Rem

REM Mircea Cărtărescu, prozator şi romancier, născut pe 1 Iunie 1956, şi-a publicat primele poezii în anul 1971, în revista “România Literară”. A scris poezii, nuvele, printre care şi opera în proza “REM”. REM, adică mișcarea ochilor în somn, reprezintă procesul iniţiatic pe care îl parcurge Nana, personajul principal al operei. Textul debutează cu un decor livresc, o cameră de garsonieră înţesată de cărţi. Locuinţa se află la marginea Bucureştiului la care se ajunge prin multe străzi întortocheate. Naratorul care deschide un dialog direct este ipostaziat într-un păianjen omniscient, simbol al sufletului, ţesător al realităţii. El surprinde realitatea spaţiilor și a personajelor. Personajul principal este Nana, aflată la vârsta maturităţii, care memorează întâmplările de la 12 ani, miraculoase, pe care le retrăieşte cu aceeaşi intensitate în încercarea de a le descoperi sensul, de a le descifra misterul. Nana îi povestește lui Vali despre dăţile în care mergea la mătușa sa şi se juca cu vărul său, Marcel, şi cu prietenele sale: Garoafa, Ester, Puia, Balena, Ada şi Carmina. După îmbolnăvirea mamei sale, Nana a trebuit să stea o vreme la mătușa sa. Într-o noapte, doi “alungiţi” le-au vizitat pe cele două, Nana făcând cunoștinţă cu Egor. Egor este un erou monstrous şi melancolic, fragil, care îi povesteşte Nanei despre istoria familiei lui. El îi dă fetei scoica, cheia intrării în REM. Ea o pune sub pernă, visându-se într-o pădure, simbol al inconștientului. Ziua următoare, fetele hotărăsc să se joace de-a reginele, fiecăruia corespunându-i o culoare, o floare, un obiect și un loc de joacă. În prima zi, Balena este regină şi, cu ajutorul iadeșului, fetele găsesc un tunel, unde dau de un schelet uriaş, preludiu al transmutărilor, vestitor al

unei noi forme de viaţă. În al doilea vis, Nana se vede din nou în pădure, având de ales între mai multe drumuri. În a doua zi, Ada fiind regină, se prefac că au diferite vârste. Ceasul, devenit obiect magic, le îmbătrâneşte pe fiecare dintre ele, dispărând la moarte și reapărând, un pic ameţite, lângă restul fetelor. Nana se visează din nou în acea noapte, îmbăindu-se într-un izvor.

A treia zi, Carmina examinează cu atenţie perla și ajung într-un oraș cenușiu, următoarea provocare fiind nașterea unui om. Fiind la jumătatea drumului, Nana visează în acea noapte un pahar asemănător Graalului. A patra zi, Puia este regină și hotărăște să sufle baloane de săpun. Acestea se transformă în ouă, realităţi primordiale, din care ies fiinţe ciudate. Doar oul Nanei nu se sparge, aflându-se, în prezent, pe măsuţa de cafea din garsoniera Svetlanei. Seara, Nana află de la Egor că acesta a scris 15.000 de pagini doar cu cuvântul “nu”. În acea noapte, Nana a visat o cheie aurită, simbol al iniţierii. În a cincea zi, Puia este bolnavă și, datorită termometrului, fetele se înalţă de pe pământ, putând vedea întreaga lume. În noaptea aceea, Nana visează că intră într-o casă veche, unde găsește o ușă încuiată, dar se trezește chiar înainte s-o descuie. A șasea zi a jocului, fetele se joacă de-a tribunalul, acuzând-o pe păpușa Nanei, Zizi. După acuzaţii, Nana îi dă foc păpușei, semn al maturităţii. Dupa toate cele întâmplate, Nana nu dorea să viseze, așa că a scos scoica de sub pernă. În ultima zi, Nana este regină și hotărăște să se joace de-a căsătoria, ea fiind mirele şi Ester mireasa. În ultimul vis, Nana se află într-o magazie, unde vede un tânăr ce scria întreaga ei poveste şi faptul că intrase în REM. Ziua următoare, Nana se întoarce acasă cu tatăl său. Odată povestea terminată, Nana şi Vali se despart. După

un sfert de oră în care Nana este singură în garsonieră, oul de pe masă plesneşte, eliberând Himera, simbol al deformării psihice. Svetlana continuă paginile lui Egor scriind de multe ori “nu”. Fiecare personaj care-şi asumă, la un moment dat, un rol naratorial exprimă în plan simbolic câte un timp: Nana exprimă timpul mitic, recuperabil prin evocare, Vali, prezentul experienţei directe, iar Egor, trecutul istoric, recuperabil prin scriere. REM prezintă lumea ca o tablă de șah, încercarea de dobândire a ochiului totemic și magic. Drumul până la Nana este ca o pânză de păianjen, ca un labirint. Tot o incursiune labirintică în timp şi spaţiu, o ascensiune şi o decădere pot fi considerate jocurile. Visele, în egală măsură, curind și depend de simbolul pădurii cu o mulţime de cărări, tot un labirint.

Ideea pe care se construiește nuvela este simplă: toţi suntem prinși în plasa destinului, iar soarta ne este trasată de EL, MARELE CREATOR, MARELE PĂIANJEN, ce ţese cu minuţiozitate urzeala, creionează cărările pe care noi, muritorii, accedem sau încercăm măcar să cunoaştem adevărul. REM este o nuvelă ce are drept subiect creaţia, adică nu numai jocul divin, ci şi urzeala literară. Evoluţia de la micro la macro univers este demonstrată prin păianjenul omniscient care ştie de Vali şi Nana.