Reintegrarea Sociala A Persoanelor Eliberate Din Detentie....

 

CUPRINS

Introducere......................................... Introducere............................ ......................... ...................pag. .......pag. 3 Capi Ca pito tolu lull 1 Aspe Aspect ctee al alee re rein inttegră egrări riii soci social alee a pers persoa oane nelo lorr elib eliber erat atee di dinn detenţie....................... detenţie........... ......................... .......................... .......................... .................pag. ....pag. 7 1.1 Rolul instituţiilor de stat în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din

detenţie................................... detenţie...................... .......................... ......................... ..............pag. ..pag. 7 1.2 Angajarea în cîmpul muncii a persoanelor eliberate din detenţie ......................... ...................................... .......................... .......................... .......................pag. ..........pag. 17 1.3 Rolul familiei, comunităţii şi organizaţiilor obşteşti în reintegrarea socială a  persoanelor eliberate din detenţie......................pag. detenţie......................pag. 41 1.4 Reintegrarea socială a minorilor eliberaţi din detenţie......... detenţie...................pag. ..........pag. 58 Capitolul II Supravegherea persoanelor eliberate din din detenţie.............pag. detenţie.............pag. 65 2.1 Noţiuni generale de supraveghere…………………………………pag. 65 2.2 Evidenţa Evidenţa şi supravegherea supravegherea persoanelor persoanelor eliber eliberate ate din detenţie. Aspecte practice practice şi comparate………………………………………………………………..pag. 69 Concluzii şi recomandări……………………………………………….pag. 84 Bibliografie…………………………………………………………….pag. 87

2

 

INTRODUCERE Socializare Socia lizareaa persoanelor persoanelor eliberate eliberate din detenţie detenţie sau asis asistenţa tenţa postpost-penală  penală  vizează sensul valoric al societăţii. Scopul oricărei societăţi este de a-şi menţine echili ech ilibru brul,l, ordinea ordinea social socialăă şi normati normativă. vă. Acest Acest dezide deziderat rat se poate poate atinge atinge prin funcţionarea optimă a elementelor structurii sociale, a grupurilor, colectivităţilor. De aceea reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie - unul din efectele procesului socializării, reprezintă un proces fundamental care presupune acomodarea, adică soluţionarea conflictelor existente între aspiraţii şi atitudini comportamentale între indivizi. Actual Act ualita itatea tea temei temei reinte reintegră grării rii social socialee şi suprav supravegh egherii erii infract infractori orilor lor părţi părţi -componente ale aceluiaşi proces de combatere a infracţionalităţii şi construirii unei un ei so soci ciet etăţ ăţii norm normal ale, e, baza bazate te pe inte integr grare are,, este este una una deos deoseb ebit ităă în Repu Republ blic icaa Moldova, în special în cotextul integrării europene şi a implementării Planului comun de acţiuni UE-Republica Moldova. În scopul modernizării şi eficientizării sistem sis temulu uluii de justiţ justiţie ie penală penală,, în Republ Republica ica Moldov Moldovaa se perfecţ perfecţion ioneaz eazăă cad cadrul rul normativ şi instituţional care să permită intervenţia psihosocială profesionistă a specialiştilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de dete de tenţ nţie ie,, pr prec ecum um şi supr suprav aveg eghe here reaa lo lorr după după elib eliber erar are. e. Rema Remarc rcăm ăm că mulţ mulţii sp spec ecia iali lişt ştii ce ac acti tive veaz azăă în inst instit ituţ uţii ii respo respons nsab abil ilee de inte integra grarea rea soci social alăă a exexdeţinuţilor nu sunt suficient documentaţi în această problemă. Datele Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne demonstrează cu prisosinţă necesitatea schimbării de optică a politicii penale din Republica Moldov Mol dovaa cu accent accent pe respect respectarea area dreptu drepturil rilor or omului omului,, inclus inclusiv iv a persoan persoanelo elor  r  eliberate din locurile de detenţie, schimbare clar reflectată de experienţa practică susţinută de evoluţia legislativă în domeniu. De asemenea, rezultă clar rolul activ şi responsabil pe care şi-l asumă sistemul justiţiei în domeniul reintegrării sociale a  persoanelor liberate din locurile de detenţie, atât la nivelul reformei penale, cât şi la nivelul implementării principalelor direcţii de acţiune. Este de remarcat că dezvoltarea mecanismelor reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de 3

 

detenţie se datorează într-o mare măsură suportului diverselor guverne europene care au oferit oferit asiste asistenţă nţă tehnic tehnicăă şi logist logistică ică Minist Ministerul erului ui Justiţ Justiţiei iei,, Minis Minister terulu uluii Afacerilor Interne şi reprezentanţilor societăţii civile. Teza de faţă şi-a propus ca scop să reflecte şi să analizeze situaţia actuală în domeni dom eniul ul reinte reintegrăr grării ii social socialee a persoa persoanel nelor or eliber eliberate ate din locuri locurile le de detenţ detenţie, ie,  precum şi a supravegherii lor după eliberare, reieşind din normele europene privind drepturile omului. Rolul acestei analize este de a evidenţia în mod particular  amploa amp loarea rea şi comple complexit xitate ateaa activi activităţ tăţilo ilorr de asiste asistenţă nţă psihos psihosoci ocială ală post-p post-pena enală lă desf de sfăş ăşur urat atee în cadr cadrul ul se serv rvic icii iilo lorr de rein reinte tegr grar aree soci social alăă şi supr suprav aveg eghe here re a  persoanelor  persoa nelor liberate din locurile locurile de detenţie detenţie în parteneriat cu instituţi instituţiile ile publice şi societatea civilă. Pent Pe ntru ru at atin inge gere reaa sc scop opul ului ui mai mai sus sus form formul ulat at,, ne-a ne-am m prop propus us atin atinge gere reaa următoarelor obiective: a) Esti Estima marea rea cond condiţ iţii iilo lor, r, progr program amel elor or şi neces necesit ităţ ăţil ilor or actu actual alee în dome domeni niul ul reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de detenţie în comunităţile Republicii Moldova,  b))  b

Form Formul ulare areaa de opţi opţiun unii şi alte altern rnat ativ ivee reale reale pent pentru ru efic eficie ienţ nţiz izare areaa pro proce cesu sulu luii de

reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie, c)

Eval Evalua uare reaa efec efecte telo lorr şi imp impac actu tull real realiz izat at prin prin pune punerea rea în apl aplic icare are a unui unui nou nou

mecanism de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie în comunităţile Republicii Moldova, d) e)

Analiza procesului de inserţie profesională a persoanelor integrate, Analiza Analiza rolului rolului organelor organelor de stat, al societăţii societăţii civile civile în procesul procesul reintegrării reintegrării

sociale a persoanelor eliberate din detenţie, f)

Examinarea Examinarea procedurilor procedurilor de supraveghere supraveghere post-detenţi post-detenţiee a persoanelor  persoanelor 

eliberate din detenţie, inclusiv a celor eliberate sub probaţiune. În proce procesu sull ce cerc rcet etăr ării ii am const constat atat at că proce procesu sull de reint reinteg egrar raree soci social alăă a  persoanelor eliberate din locurile de detenţie nu este abordat ca un proces complex. De asemenea, s-a identificat că nu este dezvoltat un ciclu asistenţialal persoanelor  4

 

liberate din locurile de detenţie, care ar permite integrarea aspectelor asistenţiale  particulare prestate de diverse instituţii/structuri sociale pentru această categorie de  beneficiari. Dinn păca Di păcate te,, în preze prezent nt nu exis există tă un meca mecani nism sm regl reglem emen enta tatt juri juridi dicc de supraveghere a persoanelor eliberate din detenţie, astfel încît, prin consiliere şi asistenţă, să fie prevenită săvîrşirea repetată de către ei a unor infracţiuni grave. Unic Un icel elee meca mecani nism smee de supr suprav aveg eghe here re – anch anchil iloz ozat atee în ti timp mp,, sunt sunt cele cele de supraveghere penală a persoanelor eliberate din detenţie în regimul probaţiunii. La analiza acestui mecanism ne vom şi referi în cele ce urmează, încercînd a propune o anal analiz izăă exhau exhaust stiv ivăă şi mult multis isec ecto tori rial alăă a ceea ceea ce înse înseam amnă nă  supraveghere a  persoanelor eliberate din detenţie. În se sens nsul ul ce celo lorr prez prezent entat atee mai mai sus sus se cris crista tali lize zeaz azăă cee ceeaa ce spec specia iali lişt ştii ii denumesc asistenţă post-penală , oferită de către serviciile de reintegrare, în baza uneii cereri une cereri expres expresee din partea partea persoa persoanel nelor or libera liberate te condiţ condiţion ionat, at, a persoa persoanel nelor  or  graţiate prin lege sau a minorilor a căror măsură educativă a fost înlăturată. Realizarea scopurilor şi obiectivelor propuse de noi mai sus ar fi imposibile în lipsa unei baze documentare şi bibliografice adecvate. În acest context, am utilizat atît acte normative naţionale1, cît şi internaţionale,2 precum şi rapoarte ale instituţiilor de specialitate.3 Literatura de specialitate a permis o abordare interdisciplinară, juridică şi sociologică, a problemelor cercetate. Astfel, am menţiona literatura de analiză  juridică4, de analiză sociologică şi psihologică a problemelor persoanelor eliberate 1

Codul de executare a sancţiunilor de drept penal al Republicii Moldova, Legea nr. 1524-XII, din 22.06.1993,  publicată în Monitorul Oficial nr.1/1, din 30.01.1994 ; Codul de procedură penală al Republicii Moldova, publicat în Monitorul Oficial nr. 104-110, din 07.06.2003 ; Codul penal al Republicii Moldova din 1961, adoptat prin Legea din 24 martie 1961, publicat în Veştile, 1961, nr.10 ; Codul penal al Republicii Moldova, publicat în Monitorul Oficial nr. 128-129, din 13.09.2002 ; Constituţia Republicii Moldova, Adoptată la 29.07.1994, MO nr. 001 din 18.08.1994. 2 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului , adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1948 ; Recomandarea Consiliului Europei nr. (92) 16, referitoare la Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate; Rezoluţia 45/112 din 1998 - Principiile Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile (Principiile de la Riyadh) 3 Piaţa muncii în Republica Republica Moldova în anul 2003. Raportul Raportul Ministerului Ministerului Muncii Muncii şi Protecţiei Sociale, Chişinău, Chişinău, 2004. 4

Barbăneagră A., Berliba V., Gheorghiţa Carpov T., Gabriel-Silviu, Borodac A., Ulianovschi X. şi alţii, Codul penal al Republicii Moldova, Comentariu, Chişinău,M., 2003 ; Barbu Şerban Alexandru, Drept execuţional  penal, Bucureşti, 2005 ; Bârgău M., Criminologie, Partea generală, Academia “Ştefan cel Mare” a MAI, Chişinău,

5

 

din detenţie,5 precum şi cea care tratează unele aspecte specifice ale activităţii postinstituţionale în ceea ce priveşte persoanele eliberate din detenţie, detenţie ,6 cum ar fi rolul familiei, al agenţilor economici, precum şi trăsăturile specifice ale reintegrării sociale şi supravegherii în perioada de tranziţie. Am apelat şi la resurse electronice, cum ar fi site-ul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova www.justice.gov.md, www.justice.gov.md, de unde am putut prelua importante şi preţioase informaţii privind legislaţia naţioanlă la zi în domeniul ales de noi spre cercetare. Lucrarea este alcătuită din două capitole, după cum urmează: 1. Aspecte ale reintegrării sociale a persoanelor eliberate din detenţie ,

în care am tratat problemele rolului organelor de stat, ale fundaţiilor de caritate, carita te, ale business-ului business-ului,, familiei, familiei, în reintegrarea reintegrarea socială socială post-detenţ post-detenţie. ie. Am abordat problema reinserţiei sociale a minorilor. Nu am trecut cu vede ve dere re rolu rolull angaj angajări ăriii în cî cîmp mpul ul munc muncii ii a pers persoa oanel nelor or elib eliber erat atee din din detenţie. 2. Supravegherea post-detenţie a persoanelor eliberate. Aici am abordat

unele noţinuni generale de supraveghere a infractorilor şi persoanelor  2005 ; Corcenco Alina, Principiul de individualizare la aplicarea pedepsei, Revista Naţională de Drept, nr. 5/2002, Chişinău ; Costache Gheorghe, Penologie, Craiova, 2005 ; Dobrinoiu V., Pascu I., Lazăr V.,. Nistorenu Gh, Molnar  I., Boroi Al., Drept penal, Partea generală, Bucureşti, 1992; Dolea I., Probleme şi perspective privind alternativele detenţiei, „Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova”, 2001, nr. 5 ; Ursu N., Codul penal, Comentat şi adnotat, Chişinău, 2005. 5

Athanasiu A.A., Elemente de psihologie medicală, Bucureşti, 1982 ; Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii comunităţii în reinserţia reinserţia socială a foştilor foştilor infractori.infractori.- în: Integrarea socială socială postpenală postpenală a infractoril infractorilor or între realitate reali tate şi perspectiv perspective. e. Materiale Materialele le conferinţei conferinţei desfăşurate desfăşurate la universitat universitatea ea „Spiru Haret”, Haret”, Bucur Bucureşti, eşti, 1999 ; Buciuceanu Mariana,modalităţi Aspecte ale resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi.-în Asistenţa socială şi justiţia juvenilă: de procesului integrare şidecooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005 ; Ghidul consilierului de   probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004 ; Durnescu Ioan - coordonator, Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, Craiova, 2003 ; Institutul de Reforme Penale, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007 ; Milicenco Stela, Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa.-în: Asistenţa socială şi justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005 6

Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici. – în: Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999; Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– caz ).– în: Integr Integrare areaa social socialăă postpe postpenal nalăă a inf infrac ractor torilo ilorr înt între re realita realitate te şi perspe perspecti ctive. ve. Materi Materiale alele le con confer ferinţ inţei ei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999; Brezeanu Ortansa - coordonator, Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Bucureşti, 1999.

6

 

elib elibera erate te din din dete detenţ nţie ie,, precu precum m şi cons consid idere erent ntee prac practi tice ce în cont contex ext: t: elab elabor orar area ea unui unui pl plan an de supra suprave vegh ghere ere,, colab colabora orarea rea într întree ofic oficii iile le de executare şi poliţie în domeniul eficientizării activităţii de supraveghere, etc.

7

 

CAPITOLUL 1 ASPECTE ALE REINTEGRĂRII SOCIALE A PERSOANELOR  ELIBERATE DIN DETENŢIE 1.1 Rolul instituţiilor de stat în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie

1.1.1 Consideraţii generale Conţinutul procesului de reintegrare şi recuperare, practic, nu poate depăşi nivelul actual de educaţie, cultură, aspiraţii şi civilizaţie al întregii societăţi. Finalitatea spre care se tinde, adică aceea ca deţinutul să traversezepedeapsa fără a i se altera personalitatea şi comportamentul, iar la liberare să-şi manifeste opţiunea de a duce o viaţă în respect faţă de lege şi normele morale, constituie astăzi o problemă a modelului de educaţie în societate, iar soluţionarea ei nu stă doar în faţa sistemului penitenciar, ci şi a întregii societăţii. Este mai bine să previi decât să pedepseşti. Acest dicton, vechi şi înţelept, se adresează şi subiecţilor, structurilor şi substructurilor instituţionale implicate în activitatea de reeducare a individului. Menţionăm că doctrina criminologiei de tratament conţine o evidentă contradicţie vis-à-vis de această activitate. Abordând  problema  probl ema reintegrări reintegrăriii persoanelor persoanelor deviante deviante şi efectuând efectuând diverse studii, specia specialişti liştiii străini (V.Fox, Peter Lejins, Michèle-Laure Rassat ş.a.) se pronunţă împotriva metodelor general folosite de tratare a infractorilor, argumentându-şi poziţia prin insuficienţa cunoştinţelor ştiinţifice în domeniul dat. Cu toate acestea, trebuie să ţinem cont de faptul că cel care săvârşeşte o infracţiune, oricât de gravă ar fi aceasta, aceast a, nu este şi nu poate fi considerat considerat în genere ca irecuperabil irecuperabil şi situat în afara  procesului educativ, ci, dimpotrivă, trebuie implicat cu mai mulă amploare în acest   proces. Problema capătă o intensitate aparte când ne raportăm la recuperarea delincvenţilor minori şi tineri.7

7

Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi.-în  Asistenţa

  socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 170

8

 

În literatura de specialitate se arată că eficienţa procesului de resocializare este determinată de o multitudine de factori, generali şi particulari. Totodată, factor fac torii ii genera generali li se determi determină nă în raport raport cu situaţ situaţia ia social social-eco -econom nomică ică din ţară ţară (realizarea dreptului la muncă, asigurarea cu locuinţă, primirea unui ajutor social), ia iarr fa fact ctor orii ii part partic icul ulari ari,, spec specif ific icii – în raport raport cu si situ tuaţ aţia ia prez prezen entă tă a si sist stem emul ului ui corecţional-penal. corecţional-p enal. Nu este nevoie de o comparaţie comparaţie amplă cu situaţia situaţia celorlalte celorlalte ţări  pentru a realiza faptul că metodele corecţionale utilizate în societatea noastră nu ajung la rezultatele dorite. În ce prieşte elementele de bază ale procesului de reeducare – educaţia prin muncă şi instruirea generală – ele sunt atât de formale şi sărace, încât pot atenua, pentru toată viaţa, dorinţa de a munci cinstit sau a învăţa. Mai concret ne vom opri asupra componentei integrare socială a minorilor eliberaţi din penitenciare în subcapitolul 1.4 al prezentei teze. Ex-deţinuţii, fiind consideraţi persoane defavorizate, au nevoie de ajutor din   partea instituţiilor statale, centrale sau locale, pentru integrarea mai rapidă în so soci ciet etat ate, e, in incl clus usiv iv pe piaţ piaţaa munc muncii ii.. În acel acelaş aşii ti timp mp,, inst instit ituţ uţii iile le resp respect ectiv ive, e, conştientizând faptul că persoanele liberate din detenţie ar putea comite alte infracţiuni, în cazul în care acestea nu au nici o susţinere din partea statului, ar  trebui să se implice implice mai mult, prin acordarea ajutorului ajutorului necesar pentru persoanele respective. Important este de a identifica instituţiile în care persoanele liberate din detenţie au mai multă încredere şi de la care aşteaptă ajutorul necesar. În afară de acestea, acestea, există unele persoane care consideră că de integrarea integrarea pe  piaţa muncii ar trebui să se preocupe şi conducerea instituţiilor penitenciare. Bineînţeles, pentru susţinerea persoanelor liberate din detenţie este nevoie de dezvoltat mai multe servicii pe piaţa muncii care ar contribui substanţial la ocuparea persoanelor respective. Dinn numă Di numărul rul to tota tall al respo respond nden enţi ţilo lor, r, 48,1% 48,1% cons consid ideră eră că servi servici ciil ilee de consiliere consil iere profesională profesională sunt cele mai importante importante pe piaţa muncii. E ceva firesc, în condiţiile în care persoanele date sunt fără meserie. 34,8% din cei chestionaţi

9

 

consideră serviciile de mediere a locurilor de muncă cele mai importante pe piaţa muncii, iar 25,1% - serviciile de consultanţă psihologică.8 Serviciile de consiliere profesională pot fi dezvoltate pe piaţa muncii sub diferite forme. Persoanele liberate din detenţie, participante la sondaj au menţionat mai multe tipuri de servicii servicii necesare pentru a îmbun îmbunătăţi ătăţi situaţia situaţia acestora pe piaţa muncii. Serviciile Servi ciile de consiliere consiliere profesională profesională trebuie trebuie dezvoltate dezvoltate de instituţii instituţii abilitate abilitate să presteze astfel de servicii şi, în acelaşi timp. să fie cunoscute de persoanele liberate din detenţie pentru a facilita accesul la serviciile respective. Cei mai mulţi din respondenţi consideră că serviciile de consiliere profesională trebuie prestate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Un alt tip de servicii, la fel de importante pe piaţa muncii, sunt serviciile de mediere a locurilor de muncă. Prin dezvoltarea acestor servicii, foştii deţinuţi îşi vor spori şansele de încadrare mai rapidă în câmpul muncii datorită cunoştinţelor   pe care le vor acumula. Serviciile de mediere a locurilor de muncă sunt prestate sub diferite forme. O bună parte din respondenţi consideră că au nevoie de servicii de informare privind locurile de muncă vacante.9 La fel ca şi în cazul serviciilor de consiliere profesională, serviciile de medi me dier eree a locu locuri rilo lorr de munc muncăă tr treb ebui uiee să fie fie real realiz izat atee de anum anumit itee in inst stit ituţ uţii ii specializate, dar, în acelaşi timp, cunoscute de persoanele liberate din detenţie. Potrivit sondajului, majoritatea persoanelor chestionate consideră că serviciile de mediere a locurilor de muncă trebuie să fie prestate de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. Serv Se rvic icii iile le de cons consul ulta tanţ nţăă psih psihol olog ogic icăă pe piaţ piaţaa munc muncii ii fac fac part partee din din multitudinea de servicii considerate necesare pe piaţa muncii şi care vin în ajutorul  persoanelor defavorizate de pe piaţa muncii. în condiţiile în care o perioadă mai îndelungată de timp persoana nu reuşeşte să se integreze pe piaţa muncii, serviciile de consultanţă psihologică sunt necesare pentru a scoate persoana dată din starea 8

evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie , Chişinău, IRP, Raport: 2007, pag. 43 9 Brezeanu Ortansa - coordonator, Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Bucureşti, 1999, pag. 45

10

 

de depresie. La fel, serviciile de consultanţă psihologică sunt necesare şi pentru  persoanele care sunt deja angajate în câmpul muncii. Potrivit sondajului serviciile de consultanţă psihologică trebuie dezvoltate sub diferite forme.10 Serviciile de consultanţă psihologică trebuie prestate de specialiştii în domeniu care activează în anumite instituţii specializate. Participanţii la sondaj au menţionat că serviciile de consultanţă psihologică trebuie prestate de instituţiile specializate - 50,0%. 11 Ajutorul pe care persoanele liberate din detenţie îl solicită din partea statului este diferit, în funcţie de problemele cu care se confruntă fiecare persoană în parte şi de ceea ce aceasta doreşte să realizeze. Cei mai mulţi din respondenţi solicită ajutor din partea statului în vederea obţinerii unei anumite meseni ce i-ar permite practicarea unei activităţi - 33,8%. O altă problemă pe care persoanele eliberate din detenţie doresc s-o rezolve cu ajutor aju torul ul statul statului ui constă constă în acordar acordarea ea spaţiu spaţiului lui locati locativ. v. 27,7% 27,7% din respond respondenţ enţii consideră că principalul impediment pentru integrarea pe piaţa muncii îl constituie lipsa spaţiului locativ. De aceea, ei doresc sprijin din partea statului în vederea obţinerii spaţiului locativ. 23,3% din cei chestionaţi consideră că dacă statul ar  impune anumite cote de angajare pentru agenţii economici, ei se vor integra mai rapi ra pidd pe pi piaţ aţaa munc muncii ii.. 15,2 15,2% % din din resp respon onde denţ nţii dore doresc sc obţi obţine nere reaa cred credit itul ului ui  preferenţial de la stat, moment specific pentru categoria de persoane liberate din detenţie care doresc iniţierea propriei afaceri.12 La ieşirea din penitenciar, majoritatea deţinuţilor primesc indemnizaţia unică (1200 lei). Considerăm că această modalitate de ajutor material este puţin eficientă deoarece o bună parte dintre cei din detenţie lucrează şi au sume acumulate la contul de peculiu.

10

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie,

Chişinău, Idem 2007, pag. 45 12 Idem 11

11

 

Eficient ar fi ca aceste surse să fie direcţionale la soluţionarea problemelor  deţinuţilor aflaţi în dificultate.13 în reinte reintegra grarea rea deţinu deţinuţil ţilor or ar trebui trebui să intervi intervină nă societ societate ateaa civ civilă ilă.. Din păcate păcate asociaţiile care se ocupă de acest lucru sunt prea puţine şi nu satisfac decât în mica măsură măs ură nevoil nevoilee deţinu deţinuţil ţilor. or. Organiz Organizaţi aţiile ile non-guv non-guverna ernamen mental talee care încear încearcă că să ofere soluţii pentru reabilitarea socială a persoanelor liberate din penitenciare sunt în număr extrem de redus la noi în ţară, şi ele lucrează în special cu deţinuţii, lăsând înafară informarea şi educarea populaţiei. Punctul de pornire în reintegrarea fostului deţinut în societate este acela că nj trebuie realizat mai mult control decât strictul necesar şi ca fostul infractor să fie susţinut şi motivat să trăiască o viaţă fără infracţiuni prin ajutorul acordat în dezvoltarea lui personală, socială, profesională şi educaţională: control şi securitate contra sprijin şi motivare. Este bine de a oferi foştilor deţinuţi mai mult sprijin neîntrerupt şi eficient, grijă Şi servicii pentru reabilitare. Sarcina principală este de a creş creşte te sigu sigura ranţ nţaa publ public icăă şi de 9 pr prom omov ovaa bine binele le comu comunn prin prin avan avansa sare rea, a, recunoaşterea şi utilizarea sancţiunilor şi masurilor comunitare, în felul acesta reducând nivelul recidivei. Prevenirea recidivei este punctul central, o dată cu integrarea/reintegrarea socială a celor care au intrat în conflict cu legea penală. Un alt scop pentru o reintegrare mai buna a persoanelor eliberate din locurile de detenţie este de a furniza asistenţă foştilor deţinuţi şi familiilor acestora în Perioada custod cus todial ială, ă, prin prin munca munca apropia apropiată tă cu servici serviciile ile penite penitenci nciare are facili facilitân tândd utiliz utilizata ata dete de tenţ nţie ieii baza bazate te ne romu romuni nita tate te şi deţi deţinuţ nuţil ilor or.. Un alt alt scop scop este este:: info inform rmare area, a, în încu curaj rajar area ea şi impl implic icare areaa comu comuni nită tăţi ţiii în rezol rezolva vare reaa prob proble leme melo lorr asoc asocia iate te cu infracţionafitatea. Principalele două ţinte sunt: protecţia societăţii prin acţiuni de evitare a recidivei şi iniţiative care să conducă infractorii către o viaţă decentă. Pentru o reintegrare mai uşoară în societate este necesar ca fostul deţinut să cunoască şi să înveţe regulile societăţii care tot nu sunt suficiente din motiv că este necesară înţelegerea şi respectarea legilor. Fiecare trebuie să înţeleagă că a respecta 13

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, loc. cit.

12

 

legile nu este uşor, dar este absolut necesar dacă vrea să trăiască printre ceilalţi oameni şj să nu fie pedepsit. Orice deţinut trebuie să înţeleagă că societatea încearcă să realizeze o împărţire dreaptă a bunurilor, a locurilor de muncă, a  posibilităţilor de educaţie, a premiilor, a banilor. Depinde de tine să îţi construieşti o viaţă frumoasă învăţând, muncind, punând în valoare talentele. Oamenii se deosebesc unii faţă de alţii. Fiecare are anumite capacităţi, aptitudini, talente. Acestea nu sunt însă suficiente. Este nevoie de muncă şi perseverenţă pentru a ajunge la succes,14 În vederea acordării sprijinului practic de care condamnaţii au nevoie după liberare, serviciile au încheiat numeroase protocoale de colaborare cu instituţii şi organizaţii organi zaţii locale, locale, cum ar fi: agenţiile de formare şi de ocupare a forţei forţei de muncă, muncă,  primăriile, serviciile sociale, direcţiile de protecţie a drepturilor copiilor etc. Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere sunt, de asemenea, competente să ofere servicii de asistenţă, consiliere, programe de resocializare şi de pregătire în vederea liberării pentru deţinuţi. Toate aceste programe se desfăşoară în baza unor  acorduri de colaborare între servicii şi penitenciare. Dacă se examinează sarcinile serviciilor ce lucrează cu persoanele liberate din locurile de detenţie pentru o reintegrare mai eficientă, pot fi identificate  principalele: •

specialiştii să ofere autorităţilor judiciare şi altora informaţii de calitate şi evaluări care să-i asiste în individualizarea pedepsei sau în adoptarea altor  decizii;

•

să ofere infractorilor, pe baza metodelor de asistenţă socială, suport practic, financiar, social şi psihologic;

•

să prevină recidiva în sensul cel mai larg, prin dezvoltarea încrederii în sine şi auto-controlului, dar şi prin consolidarea abilităţilor de a funcţiona în context social;

14

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, loc.cit.

13

 

•

să contribuie la siguranţa publică prin încurajarea infractorilor de a deveni membrii corecţi ai societăţii, prin supravegherea şi monitorizarea acestora în vede ve derea rea re reduc ducer erii ii re reci cidi dive veii şi prin prin dezv dezvol olta tarea rea acel acelor or abili abilită tăţi ţi care care pot pot contribui la integrarea/reintegrarea socială a infractorilor şi la un stil de viaţă  pozitiv;

•

să identifice şi să dezvolte acele calităţi personale sau resurse sociale care  pot susţine reintegrarea cu succes în societate şi pot conduce la construirea unor strategii de viaţă pozitive;

•

să asiste deţinuţii şi să îi pregătească pentru liberare;

•

să asigure asistenţă postpenală a deţinuţilor liberaţi;

•

să ofere asistenţă familiilor infractorilor pentru a menţine şi îmbunătăţi relaţia acestora cu infractorul în vederea eliminării obstacolelor în calea

•

reintegrării sociale; să organizeze medierea între victimă şi infractor;

•

să protejeze comunitatea prin soluţionarea efectivă a conflictelor. Ţinând cont de faptul că comportamentul infracţional este determinat de

numeroşi factori particulari şi sociali, în rezolvarea problemei de resocializare şi reintegrare a condamnaţilor în fiecare caz este necesar un tratament diferenţiat, individual, prin aplicarea celor mai eficiente forme şi metode de lucru. în acest scop trebuie studiate personalitatea şi istoria dezvoltării sale criminale, identificate motive moti vele le şi fa fact ctor orii ii,, care care l-a -auu împi împied edic icat at sâ resp respec ecte te lege legea, a, dete determ rmin inat atee  particularităţile ei psihologice. Persoanele care s-au aflat în detenţie o perioadă îndelungată de timp nu întotdeauna se pot orienta corect în libertate. Dar dacă se iau în calcul restricţiile de regim în penitenciare, reglementarea întregii vieţi şi termenele mari de pedeapsă, comportamentul normal şi orientarea condamnatului devine problematică. Sarcina  principală a unor asemenea acţiuni este de a descoperi capacităţile şi posibilităţile condamnaţilor, de a le stimula iniţiativa.

14

 

1.1.2 Probleme identificate în contextul îndeplinirii de către organele de stat a rolului de reintegrare socială a infractorilor În contextul asistenţei oferite de către stat persoanelor eliberate din detenţie, am putea identifica următoarele probleme principale : 1. Numă Număru rull re redu duss de pers person onal al al se secţ cţii iilo lorr pena penale le impl implic icat at în acti activi vită tăţi ţi de evidenţă şi supraveghere; 2. Im Impo posi sibi bili lita tate teaa ac acord ordăr ării ii servi servici ciil ilor or de asis asiste tenţ nţaa şi cons consil ilie iere re pent pentru ru   persoanele liberate din locurile de detenţie de către specialiştii secţiilor   penale; 3. Lipsa personalul personalului ui secţiei secţiei penale, specializ specializat at pentru activita activitatea tea de evidenţă, evidenţă, supraveghere şi consiliere a minorilor aflaţi în termen de probă; 4. Lipsa cadrelor cadrelor secţiei secţiei penale penale de specialita specialitate te în domeniul domeniul asistenţe asistenţeii sociale şi  psihologie; 5. Spaţ Spaţiu iu şi dotă dotări ri inade nadecv cvat atee acti activi vită tăţi ţilo lorr de asi asist sten enţţă, cons consil ilie iere re şi supraveghere a persoanelor liberate din locurile de detenţie; 6. Cumularea Cumularea funcţiilor funcţiilor speciali specialistulu stuluii secţiei penale penale cu alte atribuţi atribuţiii din cadrul oficiului de executare; 7. Înştii Înştiinţă nţăril rilee privin privindd libera liberarea rea persoanel persoanelor or din detenţie detenţie nu conţin conţin infor informaţ maţii ii  privind comportamentul persoanei în perioada detenţiei; 8. Instituţii Instituţiile le penitenciare penitenciare nu solicită solicită informaţii informaţii referitoar referitoaree la condiţiile condiţiile în care urmează să se întoarcă persoanele liberate din locul de detenţie; 9. În dosarul dosarul personal personal lipseşte lipseşte fişa de identifi identificare care a nevoilor nevoilor beneficia beneficiarului; rului; 10.Activităţile de supraveghere adeseori sunt limitate la simple activităţi de evidenţă curentă a persoanelor; 11. Activităţi de asistenţă şi consiliere nu se desfăşoară cu beneficiari;15

12.Legislaţia Republicii Moldova nu conţine reglementări clare referitoare la acordarea de asistenţă şi consiliere a persoanelor liberare din locurile de detenţie; 15

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 51

15

 

13.Nu poate fi asigurat principiul confidenţialităţii discuţiilor cu beneficiariii; 14.În activităţile de evidenţă şi supraveghere nu sunt implicaţi voluntari; 15.Nu 15 .Nu su sunt nt st stab abil ilit itee parte partene neri riat atee cu inst instit ituţ uţii iile le pres presta tato toar aree de servi servici ciii din din comunitate; 16.Lipsa bazei metodologice de desfăşurare a activităţilor de profilaxie cu  persoanele 17.liberate din locurile de detenţie; 18.Neperfectarea Buletinelor de identitate din lipsa vizei de domiciliu; 19.Persistă blocaje de cooperare între diversele segmente ale executivului, în   procesul de luare a deciziilor în interesul major al persoanelor aflate în dificultate; 20.Cadru normativ incomplet în domeniul reintegrării sociale a persoanelor  liberate din locurile de detenţie; 21.Prestării serviciilor de asistenţă socială la nivel teritorial, ca şi la nivelul central, 22.rămâne confuză din cauza divizării responsabilităţilor între structurile şi nivelurile autorităţilor administraţiei publice; 23.Lipsa 23.Li psa regleme reglementă ntării rii exprese exprese a regleme reglementă ntăril rilor or referit referitoare oare la implic implicare areaa Administraţiei publice locale la asitenţa persoanelor liberate din locurile de detenţie; 24. Cantinele sociale şi centrele de găzduire sunt prezente doar în municipii;

25.Nu 25 .Nu se or orga gani nize zeaz azăă cursu cursuri ri de cali califi fica care re prof profes esio iona nală lă spec specia iale le pent pentru ru  persoanele liberate din locurile de detenţie în toate centrele raionale; 26.În majoritatea cazurilor locurile de muncă oferite nu sunt acceptate; 27. Mecanism ineficient de implicare a persoanelor liberate din locurile de

detenţie la blucrări publice;16

16

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 54-55

16

 

28.Persoanele liberate din detenţie nu cunosc instituţiile administraţiei publice centrale şi locale la care ar putea să se adreseze pentru a obţine un sprijin sau au puţină încrederea în acestea că le-ar putea fi de ajutor; 29.Sănătatea precară a persoanelor liberate din detenţie; 30.Lipsa unei meserii sau a unei calificări; 31.Reticenţ 31.Retic enţaa din partea partea agenţi agenţilor lor econom economici ici privin privindd angaja angajarea rea persoa persoanel nelor  or  deţinute; 32.Lipsa abilităţilor de muncă la persoanele liberate din locurile de detenţie; 33.Privarea de libertate pentru o perioadă mai îndelungată de timp conduce la scăderea competenţei profesionale ; 34.Autorităţile publice locale se implică puţin în angajarea persoanelor liberate din locurile de detenţie; 35.Probleme de discriminare salarială; 36. Restricţiona rea în obţinerea unor posturi mai înalte.17

1.2 Angajarea în cîmpul muncii a persoanelor eliberate din detenţie 1.2.1 Reintegrarea socială prin muncă. Principii generale şi prevederi ale legislaţiei naţionale ale RM în domeniu Cercetările privind rolul angajării în cîmpul muncii a infractorilor eliberaţi din detenţie îi preocupă pe sociologii şi juriştii din întreaga lume de cîteva decenii. În acest sens, este relevant studiul realizat de Eugene Heimler timp de 5 ani, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, pe un eşantion de tineri şomeri, în rezultatul căruia a fost ost elab elabor orat atăă „scal scalaa de funcţ uncţio iona nare re soci social ală” ă”.. S-a cons consta tattat că cei cei care care „funcţionează” în societate au o trăsătură comună, şi anume: a satisfacţiei care corespunde nivelului de frustrare căruia ei îi pot rezista. A fost contruită o scală destinată a măsura relaţia dintre satisfacţia şi frustrarea pe care o persoană le simte la un moment dat şi au fost identificate 5 domenii în care succesul şi eşecul au fost exemplificate: muncă şi interese, securitate financiară, relaţii de prietenie şi relaţii sociale, viaţa familială. De asemenea, au fost identificate 5 domenii în care frustrarea frust rarea blochează blochează activitatea activitatea:: depresia, depresia, alienarea alienarea sau sentimentul sentimentul de persecuţie, persecuţie, 17

Ibidem, pag. 56-57

17

 

simptomele psihosomatice şi, în sfârşit, modalităţile de evadare (precum consumul de alcool). Aplicarea scalei produce un scor pozitiv şi unul negativ. În urma utilizării acestei scale se construieşte un plan de acţiuni şi o anumită perioadă serviciile de probaţiune investesc resurse în această metodă de lucru, după care ea este utilizată de acei practicieni care sunt motivaţi de credinţa că prin ea se reduce infracţionaţitatea.18 În Republica Moldova, dată fiind acuta criză economică cu care se confruntă ţara şi a lipsei locurilor de muncă, problema inserţiei profesionale a persoenelor  eliberate din detenţie este una deosebit de dificilă. Persoa Per soanel nelee elibera eliberate te din detenţ detenţie ie reprezi reprezintă ntă o catego categorie rie de persoan persoanee ce întâlneşte dificultăţi destul de mari în procesul de integrare în societate inclusiv pe  piaţa muncii. Faptul e confirmat din următoarele informaţii, din numărul total de persoane aflate în detenţie la 01 aprilie 2006: 2341 sau 35,5% se afiau pentru prima dată; 2182 sau 33,1% - pentru a doua oară; 1116 sau 16,9% - pentru a treia oară; 960 sau 14,5% se aflau pentru a patra oară şi mai mult. mult .19 Aşadar, aproape 2/3 din numărul persoanelor condamnate se află pentru a doua oară şi mai mult în instituţiile penitenciare. Aceasta demonstrează încă o dată în plus că după liberarea din instituţiile penitenciare persoanele în cauză se adaptează foarte greu la noul mediu, de cele mai multe ori nefiind ajutate de instituţiile abilitate. Lipsa ajutorului din partea instituţiilor abilitate în vederea resocializării  persoanelor liberate din detenţie, imposibilitatea de a se integra pe piaţa muncii, ca rezultat al lipsei unei meserii sau calificări îi determină pe aceştia să comită alte 18

Milicenco Stela,  Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa .-în:  Asistenţa socială şi

 justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 172-175 19

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 39-40

18

 

infracţiuni cu scopul reîntoarcerii lor în instituţiile penitenciare. Revenirea în instituţiile penitenciare reprezintă o soluţie pentru ei de a fi asiguraţi cu un adăpost sau cu hrana necesară, chiar dacă sunt privaţi de libertate. O altă caracteristică cu referire la persoanele aflate în detenţie se referă la statutul statut ul social social al acestora. în tabelul tabelul nr.1 este prezentată prezentată caracteristi caracteristica ca după starea socială a persoanelor aflate în detenţie. Tabelul nr. 120

  Potrivit tabelului nr 1, din numărul total al persoanelor aflate în detenţie, apro ap roap apee 48% 48% îl cons consti titu tuie ie şome şomeri rii. i. Pi Pier erde dere reaa lo locu culu luii de munc muncă, ă, pe peri rioa oada da îndelungată de aflare în şomaj, lipsa unui venit care le-ar asigura un minimum de existenţă determină persoanele în cauză să comită anumite infracţiuni fără a sesiza riscul la care se supun. Din umărul total al persoanelor aflate în detenţie, 6506  persoane sau 98,6% sunt persoane pte de muncă. De cele mai multe ori, în instituţiile penitenciare ajung persoanele cu un nivel redus e instruire. în tabelul nr. 2 este prezentată caracteristica după studii a  persoanelor flate în detenţie.21 Tabelul nr. 2

20

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie,

Chişinău, 2007,evaluarea loc. cit. necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, 21 IRP, Raport: Chişinău, 2007, loc. cit.

19

 

Din datele tabelului nr.2, observăm că persoanele cu studii gimnaziale şi cele cu studii medii generale reprezintă categoriile cele mai mari de deţinuţi. La 01 aprilie 2006, 43,3% din numărul total de deţinuţi erau cu studii gimnaziale şi 41,1% din deţinuţi - cu studii medii generale. În total, aceste două categorii de deţi de ţinu nuţi ţi cons consti titu tuie ie 84,4% 84,4%.. Pers Persoa oane nele le cu un nive nivell de st stud udii ii redus redus sunt sunt mai mai  predispuse la comiterea lor infracţiuni şi, totodată, sunt persoanele care întâmpină mari dificultăţi privind igajarea în câmpul muncii datorita limitării competenţelor   profesionale. De aceea, te necesar un suport din partea instituţiilor guvernamentale în ceea ce priveşte militarea angajării acestora în câmpul muncii. De cele mai multe ori, persoanele eliberate din detenţie nu cunosc instituţiile administraţiei  publice centrale şi locale la re ar putea să se adreseze pentru a obţine un sprijin sau au puţină încrederea în estea că le-ar putea fi de ajutor. În tabelul nr. 3 este prezentată dinamica persoanelor liberate din detenţie care au adresat după ajutor la ANOFM.22

22

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, loc. cit.

20

 

Potrivit tabelului nr.3, în perioada 2000 - 2005 se observă o creştere semnif sem nifica icativ tivăă a persoan persoanelo elorr liberat liberatee din detenţ detenţie ie care s-au adresa adresatt agenţi agenţiilo ilor  r  teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, de la 37 persoane în anul 2000 până la 1485 persoane în anul 2005. Deşi numărul foştilor deţinuţi care s-au adresat agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă a fost într-o permanentă creştere, posibilităţile de angajare în câmpul muncii au fost destul de limitate. Aceasta se observă şi din tabelul de mai sus, în care, cu excepţia anului 2000,  persoanele liberate din detenţie şi angajate în câmpul muncii prin intermediul agenţiifor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă nu a depăşit 8,0%, în cel mai  bun caz. Dificultat Dificultatea ea plasării plasării în câmpul muncii muncii a persoanelor persoanelor liberate din detenţie detenţie de către ANOFM este determinată de mai mulţi factori: •

sănătatea precară a persoanelor liberate din detenţie;

•

lipsa unei meserii sau a unei calificări;

•

reticenţa din partea agenţilor economici privind angajarea persoanelor 

•

deţinute;

•

lipsa abilităţilor de muncă la persoanele în cauză etc.

Aşadar, persoanele liberate din detenţie reprezintă o categorie a persoanelor  defavorizate defavo rizate pe piaţa muncii care au nevoie nevoie de un suport moral şi material în ceea ce priveşte posibilităţile de integrare a acestora pe piaţa muncii. în acest sens se impune o implicare mai mare, atât din partea autorităţilor publice centrale, prin el elab abor orar area ea unor unor poli politi tici ci cl clar aree care care ar faci facili lita ta in inte tegr grar area ea pe piaţ piaţaa munc muncii ii a  persoanelor în cauză, cât şi a autorităţilor publice locale prin utilizarea unor pârghii şi instrumente adecvate ce ar permite angajarea în câmpul muncii a persoanelor  liberate din detenţie.23 Analiza datelor statistice ne oferă posibilitatea de a face o apreciere cantitativă, din exterior al categoriilor persoanelor defavorizate. Dar o importanţă mare are şi studiul calitativ, din interiorul acestor categorii de persoane, pentru a afla cauzele, împrejurările, motivele, nevoile, interesele, doleanţele lor. Pentru a cunoaşte mai 23

Brezeanu Ortansa - coordonator, Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Bucureşti, 1999, loc.cit.

21

 

 bine problemele acestora e nevoie de a comunica cu ei. Din aceste considerente apare necesitatea de a realiza şi un studiu sociologic profund care este prezentat în continuare. Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor eliberate din detenţie este destul de dificilă, în primul rând, datorită faptului că persoanele în cauză sunt considerate de către agenţii economici persoane cu probleme. În al doilea rând, privarea de li libe bert rtat atee pent pentru ru o peri perioa oadă dă mai mai înde îndelu lung ngat atăă de ti timp mp cond conduc ucee la scăd scăder erea ea competenţei profesionale sau, o dată ce cunoştinţele şi abilităţile profesionale nu sunt aplicate aplicate în practică, de nivelul nivelul de calificare calificare al persoanelor persoanelor date şi, ca urmare, se află într-o situaţie de rioritate faţă de alte persoane. în al treilea rând, majoritatea  persoanelor liberate detenţie sunt persoane fără studii profesionale. Deci, acestea nu pot pretinde la ieşene concretă pe piaţa muncii şi, de cele mai multe ori, acestea se angajează ectorul informai al pieţei muncii pentru a desfăşura diferite activităţi auxiliare. De menea, rezultatele sondajului ne demonstrează că aproximativ 53,1% din persoanele chestionate nu deţin o meserie concretă. Din cei care deţin diplome ce atestă o mită calificare 16,7% deţin calificarea de zidar / tencuitor, 10,1 % operator, 12,7% / tractorist, 13,8%, - tehnician, 5,8%-sudor, 5,1% - bucătar, 5,8%contabil / economist, 4,3% - lăcătuş, 2,9% -jurist, precum şi alte meserii. De obicei, înainte de liberarea din detenţie, persoanele în cauză trebuie să ur-ze un in inst stru ruct ctaj aj,, ef efec ectu tuat at de că cătr tree perso persona nalu lull in inst stit ituţ uţii iilo lorr peni penite tenc ncia iare, re, refer referit itor or la iportamentul acestora în exterior şi informarea despre instituţiile la care trebuie să idreseze idrese ze pentru a primi ajutorul necesar. în urma efectuării sondajului, sondajului, persoanel persoanelee stionate înainte de liberate au beneficiat de mai multă informaţie referitoare la: itenţa şi activitatea agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă, drepturile pentru  părea unui post de muncă, situaţia de pe piaţa muncii, activitatea autorităţilor   publice etc. Din numărul persoanelor participante la sondaj, 48,1% nu au avut nici un loc de îcă de când se află în libertate, 23,9% au avut un singur loc de muncă, 12,3% -curi de muncă, 7,5% - 3 locuri de muncă şi 8,2% mai mult de 3 locuri de muncă. 22

 

Angajarea în câmpul muncii reprezintă, la etapa actuală, o problemă destul de dificilă care se confruntă majoritatea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. În acest fel, persoanele care nu au o meserie sau o anumită calificare,  precum  precu m sunt persoanele persoanele liberate liberate din detenţie, detenţie, se află într-o dificultate dificultate şi mai mare comparativ cu persoanele care au studii ce atestă meseria sau nivelul de calificare. Probabilitatea de a ocupa anumit post vacant de către persoanele eliberate din detenţie este cu mult mai mică de celelalte categorii de persoane. Aceasta ne demonstrează şi studiul realizat. Din numărul total al persoanelor liberate din detenţie detenţ ie care au participat la sondaj, doar 28,4% sunt încadrate în câmpul muncii. muncii. Cele mai multe din persoanele angajate activează în întreprinderi private -64,6% din respondenţi, 25,6% activează în întreprinderi de stat iar 9,8% activează în alte tipuri de întreprinderi. Domeniile de activitate a întreprinderile! în care activează   persoanele liberate din detenţie sunt diferite. 22,2% din persoanele chestionate activează în întreprinderile industriale, 22,1% - în întreprinderile agricole, 21.0%în întreprinderile de construcţii, 11,1% în întreprinderile din transport, 16,0% în întreprinderile comerciale şi 7,4% în sectorul bugetar. Durata de angajare la ultimul loc de muncă este relativ mică. Cei mai mulţi din cei chestionaţi activează la ultimul loc de muncă de mai puţin de un an de zile. Majorit Maj oritate ateaa persoan persoanelo elorr libera liberate te din detenţ detenţie ie s-au angaja angajatt indivi individual dual în câmpul muncii sau prin intermediul prietenilor sau rudelor. Relaţiile de rudenie sau de prietenie ale persoanelor liberate din detenţie au avut un rol decisiv în angajarea în câmpul muncii. Aceasta i-a şi determinat pe mulţi angajatori de a angaja astfel de persoane. Pentru persoanele respective sunt mai puţin cunoscute modalităţile de angajare prin intermediul anunţurilor publicate în mass-media sau prin intermediul târgurilor locurilor de muncă. Cu toate că persoanele liberate din detenţie îşi pun mari ma ri sp spera eranţ nţee în auto autori rită tăţi ţile le publ public icee loca locale le,, aces aceste teaa se impl implic icăă mai mai puţi puţinn în angajarea persoanelor date.24

24

Brezeanu Ortansa - coordonator, Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Bucureşti, 1999, pag. 5354

23

 

Conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, angajarea în câmpul muncii trebuie să finalizeze cu încheierea contractului individual de muncă între anga an gaja jatt şi angaj angajat ator or.. La mome moment ntul ul ef efec ectu tuări ăriii st stud udiu iulu lui, i, doar doar 36,6 36,6% % din din cei cei chestionaţi au menţionat că au încheiat un contract individual de muncă cu angajatorul, în timp ce 63,4% nu au făcut acest lucru. Din cei care au încheiat un contract individual de muncă, clauzele care au fost stipulate în acesta se rezumau la: mărimea salariului, condiţiile de muncă, durata zilei de muncă etc. În afară de clauzele oficiale stipulate în contractul individual de muncă, angajatorii, neoficial, pot înainta anumite cerinţe suplimentare faţă de angajaţi, care contravin legislaţiei în vigoare şi care nu sunt menţionate în contractul individual de muncă. De obicei, acestea se referă la: munca prestată peste programul normal de muncă - 28,8%, munca desfăşurată în zile de odihnă sau sărbătoare 28,8%, neac ne acor orda dare reaa conc conced ediu iulu luii core coresp spun unză zăto torr dole dolean anţe ţelo lorr anga angaja jatu tulu luii -2 -21, 1,4% 4% şi neacordarea salariului pe perioada de probă - 21,4%. Luân Lu ândd în cons consid ider eraţ aţie ie fa fapt ptul ul că perso persoan anel elee li libe bera rate te din din dete detenţ nţie ie sunt sunt considerate consid erate persoane cu probleme, probleme, angajatorii angajatorii,, neoficial, neoficial, ar putea înainta anumite cl clau auze ze re refe feri rito toar aree la comp compor orta tame ment ntul ul pers persoa oane nelo lorr resp respec ecti tive ve.. 20,0 20,0% % din din respondenţi au menţionat că angajatorul a stabilit clauze diferite faţă de ceilalţi angajaţi referitoare la comportamentul acestora, ceea ce ne demonstrează intenţiile de discriminare provocate de angajator. Există mai multe modalităţi de stabilire a salariului ia momentul angajării. Potrivit sondajului, 51,7% din respondenţi au menţionat că salariul a fost stabilit de către angajator, 37,9% - conform tarifelor oficiale de salarizare şi 10,3% - în urma negocierilor dintre angajator şi angajat. Ultima etapă a procesului de angajare constă în integrarea noului angajat la locul de muncă. în cazul dat, managementul superior al organizaţiei trebuie să întreprindă măsuri concrete ce ar facilita adaptarea noilor angajaţi la locul lor de muncă. Potrivit sondajului, doar 36,6% din cei chestionaţi au menţionat că la 24

 

angajare au fost luate măsuri din partea angajatorului în vederea integrării mai rapid eîn cîmpul muncii. Aşadar, persoanele liberate din detenţie au anumite restricţii în ceea ce   priveşte obţinerea unor posturi mai înalte - 30,6% din respondenţi, după care urmează supravegherea excesivă din partea superiorilor - 29,0%, probleme de discriminare salarială -25,8% şi marginalizarea din partea colegilor- 14,5%.25 Perioada de timp pentru care persoana s-a aflat în detenţie are implicaţii directe asupra vieţii profesionale a acesteia. Indiferent de durata de timp de in inac acti tivi vita tate te ca cauz uzat atăă de ispă ispăşi şirea rea pede pedeps psei ei,, pers persoan oanaa în cauz cauzăă are de supo suport rtat at anum an umit itee cons consec ecin inţe ţe.. în prim primul ul râ rând nd,, peri perioa oada da de in inac acti tivi vita tate te cond conduc ucee la devalorizarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale, dacă persoana Ie-a avut   pân pânăă la is ispă păşi şire reaa pede pedeps psei ei,, în se sens nsul ul exer exerci cită tări riii unei unei anum anumit itee mese meseri riii sau sau  profesiuni. Dinn numă Di număru rull to tota tall al pers persoa oane nelo lorr part partic icip ipan ante te la sond sondaj aj,, 64 64,6 ,6% % din din respondenţi au fost încadraţi în câmpul muncii înainte de ispăşirea pedepsei, în timp ce 35,4% - nu. Persoanele liberate din detenţie au încercat să se încadreze în câmpul muncii. 69,2% din respondenţi au susţinut că au dorit să se angajeze în câmpul muncii, în timp ce 30,8% nu au dorit acest lucru.26 Din numărul persoanelor chestionate care au dorit să se angajeze în câmpul muncii, 16,6% au dorit să se angajeze la aceeaşi întreprindere unde au activat şi  până la ispăşirea pedepsei, iar 83,4% au încercat să se angajeze în alte organizaţii.  Numărul mare al persoanelor liberate din detenţie care nu au dorit să revină la acelaşii loc de muncă care l-au avut până la ispăşi acelaş ispăşirea rea pedepsei poate fi condiţionat condiţionat de refuzul întreprinderii de a mai angaja astfel de persoane sau din iniţiativa  persoanei date, datorită neîncrederii pe care ar putea-o avea foştii colegi faţă de acesta. Cu toate acestea, doar 19,3% din cei care au dorit să se reangajeze la acelaşi

25

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 41-42 26 IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 42

25

 

loc de muncă pe care l-au avut până la ispăşirea pedepsei au fost acceptaţi de către întreprinderile respective. Este cunoscut faptul că orice loc de muncă asigură, atât persoanei date, cât şi familiei, un anumit venit necesar pentru întreţinere. Sau neangajarea în câmpul muncii ar putea provoca persoanele respective la comiterea unor noi infracţiuni soldate cu privaţiunea de libertate. Unele persoane doresc să se angajeze în câmpul muncii cu scopul de a evita izolarea lor de restul lumii, considerându-se încă o  persoană utilă pentru societate. În încercarea de a se angaja în câmpul muncii, persoanele liberate din detenţie au întâmpinat mai multe dificultăţi. în primul rând, concurenţa destul de mare pe piaţa muncii face ca persoanele în cauză să fie defavorizate în comparaţie cu alte categorii, în al doilea rând, lipsa unei meserii sau profesiuni, ceea ce se întâmplă la majoritatea persoanelor liberate din detenţie, le reduce considerabil oportunitatea de angajare în câmpul muncii. în general, problemele cu care se confruntă foştii deţinuţi în vederea angajării în câmpul muncii, sunt mai multe. Lipsa unui loc de muncă oficial îi determină pe aceştia să realizeze diferite activităţi, caracteristice economiei informale sau să desfăşoare activităţi periodice  peste hotare. Prin urmare, aceasta ne demonstrează faptul că persoanele date nu au un venit stabil, însă au venituri ocazionale insuficiente pentru întreţinerea lor şi a familiei. Deşi activităţile ocazionale pe care persoanele în cauză le desfăşoară nu le asigură un venit stabil de lungă durată, acestea nici nu doresc să se angajeze pentru un salariu mai mic dar cu o stabilitate mai mare în timp. Majoritatea persoanelor  chestionate au susţinut că doresc să se angajeze în câmpul muncii doar pentru un salariu mai mare de 1500 lei. Apare paradoxul, deoarece pentru a pretinde la un astfel de salariu este necesar să deţii o anumită meserie sau profesiune, ceea ce mai rar se întâlneşte întâlneşte la persoanele persoanele liberate din deten detenţie. ţie. Luând în consideraţie consideraţie nivelele nivelele salariilor practicate în diferite ramuri ale economiei naţionale, angajarea în câmpul muncii pentru un salariu mai mare de 1500 lei a unei persoane fără studii 26

 

 profesionale este aproape imposibilă. Aceasta ar putea să se întâmple cel mai mult în sectorul informai. Cu toate acestea, există persoane care ar accepta şi un salariu de minimum 500 lei, doar ca acesta să aibă o stabilitate în timp.27 O bună parte din cei eliberaţi din detenţie, participanţi la sondaj, nici nu au încercat să se angajeze în câmpul muncii. Cauzele pentru care persoanele în cauză nu au încercat să se angajeze în câmpul muncii sunt multiple. în primul rând, lipsa meseriei îi decepţionează pe cei mai mulţi, apreciindu-şi şanseie de angajare la un nivel foarte mic. în al doilea rând, frica de a fi respins demotivează şi mai mult  persoanele date de a căuta un loc de muncă. în al treilea rând, starea sănătăţii nu le  permite multor persoane de a mai desfăşura o anumită activitate. Sau, o bună parte din cei liberaţi din detenţie sunt bolnavi de tuberculoză, care nu le permite să desfăşoare activităţi ce necesită eforturi fizice. Pe de altă parte, angajatorul nu doreşte să accepte astfel de persoane, deoarece s-ar putea îmbolnăvi şi ceilalţi membri ai colectivului, cheltuielile acesteia fiind cu mult mai mari. mar i. După cum se observă, 15,2% din respondenţi nu doresc să se angajeze în câmpul muncii, deoarece doresc să-şi iniţieze propria afacere. însă iniţierea oricărei afaceri impune asumarea anumitor riscuri şi, totodată, sunt necesare, pe lângă sursele financiare, şi anumite cunoştinţe referitoare la afaceri care le-ar permite administrarea mai eficientă a acesteia. Iniţierea şi dezvoltarea propriei afaceri este foarte dificilă în condiţiile actuale, mai ales în cazul când nu ai vreun ajutor din  partea unei persoane terţe sau din partea statului. Pentru persoanele liberate din detenţie, care doresc să iniţieze propria afacere există mai multe facilităţi. După liberarea din detenţie persoanele în cauză trebuie să se adreseze agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în scopul obţinerii ajutorului  pentru integrarea mai rapidă în câmpul muncii. Luând în consideraţie faptul că majoritatea celor liberaţi din detenţie nu au o calificare ce le-ar permite profesarea unei activităţi, agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă ar constitui un mijloc mijl oc pentru găsirea unui loc de muncă vacant. în cazul în care angajarea angajarea acestor  27

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 43

27

 

 persoane este dificilă, acestea pot fi înregistrate ca şomeri. Din numărul total al  persoanelor chestionate care s-au adresat agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, 41,5% au fost înregistrate ca şomeri. Perioada pentru care  persoanele liberate din detenţie au fost înregistrate ca şomeri este diferită. 42,2% au fost înregistraţi ca şomeri o perioadă de până la 6 luni, 35,3% - pe o perioadă de 6-12 luni şi 22,4% pentru o perioadă mai mare de 12 luni.28 În ajutorul ajutorul persoanelor eliberate din detenţie detenţie vine Agenţia Naţională Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi subdiviziunile ei teritoriale. Începând cu 22 august 2000 Agenţia Naţională acordă o indemnizaţie unică  pentru persoanele eliberate din locurile de detenţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 871 din 22.08.2000 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de plată a indemnizaţiei unice pentru persoanele eliberate din locurile de detenţie. De indemnizaţie unică beneficiază persoanele care au fost eliberate şi s-au înregistrat la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 3 luni calendaristice de la data eliberării din locurile de detenţie. La cererea depusă de persoana respectivă în mod obligatoriu urmează a fi anexate copia buletinului de identitate şi copia certificatului de eliberare din locurile de detenţie. Indemnizaţia unică se stabileşte în mărime de 75 la sută din sa sala lari riul ul medi mediuu pe ec econ onom omia ia naţi naţion onal alăă pent pentru ru anul anul pr prec ecede edent nt din din mijl mijloa oace cele le  bugetului de stat, alocate bugetului asigurărilor sociale de stat pentru achitarea ei.29 Astfel Ast fel,, în anul anul 2000 de aceast aceastăă indemn indemniza izaţie ţie au benefi beneficia ciatt 8 persoan persoane, e, în anul 2001 – 265 persoane, în anii 2002 şi 2003 au beneficiat, corespunzător, câte 496 persoane, în 2004 numărul beneficiarilor a crescut până la 1050 persoane, iar  mărimea acesteia constituie 827,85 lei. Cu toate că, conform datelor statistice, statistice, anual sunt eliberaţi eliberaţi circa 1500-2000 deţinuţi, numărul beneficiarilor de indemnizaţia unică este relativ mic din cauză că: 28

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 44 29 Milicenco Stela,  Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa .-în:  Asistenţa socială şi  justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 181

28

 

• există persoane care la eliberare din penitenciar nu dispun de actul de identitate (sau îl pierd) şi de domiciliu permanent, din care motiv nu se pot adresa la agenţiile teritoriale; • în Transnistria Transnistria nu există există agenţii agenţii pentru ocuparea ocuparea forţei de muncă, muncă, iar autorităţile autorităţile transnistrene nu acordă asemenea indemnizaţii; • din cauza barierelor psihologice, un număr mare de persoane eliberate din detenţie nici nu se adresează la agenţii pentru a solicita indemnizaţia. În conformitate cu art.16 din Legea privind ocuparea forţei de muncă şi  protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, nr.102-XV din 13 martie 2003, o responsabilitate a Agenţiei Naţionale este medierea muncii, prin care se realizează comunicarea dintre angajatori şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în scopul corelării cererii cu oferta forţei de muncă. Serviciile de mediere se acordă gratuit tuturor persoanelor care nu dispun sau care doresc săşi schimbe locul de muncă. În cazul Republicii Moldova ele constau în: • difuzarea difuzarea informaţiei informaţiei privind locurile de muncă vacante, vacante, precum şi condiţiile condiţiile de ocupare a acestora. Această direcţie de activitate se concretizează în anunţarea locurilor vacante în presa locală şi republicană, prin intermediul posturilor de radio (spre exemplu, emisiunea radiofonică săptămânală „Piaţa forţei de muncă. Locurile de muncă”), prin editarea buletinului informativ „Piaţa muncii”; • organizarea serviciului medierii electronice în agenţiile din Chişinău, Bălţi şi din raionul Cahul; • desfăşurarea activităţilor de mediere prin aplicarea metodologiei asistenţiale (i (int nterv erviu iu,, consi consili liere ere,, prete pretest stare areaa ca cand ndid idaţ aţil ilor or în conf confor ormi mita tate te cu pregă pregăti tirea rea,, abilităţile şi interesele acestora).30 Politicile sociale în domeniul şomajului presupun şi susţinerea materială a  persoanelor ce se află în căutarea unui loc de muncă prin acordarea indemnizaţiei de şomaj. De menţionat că în anul 2003 a fost modificat esenţial sistemul naţional 30

Milicenco Stela,  Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa .-în:  Asistenţa socială şi

 justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 181-182

29

 

de protecţie socială a şomerilor. Astfel, o dată cu implementarea noii legislaţii,  perioada de acordare a ajutorului de şomaj a crescut de la 9 luni până la 12 luni, iar  mărimea ajutorului de şomaj constituie 50-60% din salariul mediu pe economia naţională pentru anul precedent şi nu se mai reduce la fiecare 3 luni, după cum  prevedea cadrul legislativ vechi. Conform noii legislaţii, perioada de acordare a ajutorului de şomaj şi mărimea lui se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare al beneficiarului şi se acordă numai persoanelor care au contribuit la  bugetul asigurărilor sociale pe o perioadă de cel puţin 12 luni în ultimele 24 luni anterior momentului înregistrării la oficiile forţei de muncă (schema 1). În anul 2003 de ajutor de şomaj au beneficiat 7.606 şomeri din cei 62.273 şomeri înregistraţ înregi straţi,i, ceea ce constituie constituie 12,22% 12,22% (cu 40% mai puţin decât în anul 2002), din cauză că indemnizaţia se acordă doar persoanelor asigurate în sistemul public de asigurări sociale, al căror număr este redus. 31 În anul 2003 au beneficiat de indemnizaţie de şomaj 275 persoane eliberate din locurile de detenţie, ceea ce reprezintă 4 la sută în structura totală a persoanelor  care au obţinut indemnizaţia. Reieşind din aceste restricţii, s-a decis ca, începând cu 1 ianuarie 2005, să se acorde alocaţia de integrare/reintegrare profesională unor categorii defavorizate, care nu au contribuit la bugetul asigurărilor de stat, printre care în primul rând se menţionează şi persoanele eliberate din detenţie. Alocaţia dată este o sumă fixă, neimpozabilă, care se acordă pe o perioadă de cel mult 9 luni calendaristice şi reprezintă 15 la sută din salariul mediu pe economia naţională pe anul precedent.

Schema 1 Perioada stagiului de cotizare, mărimea indemnizaţiei şi durata de primire a acesteia:32 1. nu mai puţin de 1 an − până la 5 ani 31

Milicenco Stela,  Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa .-în:  Asistenţa socială şi  justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare. Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, loc. cit. 32

 Piaţa muncii în Republica Moldova în anul 2003. Raportul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. -Chişinău,  Piaţa

2004.

30

 

50% din salariul pe economie în anul precedent,  perioada de plată 6 luni calendaristice 2. 5 −10 ani  55% din salariul pe economie în anul precedent,  perioada de plată 9 luni calendaristice 3. peste 10 ani  60% din salariul pe economie în anul precedent,  perioada de plată 12 luni calendaristice Finalizând, vom menţiona că actualmente realizarea măsurilor de reintegrare socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit pedeapsa, în special a tinerilor  infractori şi a celor aflaţi la prima abatere, poate fi considerată cea mai complexă componentă, deoarece de reuşita ei depinde statutul social al persoanelor reîntoarse în societate şi bunăstarea întregii societăţi. 1.2.2 Integrarea socială şi încadrarea în cîmpul muncii a infractorilor în viziunea agenţilor economici  Noţiunea de executare a pedepsei la locul de muncă. Sub această denumire este cunoscută o instituţie a dreptului penal care permite instanţei de judecată să di disp spun unăă ca pede pedeap apsa sa în înch chis isor orii ii,, care care nu depă depăşe şeşt ştee 5 ani. ani. apli aplica cată tă pent pentru ru o infracţiune care nu este foarte gravă, să se execute nu într-un loc de deţinere, aşa cum se face în mod normal ci la locul de muncă. În unităţile economice sau instituţiile publice, persoane juridice de drept public sau de drept privat, în anumite cond co ndiţ iţii ii,, dacă dacă scop scopul ul pede pedeps psei ei poat poatee fi real realiz izat at fără fără priv privar aree de li libe bert rtat atee a cond co ndam amna natu tulu lui. i. Dacă Dacă conda condamn mnat atul ul,, fa faţă ţă de care care s-a luat luat acea aceast stăă mă măsu sură, ră, îşi îşi îndeplineşte cu conştiinciozitate obligaţiile de muncă şi de bună conduită şi nu săvârşeşte din nou o infracţiune, în condiţii care să atragă revocarea măsurii, la expirarea expira rea duratei pedepsei aplicate, aceasta se consideră consideră executată. In caz contrar, măsura se revocă, iar condamnatul este pus să execute pedeapsa ori restul de

31

 

 pedeapsă rămasă neexecutată, în condiţiile specifice pedepsei închisorii, adică în  penitenciar.33 Executarea pedepsei la locul de muncă apare deci ca o măsură de politică  penală vizând individualizarea pedepsei cu închisoarea sub aspectul efectuării acesteia, prin substituirea executării pedepsei cu închisoarea în penitenciar cu executarea ei în libertate, prin prestarea unei munci, în cadrul unei întreprinderi sau instituţii, cit anumite privaţiuni destinate să asigure funcţia de constixingere a  pedepsei aplicate. Prin conţinutul, funcţiile şi eficienţa sa, executarea pedepsei la locul de muncă îndeplineşte un rol important în realizarea politicii penale în ţara noastră. Această instituţie îmbină in mod judicios interesele apărării sociale cu interesele individului infractor şi cu nevoile reeducării acestuia. Pe planul interesului general al apărării sociale, executarea pedepsei la locul de muncă asigură o mai profundă şi mai eficientă influenţă educativă a pedepsei, prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile, sub supravegherea unităţii care îl acceptă şi îi ajută să se reintegreze social. Se reduc, totodată, cheltuielile sociale legate de executarea  pedepsei în penitenciar. La rândul său, condamnatul are avantajul că nu este privai de libertate, că nu este separat de familie si de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci, că are posibilitatea de a dovedi, prin fapte de muncă şi prin bună conduită, că s-a îndreptat şi că nu va mai încălca regulile de convieţuire socială, ceea ce îi  poate atrage reintegrarea socială mai rapidă, redobândirea poziţiei sociale şi a  prestigiului de care se bucura înainte de săvârşirea infracţiunii. Aceste avantaje multiple ale executării pedepsei la locul de muncă au fost confirmate în practică, unde aplicarea acestei măsuri a dat bune rezultate. Condiţiile de aplicare a executării pedepsei la locul de muncă sunt prevăzute în Codul Penal şi privesc: a) durata pedepsei aplicate; b) infracţiunile pentru care nu poate fi dispusă; c) acordul scris al unităţii; d) persoana condamnatului; e) aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate. Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea 33

„Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, loc.cit.

32

 

a)

Dura Durata ta pede pedeps psei ei.. Pentr Pentruu a pute puteaa fi exec execut utat atăă la locu locull de mu munc ncă, ă, pe pede deap apsa sa

aplicată inculpatului trebuie să fie închisoarea de maximum 5 ani.  b  b))

Infr In frac acţi ţiun unii pent pentru care care pede pedeap apsa sa nu poat poatee fi execu executa tată tă la lo locu cull de mun muncă că..

Legea prevede că executarea pedepsei la locui de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol, şi tortură. c)

Pers Persoa oana na cond condam amna natu tullui ui.. În legă legătu tură ră cu exec execut utar area ea pedep pedepse seii la locu locull de

muncă, persoana condamnatului interesează sub un dublu aspect: al antecedentelor sale penale şi al capacităţii de muncă. d)

Apre reccierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără pri rivvare de

li libe bert rtat ate. e. Pe lâ lâng ngăă înde îndepl plin inir irea ea cond condiţ iţii iilo lorr menţ menţio iona nate te,, pent pentru ru a se disp dispun unee executarea pedepsei la locul de muncă este necesar ca instanţa judecătorească, ţinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională şi generală, ca şi de posibilităţile acestuia de reeducare, să aprecieze aprecie ze că sunt suficiente suficiente temeiuri că scopul pedepsei pedepsei poate fi atins fără privare privare de libertate. Pentru a ne putea da seama de percepţia percepţia pe care o au agenţii agenţii economici economici faţă de o eventuală propunere de angajare venită din partea unei persoane liberate dintrun Penitenciar sau Centru de Reeducare, am apelat la un sondaj de opinie opinie realizat în România, în 1999, în rândul acestora (al agenţilor economici) reprezentaţi la „Târgul locurilor de muncă", organizat de Agenţia Municipală pentru Ocupare şi Formare Profesională Bucureşti, din subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în perioada 24-25 martie 1999.34 L-a târg au participat aproximativ 60 de societăţi comerciale; dintre acestea, 90% sunt întreprinderi cu capital majoritar de stat restul fiind particulare. Numărul total al locurilor de muncă oferite a fost de 3.000, din care: 162 posturi pentru Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea 34

„Spiru Haret”, Bucureşti, 1999

33

 

saidii superioare. 559 posturi pentru studii medii; pentru muncitori calificaţi s-au oferit peste 1639 posturi, iar pentru cei necalificaţi 336 posturi. Aceste date sunt centralizate, deci. la nivelul Municipiului Bucureşti.35 Sondajul de opinie s-a realizat pe 80% din firmele prezente la târg şi a vizat mai multe probleme. Astfel: la întrebarea ,Aţi angaja, la întreprinderea pe care o reprezentaţi, foşti infractori?", peste 70% din interlocutori au răspuns negativ, motivând motiv ând că acest lucru ar reprezenta un risc mult prea mare. Dintre cei 30% care au răspuns afirmativ, peste jumătate au specificat că ar angaja foşti infractori, dar  numai dacă aceştia ar fi recomandaţi de cineva care i-a avut în grijă şi care poate garanta pentru comportamentul lor, iar angajarea s-ar face mai întâi de probă, pe  posturi ce incumbă o responsabilitate redusă. Aşadar, se constată reticenţa uriaşă pe care o au agenţii economici în a angaja foşti infractori. Din punctul de vedere al structurii capitalului, firmele particulare exprimă în mai mare măsură acest dezacord, acest refuz, faţă de firmele cu capital majoritar de stat. O altă întrebare a sondajului este: „Credeţi că sistemul de executare a unor   pedepse la locul de muncă, urmat de angajare este bun sau nu? Argumentaţi. Peste 80% din respon respondenţi denţi au răspuns răspuns că sistemul este bun, întrucât întrucât asigură o rată scăzută a criminalităţii, iar întreţinerea deţinuţilor din punct de vedere financiar, nu mai cade în sarcina bugetului de stat - deci, implicit a noastră . Restul de 20% care au spus că sistemul nu este bun, au argumentat astfel: foştii infractori aduşi la un loc cu ceilalţi angajaţi provoacă scandaluri, 36certuri, continuă să comită furturi furtu ri şi alte infracţiuni, infracţiuni, prestează o muncă de slabă calitate, concretizată concretizată într-un număr mare de rebuturi etc.

35

Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 36 36 Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 37

34

 

Aproape toţi agenţii care reprezintă societăţi comerciale cu capital ele stat au afirmat că mi s-ar opune reintroducerii obligativităţii pentru întreprindere de a  primi infractori pentru executarea pedepsei; în schimb însă. firmele care au capital  privat se opun (categoric) unei asemenea prevederi. La întrebarea: „Care sunt criteriile de acceptare, respectiv, de respingere la angegarea unui fost infractor, răspunsurile au fost următoarele: • apro aproxi xima mati tivv 25% 25% au af afir irma matt că că ar ar lua lua în în con consi side dera rare re ia ia o eve event ntua uală lă anga angaja jare re de acest fel dacă individul respectiv este la prima condamnare; •

pest pestee 40% 40% din din fi firm rmee ar anga angaja ja aces aceste te per perso soan ane, e, nnum umai ai dac dacăă s-ar s-ar do dove vedi di foar foarte te

 buni meseriaşi, capacitate testată în perioada de probă; •

în fine fine,, 30% 30% din din agen agenţi ţiii econ econom omic icii ar anga angaja ja ffoş oşti ti inf infra ract ctor ori, i, num numai ai dac dacăă

aceştia ar fi însoţiţi la angajare de o persoană (cadru didactic, instructor, maistru ete.) care să garanteze, să răspundă pentru ei. sau dacă foştii infractori ar avea asupra lor o scrisoare de recomandare (de caracterizare) de la locul unde au executat pedeapsa care să precizeze comportamentul lor; •

5% -alte opinii. În ceea ce priveşte gradul de ocupare al locurilor de muncă oferite, prin

intermediul unui astfel de „Târg de locuri de muncă”, prin perspectiva anilor  trecuţi, s-a constatat a fi foarte scăzut, undeva în jurul valorii de 40-50%. Motivul principal pentru acest fapt sunt salariile foarte mici. atât în sectorul de stat, cât şi în sectorul particular; media salariului net oferit era în luna martie 1999 de 850.000 lei româneşti; deci, suficient pentru a-l face pe (eventualul) şomer  să renunţe la şomaj şi la o eventuală „muncă la negru" pentru o slujbă de 8 ore pe zi şi prost plătită.37 Trebuie precizat că la data organizării „Târgului de locuri de muncă'', s-a oferit un număr important de posturi chiar pe calificările cel mai des asigurate în  penitenciare si centre de reeducare: tâmplar, legumicultor, electrician, tinichigiu,

37 Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea

„Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 37-38

35

 

frezor, bucătar, croitor-confecţioner şi altele. Cu toate acestea, posturile anterior  amintite, au rămas în proporţie foarte ridicată - neocupate. Pentru a avea o imagine a dinamicii pieţei muncii, cercetătorul F.R. Preda întreprins la sfârşitul lunii aprilie, 1999 o nouă investigaţie la Agenţia Municipală Bucureşti Bucureş ti pentru Ocupare şi Formare Formare Profesional Profesională. ă. Analizând Analizând structura structura posturilor  posturilor  oferite, el a constatat din nou că cele mai multe sunt pzntru muncitori calificaţi (845 posturi) si pentru cei necalificaţi (135 posturi). Se observă, de asemenea, multe posturi vacante chiar pe meseriile şi calificările cel mai des însuşite în  penitenciare şi centre de reeducare. Aşadar, demersul cercetătorului a vizat o tatonare în vederea definirii ofertei locurilor de munca către foşti condamnaţi pentru a avea unele date în direcţia unor  observaţii cu privire la modul în care condamnaţii ar putea fi angajaţi în sectorul  public sau privat. Se constată, în urma anchetei efectuate, că nu există nici la nivelul agenţilor  economici şi nici la nivelul Agenţiei pentru Ocupare şi Formare Profesională, un   pro progra gram m sp spec ecia iall conc concep eput ut şi apli aplica catt pent pentru ru spri spriji jini nirea rea şi anga angaja jarea rea foşt foştil ilor  or  infractori. Un sondaj similar a fost realizat de către Institutul de Reforme Penale în

Republica Moldova, în anul 2006. Din numărul total al agenţilor agenţilor economici participanţi participanţi la sondaj, sondaj, doar 10,0% au menţionat că au persoane angajate care s-au aflat în detenţie, însă numărul lor  este foarte mic. Majoritatea Majoritatea agenţilor agenţilor economici participanţi participanţi la sondaj (68,8%) au menţionat menţi onat câ au angajate angajate câte o persoană persoană care s-a aflat în detenţie şi doar 2,7% au angajate mai mult de 7 persoane, foşti deţinuţi. deţinuţi.38 Motivele pentru care agenţii economici au angajat persoane care s-au aflat în detenţie sunt diferite. Unii agenţi economici au angajat astfel de persoane din simplul considerent că acestea nu prezintă un pericol pentru organizaţie, fără a face vreo discriminare faţă de ceilalţi angajaţi. De asemenea, o bună parte din agenţii 38

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 45-46

36

 

economici participanţi la sondaj au angajat astfel de persoane la rugămintea rudelor şi prietenilor acestora, asigurând câ persoanele date nu prezintă pericol  pentru organizaţie. Cum e şi firesc, la momentul angajării este necesară încheierea unui contract individual de muncă. în cazul dat, 77,0% din agenţii economici participanţi la sondaj au menţionat că au încheiat încheiat un contract contract individual individual de muncă cu persoanele persoanele care s-au aflat în detenţie, iar 23,0% nu au făcut acest lucru. 92,0% din agenţii economici care au încheiat un contract individual de muncă susţin că acesta nu diferă de contractele individuale de muncă încheiate cu ceilalţi angajaţi. Totuşi, 8,1% au menţionat că conţinutul contractelor individuale de muncă încheiate cu  persoanele date diferă de conţinutul contractelor individuale de muncă ale celorlalţi angajaţi. angaja ţi. Aceasta ne vorbeşte vorbeşte şi de o anumită discriminare discriminare faţă de persoanele date din partea agenţilor economici.39 În mare parte, agenţii economici participanţi la sonaaj sunt satisfăcuţi de activitatea pe care o desfăşoară persoanele care s-au aflat în detenţie. 53,0% sunt mulţumiţi de activitatea desfăşurată de persoanele respective, 43,0% sunt relativ mulţumite şi doar 4,0% sunt foarte mulţumite de persoanele respective. în mare parte, agenţii economici nu doresc să angajeze persoane care s-au aflat în detenţie. Doar 35,0% din agenţii economici chestionaţi ar accepta să angajeze  persoane care s-au aflat în detenţie, în timp ce 65,0% nu doresc să angajeze astfel de perso persoan ane. e. Moti Motive vele le pent pentru ru ca care re agenţ agenţii ii econ econom omic icii nu dores dorescc să anga angaje jeze ze  persoane care s-au aflat în detenţie sunt variate. Aşadar, 35,9% din agenţii economici chestionaţi nu doresc să angajeze  persoane liberate din detenţie deoarece, în opinia lor, acestea reprezintă un pericol   pentru organiz nizaţie. 24,9% cred că perso rsoanele date ar putea influenţa compor com portam tament entul ul celorl celorlalţ alţii angajaţ angajaţi,i, destab destabili ilizân zând, d, astfel astfel,, climat climatul ul social social din organizaţie. 23,3% nu ar angaja astfel de persoane datorită lipsei  profesionalismului. Aceasta o confirmă şi datele statistice, deoarece din numărul 39

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 46

37

 

total de deţinuţi la moment peste 80% au doar studii medii generale sau studii gimnaziale. 15,9% nu ar angaja astfel de persoane, deoarece angajaţii actuali nu ar  dori acest lucru.40 De altfel, angajaţii economici nu prea ar accepta sâ angajeze persoane care sau aflat în detenţie chiar dacă instituţiile guvernamentale le-ar impune acest lucru. 52,0% din agenţii economici ar accepta să angajeze persoane care s-au aflat în detenţie numai dacă statul le-ar impune acest lucru, în timp ce 48,0% nu ar  accepta, chiar dacă ar fi impuşi de către stat să facă acest lucru. 41 În condiţiile în care întreprinderea şi-ar reduce activitatea, primii pe lista disponibilizării sunt angajaţii fără experienţă, angajaţii aflaţi la pensie şi angajaţii care s-au aflat în detenţie. Aşadar, cel mai muit agenţii economici doiesc ca auiuntaţile publice iocdie să se impl im plic icee în asig asigura urare reaa pers persoa oanel nelor or respe respect ctiv ivee cu spaţ spaţiu iu lo loca cati tivv - 44,3 44,3%. %. De asemenea, 3Ste necesară instruirea profesională înainte de liberarea din detenţie în vederea obţi-lerii unei anumite calificări care ar facilita angajarea acestora în câmpul muncii. De fapt, 34,1% din agenţii economici participanţi la sondaj au menţionat că autorităţile publice ocale ar trebui să acorde sprijinul necesar în vederea instruirii profesionale a acestor persoane. 21,6% din agenţii economici chestionaţi solicită asigurarea asistenţei sociale sentru categoriile date de persoane.

Probleme în angajarea în cîmpul muncii a persoanelor eliberate din detenţie: •

  Nu Nu se orga organi nize zeaz azăă curs cursur urii de cali califi fica care re prof profes esio iona nală lă spec specia iall pent pentru ru  persoanele liberate din locurile de detenţie în toate centrele raionale;

•

În majoritatea cazurilor locurile de muncă oferite nu sunt acceptate;

•

Mecanism ineficient de implicare a persoanelor liberate din locurile de detenţie la lucrări publice;

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 46 41 Idem 40

38

 

•

Persoanele liberate din detenţie nu cunosc instituţiile administraţiei publice centrale şi locale la care ar putea să se adreseze pentru a obţine un sprijin sau au puţină încrederea în acestea că le-ar putea fi de ajutor;

•

Sănătatea precară a persoanelor liberate din detenţie;

•

Lipsa unei meserii sau a unei calificări;

•

Reticenţa din partea agenţilor economici privind angajarea persoanelor  deţinute;

•

Lipsa abilităţilor de muncă la persoanele liberate din locurile de detenţie;

•

Privarea de libertate pentru o perioadă mai îndelungată de timp conduce la scăderea competenţei profesionale;

•

Autorităţile publice locale se implică puţin în angajarea persoanelor liberate din locurile de detenţie;

•

•

Persoanele liberate din locurile de detenţie, preponderent, nu au încheiate contracte individuale de muncă cu angajatorul, În afară de clauzele oficiale stipulate în contractul individual de muncă, angaja ang ajator torii, ii, neofic neoficial ial,, pot înaint înaintaa anumite anumite cerinţe cerinţe suplim supliment entare are faţă faţă de angajaţi, care contravin legislaţiei în vigoare şi care nu sunt menţionate în contractul individual de muncă;

•

Probleme de discriminare salarială;

•

Restricţionarea în obţinerea unor posturi mai înalte;

•

Supravegherea excesivă din partea superiorilor;

•

Marginalizarea / izolarea de către colegi;

•

Majoritatea persoanelor liberate din locurile de detenţie nu doresc să se angajeze pentru un salariu mai mic, dar cu o stabilitate mai mare în timp.42  Nici la nivelul Ministerului Protecţiei Sociale nu există programe clare,

coerente şi eficiente pentru combaterea şomajului în rândul foştilor infractori.

42

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, pag. 46-47

39

 

În mome moment ntul ul de fa faţă ţă,, exis există tă mai mai mult multee firm firmee part partic icul ular aree care care asig asigur uraa consultanţă gratuită pentru şomeri, dar nici una dintre acestea nu are în obiectul său de activitate prevăzut special consilierea profesională pentru foştii infractori. Se constată, aşadar, o lipsă aproape totală a instituţiilor specializate pentru integrarea socială şi profesională a fostului infractor. Nu există programe coerente care să ofere soluţii fezabile pentru această categorie. Legătura dintre cei care au asigurat deţinerea şi eventualul angajator nu numai că nu există, dar este şi foarte greu de realizat, atunci când se doreşte expres acest lucru. Faţa Fa ţa de prob proble leme mele le ri ridi dica cate te mai mai sus, sus, suge sugerăm răm ur urmă măto toar arel elee solu soluţi ţiii de rezolvare: a)

Ar treb trebui ui int introd rodus us de de urge urgenţ nţăă un progr program am spe speci cial al,, coor coordon donat at M.P M.P.S .S.F .F.C .C.. ca care re

să asigure supravegherea infractorilor după ieşirea din penitenciar. Programul ar  trebui, de asemenea, să faciliteze legătura dintre locul de deţinere şi principalii angajatori, pentru a le putea oferi acestora informaţii cât mai precise şi sigure despre eventualii doritori de locuri de muncă din rândul foştilor condamnaţi.  b  b))

O alt altăă suge sugest stie ie pe pe care care o fac facem em se se refe referă ră llaa acord acordare areaa de cred credit itee cu do dobân bândă dă

avantajoasă pentru întreprinderile mici şi mijlocii care au cel puţin 5-10% din  personal angajat din rândul foştilor infractori. c)

Susţinere reaa financiară a unui astfel de angajat din part rteea statului, pe o

 perioadă determinată de timp de la angajarea sa, ar încuraja agenţii economici să recruteze astfel de personal. d)

De as asem emen enea ea,, scuti scutire reaa de plat plataa unei unei cot cote di dinn impo impozi zitu tull pe pr prof ofit it sau sau pe

dividende, în cazul angajării foştilor infractori, ar determina firmele să opereze  pentru această alegere. e)

Cunoa unoaşt şter erea ea crit criter erii iilo lorr de anga angajjar aree i-ar -ar face face pe ce ceii in inte tere resa saţi ţi (în (în speţ speţăă pe

foştii infractori) să-şi pună în evidenţă şi să-şi valorifice calităţile şi calificările în vederea ocupării unui loc de muncă.

40

 

f)

O altă propune unere pri rive veşşte comb ombaterea rea cauzelor care duc Ia pro rodducerea rea

fe feno nome mene nelo lorr in infr frac acţi ţion onal ale. e. Astf Astfel el,, date datele le st stat atis isti tice ce au evid eviden enţi ţiat at fapt faptul ul că majo ma jori rita tate teaa in infr frac acto tori rilo lorr prezi prezint ntăă ca caren renţe ţe educ educaţ aţio ional nalee grave grave;; de acee aceea, a, se recomandă o politică mai hotărâtă în domeniul învăţământului, care să asigure o instrucţie mai eficientă şi, implicit, o diminuare a fenomenului infracţional. Astfel, numărul indivizilor care fac obiectul studiilor şi programelor de reintegrare socială şi profesională ar scădea considerabil.43

1.3 Rolul familiei, comunităţii şi organizaţiilor obşteşti şi bisericii, în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie 1.3.1 Rolul familiei în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie Juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii care-şi au originea în acte juridice precum: căsătoria, înfierea, rudenia sau în raporturi asimilate relaţiilor de familie. Din punct de vedere sociologic, familia desemnează grupul social fundamental, care asigură menţinerea continuităţii biologice a societăţii prin procreare, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea către descendenţi a limbii, obiceiurilor, modurilor de conduită. Familia îndeplineşte funcţii fundamentale în raporturile cu individul şi cu societatea. în orice societate, familia reprezintă factorul primordial socializării şi in inte tegr grăr ării ii so soci cial alee a indi indivi vizi zilo lor, r, ca cadru drull fund fundam amen enta tall în inte interi rioru orull cărui căruiaa sunt sunt satisfăcute trebuinţele membrilor săi. Vorbim despre familie socială, din punct de vedere sociologic, şi despre familie legală, din punct de vedere juridic. Considerăm că, din punctul de vedere al integrării şi reintegrării sociale, al prevenirii recidivei, mai importantă este familia socială pentru că, în cadrul acesteia este mult mai probabil să fie prezent acel mediu favorabil pentru cultivarea valorilor morale, culturale şi sociale. în cazul familiei legale, legea impune drepturi şi obligaţii juridice membrilor ei, pe când în cadrul familiei sociale acestea sunt întâlnite mai puţin sau nu sunt întâlnite deloc. Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor economici . – în: Integrarea  socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea 43

„Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 39-40

41

 

În cali calita tate teaa sa de grup grup soci social al-o -omo moge genn şi in inst stit ituţ uţie ie soci social alăă-ju juri ridi dică că fu fund ndam amen enta tală lă,, fa fami mili liaa repre reprezi zint ntăă ca cadr drul ul prin princi cipa pall în inte interi rioru orull cărui căruia, a, pri prinn interm int ermedi ediul ul procesu procesului lui de sociali socializare zare indivi indivizii zii îşi însuşes însuşescc pri primel melee noţiun noţiunii cu  privire la datorie, responsabilitate, interdicţie, marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a conştiinţei morale şi juridice. Familia îndeplineşte, pentru individ şi pentru societate, o serie de funcţii semnificative. Astfel, putem menţiona: 1. Funcţ Funcţii ii bi biol ologi ogice ce şi de repre repreze zent ntare are-co -cons nsta tand nd în sati satisf sfac acer erea ea ceri cerinţ nţel elor or şi necesităţilor sexuale ale partenerilor cuplului conjugal şi asigurarea necesităţilor  igenico-sanitare de dezvoltare normală a tuturor membrilor familiei; 2.

Func Funcţţii peda pedago gogi gico co-e -edu duai aittive ive-v -viizânâ zânâ asi asigura gurare reaa educ educaţ aţie ieii indi indivi vidu dulu luii în

cadrul familiei, socializarea în vederea integrării în societate; 3.

Func Funcţi ţiii de de sol solid idari arita tate te fa fami mili lial alăă - incl incluz uzân ândd aaju juto torul rul baza bazatt ppee

sentimentul de dragoste şi de respect între membrii familiei, mai ales, în momentele grele pe care le întâmpină orice famili; 4.

Func Funcţi ţiii eco econo nomi mice ce-r -rea eali liza zate te prin prin ac acum umul ulare areaa uuno norr ven venit ituri uri pent pentru ru

întreg grupul familia; 5.

Func Funcţi ţiii de rep repre reze zent ntare are-po -potr triv ivii ii Cod Codul ului ui fam famil ilie ieii „ori „oricar caree dint dintre re soţ soţi, i,

exercitând singur acest drept este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ". Potrivit art. 2 din Codul familiei „Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă44între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material". Integrarea socială este un proces social fundamental, caracterizat de o serie de particularităţ particularităţii care, la rândul lor, variază variază de la o societate societate la alta, de la un nivel de organizare socială la altul. După unii autori, integrarea socială presupune acomod aco modare, are, adică adică soluţi soluţiona onarea rea confli conflicte ctelor lor existe existente nte între între diferi diferite te aspira aspiraţii ţii şi atitudini atitu dini comportamen comportamentale, tale, între indivizi, indivizi, clase, putându-se putându-se realiza realiza prin dominare, dominare, compromis, conciliere sau conversiune. Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială  Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 41

44

 postpenală a infractorilor între realitate şi perspective.

42

 

Integrarea socială a unui individ, care a stat izolat de societate o perioadă de timp, se realizează mai greu, dar cu ajutorul familiei, consider că are un grad de reuşită mai mare decât a unui individ care doreşte să se integreze în societate, dar  este lipsit de ajutorul familiei. în sociologia şi criminologia americană problema integrării sociale este tratată ca o parte a teniei ordinii sociale. Resocializarea ca proces de reorientare, stă la baza reintegrării în viaţa socială a indivizilor care au promovat comportamente criminale. Resocializarea este un mijloc de control social aplicat în instituţii specializate şi urmăreşte reorientarea şi remodelarea personalităţii individului deviant, reeducarea lui în consens cu normele de conduită acceptate de societate. În procesul de resocializare un rol important revine mediului familial care,  prin mijloace specifice, poate asigura individului noi raporturi sociale, noi modele de comportament comportament,, ruperea cu faptele faptele delincvente delincvente anterior săvârşite şi reorientarea reorientarea spre scopuri dorite şi permise de societate. Pentru a arăta rolul familiei în integrarea socială a indivizilor, care au săvârşit infracţiuni, am apelat la două studii de caz, pe care le voi prezenta în cele ce urmează:45

Cazul nr. l I. Date personale; 1. Numele şi prenumele: MC. 2. 3.

Vârsta: 34 ani. Infracţiunea: viol.

4.

Conda ondamn mnar area ea:: 3 ani ani di din car caree a exec execut utat at 2 ani ani..

II.

Situaţia familiala:

1.

Tata: decedat.

2.

Mama: 8 clase.

III. II.

Situaţia perso rsonală:

45

Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială   postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 42

43

 

1. Căsătorit: soţia - casnică. 2.

Copii: 2 băieţi minori.

3.

Nive Nivelu lull şcol şcolar ar şi şi de preg pregăt ătir ire: e: 8 clas clasee şi 3 ani ani pro profe fesi sion onal ală. ă.

4.

Ocupaţia: zugrav.

IV.

Modul Modul de integra integrare re în societ societate ate după după exec executa utarea rea pedeps pedepsei: ei:

Cu ajut ajutor orul ul fa fami mili liei ei şi al prie priete teni nilo lor, r, s-a s-a inte integr grat at bine bine în so soci ciet etat ate. e. De la eliberarea sa din penitenciar au trecut 2 ani, perioadă în care şi-a găsit serviciu.

Pentru a observa care a fost aportul familiei în integrarea sa în societate, subiectul a fost de acord să răspundă la unele întrebări: Î.1.: Ce aţi aşteptat să facâ familia pentru a vă integra în societate mai uşor ? R.1.: In primul rând aşteptam ca familia să mă ierte pentru fapta comisă. în special soţia, să mă înţeleagă pentru că, în timpul comiterii faptei eram sub influenţa alcoolului şi nu ştiam ce fac. Mai doream ca familia să mă ajute să depăşesc acest moment şi să mă integrez mai repede în rândul lor. Mă aşteptam ca cei doi copii să nu mă urască pentru ceea ce am făcut, şi să înveţe^din greşelile mele. Î.2.: în ce măsură a răspuns familia aşteptărilor dumneavoastră? R.2.: Integrarea în familie a avut Ioc foarte uşor. întreaga familie m-a ajutat şi m-a susţinut. Toate aşteptările mele mi-au fost realizate. Î.3.: Familia a mai făcut referire la fapta comisă ? R.3.: Nu. Atât eu, cât şi familia mea încercăm să uităm ceea ce am făcut. Aceasta face parte din trecutul meu, iar eu doresc să-mi ajut familia, să am un serviciu bun cu care să-mi întreţin familia. Î.4.: Ce mai puteţi să-mi spuneţi despre familia dv.? R.4.: Vreau să mulţumesc familiei pentru că m-a sprijinit şi m-a ajutat să trec peste momentele grele. Dacă familia nu m-ar fi ajutat nu ştiu dacă aş fi putut să trec peste greşeala mea. îi mulţumesc soţiei şi mamei mele pentru că au avut grijă de copii în lipsa mea.

44

 

 Pentru a observa cum a reacţionat soţia cu privire la fapta comisă i s-au adresat câteva întrebări:46 

Î. 1.: Ce v-a determinat să-l ajutaţi pe soţul dv. după ieşirea din penitenciar ? R.1.: Am încercat sa-1 iert şi să uit ceea ce a tăcut pentru că este tatăl copiilor mei, iar ei au nevoie de el. Mi-a spus că era beat când a făcut acea prostie şi mi-a promis că nu va mai face. Î.2.: Dacă va mai săvârşi alte fapte ilegale îl veţi mai sprijini? R.2.:.: Nu cred R.2 cred că voi mai putea să trec încă încă o dată dată prin prin ce am trecu trecut.t. Şi nu cred că este bine ca cei doi copii ai mei să fie în preajma lui.

Cazul nr. 2 I. Date personale: 1.

Numele şi prenumele: I.M.

2.

Vârsta: 39 ani.

3.

Infracţiunea: înc încăierare.

4.

Cond Condam amna nare rea: a: 2 ani ani di dinn car caree a exec execut utat at 1 an an şi şi 5 lu luni ni..

II.

Situaţia familială:

l. Tata: 7clase. 2. Mama: 4 clase. III. II.

Situaţia perso rsonală:

1.

Căsătorit: so soţia- mu muncitoare.

2. 3.

Copii: 3 copii minori. Nivel ivelul ul şcol şcolar ar şi de pre regă găti tire re:: 8 cl clas ase. e.

4.

Ocupaţia: muncitor.

IV.

Modul Modul de integra integrare re în societ societate ate după după exec executa utarea rea pedeps pedepsei: ei:

Cu ajutorul soţiei a reuşit să-şi găsească un loc de muncă, dar în schimb, părinţii  şi copiii l-au îndepărtai şi nu au o părere bună despre el. 47  46

Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială   postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 43 Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială  Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 44

47

 postpenală a infractorilor între realitate şi perspective.

45

 

Subiectul a fost de acord să răspundă la câteva întrebări: Î. 1.: Ce aţi aşteptat să facă familia pentru a vă integra în societate mai uşor? R.1.: Aşteptam Aşteptam ca întreaga familie familie să mă ajute şi să mă primească primească în rândul lor. Copiii să mă respecte şi să nu mă considere un infractor. Doream ca părinţii mei să nu mă alunge de acasă şi să mă ajute ca să-mi găsesc un serviciu. Î.2.: Ce v-aţi dori ca familia să facă pe viitor? R.2.: Mi-aş dori ca familia mea să mă ieite pentru ceea ce am tăcut şi să fim cu toţii împreună. Aş vrea ca copiii mei să mă considere tot tatăl lor, să mă iubească, să mă înţeleagă şi să nu mă mai judece pentru cele întâmplate.48  Din analiza răspunsurilor subiecţilor şi cuantificând într-un fel opiniile acestora, reiese următoarele: Subiectul nr. 1:

Aşteptări: - înţelegere şi iertare din partea familiei pentru fapta comisă; -

sprijin moral şi afecţiune;

-

acce accept ptar aree de de căt către re fam famil iliie, ca membr embruu dep depllin al aces aceste teia ia..

Familia i-a oferit: - accepiare şi iertare: -

sprijin moral şi material:

-

grijă faţă de copiii subiectului.

Concluzii parţiale: - De observat că aşteptările subiectului se îndreptau spre nevoi de natură moral-afectivă. Fami Famili liaa răs răspu pund ndee aşt aştep eptă tări rilo lorr mor moral al-a -afe fect ctiv ivee ale ale subi subiec ectu tulu lui, i, oferind. în plus, suport material.  La subiectul nr. 2

Aşteptări: - înţelegere şi iertare; -

sprijin moral;

-

acceptare de de că către pă părinţi şi şi ccoopii;

Familia i-a oferit: - acceptare şi iertare; -

spri spriji jinn mor moral al şi mate materi rial al,, dar dar ofe oferi rite te num numai de soţ soţie. ie.

Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială  Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 44

48

 postpenală a infractorilor între realitate şi perspective.

46

 

Concluzie Conclu zie parţială: parţială: - aşte aştept ptări ările le subi subiec ectu tulu luii nr. nr. 2 sunt sunt iden identi tice ce cu cele cele ale ale subiectului nr. 1; -

aş aşte tept ptăr ăril ilee mora morall-a -afe fect ctiv ivee ale ale subi subiec ectu tulu luii sunt sunt înd îndep epli lini nite te par parţi ţial al,,

doar de către soţie. Din confruntarea aşteptărilor subiecţilor cu ceea ce au oferit cele două familii reiese că: 1.- La baza integrării familiale, ca premisă a reintegrării sociale, stau în primul rând factori de natură morală, afectiv-emoţionali. 2.- La primul caz, toate aşteptările i-au fost îndeplinite; de aici, presupunem că reintegrarea a avut loc şi datorită sprijinului întregii familii. 3.- La cel de-al doilea caz, aşteptările subiectului s-au îndeplinit doar din partea soţiei.49

Concluzii privind rolul familiei în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie: Plecând de la concluziile mai sus formulate, ne permitem a avansa şi o ipoteză legată de viitorul parcurs social al subiectului nr.2: dacă răspunsul familiei la nevoile şi aşteptările psiho-afective şi emoţionale ale fostului condamnat este  parţial, atunci probabilitatea recidivei acesteia este mai mare.

49

Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în:   Integrarea socială   postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 45

47

 

1.3.2 Rolul comunităţii în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie Soci So ciet etat atea ea ac actu tual alăă se conf confrun runtă tă di dinn ce în ce ma maii mult mult cu difi dificu cult ltăţ ăţil ilee cotidiene, marile probleme legate de economia în tranziţie, rata şomajului în cont co ntin inuă uă creşt creştere ere,, scăd scădere ereaa nive nivelu lulu luii de tr trai ai care. care. în mare mare măsu măsura, ra, conc concură ură,, împreună cu alţi factori, la creşterea necontrolată a ratei criminalităţii. Făcând parte integrantă din comunitatea noastră care, de cele mai multe ori. îi tratează cu indiferenţă şi tinde să-i marginalizeze. foştii infractori se confruntă şi ei cu problema reintegrării sociale. Dacă sunt ajutaţi sau nu de comunitatea din care fac parte sau dacă aceasta este aptă pentru a le acorda un sprijin real - sunt unele dintre întrebările la care am dorit să găsim un răspuns prin cercetarea de teren ale cărei concluzii le vom preciza în comunicarea de faţă. Investigaţia în cauză a avut la bază aplicarea unui chestionar pe un eşantion de 150 de subiecţi care provin din 3 zone ale României (municipiul Bucureşti, judeţul Buzău - oraşul Râmnicu Sărat şi judeţul Galaţi - municipiul Galaţi) – câte 50 din fiecare zonă -, având vârsta cuprinsă între 18 şi 70 de ani (30% între 20 şi 30 de ani, 40% între 35 şi 45 de ani şi 10% între 50 şi 70 de ani). Persoanele Persoa nele în cauză provin din medii sociale sociale diferite diferite (10% sunt pensionari), pensionari), iar în ceea ce priveşte priveşte pregătirea pregătirea şcolară 55% dintre dintre subiecţii subiecţii investigaţi investigaţi au studii studii medii şi 45% studii superioare. Din cei 150 de subiecţi, 30 - câte 10 din fiecare judeţ -sunt întreprinzători mici şi mijlocii, deci oameni implicaţi direct în procesul de integrare socială  postpenală a foştilor infractori. Precizând faptul că informaţiile culese prin chestionar au fost mult mai largi, în continuare, ne vom opri doar la câteva dintre aspectele cele mai importante ce ne-au fost furnizate. Astfel, prin răspunsul dat la prima întrebare („dacă un fost infractor este pus în imposibilitate de a se reintegra în societate şi dacă dv. aţi putea, cum l-aţi ajuta?"), peste 80% din subiecţii intervievaţi şi-au afirmat disponibilitatea de a 48

 

ajuta un fost infractor în imposibilitate de a se reintegra social. Cei mai mulţi dintre aceştia consideră, însă, că ajutorul pe care ar fi în măsură să îl ofere este (har de ordin moral, spiritual sau pentru obţinerea. Când este vorba de un ajutor concret, real, doar 35% dintre ei s-ar implica implica direct; ceilalţi ceilalţi transferă în sarcina sarcina unui organ competent sau în cea a statului o asemenea responsabilitate. Sugestia în această direcţie direcţ ie este este răspuns răspunsul ul unui unui subiec subiect,t, potriv potrivit it căruia căruia:: „Cânds „Cândsoci ocieta etatea tea,, famil familia, ia, instituţiile publice, biserica şi alţi factori, vor face, dacă nu totul, măcar ceva, dar  concret, real pentru aceşti oameni, semeni de-ai noştri, atunci vom avea speranţa că aceştia nu vor mai fi răni pe trupul unei societăţi bolnave".50 Pe aceeaşi linie de gândire putem încadra şi răspunsurile date la întrebarea  privitoare la soluţiile ce se pot găsi pentru a preveni recidiva şi marginalizarea foştilor condamnat?": 45% dintre interlocutori susţin ideea intervenţiei statului prin oferirea de locuri de muncă, pentru a-i determina pe foştii infractori să renunţe la comiterea de noi infracţiuni, pe când 33% consideră ca fiind necesară înfiinţarea unor organizaţii neguvernamentale care să se ocupe în mod special de reinserţia foştilor condamnaţi, prevenind astfel recidiva.51 Criminalii Crimi nalii,, violatorii, violatorii, hoţii, patentaţii patentaţii există cu sau fără voia noastră, iar ei, din păcate, sfârşesc prin a ajunge iar acolo de unde au plecat. Reţinerea de a oferi ajutorul necesar celor aflaţi în discuţie se datorează tocmai neîncrederii manifestate în infractori. Privitor la acest fapt, peste 37% din subiecţi consideră că ar fi afectaţi dacă un in infr frac acto tor, r, în fu func ncţi ţiee de fa fapt ptaa comi comisă să le-a le-arr deve deveni ni cole colegg în acti activi vita tate teaa  profesională. Deşi peste 60% consideră insignifiant acest lucru, totuşi, posibilitatea recidivei rămâne o problemă nerezolvată de care se lovesc mulţi dintre membri comunităţii.52 50

Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii în reinserţia socială a foştilor infractori .- în:  Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 15 51 Idem 52 Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii în reinserţia socială a foştilor infractori .- în:  Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 15-16

49

 

în demersul nostru am abordat, după cum au specificat încă de la început, un număr de 30 de subiecţi din rândul întreprinzătorilor mici şi mijlocii. La întrebarea adresată acestora dacă ar fi de acord să angajeze un fost condamnat, răspunsurile sunt egal distribuite pentru „DA" şi „NU". Cei care răspund afirmativ îşi motivează alegerea prin dorinţa de a acorda ,/* doua şansă1 celui în cauză, concretizată concretizată de 60% dintre ei prin aceea că ar fi de acord să le ofere un loc de muncă. Cei care răspund negativ se tem de recidivă, de o virtuală infracţiune al cărei subiect ar fi ei înşişi. Dintre celelalte persoane investigate, alte altele le decâ decâtt într întrep eprin rinză zăto tori riii ca care re au răspun răspunss la în între treba bare reaa dacă dacă ar avea avea vreo vreo importanţă import anţă motivul pentru pentru care o persoană a fost condamnată condamnată în situaţia în care ar  deveni colegi de activitate, în proporţie de 60% au răspuns că nu i-ar deranja acest lucru.53 La întrebarea „Ce părere aveţi faţă de indiferenţa manifestată de societate în ceea ce priveşte pe foştii condamnaţi; sunteţi de acord cu această atitudine ?", 80% dintre cei chestionaţi au răspuns că nu sunt de acord- Rostul de 20% din persoanele care au răspuns afirmativ şi-au motivai răspunsul prin faptul că foştii condamnaţi sunt irecuperabili sau că aceştia, prin atitudinea ostilă, sunt un potenţial pericol  pentru societate. Răsp Ră spun unsu suri rile le date date la o al altă tă în într treb ebar aree pr prin in care care se solic solicit ităă pers persoa oane nelo lor  r  investigate soluţii pentru prevenirea recidivei şi a marginalizării foştilor infractori sunt mai nuanţate. Unii consideră că este de datoria organelor competente să suprave sup raveghe gheze ze activi activitat tatea ea fostul fostului ui infrac infractor tor după după ieşire ieşireaa din penite penitenci nciar; ar; alţii alţii optează pentru sprijinirea acestuia de către toţi membri societăţii. Cei mai mulţi (55% din eşantion) atribuie un rol major penitenciarului care, în opinia lor, ar  tr treb ebui ui să mode modele leze ze pers person onal alit itat atea ea cond condam amna natu tulu lui, i, să-i să-i anih anihil ilez ezee po porn rnir iril ilee infracţionale şi să-l pregătească cu mai mult interes pentru viaţa postdetenţie, inclus inc lusiv iv printr printr-o -o reconve reconversi rsiee profes profesion ională ală.. In acest acest sens, sens, unul dintre dintre subiec subiecţi ţi suge su gere reaz azăă chia chiarr o re regă gănd ndir iree a si sist stem emul ului ui de orga organi niza zare re a peni penite tenc ncia iare relo lor, r, regulamentele de ordine interioară a acestora trebuie să fie opera participării 53

Idem

50

 

componentelor din domenii diferite (psihologie, pedagogie, sociologie, judiciar, militar), iar, pe de altă parte, se impune înfiinţarea unor cabinete socio-psihologice, care să ofere sprijinul psihologic necesar reeducării şi îndrumării deţinuţilor. Aceasta pentru ca foştii deţinuţi să nu mai rămână ca răni pe trupul unei societăţi bolnave, iar munca prestată pe perioada detenţiei trebuie să fie percepută ca un act util şi nu punitiv. Acest din urmă tip de răspunsuri vizează, însă. scopul   ped pedep epse seii as astf tfel el cum cum se desp despri rind ndee el din din prev preved eder eril ilee Codu Codulu luii Pena Penall dar dar în reproş rep roşuri urile le gener generat atee de cr creş eşte terea rea recid recidiv ivei ei şi nu opţi opţiun unea ea pent pentru ru execu executa tarea rea   ped pedep epse seii în peni penite tenc ncia iarr - opţiu opţiune ne ca care re,, conc concret retiz izat atăă în răsp răspun unsu suri rile le date date la întrebarea între barea privind utilitatea utilitatea detenţi detenţiei ei într-o astfel de instituţie instituţie - nu depăşesc 40 de  procente. Suntem de părere că şi o asemenea proporţie este mare dacă se reţine faptul că prin întrebarea din chestionar li s-a atras atenţia ca în răspunsurile date să ţină seama şi de faptul că penitenciarele fiind instituţii bugetare sunt întreţinute de comunitate.54 Se pare că întrebarea, dacă este necesar sau normal ca societatea să izoleze  persoanele care au fost condamnate, a fost receptată mai mult sub raportul riscului  pe care-1 prezintă pentru societate nucleul dur al criminalităţii (infracţiuni săvârşite cu violenţă, criminalitatea organizată etc.) care, mediatizat excesiv, impresionează mai mult, amplificând astfel sentimentul de frică şi insecuritate, din moment ce doar 20% din subiecţi au optat pentru izolarea infractorului. Acest procent coincide cu ce cell al su subi biec ecţi ţilo lorr ca care re cons consid ider erăă in indi dife feren renţa ţa st stat atul ului ui ca just justif ific icat atăă pent pentru ru infractorii periculoşi şi irecuperabili. O altă întrebare plasează subiectul chestionat în postura unui virtual infractor  deţinut într-un penitenciar. Cerându-le opinia privitoare la tratamentul la care s-ar aştepta să-i supună comunitatea după executarea pedepsei, doar 15% dintre persoanele chestionate acceptă ideea unui tratament dur din partea acesteia - ceilalţi şi-ar dori o egalitate 54

Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii în reinserţia socială a foştilor infractori .- în:  Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 17

51

 

în drepturi, dar nu legală, ci morala, „dreptul de a mă trata ca pe un om normal" avea să răspundă unul din subiecţii chestionaţi. În privinţa caicelor fenomenului infracţional, în general, şi a recidivei, în sp spec ecia ial, l, 60% 60% dint dintre re perso persoan anel elee ches chesti tion onat atee au rele releva vatt li lips psaa de inst instruc rucţi ţiee a infractorului, permisivitatea sistemului legislativ, toleranţa prea mare din partea societăţii, anturajele nocive în care pătrund viitorii infractori, neînţelegerea corectă, în spiritul normelor de conduită moral-civică, a ideii de libertate şi. nu în ultimul rând. sărăcia şi lipsa unor perspective de redresare economică. La întrebarea „O credeţi că ar trebui făcut de către noi toţi penfru reducerea numărului de infractori 80% din subiecţi au pus pe primul plan educaţia, ca fenomen social complex, care situea/ă omul în poziţia de subiect şi obiect al cunoaşterii. Cei chestionaţi au mărturisit necesitatea îmbunătăţirii educaţiei în familie, şcoală, ca şi cea moral-religioasci cu accent mai mare pe respectarea legilor în vigoare şi, nu în ultimul rând, pe relansarea ce va duce la ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi, implicit, al prevenirii prevenir ii fenomenului.55 În accepţiunea persoanelor chestionate, educaţia trebuie avută în vedere în două privinţe: -

educ educaţ aţia ia prei preinf nfra racţ cţio ional nală, ă, asig asigur urat atăă sis siste tema mati ticc şi şi ddir irij ijat ată, ă, de cătr cătree ffam amil ilie ie sau sau

 prin şcoală; -

educ educaţ aţia ia post post-d -det eten enţi ţie, e, asig asigur urat atăă si sist stem emat atic ic de soci societ etat ate. e. Ac Aces estt di dinn urm rmăă

aspect este mai puţin concret pentru subiect, neexistând o certitudine în privinţa modalităţilor de reeducare a celor ce au fost condamnaţi. Inform Inf ormaţi aţiile ile furniz furnizate ate de invest investiga igaţia ţia în speţă, speţă, pun în eviden evidenţă ţă aspect aspectee interesante ale procesului de reintegrare postpenală a foştilor infractori - proces ce se desfăşoară pe fondul crizei pe care o traversează societatea românească (lipsa locurilor de muncă, nivelul redus de trai, rata ridicată a şomajului, inflaţia în continuă creştere etc.) şi a creşterii fenomenului criminalităţii cu toate efectele sale 55

Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii în reinserţia socială a foştilor infractori .- în:  Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 18

52

 

negative, inclusiv sentimentul de insecuritate socială pe care acesta 1-a indus în comunitatea umană. În acest context general, foştii infractori sunt priviţi, în genere, prin prisma efectelor formelor grave de manifestare a criminalităţii. Deşi există anumite rezerve, faţă de evoluţia celor care au executat o   pedeapsă cu privare de libertate, se observă, totuşi, o deschidere a membrilor  comunităţii şi spre receptarea corectă a problemelor cu care aceştia se confruntă la revenirea lor în societate. De altfel, este şi foarte greu să vorbim de integrare socială postpenală, trebuie să existe înţelegere din partea comunităţii, când asemenea activitate nu este instituţionalizată pe profilul actualului sistem social - după ce vechiul sistem a fost îndepărtat îndepă rtat ca fiind fiind necorespunzăt necorespunzător. or. Aceasta şi expli explică, că, cel puţin în parte, opiniile opiniile subiecţilor investigaţi de a plasa răspunsurile, în general, organelor de stat sau unora dintre factorii de control social implicaţi. Considerăm, de aceea, că a venit timpul ca vechiul sistem de reglementare a reinserţiei sociale să fie înlocuit - sunt suficienţi 10 ani de gândire - cu unul care să corespundă posibilităţilor pe care le poate oferi economia de piaţă. piaţă.56 În acelaşi sens, ar trebui să se implice şi organizaţiile neguvernamentale (fundaţii, asociaţii etc), mergându-se până la special izajea unora dintre ele, mai ales cele care-şi zic umanitare, pentru buna integrare postpenală. Este timpul ca societatea să aibă pregătite instrumentele necesare de intervenţie, de sprijin moral, intelectual, chiar sprijin material dacă situaţia este şubredă din acest punct de vedere. Considerăm că tinerii trebuie trataţi cu un grad mai mare de afectivitate, să fie atraşi, nu respinşi pentru că aroganţa în asemenea cazuri poate avea efecte nedorite pentru cel care are nevoie de ajutor. 1.3.3 1.3 .3 Rolul Rolul organiz organizaţi aţiilo ilorr obşteş obşteşti ti şi a biseric bisericii ii în reinte reintegra grarea rea social socialăă a  persoanelor eliberate din detenţie 56

Benescu O., Unele consideraţii privind locul şi rolul comunităţii în reinserţia socială a foştilor infractori .- în:  Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999, pag. 19

53

 

În ultimii ani a fost ajustat cadrul legal al cooperării între sectorul public şi cel privat privat de servic servicii ii social sociale, e, deschi deschizân zându-s du-se, e, astfel astfel,, una dintre dintre perspe perspecti ctivel velee importante de dezvoltare a sistemului de protecţie socială. Având atât suportul organizaţiilor occidentale, cât şi cel guvernamental, s-a dezvoltat rapid o reţea amplă de ONG-uri cu obiective în domeniul social. Conform datelor Ministerului Justiţiei, la 1 ianuarie 2006, în Republica Moldova au fost înregistrate 3156 organizaţii neguvernamentale naţionale şi internaţionale.57 Reţeaua ONG-urilor din Domeniul Social s-a constituit la 1 august 2002 şi întruneşte la ora actuală circa 355 ONG-uri din ţară, constituită din 6 uniuni / alianţe de ONG-uri pe domenii: •

Alianţa ONG-urilor din domeniul medico-social;

•

Alianţa ONG-urilor din domeniul Protecţiei Persoanelor cu disabilităţi;

•

Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei;

•

Alianţa ONG-urilor din domeniul Protecţiei Sociale a Persoanelor în Etate;

•

Forul Organizaţiilor de Femei din Republica Moldova;

•

Reţe Re ţeau auaa ONGONG-uri urilo lorr di dinn Repu Republ blic icaa Mold Moldova ova ce acti active veaz azăă în dome domeni niul ul HIV/SIDA, ITS şi Narcomaniei.

ONG-urile şi-au îmbunătăţit imaginea atât la nivelul opiniei publice, cât şi la nivelu niv elull autori autorităţ tăţilo ilor. r. încred încrederea erea în succes succesul ul eventu eventuale alelor lor colabo colaborări rări a crescu crescutt simţitor. Multe dintre acestea au acumulat o bogată experienţă şi un grad înalt de competenţă, aspecte ce pot fi valorificate în dezvoltarea ulterioară a sectorului. Până de curând colaborarea a fost în general punctuală, pe proiecte sau pe cazuri specifice. Recent se tinde spre un parteneriat, spre un program comun, majoritatea ONG-urilor active, funcţionale încheind sau fiind în curs de finalizare a unor  convenţii de colaborare cu DMPDC, dar şi cu Consiliile locale şi raionale, având drept obiectiv prioritar realizarea unei baze de date comună.

57

www.justice.gov.md

54

 

Responsabilitatea principală în domeniul social trebuie să fie şi să rămână a statului. Rolul statului în protecţia socială în general este fundamental. Rolul ONG-urilor este unul complementar, fără să poată substitui însă rolul statului. Rolul complementar se referă la preluarea unor probleme neacoperite de sistem, iniţierea unor servicii pe o problematică socială nouă. ONG-urile pot lucra în parteneriat cu statul, fac împreună proiecte, creează un mecanism pe care îl implementează, după care, dacă mecanismul este dovedit util, st stat atul ul ur urme meaz azăă să pr prei eiaa ac acel el meca mecani nism sm sau sau să-l să-l ofer oferee ON ONGG-ul ului ui respe respect ctiv iv,, asigurându-i finanţarea, atât timp cât există acea problemă socială. Pe de o parte, sectorul non-profit suplimentează oferta publică de servicii, dar oferă, datorită flexibilităţii, posibilitatea dezvoltării unor servicii novatoare care pot fi preluate ca model de sectorul public. Pe de altă parte, în condiţiile în care sectorul public va dezvolta sistemul de servicii primare de asistenţă socială şi va reorganiza serviciile specializate pentru copii, persoane cu handicap, vârstnici etc., va fi necesară externalizarea unor servicii către instituţii private sau non profit. Externalizarea serviciilor va fi posibilă în condiţiile în care ONG-urile au acumulat experienţă în derularea serviciilor înalt specializate. Sectorul neguvernamental poartă o amprentă pozitivă asupra evoluţiei spre   bine a lucrurilor în mai multe sectoare ale vieţii sociale. Evaluarea realizată dovedeşte totuşi că mai puţine la număr sunt ONG-urile ce au în calitate de  beneficiari persoanele liberate din locurile de detenţie. Organi Org anizaţ zaţia ia care care prestea prestează ză servic servicii ii juridi juridice ce şi psiho-s psiho-soci ociale ale din raionu raionull Ungheni este „Centrul de Justiţie Comunitară". Este o organizaţie necomercială, negu ne guver verna name ment ntal ală, ă, cons consti titu tuit ităă în fo form rmăă orga organi niza zato tori rico co-j -jur urid idic icăă de in inst stit ituţ uţie ie obştea obş tească scă.. îşi desfăş desfăşoară oară activi activitat tatea ea în conform conformita itate te cu Consti Constituţ tuţia ia Republ Republici iciii Moldova.

55

55

 

Cent Ce ntru rull acti active veaz azăă în conf confor ormi mita tate te cu prin princi cipi piil ilee li libe bert rtăţ ăţii ii asoc asocie ieri rii, i, democraţiei, umanismului, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, colaborează cu organele de stat, organizaţii neguvernamentale. Specialiştii din cadrul centrului: Creează condiţii pentru reabilitarea socială şi psihologică a persoanelor libera te din locurile de detenţie •

Acordă asistenţă persoanelor liberate din locurile de detenţie ;

•

Se elaborează plan individual de intervenţie psiho-socială pentru reabilitare şi reintegrare socială a persoanei liberate din locurile de detenţie ;

•

Se acordă asistenţă psiho-socială persoanelor liberate din locurile de detenţie de către psiholog şi asistent social;

•

Se aplică programe de reabilitare şi de dezvoltare a abilităţilor sociale pentru grupuri de clienţi ;

•

Se acordă asistenţă pentru găsirea locului de muncă, continuarea studiilor,  pentru reîntoarcerea în familie, precum şi pentru rezolvarea altor probleme sociale.

Organizaţia neguvernamentală care prestează servicii juridice şi psiho-sociale din r-nul Călăraşi este Centrul Juridic de protecţie „Epitrop". Scopul centrului este de a acorda servicii juridic efamiliilor aflate în situaţii de risc. Anga An gaja jaţi ţiii centr centrul ului ui au la evid eviden enţă ţă ci circa rca la 50 copi copiii care care erau erau pre predi disp spuş uşii infracţionalităţii şi care au săvârşit deja o infracţiune. Serviciile acordate au fost: •

Acţiune în judecată

•

Consiiliere juridică gratuită

•

Orientarea profesională

•

Tutelă, curatelă

•

Indemnizaţii de diferite tipuri

Tot în cadrul acestui centru au fost organizate tabere de vară timp de o lună  jumătate pentru minorii delicvenţi.

56

 

Există Exi stă o organi organizaţ zaţie ie neguver neguvernam nament entală ală în satul satul Scoren Scorenii „Civis „Civis", ", care este este frecventat de 51 copii diferiţi. Directorul şcolii din sat este managerul acestui centru. În satul Cojuşna activează centrul de plasament pentru copii în dificultate. Obiectivul centrului de a acorda ajutor psihologic, juridic. Copiii locuiesc la centru, dar frecventează şcoala din sat. În Bălţi există centrul de zi „Drumul spre casă" care a implementat mai multe  programe pentru copiii ce sunt pe calea de a comite crime sau care deja au comis crime. „Drumul spre casă" este un centru de plasament temporar pentru copiii străzii. În Cahul se organizează lucrul de prevenţie cu copiii în situaţie de risc (2 Centre  pentru copiii străzii, FIMIDA, Centrul „Contact"). În mun. Chişinău servicii de asistenţă juridică şi psiho-socială specializate  pentru persoane liberate din detenţie le întâlnim în cadrul activităţii organizaţiei SlEDO, SlE DO, aceste acesteaa fiind fiind insufi insuficie ciente nte pentru pentru satisf satisface acerea rea necesi necesităţ tăţilo ilorr întregu întregului lui municipiu.58 Pentru asistenţa minorilor liberaţi din locurile de detenţie pot fi implicate următoarele organizaţii prestatoare de servicii de asistenţă juridică şi psiho-socială: Satisfacerea necesităţilor religioase este o prioritate a multor deţinuţi. în toate regiunile în care s-a realizat misiunea de evaluare a necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanele liberate din locurile de detenţie s-a constatat că ei îşi pot satisface necesităţile religioase în dependenţă de valorile spirituale şi concepţiile proprii. Nu există o evidenţă strictă a categoriilor de lăcaşe sfinte vizitate de persoanele liberate din locurile de detenţie şi nici a cultelor religioase a acestora. Această constatare este validă pentru zona de nord, centru şi sud. în toate zonele nominalizate respondenţii au menţionat că accesul la literatura religioasă, în special Biblia, este nelimitat şi orice ex-deţinut o poate accesa când doreşte.

58

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, loc.cit.

57

 

În toate regiunile unde s-a realizat evaluarea, există condiţii pentru a fi satisfăcute necesităţile religioase, a avea acces la literatura religioasă, însă nu se  pune acentul pe activizarea lucrului respectiv cu această categorie de beneficiari. Satisf Sat isface acerea rea necesi necesităţ tăţilo ilorr religio religioase ase se realize realizează ază în depende dependenţă nţă de cerinţe cerinţele le individuale. Fiecare ex-deţinut mergând la biserică are acces la Biblie, numai să fie dorinţă din partea lui. Nici un cult religios nu stopează accesul la el, realizează mese de binefacere atât biserica ortodoxă, cât şi alte religii. Mai des persoanele liberate din locurile de detenţie merg la cultul Penticostal, unde sunt hrăniţi. În unele localităţi se înregistrează experienţe de diminuare a delicventei  juvenile Prin intermediul religiei. Spre exemplu în raionul Călăraşi mai mult se ţine legătura cu mănăstirile Hârjauca, Hârbovâţ, Reciula, Frumoasa. Unii copii delicvenţi sunt plasaţi la diferite mănăstiri şi frecventează şcoala din localitate. Asupra fiecărui minor se întăreşte un călugăr care are grijă de acest minor. Minorii asistă ia slujbe religioase, liturghie S-au înregistrat rezultate pozitive ale educării minorului în mănăstire. În zona de centru persoanele liberate din locurile de detenţie vizitează frecvent cultul penticostal, unde sunt hrăniţi. Baptiştii mai mult atrag persoanele liberate din locurile de detenţie, iau în familie şi au grijă de copii delicvenţi, dau  pachete de sărbători. In această zonă persoanele liberate din locurile de detenţie sunt atraşi mai frecvent frecvent de cultul cultul penticostal penticostal,, mănăstirea mănăstirea din oraşul Ungheni unde  pot munci şi unde sunt hrăniţi. În Străşeni cultul penticostal are un centru „Maranata", care se ocupă de copiii predispuşi infracţionalităţii. La acest centru există şi sală de calculatoare  pentru aşa categorie de copii. Biserica ortodoxă are centrul „Prometeu". După lecţii toate categoriile de copii vin la centru, unde pot servi masa. Aici există cercul pe interese: fetele pot învăţa să croşeteze, băieţii învaţă să cioplească în lemn. Sunt duşi în excursie la diferite mănăstiri. mănăstiri.59

1.4 Reintegrarea socială a minorilor eliberaţi din detenţie 59

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, loc.cit

58

 

În unanimitate se admite faptul că, din punct de vedere ştiinţific, educarea şi, mai ales, reeducarea individului, trebuie să înceapă devreme. Astăzi, minorul delincvent poate fi găsit destul de des în stradă fără „a beneficia” de tratament, nici chiar de simplele măsuri de educaţie. La etapa actuală, activitatea instituţiilor care au at atri ribu buţi ţiii dire direct ctee fa faţă ţă de mino minori riii deli delinc ncve venţ nţii este este orie orient ntat atăă mai mai mult mult la organizarea lucrului de prevenire şi doar foarte puţin spre activitatea de reeducare. Crimele comise de minori în perioada aflării la evidenţă la organele de   pol poliţ iţie ie au cresc crescut ut cu 25%, 25%, fa fapt pt ce mărtu mărturi rise seşt ştee desp despre re inef inefic icie ienţ nţaa lucr lucrul ului ui individual profilactic cu această categorie.60 Lacunele procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi se completează şi prin concluziile echipelor mobile de avocaţi, asistenţi sociali şi  psihologi din cadrul evaluărilor desfăşurate de către Institutul de Reforme Penale: rata mărită a recidivei minorilor se datorează informaţiilor insuficiente acordate de către organele judiciare cu privire la pedeapsa cu eliberarea condiţionată, iar ca efect minorii nu conştientizează caracterul antisocial al faptei săvârşite şi riscul pe care îl vor avea în cazul încălcării repetate a legii; lipsa unui cadru adecvat de resocializare a minorilor în urma procesului de judecată (minorii fiind categorizaţi şi marginalizaţi de către comunitate); absenţa unei persoane specializate care să-i supervi sup ervizez zezee pe parcurs parcursul ul ispăşi ispăşirii rii pedeps pedepsei ei condiţi condiţional onale. e. În condiţ condiţiil iilee în care care  problema „copiilor străzii” se accentuează şi riscă să creeze o anumită imagine a ţării în exterior, este necesară o colaborare mai amplă între organele de poliţie şi instit ins tituţi uţiile ile de resort resort (inspe (inspecto ctorat ratele ele şcolare, şcolare, fundaţ fundaţiil iilee de ti tinere neret,t, Minist Ministerul erul Educaţiei61 etc.). Pe plan legislativ trebuie reorganizat şi sistemul de ocrotire a minorilor adaptat realităţilor actuale.

60

Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi .-în:  Asistenţa

  socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 170 61

Plauzibilă, în acest context, este colaborarea dintre Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Educaţiei în cadrul căreia, la 23 martie 2004, a fost elaborat un plan comun de acţiuni privind combaterea criminalităţii juvenile, unde ca sarcină prioritară este monitorizarea şi evaluarea situaţiei copiilor rămaşi fără supravegherea maturilor cu acordarea asistenţei sociale.

59

 

În spatele activităţilor formal-reglementate ale instituţiilor specializate în tratarea tinerilor delincvenţi găsim o fenomenologie umană diversă care uneori ajută, alteori împiedică procesul de reeducare a minorilor. Între acestea, grav afectată este imaginea şi experienţa minorilor cu „adultul”: mulţi minori provenind din familii cu tensiuni acute între părinţi, fiind timp îndelungat martori ai unor  conduite la limita moralităţii din partea acestora, au suportat pedepse şi privaţiuni arbitrare sau chiar au fost îndemnaţi să comită infracţiuni. Menţionăm că numai cunoaşterea personalităţii minorilor nu este suficientă atâta timp cât influenţele masive, câteodată hotărâtoare pentru destinul lor, vin din partea vieţii de grup, a relaţiilor interpersonale ce se stabilesc între ei pe timpul executării măsurii.62 Întru realizarea reinserţiei sociale a minorilor reeducaţi şi pentru a se evita recid rec idiv ivel ele, e, ac acţi ţiun unil ilee de reedu reeduca care re tr treb ebui uiee să se ba baze zeze ze pe anum anumit itee princ princip ipii ii ştiinţifice, îndeosebi pe cele de nuanţă psihosociologică şi pedagogică, stipulate şi în actele internaţionale de bază pentru activitatea procesului de resocializare: • Principiul intervenţiei precoce, unul dintre principiile de bază, susţine ideea că un delincvent ocazional sau un predelincvent poate fi reeducat mai uşor decât un recidivist; • Principiul individualizării măsurilor, acţiunilor şi metodelor de reeducare; • Principiul coordonării şi continuităţii acţiunilor de reeducare şi de reinserţie socială a minorilor şi tinerilor; • Princ Princip ipiu iull cont contin inuă uări riii ac acţi ţiun unil ilor or educ educat ativ ivee şi de spri spriji jini nire re psih psihos osoc ocia ială lă şi 63 economică a minorilor şi tinerilor reeducaţi. Programele Progra mele reeducative reeducative ce se desfăşoară desfăşoară în instituţii instituţiile le speciale speciale trebuie să ia în considerare o mare diversitate de categorii de minori, astfel fiind posibilă satisfacerea exigenţelor „principiului personalităţii” prevăzute de Regulile de la Beij Be ijin ing, g, sanc sancţi ţiun unil ilee pent pentru ru orice orice mino minorr deli delinc ncve vent nt fiin fiindd mode modela late te conf conform orm 62

Basarab M., Răspunderea penală a minorilor, Studia Universitatis Babeş – Bolyai, Iurisprudenţia, 1, 1992, Cluj Napoca, pag. 103 63 Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi .-în:  Asistenţa   socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 172

60

 

gravit gra vităţi ăţiii delict delictelo elorr comise comise,, circums circumstan tanţel ţelor or person personale ale şi atitud atitudini iniii releva relevate te de minor. Meto Me tode dele le şi te tehn hnic icil ilee de lu lucru cru cu mino minori rii, i, pe lângă lângă cele cele carac caracte teri rist stic icee întregului proces de resocializare (educaţia prin muncă, munca educativă (morală,  juridică, religioasă), lucrul individual, instruirea generală, justiţia de restabilire), sunt grupate uneori după scopul urmărit, toate împreună constituind un instrument de in inte terve rvenţ nţie ie.. Pr Prin intr tree princ princip ipal alel elee te tehni hnici ci util utiliz izat atee în lucru lucrull cu mino minori riii − autoevaluarea, consilierea; influenţa pozitivă; terapia cognitivă − este necesar a statua o serie de modalităţi de recuperare a minorilor infractori bine determinate şi argumentate, în activitatea de aplicare a cărora un loc aparte ocupă psihologul şi asistentul social specializaţi în psihologie şi asistenţă penitenciară, dat fiind faptul că anume ei ar putea oferi explicaţii şi rezolva problemele frecvente din mediul impus. În acest sens evidenţiem: • O formă amplă de lucru − programul de terapie socială ce porneşte de la cunoaşterea şi combaterea cauzelor generatoare şi favorizante a delincvenţei la nivel niv el macroso macrosocia cial,l, psihos psihosoci ocial al şi indivi individua dual.l. În procesu procesull de reeduc reeducare are trebui trebuiee inclusă şi formarea poziţiei sociale active − în condiţiile izolării, arta şi capacitatea de a trăi se manifestă nu prin planificarea şi pregătirea unor evenimente importante realizării unor scopuri, dar prin capacitatea de a trăi o zi fără neplăceri. neplăceri .64 • O direcţie de acţiune este realizarea unor expuneri şi dezbateridespre lume şi viaţă, special concepute pentru minori. Se contează pe faptul că însuşirea lor de către minorii delincvenţi va permite formarea mai rapidă a concepţiei morale despre conduita de fiecare zi, după ce aceştia vor fi puşi în libertate. Trebuie să menţionăm că această acţiune este în plină desfăşurare în şcolile speciale din Româ Ro mâni niaa şi Fede Federa raţi ţiaa Rusă Rusă,, te teme mele le fi fiin indd prev prevăz ăzut utee în orel orelee de acti activi vită tăţi ţi săptămânale. 64

În acest sens putem menţiona activitatea Institutului de Reforme Penale care în iunie 2004 a organizat un seminar  de instruire pentru psihologi şi asistenţi sociali „Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor”, axat pe câteva direcţii importante: dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi de rezolvare a problemelor, restructurarea cognitivă a atitudinilor, valorilor şi convingerilor antisociale, dezvoltarea raţionamentului moral şi a responsabilităţii pentru  propriul comportament.

61

 

• Alte Alte di dire recţ cţii ii de ac acţi ţiun une: e: id iden enti tifi fica care rea, a, cons constr trui uire reaa şi menţ menţin inere ereaa relaţ relaţii iilo lor  r  interpersonale pozitive între minorii din grupele formale. În acest proces trebuie să fie antrenat tot personalul didactic, utilizându-se principiile sociometriei şi ale testului corespunzător, precum şi caracteristicile psihosociale ale grupurilor mici, accentuându-se astfel importanţa modelării raporturilor dintre minorii internaţi  pentru întregul proces reeducativ. • Drept metodă de resocializare, care are succese mari în ţările dezvoltate, dar nu cunoaşte o practică în ţara noastră, menţionăm metoda relaţiilor de grup. Ea se   bazează pe teoria asociaţiilor diferenţiale şi constă în punerea infractorului în contactt cu grupuri sociale care respectă legea, aplicându-se contac aplicându-se în general în perioada perioada de probaţiune sau de eliberare condiţională.65 O problemă cu aspecte practice reale şi imediate în analiza procesului de resocializare este ilustrată prin limitele şi implicaţiile calităţii vieţii de detenţie asupra resocializării infractorilor, precum şi corelaţia standardului de viaţă al deţi de ţinu nuţi ţilo lorr di dinn peni penite tenci nciare are cu norm normel elee inte intern rnaţ aţio iona nale le priv privin indd tr trat atam amen entu tull deţi de ţinu nuţi ţilo lor. r. Crimi Crimino nolo logul gul germ german an F.Li F.List st a conc conchi his: s: „Cu „Cu cât cât mai mai tânăr tânăr este este condamnatul privat la libertate, cu atât mai mare este probabilitatea că el va repeta actul delincvent”. Altfel spus, cu cât mai devreme unii indivizi tineri ajung să fie încarceraţi în instituţiile penitenciare, cu atât mai puternic şi intensiv ei absorb moralitatea comunităţii deviante şi cu atât mai dificil este de a-i reîntoarce pe calea unei vieţi normale. Un individ care a comis un delict şi pentru prima dată este condamnat, dar care nu are înclinaţie spre activitate criminală, se adaptează la situaţie devenind cu timpul un infractor cronic. Statistica arată că circa 80% dintre cei condamnaţi a doua oară comit crime mult mai grave.66 65

Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi .-în:  Asistenţa

  socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 173-

174 66

Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi .-în:  Asistenţa

  socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 174

62

 

Persoanele anterior judiciarizate comit aproape o treime din omoruri, o  pătrime din violuri şi mai mult de o treime din furturi. Penalistul A.Prins spunea: „Sociabilitatea omului, resocializarea lui nu se învaţă închizându-l pe condamnat în solitudinea solitudinea şi formalismu formalismull închisorii”. închisorii”. Or, practica practica demonstrează demonstrează că nu are rost de a-i constrânge constrânge pe cei răi prin pedeapsă, dacă nu-i faci mai buni prin aceasta. aceasta. În acelaşi timp, se acceptă ideea că mediul penitenciar este incapabil de a influenţa  pozitiv personalitatea celor încarceraţi. Reuşita procesului de resocializare şi de reinserţie socială depinde de capacitatea structurilor extrapenale nerepresive, de ac acee eeaa în lite literat ratura ura de spec specia iali lita tate te se susţ susţin inee cu in insi sist sten enţă ţă că acti activi vita tate teaa de reintegrare a minorilor şi tinerilor delincvenţi se realizează mai bine atunci când reeducarea lor are loc în instituţii cu regim de semilibertate sau chiar sub forma libertăţii, cu condiţia ca şi metodele de reeducare să fie elaborate în mod diferenţiat şi individualizat, pe baza unei abordări interdisciplinare – juri riddice,  psihopedagogice şi sociologice. Recupe Rec uperare rareaa social socialăă a condam condamnaţ naţilo ilorr rămâne rămâne scopul scopul suprem suprem al oricăru oricăruii sistem penal-executiv. Astăzi, foarte frecvent deţinuţii de toate categoriile fac relatări de tipul: „viitorul este prea nesigur pentru a-mi face proiecte serioase” sau „timpul pierdut nu-mi permite să mă mai fac om de treabă”. Lacunele resocializării condamnaţilor prezintă un real pericol pentru interesele umanitare ale societăţii în sfera securităţii umane şi impune o analiză şi prelucrare ştiinţifică a acestei  probleme. Gradul de elaborare a acesteia − atât în limitele juridice generale, cât şi în cele procedural-penale în particular este insuficient. Devine tot mai evident faptul că justiţia nu poate fi administrată în afara comunităţii pe care trebuie să o servească. Instituţiile statale trebuie întotdeauna să se ocupe de toate nevoile infractorului, fiind necesară implicarea comunităţii. Este important ca activitatea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere să se desfăşoare cu atragerea şi implicarea comunităţii în procesul de reintegrare socială a persoanelor condamnate la detenţie şi sancţiuni neprivative de libertate, prin aceasta cooperarea fiind transformată în parteneriat cu societatea civilă. Astfel realizându-se un transfer 

63

 

 parţial nu doar al posibilităţii de acţiune, ci şi al responsabilităţii faţă de societatea civilă, care devine un participant real în procesul de resocializare. În cadr cadrul ul proc proces esul ului ui de re reso soci cial aliz izar are, e, rein reinse serţ rţia ia soci social alăă a mino minori rilo lor  r  delincvenţi poate fi considerată cea mai complexă componentă, deoarece de reuşita acesteia depinde statutul social al tânărului redat societăţii.67 Actualmente, realizarea reintegrării sociale pentru infractorii tinerii şi cei aflaţi la prima abatere reprezintă cheia progresului şi competenţei în justiţia penală. Este necesară unirea eforturilor specialiştilor jurişti, psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, sociologi, pentru a elabora programe viabile de recuperare socială a unui număr cât mai mare de delincvenţi, iar instituţiile speciale de reeducare cu o activitate bine concepută să devină „un loc unde se renaşte”. Astăzi, problema „readaptării” tinde să fie completată cu tema mult mai difuză a „readaptării sistemului execuţional-penal” la ritmurile şi orizonturile teoretice actuale.68

67

Basarab M., Răspunderea penală a minorilor, Studia Universitatis Babeş – Bolyai, Iurisprudenţia, 1, 1992, Cluj Napoca, pag. 108 68 Buciuceanu Mariana,  Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor şi tinerilor delincvenţi .-în:  Asistenţa   socia socială lă şi justiţ justiţia ia juveni juvenilă: lă: mod modali alităţ tăţii de integr integrare are şi cooper cooperare are.. Cul Culege egere re de artico articole le ela elabor borate ate în baz baza a comunicărilor la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005, pag. 175

64

 

CAPITOLUL 2 SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR ELIBERATE DIN DETENŢIE 2.1 Noţiuni generale de supraveghere Supravegherea persoanelor eliberate din detenţie este o componentă de bază a ceea ce specialiştii numesc   prevenire prevenire a infracţiunii. Anume supravegherea, alături de asistenţa socială în reintegrare, constituie doi piloni de bază a combaterii comportamentului infracţional şi a recidivei în cazul persoanelor aflate în conflict cu legea.69 Se depun eforturi de supraveghere a persoanelor eliberate din locurile de detenţie prin următoarele acţiuni: -

să se pr prez ezin inte te o dat datăă în în lun lunăă la la ofi ofici ciu, u, unde unde semn semnea ează ză an anga gaja jame ment nt;; să nu părăsească lo loccul de tra raii fără înş înştiinţarea rea serviciulu ului de executare a

 pedepselor penale; -

să nu comită infra raccţiuni sau contrav ravenţii admi dministrat rative; să nu înca ncalce

ordinea publică; -

să în îndr drep eptă tăţe ţeas ască că încr încred eder erea ea acor acorda dată tă de in inst stan anţa ţa de jude judeca cată tă.. Dinn păca Di păcate te,, în preze prezent nt nu exis există tă un meca mecani nism sm regl reglem emen enta tatt juri juridi dicc de

supraveghere a persoanelor eliberate din detenţie, astfel încît, prin consiliere şi asistenţă, să fie prevenită săvîrşirea repetată de către ei a unor infracţiuni grave. Unic Un icel elee meca mecani nism smee de supr suprav aveg eghe here re – anch anchil iloz ozat atee în ti timp mp,, sunt sunt cele cele de supraveghere penală a persoanelor eliberate din detenţie în regimul probaţiunii. La analiza acestui mecanism ne vom şi referi în cele ce urmează, încercînd a propune o anal analiz izăă exhau exhaust stiv ivăă şi mult multis isec ecto tori rial alăă a ceea ceea ce înse înseam amnă nă  supraveghere a  persoanelor eliberate din detenţie.70 

69

Corcenco Alina, Principiul de individualizare la aplicarea pedepsei, Revista Naţională de Drept, nr. 5/2002, Chişinău, loc.cit. 70 Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Bucureşti, 2003, pag. 68

65

 

Instituţiile de stat abilitate cu supravegherea sunt : oficiile de executare, în cola co labo bora rare re cu comi comisa saria riate tele le te teri rito toar aria iale le de poliţ poliţie ie şi secţ secţii iile le de evid eviden enţă ţă şi documentare a populaţiei.71 Specialistul secţiei penale efectuează vizite la domiciliul condamnatului  pentru a verifica comportamentul acestuia. Acumulează informaţii, caracteristica condamnatului de la domiciliu prin intermediul administraţiei publice locale şi in insp spec ecto toru rulu luii de sect sector or desp despre re comp compor orta tame ment ntul ul la locu locull de tr trai ai al perso persoan anei ei eliberate din locurile de detenţie, care ulterior se anexează la materialele dosarului   person personal al al condam condamnat natulu ului.i. Dacă Dacă în termenul termenul rămas rămas nee neexec xecuta utatt condam condamnat natul ul în înca calc lcăă ordin ordinea ea publ public icăă pent pentru ru ca care re fapt fapt ii-aa fost fost apli aplica cată tă sanc sancţi ţiun unea ea,, sau sau se eschivează cu precădere de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de  judecată la propunerea oficiului de executare, instanţa poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea măsurii de liberare condiţionată de pedeapsă şi trimiterea acestuia pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat, în locurile de detenţie. La momentul actual activităţi de asistenţă şi consiliere a persoanelor aflate la evidenţa oficiilor de executare nu se realizează. Având în vedere faptul că atât legislaţia actuală şi instrucţiunile de activitate a specialiştilor secţiilor penale, cât şi numărul acestora nu permite realizarea activităţilor de asistenţă şi consiliere. Condamnaţii care se liberează din locurile de detenţie, trebuie să depăşească un şir de obstacole de ordin social, economic şi psihologic. Odată cu ispăşirea  pedepsei, foştii deţinuţi întâmpină obstacole de ordin subiectiv şi obiectiv ce ţin de: excl exclud uder erea ea socia socială lă din parte parteaa memb membri rilo lorr fami famili liil ilor or,, ru rude delo lor, r, veci vecini nilo lor, r, angajatorilor; -

lipsa unui loc de muncă;

-

lipsa spaţiului lloocativ;

-

starea materială precară;

-

lipsa buletinului de identitate;

-

lipsa certificatului de naştere; 71

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie , Chişinău, 2007, pag. 12-13

66

 

-

abuz de băuturi alcoolice;

-

re reffuză uză să să se se pre prezi zint ntee la la titimp la ofi fici ciul ul de exec execut utar are; e; La soluţionarea problemelor identificate la persoanele eliberate din detenţie,

oficiile de executare nu se implică în acest sens, nu au nici parteneriate încheiate cu alte instituţii publice prestatoare de servicii. Având în vedere spaţiul limitat al secţiilor penale, nu poate fi asigurat  principiul confidenţialităţii discuţiilor cu beneficiarii. în activităţile de evidenţă şi supraveghere nu sunt implicaţi voluntari; Din penitenciar persoana eliberată se prezintă la comisariatul teritorial de  poliţie, cu o adeverinţă referitor la faptul că el a executat pedeapsa în locurile de detenţie. La solicitarea inspectorului de sector, persoana liberată se înregistrează în registru şi se ia la evidenţă cu fişa de evidenţă profilactică. Dacă persoana liberată din locurile de detenţie şi-a ispăşit pedeapsa şi nu mai creează probleme ce stă la evidenţă un an de zile. Prin intermediul rudelor, prietenilor, se intervine pentru a-l reintegra în societate. Fiecare persoană are un dosar sau o fişă de evidenţă. Dosarul conţine; -

Actele ce conţin temei de luare la evidenţă

-

Copia sentinţei de judecată

-

Info In form rmaţ aţie ie din din ins insti titu tuţi ţiaa peni penite tenc ncia iară ră (ce (ceea ea ce ţţin inee de comp compor orta tame ment nt))

-

In Inffor orma maţi ţiee des despr pree exex-de deţi ţinu nutt de de la la of oficiul ciul de exec execut utar aree

-

Schema de rudenie Fişa dactiloscopică

-

Caracteristici de la locul de trai

-

Explicaţii di din co convorb rbiiri cu cu ru rudele, prietenii

-

Diverse informaţii de la locul de trai

-

Este Este îns însem emna nată tă în în dosa dosarr fiec fiecar aree disc discuţ uţie ie,, vizi vizită tă în în fami famili liaa pers persoa oane neii el elib iber erat atee

din locurile de detenţie.72

72

IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie , Chişinău, 2007, loc. cit.

67

 

Birou Bi roull de evid eviden enţă ţă şi docu docume ment ntar aree a popu popula laţi ţiei ei prest prestea ează ză urmă următo toare arele le servicii populaţiei: -

docu docum ment entar area ea cetă cetăţţenil eniloor Repub epubli lici ciii Mold Moldov ovaa de la naşt naşter eree cu bul bulet etiine de

identitate şi paşapoarte de plecare în străinătate până la vârsta de 10 ani, de la 10 la 16 ani, de la 16 la 25 ani, de la 25 la 45 ani, de la 45 ani; -

se perfe perfect ctea ează ză ac acte tele le la plec plecare areaa cu cu trai traiul ul perm perman anen entt îînn alt altee ţări ţări şi to toto toda dată tă

stabilirea cu traiul permanent în Republica Moldova timp de 3 luni şi în regim urgent- o lună; -

se perf perfec ecte teaz azăă dos dosar aree pent pentru ru acor acorda dare reaa şi re renu nunţ nţar area ea cet cetăţen ăţenie ieii Repu Republ bliicii cii

Moldova pentru redobândirea cetăţeniei Republicii Moldova, pentru cei străini care se stabilesc cu traiul permanent în Republica Moldova şi pleacă din republică; -

în înre regi gist strar rarea ea ce cetă tăţe ţeni nilo lorr str străi ăini ni ca care re se află află pe teri terito tori riul ul Repu Republ blic icii ii Mold Moldov ova; a;

-

perf perfec ecta tare reaa act actel elor or cetă cetăţe ţeni nilo lorr str străi ăini ni şi apat apatri rizi zi cu CR, CR, CC, CC, PC; PC;

-

perf perfec ecta tare reaa mat mater eria iallel eloor pent pentru ru repa repattri riaţ aţii care care sunt sunt cetă cetăţţeni eni ai Repu Republ blic iciii

Moldova.

Probleme generale ale sistemului de supraveghere: 1.

Numărul rul redus dus de personal al secţiilor penale implicat în activităţi de

evidenţă şi supraveghere; 2.

Imposibilitatea acord rdăări riii serv rviiciilor de asistenţ nţăă şi consiliere pentru

 persoanele eliberate din locurile de detenţie de către specialiştii secţiilor penale; 3. Lip ipsa sa pers person onal alul ului ui secţ secţiiei pena penale le,, spec specia iallizat izat în act activit ivitat atea ea de evi evidenţ denţă, ă, supraveghere şi consiliere a minorilor aflaţi în termen de probă; 4.

Lips Lipsaa cadre cadrelo lorr secţ secţie ieii pena penale le de de spec specia iali lita tate te în în dome domeni niul ul asi asist sten enţe ţeii so soci cial alee şi

 psihologiei; 5.

Spaţiu şi dotări inadecvate activităţilor de asistenţă, consiliere şi

supraveghere a persoanelor eliberate din locurile de detenţie; 6.

Cumu Cumula larea rea fun funcţ cţii iilo lorr speci special alis istu tulu luii secţ secţie ieii penal penalee cu alte alte atri atribu buţi ţiii din din cadru cadrull

68

 

oficiului de executare;73 7.

Înşt În ştii iinţ nţăr ăril ilee priv privin indd li libe bera rare reaa pers persoa oane nelo lorr din din dete detenţ nţie ie nu conţ conţin in infor informa maţi ţiii

 privind comportamentul persoanei în perioada detenţiei; 8.

Instit Instituţi uţiile ile peniten penitencia ciare re nu solici solicită tă inform informaţi aţiii referi referitoa toare re la condiţ condiţiil iilee în în care

urmează să se întoarcă persoanele eliberate din locul de detenţie; 9.

În dos dosaru arull perso persona nall lips lipseş eşte te fiş fişaa de ide ident ntif ific icare are a nevo nevoil ilor or ben benef efic icia iarul rului ui;;

10.

Activi Activităţ tăţile ile de de suprav supraveghe eghere re adese adeseori ori sunt sunt limi limitat tatee la simpl simplee activi activităţ tăţii de evi evi

denţă curentă a persoanelor;74 11.

Activi Activităţ tăţii de asiste asistenţă nţă şi cons consili iliere ere nu se se desfă desfăşoa şoară ră cu cu benef benefici iciarii arii;;

12.

Legisl Legislaţi aţiaa Republ Republici iciii Moldo Moldova va nu conţ conţine ine regl regleme ementă ntări ri cl clare are refe referit ritoar oaree la

acordarea de asistenţă şi consiliere a persoanelor eliberate din locurile de detenţie; 13.

Nu poate poate fi fi asigura asiguratt princi principiu piull confide confidenţi nţiali alităţ tăţii ii discu discuţii ţiilor lor cu bene benefic ficiar iarii; ii;

14.

În acti activit vităţi ăţile le de de eviden evidenţă ţă şşii suprav supravegh eghere ere nu nu sunt sunt impli implicaţ caţii vol volunt untari ari;;

15.. 15

Nu sunt sunt st stab abil ilit itee part parten ener eriiat atee cu inst instiituţ tuţii iille pr pres esta tato toar aree de servi ervici ciii di dinn

comunitate; 16.. 16

Perce Percepe pere reaa inco incore rect ctăă a act activ ivit ităţ ăţil ilor or de de lucr lucruu prof profil ilac acti ticc al insp inspec ecto toru rulu luii de

sector, persoana persoana eliberată se înregistrează înregistrează în registru registru şi se ia la evidenţă cu fişa de evidenţă profilactică; 17.. 17

Lips Lipsaa baze bazeii meto metodo dolo logi gice ce de desf desfăş ăşur urar aree a ac acti tivi vită tăţi ţilo lorr de prof profil ilax axie ie cu

 persoanele eliberate din locurile de detenţie; 75

18. Neperf Neperfect ectarea area buleti buletinel nelor or de de ident identita itate te din din lips lipsaa vizei vizei de domi domicil ciliu. iu. 2.2 Evidenta si supravegherea persoanelor eliberate din detentie. Aspecte practice şi comparate 2.2.1 Etapele şi planul supravegherii Supravegherea persoanelor care au fost eliberate din detenţie sau - cu atît mai mult – au primit pedepse neprivative de libertate este o componentă a activităţii serviciilor de probaţiune. 73

Kalmthou Anton M. Van - coordonator, Reintegrarea şi supravegherea infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004, pag. 92-93 74 IRP, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie , Chişinău, 2007, loc. cit. 75 Ibidem, pag. 13

69

 

Termenul de supraveghere nu trebuie interpretat în sens strict, supravegherea repr re prez ezen entâ tând nd

un

comp comple lexx

de acti activi vită tăţi ţi

care care se

află află

în într tr-o -o st strâ râns nsăă

interdependenţă. Menţinându-i în comunitate le oferim şansa de a-şi conştientiza faptele şi de a-şi asuma responsabilitatea asupra actelor antisociale. Acest lucru se poate realiza atât prin stabilirea unui plan de intervenţie cu  beneficiarul în funcţie de nevoile acestuia şi numai după ce i s-a tăcut o evaluare corectă şi obiectivă a riscului de recidivă şi a riscului pentru public, cât şi prin îndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţa de judecată. Totodată, includerea sa într-un program de dezvoltare comportamentală specific infracţiunii comise, în funcţ uncţie ie de gr grav avit itat atea ea aces aceste teia ia şi de-r de-ris iscu cull de reci recidi divă vă îl va ajut ajutaa să-ş să-şii îmbunătăţească comportamentul într-un mod pozitiv.76 Un alt lucru la fel de important eslc şi menţinerea legăturilor cu familia, cu şcoala, cu locul de muncă, cu cluburi sportive, culturale, unde ar putea să-şi  petreacă timpul liber într-un mod constructiv etc. Supravegherea propriu-zisă se realizează printr-o sene de activităţi pornind de la observarea, până la contactul direct cu infractorul. De asemenea, aceasta se  poate realiza atât prin prezentarea infractorului infractorului la sediul sediul serviciului serviciului de probaţiune probaţiune sau în alte locuri stabilite, căi şi prin efectuarea de controale inopinate la domiciliu, ia locui de munca sau chiar în locurile şi mediile frecventate anterior de către infractor, în care prezenţa acestuia a fost interzisă prin condiţiile stabilite de instanţă. Când instanţa de judecată hotărăşte încredinţarea persoanei care a încălcat legea penală în supravegherea supravegherea serviciului serviciului de probaţiune, probaţiune, consilierul consilierul de probaţiune probaţiune care a preluat cazul se ocupa de rezolvarea lui. Etapele supravegherii sunt:

76

•

începe supravegherea;

•

se identifică nevoile distincte ale beneficiarului;

•

se întocmeşte planul de supraveghere;

Barbu Gabriel-Silviu, Şerban Alexandru, Drept execuţional penal, Bucureşti, 2005, loc.cit.

70

 

•

•

•

se stabilesc date fixe când se va face consilierea individuală;  punctualitatea întâlnirilor trebuie precizată de la prima şedinţăde consiliere; acţiunea efectivă pentru îndeplinirea obligaţiilor impuse de către instanţa de  judecată şi acoperirea nevoilor beneficiarului, incluzând şi neacceptarea de a încălca condiţiile pe care le are de respectat şi care i-au fost aduse la cunoştinţă la începutul perioadei de supraveghere - proces verbal ; 77

•

id iden enti tifi fica care reaa « nev nevoi oilo lorr ascu ascuns nsee » - pe parcu parcurs rsul ul luci luciul ului ui efec efecti tivv cu   ben benef efic icia iarul rul se mai mai pot pot găsi găsi şi uite uite nevoi nevoi,, neid neiden enti tifi fica cate te la înce începu putu tull intervenţiei:

•

identificare a soluţiilor pentru acoperirea acestor nevoi;

•

monitorizarea dalelor:

•

evaluarea finală.78

În activitate activitateaa de supraveghere, supraveghere, consilierul consilierul responsabil responsabil de caz trebui trebuiee să ţină o evidenţă clară şi obiectivă a evoluţiei beneficiarului, modificări ale comportamentului acestuia. Supr Su prav aveg egher herea ea pers persoan oanei ei el elib ibera erate te din din dete detenţ nţie ie înce începe pe din din mome moment ntul ul   ppără ărăsi siri riii ef effe fect ctiv ivee de că către tre ac acea east staa a locu loculu luii de dete detenţ nţie ie.. La lu luar area ea ho hotă tărâ rârii rii instanţei de judecată setul serviciului de probaţiunc desemnează de îndată un consilier de probaţiunc responsabil cu supravegherea executării obligaţiilor şi/sau a măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească, în termen de cel mult 2 zile lu lucr crat atoa oare re de la comu comuni nica care reaa hotă hotărâ râri ri inst instan anţe ţeii de jude judeca cată tă cons consil ilie ieru rull de  probaţiunc desemnat va organiza întâlnirea ci persoana primita în sarcină şi-i va aduce la cunoştinţă obligaţiile şi/sau cu măsurile impuse de instanţă. Ca urmare a acestei comunicări verbale condamnatul semnează un angajament. Secţiile de probaţiune trebuie să se asigure că supravegherea în zona lor se face conform acestui standard naţional, ţinându-se cont de orice ghid asociat acestuia. Consilierul supraveghetor trebuie să întocmească un raport cuprinzând detaliile perioadei în care infractorul s-a aflat sub supraveghere în comunitate. 77

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 97 Ibidem, pag. 100

78

71

 

De asemenea, indiferent dacă Serviciul de probat urne a încheiat acorduri de cola co labo bora rare re eu inst instit ituţ uţii iile le ce tr treb ebui uiee impl implic icat atee în asis asislc lcnţ nţaa cons consil ilie iere reaa şi supravegherea persoanei acesta le înştiinţează şi eventual dacă activităţile ce le desfăşoară au tangenţă cu persoana condamnată, se solicită ea acestea să informeze Serviciul. Planul de supraveghere se va întocmi de către consilierul de probuţiune responsabil de caz pentru întocmirea acestuia se poate solicita desemnarea unor  specialişti în vederea. -

eval evaluă uări riii pro profe fesi sion onis iste te a nevo nevoil ilor or per perso soan anei ei ccon onda damn mnat atee / min minor oril ilor or;;

-

stab stabil ilir irii ii unor unor meto metode de ade adecv cvat atee de in inte terv rven enţi ţiee în în vede vedere reaa sat satis isfa face ceri riii

nev oilor criminogene identificate şi realizarea unui plan de intervenţie în vederea reintegrării sociale a persoanei condamnate sau minorilor: Acesta se va întocmi în concordanţă cu obligaţiile şi/sau măsurile stabilite  prin hotărârea judecătorească şi va ti adus la cunoştinţa persoanei supravegheate (i se va înmâna o copie după aceasta facându-se menţiune într-un proces verbal semnat de către consilier şi persoana supravegheată). Este necesar ca acest plan de supraveghere să fie revizuit ori de câte ori este necesar, pe parcursul perioadei de supraveghere, dar obligatoriu o data la 6 luni. 79

Conţinutul planului de supraveghere: I.

Introducere

Planul de supraveghere va conţine în introducere: a) num numel ele, e, pren prenum umel ele, e, dat data şi locu locull naşt naşter erii ii pers persoa oane neii cond condam amna nate te sa sauu ale ale minorului;  b  b))

in infr frac acţi ţiun unea ea săv săvâr ârşi şită tă şi şi numă numărul rul hotă hotărâr rârii ii in inst stan anţe ţeii de jude judeca cată tă;;

c)

sa sanc ncţi ţiun unea ea aplic aplicat atăă şi măsur măsuril ilee şi/sau şi/sau oblig obligaţ aţii iile le impus impusee de inst instan anţa ţa

de judecată; d)

peri perioa oada da de supra suprave vegh ghere ere,, menţ menţio ionă nănd ndu-s u-see data data înce începe peri riii şi în înce cetă tări riii

acesteia; 79

Kalmthou Anton M. Van - coordonator, Reintegrarea şi supravegherea infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004, pag. 101-102

72

 

e)

nume numele le şi pren prenum umel elee cons consil ilie ieru rulu luii de prob probaţ aţiu iunc nc..

II.

Nevo Nevoil ilee sau prob proble leme mele le ide ident ntif ific icat atee ale per perso soan anei ei co cond ndam amna nate te / mi mino norul rului ui O evaluare primară a acestor nevoi se realizează şi în scopul întoc¬mirii

referatului presentenţial de evaluare psiho-socială solicitat de către instanţă; aşadar  la întocmirea planului de supraveghere trebuie să se realizeze o reevaluare a acestor nevoi, ţinându-sc cont de evaluarea iniţială.80 Acest tip de evaluare se referă in principal la nevoile cnminogene. În scopul realizării acestei evaluări este necesar: •

să se realizeze un ghid pentru evaluarea nevoilor care va trebui să fie cât mai complet (să conţină aspecte legate de acele nevoi asociate în general cu starea de infracţionalitate, pentru ca pe parcursul interviurilor să se identifice care sunt acele nevoi care se regăsesc in cazul fiecărei persoane condamnate

•

sau minor); să se realizeze realizeze interviuri interviuri cu persoane persoane semnificat semnificative ive pentru viaţa  persoanei;

•

autoevaluări

prin

intermediul

unor

chestionare

sau

scale

de

autoevaluare; •

 poale fi folosita metoda observaţiei (se observă clientul în anumite situaţii date);

•

să se realizeze analiza unor documente (dosar personal, fisă psihologică, fişă

 psiho-pedagogică, fişă medicală).81 III. Riscul Riscul săvârşi săvârşirii rii din mm a unor unor infrac infracţiu ţiuni ni / risc riscul ul de .i pune pune în în pe peric ricol ol siguranţa publică Evaluarea riscului se referă la: •

evaluarea riscului de recidivă: predicţia probabilităţii de săvârşire a unei noi infracţiuni:

•

evaluarea riscului de periculozitate, predicţia probabilităţii ea o persoană să săvârşească o nouă violenţă (verbală, fizică, sexuală) şi pentru cine prezintă

80 81

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 102 Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Bucureşti, 2003, pag. 81

73

 

risc (pentru o anumită persoană, pentru anumite categorii de persoane în general gen eral sau pentru siguranţ siguranţaa public publică), ă), liste liste infract infractori orilor lor care au săvârşit săvârşit infracţiuni infra cţiuni cu violenţă, violenţă, de natură sexuală sau asupra unor fiinţe fiinţe vulnerabile, vulnerabile,  precum şi a celor eare au probleme de sănătate mintală sau la cele care au comis infracţiuni cu violenţă la adresa autorităţilor; •

evaluarea riscului de sinucidere: persoanele care prezintă risc pentru propria  persoană se referă la acele persoane care au avut tentative de suicid sau cele care prezintă depresii.82 Scăd Sc ădere ereaa ri risc scul ului ui de re reci cidi divă vă reprez reprezin intă tă princ princip ipal alul ul scop scop al munc muncii ii de

 probaţiune. IV. Natura şi frecvenţa întrevederilor dintre consilier şi persoana condamnată / minor pe perioada supravegherii Frecve Fre cvenţa nţa întrev întreveder ederilo ilorr depind depindee de măsuri măsurile le şi obliga obligaţii ţiile le stabil stabilite ite de instan ins tanţă ţă (în hotărâ hotărârea rea judecă judecător toreas ească că este este preciza precizatt interva intervalul lul la care care persoan persoanaa condamnată trebuie să se prezinte la Serviciul de probaţiune), dar consilierul responsabil e acel care stabileşte întrevederile, care se pot desfăşura la sediul Serviciului de probaţiune sau in alte locuri stabilite în funcţie de situaţie. Consilierul poate avea întrevederi cu persoana condamnată şi la solicitarea acesteia ţîn cazul în care trebuie să anunţe schimbarea domiciliului, reşedinţei sau locuinţei, a locului de muncă, a deplasărilor, schimbarea locului de muncă. Cu ocazia fiecărei întrevederi, consilierul responsabil de caz stabileşte în ce măsură obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şi aduce la cunoştinţă data următoarei întrevederi V. Metodele utilizate pentru asi«urarc;i îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina persoanei supravegheate. Aceste metode suni determinate în funcţie de: •

gradul de risc identificai;

•

numă număru rull şi şi na natu tura ra mâl mâlur uril ilor or şi şi sau sau oobl blig igaţ aţii iilo lorr stab stabil ilit itee de de ins insta tanţ nţă; ă;

•

nevoile sa sau pr problemele identificate;

82

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 103

74

 

durata su supravegherii.83

•

În scopul asigurării îndeplinirii măsurilor stabilite de instanţa de judecata pol ti utilizale următoarele metode: - colaborarea cu familia, voluntarii comunitari, reprezentanţii societăţii civile, organizaţii guvernamentale şi neguvernamcntale în vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare. Aceste programe se vor derula în scopul însuşirii unor norme şi valori acceptate social, a însuşirii unor abilităţi sociale, rezolvarea  problemelor dependenţei de alcool sau droguri ş.a.; •

de as asem emen enea ea,, cu spri spriji jinu null ac aces esto tora ra se pol pol id iden enti tifi fica ca po posi sibi bili lită tăţi ţi de obţi obţine nere re a

unor spaţii de locuit sau a unor fonduri pentru asigurarea hranei; •

le legă gătu tura ra perm perman anen entă tă cu pers persoa oane ne şi in inst stit ituţ uţii ii care care ar pute puteaa fur furni niza za date date util utilee

în vederea rezolvării unor probleme şi nevoi: identificarea unor locuri de muncă disponibile, a unor cursuri şcolare precum şi a celor de calificare şi recalificare  profesională; •

vizite la domiciliu. Plan Planul ul de supr suprav aveg eghe here re va fi adus adus de în înda dată tă la cuno cunoşt ştin inţă ţă pers persoa oane neii

supravegheate, căreia i se va înmâna o copie de pe acesta, facându-se o menţiune într-un proces-verbal care va fi semnat de consilierul de probaţiune şi de persoana supravegheată.  Fiecare plan de supraveghere va include un capitol distinct privind nevoile  sau problemele identificate ale persoanei supravegheate şi riscul săvârşirii din nou a unor infracţiuni sau al punerii în pericol a siguranţei publice. La evaluarea riscului se ţine seama şi de riscul de sinucidere sau de autovătămare. Evaluarea riscul ris cului ui con const stitu ituie ie o act activi ivitat tatee per perman manent entă, ă, ori orice ce mod modifi ificăr cării int interv erveni enite te fiind  fiind  cons co nsem emna nate te în dosa dosaru rull de su supr prav aveg eghe here re de că cătr tree con consi sili lier erul ul de prob probaţ aţiu iune ne responsabil de caz.

În cazul minorilor sancţionaţi cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, cărora li s-a impus obligaţia de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie 83

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 104

75

 

de interes public, planul de supraveghere conţine descrierea activităţii, locul de executare a acesteia şi programul de lucru al minorului.84 Planul de supraveghere trebuie să precizeze natura şi frecvenţa întrevederilor  dintre consilierul de pmhalmne şi persoana supravegheată, pe durata supravegherii. în planul de supraveghere se vor menţiona metodele utilizate de consilierul de   prob: prob:ili iliune une pentru pentru asigura asigurarea rea îndepl îndeplini inirii rii obliga obligaţii ţiilor lor stabil stabilite ite de instan instanţa ţa de   jud judec ecat ataa în sarc sarcin inaa pers persoa oane neii supra suprave vegh ghea eate te.. Aces Aceste te meto metode de se po pott refe referi ri la colaborarea cu familia, cu voluntarii comunitari si reprezentanţii societăţii civile,  precum şi cu organizaţiile guvernamentale şi neguvcrnanienlalc. În vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura permanenta eu persoanele şi instituţiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării. după caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor  de calificare .sau recalificare profesională. Metodele de supraveghere se determină în funcţie de gradul de risc identificat,  precum şi de numărul sau de natura masurilor şi. sau a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată, de nevoile sau de problemele identificate ale persoanei supravegheate şi de durata supravegherii.85

2.2.2 Reguli de supraveghere Consilierul de probaţiune îi va solicita persoanei condamnate, la prima întrevedere, informaţii referitoare la situaţia locativă, la situaţia sa financiară, locul de muncă şi durata pentru care este angajată şi, după caz. la persoanele aflate în îngrijirea sa on la persoanele în îngrijirea cărora aceasla se află. 86 Consilierul de proba ţiu ne trebuie să verifice orice informaţii prin care pot ti controlate mijloacele de existenţa ale condamnatului În cazul în care condamnatul este obligai să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare, consilierul de probaţiune verifică nivelu niv elull instru instrucţi cţiei ei şcolar şcolaree sau al pregăt pregătiri iriii profes profesion ionale ale,, în vederea vederea înscrie înscrierii rii  persoanei supravegheate la un curs corespunzător. 84 85

Bârgău M., Criminologie. Partea generală , Academia “Ştefan cel Mare” a MAI, Chişinău, 2005, loc.cit.  Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 105 86  Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 106

76

 

Consilierul de probaţiune responsabil de caz verifică periodic dacă persoana supravegheată urmează cursurile de învăţământ sau de calificare. În cazu cazull în care care pers persoa oana na cond condam amna nată tă a fost fost obli obliga gată tă prin prin hotă hotărâ râre re  judecătorească să nu îşi schimbe domiciliul sau reşedinţa ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă, consilierul de  probaţiune responsabil de caz îi va pune în vedere aceasta condamnatului şi va colabora cu organele de poliţie şi cu primăria din localitatea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei supravegheate, care vor sesiza orice schimbare intervenită în situaţia acesteia. Cons Co nsil ilie ieru rull de proba probaţi ţiun unee tr treb ebui uiee să efec efectu tuez ezee contr controa oale le inop inopin inat atee la domiciliul sau la reşedinţa persoanei supravegheate pentru a constata starea de fapt. În cazul în care persoana condamnată este obligată să nu frecventeze anumite locuri stabilite de instanţă consilierul de probaţiune verifică periodic şi ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacă persoana supravegheată respectă interdicţia. Cons Co nsiilier lierul ul de prob probaţ aţiu iune ne re resp spon onsa sabi bill de caz caz pă păst stre reaz azăă o legăt egătur urăă  permanentă cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai organelor de poliţie, precum şi eu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaţii privind frecventarea de către persoana supravegheată a locului supus interdicţiei. Atunci Atun ci când când cons consil ilie ieru rull de prob probaţ aţiu iune ne cons consta tată tă prez prezen enţa ţa pers persoa oane neii supravegheate în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conţinutului acestuia. În această situaţie se va încheia un proces-verbal semnat de consilierul de  probaţiune responsabil de caz şi de persoana supravegheată.87 Obligaţia este considerată ne îndeplinită atunci când, după înmănarea :t două avertismente, consilierul de probaţiunc constată că persoana supravegheată este sau a fosi prezentă în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă. 87

Ursu N., Codul penal, Comentat şi adnotat, Chişinău, 2005, loc.cit.

77

 

În cazul în care persoana condamnată are obligaţia de a nu intra in legătură cu anumite persoane stabilite de instanţa de judecată consilierul de probaţiune responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare in vederea identificării şi contactării persoanelor care ar putea furniza informaţii relevante în cazul respectiv, colaborând cu organele de poliţie şi cu alte instituţii însărcinate eu asigurarea ordinii şi liniştii publice.88 Consilierul de probaţiune responsabil de ea, efectuează vizite inopinate la domiciliul şi la locul de muncă ale persoanei supravegheate şi colaborează cu familia acesteia în vederea respectării obligaţiei stabilite. În cazul în care persoana condamnată este obligata sâ nu conducă nici un vehi ve hicu cull sa sauu anum anumit itee vehi vehicu cule le cons consil ilie ieru rull de prob probaţ aţiu iune ne veri verifi fică că modul odul de respectare a acestei obligaţii. Consilierul de probaţiune responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanţi ai organelor de poliţie, precum si eu orice persoane fizice şi  juridice care ar putea oferi informaţii privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către persoana supravegheată a acestei obligaţii. În cazul în care persoana condamnată este obligată să se supună unor măsuri de control, control, tratament sau îngrijire, îngrijire, in special special în scopul dezintoxică dezintoxicării, rii, serviciul de   proba probaţiu ţiune ne identi identific ficăă pe plan plan local local unităţ unităţile ile sanita sanitare, re, precum precum şi organi organizaţ zaţiil iile, e, instituţiile sau specialiştii care desfăşoară programe de recuperare a toxicomanilor  sau alcoolicilor, în vederea includerii persoanei supravegheate în aceste programe. Cons Co nsiilier lierul ul de prob probaţ aţiu iune ne.. cu ocaz ocazia ia înt întreve revede deri rillor cu pers persoa oana na supravegheată, precum şi prin legătura permanentă cu persoanele implicate în tratarea acesteia verifică dacă persoana respectă programul de tratament sau de îngrijire şi în ce măsură acesta este eficient, solicitând periodic în scris opinia specialiştilor. Cu ocazia fiecărei întrevederi consilierul de probaţiune stabileşte în ce măsură obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şi aduce ia cunoştinţă persoanei condamnate data următoarei întrevederi. 88

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 107

78

 

Pers Pe rsoa oana na cond condam amna nată tă este este obli obliga gată tă să an anunţ unţee în pr prea eala labi bill servi servici ciul ul de  probaţiune în legătură cu orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă,  precum şi despre orice deplasare, comunicând noua adresă, numărul de telefon,  precum şi, după caz, data întoarcerii. Persoana supravegheată anunţă în scris serviciului de probaţiune schimbarea domi do mici cili liul ului ui,, reşed reşedin inţe ţeii sau sau a lo locu cuin inţe ţei, i, cu exce excepţ pţia ia cazu cazuri rilo lorr urge urgent nte, e, când când anunţarea se va tace mai întâi telefonic. În cazul in care persoana supravegheată işi schimbă domiciliul, reşedinţa sau locuinţa într-o localitate care nu se artă în competenţa serviciului de probaţiune dosarul va ti transmis în termen de 3 zile lucrătoare serviciului de probaţiune competent, anunţându-se de îndată instanţa de executare.89 Comunicarea se face numai în scris, precizau du-se motivele schimbării locuim de munca, nouî loc de muncă al persoanei condamnate, natura muncii pe caro n desfăşoară si descrierea activităţii, anexându-se documente justificative în acest sens. Consil Con silieru ierull de probaţi probaţiune une este este obliga obligatt să verific verificee aut autent entici icitat tatea ea acesto acestor  r  informaţii prin contactarea unităţii angajatoare. În ceea ce priveşte lucrul cu minorii, în funcţie de convenţile internaţionale, măsurile luate trebuie să fie orientate către interesul superior al copilului. Copiii să fie trataţi diferit faţă de adulţi, datorită faptului că ei nu pot lua decizii asemenea unui adult şi ci trebuie trataţi cu maximă atenţie. În cazul în care minorul este obligat să nu frecventeze anumite locuri stabilite consilierul de probaţiune verifică periodic şi ori de câte ori esie sesizat de alte persoane dacă minorul respectă interdicţia. Consilierul de probaţiune responsabil de caz trebuie să păstreze o legătură  permanentă cu familia acestuia sau. după caz, cu persoana ori eu instituţia legal însărcinată cu supravegherea minorului, cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai organelor de poliţie, precum şi cu orice persoane fizice sau juridice care ar putea oferi informaţii privind frecventarea de către minora locului supus interdicţiei. 89

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 108

79

 

Atunci când consilierul de probaţiune constată prezenţa minorului în locui sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conţinutului acestuia. În această situaţie se va încheia un proces-verbal semnat de consilierul de probaţiune responsabil de el şi de minor. Atunci când, după înmânarea a două avertismente, consilierul de probaţiune constată că minorul a fost prezent în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, înştiinţează de îndată şeful serviciului de probaţiune. Acesta din ur urmă mă în înşt ştii iinţ nţea ează ză de în înda dată tă perso persoan anaa sau sau perso persoan anel elee căro cărora ra li s-a încr încred edin inţa ţatt supravegherea minorului, precum şi instanţa de judecată. În cazul în care minoral are obligaţia de a nu intra în legătură cu anumite  persoane  persoa ne stabilite stabilite de instanţa instanţa de judecată judecată consilierul de probaţ probaţiune iune responsabil responsabil de cazz tr ca treb ebui uiee să ia măsu măsuri rile le nece necesa sare re în vede vedere reaa iden identi tifi fică cări riii şi cont contac actă tări riii   per perso soan anel elor or care care ar pute puteaa fu furn rniz izaa info inform rmaţ aţii ii rele releva vant ntee în cazu cazull resp respec ecti tiv, v, colaborând cu familia acestuia sau, după caz, cu persoana ori cu instituţia legal însărcinată cu supravegherea minorului, precum şi cu organele de poliţie şi cu alte instituţii însărcinate cu asigurarea ordinii şi liniştii publice.90 Totoda Tot odată tă consil consilier ierul ul de probaţi probaţiune une respons responsabi abill de caz efe efectu ctueaz eazăă viz vizite ite inopinate la domiciliu şi, după caz, la locul de muncă sau la şcoala la care învaţă minorul şi colaborează eu familia acestuia în vederea respectării obligaţiei. În cazul în care minorul nu îndeplineşte obligaţia impusă consilierul de  probaţiune responsabil de caz va înştiinţa de îndată şeful serviciului de probaţiune. Acesta din urmă înştiinţează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredinţat supravegherea minorului, precum şi instanţa de judecată. În cazul în care minorul este obligat să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public stabilită de instanţă, serviciul de probaţiune încheiee în cel mai scurt timp un acord de colaborare cu instituţia închei instituţia de interes public şi cu autoritatea publică interesată. 90

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 112

80

 

De asemenea, persoanei supravegheate i se pune în vedere că trebuie să resp re spec ecte te re regu guli lile le de cond condui uită tă care care se refe referă ră,, în prin princi cipa pal, l, la a nu avea avea un comp co mpor orta tame ment nt viol violen entt sau sau agres agresiv iv ori o atit atitud udin inee nepo nepotri trivi vită tă sau sau un li limb mbaj aj necorespunzător, care ar putea prejudicia personalul serviciului de probaţiune.  precum şi alte persoane aflate sub supraveghere. Consil Con silier ierul ul de probaţi probaţiune une respons responsabi abill de caz înc încuno unoşti ştinţe nţează ază pers persoan oanaa supravegheată despre posibilitatea de a formula plângere la şeful serviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul de probaţiune pe  perioada supravegherii este necorespunzător. Ori de câte ori apreciază că este necesar, serviviul de probaţiune va solicita autorităţilor competente desemnarea unor specialişti în vederea asistării întocmirii şi derulării planului de supraveghere. Aceşti specialişti pot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alţi specialişti a căror opinie este considerată necesară. Cheia pentru atingerea scopurilor propuse în aeth itatea de supraveghere este responsabilitatea întregului serviciu de probaţiune O bună colaborare colabor are între membrii echipei, fiecare trebuie să vină cu cunoştinţele şi abilităţile lui. să se discute pe cazurile aflate în supraveghere, problemele apărute, discuţii asupra întocmirii  planului de supraveghere ctc. Acest lucru îmbunătăţeşte calitatea muncii serviciului respectiv. 91 Pentru un serviciu de calitate şi pentru eficienţa lucrului cu beneficiarii, trebuie să se ţină cont de următorii factori: •

gr grav avit itat atea ea infr infrac acţi ţiun unii ii / iinf nfra racţ cţiu iuni nilo lorr com comis isee - de aces acestt lluc ucru ru depi depind ndee dur durat ataa

 programului, frecvenţa şedinţelor de lucru: •

dacă dacă a mai mai fost fost su supu puss alt altor or prog progra ram m de de sup supra rave vegh gher eree ordi ordine ne de rest restri ricţ cţie ie;;

•

riscul pentru public;

•

nevoile di distincte al ale in infractorului;

•

dori dorinţ nţaa lui lui de a lua lua part partee la la un un pro progr gram am de supr suprav aveg eghe here re;;

91

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 113

81

 

•

educ educaţ aţie ie soc socia ială lă şi şi dezv dezvol olta tare re per perso sona nală lă,, se ppoa oate te oofe feri ri ca ca volu volunt ntar ar pen pentn tnru ru

anumite activităţi care să-i poată dezvolta abilităţile personale; •

informa rmaţii despre gru grupul-ţ -ţiintă (c (cuu cine putem colabor bora pentru a-i put putea

acoperi nevoile, instituţii, organizaţii, persoane fizice, costul menţinerii lui în comunitate, resurse) pentru ca programul de supraveghere să poată fi derulat; •

relaţia lui cu familia din care pro rovvine, cu ru ruddele, cu pri rieetenii (pro robbleme

apărute,, probleme apărute probleme care îiîi

pot afecta afecta comportament comportamentul ul

sau pot pot duce

la

recidivă). •

în încr cred edere ereaa în în norm normel elee ac acce cept ptat atee de de socie societa tate te,, iimp mpli lica care re în rapor raportt cu ceil ceilal alţi ţi..

cum se relaţiouează cu cei de lângă ci, petrecerea timpului liber în mod util.92 Deciziile semnalează o perspectivă de schimbare şi de aceea trebuie sa le dăm clienţilor oportunitatea de a-şi evalua propriile decizii luate şi să le arătăm unde este nevoie să şi le îmbunătăţească, în cazul în care o persoană care are un comportament anti-social nu acceptă responsabilitatea propriului comportament sau nu înţelege ca acesta este inadecvat şi îi provoacă probleme, este puţin prob probabil abil că schimbarea se va produce. Este important ca infractorul să ştie că supravegherea în comunitate este o alternativă a pedepsei cu închisoarea, că are de respectat un  program, că trebuie să ducă la bun sfârşit o serie de activităţi care-l vor pregăti  pentru viaţa într-un mod pozitiv - conform cit normele acceptate de societate. Odată finisat termenul de probă tuturor instituţiilor implicate în asistenţa, consilierea şi supravegherea persoanei le este adus la cunoştinţă rezultatul lucrului tuturor în vederea soluţionării problemelor psiho-sociale şi gradul de reintegrare socială a persoanei.

92

 Ghidul consilierului de probaţiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău, 2004, pag. 114

82

 

 Nu există o bază de date complexă a persoanelor liberate din locurile de deten ţie şi a prestatorilor de servicii de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie.   Nu sunt elaborate programele speciale de stat de reintegrare socială a  persoanelor liberate din locurile de detenţie, nu este creat un sistem de instruire   pro profe fesi sion onal alăă a spec specia iali lişt ştil ilor or impl implic icaţ aţii în proce procesu sull de rein reinte tegra grare re soci social alăă a   per perso soan anel elor or el elib iber erat atee din din locu locuri rile le de dete detenţ nţie ie,, nu exis există tă defi defini nire reaa clar clarăă a responsabilităţilor ministerelor în vederea reintegrării sociale a persoanelor liberate di dinn lo locu curi rile le de dete detenţ nţie ie,, în veder vederea ea impl implem emen entă tări riii pr prog ogram ramel elor or exte externe rne de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie. Cerce Ce rcetă tăril rilee ef efec ectu tuat atee recen recentt de cătr cătree Inst Instit itut utul ul de Refo Reform rmee Pena Penale le au demonstrat că insuficienţa resurselor umane şi financiare au redus capacităţile APL în oferirea serviciilor sociale pentru reintegrarea socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie. Una din căile de soluţionare a problemei reintegrării sociale a persoanelor  eliberate din locurile de detenţie este angajarea specialiştilor cu studii specializate, instruirea continuă a celor deja angajaţi, alocarea raţională a resurselor financiare   pen pentr truu perso persoan anel elee li libe berat ratee di dinn locu locuri rile le de dete detenţ nţie ie din din resur resurse sele le fina financi nciare are existente. O altă soluţie a problemei reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de detenţie o constituie fortificarea parteneriatului între APL, ONG-uri. în aces ac estt cont contex extt dezv dezvol olta tare reaa plan planur uril ilor or comu comune ne de acţi acţiun unee este este cea cea ma maii bună bună  posibilitate în dezvoltarea parteneriatului cu scopul asigurării calităţii sistemului reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de detenţie. Este important de a discuta posibilitatea de schimbare a mecanismului financiar, de a aloca fonduri de la bugetul central la bugetul municipal - fonduri cu destinaţie specială pentru activităţile de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie. Este necesar de asigurat durabilitatea serviciilor de reintegrare socială a

84

 

 persoanelor liberate din locurile de detenţie prin implicarea societăţii civile şi donato don atoril rilor or intern internaţi aţiona onali; li; de a elabora elabora mecani mecanisme sme flexib flexibile ile pentru pentru finanţ finanţarea area acţiunilor de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie.

85

 

BIBLIOGRAFIE 1.Acte normative 1. Codu Codull de exec execut utar aree a sanc sancţi ţiun unil ilor or de drep dreptt pena penall al Repu Republ blic icii ii Mold Moldov ova, a, Legea nr. 1524-XII, din 22.06.1993, publicată în Monitorul Oficial nr.1/1, din 30.01.1994. 2. Codul Codul de procedu procedură ră penală al Republ Republici iciii Moldov Moldova, a, publicat publicat în Monito Monitorul rul Oficial nr. 104-110, din 07.06.2003. 3. Codu Codull pena penall al Republ Republic icii ii Moldov Moldovaa di dinn 1961, 1961, adopta adoptatt prin prin Legea Legea din din 24 martie 1961, publicat în Veştile, 1961, nr.10. nr .10. 4. Codul Codul penal al Republ Republici iciii Moldov Moldova, a, publicat publicat în Monito Monitorul rul Oficial Oficial nr. 128129, din 13.09.2002. 5. Consti Constituţ tuţia ia Republic Republicii ii Moldova, Moldova, Adoptat Adoptatăă la 29.07.19 29.07.1994, 94, MO nr. 001 din 18.08.1994. 6. Declaraţia Declaraţia Universal Universalăă a Drepturilor Drepturilor Omului Omului , adoptată de Adunarea Adunarea Generală Generală a Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1948 7. Piaţ Piaţaa munc muncii ii în Repu Republ blic icaa Mold Moldov ovaa în anul anul 2003 2003.. Rapo Raport rtul ul Mini Minist steru erulu luii Muncii şi Protecţiei Sociale, Chişinău, 2004. 8. Reco Recoma manda ndare reaa Cons Consil iliu iulu luii Euro Europei pei nr. nr. (92) (92) 16, 16, refe referi rito toar aree la Regu Reguli lile le Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate 9. Rezolu Rezoluţia ţia 45/112 45/112 din 1998 - Princi Principii piile le Naţiunil Naţiunilor or Unite Unite pentru pentru preveni prevenirea rea delincvenţei juvenile (Principiile de la Riyadh) 2. Lucrări de specialitate 1. Athanasiu Athanasiu A.A., A.A., Elemente Elemente de psihologi psihologiee medicală, medicală, Bucureşti Bucureşti,, 1982. 2. Barb Barbăn ănea eagr grăă A., A., Berl Berlib ibaa V., V., Gheo Gheorg rghi hiţa ţa M., M., Carp Carpov ov T. T.,, Boro Boroda dacc A., A., Ulianovschi X. şi alţii, Codul penal al Republicii Moldova, Comentariu, Chişinău, 2003. 3. Barbu Gabriel-Si Gabriel-Silviu lviu,, Şerban Alexandru, Alexandru, Drept Drept execuţional execuţional penal, penal, Bucureşti, Bucureşti, 2005. 4. Bârgău Bârgău M., Criminol Criminologi ogie, e, Partea Partea genera generală, lă, Academi Academiaa “Ştefa “Ştefann cel Mare” Mare” a MAI, Chişinău, 2005

86

 

5. Basara Basarabb M., Răspund Răspundere ereaa penală penală a minori minorilor lor,, Studia Studia Univers Universita itatis tis Babeş Babeş –  Bolyai, Iurisprudenţia, 1, 1992, Cluj-Napoca. 6. Benescu Benescu O., Unele Unele consideraţii consideraţii privind privind locul locul şi rolul comunităţ comunităţii ii în reinserţia reinserţia socială a foştilor infractori.- în: Integrarea socială postpenală a infractorilor  în într tree re real alit itat atee şi pers perspe pect ctiv ive. e. Mate Materi rial alel elee conf confer erin inţe ţeii desf desfăş ăşur urat atee la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999. 7. Brezeanu Brezeanu Ortansa - coordonator coordonator,, Particularit Particularităţi ăţi ale criminali criminalităţi tăţiii în perioada perioada de tranziţie, Bucureşti, 1999. 8. Buciuceanu Buciuceanu Mariana, Mariana, Aspecte Aspecte ale ale procesului procesului de resocializ resocializare are a minorilor minorilor şi tinerilor delincvenţi.-în Asistenţa socială şi justiţia juvenilă: modalităţi de integrare integ rare şi cooperare. cooperare. Culegere Culegere de articole articole elaborate în baza comunicări comunicărilor  lor  la Conferinţa ştiinţifică din 22 aprilie 2005 (coordonator Bulgaru Maria), Chişinău, 2005 9. Corcenco Corcenco Alina, Principi Principiul ul de individualiz individualizare are la aplicarea aplicarea pedepsei, pedepsei, Revista Revista  Naţională de Drept, nr. 5/2002, Chişinău. 10.Costache Gheorghe, Penologie, Craiova, 2005. 11.Dobrinoiu V., Pascu I., Lazăr V.,. Nistorenu Gh, Molnar I., Boroi Al., Drept  penal, Partea generală, Bucureşti, 1992. 12.Dolea I., Probleme şi perspective privind alternativele detenţiei, „Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova”, 2001, nr. 5. 13.Durnescu Ioan - coordonator, Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, Craiova, 2003. 14.Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Bucureşti, 2003. 15.Ghidull consilierul 15.Ghidu consilierului ui de probaţiune probaţiune (editat de Institutul Institutul de Reforme Reforme Penale), Penale), Chişinău, 2004. 16.Gorici A.N., Familia-factor de reuşită a integrării sociale postpenale (studiu de caz).– în: Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi   perspe perspecti ctive. ve. Materi Materiale alele le confer conferinţ inţei ei desfăş desfăşura urate te la univer universit sitate ateaa „Spiru „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999.

87

 

17.Institutul de Reforme Penale, Raport: evaluarea necesităţilor în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenţie, Chişinău, 2007, 18.Kalmt 18.Ka lmthou hou Anton Anton M. Van - coordo coordonat nator, or, Reinte Reintegra grarea rea şi suprave supraveghe gherea rea infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004. 19. Milicenco Stela, Integrarea socioprofesională a persoanelor care şi-au ispăşit

 pedeapsa.-în: Asistenţa socială şi justiţia juvenilă: modalităţi de integrare şi coop co oper erar are. e. Cule Culege gere re de ar arti tico cole le elab elabor orat atee în baza baza comu comuni nică cări rilo lorr la Confer Con ferinţ inţaa ştiinţ ştiinţifi ifică că din 22 aprilie aprilie 2005 2005 (coordon (coordonato atorr Bulgaru Bulgaru Maria) Maria),, Chişinău, 2005  20.Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor agenţi lor economici. – în: Integrarea socială postpenală a infractori infractorilor lor între realitate şi perspective. Materialele conferinţei desfăşurate la universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 1999 21.Ursu N., Codul penal, Comentat şi adnotat, Chişinău, 2005. 3. Resurse electronice 1. www. www.ju just stic ice. e.go gov. v.md md