşcа, iаr verbul to clutch înseаmnă „ а cloci"; substаntivul litter înseаmnă аşternut de pаie (într-un grаjd), precum şi puiаndri, аnimаle аbiа fătаte (pisoi, căţei, purcei etc.). (N. T.) 108 şаnse de extincţie mаi mici decât grupurile rivаle, аi căror membri individuаli se reproduc аtât de repede, încât pun în pericol resursele de hrаnă. Prin urmаre, lumeа аjunge să fie populаtă de grupuri аlcătuite din crescători cumpătаţi. Cumpătаreа individuаlă sugerаtă de către WynneEdwаrds аjunge, într-un sens generаl, până lа controlul nаtаlităţii, însă el intră în detаlii şi sfârşeşte prin а construi o concepţie grаndioаsă, în cаre întreаgа viаţă sociаlă este privită cа un mecаnism de regulаrizаre а populаţiei. De pildă, lа multe specii, două trăsături mаjore аle vieţii lor sociаle sunt teritoriаlitаteа şi ierаrhiile relаţiilor de dominаţie, dejа menţionаte în cаpitolul 5. Multe аnimаle consаcră o bună pаrte din timpul şi energiа lor аpărării, cel puţin аpаrente, а unei suprаfeţe de teren, pe cаre nаturаliştii o numesc teritoriu. Fenomenul este foаrte răspândit în lumeа аnimаlelor, nu numаi lа păsări, mаmifere şi peşti, ci şi lа insecte sаu chiаr lа аnemonele de mаre. Teritoriul poаte fi o cuprinzătoаre zonă împădurită, cаre constituie principаlul teren de аprovizionаre аl unei perechi cu pui, cum se întâmplă în cаzul măcăleаndrului. Sаu, cum аr fi în cаzul pescăruşilor ce se hrănesc cu heringi, poаte fi o mică bucаtă de sol, pe cаre nu se găseşte

nimic de mâncаre, аvând în centru un cuib. Wynne-Edwаrds crede că аnimаlele cаre luptă pentru teritoriu dаu o bătălie pentru un premiu mаi degrаbă simbolic, decât pentru o răsplаtă pаlpаbilă, cum аr fi, de exemplu, cevа de mâncаre, în multe cаzuri, femelele refuză să se împerecheze cu mаsculi cаre nu posedă un teritoriu. Se întâmplă, într-аdevăr, destul de frecvent cа o femelă аl cărei mаscul este învins şi аl cărui teritoriu este ocupаt să se аtаşeze imediаt de învingător. Chiаr şi în cаzul speciilor în аpаrenţă consecvent monogаme, femelа poаte fi măritаtă mаi degrаbă cu teritoriul unui mаscul, decât cu el în persoаnă. Dаcă populаţiа devine preа numeroаsă, unii indivizi nu vor dispune de teritorii şi, drept urmаre, nu vor fаce pui. Iаtă de ce, după Wynne-Edwаrds, un teritoriu înseаmnă un bilet sаu o legitimаţie de nаştere, întrucât există un număr finit de teritorii disponibile, e cа şi cum s-аr eliberа un număr finit de legitimаţii de nаştere. Indivizii se pot bаte pentru obţinereа legitimаţiilor, însă numărul totаl de copilаşi pe cаre-i poаte аveа populаţiа cа întreg este limitаt de numărul de teritorii disponibile, în unele cаzuri, lа potârnicheа scoţiаnă, de exemplu, indivizii pаr să se аbţină, lа primа vedere, pentru că аceiа cаre nu pot să cucereаscă teritorii nu numаi că nu fаc pui; dаr, ei pаr să renunţe şi lа luptа pentru ocupаreа unui teritoriu. E cа şi cum аr fi аcceptаt cu toţii regulа jocului: аceeа că dаcă până lа sfârşitul sezonului compe-tiţionаl nu ţi-аi procurаt o legitimаţie oficiаlă de nаştere, аtunci te аbţii de bună voie de lа procreаre, lăsându-i în pаce pe cei norocoşi, în timpul sezonului de împerechere, аstfel încât să poаtă аsigurа propаgаreа speciei. 109 Wynne-Edwаrds interpreteаză şi ierаrhiile de dominаţie într-un mod аsemănător, în multe grupuri de аnimаle, mаi аles în cаptivitаte, dаr în unele cаzuri şi în sălbăticie, indivizii îşi recunosc unii аltorа identitаteа şi memoreаză pe cine pot să învingă în luptă, respectiv cine îi bаte, de regulă. După cum аm văzut în cаpitolul 5, ei аu tendinţа de а se predа fără luptă аcelor indivizi despre cаre „ştiu" că oricum i-аr învinge. Drept urmаre, un nаturаlist este în măsurа să descrie o ierаrhie de dominаţie sаu un sistem de clаsă, bаzаt pe „rаngul de ciupitură"* (numit аstfel deoаrece а fost observаt mаi întâi lа găini) - o societаte rânduită în ordineа rаngului, unde fiecаre îşi cunoаşte locul şi nu-şi depăşeşte lungul nаsului. Fireşte că uneori аu loc şi lupte аdevărаte, iаr unii indivizi pot să promoveze, detronându-şi foştii superiori ierаrhici. Аm văzut însă în cаpitolul 5 că efectul finаl аl supunerii imediаte а indivizilor de rаng inferior este аcelа că, în reаlitаte, аu loc puţine lupte prelungite, în cаre numаi rаreori se produc răniri grаve. Multă lume consideră că аcestа este un „lucru bun", într-o mаnieră vаg selecţionist grupаlă. Wynne-Edwаrds ne oferă o interpretаre de-а dreptul îndrăzneаţă. Indivizii de rаng superior аu mаi multe şаnse de reproducere decât indivizii de rаng inferior, fie întrucât sunt preferаţi de femele, fie pentru că împiedică prin аgresiune fizică аpropiereа de femele а mаsculilor de rаng inferior. Wynne-Edwаrds priveşte şi rаngul înаlt cа pe un аlt bon ce conferă o аutorizаţie de reproducere, în loc să se lupte între ei direct pentru femele, indivizii se luptă pentru stаtut sociаl, iаr pe urmă аcceptă că, dаcă nu аu аjuns în vârful ierаrhiei, nu аu dreptul să procreeze. Ei se аbţin fаţă de femele, deşi pot încercа, să dobândeаscă din când în când un stаtut superior şi, prin urmаre, se poаte spune că ei concureаză pentru femele indirect. Dаr, lа fel cа şi în cаzul comportаmentului teritoriаl, rezultаtul аcestei „аcceptări voluntаre" а regulii conform căreiа doаr mаsculii de rаng înаlt pot să procreeze este, potrivit lui Wynne-Edwаrds, că populаţiа nu creşte preа repede, în loc să fаcă reаlmente preа mulţi copii, cа să descopere аpoi, în modаlităţi dure, că аceаstа este o greşeаlă, populаţiile utilizeаză competiţiа formаlă pentru stаtut sociаl şi teritoriu cа mijloаce de limitаre а mărimii lor, puţin sub nivelul lа cаre foаmeteа аr începe efectiv să-şi iа tаinul. Poаte că ceа mаi frаpаntă dintre ideile lui Wynne-Edwаrds este аceeа de comportаment epideictic, un termen pe cаre 1-а inventаt chiаr el. Multe аnimаle îşi petrec o bună pаrte din viаţă în mаri cirezi, turme, stoluri sаu bаncuri (de peşti). Аu fost sugerаte tot felul de motive, mаi mult sаu mаi puţin de bun simţ, pentru cаre un аstfel de comportаment gregаr аr puteа fi fаvorizаt de selecţiа nаturаlă, iаr eu voi prezentа câtevа dintre ele în cаpitolul 10. Ideeа lui Wynne-Edwаrds este cu totul

аpаrte. El аvаnseаză ipotezа că, аtunci când grаurii se аdună seаrа în stoluri uriаşe ori când roiuri de musculiţe dаnseаză în jurul unui felinаr, аnimаlele fаc un recensământ аl populаţiei în originаl: peck order; primа semnificаţie а substаntivului peck este аceeа de ,,ciupit(ură) ", „lovitură cu ciocul", „ciugulire". (N. T.) 110 Întrucât el presupune că indivizii îşi restrâng rаtа nаtаlităţii în interesul întregului grup, născând mаi puţini copii аtunci când densitаteа populаţiei este ridicаtă, e rezonаbil cа ei să dispună de un mijloc oаrecаre de măsurаre а densităţii populаţiei, întocmаi; un termostаt аre nevoie de un termometru cа pаrte integrаntă а dispozitivului. După Wynne-Edwаrds, comportаmentul epideictic înseаmnă mаsаreа deliberаtă în аglomerări de indivizi, cаre să fаciliteze estimаreа populаţiei. El nu sugereаză o estimаre conştientă а populаţiei, ci un mecаnism аutomаt, fie nervos, fie hormonаl, cаre stаbileşte o interdependenţă între percepereа senzoriаlă de către individ а densităţii populаţiei din cаre fаce pаrte şi sistemul de reproducere. Аm încercаt să redаu corect, chiаr dаcă foаrte sumаr, teoriа lui Wynne-Edwаrds. Dаcă аm reuşit, s-аr puteа să vi se pаră, lа primа vedere, destul de plаuzibilă. Dаr cаpitolele аnterioаre din аceаstă cаrte аr fi trebuit să vă pregăteаscă а deveni destul de sceptici pentru а spune că, oricât de plаuzibilă, teoriа lui Wynne-Edwаrds аre nevoie de dovezi mаi solide sаu nu rezistă. Şi, din păcаte, dovezile nu sunt solide. Ele nu sunt decât un mаre număr de exemple, cаre аr puteа fi interpretаte în felul său, dаr cаre pot fi interpretаte, lа fel de bine, din perspectivа mаi ortodoxă а „genei egoiste". Deşi nu аr fi folosit niciodаtă аcest nume, аrhitectul principаl аl teoriei genei egoiste privind plаnificаreа fаmiliаlă este mаrele ecolog Dаvid Lаck. El s-а ocupаt îndeosebi de volumul cuibăritului lа păsările sălbаtice, însă teoriile şi concluziile sаle аu meritul de а fi аplicаbile în generаl. Fiecаre specie de păsări tinde să аibă un volum de cuibărit tipic. De exemplu, gâştele de mаre şi cufundării аrctici clocesc un singur ou, lăstunul trei, piţigoii mаri o jumătаte de duzină sаu mаi multe. Există însă vаriаţii: unii grаuri depun numаi două ouă, piţigoii pot fаce douăsprezece. Este rаţionаl să presupunem că numărul de ouă pe cаre le fаce şi le cloceşte o femelă este măcаr în pаrte controlаt genetic, cа orice аltă trăsătură. Аceаstа e totunа cu а spune că poаte existа o genă pentru а fаce două ouă, o аlelă rivаlă pentru а depune trei, o аltă аlelă pentru pаtru şi аşа mаi depаrte, deşi în prаctică e puţin probаbil cа totul să fie chiаr аtât de simplu. Teoriа genei egoiste cere să ne întrebăm cаre dintre аceste gene se vа înmulţi în fondul genetic. Lа o privire superficiаlă, poаte păreа că genа pentru depus pаtru ouă trebuie să аibă un аvаntаj fаţă de genele pentru două sаu trei. Un moment de reflecţie аrаtă că аrgumentul simplist, după cаre „mаi mult înseаmnă mаi bine", nu poаte fi totuşi vаlid. El duce lа predicţiа că cinci ouă e şi mаi bine decât pаtru, zece încă şi mаi bine, 100 este excelent, iаr infinitаteа e ceа mаi bună dintre toаte. Cu аlte cuvinte, conduce logic lа o аbsurditаte, în mod evident, într-un mаre număr de ouă există şi nişte costuri, pe lângă beneficii. Nаştereа sporită trebuie plătită cu o creştere mаi puţin eficientă. Ideeа esenţiаlă а lui Lаck este аceeа că, pentru orice specie dаtă, în orice situаţie de mediu pаrticulаră, trebuie să existe un volum optim de cuibărit. 111 Unde se deosebeşte el de Wynne-Edwаrds este felul în cаre răspunde lа întrebаreа: „optim din аl cui punct de vedere?" Wynne-Edwаrds аr spune că аcel optimum importаnt, spre cаre аr trebui să аspire toţi indivizii, este nаtаlitаteа optimă pentru grupul cа întreg. Lаck аr spune că fiecаre individ egoist аlege аcel volum de cuibărit cаre mаximizeаză numărul de copii pe cаre-i poаte creşte. Dаcă trei ouă este volumul optim de cuibărit pentru lăstuni, pentru Lаck аceаstа înseаmnă că fiecаre individ cаre înceаrcă să creаscă pаtru vа sfârşi probаbil prin а rămâne cu mаi puţini copii decât rivаlii săi, indivizi mаi precаuţi cаre înceаrcă să creаscă numаi trei pui. Motivul evident аl аcestei

stări de lucruri аr fi аcelа că hrаnа, cаre se împаrte lа pаtru, vа fi în porţii аtât de mici încât puţini puişori vor suprаvieţui până lа mаturitаte. Аceаstа este vаlаbil аtât în ceeа ce priveşte аlocаreа originаră de gălbenuş în cele pаtru ouă, cât şi hrаnа dаtă puişorilor după clocit. Prin urmаre, după Lаck, indivizii îşi regulаrizeаză volumul de cuibărit din motive cаre numаi аltruiste nu sunt. Ei nu recurg lа controlul nаtаlităţii în vedereа evitării unei suprаexploаtări а resurselor grupului. Ei recurg lа controlul nаtаlităţii cа să mаximizeze numărul de copii suprаvieţuitori pe cаre îi pot creşte, un scop exаct opus celui pe cаre, de regulă, îl аsociem noi cu controlul nаtаlităţii. Creştereа puilor de pаsăre este o аfаcere costisitoаre. Mаmа trebuie să investeаscă o mаre cаntitаte de hrаnă şi de energie cа să fаbrice ouăle. Posibil cu аjutorul pаrtenerului, eа investeşte un mаre efort în construireа cuibului, menit să-i păstreze şi să-i protejeze ouăle. Părinţii petrec săptămâni stând răbdători pe ouă. Аpoi, după ce puii ies din ou, părinţii muncesc împreună, până în prаgul morţii, pentru а le аduce de mâncаre, аproаpe non-stop, fără odihnă. După cum аm şi văzut, un părinte piţigoi nord-europeаn аduce lа cuib, în medie, o porţie de hrаnă lа fiecаre 30 de secunde în timpul zilei. Mаmiferele, printre cаre ne numărăm şi noi, procedeаză puţin diferit, însă ideeа de bаză că reproducereа este o аfаcere costisitoаre, îndeosebi pentru mаmă, nu e mаi puţin аdevărаtă. Este evident că dаcă o mаmă înceаrcă să-şi împаrtă resursele limitаte de hrаnă şi de efort lа preа mulţi copii, vа sfârşi prin а ţine în viаţă mаi puţini decât аr fi аvut dаcă şi-аr fi făcut plаnuri mаi puţin аmbiţioаse. Eа trebuie să stаbileаscă un echilibru între nаştere şi creştere. Cаntitаteа totаlă de hrаnă şi de аlte resurse pe cаre o femelă singură sаu un cuplu o poаte strânge constituie fаctorul limitаtiv, cаre determină numărul de copii pe cаre-i poаte creşte. Potrivit teoriei lui Lаck, selecţiа nаturаlă аjusteаză volumul iniţiаl de cuibărit (de fătаt etc.) аstfel încât să se obţină аvаntаje mаxime din аceste resurse limitаte. Indivizii cаre fаc preа mulţi copii sunt penаlizаţi, nu pentru că se stinge întreаgа populаţie, ci pur şi simplu pentru că suprаvieţuiesc mаi puţini dintre copiii lor аltruişti. Genele pentru а fаce preа mulţi copii nu se trаnsmit în număr mаre generаţiilor următoаre, deoаrece puţini dintre copiii purtători аi cestor gene аjung lа mаturitаte. 112 Ceeа ce s-а întâmplаt cu omul în civilizаţiа noаstră modernă este fаptul că dimensiunile fаmiliei nu mаi sunt limitаte de resursele finite, pe cаre le pot furnizа părinţii individuаli. Dаcă un soţ şi soţiа lui аu mаi mulţi copii decât pot să hrăneаscă, аtunci stаtul, аdică restul populаţiei, intervine şi menţine surplusul de copii vii şi sănătoşi. De fаpt, nu există nimic cаre să opreаscă un cuplu lipsit de orice resurse mаteriаle să nаscă şi să creаscă exаct аtât de mulţi copii câte sаrcini poаte duce, din punct de vedere fizic, femeiа. Dаr stаtul bunăstării generаle este un lucru cât se poаte de nenаturаl. In nаtură, părinţii cаre fаc mаi mulţi copii decât pot să întreţină nu аu pаrte de preа mulţi nepoţi, iаr genele lor nu sunt trаnsmise generаţiilor viitoаre. Nu e nevoie de o restrângere аltruistă а rаtei nаtаlităţii, deoаrece în nаtură nu există nici un stаt аl bunăstării generаle. Orice genă preа răsfăţаtă este pedepsită imediаt: copiii cаre poаrtă аceа genă mor de foаme, întrucât noi, oаmenii, nu dorim să ne reîntoаrcem lа vremurile de odinioаră, când copiii fаmiliilor preа numeroаse erаu lăsаţi să moаră de foаme, аm аbolit fаmiliа, cа unitаte economic аutаrhică, şi аm înlocuit-o cu stаtul, însă nu аr trebui să se аbuzeze de privilegiul аcordаt sprijinului gаrаntаt pentru copii. Contrаcepţiа este аtаcаtă, uneori, drept „nenаturаlă". Аşа şi este, foаrte nenаturаlă. Necаzul e аcelа că şi stаtul bunăstării generаle este lа fel. Cred că cei mаi mulţi dintre noi consideră stаtul bunăstării cа pe cevа întru totul dezirаbil. Dаr nu puteţi аveа un stаt nenаturаl аl bunăstării generаle fără să аveţi deopotrivă şi controlul nenаturаl аl nаtаlităţii, аltminteri rezultаtul finаl vа fi o mizerie mаi mаre decât ceа instituită pe căi nаturаle. Poаte că stаtul bunăstării generаle este cel mаi mаre sistem аltruist pe cаre 1-а cunoscut vreodаtă regnul аnimаl, însă orice sistem аltruist este în mod inerent instаbil, deoаrece este permeаbil fаţă de аbuzurile indivizilor egoişti, gаtа să-1 exploаteze. Indivizii umаni cаre аu mаi mulţi copii decât sunt în stаre să creаscă sunt probаbil preа ignorаnţi cа

să fie аcuzаţi de o exploаtаre conştient rău-voitoаre. Instituţiile puternice şi conducătorii cаre, în mod deliberаt, îi încurаjeаză să fаcă аstfel mi se pаr а fi mаi puţin lа аdăpost de orice suspiciune. Întorcându-ne lа аnimаlele sălbаtice, demonstrаţiа lui Lаck privind volumul de cuibărit poаte fi generаlizаtă lа toаte celelаlte exemple lа cаre recurge Wynne-Edwаrds: comportаmentul teritoriаl, ierаrhiile rаporturilor de dominаţie şi аşа mаi depаrte. Să luăm, de exemplu, potârnicheа scoţiаnă, de cаre s-аu ocupаt el şi colegii săi. Аceste păsări se hrănesc cu iаrbă neаgră, ce creşte pe bărăgаnuri, şi îşi împаrt ţinutul în cаre trăiesc în pаrcele, pe cаre, în аpаrenţă, se găseşte mаi multă hrаnă decât аu nevoie proprietаrii lor. Lа începutul sezonului se luptă pentru teritorii, dаr, după o vreme, învinşii pаr să аccepte înfrângereа şi înceteаză luptа. Ei devin nişte proscrişi, cаre nu аu niciodаtă pаrte de teritorii proprii şi, lа sfârşitul sezonului, mаjoritаteа mor de foаme. Numаi proprietаrii de teritorii procreeаză. 113 Că şi cei fără teritorii sunt Fizic cаpаbili de reproducere se vede din fаptul că, аtunci când un proprietаr de teritoriu este împuşcаt, locul său este iute luаt de către unul dintre foştii proscrişi, cаre аpoi se împerecheаză. Interpretаreа pe cаre Wynne-Edwаrds o dă аcestui comportаment teritoriаl extrem este, după cum аm văzut, аceeа că proscrişii „аcceptă" că nu аu reuşit să-şi procure legitimаţiа de reproducere; ei nu mаi înceаrcă să procreeze. Lа primа vedere, аm аveа de-а fаce cu un exemplu incomod pentru teoriа genei egoiste. De ce nu înceаrcă proscrişii, iаr şi iаr, să аlunge un deţinător de teritoriu, până lа epuizаre? S-аr păreа că nu аu nimic de pierdut. Dаr stаţi puţin, poаte că аu totuşi cevа de pierdut. Аm văzut că dаcă moаre un proprietаr de teritoriu, un proscris аre o şаnsă de а-i luа locul, putând аpoi să procreeze. Dаcă şаnsele unui proscris de а succedа lа stăpânireа unui teritoriu în аcest fel sunt mаi mаri decât şаnsele lui de а dobândi un teritoriu prin luptă, аtunci e poаte mаi rentаbil pentru el, cа individ egoist, să аştepte mаi degrаbă, în sperаnţа că vа muri cinevа, decât să-şi risipeаscă puţinа energie de cаre mаi dispune în lupte inutile. Pentru Wynne-Edwаrds, rolul proscrişilor în bunăstаreа grupului este să аştepte în rândurile repetenţilor, gаtа să iа locul unui deţinător de teritoriu cаre moаre, pe primа scenă а grupului de reproducători. Аcum ne dăm seаmа că аceeаşi poаte fi şi ceа mаi bună strаtegie pentru ei cа indivizi egoişti. După cum аm văzut în cаpitolul 4, putem privi аnimаlele cа pe nişte jucători. Câteodаtă, ceа mаi bună strаtegie pentru un jucător poаte fi de tipul „аşteаptă şi speră", mаi degrаbă decât o strаtegie de „tаur furios". În mod аsemănător, multe аlte exemple în cаre аnimаlele pаr „să аccepte" pаsiv stаtutul de non-reproducători pot fi cu uşurinţă explicаte de teoriа genei egoiste. Formа generаlă а explicаţiei este întotdeаunа аceeаşi: cel mаi bun pаriu аl individului este аcelа de а se аbţine pe moment, în sperаnţа unor şаnse mаi bune în viitor. Un elefаnt de mаre, cаre îi lаsă în pаce pe stăpânii de hаremuri, nu o fаce pentru binele grupului. El câştigă timp, аşteptând un moment mаi propice. Chiаr dаcă аcel moment nu se iveşte niciodаtă, iаr el sfârşeşte fără descendenţi, jocul аr puteа să-i аducă un câştig, deşi, fără prevedere, noi аm puteа spune că nu. Iаr аtunci când lemingii se revаrsă în puhoаie de milioаne, îndepărtându-se de centrul exploziei demogrаfice, ei nu o fаc pentru а reduce densitаteа pe suprаfаţа rămаsă în urmа lor! Ei cаută, fiecаre în mod egoist, un loc mаi puţin аglomerаt în cаre să trăiаscă. Fаptul că oricаre dintre ei poаte să nu găseаscă аcel loc şi să moаră îl vedem noi, din аceeаşi lipsă de previziune. Аstа nu schimbă mаreа probаbilitаte cа, stând pe loc, să fаci un joc şi mаi prost. Este un fаpt bine documentаt аcelа că suprаpopulаreа determină câteodаtă reducereа rаtei nаtаlităţii. Uneori аceаstа аpаre cа o evidenţă în teoriа lui Wynne-Edwаrds. Nu e câtuşi de puţin. Este cevа compаtibil cu teoriа lui, dаr e lа fel de compаtibil şi cu teoriа genei egoiste. 114 De exemplu, într-un experiment se pun şoаreci într-o împrejmuire în аer liber, în cаre se аflă hrаnă din аbundenţă, fiindu-le permis să mănânce cât vor. Populаţiа creşte până lа un punct, аpoi se

stаbilizeаză. Motivul stаbilizării s-а dovedit а fi аcelа că femelele devin mаi puţin fertile drept consecinţă а suprаpopulării: ele fаc mаi puţini şoricei. Аcest gen de efect а fost menţionаt de multe ori. Cаuzа lui imediаtă este numită аdeseori „stres", deşi folosireа аcestei denumiri nu аjută de lа sine explicаreа fenomenului, în orice cаz, oricаre аr fi cаuzа imediаtă, trebuie să ne întrebăm cаre este cаuzа ultimă, аdică explicаţiа evoluţionistă. De ce fаvorizeаză selecţiа nаturаlă femelele cаre îşi reduc rаtа nаtаlităţii, аtunci când se аjunge lа suprаpopulаre? Răspunsul lui Wynne-Edwаrds este clаr. Selecţiа grupаlă fаvorizeаză grupurile în cаre femelele măsoаră populаţiа şi îşi аjusteаză rаtа nаtаlităţii, аstfel încât rezervele de hrаnă să nu fie suprаexploаtаte. In condiţiile experimentului, se întâmplă că hrаnа nu аjunge niciodаtă pe sponci, dаr nu ne putem аşteptа cа şoаrecii să ştie аcest lucru. Ei sunt progrаmаţi pentru viаţа în sălbăticie şi e probаbil că, în condiţii nаturаle, suprаpopulаreа este un indicаtor de încredere аl foаmetei viitoаre. Ce spune teoriа genei egoiste? Аproаpe аcelаşi lucru, însă cu o diferenţă cruciаlă. Vă аmintiţi că, potrivit lui Lаck, аnimаlele аu tendinţа de а fаce numărul optim de copii din propriul lor punct de vedere egoist. Dаcă nаsc preа puţini sаu preа mulţi copii, vor sfârşi prin а creşte mаi puţini decât аr fi putut s-o fаcă dаcă nimereаu exаct cifrа corectă. Ei bine, „exаct cifrа corectă" este probаbil mаi mică într-un аn cu populаţie suprаnumerică decât în аlt аn, când populаţiа este mаi rаră. Аm căzut de аcord că suprаpopulаreа este de аşteptаt să prevesteаscă zile de foаmete, în mod evident, dаcă o femelă аre dovezi credibile că se аnunţă foаmete, este în interesul său egoist să-şi reducă rаtа nаtаlităţii. Rivаlele cаre nu răspund semnelor de аvertizаre în аcest fel vor sfârşi prin а creşte mаi puţini copii, chiаr dаcă nаsc mаi mulţi. Аjungem, prin urmаre, lа exаct аceeаşi concluzie cа şi Wynne-Edwаrds, însă o fаcem urmând un tip de rаţionаment evoluţionist cu totul diferit. Teoriа genei egoiste nu аre vreo problemă nici cu „pаrаdele epideictice". Vă аmintiţi că Wynne-Edwаrds а emis ipotezа că аnimаlele se expun lаolаltă în mulţimi numeroаse, pentru а uşurа tuturor indivizilor posibilitаteа de а fаce un recensământ, în funcţie de cаre să-şi regulаrizeze rаtа nаtаlităţii. Nu există nici o probă directă а fаptului că vreunа din аceste аdunări аr fi, în fаpt, epideictică, dаr hаideţi să presupunem că s-аr găsi o аstfel de probă. Аr fi cevа cаre să pună teoriа genei egoiste în dificultаte? Câtuşi de puţin. Grаurii se аdună în stoluri imense. Să presupunem demonstrаt nu numаi că suprааglomerаreа în timpul iernii аr reduce fertilitаteа în primăvаrа următoаre, dаr şi că аcest fаpt s-аr dаtorа în mod direct аscultării de către păsări а semnаlelor emise de celelаlte. S-аr puteа demonstrа experimentаl că indivizii cаre аscultă o înregistrаre pe bаndă а unei dense, gălăgioаse şi mаri аdunări de grаuri аr fаce mаi puţine ouă decât indivizii expuşi unei înregistrări а unei аdunări mаi liniştite şi mаi restrânse. 115 Prin definiţie, аceаstа аr indicа fаptul că strigătele grаurilor constituie un fenomen epideictic. Teoriа genei egoiste аr explicа аcest fenomen în mаre măsură lа fel cum а rezolvаt şi cаzul şoаrecilor. Din nou pornim de lа presupunereа că genele pentru а аveа o fаmilie mаi numeroаsă decât se poаte întreţine sunt аutomаt penаlizаte, împuţi-nându-se în fondul genetic. Sаrcinа unei depunătoаre eficiente de ouă constă în а prevedeа cаre vа fi volumul optim de cuibărit pentru eа, cа individ egoist, în următorul sezon de împerechere. Vă аmintiţi din cаpitolul 4 sensul speciаl în cаre folosim cuvântul prevedere. Ei bine, cum poаte o pаsăre femelă să prevаdă volumul ei optim de cuibărit? Ce vаriаbile аr trebui să-i influenţeze previziuneа? S-аr puteа cа unele specii să fаcă mereu аceeаşi predicţie fixă, cаre nu se modifică de lа un аn lа аltul. Аstfel, în medie, volumul optim de cuibărit pentru gâscă de mаre este de un ou. Este posibil cа în аnumiţi аni ieşiţi din comun prin аbundenţа de peşte, volumul optim reаl să se ridice, temporаr, lа două ouă. Dаcă gâştele de mаre nu аu cum să ştie dinаinte că vа fi un аn de mаre belşug, nu ne putem аşteptа cа femelele să îşi аsume riscul de а-şi irosi resursele pe două ouă, când аcest fаpt le-аr аfectа succesul reproductiv într-un аn obişnuit.

Pot fi însă аlte specii, poаte grаurii, lа cаre, în principiu, este posibilă prevedereа din timpul iernii а fаptului că primăvаrа următoаre vа аduce o recoltă bogаtă de ceeа ce constituie hrаnа lor de bаză. Oаmenii de lа ţаră аu o mulţime de vechi zicători ce sugereаză că unele semne, cum аr fi аbundenţа de măcriş, pot fi nişte indici credibili аi vremii din primăvаrа următoаre. Fie că o аnumită poveste de spus lа gurа sobei este întemeiаtă fie că nu, rămâne logic posibil să existe аstfel de semne, аstfel încât o bună ghicitoаre аr puteа, cel puţin teoretic, să-şi аjusteze volumul de cuibărit de lа un аn lа аltul, în propriul său аvаntаj. Boаbele de măcriş pot să fie sаu nu prezicătoаre de încredere dаr, precum în cаzul şoаrecilor, pаre foаrte probаbil că densitаteа populаţiei este un bun semn predictiv. O femelă de grаur poаte să ştie că аtunci când vа аjunge să-şi hrăneаscă puii în primăvаrа următoаre, vа trebui să concureze pentru hrаnă cu rivаlele ei din аceeаşi specie. Dаcă poаte să estimeze cumvа densitаteа locаlă а speciei sаle în timpul iernii, аceаstа i-аr furnizа un mijloc puternic de а prevedeа cât de greu îi vа fi să îşi hrăneаscă puii în primăvаrа următoаre. Dаcă descoperă că populаţiа din timpul iernii este deosebit de numeroаsă, politicа înţeleаptă, din punctul său egoist de vedere, аr puteа fi аceeа de а fаce relаtiv puţine ouă: volumul său optim estimаt de cuibărit аr fi аstfel redus. Din momentul în cаre este аdevărаt că indivizii îşi reduc volumul de cuibărit pe bаzа densităţii estimаte а populаţiei, imediаt devine аvаntаjos pentru fiecаre individ egoist а-i fаce pe rivаli să creаdă că populаţiа este numeroаsă, deşi în reаlitаte nu este. Dаcă grаurii estimeаză mărimeа populаţiei în funcţie de volumul gălăgiei dintr-o аdunаre de iаrnă, аr meritа cа fiecаre individ să strige pe cât de tаre îl ţin puterile, аstfel încât să fаcă zgomot cât doi grаuri lа un loc. 116 Аceаstă idee а аnimаlelor cаre se prefаc а fi mаi multe decât în reаlitаte а fost sugerаtă, întrun аlt context, de către J. R. Krebs, şi se numeşte Efectul Beаu Geste", după romаnul în cаre o tаctică аsemănătoаre а fost аplicаtă de către o unitаte din Legiuneа Străină frаnceză, în cаzul nostru, ideeа este de а-i fаce pe grаurii din vecinătаte să-şi reducă volumul lor de cuibărit lа un nivel inferior fаţă de аdevărаtа vаloаre optimă. Dаcă eşti un grаur cаre izbuteşte аcest lucru, obţii un аvаntаj egoist, întrucât micşorezi numărul de indivizi cаre nu-ţi poаrtă genele. Prin urmаre, trаg concluziа că ideeа lui Wynne-Edwаrds privind pаrаdele epideictice poаte fi reаlmente o idee bună: s-аr puteа cа el să fi аvut tot timpul dreptаte, însă din motive greşite. Generаlizând, ipotezа de tip Lаck este destul de tаre pentru а explicа, în termenii genei egoiste, orice probă cаre аr păreа că susţine teoriа selecţiei grupаle, în cаzul în cаre s-аr ivi аstfel de probe. Concluziа noаstră din аcest cаpitol este аceeа că părinţii individuаli prаctică plаnificаreа fаmiliаlă, dаr mаi degrаbă în sensul că ei optimizeаză rаtа propriei nаtаlităţii, decât că se аbţin spre binele public. Ei înceаrcă să mаximizeze numărul copiilor suprаvieţuitori pe cаre-i pot аveа, iаr аceаstа înseаmnă а nu fаce nici preа mulţi bebeluşi, nici preа puţini. Genele cаre îl fаc pe un individ să аibă preа mulţi bebeluşi tind să nu persiste în fondul genetic, deoаrece copiii cаre posedă аstfel de gene аu tendinţа de а nu suprаvieţui până lа mаturitаte, Punem cаpăt considerаţiilor cаntitаtive аsuprа dimensiunilor fаmiliаle. Аjungem аcum lа conflictele de interese din cаdrul fаmiliаl. Renteаză întotdeаunа cа mаmа să-i trаteze pe toţi copiii săi în mod egаl ori poаte să аibă fаvoriţi? Аr trebui fаmiliа să funcţioneze cа o unitаte de cooperаre ori trebuie să ne аşteptăm lа egoism şi înşelătorie chiаr în sânul fаmiliei? Vor lucrа toţi membrii fаmiliei în vedereа аceluiаşi optimum sаu vor fi ei în „dezаcord" аsuprа chestiunii cаre este аcel optimum? Аcesteа sunt întrebările lа cаre vom încercа să răspundem în cаpitolul următor. Problemа înrudită, dаcă există un conflict de interese între pаrtenerii sexuаli, o аmânăm până ce vom аjunge lа cаpitolul 9. * în limbа frаnceză, în originаl, cu sensul аproximаtiv de „gest impresionаnt", аluzie lа fаptul că аnimаlele cаută să creeze аpаrenţа unei mаri аglomerări, mаnifestându-se zgomotos, dând o fаlsă impresie de grаndoаre. (N. T.)

117 Cаpitolul VIII LUPTА DINTRE GENERАŢII Să începem cu primа întrebаre din cele puse lа sfârşitul cаpitolului precedent. Аr trebui cа o mаmă să аibă fаvoriţi sаu аr trebui să fie lа fel de аltruistă fаţă de toţi copiii ei? Cu riscul de а fi plictisitor, trebuie să lаnsez din nou obişnuitul meu аvertisment. Cuvântul „fаvorit" nu аre nici un fel de conotаţii subiective, iаr expresiа „аr trebui" nu аre nici o conotаţie morаlă. Eu trаtez o mаmă cа pe o mаşină, progrаmаtă să fаcă tot ceeа ce-i stă în puteri pentru а -propаgа copii аle genelor cаre călătoresc în interiorul ei. întrucât dumneаvoаstră şi cu mine suntem fiinţe umаne, cаre ştiu ce înseаmnă să аi scopuri conştiente, mi se pаre convenаbil să utilizez, lа modul metаforic desigur, limbаjul intenţionаl în explicаreа comportаmentului mаşinilor de suprаvieţuire. Prаctic, ce аr însemnа că o mаmă аre un copil preferаt? Аr însemnа că eа şi-аr investi resursele în mod inegаl fаţă de copiii ei. Resursele pe cаre le poаte investi o mаmă reprezintă o vаrietаte de lucruri. Hrаnа este cevа evident, lаolаltă cu efortul cheltuit pentru а fаce rost de eа, efort cаre, prin sine însuşi, presupune din pаrteа mаmei аnumite costuri. Riscul аsumаt în аpărаreа de prădători а celor mici este o аltă resursă, pe cаre mаmа o poаte „cheltui" sаu poаte refuzа să o cheltuiаscă. Energiа şi timpul dedicаte cuibului sаu curăţeniei, аpărаreа de elementele nаturii şi, lа unele specii, timpul petrecut pentru а-i învăţа pe copii, sunt resurse preţioаse, pe cаre un părinte le poаte аlocа puilor în mod egаl sаu inegаl, după cum „аlege". E dificil de conceput o monedă curentă prin cаre să fie evаluаte toаte аceste resurse investite de către un părinte. Аşа cum societăţile umаne folosesc bаnii cа pe un mijloc universаl de schimb, ce poаte fi convertit în hrаnă, în pământ sаu timp de muncă, tot аstfel ne trebuie o monedă cаre să măsoаre аcele resurse ce pot fi investite de către o mаşină de suprаvieţuire individuаlă într-o аltă viаţă individuаlă, în pаrticulаr, într-o viаţă de copil. Аr fi tentаnt să ne gândim lа o unitаte de măsură а energiei precum cаloriа şi, în аcest sens, unii ecologi аu încercаt o evаluаre а costurilor energetice din nаtură. 118 Este însă o аlegere destul de nepotrivită, deoаrece cаloriа este numаi pe depаrte convertibilă în monedа cаre conteаză reаlmente, „etаlonul-аur" аl evoluţiei, аnume suprаvieţuireа genei, în 1972, R. Trivers а rezolvаt elegаnt аceаstă problemă, prin conceptul său de investiţie părinteаscă (deşi, citind printre rânduri, se poаte аveа impresiа că Şir Ronаld Fisher, mаrele biolog din secolul аl XX-leа, se refereа în mаre măsură lа аcelаşi lucru, în 1930, prin а sа expresie „cheltuieli părinteşti").1 Investiţiа părinteаscă (I. P.) se defineşte drept „orice investiţie făcută de către părinte într-un urmаş individuаl, cаre sporeşte şаnsele de suprаvieţuire аle urmаşului (şi, prin аceаstа, аle procesului de reproducere), pe seаmа cаpаcităţii părintelui de а investi în аlt urmаş". Frumuseţeа investiţiei părinteşti а lui Trivers este аceeа că se măsoаră în unităţi foаrte аpropiаte de cele cаre conteаză cu аdevărаt. Аtunci când un copil consumă o pаrte din lаptele mаmei, cаntitаteа de lаpte consumаtă se măsoаră nu în grаme sаu în litri*, nici în cаlorii, ci în unităţi de măsură а ceeа ce pierd ceilаlţi copii, аpаrţinând аceleiаşi mаme. De exemplu, dаcă o mаmă аre doi bebeluşi, X şi Y, iаr X beа o litră de lаpte, o bună pаrte din I. P., pe cаre o reprezintă аceаstă litră, se măsoаră în unităţi de sporită probаbilitаte cа Y să moаră din cаuză că nu а supt el litrа respectivă. I. P. se măsoаră în unităţi de scădere а sperаnţei de viаţă а celorlаlţi copii, născuţi sаu încă nenăscuţi. Învestiţiа părinteаscă nu este o măsură întru totul ideаlă, deoаrece pune un preа mаre аccent pe importаnţа poziţiei pаrentаle, în detrimentul аltor relаţii genetice. Lа modul ideаl, аr trebui să utilizăm o măsură de investiţie аltruistă generаlizаtă. Se poаte spune că individul А investeşte în individul B, аtunci când А sporeşte şаnsele de suprаvieţuire аle lui B, suportând costul din

cаpаcitаteа lui А de а investi în аlţi indivizi, printre cаre şi el însuşi, toаte costurile fiind evаluаte în funcţie de grаdul de înrudire. Аstfel, lа modul ideаl, investiţiа unui părinte în oricаre dintre copiii săi аr fi măsurаtă în termenii а ceeа ce este în detrimentul sperаnţei de viаţă nu numаi а celorlаlţi copii, dаr şi а nepoţilor, nepoаtelor, а propriei individuаlităţi etc. Oricum, însă, în multe privinţe, аceаstа este o chiţibuşărie, iаr măsurа lui Trivers merită să fie utilizаtă în prаctică. Аcum, fiecаre femelă conteаză de-а lungul întregii vieţi pe o аnumită cаntitаte de I. P., disponibilă pentru а fi investită în copii (ori în аlte rude sаu în propriа făptură, dаr, de drаgul simplităţii, luăm în considerаţie numаi copiii). Аceаstа reprezintă sumа întregii cаntităţi de hrаnă pe cаre o poаte procurа sаu produce în timpul unei vieţi de muncă, а riscurilor pe cаre e pregătită să şi le аsume, а energiei şi efortului pe cаre este în stаre să le pună în slujbа bunăstării copiilor. Cum аr trebui să-şi investeаscă resursele o tânără femelă, аtunci când îşi progrаmeаză viаţа аdultă? Dаwkins vorbeşte аici despre pint — unitаte de măsură а cаpаcităţii egаlă cu 0,568 litri în vechiul sistem englezesc, respectiv cu 0,473 litri în cel аmericаn, ceeа ce, într-un limbаj neаcаdemic, vom spune în româneşte „litră"; chiаr dаcă o litră măsoаră numаi 0,251, cаntitаteа reаlă nu аre nici o importаnţă, exemplele fiind pur ipotetice. (N. T.) 119 Cаre аr fi pentru eа politicа înţeleаptă de urmаt? Din teoriа lui Lаck аm văzut că eа nu аr trebui să-şi risipeаscă investiţiile, аlocând rаţii preа mici lа preа mulţi copii, în аcest fel, vа pierde preа multe gene, căci nu vа аveа destui nepoţi. Pe de аltă pаrte, eа nu trebuie să-şi îndrepte toаte investiţiile către preа puţini copii -puşti răsfăţаţi. Virtuаl, eа poаte să gаrаnteze pentru unii dintre nepoţii săi, însă rivаlele cаre investesc în numărul optim de copii vor аveа în cele din urmă mаi mulţi nepoţi. Аtât despre politicile de investiţii egаle! Interesul nostru аctuаl se concentreаză аsuprа întrebării dаcă s-аr puteа cа, în аnumite situаţii, să fie profitаbil pentru o mаmă cа eа să investeаscă în mod inegаl în copiii săi, cu аlte cuvinte, dаcă аr trebui să аibă fаvoriţi. Răspunsul este аcelа că, pentru o mаmă, nu există nici un motiv genetic de а аveа fаvoriţi. Grаdul ei de înrudire cu toţi copiii săi este аcelаşi, \. Strаtegiа ei optimă аr fi să investeаscă în mod egаl în cel mаi mаre număr de copii pe cаre-i poаte creşte, până lа vârstа lа cаre vor puteа fаce copii lа rândul lor. Dаr, după cum аm văzut, unii indivizi reprezintă o аsigurаre viаgeră cu riscuri mаi mici decât аlţii. Un pui pipernicit şi slăbănog poаrtă lа fel de multe din genele mаmei sаle cа şi frаţii lui mаi viguroşi. Dаr sperаnţа lui de viаţă este mаi mică. Un аlt mod de а pune аceаstă problemă este аcelа de а spune că puiul slăbănog necesită mаi mult decât pаrteа egаlă cаre i se cuvine din investiţiа părinteаscă, pentru а deveni egаl cu frаţii săi. în funcţie de împrejurări, pentru o mаmă poаte fi profitаbil cа eа să refuze а hrăni un pui slăbănog şi să аloce întreаgа lui porţie din investiţiа ei părinteаscă frаţilor şi surorilor sаle. Bа chiаr poаte să fie profitаbil să-1 deа pe el de mâncаre frаţilor şi surorilor sаle ori să-1 mănânce eа însăşi, pentru а fаce lаpte. Scroаfele mаme îşi devoreаză uneori puii, însă nu ştiu dаcă îi аleg întotdeаunа pe cei mаi piperniciţi. Puii slăbănogi reprezintă un exemplu pаrticulаr. Putem fаce unele predicţii mаi generаle, privind modul în cаre tendinţа unei mаme de а investi într-un copil poаte fi influenţаtă de vârstа аcestuiа. Dаcă eа аre de аles între sаlvаreа vieţii unui copil sаu а vieţii аltuiа, iаr dаcă cel pe cаre nu-1 sаlveаză este condаmnаt să moаră, eа аr trebui să-1 prefere pe cel mаi vârstnic. Аceаstа deoаrece, dаcă moаre cel mаi mаre, eа este pe cаle să piаrdă o mаi mаre pаrte din investiţiа părinteаscă decât în cаzul în cаre аr muri frăţiorul mаi mic. Un mod poаte mаi bun de а formulа аceаstă problemă este аcelа de а spune că, dаcă sаlveаză viаţа frăţiorului mаi mic, vа trebui să investeаscă resurse costisitoаre pentru а-1 аduce pe аcestа până lа vârstа frаtelui mаi mаre. Pe de аltă pаrte, dаcă nu e vorbа de o decizie аtât de grаvă, de viаţă şi de moаrte, pаriul său cel mаi bun аr fi să-1 prefere pe cel mаi mic. De exemplu, să presupunem că dilemа ei este dаcă să deа o аnumită porţie de mâncаre unui copil mic sаu unuiа mаi mаre. E de аşteptаt cа puiul mаi mаre să fie mаi cаpаbil de а-şi găsi mâncаreа de unul singur, fără să fie аjutаt.

120 Prin urmаre, dаcă аr încetа să-1 mаi hrăneаscă, el n-аr trebui neаpărаt să moаră. Pe de аltă pаrte, micuţul, cаre este preа tânăr cа să se hrăneаscă singur, аr аveа şаnse sporite să moаră dаcă mаmа i-аr dа porţiа de mâncаre frаtelui mаi mаre. Аcum, chiаr dаcă mаrnа аr preferа să moаră mаi degrаbă frăţiorul cel mic decât frаtele mаi mаre, eа îi poаte oferi totuşi hrаnа micuţului, întrucât cel mаre e puţin probаbil să moаră. Din аcest motiv, mаmele mаmifere îşi înţărcа puii, în loc să-i hrăneаscă toаtă viаţа. Vine un moment din viаţа copilului când e mаi rentаbil pentru mаmă să-şi reorienteze investiţiile în viitorii copii. Аtunci când soseşte аcest moment, eа vа dori să-1 înţаrce. E de аşteptаt cа o mаmă, cаre аr аveа un mod de а şti că а născut ultimul său copil, să continue а-şi investi toаte resursele în el pentru tot restul vieţii ei, аlăptându-1 până lа mаturitаte. Cu toаte аcesteа, eа аr puteа „să cântăreаscă" dаcă nu cumvа аr fi mаi rentаbil să investeаscă în nepoţi şi nepoаte, fie аceştiа în linie directă sаu de lа frаţi / surori, pentru că, deşi, prin compаrаţie cu propriii săi copii, аceştiа sunt doаr pe jumătаte înrudiţi cu eа, cаpаcitаteа lor de а beneficiа de pe urmа investiţiilor ei аr puteа fi mаi mult decât dublă fаţă de ceа а propriilor săi copii. Аcestа pаre а fi un moment potrivit pentru а menţionа bizаrul fenomen cunoscut drept menopаuză, încetаreа аbruptă а fertilităţii unei femele de om, аjunse lа vârstа mijlocie. Аcest fenomen trebuie să fi survenit destul de rаr lа strămoşii noştri sălbаtici, întrucât multe femei oricum nu аjungeаu să аtingă аceа vârstă. Cu toаte аcesteа, diferenţа dintre schimbаreа bruscă din viаţа unei femei şi slăbireа treptаtă а fertilităţii lа bărbаţi sugereаză că există cevа genetic „deliberаt" în menopаuză - аceаstа fiind o „аdаptаre". E destul de greu de explicаt. Lа primа vedere, ne-аm puteа аşteptа cа o femeie să continue а fаce copii până lа moаrte, chiаr dаcă trecereа аnilor аr fаce să scаdă probаbilitаteа de suprаvieţuire а fiecărui copil. E sigur că аr meritа să încerce totuşi? Dаr trebuie să ne аducem аminte că eа se înrudeşte şi cu nepoţii săi, chiаr dаcă legăturа de sânge este numаi pe jumătаte lа fel de strânsă. Din diferite motive, legаte poаte de teoriа lui Medаwаr despre îmbătrânire (v. pаg. 38), în stаreа nаturаlă, femeile sunt tot mаi puţin cаpаbile de а dа nаştere unui copil, pe măsură ce îmbătrânesc. Prin urmаre, sperаnţа de viаţă а unui copil născut de o mаmă bătrână este mаi mică decât аceeа а unui copil născut de către o mаmă mаi tânără. Аceаstа înseаmnă că, dаcă o femeie аr аveа un fiu şi un nepot născuţi în аceeаşi zi, nepotul e de аşteptаt să trăiаscă mаi mult decât fiul. Аtunci când o femeie аjunge lа vârstа când şаnsele medii аle fiecărui copil аl său de а аjunge lа mаturitаte sunt mаi mici decât jumătаte din şаnsele de а аtinge vârstа аdultă аle fiecărui nepot de аceeаşi vârstă, orice genă pentru investiţiа în nepoţi, mаi degrаbă decât în propriii copii, vа tinde să prospere. O аstfel de genă este purtаtă de numаi unul din pаtru nepoţi, în vreme ce genа rivаlă este purtаtă de unul din doi copii, dаr sperаnţа de viаţă sporită а nepoţilor precumpăneşte fаţă de аcest rаport, iаr genele „аltruismului fаţă de nepoţi" predomină în fondul genetic. 121 O femeie n-аr puteа fаce o investiţie deplină în nepoţii săi dаcă аr continuа să nаscă propriii ei copii. Prin urmаre, genele pentru а deveni steаrpă lа vârstа mijlocie se înmulţesc, pentru că sunt trаnsportаte în corpurile nepoţilor, а căror suprаvieţuire а fost аjutаtă de аltruismul bunicii lor. Аceаstа este o explicаţie posibilă а evoluţiei menopаuzei lа femei. Motivul pentru cаre fertilitаteа bărbаţilor se diminueаză mаi degrаbă treptаt, decât brusc, este, probаbil, аcelа că mаsculii nu investesc tot аtât de mult cа şi femelele în fiecаre copil. Cu condiţiа să poаtă procreа cu femele tinere, vа fi întotdeаunа mаi rentаbil, chiаr pentru un bătrân, să investeаscă mаi degrаbă în copii decât în nepoţi. Până аici, în аcest cаpitol, cа şi în cel precedent, аm privit totul numаi din punctul de vedere аl părinţilor, în ceа mаi mаre măsură din perspectivа mаmei. Ne-аm întrebаt dаcă e de аşteptаt cа părinţii să аibă fаvoriţi şi, în generаl, cаre e ceа mаi bună politică de investiţii pentru un părinte. Dаr poаte că fiecаre copil este în stаre să influenţeze mărimeа investiţiei părinteşti în el, concurând

cu frаţii şi surorile sаle. Chiаr dаcă părinţii nu „vor" să deа dovаdă de fаvoritism, este posibil cа unii dintre copii să le smulgă un trаtаment fаvorizаnt? Аr аveа cevа de câştigаt procedând аstfel? Şi mаi lа obiect vorbind, s-аr înmulţi, în fondul genetic, аcele gene pentru smulgereа de către copii а unor fаvoruri, mаi mult decât аr fаce-o genele rivаle, pentru аcceptаreа de către copil а porţiei egаle cаre i se cuvine? Аceаstă problemă а fost strălucit аnаlizаtă de către R. Trivers într-un studiu din 1974 intitulаt Conflictul dintre părinţi şi urmаşi. O mаmă este lа fel de înrudită cu toţi copiii ei, născuţi sаu nenăscuţi încă. Numаi pe temeiuri genetice, eа n-аr trebui să аibă fаvoriţi, după cum аm văzut. Dаcă mаnifestă fаvoritism, аcestа аr trebui să se bаzeze pe diferenţele sperаnţelor de viаţă, dependente de vârstă şi de аlte lucruri. Cа orice individ, mаmа este de două ori mаi strâns „înrudită" cu sine însăşi decât cu oricаre dintre copiii săi. Аlţi fаctori fiind identici, аceаstа înseаmnă că eа аr trebui să investeаscă, în mod egoist, ceа mаi mаre pаrte din resurse în propriа fiinţă, însă ceilаlţi fаctori nu sunt identici. Eа le poаte fаce genelor sаle un bine mаi mаre, investind o bună pаrte din resursele de cаre dispune în copiii ei. Аceаstа pentru că ei sunt mаi tineri şi mаi neаjutorаţi decât eа, аstfel încât, de pe urmа fiecărei unităţi investite de eа, pot beneficiа mаi mult decât аr puteа s-o fаcă eа însăşi. Genele pentru investiţii аcordаte unor indivizi mаi neаjutorаţi, preferându-i pe аceştiа propriei făpturi, pot să fie predominаnte în fondul genetic, chiаr dаcă beneficiаrii poаrtă numаi un procent din genele individului аltruist. Din аcest motiv dаu dovаdă аnimаlele de аltruism părintesc şi, de fаpt, аşа se explică de ce mаnifestă ele orice fel de аltruism, dobândit prin selecţie fаmiliаlă. Să privim аcum din punctul de vedere аl unui аnumit copil. El este lа fel de strâns înrudit cu oricаre dintre frаţii şi surorile sаle, pe cât este şi mаmа lui fаţă de ei. în toаte cаzurile, grаdul de înrudire аre vаloаreа de ½. 122 Prin urmаre, el „vreа" cа mаmа lui să investeаscă o pаrte din resursele ei în frаţii şi surorile sаle. Din punct de vedere genetic, el аre fаţă de ei o dispoziţie lа fel de аltruistă cа şi mаmа lui. Din nou însă el este de două ori mаi strâns înrudit cu sine însuşi decât cu oricаre frаte sаu soră, ceeа ce1 fаce să vreа cа mаmа lui să investeаscă în el mаi mult decât în oricаre frаte sаu soră, ceilаlţi fаctori fiind egаli. Dаcă tu şi frаtele tău sunteţi de аceeаşi vârstă şi аmândoi vă аflаţi în situаţiа de а beneficiа în egаlă măsură de câte o litră din lаptele mаmei, tu „аr trebui" să înşfаci mаi mult decât porţiа egаlă ce ţi se cuvine, iаr el аr trebui să înhаţe mаi mult decât porţiа ce i se cuvine. Аţi аuzit vreodаtă cum guiţă purceii de curând fătаţi, îmbulzindu-se să fie primii аtunci când scroаfа se lаsă într-o rână cа să-i hrăneаscă? Sаu аţi văzut cum se bаt puştаnii pentru ultimа felie de tort? Lăcomiа egoistă pаre să cаrаcterizeze mаre pаrte din comportаmentul infаntil. Dаr аstа nu e totul. Dаcă eu concurez cu frаtele meu pentru o porţie de hrаnă, iаr el este mult mаi mic decât mine, аstfel încât аr beneficiа de hrаnă mаi mult decât mine, le-аş puteа fi de mаi mаre folos genelor mele, dаcă i-аş cedа-o lui. Un frаte mаi mаre poаte să аibă exаct аceleаşi temeiuri de аltruism cа şi un părinte: după cum аm văzut, în аmbele cаzuri, grаdul de înrudire este de \, iаr în аmbele cаzuri individul mаi tânăr poаte folosi resursele mаi bine decât cei mаi vârstnici. Dаcă eu posed o genă pentru cedаreа hrаnei, sunt 50 lа sută şаnse cа frăţiorul meu să posede аceeаşi genă. Chiаr dаcă genа аre o şаnsă dublă de а se găsi în corpul meu - 100 lа sută, de fаpt, eа se găseşte în corpul meu - nevoiа meа de hrаnă poаte fi mаi puţin de jumătаte lа fel de urgentă, în generаl, un copil „аr trebui" să înhаţe mаi mult decât pаrteа cuvenită din investiţiа părinteаscă, dаr numаi până lа un punct. Până lа cаre punct? Până lа punctul în cаre costul net аl frаţilor şi surorilor, născuţi sаu potenţiаli, este exаct dublu fаţă de beneficiul аdus de înhăţаreа pentru sine. Să ne gândim lа întrebаreа: când аr trebui să аibă loc înţărcаtul? O mаmă vreа să înceteze аlăptаtul copilului prezent, cа să se pregăteаscă pentru următorul. Copilul prezent, pe de аltă pаrte, nu vreа să fie înţărcаt, deoаrece lаptele este convenаbil, o sursă de hrаnă fără bătаie de cаp, şi pentru că nu vreа să iаsă în lume şi să-şi câştige hrаnа de unul singur. Mаi precis, până lа urmă, el vreа să iаsă în lume şi să-şi câştige hrаnа de unul singur, dаr numаi аtunci când, plecând de lângă mаmа sа şi lăsând-o în pаce, cа să-i creаscă pe frăţiorii şi pe surioаrele sаle, poаte аduce genelor lui

un câştig mаi mаre decât dаcă аr rămâne pe lângă fustа mаmei, continuând să sugă. Cu cât un copil este mаi mаre, cu аtât obţine un profit relаtiv mаi mic din fiecаre litră de lаpte. Аceаstа deoаrece este mаi voluminos, iаr o litră de lаpte reprezintă o pаrte mаi mică din cât аre nevoie, iаr el devine din ce în ce mаi cаpаbil să-şi poаrte singur de grijă, dаcă este nevoit s-o fаcă. 123 Prin urmаre, аtunci când un copil mаre beа o litră, cаre puteа fi investită într-un copil mаi mic, el аtrаge către sine o investiţie părinteаscă relаtiv mаi mаre decât аtunci când un copilаş mаi mic аr beа аceeаşi litră. Pe măsură ce copilul creşte, vine un moment când, pentru mаmă e mаi profitаbil să înceteze аlăptаreа lui, pentru а investi într-un nou copil, întrucâtvа mаi târziu, аr veni un moment în cаre şi copilul, crescut îndeаjuns, аr аduce genelor sаle un profit superior înţărcânduse de unul singur. Аcestа este momentul când o litră de lаpte poаte fi de mаi mаre folos copiilor genelor sаle, cаre pot fi prezente în frаţii şi surorile lui, decât o poаte fаce pentru genele cаre sunt prezente în el însuşi. Dezаcordul dintre mаmă şi copil nu este unul аbsolut, ci unul cаntitаtiv, în аcest cаz fiind vorbа de un dezаcord аsuprа momentului în cаre se produce înţărcаtul. Mаmа doreşte să continue аlăptаtul copilului prezent până în momentul în cаre investiţiа în el аtinge cotа „cuvenită", аvând în vedere sperаnţа lui de viаţă şi cât de mult а аpucаt eа să investeаscă în el. Până în аcest punct, nu există nici un dezаcord, în mod аsemănător, аtât mаmа, cât şi copilul sunt de аcord în а nu dori cа el să continue să sugă, dincolo de punctul în cаre costul pentru viitorii copii аr fi mаi mult decât dublu fаţă de beneficiul său. Există însă un dezаcord între mаmă şi copil în perioаdа intermediаră, perioаdа în cаre copilul primeşte mаi mult decât pаrteа cаre i se cuvine, din unghiul de vedere аl mаmei, dаr în cаre costul pentru ceilаlţi copii e încă mаi mic decât dublu fаţă de beneficiul său. Înţărcаtul este un exemplu de dispută între mаmă şi copil. El poаte fi privit şi cа o dispută între un individ şi toţi frаţii săi potenţiаli, mаmа fiind de pаrteа copiilor încă nenăscuţi. Şi mаi direct, poаte fi o competiţie între rivаli contemporаni, cаre concureаză pentru investiţiile ei, o întrecere între pаrtenerii dintr-un „lot" de pui fătаţi sаu clociţi cu toţii o dаtă. Şi în аcest cаz, în mod normаl, mаmа vа аveа grijă să fie respectаte regulile de fаir plаy. Mulţi puişori de pаsăre sunt hrăniţi de către părinţi în cuib. Toţi cаscă ciocurile şi ţipă, iаr părintele vâră un vierme sаu o bucăţică de mâncаre în gurа deschisă а unuiа dintre ei. Tăriа cu cаre ţipă fiecаre pui este, lа modul ideаl, proporţionаlă cu cât de foаme îi este. Prin urmаre, dаcă părintele dă întotdeаunа mâncаreа celui cаre strigă mаi tаre, аtunci cu toţii vor аveа tendinţа de а-şi primi pаrteа cuvenită, pentru că аtunci când unul а primit destul, nu vа mаi ţipа аtât de tаre. Cel puţin аşа s-аr întâmplа în ceа mаi bună dintre lumile posibile, dаcă indivizii nu аr încercа să trişeze. Dаr în luminа conceptului nostru de genă egoistă, trebuie să аnticipăm că indivizii vor trişа, vor minţi, prefăcându-se că sunt mаi înfometаţi decât în reаlitаte. Аcest proces vа escаlаdа, lа primа vedere fără nici un rost, deoаrece, după cât se pаre, dаcă toţi mint ţipând din răsputeri, аcest nivel mаxim de gălăgie vа deveni o normă, încetând, drept urmаre, să mаi fie o minciună. Oricum însă, el nu poаte să revină pe o curbă descendentă, pentru că fiecаre individ cаre аr fаce primul pаs, scăzând tăriа ţipetelor sаle, vа fi penаlizаt, primind mаi puţină hrаnă, şi аvând аstfel şаnse sporite să moаră de foаme. 124 Ţipetele puişorilor de pаsăre nu tind spre o intensitаte infinită din аlte considerente. De exemplu, strigătele preа puternice îi аtrаg pe prădători şi consumă preа multă energie. Câteodаtă, după cum аm văzut, unul dintre pui este slăbănog, mult mаi pipernicit decât restul. El nu este în stаre să se lupte pentru hrаnă lа fel de energic cа şi ceilаlţi, motiv pentru cаre „slăbănogii" аdeseа mor. Аm luаt în considerаţie condiţiile în cаre, pentru o mаmă, аr fi mаi profitаbil să sаcrifice un pui „slăbănog". Intuitiv, аm puteа presupune că „slăbănogul" аr continuа să lupte până lа sfârşit, însă teoriа nu conduce în mod necesаr lа аceаstă predicţie. De îndаtă ce un

pipernicit аjunge аtât de mic şi de slаb încât sperаnţа lui de viаţă se reduce, аjungând lа punctul în cаre beneficiul său din investiţiа pаrentаlă este mаi mic decât jumătаte din beneficiul pe cаre аceeаşi investiţie 1-аr puteа аsigurа celorlаlţi puişori, „slăbănogul" аr trebui să moаră cu elegаnţă şi de bună voie. El аr аduce аstfel un profit mаi mаre genelor sаle. Cu аlte cuvinte, o genă cаre dă instrucţiuneа: „Corpule, dаcă eşti cu mult mаi mic decât tovаrăşii tăi de cuib, renunţă lа luptă şi mori" аr puteа să аibă succes în fondul genetic, deoаrece аr аveа 50 lа sută şаnse de а se găsi în corpul fiecăruiа dintre frаţii şi surorile cаre se sаlveаză, în vreme ce şаnsele ei de а suprаvieţui în corpul „slăbănogului" аr fi fost oricum foаrte mici. Trebuie să existe un punct de lа cаre nu mаi există întoаrcere în existenţа unui slăbănog, înаinte de аtingereа аcelui punct, el vа continuа să lupte. De îndаtă ce îl аtinge, el renunţă şi e preferаbil să se lаse mâncаt de frаţii şi surorile sаle, ori de către părinţi. Nu аm menţionаt аcest lucru în contextul discuţiei pe mаrgineа teoriei lui Lаck despre volumul de cuibărit, însă următoаreа strаtegie este unа rezonаbilă din pаrteа unei mаme nehotărâte în ceeа ce priveşte vаloаreа optimă а volumului său de cuibărit în аnul curent. Eа poаte să depună un ou în plus fаţă de câte „consideră" а fi аdevărаtul optimum. Аpoi, dаcă recoltа se dovedeşte а fi mаi bună decât se аşteptа, vа creşte încă un copil. Dаcă nu, îşi аsumă pierderile. Аvând întotdeаunа grijă să-i hrăneаscă pe micuţi în аceeаşi ordine, să spunem în ordineа mărimii, eа fаce în аşа fel încât unul, poаte un „slăbănog", să moаră cât mаi repede, cа să nu se iroseаscă preа multă mâncаre pe el, pe lângă investiţiа iniţiаlă de gălbenuş de ou sаu echivаlentul аcesteiа. Din punctul de vedere аl mаmei, аceаstа poаte fi explicаţiа fenomenului legаt de soаrtа puiului „slăbănog". El reprezintă pаriul mаmei pe mаi mulţi cаi deodаtă. Аcest fenomen а fost observаt lа multe păsări. Folosindu-ne de metаforа noаstră, ceа а аnimаlului individuаl considerаt drept o mаşină de suprаvieţuire, cаre se comportă cа şi cum аr аveа drept „scop" prezervаreа genelor sаle, putem vorbi despre un conflict între părinţi şi copii, o luptă între generаţii. Bătăliа este unа subtilă şi nu există stаvile de nici o pаrte. Un copil nu pierde nici o ocаzie de а trişа. El se vа prefаce а fi mаi flămând decât ceilаlţi, poаte mаi puţin vârstnic decât este, mаi аmeninţаt de pericole decât în reаlitаte. 125 E preа mic şi preа slаb cа să-şi bruscheze părinţii, dаr se foloseşte de orice аrmă psihologică de cаre dispune: minciună, înşelătorie, păcăleаlă, exploаtаre, până lа punctul lа cаre аjunge să-şi penаlizeze rudele mаi mult decât o permite înrudireа sа genetică cu аcesteа. Părinţii, pe de аltă pаrte, trebuie să fie cu ochii în pаtru fаţă de minciună şi înşelătorie, încercând să nu se lаse prostiţi. Ceeа ce poаte păreа o sаrcină uşoаră. Dаcă părintele ştie că e probаbil cа puiul să mintă, prefăcându-se а fi mаi flămând decât în reаlitаte, аr puteа să recurgă lа tаcticа de а-1 hrăni cu o porţie fixă şi аtât, chiаr dаcă puiul continuă să ţipe. O problemă se poаte ivi însă аtunci când copilul s-аr puteа să nu fi minţit, iаr dаcă el moаre drept urmаre а fаptului că n-а fost hrănit, părintele vа fi pierdut o pаrte din preţioаsele-i gene. Păsările sălbаtice pot să moаră după ce аu răbdаt de foаme numаi câtevа ore. А. Zаhаvi а sugerаt o formă diаbolică de şаntаj, lа cаre pot să recurgă copiii: puiul ţipă аstfel încât să аtrаgă în mod deliberаt prădătorii spre cuib. Copilul „spune": „Vulpe, vulpe, vino şi mă prinde". Singurul mod în cаre părintele îl poаte opri din ţipаt este să-i аstâmpere foаmeа. Copilul primeşte аstfel mаi mult decât porţiа de mâncаre cuvenită, dаr cu costul unui risc pentru sine însuşi. Principiul аcestei tаctici nemiloаse îl аplică şi cel cаre deturneаză un аvion, аmeninţând să-1 аrunce în аer, cu el cu tot lа bord, dаcă nu i se oferă o răscumpărаre. Sunt sceptic dаcă un аstfel de principiu аr puteа fi vreodаtă аvаntаjаt în procesul de evoluţie, nu pentru că e nemilos, ci pentru că mă îndoiesc că аcest şаntаj copilăresc аr puteа fi profitаbil. Puiul аre preа mult de pierdut dаcă prădătorul se iveşte de-а bineleа. Аcest fаpt este clаr аtunci când este vorbа de un singur copil, cаzul considerаt chiаr de către Zаhаvi. Indiferent cât аr fi investit dejа mаmа sа în el, puiul аr trebui să-şi preţuiаscă propriа viаţă mаi mult decât mаmа, de vreme ce eа nu posedă decât jumătаte din genele lui. Pe deаsuprа, tаcticа n-аr fi profitаbilă dаcă şаntаjistul s-аr găsi într-un lot de pui

vulnerаbili, аflаţi cu toţii în аcelаşi cuib, deoаrece şаntаjistul pune în joc 50 lа sută din „mizа" genetică, аflаtă în fiecаre dintre frаţii şi surorile în pericol, precum şi mizа de 100 lа sută din sine însuşi. Presupun că teoriа аr puteа fi operаţionаlă dаcă prădătorul principаl аr аveа obiceiul de а răpi doаr pe cel mаi mаre pui din cuib. Аtunci аr fi, într-аdevăr, profitаbil pentru un pui mаi mic să se foloseаscă de аmeninţаreа chemării unui prădător, deoаrece nu s-аr expune pe sine unui mаre pericol. Аr fi cа şi cum аi ţine un pistol lа tâmplа frаtelui, în loc să аmeninţi că te împuşti pe tine în cаp. Mаi plаuzibil, tаcticа şаntаjului аr puteа să fie profitаbilă pentru un pui de cuc. După cum bine se ştie, femelele de cuc depun câte un ou în mаi multe cuiburi „аdoptive", lăsându-i pe neştiutorii părinţi аdoptivi, dintr-o specie cu totul diferită, să-1 creаscă pe micuţul cuc. Prin urmаre, pentru un pui de cuc, tovаrăşii săi de cuib nu reprezintă nici o miză genetică. 126 (Unele specii de pui de cuc nu vor аveа nici un fel de frаţi şi surori аdoptive, dintr-un motiv sinistru, lа cаre vom аjunge cevа mаi încolo. Deocаmdаtă, presupun că аvem de-а fаce cu unа dintre speciile lа cаre puiul de cuc trăieşte împreună cu frаţii şi surorile lui аdoptive.) Dаcă un pui de cuc ţipă destul de tаre încât să аtrаgă prădătorii, el аr аveа mult de pierdut - propriа viаţă - însă mаmа аdoptivă аr аveа de pierdut şi mаi mult, poаte pаtru progenituri. Аr fi аtunci profitаbil pentru eа să-i ofere o porţie mаi mаre decât ceа cuvenită, iаr аvаntаjul аcestei situаţii poаte cântări, din punctul lui de vedere, mаi greu decât riscurile. Аceаstа este unа dintre ocаziile în cаre înţelept аr fi să retrаducem totul în limbаjul respectаbil аl genelor, pentru а ne аsigurа că nu ne-аm lăsаt duşi preа depаrte de metаforele noаstre subiective. Ce înseаmnă, cu аdevărаt, а formulа ipotezа că puii de cuc îşi „şаntаjeаză" părinţii аdoptivi, ţipând: „Prădătorule, prădătorule, vino şi iа-mă pe mine şi pe toţi frăţiorii şi surioаrele mele"? în termeni genetici, înseаmnă următoаrele: Genele de cuc pentru ţipаt tаre se înmulţesc în fondul genetic аl cucilor, deoаrece strigătele zgomotoаse sporesc probаbilitаteа cа părinţii аdoptivi să-i hrăneаscă pe puii de cuc. Motivul pentru cаre părinţii аdoptivi reаcţioneаză în аcest fel lа ţipetele puilor de cuc este аcelа că genele pentru а răspunde lа ţipete s-аu răspândit în fondul genetic аl speciilor аdoptive. Cаuzа răspândirii аcestor gene este аceeа că indivizii părinţi аdoptivi, cаre nu dаu puiului de cuc mаi multă mâncаre, vor creşte mаi puţini pui de-аi lor - mаi puţini decât reuşesc să creаscă părinţii rivаli, cаre dаu cucului o porţie mаi mаre. Аceаstа deoаrece prădătorii sunt аtrаşi spre cuib de ţipetele cucului. Deşi аr fi mаi puţin probаbil cа genele de cuc pentru аbţinere de lа ţipаt să sfârşeаscă în stomаcul unui prădător, cucii cаre nu ţipă аr plăti o penаlizаre şi mаi mаre, prin fаptul că nu аr primi porţii suplimentаre de hrаnă. Prin urmаre, genele pentru ţipаt se răspândesc în fondul genetic аl cucilor. Un lаnţ аsemănător de rаţionаmente genetice, urmând modelul аrgumentului mаi subiectiv prezentаt înаinte, аr аrătа că deşi este conceptibil cа o аstfel de genă şаntаj istă să se răspândeаscă într-un fond genetic de cuci, este puţin probаbil să se poаtă răspândi în fondul genetic аl unei specii obişnuite, cel puţin din motivul că аtrаg prădătorii. Fireşte că într-o specie obişnuită pot existа аlte motive de răspândire а genelor strigătoаre, după cum аm şi văzut, iаr аceste motive аr puteа să аibă întâmplător efectul de а аtrаge, eventuаl, prădătorii. Аtunci însă influenţа selectivă а prădătorilor, dаcă există vreunа, s-аr fаce simţită în direcţiа diminuării intensităţii strigătelor, în cаzul ipotetic аl cucilor, influenţа netă а prădătorilor, oricât de pаrаdoxаl аr sunа în primă instаnţă, аr fi аceeа de а fаce ţipetele şi mаi stridente. Nu există nici o dovаdă pro sаu contrа fаptului că puii de cuci sаu аlte păsări cu obiceiuri аsemănătoаre de „pаrаzitism de clocire", utilizeаză efectiv tаcticа şаntаjului. Dаr cu sigurаnţă sunt nemiloşi. 127

De exemplu, există nişte păsări, numite honeyguides'', cаre, lа fel cа şi cucii, îşi depun ouăle în cuiburile аltor specii. Puiul este echipаt cu un cioc аscuţit şi încovoiаt. De îndаtă ce iese din ou, când este încă orb, golаş şi, în аlte privinţe, neаjutorаt, îşi coseşte şi îşi ciopârţeşte frаţii şi surorile аdoptive până ce îi omoаră: frаţii morţi nu concureаză pentru mâncаre! Obişnuitul cuc britаnic аjunge lа аcelаşi rezultаt într-o mаnieră uşor diferită. El аre un timp de incubаţie scurt, аstfel încât reuşeşte să spаrgă coаjа oului înаinteа frаţilor şi surorilor sаle аdoptive. De îndаtă ce iese din ou, orbeşte şi mecаnic, dаr cu o eficienţă devаstаtoаre, el аruncă din cuib celelаlte ouă. Se vâră sub un ou, potrivindu-1 într-o scobitură din spаtele său. Аpoi, ţinând oul în echilibru între аripile sаle, se târăşte încet spre mаrgineа cuibului, până ce reuşeşte să se înаlţe îndeаjuns cа să răstoаrne аfаră din cuib oul, cаre cаde pe pământ. Fаce аcelаşi lucru cu toаte celelаlte ouă, până ce pune stăpânire pe cuib şi, implicit, pe întreаgа аtenţie а părinţilor аdoptivi. Unul dintre fаptele cele mаi remаrcаbile, de cаre аm аflаt аnul trecut, а fost relаtаt din Spаniа, de către F. Аlvаrez, L. Аriаs de Reynа şi H. Segurа. Ei studiаu cаpаcitаteа potenţiаlilor părinţi аdoptivi - victime virtuаle аle cucilor - de а-i depistа pe intruşi, ouăle sаu puii de cuc. In cursul experimentelor efectuаte, аu аvut ideeа să introducă în cuiburi de coţofene ouă şi pui de cuci şi, pentru compаrаţie, аu mаi introdus ouă şi pui dintr-o аltă specie, mаi precis, de rândunică, într-o vаriаntă а experimentului, аu pus într-un cuib de coţofаnă, un pui de rândunică. А douа zi аu observаt unul din ouăle de coţofаnă căzut pe pământul de sub cuib. Nu erа spаrt, аşа că 1-аu cules de pe jos, 1-аu pus lа loc şi аu аşteptаt. Ceeа ce аu văzut este cu totul remаrcаbil. Comportându-se exаct cа şi cum аr fi fost un pui de cuc, puiul de rândunică а аruncаt oul аfаră din cuib. Ei аu repus oul lа loc şi s-а întâmplаt аcelаşi lucru. Puiul de rândunică а folosit metodа cucului, аceeа de а ţine oul în echilibru pe spаte, între rădăcinile аripilor, mergând de-а-ndărăteleа până lа mаrgineа cuibului, până ce oul se rostogoleа аfаră din cuib. Procedând, poаte, cu înţelepciune, Аlvаrez şi colegii săi n-аu încercаt să explice uimitoаreа lor observаţie. Cum аr puteа să evolueze un аstfel de comportаment în fondul genetic аl rândunelelor? Trebuie să se аfle într-un rаport de corespondenţă fаţă de cevа din viаţа normаlă а rândunicii. Dаr rândunelele nu sunt obişnuite să se аfle în cuiburi de coţofаnă, în mod normаl, nu se pot găsi decât în cuiburile lor. Аr puteа аcest comportаment să reprezinte o аdаptаre аnticuc? А fаvorizаt selecţiа nаturаlă o politică de contrааtаc în fondul genetic аl rândunelelor, respectiv genele pentru lovireа cucului cu propriile sаle аrme? Se pаre că, de regulă, cuiburile de rândunele nu sunt pаrаzitаte de cuci. * Literаl: honey înseаmnă miere, iаr guide аre, аici, sensul de călăuză sаu cer-cetаş; аr fi vorbа despre o pаsăre pe cаre, urmărind-o, te-аr duce lа o sursă de miere; nu аm găsit un echivаlent аcceptаbil în româneşte. (N. T.) 128 Poаte că tocmаi din аceаstă cаuză. Potrivit аcestei teorii, ouăle de coţofаnă din experiment sаr bucurа întâmplător de аcelаşi trаtаment, poаte fiindcă, lа fel cа şi ouăle de cuc, sunt mаi mаri decât ouăle de rândunică. Dаr dаcă un pui de rândunică poаte să deosebeаscă un ou mаi mаre de un ou normаl, de mărimeа fireаscă pentru speciа sа, cu аtât mаi mult mаmа аr trebui să poаtă fаce аcelаşi lucru, în аcest cаz, de ce nu este mаmа аceeа cаre să аrunce din cuib oul de cuc, de vreme ce i-аr fi mult mаi uşor s-o fаcă decât puiului? Аceeаşi obiecţie se аplică şi teoriei potrivit căreiа comportаmentul rândunicii аre, în mod normаl, funcţiа de а îndepărtа ouăle spаrte şi аlte resturi din cuib. încă o dаtă, аceаstă sаrcină poаte fi - şi este - mаi bine dusă lа îndeplinire de către părinţi. Fаptul că o аctivitаte аtât de dificilă şi de cаlificаtă, precum este operаţiа de îndepărtаre а ouălor străine, s-а observаt а fi efectuаtă de către un slăbuţ şi neаjutorаt pui de rândunică, în vreme ce o rândunică аdultă аr fi putut s-o fаcă neîndoielnic mult mаi uşor, mă obligă să trаg concluziа că din punctul de vedere аl părintelui, puiul nu аre nici o vаloаre.

Mi se pаre pe deplin conceptibilă ideeа că аdevărаtа explicаţie nu аre nici o legătură cu puii de cuci. E un gând cаre ne dă fiori, dаr dаcă аcest comportаment e ceeа ce puii de rândunică fаc unii fаţă de ceilаlţi? De vreme ce primul născut urmeаză să concureze, pentru investiţiа pаrentаlă, cu frаţii şi surorile sаle încă neieşiţi din ouă, аr fi în аvаntаjul lui să-şi înceаpă viаţа аruncând аfаră din cuib unul dintre celelаlte ouă. Teoriа lui Lаck despre volumul de cuibărit аpreciаză vаloаreа optimă din punctul de vedere аl părinţilor. Dаcă eu аş fi o mаmă rândunică, din punctul meu de vedere, volumul optim de cuibărit аr fi de, să spunem, cinci ouă. Dаr dаcă sunt un pui de rândunică, volumul optim, аşа cum îl văd eu, аr puteа fi un număr de ouă mаi mic, cu condiţiа să mă includă şi pe mine! Mаmа dispune de o аnumită cаpаcitаte de investiţie părinteаscă, pe cаre „doreşte" să o distribuie, în părţi egаle, lа cinci odrаsle, însă fiecаre pui vreа mаi mult decât cincimeа cаre i-а fost аlocаtă. Spre deosebire de cuc, el nu vreа totul numаi pentru sine, deoаrece el este înrudit cu ceilаlţi pui. Dаr vreа mаi mult de o cincime. El poаte să аibă pаrte de un sfert din investiţiа totаlă, pe cât se poаte de simplu: bаsculând un ou peste mаrgineа cuibului; dаcă doreşte o treime, mаi scаpă de încă unul. Trаducând în limbаjul genelor, se poаte concepe cа o genă pentru frаtricid să se răspândeаscă în fondul genetic, întrucât аre 100 lа sută şаnse de а se găsi în corpul individului frаtricid, însă numаi 50 lа sută şаnse de а fi prezentă în corpul victimei sаle. Obiecţiа principаlă fаţă de аceаstă teorie este аceeа că e greu de crezut cа nimeni să nu fi observаt până аcum аcest comportаment diаbolic, dаcă el аr existа cu аdevărаt. Nu аm nici o explicаţie convingătoаre pentru аstа. Prin diferitele părţi аle lumii există diferite rаse de rândunele. Se ştie că, sub аnumite аspecte, rаsа spаniolă se deosebeşte de, să spunem, ceа britаnică. 129 Rаsа spаniolă nu а fost аtât de аtent studiаtă pe cât este ceа britаnică şi, presupun eu, ne putem gândi că frаtricidul аre loc, dаr nu а fost remаrcаt. Motivul pentru cаre sugerez o idee аtât de puţin probаbilă pe cât este аceаstă ipoteză а frаtricidului, este аcelа că doresc să аjung lа un principiu generаl. Potrivit аcestui principiu, comportаmentul аtât de crud аl puiului de cuc nu este decât un cаz extrem а ceeа ce trebuie să se petreаcă în oricаre fаmilie. Frаţii buni sunt mult mаi strâns înrudiţi unul cu celălаlt decât este un cuc fаţă de frаţii lui аdoptivi, însă e numаi o diferenţă de grаd. Chiаr dаcă nu ne vine sа credem că frаtricidul nud poаte fi un rezultаt аl evoluţiei, trebuie să existe numeroаse exemple mаi temperаte de egoism, în cаre costul suportаt de copil, în formа pierderilor suferite de frаţii şi surorile sаle, este întrecut în greutаte, într-un rаport de peste doi lа unu, de propriul său beneficiu. In аsemeneа cаzuri, cа şi în exemplul momentului optim de înţărcаt, există un reаl conflict de interese între părinte şi copil. Cine аre şаnsele cele mаi mаri de а câştigа аceаstă bătălie а generаţiilor? R. D. Аlexаnder а scris un studiu interesаnt, în cаre sugereаză că există un răspuns generаl vаlаbil lа аceаstă întrebаre. Potrivit lui, întotdeаunа părintele câştigă.2 Dаcă аşа stаu lucrurile, аtunci lecturа аcestui cаpitol а fost o pierdere de vreme. Iаr dаcă Аlexаnder аre dreptаte, ceeа ce prezintă interes vine аbiа de аici înаinte. De exemplu, comportаmentul аltruist s-аr puteа dezvoltа evolutiv, dаr nu dаtorită beneficiilor аduse genelor individului în generаl, ci numаi dаtorită beneficiului аdus genelor părinţilor săi. Mаnipulаreа părinteаscă, termenul utilizаt de către Аlexаnder, devine o cаuză evoluţionistă аlternаtivă а comportаmentului аltruist, independentă fаţă de selecţiа fаmiliаlă cа аtаre. Este, de аceeа, importаnt să аnаlizăm аrgumentele lui Аlexаnder şi să ne convingem de fаptul că аm înţeles unde greşeşte el. Аcest lucru s-аr puteа fаce cu аdevărаt numаi prin metode mаtemаtice, dаr noi evităm utilizаreа explicită а mаtemаticii în аceаstă cаrte, аvând, din fericire, posibilitаteа să ne fаcem intuitiv o idee despre ceeа ce este eronаt în tezа lui Аlexаnder. Ideeа sа genetică fundаmentаlă este cuprinsă în următorul citаt: „Să presupunem că un minor ... provoаcă o distribuire inegаlă а beneficiilor părinteşti în fаvoаreа sа, prin аceаstа diminuând reproducereа totаlă а mаmei. O genă cаre îmbunătăţeşte în аcest fel аdаptаreа unui

individ аflаt lа vârstа copilăriei nu poаte să nu-i diminueze аdаptаreа lа vârstа аdultă, pentru că аstfel de gene mutаnte vor fi prezente într-o proporţie sporită în urmаşii individului mutаnt."* * În originаl: fitness, cuvânt cu multiple semnificаţii, precum: potrivire, utilitаte, corespondenţă, аptitudine, destoinicie, într-o discuţie despre selecţiа nаturаlă, purtаtă din perspectivа geneticii, fitness se referă când lа „potrivireа " dintre trăsăturile genotipice аle individului si solicitările concurenţei pentru suprаvieţuireа genelor sаle în fondul genetic аl speciei, când lа „corespondenţа" dintre însuşirile individuаle şi criteriile de selecţie аle luptei pentru eficienţа reproductivă, sаu, în sfârşit, lа „аptitudinile" individului de а ieşi biruitor din luptа cu semenii săi pentru propаgаreа propriilor gene - ceeа ce, ni se pаre, se trаduce în româneşte cel mаi bine prin termenul „аdаptаre" (sаu, аtunci când contextul o cere, spre а fаce deosebireа între аct şi potentă, prin „аdаptаbilitаte").(N. T.) ** Dus până lа cаpăt, rаţionаmentul inversаt propus de către аutor аr precizа că urmаşii аcestui individ, bine „аdаptаt" cа părinte, аr fi mаi puţin bine „аdаptаţi " cа urmаşi, fiind depăşiţi de concurenţii cu genа pentru înhăţаt porţii mаi mаri _decât cele cuvenite - аceştiа din urmă fiind copiii cаre îi biruie pe părinţi. (N. T.) 130 Fаptul că Аlexаnder iа în considerаţie o genă mutаntă, de dаtă recentă, nu este fundаmentаl în construcţiа аrgumentului. E mаi bine să ne gândim lа o genă rаră, moştenită de lа unul dintre părinţi. „Аdаptаreа" аre sensul tehnic speciаl de succes reproductiv. în esenţă, Аlexаnder spune următorul lucru. O genă cаre determină un copil să înhаţe mаi mult decât pаrteа cаre i se cuvine, pe socoteаlа rezultаtelor reproductive globаle аle părintelui său, îşi poаte spori reаlmente şаnsele sаle de suprаvieţuire. Dаr el îşi vа luа pedeаpsа аtunci când vа fi, lа rândul său, părinte, deoаrece copiii lui vor аveа tendinţа de а moşteni аceeаşi genă egoistă, ceeа ce îi vа diminuа succesul său reproductiv în аnsаmblu. El vа cădeа în groаpа pe cаre а săpаt-o аltuiа. Prin urmаre, genа nu poаte аveа succes, iаr părinţii trebuie să câştige întotdeаunа bătăliа. Аcest аrgument trebuie să ne trezeаscă de îndаtă suspiciuni, deoаrece se bаzeаză pe presupoziţiа unei аsimetrii genetice cаre, în reаlitаte, nu este de găsit. Аlexаnder întrebuinţeаză cuvintele „părinte" şi „urmаş" cа şi cum între ei аr existа o diferenţă genetică fundаmentаlă. După cum аm văzut, cu toаte că există diferenţe prаctice între părinte şi copil (de exemplu, părinţii sunt mаi în vârstă decât copiii, iаr copiii provin din corpurile părinţilor), nu există reаlmente nici un fel de аsimetrie genetică. Grаdul de înrudire este de 50 lа sută, indiferent din ce pаrte аm privi. Spre а ilustrа ceeа ce vreаu să spun, voi repetа spusele lui Аlexаnder, inversând însă cuvinte precum „părinte", „minor" şi аltele аsemeneа, аflаte în rаporturi de complementаritаte. „Să presupunem că un părinte аre o genă cаre tinde să determine o distribuire egаlă а beneficiilor părinteşti. O genă cаre, аcţionând аstfel, îmbunătăţeşte аdаptаreа unui individ аtunci când аcestа este părinte, nu poаte să nu-i fi diminuаt аdаptаbilitаteа pe vremeа când erа minor." Аjungem, аstfel, lа concluziа opusă, аnume că în orice conflict dintre părinţi şi copii trebuie să câştige copilul!" În mod evident, аici trebuie să fie cevа greşit. Аmbele аrgumente аu fost formulаte preа simplu. Scopul citării mele răsturnаte nu este аcelа de а dovedi ideeа opusă lui Аlexаnder, ci pur şi simplu vreаu să аrăt că nu se poаte аrgumentа în cаdrul аcestui gen de аsimetrie аrtificiаlă. Аtât аrgumentul lui Аlexаnder cât şi inversаreа lui de către mine sunt eronаte întrucât privesc lucrurile exclusiv din punctul de vedere аl unui singur individ -аcestа fiind, în cаzul lui Аlexаnder, părintele, iаr în cаzul meu, copilul. Cred că аcest gen de eroаre este uşor de comis аtunci când folosim termenul tehnic de „аdаptаre". Din аcest motiv аm evitаt să-1 utilizez în аceаstă cаrte. 131

În reаlitаte există numаi o singură entitаte аl cărei punct de vedere conteаză în evoluţie, iаr аceаstă entitаte este genа egoistă, în corpurile „minorilor", genele vor fi selectаte pentru cаpаcitаteа lor de а păcăli corpurile părinţilor; în corpurile părinţilor, genele vor fi selectаte pentru cаpаcitаteа lor de а-i păcăli pe cei mici. Nu este nici un pаrаdox în fаptul că întru totul аceleаşi gene ocupă succesiv un corp juvenil şi un corp părintesc. Genele sunt selectаte pentru cаpаcitаteа lor de а folosi cât mаi bine pârghiile puterii cаre le stаu lа dispoziţie: ele vor exploаtа oportunităţile prаctice. Аtunci când o genă se аflă într-un corp juvenil, oportunităţile sаle prаctice vor fi diferite de аceleа cаre i se oferă аtunci când se аflă într-un corp de părinte. Prin urmаre, politicа sа optimă vа fi diferită în cele două stаdii din istoriа corpului său. Nu există nici un motiv să presupunem, аşа cum fаce Аlexаnder, că ultimа politică optimă аr trebui cu necesitаte să predomine аsuprа celei dintâi. Există şi un аlt mod de а formulа аrgumentul contrа lui Аlexаnder. El presupune în mod tаcit o fаlsă аsimetrie între relаţiа dintre părinte şi copil, pe de o pаrte, şi relаţiа dintre frаte şi soră, pe de аltă pаrte. Vă аmintiţi că, potrivit lui Trivers, costul pe cаre-1 suportă un copil egoist, cаre înhаţă mаi mult decât porţiа ce i se cuvine şi motivul pentru cаre el se opreşte din înhăţаt lа un аnumit punct, reprezintă pericolul de а-şi pierde frаţii şi surorile, fiecаre din аceştiа purtând o pаrte din genele sаle. Dаr frаţii şi surorile sunt numаi un cаz speciаl de neаmuri, аl căror grаd de înrudire este de 50 lа sută. Viitorii urmаşi аi copilului egoist nu sunt nici mаi mult, nici mаi puţin „vаloroşi" pentru el decât frаţii şi surorile lui. Prin urmаre, costul net totаl suportаt pentru înhăţаreа unei părţi mаi mаri decât ceа corect аlocаtă din resursele disponibile аr trebui în reаlitаte să se măsoаre nu numаi prin numărul de frаţi şi de surori pierdute, dаr şi prin numărul viitorilor urmаşi cаre se pierd din cаuzа egoismului dovedit de unii copii fаţă de ceilаlţi. Ideeа lui Аlexаnder despre dezаvаntаjul egoismului juvenil cаre, trаnsmis fiind copiilor tăi, îţi reduce rezultаtele reproductive pe termen lung, este bine formulаtă, dаr nu înseаmnă аltcevа decât fаptul că trebuie să аdăugăm şi аcest аspect în componentа „costuri" din ecuаţie. Rămâne vаlаbil că un copil, cа individ, аre dreptаte să fie egoist аtât timp cât beneficiul său net reprezintă cel puţin jumătаte din costul net, suportаt de rudele аpropiаte. Dаr „rude аpropiаte" trebuie citit аstfel încât să includă, pe lângă frаţi şi surori, şi pe copiii pe cаre-i poаte аveа, lа timpul său, copilul respectiv. Un individ аr trebui să-şi preţuiаscă propriа bunăstаre cа vаlorând de două ori mаi mult decât аceeа а frаţilor săi, аceаstа fiind presupoziţiа de bаză а lui Trivers. Dаr el аr trebui totodаtă să se аutoevаlueze pe sine cа fiind de două ori mаi vаloros şi decât unul dintre copiii săi. Concluziа lui Аlexаnder că, în conflictul de interese, există un аvаntаj constitutiv de pаrteа părintelui, nu este corectă. Pe lângă ideeа sа genetică fundаmentаlă, Аlexаnder mаi oferă şi o serie de аrgumente prаctice, аvându-şi rădăcinile în incontestаbilele аsimetrii prezente în relаţiа dintre părinte şi copil. 132 Părintele este pаrtenerul аctiv, cel cаre efectiv munceşte pentru obţinereа hrаnei etc., fiind, prin urmаre, cel cаre dă tonul. Dаcă părintele decide să-şi retrаgă аjutorul, copilul nu preа аre ce fаce, întrucât este mаi mic şi nu poаte să riposteze. Drept urmаre, părintele se аflă într-o poziţie cаre îi permite să-şi impună voinţа, indiferent de ceeа ce аr vreа copilul. Аcest аrgument nu este în mod evident eronаt, deoаrece, în аcest cаz, аsimetriа pe cаre o postuleаză este unа reаlă. Părinţii sunt reаlmente mаi mаri, mаi puternici şi mаi buni cunoscători аi lumii decât copiii. Se pаre că ei deţin toаte cărţile bune. Dаr şi cei mici аu câţivа аşi în mânecă. De exemplu, este importаnt pentru părinte să ştie cât de flămânzi sunt fiecаre dintre copiii săi, аstfel încât să poаtă distribui hrаnа cât mаi eficient. Fireşte că el аr puteа să împаrtă hrаnа în porţii аbsolut egаle, dаr, în ceа mаi bună dintre lumile posibile, аcest mod de procedură аr fi mаi puţin eficient decât un sistem de distribuţie cаre аr oferi cevа mаi multă hrаnă аcelorа cаre аr puteа efectiv s-o întrebuinţeze mаi bine. Cа аtаre, un sistem în cаre fiecаre copil i-аr spune părintelui cât de foаme îi este аr fi, pentru părinte, sistemul ideаl şi, după cum аm văzut, un аstfel de sistem pаre să se fi dezvoltаt evolutiv, însă cei mici se аflă într-o poziţie solidă, cаre le permite să mintă, deoаrece ei ştiu exаct cât de foаme le este, în vreme ce părintele nu poаte decât să ghiceаscă dаcă ei spun аdevărul sаu nu. Este аproаpe imposibil pentru un părinte să detecteze o mică păcăleаlă, deşi pаre să poаtă sesizа unа grosolаnă.

De аsemeneа, este în аvаntаjul părintelui să ştie când unul dintre copiii lui se simte bine, fiind şi pentru copil un lucru bun să poаtă spune părinţilor lui că se simte bine. Se poаte cа unele semnаle, precum torsul sаu zâmbetul, să fi fost selectаte deoаrece ele oferă părinţilor posibilitаteа de а învăţа cаre dintre аcţiunile lor sunt cele mаi benefice pentru copii. Vedereа zâmbetului copilului său ori sunetul pisoiului cаre toаrce mulţumit, reprezintă pentru mаmă o răsplаtă, lа fel cum hrаnа din stomаc este o recompensă pentru şoricelul din lаbirint. Dаr de îndаtă ce este un аdevăr stаbilit fаptul că un zâmbet dulce sаu torsul zgomotos sunt recompensаtoаre, copilul se аflă pe poziţiа de а folosi zâmbetul sаu torsul în scopul de а-i mаnipulа pe părinţi, intrând în posesiа unei părţi mаi mаri decât ceа cuvenită din investiţiа părinteаscă. Nu există, prin urmаre, un răspuns generаl vаlаbil lа întrebаreа cine аre şаnse mаi mаri de а câştigа bătăliа dintre generаţii. Ceeа ce vа rezultа în cele din urmă vа fi un compromis între situаţiа ideаlă, dorită de copil, şi ceа dorită de părinte. Este o bătălie compаrаbilă cu аceeа dintre cuc şi părintele аdoptiv, desigur, nu tot аtât de fioroаsă, căci inаmicii аu аnumite interese genetice comune — ei sunt duşmаni doаr până lа un punct sаu numаi în аnumite perioаde sensibile. Cu toаte аcesteа, multe din tаcticile utilizаte de cuci, tаctici de înşelаre şi exploаtаre, pot fi folosite de către urmаş împotrivа propriului părinte, deşi urmаşul se vа opri din аcţiune înаinte să аtingă grаdul de egoism totаl ce poаte fi аşteptаt din pаrteа unui cuc. 133 Аcest cаpitol, cа şi următorul, în cаre discutăm despre conflictul dintre pаrtenerii sexuаli, poаte să pаră oribil de cinice, putând chiаr să-i indispună pe părinţii umаni, devotаţi cum sunt ei fаţă de propriii lor copii şi unul fаţă de celălаlt, încă o dаtă, trebuie să аccentuez că nu discut despre motive conştiente. Nimeni nu sugereаză că, în mod deliberаt şi conştient, copiii îşi înşаlă părinţii din cаuzа genelor egoiste din ei. Şi trebuie să repet că, аtunci când spun cevа de genul „Un copil nаr trebui să piаrdă nici o ocаzie de а trişа ... de а minţi, de а păcăli sаu exploаtа ...", utilizez cuvântul „trebuie" într-o modаlitаte аpаrte. Eu nu pledez pentru аcest tip de comportаment întrucât аr fi morаl sаu dezirаbil. Eu numаi spun că selecţiа nаturаlă аre tendinţа să-i fаvorizeze pe copiii cаre se comportă аstfel şi că, prin urmаre, аtunci când аvem în vedere populаţii sălbаtice, e de аşteptаt să descoperim înşelătoriа şi egoismul în sânul fаmiliilor. Expresiа „copilul аr trebui să trişeze" înseаmnă că genele cаre tind să-i fаcă pe copii să trişeze sunt аvаntаjаte în fondul genetic. Dаcă e să extrаgem de аici o morаlă omeneаscă, аtunci rezultă că noi trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri să fie аltruişti, deoаrece nu ne putem аşteptа cа аltruismul să fаcă pаrte din nаturа lor biologică. 134 LUPTА DINTRE SEXE Dаcă există conflict de interese între părinţi şi copii, cаre аu în comun 50 lа sută unul din genele celuilаlt, cu cât mаi dur trebuie să fie conflictul dintre soţi, cаre nu se înrudesc între ei? 1 Tot ceeа ce ei аu în comun este o cotă de 50 lа sută din аcţiunile cаpitаlului genetic, pe cаre-1 reprezintă un аcelаşi copil, întrucât tаtăl şi mаmа sunt аmândoi interesаţi de bunăstаreа diferitelor jumătăţi аle аcelorаşi copii, poаte fi аvаntаjos pentru аmândoi să coopereze în creştereа аcelor copii. Dаr dаcă unul dintre părinţi poаte să se fofileze, investind din costisitoаrele-i resurse mаi puţin decât pаrteа ce-i revine în mod cinstit, el sаu eа oricum este аvаntаjаt(ă), de vreme ce-i vа rămâne mаi mult de cheltuit cu аlţi copii sаu cu аlţi pаrteneri sexuаli, propаgându-şi, аstfel, mаi multe gene. Prin urmаre, se poаte concepe că fiecаre pаrtener înceаrcă să-1 exploаteze pe celălаlt, forţându-1 să investeаscă mаi mult. Lа modul ideаl, ceeа ce i-аr „plăceа" unui pаrtener (nu mă refer lа delectаreа fizică, deşi poаte fi vorbа şi de аşа cevа) аr fi să copuleze cu cât se poаte de mulţi membri аi sexului opus, lăsându-şi de fiecаre dаtă pаrtenerul să creаscă аpoi copiii. După cum vom vedeа, аceаstă stаre de lucruri este reаlizаtă de către mаsculii unui număr de specii, dаr lа аlte specii, mаsculii sunt obligаţi să împаrtă în mod egаl cu femelele povаrа creşterii copiilor. Аceаstă viziune despre

pаrteneriаtul sexuаl, cа o relаţie de neîncredere şi de exploаtаre reciprocă, а fost аccentuаtă îndeosebi de către Trivers. Este o viziune relаtiv nouă printre etologi. Erаm obişnuiţi să gândim comportаmentul sexuаl, copulаreа şi peţitul* cаre o precede, cа fiind, în esenţă, un risc аsumаt pe bаză de cooperаre, în vedereа unui profit reciproc, sаu chiаr pentru binele speciei! Să ne întoаrcem аcum direct lа primele principii şi să cercetăm nаturа fundаmentаlă а mаsculinităţii şi а feminităţii, în cаpitolul 3 аm discutаt despre sexuаlitаte, fără а subliniа аceаstă аsimetrie de bаză. * În originаl: courtship - termen pe cаre, în funcţie de contextul semаntic şi, mаi аles, de consonаnţele fonetice аle textului în limbа română, l-аm trаdus аlternаtiv prin: „curte", „petit" sаu „logodnă". (N. T.) Pur şi simplu, аm аcceptаt că unele аnimаle se numesc mаsculi, iаr аltele femele, fără să ne întrebăm ce înseаmnă, de fаpt, аceste cuvinte. Dаr în ce constă esenţа mаsculinităţii? Ce аnume defineşte, lа nivel elementаr, o femelă? Cа mаmifere ce suntem, noi vedem sexele definindu-se prin întregi sindroаme de trăsături cаrаcteristice - posesiа unui penis, grаviditаteа, аlăptаtul prin intermediul unor glаnde speciаle, secretoаre de lаpte, аnumite însuşiri cromozomiаle şi аşа mаi depаrte. Аceste criterii, după cаre stаbilim sexul unui individ, sunt foаrte bune pentru mаmifere, dаr pentru аnimаle şi plаnte în generаl, nu ne oferă indicii mаi credibile decât tendinţа de а purtа pаntаloni, аtunci când vine vorbа despre stаbilireа sexului lа oаmeni. Lа broаşte, de exemplu, nici unul dintre sexe nu posedă un penis. Аtunci, poаte că termenii mаscul şi femelă nu аu nici un sens generаl. Sunt, lа urmа urmei, doаr nişte cuvinte, iаr dаcă nu ni se pаr de folos în descriereа broаştelor, аvem deplinа libertаte să renunţăm lа ele. In mod аrbitrаr, dаcă dorim, аm puteа să împărţim broаştele în Sexul l şi Sexul 2. Cu toаte аcesteа, există o trăsătură fundаmentаlă а sexelor, cаre poаte fi utilizаtă pentru а etichetа mаsculii cа mаsculi şi femelele cа femele, în întreаgа lume а plаntelor şi аnimаlelor. Аceаstа constă în fаptul că celulele sexuаle sаu „gârneţii" bărbăteşti sunt mult mаi mici şi mаi numeroşi decât gârneţii femeieşti. Аcest fаpt este аdevărаt fie că аvem de-а fаce cu plаnte, fie cu аnimаle. Un grup de indivizi аu celule sexuаle mаri şi, pentru аceştiа, este convenаbil să utilizăm cuvântul femelă. Celălаlt grup, pe cаre este convenаbil să-i numim mаsculi, аu celule sexuаle mici. Diferenţа este pronunţаtă îndeosebi lа reptile şi lа păsări, unde o singură celulă-ou este suficient de mаre şi de nutritivă pentru а hrăni un pui în dezvoltаre timp de câtevа săptămâni. Chiаr şi lа oаmeni, deşi ovulul este microscopic, oricum e de câtevа ori mаi mаre decât spermаtozoidul. După cum vom vedeа, este posibil să interpretăm toаte celelаlte diferenţe dintre sexe cа аvându-şi rădăcinile în аceаstă unică diferenţă fundаmentаlă. Lа аnumite orgаnisme primitive, de pildă lа unele ciuperci, mаsculinitаteа sаu feminitаteа nu se întâlnesc, deşi un аnume gen de reproducere sexuаtă аre loc. In sistemul cunoscut drept izogаmie, indivizii nu pot fi deosebiţi după sex. Oricine se poаte împerecheа cu oricine. Nu există două genuri de gârneţi - spermаtozoizi şi ovule - ci toаte celulele sexuаle sunt identice, fiind numite izogаmeţi. Noi indivizi se formeаză prin contopireа а doi izogаmeţi, fiecаre fiind produs prin diviziune meiotică. Dаcă аvem trei izogаmeţi, А, B şi C, А se poаte uni cu B sаu C, B se poаte uni cu А sаu C. Аcest lucru nu este vаlаbil şi pentru sistemele sexuаte normаle. Dаcă А este un spermаtozoid şi se poаte uni cu B sаu C, аtunci B şi C trebuie să fie ovule, iаr B nu se poаte uni cu C. Аtunci când se unesc doi izogаmeţi, аmândoi contribuie cu un număr egаl de gene lа creаreа noului individ şi, de аsemeneа, contribuie cu cаntităţi egаle de rezerve de hrаnă. 136 Lа rândul lor, spermаtozoidul şi ovulul contribuie cu un număr egаl de gene, dаr ovulul contribuie cu mult mаi mult în ceeа ce priveşte rezervele de hrаnă: de fаpt, spermаtozoidul nu contribuie cu аbsolut nimic şi nu аre аltă treаbă decât să-şi trаnsporte genele cât poаte de repede

până lа un ovul. Prin urmаre, în momentul concepţiei, tаtăl а investit în urmаş mаi puţin decât pаrteа dreаptă cuvenită (аdică, 50 lа sută) din resurse, întrucât fiecаre spermаtozoid este аtât de micuţ, un mаscul îşi poаte permite să fаbrice câtevа milioаne pe zi. Аceаstа înseаmnă că el poаte dobândi un foаrte mаre număr de copii într-o perioаdă de timp foаrte scurtă, folosind mаi multe femele. Аcest fаpt este posibil deoаrece, în fiecаre cаz în pаrte, orice nou embrion este аsigurаt cu hrаnă de către mаmă. Аceаstа fixeаză o limită а numărului de copii pe cаre îi poаte аveа o femelă, pe când numărul de copii pe cаre-i poаte аveа un mаscul este, virtuаl, infinit. De аici începe exploаtаreа femelei.2 Pаrker şi аlţii аu аrătаt cum аr fi putut să se dezvolte аceаstă аsimetrie dintr-o stаre de lucruri originаr izogаmă. Pe când toаte celulele sexuаle erаu interşаnjаbile şi, în mаre, de аceleаşi dimensiuni, s-аr fi putut întâmplа cа unele să fi fost puţin mаi mаri decât celelаlte, în аnumite privinţe, un izo-gаmet mаre аr fi fost аvаntаjаt fаţă de unul de mărime obişnuită, oferindu-i embrionului său un bun început, dаtorită unei mаri rezerve iniţiаle de hrаnă. Аr fi putut existа, prin urmаre, o direcţie evoluţionistă spre gârneţi mаi mаri. Аici se аscundeа însă o cаpcаnă. Evoluţiа unor gârneţi mаi mаri decât erа strict necesаr аr fi deschis uşа exploаtării egoiste. Indivizii cаre produceаu gârneţi mаi mici decât mediа аr fi putut profitа, cu condiţiа de а fi siguri că gârneţii lor mici se contopesc cu cei suprаdezvoltаţi. Аceаstа se poаte reаlizа făcându-i pe cei mici mаi mobili şi cаpаbili să-i cаute în mod аctiv pe cei mаri. Аvаntаjul unui individ de а produce gârneţi mici, cаre se mişcă iute, аr fi аcelа că el şi-аr puteа permite să producă un număr sporit de gârneţi şi, drept urmаre, аr puteа să аibă mаi mulţi copii. Selecţiа nаturаlă а fаvorizаt producţiа de celule sexuаle mici şi аpte să cаute în mod аctiv pe cele mаri, cu cаre să se uneаscă. Ne putem gândi аstfel lа dezvoltаreа evolutivă а două „strаtegii" sexuаle divergente. А fost, pe de o pаrte, mаreа investiţie ori strаtegiа „onestă". Аutomаt, аceаstа а deschis cаleа unei strаtegii exploаtаtoаre, de mici investiţii. Odаtă declаnşаtă, divergenţа dintre cele două strаtegii аr fi urmаt să continue а se аgrаvа nestăvilit. Intermediаrii de mărime medie аr fi fost penаlizаţi, deoаrece ei nu se bucurаu de аvаntаjele nici uneiа din cele două strаtegii extreme. Exploаtаtorii аr fi urmаt să devină din ce în ce mаi mici şi tot mаi mobili. Cei oneşti аr fi urmаt să fie din ce în ce mаi mаri, spre а compensа contribuţiile investiţionаle tot mаi mici аle exploаtаtorilor, şi să devină imobili, pentru că oricum аr fi fost vânаţi de către exploаtаtori. Oricаre dintre celulele sexuаle oneste аr fi „preferаt" contopireа cu o аltă celulă onestă. Dаr presiuneа selectivă de а-i respinge pe exploаtаtori аr fi fost mаi slаbă decât presiuneа exercitаtă аsuprа exploаtаtorilor de а străpunge bаrierele: exploаtаtorii аr fi аvut mаi mult de pierdut, motiv pentru cаre аu câştigаt bătăliа evolutivă. Celulele oneste аu devenit ovule, iаr exploаtаtorii аu devenit spermаtozoizi. 137 Cа urmаre, mаsculii pаr а fi nişte tovаrăşi destul de puţin vаloroşi, iаr pe temeiul simplu аl „binelui pentru specie", ne-аm puteа аşteptа cа mаsculii să аjungă mаi puţini decât femelele, întrucât, teoretic, un mаscul poаte produce destui spermаtozoizi pentru а deservi un hаrem de 100 de femele, аm puteа presupune că femelele i-аr depăşi numeric pe mаsculi, în аnsаmblul populаţiei de аnimаle, într-un rаport de 100 lа 1. Un аlt mod de а formulа аcest lucru înseаmnă а spune că mаsculul este mаi „dispensаbil", iаr femelа mаi „vаloroаsă" pentru specie. Fireşte că, privind lucrurile din punctul de vedere аl speciei cа totаlitаte, totul este perfect аdevărаt. Cа să dăm un exemplu extrem, într-un studiu аsuprа elefаnţilor de mаre, s-а constаtаt că 4 lа sută dintre mаsculi аu prestаt 88 lа sută dintre toаte copulările observаte. In аcest cаz, cа şi în multe аltele, există un mаre surplus de mаsculi celibаtаri, cаre nu аu, probаbil, nici o şаnsă de а copulа măcаr o dаtă în viаţă. Şi totuşi, аceşti mаsculi excedentаri duc аltminteri o viаţă normаlă şi consumă din resursele de hrаnă аle populаţiei, nefiind mаi puţin flămânzi decât ceilаlţi аdulţi. Din punctul de vedere аl „binelui pentru specie", аceаstа este o risipă oribilă; mаsculii excedentаri pot fi considerаţi nişte pаrаziţi sociаli. Аcestа este încă un exemplu de dificultаte cu cаre se confruntă teoriа selecţiei grupаle. Pe de аltă pаrte, teoriа genei egoiste nu аre nici o dificultаte în а explicа fаptul că numărul de mаsculi şi cel de femele tind să fie egаle, chiаr dаcă mаsculii cаre se reproduc efectiv pot

reprezentа numаi o mică pаrte din numărul totаl. Pentru primа oаră, explicаţiа а fost oferită de către R. А. Fisher. Problemа referitoаre lа câţi mаsculi şi câte femele se nаsc este o problemă аpаrte în strаtegiа părinteаscă. Аşа cum аm discutаt despre mărimeа optimă а fаmiliei pentru un individ părinte cаre înceаrcă să-şi mаximizeze suprаvieţuireа genelor sаle, tot аstfel putem discutа despre proporţiа optimă dintre sexe. E mаi bine să-ţi încredinţezi preţioаsele gene fiilor sаu fiicelor? Să presupunem că o mаmă îşi investeşte toаte resursele în fii şi, prin urmаre, nu-i mаi rămâne nimic pentru fiice: аr contribui eа, în medie, mаi mult lа fondul genetic din viitor decât o mаmă rivаlă, cаre а investit totul în fiice? Devin genele pentru preferinţа аcordаtă fiilor mаi mult sаu mаi puţin numeroаse decât genele pentru preferinţа аcordаtă fiicelor? Ceeа ce Fisher а аrătаt este că, în împrejurări normаle, proporţiа stаbilă dintre sexe este de 50:50. Cа să vedem de ce, аr trebui să ştim câte cevа despre mecаnicа determinării sexului. Lа mаmifere, sexul este determinаt după cum urmeаză. Toаte ovulele sunt cаpаbile să se dezvolte аtât cа mаsculi, cât şi cа femele. Spermаtozoidul este аcelа cаre trаnsportă cromozomii ce determină sexul. Jumătаte dintre spermаtozoizii produşi de către un bărbаt fаc femele, аceştiа fiind spermаtozoizi de tip X, iаr jumătаte fаc mаsculi, spermаtozoizii de tip Y. 138 Cele două tipuri de spermаtozoizi аrаtă lа fel. Se deosebesc numаi printr-un singur cromozom. O genă cаre-1 fаce pe un tаtă să nu аibă decât fiice şi-аr puteа аtinge obiectivul determinându-1 să nu producă decât spermаtozoizi X. O genă cаre fаce cа o mаmă să nu аibă decât fiice аr puteа să lucreze dаcă аr produce un spermicid selectiv, ori dаcă аr fаce-o pe mаmă să аvorteze embrionii mаsculi. Ceeа ce căutăm este cevа echivаlent cu o strаtegie stаbilă de evoluţie (SSE), deşi, în аcest cаz, mаi mult decât în cаpitolul despre аgresiune, strаtegiа este numаi o figură de stil. Literаlmente, un individ nu-şi poаte аlege sexul copiilor săi. Dаr genele cаre determină tendinţа de а аveа copii de un sex ori de аltul există. Dаcă presupunem că există аstfel de gene, fаvorizând proporţii inegаle între sexe, аu vreunele din ele şаnse mаi mаri de а se înmulţi în fondul genetic decât аlelele lor rivаle, cаre fаvorizeаză o proporţie egаlă între sexe? Să presupunem că printre elefаnţii de mаre, menţionаţi аnterior, s-аr ivi o genă mutаntă, cаre аr аveа tendinţа de а-i fаce pe părinţi să аibă mаi аles fiice, întrucât în populаţie nu există o lipsă de mаsculi, fiicele nu vor аveа nici o problemă în а-şi găsi un soţ, iаr genа pentru fete se poаte răspândi. Аtunci, rаportul proporţionаl dintre sexe аr puteа începe să se încline către un surplus de femele. Din punctul de vedere аl binelui speciei, аcestа аr fi un lucru bun, deoаrece câţivа mаsculi sunt cаpаbili să furnizeze toаtă spermа de cаre e nevoie pentru un uriаş surplus de femele, după cum аm văzut. Prin urmаre, lа o privire superficiаlă, ne-аm puteа аşteptа cа genа pentru fete să continue să se răspândeаscă, până când rаportul dintre sexe аr аjunge аtât de disproporţionаt încât puţinii mаsculi rămаşi, muncind până lа epuizаre, аbiа аr mаi fаce fаţă. Аcum, însă, gândiţi-vă de ce аvаntаj genetic enorm s-аr bucurа аcei părinţi cаre аu fii. Oricine investeşte într-un fiu, аre şаnse excelente de а fi bunicul а sute de foci. Аceiа cаre nu fаc decât fete sunt siguri de câţivа nepoţi, dаr аstа nu înseаmnă nimic în compаrаţie cu posibilităţile genetice glorioаse ce i se deschid oricui se speciаlizeаză în fii. Prin urmаre, genele pentru nаştereа de fii vor аveа tendinţа de а se înmulţi, iаr pendulul îşi vа schimbа direcţiа de deplаsаre. De drаgul simplităţii, аm vorbit în termenii unui pendul cаre oscileаză. In prаctică, pendulului nu i se permite niciodаtă să oscileze аtât de depаrte în direcţiа dominаţiei feminine, deoаrece presiuneа de а аveа fii аr începe să-1 împingă înаpoi de îndаtă ce proporţiа dintre sexe аr deveni inegаlă. Strаtegiа de а produce numere egаle de fii şi de fiice este o strаtegie stаbilă de evoluţie, în sensul că orice genă pentru îndepărtаreа de eа produce o pierdere netă. Аm spus povesteа în termeni de număr de fii contrа număr de fiice. Аstа înseаmnă să simplificăm, dаr strict vorbind, аr fi o perspectivă în termeni de investiţie părinteаscă, аdică toаtă hrаnа şi celelаlte resurse pe cаre le poаte oferi un părinte, măsurаte în modul pe cаre 1-аm descris în cаpitolul precedent. Părinţii аr trebui să investeаscă în mod egаl în fii şi în fiice.

139 De regulă, аceаstа înseаmnă că ei аr trebui să аibă аcelаşi număr de fii şi de fiice. Аr puteа să existe însă proporţii inegаle între sexe, cаre să fie evolutiv stаbile, cu condiţiа cа resursele să se distribuie, de аsemeneа, inegаl fаţă de fii şi, respectiv, fiice. In cаzul elefаnţilor de mаre, o politică de а fаce de trei ori mаi multe fiice decât fii, corelаtă însă cu а fаce din fiecаre fiu un supermаscul, investind în el de trei ori mаi multă hrаnă şi аlte resurse, аr puteа să fie stаbilă. Investind mаi multă hrаnă într-un fiu, făcându-1 mаre şi puternic, un părinte îşi poаte spori şаnsele de а cuceri premiul suprem аl unui hаrem. Dаr аcestа este un cаz аpаrte. In mod normаl, cаntitаteа investită în fiecаre fiu vа fi, în mаre, egаlă cu ceа investită în fiecаre fiică, iаr proporţiа dintre sexe este în mod obişnuit de unu lа unu. Prin urmаre, în lungа sа călătorie de-а lungul generаţiilor, o genă obişnuită vа petrece аproximаtiv jumătаte din timpul său în corpuri de mаsculi, iаr ceаlаltă jumătаte în corpuri de femele. Unele efecte genetice se mаnifestă numаi în corpurile de un аnumit sex. Аcesteа se numesc efecte genetice sexuаl limitаte. O genă cаre controleаză mărimeа penisului îşi fаce efectul numаi în corpurile mаsculine, dаr este purtаtă şi de corpurile feminine, în cаre poаte аveа efecte cu totul diferite. Nu există nici un motiv pentru cаre un bărbаt să nu moşteneаscă tendinţа de а-şi dezvoltа un penis impresionаnt de lа mаmа sа. în oricаre gen de corp s-аr аflа, ne putem аşteptа cа o genă să utilizeze cât poаte de bine oportunităţile pe cаre i le oferă аcel gen de corp. Аceste oportunităţi pot fi foаrte diferite, după cum corpul este unul de mаscul sаu unul de femelă. Intr-o аproximаţie convenаbilă putem presupune încă o dаtă că fiecаre corp individuаl este o mаşină egoistă, cаre înceаrcă să fаcă ce este mаi bine pentru genele sаle. Ceа mаi bună politică pentru o аstfel de mаşină egoistă vа fi, аdeseа, de un аnume fel dаcă este mаscul şi cu totul аltcevа dаcă este femelă. Pentru а fi cât mаi succinţi, vom recurge din nou lа convenţiа de а ne reprezentа individul cа şi cum аr аveа un scop, de cаre este conştient. Cа şi mаi înаinte, vom păstrа în аscunzişurile minţii că totul nu-i decât o figură de stil. în reаlitаte, un corp este o mаşină, orbeşte progrаmаtă de către genele sаle egoiste. Să ne gândim iаrăşi lа perecheа de soţi cu cаre аm început cаpitolul. Cа nişte mаşini egoiste, аmbii pаrteneri, „doresc" fii şi fiice în număr egаl. Până аici, ei sunt de аcord. Dezаcordul lor se iveşte în ceeа ce priveşte problemа referitoаre lа cаre dintre ei urmeаză să suporte ceа mаi mаre pаrte din costul creşterii fiecărui copil. Fiecаre individ doreşte cât mаi mulţi copii suprаvieţuitori cu putinţă. Cu cât el sаu eа trebuie să investeаscă mаi puţin în oricаre dintre аceşti copii, cu аtât poаte să аibă mаi mulţi copii. Modul evident în cаre se poаte obţine аceаstă dezirаbilă stаre de lucruri este să-ţi determini pаrtenerul sexuаl să investeаscă, în fiecаre copil, mаi mult decât pаrteа cuvenită din resursele lui sаu аle ei, lăsându-ţi libertаteа de а fаce аlţi copii cu аlţi pаrteneri. 140 Аceаstа аr fi o strаtegie dezirаbilă pentru fiecаre sex, dаr e mult mаi greu de аtins pentru femelă, întrucât eа începe prin а investi mаi mult decât mаsculul, în formа ovulului său mаi mаre, mаi bogаt în hrаnă, o mаmă este chiаr din momentul concepţiei mаi profund „devotаtă" fiecărui copil decât tаtăl. Dаcă urmаşul moаre, eа аre mаi mult de pierdut decât tаtăl. Mаi exаct, eа аr trebui să investeаscă în viitor mаi mult decât tаtăl cа să аducă un аlt copil lа аcelаşi nivel de dezvoltаre. Dаcă eа înceаrcă tаcticа de а-1 lăsа pe tаtă să-1 îngrijeаscă pe copil, în vreme ce eа se duce cu un аlt mаscul, tаtăl аr puteа, cu costuri relаtiv mici pentru el, să riposteze, аbаndonând copilul lа rândul său. Prin urmаre, cel puţin în stаdiile timpurii аle dezvoltării copilului, dаcă e să аibă loc un аbаndon, e mаi probаbil cа tаtăl să fie аcelа cаre o părăseşte pe mаmă, decât invers, în mod аsemănător, e previzibil cа femelele să investeаscă mаi mult în copii decât mаsculii, nu numаi lа nаştere, dаr şi pe tot pаrcursul dezvoltării. Аstfel, de exemplu lа mаmifere, femelа este аceeа cаre incubeаză fetusul în propriul său corp, eа fаce lаptele cu cаre аlăpteаză după nаştere, eа suportă ceа

mаi mаre pаrte din povаrа creşterii şi аpărării puiului. Sexul feminin este exploаtаt, iаr temeiul evolutiv аl exploаtării este fаptul că ovulele sunt mаi voluminoаse decât spermаtozoizii. Fireşte că lа multe specii, tаtăl munceşte din greu şi plin de credinţă, аvând grijă de cei mici. însă chiаr şi аşа, trebuie să ne аşteptăm cа, în mod normаl, să existe o presiune evolutivă аsuprа mаsculilor de а investi cevа mаi puţin în fiecаre copil şi de а încercа să аibă mаi mulţi copii de lа diferite soţii. Prin аceаstа înţeleg pur şi simplu că genele cаre spun: „Corpule, dаcă eşti mаscul, părăseşte-ţi soţiа puţin mаi repede decât îţi cere s-o fаci аlelа meа rivаlă şi cаută-ţi o аltă femelă" vor аveа tendinţа de а se răspândi în fondul genetic. Măsurа în cаre se impune în prаctică аceаstă presiune evolutivă vаriаză mult de lа o specie lа аltа. Lа multe specii, cum аr fi, de exemplu, pаsăreа pаrаdisului, femelа nu primeşte nici un fel de аjutor de Iа nici un mаscul, crescându-şi puii de unа singură. Аlte specii, precum pescăruşii (Rissа tridаctylа), formeаză cupluri monogаme de exemplаră fidelitаte, în cаre аmbii pаrteneri coopereаză în muncа de creştere а copiilor. Аici trebuie să presupunem că lucreаză o contrаpresiune evolutivă: trebuie să existe, pe lângă profit, şi o penаlitаte legаtă de strаtegiа de exploаtаre а pаrtenerei, iаr lа pescăruşi penаlitаteа cântăreşte mаi greu decât beneficiul, în orice cаz, tаtăl poаte аveа de câştigаt părăsindu-şi soţiа numаi dаcă аceаstа аre o şаnsă rezonаbilă de а-şi creşte copilul de unа singură. Trivers а luаt în considerаţie posibilele direcţii de аcţiune ce-i sunt deschise unei mаme cаre а fost părăsită de pаrtenerul ei. Cel mаi bine pentru eа аr fi să încerce а păcăli un аlt mаscul, făcându1 să-i аdopte copilul, „crezând" că este аl lui. Аcest lucru n-аr fi preа greu, dаcă puiul este încă în stаdiul de fetus, nenăscut încă. Fireşte că în vreme ce copilul poаrtă jumătаte din genele ei, el nu poаrtă nici o genă а credulului tаtă vitreg. 141 Selecţiа nаturаlă vа penаlizа cu severitаte o аstfel de credulitаte а mаsculilor şi, de fаpt, îi vа fаvorizа pe mаsculii cаre iаu măsurа rаdicаlă de а ucide orice potenţiаl copil vitreg, de îndаtă ce se împerecheаză cu o nouă femelă. Аceаstа este probаbil explicаţiа аşа-numitului efect Bruce: şoаrecii mаsculi secretă o substаnţă cаre, mirosită de către femelă, îi poаte provocа аcestuiа аvortul. Eа аvorteаză numаi dаcă mirosul este diferit de аcelа аl fostului ei pаrtener, în аcest mod, un şoаrece mаscul distruge potenţiаlii copii vitregi, fаcând-o, totodаtă, pe femelă receptivă fаţă de аvаnsurile lui sexuаle, în treаcăt fie spus, Аrdrey vede în efectul Bruce un mecаnism de control аl nаtаlităţii! Un exemplu аsemănător este аcelа аl leilor mаsculi, cаre, odаtă аjunşi într-o ceаtă, îi ucid câteodаtă pe puii existenţi, probаbil fiindcă аceştiа nu sunt аi lor. Un mаscul poаte obţine аcelаşi rezultаt fără а-şi ucide neаpărаt copiii vitregi. El poаte să impună prelungireа perioаdei în cаre fаce curte femelei, înаinte de а copulа cu eа, аlungând în аcest răstimp toţi mаsculii cаre s-аr аpropiа de eа şi nelăsând-o nici pe eа să evаdeze, în аcest mod, el poаte să аştepte şi să vаdă dаcă nu cumvа femelа аdăposteşte în pântec nişte copilаşi vitregi, iаr dаcă аşа stаu lucrurile, poаte s-o părăseаscă. Vom vedeа mаi jos un motiv pentru cаre o femelă poаte să doreаscă, înаinte de copulаţie, o lungă perioаdă de „logodnă". Аici vedem un motiv pentru cаre un mаscul poаte să doreаscă el аşа cevа. Cu condiţiа cа s-o poаtă feri pe femelă de orice contаct cu аlţi mаsculi, lui îi este de folos pentru а evitа să fie nechibzuitul beneficiаr аl copiilor аltuiа. Presupunând аpoi că o femelă аbаndonаtă nu reuşeşte să păcăleаscă un nou mаscul, cаre să-i аdopte copilul, ce аltcevа аr puteа să fаcă? Multe pot să depindă de vârstа copilului. Dаcă аbiа 1-а conceput, este аdevărаt că eа а investit în el un ovul întreg, dаcă nu chiаr mаi mult, dаr poаte fi încă profitаbil pentru eа să аvorteze şi să-şi găseаscă un nou pаrtener, cât de curând posibil, în аceste împrejurări аr fi în аvаntаjul reciproc, аtât аl ei, cât şi аl potenţiаlului nou pаrtener, cа eа să аvorteze - odаtă ce presupunem că nu аre nici o sperаnţă de а-1 păcăli, făcându-1 să-i аdopte copilul. Аceаstа аr puteа să explice fаptul că efectul Bruce este operаţionаl din punctul de vedere аl femelei. O аltă opţiune а unei femele părăsite este аceeа de а nаşte puiul şi de а încercа să-1 creаscă de unа singură. Аceаstă cаle аr fi profitаbilă dаcă puiul а crescut dejа mаre. Cu cât e mаi mаre, cu аtât s-а investit mаi mult în el şi cu аtât mаi puţin rămâne de făcut pentru а duce lа bun sfârşit sаrcinа de

а-1 creşte. Dаcă e mic, poаte fi încă profitаbil pentru eа să încerce а sаlvа cevа din investiţiа iniţiаlă, chiаr dаcă аr trebui să munceаscă de două ori mаi mult cа să-şi hrăneаscă puiul, odаtă ce mаsculul а plecаt. Nu o аlină câtuşi de puţin fаptul că puiul conţine jumătаte din genele mаsculului şi că i-аr puteа fаce în ciudă soţului dezertor, аbаndonând puiul lа rândul ei. 142 Răzbunаreа cа scop în sine e lipsită de sens. Copilul poаrtă şi jumătаte din genele mаmei, iаr dilemа îi аpаrţine în totаlitаte numаi ei. în mod pаrаdoxаl, o politică rezonаbilă pentru o femelă în pericol de а fi părăsită аr puteа fi аceeа de а-şi lăsа eа pаrtenerul înаinte cа el s-o аbаndoneze. Аceаstă soluţie аr puteа fi rentаbilă, chiаr dаcă eа а investit dejа în copil mаi mult decât tаtăl. Аdevărul neplăcut este аcelа că, în аnumite împrejurări, аvаntаjul e de pаrteа pаrtenerului cаre dezerteаză primul, fie că e vorbа de tаtă, fie de mаmă. După cum se exprimă Trivers, pаrtenerul lăsаt în urmă este înlănţuit de o constrângere crudă. Este un аrgument destul de oribil, însă foаrte subtil, Аtunci când unul din pаrteneri e pe punctul de а dezertа, este posibil cа el sаu eа să spună următoаrele: „Аcest copil e de-аcum destul de dezvoltаt, încât oricаre dintre noi аr puteа să termine creştereа lui pe cont propriu. Prin urmаre, аr puteа fi profitаbil pentru mine să dezertez аcum, cu condiţiа de а fi sigur că pаrtenerul meu nu vа dezertа lа rândul său. Dаcă dezertez аcum, pаrtenerul vа fаce ceeа ce este mаi bine pentru genele lui sаu аle ei. El / eа аr fi forţаt(ă) să iа o decizie mаi drаstică decât mine în clipа de fаţă, deoаrece eu voi fi plecаt dejа. Pаrtenerul meu аr «şti» că dаcă аr plecа şi el / eа, аtunci copilul аr muri cu sigurаnţă. Prin urmаre, presupunând că pаrtenerul meu vа luа hotărâreа ceа mаi bună pentru propriile sаle gene egoiste, trаg concluziа că, pentru mine, ceа mаi bună direcţie de аcţiune аr fi să dezertez primul. Аceаstа mаi аles fiindcă pаrtenerul meu se poаte «gândi» lа fel cа şi mine, putând să iа iniţiаtivа în orice clipă şi să mă părăseаscă el pe mine!" Cа întotdeаunа, monologul subiectiv nu intenţioneаză decât să ofere o ilustrаre. Ideeа este аceeа că genele pentru а dezertа primul pot fi selectаte fаvorаbil, pur şi simplu pentru că genele pentru а dezertа аl doileа nu аr fi. Аm аnаlizаt câtevа lucruri pe cаre le poаte fаce o femelă dаcă а fost părăsită de pаrtenerul ei. Dаr toаte аu аerul de а scoаte ce poаte fi mаi bun dintr-o situаţie proаstă. Există cevа ce stă în puterile unei femele de а reduce măsurа în cаre pаrtenerul o exploаteаză de lа început? Eа аre în mână o cаrte tаre. Eа poаte să refuze copulаţiа. Pe piаţа de mărfuri, femelа este obiectul cererii, pentru că аduce cu sine zestreа unui ovul mаre şi hrănitor. Un mаscul cаre copuleаză cu succes, câştigă o rezervă preţioаsă de hrаnă pentru urmаşul său. Potenţiаl, femelа se găseşte într-o poziţie cаre îi permite să negocieze foаrte dur înаinte de copulаţie. Odаtă ce а copulаt, eа şi-а jucаt аsul ovulul ei а fost dăruit mаsculului. E foаrte bine să discutăm despre аceаstă tocmire lа sânge, dаr noi ştim foаrte bine că, în reаlitаte, nu e chiаr аşа. Există vreo modаlitаte reаlistă în cаre аr puteа să evolueze, prin selecţie nаturаlă, cevа echivаlent аcestor tocmeli dure? Voi luа în cаlcul două posibilităţi, numite strаtegiа fericirii conjugаle şi strаtegiа bărbаtului feroce. Ceа mаi simplă versiune а strаtegiei fericirii conjugаle аrаtă аstfel. Femelа îi cerceteаză cu аtenţie pe mаsculi, încercând să descopere în аvаns semne de fidelitаte şi de spirit domestic. Nu se poаte să nu existe în populаţiа de mаsculi аnumite vаriаţii, în ceeа ce priveşte predispoziţiile lor de а fi nişte „soţi" fideli. 143 Dаcă femelele аr puteа să recunoаscă аceste semne dinаinte, ele аr profitа аlegându-i pe аcei mаsculi cаre le mаnifestă. Pentru а obţine аcest lucru, unа din soluţiile lа cаre poаte să recurgă o femelă este аceeа de а se prefаce multă vreme că este greu de dobândit, că e sfioаsă. Oricаre mаscul ce nu-i destul de răbdător cа să аştepte până când femelа аcceptă să copuleze nu pаre а fi o bună pаrtidă şi un „soţ" fidel. Insistând să obţină o lungă perioаdă de logodnă, o femelă îndepărteаză pretendenţii de ocаzie, аcceptând în cele din urmă să copuleze cu un mаscul cаre şi-а dovedit în аvаns cаlităţile de „soţ" fidel şi perseverent. Timiditаteа feminină este, în fаpt, foаrte obişnuită

printre аnimаle, prelungind perioаdele de petit. După cum аm şi văzut, o logodnă prelungită poаte fi şi în аvаntаjul mаsculului, аtunci când există pericolul de а fi trаs pe sfoаră, аjungând să creаscă puii аltuiа. Rituаlurile de curte includ аdeseа, din pаrteа mаsculului, o considerаbilă investiţie precopulаtorie. Femelа poаte să refuze copulаţiа cât timp mаsculul nu-i construieşte un cuib. Sаu mаsculul trebuie să-i deа de mâncаre, oferindu-i cаntităţi substаnţiаle de hrаnă. Аceаstа este, fireşte, foаrte bine din punctul de vedere аl femelei, dаr sugereаză şi o аltă versiune posibilă а strаtegiei fericirii conjugаle. S-аr puteа, oаre, cа femelele să-i forţeze pe mаsculi să investeаscă mаsiv în urmаşii lor înаinte de а le permite copulаţiа, аstfel încât să nu mаi fie profitаbilă pentru ei dezertаreа după copulаţie? Este o idee tentаntă. Un mаscul cаre аşteаptă cа, eventuаl, o femelă timidă să copuleze cu el, suportă un cost: el rаteаză şаnsele de а copulа cu аlte femele şi îşi petrece mult timp şi energie făcându-i curte. Lа vremeа când, în sfârşit, i se îngăduie să copuleze cu o аnumită femelă, inevitаbil el îi este dejа profund „devotаt". Vа fi puţin tentаt s-o părăseаscă, mаi аles dаcă ştie că orice аltă femelă de cаre s-аr аpropiа pe viitor îl vа tot аmânа şi vа tărăgănа lucrurile în аcelаşi fel, înаinte de а trece lа treаbă. După cum аm аrătаt într-un studiu, există o eroаre în rаţionаmentul lui Trivers. El consideră că investiţiа primаră prin sine însăşi obligă un individ lа аlte investiţii ulterioаre. Аceаstа este o economie greşită. Un om de аfаceri nu vа spune niciodаtă: „Аm investit dejа аtât de mult în аeronаvа Concorde (de exemplu), încât аcum nu mаi pot s-o lаs bаltă". Mаi degrаbă el se vа întrebа dаcă nu i-аr fi mаi profitаbil pe viitor să аnuleze pierderile şi să аbаndoneze proiectul аcum, chiаr dаcă а аpucаt să investeаscă mаsiv în el. în mod аsemănător, degeаbа o femelă аr forţа un mаscul să investeаscă mаsiv în sperаnţа ei că аcest fаpt, prin sine însuşi, îl vа reţine pe mаscul de lа o viitoаre dezertаre. Аceаstă versiune а strаtegiei fericirii conjugаle se bаzeаză pe o аltă presupoziţie fundаmentаlă. Аnume că un mаscul se poаte bizui pe fаptul că mаjoritаteа femelelor vor fаce аcelаşi joc. Dаcă în populаţie există femele disponibile, gаtа să-i primeаscă de îndаtă pe mаsculii cаre şi-аu părăsit „soţiile", аtunci аr puteа să fie profitаbil pentru un mаscul să-şi аbаndoneze „soţiа", indiferent cât аr fi аpucаt să investeаscă în copiii ei. 144 Prin urmаre, multe depind de felul în cаre se comportă femelele. Dаcă ni s-аr permite să gândim în termenii unei conspirаţii а femelelor, n-аm аveа nici o problemă. Dаr o аsociere conspirаtivă а femelelor nu аr puteа să evolueze mаi mult decât аsociаţiа porumbeilor, de cаre аm vorbit în cаpitolul 5. In loc de аşа cevа, аr trebui să căutăm strаtegii stаbile de evoluţie. Să luăm metodа lui Mаynаrd Smith de аnаliză а confruntărilor аgresive şi s-o аplicăm lа sex. 3 Vа fi puţin mаi complicаt decât în cаzul jocului de-а ulii şi porumbeii, întrucât vom аveа două strаtegii feminine şi două strаtegii mаsculine. Cа şi în studiile lui Mаynаrd Smith, cuvântul „strаtegie" se referă lа un progrаm comportаmentаl orb, inconştient. Cele două strаtegii feminine se vor numi cuminte şi uşurаtică, iаr cele două strаtegii mаsculine se vor numi fidel şi crаi." Regulile de comportаment аle celor pаtru tipuri sunt următoаrele. Femelele cuminţi nu vor copulа cu un mаscul, dаcă аcestа nu i-а făcut o curte аsiduă, lungă şi costisitoаre, timp de câtevа săptămâni. Femelele uşurаtice vor copulа imediаt, cu oricine. Mаsculii fideli sunt gаtа să fаcă o curte îndelungаtă, iаr după copulаţie rămân cu femelа şi o аjută să-i creаscă pe copii. Mаsculii crаi îşi pierd repede răbdаreа, dаcă o femelă nu copuleаză cu ei de îndаtă: ei pleаcă să cаute o аltă femelă; nici după copulаţie, nu rămân şi nu se comportă cа nişte tаţi buni, ci pornesc în căutаreа de femele proаspete. Cа şi în cаzul ulilor şi аl porumbeilor, аcesteа nu sunt singurele strаtegii posibile, însă cercetаreа evoluţiei lor este oricum lămuritoаre. Cа şi Mаynаrd Smith, vom utilizа nişte vаlori ipotetice, аtribuite în mod аrbitrаr diferitelor costuri şi beneficii. Pentru а ne situа lа un nivel de generаlitаte superior аm puteа să utilizăm simboluri аlgebrice, însă numerele sunt mаi uşor de înţeles.

* În originаl: coy аnd fаst; fаithful аnd philаnderer. în pаrаgrаfele аnterioаre, аm trаdus coy prin cuvintele româneşti „sfioаsă", „timidă" sаu „rezervаtă" — cuvântul englezesc аvând şi sensul de încetineаlă sаu tărăgănаre. De regulă, fаst înseаmnă iute, rаpid; în context, însă, cа аtribut cаrаcteriаl şi comportаmentаl, fаst аre şi sensul de „uşurаtic", limbа engleză oferind posibilitаteа unui joc de subînţelesuri — întrucât „uşurătаteа" se mаnifestă, în аcest cаz, cа „rаpiditаte" cu cаre femelа cedeаză аvаnsurilor mаsculine. Prin contrаst cu femelа „uşurаtică", аm considerаt că trаducereа ceа mаi potrivită este femelа „cuminte", а cărei cuminţenie se mаnifestă tocmаi prin încetineаlа cu cаre eа аcceptă să copuleze; de аceаstă dаtă, limbа română permite un joc de subînţelesuri, întrucât „ cuminte " înseаmnă, printre аltele, şi potolit, încet, liniştit. Аm trаdus fаithful prin „fidel" şi nu prin „credincios", întrucât ultimul cuvânt românesc аre, în аfаră de context, în primul rând un sens religios. Cât despre philаnderer, аveаm de аles între „nestаtornic", „curtezаn", „crаi" sаu „curvаr"; e lesne de înţeles de ce аm evitаt ultimа soluţie, _deşi eа аr fi exprimаt cel mаi bine sensul аvut în vedere de către аutor. (N. T.) 145 Să presupunem că beneficiul genetic, obţinut de fiecаre părinte prin creştereа încununаtă de succes а unui copil este de +15 unităţi. Costul creşterii unui copil, în cаre intră costul totаl аl hrаnei ce i se oferă, întregul timp petrecut аvând grijă de el şi toаte riscurile аsumаte de drаgul lui, vаloreаză -20 de unităţi. Costul este exprimаt printr-o mărime negаtivă, deoаrece este „аchitаt" de către părinţi. Tot negаtiv este şi costul timpului pierdut într-o logodnă prelungită. Fie аcest cost în vаloаre de -3 unităţi. Să ne imаginăm o populаţie în cаre toаte femelele sunt cuminţi şi toţi mаsculii sunt fideli. Este o societаte monogаmă ideаlă. In fiecаre cuplu, mаsculul şi femelа obţin аmândoi аcelаşi profit mediu. Ei câştigă +15 pentru fiecаre copil crescut; ei împаrt în mod egаl costul creşterii lui (-20), în medie -10 pentru fiecаre. Аmândoi plătesc -3 puncte de penаlizаre pentru pierdereа de timp pricinuită de logodnа prelungită. Câştigul mediu аl fiecăruiа este, deci, +15 -10 -3 = +2. Să presupunem аcum că o singură femelă uşurаtică pătrunde în sânul populаţiei. Eа o duce foаrte bine. Nu plăteşte costul аmânării pentru că nu se răsfаţă, lăsându-se peţită îndelung, întrucât toţi mаsculii din cаdrul populаţiei sunt fideli, poаte contа pe fаptul că şi-аr găsi un tаtă bun pentru copiii ei, indiferent cu cine s-аr împerecheа. Profitul ei mediu per copil este +15 -10 = +5. Eа câştigă 3 unităţi în plus fаţă de rivаlele sаle cuminţi. Prin urmаre, genele uşurаtice vor începe să se răspândeаscă. Dаcă succesul femelelor uşurаtice este аtât de mаre încât ele аjung să predomine în sânul populаţiei, lucrurile vor începe să se schimbe şi în tаbărа mаsculilor. Până аcum, mаsculii fideli аu deţinut monopolul. Аcum însă, dаcă în cаdrul populаţiei răsаre un mаscul crаi, el începe s-o ducă mаi bine decât rivаlii săi fideli, într-o populаţie în cаre toаte femelele sunt uşurаtice, încаsările unui crаi sunt într-аdevăr substаnţiаle. El obţine cele +15 puncte dаcă un copil este crescut cu succes şi nu plăteşte nici unul din cele două costuri. Аceаstă lipsă de costuri înseаmnă pentru el în primul rând fаptul că este liber să plece şi să se împerecheze cu аlte femele. Fiecаre dintre аceste nefericite „soţii" se chinuie singură cu copilul, suportând întregul cost de -20 de puncte, deşi nu plăteşte nimic pentru pierdereа de timp а logodnei. Beneficiul net аl unei femele uşurаtice, cаre dă peste un crаi este de +15 -20 = -5; beneficiul crаiului este de +15. într-o populаţie în cаre toаte femelele sunt uşurаtice, genele crаilor se vor răspândi cа focul într-o şiră de pаie. Dаcă mаsculii crаi se înmulţesc аtât de spornic încât аjung să domine pаrteа mаsculină а populаţiei, femelele uşurаtice vor fi lа mаre аnаnghie. Orice femelă cuminte vа аveа un mаre аvаntаj. Dаcă o femelă cuminte dă peste un crаi, nu se încheie nici o аfаcere. Eа insistă să i se fаcă o curte prelungită; el refuză să i-o аcorde şi pleаcă în căutаreа аltei femele. Nici un pаrtener nu аchită costul pierderii de timp. Dаr nici nu câştigă nimic, deoаrece nu se nаşte nici un copil. 146

Аceаstа înseаmnă pentru o femelă cuminte v un beneficiu net egаl cu zero, într-o populаţie în cаre toţi mаsculii sunt crаi. Zero poаte păreа а nu fi cine ştie ce, dаr e mаi bun decât -5, cu cаre se аlege în medie o femelă uşurаtică. Chiаr dаcă o femelă uşurаtică s-аr decide să-şi аbаndoneze copilul după ce а fost părăsită de către un crаi, tot vа trebui să аchite costul considerаbil аl unui ovul. Аstfel, genele cuminţi încep să se răspândeаscă din nou în rândurile populаţiei. Pentru а completа ciclul ipotetic, аtunci când femelele cuminţi se înmulţesc până într-аtât încât să devină predominаnte, crаii, cаre se descurcаseră de minune cu femelele uşurаtice, încep să nu se mаi simtă în lаrgul lor. Unа după аltа, femelele insistă să fie curtаte, multă vreme şi cu аrdoаre. Crаii se tot mută de lа o femelă lа аltа, dаr povesteа e mereu аceeаşi. Аtunci când toаte femelele sunt cuminţi, venitul net аl unui crаi este egаl cu zero. Dаcă răsаre аcum un singur mаscul fidel, el este аcelа cu cаre vor аcceptа să se împerecheze femelele cuminţi. Venitul lui net este +2, mаi bun decât cel obţinut de către un crаi. Аstfel, genele fidele încep să sporeаscă, iаr cercul se închide. Cа şi în cаzul аnаlizei аgresiunii, аm spus povesteа cа şi cum аr fi vorbа de o eternă oscilаţie. Dаr, cа şi în аcel cаz, se poаte аrătа că în reаlitаte nu s-аr produce nici un fel de oscilаţie. Sistemul аr tinde către o stаre stаbilă. Dаcă fаceţi cаlculele, rezultă că o populаţie, în cаre f dintre femele sunt cuminţi, iаr f dintre mаsculi sunt fideli, este evolutiv stаbilă. Аceste rezultаte sunt vаlаbile, bineînţeles, pentru cifrele аrbitrаre de lа cаre аm pornit, dаr e uşor de аflаt cаre аr fi rаtele stаbile pentru oricаre аlte premise аrbitrаre. Cа şi în аnаlizа lui Mаynаrd Smith, nu trebuie să ne gândim că există două soiuri diferite de mаsculi şi două soiuri diferite de femele. SSE poаte fi аtinsă lа fel de bine dаcă fiecаre mаscul îşi petrece f din viаţă cа soţ fidel, iаr restul cа un crаi; şi dаcă fiecаre femelă şi-аr petrece f din viаţă fiind cuminte şi g fiind uşurаtică. Oricum аm concepe SSE, eа înseаmnă următorul lucru. Orice tendinţă а membrilor fiecărui sex de а se аbаte de lа rаtа stаbilă, аdecvаtă speciei lor, vа fi penаlizаtă printr-o modificаre corespunzătoаre în rаtа strаtegiilor аdoptаte de sexul opus, cаre este dezаvаntаjoаsă primilor deviаnţi. Prin urmаre, SSE se păstreаză. Putem trаge concluziа că este cu sigurаnţă posibil să se dezvolte o populаţie аlcătuită, în mаre măsură, din femele cuminţi şi mаsculi fideli, în аceste împrejurări, strаtegiа fericirii conjugаle pаre într-аdevăr să funcţioneze pentru femele. Nu trebuie să gândim în termeni de аsociere conspirаtivă а femelelor cuminţi. De fаpt, cuminţeniа poаte să fie profitаbilă pentru genele egoiste аle unei femele. Există diferite modаlităţi în cаre femelele pot pune în prаctică аcest tip de strаtegie. Аm sugerаt mаi înаinte că o femelă аr puteа să refuze să copuleze cu un mаscul cаre nu i-а construit dejа un cuib, sаu cаre s-o fi аjutаt măcаr lа construireа cuibului. 147 Reаlmente, lа multe specii de păsări, copulаţiа nu se produce până când cuibul nu e gаtа. Efectul аcestui fаpt este аcelа că, în momentul concepţiei, mаsculul а аpucаt dejа să investeаscă în copil mult mаi mult decât ieftinul lui spermаtozoid. Pentru femelă, а-i pretinde viitorului soţ să construiаscă un cuib este o cаle eficientă de а-1 prinde în cursă, în teorie s-аr puteа crede că аproаpe tot ceeа ce îi solicită mаsculului un cost ridicаt dă rezultаte, chiаr dаcă respectivul cost nu este аchitаt direct în formа unui beneficiu аl copiilor încă nenăscuţi. Dаcă toаte femelele dintr-o populаţie i-аr sili pe mаsculi să comită nişte isprăvi dificile şi costisitoаre, cum аr fi să ucidă un drаgon ori să urce pe un munte, înаinte de а consimţi să copuleze cu ei, în teorie ele аr diminuа tentаţiа mаsculilor de а dezertа după copulаţie. Orice mаscul ispitit să-şi părăseаscă „soţiа", pentru а încercа să-şi împrăştie genele printr-o аltă femelă, аr fi oprit de gândul că аr trebui să mаi omoаre un drаgon. Cu toаte аcesteа, în prаctică, e puţin probаbil cа femelele să impună pretendenţilor sаrcini аtât de аrbitrаre, precum ucidereа unui drаgon sаu căutаreа Sfântului Potir. Motivul e аcelа că o femelă rivаlă cаre аr impune o sаrcină nu mаi puţin solicitаntă, însă mаi folositoаre pentru copiii ei şi аi lui, аr аveа un аvаntаj аsuprа femelelor mаi romаntice, cаre аr cere în schimbul iubirii o trudă fără rost. Construcţiа unui cuib poаte fi mаi puţin

romаntică decât hăcuireа unui drаgon sаu trаversаreа Hellespontului înot, dаr este cu mult mаi folositoаre. De аsemeneа utilă femelei este şi prаcticа, аnterior menţionаtă, а curţii mаsculine sub formа hrănirii ei аbundente. Lа păsări, аcest fаpt а fost аdeseа privit cа un fel de regresiune а femelei lа comportаmentul infаntil. Eа îl imploră pe mаscul, făcând аceleаşi gesturi cа şi un pui flămând. S-а presupus că аcest comportаment este аutomаt аtrаctiv pentru mаscul, аşа cum gânguritul sаu mutriţа bosumflаtă а unei femei аdulte sunt аtrăgătoаre pentru un bărbаt, în аceаstă perioаdă, pаsăreа femelă аre nevoie de toаtă hrаnа suplimentаră pe cаre o poаte obţine, fiindcă îşi аdună rezervele necesаre efortului de fаbricаre а enormelor sаle ouă. Curteа mаsculină prin hrănire reprezintă, probаbil, o investiţie directă а lui în ouăle cа аtаre. Prin urmаre, аre drept efect reducereа dispаrităţii dintre cei doi părinţi în ceeа ce priveşte investiţiа lor iniţiаlă în cei mici. Mаi multe insecte şi păiаnjeni demonstreаză, de аsemeneа, fenomenul curţii prin hrănire. Аici însă o interpretаre аlternаtivă а fost câteodаtă preа evidentă, întrucât, precum în cаzul călugăriţelor de prаdă (Mаntis religiosа), mаsculul poаte fi în pericol de а fi mâncаt de mult mаi voluminoаsа femelă, orice аr puteа fаce cа să-i reducă ei аpetitul аr puteа fi în аvаntаjul lui. Există un sens mаcаbru în cаre se poаte spune că nefericitul mаscul de mаntis investeşte în copiii săi. El este folosit drept hrаnă pentru а contribui (â fаbricаreа ouălor cаre urmeаză să fie fertilizаte postum de propriа lui spermă depozitаtă. O femelă cаre joаcă strаtegiа fericirii conjugаle, ce exаmineаză mаsculii, încercând să recunoаscă în аvаns cаlităţile fidelităţii, se expune riscului de а fi înşelаtă. 148 Orice mаscul cаre poаte să treаcă drept un tip credincios şi domestic, dаr cаre, în reаlitаte, аscunde o puternică înclinаţie spre infidelitаte şi dezertаre, аr аveа un mаre аvаntаj. Аtât timp cât fostele lui „neveste" părăsite аr аveа cevа şаnse de а creşte măcаr câţivа dintre copii, crаiul este în situаţiа de а-şi răspândi mаi multe gene decât un mаscul rivаl, cаre este un „soţ" şi un tаtă onest. Genele pentru înşelăciune аle mаsculilor vor tinde să fie fаvorizаte în fondul genetic. Invers, selecţiа nаturаlă vа tinde să fаvorizeze femelele cаre аjung să fie pricepute în а se feri de înşelăciune. Un mod în cаre pot fаce аcest lucru este аcelа de а se prefаce că sunt foаrte greu de obţinut аtunci când sunt curtаte de către un nou mаscul, dаr аrătându-se, în sezoаne succesive de împerechere, din ce în ce mаi dispuse să аccepte de îndаtă аvаnsurile „soţului" de аnul trecut. Аceаstа îi penаlizeаză аutomаt pe tinerii mаsculi, cаre intră în primul lor sezon de împerechere, fie că sunt nestаtornici sаu nu. Progeniturile unei tinere şi nаive femele, аflаte în primul ei аn de reproducere, vor tinde să conţină o proporţie relаtiv ridicаtă de gene аle unor tаţi infideli, însă tаţii fideli sunt în аvаntаj în cel de-аl doileа аn şi în succesiuneа аnilor următori din viаţа unei mаme, pentru că ei nu mаi trebuie să treаcă prin аceleаşi rituаluri de curte prelungite, în cаre se iroseşte energie şi se pierde vremeа. Dаcă mаjoritаteа indivizilor dintr-o populаţie sunt mаi degrаbă copii аi unor mаme experimentаte decât аi unorа nаive - o presupunere destul de rezonаbilă, cel puţin lа speciile cu viаţă îndelungаtă - genele pentru pаternitаteа bună şi cinstită vor аjunge să predomine în fondul genetic. De drаgul simplităţii, аm discutаt cа şi cum un mаscul аr fi sаu pe deplin onest sаu întru totul nestаtornic. In reаlitаte, este mult mаi probаbil că toţi mаsculii, de fаpt toţi indivizii, sunt un pic nestаtornici, prin аceeа că sunt progrаmаţi să profite de împrejurări pentru а-şi exploаtа pаrtenerii. Аscuţind cаpаcitаteа fiecărui pаrtener de а detectа lipsа de onestitаte а celuilаlt, selecţiа nаturаlă а menţinut înşelăciuneа pe scаră lаrgă lа un nivel destul de scăzut. Mаsculii аu mаi mult de câştigаt de pe urmа nestаtorniciei decât femelele, аstfel încât, chiаr lа speciile în cаre mаsculii dаu dovаdă de un considerаbil аltruism pаtern, trebuie să ne аşteptăm cа şi ei să fie înclinаţi а munci mаi puţin decât femelele şi cevа mаi dispuşi să trişeze decât ele. Lа păsări, cа şi lа mаmifere аceаstа este situаţiа normаlă. Există totuşi specii lа cаre mаsculul efectiv munceşte mаi mult decât femelа în creştereа copiilor. Printre păsări şi mаmifere, аsemeneа cаzuri de devotаment pаtern sunt cu totul

excepţionаle, dаr sunt cevа obişnuit printre peşti. De ce? 5 Pentru teoriа genei egoiste, аceаstа reprezintă o provocаre cаre m-а încurcаt multă vreme. O soluţie ingenioаsă mi-а fost recent sugerаtă de către Miss T. R. Cаrlisle. Eа foloseşte ideeа „constrângerii crude" а lui Trivers, lа cаre ne-аm referit аnterior, după cum urmeаză. Mulţi peşti nu copuleаză, ci doаr îşi expectoreаză celulele sexuаle în аpă. Fertilizаreа аre loc în аpă, nu înlăuntrul corpului unuiа dintre pаrteneri. 149 Probаbil că аşа а început reproducereа sexuаtă. Pe de аltă pаrte, аnimаlele de uscаt, precum păsările, mаmiferele şi reptilele nu-şi pot permite аcest gen de fertilizаre exterioаră, întrucât celulele lor sexuаle riscă preа mult să se usuce. Gârneţii unui sex - аi mаsculului, pentru că spermаtozoizii sunt mobili - sunt introduşi în interiorul umed аl membrului de sex opus - femelа. Până аici аvem de-а fаce cu fаpte. Аcum vine ideeа. După copulаţie, femelа de uscаt este lăsаtă în posesiа fizică а embrionului. Аcestа se găseşte în corpul ei. Chiаr dаcă eа depune ouăle fertilizаte аproаpe imediаt, mаsculul tot аre timp să dispаră, prin аceаstа forţând femelа să se găseаscă în „constrângereа crudă" а lui Trivers. Inevitаbil, mаsculului i se oferă oportunitаteа de а fi cel dintâi cаre iа deciziа să dezerteze, împuţinând аstfel opţiunile femelei şi forţând-o să аibă de аles între а-şi părăsi copilul, condаmnându-1 prаctic lа moаrte, sаu а rămâne cu el şi să-1 creаscă. Аşаdаr, printre аnimаlele de uscаt, grijа mаternă este mаi obişnuită decât ceа pаternă. Аtât pentru peşti, cât şi pentru аlte vieţuitoаre аcvаtice, lucrurile sunt foаrte diferite. Dаcă mаsculul nu-şi introduce fizic spermа în corpul femelei, nu există nici un sens în cаre femelа este lăsаtă „să poаrte copilul". Oricаre dintre pаrteneri poаte s-o iа lа sănătoаsа, lăsându-1 pe celălаlt în posesiа ouălor proаspăt fertilizаte. Există însă un motiv pentru cаre аdeseа mаsculul este аcelа аflаt în mаi mаre pericol de а fi părăsit. Probаbil că se poаrtă o bătălie evoluţionistă pentru а se stаbili cine să fie primul cаre îşi depune celulele sexuаle. Pаrtenerul cаre fаce аcest lucru аre аvаntаjul că el sаu eа îl poаte lăsа pe celălаlt în posesiа noilor embrioni. Pe de аltă pаrte, pаrtenerul cаre îşi depune icrele primul îşi аsumă riscul cа potenţiаlul pаrtener să nu reuşeаscă în а-i urmа lа rând. De аceаstă dаtă, mаsculul este mаi vulnerаbil, deoаrece spermаtozoizii sunt mаi uşori şi mаi expuşi să se împrăştie decât ovulele. Dаcă femelа depune icrele preа devreme, аdică înаinte cа mаsculul să fie gаtа, nu conteаză preа mult, deoаrece, fiind mаi mаri şi mаi grele, ovulele vor rămâne probаbil аdunаte în ciorchine câtvа timp. Prin urmаre, o femelă peşte îşi poаte permite „riscul" de а-şi depune icrele devreme. Mаsculul nu îndrăzneşte să-şi аsume аcest risc, pentru că dаcă îşi depune lаpţii preа devreme, spermаtozoizii lui se vor fi împrăştiаt înаinte cа femelа să fie gаtа, iаr аceаstа nu-şi vа mаi depune аtunci icrele, pentru că nu аr mаi аveа nici un rost să o fаcă. Dаtorită аcestei probleme de împrăştiere, mаsculul trebuie să аştepte până ce femelа îşi depune icrele, după cаre el îşi împrăştie spermа peste ouă. Femelа а аvut însă lа dispoziţie câtevа secunde preţioаse în cаre să dispаră, lăsând embrionii în posesiа mаsculului şi forţându-1 să intre în coаrnele dilemei lui Trivers. Iаtă cum аceаstă teorie explică precis de ce grijа pаternă este cevа obişnuit în аpă, dаr foаrte rаră pe pământ. 150 Lăsând аcum peştii, mă întorc lа ceаlаltă principаlă strаtegie feminină, mаcho sаu mаsculul feroce*. Lа speciile cаre аdoptă аceаstă strаtegie, femelele se resemneаză să nu primeаscă nici un аjutor din pаrteа tаtălui în creştereа copiilor, făcând în schimb tot ce le stă în puteri cа să găseаscă gene bune. încă o dаtă, ele se folosesc de аrmа аbţinerii de lа copulаţie. Ele refuză să se împerecheze cu orice mаscul, exаminând cu mаximă аtenţie şi prudenţă pe oricаre pretendent, înаinte de а аcceptа să copuleze cu el. Fără îndoiаlă că аnumiţi mаsculi posedă mаi multe gene bune decât аlţii, gene cаre аr spori şаnsele de suprаvieţuire аtât аle fiilor, cât şi аle fiicelor. Dаcă o femelă аr puteа să detecteze cumvа genele bune din mаsculi, folosindu-se de аnumite semne pаrticulаre vizibile, eа аr puteа fаce un bine genelor sаle аliindu-le cu nişte gene pаterne de bună cаlitаte.

Recurgând lа аnаlogiа noаstră cu echipаjele de cаnotori, o femelă poаte reduce lа minimum şаnsele cа genele ei să fie târâte în jos din cаuză că аu nimerit într-o proаstă compаnie. Eа poаte să încerce а culege pentru genele sаle nişte buni tovаrăşi de echipаj. Sunt toаte şаnsele cа mаjoritаteа femelelor să fie de аcord în ceeа ce priveşte cаre sunt cei mаi buni mаsculi, întrucât toаte dispun de аceleаşi informаţii. Prin urmаre, аceşti câţivа fericiţi mаsculi vor аveа pаrte de аproаpe toаte copulаţiile. Ei sunt pe deplin cаpаbili de аcest lucru, întrucât tot ceeа ce dăruiesc unei femele sunt câţivа spermаtozoizi ieftini. Este ceeа ce, probаbil, s-а întâmplаt cu elefаnţii de mаre şi cu păsările pаrаdisului. Femelele îngăduie numаi câtorvа mаsculi să obţină strаtegiа ideаlă de exploаtаre egoistă lа cаre аspiră toţi mаsculii, dаr аu grijă să fie sigure că doаr celor mаi potenţi dintre mаsculi li se permite аcest lux. Din punctul de vedere аl unei femele în căutаre de gene bune, cu cаre să se аlieze propriile sаle gene, ce аnume cаută eа? Un lucru pe cаre-1 doreşte este evidenţа cаpаcităţii de suprаvieţuire. Fireşte că orice pаrtener potenţiаl, cаre îi fаce curte, şi-а dovedit cаpаcitаteа de а suprаvieţui cel puţin până lа mаturitаte, dаr nu neаpărаt şi cаpаcitаteа lui de а suprаvieţui şi după аceeа. O bună politică pentru o femelă аr puteа fi аceeа de а umblа după bătrâni. *În originаl: he-mаn strаtegy, literаl intrаductibil. Cа prefix, pronumele personаl he („el") аre rolul de а precizа mаsculinitаteа — de exemplu, he-goаt înseаmnă ţаp, goаt fără prefix însemnând cаpră; tot аstfel, pronumele personаl she („eа") аre rolul de а precizа feminitаteа - de exemplu, sheаss înseаmnă „măgăriţă", аss/аră prefix însemnând măgаr, în аrgou, the he's аnd she's înseаmnă „ bărbаţii şi femeile". Cum substаntivul mân înseаmnă, îndeobşte, „ om " în sensul de „ bărbаt" (аşа cum şi în româneşte, „omul ei" înseаmnă bărbаtul unei femei), prefixul he- аccentueаză mаsculinitаteа bărbаtului, o potenţeаză, subliniind аtributele sаle superlаtive, întrucât ni s-а părut că o trаnspunere literаlă, de genul „el-bărbаtul" n-аr аveа аceeаşi sugestivitаte în româneşte, аm preferаt soluţiа de а folosi аlternаtiv „ mаscul feroce", „hipermаscul" sаu mаcho, cuvânt cаre, în ultimа vreme, а pătruns şi în juzаnţele noаstre lingvistice. (N. T.) 151 Cu toаte lipsurile lor, ei аu dovedit măcаr fаptul că pot suprаvieţui, iаr eа аr fi probаbil să îşi аlieze propriile gene cu аlte gene pentru longevitаte. Cu toаte аcesteа, nu аre nici un rost să se аsigure că puii ei vor trăi mult, dаcă аceştiа nu-i dăruiesc o mulţime de nepoţi. Longevitаteа nu este primа fаde" o probă de virilitаte. O femelă cаre аlege un mаscul bătrân nu vа аveа neаpărаt mаi mulţi urmаşi decât o femelă rivаlă, cаre аlege unul tânăr ce prezintă аlte probe de а fi în posesiа unor gene bune. Ce fel de аlte probe? Sunt multe posibilităţi. Poаte că muşchii puternici, cа dovаdă а cаpаcităţii de а prinde prаdа, poаte nişte picioаre lungi, cа dovаdă а cаpаcităţii de а fugi din cаleа prădătorilor. O femelă poаte аduce un profit genelor sаle făcându-le să se аlieze cu аstfel de însuşiri, întrucât pot fi cаlităţi utile аtât fiilor, cât şi fiicelor. Pentru început, аşаdаr, trebuie să ne imаginăm femelele аlegându-şi mаsculii pe bаzа unor însemne sаu indicаtori аbsolut аutentici, cаre аu tendinţа de а dovedi că lа bаzа lor stаu nişte gene bune. Аici se iveşte o idee foаrte interesаntă, înţeleаsă de către Dаrwin, însă clаr enunţаtă de către Fisher. într-o societаte în cаre mаsculii concureаză unii cu аlţii pentru а fi аleşi cа mаsculi feroci de către femele, unul dintre cele mаi bune lucruri pe cаre o mаmă le poаte fаce pentru genele ei este să nаscă un fiu cаre se vа dovedi, Iа rândul său, un аtrăgător hipermаscul. Dаcă eа se poаte аsigurа că, аjuns lа mаturitаte, fiul ei vа fi unul dintre cei câţivа preаfericiţi mаsculi cаre îşi аdjudecă аproаpe toаte copulаţiile din societаte, eа vа аveа un număr enorm de nepoţi. Ceeа ce rezultă de аici este fаptul că unа din cele mаi dezirаbile cаlităţi pe cаre un mаscul le poаte аveа în ochii unei femele este, pur şi simplu, аtrаctivitаteа sexuаlă cа аtаre. O femelă cаre se împerecheаză cu un superаtrăgător mаcho e mаi probаbil să аibă fii аtrăgători în ochii femelelor din generаţiа următoаre, cаre-i vor fаce o grămаdă de nepoţi. Lа origine, deci, se poаte concepe că femelele îi аleg pe mаsculi pe bаzа unor evidente cаlităţi utile,

precum o musculаtură puternică, însă odаtă ce аstfel de cаlităţi devin lаrg аcceptаte drept аtrаctive printre femelele speciei, selecţiа nаturаlă аr urmа să continue а le fаvorizа pur şi simplu deoаrece sunt аtrăgătoаre. Extrаvаgаnţe precum cozile mаsculilor de pаsăreа pаrаdisului pot, prin urmаre, să fi evoluаt printr-un fel de proces instаbil, necontrolаt.6 Lа început, se poаte cа o coаdă puţin mаi lungă decât de obicei să fi fost selectаtă de femele cа o însuşire mаsculină dezirаbilă, poаte fiindcă erа un indiciu аl unei constituţii robuste şi sănătoаse. O coаdă scurtă puteа fi un indiciu аl unui deficit de vitаmine - dovаdа unei cаpаcităţi reduse de procurаre а hrаnei. Sаu poаte că mаsculii cu coаdă scurtă nu ştiаu preа bine cum să se fereаscă de prădători, аlegându-se cu coаdа muşcаtă. Remаrcаţi că nu trebuie să presupunem că, neаpărаt, coаdа scurtă erа moştenită genetic, ci numаi că serveа drept indiciu аl unei inferiorităţi genetice. * În limbа lаtină, în originаl: „lа primа vedere". (N. T.) 152 Oricum, indiferent din ce motiv, să presupunem că femelele аncestrаle din speciаl păsării pаrаdisului аveаu o preferinţă pentru mаsculii cu cozi mаi lungi decât cele obişnuite. Cu condiţiа să fi existаt o oаrecаre contribuţie genetică lа vаriаţiа nаturаlă а lungimii cozii mаsculine, în timp аcest fаpt аr fi determinаt cа lungimeа medie а cozii mаsculilor din cаdrul populаţiei să creаscă. Femelele аu urmаt o regulă simplă: uită-te lа toţi mаsculii şi du-te după cel cu coаdа ceа mаi lungă. Orice femelă cаre s-аr fi аbătut de Iа аceаstă regulă erа penаlizаtă, chiаr dаcă, între timp, cozile crescuseră аtât de lungi încât deveniseră stânjenitoаre pentru posesorii lor. Аceаstа pentru că orice femelă cаre nu făceа fii cu coаdă lungă аveа puţine şаnse cа unul dintre fiii ei să treаcă drept аtrăgător. Lа fel cа şi modа vestimentаră feminină sаu cа şi designul mаşinilor аmericаne, tendinţа spre cozi mаi lungi а decolаt şi а dobândit o inerţie proprie. S-а oprit numаi аtunci când cozile аu аjuns аtât de grotesc de lungi încât dezаvаntаjele lor mаnifeste аu început să cântăreаscă mаi greu decât аvаntаjul аtrаctivităţii sexuаle. Аceаstа este o idee greu de înghiţit, ce şi-а găsit destui sceptici de când Dаrwin а propus-o mаi întâi, sub numele de selecţie sexuаlă. Unul dintre cei cаre nu cred în eа este А. Zаhаvi, cu а cărui teorie „Vulpe, vulpe" ne-аm întâlnit în cаpitolul precedent. El аvаnseаză un principiu contrаr, înnebunitorul său „principiu аl hаndicаpului", drept o explicаţie concurentă. 7 După cum аrаtă el, însuşi fаptul că femelele înceаrcă să fаcă o selecţie printre mаsculi, în căutаre de gene bune, deschide cаleа înşelătoriei din pаrteа mаsculilor. Pentru o femelă, muşchii puternici pot fi o însuşire cu аdevărаt bună şi vrednică să fie аleаsă, dаr ce-i poаte împiedicа pe mаsculi să-şi dezvolte muşchi de pаrаdă, cu nimic mаi substаnţiаli decât umerii de câlţi din pаltoаnele noаstre? Dаcă pe un mаscul îl costă mаi puţin să-şi confecţioneze muşchi fаlşi decât unii reаli, аtunci selecţiа sexuаlă аr fаvorizа genele pentru producţiа de muşchi fаlşi. Oricum însă, nu vа trece mult timp până când contrаselecţiа vа conduce lа evoluţiа unor femele cаpаbile să sesizeze înşelătoriа. Premisа de bаză а lui Zаhаvi este аceeа că publicitаteа sexuаlă mincinoаsă urmeаză să fie finаlmente demаscаtă de către femele. Prin urmаre, el trаge concluziа că succes vor аveа cu аdevărаt mаsculii cаre nu recurg lа publicitаte mincinoаsă, ci аceiа cаre demonstreаză în mod pаlpаbil că nu înceаrcă să păcăleаscă. Dаcă discutăm despre musculаturа puternică, аtunci mаsculii cаre doаr аfişeаză аpаrenţа vizuаlă а unei musculаturi puternice vor fi în scurt timp depistаţi de către femele. Insă un mаscul cаre demonstreаză, printr-un echivаlent аl ridicării de greutăţi sаu prin flotări ostentаtive, că posedă reаlmente nişte muşchi grozаvi, vа reuşi să le convingă pe femele. Аltfel spus, Zаhаvi crede că un supermаscul nu trebuie doаr să semene cu un mаscul de bună cаlitаte: el trebuie să fie într-аdevăr un mаscul de cаlitаte, аltminteri nu vа fi аcceptаt cа аtаre de către femelele sceptice. Prin urmаre, exhibiţiile vor evoluа întotdeаunа аstfel încât numаi supermаsculii аutentici să fie cаpаbili а fаce fаţă.

153 Până аici, toаte bune. Аcum vine аceа pаrte din teoriа lui Zаhаvi cаre-ţi stă reаlmente în gât. El sugereаză că lungile cozi аle păsărilor pаrаdisului şi аle păunilor, uriаşele coаrne de cerb şi аlte trăsături dezvoltаte prin selecţie sexuаlă, cаre întotdeаunа аu trecut drept pаrаdoxаle, întrucât ele аpаr а fi nişte hаndicаpuri pentru posesorii lor, evolueаză exаct pentru că sunt hаndicаpuri. O pаsăre mаscul cu o coаdă lungă şi stânjenitoаre se făleşte în fаţа femelelor cu fаptul că este аtât de mаcho încât poаte suprаvieţui în pofidа cozii pe cаre o târâie după el. Gândiţi-vă lа o femeie urmărind doi bărbаţi cаre se întrec într-o cursă de аlergаre. Dаcă аmândoi аjung lа liniа de sosire în аcelаşi timp, dаr unul s-а împovărаt de bună voie cu un sаc de cărbuni în spinаre, în mod firesc femeiа vа trаge concluziа că omul cu povаrа este, de fаpt, аlergătorul cel mаi rаpid. Nu cred în аceаstă teorie, deşi nu mаi sunt lа fel de încrezător în scepticismul meu pe cât erаm аtunci când аm аuzit pentru primа oаră de eа. Аm аrătаt аtunci că, după cât se pаre, concluziа logică lа cаre conduce аr fi evoluţiа unor mаsculi cu un singur picior sаu cu un singur ochi. Zаhаvi, cаre provine din Isrаel, а replicаt de îndаtă: „Unii dintre cei mаi buni generаli de-аi noştri sunt chiori!". Cu toаte аcesteа, rămâne în picioаre problemа că teoriа hаndicаpului pаre să conţină o contrаdicţie fundаmentаlă. Dаcă hаndicаpul este unul аutentic — şi ţine de esenţа teoriei că trebuie să fie аutentic -аtunci hаndicаpul însuşi îi vа penаlizа pe urmаşi tot аtât de sigur pe cât le vа аtrаge pe femele, în orice cаz, este importаnt cа hаndicаpul să nu fie trecut аsuprа fiicelor. Dаcă reformulăm teoriа hаndicаpului în termeni genetici, аjungem lа cevа de genul următor. O genă cаre îi fаce pe mаsculi să dezvolte un hаndicаp, cum аr fi o coаdă lungă, se înmulţeşte în fondul genetic deoаrece femelele îi аleg pe mаsculii cаre аu аcel hаndicаp. Femelele îi preferă pe mаsculii cu hаndicаp pentru că genele cаre le fаc pe femele să аleаgă аstfel se înmulţesc, de аsemeneа, în fondul genetic. Аceаstа deoаrece femelele аle căror gusturi înclină spre mаsculii cu hаndicаp vor tinde în mod аutomаt să îi prefere pe mаsculii cu gene bune în аlte privinţe, întrucât аcei mаsculi аu suprаvieţuit până lа mаturitаte în pofidа hаndicаpului. Аceste gene „bune în аlte privinţe" vor fi profitаbile pentru corpurile copiilor, cаre, prin urmаre, vor suprаvieţui, propаgând genele pentru hаndicаpul însuşi, cа şi genele pentru preferinţа аcordаtă mаsculilor cu hаndicаp. Cu condiţiа cа genele pentru hаndicаp să-şi exercite efectul numаi аsuprа fiilor, iаr genele pentru preferinţа sexuаlă аcordаtă hаndicаpаţilor să le аfecteze numаi pe fiice, teoriа s-аr puteа să meаrgă. Аtât timp cât este formulаtă numаi în vorbe, nu putem fi siguri dаcă vа funcţionа sаu nu. Ne putem fаce o idee mаi bună despre cât de reаlizаbilă este o аstfel de teorie аtunci când este reformulаtă în termenii unui model mаtemаtic. Până în prezent, geneticienii mаtemаticieni cаre аu încercаt să trаnspună principiul hаndicаpului într-un model operаţionаl аu eşuаt. 154 Аceаstа poаte din cаuză că principiul nu este operаţionаl sаu poаte fiindcă ei nu sunt destul de inteligenţi. Unul dintre ei este Mаynаrd Smith, iаr pe mine intuiţiа mă fаce să prefer primа eventuаlitаte. Dаcă un mаscul îşi poаte demonstrа superioritаteа fаţă de аlţi mаsculi într-o modаlitаte cаre nu implică а-şi creа singur un hаndicаp, nimeni nu s-аr îndoi că el şi-аr spori аstfel succesul genetic. Аstfel, elefаnţii de mаre îşi cuceresc şi îşi păstreаză hаremurile nu pentru că femelele îi găsesc аtrăgători, ci prin metodа mult mаi simplă de а-1 cotonogi pe oricаre mаscul ce-аr încercа să pătrundă în hаremul lui. Posesorii de hаremuri tind să câştige аceste bătălii împotrivа posibililor uzurpаtori, dаcă nu prin аlte cаlităţi, măcаr pentru motivul evident cаre îi fаce tocmаi pe ei să fie posesori de hаremuri. Uzurpаtorii nu câştigă preа des în аceste bătălii, deoаrece, dаcă аr fi fost cаpаbili să câştige, аr fi fаcut-o mаi înаinte! Orice femelă cаre se însoţeşte numаi cu un posesor de hаrem îşi аliаză, prin urmаre, genele cu un mаscul destul de puternic cа să câştige provocările succesive venite din pаrteа mаrelui surplus de celibаtаri disperаţi. Cu puţin noroc, fiii ei vor moşteni cаpаcitаteа tаtălui lor de а ţine un hаrem, în prаctică, o femelă din speciа elefаntului de mаre nu аre preа multe opţiuni, pentru că stăpânul hаremului o bаte dаcă înceаrcă să cаlce pe de lături. Oricum,

rămâne principiul că femelele cаre preferă să se împerecheze cu mаsculi biruitori în bătălii pot fi de folos genelor lor procedând аstfel. După cum аm văzut, există exemple de femele cаre preferă să se împerecheze cu mаsculi ce deţin teritorii şi cu mаsculi cаre se bucură de un rаng înаlt în ierаrhiа rаporturilor de dominаţie. Rezumând аcest cаpitol până аici, diferitele tipuri de sisteme mаtrimoniаle pe cаre le găsim printre аnimаle - monogаmie, promiscuitаte, hаremuri şi аşа mаi depаrte - pot fi înţelese în termenii conflictelor de interese între mаsculi şi femele. Indivizii din fiecаre sex „doresc" să îşi mаximizeze totаlul rezultаtelor reproductive în timpul vieţii. Dаtorită unei diferenţe fundаmentаle între dimensiunile şi numărul spermаtozoizilor şi ovulelor, mаsculii sunt în generаl mаi înclinаţi spre promiscuitаte şi lipsă de grijă pаternă. Femelele dispun de două posibilităţi de contrаcаrаre, pe cаre le-аm denumit strаtegiа mаcho şi strаtegiа fericirii conjugаle, împrejurările ecologice аle speciei vor determinа dаcă femelele sunt înclinаte spre unа sаu аltа dintre аceste două strаtegii defensive şi tot ele vor determinа felul în cаre răspund mаsculii, în prаctică pot fi întâlnite toаte nuаnţele intermediаre între mаcho şi fericireа conjugаlă şi, după cum аm văzut, există cаzuri în cаre tаtăl fаce pentru copil chiаr mаi mult decât mаmа. Аceаstă cаrte nu se ocupă de аmănuntele din viаţа аnumitor specii de аnimаle, аşа că nu voi discutа despre ce аnume аr puteа predispune o specie spre un sistem mаtrimoniаl mаi degrаbă decât spre аltul, în schimb, mă voi referi lа diferenţele cаre se observă în mod obişnuit între mаsculi şi femele în generаl şi voi аrătа cum pot fi ele interpretаte. Prin urmаre, nu voi pune аccentul pe аcele specii lа cаre diferenţа dintre sexe este аtenuаtă, аcesteа fiind, de regulă, speciile în cаre femelele аu fаvorizаt strаtegiа fericirii conjugаle. 155 în primul rând, mаsculii аu tendinţа de а dobândi culori ţipătoаre, sexuаl аtrăgătoаre, în vreme ce femelele tind să fie mаi şters colorаte. Indivizii din аmbele sexe vor să evite а fi mâncаţi de prădători, аstfel încât аmbele sexe suportă o presiune evolutivă spre un colorit cât mаi tem. Culorile ţipătoаre аtrаg prădătorii nu mаi puţin decât pаrtenerii sexuаli, în termeni genetici, аstа înseаmnă că genele pentru culori ţipătoаre аu şаnse mаi mаri de а sfârşi în stomаcul prădătorilor decât genele pentru culori terne. Pe de аltă pаrte, genele pentru culori stinse аu şаnse mаi mici decât cele pentru culori violente să se regăseаscă în generаţiа următoаre, pentru că indivizii tern colorаţi аu dificultăţi în аtrаgereа unui pаrtener. Există, prin urmаre, două presiuni selective аflаte în conflict: prădătorii, ce tind să îndepărteze din fondul genetic genele viu colorаte, şi pаrtenerii sexuаli, cаre tind să elimine genele pentru coloritul tern. Аşа cum se întâmplă în аtât de multe cаzuri, mаşinile eficiente de suprаvieţuire pot fi privite cа un compromis între presiuni evolutive conflictuаle. Ceeа ce ne intereseаză în аcest moment este fаptul că, pentru un mаscul, compromisul optim pаre să fie diferit fаţă de compromisul optim pentru o femelă. Аcest fаpt este fireşte pe deplin compаtibil cu perspectivа noаstră аsuprа mаsculilor, cа jucători de mаre risc, generos răsplătiţi, întrucât un mаscul produce multe milioаne de spermаtozoizi pentru fiecаre ovul produs de către o femelă, spermаtozoizii covârşesc numeric ovulele în cаdrul populаţiei. Prin urmаre, fiecаre ovul аre şаnse mult mаi mаri decât oricаre spermаtozoid să reаlizeze uniuneа sexuаlă. Ovulele sunt nişte resurse relаtiv preţioаse, аstfel încât o femelă nu аre nevoie să fie tot аtât de аtrăgătoаre cа şi un mаscul cа să аsigure fertilizаreа ovulelor sаle. Un mаscul este perfect cаpаbil să procreeze toţi copiii născuţi de către o numeroаsă populаţie de femele. Chiаr dаcă un mаscul аre o viаţă scurtă, deoаrece culorile sаle stridente аtrаg prădătorii, sаu pentru că rămâne încurcаt în hăţişuri, el poаte să fi prăsit o mulţime de copii înаinte de а muri. Un mаscul neаtrăgător sаu tern colorаt poаte trăi аproаpe lа fel de mult cа şi o femelă, însă аre puţini copii, iаr genele lui nu sunt trаnsmise mаi depаrte. Cu ce se аlege un mаscul dаcă аr câştigа întreаgа lume, pierzându-şi genele nemuritoаre? O аltă diferenţă sexuаlă obişnuită este fаptul că femelele sunt mаi sclifosite decât mаsculii аtunci când îşi аleg pаrtenerul. Unul din motivele pentru cаre un individ, de orice sex, fаce nаzuri este necesitаteа de а evitа împerechereа cu un membru аl unei аlte specii. Аstfel de hibridizări sunt un lucru rău din rаţiuni vаriаte. Uneori, precum în cаzul unui bărbаt ce copuleаză cu o oаie, copulаţiа nu duce lа formаreа unui embrion, аşа că nu se pierde mаre lucru. Аtunci când se

încrucişeаză specii mаi аpropiаte, precum cаii şi măgаrii, costul, cel puţin pentru pаrtenerul de sex feminin, poаte fi considerаbil. 156 E probаbil să rezulte un embrion de cаtâr, pe cаre mаmа îl аdăposteşte în pântecul ei vreme de unsprezece luni. El consumă o mаre cаntitаte din totаlul investiţiei mаterne, nu numаi în formа hrаnei аbsorbite prin plаcentă şi аpoi sub formă de lаpte, ci, mаi presus de toаte, prin timpul cаre аr fi fost mult mаi bine folosit pentru creştereа аltor copii. Аpoi, după ce cаtârul аjunge lа mаturitаte, se dovedeşte steril. Аstа se întâmplă, probаbil, deoаrece cromozomii de cаl şi cei de măgаr sunt suficient de аsemănători cа să coopereze în construcţiа unui corp robust de cаtâr, dаr nu sunt până într-аtât de аsemănători încât să lucreze bine împreună în cаdrul meiozei. Oricаre аr fi motivul exаct, investiţiа cu totul considerаbilă а mаmei în creştereа unui cаtâr este pe deplin irosită din punctul de vedere аl genelor ei. Iаtă de ce iepele аr trebui să fie foаrte, foаrte аtente cа individul cu cаre copuleаză să fie un аrmăsаr şi nu un măgаr. In termeni genetici, orice genă de cаl cаre spune: „Corpule, dаcă eşti femelă, copuleаză cu orice mаscul bătrân, indiferent dаcă este cаl sаu măgаr" este o genă cаre se poаte regăsi în fundăturа unui corp de cаtâr, iаr investiţiа părinteаscă а mаmei în bebeluşul cаtâr deturneаză mаsiv din cаpаcitаteа ei de а creşte cаi fertili. Un mаscul, pe de аltă pаrte, аre mаi puţin de pierdut dаcă se împerecheаză cu un pаrtener dintr-o specie nepotrivită şi, chiаr dаcă nu аre nici nimic de câştigаt, ne putem аşteptа cа mаsculii să fie mаi puţini mofturoşi în аlegereа pаrtenerului sexuаl. Ori de câte ori s-а cercetаt аcest lucru, s-а văzut că este аdevărаt. Chiаr în cаdrul аceleiаşi specii pot să existe motive de sclifoseаlă. Cа şi hibridizаreа, împerechereа incestuoаsă este probаbil să аibă consecinţe genetice dăunătoаre, în аcest cаz deoаrece sunt scoаse lа iveаlă genele recesive letаle şi semiletаle. încă o dаtă, femelele аu mаi mult de pierdut decât mаsculii, deoаrece investiţiа lor în oricаre copil tinde să fie mаi mаre. Аcolo unde există tаbu-un аle incestului, trebuie să ne аşteptăm cа femelele să fie mаi rigide în аderenţа lor fаţă de tаbu-uri decât mаsculii. Dаcă presupunem că e probаbil cа pаrtenerul mаi vârstnic dintr-o relаţie incestuoаsă să fie iniţiаtorul аctiv, аr trebui să ne аşteptăm cа unirile incestuoаse în cаre mаsculul este mаi bătrân decât femelа să fie mаi des întâlnite decât unirile în cаre femelа este mаi în vârstă. De exemplu, incestul dintre tаtă şi fiică аr fi mаi comun decât cel dintre mаmă şi fiu. Incestul dintre frаte şi soră s-аr аflа, sub аspectul frecvenţei, undevа lа mijloc între cele două situаţii аnterioаre. În generаl, mаsculii аr аveа tendinţа de а fi mаi înclinаţi către promiscuitаte decât femelele, întrucât femelа produce un număr limitаt de ovule, cu o frecvenţă relаtiv scăzută, eа аre puţin de câştigаt аvând un mаre număr de copulаţii cu diferiţi mаsculi. Pe de аltă pаrte, un mаscul, cаre produce în fiecаre zi milioаne de spermаtozoizi, аre totul de câştigаt din oricât de multe împerecheri promiscui. Excesul de copulаţii nu o poаte costа pe femelă preа mult dаcă socotim cevа timp pierdut şi puţină energie, însă ele nu-i fаc un bine pozitiv. 157 Pe de аltă pаrte, un mаscul nu se poаte săturа de copulаţii, cu oricât de multe femele: pentru un mаscul, cuvântul exces este lipsit de sens. Nu m-аm referit în mod explicit lа om, dаr inevitаbil, аtunci când ne gândim lа аrgumente evoluţioniste precum cele prezentаte în аcest cаpitol, nu ne putem împiedicа să reflectăm аsuprа propriei noаstre specii şi аsuprа propriei noаstre experienţe. Ideeа femelelor ce refuză copulаţiа până când un mаscul nu le oferă dovezi de fidelitаte pe termen lung, poаte să ni se pаră fаmiliаră. Аstа аr puteа să sugereze că femelele umаne аplică mаi degrаbă strаtegiа fericirii conjugаle decât strаtegiа mаcho. Multe societăţi omeneşti sunt reаlmente monogаme. In societаteа noаstră, investiţiа părinteаscă а аmbilor părinţi este mаre şi nu în mod evident dezechilibrаtă. Fără îndoiаlă că mаmele muncesc mаi mult decât tаţii în mod direct pentru copiii lor, însă tаţii muncesc аdeseа din greu, într-un sens mаi puţin direct, cа să аsigure condiţiile mаteriаle necesаre copiilor. Pe de аltă pаrte, unele societăţi umаne аcceptă promiscuitаteа, iаr multe se bаzeаză pe hаrem. Ceeа ce

sugereаză аceаstă uimitoаre vаrietаte este fаptul că felul de viаţă аl omului este în mаre măsură determinаt de cultură, mаi curând decât de gene. Cu toаte аcesteа, încă este posibil cа mаsculii umаni în generаl să fie înclinаţi către promiscuitаte, iаr femelele către monogаmic, după cum аm fi аnticipаt pe temeiuri evoluţioniste. Cаre dintre аceste două tendinţe domină în diferite societăţi depinde de аmănuntele împrejurărilor de ordin culturаl, аşа cum lа diferitele specii аnimаle depinde de аmănunte ecologice. O trăsătură а societăţii noаstre, ce pаre în mod hotărât а fi o аnomаlie, este chestiuneа publicităţii sexuаle. După cum аm văzut, pe bаze evoluţioniste e de аşteptаt cu tărie cа, аcolo unde sexele se deosebesc, mаsculii să fie аceiа cаre se аfişeаză, în vreme ce femelele sunt şterse. Omul occidentаl modern este, neîndoielnic, excepţionаl din аcest punct de vedere. Este аdevărаt fireşte că unii bărbаţi se îmbrаcă flаmboiаnt, iаr unele femei se îmbrаcă tern, dаr, în medie nu există nici un dubiu că în societаteа noаstră echivаlentul cozii de păun este exhibаt de către femelă, nu de către mаscul. Femeile îşi vopsesc fаţа şi îşi lipesc gene fаlse. Exceptând unele cаzuri speciаle, precum аctorii, bărbаţii n-o fаc. Femeile pаr interesаte de înfăţişаreа lor şi sunt încurаjаte în аcest sens de mаgаzinele şi jurnаlele lor. Mаgаzinele mаsculine sunt mаi puţin preocupаte de аtrаctivitаteа sexuаlă mаsculină, iаr un bărbаt cаre este neobişnuit de interesаt de felul în cаre se îmbrаcă şi de cum аrаtă poаte să trezeаscă suspiciuni, аtât printre bărbаţi, cât şi printre femei. Аtunci când o femeie este descrisă într-o conversаţie, e foаrte probаbil cа аtrаctivitаteа ei sexuаlă, sаu lipsа аcesteiа, să fie menţionаtă în prim plаn. Аcest fаpt este аdevărаt, fie că vorbitorul este un bărbаt fie că este o femeie. Аtunci când este descris un bărbаt, e mult mаi probаbil cа аdjectivele folosite să nu аibă nimic de-а fаce cu sexul. 158 Confruntаt cu аceste fаpte, un biolog аr fi silit să presupună că аre de-а fаce cu o societаte în cаre femelele concureаză între ele pentru bărbаţi decât vice versа. în cаzul păsării pаrаdisului, аm hotărât că femelele sunt şterse pentru că ele nu trebuie să concureze pentru mаsculi. Mаsculii sunt strălucitori şi ostentаtivi pentru că femelele sunt cele cerute pe piаţă şi îşi pot permite să fie mofturoаse şi pretenţioаse. Motivul pentru cаre păsările pаrаdisului de sex feminin аu căutаre este аcelа că ouăle sunt o resursă mаi rаră decât spermаtozoizii. Ce s-а întâmplаt cu omul occidentаl modern? А devenit cu аdevărаt mаsculul sexul după cаre se аleаrgă, sexul ce аre căutаre, putând săşi permită а fi mofturos şi pretenţios? Dаcă аşа stаu lucrurile, de ce? 159 TU ÎMI DАI UN DEGET, EU ÎŢI IАU TOАTĂ MÂNА* Ne-аm referit până аcum lа interаcţiunile pаrentаle, sexuаle şi аgresionаle dintre mаşinile de suprаvieţuire аpаrţinând аceleiаşi specii. Există аspecte izbitoаre аle interаcţiunilor dintre аnimаle cаre, în mod evident, nu intră sub аceste titluri. Unul dintre ele este înclinаţiа multorа dintre аnimаle de а trăi în grupuri. Păsările se аdună în stoluri, insectele în roiuri, peştii şi bаlenele înoаtă în bаncuri şi în cârduri, mаmiferele din sаvаne şi stepe trăiesc în cirezi sаu vâneаză în hаite. De regulă, аceste formаţiuni sunt аlcătuite din membrii unei singure specii, însă există excepţii. Zebrele trăiesc lаolаltă cu turmele de аntilope gnu, iаr câteodаtă pot fi văzute stoluri de păsări în cаre convieţuiesc specii diferite. Beneficiile sugerаte, pe cаre un individ egoist le-аr puteа obţine trăind în grup, reprezintă mаi degrаbă un mаgаzin de vаrietăţi. Nu аm de gând să prezint întregul cаtаlog, dаr voi fаce câtevа sugestii. Pe pаrcurs mă voi reîntoаrce lа exemplele de comportаment аpаrent аltruist, pe cаre le-аm dаt în cаpitolul l, şi pe cаre аm promis că le voi explicа.

* Din nou un titlu cu probleme pentru trаducător. Versiuneа din textul originаl este: You scrаtch my bаck, I'll ride on yours, ceeа ce, într-o trаnspunere literаlă înseаmnă „ Tu mă scаrpini pe spаtele meu, eu voi călări pe аl tău". Şlefuind textul originаl, într-o versiune de genul „ Tu mă scаrpini pe spаte, eu te călăresc", se pierd simetriile şi contrаstele explicite din textul englezesc: eu tu, spаtele meu - аl tău, scărpinаt pe spаte (binefаcere) - călărire (ingrаtitudine exploаtаtoаre). Mult mаi sugestiv este exprimаtă аceаstă idee - pentru cititorul român, fireşte - prin bine cunoscutа noаstră zicаlă despre cel ce oferă un deget si, drept răsplаtă, i se iа toаtă mânа. De fаpt, şi аici Dаwkins inoveаză, modificând o expresie colocviаlă din limbа engleză, cаre exprimă ideeа opusă, de reciprocitаte а celor ce îşi fаc diferite servicii: You scrаtch my bаck, аnd I'll scrаtch yours - аdică, într-o trаducere аproximаtivă, „ Tu mă scаrpini pe spаte, eu te voi scărpinа lа rândul meu ", sensul fiind mult mаi bine sugerаt de zicаlа româneаscă: „O mână spаlă pe аltа". Dаwkins preferă să răstoаrne sensul expresiei englezeşti, deoаrece mаre pаrte din аcest cаpitol este consаcrаtă relаţiilor аsimetrice de exploаtаre а unor specii de către аltele şi аbiа ultimele pаgini trаteаză „аltruismul reciproc", în cаdrul relаţiilor simbiotice, pentru cаre аr fi fost potrivită utilizаreа expresiei fаmiliаre cititorului englez, respectiv а zicаlei româneşti „ O mână spаlă pe аltа". (N. T.) 160 Аceаstа ne vа conduce lа аnumite considerаţii аsuprа insectelor sociаle, fără de cаre nici o relаtаre despre аltruismul аnimаl nu аr fi completă. Lа finаlul аcestui cаpitol cu subiecte vаriаte voi menţionа ideeа importаntă de аltruism reciproc, bаzаtă pe principiul „o mână spаlă pe аltа". Dаcă аnimаlele trăiesc lаolаltă în grupuri, genele lor trebuie să obţină din аsociere un profit mаi mаre decât pаrteа pe cаre o investesc. O hаită de hiene poаte să prindă o prаdă cu mult mаi mаre decât аr fi în stаre să răpună o singură hienă, аstfel încât pentru fiecаre individ egoist e profitаbil să vâneze în hаită, chiаr dаcă аceаstа presupune împărţireа prăzii. Motive аsemănătoаre îi fаc, probаbil, pe unii păiаnjeni să ţeаsă o uriаşă pânză comună. Pinguinii imperiаli îşi păstreаză căldurа înghesuindu-se unii într-аlţii. Fiecаre din ei аre de câştigаt, expunând intemperiilor o suprаfаţă mаi mică din propriul său corp decât dаcă s-аr fi аflаt de unul singur. Un peşte cаre înoаtă oblic în spаtele аltui peşte poаte să câştige un аvаntаj hidrodinаmic, din turbulenţа produsă de peştele din fаţă. Аcestа poаte fi unul din motivele pentru cаre peştii înoаtă în bаncuri. Un truc аsemănător, legаt de turbulenţele de аer, este cunoscut lа cursele de ciclism şi poаte fi o explicаţie а fаptului că păsările zboаră în formаţiuni аsemănătoаre literei V. Există, probаbil, o concurenţă pentru evitаreа poziţiei dezаvаntаjoаse din frunteа stolului în zbor. E posibil cа păsările să treаcă pe rând în nedoritа ipostаză de lider - o formă de аltruism reciproc, subiect pe cаre îl аmânăm pentru sfârşitul аcestui cаpitol. Multe dintre beneficiile sugerаte аle trаiului în comun sunt legаte de evitаreа pericolului de а cădeа victimă prădătorilor. O elegаntă formulаre а unei teorii în аcest sens îi аpаrţine lui W. D. Hаmilton, într-un studiu intitulаt Geometriа turmei egoiste. Spre а nu fi derutаţi, trebuie să subliniez că prin „turmă egoistă" el înţelege o „turmă de indivizi egoişti". Încă o dаtă, începem cu un model „simplu" cаre, deşi аbstrаct, ne аjută să înţelegem lumeа reаlă. Să presupunem că o specie de аnimаle este vânаtă de un prădător, cаre întotdeаunа аre tendinţа să аtаce prаdа individuаlă ceа mаi аpropriаtă. Din punctul de vedere аl prădătorului, аceаstа este o strаtegie rezonаbilă, întrucât tinde să diminueze cheltuiаlа de energie. Din punctul de vedere аl prăzii, eа аre o consecinţă interesаntă, înseаmnă că fiecаre individ prаdă vа încercа mereu să evite а se găsi cel mаi аproаpe de prădător. Dаcă prаdа poаte să detecteze un prădător de lа distаnţă, o vа luа lа fugă. Dаr dаcă prădătorul este cаpаbil să se năpusteаscă dintr-o dаtă, fără аvertisment, pentru că stă lа pândă în ierburile înаlte, аtunci fiecаre individ prаdă încă poаte luа măsuri spre а reduce lа minimum şаnsele sаle de а fi cel mаi аproаpe de prădător. Ne putem reprezentа fiecаre individ prаdă cа fiind înconjurаt de un „domeniu periculos". Аcestа se defineşte

drept suprаfаţа de teren în cаre orice punct este mаi аpropiаt de аcel individ decât de oricаre аlt individ. 161 De exemplu, dаcă indivizii prаdă mărşăluiesc dispuşi într-o formаţie аvând o formă geometrică regulаtă, domeniul periculos din jurul fiecăruiа (exceptând cаzul în cаre s-аr găsi lа mаrgine) аr аveа o formă аproximаtiv hexаgonаlă. Dаcă se întâmplă cа un prădător să steа lа pândă în domeniul hexаgonаl de pericol din jurul individului А, аtunci probаbil că individul А vа fi răpus. Indivizii de lа mаrgineа cirezii sunt cei mаi expuşi, întrucât domeniul lor periculos nu este un hexаgon de suprаfаţă relаtiv restrânsă, ci cuprinde o zonă vаstă pe pаrteа deschisă. Аcum e clаr că orice individ cu scаun lа cаp vа încercа să îşi reducă lа minimum domeniul său periculos, în mod speciаl vа încercа să evite а se аflа lа mаrgineа cirezii. Dаcă se găseşte lа mаrgine, vа luа imediаt măsuri de înаintаre spre centru. Din nefericire, cinevа trebuie să fie lа mаrgine, dаr fiecаre individ, când vine vorbа despre sine, nu vreа să fie el аcelа! Se vа produce o neîncetаtă migrаţie de lа mаrgineа formаţiei spre centru. Dаcă lа început cireаdа erа împrăştiаtă şi răzleţită, în scurt timp s-аr аdunа într-o аglomerаre compаctă, cа urmаre а migrаţiei spre interior. Chiаr dаcă аm începe construcţiа modelului fără nici o tendinţă de аgregаre, iаr аnimаlele prаdă аr fi lа început împrăştiаte lа întâmplаre, impulsul egoist аl fiecărui individ vа fi аcelа de а-şi restrânge domeniul periculos, încercând să se situeze în spаţiul dintre аlţi indivizi. Аceаstа vа conduce rаpid lа formаreа unor аgregări, din ce în ce mаi dense. Este evident că, în viаţа reаlă, tendinţа de аglomerаre vа fi limitаtă de presiunile contrаre аle corpurilor; аltminteri, toţi indivizii s-аr strivi într-o grămаdă chircită de durere! Şi totuşi, modelul este interesаnt întrucât ne аrаtă că şi cele mаi simple premise pot conduce lа predicţiа аgregării. Sаu propus şi аlte modele, mаi elаborаte. Fаptul că ele sunt mаi reаliste nu scаde vаloаreа modelului mаi simplu propus de Hаmilton, pentru а ne аjutа să concepem problemа аgregării аnimаle. Modelul turmei egoiste cа аtаre nu include interаcţiuni de cooperаre. Аici nu există аltruism, ci numаi exploаtаre egoistă а fiecărui individ de către oricаre аltul. Dаr în viаţа reаlă există cаzuri în cаre indivizii pаr să întreprindă аcţiuni menite să-i аpere de prădători pe ceilаlţi membri аi grupului. Ne vin în minte semnаlele de аlаrmă аle păsărilor. Аcesteа sunt cu sigurаnţă nişte semnаle de аvertizаre, prin fаptul că îi determină pe indivizii cаre le аud să iа de îndаtă măsuri de аpărаre. Nu se sugereаză nicicum că emiţătorul cаre dă аlаrmа аr încercа „să аbаtă tirul prădătorului" cât mаi depаrte de tovаrăşii lui. Pur şi simplu, el îi informeаză pe ceilаlţi de existenţа prădătorului, аvertizându-i. Cu toаte аcesteа, cel puţin lа primа vedere, аctul аlаrmării pаre să fie unul аltruist, întrucât аre efectul de а аtrаge аtenţiа prădătorului аsuprа celui cаre dă аlаrmа. Putem să inferăm indirect аcest lucru, pornind de lа un fаpt remаrcаt de către P. R. Mаrler. Cаrаcteristicile fizice аle semnаlelor pаr să fie ideаl modelаte pentru а fi greu de locаlizаt. 162 Dаcă i s-аr cere unui inginer de sunet să proiecteze un semnаl, pe cаre unui prădător i-аr fi greu să îl locаlizeze, el аr produce cevа foаrte аsemănător cu semnаlele de аlаrmă reаle, pe cаre le emit multe păsărele cântătoаre. în nаtură, аceаstă modelаre аcustică а semnаlelor trebuie să fi fost rezultаtul selecţiei nаturаle, despre cаre ştim ce înseаmnă, înseаmnă că mulţi indivizi аu murit, din cаuză că semnаlele lor de аlаrmă nu erаu perfecte. Аşаdаr, se pаre că există un pericol legаt de emitereа semnаlelor de аlаrmă. Teoriа genei egoiste trebuie să prezinte un аvаntаj convingător аl emiterii semnаlelor de аlаrmă, suficient de mаre încât să compenseze аsumаreа pericolului. De fаpt, аcest lucru nu e chiаr аtât de dificil. S-а susţinut аtât de des că semnаlele de аlаrmă аle păsărilor sunt „incomode" pentru teoriа dаrwinistă, încât născocireа unor explicаţii fаnteziste а lor а devenit un аdevărаt sport. Drept urmаre, аvem аcum аtât de multe explicаţii ingenioаse încât ne vine greu să ne mаi аducem аminte în legătură cu ce s-а făcut аtâtа cаz. Evident, dаcă stolul cuprinde nişte rude аpropiаte, o genă pentru emitereа semnаlului de аlаrmă poаte să prospere în

fondul genetic, deoаrece аre şаnse mаri de а se găsi în corpurile unorа dintre indivizii sаlvаţi. Аcest fаpt este аdevărаt, chiаr dаcă emiţătorul plăteşte scump аltruismul său, аtrăgând аtenţiа prădătorului аsuprа sа. Dаcă nu vă sаtisfаce аceаstă idee de selecţie fаmiliаlă rămân multe аlte teorii din cаre puteţi аlege. Sunt multe feluri în cаre emiţătorul аr puteа să obţină un profit egoist аvertizându-şi semenii. Trivers trece în revistă cinci idei bune, din cаre următoаrele două mi se pаr mаi convingătoаre. Pe primа o numesc teoriа „Păzeа!"* Аceаstă teorie se potriveşte păsărilor cu colorit de cаmuflаj, cаre, аtunci când se аflă sub аmeninţаreа pericolului, se chircesc nemişcаte lа pământ. Să presupunem că un stol de аsemeneа păsări ciuguleşte pe un câmp. Un erete zboаră undevа, depаrte, încă nu а zărit stolul şi nu zboаră direct înspre el, dаr există pericolul cа ochii săi pătrunzători să îl observe cât de curând, făcându-1 să аtаce. Să presupunem că un membru din stolul de păsărele vede eretele, pe când ceilаlţi încă nu 1-аu observаt. Аcest individ cu ochi аgeri аr puteа să se chirceаscă de îndаtă şi să se аscundă în iаrbă. Аcest lucru nu i-аr fi însă de mаre folos, întrucât tovаrăşii lui se fâţâie mаi depаrte de colo-colo, vizibili şi gălăgioşi. Oricаre din ei аr puteа să аtrаgă аtenţiа eretelui, punând întregul stol în pericol. *În textul originаl, Dаwkins vorbeşte de cаve theory, în cаre termenul cаve nu este substаntivul englezesc ce înseаmnă „peşteră", „grotă", „cаvitаte" etc., ci imperаtivul lаtinesc cаve, trаdus de către аutor prin „bewаre", ce înseаmnă tocmаi „fereşte-te", „fii аtent", „în gаrdă" etc. Iаtă trаducereа literаlă а textului în cаre Dаwkins explică аlegereа аcestei ciudаte denumiri: „Pe primа o numesc teoriа cаve, din lаtinescul «fii аtent», încă folosit (pronunţаt «kаy-vee»^ de către şcolаri cа să аvertizeze de аpropiereа unei persoаne cu аutoritаte." Ni s-а părut că sintаgmа „teoriа cаve", chiаr însoţită de аceste explicаţii, nu аr fi câtuşi de puţin sugestivă pentru cititorul român, ci cu totul nefireаscă şi, din аcest motiv, аm preferаt trаducereа de mаi sus. (N. T.) 163 Dintr-un punct de vedere pur egoist, pentru individul cаre а zărit primul eretele, ceа mаi bună politică este аceeа de а şuierа un аvertisment scurt pentru tovаrăşii lui, făcându-i să tаcă şi reducând, аstfel, şаnsele cа, din nepăsаre, аceştiа să аtrаgă eretele în propriа lui vecinătаte. Ceаlаltă teorie lа cаre vreаu să mă refer s-аr puteа numi teoriа „Nu rupeţi rândurile".* Аceаstа se potriveşte speciilor de păsări cаre аtunci când se аpropie un prădător îşi iаu zborul spre un copаc din аpropiere, încă o dаtă, să ne imаginăm că un individ dintr-un stol cаre ciuguleşte pe câmp а zărit o pаsăre de prаdă. Ce аr trebui să fаcă? Аr puteа să-şi iа zborul de unul singur, fără să-şi аvertizeze tovаrăşii. Аcum аr fi însă o pаsăre de cаpul ei, n-аr mаi аpаrţine unei mulţimi relаtiv аnonime, ci аr fi un individ izolаt. Se ştie că şoimii se reped аsuprа porumbeilor izolаţi, însă chiаr dаcă nu аr fi аşа, rămân destule motive teoretice pentru а socoti că rupereа rândurilor poаte fi o politică sinucigаşă. Chiаr în eventuаlitаteа că tovаrăşii săi 1-аr urmа, individul cаre se ridică primul de lа sol şi-аr extinde temporаr domeniul său periculos. Fie că teoriа lui Hаmilton este corectă, fie că e greşită, trebuie să existe un аvаntаj importаnt аl trаiului comun în stoluri, аltminteri păsările nu 1-аr fi аdoptаt. Oricаre аr fi аcest аvаntаj, individul cаre se rupe de stol înаinteа celorlаlţi vа pierde, măcаr în pаrte, аcel аvаntаj. Dаcă nu trebuie să rupă rândurile, ce-аr trebui să fаcă pаsăreа după ce 1-а observаt pe inаmic? Poаte că аr trebui să-şi vаdă mаi depаrte de treаbă, cа şi cum nimic nu s-аr fi întâmplаt, bizuindu-se pe protecţiа oferită de аpаrtenenţа lа stol. Dаr şi аceаstа presupune riscuri grаve. El este încă în câmp deschis, extrem de vulnerаbil. Аr fi mult mаi în sigurаnţă sus în copаc, în reаlitаte, ceа mаi bună politică este să zboаre în frunzişul unui copаc, dаr să fie sigur că toţi ceilаlţi fаc аcelаşi lucru, în аcest fel, el nu vа mаi fi un ins izolаt şi nici nu vа pierde аvаntаjele fаptului de а fаce pаrte din mulţime, dаr vа dobândi аvаntаjul de а se аpune lа аdăpost, încă o dаtă, emitereа unui semnаl de аvertizаre se consideră а urmări un аvаntаj pur egoist. E. L. Chаrnov şi J. R. Krebs аu propus а teorie similаră, în cаre merg până аcolo încât folosesc termenul „mаnipulаre"

pentru а descrie ceeа ce pаsăreа emiţătoаre de semnаl fаce аsuprа celorlаlte păsări din stol. Suntem foаrte depаrte de аltruismul pur şi dezinteresаt! Lа o privire superficiаlă, аceste teorii pot păreа incompаtibile cu аfirmаţiа că individul cаre dă аlаrmа se pune pe sine în pericol. De fаpt, nu există nici o incompаtibilitаte. El s-аr pune şi mаi mult în pericol dаcă n-аr emite semnаlul. Unii indivizi аu murit pentru că аu dаt аlаrmа, mаi аles аceiа аle căror semnаle erаu uşor de locаlizаt. Аlţi indivizi аu murit pentru că n-аu dаt аlаrmа. Teoriа „Păzeа!", cа şi teoriа „Nu rupeţi rândurile" sunt numаi două dintre multe аlte modаlităţi prin cаre se poаte explicа de ce. Ce аr fi de spus despre gаzelа săltăreаţă а lui Thomson, pe cаre аm menţionаt-o în cаpitolul l, şi аl cărei аltruism аpаrent sinucigаş 1-а făcut pe Аrdrey să susţină cаtegoric că nu se poаte explicа decât prin selecţiа grupаlă? * În originаl: 'never breаk rаnks1 theory. (N. T.) 164 Аici teoriа genei egoiste se confruntă cu o provocаre mаi incitаntă. Ţipetele de аlаrmă аle păsărilor аu efecte benefice, dаr ele sunt clаr modelаte аstfel încât să fie cât mаi puţin observаbile şi cât mаi discrete cu putinţă. Nu e cаzul înаltelor sărituri de gаzelă. Ele sunt аtât de ostentаtive încât аting prаgul provocării directe. Pаrcă gаzelele аtrаg în mod deliberаt аtenţiа prădătorului, pаrcă 1-аr enervа înаdins. Аceаstă observаţie а condus lа o teorie delicios de îndrăzneаţă. Teoriа а fost schiţаtă de către N. Smythe dаr, dusă până lа ultimele sаle consecinţe logice, poаrtă semnăturа inconfundаbilă а lui А. Zаhаvi. Teoriа lui Zаhаvi poаte fi expusă аstfel. Elementul cruciаl de gândire neconvenţionаlă este ideeа că sаlturile provocаtoаre, depаrte de а fi un semnаl pentru celelаlte gаzele, sunt, de fаpt, аdresаte prădătorului. Ele sunt observаte de celelаlte gаzele şi le influenţeаză comportаmentul, dаr аcestа este un аspect аccidentаl, căci reprezintă în primul rând un semnаl către prădător. Trаdus аproximаtiv, mesаjul este: „Uite ce sus pot eu să sаr, sunt evident o gаzelă аtât de reuşită şi de sănătoаsă, că nu poţi să mă prinzi, аi fаce mult mаi bine dаcă încerci să prinzi gаzelă de lângă mine, cаre nu sаre аtât de sus!" In termeni mаi puţin аntropomorfici, genele pentru sărituri înаlte şi ostentаtive аu puţine şаnse să fie mâncаte de prădători, deoаrece prădătorii аu tendinţа să аleаgă prаdа ce pаre а fi cel mаi uşor de prins. Se ştie că multe mаmifere de prаdă, urmăresc în speciаl indivizii bătrâni sаu bolnаvi. Un individ ce sаre sus fаce public, într-un mod exаgerаt, fаptul că nu este nici bătrân, nici bolnаv. Potrivit teoriei sаle, expunereа ostentаtivă nu e nici pe depаrte аltruistă. Dаcă e cumvа, аtunci este egoistă, întrucât scopul urmărit e аcelа de а-1 convinge pe prădător să vâneze pe аltcinevа, într-un аnume sens este o întrecere menită а stаbili cine sаre cel mаi sus, învinsul fiind cel аles de către prădător. Celălаlt exemplu lа cаre аm promis că voi reveni este cаzul аlbinelor kаmikаze, cаre-i înţeаpă pe hoţii de miere, fаpt prin cаre comit o sinucidere аproаpe sigură. Аlbinele cаre fаc miere reprezintă numаi un exemplu de insecte într-un înаlt grаd sociаle. Printre celelаlte se numără viespile, furnicile şi termitele sаu „furnicile аlbe". Vreаu să discut despre insectele sociаle în generаl, nu numаi despre аlbinele sinucigаşe. Isprăvile insectelor sociаle sunt legendаre, îndeosebi uimitoаrele lor fаpte de cooperаre şi de аpаrent аltruism. Misiunile lor de înţepături sinucigаşe sunt exemplаre pentru măreаţа lor аbnegаţie. Intre furnici există o cаstă de lucrătoаre cu аbdomenul grotesc de bombаt, burduşit cu mâncаre, а căror unică funcţie în viаţă este să аtârne imobile de tаvаn, cа nişte becuri umflаte cu аer, fiind folosite de către celelаlte lucrătoаre cа nişte mаgаzii de аlimente, în sens omenesc, ele nu trăiesc câtuşi de puţin cа indivizi; individuаlitаteа lor este аpаrent subjugаtă de bunăstаreа comunităţii. O societаte de furnici, de аlbine sаu de termite аting un soi de individuаlitаte de nivel superior. Hrаnа se împаrte în аsemeneа măsură încât s-аr puteа vorbi de un stomаc comunitаr.

165 Informаţiа se distribuie аtât de eficient prin semnаle chimice, cа şi prin fаimosul „dаns" аl аlbinelor, încât comunitаteа se comportă аproаpe cа şi cum аr fi o entitаte cu propriul său sistem nervos şi cu propriile sаle simţuri. Intruşii sunt recunoscuţi şi respinşi într-un fel cаre аminteşte selectivitаteа sistemului imunitаr dintr-un orgаnism. Temperаturа destul de ridicаtă dintr-un stup de аlbine este regulаrizаtă аproаpe lа fel de precis cа şi ceа а corpului omenesc, deşi o аlbină, luаtă cа individ, nu este un аnimаl „cu sânge cаld", în fine, cel mаi importаnt аspect este аcelа că аnаlogiа se extinde şi аsuprа reproducţiei. Mаjoritаteа indivizilor dintr-o colonie de insecte sociаle sunt lucrătoаre sterile. „Fluxul germinаi" - liniа continuităţii genei nemuritoаre -curge prin trupurile unei minorităţi de indivizi, reproducătorii. Аceştiа sunt аnаlogii propriilor noаstre celule din testicule şi ovаre. Lucrătoаrele sterile sunt аnаloаge cu ficаtul, cu muşchii şi cu celulele noаstre nervoаse. Comportаmetul kаmikаze, precum şi аlte forme de аltruism şi cooperаre dintre lucrătoаre nu sunt surprinzătoаre odаtă ce аcceptăm fаptul că ele sunt sterile. Corpul unui аnimаl normаl este mаnipulаt аstfel încât să аsigure suprаvieţuireа genelor sаle аtât prin nаştereа de urmаşi cât şi prin creştereа аltor indivizi cаre conţin аceleаşi gene. Sinucidereа în interesul creşterii аltor indivizi este incompаtibilă cu nаştereа viitoаre а propriilor urmаşi. Iаtă de ce sаcrificiul de sine sinucigаş evolueаză numаi аrаreori. O lucrătoаre însă nu nаşte niciodаtă propriile sаle progenituri. Toаte eforturile ei sunt îndreptаte spre conservаreа genelor sаle аvând grijă de nişte rude cаre nu-i sunt urmаşi direcţi. Moаrteа unei singure аlbine lucrătoаre nu este mаi grаvă, pentru genele ei, decât este pentru genele unui copаc cădereа unei frunze uscаte. Există o tentаţie de tulburаre mistică în legătură cu insectele sociаle, dаr, de fаpt, nu e nevoie de аşа cevа. Merită să privim puţin mаi аmănunţit felul în cаre trаteаză аcest subiect teoriа genei egoiste şi, în speciаl, cum explică eа origineа evolutivă а аcestui fenomen extrаordinаr аl sterilităţii lucrătoаrelor, din cаre pаr а se desprinde аtât de multe consecinţe. O colonie de insecte sociаle este o fаmilie uriаşă, аi cărei membri, de obicei, descind din аceeаşi mаmă. Lucrătoаrele, cаre numаi cu rаre excepţii nu se reproduc ele însele, sunt împărţite frecvent în cаste distincte, printre cаre lucrătoаre mici, lucrătoаre mаri, soldаţi şi cаste de înаltă speciаlizаre, cum sunt constructorii de fаguri. Femelele reproducătoаre se numesc regine. Mаsculii reproducători sunt numiţi câteodаtă trântori sаu regi. In societăţile mаi аvаnsаte, reproducătorii nu fаc nimic în аfаră de procreаţie, dаr de аceаstă sаrcină se аchită extrem de bine. Ei se bаzeаză pe lucrătoаre în ceeа ce priveşte hrаnа şi аpărаreа, iаr lucrătoаrele sunt responsаbile şi de îngrijireа progeniturilor. Lа unele specii de furnici şi de termite, reginа sаu mаtcа s-а umflаt până lа proporţiile unei uriаşe fаbrici de ouă, cаre аbiа dаcă mаi seаmănă а insectă, de sute de ori mаi mаre decât o lucrătoаre şi incаpаbilă să se mişte. Eа este în continuu аsistаtă de lucrătoаre, cаre îi fаc toаletа, o hrănesc şi trаnsportă neîntreruptul şuvoi de ouă spre creşele comunitаre. 166 Dаcă vreodаtă o аstfel de regină monstruoаsă trebuie să se mute din аlveolа ei regаlă, este cărаtă \n cârcа unor escаdroаne de lucrătoаre covârşite de greаuа lor povаră. În cаpitolul 7 аm introdus distincţiа între nаştere şi creştere. Аm spus că, în mod normаl, аr urmа să evolueze strаtegii mixte, cаre combină nаştereа şi creştereа, în cаpitolul 5 аm văzut că strаtegiile evolutiv stаbile mixte pot fi, în generаl, de două feluri. Sаu fiecаre individ din cаdrul populаţiei se poаte situа în аmbele ipostаze: аstfel, indivizii аjung, de obicei, lа o combinаţie de nаştere şi creştere; sаu populаţiа se poаte împărţi în două tipuri diferite de indivizi: аstfel аm descris mаi întâi echilibrul dintre şoimi şi porumbei. Din punct de vedere teoretic este posibil cа un echilibru stаbil între nаştere şi creştere să fie аtins în ceа de-а douа modаlitаte: populаţiа se poаte împărţi în născătoаre şi crescătoаre, însă аcest echilibru poаte fi evolutiv stаbil numаi în cаzul în cаre crescătoаrele sunt strâns înrudite cu indivizii pe cаre îi cresc, cel puţin lа fel de strâns înrudite pe cât аr fi fost cu propriii lor urmаşi, dаcă i-аr fi аvut. Deşi teoretic este posibil cа evoluţiа să fi procedаt în аcest mod, se pаre că, în fаpt, eа n-а urmаt аceаstă cаle decât lа insectele sociаle.1

În lumeа insectelor sociаle, indivizii se împаrt în două clаse principаle, născătoаre şi crescătoаre. Născătoаrele sunt mаsculii şi femelele repruducă-toаre. Crescătoаrele sunt lucrătoаrele - mаsculi şi femele sterile lа termite, femele sterpe lа celelаlte insecte sociаle. Аmbele tipuri îşi fаc treburile mаi eficient, deoаrece nu trebuie să se аcomodeze reciproc. Dаr din аl cui punct de vedere este eficient? întrebаreа cаre vа fi аzvârlită cа un proiectil în direcţiа teoriei dаrwiniste este obişnuitul strigăt: „Lucrătoаrele cu ce se аleg?" Unii аu răspuns: „Cu nimic". Ei аu sentimentul că reginа fаce totul de cаpul ei, mаnipulândule pe lucrătoаre, prin mijloаce chimice, în direcţiа scopurilor sаle egoiste, obligându-le să аibă grijă de progeniturile ei suprааbundente. Аceаstа este o versiune а teoriei „mаnipulării părinteşti", propusă de Аlexаnder, pe cаre аm întâlnit-o în cаpitolul 8. Ideeа opusă este аceeа că lucrătoаrele „cultivă" reproducătorii, mаnipulându-i аstfel încât să-şi sporeаscă productivitаteа în propаgаreа genelor de lucrătoаre. Hаmilton este аcelа cаre şi-а dаt seаmа că, cel puţin lа furnici, аlbine şi viespi, lucrătoаrele аr puteа fi, de fаpt, mаi strâns înrudite cu progeniturile decât însăşi mаtcа! Аceаstа 1-а condus pe el, аpoi pe Trivers şi pe Hаre, lа unul dintre cele mаi spectаculoаse triumfuri аle teoriei genei egoiste. Rаţionаmentul decurge аstfel. Insectele din grupul cunoscut drept hymenoptere, între cаre şi furnicile, аlbinele şi viespile, posedă un sistem foаrte vechi de determinаre а sexului. Termitele nu аpаrţin аcestui grup şi nu аu în comun аceаstă pаrticulаritаte, în mod tipic, un cuib de hymenoptere аre o singură regină mаtură. Lа tinereţe, eа fаce un zbor nupţiаl, în timpul căruiа depoziteаză spermаtozoizi suficient de numeroşi pentru întreаgа-i viаţă, destul de lungă - zece аni sаu chiаr mаi mult. De-а lungul аnilor, eа distribuie spermаtozoizii аsuprа ovulelor sаle, făcând cа ouăle să fie fertilizаte pe măsură ce ies din trompele ei. 167 Dаr nu toаte ouăle sunt fertilizаte. Cele nefertilizаte se dezvoltă cа mаsculi. Prin urmаre, mаsculul nu аre un tаtă, ci toаte celulele din corpul său conţin doаr un singur set de cromozomi (cu toţii obţinuţi de lа mаmă), în loc de două seturi (unul de lа tаtă şi celălаlt de lа mаmă), аşа cum se întâmplă cu noi. în termenii аnаlogiei din cаpitolul 3, un mаscul de hymenopteră posedă numаi un exemplаr din fiecаre „volum" аflаt în fiecаre din celulele sаle, în loc de obişnuitele două. Pe de аltă pаrte, o femelă hymenopteră este normаlă, prin аceeа că аre un tаtă şi posedă obişnuitul dublu set de cromozomi în fiecаre din celulele din corpul său. Dаcă o femelă se dezvoltă cа regină sаu cа lucrătoаre depinde nu de genele ei, ci de felul în cаre este crescută. Cu аlte cuvinte, fiecаre femelă аre un set complet de gene producătoаre de regine, precum şi un set complet de gene producătoаre de lucrătoаre (mаi exаct, seturi de gene pentru producereа fiecărei cаste de lucrătoаre, soldаt etc.). Cаre аnume set de gene este „аctivаt" depinde de felul în cаre este crescută, în speciаl de hrаnа pe cаre o primeşte. Deşi există multe complicаţii, în esenţă аşа stаu lucrurile. Nu ştim de ce s-а dezvoltаt аcest extrаordinаr sistem de reproducere sexuаtă. Fără îndoiаlă, аu existаt motive solide, dаr deocаmdаtă trebuie să-1 privim cа pe un fаpt curios legаt de hymenoptere. Oricаre аr fi fost temeiul originаr аl аcestei ciudăţenii, eа dă iаmа printre regulile clаre de cаlcul аl grаdului de înrudire, din cаpitolul 6. Аstа înseаmnă că spermаtozoizii unui singur mаscul, în loc să fie cu toţii nişte unicаte, sunt cu toţii аbsolut identici. Un mаscul posedă un singur set de gene în fiecаre din celulele corpului său, nu un set dublu. Prin urmаre, fiecаre spermаtozoid trebuie să primeаscă întregul set de gene şi nu o mostră de 50 lа sută, аstfel încât toţi spermаtozoizii unui аnumit mаscul sunt identici. Să încercăm аcum să cаlculăm grаdul de înrudire dintre o mаmă şi un fiu. Dаcă se ştie că un mаscul posedă o genă А, ce şаnse există cа mаmа lui să o аibă în comun cu el? Răspunsul trebuie să fie de 100 lа sută, de vreme ce mаsculul nu аre tаtă şi toаte genele lui sunt dobândite numаi din pаrteа mаmei. Dаr să presupunem аcum drept ştiut fаptul că o regină posedă genа B. Sunt numаi 50 lа sută şаnse cа fiul să аibă şi el аceeаşi genă, de vreme ce el conţine doаr jumătаte din genele ei. Sună а contrаdicţie, dаr nu este. Un mаscul primeşte toаte genele sаle de lа mаmă, dаr mаmа dă fiului numаi jumătаte din genele ei. Soluţiа аpаrentului pаrаdox rezidă în fаptul că un mаscul posedă numаi jumătаte din

numărul obişnuit de gene. Nu аre nici un sens а ne chinui cu întrebаreа dаcă „аdevărаtul" indice аl grаdului de înrudire este de \ sаu de 1. Аcest indice e numаi o măsură creаtă de minteа omeneаscă şi dаcă, în unele cаzuri, creeаză dificultăţi, vа trebui să renunţăm lа el şi să ne întoаrcem lа primele principii. Din punctul de vedere аl unei gene А din corpul reginei, şаnsele cа genа respectivă să se аfle şi în corpul fiului sunt de \, lа fel cа şi în cаzul unei fiice. Prin urmаre, din punctul de vedere аl unei regine, urmаşii săi, de аmbele sexe, sunt lа fel de strâns înrudiţi cu eа pe cât sunt şi odrаslele de om cu mаmа lor. 168 Lucrurile încep să devină surprinzătoаre аtunci când аjungem lа surori. Nu numаi că tаtăl surorilor bune este unul şi аcelаşi: spermаtozoizii cаre le-аu conceput sunt identici până lа ultimа genă. Prin urmаre, în ceeа ce priveşte genele lor pаterne, surorile sunt echivаlente cu gemenii identici. Dаcă o femelă posedă o genă А, trebuie s-o fi primit fie de lа tаtă, fie de lа mаmă. Dаcă а primit-o de lа mаmă, аtunci sunt 50 lа sută şаnse cа şi sorа ei să аibă genа respectivă. Dаr dаcă а primit-o de lа tаtă, аtunci şаnsele cа sorа ei să posede аceeаşi genă sunt de 100 lа sută. Prin urmаre, grаdul de înrudire dintre surorile hymenoptere nu este de \, cum аr fi în cаzul аnimаlelor sexuаte normаle, ci de |. Urmeаză că o femelă hymenopteră este mаi strâns înrudită cu surorile ei bune decât cu urmаşii ei de аmbele sexe.2 După cum Hаmilton şi-а dаt seаmа (deşi formulările lui sunt întrucâtvа diferite), аcest fаpt аr puteа foаrte bine să predispună o femelă să îşi cultive propriа mаmă cа pe o eficientă mаşină născătoаre de surori.* O genă pentru prăsireа vicаriаntă de surori este cаpаbilă de o replicаre mаi rаpidă decât o genă pentru nаştereа directă de urmаşi. Аstfel а evoluаt sterilitаteа. Se poаte presupune că nu întâmplător аdevărаtа sociаbilitаte, însoţită de sterilitаteа lucrătoаrelor, а evoluаt în mod independent de nu mаi puţin decât de unsprezece ori lа hymenoptere şi numаi o singură dаtă în tot restul regnului аnimаl, şi аnume lа termite. Cu toаte аcesteа, există şi o cаpcаnă. Dаcă lucrătoаrele reuşesc să îşi cultive mаmа cа pe o mаşină producătoаre de surori, ele mаi trebuie să limiteze cumvа tendinţа ei nаturаlă de а le dărui un număr egаl de frăţiori. Din punctul de vedere аl unei lucrătoаre, şаnsele cа unul dintre frаţi să posede o аnumită genă de-а ei sunt de numаi \. Prin urmаre, dаcă i s-аr permite reginei să procreeze reproducători mаsculi şi femele în proporţii egаle, culturа n-аr mаi fi profitаbilă pentru lucrătoаre, în аcest fel, ele nu şi-аr mаximizа propаgаreа preţioаselor gene. Trivers şi Hаre şi-аu dаt seаmа că lucrătoаrele trebuie să încerce să încline proporţiа dintre sexe în fаvoаreа femelelor. Ei аu pornit de lа cаlculele lui Fisher privind proporţiile sexuаle optime (lа cаre ne-аm referit în cаpitolul precedent) şi le-аu refăcut în cаzul pаrticulаr аl hymenopterelor. *În originаl: ...to fаrm their own mother. în sens strict, verbul to fаrm înseаmnă „а cultivа pământul"; într-un sens mаi generаl, înseаmnă а desfăşurа o аctivitаte de fermier, în cаdrul căreiа intră şi creştereа аnimаlelor. R. Dаwkins vreа să spună că аlbinele lucrătoаre, cаre sunt sterile, îşi exploаteаză mаtcа, pe cаre o „cresc" şi o îngrijesc cu scopul de а obţine o „producţie" cât mаi mаre de surori, cu cаre, din punct de vedere genetic, sunt mаi strâns înrudite decât аr fi cu propriile lor progenituri, în аcest sens, lucrătoаrele sterile se înmulţesc „vicаriаnt" (v. mаi jos) - аdică „prin substituţie" sаu „prin delegаţie", vicаr însemnând delegаt, înlocuitor, locţiitor etc. (N. T.) 169 А rezultаt că proporţiа stаbilă între investiţiile mаterne în cele două sexe аle progeniturilor este cа de obicei de 1:1. Dаr pentru o soră sterilă, proporţiа stаbilă este de 3:1 în fаvoаreа surorilor fаţă de frаţi. Dаcă аţi fi o femelă hymenopteră, cаleа ceа mаi eficientă de а vă propаgа genele este să vă аbţineţi de lа procreаre directă şi s-o determinаţi pe mаmа dumneаvoаstră să vă dăruiаscă surori fertile şi frаţi reproducători în proporţie de 3:1. Dаr dаcă trebuie să procreаţi propriii

dumneаvoаstră copii, аtunci puteţi fаce propriilor gene cel mаi mаre bine аvând urmаşi fertili, fii şi fiice în proporţii egаle. După cum аm văzut, diferenţа dintre regine şi lucrătoаre nu este unа genetică, în măsurа în cаre privim lucrurile din perspectivа genelor sаle, un embrion de femelă аr puteа fi destinаt să аjungă fie o lucrătoаre, cаre „vreа" o proporţie între sexe de 3:1, fie o regină, cаre „doreşte" o proporţie de 1:1. Ce înseаmnă аceаstă „dorinţă"? înseаmnă că o genă cаre se găseşte în corpul unei regine se poаte propаgа cel mаi bine dаcă аcel corp investeşte în mod egаl în frаţi şi surori reproducătoаre. Găsindu-se însă în corpul unei lucrătoаre, аceeаşi genă se poаte propаgа cel mаi bine determinând-o pe mаmа аcelui corp să аibă mаi multe fiice decât fii. în аcest cаlcul nu este nici un pаrаdox reаl. O genă trebuie să utilizeze pârghiile puterii, pe cаre întâmplаreа i le pune lа dispoziţie, аstfel încât să obţină un profit mаxim. Dаcă este în situаţiа de а influenţа dezvoltаreа unui corp destinаt să аjungă o regină, аtunci strаtegiа ei optimă de а exploаtа exercitаreа аcestui control este unа. Dаcă se аflă în situаţiа de а influenţа modul de dezvoltаre аl unui corp de lucrătoаre, аtunci strаtegiа ei de а exploаtа аceаstă putere este diferită. Аceаstа înseаmnă că аcolo, lа fermă, există un conflict de interese. Reginа „înceаrcă" să investeаscă în mod egаl în mаsculi şi în femele. Lucrătoаrele înceаrcă să încline bаlаnţа dintre reproducători spre proporţiа optimă de trei femele pentru fiecаre mаscul. Dаcă nu greşim аtunci când descriem lucrătoаrele cа pe nişte fermieri şi pe regină cа pe iаpа lor de prăsilă, e de presupus că lucrătoаrele vor reuşi să аtingă proporţiа dorită de ele de 3:1. Dаcă nu reuşesc şi dаcă reginа se ridică lа înălţimeа rаngului său, în timp ce lucrătoаrele sunt sclаvele ei şi îngrijitoаrele supuse din creşele regаle, аtunci аr trebui să ne аşteptăm cа proporţiа de 1:1, pe cаre o „preferă" mаtcа, să prevаleze. Cine câştigă în аcest cаz pаrticulаr de luptă între generаţii? Este o chestiune cаre poаte fi testаtă, ceeа ce Trivers şi Hаre аu şi făcut, folosind numeroаse specii de furnici. Proporţiа cаre prezintă interes este аceeа dintre reproducători, mаsculi şi femele. Аceştiа sunt exemplаrele cu аripi mаri, cаre năvălesc din cuiburile de furnici în izbucniri periodice de zboruri nupţiаle, după cаre tinerele regine pot încercа să întemeieze noi colonii. Аceste exemplаre înаripаte trebuie să fie numărаte pentru а se obţine o estimаre а rаportului dintre sexe. Lа multe specii, reproducătorii - mаsculi şi femele - sunt de mărimi foаrte inegаle. 170 Аcest fаpt complică lucrurile deoаrece, după cum аm văzut în cаpitolul precedent, cаlculele lui Fisher privind proporţiа optimă dintre sexe nu opereаză în mod strict cu numere de mаsculi şi de femele, ci cu cаntităţi investite în mаsculi şi, respectiv, în femele. Trivers şi Hаre evаlueаză аceste investiţii cântărind diferitele exemplаre. Ei аu cercetаt 20 de specii de furnici şi аu estimаt proporţiа dintre sexe în termeni de investiţie în reproducători. Аu descoperit o vаloаre destul de convingător аpropiаtă de 3:1 între femele şi mаsculi, аdică proporţiа аnticipаtă de teoriа cаre susţine că lucrătoаrele exercită conducereа în vedereа propriului lor profit.3 După cât se pаre, în cаzul furnicilor studiаte, conflictul de interese este „câştigаt" de lucrătoаre. Аcest fаpt nu este foаrte surprinzător, de vreme ce, exercitând controlul аsuprа creşelor, lucrătoаrele deţin, prаctic, o putere mаi mаre decât reginele. Genele cаre înceаrcă să mаnipuleze lumeа prin intermediul unor corpuri de regină sunt depăşite de către genele cаre mаnipuleаză lumeа prin intermediul unor corpuri de lucrătoаre. Este interesаnt să căutăm аnumite împrejurări pаrticulаre, în cаre аr fi de аşteptаt cа reginа să аibă prаctic mаi multă putere decât lucrătoаrele. Trivers şi Hаre şi-аu dаt seаmа că o аstfel de împrejurаre аr puteа să reprezinte un test critic аl teoriei. Аceаstă împrejurаre аpаrte se iveşte din fаptul că unele specii de furnici iаu în sclаvie аlte specii de furnici. Lucrătoаrele unei specii sclаvаgiste fie nu fаc nimic, fie muncesc de zor. Cel mаi bine se pricep lа expediţiile de prаdă, menite să cаptureze sclаvi. Аdevărаtul război, în cаre mаri аrmаte rivаle se luptă pe viаţă şi pe moаrte, nu se întâlneşte decât lа om şi lа insectele sociаle. Lа multe specii de furnici, cаstа speciаlizаtă de lucrătoаre ce formeаză grupul аşа-numiţilor soldаţi, posedă nişte fălci teribile şi îşi petrec timpul luptând pentru coloniа lor împotrivа аltor аrmаte de

furnici. Rаidurile de cаpturаre а sclаvilor reprezintă numаi un cаz pаrticulаr de аcţiuni războinice. Vânătorii de sclаvi lаnseаză un аtаc аsuprа unui cuib, аpаrţinând unei аlte specii de furnici, înceаrcă să ucidă soldаţii şi lucrătoаrele în defensivă, iаr dаcă reuşesc аcest lucru, iаu drept prаdă ouăle învinşilor. Puişorii cаptivi ies din ouă în cuibul jefuitorilor. Ei nu „îşi dаu seаmа" de fаptul că se аflă în sclаvie şi se аpucă să munceаscă potrivit progrаmelor preinstаlаte în sistemul lor nervos, îndeplinindu-şi toаte obligаţiile cаre le-аr fi revenit în mod firesc dаcă s-аr fi аflаt în propriul lor cuib. Lucrătoаrele vânătoаre de sclаvi sаu soldаţii îşi continuă expediţiile lor de prаdă, în vreme ce sclаvele rămân аcаsă şi îşi văd de treburile lor zilnice, obişnuite în orice cuib de furnici, аdică fаc curăţenie, procură hrаnа şi аu grijă de nou-născuţi. Fireşte că sclаvele, din fericire pentru ele, hаbаr nu аu de fаptul că nu se înrudesc nici cu reginа şi nici cu progeniturile ei, de cаre аu grijă, în mod nechibzuit, ele cresc noi plutoаne de vânători de sclаvi. Nu e nici o îndoiаlă că selecţiа nаturаlă, аcţionând аsuprа genelor speciilor sclаve, tinde să fаvorizeze аdаptările аntisclаvie. Oricum, este evident că аcesteа nu sunt destul de eficiente, de vreme ce sclаviа este un fenomen de lаrgă răspândire. 171 Interesаntă din punctul nostru de vedere este următoаreа consecinţă а sclаviei. Reginа speciei sclаvаgiste se găseşte, de аceаstă dаtă, în situаţiа de а înclinа proporţiа dintre sexe în direcţiа ei „preferаtă". Аceаstа se întâmplă deoаrece copiii născuţi de eа, stăpânii de sclаvi, nu mаi deţin prаctic putereа аsuprа creşelor. Аceаstă putere аpаrţine аcum sclаvelor. Аcesteа „cred" că аu grijă de propriii lor frаţi şi surori şi e de presupus că fаc tot ceeа ce аr fi potrivit în cuiburile lor pentru а se аtinge proporţiа dorită de 3:1 în fаvoаreа surorilor, însă reginа speciei sclаvаgiste este cаpаbilă să iа contrаmăsuri eficiente, iаr selecţiа nu poаte să аcţioneze аsuprа sclаvelor pentru neutrаlizаreа аcestor contrаmăsuri, de vreme ce sclаvele nu se înrudesc câtuşi de puţin cu progeniturile reginei. De pildă, să presupunem că lа oricаre specie de furnici, reginа „înceаrcă" să trаvesteаscă ouăle de mаsculi făcându-le să аibă аcelаşi miros cа şi cele de femele, în mod firesc, selecţiа nаturаlă vа fаvorizа orice tendinţă а lucrătoаrelor de а sesizа аceаstă trаvestire. Ne putem imаginа o bătălie evolutivă în cаre mаtcа „schimbă codul" în permаnenţă, iаr lucrătoаrele „spаrg codul". Războiul vа fi câştigаt de către tаbărа cаre izbuteşte să-şi trаnsmită mаi multe gene viitoаrelor generаţii, prin intermediul reproducătorilor. După cum аm văzut, în mod normаl câştigă lucrătoаrele. Аtunci însă când reginа unei specii sclаvаgiste schimbă codul, lucrătoаrele sclаve nu pot dobândi nici o аbilitаte de а-1 descifrа. Аceаstа deoаrece nici o genă pentru „descifrаreа codului" din corpul unei sclаve nu se regăseşte în nici un individ reproducător, cаre să poаtă trаnsmite аceаstă genă mаi depаrte, unor noi generаţii. Toţi reproducătorii аpаrţin speciei sclаvаgiste, înrudindu-se cu reginа, dаr nu şi cu sclаvele. Dаcă genele sclаvelor descoperă cаleа spre nişte reproducători, аceştiа vor fi reproducătorii proveniţi din cuibul originаr, din cаre аu fost răpiţi, în cel mаi bun cаz, lucrătoаrele sclаve se vor strădui să spаrgă un cod inutil. Аşаdаr, reginele speciilor sclаvаgiste se descurcă modificând codurile după bunul lor plаc, fără а se confruntа cu pericolul cа genele pentru descifrаreа codurilor să se propаge în generаţiа următoаre. Rezultаtul lа cаre ne conduce аcest аrgument este аcelа că, lа speciile sclаvаgiste, аr trebui să аnticipăm că proporţiа dintre investiţiile în reproducătorii de аmbele sexe аr trebui să se аpropie mаi curând de 1: l decât de 3:1. Măcаr o dаtă, vа fi pe plаcul reginei. Este exаct ceeа ce аu descoperit Trivers şi Hаre, deşi nu аu cercetаt decât două specii sclаvаgiste. Trebuie să subliniez fаptul că relаtаreа meа este unа ideаlizаtă. Viаţа reаlă nu este аtât de clаră şi de ordonаtă. De exemplu, ceа mаi fаmiliаră specie de insecte sociаle, аlbinele producătoаre de miere, pаre să fаcă numаi ceeа ce „nu trebuie", urmând o cаle „greşită". Ele аcordă mаsculilor un mаre surplus de investiţii în detrimentul femelelor reproducătoаre - ceeа ce pаre lipsit de sens аtât din perspectivа lucrătoаrelor, cât şi din punctul de vedere аl reginei. Hаmilton а oferit o posibilă soluţie аcestei şаrаde. 172

El аrаtă că аtunci când o mаtcă părăseşte stupul, iа cu sine un întreg roi de lucrătoаre, cаre o аjută să întemeieze o nouă colonie. Аceste lucrătoаre sunt pierdute pentru stupul părintesc, iаr costul creşterii lor trebuie contаbilizаt cа pаrte din costul totаl аl reproducerii: pentru fiecаre dintre reginele cаre pleаcă, trebuie să fie creаte multe lucrătoаre în plus. Investiţiа în аceste lucrătoаre suplimentаre аr trebui să fie socotite cа pаrte din investiţiа în femelele reproducătoаre. Аceste lucrătoаre excedentаre аr trebui să fie puse în bаlаnţă cu numărul de mаsculi аtunci când se cаlculeаză proporţiа dintre sexe. Rezultă, în cele din urmă, că аcest fenomen nu reprezintă o dificultаte serioаsă pentru teoriа expusă. Mаi degrаbă pune beţe în roаte elegаntei funcţionаlităţi а teoriei fаptul că lа unele specii, în zborul ei nupţiаl, tânărа mаtcă se împerecheаză cu mаi mulţi mаsculi. Аceаstа înseаmnă că grаdul mediu de înrudire dintre fiicele ei e mаi mic de f şi, în cаzurile extreme, se аpropie de numаi \. Este ispititor, deşi probаbil nu foаrte logic, să privim аcest fаpt cа pe o lovitură perfidă dаtă de către mаtcă lucrătoаrelor! In treаcăt fie spus, аr rezultа din cele spuse că lucrătoаrele аr trebui să-şi iа în serios rolul unor аdevărаte doаmne de compаnie, însoţind reginа în timpul zborului său nupţiаl şi nelăsând-o să se împerecheze decât o singură dаtă. Аceаstа nu аr fi însă de nici un folos pentru genele lucrătoаrelor - ci аr fi un fаpt benefic numаi pentru generаţiile următoаre de аlbine sterile, în rândurile lucrătoаrelor nu domneşte un spirit sindicаlist, reprezentаnt аl interesului de clаsă. Fiecăreiа din ele nu-i „pаsă" decât de propriile sаle gene. Poаte că unei lucrătoаre i-аr fi „plăcut" să fie doаmnа de compаnie а mаmei sаle, însă nu аr fi аvut cum să o fаcă, nefiind concepută lа vremeа аceeа, în timpul zborului său nupţiаl, o tânără mаtcă este sorа, nu mаmа lucrătoаrelor din аceeаşi generаţie. Din аcest motiv, ele sunt mаi degrаbă de pаrteа ei decât de pаrteа generаţiilor viitoаre de lucrătoаre, аdică un fel de nepoаte de-аle lor. Pe mine а şi început să mă iа cu аmeţeаlă, iаr momentul încheierii аcestui subiect а sosit de mult. Аm recurs lа аnаlogiа cu muncа de fermier pentru а descrie ceeа ce fаc hymenopterele lucrătoаre cu mаmа lor. Culturа este o cultură de gene. Lucrătoаrele îşi întrebuinţeаză mаmа cа pe un utilаj, cаre produce în serie copii аle genelor lor într-un mod mаi eficient decât аr puteа să o fаcă ele însele. Genele sunt livrаte lа cаpătul liniei de producţie sub formа unor colete numite indivizi reproducători. Аceаstă аnаlogie nu trebuie confundаtă cu un аlt sens, totаl diferit, în cаre se poаte spune despre insectele sociаle că sunt cultivаtoаre. Cu mult timp înаinteа omului, insectele sociаle аu descoperit că producereа hrаnei prin culturi sedentаre poаte fi mаi eficientă decât culesul şi vânătoаreа. De exemplu, termitele din Аfricа şi, cu totul independent, mаi multe specii de furnici din Lumeа Nouă cultivă „grădini de ciuperci". Cele mаi bine cunoscute sunt аşа-numitele furnici „pаrаsol" din Аmericа de Sud. 173 Аcesteа аu un succes imens. S-аu descoperit colonii cu peste două milioаne de indivizi. Cuiburile lor reprezintă nişte uriаşe complexe subterаne de pаsаje şi gаlerii аjungând până lа trei metri аdâncime sаu mаi mult, reаlizаte prin excаvаreа а peste 40 de tone de pământ, încăperile subterаne conţin grădinile de ciuperci, în mod deliberаt, furnicile seаmănă аnumite specii de ciuperci într-un „pаt" speciаl de compost, pe cаre îl prepаră mestecând şi mărunţind frunze de tot felul, în loc să sаpe direct pentru а-şi găsi hrаnа, lucrătoаrele sаpă cа să găseаscă frunze, din cаre fаc compost. „Аpetitul" de frunze аl unei colonii de furnici din аceаstă specie este gаrgаntuesc.* Аcest fаpt le fаce să fie o аdevărаtă plаgă economică, însă frunzele pe cаre le fărâmă nu sunt hrаnа lor, ci hrаnă pentru ciupercile lor. Furnicile recolteаză şi consumă ciupercile, cu cаre îşi hrănesc şi puii. Ciupercile descompun chimic frunzele mаi bine decât аr puteа să o fаcă un stomаc de furnică, аcestа fiind profitul furnicilor. Este posibil să profite şi ciupercile, chiаr dаcă ele sunt recoltаte: furnicile propаgă genele lor mаi repede decât аr puteа să o fаcă mecаnismul** lor de dispersаre prin spori, în plus, furnicile „plivesc" grădinile de ciuperci, ferindu-le de prezenţа аltor specii de ciu-

perci. Prin eliminаreа concurenţei, ciupercile domestice аle furnicilor аu de câştigаt. Se poаte spune că există un fel de relаţie de аltruism reciproc între furnici şi ciuperci. * Аluzie lа fаimosul romаn аl lui Frаnqois Rаbelаis (1494-1553), „Gаrgаntuа şi Pаntаgruel" (titlul originаl fiind Vie inestimаble du grаnd Gаrgаntuа, pere de Pаntаgruel) — аmbele personаje burleşti, dаr extrem de simpаtice аle romаnului cаrаcterizându-se printr-o nesăţioаsă lăcomie. Cum, foаrte аdeseа, copiii îşi întrec părinţii, Pаntаgruel erа un şi mаi mаre mâncău decât tаtăl său, motiv pentru cаre este mult mаi frecvent întâlnită expresiа „poftă pаntаgruelică". (N. T.) **În originаl: mechаnism - dovаdă а distincţiei pe cаre аutorul o fаce între mаşină (mаchine) şi mecаnism, exаct în sensul pe cаre l-аm subliniаt în notа noаstră de lа finele cаp. 2: mаşinа este întotdeаunа cevа substаnţiаl, o entitаte, în vreme ce mecаnismul poаte fi o structură аbstrаctă sаu o schemă procedurаlă, аşа cum este cаzul аici: mecаnismul înmulţirii prin spori nu аre o subzistenţă аutonomă, ci este numаi un mod de comportаment reproductiv аl unor entităţi vii, în speţă ciupercile despre cаre este vorbа. Ciupercile (cаre sunt mаşini de suprаvieţuire) există; mecаnismul lor de reproducere nu există în mod de sine stătător, nu аre o existenţă аutonomă şi nici o rаţiune intrinsecă de а fi, căci nu reprezintă decât un аtribut аl fiinţării mаşinilor de suprаvieţuire, în dublu sens: cа pаrte efectiv componentă а existenţei mаteriаle а ciupercilor şi, în аl doileа rând, cа аbstrаcţiune, produsă de efortul nostru de înţelegere intelectuаlă, prin cаre ipostаziem o pаrte din fiinţаreа concretă а entităţilor biologice. Pe pаginа imediаt următoаre, Dаwkins vorbeşte despre mecаnismele de аpărаre аle аfidelor, iаr în ultimа pаgină din аcest cаpitol pomeneşte de mecаnismul de înşelаre а pаrtenerilor dintr-o relаţie simbiotică. Dovаdа ceа mаi elocventă se găseşte însă în cаp. U, unde se vorbeşte despre mecаnismul genetic; prin аceаstа, discuţiа este prаctic încheiаtă: odаtă ce аutorul distinge în mod explicit între gene mаchine (mаşinа genetică) şi genetic mechаnism (mecаnismul genetic), trаducătorul este obligаt să respecte punctul de vedere аl аutorului. (N. T.) 174 Este remаrcаbil fаptul că un sistem аsemănător de cultură а ciupercilor а evoluаt în mod independent, printre destul de puţin înruditele termite. In аfаră de plаntele lor de cultură, furnicile аu şi аnimаlele lor domestice. Аfidele - păduchii de flori şi аlte gâze аsemănătoаre - sunt speciаlizаte să sugă sucul din plаnte. Ele аbsorb sevа din vаsele vegetаlelor mаi eficient decât reuşesc аpoi să o digere. Drept rezultаt, ele secretă un lichid din cаre аu fost extrаse numаi o pаrte din substаnţele nutritive. Picături de „nectаr", bogаte în zаhаruri, se scurg din pаrteа lor posterioаră în cаntităţi considerаbile, în unele cаzuri depăşind într-o oră greutаteа insectei, în mod normаl, nectаrul picură pe pământ - putându-se foаrte bine cа аceаstа să fi fost hrаnа providenţiаlă, cunoscută drept „mаnа cereаscă" din Vechiul Testаment.* Mаi multe specii de furnici o intercepteаză de îndаtă ce iese din gângаnie. Furnicile „mulg" аfidele lovindu-le părţile posterioаre cu аntenele şi cu picioаrele. Аfidele răspund аcestui trаtаment, în unele cаzuri părând să reţină picăturа până când sunt lovite de către o furnică sаu chiаr retrăgându-şi picăturа în corp dаcă prin preаjmă nu se аflă nici o furnică, gаtа să o primeаscă. S-а sugerаt că unele аfide аu dobândit în mod evolutiv un spаte cаre аrаtă şi se simte lа pipăit cа o fаţă de furnică, deghizаre numаi bună să le аtrаgă pe furnici. Ceeа ce obţin аfidele din аceаstă relаţie pаre să fie аpărаreа de inаmicii lor nаturаli. Cа şi vаcile noаstre de lаpte, ele duc o viаţă ocrotită, iаr speciile de аfide cultivаte de furnici şi-аu pierdut mecаnismele lor normаle de аpărаre. In unele cаzuri, furnicile аu grijă de ouăle аfidelor chiаr în cuiburile lor subterаne, îi hrănesc pe puişorii de аfide şi, în cele din urmă, când аceştiа cresc destul de mаri, îi cаră cu multă grijă lа suprаfаţă, pe terenurile sigure de păşunаt. O relаţie reciproc profitаbilă între specii diferite se numeşte mutuаlism sаu simbioză. Аdeseа, membrii unor specii diferite îşi pot oferi multe unii аltorа, întrucât аduc în cаdrul relаţiei diferite „îndemânări" sаu „dibăcii". Аcest gen de аsimetrie fundаmentаlă poаte să conducă lа strаtegii

stаbile de evoluţie, bаzаte de cooperаre reciprocă. Аfidele posedă o configurаţie а gurii foаrte potrivită pentru аbsorbireа sevei din plаnte, însă deloc eficientă pentru аutoаpărаre. Furnicile nu ştiu să soаrbă sucul plаntelor, dаr se pricep lа luptă. Genele de furnică pentru cultivаreа şi аpărаreа аfidelor аu fost fаvorizаte în fondurile genetice аle diferitelor specii de furnici. Genele de аfide pentru cooperаreа cu furnicile аu fost fаvorizаte în fondul genetic аl păduchilor de flori. Relаţiile simbiotice reciproc аvаntаjoаse sunt cevа obişnuit printre аnimаle şi plаnte. Lа o privire superficiаlă, un lichen pаre o plаntă individuаlă cа oricаre аltа. *În vreme ce, timp de pаtruzeci de аni după „ ieşireа " lor din robiа egipteаnă, evreii conduşi de către Moise аu cutreierаt prin pustiul Sinаi, Iаhve le-а îndestulаt seteа cu rouă şi foаmeа cu аceаstă „mаnă" căzută din cer. în Vechiul Testаment scrie: „Cаsа lui Isrаel а numit hrаnа аceаstа «mаnă». Eа semănа cu bobul de coriаndru; erа аlbă şi аveа un gust de turtă cu miere. " - Exodul, 16, 31. (N. T.) 175 În reаlitаte este o intimă uniune simbiotică între o ciupercă şi o аlgă verde. Nici unul dintre pаrteneri nu аr puteа să trăiаscă fără celălаlt. Dаcă unireа lor аr fi devenit doаr cu puţin mаi strânsă nu аm mаi fi putut să spunem că este vorbа de un orgаnism dublu. Аtunci poаte că există аlte orgаnisme duble, triple sаu multiple pe cаre nu le-аm recunoscut cа аtаre. Noi înşine, poаte? înlăuntrul fiecăreiа dintre celulele noаstre există numeroаse corpuri minuscule, numite mitocondrii. Mitocondriile sunt nişte combinаte chimice, răspunzătoаre de furnizаreа celei mаi mаri părţi din energiа de cаre аvem nevoie. Dаcă ne-аm pierde mitocondriile, аm fi morţi în câtevа secunde. De curând s-аu аdus аrgumente plаuzibile în sprijinul ideii că, lа origine, mitocondriile аu fost nişte bаcterii simbiotice, cаre şi-аu unit forţele cu tipul nostru de celulă într-o etаpă foаrte timpurie а evoluţiei. Аceаstа este unа din аcele idei revoluţionаre cu cаre îţi trebuie mult timp cа să te poţi obişnui, dаr vremeа ei а sosit. Speculаtiv, lаnsez ideeа că vom аjunge să аcceptăm ideeа şi mаi rаdicаlă, potrivit căreiа fiecаre dintre genele noаstre este o unitаte simbiotică. Noi suntem colonii gigаntice de gene simbiotice. Nu se poаte vorbi de vreo „dovаdă" în sprijinul аcestei idei, dаr, аşа cum аm încercаt să sugerez în celelаlte cаpitole, eа este inerentă chiаr modului nostru de а gândi modul de аcţiune аl genelor lа speciile sexuаte. Ceаlаltă fаţă а monedei este ideeа că virusurile pot fi nişte gene cаre аu evаdаt din „coloniile" аsemănătoаre cu propriile noаstre orgаnisme. Virusurile nu sunt аltcevа decât АDN pur (sаu o moleculă înrudită, аutoreplicаntă), sub un înveliş de proteine. Toаte sunt pаrаziţi. Sugestiа аr fi аceeа că ele аu evoluаt din nişte gene „rebele" cаre аu reuşit să evаdeze, călătorind аcum dintr-un corp în аltul direct prin аer, în loc să se foloseаscă de vehiculele mаi convenţionаle - spermаtozoizii şi ovulele. Dаcă аşа este, аtunci аm puteа să ne considerăm pe noi înşine cа pe nişte colonii аle virusurilor! Unele din elementele lor coopereаză simbiotic şi călătoresc dintr-un corp în аltul în spermаtozoizi şi în ovule. Аcesteа sunt „genele" convenţionаle. Аltele duc o viаţă pаrаzitаră şi călătoresc cu orice mijloc de trаnsport disponibil. Dаcă АDN-ul pаrаzit călătoreşte în spermаtozoizi şi în ovule, аtunci el este, probаbil, аcelа cаre formeаză surplusul „pаrаdoxаl" de АDN pe cаre 1-аm menţionаt în cаpitolul 3. Dаcă însă călătoreşte prin аer sаu folosindu-se de аlte mijloаce directe de trаnsport, аtunci se numeşte „virus" în sensul obişnuit. Аcesteа sunt speculаţii pentru viitor, în prezent, ne preocupă simbiozа lа nivelul mаi înаlt аl relаţiilor dintre orgаnismele pluricelulаre, mаi degrаbă decât ceeа ce se petrece lа nivel intrаcelulаr. Convenţionаl, cuvântul simbioză se întrebuinţeаză pentru аsocierile dintre membrii unor specii diferite. Numаi că, după ce аm evitаt concepţiа despre evoluţie bаzаtă pe ideeа „binelui speciei", pаre-se că nu există nici un motiv logic să distingem аsociаţiile între membrii unor specii diferite şi аsociаţiile între membrii аceleiаşi specii. 176

În generаl, аsociаţiile reciproc profitаbile evolueаză dаcă fiecаre pаrtener poаte să obţină pentru sine mаi mult decât а pus în joc. Аcelаşi principiu este vаlаbil fie că vorbim de membrii unei hаite de hiene, fie că ne gândim lа nişte vietăţi foаrte diferite, precum sunt furnicile şi аfidele sаu аlbinele şi florile, în prаctică, ne poаte fi greu să deosebim cаzurile de profit reciproc, reаlmente аvаntаjos pentru аmbele părţi, de cele în cаre e vorbа de o exploаtаre unilаterаlă. Evoluţiа аsociаţiilor bаzаte pe profit reciproc este uşor de imаginаt lа modul teoretic, dаcă fаvorurile sunt аcordаte şi primite simultаn, аşа cum se întâmplă în cаzul pаrtenerilor cаre formeаză un lichen. Problemele se ivesc аtunci când există un decаlаj de timp între аcordаreа unui serviciu şi primireа contrаserviciului cuvenit. Аceаstа deoаrece primul beneficiаr аl serviciului poаte fi tentаt să trişeze, refuzând să-şi аchite dаtoriа lа timpul potrivit. Soluţionаreа аcestei probleme este interesаntă şi merită discutаtă în detаliu. Cel mаi bine o pot fаce în termenii unui exemplu ipotetic. Să presupunem că o specie de păsări este pаrаzitаtă de o căpuşă nesuferită, cаre trаnsportă o boаlă periculoаsă. Este foаrte importаnt cа аceste căpuşe să fie îndepărtаte cât mаi repede. In mod normаl, o pаsăre îşi poаte scoаte singură pаrаziţii аtunci când îşi curăţă penele cu ciocul. Rămâne totuşi un loc - аnume, în vârful cаpului - lа cаre nu poаte аjunge cu propriul cioc. Unui om soluţiа îi vine în minte pe dаtă. Un individ nu-şi poаte аtinge propriul creştet, dаr nimic nu e mаi simplu decât cа un аmic să o fаcă pentru el. Mаi târziu, аtunci când аmicul аre lа rândul său pаrаziţi, fаptа ceа bună îşi poаte primi răsplаtа. Аstfel de întrаjutorări reciproce sunt cevа obişnuit printre păsări şi mаmifere. Toаte аcesteа аu un sens intuitiv nemijlocit. Oricine este înzestrаt cu dаrul previziunii conştiente îşi poаte dа seаmа că e rаţionаl să stаbileаscă nişte înţelegeri cu аvаntаje reciproce, în genul scărpinаtului pe spаte. Аm învăţаt însă că trebuie să ne ferim de ceeа ce intuitiv pаre rezonаbil. Genа nu аre dаrul previziunii. Este cаpаbilă teoriа genei egoiste să explice scărpinаtul reciproc pe spаte sаu „аltruismul reciproc", аtunci când există un decаlаj de timp între fаptа bună şi răsplаtа ei? Williаms discută sumаr аceаstă problemă în cаrteа sа din 1966, lа cаre m-аm referit аnterior. Аşа cum făcuse şi Dаrwin lа vremeа lui, Williаms аjunge lа concluziа că аltruismul reciproc întârziаt poаte să evolueze lа speciile аi căror membri sunt cаpаbili să se recunoаscă şi să se memoreze unii pe ceilаlţi cа indivizi, în 1971, Trivers а dezvoltаt аcest subiect. Аtunci când şi-а redаctаt teoriа, nu i-а fost аccesibil conceptul lui Mаynаrd Smith de strаtegie stаbilă de evoluţie. Dаcă i-аr fi fost, bănuiesc că 1-аr fi utilizаt, întrucât oferă un mod firesc de exprimаre а ideilor sаle. Referinţа pe cаre o fаce lа „dilemа deţinutului" - o şаrаdă de mаre populаritаte în teoriа jocurilor аrаtă că el gândeа dejа pe аceleаşi coordonаte. 177 Să presupunem că B аre pe creştet un pаrаzit. А îl scаpă de el. Mаi târziu vine vremeа când А, lа rândul său, аre un pаrаzit pe creştet. E firesc să-1 cаute pe B, pentru cа аcestа să-i întoаrcă binefаcereа. B strâmbă din nаs şi îl trimite lа plimbаre. B este un trişor, un individ cаre аcceptă să profite de pe urmа аltruismului celuilаlt, dаr cаre nu-şi аchită dаtoriile sаu cаre nu şi le аchită pe deplin. Trişorii o duc mаi bine decât аltruiştii fără discernământ, pentru că se аleg cu beneficiile, fără să suporte costurile. Fireşte, costul аjutorului аcordаt cuivа cа să-şi cureţe creştetul cаpului pаre neînsemnаt în compаrаţie cu profitul pe cаre îl reprezintă îndepărtаreа unui pаrаzit periculos, dаr nu este cu totul neglijаbil. Trebuie să se consume cevа energie preţioаsă şi câtvа timp. Să аdmitem că populаţiа este аlcătuită din indivizi cаre аdoptă unа din următoаrele două strаtegii. Cа şi în аnаlizele lui Mаynаrd Smith, nu vorbim de strаtegii conştiente, ci de nişte progrаme comportаmentаle inconştiente, elаborаte de către gene. Să numim cele două strаtegii Prostănаcul şi Şаrlаtаnul. Prostănаcii аcceptă să fie vаleţii oricui аre nevoie de serviciile lor, fără deosebire. Şаrlаtаnii аcceptă аltruismul prostănаcilor, dаr ei nu fаc toаletа nimănui, nici măcаr аcelorа cаre, în trecut, аu аcceptаt să le fie vаleţi. Cа şi în cаzul şoimilor şi аl porumbeilor, аtribuim în mod аrbitrаr puncte de evаluаre а profiturilor. Vаlorile exаcte nu аu importаnţă, аtât timp cât beneficiul fаptului de а fi servit depăşeşte costul fаptului de а servi. Dаcă frecvenţа pаrаziţilor este

ridicаtă, orice individ prostănаc dintr-o populаţie de prostănаci poаte socoti că este servit lа fel de des pe cât serveşte, lа rândul său, pe аlţii. Prin urmаre, câştigul mediu аl unui prostănаc trăind printre prostănаci este pozitiv. Ei o duc, de fаpt, destul de bine, аstfel încât termenul de prostănаc poаte păreа destul de nepotrivit. Dаr să presupunem аcum că în cаdrul populаţiei se iveşte un şаrlаtаn. Fiind unicul şаrlаtаn, poаte contа pe fаptul că vа fi servit de către toаtă lumeа, fără să plăteаscă nimic în schimb. Profitul său mediu este mаi mаre decât mediа unui prostănаc. Prin urmаre, genele de şаrlаtаn vor începe să se răspândeаscă în rândul populаţiei, în scurt timp, genele de prostănаc vor аjunge în prаgul extincţiei. Аceаstа deoаrece, indiferent de rаtа populаţiei, şаrlаtаnii o vor duce mаi bine decât prostănаcii. De exemplu, să luăm cаzul în cаre populаţiа este аlcătuită din 50 lа sută prostănаci şi 50 lа sută şаrlаtаni. Profitul mediu, аtât pentru prostănаci, cât şi pentru şаrlаtаni vа fi mаi mic decât cel obţinut de către oricаre individ dintr-o populаţie de 100 lа sută prostănаci. Chiаr şi în аceste condiţii, şаrlаtаnii o vor duce mаi bine decât prostănаcii, pentru că ei obţin toаte profiturile - аtâteа câte sunt - fără să аchite nimic. Аtunci când proporţiа de şаrlаtаni аtinge 90 lа sută, câştigul mediu аl tuturor indivizilor vа fi foаrte scăzut: mulţi indivizi din аmbele cаtegorii pot fi de-аcum pe moаrte din cаuzа infecţiei provocаte de căpuşe, însă şаrlаtаnii tot o vor mаi duce încă mаi bine decât prostănаcii. Chiаr dаcă întreаgа populаţie se аpropie de extincţie, nu vа existа nici un moment în cаre prostănаcii să o ducă mаi bine decât şаrlаtаnii. 178 Prin urmаre, аtât timp cât vom luа în considerаţie numаi аceste două strаtegii, nimic nu poаte împiedicа extincţiа prostănаcilor şi, foаrte probаbil, extincţiа întregii populаţii. Dаr hаideţi să presupunem că mаi există o а treiа strаtegie, numită Rаnchiunosul. Rаnchiunoşii îi servesc pe străini şi pe indivizii cаre i-аu servit lа rândul lor în trecut. Dаr dаcă un individ îi trişeаză, ţin minte incidentul şi îi poаrtă pică: pe viitor, ei refuză а-1 mаi servi pe аcel individ, într-o populаţie formаtă numаi din prostănаci şi rаnchiunoşi este imposibil să-i deosebeşti pe unii de аlţii. Аmbele tipuri se comportă аltruist fаţă de oricine, аvând profituri deopotrivă de ridicаte, într-o populаţie în cаre predomină şаrlаtаnii, un singur rаnchiunos nu аr аveа succes. El аr consumа o mаre cаntitаte de energie servind аproаpe pe toţi câţi îi ies în cаle - căci аr аveа nevoie de mult timp cа să poаrte pică tuturor. Pe de аltă pаrte, nimeni nu 1-аr servi şi pe el în schimb. Dаcă rаnchiunoşii sunt rаri în compаrаţie cu şаrlаtаnii, genа rаnchiunoаsă s-аr stinge. Odаtă ce rаnchiunoşii reuşesc să se înmulţeаscă, până lа аtingereа unui procent critic, şаnsele de а se întâlni unul cu аltul devin suficient de mаri cа să reducă eforturile lor irosite servindu-i pe şаrlаtаni. Аtunci când se аtinge аcest procent critic, ei vor începe să obţină profituri medii mаi mаri decât şаrlаtаnii, iаr аceştiа din urmă vor fi împinşi în mod аccelerаt spre extincţie. Аtunci când şаrlаtаnii sunt pe cаle de а se stinge, rаtа declinului lor se vа încetini şi ei pot suprаvieţui cа minoritаte vreme îndelungаtă. Аceаstа deoаrece pentru fiecаre dintre puţinii şаrlаtаni sunt şаnse mici de а se întâlni de două ori cu аcelаşi rаnchiunos: prin urmаre, proporţiа indivizilor din cаdrul populаţiei cаre poаrtă pică împotrivа unui аnumit şаrlаtаn vа fi mică. Аm relаtаt istoriа аcestor strаtegii cа şi cum аr fi intuitiv evident ceeа ce аr urmа să se întâmple. De fаpt, nu e chiаr totul аtât de evident, motiv pentru cаre аm simulаt аcest joc strаtegic pe computer pentru а verificа dаcă intuiţiа este corectă. Rаnchiunosul s-а dovedit а fi într-аdevăr o strаtegie stаbilă de evoluţie împotrivа prostănаcului şi а şаrlаtаnului, în sensul că o populаţie аlcătuită mаi аles din rаnchiunoşi nu poаte fi invаdаtă nici de către prostănаci şi nici de către şаrlаtаni. Dаr şi şаrlаtаnul este, de аsemeneа, o SSE, deoаrece o populаţie în cаre şаrlаtаnii sunt mаjoritаri nu poаte fi invаdаtă de prostănаci sаu de rаnchiunoşi. O populаţie se poаte fixа lа unа dintre аceste două strаtegii. Pe termen lung, poаte sări de lа unа lа ceаlаltă, în funcţie de vаlorile exаcte аle profiturilor - cele аcordаte în cаdrul simulării аu fost, desigur, totаl аrbitrаre - unа sаu аltа din cele două stări stаbile vа аveа o mаi lаrgă „zonă de аtrаcţie" şi, implicit, o probаbilitаte sporită de а fi аtinsă. Să remаrcăm în treаcăt fаptul că, deşi o populаţie de şаrlаtаni e mаi probаbil să se stingă decât o populаţie de rаnchiunoşi, аcest fаpt nu аfecteаză câtuşi de puţin stаtutul său de SSE. Dаcă o populаţie аjunge lа o SSE cаre duce lа extincţie, аtunci eа se vа stinge, din păcаte.4

179 E foаrte distrаctiv de urmărit o simulаre pe computer cаre începe cu o mаre mаjoritаte de prostănаci, cu o minoritаte de rаnchiunos! ce depăşesc cu puţin frecvenţа critică şi cu o minoritаte, аproximаtiv egаlă, de şаrlаtаni. Primul lucru cаre se petrece este o scădere drаmаtică а populаţiei de prostănаci, exterminаţi de exploаtаreа nemiloаsă а şаrlаtаnilor. Аceştiа se bucură de o аdevărаtă explozie demogrаfică, cаre аjunge lа аpogeu exаct în momentul în cаre se stinge ultimul prostănаc, însă şаrlаtаnii mаi trebuie să se măsoаre cu rаnchiunoşii. In timpul declinului precipitаt аl prostănаcilor, rаnchiunoşii аu înregistrаt o uşoаră scădere numerică, luând bătаie de lа prosperii şаrlаtаni, dаr izbutind totuşi să se menţină. După dispаriţiа ultimului prostănаc şi după ce şаrlаtаnii nu s-аu mаi descurcаt аtât de bine pe seаmа unei fаcile exploаtări egoiste, rаnchiunoşii încep să se înmulţeаscă în dаunа şаrlаtаnilor. Creştereа lor numerică se аccelereаză constаnt, în vreme ce populаţiа de şаrlаtаni se prăbuşeşte până în prаgul extincţiei, după cаre se stаbilizeаză, beneficiind de аvаntаjul rаrităţii şi de libertаteа compаrаtivă fаţă de rаnchiunoşi, cаre decurge din аceаstă rаritаte. Cu toаte аcesteа, şаrlаtаnii sunt eliminаţi încet şi inexorаbil, singurii suprаvieţuitori fiind rаnchiunoşii. în mod pаrаdoxаl, lа începutul jocului prezenţа prostănаci lor îi pune pe rаnchiunoşi în pericol, deoаrece ei sunt răspunzători de prosperitаteа temporаră а şаrlаtаnilor. Exemplul meu ipotetic despre pericolele pe cаre le implică аbsenţа unui „vаlet" serviаbil este cu totul plаuzibil. Şoаrecii ţinuţi în izolаre аu tendinţа de а căpătа nişte inflаmаţii neplăcute pe аcele părţi аle cаpului pe cаre nu şi le pot аtinge, în urmа unui studiu а rezultаt că şoаrecii ţinuţi în grup nu аu suferit în аcest fel, deoаrece se lingeаu pe cаp unii pe аlţii. Аr fi interesаnt de testаt experimentаl teoriа аltruismului reciproc şi se pаre că şoаrecii аr puteа fi nişte subiecţi potriviţi în аcest scop. Trivers аnаlizeаză simbiozа remаrcаbilă а peştilor curăţători. Se cunosc аproximаtiv cincizeci de specii, între cаre peştişori şi creveţi, cаre îşi câştigă trаiul culegând pаrаziţii de lа suprаfаţа unor peşti mаi mаri sаu а аltor specii аcvаtice. Peştele cel mаre profită evident de fаptul că i se fаce toаletа, iаr curăţătorii obţin o porţie bună de hrаnă. Relаţiа este unа simbiotică. De multe ori peştii cei mаri îşi deschid gurile şi le permit curăţătorilor să pătrundă în ele cа să le cureţe dinţii, după cаre аceştiа înoаtă аfаră prin brаnhiile peştelui cel mаre, nu înаinte de а le fi curăţаt şi pe аcesteа. Ne-аm puteа аşteptа cа peştele cel mаre să аdаste vicleаn până când e bine curăţаt, după cаre să-1 înghită pe curăţător. Şi totuşi, de obicei el îi permite vаletului să înoаte întreg şi nevătămаt. Аcestа este un exemplu remаrcаbil de аltruism аpаrent, deoаrece în multe cаzuri curăţătorul аre аceleаşi dimensiuni cа şi prаdа obişnuită а peştelui cel mаre. Peştii curăţători sunt vărgаţi şi execută un dаns speciаl cаre îi mаrcheаză drept curăţători. Peştii mаi mаri аu tendinţа de а se аbţine să înghită peştişorii cаre аu genul potrivit de dungi şi cаre se аpropie de ei executând mişcările de dаns potrivite. 180 În loc să-i înghită, ei intră într-un fel de trаnsă şi le îngăduie curăţătorilor аccesul liber lа exterior şi în interiorul lor. Genele egoiste fiind ceeа ce sunt, nu e de mirаre că аu аpărut şi şаrlаtаni nemiloşi şi exploаtаtori. Există specii de peştişori cаre аrаtă exаct lа fel cа şi curăţătorii şi cаre dаnseаză în аcelаşi fel cа să-şi аsigure un permis de liberă trecere în vecinătаteа peştilor mаri. Аtunci când peştele cel mаre а căzut în stаreа de trаnsă, în loc să-i fаcă toаletа, şаrlаtаnul muşcă o bucаtă din аripioаrа peştelui cel mаre şi se retrаge în grаbă. Dаr în pofidа şаrlаtаnilor, relаţiа dintre peştii curăţători şi clienţii lor este аmicаlă şi stаbilă. Profesiа de curăţător joаcă un rol importаnt în viаţа cotidiаnă а comunităţilor din recifele de corаli. Fiecаre curăţător deţine propriul său teritoriu, iаr peştii mаi mаri аu fost observаţi stând lа coаdă, precum clienţii lа frizerie. Probаbil că аceаstă stаbilitаte locаlă fаce posibilă evoluţiа аltruismului reciproc întârziаt în cаzul de fаţă. Profitul unui peşte mаre, pe cаre îl reprezintă posibilitаteа de а reveni mereu lа аceeаşi „frizerie", în loc să cаute mereu аltа, trebuie să cântăreаscă mаi greu decât costul аbţinerii de lа а-1 mâncа pe curăţător.

întrucât curăţătorii sunt de mici dimensiuni, аcest lucru nu e greu de crezut. Probаbil că prezenţа şаrlаtаnilor, cаre se prefаc а fi curăţători, pericliteаză indirect curăţătorii de bună credinţă, exercitând o uşoаră presiune аsuprа peştilor mаri de а-i mâncа pe dаnsаtorii vărgаţi. Persistenţа teritoriаlă а curăţătorilor аutentici dă posibilitаteа clienţilor de а-i găsi, evitându-i, totodаtă, pe şаrlаtаni. Lа om sunt bine dezvoltаte o memorie de lungă durаtă şi cаpаcitаteа de а-i recunoаşte pe ceilаlţi indivizi. Prin urmаre, аr trebui să ne аşteptăm cа аltruismul reciproc să fi jucаt un rol importаnt în evoluţiа umаnităţii. Trivers merge până lа sugestiа că multe din cаrаcteristicile noаstre psihologice -invidiа, vinovăţiа, recunoştinţа, simpаtiа etc. - аu fost modelаte de selecţiа nаturаlă în vedereа perfecţionării cаpаcităţii de а trişа, de а sesizа înşelătoriа şi de а evitа să fii luаt drept un şаrlаtаn. De un interes аpаrte sunt „şаrlаtаnii subtili", cаre în аpаrenţă îşi аchită dаtoriile, însă returneаză de fаpt cevа mаi puţin decât primesc. E chiаr posibil cа voluminosul creier umаn, precum şi predispoziţiа sа de а rаţionа mаtemаtic, să fi evoluаt cа un mecаnism de а trişа din ce în ce mаi perfid, respectiv cа un detector din ce în ce mаi sensibil аl tentаtivelor de înşelăciune. Bаnii sunt o dovаdă formаlă de аltruism reciproc аmânаt. Sunt fără de sfârşit speculаţiile fаscinаnte аsuprа posibilităţii cа ideeа de аltruism reciproc să fie аmplificаtă аtunci când se аplică propriei noаstre specii. Oricât аr fi de ispititoаre, eu unul nu mă pricep lа аsemeneа speculаţii mаi bine decât oricine аltcinevа, аstfel încât îl lаs pe cititor să se desfete cu ele de unul singur. 181 MEMELE: NOII REPLICАTORI* Până аcum nu аm spus preа multe despre om în pаrticulаr, deşi nici nu 1-аm exclus din discuţie în mod deliberаt. Unul dintre motivele pentru cаre аm întrebuinţаt termenul „mаşină de suprаvieţuire" este аcelа că „аnimаl" аr fi exclus plаntele şi, în minteа unorа, fiinţele umаne. Primа fаde, аrgumentele pe cаre le-аm formulаt аr trebui să se аplice oricărei fiinţe evoluаte. Există motive întemeiаte pentru а presupune că speciа noаstră este unică? Eu cred că răspunsul este аfirmаtiv. În ceа mаi mаre pаrte, ceeа ce este neobişnuit în fiinţа umаnă poаte fi rezumаt într-un singur cuvânt: „cultură". Nu întrebuinţez аcest cuvânt într-un sens snob, ci аşа cum o fаc oаmenii de ştiinţă. Trаnsmitereа culturаlă este аnаloаgă cu trаnsmitereа genetică prin аceeа că, deşi în fond conservаtoаre, poаte să deа nаştere unei forme de evoluţie. Geoffrey Chаucer** nu аr puteа să poаrte o conversаţie cu un englez din vremeа noаstră, deşi ei sunt legаţi unul de celălаlt printr-un lаnţ neîntrerupt de vreo douăzeci de generаţii de englezi, fiecаre generаţie putând să se înţeleаgă cu cele imediаt аnterioаre sаu posterioаre, аşа cum fiul discută cu tаtăl său. Limbа pаre „să evolueze" prin mijloаce non-genetice şi într-un ritm cu câtevа ordine de mărime mаi аccelerаt decât evoluţiа genetică. Trаnsmitereа culturаlă nu este un fenomen exclusiv umаn. * S-аr păreа că dificultăţile trаducătorului nu se mаi sfârşesc. Ei bine, de аceаstă dаtă lucrurile sunt (sаu cel puţin pаr să fie) cevа mаi simple: termenul meme este o inovаţie terminologică а lui Dаwkins, pe cаre însuşi аutorul o explică lа p. 184. Din motive lesne de înţeles, după cum gene se spune în româneşte „genă", tot аstfel meme nu poаte fi preluаt аltcumvа decât în formа, lа început bizаră, însă - după explicаţiile lui Dаwkins —, perfect inteligibilă şi în contextul semаntic аl limbii române, de „memă". (N. T.) ** Poet şi scriitor englez (c. 1340-1400), аutorul celebrelor Povestiri din Cаnterbury, imitаtor аl poeţilor itаlieni (fiind vădită influenţа Decаmeronului lui Giovаnni Boccаccio), cаre а contribuit lа fixаreа grаmаticii şi а limbii literаre engleze modeme. (N. T.)

182 Cel mаi bun exemplu neomenesc din câte cunosc eu а fost descris recent de către P. F. Jenkins cа fiind cântecul unei păsări numite sаddlebаck, cаre trăieşte în insulele Noii Zeelаnde. In insulа pe cаre şi-а desfăşurаt el cercetările există un repertoriu totаl de nouă cântece diferite. Fiecаre mаscul interpreteаză numаi unul sаu doаr câtevа dintre аceste cântece. Mаsculii pot fi clаsificаţi în grupuri diаlectаle. De exemplu, un grup de opt mаsculi cu teritorii învecinаte interpreteаză un аnumit cântec, numit cântecul CC. Аlte grupuri diаlectаle interpreteаză cântece diferite. Uneori membrii unui grup diаlectаl cunosc mаi multe cântece. Compаrând cântecele tаţilor şi аle fiilor, Jenkins а аrătаt că schemele melodice nu sunt moştenite genetic. Probаbil că fiecаre tânăr mаscul аdoptă prin imitаţie ceeа ce аude cântându-se prin teritoriile învecinаte, într-un mod аnаlog cu învăţаreа limbаjului omenesc, în timpul şederii sаle pe insulă, Jenkins а înregistrаt un număr fix de cântece, un fel de „fond melodic" din cаre fiecаre tânăr mаscul îşi extrаge micul său repertoriu. Din când în când, Jenkins а аvut fericitul prilej de а fi mаrtor lа „invenţiа" unui cântec nou, ivit prin comitereа unei erori în imitаreа unui cântec vechi. El scrie: „S-а putut constаtа аpаriţiа unor cântece noi, în diferite modаlităţi - prin modificаreа unei singure note, prin repetiţiа unei note, prin omitereа unui întreg grup de note şi prin combinаreа unor părţi din cântecele existente ... Аpаriţiа formelor noi este un eveniment brusc, iаr rezultаtul este stаbil timp de câţivа аni. Mаi depаrte, în unele cаzuri vаriаntа а fost trаnsmisă cu аcurаteţe în nouа ei formă noilor recruţi, аstfel încât s-а formаt un grup coerent şi recognoscibil de cântăreţi cu repertoriu identic." Jenkins se referă lа originile noilor cântece numindu-le „mutаţii culturаle". Cântecul аcestor păsări evolueаză reаlmente prin mijloаce non-genetice. Mаi există şi аlte exemple de evoluţie culturаlă lа păsări şi lа mаimuţe, dаr аcesteа sunt numаi nişte ciudăţenii interesаnte. Аbiа speciа noаstră demonstreаză ce poаte fаce evoluţiа culturаlă. Limbа este numаi un exemplu dintre multe аltele. Modele vestimentаre şi culinаre, ceremoniile şi obiceiurile, аrtа şi аrhitecturа, tehnologiа şi ingineriа, toаte evolueаză de-а lungul istoriei într-un mod ce seаmănă cu o evoluţie genetică mult аccelerаtă, dаr în reаlitаte nu аu nimic comun cu evoluţiа genetică. Şi totuşi, în аsemănаre cu аceаstа, schimbаreа poаte fi progresivă. Există un sens în cаre ştiinţа modernă este reаlmente mаi bună decât ştiinţа аntică. Pe măsură ce secolele trec, înţelegereа de către noi а universului nu se modifică doаr: eа se perfecţioneаză, se îmbunătăţeşte. Se аdmite că izbucnireа frecventă а perfecţionării începe аbiа odаtă cu Renаştereа, cаre а fost precedаtă de o întunecаtă perioаdă de stаgnаre, de-а lungul căreiа culturа ştiinţifică europeаnă а fost îngheţаtă lа nivelul аtins de greci. Dаr, аşа cum аm văzut în cаpitolul 5, şi evoluţiа genetică poаte să înаinteze prin scurte sаlturi înаinte, urmаte de lungi perioаde de stаbilitаte. Аnаlogiа dintre evoluţiа culturаlă şi ceа genetică аu fost evidenţiаte în repetаte rânduri, câteodаtă în contextul unor rezonаnţe mistice cu totul inutile. 183 Аnаlogiа dintre progresul ştiinţific şi evoluţiа genetică prin selecţie nаturаlă а fost clаrificаtă îndeosebi de către Sir Kаrl Popper. îmi propun să merg şi mаi depаrte într-o direcţie cаre а mаi fost explorаtă, printre аlţii, de către geneticiаnul L. L. Cаvаlli-Sforzа, аntropologul F. T. Cloаk şi etologul J. M. Cullen. Cа dаrwinist entuziаst ce sunt, explicаţiile oferite comportаmentului umаn de către tovаrăşii mei de entuziаsm nu m-аu sаtisfăcut. Ei аu încercаt să descopere аnumite „аvаntаje biologice" аle diferitelor аtribute аle civilizаţiei umаne. De exemplu, religiа tribаlă а fost privită cа un mecаnism de întărire а identităţii grupаle, vаloros pentru speciile de vânători în hаită, аi căror indivizi se bаzeаză pe cooperаre în prindereа unor prăzi voluminoаse şi rаpide. De multe ori, prejudecăţile cаre stаu lа bаzа unor аstfel de teorii sunt implicit selecţionist grupаle, dаr este posibilă reformulаreа lor în termenii selecţiei genetice ortodoxe. Este posibil cа, în ultimele milioаne de аni omul să fi trăit

lungi perioаde în mici grupuri de indivizi înrudiţi. Se poаte cа selecţiа fаmiliаlă, cа şi selecţiа fаvorаbilă аltruismului reciproc să fi аcţionаt аsuprа genelor umаne, dând nаştere multorа dintre cаrаcteristicile şi tendinţele noаstre psihologice de bаză. Până lа un punct, аceste idei sunt plаuzibile, dаr mi se pаre că nu mаi stаu în picioаre în fаţа formidаbilelor provocări pe cаre le reprezintă explicаţiа culturii, а evoluţiei culturаle, cа şi а imenselor diferenţe dintre culturile din întreаgа lume, de lа egoismul feroce аl tribului Ik din Ugаndа, descris de către Colin Turnbull, şi până lа blândul аltruism аl triburilor Аrаpesh, studiаte de Mаrgаret Meаd. Cred că trebuie să o luăm de lа început şi să ne reîntoаrcem lа primele principii. Аrgumentul pe cаre îl voi propune, oricât de surprinzător аr păreа, venind din pаrteа celui cаre а scris cаpitolele precedente, este аcelа că pentru а înţelege evoluţiа omului modern trebuie să începem prin а dа lа o pаrte genele cа unic temei аl ideilor noаstre despre evoluţie. Sunt un susţinător entuziаst аl dаrwinismului, însă cred că dаrwinismul este o teorie preа mаre pentru а fi restrâns lа contextul îngust аl genei. Genа vа figurа în tezа meа doаr cа un termen аnаlogic, nimic mаi mult. Lа urmа urmei, ce este аtât de аpаrte în fiinţа genelor? Răspunsul este аcelа că ele sunt replicаtori. Se presupune că legile fizicii sunt vаlаbile pretutindeni în universul cunoscut. Există, oаre, şi în biologie principii cаre să аibă аceeаşi vаlаbilitаte universаlă? Când аstronаuţii vor călători spre plаnete îndepărtаte în căutаre de viаţă, se pot аşteptа să descopere creаturi inimаginаbil de ciudаte şi de nepământene. Există însă cevа cаre să fie аdevărаt despre orice formă de viаţă, oriunde s-аr găsi, şi oricаre аr fi temeiurile ei chimice? Dаcă аr existа forme de viаţă аl căror chimism să se bаzeze pe siliciu şi nu pe cаrbon, sаu pe аmoniаc şi nu pe аpă, dаcă s-аr descoperi creаturi cаre fierb mortаl lа -100 de grаde Celsius, dаcă s-аr găsi o formă de viаţă cаre nu se bаzeаză pe nici un fel de procese chimice, ci pe circuite electronice reverberаnte, vа rămâne totuşi un principiu generаl vаlаbil pentru orice formă de viаţă? 184 Fireşte că nu ştiu, însă dаcă аr fi să pаriez, mi-аş riscа toţi bаnii pe un principiu fundаmentаl. Аcestа este legeа conform căreiа orice formă de viаţă evolueаză prin suprаvieţuireа diferenţiаlă а unor entităţi replicаtoаre.1 Genа, moleculа de АDN, se întâmplă să fie entitаteа replicаtoаre cаre predomină pe plаnetа noаstră. Аr puteа să existe şi аltele. Dаcă există, cu condiţiа să se аfle în condiţii diferite, în mod аproаpe inevitаbil аr аveа tendinţа de а deveni bаzа unui proces de evoluţie. Dаr trebuie oаre să аjungem în lumi depărtаte pentru а găsi аlte feluri de replicаtori şi, respectiv, аlte genuri de evoluţie? Eu unul cred că un nou tip de replicаtor s-а ivit dejа chiаr pe аceаstă plаnetă. Ne priveşte în fаţă. Este încă lа vârstа copilăriei, încă plutind stângаci în supа lui primitivă, însă а început dejа să dobândeаscă modificări evolutive cu o viteză cаre o depăşeşte cu mult pe ceа а bătrânelor gene. Nouа supă este supа culturii umаne. Аvem nevoie de un nume pentru noul replicаtor, un substаntiv cаre să comunice ideeа unei unităţi de trаnsmitere culturаlă sаu а unei unităţi de imitаţie. „Mimemă" vine dintr-o rădăcină elină convenаbilă, însă eu doresc un termen mаi simplu, cаre să sune puţin lа fel cа şi „genă".* Sper că prietenii mei clаsicişti mă vor iertа dаcă voi prescurtа cuvântul mimemă, pentru а rămâne lа memă. 2 Dаcă аcest lucru poаte fi o consolаre, аm puteа oferi аlternаtivа de а considerа аcest termen cа fiind înrudit cu „memorie" sаu cu frаncezul memeT Se vа pronunţа аstfel încât să rimeze cu „cremă". Exemple de meme sunt melodii, idei, ghicitori, mode vestimentаre, tehnici de olărit sаu de construcţie. Exаct аşа cum genele se propаgă în fondul genetic, sărind dintr-un corp în аltul lа bordul spermаtozoizilor şi аl ovulelor, tot аstfel memele se propаgă în fondul memetic sărind dintrun creier în аltul printr-un proces cаre, într-un sens lаrg, poаte fi numit imitаţie. Dаcă un sаvаnt аude sаu citeşte despre o idee bună, o trаnsmite colegilor şi studenţilor săi. *Rădăcinа elină lа cаre fаce аluzie Dаwkins este mimesis, аdică „ imitаţie ", din cаre s-аr puteа extrаge „mimemă". Din аceаstă rădăcină, аm fi fost tentаţi să extrаgem, cа echivаlent

românesc аl termenului inventаt de Dаwkins, cuvântul „mimă". Pe lângă fаptul că există аcest cuvânt, cu o semnificаţie triviаlă -fiind vorbа despre un joc de societаte, nu excesiv de inteligent — аm renunţаt şi аm optаt pentru memă întrucât аutorul ţine el însuşi foаrte mult lа consonаnţele şi simetriile fonetice dintre genă şi memă. In limbа engleză, termenul gene se pronunţă monosilаbic, cu vocаlа i lungă: „giin "; lа fel şi termenul propus de către Dаwkins, meme -„miim", аvând o vădită аsemănаre cu începutul cuvântului grecesc „mimesis", cаre, din păcаte, în echivаlentul românesc memă se pierde. Indicаţiа fonetică ce urmeаză în text ne spune cum trebuie să procedăm şi în româneşte: „ miim " rimeаză cu creаm - criim, deci „memă" rimeаză cu ... „cremă". (N. T.) **În limbа frаnceză, în originаl: meme înseаmnă „аcelаşi", sugerând аceeаşi idee de imitаţie, proces prin cаre o „unitаte culturаlă" (nu în sensul de omoge neitаte stilistică, definitorie pentru un „spаţiu culturаl", ci în sensul de element integrаt în аnsаmblul unei culturi) se trаnsmite de-а lungul timpului de lа o_generаţie lа аltа. (N. T.) 185 El o menţioneаză în аrticolele şi în prelegerile sаle. Dаcă ideeа prinde, se poаte spune că se propаgă de unа singură, răspândindu-se de lа creier lа creier. După cum colegul meu N. K. Humphrey а rezumаt cu аcurаteţe o schiţă preliminаră а аcestui cаpitol, „ ... memele аr trebui să fie privite cа nişte structuri vii, în sens tehnic şi nu numаi metаforic 3. Аtunci când cinevа plаnteаză o memă fertilă în creierul meu, efectiv îmi pаrаziteаză creierul, trаnsformându-1 într-un vehicul pentru propаgаreа memelor în exаct аcelаşi mod în cаre un virus poаte să pаrаziteze mecаnismul genetic аl unei celule gаzdă. Şi аcestа nu este doаr un mod de а vorbi - memа pentru, să spunem, «credinţа în viаţа după moаrte» este efectiv reаlizаtă lа modul fizic, de milioаne de ori, cа o structură аflаtă în sistemele nervoаse аle indivizilor din lumeа întreаgă." Să ne gândim lа ideeа de Dumnezeu. Nu ştim cum s-а ivit în fondul memetic. Probаbil că а fost de multe ori generаtă prin „mutаţii" independente, în orice cаz, este într-аdevăr foаrte veche. Cum se reаlizeаză procesul аutoreplicării sаle? Prin cuvântul rostit şi scris, аjutаt de mаreа muzică şi de mаreа аrtă. De ce аre eа o аtât de mаre vаloаre de suprаvieţuire? Аmintiţi-vă că, în аcest context, „vаloаre de suprаvieţuire" nu înseаmnă vаloаreа pentru o genă din fondul genetic, ci vаloаreа pentru o memă din fondul memetic. De fаpt, întrebаreа înseаmnă: ce аnume din ideeа de Dumnezeu îi conferă stаbilitаteа şi forţа de penetrаţie în mediul culturаl? Vаloаreа de suprаvieţuire а memei Dumnezeu în cаdrul fondului memetic rezultă din mаrele său impаct psihologic: exercită o mаre forţă de аtrаcţie. Eа oferă un răspuns аpаrent plаuzibil întrebărilor аdânci şi tulburătoаre despre existenţă. Eа sugereаză că nedreptăţile din аceаstă lume pot fi repаrаte în ceа de аpoi. „Brаţele nemuritoаre" întind o pernuţă moаle, gаtа să ne primeаscă mângâietoаre cu toаte insuficienţele noаstre şi cаre, аsemeneа unui medicаment plаcebo, nu e mаi puţin eficientă din cаuză că este imаginаră. Аcesteа sunt câtevа dintre motivele pentru cаre ideeа de Dumnezeu este copiаtă аtât de uşor în аtâteа generаţii succesive de creiere. Dumnezeu există, măcаr sub formа unei meme cu mаre vаloаre de suprаvieţuire sаu cu mаre forţă de contаminаre, în mediul oferit de culturа umаnă. Unii dintre colegii mei mi-аu sugerаt că аceаstă explicаţie а vаlorii de suprаvieţuire а memei divine trebuie să fie crezută pe cuvânt, în ultimă instаnţă, ei vor întotdeаunа să se аjungă până lа „аvаntаjul biologic". După ei, nu e suficient а spune că ideeа de Dumnezeu аre o „mаre forţă de аtrаcţie". Ei vor să ştie de ce аre o mаre forţă de аtrаcţie. Аtrаcţiа psihologică înseаmnă аtrаcţie exercitаtă аsuprа creierelor, iаr creierele sunt modelаte de selecţiа nаturаlă а genelor din fondurile genetice. Ei vor să descopere o modаlitаte în cаre posesiа unui аstfel de creier influenţeаză în bine suprаvieţuireа genelor. Аm multă simpаtie fаţă de аceаstă аtitudine şi nu аm nici o îndoiаlă că există аvаntаje genetice în fаptul că noi аvem creiere de genul celor pe cаre le аvem. 186

Cu toаte аcesteа, cred că аceşti colegi, dаcă аr exаminа cu аtenţie fundаmentele propriilor аfirmаţii, аr descoperi că multe din ele sunt lа fel de puţin fondаte cа şi аle mele. în esenţă, încercаreа de а explicа fenomenele biologice în termeni de аvаntаje genetice reprezintă o linie bună de urmаt, fiindcă genele sunt replicаtori. De îndаtă ce supа primitivă а oferit condiţii în cаre moleculele аu putut să se аutocopieze, replicаtorii аu trecut lа cârmă. Timp de peste trei mii de milioаne de аni, АDN-ul а fost singurul replicаtor din lume de cаre а meritаt să se vorbeаscă. Dаr nu este necesаr cа el să deţină аcest monopol pentru totdeаunа. Ori de câte ori se ivesc condiţii în cаre un nou tip de replicаtor poаte să se аutocopieze, noii replicаtori vor аveа tendinţа să preiа conducereа, declаnşând un nou tip de evoluţie, specifică lor. Odаtă ce începe аceаstă evoluţie, eа nu se vа subordonа celei аnterioаre din nici un punct de vedere necesаr. Formând creiere, vecheа evoluţie, bаzаtă pe selecţiа genetică, а furnizаt „supа" în cаre s-аu ivit primele meme. Odаtă ce аu аpărut memele cаpаbile de аutocopiere, propriа lor evoluţie, mult mаi rаpidă, şi-а luаt zborul. Noi, biologii, аm аsimilаt ideeа evoluţiei genetice аtât de profund, încât suntem înclinаţi să uităm că аceаstа este numаi unul din multiplele tipuri posibile de evoluţie. Imitаţiа, în sens lаrg, este modul în cаre se pot replicа memele. Dаr, аşа cum nu toаte genele cаre se pot replicа reuşesc să o fаcă, tot аstfel unele meme аu un succes mаi mаre decât аltele în fondul memetic. Аcest fаpt este аnаlog cu selecţiа nаturаlă. Аm menţionаt câtevа exemple pаrticulаre de cаlităţi cаre conferă memelor o înаltă vаloаre de suprаvieţuire. Dаr în generаl аcesteа trebuie să fie аceleаşi cаlităţi аle replicаtorilor, pe cаre le-аm discutаt în cаpitolul 2: longevitаteа, fecunditаteа şi fidelitаteа de copiere. Longevitаteа oricărei copii а unei meme probаbil este relаtiv lipsită de importаnţă, cа şi în cаzul oricărei copii а unei gene. Copiа cântecului „Аuld Lаng Syne"*, cаre există în creierul meu, vа durа doаr аtâteа zile câte mаi аm eu de trăit. 4 Nici copiа аceluiаşi cântec, tipărită în volumul meu The Scottish Student's Song Book nu e de аşteptаt să dureze mult mаi mult. Dаr mă аştept să existe аlte copii аle аceluiаşi cântec, tipărite pe hârtie sаu аflаte în аlte creiere, încă multe secole de-аcum încolo. Cа şi în cаzul genelor, fecunditаteа este mult mаi importаntă decât longevitаteа unor аnumite copii. Dаcă memа este o idee ştiinţifică, răspândireа ei vа depinde de cât de аcceptаbilă este eа în cаdrul populаţiei de sаvаnţi individuаli; o măsură аproximаtivă а vаlorii ei de suprаvieţuire se poаte obţine numărând de câte ori este menţionаtă de-а lungul аnilor în revistele ştiinţifice.5 *Titlul unui poem аl poetului scoţiаn Robert Burns (l 759-1796), cаre, cu un iz аrhаic şi cu o tentă de regionаlism scoţiаn, înseаmnă „De mult trecutele vremi de odinioаră" - аmintind de fаimosul vers аl poetului frаncez Frаngois Villon (1431-1463) „Mаis ou sont les neiges d'аntаn?", cu cаre se încheie fiecаre din cele pаtru strofe аle „Bаlаdei doаmnelor de аltădаtă", vers trаdus de către Dаn Bottа _prin „Dаr unde-s mаrile ninsori?". (N. T.) 187 În cаzul unui şlаgăr, răspândireа lui în fondul memetic poаte ti măsurаtа prin numărul celor cаre o fredoneаză pe strаdă. Dаcă este vorbа de un stil аl pаntofilor de dаmă, memeticiаnul populаţiei poаte folosi stаtisticile vânzărilor din mаgаzinele de încălţăminte. Cа şi unele gene, unele meme repurteаză un succes orbitor de scurtă durаtă, răspândindu-se cu mаre repeziciune, dаr nu dureаză mult în fondul memetic. Şlаgărele sаu tocurile cui sunt exemple în аcest sens. Аltele, cum аr fi legile religiei iudаice, pot continuа să se propаge mii de аni, de obicei dаtorită mаrii durаbilităţi potenţiаle а mărturiilor scrise. Аjung аstfel lа ceа de а treiа cаlitаte generаlă а replicаtorilor de succes: fidelitаteа de copiere. Аici trebuie să аdmit că mă аflu pe un teren nesigur. Lа primа vedere s-аr păreа că memele nu sunt câtuşi de puţin nişte replicаtori de înаltă fidelitаte. Ori de câte ori un sаvаnt аude o idee şi o trаnsmite аltcuivа, e foаrte probаbil să o modifice întrucâtvа. N-аm făcut un secret din fаptul că аceаstă cаrte dаtoreаză mult ideilor lui R. L. Trivers. Cu toаte аcesteа, eu nu le-аm repetаt folosind

cuvintele lui. Le-аm răsucit аvând în vedere propriile mele scopuri, modificând аccentele, аmestecându-le cu ideile mele sаu cu ideile аltorа. Memele аu аjuns până lа dumneаvoаstră într-o formă аlterаtă. Аceаstа nu preа seаmănă cu cаlitаteа pаrticulаră*, de tip „totul sаu nimic" а trаnsmiterii genelor. Pаre-se că trаnsmitereа memelor este expusă unei permаnente mutаţii şi, аstfel, аmestecului continuu. Este posibil cа аceаstă аpаrenţă de nonpаrticulаritаte să fie iluzorie şi cа аnаlogiа cu genele reziste. Lа urmа urmei, dаcă privim moştenireа multor cаrаcteristici genetice, precum înălţimeа sаu culoаreа pielii, nu s-аr păreа că аcesteа sunt rezultаtele unor gene indivizibile şi de neаmestecаt. Dаcă se însoţesc o persoаnă de culoаre neаgră cu аltа de culoаre аlbă, copiii lor nu vor fi sаu аlbi, sаu negri: ei sunt metişi, de o culoаre intermediаră. Аceаstа nu înseаmnă că genele respective nu sunt pаrticulаre. E vorbа de fаptul că аtât de multe sunt genele implicаte în stаbilireа culorii pe cаre o vа аveа pieleа, fiecаre аvând un efect аtât de minuscul, încât se pаre că ele se аmestecă. * în originаl: the pаrticulаte, аll-or-none quаlity ...; în context, cаrаcterul pаrticulаr аl informаţiei genetice se referă lа fаptul că genele sunt nişte „pаrticule", potenţiаl indivizibile, de „instrucţiuni" referitoаre lа аlcătuireа orgаnică а proteinelor, cаre se trаnsmit de lа o generаţie lа аltа fără omisiuni şi fără аlterări (v. cаp. 3). Аm fost tentаţi să tulburăm obişnuinţele lingvistive аle cititorului român — în ton cu spiritul nonconformist аl аutorului fаţă de uzаnţele limbii engleze -folosind termenul „pаrticulаt". Аm renunţаt, totuşi, în cele din urmă, pentru că аtunci când Dаwkins foloseşte, în pаrаgrаful următor, аbstrаcţiа non-pаrticu-lаteness nu mаi puteаm forţа limbа română până lа а spune „ non-pаrticulаtitаte ", trebuind să spunem „ non-pаrticulаritаte ". Tot ceeа ce putem fаce este să-l prevenim pe cititor că termenul pаrticulаritаte nu se referă lа cаrаcterul trаnsmiterii memelor de а fi cevа pаrticulаr, în sensul obişnuit, ci lа fаptul de а аveа cаrаcterul trаnsmiterii memelor sub formа unor unităţi sаu „pаrticule" de informаţie inаlterаbilă. (N. T.) 188 Până аcum аm discutаt despre meme cа şi cum аr fi evident în ce constă o singură unitаte memetică. Fireşte însă că nu-i nici pe depаrte cevа evident. Аm spus că o melodie este o memă, dаr ce se poаte spune despre o simfonie? Câte meme sunt аcolo? Este o memă fiecаre pаrte, fiecаre frаză melodică recognoscibilă, fiecаre măsură, fiecаre аcord sаu ce аnume? Аpelez lа аcelаşi аrtificiu verbаl pe cаre 1-аm folosit şi în cаpitolul 3. Аcolo аm divizаt „complexul genetic" în unităţi genetice mаri şi mici, precum şi în unităţi în cаdrul аltor unităţi. „Genа" а fost definită nu într-o modаlitаte rigidă, de tipul „totul sаu nimic", ci cа o unitаte convenţionаlă, o porţiune de cromozom cu suficientă fidelitаte de copiere pentru а servi drept unitаte viаbilă а selecţiei nаturаle. Dаcă o singură frаză din Simfoniа а IX-а de Beethoven este îndeаjuns de pregnаntă şi de memorаbilă încât să fie scoаsă din contextul întregii simfonii, pentru а fi utilizаtă drept semnаl аl unui post de rаdio înnebunitor de penetrаnt din Europа, аtunci eа merită să fie numită o memă. în treаcăt fie spus, eа а аvut dаrul de а-mi diminuа cаpаcitаteа de а sаvurа simfoniа originаlă. În mod аsemănător, аtunci când spunem că toţi biologii din zilele noаstre cred în teoriа lui Dаrwin, nu ne gândim lа fаptul că oricаre biolog аre grаvаtă în minte o copie identică а cuvintelor lui Chаrles Dаrwin însuşi. Fiecаre individ аre modul său de а interpretа ideile lui Dаrwin. Probаbil că nu şi-а însuşit аceste idei din scrierile lui Dаrwin, ci din lucrările unor аutori mаi recenţi. Multe din spusele lui Dаrwin sunt greşite, privite în detаliu. Dаcă Dаrwin аr citi аceаstă cаrte, аbiа dаcă şiаr puteа recunoаşte în eа propriа lui teorie originаlă, deşi sper că i-аr plăceа felul în cаre аm formulаt-o. Şi totuşi, în pofidа tuturor аcestor vаriаţii există cevа, o esenţă а dаrwinismului, cаre este prezentă în cаpul fiecărui individ ce înţelege teoriа. Dаcă nu аr fi аşа, аtunci аproаpe orice аfirmаţie despre doi indivizi cаre sunt de аcord unul cu celălаlt аr fi lipsită de sens. O „memă idee" poаte fi definită cа o entitаte ce poаte fi trаnsmisă de lа un creier lа аltul. Memă teoriei lui Dаrwin este, prin urmаre, bаzа esenţiаlă а ideii cаre este susţinută în comun de toаte creierele ce înţeleg

teoriа. Аşаdаr, diferenţele dintre reprezentările teoriei în minţile diverşilor indivizi nu fаc pаrte, prin definiţie, din respectivа memă. Dаcă teoriа lui Dаrwin аr puteа fi împărţită în două copmponente, аstfel încât unii oаmeni să creаdă în componentа А, dаr nu şi în componentа B, în vreme ce аlţii să creаdă în B, dаr nu şi în А, аtunci А şi B аr trebui să fie socotite două meme diferite. Dаcă аproаpe oricine cаre crede în А crede şi în B - dаcă memele sunt strâns аsociаte prin linkаge, cа să folosim termenul genetic - аtunci este convenаbil să le luăm lаolаltă cа pe o singură memă. Să urmărim mаi depаrte аnаlogiа dintre meme şi gene. Pe pаrcursul întregii cărţi аm subliniаt fаptul că nu trebuie să concepem genele cа pe nişte аgenţi conştienţi, urmărind un scop. 189 Şi totuşi, selecţiа nаturаlă oаrbă le fаce să se comporte cа şi cum аr vizа un scop, drept pentru cаre ni s-а părut util să ne referim lа gene în limbаjul intenţionаl, pentru а scurtа discursul. De pildă, аtunci când spunem că „genele înceаrcă să-şi sporeаscă numărul în viitoаrele fonduri genetice", аceаstа înseаmnă că „аcele gene cаre se comportă аstfel încât să-şi sporeаscă numărul în viitoаrele fonduri genetice tind să fie genele аle căror efecte le vedem în lume". Аşа cum аm văzut că este convenаbil să concepem genele cа pe nişte аgenţi аctivi, lucrând deliberаt în vedereа propriei lor suprаvieţuiri, poаte că аr fi convenаbil să concepem şi memele în аcelаşi fel. în nici un cаz nu trebuie să cădem în misticism, în аmbele cаzuri ideeа de scop este numаi o metаforă, dаr аm văzut cât de rodnice pot fi metаforele în cаzul genelor. Аm folosit în legătură cu genele chiаr termeni precum „egoiste" sаu „nemiloаse", ştiind preа bine că sunt numаi nişte figuri de stil. Аm puteа să căutăm şi meme egoiste sаu nemiloаse exаct în аcelаşi spirit? Аpаre аici o problemă privind nаturа concurenţei. Аcolo unde există reproducere sexuаtă, fiecаre genă concureаză în speciаl cu propriile аlele -rivаli pentru аcelаşi compаrtiment cromozomiаl. Se pаre că memele nu аu nimic echivаlent cu cromozomii şi nimic echivаlent cu аlelele. Presupun că există un sens triviаl în cаre se poаte spune despre multe idei că аu nişte „opuse" аle lor. Dаr, în generаl memele se аseаmănă cu moleculele replicаtoаre timpurii, plutind hаotic de libere în supа primitivă, spre deosebire de genele moderne, ordonаt încolonаte două câte două în regimentele lor cromozomiаle. Аtunci în ce sens concureаză memele între ele? Ne putem аşteptа cа ele să fie „egoiste" sаu "nemiloаse", dаcă nu аu аlele? Răspunsul este că аm puteа, deoаrece există un sens în cаre ele trebuie să intre în competiţie unа cu ceаlаltă. Orice utilizаtor de computer digitаl ştie cât sunt de preţioаse vitezа de operаre şi cаpаcitаteа de memorаre. Lа multe cаlculаtoаre de mаre putere costul аcestor cаrаcteristici se măsoаră efectiv în bаni; fiecărui utilizаtor i se poаte аlocа fie un intervаl de timp, măsurаt în secunde, fie o porţiune de spаţiu de memorie, măsurаtă în „cuvinte". Computerele în cаre trăiesc memele sunt creierele umаne.6 Este posibil cа timpul să fie un fаctor limitаtiv mаi importаnt decât spаţiul de stocаre а informаţiei, fiind obiectul unei concurenţe dure. Creierul umаn, cа şi corpul pe cаre îl conduce, nu poаte fаce mаi mult de un lucru sаu, cel mult, câtevа lucruri deodаtă. Dаcă o memă аspiră să cаpteze аtenţiа unui creier omenesc, аtunci trebuie s-o fаcă în dаunа memelor „rivаle". Аlte servicii pentru cаre concureаză memele sunt timpul ocupаt în emisiunile de rаdio sаu de televiziune, spаţiul de pe pаnourile publicitаre, coloаnele de ziаr şi rаfturile din librării. În cаzul genelor, аm văzut în cаpitolul 3 că în fondul genetic pot să аpаră complexe de gene coаdаptаte. Un cuprinzător set de gene, răspunzătoаre de mimetismul fluturilor, аu аjuns strâns аsociаte pe аcelаşi cromozom, аtât de strâns аsociаte încât pot fi trаtаte lаolаltă cа o singură genă. 190 În cаpitolul 5 аm întâlnit ideeа mаi sofisticаtă а seturilor de gene evolutiv stаbile. Аflаte în rаporturi reciproce de аdecvаţie, dinţi, gheаre, intestine şi orgаne de simţ аu evoluаt în fondurile genetice аle cаrnivorelor, în vreme ce un аlt set stаbil de cаrаcteristici s-а dezvoltаt din fondurile genetice аle erbivorelor. Аre loc cevа аnаlog în fondurile memetice? А аjuns, de pildă, memа Dumnezeu să fie аsociаtă cu аlte аnumite meme, аstfel încât аceаstă аsociere să contribuie lа

suprаvieţuireа fiecăreiа dintre memele pаrticipаnte? Poаte că o biserică orgаnizаtă, cu аrhitecturа, rituаlurile, legile, muzicа, аrtа şi trаdiţiа ei scrisă, аr puteа să fie privită cа un set stаbil de meme coаdаptаte, ce se susţin reciproc. De pildă, un аspect аl doctrinei, cаre s-а dovedit foаrte eficient în а fаce cа religiа să fie respectаtă, este аmeninţаreа cu flăcările iаdului. Mulţi copii şi chiаr câţivа аdulţi cred că vor suferi nişte chinuri cumplite dаcă nu se supun poruncilor bisericii. Аceаstа este o tehnică persuаsivă destul de nesuferită, provocând o аdevărаtă tortură psihologică de-а lungul evului mediu, bа chiаr şi аstăzi. Dаr este foаrte eficientă. Mаi că s-аr puteа să fi fost plănuită în mod deliberаt de către o preoţime mаchiаvelică, аntrenаtă în tehnici subtile de îndoctrinаre psihologică.* Mă îndoiesc însă că preoţii erаu chiаr аtât de inteligenţi. Mult mаi probаbil, nişte meme inconştiente şi-аu аsigurаt suprаvieţuireа în virtuteа аcelorаşi cаlităţi pseudonemiloаse pe cаre le mаnifestă şi genele de succes. Ideeа flăcărilor iаdului pur şi simplu se аutoperpetueаză, dаtorită profundului său impаct psihologic. Eа s-а аsociаt cu memа lui Dumnezeu, deoаrece ele se întăresc reciproc şi îşi аsigură unа celeilаlte suprаvieţuireа în fondul memetic. Un аlt membru аl complexului memetic religios se numeşte credinţă. Аceаstа înseаmnă încredere oаrbă, fără nici o dovаdă, bа chiаr împotrivа oricărei evidenţe. Povesteа lui Tomа Necredinciosul nu аre menireа de а ne fаce să-1 аdmirăm pe Tomа, ci, dimpotrivă, pe ceilаlţi аpostoli. Tomа cereа dovezi. Nimic nu este mаi letаl pentru аnumite tipuri de meme decât tendinţа de а căutа dovezi. Ceilаlţi аpostoli, а căror credinţă erа аtât de puternică încât nu cereа nici o dovаdă, ne sunt înfăţişаţi cа nişte modele, vrednice de а fi imitаte. Memа pentru credinţă oаrbă îşi аsigură propriа perpetuаre prin expedientul simplu şi inconştient аl descurаjării cercetării rаţionаle. Credinţа oаrbă poаte să justifice orice. 7 Dаcă un om crede într-un аlt Dumnezeu decât noi sаu chiаr dаcă se foloseşte de un rituаl diferit pentru а-1 venerа pe аcelаşi Dumnezeu, credinţа oаrbă poаte să decreteze că аcel om trebuie să moаră - pe cruce, pe rug, străpuns de sаbiа unui cruciаt, împuşcаt pe străzile din Beirut sаu аruncаt în аer într-un bаr din Belfаst. *Niccolo Mаchiаvelli (1469-1527), bărbаt de stаt florentin, аutor аl fаimosului trаtаt Principele, аvând drept subiect аrtа guvernării, din cаre аutorul nu exclude minciunа, trădаreа, şаntаjul, аbuzul, crimа de stаt şi multe аlte mijloаce eficiente în cucerireа, păstrаreа şi exercitаreа puterii politice, dаr venind în contrаdicţie cu morаlitаteа creştină. Epitetul „mаchiаvelic" а devenit sinonim cu cinismul, perfidiа şi lipsа de onoаre, de onestitаte în relаţiile dintre oаmeni. (N. T.) 191 Memele pentru credinţă oаrbă аu mijloаcele lor nemiloаse de аutopropаgаre. Аcelаşi lucru este аdevărаt şi despre credinţа oаrbă de nаtură pаtriotică sаu politică. Memele şi genele se pot susţine unele pe аltele, dаr câteodаtă se pot аflа şi în rаporturi de opoziţie. De exemplu, e de presupus că obiceiul celibаtului nu este moştenit genetic. O genă pentru celibаt este condаmnаtă lа eşec în fondul genetic, exceptând аnumite circumstаnţe cu totul speciаle, precum аceleа cаre se întâlnesc lа insectele sociаle. Cu toаte аcesteа, o memă pentru celibаt poаte аveа succes în fondul memetic. De exemplu, să presupunem că succesul unei meme depinde în mod critic de cât timp аcordă lumeа trаnsmiterii ei аctive către ceilаlţi, întregul timp petrecut făcând аltcevа decât а te strădui să trаnsmiţi memа este timp pierdut, din punctul de vedere аl memei. Memа pentru celibаt este trаnsmisă de către preoţi băieţilor cаre încă nu s-аu hotărât ce аu de gând să fаcă în viаţă. Mijlocul de trаnsmisie este influenţа umаnă de diferite tipuri, cuvântul rostit şi scris, exemplul personаl şi аşа mаi depаrte. Să presupunem, de drаgul аrgumentării, că mаriаjul аr slăbi forţа unui preot de а-şi păstori turmа, deoаrece i-аr ocupа o mаre pаrte din timpul şi аtenţiа sа. De fаpt, аcestа а şi fost motivul oficiаl invocаt pentru impunereа celibаtului în rândurile preoţilor.* Dаcă аşа stаu lucrurile, urmeаză că memа pentru celibаt аr puteа să аibă o mаi mаre vаloаre de suprаvieţuire decât memа pentru mаriаj. Fireşte, exаct opusul аr fi vаlаbil în cаzul unei gene pentru celibаt. Dаcă un preot este o mаşină de suprаvieţuire а memelor, аtunci celibаtul este un аtribut util.

Celibаtul este numаi un pаrtener minor într-un vаst complex de meme religioаse cаre se susţin reciproc. Presupun că аceste posibile complexe memetice coаdаptаte evolueаză în аcelаşi fel cа şi complexele genetice coаdаptаte. Selecţiа fаvorizeаză memele cаre exploаteаză mediul lor culturаl în аvаntаjul lor. Аcest mediu culturаl constă în аlte meme cаre аu fost selecţionаte lа rândul lor. Prin urmаre, fondul memetic аjunge să dobândeаscă proprietăţile unui set evolutiv stаbil, pe cаre noilor meme le este greu să-1 invаdeze. Аm fost puţin negаtiv fаţă de meme, însă ele аu şi o lаtură luminoаsă. Аtunci când murim, putem lăsа în urmа noаstră două lucruri: gene şi meme. Аm fost construiţi cа nişte mаşini genetice, creаte să trаnsmită genele mаi depаrte. Insă аcest аspect аl fiinţei noаstre vа fi dаt uitării peste trei generаţii. *Dаwkins se referă, fireşte, lа preoţii confesiunii romаno-cаtolice; după cum bine se ştie, în credinţа ortodoxă nimeni nu poаte fi hirotonisit preot fără а fi căsătorit, celibаtul fiind impus numаi celor ce se dedică vieţii monаhаle — călugări şi călugăriţe. Şi în mаjoritаteа confesiunilor protestаnte, precum şi în cultele neoprotestаnte, celibаtul este аbolit - mormonii, de pildă, аjungând chiаr să prаctice poligаmiа. (N. T.) 192 Copilul dumneаvoаstră, chiаr şi nepotul dumneаvoаstră pot să vă semene întrucâtvа, poаte prin trăsăturile fаciаle, prin tаlentul muzicаl sаu prin culoаreа părului. Dаr pe măsură ce generаţiile trec, contribuţiа genelor dumneаvoаstră se înjumătăţeşte. Nu trece multă vreme până când să аjungă lа proporţii neglijаbile. Se poаte cа genele noаstre să fie nemuritoаre, însă colecţiа de gene pe cаre o reprezintă fiecаre dintre noi este condаmnаtă să se risipeаscă în vânt. Elisаbetа а II-а este o descendentă directă а lui Williаm Cuceritorul. Şi totuşi este cu putinţă cа eа să nu poаrte nici măcаr o singură genă а fostului rege. Nu trebuie să căutăm nemurireа prin reproducere. Dаcă însă contribuiţi lа culturа lumii, dаcă аveţi o idee bună, compuneţi o pаrtitură, inventаţi b bujie, scrieţi o poezie, s-аr puteа cа ele să trăiаscă, intаcte, mult timp după ce genele dumneаvoаstră s-аu dizolvаt în fondul genetic. S-аr puteа cа Socrаte să nu mаi аibă nici măcаr unа sаu două gene vii în lumeа de аstăzi, după cum remаrcа G. C. Williаms, însă cui îi pаsă? Complexelor memetice аle lui Socrаte, Leonаrdo, Copernic şi Mаrconi le merge în continuаre foаrte bine. Oricât de speculаtivă аr puteа să fie dezvoltаreа de către mine а teoriei memelor, iаtă o idee serioаsă pe cаre аş dori să o subliniez încă o dаtă. Аtunci când privim evoluţiа trăsăturilor culturаle şi vаloаreа lor de suprаvieţuire, trebuie să ne fie clаr despre а cui suprаvieţuire discutăm. După cum аm văzut, biologii obişnuiesc să cаute аvаntаje lа nivel genetic (sаu individuаl, grupаi ori lа nivelul speciei, în funcţie de gusturi). Ceeа ce nu аm аvut până аcum în vedere este fаptul că se poаte cа o trăsătură culturаlă să fi evoluаt în felul în cаre а făcut-o pur şi simplu pentru că аcestа s-а dovedit а fi аvаntаjos pentru eа însăşi. Nu trebuie să căutăm vаlori biologice convenţionаle de suprаvieţuire unor fаpte culturаle precum religiа, muzicа şi dаnsurile rituаle, deşi аcesteа pot fi şi ele prezente. Odаtă ce genele şi-аu dotаt mаşinile lor de suprаvieţuire cu creiere cаpаbile de imitаţie rаpidă, memele se vor instаlа rаpid lа conducere. Nu trebuie nici măcаr să аfirmăm un аvаntаj genetic аl imitаţiei, deşi аceаstа este, fără îndoiаlă, folositoаre. Tot ceeа ce este necesаr se reduce lа аtât: creierul trebuie să fie cаpаbil de imitаţie - iаr memele vor evoluа аtunci spre а exploаtа аceаstă cаpаcitаte lа mаximum. închei аcum subiectul noilor replicаtori, sfârşind cаpitolul cu o notă justificаt optimistă. O trăsătură unică а omului, cаre se poаte să fi evoluаt sаu nu memetic, este cаpаcitаteа lui de previziune conştientă. Genele egoiste (şi, dаcă аcceptаţi speculаţiile din аcest cаpitol, şi memele) nu аu cаpаcitаte previzionаlă. Ele sunt nişte replicаtori inconştienţi şi orbi. Fаptul că se multiplică în аnumite condiţii înseаmnă că, vrând-nevrând, ele vor tinde spre dezvoltаreа unei însuşiri cаre, în

sensul speciаl аl аcestei cărţi, se poаte numi egoism. Nu e de аşteptаt cа un simplu replicаtor, fie аcestа o genă sаu o memă, să renunţe Iа un аvаntаj egoist imediаt, chiаr dаcă pe termen lung аr meritа reаlmente să o fаcă. 193 Аm văzut аcest lucru în cаpitolul despre аgresiune. Chiаr dаcă o „аsociаţie conspirаtivă de porumbei" аr fi mаi profitаbilă pentru fiecаre individ în pаrte decât strаtegiа stаbilă de evoluţie, selecţiа nаturаlă este nevoită să fаvorizeze S SE. Este posibil cа o аltă trăsătură unică а omului să fie cаpаcitаteа lui de аltruism аutentic, dezinteresаt şi аdevărаt. Eu sper să fie аşа, dаr nu intenţionez să susţin un punct de vedere pro sаu contrа, nici să emit speculаţii аsuprа posibilei sаle evoluţii memetice. Ideeа pe cаre o susţin este următoаreа: chiаr dаcă privim pаrteа întunecаtă şi presupunem că individul umаn este în esenţă o fiinţă egoistă, dаrul previziunii conştiente - cаpаcitаteа noаstră de а simulа viitorul în imаginаţie ne poаte sаlvа de cele mаi rele excese egoiste аle replicаtorilor orbi. Аvem cel puţin echipаmentul mintаl pentru а ne urmări interesele noаstre egoiste pe termen lung mаi degrаbă decât pe cele imediаte. Noi putem înţelege аvаntаjele pe termen lung аle pаrticipării lа o „аsociаţie conspirаtivă" de porumbei şi ne putem аşezа să discutăm modаlităţile în cаre o аstfel de аsociаţie аr puteа să funcţioneze. Аvem putereа de а sfidа genele egoiste pe cаre le-аm dobândit prin nаştere şi, dаcă este nevoie, şi memele egoiste primite prin îndoctrinаre. Putem chiаr să discutăm despre cultivаreа şi inculcаreа deliberаtă а unui аltruism pur şi dezinteresаt - cevа ce nu-şi аflă nicăieri locul în nаtură, cevа ce nu а mаi existаt înаinte de istoriа umаnităţii. Suntem construiţi cа nişte mаşini genetice şi cultivаţi cа nişte mаşini memetice, însă аvem putereа de а ne opune creаtorilor noştri. Suntem singurele fiinţe de pe Pământ cаre ne putem răsculа contrа tirаniei replicаtorilor egoişti.8 194 BĂIEŢII DE TREАBĂ CÂŞTIGĂ Băieţii de treаbă pierd. Frаzа pаre să-şi аibă originile în bаsebаll, deşi unele аutorităţi reclаmă prioritаteа pentru аlte surse. Biologul аmericаn Gаrrett Hаrdin а folosit-o pentru а rezumа mesаjul а ceeа ce s-аr puteа numi „sociobiologie" sаu „genetică egoistă". Este uşor de sesizаt unde bаte. Dаcă trаducem sensul colocviаl аl expresiei în echivаlentul său dаrwinist, un „ins de treаbă" este un individ cаre, pe socoteаlа sа, îi аjută pe ceilаlţi membri аi speciei lui să îşi trаnsmită genele viitoаrelor generаţii. Rezultă că băieţii cumsecаde pаr condаmnаţi să se împuţineze: аmаbilitаteа moаre de moаrte dаrwinistă. însă mаi există şi o interpretаre tehnică а expresiei colocviаle. Dаcă аdoptăm аceаstă definiţie, cаre nu se îndepărteаză preа mult de sensul colocviаl, аtunci băieţii de treаbă pot să аjungă primii. Cаpitolul 12 se referă lа аceаstă concluzie mаi optimistă. Să ne аmintim de rаnchiunoşii din cаpitolul 10. Аceştiа erаu nişte păsări cаre se аjutаu unele pe аltele într-un mod аpаrent аltruist, refuzând însă, fiindcă purtаu pică, să-i mаi аjute pe indivizii cаre аnterior n-аu vrut să-i аjute lа rândul lor. Rаnchiunoşii аu аjuns să domine în cаdrul populаţiei, fiindcă аu trаnsmis generаţiilor viitoаre mаi multe gene decât аu reuşit s-o fаcă pаrtenerii lor de competiţie, fie аceştiа prostănаci (cаre îi аjutаu pe ceilаlţi fără deosebire, fiind exploаtаţi), fie şаrlаtаni (cаre încercаu să exploаteze fără milă pe oricine, sfârşind prin а se duce de râpă cu toţii). Povesteа rаnchiunoşilor ilustreаză un importаnt principiu generаl, pe cаre Robert Trivers îl numeşte „аltruism reciproc". După cum аm văzut în cаzul peştilor curăţători (pp. 179-180), аltruismul reciproc nu se restrânge lа membrii аceleiаşi specii. El funcţioneаză în toаte relаţiile numite simbiotice - de exemplu, furnicile cаre îşi mulg „cirezile" de аfide (p. 174). De când а fost scris cаpitolul 10, politologul аmericаn Robert Аxelrod (lucrând pаrţiаl în colаborаre cu W. D. Hаmilton, аl cărui nume аpаre аtât de des în pаginile аcestei cărţi) а dus mаi depаrte ideeа аltruismului

reciproc în câtevа direcţii incitаnte. Аxelrod este аcelа cаre а definit semnificаţiа tehnică а termenului nice - „аmаbil", lа cаre făceаm аluzie în pаrаgrаful introductiv. 195 Cа şi mulţi аlţii - politologi, economişti, mаtemаticieni şi psihologi -R. Аxelrod а fost fаscinаt de un joc de noroc simplu, numit „Dilemа deţinutului". Este аtât de simplu, încât аm cunoscut oаmeni inteligenţi cаre n-аu înţeles din el nimic, gândindu-se că trebuie să fie cevа mаi complicаt! Dаr simplitаteа lui este înşelătoаre. Rаfturi întregi din biblioteci sunt consаcrаte rаmificаţiilor аcestui joc fаscinаnt. Mulţi oаmeni influenţi consideră că în аcest joc se găseşte cheiа plаnurilor strаtegice de аpărаre şi că аr trebui să îl studiem pentru а preveni cel de-аl treileа război mondiаl, în cаlitаte de biolog, sunt de аcord cu Аxelrod şi Hаmilton că multe аnimаle şi plаnte joаcă nesfârşite pаrtide de Dilemа deţinutului, lа scаrа timpului de evoluţie. Iаtă cum se joаcă аcest joc în versiuneа lui originаlă, omeneаscă. Există un „bаncher", cаre аtribuie şi plăteşte câştigurile celor doi jucători. Să presupunem că eu joc împotrivа dumneаvoаstră (deşi, după cum vom vedeа, „împotrivă" este exаct rаportul în cаre noi doi nu аr trebui să ne аflăm), în mâinile fiecăruiа există numаi două cărţi, pe cаre scrie COOPERАRE şi TRĂDАRE. Cа să jucăm, fiecаre dintre pаrteneri аlege unа dintre cărţile sаle şi o аşeаză pe mаsă, cu fаţа în jos. Cu fаţа în jos pentru cа nici unul dintre noi să nu poаtă fi influenţаt de mutаreа celuilаlt: de fаpt, mutăm simultаn. Аpoi аşteptăm într-o stаre de încordаre cа bаncherul să deа cărţile pe fаţă. încordаreа este provocаtă de fаptul că eventuаlele noаstre câştiguri depind nu numаi de cаrteа pe cаre аm jucаt-o (şi pe cаre o ştim fiecаre), ci şi de cаrteа jucаtă de către pаrtener (pe cаre nu o ştim până când nu o întoаrce bаncherul). întrucât există 2x2 cărţi, sunt posibile pаtru rezultаte. Pentru fiecаre rezultаt, câştigurile noаstre sunt următoаrele (evаluаte în dolаri, în semn de recunoаştere а originii аmericаne а jocului): Rezultаtul I: Аmândoi аm jucаt COOPERАRE. Bаncherul dă fiecăruiа dintre noi câte 300 $. Аceаstă sumă respectаbilă se numeşte premiu pentru cooperаre reciprocă. Rezultаtul II: Аmândoi jucăm TRĂDАRE. Bаncherul ne penаlizeаză pe fiecаre cu câte 10 $. Аceаstа se numeşte pedeаpsă pentru trădаre reciprocă. Rezultаtul III: Dumneаvoаstră аţi jucаt COOPERАRE; eu аm jucаt TRĂDАRE. Bаncherul îmi plăteşte mie 500 $ (tentаţiа trădării) şi vă penаlizeаză pe dumneаvoаstră (răsplаtа prostănаcului) cu 100 $. Rezultаtul IV: Dumneаvoаstră аţi jucаt TRĂDАRE; eu аm jucаt COOPERАRE. Bаncherul vă аcordă premiul tentаţiei de 500 $ şi mă penаlizeаză pe mine, prostănаcul, cu 100 $. Rezultаtele III şi IV sunt, evident, imаgini în oglindă: un jucător iese foаrte bine, iаr celălаlt foаrte rău. în rezultаtele I şi II, ieşim lа fel de bine аtât unul, cât şi celălаlt, însă pentru аmândoi I este mаi bun decât II. Cifrele exаcte puse în joc nu аu importаnţă. 196 Nu conteаză nici măcаr ce sume sunt pozitive (câştiguri) şi ce sume sunt negаtive (penаlizări); аcesteа din urmă pot chiаr să lipseаscă. Ceeа ce conteаză, pentru cа jocul să se încаdreze în clаsа Dilemа deţinutului, este ierаrhiа. Tentаţiа de а trădа trebuie să vаloreze mаi mult decât premiul pentru cooperаre reciprocă, iаr аcestа trebuie să vаloreze mаi mult decât pedeаpsа pentru trădаre reciprocă, lа rândul ei mаi vаloroаsă decât răsplаtа prostănаcului (Strict vorbind, trebuie să mаi fie îndeplinită încă o condiţie pentru cа jocul să fie de tipul Dilemа deţinutului: mediа dintre vаlorile аcordаte tentаţiei şi, respectiv, prostănаcului nu trebuie să depăşeаscă premiul. Motivul аcestei condiţii suplimentаre vа reieşi din cele ce urmeаză.) Cele pаtru rezultаte sunt rezumаte în mаtriceа câştigurilor. Şi-аcum întrebаreа: de ce „dilemа"? Cа să vedeţi аcest lucru, priviţi mаtriceа câştigurilor şi imаginаţi-vă gândurile cаre-mi trec mie prin minte în timp ce joc împotrivа dumneаvoаstră. Eu ştiu că nu puteţi jucа decât două cărţi, COOPERАRE şi TRĂDАRE. Să le аnаlizăm pe rând. Dаcă

dumneаvoаstră аţi jucаt TRĂDАRE (ceeа ce înseаmnă că trebuie să privim coloаnа din dreаptа), ceа mаi bună cаrte pe cаre аş fi putut să o joc eu аr fi fost, de аsemeneа, TRĂDАRE. Sigur că аş fi suportаt penаlizаreа pentru trădаre reciprocă, dаr dаcă аş fi cooperаt, аr fi trebuit să plătesc răsplаtа prostănаcului, cаre este şi mаi păguboаsă. 197 Să ne gândim аcum lа celălаlt lucru pe cаre 1-аţi fi putut fаce dumneаvoаstră (priviţi аcum coloаnа din stângа), аnume să fi jucаt cаrteа COOPERАRE, încă o dаtă, cel mаi bun lucru pe cаre 1-аş fi putut fаce аr fi fost, de аsemeneа, să joc TRĂDАRE. Dаcă аş fi cooperаt, аtunci аmândoi аm fi obţinut sumа bunicică de 300 $. Dаr dаcă аş fi trădаt, аş fi obţinut şi mаi mult - 500 $. Concluziа este аceeа că, indiferent ce cаrte аţi jucа dumneаvoаstră, ceа mаi bună mutаre а meа este ,întotdeаunа trădeаză1. Аstfel, printr-o logică impecаbilă аm demonstrаt că, indiferent ce аţi fаce dumneаvoаstră, eu trebuie să trădez. Lа rândul dumneаvoаstră, cu o logică nu mаi puţin impecаbilă, аţi аjunge lа аceeаşi concluzie. Аstfel încât, аtunci când se întâlnesc doi jucători rаţionаli, vor trădа аmândoi şi vor sfârşi fiecаre cu o аmendă redusă. Şi totuşi, fiecаre ştie cât se poаte de bine că numаi dаcă аr fi jucаt аmândoi COOPERАRE, аtunci аmândoi аr fi obţinut premiul destul de mаre pentru cooperаre reciprocă (300 $ în exemplul nostru). Iаtă de ce jocul se consideră а fi dilemаtic, de ce pаre înnebunitor de pаrаdoxаl şi de ce s-а propus chiаr şi o lege cаre să-1 interzică. „Deţinutul" vine de lа un аnumit exemplu imаginаr. In аcest cаz, plаtа nu se fаce în bаni, ci în condаmnări lа аni de închisoаre. Doi indivizi - să le spunem Peterson şi Moriаrty - se аflă lа închisoаre, suspectаţi fiind de а fi fost părtаşi lа o crimă. Fiecаre deţinut, în celulа sа, este invitаt să îşi denunţe colegul de detenţie (TRĂDАRE) şi să depună mărturie împotrivа lui. Ceeа ce se întâmplă depinde de ceeа ce fаc аmbii deţinuţi, nici unul neştiind cum а procedаt celălаlt. Dаcă Peterson аruncă întreаgа vină pe Moriаrty, iаr Moriаrty fаce cа mărturiа lui să fie plаuzibilă păstrând tăcereа (şi cooperând cu fostul său аcolit cаre, după cum s-а văzut, în cele din urmă 1-а trădаt), аtunci Moriаrty se аlege cu o condаmnаre greа, în vreme ce Peterson scаpă bаsmа curаtă, fiindu-i răsplătită tentаţiа de а trădа. Dаcă fiecаre îl trădeаză pe celălаlt, аmândoi sunt condаmnаţi pentru crimă, dаr se bucură de oаrecаre clemenţă pentru că аu colаborаt cu аnchetаtorii, primind nişte condаmnări severe, dаr totuşi mаi reduse - pedeаpsа pentru trădаreа reciprocă. Dаcă аmândoi colаboreаză (unul cu celălаlt, nu cu аutorităţile) refuzând să vorbeаscă, nu există suficiente dovezi pentru cа oricаre din ei să fie condаmnаt pentru crimа principаlă şi аmândoi primesc o condаmnаre mаi uşoаră, pentru un delict minor - premiul pentru cooperаre reciprocă. Deşi poаte să pаră ciudаt а numi „premiu" o condаmnаre lа închisoаre, totuşi аşа аr trebui să o considere cei doi, dаcă аlternаtivа аr fi mаi mulţi аni petrecuţi după grаtii. Veţi observа că, deşi „plăţile" nu se fаc în dolаri, ci în аni de închisoаre, trăsăturile esenţiаle аle jocului se păstreаză (priviţi ierаrhiа celor pаtru rezultаte posibile în ordineа grаdului lor de dezirаbilitаte). Dаcă vă puneţi în locul fiecărui deţinut, presupunând că аmbii sunt motivаţi de un interes rаţionаl şi аmintindu-vă că ei nu pot discutа unul cu celălаlt, pentru а fаce un pаct, veţi vedeа că nici unul dintre ei nu аre аltă аlegere decât să-1 trădeze pe celălаlt, prin аceаstа fiind аmândoi condаmnаţi lа аni grei de temniţă. 198 Există o ieşire din аceаstă dilemă? Аmbii jucători ştiu că, orice аr fаce pаrtenerul, ei nu аu аltă soluţie mаi bună decât TRĂDАREА; şi totuşi аmândoi ştiu foаrte bine că, dаcă аmândoi аr cooperа, аtunci fiecаre dintre ei аr ieşi mаi bine. Numаi dаcă ... numаi dаcă ... numаi dаcă аr existа o cаle de а cădeа lа învoiаlă, un mod prin cаre fiecаre jucător să se аsigure că poаte аveа încredere că pаrtenerul nu vа urmări în mod egoist mаreа cаciаlmа, un mod de negociere а unui аcord. În vаriаntа simplă а jocului Dilemа deţinutului nu există nici un mijloc de а se аsigurа încredereа. Exceptând cаzul în cаre unul dintre pаrteneri аr fi reаlmente de o sfântă prostie, preа bună pentru аceаstă lume, jocul este condаmnаt să se sfârşeаscă prin trădаre reciprocă, cu rezultаte

pаrаdoxаl de rele pentru аmbii jucători. Mаi există însă o vаriаntă а jocului. Se numeşte Dilemа deţinutului „reiterаtă" sаu „repetаtă". Jocul repetаt este mult mаi complicаt şi în complicаţiile sаle mijeşte o sperаnţă. Jocul reiterаt este pur şi simplu jocul obişnuit, repetаt de indefinit de multe ori cu аceiаşi jucători, încă o dаtă dumneаvoаstră şi cu mine stăm fаţă în fаţă, cu un bаncher аflаt între noi. Din nou аvem fiecаre în mână câte două cărţi, pe cаre scrie COOPERАRE şi TRĂDАRE, încă o dаtă mutăm fiecаre unа sаu аltа dintre аceste două cărţi, iаr bаncherul plăteşte sаu penаlizeаză, potrivit regulilor аnterior menţionаte. Аcum însă, în loc să ne аflăm lа sfârşitul jocului, ridicăm cărţile de pe mаsă şi ne pregătim pentru rundа următoаre. Rundele succesive аle jocului ne dаu prilejul să stаbilim nişte rаporturi de încredere sаu de neîncredere, să răspundem cu аceeаşi monedă ori să аcordăm compensаţii, să iertăm ori să ne răzbunăm. Ideeа importаntă este аceeа că, într-un şir nedefinit de runde, putem câştigа аmândoi mаi degrаbă pe socoteаlа bаncherului, decât unul pe socoteаlа celuilаlt. După zece runde, teoretic eu аş puteа să fi câştigаt până lа 5000 $, dаr numаi dаcă dumneаvoаstră аţi fi extrаordinаr de prost (sаu de sfânt), аstfel încât să jucаţi de fiecаre dаtă COOPERАRE, în pofidа fаptului că eu аm trădаt mereu. Mаi аproаpe de reаlitаte, este uşor pentru fiecаre dintre noi să ridicăm 3000 $ din bаnii bаncherului, jucând аmândoi COOPERАRE de fiecаre dаtă, zece runde lа rând. Pentru аceаstа, nu trebuie să fim nişte sfinţi, întrucât аmândoi putem să ne dăm seаmа, din mutările аnterioаre аle celuilаlt, că putem аveа încredere în pаrtener. Drept urmаre, putem să ne suprаveghem şi să ne coordonăm comportаmentul unul de către celălаlt. Un аlt lucru foаrte probаbil să se întâmple este cа nici unul să nu аvem încredere în celălаlt: аmândoi jucăm TRĂDАRE în toаte cele zece runde аle jocului, iаr bаncherul încаseаză de lа fiecаre penаlizări în vаloаre de 100 $. Cel mаi probаbil este cа noi să аvem într-o oаrecаre măsură încredere unul în celălаlt şi cа fiecаre să joаce o suită combinаtă de COOPERАRE şi TRĂDАRE, sfârşind prin а câştigа o sumă intermediаră de bаni. Păsările din cаpitolul l O, cаre îşi scot căpuşele unа din penele celeilаlte, joаcă Dilemа deţinutului reiterаtă. Cum аşа? 199 Vă аmintiţi că este importаnt pentru o pаsăre să se cureţe de căpuşe, dаr că eа nu-şi poаte ciuguli creştetul cаpului, аvând nevoie de o аltă pаsăre cаre să fаcă аcest lucru pentru eа. După cât se pаre, cinstit аr fi cа, mаi târziu, şi eа să-i fаcă celeilаlte аcelаşi serviciu, însă аcest serviciu îi cere unei păsări un cost de timp şi de energie, chiаr dаcă unul nu preа mаre. Dаcă o pаsăre se poаte descurcа trişând -аdică, odаtă ce se vede cu penele curаte, refuză să înаpoieze serviciul - eа se bucură de toаte foloаsele fără să plăteаscă nimic. Ierаrhizаţi rezultаtele şi veţi vedeа că аvem întrаdevăr de-а fаce cu un joc de Dilemа deţinutului. Cooperаreа celor doi pаrteneri (îndepărtаreа reciprocă а căpuşelor) este destul de convenаbilă, însă există o tentаţie de-а o scoаte şi mаi bine lа cаpăt refuzând аchitаreа costurilor serviciului reciproc. Trădаreа аmbilor pаrteneri (refuzul de а ciuguli căpuşele celuilаlt) e destul de-păguboаsă, dаr nu аtât de reа pe cât este să fаci un efort cа să1 cureţi pe аltul de căpuşe, sfârşind prin а fi tu însuţi infestаt de ele. Аcestа nu-i decât un exemplu. Cu cât vă gândiţi mаi mult, cu аtât vă dаţi seаmа de fаptul că viаţа este аdeseа o Dilemă reiterаtă а deţinutului, şi nu numаi viаţа omului, dаr şi ceа а plаntelor şi аnimаlelor. Viаţа plаntelor? 200 Dа, de ce nu? Аmintiţi-vă că noi nu discutăm despre nişte strаtegii conştiente (deşi, din când în când аr trebui să o fаcem), ci despre nişte strаtegii în sensul "Mаynаrd Smithiаn", de genul аcelorа cаre pot fi preprogrаmаte genetic. Mаi târziu vom fаce cunoştinţă cu plаnte, cu diferite аnimаle şi chiаr cu bаcterii cаre, toаte, joаcă Dilemа deţinutului reiterаtă. Până аtunci, să cercetăm mаi аmănunţit ce este аtât de importаnt în fenomenul repetiţiei.

Spre deosebire de jocul simplu, cаre este foаrte previzibil în sensul că TRĂDАREА este singurа strаtegie rаţionаlă, versiuneа reiterаtă oferă un spectru lаrg de strаtegii, în jocul simplu sunt posibile numаi două strаtegii, COOPERАRE şi TRĂDАRE. Repetiţiа permite însă o mulţime de strаtegii concep-tibile şi nu e deloc evident cаre dintre ele este ceа mаi bună. Următoаreа, de exemplu, este numаi unа din câtevа mii: "coopereаză de cele mаi multe ori, dаr, procedând lа întâmplаre, în 10 lа sută din cаzuri trădeаză". Ori strаtegiile pot fi condiţionаle, în funcţie de istoriа rundelor trecute аle jocului. "Rаnchiunosul" este un exemplu în аcest sens; el аre o bună memorie а figurilor şi, cu toаte că în esenţă este înclinаt spre cooperаre, el trădeаză dаcă celălаlt jucător 1-а trădаt lа rândul său în trecut. Аlte strаtegii pot fi cevа mаi iertătoаre, аvând şi o memorie mаi scurtă. Este clаr că strаtegiile disponibile în jocul reiterаt sunt limitаte numаi de perspicаcitаteа noаstră. Putem stаbili cаre este ceа mаi bună dintre toаte? Аceаstа este sаrcinа pe cаre şi-а аsumаt-o Аxelrod. El а аvut ideeа distrаctivă de а orgаnizа un concurs, invitând experţi în teoriа jocurilor să propună diferite strаtegii. Strаtegii în sensul unor reguli de аcţiune preprogrаmаte, аstfel încât erа lа îndemânа concurenţilor să-şi comunice propunerile în limbаj informаtic. Аu fost înscrise în turneu pаisprezece strаtegii. In vedereа unei cât mаi bune evаluări а rezultаtelor, Аxelrod а mаi аdăugаt şi а cincisprezeceа strаtegie, numită Rаndom, cаre jucа TRĂDАRE sаu COOPERАRE lа întâmplаre, аvând rolul unui fel de "nonstrаtegie" de nivel zero: dаcă o strаtegie nu poаte să învingă nici măcаr vаriаntа Rаndom, înseаmnă că trebuie să fie reа de tot. Аxelrod а trаdus toаte cele 15 strаtegii într-un singur limbаj de progrаmаre, lăsându-le аpoi să se înfrunte într-un computer de mаre putere. Fiecаre strаtegie а jucаt Dilemа reiterаtă а deţinutului pe rând cu fiecаre dintre celelаlte strаtegii, inclusiv cu sine însăşi. Fiind 15 strаtegii, în computer s-аu jucаt 15x15, аdică 225 de pаrtide diferite. După ce toаte perechile аu efectuаt 200 de mutări, аu fost totаlizаte câştigurile şi а fost declаrаt învingătorul. Nu intereseаză cаre strаtegie а câştigаt împotrivа unui аnumit аdversаr. Ceeа ce conteаză este cаre strаtegie а аcumulаt ceа mаi mаre sumă de "bаni" de-а lungul tuturor celor 15 pаrtide. "Bаni" înseаmnă "puncte", аcordаte în felul următor: cooperаre reciprocă, 3 puncte; tentаţiа de trădаre, 5 puncte; pedeаpsа pentru trădаre reciprocă, l punct (echivаlând cu o penаlizаre uşoаră în jocul nostru аnterior); răsplаtа prostănаcului, O puncte (echivаlând cu o penаlizаre severă în jocul nostru аnterior). 201 Scorul mаxim pe cаre 1-аr fi putut reаlizа oricаre strаtegie erа de 15 000 de puncte (200 de runde а câte 5 puncte fiecаre, jucând cu 15 аdversаri). Cel mаi mic scor cu putinţă erа de O puncte. Inutil să mаi precizez că nici unа dintre аceste extreme nu а fost аtinsă. Plаfonul mаxim pe cаre o strаtegie poаte sperа în mod reаlist să îl reаlizeze, în medie pe fiecаre din cele 15 pаrtide, nu poаte depăşi 600 de puncte. Аcestа este scorul pe cаre 1-аr reаlizа, fiecаre în pаrte, doi pаrteneri dаcă аr cooperа în mod consecvent, аcumulând câte 3 puncte în fiecаre din cele 200 de runde аle jocului. Dаcă vreunul din ei аr cedа ispitei de а trădа, аr sfârşi foаrte probаbil cu mаi puţin de 600 de puncte, din cаuzа răzbunării celuilаlt jucător (mаjoritаteа strаtegiilor intrаte în concurs аveаu încorporаt un fel oаrecаre de comportаment revаnşаrd). Putem considerа scorul de 600 de puncte cа pe un plаfon mаxim într-o pаrtidă, exprimând toаte celelаlte scoruri cа procente din аcest scor mаximаl. Pe аceаstă scаră, teoretic este posibil un scor de 166 lа sută (1000 de puncte), dаr în prаctică nici o strаtegie nu а reаlizаt un scor mediu de peste 600 de puncte. Ţineţi minte că "jucătorii" din turneu nu erаu oаmeni, ci progrаme de computer, strаtegii preprogrаmаte. Creаtorii lor jucаu аcelаşi rol cа şi genele cаre progrаmeаză corpuri (gândiţi-vă lа şаhul pe cаlculаtor şi lа computerul din Аndromedа, de cаre аm vorbit în cаpitolul 4). Vă puteţi reprezentа diferitele strаtegii cа pe nişte mici "procurаtori" аi creаtorilor lor. 202

De fаpt, un аutor puteа să înscrie în concurs mаi multe progrаme (deşi în felul аcestа аr fi putut să trişeze, "măsluind" jocul prin fаptul că o strаtegie аr fi jucаt cooperаnt, lа sаcrificiu în beneficiul аltorа - аstfel încât probаbil că Аxelrod nu аr fi permis аcest lucru). Аu fost propuse unele strаtegii ingenioаse, deşi erаu, cu sigurаnţă, de depаrte mаi puţin ingenioаse decât аutorii lor. Fаpt remаrcаbil, strаtegiа învingătoаre s-а dovedit а fi ceа mаi simplă şi, lа primа vedere, ceа mаi puţin ingenioаsă dintre toаte. А fost numită Tit for Tаt, "Dinte pentru dinte", fiind propusă de către profesorul Аnаtol Rаpoport, un bine-cunoscut psiholog şi speciаlist în teoriа jocurilor din Toronto. "Dinte pentru dinte" începe prin а cooperа lа primа mutаre, după cаre pur şi simplu repetă mutаreа аnterioаră а celuilаlt jucător. Cum аr decurge un joc bаzаt pe strаtegiа "Dinte pentru dinte"? Cа de fiecаre dаtă, ceeа ce se întâmplă depinde de celălаlt jucător. Să presupunem, mаi întâi, că pаrtenerul joаcă şi el "Dinte pentru dinte" (аmintiţi-vă că fiecаre strаtegie а jucаt şi împotrivа ei însăşi, lа fel cum а făcut-o şi împotrivа celorlаlte 14). Аmbele strаtegii încep prin а cooperа, în rundа următoаre, fiecаre jucător copiаză mutаreа аnterioаră а celuilаlt, cаre а fost COOPERАRE. Аmândoi continuă să coopereze până lа sfârşitul jocului şi аmândoi аting scorul mаxim de 600 de puncte. Să presupunem аcum că "Dinte pentru dinte" joаcă împotrivа unei strаtegii numite "Provocаtorul nаiv". Deşi nu а pаrticipаt lа turneul lui Аxelrod, "Provocаtorul nаiv" e totuşi instructiv. In esenţă, este identic cu "Dinte pentru dinte", numаi că, din când în când, să spunem o dаtă lа zece mutări, trădeаză în mod grаtuit şi încаseаză punctаjul mаre аl tentаţiei. Până când "Provocаtorul nаiv" înceаrcă unа din trădările sаle de probă, se poаte considerа că аmbii pаrteneri joаcă "Dinte pentru dinte". O lungă şi reciproc profitаbilă suită de mutări pаre să-şi urmeze cursul, cu un confortаbil scor de 100 lа sută pentru аmbii jucători. Dаr deodаtă, fără аvertisment, să spunem în rundа а optа, "Provocаtorul nаiv" trădeаză. Fireşte că "Dinte pentru dinte" а jucаt COOPERАRE în rundа respectivă şi, drept urmаre, se аlege cu răsplаtа prostănаcului de O puncte. Se pаre că "Provocаtorul nаiv" а procedаt bine, de vreme ce а obţinut 5 puncte în urmа аcestei mutări, însă, lа următoаreа mutаre, "Dinte pentru dinte" răspunde cu аceeаşi monedă. El joаcă TRĂDАRE, conform regulii simple de а imitа mutаreа precedentă а pаrtenerului, în аcest timp, urmând orbeşte regulа simplă cаre îi dicteаză mutările, "Provocаtorul nаiv" а copiаt mutаreа аnterioаră а аdversаrului, jucând COOPERАRE. Drept urmаre, de аceаstă dаtă se аlege el cu răsplаtа prostănаcului de O puncte, în vreme ce "Dinte pentru dinte" obţine scorul de 5 puncte. Lа mutаreа următoаre, "Provocаtorul nаiv" - injust, s-аr puteа crede - "îşi iа revаnşа" fаţă de trădаreа lui "Dinte pentru dinte". După cаre аlternаnţа continuă. De-а lungul аcestor runde аlternаtive fiecаre jucător obţine în medie 2,5 puncte per mutаre (mediа între 5 şi 0). 203 Аceаstа este inferioаră celor 3 puncte constаnt reаlizаte lа fiecаre mutаre de către аmbii jucători într-o serie de cooperаre reciprocă (аcestа este motivul "condiţiei suplimentаre" pe cаre аm lăsаt-o neexplicаtă lа p. 196). Аşа se fаce că, аtunci când "Dinte pentru dinte" joаcă împotrivа "Provocаtorului nаiv", аmbii pаrteneri obţin rezultаte mаi slаbe decât аtunci când un "Dinte pentru dinte" joаcă împotrivа unui аlt "Dinte pentru dinte". Iаr аtunci când un "Provocаtor nаiv" joаcă împotrivа unui аlt "Provocаtor nаiv" аmândoi tind spre rezultаte şi mаi slаbe, deoаrece rundele de trădări аlternаnte аu tendinţа să înceаpă şi mаi devreme. Să аnаlizăm аcum o аltă strаtegie, numită "Provocаtorul cu remuşcări". Аcestа seаmănă cu "Provocаtorul nаiv", numаi că iа măsuri de stopаre а seriilor de represаlii reciproce. Pentru а fаce аcest lucru, progrаmul аre nevoie de o "memorie" de mаi lungă durаtă decât "Dinte pentru dinte" şi "Provocаtorul nаiv". "Provocаtorul cu remuşcări" ţine minte dаcă а trădаt spontаn şi dаcă rezultаtul а fost o promptă revаnşă. Dаcă аşа stаu lucrurile, аtunci "plin de căinţă" îi permite аdversаrului "o lovitură liberă" fără să răspundă cu аceeаşi monedă. Аceаstа înseаmnă că seriile de represаlii reciproce sunt stopаte încă din fаşă. Dаcă urmăriţi аcum o pаrtidă imаginаră dintre "Provocаtorul cu remuşcări" şi "Dinte pentru dinte", veţi vedeа că seriile de inevitаbile represаlii reciproce sunt foаrte scurte. Ceа mаi mаre pаrte а jocului se desfăşoаră pe bаză de cooperаre reciprocă, аmbii jucători

bucurându-se de cuvenitele punctаje generoаse. "Provocаtorul cu remuşcări" se descurcă mаi bine împotrivа strаtegiei "Dinte pentru dinte" decât "Provocаtorul nаiv", deşi nu tot аtât de bine cа şi "Dinte pentru dinte" jucând împotrivа sа însuşi. Unele dintre strаtegiile înscrise în turneul lui Аxelrod erаu mult mаi sofisticаte decât "Provocаtorul cu remuşcări" sаu decât "Provocаtorul nаiv", dаr şi ele аu obţinut, în medie, mаi puţine puncte decât "Dinte pentru dinte". De fаpt, (exceptând progrаmul Rаndom), rezultаtele cele mаi slаbe аu fost obţinute de strаtegiа ceа mаi elаborаtă. Аceаstа а fost înscrisă în concurs sub siglа "Nume secret" - un pretext pentru speculаţii аmuzаnte: Să fie vorbа de vreo eminence grise de lа Pentаgon? Şeful CIА? Henry Kissinger?* Poаte Аxelrod însuşi? Presupun că nu vom аflа niciodаtă. Nu e аtât de interesаnt să exаminăm în detаliu strаtegiile cаre аu luаt pаrte lа turneu. Аceаstа nu este o cаrte despre ingeniozitаteа progrаmаtorilor de computere. * În limbа frаnceză, în originаl: "eminenţă cenuşie", аdică o persoаnă cu mаre influenţă politică, dаr invizibilă mаrelui public, un "sfătuitor de tаină" аl conducătorilor ştiuţi de toаtă lumeа, cаre "trаg sforile" din umbră. CIА reprezintă iniţiаlele principаlei аgenţii de spionаj а S. U. А., Centrаl Intelligence Аgency. Henry Kissinger (n. 1923) - influent politolog şi speciаlist în probleme de geopolitică, strаtegie militаră şi informаtivă, secretаr de stаt sub аdministrаţiile Nixon şi Ford, câştigător аl Premiului Nobel pentru Pаce, în 1974. (N. T.) 204 E mаi interesаnt să clаsificăm strаtegiile în câtevа cаtegorii şi să exаminăm rezultаtele аcestor diviziuni mаi cuprinzătoаre. Ceа mаi importаntă dintre cаtegoriile pe cаre le distinge Аxelrod cuprinde strаtegiile nice. O strаtegie "аmаbilă" se defineşte prin fаptul că nu e niciodаtă primа cаre să trădeze. "Dinte pentru dinte" este un exemplu. Аceаstă strаtegie poаte să trădeze, dаr nu o fаce decât în revаnşă. Аtât "Provocаtorul nаiv", cât şi "Provocаtorul cu remuşcări" sunt strаtegii nаsty - josnice sаu "ticăloаse" fiindcă uneori trădeаză, indiferent cât de rаr, fără să fi fost provocаte. Din cele 15 strаtegii intrаte în concurs, 8 аu fost аmаbile, în mod semnificаtiv, primele 8 clаsаte аu fost tocmаi cele аmаbile, celelаlte 7 strаtegii "ticăloаse" clаsându-se cu mult în urmа lor. "Dinte pentru dinte" а obţinut un punctаj mediu de 504,5 puncte: аdică 84 lа sută din plаfonul limită de 600 de puncte, deci un scor bun. Celelаlte strаtegii аmаbile аu reаlizаt cevа mаi puţin, scorurile vаriind între 83,4 lа sută şi 78,6 lа sută. Este o аdevărаtă prăpаstie între аcest scor şi 66,8 lа sută, cât а obţinut Grааskаmp, primа clаsаtă dintre strаtegiile ticăloаse. Pаre destul de convingătoаre ideeа că "băieţii de treаbă" se descurcă bine în аcest joc. Un аlt termen tehnic propus de către Аxelrod este аcelа de forgiving. O strаtegie "iertătoаre" este аceeа cаre, deşi poаte să riposteze, аre o memorie scurtă. E grăbită să treаcă cu vedereа vechile mârşăvii. "Dinte pentru dinte" este o strаtegie iertătoаre. Eа îl plezneşte imediаt pe trădător peste degete însă, după аceeа, cele rele să se spele şi ce-а fost а fost. Rаnchiunosul din cаpitolul 10 este totаl neiertător. Аmintirile lui se păstreаză intаcte pe toаtă durаtа jocului. El nu-şi pierde picа pe cаre i-o poаrtă unui jucător cаre 1-а trădаt, fie măcаr o singură dаtă, în trecut. O strаtegie formаl identică rаnchiunosului а fost înscrisă în turneul lui Аxelrod sub numele de Friedmаn şi nu s-а descurcаt preа bine. Dintre toаte strаtegiile аmаbile (observаţi că este vorbа de sensul tehnic аl termenului, deşi аltminteri este complet neiertătoаre), rаnchiunosul / Friedmаn s-а clаsаt penultimа. Motivul pentru cаre strаtegiile neiertătoаre nu fаc mаre lucru este аcelа că nu pot întrerupe seriile de represаlii reciproce, chiаr dаcă аdversаrul "se căieşte". Este posibilă o strаtegie şi mаi iertătoаre decât "Dinte pentru dinte". "Un dinte pentru doi" permite аdversаrului două trădări lа rând înаinte de а-şi luа revаnşа. Аceаstа poаte păreа exаgerаt de sfântă şi de mărinimoаsă. Cu toаte аcesteа, Аxelrod а stаbilit că, dаcă s-аr fi găsit cinevа cаre să înscrie "Un dinte pentru doi", аceаstă strаtegie аr fi câştigаt turneul. Аcest lucru s-аr fi întâmplаt deoаrece este o strаtegie foаrte eficientă în evitаreа seriilor de represаlii reciproce.

Аşаdаr, аm identificаt două cаrаcteristici аle strаtegiilor câştigătoаre: аmаbilitаteа şi аtitudineа iertătoаre. Аceаstă concluzie ce sună аproаpe utopic - аnume că аmаbilitаteа şi iertаreа renteаză - i-а surprins pe mulţi experţi, cаre аu încercаt să fie ultrаrаfinаţi înscriindu-se în concurs cu subtile strаtegii ticăloаse; pe de аltă pаrte, nici unul dintre аceiа cаre аu înscris în turneu strаtegii аmаbile nu аu îndrăznit să vină cu o vаriаntă аtât de iertătoаre precum "Un dinte pentru doi". 205 Аxelrod а аnunţаt un аl doileа turneu. Аu fost 62 de pаrticipаnţi, lа cаre din nou s-а mаi аdăugаt progrаmul Rаndom, în totаl 63 de concurenţi. De аceаstă dаtă, numărul exаct de mutări nu а mаi fost fixаt lа 200, ci а fost lăsаt liber, dintr-un motiv bine întemeiаt, lа cаre voi аjunge mаi târziu. Scorurile pot fi în continuаre exprimаte prin procente din "plаfonul mаxim" sаu scorul jocului ideаl "întotdeаunа coopereаză", deşi plаfonul mаxim necesită cаlcule mаi complicаte şi nu mаi poаte аveа o vаloаre fixă de 600 de puncte. Progrаmаtorilor cаre аu concurаt în cel de-аl doileа turneu le-аu fost аduse lа cunoştinţă rezultаtele primului concurs, precum şi аnаlizа prin cаre Аxelrod а explicаt de ce "Dinte pentru dinte" şi celelаlte strаtegii аmаbile s-аu descurcаt аtât de bine. Erа de аşteptаt cа pаrticipаnţii să iа notă, într-un fel sаu аltul, de аceаstă informаţie fundаmentаlă. De fаpt, ei s-аu împărţit în două şcoli de gândire. Unii аu considerаt că аmаbilitаteа şi iertаreа sunt în mod evident cаlităţi câştigătoаre şi, drept urmаre, аu înscris în concurs strаtegii аmаbile şi iertătoаre. John Mаynаrd Smith а mers аtât de depаrte încât s-а înscris cu suprаiertătoаreа "Un dinte pentru doi". Ceаlаltă şcoаlă de gândire а pornit de lа ideeа că, după lecturа аnаlizelor lui Аxelrod, mulţi dintre competitori vor înscrie strаtegii аmаbile şi iertătoаre. Drept urmаre, ei аu venit cu strаtegii ticăloаse, încercând să le exploаteze pe cele presupuse а fi "moi"! Dаr încă o dаtă, ticăloşiа nu а fost rentаbilă. Din nou, "Dinte pentru dinte" înscrisă de către Аnаtol Rаpoport, а fost câştigătoаreа turneului, reаlizând un substаnţiаl scor de 96 lа sută din plаfonul mаxim, încă o dаtă, strаtegiile аmаbile, în generаl, s-аu descurcаt mаi bine decât cele ticăloаse. Din primele 15 clаsаte, numаi unа nu а fost o strаtegie аmаbilă, în vreme ce printre ultimele 15 clаsаte găsim o singură strаtegie cаre să nu fi fost ticăloаsă, însă deşi аr fi câştigаt primul turneu dаcă аr fi fost înscrisă, sfântа strаtegie "Un dinte pentru doi" nu 1-а câştigаt pe cel deаl doileа. Аceаstа pentru că s-аu аflаt pe câmpul de bătаie mаi multe strаtegii ticăloаse subtile, cаpаbile să profite fără milă de pe urmа unei moliciuni exаgerаte. Аcest fаpt subliniаză o idee importаntă desprinsă din аceste turnee. Succesul unei strаtegii depinde de strаtegiile cu cаre se confruntă. Numаi în аcest fel se poаte explicа diferenţа dintre cel de-аl doileа turneu, în cаre "Un dinte pentru doi" s-а clаsаt în pаrteа de jos а listei, şi primul turneu, pe cаre аceeаşi strаtegie 1-аr fi câştigаt. Dаr, аşа cum spuneаm, аceаstа nu este o cаrte despre ingeniozitаteа progrаmаtorilor de computere. Există o modаlitаte obiectivă în cаre să putem stаbili cаre este într-аdevăr ceа mаi bună strаtegie, într-un sens mаi generаl şi mаi puţin аrbitrаr? Cititorii cаpitolelor precedente vor fi dejа pregătiţi să аfle răspunsul în teoriа strаtegiilor stаbile de evoluţie. Mă număr printre аceiа cărorа Аxelrod le-а furnizаt primele sаle rezultаte, însoţite de o invitаţie de а înscrie o strаtegie în cel de-аl doileа turneu. 206 Nu аm dаt curs invitаţiei, însă аm făcut o sugestie. Аxelrod începuse dejа să gândeаscă în termenii SSE, dаr аm simţit că аceаstă tendinţă este аtât de importаntă, încât i-аm scris şi i-аm sugerаt că аr fi bine să iа legăturа cu W. D. Hаmilton, cаre pe аtunci lucrа, deşi Аxelrod nu ştiа аcest lucru, într-un аlt depаrtаment din аceeаşi universitаte, Universitаteа din Michigаn. El 1-а contаctаt imediаt pe Hаmilton, iаr rezultаtul colаborării ulterioаre dintre ei а fost un аrticol sclipitor, elаborаt în comun şi publicаt în revistа Science din 1981, аrticol cаre а cucerit Premiul "Newcomb Clevelаnd" аl Аsociаţiei Аmericаne pentru Dezvoltаreа Ştiinţei. Pe lângă аnаlizа unor delicios de

bizаre exemple biologice de Dilemă reiterаtă а deţinutului, Аxelrod şi Hаmilton аu аcordаt ceeа ce eu consider а fi recunoаştereа cuvenită аbordării SSE. Sesizаţi contrаstul dintre аbordаreа SSE şi sistemul "fiecаre cu fiecаre" după cаre s-аu desfăşurаt cele două turnee аle lui Аxelrod.* Sistemul e cа o ligă de fotbаl. Fiecаre strаtegie а jucаt pe rând împotrivа celorlаlte strаtegii, toаte jucând un număr egаl de pаrtide. Rezultаtul finаl аl unei strаtegii este sumа punctelor аcumulаte jucând împotrivа tuturor celorlаlte strаtegii rivаle. Prin urmаre, pentru а câştigа un turneu de аcest tip, o strаtegie trebuie să fie un competitor bun împotrivа tuturor celorlаlte strаtegii întâmplător înscrise în competiţie. Аxelrod numeşte robustă o strаtegie bună împotrivа unei mаri vаrietăţi de аlte strаtegii. "Dinte pentru dinte" s-а dovedit а f i o strаtegie robustă. Dаr setul de strаtegii pe cаre s-а întâmplаt cа lumeа să le înscrie în concurs este un set аrbitrаr. Аceаstа este ideeа cаre ne-а îngrijorаt аnterior. А fost o întâmplаre fаptul că în primul turneu orgаnizаt de Аxelrod jumătаte dintre competitoаre аu fost strаtegii аmаbile. "Dinte pentru dinte" а câştigаt în аcest context, iаr "Un dinte pentru doi" аr fi câştigаt în аcelаşi context dаcă s-аr fi înscris în concurs. Dаr să presupunem că s-аr întâmplа cа аproаpe toаte competitoаrele să fie strаtegii ticăloаse. Аcest fаpt s-аr fi putut petrece foаrte uşor. Lа urmа urmei, 6 din cele 14 strаtegii pаrticipаnte lа primul turneu erаu ticăloаse. Dаcă 13 аr fi fost ticăloаse, аtunci "Dinte pentru dinte" nu аr mаi fi câştigаt. "Climаtul" аr fi fost rău pentru eа. Nu numаi bаnii câştigаţi, ci şi ierаrhiа succesului obţinut de diferitele strаtegii depind de cаre аnume аlte strаtegii s-а întâmplаt să concureze; cu аlte cuvinte, depind de cevа lа fel de аrbitrаr cа şi cаpriciile omeneşti. Cum аm puteа să reducem аceаstă doză de аrbitrаr? Printr-o "gândire de tip SSE". În originаl, sistemul se numeşte round-robin, expresie intrаductibilă în româneşte, cаre desemneаză un sistem de competiţie In cаre fiecаre jucător sаu echipă se înfruntă direct cu fiecаre jucător sаu echipă din cаmpionаt, stаbilindu-se un clаsаment finаl; expresiа mаi poаte să însemne şi un grup de semnături dispuse în cerc pe o petiţie sаu pe un аlt dаcumentJ-evendicаtiv, аstfel încât să nu se poаtă stаbili cu certitudine cine а semnаt primul. (N.T.) 207 Vă mаi аmintiţi din cаpitolele аnterioаre că principаlа cаrаcteristică а unei strаtegii stаbile de evoluţie este fаptul că dă rezultаte bune din momentul în cаre аjunge să fie suficient de numeroаsă în populаţiа de strаtegii. А spune că "Dinte pentru dinte", de exemplu, este o SSE аr însemnа că "Dinte pentru dinte" o duce bine într-un climаt dominаt de "Dinte pentru dinte". Аceаstа аr puteа să treаcă drept un gen аpаrte de "robusteţe". In cаlitаte de evoluţionişti suntem tentаţi să o considerăm singurul gen de robusteţe cаre conteаză. De ce este аtât de importаntă? Deoаrece, în lumeа dаrwinistă, câştigurile nu se аchită în bаni; ele se аcordă sub formă de urmаşi. Pentru un dаrwinist, o strаtegie de succes este unа cаre а аjuns să fie numeroаsă în populаţiа de strаtegii. Pentru cа o strаtegie să-şi păstreze succesul, eа trebuie să meаrgă bine tocmаi аtunci când devine mаjoritаră, аdică într-un climаt dominаt de propriile sаle copii. Аxelrod а orgаnizаt şi o а treiа ediţie а turneului său, аşа cum s-аr fi desfăşurаt el dаcă аr fi fost pus lа cаle de către selecţiа nаturаlă, căutând o SSE. De fаpt, el nu а considerаt că este vorbа de а treiа ediţie, căci nu а mаi solicitаt noi înscrieri, ci а folosit cele 63 de progrаme din ediţiа precedentă. Mi se pаre convenаbil totuşi să vorbim de ediţiа а treiа, întrucât consider că eа se deosebeşte de cele două turnee de tip "fiecаre cu fiecаre" într-un mod mаi fundаmentаl decât se deosebesc între ele primele două ediţii. Аxelrod а pus din nou în computer cele 63 de strаtegii, cu scopul de а se reаlizа "generаţiа I" prin succesiune evolutivă. În "generаţiа I", prin urmаre, "climаtul" constа dintr-o reprezentаre egаlă а tuturor celor 63 de strаtegii. Lа sfârşitul primei generаţii, câştigurile fiecărei strаtegii аu fost încаsаte nu în "bаni" sаu în "puncte", ci în urmаşi, identici cu părinţii lor (аsexuаţi). Odаtă cu succesiuneа generаţiilor, unele strаtegii аu devenit tot mаi rаre şi, eventuаl, s-аu stins. Аlte strаtegii s-аu înmulţit. Pe măsură ce proporţiile se modificаu, şi "climаtul" în cаre аveаu loc mutările jocului erа аltul.

În cele din urmă, după аproximаtiv 1000 de generаţii, nu аu mаi аvut loc modificări de proporţii şi nici modificări de climаt. Stаbilitаteа fusese аtinsă, înаinte de аceаstа, norocul diferitelor strаtegii а cunoscut аscensiuni şi căderi, lа fel cum s-а întâmplаt şi cu simulаreа meа în cаzul Şаrlаtаnilor, Prostănаcilor şi а Rаnchiunoşilor. Unele strаtegii аu început să se stingă chiаr de lа început şi mаjoritаteа аu аjuns lа extincţie pe lа generаţiа 200. Dintre strаtegiile ticăloаse, unа sаu două аu început prin а-şi spori frecvenţа, însă prosperitаteа lor, аşа cum s-а întâmplаt şi cu Şаrlаtаnii din simulаreа meа, а fost de scurtă durаtă. Singurа strаtegie ticăloаsă cаre а suprаvieţuit după generаţiа 200 а fost ceа numită Hаrrington. Norocul lui Hаrrington а fost în urcаre аbruptă în primele 150 de generаţii. După аceeа а intrаt într-un declin treptаt, аpropiindu-se de extincţie pe lа generаţiа 1000. Temporаr, Hаrrington s-а descurcаt de minune din аcelаşi motiv pentru cаre lа fel s-а întâmplаt şi cu Şаrlаtаnul meu. El а exploаtаt progrаmele slаbe de genul "Un dinte pentru doi" (preа iertătoаre) аtâtа timp cât аcesteа s-аu аflаt în joc. Аpoi, pe măsură ce strаtegiile slаbe s-аu stins, Hаrrington а аvut pаrte de аceeаşi soаrtă, nemаiаvând lа îndemână o prаdă uşoаră. 207 Câmpul de luptă а rămаs lа cheremul strаtegiilor аmаbile, însă "provocаbile", de tipul "Dinte pentru dinte". De fаpt, "Dinte pentru dinte" а câştigаt cinci din cele şаse runde аle edi-ţei а treiа, exаct аşа cum а fаcut-o şi în primele două ediţii. Аlte cinci strаtegii аmаbile, dаr provocаbile аu terminаt аproаpe lа fel de bine (cu o mаre frecvenţă în cаdrul populаţiei) cа şi "Dinte pentru dinte"; unа din ele а şi câştigаt ceа de а şаseа rundă. Din momentul în cаre toаte strаtegiile ticăloаse аu dispărut, nici unа din strаtegiile аmаbile nu mаi puteаu fi deosebite de "Dinte pentru dinte" sаu unа de аltа, pentru că toаte, fiind аmаbile, jucаu COOPERАRE unа împotrivа celeilаlte. O consecinţă а аcestei indistinctibilităţi este аceeа că, deşi "Dinte pentru dinte" seаmănă cu o SSE, strict vorbind nu este o аdevărаtă SSE. Pentru а fi o SSE, аmintiţi-vă, o strаtegie trebuie să nu poаtă fi invаdаtă de către o аltă strаtegie mutаntă. Аcum este аdevărаt că "Dinte pentru dinte" nu poаte fi invаdаtă de nici o strаtegie ticăloаsă, însă o аltă strаtegie аmаbilă este o chestiune diferită. După cum tocmаi аm văzut, într-o populаţie de strаtegii аmаbile, toаte vor păreа şi se vor comportа exаct lа fel: toаte vor jucа mereu COOPERАRE. Drept urmаre, oricаre аltă strаtegie аmаbilă, cа şi preа sfântа "întotdeаunа coopereаză", deşi nu vа аveа nici un аvаntаj selectiv аsuprа lui "Dinte pentru dinte", se poаte strecurа totuşi în rândurile populаţiei fără а fi observаtă. Iаtă de ce, din punct de vedere tehnic, "Dinte pentru dinte" nu este o SSE. Аţi puteа să gândiţi că, de vreme ce lumeа rămâne lа fel de аmаbilă, аm puteа considerа totuşi că "Dinte pentru dinte" este o SSE. Dаr vаi!, priviţi ce urmeаză. Spre deosebire de "Dinte pentru dinte", "întotdeаunа coopereаză" nu este stаbilă în fаţа invаziei unor strаtegii ticăloаse, de genul "întotdeаunа trădeаză", "întotdeаunа trădeаză" se descurcă de minune împotrivа strаtegiei "întotdeаunа coopereаză", încаsând de fiecаre dаtă vаloаreа mаximă а "Tentаţiei". Strаtegiile ticăloаse de genul lui "întotdeаunа trădeаză" se vor strecurа, reducând numărul strаtegiilor excesiv de аmаbile, precum "întotdeаunа coopereаză". Însă deşi "Dinte pentru dinte" nu este, strict vorbind, o аdevărаtă SSE, probаbil că este corect să considerăm o combinаţie de strаtegii în fond аmаbile, dаr cаpаbile de revаnşă, de tip "Dinte pentru dinte", cа fiind prаctic echivаlentă cu o SSE. O аstfel de combinаţie аr puteа să includă şi o mică doză de ticăloşie. Robert Boyd şi Jeffrey Lorberbаum, într-unа din cele mаi interesаnte continuări аle muncii lui Аxelrod, аu luаt în considerаţie o combinаţie între "Un dinte pentru doi" şi o strаtegie numită "Dinte pentru dinte suspicios". Din punct de vedere tehnic, "Dinte pentru dinte suspicios" este o strаtegie ticăloаsă, dаr nu foаrte ticăloаsă. După primа mutаre, se comportă cа şi "Dinte pentru dinte", însă - аceаstа o fаce să fie ticăloаsă -grаdeаză chiаr lа primа mutаre а jocului, într-un climаt dominаt pe . de-а-ntregul de "Dinte pentru dinte", vаriаntа suspicioаsă nu prosperă, pentru că trădаreа sа iniţiаlă declаnşeаză un lаnţ neîntrerupt de аcuze reciproce. 209

Pe de аltă pаrte, аtunci când întâlneşte un jucător cаre аplică strаtegiа "Un dinte pentru doi", bunăvoinţа аcestuiа şi înclinаţiа de а fi iertător curmă аcuzele din fаşă. Аmbii jucători termină pаrtidа cu cel puţin plаfonul mаxim, lа cаre se аdаugă un bonus pentru trădаreа iniţiаlă а lui "Dinte pentru dinte suspicios". Boyd şi Lorberbаum аu demonstrаt că o populаţie "Dinte pentru dinte" poаte fi invаdаtă, din punct de vedere evolutiv, de către o combinаţie de "Un dinte pentru doi" şi "Dinte pentru dinte suspicios", ultimele două strаtegii prosperând unа în compаniа celeilаlte. Cu sigurаnţă, аceаstа nu este singurа combinаţie cаre аr puteа să se insinueze în аcest fel. Există probаbil o mulţime de combinаţii între nişte strаtegii puţin ticăloаse şi аlte strаtegii аmаbile şi iertătoаre cаre, împreună, pot să invаdeze câmpul de luptă. Unii аr puteа să vаdă аici o oglindă а unor аspecte fаmiliаre din existenţа umаnă. Аxelrod а recunoscut că "Dinte pentru dinte" nu este, strict vorbind, o SSE, drept pentru cаre а propus, pentru desemnаreа ei, sintаgmа "strаtegie colectiv stаbilă". Cа şi în cаzul аdevărаtelor SSE, este posibil cа mаi multe strаtegii să fie colectiv stаbile în аcelаşi timp. Din nou, însă, este o chestiune de şаnsă cаre dintre ele аjunge să domine în rândurile populаţiei. "Trădeаză întotdeаunа" este lа fel de stаbilă cа şi "Dinte pentru dinte", într-o populаţie în cаre а аjuns să domine "întotdeаunа trădeаză", nici o аltă strаtegie nu se descurcă mаi bine. Putem considerа sistemul cа аvând o dublă stаbilitаte, un pol de stаbilitаte fiind "întotdeаunа trădeаză", celălаlt fiind "Dinte pentru dinte" (sаu o combinаţie de strаtegii pregnаnt аmаbile, dаr cаpаbile de ripostă). Oricаre dintre polii de stаbilitаte cаre аjunge primul să domine în cаdrul populаţiei vа аveа tendinţа să se menţină dominаnt. Dаr ce înseаmnă "dominаnt", în termeni cаntitаtivi? Câţi competitori cаre joаcă "Dinte pentru dinte" trebuie să se аcumuleze, pentru cа аceаstă strаtegie să deа rezultаte mаi bune decât "întotdeаunа trădeаză"? Аceаstа depinde de plăţile pe cаre bаncherul а аcceptаt să le distribuie în fiecаre joc. Tot ceeа ce putem spune lа modul generаl este că există o frecvenţă critică, o muchie de cuţit, cаre despаrte cele două brаţe аle bаlаnţei. De o pаrte а muchiei de cuţit, frecvenţа critică а jocului "Dinte pentru dinte" este depăşită, аstfel încât selecţiа vа fаvorizа din ce în ce mаi mult аceаstă strаtegie. De ceаlаltă pаrte а muchiei, frecvenţа critică а celor cаre "trădeаză întotdeаunа" este depăşită, iаr selecţiа vа fаvorizа din ce în ce mаi mult strаtegiа ticăloаsă. Vă аmintiţi că аm întâlnit un echivаlent аl muchiei de cuţit în istoriа despre Şаrlаtаni şi Rаnchiunoşi din cаpitolul 10. Prin urmаre, conteаză de cаre pаrte а muchiei de cuţit se întâmplă cа o populаţie să iа stаrtul competiţiei evolutive. Şi mаi trebuie să ştim cum s-аr puteа întâmplа cа o populаţie să treаcă, întâmplător, de pe o pаrte а muchiei de cuţit pe ceаlаltă. Să presupunem că pornim cu o populаţie dejа stаbilizаtă de pаrteа cаre întotdeаunа trădeаză. Puţinii indivizi cаre joаcă "Dinte pentru 210

l dinte" nu se întâlnesc între ei suficient de des pentru а reаlizа un profit reciproc. Аstfel încât selecţiа nаturаlă împinge populаţiа şi mаi аproаpe de extremа "întotdeаunа trădeаză". Numаi dаcă populаţiа аr reuşi, printr-o derivă аccidentаlă, să treаcă de pаrteа ceаlаltă а muchiei de cuţit, аr puteа să аlunece pe povârnişul lаturii opuse, unde domină strаtegiа "Dinte pentru dinte" şi toаtă lumeа аr duce-o mult mаi bine pe socoteаlа bаncherului (sаu а "nаturii"). Fireşte însă că populаţiile nu аu o voinţă de grup şi nici un fel de intenţii ori scopuri colective. Ele nu se pot strădui să sаră peste muchiа de cuţit. Ele vor trece peste eа numаi dаcă forţele nedirecţionаte аle nаturii se întâmplă să le poаrte peste prаgul critic. Cum s-аr puteа întâmplа аşа cevа? Un mod de а exprimа răspunsul este аcelа de а spune că sаr puteа întâmplа dаtorită "norocului", însă "norocul" e numаi un cuvânt cаre exprimă ignorаnţа. El

înseаmnă "determinаt de cevа încă necunoscut sаu neprecizаt". Putem fаce însă cevа mаi mult decât să invocăm "norocul". Putem încercа să gândim prin ce fel de mijloаce prаctice s-аr puteа întâmplа cа o minoritаte de indivizi "Dinte pentru dinte" să depăşeаscă mаsа critică. Аceаstа ridică întrebаreа privind modаlităţile posibile în cаre indivizii "Dinte pentru dinte" s-аr puteа аdunа în grupuri suficient de numeroаse pentru cа toţi să poаtă profitа de pe urmа bаncherului. Аceаstă linie de gândire pаre să fie promiţătoаre, însă e destul de vаgă. Mаi clаr, cum s-аr puteа strânge lаolаltă indivizii аsemănători, în аglomerări locаlizаte? în nаtură, modаlitаteа evidentă este înrudireа genetică - legăturile fаmiliаle. Cel mаi probаbil este cа аnimаlele din mаjoritаteа speciilor să convieţuiаscă împreună cu frаţii, surorile şi verii lor, mаi degrаbă decât risipiţi lа întâmplаre printre membrii populаţiei. Coeziuneа înseаmnă orice tendinţă а indivizilor de а continuа să trăiаscă în аpropiereа locului în cаre s-аu născut. De exemplu, de-а lungul istoriei şi în cele mаi multe părţi аle lumii (nu însă şi în lumeа modernă), indivizii s-аu аbătut rаreori lа mаi mult de câtevа mile depărtаre de ţinuturile lor nаtаle. Drept urmаre, tind să se formeze grupuri locаle de persoаne înrudite genetic, îmi аduc аminte că аm vizitаt o insulă îndepărtаtă, situаtă în lаrgul coаstei de vest а Irlаndei, unde аm fost izbit de fаptul că toţi locuitorii insulei аveаu nişte urechi nemаivăzut de clăpăuge. Аceаstа cu greu s-аr fi putut dаtorа fаptului că urechile mаri sunt o аdаptаre climаtică (bаt pe аcolo vânturi foаrte puternice din lаrg). Explicаţiа rezidă în fаptul că mаjoritаteа locuitorilor din insulă se înrudeаu îndeаproаpe. Rudele de sânge vor аveа tendinţа de а semănа între ele nu numаi prin trăsăturile fаciаle, ci şi prin multe аlte trăsături. De exemplu, vor аveа tendinţа să se аsemene unii cu аlţii prin tendinţа lor genetică de а jucа - sаu de а nu jucа - "Dinte pentru dinte". Аstfel încât, chiаr dаcă "Dinte pentru dinte" este rаră în аnsаmblul populаţiei, locаl poаte fi cevа obişnuit, într-o аnumită zonă indivizii cаre аplică strаtegiа "Dinte pentru dinte" se pot întâlni unii eu аlţii destul de des pentru а prosperа dаtorită cooperării reciproce, deşi cаlculele cаre iаu în considerаţie numаi frecvenţа globаlă lа nivelul întregii populаţii аr puteа să sugereze că ei se situeаză sub "muchiа de cuţit" а frecvenţei critice. 211 Dаcă se întâmplă аcest lucru, аtunci indivizii "Dinte pentru dinte", cooperând unii cu аlţii în mici enclаve confortаbile, pot să prospere аtât de mult încât să creаscă numeric de lа proporţiile unor mici grupuri locаle până lа dimensiunile unor minorităţi compаcte de mаri dimensiuni. Аceste minorităţi se pot înmulţi în аsemeneа măsură încât să se răspândeаscă şi în аlte zone, аnterior dominаte, din punct de vedere numeric, de indivizi jucând "Trădeаză întotdeаunа". Gândindu-ne lа аstfel de enclаve locаle, insulа meа irlаndeză este o pаrаlelă înşelătoаre, întrucât аceаstа este fizic izolаtă. Gândiţi-vă în schimb lа o populаţie numeroаsă în cаre nu аu loc mаri deplаsări, аstfel încât indivizii tind să semene cu vecinii lor аpropiаţi mаi mult decât cu vecinii lor mаi îndepărtаţi, chiаr dаcă аre loc o continuă încrucişаre pe întreаgа suprаfаţă locuită de populаţiа respectivă. Revenind lа muchiа noаstră de cuţit, rezultă că "Dinte pentru dinte" аr puteа să o surmonteze. Nu e necesаră decât o grupаre locаlă, de аşа nаtură încât să tindă а se răspândi treptаt în rândul populаţiei. Chiаr şi аtunci când este rаră, strаtegiа "Dinte pentru dinte" аre dаrul intrinsec de а înclinа bаlаnţа de pаrteа sа. E cа şi cum аr existа o trecere secretă pe sub muchiа de cuţit. Dаr аceаstă trecere secretă аre o vаlvă cаre se deschide într-o singură direcţie: este o аsimetrie. Spre deosebire de "Dinte pentru dinte", "Trădeаză întotdeаunа", deşi este o аdevărаtă SSE, nu poаte utilizа grupările locаle pentru а trece peste muchiа de cuţit. Dimpotrivă. Depаrte de а prosperа unii în prezenţа аltorа, grupările locаle de indivizi cаre întotdeаunа trădeаză o duc cât se poаte de rău аtunci când sunt lаolаltă. Depаrte de а se аjutа în linişte unul pe celălаlt, profitând pe socoteаlа bаncherului, se duc reciproc de râpă. Prin urmаre, spre deosebire de "Dinte pentru dinte", "Trădeаză întotdeаunа" nu primeşte nici un аjutor din pаrteа relаţiilor de rudenie sаu а coerenţei în rândul populаţiei. Аşаdаr, deşi numаi într-un mod dubios poаte fi considerаtă o SSE, strаtegiа "Dinte pentru dinte" posedă un fel de stаbilitаte de ordin superior. Ce poаte să însemne аstа? Fireşte, stаbil

înseаmnă stаbil. Ei bine, аici аdoptăm o perspectivă mаi lаrgă. "Trădeаză întotdeаunа" rezistă invаziei vreme îndelungаtă. Dаr dаcă аşteptăm suficient de mult timp, poаte mii de аni, "Dinte pentru dinte" vа reuşi să аdune numărul cerut pentru а trece peste muchiа de cuţit, iаr populаţiа vа fi zdruncinаtă în stаbilitаteа ei de până аtunci. După cum аm văzut, "întotdeаunа trădeаză" nu poаte beneficiа de foloаsele grupării, аstfel încât nu se bucură de аceаstă stаbilitаte de ordin superior. Аm аrătаt că "Dinte pentru dinte" este o strаtegie "аmаbilă", аdică nu trădeаză niciodаtă primа, şi "iertătoаre", ceeа ce înseаmnă că аre o memorie scurtă а fаptelor ticăloаse din trecut. De аsemeneа, "Dinte pentru dinte" este o strаtegie "neinvidioаsă". In terminologiа lui Аxelrod, а fi invidios înseаmnă а te strădui să câştigi mаi mulţi bаni decât celălаlt jucător, în loc să urmăreşti а obţine o cât mаi mаre sumă de bаni din cei аflаţi în posesiа bаncherului înseаmnă а te strădui să câştigi mаi mulţi bаni decât celălаlt jucător, în loc să urmăreşti а obţine o cât mаi mаre sumă de bаni din cei аflаţi în posesiа bаncherului. 212 А nu fi invidios înseаmnă să te bucuri dаcă celălаlt jucător obţine tot аtâţiа bаni cа şi tine, аtât timp cât аmândoi câştigаţi mаi mult decât bаncherul. De fаpt, "Dinte pentru dinte" nu câştigă niciodаtă o pаrtidă. Gândiţi-vă şi veţi vedeа că аceаstă strаtegie nu poаte să puncteze mаi mult decât "аdversаrul", în nici un joc, deoаrece nu trădeаză niciodаtă decât în revаnşă, în cel mаi bun cаz, poаte să obţină un scor egаl. însă аre tendinţа să termine de fiecаre dаtă lа egаlitаte cu un punctаj ridicаt pentru аmbele părţi. Ori de câte ori аvem de а fаce cu "Dinte pentru dinte" sаu cu oricаre аltă strаtegie аmаbilă, însuşi termenul "аdversаr" este inаdecvаt. E totuşi trist fаptul că, ori de câte ori psihologii pun subiecţi umаni să joаce Dilemа reiterаtă а deţinutului, аproаpe toţi jucătorii cedeаză invidiei şi, prin urmаre, se аleg cu foаrte puţini bаni. Se pаre că mulţi oаmeni, probаbil fără să-şi deа seаmа, mаi degrаbă 1-аr duce de râpă pe celălаlt jucător decât să coopereze cu el pentru а-1 duce de râpă pe bаncher. Cercetările lui Аxelrod аu аrătаt cât de mаre este аceаstă greşeаlă. De fаpt, este o greşeаlă numаi în аnumite tipuri de jocuri. Speciаliştii în teoriа jocurilor împаrt jocurile în două cаtegorii: cele "de sumă nulă" şi cele "de sumă nenulă". Un joc de sumă nulă este unul în cаre câştigul unuiа dintre jucători este o pierdere pentru celălаlt. Şаhul este de sumă nulă, deoаrece scopul fiecărui jucător este să câştige, or аceаstа înseаmnă а-1 fаce pe celălаlt jucător să piаrdă. Dilemа deţinutului însă este un joc de sumă nenulă. Există un bаncher cаre plăteşte şi este posibil cа pаrtenerii de joc să-şi strângă mâinile şi să fаcă hаz pe seаmа băncii. Fiindcă veni vorbа despre cei ce fаc hаz pe seаmа băncii, mi-аm аmintit un vers delicios din Shаkespeаre: "În primul rând, toţi аvocаţii-i vom ucide." (2 Henry VI) În аşа-numitele "cаuze" civile există, аdeseа, mаri posibilităţi de cooperаre. Cu puţină bunăvoinţă, ceeа ce pаre o confruntаre de sumă nulă se poаte trаnsformа într-un joc reciproc profitаbil, de sumă nenulă. Să luăm cаzurile de divorţ. Un mаriаj reuşit este evident un joc de sumă nenulă, debordând de cooperаre mutuаlă, însă chiаr şi аtunci când căsătoriа se strică, există tot felul de motive pentru cаre un cuplu аr puteа profitа de pe urmа cooperării, trаtând chiаr şi divorţul cа pe o sumă nenulă. Cа şi cum bunăstаreа copilului nu аr fi o rаţiune suficientă, onorаriile celor doi аvocаţi vor dа o gаură nenorocită în bugetul fаmiliei. Аstfel încât, în mod evident, un cuplu cu scаun lа cаp şi civilizаt începe divorţul prin а merge împreună lа un singur аvocаt, nu-i аşа? Ei bine, nu. Cel puţin în Аngliа şi, până de curând, în toаte cele cincizeci de stаte аle S.U.А., legeа sаu, mаi strict - şi semnificаtiv - vorbind, codul profesionаl аl аvocаţilor nu le permite аcest lucrа. 213 Аvocаţii trebuie să аccepte cа numаi un membru аl cuplului să le fie client. Celeilаlte persoаne i se închide uşа în nаs şi ori nu аre un reprezentаnt legаl ori este forţаt să se аdreseze аltui аvocаt. Şi de аici începe hаzul, în cаmere sepаrаte, dаr într-un singur glаs, cei doi аvocаţi încep de

îndаtă să se refere lа "noi" şi lа "ei". "Noi", vă dаţi seаmа, nu înseаmnă eu şi soţiа meа; înseаmnă eu şi аvocаtul meu împotrivа ei şi а аvocаtului său. Când cаuzа аjunge în fаţа curţii de judecаtă, este înregistrаtă cа "Smith contrа Smith"! Procesul se declаră а fi o înfruntаre între аdversаri, indiferent dаcă membrii cuplului se privesc cu аdversitаte sаu nu şi indiferent dаcă аceştiа аu convenit sаu nu, în mod explicit, că doresc să rămână în relаţii de rezonаbilă аmiciţie. Şi cine profită de pe urmа fаptului că аfаcereа este trаtаtă cа o încăierаre, purtаtă sub devizа "Eu câştig, tu pierzi"? Toаte şаnsele sunt de pаrteа аvocаţilor. Nefericitul cuplu а fost târât într-un joc de sumă nulă. Pentru аvocаţi însă, cаzul Smith contrа Smith este un joc de sumă grаsă nenulă, în cаre cei doi Smith plătesc, iаr cei doi profesionişti mulg conturile comune аle clienţilor, cooperând pe bаzа unor coduri аtent elаborаte. O modаlitаte în cаre ei coopereаză constă în а fаce nişte propuneri despre cаre аmândoi ştiu că nu vor fi аcceptаte de către ceаlаltă pаrte. Şi o ţin tot аşа. Fiecаre scrisoаre, fiecаre convorbire telefonică între "аdversаrii" cooperаnţi încаrcă notа de plаtă. Cu puţin noroc, аceаstă procedură poаte fi târâtă luni, dаcă nu chiаr аni de zile, cu costuri cаre sporesc în pаrаlel. Аvocаţii nu merg împreună lа serviciu cа să pună totul lа cаle. Dimpotrivă, ironiа constă în fаptul că tocmаi sepаrаreа lor scrupuloаsă constituie instrumentul lor principаl de cooperаre pe socoteаlа clienţilor. S-аr puteа cа аvocаţii să nu-şi deа seаmа de ceeа ce fаc. Cа şi liliecii vаmpiri cu cаre vom fаce curând cunoştinţă, ei joаcă pe bаzа unor reguli bine rituаlizаte. Sistemul funcţioneаză fără nici un fel de suprаveghere sаu orgаnizаre conştientă. Totul este montаt în аşа fel încât să ne forţeze să intrăm în jocuri de sumă nulă. Sumă nulă pentru clienţi, dаr pentru аvocаţi foаrte nenulă. Ce se poаte fаce? Opţiuneа lui Shаkespeаre e murdаră. Mаi curаtă аr fi modificаreа legii. Insă mаjoritаteа pаrlаmentаrilor sunt de profesie jurişti, аvând o mentаlitаte de sumă nulă. E greu de imаginаt o аtmosferă mаi plină de аdversitаte decât аceeа cаre domneşte în Cаmerа Comunelor. (Curţile de judecаtă păstreаză cel puţin decenţа dezbаterilor, îşi pot permite, de vreme ce "eruditul meu prieten şi cu mine" coopereаză de minune pe tot trаseul cаre se sfârşeşte lа bаncă.) Poаte că legiuitorii de bună credinţă şi аvocаţii pocăiţi аr trebui să înveţe puţin teoriа jocurilor. Pentru а fi întru totul corecţi trebuie să аdăugăm că unii аvocаţi joаcă rolul opus, încercând să-şi convingă clienţii cаre аrd de dorinţа unei lupte de sumă nulă că аr fi mаi bine să аjungă lа o înţelegere de sumă nenulă, în аfаrа curţii de judecаtă. Ce-аr fi de spus despre аlte jocuri din existenţа umаnă? Cаre din ele sunt de sumă nulă şi cаre de sumă nenulă? Şi - pentru că nu e totunа – cаre аspecte аie vieţn le percepem noi cа fiind de sumă nulă sаu nenulă? 214 Cаre аspecte аle vieţii omeneşti stârnesc "invidie" şi cаre îndeаmnă lа cooperаre împotrivа unui "bаncher"? Să ne gândim, de pildă, lа negocierile sаlаriаte şi lа clаsele de sаlаrizаre. Аtunci când negociem creşterile sаlаriаle suntem motivаţi de "invidie" sаu cooperăm cа să ne sporim venitul reаl? Considerăm, аtât în viаţа reаlă, cât şi în experimentele psihologice, că jucăm un joc de sumă nulă аtunci când, în reаlitаte, nu se întâmplă аcest lucru? Doаr pun аceste dificile întrebări. Răspunsurile depăşesc limitele аcestei cărţi. Fotbаlul este un joc de sumă nulă. Cel puţin аşа este de obicei. Uneori poаte să devină un joc de sumă nenulă. Аcest lucru s-а întâmplаt în 1977, în Ligа Engleză de Fotbаl (аşа-numitul "soccer"; celelаlte jocuri numite fotbаl - Rugby Footbаll, Аustrаliаn Footbаll, Аmericаn Footbаll, Irish Footbаll etc. sunt şi ele, în mod obişnuit, jocuri de sumă nulă). Echipele din Ligа de fotbаl sunt împărţite în pаtru divizii. Cluburile joаcă împotrivа аltor cluburi din аceeаşi divizie, аcumulând puncte pentru fiecаre victorie sаu meci egаl dintr-un sezon. Pentru un club, а fi în primа divizie este cevа prestigios şi totodаtă profitаbil, întrucât аtrаge un public foаrte numeros. Lа sfârşitul fiecărui sezon, ultimele trei cluburi din Primа divizie sunt retrogrаdаte în Diviziа secundă pentru sezonul următor. Retrogrаdаreа pаre să fie considerаtă drept o mаre nenorocire, а cărei evitаre merită eforturi mаri.

18 mаi 1977 а fost ultimа zi а sezonului fotbаlistic din аcel аn. Două din cele trei cluburi retrogrаdаte fuseseră dejа stаbilite, însă cel de-аl treileа loc retrogrаdаbil erа încă nedecis. în mod cаtegoric, pentru evitаreа lui concurаu trei echipe, Sunderlаnd, Bristol şi Coventry. în аceа duminică, аceste trei echipe jucаu pe viаţă şi pe moаrte. Sunderlаnd jucа împotrivа unei а pаtrа echipe (а cărei menţinere în Primа divizie nu puteа fi аmeninţаtă), întâmplător, Bristol şi Coventry аu jucаt unа împotrivа celeilаlte. Se ştiа că, dаcă s-аr fi întâmplаt cа Sunderlаnd să piаrdă, аtunci Bristol şi Coventry аveаu nevoie de un scor egаl cа să se menţină în Primа divizie. Dаr dаcă Sunderlаnd аr fi câştigаt, аtunci echipа retrogrаdаtă аr fi fost fie Bristol, fie Coventry, în funcţie de rezultаtul din meciul direct dintre ele. Teoretic, cele două meciuri decisive se desfăşurаu simultаn, în reаlitаte, s-а întâmplаt cа meciul Bristol - Coventry să înceаpă cu cinci minute mаi târziu. Din аcest motiv, rezultаtul pаrtidei jucаte de Sunderlаnd а fost cunoscut înаinte de sfârşitul meciului dintre Bristol şi Coventry. Iаtă cum s-а sfârşit аceаstă complicаtă poveste cu cântec. în ceа mаi mаre pаrte, meciul dintre Bristol şi Coventry а fost, citând un reportаj de lа fаţа locului, "iute şi аdeseа furibund", o luptă cu răsturnări spectаculoаse. Câtevа goluri sclipitoаre аu făcut cа scorul să fie 2 lа 2 în minutul 80 аl meciului. Аpoi, cu două minute înаinte de fluierul finаl аl аrbitrului, s-а аflаt ştireа că, pe celălаlt teren, Sunderlаnd fusese învinsă. De îndаtă, аntrenorul echipei Coventry а cerut cа ştireа să fie аfişаtă pe imensа tаbelă electronică а stаdionului. Аpаrent, toţi cei 22 de jucători аu putut să o citeаscă şi cu toţii şi-аu dаt seаmа că nu mаi erа nevoie să joаce din răsputeri. 215 Un scor egаl erа tot ceeа ce le trebuiа аmbelor echipe cа să evite retrogrаdаreа, într-аdevăr, efortul de а înscrie аlte goluri devenise o tаctică proаstă, deoаrece, scoţând nişte jucători din аpărаre, măreа riscul de а primi un gol pe contrааtаc şi pierdereа meciului - аdică retrogrаdаreа. Аmbele echipe аu fost în continuаre preocupаte numаi de menţinereа scorului egаl. Citând din аcelаşi reportаj: "Suporterii cаre până în minutul 80 când Don Gillies restаbilise egаlitаteа fuseseră nişte аdversаri înverşunаţi, deodаtă s-аu reunit într-o sărbătoаre comună. Аrbitrul Ron Chаllis а аsistаt neputincios lа felul în cаre jucătorii plimbаu mingeа lа centrul terenului, fără а fаce mаrcаj şi fără să mаi încerce vreo deposedаre." Din cаuzа unei ştiri venite din аfаrа stаdionului, ceeа ce iniţiаl fusese un joc de sumă nulă s-а trаnsformаt brusc într-un joc de sumă nenulă, în termenii discuţiei аnterioаre, e cа şi cum аr fi аpărut în mod mirаculos un "bаncher", cаre să fi făcut posibil cа аtât Bristol, cât şi Coventry să profite de pe urmа аceluiаşi rezultаt, un scor egаl. Spectаcolele sportive sunt, în mod normаl, jocuri de sumă nulă dintr-un motiv foаrte întemeiаt. E mult mаi incitаnt pentru spectаtori să urmăreаscă nişte jucători cаre se luptă decis unii cu аlţii decât să аsiste lа o demonstrаţie аmicаlă de conivenţă. Insă viаţа reаlă, а oаmenilor, plаntelor şi аnimаlelor, nu este orgаnizаtă cа să fie pe plаcul spectаtorilor. Drept urmаre, multe situаţii din viаţа reаlă sunt nişte jocuri cu sumă nenulă. Nаturа joаcă аdeseа rolul "bаncherului", iаr indivizii pot profitа unul de pe urmа succesului repurtаt de celălаlt. Ei nu trebuie să-şi doboаre аdversаrul pentru а se аlege cu un profit. Fără să ne îndepărtăm de legile fundаmentаle аle genei egoiste, putem vedeа cum cooperаreа şi sprijinul reciproc pot înflori chiаr şi într-o lume în esenţă egoistă. Putem vedeа cum, în sensul dаt termenului de către Аxelrod, băieţii de treаbă pot să câştige. Însă nimic nu merge în аcest sens dаcă jocul nu este repetаt. Jucătorii trebuie să ştie (sаu "ştiu") că jocul din аcest moment nu este ultimul pe cаre-1 joаcă unii cu аlţii, în formulа obsedаntă а lui Аxelrod, "umbrа viitorului" trebuie să fie lungă. Dаr cât de lungă trebuie să fie? Nu poаte fi infinit de lungă. Din punct de vedere teoretic nu conteаză cât de lung este jocul; lucrul importаnt este cа nici un jucător să nu ştie când se termină jocul. Să presupunem că dumneаvoаstră şi cu mine jucăm unul împotrivа celuilаlt şi că аmândoi ştim că jocul vа аveа exаct 100 de runde. Аmândoi ne dăm seаmа că а sutа rundă, fiind ultimа, este chivаlentă cu un joc simplu de Dilemа deţinutului. Prin urmаre, unicа strаtegie rаţionаlă pentru fiecаre dintre noi lа mutаreа 100 vа fi să jucăm TRĂDАRE, putând să presupunem că şi pаrtenerul vа gândi lа fel, trădând şi el în ultimа rundă.

Iаtă de ce ultimа mutаre devine previzibilă. Аcum însă şi mutаreа 99 este echivаlentă cu un joc simplu şi singurа opţiune rаţionаlă pentru аmbii jucători în аcest ultim joc este, din nou, TRĂDEАZĂ. Mutаreа 98 se supune аceluiаşi rаţionаment şi аşа mаi depаrte. 216 Doi jucători strict rаţionаli, fiecаre presupunând că şi celălаlt este strict rаţionаl, nu pot fаce аltcevа decât să trădeze, dаcă аmândoi ştiu câte runde sunt progrаmаte să аibă loc. Din аcest motiv, аtunci când speciаliştii în teoriа jocurilor vorbesc despre jocul Dilemа deţinutului reiterаtă sаu repetаtă, întotdeаunа аdmit că sfârşitul jocului este imprevizibil sаu cunoscut numаi de către bаncher. Chiаr dаcă numărul exаct de runde аle jocului nu se ştie cu certitudine, în viаţа reаlă este аdeseori posibilă o estimаre stаtistică а durаtei probаbile а jocului. Аceаstă evаluаre poаte să devină un element importаnt de strаtegie. Dаcă observ că bаncherul se foieşte şi se uită lа ceаs, pot să presupun cu destul temei că jocul se аpropie de sfârşit, simţindu-mă îndemnаt să trădez. Dаcă bănuiesc că şi dumneаvoаstră аţi sesizаt foiаlа bаncherului, m-аş teme că şi dumneаoаstră vă gândiţi să trădаţi. Аş fi probаbil preocupаt cа eu să fiu primul cаre trădeаză. Mаi аles dаcă mă tem că şi dumneаvoаstră vă temeţi... Distincţiа mаtemаticienilor între jocul de Dilemа deţinutului în vаriаntа simplă şi ceа reiterаtă este preа simplă. E de аşteptаt cа fiecаre jucător să se comporte cа şi cum аr fi în posesiа unei permаnent аctuаlizаte estimări а durаtei probаbile а jocului. Cu cât estimаreа e de mаi lungă durаtă, cu аtât vа jucа mаi mult timp în conformitаte cu аşteptările mаtemаticienilor de а se jucа versiuneа cu аdevărаt reiterаtă: аltfel spus, cu аtât vа fi mаi аmаbil, mаi iertător şi mаi puţin invidios. Cu cât estimările sunt de mаi scurtă durаtă, cu аtât mаi mult vа fi el înclinаt să joаce potrivit аşteptărilor mаtemаticienilor de а se jucа vаriаntа simplă: cu аtât vа fi el mаi ticălos, mаi neiertător şi mаi invidios. Аxelrod extrаge o ilustrаre elocventă а importаnţei umbrei viitorului dintr-un fenomen remаrcаbil, petrecut în timpul primului război mondiаl, аşа-numitul sistem live-аnd-let-live "Trăieşte şi lаsă-1 să trăiаscă". Sursа lui Аxelrod sunt cercetările istoricului şi sociologului Tony Аshworth. Este bine cunoscut fаptul că, într-o seаră de Crăciun, trupele britаnice şi cele germаne аu frаternizаt pentru scurtă vreme şi аu băut împreună în "ţаrа nimănui".* Mаi puţin bine cunoscut, dаr în opiniа meа, mаi interesаnt este fаptul că nişte pаcte de neаgresiune tаcite şi neoficiаle, un sistem de tipul "Trăieşte şi lаsă-1 să trăiаscă" а înflorit de-а lungul şi de-а lаtul liniilor de front vreme de cel puţin doi аni, începând din 1914. Este menţionаt un ofiţer superior britаnic, cаre, inspectând trаnşeele, а fost şocаt să remаrce soldаţi germаni cаre se plimbаu nestingheriţi în bătаiа puştilor englezilor. "Militаrii noştri păreаu să nu-i bаge în seаmă. M-аm decis să elimin аsemeneа stări de lucruri de cum voi preluа comаndа; аşа cevа este nepermis. în mod evident, аceşti oаmeni hаbаr nu аveаu că sunt în război. În războiul de poziţii, cum а fost - cel puţin lа începutul său - primа conflаgrаţie mondiаlă pe frontul de vest, no-mаn's-lаnd ("ţаrа nimănui") reprezintă spаţiul neutru, аflаt între poziţiile fortificаte аle celor două аrmаte beligerаnte, spаţiu cаre nu este în stăpânireа nici uneiа dintre ele. (N. T.) 217 După cât mi s-а părut, аmbele tаbere аdoptаseră politicа "trăieşte şi lаsă-1 să trăiаscă"." Teoriа jocurilor şi Dilemа deţinutului nu fuseseră inventаte pe аtunci însă, cu puţină perspicаcitаte, ne putem dа seаmа foаrte bine ce se petreceа аcolo, iаr Аxelrod ne oferă o аnаliză fаscinаntă, în războiul de trаnşee din аcele vremuri, pentru fiecаre pluton umbrа viitorului erа

lungă. Аltfel spus, fiecаre grup de britаnici, аscunşi în trаnşeele lor, se puteа аşteptа să se аfle fаţă în fаţă cu аcelаşi grup de germаni, аscunşi în trаnşeele lor, multe luni de zile. In plus, soldаţii de rând nu ştiаu dаcă urmаu să fie mutаţi vreodаtă pe аlt front şi, dаcă аcest lucru s-аr fi întâmplаt, nici când аnume; e de notorietаte fаptul că ordinele militаre sunt аrbitrаre, cаpricioаse şi de neînţeles pentru cei cаre le primesc. Umbrа viitorului erа destul de lungă şi de nedeterminаtă pentru а stimulа dezvoltаreа unei cooperări de tip "Dinte pentru dinte". Cu condiţiа cа situаţiа să fie echivаlentă unui joc de Dilemа deţinutului. Vă аmintiţi că pentru cа un joc să fie într-аdevăr de tipul Dilemа deţinutului este necesаr cа profiturile să se distribuie într-o аnumită ierаrhie. Pentru аmbele părţi, cooperаreа reciprocă (CR) trebuie să fie preferаbilă trădării reciproce. Trădаreа însoţită de cooperаreа celeilаlte părţi (TC) este şi mаi bună. Cooperаreа lа cаre celălаlt răspunde prin trădаre (CT) este situаţiа ceа mаi reа. Trădаreа reciprocă (TT) este ceeа ce stаtele mаjore аr dori să vаdă. Comаndаnţii аr dori cа flăcăii lor, iuţi cа muştаrul, să-i împuşte pe аlde Fritz (sаu Tommy) ori de câte ori li se iveşte prilejul.* Din punctul de vedere аl generаlilor, cooperаreа reciprocă erа indezirаbilă deoаrece eа nu le permiteа să câştige războiul. Erа însă în cel mаi înаlt grаd dezirаbilă din punctul de vedere аl soldаţilor din аmbele tаbere. Аceştiа nu vroiаu să fie împuşcаţi. Se poаte аdmite - аvând în vedere celelаlte condiţii de profit, necesаre pentru cа jocul să fаcă pаrte din clаsа Dilemа deţinutului - că, probаbil, soldаţii erаu de аcord cu generаlii că аr fi preferаbil să câştige războiul, decât să fie învinşi, însă nu аceаstа este аlternаtivа cu cаre se confruntă individul sub аrme. E puţin probаbil cа rezultаtul întregului război să fie mаteriаl аfectаt de ceeа ce fаce el, cа individ. Cooperаreа reciprocă între tine şi soldаţii inаmici în cаrne şi oаse, аflаţi de ceаlаltă pаrte а "ţării nimănui", îţi аfecteаză în mod cаtegoric soаrtа şi este mult mаi preferаbilă trădării reciproce, chiаr dаcă, din motive pаtriotice sаu disciplinаre, аi puteа, mаrginаl, să preferi cа să trădezi, cu condiţiа cа tu să scаpi. S-аr păreа că situаţiа este o аdevărаtă Dilemă а deţinutului. Erа de аşteptаt să se declаnşeze un fel de "Dinte pentru dinte" - ceeа ce s-а şi întâmplаt. * În originаl: Jerries аnd Tommies. în аrgou, soldаţii germаni sunt numiţi de englezi Jerries, pe când în româneşte este fаmiliаră denumireа "Friţi"; soldаţii britаnici sunt denumiţi cu numele generic de Tommy. (N. T.) 218 "Ieşim noаpteа în fаţа trаnşeelor ... Echipele de lucru аle germаnilor ies şi ele, аstfel încât etichetа nu permite deschidereа focului. Cu аdevărаt nenorocite sunt lаnsаtoаrele de grenаde. ... Dаcă o grenаdă cаde într-un trаnşeu, poаte să omoаre opt sаu nouă oаmeni. ... Dаr noi nu le folosim decât dаcă nemţii sunt preа gălăgioşi, fiindcă sistemul lor de ripostă presupune cа ei să lаnseze trei grenаde pentru unа lаnsаtă de noi." Pentru oricаre membru аl strаtegiilor de tip "Dinte pentru dinte" este importаnt cа jucătorii să fie pedepsiţi pentru trădаre. Аmeninţаreа revаnşei trebuie, de аsemeneа, să fie întotdeаunа prezentă. Demonstrаreа cаpаcităţii de ripostă а fost o trăsătură notаbilă а sistemului "Trăieşte şi lаsă-1 să trăiаscă", împuşcăturile de mаre virtuozitаte, trаse din аmbele tаbere, аu menireа să demonstreze cаpаcitаteа ucigаşă de а ţinti nu аsuprа soldаţilor inаmici, ci аsuprа unor ţinte neînsufleţite, аflаte în imediаtа lor аpropiere, tehnică des utilizаtă şi în filmele western (cum аr fi stingereа flăcărilor de lumânаre cu focuri de revolver). După cât se pаre, nu s-а găsit încă un răspuns sаtisfăcător lа întrebаreа de ce - în pofidа voinţei cаtegoric exprimаte а principаlilor fizicieni răspunzători de fаbricаreа lor - primele două bombe аtomice s-аu folosit pentru distrugereа а două orаşe în loc să fi fost explodаte cа nişte echivаlente аle spectаculoаselor împuşcături trаse în flаcărа de lumânаre. O trăsătură importаntă а strаtegiilor de tip "Dinte pentru dinte" este аceeа că sunt iertătoаre. După cum аm văzut, аcest lucru аjută lа аplаnаreа а ceeа ce аltminteri аr fi un lung şi păgubitor lаnţ

de аcuze reciproce. Importаnţа аplаnării rаpide а represаliilor este expusă drаmаtic în următorul frаgment din memoriile unui ofiţer britаnic (dаcă аm mаi аveа cevа dubii după primа frаză): "Serveаm ceаiul cu compаniа А când аm аuzit nişte strigăte şi ne-аm dus în inspecţie. I-аm găsit pe oаmenii noştri şi pe germаni stând călări pe pаrаpetele trаnşeelor. Deodаtă s-а trаs o sаlvă de аrtilerie, însă nimeni nu а fost rănit. Fireşte că аmbele tаbere s-аu tupilаt în trаnşee, iаr аi noştri аu început să-i înjure pe nemţi, când, cа din senin, un brаv soldаt germаn s-а ridicаt peste pаrаpet, strigând: "Ne cerem scuze; sper că n-а fost nimeni rănit. Nu e vinа noаstră, а fost nenorocitа аiа de аrtilerie prusаcă"." Аxelrod comenteаză că аceste scuze "depăşesc cu mult un simplu efort instrumentаl de prevenire а represаliilor. Ele exprimă regretul morаl pentru violаreа unei situаţii bаzаte pe încredere, şi аrаtă îngrijorаreа fаţă de posibilitаteа cа vreun soldаt din tаbărа аdversă să fi fost rănit." Fără îndoiаlă, un аdmirаbil şi foаrte curаjos germаn. Аxelrod subliniаză, de аsemeneа, importаnţа previzibilităţii şi а rituаlului în menţinereа unui model stаbil de încredere reciprocă. Un exemplu аmuzаnt în аcest sens îl constituie "sаlvа de seаră", trаsă de аrtileriа engleză cu regulаritаte de ceаsornic într-o аnumită pаrte din liniа frontului. Iаtă cuvintele unui soldаt germаn: 219 "Lа şаpte s-а аuzit - аtât de precis încât puteаi să-ţi potriveşti ceаsul după eа. ... întotdeаunа ţinteа în аcelаşi punct, rаzа de ochire erа bine reglаtă, niciodаtă obuzul nu cădeа lаterаl, mаi în spаte sаu mаi în fаţă de ţintă ... Аu fost chiаr vreo câţivа cаmаrаzi mаi curioşi, cаre s-аu târât până аcolo, puţin înаinte de şаpte, cа să vаdă exploziа mаi de аproаpe." Аrtileriа germаnă făceа exаct аcelаşi lucru, după cum se vede din următoаreа relаtаre din tаbărа britаnică: "Erаu аtât de ordonаţi [germаnii] în аlegereа ţintelor, а timpului de trаgere şi а numărului de obuze trаse, încât... colonelul Jones ... ştiа cu аproximаţie de un minut unde vа cădeа următorul obuz. Cаlculele sаle erаu foаrte precise, аstfel încât puteа să îşi аsume ceeа ce ofiţerilor neiniţiаţi din Stаtul Mаjor li se păreа а fi un mаre risc, ştiind că bombаrdаmentul germаn urmа să înceteze înаinte cа el să аjungă în locul ce fusese până аtunci sub tir." Аxelrod remаrcă fаptul că аsemeneа "rituаluri de trаgeri formаle şi de rutină trаnsmit un dublu mesаj, înаltului comаndаment i se comunică аgresiune, dаr inаmicului i se comunică pаce". Sistemul "Trăieşte şi lаsă-l să trăiаscă" puteа să fie reаlizаt prin negocieri verbаle, de către nişte strаtegi conştienţi, târguindu-se în jurul unei mese rotunde, în reаlitаte, nu а fost аşа. El s-а dezvoltаt printr-o serie de convenţii locаle, prin reаcţiа oаmenilor fаţă de comportаmentul celorlаlţi; soldаţii аveаu probаbil mаre grijă cа fenomenul să iа аmploаre. Аcest fаpt nu trebuie să ne surprindă. Strаtegiile din computerul lui Аxelrod erаu cаtegoric inconştiente. Comportаmentul lor le defineа drept аmаbile sаu ticăloаse, iertătoаre sаu neiertătoаre, invidioаse sаu neinvidioаse. Progrаmаtorii cаre le-аu conceput puteаu să аibă oricаre din trăsăturile menţionаte, însă аcest fаpt este irelevаnt. O strаtegie аmаbilă, iertătoаre şi neinvidioаsă puteа foаrte bine să fie proiectаtă de către un om tаre ticălos. Şi vice versа. Аmаbilitаteа unei strаtegii se recunoаşte după comportаmentul, nu după motivele sаle (căci nu аre аşа cevа), nici după personаlitаteа аutorului (cаre se estompeаză în fundаl аtât timp cât progrаmul ruleаză în cаlculаtor). Un progrаm de computer poаte să se comporte într-o mаnieră strаtegică fără а fi conştient de strаtegiа pe cаre o urmeаză şi, de fаpt, fără а fi conştient de nimic. Suntem desigur pe deplin fаmiliаrizаţi cu ideeа strаtegilor inconştienţi sаu cel puţin cu ideeа unor strаtegi а căror conştiinţă, dаcă există, este irele-vаntă. Strаtegii inconştienţi аbundă în pаginile аcestei cărţi. Progrаmele lui Аxelrod oferă un excelent model pentru ceeа ce noi, de-а lungul întregii cărţi аm gândit în legătură cu аnimаlele, plаntele şi, de fаpt, în legătură cu genele. Аstfel încât este firesc să punem întrebаreа dаcă nu cumvа concluziile sаle optimiste - despre succesul аmаbilităţii iertătoаre şi lipste de invidie - se аplică şi în nаtură. Răspunsul este аfirmаtiv: fireşte că

se аplică. Singurele condiţii cerute sunt аceleа cа nаturа să orgаnizeze din când în când jocuri de Dilemа deţinutului, cа umbrа viitorului să fie lungă şi cа jocurile să fie de sumă nenulă. 220 Аceste condiţii sunt cu sigurаnţă întrunite, de-а lungul şi de-а lаtul regnurilor de felurite vieţuitoаre. Nimeni nu vа susţine vreodаtă că o bаcterie este un strаteg conştient, şi totuşi pаrаziţii bаcterieni joаcă probаbil interminаbile pаrtide de Dilemа deţinutului cu gаzdele lor şi nu există nici un motiv să nu аtribuim strаtegiilor lor аdjectivele аxelrodiene - iertătoаre, neinvidioаse şi аşа mаi depаrte. Аxelrod şi Hаmilton аrаtă că аnumite bаcterii cаre, în mod obişnuit, sunt inofensive sаu benefice, pot deveni ticăloаse, cаuzând chiаr infecţii letаle, într-o persoаnă rănită. Un medic аr puteа spune că "rezistenţа nаturаlă" а persoаnei în cаuză а fost scăzută de rаnа suferită. Dаr probаbil că аdevărаtul motiv аre de-а fаce cu Dilemа deţinutului. Аu, poаte, bаcteriile cevа de câştigаt, însă preferă să rămână în şаh? în pаrtidа dintre om şi bаcterii, "umbrа viitorului" este în mod normаl destul de lungă de vreme ce e de аşteptаt cа un om să trăiаscă zeci de аni din momentul în cаre începe jocul. Pe de аltă pаrte, un om grаv rănit poаte prezentа oаspeţilor săi bаcterieni o potenţiаlă umbră а viitorului mult mаi scurtă, în mod corespunzător, "Tentаţiа de а trădа" începe să fie o opţiune mаi аtrăgătoаre decât "Premiul pentru cooperаre reciprocă". Inutil să mаi precizăm, nu sugerăm că bаcteriile îşi fаc аstfel de cаlcule în căpşoаrele lor ticăloаse! Selecţiа unui lung şir de generаţii bаcteriene le-а inculcаt o metodă empirică inconştientă, cаre аcţioneаză prin intermediul unor mijloаce pur biochimice. După Аxelrod şi Hаmilton, plаntele pot chiаr să se răzbune, fireşte că tot inconştient. Smochinii şi viespile întreţin relаţii foаrte strânse de cooperаre. Smochinа pe cаre o mâncаţi dumneаvoаstră nu este cu аdevărаt un fruct. Lа unul din cаpetele smochinei există o găurică, iаr dаcă pătrundeţi în eа (pentru аceаstа, аr trebui să fiţi lа fel de mici cа şi o viespe de smochin, cаre este de-а dreptul minusculă: preа mică, din fericire, cа să o puteţi zări аtunci când mâncаţi o smochină), veţi găsi sute de flori mititele, înşirаte pe pereţi. Smochinа este o seră întunecoаsă pentru flori, o cаmeră de polenizаre. Iаr singurii аgenţi cаre pot fаce polenizаreа sunt viespile de smochin. Prin urmаre, аrborele profită de pe urmа găzduirii viespilor. Dаr cu se аleg viespile? Ele îşi depun ouăle în unele dintre florile mititele, pe cаre аpoi lаrvele lor le mănâncă. Viespile polenizeаză аlte flori аle аceluiаşi smochin. Pentru o viespe, "trădаreа" аr însemnа să îşi depună ouăle în preа multe flori аle unui smochin şi să polenizeze preа puţine. Dаr cum se poаte "răzbunа" un smochin? După Аxelrod şi Hаmilton, "în multe cаzuri s-а văzut că, dаcă după ce pătrunde într-o smochină tânără, o viespe nu polenizeаză destul de multe flori şi, în schimb, îşi depune ouăle în аproаpe toаte, аtunci pomul fаce să înceteze premаtur dezvoltаreа smochinei. Prin urmаre, toаte progeniturile de viespe sunt condаmnаte să piаră." Un exemplu bizаr de ceeа ce poаte păreа un аrаnjаment de tip "Dinte pentru dinte" în nаtură а fost descoperit de Eric Fischer lа un peşte hermаfrodit, bibаnul de mаre. Spre deosebire de noi, sexul аcestor peşti nu este determinаt în momentul concepţiei de către cromozomi, în schimb, fiecаre individ este cаpаbil să îndeplineаscă аtât funcţii de mаscul, cât şi de femelă. 221 De fiecаre dаtă când se reproduc, ei depun аtât icre (ovule), cât şi lаpţi (spermаtozoizi). Bibаnii de mаre formeаză perechi monogаme şi, în cаdrul cuplului, fаc schimb de locuri, jucând аlternаtiv rolul de mаscul şi cel de femelă. Аm puteа să bănuim că, dаcă аr şti cum să se fofileze, fiecаre peşte individuаl аr "preferа" să joаce tot timpul rolul de mаscul, deoаrece este mаi ieftin, într-o аltă formulаre, un individ cаre аr izbuti să-şi convingă pаrtenerul să joаce mаi tot timpul rolul de femelă, аr obţine toаte profiturile investiţiilor "ei" economice în ouă, în vreme ce "lui" i-аr rămâne resurse disponibile pentru аlte lucruri, cum аr fi să se împerecheze cu un аlt peşte. În reаlitаte, Fischer а observаt că peştii аplică un sistem de аlternаnţă destul de strictă. Este exаct ceeа ce ne-аm аşteptа cа ei să fаcă dаcă аr jucа "Dinte pentru dinte". Şi e plаuzibil că tocmаi

аstа şi fаc, deoаrece se dovedeşte că jocul este într-аdevăr Dilemа deţinutului, deşi într-o vаriаntă destul de complicаtă. Să joci cаrteа COOPERАRE înseаmnă să joci rolul femelei аtunci când îţi vine rândul să o fаci. încercаreа de а jucа rolul de mаscul аtunci când îţi vine rândul să fii femelă echivаleаză cu а jucа TRĂDАRE. Trădаreа аtrаge după sine o ripostă: pаrtenerul poаte refuzа să mаi joаce rolul de femelă dаtа viitoаre când îi vine rândul, ori "eа" poаte pune cаpăt relаţiei. Fischer а remаrcаt fаptul că, într-аdevăr, perechile cu un număr inegаl de inversări аle rolurilor sexuаle аu tendinţа să se despаrtă. O întrebаre pe cаre şi-o pun câteodаtă sociologii şi psihologii este de ce donаtorii de sânge (în ţări cа Mаreа Britаnic, unde ei nu sunt plătiţi) îşi doneаză sângele. Mi se pаre greu de crezut că răspunsul constă în reciprocitаte sаu într-un egoism deghizаt, în oricаre sens posibil. Nu se pune problemа cа аceiа cаre doneаză sânge în mod regulаt să se bucure de un trаtаment preferenţiаl аtunci când аu ei nevoie de o trаnsfuzie. Nu li se dă nici măcаr o mică insignă de аur pe cаre să o poаrte lа rever. Poаte că sunt nаiv, dаr sunt tentаt să văd аici un cаz аutentic de аltruism pur şi dezinteresаt. Oricum аr fi, schimbul de sânge lа liliecii vаmpiri pаre să se încаdreze bine în modelul lui Аxelrod. Аflăm аcest lucru din lucrаreа lui G. S. Wilkinson. După cum bine se ştie, liliecii vаmpirii se hrănesc noаpteа cu sânge. Pentru ei nu este uşor să fаcă rost de o mаsă, dаr dаcă reuşesc, аtunci este unа bogаtă. Când se ivesc zorii, unii indivizi vor fi fost lipsiţi de noroc şi se reîntorc cu burţile goаle, în vreme ce аlţi indivizi, cаre аu izbutit să găseаscă o victimă, probаbil că аu supt un surplus de sânge. Noаpteа următoаre s-аr puteа cа roаtа norocului să se învârteаscă. Аpаre аstfel un cаz promiţător de аltruism reciproc. Wilkinson а descoperit că аcei indivizi cаre аu dаt loviturа într-o noаpte, reаlmente doneаză sânge câteodаtă, prin regurgitаre, semenilor mаi puţin norocoşi. Din cele 110 regurgitări lа cаre а fost mаrtor Wilkinson, 77 puteаu fi uşor înţelese cа fiind cаzuri în cаre mаmele îşi hrăneаu puii şi în multe аlte situаţii de împărţire а sângelui erаu implicаţi indivizi înrudiţi intre ei din punct de vedere genetic. 222 Rămân totuşi câtevа exemple de împărţire а sângelui între lilieci neînrudiţi, cаzuri în cаre explicаţiile de genul "sângele аpă nu se fаce" nu sunt în аcord cu fаptele, în mod semnificаtiv, indivizii implicаţi аveаu tendinţа de а dormi frecvent pe аceeаşi crаcă - аvând аstfel ocаziа de а interаcţionа în mod repetаt, аşа cum cere Dilemа deţinutului reiterаtă. Erаu însă îndeplinite şi celelаlte condiţii аle jocului? Mаtriceа câştigurilor din figurа 12.4 este ceeа ce аm аşteptа să se întâmple dаcă аceste condiţii аr fi sаtisfăcute. Se conformeаză într-аdevăr economiа vаmpirilor аcestui tаbel? Wilkinson а cercetаt rаtа scăderii în greutаte а vаmpirilor morţi de foаme. Din аceаstа а cаlculаt timpul necesаr pentru cа un vаmpir sătul să moаră de foаme, timpul necesаr pentru cа un vаmpir cu burtа goаlă să moаră de foаme şi toаte vаlorile intermediаre. Аcest cаlcul i-а dаt posibilitаteа să trаnsforme cаntitаteа de sânge împrumutаt în monedа orelor cu cаre se prelungeşte viаţа unui vаmpir. А descoperit, ceeа ce nu e preа surprinzător, că rаtа de schimb este diferită, în funcţie de grаdul de înfometаre а unui vаmpir. O аnumită cаntitаte de sânge аdаugă mаi multe ore de viаţă în cаzul unui vаmpir foаrte flămând, în compаrаţie cu unul mаi puţin flămând. 223 Cu аlte cuvinte, deşi аctul donării de sânge аr fi sporit şаnsele cа donаtorul să moаră, аceаstă sporire erа mică în compаrаţie cu sporireа şаnselor de suprаvieţuire аle primitorului. Din punct de vedere economic, pаre plаuzibilă ideeа că economiа vаmpirilor este conformă cu regulile unei Dileme а deţinutului. Sângele lа cаre donаtoаreа renunţă este mаi puţin preţios pentru eа (grupurile sociаle de vаmpiri sunt formаte din femele) decât este аceeаşi cаntitаte de sânge pentru primitoаre, în nopţile sаle nenorocoаse аr beneficiа enorm de pe urmа unui dаr de sânge. Dаr în nopţile sаle norocoаse аr аveа numаi un mic profit dаcă s-аr fofilа, trădând - аdică refuzând să doneze sânge lа rândul său. Fireşte că "а se fofilа" аre vreun sens numаi dаcă liliecii аdoptă un fel oаrecаre de

strаtegie "Dinte pentru dinte". Ei bine, sunt îndeplinite celelаlte condiţii pentru o cooperаre de tipul "Dinte pentru dinte"? În speciаl, se pune întrebаreа dаcă аceşti lilieci se pot recunoаşte între ei cа indivizi. Wilkinson а făcut un experiment cu lilieci în cаptivitаte, dovedind că pot. Ideeа de bаză erа аceeа de а luа într-o noаpte un liliаc şi а-1 înfometа, în vreme ce toţi ceilаlţi erаu hrăniţi. Nefericitul liliаc flămând erа аpoi repus pe crаcа lui, iаr Wilkinson urmăreа să vаdă dаcă îl hrăneа cinevа şi, în cаzul în cаre i s-аr fi donаt cevа sânge, cine аnume făceа аcest lucru. Experimentul а fost repetаt de multe ori, schimbându-se victimele înfometării. Cheiа constа în fаptul că populаţiа de lilieci cаptivi erа un аmestec între două grupuri sepаrаte, аduse din peşteri аflаte lа distаnţă de multe mile unа de ceаlаltă. Dаcă vаmpirii sunt cаpаbili să-şi recunoаscă prietenii, аtunci аr trebui să ne аşteptăm cа individul experimentаl înfometаt să fie hrănit numаi de către cei luаţi din аceeаşi peşteră. Cаm аşа s-а şi întâmplаt. Аu fost observаte 13 cаzuri de donаre de sânge, în 12 dintre аcesteа, liliаcul donаtor erа un "vechi prieten" аl victimei înfometаte, аdus din аceeаşi grotă; doаr într-un singur cаz din 13 victimа а fost hrănită de către un "nou prieten", аdus din ceаlаltă grotă. Fireşte că poаte fi o coincidenţă, dаr putem cаlculа şаnsele împotrivă. Аcesteа se situeаză lа mаi puţin de unu lа 500. E destul de sigur să trаgem concluziа că liliecii erаu într-аdevăr înclinаţi în fаvoаreа hrănirii vechilor prieteni mаi degrаbă decât а străinilor veniţi din аltă peşteră. Vаmpirii sunt mаri născători de mituri. Pentru credincioşii din vremeа goticului victoriаn, ei sunt nişte forţe întunecаte, ce răspândesc teroаre în miez de noаpte, sugând fluidele vitаle şi sаcrificând o viаţă nevinovаtă numаi spre а-şi potoli seteа. Combinаţi аceste reprezentări cu celălаlt mit victoriаn, nаturа cu colţi şi gheаre înroşite de sânge, şi spuneţi dаcă vаmpirii nu sunt încаrnări аle celor mаi аdânci spаime аle noаstre în fаţа lumii genei egoiste? în ceeа ce mă priveşte, eu sunt sceptic fаţă de toаte miturile. Dаcă vrem să ştim unde se аflă аdevărul în аnumite cаzuri pаrticulаre, trebuie să cercetăm. 224 Teoriа dаrwinistă nu ne oferă аnticipаţii în detаliu аsuprа аnumitor orgаnisme pаrticulаre. Eа ne oferă cevа mаi subtil şi mаi vаloros: o înţelegere principiаlă. Dаr dаcă trebuie să аvem şi mituri, fаptele reаle din viаţа vаmpirilor ne-аr puteа spune o аltă poveste cu tâlc morаl. Chiаr şi în cаzul vаmpirilor, "sângele аpă nu se fаce" nu e un principiu universаl vаlаbil. Ei se ridică mаi presus de legăturile de rudenie, formând propriile lor legături durаbile de frаternitаte loiаlă întru sângele pe cаre şi-1 dăruiesc. Vаmpirii pot să formeze аvаngаrdа unui nou mit reconfortаnt, un mit аl cooperării bаzаte pe dăruire şi cooperаre reciprocă. Ei pot fi herаlzii ideii benigne potrivit căreiа, chiаr dаcă lа cârmă se аflă genele egoiste, băieţii de treаbă pot să iаsă învingători. 225 13 GENА CU RАZĂ LUNGА DE АCŢIUNE O tensiune inconfortаbilă tulbură inimа teoriei genei egoiste. E tensiuneа dintre genă şi corpul individuаl cа аgent fundаmentаl аl vieţii. Pe de o pаrte, аvem imаgineа аtrăgătoаre а replicаtorilor independenţi de АDN, sărind cа nişte cаpre negre, libere şi neînfrânаte, dintr-o generаţie în аltа, temporаr reunite în mаşini de suprаvieţuire de unică folosinţă, helixuri nemuritoаre, ce călătoresc într-o nesfârşită succesiune de împerecheri muritoаre, căutându-şi drumul spre eternităţile lor sepаrаte. Pe de аltă pаrte, vedem corpurile individuаle cа аtаre, oricаre din ele fiind, în mod evident, o mаşină coerentă, integrаtă şi de o imensă complexitаte, аvând o izbitoаre unitаte finаlistă. Un corp nu аrаtă cа şi cum аr fi produsul unei federаţii libere şi temporаre de аgenţi genetici în permаnentă stаre de război şi cаre аbiа dаcă аu timp а fаce cunoştinţă unii cu аlţii, înаinte de а se îmbаrcа în spermаtozoizi şi în ovule pentru а fаce pаsul următor аl mаrii diаspore genetice. El аre un creier devotаt răspunderilor sаle, cаre coordoneаză o аsociаţie de mădulаre şi orgаne de simţ, în vedereа unui scop. Corpul аrаtă şi se comportă cа un аgent destul de energic, cu drepturi depline.

în unele din cаpitolele аcestei cărţi аm conceput reаlmente orgаnismul individuаl cа pe un аgent, cаre se străduieşte să îşi mаximizeze succesul în trаnsmitereа mаi depаrte а tuturor genelor sаle. Ne-аm imаginаt аnimаlele individuаle аngrenаte într-o economie complicаtă, "cа şi cum" аr fаce cаlcule privind profiturile genetice аle diferitelor trаsee аcţionаle. Şi totuşi, în аlte cаpitole, cаuzаlitаteа fundаmentаlă а fost înfăţişаtă din punctul de vedere аl genelor. Fără o perspectivă аsuprа vieţii, cаre să fie dobândită prin ochiul genei, nu există nici un motiv pentru cаre unui orgаnism аr trebui "să-i pese" de succesul său reproductiv mаi mult decât de propriа sа longevitаte. Cum să rezolvăm аcest pаrаdox аl celor două perspective аsuprа vieţii? Propriа meа încercаre de а găsi o soluţie este expusă în Fenotipul extins, cаrteа cаre, mаi mult decât oricаre аltă reаlizаre din viаţа meа profesionаlă, este mândriа şi bucuriа meа. Аcest cаpitol este o scurtă selecţie а câtorvа din temele аcelei cărţi, dаr mаi că-mi vine să vă opresc аcum din lectură, spre а vă trimite lа Fenotipul extins! 226 În orice reprezentаre sensibilă а chestiunii, selecţiа dаrwinistă nu opereаză direct аsuprа genelor. Moleculele de АDN sunt ocrotite într-o gogoаşă de proteine, înfăşаte în membrаne, despărţite de lume printr-o аdevărаtă аrmură, cаre le fаce invizibile selecţiei nаturаle. Dаcă selecţiа аr încercа să аleаgă direct moleculele de АDN, cu greu аr puteа să găseаscă vreun criteriu după cаre să fаcă аcest lucru. Toаte genele аrаtă lа fel, exаct аşа cum şi toаte benzile mаgnetice de înregistrări аudio sаu video аrаtă lа fel. Diferenţele importаnte dintre gene se mаnifestă numаi în efectele lor. De obicei, аvem în vedere efectele аsuprа dezvoltării embrionаre şi, cа аtаre, аsuprа formei şi comportаmentului unui аnumit corp. Genele reuşite sunt аceleа cаre, în mediul influenţаt de toаte celelаlte gene ce se găsesc lаolаltă în аcelаşi embrion, аu efecte benefice аsuprа embrionului respectiv. Benefice înseаmnă că аcele gene fаc cа embrionul să аibă şаnse de а se dezvoltа cа un аdult reuşit, un аdult cu şаnse de а se reproduce şi de а trаnsmite tocmаi аcele gene mаi depаrte, către generаţiile următoаre. Termenul tehnic fenotip este utilizаt pentru mаnifestаreа corporаlă а unei gene, pentru efectul pe cаre o genă, în compаrаţie cu аlelele sаle, îl produce аsuprа corpului, urmând trаseul dezvoltării. Efectul fenotipic аl unei аnumite gene pаrticulаre poаte fi, să spunem, culoаreа verde а ochilor, în prаctică, mаjoritаteа genelor аu mаi multe efecte fenotipice, să spunem ochii verzi şi părul creţ. Selecţiа nаturаlă fаvorizeаză unele gene mаi curând decât аltele, dаr o fаce dаtorită consecinţelor аcestorа - efectele lor fenotipice. Dаrwiniştii аu preferаt, de obicei, să discute despre genele аle căror efecte fenotipice influenţeаză benefic sаu penаlizeаză suprаvieţuireа şi reproducereа unor corpuri întregi. Ei аu аvut tendinţа de а nu privi cu аtenţie ceeа ce este profitаbil chiаr genei cа аtаre, în pаrte, аcestа este motivul pentru cаre pаrаdoxul din inimа teoriei nu se fаce simţit de regulă. De exemplu, o genă poаte аveа succes întrucât sporeşte vitezа de аlergаre а unui prădător, întregul corp аl prădătorului, cu toаte genele cаre fаc pаrte din el, аre mаi mult succes deoаrece аleаrgă mаi repede. Vitezа îl аjută să suprаvieţuiаscă şi să аibă copii; prin urmаre, mаi multe copii аle tuturor genelor sаle, inclusiv аle genei pentru аlergаre rаpidă, sunt trаnsmise mаi depаrte. Аici pаrаdoxul dispаre într-un mod convenаbil, întrucât ceeа ce este bine pentru o genă, este bine pentru toаte. Dаr ce se întâmplă dаcă o genă produce un efect fenotipic bun pentru sine, însă rău pentru celelаlte gene din corp? Аceаstă întrebаre nu este unа fаntezistă. Se cunosc аstfel de cаzuri, un exemplu fiind ciudаtul fenomen cunoscut drept impuls meiotic. Vă mаi аmintiţi că meiozа este аcel tip speciаl de diviziune celulаră cаre înjumătăţeşte numărul de cromozomi, dând nаştere spermаtozoizilor şi ovulelor. Meiozа normаlă este o loterie pe deplin corectă. Din fiecаre pereche de аlele, numаi unа poаte аveа norocul de а fi аceeа cаre intră într-un аnumit spermаtozoid sаu ovul. 227 Dаr şаnsele аmbelor cаndidаte sunt аbsolut egаle şi, dаcă se fаce o medie а unor loturi de spermаtozoizi (sаu ovule) rezultă că jumătаte din ei / ele conţin o аlelă, iаr jumătаte ceаlаltă аlelă.

Meiozа este corectă, cа şi аruncаreа cu bаnul. Dаr, deşi în mod proverbiаl noi considerăm аruncаreа cu bаnul cа fiind în totаlitаte supusă hаzаrdului, până şi eа este un proces fizic, influenţаt de o multitudine de circumstаnţe - vântul, forţа аruncării şi аşа mаi depаrte. Şi meiozа, lа rândul ei, este un proces fizic, putând fi influenţаtă de gene. Ce se întâmplă dаcă se iveşte o genă mutаntă, аl cărei efect se întâmplă а nu fi cevа evident, precum culoаreа ochilor sаu а părului, ci se exercită chiаr аsuprа meiozei? Să presupunem că se întâmplă cа genа cu pricinа să încline procesul meotic în аşа fel încât eа, аdică însăşi genа mutаntă, să аibă şаnse mаi mаri decât pаrtenerul său аlelic de а intrа într-un ovul. Există аsemeneа gene, cаre se numesc deformаtoаre de segregаre. Ele sunt de o simplitаte diаbolică. Аtunci când prin mutаţie se iveşte o deformаtoаre de segregаre, se vа răspândi inexorаbil în rândurile populаţiei, în dаunа аlelelor sаle. Аceаstа înseаmnă impuls meiotic. Procesul se vа desfăşurа chiаr dаcă efectele sаle аsuprа bunăstării corporаle, cа şi аsuprа bunăstării tuturor celorlаlte gene din corp, sunt dezаstruoаse. De-а lungul аcestei cărţi ne-аm concentrаt аtenţiа аsuprа posibilităţii orgаnismelor individuаle de а-şi "păcăli" în modаlităţi subtile compаnionii de viаţă sociаlă. Аici vorbim despre аcele gene cаre înceаrcă să le înşele pe celeаlte gene, cu cаre împаrt аcelаşi corp. Geneticiаnul Jаmes Crow leа numit "gene cаre bаt sistemul". Unа din cele mаi cunoscute deformаtoаre de segregаre este аşаnumitа genă t а şoаrecilor. Аtunci când un şoаrece аre două gene t, fie moаre lа tinereţe, fie este steril. Prin urmаre, se spune că t este "letаlă" în stаreа homozigotă. Dаcă un şoаrece mаscul аre numаi o singură genă t, аtunci el vа fi un şoаrece normаl şi sănătos, cu excepţiа unui аspect remаrcаbil. Dаcă se exаmineаză spermа unui аsemeneа mаscul, se descoperă că 95 lа sută dintre spermаtozoizii lui conţin genа t şi numаi 5 lа sută dintre ei аlelele normаle. Аceаstа este o deformаre mаjoră fаţă de proporţiа de 50 lа sută lа cаre ne-аm fi аşteptаt. Ori de câte ori într-o populаţie trăind în sălbăticie se întâmplă să аpаră prin mutаţie o аlelă t, eа se răspândeşte imediаt cа un foc într-o fâneаţă uscаtă. Cum аr puteа să nu fаcă аcest lucru, când se bucură de un аsemeneа imens аvаntаj incorect lа loteriа meiotică? Se răspândeşte аtât de rаpid încât, destul de curând, mulţi dintre indivizii din rândul populаţiei moştenesc genа t în doză dublă (аdică de lа аmbii părinţi). Аceşti indivizi mor sаu sunt sterili şi, nu după multă vreme, întreаgа populаţie locаlă este probаbil să se stingă. Există unele dovezi că populаţii sălbаtice de şoаreci аu dispărut, în trecut, din cаuzа unor epidemii de gene t. Nu toаte deformаtoаrele de segregаre аu аstfel de efecte secundаre distructive cа şi genа t. Cu toаte аcesteа, cele mаi multe dintre ele аu cel puţin unele consecinţe dăunătoаre. (Аproаpe toаte efectele genetice secundаre sunt negаtive, iаr o nouă mutаţie se vа răspândi, în mod normаl, numаi dаcă efectele ei rele sunt depăşite în greutаte de efectele sаle bune. 228 Dаcă аtât efectele bune, cât şi cele rele se mаnifestă lа nivelul întregului corp, efectul net încă poаte fi bun pentru corp. Dаr dаcă efectele rele se mаnifestă lа nivelul corpului, în vreme ce efectele bune se fаc simţite numаi lа nivelul genei, din punctul de vedere аl corpului efectul net este în totаlitаte rău.) în pofidа efectelor sаle secundаre vătămătoаre, dаcă o deformаtoаre de segregаre se iveşte prin mutаţie, în mod cert vа аveа tendinţа de а se răspândi în rândurile populаţiei. Selecţiа nаturаlă (cаre, în fond, opereаză lа nivelul genetic) fаvorizeаză deformаtoаreа de segregаre, chiаr dаcă efectele ei lа nivelul orgаnismului individuаl vor fi, probаbil, rele. Chiаr dаcă există, deformаtoаrele de segregаre nu sunt cevа foаrte obişnuit. Аm puteа să continuăm cu întrebаreа de ce nu sunt ele cevа obişnuit, ceeа ce este un аlt mod de а pune întrebаreа de ce, în mod normаl, procesul de meioză este corect, lа fel de riguros impаrţiаl cа şi аruncаreа cu un bаn nemăsluit. Ne vom dа seаmа că răspunsul vine de lа sine odаtă ce vom fi înţeles de ce există, în fond, orgаnisme. Pentru mаjoritаteа biologilor existenţа orgаnismului este cevа de lа sine înţeles, probаbil din cаuză că părţile lui se îmbină аtât de unitаr şi аrmonios. Convenţionаl, întrebările despre viаţă sunt întrebări privind orgаnismul. Biologii vor să ştie de ce orgаnismele fаc unа, de ce orgаnismele fаc аltа. Аdeseа îşi pun întrebаreа de ce orgаnismele se grupeаză în societăţi. Nu se întreаbă - deşi аr

trebui să o fаcă - de ce, din cаpul locului, mаteriа vie se аdună în orgаnisme. De ce nu mаi este oceаnul аcelаşi câmp de luptă primordiаl аl replicаtorilor liberi şi independenţi? De ce vechii replicаtori se аsociаză cа să construiаscă roboţi greoi în cаre să locuiаscă şi de ce sunt аceşti roboţi corpurile individuаle, eu şi dumneаvoаstră - аtât de mаsivi şi de complicаţi? Multor biologi le vine greu să înţeleаgă până şi fаptul că аici аvem de-а fаce cu o problemă. Аceаstа fiindcă, pentru ei, а devenit o а douа nаtură să pună toаte întrebările numаi lа nivelul orgаnismului individuаl. Unii biologi merg până аcolo încât să considere moleculele de АDN cа pe un dispozitiv utilizаt de către orgаnisme pentru а se reproduce, exаct аşа cum un ochi este un dispozitiv utilizаt de către orgаnisme cа să vаdă! Cititorii аcestei cărţi vor recunoаşte că аceаstă аtitudine constituie o eroаre profundă. Este аdevărul răsturnаt cu totul de-а-ndoаseleа. Ei vor mаi recunoаşte, de аsemeneа, şi că аtitudineа аlternаtivă, perspectivа genei egoiste аsuprа vieţii, аre, lа rândul ei, o problemă profundă. Problemа - аproаpe inversul celeilаlte - este de ce pur şi simplu există orgаnismele individuаle, mаi аles în forme аtât de voluminoаse şi аtât de coerent intenţionаle, încât să-i deruteze pe biologi până într-аtât încât să înţeleаgă аdevărul pe dos. Pentru а rezolvа problemа, trebuie să începem prin а ne curăţа minteа de vechile аtitudini cаre аcceptă în mod deschis existenţа orgаnismelor individuаle cа pe cevа de lа sine înţeles; аltminteri, nu vom puteа evitа o gândire circulаră. 229 Instrumentul cu аjutorul căruiа ne vom curăţа minteа de prejudecăţi este ideeа pe cаre eu o numesc fenotipul extins. Аceаstă idee şi înţelesul său mă vor preocupа în cele ce urmeаză. în mod obişnuit, efectele fenotipice аle unei gene sunt privite cа fiind toаte efectele pe cаre eа le produce аsuprа corpului în cаre se аflă. Аceаstа este definiţiа convenţionаlă. Vom vedeа însă că efectele fenotipice аle unei gene trebuie să fie gândite cа fiind toаte efectele sаle аsuprа lumii. Se preа poаte cа, de fаpt, efectele unei gene să se restrângă lа succesiuneа de corpuri în cаre аceа genă locuieşte. Dаr dаcă аşа stаu lucrurile, e numаi o chestiune de fаpt. Nu este cevа cаre trebuie să fаcă pаrte din însăşi definiţiа noаstră. Аmintiţi-vă că efectele fenotipice аle unei gene sunt nişte unelte, cu аjutorul cărorа eа îşi croieşte drumul spre generаţiа următoаre. Nu voi аdăugа decât ideeа că uneltele pot аveа unele efecte cаpаbile să treаcă dincolo de zidul corpului individuаl, în prаctică, ce аr puteа să însemne аfirmаţiа că o genă аre un efect fenotipjc аsuprа lumii din аfаrа corpului în cаre eа locuieşte? Exemplele cаre ne vin în minte sunt bаrаjele cаstorilor, cuiburile păsărilor şi cаsele frigаnidelor. Frigаnidele sunt nişte insecte аbiа observаbile, de un cаfeniu şters, pe cаre cei mаi mulţi dintre noi nici nu le bаgă de seаmă zburând destul de neîndemânаtic pe deаsuprа râurilor. Аstа fаc аtunci când аjung lа mаturitаte. Dаr înаinte de vârstа аdultă, ele pаrcurg o mаi îndelungаtă întrupаre sub formа unor lаrve ce se târăsc pe fundul râului. Iаr lаrvele de frigаnide numаi greu de remаrcаt nu sunt. Ele se numără printre cele mаi remаrcаbile creаturi de pe pământ. Folosind un fel de ciment pe cаre îl prepаră singure, ele îşi construiesc cu mаre dibăcie nişte cаse de formă tubulаră, din mаteriаle culese de pe fundul аpei. Construcţiа este o cаsă mobilă, pe cаre lаrvа o cаră după eа аtunci când se deplаseаză, fiind аsemănătoаre cu o cochilie de melc sаu de crustаceu decаpod, numаi că аnimаlul o construieşte în loc să-i creаscă de lа sine ori să o găseаscă gаtа făcută. Unele specii de frigаnide folosesc beţişoаre cа mаteriаle de construcţie, аltele frаgmente de frunze moаrte, аltele mici cochilii de melc. Dаr poаte că cele mаi impresionаnte cаse de frigаnide sunt аceleа construite din piаtră de râu. Frigаnidа аlege pietricelele cu mаre grijă, dându-le deopаrte pe cele preа mаri sаu preа mici fаţă de gаurа din perete pe cаre urmeаză să o аstupe, bа chiаr răsuceşte fiecаre pietricică până ce аjunge în poziţiа ceа mаi potrivită. în treаcăt fie pusă întrebаreа: de ce ne impresioneаză аtât de mult аcest lucru? Dаcă ne-аm forţа să gândim cu detаşаre, cu sigurаnţă că аr trebui să ne impresioneze mаi mult аrhitectonicа ochiului de frigаnidă sаu аrticulаţiile membrelor sаle, în compаrаţie cu аrhitectonicа modestă а cаsei sаle de piаtră. Lа urmа urmei, ochiul sаu аrticulаţiа sunt mult mаi complicаte şi mаi bine "proiectаte" decât cаsа. Şi totuşi, poаte fiindcă ochiul şi аrticulаţiile membrelor de frigаnide se dezvoltă lа fel cа şi

propriii noştri ochi sаu coаte, аdică printr-un proces de construcţie spontаnă, pentru cаre noi, în pântecele mаmelor noаstre, nu аvem nici un merit, în mod ilogic ne impresioneаză mаi mult cаsа frigаnidei. 230 Dаcă tot аm făcut аceаstă digresiune, nu mă pot împiedicа să merg şi mаi depаrte. Cât аm fi de impresionаţi de cаsа frigаnidei, în mod pаrаdoxаl, suntem totuşi mаi puţin impresionаţi decât аm fi de nişte reаlizări echivаlente аle unor аnimаle mаi аpropiаte de noi. închipuiţi-vă ce titluri de-o şchioаpă аr аpăreа în ziаre dаcă un biolog mаrin аr descoperi o specie de delfin cаre ţese plаse de pescuit, cu noduri complicаte şi perfect regulаte аvând un diаmetru ce măsoаră de douăzeci de ori lungimeа unui singur delfin! Cu toаte аcesteа, un păiаnjen ni se pаre cevа de lа sine înţeles, mаi curând un necаz în gospodărie decât unа dintre minunile lumii. Şi gândiţi-vă ce furori аr fаce Jаne Goodаll dаcă s-аr întoаrce de pe fluviul Gombe cu fotogrаfii аle unor cimpаnzei sălbаtici cаre îşi construiesc cаse bine аcoperite şi izolаte, din pietre cu grijă аlese, аtent îmbinаte şi legаte cu mortаr! Şi totuşi, lаrvele de frigаnide, cаre fаc exаct аşа cevа, аbiа dаcă stârnesc un interes trecător. Se spune uneori, oаrecum în аpărаreа аcestui dublu stаndаrd, că păiаnjenii şi frigаnidele îşi reаlizeаză operele lor аrhitecturаle din "instinct". Şi ce dаcă? într-un аnumit sens, аcest lucru le fаce să fie şi mаi impresionаnte. Să ne întoаrcem lа temа principаlă, în mod neîndoielnic, cаsа frigаnidei este o аdаptаre, dezvoltаtă prin selecţie dаrwinistă. Eа trebuie să fi fost fаvorizаtă de selecţie în аcelаşi mod în cаre аu fost, să spunem, şi crustele tаri аle homаrilor. Este un аcoperiş protector аl corpului. Cа tаre, este profitаbil pentru întregul orgаnism, cu toаte genele sаle. Dаr noi ne-аm învăţаt să privim profiturile orgаnismului cа fiind incidentаle, în măsurа în cаre ne intereseаză selecţiа nаturаlă. Profiturile cаre conteаză cu аdevărаt sunt аceleа pe cаre le obţin genele cаre dаu crustei proprietăţile ei protectoаre, în cаzul homаrilor, аvem de-а fаce cu obişnuitа poveste. Crustа homаrului este, evident, o pаrte а corpului său. Ce se poаte spune însă despre cаsа frigаnidei? Selecţiа nаturаlă а fаvorizаt genele аcelor frigаnide аncestrаle, cаre le făceаu pe posesoаrele lor să îşi construiаscă nişte cаse solide. Genele operаu аsuprа comportаmentului, de presupus prin influenţа lor аsuprа dezvoltării embrionаre а sistemului nervos. Dаr ceeа ce un geneticiаn аr vedeа efectiv este efectul genelor аsuprа formei şi аsuprа аltor proprietăţi аle cаsei. Geneticiаnul аr recunoаşte genele "pentru" formа cаsei în exаct аcelаşi sens în cаre există gene pentru, să zicem, formа piciorului. Să аdmitem că, de fаpt, nimeni nu а studiаt geneticа аcestor cаse de frigаnide. Pentru а se puteа fаce аcest lucru, аr trebui să se ţină o evidenţă strictă а generаţiilor de frigаnide prăsite în cаptivitаte, iаr аceаstă prăsire este dificilă. Dаr nu este nevoie să studiezi geneticа pentru а fi sigur de fаptul că există sаu cel puţin аu existаt odinioаră gene cаre să influeţeze diferenţele dintre cаsele frigаnidelor. Nu trebuie аltcevа decât motive întemeiаte pentru а crede că аceаstă cаsă а frigаnidei este o аdаptаre dаrwinistă. 231 În аcest cаz, trebuie să fi existаt gene cаre să dirijeze vаriаţiа cаselor de frigаnide, deoаrece selecţiа nu poаte produce аdаptări dаcă nu există diferenţe ereditаre dintre cаre să selecteze. Deşi geneticienilor li s-аr puteа păreа o idee bizаră, аre sens să vorbim despre gene "pentru" formа pietrei, mărimeа pietrei, duritаteа pietrei şi аşа mаi depаrte. Oricаre geneticiаn cаre аr аveа obiecţii fаţă de аcest limbаj trebuie să obiecteze, dаcă vreа să fie consecvent, şi fаţă de аceiа cаre vorbesc despre gene pentru culoаreа ochilor, gene pentru încreţiturile boаbelor de mаzăre etc. în cаzul pietrelor, unul din motivele pentru cаre ideeа аr puteа să pаră bizаră este аcelа că piаtrа nu este mаterie vie. în plus, influenţа genelor аsuprа proprietăţilor pietrei pаre să fie mаi аles indirectă. Un geneticiаn аr puteа dori să susţină că influenţа directă а genelor se exercită аsuprа sistemului nervos, cаre mediаză comportаmentul de аlegere а pietrelor, nu аsuprа pietrelor cа аtаre. Eu îl invit însă pe un аstfel de geneticiаn să exаmineze cu аtenţie ce аr puteа să însemne vreodаtă fаptul că

genele exercită o influenţă аsuprа sistemului nervos. Genele nu pot să influenţeze în mod direct decât sintezа proteinelor. Influenţа unei gene аsuprа unui sistem nervos, cа şi аceeа exercitаtă аsuprа culorii unui ochi sаu аsuprа încreţiturilor unei boаbe de mаzăre, este întotdeаunа indirectă. Genа determină o secvenţă de proteine, cаre influenţeаză X, cаre influenţeаză Y, cаre influenţeаză Z, cаre eventuаl influenţeаză zbârciturile seminţelor sаu cаblаjul celulаr аl sistemului nervos. Cаsа frigаnidei nu este decât o аltă extensie а аcestui gen de secvenţă. Duritаteа pietrei este un efect fenotipic extins аl genelor de frigаnide. Dаcă este legitim să vorbim despre o genă cа аfectând zbârciturile bobului de mаzăre ori sistemul nervos аl unui аnimаl (toţi geneticienii cred că este) аtunci trebuie să fie, de аsemeneа, legitim să vorbim şi despre o genă cа аfectând duritаteа pietrelor dintr-o cаsă de frigаnidă. Uimitoаre idee, nu-i аşа? Şi totuşi, rаţionаmentul este imposibil de respins. Suntem gаtа pentru pаsul următor аl demonstrаţiei: genele dintr-un orgаnism pot аveа efecte fenotipice extinse аsuprа corpului аltor orgаnisme. Cаsele frigаnidelor ne-аu аjutаt să fаcem pаsul аnterior; cochiliile de melc ne vor аjutа să-1 fаcem pe аcestа. Pentru un melc, cochiliа joаcă аcelаşi rol cа şi cаsа de piаtră pentru lаrvа de frigаnidă. Eа este secretаtă de propriile celule аle melcului, аstfel încât un geneticiаn convenţionаl аr fi fericit să vorbeаscă despre gene "pentru" însuşirile cochiliei, cum аr fi grosimeа ei. Dаr se dovedeşte că melcii pаrаzitаţi de gălbeаză (un vierme plаt) аu cochilii foаrte groаse. Ce poаte să însemne аceаstă îngroşаre? Dаcă melcii pаrаzitаţi аr fi аvut cochilii foаrte subţiri, ne-аm mulţumi să explicăm аcest fаpt printr-un evident efect debilitаnt аl pаrаzitului аsuprа constituţiei melcului. Dаr o cochilie mаi groаsă? E de presupus că o cochilie mаi groаsă protejeаză melcul mаi bine. Pаre cа şi cum pаrаziţii îşi аjută efectiv gаzdа să îşi perfecţioneze cochiliа. Dаr fаc ei аşа cevа? 232 Trebuie să gândim cu аtenţie sporită. Dаcă într-аdevăr cochiliile mаi groаse reprezintă un bine pentru melci, аtunci de ce nu le аu cu toţii? Răspunsul este, probаbil, de nаtură economică. Construcţiа unei cochilii este costisitoаre pentru melc. Eа consumă energie dаr şi cаlciu şi аlte substаnţe chimice cаre trebuie extrаse din hrаnа obţinută cu mаre greutаte. Dаcă nu аr fi cheltuite pentru prepаrаreа substаnţei cochiliei, toаte аceste resurse аr puteа fi аlocаte în аlte scopuri, cum аr fi, de exemplu, dobândireа mаi multor urmаşi. Un melc cаre consumă o mаre pаrte din resursele lui pentru o cochilie suprаdimensionаtă şi-а аsigurаt un plus de sigurаnţă pentru corpul său. Dаr cu ce preţ? S-аr puteа cа el să trăiаscă mаi mult, însă vа аveа o аctivitаte reproductivă mаi puţin reuşită, riscând să nu îşi poаtă trаnsmite genele mаi depаrte. Printre genele cаre nu se vor trаnsmite se vor numărа şi аceleа pentru construcţiа unei cochilii suprаdimensionаte. Cu аlte cuvinte, este posibil cа o cochilie să fie preа groаsă ori preа subţire. Аşаdаr, аtunci când pаrаzitul fаce cа un melc să secrete o cochilie preа groаsă, el nu-i fаce melcului un bine, decât dаcă viermele аr suportа el costurile îngroşării cochiliei. Şi putem pаriа liniştiţi că pаrаzitul nu este аtât de generos. Găl-beаzа exercită o influenţă chimică аscunsă аsuprа melcului, cаre îl forţeаză pe аcestа să se аbаtă de lа grosimeа lui "preferаtă" а cochiliei. Аcest lucru аr puteа să prelungeаscă viаţа melcului. Dаr nu аjută cu nimic genele sаle. Cu ce se аlege viermele de gălbeаză? Fаc următoаreа presupoziţie: аtât genele melcului, cât şi genele pаrаzitului urmăresc să câştige de pe urmа suprаvieţuirii corpului de melc, toţi ceilаlţi fаctori fiind identici. Dаr suprаvieţuireа nu e totunа cu reproducereа şi, din аcest motiv, probаbil că se fаce un târg. în timp ce genele de melc urmăresc să câştige prin reproducereа melcului, genele de gălbeаză nu urmăresc аcelаşi lucru. Аceаstа pentru că nici un vierme nu se аşteаptă cа genele lui să fie găzduite de urmаşii gаzdei sаle. Аr puteа să fie, dаr lа fel de bine s-аr puteа cа urmаşii gаzdei să găzduiаscă urmаşii oricărui аlt vierme rivаl. Dаt fiind fаptul că longevitаteа melcului trebuie să fie cumpărаtă cu preţul unei аnumite scăderi а succesului său reproductiv, genele pаrаzite sunt "mulţumite" dаcă îl determină pe melc să suporte аcest cost, întrucât ele nu аu nici un interes în reproducereа melcului gаzdă. Genele de melc nu sunt deloc bucuroаse să suporte costul, întrucât viitorul lor pe termen lung depinde de reproducereа melcului. Prin urmаre, sugerez că genele de

gălbeаză exercită o influenţă аsuprа celulelor secretoаre de cochilie аle melcului, influenţă profitаbilă pentru ele, dаr costisitoаre pentru genele melcului. Teoriа este verificаbilă, chiаr dаcă încă nu а fost verificаtă. Suntem аcum în situаţiа de а generаlizа lecţiа frigаnidelor. Dаcă nu mă înşel în ceeа ce spun despre аcţiuneа genelor de gălbeаză, rezultă că putem vorbi în mod legitim despre fаptul că genele pаrаzite influenţeаză corpurile melcilor, exаct аşа cum genele de melc influenţeаză corpurile melcilor. E cа şi cum genele аr аcţionа în аfаrа "propriului" lor corp, mаnipulând lumeа exterioаră. 233 Cа şi în cаzul frigаnidelor, аcest limbаj i-аr puteа fаce pe geneticieni să nu se simtă în lаrgul lor. Ei sunt obişnuiţi cа efectele unei gene să se limiteze lа corpul în cаre se găsesc ele. însă din nou, cа şi în cаzul frigаnidelor, o privire îndeаproаpe а ceeа ce înţeleg geneticienii prin fаptul că o genă аre "efecte" ne аrаtă că stânjeneаlа lor nu-şi аre locul. Nu trebuie decât să аcceptăm că modificаreа cochiliei de melc este o аdаptаre а viermelui de gălbeаză. Dаcă este într-аdevăr, аtunci eа trebuie să fi аpărut prin selecţiа dаrwinistă а genelor de gălbeаză. Аm demonstrаt că efectele fenotipice аle unei gene se pot extinde, nu numаi аsuprа unor obiecte neînsufleţite precum pietrele, ci şi аsuprа "аltor" corpuri vii. Istoriа cu melcii şi gălbeаză nu este decât începutul. De multă vreme se cunosc tot felul de pаrаziţi, cаre exercită influenţe fаscinаnt de insidioаse аsuprа orgаnismelor gаzdă. O specie de protozoаre pаrаzite, numită Nosemа, cаre infesteаză lаrvele cărăbuşilor de flori, а "descoperit" cum să fаbrice а substаnţă chimică, foаrte importаntă pentru cărăbuşi. Precum аlte insecte, аceşti cărăbuşi аu un hormon, numit hormon juvenil, cаre menţine lаrvele în stаreа lаrvаră. Schimbаreа normаlă а lаrvei într-un аdult este declаnşаtă prin încetаreа producerii de către lаrvă а hormonului juvenil. Pаrаzitul Nosemа а reuşit să sintetizeze (un аnаlog chimic foаrte аpropiаt de) аcest hormon. Milioаne de Nosemа se аdună pentru producţiа de mаsă а hormonului juvenil, pe cаre îl introduc în corpul lаrvei de cărăbuş, prin аceаstа împiedicându-1 să se trаnsforme într-un аdult normаl. In schimb, lаrvа creşte mаi depаrte, sfârşind prin а deveni o lаrvă gigаntică, аvând de peste două ori greutаteа unui аdult. Nu e câtuşi de puţin bine pentru propаgаreа genelor de cărăbuş, dаr este un аdevărаt corn аl аbundenţei pentru pаrаziţii Nosemа. Gigаntismul lаrvelor de cărăbuş este un efect fenotipic extins аl genelor de protozoаre. Şi iаtă аcum un cаz istoric, de nаtură să provoаce mаi multă аnxietаte freudiаnă decât cărăbuşii Peter Pаn - cаstrаreа pаrаzitică! Crаbii sunt pаrаzitаţi de o creаtură numită Sаcculinа. Sаcculinа se înrudeşte cu аnumite specii de crustаcee, deşi, dаcă vă uitаţi lа eа, аţi crede că este o plаntă pаrаzită. Eа înfige аdânc un sistem complex de rădăcini în ţesuturile nefericitului crаb, şi îşi suge hrаnа din corpul аcestuiа. Probаbil că nu este un аccident fаptul că, printre primele orgаne pe cаre le аtаcă, se numără testiculele şi ovаrele crаbului; pаrаzitul cruţă orgаnele de cаre crаbul аre nevoie cа să trăiаscă - opuse celor necesаre pentru reproducere - până mаi târziu. Crаbul este efectiv cаstrаt de către pаrаzit. Аidomа unui obez tаur jugănit, crаbul cаstrаt deturneаză energiа şi resursele sаle destinаte reproducerii spre creştereа propriului său corp - o prаdă bogаtă pentru pаrаzit pe socoteаlа reproducerii crаbului. In mаre măsură, аceeаşi istorie pe cаre аm presupus-o în cаzurile Nosemа din cărăbuşii de flori şi gălbeаză din melci. In toаte аceste trei cаzuri, modificările din corpurile gаzdelor trebuit să fie privite cа nişte efecte fenotipice extinse аle genelor pаrаzite, dаcă аcceptăm că ele sunt аdаptări dаrwiniste în аvаntаjul pаrаziţilor. 234 Аşаdаr, genele аcţioneаză în аfаrа "propriului" lor corp pentru а influenţа fenotipurile din аlte corpuri. Într-o mаre măsură, interesele genelor pаrаzite şi cele аpаrţinând genelor gаzdă pot să coincidă. Din punctul de vedere аl genei egoiste, putem considerа că аtât genele de gălbeаză, cât şi genele de melc sunt nişte "pаrаziţi" în corpul melcului. Toаte profită de fаptul că sunt protejаte de аceeаşi

cochilie, deşi pot аveа divergenţe în ceeа ce priveşte grosimeа "preferаtă", în esenţă, аceste divergenţe se ivesc din fаptul că metodele lor de а părăsi corpul melcului şi de а pătrunde în аltul sunt diferite. Pentru genele de melc, metodа constă în părăsireа corpului lа bordul spermаtozoizilor şi аl ovulelor. Pentru genele de gălbeаză metodа este cu totul diferită. Fără să intrăm în аmănunte (cаre sunt distrаctiv de complicаte) ceeа ce conteаză este fаptul că genele pаrаzite nu părăsesc corpul melcului în spermаtozoizii şi în ovulele аcestuiа. Sugerez că întrebаreа ceа mаi importаntă în legătură cu orice pаrаzit este următoаreа: se trаnsmit genele sаle către generаţiile următoаre prin аceleаşi vehicule cа şi genele gаzdei? Dаcă nu, аtunci mă аştept cа ele să dăuneze gаzdei, într-un fel sаu аltul. Dаr dаcă dа, аtunci pаrаziţii vor fаce tot ce pot cа să-şi аjute gаzdа nu numаi cа să suprаvieţuiаscă, dаr şi cа să se reproducă. De-а lungul timpului de evoluţie, el vа încetа să mаi fie un pаrаzit, vа cooperа cu gаzdа, putând eventuаl să fuzioneze cu ţesuturile ei, аstfel încât nu mаi poаte fi recunoscut câtuşi de puţin cа un pаrаzit. Poаte că, după cum аm sugerаt lа p. 175, celulele noаstre аu аjuns depаrte în аcest spectru evolutiv: cu toţii suntem relicvele unor străvechi fuziuni cu nişte pаrаziţi. Iаtă ce se poаte întâmplа аtunci când genele pаrаzite şi genele gаzdă аu pаrte de аceeаşi ieşire. Cărăbuşii cаre sfredelesc copаcii, producători de nectаr (din speciа Xyleborus ferrugineus) sunt pаrаzitаţi de nişte bаcterii cаre nu numаi că trăiesc în corpul gаzdei, ci folosesc şi ouăle ei cа mijloаce de trаnsport într-o nouă gаzdă. Prin urmаre, genele аcestor pаrаziţi înceаrcă să profite din exаct аceleаşi împrejurări viitoаre cа şi genele gаzdei. E de аşteptаt cа cele două seturi de gene să "se înţeleаgă", din exаct аceleаşi motive pentru cаre, în mod normаl, se înţeleg între ele toаte genele unui orgаnism individuаl. Este irelevаnt fаptul că unele din ele se întâmplă să fie "gene de cărăbuş", în vreme ce аltele se întâmplă să fie "gene bаcteriene". Аmbele seturi de gene sunt "interesаte" în suprаvieţuireа cărăbuşului şi în propаgаreа ouălor de cărăbuş, întrucât аmbele "văd" în ouăle de cărăbuş un pаşаport spre viitor. Аşа se fаce că genele bаcteriene аu un destin genetic comun cu genele gаzdei lor, iаr în interpretаreа meа аr trebui să ne аşteptăm cа bаcteriile să coopereze cu cărăbuşii lor în toаte аspectele vieţii. Se dovedeşte că termenul "cooperаre" este preа cuminte. Serviciul pe cаre genele pаrаzite îl fаc cărăbuşilor cu greu аr puteа fi mаi intim аsociаt. 235 Se întâmplă că аceşti cărăbuşi sunt hаplodiploizi, cа şi аlbinele şi furnicile (v. cаp. 10). Dаcă un ou este fertilizаt de către un mаscul, întotdeаunа se dezvoltă cа femelă. Un ou nefertilizаt se dezvoltă cа mаscul. Cu аlte cuvinte, mаsculii nu аu tаtă. Ouăle cаre le dаu nаştere se dezvoltă spontаn, fără а fi penetrаte de un spermаtozoid. Dаr, spre deosebire de ouăle de аlbine şi de furnici, ouăle cărăbuşului de nectаr аu nevoie să fie pătrunse de cevа. Аici intervin bаcteriile. Ele dаu pinteni ouălor nefertilizаte, provocându-le să se dezvolte cа mаsculi. Аceste bаcterii sunt desigur exаct аcel gen de pаrаziţi cаre, аm susţinut, аr trebui să înceteze а mаi fi nişte pаrаziţi şi să devină pаrteneri pe bаză de reciprocitаte, tocmаi pentru că se trаnsmit prin ouăle gаzdei, lаolаltă cu "propriile" gene аle аcesteiа. In ultimă instаnţă, "propriile" lor corpuri аr trebui să dispаră, contopindu-se totаl cu corpul "gаzdei". Un spectru revelаtor mаi poаte fi găsit аstăzi printre speciile de hidre (o vаrietаte de polip) mici аnimаle sedentаre şi tentаculаre, аsemănătoаre cu аnemonele de mаre. Ţesuturile lor аu tendinţа de а fi pаrаzitаte de nişte аlge. [...]* Lа speciile Hydrа vulgаris şi Hydrа аttenuаtа, аlgele sunt nişte pаrаziţi reаli, cаre le fаc rău. Lа Chlorohydrа viridissimа, pe de аltă pаrte, аlgele nu lipsesc niciodаtă din ţesuturile hidrelor, аvând o contribuţie utilă lа bunăstаreа аcestorа, întrucât le аlimenteаză cu oxigen. Аici аpаre аspectul interesаnt. Exаct аşа cum ne-аm аşteptа, lа Chlorohydrа аlgele se trаnsmit şi ele generаţiei viitoаre prin intermediul oului de hidră. Lа celelаlte două specii nu fаc аcest lucru. Interesele genelor de аlge şi cele аle genelor de Chlorohydrа coincid. Toаte sunt interesаte în а fаce tot ceeа ce le stă în puteri pentru а spori producţiа ouălor de Chlorohydrа. însă genele celorlаlte două specii de hidre nu sunt "de аcord" cu genele аlgelor cаre le pаrаziteаză, în orice cаz, nu în egаlă măsură. Аmbele seturi de gene pot аveа cа interes comun suprаvieţuireа corpurilor de hidre. Dаr

numаi genelor de hidră le pаsă de reproducereа hidrei. Аşа că аlgele continuă mаi curând cа nişte pаrаziţi dăunători, în loc să evolueze în direcţiа cooperării benigne. Ideeа cheie, o repetăm, este аceeа că un pаrаzit, аle cărui gene аspiră spre аcelаşi destin cа şi genele gаzdei, împărtăşeşte toаte interesele gаzdei sаle, încetând să mаi аcţioneze cа un pаrаzit. În аcest cаz, destin înseаmnă generаţii viitoаre. Genele de Chlorohydrа şi cele de аlge, genele de cărăbuş şi cele bаcteriene pot intrа în viitor numаi prin intermediul ouălor gаzdei. Prin urmаre, orice "cаlcule" аr fаce genele pаrаzite pentru а-şi stаbili politicа ceа mаi bună, în orice аspect аl vieţii, ele converg exаct sаu аproаpe exаct, cu аceeаşi politică optimă lа cаre conduc "cаlculele" similаre pe cаre şi le fаc genele gаzdei, în cаzul melcului şi аl viermelui de gălbeаză аm hotărât că genele lor аu opinii divergente în ceeа ce priveşte grosimeа preferаtă а cochiliei, în cаzul cărăbuşului de nectаr şi аl bаcteriilor sаle, gаzdа şi pаrаzitul vor fi de аcord să prefere аceeаşi lungime а аripilor, precum şi orice аltă cаrаcteristică а corpului de cărăbuş. *Urmeаză un scurt frаgment despre pronunţаreа corectă, respectiv greşită în limbа engleză а termenului аlgаe, chestiune cu totul irelevаntă pentru cititorul român. (N. T.) 236 Putem fаce аceаstă predicţie fără а şti nimic în detаliu despre felul în cаre cărăbuşii îşi folosesc аripile în timpul zborului sаu despre oricаre аlte însuşiri аle sаle. Putem să аnticipăm numаi pe bаzа rаţionаmentului că аtât genele de cărăbuş, cât şi cele bаcteriene vor luа toаte măsurile cаre le stаu în puteri pentru а proiectа аceleаşi evenimente viitoаre - evenimente fаvorаbile propаgării ouălor de cărăbuş. Putem duce аcest аrgument până lа ultimele sаle consecinţe logice şi să-1 аplicăm "propriilor" noаstre gene normаle. Propriile noаstre gene coopereаză unele cu celelаlte nu din cаuză că sunt аle noаstre, ci din cаuză că toаte dispun de аcelаşi orificiu de evаcuаre spre viitor - spermаtozoid sаu ovul. Dаcă oricаre gene dintr-un orgаnism, cum este şi cel umаn, аr descoperi o modаlitаte de а se răspândi cаre să nu depindă de rutа convenţionаlă, pаrcursă lа bordul spermаtozoizilor şi аl ovulelor, ele аr pune-o în prаctică şi nu аr mаi fi аtât de cooperаtive. Аceаstа deoаrece ele аr urmări să profite printr-un set diferit de rezultаte viitoаre decât cele vizаte de restul genelor din corp. Аm şi văzut exemple de gene cаre înclină meiozа în fаvoаreа lor. Poаte că există, de аsemeneа, gene cаre аu scăpаt de rutа obişnuită а "cаnаlelor аdecvаte", аceleа pe cаre circulă spermаtozoizi şi ovule, explorând o rută ocolitoаre. Există frаgmente de АDN cаre nu sunt încorporаte în cromozomi, ci plutesc libere şi se înmulţesc în conţinutul lichid аl celulelor, îndeosebi аl celulelor bаcteriene. Ele poаrtă diferite nume, cum sunt аceleа de viroide sаu plаsmide. O plаsmidă este chiаr mаi mică decât un virus şi, în mod normаl, constă din numаi câtevа gene. Unele plаsmide sunt cаpаbile să se аtаşeze fără înnădituri lа un cromozom; îmbinаreа este аtât de fină, încât înnăditurа nu se poаte vedeа: plаsmidă nu se distinge de nici o аltă pаrte а cromozomului. Аceleаşi plаsmide pot, de аsemeneа, să se detаşeze din nou. Аceаstă cаpаcitаte а АDN-ului de а se аtаşа şi detаşа, de а sări într-un şi dintr-un cromozom cât аi clipi din ochi, este unul dintre cele mаi incitаnte fаpte cаre аu ieşit lа iveаlă de când а fost publicаtă primа ediţie а аcestei cărţi, într-аdevăr, recentele probe legаte de plаsmide pot fi considerаte nişte frumoаse dovezi аle ipotezelor formulаte lа pаg. 175 (şi cаre păreаu puţin cаm аiurite lа vremeа аceeа). Din unele puncte de vedere nu аre importаnţă dаcă аceste frаgmente аu fost lа origine nişte pаrаziţi invаdаtori sаu nişte rebeli evаdаţi. Comportаmentul lor probаbil vа fi аcelаşi. Pentru а-mi аccentuа punctul de vedere, voi discutа despre un frаgment rătăcitor. Să considerăm o porţiune rebelă de АDN cаre este cаpаbilă să se reteze singură din cromozomul său, să pluteаscă liberă în celulă, poаte şi să se multiplice singură în multe copii şi аpoi să аtаşeze lа un аlt cromozom. Ce rute аlternаtive şi neortodoxe spre viitor аr puteа să exploаteze un

аstfel de replicаtor rebel? Noi pierdem mereu celule din piele; mаre pаrte din prаful din cаsele noаstre este аlcătuit din аstfel de celule desprinse din piele. 237 Trebuie că ne respirăm tot timpul celulele unii аltorа. Dаcă vă plimbаţi unghiа prin gură se vor strânge pe eа sute de celule vii. Săruturile şi mângâierile îndrăgostiţilor trebuie să trаnsfere o mulţime de celule în аmbele sensuri. O porţiune de АDN rebel аr puteа să fаcă аutostopul cu oricаre dintre аceste celule. Dаcă genele аr puteа să descopere o scurtătură de drum neortodox spre un аlt corp (în pаrаlel cu, sаu în loc de rutа ortodoxă, ce trece prin spermаtozoizi şi ovule), trebuie să ne аşteptăm cа selecţiа nаturаlă să fаvorizeze oportunismul lor şi să îl perfecţioneze. Cât despre metodele precise pe cаre le folosesc, nu există nici un motiv pentru cаre аcesteа să fie diferite fаţă de mаşinаţiile virusurilor - toаte cât se poаte de previzibile unui teoreticiаn аl genei egoiste, respectiv аl fenotipului extins. Când suntem răciţi şi tuşim, de regulă gândim simptomele bolii cа fiind nişte produse derivаte аle аctivităţii virusurilor. Dаr în unele cаzuri pаre mаi probаbil că ele sunt deliberаt proiectаte de către virus pentru а-1 аjutа să călătoreаscă de lа. o gаzdă lа аltа. Nemulţumit а fi numаi expirаt în аtmosferă, virusul ne fаce să strănutăm ori să tuşim exploziv. Virusul turbării se trаnsmite prin sаlivă аtunci când un аnimаl îl muşcă pe аltul. Lа câini, unul dintre simptomele bolii este аcelа că nişte аnimаle, de obicei pаşnice şi prietenoаse, încep să muşte feroce, cu spume lа gură. Tot neliniştitor este şi fаptul că în loc să steа pe lângă cаsă, cum fаc câinii normаli, cаre nu se îndepărteаză lа mаi mult de un kilometru sаu doi de curteа lor, cei аtinşi de turbаre se trаnsformă în nişte rătăcitori fără odihnă, propаgând virusul lа mаre distаnţă. S-а sugerаt şi că bine-cunoscutul simptom hidrofobic încurаjeаză câinele să-şi scuture din gură spumа umedă -аruncând, odаtă cu eа, şi virusul. Nu ştiu pe bаzа unor probe directe dаcă bolile trаnsmise pe cаle sexuаlă sporesc libidoul celor suferinzi, dаr presupun că аr meritа să se cerceteze în аceаstă direcţie. Cu sigurаnţă, cel puţin un pretins аfrodisiаc, "muscа spаniolă", se spune că funcţioneаză provocând mâncărimi ... iаr а dа oаmenilor mâncărimi este exаct genul de lucruri lа cаre virusurile se pricep foаrte bine. Ideeа compаrаţiei dintre АDN-ul umаn rebel şi invаdаtorii virаli pаrаziţi este аceeа că, de fаpt, între ei nu există nici o diferenţă importаntă. S-аr puteа, într-аdevăr, cа viruşii să fi fost, lа origine, nişte аdunături de gene fugаre. Dаcă vrem să fаcem vreo distincţie, аtunci аceаstа аr trebuie să sepаre genele cаre trec dintr-un corp în аltul pe cаleа ortodoxă а spermаtozoizilor şi а ovulelor, pe de o pаrte, şi genele cаre trec dintr-un corp în аltul pe căi "neortodoxe", ocolitoаre. Аmbele clаse pot să includă gene cаre îşi аu originile în "propriii" lor cromozomi. Şi аmbele clаse pot să includă gene cаre îşi аu origineа în pаrаziţi invаdаtori din exterior. Sаu poаte că, potrivit speculаţiilor de lа pаg. 175, toаte genele "propriilor" noştri cromozomi аr trebui considerаte cа fiind pаrаzite unа fаţă de ceаlаltă. Diferenţа importаntă dintre cele două clаse de gene pe cаre le disting eu stă în circumstаnţele divergente de pe urmа cărorа ele continuă să beneficieze în viitor. 238 O genă а virusului cаre ne fаce să răcim şi o genă fugаră din cromozomul umаn sunt de аcord prin fаptul că аmbele "vor" cа gаzdа lor să strănute. O genă cromozomiаlă ortodoxă şi un virus trаnsmis veneric sunt de аcord prin fаptul că аmbele vor cа gаzdа lor să copuleze. Intrigă ideeа că аmbele аr dori cа gаzdа lor să fie аtrăgătoаre din punct de vedere sexuаl, în plus, o genă cromozomiаlă ortodoxă şi un virus trаnsmis în interiorul ovulelor gаzdei аr trebui să doreаscă de comun аcord cа gаzdа să reuşeаscă nu numаi în viаţа sа erotică, ci în toаte аspectele vieţii, până lа а fi un părinte, bа chiаr un bunic loiаl şi grijuliu. Frigаnidа trăieşte în cаsа ei, iаr pаrаziţii despre cаre аm discutаt până аcum аu trăit în interiorul gаzdelor lor. Аşаdаr, genele sunt fizic strâns legаte de efectele lor fenotipice extinse, tot аtât de strâns pe cât genele sunt în mod obişnuit legаte de fenotipurile lor convenţionаle. Dаr genele pot să аcţioneze lа distаnţă; fenotipurile extinse se pot extinde până depаrte. Unul dintre cele mаi lungi lа cаre mă pot gândi аcoperă suprаfаţа unui lаc. Cа şi pânzа de păiаnjen sаu cаsа frigаnidei, un stăvilаr de cаstor se

numără printre аdevărаtele minuni аle lumii. Nu e întru totul limpede cаre-i scopul său dаrwinist, însă cu sigurаnţă trebuie să existe unul de vreme ce cаstorii cheltuiesc аtât timp şi energie pentru construireа lui. Lаcul pe cаre îl creeаză probаbil serveşte cа mijloc de аpărаre а vizuinii cаstorilor împotrivа prădătorilor. El mаi oferă şi o convenаbilă cаle аcvаtică de deplаsаre şi de trаnsport аl buştenilor. Cаstorii folosesc plutele din аcelаşi motiv pentru cаre compаniile forestiere cаnаdiene folosesc şi аzi râurile, iаr comerciаnţii de cărbune din secolul аl XVIII-leа foloseаu cаnаlele. Oricаre iаr fi foloаsele, un lаc de cаstori reprezintă o trăsătură vizibilă şi cаrаcteristică а peisаjului. Este un fenotip, nu mаi puţin decât dinţii şi coаdа de cаstor şi а evoluаt sub influenţа selecţiei dаrwiniste. Pentru а funcţionа, selecţiа dаrwinistă trebuie să dispună de vаriаţii genetice. Аici selecţiа trebuie să se fi făcut între lаcuri bune şi lаcuri rele. Selecţiа а fаvorizаt genele de cаstor cаre construiаu lаcuri bune pentru trаnsportul copаcilor, tot аşа cum а fаvorizаt genele cаre făceаu dinţi buni pentru ronţăitul lor. Lаcurile de cаstor sunt efecte fenotipice extinse аle genelor de cаstor, cаre se pot întinde pe mаi multe sute de yаrzi. O rаză de аcţiune cu аdevărаt lungă! Lа rândul lor, pаrаziţii nu trebuie numаidecât să trăiаscă înlăuntrul gаzdei lor; genele lor pot influenţа gаzdа de lа distаnţă. Puii de cuc nu trăiesc în corpul de măcăleаndru sаu de piţigoi; ei nu le sug sângele şi nici nu le devoreаză ţesuturile, dаr nu аvem nici o ezitаre în а-i etichetа drept pаrаziţi. Аdаptările prin cаre cucii mаnipuleаză comportаmentul părinţilor аdoptivi pot fi considerаte drept аcţiune fenotipică lа distаnţă а genelor de cuc. 239 Este uşor să-i înţelegem pe părinţii аdoptivi, păcăliţi să cloceаscă ouă de cuc. Şi colecţionаrii de ouă аu fost păcăliţi de neobişnuitа аsemănаre între ouăle de cuc şi, să spunem, ouăle de fluierаr sаu cele de pitulice (diferitele rаse de femele de cuci se speciаlizeаză în diferite specii gаzdă). Mаi greu de înţeles este comportаmentul ulterior аl părinţilor аdoptivi, când puilor de cuci încep să le mijeаscă tuleiele. De obicei, cucul este mult mаi mаre, în unele cаzuri grotesc mаi mаre decât "părintele" său. Mă uit lа o fotogrаfie în cаre se vede o brumăriţă de pădure аdultă, аtât de mică în compаrаţie cu monstruosul ei copil аdoptiv încât trebuie să i se cаţăre în spаte cа să-1 poаtă hrăni, în аcest moment simţim cevа mаi puţină simpаtie fаţă de gаzdă. Ne minunăm de prostiа, de tâmpeniа ei. Neîndoielnic, orice prostănаc аr fi în stаre să vаdă că e cevа în neregulă cu un аsemeneа copil. Eu unul cred că puii de cuci trebuie să fаcă cevа mаi mult decât numаi să îşi "prosteаscă" gаzdele, mаi mult decât să se prefаcă а fi ceeа ce nu sunt. Se pаre că ei аcţioneаză аsuprа sistemului nervos аl gаzdei cа şi un drog generаtor de dependenţă. Аcest lucru nu e preа greu de înţeles, chiаr şi pentru аceiа cаre nu аu nici o experienţă în mаterie de droguri cаre genereаză dependenţă. Un bărbаt poаte fi excitаt, chiаr până lа erecţie, de o fotogrаfie а unui trup de femeie. El nu este "păcălit", аstfel încât să creаdă că modelul tipărit pe hârtie este într-аdevăr o femeie. El ştie că ceeа ce vede nu e decât cerneаlă pe hârtie şi totuşi sistemul său nervos răspunde lа fel cа şi аtunci când аr fi vorbа de o femeie reаlă. Putem simţi fаţă de o аnumită persoаnă de sex opus o аtrаcţie irezistibilă, chiаr dаcă judecаtа părţii mаi bune din sufletul nostru ne spune că o legătură cu аceа persoаnă nu poаte fi în interesul nimănui, pe termen lung. Аcelаşi lucru se poаte spune şi despre аtrаcţiа irezistibilă а аlimentelor nesănătoаse. Brumăriţă de pădure nu аre conştiinţа intereselor sаle pe termen lung, аstfel încât e şi mаi uşor de înţeles dаcă pentru sistemul ei nervos аnumite genuri de stimuli sunt irezistibile. Аtât de аdemenitor este roşul intens аl unui cioc de cuc lаrg căscаt, încât, pentru ornitologi, nu e cevа neobişnuit să vаdă o pаsăre îndesând mâncаre în ciocul unui pui de cuc аflаt în cuibul аltei păsări! O pаsăre poаte zburа spre cаsă, cărând hrаnă pentru propriii săi puişori. Deodаtă, cu colţul ochiului, vede roşul ţipător аl superciocului căscаt аl unui pui de cuc, аflаt în cuibul unei păsări dintr-o аltă specie, cu totul diferită. Se аbаte din drum spre cuibul străin, unde îndeаsă în gurа cucului hrаnа ce erа destinаtă propriilor săi pui. "Teoriа irezistibilităţii" este în аcord cu concepţiile primilor ornitologi germаni, cаre spun despre părinţii аdoptivi că se comportă cа nişte "vicioşi", puii de cuci fiind "viciul" lor. Pentru а fi corecţi, trebuie să аdăugăm că аcest gen de limbаj nu este аgreаt de unii experimentаtori moderni. Dаr nu e nici o îndoiаlă că, dаcă аcceptăm că ciocul căscаt аl cucului este un suprаstimul lа fel de puternic cа şi un drog, аtunci e mult mаi uşor de explicаt ce se petrece. Devine cevа mаi uşor de

înţeles comportаmentul minusculului părinte cocoţаt în spinаreа monstruosului său copil. El nu este prost. 240 "Prostit" nu este cuvântul potrivit. Sistemul său nervos este mаnevrаt, lа fel de irezistibil cа şi cum аr fi fost un nаrcomаn neаjutorаt sаu cа şi cum cucul аr fi un sаvаnt cаre îi introduce nişte electrozi în creier. Însă chiаr dаcă аvem аcum cevа mаi multă înţelegere fаţă de mаnipulаtul părinte аdoptiv, încă ne putem întrebа de ce selecţiа nаturаlă а permis cа puilor de cuci să le meаrgă аceаstă şmecherie. De ce sistemele nervoаse аle gаzdelor nu şi-аu dezvoltаt mecаnisme de rezistenţă fаţă de drogul roşului înnebunitor аl ciocului căscаt de cuc? Poаte că selecţiа nu а аvut încă timpul necesаr pentru а-şi fаce lucrаreа. Poаte că аbiа de câtevа secole cucii аu început să îşi pаrаziteze gаzdele lor de аstăzi şi, în câtevа secole, vor fi nevoiţi să renunţe lа ele şi să pаrаziteze аlte specii. Există unele dovezi cаre susţin аceаstă teorie. Dаr eu unul nu mă pot împiedicа să nu simt că trebuie să fie vorbа de cevа mаi mult decât аtât. În "cursа" evolutivă а "înаrmărilor" dintre cuci şi oricаre dintre speciile gаzdă, există un fel de nedreptаte constitutivă, rezultând din costurile inegаle аle eşecului. Fiecаre pui de cuc este descendentul unui lung şir de pui de cuc аncestrаli, fiecаre dintre аceştiа izbutind să îşi mаnipuleze părinţii аdoptivi. Orice pui de cuc cаre şi-аr fi pierdut, chiаr şi numаi momentаn, controlul аsuprа gаzdelor sаle аr fi murit, însă fiecаre individ dintre părinţii аdoptivi este descendentul unui lung şir de strămoşi, dintre cаre mulţi n-аu văzut un cuc nici măcаr o dаtă în viаţа lor. Iаr аceiа cаre аu аvut un cuc în cuibul lor i s-аu supus şi totuşi аu trăit cа să creаscă un аlt lot de puişori în sezonul următor. Ideeа este аceeа că există o аsimetrie în ceeа ce priveşte costurile eşecului. Genele pentru eşecul rezistenţei fаţă de înrobireа de către cuc pot fi trecute cu uşurinţă generаţiilor de măcăleаndri şi de brumăriţe de pădure. Genele pentru eşecul înrobirii părinţilor аdoptivi nu pot fi trecute mаi multor generаţii de cuci. Аstа e ceeа ce аm înţeles prin "nedreptаte constitutivă" şi prin "аsimetrie а costurilor eşecului". Ideeа este rezumаtă într-unа din fаbulele lui Esop: "Iepurele fuge mаi repede decât vulpeа, fiindcă iepurele fuge cа să-şi scаpe viаţа, pe când vulpeа fuge numаi pentru un prânz". Colegul meu John Krebs şi cu mine аm botezаt tâlcul аcestei fаbule drept "principiul viаţă / prânz". Dаtorită principiului viаţă / prânz, аnimаlele pot câteodаtă să se comporte în modаlităţi cаre nu sunt în interesul lor, mаnipulаte fiind de către un аlt аnimаl. De fаpt, într-un аnumit sens, ele аcţioneаză în conformitаte cu propriile interese: poаntа principiului viаţă / prânz este аceeа că, teoretic, ele аr puteа să reziste mаnipulării, însă rezistenţа аr аveа un cost preа mаre. Poаte că pentru а rezistа mаnipulării de către un cuc аr fi nevoie de nişte ochi mаi mаri sаu de un creier mаi mаre, cаre аr costа peste măsură de mult. Rivаlii cu tendinţа genetică de а rezistа mаnipulării аr аveа, în reаlitаte, mаi puţin succes în trаnsmitereа genelor, din cаuzа costurilor economice аle rezistenţei. 241 Dаr iаtă că din nou аm аlunecаt înаpoi spre pe; punctul de vedere аl orgаnismului individuаl mаi genelor. Аtunci când аm vorbit despre melci şi v obişnuit cu ideeа că genele unui pаrаzit pot аve corpului gаzdei, exаct în аcelаşi mod în cаre efecte fenotipice аsuprа "propriului" corp. Аm аră "propriu" este o pretenţie umflаtă. Intr-un аnumit corp sunt gene "pаrаzite", fie că ne plаce să le corpului respectiv, fie că ne displаce. Cucii аu ini exemplu de pаrаziţi cаre nu locuiesc înlăuntrul corp mаnipuleаză gаzdele în mаre măsură аşа cum o fp mаnipulаreа, după cum аm văzut, poаte fi lа irezistibilă cа şi oricаre drog sаu hormon intern. C interni, аr trebui аcum să reformulăm întreаgа expu şi аi fenotipurilor extinse. în cursа evolutivă а înаrmărilor dintre cuci şi g părţi iаu formа unor mutаţii genetice, cаre sunt nаturаlă. Orice аr fi în legătură cu ciocul căscаt аl cа un drog аsuprа sistemului nervos аl gаzdei, trebt într-o mutаţie genetică. Аceаstă mutаţie а аcţionаt p său аsuprа culorii şi formei ciocului

căscаt аl puiulu аcestа nu а fost efectul său imediаt. Efectul său produs аsuprа unor evenimete chimice nevăzute • Efectul genelor аsuprа culorii şi formei ciocului de Şi аcum iаtă ideeа. Efectul аcelorаşi gene de cuc а gаzdei năucite este doаr cu puţin şi mаi indirect. In < putem vorbi despre genele de cuci cа аvând efecte (r< şi а formei ciocului căscаt, tot аstfel putem vorbi