Raspunsuri Examen Filosofie UTM

1.Notiunea de conceptie despre lume si caracteristicile ei. Conceptia despre lume este caracteristica esentiala a constiintei care unifica diversele elemente si blocuri si formeaza datorita acestui fapt intelegerea mai mult sau mai putin clara a lumii ca un tot intreg. Conceptia despre lume este un sistem de idei(cunostinte), reprezentari despre lumea inconjuratoare, despre om, despre locul si rolul lui in lume. Exista urmatoarele tipuri de cunostinte: a. Cunostinte rationale/abstracte: - ideea -notiunea judecata - rationament b. Cunostinte senzoriale: - perceptia - senzatia reprezentarea - imaginea Structura conceptiei despre lume. Cunostinta. In dependenta de modalitatea de acumulare a cunostintelor distingem urmatoarele tipuri de conceptii despre lume: a.conceptia obisnuita formata accidental in baza experientei cotidiene b. Conceptia stiintifica formata sistematic in baza cunostintelor teoretico-stiintifice. Constiinta(predispozitia biologica) include in structura sa 2 nivele: Constientul (gindirea rationala); Subconstientul (dorinta, vointa, placerea, sistem emotiv); Convingerea – cunostinta + emotie pozitiva(placerea); Sunt cunostinte adevarate sau false, la baza convingerilor stau adevarul, convingerile constituie fundamentul viziunii lumii. Valori general-umane – exprima raporturile oamenilor cu realitatea, sunt orientari care au valoare pu toti oamenii( dreptatea, bunatatea, onestitatea, omenia, fidelitatea) Idealurile – ceea ce este perfect, model perfect, este o imagine subiectiva a ceea sau a cuiva, idealul exista doar in constiinta noastra. Actiunile orientate spre realizarea a idealului – reprezinta comportamentul oamenilor, este o forma de materializare a activitatii umane. In functie de adincimea reflectarii in constiinta omului a lumii inconjuratoare sunt 2 forme de conceptii despre lume - obisnuita, practica (naiva,spontana) - teoretica stiintifica si se formeaza atunci cind e nevoie de cultura vasta, cunostinte profunde,logica. 2. Tipurile istorice de conceptie despre lume. In dependenta de criteriu cunostinta care e diferit dupa volum cit dupa structura distingem urmatoarele tipuri istorice de conceptie despre lume: -conceptia mitica -c. Religioasa -c. Filosofica Conceptia mitica (mitos – legenda,poveste) este forma constiintei sociale caracteristica celor mai stravechi perioade. Conceptia mitica include cunostintele care reflecta

tendinta omului din cele mai vechi timpuri de a explica fenomenele naturii. Pentru CM este caracteristic nivel jos de dezvoltare a gindirii logice si apropae absents autoconstiintei. Caracteristicile principale ale CM sunt: - autopromorfism – om si natura (fetisism, idol, totem – supranatural) atribuirea insusirilor umane lucrurilor . - zoomorfism – infatisare de animal ( al Egipteni) -sincretism(unire) – contopire a unor elemente eterogene apartinind unor arte diferite(literatura,muzica,dans) Conceptia religioasa este forma constiintei sociale care prin credinta postuleaza existenta Absolutului(etern,infinit). Absolutul constituie originea, temelia insusi a existentei. Principalele caracteristici ale C.R. sunt: -Credinta – modalitate de acceptare a unei judecati fara demonstrare(nu putem dovedi) -Dogma – un principiu ce sta la baza credintei, - ceea ce este crezut, si nu are nevoie de argumente. -obiecte de cult -ritualuri publice Conceptia filosofica este filosofia constiintei sociale care spre deosebirea celor 2 nu accepta nimic prin credinta. CF pune accentul pe necesitatea explicarii, cunoasterii rationale.CF se formeaza cu ajutorul unor argumente si demonstratii logice. 3. Filosofia ca stiinta:obiectul ei de studiu si functiile. Filosofia este stiinta despre principiile fundamentale conform carora existenta este conceputa ca Totalitate Integritate Unitate. Filosofia e stiinta prin – obiectul sau de studiu; - prin scopul sau care e dezvaluirea adevarului. Obiectul de studiu: principiile fundamentale ale existentei. Urmatoarele principii: -pr. unicitatii lumii -pr. unitatii lumii -pr. idealitatii l. -pr. materialitatii l. -pr. evolutiei l. -pr. recesivitatii l. Probleme specifice ale F. Sunt: 1. Problema ontologica(ontos – existenta) – analizeaza principii fundamentale ale existentei. 2. Problema gnosiologica(gnoseos – cunostinte) – analizeaza principii/structura cunoasterii. 3.Problema epistemologica(episteme – stiinta) – analizeaza structura si principii cunoasterii stiintifice. 4. Problema axiologica – estimarea lumii prin prisma valorilor. Functiile: 1.F.conceptuala – inaintind noi cunostinte despre lume, F formeaza si o anumita atitudine a omului fata de aceasta lume. 2.F.metodologica – analizeaza si elaboreaza noi cai si metode de cercetare. In legatura cu aceasta functie,F

analizeaza si inainteaza notiuni generale: existenta, constiinta, spiritul,materia,legea, cauza,efectul... Metode de cercetare in Filosofie:1. Metoda dialectica – reflecta lumea in vesnica schimbare,transformare. 2.M.metafizica – care concepe lumea in forma statica, neschimbata. 4. Problema fundamentala a filosofiei si aspectele ei. Problema fundamentala: Raportul dintre constiinta si existenta / raportul dintre spirit si materie. Aceasta problema include 2 aspecte: 1. Aspect ontologic – cere raspunsul la intrebarea: Care e principiul existentei? 2. Pr. Gnosiologic – cere rasp. la intrebarea: Poate oare fi cunoscut principiul lumii? Modalitati de rezolvare a aspect ontologic: 1.Rezolvarea materialista – principiul lumii e materia.In afara materiei nu exista nimic. 2.R.idealista – principiul lumii e spiritul. Idealist subiectiv – pr.existentei e dependent de constiinta. Idealism obiectiv – pr.lumii e independent de constiinta. Aspect gnosiologic: materialistii sustin ca principiul poate si este cunoscut. Idealistii neaga posibilitatea cunoasterii – principiu agnostic. 5. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in India Antica. Dezvoltarea gindirii filosofice in India e datorata corelatiei strinse dintre gindirea religioasa si reflectia filosofica in India, primii filosofi au fost preoti(casta brahmanilor). Primele izvoare ale gindirii filosofice erau prezente in Veda(cunostinta,biblia indiana). Vedele erau 4 carti care sau format pe parcursul a 9 secole: Rig-Veda, Sama-Veda, Atarva-Veda,Iadjur-Veda. Upanisadele au fost primele carti de filozofie in care se intilneau idei precum ca lumea a aparut din dorinta si ca exista un stramos universal al acestei lumi. Ei considerau ca exista un suport universal al lumii, o energie universala ce sustine viata. Indienii considerau ca trupul moare iau sufletul este vesnic si trece dintr-un corp in altul. Ei vedeau corpul ca o inchisoare pentru suflet. Veda a apartut timp de mai multe secole: I. Perioada preistorica – text pastrat – Veda. Nicio organizare statala, religia politeista 300 zeitati. II. P. (1000-500 i.e.n.) – cele mai semnificative: texte brahmane, texte upanisada. Idienii cunosc org.statala, organizare strict determinata – pe caste. -Casta brahmanilor(preoti carturari) aveau voie sa citeasca scripturile sfinte. -c. Cșatilor – militarii -c. Vaișilor – mestesugari,tarani -c.șubrelor – sclavi -c.parya – tilhari,prostituate. Este caract. religia Brahmana. Brahma – principiul ulim al lucrurilor, sufletul cosmic. Are

relevare in 3 postaze: brahma – creator, vișmu – pastrator, giva – distrugator. Atman – sufletul individual. Sam-sara – lege care reglementeaza si perpetueaza reincarnarea. Karma – soarta, legea normala,legea pedepsei methempsihoza – teorema migratiunii,reincarnarea sufletului. Conceptia religiei consta ca Absolutul infinit nu se afla in exterior, ci in lumea interioara in atman. Solutie pu dezv. Adevarului – autoreflectia concentrata in sine. Idealul religiei nu e reincarnarea, ci izbavirea de karma si sam-sara. Pentru realizarea idealului urm. conditii: 1.cunoasterea vedelor(ce puteau doar brahmanii) 2.Asceza – viata izolata. Idealul religiei brahmane putea fi atins doar de casta lor, ce si duce la reforma,rezultat apare religia Budismul. III.p(500 i.e.n) – deformarea brahmanismului si aparitia budismului. Budismul – religia care conduce principiul democratic si egaleaza pe toti in fata realizarii idealului. Idealul – Nirvana. 6. Scolile filosofice ortodoxe in India Antica. – accepta suprematia brahmii si Veda. Sankya –prima cauza materiala a lumii - practiti(material), influentat de radjas(aspiratie), tamas(intuneric),sattva(claritate).sistem filosofic dualist. Unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice din toate sistemele induismului este sankya. Sankya invata ca exista o prima cauza materiala a lumii – practiti(material, natura). La inceput practiti a existat intr-o stare amorfa, iar transformarea ei in lumea vietatilor si a lucrurilor, care se percep prin senzatii a avut loc prin influienta a trei elemente calitative: radjas – aspiratie, tamas – intuneric, sattvaclaritate, in fiecare lucru in dependent de caracterul sau, predomina unul di aceste trei elemente. Sankya este un sistem fil. dualist. El a influentat si alte sisteme. Vaisheshika – toate lucrurile au esenta comuna, constau din 9 substante. Subst. cu baza materiala(apa,foc,pamint) si fara baza materiala(sufletul). Atomii au forma rotunda. Toate lucrurile au o esenta comuna, deoarece ele constau din substante(dravia), care exista in numar de noua. Exista substante cu baza materiala( apa, focul, pamintul etc) si substante fara baza materiala – sufletul , care constau din calitati psihice. Nyaya –complecteaza vaisheshika, cerceteaza probleme logice si gnosologiei, Cunoastere sigura bazata pe: simtire, concluzie si demonstrare. Cunoastere indoielnica: indoiala,greseala, argument ipotetic. Este un sistem filosofic care completeaza pe sistemul

precedent, vaisheshika. Este sistemul care se bazeaza pe cercetarea problemelor logice si gnosologiei, in deosebi cunoasterii sigure si veridice, neidoielnice. La acest sistem se introduce citeva izvoare de cunoastere, care sunt simtirea, concluzia si concluzia prin analogie, demonstrarea. Se introduce, de asemenea, si notiunea de ilogism, care este necesar pentru confirmarea corectitudinii concluziei. Cunoasterea bazata pe aceste izvoare este socotita veridica. De rind cu aceasta cunoastere mai exista cunoasterea indoielnica, care se bazeaza pe memorie, indoiala, gresala,si argumentul ipotetic. Nyaya a creat invatatura despre Dumnezeu ca creator, ocrotitor si distrugator a lumii. Intelepciunea lui Dumnezeu ii ajuta omului care poseda o voita libera si deci are posibilitatea alegerii intre bine si rau, si care prin intermediul cunoasterii pe sine poate sa ajunga la perfectiune. Mimans- cercetarea Vedelor, intoarcere la Veda. Unica cale e sa urmezi strict scrierile din Veda, autoritatea superioara. Este un current filosofic care s-a format ca rezultat a cercetarii vedelor. Mimans este un sistemm filosofic care proclama intoarcerea la Veda. Conform acestei invataturi unica cale de eliberare din mrejele carmei si samsarei consta in indeplinirea coerenta a ceea ce invata Vedele. Mimansa nu numai ca percepe textele vedice ca pe o autoritate superioara, dar si vede in ele o substanta universal suprasensibila care exista vesnic si este absoluta. Mimans considera ca cu ajutorul teoriei cunoasterii se poate ajunge nu numai la intelegerea corecta a esentei lucrurilor, dar si la intelegerea unor notiuni metafizice fundamentale. Astfel Vedele devin practice unicul izvor al cunoasterii. Sufletul este o substanta vesnica si infinita. El este legat de corp, dar nu moare odata cu el. Vedanta- inseamna etapa de incheiere a perioadei vedice. Iesirea din succesiunea de nasteri consta in stiinta, examinarea a tot ce ne inconjoara din punct de vedere a adevarului absolute. Calea – respectarea codului moral, MEDITAREA,cugetarea asupra problemelor ascunse in Upanisade. Rol important are invatatorul.Scopul unui individ este de a se elibera de existenta materiala, cunoasterea lui Brahma si dragostea fata de el. Este unul dintre cele mai cunoscute sisteme filosofice,continutul acestui sistem este reflectat in insasi denumirea sa. Vedanta inseamna etapa de incheiere a perioasei vedice. Acest sistem neaga teza conform careia lumea este rezultatul interactiunii unor puteri material cu o unica realitate, din care reiese si recunoaste brahma, tratind-o ca esenta sufleteasca absoluta a lumii. Conform Vedantei lumeas fenomenelor pe care o cunoastem cu ajutorul simturilor, este provocata de influienta iluziilor cu calitatile lor inerente. Lumea fenomenelor este numai imaginara, cauza carora consta numai in nefiinta. Nefiinta duce la aceea ca omului i se pare adevarata, iar brahma – o fiinta personificata superioara. Iesirea din succesiunea se nasteri consta in stiinta, adica examinarea a tot ce ne inconjoara din punct de vedere a adevarului absolute. Pe baza ei se ajunge la cunoasterea faptului ca lumea care este o inselaciunesi ca o realitate neschimbatoeare este brahma cu care se identifica sufletul individual. Calea realizarii unei asemeneacunostinte consta in respectarea codului moral,si inainte de toate, in meditare, sun care se intelede cugetarea

concetrata despre problemele ascunse ale Upanisadelor. In procesul meditarii un rol important il are invatatorul. Scopul eforturilor depuse de individ este de a de elibera de existent materiala, scop care se atinge prin activitate spirituala, cunoasterea lui Brahma si dragostea fata de el. Yoga – dobindirea unei stari sufletesti deosebite prin antrenament psihologic orientat,cu reguli. Treptele ale ei sunt: stapinirea de sine, izolarea sentimentelor de infl.exterioara, concentrarea gindului, meditarea,eliberarea de invelisul corporal. Yoga este sistemul filosofic care a elaborat o intreaga complexitate de procedee pentru dobindirea unei stari sufletesti deosebite. Intemeietorul acestui system a fost Patandjali. Categoria principal a sistemului yoga este citta, care primeste forma tuturor starilor psihice potentiale. Un alt element important al acestui system il constituie descrierea regulilor unui antrenament psihologic orientat. Unele trepte ale ei contin stapinirea de sine(asana), izolarea sentimentelor de influienta exterioara(pratiahara), concentrarea gindului(dharama), meditarea(dhiana) si starea de uzurpare(camadhi) – eliberarea de invelisul corporal. Yoga recunoaste existent unei finite absolute Isvara, care ajuta pe discipolii scolii sale in a izbuti sa-si elibereze sufletul din mrejele carmei si samsarei. 7. Scolile filosofice eterodoxe in India Antica. – nu accepta suprematia brahmii si autoritatea Vedei. Budism Prin sec. VI i.e.n, cind monopolul ideologic in India il detineau brahmanii, apare un reformator religios, Buddha, care se adreseaza la toate castele . Aceasta invatatura noua, buddhismul, a devenito religie care s-a raspindit mai ales peste hotarele Indiei, in China, Japonia, Tibet. Buddhismul este o religie ciudata, fara Dumnezeu, dar cu cu un sfint (Buddha) si 4 adevaruri sfinte: 1.Ce este suferinta? Nasterea este suferinta, si batrinetea, si boala, si moartea. Legatura cu ceea ce iubesti este suferinta, de asemenea si despartirea de ceea ce iubesti. Daca doresti ceva si nu-l ai – e suferinta 2.Cum se naste suferinta? Din pofta de placere, noutate, putere. 3.Cum se inlatura suferinta? Prin inabusirea acelei vesnic neindestulate dorinte de fericire, iar idealul este Nirwanam, adica fericirea prin renuntarea la lumea inselatoare sensibila. 4.Care este calea spre inlaturarea suferintei? Este credinta dreapta, gindirea dreapta, vorbirea dreapta, hotarirea dreapta, nazuinta dreapta si concentrarea dreapta. Buddhismul , care fagaduia tuturor o grabnica izbavire de suferinta, gasi un mare rasunet in popor, dar si o nemiloasa persecutie din partea Brahmanilor, ca si la crestini, iar adeptii lui fura nevoiti a fugi din India si a se imprastia in Tibet, China si Japonia, unde au ramas pina azi. Jainism – dualism intre suflet si material, omul cu sufletul poate controla esenta materiei.Omul decide ce e bine si rau.Eliberarea sufletului e posibila datorita ascenzei si infaptuirea faptelor bune.

Invatatura jainismului , in care speculatiile religioase se impletesc cu rationamentele filosofice, - proclama dualismul. Reprezentantii jainismului cred, ca omul cu ajutorul esentei sale sufletesti poate controla esenta materiala si o poate conduce. Numai omul singur hotaraste ce este binele si raul si la ce se refera tot, ce el intilneste in viata. Dumnezeu este doar sufletul, care cindva a trait intr-un corp material si s-a eliberat din mrejele carmei Eliberarea sufletului de sub influienta karmai si a samsarei este posibila numai prin intermediul ascezei si a infaptuirii faptelor bune Calea eliberarii sufletului de samsara – este grea si multifazica. Scopul consta in eliberarea personala, deoarece omul se poate elibera numai el singur, si nimeni nu poate sa-l ajute. Influienta jaianismului treptat scade, cu toate ca el se pastreaza in India pina astazi. Carvaca – curent filosofic materialist, neaga viata de apoi,legea karmei si samsarei. Omul e alcatuit din 4 elemente – apa,foc, pamint,are. In om nu se gaseste nimic ce ar supravietui dupa moartea sa, de aceea el trebuie sa foloseasca de viata reala, de primit tot ce ea aduce,laturile bune pot echilibra raul. Carvaca este unul dintre multele curente filosofice, materialiste din India antica, insa date despre viata si operele sale lipsesc completamente. Se presupune ca acest curent a fost intemeiat prin anul 500 i.e.n. Comun pentru toate directiile materialiste este principiul negarii vietii de apoi, legii carmei si a samsarei. Conform acestei teorii omul este alcatuit din 4 elemente- pamint, apa, foc si aer. Unindu-se ele formeaza corpul, organele sensitive sip e baza lor apare sufletul. Deoarece in om nu se gaseste nimic, ce ar suprevetui dupa moartea lui, reprezentantii carcavei vorbesc despre necesitatea folosirii de viata reala, de primit totul ce ea aduce cu constiinta ca laturile bune ale vietii pot echilibra raul si suferinta. Aceste idei erau orientate asupra sistemului de caste, cit si asupra autoritatii textelor sfinte. 8. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in China Antica. Legatura strinsa intre filosofie si mitologie. E reflectata in cele 5 carti (Biblia Chineza): 1.Cartea cintecelor(rezolvare a probl. etimologice), 2. Cartea ritualurilor(reglem.ritualuri religioase si incoronari). 3. Cartea istoriilor. 4. Cronicile statului Lu. 5.Cartea transformarilor – include 2 tip de texte: texte initiale formule pe carapace de br.testoasa, pentru rituale; texte de comentarii alc din 64 de hexograme, tot cu scop de magie. Ulterior s-au eliminat momentele de magie si subiectivism, transformind notiuni ce stau la Fundament Categorial Filosofic Chinez. În mitologia chineză se susţinea ideea apariţie cosmosului care întruchipa ordinea din haos. Existenţa nu este altceva decît perindarea ciclică a ordinii şi haosului. Cosmosul este compus din elemente ţi. Se disting 2 elemente radical contrare yanţi şi ynţi. Yanţi semnifică elemental pozitiv, luminos, active şi care este de gen masculine, yanţi este identificat cu cerul. Ynţi semnifică elemental negative, pasiv, întunecat de gen feminine. Yinţi este identificat cu pămîntul.

9.Scolile filosofice in China Antica. Conform filosofiei chineze cosmosul este în veşnică schimbare, transformare, izvorul schimbării îl constituie lupta dintre yanţi şi ynţi. În perioada înfloritoare a Chinei au existat peste 100 de şcoli filosofice, dintre care cele mai originale sunt: Confucianismul – conceptie antropocentrica, abordeaza probl.morale sau sociale. Idealul se gaseste nu in viitor, ci in trecut, cind comport.omului era determ.de norme morale. Legi morale cu scopul de a educa tinerii sa respecte obiceiuri si traditii, nu accepta elemente noi. Conceptul barbatului nobil, care se capata prin instruire si educatie. Principiile: umanism si respect fata de cei cu un rang mai inalt. Abordează problemele morale, problemele sociale nereflectind asupra problemelor cosmosului naturii de aceea concepţia confucianistă este antropocentrică. Însasi Confucius considera că idealul societaţii chineze se găseşte nu în viitor, ci în trecut atunci cînd comportamentul omului era determinat de norme morale si urmate de simţul dreptăţii, ruşinii, sovestei. În present aceste lucruri sunt pierdute, de aceea elaborează un system de legi morale ly, care au scopul de a educa tineretul în spiritul respectării obiceiurilor şi tradiţiei. Se consideră că prin aceste legiconcepţia lui Confucius este conservativă, care nu accepta elemental nou. Confucianismul elaborează conceptual bărbatului nobil. Nobletea nu este o insusire transmisa prin ereditate, ea poate fi capatata prinn instruire si educatie. Principiile barbatului nobil sunt jăni(umanismul) şi seao(respectul fata de cei mai invirsta , fata de mama, surori si cei care ocupa un rang mai inalt in ierarhia sociala). Daoismul -in centru se afla natura,cosmosul si omul. Scopul gindirii consta in contopirii omului cu natura,caci el tot e o parte a ei, in spontana miscare. Ideea: invatatura despre dao,aidca calea,lege a lumii careia i se supun toate lucrurile,lege atit cosmic cit si etica. Dao este compus din 2 parti contrar opuse, una fara nume,care naste a 2a cu nume, Fiinta.Dao fara nume e inceputul la toate lucrurile existente,cer si pamint,pe acest dao e imposibil toti sa-l cunoasca,doar inteleptii. In central invataturii daoistilor se afla natura,cosmosul si omul, insa aceste inceputuri pot fi intelese nu pe cale rationala, dar prin patrunderea directa cu ajutorul notiunilor in natura existentei. Lumea se afla in permanenta miscare si schimbare, se dezvolta, traieste si activeaza in mod spontan, fara vreo cauza oarecare. Scopul gindirii in opinia daoistilor, consta in “contropirea” omului cu natura, deoarece el este o parte a ei. Ideea central a scolii daoistilor este invatatura despre dao, adica calea, vesnica lege de aspiratie spontana, de dezvoltare si disparitie a universului. Dao este o lege impresionala a lumii careia I se supun toate lucrurile si fetomenele naturii si a asocietatii , o lege atit de cosmic, cit si etica. Dao este compus din 2 parti contrar opuse, initial dao este neant din cauza ca n-are nume, daca le dam nume se preface in fiinta. Despre neant de poate vorbi numai negativ, neantul naste Fiinta. Deci un dao are nume si altul nu. Dao ce are nume apare din cel ce n-are. Dao fara de nume este inceputul la toate lucrurile existente, inclusive a cerului si pamintului, acest dao este mai principal cine il cunoaste stie multe, stie cauza

aparitiei lucrurilor. Insa pe acest dao este imposibil sa-l cunoasca toti, il cunosc numai inteleptii. Scoala nominalistilor- curent ce s-a orientat spre rezolvarea problemelor de limbajul exprimarii realitatii. Au cercetat relatiile dintre lucruri si exprimarea relatiilor,si corespunderea,corectitudinea denumirilor lucrurilor. E important lamurirea denumirii lucrului reiesind din lucru,nu pe baza semnelor senzitive. Scoala nominalistilor este un curont filosofic care s-a orientat spre rezolvarea priblemelor ce tin de limbajul exprimarii realitatii. Reprezentantii acestei scoli au cercetat relatiile dintre lucruri si insasi exprimarea acestor relatii, iar pe urma corespunderea rationamentelor si denumirilor lucrurilor. Scopul principal era de a cerceta problemele legate de corectitudinea lucrurilor. Ginditotii acetsei scoli atrageau atentia asupra necesitatii lamuririi denumirii lucrurilor, reiesind din insasi lucruri, si nu pe baza a numai unor semne sensitive. Legismul- invatatura in care sunt abordate problemele omului, statului si a societatii. S-a format in confruntari permanente cu idei de Confucianism timpuriu. Daca Confucianism din calitati morale, legism din legi,demonstrind ca politica e incomparabila cu morala. Au creat ideia statului despotic, toti egali in fata legii iar cirmuitor presus la toti unicul creator de legi. Cirmuitorul trebuie sa cunoasca bine psihologia oamenilor, metoda de influienta – recompense si pedepse. Este o invatatura etico-politica in care sunt abordate problemele omului, statului si a societatii. Legismul s-a intemeiat si s-a dezvoltat in conditiile unei confruntari permanente de idei cu confucianismul timpuriu. Daca confucianismul reiesea din calitatile morale, legismul accentua primordialitatea legilor, demonstrind ca politica este incomparabila cu morala. Scoala legistilor a creat conceptia statului despotic, bazat pe egalitatea tuturora in fata legii, cu exceptia cirmuitorului, el fiind considerat unicul creator de legi. In conceptia legistilor, cirmuitorul trebuie sa cunoasce bine psihologia oamenilor, pentru a –I putea guverna, iar principal metoda de influienta trebuie sa fie reconpensele si pedepsele. Moismul – omenie reciproca, folos reciproc. Fata de traditii trebuie de atirnat critic,caci sunt elemente si negative. Neaga ideia lui Confucius, precum careia omul trebuie sa se conduca de traditii. Atentia principal in invatatura acestei scoli este orientat spre problemele eticii sociale. Mo Di pune la baza conceptiei sale filosofice 5dea despre iubirea generala, si prosperare, a profitului reciproc. Obligatoriu pt toti oamenii in societate trebuie sa fie masura generala de omenie reciproca, toti trebuie sa se gindeasca la folosul reciproc. Reprezentantii moismului socot, ca fata de traditii trebuie de atirnat critic, deoarece in traditiile trecului exista si unele elemente negative. In aceatsa ordine de idei ei neaga invatatura lui Cofucius, conform careia in comportare omul trebuie sa se conduca de traditie. Invatatura maoista mai abordeaza si unele problem ce tin de teoria cunoasterii. Scoala naturfilosofica – abordarea problemei initiale ale devenirii si form.lumii. La inceput era ingramadire haotica de particule ian-ti si in-ti. La ciocnirea lor primim lumea ce o

cunoastem. Pt aceasta scoalafilosofica este caracteristica abordarea problemei elementelor initiale ale devenirii si formarii lumii. Se spune ca initial exista o ingramadire nebuloasa de substante cu character uniform, compus din particule material. Ele sunt de 2 feluri: unele au caracter pozitiv si se numesc ian-ti, altele au caracter negativ si se numesc in-ti. Ca urmare a ciocnirii acestor feluri de particule materiale se produc schimbari, astfel apare lumea cunoscuta de noi . . Ianţi semnifică elemental pozitiv, luminos, active şi care este de gen masculine, ian-ţi este identificat cu cerul. In-ţi semnifică elemental negative, pasiv, întunecat de gen feminine. In-ţi este identificat cu pămîntul. Alternanta dintre in si ian se numeste dao, adica calea, drum, si aceasta cale o urmeaza toate lucrurile. 10. Caracteristica generala a gindirii filozofice in Grecia si Roma Antica. Ca si gindirea altor tari, gindirea stiintifica greaca vine din mitologie, care mai apoi s-a divizat in gindirea religioasa si realista, stiintifica. Inteligenta grecilor care se caracterizeaza prin imaginea plastica si reflectia critica. Necatind la faptul ca Grecii imprumuta multe cunostinte de la popoare orientale,prin comert maritim, datorita reflectiei critice,ei supun cunostintele analizei continuie pina la dezvaluirea legii,ale ultimilor principiiale lucrurilor datorita carora si este fund. Stiinta. Specificul religiei grecilor care prin formalismul sau pune accentul pe rituale,de aia sufletul ramine liber. Libertatea gindirii constituieconditia pr.a filosofiei. Stiinta si-a propus problema evidentierii cauzei generale a aparitiei lumii, substantei cosmic, adica de a evidential substanta, din care isi iau viata toate fenomenele si procesele, din care apar toate lucrurile si in care se intorc prin disparitie. 11. Naturfilosofia si cosmologia scolii din Milet. Spre deosebire de mitologie care in fond este o serie de istorisiri legendare, filosofia incepe unde gindirea se defineste in propria sa natura atunci cind enunta principii abstracte, notiuni generale, care pot fi gindite independent de realitate, iar mecanismul realitati poate fi explicat prin aceste concepte abstracte. Acesti pasi de tranzitie ii fac primii filosofi greci: Thales, Anaximandru, Anaximene. Filosofii Grecii Antice toti erau cosmologi si fizicieni,cercetau tainele naturii si a cosmosului. Thales afirma ca inceputul tuturor lucrurilor este apa,totul iese din apa si totul in apa se descompune. Anaximandru considera c substantsa primara din care au aparut toate lucrurile este apeieronul(infinitul).Datorita temperaturii si rotatii, din apeieron sau format alte substante,apa aer foc pamint. Anaximene pune la originea lumii aerului,astfel incit dilatindu-se aerul se preface in foc,condensindu-se proportional se preface in apa,pamint,pietre. Filosofii au inaintat principii care pot fi percepute,din exemple din natura,iar Pitagora inainteaza un principiu abstract care poate fi doar gindit. Principiul cosmosului e

numarul si raporturi numerice. Filosofia din Milet,urm. intrebari : Cum din nimic apare ceva? 12. Filosofia lui Pitagora. Această filosofie se sprijinea pe ideea de număr. „numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” , adică numărul este un fel de paradigmă a cărei imitaţie sînt lucrurile.Numarul guvernau tot in lume. Au exprimat armonia muzicii in legi matematice. Gasesc armonia cosmosului(9 planete, 1 stea in centru). Cosmosul e finit. Problema : esenta cosmosului. Filosofia lui Pitagora era o construcţie despre o lume perfectă, în care raţiunea, frumuseţea şi armonia muzicală se bazau pe o ordine geometrică. Ea interesa pe mulţi pentru că scopul ei viza o viaţă bună aici pe pămînt şi o certitudine a nemuririi. Această filosofie se sprijinea pe ideea de număr. Numerele erau exprimate ca rapoarte şi aceste rapoarte guvernau totul în lume, de la zei pînă la oameni. Aristotel ne spune că în concepţia pitagoreică „numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” şi că „lucrurile constau din imitaţia numerelor” , adică numărul este un fel de paradigmă a cărei imitaţie sînt lucrurile. Considerind c muzika inobileaza sufletul,pitagoreicii sunt primii kare au dezvaluit legile matematice ale armoniei coardelor lirei. De al armonia muzicii ei au parkurs la cercetarea matematica a armoniei cosmosului. Datorita acestui fapt pitagoreicii intemeiaza ca exitsa 10 planete(nr 10 prezinta perfektiunea). In mijlok se gaseshte o planeta fok(soarele presupunem), iar in jurul ei se rotesk celelalte 9. In konceptia pitagorika kosmosul este finit. Prblema abordata de Pitagora shi de muzicienii sai este problema esentei cosmosului. 13. Invatatura filosofica a lui Heraclit: Logosul si dialectica. Materialist. Totul provine din foc,totul e in continua schimbare,stabilitatea e iluzorie, ”totul e intr-un flux” – Panta Rei. Materia lucrurilor se transforma continuu si sinurul lucru constant este forma, care poate fi exprimata in limbajul formulelor matematice. "Nici un om nu poate să intre în apa aceluiaşi râu de două ori, deoarece nici râul şi nici omul nu mai sunt la fel." Totul în univers şi societate se supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. ; a exercitat o constantă fascinaţie pentru Hegel, Marx, Engels şi Lenin.

14.Filosofia scolii din Elea. Intemeitor – Parmenide sau Xenofan. Denumirea şcolii provine de la colonia Eleea din sudul Italiei. Apoi, s-a spus că Xenofan prin scepticismul, prin teologia lui nu poate fi socotit întemeietor al spiritualităţii eleatice. Alte surse spun că „începutul învataturii eleatice vine de la Xenopfanes din Colophon” iar „Parmenide a fost elev al lui Xenopfanes”. Pentru eleaţi nu există nimic altceva decît Existenţa unică, indivizibilă, nenăscută şi nepieritoare, omogenă, nemişcată şi neexpusă dezvoltării şi transformării.Filosofii din Eleea au fost influenţaţi de pitagorism, numiţi uneori chiar „bărbaţi pitagoreici”. Teza lui Xenofan, totul este unu este de provenienţă pitagoreică.

Parmenide considera că schimbarea este o iluzie şi că totul este static. Exista doar present,nui inceput present,trecut viitor. Fiinta conceputa seamana sferei. Realitatea fizica – amestec de conflict: foc-pamint,cald rece; invariabila neschimbatoare,unica,constant. Realitatea=Ratiune. Omul: senzatii – variabil, ratiunea – invariabil. Parmenide evidenţiază legătura dintre gîndire şi existent. Gîndirea este identică cu obiectul gîndirii. Ceea ce nu există nu poate fi gîndit pentru că gîndirea are ca obiect ceva care există. Existenta este,Inexistenta nui. In realitate exista invizibilul,impermiabil. Lumea vizibila nu exista. Zenon sustine tezele lui Parmenide si cu metoda reducerii la absurd, Negînd realitatea plurităţii, Zenon arată că ea este contradictorie.Aporiile lui Zenon: segmentul divizat 2 la infinit – nu se sfirseste, desi unitarul nu poate fi divizat – contradictie.Ahile si broasca testoasa – ea mereu va fi in fata lui. Sageata despre zbor si ocuparea aceluiasi spatiu in fiece secunda – contradictie. Melissos sustine pr teze eleate si adduce arg noi pu Parmenide,dar intra si in contradictie. 15. Filosofia atomista a lui Leucipe si Democrit. Atomismul sau „Atomismus” este o teorie cosmologică, după care universul este compus din atomi (greacă atom indivizibil) atomii se credea sunt indivizibili şi nu se pot transforma niciodată. Elev al lui Zenon de Eleea, Leucip fondează după 450 î.Hr. la Abdera propria sa şcoală filosofică (Democrit i-a fost discipol). Consecvent materialist, Leucip este fondatorul teoriei atomiste, continuată apoi de Democrit, Epicur, şi Lucreţiu. Leucip intr-o carte de a sa aşează la baza macrocosmosului şi microcosmosului ca şi a perceperii umane, mişcarea atomilor, desfăşurată potrivit legilor mecanicii. Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul şi vidul, neantul - golul. Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate şi eterne, în continuă mişcare; din combinarea lor, iau naştere toate lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât şi sufletul uman). Democrit formulează teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat că forţa motrice a istoriei omenirii este nevoia, necesităţile oamenilor. Poziţia lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur şi decăderea permanentă a umanităţii. Eleaţii au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constantă şi imobilă, care nu poate fi sesizată decît de gândire, aceasta fiind singura modalitate care este există cu adevărat şi care se deosebeşte de schimbarea înselatoare a aparenţelor senzoriale. Pitagoreii au pregătit de asemeni drumul spre ideea că toate calităţile senzoriale trebuie să fie reduse la anumite relaţii numerice între formele corpurilor. Atomiştii au putut să formuleze, datorită acestor idei, un concept clar despre cum trebuie gândită materia ca ultimul fundament al tuturor apariţiilor. Cu formularea acestui concept, materialismul a fost desăvârşit ca teorie consecventă a apariţiei lucrurilor din materie. Pasul acesta a fost îndraznet şi cu urmări importante pentru istoria filozofiei şi a ştiinţei.

16.Invatatura filosofica a sofistilor. Sofistii sunt cei care invatau lucruri trebuincioase si practice pentru viata.Ei predau retorica si dealectica in scolile lor,care erau cu plata. Sofistii sunt primii care inainteaza problema cunoasterii: Cum omul cunoaste universal? Protagora va da o prima dezlogare a problemei gnosiologice. El sustine ca nu exista nici bine, nici rau, nici adevar, nici eroare.Nu avem cunostinte general obiective. Cunostintele depind de om, depind de constitutia simturilor lui. Senzatiile sunt relative. Deci cunostintele sunt subiective si relative. Sofistii alcatuiesc cotitura radicala in problema filosofiei. Daca pina la ei in cunoasterea cosmosului este cunoscut atunci cu sofistii cunoastere omului duce la cunoasterea cosmusului. 17. Invatatura filosofica a lui Socrate. ”Cunoaste-te pe tine insuti” In om este constant si etern – ratiunea. Problema la Socrate –adevarul si metoda prin care o dezvaluim. Metoda – dialectica. Dialectica este alcatuita din: 1.Inductie, 2.Notiune, 3.Definitie. Adevarul se gaseste in ratiunea fiecarui individ, prin efortul cunoasterii trebuie sa il scoatem la lumina. Adevarul e cunostinta generala ce se gaseste in sufletul rational al individului.Scopul filosofiei sale este realizarea fericirii. Activitatea lui era îndreptata nu spre a transmite la alţii cunoştinţele sale, ci la căutarea adevărului împreuna, la bază stătea convingerea câ există o normă care este mai mult decit individul şi anume ea trebuie găsită prin discuţie. Activitatea lui Socrate decurge în formă de dialog, în decursul careia prin intermediul criticii reciproce şi a scliimtului de opinii trebuie găsit ceea, ce trebuie să recunoască toţi. Socrate crede intr-o lege a raţiunii care determină adevărul. Socrate socoate că adevărul nu se găseşte in lucruri, ci în concepte. nu studiul lucrurilor, ci a ideilor. adevărul lucrurilor care există, ci nu insasi lucrul care exista. Adevarul devine esenţa conceptului, principiul lucrurilor. Pentru a ajunge la adevăr socrate considera, ca trebuie de definit conceptul. Primul moment este destrămarea opiniilor, mai ales a sofiştilor, către care se adresează. Pentru aceasta el foloseşte ironia - arta de a pune intrebâri si de a-1 sufoca in contradicţii pe interlocutor. Al doilea moment el se stăruie să definească ideile generale valabile pentru toate cazurile posibile. Se poate spune câ Socrate a fondat metoda inductivă in ştiinţă şi a definiţiei generale. 18. Filosofia idealista a lui Platon. Platon sustine ca omul e unitate materiei si a sufletului,care inainteaza urmatoarele clasificari: -suflet vulgar(domina afectele) -suflet curajos(itejia) -suflet intelept(ratiune) Aceste tipuri de suflete le corespunde: mestesugarilor,tarani; militarilor; filosofilor.

Platon inainteaza conceptul statului ideal. Armonia in societate se va instaura cind fiecarui tip de suflet ii corespunde locul ocupat in societate ale individului.P/u depasirea nedreptatii sociale treb introdus – totul sa fie comun,pina la femei si copii.Si statul sa fie guvernat de barbat drept – filosof. 19.Problema cunoasterii in filosofia lui Platon. El inainteaza problema adevarului si a metodei.Metoda prin care dezvaluirea adevarului – dialectica.Daca la Socrate dialectica – calea care porneste de la cunostinte singulare confuze la generale si clare, la Platon dialectica e calea prin care ne ridicam de la cunostinte subiective relative la cunostinte generale esentiale statice numite IDEI. Ideile – cunostinte generale, obtin statut de exist. obiectiva intr-o lume separata – Lumea Ideilor. Avem 2 lumi: - Lumea lucrurilor singulare – relativa,subiectiva. Lumea ideilor – esentiala supraimpirica, statica, eterna. Lumea ideilor include un sistem ierarhic de la cele mai simple la idei pina la cele mai superioare(BINE). Binele este principiul echitatii fara de care nu poate fi ordinea. Cunoasterea ideilor nu poate fi directa. Dupa Platon exista totusi o putere prin care se intrezareste ideea pura. 20. Sistemul filosofic al lui Aristotel. Aristotel e primul filosof care a intocmit clasificarea stiintelor: St.teoretice(Filosof, Mate,Teolog); St.practice(Politica,Etica); St.poetice(Artele, Poezia). Unul din punctele dc bază ale filosofici lui Aristotel este tendinţa de transformare a filosofiei socrato-platonice de concepte intro teorie care a explica lumea fenomenelor. Aristotel a înteles că teoria ideilor creată de Platon pe baza filosofiei conceptuale ale lui Socrate nu-i in stare să explice fiinţa (existenţa). Cauza principala a acestui eşec, constată Aristotel, este tendinţa de atestare a lumii ideilor cu o existenţă deosebită de lumea senzorială. după părerea lui Aristotel, sunt identice. Cu aceasta Aristotel începe critica teoriei, deci şi a filosofiei lui Platon. argumente: Ideile lui Platon sunt pur şi simplu copii ale fenomenelor şi nu se deosebesc de ele prin conţinut. Aşa cum Platon a separat lumea ideilor de lumea fenomenelor, atunci lumea ideilor nici decum nu poate explica ori ajutora existenţa lucrurilor. Afirmind ca ideea este şi esenţă şi non-esenţâ în ac;laşi timp (esenţă pentru lucruri şi ideile particulare şi non-esenţâ pentru ideile generale), Platon nimereşte în contradicţie. Creind metafizica sa, Aristotel pune problema reunirii celor două lumi separate de către Platon. El socoate, că aşa o unire, contopire :;e petrece în iucruri (adică în unul), care conţin atît esenţa cit şi temporarul. In lucruri, in devenire se petrece contopirea formei (ca un moment ideal, ca o esenţă) cu materia (corporarul). Forma există real, iar materia numai ca posibilitate. Pentru a explica acest moment foloseste activitatea tehnică. Un olar pentru a confecţiona un ulcior ia o Bucata de lut (adica materie), căreia, în principiu, i se poate da orişice forma. Forma este

dată de olar. Materia este doar posibilitate de a se formaliza. Iniţial pentru Aristotel exista două extremităţi: forma formelor si materia primara. Obiectile insa sunt simbiozul materiei şi al formei. De aceea lumea prezintă o ierarhie, unde în partea de jos este materia neoformata, apoi diferite clase dc obiecte, în care de acuma s-a realizat forma. Iar in partea de sus se găseşte forma formelor, care, pe de altă parte, este Dumnezeu. Metafizica lui Aristotel – este stiina despre cauzele sau principiile fundamentale a existentei,analizeaza 4 principii: -Pr. formal- Forma existentei. -Pr.material – Materia existentei -Pr. eficientei – Miscarea lucrului -Pr. final – Scopul existentei lucrului. Aristotel subordoneaza primile 2 principii primilor.La inceput exista material nedeterminata, lipsita de forma / forma lipsita de continut fara materie. Dzeu nu creeaza ci o ordoneaza,el ramine static. Pu formarea lucrurlui trebuie unita forma(element active) si material(element pasiv). 21. Problema omului si a sufletului in filosofia lui Aristotel. Omul după părerea lui este o fiinţă socială, compusă din trup şi suflet. Sufletul se concepe ca formă organizatoare, care dă sens şi orientare vieţii. Suflet posedă toate fiinţele vii. În suflet evidenţia trei tipuri: vegetală(are insusirea de asimila substantelenecesare pu existenta) animală/senzitiv(include insusirile sufletului+miscarea si orientarea in spatiu) şi raţională(include insusirile anterioareplus gindirea rationala). Omul este fiinţă raţională, predestinat pentru viaţa în comun, numai în societate se pot forma calităţile lui morale. 22. Scolile filosofico-etice antice: stoicismul, epicurismul, scepticismul si eclecticismul. Stoicism fondată de Zenon din Chitium, reprezentanţi au fost Cleanf, Crisipp, Seneca, Marc Aurelius. Ei considerau filozofia ca um “antrenament” în întelepciune. Principalul conţinut şi metodă pentru ei era logica. Fizica era considerată de ei ca filozofia naturii, etica – filozofia vieţii. Ei critică epicurismul deoarece abuzul de plăceri duce la partea contrară – neplăceri. Scopul vieţii – de a trăi în concordanţă cu natura şi virtutea. Omul trebuie să se supună ordinii cosmice, el nu trebuie să dorească aceea ce nu-i în puterea lui. Idealul stoicismului – liniştea netulburată (ataraxia), toleranţă. Fericirea constă în aceea ca să nu doreşti nici o fericire. Stoicii socoteau că soarta îl conduce pe acel care de bunăvoie se supune ei cu forţa îl tîrîe pe acel care neraţional şi nechibzuit se împotriveste ei. Etica stoicismului este refuzul conştient de totul şi o împacare conştientă cu soarta. Ea abate atenţia omului de la problemele lumii exterioare şi o orientează spre lumea internă. Numai în sine omul poate găsi principalul şi unicul sprigin. Epicurismul – fondata de Epicur .Reprezentanţii acestei şcoli au fost Metrodor, Ghermarh, Polistrat, Filodem, Lucreţius ş.a. Epicur dezvoltă o teotie despre realitate conform căreia toate lucrurile sunt alcătuite din atomi şi vid. Însa el a devenit vestit prin concepţia sa etică care se sprijină pe fizică şi epistemologie. Epicur considera că filozofia este o învatatura despre întelepciune, iar întelepciunea este un mod de viaţă moral. Etica lui Epicur poate fi apreciată ca

hedonism. El considera că scopul vieţii şi binele suprem este fericirea (evdemonia). Ea se atinge prin satisfacerea necesităţilor naturale, prin delectare şi atingerea liniştei netulburate a sufletului (ataraxia). Aceste cerinţe morale el le considera naturale, care reese din esenţa umană. Epicurismul nu întotdeauna a fost înteles corect. Mai des această concepţie era interpretată superficial ca o teorie despre plăcerile corporale nelimitate. Aceasta şi concepţiile ateiste au provocat ostilitate şi critică aspră din partea stoicilor, scepticilor şi altor filozofi a epocii elenismului. Într-adevăr delectarea despre care vorbeau epicuriştii era o dispoziţie moderată a sufletului, o linişte nobilă şi echlibrare raţională. Filozofia epicurismului este o activitate care duce la o viaţă fericită a omului. Scepticism a fost fondată de Pyrrhon. Reprezentanti a acestei şcoli au fost Timon, Aenesidem, Sext Empiric. Ei puneau la îndoială verdicitatea oricărei cunoaşteri. La scepticism au dus ideele despre caracterul schimbător al lucrurilor (Heraclit – panta rei), caracterul relativ al obiectelor percepute, lipsa unui criteriu suficient ce ar îndreptăţi alegerea între două judecăţi contrare. Lucrurile nu le puten cunoaşte. Nici cunoaşterea senzorială, nici cunoaşterea ratională nu ne dau cunoştinţe adevărate. Despre lucruri nu se poate face nici o concluzie, deci trebuie de obţinut de la orice judecăţi. Iar aceaste va duce la o linişte netulburată (ataraxia) şi lipsa de suferinţe (apateia). Aenesidemos formulează zece obiecţii (tropi) ce argumentează scepticismul, argumente contra judecăţilor despre realitate: că lucrurile sunt diferite, unul şi acelaşi lucru poate să provoace diferite efecte; că oamenii sunt diferiţi şi despre unul şi acelaşi lucru pot face diferite concluzii; organele de sinţ ale omului tot sunt diferite; obiectele se percep în diferit mod în dependenţă de starea omului etc. 23. Scolile filosofico-religioase antice:neopythagorismul si neoplatonismul. Neoplatonismul – ultima şcoală filozofică integrală, apărută în antichitate .Neoplatonismul se formează pe aceeaşi bază socială ca şi creştinismul. Asemănător celorlalte şcoli filozofice iraţionaliste din clasica tîrzie este manifestarea refuzului de la filozofia raţionalistă precedentă. Neoplatonismul este reflectarea specifică a degradării relaţiilor sociale pe care se baza imperiul Roman. Plotin este mai mult un mistic religios, teosof, decît filozof ori savant. El considera, că la baza lumii stă un principiu divin supranatural, suprasensibil, supraraţional – Unicul (sau Binele), care pătrunde materia (întunericul) ca lumina. Principiul divin există în trei ipostaze. Cel mai superior este Unicul, apoi urmează Ratiunea (inteligenţa) şi Sufletul. Natura este treapta inferioară a acestei iposteze. Sufletul este o punte de la divin la material. Neoplatonismul pune accent pe spiritual (Binele) ce duce la reprimarea a tot ce este corporal şi material (Răul), la ascetism. Plotin consideră că unica modalitate de a se apropia de principiul divin este extazul, care poate fi realizat numai prin concentrarea spirituală, meditarea şi reprimarea dorinţelor corporale. Neopytagoreismul - reinvie mistica si credinta religioasa in existenta Dumnezeului-unu si reinvie reinterpretarea mistica a numerelor.Ideea centrala este axata pe nemurirea sufletului si necesitatea mantuirii lui. 24. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Evul Mediu.

Pentru filozofia medievală este caracteristic: 1. Orientarea generală şi caracterul religios – teocentrism. Religia se bazează pe monoteism (în comparaţie cu antichitatea unde era politeism – fiecare localitate avea zeul său, fiecare profesie deasemanea avea zeul său, zeii erau cava obişnuit şi se găseau între oameni, în natură). In perioada medievală se realizează trecerea la un zeu unic şi puternic, care se ridică deasupre naturii. Dominaţia religiei şi bisericii (iar din sec XI biserica catolică formează detaşamente paramilitare care cu sabia şi focul întroduceau credinţa şi luptau cu păgînismul) a dus la aceea, că orice problemă era privită din punctul de vede re a religiei, se coordona cu învatatura bisericii. 2. Pentru filozofia medievală important era ideea creaţionismului – creării omului şi naturii de către Dumnezeu. Lumea este compusă din două părţi : lumea lucrurilor, naturii şi lumea supranaturală, divină. Adevărata lume este lumea divină. Ideea creării este temelia ontologiei medievale, iar ideea revelaţiei este baza teoriei cunoaşterii. Omul deasemenea avea o natură dublă: el avea ceva de la Dumnezeu şi era chipul şi înfatisarea lui, avea suflet, iar din altă parte el era animal raţional, fiinţă păcătoasă, sclavul dorinţelor şi pasiunilor sale. Trupul era ceva josnic şi tot ce era trupesc trebuia suprimat şi negat. Prin aceasta se lămureşte ascetismul care era mod de trai popular în acea perioadă. 3. Din teocentrism şi creaţionism reesă interpretarea simbolică şi alegorică a realităţii, concepţia religioasă obliga de a vedea în toate obiectele şi fenomenele lumii întelepciunea şi creaţia lui Dumnezeu. Spre exemplu, boala era interpretată nu ca proces patologic, ci ca o încercare ori pedeapsă. 4. Filozofia medievală purta un caracter retrospectiv, principala autoritate era antichitatea şi cu cît mai vechi, cu atăt mai important. De aici conţinutul ei scolastic. Suprema autoritate se considera cărţile sfinte, Biblia şi operele părinţelor bisericii. 5. În filozofia medievală maximal se excludea subiectivitatea din procesul creaţiei. Ultima se întelegea ca activitate inspirată de Dumnezeu, subiectul, individualitatea se ignora. Noi nu cunoaştem pe autorii multor icoane, sculpturi, biserici ş.a. Tot ce era subiectiv trebuia dat lui Dumnezeu. 6. Filozofia medievală nu era ceva abstract, rupt de realitate, ea avea un caracter sentenţios, propovăduitor, în ea este exprimat momentul instructiv. 25. Invatatura filosofica a lui A.Augustin. punctul de plecare in filosofia lui este scepticismul.El este in cautarea unui adevar absolute mai presus de orice indoiala.Dupa Augustin,filosofia si teologia in esenta lor sunt aceleasi,deoarece una este in cautarea intelepciunii,cealalta in cautarea fericirii prin intelepciune.El sustine ca adevarurile rationale sunt o confirmare a credintei,de aceea esenta filosofiei este exprimata:”intelege pentru a crede si crede pentru a intelege”.Credinta dupa Augustin care este confirmata prin ratiune,totusi este superioara ei. Care este acel adevar superior?Acesta este sufletul,impreuna cu simturile si gandurile sale.Dar care este valoarea unui astfel de adevar incarcerat in trup si care nu are iesire in afara?Acest adevar capata valoare numai daca printre ideile din suflet intalnesc si ideea de Dumnezeu Absolut. Dumnezeu este principiul existentei din nimic creaza

totul;Dumnezeu este principiul Binelui.Principiul Binelui este unul pozitiv.El confirma existenta,prezenta creatiei dumnezeiesti.Raul este principiul negative;este nonexistenta.Pentru ca lumea create sa nu se prabuseasca in nonexistent sau neant,Dumnezeu permanent o creaza. Problema de care este preocupat Augustin este problema fericirii omului.Sufletul este nemuritor,este partea divina in om.Sufletul nu preexista inaintea corpului,cum sustineau neoplatonicii,ci el este creat odata cu trupul.Creind omul dupa chipul si infatisarea sa,Dumnezeu i-a dat libertatea vointei,libertatea de a allege intre bine si rau.Omul prin Adam si Eva a ales raul-pacatuind.Astfel omul este privat in continuare de libertatea vointei,iar pacatul este fatal.Aici se impune o intrebare:”Cine are dreptul sa mantuiasca odata ce toti santem pacatosi?”fetele bisericesti printr-o viata monahala inchinata lui Dumnezeu. 26. Problema „universaliilor” in filosofia medievala. Probl.universaliilor – raportul intregeneral si singular Universaliile-notiunile generale,sunt generalul.Aceste dezlegari,rezolvari: 1.realizmul oficial sustinut de biserica catolika(in sensul lui Platon).Universaliile exista separat de lucrurile singulare inainte acestora in ratiunea sevina ca idei-modele dupa care Dumnezeu creaza lumea; Realism moderat (sensul lui Aristotel)universaliile sunt esentele din lucruri. 2.conceptualismul sustine ca universaliile exista dupa lucruri ca sensuri logice,concepte in ratiunea individului; 3.nominalismul sustine ca universaliile nu exista sunt cuvinte pe care le atribuim lucrurile ptr ale distnge.Existenta reala o au numai lukrurile singulare.Asa dar generalul nu exista ,exista doar singularul. Nominalismul este conceptia filosofica care din interior va contribui la distrugerea scolasticii.Negind existentsa universaliei a notiunilor generale ai neaga insasi existenta lui Dumnezeu. 27. Invatatura filosofica a lui Th. d’Aquino. Tomas d’Aquino a fost cel mai fidel al bisericii catolice.Autor a numeroase scrieri- comentarii asupra lui Aristotel,tratate si altor lucrari,traduceri.Spre deosebire de alti scolastici el vrea sa se impuna nu prin elanul emotiei,a unei pledori patetice,ci prin o sistematizare extrema a continutului. Rationamentul in materie de credinta – spunea d’Aquino – nu-si poate permite sa demonstreze adevarurile relevate,ci numai sa traga consecintele care pot si trebuie sa rezulte din cunoasterea lor.El admite teza aristotelica conform careia cunoasterea incepe de la simturi,pentru a sustine insa mai departe ca tocmai datorita ca intelectul incepe de la simturi,el este incapabil sa sesizeze existenta si natura divina.Tomas d’Aquino considera ca divinitatea a creat universul material,natura,din nimik,prin propria sa vointa.Natura formeaza o ierarhie in care fiecare treapta este “forma”treptei inferioare si “material”treptei superioare. Aborda tema Universaliilor, ca mai sus + 29. Gindirea filosofica in epoca Renasterii: caracteristica generala. Denumire care si semnifica sensul, intrebuintat in arte, arhitectura,literature…

Manifestarile Renasterii sunt prea bogate si variate pentru a se face definitia generala a acestei epoci.Renasterea este mai intii de toate o laicizare intelectuala a omenirii.Idealul Renasterii devine libertatea fata de autoritatile traditionale,libertatea in stiinta,in arta,in viatza morala,dezvoltarea omului intreg ca suflet si corp impotriva idealului medieval ascetic,care dezvolta numai spiritual si mortifica corpul.Viata peminteasca incepe a fi pretuita in sine,ca un bun,ca o valoare ,nu ca o pregatire pentru viatza “de dincolo”. De la teocentric la omocentric. Se incepe din nou studiul stiintei si curentelor filozofice stiintifice. 30. Invatatura filosofica a lui N.Cusanus. Nicolaus Cusanus este primul cugetator situat la rascrucea evului Mediu cu epoca moderna,de aceea si domeniul sau de activitate este intermediar intre filosofie si teologie. Prin latura teologica - ”teologiei mistice” . Dragoste pentru mistica neopythagoreica a numerelor, el aplica marimile matematice la realitate. Originalitatea lui Cusanus consta in modul cum el lamureste pe de o parte raportul dintre om si Dumnezeu,pe de alta parte raportul dintre Dumnezeu si Univers. Dumnezeu si omul – omul -> Dumnezeu = constiinta, care are trei trepte de perfectiune: 1.sensibilitatea-care reflecta confuz,adica prin simturi realitatea,esenta lucrurilor. 2.ratiunea-care intelege lucrurile mai bine,prin separarea elementelor lor 3.intuitia- o viziune nemijlocita care reuneste intr-un tot lucrurile si elementele separate de ratiune. Dumnezeu si Univers - Lumea este o desfasurare multipla a divinitati unice.Precum din numarul unu decurg toate celelalte enumere prin aditiune,tot asa multiplicitatea lumii sensibile,decurge din misterioasa Unitate suprema.Dumnezeu este stiinta,vointa si puterea,el este maximum,deoarece cuprinde totul,dar este si minimum,fiindca se afla in lucrul cel mai mic. 31. Conceptiile naturfilosofice ale lui N.Copernic, G.Bruno, si G. Galilei. N.Copernicus ginditor din perioada Renasterii.Intemeietorul unui nou sistem cosmologic si anume sistemul heliocentric (helios-soarele).Aceasta noua creatie este reflectata de marele savant in lucrarea despre miscare cailor ceresti si lucru ciudat.Conceptia lui Copernicus are o insemnatate epocala,ea a constituit un act revolutionar,prin care studiul naturii si-a proclamat independenta fata de Dumnezeu in fata religiei.Ea a rasturnat contrapunerea miscarii corpurilor ceresti celor pamintesti,formulate inca de Aristotel(geocentric) si sustinuta de scolastici. Giordano Bruno. conceptia coperniciana a naturii,al caror apostol devine.Insa este adevarat ca Copernicus desi inlocuise vechea sistema geocentrica printr-una heliocentrica,nu izbuteste sa depaseasca hotarele lumii.Bruno a afirmat ,sprijinit de Cusanus,infinitatea lumii.ca cosecinta insusi soarele situate de Copernicus in centrul universului se transforma intr-un astru,care se pierde in spatial infinit al lumii.Lumea este una,fiindca Dumnezeu este Unul,Dumnezeu este inima lumii.El este cauza ,principiul substratul unic,forta primordiala din lume. Galileo Galilei cel mai mare cercetator Italian al naturii.Vechea conceptie scolastica este pe deplin ruinata si

noua coceptie coperniciana este definitive intemeiata.Galilei datorita telescopului perfectionat in 1610 a descoperit satelitii lui Jupiter,inelul lui Mercur si Venus.Pentru Galilei cartea este inscrisa in cifre si figure geometrice,pentru a intelege natura este necesar de ai descoperi ordinea matematica,raporturile generale,legile.Dupa Galilei cauzele naturii sunt mecanice si necesare,nu niste puteri insufletite,care lucreaza arbitrar,asemenea omului, in vederea realizarii unor scopuri. 32. Caracteristica generala a gindirii filosofice in epoca Moderna. Fundamental filosofiei modern il constituie noua stiinta a naturii care care sa format in rezultatul fuziunii calculului mathematic cu experienta. Noua stiinta a naturii sfirseste conceptia teledogica si fundamenteaza o noua conceptie – conceptia mecanicista. Conceptia mecanicista - in natura domina ordinea reprezentarea de lege, iar legea universal si necesara a naturii este legea cauzalitatii. Noua stiinta a naturii este obiectiva, necesara, impresionala. Cunostinta nu sa mai inpune prin respectul autoritatii persoanei. Cunostinta moderna este rezulttul experientei masurate. Masurarea devine conditia principala a noii stiinte a naturii, prin ea se produce fuziunea calculelor matematice cu experienta. Intreaga stiinta anterioara cauta sa dezvaluie in natura substante oculante , magice. Pionerul stiintei modern este Copernic care a inaintat o fundamentare matematica a noii conceptii cosmologice-conceptia heliocentric. Filosofii moderni pun intrebarea”cum din fuziunea calculului mathematic si a experientei capatam o cunostinta obiectiva ”. pentru a raspunde la aceasta intrebare filosofii incep a analiza metodele de cercetare stiintifica, plasind problema metodelor pe tarimul teoriei cunoasterii, care devine problema principal a filosofiei modern. Procesul cunoasterii folosofiei modern se impart in 2 mari curente: 1.current empiric-izvorul unic al cunostintei este experienta 2.current rationalist- sustine experienta sub orce forma este subisctiva si relativa de accea ea nu poate constitui fundamental cunoasterii stiintifice. 33. Filosofia empirista a lui Fr.Bacon: metoda inductiva si teoria „erorilor”. Fr. Bacon formulaeza constient problema despre necesetatea elaborarii nei noi metode stiintifice de cunoastere. Bacon : filosofia - stiinta despre lumea reala, intemeiata pe cunoasterea experimental. El metioneaza ca sarcina suprema a cunoasterii consta in cucerirea naturii si perfectionarea vietii umane. In elaborarea conceptiilor sale el porneste de la experienta. Bacon deosebeste doua tipuri de experienta: “Rodnice”scopul - in ameliorarea conditiei umane; “iluminare” care urmareste cunoasterea legilor. Bacon elaboeaza conceptia “caracterul dublu” al sufletului uman. Filosoful deosebeste sufletul rational care intra in om datorita inspiratiei divine, al doilea tip- sufletul sensorial, are toate caracteristicile corporalitatii. In lucrarea “Noul Organon”sustine necesitatea reformarii stiintei prin reforma metodei. Noua metoda a stiintei dupa bacon etse experienta care se deosebeste de stiinei scolastica e carei metode este dialectica. Bacon infaptuieste o noua clasificare a stintelor : 1.memoria este temelia ISTORIEI, 2. Imaginatia este temelia ARTEI, 3. Ratiunea este temelia FILOSOFIEI.

In procesul cunosterii dupa Bacon constiinta infaptuieste unele erori, numiti idoli, pentru depasirea lor trebuia sai analizam si sai clasificam:1-idolii pesterii, 2- idolii pietei, 3idolii teatrului, 4- idolii tribului. Scopul stiintei dupa bacon este explicarea prin cauza. Cauza la bacon semnifica forma, caliatate.Prin aceasta notiune Bacon nu poate infaptui reforma stiintei, de accea el nu depaseste si ramine in hoatre stiintei scolastice. Dar meritul, pe care şi-1 atribuie Bacon lui însuşi este descoperirea unei noi metode de investigare ştiinţifică: metoda inductivă. Logica de până la Bacon, aşa cum fusese întemeiată de Aristotel, nu reuşise să descopere o metodă menită să ducă la cunoaşterea faptelor reale. Metoda logicii tradiţionale era o metodă de demonstrare, iar nu una de investigare. 34. Conceptiile filosofice ale lui J.Locke, G. Berkeley si D.Hume. Locke este empirist prin abordarea originii cunostintei. Dupa locke originea cunoasterii este experienta. Noi cunoastem cu siguranta marginile experientei ca rezultat al afectarii simturilor de catre lucrurile exterioare. Locke este impotriva teoriei ideilor inascute ale liu descartes. Constiinta unui nou nascut este lipsita de contunut este „Tabula rasa” pe suprafata cereia se inscriu cunostintele capatate prin experienta. Cunostinta numai la prima vedere pare directa, in realitate ea este indirecta cunostintelor, Locke distinde: 1- idei simple capatate prin senzatii-simt extern, 2-idei compuse capatate prin refletie-simt extern Asadar exista 2 izvoare de cunostinte-Senzatia si Reflexia, prin reflexie filosoful subintelege orce proces intern de cunostinta. Reflexia este insusirea de a oglindi propriile noastre operatii sufletesti. Ideile simple si ideile compuse nu sunt cunostinte pentru a deveni sunt prelucrate de ratiune prin: -comparare -abstractizare -denumire Daca marginile cunostintei sunt marinile experientei, atunci apare intrebarea care este valoarea cinostintei? In legatura cu aceasta subinfluienta filosofiei lui hobbs, Locke infaptuieste urmatoarea clasifiacare a insusirilor lucurilor: 1.Insusiri secundare- subiective care nu reflecta lucrurilo asa cum sunt ci felul cum sunt oglindite in noi(miros gust sunet) 2. insusiri primare obiective(Intinderea miscarea rezistenta) Locke fundamenteaza conceptia subiectiva, relativa a cunoasterii. El distinge lucrurilwe care sunt cunoscute si le numeste FENOMENEsilucrurile care nu sunt cunoscute si le numeste lucruri in sine. Locke distinge urmatoarele trepte de cunoastere: 1.senzoriala-cunostinta probabila despre lumea din jur. 2. treapta demonstrativa- cunostinta sigura directa. In dependenta de treptele cunoasterii distingem: a) Judecati demonstrativeb)

Judecati intuitive.

Matematica are judecati demonstrative care dau cunostinte sigure insa judecatile matematice nu pot fi aplicate la cercetarea lumii de accea amine o stiinta ideala. Dumnezeu este o judecata mijlocita de credinta. Prin credinta capatam incerdere in existenta lui dumnezeu, iar Dumnezeu este siguranta existentei lumiii.

George Berkley- dupa el cunoastem perceptie care este o cunostinta particulara, singulara, pe cind notiunea care este o cuostinta generala, nu este altceva decit o fictie a mintii, deci nu este cunoscuta . Noi cunoastem perceptia lucrurilor si nu insusi lucrurile. Orce lucru este un complex de perceptii. A exista inseamna a fi perceput, a fi perceput inseamna a fi in suflet. Lumea independent de sufletul meu nu exista ,chiar dacaar exista nu as cunoasste-o. Aceasta conceptie conform careie existenta sigura o are Eul si constiinta lui, poarta numele de solipsism. Se schiteaza in legatura cu aceasta o problema cauza cunostintei. Pentru a depasi solipsismul Berkley rezolva problema data in felul urmator : cauza are aceeasi natura cu efectul. Perceptia este de natura spirituala deci cauza ei trebuie sa fie de acceasi natura. Cauza cunostintei dupa Berkley este ratiunea divina, care impune in sufletul nostru idei despre lumea inconjutratoare. Daca locke sustine existenta atit a insusirilor secundare cit si celot primare , atunci Berkley le suprima si la reduce numai la cele secundare, subisctive. Berkley sustine: lucrurile nu exista in mod obiectiv ci numai in gindirea noastra. Noi nu avem si nu putem avea perceptii senzoriale ale materiei in genere , noi percepem numai lucrurile aparte fiecare perceptie prezinta suma senzatiilor aparte. Nu exista o idee abstracta a materiei. Ideile reflecta calitati date in perceptia subiectului. David Hume-dezvolta teoria empirista subiectiva a cunoasterii pina la forma extrema-SCEPTICISM. Fiind intrebat „Care este esenta Universului?”raspunde nu stiu. Dupa Hume cunoasterea autentica poate fi numai cea logica care este exprimata prin judecati necesare si obiective. Insa orce cunostinta este o cunostinta particulara a faptului siea se bazeaza pe experienta simturilor, iar aceasta este o cunostinta subiectiva-particulara, relativa.Asadar cunostinta capatata prin experienta simturilor nu poate fi fundamentalalogic si nu este o cunostinta autentica. Cunostinta logica este cea matematica insa judecatile matematice nu se refera la lucruri ci la raporturi dintre judecati de accea chiar daca matematica este o stiinta sigura ea nu poate fi aplicata in cunoasterea lumii. Dumnezeu care este esenta, cauza prima a existentei nu poate fi cunoscuta deoarece orce cunostinta este cunostinta lucrurilor –efectelor si nu cunostinta cauzei lor. Stiinta pe care reprezentantii empirismului doresc so fundamenteze prin dezvoltarea teoriei cunoasterii bazata in exclusivitate pe experiente divine . Concluzia empirismuluino cunoastere stiintificaa lumii nu poate avea loc. 35. Filosofia rationalista a lui R.Descartes : metoda deductiva si teoria „ideilor innascute”. El cauta sa fundamentezenoua stiinta in analogie cu stiinta matematica, care se inalta pe un fundament sigur axiomatic. Dupa descartes stiinta sigura este matematica deoarece obiectu ei este produsul pur al ratiunii este abstract ideal. De accea metoda matematic, deductia combinativa trebuie sa devina metoda generala a stiintei. Dupa descartes deductia matematica terbuie aplicata la cercetarea naturii, prin aceasta fundamenteaza mecanica. Aplicind deductia matematica la cercetarea celei mai generale insusiri ale materiei- intindereadescartes fundamenteaza o noua stiinta –geomertia analitica. Deductia matematica trebuie aplicata in filosofie in cercetarea existentei lui dumnezeu; omului. Aceasta intentie este nereusita, a fi depasita descartes apeleaza la metoda sceptica-indoiala. Totul este supis indoielii: siguranta cunostintelor fie chiar de matematica din sufletul rational ; siguranta existentei in exterior a lucrurilor,

a lumii.In procesul indoielii intilnesc un obstacol care este mai presus de indoiala si acest obstacol este insusi indoiala. Ce este indoiala? Este cugetare, gindire. Dar daca cuget inseamna ca exist. Prin aceasta capat siguranta existentei ca gindire suflet. Insa eu am nevoie de un criteriu care sami dea siguranta existentei unei lumi in afara constiintei. Pentru aceasta am nevoie, de un criteriu absolut care dupa descartes este existenta lui dumnezeu.”Care este originea lui dumnezeu?” Descartes spune : 1. Idei imaginare a caror origine este imaginatia –sunt ideale; 2. Idei senzoriale a caror origine este sinzatia –sunt confuze; 3.

Idei inascute.

Concluzia lui descartes este dualista : 1. Substanta materia- insusirea principala materia 2.

Substanta spirituala-gindirea.

Metodologia rationalista a lui Desartes nu neaga necesitatea diviziunii lumii in parti componente, dar dimpotriva, o presupune. Metoda propusa trebuie utilizata atit in cunoastrea stiintifica precum si in cea filosofica. Descartes propune o noua conceptie filosofica, in centru careia sa afla subiectul cugetator. Cautind izvorul, criteriul cunodtintelor adevarate asa cum au si facuto si altii descartes ajunge la concluzia ca aceasta nu trebuie cautat in experiment , dar in domeniul ratiunii, a spiritului uman. Conceptia a lui Descartes a reflectat necesitatile timpului in parte a oferit solutii problemelor lui, partial a deschis noi domenii si aspecte, care ulterior vor fi studiate si analizate . 36. Conceptiile filosofice ale lui B.Spinoza si G. Leibniz. Spinoza sustine ca supremul scop al existentei umane este fericirea , care consta in unirea cu Dumnezeu. Iar aceasta poate fi obtinuta prin cunostinta care are forma deductiei geometrice. Spinoza critica notiunea de substanta, din filosofia carteziana. Ea nu satisface cele doua criterii: 1. De a fi cauza lui-cauza sine insusi; 2.

De a se cunoaste si de a se explica pe sine insusi.

Aceste criterii sunt satisfacute de substanta unica Dumnezeu. In sistemul filosofic a lui Spinoza sunt aplicate: 1.Notiunea de atribut, care reprezinta insusirile esentiale a substantei, Dumnezeu. Din infinitatea lui Dumnezeu cu necesitate matematica etse dedus numarul infinit de atribute.Spinoza nu explica cauza ignorantei, dar reduce numaruk atributelor la doua: -materia -spiritul care au insusirile. 2. Notiunea de modus- ceea ce isi are cauza existentei sale in altceva; ceea ce existenta intrun fel si nu poate exista in alt fel. Lumea este o manifestare de modusuri. Fericirea care consta in unirea lui Dumnezeu poate fi atinsa prin constiinta care are 3 trepte in perfectiune crescinda:

-cunoasterea senzoriala care este confuza prin afecte. Aici natura domina asupra sufletului. Eliberarea se infaptuieste la celelalte doua trepte; -cunoasterea rationala, sigura si adevarata deoarece obiectele sunt notiunile care reprezinta insusirile esentiale ale substantei. Aici cunoastem lucrurile in legatura lor complexe si necesara. -intuitia- cunoasterea diirecta a cauzei prime. Cunoasterea lumiica efect necesar a substantei- Dumnezeu. Cunoasteea lui Dumnezeu insotita de dragoste altruista ne elibereaza de afecte si ne uneste cu Dumnezeu. Analizind omul ca parte componenta a naturii, spinoza subliniaza ca corpul si sufletul sunt reciproc independente, datorita independentei ontologicea doua atribute ale substantei. Aceasta idee se coreleaza la Spinoza cu tendinta materialista de explicare a activitatii de gindire a omului. Folosoful subliniaza ca gindirea omului depinde de starea corpului doar la treapta cunoasterii senzoriale. El sublinia ca cunoasterea senzoriala prezinta reflctarea neadecvata a obiectului. Despre religie Spinoza vorbeste in contextul eliberarii savantului. El sublinia ca religia trebuie sa ofere savantilor libertate deplina a gindurilor si a cercetarilor lor, afirmind ca morala adevarata si ordinea sociala se afla in pericol acolo unde religia si statul limiteaza libertatea savantilor. Un alt reprezentant este Leibniz. Filosofia sa este influientata: -de nominalism- sustinea existenta numai a singularului - reinvierea atomismului lui democrit -critica subst. Materia din filosofie lui Descartes, consecintele metafizice ale calculului infinitizimal. Leibniz critica notiunea de substanta , materia lui Descartes care are insusirea „intinderea”, iar de aici divizarea infinita a materiei si deci forma ei complexa. Dupa Leibniz substanta este simpla si nedivizibila. Acolo unde trece peste divizibilitate spatiala, ajungem la substanta simpla, nedivizibila spatiala, datatoare de spatiu, iar insusirea principala activitatea. In plan fizic aceste puncte sunt numite forte, in plan metafizic- MONADE. Prin introducerea notiunii de forta in fizica Leibniz rezolva cea mai dificila problema filosofica „Cauza miscarii” formind prin aceasta un compartiment al fizicii- dinamica. Miscarea este emanenta materiei. Monoda are insusire , activitate care este reflectare, gindire. Dupa Leibniz monodele se clasifica in dependenta de claritate: -monade confuze- caracterul materiei vii -monade confuze si clare –caracter animal -monade confuze, clare si aperceptive- caracter. Omului. Leibniz distinge monada monadelor-Dumnezeu, care are reprezentari aperceptive . Dezvoltarea rationalismului in filosofia lui Leibniz, atinge punctul extrem care este spiritualism, prin care se admite ca materiei ii este imanenta spiritul. Prin Leibniz se admite cunoasterea rationalaA PRIORI, libera de experienta. Orogonalitatea sistemului filosofic , elaborat de Leibniz este concentrata in afirmatiile:monadele sunt aspecte ale universului, fiecare include in sine univesrul intreg; nomadele nu lasa nimic in afara de sine.acest unul singur exista de un numar infit de ori si constituia numai unul din nesfirsitele aspecte ale realitatii vazute din puncte de perspectiva diferite. Aceste afirmatii explica fraza : monadele nu au ferestre si nu actioneaza unele asupra altora. 37. Caracteristica generala a gindirii filosofice in epoca Iluminismului.

Iluminismul prezintă un curent, ideologic şi cultural al gîndirii sociale, care reflectă lupta burgheziei timpurii şi a maselor populare împotriva feudalismului în perioada de trecere de la Evul Mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronunţau împotriva despotismului sistemei de caste, bisericii, fanatismului religios. Concepţiile despre natură, societate, stat, formele de guvernare; instituţiile statale, religia, etica şi normele etice, procesul de instruire şi educaţie – totul a fost supus unei critice aspre, unei judecăţi a raţiunii umane, fiind apreciate ca iraţionale, inutile şi, prin urmare, nevalabile, sortite la pieire. Iluminiştii cerea libertatea gîndirii ştiinţifice şi filosofice, optau pentru dominaţia raţiunii umane, laice şi a cercetărilor ce evidenţiau adevărul, realitatea aşa cum este ea, liberă de camuflarea misticismului. Întemeietorii iluminismului francez din sec. al XVIII-lea au fost Montesquieu şi Voltaire, ei au pus temelia acestei mişcări, fiind numiţi pe bună dreptate patriarhi ai ei. La sfirşitul anilor 40 ai sec. XVIII în Franţa a apărut o nouă pleiadă de iluminişti, generaţia a doua, cu mult mai radicali în concepţiile lor despre lume: La Mettre, Rousseau, Diderot, Holbach, Helvetius. Iluminiştii francezi s-au ridicat împotriva dualismului lui Descartes, au adus mult nou în comparaţie cu raţionalismul şi fizica acestuia, au atacat gîndirea metafizică a lui Spinoza, empirismul lui Bacon, sensualismul lui Locke, scepticismul lui Beyle, şi idealismul, folosind de la ei tot ce socoteau raţional şi de valoare. La Mettre, Diderot, Helvetius au negat concepţia creaţionistă în privinţa apariţiei lumii şi argumentau faptul că natura îşi are cauza în ea însuşi, că materia prezintă unica substanşă existentă veşnică ce stă la temelia ansamblului compus de fenomene ale naturii. Pentru iluminişti un interes mare prezentau problemele legate de istorie: sistema social-politică, formele de guvernare, omul, procesul de instruire şi educaţie, etica, religia, viaţa spirituală şi materială a societăţii.

38. Filosofia iluminista franceza: Fr.Voltaire, Ch. Montesquieu, D,Diderot si J.-J. Rousseau. Iluminismul prezinta un current, ideologic si cultural al gindirii morale, care reflecta lupta burgheziei timpurii si a maselor populare impotriva feudalismului in perioada de trecere de la Evul mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronuntau impotriva despotismului sistemei de caste, bisericii, fanatismului religios. Conceptiile despre natura, societate, stat, forme de guvernare; institutiile statale, religia, etica si normele etice, procesul de instruire si educatie – totul a fost supus unei critice aspre, unei judecati a ratiunii umane, fiind appreciate ca irationale, inutile, si , prin urmare, nevalabile, sortite la pieire. Fr. Voltaire Reprezentant de vaza a iluminismului francez, scriitor, filosof, psiholog. El cunostea bine operele predecesorilor si contemporanilor sai, mai ales operele lui Bacon, Loke, Hobbes, Descartes, prelungind traditiile lor. Succesele stiintelor naturale si a filosofiei, sustinea el, ne demonstreaza realitatea si obiectivitatea naturii, ca lucrurile, obiectele si sistemele, prezinta pur si simple diferite forme ale materiei. In continuare ginditorul arata ca corpurile si toate celelalte organizari materiale, sint alcatite din parti componente mai mici, si asa pina la atom, care nu poate fi distrus. De aici reiese principal concluzie filosofica, ca material nu poate fi nimicita, ca ea fiind active numai se transforma in alta forma. Ch. Montesquieu

El a studiat operele filosofilor din grecia si roma antica, din epoca evului mediu, renastere, moderne, si a contemporanilor sai. Montesquieu este unul dintre reprezentantii timpurii ai deismului francez desi accepta crearea lumii de catre Dumnezeu, argumenta faptul despre neamestecul acestuia in chestiunile ei de mai departe. Mare atentie dadea problemelor de caracter social. Studiind istoria el evidentiaza si rolul economiei, in viata societatii la baza careia sta munca Diderot Mare filosof al Iluminismului, Denis Diderot a contribuit prin erudiția sa debordantă și prin calitățile sale inovatoare la dezvoltarea a numeroase domenii. El avea certitudinea că numai erudiția poate să facă să triumfe rațiunea și astfel lumea să progreseze. Deja, odată cu Cugetări filosofice, în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie Scrisoare despre orbi, ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce direct la închisoarea. Potrivit lui Diderot, lumea, viața, gândirea aparțin materiei și evoluează singure, printr-o sensibilitate universală și fără nicio intervenție divină. Rousseau a considerat ca influenta civilizatiei asupra omului este nociva. A sustinut ca omul este bun de la natura, insa societatea il corupe. Proprietatea privata este cauza aparitiei statului si a inegalitatilor sociale intre oameni. Jean-Jacques Rousseau nu este adeptul conceptiei lui Aristotel, considerand ca sociabilitatea nu e o nota definitorie a naturii umane. Dupa Rousseau omul a suferit o transformare fata de starea sa primara sau originara « starea naturala », in care era fericit, egal cu ceilalti, bun fata de semenii sai , se raporta la adevarul din jurul sau mai degraba prin sentimentsi intutitie decat prin rationamente abstracte care nu fac decat sa ascunda si sa inhibe adevaratele sale intentii. Textul filosofic al lui Rousseau abordeaza problema omului sub aspectul devenirii sale in trecerea de la starea naturala la cea sociala. 39. Materialismul mecanicist francez in sec. Al XVIII-lea : J. Lamettrie, P.Holbach si Cl. Helvetius. Ei au activat in ajunul revolutiei burgheze franceze si ideologic au pregatit-o. Ei sustineau si argumentau principiul materialitatii lumii, a naturii si a societatii, ca materia prezinta factor primordial iar constiinta secund,ca insusire a materiei. Materia o substanta ce exista vesnic, nelimitat,fara sfirsit... holbach mentioneaza – Materia este tot,ceea ce exista si actioneaza intr-un fel sau altul asupra organelor e simt, iar calitatile le atribuim noi diferitor lucruri materiale. Materia o definesc ca o realitate obiectiva de sine statator,independent de subiect,de senzatii si reprezentari.Ideea este o copie,o amprenta a obiectului, sub actiunea carui asupra organelor de simt aparsenzatiile si perceptiile.Totul in natura se intimpla datorita interactiunii atomilor.

Natura nu necesita putere divina,ea singura are energia sa si capacitatea de creare, schimbare. Miscarea este vesnica ca si materia. Toate fenomenele,lucrurile,organismele se afla in legatura si conexiune.Conexiunea actioneaza peste tot, caracter universal si obiectiv. De nu ar fi aceasta conexiune,nu ar fi posibila existenta noastra. 40. Caracteristica generala a filosfiei clasice germane. Pe masura ce popoarele europene devin constiente de trecutul lor incepem sa avem o filosofie germane, engleza,fr,rusa… Caracteristica principal a acestor filosofii este concentrarea ca in Evul Mediu in centre universitare, filosofii fiind profi de filosofie. Intemeitorul F cl germ – Emanuil Kant. Însă ştiinţele naturaliste permanent cereau de la filosofie formularea şi justificarea metodelor generale de cunoaştere, formelor universale de gîndire. ,F pune în centrul cercetărilor sale omul, esenţa lui, modurile activităţii vitale şi de cunoaştere ale lui. Aseste probleme devin obiectul de studii a filosofiei clasice germane. din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltării gîndirii filosifice din acea perioadă. Filosofia clasică germană a fost ca o teorie germană a revoluţiei franceze. Pentru ea este caracteristic: * Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente. * Divizarea existenţei în lumea naturii şi lumea omului * Se studiază nu numai istoria umană, dar şi esenţa omului. Principala problemă este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali consideraţi în acţiunea lor istorică * Se subliniază rolul filosofiei în rezolvarea problemei umanismului * Înţelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii şi idei * Formularea dialecticii ca concepţie integrală 41. Im.Kant – fondatorul filosofiei clasice germane. În activitatea lui K. deosebim două perioade: precriticistă şi (după 1770) criticistă. În prima el se ocupă mai mult cu ştiinţele naturii, se manifestă ca astronom, fizic,geograf, scrie un şir de lucrări în care afirmă posibilitatea cunoaşterii fenomenelor naturii ce există ca atare. Kant formulează o ipoteză cosmogonică foarte importantă despre apariţia planetelor sistemului solar dintr-o nebuloasă primordială confrom legilor naturale. Perioada agnosticista,aici Kant e influentat de agnosticismul lui Humme. Humme sustine ca atit valorile cit si necesitatile sunt proiectii ale mintii umane asupra unei lumi valoric neutra. Perioada criticistă – este legată cu publicarea de către el a trei lucrări: Critici.În aceste lucrări el dă o analiză critică filosofiei precedente. Kant socotea că obiectul filosofiei teoretice trebuie să fie nu lucrurile, fenomenele şi procesele naturii, ci cercetarea activităţii de cunoaştere a omului, stabilirea legilor raţiunii umane şi limitele ei. Metoda lui Kant se numeste critica pt ca supune unei analize minutioase toata filosofia,pentru a dezvalui atit erori rationaliste, cit si neajunsurile empirismului.

42. Problema cunoasterii in filosofia lui Im.Kant. Cunoasterea e Aptiva,are structure,legi si principiile sale.Kant abordeaza una din cele m dificile probeme – problema dintre obiectul si subiectul cunoasterii. Subiectul c. – element al pr. Cunoasterii,care reflecta(cunoaste). Subiectul cun. – element activ. Obiectul c – element care e reflectat(cunoscut). Obiectul cun – elem pasiv. Problema de raport obiectiv/subiectiv o aborda Kant cu scopul de a dezvalui structura,natura si limitele cunoasterii. Adevarata filosofie dupa Kant e stiinta despre principiile cunoasterii stiintifice. Comparativ cu Copernic si miscarea pamintului pu a opri Pamintul, Kant opreste lucrurile pentru OM. Se modifica coraportul factor rational/sensorial.Izvoare de cunoastere: intuitia(senzatia),intelectul(ratiunea). Cunoasterea e rezultatul sintezei intuitiei si intelectului. Prin experienta dupa Kant obiectele ne sunt date prin ratiune,sunt gindite. Orice cunostinta isi are originea sa prima,insa nu orice cunostinta este dedusa numai din exp. Cunostinta stiintifica are si alt izvor care e activitatea ratiunii omului. Ratiunea pura se numeste ceea ce nu are nimic comun cu experienta. La nivelul intuitiei Kant distinge 2 forme apriori(necesare si universale) de gindire: 1.timpul(legat de senzatii interioare) 2.spatiu(legat de senz exterioare) . Sunt intuiti si nu notiuni. In gnosiologia lui Kant evidentiem urm notiuni fundam: -transcendent – ceea ce exista dincolo de experienta; - se refera la existent. - transcendental – ceea ce exista mai inainte si mai presus de expeienta, se refera la cunoastere si e presus si constituie conditia care face posibila cunoasterea. Dupa Kant distingem: - lucruri cum sunt in realitate – not. Noumen. -lucruri asa cum ne sunt date prin simturi – not. Fenomen. Lumea Noumenala exista obiectiv si independent si radical diferita de Lumea Fenomen care exista subiectiv. Noi cunoastem doar repr lucrurilor – fenomenul,iar noumenul ramine neatins. Noumenul a fost necesar pentru a arata ca cunostinta umana nu e absoluta ci relativa si limitata. Limitele cunoasterii – limitele experientei. 43. Morala lui Kant. Chiar daca noumenul ramine necunoscut,el deschide constiintei prin ratiunea practica. R PR se numeste deoarece reglementeaza actiunile omului, R PR presupune o lege morala si un scop. Legea morala dupa Kant deserveste datoria si are imperativul categoric „Lucreaza intotdeauna in asa fel ca maxima actiunii tale sa devina lege universala”. Prin ratiune pura nu a fost rezolvata probleme cosmologice. Stiinta nici nu dovedeste existenta lui Dzeu, nemurirea sufletului, nici nu o neaga,de aceea ramin deschise credintei. Unde se sfirseste stiinta,incepe credinta.