Referat Pedagogie - Educatia Nonformala

 

 

Educația nonformală 

 Nume: Gheorghe Prenume: Ioana Anul: I Grupa: 3

Facultatea: Științe ale Educației 

 

EDUCAŢIA NONFORMALĂ  „Şcoala nn-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine”, ci ar trebui „să fie orientată  spre dezvoltarea calităţilor cali tăţilor personalităţii, personali tăţii, adică spre un învăţământ  învăţ ământ  educativ” educativ”  

Educaţia nonformală  alături de educaţia formală  şi educația informală  reprezintă ansamblul acţiunilor şi al influenţelor pedagogice desfăşurate, succesiv sau simultan, în cadrul activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane. Pentru a deveni o dimensiune  permanentă a existenţei umane, educaţia trebuie să aibă un caracter global, conjugând armonios şi eficient educaţia formală cu cea nonformală şi informală. Ajută la completarea celorlalte forme de educație a copilului  prin valorificarea timpului liber al acestuia într -un mod educațional. Implicarea copilului în activități de weekend, împreună cu ceilalți memebri ai familiei ajută individul la o dezvoltare socială, la o implicare și descoperire a preferințelor tânărului, copilului.

Acesta învață de plăcere, fără a se p reda efectiv, ci prin experimentarea proprie cu caracter formativ –  educativ.  educativ. O

îmbinare între util și plăcut ce permite o asimilare facilă a informațiilor și

o participare opțională a copilului/ tânărului.  exterioară, aplicabilitate, interesele copilului/elevului, Cuvintele cheie: educație, influență exterioară, caracter formativ, muzee, excursii, instruire permanentă, dezvoltarea personalității.  personalității.  Educaţia nonformală este definită astfel:   

educaţia primită în afara şcolii sau în afara anilor afectaţi prin statutul şcolarităţii

(„Dicţionarul intenaţional al ed educaţiei”) ucaţiei”)   

educaţia care are loc în afara şcolii- de exemplu, prin influenţa mediului familial, al

grupurilor de prieteni şi al mediului de viaţă ( Terry G. Page et al., 1977)   

educaţia urmărită în afara sistemului şcolar, într -o manieră regulată sau intermitentă;

educaţia nonformală poate fi considerată ca un ansamblu de mijloace extraşcolare de a dobândi cunoştinţele generale sau calificări profesionale („Terminologia învăţământului tehnic şi  profesional, 1978);  

orice activitate educativă structurată într -un cadru nonşcolar (diferite organizaţii ale

tinerilor, cluburi, asociaţii dicerse, ONG-uri etc.) ( „Vocabularu „Vocabularull educaţiei”, 1979);   

orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal şi care

oferă tipuri selectate de învăţare a subgrupelor specifice populaţiei- atât copii, cât şi adulţi (Coombs şi Ahmed, 1974);   

o realitate educaţională mai puţin formalizată sau neformalizată, dar

întotdeauna cu efecte

formative ) C. Moise, T. Cozma)  

-un cadru reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice  proiectate şi realizate într -un

instituţionalizat extradidactic constituit ca "o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate nonformal( Văideanu, George).  

2

 

Educaţia nonformală, îşi are începuturile încă din timpul ti mpul fondării educaţiei. O caracteristică nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mi jlocitor  jlocitor pentru cei care nu au acces la educaţia formală.  Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc în   afara clasei. Acestea sunt activităţi extradidactice sau activităţi opţionale sau facultative.

Educaţia nonformală are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în întîmpinarea diferitelor grupuri sociale, particular pentru fiecare persoană.  Educaţia nonformală este caracterizată prin:  - răspunderea concretă la cerinţele fixate;   - permite momente de de abstractizare, pprin rin extragerea de ccunoştinţe unoştinţe din viaţa pra practică ctică; - scoate din educaţie, funcţia de predare, lăsând loc - elevii sunt implicaţi în

funcţiei de învăţare;

proiectarea, organizare organizareaa şi desfăşurarea acestor activităţi ;

-are caracter facultativ sau opţional;   - nu se pun note, nu

se face o evaluare ri riguroasă; guroasă; 

- permite punerea în valoare a ap aptitudinilor titudinilor şi intereselor cop copiilor iilor şi tinerilor; -  permite o

mare varietate de forme, flexibilitate sporită a formelor, cunoaşte modalităţi diferite

de finanţare;  - facilitează promovarea muncii în echipă şi a -accentuea accentuează ză obiective de tip

unui demers pluri sau interdisciplinar;

formativ-educativ.

Educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin: • valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional; • oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi mai deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene; • participare voluntară, individuală sau colectivă; • modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor - gama largă de activităţi pe care le  propune şi posibilitatea posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce ce activităţi să participe participe;; • dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi; pe lângă informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se încadrează  proiectele sau activităţile activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi capacităţi organizatorice, ccapacităţi apacităţi de autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de a doptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;

• un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc. Obiectivele pedagogice specifice educaţiei

nonformale completează resursele educaţiei

formale la nivelul unor coordonate "de vocaţie" aşa cum

 

precizează Viviane Landsheere Landsheere:

3

 

- 

sprijinirea elevilor, studenţilor, adulţilor etc. cu şanse speciale-minime-maxime, de reuşită şcolară, profesională etc;

- 

stimularea dezvoltării personalităţii elevilor, studenţilor etc. şi a comunităţii educative locale, la niveluri de performanţă şi

de competenţă superioare, relevante relevante

în plan intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic; -  valorificarea adecvată  a strategiilor de proiectare-realizare

a acţiunilor (de

formare si de perfecţionare profesională; -  de organizare a timpului li ber;  ber;

de alfabetizare funcţională  a grupurilor sociale

defavorizate. Educaţia nonformală

sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de

învăţământ prin două circuite pedagogice principale: a) un circuit pedagogic situat în afara clasei:

cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice /

-

transdisciplinare; - ansambluri sportive, artistice, culturale etc; - întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.  b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii : -

activităţi perişcolare- organizate special pentru valorificarea educativ ă a tim pului liber: - cu resurse tradiţ ionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări

de spectacole (teatru, cinema etc.) şi de expoziţii etc;   -

cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă; radio- televiziune şcolar ă; ă;

instruire asistată pe calculator, cu reţ ele de programe nonformale etc; -

activităţi paraşcolare- organizate în mediul socio-profesional, ca "soluţii alternative" de

 perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de presă  pedagogică,, radio-televiziune şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de  pedagogică educaţie permanentă etc.

Teoria "deşcolarizării societăţii" a lui Ivan Iuich propune "patru reţele ale cunoaşterii" caracteristice pentru "noile instituţii educative" de tip nonformal: a) o reţea de "servicii utilizată în activitatea zilnică "  care pun la dispoziţia publicului diferite "obiecte educative": instrumente, biblioteci, laboratoare, s ăli

de expoziţii, săli de spectacol,

muzee etc;  b)

o reţea de "schimburi de cunoştinţe " actualizate, bazată pe "o listă de persoane" dispuse şi

capabile de asemenea activităţi; c)

o reţea de comunicare susţinută printr-un organism  care "facilitează întrunirile între

"semeni" şi înregistrarea dorinţelor în materie de educaţie; d)

o reţea de adrese al e persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de "servicii

educative" oferite chiar la nivelul unui "anuar".  

4

 

Conţinuturile educaţiei nonformale  urmăresc desfăşurarea unei activităţi cu caracter formativ, prin excelenţă, dirijate de personalul specializat în strânsă legătură cu părinţii, elevii, organizaţiile nonguvernamentale social-culturale. Conţinutul şi metodologia educaţiei nonformale evidenţiază următoarele note specifice care apar la nivel funcţional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate realizat în raport cu educaţia formală şi de deschidere în raport cu educatia informală: a) proiectarea pedagogica neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate

şi

educaţie permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic etc; b) organizaţia facultativă, neformalizată (ONG),   cu profilare dependentă de opţiunile elevilor

şi ale comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie; c)  evaluarea

facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note

sau calificative oficiale.

Aceste note specifice explică avantajele dar şi limitele educaţiei nonformale dependente de

incapacitatea momentană a acesteia de validare socială   a r ezultatelor ezultatelor care "nu conduc decât

rareori la o calificare oficială a competenţelor" după Viviane De Landsheere.

Exemple de programe sau de activităţi de educaţie nonformală 1. 

Activităţi directe în sprijinul instruirii elevilor  

- activităţi individuale 

- 

consultaţia 

-  antrenamentul - activităţi de grup  - 

meditaţia 

-  cercul pe materii -  vizita de lucru 2. 

Activităţi directe în sprijinul educării elevilor 

- formarea competenţelor de organizare-autoorganizare

-  atribuirea de sarcini -  organizarea clasei de elevi - acţiuni unidisciplinare  -  excursia de studiu - 

concursul şcolar , olimpiade

- 

sesiuni de comunicări ştiinţifice 

- activităţi pluri şi interdisciplinare  -  cercurile extracurriculare ( tehnologic, cultural, ecologic, sportiv, umanitar) - 

serbăr ile ile şcolare 

competiţii culturale  -  competiţii sportive - 

 

5

 

- 

expoziţii şcolare 

- 

vizite de studiu în ţară sau în alte ţări 

- 

ateliere teoretice şi practice (pictură, muzică, fot ografie, graffitti, teatru, IT)

- 

activităţi culturale -vizite la muzee, centre culturale

-  mese rotunde -  tabere şcolare  -  cluburi şcolare  - 

 jocuri interculturale (“Derdienii”, (“Derdienii”, “Trenul European”), European”), jocuri de ccooperare ooperare 

- 

discuţii în grupuri mici sau în plen despre probleme care îi preocupă pe tineri la ora actuală 

- 

acţiunile organizaţiilor   nonguvernamentale ( Crucea Roşie, Salvaţi copiii, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”)  prin promovarea de proiecte pe cele cinci piste educaţionale (dezvoltarea fizică, dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea afectivă, dezvoltarea socială, dezvoltarea spirituală).  

3. 

Activităţi indirecte în spijinul educării 

-comemorări sau festivităţi  - şcoala părinţilor   - şedinţa cu părinţii 

- consultaţii pentru părinţi  -

invitaţi-  personalităţi, reprezentanţi ai unor instituţii culturale, sportive, medicale, organizaţii

socio-profesionale 4. 

Activităţi indirecte în spijinul instruirii  

- amenajarea unor spaţii destinate unei discipline: punctul, colţul, centrul, atelierul...

disciplinei 

- traducerea unor mijloace informatice de predare

În ceea ce priveşte desfăşurarea educaţiei nonformale, L. Srinivasan (1985) distingea

patru mari opţiuni metodologice generale: - 

centrată pe conţinuturi (sănătate, planing familial, formare agricolă); 

- 

centrată pe probleme ale vieţii cotidiene; 

- 

centrată pe conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor individuale); 

- 

educaţie umanistă (cultivarea unei imagini corecte despre sine, a încrederii în capacităţile de iniţiativă, de creaţie, de decizie.  

Concluzii:

Unul dintre principalele scopuri ale acestui tip de instruire îl reprezintă lărgirea și completarea completare a orizontului de cultură din diferite domenii.

Ofer ă  un un  sprijin activ în alfabetizarea categoriilor sociale defavorizate: săraci, raci,    persoane cu handicap etc,  

crează  condiții pentru formarea profesională, asigură  6

 

mediul propice dezvoltării unor anumite

 Nu în înclinații, capacități și aptitudini. Nu

ultimul r ând, educația nonformală  își propune să ofere modalități inedite de recreere

și de petrecere a timpului liber. Limitele educaţiei nonformale prezintă trei riscuri pedagogice majore: -   promovarea unui activism de supr afaţă afaţă

dependent doar de îndeplinirea

obiectivelor concrete; - 

avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot

dezechilibra corelaţia funcţională dintre subiectul şi o biectul educaţiei; - 

eludarea posibilităţilor de validare socială reală  a rezultatelor în raport cu "diplomele şi certificatele" obţinute la nivelul educaţiei formale.

- 

neimplicare totală ci doar de suprafaţă a celor care îndrumă aceste activităţi 

Educaţia nonformală oferă un câmp motivaţional mai larg şi mai deschis procesului de formare-dezvoltare

a personalităţii elevului, având o capacitate rapidă de receptare a tuturor

influenţelor pedagogice informale, aflate, altfel, într -o expansiune cantitativă greu controlabilă.   Dezvoltarea educatiei

nonformale oferă sugestii şi chiar soluţii pentru depăşirea

 prelungitei "crize a şcolii". In Bucuresti, funcționează Centrul de Educație non-Formală  CenF. care-și desf ășoa ășoar ă activitatea la parterul Casei de Cultur ă a Studenților (Calea Plevnei, nr. 61). CEnF reprezint ă un spațiu dedicat competențelor,

îmbunătățirii cunoștințelor teoretice, abilităților practice,

mentalităților și atitudinilor de succes. Acest centru

își propune să  organizeze și să  faciliteze

acțiuni

conștientizare

educative,

de

informare

și

pe

teme

actuale. 

Asociatia EuroDeMOS (Str. Pacurari, nr. 20, bl. 4, parter) din Ia și a lansat in urma cu trei ani

Centrul de Resurse pentru Managementul Voluntarilor și Educație Nonformală. Proiectul are ca scop principal creșterea conștientizării de către studenți a importanței implicării în viața asociativă pentru dezvoltare socio-profesional ă.

Bibliografie: http://iec.psih.uaic.ro/?chapter=Strategii%20de%20educatie%20nonformala   http://iec.psih.uaic.ro/?chapter=Strategii%20de%20educatie%20nonformala http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-non-formala-si-avantajelesale-406.html   sale-406.html http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html   http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html http://www.didactic.ro/materiale/86083_educatia-nonformala  http://www.didactic.ro/materiale/86083_educatia-nonformala 

 

7