Recuperare in Nevralgia Cervico-brahiale

RECUPERARE IN NEVRALGIA CERVICOBRAHIALĂ

CUPRINS

Capitolul I Introdu cere

I.1. Motivatia alegerii temei

Pag 2

Capitolul II Fund amentarea teoretica teoretica si m etodic a

II.1.1 Biodinamica coloanei vertebrale

Pag 3

II.1.2 Structurile neurale

Pag 4

II.1.3 Generalitati despre nevralgia cervico-brahiala

Pag 9

Capito lul III

III.1 Terapia fizica si de recuperare

Pag 12

III.2 Balneoterapia si termoterapia

Pag 13

III.3 Electroterapia

Pag 13

Capitolul IV. Organizarea cercetarii

IV.1 Studiul Individual

Pag 14

IV.1.1 Material si metoda de lucru

Pag 14

IV.1.2 Prezentarea Lotului de studiu

Pag 14

IV.1.3 Rezultatele si discutia rezultatelor.Interpretarea datelor din tabele Pag 16 Capitolul V Conclu zii

Pag 18 

Bibliografie

Pag 19

INTRODUCERE  Capitolul I 

I.1. Motiv atia alegerii temei 

 Activitatea medicala de recuperare functionala este complexa si se desfasoara în diverse locuri: ambulatoriul de specialitate, spitale de recuperare, sanatorii balneare si alte tipuri de unitati cum sunt: centrele spa sau health resort. Dintre toate acestea, ambulatoriul de specialitate este cel mai accesibil marii majoritati a populatiei. Mijloacele

folosite

în

activitatea

de

recuperare

functionala

sunt:

hidrotermoterapia, masoterapia, electroterapia si kinetoterapia care necesita dotari specifice. Dintre acestea cele mai accesibile dotari sunt cele pentru electroterapie.  Astfel, în ambulatoriul de specialitate se aplica tratamente pentru o gama foarte mare de suferinte, pentru un numar relativ mare de pacienti, fiecare pacient primind cel putin o procedura de electroterapie,gimnastica medicala . Desi patologia discala este de o mare complexitate si necesita o abordare terapeutica deosebita cu folosirea tuturor mijloacelor apartinand medicinei fizice, am constatat ca exista un numar de pacienti care beneficiaza de tratament fizical în ambulatoriul de specialitate. Prin realizarea acestei teme am dorit sa evaluez personal beneficiile terapeutice ale electroterapiei ,kinetoterapiei asupra durerilor cervico-brahiale.

CAPITOLUL II

I I . Fund amentarea teoretica si m etodica

II.1.1. Biodinamica coloanei vertebrale

Rolul aparatului muscular  este mai complex decât cel evident functional de a mobiliza coloana; musculatura intrinseca si extrinseca a coloanei vertebrale intervine si în preluarea unei parti din greutatea corpului, dar si în repartizarea greutatii pe celelalte structuri, mai ales  pe articulatiile interapofizare, conform teoriei "chingii musculare". Aceasta "chinga musculara" abdomino-spinala contribuie la o repartizare judicioasa a greutatii corpului pe DIV, pe articulatiile interapofizare preluând si ea o parte din sarcina. Solicitarea dinamica excesiva în conditiile unei musculaturi deficitare functional va conduce în timp la o uzura  precoce a structurilor discului si a celor ale articulatiilor interapofizare având ca rezultat aparitia durerilor. Dinamica vertebrala defectuos executata provoaca uzura precoce si a suprafetelor articulatiilor interapofizare, a sinovialei si capsulei lor, precum si accidente acute de tipul unei luxatii articulare cu aparitia semnelor clinice ale sindromului fatetal. Factorii metabolici si nutritionali.

Fenomenele degenerative ale DIV sunt amorsate de tulburarile metabolice ce survin, în mod firesc, odata cu înaintarea în vârsta. Deshidratarea înseamna pierderea proprietatii de ,,capcana de apa" a nucleului pulpos micsorând astfel forta de tensionare a inelului fibros, care devine mult mai putin rezistent la actiunea fortelor de presiune pe verticala si la efectuarea miscarilor de basculare ale  platourilor vertebrale în plan orizontal. Cele doua componente ale discului: inelul fibros si nucleul pulpos au functii oarecum diferite, dar care se interconditioneaza în cel mai înalt grad: nucleul pulpos poate fi privit ca laboratorul biochimic în care iau nastere elemente morfologice ale rezistentei mecanice,

elastice, iar inelul fibros ar putea fi privit ca o carcasa elastica, de care depinde robustetea întregului D.I.V. Nucleul pulpos este format din: A. matricea de colagen sau substanta fundamentala- în care sunt plasate celelalte

elemente componente ale nucleului pulpos, B. celule specifice tesutului conjunctiv: fibrocite C. fibre de colagen D. apa si electroliti II.1.2. Structurile neurale

În cursul dezvoltarii embrionare din structurile primare se vor forma toate organele: -

din notocord, scheletul primar al sirei spinarii, ce va fi înglobat în interiorul

coloanei vertebrale, vor ramâne doar fragmente sub forma nucleului pulpos, -

din ectoderm se vor dezvolta: pielea, sistemul nervos si organele senzoriale; din mezoderm se vor forma: structurile aparatului locomotor, aparatul

circulator si aparatul uro-genital; -

din endoderm deriva aparatul respirator si digestiv;

-

din tubul neural primar, care va suferi o segmentare longitudinala, dispusa

metameric, secvential, în lungul viitoarei coloane vertebrale, se vor dezvolta nervii spinali, organizati si ei tot metameric, ce se vor distribui tuturor structurilor derivate din cele trei foite primare. Protectia str uctur il or    nervoase, medulare si radiculare, fata de agresiuni mecanice

este bine asigurata. În canalul spinal maduva spinarii, conul medular terminal si radacinile ,,cozii de cal" sunt protejate de meningele spinal format din: pia mater, arahnoida si dura mater. Nutr iti a nervil or    este asigurata de o retea vasculara complexa, dar si de LCR care

scalda simultan si maduva spinarii si radacinile rahidiene.

F iziopatologia dur erilor ver tebral e este domin ata de doua tipur i de mecanisme ale agresiunii asupra structurilor nervoase: actiunea mecanica asupra nervilor si cea exercitata asupr a vaselor sangui ne ce asigur a nutr iti a nervil or. Agresiunea mecanica asupra radacinilor nervoase    din canalul spinal se poate

manifesta într-o modalitate acuta printr-o hernie de disc (cel mai frecvent) sau se produce o compresiune cronica prin micsorarea dimensiunilor canalului spinal (în esenta o stenozare a acestuia) din cauze foarte diverse: stenoza idiopatica sau stenoza secundara instalata ca urmare a altor boli (de ex: hipertrofii ale articulatiilor intervertebrale). Aceasta stenozare  poate afecta canalul medular, canalul foraminal, sau chiar ambele canale. Separarea efectelor compresiunilor în efecte mecanice asupra nervilor si efecte mecanice asupra vaselor este doar un artificiu, deoarece aceste efecte sunt frecvent simultane sau foarte putin decalate în timp si se interconditioneaza reciproc. Compresiunea radacinilor rahidiene este urmata de aparitia unor efecte directe si a unor efecte indirecte. Efecte directe ale compresiuni radiculare.

Efectele directe ale compresiunilor acute produse de o hernie de disc se pot exercita asupra radacinilor în lumenul canalului vertebral sau în canalul foraminal. În cele mai multe cazuri hernia de disc afecteaza o singura radacina, mai rar sunt afectate mai multe radacini rahidiene. În raport direct cu dimensiunile materialului herniat din disc si în functie de dimensiunile canalului medular, radacinile rahidiene se pot ,,eschiva", în limite mici, prin deplasare laterala, fenomen aproape irealizabil în cazul herniilor ce patrund în canalul foraminal. În cazul compresiunilor minore radacinile sunt doar iritate, situatie în care apare doar durere în teritoriul dermatomului respectivei radacini. În alte cazuri compresiunea este mai severa si se produce o aplatizare a radacinii urmata de tensionarea fibrelor nervoase declansând aparitia durerilor si a paresteziilor radiculare într-un membru inferior. În formele grave se produc ruperi ale unor fibre din radacina respectiva, mai putine sau mai multe, situatie în care apare pareza sau paralizia radiculara, de multe ori odata cu disparitia durerii din membrul inferior, mai ales în cazul herniilor intraforaminale. Este de retinut faptul ca radacinile dorsale sunt mult mai putin rezistente la agresiunea mecanica. Instalarea iritatiei radiculare si a inflamatiei maresc mult

sensibilitatea acesteia la agresiunea mecanica, deoarece s-a demonstrat, experimental, ca tractiunile moderate exercitate asupra unei radacini sanatoase nu produc aparitia durerii, dar o radacina iritata raspunde imediat cu o durere vie chiar la deformari minore. Simptomatologia radiculopatiei se poate manifesta ca durere si tulburari de conductibilitate nervoasa motorie sau senzitiva (s-a observat ca în cazurile cu compresiuni asupra mai multor radacini apar mai frecvent grave tulburari de conducere motorie). Fenomenele iritative si inflamatorii sunt agravate si de asocierea unui alt proces: iritatia chimica produsa de substantele eliberate din materialul herniat din disc: enzime, substante rezultate din catabolism anaerob al DIV, producând o adevarata ,,radiculita chimica". Tabloul clinic se complica si mai mult daca materialul discal herniat afecteza si ganglionul spinal de pe radacina dorsala în canalul foraminal. Compresiunile cronice din stenoza de canal spinal se exercita circumferential asupra mai multor radacini, procesul se instaleaza lent, în timp mai îndelungat, cu efecte fiziopatologice mai mult indirecte decât directe, dar, în evolutia bolii pot surveni accidente acute având caracterele efectelor directe. Efecte indirecte ale compresiunii radiculare.

Aceste efecte se manifesta asupra microcirculatiei radacinilor rahidiene, cu consecinte de multe ori mai grave decât efectele directe ale compresiunilor mecanice. Multa vreme suferintele radiculare au fost interpretate doar ca rezultatul actiunii mecanice asupra radacinilor rahidiene, ori studiile experimentale au scos în evidenta aparitia unor tulburari severe de nutritie responsabile de perturbarea functiilor nervoase. Leziunile nervoase se pot croniciza, mai ales în cazul stenozelor de canal spinal (cervical sau lombar) cu consecinte fiziopatologice foarte grave: 1-

cronicizarea tulburarilor de nutritie a radacinilor rahidiene prin scaderea

fluxului sanguin; 2-

marirea permeabilitatii structurilor microvasculare determina aparitia

edemului cu modificarea homeostaziei locale prin interventia unor metaboliti acizi si ionilor de Ca, reprezentând noi surse de durere; 3-

edemul si fibroza odata instalate la nivelul sacului dural favorizeaza aparitia

unor coalescente între foitele acestuia blocându-se astfel circulatia libera a LCR-ului, proces

 prin care nervii sunt privati de aportul nutritiv suplimentar al LCR-ului, acecentuând defectul de nutritie al nervilor. 4-

edemul si fibroza instalate în ganglionul spinal modifica functia acestuia în

transmiterea informatiilor senzitive. Neuronii ganglionului spinal astfel afectati se pot activa si spontan daca se asociaza si leziuni ale nervilor periferici, situatie în care bolnavul va descrie aparitia intermitenta a unor dureri fulgurante si senzatii de arsura în membrele inferioare (asa zisele simptome pseudotabetice). 5-

scade cantitatea substantelor necesare asigurarii unui transport axonal

normal determinând tulburari ale propagarii impulsului nervos si privarea nervilor periferici de materialul nutritiv si plastic necesar functiei si troficitatii functiei acestora; în consecinta: apar dureri, parestezii si deficit muscular la nivelul membrelor inferioare. Aceste cunostinte de fiziopatologie ale durerilor vertebrale constituie suportul  precizarii obiectivelor de tratament si a metodologie terapeutice: 

 protectie radiculara;



combaterea energica si precoce a inflamatiei si a durerii;



combaterea ischemiei structurilor nervoase;



ameliorarea functiei nervilor (medicatie neurotropa sustinuta mai mult timp decât evolutia puseului dureros);



restabilirea posturii si dinamicii coloanei vertebrale cât mai precoce posibil;



insistenta în respectarea normelor de conduita din "scoala spatelui".

Articulatiile interapofizare

La toate nivelurile coloanei vertebrale aceste articulatii pot suferi modificari anatomopatologice ca si oricare alte articulatii cu implicatii importante în fiziopatologia coloanei vertebrale: în aparitia durerilor, a tulburarilor de statica si dinamica. Principalele  procese patologice articulare sunt cele de tip degenerativ si cele de tip inflamator. Procesele reumatismale de tip degenerativ survin frecvent ca un corolar al înaintarii în vârsta, dar se pot instala precoce din cauza unor solicitari excesive prin posturi vertebrale anormale sau prin solicitari dinamice excesive.

Degeneresecenta osteocartilaginoasa articulara, chiar în formele cele mai banale de artroza a interapofizarelor, constituie sursa frecventa a durerilor vertebrale prin iritarea filetelor nervoase amielinice din capsula articulara si a celor din aparatul ligamentar propriu. Acest lucru are un rasunet mai larg asupra musculaturii paravertebrale, care prin contractura musculara reflexa se manifesta ca sursa secundara de durere. Aceste dureri cronice se pot acutiza ori de câte ori survine o inflamare accidentala a acestora. Structurile ligamentare

Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este reprezentat de un mare numar de ligamente. Structura lor elastica permite îndeplinirea functiilor multiple: asigurarea contentiei formatiunilor anatomice si facilitarea unor functii dinamice ale coloanei vertebrale. Solicitarile normale statice sau dinamice nu produc durere la nivelul aparatului ligamentar. Tensionarile excesive ca întindere sau cele prelungit mentinute produc iritarea filetelor nervoase si apar dureri (acest fenomen survine si în cazul aparatului ligamentar al articulatiilor periferice) Durerile ligamentare apar cel mai frecvent ca urmare a posturilor nefiziologice ale coloanei vertebrale, mai ales la nivelul coloanei lombare, odata cu accentuarea curburii sale  prin posturi hiperlordotice lombare prelungit mentinute. Depistarea sursei ligamentare a durerilor vertebrale orienteza si conduita terapeutica: corectarea posturii si educatia privind evitarea suprasolicitarilor dinamice excesive. Structurile musculare

Musculatura paravertebrala este implicata frecvent în fiziopatologia durerilor vertebrale cervico-lombare, în cadrul unor variate situatii etiopatogenice, mecanismul  principal fiind tensionarea musculara excesiva. Ea poate surveni ca urmare a unei contracturi musculare reflexe, dupa solicitari dinamice excesive, sau prin modificari severe ale posturii coloanei vertebrale. Tonusul muscular crescut poate fi el însusi sursa de durere, dar prin ischemia musculara consecutiva declanseaza cercul vicios Travel: durere-contractura-ischemiedurere-contractura, care odata amorsat poate evolua pe cont propriu cu dureri vertebrale sau

dureri iradiate de tip miofascial, tablou clinic ce nu poate fi controlat decât prin anularea a cel putin unei verigi fiziopatologice: durerea, contractura sau ischemia, apelând la mijloace fizicale, medicamentoase sau a ambelor. II.1.3. Definitie . Generalitati despre nevralgia cervico-brahiala

.

Nevralgia cervico-brahiala este

definita ca un sindrom dureros al regiunii cervicale si

al umarului survenind în teritoriul de distributie ale radacinilor cervicale C5 - C8. .

Topografia durerii este elementul esential la care se adauga paresteziile predominant distale. Mai rar acuzele bolnavului constau din simple senzatii parestezice distale pe unul sau mai multe dermatoame. Plexul brahial, care enerveaza membrele superioare, este format din ultimele patru radacini

cervicale; pe traiectul pe care acestea parasesc canalul rahidian si în special la nivelul orificiilor de conjugare, una sau mai multe radacini pot fi iritate, ca urmare a proceselor (mai  pe întelesul tuturor -excrescente osoase) de la nivelul coloanei cervicale: discartroza C5-C6 sau C6-C7 si osteofitoza. Ca urmare a iritatiei mecanice, radacinile amintite se congestioneaza si se edematiaza: atât iritatia directa, cât si inflamatia supraadaugata, determina dureri si parestezii în interiorul inervat de radacina afectata.Ţinând seama ca în producerea durerii o contributie importanta

o are inflamatia radiculara, principalul mijloc de tratament îl constituie medicamentele antiinflamatorii, fie steroidiene (prednison, 20-40 mg/zi, timp de 2-3 saptamâni), fie nesteroidiene (diclofenac sau indometacin câte 3-4 drajeuri, respectiv capsule/zi). Fizioterapia este extrem de utila: se aplica diatermie, infrarosii si masaj, ca si ionizari cu calciu sau novocaina.Curele balneare sunt indicate în formele prelungite de nevralgie cervico-brahiala. Tratamentul chirurgical este necesar numai extrem de rar. ETIOLOGIE Etiologic, se deosebesc doua tipuri: .  NCB comuna, prin artroza cervicala si .  NCB simptomatica, care poate fi de cauza rahidiana sau intrarahidiana.

Cauzele rahidiene sunt reprezentate de: .

leziuni tumorale ale rahisului (metastaze osoase, hemopatii maligne, tumori osoase  primitive, granuloame eozinofile),

.

morb Pott cervical,

.

traumatisme cervicale.

.

spodilite cu germeni banali,

.

hernia de disc cervicala.

CAUZELE INTRARAHIDIENE

.

tumori meningoradiculare (neurinoame, meningeoame, epidurite metastatice)

.

Meningoradiculite

.  procese inflamatorii meningeale cronice (arahnoidita, meningita cervicala) .

epidurite acute si cronice

ANATOMIE PATOLOGICĂ

În etiologia iritatiei radiculare se întâlnesc mai frecvent: 1.

Cervicartroza

2.

Hernia de disc

Caracteristic

pentru

evolutia

procesului

degenerativ

artrozic

este

nucleul

uncodiscoosteofitic,care prin dezvoltarea posterioara si postero-laterala poate intercepta traiectul radicular. În acest caz nevralgia apare dupa 40 de ani, sexul feminin fiind cel mai afectat. Hernia de disc cervicala, apare mult mai rar si recunoaste drept cauze favorizante mobilitatea mare a segmentului, importanta curburii fiziologice, fortele de tractiune si presiune ce se exercita la acest nivel, precum si relativa fixitate a radacinilor cervicale.

Hernia de disc cervicala apare rar în urma solicitarilor axiale, aparatul discoligamentar foarte rezistent suportând încarcari de patru ori mai mari decât structura osoasa. 0 serie de factori cum sunt degenerarea precoce a discului si asocierea anomaliilor congenitale se supraadauga, favorizând aparitia herniei. Un loc important în determinismul herniei de disc îl ocupa traumatismul craniovertebral, direct sau indirect, si efortul. Hernia de disc cervicala este mai frecvent postero-laterala, în vecinatatea orificiului intervertebral. ANAMNEZA PACIENTULUI

Anamneza este importanta pentru a identifica momentul cînd a aparut durerea, cauzele declansatoare si cele de ameliorare, alte semne subiective. Tot din anamneza putem afla antecedentele patologice ale bolnavului, uneori folositoare pentru stabilirea diagnosticului. 1.

CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI

a) CRITERII CLINICE  b) CRITERII RADIOLOGICE: - examenul radiologic este principala explorare care da informatii asupra modificarilor uncodiscale si de la nivelul gaurilor de conjugare.. - studiul radiocinetic al coloanei cervicale care ofera posibilitatea aprecierii elasticitatii discale, jocul articulatiilor discovertebrale si interapofizare, marcând si zonele de redoare. - mielografia, tomodensitometria si examenul RMN aduc relatii suplimentare în ceea ce  priveste etiologia si importanta leziunilor rahidiene si radiculomedulare. - explorarea periferica a sistemului neuromuscular completeaza informatia conturând mai  bine nivelul si gradul suferintei neurologice si contribuie la definirea atitudinii terapeutice, conservatoare sau chirurgicale. c) CRITERII DE LABORATOR Uzual trebuie sa se cerceteze: VSH, glicemia, formula sanguina. Când etiologia este mecanica sau artrozica parametrii biologici nu sunt modificati. 2. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferential trebuie sa aiba în vedere alte sindroame algice cu topografie asemanatoare. 3. EVOLUŢIA BOLII

Recuperarea este dificila la persoanele vîrstnice, la cei cu boli cronice severe (cardiace, respiratorii) sau cu afectiuni neurologice. Exista riscul ca recuperarea sa nu se faca integral, bolnavul putînd sa ramîna cu diverse  parestezii ale membrului superior (amorteli, furnicaturi, hipoestezie). CLINICA HERNIEI DE DISC CERVICALE

Aspectul clinic depinde de: .

sediul herniei de disc cervicale

.

amploarea fenomenelor compresive.

Simptomul dominant -nevralgia cervico-brahiala (N.C.B.) .

durere cervicala

.

radiculalgie a membrului superior.

CAPITOLUL III

III.1. TERAPIA FIZICALĂ S I DE RECUPERARE  Tratamentul profilactic  trebuie

sa aiba în vedere prevenirea cauzelor locale sau

generale care pot sa traduca suferinta trunchiurilor nervoase. Tratamentul curativ

Tratamentul se realizeaza folosind mijloace ortopedice, medicamentoase si fiziokinetice. a) MEDICAŢIE ANTIALGICĂ S I ANTIINFLAMATORIE  b) TRATAMENT ORTOPEDIC c) TRATAMENT CHIRURGICAL

 III.2. Balneoterapia si termoterapia au indicatie în etapele cronice. 

Reeducarea mobilitatii coloanei cervicale este o etapa importanta si obligatorie a tratamentului conservator. Ea începe imediat dupa ameliorarea fenomenelor acute cu miscari pasive în altemanta cu tractiuni si tehnici de masaj. Se trece apoi la efectuarea mobilizarilor active.



Programul continua cu exercitii care au în atentie unitatea functionala a segmentului cervical cu celelalte segmente rahidiene si cu membrul superior.



Tonifierea musculaturii paravertebrale si a umarului, reeducarea pro prioceptiva contribuie la refacerea stabilitatii rahisului.



Bolnavul este instruit ca si la domiciliu sa efectueze programe reeducationale si de gimnastica medicala care sa promoveze supletea coloanei, tonifierea musculara si crearea unui comportament adecvat fata de solicitarile din mediu.

Acupunctura se adreseaza tulburarilor functionale :

-contracturi musculare -dureri -tulburari neurologice Acupunctura se practica cu ace sterile de unica folosinta atat in zona locala cat si la distanta (se folosesc in jur de 10 ace)

Tehnici de kinetoterapie - Kinetoterapie individuala

- Kinetoterapie colectiva: la sala CFM si la bazin ca continua kinetoterapie specifica. III.3. ELECTROTERAPIA ANALGETICĂ

M etode analgetice " conventi onale' ' din domeniu l fr ecventelor joase  . 

Curentii diadinamici



Stimularea nervoasa electrica transcutana



Electropunctura.

Rezultalete acestor metode sunt reprezentate si centralizate prin tabele ale evolutiei tratamentelor de specialitate prin metodele balneokinetoterapeutice folosite de cercetator.

CAPITOLUL IV

IV. Organizarea cercetarii

IV.1. STUDIUL I NDIVI DUAL IV.1.1. Material si metoda de lucru

Pentru realizarea temei am alcatuit un lot de 14 pacienti care efectuau tratament fizioterapie de specialitate pentru suferinte dureroase lombare. Criterii de includere în lotul de studiu: 

 pacienti cu durere cervico-brahiala;



 pacienti cu istoric semnificativ pentru suferinta cervicala degenerativa de tip discal;



 pacienti cu prescriptie medicala pentru aplicatia curentilor dejoasa si medie

frecventa; 

absenta medicatiei antiinflamatorii sau/si antialgica;

IV.1.2. Prezentarea lotului de studiu

În lotul de studiu au fost inclusi 14 pacienti cu vârsta cuprinsa între 21 si 75 de ani, cu media de vârsta 46,57 ani. Dintre acestia 8 au fost barbati si 6 au fost femei, 7 prezentau diagnostic de hernie de disc lombara, 4 sufereau de spondiloza lombara, 1 pacient avea spondilita ankilopoetica si 2 pacienti aveau sindroame miofasciale. În tabelul 1 este  prezentata componenta lotului de studiu .

Tabel 1 lotul de studiu nume

varsta

sex

Tipul patologiei

MD

52

M

Hernie de disc cervicala

CG

40

M

Hernie de disc lcervicala

CV

64

M

Spondiloza cervicala

EI

46

M

Hernie de disc cervicala

CC

57

F

Hernie de disc cervicala

CD

58

M

Spondilita ankilopoetica

RV

21

M

Hernie de disc cervicala

VP

25

M

Cervicoartroza

CM

49

F

Hernie de disc cervicala

CL

47

F

Spondiloza cervicala

GS

47

M

Hernie de disc cervicala

LM

49

F

Spondiloza cervicala

BG

22

F

Cervicoartroza

PA

75

F

Spondiloza cervicala

Distributia pacientilor pe grupe de vârsta este prezentata în tabelul 2 Tabel 2 distributia pacientilor pe grupe de vârsta

gr varsta

nr. pacienti

sub 30 ani

3

31 - 40 ani

1

41 - 50 ani

5

51 - 60 ani

3

 peste 60 ani

2

Distributia patologiei în lotul de studiu este prezentata în tabelul 3. Tabel 3 distributia patologiei

tip patologie

nr pacienti

hernie discala cervicala

7

spondiloza cervicala

4

spondilita

1

cervicoartroza

2

I V.1.3. Rezul tate si di scutia rezul tatelor .I nterpretarea datelor din tabele.

În tabelul 4 este prezentat sinoptic lotul studiat si valorile pe care pacientii le-au dat evolutiei durerii pe scala analoga vizuala (vas) în 4 momente ale tratamentului: la începutul tratamentului (vas1), dupa patru zile de tratament (vas4), dupa 8 zile de tratament (vas8) si la sfârsitul tratamentului de specialitate (vas10). Astfel, media scorului vas la internare a fost 7,36 cu limite între 10 (durere insuportabila) si 3, iar la externare media a fost 1,43 cu limite intre 0 (absenta durerii) si 3. Tabel 4 evolutia scorului vas pe durata tratamentuli

nume

varsta

sex

diagnostic vas1

vas4

vas8

vas10

MD

52

M

hc

8

5

3

1

CG

40

M

hc

8

7

4

1

CV

64

M

spond

3

3

3

3

EI

46

M

hc

7

6

4

3

CC

57

F

hc

10

6

4

2

CD

58

M

sa

7

3

2

0

RV

21

M

hc

7

6

3

2

VP

25

M

cer.

7

2

2

0

CM

49

F

hc

7

4

3

1

CL

47

F

spond

7

6

4

3

GS

47

M

hc

8

6

3

1

LM

49

F

spond

6

5

3

0

BG

22

F

cer.

8

4

2

1

PA

75

F

spond

10

6

4

2

media

46.57

7.36

4.93

3.14

1.43

 Analiza evolutiei scorului vas am realizat-o în functie de vârsta pacientilor, de sex, tipul patologiei si tipul aplicatiei terapeutice. Tabel 5 evolutia scorului vas pe grupe de vârsta

gr varsta

vas1

vas4

vas8

vas10

sub 30 ani

7.33

4.00

2.33

1.00

31 - 40 ani

8.00

7.00

4.00

1.00

41 - 50 ani

7.00

5.40

3.40

1.60

51 - 60 ani

8.33

4.67

3.00

1.00

 peste 60 ani 6.50

4.50

3.50

2.50

Evolutia durerii 

pe durata tratamentului fizioterapic analizata prin scorul vas

 prezinta unele variatii în functie de sexul pacientilor sintetizate in tabelul 6 Analizând datele din tabel se observa un scor vas mai mare la subgrupul femeilor (8) comparativ cu sublotul barbatilor (6,88). Diferenta se micsoreaza la sfârsitul curei. Tabel 6 media scorului vas în f unctie de sexul pacientilor 

media de varsta

vas1

vas4

vas8

vas10

 barbati 44.13

6.88

4.75

3.00

1.38

femei

8.00

5.17

3.33

1.50

49.83

Cea mai buna evolutie au avut-o pacientii din grupa de vârsta 51 - 60 . Intensitatea cea mai mica a scorului vas la internare a fost notata la grupa de vârsta  peste 70 de ani: 6,50.Având în vedere polipatologia si vârsta pacientilor evolutia mai modesta a scorului este justificata.

Capitolul V V. Concluzii 

Pe durata desfasurarii studiului nici un pacient nu a prezentat agravarea simptomatologiei, reactii adverse neplacute la aplicatia terapeutica deci nu a fost exclus din lotul studiat. Am cules datele, le-am sintetizat si analizat în functie de: 

varsta pacientilor,



sexul pacientilor,



tipul patologiei;



modul de lucru cu frecventele de interferenta;



tipul interferentei;

Si astfel, am putut sa conturez urmatoarele concluzii : .

Cea mai buna evolutie au avut-o pacientii din grupa de vârsta 51 - 60 ani. Pacientii din grupa de vârsta 31 - 40 de ani au avut o evolutie la fel de buna a scorului vas.La grupa de vârsta  peste 70 de ani s-a inregistrat o scadere semnificativa. Rezultatele au fost mai bune la sublotul femei unde scaderea intensitatii durerii a fost de 81.25% comparativ cu barbatii unde scaderea a fost de 79.94%. Deci,poate fi tr atata cu succes patologia cron ica degenerati va a coloanei vertebrale cervicale , dur er ea putând fi ameli orata considerabil în absenta medicati ei anti algi ce. Aplicatia terapeutica judicios recomandata si corect efectuata este o optiune ter apeuti ca valoroasa pentr u aceia din tr e pacienti pentr u care ter apia medicamentoasa prezin ta contrain dicatii  .

Bibliogarfie

IONEL A . BRATU    , Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice,

Editura Sport-Turism(1977). BRATU I.   , Indicatii tehnico-metodice si concepte de lectii pentru corectarea

deficientelor morfo-functionale, Editura I.C.F. 1964. TRAIAN TOMESCU  , Balneofizioterapie, Editura Medicala 1962.

RĂDULESCU ALEX , Ortopedia chirurgicala, vol. II, Bucuresti Editura muzicala 1966  GELU ONOSE  , Recuperare, medicina fizica si balneocliatologie, vol. I editura

medicala 2009.

 A.V CIUREA, GH.CHIRIŢI, G. ONESE ,

Recuperare, medicina Fizica si

Balneoclimatologie la adulti si vârstnici - Geriatrie întrebari si raspunsuri, Editura Medicala Româneasca 2008. JANKELEVITCH

VLADIMIR  , Fizio-kinetoterapia

si recuperarea medicala în

afectiunile aparatului locomotor, Editura Medicala 2008. TUDOR SBENGHE  , Kinetologie Profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura

Medicala, bucresti 1987.

CEZAR TH.NICULESCU, VOICULESCU BOGDAN, CRISTIAN NIŢĂ, RADU CÂRMACIU, CARMEN SĂLĂVĂSTRU, COTALIN CIORNE , Anatomia si fiziologia omului compendiu, Editura Corint Bucuresti 2001.