referat turism

REFERAT

TURISM ŞI AGROTURISM ȊN ROMANIA

LEAHU (COBUZ) DANIELA E.C.T.S. an III, ID, centrul ROMAN

1

CUPRINS

Capitolul I : Analiza componentelor spaţiului geographic I.1 Aşezare geografică I.2 Cadrul natural I.3 Populaţia, teritoriul, baza economică Capitolul II : Componentele potenţialului turistic rural II.1 Arhitectura tradiţională II.2 Meşteşuguri tradiţionale II.3 Manifestări etnofolclorice Capitolul III : Analiza componentelor activităţii de turism III.1 Infrastructura turistică III.2 Servicii turistice specific rurale III.3 Circulaţia turistică III.4 Agroturismul şi dezvoltarea comunităţilor locale Concluzii Bibliografie

2

CAPITOLUL I ANALIZA COMPONENTELOR  SPATIULUI GEOGRAFIC

I.1 AŞEZARE GEOGRAFICA

România se află în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de  peninsula Balcanică şi la ţărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor Carpaţi. La sud , România se învecinează cu Bulgaria , la sud-vest cu Serbia , cu Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord şi est şi Republica Moldova la est, iar ţărmul Mării Negre se găseşte la sud-est. Diferite porţiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componenţa sau sub administraţia Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus sau a celui Austriac. România a devenit stat suveran în 1859 prin unirea dintre Ţara Românească şi Moldova condusă de Alexandru Ioan Cuza şi a fost recunoscută ca ţară independentă 19 ani mai târziu. În 1918, Transilvania, Bucovina şi Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a avut extinderea teritorială maximă din istoria României şi anume de 295,641 km 2 Ȋn 1940, România Mare, sub presiunea lui Hitler  şi colaborarea guvernului pro-nazist, a

încetat să mai existe, prin cedarea de teritorii Ungariei (nordul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) şi Uniunii Sovietice (Basarabia, Herţa şi Bucovina de nord). După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 şi întoarcerea armelor contra Puterilor Axei, România şi-a recuperat nordul Transilvaniei, prin Pactul de la Varşovia. Ȋn 1989, prin ȋnlăturarea regimului comunist , ţara a iniţiat o serie de reforme economice

şi politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general şi a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. România este a noua ţară după suprafaţa teritoriului (238 391 km²) şi a şaptea după numărul populaţiei (peste 22 milioane locuitori) dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala ţării, Bucureşti, este şi cel mai mare oraş al ei şi al şaselea oraş din UE după populaţie (1,9 milioane locuitori). În 2007, oraşul Sibiu a fost ales Capitală Europeană a Culturii. România este membru al  NATO (din 29 martie 2004), al Uniunii Europene (de la 1 ianuarie 2007), al Uniunii Latine, al Francofoniei şi al OSCE.

3

I.2 CADRUL NATURAL

Romania este o tara foarte frumoasa , unde turistului nu i se ofera prilejul de a se plictisi , fiind considerata o tara a paradoxurilor, care are prin ce starneasca interesul : cu un nume care  pastreaza totusi amintirea Romei... , o Romanie asezata la portile Orientului, si totusi occidentala in foarte putine privinte. Suprafata Romaniei nu depaseste 240.000 km patrati, dar Romania dispune de aproape toate formele de relief: munti, mare, delta, lacuri, dealuri, coline, vai de ape serpuitoare,  pesteri,chei,cascade. Traseul Dunarii , fascineaza turistii, de-a lungul Romaniei. Cale de 1075 km, stravechiul fluviu s Danubius ofera peisaje fabuloase. Pe malurile Dunarii s-a dezvoltat o vegetatie submediterana si s-au format misterioase forme de relief carstic. Inainte de varsarea ei in Marea Neagra, Dunarea se desparte in trei brate si anume: Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe, intre care s-a format o salbatica delta. Aceasta este cel mai tanar pamant al tarii, cu o vechime mai mica de 10.000 ani. Paradis al plantelor si vietuitoarelor de tot felul, Delta Dunarii a fost inclusa de UNESCO in circuitul rezervatiilor mondiale ale biosferei. Romania beneficiaza de rarul privilegiu de a avea deschidere la Marea Neagra pe o lungime de aproximativ 240 km. De-a lungul litoralului se insira minunate statiuni: Mamaia,  Navodari, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinesti, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia, Vama Veche. Cel mai important port la Marea Neagra al Romaniei este Constanta, care s-a dezvoltat pe ruinele anticei colonii grecesti Tomis - celebrul locul unde a fost exilat poetul latin Ovidius . Carpatii romanesti , "paradisul" schiorilor, al amatorilor de drumetii si de sporturi extreme fac parte din lantul alpino-carpato-himalaian, ȋntinzandu-se pe pe teritoriul Romaniei mai mult de jumatate din lungimea acestora. In Carpatii romanesti stratul de zapada dureaza 100 - 120 zile  pe an. Turistii pot parcurge trasee marcate, cu diverse grade de dificultate. Cele mai accesibile sunt statiunile montane din Valea Prahovei, strajuite de Muntii Bucegi si Baiului: Sinaia, fosta resedinta de vara a familiei regale, Busteni, Azuga, Predeal. Masivul Fagaras detine recordul de inaltime, cu al sau varf Modoveanu care are 2544 m. Piatra Craiului este o creasca dantelata de calcar alb-cenusiu, cu pereti inalti, polite stancoase, colturi si grohotisuri. "Cetatea de piatra" a Apusenilor este taramul fenomenelor carstice: Cetatile Ponorului, Ghetarul Focul Viu, Cheile Galbenei, Somesul Cald, Ramatilor. Masivul Retezat, cu 80 lacuri glaciare si anume: Bucura, Zanoaga, Taul Negru, Ana, Lia, adaposteste un parc national de 54.400 ha, declarat Rezervatie a Bioseferei. Muntii Maramuresului sunt strabatuti de Valea Vaserului, de-a lungul careia circula o arhaica mocanita de aburi - tren pe linie ingusta. In Gutai ne impresioneaza mai ales Creasta 4

Cocosului care este un perete abrupt format din roci vulcanice, cu altitudinea de 1.438 m. Muntii Rodnei pastreaza numeroase urme glaciare: creste, vai, circuri, morene. Daca mergeti pe Masivul Rarau , puteti sa admirati bizarele Pietre ale Doamnei. Pe platoul Muntilor Calimani, de origine vulcanica, se inalta complexul de stanci 12 Apostoli - care ne transpune in atmosfera mitologica a inceputului de lume. Din Carpati isi incep calatoria prin Romania sute de rauri si parauri, reprezentand 98% din reteaua hidrografica a tarii: Olt, Mures, Ialomita, Somes, Arges, Siret, Jiu, Ramet. Curgerea apelor prin muntii romanesti se transforma uneori intr-un adevarat spectacol. Cheile Nerei, Turzii, Bistritei, Oltetului, Runcului ,Bicazului, Tatarului sunt doar cateva din cele 200 defilee de  pe teritoriul acestei tari. In Subteranele Romaniei se gasesc 12.000 pesteri ale caror galerii insumeaza 1.000 km: Ghetarul Scarisoara, Pestera Ursilor, Pestera Bistritei, Pestera Muierilor, Pestera Liliecilor, Pestera Ialomitei, Pestera Vantului, Pestera Meziad. Romania se poate mandri cu 3.500 lacuri si anume: - lacuri vulcanice cum ar fi Sf. Ana, - glaciare cum sunt: Bucura, Zanoaga, Galcescu, Balea, - carstice cum ar fi Iezerul Ighiu, - saline cum sunt: Lacul fara fund, Ursu, - de baraj natural cum e Rosu, - antropice cum sunt: Portile de Fier pe Dunare, Izvorul Muntelui sau Bicaz pe Bistrita, Vidraru pe Arges, Vidra pe Lotru, Scropoasa pe Ialomita. I.3 . POPULATIA, TERITORIUL, BAZA ECONOMICA

Conform recensământului din 2002, România are o populaţie de 21 680 974 de locuitori şi este de aşteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populaţiei ca urmare a sporului natural negativ. Populaţia României este formata din : - români care reprezintă, 89,5 % din numărul total al populaţiei ,conform recensământului din 2002, constituind principalul grup etnic în România - maghiari, care reprezintă 6,6 % din populaţie, respectiv 1 400 000 de cetăţeni. - 535 250 de romi. - alte comunităţi importante sunt cele ale germanilor , ucrainenilor , lipovenilor , turcilor , tătarilor , sârbilor, slovacilor,  bulgarilor , croaţilor , grecilor , rutenilor , evreilor , cehilor,  polonezilor , italienilor şi armenilor . Din cei 745 421 de germani câţi erau în România în

5

1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost număraţi 6 179. După revoluţia din decembrie 1989, populaţia României a fost de peste 23 000 000 de locuitori. Însă începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendinţă de scădere treptată, ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori. Acest fapt se datorează liberei circulaţii în statele din afara graniţelor României, dar şi ratei natalităţii destul de scăzute. Limba oficială a României este limba română ce aparţine grupei limbilor romanice de est şi este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana şi, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populaţiei României, fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorităţi etnice principale, maghiarii şi romii. Baza economică: In 2007, avand un PIB estimat de 404,7 miliarde de lei şi de 18.791 lei pe cap de locuitor, România avea un venit mediu-superior. Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 2,9%, temperând creşterea pe întregul an la 7,1%. Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei După revolutie, tara a trecut printr-un declin economic datorita unei administrari defectuoase şi corupte şi din lipsa unor reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creştere vizibilă, dublată de reducerea şomajului şi a inflaţiei. În 2006, conform Institutului Naţional de Statistică, PIB-ul a cunoscut o creştere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din Europa şi a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988. Şomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007, un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor ţări mijlocii şi mari din Europa precum Polonia, Franţa, Germania şi Spania. Datoria externă a României este relativ mică, reprezentând 20,3% din PIB. Principalele industrii ale României sunt cea textilă şi de încălţăminte, industria metalurgică, de maşini uşoare şi de ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O importanţă secundară o au industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a aparatelor electrocasnice. În  prezent, industria constructoare de maşini este foarte dinamică, fiind susţinuta în principal de  producătorul de autovehicule Dacia. Industria românească de IT cunoaşte de asemenea o creştere anuală constantă. În general, România întreţine un comerţ intens cu ţări din Uniunea Europeană, în special cu Germania şi Italia, care sunt unii dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai României.

6

După o serie de  privatizări şi reforme de la sfârşitul anilor '90 şi începutul anilor 2000, intervenţia guvernului în economia ţării a fost destul de absentă, în comparaţie cu economiile celorlalte state din Europa. În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de 16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE. Însă, în 2008, România a fost eclipsată de Bulgaria care are acum o cotă unică de 10% şi de Republica Cehă, unde s-a introdus recent o cotă de 15%. Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 55% din PIB, iar  industria şi agricultura au de asemenea o contribuţie importantă de 35%, respectiv 10% din PIB. În schimb, 32% din populaţia tării este angajată în agricultură şi producţie, una dintre cele mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras tot mai mulţi investitori străini, devenind cea mai importantă destinaţie de investiţii străine în Europa Centrală şi de Sud-Est. Investiţiile străine directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €.Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetăţenii români care lucrează în alte ţări ale lumii. Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari. Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale, economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naţionale în privinţa uşurinţei de a face afaceri, înregistrând astfel o poziţie mai bună decât alte ţări din regiune, precum Ungaria şi Cehia. În  plus, acelaşi studiu a considerat că Romania a fost in 2006 a doua ţară din lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia. Pe de alta parte în România rata corupţiei continuă să rămână la un nivel îngrijorător de mare.Salariul mediu brut în România, în luna ianuarie 2009, a fost de 1839 lei

7

CAPITOLUL II COMPONENTELE POTENTIALULUI TURISTIC RURAL

II.1 ARHITECTURA TRADITIONALA

Facand parte din cultura straveche populara romaneasca, arhitectura taraneasca este importanta pentru cunoasterea dezvoltarii culturii materiale din tara noastra. Arhitectura populara romaneasca a folosit lemnul din arborii de diferite esente ale  padurilor noastre, utilizand tehnica construirii din barne orizontale dar si tehnica construirii din nuiele impletite si lipite cu lut. Constructiile din sudul Moldovei, Dobrogea, sudul Munteniei si partea de vest a Transilvaniei intrebuinteaza aici ca materie prima lutul, fie in sistemul ceamurului, fie in cel al chirpicilor. Dezvoltarea socio-economica a avut un rol determinant in traditia arhitecturala. Dezvoltarea economica si ocupatiile de baza ale locuitorilor au dus la diferentieri in ceea ce  priveste sistemul de constructii de locuinte. Tipul originar a fost cel al caselor cu un singur rand, construite la nivelul solului, incluzind o serie de variante regionale, diferentiate prin elemente specifice

zonei.

Planul locuintei in toata Muntenia este format din doua incaperi - tinda si odaie - cu o intrare. In prima jumatate a sec.XX, planul care se raspindeste este cel obisnuit pentru toata tara, al tindei centrale cu doua odai laterale. Tinda centrala este foarte mare si are in cuprinsul ei vatra. Una din odai, incalzita cu o soba oarba, serveste pentru locuit, cealalta, neincalzita este ,,odaia curata

" in

care se tin

cele

mai

frumoase piese

de mobilier

si tesaturi.

In Muntenia arhitectura difera de la o zona la alta şi in functie de relief. Astfel , casa de campie este rareori inalta avand un singur nivel si totdeauna o prispa in fata. Tot ca element de  plan amintim si prezenta foisorului, uneori sub forma unei simple platforme suprainaltate fata de nivelul prispei. In ceea ce priveste decorul casei, observam o oarecare saracie a ornarii realizate in sculptura sau crestatura. O categorie speciala, caracteristica Olteniei de sud (sfirsitul sec. XIX inceputul sec. XX) este cea a caselor ingropate pe jumatate in pamint ,,bordeie"; in 1950 intr-un singur sat Castranova din jud. Romanati se mai aflau inca 50 de asemenea case ingropate pe jumatate cu toate ca inca din 1894 prin Regulamentul pentru alinierea satelor si pentru construirea locuintelor  8

taranesti, constructia de bordeie fusese cu totul oprita. Planul caselor ingropate se organizeaza in  jurul unei incaperi centrale, de mari dimensiuni, avind intr-un colt vatra asezata sub nivelul solului, numita ,,la foc ". Din ,,la foc " se trece la ,,soba ", o odaie de locuit incalzita cu o soba oarba. Intrarea se face prin ,,tinda", asezata in fata ,,la foc "-ului. Tinda nu are usa, iar terenul este amenajat in panta usoara, care duce de la nivelul solului de afara la ,,groapa " incaperii cu vatra. De la acest plan elementar se trece, prin adaugiri succesive, la planul cu o incapere centrala cu vatra si cu doua incaperi laterale. De la casa ingropata la inceputul sec.XX s-a trecut la casa de deasupra solului. Materialele de constructie sunt acum altele: in locul lemnului de stejar se foloseste caramida sau nuielele impletite si lipite, iar locul acoperisului de paie si pamint dupa 1900 l-au luat tabla si tigla. Structura acoperisului este cea in patru ape. In partea de nord a Munteniei s-a dezvoltat un tip de casa inalta datorita ocupatiei de baza,  pomicultura si viticultura, locuitorii avind nevoie de incaperi potrivite pentru pastrarea recoltei. Daca nordul Munteniei s-a impus printr-o arhitectura a lemnului de o inalta valoare artistica, sudul se remarca prin realizari originale derivate din particularitatile mediului natural geografic, social-economic, istoric, din varietatea materialelor si tehnicilor de constructie si decorare. Incepind cu primele decenii ale secolului al XX-lea caramida arsa va deveni materialul de constructie dominant in sudul Munteniei. Astfel pentru judetul Mehedinti unde principalul material de constructie este lemnul de stejar si de fag, casele sunt construite din birne care se ,,cercuiesc", adica se bat in cuie nuiele subtiri crapate in doua care au rostul sa constituie un suport pentru tencuiala de var groasa ce acopera peretii. Acoperisul este cel de sindrila. Apar casele inalte de tip dezvoltat avind la parter amenajate pivnite sau adaposturi pentru animale mici. Accesul spre etaj se face, intr-un foisor restrins, printr-o scara care se poate arata inzidita sau desfasurata liber in exterior, alcatuita din lespezi mari de piatra. Planul casei din Mehedinti se caracterizeaza prin existenta prispei partiale sau cu un foisor  in fata intrarii si a camerei supradimensionate. Elementele de arta sunt concentrate la lemnaria  prispei partiale. Cosoroaba si stilpii sustinatori sunt ciopliti cu motive geometrice. Pe coama acoperisului apar ,,tepele" si ,,ciocirlanii " uniform taiati. Cea mai frumoasa arhitectura taraneasca s-a dezvoltat in judetul Gorj. Casa gorjeneasca impresioneaza si incinta privirea atit prin proportia sa - fie ea joasa sau inalta - cit si prin decorul sau. Casa joasa este masiva fara sa fie greoaie, iar casa inalta are o silueta svelta datorita stilpilor ce subtiaza volumele, dind constructiei eleganta. Decorul caselor continua traditia sculpturii in lemn. Se folosesc tot mai mult compasul, rigla si rindeaua. Au aparut stilpi de lemn de o deosebita frumusete. Ca un element decorativ nou 9

este rama de lemn a ferestrelor, purtind rozete sculptate. De asemenea o mare raspindire cunoaste decorul realizat prin traforare si cel realizat prin colorarea lemnului sau a peretilor. Am   putea spune ca se creaza un anumit gen decorativ al traforajului, care include realizarea in aceasta tehnica, chiar a unui tip aparte de capitel sau a unor forme care sa reproduca arcul  polilobat de altadata, intilnit pe toate fruntarele. Locuintele traditionale din lemn, in care materialul era pastrat in infatisarea rezultata numai din modul de fatuire, se tencuiesc, urmind sa reproduca formele arhitecturii de zidarie. Lemnul constituie si in Vilcea principalul material de constructie alaturi de piatra care este utilizata pe scara larga, nu numai ca temelie joasa pentru casele cu un nivel, ci si ca soclu dezvoltat adapostind beciul caselor inalte. Acum se foloseste alaturi de piatra si caramida,  precum si sistemul de zidarie alternata cu caramida. Vechiul acoperis cu sindrila este tot mai mult inlocuit cu acoperisul de tigla si, in masura mai redusa, cu cel de tabla, de asemenea foisorul se deplaseaza spre centrul constructiei, pierzind rostul de spatiu semiadapostit si devenind doar un acoperis al scarii de intrare. Dintre sistemele ornamentale vechi, casa noua a preluat crestaturile si structura insa in forme schimbate si mai numeroase. De asemenea tencuiala este uneori colorata, iar motivele ornamentale se grupeaza la cornise si in jurul ferestrelor, dupa modelul caselor orasenesti. Apare acum traforajul care impodobeste frontoanele foisoarelor in doua ape, precum si streasina acoperisului. Daca in nordul Munteniei au putut fi desprinse, trei zone - platforma inalta mehedinteana, depresiunea gorjana, dealurile inalte vilcene - in ceea ce priveste arhitectura populara, in partea de sud, pe intinderea neta a cimpiei, arhitectura populara poate fi tratata ca o unitate pentru  judetele Dolj si Romanati, desi nici aici nu lipsesc diferentierile. Planul locuintei de cimpie este cel al tindei centrale cu doua odai laterale si prispa in fata. Tinda centrala este insa foarte mare si are in cuprinsul ei vatra. Tot ca element de plan este si foisorul. Se dezvolta o bogata decoratie in relief de tencuiala si in muluri de gips, fatadele fiind decorate cu coloane avind capitelurile lucrate in forme ce amintesc de ordinele clasice. Se folosesc, de asemenea, la exteriorul casei zugraveli colorate care complecteaza lipsa decorului sculptat intr-o zona de cimpie.

10

II.2 MESTESUGURI TRADITIONALE

Meşteşugurile tradiţionale cu care se poate mândri ţara noastră sunt :

olăritul,

ȋmpletiturile, ţesăturile de interior şi piesele de port, ouăle ȋncondeiate, icoanele, arta lemnului,

măştile populare, instrumentele muzicale. •

Olăritul  Nimic nu este mai spectaculos decât mângâierea lutului în ritmul uniform al roţii de olar,

încercând să ridice cu cele două mâini, ca pe o coloană fără sfârşit, vasul încă fragil. Din spaţiul cu recunoscute tradiţii ale Horezului a venit olarul Gheorghe Iorga. Te impresionează frumuseţea formelor şi a motivelor decorative, realizate cu o acurateţe incredibilă. Zona Horezului a fost reprezentată şi de soţii Mihaela şi Ion Paloş, doi neîntrecuţi meşteri în arta cărora se îmbină motive decorative vechi cu compoziţii ornamentale originale. Venit din Codlea - jud. Braşov, Nicolae Diaconu face pe deplin dovada stăpânirii meşteşugului olăritului, ulcioare, străchini au fost bine primite de vizitatorii târgului. Figurinele lucrate de Liviu Iorga din Vâlcea dovedesc multă fantezie în alcătuirea formelor şi în surprinderea expresiilor. Împletituri Meşterii populari foloseau de obicei materia primă preponderentă în zona satelor de  baştină si chiar dacă după asanarea bălţilor, aceasta a dispărut, meşteşugul împletitului se   perpetuează prin strădania împământeniţilor şi iubitorilor de frumos. Distanţa de la care îşi  procură materia primă - Delta - nu îi împiedică să transmită meşteşugul deprins de la părinţii lor  şi de la bătrânii satului învăţându-şi copiii şi nepoţii să iubească ceea ce este autentic în arta împletitului. Meşterii au demonstrat o deosebită măiestrie şi sensibilitate în realizarea de piese tradiţionale precum: coşuri de pâine cu capac, coşuleţe, pălării şi o lume întreagă de jucării, ca  păpuşi, animale sălbatice, obiecte gospodăreşti şi atelaje miniaturale. •

Ţesături de interior şi piese de port Ţesutul şi cusutul pentru familie făceau parte dintre îndeletnicirile de bază ale femeii române. De la piese de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textilele care "îmbrăca" locuinţa, era totul lucrat de mâini harnice şi măiestre. Până în zilele noastre s-a păstrat tradiţia ca fetele să deprindă în familie arta ţesutului. Cele mai multe încep la 6-7 ani să coasă prima "floare pe pânză" sau să-şi ajute mama la "făcutul" războiului. Şi astfel fiecare fată va deprinde arta ţesutului şi cusutului, străduindu-se să realizeze piese cât mai frumoase cu care să se mândrească în sat. Din 11

numărul mare al meşterilor ce stăpânesc arta ţesutului şi cusutului la Tabăra de Creaţie "Vara pe uliţă" au fost prezenţi 7 creatori care au făcut dovada măiestriei lor: Adela Petre din Buzău, s-a remarcat, ca de fiecare dată, prin geometrismul rafintat al carpetelor din păr de capră. Vrancea a fost reprezentată prin Domnica Gheţ din Rucăreni, ale cărei trăistuţe şi bete au fost apreciate de vizitatori. În gospodăria de la Tilişca s-au reunit, ca la o adevărată şezătoare, meşterii populari: Elena Orza din Avrig, Constantin Niţu, Ionuţ Preda şi Liviu Dumitru din Proboru - jud. Olt şi Bernadeta Butacu, Luizi Călugăra - jud. Bacău.

•

Ouă încondeiate

Dintre toate obiceiurile româneşti, cel al încondeierii ouălor de Paşti este de departe cel mai gingaş şi mai cald. Nicăieri ca în Bucovina, oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul scrierii lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici. Femeile din această zonă - adevărate creatoare de frumos, ştiu mai bine ca oricine să scrie poveştile minunate ale acestui tărâm de  basm pe coaja fragilului şi delicatului ou. La ediţia Taberei de creaţie din 1998 au participat ca invitaţi câţiva meşteri cu mâini de aur  şi grai dulce - Filoteea Drajmici, Nicolae Drajmici, Aurica Aneci şi Valeria Fercal - Paltinu jud. Suceava. Pe lângă modele noi, create de ei sau văzute la alţi meşteri, aceştia păstrează, aproape cu religiozitate, motivele bătrâneşti. Fiecare ou încondeiat care iese din mâna lor este diferit, fiecare are propria personalitate, propria frumusete. Motivele folclorice sunt cele care se găsesc în întreaga simbolistică românească: spicul, soarele, frunza şi mai presus de toate, ca o reconfirmare a creştinătăţii noastre: Crucea. Aceste două adevărate meşteriţe ne-au oferit pe  parcursul ediţiei din acest an o revărsare de frumos, o încântare pentru ochi şi inimă. •

Icoane Icoana a reprezentat dintotdeauna o parte componentă a sufletului ţăranului român. Toate

activităţile pe care el le desfăşoară trebuie să se afle sub semnul binecuvântării dumnezeieşti. Icoana este nelipsită din casa tradiţională, fiind folosită ca obiect de cult, sau cu scopul decorativ şi religios, cum este cazul icoanelor pictate pe sticlă de pe cuprinsul întregii Transilvanii. Între meşterii iconari participanţi la ediţia din 1998 a Taberei de creaţie s-a aflat şi C-tin Niţu din Poboru - jud. Olt însoţit de învăţăceii care bat la porţile afirmării. Din cetatea Braşovului un alt iconar uimeşte prin acurateţea creaţiilor sale - Mircea Purcărea. Devenit un obişnuit al 12

manifestărilor organizate în cadrul Muzeului Satului, creatorul s-a impus în arta picturii icoanelor pe sticlă, dovedindu-şi an de an valoarea incontestabilă. Arta lemnului

•

Lemnul a constituit dintotdeauna un material sensibil în care meşterul popular a pus atât îndemânare cât şi simţ artistic. Lemnul, s-a supus mâinii pricepute a omului, dând naştere unei cuprinzătoare game de obiecte, de la cele mici, de uz personal, ustensile casnice şi unelte de lucru, obiecte de cult, până la piese mari de interior şi cele utilizate în construcţii. Dintre obiectele prezentate de tinerii meşteri vrânceni se disting tiparele şi păpuşarele destinate decorării caşului. Alături de acestea au bucurat ochii vizitatorilor: linguri, cruci şi icoane, toate impodobite cu crestături rafinate conferindu-le valoare artistică. Transmiterea meşteşugului în familie se recunoaşte în realizările lui Ion Pavel din Negreşti - jud. Vrancea, tot aşa cum acurateţea lemnului şi păstrarea tradiţiei în prelucrarea lemnului se regăseşte în arta tânărului, dar  deja experimentatului, talentatului meşter Ene Vasile din Râmnicu Vâlcea. De o incontestabilă valoarea sunt şi piesele confecţionate de vestitul meşter Nicolar Purcărea. Lingurile, lingurarele,  blidarele, tiparele de caş, troiţele ori pistornicele sale sunt delicat filigranate şi decorate adeseori cu motivul calului stilizat, ori al împletiturii romboidale. Din frumosul ţinut al Sucevei a venit Ctin Cramariuc, un tânăr, dar experimentat meşter ale cărui lucrări de sculptură reflectă într-o varietate de forme arta populară specifică Bucovinei. Toţi meşterii ne-au bucurat ochii şi sufletele cu obiecte confecţionate, fie de ei, fie de tinerii lor învăţăcei: linguri, lingurare, cruci şi furci de tors, elegante prin linie şi decor, bogat ornamentate prin sculpturi măiestre. Măşti populare

•

Omul a inventat un instrument magic, menit să-l protejeze: masca . În cadrul obiceiurilor  de iarnă, masca ocupă un rol primordial. La ediţia din 1998 a Taberei de creaţie "Vara pe uliţă", Muzeul Satului a avut ca invitaţi trei meşteri, creatori de măşti, toţi venind din Moldova   binecunoscuta zonă păstrătoare a jocurilor cu măşti. Oraşul Hârlău - judeţul Iaşi, a fost reprezentat prin profesorul Bogdan Bârzu, creatorul unor măşti extrem de expresive realizate în diverse tehnici :scultură, colorare, modelaj prin folosirea unei game largi de materiale :blană de capră, oaie, nutrie, iască, lemn, tablă de aramă . Prof. Bogdan Bârzu a organizat un reusit spectacol cu păpuşi intitulat "Dănilă Prepeleac". Venită din comuna Nereju, din ţinutul de legendă al Vrancei, Tudorita Lupaşc a surprins prin varietatea măştilor de cap şi a măştilorcostum •

Instrumente Muzica este parte organică a existenţei ţăranului român. Sensibilitatea la frumuseţea

sunetului s-a transmis şi în formele şi ornamentele bogate ce împodobesc instrumentele muzicale create de meşterii populari. Secţiunea consacrată creatorilor de instrumente în cadrul actualei 13

ediţii a Taberei de creaţie "Vara pe uliţă" a pus laolaltă trei adevăraţi artişti ai sunetului şi formelor: - meşterul Ion Arsene din Jugur - Argeş, secondat de ginerele său Mihaiu Constantin din Câmpulung Muscel, căruia i-a transmis dragostea pentru acest meşteşug cu minunatele fluiere şi ocarine

din

lemn

de

prun,

bogat

ornamentate

cu

inele

de

alamă

incizate;

- Cosma Popescu, învăţător pensionat din Trepeziţa - Dolj, care transmite şi acum copiilor, aşa cum o face de peste 40 ani, dragostea pentru forma şi sunetul deosebit al ocarinelor de lut. Meşterii de instrumente muzicale, prezenţi la actuala ediţiei a Taberei de creaţie, au făcut deopotrivă demonstraţie de frumuseţe a instrumentelor construite şi de talent în ce priveşte extinderea gamei de posibilităţi interpretative a melodiilor populare,

"perle în sine", cum le



considera George Enescu. II.3. MANIFESTARI ETNOFOLCLORICE

Folclorul românesc reprezintă totalitatea creaţiilor culturii spirituale româneşti. Urmărind firul istoriei, folclorul din Românilor include şi creaţiile atribuite etniilor premergătoare  populaţiei româneşti (traco-daci şi presupuşii proto-români, în situaţia în care nu există izvoare istorice care să ateste o populaţie la nord de Dunăre în Evul mediu timpuriu, până în mileniul doi al erei creştine). Folclorul pe teritoriul României a fost împărţit în numeroase zone folclorice, în funcţie de regiuni, văi ale râurilor mai importante, judeţe sau subregiuni ale unui judeţ. Folclorul ajunge să fie divizat chiar şi în funcţie de sate sau comune. Acest sistem de diviziuni, aparent exagerat, evidenţiază multitudinea de obiceiuri, tradiţii, datini, care, însumate, relevă identitatea românilor, existenţa lor străveche. Principalele zone folclorice româneşti sunt următoarele: Crişana, Banat, Ţara Moţilor , Ţara Oaşului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeş, ţinutul Mehedinţi, zona Harghitei, care sunt în continuare subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate în privinţa producţiilor folclorice. Arta populara romaneasca prezinta forma si moduri diferite de manifestare, care difera prin trasaturi specifice de la o vatra folclorica la alta

14

CAPITOLUL III ANALIZA COMPONENTELOR  ACTIVITATII DE TURISM

III.1 INFRASTRUCTURA TURISTICA

Turismul nu se poate dezvolta in mod satisfacator decat in conditiile in care se ofera suficiente posibilitati de cazare, masa, agrement etc., in pas cu cerintele pietei. Principalele obstacole ale dezvoltarii turismului sunt generate de o oferta insuficienta ca volum, structura sau nivel calitativ al serviciilor, datorita faptului ca dezvoltarea bazei tehnico-materiale turistice nu urmeaza din punct de vedere calitativ si cantitativ ritmurile de crestere a cererii de servicii turistice. Transformarea cu success a potentialului turistic al tarii noastre in produse turistice nu se  poate realiza decat pe baza dezvoltarii planificate a industriei turismului. Planificarea constituie singura metoda stiintifica prin care se poate da viata in mod sistematic complexului de masuri destinate sa asigure valorificarea optima a patrimoniului turistic al tarii noastre Paralel cu dezvoltarea dinamica a economiei nationale si ca rezultat al acestei dezvoltari, ȋn România s-au alocat fonduri importante de investitii pentru dezvoltarea si diversificarea bazei

tehnico-materiale turistice, ceea ce a permis valorificarea mai buna, in scopuri turistice, a conditiilor naturale si a valorilor cultural-istorice, artistice, create pe pamantul tarii noastre de-a lungul vremii, reprezentand elemente de mare valoare ale patrimoniului nostru turistic. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale turistice a avut in vedere urmatoarele obiective majore: -Corelarea planurilor anuale de dezvoltare a bazei tehnico-materiale turistice cu sarcinile de dezvoltare a circulatiei turistice pe intreg teritoriul tarii pentru aceleasi perioade. -In functie de necesitatile dezvoltarii complexe a bazei tehnico-materiale turistice s-a urmat concentrarea fondurilor de investitii pe un numar mai redus de statiuni turistice, urman ca in cadrul investitiilor noice se vor aloca acestor statiuni sa se realizeze cu prioritate capacitatii noi de

cazare,

de

alimentatie

publica

si

dotari

de

agreement

-Modernizarea bazei tehnico-materiale de cazare si de alimentatie publica existente si punerea de acord a capacitatilor de cazare cu necesarul de capacitati de alimentatie publica. -Completarea bazei tehnico-materiale existente cu toate dotarile de agrement si de sporturi de iarna, in vederea asigurarii folosirii agreabile a timpului liber al turistilor, indiferent de starea 15

vremii

si

perioadele

de

sezon

in

care

se

solicita

serviciile

turistice.

-Valorificarea resurselor naturale ale principalelor statiuni balneoclimaterice si dezvoltarea  bazelor de tratament balneo-medical, precum si a principalelor statiuni de munte pentru turismul de

sejur

si

pentru

sporturile

de

iarna.

-Valorificarea mai intense din punct de vedere turistic a oraselor si localitatilor situate pe   principalele trasee turistice pentru turismul automobilistic si pentru turismul de sfarsit de saptamana, care inregistreaza tendinte de crestere continua a fluxurilor de vizitatori pe plan mondial. -Dezvoltarea si modernizarea statiunilor turistice va urmari crearea unor zone turistice integral dotate, care sa poata functiona independent de realizarea si a altor obiective de dezvoltare economica

viitoare

a

zonelor

respective.

-Alegerea cu prioritate pentru obiectivele turistice noi a unor amplasamente valoroase din punct de vedere turistic, economic, social, cultural, educativ etc., care sa aiba asigurate retelele publice de utilitati (retele energetice, de apa, canalizare, telecomunicatii, accese rutiere commode etc.) sau

respective

sa

necesite

cele

mai

mici

cheltuieli

in

acest

scop.

III. 2 SERVICII TURISTICE SPECIFIC RURALE

In toate zonele ţării, cei care practică turismul rural se ȋntrec ȋn a oferi turiştilor servicii,   precum: cazare, cazare şi mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun şi prânz sau cină),   pensiune completă (cazare şi toate mesele incluse). La acestea se mai adaugă excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse festivaluri şi sărbători tradiţionale. Alegerea unei destinaţii turistice nu este deloc uşoară, datorită existenţei multitudinilor de oferte, a unor nevoi şi preferinţe diverse. Un rol important în alegerea destinaţiei turistice o au următoarele elemente: §

factori naturali: aşezare geografică, relieful, hidrografia, vegetaţia, fauna şi clima;

§

factori culturali: limbă, folclor, politică, religie, artă, ştiinţă;

§

elementul uman: mentalitatea şi ospitalitatea reflectate în atitudinea populaţiei locale, a prestatorilor faţă de turişti;

§

infrastructura generală: telecomunicaţii, mijloace de transport, aprovizionare cu apă, sisteme de canalizare, structura şi aspectul satelor, etc;

§

facilităţi turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentaţie, activităţi sportive, distracţii, posibilităţi de informare etc. 16

După cum am amintit, pe lângă noţiunea de turism rural apare şi noţiunea de agroturism. Agroturismul a apărut din dorinţa de a creşte veniturile gospodăriilor rurale, prin valorificarea  potenţialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe segmente specializate, se formulează o mulţime de definiţii derivate. “Din punct de vedere a spaţiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul   poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată de timp, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă şi agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi documentare, precum şi alte multe alte activităţi.” Produsele agroturistice oferite turiştilor sunt foarte diversificate şi pot crea multe facilităţi: posibilitatea pregătirii mesei de către turişti din produse proaspete, obţinute în gospodăria rurală; posibilitatea oferită turiştilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri tradiţionale din gospodărie, localitate sau zonă, precum: nunţi, spectacole folclorice, târguri săteşti, hore, şezători, etc.. Fie că este vorba de turism rural sau de agroturism, conţinutul activităţii se circumscrie coordonatelor: §

spaţiul rural – cu aspecte referitoare la aşezare din punct de vedere al mărimii, densităţii populaţiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar şi la mijloacele de găzduire: tip, confort, poziţie.

§

locuitori – populaţia păstrătoare a unor tradiţii, obiceiuri, dar şi deţinătoare a terenurilor, a echipamentelor de găzduire şi chiar ofertant de servicii.

§

Produse - pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turişti cu prilejul şederii în gospodăria ţărănească şi, pe de altă parte, produse turistice – atracţii ce motivează deplasarea turiştilor. Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvoltă în spaţiul rural fac

 parte: pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere şcolare, tabere de creaţie artistică, sate de vacanţă, tabere pentru activităţi ecologice şi alte forme organizatorice create în scopul dezvoltării turismului rural. 17

Pensiunea turistică rurală este o unitate cu activitate hotelieră, cu capacitate de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, funcţionând într-o clădire independentă sau în locuinţa unui cetăţean (spaţiu familial), care în spaţii special amenajate, asigură cazarea turiştilor, precum şi pregătirea şi servirea mesei la preţuri moderate. Cererea pentru turismul rural ar putea fi structurată pe mai multe segmente: - tinerii care şi-au părăsit satele în care s-au născut, pentru a-şi continua studiile sau pentru a găsi un loc de muncă mai bun la oraşe, şi care vin aici pentru a-şi vizita rudele şi pentru a arăta  propriilor copii locurile natale, obiceiurile tradiţionale, preocupările şi îndeletnicirile sătenilor. - copii şi tinerii, dornici să cunoască câteva activităţi legate de creştere şi îngrijirea animalelor. - orăşeanul, care doreşte să scape de stresul cotidian, să-şi petreacă vacanţa într-un mediu curat şi să aibă un regim alimentar sănătos. -persoanele cu venituri mari, care doresc să încerce ceva nou şi, de obicei, sunt persoanele care au copii, dorind să le ofere un mediu atractiv şi mai curat de petrecere a vacanţelor. - persoanele cu venituri mai mici, care nu-şi permit să-şi petreacă concediul într-o pensiune clasică. §

Orice persoană care doreşte să se relaxeze, să practice activităţi sportive într-un cadru natural şi agreabil, precum şi acele persoane, care doresc să înveţe câte ceva din tainele meşteşugurilor (olărit, pictat icoane pe sticlă, cojocărit, dogărit, etc,). Dintre motivaţiile turiştilor, care formează cererea pentru vacanţele în mediul rural se

 pot enumera următoarele: § §

Reîntoarcerea la natură, rezultat al necesităţii de relaxare, sănătate; Dobândirea unor cunoştinţe. Petrecându-şi vacanţele la ţară, turiştii vor  asimila cunoştinţe noi şi vor dobândi şi anumite deprinderi ce dau turiştilor  satisfacţii.

§

Plăcerea de a-şi petrece vacanţa în locuri pitoreşti. Turiştii se consideră   privilegiaţi pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi farmecul lor.

§

Dorinţa de cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor. Turiştii doresc să cunoască la faţa locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului şi ritualurilor  săteşti.

§

Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.

§

Sportul (precum golf), vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumeţiile  pedestre, fluviale, pe bicicletă, echitaţie turistică. 18

Concluzionând, putem spune că turismul rural şi agroturismul reprezintă activităţi multifactoriale şi nu reprezintă numai sejururi într-o gospodărie rurală, nu reprezintă numai repaos. Turismul rural se adresează în primul rând oamenilor dinamici, celor ce iubesc natura şi turismul ecologic, celor ce profită de orice ocazie pentru a se plimba, pentru a practica ciclismul, drumeţiile montane, alpinismul, pentru a admira natura, iubitorilor de sport şi aventură, vânătorilor şi pescarilor, cât şi celor care consideră că vacanţa petrecută în mijlocul naturii este o adevărată sursă de energie şi de sănătate. Turismul rural este o formă de turism accesibilă unei mari categorii de clientelă datorită preţurilor reduse. Deoarece este o formă de turism, ce se poate practica în toate anotimpurile anului, turismul rural contribuie la evitarea aglomeraţiei specifice sezoanelor de vârf.

CIRCULATIA TURISTICA

Numarul de innoptari a crescut, anul trecut, cu 3,4% la un grad de ocupare de 33,6%  Numarul de innoptari in structuri de cazare a fost de aproape 19 milioane, anul trecut, cu 3,4% mai mult fata de 2005, iar indicele de utilizare neta a locurilor de cazare a fost de 33,6%, fata de anul anterior, a anuntat Institutul National de Statistica (INS). In 2006, cresteri insemnate ale numarului de innoptari, fata de 2005, s-au inregistrat la urmatoarele tipuri de structuri de cazare turistica: hoteluri pentru tineret (+73,1%), pensiuni turistice rurale (+25,5%), pensiuni turistice urbane (+22,5%), hanuri (+22,4%). Comparativ cu anul precedent, scaderi mai importante s-au inregistrat la spatiile de cazare pe nave si casute (23,9%), potrivit comunicatului INS. Indicele de utilizare neta a locurilor de cazare in 2006 a fost de 33,6%, nivel relativ constant cu cel inregistrat in anul anterior, cresteri mai mari inregistrandu-se la spatii de cazare pe navele de croaziera (67,8%), hoteluri (41,0%) si hoteluri pentru tineret (27,1%). Numarul de sosiri in structuri de cazare a crescut cu 7,1% in 2006, fata de 2005 In ceea ce priveste numarul de sosiri, in structuri de cazare turistica, acesta a fost, anul trecut, de 6,216 milioane, cu 7,1% mai mult decat in 2005, cea mai mare crestere inregistranduse la hoteluri pentru tineret (55,5%), iar cea mai mare scadere, la casute turistice (41,2%). "Cresteri insemnate s-au inregistrat la urmatoarele tipuri de structuri de cazare turistica: hoteluri pentru tineret (+ 55,5%), hanuri (+34,7%), pensiuni turistice rurale (+27,5%) si campinguri (+22,3%)", informeaza Institutului National de Statistica (INS). In anul 2006, fata de anul anterior, s-au inregistrat scaderi importante ale numarului de sosiri la casute turistice (-41,2%), bungalouri (-36,6%) si spatii de cazare pe nave (-10,6%). Numarul de iesiri in strainatate ale romanilor a crescut, in 2006, cu 24,7% 19

Si plecarile vizitatorilor romani in strainatate, in anul 2006, care au fost in numar de 8,905 milioane, au consemnat o crestere cu 24,7% fata de 2005, 83,3% din numarul total de deplasari in strainatate efectuandu-se cu mijloace de transport rutier, se mai spune in comunicat. Numarul de straini care au vizitat Romania, in 2006, a crescut cu 3,4% fata de 2005 Sosirile vizitatorilor straini in Romania, in anul 2006, in numar de 6,037 milioane, au fost in crestere cu 3,4% fata de anul precedent, 94,2% dintre acestia provenind din Europa, iar 46,4%, din statele Uniunii Europene (UE).

AGROTURISMUL SI DEZVOLTAREA COMUNITATILOR LOCALE

Se poate porni de la premisa că turistul are nevoie de turism rural, dar şi satul are nevoie de turism rural. După viaţa agitată şi stresul marilor oraşe, turistul român sau străin îşi doreşte o vacanţă liniştită în contact cu natura, cu tradiţionalul (un european din patru îşi petrece vacanţa la ţara). Pe de altă parte, satul are nevoie de turism rural. Viitorul spaţiului rural e o problemă pe care Uniunea Europeană a conştientizat-o de mai bine de zece ani. Problemele create de situaţia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din agricultură, exodul rural, pierderea tradiţiilor ) recomandă dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale. Acest tip de turism prezintă o serie de avantaje: valorifică spaţiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, tradiţiile săteşti, produsele agricole, realizează schimburi între veniturile urbane şi cele rurale, crează direct şi indirect locuri de muncă, îmbunătăţeşte infrastructura. Există o serie de motive economice, sociale şi culturale care recomandă dezvoltarea iniţiativelor turistice în zone rurale ca şi stimulator al economiei rurale. Turismul rural nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor şi  proiectat de către Guvernele şi Ministerele Agriculturii şi Turismului din ţările Comunitaţii Europene pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situaţia zonelor rurale şi anume: ·

reducerea puternică a veniturilor agrare

·

îmbătrânirea şi abandonarea agriculturii 20

· noua cerere privind mcdiul · stabilitatca populaţiei Motivaţiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural şi economic,  putând fi sintetizate astfel: Motive sociale ·

criza agriculturii: noile condiţii economice şi legislative din Europa determină tendinţa de dispariţie pe care o manifestă gospodăriile mici şi tradiţionale

·

abandonarea pământurilor de cultură, precum şi a sarcinilor cu specific rural

·

creşterea şomajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile ţăranilor pleacă la oraş  pentru a-şi căuta de lucru

Motive culturale ·

creşterea numărului de case din spaţiul rural care nu sunt ocupate sau întreţinute

·

slaba folosire a clăidirilor tradiţionale

·

dispariţia meşteşugurilor 

·

distrugerea moştenirii de artă locală

·

pierderea tradiţiilor 

·

abandonarea grijii şi preocupării faţă de locurile frumoase din natură care sunt oferite de spaţiul rural

Motive economice ·

veniturile foarte mici provenite din agricultură

·

dificultăţi în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodăriile ţărăneşti

·

evoluţia preţurilor 

·

surplusul de produse agricole Însă, motivaţiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai

susţinută a turismului rural, remarcându-se: Creşterea duratei timpului afectat pentru recreere Creşterea timpului afectat pentru recreere reprezintă în general un factor important al dezvoltarii turismului rural. Un aspect particular care are consecinţe asupra turismului rural este multiplicarea  perioadelor scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adaugă şi posibilitatea efectuarii eşalonate a concediilor de odihnă. Corelând acest fapt cu alţi factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de soluţii turistice de scurtă durată, rezultă că perspectivele selectării mediului rural ca spaţiu de vacanţă sunt tot mai mari, cel puţin pentru perioadele scurte de timp. 21

Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii înregistrează o creştere spectaculoasă. Chiar  dacă în prezent, în ţara noastră, modul de obţinere a alimentelor este, din fericire mai puţin artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu este mai puţin adevărat că factorii de stres generaţi de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor oraşe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populaţiei. Orientarea tot mai vădită a scopului sejurului spre activităţi de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească şi se înscrie într-o strategie mai mult sau mai puţin deliberată de menţinere a sănătăţii . Zone rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacţii celor mai diverse şi sofisticate opţiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniştite de pescuit, la satisfacţiile oferite de degustarea  băuturilor şi mâncărurilor tradiţionale. Autenticitatea Este o calitate din ce in ce mai solicitată. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relaţii colective impersonale, turistul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale. Anchetele efectuate de către Oficiul Britanic de Turism, relevă că această calitate se  plasează pe locul secund după calitatea peisajelor, între motivaţiile care stau la baza opţiunii  pentru sejurul la ţară. Liniştea şi confortul psihic Liniştea şi confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroşi turişti, fapt deloc surprinzător, dat fiind nivelul de stres, specific majoritaţii lucrătorilor. Mecanismele care stau la originea deplasării sunt diverse şi adeseori subtile. Survine frecvent aspiraţia voluntară de a  părăsi cadrul de viaţa citadin. Ideea de evadare în natură se regăseşte aproape unanim între dorinţele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul doreşte de obicei 0 alternare a trăirilor calme cu cele animate şi, ca atare, nu este surprinzător  abandonul domiciliului în favoarea posibilităţii de a se putea regăsi cu plăcere într-un mediu liniştit, nepoluat, departe de constrăngerile activităţilor citadine, mediul rural fiind cel care îi  poate răspunde la toate aceste dorinţe.

22

Afirmarea individualismului pe piaţă Promovarea sistematică şi insistenţa a unor anumite produse pentru câştigarea unui segment stabil de consumatori, este 0 practică utilizată in mod curent, pentru impunerea diverselor produse pe pieţele de consum. În pofida caracterului difuz şi a dimensiunilor reduse ale activităţilor turistice, turismul rural este apt să valorifice această oportunitate care poate fi deosebit de benefică 'în condiţiile în care există motivaţie şi competenţă pentru popularizarea şi vânzarea ofertei, respectiv  primirea turiştilor. Teoretic, nu există aşezare rurală care să nu poată oferi cel puţin un produs de marcă de natură să suscite interesul turistului. Condiţia prealabilă .este ca marca să fie autentică, originală, iar eforturile depuse pentru impunerea ei să facă posibile cunoaştere a şi ulterior  recunoaşterea şi căutarea ei. Extrapolând acest aspect la satul românesc, este evident că, la nivelul majoritaţăii aşezărilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multiplă : calitatea   peisajului şi căldura sufletească a locuitorilor, operele de artă şi de tehnică populară, îndeletnicirile tradiţionale, portul popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia constă în perpetuarea acestei diversităţi, dar şi decelarea elementelor care conferă un plus de specificitate locală şi care pot deveni în consecinţă produse de marcă, a căror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul turistic. Turismul rural Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat  printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, de obicei prezintă interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteşte de locuinţele tradiţionale. Se acordă o atenţie deosebită gastronomiei locale tradiţionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial. Practicarea turismului rural se face într-un spaţiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic dar nu necesită neapărat activităţi în sectorul primar. Se detaşează aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare: ·

de tip familial, situatie care presupune ca gospodăria gazdă să pună la dispoziţia turiştilor familişti bucatăria proprie, urmând ca turiştii sa-şi asigure singuri prepararea prânzului şi a cinei şi procurarea majoritatăţi alimentelor prin reţeaua comercială locală, pregătită la rândul ei să facă faţă unor asemenea solicitări 23

·

prin gospodăriile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodării apropiate care practică turismul rural în soluţia limitată de cazare şi mic dejun

·

turismul spontan, care se referă la circulaţia turistică internă, ocazională, nedirijată, cu rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodăriile ţărăneşti  pentru scurt timp şi fără pretenţii deosebite, pentru confortul cazării, prepararea mesei sau alte servicii

Agroturismul Se desfăşoară în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de către agricultorii implicaţi în această formă de turism considerată ca o activitate secundară. La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenţă printr-un mecanism propriu circulaţia turistică rurală. Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii şi locale, agroturismul oferă o soluţie de viitor pentru gospodăriile rurale. Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţăranească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi şi să ofere o serie de activităţi care graviteaza în jurul gospodăriei ţărăneşti. Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor  servicii agroturistice în scopul obţinerii de venituri complementare, veniturile de bază  provenind din activitatea agricolă. În ultimii ani, pe scară tot mai largă se practică turismul rural tematic, in

cadrul

căruia se delimitează următoarele tipuri: Turismul ecologic, turism în natură Este turismul care se desfăşoară în zone naturale cu o ridicată valoare ecologică. în mod normal, implică faptul că turistul să aibă un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai atragătoare din acest punct de vedere sunt marile zone naturale Turismul cultural Implică cele mai diverse catcgorii sociale şi de varstă şi constă în vizitarea siturilor  rurale a căror destinaţie se datorează existenţei monumentelor istorice, caselor memoriale, 24

muzeelor ş.a. sau participarea la desfăşurarea unor sărbatori sau datini tradiţionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viaţa comunitaţii (hramuri, nunţi). O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarcă la categoriile tinere, în special elevi şi studenţi, sub forma turismului şcolar de învaţare sau descoperire. Din păcate, deşi este o formă frecventă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural şi absenţa unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra deţinătorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant. Turismul curativ Dezvoltarea sa este favorizată de existenţa unor condiţii climatice favorabile (absenţa  poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativă), prezenţa izvoarelor de ape minerale cu proprietaţi terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu  posibilităţile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populară (fitoterapia, apiterapia, hidroterapia).Existenţa disponibilităţilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele din staţiunile balneare şi climaterice consacrate. Turismul sportiv, turismul de aventură Mediul rural poate constitui un spaţiu important pentru susţinerea activităţilor sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarnă, orientare turistică. În anumite situaţii, turismul sportiv capătă accente de turism de aventură, atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activităţi, desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fără motor ş.a.). Practicarea unora dintre aceste sporturi necesită 0 anumită politică managerială a  produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitaţia). Altele în schimb, pot atrage turiştii printr-o amenajare tehnică minimă, dublată desigur  de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarnă,  pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul). Turismul religios Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinaţii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens, exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franţa şi Stonehenge în Marea Britanie. 25

În ţara noastră se remarcă creşterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei părţi semnificative a populaţiei la practicile vieţii spirituale tradiţionale şi apariţia unor focare de misionarat, în special aşezămintele monahale, care polarizează interesul unui număr apreciabil de credincioşi. Este cunoscută în acest sens atracţia exercitată de unele mănăstiri precum cele de la Rohia şi Bârsana (Maramureş), Nicula (Cluj), Sâmbăta de Jos (Braşov), Poşaga (Alba), Izbuc (Bihor). Aşezămintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spiritua1e remarcabile, au intrat de mult timp în sfera atracţiei turistice: Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor, Agapia, Neamţ, Tismana şi multe altele. Turismul de agrement Se practică sub formă neorganizată şi constă în petrecerea parţială sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un sţiu de cazare (casă, cameră mobilată) existent în mediul rural, obţinut prin diverse modalităţi: moştenire familială, închiriere pe durate de timp variabile, cazare la prieteni sau rude. În linii generale, îmbină caracteristicilc turismului pentru natură cu cele ale turismului de sănătate. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască şi chiar să se integreze în ea prin diferite activităţi: observarea păsărilor, identificatea speciilor de plante, culesul plantelor  medicinale, a fructelor de pădure, ciupercilor, plimbări şi altele. El poate beneficia de căldura şi de atenţia acordată de către comunitatea locală, cu sprijinul căreia obţine facilităţile necesare adoptării, chiar şi temporare unei alimentaţii naturale, neindustrializate, înţelegerii tradiţiilor şi mentalităţilor locului respectiv.

CONCLUZII

1.

Nu

exista

o

sigura

Romanie

Exista mai multe Romanii, evident cu linii comune si cu o limba comuna, insa traiul in fiecare zona este diferit si inca mai curge intr-o cu totul alta viteza decat la oras. Chiar si orasele mari din ‘provincie’ sunt mult ramase in urma Bucurestiului ca viteza de dezvoltare, chiar daca de multe ori sunt de 2-3 ori mai frumoase cu centrul lor istoric redat pietonilor. Suntem o tara cu mai multe viteze, asta e clar.

26

Dar si de frumusetea traditiilor diferite ale unor populatii locale despartite de multe ori doar de un munte, precum si de greutatile enorme la care au fost supusi inaintasii nostri intr-o zona tampon intre marile imperii.

2. Avem o tara de o frumusete inexprimabila  Natura este foarte bogata in Romania. Odata iesit din praful Baraganului mergi sute de kilometri  pe dealuri si prin vai marginite de munti, dand peste tot cu ochii de verdeata, de paduri, de fanete verzi, de rauri nenumarate. N-o fi chiar Elvetia, insa orisicat. Plimbarea pe Riviera Romaniei de la Cazanele Dunarii iti lasa un sant adanc in minte si in inima, trebuind sa te ciupesti ca sa iti dai seama ca nu visezi si ca esti in Romania. Doar starea jalnica a asfaltului te trezeste la realitate. 3. Nu ne cunoastem istoria Din aceasta cauza suntem condamnati sa repetam greselile trecutului. Habar n-aveam de marimea si splendoarea Cetatii Neamtului. Il tineam minte pe Stefan cel Mare doar ca pe un om mic de stat si iute la manie care mai trantea cate o manastire imediat dupa ce mai omora niste turci sau iubea o ibovnica. Un general de osti priceput si cam atat. Stiu mai bine istoria occidentala decat cea a Romaniei, si asta dintr-un protest subconstient la adresa indoctrinarii nationalist-comuniste practicate in scoala. 4. Am putea avea foarte mult cu un efort foarte mic Daca nu am mai arunca gunoaie in jurul nostru, nu ar trebui sa mai dam bani pentru curatenie si ne-am bucura de padurile si poienile si apele la fel de frumoase ca in Elvetia. Daca am matura in fata curtii si daca am strange praful si molozul de pe urma constructiilor nu am mai suferi de astm. Daca am secera miristea si am folosi paiele ramase ca ingrasamant nu am mai sta in nori de fum. Daca nu am mai creste porcul in batatura ci ne-am uni fortele si pamanturile in ferme agricole am iesi din agricultura de subzistenta si am exporta produse bio, cu mai multi bani  pentru acelasi efort.

27

BIBLIOGRAFIE

1. *** EuroBarometrul rural. În: Economie si administratie locala, 2006, v. 11, nr. 3, p. 52-64; 2. *** Promovarea potentialului local. In: Tribuna economica, 2007, v. 18, nr. 31, p. 33-35; 3. Bold, Ion; Buciuman, Eugen. Spatiul rural: definire, organizare, dezvoltare. Timisoara: Mirton, 2003; 4. Bran, Florina ; Marin, Dinu. Turismul rural: modelul European. Bucuresti: Editura Economica, 1997; 5. Budurca, Delia. Turismul rural, un brand pentru Romania. In: Adevarul economic, 2005, nr. 27, p. 24; 6. Butler, Richard, ed. Tourism and recreation in rural areas. Chichester: John Wiley & Sons, 1998; 7. Ekins, Paul. Economic growth and environmental sustainability : the prospects for  green growth. London: Routledge, 2000; 8. Garcia Henche, Blanca. Marketing in turismul rural. Bucuresti: IRECSON, 2004; 9. Glavan, Vasile. Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism. Bucuresti: Editura Economica, 2003; 10.Istudor, Nicolae. Dezvoltarea rurala si regionala a Romaniei in perspectiva integrarii 28

in Uniunea Europeana. Bucuresti: Editura ASE, 2006; 11.Mitea, Neluta. Factorii ce determina dezvoltarea turismului si a agroturismului. In: Tribuna economica, 2005, v. 16, nr. 13, p. 56-57;

29