Regenerare Urbana Integrata Cartier Traian

CAIET PENTRU UN CONCURS DE IDEE REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ

Cartier Traian

BUCUREȘTI Martie 2012

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ŢESUT PROTEJAT CARTIER TRAIAN

Acest caiet de concurs şi documentaţia aferentă sunt rezultatul proiectului cultural „Regenerare urbană integrată în zona Traian – Caiet de concurs”, proiect finanţat prin fondul de timbru al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) şi coordonat prin Filiala Bucureşti a OAR. Îndrumătorii proiectului arh. Mario Kuibus, vicepreşedinte al OAR Bucureşti asist. dr. arh. urb.Vera Marin, Asociaţia pentru Tranziţie Urbană (ATU) Echipa de proiect Gruia Bădescu, designer urban Oana Druţă, antropolog Adrian Mihăescu, arhitect Raluca Munteanu, arhitect Georgiana Ologeanu, urbanist Gabriela Anghel, masterand antropologie Voluntari Cătălin Ivanov, student arhitectură Bogdan Moroşan, student antropologie Alexandru Pantazică, student antropologie Fotografiile sunt realizate de membrii echipei, acolo unde nu este specificată altă sursă.

2

 

Mulţumiri Echipa de proiect doreşte să mulţumească Ordinului Arhitecţilor din România pentru încrederea acordată prin finanţarea acestui proiect. De asemenea, mulţumim Filialei Bucureşti a OAR, în special domnului architect Mario Kuibuş pentru susţinere şi pentru faptul că a făcut posibilă coagularea echipei prin organizarea Atelierului Interdisciplinar București Alternativ. Verei Marin îi mulţumim pentru ajutorul acordat la scrierea proiectului, feedback-ul dat pe parcurs şi spaţiul de lucru la sediul Asociaţiei pentru Tranziţie Urbană (ATU). Mulţumiri merg şi către Doina Vella (Asociaţia ProDoMo) şi Florina Presadă (Centrul de Resurse pentru Participare Publică – CeRe) pentru disponibilitatea de a participa la discuţii şi a împărtăşi experienţa lor în cartierul Labirint. Nu în ultimul rând mulţumim locuitorilor zonei Traian care, prin opiniile împărtăşite în cadrul interviurilor, au contribuit la formarea imaginii noastre despre zonă.

3

 

4

 

Cuprins Mulţumiri Lista de figuri I.

Caiet pentru un concurs de idee – Regenerare urbană integrată

II. Studiu privind zona propusă pentru regenerare urbană 1. Delimitarea zonei propuse pentru regenerare urbană 2. Contextul strategic 3. Analiza mobilităţii urbane în zona de studiu 4. Analiza spaţiilor publice 5. Analiza fondului construit 6. Analiza funcţională 7. Analiza stării comunităţii şi câteva aspecte privind dezvoltarea comunitară 8. Cadrul legislativ 9. Concluzii Anexe Anexa I: Referinţe Bibliografice Anexa II: Legislaţie pertinentă pentru arhitectură şi urbanism Anexa III: Exemple de programe de dezvoltare comunitară Anexa IV: Monumente Istorice - selecţie

5

 

Lista de figuri Delimitarea zonei de concurs 1.1 Localizare în oraș 1.2 Formare cartier – plan Borroczyn 1846 1.3 Sector negru – plan maior Pappasoglu 1871 1.4 Identificare zonă Traian – plan cadastral 1911 1.5 Identificare zonă Traian – hartă 1938 (?) 1.6 Localizare zonă de studiu pe harta administrativă 1.7 Arii protejate din zona de studiu 1.8 Delimitare zonă propusă pentru concurs Analiza mobilităţii urbane în zona de studiu 3.1 Fluxuri medii orare auto – piața Foişorul de Foc 3.2 Fluxuri medii orare auto – intersecția dintre strada Traian și bulevardul Pache Protopopescu 3.3 Fluxuri medii orare auto – Hala Traian 3.4 Fluxuri medii orare auto – intersecția dintre Calea Călăraşilor și strada Sf. Ştefan / Fluxuri medii orare auto – intersecția dintre strada Traian și strada Maximilian Popper 3.5 Variația fluxului auto pe durata unei zile 3.6 Hartă transport public 3.7 Fluxuri medii orare pietonale – piața Foişorul de Foc 3.8 Fluxuri medii orare pietonale – intersecția dintre strada Traian și bulevardul Pache Protopopescu 3.9 Fluxuri medii orare pietonale – Hala Traian 3.10 Fluxuri medii orare pietonale – intersecția dintre Calea Călăraşilor și strada Sf. Ştefan / Fluxuri medii orare pietonale – intersecția dintre strada Traian și strada Maximilian Popper 3.11 Variația fluxului de pietoni pe durata unei zile Analiza spaţiilor publice 4.1 Tipuri de spațiu public 4.2 Analiza spațiului public 4.3 Probleme identificate în spațiul public 4.4 Repere identitare și culturale Analiza fondului construit 5.1 Zone destructurate prin sistematizarea din perioada comunistă 5.2 Localizare monumente istorice 5.3 Clădiri expertizate cu risc seismic 5.4 Circumscripţii de recensământ aferente zonei de studiu 6

 

5.5 Clădiri / ansambluri cu potențial pentru dezvoltarea ecomonică și culturală 5.6 Strada Traian – zona detaliată de studiu 5.7 Condiţie generală a fondului construit pe strada Traian 5.8 Regim de înălţime de-a lungul străzii Traian 5.9 Starea faţadelor pe strada Traian 5.10 Starea împrejmuirilor pe strada Traian 5.11 Gradul de transparență a împrejmuirilor spre strada Traian 5.12 Funcţiuni de-a lungul străzii Traian Analiza funcţională 6.1 Comerţ şi servicii în zona de studiu 6.2 Instituţii în zona de studiu Analiza stării comunităţii şi câteva aspecte privind dezvoltarea comunitară 7.1 Structura populaţiei în zona de studiu 7.2 Populaţia (peste 10 ani) a celor 3 circumscripţii după nivelul educaţional absolvit, 2002 7.3 Profilul ocupaţional al populaţiei in 2002 7.4 Populaţia activă cele trei circumscripţii, 2002 7.5 Populaţia inactivă a celor trei circumscripţii, 2002 7.6 Repere / probleme semnalate în interviuri

7

 

I. Caiet pentru un concurs de idee - Regenerare urbană integrată

9   

Calendarul concursului Data de anunţare a concurslui

….........................................1

Data limită pentru adresarea întrebărilor

….........................................

Data limită de răspuns la întrebări

….........................................

Perioada de înscriere

…......................................... Odată cu înscrierea, echipele vor primi caietul de concurs, suportul cadastral şi alte informaţii în format digital, documentaţie PMB în format digital sau hard-copy.

Data limită pentru predarea documentelor pentru etapa I

….........................................

Data la care vor fi anunţate rezultatele echipelor finaliste

….........................................

Dată limită pentru predarea documentelor pentru etapa II

….........................................

Data prezentărilor

…..........................................

Data anunţării rezultatelor finale

…..........................................

Regulamentul concursului Organizatorul

…......................................

Tipul concursului

Concurs de idei

Modul de organizare

Concurs public internaţional, în două etape Taxa de participare: ……………………….

Participanţii

Concurs adresat unor echipe interdisciplinare. Echipele vor avea minimum 5 membri reprezentând obligatoriu toate specializările următoare: arhitect,



urbanist



sociolog sau antropolog, specialist în dezvoltare comunitară



specialist în dezvoltare economică, sau management financiar al proiectelor urbane



inginer de trafic, sau specialist în probleme de traffic

1

Rubricile libere se vor completa de către promotor, după stabilirea datelor organizatorice ale concursului.

10   

Opţional echipele pot avea în componenţă şi:



jurist, specialist în probleme legate de dreptul de proprietate, şi/sau contracte de parteneriat public privat



reprezentanţi ai comunităţii locale

Unul sau mai mulţi membri ai echipei pot reprezenta mai mult de o specializare, atât timp cât demonstrează prin CV experienţă practică în domeniu. Juriul

Juriul va fi internaţional și va fi desemnat de către OAR în urma consultărilor cu PMB și ministerul de resort

Premiile

Valoarea totală: ............................. Premiul I - ..................................... Premiul II - ................................... Premiul III - .................................. Menţiuni - .................................... Alte precizări ................................

Reguli privind anonimatul lucrărilor

……………………………………..

Documente puse la dispoziţia participanţilor

Studiul realizat prin proiectul cultural „Regenerare urbană integrată în zona Traian caiet de concurs.” Documente adiţionale incluse în CD-ul caietului de concurs Documente din partea PMB:

Documente solicitate din partea participanţilor



suport cadastrul actualizat



situaţia juridică actuală a terenurilor şi clădirilor



planul de sistematizare a traficului cu sensuri unice



exerciţiul bugetar pe ultimii 3 ani şi alte informaţii privind finanţele locale şi potenţiale linii de finanţare a unor procese de regenerare urbană



documentație fotografică relevantă și completă

ETAPA I Echipele participante vor:



prezenta soluţiile în maxim 5 planșe format A1, orizontale sau verticale,



înainta juriului un memoriu de maxim 60 pagini care să detalieze propunerile

În această fază propunerile vor fi transmise în fomat electronic, la adresa de e-mail a secretariatului concursului. Tehnica de redactare este liberă.

11   

ETAPA II Pe baza planşelor şi memoriului vor fi selectate maxim 10 proiecte finaliste, care vor completa propunerea cu:



machetă care să prezinte conceptul promovat, scara la alegere SAU model de instrumente locale specifice pentru regenerarea urbană a zonei



o estimare de buget pentru primele etape ale procesului de regenerare

Planşele finaliste vor fi expuse în cadrul unui eveniment public la care vor fi invitaţi şi locuitori ai zonei (membri ai comunităţii). Echipele finaliste îşi vor sustine propunerile printr-o prezentare orală de maxim 20 min, în cadrul acestui eveniment. Echipa câştigătoare va fi desemnată în urma susţinerii. Scopul concursului şi modul în care vor fi folosite lucrările

Scopul concursului este de a găsi un scenariu viabil pentru regenerarea urbană sustenabilă a unui cartier istoric, care să crească calitatea locuirii, să pună în valoare patrimoniul şi identitatea locului, să contribuie la creşterea coeziunii în cadrul comunităţii de vecinătate. Acest proces se doreşte a fi un exemplu care să contribuie la deschiderea actorilor urbani către acţiuni concertate în alte zone similare din Bucureşti şi din ţară. Rezultatele vor fi folosite pentru promovarea principiilor abordării integrate a regenerării urbane, iar echipa câştigătoare poate fi invitată de către Primăria Municipiului Bucureşti să fie unul dintre actorii principali implicaţi în procesul de regenerare urbană a zonei Traian.

Drepturi de autor

Drepturile de autor ale proiectelor rămân în proprietatea organizatorului concursului. Reproducerea şi publicarea proiectelor înainte jurizării finale atrage după sine descalificarea proiectelor. Organizatorul va avea dreptul de publicare a proiectelor într-un catalog al concursului.

12   

Argumentul concursului Prezentul concurs îşi propune să aducă regenerarea urbană integrată în prim-planul agendei locale a Bucureştiului în ceea ce priveşte dezvoltarea zonelor istorice din centrul capitalei. A regenera este un termen împrumutat din domeniul biologic şi desemnează procesul de creştere, refacere a unui organism deteriorat, de revenire la viaţă. În alte domenii, semnificaţia este similară, aceea de a readuce în condiţii de folosire un material/obiect/sistem uzat, prin procedee care pun în valoare proprietăţile lui iniţiale. Transpus la nivelul oraşului, conceptul de regenerare presupune îmbunătăţirea de lungă durată a condiţiilor economice, fizice, sociale şi de mediu într-o anumită zonă. Procesele de regenerare urbană au o lungă istorie în ţările europene, modelele folosite astăzi fiind rezultatul multor încercări în contexte foarte diferite. Regenerarea urbană integrată, aşa cum este ea practicată în Europa şi în alte părţi ale lumii, presupune o schimbare al felului în care sunt privite problemele urbane, şi aceasta este miza şi provocarea acestui concurs. 

În primul rând regenerarea urbană presupune o ABORDARE INTEGRATĂ în locul uneia sectoriale.



În al doilea rând presupune COLABORARE atât între diferitele departamente ale administraţiei locale, cât şi între administraţie şi alţi parteneri privaţi sau reprezentând societatea civilă. Cooperarea implică roluri de egalitate şi nu de subordonare între parteneri, administraţiei centrale revenindu-i sarcina de coorodonare şi monitorizare a procesului.



În al treilea rând, regenerarea urbană urmăreşte creşterea gradului de ORGANIZARE ŞI RESPONSABILIZARE a cetăţenilor cu privire la mediul în care trăiesc.



Nu în ultimul rând regenerarea urbană marchează o trecere de la politici universale de dezvoltare urbană, la POLITICI SPECIFICE unei anumite zone.

Conform Declaraţiei de la Toledo, regenerarea urbană integrată „îşi propune să optimizeze, să conserve şi să revalorifice întreg capitalul urban existent (mediu construit, patrimoniu, capital social), faţă de alte forme de intervenţie în care, din tot acest capital urban, doar valoarea terenului este prioritizată şi conservată prin demolare traumatizantă şi prin înlocuirea restului de capital urban şi cel mai lamentabil - social” România şi-a asumat prin semnarea documentelor internaţionale precum Carta de la Leipzig 2007, şi Declaraţia de la Toledo 2010 obiectivele de dezvoltare durabilă şi regenerare urbană integrată. Printre principiile general acceptate de regenerare urbană se regăsesc următoarele: 

Regenerarea este în concordanţă cu obiectivele dezvoltării durabile.

 Regenerarea nu poate fi reglementată de politici la nivel înalt (internațional și național), ci trebuie realizată prin instrumente locale specifice. 

Regenerarea se bazează pe analiza adecvată a condiţiilor locale.



Regenerarea trebuie să stabilească obiective clare şi cuantificabile.

 Regenerarea trebuie să ţintească către o schimbare simultană a stării fizice a clădirilor, structurii sociale, a bazei economice şi condiţiilor de mediu.  Regenerarea trebuie să utilizeze eficient resursele naturale, economice şi umane disponibile.  Regenerarea se bazează pe participare şi consens între actorii implicaţi, care lucrează ca parteneri.

13   

În ciuda acestei asumări şi a existenţei unor instrumente pentru planificare urbană integrată cum ar fi Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU) sau Proiectul Urban Integrat (PUI) - iniţiativă a MDRT care a rezultat în crearea unui ghid metodologic pentru promovarea proiectelor urbane integrate planurile şi proiectele integrate se lasă mult aşteptate la nivelul Bucureştiului (cu excepţia câtorva proiecte precum PIDU zona centrală, care însă nu sunt încă implementate). Mai ales în ceea ce priveşte zonele istorice ale oraşului, proiectele promovate de către autorităţi au urmărit cu totul alte principii şi abordări. Este opinia promotorilor acestui concurs că lucrurile trebuie să se schimbe. Acesta este un prim pas.

Tema concursului Obiective 

Realizarea unui plan de regenerare urbană integrată, sustenabilă, în ţesut istoric protejat, adaptat la nevoile zonei şi la specificul instituţional, economic, social al Bucureştiului



Promovarea colaborării specialiştilor din diversele domenii care au drept obiect de studiu oraşul şi a unei abordări inovatoare în privinţa planificării strategice.

Necesitatea regenerării urbane în zona de concurs Regenerarea urbană integrată se axează pe două componente majore: 



O componentă spaţială care se referă la o

reabilitarea fondului construit

o

spaţii publice bine amenajate, funcţionale şi cu caracter

o

mobilitate durabilă (promovarea unei dezvoltări compacte, a transportului în comun, a mijloacelor de transport alternative automobilului)

o

reciclarea terenurilor prin redezvoltarea terenurilor abandonate

O componentă socio-economică o

atragerea de investiţii

o

dinamizarea economiei locale, prin sprijinirea antreprenoriatului

o

programe de creştere a gradului de organizare a cetăţenilor şi a coeziunii sociale

Calitatea locuirii este indicatorul principal în stabilirea necesităţii regenerării, aspect care cumulează o mare varietate de factori şi presupune o abordare integrată. Studiul efectuat în cadrul proiectului cultural „Regenerare urbană integrată în zona Traian - caiet de concurs” a plecat de la această abordare integrată şi a încercat să surprindă cât mai multe aspecte caracteristice zonei - starea fondului construit, a spaţiilor publice, a traficului pietonal, auto şi în comun, situaţia economică, starea comunităţii, elemente legate de istoria şi identitatea zonei. Rezultatele studiului nu sunt exhaustive, însă el reprezintă un punct de pornire important pentru echipele participante la concurs. 

Contextul administrativ şi strategic

Suprapunerea între administraţia de sector (Sectoarele 2 şi 3) şi administraţia Primăriei Generale a Capitalei (zone construite protejate) combinată cu lipsa de colaborare dintre aceste nivele ale administraţiei constituie o problem pentru managementul zonei. Strategiile de ansamblu ale Bucureştiului nu pun accentul pe tipul de locuire specific zonele rezidenţiale tradiţionale din centrul capitalei, în ciuda faptului că stabilesc protecţia patrimoniului ca un obiectiv. În plus, planurile urbanistice la nivel de sector, sau zonă construită protejată stabilesc o

14   

serie de reguli pentru construire şi protecţie a ţesutului istoric, însă nu işi pun problema cum se pot armoniza aceste deziderate cu nevoile contemporane ale locuirii şi cerinţele de dezvoltare ale oraşului. Printre primele strategii de dezvoltare care abordează problema zonelor istorice ale capitalei într-o manieră integrată amintim PIDU Central Bucureşti. 

Probleme

Traficul aglomerat cauzează poluare, zgomot şi lipsa de siguranţă mai ales pe principalele artere (Str. Traian şi Calea Călăraşilor). În ciuda faptului că traficul pietonal este foarte aglomerat mai ales în zonele marilor intersecţii (Hala Traian, Pache Protopopescu, Foişorul de Foc) configurarea spaţiului public nu ţine cont de nevoile acestor participanţi la trafic. Spaţiile publice (scuaruri, parcuri, trotuare, spaţii deschise) sunt prost întreţinute, nefuncţionale, folosite drept parcări spontane. În plus locurile nesigure atrag activităţi anti-sociale, mai ales în zona nodurilor comerciale (Hala Traian, intersecţia blvd. Pache Protopopescu cu str. Traian) Deşi activitatea economică în zonă este foarte diversă, centrul economic al cartierului (zona Halei Traian) este văzut ca locul cel mai puţin atrăgător, şi cel mai nesigur în zonă. Zona este plină de clădiri cu valoare de patrimoniu, însă puţine dintre ele au fost restaurate. Multe locuinţe din zonă sunt în stare proastă mai ales de-a lungul axelor principale (cu precădere Str. Traian) dar şi în zona aflată la sud de Calea Călăraşi. În plus, zona este locuită fie de proprietari cu venituri medii, fie de chiriaşi, în special familii sărace, care fie sunt puţin interesaţi de starea fondului construit sau de întreţinerea clădirilor de patrimoniu sau nu au mijloacele finaciare să investească în acest aspect. Populaţia zonei este una îmbătrânită, mai ales la nord de Calea Călăraşi, în vreme ce la sud de Calea Călăraşi locuieşte o populaţie săracă, în majoritatea ei inactivă şi aflată în întreţinerea statului. 

Oportunităţi

Regenerarea urbană a acestei zone reprezintă o ocazie importantă pentru Bucureşti de recupera o zonă a capitalei atât în ceea ce priveşte calitatea locuirii cât şi a specificului local. În plus acest proces poate deveni un model pentru intervenţii în alte zone istorice. Procesul poate reprezenta ocazia realizării unor intervenţii care să cicatrizeze rănile majore ale oraşului în urma agresiunilor din ultimii 50 de ani. Zona prezintă un potenţial ridicat de a deveni un punct de atracţie din punct de vedere economic. Deasemenea are toate atuurile pentru a deveni o zona plăcută pentru locuitorii ei, şi pentru a atrage unii noi. Existenţa unor relaţii de bună vecinătate reprezintă un punct bun de plecare pentru creşterea coeziunii sociale şi implicarea cetăţenilor în dezvoltarea cartierului. 

Piedici

Acestea sunt în principal la nivel de administraţie, unde voinţa politică de a duce la bun sfârşit planuri care depăşesc un ciclu electoral de obicei a lipsit. Menţinerea unor principii de dezvoltare a oraşului care pun accentul pe mobilitatea auto reprezintă deasemenea un risc. Un alt risc îl reprezintă şi absenţa unei culturi a participării cetăţeneşti în rezolvarea problemelor de locuire.

15   

Cerinţele concursului Plan de regenerare urbană care conţine:  Argumentul propunerii, un text de maxim o pagină A4 care să evidenţieze principiile care stau la baza propunerii, intenţiile echipei de concurs, şi principalele elemente distinctive ale propunerii  Un număr de instrumente de regenerare a zonei la alegererea echipei, care acoperă unul sau mai multe dintre aspectele de mai jos (nu este obligatoriu să fie tratate în detaliu toate elementele, însă echipa trebuie să demonstreze felul în care intrumentele propuse influenţează toate aceste aspecte) o Valorificarea sustenabilă a fondului construit o Sporirea gradului de atractivitate şi diversificarea spaţiilor publice o Ameliorarea infrastructurii locale pentru mobilitate durabilă (trafic auto, transport în comun, transport cu bicicleta şi pietonal) o Sprijinirea, organizarea şi creşterea gradului de competitivitate a micilor întreprinzători o Organizarea comunităţii şi/sau creşterea gradului de coeziune socială  Pentru a demonstra felul în care propunerea făcută poate fi pusă în aplicare, fiecare echipă trebuie să prezinte pe lângă instrumentele de regenerarea urbană şi: o Structura organizaţională pentru coordonarea procesului de regenerare urbană o O listă a principalilor actori implicaţi în proces, cu o descriere a rolului şi a responsabilităţilor fiecăruia atât manageriale cât şi financiare. o O strategie pentru implicarea actorilor urbani cu un interes în dezvoltarea zonei (investitori, asociaţii profesionale ale specialiştilor în arhitectură şi urbanism, reprezentanţi ai instituţiilor şcoli, licee, institute, ambasade - prezente în zona de concurs, comercianţi şi alţi cetăţeni care desfăşoară activităţi economice în zonă, locuitori ai zonei, cetăţeni care lucrează sau studiază în zonă) în procesul de regenerare. o O analiză cost beneficiu a propunerii – analiza va include atât costuri (beneficii) în bani (directe), costuri (beneficii) materiale care pot fi uşor cuantificate, costuri (beneficii) culturale/sociale/imateriale, care nu pot fi uşor cuantificate. Echipa va trebui să explice mai ales felul în care au fost luaţi în considerare factorii imateriali. o Etapizarea procesului de regenerare – felul în care intrumentele de regenerare urbană vor fi puse în aplicare în timp, şi prioritizarea acestora – şi un sistem de feedback, monitorizare şi ajustare pe parcus – identificarea punctelor de joncţiune unde procesul poate fi ajustat. o O listă cu riscuri instituţionale, economice, sociale care trebuie avute în vedere, sau probleme care trebuie rezolvate pentru succesul scenariului propus. Echipele finaliste vor trebui de asemenea să prezinte pentru etapa a II -a a concursului: o Sugestii concrete de metode/surse de finanţare pentru primele etape ale procesului de regenerare şi un posibil parteneriat public-privat care să contribuie la realizarea planului de regenerare urbană.

16   

Criterii de jurizare Propunerile vor fi evaluate pe baza următoarelor criterii: ETAPA I 









Criterii fizice, ambientale (30 puncte) o

Măsura în care propunerea valorifică patrimoniul şi fondul construit existent.

o

Măsura în care propunerea valorifică şi diversifică spaţiile publice

o

Măsura în care propunerea structurează o identitate a locuirii în zonă

Criterii ecologice (30 puncte) o

Calitatea soluțiilor de creștere a eficienţei managementului durabil al clădirilor (incusiv aspectele legate de eficiența energetică) fără a compromite caracterul istoric al zonei

o

Calitatea măsurilor de reducere a poluării (aerului, solului, fonică etc)

o

Calitatea măsurilor îmbunătăţire a mobilității durabile şi accesibilității în zonă.

Criterii economice şi organizaţionale (30 puncte) o

Claritatea şi calitatea argumentelor din analiza cost-beneficiu

o

Fezabilitatea şi claritatea structurii organizaţionale propuse, ţinând cont de specificul şi constrângerile locale

o

Relaţionarea funcţional-economică în contextul oraşului

Criterii sociale (30 puncte) o

Gradul de integrarea şi mixitatea socială promovat de intrumentele propuse

o

Modul de sporire a gradului de siguranţă în zonă

o

Modalităţile de implicare cetăţenească în procesul de regenerare şi realismul acestora

Coerenţa propunerii (20 puncte) o

Flexibilitatea propunerii şi adaptabilitatea în funcţie de răspunsul la diferitele programe – instrumente de regenerare. Gradul de inter-relaţionare a intrumentelor propuse

o

Calitatea şi eficienţa instrumentelor de implementare şi monitorizare.

Punctajul maxim este de 10 puncte la fiecare sub-criteriu. Se acordă punctaj începând de la 1 punct în funcţie de aprecierea juriului. Pentru departajare se vor folosi sub - criteriile privind coerenţa propunerii. ETAPA II 

Claritatea conceptului prezentat în macheta propunerii/modelul de instrumente locale specifice (20 puncte)



Diversitatea şi realismul metodelor şi surselor de finanţare pentru realizarea primelor etape a procesului de regenerare (30 puncte)



Calitatea susţinerii orale (10 puncte)

Total 200 puncte

17   

II.

Studiu privind zona propusă pentru regenerare urbană

19

1. Delimitarea zonei propuse pentru regenerare urbană 1.1. Localizare în oraș Zona studiată se află în partea de est a Bucureștiului, situată între Foişorul de Foc (nord), Strada Matei Basarab şi Strada Popa Nan (est), Strada Matei Basarab şi Bulevardul Unirii (sud) și bulevardul Mircea Vodă şi Strada Mântuleasa (vest). Zona este traversată de 3 străzi importante pentru circulație pe direcţia nord sud: strada Mântuleasa, strada Traian și strada Popa Nan. Calea Călărași reprezintă o legătură importantă pe direcția est-vest. Nodurile cele mai importante de trafic, dar și repere cultural-economice ale zonei sunt Piața Traian și piața Foișorului de Foc. (planșa 1.1)

1.2. Delimitare După evoluție istorică Zona studiată s-a dezvoltat între Calea Moșilor, Calea Călărași (Vergului) și Calea Dudești, drumuri principale de acces și circulație în oraș. Sistematizarea pentru axa est-vest a creat bulevardele Ferdinand și Pache Protopopescu, care fac legătura cu zona de est a Bucureștiului – Gara de Est și ieșirea către Călărași. Secționarea țesutului istoric cu aceste bulevarde nu s-a cicatrizat complet, existând zone destructurate din punct de vedere compozițional (de exemplu între intersecțiile cu strada Traian și strada Matei Voievod). Dezvoltarea urbană a ultimilor 20 de ani, nu a continuat spiritul compozițional al acestor bulevarde, agravând contrastele, nepotrivirile și chiar funcționarea bulevardelor. Una din consecințele axei est-vest este subîmpărțirea cartierului („la nord și la sud de Pache”). Zona la nord de bulevardul Pache Protopopescu resimte puternic efectele sistematizării din anii ʼ80 a Căii Moșilor. Intervențiile din perioada comunistă – bulevardul Unirii și lărgirea Căii Călărași – au creat o limită fizică la sud și est. La vest zona se continuă cu un ţesut similar până la șoseaua Mihai Bravu, care până la începutul secolului XX era limita administrativă a orașului. Ea se păstrează și în prezent, accentuată de memoria colectivă şi prin bariera fizică a blocurilor construite. (planșele 1.2, 1.3, 1.4, 1.5) Administrativ În perioada interbelică zona studiată se afla sub o singură jurisdicție, delimitată de Calea Moșilor, Mântuleasa, Calea Dudești și Calea Mihai Bravu. Împărțirea arbitrară în raioane și ulterior în sectoare – păstrată și azi face ca zona studiată sa fie divizată între două sectoare ale orașului (sectoarele 2 și 3), delimitarea acestora fiind Calea Călărași. În plus, un areal important din zona de studiu are statut de „zonă construită protejată”, care se află sub jurisdicţia directă a Primăriei Generale a Municipiului București din punct de vedere al dezvoltării urbane, deși aspectele curente administrative (utilități, probleme sociale etc) rămân în sarcina primăriilor de sector. (planșa 1.6) După ancheta socială – pe baza interviurilor În mare, persoanele intervievate din zonă, plasează cartierul Traian aproximativ între Strada Mântuleasa la vest, bulevardul Unirii la sud, bulevardul Pache Protopopescu şi Foişorul de Foc la nord şi Şoseaua Mihai Bravu la est. Această limită nu este însă unitară şi există multe subdiviziuni şi apartenenţe ale persoanelor care locuiesc în zonă. Oamenii din zona Foişorului de Foc se delimitează de vecinii lor care stau la sud de Str. Mecet („Noi ţinem de Foişor, după Mecet e ţigănia.”). De asemenea cei care locuiesc la sud de Calea Călăraşi se delimitează de vecinii lor de la nord, numind zona în care locuiesc cartierul Labirint, însă vecinii de la nord nu sunt la fel de convinşi că această delimitare există. Locuitorii din zona parcului Sf. Ştefan îşi numesc bucăţica lor de cartier Sf. Stefan, deşi admit că ţin de Hala Traian. La fel şi în cazul celor care locuiesc în zona străzii Popa Nan. Reperele prezente sunt Hala Traian, Foișorul de Foc și strada Mecet.

20

Limitele identificate de cei intervievaţi sunt în principal pe direcția nord-sud și aproape deloc pe direcţia est-vest. Strada Traian nu reprezintă o limită. Limitele identitare sunt legate de schimbările de populație din perioada comunistă și apariția comunităților de rromi, în principal cei din zona Halei Traian, cu care restul locuitorilor nu vor să fie identificați. Interesant este că există rromi acceptați de comunitate – cei cu vechime și care au făcut dovada unei relații de bună vecinătate pe o perioadă mai lungă. Astfel apare o diferenţă între „ţiganii de treabă” şi „ţigănia de pe lângă Hală” – numită astfel chiar şi de „ţiganii de treabă” din restul cartierului. După obiectiv – regenerare urbană în țesut protejat În zonă de studiu sunt 6 arii protejate (strada Traian, Calea Călărași, zona Labirint, zona Sf. Ștefan, bulevardul Pache Protopopescu și bulevardul Ferdinand). Primele două au caracter de axă tradiţională structurantă la nivel local, zonele Labirint și Sf. Ștefan sunt ilustrative ca zone rezidenţiale tradiţionale cu locuinţe individuale într-o dezvoltare urbană spontană, de secol XIX, iar ultimele două sunt reprezentative pentru bulevardele de tip haussmanian1. Zonele sunt alăturate, pe alocuri chiar suprapuse între ele, astfel încât pot fi privite ca un întreg. Fondul construit are valoare de patrimoniu pentru vechime, coerență și importanţă istorică. (planșa 1.7)

1.3. Concluzii Limitele care reies din diversele analize istorice, sociologice, funcţionale şi urbanistice se suprapun. Deşi atât din punct de vedere istoric, cât şi al percepţiei locuitorilor, Şoseaua Mihai Bravu poate fi considerată o limită estică a zonei, din punct de vedere a coerenţei fondului construit şi al obiectivului nostru de regenerare urbană în ţesut protejat, am decis redus zona de studiu la o arie mai concentrată. Astfel, ţinând cont de valorile culturale și reperele urbane, limita nordică a zonei de studiu este piața Foișorului de Foc, limita estică bulevardul Mircea Vodă și strada Mântuleasa, limita sudică strada Matei Basarab şi Bulevardul Unirii, iar limita vestică strada Popa Nan. Strada ca limită este considerată fie ca ansamblu (ambele fronturi și spațiul public) – cazul străzii Popa Nan, pieței Foișorul de Foc bulevardului matei Basarb, fie ca reper (fără a include spațiul public și parcelele aferente) – cazul bulevardului Unirii și a străzii Mântuleasa. Obiectivul concursului este regenerarea urbană în zone istorice protejate, dar între acestea și intervențiile brutale din perioada comunistă este o ruptură puternică. Pentru a fi eficient procesul regenerativ, aceste puncte de ruptură urbană trebuie incluse în limita de studiu, fiind un element esențial de raportare la vecinătăți și la oraș în ansamblu. (planșa 1.8)

1

Ţinând cont de problematica diferită a bulevardelor haussmaniene, acestea nu fac parte din zona de concurs decât parţial, în măsura în care intersecţiile dintre aceste bulevarde şi strada Traian nu pot fi evitate.

21

2. Contextul strategic Această secţiune trece în revistă o serie de documente de strategie locală care pot servi drept cadru pentru propunerile ce vor fi dezvoltate în cadrul concursului de regenerare urbană. Rezumatele prezentate în această secţiune evidenţiază aspectele considerate importante de către autorii acestei documentaţii de concurs. Pentru referinţa concurenţilor, aceste documente vor fi incluse în întregime în CD-ul caietului de concurs. Documentele prezentate sunt: 1. Conceptul Strategic Bucureşti 2035 – concluziile etapei I a proiectului fiind disponibile la data elaborării acestei documentaţii 2. PUG 2000 – ultimul plan urbanistic general al capitalei, în prezent expirat, motiv pentru care sunt prezentate doar obiectivele acestui document 3. PUZ sector 2 şi sector 3 – planuri urbanistice elaborate în baza PUG 2000 4. PUZ zone construite protejate – valabil doar pentru porţiunile din zona de concurs incluse în această categorie. 5. PIDU Central Bucureşti – abordează zona Hala Traian ca zonă de influenţă a ariei PIDU

2.1. Conceptul strategic Bucureşti 2035 Acest document de mare amploare, oferă o imagine de ansamblu asupra Bucureştiului, mai ales în relaţie cu teritoriul lui de susţinere. Deşi analiza de ansamblu nu surprinde multe detalii la nivelul zonei de studiu, documentul, prin problematica şi direcţiile pe care le propune, reprezintă un punct de pornire pentru gândirea strategică a zonei studiate, ţinând cont de contextul oraşului. Elemente privind locuirea Capitolul despre locuire evidenţiază tendinţa de scădere a populaţiei pe termen lung şi consideră acest lucru un semnal pentru schimbarea orientării problematicii locuirii de la una axată pe cantitatea de locuinţe necesară la una axată pe calitatea vieţii şi a actului locuirii, dar şi spre menţinerea elementelor simbolice şi identitare ale Bucureştiului. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, mai ales în zonele centrale ale oraşului, marchează de asemenea nevoia regândirii locuirii, punându-se accent pe îmbunătăţirea spaţiilor publice, a serviciilor şi a mobilităţii. Tendinţele de modificare a stilului de locuire în ultimii 20 de ani, mai ales construcţia de locuinţe în zone unde PUG 2000 recomandă zone comerciale deservind cartierele, dar şi extinderea locuinţelor individuale în jurul Bucureştiului au un impact major asupra zonelor de locuit din centrul capitalei, mai ales în ceea ce priveşte traficul de tranzit şi problemele aferente acestuia – aglomerarea traficului auto, problema parcărilor în centru, poluarea, scăderea gradului de atractivitate a zonelor de locuit centrale. Este de remarcat că problematica specifică locuirii tradiţionale din zonele istorice ale Bucureştiului nu este tratată ca un subiect de sine stătător în cadrul acestui capitol.

30

Elemente privind spaţiul public şi peisajul Acest capitol din conceptul strategic evidenţiază trei tipuri de peisaj: 

natural

Se remarcă diminuarea spaţiilor verzi în perioada 1990-2010 cu aproximativ 50%, dar şi o discrepanţă majoră între cantitatea de „verde” mult mai mică pentru locuitorii zonelor centrale în comparaţie cu cei ai zonelor periferice. Cu toate acestea analiza nu ţine cont de stilul diferit de locuire în centru (case cu curte, deci spaţiu verde cu caracter privat) faţă de cartiere (locuinţe colective). 

antropic

Deşi variat şi divers, peisajul antropic al capitalei este lipsit de spaţii publice urbane reprezentative. În acelaşi timp peisajul este intens mineralizat şi suprautilizat mai ales în zonele centrale. Cu toate acestea, spaţiile mineralizate de calitate lipsesc, iar majoritatea investiţiilor se axează pe spaţii publice verzi. 

cultural

Bucureştiul beneficiază de potenţial neutilizat, cu posibilitatea de integrare în patrimoniul cultural, arhitectural şi peisagistic a unor tipologii noi de peisaj. Există potenţialul unor peisaje urbane interesante și atractive, însă acesta nu este exploatat. Capitolul recomandă o serie de acţiuni pe termen scurt cu un caracter general de la inventarierea şi clasificarea spaţiilor verzi şi a spaţiilor publice, la determinarea regimului de proprietate şi a condiţiilor pentru asigurarea necesarului de spaţii verzi, la programe de educaţie asupra patrimoniului cultural, arhitectului, natural. Elemente privind mobilitatea şi infrastructura La nivelul municipiului Bucureşti există o serie întreagă de iniţiative menite a îmbunătăţi mobilitatea, în special cea auto, dar acestea reprezintă abordări sectoriale şi nu sunt suficient corelate cu obiective de dezvoltare spaţială. Capitolul privind mobilitatea remarcă faptul că în ciuda nevoii de promovare a unei mobilităţi inter şi multi-modale aceasta este insuficient studiată şi luată în considerare în cadrul iniţiativelor actuale. Faptul că în toamna anului 2011 Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB) a trecut în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, alăturându-se Metrorex, face poziţia Primăriei Generale a Capitalei ca promotor al unei politici integrate de transport şi mai complicată. Lipsa unei centuri ocolitoare care să degreveze zona centrală de traficul de tranzit, trama stradală îngustă şi sinuoasă a centrului, lipsa de transport în comun de suprafaţa mai ales pe direcţia nord-sud, lipsa parcărilor şi parcările spontane pe marginea trotuarelor sunt identificate ca probleme principale ale centrului capitalei de către autorii conceptului strategic. Capitolul evidenţiază drept oportunităţi tendinţele europene privind mobilitatea, existenţa unor strategii privind parcările în Bucureşti, existenţa unor programe de finanţare pentru infrastructură, dar şi realizarea axului Buzeşti-Berzei-Uranus.1

1 Este opinia autorilor acestei documentaţii că începerea lucrărilor la axul Buzeşti-Berzei-Uranus a dus la conflictul actual şi la eşuarea proiectului, în mare parte din cauza faptului că a fost tratat ca o intervenţie strict asupra drumului şi nu într-un mod integrat. Situaţia actuală în ceea ce priveşte axul Buzeşti-Berzei-Uranus, este ceea ce a determinat echipa care a realizat această documentaţie să propună o altfel de abordare, pentru o zonă în care se preconizează o lărgire (vezi descriere PUZ zone construite protejate, strada Traian).

31

Riscuri Conceptul strategic scoate în evidenţă şi câteva riscuri pentru zona de studiu 

naturale

1. Zona de studiu se află în cadrul unui areal cu risc maxim de propagare a undelor seimice. 2. Lispa unei strategii de gestionare a situaţiilor neprevăzute (cod portocaliu de vreme rea, sau cutremur)2 

sociale

1. Sărăcia extremă este o problemă a zonei de studiu, mai ales în partea sudică (la sud de Calea Călăraşi). Tendinţe în dezvoltarea Bucureştiului relevante pentru zona de studiu  Perpetuarea unei dezvoltări de tip tentacular şi sprawl în teritoriu cu consecinţe directe asupra calităţii vieţii în zonele centrale.  Decalaj în creştere dintre ritmul urbanizării şi cel al dezvoltării reţelei de transport.  Dezvoltare necoordonată a activităţilor economice ducând la exploatarea „epuizantă” a spaţiului.  Agravarea deteriorării structurale a fondului construit şi a patrimoniului istoric, cultural şi arhitectural.  Creşterea disparităţilor socio-economice.  Continua scădere a numărului tinerilor în totalul populaţiei. Direcţii strategice ale Bucureştiului relevante pentru zona de studiu  Articularea prin educaţie a competitivităţii economice, a calităţii mediului, si a bunăstării sociale.  Ameliorarea locuirii şi serviciilor, împotriva polarizării sociale şi economice.  Reconstruirea unui spirit şi a unui sens urban asumat de comunitate.  Protejarea valorilor de patrimoniu şi asigurarea calităţii intervenţiilor urbane.  Profesionalizarea administraţiei locale pentru folosirea eficientă şi transparentă a resurselor (în special bugetul local) în colaborare cu posibili parteneri pentru dezvoltarea urbană.

2

Completare a autoriilor acestei documentaţii.

32

2.2. PUG 2000 Obiective  Accentuarea identităţii Municipiului Bucureşti în concordanţă cu aspiraţia sa de a deveni o metropolă europeană.  Susţinerea vitalităţii şi atractivităţii Municipiului Bucureşti potrivit rolului lui de capitală a României.  Dezvoltarea capitalei ca o aglomeraţie urbană având un rol activ şi stimulativ la nivel regional şi metropolitan.  Ridicarea calităţii vieţii locuitorilor.  Valorificarea şi protejarea potenţialului natural şi arhitectural-urbanistic.

2.3. Planurile Urbanistice Zonale Sector 2 şi Sector 3 Conform PUZ-urilor de sector, majoritatea zonei de studiu este desemnată ca zonă mixtă – mai exact, zonă mixtă situată în limitele de protecţie a valorilor istorice şi arhitectural urbanistice (M1). Zona de studiu se înscrie în sub-zona M1a – zonă mixtă protejată, structurată. Pentru această subzonă, regulamentul urmăreşte menţinerea şi întărirea caracterului de zonă reprezentativă şi punerea în valoare a fondului construit. Excepţie face strada Traian, porţiunea situată la nord de Calea Călăraşilor, şi ţesutul imediat adiacent. Această porţiune este desemnată drept sub-zona M1b – zonă mixtă protejată, destructurată. În această zonă cerinţele de funcţionalitate urbană necesită intervenţii asupra unor clădiri înscrise în lista monumentelor istorice. De asemenea, regulamentul urmăreşte încurajarea intervenţiei prin stabilirea unor indicatori urbanistici stimulativi. Zona situată între strada Traian, Calea Călăraşilor, strada Sf. Ştefan, strada dr. Burghelea, şi strada Plantelor este desemnată drept zonă de locuinţe cu regim neomogen de înălţime şi parcelare tradiţională de factură spontană. La fel şi porţiunea de ţesut aflată între strada Traian, Calea Călăraşilor, strada Popa Nan şi strada Plantelor. În materie de funcţiuni admise, indicatori urbanistici, echipare a clădirilor, PUZ-urile de sector preiau prevederile PUZ-urile pentru zone construite protejate.

2.4. PUZ zone construite protejate Zona construită protejată Traian Delimitare  

de la Str. Matei Basarab la bd. Carol/Pache Protopopescu cuprinde porţiunea de ţesut de-a dreapta şi de-a stânga străzii Traian

Valoare   

stradă mărginită de construcţii şi spaţii caracteristice pentru ţesutul istoric difuz; se deosebeşte de celelalte străzi prin situarea centrală, prin sinuozitatea traseului şi prin faptul că leagă o serie de clădiri cu caracter monumental axă tradiţională structurantă la nivel local pentru ţesutul istoric difuz Agresiuni: o lipsa de întreţinere şi de echipare a spaţiilor publice o discontinuităţi ale ţesutului învecinat şi ale calităţii arhitecturale a fronturilor o circulaţia aglomerată (tramvai şi automobile)

Grad de protecţie 33



Maxim

Intervenţii recomandate   

conservarea clădirilor valoroase, restructurarea unor porţiuni pentru amplificarea continuităţii de-a lungul întregului traseu preluarea diferenţelor de înălţime prin formule de legătură şi interzicerea circulaţiei tramvaiului sau a automobilelor.

Funcţiuni admise    

la parter orice tip de funcţiune destinată publicului + comerţ, alimentaţie publică, hoteluri, cultură locuinţe la etaj toate funcţiunile iniţiale (revenirea la funcţiunile iniţiale) care corespund cerinţelor actuale. se permite conversia funcţională a monumentelor DOAR DACĂ aceasta nu stânjeneşte vecinătăţile, nu implică modificarea arhitecturii exteriorului sau a caracterului elementelor valoroase ale interiorului, nu afectează vegetaţia existentă şi nu implică amenajarea de noi locuri de parcare pe parcelă.

Echiparea clădirilor     

Parcelele sunt construibile doar dacă se asigură un acces carosabil de minim 3 metri. Asigurarea accesului persoanelor cu handicap sau dificultăţi locomotorii în spaţiile publice este obligatorie. Staţionarea autovehiculelor este permisă doar în interiorul parcelelor. În cazul în care asigurarea locurilor de parcare normate nu este posibilă se va demonstra amenajarea unui parcaj propriu sau în concesiune la maximum 150 m de parcelă. Racordarea la reţelele edilitare se face în aşa fel încât să nu afecteze aspectul faţadelor. Sunt interzise amplasarea antenelor satelit, a aparatelor de aer condiţionat, firidelor de branşament pentru electricitate, telecomunicaţii etc. pe faţadele vizibile din circulaţiile principale. Spaţiile libere vizibile din circulaţiile principale vor fi tratate ca grădini de faţadă. Spaţiile neconstruite şi neocupate de trotuare vor fi înierbate şi plantate cu un arbore la fiecare 100 mp. Împrejmuirile la stradă vor fi transparente, de maxim 2 m, cu un soclu opac de maxim 60 cm. Partea transparentă poate fi dublată de gard viu. Se recomandă păstrarea gardurilor istorice.

Indicatori urbanistici    

Hmax = 13 m; Hmin = 10 m Cap de perspectivă maxim 16 m. Se acceptă construirea încă unui nivel peste Hmax retras la 1,5 m de planul faţadei. POT = 65%; CUT = 2,5 Arhitectura noilor clădiri va respecta caracterul arhitectural al bulevardului. Se interzic suprafeţele vitrate de mari dimensiuni, pereţii cortină, folosirea unor materiale necorespunzătoare cum ar fi placajele ceramice sau suprafețele metalice strălucitoare.

Spaţii publice   

Profilul transversal se modifică prin lărgirea pe frontul estic (carosabil 21 m, trotuar 3 m)3 Mobilierul urban trebuie să se subordoneze caracterului clădirilor, dar nu sunt condiţionări stilistice. Plantaţiile vor fi subordonate caracterului zonei. Intervenţiile vor menţine caracterul actual al vegetaţiei inclusiv esenţe, densitate, înălţime.

Zona construită protejată Calea Călăraşilor 3

Prevederea este în contradicție cu gradul maxim de protecție al zonei!

34

Delimitare  

Între bd. Hristo Botev şi strada Medeleni. Pătrunde în ţesut în dreptul străzilor Poet Al. Sihleanu, Argetoaia, Intr. Pristolului, Dunărea albastră, Oborului.

Valoare  

Stradă cu traseu sinuos şi neregulat, definită de construcţii şi spaţii diverse tipologic, coerentă însă prin predominanţa tipului de construcţii de secol XVIII şi XIX – monumente de arhitectură Agresiuni: o Lipsa de întreţinere, mutilarea, demolarea arbitrară şi utilizarea agresivă a monumentelor istorice o Prezenţa unei zone anonime şi destructurate la intersecţia cu strada Traian o Prezenţa tramvaiului.

Grad de protecţie 

Maxim

Intervenţii recomandate   

restaurarea şi conservarea construcţiilor şi spaţiilor existente, refacerea spaţiilor libere destructurate, amenajarea spaţiului de contact cu Str. Traian.

Funcţiuni admise    

funcţiuni cu caracter public la parter. birouri, servicii, locuinţe (în procent de minim 50%) la etaje toate funcţiunile iniţiale (revenirea la funcţiunile iniţiale) care corespund cerinţelor actuale. se permite conversia funcţională asupra monumentelor DOAR DACĂ aceasta nu stânjeneşte vecinătăţile, nu implică modificarea arhitecturii exteriorului sau a caracterului elementelor valoroase ale interiorului, nu afectează vegetaţia existentă şi nu implică amenajarea de noi locuri de parcare pe parcelă.

Echiparea clădirilor 

Identic cu Zona protejată Traian

Indicatori urbanistici   

Hmax = 13 m; Hmin = 10 m Cap de perspectivă maxim 16 m. Se acceptă construirea încă unui etaj retras la 1,5 m de planul faţadei. POT = 80% (suprafața rămasă liberă să fie de cel puţin 30mp); CUT = 2,5

Spaţii publice   

Nu se recomandă modificarea traseului sau a profilului transversal al străzii. Mobilierul urban trebuie să se subordoneze caracterului clădirilor, dar nu se pun condiţionări stilistice. Plantaţiile vor fi subordonate caracterului zonei. Intervenţiile vor menţine caracterul actual al vegetaţiei inclusiv esenţe, densitate, înălţime.

Zona construită protejată Sf. Ştefan Delimitare 

Între bd. Carol, strada Mântuleasa, Calea Călăraşilor şi strada Traian. 35

Valoare   

Zonă situată la limita zonei centrale, cu caracter preponderent rezidenţial, clădiri de înălţime mică, pe alocuri se găsesc instituţii sau magazine. Trama stradală şi parcelarul rezultat din dezvoltarea urbană spontană reprezintă valoarea zonei. Agresiuni: o Provin din alăturarea insulelor cu case sărace, folosite de familii cu venituri modeste, şi a celor cu case mai bogate, dar folosite de chiriaşi care nu sunt direct interesaţi de soarta cartierului.

Grad de protecţie 

Maxim

Intervenţii recomandate    

păstrarea diversităţii tipologice şi funcţionale preluarea diferenţelor de înălţime prin formule de legătură punerea în valoare a clădirilor monument protejarea vegetaţiei

Funcţiuni admise  

cele identice, derivate sau înrudite cu cele deja existente în zonă (locuinţe unifamiliale, semicolective, unele servicii conexe precum mic comerţ, cabinete medicale, ateliere, baruri, cluburi) se permit funcţiuni comerciale doar dacă acestea nu stânjenesc vecinătăţile, nu implică modificarea arhitecturii exteriorului sau a caracterului elementelor valoroase ale interiorului, nu afectează vegetaţia existentă şi nu implică amenajarea de noi locuri de parcare pe parcelă.

Echiparea clădirilor  

   

se consideră construibile parcelele având minim 150 mp şi un front la stradă de minim 8 m în cazul construcţiilor înşiruite dintre două calcane laterale şi de minim 12 m în cazul construcţiilor cuplate şi izolate. trama stradală este dezordonată dar relativ densă. Nu se recomandă deschiderea de noi străzi. Se recomandă transformarea unora dintre străzi în fundături pentru a reduce confluenţele cu străzile principale. Se recomandă rezolvarea relaţiei dintre bd. Carol şi Calea Călăraşilor prin transformarea străzii Măntuleasa şi a străzii Sf. Ştefan în sensuri unice. staţionarea autovehiculelor este permisă doar în interiorul parcelelor. racordarea la reţelele edilitare se face în aşa fel încât să nu afecteze aspectul faţadelor. Sunt interzise antenele satelit, aparatele de aer condiţionat, firidele de branşament pentru electricitate, telecomunicaţii etc. pe faţadele vizibile din circulaţiile principale. spaţiile libere vizibile din circulaţiile principale vor fi tratate ca gradini de faţadă. Spaţiile neconstruite şi neocupate de trotuare vor fi inierbate şi plantate cu un arbore la fiecare 100mp. împrejmuirile la stradă vor fi transparente de maxim 2 m cu un soclu opac de maxim 60 cm. Partea transparentă poate fi dublată de gard viu. Se recomandă păstrarea gardurilor istorice.

Indicatori urbanistici  

Hmax = 10m; POT = 40 – 50%; CUT = 1,8 Arhitectura noilor clădiri va respecta caracterul arhitectural al zonei. Se interzic suprafeţele vitrate de mari dimensiuni, pereţii cortină, folosirea unor materiale necorespunzătoare cum ar fi placajele ceramice sau suprafetele metalice strălucitoare.

Spaţii publice  

se păstrază traseul şi profilul străzilor. mobilierul urban se va conforma caracterului zonei. 36

Zona construită protejată Labirint Delimitare 

între Calea Călăraşilor, bd. Mircea Vodă, strada Parfumului, strada Matei Basarab, strada Labirint

Valoare  

Zonă rezidenţială tradiţională cu locuinţe individuale. Agresiuni: o Provin din alăturarea insulelor cu case sărace, folosite de familii cu venituri modeste, şi a celor cu case mai bogate, dar folosite de chiriaşi care nu sunt direct interesaţi de soarta cartierului.

Grad de protecţie 

Maxim

Intervenţii recomandate    

păstrarea diversităţii tipologice şi funcţionale preluarea diferenţelor de înălţime prin formule de legătură punerea în valoare a clădirilor monument protejarea vegetaţiei

Funcţiuni admise 

Identice cu Zona protejată Sf. Ştefan

Echiparea clădirilor 

Identice cu Zona protejată Sf. Ştefan

Indicatori urbanistici   

Hmax = 10 m; Hmin = 7 m Peste înălţimea admisă se acceptă realizarea unui singur nivel (3 m) retras la 1,5 m faţă de planul vertical al faţadei POT = 40 – 50%; CUT = 1,8

Spaţii publice  

Se păstrază traseul şi profilul străzilor. Mobilierul urban se va conforma caracterului zonei.

37

2.5. PIDU Central Bucureşti Abordează zona Hala Traian ca zonă de influenţă a ariei PIDU şi drept urmare este relevant pentru regenerarea urbană a zonei de studiu, PIDU însuşi fiind un instrument de dezvoltare şi regenerare urbană. Planul Integrat de Dezvoltare Urbana Central Bucureşti este un ansamblu de obiective, priorităţi şi proiecte integrate care urmareşte: (i) punerea în valoare a caracterului eclectic al centrului Bucurestiului ca marca identitară a orașului, (ii) reintegrarea zonelor destructurate ale centrului Bucureştiului (iii) crearea unui sistem de circulații eficient, (iv) revigorarea reţelei de spaţii publice, (v) dezvoltarea durabilă a activității economice și (vi) asigurarea unui climat social divers și sigur. PIDU defineşte o serie de zone de influenţă, legate funcţional de zona centrală, între care menţionează zona Foişorului de Foc şi a Halei Traian. O serie de priorităţi şi obiective PIDU sunt relevante pentru zona de studiu: Recuperare: 

Recuperarea identitatii urbane prin revitalizarea şi reconectarea zonelor cu caracter divers care constituie centrul Bucureștiului.



Regenerarea cartierelor tradiţionale degradate care au suferit în ultimele decenii procese de degradare continuă a fondului construit, concomitent cu accentuarea problemelor sociale. PIDU pune în prim plan conceptul de „regenerare urbană integrată”. Prin PIDU aşa cum este definit de Programul Operaţional Regional nu se pot face investiţii decât în domeniul public, deci nu se poate investi direct în reabilitarea majorităţii clădirilor din aceste zone, aflate în proprietate privată. „Cu toate acestea, prin proiecte integrate de îmbunătăţire a infrastructurii, a spaţiului public, prin apariţia de incubatoare de afaceri şi centre comunitare, acest PIDU reprezintă un catalist pentru regenerarea zonei”.



Recuperarea şi refuncţionalizarea fondului construit prin reconversie – utilizarea unor clădiri istorice ca incubatoare de afaceri sau platforme business, sprijinindu-se atât revitalizarea meşteşugurilor tradiţionale, cât şi a industriilor creative moderne.



Recuperarea spaţiilor publice.

Mobilitate 

Eliminarea traficului de tranzit prin zona centrală prin construirea inelelor și a centurii, care să ducă la facilitarea circulatiei auto. PIDU precizează clar că „Lărgirea la maxim a bulevardelor centrale nu este o soluție. Lărgirea bulevardelor pentru trafic continuă de fapt intervenţiile urbane începute în ultimul deceniu ale perioadei comuniste. Centrul Civic, cu axa sa principală – Bulevardul Unirii – este expresia absolută a acestei gândiri, o arteră largă ce devine un obstacol în calea legăturilor dintre cartierele tradiţionale de la nord şi sud. Lărgirea bulevardelor urbane pentru trafic înseamnă şi o completă defazare cu policile urbane din Uniunea Europeană. Dacă pe termen scurt, o nouă arteră atenuează problema traficului, ea are un alt efect pe termen mediu şi lung: încurajează folosirea maşinilor personale. Astfel, volumul traficului creşte din nou şi se obţine invariabil exacerbarea problemei ce trebuia de fapt să fie rezolvată”.



Încurajarea modalităţilor de transport durabile – ameliorarea conexiunilor de transport în comun în centru, precum noi legături pentru reţeaua de tramvaie, prioritizarea mersului pe jos şi folosirea bicicletelor. „Străzile şi bulevardele din zona centrală trebuie să aibă un rol în susţinerea vieţii urbane şi nu pentru tranzit. Arterele din centru trebuie tratate ca străzi cu caracter local, care să susţină activităţi comerciale, culturale şi de loisir, caracteristicile esenţiale ale unui centru urban european.”



Sistem integrat de parcări de dimensiunii medii (sub 500 de locuri) ce sunt conectate la nodurile importante de transport în comun. 38

3. Analiza mobilităţii urbane în zona de studiu 3.1. Metoda Pentru analiza mobilităţii urbane, s-au efectuat măsurători ale fluxurilor pietonale, de trafic auto, ciclist şi transport în comun la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie 2011, o perioadă propice pentru a capta fluxurile „normale”, după începerea anului şcolar, momentul de trecere de la circulaţia de model estival, cu fluxuri mai reduse. Au fost selectate 5 zone de analiză, astfel încât să se cuprindă cel puţin două puncte pe parcursul celor două străzi definitorii pentru cartier, strada Traian şi Calea Călăraşilor, pieţe şi intersecţii importante la scara oraşului – Piaţa Halei Traian, Foişorul de Foc şi intersecţia cu bulevardul Ferdinand, intersecţia cu bulevardul Pache Protopopescu –, cât şi intersecţii cu străzi reprezentative la nivel local, precum strada Sf Ştefan şi strada Maximilian Popper, pentru a analiza şi exemplele unor străzi cu profil rezidenţial. Cele 5 zone sunt: 1. 2. 3. 4. 5.

Foişorul de Foc – intersecţia Strada Traian – bulevardul Ferdinand Intersecţia strada Traian – bulevard Pache Protopopescu Hala Traian Intersecţia Calea Călăraşilor – strada Sf Ştefan cu scuar Sf. Ştefan Intersecţia strada Traian cu strada Maximilian Popper

În acest document, ne vom referi la aceste 5 zone ca 1. 2. 3. 4. 5.

Foişor Traian/Pache Protopopescu Hala Traian Călăraşilor/Sf. Ştefan Traian/Popper

Măsurătorile au avut loc pe parcursul unei zile lucrătoare pentru fiecare punct de observaţie, înregistrându-se cu ajutorul operatorilor de teren date privind numărul de pietoni, biciclişti şi grupul de vârstă din care fac parte pentru analiza fluxurilor pietonale. Separat, au fost înregistrate numărul de maşini, mijloace de transport în comun şi alte mijloace care se deplasează pe carosabil la diferite intervale orare.

3.2. Rezultate Mobilitatea auto A. Măsurătorile arată că zona este străbătută de fluxuri auto ridicate. Intersecţiile de bulevarde cu accesibilitate mare la nivelul oraşului, rol de conectare şi comercial sunt cele mai circulate, dar se remarcă şi străzi cu profil rezidenţial care au fluxuri ridicate, precum strada Sf. Ştefan. Profilul celor cinci zone din punct de vedere al traficului înregistrat: ‐

Trafic auto foarte intens: Traian/Pache Protopopescu (6596 autovehicule/oră)

‐

Trafic auto intens: Foişor (3464 autovehicule/oră), Hala Traian (2748 autovehicule/oră)

‐

Trafic auto ridicat: Călăraşilor/Sf. Ştefan (1898 autovehicule/oră), Traian/Popper (1672

autovehicule/oră) 39

Cele mai circulate puncte de observaţie: 1. Bulevardul Pache Protopopescu, dinspre Şcoala Iancului spre intersecţia cu strada Traian – 1140 autovehicule/oră 2. Bulevardul Pache Protopescu, dinspre intersecţia cu strada Traian spre Şcoala Iancului – 1008 autovehicule/oră 3. Strada Traian, de la intersecţia cu bulevardul Pache Protopopescu spre Foişor – 904 autovehicule/oră Cele mai puţin circulate puncte de observaţie la nivelul traficului auto s-au înregistrat pe strada Gheorghe Pop de Băseşti, în zona Foişor (20 autovehicule pe oră pe ambele sensuri) (planșele 3.1, 3.2, 3.3, 3.4). Fluxurile auto descresc către orele de prânz de la valorile matinale ridicate şi cresc din nou la orele de vârf ale după-amiezii. O excepţie o constituie zona Traian-Pache Protopopescu, unde valorile rămân la acelaşi nivel ridicat şi în perioada prânzului. (planșa 3.5) B. În intersecţia cea mai aglomerată din studiu, Bulevardul Pache Protopopescu cu Strada Traian, se observă (planșa 3.2) că fluxurile cele mai mari se înregistrează pe axa est-vest a Bulevardului Pache Protopopescu şi spre nord pe Strada Traian, mai puţin spre sud pe Strada Traian. Circulaţia majoră se înregistrează spre şi dinspre centrul capitalei, ilustrând problema generală a traficului bucureştean, care foloseşte reţeaua radială în loc de cea inelar-concentrică, ceea ce duce la supraaglomerarea centrului prin tranzitarea acestuia. Conform Masterplanului de Transport din 2008, dacă se păstrează modelul actual de trafic şi creşterea numărului de autovehicule în acelaşi ritm, reţeaua de artere din centrul oraşului va fi blocată în următorii 10 ani. Analiza de faţă reiterează concluziile masterplanului în favoarea modificării modelului radial de trafic, conform strategiei PIDU Central Bucureşti, 2011 (acesta recomandă folosirea reţelei inelare, primul inel fiind în proximitatea zonei noastre, Şoseaua Mihai Bravu). Încurajarea traficului pe Strada Traian sau Calea Călăraşilor merge împotriva măsurilor de descongestionare a zonei centrale şi a prioritizării inelelor oraşului ca axe principale de transport auto. Proiectul de regenerare urbană a zonei nu are ca scop regândirea modelului de trafic urban, aceasta intrând în strategii la nivel municipal. Cu toate acestea, el trebuie relaţionat cu viziunea că zonele centrale şi pericentrale nu vor mai fi zone de tranzit urban, ci destinaţii în sine, viziune prezentă într-o serie de documente de strategie ale primăriei generale (de ex. PIDU Central Bucureşti, 2011) Din datele de trafic măsurate reiese că bd. Pache Protopopescu şi strada Traian au fluxuri auto foarte mari în prezent, iar circulaţia se desfăşoare cu greutate. Într-o abordare simplistă - e trafic mai mare, deci e nevoie de lărgirea străzii - ar însemna că bd. Pache Protopopescu ar trebui lărgit înaintea străzii Traian (intenţie de proiect anunţată de PMB). În plus, această abordare ar ignora axioma transportului urban, care explică faptul că lărgirea suprafeţei carosabile duce la creşterea traficului auto, reprezentând un stimulent al mobilităţii auto şi nu o soluţie pe termen mediu şi lung (Burdett and Sudjic, 2008). C. O altă problemă ridicată de mobilitatea auto este folosirea recentă a unor străzi cu profil rezidenţial pentru traficul de tranzit. Un exemplu este strada Sf Stefan, tipică pentru zonele rezidenţiale din Bucureştiul tradiţional la nivelul tipologiilor spaţiale şi a funcţiunilor. Cu toate acestea, la nivel de mobilitate, ea este intens circulată de autovehicule, ceea ce contrastează cu profilul său. Strada este folosită drept scurtătură pe direcţia nord-sud şi datorită proastei configurări la intersecţia cu Calea Călăraşi unde se crează ambuteiaje.

40

Transportul în comun A. Zona de studiu este conectată prin tramvaie, autobuze şi troleibuze cu alte părţi ale oraşului. Legături directe sunt cu Piaţa Sfânta Vineri (tramvaiele 14, 40, 55, 56), Piaţa Rosetti/Universitate (troleibuzele 69,70, 85, 90, 92, autobuzul 311), Piaţa Romană (troleibuzele 79, 86, autobuzul 133), Gara de Nord (troleibuzul 79, autobuzul 133), reprezentând o bună acoperire a zonelor centrale. De asemenea, există legături directe cu cartierele din Est – Baicului, Pantelimon, Titan şi platformele industriale aferente – Republica, Faur, Granitul, cât şi cu cartierul Drumul Taberei, în vest. Un singur autobuz leagă zona de malul drept al Dâmboviţei (autobuzul 133), şi lipsesc legăturile directe cu nordul, nord-estul şi sud-vestul oraşului. Zona nu este deservită de reţeaua de metrou, care poate fi accesată numai prin călătorii de suprafaţă de 10-20 minute astfel: magistrala 2 (staţiile Romană, Universitate, Unirii) sau magistrala 1 (Unirii, Piaţa Muncii). (planșa 3.6) B.

Profilul celor cinci zone din punct de vedere al traficului înregistrat:

‐ Frecvenţă de transport în comun ridicată: Traian/Pache Protopopescu (104 mijloace de transport/ oră) ‐ Frecvenţă de transport în comun medie: Hala Traian (44 mijloace de transport/oră), Foişor (42 mijloace de transport/oră), Călăraşilor/Sf Ştefan (30 mijloace de transport/oră), Traian (20 mijloace de transport/oră) C. Există anumite puncte de conflict între transportul în comun şi mobilitatea auto, ca de exemplu la Hala Traian, unde deplasarea tramvaiului de pe Calea Călăraşilor pe Strada Traian creează un obstacol pentru maşinile din intersecţie.

41

Mobilitatea pietonală A. Analiza fluxurilor pietonale relevă că cele mai circulate de pietoni sunt intersecţiile de bulevarde cu accesibilitate mare la nivelul oraşului şi pe care se deplasează mijloace de transport în comun, precum şi străzile/punctele cu rol comercial. Profilul celor cinci zone din punct de vedere al traficului înregistrat: ‐ Trafic pietonal intens: Hala Traian (2254 pietoni/oră) ‐ Trafic pietonal relativ ridicat: Traian/Pache Protopopescu (1430 pietoni/oră), Foişor (1240 pietoni/oră) ‐ Trafic pietonal relativ redus: Călăraşilor/Sf. Ştefan (494pietoni/oră), Traian/Popper (460 pietoni/oră) Cele mai circulate puncte de observaţie: 1. 2. 2.

Calea Călăraşilor, trotuarul sudic, din faţa Pieţei Traian – 316 pietoni/oră Str. Traian, trotuarul vestic, adiacent Halei Traian – 282 pietoni/oră Calea Călăraşilor, trotuarul nordic, din faţa Halei Traian – 282 pietoni/oră

Cele mai mici fluxuri pietonale s-au înregistrat pe trotuarul vestic al străzii Remus din zona intersecţiei Călăraşilor-Sf Ştefan (6 pietoni/oră) şi pe trotuarul estic al străzii Mogoş Vornicul din zona intersecţiei Traian-Pache Protopopescu( 6 pietoni/oră). (planșele 3.7, 3.8, 3.9, 3.10) Cele 5 zone analizate au evoluţii distincte de fluxuri pietonale de-a lungul unei zile lucrătoare, ilustrând rolul divers al funcţionilor prezente (planșa 3.11). Zona Foişor are o creştere lejeră de la orele dimineţii până la ora 18, după care fluxul pietonal se reduce de la o medie de 1608 pietoni/oră în intervalul 17-18 la 972 pietoni/oră în intervalul 19:30-20:30. Acelaşi model îl urmează zonele TraianPopper şi Călăraşilor-Sf. Ştefan. O evoluţie diferită o are zona Traian-Pache Protopopescu, unde fluxurile rămân ridicate şi la orele serii. Zona Hala Traian urmează o evoluţie distinctă: valori care cresc foarte mult la orele amiezii şi scad apoi abrupt către seară, ilustrând comportamentul consumatorilor pieţei şi Halei Traian şi implicit caracterul comercial al zonei. B. Deplasarea pietonală în zona de studiu, ca de altfel în întreg oraşul, are ca principal obstacol faptul că trotuarele sunt în mare măsură ocupate de maşini parcate. Dar dincolo de acest aspect, care poate fi schimbat prin noi reglementări la nivel local sau municipal, rămâne problema trotuarelor care prin designul lor iniţial nu fac faţă fluxurilor pietonale. Un număr de trotuare au fost identificate ca având un raport dezavantajos între lăţime şi fluxurile pietonal înregistrate: ‐ Trotuarul vestic al Străzii Traian între Foişor şi intersecţia cu Bulevardul Pache Protopopescu214 pietoni/oră pe un trotuar cu lăţimea medie de 2 m ‐ Trotuarul vestic al Străzii Mihăileanu, la sud de intersecţia cu Bulevardul Pache Protopopescu: 110 pietoni/oră pe un trotuar cu lăţimea medie de 2 m ‐ Trotuarul nordic al Căii Călăraşilor, la vest de intersecţia cu Strada Traian, în arealul Halei Traian 282 pietoni/oră pe un trotuar cu lăţimea medie de 2,7 m, cu 4.5 m în faţa Halei. ‐ Trotuarul sudic al Căii Călăraşilor, la vest de intersecţia cu Strada Traian, în arealul pieţei Traian, 316 pietoni/oră pe un trotuar cu lăţimea medie de 2,4m, cu 3 m în faţa pieţei.

42

În schimb, există areale, precum zona lărgită a străzii Traian de la sud de intersecţia cu strada Maximilian Popper, care deţin trotuare foarte largi în raport cu circulaţia pietonală, situaţie tipică pentru anumite sistematizări ale anilor ʼ80 din zona centrală. C. Un număr de artere şi bulevarde din zona de studiu înregistrează fluxuri de autovehicule foarte ridicate, care acţionează ca bariere pentru traficul pietonal şi, conform cercetărilor din ultimele decenii în domeniul designului urban, drept obstacole mentale pentru pietoni, scăzând probabilitatea rutelor efectuate dincolo de această barieră (Carmona, 2009). Arterele care constant prezintă fluxuri majore de trafic sunt Bulevardul Pache Protopopescu, Calea Călăraşilor, strada Traian (cu precădere între bulevardul Pache Protopopescu şi Foişor), strada Zece Mese şi într-o mai mică măsură, bulevardul Ferdinand, care devin astfel bariere pentru deplasarea pietonală, dar şi definirea orizontului de mobilitate pietonală şi chiar a identităţii cartierelor. Modelul actual al circulaţiei auto creează o insulă încadrată de fluxuri majore de circulaţie în sens unic pe strada Traian şi strada 10 Mese, care devine un alt blocaj pentru circulaţia pietonală. D. În intersecţia cea mai aglomerată din studiu, bd. Pache Protopopescu cu strada Traian, circulaţia pietonală este îngreunată de o serie de obstacole. În partea sudică a intersecţiei se află o insulă pietonală cu staţie RATB, ale cărei conexiuni pietonale cu trotuarele din perimetrul adiacent sunt incomode şi nefireşti. E. Fluxurile pietonale de pe bulevardul Pache Protopopescu sunt mai reduse decât cele de pe bulevardul de tip haussmanian similar, bulevardul Ferdinand. O posibilă explicaţie este circulaţia auto intensă de bulevardul Pache Protopopescu, cât şi blocarea trotuarelor cu maşini parcate, aspecte care reduc dezirabilitatea ca rută de deplasare pietonală. Aceste bulevarde au însă o tipologie a clădirilor şi spaţiilor, precum şi o accesibilitate globală care le recomandă ca zone de promenadă şi comerciale, o vocaţie pe care nu o mai posedă, dar care poate fi recuperată. F. Zona Halei este intens circulată de pietoni. Este necesară abordarea intersecţiei de la Hala Traian, cu fluxuri mari deopotrivă pietonale şi auto. Trotuarele, în special pe Calea Călăraşilor sunt prea înguste pentru fluxurile actuale de pietoni. Hala și piața agroalimentară sunt în prezent separate de Calea Călărași ceea ce acutizează conflictul între circulația auto și cel pietonal.

43

Mobilitatea ciclistă A.

Profilul celor cinci zone din punct de vedere al traficului înregistrat:

Nivelul mobilităţii cu bicicleta se menţine redus, cu excepţia intersecţiei Traian/Pache Protopopescu. ‐

Trafic ciclist moderat: Traian/Pache Protopopescu (72 biciclete/oră)

‐ Trafic ciclist redus: Hala Traian (24 biciclete/oră), Foişor (16 biciclete/oră), Călăraşilor/Sf. Ştefan (12 biciclete/oră), Traian-Popper (10 biciclete/oră)

Cele mai circulate puncte de observaţie: 1. Bulevardul Pache Protopopescu, între intersecţia cu str. Traian şi Izvorul Rece (16 biclete/oră). 2. Bulevardul Pache Protopopescu, între intersecţia cu str. Traian şi Şcoala Iancului (12 biclete/oră). 3. Bulevardul Pache Protopopescu, între Şcoala Iancului şi intersecţia cu str. Traian (12 biclete/oră). Auto

Pietoni

Ciclişti

Transport în comun

Foişor

***Intens

**Ridicat

*Redus

**Mediu

Traian/Pache Protopopescu

****Foarte intens

**Ridicat

**Mediu

***Ridicat

Hala Traian

***Intens

***Intens

*Redus

**Mediu

Călăraşilor/Sf. Ştefan

**Ridicat

*Redus

*Redus

**Mediu

Traian/Maximilian Popper

**Ridicat

*Redus

*Redus

**Mediu

44

3.3. Recomandări ‐ O soluţie care să problematizeze existenţa „barierelor” de trafic auto şi să prezinte soluţii de ameliorare a mobilităţii pietonale. ‐ Abordarea intersecţiei de la Hala Traian, cu fluxuri mari deopotrivă pietonale şi auto. Trotuarele, în special pe Calea Călăraşilor sunt prea înguste pentru fluxurile actuale de pietoni. Este nevoie de a se regândi designul urban al zonei, prin lărgirea trotuarelor, o soluţie de tip shared space, sau orice soluţie care pune în evidenţă piaţa şi facilitează mobilitatea pietonală. În plus, trebuie regândit felul în care liniile de tramvai constituie un obstacol pentru deplasarea auto. ‐ Reconfigurarea intersecţiei dintre strada Traian cu bulevardul Pache Protopopescu, în special insula pietonală cu staţie RATB, ale cărei conexiuni pietonale cu trotuarele din perimetrul adiacent trebuie regândite. ‐

Soluţie de potenţare a vocaţiei de stradă rezidenţială a străzii Sf Ştefan.

‐

Potenţarea vocaţiei bulevardelor de tip haussmanian.

45

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

stra

da Z

ece

ă /o r to au

18

424 auto/o

18

ră

au

to

/o r

ă

str a

da Po p

de B

ăs

eş ti

ian strada Tra

FLUXURI MEDII ORARE AUTO - PIAŢA FOIŞORUL DE FOC

Mes

e

532

auto

/oră d

nan

lF

rdu

va ă /or bule uto a 6 ă 30 /or uto a 0 30

3464 auto/oră

i erd

42 au to 35 au /oră to/or ă strad

a V.

o

ră

o/o

ut 6a

16 d nan

i

erd

lF

u ard

or

ond

strada

e Fl

ler d

Traian

ava

uC

anc

da I

stra

lev

bu

scu

792 a uto/or ă

aut

700 a uto/or ă

6 14

Stroe

ă /or

N

LEGENDĂ staţie transport public 20 auto/oră 350 auto/oră 700 auto/oră

linie tramvai intrări în intersecţie ieşiri din intersecţie nr. planşă 3.1

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

FLUXURI MEDII ORARE AUTO - INTERSECŢIA DINTRE STR. TRAIAN ŞI BD. PACHE PROTOPOPESCU

or ă

or ă

topop e Pro

Pa c h

auto/

auto/

ardul

1000

bule v 1140

cul

orni

V oră Mogoș uto/ 70 a strada ă or uto/ 42 a

escu

856 a

uto/or

900 a

uto/or

strada

ă

ă

Traian

n

raia

aT

d stra 564 auto/oră 464 auto/oră 36 auto/oră 104 auto/oră

6596 auto/oră

strada

Ștefan M

ihăiles

cu

40 au or

to/ to/

au

ad str ă or am vr

aA Ian cu

ră uto/o 616 a ră scu e uto/o 688 aProtopop e Pach ardul

N

ă

28

bulev

LEGENDĂ staţie transport public 20 auto/oră 350 auto/oră 700 auto/oră

linie tramvai intrări în intersecţie ieșiri din intersecţie nr. planşă 3.2

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

strad

a dr.

strada Traian 354 auto/oră

354 auto/oră

FLUXURI MEDII ORARE AUTO - HALA TRAIAN

44 eorge auto/oră sc 34 auu to/oră

M. G

epe da Ţ

oră stra

uto/

18 a

odă

șV

oră

uto/

15 a

2748 auto/oră

calea Călărași

300 auto/oră 300 auto/oră 338 auto

/oră

214 auto

calea C

374 auto/oră

ălărași

strada Traian

398 auto/oră

/oră

N

LEGENDĂ staţie transport public 20 auto/oră 350 auto/oră 700 auto/oră

linie tramvai intrări în intersecţie ieșiri din intersecţie nr. planșă 3.3

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

236 au to/oră

176 au

to/oră

piaţ

a Sf . Ș te

fan

FLUXURI MEDII ORARE AUTO - INTERSECŢIE DINTRE CALEA CĂLĂRAŞI ŞI STR. SF. ŞTEFAN

1898 auto/oră

300 auto/oră

calea Călărași

300 auto/oră

/oră

340 auto

/oră

470 auto

50 auto/oră strada Remus 28 auto/oră

lărași calea Că

100 auto/oră

1672 auto/oră

strada Maximilian Popper

424 auto/oră

strada Traian

64 auto/oră

292 auto/oră

150 auto/oră strada Maximilian Po pper 70 auto/oră

strada Tra ian 340 auto/o ră

212 auto/o

ră

FLUXURI MEDII ORARE AUTO - INTERSECŢIE DINTRE STR. TRAIAN ŞI STR. MAXIMILIAN POPPER

N

LEGENDĂ staţie transport public 20 auto/oră 350 auto/oră 700 auto/oră

linie tramvai intrări în intersecţie ieşiri din intersecţie nr. planşă 3.4

4. Analiza spaţiilor publice 4.1. Rezultatele analizei Caracteristici generale Cartierul a evoluat organic, având ca nuclee bisericile Oborul Vechi, Popa Soare, Popa Nan, Sf. Ștefan, Hagiului, Mântuleasa, Sf. Mina, Lucaci, în jurul cărora s-au structurat primele spaţii publice. La sfârșitul secolului secolului XIX a început realizarea bulevardele Pache Protopescu şi Ferdinand şi pavarea și regularizarea străzilor din cartier. Din aceasta perioadă datează caracterul actual al străzilor (dimensionări, aliniamente, plantații, fațade etc) precum şi oganizarea maidanelor în scuaruri și piețe urbane (piața Foişorul de Foc, scuarul din faţa bisericii Sf. Ştefan, scuarul de lângă ansamblul Bisericesc Popa Nan etc). Cartierul este definit de două axe principale, Calea Călărași și strada Traian. Calea Călărași, fosta Podul Vergului, este una din principalele căi de acces și circulație în oraș, mărginită de case cu prăvălie. La intersecția cu strada Traian s-a construit Hala Traian între anii 1889 și 1902, după proiectul arhitectului italian Giulio Magni. Sistematizările urbane extrem de agresive începute în anii ʼ80 au creat răni adânci, cu efecte urbane și sociale importante către limitele zonei de studiu: fragmentarea sau dispariția unor străzi, distrugerea ţesutului (la capătul sudic al străzii Traian, unde se intersectează cu axul Victoria Socialismului), clădiri mutate de pe amplasamentul istoric (ex. biserica Olari), inserții cu scară și caracter diferit („placările” cu blocuri de pe Călărași, Matei Basarab, Calea Moșilor) etc. (planșă 4.1)

57 

 

Mod de utilizare al spațiului public Străzile și scuarurile sunt utilizate în principal pentru deplasare. Totuşi spațiile publice repezentative ale zonei de studiu sunt utilizate și pentru socializare și relaxare: Foișorul de Foc, scuar Rondă, scuar Plantelor, scuar Sf. Ștefan, scuar Țepeș Vodă, Hala Traian. Utilizatori sunt în egală măsură femei și bărbați, în scuaruri predominând femeile. Din punct de vedere al vârstei predomină adulții, doar 15% copii și 10% persoane peste 65 de ani, cu procent ceva mai mare în locurile de recreere (24% copii, 16% bătrâni). Circa 60% din spațiile publice sunt în stare proastă cu amenajări exclusiv pentru mașini. În stare proastă de întreținere și slab utilizate sunt: intersecțiile dintre bulevardul Pache Protopopescu cu strada Traian şi dintre strada Mecet cu strada Matei Voievod. De asemenea spaţiul public de la sud de Călărași nu este valorificat corespunzător, nu sunt amenajări speciale, altele decât pentru circulația auto, iar acestea de calitate slabă. Spațiul public în ansamblu este foarte puțin sau deloc accesibil pentru bătrâni, bicicliști, cărucioare, persoane cu dizabilități. Spații verzi Spațiul verde reprezintă aproximativ 18% din spațiul public (considerat în totalitate - carosabil, trotuare etc.) din care spațiu înierbat sub 10%. Spațiile verzi sunt alcătuite din plantația de aliniament şi zone îngrădite nepavate, cu vegetație spontană sau plantată sezonier, cu grad diferit de îngrijire. Plantația de aliniament este în stare proastă: 1/4 din arbori lipsesc, iar arborii existenți sunt în mare parte bătrâni și neîngrijiți. Parcări Spațiul public este utilizat în principal pentru trafic și pentru staționarea / parcarea autovehiculelor private. Parcarea se face aproximativ 70% pe trotuar, 10% în locuri amenajate (nu neapărat comod și adecvat), iar 20% paralel cu bordura. De-a lungul străzii Traian, 60% din terenuri au posibilitate de parcare în interiorul parcelei. Există câteva puncte cu concentrare mare de staționări în zonele cu cerere mai mare de locuri de parcare: piața Foișorul de Foc, între strada Plantelor și bulevardul Pache Pretopopescu, la Hala Traian, intersecția străzii Traian cu bulevardul Matei Basarab, între strada Maximilian Popper și bulevardul Unirii. Locuri de parcare amenajate sunt la intersecția străzii Traian cu strada Plantelor, la Hala Traian, la intersecția străzii Traian cu bulevardul Matei Basarab și cu bd Unirii, dar spațiile destinate parcărilor sunt puține și impropriu amenajate (majoritatea sunt parcări perpendiculare pe trotuar, ceea ce stânjenește fluxul auto, iar la intersecția cu bulevardul Unirii parcarea e amenajată pe trotuar fără delimitare de spațiul pietonal). Pavaj Toate spațiile sunt pavate exclusiv cu asfalt, lucrările fiind realizate relativ recent. Asfaltarea nu este de calitate bună, fapt care se vede în caz de ploaie: pantele de scurgere nu sunt realizare corect, se formează bălți mai ales în zonele cu treceri de pietoni. Ca observație generală, asfaltul în București creează disconfort pe timp de vară – acumulează și radiază multă căldură, produce mult praf. Locuitorii observă că frecvența lucrărilor de reparație / refacere a pavajului este foarte deasă, ceea ce demonstrează calitatea slabă a execuției și materialelor. („Şoselele sunt o spălare de bani, acum trei ani au făcut aceleaşi șosele.” „La ora 7 te trezeşti tot timpul cu pickuamerul în cap, tot timpul şi nu au lărgit nici o şosea.”)

58 

 

Mobilier urban Analiza zonei de studiu arată că nu există o preocupare constantă și coerentă pentru amenjararea funcțională și estetică a spațiilor publice. Mobilierul urban este strict de utilitate imediată, producție standard de masă. Predomină stâlpii de iluminat din beton, folosiți și pentru afișe publicitare neautorizare, cu foarte multe cabluri suspendate. Interesant este faptul că se păstrează și stâlpi din lemn (din primele amenajări urbane de la începutul secolul XX), iar recent – în special în scuaruri – au apărut stâlpi metalici cu un design „de epocă”. Alte obiecte de mobilier urban frecvente sunt: coșurile de gunoi (standard), tomberoanele pentru reciclare (amplasate fără grijă față de context – circulație, pietoni, peisaj urban etc.), bănci, panouri de reclame. Locuri de joacă pentru copii (cu mobilier standard) sunt amenajate în scuarul sf. Ștefan și de pe strada Rondă. Mai mult de 50% din mobilierul urban este în stare proastă (fie din neîngrijire, fie alterat de intervenții necorespunzătoare). Bannerele / reclamele se întâlnesc cu precădere pe fațadele din zona Vasile Lucaci. (planșă 4.2)

59 

 

4.2. Probleme 

Strada Traian este o arteră de trafic, preponderent de tranzit, care secționează un țesut rezidențial. Fluxul de trafic creează zgomot şi disconfort pentru locuire, descurajează deplasarea pietonală şi împiedică accesibilitatea. („Circulaţia e deranjantă, e un pericol că se joacă copiii. Nu sunt treceri de pietoni, n-ai pe unde să traversezi.”)



Lipsesc complet amenajări și facilități pentru pietoni, bătrâni, cărucioare, bicicliști.



Nodurile importante – Foișor, Hala Traian și intersecția str. Traian cu bd. Pache Protopopescu – sunt inconfortabile pentru pietoni și disfuncționale pentru trafic (se formează cozi de mașini, stațiile de transport în comun nu au refugii corespunzătoare și legături comode între ele), deși au o compoziție urbană coerentă.



Zona de sud a străzii Traian – afectată cel mai mult de demolările din perioada comunistă – este mai puțin dezvoltată și utilizată la nivelul spaţiului public.



Cetățenii nu sunt interesați de starea spațiului public, îl folosesc pentru nevoi imediate (deplasarea) și-l percep ca loc rezidual care se transformă după o voință independentă de ei (administrația).

(planșă 4.3)

60 

 

4.3. Oportunități 

Spațiile publice ale zonei de studiu sunt variate din punct de vedere al caracterului și peisajului urban, pe ansamblu prezintă caracter unitar, dar cu potențial neutilizat corespunzător.



Nodurile folosite pentru socializare și relaxare (scuar Sf. Ștefan, Foișor, Plantelor cu Sf. Ștefan, scuar Rondă, hala Traian, scuar Țepeș Vodă) au valoare identitară puternică, fiind repere pentru locuitori, coerente urbanistic și arhitectural. (planșă 4.4)



Zona de studiu este amplasată foarte aproape de centrul orașului (Universitate, Unirii), ceea ce reprezintă un potențial pentru realizarea unor promenade urbane care să pună în valoare puncte de interes ale zonei de studiu (Hala Traian, Foișorul de Foc, monumente istorice etc.).

61 

 

62 

 

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

TIPURI DE SPAŢIU PUBLIC

N

0m

100 m

LEGENDĂ

500 m limită zonă propusă pentru concurs străzi rezidenţiale căi istorice de circulaţie care dezvoltă cartierul

bulevard de tip hausmannian

scuar / piaţă urbană început secol XX

spaţii afectate sistematizarea comunistă nr. planşă 4.1

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

ANALIZĂ SPAŢIU PUBLIC

N

0m

100 m

500 m

LEGENDĂ spaţiu unitar murdărie / gunoaie

amenajări doar pentru maşini

parcări haotice

zonă folosită pentru comunicare / socializare

stare proastă a spaţiului public

parcări amenajate

zonă folosită pentru relaxare

pavaj în stare proastă

deplasare pietoni pe stradă/pe oriunde

zonă folosită pentru joacă / plimbare nr. planşă 4.2

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

PROBLEME IDENTIFICATE ÎN SPAŢIUL PUBLIC

N

0m

100 m

LEGENDĂ

500 m

secţionare ţesut cu trafic de tranzit

lipsă amenajări pentru persoane în vârstă

treceri de pietoni foarte rare

lispă amenajări pentru persoane cu dizabilităţi

lispă facilităţi pentru bicicliști nr. planşă 4.3

REGENERARE URBANĂ INTEGRATĂ ÎN ZONĂ PROTEJATĂ - CARTIER TRAIAN DOCUMENTAŢIE PENTRU CAIET DE CONCURS proiect cultural coordonat de OAR Bucureşti şi finanţat din fondul de timbru OAR

martie 2012

REPERE IDENTITARE ȘI CULTURALE

Foișorul de Foc

scuar Izvorul Rece

biserica Popa Soare

biserica Popa Nan

biserica și piaţa Sf. Ștefan

Hala Traian

Primărie sector 3

N

0m

100 m

LEGENDĂ

500 m repere identitare și culturale

nr. planşă 4.4

5. Analiza fondului construit 5.1 Caracteristici generale Caracterul general al cartierului este definit în principal de tipul de locuire – „case cu curte”. Curţile sunt spaţii de intermediere între locuinţa propriu-zisă (spaţiul privat) şi stradă (spaţiul public), ele fiind un spaţiu de contact social. Cartierul s-a dezvoltat în jurul bisericilor Oborul Vechi, Popa Soare, Popa Nan, Sf. Ștefan, Hagiului, Mântuleasa, Sf. Mina, Lucaci. Majoritatea construcțiilor sunt realizate între la sfîrșitul secolului XIX până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Prin lucrări de anvergură, în perioada socialistă zone ample din ţesutul urban anterior au fost demolate, pentru a face loc ansamblurilor de locuinţe sociale cu multe niveluri. (planșă 5.1)

5.2 Rezultatele analizei Situaţia monumentelor istorice Clădirile cu statut de monument istoric se găsesc în cea mai mare proporţie (peste 95 %) în partea de vest a străzii Traian. Acestea se află în mare parte de-a lungul străzii Calea Călăraşilor, bulevardelor Pache Protopopescu şi Ferdinand, dar şi pe străzi precum Matei Basarab, Popa Soare, Romulus, dr. Burghelea sau Logofăt Udrişte. Anexa IV prezintă valoarea istorică şi arhitecturală a unor monumente reprezentative din zona de studiu. În zona de studiu există o serie de străzi protejate ca ansamblu de arhitectură, precum strada Intrarea Parfumului, strada Poet Alexandru Sihleanu, strada Mântuleasa, C. F. Robescu. Nu toate clădirile cu statut de monument istoric se află în zonă protejată. (planșă 5.2) Vulnerabilitatea la seism a fondului construit Listele cu expertizele seismice asupra imobilelor (2010) arată faptul că o parte însemnată din fondul construit existent expertizat este poate suferi avarii grave, cu pagube umane și naturale importante, în caz de cutremur. Dintre cele 284 de clădiri cu risc seismic 18 au statut de monument istoric. (planșa 5.3) Analiza defalcată pe circumscripţii conform recensământului populaţiei şi clădirilor din 2002 Zona de studiu se suprapune parțial pe mai multe circumscripții de recensământ, dintre acestea 3 fiind în proporție de 40-70% incluse în zona de studiu și prezentate mai jos. (planșa 5.4)

67

Gradul de ocupare a locuinţelor şi suprafaţa camerelor de locuit în: locuinţe ocupate (%)

gradul de ocupare al camerelor

suprafaţa de locuit ce revine pentru o persoană (m)

suprafaţa medie a camerelor de locuit (m)

Numărul mediu de persoane / gospodărie

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

91.09

1.00

15.83

15.81

2.60

Circumscripţia 3, Sector 2

87.22

0.83

23.68

19.68

2.42

Circumscripţia 2, Sector 3

82.76

0.92

21.52

19.87

2.71

Circumscripţia 5, Sector 3

82.44

0.92

20.16

18.58

2.48

Gradul de ocupare a clădirilor în zona de studiu este sub cel mediu la nivelul capitalei, iar suprafaţa de locuit aferentă unei persoane, din această zonă, este cu 37% mai mare media la nivelul orașului. Regimul de proprietate al locuințelor: Proprietate privată (%)

De stat (%)

Privată în grup (asociativă) (%)

A cultelor religioase (%)

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

96.31

3.54

0.09

0.07

Circumscripţia 3, Sector 2

83.36

15.43

0.40

0.80

Circumscripţia 2, Sector 3

74.75

24.96

0.11

0.17

Circumscripţia 5, Sector 3

82.99

16.85

0.02

0.13

Procentul locuinţelor aflate în proprietatea Primăriei este mult mai mare decât media la nivelul orașului. Situația e probabil să se fi schimbat în ultimii 10 ani, în urma procesului de retrocedări, dar o situație actualizată nu este aceesibilă publicului. Clădiri şi terenuri cu potenţial pentru intervenţii arhitecturale la scară medie şi mare Spații construite abandonate sau nefuncționale, precum și terenurile virane pot deveni instrumente în preocesul de regenerare urbană prin reconversie / refuncționalizare / alte intervenții arhitecturalurbanistice de scară medie. Exemple de spații construite cu potențial: întreprinderi, fabrici şi depozite aferente acestora inserate în țesutul istoric în perioada comunistă, precum fostele companii şi întreprinderi Pancon s.a., întreprinderile Mătasea populară, Plante medicinale, ansamblul spitalicesc Caritas.(planșa 5.5) Studiu de caz: Fosta întreprindere Mătasea populară, actuala s.c. Sinatex s.a. ocupă o suprafaţă mare comparativ cu celelalte parcele din cartier, circ 10500 mp. Ansamblu alcătuit din 4 construcţii cu regim de înălţime S+P+2, însumând o suprafaţă construită la sol de aproximativ 4100 mp. Corpul de clădire de la stradă este parţial închiriat către terţe persoane. Utilizarea actuală a clădirii este variată, adunând laolaltă funcţiuni diverse precum: bar, club, sală de dansuri, studio foto, atelier de machetare şi scenografie etc. În celelalte corpuri de clădire funcţionează fabrica de textile care produce articole de îmbrăcăminte. Înainte de 1990, fabrica era în proprietatea statului şi producea în cea mai mare parte mătase. 68

Strada Traian Strada Traian între străzile Pache Protopopescu şi Labirint a fost analizată mai amănunţit datorită aspectelor conflictuale sesizate în cadrul unor regulamente urbanistice actuale, în speţă în regulamentul pentru zone construite protejate. A fost analizată starea de ansamblu a imobilelor (condiţia generală), starea faţadelor, starea și gradul de transparență a împrejmuirii, funcţiunile și regimul de înălţime. Starea de ansamblu a clădirilor este medie (47%) şi bună (39%). Există câteva clădiri în stare de ruină (arse, devastate) – pe străzile Plantelor la nr. 55 şi Traian nr. 110. Ca regim de înălțime predomină clădirile de parter și P+1, existând câteva accente de peste P+4, la nord de Calea Călăraşi. Faţadele clădirilor sunt în general nerenovate (56%) şi se află în stare medie de conservare. Mai multe intervenţii asupra faţadelor s-au constatat la nord de Calea Călăraşi. Mare parte din renovări inclus izolarea termică cu polistiren, care mutilează decoraţia şi cromatica arhitecturală. Lucrările de renovare / reabilitare se regăsesc cu precădere pe partea de vest a străzii Traian. Tâmplăria originară a clădirilor este înlocuită în proporţie de 52%. Jumătate dintre aceste intervenţii menţin aspectul anterior al tâmplăriilor (26%) pe frontul estic al străzii Traian. În general, gardurile spre stradă sunt în condiţie bună. Împrejmuirea stradală permite în general o bună vizibilitate. Transparenţa împrejmuirii este mai accentuată pe partea de est a străzii Traian, între Bulevardul Pache Protopopescu şi Calea Călăraşilor, pe când pe partea de vest, împrejmuirea la stradă este mai degrabă opacă. Caracterul zonei este rezidenţial (59%), restul fiind rezidenţial-comercial (10%), comercial (9%), imobilele destinate serviciilor, birourilor şi instituţiilor ocupând 18% din fondul construit. (planșele 5.6, 5.7, 5.8, 5.9, 5.10, 5.11, 5.12) În general intervențiile în fondul construit de după 1960 nu au ţinut cont de situaţia urbană preexistentă: în perioada socialistă ţesutul fiind complet distrus în anumite zone (acele zone destructurate, menţionate anterior), în perioada post-socialistă - unificând parcele şi ridicând regimul de înălţime peste P+4, contrar regulamentului zonelor construite protejate (precum situaţiile imobilelor din străzile Traian nr. 184 şi Calea Călăraşilor nr. 128).

5.3 Probleme 

Mare parte a fondului construit se află în stare proastă de întreţinere (ca ansamblu, dar și ca detalii tâmplărie, împrejmuire sau acoperire) și prezintă risc în caz de seism. Degradarea cea mai putenrică se observă pe partea de vest a străzii Traian, şi la sud de Calea Călăraşi.



Dezvoltarea imobiliară intensivă, prin ocupare mare a parcelei, comasare de parcele și derogări exagerate de la regimul de înalțime este tendința ultimilor 10 ani. Noile programme / funcțiuni (blocul tip de locuințe sociale, clădirile de birouri) creează incompatibilități funcționale, dar și estetice (prin materiale, relaţia de plin-gol a faţadei) cu existentul.



Neclaritatea regimului juridic și situațiile particulare conflictuale rezultate prin retrocedări îngreunează și descurajează reabilitarea și folosirea în condiții optime a fondului construit existent.

69

5.3 Oportunităţi 

Fondul construit aferent zonei studiate este unitar și realizează peisajul urban reprezentativ.



Parcelarul istoric, existent anterior perioadei socialiste este în cea mai mare parte păstrat.



Zona de studiu prezintă o densitate mare de clădiri valoroase, cu statut de monumente istorice, ceea ce reprezintă un potențial economic și cultural deosebit.

70

6. Analiza funcţională Analiza funcţională a zonei de concurs se referă la distribuţia şi diversitatea funcţiilor prezente în zonă, altele decât funcţia de locuire, care este predominantă. Această analiză se bazează pe cercetare de teren. Analiza distribuţiei funcţionale evidenţiază câteva caracteristici ale zonei: 1. Activităţile economice (în special comerţ, servicii, restaurante, hoteluri) sunt concentrate în câteva noduri comerciale. 2. Există câteva străzi care se disting printr-un anume caracter specific. 3. Instituţiile (centru de plasament, secţii de poliţie, ambasade etc.), dar şi unele funcţiuni culturale (institute culturale, incubator „meşteşugăresc” etc.) sunt distribuite în mod uniform în zonă. Instituţiile educative (o facultate şi o universitate particulară, şcoli, licee, grădiniţe – mai ales particulare) sunt de asemenea distribuite uniform.

6.1. Noduri comerciale Scuarurile din zona de studiu atrag activitate economică mai ales activitatea comercială şi de servicii. (planşa 6.1) Piaţa Halei Traian – comerţ şi servicii Este zona cea mai activă din punct de vedere economic. Are potenţial deosebit însă prezintă şi cele mai mari probleme: ‐

aspect fizic neîngrijit (cu excepția Halei care a fost renovată şi este folosită ca supermarket Mega Image, un punct de atracţie pentru clienţi atât din cartier, cât şi din zone mai îndepărtate);

‐

lipsa de perspectivă a micilor afaceri (în general mici comercianţi care cumpără dintr-un loc şi vând în altul fără a adăuga valoare produselor pe care le comercializează);

‐

separația între Hală și piața agroalimentară printr-un drum intens circulat auto (Calea Călărași);

‐

prezenţa unui număr foarte mare de bănci şi farmacii care nu au program peste o anumită oră, combinată cu lipsa altor funcţiuni care să activeze zona, conduce la golirea zonei la orele serii;

‐

prezenţa în număr mare a unei populaţii sărace de rromi este percepută ca fiind principala cauză a lipsei de siguranţă în zonă atât de locuitori cât şi de comercianţi.

Pache Protopopescu – comerţ şi servicii Zona este destul de activă însă lipsită de caracter. Restaurantele şi terasele profită de traficul de pietoni, care totuşi, din cauza configurării nesatisfăcătoare a intersecţiei, nu-şi atinge potenţialul. Restul magazinelor sunt mici comercianţi – magazine alimentare, de haine, cu produse naturiste. Foişor – comerţ şi servicii Partea nordică a scuarului beneficiază de prezenţa unor restaurante de cartier cu un număr mare de clienţi. În rest scuarul este punctat de mici magazine alimentare, o farmacie, şi un magazin de papetarie. Spitalul de Ortopedie Foişor ocupă întreaga parte estică a scuarului.

83

Scuarul Plantelor – în special restaurante şi hoteluri, dar şi instituţii Acesta este un nod mai mic de cartier, însă destul de specializat (hotel, restaurante, terase, cluburi). Prezenţa ambasadelor, a Facultăţii de Ştiinţe Politice şi a parcului contribuie la dinamizarea economică a acestei zone, în ciuda caracterului profund rezidenţial a ţesutului înconjurător. Scuarul Sf. Ştefan – în special sedii de firme şi funcţiuni conexe Zona adiacentă scuarului Sf. Ştefan se diferenţiază prin concentraţia mare de sedii de firme (în special firme de arhitectură, imobiliare, construcţii). Există o singură terasă în scuar, un magazin alimentar, câteva alte magazine la intersecţia cu Calea Călăraşilor.

84

6.2. Străzi cu o specializare mai pregnantă Calea Călăraşilor Este cea mai diversă stradă din zonă şi îşi menţine caracterul istoric de stradă comercială, pe ea găsindu-se multe magazine, sedii de firmă, restaurante, un hotel şi alte funcţiuni. Caracterul străzii este diferit deoparte şi de alta străzii Traian: la vest predomină magazinele mici, câteva ateliere, restaurante, sedii de firmă, iar la est, spre zona de blocuri, predomină depozitele de materiale de construcţii. Strada Traian Deşi una din străzile principale, se remarcă printr-o activitate economică scăzută în comparaţie cu alte străzi din zonă. Cele câteva imobile de birouri nu reuşesc să dinamizeze vreun fel de funcţiuni conexe. Traficul foarte aglomerat şi parcările neregulamentare fac ca şi puţinele magazine care apar în dreptul scuarurilor de pe strada Traian să nu poată face faţă mult timp (strada este punctată de magazine închise). Instituţii precum Liceul A.D. Xenopol, Centrul pe Plasament Neghiniţă sau sediul DIICOT sunt cele mai pregnante funcţii pe strada Traian. Strada Popa Nan Paralelă cu strada Traian, strada Popa Nan beneficiază de un trafic auto mai redus şi efectul este benefic pentru viaţa economică. Strada este punctată de grădiniţe particulare, şcoli particulare şi de stat şi multe cafenele şi restaurante. Strada Iancu Cavaler de Flondor Este o stradă foarte activă din punct de vedere al activităţii economice. Datorită interzicerii traficului auto (chiar dacă acest lucru nu este respectat în totalitate), strada beneficiază de mult trafic pietonal, cel mai însemnat cantitativ în intersecţia de la Foişor (cu excepţie trotuarelor cu staţii RATB). Astfel pe o stradă de 50 m lungime sunt 3 terase, un magazin de biciclete, un magazin alimentar, şi câteva sedii de firme.

6.3. Instituţii Zona inclusă în analiza funcţională este populată cu instituţii de tot felul, subliniind caracterul de zonă centrală. (planşa 6.2) ‐

Există foarte multe licee, şcoli şi grădiniţe (mai ales particulare) în zonă. Facultatea de Ştiinţe Politice îşi defăşoară activitatea pe latura de nord a scuarului Plantelor, iar Universitatea Hyperion se află la intersecţia Căii Călăraşilor cu strada Popa Nan.

‐

În zonă există o şcoală pentru copii cu deficienţe de vedere, un centru de plasament şi un orfelinat.

‐

Muzeul Foișorul de Foc este un reper cultural la nivelul întregului oraș, dar inactiv.

‐

Un spital în funcţiune – Spitalul de Ortopedie Foişor, şi unul desfiinţat de curând – Spitalul Caritas de pe strada Maxiliam Popper, reprezintă cele mai importante instituţii medicale.

‐

Sediul DIICOT şi o secţie de poliţie sunt ambele localizate pe strada Traian.

‐

Două ambasade – ale Croaţiei şi Danemarcei – se află pe strada dr. Burghelea, în clădiri istorice renovate.

‐

Incubatorul de arte şi meserii de pe strada Traian, ca şi cele două centre culturale de pe strada Plantelor contribuie la diversitatea de instituţii ale zonei.

Din păcate aceste instituţii au o legătură foarte slabă, dacă nu inexistentă cu cartierul unde sunt localizate.

85

Există o diferenţă semnificativă între dinamica activităţii economice de la nord de Calea Călăraşilor şi la sud. Dacă la nord există o varietate de funcţiuni economice, spre sud atât numărul cât şi diversitatea activităţilor scade. Zona adiacentă străzii Matei Basarab, care a suferit schimbări majore în ultimii 50 de ani, este un exemplu grăitor. De-a lungul acestei străzi, între strada Parfumului şi strada Popa Nan se găsesc un restaurant (la intersecţia cu str. Parfumului), câteva mici magazine alimentare (la intersecţiile cu str. Traian şi cu str. Popa Nan) şi servicii funerare (la intersecţia cu str. Labirint).

86

6.4. Probleme  Lipsa de caracter a nodurilor comerciale (în special cel de la Hala Traian şi de la intersecţia cu bd. Pache Protopopescu) 

Absenţa relativă a activităţii economice la sud de Calea Călăraşilor.

 Lipsa de activitate economică a străzii Traian, stradă care conform reglementărilor locale ar trebui să capete un mix de funcţiuni, dar care îşi menţine caracterul rezidenţial. 

Lipsa de siguranţă pe care comercianţii o simt la fel de mult ca şi locuitorii.



Slaba legătură dintre cartier și diferitele instituții, în special educaționale și de sănătate.



Prezență și activitate slabă a funcțiunilor culturale.

6.5. Oportunităţi din punct de vedere al funcţiunilor zonei  Diversitatea funcţiunilor apărute în zonă sugerează un bun potenţial de dezvoltare economică. 

Caracterul compact al nodurilor de activitate.



Structurarea unei vocaţii economice pe străzi precum strada Popa Nan.

 Prezenţa unui număr mare de instituţii, destul de diverse, care ar putea deveni parteneri întrun proces de regenerare urbană, şi ar putea îmbunătăți contactul cu cartier. Prezenţa unor iniţiative interesante precum incubatorul de arte şi meşteşuguri de la numărul 107 pe str. Traian, care atrag public în cartier.

87

7. Analiza stării comunităţii şi câteva elemente privind dezvoltare comunitară 7.1. Date demografice La momentul elaborării acestei documentaţii de concurs, singurele date demografice la nivel de circumscripţie de recensământ provin de la recensământul din 2002. În funcţie de data la care va fi anunţat concursul, noi date demografice ar putea fi disponibile de la recensământul din 2011. Zona de studiu se află la intersecţia a trei circumscripţii de recensământ, una în sectorul 2 şi două în sectorul 3. Din cauza acestei împărţiri, datele prezentate mai jos pot prezenta anomalii. 60 50 40 30 20 10 0 Copii 0-14 ani (%) Tineri 15-29 ani (%)

Adulţi 30-64 ani (%)

Bătrâni peste 65 ani(%)

Circumscripţia 3, Sector 2 Circumscripţia 2, Sector 3 Circumscripţia 5, Sector 3 Municipiul Bucureşti

Fig. 7.1 Structura populaţiei în zona de studiu, 2002 În ceea ce priveşte structura populaţiei zona de studiu se remarcă prin două diferenţe semnificative faţă de municipiul Bucureşti în general. Pe de o parte, grupa de vârsta 0-14 depăşeşte semnificativ media la nivelul capitalei, mai ales în circumscripţiile din sectorul 3 (zona de la sud de Calea Călăraşi). Pe de altă parte, populaţia de peste 65 de ani depăşeşte media capitalei, mai ales în circumscripţia din sectorul 2 (zona de la nord de Calea Călăraşi). Pentru grupa de vârsta 30-64 nu se observă diferenţă între zona studiată si teritoriul capitalei.

50 40 30 20 10 0 Superior (%)

Postliceal (%)

Liceu sau Şc. Prof. (%)

Ciclu gimnazial (%)

Circumscripţia 3, Sector 2 Circumscripţia 2, Sector 3 Circumscripţia 5, Sector 3 Municipiul Bucureşti

Fig. 7.2 Populaţia (peste 10 ani) a celor 3 circumscripţii după nivelul educaţional absolvit, 2002 90

În ceea ce priveşte gradul de educaţie a persoanelor din zona de studiu, ponderea persoanelor cu studii superioare este mult mai mare decat media pe întregul oras (aproape dublu) în timp ce pentru celelalte categorii sunt mai mici decât mediile la nivel de oraş. Analizând acest grafic împreună cu Figura 7.3, reiese faptul că zona de studiu este una cu o populaţie reprezentativă pentru pătura de mijloc. 40.0 30.0

Circumscripţia 3, Sector 2

20.0

Circumscripţia 2, Sector 3

10.0 0.0

Procent din populaţia activă

Fig. 7.3 Profilul ocupaţional al populaţiei in 2002

100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Populaţia ocupată

Şomeri

Municipiul Bucureşti

Circumscripţia 3, Sector 2

Circumscripţia 2, Sector 3

Circumscripţia 5, Sector 3

Fig. 7.4 Populaţia activă cele trei circumscripţii, 2002

91

Procent din populaţia inactivă

80 70 60 50 40 30 20 10 0 Pensionari

Întreţinuţi de alte persoane sau de stat

Municipiul Bucureşti

Circumscripţia 3, Sector 2

Circumscripţia 2, Sector 3

Circumscripţia 5, Sector 3

Fig. 7.5 Populaţia inactivă a celor trei circumscripţii, 2002 Din punct de vedere demografic, problemele acestei zone devin evidente în momentul în care analizăm proporţia persoanelor active în comparaţie cu cea a persoanelor inactive. Populaţia inactivă reprezintă 57% din populaţia Bucureştiului. În circumscripţia 3 din sectorul 2 ea este însă de 63% (datorită în mare parte numărului mare de persoane cu vârsta peste 64 de ani), în vreme ce la nivelul celorlalte două circumscripţii din sectorul 3 ea este de 52% (mai mică decât media pe oraş), având însă o pondere mai mare persoanele întreţinute de stat sau de către alte persoane. Astfel zona studiată încadrată în sectorul 2 este locuită de o populaţie cu un nivel de trai mai ridicat, dar destul de îmbătrânită, în timp ce în zona studiată încadrată în sectorul 3 întâlnim o rată a dependenţei mai ridicată şi un nivel de trai mai scăzut.

7.2. Rezultatele analizei comunităţii (pe baza interviurilor) Abordarea cercetarii Analiza stării comunităţii se bazează pe 31 de interviuri semi-structurate efectuate cu locuitorii din zonă şi actorii economici din cartier. Scopul acestei cercetări a fost acela de a relaţiona cu locuitorii din cartier, de a identifica problemele cu care se confruntă și reperele pe care le au în cartier. Din punct de vedere al lotului intervievat există posibilitatea ca rezultatele să fie ușor diferite de un studiu bazat pe chestionare aplicate unui eşantion reprezentativ, dar s-a preferat această metodă pentru caracterul holistic al răspunsurilor, pentru culegerea unor elemente din istoria orală a cartierului şi posibilitatea de a obţine perspective mai nuanţate. Metodologie Studiul a fost realizat prin întrebuinţarea de metode de cercetare din sociologie şi antropologie şi anume observaţia participativă şi interviul semi-structurat. S-a folosit un lot de 31 de intervievaţi, de vârste care să acopere categoriile: adolescenţi, adulţi, bătrâni; cu diferite statute ocupaţionale şi care locuiesc în cartier de 3 ani până la 55 de ani.

92

Sinteza analizei Cetăţenii intervievaţi din cartierul Traian consideră că locuiesc într-o zonă centrală pe care o mai numesc şi „zona 0”. Numind-o zonă centrală oamenii se raportează la distanţa pe care o au de parcurs până la principalele puncte centrale ale Capitalei: Universitate, Unirii, Romană. În ceea ce priveşte limitele zonei oamenii au propriul sistem de delimitare, folosind argumente istorice, identitare sau instituţionale în sprijinul delimitării făcute de ei. În opinia locuitorilor cartierul nu a suferit mari modificări în decursul timpului. Principalele tipuri de schimbări identificate de către cetăţeni ţin de : 

înlocuirea finisajelor pe diferite străzi şi trotuare;

 mutarea în zonă a unei populaţii de etnie romă, ceea ce a schimbat perspectiva locuitorilor asupra spațiului public şi asupra unor segmente din cartier. Geografia socială a spaţiului a început să se configureze în funcţie de acest aspect;  distrugerea anumitor spaţii verzi pentru construirea de spaţii comerciale abandonate ulterior: „Ţepeş Vodă a fost cândva parc pentru copii, după care s-a dărâmat, s-a făcut depozit de lemne, care s-a închis, s-a dărâmat şi acum cară saltele acolo şi dorm noaptea pe ele.” Întrebaţi despre istoria cartierului oamenii fac trimiteri în principal la locuitori din cartier care au fost mutaţi – „oameni de marcă”, artişti şi persoane cu un statut social peste nivelul mediu, în mare majoritate evrei. Pentru majoritatea persoanelor intervievate istoria cartierului se referă mai degrabă la oameni şi relaţii sociale şi mai puţin la spaţiul cartierului sau la fondul construit. Un reper spaţial menţionat de către cei intervievaţi în care obişnuiau să îşi petreacă timpul liber este terasa La rogojini: „Aici unde sunt acum bălăriile, era terasa, La Rogojina, sau Foişorul de Foc, era veche, veneau oameni de marcă …care între timp sau mutat din zonă.” Oamenii declară că locuiesc într-o zonă liniștită. Mulţi dintre cei intervievați văd ca un avantaj al zonei faptul că multe dintre casele de patrimoniu nu au fost încă distrus/demolate/înlocuite de construcţii noi de sticlă, ceea ce dă un farmec aparte cartierului. „Pe Plantelor, câteva case vechi, splendide.” „E frumoasă casa de la intersecţia dintre Ţepeş Vodă şi Vişinilor, dar e aşezată prost.” De asemenea, faptul că locuiesc într-o zonă preponderant cu case şi regim de înălţime scăzut facilitează interacţiunea dintre locuitori şi deci încurajează vecinătatea: „E bine că e arhitectură, nu sunt blocuri noi care să creeze anonimitate.” De asemenea, o parte din mirajul vechiului cartier este încă realitate pentru o parte dintre locuitori: „Se înţeleg vecinii, se cunosc, se ajută, e mahala de multă vreme, trec oamenii cu mătura, trec ţiganii, a mai rămas un farmec .” (planşă 7.6) Cu privire la funcţiunile economice, majoritatea locuitoriilor îşi fac cumpărăturile de la Piaţa Obor datorită preţurilor mai mici în comparaţie cu preţurile produselor din piaţa Traian. Cei care îşi mai fac încă cumpărăturile de la piața Traian o fac din dorința de a respecta tabieturile, „ca pe vremuri.” Locuitorii folosesc pentru aprovizionare şi Mega Image (Hala Traian), magazinele din zonă sau piaţa agroalimentară. În general oamenii definesc relaţiile sociale între vecini în următorii termeni: „ne cunoaştem”, „vorbim”, „oamenii se înțeleg bine”. Relaţiile rămân în general însă la un nivel superficial şi am întâlnit doar în câteva cazuri relaţii efective de într-ajutorare sau de petrecere a timpului liber împreună. Timpul liber şi-l petrec în parc (Izvorul Rece şi Sf. Stefan), în curtea blocului sau a casei în care locuiesc, în barul din apropiere (unde se întâlnesc pentru socializare), sau fac plimbări prin zona Labirint. Locuitorii nu au multe opţiuni de petrecere a timpului liber în cartier.

93

Pentru viitor locuitorii cartierului îşi doresc: - consolidarea şi renovarea clădirilor vechi; - creşterea gradului de siguranţă; - fluidizarea traficului; - amenajarea spaţiului public (parcuri, flori, verdeaţă); - amenajarea unui spaţiu destinat animalelor de companie; - cămin pentru bătrâni, spital; - educarea/integrarea romilor.

7.3. Probleme ale comunităţii rezultate în urma cercetării  percepţia unei criminalităţi ridicate;  lipsa interacţiunii şi a dialogului între membrii comunităţii de etnii diferite;  neîncrederea locuitorilor în administraţia locală;  lipsa dialogului între locuitori şi administraţia locală;  lipsa de transparenţă a administraţiei publice şi realizarea unor acţiuni care nu servesc interesului public contribuie la conturarea senzaţiei locuitorilor că administraţia nu îi reprezintă și că acţionează doar pentru interese particulare.

7.4. Oportunităţi  cartierul este considerat de către locuitori ca facând parte din zona centrală, deşi administrativ este lăsat în afara limitei zonei centrale. 

accesibilitate ridicată spre principalele noduri centrale (Unirii, Universitate, Romană)

94

7.5. Exemplu de dezvoltare comunitară existent în cartier În strada Traian la numarul 107 întâlnim o formă de dezvoltare comunitară – comunitate funcţională sub numele de „incubator107”. Activităţile asociaţiei nu se adresează locuitorilor cartierului sau unei limite geografice – se adresează oamenilor interesaţi de anumite activităţi meşteşugăreşti și sunt organizaţi într-o comunitate de mai mult de 3000 de indivizi. Ce e incubator107? „incubator107 este locul în care oricine poate învăța pe oricine orice. Vrem să încurajăm în oameni dorința de a învăța de la alții și de a învăța pe alții. Meșterii noștri pot fi pasionați, inițiați sau experți. incubator107 este un proiect al asociației Macaz Cultural, în care echipa se implică voluntar. Funcționăm din donațiile învățăceilor pe care le împărțim jumi-juma între meșteri și facturi și materialele pentru ateliere. Fiecare lună începe cu câte o Nocturnă unde experimentăm rând pe rând toate atelierele din luna ce urmează. Invitații noștri vin cu merinde făcute în casă, trec din experiență în experiență și se înscriu la atelierele care i-au convins. incubator107 îşi cheamă mentorii – acei oameni simpli şi extraordinari care au avut curajul să-şi transforme pasiunea într-un mod de viaţă. În fiecare lună punem la cale o întâlnire eroică, când invităm pe acela care ne va inspira, ne va da aripi şi bobârnace.” http://www.incubator107.com

7.6. Elemente teoretice despre dezvoltare comunitară Obiect de activitate: Dezvoltarea comunitară se ocupă în general de dezvoltarea serviciilor sociale, promovarea profesionalizării serviciilor, creşterea capacităţii comunităţii, dezvoltarea instituţională, creşterea participării şcolare, îmbunătăţirea stării de sănătate. Modele: 1. Organizarea vecinătăţii:  construirea unei structuri reprezentative formate din persoane cu iniţiativă din comunitate care să identifice nevoile acesteia;  definirea de sarcini şi asumarea lor de către membrii comunităţii;  dezvoltarea de abilităţi de către membrii comunităţii în vederea rezolvării sarcinilor asumate (abilităţi de organizare şi de conducere) Notă: toţi membrii comunităţii (de la cei dezavantajaţi la cei care fac parte din structuri de putere) contribuie la identificarea şi rezolvarea de probleme: proceduri democratice, obţinerea consensului, cooperarea voluntară, dezvoltarea capacităţii de conducători a membrilor comunităţii, auto-ajutarea. 2. Organizarea de comunităţi funcţionale:  se concentrează pe o comunitate funcţională şi nu pe una geografică;  se concentrează pe o problemă comună cum ar fi dreptatea socială;  pledează pentru schimbarea politicilor, comportamentelor şi atitudinilor în legatură cu problema pentru care militează. Notă: comunităţile funcţionale se implică şi în educaţia întregii comunităţi în ceea ce priveşte problema aleasă. 3. Dezvoltare socială şi economică:  actorii care reprezintă comunitatea încearcă să convingă deţinătorii de resurse (consiliile locale şi judeţene, fundaţii, bănci, investitori) să investească în comunitate. 4. Colaborare între cetăţeni şi administraţie:  administraţie colaborează cu cetăţenii pentru implementarea şi conceperea unui serviciu nou sau îmbunătăţit, de care comunitatea a hotărât deja că are nevoie.

96

5. Coaliţiile:  „un grup de reprezentanţi a diferite organizaţii care îşi unesc forţele pentru a influenţa instituţiile din afară sau a rezolva una sau mai multe probleme care le afectează propria autonomie” (Mizrahi şi Rosenthal);  tensiune dinamică deoarece organizaţiile luptă să rămână autonome în timp ce lucrează împreună;  pot fi ad-hoc, semi-permanente sau permanente. Programe de dezvoltare comunitară:  creşterea participării şi consultării locuitorilor pentru dezvoltarea politicilor locale în comunităţi prin promovarea şi implementarea unor practici inovative.  îmbunătăţirea relaţiilor interetnice prin intermediul dezvoltării comunitare facilitând dialogul şi cooperarea între locuitori şi administraţia locală.  combaterea marginalizării prin încurajarea asumării unui rol activ în rezolvarea propriilor probleme prin încurajarea implicării persoanelor marginalizate în viaţa comunităţii şi creşterea activismului comunitar în rândul acestora, insuflarea încrederii în capacitatea de a găsi soluţii la problemele cu care se confruntă.  explorarea relaţiei dintre motivaţie, muncă şi cetăţenie activă (motivarea este elementul determinant pentru reuşita individuală a fiecărui individ, iar cetăţenia activă reprezintă cadrul în care se desfăşoară dezvoltarea socială şi economică a fiecarui individ)  dezvoltarea capacităţilor şi resurselor umane în comunităţi;  sprijin pentru succesul şcolar al copiilor defavorizaţi prin programe de reducere a abandonului şcolar, în special în segmentele sărace ale populaţiei de romi (prin asistarea copiilor în cadrul unui program de mentorat-tutorat). Recomandări privind proiectele de dezvoltare comunitară: 

 

să conţină obiective clare însoţite de sarcini simple care pot fi îndeplinite relativ uşor: o sarcinile specific-comprehensive; o grad scăzut de coordonare; o orizontul de timp să fie stabilit clar, termenele scurte sunt preferabile celor medii şi lungi. proiectele la scară mică îndeplinesc mai repede obiectivele; proiectele trebuie să aibă susţinere (implicare din partea beneficiarilor).

De ce avem nevoie de mai mulţi cetăţeni activi? De ce avem nevoie de dezvoltare comunitară?  pentru rezolvarea problemelor locale; cetăţenii pot să îmbunătăţească modul în care funcţionează un oraş ;  pentru că nimeni nu ştie mai bine decât ei cum funcţionează cartierul lor;  pentru o democraţie mai puternică prin participarea activă a locuitorilor în luarea deciziilor între alegeri;  pentru ataşarea comunităţii de spaţiul/cartierul/oraşul în care trăiesc şi creşterea frecvenţei relaţiilor între vecini. Scopurile dezvoltării comunitare (după Khinduka -1987)  Educarea şi motivarea oamenilor în a se ajuta pe ei însuşi;  Dezvoltarea unor lideri ai comunităţii;  Crearea conştiinţei cetăţeniei, a unei conştiinţe civice;  Întărirea democraţiei la nivel local prin crearea şi revitalizarea unor instituţii care pot deservi ca instrument pentru participarea locală;  Iniţierea unui proces de dezvoltare de durată;  Stimularea oamenilor astfel încât aceştia să stabilească şi să menţină relaţii armonioase de cooperare;  Iniţierea de schimbări în viaţa comunităţii cu un minim de stres şi dezagregare;  Implicarea comunităţii şi a administraţiei locale. 97

7.7. Exemplu de program de dezvoltare comunitară: Minneapolis, Minnesota1 Structură Minneapolis dispune de un sistem recunoscut oficial de participare a cartierelor în cadrul Programului de Revitalizare a Cartierelor. Accentul acestei iniţiative este de a dezvolta planuri pe termen mediu şi lung pentru cartiere. Programul este descris ca fiind un „acord comun în conformitate cu competenţele conducerii oraşului, incluzând Conducerea Şcolii, a Regiunii, a Localităţii, a Bibliotecii şi a Parcurilor”. Fiecare dintre părţile de mai sus este reprezentată într-un „Policy Board”. Cartierele din Minneapolis aleg un total de 4 membri în consiliul de administraţie. Consiliul are structură de comitet şi iniţiază – în funcţie de necesităţi – sarcini pe termen scurt. Există 81 de asociaţii de cartier în Minneapolis, dar nu toate zonele au o asociaţie de cartier. Asociaţiile de cartier care au contract cu oraşul privind furnizarea de servicii şi trebuie să aibă personalitate judirică. Limitele cartierelor sunt stabilite de către departamentul de planificare ţinând cont de limitele naturale, autostrăzi sau campusuri. Nu există o limită de populaţie minimă sau maximă necesară pentru desemnarea graniţelor. Membrii Consiliului Local sunt aleşi pe districte. Deoarece accentul Programului de Revitalizare a Cartierelor este pe planificarea pe termen lung, a fost identificată necesitatea pentru un program mult mai receptiv care răspunde nevoilor imediate ale cartierelor. Programul, Comunitatea şi Schimbul de Resurse (Community and Resource Exchange CARE), lucrează cu cartiere (care cer asistenţă), pe un sistem ad-hoc. Nu există criterii pentru aderare, „cine vine – vine”. Schimbul constă în schimburi ale resurselor – oameni, materiale şi, ocazional, bani – cu cartierele care identifică un proiect de necesitate imediată. Domeniul de aplicare al activităţilor Programul de Revitalizare a Cartierelor se concentrează pe dezvoltarea de planuri de lucru pe termen mediu şi lung pentru cartierele din Minneapolis. Nu participă la luarea deciziilor de zi cu zi sau la deciziile privind prestarea de servicii, input-ul cartierului se limitează la dezvoltarea de proiecte pentru cartier. Programul CARE a iniţiat 5 proiecte, în cartiere, care servesc drept modele pentru alte cartiere. Acestea sunt: Programul de inspecţie al cetăţenilor. Acest program a fost iniţiat într-un cartier sărac din interiorul oraşului, cu probleme în privinţa clădirilor rezidenţiale abandonate şi neîntreţinute. Cartierul instruit sub îndrumarea inspectorilor învaţă să identifice 7 cazuri des întâlnite de încălcare a reglementărilor de construcţie şi de sănătate. Până în prezent, 80 de inspectori voluntari au fost instruiţi în acest sens. Inspectorii voluntari sunt împuterniciţi să scrie scrisori către proprietarii de clădiri procedând la sublinierea încălcărilor normelor legale şi expunând măsurile necesare pentru a se conforma. Procentul de reuşită înregistrat de inspectorii voluntari este de 80%, comparativ cu 60% înregistrat de către inspectorii oraşului. Programul de plantarea a copacilor pe proprietăţi private. Acest program este compatibil în cazul cetăţenilor cu venituri mici, a cetăţenilor cu dizabilităţi care doresc să planteze copaci pe proprietatea lor la un cost redus, de la o pepinieră dispusă să ofere copacii, sau de la organizaţii non-profit care doresc să livreze copacii şi tinerii care plantează copacii. Cetăţenii care doresc să participe trebuie să participe la cursuri de selecţie şi de îngrijire a copacilor. Asociaţia proprietarilor care au proprietăţi închiriate (Rental Property Owners Group). Acest grup a fost format într-un cartier în care majoritatea proprietarilor locuiesc în afara zonei. Cartierul era în declin şi valorile proprietăţilor erau în scădere. În prezent, 60% din proprietarii din 1



Mai multe exemple de programe de dezvoltare comunitară în Anexa III

98

zonă se întâlnesc lunar pentru a împărtăşi informaţii şi oportunităţi de formare profesională. Programul s-a extins recent în alte 3 cartiere suplimentare. Programul de conexiune a locuinţelor. Acest program a fost iniţiat într-un cartier central al oraşului caracterizat de o rată mare a abandonului. Agenţia de Plasament al Locuinţelor din oraş a realizat o lista de chiriaşi care ar fi dorit să locuiască în zonă, dar care nu au putut să găsească un apartament la preţuri accesibile. Proprietarii au fost contactaţi şi un proiect pilot a fost început care implică 21 de unităţi. Proprietarii şi chiriaşii beneficiază de orientare. Până în prezent, 7 din fiecare 8 chiriașii rămân locatari pe termen lung. Bazat pe acest succes, programul a fost extins la 100 de clădiri care oferă 1000 de locaţii. Pentru a participa, fiecare proprietar trebuie să fie de acord cu o inspecţie şi cu condiția de a percepe o chirie accesibilă. Programul de curăţare a ierburilor (Concentrated Weeding Program) Acest program se concentrează asupra cartierelor cu multiple probleme legate de crimă, droguri, şi violenţă. Atunci când o zonă este identificată, toate agenţiile de intervenţie (16 în total), din oraş, district, guvernele statale şi federale se coordonează şi organizează un raid de intervenţie de o noapte în zonă. Iniţiativa necesită o planificare şi o cooperare deplină şi strategică. A fost realizat un program similar şi pentru respectarea reglementărilor de mediu. Resurse Programului de Revitalizare a Cartierelor are un buget de $ 20 milioane pe an, pe durata a 20 de ani, pentru 81 de cartiere. Reprezentanţii agenţiilor listate în structură sunt incluşi în program. Personalul de planificare este, de asemenea, inclus in program. Program CARE, practic, nu dispune de resurse fixe: cartierele cu nevoi sunt puse în legatură de către directorul Programului de Revitalizare a Cartierelor cu cartierele cu resurse pe un sistem ad-hoc. Istorie şi Comentarii Ambele programe prezentate mai sus, au fost iniţiate de politicieni ai oraşului. Programul de Revitalizare a Cartierelor a primit cel mai puternic feedback din partea cartierelor cu un statut socioeconomic mai ridicat. Programul CARE funcţionează numai pentru un singur cartier, la cererea acestuia şi reprezintă încercări de a însărcina cartierele în vederea rezolvării unor probleme de mică anvergură şi proiecte uşor realizabile pentru început, ca apoi să se treacă la probleme mai mari. Obstacolele identificate în calea implementării ambelor programe au fost: lipsa de încredere din partea cetăţenilor, presiunile cu care se confruntă cetăţenii şi care îi împiedică să participe (ex. cerinţele locului de muncă şi viaţa de familie), cantitatea de timp necesară participării, frica oamenilor de schimbare şi structura organizatorică rigidă, cu nici un stimulent pentru realizarea schimbării. Program CARE a fost iniţiat parţial pentru abordarea acestor obstacole.

99

8. Cadrul legislativ Deşi nu există o lege care să reglementeze procesele de regenerare urbană sau intervenţiile urbane de mari dimensiuni, există totuşi o serie de legi care crează un anumit cadru pentru desfăşurarea acestor procese. Unele legi prezintă instrumente la dispoziţia administraţiilor locale, în vreme ce alte legi sau documente programative prezintă principii care trebuiesc urmate în cadrul politicilor urbane locale. În întregimea lui acest cadrul legislativ nu demosntrează o coerenţă, ci doar încercări punctuale de a rezolva probleme presante. Această secţiune va prezenta principalele legi şi documente programative care pot servi drept cadru pentru propunerile concursului pentru zona Traian.

8.1. Politica pentru arhitectură în România, 2010 - 2015 Documentul propus de Ordinul Arhitecţilor din România susţine o serie de principii referitoare la calitatea arhitecturii şi a mediului construit, adoptând o abordare integrată bazată pe patru piloni: „pilonul social (constituit în jurul spaţiului social, al conştiinţei valorii lui şi rolului său educativ); pilonul economic (bazat pe ideea de durabilitate, care ia în calcul întregul ciclu de viaţă al construcţiilor); pilonul mediului (primordial pentru supravieţuirea şi sănătatea societăţii); pilonul cultural (generator de identitate, calitate, diversitate, bucurie şi resurse).” Documentul stabileşte o serie de priorităţi pentru politica mediului construit în România, inclusiv stabilirea unei baze de date solide pentru cercetarea în domeniu, folosirea exemplelor în achiziţiile de clădiri făcute de către administraţiile publice centrală şi locale pentru a stabili noi standarde de excelenţă în construcţii şi calitatea în arhitectură, promovarea producerii unui mediu construit durabil, şi promovarea conştientizării, înţelegerii şi exigenţei referitoare la calitatea în arhitectură. Câteva dintre acţiunile promovate de politica pentru arhitectură considerate relevante pentru concursul de regenerare urbană integrată în zona Traian ar fi: Acţiunea 8 - care îndeamnă administraţiile centrală şi locale să genereze şi să disemineze exemple de bună practică cu privire la calitatea mediului construit în colaborare cu asociaţiile profesionale. Acţiunea 9 - care îndeamnă la adaptarea proiectelor destinate locuirii la cerinţele actuale, precum cele ale mobilităţii (durabile), sărăciei extreme, gestiunii proprietăţii colective etc. Actiunea 11 - care promovează concursul de soluţii deasupra licitaţiilor deschise sau altor modalităţi, impunând necesitatea stabilirii unui standard minim de calitate. Acţiunea 13 - care se referă la standarde în domeniul protejării patrimoniului şi obligaţiile administraţiilor centrală şi locale de a întocmi legi şi un cadru propice pentru protejarea patrimoniului cultural Acţiunea 15 - care promovează reutilizarea clădirilor şi necesitatea ca administraţiile centrală şi locale să stabilească modalităţi prin care aceste clădiri pot contribui la reducerea consumului de carburanţi fosili şi a emisiilor de CO2. Acţiunea 20 - care recomandă elaborarea unor metodologii pentru funcţionalizarea clădirilor existente, dar şi pentru vânzarea clădirilor istorice de către autorităţile publice, dispunând standarde pentru refolosirea materialelor şi mecanisme de refuncţionalizare. Acţiunea 22 - care recomandă stabilirea unor reglementări privind proiectarea pentru clădirile înalte în zonele urbane având în vedere impactul lor asupra zonelor urbane protejate.

100

8.2. Legea Urbanismului – 350/2001 (cu toate completările ulterioare) Este principalul instrument legislativ privind urbanismul şi amenajarea teritorului. Legea stabileşte atât principii ale urbanismului cât şi intrumente specifice pentru planificarea urbană şi teritorială. Articolul 1 la aliniatul 5 stabileşte că „gestionarea spaţială a teritoriului urmăreşte să asigure indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului, condiţii de locuire adecvate, condiţii de muncă, de servicii şi de transport ce răspund diversităţii nevoilor şi resurselor populaţiei, reducerea consumurilor de energie, asigurarea protecţiei peisajelor naturale şi construite, conservarea biodiversităţii şi crearea de continuităţi ecologice, securitatea şi salubritatea publică, raţionalizarea cererii de deplasări, calitate estetică şi arhitecturală, protejarea identităţii arhitecturale şi culturale a localităţilor urbane şi rurale.” Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate operaţională, integratoare şi normativă. Articolul 5 detaliază principiile desfăşurării activităţilor de urbanism, inclusiv respectarea autonomiei locale, principiul parteneriatului, transparenţei şi descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în luarea deciziilor, precum şi principiul dezvoltării durabile. Înbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei, crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap, utilizarea eficienta a terenurilor dar şi protejarea patrimoniului construit, şi a mediului în localităţi reprezintă scopurile principale ale activităşilor de urbanism Principalele responsabilităţi în ceea ce priveşte urbanismul revin primarului, şi structurii responsabile din interiorul primăriei, instituţia arhitectului şef Principalele instrumente prescrise de legea urbanismului sunt: a) Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia; b) Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia; c) Planul urbanistic de detaliu. ( Art. 45) Delimitarea zonelor în care se preconizează operaţiuni urbanistice de regenerare urbană se face în cadrul planului urbanistic general. „Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general. Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcţiunea zonei, înălţimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor faţă de aliniament şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise.” Articolul 50 stabileşte că „iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine exclusiv autorităţilor administraţiei publice, cu câteva excepţii.” Articolul 51 stabileşte că activităţile de urbanism vor fi finanţate din bugetul local. Articolele 57 şi 58 stabilesc obligativitatea informării şi consultării populaţiei în activităţile de urbanism şi amenajarea teritoriului.

101

8.3. Legi care reglementează procese de reabilitare: Legea privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice – 325/2002 Legea are un caracter general, detaliind principiile eficienţei energetice a clădirilor, structura programelor naţionale de reabilitare termică a clădirilor şi responsabilităţile diferitelor ministere, şi doar la sfârşit cîteva prevederi în legătura cu facilităţile acordate persoanelor fizice şi juridice care efectuează lucrările de reabilitare termică. Legea a fost suplimentată printr-o ordonanţă de urgenţă (174/2002 aprobată prin legea 211/2003) privind reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate. În ceea ce priveşte clădirile istorice sau de patrimoniu, legile privind reabilitarea termică nu dau nici o indicaţie. Acest lucru a dus la situaţia în care aceleaşi procedee folosite pentru termoizolarea blocurilor din prefabricate se folosesc şi în cazul clădirilor istorice construite din cu totul alte materiale şi necesitând alte metode pentru termoizolare. Legea privind unele măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor – 135/2011 Articolul 1 stabileşte faptul că obligaţia pentru reabilitarea anvelopei clădirilor revine deţinătorilor acestora. Legea stabileşte de asemenea obligaţia administraţiilor locale de a inventaria clădirile care au nevoie de reabilitarea faţadelor şi de a elabora programe multianuale pentru reabilitare, programe ce stabilesc zone prioritare de acţiune. Administraţiile locale au de asemenea obligaţia de a elabora regulamente de intervenţie pentru zonele stabilite drept prioritare şi de a notifica deţinătorii de clădiri de necesitatea efectuării lucrărilor. Inventarierea şi elaborarea planurilor multianuale se face în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii. Sunt excluse de la prevederile legii clădirile expertizate tehnic şi incluse în clădiri cu risc seismic de gradul I, clădirile reabilitate termic sau în curs de reabilitare, clădirile şi ansamblurile clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice. Lucrările de reabilitare a faţadei se fac pe baza unor proiecte tehnice elaborate de colective de specialişti conduse de un arhitect cu drept de semnătură. Obligaţia financiară pentru realizarea lucrărilor aparţine deţinătorilor de clădiri. Administraţiile publice locale pot în cazul în care proprietarii dovedesc imposibilitatea financiară de a realiza lucrările să preia costul lucrărilor sau să cofinanţeze lucrările în limitele unui buget desemnat pentru realibilitarea faţadelor. Pentru clădirile aflate în zone protejate, sau zone de protecţia a unor monumente istorice, autorităţile centrale pot aloca fonduri din bugetul propriu pentru realizarea lucrărilor. Proprietarii de clădiri care necesită lucrări de reabilitare a faţadelor au dreptul la credite bancare cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată de stat. Legea stabileşte în detaliu cum se acordă aceste credite. Nerealizarea lucrărilor de reabilitare atrage după sine sancţiuni sub formă de amendă.

8.4. Legi privind protecţia patrimoniului Legea privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei – 157/1997 Această lege reprezintă asumarea de către guvernul României a unor principii europene în ceea ce priveşte protecţia patrimoniului. Printre prevederile utile ale acestei legi se numără angajamentul de a acorda sprijin financiar din partea autorităților pentru lucrări de întreţinere şi restructurare a patrimoniului arhitectural, dar şi de a

102

institui măsuri fiscale menite a favoriza conservarea patrimoniului şi a încuraja iniţiativele particulare în materie de întreţinere şi restructurare a patrimoniului. Ca politici de conservare legea menţionează includerea patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi urbanismului, promovarea de programe de restaurare şi întreţinere a patrimoniului, dar şi folosirea imobilelor protejate în funcţie de cerinţele vieţiii contemporane şi adaptarea clădirilor vechi pentru utilizări noi. Legea privind protejarea monumentelor istorice – 422/2001 Este o lege extrem de detaliată şi tehnică incluzând dispoziţii pentru inventarierea monumentelor istorice, procesul de clasare şi declasare a acestora, intervenţiile permise şi felul în care trebuie acestea făcute, instituţiile responsabile şi atribuţiile fiecăreia în protecţia patrimoniului, obligaţii ale proprietarilor de monumente istorice dar şi ale administraţiilor locale, instrumente de finanţare a lucrărilor de conservare, restaurare şi protecţie a monumentelor. Problema în cazul protecţiei patrimoniului nu pare a fi legislaţia, ci faptul că aceasta este aplicată doar sporadic şi de multe ori este respectată litera legii şi nu spiritul acesteia. Nu există o politică de responsabilizare a proprietarilor pentru menţinerea clădirilor de patrimoniu, cu atât mai puţin a celorlalte clădiri care nu fac parte din lista monumentelor istorice.

8.5. Legi privind mediul şi gestiunea spaţiilor verzi Legea privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane – 24/2007 Are un caracter general şi nu foarte bine definit. Prevederile sunt simpliste şi nu prezintă principii de amenajare sau administrare. Legislaţia în ceea ce priveşte spaţiile verzi pare a avea o singură preocupare: stoparea schimbării destinaţiei spaţiilor verzi (OUG 114/2007), deşi acest lucru se întâmplă frecvent.

8.6. Ordinul privind aprobarea procedurile de consultare a populaţiei – nr. 2701/2010 Mandatează informarea şi consultarea populaţiei în privinţa tuturor planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului întocmite de către administraţiile locale. Ordinul stabileşte exact procedurile de informare şi consultare aferente fiecărui pas din procesul de intocmire a planului urbanistic general, a planurilor urbanistice zonale şi de detaliu. Deşi procedurile pot fi considerate aplicabile pentru toate categoriile de intervenţii urbane, ele nu se aplică decât strict documentaţiilor de urbanism dacă se respectă litera legii.

8.7. Legea Parteneriatului Public Privat Stabileşte cadrul pentru negocierea şi atribuirea contractelor în parteneriat public privat. Legea delimitează tipurile de activităţi care pot face obiectul unui parteneriat public privat, rolul partenerilor, procedurile pentru atribuirea contractelor, condiţii pentru iniţierea şi încetarea proiectelor în parteneriat public privat, reguli pentru înfiinţarea unei companii a proiectului public privat, reguli pentru coordonarea şi organizarea proiectelor. Această lege poate constitui o bază utilă pentru desfăşurarea unor procese de regenerare urbană.

103

8.8. Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia – nr. 213/1998 Delimitează proprietatea publică aflată în gestiunea administraţiilor publice locale, judeţene sau centrale de proprietatea privată. Ea stabileşte domeniul de acţiune a autorităţilor publice şi limitează felul în care autorităţile pot interveni pentru regenerarea unei zone. În absenţa unei comunicări între autorităţi şi cetăţeni, şi a unor parteneriate pentru a aborda integrat o zonă, această lege face imposibilă acţiunea autorităţilor în afara unui domeniu foarte restrâns.

104

9. Concluzii La nivelul Bucureștiului documentele strategice stabilesc principii și direcții de acțiune precum: creșterea calității locuirii, întărirea identității, valorificarea patrimoniului, recupararea spațiilor publice, reducerea riscurilor naturale și sociale, dezvoltarea unui transport public durabil. Cu toatea acestea, în proiectele urbane începute sau anunțate de administrație în prezent, obiectivele asumate nu se regăsesc transpuse practic, din lipsa abordării integrate. Astfel orașul este divizat în zone pe diferite criterii (protecţie patrimoniu, administrativ, delimitări cauzate de raţiuni de trafic etc.) necorelate şi care produc nenumărate situaţii conflictuale. În zona de studiu au fost identificate diferite subzone folosind diferite criterii (patrimoniu, istoric, administrativ etc.), dar pentru unificarea acestora în scopul definirii ariei pentru procesul de regenerare urbană s-a folosit noţiunea de cartier. Deşi este un termen prea puţin utilizat de planificarea urbană, cartierul reprezintă o parte a unui oraş deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) şi care formează o unitate organică (conform DEX), pe care locuitorii o simt ca atare şi de care se ataşează. În ciuda subzonelor identificate, zona studiată prezintă o evoluţie istorică comună, organică, un aspect unitar, dar şi o percepţie relativ unitară a locuitorilor asupra locului, astfel încât poate fi considerată drept cartier – Cartierul Traian. Spaţiile publice şi fondul construit au caracter unitar, cu mare valoare de patrimoniu, identitară, istorică şi ambientală. În prezent, zona studiată este considerată cu vulnerabilitate mare la riscuri naturale şi sociale, din cauza degradării fizice a fondului construit şi a condiţiilor sociale prezente (sărăcie, probleme etnice, situaţie juridică incertă a terenurilor şi imobilelor etc.). Caracterul este predominant rezidenţial, presărat cu o mare diversitate de funcţiuni conexe locuirii a distribuite uniform şi cu puncte de concentrare – văzute şi ca repere ale cartierului (Foişorul de Foc, Hala Traian, scuarul Plantelor etc.). Cartierul beneficiază de o activitate economică dinamică, în prezent stânjenită de traficul intens şi de starea de degradare care afectează în special nodurile comerciale (zona Halei Traian, de la intersecţia bulevardului Pache Protopopescu cu strada Traian). Exploatat cum se cuvine acest potenţial economic ar putea creşte gradul de atractivitate al zonei atât pentru potenţiali noi locuitori, cât şi pentru antreprenori. Din analiza socială a rezultat faptul că, deşi locuitorii se identifică cu zona – majoritatea vorbesc de cartier (chiar dacă este denumit diferit) – simt diferite grade de degradare (poluare, trafic, criminalitate etc.) şi nu simt că administraţia le reprezintă interesele. Majoritatea văd traficul ca o problemă majoră, alături de infracţionalitate şi degradarea spaţiului public. Coeziunea socială este relativ bună raportată la nivelul Bucureştiului, dar prea scăzută pentru a influenţa dezvoltarea cartierului, fapt justificat de deplasările mari de populaţie începute în perioada comunistă, cu consecinţe şi continuitate până în prezent (retrocedări, ocupări ilegale de imobile abandonate etc.). Interviurile realizate cu locuitori ai zonei scot în evidenţă relaţii de bună vecinătate în special între oamenii care locuiesc pe aceeaşi stradă sau în imediată proximitate unii de alţii. Aceste începuturi de comunitate ar putea fi valorificate şi potenţate în cadrul unui proces de regenerare urbană. Deşi traficul este considerat o prioritate a administraţiei şi în documentele strategice de dezvoltare, acesta este simplificat la deplasarea de tranzit a autovehiculelor particulare. Lispeşte procuparea reală pentru îmbunătăţirea transportului public şi posibilităţilor de deplasare cu mijloace alternative (biciclete, scutere etc.), a fluxurilor pietonale (esenţiale pentru dezvoltarea economică) şi nu în ultimul rând a problemei parcărilor de reşedinţă şi a staţionărilor în zonele cu activitate economică pregnantă. Prezentul studiu arată nevoia de abordare integrată a planificării urbane şi importanţa cartierului ca entitate unitară compoziţional şi social în procesul de regenerare urbană. Procesul poate fi gândit şi implementat în peisajul legislativ românesc, fără nevoia unor modificări sau legiferări noi la nivelul administraţiei centrale.

105

ANEXE

Anexa I: Referinţe Bibliografice Documente programative 1. 2. 3. 4. 5.

Carta de la Leipzig, disponibilă în CD-ul caietului de concurs Declaraţia de la Toledo, disponibilă în CD-ul caietului de concurs Recomandările UNESCO pentru patrimoniu, disponibile în CD-ul caietului de concurs Politica de arhitectură a OAR, disponibilă în CD-ul caietului de concurs Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, septembrie 2009, disponibil în CD-ul caietului de concurs

Documente strategice 1. 2. 3. 4. 5.

Conceptul strategic București 2035, disponibil în CD-ul caietului de concurs PUZ sector 2 şi regulamentul aferent, disponibil în CD-ul caietului de concurs PUZ zonei construite protejate, disponibil în CD-ul caietului de concurs PIDU Central București, disponibil la http://www.centralbucuresti.ro Masterplanul de transport la Municipiului Bucureşti, 2008, disponibil în CD-ul caietului de concurs

Surse pentru documentarea teoretică a regenerării urbane 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Burdett, Richard and Deyan Sudjic (ed.) The Endless City : the urban age project by the London School of Economics and Deutsche Banks Alfred Herrhausen Society . London : Phaidon, 2007. Carmon, Naomi, Neighborhood Regeneration: the State of the Art, Journal of Planning Education and Research, 17, 1997 Carmona, Matthew et al, Public places-urban spaces: the dimensions of urban design. Oxford : Architectural Press, 2003. Hull, Angela, Neighborhood renewal, a toolkit for regeneration, GeoJournal 51, 2001 (301310) Wassenberg, Frank, Annelian van Meer, Ronald van Kempen, Strategies for upgrading the phzsical environment in deprived urban areas – Examples of good practice from Europe *** Cui i-e frică de cartierul Matache? Principii de regenerare urbană pentru zona Matache – Gara de Nord București, ProPatrimoniu, 2012

Surse pentru documentarea istorică 1. Mihăilescu, Vintilă, Evolutia geografica a unui oras – Bucuresti, Paideia, Bucuresti, 2003 2. Lascu, Nicolae, Bulevardele Bucureştene până la Primul Război Mondial, Simetria, Bucureşti, 2011 3. Zamani Lelia – Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti 4. Florescu, George – Din vechiul Bucureşti biserici, curţi boiereşti si hanuri 5. Potra, George – Hanurile Bucureştene 6. Potra, George – Din Bucureştii de altadata 7. Bilcea, Valentina; Bilcea, Angela – Dicţionarul monumentelor si locurilor celebre din Bucureşti 8. Stoica, Lucia; Ionescu Ghinea Niculai – Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti 9. Beldiceanu, N.N. – Chipuri de la mahala 10. Popescu, Grigore – Un chip de oraş şi un sfânt lăcaş (parohia si biserica Hagiu) Surse pentru documentarea despre dezvoltare comunitară 1. Geană, Gheorghiţă, 2005, Antropologie culturală. Un profil epistemologic, Bucureşti: Crierion, pp. 124-171. 2. Hudson, Ray, „Region and place: rethinking regional development in the context of global environmental change”, în Progress in Human Geography 31(6) (2007) pp. 827–836 (acces inclusiv prin PROQUEST)

107

 

3. Chelcea, Liviu, 2008, Bucureştiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare şi regenerare urbană , Iaşi: Polirom, pp. 13-92 4. Stahl, Henri, 1981, Amintiri si gînduri din vechea şcoală a monografiilor sociologice”, Bucureşti: Minerva, pp.273-402 5. Sandu, Dumitru, 2005, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Iaşi:Polirom, pp. 109-152 6. The citizen’s handbook. Practical assistance for those who want to make a difference, Http://www.vcn.bc.ca/citizens-handbook/0_1_Intro.html 7. Daniel şi Manuela Arpinte & all, Ghid de dezvoltare Comunitară integrată (UNICEF), Http://www.unicef.ro/publicatii/educatie/ghid-de-dezvoltare-comunitara-integrata.html

108

 

Anexa II: Legislaţie pertinentă pentru arhitectură şi urbanism (disponibile pe CD-ul caietului de concurs) Lege nr. 114/11 octombrie 1996 – Legea locuinţei Ordonanta urgenta nr. 40/10 iulie 1997 pentru modificarea și completarea Legii locuinței nr. 114/1996 Lege nr. 199/ 13 noiembrie 2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată Lege nr. 325/ 27 mai 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice Hotarâre nr. 584/21 iunie 2001 privind amplasarea unor obiecte de mobilier urban Lege nr. 10/18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii, art. 25 Lege nr. 157/7 octombrie 1997 privind ratificarea Conventiei pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei Lege nr. 211/16 mai 2003 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate Lege nr. 213/17 noiembrie 1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia Lege nr. 350/6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul Lege nr. 422/18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice Lege nr. 24/15 ianuarie 2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane Ordin Nr. 1107/20 august 2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi Ordin nr. 2684/18 iunie 2003 privind aprobarea Metodologiei de întocmire a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric şi a conţinutului acesteia Ordin 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei Hotarire 66 din 06/04/2006 privind aprobarea normelor privind asigurarea numărului minim de locuri de parcare pentru noile construcții și amenajari autorizate pe teritoriul Municipiului București și aprospectelor necesare unei corecte funcționări a arterelor de circulație Legea Nr.153/05.07.2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor METODOLOGIE consultare publică din 30 decembrie 2010

109

 

Anexa III: Exemple de programe de dezvoltare comunitară Montreal, Quebec Structura În ultimii 4-5 ani, in Montreal s-a urmărit o strategie de descentralizare a conducerii oraşului. Cincizeci de districte sunt organizate în 9 arondismente, care au consilii comunitare. Scopul este de a avea panouri comunitare sau consilii (Consiliul comitetului arondismentului), recunoscute oficial şi local în fiecare arondisement. Graniţele arondismentul se bazează în mare parte pe circumscripţiile electorale, cu o populaţie medie de 100.000 de locuitori. Unele considerente sunt făcute din punct de vedere geografic şi conform diverselor caracteristici socio-economice. Membrii consiliului local sunt aleşi pe raza fiecărui district. Organizaţiile de tip „Grass Roots” sunt susţinute în principiu de către Consiliu - pentru input în luarea deciziilor la nivel local. Intenţia este de a avea în cele din urmă comitete recunoscute oficial in Consiliul arondismentului, inclusiv cei 4-6 consilieri locali, pentru fiecare zonă a Montrealului. În acest moment nu există o relaţie formală de raportare între Consiliul comitetului arondismentului şi oraş. Grupurile pot face recomandări pentru Consiliul Local. Oraşul a descentralizat primăria, în măsura în care cele 14 de birouri de acces(Bureaux acces Montreal), au primit sarcina de a elibera permise şi de a colecta taxe. Activităţi La momentul actual, activităţile Comitetului (Committees conseil d'arrondissement) variază foarte mult în funcţie de problemele majore din fiecare cartier. Unele grupuri se concentreaza pe proiecte de auto-ajutorare, altele pe iniţiativele pentru Comunităţi Sănătoase(Healthy Communities initiatives), etc. Odată ce un sistem este fixat in vederea recunoaşterii formale de către Consiliul comitetelor (anticipat pentru luna septembrie), se aşteapta o mai mare implicare a comunităţilor, iar grupurilor li se vor pune la dispozitie resurse pentru a facilita munca acestora. Resurse În prezent, Comitetul consiliului arondismentului are autoritatea de a lua decizii cu privire la programele oraşului, cu un buget sub 50.000 de dolari. Pentru o sumă mai mare, programul trebuie să fie aprobat de către Consiliul Local. Fiecărui arondisment îi corespunde câte un administrator cu normă întreagă atribuit de către oraş. Istorie şi Comentarii Montreal se confruntă cu un declin al populaţiei ceea ce a determinat concentrarea atenţiei asupra revitalizării cartierelor. Aprobarea de la cabinetul provincial este necesară înainte ca respectivul Comitet al consiliului arondismentului să poată fi recunoscut oficial şi să fie iniţiat un program complet.

Portland, Oregon Structura Optzecisinouă de asociaţii de cartier care reprezentând zone din Portland, participa la luarea deciziilor administraţiei publice locale, prin 8 coaliţii la nivel de district. Consiliile Coaliţiei Districtelor (District Coalition Boards (DCB)) sunt contractori oficiali impreuna cu Oficiului Asociaţiilor de Cartier al oraşului Portland. DCB-urile sunt responsabile cu facilitarea participării cetăţenilor şi a serviciilor de prevenire a criminalităţii in cartiere. DCB-urile sunt corporatii independente, non-profit, compuse din reprezentanţi ai asociaţiilor membre din cartier. Formulele de reprezentare şi de raportare a protocolului variaza de la un consiliu la altul prin 110

 

recunoaşterea diferenţelor dintre comunităţi. DCB-urile raspund direct administratorilor oraşului şi Consiliului Local. Fiecare DCB are câte un birou de cartier într-o clădire a administraţiei oraşului sau in centrul comunitar. Asociaţiile de cartier sunt organismele care colaboreaza pentru a "lua în considerare şi a acţiona pe o gamă largă de probleme care afectează modul de trai şi calitatea cartierelor". Asociaţiile de cartier reprezintă, în general, cel puţin 200 de gospodării. Pentru a fi recunoscute de către Biroul de Asociaţiilor de Cartier, organizaţiile trebuie să îndeplinească 8 criterii: 1.Calitatea de membru trebuie să fie deschisa catre orice persoană care locuieşte sau deţine proprietăţi imobiliare în limitele recunoscute ale cartierului. 2.Organizaţia trebuie să fi delimitat în mod clar graniţele geografice, care nu se suprapun cu cele ale oricărui alt cartier, cu excepţia cazului în care organizaţiile au stabilit un acord scris in acest sens. 3.Organizaţiile de cartier nu trebuie să discrimineze persoanele sau grupurile in functie de rasa, religie, culoare, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, origine naţională, veniturile sau apartenenţă politică a acestora. 4.Contribuţiile membrilor sau redevenţele pot fi colectate doar pe bază de voluntariat. 5.Organizaţiile trebuie să depună o copie a statutului lor in relatie cu Oficiul Asociaţiilor de Cartier şi cu Consiliul Coaliţiei Districtelor. 6.Statutul trebuie să includă o dispoziţie de rezoluţie asupra plângerilor. 7.Statutul trebuie să includă cerinţe referitoare la întâlniri. 8.Organizaţiile trebuie să respecte statutul statului Oregon, care prevede că procesele verbale ale şedinţelor să fie înregistrate şi făcute publice, voturile trebuie să fie înregistrate şi problemele care starnesc divergente sa fie trimise Consililui Local. Consilierii locali din Portland sunt aleşi la nivel de oraş, pe principii nepartizanele. Domeniul de aplicare al activităţilor Asociaţiile de cartier sunt active în aproape fiecare aspect al acţiunilor civice. În timp ce asociaţiile de cartier nu îşi asumă autoritatea în numele oraşului, acestea se consulta cu consiliul local şi oferă solutii pentru cartier într-o varietate de domenii, de la propuneri pentru zonele acestora şi oportunităţi de dezvoltare, la stabilirea priorităţilor privind îmbunătăţirea infrastructurii, a activitatii poliţiei şi dezvoltarea strategiei de prevenire a criminalităţii. Un respondent al sondajului a vorbit despre o "cultură a voluntariatului", care există, în Portland, care duce la o contributie a cetatenilor la o gamă largă de servicii şi activităţi. Asociaţiile de cartier isi iau responsabilitatea de a intocmi planuri de cartier comandate de către oraş. Aceste planuri stabilesc cerinţele specifice pentru întreaga dezvoltare ulterioară a cartierului. Sănătatea publică, educaţia şi unele programe sociale sunt responsabilitatea guvernelor de conducere, astfel încât gradul de implicare al asociaţiilor de cartier în aceste probleme variază de la cartier la cartier, dar este, de obicei, foarte limitată. DCB-urile si unele asociaţii de Cartier se implica în activităţi de dezvoltare economică în cazul în care acestea au fost identificate ca prioritati. Biroul Asociaţiilor de Cartier (Office of Neighborhood Associations (ONA)) gestionează o serie de programe care sprijină activitatea de DCB: Programul de Mediere in Cartiere Programul de Necesitati al Cartierelor Programul Biroului de Consiliere al Cetatenilor Programul pentru Refugiați 111

 

Programul Comisia Mitropolitana pentru Relatii Umane in contextul Imbatranirii. ONA-ul acţionează ca un centru de informare şi facilitează comunicarea între cartiere şi districte. Această funcţie promovează gândirea in perspectiva şi vizează concurenţa disfunctionala pentru resurse intre cartiere. ONA-ul găzduieşte întâlniri separate lunare pentru personalul DCB şi membrii consiliului de administraţie. Resurse Oraşul Portland a finantat cu 1.5 milioane dolari cele 8 DCB-uri anul trecut. Aceşti bani au fost furnizati pe bază de contract. DCB-urile au administrat banii, o parte dintre acestie fiind directionati catre asociaţiile de cartier pentru proiectele lor. Prin încorporarea ca organizatii non-profit, DCB-urile pot organiza strângeri de fonduri şi angaja, conduce, evalua şi a stabili ratele salariale pentru propriul personalul. Cele mai multe DCB-uri angajeaza 2 profesionisti şi un manager de birou. ONA-ul contribuie prin acordarea sprijinului asociaţiilor de cartier pentru tipărirea şi distribuirea de buletine informative şi pliante. Istorie şi Comentarii Portland a avut o formă de participare a cetăţenilor în administraţia locală din anul 1974. Această istorie relativ lungă a rezultat la implementarea unui set de politici, proceduri şi mecanisme de punere în aplicare mature.

112

 

Anexa IV: Monumente Istorice – selecţie Biserica Mântuleasa îşi trage numele de la un negustor jupân Manta, care îşi avea terenurile în această zonă. A fost ridicată în 1733 în timpul domnului Grigore al II-lea Ghica (18733-1735) de jupâneasa Maria (Mântuleasa) Biserica Olari (Ceauş Precup – Olari nr. 8 A) este una dintre bisericile translatate de pe vechiul amplasament, operaţia de translatare și rotire fiind efectuată pe o distanţă de 58 m în două etape: septembrie 1982 și decembrie 1983. Lăcaşul a fost mutat în spatele blocurilor noi de pe Calea Moşilor, locul iniţial rămânând în mijlocul arterei (intersecţia Olari cu Corbeni). Este numită biserica Olari după mahalaua în care se găsea, acolo fiind gropile de unde se scotea pământ de oale, după cum arată un document de la 1952. În apropierea ei exista o altă biserică, posibil din lemn, într-un plan din 1847 fiind menționată ca „biserica Ceauş Precup ce-i zice a Olarilor”. Ctitorită la 1758 de „Dumitraşcu Racoviţă vel Vistier și rămânând nişte bani de la robul lui Dumnezeu Mihai Băcarul, s’au dat la această Mănăstire dempreună cu Iancu Căpitanul[…] în zilele Domnului nostru Io Scarlat Ghica Voevod […]”, după cum arată pisania, era înconjurată de ziduri și chili, tot aici funcționând şi o școală, toate dărmate la sfârşitul secolului al XIX-lea. Biserica Sfântul Ştefan (Biserica Călăraşilor – Calea Călăraşilor 83) este ridicată pe locul unei alte biserici, care aparţinea mahalalei Tutoescului sau Lucaci (pe „Podul Vergului”, azi Calea Călăraşi), de Stoica Clucer, la 1868. Aşa cum arată Pisania, este închinată Mitropoliei de către Ştefan Racoviţă (1764-1765). Puternic avariată după cutremurul din 1838, a fost reparată în 1839 şi după incendiul din 1847. Pictura interioară, refăcută în 1866 în maniera lui Ghe. Tătărescu, de Tache Ionescu, mai păstrează în pridvor fragmente din pictura iniţială. Biserica este mică (19.72x7 m, înălţimea la cornişă 6,74 m) echilibrată prin plastica sa arhitecturală. În curte se află casa parohială, o construcţie din anii 30 prea mare în comparaţie cu biserica. Muzeul Naţional al Pompierilor (Foişorul de Foc – b-dul Ferdinand 33) situat pe una dintre cele mai înalte cote ale oraşului, a fost construit între 1890-1892 , după planurile arhitectului George Mandrea (1855-1916). În 1890 s-a impus necesitatea construirii unui foişor de foc, unul dintre motive fiind asigurarea supravegherii oraşului și alarmarea pompierilor în caz de incendiu, având în vedere că în 1888, fusese demolat Turnul Colţei – cel mai vechi edificiu cu astfel de funcţiune, construit în 1715. Până în 1912, Foişorul a servit atât ca turn de observaţie, cât și ca post de pompieri. Cum trebuia să asigure şi modernizarea dotării cu apă a zonei de est a oraşului, în partea superioară a lui urma să se instaleze un rezervor metalic cu o capacitate de 72 de vagoane. Lucrările au început în septembrie 1890, doi ani mai târziu în februarie 1892, primăria recepţionând clădirea, ocazie cu care s-a constatat că uzina de apa nu primise noile pompe, care să poată ridica apa la înalţimea rezervorului. De aceea primaria a fost nevoită să cedeze construcţia companiei de pompierii în aprilie 1892. Astfel, parterul a fost amenajat pentru trăsurile de incendiu și caii acestora, etajul 1 fiind destinat cazărmii soldaţilor, iar etajul 2 comandamentului. Timp de 44 de ani postul de pompieri Foişorul de Foc a funcţionat neîntrerupt, când odată cu extinderea reţelei telefonice – sistemul alarmării prin pompierul observator din turnul Foişorului a fost desfiinţat, clădirea a rămas numai cu destinaţie de castel de apă. În 1935, pompierii s-au mutat într-o altă cazarmă, iar clădirea a avut diverse destinaţii până în 1968 când devine Muzeul Naţional al Pompierilor. Cu o înalţime de 50 m, este o construcţie solidă din zidarie masivă de carămidă şi piatră, de formă circulară, cu 16 pilaştrii adosiţi, iar în partea superioară o ingenioasă structură de şarpantă de metal acoperă rezervorul. În 1961 rezervorul a fost scos, iar edificiul a fost consolidat prin doua inele de beton armat (la exterior ) şi prin turnarea de planşee pe şase niveluri la interior. Biserica Popa Soare este aşezată într-un mic parc mărginit de strazile dr. Burghelea, Popa Soare şi Ştefan Mihăileanu. Cartierul – mahalaua – se numea „Popa Soare” , încă înainte de ridicarea actualei biserici. Nu se ştie precis dacă a mai existat vreo constructie anterioară, dar într-un manuscris aflat în biblioteca parohială, scris de Nicolae Logofătul Sf. Mitropolii, la 20 septembrie 1792, găsim lângă pomelnicul lui Popa Soare: „acesta este ctitorul bisericii celei vechi după care s-a luat şi numele”. Mai 113

 

departe în pomelnic scrie că Iane Cupetul, zis şi Ene Boldescu, negustor din Buzău „a zidit şi înălţat biserica cu toată cheltuiala sa în anul 7253 de la zidirea lumii” (1745). Se presupune că Popa Soare a fost fie ctitorul fie întâiul slujitor al unei biserici mai vechi, după care a fost ridicată aceea a lui „Iane Cupetul”, cea care există şi astăzi. Biserica a păstrat forma iniţială a secolului al XVIII-lea. Biserica Popa Nan. În lungul străzii Popa Nan, pe partea stângă mergând spre Calea Călăraşilor, întro grădină bine plantată ce străbate până în strada Costaforu, se află biserica vechii mahalale Popa Nan. Prima biserică a fost ridicată aici în 1717. Era o biserică mică, purtând o turlă şi înveliş de şindrilă. Biserica din zid s-a construit în 1764 – 1765. Reparaţii s-au mai efectuat în 1802, 1845, 1860 şi 1866. În 1909, biserica era în ruină prăbuşindu-se apoi singură în noaptea de Sf. Ilie 1910. Actuala biserică s-a zidit între 1910 – 1918 pe locul vechii biserici după planurile arhitectului Cristofi Cerchez. La această biserică este transmisă slujba uneori şi persoanelor cu deficienţe de auz de către un preot specializat. Biserica Hagiului. Pe strada Traian, peste drum de strada şi hala cu acelaşi nume se află retrasă de la intersecţia cu Calea Călăraşi, într-o curte mare plantată, Biserica Hagiului. Pe aceste locuri a existat, spune tradiţia orală, în jurul anului 1700, pe vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu, o bisericuţa din lemn, schit cu chilii pentru 3-4 călugări. Unul dintre ei fusese la locurile sfinte şi îşi luase astfel numele de Hagiu (cel care a facut o călătorie la locurile sfinte spre a se închina), după care şi biserica a purtat numele de Biserica Hagiului. Între 1765 – 1767, Mihai Băbeanul a clădit o biserică din zid, în locul celei din lemn, adăugând 6 chilii pentru adăpostirea săracilor. Chiliile rezidite în anii 1830 – 1841 au fost dărâmate după anul 1920. După cutremurul din 1838, fiind avariată şi rămasă neîncăpătoare, Biserica Hagiului este reclădită din temelie între 1872 – 1874, în zilele domnitorului Carol I. Biserica Oborul Vechi. Pe strada Traian, între Foişorul de Foc şi bulevardul Pache Protopopescu, trecem grăbiţi pe langă o bisericuţă cu un specific aparte pe care îl afli doar dacă intri înăuntru. În timpul ciumei ce bântuia Bucureştiul în anii 1718 – 1719, la marginea de atunci a oraşului, în apropiere de oborul de vite şi cereale, a fost ridicată o monumentală cruce de piatră: Crucea lui Mogoş Şerdarul. „Este o cruce înaltă de circa 4 metri, foarte frumos sculptată şi bine proporţionată. Muchiile sunt decorate cu câte o funie împletită; pe partea din faţă este o inscripţie în centru, iar pe cele trei braţe nişte cercuri şi medalioane. Partea superioară a crucii se termină cu frunze de acant ce înconjoară capătul de sus al crucii.” (conform N. Stoicescu) Pentru a adăposti această cruce, mitropolitul Grigore a pus să se zidească în jurul ei, în anul 1768, o biserică mică, fără abside „şi a potrivit ca crucea lui Mogoş, cea mai înaltă şi cea mai frumoasă dintre toate crucile de piatră bucureştene, să fie cuprinsă în biserica şi să cadă prin croiala bisericii tocmai în altar” ne spune Ionescu Gion în Istoria Bucureştilor. La începutul sec. al XIX-lea, fiind neîncăpătoare, enoriaşii au prelugit spaţiul închizând vechiul pridvor cu arcade, acesta devenind pronaos şi adăugând absidele laterale. În sec. XIX, strada Traian era limita oraşului, în exteriorul ei era săpat un şanţ mare care delimita intravilanul. Cea mai mare densitate de hanuri din Bucureşti se regăsea în această zonă datorită Târgului Moşilor şi Oborului Vechi; în comparaţie cu hanurile din centrul oraşului, acestea erau mult mai modeste şi de mici dimensiuni, motiv pentru care nici nu sunt menţionate în surse documentare. Astăzi, mai există un singur han în cartier la intersecţia străzii Plantelor cu strada Traian – Hanul Plantelor. Deşi se află în stare avansată de degradare, hanul este locuit, iar pe peretele exterior există mici unităţi comerciale.

114