Revista Teatrul, nr. 10, anul XXIII, octombrie 1978

REVISTĂ A CONSILIULUI CULTURII Şl EDUCAŢIEI SOCIALISTE

I n acesl n u m ă r : articole

semnate

Alexandri. Traian

de

SEVER,

Paul Teodor

ŞELMARU,

VESTRU,

Roria

ALRALA,

Vasilo

MIHAILEANU

EVERAC, MAZILU,

Valentin

DELEANU,

SIL¬ Radu

MCOROVICI,

şi F l o r i n

Ion

TORNEA

PĂCĂLEALA c o m e d i e i n două părţi l« G H E O R G H E YLAI) ;

Cronica

dramatică

·

puncte

de

vedere

# reportaje · teatrul T V · balet # cartea tie. leal ru. # semnal 0 meridiane • lumeţi ea letilru · spectacolul Sportiv

l'.ul, alien. A u r c l i a n ( l e u r ^ ' - r i i şi Mitici Sus, Dan Antlr Grig Dristani in ..Itii^ăciiine {>(>>• Ir 11 un disr-jor.kry" dc 1). 1*. Po" trecu, pt-scii Tcntrul D r a m a t i c d i n Galaţi. Jos, „Cer cuvîntul" de Draturnir I l o r o m n c a , T e a t r u l „Mihai Eminescu" d i n liolojani. 'j'icapia. Didona Popescu şi Cos tel Constantin tn „Alexandru [ipuşneanu" de V i r g i l Stnenescu, T e a t r u l Naţional d iwww.cimec.ro n Bucureşti.

10 (unul

Nr.

XXIII) W7%

(ictoiitbric

Revistă lunară editată dc C o n s i l i u l C u l l u r i i şi E d u ­ caţiei S o c i a l i s t e şi d c U n i ­ unea Scriitorilor d i n Re­ p u b l i c a Socialistă R o m â n i a

* * *

Noua

calitate

a

muncii

şi

activitatea

teatrală

A L E X A N D R U S E V E R : Despre unele r a p o r t u r i maturgie şi regie LA

Telex L

dintre

realului

sau

p.

3

|>.

7

dra­

cunoaşterea

„Teatrul"

p. 9,

N . : T e a t r u l dc a m a t o r i —

CRONICA

LITERATURII

u n teatru al actualităţii

C R I S T I A N L 1 V E S C U : . . . l o c u l " , „ A l i b i " , „ C o m e d i e Iară d c I o n Răieşu

RADU POPESCU

PUNCTE

Redactori-şefi

RAIL

DE

1 8 , 8 2 , 83 .

. p. 1 0

DRAMATICE

Redaclor-şcf

T I I E O D O R MĂNESCU

1

RAMPA

Y A S I L E N I C 0 R O V I C 1 : Lectura vieţii şi a n a t u r i i u m a n e

FLORIN TORNEA

. p.

DISCUŢII

IDEI

adjuncţi

.

litiu" p.

VEDERE

EVERAC:

Umblarea

la

clasici

p. L i

CONTRAPUNCT IIORIA

DELEANU :

Sărbătoare

la

Histria

1- E S T I V A L U L N A T I O N A L „ C i N T A R E A YASILE

RARAΝ

: Vaslui —

.

.

.

. p. 17

.

. p. I!)

ROMÂNIEI"

O sărbătoare a s p i r i t u l u i

CRONICA D R A M A T I C A — Semnează : R A D U A L U A L A , VALERIA DUCEA, CRISTINA DUMITRESCU, MIRA 1 0 S I E . VIRC-ÏL M U N T E A N I I , TONUŢ N 1 C U L E S C U , CONS TAN TIN PARASCI IIVESCU, VICTOR PAR­ D O N , C O N S T A N T I N R A D U - M A R I A . TRĂIA Ν SELMARU, ELORIN ToRNEA, PAUL TUTUNGIU

p. 21

TV C.

R.

M. :

Regele

p. Ί8

trac

RADIO

1 LORICA

ICNIM :

Numai

despre

text

.

p. 19

SEMNAL VIRGIL

MUNTEANU

: Subiect, de

p . 30

vînzarc

PORTRETE ION

M I I www.cimec.ro IAILEANU :

Marcela

Rusti

.

.

p. 51

Noua calitate a muncii şi activitatea teatrala

U

ltimul

trimestru

iu

vederea

realizarea

în

România

al

acestui

an

se caracterizează

îndeplinirii

perspectivă

îşi desfăşoară

exemplare

a cincinalului. azi

întreaga

pentru

transformarea

Aceasta

este esenţa Programului

acumulărilor

a

planului

Deviza

activitate

accelerarea

artistică

se poale dezvolta

plan

hotărîlor

este lupta pentru într-o

nouă

a liolărîrilor

o nouă

pentru

calitate,

superioară.

clar şi

convin­

tovarăşul Nicolae Ceauşcscu.

teatrelor este, trebuie să fie supusă aceloraşi

nu

decîl în

poate fi desprinsă contextul

în

calitate,

Congresului al XI-lea şi

acestea sînt cerinţele formulate,

gător, în cuvînlărilc secretarului general al partidului, Se înţelege că munca

anual,

ritmurilor

tuturor forţelor,

sul» care toţi cei cc muncesc

cantitative

partidului,

Conferinţei Naţionale u partidului,

tive. Activitatea

prin

in toate domeniile de activitate, prin mobilizarea

tic munca

de sfera

acesteia. Produsul

întregii

impera­

activităţi şt

finit al întregii

nu

activităţi

artistice a unui teatru esle spectacolul, planul de producţie al teatrului este reper­ toriul lui, iar realizarea planului se măsoară d u p ă indicii de calitate, de eficienţă. Oricît ar părea de nepotrivită la prima vedere, oricît ar mira apropierea activităţii artistice de activitatea obiectivă α

celorlalte sectoare de producţie, teatrele se află în

instituţiei

al cărei director trebuie să-şi elaboreze un după

lală

de

şi să lupte pentru

realizarea lui

Romania.

ce astăzi, mai

mult ca oricînd, este necesară reexaminarea severă

a modului in care se desfăşoară munca prilejuit

momente

unele

teatre, pentru din

plan

aceleaşi criterii de exigenţă, disciplină, competenţă, înaltă calificare, ca orice

colectivitate productivă din

aceaslă

cu

situaţia

al cărei colectiv de muncă, al cărei consiliu de conducere,

de

spectacolele dc perspectivă,

vederea

unele

calitate

desfăşurarea

carenţe,

în teatre. Începutul actualei stagiuni uc-a

satisfacţie,

unele

nc-om

bucurat

pentru

prezentate

publicului,

viitoare α

stagiunii.

lipsuri

manifestate

realizările

privim Dar,

odată

cu

unor

cu încredere,

nu

putem

gongul

trece

inaugural

al sezonului teatral, l i un fapt şliul — şi comentai — că nu toate teatrele au fost în

măsură

să

desebidă

nou ; că premiera

stagiunea,

dinţii

la

dala

a constituit-o,

fixată

în

unele

unele spectacole, realizate în fapt în stagiunea prezenlute ar

încerca

apreciază derea

realizări

noi. Aceste realităţi nu

unii

directori

să

de pe

stagiunii

actuala

poziţii critice neîmplinirile nu

stagiune

all fol

esle întru

deficienţe

lotul

un

spectacol

recital actoricesc ; că

scapă observaţiei noaslrc, oricît

lucrurile, ripostînd din

iritat,

cînd

l i se

activitatea lor. F a p t u l că deschi­

satisfăcătoare,

existente şi în

tradiţie, cu

trecută şi înregistrate ca atare, sint

drept

prezinte

prin

teatre, un

faptul

stagiunile

că

se prelungesc

anterioare, arată

şi

în

limpede că

există serioase carenţe de organizare, de planificare şi de disciplină a muncii, care se cer grabnic şi radical înlăturate. Este în contradicţie cu loalc principiile şi normele care guvernează întreaga activitate din certitudinea asigura multe aflat

ţara noastră situaţia în care sc complac unele teatre, de a n u avea planului

ritmicitatea teatre

în

repertorial, de spectacolelor.

se ştie, de

pregătire, dar

nu

regulă,

a nu-şi

Nu data

e

eşalona judicios

un

cînd

secret încep

pentru repetiţiile

se poale aprecia decît foarte www.cimec.ro

eforturile, pentru nimeni pentru

vag data

faptul un

că

a în

spectacol

cînd v a avea 1

loc premiera. Aşa

se face ca, mai

cu seama în

iarnă, adică perioada de vîrf a stagiunii acestea

aglomerîndu-sc către sfirşitul

Ce le generează ? Ce climal ritatea

teatrelor

asumate

prin

îşi

politică-educalivă

cu

stagiunii.

ritmuri

înalte

repertoriale,

care

De unde provin

le favorizează ? Cum

impun

planurile

au

fost

zile, în situafia unor permanente

îşi

loate

clapele

de

muncă,

îşi

aceste deficienţe ?

respectă

mandatul

investite, unele

teatre

de

angajamentele

marc

răspundere

se complac,

de

ani

improvizaţii ? Cauzele trebuie căutate în artistice.

activităţii

«le

se face că, în vreme ce majo­

onorează

derea, in seriozitatea, in disciplina şi, la urma străbătute

teatrele Imcureştene, perioada

teatrale, nu cunoaşte prea multe premiere,

de

răspun­

urmei, în competenţa cu care sînl

Elaborarea nebuloasă

a

repertoriului,

lipsa de iniţiativă în promovarea piesei originale, alegerea d u p ă criteriul, adesea fals, al succesului de public, cercetarea superficială a fondului dc piese existent, duc

inevitabil

la

situaţia

de

a

nu

şti

de

azi

pe

inline

ce anume

stă la

activităţii teatrului. Desconsiderarea potenţialului creator de care dispune un e o

cauză a cantonării in mediocritate. I n vreme ce majoritatea

alta

lizează

intensiv

membrilor dintre nici

colectivele

lor, satisfacţia

artistice

muncii

acelea

mai

generos

jumătate

din

forţa

dispun,

creatoare, unele

beneficiare

dc

care

de

oferind,

teatre —

teatrelor uti­

implicit,

şi, din

tuturor

păcate, chiar

ale unor colective omogene —- nu

creaţie dc

care dispun.

baza teatru

Cc s-ar î n l î m p l a

folosesc

dacă

într-o

întreprindere de înalt potenţial productiv, în locul maşinilor moderne, s-ar produce unelte

învechite ? Cc s-ar î n l î m p l a

dacă,

în

aceeaşi

întreprindere,

muncitorii

de

înaltă calificare ar inimii mătura sau ar sta. pur şi simplu, cu braţele încrucişate, neavind produs

dc

lucru

după

care, d u p ă

măsura

şi d u p ă

loale normele

dc

dorinţa

muncă, ar

lor ? Cc s-ar î n l î m p l a trebui

dacă

ur

terminat

în două

luni de

muncii,

consiliile de con­

zile, ar părăsi banda de montaj d u p ă şase luni '.* Este ducere,

necesar ca adunările generale ale oamenilor

directorii,

răspundere

organizaţiile

şi exigenţă

munca

dc

partid,

dc pină

de

tinerel

acum

din

teatre

să

analizeze

cu

şi perspectivele activităţii lor şi să

treacă ferm, hotărît, la asigurarea tuturor condiţiilor care generează o nouă calitate a muncii în teatre. încă tovarăşul care,

în

luna

in

mod

calitate

la

Ceauşescu,

logic,

„Ceea ce dorim o

iunie,

Nicolae

Conferinţa

naţională

secretar general al

firesc, priveşte

pe

toţii

a

Uniunii

partidului,

creatorii de

Artiştilor

Plastici,

lansa acest

îndemn,

urlă

din

ţara noastră :

noi... este trecerea şi în acest domeniu artistic dc la cantilalc la

nouă.

superioară,

adică

la

lucrări

de

înaltă

valoare

socială,

istorică,

artistică". Teatrele

noastre

creatoare, pentru

dispun

a-şi

dc

apropria

toate

acest

mijloacele

îndemn,

materiale,

de

care arc funcţia

suficiente

dc

forţe

normă

funda­

mentală, principială. Teatrele încă

iu

noastre

această

artistice, pentru prin

a

îu

felul

datoria

jumătate

atinge cît

spectacole cîl

Numai

au

primă mai

să-şi

a

mai

valoroase,

acesta vor putea

mobilizeze

stagiunii, grabnic

la

maximum

prezentate răspunde

tootc

o nouă

în

faţa

forţele

dc

eficienţă

unui

public

sarcinii de înaltă

în iunie, secretarul general al partidului o formula

pentru α

calitate α

trece,

activităţii în

lor

munca

lot

lor,

mai

larg.

răspundere pe care,

cu extremă rigoare ştiinţifică :

„Şi în aeesl domeniu trebuie să realizăm o anumită eficienţă, desigur nu în primul rînd gică, fără

economică, ci artistică nu o

este eu activitate

nimic

de creaţie —

un

foarte

rol

general

al

mai

economică

vitatea

dar,

important

întregii

şi

în

noastre

ideologică. Or, eficienţa artistică, politică puţin

importantă

eficientă la rîndul creşterea activităţi

şi

decît eficienta

rentabilă

nu

lor, creaţia, activitatea eficienţei

economică.

putem

economice,

desfăşura

şi

ideolo­ Desi^'ir,

nici

acti­

politico-educntivă în

ridicarea

au

nivelului

sociale".

T" 99

2

www.cimec.ro

1

Se v a v ă d i , c u r î n d , că este o î n t r e b a r e foarte neliniştitoare, p e n t r u m o t i v u l uimitor c ă , o r i c î t se v a s t r ă d u i , n u v a g ă s i u n r ă s ­ p u n s m u l ţ u m i t o r , b a , şi m a i u i m i t o r , că u n asemenea r ă s p u n s η -a f o s t d a t niciodată. N i c i u n a d i n t r e o u n o s c u t e l e i s t o r i i a l e tea­ trului n u pune această î n t r e b a r e în m o d e x p l i c i t ş i n u r ă s p u n d e î n c h i p a d e c v a t . Ceea ce î ţ i oferă aceste i s t o r i i p e n t r u e p o c i l e î n ­ depărtate sînt d o a r informaţii p r i v i n d teh­ nica reprezentaţiei, i a r p e n t r u u l t i m i i o sulă cincizeci de a n i — epocă în care figura r e g i z o r u l u i se i m p u n e — o t r e c e r e î n r e v i s t ă a m a r i l o r r e g i z o r i şi a i d e i l o r l o r r e g i z o r a l e . L a î n t r e b a r e a f u n d a m e n t a l ă „ce a n u m e c o n ­ d i ţ i i f a c n e c e s a r ă a p a r i ţ i a r e g i z o r u l u i ?", o r i n-o s ă a f l ă m n i c i u n r ă s p u n s , o r i v o m a f l a un răspuns evaziv, de tipul „complicaţiile scenei moderne". La întrebarea „cînd apare regizorul, ca t i p d e f i n i t ?", v o m afla u n răspuns l a f e l de şovăitor : „cam în a d o u a j u m ă t a t e a s e c o l u l u i a l X I X - l e a " . Lucru nespus de semnificativ : tratatele de estetică î l i g n o r ă c u d e s ă v î r ş i r e p e r e g i z o r , r ' i g u r a c e n t r a l ă a a c e s t o r t r a t a t e e, fireşte, c r e a t o r u l , înţeles î n s e n s u l clasic a l c o n c e p ­ t u l u i d e creaţie, c a u n c r e a t o r d e g r a d u l I : poetul, compozitorul, pictorul, sculptorul, ar­ hitectul. Cînd e v o r b a de arta spectacolului, figura principală e actorul, dansatorul, m u ­ zicianul, uneori, chiar dirijorul. Despre re­ g i z o r , n i c i u n c u v î n t ! F u n c ţ i a l u i e, o a r e ­ cum d c l a sine înţeles, s u b s u m a t ă , c a m confuz, artei spectacolului.

DISCUŢII •

ALEXANDRU SEVER

Despre unele raporturi dintre dramaturgie şi regie

P

oate că m o t i v e l e p e n t r u care u n regi­ z o r se i n t e r e s e a z ă d e d r a m a t u r g i e p a r m a i lesne d e înţeles decît acelea p e n ­ tru c a r e p o e t u l d r a m a t i c se i n t e r e s e a z ă d e regie. A d e v ă r u l este c ă n i c i u n d r a m a t u r g n u e d i s p u s sa d e s c o n s i d e r e , î n n u m e l e a r t e i l i t e r a r e , această a d o u a calc d e p ă t r u n d e r e ia conştiinţa lumii c a r e este r e p r e z e n t a r e a teatrală. N u - i d e m i r a r e c ă , î n toate tim­ purile, p o e t u l d r a m a t i c , dacă n u s a urcat e l î n s u ş i p e s c e n ă , s-a a r ă t a t p r o f u n d preo­ cupat dc problemele complicate ale repre­ zentaţiei. Ε o p r e o c u p a r e legată, î n f o n d , d s însăşi esenţa p i e s e i d e t e a t r u , î n c î t n u este exagerat a spune că p o e t u l dramatic. esle şi p r i m u l r e g i z o r a l d r a m a t u r g i e i s a l e . E x i s ­ tă, într-adevăr, î n c a l c u l u l s a v a n t a l i n t r ă ­ r i l o r şi i e ş i r i l o r , î n s u c c e s i u n e a p e r s o n a j e l o r î n s c e n ă şi î n a c c e s u l l o r l a c u v î n t , î n p o ­ z i ţ i a şi î n r a p o r t u r i l e l o r , u n a n s a m b l u d e indicaţii c a r e însoţeşte e t a l a r e a t e x t u l u i — ieşirea l u i d i n t a i n ă — şi d e s f ă ş u r a r e a l u t constituie, î n p r i n c i p i u , p r i m a lege d e des­ făşurare a spectacolului. Tocmai această „ r e g i e i m p l i c i t ă " e s t e c e e a c e s-ar p u t e a n u m i „regia t e x t u l u i " . D a r , fireşte, a b i a aşezarea operei d r a m a t i c e î n spaţiul scenic p r o d u c e m o m e n t u l c r i t i c , p e n t r u că î n acest m o m e n t ordinea textului d r a m a t i c se c o n f r u n t ă c u ordinea .unei alte a r t e ; a b i a a i c i , î n sfera scenei, este o b l i g a t poetul dramatic să-şi pună întrebarea fundamentală : care esle funcţia r e g i e i şi c a r e sînt l i m i t e l e e i ?

In

ce

priveşte

zicem,

pînă

cabil :

regizorul

mirabil nu

lucrul

—

să

ar f i expli­

pentru

n u există

conştiinţa

Regizorul,

m a i vechi

—

lipseşte

că e l încă

există

lui.

studiile

la Hegel

motivul

ad­

sau, cel puţin,

necesităţii

şi

importanţei

î n acest m o m e n t , trăieşte

încă

risipit, ca u n d u h buclucaş, p r i n t r e n u m e r o a ­ se

tivele ţine, o

şi a t r i b u ţ i i

funcţii

veşte

d e estetică,

care

explica

funcţie

ceptăm o

ar

poate, d c însuşi

adică

între

artă

în

orice

că un

ignorarea echivocul

artă

pri­

dintre mo­ regizorului

funcţiei

sale,

D a r , dacă ac­

există

„o

d e cunoştinţe

ştiinţă",

exacte,

şi

n u v ă d d e ce a r f i m a i e c h i v o c a

arta

s a u ştiinţa

arta

sau ştiinţa

pot

stabili

regizorului dirijorului,

atîtea

decît,

orchestrei

să

zicem,

c u c a r e , v ă d i t , se

analogii.

a d m i t e că d i r i j o r u l ,

plicaţiile

I n ce

unul

şi ştiinţă.

ansamblu

tehnică,

putea

nespecifice.

tratatele

Cel

mult,

inventat

moderne",

am

d e „com­

s-a

impus

c o n ş t i i n ţ e i c u u n ceas m a i d e v r e m e d e c î t r e g i ­ zorul. fi

Cu asemenea

făcut

regiei

nici

şi

urmei,

a

observînd

tir/iu

de

târziu,

avem

esteticii

sale

prezenţa

absenţa

nici

pînă

definirea La

urma

regizorului

generale,

vreau

în

să s u b ­

este e l , c i d o a r c i t

istorie

l u i s-a

în

specifice.

apare conştiinţa în lunga

însă, n u v o m

înainte

n u cît d e ignorat

de deşi

observaţii, pas

funcţiei

preocupările liniez

un

necesităţii a

l u i . Atît

teatrului,

impus

a z i o definiţie

definitiv,

încît, nu

mulţumitoare

a funcţiei sale.

www.cimec.ro

3

Bineînţeles, zadarnic am cere r e g i z o r i i >r înşişi o a s e m e n e a definiţie ; p e n t r u u n C r a i g , regia este o „ ş t i i n ţ ă a scenei", p e n t r u un Tairov, arta (sau ştiinţa) care „coordonează primul caz, creaţia individualităţilor" : în avem o falsă d e f i n i ţ i e , p e n t r u că numeşte doar obiectul regiei, in al doilea caz, defi­ n i ţ i a e s t e c u l o t u l a p r o x i m a t i v ă , p e n t r u rai r e d u c e e s e n ţ a f u n c ţ i e i la u n a d i n t r e l a t u r i l e e i . M ă tern că d e f e l u l acesta sînt c a m t o a t e definiţiile pe care n i le-ar p u t e a propune m a r i i r e g i z o r i ; l u c r u n u c h i a r atît d e i n e x ­ plicabil, pentru că. oricît d e m a r i r e g i z o r i , ei n u sînt m a r i e s t e t i c i e n i .

C

amil Petrescu observa, încă acum v r e o p a t r u z e c i d e a n i . cît d e p r e c a r i i este f i l o z o f i a o a m e n i l o r de t e a t r u . Ε s u f i c i e n t . î n t r - a d e v ă r , să c i t i m t o a t e însem­ n ă r i l e l o r — d e l a S t a n i s l a v s k i la G r o t o w s k i , d c la C r a i g la B r o o k , d e l a C o p e a u l a A r ­ taud : cind nu e v o r b a de simple confesiuni de artişti, sînt s t u d i i , m a i e x a c t , încercări de s t u d i i , ale unor profesionişti eminenţi, o a m e n i f o a r t e c u l t i v a ţ i , eu o m a r e experienţă a scenei. Sînt scrieri interesante p e n t r u orice c i t i t o r , şi p r o f i t a b i l e p e n t r u o r i c e s p e c i a l i s t . V o m afla a i c i , neîndoios, o m a r e bogăţie dc idei regizorale ; d a r , atunci cînd u n i i d i n t r e aceşti r e g i z o r i , u n e o r i a r t i ş t i c u s c l i p i r i de g e n i u . încearcă să-şi s i s t e m a t i z e z e ideile — ca, o d i n i o a r ă , C r a i g sau, m a i a p r o a p e de n o i , Grotowski — v o m băga de seamă imediat că i d e i l e c o l a b o r e a z ă d i f i c i l şi c ă n u sc r i ­ d i c ă n i c i o d a t ă la c o n c e p i . T o a t e aceste i d e i , p u s e c a p l a c a p , n u a j u n g să f a c ă o e s t e ­ tică. Pe

scurt,

artistică

dacă

constatăm aceşti

din

ne

s-ar

descifra sau

sită

regimul

ştiinţei,

cele

de

aceea

în

sfera

pline şite

că,

filozofice, exclusiv

siunii,

au

ment

de

aceea,

au

destul tentici. pentru

de S-a

putut

vădit

epigoni.

la

marilor

că e

o şi au

de Se

unei a

disci­

instru­ dc

neîndo­

mişcare

spaţiu

ie­

profe­

tocmai

deşi.

do

teoretic

continuatori lăsat

e

con­

destul

unui că

anume un

nu

regizori,

a

o lip­

artistice.

directă

I'oate

pentru că

c

nivelul

pomeniţi,

crea

generos

la

limitată

personal.

cum unui

că

sprijinul

practica

regizori

descifra,

Necazul pentru

ce filo­

opera

operează

fără

contribuit

n-au

din

realizării

teoriile

din

la o

intelectuale,

nu

valoarea uz

marii

ielnic, idei,

4

astfel,

ştiu

urmă,

activă

şi

vădeşte,

din

tocmai

consecvent

ci

vorbind,

filozofie

de

să

evidenţei,

p r a c t i c i i l o r , aşa

rigorii

destul

tehnică

trebuie

prea

dramaturg.

implicită,

de

nu

drept

şi

o

filozofie niciodată

La

în

orice

ordinul

scenei

ariei

că

filozofie,

de

ai

putea,

romancier

o

trimit.

totalitatea

putem

la

faptul,

maeştri

filozofie zofie

e adevărat

trimite

destul

au­ loc

A

cum v o m înţelege m a i lesne d e u n d e — şi. d e f a p t , acesta e m i e z u l p r o b l e ­ m e i pe care o r i d i c — necesitatea u n e i f i l o z o f i i a r e g i e i , sinteză întemeiată pe vasta e x p e r i e n ţ ă a t e a t r u l u i u n i v e r s a l . Se vorbeşte f o a r t e a d e s e a — şi n u n u m a i l a n o i , p e n t r u că f e n o m e n u l este u n i v e r s a l — de excesele r e g i e i . C î n d e v o r b a , î n s ă , să le i d e n t i f i c a m , se î n t î m p l ă să f i m î n m a r e d i f i c u l t a t e , în afară d o a r d e c a z u r i l e cînd ele sînt, în m o ­ dul cel m a i e v i d e n t , manifestări ale unui talent mediocru, ale unei joase pregătiri profesionale sau ale unui spirit mi­ metic, mai primejdios în teatru ca o r i u n d e , p e n t r u că a i c i e î n c u r a j a t d e însuşi s p i r i t u l m i m e t i c al t e a t r u l u i . A b u z u l cel m a i curent — în o r i c e c a z , a c e l a c a r e s a r e în o c h i i m e d i a t — este intervenţia î n t e x t , m a i puţin interpolările, c i l tăieturile. N u încape î n d o i a l ă , i n s ă , că t ă i e t u r i l e sînt u n e o r i ine­ v i t a b i l e şi c ă e l e v o r c o n t i n u a să f i e p r a c ­ ticate. Chestiunea rămîne, finalmente, o pro­ blemă de cultură, de tact. de bun-gust, de simţ al e c h i l i b r u l u i , adică o p r o b l e m ă în care h o t ă r î t o a r e e c o n ş t i i n ţ a c ă c e e a ce se a m ­ p u t e a z ă n u este o c a n t i t a t e d e c u v i n t e , c i o p a r t e d i n f i i n ţ a şi d i n p o e z i a d r a m e i . D a r , cum s p u n e a m , aceasta este i n t r u z i u n e a cea mai p e r c e p t i b i l ă ş i . d o a c e e a , p o a t e şi c e a m a i puţin nocivă. Exista f o r m e de a b u z m a i s u b t i l e , c î n d s p i r i t u l r e g i e i ţ i n e să se s u b ­ s t i t u i e — ca în u n e l e p o v e s t i r i f a n t a s t i c e — spiritului o r i g i n a l al a u t o r u l u i . Sînt substi­ t u i r i întemeiate pe o i n t e r p r e t a r e deviată a o p e r e i ; e l e s î n t şi c e l e m a i primejdioase, p e n t r u că. dacă p u b l i c a r e a integrală a piesei p o a l e să i g n o r e z e a m p u t a ţ i i l e f o r t u i t e şi s5 reală a t e x t u l u i , o restabilească a u t o r i t a t e a falsă i n t e r p r e t a r e p o a t e să g r e v e z e m u l t t i m p difuziunea şi înţelegerea operei. 0 aseme­ n e a f a l s ă i n t e r p r e t a r e n u e s t e , c u m sc c r e d e d e o b i c e i , o s i m p l ă c h e s t i u n e d e c u l t u r ă şi de n i v e l critic. Intră aici în acţiune f a c t o r i foarte diverşi, c u m ar f i influenţa fabuloasă a c i n e m a t o g r a f i e i , în care h o t ă r î t o a r e e p o ­ ziţia preponderentă a r e g i z o r u l u i , sau ele­ mente ale tehnicii şi sugestiile provenite d i n sfera a i l o r arte, care modifică reprezen­ tarea tradiţională a l u m i i . C u m u l a r e a e x t r a o r ­ dinară de m i j l o a c e de sugestie îngăduie, une­ o r i , r e g i z o r u l u i să i m a g i n e z e o reprezentare p e c a r e d r a m a t u r g i a o p e r e i n u o s u s ţ i n e . Se produce, cu alic cuvinte, uneori, n u un s i m p l u decalaj între reprezentarea dramatur­ g u l u i şi a c e e a a r e g i z o r u l u i — l u c r u l a c e s t a se î n t î m p l ă d e r e g u l ă şi n i c i c ă s-ar p u t e a altfel — ci u n a d e v ă r a t divorţ. F o a r t e sen­ s i b i l , p r i n c h i a r p o z i ţ i a sa e c h i v o c ă , l a g r a ­ niţa d i n t r e l u m e a i d e a l ă a p i e s e i şi lumea reală a s c e n e i , r e g i z o r u l este i s p i t i t , în l i p s a u n u i t e x t a d e c v a t v i z i u n i i s a l e g e n e r a l e , să-şi i m p u n ă viziunea oricărui text. Cînd t e x t u l e i l u s t r u , o f a c e c u s e n t i m e n t u l că-i propune o n o u ă e x i s t e n ţ ă , că-i o f e r ă , î n o r i c e c a z , u n e l i x i r de viaţă lungă ; cînd e u n t e x t mize­ r a b i l , o f a c e c u s e n t i m e n t u l că-1 î n n o b i l e a z ă . Se î n t î m p l ă , f i r e ş t e — d e s t u l d e r a r , t o t u ş i , se î n t î m p l ă — , c a r e g i z o r u l d e t e a t r u , c a fi

www.cimec.ro

r e g i z o r u l n!r- f i l m , să s i m t ă n e v o i a d e a găsi un acord absolut între ceea re regizează si f e l u l c u m r e g i z e a z ă : a t u n c i , t e n d i n ţ a d r a ­ m a t u r g u l u i ce e x i s t ă l a t e n t în e l p r i n d e c o r p s u l ) î n f ă ţ i ş a r e a u n e i p i e s e d e t e a t r u şi a c e a s t ă piesă a r e g i z o r u l u i e s t e , s u b r a p o r t t e o r e t i c , f o a r t e s e m n i f i c a t i v ă . î n t r - a d e v ă r , c î n d se î n ­ t î m p l ă ea u n u l d i n t r e aceşti r e g i z o r i i n t e l i ­ g e n ţ i , ca A r t a u d , să s c r i e p i e s e d e t e a t r u , v o m f i o b l i g a ţ i să c o n s t a t ă m că d r a m a t u r g i a l o r este f o a r t e c u m i n t e . în o r i c e c a z . mult mai puţin zgomotoasă, m u l t m a i convenţio­ nală decît le sînt i d e i l e . L u c r u n u c h i a r c u t o t u l «le m i r a r e , d a c ă s t a i să l e g i n d e ş l i că structura dramatică propriu-zisă. întemeiata pe d i a l o g , este u n a d i n t r e c e l e m a i vechi şi n u n r e z i s t e n t e s t r u c t u r i a r t i s t i c e , şi că n i c i u n a d i n t r e r e v o l u ţ i i l e t e h n i c e în t e a t r u n u a putut atinge esenţa dramei. Oricît ar părea d c c u r i o s , între o reprezentaţie escliiliană şi o r e p r e z e n t a ţ i e modernă poale sa f i e — şi p r o b a b i l că şi este — o d e o s e b i r e ea d e la c e r l a p ă m î n t . d a r u n tcţxt e s c h i l i a n p u s a l ă t u r i , să z i c e m , d e u n u l b e c k e l l i a n , ne v o r r e l e v a , s u b r a p o r t u l s t r u c t u r i i d r a ­ matice a t e x t u l u i , m a i m u l t e a s e m ă n ă r i >i m a i p u ţ i n e d e o s e b i r i decît a r f i de aşteptat d e l a d o i poeţi d r a m a t i c i d e s p ă r ţ i ţ i d e d o u ă m i i d e a n i d e t e a t r u şi ţ i n î n d d e d o u ă c i v i ­ lizaţii, fiecare cu alt orizont mental, in sfîrşit. p r i n t r e t o a t e cauzele posibile care s t a u . la u n m o m e n t d a t . la o r i g i n e a pome­ nitului divorţ dintre r e g i e şi dramaturgie, un e deloc. cred. neglijabilă impresia ric vetust pe care o întreţine în sînul unei instituţii dedicate, inevitabil, spectatorului contemporan, imensul r e p e r t o r i u al drama­ turgiei acumulate. Chiar simplul fapt că, p e n t r u a a v e a în m i n ă . la o r a 1 2 , o p i e i ă , r e g i z o r u l t r e b u i e să a ş t e p t e ca ea să f i fost, scrisă p î n ă l a o r a u n s p r e z e c e , e d e s t u l să-i dea r e g i z o r u l u i s e n t i m e n t u l n e l i n i ş t i l o r c ă sc a f l ă c u u n ceas î n a i n t e a d r a m a t u r g u l u i . Ε d e c a l a j u l , aş zice. d e f u s o r a r d i n t r e lumea i d e a l ă a a r t e i şi a c e e a , r e i d ă , a s p e c t a c o l u l u i . R e g i z o r u l c a r e n u ştie să-şi p o t r i v e a s c ă c e a s u l d u p ă o r a r u l a r t e i riscă să g r e ş e a s c ă . G r e ş e a l a sa cea m a i f r e c v e n t ă , a i c i . este consecinţa unei a n u m e confuzii a s p i r i t u l u i critic, i a r numele acestei greşeli este confuzia stilu­ rilor. I n comedie, o asemenea confuzie poate să s p o r e a s c ă v e s e l i a ; în d r a m ă , e u c i g ă t o a r e : p e n t r u c ă . a i c i , e f e c t u l este a p r o x i m a t i v a c e l a pe c a r e l-ar p r o d u c e o simfonie de Bacii transcrisă p e n t r u j a z z : d i n g r a v i t a t e a origi­ nară n u m a i r ă m î n e n i m i c .

N

u a m d e g î n d , f i r e ş t e , să f a c acum inventarul tuturor primejdiilor care pîndese r a p o r t u r i l e d i n t r e dramaturgie şi r e g i e . V r e a u numai să s u b l i n i e z c i t d o i m p o r t a n t ă p o a t e să f i e e l a b o r a r e a ' " u n e i es­ tetici c u r e . î n t e m e i a t ă pe e n o r m a experienţă a a l i t o r m i l e n i i de t e a t r u , ar identifica legis­ laţia s p e c i f i c ă a r e g i e i , f u n c ţ i a e i m a j o r ă şi limitele e i , în raporturile cu dramaturgia. Citeam, deunăzi, n u fără oarecare u i m i r e , ar­

ticolul unui t î n ă r şi t a l e n t a t r e g i z o r , f o a r t e independenţa a r i e i sale, a l t f e l zelos pentru spus. p e n t r u „ a u t o n o m i a r e g i e i " . Bineînţeles, nu e v o r b a de a nega r e g i z o r u l u i s t a l u l u i unui artist creator. D a r nici n u se poate o artă liberă de orice legislaţie. concepe Există. în o r i c e a r t ă , u n p r i n c i p i u al s u p u ­ n e r i i l a o b i e c t , şi a d e v ă r a t a l i b e r t a t e î n a r t ă este înţelegerea legislaţiei o i s p e c i f i c e . Ş t i u , c i r c u l a u , şi m a i c i r c u l ă , s p i r i t u a l e c o g i t a ţ i u n i d e t i p u l : „ G e n i u l îşi f a c e p r o p r i i l e s a l e l e g i ' ' . E , fireşte, o v o r b ă g o a l ă ! N i c i u n g e n i u n u e s l e d e s t u l d e m a r e să c r e e z e l e g i î n a r t ă ; e d e a j u n s d u c ă le d e s c o p e r ă . G e n i u l , a i c i , se manifestă in c a p a c i t a t e a d e a f o l o s i în bene­ f i c i u l s ă u l e g i l e o b i e c t i v e a l e a r t e i . S a u , alt, p r e c e p t , l a f e l d e s p i r i t u a l şi l a f e l d o î n d o ­ i e l n i c : „ L e g i l e sînt f ă c u t e c a să f i o c ă l c a t e " . Chiar dacă o asemenea propoziţie, transpusă în o r d i n e a a r t e i , a r p u t e a f i a d e v ă r a t ă , încă a r t r e b u i să o b s e r v ă m c ă , p e n t r u ca să f i e c ă l c a t e , e n e v o i e , m a i î n t î i . ca l e g i l e să f i e cunoscute. C î n d s p u n că p e î n t r e g t e r i t o r i u l t e a t r u l u i universal se s i m t e necesitatea unei estetici c o e r e n t e a r e g i e i , n u v r e a u să a f i r m — l u ­ c r u l , s p o r . se î n ţ e l e g e d e l a s i n e — că a r l i p s i s t u d i i în această direcţie. Dimpotrivă, bibliografia problemelor teoretico ale regiei e s t e d e p e a c u m f a n t a s t i c ă şi n u m-aş m i r a d e f e l d a c ă aş a f l a că u n d e v a , î n v a s t u l i m ­ p e r i u a l t e a t r u l u i , l a n o i s a u p e a i u r e a , se e l a b o r e a z ă , d a c ă n u c u m v a e p e c a l e să şi a p a r ă , o asemenea l u c r a r e sistematică do este­ tică a r e g i e i . N u m a i că o a s e m e n e a l u c r a r e î n c ă η -a a p ă r u t . S î n t e m î n t r - u n d o m e n i u in care. ca î n multe alte d o m e n i i ale artei, p r a c t i c a p r e m o r g o t e o r i e i . S-au s c r i s t r a g e d i i pe v r e m e a cînd n u exista n i c i o teorie a t r a g i c u l u i , şi n i c i u n r o m a n c i e r n u aşteaptă elaborarea unei estetici sistematice a roma­ n u l u i p e n t r u ca să s c r i e r o m a n e . E s t e e v i d e n t că t e a t r u l n u aşteaptă nicăieri u n c o d , p e n ­ t r u ca r e p r e z e n t a ţ i a t e a t r a l ă să f i o p o s i b i l ă . N u n e v o m f a c e n i c i i l u z i a că o a s e m e n e a estetică a r e g i e i se p o a t e e l a b o r a d o p e o z i p e a l t a . N-aş v r e a . d o a s e m e n e a , a t u n c i c î n d v o r b i m d e o estetică a r e g i e i , să ne-o i m a ­ g i n ă m ca p e u n s i s t e m d e n o r m e pe caro ar f i d e s t u l să-1 î n v e ţ i p e d i n a f a r ă n e u t r u c a să poţi face r e g i e perfectă. Ε absolut sigur că, şi d e ş-ar e l a b o r a o a s e m e n e a e s t e t i c ă , ea n-ar p u t e a f i o estetică v a l a b i l ă p e n t r u ţ o a l ă d u r a t a v i i t o a r e a t e a t r u l u i , şi e şi m a i g r e u d e c r e z u t că a r p u t e a f a c e i n u t i l t a l e n t u l şi t o t c e e a ce i m p l i c ă f o r m u l a u n u i t a l e n t spe­ cializat : cultură mare. fantezie creatoare, bun-gust. p ă t r u n d e r e psihologică, o percepţie critică a o p e r e i d r a m a t i c e , cunoaşterea p r o ­ priu-zisă a t e h n i c i i t e a t r a l e . U t i l i t a t e a unei asemenea estetici — oricît de l i m i t a t ă , p r i n d e s f ă ş u r a r e a i n f i n i t ă a s p i r i t u l u i — s-ar j u s l i f i c a î n d e a j u n s , d a c ă l-ar o b l i g a p e r e g i z o r să m e d i t e z e î n t e r m e n i a d e c v a ţ i l a f u n c ţ i a şi l a l i m i t e l e a r t e i sale. Cînd u n C a m i l P e t r e s c u , l a n o i , se a r a t ă p r e o c u p a t . î n c ă a c u m vreo p a t r u z e c i sau cincizeci de a n i , d e m o d a l i t a t e a estetică a t e a t r u l u i , el e x p r i m a mai mult

www.cimec.ro

1

5

decît

o

care el

nemulţumire

a

fost

dădea

inteligenţei, al

înţelegere

de

cruţa

regizorul,

din

cânta

ce

adînci

dramaturgie

şi

sale

nostru

în

numi, scenă,

haosul că

fine,

în

o

legislaţii

confrate,

greşeli,

putea

în

sigur

propriei

multe

am

Ε

în

tendinţe

o ordine

fenomenale. a

unul

precursor,

invincibile

mai

eminentului

ceea

dintre

a

filozofică

i-ar

un

tendinţe

celei

lumii

este

d r a m a t u r g ; cn

privinţe

unei

teatrala,

aparent

dc

atîtca

glas

mişcarea a

în

care multe

raporturile

infidelităţile

re­

Nu

se

vine

fără

hardt,

că

D

care nu

mai s-o

să

adevărat şi

spaţiu

acest larg

al

cîteva

sensibilitatea motive

care

v i n , acest

corp

unele

fel, n u

opere

numai

de un

să

epocii de

impuls

rică

stă

cele

mai

pe

care

trebuie,

care

mărturie

dramaturgia

o

sferei

de

fi

epoca este,

în

de ne

sc v a

con­ artis­

teatru. înşală, în

anii

îmbogăţi

realizează,

venit trăim.

cultură

ast­

ivit

din

0

şi

formeze isto­ ei pe

care

s-au

decît

la

oriunde

ţe. I a r d a c ă

lui

preferinţele

originală,

e

un

străin

teritoriul

pe

foarte

turgii.

Un

porte

inteligenţa.

unii

că

simplu

dintre

destin. are

tinerii

într-o

tot

mai

Dar

un

rădăcinile regizor

şi

român

în

acest

punct

se

forma

pot

orice, cea

care

l u i ignoră

dramatur­ el

alte

exersat nu

dc

va

fi

drama­ să-şi

mă

regizori

mică

preferin­

că

uricărei

noas­ oricînd

mai

are

probabil

eu

un re­

nu

nici

tehnician Dar

că

român

dramaturgiei

regizorul

gia

mare Faptul

explicabil

regizează

inspiră

Prefer

Anouilh ;

un

unui

şcoala

care

nu-mi

îşi

aici,

afinităţile

regizor

încredere.

ex­

îndoiesc astăzi

vor

fi m a r i i regizori de mîine. 0

origine,

în

şi

Un

decît

şi

desluşi

tre.

aceea

succesele la

şi

tra­

asemenea

să-şi

pot

geografic,

con­

d i n sfera

experienţă

regia

se

In

că,

Se

să

care

nu

întemeiat,

format marii regizori.

nu

υ

regie

credem

neapărat,

că

s-au

nici

izbînzi

piese

0

l u i . Rădăcinile

ca

apărut,

mari

îndemn

are nevoie.

solide

au

dramatic seamă.

afinităţile

de o

geografic

noastră

l i t e r a r e , c i şi u n

dramaturgie

pentru

importante

acestor nu

fără fără

la Paris,

de

artist,

Rein-

Claudel,

sentimentul

comunităţi

orice

Co­

regizor

că

este

cu

un

un

Strindberg.

Roma,

Washington,

unei

fără

Jouvet,

fără un

regizează

la

regizor,

dramaturgie,

s-o r e p r e z i n t e .

cîtorva

destule

regia

că,

înţeleagă

Dacă

diţiile

că

o

arc nevoie

pe

mai şi

diţiei

adevărat

c

creeze

avem cu

a

italian

comunică,

ca

fără

şi

pentru

major

clarificare

n o i toţi, R o m â n i a ,

textul tice,

Dacă

poate

motiv

o

o dramaturgie

noastră, pentru

un

dorim

puţin

impună, care

ne

raporturi.

regie e

există

un la

un

nici

Ibsen

regizează

al

Gorki :

Montherlant,

apărut

pro­

Romains : un

Barrault, dat

care

germană,

Shakespeare ; şi

şi J u l e s

n-au

care

acut

fără

Cchov

un

fără

n-au

lume mai

;

astăzi

Appia,

Ilofinannstahl ;

scandinavii pînă

tin

cultură

Craig,

Gide

Giraudoux Camus,

de

fără

fără

gizează

ar,

un

Stanislavski, peau,

închipui

sfera

Wagner ;

suedez

giei.

poate

din

asemenea pc

săşi,

dc

altele,

care un

vastă

activitate

o imaginăm spaţiu

spaţiul

de

revistei

teoretică

are nevoie,

afirmare ! de

E,

ca

ca în­

printre

specialitate,

carc-i

stă l a d i s p o z i ţ i e . Inutil, spus aici care

poate,

să

are în

vedere

se î n t e m e i a z ă

că p e o p e r a

www.cimec.ro

adaug : pe

dramatică.

tot

ceea

acea f o r m ă un

text

dc

ce

am

teatru

organizat,

adi­

IDEI LA RAMPĂ •

VASILE NICOROVICI

Lectura realului sau cunoaşterea vieţii şi a naturii umane M a i tînăr f i i n d , e r a m gata, în orice cl pă, să s c r i u d e s p r e c u n o a ş t e r e a v i e ţ i i . M i se p ă ­ rea l u c r u l cel m a i I u î n d e m î n ă . C u t i m p u l , î n s ă , a m î n c e p u t să î n ţ e l e g c ă t e m u a s t a , ca o r i c e l u c r u în aparenţă simplu şi e l e ­ m e n t a r , p r e s u p u n e m a r i c a p c a n e şi s e r v i t u t i . P r i m a d i n t r e ele, devenită prejudecată, de­ rivă d i n f a p t u l că m a i f i e c a r e trăieşte c u i m p r e s i a că este e x p e r t î n m a t e r i e . D e a i c i , şi r e v e r s u l s n o b a l acestei atitudini, care c o n s i d e r ă t e m a c a s i m p l i s t ă şi d e p ă ş i t ă . U n i i d i n t r e s c r i i t o r i m a i p ă s t r e a z ă şi a z i u n a e r bănuitor, cînd o a u d enunţată, văzînd în ea u n s u b t e r f u g i u t e o r e t i c , p e n t r u a-i o b l i g a să t r a t e z e r e a l i t a t e a inii-mi mod fotografic. Într-un f e l . au dreptate, fiindcă termenul, d n g m a t i z u t într-o v r e m e , d e v e n i s e u n c r i t e r i u pentru reprezentarea realului. D a r nu potri­ vit adevărului concret, a l faptelor, ci p o t r i v i t u n u i a d e v ă r p r e f a b r i c a t d i n b i r o u , d c către îndrumători c a r e , deşi n u cunoşteau nimic dintr-ale vieţii, îi „ î n v ă ţ a u " c i — c u l m e a ! — pe s c r i i t o r i „ c u m se p e t r e c l u c r u r i l e î n r e a ­ l i t a t e " . D i n p ă c a t e , această m e t e a h n ă , pitită p r i n b i r o u r i l e cîte u n e i e d i t u r i , s a u v r e u n u i teatru, subzistă şi a z i , c d r e p t , î n forme mai „ e v o l u a t e " , d c v r e m e ce p r e o p i n e n t u l , c a r e n u s-a m i ş c a t d e p e s c a u n u l l u i o v i a ţ ă , te a d m o n e s t e a z ă — c u m a m p ă ţ i t c h i a r e u însumi c u u n r o m a n despre H u n e d o a r a — ;

f o l o s i n d , d e a s t ă d a t ă . t e r m e n i d e estetică s t r u c t u r a l i s t ă , că realităţile trăite a i e v e a d e către m i n e sînt false, deoarece n u c o r e s p u n d cu . . i m a g i n i l e despre viaţă", zămislite, a r b i ­ t r a r , în c a p u l s ă u . E x e m p l e l e s-ar p u t e a î n m u l ţ i , d a r m ă l i ­ mitez d o a r l a acestea ; ele sînt suficiente pentru a d e m o n s t r a existenţa unui interes real, d a r şi a u n o r c o n f u z i i , care cer o a t e n t ă şi l ă m u r i t o a r e d i s c u ţ i e , î n t r - o c h e s t i ­ u n e vitală p e n t r u s p o r u l necesar în calitate a l l i t e r a t u r i i n o a s t r e , p e c a r e n o - a m şi o b i ş ­ nuit a o denumi literatura deceniului opt. Dar a convoca spiritele tutelare ale literelor, fie româneşti, fie universale, p e n t r u a dove­ di importanţa observării atente, echivalînd cu adevărate s t u d i i , în vederea aprofundării moravurilor sociale sau a n a t u r i i umane, m i se p a r e u n a r g u m e n t d c o r d i n u l e v i d e n ­ ţei e l e m e n t a r e . D e a c e e a , ani-aş p e r m i t e a cita pe u n m a r e clasic, d i n afara breslei lite­ r a r e , d a r c a r e . d e ş i s-a o c u p a i d e u n d o m e ­ n i u a b s t r a c t şi m a i î n d e p ă r t a t d e r e a l i t a t e a c u r e n t ă — c u m c f i l o s o f i a — η -a p r e g e t a t , t o t u ş i , să se d e c l a r e d r e p t c e l m a i c o n v i n s adept al studierii nemijlocite a realului (ci­ t e z ) : „ Ş i , h o l ă r î n d i H m ă să n u m a i c a u t a l t ă ş t i i n ţ ă d e c î t a c e e a p e c a r e a ş p u t e a - o găsi î n m i n e î n s u m i şi î n m a r e a c a r t e a l u m i i , m i - a i n întrebuinţat restul tinereţii pentru a călă­ tori... cunoscînd oameni c u fel de fel de c a r a c t e r e şi d e d i f e r i t e c o n d i ţ i u n i , s t r î n g î n d n e n u m ă r a t e experienţe, p u n î n d u - m ă la încer­ care pe m i n e î n s u m i î n împrejurările pe care s o a r t a m i l e h ă r ă z e a şi f ă c î n d pretutindeni r e f l e c ţ i i a s u p r a l u c r u r i l o r c a r e m i se î n f ă ­ ţ i ş a u . . . " F i l o s o f u l se n u m e ş t e D e c a r t e s . i a r c i ­ t a t u l p r o v i n e d i n „Discurs asupra m e t o d e i " , cartea care marchează desprinderea gîndirii lui, precum şi a g î n d i r i i e u r o p e n e , d e s u b tutela d o g m e l o r scolastice. Cn p e n t r u a n e dovedi nu numai importanţa c a p i t a l ă , ca obiect de studiu, a ceea ce f i l o s o f u l n u ­ m e ş t e marea carte a naturii, d a r m a i ales importanţa f a p t u l u i că, în a n u m i t e perioade istorice, d e p r o f u n d e p r e f a c e r i , s t u d i u l acestei m a r i cărţi a l u m i i p o a t e p r e v a l a c h i a r a s u p r a cercetării învechitelor tratate voluminoase. Căci s î n t a s t f e l d e m o m e n t e i s t o r i c e , î n c a r e r e a l i t a t e a î n p l i n ă r e v o l u ţ i e îşi s c r i e Învă­ ţămintele mai rapid decît p r i d i d e s c cărţile. P r o f i t d e cele spuse m a i s u s , p e n t r u a atrage Iuarea-aminte, dacă mai c nevoie, că p r e f a c e r i similare, d a r în r i t m u r i mult m a i repezi, le trăim n o i ,cei d i n secolul X X . Şi m a i ales n o i , c e i a f l a ţ i într-o ţară c u r i t m u r i prioritare pe plan mondial, fapt c i r c i m p u n e s c r i i t o r i l o r , p e n t r u a se m e n ţ i n e î n a c t u a l i t a t e , să se d e p r i n d ă a c i t i nemijlocit r e a l i t ă ţ i l e d i n a m i c e î n s c r i s e î n Marea Carie a Revoluţiei Socialiste Româneşti, în plină desfăşurare. N u poate f i exclus, desigur. i u n p r o c e d e u m a i o c o l i t şi m a i l e n t . Ca s c r i ­ itorii să a ş t e p t e , a d i c ă , să se î n t o c m e a s c ă m a i î n t î i t r a t u t e şi s t u d i i d e s p r e a c e s t e r e a ­ l i t ă ţ i , p e n t r u c a , p e b a z a l o r , e i să r e a l i z e z e opere d e g e n e r a l i z a r e artistică. D a r asta a r însemna o întîrzicre de decenii, dacă n u

www.cimec.ro

}

7

c h i a r d e o g e n e r a ţ i e , şi m ă î n t r e b d a c ă u r ­ maşii ne v o r i e r t a n e î m p l i n i r e a de a n u fi dat mărturiile fierbinţi ale epocii pe care sau a n i trăit-o, c u toate scuzele, m a i m u l t m a i p u ţ i n p l a u z i b i l e , p e c a r e le-am invoca. A ş a d a r , r e a l u l t r e b u i e citit, n e m i j l o c i t , în­ tocmai ca o c a r t e . Si această lectură, de fapt studiu m u l t i l a t e r a l şi a p r o f u n d a t , tre­ b u i e e f e c t u a t ă l a t o a t e n i v e l u r i l e p e c a r e Ic presupune structura lui complexă (a rea­ l u l u i ) , î n c e p î n d eu înfăţişările (semnele) ex­ t e r i o a r e , f a p t e şi î n t î m p l ă r i c o t i d i e n e , şi p î n ă la s e n s u r i l e l u i a d î n c i , de o r d i n i s t o r i c . E s t e c a z u l d e a f i r i s i p i t ă o p r e j u d e c a t ă , şi a n u ­ m e c ă i n v e s t i g a r e a şi redarea realului "ono­ rează schematismul artistic. Absolut fals ! Schematismul n u este o caracteristică a rea­ l u l u i , c i a ficţiunii, caro creează reprezen­ t ă r i s i m p l i s t e a l e v i e ţ i i , g e n e r a l i z î n d p r i p i i şi fără a f i a p r o f u n d a t o b i e c t u l descris. R e m e ­ d i u l constă t o c m a i în e f e c t u a r e a u n o r „lec­ t u r i do s t u d i u " , n u doar asupra u n o r fapte dispersate, ci asupra î n t r e g u l u i c o n t e x t so­ c i a l , p e n t r u c a , l a n i v e l u l c e l m a i a d i n e , să poată f i descifrată însăşi condiţia umană u n i v e r s a l ă , a ş a c u m se d e z v ă l u i e ea o b s e r ­ v a t o r u l u i , î n c i r c u m s t a n ţ e l e d e l o c şi d e t i m p ale revoluţiei socialiste româneşti. I n u l t i m ă analiză, d u p ă opinia m e a , o astfel de lec­ tură ar putea f i considerată suficientă, în m ă s u r a î n c a r o ea d e v i n e c a p a b i l ă să p u n ă î n v a l o a r e logica realului. A d i c ă , acea s u m ă d e j u d e c ă ţ i şi a r g u m e n t e , p r i n c a r e se d e z ­ v ă l u i e , î n a n u m e î m p r e j u r ă r i s o c i a l e şi i s t o ­ r i c e , c o m p o r t ă r i l e o a m e n i l o r , o p ţ i u n i l e şi m o bilurile lor fundamentale. J u d e c ă ţ i şi mobi­ l ă r i p e t e m e i u l c ă r o r a o a m e n i i se i n t e r e o n d i ţ i o n e a z ă , p e n t r u a-şi a s u m a m i s i u n i d e i m ­ p o r t a n ţ ă istorică. C u a l t e c u v i n t e , este v o r b a d e logica vieţii, p o t r i v i t c ă r e i a se c o n f i g u ­ r e a z ă b i o g r a f i i şi d e s t i n e , o r i e v e n i m e n t e s o ­ ciale. Cunoscînd acest mecanism fundamen­ t a l , î n t o a t ă d i v e r s i t a t e a şi c o m p l i c a ţ i a l u i , scriitorul devine a p t să c r e e z e , l a rîndu-i, personaje, c o n f l i c t e , desfăşurări sociale, care poartă g i r u l r e a l u l u i , a l adevărului, al cre­ dibilităţii. D a r , a f i r m î n d t o a t e a c e s t e a , b ă n u i e s c c ă aş putea f i î n v i n u i t , şi n u fără oarecare în­ d r e p t ă ţ i r e , că î n c e r c o p l e d o a r i e p r o domo, c a r e p o r t e r şi c a a d e p t a l l i t e r a t u r i i n e f i c ­ t i v e , ce m ă a f l u . F i i n d c ă o p e r a d e a r t ă e s t e un produs m i j l o c i t , o c o n v e n ţ i e , şi n u în toate c a z u r i l e logica vieţii d e v i n e , automat, şi l o g i c a d u p ă c a r e se c o n f i g u r e a z ă persona­ j e l e şi c o n f l i c t e l e c u p r i n s e î n t r - o c a r t e s a u într-o piesă. I n t r u c î t , î n a s e m e n e a o p e r e , r e ­ alitatea obiectivă, trecută p r i n f i l t r e l e ficţiu­ n i i , poate căpăta reprezentări simbolice, m e ­ taforice, fantastice etc. Aceste reprezentări cer o înlănţuire a i m a g i n i l o r p o t r i v i t unui m o n t a j p o e m a t i c , eseistic, o r i analog v i s u l u i . Fenomenul ţine do mentalitatea modernă, î n t r u c î t . n u n u m a i î n a r t ă , d a r şi î n ş t i i n ţ a m o d e r n ă sînt u t i l i z a t e o m u l t i t u d i n e de de­ ducţii logice, n u m i t e neeuclidiene, p r i n i n ­ t e r m e d i u l cărora sînt e x p l i c a t e realităţi ( d i n m i c r o s a u m a c r o c o s m ) , cc c o n t r a z i c i n t u i ţ i i l e ,

8

ca şi l o g i c a s i m ţ u r i l o r c u r e n t e , c a r e n e e l u ­ dează p r i n t r e realităţile c o t i d i e n e . L u î n d act de aceste realităţi alo secolului, .partidul n o s t r u , î n c e p î n d cu cel de al I X - l e a c o n g r e s , a lăsat c r e a t o r i l o r d e artă d e p l i n a libertate în alegerea f o r m e l o r de e x p r i m a r e . I n func­ ţie, însă, d o u n c r i t e r i u o r d o n a t o r , c e r u t d i n Ir-o n e c e s i t a t e i n t e r i o a r ă a d i v e r s i t ă ţ i i î n s e ş i , î n ţ e l e a s ă n u ca o d i s p e r s a r e h a o t i c ă , c i ca u n i n s t r u m e n t de construcţie culturală. De fapt, u n p r i n c i p i u asemănător de or­ d o n a r e se m a n i f e s t ă şi î n m a r c a diversitate a ş t i i n ţ e l o r m o d e r n e , în r i t u l u i c ă r o r a l o g i c a geometriei euclidiene joacă rolul unui fac­ t o r c o m u n , do m e d i e r e . F i i n d c ă , p i u ă în cele d i n urmă, descoperirile realizate p r i n metode neeuclidiene necesită a f i „ t r a d u s e " î n ter­ menii intuiţiei cotidiene, spre a putea fi transmise, ca b u n c u l t u r a l , speciei umane. O r , o a s t f e l d e n e c e s i t a t o f u n c ţ i o n e a z ă şi î n domeniul literelor, atunci cînd logica realu­ l u i este coroborată c u m a r e a diversitate de logici paralele, propuse de ficţiune. Şi în acest caz, aceste logici propuse do ficţiune t r e b u i e să a i b ă în v e d e r e , n e î n c e t a t , logica f u n d a m e n t a l ă , a r e a l u l u i , d i n c a r e îşi t r a g obîrşia. D e aceea, logica aceasta, dc obîrşie, t r e b u i e a f i s l u d i a t ă şi c u n o s c u t ă , c h i a r şi d e c e i c a r e se l a s ă î n v o i a c e l e i m a i a v î n tale fantezii. Fiindcă şi fantezia are un s e n s , c a r e , l a n i v e l u l e i c o l m a i a d î n c , se întilncştc c u sensul realului istoric. Pentru c a , î n a c e s t f e l , o p e r e l e e i să p o a t ă deveni b u n u r i c u l t u r a l o , d e c i b u n u r i c a r e să p o a t ă fi a s u m a t e şi a s i m i l a t e de specia umană. A l t f e l , invenţiile solipsiste, fără n i c i u n f e l de contingenţă cu logica r e a l u l u i , v o r cădea, d u p ă c e ş o c u l s u r p r i z e i se v a f i consumat, într-o i r e m e d i a b i l ă d e s u e t u d i n e . Susţin, deci, că logica realului trebuie c u n o s c u t ă şi a v u t ă î n v e d e r e d e t o ţ i lite­ raţii. Cu o singură d e r o g a r e , d c n u a n ţ ă , a b ­ s o l u t necesară ( p e n t r u a se e v i t a , a s t f e l , o prejudecată de o r d i n dogmatic cc c o n t i n u ă a s t ă r u i ) , şi a n u m e , c ă l e c t u r a r e a l u l u i n u t r e b u i e efectuată d u p ă acelaşi t i p i c , i n d i f e ­ r e n t dacă cel î n cauză e p r o z a t o r , p o e t sau critic literar. Fiindcă, după opinia mea, pro­ cesul pătrunderii în r e a l este t o t atît de specific, d e o r i g i n a r şi d o o r i g i n a l , ca şi c r e a ţ i a î n s ă ş i , c u c a r e , î n u l t i m ă i n s t a n ţ ă , se contopeşti» în m o d o r g a n i c . A i c i n u p o t f i p r e s c r i s e reţete, d e o a r e c e l e c t u r a r e a l u l u i n u înseamnă doar contact d i r e c t cu t e r e n u l , ci şi a c t d e m e d i t a ţ i e . Ş i , d e a c e e a , s î n t c a z u r i în care u n b u n observator extrage, d i n t r - u n mai multă esenţă, decît singur eveniment, u n a l t u l , superficial, care a a d u n a t o sume­ denie do f a p t e , d a r cărora n u le-a î n ţ e l e s tîlcul. O r i c u m , însă, îmi p e r m i t , lotuşi, a sugera a n u m i t e căi, a n u m i t e direcţionări con­ crete, observînd. do pildă, că, p e n t r u un poet, d o t a t cu m a r e sensibilitate, sînt s u f i ­ c i e n t e c o n t a c t e l e d e c l a n ş a t o a r e d e ş o c u r i e¬ m o ţ i o n a l e o r i d e stări l i r i c e . I n s c h i m b , p e n ­ tru dramaturg, şocurile r e a l u l u i t r e b u i e să d u c ă p î n ă l a sesizarea u n o r stări c o n f i i c t u -

www.cimec.ro

n i e . c a şi l a d e s c o p e r i r e a u n o r m ă ş t i u m a n e , î n s t a r e d e a e x p r i m a p e r s o n a j e . C i t îl p r i ­ veşte p e s c e n a r i s t u l d e f i l m . p ă t r u n d e r e a în c o n c r e t t r e l i u i e să m e a r g ă u n e o r i , i n f u n c ţ i e d e t e m a aleasă, p î n ă la d e p i s t a r e a amănun­ t u l u i p l a s t i c o r i t e h n i c . ( A se a v e a î n v e d e r e , de p i l d ă , acele p e l i c u l e , b a z a t e pe tensiunea provocată de un accident tehnic, în aşa măsură încît dezamorsarea unei bombe, ori exilarea prăbuşirii unui a v i o n , i n t r ă ca u n coeficient a r t i s t i c esenţial în cadrul desfă­ ş u r ă r i i c o n f l i c t u l u i . ) C i l îi p r i v e ş t e p e cri­ t i c i , „cartea d c c i t i r e a r e a l u l u i " a r t r e b u i să i n t r e f i r e s c în bibliografia lor profesio­ n a l ă , alături de cărţile de literatură o r i d c t e o r i e . I n a ş a m ă s u r ă , î n c î t c i să f i e c a p a ­ b i l i să i d e n t i f i c e şi să sc p r o n u n ţ e c u c o m ­ petenţă a s u p r a r a p o r t u l u i d i n t r e logicile ar­ tistice ale operelor şi l o g i c a realului, fapt care ar aduce, neîndoios, u n spor de p r e s t i ­ giu d e c i / i i l o r l o r estetice.

telex „teatrul"—telex Am nă,

intrat

adînc

Brumărel

temperatura

ducă, e

urcă.

vieţii

Dinspre

tea­

bate-ntruna

telegraful.

Corespondenţii tari

—

noştri

secretarii

transmit

Artistul a

volun­

literari

mereu

fost

Be-

cu

ordi-

Jugoslav'

S t e a u a d e a u r şi C o l a n . ta

distincţie

cordată

a

şi

trio

!

marele

colţ bucuria După

soarele

lui

rii

tomitani,

nu

le

actor

repetă,

media

Brook.

arămii

că

cărora au

mai

de

îndrumarea

revista

des­ tirzai,

Dinischiotu,

publicată

! la

acto­

singurii

Scaunul

cu

căldura

s-au

reproşăm

Popescu,

din

pagină,

septembrie,

sub

pe

(şi)

şi

stagiunea

Constantin

mieră"

Peter

de

ce

a¬ Louis

felicităm

nostru

toată

chis

lui

cu înal­

fost

Jean

Să-l

acest

φ

mai

lui

Barraull Ce

φ

Radu

distins

„Drapelul

—

veşti

Poporului

ligan nul

in

temperatura

teatrale

ne

toam­

pe

aerului

scădere,

tre,

In

e

lui co­

dc

Tudor în

„pre­ noastră

I n c o n c l u z i e , se p o a t e ' a f i r m a c ă . î n s e c o ­ l u l n o s t r u , m a i a l e s , realul a devenit, pen­ tru seriilor, pentru artist, o problemă mult mai complicata decît in trecut. F i i n d c ă , Ia cele s p u s e ' m a i î n a i n t e , s-ar p u t e a adăuga disputele asupra faptelor şi evenimentelor, izvorîle d i n p l u r a l i t a t e a p u n c t e l o r de vedere condiţionate de afirmarea liberă a naţiuni­ l o r , ca şi d e a m p l u c o n f r u n t a r e d i n t r e i d e o ­ logiile revoluţionare, progresiste şi acelea c o n s e r v a t o a r e şi r e a c ţ i o n a r e . P r o b l e m ă v i t a l ă , care necesită o lectură a t e n t ă , p ă t r u n z ă t o a r e , cu n e n u m ă r a t e r e v e n i r i , deoarece r e a l u l epo­ cii noastre se c o m p l i c ă şi se augmentează n e î n c e t a t , şi d i n p r i c i n ă că se a f l ă într-o perpetuă curgere şi t r a n s f o r m a r e revoluţio­ n a r ă . T r ă i m într-o e p o c ă g r ă b i t ă şi c o n t r a ­ d i c t o r i e , carc-i obligă pe s c r i i t o r i la u n c o n ­ ţinuţi e f o r t de cunoaştere, de înţelegere, p r e ­ cum şi la o p ţ i u n i sociale şi e s t e t i c e res­ ponsabile.

„teatrul"—telex

φ La Baia Mare, Teatrul are un director nou : Ion Igna, S i la Arad e un director nou : Victor Tudor Popa, Şi Teatrul de păpuşi din Cluj-Napoca are un di­ rector nou : Mircca Ghiţulescu. Să le urăm, pentru început, înţelepciune şi răb­ dare ! Se aude că şi prin alte părţi... φ Silvia Cilielan va interpreta pe Amanda in Menajeria de sticlă. Spectacolul este pus in sce­ nă de Adam La Zarre din Statele Unite, beneficiar al unei burse Fulbright. Se spune că regizorul american s-a angajat ca pînă la premie­ ră să înveţe bine limba ro­ mână. Deocamdată, o rupe binişor φ în caietele-program ale multor teatre gă­ sim anunţat repertoriul pentru întreaga stagiune. Deci, se poale şi aşa φ Ştefan lordache, restabilit după hepatita care l-a în­ genuncheat tocmai în Mexic, a decis să facă parte, înce­ pînd cu aceaslă toamnă, din colectivul Teatrului Mic. După cit sc aude, primul său rol în acest teatru va fi E l din Nu sînt Turnul E i f f e l . Mic, Teatrul Mic, dar

www.cimec.ro

„teatrul

încăpător. Au venit aici şi actori de la Naţional, şi de la „Bulandra", să nu cazi pe ginduri ? φ Actriţa Car­ şi regizorul de men Calin film Dan Piţa au holărit să întemeieze o familie. S-a Adina măritat şi graţioasa Popescu. Fericitul soţ este compozitorul Enescu. Adrian Enescu. Cel puţin, de data asta, ştim cine cinlă şi cine joacă. S-a însurat şi Emil Mândrie, directorul Teatru­ lui Tineretului din Piatra Neamţ. Să le dorim tuturor tinerilor căsătoriţi „casă dc piatră", ...iar noi să mai jucăm iui pic şi la botez. Fiindcă veni x'orba, Lumini­ ţa Gheorghiu (v-o amintiţi in P e l i c a n u l la „Bulandra" ?) este fericita mamă a unei fetiţe. Asia da, creaţie, φ Preţuiţi corespondenţi x'olunlari, mai Irimilcţi-ne astfel de veşti. Nu faceţi cum a făcut colegul vostru — se ştie el — care, întrebat fiind de redacţie ce mai e nou prin teatrul lui, a dat următorul răspuns năucitor : „Habar n-am, cu mă ocup dc reper­ toriu !"

> (Continuare

în

pagina

18)

Teatrul de amatori — un teatru al actualităţii De v o r b â cu GH. MARINESCU — directorul Teatrului popular din Rîmnicu V î l c e a

— Puteţi preciza, tovarăşe Marin e s c u , ce a n u m e consideraţi i m p o r t a n t pentru statutul unui Teatru popular ? — T e a t r u l p o p u l a r c o n s f i n ţ e ş t e şi î n c u n u ­ n e a z ă a c t i v i t a t e a u n e i case d e c u l t u r ă . A m senzaţia că m u l t ă lume trăieşte încă sul» i m p e r a t i v u l „ a v e n i t c o n c u r s u l , h a i să f a c e m spectacol". N o i , la R m . Vîlcea, ant depăşit această p r a c t i c ă . S î n l e m conştienţi că F e s t i ­ v a l u l „Cîntarea R o m â n i e i " înseamnă o a c t i ­ v i t a t e d c d u r a t ă şi i m p u n e m a t u r i z a r e a mij­ loacelor de expresie artistică. Teatrul de a m a t o r i , c r e d e u , a r e d o u ă f u n c ţ i i : aceea d e e d u c a ţ i e , î n s e n s u l g e n e r a l , şi a c e e a d e e d u ­ care a e d u c a t o r u l u i . P r i n însăşi m u n c a d e luni de zile la u n spectacol, a c t o r i i sc educă p e e i înşişi. — Putem vorbi de o zare a a c t o r u l u i a m a t o r ?

profesionali­

— Cred că t e a t r u l de amatori a r e altă menire. E l este deschis experimentului dc bună c a l i t a t e . T r e b u i e să se a j u n g ă la so­ luţii scenice ingenioase, care să topească d i s t a n ţ a d i n t r e s c e n ă şi s a l ă , f i i n d c ă t e a t r u l de a m a t o r i e x p r i m ă , în p r i m u l r î n d , dina­ m i s m u l vieţii noastre. T e a t r u l d c a m a t o r i a r e d a t o r i a să f i e a n c o r a t î n c o t i d i a n , să f i e u n teatru a l actualităţii. — lui

Există o problemă a repertoriu­ pentru teatrul de amatori ?

— D a . 0 problemă destul d e dificilă, f i ­ indcă m a i sînt u n i i care susţin că n u a v e m piese pentru, amatori. D a r acesta este u n m o d d e a p u n e fals o p r o b l e m ă reală. M a ­ joritatea celor care scriu aşa-zisele „ p i e s e p e n t r u a m a t o r i " ( p u n î n d s e m n u l egalităţii c u amatorismul) scriu prost. Marea dificultate a t e a t r u l u i d e a m a t o r i p r o v i n e d i n f a p t u l că nu se c i t e ş t e m a i multă dramaturgie. Se aşteaptă nişte cărţulii d e l a centrele d e î n ­ d r u m a r e ş i l o t u l se r e z o l v ă l u î n d u - s e mon­ tarea d r e p t „o s a r c i n ă " . Se u i t ă , u n e o r i , că repertoriul are în vedere publicul. Problema r e p e r t o r i u l u i , p e c a r e m i - a ţ i p u s - o , se r e f e r ă la calitatea t e x t u l u i , la mesajul său educa­ t i v , I a c r i s t a l i z a r e a sa a r t i s t i c ă .

10

— P r i n s t r u c t u r a sa socio-cconomică, oraşul Rimnicii Vîlcea impune Tea­ trului popular u n anumit repertoriu ? — Da. Rîmnicu Vîlcea n u m a i este, d e m u l t , u n oraş p a t r i a r h a l . Este u n oraş c u o medie d e vîrstă a populaţiei f o a r l e tînără. Teatrul popular t r e b u i e , d e c i . să se s i m t ă apropiat de tineri. Cred că s t a g i u n e a care s-a î n c h e i a t a c o n f i r m a i r a ţ i u n e a a c e s t u i m o d d e a v e d e a t e a t r u l . Se m a i p u n e şi altă p r o ­ blemă : publicul nostru vede aproape toate spectacolele bucureştene i n t u r n e u . D e aceea, n i se i m p u n e o e x i g e n ţ ă s p o r i t ă î n a l e g e r e a p i e s e l o r . O p t ă m pentru p i e s e d e l a r g ă r e z o ­ nanţă publică, dc interes verificat. A v e m i n repertoriu Excursia de Theodor Mănescu, D-ale c a r n a v a l u l u i şi o l u c r a r e a v î l c c a n u l u i D o r n M o ţ o c , D i a l o g n o c t u r n d e s p r e o piesă nescrisă, e v o c î n d p e r s o n a l i t a t e a l u i Uălccscu, t e x l d e ţ i n u t ă literară, ce v a p r i l e j u i a c t o r i ­ l o r noştri experienţe interesante. — Fiindcă ne-am întors la actori, care a r f i d e o s e b i r i l e d e m e t o d ă ce se i m p u n î n l u c r u l c u a m a t o r i i ? — Contactul cu actorul amator este m a i complicat, fiindcă el n u a r e conştiinţa r a ­ portului „de instituţie". F o a r l e mulţi regi­ zori reuşesc g r e u să l u c r e z e ou amatorii. Amatorul le respinge, dacă n u î l f a c i să înţeleagă intenţia ta. Regizorul craiovean Mircea Cornişteanu, care a m o n t a t la n o i Excursia şi D - a l e carnavalului, a înţeles această cerinţă ş i i-a f ă c u t faţă ; l a f e l , actriţa Iosefina Stoia, care a colaborat c u noi. — V ă r o g să m e n ţ i o n a ţ i o expe­ rienţă care a p r o b a t v a l o a r e a i n t e r f e ­ renţei a r t e i p r o f e s i o n i s t e c u a r t a a m a ­ toare. — A ş a c u m t a l e n t a t a actriţă craioveană a jucat în spectacolul n o s t r u , l a rîndu-ne, „ a m împrumutat" Teatrului Naţional d i n Craiova pe Cristian Alexandrescu, care a j u c a t în E x c u r s i a . Colaborarea a fost fructuoasă pen­ t r u a m î n d o u ă părţile.

www.cimec.ro

I.

N.

CRONICA LITERATURII DRAMATICE CRISTIAN UVESCU

„Jocul", „Alibi", „Comedie tara titlu" de Ion Bâieşu G r e u , f o a r t e g r e u d o p u s o o r d i n e , f i e şi a p r o x i m a t i v a , în t e a t r u l l u i I o n R ă i e ş u , ncest cascador c i u d a t în l u m e a d r a m a t u r g i l o r , că­ ruia îi plac peste m ă s u r ă răsucirile neaş­ teptate, plonjoanclc periculoase, c u p r o p r i u l n u m e , d e l a î n ă l ţ i m i l e cterat-grave a l e spe­ culaţiei la banalităţile vulgar-tîrgoveţe s a u , p u r şi s i m p l u , m o n d e n e . Că B ă i e ş u a r p u ­ t e a să s c r i e t e a t r u p e o r i c e t e m ă , c u i m p e r ­ turbabilă dezinvoltură, n-ar f i n i m i c r ă u . Supărător, pentru cine citeşte teatrul său m a i n o u , p a r e a l t c e v a , şi a n u m e , f a p t u l c ă t o n u l parodic — elementul de căpătii, p r i n c a r e se i m p u n , c e l m a i a d e s e a , p i e s e l e s a l e , c h i a r şi c e l e „ s e r i o a s e " — e p u s să răz­ bească, u n e o r i , în situaţii î n care n i m i c a l t ­ c e v a n u - 1 m a i s u s ţ i n e . Se p a r e c ă s e r i a l u l T V o u T a n ţ a şi C o s t e l se ţ i n e s c a i d e a u t o r u l „Acceleratorului". Cu alte c u v i n t e , interesul pieselor m a i n o i ale l u i I o n Băieşu, de la Chiţimia (1973) încoace, să s p u n e m , s t ă , c u deosebire, în sfera n i c i d e c u m a ideaţiei, c i a expresivităţii, nuanţat condusă, c u o re­ plică vivace, autorul impunîndu-şi să s u r ­ prindă pitorescul vorbirii curente, a p t să evidenţieze l i m i t e l e d e înţelegere a l e perso­ najelor. Autorul nostru se s a l v e a z ă prin parodia spumoasă, chiar şi a t u n c i cînd nu spune m a r e l u c r u , c u m sc î n t î m p l ă , d c p i l d ă , î n a ş a - n u m i t a Comedie fără titlu, a l e cărei r e ­ plici ingenios ticsite c u t o t f e l u l de semid o c t i s m e s p r i n ţ a r e se c o n s t i t u i e d c f a p t d r e p t unica dimensiune a piesei. Acest teatru (cu r e p l i c i d e t i p u l : „Staţi, tovarăşe preşedinte, să n-o l u ă m m a t o - g r o s s o " ; s a u : „ D u m n e a t a ştii c a r e e d a t o r i a u n u i o r f a n ? U n o r f a n , tovarăşe, e u n o m care e conştient că n u a r c p ă r i n ţ i şi sc c o m p o r t ă c a a t a r e . U n o r ­ fan care n u e conştient ajunge ca dum­ neata, adică u n o m î n stare de o r i c e " ; sau : „Toţi m a r i i noştri poeţi a u f ă c u t p o e z i i . Eminescu, de pildă, ce-a f ă c u t ? A făcut p o e z i i . Ş i - a c u m ce-a a j u n s ? A a j u n s î n m a ­ nuale. D a r ce f e l d c p o e z i i a scris Emi­ nescu ? Scria el despre tovarăşii l u i de m u n c ă , c a < * i c ! > să-i j i g n e a s c ă . . . ? " ) , t e a ­

tru în care e mereu adusă în prim-plan nocivitatea prostiei, presupune destulă i n d u l ­ genţă spre a putea f i considerat ca atare. Chiar dacă acţiunea se p e t r e c e „ î n lumea salului contemporan", conflictul desfăşurîndu-se î n t r e d o u ă t a b e r e d e n e g u s t o r a ş i , c a r e , pînă la intervenţia energică a „judeţului", se r ă z b o i e s c d e m a m a focului, pentru a f i la c o n d u c e r e a u n u i C . A . P . D a r c i n e s t ă să se uite la falsitatea expozeului d r a m a t i c ? Ca­ lamburul inocent, jocul de cuvinte infantil p a r să i n t e r e s e z e n u m a i e l e î n a s e m e n e a c o ­ m e d i i n e p r e t e n ţ i o a s e , î n c a r e p e r s o n a j e l e se cheamă — cu iz de suburbie — Tolănică, Jujucă, G i o n i Gurescu, Borsalino etc. Nu, nicidecum aici trebuie să-1 c ă u t ă m p e B ă i e ş u , d r a m a t u r g u l c a r e n u o d a t ă şi-a demonstrat inteligenţa pătrunzătoare. Dacă încercările „inspirate" d c m e d i u l rural pot fi c o n s i d e r a t e eşecuri n e g l i j a b i l e , î n s c h i m b , p i e s e l e d e t i p u l c e l o r i n t i t u l a t e Jocul (197G) şi Alibi (1977) sînt m a i a p r o a p e de ade­ v ă r a t a ţ i n u t ă a a u t o r u l u i , d e ş i , şi a i c i , p r e ­ siunea p a r o d i c u l u i pare m a i puternică decît alte iniţiative d i n p l a n u l imaginar-dramatic. T o t u ş i , sc c u v i n e să n o t ă m că personajele s î n t s u r p r i n s e , î n m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r , ime¬ diat după o „criză", d u p ă u n impas ; le este urmărită, altfel spus, atitudinea sur­ venită d u p ă a n u m i t e şocuri, situate într-un trecut apropiat. Iată, de e x e m p l u , în Jocul, Soţul constată că, d c cîteva z i l e , Soţia n u i s-a m a i î n t o r s a c a s ă , f i i n d b ă n u i t ă d c o f u g ă a d u l t e r i n ă , c a r e v a stîrni o reacţie î n lanţ : Fiica h o t ă r ă ş t e să s e r e t r a g ă d e l a facultate, spre a f i d e folos u n u i Logodnic, p r e s u p u s g e n i a l , i a r F i u l ţ i n e m o r ţ i ş s ă se căsătorească c u fosta colegă ( d e clasa) η m a m e i s a l e , c u c a r e s-a î n c u r c a t s e n t i m e n t a l , în condiţii obscure. Sumedenia d c i ţ e se va descurca în faţa s p e c t a t o r u l u i , p r i n p l e ­ carea misterioasă a m a m e i , despre care n i ­ m e n i n u b ă n u i c că j o a c ă , d e f a p t , u n „ j o c " al morţii, fiind pradă unei b o l i incurabile. R e v e n i t ă , i n o p i n a t , acasă, Soţia v a r e z o l v a cazurile intervenite în f a m i l i e , acordînd în­ ţelegerea c u v e n i t ă c e l o r d o i c o p i i , d u p ă c a r e

www.cimec.ro

11

v n pleca, iarăşi, la s p i t a l , î n v ă l u i t ă i n disereţie. A c c e n t e l e b u f - b u l e v u r d i e r c .sînt p r e s ă ­ rate c u d ă r n i c i e , Băieşu f i i n d totuşi u n i r o ­ n i s t c a r e ştie să a ş t e a r n ă c u f i r e s c o p o v e s t e care, sub alt condei, ar fi devenit lacri­ mogenă. L o g o d i i icul-filozof, u n u l d i n t r e per­ ale piesei, perorează, sonajele interesante cam în aceşti t e r m e n i , d e s p r e n e m u r i r e , i n dialog cu în a s c u n s s u f e r i n d a Soţie : „Lo­ godnicul : T o t a ş a p o a t e f i î n v i n s ă şi m o a r ­ tea (...) D a . 1'] p o s i b i l . î n c e s e n s ? N u î n s e n s u l că m o a r t e a v a d i s p ă r e a ea fenomen b i o l o g i c , c i î n s e n s u l că o m u l v a t r ă i d u p ă p r e f e r i n ţ ă . A d i c ă , a t f t c i l îi v a face plăcere. C î n d se v a p l i c t i s i — d u p ă d o u ă . t r e i . p a t r u s u t e d e a n i — v a m u r i (...) M o a r t e a îşi v a schimba sensul, conţinutul. N u va v e n i la î n l î t n p l a r e . ca o c a t a s t r o f ă , c i a t u n c i c î n d v a dori i n d i v i d u l , cînd acesta nu va m a i su­ porta să trăiască". Asemenea idei despre n e m u r i r e , d e s p r e transă sau t r a n s m u t a r e în t i m p şi s p a ţ i u , c o n s t i t u i e p e n t r u a u t o r u l n o s ­ t r u s u b i e c t e p r e d i l e c t e , c h i a r dacă le d e z b a t e la m o d u l s i m p l i s t - i p o t e t i c . Î n r u d i r i l e e u t e a ­ t r u l l u i M i h a i l Sebastian n u p o l trece ne­ observate. Logodnicul fiind un Miroiu mai ambiţios şi mai şcolit, trecui prin teoria r e l a t i v i t ă ţ i i . D i n c o l o «le a t a r e d i g r e s i u n i f u ­ ll! rologice, drama curge pe făgaşul ei iro­ nic, despărţim! o învăluită durere feminină de exaltarea vilalist-naivă a celor d i n j u r , f i e c a r e d i n t r e ei eu p r o i e c t e l e sale, m ă r u n t e , d e p a r t e . î n s ă , d e a sc î n c h i p u i , s p r e d e o s e ­ b i r e de Soţie. în c o n t a c t cu l i m i t a l i m i t e l o r . Mai pronunţat bulevardieră este comedia î n d o u ă p ă r ţ i Alibi. Şi a i c i , p e r s o n a j e l e î n ­ c e a r c ă să r e z o l v e o s e r i e d e î n t î m p l ă r i c o n ­ prin care au trecut, studiul acestor fuze „crize", m a i m u l t sau m a i p u ţ i n a b s u r d e , în­ t e m e i n d piesa. Aşa, de pildă. Gicu Crucoscu, ş e f u l secţiei p a r c u r i şi l a c u r i d i n t r - u n m a r e oraş, e c o n v i n s că a lovit pe cineva cu urmările maşina, noaptea, d a r n u cunoaşte a c c i d e n t u l u i , p e n t r u că a f u g i t d e l a l o c u l c u p r i c i n a . P e d e a l l ă p a r t e . V a l e n t i n a , şefă a s e c t o r u l u i părculeţe, a fost v ă z u t ă într-un s c u a r . î n aceeaşi seară, s ă r u t î n d u - s e c u un b ă r b a t care n u p u t e a f i soţul e i . d e v r e m e ce t o c m a i a r e s t a f a c e u n s c a n d a l v i o l e n t , ccrînd dovezi de castitate. Celor doi năpăstuiţi l i se p o t r i v e ş t e u n . . a l i b i " c o m u n , a c e l a c ă s-ar f i p u t u t p l i m b a î m p r e u n ă , î n i n t e r e s d e

12

s e r v i c i u (în c o n t r o l ! ) . l a a c e a o r ă t i r / i e , i d e e ce a p a r ţ i n e lui Bubulac, personaj obişnuit cu a r a n j a m e n t e l e m e s c h i n e , a j u n s d o c t o r în ştiinţe juridice (?), pe seama unor mici s e r v i c i i l o c a t i v e f ă c u t e s o m i t ă ţ i l o r d e la c a ­ t e d r a ce a c o r d ă a c e s t t i t l u . Ş e f a s e c t o r u l u i părculeţe e bucuroasă de a l i b i u l sugerat, în t i m p c e ş e f u l e i d i r e c t , c u o c o n ş t i i n ţ ă a¬ vansată, vrea să iasă din încurcătură la modul cel m a i cinstit cu putinţă. P î n ă la u r m ă . t o t u l se v a t e r m i n a . . h a p p y " , d a r d u p ă u n şir î n t r e g d c c o m p l i c a ţ i i i n g e n i o s t i c l u i t e . Persoana lovită, nici pe d e p a r t e grav, de Gicu Crucoscu, e u n brav globetrotter, cu un i m e n s r u c s a c în s p a t e , p o r n i i să î n c o n ­ j u r e p ă r n î u t u l p e j o s . D e e l se v a î n d r ă g o s t i instantaneu Gabi, fiica adoptivă a infracto­ r u l u i s p ă s i t , s a l v a t , ca p r i n m i n u n e , d e r e ­ zistenţa neobişnuită la lovituri a victimei s a l e . î n acest p ă i e n j e n i ş d e î n t î m p l ă r i mino­ r e , se s t r e c o a r ă şi u n o a r e c a r e şef d e c a d r e . Gripcă, personaj cu porniri veninoase, pus m e r e u să u m p l e c u p ă c a t e b i o g r a f i i l e o a m e ­ nilor. I'.l a r fi „monstrul" piesei (Băieşu v r e a să f i e î n I o n c u p r o z a a c e s t u i d e c e n i u , u n d e a b u n d ă ..monştrii" a m i n t i n d de u n tre­ cut iremediabil depăşit) şi. d r e p t dovadă, i n s u l n u p r e g e t ă să se c a r a c t e r i z e z e s i n g u r , nepus de n i m e n i : „Gripcă : Dragul meu p r i e t e n , iartă-mă ! D a c ă poţi... S î n t u n mon­ stru... M-ai caracterizat b i n e : i d e a l u l meu din oa­ în viaţă a f o s t să d e s c o p ă r r ă u l m e n i . . . S î n t u n i n d i v i d b o l n a v " . D e a l t f e l . în a c e e a ş i n o t ă l i p s i t ă d e r e z e r v e , se u u t o d e s c r i n . c u l u x d e a m ă n u n t e , şi c e l e l a l t e p e r ­ sonaje, ceea ce afectează, desigur, reuşita acestei piese. în c a r e d e m n ă d e a d m i r a t este răbdarea autorului de η descurca o reţea de încîlceli i n u t i l e . A b u n d e n ţ a mărturisirilor îi p e r m i t e , î n s ă , I u i B ă i e ş u să a p e l e z e l a cunoscuta sa exuberanţă parodică, sub a cărei a u t o r i t a t e este i m o b i l i z a t c u t o t u l . Amuzant discursului Ion

recreaţi v - b u r l e s c ,

B ă i e ş u . deşi

diată, a

şi

dramatic,

e

zale.

implicat

departe

acestui pe

de

scriitor, placul

teatrul a

pe

unui

în

da care

public

îndepărtat

—

nu

sc

de

—

de

adevărata

serios

marile

www.cimec.ro

întrebări

ce

îl

ştie

la

mai

nivelul

nou

al

actualitatea

lui ime­

adevărata

măsură

cozeriile

scenari-

n e p r e t e n ţ i o s , l-au

cît

de sa

obsedau

mult lume

pînă

şi

rît

şi

de

deunăzi.

PUNCTE DE VEDERE PAUL EVERAC

Umblarea la clasici

U

mhlAm la c l a s i c i cu minte ?i i n î n ă libera, netulburaţi de prejudecăţi, fie ele şi c u l t u r a l e . Κ lotul nostru şi d r e p t u l n o s t r u . N o i c o n s t r u i m p r e z e n t u l nos­ t r u c u l t u r a l şi n - n v e m d e d a t s o c o t e a l a tim­ p i l o r v e c h i , m a i a l e s eâ n i c i n u p r e a a r e c i n e sa ne-o c e a r â . T o t r e n c s e r v e ş t e e b u n , şi c l a s i c i i p o t sâ n e s e r v e a s c ă : p e n o i t o i i . p e c î ţ i v a d i n t r e n o i , u n e o r i p e p u ţ i n i i ce-şi i a u o s t e n e a l a să-i s c o a t ă l a i v e a l a , s â l e d e a o h a i n ă n o u ă , sâ se a s o c i e z e la opera lor. Această asociere liberă d e v i n e necesară. P o a t e e i , c l a s i c i i , n-o v o r ; d a r a j u n g e c-o v r e m n o i . De-ain t r ă i m n o i d u p ă e i . l)e-nia p a t r i ­ m o n i u l l o r e s t e , p r i n v ă r s a r e n a t u r a l ă , şi a l n o s t r u . N o i v r e m să f a c e m f a p t e p o t r i v i t e cu aspiraţiile noastre, c u n i v e l u l n o s t r u — a r c c i n e v a c e v a d e o b i e c t a t '.' C l a s i c i i n e a p a r ţ i n , să fie mulţumiţi că umblăm la c i , că n u - i d ă m u i t ă r i i . D e c e să z a c ă i n n e l u c r n r e , c î n d p u t e m , c u p u ţ i n e t r a n s f o r m ă r i , sâ f a c e m momente c u l t u r a l e d i n ei ? Sau c h i a r „eve­ nimente" ? La urma u r i n e i , cine s i n t clasicii ? Nişte ..gagii*' c a r e a u trăit î n a i n t e , a u scris ca p e timpul lor, au avut oarecare succes, şi-au l u m i n a i , bucurat sau c u t r e m u r a i semenii in legea l o r , şi p e c a r e t i m p u l η -a i z b u t i t î n c ă să-i d e c o l o r e z e d e l o t , d e ş i p r o s p e ţ i m e a l o r s-a d u s . î n d e o b ş t e , e i v o r b e s c a l t ă l i m b ă d e c î t a noastră, a u alte m o r a v u r i , a l t f e l d e senti­ mente, văd lumea c a m a l t f e l , ca u n i i care n-au p r o f i t a t d e p r o g r e s p î n ă I n s f i r ş i t . A u altă e x p r i m a r e , d a u i m p o r t a n ţ ă la a l t e l u ­ c r u r i decît d ă m n o i , u n e o r i l a l u c r u r i care nu ne m a i interesează, n e p l i c t i s e s c de-a dreptul. Fac caz de situaţii p e care n o i le-am depăşit, uspiră la deschideri pe care noi le-am realizat de m u l t , descriu relaţii c a r e n o u ă n e s u n ă f a l s , î n t o r t o c h e a z â şi n u ­ anţează cuvinte pe care n o i l e e x p r i m ă m mult m a i de-a d r e p t u l . C l a s i c i i n-au n i c i cea m a i vagă idee despre timpul nostru, n-au c o n d u s niciodată u n a u t o t u r i s m , n-au a v u t b o y l e r e , n - a u ş t i u t e l e c t r o n i c ă , n u s-au deplasat c u v i t e z a s u n e t u l u i , a u fost străini

d e t a y l o r i s m şi d e p r e ţ d e r e v e n i r e . E i e r a u i n c a p a b i l i să c o n c e a p ă l i p s a l u i D u m n e z e u s a u e g a l i t a t e a d i n t r e s e x e , s a u e g a l i t a t e a şi f r ă ­ ţietatea d i n t r e stări, c a r e e o c u c e r i r e m o ­ dernă. Nclucrînd în trei s c h i m b u r i , pentru ei n o a p t e a era obiect de mister ; bina era t r a n s c e n d e n ţ ă , c ă c i n-o a j u n s e s e î n c ă s t e g u l e ţul a m e r i c a n ; i a r f o s t e l e existenţe n u p i e ­ r e a u c u l o t u l l a c r e m a t o r i i şi c i m i t i r e , c i se reîntrupau ca d u h u r i simple, fără farfurii zburătoare. Spre p a g u b a l o r , făceau mai m u l t ă f i l o s o f i c d e c î t m o r a J ă , se a ş e z a u g r a v p e o teză c o n c r e t ă , se o c u p a u m a i m u l t d e sentimentele generale, pe care le descriau c-o minuţie exagerată. Despre dragoste, de pildă, făceau fel de fel de ca­ zuistici. Noi, care ştim că dragostea este atracţia între două sexe în vederea de copii, pentru creşterea popu­ conceperii laţiei a c t i v e şi o c c e l e r a r e a progresului, nc m i r ă m astăzi d e m u l t e l e oprelişti d e l o t f e l u i pe c n r c c l a s i c i i e r a u î n stare să l e r i d i c e în faţa u n u i sentiment aşa de d i r e c t , ce n-are, uneori, nevoie, c a să se realizeze i n t e g r a l , decît d e u n coniac şi d e o l u f ă , nicidecum de l u n g i c l a m o r i . Foţă d c stan­ dardul nostru actual şi de sentimentul p u t e r i i pe care îl a r e astăzi c e l d i n u r m ă c o n d u c ă t o r a u t o , c l a s i c i i e r a u n i ş t e c o p i i , şi de-aceea e i , l ă s a ţ i l a v o i a l o r , a g a s e a z ă , p l i c ­ t i s e s c , s î n t a n a c r o n i c i , ş i se c e r „ t r a t a ţ i " d e o m î n ă dibace. N o i a v e m , d i n f e r i c i r e , aceste m î i n i , c a p a ­ b i l e să a p l i c e a s e m e n e a t r a t a m e n t e , să reînvigoreze, să r e î n s u f l e ţ e a s c ă , sâ întinerenscă pe clasici — sîntem, doar, ţara doamnei A s i a n !... A v e m şi minţi capabile să d e a clasicului u n sens l a c a r e , b i e t u l , n i c i n u s-a p r e a g î n d i t , a d i c ă să-l m a t u r i z e z e ş i să-1 p u n ă l a t r e a b ă , să-l s c o a t ă d i n m u z e u l c u l t u ­ r i i şi să-l m i ş t e în direcţia potrivită. In s f î r ş i t . a v e m ş i t e o r e t i c i e n i i p r e g ă t i ţ i sâ s p r i ­ j i n e această f a p t ă , e m i n a m e n t e c u l t u r a l ă , s-o t r a n s f o r m e î n l î i î n „ e v e n i m e n t " şi m a i a p o i în „de excepţie", cele două grade spre Pamasul român.

* iu ultima stagiune, cîleva spectacole — N e v e s t e l e v esele d i n W i n d s o r , R o m e o ş i J u l i e t a , F e d r a — ca şi acelea prezentate în cadrul Serilor de teatru antic, au provocat aprecieri adeseori divergente, ceea ce denotă că problema punerii în scenă a pieselor din dramaturgia clasică, a raporturilor dintre aceasta şi regia contemporană, rămîne deschisă. Revista noastră a publicat în ultimele numere cîteva articole, comentarii, cronici în cuprinsul cărora au apărut ecouri ale acestor opinii necon­ cordante. Publicăm în acest număr intervenita dramaturgului Paul Everac la co­ locviul prilejuit de S e r i l e t e a t r u l u i a n t i c . Fără a fi întru lotul de acord cu punctele de vedere formulate dc autor, redacţia consideră necesară publicarea acestei inter­ venţii, inaugurînd astfel o dezbatere la care îi invităm să participe pe oamenii de teatru şi pe spectatorii interesaţi.

www.cimec.ro

13

V r e a u să m a i a d a u g c ă n o i , r o m a n i i , î i v c m şi u n a c u z a i s i m ţ a l r e p l i c i i l i t e r a r e ş i , d e c î l e o r i u n c l a s i c n u n i se p a r e că a c o p e r ă prea b i n e r e a l i t a t e a a u t o h t o n ă , ne înscriem iu cultură cu u n p a n d a n t , p î n ă la u n p u n c t , a p r o p i a t . La Visul unei nopţi dc eard n o i unei nopţi de iarnă, la r ă s p u n d e m c u Visul Romeo si Julieta, c u Romeo şi Julictn la Mizil — c a m asta e diferenţa de nabarit. Am a v e a e e h i v a l e n ţ e şi p e n t r u Trei surori şi p e n t r u Potopul şi p e n t r u altele... Să v e n i m a c u m la t r a t a m e n t e l e de î n t i n e ­ rire culturală : p r i m u l lucru care trebuie f ă c u t , şi a s t a s c î n v a ţ ă c h i a r d e l a c l a s a d e regie, este tăierea viguroasă a t e x t u l u i , î n ­ lăturarea părţilor adipoase ale clasicului burd u h ă n o s . D u p ă ce r e g u l i ? D u p ă t a l e n t u l şi conştiinţa c r e a t o r u l u i m o d e r n . Clasicul avea t i m p sâ se e t a l e z e , s p e c t a t o r i i l u i n u a v e a u a d o u a zi treabă l a oră fixă, n u fugeau l a m e t r o u r i şi t r a m v a i e . P e n t r u e i , s p e c t a ­ colul t r e b u i a să ţie m u l t — n-aveau nici t e l e v i z o a r e u n d e sâ c a ş t e g u r a z i d c z i . A s ­ tăzi, concurenţa f a m i l i i l o r O n e d i n şi Palis­ ser e i m e n s ă , plus epopeile şi realizările noastre de tot felul, plus recitalurile de p o e z i e şi d e f o l c l o r , a t u n c i c î n d n e aparţine a n t e n a , aşa î n c î t c l a s i c u l t r e b u i e — volensn o l e n s — să a c o r d e o b o n i f i c a ţ i e d i n t r u p u l o p e r e i s a l e şi să r ă m î n ă l a c î t o u t i l p o ­ v e s t i r i i şi m i j l o a c e l o r d e e x p r e s i e m o d e r n e . I se t a i e t o a t e a p e n d i c e l e , şi a p o i . c ă t o t s-a a p u c a t b i s t u r i u l î n m î n ă , i sc t a i e şi d i n p i ­ c i o a r e , d i n i n i m i , şi c h i a r d i n s e n s , c ă c i s-ar p u t e a să f i e şi a c e s t a u ş o r a p e n d i c u l a r , d u p ă c u m v o m vedea. Odată t ă i e t u r a f ă c u t ă , ea s-ar p u t e a să sîngereize. A t u n c i , c l i n i c i a n u l r o m â n , d i n c a ­ p u l l u i s a u a l a l t o r a , se a p u c ă să s a t u r e z e : a tăiat d e c o l o , lipeşte d i n c o l o , m a i ciugu­ l e ş t e d i n ce a c ă z u t şi p u n e î n a l t ă p n r t e , şi d a c ă n i c i a ş a c o l a j u l n u r e z i s t ă , c i b i n e , m a i p u n e şi d e l a e l . C a u z a e s f î n t ă . m i j ­ l o a c e l e n u c o n t e a z ă . I se f a c e c l a s i c u l u i d e s ­ t u l ă c i n s t e că e p u s în scenă, a c u m d o a r n-o v r e a să p ă t r u n d ă i n t e g r a l , c u propriul l u i t e x t sau c u p r o p r i u l l u i sens ! S e n s u l l u i . să f i m d r e p ţ i , n u n e m a i p r e a i n t e r e s e a z ă : omoară Clitemnestra, cu a m a n t u l , pe Aga­ m e m n o n , şi p e u r m ă v i n e f i u l O r c s t e şi se răzbună p e a m î n d o i . E i şi ? N u s-a mai v ă z u t , n u se m a i v e d e ? U m b l ă g h i u j u l d e F a l s t a f f d u p ă d o u ă n e v e s t e şi i a p l a s ă . E i şi ? S e m a i î n t î m p l ă , ş i n - a r e n i c i u n chi­ c h i r e z i n e d i t (decît, p o a t e , că cele d o u ă n e ­ v e s t e r e z i s t ă ) . Ce o m m o d e r n m a i a r e t i m p să a s c u l t e e z i t ă r i l e l u i H a m l e t ? C i n e m a i ride la Molière ? Pe cine m o i interesează e m a n c i p a r e a N o r e i , c î n d ea e f a p t î m p l i n i t , şi c î n d f e m e i a m o d e r n ă a c ţ i o n e a z ă l a e g a l i ­ tate eu bărbaţii pe toate treptele, inclusiv a troleibuzelor ? Ε şi

normal, să

triva

mai

congestiei.

Sofocle tacol

14

deci,

lăsăm

şi

scurt

să şi

Ε

Euripide pentru

tăiem sînge,

normal nu

dc cu ca,

încap

turişti,

unde

putem,

lanţcta, dacă

împo­ Eschil,

într-un

concuraţi

de

spec­ deli­

catele a d i e r i de u s t u r o i ale „mititeilor" m o ­ derni, să-i comasăm, picioarele unuia cu m î i n i l e şi o r g a n e l e c e l u i l a l t , să-i d e s g r o n ţ u r ă m d e z e i şi d e l a m e n t a ţ i i l i r i c e , să r e ţ i n e m n u m a i ce e, p r i n e x c e l e n ţ ă , „ d r a m a t i c " şi să d ă m o m u l u i d i g e s t i e i u n „diggesf* cultural şi p i r o t e h n i c , să-şi f a c ă şi e l o i d e e r a p i d ă despre antichitatea greacă, ducă lot ne-au rămas nişte r u i n e . Ε p r a c t i c , e c i n s t i t , căci a l t f e l p i e r d e m şi c e i c î ţ i v a m u ş t e r i i p e c a r e i - a m a d u n a t , şi c u c a r e , î n l i p s a u n u i a n ­ trenament prealabil, dramele Atrizilor n u in­ t e r f e r e a z ă d e l o c , i a r c a t h a r s i s - u l ce r ă s c o l e a , aiurea sau a l t ă d a t ă , m u l ţ i m i , îi pişcă mai puţin decît ţinţarii lacului S i n o e . Şi iată c u m , în spiritul unei bune împăciuiri, am a r a n j a t d i n t r - o d a t ă trei c l a s i c i , c a să n u se supere nici u n u l . D a r l u c r u l acesta n u a j u n g e . 0 întinerire c e r e şi u n a d j u v a n t m o d e r n , o t r a t a r e î n t r - o g a m ă c a r e să n e c o n v i n ă . S h a k e s p e a r e s i n g u r n u m a i r ă z b a t e — d e c e să n e m i n ţ i m ? — eu povestea b a n a l ă a l u i S i r Falstaff, la i n i ­ mile noastre. Dar Nicu Alifantis răzbate. Atunci de ce, p e n t r u promovarea culturii clasice, să nu-1 p u n e m pe Nicu Alifantis să-l i a p e S h a k e s p e a r e î n s p a t e , să-l t r e a c ă puntea ? Ε c e r t că A l i f a n t i s a r e , i n orice caz, m a i m u l ţ i aderenţi decît S h a k e s p e a r e . El, fără Shakespeare, poate ; Shakespeare, f ă r ă e l , m a i p u ţ i n . Dacă-1 p u t e a m f o l o s i î n c a u z ă şi p e D o l ă n e s c u , şi t r a g e u n p i c şi p e c o a r d a r a z a c h i e , v e n e a u şi a l t e c a t e g o r i i d e spectatori spre Shakespeare. I a r dacă juca D o b r i n !... Ε l e g i t i m u n a s e m e n e a t r a t a m e n t ? D e ce n u ? D e p i n d e ce d o r i m . Două fete eu p i ­ c i o a r e l u n g i , u n a m a i f r u m o a s ă decît alta, nişte t i n e r i talentaţi, p u ţ i n ă caricatură, 4 0 de a l u z i i m o d e r n e , voie-bună, g i m n a s t i c a , Nicu A l i f a n t i s , scot u n c l a s i c d i n g r o a p ă , îl gerovitalizează urgent. D a r c u m r ă m î n e cu aerul s ă u p o e l i c şi f i l o s o f i c , p e n t r u c a r e îl i u b i m n o i ? S i m p l u , l a s f î r ş i t t o t u l se î n t r i s t e a z ă , d u p ă reţetn l u i B r o o k , e r o u l r ă m î n e c u o c h i melancolici s p r e v i i t o r , a d i c ă s p r e n o i , îşi a u t o c e n z u r e a z ă p a r c ă e p o c a şi f a p t e l e , n e î n ­ trevede pe noi, cu chipul nostru senin, şi, iată, gravitatea filosofică e restituită, domnişoarele eu comprehensiune cultu­ rală se l i n i ş t e s c . N u s-a î n t î m p l a t nimic, e t o t u ş i S h a k e s p e a r e , c h i a r d a c ă p r i n a p ă l-a cărat a l t u l , pe o băreuţă folk. Adjuvantul a f u n c ţ i o n a t b i n e , s u c c e s u l e s i g u r . D e ce să f a c e m o M e d e e în d u l c e l e s t i l neo-clasic, la c a r e n u v i n e n i m e n i , deşi d o a m n a Răchiţe.in u îşi d ă s u f l e t u l c u a t î t a n o b l e ţ e ? P e c i n e mai interesează azi. în România, tragedia veritabilă a M e d e e i ? Cine m a i are t i m p de M o d o e a ? Cîţi o a m e n i , cîţi şcolari d i n zece i n i i ştiu c i n e e M e d e e a ? P o a t e , î n t i n e r i t ă , modernizată, poate, cu Dida Drăgan... De c e să l ă s ă m c l a s i c u l î n n e l u c r a r e , d c c e să n u - 1 f o l o s i m ? D e c e să n e a s o c i e m a u t o m a t l a r e s p e c t u l u n o r b e l f e r i n e m ţ i şi a l u n o r raţiocinatori francezi retorici, sau al unor pisălogi englezi purişti, cînd n o i p u t e m să întinerim pe toată l u m e a ? N o i p u t e m , de

www.cimec.ro

pilda, cil m u l t f o l o s , sâ p u n e m p e Marin T a m i s e să b o c e a s c ă l a A douăsprezecea noapte şi d i n t r - o d a t ă l u c r u r i l e sună altfel, modern. Noi p u t e m p u n e Căluşarii n o ş t r i la b ă t a i e , Tropotită, Purtata fetelor d i n Căpîlna, Bcrbuncul, la o r i c e text c l a s i c , şi e l devine, dinlr-ndatâ, altceva. O şi f a c e m , d e a l t f e l . C a l o i a n u l . d a n s u l M o ­ m i i lor. Paparudele şi olte vicleimuri cu m ă ş t i o u v e n i t să î m p ă n e z e t r a g e d i a c l a s i c ă a A t r i d u l u i A g a m e m n o n . P e ce c o n s i d e r e n t ? M a i î n t î i , c u m n i se s p u n e , d e „confluenţa spirituală". A v e a u şi e i t r a g e d i e , o v e m şi n o i Caloiau — de ce n-nr m e r g e î m p r e u n ă ? N - a r e n i c i o i m p o r t a n t ă c ă aceea e p o v e s t e a unei f a m i l i i r e g a l e greceşti b î n t u i t e d e z e i greci, iar dincoace e u n r i t magic ancestral şi p o p u l a r , n o i l e a d u c e m , f i e ce-o f i . la c o n f l u e n t ă . I n t r e e l e e s t e . n i se e x p l i c ă , „nu numai un raport de înrudire de spaţiu şi cultură — î n t r e A g a m e m n o n şi C a l o i a u — ci şi un raport de NECESITATE" (!) întine­ r i r e a n u sc o p e r e a z ă , a ş a d a r , a r b i t r a r , c i p e b a z a u n u i r a p o r t d e n e c e s i t a t e . U n d e te î n ­ tâlnesc aceste d o u ă lucruri, Cliteninestra şi Paparudele ? „Nu atît în spaţiul care le leagă, s p u n e r e g i z o r u l , cît în gravitatea ţi grandoarea cu rare privesc destinul uman". Caloianul marchează, d e c i , c e v a d i n g r a n ­ doarea si g r a v i t a t e a c u c a r e p r o t o s t r ă i n o ş i i noştri traci priveau d e s t i n u l u m a n ; şi sc p o a t e î n s o ţ i c u t o t ce p r i v e ş t e l a f e l d e g r a v şi d c g r a n d i o s d e s t i n u l u m a n , p e b a z a u n u i raport de n e c e s i t a t e . (!) Ε greu de spus, a t u n c i , ce a s o c i e r e c u toate marile monumente ale c u l t u r i i lumii le-ar f i interzise C a l o i a n u l u i şi P a p a r u d e l o r . Dacă strigături o ş e n e ş t i s-au p u t u t a s o c i a c u S i r T o b i a s , d a c ă folkul alifontid, c u S i r F a l s t a f f , d e ce să fie r e f u z a t C a l o i a n u l u i d r e p t u l de α f i asociat cu orice pe l u m e , în m o d necesar, cu condiţia să fie de aceeaşi grandoare şi gravitate ? Nu mă pot împiedica să o b s e r v că, în această c o n f l u e n t ă n e c e s a r ă , e i , a d i c ă c e i l a l ţ i , d a u t o t d e a u n a p i e s a c u l t ă , i a r noi, autohto­ nii, dăm totdeauna folkul şi folclorul. Ei dau marile mituri, marile legende, marile personaje, noi le întinerim cu isteţimea noastră caloienească. E i d a u p l i c t i c o s u l , fas­ t i d i o s u l l'atist al l u i M a r l o w e , al l u i Goethe, a l l u i P a u l V a l é r y , n o i îi d e p ă ş i m c u s p r i n ­ t e n u l şi i s t e ţ u l Faust al lui Gopo. Conflu­ enţă, o r i c u m , există. Dar n u m a i confluenţa, cu d r e p t u r i , cum a m v ă z u t , egale, n u explică î n d e a j u n s acest tratament al clasicilor. Cronicara ziarului ..Scînteia" v i n e a t u n c i şi, spre m a r e a m i r a r e a celor care o a d m i r ă m , ne oferă în mod public o gentilă explicaţie în plus. După domnia-sa, introducerea în acţiune a unor m o m e n t e d e r i t şi f o l c l o r a u t o h t o n conso­ lidează e c h i l i b r u l fragil specific d r a m e i a n ­ tice (..Scînteia" d i n 2Π a u g u s t c r t ) . A d i c ă , n u m a i e v o r b o d o a r de a p a r t i c i p a la c o n ­ fluenţă, c u d r e p t u r i o a r e c u m egale (pe sis­ temul : u n pui-un cal, un pui-un cal). Ε v o r b a , p u r şi s i m p l u , d e a consolida prin

Caloian d r a m a antică în e c h i l i b r u l ei d i n t r e „lauda măsurii şi respectării legilor umane şi elogiul necesarei sfidări a limitelor, a ne­ cesarei exercitări a libertăţii omului". In forma asta noi consolidăm, prin Caloian, Momii şi B o c i t o a r e ( c a r e p a r a tra

şi en p r i n

semnat

a f i de

zelul c r i

de

de

a

p e c a r e o lasă faptului

uneori

de Stelian l/asilescu

cu

muza

întări

con­

lectura

pie­

comediei.

Sau Dala p r e m i e r e i : 15 septembrie 1978. Regia : I O N O L T E A N U . Scenogra­ fia : T E O D O R A D I N U L E S C U . Costu­ me : M A R I A BORTNOVSCHI. Distribuţia : LIVIU MANOLIU ( A v r a m lancu) : L I V I U S R U S (Nicolae Rălcescu) ; N I C O L A E T I IŢA (Moţul) ; D U M I T R U LAZAR-FULGA (Al.Papiu Uarian) ; C O N S T A N T I N (Vasile M o l dovan) ; G H E O R G H E GHEORGHTU (Profesorul de la Blaj) ; FLORIN G H E U C A (Avocatul) ; P U I U B U R N E A ( I o b a g u l d i n B l ă j e u i ) ; M111 VI D R A GOI (Ion Buleanu) ; R O M E O MLŞEŢEANU (Nicolae Corcbeş) ; DESPINA PRISACARU (Pelagbia Roşu) ; S I C A S T A N E S C U ( I o n Dragoş) : C O N ­ S T A N T I N COŞ A (Kossuth) ; N I C O L A E ROŞIORU (Bettbvny Casimir) ; CON­ STANTIN MANEA (Ilatbvany Ente­ ric) ; F L O R I N R L A N À R E S C U , VASIL E C A M B O S (Cunceliştii maghiari).

că aşa stau l u ­

abundă

in

cel puţin

timp.

Gheorghe

că r e g i z o r u l n u

Ca d o v a d ă

calitate

acelaşi

con­

e

a

să se c o n v e r t e a s c ă

reprezentaţia în

printr-o

pare

meritul

bine

cu dinsul.

comice, fiind,

artistic,

b răi l e a n ,

prea

IANCU, DOMNUL MOŢILOR

f ă r ă s-o

didactice.

s e i , p o a t e şi d a t o r i t ă

crurile,

problemei,

începe

o obligă

impresia

are

procesul

conducere,

d a r . temperîudu-şi

Spectacolul

dinsa

surprindă

cadre de

adecvată.

Replica

acidă,

Miletineanu,

să

să f i e

sarcasm

d a r aceasta

iu m i c i m o r a l i z ă r i

se

cu

vedere

tată

vingător

curajul

TEATRUL DRAMATIC BACOVIA DIN BACĂU

intuiţie

apt

s-o e x p l o a t e z e c o r e s p u n z ă t o r ,

de

tic. a n t o n i i

hună

latent,

la e n u n ţ u l

strucţie

comedie

nou o

uneori,

şi f ă r ă

punct

din

dramatic

lipsită

ingroşări îndoielnică,

de r i t m u l

ne­

cesar u n u i spectacol d e c o m e d i e . Conduşi oarecare

cu o mînă

actorii

fac

..prinde"

şi

ce

pot

Decentă

interpretarea

dache)

Petre

ştiu

practică puerilă,

bistul)

părăseşte

drama

şi

directorului

fost

Marin Negru

Mandacbe.

In

(mecanicul Niţă M a n -

iar Anton eu

înfă-

a

( a r t i s t i c ) este

u n j o c scenic d e o

pentru

că

adevărul

ostentative,

Mimi

Cursaru

deseori

spectacolului,

ce

şi d e b u n - s i m ţ

decor

Coreiova).

pe care o d ă M a r i l e u a

mecanicului.

schimb.

sau

just

sublinieri

Simionescu, în rolul

soţiei

într-un

M a i aproape de

intuindu-i

fără

Şofletea. şi

ei

la p u b l i c .

personajului, ţişînd-o Petre

nesigură.

( s e m n a t d e i o a n a şi R a d u

lotul

Filip linia

efecte

ostentaţie vB^be-rug-

de plutire

a

comice pe cit de

f a c i l e , p e atît d e v e t u s t e . P o a t e că p i e s a n u şi-a g ă s i t r e g i z o r u l dar

nici

loacele

a u t o r u l η -a f o s t artistice

îndrăznit

pe

pe măsura

care

ideal,

consecvent cu şi

le-a a l e s

posibilităţilor

sale

mij-

şi n-a reale.

Victor Parhon

Fste cnre

demnă

Stelian

matică,

figuri

şi la

ale

l o r defrişînd

Atît

de mare

lescu

pentru —

văr

atestări

dialogul

de arhivă,

se

urmărea

strădania

impune

cultura

acelaşi

ostil.

www.cimec.ro

In

imperiu,

bimilenară

Inncu,

deci,

respiră

un

ade­

autenticitatea se s p r i j i n ă

I n Emincscu

la

domnul popor

Vasi­

pentru

poelului-student

lancu,

fost auto­

impresionante.

românească

îşi a f i r m ă

au

l u i Stelian

ncţiunea

sigure.

După

despre E m i -

patriotice,

atracţia

a

periu

piesa

cu dra­

unor i m ­

nostru.

Avram

document —

faptice

viziune ale

bibliografii

este

încît

mărturiei

şi

temperaturi

rul

stăruinţa

în

istorice

cea despre înalte

lauda

reia,

trecutului

autorului,

mărturisirea nescu,

toată

semnificaţiile

portante

scrise

dc

Vasilescu

de

puternica

pe Vietia

pentru

într-un

im­

moţilor,

în

o

nobleţe

personalitate.

île a n u f i î n ţ e l e s , şi a r e l i e f a t m a r e a T u i omenie. D e b u t a n t u l Nicolae Tuţă a întrupat un moţ cuceritor prin c a n d o a r e şi curaj. D u m i t r u L a z ă r F u l g a ne-a arătat u n m i s t u i t a l cercetării i s t o r i c e , n e A l . P a p i u Ilarian. Amărăciunea tîrzie a d e r u t e i p o l i t i c e a î n ­ făţişat-o e x p r e s i v C o n s t a n t i n C o ş a , desenînd persoana l u i Kossuth. Accente poematice au marcat jocul Despinei Prisăcaru, în r o i u l eroinei luptei de la Grohot, Pelagbia Roşu. L i v i u s R u s a spus didactic f r u m o s u l r o l a l lui Bălcescu. Trebuie menţionaţi şi Sică Stănescu, Nicolae Roşiorii, R o m e o Mu.şeţeanu, Gheorghe Gheorghiu, Constantin M a n e a , actori care a u manifestat interes p e n t r u so­ lemnitatea spectacolului.

lonuţ Niculescu

TEATRUL MUNICIPAL DIN PLOIEŞTI Liviu

Manoliu Nicolae

(Avram lancu) Tuţă (Moţul)

şi

P i e s a lancu, domnul moţilor porneşte d e la u n a d e v ă r i s t o r i c : a r d e l e n i i d e In 1 S 4 8 au d o r i t a p r o p i e r e a de revoluţia maghiară, pe t e m e i u l d e m n i t ă ţ i i şi e g a l i t ă ţ i i i n t r e n a ­ ţiuni. Acţiunea se d e s f ă ş o a r ă de-a l u n g u l a 18 l u n i ( m a r t i e 1 8 4 8 — s e p t e m b r i e 18A0), iar d r a m a t u r g u l — î n t e m e i a t , c u m s p u n e a m , n u m a i p e d o c u m e n t e — t r a d u c e scenic acele episoade d i n viaţa lui Avram lancu ce pledează p e n t r u gonialitutea politicii a m o ­ ţului d i n V i d r a d e Sus. Avrom- lancu şi t o v a r ă ş i i s ă i d e cauză- e c o u a n i m a ţ i , ş+ revoluţionarii m a g h i a r i , de- i d e a l u r i l e justi­ ţiare şi d e l i b e r t a t e a l e v e a c u l u i , e i v o i a u c a naţiunea română transilvană să-şi capete drepturile politice. Piesa este u n poem închinat spiritului revoluţionar neîntinat al l u i Avram lancu, erou-simbol p e n t r u o întreagă naţiune. D r a ­ maturgul vorbeşte, prin personajele «ale, despre aceste l u c r u r i , c u s i m p l i t a t e a p c c a r e o d ă credinţa în- a d e v ă r u l î n t e m e i a t p e d o ­ cumente. Această piesă a eroismului transilvan a fost r e p r e z e n t a t ă , î n p r e m i e r ă absolută, la un teatru m o l d a v , la Bacău. A semnat regia Ion Olteanu, i a r decorurile şi costumele, colaboratoarele sale Ia spectacolele e m i n e s ­ c i e n e d e I a B o t o ş a n i , T e o d o r a D i n u l e s c u şi Maria Bortnovschi. I o n Olteanu a montat această piesă-document, preocupat de acu­ rateţea r o s t i r i i actoriceşti, d e r e a l i z a r e a a t ­ mosferei solemne, de claritatea şi c o n c i z i a mesajului tradus scenic. Liviu Manoliu (Avram lancu) a exprimat durerea eroului,

CONCEDIU NELIMITAT de Mihai Ispirescu Data premierei: 15 septembrie 1978. Regia : EUSEBIU ŞTEFANESCU. Decorul : V I N T I L A FÀCAIANU. Costumele : ŞTEFAN ULMU. Muzica : NICU ALIFANTIS. Distribuţia: C O N S T A N T I N DRÀGANESCU (Codre) ; LUCIA ŞTEFA­ NESCU (Gigeta) ; LUPU BUZNEA (Stelică B a t e - D r u m ) ; V E R A VARZOPOV (Fani) ; M A N U E L A MARINESCU-CODRAT (Afrodita) ; GII. MIR­ CEA A R A M A (Τον. B u n g u ) .

La Ploieşti, d e cîteva stagiuni încoace, a c t i v i t a t e a s-a r e v i g o r a t . S p e c t a c o l e c u e c o u în viaţa teatrală — Macbeth, Arden din Kent, Interviu, Timpul în doi — a u s m u l s acest t e a t r u d i n a n o n i m a t u l î n care v e g e t a , înscriindu-1 printre colectivele de la care a v e m , î n o r i c e clipă, d e aşteptat veşti b u n e . Meritul revine directorului, actorul Cornel R e v e n t , o m d e t e a t r u t î n ă r şi a c t i v , m e r i t u l r e v i n e r e g i z o r i l o r c a r e a u l u c r a t şi l u c r e a z ă a i c i , m e r i t u l r e v i n e şi s e c r e t a r i a t u l u i b t e r a r , mai prompt, m a i receptiv şi m a i c u r a j o s ca p r i n alte l o c u r i . A s t f e l , p r o g r a m u l a c e s t e i s t a g i u n i , c a r e se anunţă i n t e r e s a n t ă , se d e s c h i d e c u o p i e s ă n o u ă a u n u i d r a m a t u r g d e b u t a n t p e scena

www.cimec.ro

33

b a c i l l i Scenă

din

ie

îi

«Bl

spectacol

profesionistă, o farsă satirică, cel p u ţ i n în intenţiile sale, o l u c r a r e care, c h i a r d i e ă n u se î n s c r i e î n m o d h o t ă r î t p r i n t r e c e l e m a i h u n e ale speciei, a n u n ţ ă u n d r a m a t u r g deo­ sebit de înzestrat. Mihai Ispircscu a scris pînă acum t e a t r u scurt, echipele de teatru ale artiştilor a m a t o r i îl j o a c ă m u l t , p e n t r u c ă a u t o r u l a r e v e r v ă şi h a z , a r e c o n d e i p e n ­ t r u c o m e d i e ; şi n u e p u ţ i n l u c r u , d a c ă n e g î u d i m cît d e r a r i sînt d r a m a t u r g i i c a r e n e f a c să r î d e m . Ş i Concediu nelimitat e tot o piesă scurtă, d a r n u chiar atît de scurtă c a să n u p o a t ă s t a l a b a z a u n u i spectacol cu o durată n o r m a l ă . A i c i î n c e p e m să ne î n c u r c ă m în t e r m e n i . Dacă piesa n u e scurtă, cum e ? Lungă ? Dacă teatrul n u e scurt, c u m e ? M a r e ? N o r m a l ? Un spectacol care durează o oră e prea scurt ? Controversa se iscă n u m a i d i n p r i c i n a t e r m e n i l o r c u c a r e o p e r ă m . Concediu nelimitat poate foarte bine s t a l a b a z a u n u i s p e c t a c o l d e o s e a r ă . Ca o r i c e piesă î n d o u ă p ă r ţ i , ca o r i c e piesă î n trei, în c i n c i acte. Ε bine că un teatru joacă astfel de piese, înlălurînd o barieră care a stat, d i n prejudecată, în calea m u l t o r lucrări valoroase. Ε b i n e că T e a t r u l M u n i ­ c i p a l d i n Ploieşti joacă această farsă, încur a j î n d u n d e b u t a n t d e l a c a r e , a ş a c u m se arată l u c r u r i l e , ne p u t e m aştepta la s u r p r i z e plăcute.

pe î n v î r t e l i . p e „carieră", pe ..situnţie", o liotă de pleşcari şi de gîsculi|e, c a r e se p l o c o n e s c , se g u d u r ă , se u m i l e s c , p e n t r u a se f a c e a g r e a b i l i şi p e n t r u a p r o f i t a . Ca î n ­ t r - u n c o ş m a r , inşii trăiesc situaţii aberante, p e n t r u a se p o m e n i î n f a ţ a s i t u a ţ i e i c ă t o a t ă z b a t e r e a l o r a f o s t d e p r i s o s , că n-au f ă c u t altceva decît să-şi dea pe faţă adevărata fire. Personajele sînt c a r i c a t u r a l e , f i x a t e în cîteva c u l o r i t a r i , ele n u n u o evoluţie, sînt prezentate ea la o paradă a paraziţilor. Mihai I s p i r e s c u p r a c t i c ă u n u m o r sec, t i r u l l u i s a t i r i c loveşte d i r e c t , r e p l i c a e suculentă, u n e o r i scăpărătoare, a m i n t i n d d e M a z i l u şi d e l l ă i e ş u , v e r v a l u i n u oboseşte d e l o c , a r e , fără n i c i o îndoială, condei de comediograf. N u are, încă, suficientă tehnică, d a r tehnica se d o b î n d e ş t e . N u c u t e a z ă î n c ă să ţ i n t e a s c ă mai sus, l u m e a satirizată fiind, totuşi, o l u m e m ă r u n t ă şi, l a u r m a u r m e i , i n o f e n s i v ă . Il aşteptăm cu piese în cnre talentul pe care a c u m îl întrevedem să f i e v a l o r i f i c a t din plin.

Despre ce este v o r b a ? C i n e v a este luat drept altcineva. Un n o u l o c a t o r este luat drept cineva mai mare, m u l t m a i mare, mai i n f l u e n t . I n j u r u l p e r s o n a j u l u i î n c e p să r o iască t o t f e l u l de inşi puşi pe căpătuială,

bun.

34

Spectacolul, nescu e

şi

v i u · şi

actorii

mi-e

cu

vesel,

regia

lui lui

spumos, şi

ciută

Eusebiu

Vintilă plin

cu

sînt

textul

să

spun egali,

şi-1

care

dintre

într-un

valorifică

de

merit

Ştefă-

Făcăianu, fantezie,

plăcere,

f r e n e z i e , şi e u n

greu

Toţi

serveşte

www.cimec.ro

în

decorurile

dansează

luptate, că

în

al

cu

vo­

echipei

ei

c

spectacol

mai care

bine.

V. M.

TEATRUL EVREIESC DE STAT

Cine

se teme

piesă

CINE SE TEME DE... ROMEO Şl JULIETA de Harry Eliad ţi Bernard Friedman

împotriva grup

teatru,

regimului

cnre

Poliţia mijlocul

U n

maschează

pasiunea u n cerc

pentru de artă

mistificarea

tinerilor

un

Iată

de dramatic,

autorii

Harry

l-au

acestei

Eliad

exploatat

şi

provocator.

„deghizări"

un

subiect

în

sine,

şi

Bernard

în­

d a r p e care Friedman

îndeajuns.

Consecinţele

ar f i putut

f i exploatate

dramatic.

Regizorul face

teatru

utîta

cîtă

(fragmente

străduiesc, personaje sura

Adrian

este, de

la

fiecăruia,

Radu

mai

rîndu-le,

şi a

sugerînd

mult

şi

să

credinţa rupe

şi

cu

grup.

lozinci

spune

d i n bare

întunecată

—

se

unor

pe m ă ­

personal al că v r e u n u l Decorul

şi g r i l a j e

sau în

spuse

Actorii

dea viaţă

notabilă.

că

iluzia,

chemări),

farmecului

o închisoare

a

lui

de m e ­

gîtuie

scena,

penumbră.

C. R. M.

Scenă

www.cimec.ro

songuri

d e întregul

compoziţie

Corciova,

—

cu

rezoluţii

dar nu putem o

în

c a m s c h e m a t i c e şi r e u ş e s c ,

prestanţei

realizat

Lupu,

politic-document,

uneori

răspicat,

tal

fascistă. îşi

bănuieşte

revoluţionari.

deajuns

mai

e o

comunist

e s t e d e m a s c a t şi c o n d a m n a t l a m o a r t e

către

nu

prin

constituie

trimite

Juliela

de teroare

şi d e s t u d e n ţ i

dramatică. în

şi

tineretului

revoluţionară

drept

Acesta

Distribuţia : M A N O RIPPEL (In­ spectorul Turcii) ; A D R I A N MANDEL (Lică) ; DORIN M A I ER-BOGDAN (Vînzătorul d e ziare) ; P E T R E KUIIN (Agentul) : CARAŞEL CORNEL1U. CIUBOTARII GRIGORE. GHEORGlliU SORIN. OPREA DUMITRU, STANCU VIRGIL (Agenţi) ; RUDY ROSENFELD (Lazăr) ; BEBE BEIICOVICI (Andrei) ; L E N A MORARU (Clara) : TRICY ARRAMOVICI (Laura) ; L U ­ CIA M AIER-COSMEANU (Valeria) ; MIHAI CIBU (Gurău) ; MARIETTA NEUMANN (Doamna Berg) ; S A M Y GODRICH (lancu, Soldat I I ) ; S O N I A GURMAN (Sara) ; D A N S C 1 I L A N G E R (Radu. Soldat I) ; L E O N 1 E WALDMAN-ELIAD (Actriţa B e t l i ) ; L e c t u r a textului în limba română : I O N G R A PINI.

luptei

de liceeni

activitatea

de

Data premierei : 16 septembrie 1978. Regia : A D R I A N L U P U . Scenogra­ fia : R A D U C O R C I O V A . Ilustraţia m u ­ zicală : A N A M A R I A U N G U R E A N U . V e r s i u n e a idiş : S. R U B I N G E R .

d e . . . Romeo

Închinată

d i n spectacol

TEATRUL „A. DAVILA" DIN PITEŞTI

..autori locnli" ? Ki nu sînt scriitori ennsacrnţi. care refuză să-şi părăsească linului na­ tal in favoarea Capitalei, c i . în general, nume lansate din iniţiativa unui teatru din pro­ vincie. L a Piatra N e a m ţ , Constantin Mun­ teanu. fizician la Combinatul de fibre sinte­ tice Săvineşti, se pare că a fost unul dintre primii descoperiţi. Ghiţfi B a r b u , şef dc fer­ m ă în apropiere de litoral, este autorul pro­ pus ile T e a t r u l Dramatic din Constanţa. Cînd autorii locali sînt tineri şi ne dau — prin vîrsta lor — anume speranţe, lucrurile nu ne neliniştesc. Nici Gheorghe B l ă j a n nu se n u m ă r ă printre virstnici sau printre acei rari pensionari care comit, la cererea u n u i tea­ tru, o operă capitală, care se joacă... o sin­ gură seară. Acest l î n ă r . redactor ia ziarul „Secera şi C i o c a n u l " , cum a f l ă m din pro­ gramul de sală, a debutat în 1975, cu sce­ nariul T V Avalanşa, este autorul dramei isto­ rice Neamul Dasarabilor şi al unei lucrări experimentale, Faptul divers, destinată Stu­ dioului. Ni se spune, de asemenea, că Gheor­ ghe Blăjan η scris Garoafa albă la solicita­ rea teatrului piteştenn. piesa fiind inspirată direct din actualitatea industrială argeşană.

GAROAFA ALBA de Gheorghe Blajan Dala premierei : 15 septembrie I97S. Regia : M U S A T A M U C E N I C . Sceno­ grafia : EMIL MOISK SZALLA. Ilustraţia muzicala : L I V K ) BELLEGANTE. Distribuţia : ION FOCŞA (Ştefan Volnea) ; I O N L U P U (Mircea / a n e ) ; PETRE DINULIU (ian) : JULIETA S Z O N Y I (Felicia Panica) ; P E T R E D l MITRESCU (Florică) : RICARDO COLBKRTI (Mihai Panica) : I L E A N A FOCŞA (Natalia Pantea) : AUREL DUMINICA (Balotă) : I V A N DUMI­ T R U (Stoica).

De la o vreme c o n s e m n ă m tot mni mulţi autori locali. Nu vrem să spunem că feno­ menul e de rău augur. In fond. ce î n s e a m n ă

într-adevăr, nu numai scenografia pare decupată dintr-un combinat petroebimic, ci şi textul (în care, desigur, binele învinge răul) se inspiră din mediul muncitoresc res­ pectiv. In plus, Cibenrghe B l ă j a n a încercat să ne c o n v i n g ă , pe parcursul a peste o sulă de minute, că aşa-numiţii ..bişniţari ' pot fi convertiţi la m u n c ă , pot fi învăţaţi să iu­ bească munca şi — la o adică — se poate c h i a r declanşa în ei resortul de inventator spre a da. cum spun economiştii, o soluţie mai rentabilă utilajelor lor. 1

Ion

Lupii

(Mircea nuliu

Zâne) şi (.Ian)

Petre

Di­

Punerea în scenă a unei asemenea piese cu temă dală trebuia să aibă valoarea unui premiu acordat autorului. Regia Garoafei albe η -a d i m i n u a i sentimentalismul textului, dar nici nu s-a ridicat deasupra schematismului acestuia. Foarte putini dintre actorii distribuiţi au reuşit să construiască personaje viabile. T e a t r u l din Piteşti dispune şi de actori care ar ii putut consolida cel p u ţ i n cîteva scene, dacă nu chiar întreg spectacolul. S-au m a i v ă z u t texte salvate de actori. O actriţă cu ştiinţa şi ta­ lentul profesiei ni s-a p ă r u t Ileana Focşa, îu rolul mamei. Julieta S z ă n y i , în schimb, s-a comportat ca o amatoare. Petre D i n u l i u , uneori şarjat, are simţul publicului. Atît, despre actori şi despre spectacol, dacă nu şi un c u v î n t dc laudă pentru autorul ilustra­ ţiei muzicale, L i v i o Bellegante.

Paul Tutungiu

www.cimec.ro

RECITALURI TEATRUL MIC

O PARTE DINTR O PASARE D a l a premierei : 15 septembrie 1978 Interprete : LEOPOLDINA BĂLĂ­ N U Ţ Ă si A N D A C A L U G A R E A N U .

î m p ă r t ă ş i n d întru totul părerea de rău a confraţilor că pe scenele bucureştene trnngul inaugural nu a vestii montarea unor lucrări originale încă nejucate sau a altora de v a ­ loare universală, clasice şi contemporane, nu cred că se poate trece cu vederea semnifi­ caţia acestor spectacole, fie „dc u n u l singur", fie „în doi", c u m e cel de faţă. Pentru observatorul «lent a l ' dezvoltării mişcării teatrale, nu mai e de m u l t ă vreme un secret că dispunem de un respectabil n u m ă r de actori, pentru care teatrul a înce­ tat sâ reprezinte doar preocuparea de a da viaţă unui text, oricare ar fi el, fără o participare alta decît cea strict „dc n o r m ă " . Spre cinstea lor şi bucuria noastră, o seară de spectacol a devenit, pentru aceşti nrtisti. un mijloc de manifestare, pornit dintr-o ne­ voie de a u t o e x p r i m a r c d e p l i n ă , de comuni­ une cu publicul. Κ vorbn, deci, in p r i m u l rînd, de ce le oferă repertoriile şi cit Ic oferă. Asupra problemei am revenit nu o dată, atrâgînd atenţia că anii trec şi că. lipsiţi de robiri pe m ă s u r ă , unii interpreţi se văd împiedicaţi în realizarea lor totală, ceea ce se răsfrînge p ă g u b i t o r şi asupra culturii tea­ trale a spectatorului, a formării sale estetice. Iată de c c , cu toată melancolia provocată dc apatia Începutului de stagiune, nu-mi pol ascunde emoţia resimţită în seara de 15 sep­ tembrie, c î n d . văzînd-o pe Leopoldina Bălă­ nuţă apropiindu-se de r a m p ă şi rostind pri­ mele versuri, am avut sentimentul că, prin prezenta ei — ca o întruchipare a T h a l i e i înseşi — . întregul nostru corp actoricesc se înfăţişează oamenilor, cu tot ce are mai bun. dornic să sc dăruiască. întocmai cum sună poemul : „Mina să-mi fie curată j Cină mă apropii de tine / Ochiul meu fără de pată / Aşa se cuvine". D i n acel moment, peste sală s-a lăsat o linişte solemnă, o n o b i l ă stare dc poezie nc-a î n v ă l u i t , şi s-a petrecut mira­ colul : s-a deschis stagiunea ! 0 parte dintr-o pasăre c o n t i n u ă , într-un fel. celălalt recital Bălănuţă-Călugăreanu — Meşterul Manolc, reprezentat anul trecut. (Sper că se v a relua.) „într-un fel", pentru

că, deşi e izvorît dintr-o pornire similară, dezvăluie alte strune sufleteşti, dacă nu com­ plet diferite, in orice caz, acordate în idlă cheie. Chiar structura scenariului dă tonalitatea specifică noului recital. Sînt aici, alese şi topite într-un tot, versuri de Florenţa Albii, M a r i a B a n u ş , A n a B l a n d i a n a , Constanţa B e ­ zea, N i n a Cassian. Ioana Crăciuncscu, Ma­ riana F i l i m o n , Felicia M a r i n c a şi Veronica Porumbacu. Diversitatea personalităţilor poe­ tice i m p r i m ă întregului diversitatea interpre­ tării celor d o u ă coechipiere, care monolo­ ghează, dialoghează, se b u c u r ă î m p r e u n ă , se întristează, trec dc la grave preocupări In momente de exuberanţă copilărească. Şi lotul sc petrece pe nesimţite, legăturile se fac organic, ca într-o convorbire intre două bune prietene. în care fiecare se mărturiseşte, o ascultă pe cealaltă, şoapta -uneia moare şi invie îu cintecul partenerei, uneori fără vorbe, doar într-o abia b ă n u i t ă atingere a strunelor c h i ­ tarei. Leopoldina B ă l ă n u ţ ă şi A n d a Călugăreanu reuşesc să fie una şi totodată sâ de­ păşească duetul, desfăşurînclu-se într-o multi­ tudine de stări, fără a pierde nici u n mo­ ment filonul unic al frumosului. Sarcină grea, poate mai grea decît în Meşterul Ma­ nolc, unde d r a m a t i s m u l baladei în j u r u l că­ reia se construia recitalul îi dădea o tea trai itate declarată, o putere de şoc directă. A i c i ,

www.cimec.ro

37

totul devine mai subtil, m a i intim, m a i subiectiv (dc unde, şi o oarecare monotonie, prin repetarea predilectă a unei anumite atmosfere, accentuai incantatorie). dar, în acelaşi limp, de o rigoare profesională atent controlată, atît de atent încît, pe alocuri, stânjeneşte emoţia s p o n t a n i . Ε un a m ă n u n t demn de reţinut, pentru a nu duce In re­ zultate contrarii, mai ales la o actriţă ca Leopoldina B ă l ă n u ţ ă , a cărei forţă de co­ municare neîngrădită, copleşitoare, e cali­ tatea cea mai de preţ. Mi sc pare normal că, odată cu m a l u r i / a r c a talentului, profesionatitatea se exercită m a i accentuat, ca In ori­ care mare artist. D a r profesionali ta lea nu trebuie să d e v i n ă coercitivă, c i d i m p o t r i v ă , să ducă la o şi m a i m a r e libertate a jocu­ lui. De aceeaşi capcană dorea s-o ferească şi C a m i l Pctrescu pe M a r i a V e n t u r a , cînd scria,

în ..Modalitatea estetică η teatrului'*, că „emoţia la d-sa e oarecum prea profesională". Κ un paradox de care trebuie să se ţină seama, remediul cel m a i bun fiind distri­ buirea actorului într-o paletă foarle diversă de roluri, care să-l oblige să împărtăşească, într-o cit mai largă m ă s u r ă , stările sufleteşti şi reacţiile personajelor interpretate, ale unor caractere specifice. N u m ă îndoiesc că î n repertoriul Teatrului Mic — a z i , una dintre cele m a i bune scene ale ţării — î n t r e a g i echipă v a avea prilejul să se afirme şi în continuare, în spiritul versurilor de în înce­ putul şi de la sfîrşilul recitalului, versuri ce a r merita să figureze ca „motto'' pe fron­ tispiciul fiecărui teatru. Aşa se cuvine !

TEATRUL DE COMEDIE

Desigur, cu Opus unu... singur .'. Ion L u ­ cian nu-şi descoperă, ci îşi reafirmă preocu­ pările de autor de teatru. T e x l u l recentului spectacol este o succesiune de scheciuri şi de cuplete cu un c o n ţ i n u t acuzat satiric, ce-şi îndreaptă ascuţişul spre multe, vechi sau noi „păcate omeneşti", de care ne izbim — sau care ne izbesc — l a fiecare pas, păcate apa­ rent neînsemnate, aparent inofensive, aparent trecătoare. Tolerate, micile, slăbiciuni pot pro­ lifera ; u n microb neluat îu seamă poate exploda în epidemii distrugătoare ; m ă r u n t u l g ă i n a r este un v i r t u a l escroc dc clasă, ne spune, mereu cu alt ton, cu mereu alte exemple, show-ul l u i L u c i a n . D a r , de fapt, n u ne spune n i m i c — şi acesta este un me­ rit demn de remarcat — ci ne i n v i t ă , ne somează, aproape, să înţelegem. Să înţelegem că zeflemeaua, ironia traduc o atitudine de maximă severitate, că hohotul de ris n u exclude, ci i m p l i c ă privirea g r a v ă , l u c i d ă , că u m o r u l poale fi şi trebuie să fie u n a l l nume a l intransigenţei. Semnificativă pentru această modalitate a artistului de a comu­ nica foarte limpede, d a r nu direct, o idee, este predilecţia pentru f a b u l ă , penlru isto­ rioare cu tîlc d i n lumea animalelor — care mai sînt şi laşe, m a i sînt şi necinstite, şi au încă multe, multe păcate. E l e , animalele !

OPUS UNU_ SINGURI de Ion Lucian şi Virgil Pui cea Data premierei : 17 septembrie 1978. R e g i a : I O N L U C I A N . Scenografia : S A N D A MUŞATESCU. Muzica : D I N U RĂDULESCU. Interpret : I O N L U C I A N .

Traian Şelmaru

0 f o r m u l ă comică l a care actorul apelează adesea este a n a c r o n i s m u l : c a v a l e r u l L o h e n ­ grin expune necazurile unui automobilist, Hypocrat rosteşte cupletul „ D e unde a r c doctorul m a ş i n ă ? " , Regele L e a r lucrează, pe post de controlor de calitate, l a o coopera­ t i v ă meşteşugărească. C u efecte umoristice verificate (şi, verificate de „casc m a r i " — să-i a m i n t i m doar pe S h a w sau G i r a u d o u x ) , a n a c r o n i s m u l n u se poate susţine, totuşi, nu­ mai prin sine însuşi ; el n u e decît u n fel dc a comunica, n u o sursă comică. Motiv cnre explică de ce sînt destul de inegale momen­ tele în care personalităţi şi personaje celebre d i n istoria culturii comentează aspecte din viaţa c o n t e m p o r a n ă .

www.cimec.ro

P r i v i ren pe cnre a r t i s t u l o î n d r e a p t ă a s u p r a celor d i n j u r c a u t ă s i s u r p r i n d e m e r e u det n l i u l d e f i n i t o r i u , a c e l d e t a l i u î n m ă s u r ă să pună u n accent inedit, de m a x i m ă gravitate, într-o p o v e s t i r e : p e r s o n a j u l d e p o s e d a t d e u n . . s c a u n " , p e n e d r e p t o b ţ i n u t şi o c u p a t o v r e ­ m e , p l e a c ă — î n v i n s , a m p u t e a s p u n e — şi caută ceva — u n loc meritat, a m putea c r e d e — d a r e l g ă s e ş t e o s a p ă . e u c a r e sc îndreaptă, concentrat, spre c u l i s e . Ce î n ­ seamnă, a i c i , sapa : „ m u n c a d e j o s " ? Posi­ bilitatea de a obţine, t o t pe nedrept, u n a l t scaun ? Finalul, sîntem invitaţi, fără c u ­ v i n t e , să-l c o m p u n e m s i n g u r i . D e c i . să n e întrebăm. Deci, să m e d i t ă m asupra amă­ nuntelor. Deci — şi a c e s t a e s t e îndemnul permanent al spectacolului, gîndul pe care este c o n s t r u i t — să fim alcnfi l a n u c i l e slă­ b i c i u n i , să ne pese d e t o t c e sc î n t î m p l ă în j u r . P e n t r u diferenţierea p e r s o n a j e l o r care p o p u ­ lează s p e c t a c o l u l , L u c i a n a p e l e a z ă l a m a s c ă , la c î t e v a detalii dc costum. Varietatea de imagini, de c h i p u r i sc r e a l i z e a z ă , desigur, deşi n u t o t d e a u n a m ă ş t i l e s î n t f o a r t e r e u ş i t e (Chaplin seamănă teribil c u B r a n ) . U n actor e x p e r i m e n t a t , c u o foarte, largă a r i e d e p o s i ­ bilităţi i n t e r p r e t a t i v e , aşa c u m este, i n m o d cert, I o n L u c i a n , a r f i reuşit însă diferenţie­ r e a e r o i l o r şi f ă r ă a j u t o r u l , c a m s i m p l i f i c a ­ tor, a l f i z i o n o m i e i f i x e p e care o conferă masca.

D e m u l t e o r i , a c t o r u l se a m u z ă să r e c o n ­ stituie cu minuţiozitate gesturi bine ştiute, c a r e şi-nu p i e r d u t , p e n t r u n o i . s e m n i f i c a ţ i a . Pantomima femeii c a r e se g ă t e ş t e în faţa oglinzii, aglomerare de amănunte, ticuri, a u t o m a t i s m e , a j u n g e să s c h i ţ e z e u n p o r t r e t complet, Bugerînd aspectul, vîrsta, mentali­ tatea, preocupările eroinei. A l t e o r i , gesturile sînt o b s e r v a t e c u atenţie, «'interpretate, e x ­ p l i c a t e a l l i e l d e c î t n e - a m o b i ş n u i t , şi e x p e ­ rienţa se d o v e d e ş t e o sursă savuroasă dc u m o r ( p a n t o m i m a despre originea dansurilor). D c l a i r o n i a u ş o a r ă , a f e c t u o a s ă c h i a r , şi pînă la duritatea sarcasmului, actorul explo­ rează m a i t o a l c „ g r a i u r i l e " l i m b i i u n i v e r s a l e n u m i t e u m o r . P e r s i f l a r e a , c o m i c u l r o b u s t , sur î s u l s u b ţ i r e , r i d i c u l i z a r e a v i o l e n t ă , se c o m ­ pun, se r e c o m p u n , sc î m p l e t e s c , după o ştiinţă anume şi. t o t d e a u n a , c u o intenţie l i m p e d e , c u u n înţeles, adesea, g r a v . A c t o r u l n u se d i s t r e a z ă , n u n e d i s t r e a z ă , s a u n u n u ­ m a i a t î t . D o r e ş t e să c o m u n i c e g i n d u r î , j ă n c împărtăşească o p i n i i . Această intenţie apare deosebit d c evidentă a t u n c i cînd conţinutul, story-u] e cunoscut. A n e c d o t a sau povesti­ oara e spusă într-un anume f e l , plasaţii într-un l o c a n u m e , astfel încît întotdeauna exprimă un punct de vedere, Acesta este u n m e r i t i m p o r t a n t , ce se c u v i n e r e ţ i n u t d i n s h o w - u l g î n d i t şi r e a l i z a t d e a r t i s t u l e m e r i t Ion Lucian.

Cristina Dumitrescu

ALTE PREMIERE TEATRUL NATIONAL DIN BUCUREŞTI

Data p r e m i e r e i : 16 septembrie 1978. Regia : H O R E A POPESCU. Dccoruri : P A U L B O R T N O V S C H I . Costume : DOINA L E V I N T A . Traducerea : PAL­ MIRA A R N A I Z şi V I C T O R IVANOVICI.

GENEROASA FUNDAŢIE

Distribuţia : O V I D I U IULIU MOL­ DO V A N (Tomas) ; IAMANDI ŞERBAN (Omul) ; ILINCA TOMOROVEANU (Berta) ; MIRCEA ALBULESCU (Tulio) ; MARIN MORARU (Max) ; GHEORGHE COZORICI (Ascl) ; C O S T E L C O N S T A N T I N (Lino) ; ALERED DEMETRIU (Administraterul) ; E M I L M U R E Ş A N (Ajutorul).

it Antonio Buero l/al le jo Iată o reprezentaţie care marchează cu autoritate artistică începutul de b u n augur al n o u l u i an teatral. Antonio Buero Vallejo, prestigios dramaturg al Spa­ niei contemporane, e m a i de mult cu­ n o s c u t î n R o m â n i a . I s-au r e p r e z e n t a t u n e l e piese p e c î t e v a s c e n e , a f o s t t r a d u s şi p u ­ b l i c a t î n „ S e c o l u l 2 0 " , c h i a r Fundaţia, piesă pe l a r g c o m e n t a t a , l a a p a r i ţ i a e i , î n a c e s t e

p a g i n i * , s-a j u c a t î n p r e m i e r ă a b s o l u t ă I a Timişoara, d a r abia azi, în m o n t a r e a de la N a ţ i o n a l , n u m e l e l u i se i m p u n e p u b l i c u l u i . U n n u m e c a r e se a l ă t u r ă d i r e c t o r i l o r d c c o n * „Bucro lui

Vallejo

existenţei",

www.cimec.ro

—

dramaturg

„Teatrul"

al

misteru­

n r . 4/1975.

39

ştiinţă ai vracului nostru, acelor scriitori c a r e . î n o p e r a l o r , s-au r e f e r i t l a p r o b l e m e l e e s e n ţ i a l e a l e o m u l u i , r a p o r t a t l a l u m e a se­ colului 2 0 . S c r i i t o r u l se c o n s i d e r ă influen­ ţat p u t e r n i c d e C a l d e r o n , de F e r n a n d o del Hochas, de R a m o n d e l Valle-Inclan, de Gar­ cia Lorca, deci de tradiţia şi d e perma­ n e n ţ a s p i r i t u a l i t ă ţ i i s p a n i o l e , şi p r o b a b i l că o a n a l i z ă a d r a m a t u r g i e i şi a e s e i s t i c i i s a l e a r atesta aceste î n r u d i r i . D a r Generoasa Fun­ daţie arc, mai degrabă, rădăcini in opera u n o r importanţi scriitori europeni, care, m a i ales în p e r i o a d a interbelică, a u z g u d u i t , p r i n scrierile l o r , conştiinţele. G ă s i m în Fundaţia a p r o p i e r i c u t e a t r u l l u i S a r t r e şi a l l u i C a ­ m u s : aceleaşi teme, motive şi o b s e s i i , l e ­ gate de lupta politică, de alternativele şi s a c r i f i c i i l e c e r u l e d e a c ţ i u n e a m i l i t a n t ă , ace­ laşi i n t e r e s p e n t r u zoon politikon, înfăţişat în c o m p l e x i t a t e a determinărilor, impulsurilor şi r e ţ i n e r i l o r s a l e , a n a l i z a t î n d i a l e c t i c a asu­ mării responsabilităţilor — „la prise de con­ science" —, cu ţoale îndoielile şi c e r t i t u ­ dinile inerente unor eroi cu formaţie inte­ l e c t u a l ă . Ca şi M a l r a u x , V a l l e j o p o a t e v o r b i d e s p r e l u p t ă (a f o s t î n r o l a t î n b r i g ă z i l e a n l i franchiste), poate v o r b i despre moarte (a fost c o n d a m n a t la pedeapsa capitală), despre libertate (a combătut pentru ea), despre i s t o r i e (a c o n t r i b u i t l a s c r i e r e a c i ) . Fundaţia este o d i z e r t a ţ i e d r a m a t i c ă d e s p r e t o a t e a¬ cestea la u n loc ; s î m b u r c l e e i f i l o z o f e îl constituie legitimitatea i l u z i e i , într-o lume dezamăgitoare, raporturile eului cu realul, capacitatea s e n z a ţ i i l o r d e a se s u b s t i t u i d a ­ telor obiective. Intr-o celulă a condamnaţi­ l o r l a m o a r t e , c i n c i o a m e n i ee d e f i n e s c , m o d i f i e î n d u - s c , c v o l u î n d şi i n v o l u î n d , î n t e n s i o ­ nate raeursiuri dramatice. Criteriul : atitu­ d i n e a faţă de r e a l i t a t e , faţă de u n i v e r s u l concentraţionar şi faţă de l u m e a inechitabilă de d i n c o l o de g r a t i i . Piesa e frapantă nu a t î t p r i n t e m ă — g ă s i m a n a l o g i i c u Huis Clos, c u Morts sans sépulture d e Sartre — n u atît p r i n p e r s o n a j e — se p o t f a c e c o m p a r a ţ i i c u e r o i i d i n Les Justes de Camus, cu cei d i n Speranţa lui Malraux, c u alţii d i n Piran­ d e l l o , d i n K o e s t l e r şi H e m i n g w a y — c î t p r i n tulburătoarele perspective pe care, într-un adevărat joc de p l a n u r i intersectate, a u t o r u l l e e t a l e a z ă , p r o p u n î n d u - n e să m e d i t ă m a s u p r a r a p o r t u r i l o r d i n t r e r e a l i t a t e şi i d e a l . Intr-o încercare de d e s c i f r a r e analitică a psiholo­ giei claustrării, secondată de t e n t a t i v a , m o ­ dernă, a demonstrării pluralităţii adevăruri­ lor, drama convinge, fără didacticism, că l i b e r t a t e a o m u l u i , ca şi i n t e g r i t a t e a l u i m o ­ rală, se obţin defel simplu, deloc facil : trecînd p r i n p u r g a t o r i u l mistificărilor, i n t r î n d în i n f e r n u l i l u z i i l o r , d a r m e r g î n d spre ade­ văr, cunoscînd c h i p u l b r u t a l a l realităţii, în ciuda tuturor riscurilor. Eroii l u i Buero Val­ l e j o s t r ă b a t , ou t e m e r i t a t e şi c u d i f i c u l t ă ţ i , „înfiorătorul t u n e l spre l i b e r t a t e " . Ε o met a f o r ă a i c i , d a r şi o a c ţ i u n e , l a p r o p r i u , f i ­ indcă Asel, i n g i n e r u l , elaborează un plan de evadare p r i n canale subterane ; chiar dacă

40

aceşti e r o i m o r , c o n f o r m l o g i c i i vieţii l o r , transformată în destin, valoarea cauzei şi demonstrate. a d e v ă r u l ei i n c o n t e s t a b i l r ă m î n Ca o r i c e r e p r e z e n t a ţ i e v a l o r o a s ă , s p e c t a c o l u l T e a t r u l u i Naţional e bogat în s e n s u r i , generos î n s u g e s t i i , i n v i t ă l a r e f l e c ţ i e şi i n c i t ă l a r e ­ fiind meticulos şi s o l i d articulat în plică, toate compartimentele sale. Horea Popescu ne-a a m i n t i t n c u m că este a u t o r u l Băii Iui M a i a k o v s k i şi a l Aristocraţilor lui Pogodin, fapt u i t a t d e m u l ţ i , ca şi a l Inspectorului de poliţie d e P r i e s t l e y , f a p t u i t a t d e şi m a i m u l ţ i . E l trasează, a c u m , u n v i z i b i l şi t o t ­ odată un f i n racord cu montările l u i de odinioară ; nu o revenire stilistică, ei o readucere în joc, sub egida u n u i impecabil profesionalism, a vechilor unelte scenice : forţă şi subtilitate, putere de a construi s e n s u r i p r i n mişcare, ştiinţă de a desena idei p r i n personaje. Realism metaforic, transfor­ m a r e a d i u r n u l u i , încărcarea l u i e u sens. J o ­ c u l a c t o r i l o r , într-o d i s t r i b u ţ i e c h i b z u i t cînt ă r i t ă şi c u i n t u i ţ i e r e a l i z a t ă , e u r m ă r i t c u minuţie. Avem o echipă de virtuozi, un q u i n t e t , în care fiecare atinge performanţe solistice ; c o n t r a p u n c t u l e marcat cu preci­ zie, execuţia comună, ireproşabilă. Ovidiu Iuliu Moldovan realizează cel m a i complex r o l al c a r i e r e i sale ; p e r s o n a j u l său, T o m a s , se m i ş c ă p e t e r e n u l a l u n e c o s şi p l i n d e p r i ­ m e j d i i a l a p a r e n ţ e l o r . E l îi p u n c t e a z ă c u f i ­ neţe m o m e n t e l e de expansivitate, indică i n ­ voluntara pactizare c u t e m n i c e r i i , î l fereşte d c a l u v i u n i l e p a t o l o g i c u l u i şi p i c u r ă , c u s u b ­ tilitate, dureroase c a n d o r i , ca şi t r i s t e , r e ­ s e m n a t e u i m i r i , î n faţa c o n s t a t ă r i l o r ; c u t r e ­ m u r ă t o a r e se d e s e n e a z ă n u r e a l i t a t e a „Fun­ daţiei", existenţa închisorii, ca atare, ci d e s c o p e r i r i l e d i n „peşterile" d i n ă u n t r u l său : s l ă b i c i u n i l e , l a ş i t ă ţ i l e , t r ă d ă r i l e , pe. c a r e c e i d i n j u r i l e d e z v ă l u i e , a j u t î n d u - 1 să l e p o a t ă î n f r u n t a şi î n v i n g e . A s e l , î n p r i m u l r î n d , e s p r i j i n u l întregului g r u p , personaj cu rădă­ c i n i î n Condiţia umană a l u i M a l r a u x , com­ plex portretizat de Gheorghe Cozoriei. El aduce, în p r i m a p a r t e a reprezentaţiei, c a l m u l psihic necesar p e n t r u a sparge blocada m i s t i ­ ficărilor ; a p o i , d e z e c h i l i b r u l , agitaţia, p r i c i ­ nuite de apariţia suspiciunii, boala conta­ g i o a s ă a c e l o r c o n d a m n a ţ i l a c l a u s t r a r e , şi, în cele d i n u r m ă , liniştea superioară a celor care au dobîndit putereu d e a-şi învinge î n d o i e l i l e şi s l ă b i c i u n i l e , r e g e n e r î n d u - s e p r i n identificare c u idealul. A l t p o r t r e t de erou e x e m p l a r trasează M i r c e a A l b u l e s c u , în r o l u l e x p e r i m e n t a t u l u i combatant T u l i o , conducător cu prestigiu, portret ce Iasă privitorilor p u t i n ţ a să r e c o n s t i t u i e o z b u c i u m a t ă biogra­ f i e , d i n p u ţ i n e r e p l i c i şi m u l t e , f o a r t e m u l t e , sugestive, d r a m a t i c e , tăceri. Costel Constantin d ă c h i p c o n s i s t e n t colţurosului L i n o , justeţe, i z b u c n i r i l o r , f u r i i l o r sale, sens p r o f u n d , spi­ r i t u l u i său de s o l i d a r i t a t e c u ceilalţi. I n r o l u l lui M a x , delatorul, Marin Moraru compune u n c a r a c t e r şi f i x e a z ă o c a t e g o r i e , a c o p e r i n du-şi c u m ă s u r ă i n t e n ţ i i l e şi d e z v ă l u i n d u - ş i cu prudenţă artistică acţiunile. Fiecare in-

www.cimec.ro

I r r p r e t îşi u r m e a z ă netulburat şi ru η cuceritoare d e z i n v o l t u r ă sinusoida d r a m a t i c ă , tra­ iectoriile lor se întretaie, tensiuni de diferite grade se stabilesc p e r m a n e n t . în toate di­ recţiile circulă curenţi negativi şi pozitivi. Mişcarea scenică poate fi redată prin veri­ tabile diagrame, elocvente pentru ierarhii sensurilor. Mişcarea are în spectacol o funcţie primul semantică, realistă, descriptivă, pe plan, imperceptibil metaforică, demonstrativa, într-un plan secund. Regia urmăreşte, s i m u l t a n , temele specta­ colului şi planurile a c ţ i u n i i . P l a n u r i l e sînt cel puţin trei : al i n d i v i d u l u i (subiectiv), al co­ lectivităţii (obiectiv), al spectatorilor (inte­ grator). P r i m u l plan aparţine lui Toinas, noul „ m e m b r u nl F u n d a ţ i e i " , scriitorul proaspăt sosit, şi ne iniţiem în această lume ciudată văzînd-o prin ochii lui strălucitori, colorată de lentilele înşelătoare ale delirului său schi­ zoid ; este v i z i u n e a d e ţ i n u t u l u i traumatizat de torturi şi de culpabilitatea propriei sale s l ă b i c i u n i , care refuză realitatea (coşmarul carcerei), proiectîndu-şi o lume ideală, construindn-şi v i s u l unei „generoase F u n d a ţ i i " , benefice, pentru cariera bursierilor ei. î n ­ căperea în care se găseşte O v i d i u I u l i u Moldovan (Tomas) e frumoasă şi confortabilă, utilată c u toate accesoriile civilizaţiei ; prin pereţi se aud acordurile î n v ă l u i t o a r e ale m u ­ zicii lui R o s s i n i , p r i n tavan se vede o miri­ fică n a t u r ă , în culorile lui Matisse, în care se strecoară, totuşi, un element neliniştitor. î n această l u m e reconfortantă, solidă, în care el se întîlneşte cu iubita, îşi expune planurile de viitor, iradiind o energie creatoare, con­ structivă, în acest plan al armoniei omului cu l u m e a , s i m ţ i m , într-o imperceptibilă gra­ daţie, creşterea angoasei, prevestind un cata­ clism. P r i m u l indiciu : mişcarea în cerc a celorlalţi patru „bursieri", care intră în încă­ pere oprindu-se brusc, ca din î n l î m p l a r e . în dreptul fiecărui pat. Apoi, indiciile se în­ mulţesc, ca şi gesturile bizare. S î n t e m încă alături de T o m a s şi, î m p r e u n ă cu el, încer­ căm să s t r ă p u n g e m zidul concretului, pentru a înţelege ce se petrece. D r u m u l către lucidi­ tate e dificil, căile cnre duc la cunoaştere sînt sinuoase, mereu au loc căderi, fugi din faţa evidentei nete, palpabile, materializate prin farfurin de tablă, h î r d ă u l indispensabil, haina de d e ţ i n u t şi uşa cu v i z o r , cnre se deschide n u m a i In a n u m i t e ore. F u g i în v i s , în exterior, în interior, către o generoasă iluzie, despre care se discută m u l t şi pasio­ n a t , în contrndictoriu. U n i i a p ă r ă funcţiile protectoare ale iluziei, alţii se întreabă dacă viaţa este v i s sau dacă v i s u l generează viaţă, n i sc arată consecinţele nocive, funeste pentru integritatea psihică, pentru e c h i l i b r u l etic, ale refugiului î n ficţiune. Spectacolul are o viaţă bogată, e orchestrat î n forţă. I n partea a doua şi a treia, m a i ales, conflictele tot mai acute, divergenţele tot mai grave, dintre toţi

Ilincaj T o m o r o v e a n u (Berla) şi O v i d i u I u l i u M o l d u v a n (Tomas)

cei cinci d e ţ i n u ţ i , se traduc, şi mai acuzat, prin caligrafia mişcării — h ă i t u i r e , grupare, dispersări, ţintuiri la perete, crucificare, re­ v e n i r i în j u r u l obiectelor, în c o n t i n u ă meta­ morfoză. Horea Popescu e expert î n con­ struirea unor reprezentaţii populare, de largă accesibilitate şi cu mult pitoresc teatral. Şi în Fundaţia, dincolo de austeritatea şi de densitatea e x c u r s u l u i scenic, î n t î l n i m nu pu­ ţine momente de „verifient succes" : apari­ ţiile lirice, intens poetizate, ale Bertei, căreia I l i n c a T o m o r o v e a n u îi dă o dulceaţă tristă şi un abur de mister, cc se converteşte în simbolistică facilă, mai ales în finalul „ m a ­ donei cernite cu şonrece" ; muzicn cu sonori­ tăţi de „Iove story" şi motive exotice ; m i ş ­ carea spectaculoasă a decorului (cu autori­ tate s e m n a l de P a u l B o r t n o v s c h i ) , transfor­ m ă r i l e lui dramatice şi extrem dc sugestive (ca dispariţia peisajului, dezvăluirea specta­ culoasă a închisorii, într-o ameţitoare secţiune verticală) ; apelul l a serviciile u n u i cascador. E v i d e n t , toate aceste „ t r u c u r i " nu sînt altceva decît concesii făcute marelui public, dar im­ portant m i se pare faptul că acest mare publie v i n e la spectacol, îl poate descifra şi poate medita pe marginea problemelor grave dezbătute, înţelcgînd semnificaţiile multiple ale complicatei lupte pentru libertate.

Mira losif www.cimec.ro

41

TEATRUL NATIONAL „VASILE ALECSANDRI" DIN IAŞI

DANSUL MORŢII de A. Slrineilierg D a l a p r e m i e r e i : 17 s e p t e m b r i e 1 9 7 8 . Regia : S O R I N A M I R E A . Decorul : DAN J1TIANU. Costume : DANIELA CODARCEA. Versiunea românească : VALERIU MUNTEANU. Distribuţia : D I O N I S I E V 1 T C U ( E d ­ gar) : A D I N A POPA (Alice) ; PUIU VASILIU (Kurt) ; L I D I A NICOLAU (Jenny).

Cu Dansul niorţii (pârlea I), Teatrul Naţional d i n Iaşi a r e p u s p e afişul r e p e r t o ­ rial al stagiunii salo numele lui August S t r i n d b e r g . Nc-a oferit, astfel, alături de p r i ­ lejul u n e i împropăstate meditaţii asupra une­ ia d i n t r e s u r s e l e cele m a i f e r t i l e x p l o a t a t e a l e d r a m a t u r g i e i şi t e a t r u l u i c o n t e m p o r a n — o îndoită satisfacţie : d e a vedea îufăţişîndu-ni-se c o m e d i a tragică a marelui nordic, a ş a c u m a f o s t d a t ă , c u a l t e c u v i n t e , ne¬ trecută p r i n c i u r u l v r e u n e i reducţii sau conlemporaneizări (silnice şi g r o t e s c deforma­ toare), de t i p diirrentnattian sau de alt t i p ; a p o i , d e a v e d e a î n c r e d i n ţ a t ă m i s i u n e a desc î l c i r i i şi d e s c i f r ă r i i d e s e n u l u i şi s t r u c t u r i i e i d r a m a t i c e , u n e i direcţii d e scenă — î n p e r ­ soana Sorinei M i r c a — aflată l a p r i m a ei tinereţe (dacă n u m ă înşel, aflată, c u acest Dans al niorţii, c b i a r l a p r i m a ei ispravă regizorală profesionistă), aşadar, u n e i direcţii d e scenă p u r e d e î m p o v ă r ă t o a r e fixaţii o r i presiuni e x p e r i m e n t a l e . E s t e , fireşte, o i n i ­ ţiativă curajoasă, d a r şi riscantă : eşecul u n u i d e b u t este, a d e s e a , c a şi s u c c e s u l l u i , m a i g r e u d e consecinţe î n c a r i e r a u n u i a r ­ t i s t , d e c î t u n eşec s a u o b u n ă r e a l i z a r e î n viaţa unui teatru. Este, însă, înainte dc toate, o iniţiativă înţeleaptă. Şi fiindcă d i ­ f i c u l t a t e a s o l i c i t ă m a i d i n p l i n şi m a i r e v e ­ lator, p e n t r u a f i răzbătută, zestrea d e v o ­ c a ţ i e şi d e p r e g ă t i r e a a r t i s t u l u i ; şi f i i n d c ă — m a i c u seamă în c a z u l d e faţă — răz­ baţi m a i fără greş, c u i n g e n u i t a t e nepătată de mode şi n e a t i n s ă de ispita modelelor, prin hăţişul înşelătoarelor aparenţe care te î n t î m p i n ă şi c a r e a l c ă t u i e s c d i f i c u l t a t e a pri­ mordială a partiturii l u i S t r i n d b e r g : înşe­ lătoarea aparenţă a u n e i d r a m e m ă r u n t m a ­ trimoniale (deşi a c e a s t a a f o s t , pare-se, i n ­ t e n ţ i a a u t o r u l u i , o b s e d a t , de-a l u n g u l h ă i t u i ­ tei l u i vieţi, d e criza căsniciei ca instituţie) ;

42

înşelătoarea aparenţă vetust-naturalistă şi meschin individualistă a a t m o s f e r e i şi d i a ­ l o g u l u i ( s u b c a r e se a s c u n d e , î n s ă , u n f o n d de aspră viziune poetică a convieţuirii u m a n e ) ; o t o t atît d e î n ş e l ă t o a r e aparenţă d e i n e r ţ i e d r a m a t i c ă , d e l e n t ă şi f ă r ă s e n s măcinure-în-gol a lumii care închipuie şi î n c a r e se î n c h i d e sordid drama (dar care. subteran, trimite şi evoluează spre înalte sensuri şi s e m n i f i c a ţ i i existenţiale) ; în s f î r ş i t . p e p l a n u l c o n s t r u c ţ i e i . î n ş e l ă t o a r e a a p a r e n ţ ă a u n e i a g l o m e r ă r i d e clemente dra­ matice neierurhizale, c a r e n u a j u n g să se r i d i c e la o arhitectură propriu-zisă. A rămîne la aceste aparenţe a r f i fost u n m o d p o s i b i l d e a p u n e î n scenă Dansul morţii ( n u neapărat lipsit de o a n u m e v a ­ l o a r e ) . N u m a i că u n a t a r e m o d a r f i l e g i ­ timai, pentru spectatorul de azi. Play Strindberg a l l u i D i i r r e n m a t t ; aşadar, con­ v i n g e r e a că S t r i n d b e r g n u m o i rezistă astăzi n e e p u r a t d e d i g r e s i u n i , d c f a l s e şi l ă t u r a l ­ nice accente melo-patetice, d e o seamă de r e p l i c i p a t i n a t e d e v r e m e şi r ă s u n î n d ure­ chilor noastre uşor naiv, dacă nu chiar rizibil. Nu m-am gîndit că Sorina Mirea va regiza d r a m a l u i S t r i n d b e r g în polemică c u puternicul Diirrenmatt ; dealtfel, nici n-a f ă c u t - o . Ş i n u m - a m a ş t e p t a t să v ă d m o n ­ tarea ei scutită d e stîngăcii, d e scăpări, b a şi d e e r o r i . P e a c e a s t ă l i n i e , o a n u m e n e concordanţă între f i l o n u l e i regizoral — u r ­ mărind îndeaproape filonul ascuns al dramei l u i Strindberg — şi v i z i u n e a sce­ nografică a lui D a n Jitianu — aceasta, în sine, d i n capul locului şi holăritor creatoare de atmosferă, d a r , în raport cu d r a m a , prea somptuos marmoreană ca să trimită In s u m b r a fortăreaţă, l a pereţii de temniţă î n care locuiesc izolaţi şi se macină reciproc eroii dramei ; prea puţin, de aceea, „închisă", ca să p o a t ă sugera „micul infern" insular, o p r i t evadărilor, în care aceşti eroi se zbat ; unele praguri-resort a l e acţiunii a u fost trecute f i e cu uşurinţă, fie prea apăsat, diluind ici ori supradimensionînd colo, neprielnic, ten­ siunea, dînd pe alocuri i m p r e s i a u n e i stăp î n i r i şi u r m ă r i r i ş o v ă i e l n i c e a l o g i c i i c a r e gradează, s u b i a c e n t , a p a r e n t a „stare d c haos p s i h i c " , ce colorează — d a r n u defineşte — evoluţia Dansului morţii ; p ë aceeaşi linie, o distribuire neconcludentă, în orice caz neaderenlă, a l u i P u i u V a s i l i u , «cesta, d i n ­ c o a c e d e d a r u r i l e şi e f o r t u r i l e l u i i n t e r p r e ­ t a t i v e , refuzîndu-se, p r i n statură, u n e i con­ fruntări, c u atît m a i p u ţ i n u n e i înfruntări, c u p a r t e n e r i i l u i — D i o n i s i e V i t c u şi A d i n a Popa. Toate

asemenea,

discrete,

neajunsuri

cărui atunci rinei

debut

vizibile

şi, l a o

adică,

sau

mai

de destinul

ori­

îi

fac farmecul,

cînd

—

c u m d i n fericire

Mirea

—

fapta

ansamblul

www.cimec.ro

mai

ţin însă

şi

în

d c artă

substanţa

e cazul So­

se i m p u n e , i n

ei, prin

maturi-

Adina Popa (Alice), Puiu Vasiliu (Kurt) şiDionisie Vileu (Edgar)

t a l e şi î n d r ă z n e a l ă d e g î n d i r e . A c e a s t ă ma­ t u r i t a t e d e g î n d i r e ( a r t i s t i c ă şi i d e a t i c ă ) , S u ­ rina Mirea o dovedeşte c u prisosinţă prin felul c u m — fără a v i o l e n t a l i n i i l e aparente ale t e x t u l u i , ci selectînd cu perspicacitate şi a p ă s î n d pe unele accente ori rclevind unele sensuri s u b t e x t u a l e — a ştiut, pe de (din realitatea cotidiană o p a r t e , să creeze şi r u t i n i e r ă ) a t m o s f e r a c a r a c t e r i s t i c ă şi e n i g ­ m a t i c ă a d r a m e i , d e p l i c t i s î n c r î n c e n a t şi d e claustrare, iar d i n elemente f r a g i l e şi v a ­ poroase a l e s u g e s t i e i , să d e a a c e s t e i claus­ trări valoarea unei stări cvasionirice, dc necrobioză — dc moarte v i e sau de viaţă larvară — lăsînd astfel presimţită aspiraţia şi „ s p e r a n ţ a în mai bine" (a i e ş i r i i din „infern"), speranţa intrării finale în viaţă. ( S e m n , o a r e , c ă , s t u d i i n d Dansul morţii, re­ g i z o a r e a η -a r ă m a s i n d i f e r e n t ă l a c a r l c a d e c o n f e s i u n i „ I n f e r n o " , a a u t o r u l u i ?) Pe a c e s t r e g i s t r u , a l stărilor, au fost strunite coardele conflictuale ; uni şi dragostea au fost acordate, (nu decantate) ; amarei d r a m e con­ j u g a l e î n f ă ţ i ş a t e i-au f o s t î m p r u m u t a t e vir­ tuţi metaforice, pentru a-i e x t i n d e orizon­ turile spre o problematică a existenţei şi convieţuirii umane, în genere. Încălzită şi luminată, şi ea, de dragoste şi si­ multan, sfîşiată de ură, umanitatea e slapinită. în această neîntreruptă pendulari! î n t r e î m b r ă ţ i ş a r e şi c o l i z i c , d e v i z i u n e a unui „mai b i n e " necesar în care speră — chiar în c l i p e l e d c r e s e m n a r e sau „renunţare c i ­ n i c ă " ( c u c a r e ea îşi î n c h e i e a d e s e a c î t c u n ciclu al „dansului"). Cu graţie (singura iroverenţă ce şi-a în¬ găduit-o faţă d c S t r i n d b e r g ) , S o r i n a M i r e a î n ­ c h i d e , în f i n a l , u n a s e m e n e a c i c l u , iutoreîndu-şi e r o i i , d u p ă momentele lor de aprigă şi r e c i p r o c ă tortură, la dialogul plictiselii cotidiene, cu care a deschis spectacolul... Această poantă graţioasă nu vine însă în c o n t r a d i c ţ i e c u î n d r ă z n e a l a d e a c e r c c l a şi

exploata zăcămîntul de u m o r , vădit sau latent, totdeauna negru, e x i s t e n t în come­ dia (!) tragică a lui Strindberg. Viaţa e p r i v i t ă , d e e r o i i l u i , ca „o farsă colosală", î n c a r e „ n u t r e b u i e să u i t ă m să r î d e m , i n u t i l a p l i c t i s e a l ă cît n e apasă*' ; î n c a r e e r o u l principal, „dacă n-ar a v e a c e v a tragic în el. ar f i comic"... Sînt, asemenea păreri, c o n ­ d i m e n t e l e catarsice ale piesei. Pe care regi­ z o a r e a a ş t i u t sâ l e p ă t r u n d ă , să l e c o m u ­ n i c e şi să l e p u n ă , c u d e o s e b i r e , p e n t r u a fi v a l o r i f i c a t e , în s a r c i n a interpreţilor. Aceş­ t i a , î n c e a m a i l a r g ă şi m a i b u n ă măsură, au i z b u t i t , îu adevăr, greaua performanţă de a filtra prin apele comicului, fără a aluneca în d e r i z o r i u , substanţa chinuită a r o l u r i l o r l o r . Dionisie V i t c u a p u r t a t , ca o flamură a existenţei eroului său (Cdgar), d i s p o n i b i l i t a t e a s p r e t i r a n i c şi e u f o r i c , d a r ş i , în acelaşi t i m p , s e n t i m e n t u l difuz al fricii, a l neputinţei laşe, a l i n u t i l u l u i , care gene­ rează p a t o s u l , v i d de substanţă, a l a u t o r i t a ­ r i s m u l u i său. A d i n a P o p a , l a r î n d u l e i , neîn­ d u p l e c a t ă şi t i r a n i c ă , a f o s t , c a s o a ţ ă a l u i Edgar, m a r c a t ă d e „ u r a d r a g o s t e i " , c r u d şi crunt neiertătoare şi răzbunătoare, dar şi n e d c f c c l i b i l legată d e s e n t i m e n t u l comuniunii î u r a t a r e , î n c a r e , şi soţ şi s o ţ i e , î ş i î n c h i d p e l i n u l şi d u l c e a ţ a c o n v i e ţ u i r i i . ( U n e l e i e ş i r i temperamentale, prea acute, s-ar fi cerut, poate, domolite, p e n t r u a n u distona cu aerul general catifelat-apăsător care pluteşte d e f i ­ nitoriu peste climatul spectacolului.) Fără a i se p u t e a face o v i n ă personală, Puiu V a s i l i u (în K u r t ) a t u l b u r a t şi a p u s i n f i e r ­ b e r e — m a i m u l t p r i n , c a să z i c a ş a , d e s t i n prestabilit, şi m a i puţin printr-o prezenţă c o n v i n g ă t o a r e — a p e l e s t ă t u t e şi v i e r m u i a l a încrîncenată d i n f o r t ă r e a ţ a şi t e m n i ţ a con­ j u g a l ă î n c a r e a p ă t r u n s . Ceea ce n u în­ s e a m n ă că n o t a şi e v o l u ţ i a i n t e r p r e t ă r i i , c a a t a r e , l-ar m i c ş o r a î n o c h i i n o ş t r i . Dimpo­ trivă ; cu rezerva u n e i prea izbitoare linii

www.cimec.ro

43

(Ir cu

complexată inferioritate sau d c frustrare, care desenează personalitatea e r o u l u i s ă u . Nu u n spectacol c r u c i a l , desigur ; d a r u n d e b u t , d e m a r i s p e r a n ţ e : p e n t r u ce e m a t u r in tinereţea r e g i z o r u l u i , p e n t r u ce e i n t e l i ­ gent în m a t u r i t a t e a l u i , p e n t r u ce e î n d r ă z ­ neţ î n ş o v ă i a l a l u i .

Florin Tornea P.S. 0 menţiune deosebită pentru publi' caţia „Arlechin", cu care secretariatul Tea­ trului National din laşi (Mircea Filip şi Val. Condurache) îşi familiarizează — peste programul de spectacol — publicul, marele public, cu universul de probleme şi de aspecte specifice ale teatrului de la cele de lite­ ratură şi istorie a literaturii dramatice, la cele de artă şi teoria spectacolului, piuă la arhivistică, istorie şi politică teatrală. Sintem iu fapt primului caiet, in care documentar semnează George Călinescu, Petre Comarnest u şi. pe viu. Teodor Mazilit. Mihaela Costachi, Nu sintem in măsură, aşadar, decit a sem­ nala cu laude iniţiativa : o judecată anali­ tică, mai tirziu. cind se vor mai stringe caietele şi se va contura un profil mei limpede.

TEATRUL DE COMEDIE

N-AM TIMP de Luduig Holberg Data premierei : 16 septembrie 1978. Regia : U L F S T E N B J O R N . Sceno­ grafia : ION POPESCU-UD1UŞTE. Versiunea românească : M I R C E A SEPT1LICI. Distribuţia : AUREL GIURUMIA (Viclgeschrei) ; D A N T U F A R U (Leander) ; M I R C E A Ş E P T I L I C I (Leonard) : ŞTEFAN TAPALAGA (Oldfux) : D U ­ MITRU CHESA (Erich Madsen) ; EUGEN RACOŢI (Peder Madsen) ; GHEORGHE ŞIMONCA (Corfilz, Croi­ torul) ; I U L I A N V O I C U (Cristian Cre­ ion) ; G H E O R G H E CRIŞMARU (Jens Sugativă) ; T H E O C O J O C A R U (Cristophc Briceag) ; R O M E O POPESCU ( U r s Călimară) ; C O N S T A N T I N V I N TILA (Ţăranul) ; CANDID STOICA (Bărbierul, Notarul) ; VASIL1CA T A STAMAN (Pcrnille) ; L I L I A N A ŢICAU (Magdclone) : A N C A P A N D R E A (Lconore) ; C O N S U E L A D A R I E (AnaL

în u l t i m i i d o i a n i . Teatrul de Comedie η-a s t r ă l u c i t p r i n t e x t e l e p r o p u s e , aşa c u m ne î n v ă ţ a s e a l t ă d a t ă . O t r u p ă d e p e r s o n a l i ­ tăţi a r t i s t i c e a ş t e a p t ă î n c ă — c r e d e m — p i e ­ sele d e t e a t r u ieşite d i n p e r p e t u u l loc co­ mun. P o a t e că m u l t anunţatul concurs de comedii originale, adresat tuturor condeieri­ lor (ultima zi de predare a manuscrisului : I septembrie 1978), v a aduce r e v i r i m e n t u l s c o n t a t . P o a t e , c u g î n d u l l a teţxtele c e v o r c u c e r i c o n c u r s u l — încă n-au fost desfăcute p l i c u r i l e — T e a t r u l d e C o m e d i e n u şi-a m a i editat u n caiet-program al stagiunii '78—'79. Cum stocul de caiete-program d e a n u l trecut se p a r e c ă a f o s t a b u n d e n t , p l a s a t o a r e l e tea­ t r u l u i le-au v î n d u t d r e p t n o i , l a d e s c h i d e r e a s t a g i u n i i c u r e n t e : o pagină ataşată a r e m e ­ nirea de a ue lămuri asupra d i s t r i b u ţ i e i şi a autorului d i n seara dc H i septembrie, Ideea d e a p u n e î n scenă u n t e x t a l p ă ­ r i n t e l u i d r a m a t u r g i e i d a n e z e (astfel este n u ­ mit Ludvig Holberg, umanist d e l a înce­ putul secolului a l X V H I - l e a , cel care avea larg d r u m u l dramaturgiei au­ să deschidă t o h t o n e ) este. în sine, u n act c u l t u r a l . I l o l b e r g este la n o i c o m p l e t necunoscut, dacă e x c e p t ă m c e r c u l , n u t o c m a i l a r g . a l cercetă­ t o r i l o r şi p r o f e s i o n i ş t i l o r în d o m e n i u . Ş i n u numai Holberg, ci dramaturgia daneză, în general. Posibilitatea unor schimburi cultu­ r a l e este o soluţie necesară, u n t e x t d a n e z , intr-o regie daneză, nu poate fi pentru s p e c t a t o r u l r o m â n decît binevenit. Ceea c e i z b e ş t e . î n s ă , î n c a z u l p i e s e i alese este o a n u m e l i p s ă d e s p e c i f i c l o c a l . N-am timp n u este piesa r e p r e z e n t a t i v ă a d r a m a ­ turgului Holberg, şi a ş s p u n e că — c e l puţin în varianta regizorală d e la Bucu­ reşti — n i m i c n u e s t e d a n e z î n e a . Se p a r e că t e x t u l a f o s t p r o p u s de U l f Stenbjorn t o c m a i p e n t r u că n r a v e a „ o n u ş t i u c e u n i ­ versalitate", după c u m se e x p r i m ă el în pagina editată pentru spectatorul român, N-am timp n u este c a acele „foarte multe dintre lucrările dramatice ale l u i Holberg, care sînt prea m u l t legate d e s p e c i f i c u l rea­ lităţilor l o c a l e " . O r , t o c m a i acel a e r al n a ­ t u r i i p s i h i c e d i n ţara n o r d i c ă a r f i d a t f a r ­ mecul unei premiere daneze în România. Mult ales piesă de

tributară cu

m a i puţină

satire η

ligenţă

acesta,

în

în

slujnică

o

suita

c u inte­

are m a i mult Faptul

că

ca t i p , este,

capătă o notă

dealtfel,

0

şi m a i este

întoarce p e dos p l a n u r i l e

teatru.

arhicunoscut

femeie,

timp...

personalitate,

ei. Motivul

d e a n i în

l u i Plant

N-am

l u i Holberg.

scăpărătoare

stăpînului mii o

modelelor

ale l u i Molière,

concepţia

precisă,

de două personajul

la

Holberg,

înscriiudu-se

democrată

a

scriito­

cu m a i nimic

textul,

rului. R e g i a η -a î m p r o s p ă t a t peste

care

Apelînd liefînd,

m a i bine

la spectacolul ca în g u s t u l

absolută,

www.cimec.ro

a u trecut

c u şi fără

secolului

d a r şi m a l i ţ i a

de 250 de a n i . m ă ş t i , re-

evoeul,

ingenioasă,

prostia

rccurgînd

In mijloace ale teatrului m e d i e v a l , îndeobşte cunoscute, directorul dc scenă η -a actualizat spectacolul, ci η (imit să ne restituie per­ manenţele psihice ale comediei umane. Distribuindu-I pe A u r e l G i u r u m i n in rolul gtftpînului casei, pe V'asilica T a s t a m a n , iu isteaţa slujitoare, şi pe Ştefan T a p a l a g ă . în marele i n v e n t a t o r de b u c l u c u r i , regizorul a asigurat cu ştiinţă motorul spectacolului. Aceşti actori au realizat, în seara premierei, Jn limitele oferite de text şi de regit, ade­ vărate creaţii. Nici actorii episodici n-au fost sub aştep­ tări, d a r nici atît de strălucitori Incit să începem n-i n u m i . î n c h e i e m cu speranţa că. nu peste mult timp, la T e a t r u l de Comedie, spectatorii v o r veni — în n u m ă r mare — nu n u m a i din cauza „stelelor" şi a a n s a m b l u l u i actoricesc, ci şi pentru că vor fi atraşi de nemnipomenitul text ul u n u i autor, d e o c a m d a t ă , ano­ nim.

Aurel

P. T.

G i u r u m i a (Vielgeschrei) şi cea Şeptilici ( L e o n a r d )

Mir­

TEATRUL EVREIESC DE STAT

COMOARA de Şalom ΛI clic m „Sula de a u r zidu-1 s t r ă p u n g e " , zice croni­ carul nostru ; cu o nseinenen a r m ă , n ă z u ­ ieşte acest grup de oameni s ă r m a n i şi obi­ diţi, asemeni celor cărora Ş a l o m Aleheni le-a dedicat întreaga lui operă, să spargă, c u m v a , zidurile u n i v e r s u l u i lor claustrat, o asemenea armă, pe cît de s u p r a n a t u r a l ă , pe atît de vulgară, în materialitatea sn, caută ei, spre a se i z b ă v i de toate p ă t i m i r i l e : o c o m o a r ă . Amestec de fantastic şi de p r a g m a t i s m , ideea detectării unei c o m o r i se aşază organic în coordonatele operei p ă r i n t e l u i literaturii idiş — al lui M e n n h e m M e n d e l din Cnsilrifea, în­ duioşătorul acrobat la barele fixe ale co­ merţului de b u r s ă , a l l u i T e v i e L ă p t a r u l şi

R e g i a : A D R I A N L U P U . Scenogra­ fia : M I H A E L A D E M E T R I A D E . Mu­ zica : I O S I F H E R Ţ E A . Distribuţia : M A N O R I P P E L (Levi Mozgovoier) ; SEIDY GLUCK (RaLENA MORARU (Ester) ; şeva) ; RUDY ROSENFELD (Reni Ren) ; R E R E B E R C O V I C I (Idei Turbe) ; DO¬ RIS MAIER (Iţic) ; S A M U E L FIS C U L E R (Burd) ; D A N S C H L A N G K R (Derbaremdicher) ; M I H A I C I R U (Lakirde) ; S A M Y G O D R I C I I (Holoveşkej : RENNO P0PL1KER (WlowzlavskH ; ADRIAN MANDEL (AvreimI Meînmed, Lăutarul) ; SONIA GURMAN (lente) ; N'UŞA S T O L E R U - P O N G R A T Z (Ilanne) ; R U H E L E HELLER-SCIIAP I R A ( A s n e ) ; I R I N A D A L L (Melama) ; LUCIA MAIER (Zelde) ; T R I C Y AR R A M O V I C I (Elke-vădana).

al atîtor altor eroi, b ă t î n d cele m a i ciudate căi, în căutarea u n u i u n i c ţel, a l t m i n t e r i , imposibil de atins în condiţiile istorice date : acela de η sparge cercid de fier al m i z e r i i l o r ce le otrăvesc v i a ţ a . D i n p u n c t u l acesta de v e d e r e , l u c r a r e a d r a ­ matică j u c a t ă a z i de T . E . S . , u n a dintre pu-

www.cimec.ro

Scenă

finele

încercări.

relui

umorist,

tru,

mai

proze

seamă,

anume

neverosimil

(se

rigorile

trebi

Şalom ştie,

firescului

meniul

dacă

asemenea

toţi

aceia

doar,

siinţ

fapte

m a i degrabă,

aceia, o

acela

dc

sfîrşit

nu

de băiatul

acea Motl

iarăşi, m a i degrabă,

venită u n o r lacomi

aspre

do­

să t e î n ­

eăutînd,

chiar

cele

dacă

de nă­

şi

atunci

absurditatea, simplu,

secol

caldă

slabi

grupul îi

şi d e a l ţ i

fraţi

tecile noastre, n u p u t e m torului

şi

ce,

semnate

de regizorul

iată, a v e m lucrări

două

sau

văzut

devenită

duenă,

prezenţa

ema­ a i săi,

d e preţuire c u ­

care, ne-au

spre

în

fesionalism

frusta

desfă­

o

şi

o r ă şi

funcţionala

a

l-am re­

Rippel,

ceda,

achiziţii

pe Scidy

pe

pesemne, Lena

cu un fel de lung

prolog

(în

lipsa

www.cimec.ro

locui

Moraru,

textului

care

ne-au

şi

echipe

avut

la

pe

loţi

de actori, dispoziţie,

de pasionat deprins.

monomani.

t e x t . c e n u ne-a f o s t a c c e s i b i l î n b i b l i o ­

Rudy

c a m curînd

Gliick

aceeaşi e v o l u ţ i e cu

îşi

do

Demetria

(automat):

(Tresare.) ŢIVRIŞ :

Ş T E F A N : D e c i , ţi-ni d a t s e a m a d e l a b u n început eă olandezele sînt, de fapt, ..Răiţaţă r o m â n e a s c ă " ?!

:

fericirii) : Doamne, doamne ! paşi, se întoarce, nu-şi gă­ izbucneşte.) Tot ou s ă - n c e p ?

:

Du-te

şi t e

spînzură...

IRINA (aproape plîngînd, copilăreşte) : Tot e u să v ă f a c să î n ţ e l e g e ţ i ? D u p ă c e v-nţi b ă t u t j o c d e m i n e ?... A ţ i c r e z u t c ă s î n t o p r o a s t ă , o a n a l f a b e t ă ; că n u m ă p r i n d , c î n d , î n l o c d e o l a n d e z e , mi-aţi v î r î t p e g î t (hohoteşte) „Bălţate româneşti" ? !

IRINA

I R I N A (culmea (Fuge cîţiva seşte cuvintele,

Să

dracului ! POPONEŢE iertare ? ŢIVRIŞ :

Mă

duc, mă

duc.

Unde, m ă ? te Parcă (arătînd

spînzuri.

'ţ.-ar

ţ-ar f i s o r ă spre

Cere-i.poate-ţi

Lizica) muşcă

mintea cu :

η

limba... Să-i c e r

una

peste

gură. că, z ă u , ai merita-o. P O P O N E Ţ E : D o a r p e n t r u n i ş t e ş u , ş u şi t r i . li, l i ! (Apar Ştefan şi Irina, (inîndu-se de mină.) Ş T E F A N : Cerem scuze p e n t r u întîrziere, d n r a m avut de lămurit vreo două probleme. LIZICA (o îmbrăţişează pe Irina) : E u vă felicit din toată inima, pentru nceea d i n t r e p r o b l e m e care ţine de... iuiiaă. IRINA (Petriei) : Olandezele fost decît u n v i s .

noastre

n-au

P E T R I A : I n s c h i m b , „ B ă l ţ a t e l e " s-au d o v e ­ dit o realitate foarte frumoasă, Irină. ŞTEFAN : Nu cumva ştiaţi şi dumnea­ voastră ? P E T R I A : Prin c ă r ţ i n e m a i u i t ă m şi n o i ; (0 cuprinde pe Irina cu braţul.) Cu astfel de oameni, ai curaj să m e r g i pînă-n pînzele albe.

www.cimec.ro

79

ŢIVRIŞ (aparte, lui Poponeţe) : Tarii, pof­ tim, şi n o i , t o n t ă l ă i i , ce Ic m a i beşte­ leam... P O P O N E Ţ E : S t r ă i n c e - n s u s , străince-n j o s : rurală calomnie... Ţ Î V H I Ş : Cî i u l r o l o , e r a u d-ale n o a s t r e , s i n g e d i n sîngeJe n o s t r u . . . P ă c u m vă/., se J a s ă şi e u n u n t ă . (Aratâ spre Irina şi Ştefan,) POPONEŢE: în semn de cinstire adîncă p e n t r u a m î n d n i , l a p e t r e c e r e n - a m să p u n strop de băutură p e l i m b ă ; o sâ b e a u n u m a ' lapte de „Bălţatâ"... ŢÎVHIŞ : Poale, ţi s-o drege vorbirea. Poponeţe. (Apare Catrină, teribil de indignată.) C A T R I N A : Dacă-i p-aşa. n u mă las ; m ă due la C r ă c e a , să-mi t r î n t e a s c ă un me­ m o r i u , să-l t r i m e t l a B u c u r e ş t i . . . P O P O N E Ţ E : T e costă o ţ u i c ă m a r e şi d o u ă ouă... ŢIVRIŞ : Pentru memorii, ia mai scump. (latrinei,) Ş i . ee-o să c u p r i n d ă ? C A T R I N A : Plîngerc-o să cuprindă ! P E T R I A : Ţi-a greşit c i n e v a cu ceva ? C A T R I N A : Şi t u . şi dumnealor... 'Arată spre Ştefan şi Lizica,) Mie. Irina mi-e d r a g ă , d a ' a d i c ă c e . n u m a ' u n i i să stea-n f a ţ ă ? A u z i i t o t . . . (Răstit.) De re nu m i s-au d a t şi i n i e m ă c a r f o zece „ B ă l ţ a t e " ? P O P O N E Ţ E : Cu m u t r a t a . s-apari la tele­ vizor ?

Ţ Î V H I Ş : Ν ii-i f r u m o s . . . C A T R I N A : M ă , l u a ţ i s e a m a l a v o r b e , c-ntîta a ş t e a p t ă C r ă c e a , să v ă t r e a c ă şi p e v o i în m e m o r i u ! P O P O N E Ţ E : Ş-o să t e c o s t e şi m a i s c u m p . Ţl\ H1Ş : V ă ă l a - n c a s e a z â ş t i i n ţ i f i c . L I Z I C A : A i v r e a şi d u m n e a t a ? C A T R I N A : P ă i , c u m să n u v r e a u ! M a i v a , p i n - o să n e prisosească l a p t e l e o r i b a n i i din c a s ă . Şi să v ă v ă d p e u n d e - o să scoateţi cămaşa, c î n d o r s-audă celelalte mulgătoare... ŞTEFAN : 0 să le dăm şi lor, n-avem încotro. Ţ Î V H I Ş (aparte, lui Poponeţe) : M i - e să n u no rămîie calculatorii' prea inie, Po­ poneţe... POPONEŢE (idem): M i e m i - e să nu ne devină căciulile prea înnri. Ţîvriş... (Apare Stan, in ţinuta-i ştiută,) STAN (pe intrare) ; E. b e , b e i ! (ii pri­ veşte cîteva clipe.) Cum e vremea p-aci, veselă sau tristă ? V O C I : Veselă. STAN (uşor derutat) : Hm, nu sînt pregătit, n-ain faceţi b i n e şi c î n t a ţi-vă POPONEŢE :

Să

PETRIA : 0 l o r ! (Arată

să c î n t ă m spre Irina

ne

cîntăm eu şi

pentru veselie cînlec, aşa că, singuri... unul toţii... Ştefan.)

pe

altul ?

la

nunta

C O R T I N A Rampa" acum octombrie Opera Română din lUicureşti îşi deschide stagiunea cu Năpasta de Sabin Drăgoi. G. Folescu îl interpre­ tează pe Ion. φ Visul aievea al urţui actor de comedie. C. Toneanu, „un teatru al rîsului". Pe Schitu Măgureanu, „la doi paşi de liceul Lazăr", s-a deschis Τ eatrul intim, φ Camil Pctrescu scrie cu energie într-un foarte acid editorial : „Căci în tea­ tru nu importă decît personulităţile. Meşteşugul e nece­ sar ca un serviciu frumos la o masă bună, dar nu e in­ dispensabil şi în nici un caz suficient", φ In F e m e i a m ă ­ r i i de Ibsen, Naţionalul eta­ lează o distribuţie de aur : Petre Sturdza, Maria Filoiti, G. Calboreanu, A. Critico, A. Athanasescu. φ Compania „Bulandra" reia puternica

80

50 de 1928

ani

dramă Manasse a lui Bonetti Roman, prilej de cre­ aţii memorabile pentru I. Manoleseu, G. Storin, l. Morţun, l. Talianu... Intr-un rol episodic, tînărul (dc alunii şi de azi !) Fory Etterle. φ La cinema „Scala", trupa dc revistă, în frunte cu Sili Vasiliu, M. Maximilian, Nicu Kanncr, roagă pe răbdătorul spectator S ă n u t e s u p e r i că t c - n j u r ! Se vede că nimeni se supără, căci rcviila a nu avut viaţă lungă... φ Elvira Po]>cscu, însoţită de o trupă condusă de Louis Verneuil, va juca, în cursul iernii, la Berlin. în limba franceză, φ Aura Buzescu şi George. Vraca repetă, la Teatrul Naţional din Bucureşti, R o m e o şi J u ­ l i e t a . φ Mihail Sorbul a predat primei scene a ţării co­ media Coriolan Secundus (text

www.cimec.ro

ce va fi găsit de presă vag licenţios !). Regizorul Soare Z. Soare ii are în vedere pe actorii Ana Luca, Alexan­ drina Gusty, R. Bulfinski ele... Unde e succesul Patimci ro­ şii ? φ Tănase trimite Ram­ pei bezele de la Oradea, Arad, Curei... Turneul e îu plin succes. Se putea altfel, cu Nalaliţa Pavelescu, Tă­ nase, Giugaru, Lizica Petrescu, Marilena Bodescu φ Fruntaşii scenei bucureştir.e preferă — in acest octombrie călduros ·—• turneele. In Gara de Nord, vagoanele cu men­ ţiunea „turneu" se înmulţesc. N. Soreanu pleacă, zorit, cu Omul de zăpadă de A. de llerz, Maria Filolli şi N. Bălţăţeanu, cu 7M7.a, Tony Bulandra şi V. Maximilian, cu O m u l c a r e a v ă z u t m o a r ­ t e a de V. Eftimiu, Mişu F otino, Niculescu Buzău, cu piesa bulevardieră Satirul... Deci, acasă, premierele im­ portante sînt lăsate pentru mai tîrziu. Capriciile toam­ nei...

I. N.

φ turii

Să stăm de vorbă,,.

Cît

durează

Pentru telor

absolvenţii

de

rează

teatru,

trei

Ce

stagiul ?

uni.

la

Primele

moral,

tatea

noastră

absolventul

a

Ca acesta faţă

considerat

investit

prezenţa

în şi nş-.

să-şi

facă

de ea acolo că lui,

de socie­

irespectiv

datoria sară

slnt

unde

este

nece­

punîndu-şi

cunoştinţele, talentul.

apti­

Dar sint şi consecinţe ordin material, demne de în seamă :

de luat

φ plata şcolarizare

de

cheltuielilor ;

φ riscul île a rămine ne­ angajat, întrucît conducerea instituţiei care ar încadra nu absolvent fără repartiţie este pasibilă de amendă, iar în­ cadrarea se anulează. Cum se p o a t e partiţia ?

schimba r e ­

Se înaintează la Educaţiei şi învăţ o cerere ruprinzînd pentru care se solicită repartiţiei. barea Sc

întrucît

teaptă s-a

are ' nepro-

post ?

consecinţe

ordin

du­

.,,

consecinţe

zentnrea

institu­

stagiul

în valoare tudinile,

anexează

Ministerul ămîntului motivele schim­

:.

φ negaţia din partea institilţiei la care a fost re* părlizat iniţial (cu avizul co­ mitetului judeţean de cul­ tură şi educaţie socialistă respectiv) ; φ acordul instituţiei cere absolventul (cu C.J.C.E.S. respectiv) ;

FOTOCRONICA

Marcel Mirea "(Sandu ) şi Viorica Mischitéa (Stela) î n ,.Cohnn" "de" Paul.' Iofichim, T e a t r u l de N o r d diiï'^Satu . Mfare, Secţia r o m â n ă (regia : Nicoleta T o i a ' ; s c e n o g r a f în : Vasile Rotaru) 1

1

1

www.cimec.ro

CulSocialiste.

D u p ă u n a n de stagiu, u n absolvent I.A.T.C. se p o a l e transfera l a altă i n s t i t u ţ i e '.'

Durata stagiului, repartiţii, transferuri etc. M. / . şi alţi absolvenţi ai institutelor dc teatru ne adre­ sează o serie de întrebări în legălunl cu durata stagiului, consecinţele ncprezentării la post. posibilitatea schimbării repartiţiei şi a obţinerii transferului in timpul sta­ giului, modalitatea susţinerii examenului de diplomă pen­ tru cei ce nu l-au luat, ur­ mările neincadrării unui ah¬ > solvent pe o perioadă de doi-trei ani. lată întrebările şi răspunsurile :

avizul Consiliului şi Educaţiei

care avizul

Există unele reglementări ce permit absolvenţilor I.A.T.C. să se transfere, după un an de stagiu, cu condi­ ţia obţinerii acordului ambe­ lor instituţii (cea la care a fost şi cea la care urmează să fie încadrat) şi a avize­ lor comitetelor judeţene de cultură şi educaţie socialistă respective*. Transferul sc poate efectua pe baza apro­ bării Consiliului Culturii şi Educaţ iei Socialiste. Un absolvent care nu a luat examenul d e diplomă poate f i repartizat ? I n cît t i m p t r e b u i e să susţină acest examen ? Absolvenţii care. nu au luat examenul de diplomă sînt repartizaţi pe posturile rămase libere, după reparti­ zarea absolvenţilor cu exa­ men de diplomă. Există obli­ gativitatea ca, în interval de un an, să se susţină acest examen.. Dacă nu ob­ ţin diploma în această peri­ oadă de timp, absolvenţii respectivi . sînt consideraţi ca avînd studii medii şi sînt retrogradaţi pe posturi co­ respunzătoare,. I

Em. E.

litate compoziţională. I n t e r e s u l l u i faţă d e personaj sc c o n c r e t i z e a z ă i n m o t i v a r e a psi­ h o l o g i c ă a g e s t u l u i , î n j o c u l s i n c e r şi c o n ­ vingător, în grija p e n t r u varietatea mijloa­ celor. Acum, la începutul stagiunii. Matei A l e x a n d r u repetă r o l u l R o s t a n e v în Însem­ nările unui necunoscut, după Dostoicvjki (dramatizarea şi r e g i a , I o n C o j a x ) .

VIITORUL ROL MATEI A L E X A N D R U Fişn r o l u r i l o r a b o r d a t e d e M a t e i A l e x a n d r u în decursul a două decenii de teatru ar acoperi întreg spaţiul acestei rubrici ; a debutat l a T e a t r u l de Stat d i n Galaţi, sul bagheta regizorală a l u i C r i n T e o d o r e s c u , a făcut u n scurt popas l a T e a t r u l Naţional d i n C r a i o v a , a p o i s-a s t a b i l i t l a N a ţ i o n a l u l b u c u r e ş t e a n , u n d e şi-α a f i r m a t c a l i t ă ţ i l e a r t i s t i c e î n c ă «le l a p r i m a a p a r i ţ i e , C h i r i c ă d i n Omul cu mîrţoaga de G h . Ciprian. A jucat, printre altele, Orgon (Tartuffe de Molière), Pedro (Judecătorul din Zalameea d e CalCrespo deron d e l a B a r c a ) , L e v ş i n (Duşmanii de Gorki), Serghei (Poveste d i n Irkutsk dc A r b u z o v ) , A l f r e d 111 (Vizita bătrînei doamne de D i i r r e n m a t t ) , George (Oameni şi şoareci de Steinbeck), D u m i t r u (Să nu-ţi faci pră­ vălie cu scară de Eugen Barbu), Sufleurul (Căruţa cu paiaţe d e M i r c e a Ştefănescu) e l e . T e l e v i z i u n e a l-a s o l i c i t a t c a i n t e r p r e t , d a r m a i ales ca r e g i z o r ; î n această c a l i t a t e , a s e m n a t m o n t ă r i c u Nu-ţi plătesc de E d . De F i l i p p o , Don Gil de ciorap verde de Tirso d e M o l i n a , A cui e vina ? d e P a o l o d e V i n c e n z o , Fala fără zestre de Ostrovski, Doctor in filozofie de N u ş i c i , Gaiţele de Kiriţescu, Agent dublu d e Ş t e f a n B e r c i u şi m u l t e a l l e i e . A c t o r care n u a alergat niciodată după rolul pierdut, pentru c ă n u şi-α d o r i t u n rol a n u m e , c i s-a d ă r u i t r o l u l u i c e i s-u î n c r e d i n ţ a t , M a t e i A l e x a n d r u este u n c r e a t o r de portrete, dezvăluind o mare disponibi­

telex „teatru/"—telex Olga Tudorachc, pc care o îndrăgim cu toţii, a hotărît să se consacre ac­ tivităţii pedagogice, cu alte cuvinte, a ales să fie în primul rînd profesoară la Institut, Teatrul Mic bucurîndu-se, fireşte, în continu­ are, de prestigioasa ei cola­ borare. Ce mîndri vor spune,

82

„Egor Ilici Rostanev şi-a p e t r e c u t viaţa, pînă lu aproape 40 d e a n i , în armată ; fost c o l o n e l , sc r e t r a g e î n c i v i l i e , d e o a r e c e moş­ teneşte o m i c ă m o ş i e . Rostanev se î n r u d e ş t e cu Mîşkin din «Idiotul». Ε u n o m c i n s t i t , c a r e se î n c r e d e î n o a m e n i şi r e f u z ă p î n ă şi i d e e n c ă a r p u t e a exista zone sumbre ale sufletului ome­ nesc. Ca m u l ţ i oameni de bună-credinţă, este v i c t i m a n a i v i t ă ţ i i sale. D a r , spre deo­ sebire de Mîşkin, e u n t i p robust, v i g u r o s , p l i n d e poftă d e viaţă ; iubeşte c u p a s i u n e o tînără femeie, care, l a r î n d u l e i , îl iubeşte. I n ciuda acestor premise, d e v i n e u n perso­ naj t r a g i c , f i i n d c ă n u e î n s t a r e să deose­ bească valoarea de nonvaloare. Celelalte personaje c u care v i n e î n contact (Fonia F o m i c i , u n p r i p ă ş i t care trăieşte d o pe u r m a generozităţii l u i , m a m a sa, d o m ­ nişoara Perepeliţînn) aparţin categoriei opu­ se. C e l c a r e f a c e o a r e c u m lumină în con­ flictul dintre Rostanev şi F o m a F o m i c i e s t e t î n ă r u l S e r g h e i ; e l îşi d ă s e a m a că F o m a F o m i c i este u n t i p n e r e a l i z a t , c a r e α fost toată viaţa u m i l i t , a l e cărui i d e a l u r i a u fost batjocorite ; caracterul pervertindu-i-se, a devenit s u s c e p t i b i l , arţăgos, într-un cuvînt, s-a î n r ă i t . D i n a c e s t m o t i v , F o m i c i e m i s t u i t d e o n e o s t o i t ă sete d c r ă z b u n a r e împotriva tuturor. Rostanev este u n u l d i n t r e cele m a i g r e l e roluri pe care le-am avut dc interpretat ; s î n t într-o c o n t i n u ă c ă u t a r e , a j u t a t , bineîn­ ţeles, d e I o n C o j a r , c a r e , d u p ă c u m se p r o ­ filează s p e c t a c o l u l , a înţeles f o a r t e b i n e p i e ­ sa şi a g ă s i t s o l u ţ i a d e î n s c e n a r e c e a m a i apropiată d e opera l u i Dostoïevski. Distribuţia e excelentă : E m a n o i l Petruţ, Didona Popescu, Simona Bondoc, Grigore G o n ţ a , I l i n c a T o m o r o v e a n u , Cella D i u r n , C. R a u ţ c l i i , Catiţa Ispas, T i n a I o n e s c u , Ileana Iordachc, Ovidiu Moldovan, Mitzura Arghczi, A r i a n a O l t e a n u , G a b r i e l O s e c i u c , L a r n i a Bel i g a n ş.a."

„teatrul"—telex

peste ani, actorii ; „am fost la clasa Olgăi Tudorache !" φ Teatrul de Nord din Satη Mare are o dublă aniver­ sare : secţia maghiară săr­ bătoreşte douăzeci şi cinci de ani de activitate, secţia româ­ nă, zece ani ! La mai mulţi ! φ „Toamna la Botoşani" se numeşte festivalul care reu­

www.cimec.ro

„teatrul"

neşte mai multe teatre din întreaga ţară. Printre spec­ tacole, o premieră aşteptată cu mult interes, o restituire : Homer travestit de Eugen Lovinescu. O prezintă chiar teatrul-gazdă, φ Toamna se numără bobocii şi in teatre. Cei mai mulţi dintre absol­ venţi au fost număraţi şi

din Piteşti, a început p e r i o a d a p a r t i t u r i l o r grele : Cetăţeanul turmentat (0 scrisoare pierdută d e I . L . CaragialeJ, Duma (Puterea şi Adevărul de Titus Popovicij, Ştefăniţă (Viforul dc Delavrancea;, Leandru (Ecto-bar de D a n Tărchilă,) — p e n t r u care a p r i m i t un premiu de interpretare la Concursul na­ ţ i o n a l d e creaţie şi i n t e r p r e t a r e teatrală d i p 1971. La T e a t r u l „Ion Vasilescu", d i n a l cărui colectiv face parte, M i h a i Dobre joacă în Răscoala de L i v i u Rebreanu (Titu Herdelca), Un tînăr mult prea furios de Virgil Stoen e s c u ( M i h u ţ ) , Nevestele vesele din M indsor de Shakespeare ( S l e n d e r ) , Piatră la rinichi de P a u l Everac ( F a r f u z ) , Întors din singu­ rătate de Paul Cornel Chitic (Talaleu).

VIITORUL ROL MIHAI D O B R E

„ I n această s t a g i u n e , d e b u t e z ca r e g i z o r ; s p e c t a c o l u l ( î n c a r e şi j o c ) e s t e c o m p u s d i n schiţe d e D u m i t r u Solomon şi d i n v e r s u r i d e M a r i n S o r e s c u şi se v a n u m i Sentimen­ tele ; v a f i v o r b a d e s p r e d r a g o s t e a a b i a d e s ­ c o p e r i t ă a t i n e r i l o r (Peronul), despre incerti­ t u d i n i l e c e l o r a j u n ş i l a m a t u r i t a t e (Nisip) şi, î n sfîrşit, d e s p r e căsnicie, c u i m p a s u r i l e e i sentimentale (insomnie şi Sentimentul),

Acum 16 a n i , absolvind I n s t i t u t u l , M i h a i Dobre pleca, î m p r e u n ă c u 1 2 colegi d e f a ­ c u l t a t e , l a T g . M u r e ş , u n d e l u a f i i n ţ ă secţia română a T e a t r u l u i d e Stat. Repartizarea a fost norocoasă p e n t r u t î n ă r u l a c t o r ; hot ă r î t să-şi c u l t i v e c a l i t ă ţ i l e î n t r - o m u n c ă d e e c h i p ă , e l s-α l a n s a t o d a t ă c u n o u l c o l e c t i v . A debutat c u J e f f d i n Jocul de-a vacanţa de M i h a i l Sebastian ; a u u r m a t I o n e l (Dom­ nişoara Nastasia d e G . M . Zamfirescu), Rod o l p h o (Vedere de pe pod d e A r t h u r M i l l e r ) şi... c a v a r i a ţ i e , T o n y , î n o p e r e t a Ατια Lugojana. „ D e a t u n c i , pregătesc m e r e u . . . ' v i i t o ­ r u l r o l . A m j u c a t m u l t şi d i v e r s , d a r r o l u r i l e p o m e n i t e m i - a u f o s t cele m a i d r a g i ; p o a t e , pentru că î n t r a n s p u n e r e a l o r scenică a m reuşit m a i m u l t p o a t e , p e n t r u că «...nu p o t face flori tot timpul anului...», aşa c u m mi-a şoptit u n p o m . P e n t r u m i n e , i m ­ p o r t a n t este să ştiu asta şi să o i a u d e l a capăt î n fiecare z i " .

In pregătire, r o l u l A l d i n piesa l u i D u ­ m i t r u S o l o m o n , Scene din viaţa unui bădă' ran. R e g i a , R a d u B o r o i a n u . A l este u n p e r ­ sonaj complex : u n intelectual intransigent, un o m «dintr-o bucată», care n u acceptă impostura, sub nici o formă. E r o u l rezistă presiunilor d i n partea prietenului celui m a i apropiat, e dezamăgit cînd femeia iubită î i p r o p u n e , şi e a , s ă a c c e p t e c o m p r o m i s u l ; n u v r e a să p r i m e a s c ă n i c i u n a j u t o r d a t o r a t v r e u n e i intervenţii, l e spune t u t u r o r adevă­ r u l î n faţă şi este g a t a să plece l a ţară, s ă i a t o t u l d e l a c a p ă t şi s ă s c r i e . . . A l s c r i e , d e c i , s c r i e c h i a r ş i a t u n c i c î n d i se i a m o ­ b i l a d i n casă, scrie p e g e n u n c h i , i n g e n u n c h i , despre... -Mizantropul domnului Molière»... Qui prodest ? ! Atîta timp cît munca noastră n u e ancorată î n realitate, adevărul, î n s i n e , n u foloseşte n i m ă n u i , e c h i t a t e a r ă ­ mîne o vorbă goală ; asta este, c r e d e u , cheia p e care D u m i t r u S o l o m o n o propune intelectualilor de tipul l u i A l . împreună cu ceilalţi c o l e g i d i n d i s t r i b u ţ i e , n e v o m s t r ă d u i să f a c e m l e g ă t u r a c u v i a ţ a i d e i l o r a u t o r u l u i " .

0 a d o u a e t a p ă se l e a g ă d e T e a t r u l T i n e ­ retului d i n Piatra Neamţ, teatru aflat, atunci, într-o p e r i o a d ă d e v e r i t a b i l ă g l o r i e . N u e r a faima unei instituţii venerabile aspirînd l a statutul de muzeu, c i o „glorie v i e " , dacă se p o a t e s p u n e a ş a , m e r e u p u s ă s u b s e m n a l î n t r e b ă r i i şi m e r e u r e c u c e r i t ă ; î n a c e l c l i m a t de c o n t i n u ă s o l i c i t a r e , m u l t i p l e l e valenţe a l e t a l e n t u l u i s ă u r o b u s t şi-au g ă s i t , f i r e s c , t e r e n de a f i r m a r e , atît î n schiţe dezinvolte ide u n o r r o l u r i d e j u n e - p r i m , c î t şi î n c o m p o z i ţ i i elaborate. M a i tîrziu, l a T e a t r u l „A. Da v i l a "

telex „teatrul"—telex repetă. nu

Bobocelul

s-a

dus

Ion la

Colan

Reşiţa,

pe

unde

o

fi

rătăcind,

sărăcu­

ţul ?

Teatrul

din

Botoşani

bate

depeşe

după

Gabriel

şi

el In ne­

Oseciuc, antul bocelul spus

pierdut de

la

Buftea.

Şerban „prezent"

Nici

Ionescu la

pe

„teatrul"—telex motiv

facă car

şi să

Vom

că face film,

dar

anunţe reveni,

blema

ne-a lăsat

bo­

ciudată, zeci

de

un ochi,

Monstruleţul

„teatrul"

film.

Bine,

într-un

putea

mă­

mii

teatrul,

nu ?

fiindcă

pro­

e fierbinte

logia

n-a Petroşani,

Maria Marin

locuia,

www.cimec.ro

de

Mito-

şi

palatul

un

fel

personaj urechi

ieşeau,

felul

divinitate

! φ o

şi

palat

de porţi,

cu şi

guri. zice-se.

Ştiţi

de

bronz,

pe unde

cu intrau

amplifieîndu-se, vorbe. ei

de

de

telex

cum

se

tot Divinitatea

bronz

erau mitologic.

numeşte

?

Faima 83

•

VALENTIN SILVESTRU

Jurnal de călătorie apocrif, adică scris după aceea,.. „Năpasta" la Ulm N-aş f i c r e z u t că T e a t r u l „ i n d o n W e s t o n tnsche" d i n U l m o nt'it d o mic. Intri în snlă d i r e c t d i n s t r a d a f I e r r e n k o l l e r g a s s c , u n a dintre ulicioarele pitoreşti, s t r i m t e , pe cnre le i r a d i a z ă p i a ţ a u r i a ş e i c a t e d r a l e , şi t e a f l i într-o cămăruţă îmbrăcată în pînză, unde s i n t c î t e v a r î n d u r i d e s c a u n e şi u n p o d i u m . D i n c o l o de perdeaua f u n d a l u l u i e o încăperi' confort d o i , reprezentînd culisele, birourile, c a b i n e l e , d e p o z i t e l e , u n b r i c a b r a c b o e m încîntător, oglinzi şi scăunele, dosare, afişe, costume, reviste, cutii metalice cu băuturi reci, bere, pornezi, f a r d u r i . C u m să î n c a p ă n i c i N ă p a s t a ? . . . N u , n u se v a j u c a a i c i . Prevenitoarele g a z d e o u î n c h i r i a t p e n t r u oaspeţii giuleşteni sala m i c ă a T e a t r u l u i m a r e , u n s t u d i o încă­ pător, e x c e l e n t u t i l a t , la s u b s o l u l u n e i clă­ diri monumentale. ..Nici noi nu montăm toate spectacolele a i c i " — î m i povesteşte T h e o d o r D e n t i e r , ac­ tor, director, regizor, animator (bărbuţă blondă, ochi foarte mobili, nervi, zîmbet, agitaţie permanentă). „De pildă, Tîrgul de sclavi îl v o m d a într-o p i a ţ ă a oraşului". Iată idrea. h a l u c i n a n t ă : la reprezentaţia în a e r l i b e r i se p r o p u n publicului, spre vînzaro, sclavi moderni — un gazetar, o prostituată, u n chelner, u n actor, o femeie de serviciu, un meditator, un secretar do primărie, o a m e n i lăudaţi de negustor p e n t r u o b e d i e n ţ ă a b s o l u t ă , oferiţi la preţuri conve­ nabile. Pretextul c antic, fu desfăşurare, î n s ă , se f a c l i c i t a ţ i i şi p e n t r u persoane cu funcţii, zărite în asistenţă.

Discuţii liniştite

î n g e n e r e , n u p a r e să e x i s t e p r e d i s p o z i ţ i e pentru d e z b a t e r e a de creaţie. L a festivalul internaţional d i n B e r l i n u l occidental. Prinţul v o n H o n i b i i r g de K l e i s t . realizat de T e a t r u l „Thalio" d i n H a m b u r g , a p r o d u s vilvâ, da­ torită î n d r ă z n e l i i d e a t r a n s f o r m a p i e s a (eu f i n e ţ e şi m ă s u r ă ) într-o s a t i r ă n n t i r n i l i t n r i s t ă . descojindu-se s p i r i t u l p r u s a c d e scoarţa l u i eroică. S-a aplaudat furtunos, s-a huiduit copios (ce c i u d a t e s î n t doamnele cu păr a l b a s t r u şi c u v i z o n şi d o m n i i c u s u r t u c e a r ­ gintii şi cu papioane de catifea, strigind „Huoooo ! " ) , piuă la urmă biruind c e i ee ovaţionau în picioare. Am crezut că la discuţia de a d o u a zi — căci d u p a unele s p e c t a c o l e se o r g a n i z a u d i s c u ţ i i — vn f i o b ă t ă l i e e r î n c e n ă , şi a n i v e n i t c h i a r m a i d e ­ v r e m e , ca să o c u p u n l o c b u n . A ş ! N e - a m a f l a t l a o l a l t ă v r e o '25 d e p e r ­ soane, d e vîrste m a i m u l t a d u l t e . C o n d u c e a u n redactor de t e l e v i z i u n e , bărbat surîzător. cît se p o a t e d e p a ş n i c şi l e v e n t . C u m u n u l d i n t r e cei d o i r e g i z o r i ( a m b i i , d i n R. D. G e r ­ mană) avusese în c u r s u l nopţii u n infarct, iar celălalt plecase acasă, au răspuns la î n t r e b ă r i s e c r e t a r u l l i t e r a r şi u n a c t o r . î n t r e ­ bări, pren numeroase întrebări, dialog eva­ z i v , c o n c l u z i e n e e c h i v o c ă : s-a a p l a u d a t d i n m o t i v e e s t e t i c e , s-a h u i d u i t d i n m o t i v e p o ­ litice.

Mă rog...

Spectatorii ascultă piesa l u i Cnraginle în n e m ţ e ş t e . P r i m a oară a fost r e p r e z e n t a t ă î n germană in 1 8 0 5 , în traducerea lui Adolf L n s t . D u p ă c u m n e i n f o r m e a z ă Ş e r b a n CÎOCUl e s c u , s-a j u c a t şi l a B e r l i n , s u b t i t l u l A n c a . A c u m , în m a i 1 0 7 8 , e ascultată eu atenţie ; v i g u r o s u l şi e s e n ţ i a l i z a t u l s p e c t a c o l a l T e a ­

84

t r u l u i C i u l e ş t i e a c c e p t a t şi c o n f i r m a t . P u ­ b l i c u l a p l a u d ă f u r t u n o s . A fost i n v i t a t , p r i n m e g a f o n , să r ă m î n ă la o discuţie d u p ă în­ c h e i e r e a s p e c t a c o l u l u i . O b s e r v c u p l ă c e r e că n u p l e a c ă n i m e n i . A l e s ă V i s n r i o n şi a c t o r i i se a ş a z ă p e b ă n c i l e d e l e m n şi r ă s p u n d l a întrebări. N u e încă o dezbatere, ci o în­ tâlnire caldă, d o m i n a t ă de dorinţa publicului d e a şti : c i n e s i n t e ţ i , c u m aţi l u c r a t , ce m a i p r e g ă t i ţ i , c î n d v o m v e d e a şi S c r i s o a r e a pierdută ?

Afişajul, probabil La Esslingcn, orăşel-bijuterie pe malul Neckarului, cu vechea primărie medievală p ă s t r a t ă şi c u v i i a t î r n î n d d e a s u p r a oraşu-

www.cimec.ro

Pen I m primirea artiştilor Teatrului Ciuleşti, colegii lor vest-germani au organizai un veri­ tabil miting |i(i|)iilnr in Piapi Catedralei. L n microfon, actorul Theodor Denllcr. Giuleşlenîi la l ' I m , o clipă după coborirca din autobuz, ascullind salului