referat nationalisme

SPURCĂTORII BOEMI PLAI CU BOI Ruxandra Cesereanu, în al IX-lea capitol din cartea sa „Imaginarul violent al românilor”, vorbește despre controversata revistă Plai cu Boi, o replică pentru revista Playboy. Autorea comentează faptul că în paginile revistei femeile sunt transformate în figurine suprarealiste prin caricaturi excentrice: femeia-aspirator sau femeia-maidaneză. Totodată, titlul revistei este o ironizare a plaiului mioritic, tradiționalist. Ruxandra Cesereanu critică întreaga compoziție a revistei, de la jurnalul imaginar al lui Monica Lewinsky la producția de filme porno românești, discursurile din revistă fiind încadrate cu precădere în registrul libidinos și excremențial, acestea considerate cele care satisfac în mod direct mentalul românesc. Autoarea vede limbajul folosit de jurnaliștii aflați în spatele articolelor ca unul de-a dreptul scârbos, care de multe ori nu poate fi digerat. Unul dintre articolele analizate de autoare în paginile cărții a fost „Bordelul Național”, despre care susține că este guvernat de registrul libidinos, considerat coloana vertebrală a revistei. Criticat în principal în acel articol este Ion Iliescu, al cărui surâs este caracterizat ca fiind „prohabul zîmbetului larg descheiat pînă la ceafă", iar limbajul folosit de acesta este trecut prin filtrul „prezervativului” pentru a masca adevărul. Când atenția autorului articolului se îndreaptă spre Petre Roman, acesta este caracterizat cu aluzii frecvente la organele lui genitale, denumit în paginile revistei „spermatozoid politic”. De fapt, toți politicienii acelor vremuri, de la Emil Constantinescu la Traian Băsescu, sunt descriși în așa fel încât să se demonstreze vorba după care se guvernează revista: „Politica e curvă!”. Ruxandra Cesereanu merge mai departe cu analiza și ajunge să constate că atenția jurnaliștilor Plai cu Boi nu este direcționată doar către lumea politicii, drept pentru care chiar și oamenii Bisericii sunt luați în învălmășeală. Patriarhul României, atunci Teoctist, este concretizat în cel care „a sodomizat biserici şi le-a necinstit cu buldozerul", trimitere la faptul că nu a protestat la ordinele ceaușiste de a demola biserici istorice. Despre exemplele din registrul excremențial , apar expresii ca „brînzirea" societăţii,, jegul" democraţiei, su-lemeneală şi bube (politicienii), „scuipături" (sloganurile politice), literatura cu „miros de garbage" şi „opera de trei haznale", toate acestea într-un prezent care „pute”, toate acestea continuând într-o avalanșă de dejecții,

despre care autoarea susține că sunt „orchestrate teatral”. Nu se opresc aici, nu scapă nici politicienii ce au fost trecuți prin filtrul registrului libidinos, așadar Petre Roman este ținut deasupra „oliței” lui Ion Iliescu, cavoul lui Viorel Cataramă aduce cu o „budă publică”, iar investitorii străini ce au venit în România sunt reprezentați caricatural prin fotografia dosului de elefant surprins în timpul urinării. Nici măcar coperta revistei nu scapă de aceste registre, și dacă tot suntem la domeniul fotografiilor, coperta din 2002 este una la fel de libidinoasă, pe care autoarea o caracterizează astfel: „În care România şi românismele (se subînţelege) sînt reprezentate prin intermediul unui dos feminin expus, cu tirbuşonul înfipt în anus”. Ultimul registru folosit este cel al bestiariului, ce se alătură și se potrivește ca o mânușă la celelalte două registre. Încă din numele revistei reiese că este o publicație ce dorește să vorbească despre boi, apoi, cu puțin noroc dat de numele anumitor personalități politice și nu numai, folosirea registrului este și mai ușoară: Văcaru, Văcăroiu sau Bivolaru. Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor fac parte din categoria porcine, dar, de asemenea, mai circulă și câte un șobolan sau o cârtiță. Concluzia lui Ruxandra Cesereanu este că violența verbală ce apare în revistă aduce cu imaginarul lingvistic arghezian, revista fiind o supralicitare a idee de pornografie într-un mod ironic, cu o stilistică ce încearcă șă șocheze, exagerată. Cu toate acestea, autoarea conclude că „în postcomunism, Plai cu boi pare să fie destul de reprezentativă pentru mentalul românesc: libidoul persiflat şi excremenţialul politizat descarcă (sau încarcă) şi exorcizează (ori convoacă) tensiuni colective acumulate în vremea comunismului şi redistribuite după căderea comunismului”.

Analiză de discurs Editorialul „Un gând pentru Sabina” de Mircea Cavadia Editorialul „Un gând pentru Sabina”, din ziarul online Express de Banat, apare sub semnătura scriitorului și jurnalistului Mircea Cavadia și a fost publicat în 24 martie 2013, la aproape 10 zile după evenimentul de la Covasna cu eleva de naționalitate română, pe numele ei Sabina. Textul face trimitere directă la acel eveniment din 15

martie, atât prin titlu cât și printr-o frază din mijlocul articolului „Aţi aflat, desigur, cu toţii de întâmplarea incredibilă din Covasna, din 15 martie”, însă autorul începe cu o altă poveste, un alt eveniment ce s-a întâmplat, de data aceasta în politica țării. Începând cu problema TVA-ului redus la 9 la sută pentru pâine, Mircea Cavadia vorbește despre Guvern pe care îl apără și îl apreciază, însă atacă fosta conducere, atacă acel Guvern PDL: „În timp ce PDL a urcat TVA-ul la 24 la sută, îngreunând situaţia firmelor şi a oamenilor şi, mai mult, după tăierile criminale din 2010, iată că acum Guvernul, în acord cu FMI-ul, demonstrează cât de prosteşti au fost acele măsuri”. În această primă parte a articolului apar deja două registre, cel infracțional: „tăieri criminale”, ce trimite la gesturi extreme, și cel al bestiariului, adversarul este animalizat la stadiul de câine prin expresia: „lătrăilor din PDL”. În discursul autorului apar și unele referințe și trimiteri la religie, mai ales că subiectul primei părți din articol este pâinea: „pâinea cea de toate zilele”. Când se trece la cel de-al doilea subiect al textului, evenimentul de la Covasna, apare un limbaj violent, un nou cuvânt ce trimite poate la registrul infracțional: „Reacţia dirigintei şi a colegilor ei maghiari a fost una barbară”. Este folosit un cuvânt dur, care să genereze un efect amplificat asupra cititorului, cuvântul „barbar”, ducând la violența dintr-un război, aproape sângeroasă, revoltătoare. De partea Sabinei și a românilor, și el român la rândul lui, autorul articolului folosește registrul subuman când vorbește despre cei din Inspectoratul Școlar: „tembelii din Inspectoratul Şcolar”, tembel cu sensul de persoană care denotă facultăți intelectuale reduse, nebun. Fără însă a-i denigra sau a le atribui alte porecle, ungurii sunt și ei introduși în categoria oamenilor nebuni: „atitudinea dementă a ungurilor”. O altă instituție este acuzată în text, după Guvernul PDL, SRI-ul, care apare ca parte la întreaga investigație asupra „fetiței” Sabina pentru faptul că a purtat bentița cu tricolorul: „O fi băgat aici şi SRI-ul?” Și discursul merge mai departe cu alte întrebări retorice care au menirea să încolțească sămânța neîncrederii și chiar instigă la revoltă față de minoritatea ungurească: „Şi alţi copii au păţit-o pentru că au purtat panglici tricolore. (...) Purtarea unui steguleţ tricolor al ţării noastre o fi un atentat la siguranţa naţională?”. Apar aici și câteva elemente naționaliste: „țara noastră”, expresie accentuată în discurs, „panglici tricolore”, „tricolorul românesc”, trimitere directă la dreptul românilor de a-și purta tricolorul, steagul țării, steagul tuturor românilor.

O ultimă trimitere din finalul textului, la o întâmplare din timpul evenimentelor petrecute în alegerile din vară, când un număr mare de săteni au fost anchetați pentru că s-au dus la vot. Aici apare din nou registrul de tip bestiariu: „ turme de procurori”. Roata se întoarce, iar rasismul în viziunea autorului nu apare asupra ungurilor ci asupra românilor, când, același Inspectorat Școlar plin de „tembeli” este acum fascist: „Inspectoratului Şcolar fascist”, adică ce propune o guvernare dictatorială, rasistă. Instituțiile denigrate și acuzate de către autor se pot observa cu ochiul liber: Ministerul Învățământului, SRI-ul, Inspectoratul Școlar, Guvernul PDL, iar cele lăudate sunt actualul Guvern și FMI-ul. Subiectele articolului, TVA-ul pâinii, evenimentul de la Covasna și cel din timpul votărilor sunt din trei perioade diferite, primul s-a petrecut cu o zi în urma publicării articolului, pe 23 martie, cel de-al doilea s-a petrecut cu 9 zile înainte, pe 15 martie, iar ultimul la care se face referire s-a întâmplat cu luni în urmă, în vara lui 2012.

Anca Erena Master Jurnalism European și Comunicare în Regiuni Multietnice Anul II