Raportul Comisiei Decembrie 1989

Motto: „Dădusem drumul boilor dar nu crescuse încă porumbul” (Dan SPĂTARU - atât motto-ul cât si titlul „ SCHIMBAREA” mi-au fost inspirate de interviul televizat dat de marele artist, cu câteva luni înainte de a trece în nefiinţă, în 2004)

SCHIMBAREA Precizare: Documentele de mai jos nu-mi apartin. Ele sunt proprietatea statului roman si apartin istoriei recente a neamului nostru. Am intrat în posesia lor, cu totul întâmplator, în anul 1997 când regretatul general mr. de cavalerie(r) Victor ISACEANU, paricipant la Marea Unire si combatant în al II-lea Razboi Mondial, aflat în anturajul maresalului Ion ANTONESCU, dar si a unor personalitati contemporane, decedat cu cîteva zile înainte să împlineasca venerabila vârsta de 100 de ani, mi-a înmânat mai multe volume printre care si xerocopiile Rapoartelor comisiilor senatoriale privind actiunile desfasurate în revolutia din decembrie 1989. Ca ofiter de informatii am înteles importanta lor, mai ales ca nici o entitate a statului român nu se grabea sau nu era interesata sa le faca oficializeze, desi fusese prezentate public, în Parlament. Le-am pastrat, nefiind clasificate si le-am conservat cu speranta ca într-o zi vor fi facute publice. Am încercat, în urma cu câtiva ani, prin intermediul unor distinsi parlamentari prahoveni, în mai multe rânduri, sa ajung la domnul senator Sergiu NICOLAESCU pentru a-l convinge sa faca publice , ca documente oficiale ale statului român, volumul I si II. Mi sa transmis ca este de acord fara publicarea volumului al II-lea, „OPINII SEPARATE” scrise de senatorul Valentin GABRIELESCU. Apoi, fara a mi se dea alte explicatii, mai multi „oameni de bine”(unii cu nume sonore ) m-au sfatuit sa stau în banca mea...

Anii au trecut si vad câte comentarii si discutii violente sunt pe marginea acelor zile însângerate din decembrie 1989. Prezenţa pe posturile de televiziune a unor distinsi domni, care interpreteaza în fel si chip spusele marelui disparut Sergiu NICOLAESCU (Dumnezeu sa-l odihneasca), scriu articole, carti si ies pe sticla pentru a se da importanti sau a cîstiga niste bani în plus, ma determina sa-mi asum riscul de a face publice munca acelor oameni care au facut parte din Comisiile de control privind evenimentele din 1989. Dar cel mai mult, consider ca aceste aspecte (vol. I si II) trebuie sa fie cunoscute de toti cetatenii ROMÂNIEI, spre cinstirea acelor compatrioti care au cazut la datorie, indiferent de ce parte a baricadei au fost, distribuiti aleatoriu în cea mai discutabila piesa dramatica contemporana! Este de datoria istoricilor sa prezinte, pe baza a cât mai multor probe, adevarul despre „SCHIMBARE”. Ca simplu cetatean, pun o întrebare principalilor regizori si actori ai acestei drame contemporane a neamului nostru: VA PLACE CUM ARATA ROMÂNIA DE ASTAZI SI CUM O LASATI GENERATIILOR VIITOARE ??????????!!!!!!!!!!!!!!!!! Sunt convins ca raspunsul va întâtzia sa apara atâta timp cât poporul roman înca nu a gasit de cuviinta sa ceara ceea ce i s-a promis si i se promite de 22 de ani, încoace: bunastare si demnitate. Doamne, ocroteste ROMÂNIA! Col (r). Prof. univ. dr.ing. Marian RIZEA Ploiesti - 07.01.2013

2

RAPORTUL COMISIEI SENATORIALE PRIVIND ACTIUNILE DESFASURATE ÎN REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989 VOL. I

3

Cuprins Cuvânt înainte Volumul I 1. Contextul intern si international în care s-au încadrat actiunile revolutionare din Decembrie 1989 2. Rolul si influenta mass-mediei internationale în declansarea si desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989 3. Timisoara - orasul declansarii Revolutiei Române din decembrie 1989 3.1. Scurt istoric 3.2. Unele date si informatii detinute de organele specializate ale judetului Timis premergatoare perioadei revolutionare din decembrie 1989 3.3. Desfasurarea evenimentelor 3.4. Operatiunea TRANDAFIRUL si actiunea VAMA 4. Bucuresti - etapa hotarâtoare pentru victoria Revolutiei Române 4.1. Scurt istoric 4.2. Actiunile revolutionare desfasurate în municipiul Bucuresti în perioada 16-22 decembrie 1989 4.3. Moartea generalului colonel Vasile Milea - ministrul apararii nationale 4.4. Bucuresti – dupa 22 decembrie 1989, orele 12.06 4.4.1. Evenimentele consumate în noptile de 22/23 si 23/24.12.1989 în zona Ministerului Apararii Nationale 4.4.1.1. Evenimentule în care a fost implicat Detasamentul 2 Parasutisti din U.M. 01171 Buzau 4.4.1.2. Incidentul în care a fost implicat detasamentul de studenti si cadre din Academia Tehnica Militara 4.4.1.3. Detalii referitoare la evenimentul petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 în care au fost angajate doua echipaje USLA 4.4.2. Incidentul de la Aeroportul Otopeni 4.4.3. Actiunile desfasurate la TVR începând cu 22 decembrie 1989 4.4.3.1. Forte participante la paza Televiziunii 4.4.3.2. Televiziunea Româna Libera la dispozitia multimii 4.4.3.3. Întâmplari traite de unii participanti

12 14 44 59 59 61 66 147 156 156 157 213 259 290 290 293 297 310 314 314 323 348 4

5. Evenimentele desfasurate în perioada 16-31 decembrie 1989 în municipiul si judetul Cluj 5.1. Descrierea cronologica a evenimentelor 5.1.1. Piata Libertatii: intersectia str. Napoca si Universitatii 5.1.2. Piata Libertatii: zona Anticariat - Catedrala - B-dul 30 Decembrie 5.1.3. Piata Mărăşti 5.1.4. Str. Horea - zona Metropol – Astoria 5.1.5. Str. Motilor - zona Fabrica de Bere 5.2. Constituirea coloanelor de manifestanti si actiunile acestora 5.3. Activitatea desfasurata de persoanele din conducerea judetului 5.4. Unele date extrase din raportul M.Ap.N. 5.4.1. Descrierea actiunilor fortelor apartinând M.Ap.N. 5.4.2. Descrierea actiunilor Garzilor Patriotice în municipiul Cluj-Napoca si judetul Cluj. Din Raportul M.Ap.N. 5.4.3. Actiunile Trupelor de Securitate. Material obtinut de la M.I. (Jandarmeria) 5.4.4. Principalele actiuni desfasurate de organele locale ale Securitatii judetului Cluj. Raport prezentat de S.R.I. 5.4.5. Principalele activitati desfasurate de organele de Militie ale municipiului si judetului Cluj. Din raportul prezentat de M.I. catre Comisia senatoriala 5.4.5.1. Perioada 16-20 decembrie 1989 5.4.5.2. Perioada 23-31 decembrie 1989 6. Evenimentele desfasurate în perioada 16-31.12.1989 în municipiul si judetul Sibiu 6.1. Consideratii generale privind situatia istorica, economica, politica si sociala a municipiului si judetului Sibiu premergatoare revolutiei din Decembrie 1989 6.2. Desfasurarea evenimentelor în municipiul si judetul Sibiu, în perioada 16 -31 decembrie 1989 6.3. Principalele actiuni desfasurate de organele locale ale Securitatii Sibiu (din Raportul S.R.I.) 6.4. Unele date cu referire la transportul TAROM 7. Evenimentele desfasurate în perioada 16-31 Decembrie 1989 în alte orase ale tarii 7.1. Evenimentele desfasurate în municipiul Alba-Iulia

356 358 358 368 373 374 381 387 392 414 414 437 439 444 447 447 453 455 455 457 490 500 503 503 5

7.2. Evenimentele desfasurate în municipiul Arad 7.3. Evenimentele desfasurate în municipiul Braila 7.4. Evenimentele desfasurate în municipiul Buzau 7.5. Evenimentele desfasurate în municipiul si judetul Brasov 7.5.1. Descrierea actiunilor fortelor, apartinând M.Ap.N. (din raportul acestui minister) 7.5.2. Descrierea actiunilor Garzilor Patriotice în perioada 16-31 decembrie 1989 (din raportul întocmit de M.Ap.N.) 7.5.3. Actiunile Trupelor de Securitate (din raportul Jandarmeriei) 7.5.4. Principalele actiuni desfasurate de organele de Militie (raport al M.I.) 7.5.5. Probleme rezultate din declaratiile si documentele privind aplicarea Planului unic de interventie pentru restabilirea si mentinerea ordinii publice 7.5.6. Consideratii privind desfasurarea evenimentelor la hotelul Capitol 7.5.7. Consideratii cu privire la actiunile desfasurate în municipiul si judetul Brasov în perioada 163l decembrie 1989 7.6. Evenimentele desfasurate în municipiul Constanta 7.7. Evenimentele desfasurate în municipiul Caransebes 7.8. Evenimentele desfasurate în municipiul Craiova 7.9. Evenimentele desfasurate în municipiul Lugoj 7.10. Evenimentele desfasurate în municipiile Hunedoara si Resita 7.10.1. Hunedoara 7.10.2. Resita 7.11. Evenimentele desfasurate în municipiul Turda 7.12. Evenimentele desfasurate în municipiul Târgu-Mures 7.13. Evenimentele desfasurate în municipiul Târgoviste 8. Unele consideratii privind dezinformarea si diversiunea psihologica si radioelectronica 8.1. Cu privire la actiunile de dezinformare si diversiune psihologica desfasurate în perioada evenimentelor din Decembrie 1989 8.2. Cu privite la actiunile tip diversiune radioelectronica ce avut loc în perioada evenimentelor din Decembrie 1989

505 536 547 553 577 588 596 601 604 623 626 629 636 641 648 649 649 655 661 667 671 678 684 712 6

9. Unele date privind retinerea, procesul si executia cuplului dictatorial (difuzarea filmului) 10. Unele date si informatii privind fenomenul terorist 10.1. Câteva opinii privind posibila implicare a spionajului sovietic în actiunile din decembrie 1989 10.2. Câteva opinii privind posibila implicare a spionajului sovietic în actiunile din decembrie 1989 10.3. Extrase din opiniile unor cadre medicale privind existenta teroristilor 10.4. Opiniile unor martori privind existenta teroristilor 10.5. Câteva consideratii de generalitate cu referire la fenomenul terorist 11. Propuneri Incidentul aerian în care si-au pierdut viata gl. Nuţă Constantin si Mihalea Velicu (Anexa la Raportul Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989) Anexe Volumul II 1. Opinia separata asupra contextului intern si international în care s-au încadrat evenimentele din decembrie 1989 – senator Valentin Gabrielescu 2. Timisoara – Declansarea Revolutiei din Decembrie 1989: senator V. Gabrielescu; senator I. Aichimoaie; senator Serban Sandulescu; senator Hosszu Zoltan, cu observatii 2.1. Introducere 2.2. Desfasurarea cronologica a evenimentelor: Ziua de 15 Decembrie 1989 2.3. Ziua de 16 Decembrie 1989 2.4. Ziua de 17 Decembrie 1989 2.5. Ziua de 18 Decembrie 1989 2.5.1. Fortele armate ale Ministerului Apararii Nationale 2.5.2. Actiunea fortelor de ordine – Militie si Securitate 2.5.3. Operatiunea TRANDAFIRUL 2.5.4. Actiunea VAMA 2.6. Ziua de 19 Decembrie 1989 2.7. Ziua de 20 Decembrie 1989 2.8. Ziua de 21 Decembrie 1989

726 733 747 753 756 760 773 776 777 815 853 853 862 862 867 869 874 894 897 900 901 905 908 913 921 7

2.9. Unele precizari 2.9.1. Perioada 16-22 Decembrie 1989 2.10. Ziua de 22 Decembrie 1989 2.11. Ziua de 23 Decembrie 1989 2.12. Ziua de 24 si 25 Decembrie 1989 2.13. Ziua de 26 Decembrie 1989 2.14. Zilele de 27-21 Decembrie 1989 2.15. Epilog 2.16. Concluzii Anexa nr.1. Proclamatia Frontului Democratic Român constituit la Timisoara Anexa nr.2. Rezolutia finala a Adunarii populare din Timisoara relativa la instituirea adevaratei democratii si libertati din România 2.17. Observatiile la capitolul „Timisoara” facute de senatorul Hosszu Zoltan 3. Opinii separate privind fenomenul terorist în Revolutia din Decembrie 1989 – senator Valentin Gabrielescu 4. Opinie separata privind retinerea, procesul si executia cuplului dictatorial – senator Valentin Gabrielescu, senator Hosszu Zoltan, senator Serban Sandulescu 4.1. Retinerea cuplului dictatorial 4.2. Luarea hotarârii de lichidare 4.3. Procesul si executia 5. Opinie separata privind solicitarea de ajutor sovietic – senator Valentin Gabrielescu, senator Ionel Aichimoaie, senator Hosszu Zoltan, senator Serban Sandulescu, senator Popescu Necsesti 6. Raportul senatorului Serban Sandulescu privind evenimentele din Decembrie 1989 6.1. Consideratii preliminare 6.2. Situatia dictaturii comuniste înaintea evenimentelor din Decembrie 1989 6.2.1. Situatia interna 6.2.2. Pozitia externa a lui Ceausescu 6.2.2.1. Înfiintarea unitatilor de comando subordonate Directiei de Informaţii a Armatei (DIA) 6.3. Date despre lovitura de stat organizata de o structura autohtona militara si civila

923 924 926 930 931 932 932 933 937 939 941 943 944 984 984 985 990 999 1013 1013 1016 1016 1026 1027 1028 8

6.3.1. Sursele de informare ale Comisiei 22 Decembrie 6.3.2. Scurt istoric al înfiintarii si al activitatilor puciste ale acestei structuri 6.3.3. Depozitia comandorului Radu Nicolae în fata comisiei (vezi anexa nr.2) 6.3.3.1. Consideratiuni succinte privind aceasta depozitie 6.4. Planurile si actiunile de sovietizare a României prin kaghebizare 6.4.1. Scurt istoric al actiunilor imperialismului rus si sovietic împotriva poporului român 6.4.2. Fundamentarea politicii imperialiste si a actiunilor militare rusesti si sovietice 6.4.3. Testamentul lui Petru cel Mare 6.4.4. Racolarea si pregatirea în Uniunea Sovietica de agenti KGB si GRU 6.4.4.1. Scurt istoric al activitatilor sovietice de spionaj din România, înainte de începerea razboiului 6.4.4.1.1. Depozitia generalului Stefan Kosztyal în fata Comisiei 22 Decembrie 6.4.4.2. Recrutarea si pregatirea de spioni în URSS în timpul razboiului 6.4.4.3. Recrutarea si pregatirea de agenti GRU si KGB în perioada 1948-1968 6.4.4.3.1. Dimensiunile recrutarii de agenti GRU si KGB în România 6.4.4.3.2. Criteriile de selectionare a celor recrutati de KGB si GRU 6.4.4.3.3. Politica dusa dupa 1964 fata de cadrele care au facut studii în URSS 6.4.4.3.4. Legaturi cu alte servicii de spionaj 6.5. Preliminariile evenimentelor din Decembrie 1989 6.5.1. Primele obiective ale comisiei de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989 6.5.2. Depozitia colonelului Dumitru Răşină 6.5.2.1. Stenograma audierii colonelului Rasina (vezi anexa nr.9) 6.5.3. Ultima întrevedere dintre Nicolae Ceausescu si Mihai Sergheevici Gorbaciov

1028 1029 1034 1034 1037 1037 1038 1039 1039 1040 1041 1042 1044 1044 1046 1047 1049 1050 1050 1053 1056 1056 9

6.6. Începe numaratoarea inversa pentru dictatura comunista 6.6.1. Pregatiri pentru salvarea dictaturii comuniste 6.6.2. Fortele care s-au luptat pentru putere în Decembrie 1989 6.6.2.1. Fortele pe care s-a bazat Ceausescu 6.6.2.2. Fortele pe care s-au bazat autorii loviturii de stat 6.7. Date succinte privind perioada 16-22 Decembrie 1989 6.7.1. Pregatirile de la Iasi 6.7.2. Rascoala populara de la Timisoara 6.7.3. Rascoale populare mocnesc în toata tara 6.7.4. Ziua marilor hotarâri ale lui Ceausescu – 17 decembrie 1989 6.7.4.1. Implicarea armatei în înabusirea iminentelor rascoale populare 6.7.4.2. Sedinta C.P.Ex. din 17 Decembrie 1989 6.7.4.3. Vizita la „marile constructii ale socialismului” 6.7.4.4. Un ordin cifrat publicat de Scânteia Tineretului 6.7.4.5. Vizita în Iran 6.7.4.6. Mitingul de la Bucuresti din 21 Decembrie 6.7.4.7. Luptele de la Intercontinental si Piata Romana 6.7.4.8. Omagiu poporului român 6.7.4.9. Fuga Ceausestilor 6.8. Razboiul urban de la Sibiu 6.8.1. Momentele semnificative ale evenimentelor de la Sibiu 6.8.1.1. O hotarâre cu consecinte tragice 6.8.1.2. Venirea „teroristilor” cu avionul „ROMBAC” la Sibiu 6.8.1.3. „Teroristii” veniti cu avionul ROMBAC erau la de la DIA 6.8.1.4. Semnificatia a doua momente de la Sibiu care spun totul despre natura ascunsa a evenimentelor din Decembrie 1989 6.8.2. Un caz tipic de combatanti ai unitatilor de cercetare diversiune ale DIA 6.8.2.1. Cei patru arestati din ziua de 25 Decembrie de la Sibiu 6.8.2.2. Incredibila poveste a disparitiei unei harti cu semne militare pe ea

1057 1058 1062 1062 1064 1066 1067 1068 1071 1072 1072 1072 1073 1074 1076 1076 1077 1078 1078 1080 1081 1081 1081 1084 1086 1089 1090 1090 10

6.8.2.3. Date din Dosarul 26/P/90 ignorate de Procuratura 6.9. Evenimentele de dupa 22 Decembrie 1989, ora 12.05 6.9.1. Formarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale 6.9.2. Prinderea Ceausestilor si procesul lor 6.9.2.1. Detentia Ceausestilor 6.9.2.2. Procesul si executia Ceausestilor 6.9.3. Rekaghebizarea României 6.9.3.1. Agentii GRU si KGB sa-i acopere trecutul 6.9.3.2. Ion Iliescu si KGB-ul 6.9.4. Razboiul electronic din Decembrie 1989 6.9.5. Activitatea Procuraturii si Justitiei legat de evenimentele din Decembrie 1989 7. Concluzii – senator Hosszu Zoltan 8. Cu privire la Raportul Comisiei Decembrie 1989 – Un punct de vedere – senator Gheorghe Raboaca 9. Opinie separata privind fenomenul diversionist-terorist în Revolutia din Decembrie 1989 – senator Adrian D. Popescu Necsesti Documente care nu fac parte din raport Relatări ale ofiţerilor din Tîrgovişte De ce nu au fluierat generalii în faţa lui Ion Iliescu? Teroriştii morţi Întâlnire CADA – Gelu Voican Voiculescu, 12 februarie 1990 (transcript) Întâlnire CADA – Petre Roman, 1 martie 1990 (transcript)

1092 1093 1095 1096 1097 1097 1099 1101 1104 1106 1107 1109 1114 1128 1165 1165 1174 1180 1183 1231

11

CUVÂNT ÎNAINTE La propunerea senatorului Sergiu Nicolaescu, prin Hotarârea Senatului României nr.11 din 16 iulie 1991, s-a aprobat constituirea Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 cu urmatoarea componenţă: Sergiu Nicolaescu - presedinte, Ionel Alexandru, Mihai Iacobescu, Mihail Neagu, Attila Verestoy si Mircea Voica. Prin hotarârile Senatului României nr.51/1992 si 15 din 22.06.1993 s-a aprobat continuarea activitatii Comisiei pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie, având o noua componenţă: Valentin Corneliu Gabrielescu - presedinte, Sergiu Nicolaescu - vicepresedinte, Ionel Aichimoaie - secretar, Ilie Platica Vidovici, Ioan Constantin Pop, Victor Apostolache, Serban Sandulescu, Mircea Vîlcu, Zoltan Hosszu, Popescu Necsesti, Gheorghe Răboacă ca membri. Actuala forma a Raportului Senatorial privind cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 a fost realizata pe baza datelor strânse si prelucrate în prima legislatura (6 secţiuni), completat si îmbunatatit cu informatii obtinute în urma cercetarilor si audierilor facute în cea de-a II-a legislatura, precum si pe baza documentarelor întocmite de M.Ap.N., M.I., S.R.I. si a Parchetului General. Redactarea acestui raport în prima faza apartine senatorului Sergiu Nicolaescu, ajutat de col. (r) Grigoraş Giorgian. Materialul realizat a fost prezentat membrilor comisiei care au adus completari sau si-au exprimat opinii personale, dându-si în final acordul asupra continutului acestuia. Totodata, în continutul 12

raportului au fost inserate si materialele întocmite în urma cercetarilor la fata locului, efectuate de grupuri de senatori atât în prima cât si în a doua legislatura. Astfel, o contributie de seama si-au adus prin întocmirea unor materiale documentate domnii senatori Serban Sandulescu, Mircea Vâlcu, Ion Pop, la sectiunile Sibiu, Cluj, Buzau; domnul senator Hosszu Zoltan, la sectiunile Timisoara si Arad; domnul senator Gheorghe Răboacă, la sectiunea Craiova; domnul senator Ilie Vidovici Plătică, la sectiunea Braila; domnul senator Ionel Aichimoaie la toate sectiunile, precum si contributiei aduse de ceilalti membri ai comisiei în îmbunatatirea continutului prezentului material. Acest raport se doreste a fi un material documentar perfectabil, care sa constituie pentru istorici si cercetatori, ca de altfel si pentru viitoarele parlamente o sursa de informare privind unul din cele mai controversate evenimente petrecute în România în acest secol.

13

1. CONTEXTUL INTERN ŞI INTERNATIONAL ÎN CARE S-AU ÎNCADRAT ACTIUNILE REVOLUTIONARE DIN DECEMBRIE 1989 Pentru o întelegere cât mai completa a evenimentelor din Decembrie 1989 ne propunem a începe acest raport printr-o situare a evenimentelor în contextul intern si international în care s-au desfasurat. Pentru a conferi rigoare demersului întreprins, am urmarit ca orice afirmatie ce se regaseste în textul raportului sa fie sustinuta de argumente verificabile sau date în planul faptic. Am selectionat si inclus cu prioritate în continutul raportului acele date ale caror evolutii ulterioare ale contextului social-politic intern si international confera o deplina autenticitate. De aceea, rezultatul stradaniilor noastre sa fie privit drept un material perfectibil urmând ca pe masura obtinerii unor noi dovezi sa fie completat si definitivat. Evenimentele ce aveau sa se declanseze în tara noastra la finele anului 1989, se înscriu în mod logic, în procesul general esteuropean aflat într-o derulare accelerata, supus principiului dominoului si unui destin implacabil al istoriei. Unul dupa altul regimurile comuniste din aceasta zona geografica se prabusesc, marcând pulverizarea tuturor elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic; dirijismul de stat excesiv centralizat al economiei, etc. Eliminarea acestor malformatii a fost în genere dorita si reclamata de toate centrele de putere ale politicii mondiale. Ceausescu, aproape singur, închistat în dogmele ideologiei sale „originale”, în megalomania sa paranoica, într-un desantat cult al personalitatii, a ramas insensibil la toate semnalele exterioare, 14

incapabil sa recepteze corect sensul istoriei si prea putin dispus sa se adapteze progresului acesteia. Rezultatul - o izolare totala a tarii noastre pe plan extern, fara precedent în trecutul istoric al României. În interior, dictatorul a preconizat paleative pentru remedierea unor grave disfunctionalitati ale organismului economic si compensatii ridicole pentru lipsurile materiale în care se zbatea cvasitotalitatea populatiei tarii. Consecinta a fost accentuarea starilor de nemultumire în toate paturile sociale si radicalizarea sensibila a opiniei publice pâna la crearea unei stari pre-revolutionare, explozive, asa cum evenimentele ulterioare aveau sa o confirme. În receptarea sensului proceselor aflate în derulare pe plan european, un rol important credem ca l-au avut informatiile aflate la dispozitia dictatorului, obtinute de organele specializate ale statului cu atributiuni în domeniu. O buna parte a acestor materiale se afla în posesia comisiei si prin selectie le vom evidentia în cele ce urmeaza. La sfârsitul anului 1989, personalitati politice straine iau frecvent atitudini publice la adresa situatiei din România, unele dintre ele constituindu-se în tot atâtea avertismente la adresa dictatorului. În interviul acordat postului „Radio France International” la 24 noiembrie1989, consilierul prezidential sovietic Oleg Bogomolov declara: „Procesul care se desfasoara în prezent în unele tari din Europa de est are un caracter ireversibil si de generalitate. Anumiti conducatori politici pot sa nu fie constienti de necesitatea unor asemenea schimbari, dar viata însasi le-o va impune. De aceea eu privesc cu un anumit optimism evolutia viitoare a României.” (D.S.S./SIE nota 0086 / 27.11.1989). 15

La 10 octombrie 1989, dupa încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strassbourg, presedintele Frantei a lansat public urmatoarele idei: „... problema unor provincii cum ar fi Silezia, Mazuria, Prusia Orientala, etc. trebuie sa ramâna intangibila. În schimb nu trebuie sa se omita existenta divergentelor între Ungaria si România în problema Transilvaniei sau problema Basarabiei... Franta si URSS trebuie sa-si reia rolul de asigurare a echilibrului în Europa, asa cum au facut-o de secole”. Declarându-se în dezacord cu Întelegerile convenite la Yalta, a mentionat ca acestea au dus nu numai la divizarea Europei ci, mai ales, ”la consfintirea dominatiei continentului de catre SUA si URSS”. (D.S.S./SIE/nota 00288 din 12.12.1989). Buletinul de stiri al Casei Albe a publicat un interviu al presedintelui George Bush, acordat unor ziaristi americani, în care referitor la România se spuneau urmatoarele: „As dori sa vad unele actiuni si în aceasta tara... Nu stiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru ca este un om ferm si intransigent, ce cunoaste bine parerile mele despre democratie si libertate. Cred ca Alan Green a plecat la 29 noiembrie 1989 spre România si el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, presedintelui Nicolae Ceausescu. În orice caz vom încerca, dar va fi foarte greu.” Conform aceluiasi buletin de stiri al Casei Albe, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei si Canadei, Raymond Seitz, a declarat la o conferinta de presa tinuta la Washington urmatoarele: „Nu pot sa anticipez ce se va întâmpla în România. Este o tara insensibila sau imuna la toate schimbarile care au loc în Europa rasariteana. Ea are unele particularitati proprii. Situatia drepturilor omului este de-a dreptul deprimanta. Pentru moment nu exista nici un indiciu ca ceea ce s-a întâmplat 16

în mod atât de fericit si salutar în majoritatea altor regiuni din Europa rasariteana se va întâmpla si în România. Dar în orice caz „îi tinem pumnii”.(D.S.S./SIE/ Nota 277 din02.12.1989). Iata cum comenteaza doi americani, M.R. Beschloss si S. Talbott dupa cinci ani de la evenimente: „... S-ar fi putut ca Baker sa aiba si alte motive, în afara de dorinta sa de a pune capat varsarii de sânge. Statele Unite tocmai lansasera o invazie masiva în Panama, numita Operatiunea Cauza Justa, al carui principal scop era sa-1 înlature de la putere pe dictatorul statului, gl. Manuel Noriega, si sa-1 aduca înapoi, în Florida, pentru a fi judecat căci era acuzat de trafic de droguri. Baker i-a cerul lui Matlock telegrafic sa-i sondeze pe sovietici în legatura cu atitudinea lor în problema României. Când Matlock s-a dus la Comitetul Central si la Ministerul de Externe, unii dintre sovietici si-au pus întrebarea daca nu cumva americanii le întindeau o „cursa” sau încercau sa-i implice într-o „provocare”. Il suspectau pe Bush si pe Baker ca vor sa convinga Uniunea Sovietica sa se reîntoarca la genul de comportament, care cauzase atâtea necazuri în trecut (1954-1968). Apoi, daca fortele sovietice vor intra în România, Statele Unite vor condamna în mod public interventia. Sevardnadze nu cade în posibila cursa si îi spune de-a dreptul lui Matlock ca gasea sugestia lui Bush, nu sinistra, ci doar stupida. Era „categoric împotriva unei interventii din afara. Revolutia Românilor era treaba lor si a nimanui altcuiva. Orice fel de amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar transforma pe Ceausescu într-un martir”. 17

Citând situatia din Panama, Ivan Aboimov, unul din adjunctii lui Sevardnadze, remarca fata de Matlock cu nedisimulata amaraciune: „ -Se pare ca v-am transmis dumneavoastra Doctrina Brejnev!”. De fapt aceste declaratii, cât si cartea lui Gyula Horn, premierul ungar, care se referea tot la acest moment ori la ajutorul „maghiar”, dat poporului român în Decembrie 1989, vin sa confirme punctul de vedere al primei comisii senatoriale exprimat înca din anul 1991. În continuare, redam un articol din România Libera, semnat de domnul A.Vladimir, care probabil folosind diferite surse, a ajuns la aceleasi concluzii „...Putini stiu astazi, că eliminarea lui Ceausescu a fost pecetluita la întâlnirea Mitterand Gorbaciov de la Kiev, desfasurata cu câteva saptamâni înaintea declansarii evenimentelor din Decembrie. Imediat dupa '90, dl. Dan Amadeu Lazarescu, a dezvaluit ca în septembrie '89, fiind la Paris, cu ocazia unui Congres International de Istorie, a aflat de la Marcel Schapira (importanta personalitate a francmasoneriei românesti si internationale) ca Occidentul cazuse de acord cu Gorbaciov, asupra necesitatii eliminarii lui Ceausescu, si ca, în acest scop, fusese desemnat un general pentru aducerea la îndeplinire a operatiunii. Mentionam ca în vara lui '89, au avut loc în Ungaria câteva contacte între generali români si ofiteri ungari si sovietici. Astfel, desi ocultată de istoricii evenimentelor din decembrie '89, a avut loc o întâlnire între gl. Gusa si Karpati, ministrul apararii din Ungaria, ale carei detalii nu au fost facute niciodata cunoscute nici de o parte, nici de cealalta. În acelasi timp gl. Chiţac si gl. Victor Stanculescu, au vizitat si ei Ungaria, având - potrivit anumitor surse - o serie de contacte la cartierul general al Armatei Sud a U.R.S.S., unitate care-si avea statul major în Ungaria si misiunea de a asigura întreg flancul balcanic al U.R.S.S. 18

În cadrul Armatei Sud functiona si o unitate speciala SPETNAZ, a GRU, formata atât din militari specializati în cercetare-diversiune în spatele frontului cât si din civili - asa numitii „visautniki” pregatiti sa actioneze în teritoriu, deghizati în turisti, dupa ce anterior se familiarizau cu regiunea calatorind în grupuri de sindicalisti sportivi, fruntasi în productie, etc. De fiecare data când grupuri de „visautniki” soseau în excursii (recunoastere), acestia erau însotiti de ghizi translatori, asigurati exclusiv din cadrul rezidentei sovietice în tara respectiva, furnizati de ambasadele U.R.S.S. Niciodata de ghizi locali. Armamentul usor si aparatura de comunicatie sofisticata, dar portabila si lesne camuflabila, ale acestor „visautniki” a atras mai de mult atentia serviciilor secrete occidentale. Dupa mai bine de 10 ani de investigatii, acestia au descoperit, cu stupoare, ca „visautniki” sovietici, erau mai bine echipati decât unitatile cercetare diversiune din occident. Probabil ca de aceea a fost atât de sigur pe el Gorbaciov atunci când pe 20 decembrie 1989 a anuntat în mijlocul unei sesiuni a Sovietului Suprem: În urmatoarele 24 de ore în România vor interveni schimbari radicale. „Visautniki” erau la datorie în plina actiune semnalata peste tot. Se pare însa, ca era prea târziu. Revolutia începuse, Gorbaciov nu se înselase. Alt personaj politic la curent era Mitterrand.” Analizând fie si numai aceste luari de pozitie publice din partea unor asemenea personalitati, unde fiecare cuvânt este folosit doar dupa o atenta evaluare si cu o semnificatie precisa, nu poate sa nu surprinda intuitia ca „va fi foarte greu” sa se realizeze si în România schimbarile asteptate, ea prezentând unele „particularitati proprii” care exclud posibilitatea producerii unei „revolutii de catifea” într-o maniera similara celor din celelalte tari socialiste est-europene, iar viitorul apropiat avea sa confirme aceste previziuni. 19

România a fost nelipsita de pe agenda contactelor politicodiplomatice la nivel înalt si a frecventelor reuniuni ale unor organisme suprastatale, organizate în perioada de referinta: „Raportam urmatoarele informatii obtinute pe mai multe linii cu privire la întâlnirea dintre Bush si Gorbaciov: în cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA si URSS, organizate la initiativa sovieticilor, cele doua parti vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenta si elaborarea unei noi strategii comune care sa le asigure în continuare un rol dominant în toate problemele internationale... Sunt date ca URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obtinerii de ajutoare economice si financiare. Se urmareste stabilirea unui nou echilibru pe continentul european, care sa permita atenuarea treptata a diferentelor de sistem politic si economic între tarile socialiste si cele capitaliste….….” Din datele de care dispunem rezulta ca la întâlnirea dintre Bush si Gorbaciov ar urma sa se discute si problema exercitarii de noi presiuni coordonate asupra acelor tari socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale”, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineza, Cuba si România. Cu privire la tara noastra, Bush va releva ca statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restrictii în relatiile lor cu România si va solicita ca si URSS sa procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrarilor sovietice de titei, gaz metan si minereu de fier...În cadrul consultarilor din ultimele zile cu administratia de la Washington guvernele Angliei, Frantei, R.F. Germania si Italiei au insistat pentru ca fiecare dintre statele vesteuropene sa aiba un rol sporit în influentarea situatiei din Europa de Est, astfel încât sa-si asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în aceasta zona.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00275 din 01.12.1989) La întâlnirea dintre cancelarul Kohl si presedintele Mitterand pe plan mai larg „...s-a stabilit sa se intensifice aplicarea masurilor 20

elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evolutiilor din Europa de Est, îndeosebi prin sprijinirea constituirii unui front comun al fortelor de opozitie din tarile socialiste.” (D.S.S./nota SIE 00252/793/07.11.1989). Administratia americana a comunicat principalilor aliati din NATO „... evenimentele din Europa de est se desfasoara cu rapiditate, fiind necesara o coordonare si mai strânsa între statele membre ale Aliantei Nord-Atlantice pentru controlarea situatiei si accelerarea cursului favorabil intereselor occidentului. În acest sens trebuie sa se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale si o mai mare implicare a lor în actiunile de influentare a evolutiilor din diferite tari socialiste. SUA se vor concentra îndeosebi asupra situatiei din URSS urmând ca RFG si Marea Britanie sa se ocupe mai mult de problemele legate de R.D.G, Polonia, Cehoslovacia, iar Franta si Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria si România.” (D.S.S./SIE / Nota 00257/815 din 13.11.1989). (Asemenea informatii vor mai fi prezentate si pe parcursul materialului acolo unde se va simti aceasta necesitate.) „Prin initiativa de a convoca la Paris o reuniune de urgenta a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre ale Pietei Comune, presedintele francez urmareste sa promoveze unele din punctele de vedere ale Frantei în problema evenimentelor ce au loc în unele tari din Europa de est. Cu acest prilej partea franceza va insista pentru: - adoptarea unei pozitii unitare la nivelul CEE fata de evolutiile din unele tari est-europene, pornind de la premisa ca actuala conjunctura ofera conditii favorabile initierii de noi masuri de coordonare care sa permita obtinerea unor pozitii tot mai influente în statele respective; - implicarea sporita a tarilor comunitare în actiunile de destabilizare a situatiei din Europa de est si prevenirea realizarii 21

unor întelegeri separate între SUA si URSS privind impunerea unui nou echilibru pe continent care sa nu tina seama de obiectivele pe termen lung ale comunitatii vest-europene; - sustinerea tarilor din Europa de Est care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare limitate, cât mai ales prin determinarea adoptarii de catre acestea a unor masuri pentru extinderea aplicarii mecanismelor economiei de piata; - abtinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din est catre vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice si chiar conflicte sociale în Europa Occidentala si pe de alta parte pentru a se încuraja direct constituirea în tarile socialiste a unei „mase de manevra” formata din cetateni nemultumiti, pretabili la actiuni protestatare." (D.S.S./SIE/ Nota 00260 din 16.11.1989). Printre hotarârile reuniunii de la Paris a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre ale CEE „cu privire la tara noastra, în contextul pozitiilor concertate ale SUA si URSS, se are în vedere intensificarea actiunilor vizând crearea unor tensiuni interne, destabilizatoare prin folosirea unor stari de nemultumire si incitari în mediul minoritatii maghiare considerându-se ca în acest fel România ar putea fi determinata sa nu mai obstructioneze procesele ce au loc în est” (D.S.S./SIE /nota 00263/22.11.1989). Cu acelasi prilej, presedintele SUA, în discutiile purtate cu sefii de stat si de guvern ai tarilor NATO a prezentat în esenta urmatoarele: Pozitia pe care s-a situat Gorbaciov atesta ca URSS este dispusa sa faca în continuare concesii substantiale în majoritatea problemelor de interes pentru Occident. Ca urmare, statele NATO trebuie sa faca uz de toate posibilitatile si pârghiile de care dispun pentru a determina accelerarea procesului de reforme din Europa de Est.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00282 din 05.12.1989) 22

Masurile stabilite la astfel de reuniuni par sa se materializeze rapid, printr-o mare diversitate de mijloace si metode: „Din date certe rezulta ca dupa recenta reuniune la nivel înalt a NATO de la Bruxelles, guvernul Olandei preconizeaza urmatoarele orientari privind relatiile cu România: „.... intensificarea campaniei propagandistice de denigrare a realitatilor din România si stimularea prin toate mijloacele, inclusiv prin posibilitatile Ambasadei Olandei la Bucuresti, a elementelor protestatare din tara noastra; sprijinirea în continuare a organizarii în Olanda de manifestari antiromânesti, îndeosebi pe tema pretinsei nerespectari a drepturilor omului si a programului de modernizare a localitatilor; tolerarea pe mai departe a activitatii grupurilor iredentiste-maghiare din Olanda.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00286 din 11.11.1989) „Recent CIA a înfiintat o organizatie denumita „Trust Organization”, care îsi propune: încurajarea si sprijinirea miscarii de dizidenta în tarile socialiste; organizarea si dirijarea activitatilor informative în rândul emigratiei originare din aceste tari; initierea unor actiuni îndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigratiei sau al dizidentei. Organizatia nou-creata îsi are sediul central în California si filiale în R.F.G si Austria, activitatile fiind finantate de CIA si serviciile speciale ale tarilor membre ale NATO. Instruirea acestora este facuta de „un grup special constituit din foste cadre ale serviciilor de informatii din tarile socialiste, care au tradat, între acestea numarându-se si Pacepa. Printre actiunile considerate reusite ale lui „Trust Organization” este contributia adusa la destabilizarea politico-sociala din Polonia, Ungaria si R.D.G. Potrivit datelor ce le detinem, pentru viitor, organizatia îsi propune sa-si concentreze actiunile cu preponderenta împotriva României si Cehoslovaciei.” (D.S.S./SIE. Nota 00444/814 din 23

14.11.1989) În continuare vom face o scurta trecere în revista a unora din informatiile obtinute de organele de stat de specialitate în legatura cu fenomene semnalate în zone din imediata vecinatate a României: - „Ungaria actioneaza intens pe diferite canale, inclusiv diplomatice, în mod ascuns si descoperit, printr-o mare varietate de metode si procedee îndeosebi acoperite, în scopul destabilizarii situatiei politice interne din tara noastra, cu prioritate în Transilvania; - ....conducerea ungara mai actioneaza pentru internationalizarea problemei Transilvaniei, precum si pentru izolarea politica si economica a tarii noastre; - ....simultan cu provocarea unor demonstratii ale populatiei de origine maghiara din Transilvania, Ungaria are intentia sa provoace incidente la granita cu tara noastra care sa degenereze în conflict militar între cele doua tari, dupa care apoi sa ceara interventia unor tari ale Tratatului de la Varsovia, îndeosebi din partea U.R.S.S., cu scopul pentru asa-zisa împacare a partilor; - .... acest scenariu, Ungaria îl are în vedere sa-l realizeze cu stirea U.R.S.S. si cu sprijinul Austriei, precum si al altor tari.” (M.Ap.N. - telegrama 015771 din 09.12.1989). Actualele manifestari si demonstratii antisocialiste din Cehoslovacia au fost initiate si provocate si de catre minoritatea maghiara din Cehoslovacia... - .... în fruntea acestor demonstratii antisocialiste s-au aflat îndeosebi intelectualitatea si studentii cehoslovaci de origine ungara, care printre altele cer crearea unei provincii autonome ungare în Cehoslovacia (zona Bratislava, Nitra, Banska-Bystrica, iar la sud frontiera cu Ungaria); 24

- .... actiunile si demonstratiile minoritatii ungare din Cehoslovacia sunt sustinute propagandistic si material de catre Ungaria si de catre unele tari occidentale; - .... a rezultat ca Ungaria pregateste un amplu plan pentru initierea si provocarea de demonstratii ale minoritatii maghiare din tara noastra în unele localitati din Transilvania si chiar la Bucuresti; - ...pentru declansarea acestor demonstratii antisocialiste si antinationale în România, în scopul destabilizarii situatiei politice interne si realizarii pretentiilor ungare, Ungaria sustine propagandistic si material, inclusiv actiuni de spionaj si cu ajutorul altor tari; - ... Ungaria spera ca la demonstratiile mentionate mai sus sa fie atrase si alte minoritati nationale de la noi, chiar si români.” (M.Ap.N. - telegrama D.10-015201 din 29 noiembrie 1989 ora 14.30). - „Emigratia maghiara din Occident si cercurile guvernamentale de la Budapesta vehiculeaza cu deosebita insistenta, facând o larga popularitate prin mijloacele mass media, ideea reanalizarii în forurile internationale a statutului actual al Transilvaniei, urmarindu-se antrenarea etnicilor unguri din România la actiuni pentru crearea unui stat independent sau autonom. Actiuni diverse, deschise, de instigare la acte în sensul mentionat desfasoara mai multe organizatii nationalist-iredentiste, dar mai ales Uniunea Ardeleana din Ungaria, înfiintata în decembrie 1988 din initiativa unor intelectuali din tara vecina... În comunicatul dat publicitatii în ziarul propriu „Informatii ardelene”, în luna iunie 1989 de catre sus-numita organizatie, s-a sustinut deschis necesitatea întemeierii unui Ardeal independent, neutru si suveran. Gruparea este condusa de un parlament... având ca presedinte pe Imre Cscpela, economist iar ca vicepresedinti pe Bela Pomogats, critic literar, Erno Raffay, specialist în istoria Transilvaniei, Mathyas Bajko, ziarist si Janos Teleki, avocat. Ca presedinte de onoare a fost ales Peter Pali 25

Domokos, folclorist, specialist în etnografia secuilor si ceangailor.... Sub influenta unor organizatii nationalist iredentiste ca Fundatia Ungara pentru drepturile omului cu sediul la New York si Institutul ungar al Universitatii din Toronto, în Occident si Ungaria se desfasoara actiuni pentru crearea conditiilor de proclamare a Transilvaniei independente. Semnificativ este si faptul ca în vara anului 1989 în Ungaria s-a realizat o întelegere între Uniunea Mondiala Transilvaneana, filiala din R.F.G a acesteia si Uniunea Ardeleana din Ungaria, cu scopul de a actiona pentru urgentarea proclamarii autonomiei Transilvaniei si înglobarea acesteia într-o asa-zisa federatie de tip elvetian. Pe pozitie similara se situeaza Alianta mondiala a bisericilor reformate, biserica reformata si romano-catolica din Ungaria.... Tot mai des cetateni români de nationalitate maghiara, mai ales intelectuali, adera la ideea independentei Transilvaniei si atribuirea acestui teritoriu Ungariei.” (Dosar SRI / Nota UM0610, F.N., fila 62) -„Prin manevrarea gruparii autointitulate „România Libera”, se are în vedere organizarea în zona Ambasadei R.S. România de la Budapesta, în a II-a jumatate a lunii noiembrie a.c., a doua manifestari dusmanoase... în jurul datei de 15.11. a.c... si la 20.11. a.c... Uniunea Liber Democrata, Federatia Tineretului Democrat din Ungaria (Fidesz) si alte organizatii ungare de opozitie, împreuna cu asa zisa grupare România Libera au tiparit mai multe mii de manifeste cu continut ostil în legatura cu politica interna si externa a partidului si statului nostru si lucrarile Congresului al XIV-lea al P.C.R. Din informatiile de care dispunem rezulta ca se va încerca introducerea manifestelor respective în România pe diferite canale, îndeosebi prin intermediul echipajelor unor nave care circula pe Dunare, urmând a fi difuzate prin depunerea lor în cutii postale apartinând unor cetateni, precum si unor institutii sau 26

întreprinderi (lucru ce s-a si realizat). În Ungaria, exista preocupari pentru folosirea mai intensa a Televiziunii în vederea propagarii unor idei nationalist-iredentiste precum si pentru incitarea la activitati ostile a populatiei de nationalitate maghiara din Transilvania. În acest scop, cu sprijin financiar primit din partea lui Istvan Zolczak, cetatean brazilian de origine maghiara, se intentioneaza construirea unui releu TV în localitatea Bekecsaba care sa permita receptionarea emisiunilor de televiziune ungare pe o cât mai mare parte a teritoriului României. (D.S.S./Nolz 00420/782 din 04.11.1989.) - „În tara vecina (Ungaria n.n.) se afla în faza de reconstituire lojele francmasonice, actiune în care este puternic angrenat istoricul literar Pomogats Bela cunoscut pentru preocuparile sale nationalist-iredentiste cu privire la Transilvania. Se apreciaza ca s-ar urmari o reorientare a activitatii acestei organizatii si axarea ei pe probleme revizioniste. Ordinul cavalerilor de la Malta, cu ramurile sale catolica si reformata ce au sediul în R.F.G., desfasoara în prezent o intensa activitate în Ungaria prin intermediul unui anume Wagner si respectiv Ugron, reprezentanti care si-au stabilit sediul la parohia romano-catolica din Budapesta. Preocuparea actuala de baza a acestora este de a sprijini emigrarea persoanelor provenite din R.D.G. în R.F.G., dar se cunoaste ca în conducerea organizatiei se afla si elemente nationalist-iredentiste de vârf între care Vass Adalbert, presedintele „Uniunii Mondiale Ardelene” cu sediul în Florida. (Dosar SRI / Nota UM0610 F.N. fila 65) Selectam în continuare câteva din informatiile ce se refera la situatii si fenomene sesizate în interiorul tarii: - „Cercurile reactionare din Ungaria si, în primul, rând biserica reformata, manevreaza pe fostul preot Tökes Laszlo din Timisoara, antrenându-l în actiuni nationalist-iredentiste si antiromânesti. Înca 27

din luna iulie 1988 a fost instigat sa declanseze actiuni asa zis contestatare deschise, în scopul atragerii asupra lui a unor masuri din partea autoritatilor, care sa-i creeze „statut de persecutat pe criterii nationale si religioase”... La 20.10. a.c, cu prilejul controlului de frontiera efectuat asupra a doi preoti reformati din Debretin, s-a stabilit ca acestia au venit în tara special pentru a-l contacta si încuraja pe Tökes Laszlo. Asupra lor s-au gasit mai multe înscrisuri ascunse în plafoniera autoturismului cu care calatoreau, între care: - o lista cu întrebari adresate lui Tökes Laszlo de Forumul Democratic Ungar în legatura cu situatia sa si unele aspecte ale politicii partidului si statului nostru, în vederea folosirii materialului în propaganda antiromâneasca din exterior; - textul unei declaratii comune a reprezentantilor adunarilor bisericilor reformate de dincolo de Tisa si a organizatiilor Forumului Democratic Ungar din Debretin prin care este aparat Tökes Laszlo si se fac aprecieri ostile la adresa autoritatilor clericale si de stat din R.S. România; - o chitanta în original (se afla în xerocopie la dosar - n.n.) prin care Tökes Laszlo confirma primirea sumei de 20.000 lei însotita de o multumire în termeni religiosi. Înscrisul atesta ca actiunile sale sunt subventionate din exterior...; din date recente rezulta ca Tökes Laszlo este sprijinit si primeste indicatii inclusiv de la avocatul pensionar Ujvari Francisc din Cluj Napoca, cunoscut ca viziteaza cu regularitate Ambasada Ungariei din Bucuresti.” (Dosar SRJ/ Nota UM0610 F.N. fila 67) (Pe parcursul lucrarii, aceste informatii vor fi detaliate pe baza unor noi date ce au fost obtinute ulterior) - „Securitatile judetelor Cluj si Timis, actionând în cooperare, au stabilit ca cetateanul francez Eggs Michael în vârsta de 37 de ani, venit în tara noastra ca turist, este în realitate emisar al centrelor cultice reactionare din Occident, trimis cu sarcini informative si de incitare. În timpul sederii în R.S. România, cel în cauza a contactat 28

doua elemente de vârf apartinând fostului cult greco-catolic din Lugoj si Cluj-Napoca, încercând sa obtina date privind pozitia si atitudinea lor si a celorlalti deserventi fata de orânduirea sociala si de stat din tara noastra, relatiile cu autoritatile, situatia socialpolitica si economica din România, context în care a instigat la actiuni anarho-contestatare vizând destabilizarea climatului intern.” (Dir.DSS. I-a / Nota F.N./F.D.) - „Securitatea judetului Arad a avertizat ... pe Carther Woren David, Brown Sally-Jo, cetateni americani vizitatori frecventi ai R.S. România si Denbory Allison, cetatean canadian, veniti în tara noastra ca turisti. În realitate acestia s-au dovedit a fi emisari ai unei organizatii religioase independente, preocupati sa desfasoare activitati informative si de incitare în mediile cultelor neoprotestante. Cei în cauza, sub acoperirea acordarii unor ajutoare asa-zis caritabile, compuse din produse alimentare, cosmetice si cafea ... au încercat sa incite si sa sustina moral activitatea unor elemente anarho-contestatare din Arad, Brasov si Târgu Mures. „(Dir. a IlI-a DSS / Nota F.N./ decembrie 1989) - „....O atentie sporita a fost acordata identificarii si verificarii unor cetateni straini, în mod deosebit din Germania, Franta, Spania si SUA, care, veniti în România sub diferite acoperiri, au contactat elemente legionare, transmitând indicatii si instructiuni de la gruparile legionare.... S-a actionat în directia descifrarii scopului si sensului venirii în tara noastra a unui mare numar de cetateni din Ungaria, cu mult peste cotele perioadelor anterioare.... Se stabilise cu certitudine o crestere fara precedent a numarului evenimentelor la frontiera, atât în ceea ce priveste iesirile ilegale cât si intrarile ilegale, mai ales pe spatiul Ungaria.... S-a urmarit ... cunoasterea atitudinilor si preocuparilor numerosilor emisari veniti în mod deosebit pe linia cultelor neoprotestante si a sectelor, concomitent cu descifrarea naturii legaturilor lor cu persoane din interior... 29

majoritatea emisarilor cultici si sectanti si-au îndreptat atentia asupra unor zone si localitati din Transilvania.” (Dosar SRI/Nota nr. 0386588 din 12.11.1991, cu activitatile cadrelor fostei U.M. 0610 în perioada 15-30.12.1989). În perioada 01-21 decembrie 1989, marea majoritate a materialelor sintetice raportate s-au referit îndeosebi la: În zilele premergatoare datei de 16 a aparut un fenomen, respectiv intrarea în tara prin punctele de intrare din vest, din Iugoslavia, a unor grupuri masive de turisti în masini, formatul unui grup era de 20-30 de masini apartinând unor tari vecine si „poate nu prietene”. Se specifica ca cei veniti erau rusi si maghiari, de ordinul sutelor si miilor ... unii au tranzitat judetul, dar foarte multi au ramas în judet, nu s-au cazat în spatiile oficiale de cazare, au ramas raspânditi prin oras, în masini.... Erau informatii cu privire la cetatenii care erau la vremea respectiva denumiti fugari, ca s-au întors si ca au frecventat unele centre de instruire din Ungaria si care urmau sa desfasoare actiuni diversioniste pe teritoriul tarii noastre în zona de vest. Aceste persoane au fost cele predate de autoritatile vecine, dar care în momentul sederii acolo au fost instruite în anumite actiuni.” (Declaratia maiorului Dragoman Romul, seful Serviciului 3/ sec. jud. Timis, la procesul lotului Timisoara). Un interes aparte l-a manifestat si fosta Uniune Sovietica, aspect ce rezulta si din analiza situatiei intrarilor-iesirilor la granita tarii noastre premergatoare actiunilor revolutionare din România. Astfel s-a constatat ca desi în luna decembrie 1989 s-a înregistrat un regres al intrarilor cetatenilor straini fata de perioada corespondenta a anului 1988 (de la 300.879 la 231.967), cele ale cetatenilor sovietici au marcat cresteri spectaculoase (de la 30.879 la 67.530 - vezi anexe -). 30

Astfel, din unele date si informatii obtinute de la fostul organ de securitate Caras-Severin rezulta ca: „...în a doua parte a lunii noiembrie 1989 s-a constatat o prezenta mai numeroasa a cetatenilor straini pe teritoriul judetului, comparativ cu perioadele anterioare, îndeosebi din Ungaria si fosta U.R.S.S., atingându-se un flux maxim în perioada 15-20 decembrie 1989. În autoturismele care circulau de regula în coloana puteau fi vazuti câte 2-3 barbati de vârsta medie (25-40 ani), care nu se foloseau de locurile de cazare existente, iar când se întâmpla sa intre în contact cu organele de ordine rutiera, directia de deplasare era prezentata confuz, neconvingator”. „În ziua de 21 decembrie 1989 în municipiul Resita au fost vazute mai multe autoturisme sovietice stationate în apropierea unor intersectii importante”. De asemenea, pe raza judetului Covasna s-a înregistrat „...prezenta unui numar sporit de cetateni straini veniti în calitate de turisti, vizitatori la rude, îndeosebi din Ungaria, dar si intensificarea fluxului de turisti în tranzit mai cu seama din U.R.S.S.”. (Dosar S.R.I. nota 4144 Sec. Covasna, fila 96). Ancheta de presa efectuata de redactia ziarului „Armata României”, în perioada 01.09.1991-15.01.1992, în garnizoana Braila a relevat printre altele ca: „...si aceasta parte a României a devenit începând cu a doua decada a lunii decembrie tinta unui interes turistic nemaiîntâlnit. Au trecut prin zona sau au ramas aici numerosi straini în special cu autoturisme Dacia si Lada venind dinspre nord. Granicerii au confirmat ca în aceasta perioada au trecut pe la punctele de trecere a frontierei de stat cu fosta Uniune Sovietica multe asemenea vehicule cu câte 2-3 persoane, în general, barbati tineri atletici. Unii s-au cazat în hoteluri uzând se pare de legitimatii false pe nume românesti, altii prin cimitire 31

sau la anumite adrese. Trei dintre musafiri, negasindu-si adapost au recurs chiar la sechestrarea, începând cu 17 decembrie, timp de 3 zile a unei familii în apartamentul sau. Dupa depozitiile sotiei titularului locuintei, unul dintre ei disparea zilnic, ca apoi sa transmita telegrafic comunicate la un aparat aflat într-o geanta. Pe l9 decembrie au parasit apartamentul si l-au somat pe soferul unei Dacii, sa-i duca la Bucuresti. N-a mai fost nevoie sa foloseasca acest autoturism deoarece a sosit o Dacia Brek care i-a luat si au pornit împreuna cu soferul spre destinatie”. (Informare în urma documentarii de presa a M.Ap.N. nr. 590 (anexa 505) din 10.02.1992. Mai trebuie adaugat volumul de informatii pe care Directia de contrainformatii economice din fostul D.S.S. si compartimentele ei corespondente din teritoriu le-au raportat si în cursul anului 1989, semnalând întregul evantai de imperfectiuni, dereglari si greutati cu care se confrunta ansamblul economiei nationale: lipsa materiilor prime, risipa din unele sectoare, functionarea defectuoasa a unor capacitati de productie, calitatea necorespunzatoare a produselor destinate exportului, cooperarea deficitara dintre întreprinderi si ramuri industriale, existenta unor stari de pericol, raportarile fictive, dezinteresul, incompetenta si proasta gestiune din partea unor factori de conducere din economie. S-au evidentiat astfel efectele grave pe care perpetuarea unor asemenea anomalii le avea asupra realizarilor de plan si retributiilor oamenilor muncii si, implicit, asupra starilor de spirit din diverse întreprinderi si medii, marcate de o substantiala amplificare a nemultumirilor. (Astfel de materiale se regasesc în Dosar S.R.I., filele 13-37). De mentionat ca autorii informatiilor accentuau în special neregulile economice fara a atrage atentia asupra situatiei prerevolutionare ce se crease în tara în momentele respective, mai ales în rândul oamenilor muncii din uzine. 32

Judecate din perspectiva evenimentelor petrecute în decembrie 1989 în tara noastra, consideram a nu fi lipsite de semnificatii unele situatii semnalate la frontierele României, sesizate de organele de specialitate ale M.Ap.N. si care par a se înscrie într-o anumita logica a faptelor, prefigurata de celelalte categorii de informatii. - În U.R.S.S. se semnaleaza o serie de aplicatii notificate precum si unele executate de mari unitati tactice în zona Cernauti în perioada 14-17.10.1989. Totodata, s-a constatat intensificarea activitatilor practice desfasurate de unele unitati de marina si aviatie apartinând F.M.M. în special în luna octombrie în cadrul carora au fost executate trageri navale si aeriene. În perioada 18-22 decembrie 1989 în cadrul Fortelor Maritime Militare sovietice s-au executat lansari de rachete într-un raion maritim situat la vest de Peninsula Crimeea. (M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin inform. 4454 din 19.12.1989 si Sint.Inf.4362/1989). Din informarea sinteza înaintata în urma documentarii de presa în garnizoana Braila a rezultat, în afara cresterii interesului turistic nemaiîntâlnit în aceasta zona începând din 18 decembrie 1989 pe soseaua Reni-Giurgiulesti a fost semnalata o coloana de peste 70 de camioane militare. (Inf.Sint.M.Ap.N./M 590 din 10.02.1992). În R.P.Ungaria, retin atentia: - „aplicatiile batalioanelor de cercetare diversiune (din organica corpurilor de armata) care au executat pregatire specifica ducerii actiunilor de lupta în spatele trupelor inamice. Din unele date de care se dispune, rezulta ca o astfel de activitate au desfasurat recent batalioanele corpurilor 1 si 3 armata (între 16-18 decembrie) finalizate cu executarea unui mars încheiat în raioane situate la 15-20 km de frontiera cu R.S.România. Aceleasi unitati au executat în lunile martie-iunie, prin rotatie, o pregatire 33

speciala la baza de instructie în teren muntos de la Rezi (12 km. nord de Keszthely), activitate încheiata cu desfasurarea unor exercitii tactice.” (M.Ap.N./ M.St.M. - Sinteza informativa 4362/89). - În padurea Podvorievka (pe teritoriul U.R.S.S. - n.n.), pe directia Radauti, Prut-Lipcani, a fost descoperita o antena parabolica a unei statii de radiolocatie care functioneaza fara întrerupere începând cu 19 noiembrie 1989. - Pe malul drept al Dunarii (în Bulgaria n.n.) pe directia BechetOreahovo, a fost montata o statie de radiolocatie în scopul probabil de a asigura navigatia pe Dunare. Este posibil ca aceasta statie sa fie folosita si în alte scopuri militare. - în sectorul batalionului din Oradea s-au executat (pe teritoriul Ungariei n.n.) recunoasteri de catre grupuri de 5-7 militari conduse de cadre. Probabil au fost introdusi noi militari în serviciul de paza, dar nu este exclusa nici ipoteza de a se fi întarit cu efective subunitate defrontiera.... - frecvent la frontiera (cu Ungaria n.n.) în diferite puncte, în special perioada desfasurarii lucrarilor congresului, persoane civile si militare au executat observarea teritoriului nostru, în unele cazuri încalcând chiar teritoriul R.S.R.” (M.Ap.N./M.St.M./ Dir.Inf. - nota S/Dl/4288 din 1989). - „Fortele Marinei Militare ale R.P. Bulgaria executau la 20 decembrie 1989 activitati de pregatire de lupta într-un raion situat în sud-vestul Marii Negre” (M.Ap.N./M.St.M./Dir. Inf. Buletin informativ 299 (4455)(20.12.1989). Totodata, s-a constatat o usoara intensificare a exercitiilor aplicatiilor navale executate independent si în cooperare cu flotila estica din Marea Neagra (Buletin Informativ M.Ap.N. 4362/1989). Evaluarea informatiilor sosite pe diverse canale nu putea prevesti nimic bun pentru dictator. Soarta ce era harazita liderilor fostelor state socialiste europene, odata înlaturati de la putere, nu avea 34

darul, sa-l lase indiferent.” El avea imaginea unei cabale internationale, materializata în misiuni concrete din partea unor forte diverse, având drept finalitate cauterizarea regimului al carui exponent si unic conducator era. El era convins ca pericolul vine numai din afara. În fata acestei situatii dictatorul nu face nici cea mai mica încercare sa preîntâmpine desfasurarea unor evenimente prin luarea de masuri de paralizare a întregului sistem. Dimpotriva, el accentueaza tensiunea în interior folosindu-se de organele de opresiune, partidul si securitatea, iar fata de exterior accentueaza izolarea, grabindu-si inconstient sfârsitul implacabil care se apropia. El încearca sa faca apel la „nationalism”, ca în anul 1968, crezând în mod naiv ca mai are de partea sa majoritatea populatiei. Despre aceste probleme îsi va expune fara echivoc opiniile cu câteva prilejuri: „Tot ce s-a întâmplat si se întâmpla în Germania, în Cehoslovacia si în Bulgaria, acum si în trecut în Polonia si Ungaria, sunt lucruri organizate de URSS cu sprijinul american si al Occidentului. Trebuie sa fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei tari - R.D. Germana, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de stat organizate si cu sprijinul plevei societatii, cu pleava societatii cu sprijin strain. În acest fel trebuie întelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.”(Stenograma sedintei C.P.Ex. din 17.12.1989) „Acum în Europa este o situatie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.” (Stenograma sedintei C.P.Ex. din 17.12.1989) . „Reiese clar chiar din declaratia lui Bush ca a discutat despre situatia din România, ca trebuie sa se ia unele masuri împotriva 35

României. Bush a declarat ca a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru. Iar Gorbaciov a ascultat fara sa dea nici un raspuns, de fapt a fost de acord. Gorbaciov a spus ca nu a dat nici un raspuns.”(Stenograma teleconferintei din 20.12.1989) „Vom trece de aceasta situatie. Am mai avut si situatia din 1968, dar acum este mai rau decât în 1968, pentru ca se face demagogie, se înseala poporul cu lozinci anticomuniste, pentru ca se urmareste de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea.” (Stenograma sedintei C.P.Ex. din 17.12.1989) Ceausescu imagineaza masuri care, pe plan extern, irita si sfideaza personalitati politice si organisme internationale influente, cu un efect nociv, agravant, asupra procesului de izolare a regimului si a tarii noastre . În cuvântarea la Congresul al XIV-lea se refera în premiera la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directa la problema Basarabiei, renunta la clauza natiunii celei mai favorizate din partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstructioneaza unele reuniuni internationale, etc. În interior, masurile preconizate au menirea sa accentueze izolarea tarii si sa-i întretina iluzia ca societatea, sistemul, sunt ermetic închise, impenetrabile la influente externe: se suplimenteaza cu efective ale garzilor patriotice si oameni ai muncii dispozitivele de paza si ordine publica, mentinute în patrulare pe strazi si dupa încheierea lucrarilor congresului; accesul ziaristilor straini este limitat si selectiv, ajutoarele externe sunt refuzate, este înasprit regimul de frontiera si îngradita circulatia strainilor. Se înaspresc actiunile de izolare si împotriva dizidentilor. Ceausescu este hotarât sa lupte în interior si în exterior cu toti cei care nu credeau ca el. 36

Nici evenimentele declansate la Timisoara începând cu 15 decembrie 1989 nu au darul sa-l trezeasca la realitate, considerându-le drept opera exclusiva a unor factori externi, sprijiniti de elemente declasate din interior, nesemnificative ca pondere si moralitate în populatia tarii. Astfel, le regasim calificate în interventia sa din sedinta C.P.Ex. din 17 decembrie 1989: „... La Timisoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astazi la prânz.... Aici este amestecul cercurilor din afara, a cercurilor straine de spionaj, începând cu Budapesta... De altfel este cunoscut si faptul ca atât în Rasarit cât si în Apus toti discuta ca în România ar trebui sa se schimbe lucrurile. Si-au propus si cei din Rasarit si cei din Apus sa schimbe si folosesc orice... O serie de elemente declasate s-au adunat din nou si au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judetean de partid... Niste derbedei sa intre în sediul Comitetului judetean de partid, sa bata pe soldati, pe ofiteri si ei sa nu intervina ?! ... O mâna de derbedei, pusi la cale de cei care vor sa distruga socialismul si voi de ce le faceti jocul... Trebuia sa-i omoare pe huligani, nu sa-i bata ei…actiuni puse la cale atât din est cât si din vest, care s-au unit pentru distrugerea socialismului, ca vor „socialism uman capitalist.” Înca din noiembrie 1989, securitatea îi prezinta dictatorului un material prin care cerea luarea de masuri împotriva unui pastor protestant Timisoara: Tökes Laszlo. Ceausescu nu simte pericolul sau nu crede ceea ce securitatea încearca sa-l convinga si respinge orice act împotriva preotului maghiar presupus ca agent strain. (Nota de informare ce a fost prezentata dictatorului este transcrisa integral). Aprecierea evenimentelor de la Timisoara este reluata, nemodificata si la teleconferinta din 20 decembrie 1989 si în 37

comunicatul dat pe posturile radio si TV, în aceeasi zi, la orele 19.00. „Rezolvarea” prin forţă a acestei situatii, având pentru el o unica semnificatie, i se pare fireasca: necesar sa se explice tuturor cetatenilor înca din aceasta seara ca aceste incidente grave de la Timisoara, au fost organizate si dirijate de cercurile revansarde, revizioniste, serviciile de spionaj straine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situatia din România, actiona în directia lichidarii independentei si suveranitatii teritoriului României. De altfel, cercurile din Budapesta au si facut declaratii în aceasta privinta. Este acum pe deplin clar ca toate acestea au fost minutios pregatite si au avut un scop bine stabilit. Asa se explica ca, cu eforturile facute de organele locale, de unitatile de ordine si de armata de a linisti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotriva, aceste cercuri, grupari organizate, au intensificat actiunile lor antinationale. Aceasta a facut necesar ca unitatile militare si de ordine sa intervina pentru apararea linistii, a bunurilor orasului Timisoara, îndeplinindu-si obligatiile si prevederile prevazute în Constitutie cât si legile tarii.” (Stenograma conferintei din 20.12.1989) Cu unele ezitari, dupa interventia fortelor de ordine din noaptea de 18 decembrie 1989 la Timisoara Ceausescu are sentimentul ca incidentele respective nu sunt atât de grave si ia decizia de a nu-si amâna vizita oficiala în Iran: „Daca vom putea pleca mâine în vizita în Iran, Biroul Permanent al C.P.Ex. raspunde de întreaga activitate. Activitatea directa va fi condusa de tovarasa Elena Ceausescu si tovarasul Manea Manescu. Ei pot sa convoace si hotarârile sa le ia împreuna întregul Birou permanent. Nimeni dintre membrii Biroului permanent nu va pleca din Bucuresti în aceste zile. Ceilalti se pot duce.” (Stenograma sedintei C.P.Ex. din 12.1989) 38

Semnificatia acestei decizii credem ca include si intentia lui Ceausescu de a exploata în plan propagandistic evenimentul, vizita urmând a demonstra opiniei publice - inclusiv interlocutorilor iranieni - ca regimul e stabil, în tara e liniste, iar situatia se afla sub control. În plus, vizita se prezenta fructuoasa în special în plan economic, oferindu-i sansa compensarii partiale a pierderilor de pe alte piete, urmare a izolarii accentuate a tarii noastre. În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 08.30, Nicolae Ceausescu a decolat de pe aeroportul Otopeni cu avionul prezidential Boeing 707-YR-ABB, cu destinatia Teheran, unde a ajuns în jurul orelor 12.00 si s-a înapoiat în Bucuresti în ziua de 20 decembrie 1989 în jurul orelor 15.00, cu trei ore mai devreme faţă de ora planificata. Dupa o stationare de aproximativ 2 ore în salonul oficial al aeroportului, el se deplaseaza direct la sediul C.C. nemultumit ca situatia de la Timisoara nu s-a rezolvat. Acest lucru îl afirma la teleconferinta din dupa-masa aceleiasi zile: „... doresc foarte pe scurt sa ma refer din nou la evenimentele care au fost la Timisoara si care de fapt nu au încetat.” Masurile anuntate deja în sedinta C.P.Ex. din 17.12.1989 desigur ca ramâneau în vigoare: „Am dat, de altfel indicatia sa se întrerupa orice activitate de turism. Nu trebuie sa mai vina nici un turist din strainatate, pentru ca toti s-au transformat în agenti de spionaj. De asemenea, sa se întrerupa si micul trafic de frontiera imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemati si cei de la turism imediat, iar locurile neocupate sa fie date la cetatenii români. Nici din tarile socialiste sa nu mai vina în afara de Coreea; de China si din Cuba. Pentru ca toate tarile socialiste vecine nu prezinta încredere. Cei din tarile socialiste vecine sunt trimisi ca 39

agenti. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judetele se va declara stare de alarma. Unitatile militare ale Ministerului de Interne, ale Securitatii sunt în stare de alarma. Sa dam la teleconferinta indicatia ca sa se ia toate masurile fata de orice încercare, pentru ca trebuie sa aparam independenta patriei si a socialismului împotriva oricaruia, indiferent cine este.” (Stenograma sedintei C.P.Ex. din 17.12.1989) Doua ore mai târziu, aceste masuri ale lui Ceausescu nu i se vor mai parea suficiente si destul de eficace. El impune suplimentarea lor: mobilizarea oamenilor muncii! Nu are nici o îndoiala ca el este în continuare cel mai iubit fiu al poporului si ca actele sale politice se bucura de cel mai larg suport popular. Ideea mobilizarii oamenilor muncii apare înca la sedinta C.P.Ex. din 17.12.1989: „... Era mai bine atunci sa mobilizam 500 de muncitori, cum am facut pe timpuri în Bucuresti în 1945... Toata situatia sa se dezbata serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educatie comunista faceti voi tineretului? Ce fel de UTC-isti sunt acestia, care au fost în rândul huliganilor? De altfel au fost si câtiva membri de partid, dar multi UTC-isti.... Vom lupta pâna la ultimul si trebuie sa supunem aprobarii partidului, pentru ca independenta si suveranitatea se cucereste si se apara cu lupta, pentru ca daca în 1968 nu am fi actionat si nu adunam aici poporul, nu înarmam garzile patriotice, ar fi venit si peste noi, cum au facut în Cehoslovacia, pentru ca sovieticii cât si bulgarii erau la granita. Nu am dezarmat. Am pus si am votat în M.Ap.N. ca totul sa se apere cu arma în mâna." Aici Nicolae Ceausescu savârseste o mare eroare comparând situatia ce se crease cu ocazia interventiei armate a unor state 40

socialiste membre ale Tratatului de la Varsovia în Cehoslovacia si când se profila o interventie militara si asupra tarii noastre. Este adevarat ca actiunile întreprinse de România în 1968 au produs puternice impresii pozitive pe plan mondial atragând simpatia multor personalitati politice de vaza si multor natiuni, pozitia sa fiind puternic sustinuta de masele populare, dar situatia economica, sociala si politica de atunci nu poate fi comparata cu cea existenta la sfârsitul anului 1989. Ceausescu cu regimul lui era urât de întreg poporul român si antipatizat de întreaga lume cu exceptia unor tari din Asia si Africa. Ideea este reluata si dezvoltata si în cadrul teleconferintei din 20 decembrie 1989: „... Toate acestea impun, tovarasi, din partea tuturor cetatenilor, tuturor oamenilor de buna credinta o întarire a independentei suveranitatii, un raspuns ferm tuturor acelora care în slujba diferitelor cercuri straine actioneaza împotriva intereselor poporului român, e necesar sa facem totul însasi oamenii muncii, toti cetatenii din toate domeniile, sa dea ei raspuns si sa actioneze pentru a neutraliza aceste actiuni îndreptate împotriva dezvoltarii socialiste, a independentei, a poporului nostru. Este necesar ca imediat, ...sa discutati aceste probleme sa organizam ... chiar începând din aceasta seara si mâine în întreprinderi adunari unde sa se adopte motiuni de condamnare celor care s-au pus în slujba strainatatii, a cercurilor straine... Trebuie sa întarim masurile de ordine,…în toate unitatile, sa se organizeze în rândurile oamenilor muncii - grupe speciale de aparare si ordine a întreprinderilor, a institutiilor pentru a nu fi necesar sa se apeleze la unitatile militare, decât în conditiuni deosebite si numai cu aparatele corespunzatoare.” 41

Legat de aceeasi perioada organele de specialitate au informat o intensa activitate diplomatica si unele declaratii facute de personalitati astfel: „GEISSLER KUSS CRISTIANE ... a pretins personalului ambasadei germane (din Bucuresti - n.n.) ca datorita varsarii de sânge care nu are precedent în Europa de la cel de-al II-lea razboi mondial pâna în prezent, Austria si-a retras ambasadorul... Kuperman, atasat militar la ambasada SUA, i-a precizat lui Alex reprezentant al Asociatiei de presa din Budapesta ca „cei trei americani care au plecat de la ambasada americana spre Timisoara s-au întors fara a putea sa intre în oras”, reprosându-i interlocutorului faptul ca radiodifuziunea ungara nu trebuia sa transmita aceasta stire.” (DSS/nota 137701/21.12.1989) - În ziua de 18.12. a.c, orele 15.00, la Ambasada SUA va avea loc o sedinta a ambasadorilor statelor membre ale NATO convocata din initiativa însarcinatului cu afaceri americane LARRY NAPPER. S-au obtinut date ca în cadrul sedintei se va discuta situatia creata în urma evenimentelor de la Timisoara, precum si a celor de la Brasov de saptamâna trecuta”... „Diplomatii francezi Jean Michel Dumond, prim-consilier si Delumeau Pascal, atasat de presa, au perfectat întâlniri cu diplomatii unguri Rudas Erno, consilier si respectiv atasatul de presa Oros Miklos, ce vor avea loc la Ambasada Ungariei. Totodata, pentru diplomatii vest-germani, între care însarcinata cu afaceri Geisler Kuss Cristiane si atasatul de presa, Brambach Klauss, se vor deplasa la orele 13.00 la cantina Ambasadei Ungariei din strada I.C. Frimu nr. 20 pentru aservi masa în compania colegilor unguri.” Atasatul militar francez Ckes Bernard, împreuna cu cei doi adjuncti ai sai, au plecat la orele 13.00 cu autoturismul Aro CD-902 cu destinatia Timisoara. De asemenea, Howard si Dennis Curry, ambii secretari II la sectia politica a ambasadei SUA, vor pleca la Timisoara la orele 13.00." (Dir. a III-a DSS/ 00180755 din 18.12.1989) 42

- „Edward Lukas, ziarist englez, a intrat în tara în ziua de 18.12. a.c. în Otopeni, orele 19.40, declarând ca este comerciant. A fost la ambasada, a luat legatura cu atasatul de presa Susan Laffey... va pleca la Timisoara.” (Dir. a III-a DSS / Nota 18 din 19.12.1989) - Este de mentionat ca Sandahl Eric si Benaxeteguy Bernard, atasati militari adjuncti la Ambasada Frantei, au intrat în rândul demonstrantilor din fata Hotelului Intercontinental. Ulterior, ei au fost retinuti cu alte elemente si condusi la organele de militie pentru cercetare... În rândul demonstrantilor de la Hotelul Intercontinental s-a aflat si ambasadorul Olandei ... A dat mai multor persoane numarul de telefon 33.25.27 de la resedinta sa, solicitându-le sa-l sune pentru a-l informa cu desfasurarea în continuare a lucrurilor. Totodata, el a afirmat ca va telefona unor ziare din Olanda pentru a relata evenimentele, promitându-le apoi interlocutorilor ca singurul lucru pe care-l poate face pentru ei este de a le asigura protectie la resedinta sa... La Ambasada Frantei s-a primit un mesaj din partea primului ministru Michel Rocard, prin care se cere ambasadorului Jean Marie Lebreton sa tina permanent deschisa misiunea diplomatica pentru primirea eventualilor refugiati....” Dintre corespondentii straini acreditati la Bucuresti au transmis stiri calomnioase îndeosebi cei ai agentiei TASS, iar Petio Petcov, trimisul agentiei bulgare BTA a afirmat în esenta ca „Bucurestiul este o baie de sânge.” (Dir. a III-a DSS / Nota 001S0762 din 22.12.1989). Un alt fapt ce trebuie mentionat este ca în perioada 21-22 decembrie 1989 numai în sectorul de stat la obiectivele principale s-au produs 12 incendii de proportii diferite si care au produs importante pagube materiale (dosar documentare M.I.) 43

Din multitudinea de date si informatii cu referire la cele prezentate mai sus, am mentionat doar o parte din acestea, considerate ca fiind mai semnificative, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a situatiei interne si internationale anterioare datei de 22 decembrie 1989 care justifica, oarecum, starea de tensiune în care se gaseau principalele organisme ale statului totalitar în perioada respectiva. Intentionat nu am acordat spatiu unor actiuni prerevolutionare organizate din interior deoarece nu detinem suficiente dovezi în acest sens si nu s-a dispus de timpul necesar pentru verificarea lor 2. ROLUL SI INFLUENTA MASS-MEDIEI INTERNATIONALE ÎN DECLANSAREA SI DESFASURAREA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989 Contextul intern premergator actiunilor revolutionare din decembrie 1989 a fost influentat si prin diversele si deosebit de intensele actiunilor desfasurate în mass-media internationala având ca obiectiv crearea de situatii revolutionare violente si chiar a unui razboi civil, pe fondul nemultumirilor existente, generate de dificultatile si greutatile specifice crizei economice si social politice prin care trecea tara. Desi cu un grad destul de scazut de credibilitate, demonstrat si cu prilejul unor sondaje efectuate în diferite tari, industria mass-media dovedeste a fi, totusi, un factor permanent si important de influent în starea psihica si morala a populatiei. Principalele mijloace de actiune au fost si sunt radioul, televiziunea si presa scrisa. Dar trebuie mentionat ca, în general, radioul a actionat în special asupra populatiilor locuitoare în tarile 44

din est, iar presa scrisa si televiziunea au avut misiunea expresa de a informa sau „intoxica” propria natiune. În cursul anului 1989, atât postul de radio Europa Libera, ca si covârsitoarea majoritate a presei vorbite sau scrise din exterior au intensificat activitatea în scopul destabilizarii situatiei din tarile comuniste est-europene si crearea unor premize pentru rasturnarea regimurilor totalitare existente în aceste tari. Sunt suficiente exemplele când presa a fost folosita mai eficient în „razboiul conventional” si în acest scop au fost puse la punct experimente în diferite zone ale lumii programe de actiune, sub ducerea si auspiciile serviciilor secrete ale unor state. Este un lucru dovedit ca în majoritatea cazurilor presa scrisa, peste 67%, contine stiri pornind de la reflectii si opinii emanate de la detinatorii puterii politice si economice. Din interese politice, în mass-media se acorda mai multa atentie interpretarii faptelor decât acestora în sine, iar din aceasta cauza difuzarea este în majoritate incorecta. Mai trebuie adaugat ca s-a constatat o flagranta inegalitate de tratament aplicata diferitelor evenimente petrecute unde, ca de exemplu exagerari voite fara suport faptic si de care nu a fost scutita nici tara noastra. Putem astazi sa afirmam ca România a constituit chiar un exemplu al manipularii prin „dezinformare” în mass-media si influenta acestor informatii asupra revolutiei române pentru ca apoi, folosind aceleasi mijloace sa obtina darâmarea acestui mit considerând tot ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 ca „cea mai mare minciuna a secolului”. Bineînteles noi eram vinovati. Astfel, victimele au devenit eroi si apoi mincinosi printr-o studiata manipulare obtinuta într-un complot sau intoxicare a mass-mediei mondiale. 45

Înca din perioada Razboiului Rece, s-a actionat asupra tarilor din estul Europei cu mijloace de emisie radio în limbile lor nationale. Astfel, au putut fi proliferate zvonuri false si la adresa actiunilor revolutionare din tara noastra, în decembrie 1989, potrivit carora la Timisoara ar fi fost 532 morti, 1.282 raniti, 13.214 arestati, 7.613 condamnati la moarte”: stirile cu referire la „macelul” de la Timisoara au fost difuzate de televiziunile din Europa Centrala si ulterior de celelalte agentii din întreaga lume (Liberation 04.04.1990). Zvonul lansat are la origine o dezinformare deliberata probabil, cu o singura sursa (dupa opiniile unora Radio Europa Libera). Este bine cunoscut ca Agentia Guvernamentala de Informatii U.S.I.A. a avut un buget anual de un miliard dolari pentru anul 1989 si avea misiunea de a raspândi în lume versiunea americana a unor evenimente, precum si justificarea în replica a unor actiuni. De mentionat ca aceasta agentie, contine posturi de radio de propaganda ca: Vocea Americii, Europa Libera, Radio Libertatea (pentru fostul U.R.S.S.) etc. Numai Vocea Americii a fost subventionata în anul 1989 cu 260 milioane dolari. (Celsius, nr.15 ianuarie 1989 pag. 16). În perioadele de criza si tensiune internationala, aceste posturi îsi redubleaza eforturile cu scopul, declarat de a „strapunge barierele de informatii care înconjoara societatile închise”. Daca unele posturi radio se limiteaza la apararea unor interese politice ale guvernelor ce le finanteaza, Radio Europa Libera manifesta influente majore în treburile interne ale tarilor din Europa Centrala si de Vest. Astfel, domnul Juraj Vaculik, lider al studentilor praghezi afirma ca „Emisiunile Europei Libere, la Praga, erau semnalul nostru, ca o scânteie si constituisem noi 46

însine o banca de date pentru difuzare de informatii si de directive…(Actes de la Conference de RFE/RL, Washington, decembrie1989), iar Lech Walessa aminteste ca „Solidaritatea” datoreaza mult posturilor de radio de propaganda. Chiar si Sergiu Nicolaescu a declarat „am iesit în strada pe 21-22 datorita emisiunilor Europei Libere despre Timisoara.” Este evident rolul deosebit pe care 1-a avut Radio Europa Libera, în evenimentele din tara noastra. Tot acest post este cel care „a prevazut constituirea Frontului Salvarii Nationale, dar cei ce urmau a face parte din conducerea acestuia trebuiau sa fie semnatarii scrisorilor adresate vestului, pe 27 august si 8 noiembrie, care printre altele afirmau ca acest post de radio este speranta lor deoarece el „îi ajuta pe români sa sparga zidul tacerii, sa alunge tenebrele si sa restaureze încrederea românilor în faptul ca ei nu erau singuri în lupta lor." (Raport on Estern Europe - RFE/RL-ianuarie 1990). „Si s-a dovedit ca într-adevar de partea românilor ca si a altor tari din estul Europei erau si serviciile secrete americane, sovietice si aparatele lor de dezinformare si propaganda.” (Anne Maesschalk cercetator la Universitatea Libera din Bruxelles - ziarist-jurist). Este clar ca la sfârsitul lunii ianuarie 1990, devine pentru oricine o certitudine faptul ca „macelul” de la Timisoara si „genocidul” comis, dupa cum comenteaza un ziarist, de „monstrii arabi” ai securitatii sunt tot atâtea minciuni deliberate. Ar fi fost necesar si cinstit ca publicatiile respective, sa dea dezmintiri pe primele pagini. „O asemenea manipulare era, întradevar, fara precedent în istoria presei si constituie, în sine, o informatie eronata care era gata sa determine interventia „brigazilor internationale” sau ajutor strain. Foarte putini, printre 47

care redactorul-sef al publicatiei „Le Monde Diplomatique”, a facut acest lucru în editia din martie 1990. Falsul macel de la Timisoara este fara îndoiala cea mai mare pacaleala de la inventarea televiziunii. Gianni Minoli, prezentator la RAI-2 afirma ca „trebuie sa ne ferim de televiziune si de imaginile ei”. Referitor la datele de la Bucuresti, TV s-a lasat condusa de tendintele ei cele mai morbide. Fuga dupa senzational a condus la minciuna si impostura. Astfel „imaginile atroce ale macelului de la Timisoara” erau rezultatul unor regizari (Figaro, 30 ianuarie 1990), că acele cadavre aliniate pe cearsafuri albe nu erau victimele masacrului din 17 decembrie, ci morti dezgropati din cimitirul saracilor si oferiti cu complezenta necrofiliei televiziunii. Numeroase exagerari si irealitati au fost difuzate prin presa si TV cu referire la victimele din Timisoara. Nouvelle Observateur: 28 decembrie 1989: „cadavre pastrate în locuri secrete pentru a fi înmormântate sau arse”...”multi plângeau vazând imaginile macelului din Timisoara.” Liberation: 23 decembrie 1989: „soferi ce transportau metri cubi de corpuri si pentru a elimina orice martori erau împuscati de politia secreta în ceafa”. Ziarul El Pais: „cetateni torturati, copii împuscati, desfigurati de acid”. Constrânsa sa exagereze senzationalul în foarte multe cazuri, media internationala se angajeaza de buna voie pe o serie de piste false. România devenise în acea perioada zona cea mai palpitanta. Fosta zona închisa si secreta pentru ziaristi, devenea instantaneu deschisa, fara interdictii în filmari si informatii. 48

„Dat fiind complexitatea situatiei, sutele de ziaristi nu s-au limitat în zvonuri ci si în a reproduce vechi mituri politice, ca de exemplu: teoria conspiratiei, facând analogii , care structureaza, în conceptia lor, aproape totul despre „revolutia româna”. Conspiratia este opera „oamenilor de la securitate”, supraoameni, a cortegiul de exagerari, inclusiv arabi, palestinieni, sirieni, libieni ieniceri moderni, orfelini etc., capabili de cele mai mari cruzimi. Deci este limpede pentru oricine care a fost sursa intenselor dezinformari interne. Cu referire la conducerea din bunker „Ceausescu si sotia sa compara contrarevolutia, aceste batalioane negre, cavaleri ai mortii, în mod normal invizibili si subterani”. (Le Nouvelle Observateur, 28 decembrie 1989). Dar mitul conspiratiei este completat cu cel al monstrului din tara lui Dracula, era usor sa faci din Ceausescu asa ceva mai ales ca se încadra în povestea mitica a monstrului din Carpati atât de cunoscuta spectatorilor din lumea întreaga. Un asemenea „vampir” trebuia sa piara, transformând lupta pentru libertate într-un proces având functie mitica si nu politica. Pentru a influenta propriile natiuni asupra pericolului comunist ca „o turbarie a secolului XX” alaturi de nazism si a termina totalmente cu el, a fost necesar de regizat un sfârsit cât mai tragic, cu imagini forte, simbolice pentru „natura lui cruda”. Daca pâna la revolutia româna prabusirea comunismului în statele din estul Europei era marcata de bucurie si festivitati, acum era necesara o prabusire cu vuiet care sa aminteasca de monstruzitatea lui. Macelul de la Timisoara venea sa confirme similitudinea comunism-nazism, cel din urma încheindu-si viata cu imaginile lagarelor de exterminare. Comunismul era astfel condamnat pe 49

veci în mintea propriilor popoare. Le Nouvelle Observateur din 28 decembrie 1989 remarca „sfârsitul nazismului, iar azi sfârsitul comunismului”. „Desi mincinoase, aceste imagini erau totusi logice si veneau sa clarifice functia televiziunii într-o lume în care se tinde sa se înlocuiasca realitatea cu regizarea ei. Ignacio Ramonet, redactor sef la Le Monde Diplomatique. Uitati-va. L-au torturat, i-au smuls unghiile de la picioare. E sârma securitatii lui Ceausescu. Jos Ceausescu. Jos comunismul. În România aceste imagini vor ramâne pentru totdeauna legate de evenimente, scria un ziarist. (Die Morgen, 27 decembrie 1989). Oare, ne întrebam noi, asta a fost simbolul Revolutiei Române? De când poporul român sau chiar organele sale de opresiune au fost atât de sadice pentru a tortura copii, batrâni, femei etc. cu miile (4630 morti la Timisoara)? Ne punem întrebarea: Cine a mintit? Si de ce? Saptamânalul francez „Le Nouvelle Observateur” din 05.04.1990 si cotidianul „Liberation” din 04.04.1990 au încercat sa reconstituie drumul informatiilor privind România în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Prima depesa soseste pe 20 decembrie de la Agentia de presa estgermana ADN, precum ca la Timisoara ar fi între 3000 si 4000 morti în timpul confruntarilor din 16-17 decembrie 1989, iar tot în aceiasi zi, redactia ziarului Liberation primeste un telefon de la Radio Europa Libera, stabilit la München, ca are cunostinta de o nota secreta emanând de la Securitate si adresata cabinetului 2 (Elena Ceausescu) din care rezulta numarul victimelor din Timisoara de 26.460. Informatia provine de la niste persoane al caror nume nu a fost retinut. 50

Pe 22 decembrie 1989 ADN revine cu precizarea victimelor, iar Agentia de presa Taniug reia imediat informatia. În aceeasi zi, AFP citind martori unguri furnizeaza date în legatura cu numarul mortilor care însa crescuse cu înca 30. Informatia fusese lansata de ziaristul Andrasi Aczel de la canalul ungur MTV. Ziarul „Die Morgen” adauga ca „una din cele 4600 victime ucise în masacrul din 17 decembrie 1989 la Timisoara, era o femeie însarcinata. A fost spintecata cu baioneta, copilul scos din pântec a fost depus pe corpul mamei în gramada de cadavre”…”regimul lui Ceausescu era cel mai crud în perioada cât a tras sforile puterii”. Iata si opiniile altor publicatii: „La Nouvelle Gazette: „dupa ce au fost torturati, corpurile au fost deschise si recusute în graba pentru a se lasa impresia unei autopsii. Iata deci care erau îndatoririle oamenilor conducatorului”; Het Volk: „victimele au fost jupuite de vii”. Sub titlul „Barbarie” La Libre Belgique scrie printre altele: „în osuare au fost gasite cadavre într-o stare indescriptibila, mâini si picioare taiate, unghii smulse, capete pe jumatate desprinse de corp, fete arse cu acid, cea mai mare parte a corpurilor spintecate si sumar recusute”...”în Timisoara se spune ca Securitatea ar fi procedat la executii sumare ale ranitilor în chiar interiorul anumitor spitale”. Sub titlul „Razbunarea hienelor rosii ale lui Ceausescu” ziarul flamand „Blik” din 27 decembrie 1989, afirma cifra de 100 mii morti, iar cu referire la osuarul din Timisoara relateaza „mai mult de 4 mii de oameni au fost aruncati într-o groapa uriasa. Le-au fost scoase hainele de pe ei, smulse inelele, furate ceasurile si alte bijuterii. Înainte de a fi mitraliati, li se legau mâinile si picioarele cu sârma ghimpata, corpurile erau torturate, organele genitale smulse sau contuzionate. Multi au fost aruncati de vii în groapa, apoi omorâti cu apa fierbinte. Dupa fuga securistilor cadavrele au 51

fost deshumate. Numai în orasul Timisoara unde a început insurectia, au pierit 12 mii de cetateni. Securitatea a împuscat cei 800 de copii. Printre ei, 45 asistau la un spectacol de teatru de papusi. Mitralierele i-au secerat. Medicii chirurgi fac operatii pe banda rulanta. Dar - zice un medic disperat - oamenii mor în mâinile noastre. Nu mai avem rezerve de sânge. Bestiile de la securitate au facut rezervele noastre inutilizabile. Trebuie sa ne ocupam de 50 mii de raniti.” „Le Soir” din 28 decembrie 1989 relateaza: „mai multe victime au fost torturate si iradiate timp de mai multe minute cu raze X, iar altele au fost asasinate cu arme chimice”. Astazi adevarul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasa campanie de minciuni dusa de comun acord de mass-media Occidentala si de agentii de presa reformatoare din est. Scopul lor în România era sa asmuta masele pentru generalizarea revolutiei în toata tara, iar în Occident se urmarea reusita unei enorme campanii de propaganda contra comunismului si pregatirea spiritelor asa cum sugera Ronald Dumas, ministrul francez de externe „pentru datoria de a interveni. Cetateanul român, victima sau criminal, devenea odios. Minciuna descoperita a obligat mass-media Occidentala sa îsi asume responsabilitatea acestor „erori” pe seama agentiilor de presa est-europene „neobisnuite” cu „libertatea presei recent descoperita”. Deci de vina au fost pâna la urma romanii, ungurii, sârbii. Oricum o vina purtam si noi. Transmiterea la TV a procesului si executiei celor doi dictatori. Nu vrem sa comentam acum graba procesului si a executiei dar trebuie sa acordam atentia cuvenita 52

modului în care caseta a ajuns în Occident. Daca pâna în acel moment opinia publica mondiala ne era extrem de favorabila, odata cu aparitia procesului pe ecranele TV-urilor din lumea întreaga începea clar actiunea de defaimare a revolutiei („o minciuna de talie mondiala”) si respectiv o denigrare a întregului popor român. Poate ca exageram dar noi credem ca procesul si executia, prost filmate, au pornit un al doilea scenariu de îndepartare a simpatiei mondiale provocata de revolutia româna si care ar fi ridicat tara noastra înaintea tuturor altor tari foste socialiste, care si-au rezolvat revolutiile de catifea sau de bumbac în cea mai discreta si buna întelegere. Rezultatul îl simtim si astazi când din toate aceste tari, noi am ramas în opinia presei mondiale, o tara neocomunista sau criptocomunista cu toate consecintele care decurg. Mai credem, de asemenea, ca barbarizarea porului român avea ca scop cea de a III-a încercare de razboi civil în România revolutionara. Între românii setosi de sânge si biata populatie minoritara maghiara, si deci necesitatea unei interventii internationale. Sa revenim la decembrie 1989: Conform opiniilor ziarului Wall Street Journal (11 ianuarie1990) Radio Europa Libera, post emitator CIA (buget 250 milioane dolari pe an) a avut în România o influenta mai mare decât în oricare alta tara. „Când masacrele de la Timisoara au început – noteaza ziarul bursei americane – posturile emitatoare straine au difuzat informatia conform careia anumite cadre ale armatei refuzau sa se supuna ordinelor. Aceasta informatie a contribuit la amplificarea revoltei si a încurajat oamenii sa-si riste vietile pe strazi. Sectia româna a Europei Libere emitea fara întrerupere. Fostii agenti ai Securitatii care traiau în Occident dadeau la iveala informatii care permiteau sa fie localizate tunelurile subterane secrete. Daca totusi din zecile de ziaristi,unii au încercat sa spuna adevarul, cu referire la numarul victimelor, atunci redactiile respective le-au 53

anulat reportajele sau au amplificat cu buna stiinta cifrele (Le Soir din 17.02.1990) iar Le Nouvel Observateur (05.04.1990) remarca faptul ca a devenit traditie ca redactiile „sa faca jocul moderator fata de emotiile brutale” culese de ziaristi la fata locului, dar „în cazul României s-a întâmplat contrariul. De ce au fost necesare aceste minciuni în mare majoritate la adresa securitatii? Pentru a angaja poporul în lupta împotriva ei. Dar ce putem spune când însasi televiziunea noastra care a aratat revolutia în direct, ne creeaza o viziune de razboi civil care mira si pe straini. Astfel, Michele Costex care dirija echipa AFP în timpul evenimentelor din Decembrie, gaseste la venirea sa în tara un Bucuresti destul de calm, ca si Guy Sjtbon trimis al saptamânalului Le Nouvel Observateur. Cu exceptia a cinci locuri publice unde se desfasurau luptele transmise de televiziune, orasul era absolut intact. Au fost atinse circa 50 de cladiri din care 10 au fost partial distruse prin foc si tiruri. O alta problema ce consideram a suscita interes, rezulta si din imaginea facuta intentionat de Pacepa (agent CIA) securitatii românesti. În interviurile date ziarelor Le Figaro din 16.01.1990 si La Libre Belgique din 26.12.1989, prezinta securitatea „ca garda pretoriana servila în mod absolut cultului ceausist”. „Trebuia mai întâi sa-l protejeze pe Ceausescu personal, îl urmau pretutindeni, deplasându-se câte 40 mii odata, de la zona din jurul Bucurestiului pâna la diferite resedinte de vara sau de iarna ale dictatorului”... „Dispuneau de tancuri, elicoptere, arme grele”. Compatrioata noastra, Doina Cornea, declara pentru Die Morgen din 28.12.1989: „Erau mai mult de 1 milion de securisti”, iar dupa Stelian Tanase de la Uniunea Scriitorilor existau 2.740.000 de agenti. 54

Daca politica independenta dusa de România, la început era sustinuta de Occident, dupa venirea la putere în URSS a lui Gorbaciov, politica româneasca nu a mai corespuns, lucru ce a determinat boicotarea tarii pe plan economic. Le Monde (15.02.1990) scrie ca „strigatul de alarma era exagerat în raport cu realitatea. Ceausescu a remarcat ca era vorba de o ofensiva mondiala care în vest îsi lua revansa pentru teritoriile pierdute în 1945.” Concluzia certa era ca în est ca si vest Ceausescu devenise omul care trebuia doborât. În interior în Decembrie 1989, 95 % din români îsi doreau acelasi lucru. De la primele manifestari de la Timisoara si, noi spunem si cu mult înainte, corespondentii Glasnosti-ului, împreuna cu Europa Libera si alte componente ale mass-mediei au facut totul pentru a amplifica situatia interna, pentru a scoate în strada o multime cât mai numeroasa, pentru a diviza armata, pentru a distruge completamente securitatea si celelalte organe de opresiune care cunosteau metodele si procedeele folosite, urmarindu-se de fapt un razboi civil. Comportamentul armatei, al manifestantilor si chiar al securitatii, a stricat toate planurile externe. „Minciunile folosite de mass-media straina nu difera cu nimic de dezinformarea fascista. Ceausescu a fost rasturnat printr-o actiune convergenta din est si din vest. Complotistii aveau nevoie de asasinat si minciuna pentru a putea atribui României în viitor statut de noua semicolonie.” (Michel Mommerency - ziarist la ziarul Solidoire, Bruxelles). Deci dupa parerea unora poporul român nu a jucat nici un rol. Este un mare neadevar. Ne vom opri aici cu aceasta sumara selectie de informatii si opinii, culese din diferite domenii inclusiv ale mass-mediei internationale, dar nu înainte de a ne îngadui sa formulam unele consideratii. 55

În baza unui plan conceput printr-o actiune convergenta din est si vest, mass-media internationala a urmarit probabil, într-o prima faza, crearea conditiilor de declansare a unor actiuni revolutionare, între populatia civila si fortele de opresiune, prevazute a se solda cu pierderi umane si materiale. În a doua faza slabirea reciproca a organelor puteri armate a tarii, prin declansarea unui autentic razboi civil, între armata si securitate. În faza a III-a „românii barbari” trebuiau sa se întoarca împotriva etniilor conlocuitoare. Urma firesc o interventie straina, de genul celei din Panama sau Iugoslavia, bineînteles pacifista, care ar fi trebuit sa impuna ordinea si pacea în tara. Care a fost în fapt obiectul asupra caruia a actionat mass-media internationala: - asupra opiniei publice mondiale în general; - asupra propriilor natiuni în special cu diversificare de la o natiune la alta; - asupra diasporei romanesti; - asupra românilor-dizidenti; - asupra populatiei românesti din interiorul tarii; - asupra nationalitatilor conlocuitoare. Actiunea s-a desfasurat urmarindu-se probabil urmatoarele scopuri: - caderea regimului totalitar ceausist; - demascarea, odata în plus, a sistemului comunist, cruzimilor si atrocitatile de care era capabil, paralelizarea lui cu nazismul, în scopul crearii unei stari de spirit repulsive si crearea conditiilor scoaterii lui în totalitate, din istoria omenirii; - barbaria poporului român, care a fost capabil de asemenea atrocitati „macel, genocid” înfaptuite de armata si diabolicele procedee folosite de organele de opresiune ale militiei si securitatii; - învrajbirea si dezbinarea diasporei românesti, lansarea ei în 56

activitati destabilizatoare; - realizarea de panica si haos creându-se conditii de declansare a unui razboi civil în întreaga tara; - învrajbirea nationalitatilor conlocuitoare, pe fondul drepturilor omului dirijarea lor pe directii violente, pe razbunare si intoleranta. Renasterea visurilor imperiale si a uniunilor statale de mult apuse. Si toate acestea asupra României. De ce? Fiindca România era si este, o tara de marime mijlocie, cu un important potential economic si militar, dispusa într-o zona geografica de importanta strategica deosebita, era singura tara care îsi mai permitea o anumita independenta si de o parte si de alta. În lume si în special în Europa, nu este loc pentru prea multe natiuni mari. Sunt necesare state mici, dependente de cele mari. Câti morti au fost în Panama, în Afganistan sau în Cecenia? Nu se stie precis si nici informatiile mass-mediei nu au spus. Erau în joc interesele celor mai mari forte ale lumii. Deci discretie. Dar în România, în special la Timisoara, precizia a fost maxima: 4.632 nici mai mult nici mai putin. Având la baza, cum apreciau unii ziaristi, o „monstruoasa strategie a dezinformarii”, s-a urmarit barbarizarea poporului român si a organelor sale de opresiune, la care, trebuie sa recunoastem o contributie importanta, a adus si televiziunea româna prin imaginile si mai ales „informatiile”emise pe postul national. Este remarcabila „regia” facuta de un redactor a unei televiziuni venite la Timisoara, care în complicitate cu unii asa-zis revolutionari au dezgropat cersetori morti la Timisoara si i-au filmat. Astfel, au fost prezentate lumii întregi imagini cu morti legati cu sârma ghimpata si o femeie cu un copil mic mort deasupra ei. Femeia murise dintr-o coma alcoolica, iar copilul 57

fusese luat dintr-o morga a unui spital. Vom încheia acest capitol, cu convingerea ferma ca Revolutia din Decembrie 1989, este opera poporului roman si nu un produs de import al institutiilor de informatii în mass-media din strainatate. Este de datoria noastra însa sa constientizam întregul popor si sa-i dam descrierea faptelor asa cum au fost, totodata sa-i dam încrederea ca el este singurul autor al darâmarii regimului tiran ceausist. „În 1989 cele doua mari puteri la Malta sau în alta parte, au cazut de acord asupra urgentarii problemei românesti (aflata sub influenta sovietica, înca de la Yalta). Aceasta actiune a acoperit întâmplator actiunea din Panama facuta de SUA. Aceste doua actiuni trebuiau sa rezolve interesele „directe ale celor doua mari puteri; în acest sens SUA a acordat tot sprijinul informatiei de care dispunea actiunilor din România. Ceva însa nu a reusit conform planului si asa a început actiunea de defaimare nu numai a revolutiei, ci a României în general. Sigur ca aici a intervenit si neprevazuta cadere a URSS-ului si a lui Gorbaciov. Balanta a trecut de partea „serviciilor” de peste Ocean dar un nou adversar intra în scena: „reprezentantii Europei”. „România trebuia blamata, slabita, saracita pentru a putea fi mai usor introdusa sub o alta forma de influenta politica si economica. Dar, disparitia URSS nu a desfiintat interesul acestui imperiu asupra României. Iata-ne din nou, pentru a câta oara în istorie în fata a trei puteri. Care va fi viitorul tarii noastre? Depinde de noi, de constiinta noastra dar mai ales de hotarârea ferma de care trebuie sa dam dovada. Nu vom învinge decât uniti si alaturi de popor asa cum am fost în decembrie 1989” (Din declaratia senatorului Sergiu

58

3. TIMISOARA – ORASUL DECLANSARII REVOLUTIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 3.1. Scurt istoric Straveche vatra româneasca, spatiu de spiritualitate dintotdeauna a neamului românesc, Banatul a reprezentat de peste 2 milenii întruchiparea luptei dârze pentru libertate si democratie a unui popor mândru si care si-a aparat fiinta si pamântul strabun nazuind permanent ca pe rodul virtutilor sale sa-si cladeasca o viata, o istorie si un loc potrivit între natiunile lumii. Eforturile constructive ale locuitorilor români, germani, maghiari si sârbi si de alte nationalitati sunt asezate pe temelia valorilor materiale si spirituale ale unui trecut demn ce se pierde în negura vremurilor si relatiilor firesti de convietuire si respect. Vatra a unitatii de gând, simtire si fapta, judetul Timis a staruit continua a straluci în constelatia judetelor tarii ca o ctitorie de oameni harnici, dârji si iubitori de tara. Judetul Timis are o populatie de peste 700.000 locuitori din care numai în municipiul Timisoara - resedinta de judet, locuiesc peste 300.000 de oameni. Acest oras ocupa al 3-lea loc ca marime între orasele tarii; pe nationalitati, populatia judetului se prezinta astfel: români: 80,1 %; maghiari: 9,0%; germani: 3,8%; sârbi: 2,4%; tigani: 2,1%; în mediul urban: 39,3%, iar în mediul rural: 48,4%. Pe religii, structura populatiei judetului Timis se prezinta astfel: ortodoxa: 78%, romano-catolica: 10%, penticostala: 2,7%; reformata: 2,3%; baptista: 1,2%; grecocatolica, adventista: 0,2%. Detinator al unor ramuri de vârf în economia nationala (calculatoare, poduri rulante electrice, motoare electrice, chimie 59

etc.) judetul Timis si orasul Timisoara prezinta si o mare importanta cultural-turistica. Relieful diversificat, de la înaltimi muntoase de peste 1300 m la câmpii joase, judetul Timis dispune de importante bogatii naturale ale solului si subsolului. Asezat în Câmpia de vest a tarii, se învecineaza cu Iugoslavia si Ungaria de-a lungul unui important drum ce uneste Europa Vestica si Centrala cu Marea Neagra. Timisoara se afla la o distanta aproximativ egala de Marea Adriatica si Marea Neagra. În 1940, o mare parte a refugiatilor din Transilvania vremelnic ocupata a fost gazduita frateste de Banatul îndoliat. Populatia majoritara româna a trait exemplar alaturi de svabi, sârbi maghiari chiar si în timpul razboiului. Tara va cadea sub cizma bolsevica impusa de „balalaicele” si tancurile armatei rosii. În 1945, dupa plecarea în masa a svabilor, speriati de regimul comunist urmata de deportarile masive ale acestora în Rusia sovietica s-a lasat un vid care a însemnat o mare pierdere economica si culturala. În perioada anti-Tito, condusa de Gheorghiu-Dej, a frânat dezvoltarea Banatului care a suferit si o ocupatie bolsevica dintre cele mai crunte. Începând din deceniul sapte, a aparut si criza economica a României, în realitate a întregului sistem comunist. În anii 19881989, degradarea economica si sociala în România s-a accentuat, ajungându-se la o situatie imposibila. Existenta unei practici de nepromovare, catre cei doi dictatori, a informatiilor negative pe motivul de a nu-i supara, înlocuirea adevarului cu minciuna care devenise lege, toate acestea au adus grave prejudicii întregii activitati economice, sociale si chiar politice. Exista un refuz al factorilor de conducere în stat, de a lua în consideratie semnele certe de dezintegrare a întregului 60

postament pe care era asezata societatea româneasca, fie pentru a nu-si pierde scaunele, fie pentru a nu suporta repercusiuni asupra propriilor persoane. Din motive pur subiective dezvoltarea comunista a economiei românesti ajunsese în aceasta perioada la limita maxima a ceea ce ea putea oferi, mult agravata de ambitiile celor doi dictatori, astfel ca începând cu 1978 se declanseaza declinul rapid si inevitabil. 3.2. Unele date si informatii detinute de organele specializate ale judetului Timis premergatoare perioadei revolutionare din decembrie 1989 Evolutia vietii social-politice a judetului Timis din anii dictaturii comuniste si în special din ultimii ani ai regimului totalitaristceausist se îndrepta spre o stare pre-revolutionara exploziva ca urmare a existentei unor importante contradictii economice si sociale. Degradarea nivelului de viata al imensei majoritati a populatiei ajunsese la un punct limita ce nu putea fi depasit decât prin niste schimbari radicale si de fond. Aparitia unei opozitii mute si dârze din partea populatiei exprima o stare tensionala, care ar fi trebuit sa convinga conducerea de partid si a securitatii de existenta unui imens pericol. Informatiile detinute de cuplul dictatorial puse la dispozitie de organele securitatii statului sugerau totusi în linii mari, starea tensionata existenta în majoritatea segmentelor socio-profesionale ale tarii si mai ales în Banat. Pierderea contactului regimului dictatorial cu realitatea sociala din tara explica arbitrariul în efectuarea actului de conducere iresponsabil si, totodata, inconstienta în fata cauzelor aparitiei unor tulburari sociale. Înca din anul 1987 România fusese supusa unui intens tir informational din partea serviciilor de spionaj straine. Vestul si-a unit eforturile cu serviciile de informatii ale tarilor vecine „fratesti”, cu interese diferite asupra tarii dar, având toate un interes comun si anume, înlaturarea 61

incomodului clan ceausist ca un început al slabirii si, poate chiar, al dezintegrari României. Ca urmare, serviciile de spionaj si-au mutat prioritatile spre acutizarea prin orice cai si prin orice mijloace a crizei interne. În acest sens, s-a urmarit printre altele si crearea unei miscari de dizidenta prin realizarea unui grup de opozanti care la nevoie, sa poata fi scosi în fata ca fiind promotorii actiunii de rasturnare a puterii. În realitate, aceasta actiune nu a prea reusit în România. Singura persoana care merita în mod deosebit amintita este doamna Doina Cornea, pentru extraordinarul sau curaj. La sfârsitul anului 1988 organele specializate din tara au informat pe Nicolae Ceausescu despre proiectarea în Occident a dezmembrarii României, lucru pe care dictatorul a refuzat sa îl creada. În decembrie 1988 cu prilejul întâlnirii periodice cu conducerea iugoslava (Loncear si Dizdarevici) si când acestia au pus în discutie problema Banatului sârbesc, Nicolae Ceausescu a reactionat destul de dur. Respectiva consfatuire era pe punctul de a fi compromisa. Daca e sa dam crezare opiniilor relatate în lucrarea „La cele mai înalte nivele ale puterii” Editura ALL -1994, având la baza documente KGB si CIA, în care se relata ca în decembrie 1988 în sala Sfânta Ecaterina de la Kremlin, secretarul general al P.C. (B) al URSS, M.S. Gorbaciov 1-a primit pe Henry Kissinger - reprezentantul presedintelui SUA. Acesta a oferit un plic lui Gorbaciov ce continea propuneri de împartire a sferelor de influenta în Europa de Est, între SUA si URSS. Relatiile personale dintre Ceausescu si Gorbaciov devin din ce în ce mai critice fiind dublate si de atitudinea sa sfidatoare fata de SUA. Pentru ca pe plan intern sa nu ramâna mai prejos dictatorul forteaza plata tuturor datoriilor externe ducând tara într-o mizerie de nedescris, frig, întuneric, saracie si foamete. Un an mai târziu, pe 8 iulie 1989, cu ocazia întâlnirii la nivel înalt al tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, Nicolae Ceausescu 62

a încercat sa realizeze o dezamorsare a relatiilor româno-ungare. Ca urmare, s-a organizat o întâlnire bilaterala la Arad cu conducerea ungara (NYRESZO, NEMETH MIKLOS si GYULA HORN - atunci Ministerul de Externe) si care a fost un fiasco total, deoarece delegatia ungara a sustinut ca Transilvania nu apartine României si ca în consecinta vor proceda la internationalizarea problemei în cadrul ONU si al altor organizatii internationale În acest context, Nicolae Ceausescu si-a pierdut calmul ripostând ferm si cu violenta. Acestea au fost momentele când Nicolae Ceausescu a înteles propriile sale afirmatii ca „...se pune ceva la cale împotriva României” fara a-si da seama ca el personal devenise indezirabil în fata întregii lumi si mai ales în fata poporului român. O analiza sumara a delegatiilor straine participante la Congresul al XIV-lea ne da posibilitatea a trage niste concluzii interesante astfel: nivelul de reprezentare foarte scazut, opiniile declarate ale unor delegati potrivit carora cu acest prilej Nicolae Ceausescu ar renunta la conducere si încercarile unor delegati de a incita cadrele de conducere din partid de a trece la actiuni pentru înlaturarea clanului ceausist; confirmarea din partea unor delegati ca în exterior se pun la cale unele actiuni pentru înlaturarea lui Ceausescu. Din informatiile detinute de organele de contraspionaj românesti rezulta ca forte straine planificasera ca data pentru înlaturarea grupului ceausist - 25 decembrie 1989 - sarbatoarea Craciunului sau 31 decembrie - sarbatoarea Noului An. Occidentalii au mers pe stimularea nemultumirilor existente în partea de apus a tarii, în Transilvania si Banat si aceasta având în vedere doi factori de baza - minoritati nationale si culte si secte neoprotestante pe care le stimulau material si organizatoric. 63

Din punct de vedere economic trebuie sa recunoastem ca banatenii traiau mai bine ca în restul tarii, având în vedere bogatia zonei, dar si harnicia oamenilor. Din informatiile securitatii, la reuniunea sefilor de state si de guverne a tarilor membre a pietii comune, ar fi fost initiate masuri coordonate în vederea multiplicarii actiunilor de destabilizare a situatiei din Europa de Est, în vederea caderii regimurilor comuniste. Cu referire la România, reuniunea a hotarât: „...în contextul pozitiilor concertate ale SUA si URSS se are în vedere intensificarea actiunilor vizând crearea unei tensiuni interne; destabilizarea prin folosirea unor stari de nemultumire si incitari în mediul minoritatii maghiare, considerându-se ca în acest fel, România ar putea fi determinata sa nu mai obstructioneze procesele ce au loc în Est." (nota DSS nr.0263/22.11.1989). Este evident ca regimul totalitar din România se afla în fata unei iminente prabusiri, a unei inevitabile explozii populare. Plecând de la unica idee a unui pericol extern, regimul ceausist nu era în masura sa înteleaga adevaratele cauze care apartineau în fapt, problematicii interne, a starii de cumplita nemultumire de saracie si mizerabila umilinta. Dispunerea municipiului si a judetului într-o zona geografica situata la confluenta unor factori de propaganda externa, deosebit de activa; existenta unei atitudini anticomuniste specifice populatiei timisorene; traditia democratica prezenta în conceptia si comportamentul localnicilor, existenta unui cadru de relatii si contacte mult mai dezvoltate cu cetateni din tarile Europei Occidentale si Centrale, specificul compozitiei etnice a regiunii sunt tot atâtia factori ce au creat mediul prielnic al izbucnirii revoltei. 64

Factorii enumerati, precum si multi altii, au demonstrat ca atât cursul evenimentelor de la Timisoara, clar anticomuniste, cât si deznodamântul lor au fost determinate în mod fundamental de populatia Timisoarei. Ceausescu anilor 1968-1975, simpatizat de Occident prin atitudinea sa refractara la dictatura sovietica de tip cominternist devenise arogant, megaloman si retrograd în deceniul 80 în fata acelorasi politicieni din Vest. Pentru URSS si, mai exact, pentru Gorbaciov, el era inadaptabil schimbarilor pe care le dorea si chiar mai mult, avea uneori pozitia unui inamic. Din raportul SRI rezulta ca în ultimele luni ale anului 1989 a sporit simtitor si inexplicabil numarul trecerilor ilegale ale frontierei dinspre Ungaria în România, precum si returnarile masive de fugari de catre autoritatile maghiare. În decembrie, desi la Timisoara se aflau gl. Macri si col. Teodorescu, nici un posibil agent nu a fost demascat. Atitudinea atât de rapid exprimata de Bush si oamenii sai privind o posibila, chiar necesara interventie a Pactului de la Varsovia în România este evident continuarea unei discutii sau întelegeri deja avute. Ofertele rusilor de un posibil „ajutor” facute în noaptea de 22/23 decembrie - telefonic - generalului Gusa, se refereau la un regiment de trupe aeromobile si de desant. În acelasi timp, ambasadorul francez oferea 90 antiteroristi în apropierea granitei de la Oradea, (declaratie S.N. si Dna Doina Cornea). Nici o clipa nu trebuie sa uitam ca pe teritoriul României se aflau 10.000 - 20.000 posibili combatanti veniti din Uniunea Sovietica, dintre turistii supranumerici veniti din U.R.S.S. 65

Diversiunea aeriana si electronica, la care a fost supus întreg teritoriul national vine sa confirme existenta unui plan de actiune militara împotriva României. Revolutia româna, prin desfasurarea evenimentelor, a dat peste cap toate planurile externe. Nu a cazut numai Ceausescu, a cazut pentru prima data un regim comunist. Trecerea Armatei de partea Revolutiei a jucat rolul determinant, dar comunistii au continuat sa creada în existenta sistemului lor. Cu toate implicatiile straine nu putem aduce atingeri unui adevar pe cât de evident pe atât de incontestabil: revolutia de la Timisoara a fost a timisorenilor, iar victoria ei se datoreste în covârsitoare masura majoritatii populatiei timisorene. Dintr-o revolta a nemultumitilor, miscarea s-a transformat într-o revolutie anticomunista. 3.3. Desfasurarea evenimentelor Ca un preludiu la evenimentele ce urmau a se desfasura, în perioada de 10 spre 11 decembrie 1989, persoane neidentificate au împrastiat pe suprafata Timisoarei manifeste cu continut exclusiv anticeausist „Jos Dictatura si tirania ceausista!” „Moarte dictatorului!”. În dimineata zilei urmatoare (11 decembrie 1989) întregul personal al Militiei Judetene a fost mobilizat pentru adunarea acestor hârtiute ce umplusera strazile orasului. În seara zilei de 15 decembrie 1989 în fata casei parohiale din strada Cipariul nr. l, mai multi cetateni înstiintati de mass-media internationala în special de cea maghiara si mai ales în urma solicitarii persoanei pastorului reformat Laszlo Tökes, manifestau împotriva aplicarii hotarârii judecatoresti de evacuare a acestuia 66

din sediul parohial. În legatura cu pastorul Laszlo Tökes organele de securitate ale judetului detineau suficiente probe penale pentru a propune Procuraturii si Justitiei punerea pe rol a cazului. Raportate la Bucuresti lui Nicolae Ceausescu de Iulian Vlad, dictatorul a dispus neaplicarea masurilor propuse pentru a evita înrautatirea si mai mult a relatiilor cu Ungaria. Ca atare, împotriva pastorului au fost luate numai masuri administrative pe linie de cult. Pentru ca la aplicarea hotarârii nu se amestecau organele puterii locale si de stat s-ar fi facut atâta vâlva în jurul unei persoane necunoscute la acea vreme de majoritatea timisorenilor, nemaivorbind de restul tarii. Amplificarea nejustificata data acestui eveniment a venit în întâmpinarea scopului urmarit de catre unii de a pune în aplicare planurile de destabilizarea României. Manifestarea respectiva s-a desfasurat pasnic, numarul celor prezenti fiind de aproximativ 6080, în majoritate persoane în vârsta care pur si simplu stateau fiind pazite initial de trei militieni. Procesul episcopului reformat din Oradea pentru evacuarea silita din locuinta bisericii a lui Laszlo Tökes a parcurs toate etapele admise de codul de procedura civila, inclusiv recursul, hotarârea ramânând definitiva si irevocabila si cu executare în termen de 15 zile, termen ce expira pe 16 decembrie 1989. Nu ne propunem a analiza aici motivatia potrivit careia s-a luat o asemenea hotarâre. Un lucru este cert, ca ea a fost produsul unei actiuni pe linie de cult, fara doar sau poate influentata si aranjata de securitate. Din materialele fostei securitati rezulta ca pastorul Laszlo Tökes a întretinut relatiile cu serviciile de spionaj maghiare. Iata de exemplu, opiniile adjunctului sefului Securitatii judetului Timis care se ocupa de coordonarea serviciilor informative, col. (M.I.) Radu Tinu „...Tökes este tradator de tara... avea contacte înca din aprilie... cu trimisi ai serviciilor de spionaj maghiar...în 24 iulie a 67

aparut în emisiunea Panorama de la Budapesta... iar imediat dupa el ar fi urmat regele Mihai (regele Mihai a amânat cu o saptamâna - n.n.) ...dupa 24 iulie nu a mai iesit din casa decât la ceremonii religioase în baza unor indicatii de la Budapesta... saptamânal trimitea informatii afara...” informatiile erau foarte greu de verificat, deoarece în blocul comun cu biserica locuiau 17 familii, iar duminica la biserica veneau multi enoriasi. Cu toate acestea, între 15-20 decembrie, Serviciul de Filaj care îl avea în obiectiv pe pastor a determinat sosirea si plecarea de la el a trei masini cu oameni din partea Serviciilor Maghiare. Emisarii respectivi au fost preluati în lucru de catre Securitatea Româna, iar în localitatea Borsa la iesire, la unul din autoturisme - în plafoniera, s-a gasit o chitanta de care am mai amintit, de tip „corp aranjament” în care era scris „Subsemnatul Tökes Laszlo va multumesc pentru suma de 20.000 lei, Domnul sa va aiba în paza.” Totodata au fost gasite si 3 file cu informatii exacte de tip întrebare cu raspuns. Întrebarile respective priveau situatia minoritatii maghiare din România, starea social-politica din tara si „Când credeti ca va cadea Ceausescu?”. Trebuie remarcat ca la cea din urma Tökes nu a dat nici un raspuns. Desi Securitatea a propus lui Nicolae Ceausescu arestarea acestuia, existând suficiente probe, Ceausescu a dispus doar supravegherea permanenta si blocarea afluirii spre el a altor oameni de legatura. În data de 1 decembrie 1989 s-a deplasat la pastorul Tökes un anume Solomon Rudolf - maghiar nascut în Covasna si stabilit la Viena, care i-a luat un interviu pe video. Acest cetatean a fost retinut de organele de securitate, i s-a ridicat caseta, a dat o declaratie în care a scris tot, inclusiv cine 1-a trimis. Din declaratiile col. Radu Tinu mai rezulta ca în jurul pastorului mai gravitau si altii:…un profesor de fizica Varga Ladislau... În nomenclatorul serviciilor maghiare avea un nume conspirativ…”. 68

„Duminica dinaintea datei de 15 decembrie, în biserica la terminarea slujbei ... (pastorul n.n.) le-a explicat oamenilor ca în data de 15 decembrie expira termenul, ca va fi evacuat cu forta si roaga enoriasii sa îl ajute”. În dimineata zilei de 15 decembrie 1989 au fost preluati de catre organele de filaj ale judetului Timis secretarul II la Ambasada SUA, Denis Curie, însotit de o asa-zisa ziarista de la Ambasada Marii Britanii, sositi de la Bucuresti si care au încercat pe mai multe cai sa intre în legatura cu pastorul. Nereusind s-au multumit cu un telefon dat la Bucuresti, unde au transmis „actiunea continua”. În jurul orelor 10.00 (15 decembrie 1989) în fata casei parohiale erau vreo 10-12 persoane sosite în zona de la orele 8.00 dimineata, în majoritate femei si batrâni. Ulterior numarul acestora a crescut astfel ca în jurul orei 11.00 era de aproximativ 100. În dupa-amiaza zilei de 15 decembrie 1989 Radu Balan, prim secretar al C.J.P. se deplaseaza în Piata Maria pentru a vedea cu proprii sai ochi ce se întâmpla acolo. În jurul orelor 16.00, numarul persoanelor ce stationau în zona trecea cu putin peste 100. În jurul orelor 17.00 (15 decembrie1989) temându-se de complicatii, de la fereastra casei parohiale, pastorul solicita cetatenilor adunati sa plece acasa, iar pe usa bisericii a fost aplicat un afis cu acelasi îndemn. Apelul pastorului nu are efect. Este blocat un tramvai si circulatia rutiera este întrerupta. Ca efect, aglomerarea de tramvaie determina si cresterea semnificativa a numarului persoanelor participante, unele dintre acestea integrându-se în masa nemultumitilor astfel ca în seara zilei numarul participantilor 69

ajunsese la circa 1000. Sosit în zona pentru calmarea spiritelor, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Municipal de Partid, Ion Rotarescu comunica public anularea hotarârii de evacuare a pastorului si solicita oamenilor sa mearga acasa. Actiunea lui Ion Rotarescu nu are efect, cetatenii ramânând în continuare în zona; la fata locului se va deplasa si primarul Timisoarei - Petre Mot. Pentru a garanta integritatea pastorului si a familiei acestuia precum si neaplicarea hotarârii de evacuare, s-a constituit o comisie din care faceau parte si cei doi, care au dat pastorului o hârtie de garantie. Din mijlocul multimii adunate au început sa apara primele manifestari anticeausiste, iar reprezentantii puterii sunt întâmpinati cu huiduieli. Cu toate asigurarile date si cu amenintarile proliferate, în cursul noptii de 15 spre 16 decembrie 1989, în fata casei parohiale, ramân câteva persoane. În aceeasi noapte, în jurul orelor 23.00 (15 decembrie 989) Radu Mot informeaza pe Emil Bobu despre cursul evenimentelor din Timisoara si se pare, asa cum rezulta dupa unele surse, ca acesta din urma are dispozitii de împrastiere violenta a manifestantilor. În dimineata zilei de 16 decembrie 1989, desi sursa conflictului este închisa, totusi nemultumirile oamenilor au determinat cresterea numarului manifestantilor, astfel ca în jurul orelor 13.0014.00, depasise cifra de 1000. 70

Concomitent, au aparut si au început sa se manifeste tot mai greu si unele grupuri de tineri care incitau la actiune, solicitând altor persoane sa se alature lor. S-a încercat folosirea ca tribuna a unui tramvai oprit. Printre enoriasii ce se miscau în jurul casei parohiale organele de filaj au identificat „agenti ai spionajului strain care încercau sa îsi piarda urma în multime”. Unele din aceste observatii sunt contrazise de parte din revolutionari. La orele 10.00 (16 decembrie 1989) Nicolae Ceausescu ia legatura cu Balan si dispune masuri concrete printre care si evacuarea imediata si neconditionata a pastorului la noul loc de munca. În aceeasi zi, din ordinul Ministrului de Interne, în toate unitatile subordonate acestui minister, a fost introdusa „situatia numarul 1” prevazuta de Ordinul 2030 din 15.05.1972. La solicitarea organelor de partid, se trimit în zona 28 de cadre de militie. Sosirea acestora a avut darul de a accentua starea tensionata. Totodata, organele locale de partid au trimis si ele în zona câteva persoane din activul de partid, care aveau sarcina, în gândirea celor ce hotarâsera masura, sa contracareze actiunile civile. În acelasi scop, inspectorul sef a hotarât si el sa trimita în zona echipati în civil toate cadrele disponibile de la Securitate si Militie. Astfel s-a realizat o mare aglomerare de oameni care a avut darul de a agrava situatia din zona. Au fost blocate intrarile în str. Timotei Cipariu, ramânând deschisa doar zona spre tramvaie. Manifestatia a luat amploare, tot mai multi cetateni (peste 1000) nemultumiti de conditiile de viata si existenta ies în strada îngrosând rândul demonstrantilor. De aceasta data manifestatia are cu totul alta conotatie cetatenii cerând schimbarea lui Ceausescu si 71

implicit conditii mai bune de viata. La orele 17.30 (16 decembrie 1989) în baza dispozitiilor lui Radu Balan - sef al Consiliului de Aparare al judetului Timis, col. Petre Cristea - seful Garzilor Patriotice, preia cu fortele sale de luptatori sediul C.J.P. si contribuie la sprijinul fortelor de opresiune. Cu acest prilej, se încearca constituirea unor detasamente de G.P. si dupa eforturi sustinute abia sunt adusi la sediu 204 luptatori. Exista o varianta care sustine ca în rândurile manifestantilor existau grupari „de soc” care dupa declaratiile mai multor participanti „... nu pareau a fi timisoreni” si „erau interesati daca actiunile violente odata declansate vor fi continuate de localnici”. Pareri similare au rezultat si din unele depozitii ale unor martori în cadrul procesului de la Timisoara (dosar Cercetare nr.PS8). Multi dintre revolutionarii autentici resping astfel de declaratii. Iata cum descriu unii participanti în „Reportaj cu sufletul la gura” Timisoara 1990. Sandu Hanus „...Cele mai multe vitrine au fost sparte de un grup de 7 persoane, având în mâini niste bastoane - de unde? Cum de venisera astfel pregatiti?" (pag.71). Vasile Andras „...Se spargeau vitrinele la libraria din colt, la tutungerie. Treaba asta o faceau patru tineri tunsi zero, îmbracati în haine civile, având niste bâte, zic eu speciale, lungi de 1,70 l,80 m. prevazute la capete cu verigi metalice. Ei spargeau, dar nu luau nimic... lucru pe care de altfel îl executau cu placere... Grupul celor 4 tineri tunsi zero, era condus de doi insi în haine de piele...” (pag.118). Moldovan Fica „...Au blocat cu un microbuz pe strada Oituz, în dreptul magazinului Auto Dacia ... au dat foc la cauciucurile extrase din magazinul Dacia, dupa ce sparsesera vitrinele au spart si Alimentara de la parterul aceluiasi bloc, au dat foc biroului sefei, au scos sticle, lazi pe carosabil, blocând 72

drumul... toate acestea le faceau un grup de 5-6 indivizi al carui calm, stapânire de sine, continua sa ma obsedeze si acum. Nu fugeau de la locul faptei... ai zice... ca de fapt ei faceau ce trebuia facut, ceva ce li se ceruse în mod expres.” (pag.96). Trebuie remarcat totusi ca unii dintre revolutionarii orasului nu sunt de acord cu aceasta varianta. În ceea ce priveste aceste grupuri violente care s-au dedat la spargeri si jafuri pe care nu le mai gasim în nici un oras din tara în zilele care au urmat se pot enunta trei supozitii: - grupuri de furiosi, formate ca reactie la actiunile extrem de dure ale fortelor de opresiune de care au profitat jefuitorii de profesie; - grupuri de mercenari straini în actiuni de diversiune; - diversiune facuta de securitate, în justificarea unor actiuni de lichidare a revoltei. În jurul orelor 17.30-18.00 (16 decembrie 1989) în Piata Maria este adus plutonul de interventie echipati cu bastoane de cauciuc, scuturi si casti de protectie. Aceasta subunitate era formata din aproximativ 80 cadre de Militie si de organizarea ei raspundea direct col.(M.I) Ion Popescu - seful Inspectoratului Judetean al M.I.. Concomitent, în zona sunt aduse si 2-3 masini de pompieri. În jurul orelor 18.30-19.00 (16 decembrie 1989) ciocnirile încep. Dupa succese si de o parte si de alta, dupa înaintari si retrageri repetate, în jurul orelor 20.30 scutierii erau înfrânti. În acest sens ne surprinde declaratia col. (M.I.) Stefan Demeter, potrivit careia „... efectivele Ministerului de Interne prezente în unitati puteau lichida fara arme Piata Maria în maximun o ora. Ma refer la trupele de graniceri, la trupele de Securitate si la efectivele Inspectoratului...! În legatura cu substantele chimice lacrimogene, acelasi interlocutor declara: „… pentru mine este absolut 73

inexplicabil gestul gl. Chitac de a cere munitie chimica de la Sibiu, când aveam destula în depozitul Inspectoratului...”.(!) Este inexplicabil acest lucru mai ales ca în perioada ce va urma va fi folosita si astfel de munitie chiar din depozitele Inspectoratului. La începutul serii manifestantii s-au grupat în mai multe coloane. Era aproximativ între orele 19.00-22.00 (16 decembrie 1989) când un grup de manifestanti format din 600-700 oameni, s-a deplasat catre Comitetul Judetean de Partid, iar un altul mai restrâns a ramas în continuare pentru a asigura protectia pastorului. În aceasta perioada, în fata Facultatii de Electrotehnica, odata cu întreruperea iluminatului stradal s-au auzit strigate „Jos Ceausescu !”, „Vrem libertate !”. Un alt grup s-a îndreptat spre Piata Operei unde sunt luati cu asalt de scutierii si fortele de opresiune existente în zona determinând replierea lor spre Bulevardul Lenin. O parte din aceste persoane au pornit spre caminele de muncitori de pe Calea Buziasului, dar si aici zona era acoperita de trupe. Lasarea întunericului (aproximativ ora 19.00, 16 decembrie 1989) a fost marcata de atacul civililor împotriva fortelor de ordine si dezorganizarea dispozitivului acestora. Concomitent, grupuri de manifestanti au trecut la spargerea vitrinelor tuturor unitatilor comerciale din zona si blocarea mijloacelor de transport în comun. Interventia autospecialelor cisterna ale pompierilor a încins spiritele si au cazut chiar ele victime furiei multimii. În aceasta perioada s-au produs însemnate pagube materiale, au fost practic devastate toate magazinele dispuse între Regionala CFR si Gara de Nord, (aproximativ 1 km) iar Plutonul de Interventie al Ministerului de Interne a fost practic pus pe fuga. A fost o adevarata demonstratie a „fortei strazii”. 74

În aceasta situatie, actiunile fortelor de opresiune au crescut rapid în amploare si intensitate, prin angrenarea progresiva a efectivelor Militiei, trupelor de Securitate, pompierilor si trupelor de graniceri - toate apartinând Ministerului de Interne. Aceste actiuni s-au soldat cu arestarea în noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989 pâna catre orele 4.40 a circa 180 persoane. Unii dintre arestati au fost batuti bestial, concomitent cu utilizarea de gaze lacrimogene. În jurul orelor 1.00 (17 decembrie 1989) col. Deheleanu seful Militiei Judetene suna pe gl. Nuta si îi raporteaza acestuia situatia din Timisoara. Cu aceasta ocazie, generalul replica: „...Securitatea sa se duca în ma-sa, ca ea a creat cazul acesta...!” (Declaratie Proces Timisoara). Din ordinul lui Nicolae Ceausescu, presedintele Tribunalului Judetean Timis a dispus în zorii zilei de 17 decembrie 1989 orele 3.00-4.00 evacuarea fortata a pastorului Laszlo Tökes. Cu ocazia evacuarii, pastorul care nu era singur, a închis geamurile cladirii în care locuia si a dat drumul gazelor de la bucatarie dupa care s-a retras în biserica, (declaratia persoanelor care au participat la evacuare). Actiunea urmarea ca la cea mai mica scânteie sa se creeze o explozie care sa scoata din lupta personalul ce forta intrarea. Daca faptul este adevarat, este greu de înteles, cum un reprezentant al bisericii a putut gândi si pune în practica un asemenea plan. Preotul cedeaza la forta militiei si, cu familia într-o Dacie si mobilierul într-un camion a fost transportat la noul loc de munca, comuna Mineu. Iata cum descrie preotul momentul ridicarii sale: „Noi am iesit prin bucatarie în curte, de unde am urcat o scara de lemn, în biserica... Cladirea era înconjurata…. Au navalit în biserica vreo 20 de oameni, mai multi în civil. În 75

fruntea lor era Iosif Verveca. Ne-au batut acolo în biserica. Eram plini de sânge pe fata... Pe drum Verveca îmi tot dadea pumni si striga... am fost batut iarasi si am semnat (evacuarea) incomplet., am oprit în curtea militiei. Acolo, zeci de oameni zaceau pe jos….” (pag.30, „Dupa Revolutie... târziu” – Radu Ciobotea). Actiunea s-a desfasurat în prezenta executorului juridic, a inspectorului de culte, a prim-vicepresedintelui Consiliului Judetean ce raspundea de problema cultelor si a 4 ofiteri de militie. În ziua de 16 decembrie 1989, la orele 21.00, generalul Iulian Vlad – seful DSS-ului, a convocat la sediul institutiei toti sefii de directii, cu acest prilej au fost si gl. Macri Emil însotit de mai multi ofiteri de la contraspionaj. Atunci s-a dispus trimiterea la Timisoara a unei grupe operative care sa preia conducerea pe problemele specifice. În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989 la orele 23.00, cu un tren special au pornit spre Timisoara, din grupa faceau parte gl. Macri Emil - seful Directiei de Contrainformatii Sector Economic, col. Teodorescu Filip - adjunct al Directiei Contraspionaj, col. Dumitru - raspundea pe linie de Securitate de CFR, lt.col. Pop, lt.col. Dan Nicolici seful Centrului de Informatii si Documentare din DSS, lt.col. Glavan Gheorghe - sef Serviciu Informativ în USLA, lt.col. Gabriel Anastasiu - seful Directiei de Informatii Interne. În aceeasi noapte si în dimineata zilei de 17 decembrie 1989, în baza ordinului Comandantului Suprem, primul secretar al Judetului Timis - Radu Balan a solicitat telefonic comandantului Armatei a 3-a Craiova, aprobare pentru scoaterea trupelor armate, la care acesta a comunicat ca nu exista nici un ordin în acest sens. În consecinta, Radu Balan îl suna direct pe gl. Milea, care dupa un 76

refuz categoric revine dupa circa 10 minute si comunica ca Nicolae Ceausescu - Comandant Suprem a ordonat alarmarea unitatilor militare din Garnizoana Timisoara si ca Armata va iesi în strada fara însa a avea asupra sa armament si munitie. Totodata, primul secretar al judetului Timis este informat ca în baza ordinului Comandantului Suprem, în ziua de 17 decembrie 1989 trupe apartinând M.Ap.N. vor desfasura o defilare demonstrativa prin oras. În ziua de 17 decembrie 1989, la orele 6.30, trenul special soseste în Timisoara, unde reprezentantii oficiali ai DSS-ului sunt întâmpinati de col. (M.I.) Traian Sima seful Securitatii judetului, care îi conduce la sediul institutiei, unde în jurul orelor 8.00-8.30 a avut loc o informare asupra situatiei si desfasurarii evenimentelor petrecute în municipiu. La aceeasi ora, gl. Macri raporteaza telefonic sefului sau gl. Vlad despre sosirea grupei la destinatie si primele informatii obtinute pâna la aceasta ora. În replica gl. Vlad dispune intrarea imediata în actiune precizând totodata sa se urmareasca obtinerea de informatii asupra cauzelor evenimentului, implicarea spionajului strain în actiunile din Timisoara, starea de spirit a populatiei în special din întreprinderi si institutii, cercetarea unor persoane ce prezinta interes pentru Securitatea Statului. În zorii aceleiasi zile, în urma recunoasterilor efectuate în Piata Maria de catre comandantii celor doua mari unitati ale M.Ap.N. din Timisoara s-a cerut aprobarea ministrului M.Ap.N. pentru retragerea în unitati a patrulelor trimise anterior deoarece se parea ca agitatia în zona se va reduce. Astfel la ivirea zorilor, toti militarii din patrule apartinând M.Ap.N. se gaseau în cazarmi. In baza hotarârii luate de Ceausescu si al ordinului ministrului apararii nationale în vederea realizarii unor actiuni de descurajare 77

a manifestantilor ce actionau agresiv, la orele 6.45 (17 decembrie 1989) s-a ordonat organizarea în dimineata respectiva, a unei defilari cu efective de 500 militari constituiti în detasamente cu fanfara militara si drapel de lupta, având în frunte comandantii de unitati. În acest scop la orele 3.30 (17 decembrie 1989) a fost constituita o grupa de ofiteri superiori din M.Ap.N., Consiliul Politic Superior al Armatei si Inspectoratul Muzicilor Militare care sa se deplaseze la Timisoara pentru a sprijini organizarea actiunii ordonate pentru dezamorsarea starii tensionate din oras. Actiunile desfasurate la Timisoara pâna la aceasta data au determinat interventia lui Nicolae Ceausescu, personal, care hotaraste restabilirea de urgenta si ferma a ordinii, folosind în acest scop toate fortele existente inclusiv trupe ale M.Ap.N.-ului. În Piata Maria, în dimineata zilei de 17 decembrie 1989, senzatia de aglomerare persista. La intersectii se observau grupuri statice de 10 persoane care faceau nota discordanta cu ceilalti cetateni ce circulau cu treburi de duminica. Parea ca ceva se pregateste. Grupa condusa de col. Ionescu Dumitru din M.St.M. Directia Operatii, a ajuns la Timisoara la orele 9.00 (17 decembrie 1989). În aceeasi zi, orele 10.00 a început asa cum se ordonase defilarea în municipiul Timisoara a unitatilor militare astfel: - Coloana U.M. 01185 Timisoara - compusa din 165 militari a început defilarea pe itinerariul Calea Sagului - Bd. 6 Martie - Piata Maria - Catedrala - Opera - Piata Marasti Cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01008 Timisoara - compusa din 100 militari a început deplasarea pe itinerariul Str.Chisod - Str. Emile Zola - Str. Constantin Brâncoveanu - Piata N. Balcescu - Bd. 78

Victoriei - Hotelul Continental - Cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01115 Giroc - compusa din 80 militari, a început deplasarea pe itinerariul Calea Girocului - Pod Michelangelo – Posta - Cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01942 Timisoara - compusa din 200 militari, a început deplasarea pe itinerariul Cazarma Oituz - Comitetul Judetean de Partid – Posta - Cazarma Oituz. Defilarea a durat pâna catre orele 13.30 (17 decembrie 1989) fara incidente deosebite, cu exceptia coloanei U.M. 01185 Timisoara, care în zona Podu Maria si în Piata Operei a fost atacata de grupuri de manifestanti. Acestia i-au huiduit si agresat pe militari cu sticle sparte, pietre extrase din caldarâm si alte obiecte. Totodata, s-a încercat smulgerea armelor din mâna ostasilor. Iata cum descrie Comandantul U.M. 01185 acest moment: „...În Piata Operei coloana a devenit un adevarat magnet fiind înconjurata de persoane cu înfatisare si îmbracaminte ce nu aratau a fi din Timisoara. Printre altele s-a strigat si „Omorâti-va ofiterii !”, atunci am ordonat: Compania I-a la mine! ridicând si coborând bratul cu repeziciune. Militarii au înconjurat imediat muzica si drapelul creându-se un interval de aproximativ 10 m (moment în care lt. col. Petru Baba a fost atacat de un individ cu cutitul - ofiterul a fost salvat de catre un militar care l-a lovit pe agresor cu patul armei). Cu drapelul la piept, serg. maj. A. Bagiu pe care l-am avut în stânga mea, împreuna cu întreaga coloana, ne-am deplasat catre Hotelul Continental. Multimea s-a calmat la strigatul unui cetatean care a cerut ca ea sa ramâna pe loc...”. La Timisoara soseste gl. Velicu Mihalea însotit de 4 sefi de Directii, 3 loctiitori sefi dedirectie si 2 sefi de servicii din cadrul Inspectoratului General al Militiei. Concomitent soseste pe calea aerului în municipiu, gl. Tudor Stanica împreuna cu 15 ofiteri de 79

securitate. Printre acestia se remarca col. Rosiu - seful Directiei Juridice, col. Ghircoias – directorul Institutului de Criminalistica, lt. col. Stefan – adjunct-sef Directia Circulatie, lt. col. Cutan Directia Cercetari Penale si altii. Catre orele 13.00-14.00 (17 decembrie 1989) în Piata Maria, Piata Operei, intersectia Continental, la C.J.P. si la primaria municipiului sunt realizate dispozitive de aparare. Odata cu trecerea timpului, strazile orasului aveau sa se umple din nou de manifestanti. Astfel ca în Piata Maria, în jurul Comitetului Judetean de Partid si Bulevardul 23 August, actiunile protestatare iau proportii, numarul manifestantilor crescând rapid si treptat la 3-4000. Reactia fortelor de ordine va fi prompta, în zona fiind aduse forte importante din trupele de Securitate si Militie care se dedau la actiuni violente. Vor fi folosite gaze lacrimogene, jeturi de apa din doua autocisterne. Orice dialog a fost respins, iar sub comanda gl. Mihalea multimea este lovita salbatic si fara discernamânt. La orele 11.00 ministrul apararii nationale în urma cererilor insistente adresate direct de primul secretar al C.J.P. - Radu Balan, a ordonat comandantului Marii Unitati Mecanizate sa intervina cu 200 militari si ulterior cu înca 200 pentru blocarea cailor de acces spre Consiliul Popular Judetean. În acest sens, s-a hotarât ca militarii din U.M. 01197, 01125 si 01145 Timisoara sa limiteze circulatia peste Podul Michelangelo, cei din U.M. 01115 Giroc, 01039 si 01185 Timisoara sa patruleze pe itinerariul Stadionul 1 Mai - str. Avrig - str. Cluj - Complexul Studentesc. U.M. 01145 Timisoara a primit ordin sa blocheze caile de acces spre sediul Consiliul Popular Judetean. În rezerva a fost retinut un numar 480 de militari. (Armata Româna în Revolutia din Decembrie 1989, 80

Editura Militara, 1994). Din acest moment armata devine principala forta care lupta împotriva populatiei revoltate. La orele 12.00 (17 decembrie 1989) a fost transmis indicativul „ABC-ANA” cuprinzând masuri de rutina pentru întarirea pazei si apararii obiectivelor militare ca urmare a anuntarii plecarii lui Nicolae Ceausescu în Iran planificata începând din ziua de 18 decembrie 1989. Între orele 13.00-13.15 (17 decembrie 1989), ministrul apararii nationale a avut o discutie telefonica cu gl. Vlad Iulian, sef DSS, de la care a încercat, fara prea mult succes, sa obtina unele date despre situatia din Timisoara. În acelasi scop a luat legatura si cu ministrul de interne Tudor Postelnicu, care nu a dat nici un fel de informatii, dar a reprosat ministrului Milea ca a informat conducerea superioara de partid, respectiv pe Ion Coman despre dezordinea din Timisoara. Ministrul Postelnicu a comunicat gl. Milea ca organele de ordine stapânesc situatia. Iata care erau informatiile detinute pâna la aceasta data de armata, de la general la soldat: „Grupuri de huligani care devasteaza si distrug bunurile poporului, huligani aflati sub conducerea agentilor straini, care în felul acesta ameninta independenta de stat a României si pun în pericol socialismul”. Trebuie sa recunoastem ca majoritatea posturilor de conducere din armata nu erau ocupate de cei mai capabili ofiteri ci de cei care aveau origine „sanatoasa” si prezentau loialitate totala fata de partid si conducerea sa. (ofiterii cu functii politice si C.I.-sti) Începând din acest moment se trece la realizarea de dispozitive mixte formate din trupele Ministerului de Interne si Ministerului Apararii Nationale. 81

Porniti din marile cartiere timisorene manifestantii constituiti în coloane evita Piata Operei si trec la fortarea dispozitivului de aparare realizat în punctele Casa Armatei, Podul Michelangelo, Podul Decebal, urmarind în acest sens ajungerea si gruparea la Consiliul Judetean de Partid. Dupa orele 13.00 (17 decembrie 1989) revolta multimii în municipiul Timisoara si-a extins aria de manifestare adunând sub aceleasi lozinci antidictatoriale sute si sute de locuitori ai orasului. Au fost aceste grupuri spontane sau organizate? Iata o întrebare la care nu a putut, sau nu a dorit sa raspunda nici SRI-ul, nici Procuratura sau Ministerul de Interne. La ani de la Revolutie este inadmisibil sa nu putem avea unele piste. În caz contrar trebuie sa admitem spontaneitatea acestor grupuri pe care le vom regasi la Bucuresti, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 si în restul tarii. În urma convorbirilor avute cu Nicolae Ceausescu sub presiunea acestuia, în calitate de comandant suprem, ministrul apararii nationale gl. col.Vasile Milea a comunicat la orele 13.30 (17 decembrie 1989) pentru toata armata „Situatia în Timisoara s-a agravat. Este ordin sa intervina armata. Armata intra în stare de lupta. În judetul Timis este stare de necesitate”. La Bucuresti s-a hotarât ca pentru restabilirea ferma a ordinii în oras o grupa de generali si ofiteri superiori sa plece urgent la Timisoara având în frunte pe Ion Coman secretar al C.C. al P.C.R. însarcinat sa aduca la îndeplinire ordinele lui Ceausescu. În acest sens, Nicolae Ceausescu a dispus „... Vei actiona în numele meu, asa cum ti-am spus. Luati masuri sa fie înarmate toate unitatile militare ale M.Ap.N.-ului, Militiei Securitatii..” (Declaratie Tudor Postelnicu pag. 12) 82

Având ca scuza posibilitatea unei agresiuni din exterior în zona operatii de Vest, în jurul orelor 15.30 (17 decembrie 1989), pentru conducerea unitatilor din garnizoana Timisoara a fost constituita o grupa operativa a Marelui Stat Major si organele centrale ale M.Ap.N. Grupa era condusa de gl. mr. Stefan Gusa prim adjunct al ministrului apararii nationale si sef M.St.M. Din aceasta mai faceau parte: gl. lt. Victor Stanculescu prim-adjunct al M.Ap.N. si sef DPAIA, gl. lt. Mihai Chitac - comandantul Trupelor Chimice si comandant al Garnizoanei Bucuresti, col. Gheorghe Radu - loctiitor al sefului Directiei Operatii din M.St.M., gl. mr. Constantin Nuta - adjunct al ministrului de interne, seful Inspectoratului General al Militiei, col. Gheorghe Cîrneanu - loctiitor al comandantului C.A.A.T. Grupa s-a deplasat în aceeasi zi cu avionul la Timisoara împreuna cu secretarul C.C. al P.C.R. - Ion Coman. În instruirea sumara facuta cu acest prilej sefului grupei operative gl. Gusa Stefan, ministrul apararii nationale a precizat subordonarea acestuia secretarului C.C. al P.C.R. - Ion Coman. Numirea principalelor persoane ce au constituit grupa operativa ce urma a se deplasa la Timisoara, a fost facuta chiar de dictator. În realitate, asa cum vom vedea mai târziu, odata ajuns, gl. Gusa a preluat comanda declarând ca în „24 de ore va face ordine”. La orele 13.40 (17 decembrie 1989) ministrul apararii nationale a ordonat telefonic comandantilor marilor unitati din Timisoara sa trimita noi efective la câteva obiective importante: Consiliul Popular Judetean, Hotelul Continental, Posta, Banca, la depozitul de armament al G.P. din zona Piata Unirii, precum si la alte obiective. La orele 13.45 (17 decembrie 1989) ministrul apararii nationale a ordonat telefonic scoaterea si a unor masini de lupta, tancuri de 83

instructie cu echipaje constituite din comandant si mecanicconductor. Aparitia tancurilor pe Calea Girocului a scos lumea din case. Prima coloana s-a scurs cu destula greutate datorita unei lucrari. Pâna la aparitia celei de a doua coloane s-au ridicat baricade din camioane si troleibuze, iar tancurile (3) au fost blocate. Pentru cetatenii din cartier era evident ca rolul tancurilor era de a lichida manifestatia din centrul orasului. Pe timpul deplasarii, tancurile ce se îndreptau spre comandamentul marii unitati au fost incendiate si lovite partial cu sticle incendiare. De asemenea, si cele ce se îndreptau spre Consiliul Popular Judetean au fost atacate si împiedicate sa se deplaseze spre obiectiv. Tancurile blocate au fost legate de sinele de tramvai, vizoarele conducatorilor au fost acoperite cu vopsea, iar la unele au fost sparte butoaiele cu motorina cu rangi si ulterior incendiate. Lt.maj. Ion Banicioi a fost lovit în cap cu un topor de catre agresori. Tancurile au putut fi recuperate cu sprijinul unei subunitati de securitate care actiona în zona, intrând ulterior în dispozitiv la podul Decebal. Asupra demonstrantilor s-a executat foc de arma de catre persoane neidentificate lateral dreapta (parc) si stânga (malul râului Bega). Civilii au atacat aceste tancuri care evident se deplasau spre centrul orasului pentru a fi folosite împotriva manifestantilor. Desigur putem admite si varianta ca probabil câtiva dintre acestia puteau fi agenti maghiari sau ai unei alte puteri straine. Posibil. Daca tinem cont ca unele materiale sau unelte cu care s-a actionat împotriva tancurilor nu puteau fi confectionate pe loc, ci pregatite din timp. Dar acestia nu ar fi reusit daca multimea nu i-ar fi ajutat sau imitat. Marturiile unor demonstranti martori în Procesul de la Timisoara dovedesc ca focul nu s-a tras din cordoanele de militari din fata, astfel este edificatoare declaratia unei persoane ce se referea la împuscarea unui tânar: „...Miroslav a fost împuscat în inima de la o fereastra. Armata era în fata la 20 m. Cine a tras?...” 84

La orele 14.00 (17 decembrie 1989) primul secretar al Comitetului Judetean de Partid Timis - Radu Balan, s-a deplasat la sediul Securitatii comunicând agitat ca Comitetul Judetean de Partid a fost atacat si incendiat. Pe fir guvernamental a comunicat lui Nicolae Ceausescu situatia din municipiu. Pentru a confirma cele relatate, gl. Macri a rugat pe col. Deheleanu Ion seful Militiei Judetene sa se deplaseze la Comitetul Judetean de Partid si sa faca constatari directe la fata locului asupra situatiei de fapt. La înapoiere acesta a raportat ca în cladirea Comitetului Judetean de Partid nu mai era nimic întreg, totul era distrus, cu exceptia cabinetului primului secretar a carui usa nu a putut fi fortata. Lupta din fata sediului a fost extrem de dura. Asaltul multimii nu s-a oprit nici atunci când cei din fata au tras focuri de arma. Camioanele si autocisternele au fost incendiate sau au trebuit sa fuga, sediul a fost cucerit. Cornel Bociort distruge firma P.C.R. de pe Comitetul Judetean. La ora 15.00 (17 decembrie 1989) sediul era recucerit de fortele militare, iar manifestantii se retrageau. Masinile ce fusesera parcate pe bulevard erau rasturnate. De asemenea, si cele din preajma hotelului pe care manifestantii continuau a le rasturna, pe masura retragerii lor din fata coordoanelor de opresiune care au contraatacat. De la orele 14.05 (17 decembrie 1989) din ordinul.ministrului apararii nationale, U.M. 01115 Giroc (R.Mc.) a fost alarmata în întregime cu misiunea de a participa la apararea Consiliului Popular Judetean. La orele 15.00 (17 decembrie 1989) comandantul marii Unitati Mecanizate a fost înstiintat ca spre Timisoara se îndreapta ca întariri efective din U.M. 01233 Buzias, 01140 Lugoj si 01380 Arad. Totodata, doua elicoptere din Caransebes au început sa execute alternativ zboruri de recunoastere deasupra municipiului transmitând operativ informatii despre locurile unde se gaseau aglomerari de persoane si directiile de deplasare ale coloanelor. La orele 15.15 (17 85

decembrie 1989) Marele Stat Major a ordonat sa fie scoase toate materialele chimice iar batalionul de cercetare sa pregateasca trusele din completele de lupta antiterorista. Iata-ne de data aceasta în fata unui iminent razboi civil. Ordinele sunt clare: fortele armate, indiferent de minister, se pregatesc, pentru lupta. Pe de alta parte, în strada ies tot mai multi manifestanti. Din acest moment orice amestec strain nu mai are nici o importanta. În strada vointa populara se impune. Dictatura se apara cu violenta folosind toate mijloacele. În jurul orei 16.00 (17 decembrie 1989) se aud primele focuri de arma în Timisoara. Orele 17.00 (17 decembrie 1989) grupa de conducere a Marelui Stat Major condusa de gl.mr. Stefan Gusa a sosit la Timisoara în acelasi avion cu Ion Coman si generalii din Ministerul de Interne Nuta si Mihale. Abia aterizase avionul când Ion Coman a fost chemat la telefonul aeroportului de Nicolae Ceausescu caruia i-a raportat de ajungerea la Timisoara si de la care a primit indicatii de a intra imediat în actiune. La aceasta data si la ora respectiva în municipiu se auzeau deja focuri de arma. În jurul orelor 15.0016.00 (17 decembrie 1989) s-au înregistrat primii raniti prin împuscare respectiv doi militari în termen. Asupra acestora s-a executat foc de arma automata de persoane neidentificate. Armata trebuia provocata. Acesta ar fi un exemplu clasic de diversiune facuta de agenti provocatori. Comisia nu a avut posibilitatea verificarii acestei informatii venite din partea armatei. Dupa o scurta informare facuta la sediul securitatii asupra situatiei de ansamblu din municipiu la acea ora, generalii si ofiterii din M.Ap.N. s-au deplasat la cazarma Batalionului de Transmisiuni unde au fost înstiintati ca o parte din cladirile Comandamentului Marii Unitati Mecanizate au fost atacate. La aceasta informare a mai participat, conform declaratiei, gl. Gusa, gl. Macri, col. Filip Teodorescu si alti ofiteri. Cu acest prilej gl. Gusa si-a manifestat 86

nemultumirea fata de ineficienta masurilor luate pentru înlaturarea elementelor turbulente a celor ce atacasera armata. El venise la Timisoara cu hotarârea ferma ca în termen cât mai scurt sa fie lichidati „huliganii” ce atacau sediile de partid si personalul aflat în uniforma. Ulterior, în baza ordinului ministrului apararii nationale dat sefului Directiei Informaţii v.a. Dinu Stefan, la grupa s-a adaugat si un ofiter specialist din aceasta Directie. Datorita lipsei de informatii necesare armatei s-a pus problema pregatirii unor grupuri de cercetasi care sa fie în masura sa intervina la ordin pentru a culege de la fata locului date si informatii necesare, având în vedere ca „cei de la Interne nu le furnizau”. Din declaratiile unor martori rezulta ca gl. (M.I.) Nuta ar fi afirmat ca: „Fane (gl .Gusa Stefan n.n.) mi-a spus ca face el ordine, iar noi sa nu ne amestecam pentru a nu iesi încurcaturi” iar din alte declaratii a rezultat ca gl. Gusa ar fi spus referitor la cei ce atacasera efectivele armatei ca: „...trebuia sa îi calce cu senilele, sa învârta turela si sa le sparga capetele cu teava tunurilor...”. Sigur, toate acestea se datoresc necunoasterii situatiei reale din zona si a convingerii ca armata a fost agresata de grupuri violente, huliganice, teoria lansata de partid. În ce priveste trimiterea gl. Nuta la Timisoara, conform declaratiei fostului ministru de interne Tudor Postelnicu, cu referire la fostul sau subordonat, fost ofiter de contrainformajii în M.Ap.N. relata: „...Nicolae Ceausescu a spus: Sa mearga Nuta, el este cel mai militaros dintre voi...”; (pag.II). El era cunoscut în M.I. ca un om dur si apropiat lui Ceausescu. În dupa amiaza zilei de 17 decembrie 1989, la Bucuresti, Ceausescu a convocat Comitetul Politic Executiv pentru a-i da girul masurilor forte pe care deja le ordonase. La sedinta au 87

participat Nicolae Ceausescu, Emil Bobu, Elena Ceausescu, Lina Ciobanu, Nicolae Constantin, Constantin Dascalescu, Ion Dinca, Miu Dobrescu, Ludovic Fazekas, Manea Manescu, Paul Niculescu, Constantin Munteanu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pana, Dumitru Popescu, Ion Radu, Gheorghe Radulescu, Ioan Tatu, Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Mihai Gere, Nicolae Ciosan, Vasile Milea, Ana Muresan, Cornel Pacoste, Tudor Postelnicu, Ion Stoian, Iosif Szasz, Ioan Toma, Ioan Ursu, si ca invitati Vasile Barbulescu, Constantin Radu si Iulian Vlad. Catre sfârsitul sedintei C.P.Ex. toti cei de fata au asistat la un numar special facut de Ceausescu. La un moment dat, acesta, Furios, s-a ridicat îndreptându-se spre usa si spunând „...atunci sa va alegeti un alt secretar general...”. Ca la comanda Manea Manescu, cel mai fidel dintre fideli s-a postat în fata lui rugându-l sa nu-i paraseasca. Au mai intervenit Gogu Radulescu, Oprea si Bobu, iar Ana Muresan a izbucnit în lacrimi. La „rugamintile” tuturor, spre dezastrul tarii, Ceausescu dovedind ca se pricepe în ale actoriei a „cedat” rugamintilor tovarasilor lui sa ramâna la conducerea statului si partidului. În cursul sedintei acuzele dictatorului s-au rasfrânt în special asupra ministrului apararii nationale, a ministrului de interne si a sefului DSS fiind acuzati de tradare, lasitate, insubordonare prin neexecutarea ordinului comandantului suprem. Ca masuri imediate dictatorul a dispus „...sa punem trupele în stare de alarma, în stare de lupta... Oriunde se încearca vre-o actiune trebuie lichidata radical, fara nici o discutie...”, iar la teleconferinta din seara aceleiasi zile (orele 18.00) Nicolae Ceausescu a repetat „...am dat ordin sa se traga... sa se someze si, daca nu se supun, sa se traga... Într-o ora sa fie restabilita ordinea în Timisoara!...”. (Extrase din stenogramele sedintelor 88

respective, anexate la prezentul material) La Timisoara între orele 16.00-17.00 (17 decembrie 1989) în timp ce se îndrepta spre unitate, o patrula a observat ca un grup de manifestanti au dezarmat subofiterul de militie ce executa paza agentiei CEC din zona hotelului Continental. Din grupul de manifestanti s-a tras asupra militarilor un încarcator cu munitie de pistol, fiind ranit serg. Adrian Constantin Zaharia. În dupa amiaza aceleiasi zile (17 decembrie 1989) actiunile s-au extins rapid asupra obiectivelor militare, a fost atacat Comandamentul Marii Unitati Mecanizate, încercându-se incendierea acestuia. Trebuie sa fim de acord ca logic, din partea manifestantilor, nu trebuia sa existe provocari directe la adresa unitatilor militare, deoarece acest lucru ducea fara îndoiala la o replica dura. Acest fenomen îl mai observam si la Sibiu, Cluj (21 decembrie 1989) si Turda. Nu în toate orasele unde au avut loc actiuni revolutionare a existat intentia de atac asupra fortelor militare ci dimpotriva, se urmarea atragerea lor de partea revolutiei. Desigur ne aflam în fata unor actiuni care pot fi calificate ca instigatorii, care combinate cu actiunile razboiului electronic si psihologic declansat în dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 în toata tara, constituie probe în posibila existenta a unui anumit amestec strain în revolutia din decembrie. Cele mai grave acte de provocare ale armatei s-au manifestat în Piata Libertatii. Acolo se afla Comandamentul Marii Unitati Mecanizate de unde se exercita conducerea tuturor fortelor apartinând M.Ap.N. din Timisoara. Iata ce declara în acest sens, lt.col. Vasile Gioara: „...era 17 decembrie 1989 orele 16.00. Veneam cu subunitatea dinspre Comitetul Judetean de Partid. Magazinul „Vega” fusese spart. 89

Pentru protectia sa, militarii facusera un cordon între CEC, magazin, Banca, Piata Maria. Piata Libertatii era ticsita de demonstranti,... atunci au izbucnit incendiile. Ardeau: depozitul de echipament pentru rezervisti de la Comenduirea Garnizoanei; masina col. Predonescu; chioscul de ziare;... Militarii aveau arme, dar nu aveau munitie. Manifestantii aveau pari, lanturi, sârme, saci cu pietre, pe care le foloseau din plin...”. Semnificativ este faptul ca la Timisoara violenţa s-a manifestat mai ales pe întuneric. Informat telefonic asupra situatiei create, ministrul apararii nationale a ordonat deschiderea focului de avertisment. Focul santinelelor regrupate în incinta cladirilor au determinat retragerea si apoi împrastierea atacatorilor. Aurel Sanislai: „... Câtiva oameni au cazut împuscati sub ochii mei. Trageau dispozitivele armatei si militiei, dar se tragea si de la o fereastra situata deasupra „Express-ului” si din parcul din spatele Catedralei…”. (Pag.48 – „Dupa Revolutie...târziu” - Radu Ciobotea). Iata declaratia unui ofiter de stat major, mr. N. Milcovici: „... în 17 decembrie baricadasem ferestrele si usile Arhivei Centrului Militar si asteptam cu arma în mâna, catastrofa. Mi se parea evident ca e vorba de o diversiune organizata de specialisti în razboiul psihologic. Din punct de vedere militar diversiunea e premergatoare unei agresiuni... Incendierea sau capturarea Centrului Militar ar fi dus la disparitia documentelor rezervistilor si a planului de mobilizare a contingentelor militare; (o agresiune fulger ne-ar fi putut surprinde. ...De ce mi se parea o diversiune organizata? Pentru ca actiunile distructive erau conduse astfel încât sa fie înregistrate victime, dar putine, sa fie înregistrate 90

pagube materiale, dar putine. Se crea impresia ca cei care au gândit planul urmau sa preia orasul, deci nu aveau nevoie de pagube, ci de panica, de haos, de dezorganizare...” (Pag.47 – „Dupa Revolutie...târziu” - Radu Ciobotea). La Timisoara se murea pentru libertate si demnitate. Tara se afla în fata unui razboi civil. În aceasta perioada, cladirea Comitetului Judetean de Partid era aparata si de plutoane cu scuturi si casti albe specifice trupelor de securitate-militie. În imediata vecinatate a sediului Militiei Municipale exista un cordon de cadre de militie, echipate în civil, cu pistoale automate, care erau însarcinate cu paza sediului, în cazul în care cordoanele de militari deja existente ar fi fost depasite de grupurile de manifestanti. Este mai mult decât ciudat faptul ca în tot acest timp securitatea întarita cu cadre din Bucuresti nu a reusit sa depisteze elementele suspecte dintre civili sau sa aduca asa cum le era datoria probe concludente ale amestecului strain în actiunile Timisoarei. În acest oras, desi erau cadre din conducerea securitatii, totusi, acestea nu se implicau. Militia, însa, sub conducerea gl. Nuta era violenta si activa. În jurul orelor 18.00 (17 decembrie 1989) gl. mr. Stefan Gusa a preluat în întregime conducerea fortelor militare apartinând M.Ap.N.-ului aflate deja în oras în dispozitiv de aparare. S-a ordonat distribuirea unei unitati de foc pâna la soldat, precizânduse totodata ca în caz de atac se va executa foc de avertisment mai întâi în plan vertical si apoi, la nesupunere, la picioare; de mentionat ca pâna pe 17 decembrie 1989 orele 20.00 militarii din dispozitiv apartinând unitatilor din structura M.Ap.N. nu au avut asupra lor munitie de razboi...(Fond M.Ap.N. „Decembrie 1989”). Cu toate acestea asa cum am vazut, au fost santinele ce au deschis focul, atunci când s-a încalcat consemnul postului. Din declaratiile unor militari la Procesul de la Timisoara si în urma cercetarilor 91

efectuate de noi rezulta ca la unele unitati distribuirea munitiei de razboi s-a efectuat în fapt în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 începând cu orele 2.00. Sergentul Botescu Cornel - Mehedinti declara: „...În data de 18 decembrie 1989 am primit munitie de razboi, în jurul orelor 2.30-3.00 dimineata, din care nu am primit ordin sa tragem...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag.86, 294). Soldat Luca Paris – Mures: „...în data de 18 decembrie 1989 orele 2.303.00 am primit munitie de razboi...”. (Dosar Cercetare nr. PS8 pag.88, 296). Ciuchilan Titi – transmisionist: „...Noaptea, în jurul orelor 12.00 am primit munitie de razboi (5 cartuse) însa, ni s-a ordonat sa nu tragem decât daca suntem atacati si la ordin...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag.163, 361). Asa cum am mai spus, pe la orele 16.30 (17 decembrie 1989), 5 tancuri din U.M. 01115 Giroc ce se îndreptau spre Consiliul Popular Judetean fusesera blocate pe Calea Girocului, în apropierea Postei Centrale, la capatul liniei 15 de o multime care blocase strada cu 4 troleibuze. Iata ce declara comandantul acestei subunitati: „Situatia era critica... cu troleibuzele nu era o problema. Le aruncam de nu se vedeau, dar cu oamenii aveam doua posibilitati - sa trec peste ei, sau sa opresc tancurile. Riscând, eu am ales a doua varianta.” Echipajele au parasit tancurile, acestea fiind incendiate si avariate. Unii militari au fost loviti cu cruzime, sase dintre acestia fiind grav raniti si salvati de cetatenii aflati în apropiere. Afirmatiile unora care sustin ca echipajele tancurilor formate doar din doi militari au fost lasati sa plece fara a fi în nici un fel agresati nu corespund realitatii. Ulterior s-au luat masuri de despresurare a tancurilor parasite de echipaje. De mentionat ca masinile de lupta fiind în stare de alarma de lupta erau echipate cu munitie de razboi de toate categoriile. Acest lucru prezenta un pericol deosebit pentru întreaga zona, datorita posibilitatii de explozie, în special a munitiei de artilerie din interior. Este cel putin curios cum au fost 92

trimise în misiune tancuri cu echipaj doar de 2 oameni, în schimb cu toata munitia pentru tunuri. Este fara doar si poate o greseala. Oricum a dat ocazia gl. Gusa de a cere imediat recuperarea tancurilor parasite întrucât prezentau un pericol pentru întreg cartierul în cazul în care ar fi explodat datorita vreunui incendiu. Ca atare, se impunea despresurarea tancurilor „cu orice pret”. Au fost formate subunitati care dupa somatiile legale au executat foc de avertisment în aer. Multimea s-a împrastiat, tancurile au fost despresurate fiind tractate în cazarmi unde au ajuns catre orele l.00 noaptea (18 decembrie 1989). Reproducem în continuare câteva din declaratiile unor cadre militare participante la evenimente: cpt. Marcel Rusu: „...când am ajuns la Timisoara în jurul orelor 18.45 prima impresie a fost ca suntem în plina lupta de strada... am trecut cu TAB-ul peste cosuri de autoservire pline cu conserve si pungi, am vazut mese si scaune de la restaurante si cofetarii care ardeau în drum... în centrul orasului între Opera si Catedrala nu era nici o vitrina întreaga si în toate magazinele erau focuri deschise sau stinse... în fata Catedralei... ne-a comunicat ca trebuie sa recuperam 5 tancuri care erau înconjurate si ocupate de grupuri de huligani, de oameni beti sau drogati. ...Aproape o ora ne-am învârtit neputând patrunde la tancuri toate drumurile fiind blocate cu autobuze distruse, troleibuze sau placi de prefabricate atârnate în cârligul unor macarale... în final am dat la o parte un troleibuz si ne-am trezit în fata unui tanc... vazând ca tancurile erau în flacari sau cu senila rupta... în lungul strazii erau foarte multe grupuri de cetateni care se manifestau zgomotos, aruncau cu pietre, sticle incendiare, ghivece de flori, agitau rangi si bâte si strigau lozinci împotriva armatei... am vazut un TAB care a plecat arzând de lânga noi si mi-a fost teama ca nu cumva sa nu primim ordin sa tragem, pentru ca în aceasta situatie ajungeam la o tragedie...”. (Fond Special M.Ap.N. „Decembrie 1989”) 93

În realitate, unitatea militara trimisa pe Calea Girocului pentru a debloca tancurile ajungând la fata locului a deschis focul în plin. Este remarcat faptul ca aceasta unitate a fost ajutata si de luptatori îmbracati civil si înarmati cu pistoale automate si care trageau în manifestantii care încercau sa se salveze prin fuga. Tancurile au fost recuperate cu pretul multor vieti omenesti dintre care unii se vor transforma în cenusa la Bucuresti si aceasta va fi aruncata întrun canal. O coloana de manifestanti printre care se afla si Ioan Marcu e lovita în plin în dreptul Facultatii de Electrotehnica. Au tras atât trupe de la M.Ap.N. cât si cei din M.I. Coloana se împrastia urmarita de scutieri ce lovesc salbatec si aresteaza. Unii soldati folosesc si baionete. Cea mai mare parte dintre cele 40 de cadavre trimise la incinerat la Crematoriul „Cenusa” din Bucuresti, prezentau urme de lovituri violente. Iata si opiniile câtorva revolutionari, asa cum rezulta din materialul „Reportaj cu sufletul la gura”: Gheorghe Curpas: „...din clipa aceea, nu mai era o adunaturi de insi, care nu stiau ce vor, ci o formatie de lupta... cei mai agili au încercat sa patrunda printre tancuri si cu rangi, cu bare metalice produceau, se straduiau sa produca avarii cât mai mari... (actiuni similare au fost desfasurate de unii manifestanti si la Bucuresti în zona Televiziunii - n.n.) am prins tancurile între doua linii de netrecut, eee, dupa ce i-am avut pe pitigoi în colivie, chiar daca tancurile se mai fâtâiau în dreapta si în stânga ca niste bondari furiosi, am sarit pe ele, am încercat sa le dam foc sa îi scoatem pe militari afara... cu rangi, cu drugi, zgandaream orice orificiu... un ofiter a deschis trapa si a strigat „Armata e cu voi!”... omul s-a trezit cu o piatra în cap. (pg.66-67). 94

Doina Suciu: „...între timp barbatii nu au stat cu mâinile în sân, ca prin minune... au aparut o multime de vergele, de bare metalice si oamenii... introduceau rangile pe undeva pe la senile pentru a le bloca... si tancurile s-au întepenit... barbatii au reusit sa plaseze o ranga la un loc sensibil blocând sistemul de rulaj... ramasi fara senila, s-au oprit. În momentul urmator oamenii au sarit pe tanc. Au deschis capacul si i-au scos pe militari afara. Alte grupe se ocupau cu incendiul...”. (pag. 99-100) Mircea Gaspar: „...în fata Catedralei ortodoxe, blindate în curajosi dintre noi, reusisera sa incendieze un tanc.” (pag.81) Cristian Bogdan: „Pe strada Ceahlaului, lume multa, agitatie, tineri spargeau vitrinele, nu furau nimic, dar spargeau tot ce vedeau... în Libertatii, lume multa, un tanc, pe el oameni... se auzeau împuscaturi... demonstrantii aruncau în soldati cu ce aveau la mâna...”. (pag. 75-76) Sandu Hanus: „... Am gasit în baietii din Arad colaboratori excelenti, le-am propus sa facem cocktailuri Molotov, au fost de acord, am oprit o masina, am cerut benzina, am pregatit câteva sticle... ne-am postat dupa tramvaie... nu peste mult timp a aparut dinspre 6 Martie un camion cu militari fara prelata. Înainte de a le cunoaste intentia, un aradean a aruncat sticla pe ei. I-a nimerit. Cei mai multi dintre ei (militari n.n.) au sarit încercând sa se dezbrace pentru ca le luasera hainele foc...”.(pag. 176). În ziua de 17 decembrie 1989 la orele 18.45 la Comandamentul Marii Unitati Mecanizate din Timisoara s-a primit indicativul „Radu cel Frumos” - alarma de lupta partiala, indicativ transmis ulterior tuturor unitatilor din garnizoana, precum si Marii Unitati de Aparare Antiaeriana a Teritoriului. 95

Concomitent în judetul Timis s-a declarat „stare de necesitate”. În baza indicativului de alarma si a starii de necesitate s-a trecut la înarmarea militarilor cu munitie de razboi, activitate ce a început asa cum am mai spus la orele 20.00 si s-a încheiat catre orele 5.00 ale zilei urmatoare (18 decembrie 1989). Din ordinul gl. mr. Gusa Stefan au fost dislocate noi forte pentru paza unor institutii, întreprinderi, magazine si alte obiective importante. Astfel, au fost trimise efective si tehnica de lupta, tancuri în zona hotelului Continental, s-a întarit dispozitivul de aparare de la Consiliul Popular Municipal, în fata Catedralei au fost dispusi aproximativ 200 militari, iar alti 200 au realizat un dispozitiv la depozitul de mobila si I.C.R.A. În acelasi timp s-au intensificat si actiunile grupurilor protestatare care au atacat sediile politico-administrative, fortele de ordine si unitatile militare din cazarma „Oituz” si „Fratelia”, tehnica militara scoasa pe strazi si pe militarii ce o însoteau. Populatia era decisa sa lupte cu orice sacrificii. La orele 20.45 (17 decembrie 1989), primul secretar al Comitetului Judetean de Partid Timis - Radu Balan a solicitat telefonic înlocuitorului la comanda Marii Unitati Mecanizate din municipiul Timisoara - lt.col. Constantin Zeca sa intervina cu trupe pentru a participa împreuna cu cele apartinând Ministerului de Interne (Militie, Trupe de Securitate, Trupe de Graniceri, USLA si securisti) scoase deja în dispozitiv în restabilirea ordinii în oras. Ca urmare, lt.col. Constantin Zeca a raportat despre aceasta comandantului Armatei a 3-a gl. mr. Dumitru Rosu caruia i se subordona. Cu acest prilej comandantul Armatei a ordonat sa nu se întreprinda nici o masura fara aprobarea ministrului apararii nationale, caruia i s-a raportat imediat la Bucuresti. 96

În aceasta perioada, în municipiul Timisoara se gaseau trimisi din Bucuresti pentru pacificarea orasului si rezolvarea problemelor, Emil Bobu - secretar C.C. al P.C.R., Nicolae Mihalache – primadjunct al sefului Sectiei Organizare al C.C. al P.C.R., sosit pe calea aerului în jurul orelor 18.30 (17 decembrie 1989) si Ion Cumpanasu - seful Departamentului Cultelor. La orele 21.00 (17 decembrie 1989) ministrul apararii nationale gl. col. Vasile Milea a ordonat telefonic întarirea pazei obiectivelor militare în special cazarmi si depozite de armament si munitii, executarea focului de avertisment numai în plan vertical, sa se protejeze tehnica militara scoasa în oras pentru a nu cadea în mâinile civililor. Respectivele precizari ordonate de ministru au fost retransmise tuturor unitatilor militare din garnizoana de catre lt. col. Zeca Constantin. La orele 21.30 (17.12.1989) gl. col. Vasile Milea ministrul apararii nationale a ordonat personal lt. col. Constantin Zeca să organizeze si sa trimita în misiune în oras 5 patrule a 10 militari fiecare având asupra lor armament dar fara munitie. Misiunea acestora consta în asigurarea pazei magazinelor ce fusesera devastate. În consecinta lt. col. Zeca Constantin a ordonat constituirea patrulelor aprobate din cadrul U.M. 01197, 01125, 01145, Timisoara. Dupa circa 30 minute, ministrul apararii nationale a revenit ordonând suplimentarea cu înca 10 patrule din aceleasi unitati. Totodata, ministrul a ordonat telefonic comandantului Marii Unitati de Aparare Antiaeriana a Teritoriului col. Constantin Rotaru, sa organize si sa trimita în misiune similara în oras înca 9 patrule a 10 militari. 97

În aceasta perioada în Piata Maria s-a constituit o coloana având în frunte oameni hotarâti si care s-au îndreptat catre caminele studentesti pentru a-i determina si pe acestia sa li se alature. Studentii, în mod ciudat au refuzat sa îi urmeze, parte dintre ei parasisera deja orasul fiind plecati în vacanta de iarna. Un alt grup s-a îndreptat spre sediul Comitetului Judetean de Partid au spart geamurile si au încercat sa patrunda în interiorul institutiei, fiind respinsi de organele de ordine. Dupa miezul noptii grupurile de manifestanti s-au împrastiat disparând aproape total. Însa, între timp organele de opresiune au retinut un numar însemnat de persoane civile dintre manifestanti în majoritate tineri, dar si unele persoane care fusesera decât simpli spectatori la cele petrecute în strada. Evolutia situatiei din municipiu a determinat pe gl. mr. Gusa Stefan sa ordone o scrie de modificari ale dispozitivelor realizate, concomitent cu trimiterea de noi forte la Fabrica de pâine, Uzina textila, Depozitul I.C.R.A. etc. Este evidenta diferenta din primele zile ale Timisoarei, fata de atitudinile demonstrantilor din Bucuresti (21-22 decembrie) si de încercarea acestora de a atrage armata de partea lor. Dar sabia era scoasa din teaca si se pot aduce exemple contrarii: atacul armatei în prezenta gl. Chitac asupra manifestantilor la Catedrala (Timisoara) si atacul baricadei de la Intercontinental în Bucuresti din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 si ar mai fi urmarirea manifestantilor. Iata de ce ne-am fi asteptat la mai multe raspunsuri de la profesionistii lui Iulian Vlad, având în vedere ca înca de la orele 20.00 unitatile speciale ale DSS-ului „T”,”S” si „F” se aflau deja infiltrate în mijlocul grupurilor de manifestanti. 98

La Timisoara s-a tras la ordin sau din proprie initiativa. Au tras activisti de partid, ofiteri M.Ap.N. si M.I., au tras si soldatii pe care ei îi comandau. Mai mult ca sigur ca au actionat si profesionisti ai diversiunii care aveau ca misiune amplificarea ostilitatilor si violentelor, dar este clar ca militarii nu au tras niciodata în plin cu toata puterea focului de care dispuneau, si aceasta nu pentru ca nu au primit ordinul s-o faca, ci pentru faptul ca nu au vrut s-o faca. Daca ar fi facut-o, daca capacitatea de foc a tehnicii militare ar fi fost folosita, asa cum încearca unii sa acrediteze ideea, am fi avut zeci de mii de morti si raniti. Au tras în primul rând cei zelosi, au tras cei care îsi pierdeau favorurile, cei ridicati pe trepte superioare ale piramidei social-politice, datorita vointei dictatorului si nu capacitatii lor, dar au mai tras si cei agresati, speriati de furia maselor precum si cei fricosi. În seara acestei zile (17 decembrie 1989) pentru cercetarea persoanelor retinute la penitenciarul din Timisoara se gasea procurorul general adj. Gheroghe Diaconescu venit de la Bucuresti, însotit de 20 procurori militari, împreuna cu seful Directiei Cercetari Penale din I.G.M., col. Tudor Stanica, precum si alte ajutoare sosite de la Bucuresti. Desi au fost anchetate majoritatea persoanelor retinute, nu s-a întocmit asa cum era firesc procese-verbale de constatare. Obiectele gasite asupra retinutilor, personale sau însusite ilegal, au fost aruncate la gramada în incinta institutiei. Este fara justificare faptul ca adjunctul procurorului general Gheorghe Diaconescu a dispus neautopsierea cadavrelor din Timisoara, întrucât asa cum este cunoscut, acest lucru a influentat negativ cercetarile efectuate ulterior. Acelasi ordin a fost transmis 99

si la Bucuresti câteva zile mai târziu. O „enigma” care dupa 6 ani nu a primit raspuns. Redam mai jos câteva declaratii ale participantilor la demonstratiile din seara si noaptea de 17 decembrie 1989, date cu ocazia Procesului de la Timisoara: Bîndileu Gelu „... Dupa ce am strigat în fata Catedralei, am plecat cu manifestantii înspre cartierul Studentesc, pentru a-i scoate si pe ei la demonstratie... cineva din primele rînduri a strigat: Sa mergem la Militie pentru a scoate pe cei arestati!... grosul manifestantilor ramânând în Complexul Studentesc… În grupul din fata erau 300-400 oameni..., am vazut... doua tancuri cu tunurile îndreptate spre Comitetul Judetean, un pluton de militari în picioare, un pluton culcat..., a început sa se traga..., am vazut cum ricosau din zid..., nu cunosc câti morti au fost...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 159, 210, 358, 372) Iacob Danut: „... Am asistat la o discutie între un cetatean care asigura filtrul pe calea Lipovei si intersectia cu str. Boruesti, si doi ofiteri care executau serviciul de patrulare în zona. Cetateanul respectiv a afirmat ca în seara zilei de 17 decembrie 1989 concomitent cu executarea focului de catre militarii din cazarma un cetatean neidentificat a executat foc din spatele chioscului de bilete I.J.T.L.” (Dosar Cercetare nr. PS8, pag.7, 260) Un diversionist venit de pe alte meleaguri, sau un militar în civil. De ce astfel de indivizi nu au fost semnalati de Securitatea si Militia aflata în strada? Iar daca au fost depistati de ce nu au fost retinuti prin metode specifice?

100

Popescu Maria: „... În seara zilei de 17 decembrie 1989 am fost martora unui eveniment grozav. Dupa miezul noptii, vecinul nostru (Otelica Aurel) a fost ranit... Împreuna cu doi vecini l-am transportat în fata blocului. În fata blocului se gasea un grup de 15 politisti care trageau asupra blocului, cînd am ajuns jos, un politist a strigat sa ramânem doar doua persoane, ca altfel ne împusca... la un moment dat a venit un ARO de la Armata, iar la vederea acestei masini, politistii s-au retras între blocuri, ranitul a fost dus de catre masina militara la spital unde... a murit. Mentionez ca armata nu a tras decât în sus si ca a deblocat soseaua de mesele de piata rasturnate... de bolovani si de masini.” (Dosar Cercetare nr. PS8, pag.6, 259) Alte declaratii al caror continut îl consideram edificator: Marincas Eugenia: „... Declar ca în ziua de 17 decembrie 1989 între orele 20.30-21.00 dintr-o masina tip ARO de culoare verzuie, era întuneric si nu am prea deosebit-o dar cum au trecut pe la capatul de la bloc, unde e Alimentara si din care s-a tras si lânga mine au cazut 3 persoane...” (Dosar Cercetare nr. PS8, pag.5, 258) Soldat Jurcan Adrian (U.M. 01942 Timisoara): „... În seara zilei de 17 decembrie.1989 în jurul orelor 2 noaptea, am iesit repede în strada sa oprim un ARO care venea în plina viteza spre noi. Am constatat urmatoarele: masina era un ARO 244D, de culoare alba, în masina se gaseau 4 persoane care aveau armele scoase pe geamuri lateral. Cadrul care era cu noi i-a legitimat, soferul a aratat o legitimatie ca sunt de la Securitate...” (Dosar Cercetare nr. PS8, pag.4, 257) Donose Emil "În seara zilei de 17.12.1989 în jurul orei 20.00 aproximativ, în magazinul alimentar din blocul 32, un grup de necunoscuti au spart magazinul devastîndu-l si i-au dat foc... 101

am chemat pompierii de doua ori... am primit urmatorul raspuns : Nu putem sa ajungem în Calea Lipovei, daca blocul ia foc, sa-l evacuati. Am fost si am stins focul." (Dosar Cercetare nr. PS8, pag.2, 255) Spicuim din declaratiile altor participanti din alte zone ale orasului, facute în cadrul Procesului de la Timisoara: Ditoi Iulica: „... În data de 17 decembrie 1989 participam la demonstratia anticomunista si anticeausista. În jurul orei 12.0000.00, grupuri de demonstranti se deplasau pe Calea Aradului spre Calea Lipovei; am observa. 3 militari în termen înarmati, ajunsi în aceasta intersectie. Întregul grup (70-80 oameni) am fost surprinsi de o rafala de foc automat fara a fi somati sa stam sau sa se traga în sus. Lânga mine au mai cazut 2 barbati. Mentionez ca grupul venea fara sa atace pe nimeni...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 203) Duminescu Dinu: „... În seara zilei de 17 decembrie 1989 am fost chemat la garajul de pe str. Ialomita pentru paza si apararea garajului; pe la orele 19.00 am sesizat ca un grup de tineri de la Caminul de pe strada... intentiona sa arunce garajul în aer, motivînd ca noi i-am împiedicat sa demonstreze în oras... la un moment dat am auzit doua focuri de arma care i-au pus pe fuga pe acei tineri porniti pe fapte rele... ne-am dat seama ca a venit armata, am stat de vorba cu soldatii... erau postati... în fata depozitului de munitie... pe la orele 10.30 aproximativ, un grup de manifestanti... s-a oprit la intersentia din str. Ialomitei... militarii s-au adunat în jurul ofiterului si s-au deplasat în linie spre coloana... la o distanta de cca. 100 m. au deschis foc de arma asupra demonstrantilor care au început sa fuga... au cazut morti si se auzeau tipete...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 228) 102

Anton Viorel: „...17 decembrie.1989, orele 19.30-20.30 ma aflam la domiciliu, am iesit în balcon, am observat ca pe strada, din directia Constantin cel Mare, veneau grupuri de oameni scandând lozinci... când coloana a ajuns în dreptul magazinului alimentar, s-a deschis foc de arma automata din incinta U.M. 01942... pe fondul zgomotului provocat de tragerile executate din unitate, am observat ca din diferite puncte dintre blocuri, se executau foc asupra demonstrantilor... mentionez ca în apartamentul din fata din strada Lotusului nr. 3 s-a tras prin usa de labalcon fiind împuscat... de la etajul 3...” (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 1) Sergent Botescu Cornel (Mehedinti): „... În data de 17 decembrie 1989 în jurul orelor 13.00 am fost deplasati la Comandamentul Diviziei. Dupa care am primit misiunea sa mergem la Podul Decebal pentru blocarea drumului pentru a nu lasa sa treaca elemente înraite în jur de 30-40 persoane care voiau sa treaca podul spre Comitetul Judetean. Vroiau sa distruga cladirea cum devastasera si dadusera foc pâna acolo... am fost batuti si huiduiti cu pietre, sticle, suruburi, piulite ce erau trase cu prastia! Au fost respinse de trupele de securitate plecând spre Piata Traian. În data de 18 decembrie 1989 am primit munitie de razboi, în jurul orei 02.30-03.00 dimineata, din care nu am primit ordin sa tragem...” (Dosar..Cercetare nr. PS8 pag. 86, 294) Sergent Adam Ionel: „... 17 decembrie 1989, orele 3.30 ... cînd am ajuns la Consiliul Popular, am vazut ca demonstrantii aruncau cu pietre, sticle si bile în militarii de la securitate. Demonstrantii cînd ne-au vazut pe noi s-au-retras înapoi strigând: „Vrem pâine, apa calda!”. Seara, între orele 20-21am primit munitie de razboi dar nu am primit ordin sa tragem. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 167, 422) 103

La ora 23.00 (17 decembrie 1989) pe Aeroportul din Timisoara au sosit cu un avion special viceprim-ministru al Guvernului, membru supleant al C.P.Ex. - Cornel Pacoste si Iosif Szasz - secretar al C.C., membru al C.P.Ex. Cel dintâi se va deplasa de urgenta la C.J.P. Timis, iar cel de al doilea la C.J.P. Caras Severin la Resita, unde urmau a se informa despre situatia concreta din judetele respective, starea de spirit a populatiei si îl va informa despre aceasta pe Nicolae Ceausescu. În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 între, orele 01.00-02.00 un grup de persoane s-a îndreptat dinspre Piata Maria spre spitalul Militar. Somati si executându-se foc de avertisment de catre dispozitivul de militari ce asigurau protectia spitalului, s-au împrastiat. Bineînteles ca acesti „agresori” îsi cautau mortii si ranitii. Actiunile militare desfasurate de forte ale M.I. (trupe de securitate, de graniceri si securisti în civil) alaturi de militie si trupe apartinând M.Ap.N. au atins intensitatea maxima în dupa amiaza zilei de 17 decembrie 1989 si în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989. Astfel, în perioada sus amintita au fost ucise prin împuscare 66 persoane si ranite altele 196. La ordin, s-au confectionat numere de circulatie civile cu însemnele judetului Alba pentru autovehiculele apartinând M.Ap.N. si trupelor de graniceri ce executau asigurarea legaturii cu efectivele dislocate în diferite zone ale orasului. Pentru aceasta s-au confectionat 6 perechi de numere. Pe timpul noptii, în jurul orelor 22.00-23.00 (17 decembrie 1989), gl. mr. Gusa Stefan împreuna cu Ion Coman si înca câteva persoane de la C.J.P. au facut o recunoastere în centrul orasului. Orasul arata ca dupa lupte: vitrine sparte, magazine devastate, fire 104

de tramvai smulse, camioane DAC, probabil ale subunitatilor de graniceri ce fusesera scoase în dispozitiv si doua masini de pompieri fusesera incendiate si ardeau. Spitalele si morgile erau supraaglomerate. Sute de civili erau retinuti si anchetati în conditii inumane. O stare de disperare cuprinsese orasul însângerat. Reîntors în cazarma, gl.mr. Gusa Stefan convoaca comandantii de unitati din garnizoana carora le precizeaza: „...Pîna dimineata sa se retraga toate tancurile în cazarmi, sa se ia masuri pentru odihna si hranirea efectivelor.” Totodata s-au ordonat misiunile pentru ziua de 18 decembrie 1989 astfel: „...U.M. 01185 Timis cu 200 militari, 8 tancuri va executa paza Consiliului Popular Judetean, Postei, Bancii, Podurilor 23 August si Michelangelo; U.M. 01008 si 01276 Timisoara cu 400 militari vor asigura paza depozitului ICRA, Garii de Nord, Uzinei textile, Grupurilor de emitatoare radio si Pietei Traian; U.M. 01121 si 01370 cu 115 militari vor apara Comandamentul U.M. 01024 Timisoara; U.M. 01380 Arad cu 210 militari, 3 TAB-uri vor apara Comptexul Studentesc, Piata Maria; U.M. 01140 Lugoj va fi dispusa în Piata Operei. Se vor constitui patrule conduse de ofiteri în toate zonele de responsabilitate. Rezerva 200 militari. Dispozitivul va fi gata pâna la orele 9.00” În cadrul aceleiasi convocari, gl. lt. Chitac Mihai a comunicat ca în caz de necesitate în cursul zilei de 18 decembrie 1989 vor putea fi folosite împotriva manifestantilor grenade cu substante lacrimogene. Substantele respective fusesera solicitate de gl. lt Mihai Chitac de la Scoala Militara de Ofiteri Activi Sibiu. În încheierea activitatii, gl. Gusa a mai precizat: „...Trebuie sa se stea de vorba cu militarii... Daca vor fi atacati si exista pericolul de a li se lua armamentul sa se traga pentru avertisment în sus si numai daca agresorii nu se supun sa se execute trageri la picioare. Sa se evite pe cât posibil contactul cu 105

oameni violenti.”. (Fond special M.Ap.N. - „Decembrie 1989”) În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 la Timisoara a plouat, dar nimic nu a putut spala urmele dramaticei zile de 17 decembrie 1989. În dimineata zilei de 18 decembrie 1989 în jurul orelor 5.30, Ion Coman raporteaza lui Emil Bobu la C.C. ca: „...la Timisoara situatia este sub control...” evident, acest raport dadea posibilitatea presedintelui statului sa plece linistit în vizita oficiala planificata în Iran. Acelasi raport se repeta în jurul orelor 6.00 direct lui Nicolae Ceausescu. La orele 8.00 (18 decembrie 1989) activul de partid întrunit la Comitetul Judetean de Partid Timis este convocat. În cadrul sedintei se face un prim bilant: 58 morti, 200 raniti, 700 retinuti. În aceasta dimineata se instalase linistea specifica dupa un dezastru, asemanatoare diminetii din 22 decembrie 1989 la Bucuresti. Organele locale începusera actiunea de strângere a cioburilor de geamuri sparte, a resturilor de mobilier distrus si a altor obiecte care au fost utilizate de manifestanti ca arme. Se montau geamuri în locul celor sparte, iar magazinele de pâine si cele alimentare, începusera a functiona chiar fara usi si ferestre. Elena Ceausescu, de la Cabinetul 2 comandase telefonic lui Ion Coman referindu-se la situatia din oras: „...lasati asa, sa vada si turistii straini ce au facut vandalii...”. Ceausescu lasase conducerea Elenei Ceausescu, lui Manea Manescu si Emil Bobu. Telefoanele de la Cabinetul 2 erau extrem de des pline de reprosuri si de sfaturi dure:.”puneti câinii pe ei!...” Situatia existenta în oras, necesitatea de a pastra unele zone deschise, puncte obligate de trecere si de aparare a unor obiective 106

de importanta deosebita a determinat restructurarea dispozitivelor militare ordonata anterior astfel: de la U.M. 01008 Timisoara - 25 militari la întreprinderea de Transport Timisoara, 45 la ICRA, 15 la Podul Decebal; de la U.M. 01276 Timisoara - 60 militari la Gara de Nord; de la U.M. 01140 Lugoj - 25 militari la Uzina de apa, 30 la IRET, 5 la fabrica de pâine, 200 în Piata Operei; de la U.M. 01185 Timisoara - 50 militari la Podul Decebal, 30 laBanca si Posta, 30 la Facultatea de Medicina, 20 la pod Michelangelo; de la U.M. 01125 si 01197 Timisoara câte 40 militari la Comandamentul U.M. 01024 Timisoara; de la U.M. 01115 Giroc 60 militari la Consiliul Popular Judetean si 6 tancuri la Comandamentul U.M. 01024 Timisoara: de la U.M. 01233 Buzias - 40 militari la Podurile Maria si Mihai Viteazul. Celelalte forte din oras au fost retrase, constituind rezerva. Persoanele retinute în noaptea trecuta, au fost duse în curtea Inspectoratului si, ulterior, introduse în arest sub o ploaie de lovituri date cu râvna de militieni si alte persoane în civil. Este de remarcat faptul ca toate informatiile primile de gl. Iulian Vlad la securitate lipsesc cu desavârsire. Imposibil ca-n aceste zile serviciile Securitatii sa nu-si fi adus contributia la informarea conducatorilor partidului. Unde sunt acestia si de ce cei care au facut sau au primit aceste informatii si nu le-au prezentat Comisiei Senatoriale? Majoritatea declaratiilor comandantilor din D.S.S. nu sunt sincere si nu aduc lumina în cercerarea evenimentelor. Nu putem considera suficiente insinuarile facute de ofiterii superiori din M.I. la adresa D.I.A. fara a ne putea fi prezentate dovezi sau probe edificatoare. De la profesionisti asteptam dovezi si nu simple vorbe. 107

Pe baza datelor raportate de comandantii de unitati în ziua de 18 decembrie 1989, la orele 5.20 s-a raportat ministrului apararii nationale situatia din municipiul Timisoara în acel moment. Organele de conducere militara din zona au analizat desfasurarea evenimentelor în perioada 16 spre 17 decembrie1989 ajungându-se la concluzia ca este posibil ca în oras va fi actionat si continua a actiona elemente specializate în actiuni de diversiune. Ca atare s-a ordonat aducerea grupurilor specializate de cercetasi de la U.M. 01171 Buzau pentru îndeplinirea unor misiuni de informare. În ziua de 18 decembrie 1989 la orele 7.30 au sosit pe aeroportul Giarmata un numar de 41 de cercetasi, cadre si militari în termen, constituiti în 5 grupuri, care au fost cazate la Marea Unitate Mecanizata. În baza ordinului gl. mr. Gusa Stefan, grupurile de cercetare au fost folosite în urmatoarele doua misiuni: un grup la Spitalul Judetean cu misiunea de a confirma daca sunt întradevar morti si a determina starea de spirit a rudelor ce veneau dupa persoanele decedate; celelalte grupuri au fost trimise în oras pentru a obtine informatii despre constituirea si afluirea coloanelor, starea de agresivitate a acestora, structura lor etc., mai ales în Piata Operei, Piata Maria, Calea Girocului si zona Industriala. Legatura cu Comandamentul Marii Unitati se tinea prin telefon public sau prin deplasari personale si în baza unor indicative. Din rapoartele grupurilor de cercetare retinem ca pâna în dimineata zilei de 19 decembrie 1989 penetrarea coloanelor de manifestanti se facea cu multa usurinta, dupa aceasta data, datorita organizarii coloanelor preponderent muncitoresti patrunderea în coloane se facea cu mare dificultate. De mentionat ca începând din seara zilei de 18 decembrie 1989, oficial, grupurile de cercetare au actionat în oras fara armament si munitie asupra lor, acesta fiind depus la Comandamentul Marii Unitati Mecanizate în lazi sigilate. 108

Detasamentul de cercetare dislocat la Timisoara a fost regrupat si în ziua de 22 decembrie 1989 s-a înapoiat la Buzau. Pe parcursul întregii misiuni desfasurate în municipiul Timisoara grupurile de cercetare nu au facut uz de arma reîntorcându-se în unitatea de origine cu întreg armamentul si munitia din dotare. De retinut ca în vederea cunoasterii starii de spirit existente în rândul muncitorilor de pe marile platforme industriale ale Timisoarei, cadre de cercetare din U.M. 01171 Buzau, au primit misiunea de a se infiltra în diferite întreprinderi, unde, în baza discutiilor purtate cu municitorii sa determine printre altele cauzele revoltei si intentiile muncitorilor. În acest context, pe timpul îndeplinirii misiunii, doi subofiteri de cercetare, au fost retinuti de muncitori si predati organelor de militie, care, determinându-le apartenenta, pe baza unor dovezi de împuternicire, au fost pusi în libertate. Se impune a preciza ca personalul specializat în actiuni de cercetare îndeplilneste aceste misiuni, de regula prin observare si ascultare, urmarind în special evitarea posibilitatii de a fi descoperiti. Pornind de la aceasta situatie, cu totul întâmplatoare, o parte din ofiterii fostei securitati au încercat si continua a interpreta, folosirea acestei unitati militare de cercetare în adâncime în scopuri diversionist-teroriste si nu informative. Înainte de a justifica actiunile fortelor proprii, au încercat sa atribuie acestei unitati militare tot ceea ce ar fi putut fi realizat de unitati speciale ale securitatii sau de agenti straini. Activitatea militarilor din aceasta unitate angrenati în actiunile dintre 17-27 decembrie 1989 nu confirma învinuirile atât de des exprimate de unii securisti sau oameni politici ramasi în continuare fideli regimului ceausist. 109

În cursul zilei de 18 decembrie 1989 accesul spre Opera era blocat de cordoane militare si persoane civile echipate cu automate si foarte active în zona (pâna la Catedrala). Timisoara era în greva generala. Arestatii sunt interogati, la fel si ranitii din Spitalul Judetean. La Universitate are loc întâlnirea lui C. Pacoste cu conducerea rectoratelor. Se acorda oficial vacanta studentilor În aceasta zi, soseste la Comitetul Judetean de Partid Timis, gl. Ilie Ceausescu însotit de gl. Nuta unde are loc o discutie cu Ion Coman si Victor Stanculescu dupa care Ilie Ceausescu se deplaseaza la Comandamentul Marii Unitati Mecanizate, unde se organizase o sedinta Pentru identificarea cadavrelor de la Spitalul Judetean la fata locului se deplaseaza 5 ofiteri criminalisti care împreuna cu medicii legisti si procurorii civili urmau a executa aceasta operatiune. Operatiunea a fost numita „Operatiunea Trandafirul!” Existând pericolul unei interventii armate din exterior, o grupa operativa a M.Ap.N. dislocata la Timisoara a lucrat la întocmirea unui plan de acoperire a frontierei de Vest având în vedere ca o buna parte din efectivele si tehnica de lupta a unitatilor din zona se gaseau în cazarmi pregatite tocmai pentru a interveni împotriva unei agresiuni. În acest sens, gl. mr. Gusa Stefan a declarat: „... Nu ne era teama de unguri, ci de rusi care erau si în Ungaria (cca. 600.000), erau si la Est - ma refer la trupele rusesti care stationau în Ungaria si care oricînd puteau sa faca o Praga...”. 110

Ca o componenta certa a sistemului de reprimare, fortele Ministerului de Interne au constituit în baza ordinului gl. Nuta începând cu dimineata zilei de 18 decembrie 1989 dispozitive mixte, astfel s-au creat 8 asemenea formatiuni sub indicativele „D1 la D8” sub conducerea unor cadre de militie cu misiunea de a actiona în diferite zone ale orasului. Aceste formatii au actionat pâna în ziua de 20 decembrie 1989 orele 15.00. Bineînteles, fara sa întocmeasca documente despre activitatea lor. Din cercetarile efectuate de SRI rezulta ca la data de 18 decembrie 1989, comandantul formatiunii D7 a ordonat deschiderea focului asupra unui grup de manifestanti la intersectiile Caii Girocului cu str. Stefan Stânca, împrejurare în care a fost ucis un cetatean. De asemenea, si formatiunea D1 amplasata în fata Catedralei a deschis foc asupra manifestantilor din zona, iar ulterior au actionat pentru arestarea celor refugiati în Parcul Poporului, cu ordin expres din partea gl. Nuta de a executa foc la cel mai mic semn de nesupunere. În ceea ce priveste actiunile patrulelor mobile exista mai multe marturii potrivit carora s-a executat foc din mers din diferite Autoturisme - de tip ARO, Dacia si Lada de catre indivizi îmbracati în civil. Aceste patrule, se pare 5 la numar, erau constituite, potrivit informatiilor SRI, din cadre de militie carora li s-au repartizat principalele zone aglomerate ale orasului actionând sub indicativele „Z1 la Z5”. Aceste patrule aveau misiuni informative si erau coordonate de formatiunea cu indicativul Z6 dispusa la sediul militiei. În ziua de 18 decembrie 1989, între orele 9 si 17, situatia în municipiu s-a tensionat treptat, întreaga populatie revoltându-se 111

împotriva actiunilor sângeroase provocate de partid, securitate, militie si armata. Organizându-se, în grupuri masive, manifestantii s-au îndreptat spre centrul orasului formând zone aglomerate în Piata Operei, la Podul Michelangelo, pe Calea Girocului si pe Calea Sagului unde s-a realizat în fapt si construirea de baricade din vehicule grele. Ca replica au fost luate masuri de trimitere a noi patrule din cadrul unitatilor M.Ap.N. La orele 17.05 (18 decembrie 1989) în timp ce îndeplinea o misiune de patrulare în fata Catedralei asupra patrulei respective s-a deschis foc de catre persoane neidentificate ranind în picior un subofiter. Odata cu înserarea, un important grup de tineri manifestanti sfidând cordoanele fortelor de opresiune si interdictiile de circulatie, cu lumânari în mâini, s-au grupat în fata Catedralei. În urma focului executat de catre militienii si persoanele în civil înarmate ce se aflau în cordonul cu fata spre Catedrala, manifestantii loviti în plin au încercat sa se salveze prin fuga în parcul din spate sau în incinta Catedralei. Tot în fata Catedralei, în baza dispozitiilor date de gl. lt. Mihai Chitac s-a ordonat folosirea substantelor chimice împotriva manifestantilor. Întrebuintarea, în jurul orelor 18.30 a grenadelor lacrimogene a incitat si mai mult multimea. Iata ce declara în legatura cu acest episod Ion Marcu, unul dintre revolutionari: "...Nenorocirea s-a petrecut în seara zilei de 18 decembrie 1989 în jurul orelor 18.00. Eram pe scarile Catderalei cu circa 250 de oameni, majoritatea tineri si dupa aspect nevoiasi. Dupa ce toti am aprins lumânari, am scandat laolalta cu multimea blocata de cordoanele de ordine, alcatuite de militieni, securisti, militari, luptatori din garzile patriotice: „Jos Ceausescu”!, „Libertate, libertate!”, „Azi în Timisoara, mâine în toata tara!”. Pe directia 112

mea erau niste militieni. De acolo am auzit comanda „Foc!”. În clipa urmatoare am vazut pe scari morti si raniti. Militarii în termen au tras în sus. Gloantele din armele lor au lovit zidul de deasupra stresinei Catedralei...”. (ziarul Armata poporului” nr. 35/1990). Tot legat de acest moment, iata declaratia lt. col. Constantin Zeca: „ ...pe 18 seara începea sa se întunece. În fata Catedralei s-au strâns 100-200 persoane care încercau sa forteze cercul realizat de militari si sa ajunga la primarie. În fata primariei, era Centrul de Instructie Echipaje... acolo au fost folosite pentru prima data grenade de instructie cu substante toxice... nu au avut nici un efect... gl. Chitac a raportat gl. Gusa ca s-a facut de râs, ca ele au explodat, au scos fum, dar... la explozie parte din manifestanti s-au culcat, de aici concluzia ca au fost nu stiu câte zeci de morti si nu mai stiu ce, dar s-au ridicat si au fugit prin Parcul Central. Dupa aceea au intervenit elementele brigazii de militie-securitate care au arestat pe o parte dintre ei, i-au prins si i-au dus la închisoare...” (ziarul „Armata poporului” nr. 31/1991) (Dosar cercetare nr. PSS pag. 213, 331) Privind activitatea gl.lt. Chitac Mihai, din declaratiile martorilor militari si civili, rezulta ca acesta a fost însarcinat sa coordoneze actiunile de lichidare a manifestatiei antidictatoriale din Piata Libertatii, de la Catedrala si din zona adiacenta. Cu aceasta ocazie, generalul s-a deplasat la fata locului cu un ARO, însotit de doua persoane îmbracate în civil si de lt. col. Elek si cpt. Ilie N. Generalul purta o scurta îmblanita si un pistol automat în mâini. Cu acest prilej a inspectat dispozitivele realizate de trupe, a dat indicatii sa fie cât mai duri si a dispus distribuirea si utilizarea grenadelor lacrimogene pentru împrastierea multimii. Din declaratiile unor martori la Procesul de la Timisoara mai rezulta ca activitatea generalului zelos s-ar fi prelungit si pâna în zilele de 113

19-20 decembrie 1989. Iata extrase din declaratiile unor martori: Demian Stefan (granicer): „...Luni 18 decembrie 1989 în jurul orelor 16.00 s-a deschis foc în Piata Operei asupra grupului de tineri din fata Catedralei. O parte dintre demonstranti s-au refugiat în Parcul Central de unde, cu ajutorul a doua TAB-uri se încerca scoaterea lor si trimeterea acestora la sediul Militiei. Se utilizau gipsuri si petarde iar actiunea era condusa de gl. mr. Chitac, ajutat de 3-4 ofiteri superiori. Am observat cum dupa cercetarea parcului de catre doua plutoane de graniceri (M.I.) si de un pluton de artilerie au fost depistate 18-20 persoane si transportate cu un camion militar la Militie...” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 153) Tamaian Ciprian (Buzias): „... În partea dinspre Catedrala mai era un dispozitiv format din militari de la M.I., graniceri si civili înarmati... a sosit un ARO de armata, din el a coborât un general cu un pistol mitraliera în mina si ochelari fumurii, s-a îndreptat spre dispozitivul dinspre Catedrala, din acel moment oamenii au început sa strige. Dupa câte am înteles, din ordinul acelui general doua TAB-uri au plecat catre demonstranti sustinute de focuri de arma, multimea s-a împrastiat prin parc... nu dupa mult timp generalul s-a urcat în ARO si a plecat urîndu-ne Succes!” (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 147) Iepure Ton (Buzias): „... În seara zilei de 18 decembrie 1989, a venit dinspre strada Savinesti o masina cu un general lt. la care comandantul unitatii i-a dat raportul si s-au îndreptat împreuna spre Catderala... Domnul general avea în mâna un pistol mitraliera. În acest timp, am auzit dinspre Catedrala niste împuscaturi si niste 114

bubuieli de grenade lacrimogene...”. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 144, 350) Popa Cristian (Buzias): „... În ziua de 18 decembrie 1989, în jurul orei 15.00-15.30 în spatele dispozitivului nostru a sosit un ARO... din care a coborât un gl. lt. însotit de 2 civili. Domnul general avea asupra lui un pistol … mitraliera... care ... scandau... lozinci anticomuniste si anticeausiste. Domnul general respectiv s-a îndreptat spre dispozitivul aflat în fata demonstrantilor... dispozitiv constituit din trupe de graniceri, care era împânzit de mai multi civili înarmati cu pistoale mitraliera cu pat rabatabil. Dupa ce domnul general... care nu a fost altul decât actualul ministru de interne... asupra demonstrantilor s-a tras, s-a aruncat cu un fel de petarde de culoare galbena care produceau o explozie puternica si degajau o mare cantitate de fum. Tot în acele momente s-a trecut la împrastierea manifestantilorcu trei TABuri. Domnul general a stat în jur de vreo 10 minute... în jurul orelor 17.00, pe scarile Catedralei a aparut un tip în jur de 20 si ceva de ani care a strigat la noi: „Criminalilor, lasa ca punem noi mâna pe arme!”. În acel moment, (un ofiter n.n.) a plecat înspre Catedrala cu scopul de a-l prinde pe individ, persoana respectiva a fugit în parcul din spatele Catedralei... s-a tras dupa acesta, tânarul respectiv reusise sa scape...”. (Dosar Cercetare.nr. PS8 pag. 141). Despre acest ultim episod declara si Runcu Dacian. Tearcon Ioan (Buzias): „...Duminica seara, am vazut ca din spatele Comitetului Municipal a aparut un general care a primit raportul de la comandantul unitatii si pe urma ne-a felicitat ca ne facem bine datoria...”. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 116, 136) Marin Paul Catalin (m.t.): „... ma aflam în fata Catedralei pe data de 18 decembrie 1989 cînd a aparut o masina tip ARO din care a coborât un general (gl. Chitac) însotit de doi civili îmbracati în 115

costume negre. Domnul general avea un pistol mitraliera pe care îl tinea de uluc. El a venit atunci când manifestatiile de pe treptele Catedralei luau o tot mai mare amploare... domnul general se plimba si zâmbea ironic... atunci cînd domnul general a zis: „La canaliile astea le trebuie Revolutie? Lasa ca le aratam noi Revolutie!” si a tras foc automat în multimea de pe treptele Catedralei, atunci multimea s-a retras urlând în interiorul Catedralei... mentionez ca în acele momente... a venit un civil îmbracat decent cu o videocamera, banuiesc ca era trimis de cineva deoarece se plimba nestingherit printre noi si printre securisti... s-a aruncat în multime cu niste grenade fumigene... ce au... explodat zgomotos si au scos fum... generalul se pare ca a fost foarte satisfacut de aceasta operatie, caci l-am auzit spuunînd: „Foarte bine linia asta”... a tipat atunci ca de ce nu s-au luat masuri sa fie înconjurata Catedrala, sa nu poata nimeni scapa...”. (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 133) Balan Gheorghe: „...am vazut un general (Chitac n.n.) care dadea ordine în fata Catedralei la întreg efectivul prezent... timp în care s-au retinut unele persoane si aduse în fata Expresului unde au fost puse cu fata în jos... am fost de fata când o parte din demonstranti au fost retinuti si culcati pe burta de cadre civile de la Militie si l-am auzit pe gl. Chitac când a spus ca daca misca vreunul din persoanele retinute sa se traga în ei... era format un cordon de civili în fata Catedralei si de acolo s-a tras...”. Popa Gabriel: „... În jurul orelor 16.15-16.30, grupuri de tineri... s-au instalat pe treptele de la Catedrala cu luminari aprinse scandând lozinci... în jurul orelor 16.30 a aparut un autoturism ARO... din acest autoturism a coborît un gl. lt. însotit de doua persoane îmbracate în civil care s-au deplasat...primind raportul... în jurul orei 17.00 am auzit dintr-o data o rafala de gloante trase asupra tinerilor de pe treptele Catedralei, de catre un grup de 116

persoane îmbracate în civil. În continuare tot sub privirile gl. lt. Chitac Mihai au fost trimisi în Parcul Central un numar de 30-40 soldati de la graniceri cu doi ofiteri pentru a-i scoate din parc pe cei ce au reusit sa fuga de pe treptele Catedralei...”. (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 127) Exista declaratii care sustin ca din cele 3 TAB-uri aflate la Catedrala s-ar fi deschis foc împotriva manifestantilor. Echipajele erau: mr. Bura Ion cu lt. Popescu Emil (mr. Bura împreuna cu cpt. Ilie au folosit si armele chimice aduse de gl. Chitac); lt. Popa Laurentiu cu plt. Harabagiu; lt. maj. Nyiurca Alex cu serg. maj. Vochim. La orele 19.15 (18 decembrie 1989) un grup de cetateni s-a deplasat spre spitalul judetean dorind sa îsi recupereze mortii. Spitalul Judetean era aparat de militieni, echipati în civil si înarmati, precum si de militari în termen de la trupele de graniceri (M.I). În urma folosirii substantelor lacrimogene de catre efectivele ce asigurau paza, grupul respectiv a fost împrastiat. Legat de episodul atacului Spitalului Judetean, din declaratia gl. Gusa rezulta ca Ion Coman i-a spus: „Nu te baga si nu te amesteca, nu e treaba ta. Ca dupa aceea sa aflu ca de acolo sau carat niste cadavre. Ori, va rog? Avea cineva interesul sa ascunda mortii armatei?” Asa cum rezulta din declaratiile unor martori si în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 patrule mobile ce actionau în oras desfasurau actiuni de arestare. Marin Paul Catalin declara ca: „... În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 am oprit doua masini Dacia... mi-au aratat o legitimatie pe care era scris Departamentul Securitatii Statului... erau doua persoane civile care duceau un 117

tânar îmbracat în blugi, în pumni si înjuraturi...”. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 133) La ora 20.27 pe aeroportul Timisoarei aterizeaza o aeronava Boeing 707 venita din Iordania. Decoleaza la 23.05. Se fac cercetari asupra scopului venirii acestui avion. Se pretinde ca a ridicat carne (berbecuti). Între orele 20.00-24.00, (18 decembrie 1989) manifestantii de la Fabrica de Pâine si din Bd. Gheorghe Lazar s-au retras, dar au continuat încercarile de patrundere spre Consiliul Popular Judetean, Consiliul Municipal, Fabrica de Cauciuc si au fost provocate incendii prin folosirea sticlelor cu benzina la Fabrica de ulei. Pe timpul noptii, au fost trimise noi forte pentru întarirea dispozitivelor de aparare la obiectivele unde presiunea multimii crescuse. Încercarile repetate de patrundere în depozitele de armament si munitii a unitatilor militare au fost respinse cu foc de avertisment.(Documentar M.Ap.N.) În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, în cartierele marginase a fost reluata actiunea de distrugere si devastare a unor magazine, totodata au fost incendiate magaziile de produse finite de la I.M.T. si a depozitelor demateriale din FREIDORF. Unii directori de întreprinderi s-au adresat unitatilor militare pentru acordarea de ajutor armat împotriva actiunilor de distrugere. În dimineata zilei de 19 decembrie 1989 între orele 0.30 si 1.30 gl. mr. Gusa Stefan a convocat din nou toti comandantii de unitati la Comandamentul U.M. 01024 Timisoara pentru o analiza a evenimentelor parcurse si pentru a se face unele precizari privind ziua în curs. 118

Cu acest prilej, s-a dispus reducerea efectivelor din oras si înlocuirea acestora cu patrule. Au fost însa mentinute dispozitivele realizate la Consiliul Popular Judetean si Municipal, precum si la unele obiective economice importante. Comandantii de unitati au fost informati despre aparitia unor noi focare de revolta în exteriorul orasului (Fabrica de zahar si Depozitul de lemne), totodata s-a precizat ca se încearca cu insistenta patrunderea în depozitele de armament si munitii precum si dezarmarea militarilor. Cu referire la sedinta desfasurata, Balan Eugen declara: „...pe timpul sedintei din 19 decembrie 1989 unul din participanti a raportat ca un grup de 5-6 persoane au încercat sa patrunda în Depozitul de Armament si Munitii al uneia din unitati. În acest moment, domnul gl. Gusa a ordonat ca împotriva tuturor celor care vor ataca unitatile militare sau depozitele acestora sa se traga dupa somatie...”. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 71, 279) Începând cu orele 7.00 (19 decembrie 1989) actiunile revolutionare au marcat o schimbare esentiala determinata de aparitia primelor manifestari protestatare de masa a muncitorilor din întreprinderile timisorene si îndeosebi de la întreprinderile 6 Martie, Azur, ELBA si Solventul. La Întreprinderea 6 Martie, militarii existenti în incinta acesteia au fost atacati cu pietre si suruburi. Pentra calmarea spiritelor s-a cerut sprijinul directorului întreprinderii si primului secretar al Comitetului Municipal de Partid - Petru Mot. La orele 9.00 (19 decembrie 1989) gl. mr. Gusa Stefan a ordonat grupurilor de cercetare de la Buzau, ca sub acoperire conspirativa sa patrunda în întreprinderi pentru a determina starea de spirit a muncitorilor si în ce constau revendicarile acestora. 119

Între orele 12.00-13.00 (19 decembrie 1989) la Comandamentul U.M. 01024 Timisoara a avut loc o noua convocare a comandantilor la care a participat si gl. lt. Ilie Ceausescu. Din discutiile purtate a rezultat cresterea pericolului de dezarmare a militarilor si de atacare a depozitelor de armament si munitie, precum si declansarea unor actiuni specifice de razboi psihologic de teroare si hartuiala. (Fond special M.Ap.N. „Decembrie 1989”). Gl. lt. Ilie Ceausescu a cerut ca armata sa ramâna în strada afirmând: „...Tulburarile sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor tarilor capitaliste, scopul lor este rasturnarea socialismului si întoarcerea la capitalism...”. În cursul aceleiasi zile gl. lt. Ilie Ceausescu a vizitat si alte unitati din garnizoana unde a prezentat expuneri despre încercarea unor puteri straine de a destabiliza situatia din România. În jurul orelor 11.00 (19 decembrie 1989), Radu Balan încearca din nou sa calmeze spiritele agitate ale muncitorilor de la întreprinderea ELBA. Concomitent, din ordinul lui Ion Coman, Cornel Pacoste si Ilie Matei intra în U.M.T. si încearca fara efect sa realizeze o legatura cu muncitorii. Muncitorii scandeaza „Libertate, democratie, demisia lui Ceausescu !” . Dialogul, este respins. În aceeasi zi la orele 14.00 (19 decembrie) Ion Coman a cerut gl. Gusa sa se deplaseze la întreprinderea ELBA pentru a-l scoate de acolo pe Radu Balan retinut ca ostatec de muncitori. Sosit la întreprindere, însotit de aghiotantul sau, un ofiter de transmisiuni si un pluton de militari în termen, gl. Gusa a fost întâmpinat cu huiduieli si injurii datorate incidentului produs prin împuscarea din greseala a unei femei de catre un militar ce asigura paza întreprinderii si utilizase defectuos armamentul. Ca urmare a 120

discutiilor purtate de gl. Gusa cu muncitorii, precum si dupa îndepartarea plutonului însotitor de la poarta întreprinderii, în baza afirmatiei potrivit careia „...Oameni buni, de ce va distrugeti orasul ?” la care multimea a raspuns: „Nu noi, nu noi !” (era normal nu muncitorii timisoreni erau cei ce distrugeau orasul) armata nu are nimic de împartit cu oamenii care daca vor sa manifesteze sa o faca în mod pasnic, sa nu agreseze soldatii...”. Atitudinea muncitorilor s-a schimbat astfel ca la plecarea ofiterilor o parte a multimii adunate în incinta întreprinderii a strigat pentru prima data „Armata e cu noi !”. Întors de la întreprinderea ELBA, gl. Gusa al carui zel a început sa scada a raportat lui Ion Coman „...ca la uzina nu sunt huligani, sunt oameni seriosi care i-au aratat gloantele trase în ei, de acum în strada ies muncitorii.” În acest timp (19 decembrie 1989), în mai multe unitati economice, muncitorii au încetat lucrul, s-au strâns în curtile interioare si au început sa îsi exprime deschis nemultumirea fata de regimul ceausist. S-au scandat lozinci antidictatoriale si s-au formulat revendicari economice si politice. La orele 18.00 (19 decembrie 1989) un detasament de parasutisti de la Caracal a sosit la Timisoara unde a fost trecut în rezerva de forte. Întelegând rasturnarea situatiei si impresionat probabil de cererile ferme ale muncitorilor care în fapt exprimau un deziderat al tuturor românilor, la orele 13.50 (19 decembrie 1989) gl. mr. Gusa Stefan a ordonat retragerea în unitati a tancurilor si TABurilor precum si a unei parti din efectivele dislocate în oras. Totodata, s-a ordonat replierea fortelor ramase în dispozitive, în 121

apropierea zidurilor cladirilor, permiterea penetrarii dispozitivelor de catre coloanele muncitoresti pasnice si interzicerea totala a folosirii armamentului. Aceasta hotarâre luata cu toata responsabilitatea a salvat Timisoara de la un razboi civil. Trebuie remarcat faptul ca în mai multe cazuri, armata daduse semne evidente de fraternizare cu manifestantii. Poate ca acest lucru a fost un factor determinant în emiterea ordinului de retragere al armatei dat de Stefan Gusa. Iata ce declara doamna Marin Doina Ecaterina: „... În data de 19 decembrie 1989 se mai aflau militari în jurul Catedralei, dar numarul lor fiind foarte mic în comparatie cu Militia si civilii înarmati ce se gaseau pe strada...”. (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 134) La orele 19.30 (19 decembrie 1989) dispozitivul U.M. 01185 a fost atacat de persoane neidentificate cu foc de arma, fiind ranit un ofiter.(documentar M.Ap.N) Pe timpul noptii totusi au continuat a functiona 13 patrule militare si au fost luate masuri pentru paza suplimentara a Depozitului PECO. Concomitent, efective ale M.Ap.N.-ului au participat la stingerea unor incendii la întreprinderea IAEM, la CAP etc. La Inspectoratul General al Ministerului de Interne din ordinul lui Ion Coman se prezinta doi ofiteri de parasutisti pentru a asigura informarea periodica a acestuia cu activitatea Inspectoratului. Generalul Mihalea accepta cu dificultate prezenta celor doi fiind convins ca acestia aveau misiunea de a tine sub supraveghere institutia. Totodata, au fost dispusi parasutisti si în jurul Militiei Judetene. 122

În zilele de 18 si 19 decembrie 1989 s-au mai produs victime prin împuscare 7 morti si 98 raniti. Bineînteles din rândul civililor. Revolta din Timisoara intra pe un alt fagas, populatia fiind pe cale sa se organizeze pe baze revolutionare cu revendicari clare. În ziua de 20 decembrie 1989 urma a se desfasura o mare demonstratie muncitoreasca în centrul orasului la care trebuiau sa participe muncitori de pe marile platforme industriale ale municipiului. Miercuri, 20 decembrie 1989 în întreprinderile timisorene, desi schimburile se prezentasera la serviciu, nimeni nu lucra, era greva la Electromures, Spumatim, Detergentul, Banatul, ELBA, Electromotor, etc. La ora 7.45 aterizeaza pe aeroportul din Timisoara a doua aeronava Boeing 707 sosita de pe ruta iordaniana si care a decolat în aceeasi zi la orele 12.10. Si aceasta informatie primita destul de recent este înca sub cercetare. O data cu ivirea zorilor, au început sa afluiasca spre centrul orasului coloane de demonstranti grupati pe întreprinderi si în cadrul acestora pe ateliere. Purtau drapele tricolore si albe, pe margini erau oameni de ordine cu banderole albe pe brat, care împiedicau alipirea necunoscutilor de manifestanti. Pasnice dar hotarâte, coloanele s-au îndreptat spre Piata Operei care în scurt timp a devenit complet neîncapatoare. Se strigau lozinci: „Jos Dictatorul !”, „Libertate !”, „Nu suntem huligani !”, „Armata e cu noi !” etc., tot orasul era pe strazi. Iata în acest sens ce declara Romanescu Daniel: „... 20 decembrie 1989... la capatul strazii Alba Iulia... în jurul orei prâzului au 123

început sa afluiasca un mare numar de oameni care scandau lozinci anticeausiste... au fost lasati sa treaca, nu am vazut sa se traga în populatie si nu am .vazut morti si raniti... la Gara erau soldati dar nu erau pregatiti pentru trageri...”. (Dosar cercetare nr. PS8 pag.80, 288) Începând din aceasta zi, a rezultat clar caracterul de masa pasnic, dar dârz al demonstratiilor muncitoresti din marile întreprinderi timisorene. Militarii existenti în dispozitiv au primit de la manifestanti pâine, apa si tigari. De asemenea, au fost retrasi din obiectivele economice toti ofiterii de contrainformatii. Revolutia se impunea. La orele 11.00 (20 decembrie 1989) gl. mr. Gusa de teama producerii unor noi conflicte, a repetat ordinul de interzicere totala a uzului de arma, de permitere a coloanelor muncitoresti sa treaca. Dupa orele 11.15 (20 decembrie 1989) când Piata Operei si zona din jurul Consiliului Popular Judetean se umpluse de manifestanti, fortele de militie, trupele de securitate, securitate în civil si trupele USLA au parasit dispozitivul. Militarii M.Ap.N. aflati în dispozitiv au permis trecerea coloanelor fara incidente astfel ca la orele 12.00 coloanele de muncitori s-au unit în fata Catedralei dupa care au început deplasare organizata, o parte catre Opera, iar alta catre Consiliul Popular Judetean. Nu am reusit sa identificam ordinul de parasire a pozitiilor ocupate de catre fortele apartinând M.I. În zona dintre Catedrala si Opera se gaseau în acest timp aproximativ 150.000 oameni, la ora 13.00 (20 decembrie 1989) militarii au permis patrunderea muncitorilor prin dispozitiv si 124

intrarea acestora în cladirea Operei. Manifestantii s-au suit pe TAB-uri, fraternizarea armatei cu multimea se realizase în fapt. În jurul orelor 13.00 (20 decembrie 1989) în Piata Operei aglomeratia era foarte mare si în aceste conditii, aici s-a desfasurat un moment emotionant întreaga adunare a îngenuncheat si au spus rugaciunea „Tatal nostru” daruita sufletelor celor cazuti victime ale represiunilor ceausiste, dar si pentru viitorul celor vii. În urmatoarele zile balconul Operei a constituit Centrul revolutiei timisorene în care si-au expus opiniile primii lideri ai revolutiei: Traian Vraneantu, Claudiu Iordache, Ioan Chis, Nicolae Badilescu, Traian Trofim si altii. S-a pus în functiune statia de amplificare. Cu acest prilej s-a pus problema constituirii de urgenta a FRONTULUI DEMOCRAT ROMÂN lucru realizat în aceasta zi din primii revolutionari ce si-au asumat responsabilitatea conducerii luptei împotriva dictaturii ceausiste. Prima sedinta a Frontului Democrat Român a ales Biroul Executiv format initial din Claudiu Iordache, Ioan Chis, Nicolae Badilescu, Maria Traistaru si altii. Ulterior s-a constituit si Comitetul Frontului Democrat Român format initial din 70 membri si ulterior din 100. La ora 14.30 (20 decembrie 1989) pe Aeroportul Timisoara soseste cu un avion special primul ministru Constantin Dascalescu însotit de Emil Bobu si trei ministri care doreau sa se adreseze multimii. Având o puternica escorta acestia trec pe strazile orasului si ramân efectiv stupefiati de ceea ce vad. Ca urmare se adreseaza lui Ion Coman cu întrebarile: „... Unde este Armata ?... în cazarmi ? Ce cauta în cazarmi? De ce nu ne apara ?...” la care Coman raspunde: „...pentru ca nu se mai poate face nimic” - în replica Constantin Dascalescu acuza: „... Ati scapat din mâna Timisoara” la care 125

Coman raspunde prompt: „...Timisoara este în mâinile timisorenilor !” De frica Constantin Dascalescu a refuzat sa se adreseze multimii din Balconul Operei. Organele locale au încercat sa mute mitingul pe stadionul orasului, sustinând parerea ca este mai încapator. Manifestantii au refuzat propunerea. A fost instalata o statie de amplificare la C.J.P. În jurul orelor 16.00 (20 decembrie 1989), Constantin Dascalescu si Emil Bobu au aparut în balconul C.J.P. încercând sa se adreseze multimii. Au fost întâmpinati cu huiduieli. Interventia unui muncitor Ion Marcu care aduce la cunostinta multimii ca primul ministru doreste sa stea de vorba cu o delegatie a muncitorilor a fost ascultata astfel ca s-a format o delegatie din 7-8 oameni printre care reamintim pe prof. Muresan, Sorin Oprea, Ion Savu si înca câtiva care au intrat în Sala de sedinte a C.J.P. unde se gaseau Constantin Dascalescu, Emil Bobu, Radu Balan, alti activisti de partid si reprezentantii unor ziare. Multimea scanda în fata sediului lozinci anticeausiste, lucru ce i-a speriat si depasit pe reprezentantii puterii. La orele 15.00 (20 decembrie 1989) în sediul C.J.P. a fost înmânat primului ministru o lista cu cererile cetatenilor prezenti în Piata Operei. Iata câteva din punctele esentiale cuprinse în respectiva lista: - transmiterea urgenta a demonstratiei de la Timisoara si cererilor cetatenilor pe posturile nationale de TV si radio române; - demisia urgenta în bloc a Guvernului si a presedintelui Ceausescu; - deschiderea neconditionata a granitelor si liberul acces al presei si surselor informationale straine; 126

- alegeri libere si democratice; - publicarea numelor tuturor celor direct raspunzatori de deschiderea focului împotriva demonstrantilor. În esenta aceste cereri au constiuit si textul proclamatiei elaborata de Frontul Democrat Român din Timisoara în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989; în plus se prevedea introducerea drepturilor constitutionale în mod pasnic, fara violenta, totodata se solicita muncitorilor timisoreni intrarea în greva generala începând din ziua de 21 decembrie 1989 pâna la victoria finala, cu exceptia sectoarelor de baza ce nu puteau fi întrerupte. Acest text a fost trimis în tara prin persoane ce calatoreau cu trenul si în afara tarii, prin Consulatul Iugoslav, astfel ca în seara zilei de 20 decembrie 1989 si apoi în 21 decembrie 1989, Radio Europa Libera facea deja referi la Frontul Democrat Român si la primul comunicat al revolutiei dinRomânia. Prezenta primului ministru si a celorlalti reprezentanti ai puterii centrale, a impus necesitatea luarii unor noi masuri suplimentare de protectie a acestora. Astfel, unitatea de parasutisti adusa la Timisoara si pastrata în rezerva a primit ordin la orele 17.00 (20 decembrie 1989) de a asigura protectia primului ministru Constantin Dascalescu si a celor ce îl însoteau. La orele 3.40-3.50 (21 decembrie 1989), primul ministru parasea pe ascuns sediul Judetenei de partid plecând ulterior pe calea aerului spre Bucuresti unde îl vor astepta momente si mai grele. Cu ocazia manifestarilor din ziua de 20 decembrie 1989 au început sa se contureze primii din liderii ce se straduiau a fi exponentii dorintelor multimii. Astfel au fost Sorin Fortuna, Ion Marcu, Ion Chis, Nicolae Badulescu si altii. 127

Catre orele prânzului (20 decembrie 1989), focul revolutiei s-a aprins si în alte orase din zona: Lugoj, Jimbolia, Sînnicolau Mare, Deta, întregul judet a iesit pe baricade. Dându-si seama de ineficienta organelor de ordine si a militarilor existenti în dispozitive care în fapt începusera sa fraternizeze cu revolutionarii, Ion Coman si Radu Balan au solicitat gl. Gusa noi forte. De aceasta data cererile lor au fost refuzate. La orele 14.00 (20 decembrie 1989) când Nicolae Ceausescu îndeplinea înca functiile supreme în stat si în special cea de Comandant Suprem al Fortelor Armate gl. mr.Gusa a ordonat retragerea tuturor efectivelor si tehnicii militare aflate în oras în unitati si trecerea la apararea circulara a cazarmilor. În raportul dat la orele 14.30 (20 decembrie 1989) ministrului apararii nationale gl. Gusa spunea: „... Demonstrantii au trecut peste coloanele de militari si scandeaza în fata sediului C.J.P. „Libertate !”, „Armata e cu noi !”. Încerc sa repliez trupele în cazarmi...”, masură aprobata de gl. col. Milea; retragerea avea ca scuza evitarea fraternizarii. La orele 15.30 (20 decembrie 1989) efectivele si tehnica militara se gaseau în unitati. În oras mai ramasesera mici detasamente care aparau depozitele si obiectivele economice cu grad sporit de periculozitate. La întoarcerea din Iran a lui Nicolae Ceausescu în dupa amiaza zilei de 20 decembrie 1989 acesta a tinut o teleconferinta cu primii secretari de judete, prilej cu care a reafirmat amestecul strain în treburile interne ale statului condamnând totodata Timisoara la exil. 128

Dupa retragerea militarilor din Piata Operei o masa mare de oameni îsi exprimau bucuria victoriei si speranta în viitorul apropiat. Conform declaratiilor lui Harald Zimmerman: „... în 20 decembrie 1989 s-a strigat la Timisoara: „Iliescu” si s-a propus un nou guvern... se striga „Vrem Guvern Democratic...”, „Vrem alegeri libere !”, se mai striga „Gorbaciov si Perestrolka”. A fost propus Corneliu Manescu drept prim-ministru. Se striga „Balan primsecretar...”; începând de la orele 18.00 (20 decembrie 1989) a început eliberarea detinutilor retinuti pe timpul evenimentelor. În aceste conditii în municipiu s-a constituit Frontul Democrat Român din Timisoara care a elaborat si difuzat Prima Declaratie Program astfel începând din data de 20 decembrie 1989 în Timisoara s-a confirmat revolutia democrata care ulterior avea sa se transmita în întreaga tara. La orele 20.30 (20 decembrie 1989) Nicolae Ceausescu a aprobat decretul privind instituirea starii de necesitate pe tot cuprinsul judetului Timis. Decretul a intrat în vigoare începând cu orele 23.00 (20 decembrie 1989). Tot cam la aceasta ora gl. Victor Stanculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timisoara din ordinul lui Ceasusescu. Cu acest prilej Ion Coman dispune ca gl. Stanculescu sa citeasca din balconul C.J.P. decretul de constituire a starii de necesitate. Aceasta actiune de prezentare publica a Decretului revine pâna la urma gl. Chitac, deoarece Gl. Victor Stanculescu, pentru a evita o angajare nedorita a cerut îngrijiri medicale internându-se. Demonstrantii au parasit sediul C.J.P. si s-au mutat la Opera respectiv Biroul Executiv al Frontului Democrat Român. Cu acest prilej, Organul a fost modificat privind noi membri respectiv Ioan Savu, Ioan Marcu, Sorin Oprea, Florin Marton, Ioan Curutiu. 129

Între timp, în Piata Operei manifestantii îsi materializau entuziasmul prin spectacol de poezii si cântece. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 Frontul Democrat Român a elaborat o proclamatie ce avea urmatorul continut: I. Frontul Democrat Român este o organizatie politica constituita la Timisoara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român în scopul democratizarii tarii. Frontul Democratic Român conditioneaza începerea acestui dialog cu demisionarea tiranului Ceausescu. II. Propunem Guvernului României ca baza de discutii urmatoarele revendicari: 1. Organizarea de alegeri libere; 2. Libertatea cuvântului, presei, radioului si televiziunii; 3. Deschiderea imediata a granitelor de stat; 4. Integrarea României în rândul statelor care îi garanteaza si respecta drepturile fundamentale ale omului; 5. Eliberarea neîntârziata a tuturor detinutilor si dizidentilor politici din România; 6. Revitalizarea economiei nationale; 7. Reforma învatamîntului în spirit democratic; 8. Dreptul de a manifesta liber; 9. Libertatea reala a cultelor religioase; 10. Îmbunatatirea asistentei medicale si a alimentatiei publice. III. Referitor la evenimentele din Timisoara: - Cerem cu fermitate sa fie trasi la raspundere cei care au dat ordin sa se traga în popor. - Cerem restituirea decedatilor pentru a fi îngropati dupa datina, cu doliu national. - Cerem eliberarea imediata a tuturor celor arestati în urma manifestatiilor. - Cerem autoritatilor recunoasterea oficiala a Comitetului de Actiune a Frontul Democratic Român înfiintat la Timisoara. 130

Multumim tuturor celor care s-au ridicat împotriva tiraniei precum si colectivului Teatrului National din Timisoara pentru sprijinul acordat. Continutul acestei proclamatii a fost îmbunatatit cu idei noi si cu clarificarea unora deja existente. Manifestul a fost tiparit la data de 22 decembrie 1989 pe baza textului Proclamatiei Frontul Democratic Român elaborata în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989. Desi militarii se retrasesera în unitati, au continuat unele provocari împotriva acestora. Persoane neidentificate au deschis foc asupra dispozitivului de aparare al U.M. 01942 ranind un militar. Pe timpul noptii de 20 spre 21 decembrie 1989 în municipiul Timisoara au continuat sa functioneze patrule militare constituite din cadre apartinând M.Ap.N. Nu s-au înregistrat incidente. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989 la orele 9.00, în balconul Operei s-a citit manifestantilor adunati în numar mare, peste 100.000 oameni, textul Proclamatiei Frontului Democrat Român. Acest text era reluat în fata multimii din ora în ora. În aceasta zi unitatile militare din municipiul Timisoara au trecut la aplicarea masurilor de trecere în timp scurt si organizat la apararea frontierei de stat. S-a ridicat munitia de la militari si s-a centralizat pe subunitati. S-a trecut la verificarea, întretinerea si punerea în stare operativa a tehnicii de lupta. Un singur detasament de parasutisti a ramas sa asigure în continuare paza C.J.P. Timis si a Tipografiei pâna în ziua de 22 decembrie 1989 orele 12.00 când a fost retras. În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 din ordinul lui Ion Coman se deplaseaza la Bucuresti cu avionul gl. Victor 131

Stanculescu, si la cererea lui, asa cum apare din declaratia personala, dar si la ordinul lui Ceausescu transmis lui Coman, care dorea sa-l numeasca ministru în locul lui Vasile Milea. Din declaratiile gl. Gusa rezulta ca în ziua urmatoare, respectiv 22 decembrie 1989 s-a încercat organizarea unei contrademonstratii la care s-a solicitat si participarea cu efective din partea Armatei. La aceasta activitate gl. Gusa pretinde ca a dispus neparticiparea armatei. La Adunarea populara desfasurata la întreprinderea Spumatim au participat din partea armatei 200 militari. (Extras din Declaratia gl.Gusa Stefan) Constatând ineficienta armatei si a fortelor de ordine Nicolae Ceausescu a ordonat constituirea si trimiterea la Timisoara a unor detasamente de Garzi Patriotice din judetele Olt, Vâlcea si Dolj care sa participe la înabusirea revoltei. Garniturile cu luptatori, aproximativ 25.000 oameni înarmati cu bâte, comandate de zelosul Ion Dinca, au sosit în dimineata zilei de 21 decembrie 1989 în gara Timisoara. Unele din ele au fost întoarse imediat de unde venisera, iar din altele muncitorii au debarcat, au fraternizat cu revolutionarii localnici întarind rândurile acestora si s-au deplasat în Piata Operei. Pe posturile de radio si TV centrale se aducea la cunostinta poporului ca în ziua de 21 decembrie 1989 orele 13.00 în Piata Palatului din Capitala va avea loc un mare miting. Începând de acum revolutia româna avea sa îsi mute sediul la Bucuresti, oras în care dupa câteva zile, dupa o perioada de orori si glorii se va consfinti victoria revolutiei. Dar sa revenim la Timisoara unde pe strazile orasului erau peste 200.000 oameni. 132

Datorita complicarii situatiei aeriene din zonă, Comandantul Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului a ordonat tuturor unitatilor din subordinea U.M. 01942 Timisoara sa treaca „la starea de pregatire pentru lupta nr.1”. Ordinul de interventie în baza unor planuri întocmite în comun cu Organele de securitate la care urma sa participe din partea M.Ap.N.-ului un detasament de parasutisti având ca misiune capturarea liderilor revolutiei ce vorbeau din balconul Operei, ordin venit de la conducerea de partid a fost anulat în ziua de 22 decembrie 1989 orele 10.00 când s-a comunicat ca: „...Armata nu poate îndeplini asemenea misiuni...”. Trebuie remarcat aici faptul ca nici cadrele de securitate ce lucrasera la întocmirea planului respectiv nu aveau tragere de inima pentru îndeplinirea unei asemenea misiuni. Ziua de 21 decembrie 1989 a însemnat ridicarea la lupta a întregului judet Timis. Astfel, în Caransebes muncitorii din marile întreprinderi au încetat lucrul si au pornit spre centrul orasului. Reactia fortelor de ordine este prompta dar neconvingatoare, desi sunt folosite si substante lacrimogene. Aici a decedat un om si au fost raniti alti 13. Macaraua cu care se încerca patrunderea în sediul Militiei a fost ciuruita. Casa unui ofiter de militie este devastata. Bineînteles nu de revolutionari, ci de hoti. S-a dat foc la locuinta comandantului Militiei, dar si la sediile Militiei, Procuraturii si Judecatoriei. Evenimentele din Caransebes prezinta o particularitate ce consta în faptul ca acest oras este singura localitate a tarii unde cu o zi înaintea caderii dictaturii au fost devastate si distruse toate institutiile puterii: Comitetul Orasenesc de Partid, Primaria, 133

Militia, Judecatoria, Procuratura. Dar au fost incendiate si locuintele secretarului Primariei, sefului Militiei si directorului Abatorului. Revolutia a învins si în Lugoj, Resita, Deda, Sînnicolau Mare etc. De remarcat ca în seara zilei de 21 decembrie 1989 Banatul, aproape în întregime era în mâinile revolutionarilor. Dar sa nu uitam ca în acest timp la Bucuresti, se murea în lupta, pentru a consfinti victoria revolutiei începuta la Timisoara. Solidaritatea oamenilor era extraordinara. Aflând ce se întâmpla la Bucuresti pe strazile Timisoarei se scanda: „Bu-curesti!. Bu-cu-resti !...” Ziua de 22 decembrie 1989 a debutat în nota obisnuita a celor doua zile precedente. Peste noapte, Piata Operei se golea de demonstranti, ca a doua zi sa se umple pâna la refuz. Cladirea si balconul continuau a fi ocupate de revolutionari. În curtea sediului Ministerului de Interne erau gl. Nuta, col. Ghircoias si altii; generalul ordona: „...Distrugeti totul si plecati...”. Col. Ghircoias împreuna cu seful biroului criminalistic transporta dosarele si fisele de la Spitalul Judetean, pliantele cu amprentele digitale si notitele cu datele despre cadavrele Timisoarei la Crematoriul de asta data de documente, unde au fost arse. „...În aceasta zi, grupuri de persoane între care unele înarmate au patruns prin forta în sediile Militiei judetene si prin spargerea sistemului de închidere a usilor de la camerele de corpuri delicte si birouri, inclusiv prin folosirea focurilor de arma, au sustras însemnate cantitati de bunuri si valori aflate legal spre pastrare în 134

locurile respective, astfel ca activitatea curenta a organelor de Militie a încetat din dupa-amiaza si noaptea zilei de 23 decembrie 1989”. (Documentar nr. 46007 din 25.04.1994) Desi Nicolae Ceausescu daduse ordin de închidere a granitelor, erau în tara destule cadre ale serviciilor de spionaj straine care au actionat aproape nestingheriti profitând de bulversarea de pe strazi. La orele 11.30 (22 decembrie 1989) multi dintre cetatenii orasului au umarit informarile transmise de mass-media privind desfasurarea evenimentelor din Bucuresti. Vestea mortii ministrului apararii nationale, gl.col. Vasile Milea a provocat indignare în rândul militarilor. La orele 11.45 (22 decembrie 1989) la Comandamentul U.M. 01024 Timisoara s-a primit N.T. nr. 37 semnata de gl. lt. Ilie Ceausescu, care ordona ca toate unitatile militare sa se considere în stare de lupta si sa actioneze conform conditiilor „starii de necesitate” si sa asculte de ordinele comandantului suprem. Acest ordin a fost anulat de N.T. nr. 38 si N.T. nr. 39, care precizau: „la ordinul ministrului apararii nationale.” La orele 12.30 (22 decembrie 1989) victoria revolutiei începuse sa se materializeze si la Bucuresti prin fuga cuplului dictatorial. Moartea gl. Milea - ministrul apararii nationale, a determinat pe gl. mr. Gusa - prim adjunct al ministrului apararii nationale si sef al Marelui Stat Major sa înceapa deplasarea cu un avion militar spre capitala fiind singurul îndreptatit, în functia ce detinea, de a prelua atributiile fostului ministru. Anuntarea la Televizor si Radio a fugii cuplului prezidential a determinat iesirea în strada a unei mase suplimentare de oameni care îsi manifestau entuziasmul pentru înlaturarea dictaturii si victoria revolutiei. La orele 14.00 (22 decembrie 1989) Studioul Radio Timisoara îsi va relua emisiunile. 135

La ora fixa, crainicul roste: „Aici postul de radio Timisoara Libera – România”. Evenimentele desfasurate în Timisoara s-au raspândit cu viteza fulgerului în toata tara, popularizate fiind în special de mass-media internationala, de posturile de radio Europa Libera, Vocea Americii, de posturile de radio din Ungaria, Austria, Iugoslavia precum si de unii cetateni ce primeau informatii de la rude si cunostinte ce locuiau în orasul de pe Bega. Astfel se poate afirma cu certitudine ca evenimentele de la Timisoara au furnizat imboldul declansarii unor actiuni revolutionare în întreaga tara. Începând din 22 decembrie 1989 transmiterea revolutiei în direct realizata de postul national de televiziune a influentat desfasurarea ulterioara a evenimentelor de la Timisoara, amplificând voit sau nevoit pericolul ripostei unor forte ramase fidele dictatorului. Emisiunea TVR în ziua de 22 decembrie 1989 a început la orele 10.51 prin transmiterea pe post a Decretului Prezidential cu privire la Instaurarea starii de necesitate. Conducerea studioului TV-Timisoara si unii din colaboratorii acesteia cautau sa intervieveze persoane care exagerau voluntar sau din nestiinta pericolul sau prezentau dovezi putin credibile ale unor forte ostile revolutiei. Astfel, s-au proliferat slogane potrivit carora grupuri de securisti executau foc asupra multimilor de revolutionari, ca urmare s-a luat masura de distribuire de armament si munitie nu numai formatiunilor organizate de garzi patriotice ci si altor cetateni, unii dintre acestia fiind cunoscuti ca elemente infractoare sau cu un grad redus de discernamânt. Sunt destule exemple de infractori sau bolnavi psihici transformati peste noapte în aparatori ai revolutiei si care au primit armament 136

cu care au actionat împotriva persoanelor considerate de ei, dupa criterii proprii, ca teroristi. Începând cu orele 12.45 (22 decembrie 1989) dupa plecarea gl. Gusa, comanda tuturor unitatilor militare din Garnizoana a fost predata lt. col. Zeca. În aceasta calitate, de comandant de garnizoana, ofiterul a fost invitat sa ia cuvântul în fata a peste 100.000 cetateni adunati în Piata Operei. Cu acest prilej, pe parcursul a circa 10 minute, ofiterul a spus printre altele: „... Armata este a poporului, militarii sunt fiii poporului, armata are aceleasi interese si saluta victoria revolutiei în întreaga tara...”. În primul Consiliu al Frontului Democrat Român au fost cooptati 11 ofiteri din M.Ap.N., dupa câteva ore, lt. col. Zeca a fost din nou solicitat de catre liderii revolutionari de a lua cuvântul în fata cetatenilor, reînnoind cu acest prilej adeziunea totala a întregului efectiv de militari la cauza revolutiei. Dat fiind existenta unor informatii potrivit carora în Cimitirul Saracilor, în gropi comune au existat cadavre, victime ale revolutiei, comandantul garnizoanei a ordonat unui grup de cercetare verificarea informatiei respective. Cercetasii au raportat ca au fost dezgropate cadavre intrate deja în descompunere ce nu aveau nimic comun cu revolutia. La orele 14.10 (22 decembrie 1989) la Comandamentul Marii Unitati din Timisoara s-au primit, asa cum am mai spus, notele telefonice ale M.Ap.N.nr. 38 si 39 ce au fost retransmise imediat tuturor unitatilor de garnizoana. Odata cu lasarea întunericului, în municpiul Timisoara au început sa rasune în diferite puncte ale orasului, din nou, focuri de arma provocând panica si deruta în rândul armatei si a populatiei. 137

În aceeasi zi, la orele 16.00 (22 decembrie 1989), a fost preluat de armata Sediul Securitatii. De remarcat ca acest sediu nu fusese pâna atunci victima unor atacuri. Arestarea securistilor si trecerea lor printr-un cordon de civili a determinat agresarea lor de unele persoane. Este explicabil întrucât aparuse lozinca „Securisti – teroristi”. Actiunea Televiziunii Române centrale si, în special, ale lui Teodor Brates cu cutia bombă a înrait multimea adunata în fata sediului, care începuse sa aiba reprezentarile unor puternice actiuni teroriste declansate de aparatorii dictaturii prabusite. Din declaratia maiorului Constantin Judele: „...În Arhivele securitatii am gasit între altele fotografii cu aspecte din timpul demonstratiilor. Deasupra unor figuri din grupurile de manifestanti erau desenate, cu pixul niste cruci. Pe spatele fotografiilor erau notate numele si adresa. În birourile de la etaj erau bastoane cu soc electric si alte tipuri de bastoane mai scurte prevazute cu un buton. Apasînd pe buton aparea o teava de arma. Bastonul putea fi încarcat cu cartuse de vânatoare, în multe birouri erau aruncate salopete kaki. La orele 19.00 (22 decembrie 1989) comandantul Garnizoanei a solicitat aprobarea Marelui Stat Major pentru scoaterea de efective în oras în scopul apararii cuceririlor revolutiei, astfel peste 2000 militari au fost dispusi în dispozitive de aparare la Fabrica de Pâine, de Lapte, la Uzina de Apa, la întreprinderile IREB, Spumatim, Textila, la Depozitele PECO, în gari, statii de gaz metan, la Casele de Copii, la Spitale, banci, CEC-uri, hoteluri etc. Au aparut zvonuri despre eminenta unui atac dinspre Vest si care va folosi în acest scop desant aerian pe aeroportul Giarmata. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 strazile Timisoarei desi în majoritate pustii, sunt recucerite de forte necunoscute care declanseaza foc ucigator din acoperisurile cladirilor pâna în asfalt. 138

Astfel, din declaratiile revolutionarilor ce se aflau la sediul C.J.P. rezulta: „...în jurul orelor 21.22geamurile C.J.P. au fost maturate de rafale trase dintr-o cladire de vis-a-vis... se tragea pur si simplu, fara a cuceri nimic...”. (Declaratie Ioan Trales pag. 133) Începând din seara zilei de 22 decembrie 1989, în zona de vest a tarii si în special în judetul Timis, au fost înregistrate intense actiuni de razboi electronic si psihologic. Ca urmare a situatiei aeriene deosebit de complexe, comandantul Apararii Antiaeriene a Teritoriului gl. col. Mircea Mocanu a ordonat ca începând cu orele 19.26 (22 decembrie 1989) comandantul U.M. 01942 Timisoara sa actioneze cu foc împotriva tuturor tintelor aeriene nenotificate. Acest ordin a fost retransmis tuturor unitatilor subordonate care au trecut la pregatiri în vederea executarii acestei misiuni. În jurul orei 22.00 (22 decembrie 1989) sirenele orasului anuntau alarma aeriana. La orele 20.30 (22 decembrie 1989) comandantul garnizoanei lt. col. Zeca a ordonat dislocarea a 10 tancuri cu misiunea de a neutraliza diversionistii ce actionau în zona Piata Operei si sa participe la apararea noii puteri revolutionare care îsi stabilise comandamentul în localul Operei, a sediilor fostului Consiliu Popular Judetean si a Comandamentului U..M 01024 Timisoara. Tehnica de lupta a fost repartizata astfel: 5 tancuri în Piata Operei, 2 în fata sediului fostului Consiliu Popular si 3 la Comandamentul Marii Unitati Mecanizate. Catre orele 21.00-22.00 (22 decembrie 1989) au fost suplimentate efectivele participante la apararea noii puteri. Se impune o precizare în sensul ca elemente teroriste au deschis focul „nu atât pentru a ucide sau a cuceri, cât mai mult pentru a produce deruta si panica”. Armamentul folosit de acestia, daca am 139

da crezare declaratiei col. Stefan Demeter „...dupa 22 decembrie 1989 dupa cum ne-am putut da seama dupa zgomot s-a tras din diferite puncte ale orasului cu arme automate speciale folosite de armatele occidentale de calibru 5,6 cu colector de tuburi si ascunzatori de flacari. Singura dovada ca s-a tras cu astfel de arme o constiuie un tub de 5.6 gasit de o echipa de la Militia Municipala care aflati în miscare rapida în zona blocurilor din jurul Inspectoratului...”. Având în vedere pericolul de atac asupra aeroportului Giarmata, în jurul orelor 21.15 (22 decembrie 1989) s-a ordonat întarirea dispozitivului de aparare cu alte mijloace de lupta. Existenta unor elemente diversioniste în jurul sediului puterii revolutionare materializata prin repetate atacuri cu foc a determinat pe comandantul garnizoanei sa dispuna trimiterea a doua plutoane de militari pentru întarirea apararii cladirii. În zona, plutoanele respective au fost întâmpinate cu foc, fiind împuscat mortal un militar. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-a trecut la reorganizarea apararii împotriva elementelor diversioniste. Municipiul a fost împartit pe zone de responsabilitate pe unitati militare. Cu acest prilej au fost respinse, facându-se uz de arma, încercarile unor grupuri de indivizi de patrundere în cazarmile U.M. 01185 Timisoara. Persoanele retinute cu acest prilej (5 persoane fara acte de identitate) au fost predate la Procuratura. În zona de responsabilitae a Marii Unitati de Aparare Antiaeriana a Teritoriului cu sediul la Timisoara în zilele de 22-25 decembrie 1989 au fost semnalate 761 de tinte aeriene, parte din acestea au fost combatute cu rachete si artilerie antiaeriana. 140

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 în spatiul aerian al tarii au fost semnalate 41 de tinte, iar în dimineata zilei de 23, numarul tintelor s-a redus pâna la disparitie. Fara a dezvolta prea mult acest subiect redau mai jos câteva idei din declaratiile unor piloti de avioane de vânatoare care în aceasta perioada a actionat în zona de Vest a tarii. Mr. Stelian Bouleanu: „...Seara a început circul... dupa ce lt. col. Draghicescu a primit ordin sa aresteze toti securistii si USLA-sii de pe aeroportul civil a început circul. La orele 19.00 am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer si cu proiectile de razboi. Pe radiolocatoare aparusera o sumedenie de tinte. Misiunea mea era sa le depistez si, la ordin, sa le nimicesc... La altitudinea de 14.000 m si la viteza supersonica este imposibil sa te orientezi cu privirea. La un moment dat mi s-a indicat: „Viraj dreapta, urca la 9500...brusc în fata mea apare un avion... ai tinta în fata... Confirm... tinta e la 10 km în fata mea ...zbor cu 700 km pe ora... constant la 9500 m ... încadreaza (presupunea lovirea n.n.) maresc viteza MIG-ul 23... tâsneste spre avionul din fata... Raportez am încadrat tinta... Pregatesc foc cu racheta aer-aer... Astept ordinul ... Nici un ordin... Degajeaza?...” (Declaratie P.T. pag. 135). Mr. Vasile Marcu, pilot elicopter: ”.. În noaptea de 22 decembrie, eu am decolat primul la orele 22.00 , întradevar pe coordonatele indicate prin radio existau tinte cu sisteme de lumini si semnalizare asemanatoare unor elicoptere... în aer... supravietuieste cine trage primul... am încadrat tinta si am raportat... mi s-a comandat fara nici o ezitare sa deschid foc... am tras în plin... tinta a disparut. Dupa circa doua secunde adversarul a reaparut tragând în mine. Ma asteptam sa îmi faca praf aparatul dar nici gînd... am facut câteva manevre... am tras din nou cu proiectile apoi cu mitraliera... 141

din nou în plin. Cîteva tinte au disparut, apoi au reaparut tragând în mine s.a.m.d.” Este evident ca simularea era electronica si perfect realizata, logica pilotului de elicoptere se pare corecta „...Un excelent mijloc de descoperire a mijloacelor de foc si de creare a starii de panica. Un adversar real ar fi stiut dupa lupta mea cu fantomele de ce tipuri de arme dispunem si ce posibilitati de manevra are elicopterul meu. Undeva în dreapta a aparut o noua tinta, i-am raspuns cu foc verbal Hai Sictir ...”. (Declaratie R.T. pag. 139) Mr. Boleanu declara: „...La ora 2 noaptea a început balamucul chiar pe aeroport... pe cer au aparut puncte luminoase care imitau semnalizarile de elicoptere. Nu erau numai baloane, erau si un soi de obiecte incandescente care zburau cu viteza la înaltimi mici (200-300 m) coborau pâna la 20-30 m si acolo se autodistrugeau... antiaeriana tragea ca la sfîrsitul lumii, cineva inventase o frumusete de razboi.” (Declaratie R.T. pag. 140 ) Cine si de ce? În intervalul 20-22 decembrie 1989 au mai fost înregistrati 2 raniti prin împuscare. Din evidenta organelor de la Procuratura Militara Timisoara, rezulta ca în perioada 17-19 decembrie 1989 au fost înregistrati în total 73 de morti si 296 de raniti. În noaptea aceasta a fost editat primul numar al ziarului liber „Luptatorul Banatean” care a înlocuit ziarul comunist „Drapelul Rosu”. În ziua de 23 decembrie 1989 au continuat actiunile diversionistteroriste împotriva obiectivelor civile si militare aparate de armata. Între orele 9.00-12.00 s-au reorganizat dispozitivele de aparare, au fost trimise patrule în diferite zone, unde se semnalizasera actiuni ale elementelor teroriste si în aceasta zi patrulele au fost întâmpinate cu foc provocându-se ranirea unor militari. S-a tras 142

din diferite locuri precum Complexul studentesc, Blocul 1 Turn de lânga patinoar, de lânga Liceul de Muzica, din vechiul garaj al Securitatii, de lânga Spital, de lânga Bega, de lânga casa guvernamentala a lui Nicolae Ceausescu si din liceul învecinat. În dupa amiaza aceleiasi zile, Biroul Executiv al Frontului Democrat Român hotaraste aderarea la Frontul Salvarii Nationale condus de Ion Iliescu. Între orele 12.00-24.00 efective apartinând M.Ap.N. întarite cu grupuri de revolutionari au trecut la realizarea de filtre pe strazile municipiului în scopul depistarii persoanelor suspecte de actiuni teroriste. Si în aceste actiuni persoane neidentificate au actionat cu foc atât terestru cât si din autovehicule în miscare determinând ranirea unor militari, a unor revolutionari si a unor cadre de militie. Pe timpul noptii a continuat avalansa de informatii false despre iminenta unor atacuri cu desant precum si luarea sub protectie a unor noi obiective. Noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 avea sa prezinte o situatie aeriana deosebit de complexa atingându-se un numar de 365 tinte care au marcat atacarea a 14 obiective militare din compunerea Marii Unitati de Aparare Antiaeriana a Teritoriului. Este evident ca aceste tinte simulate nu au avut cum apartine sistemului apararii nationale, mijloacele de lupta electronica existente în cadrul M.Ap.N. fiind total incapabile a efectua asemenea actiuni, de fapt actiuni complet ilogice pentru propria armata. Întreaga actiune de diversiune si razboi electronic era urmata sau se desfasura concomitent cu actiuni terestre de diversiune armata, în special asupra unitatilor din sistemul de aparare antiaeriana a tarii. Aceste actiuni erau facute de persoane putin numeroase dar 143

specializate în acest domeniu. Situatia aeriana complexa prezenta aspectul unui atac concentrat din mai multe directii executat cu grupari de aeronave de lovire. Pe fondul diversiunilor psihologice, electronice si armate o serie de indivizi dezechilibrati s-au manifestat agresiv actionând în numele revolutiei dar savârsind abuzuri, rafuieli si ilegalitati. Unii dintre acestia dupa revolutie au parasit tara stabilindu-se în strainatate. Începând din ziua de 24 decembrie 1989 prin ordinul ministrului apararii nationale, comanda Marii Unitati Mecanizate a fost preluata de gl. Gheorghe Popescu adus din cadrele de rezerva urmând ca lt. col. Zeca sa îndeplineasca în continuare functia de sef de stat major. Pe parcursul acestei zile situatia în municipiul Timisoara s-a mentinut tensionata datorita actiunilor diversionistteroriste razlete îndreptate în special împotriva obiectivelor aparate de armata. Ca urmare, au fost introduse în dispozitiv noi forte, au fost constituite echipe formate din ofiteri cercetasi cu misiunea de a identifica locul si modul de actiune al elementelor diversionist teroriste din municipiu si judet. De mentionat ca la îndeplinirea acestor misiuni au fost folositi ofiteri de securitate dar si revolutionari. Dupa unii martori, personalul M.I. participant se spune ca ar fi fost dotat cu pistoale cu amortizor, cartuse aferente si veste antiglont. Nu se confirma aceste declaratii. Sediul noului Comitet Judetean F.S.N. a carui prim-secretar era Radu Balan se mutase la Tipografie. Studioul de Radio Timisoara era plin de ziaristi straini din Franta, Olanda, RFG, SUA, Anglia etc. Resita striga dupa ajutor, unitatile de elicoptere Caransebes se pun în miscare, transporta munitie, hrana pentru militarii din unitatile de rachete si artilerie antiaeriana. Desi pe ecranele aparaturii radar erau o sumedenie de tinte elicopteristii nu au reusit sa descopere 144

urme de agresor. Anumite tinte luminoase ce apareau noaptea se autodistrugeau în aer dupa câteva minute. În jurul orelor 17.30 (24 decembrie 1989) un detasament de militari de la Buzias întarit cu luptatori din garzile patriotice au organizat filtre si au actionat pentru respingerea unor atacuri teroriste în diferite puncte ale municpiului. Tot în aceasta noapte, în jurul orei 01.30 a fost împuscat mortal în cap un militar si alti doi raniti. Harald Zimmerman declara: „...Dintr-o dubita au coborât 6 sau 8 indivizi în civil care s-au raspândit prin tot cartierul Girocului începând sa traga în blocuri..." (Declaratie R.T. pag. 150) În zilele de 25 si 26 decembrie 1989 situatia în municipiu nu a suferit modificari importante, s-a remarcat însa o scadere a intensitatii actiunilor teroriste. Totusi si pe parcursul acestor zile, persoane neidentificate au efectuat trageri ranind militari ce asigurau paza unor obiective militare si civile. Intervalul 27-31 decembrie 1989 a marcat reintrarea în normal a activitatii orasului, forte apartinând M.Ap.N., garzile patriotice precum si revolutionarii au continuat a executa misiuni de paza si aparare în dispozitivele organizate anterior. Pe parcursul a 10 zile de confruntari, unitatile militare din Timisoara au înregistrat 8 morti si 25 raniti. Este de remarcat ca începând din 22 decembrie 1989, fortele apartinând M.Ap.N. au trecut total de partea revolutiei manifestând loialitate fata de noua putere si au actionat prompt si organizat împotriva actiunilor antirevolutionare. 145

Asezarea municipiului Timisoara la hotarul de Vest al României, influenta puternica exercitata de mass-media occidentala precum si de existenta si patrunderea în zona a unor elemente ce urmareau folosirea starii de haos si confuzie ce se crease în tara, în scopuri straine, a determinat intensa diversiune psihologica si radioelectronica. Receptionate pe diferite canale, zvonurile alarmante, informatii false ce s-au succedat neîntrerupt, au fost mobilul care a creat si întretinut o permanenta stare de incertitudine, deruta, nesiguranta si chiar haos. La Timisoara, actiunile diversionist-teroriste care si-au manifestat prezenta prin foc de arma au avut o arie de raspândire mai redusa decât în alte garnizoane. La Timisoara fortele care urmau a pune în aplicare scenariul initial au fost depasite de evenimente. Datorita acestora, dar si a unor greseli si erori ca urmare a intrarii în posesie de armament a unor diferite persoane si scaparii de sub comanda si observatie a acestora, dupa 22 decembrie 1989 au mai cazut victime 20 persoane ucise si 73 ranite. Pentru întrebarea „Cine a tras în Timisoara pâna în 22 decembrie 1989 ?” exista un raspuns cert : O buna parte din cei ce au posedat armament si munitii. Mai întâi organele Ministerului de Interne si cele ale ordinii publice (securistii în civil, trupe de securitate, trupe de graniceri, forte de militie), activisti de partid înarmati, ulterior fortele apartinând M.Ap.N. si chiar garzile patriotice, precum si alte persoane înarmate. Exista destule declaratii si dovezi care ne permit ca în concluzie sa afirmam ca au fost folositi si tragatori profesionisti de apartenenta necunoscuta. Din pacate nu a fost prins niciunul. Dar un lucru trebuie retinut si îl consider ca esential: fortele militare nu au executat foc comandat în plin în manifestanti. Daca ar fi facut-o, atunci s-ar fi realizat prognozarea mass-mediei internationale dar si interne, a celor peste 60.000 146

morti, iar în tara s-ar fi declansat cu siguranta un sângeros razboi civil. Multumim lui Dumnezeu ca a ferit Banatul si România de un adevarat dezastru. Trebuie remarcat excesul de zel al unor ofiteri din M.Ap.N. si prezenta unor civili înarmati apartinând, probabil Partidului, securitatii sau militiei si care au tras în plin sau au facut violenţe deosebite. Exista suficiente dovezi pentru ca Justitia sa-si fi putut face datoria 3.4. Operatiunea TRANDAFIRUL si actiunea VAMA Se punea la cale una dintre cele mai mârsave actiuni criminale petrecute vreodata în tara noastra. Patruzeci de cadavre trebuiau sa se schimbe în transfugi. Scopul scuza mijloacele. Având cunostinta existentei unui mare numar de victime din rândul manifestantilor produs în noaptea de 16 sptre 17 decembrie 1989 datorita aplicarii, chiar si partiale, a ordinelor lui Ceausescu de a se trage în manifestanti, Elena Ceausescu, împreuna cu Emil Bobu si Tudor Postelnicu dispun transportul unui numar de 40 cadavre existent la Spitalul Judetean Timis, la Bucuresti, unde urmau a fi incinerate. Este evident, se urmarea stergerea urmelor masacrului. Disparitia acestora trebuia sa fie legendata astfel: „Persoanele ce reprezentau cadavrele respective au parasit fraudulos tara în statele vecine”. Actiunea urma a se desfasura în cel mai deplin secret, numarul persoanelor ce cunosteau diferite secvente din planul respectiv fiind strict limitat si prezentând deosebite garantii de loialitate. 147

Planul în întregime era cunoscut de gl. Nuta însarcinat dealtfel de Elena Ceausescu cu aplicarea lui, precum si de generalii Macri si Mihalea. Astfel, în seara zilei de 17 decembrie 1989 col. Ion Corpodean, loctiitor al sefului Militiei Judetene Timis, este chemat de gl. Nuta care îi ordona sa se ocupe de transportul unor cadavre împuscate de la Morga Spitalului Timis devenita neîncapatoare, la Institutul Medico-Legal de la Bucuresti. Asa s-a nascut o alta legenda, ce-i drept, plauzibila si într-o masura reala potrivit careia morga Spitalului Judetean era neîncapatoare (la acea ora erau 56 cadavre), camerele frigorifice ale acesteia nu functionau si ca exista pericolul unei infectii. Sub acoperirea acestei povesti îsi vor desfasura activitatea legala si ilegala mai multe persoane. Col. Ion Deheleanu, seful Militiei Judetene, ordona formarea unei echipe de la Judiciar, iar de supravegherea îndeplinirii ordinului urma a se ocupa col. Ghircoias Nicolae, seful Institutului de Criminalistica. La actiune mai colaborau înca 7 lucratori de Militie. Aceeasi motivatie a fost prezentata si directorului Spitalului Judetean, Ovidiu Galea care a acceptat sa se dispuna deschiderea morgii si predarea cadavrelor. Astfel, la Spitalul Judetean s-au deplasat 5 ofiteri criminalisti care împreuna cu medicii legisti si cu procurorii civili s-au ocupat de identificarea cadavrelor. S-a trecut la împachetarea, numerotarea si etichetarea lor, respectându-se procedura obisnuita în asemenea cazuri de transfer. Pe fiecare a fost lipit un leucoplast cu numarul de înmatriculare, numele si prenumele (au fost identificati doar patru), iar pe unele, marea majoritate, doar „neidentificat”. Aceasta sinistra operatie a capatat la început denumirea de „Operatia Trandafirul”. La vizualizarea cadavrelor, noii veniti 148

considera inoportuna efectuarea autopsiilor; toti 56 morti prezentau plagi împuscate, cauza mortii fiind clara si în plus, foarte important, timpul presa. Nimeni din spital în acest moment nu cunostea ca pâna dimineata, 40 dintre decedati vor lua calea Bucurestiului. În seara aceleiasi zile de la Spitalul Judetean Timis vor disparea registrele de consultatii, de internari, procesele verbale de constatare a decesului si fisele de miscare ale bolnavilor împachetate în doua colete si predate col.Glurcoias. Iata deci ca totul s-a facut aparent legal în prezenta Procuraturii si cu acte în regula. La orele 23.30, în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 cetateanul Dorel Cioaca - sofer pe autoizoterma 21-TM-2701, apartinând Complexului de Cresterea si Îngrasare a Porcilor (COMTIM) este somat sa se prezinte la Inspectoratul Judetean al Ministerului de Interne Timis unde cpt. Valentin Ciuca îl invita în birou, îi ia cheile masinii si îl lasa aici nedumerit sa doarma pâna în zori. Între timp, gl. Nuta a chemat la el pe col. Ghircoias caruia i-a emis ordinul de ridicare a cadavrelor. De fata la aceasta actiune erau si gl. Mihalea, lt. col. Corpodeanu, col. Tudor Stanica si gl. Emil Macri. Cu o masina a Militiei, col.Ghircoias se deplaseaza la Spitalul Judetean unde este asteptat. Începând de la orele 23.30 circulatia bolnavilor prin spital este totalmente interzisa. În zona spitalului si în curtea acestuia era un întreg dispozitiv de aparare realizat de trupele de militie si securitate care în jurul orelor 0.45 din ordinul lt. col. Corpodeanu au fost îndepartate din zona morgii astfel ca masina autoizoterma a putut fi oprita în usa morgii. În 149

jurul orei 1.00 luminile în spital au fost stinse si sub comanda aceluiasi lt. col. a început actiunea de îmbarcare a cadavrelor pe autoizoterma. Încarcarea acestora s-a încheiat la orele 5.00 când au fost încarcate 40 cadavre, în morga ramânând doar 16. Autoizoterma si autoturismul Dacia ce o însotea au parasit spitalul astfel ca luminile în curtea acestuia au putut fi aprinse iar trupele ce asigurau dispozitivul de aparare si-au reluat dispozitivul initial. La orele 5.20 soferul Dorel Cioaca ce dormea în biroul cpt. Ciuca este trezit, se urca la volanul autoizotermei si escortat de o Dacie cu nr. l-TM-236 porneste spre Bucuresti la orele 5.45 pe ruta Sibiu-Vâlcea-Pitesti. Misiunea acestora trebuia sa se încheie pe autostrada BucurestiPitesi la km. 36, unde transportul urma a fi preluat de catre o echipa de a Inspectoratul General al Militiei. "Operatiunea VAMA”. Dupa planul gl. Nuta si Mihale cadrele de la Timisoara implicate în actiune nu trebuiau sa cunoasca ca mortii respectivi transportati la Bucuresti urmau a fi incinerati la Crematoriul „Cenusa”. De rezolvarea situatiei la Bucuresti s-a ocupat din ordinul celor doi col. Ion Baciu fost sef al Directiei Economice din I.G.M. si col. Petri Moraru loctiitor sef I.G.M. În seara zilei de 18 decembrie 1989, în jurul orelor 19.00 s-a ordonat celor doi ofiteri sa organizeze primirea unei autoizoterme de la Timisoara în care se gasesc niste „colete cu ajutoare sosite din strainatate” si care urmeaza a fi distruse la Vama Antrepozite. În acest sens, col. Baciu s-a prezentat procurorului general Nicolae Popovici care primise între timp dispozitii de a-l sprijini în distrugerea coletelor. Col. Moraru a identificat pe cetateanul 150

Gheorghe Ganciu director al cimitirului Bellu si controlor la Sectia Cimitire din cadrul Directiei Domeniului Public care avea în subordine crematoriul „Cenusa”. În ziua de 19 decembrie 1989 la orele 8.00 col.Baciu s-a prezentat directorului Administratiei Cimitirului Bellu col. (securitate) Ganciu subordonat al gl. Macri cu care s-a deplasat la crematoriu unde era administrator un alt fost ofiter de securitate Iosif Emil Zamfir. Operatiunea „Arderea” trebuia executata urgent dar datorita programului ''deosebit de încarcat” al crematoriului ea nu putea fi realizata decât dupa orele de program. Conform ordinului gl. Nuta camionul (autoizoterma) cu colete a fost preluata la km. 36 de o echipa de însotire condusa de col. Baciu, echipa re-formata din lt. col. Petre Marin si maiorii Dumitru Sosescu, Teodor Bâgu, Marin Serban. Totodata, au fost luate de la Circulatie doua numere de înmatriculare de Bucuresti ce urmau a acoperi numerele de circulatie de Timisoara cu care sosise autoizoterma si Dacia însotitoare. Astfel, în dupa-amiaza zilei de 19 decembrie 1989 crematoriul „Cenusa” era pregatit sa primeasca „coletele din strainatate” ce urmau a fi arse. Echipa din I.G.M. compusa din doua autoturisme s-a deplasat la km. 36, a preluat transportul, la volanul autoizotermei fiind de asta data instalat subofiterul Florin Stanciu si astfel, cele trei masini au pornit spre Bucuresti. Personalul ce adusese transportul din Timisoara pâna la 151

Km. 36 aufost transportati la Hotel Astoria, Cerna si Parc unde li s-au creat conditii de odihna. Celelalte masini s-au îndreptat la Crematoriul Cenusa unde auajuns la orele 17.00. La deschiderea usii autoizotermei cei prezenti au constatat ca asazisele colete erau de fapt cadavrele unor cetateni împuscati. Pentru a înlatura suspiciunile a fost necesara o noua legendare: cadavrele respective erau rezultatul unei catastrofe. Col. (Militie) Baciu ce raspundea de efectuarea operatiunii a fost transformat imediat în medic si în aceasta calitate a certificat legalitatea actiunii. Printre cadavre erau 10 femei, restul barbati, unii îmbracati, altii goi sau semi-îmbracaţi. Mortii erau tineri între 3040 ani, majoritatea au fost împuscati, unii taiati cu baionete sau cutite, doi aveau capetele sparte iar altii aveau mâinile si picioarele rupte. „Un spectacol îngrozitor greu de imaginat si de uitat. Imaginea cadavrelor trada violenţa cu care li s-au luat vietile” declara martorii. Operatiunea de incinerare a fost rasplatita cu câte 2000 lei în 5 plicuri pentru cei 5 muncitori ce lucrasera în afara programului si ca spor de noapte. Totodata acestora li s-a pus în vedere ca: „...un pas gresit si sunteti lânga acesti morti”. Înainte de incinerare zona crematoriului a fost asigurata cu 6 ofiteri de militie. Incinerarea s-a încheiat pe 20 decembrie 1989 orele 10.30 când autoizoterma a fost scoasa din incinta crematoriului astfel actiunea „Vama” se încheiase. S-a raportat de executarea ordinului gl. Nuta, în baza indicatiilor acestuia cele patru tomberoane pline cu cenusa au fost preluate de cpt. Dorel Nutu cu un autofurgonet TV pe care primise dispozitie a le deversa pe platforma unde se depoziteaza pamântul excavat de la tunelele metroului. Nu a fost sa fie asa din motive necunoscute, ofiterul a deversat continutul tomberoanelor într-o gaura de canal lânga localitatea Popesti-Leordeni. 152

Una dintre cele mai murdare actiuni din istoria comunismului românesc s-a facut cu stirea Elenei Ceausescu, a unor ofiteri de militie si a Procuraturii si s-a încheiat în ziua de 20 decembrie 1989 orele 12.00. Cine sunt vinovati de aceasta odioasa crima care a urmarit stergerea mortilor revolutiei de la Timisoara? Întâi cei ce au dat ordin sa se deschida focul la Timisoara, Elena Ceausescu si cei trei consultanti ai ei Emil Bobu, Tudor Postelnicu si Manea Manescu, cei ce au dispus si realizat represaliile folosind focul de arma sau alte unelte de crima, dar si dintre executanti cei care cu sânge rece au pus în practica odiosul ordin. Nu trebuie uitata nici Procuratura prezenta prin oamenii sai în toate fazele actiunii si care nu s-au opus gravelor încalcari ale legii ci dimpotriva le-au acceptat si chiar le-au legalizat. Multi dintre cei vinovati au disparut, fie au decedat, fie nu se mai cunoaste nimic despre ei, iar cei câtiva din Procesul Timisoara au fost în majoritate eliberati din lipsa de probe.(!) În acest sens, este meritul organizatiilor revolutionare din Timisoara care au scos din anonimat pe acesti eroi ai revolutiei redându-i istoriei post-revolutionare a României. Se impun câteva elemente statistice. În Timisoara în perioada 1620 decembrie 1989, s-au produs 324 de victime, din care decedati 71 si raniti 253. În ziua de 17 decembrie 1989 si în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 sau produs 287 de victime dintre care ucisi prin împuscare 63 si raniti 224. 153

În perioada 18-19 decembrie 1989 s-au produs 31 de victime, din care ucisi prin împuscare 8 si raniti 23. În perioada 20-22 decembrie 1989 s-au produs 6 victime, toti raniti prin împuscare. În zona Calea Lipovei în ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 6 persoane si au fost ranit alte 28. În zona Operei, au decedat 7 persoane si au fost ranite alte 9. În ziua de 17 decembrie 1989 în zona Catedralei au decedat 7 persoane si au fost ranite 35. În aceeasi zona în ziua de 17 decembrie 1989 ca urmare a interventiei fortelor de ordine au mai decedat 3 persoane si au fost ranite înca 4 persoane. În intersectia B-dul Republicii - Str. Paris în ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 2 persoane si au fost ranite alte 9. În Piata Libertatii în ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 2 persoane si au fost ranite alte 23. În Piata Timisoara 700, în ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 2 persoane si au fost ranite înca 9. În zona podului Decebal si Piata Traian, în ziua de 17 decembrie 1989, au decedat 4 persoane si au fost ranite alte 19, iar în zona Piata Traian în seara aceleiasi zile au decedat 2 persoane si au fost ranite 11. În zona Calea Circului pe o lungime de aproximativ 2-3 km, în ziua de 17 decembrie 1989, au decedat 9 persoane si au fost ranite 26. Pe strada Ialomitei în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 a decedat o persoana si au fost ranite 6. Pe Calea Ardealului în seara zilei de 17 decembrie 1989 au decedat 5 persoane si au fost ranite altele 9. În zona Calea Sagului în ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 3 persoane. La Complexul Studentesc tot ziua de 17 decembrie 1989 au decedat 2 persoane si a fost ranita una. Pe Calea Buziasului în ziua de 17 decembrie 1989 au fost ranite 2 persoane. (Sinteza procuraturii pas 47-57) În municipiul Lugoj, în ziua de 20 decembrie 1989, în urma actiunii izolate a unui subofiter dintr-o unitate militara apartinând 154

M.Ap.N. au fost ucise prin împuscare 2 persoane si ranite alte 2. Vinovatul a fost identificat condamnat la 20 ani detentie. (Sinteza procuraturii pag. 63) Pentru cauzele penale petrecute pâna în ziua de 22 decembrie 1989 au fost întocmite 102 dosare, din care au fost solutionate 90, prin rechizitoriu si prin neurmarire penala 78, dosare în lucru cu autori necunoscuti (Sinteza procuraturii pag. 43). Au fost trimisi în judecata 48 de inculpati din care, din aparatul central de partid si de stat 9, din aparatul local de partid si de stat 3 civili. Dintre acestea cadre permanente ale M.Ap.N. 4, cadre permanente ale M.I. 38, civili 6. (Sinteza procuraturii pag. 43-44) Este cert faptul ca în câteva zile ale facerii ei, Revolutia de la Timisoara a fost si ramâne curata. Daca au existat, si sigur au existat, miscari secrete, subversive, care au alimentat greselile, conflictele si paguble umane si materiale, un lucru totusi trebuie recunoscut: daca comunismul s-a nascut în Rusia pe malurile Nevei într-o baie de sânge, a trebuit sa dispara pe malurile Begai, tot într-o baie de sânge. Daca a existat o conjuratie, si sigur a existat, atunci trebuie recunoscut ca Revolutia a confiscat conjuratia. Timisoara ramâne simbolul de aur al Revolutiei române!

155

4. BUCURESTI - ETAPA HOTARÂTOARE PENTRU VICTORIA REVOLUTIEI ROMÂNE 4.1. Scurt istoric Păstrăm pâna în zilele noastre marturii incontestabile ce atesta continuitatea locuirii în vatra Bucurestiului de astazi înca de acum 150.000 de ani. Situat în câmpia Vlasiei, în apropierea renumitilor codri, ce ei însusi îsi au istoria lor, într-un compartiment numit Câmpia Bucurestiului, orasul este traversat de doua vai importante: a Dâmbovitei si a Colentinei, fiind dispus la altitudini între 96,3 m si 54,5m. Având o populatie de 2.400.000 locuitori, municipiul Bucuresti prezinta o densitate de 1.274,1 persoane pe km2 din care 876.300 muncitori în industrie, 479.800 în agricultura. Municipiul Bucuresti detinea la sfârsitul anului 1989 douasprezece instituitii de învatamânt superior cu 33 de facultati. La sfârsitul anului 1989, municipiul Bucuresti detinea 429.366 milioane lei fonduri fixe în unitatile de stat si cooperatiste. Ca fond funciar, în anul 1989 suprafata agricola era de 117.078 ha, din care arabil 60.235 ha, detinând peste 2.503 tractoare agricole fizice. Dezvoltând în principal leguminoasele, municipiul Bucuresti detinea 1.535 de ha din totalul de 119.974 ha. suprafata cultivabila. Numarul animalelor a fost la bovine de 69,3 mii capete, la porcine 339,4 mii capete si la ovine 71,4 mii capete. În industrie numarul întreprinderilor la sfârsitul anului 1989 era de 215 din care de importanta republicana 179, având un numar total de salariati de 525.319. 156

Este evident ca în etapa moderna actuala, Bucurestiul constituie unul dintre principalele centre ale tarii în care pot spune fara a gresi ca se face istoria neamului. În hronicul timpului, la bine si la clipe de restriste, capitala tarii, oamenii ei au facut dovada înaltelor calitati ce îi anima din totdeauna. Acesta este expresia fireasca a faptului ca din adâncimea timpului pâna azi în plina epoca de faurire a unei Românii moderne aici au existat si continua a exista constiinte înaripate capabile sa-si jerfeasca oricând viata pentru libertate, pentru realizarea idealurilor de dreptate si echitate sociala. 4.2. Actiunile revolutionare desfasurate în municipiul Bucuresti în perioada 16-22 decembrie 1989 Prezentul subcapitol doreste sa realizeze o reconstituire cronologica a evenimentelor consumate în capitala în perioada 1622 decembrie 1989, orele 12.06, punându-va la dispozitie ansamblul datelor pe care comisia a reusit sa le obtina pâna în prezent în procesul cercetarilor sale. Capitala, ca de altfel toate orasele tarii, trecea printr-o criza acuta ce afectase toate sectoarele vietii politice, economice si sociale ale marelui oras. Centru politic, economic si cultural de prima marime, de importanta strategica, capitala si oamenii sai sufereau cumplit în urma privatiunilor la care-i supusese un regim toatalitar si falimentar. Incapabil a sesiza si a se reacorda la mersul istoriei, regimul ceausist, în mod inconstient a împins masele muncitoare spre radicalizare revolutionara si care astepta momentul prielnic 157

pentru o explozie declansatoare. Pe masura trecerii timpului, prapastia dintre masele largi de cetateni si conducerea superioara de partid si de stat, se adâncea, determinând si în interior izolarea conducerii, lucru resimtit la toate nivelurile. Sesizând totusi situatia încordata existenta în tara, precum si nemultumirile tot mai frecvente ale maselor muncitoare, unele dintre acestea, manifestate chiar public, serviciile securitatii au impus luarea unor masuri deosebite de protectie a cuplului prezidential si a sistemului comunist, excluzând chiar din start posibilitatea unor conspiratii sau lovituri de stat. Concomitent, organele de partid, sub masca democratiei de partid, eliminau orice încercare de exprimare libera a opiniilor ce veneau în dezacord cu „valoroasele indicatii” ale celui mai iubit fiu. Asa ca era foarte greu, daca nu imposibil de a capata în aceste împrejurari statut de opozant, fiindca, în general, cei ce încercau sa se opuna regimului totalitar erau de regula izolati sau decretati nebuni. Singurul grup dizident de importanta, recunoscut pâna la acea data era format din semnatarii „Scrisorii celor sase” (Apostol, Bîrladeanu, Comeliu Manescu, Brucan, Pârvulescu, Raceanu). Dupa finalizarea anchetei, Nicolae Ceausescu a dispus netrimiterea lor în judecata si a indicat sa se gaseasca o cale de reducere a lor „la tacere”, el nefolosind niciodata expresii ca „ucisi sau lichidati”. În afara de acestia, mai erau putine persoane ce actionau ca dizident printre care cea mai cunoscuta era doamna Doina Cornea. Dar nici o dizidenţă nu prezenta un pericol semnificativ pentru Nicolae Ceausescu si pentru sistemul comunist. Ministrul de Interne, Tudor Postclnicu, cu referire la existenta si a unor actiuni de genul acesta declara: „...cine emite pretentia ca în 158

perioada dictaturii ceausiste a desfasurat activitate de dizident, nu corespunde realitatii... nu corespunde realitatii faptul ca ar fi cu caracter conspirativ pentru lovitura de stat... nu se poate vorbi de dizidenţă.” (Declaratie T. Postelnicu pag. 69) Rezulta ca desi în tara existau numeroase persoane nemultumite, nu existau actiuni organizate, care sa puna în pericol existenta dictatorului. Din exterior organele securitatii cu atributii, (gl. Moţ) cu putin timp înaintea declansarii evenimentelor de la Timisoara, detineau unele informatii potrivit carora un numar de persoane de nationalitate maghiara din Ungaria si din alte tari pregateau în forta doua lovituri: una la Timisoara si alta la Cluj; motivele ar fi fost asa zisele persecutii presupuse ale lui Laszlo Tökes si Doina Cornea. Specialistii securitatii amintesc de o întâmplare desfasurata cu ocazia înmormântarii unei femei de nationalitate maghiara al carei sot era român si care rugase pe pastor sa oficieze slujba de îngropare în limba româna, deoarece majoritatea participantilor la procesiune erau români necunoscatori ai limbii maghiare. Pastorul ar fi fost auzit spunând că: „N-au decât, sa învete ungureste !”. Acest raspuns a întarit convingerea organelor de securitate asupra vederilor nationalist-iredentist. Pastram rezerva asupra autenticitatii acestui eveniment. În seara zilei de 16 decembrie 1989 în Timisoara aveau sa înceapa manifestatiile care în noptile de 16 spre 17 decembrie 1989 au capatat proportii dramatice. Ca urmare, intra în alerta si dispune interventia directa a fortelor represive pentru restabilirea ordinei în orasul de pe Bega. Desi la Timisoara se desfasurau evenimente grave si de un dramatism incontestabil, mass-media interna nu 159

relata nimic, singurele informatii, în afara celor oficiale erau transmise prin posturile straine de informatii mult deformate, urmarind în special senzationalul si scopuri politice. Daca organele M.I. si ale Securitatii, cunosteau realitatea evenimentelor de la Timisoara, personalul M.Ap.N., aproape fara exceptie, faceau obiectul unor dezinformari, fiind la curent numai cu varianta oficiala emisa de propaganda. Reactia ezitanta si nehotarâta a organelor represive la Timisoara l-a iritat pe dictator si i-a întarit neîncrederea în ministrul apararii nationale, ca de altlel si în Ministerul de Interne si seful D.S.S. Cu toate acestea, desi situatia în tara era deosebit de tensionata, Nicolae Ceausescu a hotarât sa desfasoare în perioada 18-20 decembrie 1989, vizita sa oficiala planificata în Iran. Ziua de 16 decembrie 1989 si noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, în capitala nu au existat actiuni protestatoare, se simtea o stare apasatoare si confuza în rândul populatiei ce nu prevestea nimic bun. Aplicatiile si exercitiile militare ce se desfasurau în jurul granitelor României, înca de la începutul lunii decembrie au pus în alerta conducerea superioara a M.Ap.N. La acestea s-au adaugat masurile speciale ce se aplicau cu ocazia plecarii din tara a sefului statului. Pe baza dispozitiilor primite de la Nicolae Ceausescu, înainte de plecarea sa în vizita oficiala în Iran în zilele de 17-19 decembrie 1989 fortele M.I. ale D.S.S. si M.Ap.N. au luat unele masuri privind reprimarea si descurajarea actiunilor revolutionare din Timisoara, astfel ca, pâna la înapoierea lui Nicolae Ceausescu din vizita efectuata în Iran, zona Timisoara sa fie pacificata. În dimineata zilei de 17 decembrie 1989, la orele 10.00 a avut loc sedinta Biroului Politic al Comitetului Politic Executiv, în 160

care Ceausescu a imputat atât organelor Ministerului Apararii Nationale cât si celor ale Ministerului de Interne ca: „....au avut o atitudine defetista capitularda”. Pentru a se disculpa în fata lui Nicolae Ceausescu, gl. Vlad Iulian declara în cadrul aceleiasi sedinte: „...gândurile noastre au fost ca este o actiune de mica amploare si ca puteam sa o rezolvam fara cartuse.” Pe baza dispozitiilor primite de la Nicolae Ceausescu si a ordinelor transmise ierarhic în ziua de 17 decembrie 1989 conducerea ministerului apararii nationale a luat imediat masuri, astfel ca la orele 12.00, M.St.M. a ordonat aplicarea indicativului „Tabela ABC ANA”. Acest indicativ prevedea un set de masuri organizatorice ce trebuiau aplicate în perioada când presedintele statului se gasea în afara hotarelor tarii. Printre altele aceste masuri se refereau si la pregatirea unitatilor pentru ca la ordin sa poata trece în timp scurt la ridicarea capacitatii de lupta. Cu referire la plecarea lui Nicolae Ceausescu în Iran, din declaratia gl. Vlad, seful DSS, rezulta ca: „... Nici un om sef de stat normal, în asemenea situatii cu toate asigurarile date nu ar fi plecat din tara, desi vizita era importanta si benefica”. (pag.34). Iar gl. Nuta, referindu-se la echipa plecata în Iran pentru asigurarea pazei lui Ceausescu, echipa compusa din cadre din D.S.S., declara: „...seful de echipa fiind col. Ardeleanu de la USLA, gl. Mortoiu de la Directia Contraspionaj economic si de la mine mr. Apostol.” . În afara scopului pur economic Nicolae Ceausescu ar fi putut urmari si obtinerea unui sprijin calificat, pentru protectia sa si a sistemului comunist. 161

Din depozitiile col. Gheorghe Goran de la Securitatea Capitalei a rezultat ca 7 membri Hezbollah au debarcat la Otopeni pe 20 decembrie 1989, care au declarat ca se vor caza la Hotel Bucuresti. Totodata, au spus ca sosirea lor în România este în interes de serviciu si vor merge la întreprinderea Meteor si respectiv ROMTEHNICA. Asa cum rezulta din relatarile cotidianului „Romania Libera” din 20 iunie 1993 în articolul „Se ridica ceata” semnat de Petre Mihai Bacanu, la ordinele lui RAFSANJANI pe 20 dec. 1989 garzile PASDARAN ar fi fost trimise în România pentru a apara regimul comunist. Dupa confruntarile sângeroase de la Timisoara, RAFSANJANI si Ceausescu s-ar fi înteles pentru o eventuala represiune. „...Dupa confruntarile sângeroase din 19 decembrie 1989 din România, Rafsanjani si Ceausescu au convenit într-o întâlnire avuta la Teheran în seara zilei de 19 decembrie 1989, asupra trimiterii rapide a garzilor...”. Cine erau cei sapte specialisti trimisi în România ? MORTEZA, GHAZVEN, SEYYF. D. RFZA ARAU, MOVAHDEN TAHER - PARTO EZIFULI, MASSOUD OREII, SEYED ALY AZEHRSADEGH, MORT ZA IKOOKAR si M. SALAMATI. Cu exceptia lui SEYED ALY AZEHRSADEGH, ceilalti au intrat în tara pe la Otopeni cu pasaport de serviciu si viza legala data de Ambasada noastra din Teheran. Desi trebuia sa ia legatura cu col. Dragomir (numele real nu se cunoaste) de la Romtehnica, întâlnirea respectiva nu a avut loc. Pe 31 decembrie 1989 acestia au iesit din tara pe la vama Giurgiu fara a trece, în toata aceasta perioada, macar un minut, pe unde planificasera. Activitatea lor în aceasta perioada este totalmente necunoscuta si nici nu s-au facut cercetari pentru a se clarifica. 162

Cum este si firesc, de existenta acestui grup a fost informata Directia a 3-a Securitate, USLA si Securitatea municipiului Bucuresti care însa pe timpul Revolutiei si-a întrerupt activitatea. În ziua de 17 decembrie 1989 la orele 15.25 M.Ap.N a ordonat alarma de lupta partiala pentru toate unitatile militare din capitala, iar la orele 18.00 pentru întreaga armata. Trebuie mentionat ca alarma de lupta partiala presupune luarea unor masuri pregatitoare de ridicare a capacitatii de lupta a marilor unitati si unitatilor astfel încât acestea sa fie în masura a îndeplini în timp scurt si organizat misiunile de lupta ordonate. La orele 17.00 s-a dispus ca la teleconferinta organizata cu primii secretari ai comitetelor judetene de partid sa participe si comandantii garnizoanelor militare resedinta de judet. Sunt edificatoare afirmatiile lui Nicolae Ceausescu care în calitatea ce o avea atunci de presedinte al republicii si comandant suprem al fortelor armate declara: „Este stare de necesitate. Am dat ordin sa se traga, se someaza si daca nu vor sa se supuna, se trage.” În cadrul sedintei extraordinare a C.C. al P.C.R. începând cu orele 16.00 Nicolae Ceausescu reprosa fostului ministru al apararii nationale: „Ce-au facut ofiterii tai Milea? De ce nu au tras? La picioare trebuia sa traga” la care gl. Milea raporta: „Am ordonat sa nu se împarta nici un fel de munitie.” Raspunsul gl. Milea Vasile a determinat reactia violenta a dictatorului „consider ca ati tradat interesele tarii, interesele poporului ale socialismului si nu ati actionat cu raspundere. Stiti ce ar trebui sa va fac? Sa va pun în fata plutonului de executie. Pentru ca ceea ce ati facut voi înseamna pactizare cu inamicul." La orele 19.00 s-au facut precizari comandantilor de armate 163

privind unele masuri ce trebuiesc luate de trupe, precum si modul de comportare al acestora în diferite situatii. Astfel, s-au stabilit masuri suplimentare de asigurare de lupta a obiectivelor, de pregatire a militarilor de alte arme de a lupta ca infanteristi, de scoaterea munitiei de toate categoriile (mai putin de artilerie) în punctele de adunare si pastrarea ei centralizata pe subunitati. Totodata s-a precizat ca la parasirea cazarmilor de catre subunitati acestea sa aiba asupra lor munitia de alarma. În conformitate cu planul Comenduirii de Garnizoana în municipiul Bucuresti, sa se organizeze patrule. La orele 23.00 au fost convocati la Ministerul Apararii Nationale comandantii de arme si sefii de directii centrale pentru a fi informati asupra situatiei din tara, îndeosebi din Timisoara si a se face precizari asupra modului de comportare a cadrelor si militarilor în termen, vis-a-vis de situatia creata. Concomitent, în trupele de securitate, cu începere de la orele 19.30, a fost instituita alarma de lupta. Printre masurile adoptate s-a prevazut întarirea pazei si obiectivelor din responsabilitate, ridicarea capacitatii de lupta a subunitatilor de interventie, precum si asigurarea prezentei în totalitate în cazarmi a cadrelor si militarilor în termen. Începând din 17 decembrie 1989, fortele apartinând organelor de militie si-au intensificat activitatea de profil în sensul asigurarii ordinii si linistii publice. Au fost organizate patrule mixte formate din subofiteri de militie, G.P. si alte forte ajutatoare, iar celelalte cadre au desfasurat, potrivit atributiunilor, activitati de prevenire si combatere a infractiunilor.

164

Despre activitatea personalului D.S.S. se cunosc destul de putine date. Raportul S.R.I. descrie în amanunt actiunile altor forte si mai putin, daca nu deloc actiunile personalului din fostul D.S.S. De mentionat însa ca în baza ordinului sefului D.S.S., toate directiile componente erau în stare de alarma si îsi desfasurau activitatea intensiv, conform atributiunilor si planurilor existente. Organele M.I. se gaseau înca de la Congresul al XIV-lea al P.C.R. în aplicarea „Planului unic de actiune pentru asigurarea ordinei si linistii publice” si a Ordinului nr. 02600. Înca din seara zilei de 16 decembrie 1989, din ordinul ministrului de interne în toate unitatile acestui minister a fost introdusa „Situatia nr. 2” prevazuta de ordinul nr. 0230 din 15.05.1973. Aceasta situatie prevedea printre altele intensificarea activitatilor specifice pentru prevenirea si descoperirea faptelor antisociale, pentru întarirea pazei si ordinii publice. În data de 17 decembrie 1989 orele 19.00, Statul Major Central al G.P. a transmis nota-telefonica prin care s-au dat dispozitiuni si s-au facut precizari referitoare la modul în care trebuie sa actioneze statele majore si subunitatile de garzi patriotice din judetele tarii, vis-a-vis de situatia tensionata existenta. Respectiva nota telefonica continea în principal urmatoarele masuri: constituirea grupurilor operative pentru asigurarea continuitatii conducerii; luarea unor masuri de paza a obiectivelor economice, sociale, a depozitelor de armament si munitii; luarea unor masuri pregatitoare pentru trecerea în timp scurt si organizat la îndeplinirea unor misiuni de lupta; organizarea unor patrule mixte, împreuna cu organele de militie, pentru asigurarea ordinii si linistii publice; asigurarea armamentului si munitiei necesare pentru patrulele mixte (10 cartuse). 165

Prin planurile de cooperare cu unitatile militare unele subunitati de garzi patriotice erau nominalizate sa intervina în diferite situatii pentru apararea unor obiective atât militare cât si civile de importanta deosebita. Conform dispozitiunilor comune ale Ministerului de Interne si Statului Major Central unele unitati de garzi patriotice din principalele localitati ale tarii erau planificate sa participe la actiuni în sprijinul militiei, pentru pastrarea ordinii si linistii publice. Din declaratia gl. Petriceanu Alexandru, fost sef de stat major al G.P. rezulta: „...70% din munitia destinata garzilor patriotice, atât pentru instructie, cât si pentru lupta, era pastrata în unitatile militare gestionare, 30% gasindu-se la C.J. P. pentru activistii de partid sau în întreprinderi, în lazi sau fisete sigilate”. (Declaratie pag. 45-46) Dupa teleconferinta din 17 decembrie 1989, din ordin superior transmis prin telefon, Statul Major Central a dispus ridicarea munitiei de razboi de la unitatile militare gestionare pentru unitatile de sprijin militie, cele de interventie, de paza obiective si pentru luptatorii destinati patrularii în grupele mixte cu organele de militie. Operatiunea de ridicare a munitiei a început în cursul nopti de 17 spre 18 decembrie 1989. Munitia si armamentul luptatorilor din grupele de patrulare urmau a fi pastrate la sectiile de militie, iar restul în depozitele de intreprindere. În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, orele 01.00 Statul Major al Garzilor Patriotice din municipiul Bucuresti a transmis Nota 166

telefonica nr. 183 catre toate sectoarele capitalei prin care se preciza: tinuta personalului grupelor operative, înarmarea acestora cu pistol si 7 cartuse; ofiterii ce urmau sa îndeplineasca misiuni în afara comandamentelor sa fie înarmati, sa se continue ridicarea munitiei astfel încat, sa se asigure 0,5 U.F./luptator; fiecare patrula mixta sa cuprinda 3 luptatori din garzile patriotice înarmati cu pusti tip G.P. si câte 20 de cartuse într-un încarcator separat. Tot în aceeasi noapte s-a organizat paza întarita a unitatilor economice, prin participarea la aceasta actiune si a garzilor patriotice prin posturi fixe si patrule, îndeosebi la intrarile în unitati si la magaziile de armament. Munitia garzilor patriotice urma sa fie distribuita din depozitele de întreprindere la ordin, odata cu plecarea în misiuni a subunitatilor de interventie. De mentionat ca subunitatile de G.P. din municipiul Bucuresti pâna în data de 21 decembrie1989 au îndeplinit misiuni de paza si aparare a obiectivelor si unitatilor economice proprii precum si serviciul de patrulare în colaborare cu unitatile M.I. În dimineata zilei de 18 decembrie 1989 s-a organizat în toate unitatile din garnizoana Bucuresti informarea personalului cu datele oficiale cunoscute si s-au luat masuri de intensificare a pregatirii de lupta. Cadrele militare au fost încazarmate. S-a trecut la verificarea periodica a legaturilor de transmisiuni cu marile unitati si unitatile subordonate. S-a ordonat raportarea permanenta a situatiei din unitati. În dimineata aceleiasi zile, din ordinul sefului M.St.M., Directia Cercetare din M.St.M. a trimis în zona Timisoara un detasament de cercetare din unitatea militara 01171 Buzau. 167

Detasamentul avea misiunea de a cerceta situatia creata în Timisoara si în zona adiacenta, în scopul informarii continue si reale a M.St.M. si a grupei operative trimisa de M.Ap.N. Detasamentul a ajuns în zona în jurul orelor 09.00 si a actionat pâna la data de 22 decembrie 1989 orele 21.00 când s-a ordonat deplasarea sa în garnizoana Bucuresti. În ziua de 19 decembrie 1989 marile unitati si unitatile Ministerului Apararii Nationale au fost mentinute în dispozitivele realizate la primirea indicativului alarmei de lupta partiale, desfasurând în continuare activitati de pregatire de lupta. De mentionat ca în aceasta perioada au fost raportate numeroase cazuri în care persoane civile au executat cercetare prin observare asupra raioanelor de dispunere a unitatilor militare. Gl. lt. Ilie Ceausescu a informat conducerea Ministerului Apararii Nationale asupra situatiei din Timisoara, comunicând totodata ca între persoanele retinute de catre organele de ordine ale municipiului, peste 100 erau cetateni veniti din orasul Tg. Mures. (Documentar S.2029 R din 19.01.1991). În aceeasi zi (19 decembrie 1989), comandantul Marinei Militare a raportat conducerii Ministerului Apararii Nationale ca pe teritoriul fostei U.R.S.S., într-o zona situata pe malul stâng al fluviului Dunarea, în dreptul localitatii Isaccea, a fost semnalata activitatea unor militari ce construiau un pod plutitor la adapostul unor perdele de mascare prin fum. La orele 06.50 Statul Major Central al garzilor patriotice a transmis Nota telefonica nr. 184 prin care erau reglementate unele probleme cu referire la activitatea luptatorilor desemnati pentru a 168

intra în compunerea patrulelor mixte, dotarea acestora cu 10 cartuse 7,62 mm scurt, precum si înarmarea plutoanelor de sprijin militie, paza obiectivelor si a subunitatilor de interventie, modalitatea de raportare a ordinelor date anterior. În aceeasi dimineata, dupa plecarea lui Ceausescu în Iran (orele 08.30), seful de stat major al garzilor patriotice a fost chemat la C.C. al P.C.R. unde i s-a pus în vedere ca „v-a executa numai ordinele transmise de Curticeanu, Manescu si Bobu”, conducerea curenta a statului fiind asigurata de Elena Ceausescu. Cu aceasta ocazie, Elena Ceausescu a dispus sa se actioneze pentru descoperirea capilor (instigatorilor) în care scop garzile patriotice sa actioneze mai activ, împreuna cu organele Ministerului de Interne. În ziua de 18 decembrie, orele 10.30 s-a introdus „starea de necesitate”. În baza acestor ordine transmise de catre Departamentul Securitatii Stalui, statul sajor al trupelor de securitate a întocmit un plan de masuri prin care s-au stabilit sarcini pentru unitatile subordonate care sa contribuie la îndeplinirea ireprosabila a misiunilor permanente si specifice. Mentionam ca nu s-au facut precizari de catre cei în drept, ofiterilor si subofiterilor privind motivele introducerii alarmei de lupta si starii de necesitate fiecare tragând concluzii personale cu referire la evenimentele din Timisoara si plecarea lui Nicolae Ceausescu în Iran. Începând din aceeasi zi, subunitati ale trupelor de securitate din garnizoana Bucuresti au participat la realizarea dispozitivului în cadrul actiunii ORIENT-89 (plecarea în Iran), respectiv asigurarea traseului de deplasare de la resedinta, la aeroportul Otopeni si invers. 169

În dimineata zilei de 19 decembrie 1989 Statul Major Central la cererea Elenei Ceausescu a dispus ca toata cantitatea de munitie ridicata de la unitatile militare si care se afla la întreprinderi sa fie înapoiata unitatilor gestionare, mai putin cea aflata la sectiile de militie, destinata patrulelor mixte si la sediile judetene sau de sector (Bucuresti) ale P.C.R. Reîntors de la Teheran în dupa-amiaza zilei de 20 decembrie 1989 orele 16.00, Nicolae Ceausescu era în cunostinta asupra evenimentelor ce se întâmplau în tara si, în special, la Timisoara. Pentru a demonstra ce însemna a se actiona hotarât face cunoscut natiunii printr-un consilier ca va adresa poporului un mesaj prin mijloacele audio-vizuale prin care va aduce la cunostinta natiunii decretarea starii de necesitate pe întreg teritoriul tarii. La orele 11.50 având la baza unele informatii contradictorii, cu referire la actiunile armatei în zona de vesta tarii, primul loctiitor al sefului Marelui Stat Major si sef al Directiei Operatii, gl. lt. Nicolae Eftimescu, a avut o prima convorbire telefonica cu seful Marelui Stat Major al armatei ungare gl. Borcsis. Discutia s-a axat în principal pe lamurirea unor zvonuri care circulau la acea data transmise chiar de agentiile maghiare potrivit carora s-ar fi realizat concentrare de trupe române la frontiera de nord-est a Ungariei. În aceeasi zi, la orele 12.40, gl. lt. Eftimescu Nicolae a reluat discutia telefonica cu seful M.St.M. al armatei ungare solicitindu-i acestuia sa explice sensul declaratiei presedintelui interimar al Republicii Ungare, M. Szuros, facuta la manifestatia de la Budapesta din 19 decembrie 1989, ca: „...autoritatile maghiare vor sprijini actiunea ca Ardealul sa devina regiune autonoma”. Raspunsul a constat în afirmatia ca: „...armata ungara nu are nici un fel de amestec în aceasta problema. Personal nu-si poate explica declaratia lui M. Szuros”. La întrebarea privind apelul 170

„Frontului Democratic” din Republica Ungara adresat tuturor etnicilor unguri din afara teritoriului national, ca pe 22 decembrie 1989 sa arboreze drapelele negre pentru a comemora victimele de la Timisoara a comunicat ca nu poate da un raspuns. Totodata, interlocutorul maghiar s-a declarat linistit ca nu s-a folosit armata împotriva populatiei. (Nota M.Ap.N. nr. 526 din 31.03.1989). La orele 19.00 comandantii de garnizoana resedinta de judet au fost convocati din nou la comitetele judetene de partid pentru a participa la teleconferinta în cadrul careia s-a proclamat stare de necesitate în judetul Timis. Personalul armatei a urmarit cuvântarea radiotelevizata a lui Nicolae Ceausescu (revenit în tara în jurul orelor 15.00) si a luat cunostinta de continutul decretului. Pe aceasta baza ministrul apararii nationale a ordonat prin nota telefonica limitarea la maximum a circulatiei cadrelor militare în garnizoane si luarea unor masuri sporite de vigilenta. În seara aceleiasi zile, în jurul orelor 20.30, seful de stat major al garzilor patriotice a fost chemat la cabinetul 1 împreuna cu Ion Dinca. Cu aceasta ocazie, Nicolae Ceausescu a ordonat constituirea unor detasamente de luptatori din judetele Dolj, Olt si Vâlcea (22.000), înarmati cu bastoane de cauciuc pentru a fi trimisi în Timisoara cu scopul de a reprima demonstratiile. Dovedindu-si ineficienta, acest ordin va fi contramandat în ziua de 21 decembrie 1989, orele 8.00 când se va ordona ca detasamentele de garzi patriotice trimise la Timisoara sa se reîntoarca în garnizoanele de resedinta. (Dosar procuratura nr. 68P/1990) Gl. Vasile Milea care se afla în sediul C.C., într-o discutie purtata cu col. Pîrcalabescu Corneliu cu referire la trimiterea detasamentelor de G.P. la Timisoara, i-a spus col. Pîrcalabescu: 171

„Garzile patriotice sunt din muncitori, cei care lupta sunt tot muncitori”, lasând sa se înteleaga ca prelungeste în mod intentionat situatia. (Dosar procuratura nr. 68P/I990) Tot în jurul orelor 20.30 (20 decembrie 1989) printr-un telefon de la Timisoara, Ion Coman raporteaza comandantului suprem ca un asemenea decret nu este posibil sa fie aplicat deoarece în orasul de pe Bega erau în strada sute de mii de oameni. În atare situatie, Nicolae Ceausescu cauta solutii pentru stavilirea oricarei miscari revolutionare. El ordona tinerea de adunari în toate institutiile si întreprinderile tarii în care sa fie înfierate actiunile huliganice de la Timisoara si amestecul strain "reactionar, anti socialist". Dupa cum este cunoscut, înca din data de 17 decembrie1989 la sedinta C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. Nicolae Ceausescu, declara: "De altfel este cunoscut si faptul ca atât în rasarit cât si în apus toti discuta ca în România trebuie sa se schimbe lucrurile. Si-au propus si cei din rasarit si cei din apus sa schimbe si folosesc orice." Iar cu referire la situatia din Timisoara, Nicolae Ceausescu afirma: "O scrie de elemente declasate, s-au adunat din nou si au provocat dezordine. " Iar, la adresa organelor de ordine si a celor apartinând fortelor armate Ceausescu arata: " Organele noastre de interne s-au purtat slab… atât organele Ministerului Apararii Nationale cât si cele ale Ministerului de Interne." În ce priveste cel de al doilea avion cu care plecase Ceausescu în Iran, acesta a revenit în tara cu col. Ardeleanu dupa ce facuse un tur prin Libia. De fapt, prezenta unor echipe de teroristi arabi pe teritoriul României era cunoscuta si chiar dirijata de personalitati 172

de seama din D.S.S. si U.S.L.A., iar despre existenta lor nici ministrul apararii nationale nu era strain. Pus pe fapte mari, în sensul înabusirii revoltei, nu este exclus ca Nicolae Ceausescu sa fi cerut colaborarea acestora si de activarea unor organizatii de arabi existente deja pe teritoriul României, astfel încât cei 7 tehnicieni la care s-ar mai putea adauga cei 13 libieni ce executau pregatire militara în cadrul institutiilor de învatamânt apartinând M.Ap.N., ofiterii O.E.P. ce se instruiau ca securisti si multi altii existenti sub diferite acoperiri în tara (studenti, oameni de afaceri, trimisi speciali etc.) ar fi putut sa actioneze în favoarea apararii regimului comunist si al lui personal. Este doar o supozitie neavând dovezi suficiente. Privind organizarea mitingului se impun câteva precizari. Ideea de organizare în capitala a unui miting a prins repede la Elena Ceausescu, iar generalii Milea si Vlad au încurajat-o. Argumentul era ca un asemenea miting avea sa demonstreze atasamentul si unitatea participantilor în jurul partidului si presedintelui tarii, precum si existenta amestecului strain în treburile interne ale României. Reusita mitingului însemna chemarea maselor la apararea cuceririlor revolutionare ale socialismului precum si a celui mai iubit fiu. Totodata, conducerea politica, miza pe o reactie favorabila pe plan international, datorita acuzatiilor publice pe care le vor face la adresa U.R.S.S.-ului care era amestecata, împreuna cu alte forte si state, în aceste actiuni. Elena Ceausescu s-a consultat cu Manea Manescu, Emil Bobu si Ion Dinca care s-au pronuntat în favoarea mitingului mizând probabil pe popularitatea si autoritatea de care credea ca se mai bucura Nicolae Ceausescu în rândul maselor. 173

Desi ideea în esenta i-a apartinut, dupa o oarecare ezitare, dupa asigurarile date de gl. Milea si Vlad Iulian, Nicolae Ceausescu a acceptat. El era convins ca adeziunea populara data cu ocazia mitingului, îi dadea dreptul sa dispuna în caz de nevoie, la represalii oricât de dure. Pentru garantarea fidelitatii fortelor de ordine s-a dispus aducerea la C.C. a ministrilor apararii nationale, de interne si a sefului DS.S., desi dupa cum am mai spus se parea ca dictatorul nu avea încredere deplina în unii dintre acestia, în special dupa actiunile desfasurate la Timisoara (Declaratie T. Postelnicu pag. 15-16). Ca urmare, Nicolae Ceausescu îl convoaca pe Barbu Petrescu, prim secretar si primar al capitalei si îi pune problema organizarii mitingului de a doua zi. Dupa consultarea celui din urma cu seful inspectoratului M.I. al Municipiului Bucuresti, col. Dumitru Dumitrascu, Barbu Petrescu confirma lui Ceausescu posibilitatea convocarii pentru ziua de 21 decembrie a unui mare miting popular în Piata Palatului ca o reeditare, dupa parerea sa a celui din anul 1968 ce se referea la invazia statelor participante la Tratatul de la Varsovia (cu exceptia României) în Cehoslovacia. În capitala în perioada premergatoare acestei date, persoane cunoscute si necunoscute difuzasera foarte multe înscrisuri si manifeste cu continut anticeausist. Totusi dictatorul nu se îndoia de fidelitatea oamenilor muncii, fata de persoana sa si ideile socialiste, în consecinta mitingul a fost organizat de primarul general al capitalei Barbu Petrescu, iar celelalte organe, ce urmau a concura la buna lui desfasurare, au fost înstiintate abia în seara zilei de 20 decembrie 1989, catre orele 21.00. Mobilizarea fortelor s-a facut în noaptea de 20/21 decembrie 1989. Au fost scrise lozinci cu urmatorul continut: 174

"condamnam cu fermitate tradatorii de tara" "sa înceteze manifestarile soviniste, iredentiste ale cercurilor straine" "România a ales socialismul, pacea si progresul" etc. La miting, pentru asigurarea masurilor de ordine în zona, au fost concentrate în dimineata zilei de 21 decembrie 1989, 147 de cadre de militie echipati în majoritate în militari, dar si în civili, 300 de ofiteri de la Scoala de Perfectionare a Cadrelor de Militie din Bucuresti, acestia toti în tinuta civila. În baza ordinului Ministerului de Interne, respectiv a gl. Bucurescu Geanu loctiitor sef al D.S.S. - comandantul actiunii si al col. Marin Barbulescu seful militiei capitalei, aceste efective au fost organizate în zece baraje si o rezerva astfel: - barajul 1 la intrarea Ministerului de Interne; - barajul 2 în strada Academiei la intersectia cu 13 Decembrie; - barajul 3 în Calea Victoriei la intersectia cu strada 13 Decembrie; - barajul 4 - Aleea Cretulescu de la librarie la cladirea Consiliului de Stat; - barajul 5 - Calea Stirbei Voda la intersectia cu Calea Victoriei în dreptul hotelului Athene Palace; - barajul 6 - strada Constantin Exarcu si strada Gabriel Peri; - barajul 7 - strada Franklin la intersectia cu strada Nicolae Golescu; - barajul 8 - strada C.A. Rosetti la intersectia cu strada Boteanu; - barajul 9 - strada Boteanu la intersectia cu strada Onesti; - barajul 10 - strada Onesti la intersectia cu B-dul. Nicolae Balcescu. Rezerva a fost dispusa la intrarea în hotelul Union. Cadrele scolii de perfectionare au ramas în rezerva lânga Ateneul Român. În ziua de 21 decembrie 1989 orele 08.00 fortele participante la actiune s-au deplasat pentru realizarea dispozitivului si la ora 09.05 s-a raportat realizarea acestuia în 175

Piata Palatului. Dispozitivul trupelor de securitate a fost constituit din 8 plutoane a 24 militari în termen fiecare îmbarcati pe autobuze si dispusi astfel: - Rezerva nr. 1 din U.M. 0530 la garda Consiliului de Stat. - Rezerva nr. 2 din U.M. 0305 în strada Franklin. - Rezerva nr. 3 din U.M. 563 în strada Boteanu. - Rezerva nr. 4 din U.M. 0563 la sala Plenarelor. - Rezerva nr. 5 din U.M. 0305 lânga ARCOM. - Rezerva nr. 6 din U.M. 0563 lânga magazinul Adam. - Rezerva nr. 7 din U.M. 0396 în parculetul din fata restaurantului Cina. - Rezerva nr. 8 din U.M. 0396 la Biblioteca Centrala Universitara. În acelasi timp s-au constituit 4 rezerve de interventii de valoare companie de securitate (securitate militie) dispuse astfel: doua în cazarma Baneasa, una în cazarma Rosu si una în cazarma Magurele. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, înaintea deschiderii mitingului a fost o sedinta operativa la sala mica din C.C., prilej cu care Nicolae Ceausescu a informat ca la miting va anunta niste indemnizatii banesti si va denunta actiunile huliganice de la Timisoara, precum si amestecul strain. Tot cu acest prilej s-a facut si regia mitingului, respectiv numirea celor 5 reprezentanti ai muncitorilor, ce aveau sa ia atitudine, dupa care urma cuvântul sau. În vederea desfasurarii mitingului de condamnare a evenimentelor de la Timisoara planificat de dictator, în Piata Palatului si pe caile de acces adiacente au fost desfasurate forte de ordine pentru blocarea patrunderii grupurilor turbulente si interzicerea parasirii pietei de catre participantii la miting. 176

La orele 11.00, cadrele Scolii Militare pentru Perfectionarea Ofiterilor de Militie, au primit ordin telefonic de la gl. mr. Cîmpeanu Romeo, aflat la comanda Inspectoratului General al Militiei, sa participe cu 300 de cadre, în tinuta civila si fara armament la mitingul organizat în Piata Palatului. Efectivele s-au deplasat în zona pietii lânga Ateneul Român unde au ajuns în jurul orelor 12.15. În timp ce se deplasau pe latura nordica a dispozitivului de ordine, s-a produs busculada în rândul participantilor la miting. În urmatoarele 15-20 de minute s-au regrupat si îmbarcat în autobuzele scolii si din ordinul fostului sef al Directie Paza si Ordine s-au deplasat pe platoul Militiei Capitalei. Dupa circa o ora, primind ordin, efectivele s-au deplasat la biserica Cretulescu unde au stat pâna la data de 22 decembrie 1989 orele 02.00, iar de aici din ordinul gl.mr. Bucurescu Giani, au mers pe strada 13 Decembrie fara a primi si a executa nici o misiune. În jurul orelor 06.00, din proprie initiativa s-au îmbarcat în autobuzele dispuse în apropierea restaurantului Union si au revenit în scoala pe care nu au mai parasit-o în tot cursul zilei. (Dosar documentar nr. 383 din 23.04.1991) La ora 12.00, când Nicolae Ceausescu, însotit de consoarta sa si primul ministru Dascalescu au aparut în balconul C.C., a început mitingul prin cuvintele rostite de cei cinci reprezentanti ai oamenilor muncii. Dupa epuizarea acestor discursuri, a luat cuvântul Nicolae Ceausescu. Nu au trecut nici 7 minute din momentul începerii cuvântarii, când s-a declansat degringolada. În acest timp, la barajele realizate de militie au aparut grupuri de persoane care solicitau sa li se permita intrarea în zona mitingului, 177

motivând ca ei sunt cei care s-au pierdut de coloanele întreprinderilor lor. La barajul de la hotelul Bucuresti se adunasera aproximativ 50 de asemenea persoane, care pe timpul discursului lui Nicolae Ceausescu, la un semnal au început sa cânte „Desteapta-te române!”. A urmat efectul sonor care a creat panica determinând pe unii manifestanti sa arunce tablourile, steagurile, lozincile si sa încerce a parasi prin fuga piata. Astfel, mitingul s-a transformat într-o panica totala care a surprins întreg aparatul de opresiune. În situatia creata Nicolae Ceausescu în calitatea pe care o detinea de comandat suprem a fortelor armate a ordonat gl. Milea ce se afla începând cu orele 10.00 la sediul C.C. al P.C.R. ca unitatile militare din garnizoana Bucuresti sa sprijine fortele ministerului de interne pentru apararea sediului C.C. al P.C.R. si sa participe la împrastierea grupurilor de manifestanti formate în centrul capitalei. Dupa ce piata a fost evacuata, comandantul actiunii, gl. mr. Bucurescu Giani a ordonat prin statul major al actiunii condus de col. Ciobanu ca toate fortele participante (organele de securitate, militie, scoala de ofiteri a M.I. si rezervele mai sus amintite din cadrul C.T.S.) sa blocheze Piata Palatului si sa nu permita patrunderea persoanelor catre sediul C.C. În jurul orelor 14.00 dispozitivul a fost realizat si cu participarea unor forte de la U.S.L.A. unitati ale armatei si garzilor patriotice. 178

Rezervele de interventie ale trupelor de securitate au fost redislocate astfel: - Rezerva nr. 1 la garda Consiliului de Stat; - Rezervele nr. 2 si 4 - blocarea strazii Onesti; - Rezerva nr. 3 - blocarea strazii Boteanu; - Rezerva nr. 5 - blocarea pe calea Victoriei între hotel Continental si magazinul Electrolux - Rezerva nr. 6 - blocarea strazii 13 Decembrie - Rezerva nr. 7 - blocarea pietei Cosmonautilor; - Rezerva nr. 8 pe B-dul Magheru de la strada Onesti pâna la restaurantul Gradinita. Începând cu orele 14.00 - 14.30 s-a ordonat de catre comandantul trupelor de securitate suplimentarea efectivelor din dispozitiv pentru întarirea cordoanelor de ordine. Valoarea fortelor si locul lor în dispozitiv în 21 decembrie orele 15.00-15.30 se prezenta astfel: - o companie din U.M.. 0563 a întarit cordonul de ordine de pe Calea Victoriei între hotel Continental si Electrolux; - doua plutoane din U.M. 0575 dispuse pe B-dul Magheru în dreptul restaurantului Gradinita; - un pluton din U.M. 0575 pe strazile Stirbei Voda si Calea Victoriei în dreptul hotelului Athenee Palace; - un pluton din U.M. 0575 - întarirea cordonului de pe strada Onesti; - doua plutoane din U.M. 0396 - pe B-dul Magheru între strada Onesti si Gradinita, la intersectii. - sapte plutoane a 30 militari în termen, fiecare, din U.M. 0829, dispuse astfel: - doua plutoane la blocarea intersectiilor strazilor 13 Decembrie cu B-dul Magheru, în dreptul intrarii în pasajul garajului subteran, având în dreapta si în stânga efective ale 179

militiei, scolii de ofiteri activi a M.I., în fata doua T.A.B.-uri, iar în spate mai multe rânduri de militari din M.Ap.N., T.A.B.-uri, masini de pompieri si ulterior tancuri; - un pluton la intersectia de la magazinul Eva; - un pluton la intersectia strazilor Cosmonautilor si Cretulescu; - un pluton la intersectia strazilor Nuferilor cu strada Lutherana; - un pluton la intersectia B-dul Magheru cu strada Cosmonautilor; - un pluton la intersectia Stirbei Voda cu strada Lutherana; - doua plutoane din U.M. 0456 care au realizat un cordon pentru interzicerea accesului grupurilor de persoane din directia strazii Academiei, prin fata hotelului Negoiu, spre Piata Palatului. În acest cordon au intrat si doua plutoane M.Ap.N., doua tancuri si 3 T.A.B.-uri. - doua companii din centrul de instructie Câmpina în rezerva la Comitetul Central. Trupele de securitate au ramas pe aliniamentele de blocare specificate mai sus. Militarii nu au avut asupra lor munitie de razboi, executându-se prevederile planului de masuri nr. T/007010 din 04.12.1989 care la capitolul asigurari materiale, tehnica si medicala - paragraful 2 mentioneaza „Armament si munitii: - ofiterii ce comanda rezerve mobile pentru interventie cu pistolul din dotare în tocul port pistol iar munitia (12 cartuse în saculeti sigilati) se pastreaza în lazi sigilate si încuiate; - militarii în termen din compunerea rezervelor mobile pentru interventie cu pistolul mitraliera din dotare, baioneta pumnal si port încarcator cu doua încarcatoare. Pentru fiecare militar în termen se vor asigura câte doua încarcatoare cu 30 cartuse fiecare, în lazi sigilate si încuiate ce se vor pastra în autovehicule sub paza sigura comandata de subofiter." 180

Mentionam ca întreaga cantitate de munitie a subunitatilor trupelor de securitate ce s-a aflat în zona Pietei Palatului a fost predata la depozite în ziua de 22 decembrie, orele 13.00-14.00 acest lucru fiind consemnat la fiecare unitate în procese verbale întocmite de comisii date în ordin de zi pe unitate. Copii dupa acestea se gasesc în documentarul C.T.S. aflat la comisie. În toata perioada (21 decembrie 14.00 – 22 decembrie 01.00) gl. col. Iulian Vlad a ordonat sa nu se deschida focul, inclusiv cel de avertisment. Este de neînteles cum Ceausescu a acceptat tinerea unui miting fara a lua în calcul posibilitatea transformarii lui într-un nucleu conflictual la aparitia unei cât de mici scântei si, întrucât acest fapt s-a produs, ne punem întrebarea cine a fost autorul ei. Din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu reiese ca: „Spargerea” mitingului a fost o actiune determinanta în evolutia revolutiei decembriste ce putea fi premeditata sau spontana. În cazul actiunii premeditate ea putea fi organizata de autohtoni, de agenti straini sau într-o combinatie straina si autohtoni. Ca sa acceptam ideea ca mitingul a fost spart de un grup de bucuresteni sau de timisoreni înseamna sa apreciem capacitatea si profesionalismul securitatii si militiei. Indiferent cine a fost initiatorul trebuia ca securitatea sa fie ori aliata ori pasiva ceea ce este acelasi lucru. Oricum trebuie sa recunoastem ca "initiatorii" autohtoni n-ar fi renuntat în nici un caz la gloria de a fi fost învingatorii lui Ceausescu. În cazul unei lovituri de stat pregatita de un grup dizident din interiorul partidului paternitatea acestei actiuni le-ar fi adus suficienta glorie pentru a fi putut pretinde preluarea puterii si lumea poate ar fi fost multumita. Instinctiv prima pornire a revoltei si la Timisoara si în restul tarii a fost împotriva tiranului, de abia mai târziu când a intervenit primul grup de revolutionari 181

anticomunisti, multimea din Piata Palatului s-a manifestat: fara comunisti, jos comunismul! Aduc ca argument primele propuneri la Timisoara când se propunea ca Balan sa ramâna în functie. La Bucuresti, listele de guverne propuse la Piata Romana, Universitate sau Piata Unirii începeau cu Corneliu Manescu si nu lipsea nici Mazilu, desi acesta nu era înca o persoana publica situatie ce ar putea fi interpretata ca o manipulare facuta chiar de securitate. Imaginati-va ca la ora 12.00 în Piata Palatului ar fi aparut Corneliu Manescu urmat bineînteles de echipa sa. Ar fi fost binecuvântat de toti si pus sa ia locul lui N. Ceausescu. Fara doar sau poate ar fi trebuit sa se dea o „satisfactie” si revolutionarilor din 21-22 decembrie. În urma caderii clanului ceausist ramâneau destule locuri libere. N-a fost asa. Sa revenim la varianta a doua, aceia în care „spargerea” mitingului a fost „aranjata” de o forta straina. Problema ramâne aceiasi, rezultatul depinde de „colaborarea” cu Securitatea româna . Iata de ce convingerea mea este ca toate „drumurile duc la Securitate”, bineînteles sefii ei. În cazul acesta, al colaborarii cu o forta straina, este explicabila tacerea lor pentru ca întreaga fapta ar mirosi a tradare. Desigur ar mai putea fi o varianta, mi-ar putea replica orice ofiter de securitate. Toate actiunile anti Ceausescu erau cunoscute de ei mai bine ca oricine, deci presupunând iminenta cadere a lui Ceausescu au cautat sa nu se implice si sa supravietuiasca. Aceasta ar explica si ramânerea lui Vlad în sediul C C.-ului alaturi de posibilii noi conducatori. Doar ca s-au înselat cu Ilie Verdet sau cu Mazilu. În toate variantele vedeti bine ca nu am luat în considerare caderea comunismului la care nimeni nu se gândea. Aceasta 182

speranta zacea ca un vis în mintea unor oameni care nu sufereau regimul” (Extras din punctul de vedere personal al senatorului Sergiu Nicolaescu). Revenim la mitingul din 21 decembrie 1989: - Numerosi martori confirma zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formatii de avioane, elicoptere sau tancuri, care initial a provenit dintr-o sursa de bruiaj amplificata la maximum prin difuzoare. Panica produsa s-a datorat dupa afirmatiile unor participanti nu atât zgomotului, ci existentei unei senzatii fizice de spaima atât de puternica încât lăsa impresia unei treceri în inconstient, în timp ce în urechi rasuna un uruit insuportabil. În acest sens col. Goran - seful securitatii capitalei, declara: „...simteai o presiune în atmosfera... se simtea o teama, o asteptare a unei explozii...”. Asemenea trairi pot fi provocate, dupa afirmatiile unor specialisti, de emiterea la intensitate crescuta a unor unde de joasa frecventa sub pragul audibilului. Dupa unele declaratii rezulta ca pe laturile exterioare ale multimii dinspre Hotel Negoiu si în zona Hotelului Bucuresti au aparut 2 masini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte care au penetrat fara oprelisti cordonul exterior de protectie si au început sa îi loveasca pe manifestanti provocând panica. Penetrarea coloanelor ridica semne de întrebare asupra atitudinii unor cadre de conducere din Ministerul de Interne ce asigurau protectia în zona respectiva. Cum de au fost lasati sa treaca acesti batausi daca erau necunoscuti? 183

Un alt aspect se refera la unii purtatori de lozinci care au scos lozincile si cu cozile din lemn având vârfuri ascutite, atipice pentru asa ceva, au început sa îi întepe pe cei din jur strigând „Fugiti ca ne omoara!” „Vin tancurile!” tipând si huiduind. Bubuiturile auzite erau produsul unor explozii de petarde sau spargerea unor becuri, globuri de sticla si alte materiale improvizate. Potrivit informatiilor primite de la oamenii sai, existenti în multime, col. Goran declara "...au scos din steaguri coada, care avea 3 tepuse si cu alea împungeau femeile în fund si tipau si vuia Piata..." Deturnarea mitingului a continuat cu aparitia în principalele puncte ale centrului capitalei (zona Cismigiu – C.C.A. - Piata Universitatii; zona str. Onesti - Scala; zona Piata Romana) a unor grupuri de manifestanti care scandau lozinci anticeausiste si cereau multimii sa li se alature. Se afirma conform raportului S.R.I., ca printre acestia se aflau si persoane sosite special de la Timisoara, pentru aceasta actiune. În acest sens comisia nu detine dovezi certe. Este interesant ca supravegherea desfasurarii mitingului de catre M.I. nu s-a realizat conform tipicului, multe cadre de securitate fiind amplasate în primul rând al participantilor, pentru a-l proteja pe Ceausescu, astfel ca acestia nu numai ca nu au putut interveni, dar nici macar nu au vazut ceea ce s-a întâmplat în spatele lor, bineînteles cu exceptia celor aflati împrastiati cu misiuni de supraveghere în mijlocul multimii. Fortele de protectie ale mitingului nu au fost numeroase, fiind amplificate abia dupa compromiterea acestuia. Este drept însa, ca în interior în perioada 21-22 decembrie1989 existau numeroase 184

forte de aparare. Conform declaratiilor gl. Vlad, rezulta ca „... în data de 21 si 22 decembrie acest sediu avea în el atâta armament si munitie încât cred ca o luna ar fi putut sa reziste... tot perimetrul acesteia era înconjurat de o brigada a trupelor de securitate si stiti ce valoare are o brigada cu armament cu tot. Erau sute de ofiteri si subofiteri cu armament, inclusiv luptatori USLA...”(declaratie, Iulian Vlad - pag.l8) În ce priveste dispunerea spatiala a acestor forte aceiasi persoana declara „Dispozitivul în 21 decembrie dimineata era între Hotelul Negoiu, intrarea 13 Decembrie, intrarea Bd. Balcescu, intrarea Str. Onesti, Ateneul Român, str. Stirbei Voda pe lânga magazinul Adam... în acest perimetru erau forte de valoarea unei brigazi...” (declaratie Iulian Vlad pag. 47). În ce priveste efectivele existente la Intercontinental acesta declara: „... era un dispozitiv alcatuit, era formatiunea FOI (Formatiune de Operatie Interventie) - 200 oameni care erau utilizati în actiuni de strada...” (Declaratie Iulian Vlad pag. 56-58). Actiunea de spargere a mitingului nu a fost revendicata de nimeni. Desi Nicolae Ceausescu a reusit dupa câteva minute de întrerupere sa-si reia cuvântul, vorbele lui nu mai erau auzite si nu mai erau urmarite de nimeni. Astfel ca la orele 12.50 s-a retras din balcon si a ordonat convocarea de urgenta a gl. Milea Vasile, Vlad Iulian si a ministrului Postelnicu, ordonându-le preluarea directa a comenzii de catre el si trecerea la actiuni de represalii. Cu acest prilej, Nicolae Ceausescu a spus: "... Vom apara cauza, vom apara socialismul cu arma în mâna pentru ca suntem într-un razboi mai greu decât cel împotriva hitlerismului. Deci, suntem în stare de razboi si nu de necesitate. Armata, internele, securitatea sa-si faca datoria imediat.” 185

Manifestantii au format trei grupuri importante în centrul Bucurestiului: Piata Romana, Universitate si Piata Unirii. În jurul acestor centre se adunau la început curiosii apoi acestea si altii au format echipe anticeausiste. Întreg centrul, respectiv cele doua bulevarde pâna la Cismigiu si Piata Romana frematau. Paharul umplut se revarsase. Situatia devenea din ora în ora mai critica la fel ca la Timisoara. Afara în strada, în diferite locuri au aparut primele lozinci anticeausiste, dar si pro-gorbacioviste. Se organizeaza primele dispozitive de represalii formate din forte apartinând Ministerului de Interne, Trupelor de Securitate, elevii Scolii Militare de Ofiteri Baneasa, scutierii (aproximativ 100), forte apartinând M.Ap.N. În acest scop s-a constituit un comandament al capitalei format din ministrul apararii nationale, ministrul de interne, seful DSS, seful Securitatii municipiului Bucuresti, seful de stat major al Garzilor Patriotice. Comandantul actiunii din Piata Palatului era gl. Bucurescu Geanu care a si ordonat blocarea pietii. Fortele apartinând Ministerului Apararii Nationale au sosit în piata în jurul orelor 14.00-15.00 cu misiunea de a întari dispozitivele de blocare existente în zona si a face daca se poate spune asa o actiune de descurajare. În baza acestui ordin au avut loc miscari de trupe astfel: - La orele 12.00 comandantul A.I. a trimis în Piata Palatului 100 militari din U.M. 01056 Bucuresti, care au stationat în camioane în Piata Salii Palatului, fara sa intervina, pâna în ziua de 22 decembrie 1989 orele 12.00 când au fost retrasi în cazarma. - La orele 13.30 gl. mr. Voinea Gheorghe a transmis mr. 186

Amariucai Dorel comandantul U.M. 01908 Bucuresti (subordonata C.I.T.), din ordinul gl. Milea, sa trimita 2 companii (circa 300 militari) la Intercontinental, iar între orele 14.00-16.00 a ordonat U.M. 01210 si 01305 Bucuresti sa trimita militari si transportoare blindate în Piata Palatului pentru apararea sediului C.C. al P.C.R. De asemenea, a ordonat U.M. 01303 Târgoviste sa fie pregatita pentru a se deplasa, la ordin spre Bucuresti. Asa cum am mai spus înca din jurul orelor 13.30-14.00 au început sa se formeze grupuri de demonstranti care au trecut la ocuparea partii carosabile a Bulevardului Magheru si Balcescu precum si a altor strazi din zona centrala. Militia capitalei a actionat începând cu orele 13.30-14.00 (21 decembrie 1989) în zona centrala a orasului cu peste 100-150 de persoane, precum si cu efectivele Formatiunii de Ordine si Interventie ce au actionat în special în zonele Piata Universitatii, hotel Bucuresti, Casa Centrala a Armatei, Piata Romana. Spre seara, în zona hotelului Intercontinental, au actionat si sase masini de pompieri. În aceeasi zi, la orele 13.45 din ordinul comandantului, gl. lt. Nicolae Andruta Ceausescu, a fost alarmata Scoala de Ofiteri a Ministerului de Interne, plecând în misiune 35 cadre si 927 elevi, în tinuta militara, restul efectivelor, ce formau a doua companie, ramânând pentru a întari dispozitivul de paza al institutiei. Efectivele au fost repartizate la Intercontinental (16 cadre si 605 elevi), Piata Romana si Sala Palatului (3 cadre si 134 elevi); Piata Amzei - str. Onesti (3 cadre si 91 elevi), B-dul Primaverii (4 cadre si 65 elevi), sediul M.I., deplasate în doua camioane. Pe timpul executarii misiunii, initial nu s-a distribuit munitie, însa ulterior, fiecare elev a primit câte 10 cartuse. 187

Efectivele angajate nu au primit si nu au efectuat foc cu armamentul din dotare. Dupa orele 02.00 atât cadrele cât si elevii, au stat în autobuze si camioane, pâna în data de 22 decembrie 1989 orele 12.00, când s-a primit ordin de retragere în unitate procedându-se la ridicarea armamentului si munitiei. Cu aceasta ocazie, s-a constatat ca numai gl. lt. Nicolae Andruta Ceausescu avea lipsa 6 cartuse calibru 7,65 pentru pistolul „Carpati” pe care îl avea în dotare. Din cercetarile efectuate de organele de procuratura si justitie s-a stabilit ca în seara de 21 decembrie 1989 a tras în revolutionari, infractiune pentru care a fost condamnat. (Dosar documentar al Academici de Politie „Alexandru Ioan Cuza” nr. S/3315 din 29.04.1991). Bine-nteles ca astazi e liber. La orele 14.30 primele subunitati si TAB-uri din U.M. 01305 Bucuresti care se deplasa spre Piata Palatului au ajuns la Universitate unde au primit de la ministrul apararii nationale misiunea de a ocupa un dispozitiv de blocare în sprijinul fortelor de ordine. În jurul orelor 15.00 cele 2 companii din U.M. 01908 Bucuresti au ajuns la Intercontinental, aici au înlocuit initial efectivele din U.M. 01305 Bucuresti care, fiind în dispozitiv, primisera ordin sa se deplaseze spre Piata Romana. Ulterior, cele doua companii au înlocuit efectivele Scolii militare de ofiteri de securitate si militie care au fost retrase. Militarii din cele doua companii au realizat un dispozitiv de blocare pe 4 rânduri înapoia scutierilor si TAB-urilor de la U.M. 01305 Bucuresti ramase pe loc. La orele 16.15 gl. col. Hortopan Ion a ordonat mr. Amariucai Dorel sa mai trimita la Intercontinental 10 ofiteri si 100 de militari în termen cu 8 autocamioane de la Autobaza M.Ap.N. Acestea sa se cupleze cu cele 10 TAB-uri ale U.M. 01305 Bucuresti si sa 188

patrunda spre Piata Palatului. Dupa sosirea în zona orele 16.3016.45, un autocamion DAC a fost blocat de manifestanti. Soferul, sold. Cismaru Nicolae, a fost lovit în cap cu o caramida, pierzându-si cunostinta si implicit controlul asupra comenzilor autocamionului. În aceasta situatie autovehiculul a intrat peste rândurile de demonstranti si de scutieri, accidentând peste 23 civili si 3-4 scutieri, dupa care s-a oprit. Evenimentul a fost cercetat de Procuratura Militara, stabilindu-se nevinovatia soferului. În acest sens din declaratia mr. Amariucai Dorel rezulta: „Camionul s-a oprit cu motorul mergând. Producea gaze si multimea striga soferului sa opreasca motorul. În DAC erau lazi cu munitii Ceilalti soldati îl chemau. El ambala motorul si claxona, dar lumea striga sa opreasca motorul. Atunci cineva a aruncat cu o piatra sau o caramida care a lovit parbrizul si capul soldatului. În acest moment eram cam la 40-50 metri. Soldatul a cazut cu capul pe volan si a apasat pe acceleratie intrând peste oameni si peste scutieri. Au fost calcati multi civili si 3-4 scutieri. S-a oprit la circa un metru de un TAB. Soldatul a coborât cu sânge la tâmpla. Am numarat peste 23 de oameni loviti.” Iar soldatul Cismaru Nicolae, sofer pe autocamion a declarat: „S-a aruncat si în noi cu pietre, cu sticle, cu fel de fel de obiecte. Simteam loviturile si rezistam, desi îmi era frica. Eram chiar îngrozit. Ceva m-a lovit în cap (o caramida) si nu mai stiu nimic. M-au trezit niste focuri de arma. Eram la o jumatate de metru lânga un transportor blindat. Am auzit ca masina a lovit persoane civile si ostasi din primul rând al cordonului. Nu stiu nimic.” Dupa accident multimea înfuriata a atacat fortele de ordine, a rupt dispozitivul scutierilor si a ajuns în fata militarilor. Acestia, intrati în panica au deschis foc fara comanda. O parte din manifestanti s-au culcat la pamânt pentru a se adaposti, iar persoanele în civil care actionau printre militari au început sa retina demonstranti si sa-i transporte la masini. Iata cum descrie soldatul Ivan Florea momentul respectiv: 189

„Camionul a accelerat brusc, apoi s-a oprit brusc. Câtiva manifestanti au navalit spre caroserie si au început sa urce peste noi. De frica am armat pistoalele mitraliera. Un caporal a strigat: Sa nu trageti si nu am tras. Am auzit în schimb o salva în afara, acolo unde trebuia sa ajungem. Cei care se urcasera pe camion s-au speriat si au coborât. Multimea s-a dat înapoi. Era un vacarm de nedescris.” Lt. Naghi Daniel descrie evenimentul astfel: „Ma aflam cu subunitatea înapoia transportoarelor. Soferul camionului... si-a pierdut controlul, masina a dat peste oameni, inclusiv peste cei din cordonul scutierilor. S-a creat o situatie confuza. Soldatii au tras fara comanda în sus de frica. De la noi pâna la multimea foarte, foarte agitata se aflau transportoarele, persoanele în civil, militienii, scutierii. Manifestantii începusera „presiunea asupra dispozitivului care a reculat câtiva pasi”. Din declaratiile revolutionarului Dan Iosif rezulta: „... O piatra l-a lovit pe sofer care a pierdut controlul pentru un moment, era vorba de jumatate de caramida ... camionul acela a trecut a facut zob manifestanti, militarii si militienii...”. (declaratie pag. 5} Incidentul în care a fost implicat camionul militar s-a soldat cu 7 morti, 7 raniti grav din rândul manifestantilor precum si cu ranirea unui elev de la fosta scoala de militie si securitate. Dupa raportarea evenimentului, gl. col. Milea Vasile a ordonat „sa nu se mai execute foc si sa nu mai fie bagati militarii în linia întâi. Daca pleaca scutierii, sa plece si militarii." S-au efectuat arestari din rândul civililor. Conform datelor detinute de Procuratura Militara Bucuresti la manifestatia din 21 decembrie 1989 s-au înregistrat 49 decese, 463 persoane ranite si 698 persoane retinute. În ce priveste numarul persoanelor ranite, 190

precizam ca acesta este mai mare, cifra de 463 referindu-se exclusiv la cei care poseda acte medicale, de asemenea, 15 persoane au fost ranite cu prilejul busculadei create la mitingul organizat de Nicolae Ceausescu. (Declaratia procuror Pantea Vasile pag. 15-18). Din rapoartele primite de la comandantii de unitati rezulta ca militarii nu au tras direct în manifestanti. În acest sens sunt evidente declaratiile mr. Amariucai Dorel: Am plecat, i-am raportat ministrului si mi-a spus în mod cert: Nu va apropiati voi de linia întâi. Ramâneti asa cum sunteti acum si da-le înca o data ordin, sa nu traga decât daca sunteti atacati si numai în sus. A spus asta de mai multe ori.” Declaratii similare au fost facute si de ofiterii însotitori ai ministrului apararii nationale. La orele 17.30 (21 decembrie 1989) în baza ordinului gl. Milea Vasile o grupa de transmisiuni cu mijloacele necesare a fost pregatita pentru a fi trimisa la sediul C.C. al P.C.R. pentru a asigura sistemul de legaturi proprii necesare conducerii operative a subordonatilor deoarece se presupunea ca cele existente puteau fi interceptate. Grupa de transmisiuni a fost constituita din 4 ofiteri din cadrul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni (cpt.ing. Tufan Marius, mr. Stan Danut, mr. Raducu Marian si cpt. Plavitu Dan). Maiorul Tufan Marius declara: „În ziua de 21 decembrie 1989 pe la orele 21.00-22.00 am intrat în sediul C.C. cu ofiterii din grupa de transmisiuni cu misiunea de a asigura legatura gl. col. Milea Vasile, ministrul apararii cu trupele din dispozitiv si cu M.Ap.N., la ordinul expres al acestuia de a avea legaturi realizate de oameni de la armata.” Totodata, din cadrul Marelui Stat Major a fost constituita si s-a deplasat la sediul C.C. o grupa operativa de ofiteri de stat major, operatori sub comanda colonelului Folescu Dumitru. Tot la aceasta ora ministrul apararii nationale a ordonat comandantului aviatiei 191

militare sa dispună executarea unui zbor de recunoastere cu 2 elicoptere în scopul stabilirii deplasarilor executate de manifestanti în diferite zone ale orasului. Se pare ca din aceste elicoptere au fost lansate manifeste proceausiste. În dupa amiaza aceleiasi zile G.P. au primit misiunea de a interveni pentru împrastierea manifestantilor din zona Pietii Universitatii. Efectivele apartineau unor întreprinderi din cadrul Sectorului 6. (Documentar S2028/R din 24.10.1991). În jurul orelor 16.00, fostul prim secretar al comitetului municipal de partid Barbu Petrescu, a ordonat sefului de stat major al garzilor patriotice din municipiul Bucuresti col. Crama Aurel sa-l însoteasca la sediul C.C. al P.C.R. unde a fost întrebat de catre ministrul Postelnicu asupra capacitatii de lupta a subunitatilor de care dispune, cerându-i-se sa intervina cu aceste forte pentru împrastierea manifestantilor. De la orele 18.00, din punctul de comanda ce se gasea la etajul I din sediul C.C în care se aflau Emil Bobu, Tudor Postelnicu, gl. Milea si alte persoane, a început sa se solicite Statului Major Central al G.P., subunitati de garzi patriotice pentru a interveni în diferite puncte din zona Pietei Universitatii si Unirii. Din declaratia col. Pîrcalabescu Corneliu rezulta ca „în seara zilei de 21 decembrie 1989 orele 21.00-21.30 au fost chemati la Nicolae Ceausescu gl. Milea, Postelnicu, Vlad unde au fost apostrofati ca au actionat defectuos în reprimarea demonstrantilor de la Hotelul Intercontinental. În aceasta perioada se daduse ordin din partea fostului prim secretar P.C.R. al capitalei Barbu Petrescu sa se constituie un detasament de 5.000 luptatori din garzile patriotice pentru a putea interveni la unele obiective din capitala. 192

În acest sens s-au dat dispozitiuni catre statul major al garzilor patriotice al municipiului Bucuresti si statele majore de sectoare. Din cei 5000 luptatori planificati nu s-a reusit a se grupa decât aproximativ 300. Multi dintre acestia fiind ei însasi manifestanti. Deci, cu efective reduse, gasite prin întreprinderi, însotite de ofiteri din statele majore din sectoare, subunitatile de garzi patriotice au fost îndrumate catre diferite obiective din capitala. De mentionat ca efectivele respective nu au actionat în cadrul dispozitivelor militare existente si nici într-un alt mod pentru împrastierea demonstrantilor. Majoritatea subunitatilor nu au coborât din autobuze, iar unele nu au ajuns pur si simplu la locurile indicate. Luptatorii din subunitatile de garzi patriotice nu au avut asupra lor armament sau munitii, iar unii dintre ei primise pentru autoaparare lopeti (cozi de lopeti) mici de infanterie, în cadrul sectoarelor 5 si 6, s-a asigurat câte o lopata mica, la 4-5 luptatori. Parte din subunitati au ajuns totusi la Sala Dalles, dar luptatorii nu au fost integrati în dispozitivul de împrastiere a manifestantilor, stationând în autobuze pe partea dreapta a bulevardului Nicolae Balcescu pâna în ziua de 22 decembrie 1989 ora 01.00 când s-a ordonat retragerea lor în întreprinderi. De mentionat ca unii luptatori, de exemplu, din compania de garzi patriotice de la I.M.A.S. s-au dezbracat de tinuta specifica si s-au alaturat revolutionarilor” (dosar G.P, pag. 120). În dupa amiaza aceleiasi zile (21 decembrie 1989) a fost lansat zvonul potrivit caruia „mai multi scutieri aflati în dispozitiv în Piata Romana au fost înjunghiati de revolutionari cu surubelnite”. Acest zvon, desi nu a fost confirmat, a avut darul de a determina interventia violenta a colegilor lor din alte zone care practic nu au mai putut fi stapâniti si care au agresat fara discernamânt tot ce prindeau, cei retinuti erau batuti violent, târâti si obligati sa se culce unii peste altii. 193

În acest timp, în dreptul Hotelului Intercontinental, un grup de tineri agatati urcati pe un TAB, parasit de echipaj si cucerit de acestia desfasurau nestingheriti actiuni agitatorii fara a face obiectul atentiei subunitatilor de scutieri sau a tirurilor lunetistilor din zona. Actiunile Departamentului Securitatii Statului ridică nenumarate semne de întrebare. Lipsa gl. Vlad ce se gasea în sediul Comitetului Central impunea preluarea conducerii institutiei de catre înlocuitorul sau, sau adjunctul sau gl. Bucurescu Geanu. Acesta conform relatarii unor persoane din subordine, refuza sa raspunda la telefon, sa dea vreun ordin sau indicatie, cu privire la actiunile ce trebuiau desfasurate de subordonati. A lasat totul la liberul arbitru al subordonatilor. Fiecare trebuia sa se orienteze si sa actioneze conform bunului sau plac sau sa aplice cu rigurozitate sarcinile ce le avea de îndeplinit conform planului. De asemenea, este o enigma si comportarea sefului Securitatii municipiului Bucuresti col. (r) Goran Gheorghe care în cursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989 a parasit unitatea fara a da vreun ordin sau a lasa înlocuitor la comanda, reaparând la serviciu în ziua de 25 decembrie 1989 când situatia aproape se calmase. Acesta declară cu seninatate „... la orele 10.00 am parasit unitatea si am spus ofiterului de serviciu... Plec sa nu primesc nici un fel de ordin nenorocit...” si s-a dus în Cismigiu. ”... .când am vazut care este situatia, scapasem de sub control toata activitatea...” (declaratie Goran Gh. pag. 18-19). Este interesant fiindca toti fostii sai sefi, dupa propriile afirmatii, dadeau numai ordine favorabile revolutiei. La orele 22.00 (21 decembrie 1989) Academia Militara a primit ordin de la ministrul apararii nationale sa trimita la sediul C.C. al P.C.R. 2 detasamente de cadre si ofiteri elevi înarmati. La orele 194

22.45 un efectiv de 784 ofiteri din Academia Militara îmbarcati în autobuze, au ajuns în fata sediului C.C. al P.C.R. Initial, au primit misiunea de a participa ca rezerva pentru fortele existente pe traseul Piata Romana - Universitate, iar în final au ocupat un dispozitiv de blocare la Intercontinental, înapoia militarilor din subordinea mr. Amariucai Dorel. Spre orele 23.30 (21 decembrie 1989), circa 400 ofiteri elevi au fost trimisi în sprijin la sediul C.C. al P.C.R. În aceasta perioada pe bulevardul Magheru, N. Balcescu si, în special în zonele Piata Romana, Intercontinental, Universitate, precum si pe caile de acces spre sediul C.C. al P.C.R., grupuri mari de manifestanti blocau circulatia pe carosabil, strigau lozinci anticeausiste si chemau locuitorii capitalei la actiune. La Intercontinental a fost ridicata o baricada. Între rândurile de scutieri aflati în contact cu manifestantii si rândurile militarilor erau spatii în care se agitau persoane îmbracate civil, actionând asupra demonstrantilor retinând persoane pe care le brutalizau si le urcau în autocamioane. Iata cum relateaza lt.maj Neacsu Simian: „Când manifestantii au dat foc la baricada, au venit 30-40 persoane în civil cu pistoale mitraliere scurte sau dus în prima linie apoi s-au risipit în zona în care se afla multimea. Gl. Milea Vasile se afla printre noi chiar în primul rând al soldatilor, adica la 15-20 metri de cordonul scutierilor. A dat din nou ordin sa nu tragem în populatie, apoi a chemat un transportor sa împinga baricada. Lt. Nae Dorel declara: „Manifestantii au ridicat în fata noastra o baricada din 2 basculante, 2 masini ARO sau dubite, mi-e greu sa precizez, scaune si alte obiecte luate de la Intercontinental si de la Dunarea. Cred ca tot manifestantii au dat foc baricadei. Evident, pentru a opri înaintarea cordoanelor.”

195

Din declaratia revolutionarului Dan Iosif, prezent în zona, rezulta: „...încercarea de a rupe baricada cu un T.A.B. nu a reusit s-a aruncat cu sticle Molotov cu acest prilej a luat foc camionul si ca urmare a motorinei ce se varsase pe jos ... În continuare au început sa apara sticle Molotov dar nu pot sa bag mâna în foc ca cei care le-au fabricat erau asa puri cum eram noi... Când ma gândesc ... si privesc ce a fost nu as putea sa spun ca acei oameni erau simpli muncitori sau elevi ...” (Declaratie pag. 7) Ministrul apararii nationale a iesit de câteva ori din sediul C.C. pentru a sta de vorba cu ofiterii si militarii în termen, cerându-le sa nu foloseasca armamentul împotriva populatiei. .La orele 23.00 în timp ce se deplasa catre Intercontinental, de la unele din balcoane s-au aruncat asupra militarilor inclusiv asupra ministrului apararii nationale cu diverse obiecte. Ministrul a ordonat sa se execute foc de avertisment în aer. Datorita faptului ca simultan cu focul de avertisment s-a tras asupra multimii cu munitie lacrimogena care nu exista în dotarea activelor armatei scoase în strada, producând panica, ministrul apararii nationale a ordonat sa nu se mai execute trageri nici chiar în plan vertical. Acest lucru este evidentiat si în declaratia mr. Amariucai Dorel: „De la balcoane dintr-un bloc se aruncau diverse obiecte. Un civil îmi spusese însa mai înainte ca poate trage cu lacrimogene. I-am raportat ministrului ca se poate întâmpla asemenea lucru si pune pe seama armatei. Am pus pe subordonati sa pregateasca mastile.... Atunci au început sa traga cu munitie lacrimogena unele persoane pe care le-am vazut pe acoperisuri si la ferestre. Un tragator era chiar în balconasul de la Societee Generale. Cineva filma de la etajul 3 sau 4 din Intercontinental." Lt.maj. Marcu Dumitru îsi aminteste: „S-au aruncat cei drept niste grenade lacrimogene si s-a creat multa agitatie în coltul acela (coltul hotelului Intercontinental n.n.). Lumea s-a dat putin înapoi de la baricada.”(Documentar M.Ap.N.nr. S2029/R/1991, anexa 196

nr.3). Unele declaratii sustin faptul ca persoane îmbracate în civil si unii în tinuta militara au deschis foc asupra manifestantilor. Totodata, se afirma ca exista probabilitatea ca asupra fortelor ce se aflau fata în fata sa se fi actionat cu foc de arma tras din diferite zone, cladiri, chiar din multime de catre anumite persoane neidentificate. Au fost morti si raniti. Din declaratia revolutionarului Dan Iosif rezulta: „...în jurul orei 0.00, au început sa apara primele victime împuscate în piept... Va spun sigur ca s-a tras dupa cladiri, dupa cladirea Pescarul si Dunarea si cea din coltul strazii Batistei si spun acest lucru, ca sunt tragatori de elita. Oamenii erau majoritatea împuscati ... din fata, de sus în jos. La orele 12 (24.00 n.n.) au început sa se arunce cu lacrimogene (Declaratie pag. 9). Cine putea trage din locurile indicate: agenti straini înarmati si pregatiti pentru diversiune sau Securitatea? La orele 23.30 (21 decembrie 1989) gl. col. Milea Vasile a ordonat mr. Rosca Valentin comandantul unei companii de tancuri sa înlature baricada în flacari de la Intercontinental, dupa ce se încercase acest lucru, fara succes cu un TAB care luase foc. Când primul tanc s-a apropiat de baricada o autobasculanta abandonata de sofer din mers a parcurs în diagonal spatiul liber de manifestanti din spatele baricadei, îndreptându-se dinspre rondul de la Universitate spre marginea baricadei de care s-a izbit, înteţind astfel incendiul existent. În împrejurarea amintita nu a fost accidentata nici o persoana. Tancurile au depasit baricada, iar în afara mecanicilor conductori în tancuri nu se gaseau alti membri ai echipajului. Din declaratia revolutionarului Dan Iosif cu referire la eliminarea baricadei rezulta: „... dinspre str. Onesti erau masate tancuri ... 197

Doua tancuri, primul a intrat în baricada ... A spulberat-o ca pe o coaja de nuca...” (Declaratie pag. 10) Distrugerea baricadei a determinat retragerea demonstrantilor catre statia de metrou si spre strazile laterale. Lt.maj. Marcu Dumitru îsi aminteste: „Au aparut tancurile. Au trecut câte unul peste baricada si vacarmul a ajuns de nedescris. Din acest moment, persoane în civil care misunau atât prin dispozitivul nostru cât si în afara acestuia, pe trotuare, pe strazile laterale, au început sa traga ascuns, direct în multime. Noi eram îngroziti. Nici un soldat din plutonul meu n-a coborât sub 45 de grade teava pistolului mitraliera. Mr. Amariucai... ne-a dat ordin categoric sa nu tragem în oameni. Nici n-am fi tras.” (Documentar M.Ap.N. nr. S.2029/R/91) Dupa trecerea tancurilor, 2 TAB-uri ale M.I. care stationau pe spatiul verde din fata Teatrului National au intrat pe B-dul 6 Martie pentru a împinge demonstrantii. Cele 5 tancuri s-au deplasat pe B-dul Republicii spre Piata Rosetti oprindu-se în dreptul Departamentului Agriculturii unde au intrat în dispozitivul U.M. 01908 Buc. care bloca accesul pe anumite strazi. Revenim asupra trupelor M.I.: În zona centrala s-a creat un dispozitiv de ordine, respectiv în zona intersectiei 13 Decembrie - Batistei - Sala Dalles compus din patru cordoane: scutieri, imediat în spatele acestora, cadre de militie, iar în adâncime militari (elevi, militari în termen). În zona Bulevardului Gheorghe-Gheorghiu Dej - Piata Universitatii, se aflau forte de interventie (scutieri) si cadre de militie, precum si T.A.B.uri. 198

La intrarea în strada Batistei se afla un cordon de scutieri întarit cu luptatori de la U.S.L.A. Iata cum arata dotarea elementelor de dispozitiv asigurate de M.I: Scutierii erau echipati cu casca alba, cu viziera din plastic transparent, scut din material plastic rezistent, bastoane din cauciuc; militienii aveau armamentul individual (pistol), baston de cauciuc, iar unii aveau pistol mitraliera cu pat metalic rabatabil; militarii din fortele de interventie aveau casca metalica albastra sau kaki, pistol automat AKM cu pat de lemn. Trebuie mentionat ca în unitatile informativ-operative ale D.S.S.-ului din capitala s-a distribuit cadrelor armamentul din dotare, respectiv pistol si 24 cartuse, iar la cadrele apartinând securitatii municipiului Bucuresti, la armamentul individual s-a mai adaugat si bastoane de cauciuc. Asa cum am mai spus în intervalul cuprins între 19.00-23.00 a început represiunea propriu-zisa, fortele din dispozitiv primind ordin sa intensifice focul de avertisment tragând în sus cartuse trasoare. Catre miezul noptii au intrat în functiune scutierii, care prin asalturi au început sa-i vâneze pe manifestanti. Cei capturati erau dusi în anumite puncte de colectare (unul se afla în fata hotelului Negoiu, iar altul în fata cladirii M.C.E. - statia de troleibuze Piata Universitatii), iar de aici erau îmbarcati în dube si dusi pentru identificare si înregistrare pe platoul Militiei Capitalei si ulterior transportati la Jilava. În cadrul închisorii se constituise echipe de cercetare operativa a revolutionarilor. De retinut ca la Militia capitalei au fost adusi manifestanti de catre unii cetateni îmbracati în haine civile care puteau fi atât membrii organelor de 199

securitate, militieni în haine civile, sau activisti de partid, care au fost si ei mobilizati pentru restabilirea ordinii în oras. La început, actiunile scutierilor erau destul de organizate si dirijate catre persoanele agitatoare, dar ulterior, dupa lansarea unor zvonuri, actiunea acestora nu a mai putut fi stapânita. Dupa înlaturarea baricadei în urma tancurilor si a TAB-urilor s-au deplasat în urmatoarea succesiune fortele de ordine din M.I., efectivele din U.M. 01908 Bucuresti si din Academia Militara care au obligat pe manifestanti sa se retraga spre Piata Unirii si strazile adiacente acesteia. Comisia detine documente, din partea unor persoane participante, martori la aceste evenimente, din care rezulta ca s-a manifestat o extrema violenta în împrastierea revolutionarilor. Au fost destul de multe manifestari de exces de zel din parte fortelor de opresiune. Ele trebuiesc singularizate si probate. De fapt, actiunile de dispersare începute au continuat pâna catre orele 01.00. (22 decembrie 1989). S-a actionat si cu masini blindate fara armament la bord „în primul rând erau scutierii " declara Tudor Postelnicu, iar arestarile erau facute de organele de militie cu sprijinul altor forte. În zona Piata Romana, Sala Palatului, Piata Amzei, strada Onesti, Intercontinental, B-dul. Primaverii si sediul Ministerului de Interne, au mai fost aduse 35 de cadre si 927 de elevi de la Scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne, condusi personal de comandantul acestei scoli, Gl. Nicolae Andruta Ceausescu. În aceasta perioada pâna în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 au fost arestate de catre organele de ordine 1243 persoane din care 200

670 au fost conduse direct la Penitenciarul Jilava, iar celelalte au ajuns în acelasi loc dupa ce în prealabil, trecusera pe la unele unitati de militie si securitate, unde au fost maltratati. Au mai fost si alte persoane retinute fara însa a fi luate în evidenta. În acest sens, retinem din declaratiile procurorului Pantea Vasile: „... Toate fortele care participau la reprimarea manifestantilor au si operat asa zisele arestari, de fapt retineri. Filiera a fost Politia capitalei, acel cordon devenit celebru de indivizi, care nu se stie cine erau, care loveau salbatic pe acesti oameni, care deja erau, unii dintre ei în stare fizica foarte precara, iar dupa ce se facea o sortare, o triere, erau dusi la Penitenciarul Jilava ... Au mai fost persoane retinute la fostul sediu al Securitatii capitalei si la actuala Sectie I Politie ... si la Sectia 16 „. (Declaratie pag. 11) Si iata cum apreciaza activitatea organelor de represalii, acelasi procuror: „...Ce s-a întâmplat la Bucuresti ... în realitate aceste forte si-au depasit mandatul ... Ei au actionat si prin nerespectarea formelor procedurale ... deci eu apreciez ca nelegala activitatea pe care au desfasurat-o ei ... (Hotelul Negoiu n.n.) a fost unul din punctele fierbinti, unde tot asa s-a procedat bestial…” (Declaratie pag. 17). Fostele cadre de conducere din Ministerul de Interne, respectiv Tudor Postelnicu ministru, gl. lt. Bucurescu Gianu adjunct al ministrului, gl. lt. Vlad Iulian - sef al Departamentului Securitatii Statului, gl. lt. Vasile Gheorghe - sef al Inspectoratului municipiului Bucuresti al M.I., col. Goran Gheorghe - seful securitatii municipiului Bucuresti, col. Barbulescu Marin - sef al militiei municipiului Bucuresti, col. Virban Mircea - sef al serviciului cercetari penale - militie, precum si lt. col. Pîrvulescu Marin, cpt. Stefan Gheorghesi cpt. Guvesoae Ion, toti trei anchetatori la fosta directie de cercetari penale a securitatii care au 201

dispus, coordonat si executat prinderea si cercetarea manifestantilor, au fost cercetati si condamnati pentru infractiunile de lipsire de libertate si cercetare abuziva. (Rechizitoriu nr. 76/P/1990 al Directiei Procuraturilor Militare Bucuresti). Confruntarile din data de 21 decembrie 1989 au avut ca efect conform datelor detinute de Procuratura Militara 49 de morti si 463 de raniti, iar la mitingul organizat s-au produs 15 raniti. Martorii oculari prezenti la locul unde au existat victime au declarat ca focurile de arma au fost trase de persoane civile si militare aflate în dispozitivele de ordine, dar si din cladirile din jurul zonei unde aveau loc confruntari. Majoritatea victimelor înregistrate nu erau cei din primele rânduri, ci în special unii cetateni din adâncime, lucru ce demonstreaza o data în plus, fie efectuarea unor trageri de sus, fie a unor trageri mascate executate chiar din mijlocul demonstrantilor. În ziua de 21 decembrie 1989 s-a ordonat din nou de catre Statul Major Central al G.P. sa se ridice de la unitatile militare munitia subunitatilor de garzi patriotice necesara pentru paza obiectivelor. Prin nota telefonica nr. 185 din 22 decembrie 1989 statul major al garzilor patriotice din municipiul Bucuresti a transmis statelor majore de sector, ordinul de ridicare pâna la orele 20.00 de la unitatile militare gestionare a munitiei necesare, socotindu-se câte 30 de cartuse pentru fiecare luptator si arma. În dupa-amiaza zilei de 21 decembrie 1989 garzile patriotice din municipiul Bucuresti au fost „solicitate sa actioneze pentru 202

împrastierea manifestantilor din zona Pietei Universitatii fara a avea asupra lor armament si munitie. Subunitatile respective erau din cadrul întreprinderilor sectorului 6. Noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost aparent un succes pentru fortele de opresiune, manifestatia fiind în general împrastiata si ca urmare în zorii zilei de 22 decembrie 1989 catre orele 03.00 municipalitatea a deplasat masini si personal pentru a executa curatirea zonei. În ziua de 22 decembrie 1989 între orele 03.00 si 07.00 în baza ordinului ministrului apararii nationale, au fost efectuate restructurari ale dispozitivelor si miscari de efective astfel încât catre orele 06.00 situatia era urmatoarea: o parte din efectivele Academiei Militare - respectiv 320 ofiteri au fost trimise la unitate iar celelalte forte, aproximativ 400 ofiteri, au fost reamplasate în Piata Palatului; U.M. 01908 Bucuresti a intrat în dispozitiv de blocare în Piata Rosetti, cu 272 militari si la Institutul de Arhitectura cu 120 militari; U.M. 01026 Bucuresti a trimis 2 companii, aproximativ 200 militari, la Intercontinental si Teatrul National în scopul creării unor cordoane de protectie; circa 500 militari, 30 TAB-uri si 14 tancuri din U.M. 01210 Bucuresti au ramas în dispozitiv în Piata Palatului si la Scala, iar U.M. 01305 Bucuresti cu 400 militari si 15 TAB-uri au ocupat dispozitiv de blocare în zona Piata Palatului, strada 13 Decembrie si Piata Unirii. În zorii zilei pe platformele industriale ale capitalei, asa cum de fapt se prevazuse se constituiau coloanele de muncitori în special cei ce iesisera din schimburile de noapte si care în jurul orelor 7.00-8.00, s-au pus în miscare spre centrul orasului. Obiectivul final al deplasarii îl constituia piata din fata sediului C.C. al P.C.R. 203

De retinut ca pentru împiedicarea actiunilor muncitoresti, respectiv a gruparii, organizarii si constituirii coloanelor în vederea deplasarii spre centrul orasului, unii directori de întreprinderi, în baza indicatiilor unor activisti de partid, au dispus blocarea portilor institutiilor lor prin sudare. Actiunea nu a putut însa stavili avântul revolutionar al muncitorimii satula de privatiuni si greutati materiale, revolta crestea ora de ora. În dimineata aceleasi zile, un grup numeros de manifestanti din Întreprinderea „23August” au intrat cu forta în magazia de arme a garzilor patriotice, luând un numar de arme de diferite categorii cu care au plecat spre Piata Palatului. Inventarierea efectuata ulterior a evidentiat ca cele 43 de arme pierdute nu au fost recuperate în totalitate. Principalele grupuri apartineau platformelor industriale 23 August, Militari, Grivita, Berceni si Pipera. De-a lungul itinerariilor parcurse coloanele se completau cu diferite persoane, se intersectau si se cuplau cu alte grupuri de oameni ce afluiau din alte zone, astfel ca, în jurul orelor 10.00-11.00 în Piata Palatului se crease o aglomeratie de oameni, care depasea dupa unele aprecieri cifra de 100.000 (dupa opiniile lui Dan losif - peste 400.000). În legatura cu constituirea coloanelor Dan Iosif declara: „... la intersectia Iancului cu Pantelimon erau masati cam 300 de oameni (pag.12) ... O grupa din Piata Iancului a strabatut Soseaua Pantelimon, a intrat pe Dimitrov. La intersectia Mihai BravuDimitrov, s-a întâlnit cu coloana care venea de la mecanica fina, s-au unit si au pornit, iar la intersectia Mosilor cu Bulevardul Republicii s-a mai întâlnit cu o coloana. ... Bulevardul Republicii era plin de la hotelul Modern pâna la Foisorul de Foc iar de la Spitalul de Ortopedie s-au luat cearceafuri pe care s-au scris cu 204

crema de ghete lozinci anticeausiste ... Aceasta a fost prima coloana ce a intrat la Intercontinental... în acelasi timp catre Inter venea si o coloana masiva dinspre Piata Unirii, de asemenea, se vedeau coloane si dinspre Bulevardul 6 Martie. Scopul declarat era sa ajungem la CC. „ Un alt grup masiv s-a format în zona platformei industriale Militari. Grupul era format în special din muncitorii schimbului de noapte si de dimineata, de la uzinele Turbomecanica, INMT, Cesarom, INCREST, etc. Coloana s-a pus în miscare catre orele 17.30, spre intersectia Lujerului, unde s-a întâlnit cu o subunitate militara de tancuri. Asa cum rezulta din declaratiile revolutionarului Zosim Vasile „... Tancurile nu aveau nimic cu coloana, asa ca ne-am continuat nestingheriti deplasarea spre APACA, unde s-a constituit grosul coloanei Militari. Apoi am pornit pe cheiul Dâmbovitei, astfel ca în jurul orelor 10.00 eram deja la Gara de Nord. Aici ne-am unificat cu coloana de muncitori ce venea dinspre atelierele Grivita si am pornit împreuna spre obiectivul nostru final, Piata Palatului, actualmente Piata Revolutiei. Dupa parerea mea coloana avea în compunere peste 60.000 de oameni. În jurul orelor 10.40 mai precis odata cu începerea retragerii fortelor de ordine din piata am ajuns la locul mentionat. Pe tot parcursul, desi ne-am întâlnit cu unele baraje militare, datorita ordinii în care se desfasura deplasarea coloanei, nu au avut loc altercatii sau alte incidente...” La orele 07.00 pe Calea Grivitei se formau grupuri razlete de muncitori. Portile uzinelor erau sudate si pazite de garzi patriotice. În curte am vazut cum crestea numarul de muncitori. Au oprit tramvaie si camioane în care au urcat parte din grupurile deja formate. Lumea ma recunostea si se încuraja la actiunile pe care le propuneam. Cea mai importantă coloana mi s-a parut cea venind de la Pipera; pe Dorobanti am înaintat rapid spre Piata Romana 205

unde cu o seara înainte fusesem pusi pe fuga de organele de militie”. (Din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu) În jurul orei 07.00 la Universitate au început sa se constituie grupuri de manifestanti care au intrat în discutii pasnice cu militarii existenti în zona. Pe fondul situatiei create Nicolae Ceausescu a ordonat ministrului de interne si ministrului apararii nationale sa ia masuri ferme de interzicere a ocuparii zonei centrale a capitalei de catre revolutionari, prin folosirea armamentului, amenintându-i totodata, ca orice retinere din partea lor va fi apreciata ca tradare si sanctionata în consecinta. Ca urmare, ministrul apararii nationale a ordonat aducerea de noi trupe în Bucuresti (U.M. 01303 Târgoviste. U.M. 01057 Mihai Bravu, U.M. 01088 Slobozia, U.M. 01091 si 01069 Mihai Bravu) care au ajuns însa în capitala dupa fuga dictatorului fapt ce a determinat dirijarea lor spre cazarmile din soseaua Oltenitei. Ulterior, aceste unitati au primit misiuni de lupta îndreptate împotriva fortelor ostile Revolutiei. La orele 08.10 din ordinul ministrului apararii nationale, gl. mr. Voinea Gheorghe a trimis un detasament de militari din U.M. 01210, U.M. 01656 si U.M. 01246 Bucuresti spre Întreprinderea Turbomecanica pentru a bloca deplasarea coloanelor de manifestanti dinspre zona industriala si din afara orasului spre centrul capitalei. Detasamentul s-a deplasat în raionul ordonat fara a constata probleme deosebite si fara a fi necesara vreo interventie, coloanele deplasându-se pasnic astfel ca, în jurul orelor 10.00 militarii s-au înapoiat la unitati. Tot în aceasta perioada din ordinul V. Am. Aron Mihai din M.St.M. la orele 08.30, Academia Militara a realizat un dispozitiv pentru blocarea accesului spre centru a unor eventuale grupuri de manifestanti dinspre Soseaua Panduri si Drumul Taberei. Dupa circa o ora dispozitivul respectiv a fost retras fara a fi necesara interventia sa. Doua elicoptere militare au executat cercetare aeriana asupra municipiului Bucuresti, iar un 206

elicopter a aruncat manifeste prin care îndemna populatia sa nu raspunda provocatorilor, sa nu li se alature, sa apere cuceririle socialismului, etc. Pe 22 decembrie 1989 la orele 9.00 are loc o scurta sedinta la care în afara de cuplul prezidential mai participa Constantin Dascalescu, Emil Bobu, gl. Milea, gl. Vlad, Tudor Postelnicu. Deoarece se prevedea iesirea în strada a muncitorilor de pe platformele industriale ale Capitalei, Nicolae Ceausescu ordona aducerea unor unitati de tancuri. Asa cum rezulta din declaratia mr. Rafailescu Alexandru care 1-a întâlnit pe gl. Milea Vasile dupa iesirea acestuia de la Nicolae Ceausescu unde avusese loc o sedinta fulger, „gl. Milea a iesit desfigurat. „...A strigat sa nu se traga în multime, sa nu se raspunda la provocari, militarii sa ramâna grupati lânga tehnica. Noi am transmis imediat ordinul”. Declaratii similare au mai facut si alte persoane ce se gaseau în acele momente în preajma gl. Milea Vasile. Urcând la etajul 6, ministrul apararii nationale a solicitat ofiterilor existenti în jurul sau sa i se asigure o centura si un pistol, deoarece dorea sa se deplaseze la trupe. Dupa primirea lor, ramânând singur în biroul sefului de stat major al Garzilor Patriotice, gl. Milea Vasile s-a sinucis prin împuscare. Desi s-a intervenit cu operativitate si a fost trimis de urgenta la spitalul Elias, pe timpul transportului acesta a decedat. Stirea despre moartea gl. Milea Vasile a fost difuzata prin radio abia la orele 10.59. La orele 11.30 Nicolae Ceausescu a facut o ultima încercare de a se adresa manifestantilor ce sosiseră neplanificati în Piata Palatului, iesind în balcon si afirmând ca ministrul apararii nationale a fost un tradator si ca s-a sinucis în momentul când a fost descoperit. Reactia multimii din Piata Palatului a fost 207

violenta, întâmpinând cuvintele dictatorului cu huiduieli si strigate „Milea nu e tradator” lucru ce a determinat retragerea în panica, în jurul orei 12.00 a dictatorului în sediul C.C. al P.C.R. Înca de la orele 10.00 clarificându-se situatia existenta în capitala în diferite puncte a început fraternizarea armatei cu revolutionarii permitând acestora urcarea pe tancuri. Iata ce declara în acest sens Dan Iosif: „...la Rosetti am întâlnit prima bariera, erau trei tancuri si militari. Lumea s-a suit pe tancuri ... (pag. 13) ... la intrarea Onesti erau 3 tancuri, doua T.A.B.-uri si o masina de pompieri. La ajungerea coloanei tancurile si T.A.B.urile au parasit locul luând-o spre Scala. ...Un ofiter din T.A.B. ne-a spus ca pleaca pe Onesti sa ne deschida calea ... (pag. 14) ...” Aproximativ la ora 11.00 pe str. Onesti, manifestantii ajunsesera deja si scandau lozinci anticeausiste si antidictatoriale. În dreptul Directiei a V-a era o masina cu statie de amplificare având 4 difuzoare suspendate, care a fost sechestrata de manifestanti si cu ajutorul carora mai multi revolutionari s-au adresat multimii. Turnura violenta ce a luat manifestatia populara, faptul ca dupa finalul neprevazut armata ar fi fost obligata conform ordinului dictatorului sa faca ordine cu orice pret, fie si prin deschiderea focului împotriva populatiei a determinat sinuciderea gl. Milea, importanţa capitală a acestui gest fiind contestata de mii de revolutionari si astazi. Conditiile în care s-a produs sinuciderea, vor fi analizate într-un subcapitol al prezentului raport. Prin actul generalului Milea, Nicolae Ceausescu s-a vazut brusc lipsit de posibilitatea de a actiona, fiind astfel nevoit sa caute 208

urgent un înlocuitor pe care de fapt îl avea în atentie mai demult, respectiv gl. Victor Stanculescu. Sosit de la Timisoara, gl. Stanculescu l-a sfatuit pe dictator si chiar i-a facilitat fuga din sediu. Retras în interior, Ceausescu a declarat: „...V-am spus eu ca sunt tradatori” si a ordonat lui Silviu Curticeanu, seful sau de cabinet sa emita un decret prezidential despre tradarea si moartea lui Milea. La orele 10.45 gl. lt. Stanculescu Victor, care se afla în sediul C.C., a transmis unitatilor militare din Bucuresti, ordinul sa se desprinda din dispozitive si sa se retraga în unitati. Ca urmare a acestui ordin, începând cu orele 11.00 au fost retrase efectivele U.M. 01210, 01305,01026 si ale Academiei Militare, iar alte unitati ce se mai aflau în mars spre capitala au fost dirijate în cazarmile din soseaua Oltenitei. (Documentar M.Ap.N. S.2029R/19.11.1991) „În jurul orelor 10.00 coloana de blindate revenea pe bulevard spre Piata Romana. Cu zece minute înainte, de la ferestrele blocurilor din zona cetatenii au scos aparatele de radio care anuntau moartea ministrului apararii nationale si faptul ca era acuzat de Ceausescu ca tradator. Faptul a dat multimii si mai mult curaj. Blindatele au fost oprite în piata...” ( din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu) La orele 11.15 grupa operativa de la Marele Stat Major a transmis telefonic ordinul ca toate unitatile militare din tara sa-si retraga efectivele de la sediile comitetelor judetene de partid. Aici se impun câteva precizari cu privire la activitatea unor persoane din conducerea superioara a armatei . 209

Înca de la orele 08.00, în cladirea C.C. fusese chemati de dictator în vederea preluarii directe, asa cum hotarâse Nicolae Ceausescu, conducerea M.Ap.N., gl. lt. Eftimescu Nicolae - prim loctiitor al sefului M.St.M. si seful Directiei Operatii si gl. mr. G. Voinea comandantul Armatei I (Bucuresti). Acesti doi erau în biroul operativ de la etajul 1, în momentul în care s-a aflat de sinuciderea gl. Milea. În aceasta perioada, gl. Gusa se afla înca la Timisoara, iar gl. Stanculescu plecase din Timisoara cu avionul lui Ion Coman, ca urmare a ordinului dat de Nicolae Ceausescu si la cererea sa personala, astfel ca în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 în jurul orelor 02.00se afla deja în capitala. Revenim la dimineata zilei de 22 decembrie 1989 la orele 05.00, când gl. Stanculescu s-a deplasat la Spitalul Militar Central, unde prof. dr. Niculescu Gheorghe i-a pus piciorul în ghips. Reîntors acasa, constata ca era asteptat de o Dacie neagra a Securitatii, care l-a transportat la C.C., unde era chemat de dictator. Înainte de a se prezenta la Ceausescu, trece prin Biroul Operativ, unde este informat de catre ofiterii acestuia despre situatia din capitala, precum si de sinuciderea gl. Milea. Pe culoar si intrând în cabinetul 1 - Ceausescu îi spune calm: „...Preiei comanda armatei... tocmai acum ti-ai rupt piciorul ...” De la 09.00 pâna catre orele 13, în ziua de 22 decembrie 1989, M.Ap.N. era condus de grupa operativa a M.St.M. Într-un fel între orele 08 si 13, conducerea armatei a fost lipsita de comanda (în sensul de ministru). Apoi a urmat o perioada de dezorientare datorita vidului în conducerea politica cu care era obisnuita de 40 de ani. La orele 11.30 pe fondul situatiei create, Nicolae Ceausescu a proclamat „stare de necesitate” pe întreg teritoriul tarii. Gl. lt. Ilie Ceausescu adjunct al ministrului apararii nationale, ramas 210

singur în functia cea mai mare la M.Ap.N., a transmis la orele 11.45 nota telefonica nr. 37 prin care se ordona tuturor unitatilor militare aplicarea masurilor prevazute pentru starea de necesitate, precum si precizarea: „... Se vor executa numai ordinele Comandantului Suprem”. Ordinul transmis nu a fost pus în aplicare ca urmare a blocarii lui prin revenirea în minister a gl. Eftimescu si apoi a gl. Stanculescu, care a dispus anularea notei telefonice anterioare si transmiterea notelor telefonice nr. 38 si 39 (orele 13 -13.30). Între timp, sfatuit de Stanculescu care „...luase deja masuri si a chemat elicopterul pentru fuga lui Nicolae Ceausescu... a fost însotit pâna la Snagov de Manea Manescu si Emil Bobu. (Declaratie Tudor Postelnicu pag;.37) În timp ce cuplul prezidential urca cu liftul spre platforma pe acoperis revolutionarii au patruns în sediu reusind sa întrerupa reteaua electrica, determinând astfel blocarea liftului între etajul 6 si 7. Numai interventia aghiotantilor a facut posibila scoaterea lor din lift si continuarea ascensiunii. Dar despre chemarea elicopterului a declarat si gl. Vlad, existent la acea ora în sediu: „... elicopterul a fost chemat de gl. Stanculescu... Stanculescu l-a salvat pe Ceausescu... de furia multimii...)” în acelasi timp, simultan cu plecarea elicopterului spre Târgoviste urma sa plece un autoturism cu Dascalescu „...o masina cu Dascalescu care ducea niste lenjerie...”(declaratie Iulian Vlad pag. 58). De ce la Târgoviste? Fiindca Nicolae Ceausescu „...trebuia sa continue lupta...” si la Târgoviste trebuia sa se întâlneasca cu membrii C.P.Ex-ului si membrii de guvern ramasi fideli, iar gl. Neagoe trebuia sa trimita acolo toate unitatile sale de paza si 211

garda, „...a ales Târgovistea unde trebuia sa se întâlneasca cu conducerea, iar eu trebuia sa trimit acolo unitatile mele...” (Declaratie gl. Neagoe, pag. 19). Concomitent cu fuga lui Nicolae Ceausescu pe calea aerului, desi era pregatita si varianta subterana si terestra, s-a realizat patrunderea manifestantilor în sediu. Primii civili ajunsi sus pe terasa au prins momentul decolarii sub amenintarea a sute de pistoale automate. Fuga pe calea aerului a cuplului prezidential a captat atentia multimii catre acest eveniment permitând astfel, ca pe caile subterane sa fie retrase fortele ce asigurau paza cuplului, dupa ce în prealabil multi dintre acestia au abandonat armamentul ce-l aveau în primire. Dupa îndepartarea elicopterului, dar si pe timpul aterizarii acestuia pe acoperisul cladirii s-a încercat fortarea usilor cu o basculanta, fara însa rezultat si ca atare s-a procedat la spargerea geamurilor si patrunderea prin efractie în interior. Cu privire la situatia din Piata Palatului, imediat dupa fuga cuplului prezidential Dan Iosif declara: „... Piata era arhiplina ... S-a intrat în C.C. ... col. Cernat ne-a spus ca nu exista nici un risc din partea lor, ca nu vor trage niciodata în populatie ... Am intrat si am început sa gasim arme, în dormitorul Elenei Ceausescu sub patul ei s-au gasit lazi de munitie 7,65 mm si ... AKM-uri ... Avea 8.000 de securisti care o pazeau ... Am gasit si pistoale abandonate ... A început înarmarea cetatenilor cu armele existente ... S-au constituit un comandament militar în sala 226 unde era gl. Gusa si gl. Vlad si-n camera 225 un comandament civil condus de domnul Mazilu (pag.17) ... Am facut un fel de grup de conducere si-am împartit si sarcini ce face fiecare”. 212

Concomitent cu fuga dictatorului, în sala de sedinte a Comitetului Central se constituia un guvern condus de Ilie Verdet în componenta caruia era prevazut a-si continua activitatea Constantin Dascalescu tot ca prim-ministru al României. Ilie Verdet era un personaj apreciat de comunitatea socialista astfel ca, în una din vizitele sale în România primul ministru al URSS Alexei Kosîghin a sugerat schimbarea conducerii politice prin înlocuirea lui Ceausescu: „...îl aveti pe tov. Verdet care a studiat la noi si a terminat cu exceptional”. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989 nu s-a actionat în nici o împrejurare prin folosirea armelor de foc împotriva manifestantilor. 4.3. Moartea generalului colonel Vasile Milea - ministrul apararii nationale Vom reproduce din lucrarea sa „începutul adevarului” pag. 130-138, descrierea conditiilor si sinuciderii gl.col. Vasile Milea, caz studiat în amanunt de Comisia Senatoriala pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 - prima Legislatura. Din expunerea faptelor si a punctelor de vedere personale cred ca a reiesit cu claritate importanta pe care am acordat-o gestului facut de Vasile Milea în dimineata zilei de 22.12.1989. Acest material îsi propune a lamuri pe baza probelor existente activitatea gl. Milea Vasile în Bucuresti în perioada 16-22 decembrie 1989 si împrejurarile în care s-a produs moartea fostului ministru al apararii nationale, urmarind eliminarea ambiguitatilor si speculatiilor uzitate pe diferite cai si de diferite persoane, cu sau fara intentie, dintr-o documentare incompletă si 213

îndoielnica. Din analiza prevederilor normative si a continutului juramântului militar, rezulta clar abilitatea dictatorului, în calitatea sa de Comandant Suprem, de a conduce direct fortele armate dar si celelalte elemente ale sistemului apararii nationale, folosind în acest scop multiple verigi subordonate nemijlocit vointei sale (ministere, departamente, organisme). Totodata ca forta politica conducatoare, P.C.R., prin organele sale avea drept de conducere, coordonare si control asupra tuturor elementelor sistemului. Generalul de armata Milea Vasile, s-a nascut la 1 ianuarie 1927 în comuna Leresti, judetul Arges, si-a facut studiile civile, respectiv Liceul Comercial pe care l-a absolvit în anul 1946, iar studiile militare începute în anul 1949 - la Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie. A urmat cursurile Academiei Militare (Facultatea de Tancuri), pâna în anul 1952, iar în anul1964 cursul post academic superior. În cariera sa militara a îndeplinit succesiv majoritatea functiilor posibile, de la comandant de pluton la ministru al apararii nationale, iar pentru merite deosebite i s-a acordat gradul de general maior în anul 1964, de general locotenent în anul 1969 si de general colonel în anul 1977. La 23 decembrie l989 a fost înaintat post-mortem la gradul de general de armata. Fiind ofiter de cariera a fost foarte bine pregatit profesional, cu mare putere de munca, bun excutant al ordinelor, exigent cu sine si cu subordonatii, fiind în acelasi timp sobru si hotarât, respectat si admirat de subordonati. În continuare, vom încerca o descriere faptica a evenimentelor din perioada 16-22 decembrie 1989 cu referire la cazul gl. Vasile 214

Milea, supunându-va spre observatie argumentele pro si contra de care dispunem. În seara zilei de 16 decembrie 1989, ministrul apararii nationale gl. col. Vasile Milea, la solicitarea lui Radu Balan, prim secretar al fostului Comitet Judetean P.C.R. Timis si fata de informatiile primite de unitatile militare din Timisoara, a ordonat aducerea în cazarma a cadrelor cu functii de conducere si constituirea în acest municipiu a 10 patrule, fiecare a câte 10 militari, conduse de ofiteri care împreuna cu organele de ordine sa asigure paza obiectivelor magazine si cladiri devastate si incendiate la Timisoara, pe fondul tulburarilor cauzate de încercarea fortelor de ordine de a împrastia persoanele din jurul locuintei pastorului LAZLO TÖKES. Spre dimineata, patrulele au fost retrase în cazarmi. Ulterior, datorita intensificarii actiunilor violente în cursul noptii de 16 spre 17 decembrie 1989 la ora 03.30, s-a ordonat de catre ministrul apararii natiationale ca un grup de ofiteri superiori din Marele Stat Major precum si seful Inspectoratului Muzicilor Militare sa se deplaseze în garnizoana Timisoara pentru a organiza, potrivit ordinului comandandantului suprem, defilarea unitatilor militare cu fanfara si drapelul de lupta, în scopul dezamorsarii situatiei tensionate create. Grupul mentionat, a sosit la Timisoara cu avionul, la ora 09.30. Începând cu data de 17 decembrie 1989 orele 12, din acelasi ordin s-a transmis indicativul „TABELA ABC-ANA”, cuprinzând masuri de rutina pentru întarirea pazei si apararii unitatilor si obiectivelor militare, precum si constituirea unor grupe operative, cu ocazia anuntarii plecarii în Iran a lui Nicolae Ceausescu, planificata a se desfasura începând cu ziua de 18 decembrie 1989. 215

La ora 14.25 s-a transmis indicativul „RADU CEL FRUMOS” (alarma de lupta partiala) pentru marile unitati si unitatile militare din judetul Timis. În cadrul acestui indicativ se prevad a se aplica masuri de ridicare a capacitatii de lupta a unitatilor si marilor unitati, astfel încât acestea sa fie în masura a îndeplini în timp scurt misiunile de lupta ordonate. Dupa cum este cunoscut, la data de 17 decembrie 1989 ora 17.00, a avut loc teleconferinta cu toti primii secretari ai comitetelor judetene de partid la care au participat si comandantii de garnizoane resedinte de judet. Pentru o cunoastere mai exacta a pozitiei gl. Milea Vasile fata de ordinele formulate de Nicolae Ceausescu, este necesar a analiza unele din discutiile purtate în cadrul acestei teleconferinte si a sedintei Comitetului Politic Executiv, din care rezulta ca gl. Milea Vasile nu a acceptat si a întârziat deliberat înarmarea cu munitie de razboi a armatei si nici nu a ordonat executarea unor manevre cu tehnica din dotare, permitând în acest mod amplificarea demonstratiilor. Acesta a fost motivul pentru care Nicolae Ceausescu l-a acuzat de neexecutarea ordinului dat de el, în calitatea pe care o avea de comandant suprem. În cadrul teleconferintei din 17 decembrie 1989 Nicolae Ceausescu a afirmat: „Este stare de necesitate. Am dat ordin sa se traga, se someaza si daca nu vor sa se supuna se trage ", iar Elena Ceausescu: „Cei cazuti sa fie dusi în beci, sa nu mai iasa niciodata de acolo". Iata doua fraze care incrimineaza pe cei doi dictatori în tot ceea ce a urmat facându-i responsabili de moartea a numerosi oameni nevinovati. 216

Din discutiile purtate în cadrul sedintei Comitetului Politic Executiv al P.C.R. la 17 decembrie 1989, ora 17.00, mai redam urmatoarele : Nicolae Ceausescu: „Au avut o atitudine defetista, capitularda, atât organele Ministerului Apararii Nationale cât si ale Ministerului de Interne. Aseara am discutat cu ei si le-am zis ca în cursul zilei de astazi (17 decembrie n.n.) sa faca demonstratii cu unitati de tancuri. Sa fie în centrul orasului, sa faca demonstratii în centrul orasului. Aceasta presupune ca unitatile trebuiau sa se gaseasca în centru. Eu am dat ordin sa se faca acest lucru, iar voi ati facut o plimbare. Nu era posibil sa se întample ce s-a îmâmplat, daca unitatile se aflau în centru, trebuia lichidat repede cu toate aceste lucruri le-a trebuit o ora si jumatate pâna s-au miscat unitatile militare. Unde a fost demonstratia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?” Gl. Milea Vasile „Am executat deplasare din est catre vest.” Nicolae Ceausescu: „Nu deplasare de la est catre vest, unitatile de transportoare si de tancuri trebuiau sa se afle în centru. Asta înseamna ca am ordonat nu sa se duca de la est catre vest. Voi n-ati executat ordinul dat, ca am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unitatile, atât ale Ministerului Apararii, cât si ale Ministerului de Interne." Atacul lui Nicolae Ceausescu se amplifica în momentul în care a aflat ca fortele armate nu au executat ordinul de a folosi armamentul. 217

Gl. Milea Vasile „...Nu le-am dat munitii.” Nicolae Ceausescu: „De ce nu le-ati dat? Am dat ordin sa traga în aer, sa someze. De ce nu le-ati dat munitie? Daca nu le-ai dat munitii, mai bine îi tineai acasa. Ce fel de ministru al apararii esti tu? Ce fel de ministru de interne esti tu, Postelnicu? Spuneati ca le-ati dat munitie de manevra?! Ei au primit sarcini de lupta, nu de manevra?! Nu ati spus adevarul, de abia acum spuneti, pâna acum m-ati dezinformat. Ati spus ca ati dat ordin sa traga. (Prin aceste fraze si functia pe care o avea dictatorul devine autorul moral al crimelor pâna în 22 decembrie, ora 12.06). De ce ati dezinformat?” Conchizând ca situatia este foarte grava, Nicolae Ceausescu îl ataca verbal foarte dur pe fostul ministru al apararii nationale ca si pe cel de interne, considerindu-i „tradatori”, fapt ce demonstreaza starea de panica a celor doi dictatori, ca si încercarea de a-l culpabiliza pe gl. Vasile Milea si a-l determina sa execute ordinele fara comentarii sau interpretari. Mai mult decât atât, Nicolae Ceausescu ajunge în situatia de a-i ameninta pe cei doi ministri chiar cu moartea. Elena Ceausescu: „Situatia este foarte grava si neplacuta.” Nicolae Ceausescu: „ Este grava si voi sunteti vinovati! Pentru ca voi ati împins la aceasta situatie.O mâna de derbedei, pusi la cale de cei care vor sa distruga socialismul si voi de fapt le faceti jocul. 218

Cum putem califica acest lucru, sa discutam în Comitetul Politic Executiv aceasta situatie, iar eu în calitate de comandant suprem, consider ca ati tradat interesele tarii al ale poporului, ale socialismului si n-ati actionat cu raspundere. Din momentul de fata, daca Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apararii nationale si pe ministrul de interne si pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment, preiau comanda trupelor armatei, sa-mi pregatiti Decretul, convocati Consiliul de Stat, ca sa facem totul legal în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe asa. Toata noaptea am stat sa discutat cu ei din zece în zece minute ca apoi sa-mi dau seama ca ei nu fac ce le-am ordonat. Trebuia sa-i omoare pe huligani, nu sa-i bata ei. Tu crezi ca huliganii aceia n-au stiut care-i situatia cu voi, de au intrat în sediu. Intrarea în sediul organului de partid nu este admisa. Cine v-a dat dreptul sa va consultati voi si sa nu luati masurile care se impun, pentru ca eu am discutat cu voi si v-am dat ordin? Stiti ce ar trebui sa va fac? Sa va pun în fata plutonului de executie! Asta meritati! Pentru ce ati facut voi, înseamna pactizare cu inamicul. Ai facut armata, Milea? Asa se cheama, nu?!” Gl. Milea Vasile „Da, tovarase secretar general!” Din acest moment, Nicolae Ceausescu pentru a se asigura în legatura cu executarea ordinelor procedeaza la transmiterea lor directa în scopul lichidarii oricarei actiuni, simulând un proces intentat generalului. Nicolae Ceausescu: „Voi da ordin ca imediat sa se primeasca acum armament. 219

Toti sa fie înarmati si sa aplice ordinul. Când am dat ordin sa aplicati starea de necesitate, cu ce o aplicati, cu bâta?! Când am spus stare de necesitate, ce înseamna pentru voi stare de necesitate cu bâta? Tu care conduci trupele de securitate, nu stii ce înseamna stare de necesitate?”. Vlad Iulian „Stiu tovarase secretar general, am dat ordine!” Nicolae Ceausescu: „Nici acum nu spuneti adevarul, pentru ca cei de la sediul Comitetului Judetean de Partid n-au avut cu ce trage. Soldatii au luptat cu ce au avut, cu bâta si au reusit sa faca fata. Unul daca tragea ar fi fugit ca potârnichile. Voi nu vedeti unde ati adus situatia? Am spus sa trageti în aer, somati si daca nu, trageti în picioare. ... Deci masuri imediate, sa lichidam repede ce este la Timisoara, sa punem trupele în stare de alarma, în stare de lupta atât unitatile Ministerului de Interne cât si cele ale Apararii Nationale si oriunde se încearca vreo actiune, sa fie lichidata radical, fara nici un fel de discutie. Ce facem cu ministrul apararii? Ce spui tu Milea?” Trebuie sa remarcam modul de exprimare a generalului Milea în raspunsul sau care semnifica o neimplicare directa în executarea ordinului spre deosebire de Vlad Iulian. Gl. Vasile Milea: „Daca-ati ordonat asa, asa transmitem imediat. Dupa care sunt la dispozitia dumneavoastra. Este evident ca Nicolae Ceausescu nu intentiona sa îl demita pe generalul Milea Vasile, sau pe ceilalti doi, data fiind complexitatea situatiei precum si perspectiva vizitei în Iran. Dupa cum declara Manea Constantin seful de cabinet a lui Nicolae Ceausescu: „Lucrurile s-au împacat, ei si-au luat 220

angajamente, bine, aparent, el avea nevoie sa se asigure înaintea plecarii în Iran ca nici asta prost planificata din punctul meu de vedere, ci sa fie sigur ca la înapoiere totul e linistit.” Reprosurile adresate gl. Milea Vasile continua. Nicolae Ceausescu: „De ce n-au iesit unitatile cu arme, pentru ca, cu pusca în mâna, fara armament (se refera la munitie n.n.) nu se poate apara si nici bate.” Elena Ceausescu: „Trebuie sa spuna ce este în conceptia lor, care este pozitia lor.” Gl. Vasile Milea: „Va raportez, alta pozitie nu am nici eu si nici ceilalti tovarasi.” Nicolae Ceausescu: „De ce nu ati luat masuri?” Gl. Vasile Milea: „Sunt vinovat. Am gândit ca nu va lua amploare.” (recunoaste ca nu a respectat ordinal dat n.n.) Nicolae Ceausescu: „Ce parere aveti tovarasi?, trebuie sa Hotarâm ce facem.” Gheorghe Radulescu: (cu referire la înlocuirea generalului Milea Vasile): „Parerea mea acu, în legatura cu ministrul apararii nationale si cu ministrul de interne, consider ca nu este cazul, pentru ca nu este acum momentul potrivit pentru acest lucru.” 221

Constantin Dascalescu: „Acum s-au auzit indicatiile si ordinele date, dar sa nu ne grabim sa luam niste masuri care n-ar fi bine studiate.” Gheorghe Oprea: „Cred ca tovarasii au înteles bine ce au de facut si va rog sa le acordati încrederea sa se ocupe în continuare.” Nicolae Ceausescu: „Ce garantie exista ca voi toti nu veti proceda la fel ca pâna acum?” Gl. Vasile Milea: „Garantia pentru mine este ca n-am înteles primejdia de la început, acum îmi este clar, când ati spus ca este stare exceptionala.” Nicolae Ceausescu: „Bine, sa mai încercam tovarasi!” Iata cum descrie capitanul Barbu, aghiotantul gl. Milea, starea în care se afla acesta dupa sedinta: „Pe 17 decembrie 1989, seara, eram cu dânsul la M.Ap.N si-mi zice: - mai copile ce s-o întâmpla, ce-o fi? Ce se va întâmpla cu copiii, cu nepotii, cu tine, cu copii tai? Ce-o fi?” La orele 18.00 s-a ordonat alarma de lupta partiala pentru întreaga armata. La orele 19.00 s-au facut precizari comandantilor de armata privind unele masuri ce trebuiesc luate de trupe, precum si modul de comportare a acestora în diferite situatii: - sa fie luate masuri suplimentare pentru observarea si siguranta obiectivelor; 222

- toti militarii sa fie pregatiti pentru a lupta ca infanteristi; - în municipiul Bucuresti sa se organizeze patrule dupa planul comenduirii de garnizoana. La orele 23.00 s-au convocat la M.Ap.N. comandantii de arme si sefii directiilor centrale din minister pentru a fi informati asupra situatiei create în tara îndeosebi la Timisoara si a li se preciza modul de comportare a cadrelor si militarilor în termen. S-au discutat probleme ridicate de comandantii respectivi. În zilele de 18, 19 si 20 decembrie 1989 gl. Milea Vasile a condus activitatile armatei atât din sediul Ministerului Apararii Nationale cât si din cel al fostului C.C. al P.C.R. Aici a plecat în ziua de 21 decembrie 1989 din ordinul lui Ceausescu. Cpt. Vatamanescu Ioan declara ca: „În dimineata zilei de 21 decembrie 1989 am intrat în serviciu, motiv pentru care m-am deplasat la sediul M.Ap.N. unde se afla generalul Milea Vasile. De aici, împreuna cu ministrul apararii nationale ne-am deplasat la sediul fostului CC. al P.C.R. în vederea participarii generalului Milea Vasile la mitingul ce se organizase pentru ora 12.00." La cererea ministrului, la C.C. a fost trimisa o grupa operativa formata din ofiteri superiori din M.St.M. sub conducerea col. Folescu Dumitru. Grupa avea în compunere cadre specializate în asigurarea transmisiunilor dotate cu tehnica necesara conducerii trupelor. Din ordinul lui Nicolae Ceausescu, în vederea desfasurarii mitingului de condamnare a evenimentelor de la Timisoara, prevazut pentru orele 12.00, în Piata Palatului si pe caile de acces au fost desfasurate forte de opresiune pentru blocarea patrunderii grupurilor de manifestanti si interzicerea parasirii pietei de catre participantii la miting. Strazile adiacente erau blocate de tractoare si camioane. Activistii de partid supravegheau deplasarea 223

institutiilor spre piata palatului. Atmosfera din sediul C.C.-ului este redata în mod semnificativ de fostul sef de cabinet a lui Nicolae Ceausescu, Manea Constantin: „În 21 decembrie, dimineata, s-au facut pregatiri pentru miting. Întâi a fost o sedinta extraordinara de Comitet Politic. Deci în ziua aceea a fost zarva mare, multa framântare, ordinele date de el (Nicolae Ceausescu n.n.) din sfert în sfert de ora, totul sa se disperseze sa nu se lase lumea sa se adune nici în strada si nici în alta parte, întreaga securitate si militie iesise în strada.” Dupa spargerea mitingului gl. Milea Vasile a primit dispozitie din partea lui Nicolae Ceausescu de a da ordine unitatilor militare din garnizoana Bucuresti sa sprijine fortele Ministerului de Interne pentru apararea sediului C.C. al P.C.R. si descurajarea manifestantilor. (Documentar M.Ap.N./S2029R/19.11.1991). Asa cum am mai vazut se formasera grupuri la Cofetaria Gradinita în Piata Universitatii si în piata Unirii. În baza ordinelor date de ministru au avut loc miscarile de trupe. Detaliile acestora au fost redate odata cu descrierea cronologica a evenimentelor. În continuare vom urmari implicarile directe ale ministrului pâna în dimineata lui 22 decembrie 1989, momentul critic care i-a fost fatal. - La orele 17.30, gl. Milea Vasile a cerut sa i se trimita la C.C. o grupa de transmisionisti cu mijloacele necesare pentru a avea legatura proprie cu subordonatii si cu grupa de ofiteri din M.Ap.N. cu harta municipiului Bucuresti. Au fost trimisi de la Comandamentul Trupelor de Transmisiuni 4 ofiteri de transmisiuni (cpt.ing. Tufan Marius, mr. Stan Danut, mr. Raducu Marian si cpt. Plavitu Dan). De la M.St.M. a fost trimisa o grupa de operatori condusa de col. Folescu Dumitru. 224

Tot la aceasta ora a ordonat comandantului Aviatiei Militare sa execute zbor de recunoastere cu doua elicoptere, pentru a stabili miscarile manifestantilor în oras. În dupa-masa aceea a fost mereu chemat, mereu admonestat de Nicolae Ceausescu, acuzat ca trage de timp, ca nu are putere de decizie, iar seara l-a admonestat foarte dur si foarte serios, i-a interzis sa mai stea în birou cu generalii la pierderea vremii în fata hartilor ca nu de aia este ministrul apararii.” (Manea Constantin) Din declaratia col. Dumitrescu Nicolae, care în ziua de 21 decembrie se afla în fostulul sediu C.C. al P.C.R. rezulta ca în jurul orei 17.00 (gl. Milea Vasile n.n.) a efectuat o inspectie a dispozitivelor subunitatilor de garzi patriotice ce se aflau între Hotelul Intercontinental si blocul Scala. Luptatorii stationau în doua autobuze si erau înarmati cu cozi de lopeti. Se subliniaza urmatorul aspect: „noi nu eram subordonati gl. Milea Vasile, ci direct lui Nicolae Ceausescu prin Ion Coman. Totusi ne-a chemat gl. Milea pe mine si înca pe trei ofiteri (col. Pîrcalabescu, col. Murariu si lt. col. Dumitru) si ne-a trimis sa vedem dispozitivul.” Privitor la ordinele transmise unitatilor militare de gl. Milea Vasile retinem din declaratia lt. col. Amariucai Dorel urmatoarele: „Am plecat si i-am raportat ministrului si mi-a spus în mod cert: nu va apropiati voi de linia întâi. Ramâneti asa cum sunteti acum voi si da-le înca o data ordin, sa nu traga decât daca sunteti atacati si numai în sus. A spus asta de mai multe ori.” Referitor la starea de spirit în care se gasea fostul ministru al apararii, declaratia ofiterului evidentiaza: „Îl cunosc pe gl. Milea Vasile ca un om dur. Am avut ocazia sa-l vad atunci atât de apropiat… mi-am dat seama ca este într-o tensiune sufleteasca.” 225

În jurul orei 22.00 ministrul apararii nationale a dat ordin de dislocare a unor efective pentru a constitui rezerva fortelor existente în zona Piata Romana – Intercontinental - Universitate. Tot în aceasta perioada, în jurul orei 23.00, gl. Milea Vasile s-a deplasat pentru a inspecta dispozitivul realizat de fortele armate. De la balcoane s-a aruncat asupra militarilor, inclusiv a ministrului, cu diverse obiecte. Militarii au raspuns prin foc executat în sus. Pe acest fond, din diverse locuri s-a tras asupra manifestantilor cu munitie lacrimogena, ce nu exista în dotarea armatei. În aceasta situatie, gl. Milea Vasile a ordonat sa nu se mai traga nici macar în sus. În acest sens, col. Pîrcalabescu relateaza: „În seara zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 21.00-21.30 am fost chemat de Nicolae Ceausescu împreuna cu gl. Milea Vasile, Postelnicu si Vlad si s-a atras în mod deosebit atentia gl. Milea Vasile pentru modul defectuos în care actioneaza armata pentru raspândirea demonstrantilor de la Hotel Intercontinental. Acesta este motivul pentru care i-a ordonat sa se deplaseze personal în zona dispozitivului de la Intercontinental.” (Procuratura Militara nr. 68P/1990) Din acest moment, gl. Milea Vasile preia direct si pe teren comanda actiunilor unitatilor militare din Piata Universitatii. Relativ la acest moment, cpt. Vatamanescu declara: „Catre miezul nopti l-am însotit pe gl. Milea Vasile care a mers printre categoriile de forte ce asigurau blocarea accesului catre fostul sediu al C.C. al P.C.R. dinspre Hotel Intercontinental. Aici gl. Milea Vasile s-a deplasat printre barajele de militari în 226

termen alaturi de care se gaseau comandantii de subunitati carora le-a ordonat sa nu traga decât foc de avertismetisment în sus. În tot timpul cât si-a exercitat functia, implicându-se direct în lichidarea baricadei de la Intercontinental, asupra generalului s-au facut presiuni, în sensul de a fi mai dur si mai hotarât, de catre Ion Dinca aflat si el în zona, alaturi de Postelnicu si Iulian Vlad. - La orele 23.30, gl. Milea Vasile a ordonat mr. Rosca Valentin, comandantul unei companii de tancuri sa înlature baricada în flacari de la Intercontinental, dupa ce se încercase acest lucru, fara succes, cu un TAB condus de lt. Serban Nicu, TAB-ul care a luat foc si a fost parasit de echipaj lânga baricada. În acest timp o autobasculanta abandonata în mers de sofer, a parcurs în diagonala spatiul liber de manifestanti din spatele baricadei, îndreptându-se dinspre rondul de la Universitate spre marginea baricadei, izbinduse de un copac si a luat foc. Nu a fost accidentata nici-o persoana. Tancurile au trecut peste baricada. Primul a trecut tancul condus de plt. maj. Neagu Victor, apoi în ordine: sg. maj. Dumitrescu Cristian, plt. Dobre Gheorghc, mr. Rosca Valentin si sg. maj. Rusca Alexandru. Dupa înlaturarea baricadei, în urma tancurilor si TABurilor s-au deplasat forte de ordine din Ministerul de Interne, unitati de infanterie si Academia Militara care au obligat pe manifestanti sa se împrastie spre Piata Unirii si strazile laterale. Sau efectuat arestari si violenţe deosebite împotriva civililor. La rândul sau, cpt. Tufan îsi aminteste: „gl. Milea Vasile a iesit (din sediul C.C. în dispozitivul trupelor n. n.) de mai multe ori, dupa aceia a iesit cu mine si apoi singur de vreo doua ori. Prima data era în jurul orei 22.00 . Am iesit pe la intrarea D, cu ministrul fiind si Vatamanescu. Am mers pâna la baricada de la Hotel 227

Intercontinental unde mai erau înca oameni. Personal am stat numai 2-3 minute dupa care am revenit la sediu. La 3-4 minute a venit si ministrul. Dupa un timp, ministrul a iesit din nou si mi-a spus sa vin cu el. Era în jurul orelor 23.00. În continuare, mi se pare important de retinut ca ministrul, la aceasta ultima iesire, a plecat din zona Intercontinental înainte de a porni tancurile. Tot cu aceasta ocazie a avut loc o discutie între factorii de conducere la care au participat si Dinca si gl. Hortopan.” Din declaratia capitanului Stroe se retine ca la Intercontinental „gl. Milea Vasile a stat pâna la venirea tancurilor si când primul tanc a trecut peste baricada, noi am plecat de acolo împreuna pe la 1.00 si ceva noaptea, eu ramânând la parterul C.C.” Deosebit de semnificativa pentru starea sufleteasca traita de ministrul apararii este si declaratia gl. Vlad Iulian care afirma: „Dupa miezul noptii am facut doar 20 sau 30 de metri spre bulevard si m-am întâlnit cu gl. Milea Vasile, în timp ce se întorcea la sediul fostului C.C. care era extrem de afectat. Pur si simplu m-a îmbratisat. Sub aspectul starii sale psiho-morale era profund afectat, adica asa cum nu l-am vazut niciodata. M-a întrebat unde am fost de nu m-a vazut, dupa care a intrat în sediu. Mai târziu a avut loc o scurta sedinta în care am prezentat situatia. Era si Ceausescu. Aproximativ în jurul orei 1.00 noaptea, ministrul apararii a facut o informare foarte succinta. Eu nu am participat personal la aceasta sedinta, dar dupa ce s-a terminat m-am retras cu dânsul si am stat de vorba între patru ochi, aproximativ o ora si jumatate, doua. În discutia cu el mi-a descris starile sufletesti pe care le traia ca om si comandant al armatei, ca sef al armatei si ca tata de familie, ca sot.” 228

Pe la orele 1.30 - relateaza col. Pîrcalabescu – „...Gl. Milea Vasile care era cu aghiotantul sau lt. maj. Barbu, mi-a spus ca este foarte obosit si i-am oferit un ceai. Cu aceasta ocazie mi-a spus ca este posibil ca aceasta demonstratie sa ia amploare si ca se va întâmpla ceva, dupa care s-a dus în biroul lui Ion Coman si s-a culcat”, lucru confirmat si de doi dintre aghiotantii sai (cpt. Barbu si cpt. Vatamanescu). În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 07.00 cpt. Vatamanescu l-a trezit comunicindu-i sa se prezinte la Nicolae Ceausescu unde a fost chemat. Iata ce declara Manea Constantin privitor la evenimentele din dimineata acestei zile: „... Am intrat la mine în birou unde erau de asemenea cu hartile, cu steguletele, în orice caz Milea era darâmat. Am vrut sa discut cu el, era marcat de ce a fost în noaptea aceea si mi-a zis ca toata problema este sa nu deschidem foc.” Lt. col. Talpeanu Ion, fost aghiotant prezidential, confirma ca în jurul orelor 08.15 Nicolae Ceausescu a chemat la etajul 1, lânga cabinet, pe cei din comandament: gl. Milea, Postelnicu, Vlad si Pîrcalabescu. De asemenea, au fost chemati mai multi demnitari: Constantin Dascalescu, Curticeanu Silviu, Bobu Emil, Manea Manescu si altii. Iata cum descrie atmosfera acelei ultime sedinte gl. Vlad Iulian: „... Ultimul moment când l-am vazut pe gl. Milea a fost în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, nu mai stiu exact ora, când am fost chemati mai multi la Ceausescu, tot în biroul lui. În jurul orei 08 sau 08, nu mai târziu de 09.00. În orice caz erau fostul prim-ministru Manea Manescu, gl. Milea, Postelnicu, Curticeanu si s-a interesat, mi se pare, de fostul secretar (P.C.R. n.n.) al Capitalei... care este situatia în acest sens întrebându-l pe Milea daca are toate fortele, datele cu privire la ce se întâmpla în 229

Bucuresti. Prima întrebare pe care a pus-o pe un ton rastit era cam asa: Ce face armata? Unde sunt unitatile? Starea pe care o avea Milea probabil ca se accentuase, în orice caz nu a dat un raspuns care sa-l satisfaca. În momentul în care s-a ridicat a pus mâna pe mâna mea si a ramas în pozitia aceasta, dând raspunsul care l-a dat. Ceausescu nesatisfacut de acest raspuns s-a rastit într-un mod deosebit de brutal: - Cum îti permiti sa vii în fata mea! Eu trebuie sa-ti dau tie raportul? Du-te imediat si vezi sa vii sa-mi raportezi! Nu a trecut decât aproximativ o jumatate de ora si am aflat ca s-a împuscat!” Imediat dupa terminarea sedintei, mr. Rafailescu Alexandru l-a întâlnit pe fostul ministru al apararii despre care îsi aminteste: „În jurul orei 08.30 a avut loc o sedinta fulger a C.C. din care gl. Milea a iesit desfigurat. Sedinta a fost la etajul I. Singur a venit spre noi, a intrat în camera de stat major. Starea sa de tensiune s-a amplificat când i-am spus ca multimea s-a urcat pe tehnica. Eu eram în usa camerei unde aveam dispeceratul. A început sa tipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat sa nu se traga în multime, sa nu se raspunda la provocari, militarii sa ramâna grupati lânga tehnica. Noi am transmis imediat ordinul. Referitor la aceasta problema col. Carp Gheorghe confirma ca în jurul orelor 10.10 „RONDOUL” a transmis ordinul sa nu se execute trageri nici macar de avertisment. Totodata, din jurnalul actiunilor de lupta a unei mari unitati rezulta ca începând cu orele 10.25 au început actiunile de retragere a unitatilor ce se gaseau în dispozitiv la Intercontinental si Scala catre Piata Romana si ulterior în cazarmile de dislocare. Col. Carp Gheorghe declara ca, în baza 230

ordinelor primite de la esalonul superior, în jurul orelor 10.28 sunt oprite coloanele unitatilor mecanizate si de tancuri ce se deplasau catre capitala dinspre Slobozia si dirijate catre sediul unor unitati din garnizoana Bucuresti.” ( Documentar M.Ap.N. nr. S 2044 R / 09.03.1992) La rândul sau, mr. Tufan Marius, membru al grupei de transmisiuni ce functiona în sediu în aceea perioada (în fostul sediu al C.C. al P.C.R.), relateaza ca: „...dupa ce a iesit de la sedinta, gl. Milea Vasile a urcat la etajul VI unde, vazându-l împreuna cu Rafailescu, a spus: - „v-am dat un ordin”, la care i-a raspuns ca ordinul dat, de a nu se trage, a fost transmis. În continuare gl. Milea Vasile a intrat în camera cu col. Pîrcalabescu si o perioada de timp l-am mai vazut . Referitor la aceste momente col. Pîrcalabescu declara: „...Stateam în birou. Era cam ora 9.30 când vine gl. Milea. Am iesit în fata. Milea venea catre biroul meu. L-am însotit. Când am ajuns în holul care este la lift zice: Domnule vreau o centura sa merg jos la unitati.” La ordinul gl. Milea, col. Pîrcalabescu l-a chemat pe cpt. Vatamanescu, iar dupa sosirea acestuia, i-a cerut acestuia sa paraseasca încaperea întrucât avea ceva de vorbit cu aghiotantul sau. În birou, gl. Milea Vasile a ramas singur cu cpt. Vatamanescu, care relateaza urmatoarele: „Si nici nu a apucat sa închida usa si a început sa plânga. El a ramas în picioare, iar eu eram în dreptul usii. Acum pot sa realizez mai bine clipele acelea, ca era o situatie dramatica si el spunea: Nu mai pot! Ce eu sunt calau, sa trag în popor? - si am înteles eu ca asa ceva îi spusese Ceausescu, dar nu mi-a precizat. El spunea ca suntem tineri, sa ne crestem copiii si 231

atunci am înteles ca i se spusese sa traga. Mi-a mai spus ca daca se întâmpla ceva sa-i spun lui Barbu, care era seful de cabinet de la minister ca are doua cecuri care sa parvina familiei, pentru nepotii lui, pe care-i iubea mult. Apoi si-a sters lacrimile si mi-a spus sa-l chem pe Pîrcalabescu. Pâna sa intre Pârcalabescu, generalul a iesit în holul mare si a zis: Ia vezi de o centura. Singurul care avea centura, era cpt. Tufan. Acesta s-a descheiat si a vrut sa scoata pistolul de pe centura, dar generalul a zis sa lase pistolul acolo, apoi a luat centura si pistolul si a intrat în birou. Eu m-am deplasat la toaleta, dupa care am asteptat pe hol ca gl. Milea Vasile sa iasa din cabinet pentru a coborî printre oameni. În hol se aflau si col. Pîrcalabescu Corneliu, plt. Manole, iar în alte doua birouri ale caror usi erau deschise, alti ofiteri din sectia militara. În acest timp în cabinetul col. Pîrcalabescu s-a auzit o împuscatura înfundata. Referitor la acest aspect col. Pîrcalabescu declara: „Cum noi nu aveam nici centura nici pistoale, inclusiv ofiterul de serviciu, am vazut un ofiter care era de la transmisiuni, pe numele Tufan, acesta era pe hol si purta centura cu pistol. I le-am solicitat si întrucât ministrul insista, col. Dumitrescu ofiterul de serviciu le-a luat repede de la acest ofiter de transmisiuni...”. Col. Dumitrescu precizeaza: „Era ora 09.20 când a iesit din birou. M-am uitat în jur, l-am vazut pe Tufan, care era ofiter de transmisiuni si i-am cerut pistolul pentru ministru. El a scos centura pe care era si tocul de la pistol. Pe holul acela mic era ministrul, cam la 10 pasi. Tufan vrând sa dea pistolul ministrului a vrut sa-l scoata de pe centura însa acesta a spus sa lase centura si pistolul. Dupa ce i-am dat pistolul, a închis usa. Eu am crezut ca se îmbraca dar, la câteva minute s-a auzit împuscatura. 232

Când a cerut pistolul avea o stare de surescitare, era îngândurat, era abatut, o stare proasta.” Mr. Tufan Marius, care i-a dat ministrului pistolul, relateaza: „La un moment dat dupa ce am intrat în holul mare de la etajul VI din biroul lui Pîrcalabescu a iesit un grup de ofiteri care strigau: datine repede o centura pentru tovarasul ministru. Erau col. Pîrcalabescu, col. Dumitrescu, cpt. Vatamanescu. Eu m-am desfacut la centura, pistolul este foarte greu de scos. Am tras centura cu mâna stânga si pistolul îl tineam cu mâna dreapta. În timpul acestei operatii a aparut în cadrul usii de la holul mare chiar gl. Milea. Ei când l-au vazut pe gl. Milea mi-au spus sa dau centura mai repede ca tovarasul ministru se grabeste. Vrând sa-i dau numai centura, ministrul a spus sa-i dau si pistolul. Întrucât am avut retineri, gl. Milea mi-a ordonat sa-i dau si pistolul. Am întins centura cu mâna stânga si pistolul cu dreapta. Milea a luat întâi centura, iar col. Dumitrescu i-a dat pistolul, deoarece ministrul s-a încurcat în centura. Având apoi o iesire nervoasa întrucât în jurul sau erau mai multi ofiteri, ministrul a intrat în birou si a trântit usa. Eu mi-am continuat activitatile si în momentul când eram în usa de la terasa spre hol am auzit un foc (de arma n.n.), dar nu pot spune ca era din afara sau dinauntru”. Dupa ce a intrat în posesia centurii si pistolului, în cabinet, gl. Milea Vasile a ramas doar cu col. Pîrcalabescu, între ei a avut loc o scurta discutie, din care rezulta ca Nicolae Ceausescu îi daduse ordin sa traga în multimea aflata în fata fostului sediu al C.C. al P.C.R., dar ca el nu putea sa execute acest ordin. Gl. Milea a solicitat col. Pîrcalabescu sa spuna acest lucru atât familiei cât si altor persoane. La un moment dat, relateaza col. Pîrcalabescu „...l-am vazut ca începe sa se agite, l-am întrebat daca mai e nevoie sa ramân cu dânsul, mi-a zis ca nu. Mi-a cerut sa ies, ca vrea sa dea câteva telefoane, ordonându-mi în acelasi timp, sa-l anunt pe 233

Vatamanescu, sa îl astepte ca pleaca repede”. Din declaratia ofiterului mai reiese faptul ca, în momentul parasirii biroului, a observat ca centura, tocul si pistolul, preluate de la mr. Tufan Marius, erau pe masa de consiliu, iar pistolul era introdus în toc. La rândul sau, plt. Manole, care se afla chiar la usa biroului în care se gasea gl. Milea Vasile, relateaza ca: „...În jurul orei 09.2009.30, a venit ministrul apararii, însotit de cpt. Vatamanescu si a intrat în biroul în care se afla si col. Pîrcalabescu. Apoi a iesit col. Pîrcalabescu cerând niste hârtie pentru ministru. Am adus hârtia, dupa care col. Pîrcalabecscu a parasit biroul, spunând sa nu intre nimeni sa-l deranjeze pe ministru. Am auzit apoi ca ministrul vorbea la telefon, în biroul lui fiind vreo patru telefoane. Col. Pîrcalabescu a iesit spre holul mare, eu ramânând între cele doua usi. În biroul alaturat (al ofiterului de serviciu n.n.), erau Vatamanescu si col. Dumitrescu. La un moment dat, am auzit o împuscatura si un geamat. Putem aprecia din declaratiile martorilor, ca sinuciderea gl. Milea s-a produs între orele 09.25-09.35 (M.Ap.N. / S 2029 R / 19.11.1991). Doamna Milea, sotia fostului ministru al apararii nationale, a declarat în ziua de 22 aprilie 1991, referitor la telefoanele primite în statiunea Predeal în ziua de 22 decembrie 1989, ca: „sa stiti ca l-am primit, atât pot sa va spun, la primul s-a auzit împuscatura si vocea aceea care v-am spus (se refera la voci din interiorul încaperii n.n.),... (când d-na Milea a spus n.n.). Nu a raspuns nimeni, a fost un moment de liniste, pe urma dintr-o data o lupta, un zgomot de lovituri, dupa care s-a auzit o împuscatura. Pana la un minut a durat toata treaba asta. Lupta era destul de 234

puternica, dupa aia s-a facut liniste si dupa aia eu am tipat în telefon pentru ca mi-am dat seama ca se întâmpla ceva, o voce linistita îmi spune „Doamna zgomotele care le-ati auzit si împuscatura sunt înregistrate si a închis”. Ulterior a mai primit înca doua telefoane unul din Bucuresti de la col. Diaconescu care avea în subordine casele de odihna si care se interesa de starea d-nei Milea si urmatorul în care o voce a spus: „d-na, ascultati vocea oamenilor liberi din Brasov”. Este cunoscut faptul ca în perioada premergatoare sinuciderii, gl. Milea Vasile a folosit unul din telefoanele existente în biroul stalului major al garzilor patriotice, dar nu pentru a suna la Predeal ci pentru a cauta pe cpt. Barbu, aghiotantul sau, care se gasea în sediul M.Ap.N. Aceasta rezulta si din declaratiile ofiterilor din imediata sa apropiere. În ceea ce priveste ultimele activitati ale gl. Milea, aghiotantul sau, cpt. Barbu, declara: „Dimineata m-am dus la minister, m-am culcat si eu putin si la ora 09.15, ofiterul de serviciu mi-a zis: Scoala-te ca a telefonat ministrul si a spus sa-l suni la garzi. Si l-am sunat în jurul orelor 09.20. Mi-a zis: De ce nu esti aici? Eu i-am raspuns: Nu mi-ati cerut d-voastra sa nu mai vin de la minister. El a raspuns: Stiu mai copile, dar trebuia sa fii aici cu mine. Eu: Daca ordonati, ma urc în masina si vin imediat. El: Lasa, nu mai este nevoie”. „În vila unde era apartamentul ministrului (la Predeal n.n.), era 55148, era numar direct în apartament. D-na (Milea n.n.), era la Predeal, eu am telefonat sa nu ma întrebati acum când, dar în orice caz înainte de moartea ministrului. Trebuia cât de cât sa o linistesc. Nu pe 22, pe 21 atât am vorbit”. Iar cpt. Vatamanescu Ion declara: „Nu cred ca mai dadea telefon familiei, nu mai era nevoie de argumente pentru hotarârea pe care se presupune ca o luase. Familia era la Predeal si nu era timpul 235

material sa mai vorbeasca. Dupa ce a iesit Pîrcalabescu, la un minut s-a auzit împuscatura”. Col. Dumitrescu Nicolae, ofiter de serviciu pe comandament, cu referire la posibilitatea folosirii telefoanelor existente în biroul statului major al garzilor patriotice, declara: „Da, erau telefoane de oras, scurt. TO. cu M.I. si armata. Când vorbea cu orasul puteam sti. Dar pe scurt, nu. Nu am remarcat. (Ofiterul nu a observat aprinderea becului ce indica efectuarea convorbirilor cu orasul n.n.). Eu personal nu i-am dat nici o legatura.” Din analiza faptica rezulta certitudinea ca gl. Milea a purtat o convorbire telefonica cu M.Ap.N.-ul, folosind în acest scop telefonul „scurt” si mai putin probabil o convorbire interurbana cu Predealul. De fapt, în declaratia din 27 iunie 1990, d-na Milea nu aminteste nimic despre convorbirile telefonice relatate mai sus. De asemeni, din declaratiile martorilor, care au intrat în încapere imediat dupa producerea evenimentului, rezulta ca nu au constatat elemente care ar fi condus la concluzia ca în încapere ar fi avut loc actiuni violente între victima si un eventual agressor. Imediat dupa producerea evenimentului, asa cum precizeaza plt. Manole: „d-l Pîrcalabescu a venit din holul mare si a întrebat ce s-a întâmplat. Eu i-am raspuns: Cred ca s-a împuscat ministrul. Aceasta a fost concluzia dupa împuscatura si acel geamat care s-au auzit. Vatamanescu a intrat sa-i dea un prim ajutor, apoi a intrat în cabinet si Pîrcalabescu. Eu am ramas în usa. La un moment dat a venit si d-na Popa, dactilografa. Am constatat ca pe masa care era dispusa paralel cu canapeaua fiind despartita de aceasta de scaune, se afla un pistol model 1974, tip Carpati, de asemenea, am vazut ca unul din scaune de pe latura dinspre canapea, avea pe spatar, ca la circa 20 cm de partea superioara, un orificiu si era înconjurat de o pata de culoare rosie ce parca a fi de sânge. Eu am dat telefon la punctul sanitar si apoi la intrarea B pentru o Salvare. La circa 3-5 236

minute s-au prezentat doua femei îmbracate în tinuta de asistenta medicala, de asemenea aproape în acelasi timp a venit soferul de la Salvare cu o targa”. Despre acelasi moment, col. Pîrcalabescu, relateaza: „Am iesit, am stat cu Vatamanescu la lift, am discutat cu el timp în care am auzit o detunatura, zicându-i acestuia ca am impresia ca la mine este zgomotul respectiv. La intrare, îl lasasem pe plt. Manole, iar usa de la ofiterul de serviciu era deschisa. Am fugit cu Vatamanescu imediat. El a deschis usa repede si a intrat, iar eu l-am întrebat pe pl. ce s-a întâmplat, el raspunzându-mi - cred ca s-a împuscat ministrul. Când s-a deschis usa, Milea era aproape întins pe canapea, iar Vatamanescu a sarit repede sa-i puna capul mai sus. Eu l-am vazut pe Milea deschis la veston dar vestonul nu era deschis când eram eu cu el înauntru. Am fugit repede afara si am anuntat si pe ceilalti. A venit procurorul Mihaila si col. Condrea de la sectia militara. Le-am spus sa nu puna mana pe absolut nimic si am observat ca pe masa era o harta, pistolul, centura si tocul pistolului. Mentionez ca atunci când gl. Milea mi-a cerut sa îl las singur pistolul era în toc. Dactilografa era prin împrejurimi, a auzit si a venit repede, a umezit o batista pe care i-a dat-o lui Vatamanescu sa i-o puna pe buze lui Milea întrucât acesta gemea. Primul care a intrat în birou a fost cpt. Vatamanescu care declara: „În momentul în care am auzit împuscatura eram pe hol. Imediat am fugit spre birou si am deschis usa. Era pe canapea, l-am sprijinit, avea vestonul desfacut, cu urme de sânge, mâna stânga atârna, gemea, avea ochii închisi, fata palida. La un moment dat o femeie de serviciu sau dactilografa a spus sa-i dam apa si i-am tamponat buzele. A deschis ochii s-a uitat la mine, dar nu a vorbit nimic, numai gemea. Aflat în camera ofiterului de serviciu, situata în imediata apropiere de biroul în care se gasea gl. Milea Vasile, col.Dumitrescu Nicolae 237

arata: „La 3,5 minute dupa ce ministrul a intrat în birou si a închis usa am auzit un zgomot din directia acestei camere, care parea a fi produs de o arma de foc (împuscatura înfundata). Dupa aceasta am iesit alarmat pe holisor si m-am dus la usa de acces în biroul sefului de stat major. Din usa am vazut urmatoarele: pe canapeaua existenta din birou era întins pe spate, cu capul orientat spre geam gl. Vasile Milea. Am sesizat ca avea vestonul deschis; pe masa de consiliu, dispusa paralel cu canapeaua se afla un pistol. Despre eveniment dl. Mihaila Constantin, a luat cunostinta dupa cum declara: „În jurul orelor 09.20-09.30, fiind în birou am auzit un zgomot pe culoar. Iesind, am observat mai multi ofiteri foarte agitati si din ce discutau am înteles ca s-a împuscat ministrul apararii. Am înteles ca gl. Milea Vasile s-ar afla în biroul col. Pîrcalabescu, sef al statului major al garzilor patriotice. M-am deplasat catre biroul respectiv, unde din usa am vazut urmatoarea scena, pe canapeaua din dreapta se afla pe spate gl. Milea Vasile. Am sesizat ca era deschis la veston, iar în zona inimii, prezenta o pata mare de sânge, fiind de fapt evidente semne de hemoragie masiva. Era înca în viata, respira cu greutate si prezenta miscari spasmatice ale capului, de asemenea gemea. Precizez ca pe holul de la intrare, în cam. 621, l-am întâlnit pe cpt. Vatamasescu, care m-a impresionat prin faptul ca era foarte afectat si practic, plângea”. Într-un alt birou de la et.6, împreuna cu alti ofiteri din M.Ap.N., se afla si col. Condrea Alexandru, care relateaza: „În jurul orelor 09.30, a reaparut col. Pîrcalabescu, într-o stare psihica deosebitasi ne-a anuntat ca gl. Milea Vasile s-a împuscat. M-am deplasat catre biroul col. Pîrcalabescu. Dupa un moment de stupoare pentru toti, ne-am dus sa vedem ce s-a întâmplat. Când am intrat în acel birou am vazut urmatoarea scena: pe canapeaua care este dispusa pe latura dreapta (sens de orientare dinspre interior), se afla gl. Milea 238

Vasile. Acesta era culcat pe spate cu piciorul drept atârnând la podea. Avea vestonul deschis, iar camasa era plina de sânge în stânga toracelui, mai exact în zona inimii. O infirmiera sau asistenta îi facea o injectie. În paralel cu canapeaua era dispusa o masa pe care se afla un pistol. În dreptul acestuia, din câte retin era un scaun tapitat care prezenta pe la jumatatea spatarului o pata de culoare rosie cât de marimea unei monede de 5 lei. Gl. Milea Vasile traia înca, respirând cu mare greutate. Am strigat si eu ca ministrul trebuie dus la spital, iar din câte retin col. Pîrcalabescu a zis ca a fost chemata Salvarea. Într-adevar la 5 minute a aparut un cetatean cu o targa, despre care am înteles ca era soferul Salvarii care sosise. Despre cele întâmplate cei doi dictatori au fost încunostintati de col.Pîrcalabescu în felul urmator: „Am coborât la et. I unde era seful de cabinet Manea. Am intrat înauntru si i-am spus lui Ceausescu ca Milea s-a împuscat. Neîntelegând initial s-a ridicat de la birou si s-a îndreptat spre mine întrebându-ma ce am spus. Eu i-am explicat ca ministrul apararii s-a împuscat la mine în birou, moment în care a intervenit Elena Ceausescu si m-a întrebat daca a lasat ceva scris, eu infirmând. Ceausescu a deschis usa si i-a spus lui Curticeanu care se afla în anticamera, sa mearga cu mine sa vada despre ce este vorba si apoi sa fie informat. Am plecat împreuna la mine în birou, unde am observat ca venisera doctorite sau asistente, nici eu nu stiu ce erau. Mâneca dreapta a vestonului gl. Milea era taiata, iar una din personalul medical sosit îi facea o injectie. Gemea înca. Eu si col. Condrea le-am întrebat ce sanse de scapare sunt, la care mi s-a raspuns ca foarte minime.” Cu privire la acest aspect, Silviu Curticeanu declara ca în acea dimineata în jurul orelor 9, a fost chemat de dictator în birou, unde se afla si col. Pîrcalabescu si întrebat daca stie ce s-a întâmplat cu 239

gl. Milea, deoarece seful garzilor patriotice l-a anuntat ca s-a sinucis. Conform ordinului lui Ceausescu, dupa cum relateaza Silviu Curticeanu: „L-am luat pe Pîrcalabescu si am urcat cu liftul la etajul 6 unde era lume extrem de multa pe coridor si am intrat în camera lui. Erau doua femei si înca cineva. Milea era culcat pe canapea, pe stânga, cu capul spre mine. În momentul acela când l-am vazul am spus sa fie acoperit. Atunci, una dintre aceste surori mi-a spus ca mai traieste. Am zis sa-l duca la spital. Când eu am iesit afara deja venea Salvarea.” La solicitarea plt. Manole Iulian, pentru acordarea primelor îngrijiri medicale s-au prezentat dr. Tudor Petra si asist. Popovici Aneta, de serviciu la cabinetul medical al fostul C.C. Doctorita Tudor Petra arata ca: „în jurul orei 09.15 a sunat telefonul si o voce de barbat mi-a spus sa vin urgent la cam. 021, întrucât s-a împuscat un ministru. Am ajuns la aceasta camera împreuna cu asistenta si am vazut pe canapeaua din dreapta un barbat îmbracat în tinuta militara. Barbatul era asezat în decubit dorsal, cu capul usor în hipenensic, în afara spatiului canapelei, cu membrele superioara si inferioare întinse. Am sesizat ca vestonul barbatului întins era deschis. În zona cordului, pe camasa era o pata de sânge de dimensiuni mici. Precizez ca starea barbatului respectiv era foarte grava, de soc hemoragic, fara puls, fara tensiune, singurul aspect din care rezulta ca mai este în viata fiind un geamat si câteva miscari involuntare ale mâinii drepte. Când am deschis camasa, am constatat ca la nivelul spatiului IIIIV intercostal directionat usor parasternal stânga, exista o plaga (un orificiu de intrare) de dimensiuni foarte mici. În aceasta situatie am apreciat ca tot ce puteam face era aplicarea unui pansament de protectie a plagii si, de asemenea, am spus asistentei sa pregateasca o injectie pentru administrarea de hemisuccianat de hidrocortizon. I-am solicitat asistentei o foarfeca pentru a taia 240

mâneca vestonului. În acest moment, un militar mi-a oferit un cutit gen pumnal, cu care am taiat mâneca dreapta a vestonului. Asistenta a reusit sa introduca în vena la plica cotului drept, doza pe care o pregatise. În acest moment a venit si soferul Salvarii cu targa”. Aceste aspecte sunt confirmate si de asistenta Popovici Aneta, care în plus mai arata ca: „pe masa era o harta si cred ca am vazut acel pistol argintiu, asezat putin lateral. În aceste momente, apare agitat Silviu Curticeanu, care ne spune sa nu plecam imediat, sa mai asteptam, la care d-na doctor riposteaza energic si noi pornim cu pacientul spre Salvare, primind în acel timp indicatia severa a lui Curticeanu, de a acoperi foarte bine pacientul. Iata ce declara cei angajati în transportarea gl. Milea Vasile la spitalul Elias: Col. Pîrcalabescu Cornel: "Curticeanu a dat ordin sa-i aduca o targa repede de la masina Salvarii, care era trasa la intrarea parcaj B. Curticeanu a dat ordin sa plece la Elias imediat. S-a scos vestonul de pe dânsul”. Cpt. Vatamanescu Ion: „Respiratia era la început greoaie, apoi din ce în ce mai stinsa. Paloarea fetei se accentua si rana îi sângera puternic. Îmi dadeam seama ca era aproape, mort. La intrarea B era o masina neagra (Dacia break) a spitalului Elias. În masina am urcat eu, cpt. Stroie si asistenta medicala. La spital a fost dus pe intrarea laterala unde este biroul de internari. Am coborât targa si am ramas pe hol.”. Col. Condrea Alexandru: „Gl. Milea Vasile a fost pus pe targa si transportat pâna la Salvare de aghiotantul sau, aghiotantul lui Coman Ion, de soferul Salvarii si de mine. De asemenea, am fost însotiti si de o asistenta". 241

Cpt. Stroie Ion: „Gemea destul de puternic, practic mai era în viata. L-au scos cu cearceaf pe fata. Patru oameni duceau targa. Eu am preluat-o la lift. Am ajuns la Elias, unde eram asteptati de doi medici si o asistenta. A fost introdus în sala de operatie. Pe mine si pe Vatamanescu ne-au oprit la intrare si ne-au spus ca ne vor comunica între timp cum se simte. Dupa 10-15 minute, un doctor ne-a anuntat ca a decedat.” Dr. Tudor Petra „Am luat masuri de transportare a ranitului pe targa si de acoperire a acestuia cu o patura. Asistenta Popovici a plecat împreuna cu bolnavul la spital. Când am strâns trusa, am vazut pe masa o arma mai exact un pistol.” Popovici Aneta: „Am pornit spre spitalul Elias, eu însotind pacientul. Împreuna cu mine au mai fost alte doua persoane. În timpul transportului am tinut ridicat cearsaful de pe fata pacientului, controlând în acelasi timp pulsul care nu se mai percepea din momentul plecarii. În drumul nostru spre spitalul Elias, am întâlnit grupuri mari de manifestanti, fiind nevoiti sa ocolim pe strazi laturalnice, fapt care ne-a facut sa pierdem circa 7-8 minute. Am ajuns la camera de garda unde tocmai se afla dr. Marinescu Domnita.” Popa Aurel, soferul Salvarii: „În jurul orelor 09.30, am primit telefon sa trag Salvarea, de urgenta, la intrarea B. Împreuna cu 2 ofiteri am urcat cu liftul la et. 6 si am patruns într-o camera unde am vazut urmatoarea scena: pe o canapea amplasata în dreapta, cum se intra, se afla corpul unui barbat aflat în tinuta militara. Lânga barbatul respectiv se afla o femeie îmbracata într-un halat de culoare alba, care îi facea o injectie în mâna dreapta. Apoi împreuna cu un ofiter si cu doctorita l-am trecut pe targa. A fost acoperit cu un cearceaf si o patura. În circa 10 minute am sosit la spitalul Elias unde am predat bolnavul.” 242

Gl. Milea Vasile a fost preluat la camera de garda a spitalului Elias, de dr.Marinescu Domnita Maria, care a declarat urmatoarele: „În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 09.30 , 09.45, ma aflam în camera de garda, moment în care am auzit pe sala vocea surorii care spunea ca este urgenta mare. Iesind pe hol, am vazut ca dintr-o Salvare este scos brancardul pe care era corpul unei persoane învelit complet într-un cearsaf. La examenul clinic am constatat absenta miscarilor respiratorii si lipsa batailor cardiace. Toate aceste semne mi-au dat certitudinea ca respectivul barbat este decedat.” Dupa asigurarea transportului ministrului apararii nationale la spitalul Elias, persoanele ramase în biroul 621 au procedat la conservarea probelor existente, asa cum declara si col. Condrea Alexandru: „M-am reîntors în biroul col. Pîrcalabescu. Am vazut ca pistolul se afla în acelasi loc. Ne-am hotarât sa luam masuri de conservare a obiectelor corp delict si în acest scop a fost chemat Mihaila Constantin si un colonel de la statul major al garzilor patriotice. Acesta din urma a scos cartusul de pe teava pistolului, iar pistolul împreuna cu încarcatorul cu munitie au fost puse întrun plic alb, care s-a sigilat cu scoch. De asemenea s-a conservat vestonul si husa canapelei si doua carnete cu un stilou. La aceasta activitate au mai participat col. Pîrcalabescu, Mihaila Constantin si cpt. Dumitrescu Vlad. Acestia relateaza urmatoarele: Col. Pîrcalabescu Cornel: „Precizez ca s-au luat masuri de conservare a obiectelor gasite în camera. Carnetul cu însemnari si stiloul s-au sigilat într-un plic; pistolul cu încarcatorul s-au introdus în alt plic ce s-a sigilat. Ambele plicuri au fost predate la Directia Secretariat a M.Ap.N. La conservarea acestora au participat col. Condrea si Mihaila, jurist la sectia pentru probleme 243

speciale. Vestonul a fost înfasurat în husa de pe canapea, introduse ambele într-un sac de plastic si depozitate în debaraua biroului.” Mihaila C-tin: „În scurt timp a venit la mine în birou un colonel, care mi-a transmis rugamintea col. Pîrcalabescu, cunoscând ca sunt jurist de profesie, sa vin sa-i ajut în conservarea obiectelor corp delict. Dând curs rugamintii, m-am deplasat la cam. 612, unde pe masa de consiliu dispusa paralel cu canapeaua, cam la mijloc, am gasit un pistol lânga care era tocul aferent. Am solicitat sa se prezinte un ofiter armurier, care sa stie sa mânuiasca un asemenea tip de arma si s-a prezentat un cpt. caruia, nu-i cunosc numele. La indicatia mea. ofiterul respectiv a manevrat pistolul cu ajutorul unei batiste, gândindu-ma sa prezerv eventualele amprente care s-ar afla pe pistol. Am sesizat ca la manevrarea pistolului de catre ofiter ca exista un cartus pe teava, lucru de altfel comentat cu toti cei de fata. De asemenea, am indicat sa fie cautat tubul si în circa 2, 3 minute a fost gasit la capatul dinspre usa al canapelei. La sugestia mea, ofiterul respectiv a introdus pistolul în toc pistolul fiind înfasurat în batista tot în toc, a fost introdus tubul gasit în locul mentionat mai sus. Aceste obiecte au fost introduse într-un plic de culoare alba care a fost sigilat cu scoch. S-au mai conservat vestonul si husa de pe canapea care au fost introduse într-un sac de plastic. Într-un alt plic au fost introduse 2 sau 3 carnetele de format mic si un stilou gasite în veston. Toate aceste obiecte au fost predate col. Pîrcalabescu, care în prezenta noastra le-a încuiat în fiset". Cpt. Dumitrescu Vlad: „Col. Comanceanu Nicolae m-a solicitat sa ma deplasez la biroul unde se împuscase ministrul, pentru descarcarea armei. Când am intrat în camera 621, am vazut pe masa de consiliu, pe latura dinspre canapea, pe partea dreapta a mesei, un pistol tip Carpati, model 1974, cal. 7,65 mm. De fata era col. Pîrcalabescu, Mihaila C-tin, col. Condrea. In prezenta acestora 244

am manevrat pistolul cu ajutorul unui prosop. În concret, am scos încarcatorul, am armat pistolul, prilej cu care am scos cartusul care era pe teava, dupa care am percutat pentru asigurare. Lânga piciorul mesei de consiliu, în partea stânga la circa 10 cm de picior, sub masa am gasit un tub de cartus de cal.7.65. Pistolul încarcatorului cu munitie si tubul, în prezenta persoanelor nominalizate mai sus, le-am introdus într-un plic mare alb, care a fost sigilat cu scoch.” În legatura cu împrejurarile în care s-au petrecut faptele expuse mai sus, se cuvine a face urmatoarele precizari: 1. Pe plan subiectiv, se observa ca în perioada 17-22 decembrie 1989, gl. Milea Vasile, a fost în permanenţă victima unei agresiuni psihice din partea dictatorului, care a încercat sa-l culpabilizeze pentru neimplicarea armatei în reprimarea sângeroasa a miscarii revolutionare. O analiza nuantata a documentelor sedintelor din 17 si 22 decembrie 1989, a declaratiilor martorilor precum si a persoanelor cu care a discutat ministrul apararii nationale si care au perceput trairile acestuia, conduce la concluzia ca din primul moment gl. Vasile Milea a refuzat sa recurga la folosirea armelor pentru reprimarea demostrantilor, desi formal 1-a aprobat pe dictator dându-i asigurari ca va executa ordinele întocmai. În concret însa, ordinele transmise esaloanelor din subordine au avut ca idee esentiala, a nu se trage în popor. Asa explica si faptul ca înarmarea armatei cu munitie de razboi a fost facuta destul de târziu contrar ordinului primit. În mod evident, în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 gl. Milea Vasile era încunonstiintat prin diferite surse de informare cu privire la iminenta extindere a manifestarilor revolutionare si 245

sosirea unor mari mase de revolutionari în actuala Piata a Revolutiei, cu intentia de a lua cu asalt fostul sediu al C.C. al P.C.R. Din acest motiv, în momentul în care dictatorul i-a cerut în cadrul sedintei din dimineata zilei respective sa ia masuri de implicare directa a armatei în reprimarea manifestantilor si sa deschida focul, gl. Milea Vasile a luat hotarârea, de a nu da curs ordinului. Rezulta asadar, ca din punct de vedere psihologic, actul gl. Milea Vasile de a se sinucide se justifica, constituind pentru el în acele clipe singura alternativa fata de situatia grava în care a fost pus (de a fi acuzat de tradare si insubordonare) în calitatea sa de militar. Pentru ministrul armatei erau trei variante: a) A se retrage din cladirea C.C.-ului si a nu se supune ordinelor date de dictator. Gl. Vlad Iulian a declarat în una din întâlnirile avute cu membrii comisiei din cele doua legislaturi ca în 21-22 decembrie, noaptea, venind spre cladirea C.C.-ului, i-ar fi sugerat faptul ca de ei doi depinde situatia, dar generalul Milea nu i-a raspuns. Nu avem siguranta unei astfel de discutii, dar cert este ca nu exista nici o dovada de încercare de opunere frontala a ordinelor date de dictator. Noi credem ca varianta unei posibile lovituri de stat îi statea la îndemâna ca ministru al armatei, însa nu i-a trecut prin cap. b) Executarea întocmai a ordinelor lui Ceausescu împotriva propriei credinte. Avem toate probele care sa dovedeasca faptul ca Milea a încercat în permanenta sa evite violenta si varsarea de sânge. Între loialitatea fata de dictator si constiinta de român, ultimul sentiment a fost mai puternic. 246

c) Sinuciderea. Ceausescu nu a fost niciodata înconjurat de oameni curajosi el însusi fiind un las. Milea nu a reusit sa gaseasca alta solutie decât propria-i disparitie. Probabil ca în acele momente gl. Milea nu a putut aprecia consecintele gestului sau. Prin fapta sa el a înlesnit trecerea armatei de partea Revolutiei. 2. Din analiza documentelor comisiei si a materialelor de urmarire penala rezulta cu certitudine ca gl. Milea Vasile s-a sinucis înlaturand ipoteza crimei. În momentul producerii evenimentului gl. Milea Vasile se afla singur într-un birou care avea o singura usa de acces. Aceasta usa dadea într-o anticamera în care s-a aflat în permanenta ofiterul de serviciu pe statul major al garzilor patriotice si furierul, respectiv col. Dumitrescu Nicolae si plt. Manole Iulian. Acesti martori afirma ca s-au gasit în încaperea destinata exercitarii atributiilor lor si ca dupa iesirea col. Pîrcalabescu, în birou a ramas singur gl. Milea si nu a intrat nici o persoana. În concordanta, cu aceasta situatie de fapt sunt si cele relatate de primele persoane care au intrat în birou dupa ce s-a produs evenimentul (s-a auzit focul de arma) si care au confirmat ca în interior, în afara de gl. Milea Vasile nu se afla nici o alta persoana, geamurile fiind închise si imposibil de escaladat. Totodata, nu au observat dezordine în încapere ori alte urme care sa ateste o eventuala lupta între victima si agresor. 3. O alta categorie de argumente care sa confirme sinuciderea gl. Milea Vasile sunt cele de natura stiintifica (medico-legale, criminalistica). Documentele amintite sunt: Raportul de constatare medico-legal nr. A3/3045/09.01.1990; Raportul de expertiza criminalistica nr. 79 din 24.02.1990; Raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 78033 din 28.08.1990, precum si din 247

supozitiile martorilor prezenti la derularea evenimentelor. Astfel, din punct de vedere medico-legal s-a constatat ca decesul fostului ministru al apararii nationale a fost provocat de actiunea unui singur proiectil, provenit de la o arma cal. 7-8 mm, care a penetrat în regiunea hemitoracelui stâng, producând hemoragie interna masiva, ca urmare a intersectarii pediculului pulmonar (distrugerea acestuia). În acest sens, sunt condamnabile declaratiile iresponsabile ale gl. Cheler care sustine ca plumbul care a provocat moartea ministrului nu ar fi fost tras din arma gasita pe masa. Inexistenta reziduurilor de tragere pe policele drept, plica interdigitala police-index si pe index, se explica prin aceea ca pe mâna tragatorului ramân urme foarte vagi ale factorilor suplimentari ai împuscaturii, respectiv granule de pulbere nearsa si arsa, care daca nu sunt depistate imediat, pe loc, dispar ca urmare a scuturarii lor, acestea depunându-se prin cadere si nu au fortat ca sa se imprime în mâna. Acest lucru a fost confirmat si cu ocazia tragerilor experimentale executate. Senatorul Sergiu Nicoaescu sustine ca pistolul ar fi fost tinut cu doua mâini care se sprijineau pe masa. Asa cum am vazut pistolul a ramas pe masa dupa împuscatura, iar ranitul a încercat sa se ridice si a cazut pe canapeaua din spatele scaunului. În ceea ce priveste distanta si directia din care s-a tras, s-a stabilit ca tragerea s-a efectuat pe o directie usor cranio-caudala (de sus în jos), medio-laterala si ventro-dorsala (dinainte înapoi), în limita de actiune ai factorilor suplimentari ai împuscarii, fara a fi vorba de o tragere cu teava lipita. Aceasta demonstreaza ca victima în momentul împuscarii, s-a aflat într-o pozitie normala pentru o persoana ce executa o asemenea actiune. 248

Pistolul Carpati model 1974, cal. 7,65 mm, seria AG nr. 3150 ce a fost gasit în încapere dupa executarea împuscarii, era cel pe care însusi gl. Milea Vasile îl luase cu putin timp dinainte de la cpt. ing. Tufan Marius. Daca am admite existenta unui asasin ar trebui sa admitem ca acesta ar fi avut propriul sau pistol sau ca generalul ar fi încercat sa se apere împotriva unui agresor care îi ia din mâna pistolul nu ar fi ramas pe scaun asteptând lovitura de gratie (glontul iesit din corp a perforat scaunul si s-a înfipt în perete). Sub aspect balistic, s-a constatat ca pistolul respectiv prezenta urme de tragere, era în perfecta stare de functionare, excluzându-se posibilitatea declansarii focului accidental, ceea ce demonstreaza o actiune comitenta si intentionata de manevrare a lui. Pe de alta parte, procedându-se la examinarea tubului gasit la fata locului s-a conchis ca acesta provine de la un cartus tras cu arma mentionata mai sus. În încarcatorul acestuia s-au gasit 2 cartuse mai putin, unul tras si unul introdus pe teava prin autoarmare. Examinarea de catre organele de Procuratura a obiectelor de îmbracaminte, purtate de victima în momentul producerii evenimentului, duce la concluzia ca este vorba de o tragere, executata în conditiile stabilite în Raportul medico-legal si în împrejurarile descrise de martori. În acest-sens, pe vestonul militar, în interior, pe captuseala s-au gasit urme de nitrati, demonstreaza ca a fost vorba de o tragere în limita de actiune a factorilor suplimentari ai împuscaturii (de la distanta mica). Acest fapt a rezultat si în urma tragerilor experimentale ce au fost efectuate. Pe de alta parte, lipsa acestora pe fata interioara a hainei valideaza supozitiile martorilor care afirma ca gl. Milea a fost gasit cu vestonul deschis. 249

Se poate deduce deci, ca inainte de executarea focului, acesta s-a deschis la veston, pentru ca glontul sa nu fie împiedicat în traiectoria sa de însemnele decoratiunilor ce erau aplicate pe veston pe fata buzunarului stâng. Pe de alta parte, examinându-se camasa cu care a fost îmbracat s-a constat existenta orificiilor de intrare si iesire a glontului. La orificiul corespunzator zonei pectorale stânga s-a evidentiat prezenta factorilor suplimentari ai împuscarii, factori ce nu s-au mai gasit în orificiul corespunzând zonei dorsale stângi. Acest fapt este explicabil prin aceea ca zona ce delimiteaza acest orificiu prezinta o pliere marcata din interior spre exterior. În acelasi timp plierea camasii în modalitatea expusa mai sus dovedeste ca în momentul împuscarii corpul victimei era în contact cu un corp dur (scaunul), ceea ce vine în concordanta cu probele testimoniale administrate. Astfel, din declaratiile tuturor martorilor rezulta ca a fost gasit întins cu fata în sus, pe canapeaua aflata în imediata apropiere a mesei de consiliu, iar pistolul se afla pe masa. Unul din cele 3 scaune existente între masa de consiliu si canapea, prezentau urme de strapungere si de materie biologica, ceea ce duce la concluzia logica, ca în momentul împuscarii victima s-a aflat pe scaun dupa care s-a asezat pe canapea, lasând pistolul folosit pe masa. Acest lucru este perfect posibil, având în vedere ca gl. Milea Vasile a mai supravietuit circa 15-20 de minute, leziunea pe care o prezenta neimplicand moartea imediata. Faptul ca fostul ministru al apararii nationale s-a aflat pe scaunul respectiv este demonstrat si de împrejurarea ca la examinarea medico-legala, s-a constatat ca fragmentul recoltat de la regiunea „dorsala stânga” prezinta o fanta, înconjurata de un inel de 250

contuzie, lucru ce implica cu necesitate contactul corpului cu un plan dur. În ceea ce priveste scaunul în litigiu, din examinarea traseologica a rezultat ca prezenta un orificiu ce putea fi creat de un glont de calibru mai mic de 9 mm, cu sensul de intrare din fata, iar cel de iesire prin spate, concluzie care vine în concordanta cu celelalte cercetari cu caracter stiintific. Un presupus asasin trebuia sa se afle de cealalta parte a mesei si nu la 15-20 cm cum au fost în realitate. De asemenea, un asasin nu putea sa fie decât în picioare în fata generalului ceea ce nu mai corespunde directiei de patrundere a glontului în pieptul victimei. În scopul eliminarii unor supozitii cu referire la eventualitatea lichidarii fizice a gl. Milea Vasile, în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, se pun pe drept cuvânt întrebarile cine ar fi avut interesul sa o faca si de ce. Evident, în primul rând vom analiza daca cuplul dictatorial era interesat în producerea unui asemenea eveniment. Din aceasta perspectiva, vom examina motivele posibile ale acestuia: -gl. Milea trebuia lichidat considerandu-l un posibil rival la conducerea statului; - din comportarea gl. Milea Vasile pâna în momentul sinuciderii s-ar fi banuit ca acesta va trada interesele dictaturii; - din razbunare, considerând ca nu a facut totul pentru a neutraliza din prima clipa actiunile revolutionare; - Ceausescu ar fi descoperit ca lucreaza în favoarea unei puteri straine si deci trebuia lichidat; - a fost informat ca face parte din grupul ce complota împotriva lor; - l-a lichidat pentru a-l putea declara vinovat de tot ce s-a 251

întâmplat pâna atunci, asigurandu-si astfel o scuza în fata poporului. În toate aceste cazuri, era mai usor de îndeplinit pe parcursul noptii când gl. Milea a revenit la sediul central, decât dimineata, în plina lumina cu atatia martori pe coridoare. Ar fi fost mai usor de lichidat pe timpul când îsi desfasura activitatea în afara sediului C.C. al P.C.R., atunci când îsi inspecta trupele sau se înapoia spre sediu dupa îndeplinirea misiunii - orele 01.30. Otrava putea fi mult mai usor de folosit si fara doar si poate mai discreta si mai usor de mascat faptuitorul. Gl. Milea Vasile nu era personalitatea care ar fi putut pune în pericol conducerea de atunci a statului, fiind cunoscut ca un militar disciplinat, un om fidel si supus familiei Ceausescu. Nicolae Ceausescu nu a avansat niciodata oameni cu personalitate deosebita, iar pe cei ce aveau asa ceva le aplica o metoda diabolica de supunere, iar în caz de nereusita îi îndeparta. (Bârladeanu, Trofin, Iliescu, Ionita, Manescu, Patilinet, Verdet). Nu putem accepta nici versiunea potrivit careia, din conduita gl. Milea Vasile din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a realizat ca acesta i-ar fi tradat interesele, întrucât în acea noapte, în colaborare cu fortele de ordine a reusit sa imprastie manifestantii eliberând Piata Universitatii. Într-un fel, fara a banui ce va urma a doua zi, operatiunea din acea noapte din punctul lor de vedere a reusit. Totodata, Nicolae Ceausescu în dimineata zilei urmatoare, l-a chemat pe el si nu pe altul, sa-i dea ordine precise, inclusiv acela de a se trage în demonstranti daca va fi nevoie. Se poate afirma ca Nicolae Ceausescu considera armata si nu securitatea ca forta cea mai puternica la ora aceea si nu avea 252

motive sa-l îndeparteze pe gl. Milea Vasile într-un moment când nu prevazuse nici un înlocuitor al acestuia, iar în capitala erau amplasate numeroase trupe la cele mai importante obiective. Totodata, era cunoscut faptul ca gl. Milea era ascultat de comandantii de mari unitati si unitati. În alta ordine de idei, gl. Milea Vasile era cunoscut de toti militarii din subordine ca un bun patriot si un om cinstit, fara afinitati fata de vreo putere straina. Nu putem lua în considerare nici posibilitatea participarii gl. Milea Vasile în cadrul unui grup de complotisti, deoarece s-a implicat direct în împrastierea demonstrantilor în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 si nu exista nici o dovada care sa ateste acest fapt. În aceeasi masura se poate presupune ca fosta securitate ar fi fost direct interesata în lichidarea fizica a gl. Milea Vasile, întrucât armatei i-ar fi fost suspectata loialitatea fata de Nicolae Ceausescu ori s-ar fi împotrivit unei eventuale tentative a acestor structuri de preluare a puterii de stat. Sub acest aspect, din derularea evenimentelor putem conchide ca momentul cel mai indicat pentru o asemenea actiune ar fi fost în cursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989, fie la plecarea gl. Milea din fostul sediu al C.C. fie în timp ce se afla în strada, fie în momentul revenirii. Trebuie avut în vedere faptul ca, din punct de vedere formal, între ministrul apararii nationale, fostul ministru de interne Tudor Postelnicu si seful D.S.S.-ului, gl. Vlad Iulian nu a existat nici o contradictie. Mai mult decât atât, toti trei au fost culpabilizati de catre Nicolae Ceausescu fiind formulata acuzatia comuna ca nu au manifestat fermitate în masurile întreprinse pentru reprimarea demonstrantiilor si nu au executat ordinele primite. 253

Este evident ca, Nicolae Ceausescu nu l-a suspectat în nici un fel pe ministrul apararii de duplicitate, principalul canal pe care i-ar fi putut parveni o asemenea informatie, fiind cel al securitatii. De asemenea, nu exista nici un fel de proba din care sa rezulte ca ministrul de interne, ori seful D.S.S.-ului ar fi încercat sa-l înlature de la putere pe Nicolae Ceausescu, folosind în acest scop pe ministrul apararii nationale. Mai mult decât atât, din declaratiile lui Vlad Iulian precum si din cele ale altor persoane din anturajul dictatorului, rezulta ca relatiile dintre acesta si fostul ministru al apararii nationale au fost apropiate, putându-se afirma, chiar de prietenie. Având în vedere si faptul ca armata în actiunile desfasurate colabora cu celelalte forte în tentativa de restabilire a ordinii în diferite zone din capitala, se exclude interesul eliminarii ministrului apararii, care ar fi compromis însusi procesul de cooperare. O alta ipoteza des vehiculata este cea legata de lichidarea gl. Milea Vasile de catre organizatorii unei asa zise lovituri de stat. În primul rând se impune a fi subliniat faptul ca nici unul din cei care ar fi fost eventualii exponenti ai noii puteri în momentul decesului gl. Milea Vasile nu se aflau în cladirea fostului C.C. al P.C.R., iar daca s-ar fi aflat, nu ar fi putut ajunge în biroul în care se gasea gl. Milea întrucât acesta era bine pazit în cadrul Comandamentului Statului Major al Garzilor Patriotice. Din derularea ulterioara a evenimentelor, rezulta destul de clar ca la ora decesului fostului ministru al apararii nationale nu existau 254

nuclee constituite care sa fi putut actiona pentru preluarea puterii în România, în absenta unui support consistent din partea structurilor militare ale tarii. Desi exista o ipoteza si avem convingerea ca, în acea perioada ar fi putut exista anumite puteri straine interesate în eliminarea fizica a gl. Milea Vasile si deci în decapitarea armatei, totusi situatia de fapt asa cum s-a produs în incinta fostului C.C. al P.C.R. în biroul sefului de stat major al garzilor patriotice, exclude o asemenea posibilitate.O atare actiune s-ar fi putut realiza, asa cum am mai afirmat, cu mult mai usor în timpul noptii când fostul ministru al aparari nationale era iesit din cladire. În concluzie, putem afirma ca în afara ipotezelor enumerate, oricine ar fi dorit eliminarea gl. Milea Vasile ar fi gasit un moment si un loc mai potrivit, nu în plina zi si în acel birou închis, cu o singura iesire putând fi surprins oricând de nenumarati martori. In cadrul reconstituirii momentelor premergatoare din timpul producerii evenimentului am presupus si ipoteza ascunderii unei persoane în debaraua de haine. În acest caz, ar trebui sa acceptam urmatoarea desfasurare a evenimentelor. În timp ce ministrul se afla în cabinetul lui Ceausescu, situat la etajul 1, agresorul s-a strecurat în biroul sefului statului major al garzilor patriotice, fara a fi observant de col. Dumitrescu Nicolae , ofiter de serviciu si plt. Manole Iulian furier, care se aflau în camera ofiterului de serviciu, respectiv pe hol. Dupa revenirea Gl. Milea Vasile în biroul 621, primirea centurii si pistolului si punerea acestora pe masa de consiliu, precum si dupa epuizarea discutiilor purtate cu cpt. Vatamanescu si col. Pîrcalabescu, acesta a ramas singur în încapere pentru a da niste telefoane. Este momentul în care agresorul ar fi iesit din debaraua sus amintita, ar fi scos pistolul din toc, l-ar fi armat, ar fi deschis vestonul gl. Milea si ar fi executat foc, toate acestea fara nici o opozitie din partea acestuia. Dupa 255

aceea, ar fi trebuit sa se ascunda din nou în debara asteptând momentul prielnic plin de confuzie si deruta când ar fi putut sa se strecoare pe lânga cei prezenti în afara biroului. Dupa realizarea reconstituirii acest scenariu s-a dovedit imposibil. Exista pareri ca ar fi fost victima sufocarii în autosanitara datorita complicitatii dintre sofer si sora medicala, care l-au însotit pe ministru pe timpul deplasarii catre spital. Aceasta varianta, ca si aceea potrivit careia medicii de la spitalul Elias l-ar fi ucis, au fost luate în considerare, dar le respingem cu toata convingerea neavând la baza nici un fel de probe. La reconstituirea evenimentului a participat si medicul legist dr. Schiopu Dan, care a efectuat autopsia cadavrului. Concluziile sale facute la data de 26 decembrie 1989 corespund experimentului judiciar efectuat de membrii comisiei, la reconstituirea cazului si care au fost înregistrate pe caseta video. La ora 10.59 pe posturile de radio se transmitea în continuare Decretului Prezidential ce instituia „Starea de necesitate”, urmatoarea stire: „Informam ca ministrul fortelor armate a actionat ca un tradator, împotriva independentei si suveranitatii României si dându-si seama ca este descoperit, s-a sinucis.” Lansarea acestei stiri catre tara este o noua greseala facuta de Nicolae Ceausescu si care avea sa se întoarca împotriva lui. Vestea se raspândeste cu viteza luminii. Este momentul în care trupele Marii Unitati Mecanizate din Bucuresti parasesc locurile de dispunere stradale si se îndreapta spre cazarmi. Unii comandanti militari încep retragerea înaintea primirii ordinului dat de gl. Victor Stanculescu la orele 11si retransmis armatei în jurul orelor 11. 256

Retragerea armatei, provoaca o retragere si mai rapida a celorlalte forte apartinând M.I. Este unul din momentele în care se declanseaza panica ce duce la fuga intempestiva a cuplului prezidential. În acest sens, gestul facut de gl. Milea Vasile devine determinant. Armata ramasa fara comandant, având în fata sute de mii de manifestanti, refuza în masa ideea confruntarii si accepta cu usurare primul semn de retragere sau cooperare. În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, din datele detinute de Procuratura Militara, a rezultat ca au decedat 43 de persoane (27 civili si 6 militari), din care 33 prin împuscare. Au fost ranite 101 persoane (86 civili si 15 militari), din care 22 prin împuscare. Au fost arestate circa 600 de persoane. Dintre cei care au comandat direct actiunea, a fost si gl. Milea Vasile, ministrul apararii nationale. Din acest punct de vedere, putem afirma ca gl. Milea este cel putin la fel de vinovat ca orice militar ce se supune neconditionat ordinelor date de comandant. Analizând însa ansamblul evenimentelor derulate în Bucuresti în perioada 16-22 decembrie 1989, putem aprecia ca gl. Milea a executat în principiu ordinele primite de la Nicolae Ceausescu, însa, în mod voit a transmis aceste ordine temperat, reducând la maximum caracterul lor represiv. Totodata, în cursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989, a coordonat dispozitivul fortelor armate din zona Intercontinental - Piata Universitatii, dar în masura posibilitatilor a evitat o mare varsare de sânge. Întrucât, în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, a primit ordin de la Nicolac Ceausescu de a folosi armamentul pentru reprimarea demonstrantilor, a hotarât sa nu-l execute. 257

Actiunile desfasurate în care a fost implicat si ministrul apararii nationale, gl. Milea, alaturi de ministrul de interne, seful Departamentului Securitatii Stalului si alte persoane din fosta conducere superioara de partid si de stat, putem aduce acestuia acuzatia de implicare directa în actiunile de împrastiere a manifestantilor si de restabilire a ordinii ceausiste în capitala. Orice încercare de a aduce învinuiri fostului ministru al apararii nationale, gl. Vasile Milea, trebuiesc puse în fata serviciilor aduse actiunilor revolutionare din decembrie 1989, prin netransmiterea, pe propria-i raspundere, a ordinului comandantului suprem, de a trage în revolutionari, prin tergiversarea luarii masurilor de reprimare si limitare a varsarii de sânge romanesc si atunci când nu s-a mai putut, pentru a evita dezonoarea sa si a armatei noastre, prin sacrificiul suprem. Sa ne punem întrebarea, ce s-ar fi întâmplat, daca gl. Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceausescu si ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revolutionarilor. Am fi avut mii de victime si poate întreaga actiune ar fi fost înecata în sânge. Asa cum s-a întâmplat în alta tara comunista de pe alt continent. În final, putem afirma ca sinuciderea gl. Milea Vasilea a însemnat o prima bresa în zidul de aparare al cuplului dictatorial, în sensul ca armata al carui ministru era la acea data, ar fi avut forta deplina de a realiza siguranta nemijlocita si a garanta mentinerea lui în fruntea statului. Totodata, a însemnat una din primele lovituri date din interior întregului sistem politic existent, lipsind conducerea ceausista de suportul de baza care îl constituia armata. Sinuciderea gl. Milea Vasile a marcat încetarea actiunilor antirevolutionare, de descurajare, desfasurate de armata si de celelalte forte ale 258

sistemului apararii nationale îndreptate asupra grupurilor de manifestanti din capitala si din alte orase ale tarii. A determinat retragerea în masa a unitatilor militare si implicit a celorlalte forte din diferite zone ale capitalei, oferind conditii favorabile de amplificare a demonstratiilor anticomuniste si de pactizare cu revolutionarii. A justificat gestul de trecere al armatei de partea revolutiei. Sinuciderea gl. Milea Vasile este singurul gest activ facut de cei din jurul dictatorului împotriva acestuia. A dat semnalul renuntarii definitive si irevocabile la putere, a întregului clan ceausist. Astfel se explica si faptul ca Nicolae Ceausescu nu întârzie sa anunte întreaga tara „sinuciderea tradatorului”. În aceste momente nimeni nu a crezut în aceasta versiune si cu atât mai putin armata. Comunicatul lansat de Ceausescu privind moartea ministrului prezinta clar panica în care intrasera cei doi dictatori. Din acest moment, Ceausescu îsi pierde busola si nu va mai gasi nici o solutie de iesire din situatia în care se afla. Gl. Vasile Milea a fost un produs al erei comuniste, terorizat ca toti ministrii de comportamentul celor doi dictatori, dar spre deosebire de ceilalti el a fost un sentimental, un soldat român, care în fata propriei constiinte a ales gestul pe care, el ca om modest ce era, a crezut ca este singurul lucru ce putea sa-l faca. 4.4. Bucuresti – dupa 22 decembrie 1989, orele 12.06 În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 12.30 , dupa fuga cuplului prezidential, în conditiile vidului de putere creat prin desfiintarea autoritatilor supreme ale statului, în capitala, ca de altfel în întreaga tara, era o situatie tulbure si îngrijoratoare. Nu se cunostea înca ce forte ramasesera fidele dictatorului si 259

intentiile acestora. Circulau numeroase informatii false, fanteziste, care însa provocau o stare de confuzie, deruta si panica. În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 12.00 multimea adunata în Piata Palatului si care patrunsese în incinta fostului sediu al C.C. al P.C.R. a trecut, o parte, la urmarirea cuplului prezindential, iar o alta parte majoritara s-a împrastiat pe culoarele si prin birourile interioare. Cu armele gasite în diferitele încaperi, unele dintre ele abandonate de fortele de protectie ale dictatorului ce disparuse misterios, a început înarmarea demonstrantilor. În acest sens, revolutionarul Dan Iosif patruns printre primii în cladire a declarat: „...S-a intrat în C.C. ... colonelul Cernat ne-a spus ca nu exista nici un risc din partea lor (este vorba de efective din Regimentul de Garda n.n.) ca ei nu vor trage niciodata în popor, am intrat si am început sa gasim arme. În dormitorul Elenei Ceausescu, sub patul ei s-au gasit lazi de munitie, 7.65 mm si A.K.M.-uri, am început sa gasim pistoale abandonate, am început înarmarea cetatenilor cu armele existente” (declaratie pag. 5). În aceste conditii, s-a trecut la primele încercari de organizare. Asteptându-se la o reactie violenta din partea fortelor fidele dictatorului, revolutionarii au luat masura de a se înarma concomitent cu realizarea unui centru de conducere militara si civila în cadrul fostului sediu al C.C. al P.C.R. Întors de la TV unde declarase adeziunea armatei la cauza poporului, gl. Gusa, s-a deplasat la M.St.M. unde a gasit institutia împânzita de persoane civile înarmate. În acest sens, la întrebarea pusa în legatura cu motivul prezentei acestora i s-a raspuns, ca „i-a adus Revolutia”. Gl. Eftimescu Nicolae pretextând oboseala, a predat comanda 260

loctiitorului sau. Conform legii si prevederilor regulamentelor militare, dupa moartea gl. Milea, functia de ministru al apararii nationale revenea prim-adjunctului ministrului apararii nationale si sef al Marelui Stat Major, situatie în care grupa operativa si cadrele de conducere din minister, trebuiau sa-i raporteze situatia operativa din tara si din capitala. Nerealizându-se acest lucru, gl. Gusa nu a aflat ca functia de ministru era girata de gl. Victor Atanasie Stanculescu. Este evident ca în momentul respectiv, M.Ap.N., la nivel superior, nu avea o comanda unica, lucru ce explica discordanta aparuta în unele situatii între ordinele date de gl. Gusa si realitatea din teren. De ex. ordinul gl. Gusa cu privire la închiderea frontierelor de stat a fost modificata dintr-un ordin primit de la F.S.N., transmitânduse deschiderea frontierelor, masura motivata prin permiterea intrarii în tara a unor ajutoare. În acest sens iata si opinia unui civil. Dan Iosif: „... este cea mai prosteasca masura pe care a luat-o C.F.S.N. ... cei care au sugerat luarea acestei masuri sunt tradatori de tara (declaratie pag. 50). Din declaratiile gl. Gusa rezulta fara comentarii: „... în 22 am spus foarte limpede sa se închida frontierele. Orice lovitura de stat, orice revolutie, orice revolta, miscare, schimbare într-o tara cu asta se începe, cu închiderea frontierelor, ori la noi s-au deschis, pe motiv ca în 22 erau ajutoare. Întrebarea mea este cum dracu au avut timp ajutoarele sa ajunga în data de 22 sa fie deja la frontiera? L-am întrebat pe actualul gl. Teaca (comandantul fortelor de graniceri n.n), cum ti-ai permis sa dai drumul la frontiere? Pai, zice, asta mi-a ordonat de la F.S.N. ...” (Declaratie pag. 50-51). Aici generalul greseste: orice lovitura de stat si orice schimbare într-un stat totalitar începe cu închiderea granitelor. O revolutie 261

deschide granitele - vezi 1956 Ungaria. Dupa 43 de ani de granite închise cei care pretindeau ca au adus libertatea nu aveau de ales. Este naiv sa spunem ca închizând granitele am fi oprit intrarea unor trupe de interventie. Singura institutie ce-si mentinea neatinsa structura era armata, dar si aceasta în conditiile lipsei factorului politic decizional se gasea într-o situatie deosebita. Ca urmare, atentia conducerii superioare s-a îndreptat catre luarea masurilor de regrupare a trupelor în cazarmi si de intensificare a masurilor prevazute prin planurile de ridicare a capacitatii de lupta a unitatilor si marilor unitati. Totodata, s-au studiat optiunile grupurilor politice ce se conturau în perioada imediat urmatoare fugii dictatorului. Vidul în puterea politica a fost resimtit si la nivelul conducerii superioare a M.Ap.N. Este cunoscut ca un principiu de baza valabil la toate nivelele ierarhiei militare preluarea comenzii (a conducerii) de catre primul-loctiitor sau cel mai mare în grad, atunci când unul din comandanti, de la ministrul apararii nationale la ultimul comandant de grupa, era scos din lupta. În toata aceasta perioada, la nivelul M.Ap.N. functiona o grupa operativa constituita din cadre superioare din conducerea ministerului. Grupa era condusa de un general adjunct de ministru sau sef de comandament de arma, care asigura continuitatea conducerii ministerului si a trupelor subordonate. De asemenea, fiecare comandament de armata, de arma, mare unitate si unitate, aveau comandantii si grupele operative în cazarmi, care potrivit atributiunilor conduceau nemijlocit activitatile prevazute în planurile de ridicare treptata a capacitatii de lupta în vederea îndeplinirii în timp scurt si organizat a unei misiuni de lupta. 262

În atare situatie, conducerea superioara a armatei a luat masuri de protectie a noului nucleu de conducere a puterii politice ce se instalase în localul M.Ap.N., apararea Televiziunii si Radiodifuziunii, cu rol deosebit în informarea populatiei si sustinerea programului noii puteri revolutionare, asigurarea revenirii la normal a vietii economice si sociale în Capitala si în restul tarii. Între grupul lui Verdet, St. Gusa, I. Vlad din sediul C.C.si grupul F.S.N. al lui I. Iliescu, armata va trece de partea ultimului. Initial grupul I. Iliescu era format din S. Brucan, P. Roman, M. Dinescu, I. Caramitru, Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Cazimir Ionescu, M. Montanu. Ulterior au aparut N. Militaru, D. Mazilu si altii. La cererea expresa a noilor organe, s-a trecut la paza si apararea unor institutii civile de importanta deosebita. Aceste masuri s-au înfaptuit concomitent cu ridicarea starii de operativitate a armatei, astfel încât sa fie în masura de a-si îndeplini misiunile de baza privind apararea tarii. Desi sinuciderea gl. col. Vasile Milea a lipsit pentru moment armata de ministrul apararii nationale, totusi, conducerea ministerului a fost asigurata permanent conform ierarhiei militare. Dupa moartea gl. Milea, conducerea armatei a fost preluata de gl. Stanculescu Victor pâna la sosirea gl. mr. Gusa Stefan, de la Timisoara. Dupa sosirea de la Timisoara, în jurul orelor 15.00-15.30 a gl. Gusa, acesta s-a deplasat la TV de unde s-a adresat populatiei capitalei dar si tarii, dând asigurari de adeziune totala a armatei la cauza poporului. Aceasta era prima aparitie publica a unui reprezentant autorizat al armatei. 263

Totodata, este necesar a preciza ca dupa fuga cuplului prezidential o parte din manifestantii existenti în Piata Palatului au pornit spre sediul fostului Inspectorat de Militie al municipiului Bucuresti, unde au solicitat eliberarea tuturor arestatilor. Col.(r) Barbulescu Marin fost sef al acestei institutii a comunicat multimii „... arestatii se afla la Securitate ...”, dirijând multimea catre aceasta institutie. Ajunsi la sediul Securitatii s-a încercat fortarea patrunderii în interior, actiune ce nu a reusit ca urmare a blocarii usilor de intrare. Sosirea unui grup de revolutionari înarmati a determinat deschiderea si patrunderea revolutionarilor în cladire. În aceasta situatie, cadrele Securitatii au parasit sediul institutiei ramânând doar personalul de serviciu. De mentionat ca în institutie au patruns persoane de cele mai diverse categorii sociale. Au fost fortate usile birourilor încuiate si potrivit declaratiilor sefului Securitatii municipiului Bucuresti, din sediu au fost sustrase diferite obiecte, în special aparatura electronica. Ulterior, la fata locului au sosit reprezentantii armatei, iar dupa ce s-a controlat cu minutiozitate întregul imobil dovedindu-se astfel ca în incinta acestuia nu exista persoane arestate, cladirea a fost evacuata. Controlul institutiei a fost preluat de personalul de serviciu, reprezentanti ai M.Ap.N. si un grup de revolutionari ce erau angajati ai Teatrului Constantin Tanase. Dupa parasirea institutiei, cadrele de securitate, potrivit declaratiilor proprii si ale fostului sef al securitatii municipiului Bucuresti, s-au deplasat la domiciliu sau în diferite locuri ce le asigurau o anume protectie. Cum era firesc, dupa fraternizarea armatei cu populatia Bucurestiului si încetarea actiunilor organelor de opresiune, se impunea în mod logic încetarea definitiva a tuturor violentelor de 264

care a fost marcata pâna la aceasta data Revolutia româna. Si totusi nu a fost sa fie asa. În acest timp, conducerea superioara a armatei a început sa concretizeze treptat, prin ordine si dispozitiuni succesive, o conceptie generala, conform careia armata trebuia sa apere si obiectivele strategice ale revolutiei, respectiv organele noii puteri: Radiodifuziunea, sediile unor ministere, unitatile economice, social-culturale si populatia. La orele 13.10, a fost elaborata Directiva ministrului apararii nationale din 22 decembrie 1989, care a fost transmisa, începând cu aceasta ora, întregii armate, prin notele telefonice nr. 38 si 39. Înainte de a descrie continutul acestor note telefonice se impune necesitatea prezentarii unor elemente de însemnatate din actiunile conducerii militare supreme. Înapoierea gl. lt. Nicolae Eftimescu la M.St.M. dupa fuga cuplului prezidential, l-a gasit pe loctiitorul sefului D.O.M.P.I. gl. Constantinescu, în anticamera ministrului M.Ap.N. întocmind în baza ordinului adjunctului ministrului apararii nationale si sef al Directiei Superioare Politice a Armatei - gl. Ilie Ccausescu, cel mai mare la acea ora în M.Ap.N., o nota telefonica prin care se ordona printre altele: „... unitatile militare de pe întreg teritoriu sa se retraga în cazarmi, cu calm fara sa se lasa provocate, ...”, în ordin, se mai adauga precizarea gl. Ilie Ceausescu: „...se vor executa numai ordinele comandantului suprem”, adica ordinele lui Nicolae Ceausescu, care tocmai fugise si care vroia sa organizeze rezistenta, pastrând în acest sens controlul asupra armatei. Sosirea gl. Nicolae Eftimescu, a determinat modificarea notei telefonice respective, printr-o formula ce elimina obligatia armatei de a executa ordinele comandantului suprem, dispunând înlocuirea 265

frazei amintite, cu o fraza potrivit careia „... marile unitati si unitatile din întreaga tara, vor executa numai ordinele M.Ap.N. ...”. Putem presupune ca acesta a fost momentul când conducerea superioara a armatei a preluat practic prerogativele comandantului suprem în conditiile în care ministrul apararii nationale nu fusese înca numit. Desi la unele mari unitati de pe teritoriu a aparut deja prima forma a notei telefonice, transmiterea ei la subordonati a fost blocata si anulata de notele telefonice ce au urmat si a caror continut îl vom descrie în continuare. Este evidenta intentia gl. Ilie Ceausescu, care urmarea pe toate caile, chiar atunci când situatia scapase de sub control, sa mentina armata la dispozitia fratelui sau. În nota telefonica nr. 38 se preciza: „Unitatile militare de pe întreg teritoriul tarii se retrag în cazarmi, în ordine si cu calm, fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile militare care sunt angajate in fata sediilor C.J.P. vor calma spiritele fara sa traga, dupa care se retrag în cazarmi. În unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare”. În nota telefonica nr.39 se preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul apararii nationale. Fata de cele ordonate, comandantii militari sa asigure paza obiectivelor civile de importanta deosebita cu subunitati înarmate care sa nu traga decât în situatia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea prioritatilor în asigurarea pazei, comandantii militari sa se puna de acord cu reprezentantii organelor locale. 266

Militarii care asigura paza acestor obiective sa poarte pe bratul stâng banderole tricolore”. În aceeasi zi, în jurul orelor 13.00, gl. lt. Eftimescu Nicolae, prim loctiitor al M.St.M.si sef al Directiei Operatii, a ordonat întarirea dispozitivului de aparare a sediului M.Ap.N. La orele 14.15, gl. lt. Stanculescu Victor a ordonat trimiterea unor subunitati de infanterie si parasutisti la TVR, unde la orele 17.00 a fost realizat un dispozitiv de aparare format din 51 cadre, 330 militari în termen, 2 tancuri si 17 T.A.B.-uri. (Asigurarea pazei TVR va fi descrisa detaliat într-un subcapitol separat) Între orele 14.15-16.00, au fost trimise, la cererea conducerii provizorii, pentru paza si aparare, efective militare si tehnica de lupta la: Palatul Primaverii, Casa Scânteii, Piata .Palatului - sediul fostului C.C. al P.C.R., Banca Nationala, Radiodifuziunea Româna, s.a. Totodata, au fost instalate garzi la Palatul Telefoanelor, la întreprinderile "Acumulatorul", „Neferal", "I.C.A.B.", "I.D.E.B." etc. Atentie deosebita s-a acordat întaririi pazei si apararii Aeroportului Baneasa si Otopeni, precum si sediului M.Ap.N. Considerat nesigur sediul fostului C.C. al P.C.R., o parte din grupul revolutionar conducator s-a mutat în dupa-amiaza de 22 decembrie 1989 la sediul M.Ap.N., unde exista un sistem de comunicatii direct cu teritoriul si era mai bine aparat. Aici a avut loc prima întâlnire între conducerea revolutionara si reprezentantii armatei. Au participat Petre Roman, Ion Cretu, Constantin Isac si ulterior, au sosit Ion Iliescu, Mihai Ispas, Florin Velicu, Gelu Voican Voiculescu. La aceasta actiune, armata era reprezentata de generalii Stefan Gusa, Victor Stanculescu, Ion 267

Hortopan, Iosif Rus, Mihai Chitac, Gheorghe Logofatu, Traian Dafinescu, Nicolae Eftimescu, Grigore Ghita (comandantul Trupelor de Securitate), C. Am.George Petre si coloneii Gheorghe Popescu si Nicolaie Popescu. În cadrul acestei activitati s-au purtat discutii asupra masurilor ce trebuiesc luate pentru apararea principalelor institutii de stat si de asigurare a ordinii publice. Numit sef al Comandamentului Militar Central al Revolutiei, gl. Gusa Stefan s-a deplasat în cladirea fostului C.C. de unde, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 a exercitat conducerea actiunilor militare împreuna cu gl. Vlad Iulian. În acest timp, exista o legatura directa cu gl. Stanculescu ce se gasea la sediul M.Ap.N. Declansate în jurul orelor 18.30 în Piata Palatului din capitala, actiunile diversionistilor au cuprins principalele orase ale tarii, cu prioritate în zona de Vest si Sud-Vest a tarii. La aceeasi ora, în Piata Palatului, persoane neidentificate au deschis foc de arma diversionist. Militarii existenti în dispozitiv au raspuns cu foc asupra locurilor de unde se trasese, respectiv Palatul Republicii, blocurile din jurul pietii, sediul Directiei a V-a din D.S.S., Biblioteca Centrala Universitara, fara a se dispune de informatii referitoare la apartenenta, intentiile si valoarea fortelor cu care se confruntau. Incidentele ce au urmat zilei de 22 decembrie 1989, cu începere de la orele 18.00 si care au avut intensitate maxima în noptile de 22 spre 23 decembrie si 23 spre 24 decembrie 1989 au fost cantonate în jurul unor obiective de importanta vitala si de interes national astfel: Piata Palatului (fostul sediu C.C.); M.Ap.N., sediul si 268

împrejurimile T.V.; sediul si împrejurimile Radiodifuziunii Române si al Comandamentului Infanterie si Tancurilor; zonele unitatilor militare din Ghencea, Antiaeriana; Aeroportul International Otopeni, etc. În ce priveste fostul sediu al C.C., între orele 19.30-20.00, actiunile elementelor ostile amplificându-se, din ordinul Comandamentului Militar constituit, au fost aduse în Piata Palatului noi forte, inclusiv tancuri. Alaturi de efectivele armatei, au actionat si un numar de revolutionari, înarmati cu armament ce a apartinut Directiei a V-a din D.S.S. sau abandonat de alte cadre M.I., precum si din cel existent în fostul sediu al CC al P.C.R. În urma focului violent, au fost ucisi 2 militari si alti noua raniti. Un detasament a reusit sa anihileze grupul de teroristi existent în Palatul Republicii, trecându-se totodata la apararea acestuia, a Muzeului National si a Hotelului Bucuresti. Conform declaratiilor unor revolutionari, în jurul orelor 17.0017.30, a venit de la T.V. la fostul sediu al C.C. Ion Iliescu însotit de Petre Roman care se afirma ca aveau o lista dinainte conceputa probabil la T.V, în care se prevedea un guvern printre care erau înscrisi a face parte si Dascalescu fost prim ministru, Ilie Verdet si Fazekas. Se pare ca acest guvern a fost conceput împreuna cu Dumitru Mazilu. În acest sens, Dan Iosif declara: „... de fapt era guvernul lui Mazilu...” (declaratie pag. 23-24). Exista declaratii care contrazic cele de mai sus. Începând cu orele 18.30 s-a deschis foc si asupra unitatilor militare si a dispozitivelor de aparare organizate de armata la alte obiective. La orele 19.45, atacurile terestre au cuprins si unitatile militare ce apartineau Apararii Antiaeriene a Teritoriului si a Trupelor. 269

Concomitent, s-au declansat si actiunile de razboi psihologic si electronic, materializat prin informatii abundente, în marea lor majoritate false, din surse ca televiziunea, radio, sistemul telefonic civil si chiar sistemul de telecomunicatii militar. Informatiile contineau date referitoare la miscari de forte teroriste, în special terestre, dar si aeriene si maritime. Ca urmare, în baza ordinului gl. Gusa au fost luate masuri de supraveghere a cailor de acces, în si din Capitala. Totodata, unitatile de aparare antiaeriana au fost trecute în regim de „Serviciul de lupta nr.1”, cu ordin de a deschide foc asupra tintelor aeriene neprogramate. Declansarea unor intense actiuni de razboi psihologic si electronic, care prefigurau imaginea unei posibile confruntari militare de anvergura, în plan terestru, aerian si maritim, demonstreaza aproape cu certitudine existenta unui scenariu realizat din exterior, cu sprijin în interior. În acest sens, pot fi exemplificate diferite publicatii straine, care independent de opiniile noastre au tratat actiunile de razboi psihlogic si electronic, dezlantuit în decembrie 1989 asupra României, ajungând în final la aceleasi concluzii. Dar un rol important l-a avut în aplicarea acestui scenariu si avalansa de zvonuri si informatii false, transmise de mass-media si, în special, de TVR, informatii si zvonuri emise fara discernamânt si fara a fi verificate, chiar de unii oameni de buna credinta. Puzderia de informatii creau imaginea existentei unor puternice forte contrarevolutionare înarmate, ce puneau în pericol victoria revolutiei. Dar despre acest lucru vom vorbi într-un capitol separat. Pretutindeni s-a actionat dupa acelasi scenariu, atacurile fiind îndreptate, cu precadere, asupra unitatilor militare si a obiectivelor 270

aparate de armata, cu intentia clara de a crea un conflict deschis între armata si celelalte forte înarmate, de a provoca un razboi civil pentru aplanarea caruia era necesara o interventie militara din exterior. De altfel, existau unele informatii potrivit carora la granita, pe teritoriul unor tari vecine existau deja grupari de forte gata de interventie sau ajutor. Înca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, conducerea superioara a armatei s-a confruntat cu o situatie deosebita, datorata avalansei de informatii false si perturbarii mijloacelor de legatura si cercetare electronica. Solicitarile noilor organe locale adresate armatei de a se interveni cu forte pentru protectia unor obiective, exagerându-se deseori pericolul, a determinat realizarea dispozitivelor de aparare succesiv si, în special, pe timp de noapte, sub focul real sau simulat al unor forte potrivnice. Astfel, în prima faza, structura dispozitivelor de aparare era eterogena, ajungându-se în unele cazuri, la supradimensionarea lor, aceasta având consecinte negative în ceea ce priveste organizarea cooperarii si a focului. Ca urmare s-au creat mai multe aglomerari de forte alcatuite din structuri militare extrem de eterogene (unitati militare, subunitati de G.P., forte de militie, subunitati din trupele de securitate, civili înarmati din securitate sau activisti de partid), la care se adaugau o imensa multime de oameni aparuta în preajma obiectivelor în urma repetatelor apeluri ale T.V.R. care chemau masele sa sprijine si sa apere revolutia. Pe fondul provocarilor evidente si al actiunilor incontestabile a unor elemente ostile, ca urmare a imposibilitatii de a pune în aplicare planurile de aparare pregatite din timp, ele fiind înlocuite prin planuri improvizate, ce încorporau forte diverse si numeroase, 271

care ele însele îsi arogau un grad însemnat de independenta, explica imposibilitatea practica si obiectiva de a realiza în primele ore, a unei conduceri unitare precum si organizarea unei cooperari eficiente între fortele participante. La toate acestea, se adauga si lipsa unui sistem de transmisiuni necesar conducerii, înstiintarii si cooperarii acestor forte. Catre orele 20.10 ca urmare a presupusei reactii a asa-zisei „armate secrete a lui Ceausescu” si dupa unele pareri din ordinul prim adjunctului ministrului apararii nationale si sef al M.St.M. gl. Gusa, se ordona aducerea de trupe la Bucuresti. Chemarea s-a realizat în acelasi timp prin televiziune de Cico Dumitrescu care s-a adresat unitatilor de la Râmnicu-Sarat, Focsani, Galati etc. Acest lucru nu este recunoscut de gl. Gusa, el în calitatea ce detinea si la raspunderile si cunostintele ce le poseda, nu putea sa ordone deschiderea portii Focsanilor si a Siretului de Jos. În acest sens iata ce declara gl. Gusa: „... am cautat sa stavilesc aceste cereri ce se faceau prin T.V. de a aduce la Bucuresti mari unitati care nu erau necesare.. se dezorganiza sistemul de aparare al tarii ... erau suficiente forte în capitala si apoi nu stiam cine ne ataca, era vorba de teroristi, dar teroristii nu se nimicesc cu regimente de tancuri... eu va asigur ca unitatile care aparau la pace T.V. erau arhisuficiente, dar ca sa vina... Focsanii, Galatii, Râmnicu-Sarat si Moldova e o mare greseala ... marinarul ... mi se pare Cico Dumitrescu, nu era locul lui acolo ... la Focsani descoperea poarta Focsanilor de la Galati, din Moldova. Piatra Neamt descoperea poarta de est a tarii. Pentru ca orice s-ar spune pericolele pentru România au venit totdeauna ... stiti de unde ... nu ne-a atacat nimeni din vest. Culmea este ca s-a spus ca-i din ordinul sefului M.St.M. (declaratie pag. 11-15). Declaratia gl.Gusa este sub imperiul 272

emotiei si subiectivitatii. În continuare, se impune a se notifica ca în dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 col. Ardeleanu Gheorghe comandantul Trupelor U.S.L.A împreuna cu loctiitorul sau col. Gherghina Gheorghe au fost convocati la sediu fostului C.C. al P.C.R. la ordinul gl. col. Vlad Iulian unde li s-a ordonat sa se puna la dispozitia revolutiei. Dupa aproximativ o ora, a revenit în unitate împreuna cu Isac Constantin (nume conspirativ Ionescu) reprezentant al revolutionarilor unde au convocat efectivele existente si le-au transmis ordinul ca: „... din acest moment unitatea, în întregul ei se afla la dispozitia Frontului si a Revolutiei, urmând a executa misiunile si sarcinile ce îi vor fi încredintate ...”. Dupa opiniea lui Dan Iosif rezulta însa ca a aparut col. Ardeleanu seful trupelor U.S.L.A. si dorea sa se predea împreuna cu oamenii lui ...” (declaratie pag. 19). Dupa acest eveniment în sediul fostului C.C. au patruns unii cetateni cu intentii diferite; în acest sens, Dan Iosif declara: „... în continuare am blocat usile pentru ca lumea voia sa intre, începuse jaful ... cred ca au intrat cam 3.000 de oameni, fara nici un control... au început sa fie arestati Dinca, Postelniciu, Verdet, Florea Ceausescu si altii, si Dascalescu ...” (declaratie pag. 19). Multi dintre cetatenii intrati în sediul fostului C.C. grupati în diferite zone ale cladirii se straduiau si întocmeau tabele de guverne care sa preia conducerea statului. Se pare ca si cei ce asigurau conducerea operativa militara si civila au întocmit un astfel de tabel. Dupa declaratiile lui Dan Iosif rezulta: „s-au constituit mai multe guverne …s-au facut vreo 14 la fiecare etaj s-a facut un guvern, la fel la fiecare colt... prima forma este aceasta: 1. gl. Gusa, 2. gl.col. Militaru, 3. cpt. Lupoi Mihai, 4. col. Pîrcalabescu Cornel, 5. prof Mazilu Dumitru" (declaratie pag. 273

20). În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, seful M.St.M., gl. mr. Gusa Stefan, în timp ce se gasea la sediul C.C., a refuzat cu hotarâre varianta solicitarii de ajutor militar extern de la sovietici pentru combaterea teroristilor. Necunoscator al limbii ruse. gl. Gusa a solicitat o persoana din cei prezenti din încapere, care sa execute translatia. S-a prezentat o studenta Cristina Ciontu, prin intermediul careia gl. Gusa a refuzat ajutorul sovietic de orice natura. El a declarat: „Chiar daca vor mai muri oameni, armata este capabila sa faca fata teroristilor. Ca sef al M.St.M., nu voi admite niciodata sa se ceara ajutor militar de la nimeni... s-a cerut clar macar o brigada de desant si Militaru stie, de ce ascunde treaba asta?... eu l-am vazut pe gl. Militaru vorbind din biroul M.Ap.N. în 23 dupa amiaza ...” (declaratie pag. 17-18). Acest refuz a fost repetat si în ziua de 23 decembrie 1989, când a revenit la sediul M.Ap.N., de unde a purtat, prin translator, o convorbire telefonica cu seful M.St.M. al Armatei Sovietice, gl. Moiseev. Singurele persoane care aveau dreptul si aveau semnatura si pozitie în organele de conducere ale Fortelor Armate Unite ale Tratatului de la Varsovia si care aveau dreptul sa solicite sprijin în numele armatei române era ministrul apararii nationale, gl. Milea Vasile, si seful M.St.M. gl. Gusa Stefan. Asa se si explica de ce în acele zile si nopti toti reprezentantii militari atât a F.A.U. dar si a unor armate vecine îl cautau si doreau sa se adreseze gl. Gusa. Desi exista o legatura telefonica si prin radio cu M.St.M., totusi conducerea operativa nu mai putea fi asigurata din sediul C.C. si ca urmare în dupa amiaza zilei de 23 decembrie 1989, gl. Gusa se va deplasa la M.St.M. Cu aceasta ocazie, el declara: „... aici mi-am 274

dat seama ca nu aveam cum sa mai conduc. Telefoanele erau foarte reduse ...” (declaratie pag. 27). Discutia de un eventual ajutor sovietic s-a realizat în cadrul unei discutii purtate de o echipa sosita la M.Ap.N. din care facea parte potrivit declaratiilor gl. Gusa: „... dl. Iliescu, Voican, Petre Roman, Militaru, ...” (declaratie pag. 23). În ziua de 23 decembrie 1989 gl. Gusa a vorbit prin telefon cu ministrul apararii al Ungariei, gl. Carpati, caruia de asemenea i-a comunicat ca nu este nevoie de ajutor: „... iar în 23 am vorbit cu Carpati de la unguri ...” (declaratie pag. 17). În legatura cu pozitia României în Tratatul de la Varsovia, gl. Gusa, care facea parte din Comisia Sefilor Marilor State Majore ale Fortelor Armate Unite, declara: „... ne priveau ca pe ultimii. N-am avut încredere în ei si nici nu o sa am niciodata ...” (declaratie pag. 16). În baza ordinelor M.St.M. au fost luate masuri de aducere din teritoriu a noi forte pentru apararea capitalei. La orele 20.30 (22 decembrie 1989), gl. lt. Stanculescu a ordonat luarea în subordine de catre C.A.A.T. a Scolii Militare de Ofiteri de Securitate si Militie Baneasa. La orele 21.30 au fost atacate localurile 1 si 2 ale M.Ap.N., din directiile complexelor „Orizont” si „Favorit”, str. Miron Constantinescu, Drumul Taberei, cimitirul Ghencea si latura de Est a Comandamentului Serviciilor Armatei. În seara zilei de 22 decembrie 1989, la orele 21.35 un detasament de 35 de ofiteri-elevi de la Academia Militara s-au deplasat, în 275

baza ordinului M.Ap.N., la sediul Militiei Capitalei pentru a asigura paza acestei institutii aflata sub focul elementelor teroriste. La orele 21.40, la Academia Militara, local 1, s-au declansat actiuni ostile, prin deschiderea focului atât din interior cât si din exterior, producându-se astfel primele victime. În cursul aceleiasi nopti, sediile comandamentelor militare din Bucuresti, inclusiv al M.Ap.N. au fost tinta unor atacuri teroriste, executate atât din puncte fixe de foc, în majoritate din cladiri si de pe acoperisurile acestora situate în jurul obiectivelor militare, cât si din autovehicule în miscare. Împotriva acestora s-a raspuns cu foc. Actiuni deosebit de violente poate cele mai violente au fost lansate asupra TVR, care, conform declaratiilor martorilor oculari, a locuitorilor din zona si a Jurnalelor actiunilor de lupta ale unitatilor militare participante la apararea acestui obiectiv, focul a fost deschis, începând de la orele 21.00, din vilele situate pe Calea Dorobanti, intrarea str. Amiral Balacescu si Ghe. Mocea nu si dinspre vila lui Valentin Ceausescu. La orele 23.45, a fost introdus în dispozitivul de aparare al M.Ap.N., un detasament de cercetasi. Aceasta actiune a fost marcata de un tragic accident. Obligati sa debarce din cele doua autocamioane, datorita focului deschis de elemente neidentificate ce se gaseau în Complexul „Orizont” si din blocurile învecinate, dar si de militarii din dispozitivul de paza, care nu fusesera înstiintati de sosirea detasamentului, a determinat producerea unui intens schimb de focuri. Urmarea a fost decesul a 4 militari cercetasi si ranirea altora 7. Incidentul este descris într-un subcapitol separat. 276

În aceeasi noapte (22 spre 23 decembrie 1989), un detasament de la Academia Militara Tehnica, format din 347 studenti si 13 cadre, chemat sa întareasca dispozitivul de paza al M.Ap.N., au ajuns la obiectiv la orele 01.30. În fata Centrului de Calcul, coloana de autobuze a fost întâmpinata de focuri de arma, determinând astfel debarcarea precipitata a efectivelor aflate în autobuze concomitent cu riposta de foc executata din dispozitivul de aparare al ministerului. Surprinsi de schimbul de focuri, elevii s-au adapostit înapoia unor obstacole existente în zona. Actiunea s-a soldat cu uciderea a 5 studenti si ranirea altor 8. Patru din studentii ucisi au fost împuscati în cap si unul în inima. În unul din cadavre a fost gasit un glont atipic armamentului din dotarea armatei (incidentul este descris într-un capitol separat). În aceeasi noapte în jurul orelor 02.00 o coloana militara a U.M. 01065, ce se deplasa din directia Ploiesti, a fost întâmpinata la barajul existent la linia de centura a Capitalei, de reprezentantul C.F.S.N., regizorul Sergiu Nicolaescu. Imediat dupa trecerea de baraj, asupra capului coloanei s-a deschis foc din 3 autoturisme Dacia care circulau, cu farurile stinse, dinspre Bucuresti. Cu acest prilej a fost ranit un ofiter, determinând deschiderea focului de catre blindatele din coloana. Dupa acest incident, unitatea s-a deplasat la TVR, unde elemente teroriste tineau sub foc cladirea si cetatenii, veniti în numar mare, sa apere institutia. Au fost lasate aici doua tancuri si 3 T.A.B.-uri pentru întarirea dispozitivului si restul unitatii s-a deplasat la Aeroportul Otopeni. Este de remarcat faptul ca aceasta unitate a traversat 5 filtre fara incidente datorita recunoasterii lui Sergiu Nicolaescu aflat pe primul tanc. Conform Jurnalului actiunilor de lupta, pe timpul stationarii în Piata Aviatorilor, asupra militarilor s-a executat foc din directiile 277

Consulatului Sovietic si cladirile adiacente. Cu acest prilej, a fost împuscat mortal un militar si alti 4 raniti. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, asupra cladirii C.C. s-a executat foc de arma din mai multe puncte exterioare, în majoritate din cladirile din jurul acesteia. În acest sens, Dan Iosif declara: „... în noaptea de 22 a început cosmarul... în cladirile din jurul C.C. au fost 12 puncte de lunetisti. În 8 puncte au fost gasite P.S.L.-uri pusti speciale cu luneta, cu munitia aferenta, …este foarte usor ca dupa cladirea fostului palat sa tragi doua focuri precise, cu arma cu luneta, în aceasta cladire care nu mai avea geamuri...” (declaratie pag. 24). Totodata, revolutionarul participant la evenimente în sediul C.C. cu referire la actiunile teroriste mai relateaza: „... la etajul 2 unde este acum Ministerul Muncii, se tragea cu 7-8 automate pe culoarul acela ... cpt. Pascu a aruncat grenada ... s-a auzit un racnet dupa care s-a facut liniste. Ne-am dus pe culoar, am gasit urme de sânge care duceau pâna la scari, iar de acolo a disparut tot ... au fost doi insi îmbracati în negru ... nu se stie nimic ...” (Declaratie pag. 29). Iar în continuare: „...pot sa va spun ca de pe sala Palatului...am vazut gura de foc tragând, am vazut... foc la gura tevii. Un tragator experimentat s-a aflat în curte în fata intrarii în Muzeul de Arta...alta gura de foc bine localizata am vazut în cladirea Directiei a V-a ...." (Declaratii pag. 45) Revolutionarii patrunsi în încapere, au fortat fisetele si birourile existente, în unele din acestea gasind diferite obiecte, de la planuri de aparare, la bani, valuta si obiecte de patrimoniu. Concomitent, au descoperit în subsoluri, încaperi complet utilate, pentru o supravietuire îndelungata. În acest sens, iata ce descrie revolutionarul Dan Iosif: „... în fisete s-au gasit planuri de aparare cu cuiburi de aparare de lunetisti ... tot ce intra în arsenalul securitatii. (declaratie pag. 28), ... au disparut banii trimisi la 278

C.F.S.N. ... 16.000 de $ în fisic …în orice caz s-au furat foarte multe de aici din C.C.... (declaratie pag. 48). Cu referire la subsoluri adauga: am gasit multe intrari si iesiri secrete ... în acest subsol am gasit un buncar autentic „ (declaratie pag. 29). Din declaratia aceleasi persoane rezulta ca: „tuneluri erau la 43 m, usi blindate ... pe el (se refera la Nicolae Ceausescu - n.n.) l-au dus pe sus sa-l prindem si ei (se refera la personalul de protectie n.n.) au luat-a pe partea cealalta (Declaratie pag. 54). Referindu-se la persoanele care au executat foc asupra revolutionarilor în interiorul cladirii fostului C.C., Dan Iosif declara: „..nu se poate demonstra vinovatia din punct de vedere penal, dar moral ... dar putem sti ca toti am fost acolo, au tras, iar apoi au aruncat armele ca sa scape de responsabilitatea faptelor si acestia sunt cei ce au fost plini de zel...”(declaratie pag. 32). Începând de la orele 12.00 pe 22 decembrie 1989 si pâna în dimineata de 23 decembrie 1989 revolutionarii existenti în sediul fostului C.C. au trecut la retinerea tuturor ofiterilor de securitate care se aflau în cladire. În acest sens, Dan Iosif declara: „... în 22 decembrie de la orele 12.00 si pâna în 23 decembrie am arestat ofiterii de securitate existenti în cladire ...” (Declaratie pag. 40). Cu referire la actiunile teroriste declara: „... principalii vinovati în toata aceasta hora nu stiu daca vom afla vreodata ... dupa parerea mea sunt ofiteri de securitate habotnici care nu au vrut sa înteleaga ca totul este terminat ... v-am spus ca a zis Vlad. Executati ordinele asa cum le-am stabilit” când fiindca în prezenta noastra gl. Vlad nu a dat ordine. Cui le-a dat? În ce au constat? Toata lumea spune ca nu au existat proiectile neconventionale! Cum nu? Au existat. Eu am scos din buzunarul celui care a murit la etajul 3 cartuse neconventionale gloante de mare putere ...” (Declaratie pag. 38-39) 279

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 01.45, o unitate din garnizoana Focsani s-a deplasat spre Bucuresti, pentru întarirea apararii capitalei. La intrarea în orasul Râmnicu-Sarat, unitatea a fost obligata sa participe la respingerea unor atacuri teroriste semnalate în zona depozitului de munitie. Continuându-si deplasarea si ajungând în jurul orelor 12.00 a fost întâmpinata cu foc inclusiv dintr-un elicopter neidentificat, determinând amplasarea în teren, unde a ramas pâna la orele 22.30, când s-a regrupat si a reluat deplasarea spre capitala. Pe tot traseul, asupra coloanei s-a executat foc din diferite directii, fara a se înregistra morti sau raniti. La ajungerea în Bucuresti, blocarea circulatiei a determinat fragmentarea coloanei si regruparea acesteia în totalitate abia în dimineata zilei de 24 decembrie 1989, la orele 08.30, când a realizat un dispozitiv circular de aparare în zona parcului si a pietii agroalimentare de pe B-dul Moghioros. În jurul orelor 09.30, s-a deschis foc asupra dispozitivului militar din blocurile din jur. În seara acestei zile, atacurile au început cu intensitate sporita, existând încercari de patrundere în forta în dispozitiv, folosind în acest scop autovehicule. Doua autoturisme au fost incendiate ca urmare a focului aparatorilor, iar ranitii transportati la spital. Ulterior, unitatea s-a regrupat pe str. Miron Constantinescu de unde a actionat pentru apararea sediului M.Ap.N. În aceasta zi, la orele 01.30 , Comandamentul Aviatiei Militare, a ordonat trecerea la paza întarita a aeroporturilor si depozitelor Aviatiei. În dimineata zilei de 23 decembrie 1989, presedintele C.F.S.N., Ion Iliescu, l-a numit în functia de ministru al apararii nationale pe gl. col.(r.) Militaru Nicolae. Despre aceasta numire s-a informat M.St.M. al F.A. ale U.R.S.S. si comandantul sef al F.A.U. ale 280

Tratatului de la Varsovia. Gl. mr. Gusa a ramas sef al M.St.M. pâna în 28 decembrie 1989, când a fost numit sef al Statului Major al Armatei a 4-a (Cluj), iar functia de sef al M.St.M. a fost îndeplinita de gl. col. Vasile Ionel. Practic, din 24 decembrie 1989 generalul nu si-a mai exercitat functia. Una din principalele decizii ale noului ministru, a fost aducerea din rezerva, pe functiile neîncadrate, a unui numar important de generali si ofiteri superiori, aflati la pensie. Marea majoritate a acestora îsi facusera studiile militare în U.R.S.S. Iata în acest sens ce declara gl. Gusa: „... gl. Militaru, când a venit pe scaunul de ministru, a pus mâna pe telefon, si a început sa-si caute prietenii ... au venit niste comandanti care erau de mult la pensie ...” (declaratie pag. 28). În aceeasi zi, s-a emis Nota telefonica nr. S.A.2/902, care preciza ramânerea în continuare în subordinea Statului Major Central a Garzilor Patriotice, situatie pastrata pâna la 31 decembrie 1989, când, prin Decretul nr. 35 al .F.S.N. Garzile Patriotice au trecut în subordinea M.Ap.N. Unitatile militare au fost cu preponderenta tinta unor atacuri continue, executate cu scopul vadit de a bloca efectivele si tehnica militara în cazarmi. Între orele 06.00-06.30 o subunitate de la Scoala de Subofiteri M.I. din Câmpina ce primise misiunea de a întari paza Aeroportului Otopeni. Datorita unor grave neîntelegeri si greseli organizatorice a fost întâmpinata cu foc din Aerogara. Difunctionalitatile în conducere si cooperare, precum si nerespectarea voita sau involuntara a itinerariului stabilit pentru introducere în dispozitiv a subunitatii, s-a soldat cu importante pierderi de vieti omenesti nevinovate. Incidentul este în curs de 281

judecare la Procuratura Militara Bucuresti si este descris în baza documentelor si a declaratiilor detinute de comisie într-un capitol separat. La orele 09.00, M.St.M. a ordonat limitarea consumului exagerat de munitie. În toata aceasta perioada, Apararea Antiaeriana a Teritoriului si Trupelor a executat trageri cu artileria si rachetele antiaeriene asupra tintelor aeriene patrunse în zona de responsabilitate a subunitatilor sale si nenotificate. Între orele 07.40-12.25 C.Av.M. a dispus cercetarea aeriana a municipiului Bucuresti, cu 7 avioane MIG-23. Totodata, aviatia militara a participat la nimicirea grupurilor teroriste ce actionau din padurile Cornuleasa si Chiciu, iar în jurul orelor 12.00, cu 4 elicoptere, la nimicirea teroristilor din cimitirul Ghencea. Înaintea ajungerii la obiectiv, datorita lipsei de informare si cooperare, doua elicoptere au fost avariate de efectivele dispuse în apararea obiectivelor pe deasupra carora au trecut. Un alt elicopter, ce primise misiunea de sprijin cu foc a fortelor ce aparau TVR, datorita lipsei de cooperare, a fost considerat de catre aparatori ostil, determinând deschiderea focului asupra sa. Ridicarea aviatiei în aer era posibila numai cu ordinul ministrului apararii nationale sau a sefului M.St.M dat comandantului aviatiei. În acest sens gl. Gusa a declarat: „... ridicarea aviatiei se facea numai de comandantul aviatiei, acesta primind ordin de la ministrul apararii nationale sau al sefului M.St.M. Eu nu am dat asemenea ordin ...” (Declaratie pag. 33). Datorita avalansei de informatii, greu de verificat, ce se succedau cu rapiditate si care aveau ca obiect existenta unei importante 282

grupari teroriste ce vizau capitala, s-a ordonat aducerea unor noi forte din garnizoanele Pitesti, Târgoviste si Buzau. Astfel, la orele 13.00 , au intrat în dispozitivul de aparare al M.Ap.N., unitatea militara chemata de la Pitesti si Târgoviste, iar ulterior cea de la Galati. În urma apelurilor repetate între orele 20.00-23.45. la TVR au intrat în dispozitivul de aparare subunitati chemate din Medgidia si un detasament de la Caracal. În jurul orelor 17.30 au reînceput atacurile asupra obiectivelor militare dar si asupra TVR si Radiodifuziunii. Între orele 19.0024.00 unitatile militare au continuat sa actioneze pentru descoperirea si anihilarea elementelor teroriste. Persoanele retinute ca suspecte în aceasta perioada au fost predate sub paza la corpul de garda al institutiei, unde au stat pâna în ziua de 25 decembrie 1989, când au fost ridicate de catre organele de militie. În dimineata aceleiasi zile s-au luat masuri de încetare a activitatii organelor de contrainformatii militare, iar personalul acestora a fost trecut în subordinea comandantilor de mari unitati si unitati. Conform hotarârii noii puteri, în ziua de 23 decembrie 1989, orele 17.00, conducerea M.Ap.N., a trecut la luarea în subordine a Comandamentului Trupelor de Securitate cu unitatile subordonate acestuia si a Inspectoratelor Judetene ale M.I., precum si a Comandamentului Trupelor de Graniceri cu marile unitati subordonate acestuia. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, între orele 23.30-02.00, în fata Centrului de Calcul al M.Ap.N., s-a produs un incident în 283

care au fost implicate doua echipaje U.S.L.A. cu doua A.B.I.-uri. Sosind din directia str. Ho Si Min, au virat la dreapta pe Drumul Taberei, cu farurile stinse infiltrându-se în dispozitivul de lupta al companiei de tancuri existent în fata sediul M.Ap.N. Aici, au stationat 20-30 minute, fara a-si semnaliza prezenta. Incidentul este descris într-un subcapitol separat. Datorita intensificarii focului elementelor teroriste, în ziua de 24 decembrie 1989, s-a trecut la reorganizarea dispozitivelor de aparare realizate de armata în garnizoana Bucuresti. Au fost luate în paza noi obiective civile de importanta deosebita ca: uzine, fabrici, spitale etc. Pe timpul noptii de 24 spre 25 decembrie 1989, actiunile teroriste asupra obiectivelor aparate de armata s-au intensificat, îndeosebi asupra localurilor M.Ap.N. si Comandamentului A.1, unde s-a încercat, fara reusita, patrunderea în obiectiv. În zilele de 23 si 24 decembrie 1989 au fost transmise catre trupe dispozitiuni potrivit carora se ordona amplificarea masurilor de paza si aparare a obiectivelor militare si civile de importanta deosebita, scotocirea zonelor de unde elemente neidentificate au actionat cu foc, organizarea de patrule mixte pentru asigurarea ordinei, retinerea si verificarea tuturor persoanelor suspecte de actiuni diversioniste. O dispozitiune similara a fost transmisa si în ziua de 25 decembrie 1989. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989 la M.Ap.N., a fost organizata o sedinta la care au participat reprezentanti ai C.F.S.N. gl. Militaru Nicolae, ministrul apararii nationale si gl. Stanculescu, sedinta la care s-a hotarât soarta lui Nicolae si Elena Ceausescu. În declaratia, sa gl. Gusa descrie: „Stanculescu, în 25, a fost la Târgoviste ...în 24 noaptea a participat si el la sedinta 284

unde s-a hotarât soarta Ceausestilor, la care n-am participat că n-am fost chemat...” (Declaratie pag. 22). Desi detinea înca functia de sef al M.St.M. dupa opiniile proprii, gl. Gusa a fost deja marginalizat. Tot privind soarta lui Ceausescu, gl. Gusa declara: „soarta lui Ceausescu, a fost hotarâta de altii, în alta parte judecat, …. omorârea lui s-a facut de ai nostri , … cred ca la Malta ... Deci existau niste interese ca Ceausescu sa nu mai poata vorbi ... n-as vrea sa exclud însa cu desavârsire si ceea ce s-a mai spus, ca daca va fi omorât, nu se mai omoara lumea! Este o parere personala ca oricum într-o zi, doua, se limpezeau apele ... Se tragea numai la anumite ore, dimineata sau seara... Se poate spune celor care sustin ca a fost omorât pentru a nu se mai trage ca daca se spunea ca este prins si este în mâinile armatei, lucrurile se linisteau si se putea face o judecata cum trebuie...”(Declaratie pag. 40-41). Declaratia gl. St. Gusa se afla sub imperiul sentimentelor datorita schimbarii sale din functie si numirea gl. Militaru în functia de ministru. Dupa executarea cuplului prezidential, actiunile diversioniste au scazut brusc in intensitate. Unitatile militare si-au concentrat atentia pentru paza obiectivelor încredintate: împiedicarea sustragerii de bunuri materiale si eliminarea actelor de anarhie. În dimineata zilei de 25 decembrie 1989, a avut loc asa cum este cunoscut, procesul si executia lui Nicolae si Elena Ceausescu, activitate la organizarea careia gl. Stanculescu a avut un rol deosebit de important, rol primit din partea C.F.S.N., dar despre prinderea, procesul si executia fostului cuplu prezindential, într-un capitol separat.

285

În aceiasi zi s-a continuat paza si apararea principalelor obiective din Capitala si s-au desfasurat actiuni intense de neutralizare a elementelor teroriste. În dimineata zilei de 25 decembrie 1989, din ordinul comandantului Armatei 1, gl. Voinea, doua plutoane cu T.A.B.-uri s-au deplasat în str. Toamnei nr. 37 la Comandamentul U.S.L.A.. pentru a-l supraveghea. Tot în aceasta zi s-a trecut la restructurarea dispozitivelor de aparare, iar majoritatea unitatilor militare, efectivele si tehnica militara respectiva s-au înapoiat în cazarmi (Documentar M.Ap.N nr. S2150/R/26.01.1994). La orele 11.00, din ordinul ministrului apararii nationale, legaturile din reteaua telefonica guvernamentala au fost întrerupte pâna la noi ordine. La orele 12.30, doua avioane IL-28 au cercetat în doua iesiri zonele Chiciu, Ciornuleasa, Branesti, iar unitatile de aparare antiaeriana a teritoriului si trupelor au executat foc, pe tot parcursul zilei, asupra oricaror tinte aparute în zona lor de responsabilitate. La orele 20.30, s-a comunicat prin posturile nationale de radio si T.V., ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost judecati de Tribunalul Militar Suprem si condamnati la moarte, sentinta fiind executata. La orele 22.00, cadre din Comandamentul Trupelor de Transmisiuni, au identificat si scos din functiune, puncte de interceptare-ascultare telefonica - apartinând M.I. Totodata, au fost luate masuri de secretizare a tuturor comunicatiilor ce apartineau Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului. 286

În ziua de 26 decembrie 1989, grupari teroriste au continuat atacurile asupra obiectivelor aparate de armata, în special a cazarmilor unitatilor militare si a depozitelor de armament si munitie. La orele 16.00, din ordinul ministrului apararii nationale, gl. Militaru, un batalion din Trupele de Securitate au executat scotocirea Cimitirului Ghencea. Au fost luate masuri de înstiintare a unitatilor din împrejurimi. Nu s-au produs incidente. Între orele 16.00-18.00, din ordinul comandantului Armatei 1, s-au constituit doua grupuri de interventie pentru Arhivele Statului – I.G.M., Piata Palatului – Bd. Magheru - Hotel Union. În seara aceleiasi zile unitatea speciala R. a M.I. a raportat restabilirea legaturilor prin telefoanele operative.(T.O) În noaptea de 26/27.12.1989 au fost luate masuri de retragere în cazarmi a unor efective ce asigurau paza Consiliului Popular sector 4 si Piata Dorobanti. În ziua de 27.12.1989, grupuri razlete de teroristi au continuat sa execute foc izolat asupra unor obiective si a populatiei civile, mai ales în zonele Ghencea, Sos.Oltenitei, Palatul Telefoanelor, soldate cu un numar redus de victime. Reducerea treptata a actiunilor teroriste a determinat reorganizarea dispozitivelor de aparare a obiectivelor pazite de armata si transmiterea unor ordine ce vizau revenirea la normal a activitatilor. Astfel, la orele 09.00 s-a ordonat „tot armamentul individual se descarca, se asigura iar munitia se introduce în portîncarcator. Munitia de pe T.A.B.-uri si de pe alta tehnica de lupta se descarca si se introduce în cutii. Se pastreaza în masinile de lupta”. 287

În cursul noptii de 27 spre 28 decembrie 1989 au mai fost semnalate actiuni izolate ale unor grupuri teroriste în zona cazarmilor din Sos. Oltenitei. În ziua de 28 decembrie 1989, actiunile de foc ale elementelor diversioniste au încetat. S-a trecut la cercetarea unor zone din care s-a executat foc de catre grupuri neidentificate. Concomitent, au fost luate masuri de retragere în cazarmi a unor efective si a tehnicii de lupta, pastrându-se un numar mai important de forte la sediul M.Ap.N., Radiodifuziune, TVR, Aeroporturile Baneasa si Otopeni si fostul sediu al CC. al P.C.R. În ziua de 29 decembrie 1989 au fost efectuate reorganizari de forte aflate în Piata Palatului, TVR, centrala telefonica din Drumul Taberei, Piata Dorobanti, serele Popesti-Leordeni etc. În acelasi timp au fost retrase din dispozitive efectivele de ofiteri-elevi si studenti ai Academiei Militare. Din ordinul ministrului apararii nationale, au fost luate masuri de deszapezire a unor cai de acces si obiective si au fost organizate garzi pentru paza si transportul unor personalitati. La orele 22.45, persoane neidentificate au deschis foc asupra Palatului Telefoanelor, Bancii Nationale, statiilor de pompare a apei Grozavesti si Palatului Cotroceni. Începând de la aceasta data si pâna în luna ianuarie 1990 s-a ordonat luarea urmatoarelor masuri: sporirea vigilentei; controlul si perfectionarea dispozitivelor de aparare; asigurarea materiala a militarilor din dispozitiv; prevenirea degeraturilor si a îmbolnavirilor; prevenirea avariilor la tehnica prin înghet; refacerea si asigurarea legaturilor telefonice, telegrafice si radio; organizarea grupelor operative si altele. 288

Din desfasurarea evenimentelor în municipiul Bucuresti dupa 22 decembrie 1989 se pot desprinde câteva concluzii: - fuga cuplului prezidential a marcat o crestere spontana a entuziasmului popular; - numerosi cetateni au trecut la ocuparea sediilor principalelor institutii ale statului. Alaturi de populatie, armata a sprijinit noua putere revolutionara, luând masuri de paza si aparare a obiectivelor militare si civile, de importanta vitala, împotriva actiunilor elementelor teroriste ostile revolutiei. Totodata, au fost luate masuri de preîntâmpinare si descurajare a fortelor contrarevolutionare din interior si din exterior de a declansa un razboi civil; - în aceasta perioada, populatia si armata s-a confruntat cu o acuta lipsa de informatii reale, dar cu o avalansa de informatii si date false, care au urmarit scoaterea populatiei în strada, dar si blocarea unitatilor militare în cazarmi în paralel cu dispersarea acestora, folosind în acest scop procedee necunoscute armatei si pentru contracararea carora nu era pregatita. (Atacuri simultane noapte-zi, pe mai multe directii, din puncte fixe, sau din autovehicule în miscare. Atacuri aeriene realizate cu ajutorul tintelor false, concomitent cu atacuri terestre); - dezlantuirea, în special în perioada 22-24 decembrie 1989 a unor puternice actiuni de razboi psihologic, cu care nu s-a mai confruntat armata si populatia civila pâna atunci, care au condus la aprecierea eronata a unor situatii create, reprezentând la un moment imaginea dezlantuirii asupra României a unei operatii aeriene de mari proportii si care urmau a fi completate cu actiuni de desant aerian si maritim; - informatiile false, panicarde, emise de TVR si radio, au întretinut vrând-nevrând o stare de confuzie, teama si incertitudine, soldata uneori cu grave incidente; - existenta unor forte eterogene în dispozitivele de aparare, introducerea esalonata a acestora, coroborata cu organizarea 289

sumara a misiunilor, cu lipsa cooperarii între fortele cu subordonare diferita, în conditii de stress si oboseala psihica si fizica, a facut posibila amplificarea erorilor; - caracterul static, preponderent defensiv al dispozitivelor adoptate, a constituit una din cauzele pierderilor suferite de aparatori; - în plan general, nepregatirea si lipsa conducerii unitare a focului, a generat un consum mare de munitie pentru lovirea unor obiective izolate, situatie agravata si de lipsa de precizie în executarea focului, datorate inexistentei aparaturii de ochire pe timp de noapte si a slabei instructii militare, precum si necunoasterea adversarului si a procedeelor de actiune ale acestuia; - slaba pregatire a armatei si a celorlalte forte ce aparau revolutia, confruntate, pentru prinma data, cu actiuni de gherila urbana. Dupa 22 decembrie 1989, în conditiile confuze si complexe analizate, armata a înregistrat 107 militari si salariati civili decedati si 312 raniti (S.2150/R/26.01.1994), iar în rândul populatiei civile s-au produs un numar de 997 decedati si un numar de 3040 raniti. 4.4.1. Evenimentele consumate în noptile de 22/23 si 23/24.12.1989 în zona Ministerului Apararii Nationale 4.4.1.1. Evenimentule în care a fost implicat Detasamentul 2 Parasutisti din U.M. 01171 Buzau În dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Detasamentul 2 Cercetare din U.M. 01171 Buzau comandat de lt. col. Trutulescu Gheorghe a primit ordin de la seful Directiei Informatii V.A. Dinu Stefan - sa se deplaseze la Bucuresti cu doua autovehicule pentru a se integra în dispozitivul de aparare al M.Ap.N. La executarea misiunii, detasamentul a fost însotit de col. Constantinescu Anghel, ofiter reprezentant al Directiei Informatii 290

al Armatei. La intrarea în Bucuresti, detasamentul a fost întâmpinat de mr. Jurcan Ion si de cpt. Roman Nicolae din aceeasi directie, care îmbarcati într-o Dacie personala au condus coloana catre sediul M.Ap.N. Ajungând în fata M.Ap.N. în jurul orelor 23.45 deplasânduse dinspre directia Academiei Militare pe Drumul Taberei, cele doua autovehicule au intrat în zona de foc dintre elemente necunoscute ce actionau în zona restaurantului Orizont si a blocurilor de locuinte si efectivele ce aparau localul ministerului, de cealalta parte. Cercetasii au fost obligati sa debarce si sa se adaposteasca în teren deschizând foc asupra ministerului. Duelul de foc s-a soldat cu 4 persoane decedate si ranirea altor 7 din rândul cercetasilor. Interventia aspra a col. Constantinescu Anghel a determinat oprirea focului de ambele parti. Dupa efectuarea recunoasterii, cercetasii au fost încadrati în dispozitivul de aparare al M.Ap.N. Reproducem succint unele din declaratiile unor martori care contin referiri la acest incident. Mr. Grigorescu Dan din U.M. 0l842 Boteni, ofiter elev al Academiei Militare la acea data si care a ramas în serviciu la poarta 2 a M.Ap.N.-ului, vis-a-vis de Complexul Orizont: „în jurul orelor 24.00 a oprit în fata ministerului o Dacie si înapoia ei fiind oprit un camion militar. Având în vedere ca anterior se trasese din mijloacele auto asupra ministerului cei din obiectiv au deschis 291

foc asupra Daciei... concomitent cu atacatorii sau agresorii din blocul din dreapta. Dupa aproximativ 3 minute a strigat cineva la noi si l-am cunoscut dupa voce pe col. Constantinescu...” Declaratii asemanatoare au dat si alti ofiteri-elevi, respectiv cpt. Ionescu Florin din U.M. 0l966 Clinceni. Retinem de la acesta ca este posibil ca persoanele din conducere, respectiv col. Safta, ce raspundea de apararea ministerului, împreuna cu col. Anastasiu uitasera sau nu cunosteau de sosirea detasamentului de la Buzau. Din declaratie rezulta ca s-ar fi primit ordin de deschidere a focului asupra coloanei: „... au aparut noaptea mai înainte de miezul noptii. Înainte de aceasta, ni s-a transmis prin telefon de col. Softa sau de catre col. Anastasiu ca se îndreapta spre noi o coloana de autocamioane (de teroristi - n.n.) si sa se traga asupra ei. Ordinul a fost clar si limpede... Afara era întuneric, iar becurile fusesera sparte. La un moment dat am auzit ... Nu mai trageti ... ca-mi omorâti oamenii. Sunt col. Constantinescu ... s-a oprit focul...” Dumitru Gheorghe, ce se deplasa pe Drumul Taberei cu o Dacie a observat un camion militar si cineva care striga: „... sa spuna parola ... s-a oprit focul si nu s-a mai tras ...era o formatie de câtiva militari ... un cetatean care era în balcon în blocul din spatele Agentiei loto a strigat: uite-l acolo, e între ei, acolo! Un individ care era în grupul acesta cu noi a lasat arma jos si a luat-o la fuga ... disparând dupa colt...” Este posibil ca acesta sa fie un ofiter din cadrul detasamentului. Redam un extras si câteva idei din raportul cpt. Cazan Ionel din U.M. 0l17l Buzau: „... Ne-am îmbarcat în camioane si ne-am deplasat pe itinerariul Buzau - Urziceni - Bucuresti. Am fost asteptati la intrarea în Bucuresti pentru a ne conduce la destinatia care noua nu ne-a fost precizata. La ajungerea în fata sediului 292

M.Ap.N. asupra camionului în care eram s-a deschis foc de catre o subunitate din paza acestui sediu...” Din depozitiile col. Anastasiu rezulta ca în jurul orelor 24.00 a fost sesizat de cpt. Radu Dragos, seful punctului de control de la intrarea principala a M.Ap.N.-ului, actualmente decedat, în legatura cu faptul ca de peste drum s-a deschis foc automat asupra sediului M.Ap.N. În declaratie se mentioneaza ca nu el a dat ordin de deschidere a focului si ca atunci când s-a raportat la fata locului a si oprit tragerile. Exista posibilitatea ca ordinul de deschidere a focului sa fi fost dat de col. Safta, ulterior avansat general, decedat si acesta ulterior si ca urmare nu s-a putut stabili cui apartine vinovatia incidentului.(!) 4.4.1.2. Incidentul în care a fost implicat detasamentul de studenti si cadre din Academia Tehnica Militara În scara zilei de 22.12.1989 gl. mr. Angheloiu Ion loctiitor al comandantului Academiei Militare pentru Învatamântul Tehnic a primit ordin de la comandantul Academiei Militare Generale gl.lt. Logofatu Gheorghe în baza ordinului sefului Directiei Operatii din M.St.M. gl. lt. P. Eftimescu Nicolae sa pregateasca un detasament de studenti care sa participe la apararea sediului M.Ap.N. Detasamentul a fost constituit din Compania a 4-a comandata de col. ing. Constantin Gheorghe având un efectiv de 215 studenti si Compania a 5-a comandata de col. dr. ing. Papuc Viorel având un efectiv de 132 de studenti. La aceste efective se adaugau si 13 ofiteri cadre. Înaintea plecarii spre sediul M.Ap.N. gl. Angheloiu a precizat subordonatilor itinerarul de deplasare, respectiv: Bdul. Tudor Vladimirescu, Sos. Panduri, Bdul Drumul Taberei, intrarea 293

în sediu având loc pe la punctul de control situat vis-a-vis de Complexul Orizont. Comisia Senatoriala constata ca privind cooperarea, asigurarea tehnica, materiala si logistica, semnale de recunoastere, caracteristici de lucru pentru mijloacele de legatura, nu au fost precizate si nici nu s-a numit un sef al întregului detasament. Pusa în miscare, coloana de sase autobuze cu studenti a ajuns în jurul orelor 01.00-01.15 în fata Centrului de Calcul al M.Ap.N., oprindu-se la aproximativ 100 m de intrarea în M.Ap.N. datorita deschiderii focului asupra ei din Centrul de Calcul. Intensitatea focului a determinat debarcarea precipitata a studentilor si adapostirea acestora în zona, luând pozitii de tragere între blocurile Al, A2 si B3, iar altii s-au adapostit pe scarile si holurile blocurilor. Reactia studentilor a fost haotica, ripostând cu foc în toate directiile. Adapostirea pe partea blocurilor s-a produs nu datorita tragerilor dinspre minister, ci datorita faptului ca autobuzele circulau pe partea dreapta, deci foarte aproape de blocuri si de spatiile verzi, iar usile autobuzelor s-au deschis tot pe aceasta parte. Dupa interventii repetate, studentii au putut fi recunoscuti si introdusi în incinta ministerului, însa rezultatul actiunii a fost tragic. Au fost ucisi 5 elevi si raniti alti 8. Tragicul eveniment a putut fi posibil si ca urmare a faptului ca la stabilirea itinerariului nu s-a tinut seama de situatia conflictuala din zona începând din seara de 22 decembrie 1989. Absenta unor legaturi de conducere si cooperare cu grupa operativa ce conducea apararea M.Ap.N. si cu fortele din dispozitiv precum si lipsa de masuri preventive pentru a evita incidentele. Interpretarea gresita a intentiilor celuilalt coroborata cu deficientele amintite anterior au determinat aparitia acestei erori 294

profesionale. Iata extras din declaratia col. dr. ing. Papuc Florinel: „... Se pare ca focul s-a executat dinspre Centrul de Calcul (masinile fiind în mers nu aveau cum sa fie auzite tragerile teroriste care aveau un zgomot mult mai redus ca amplitudine - n.n.)... În momentul urmator cu studentii prin salturi scurte si târâs ... militarii care asigurau paza ministerului au solicitat parola. Fara sa le fi spus parola, deoarece nu o primisem. ... pe baza afirmatiilor noastre ca suntem de la Academia Militara ne-ati permis intrarea. Cred ca nu toti aparatorii M.Ap.N.-ului au cunoscut faptul ca urma sa sosim... „. Trebuie remarcat ca la deficientele de conducere si organizare se mai adauga si starea de spirit tensionata, rezultatul incidentelor anterioare si a actiunilor teroriste. Iata extras din declaratia srg. Bocanu Liviu: „... Când a început debarcarea s-a tras asupra noastra foc cu foc dupa care s-a trecut la foc automat ... Cele foc cu foc nu stiu de unde s-au tras, dar în momentul în care s-a tras foc automat, acesta era din zona ministerului...” Studentul Manolescu Marius: „... Când am ajuns în fata M.Ap.N. ului am observat ca autobuzul din fata noastra a luat foc undeva în partea din spate. Autobuzul nostru a depasit si a oprit în fata blocurilor situate vis-a -vis de M.Ap.N. Am debarcat... Am constatat cu surprindere ca se tragea în noi dinspre minister. Am convingerea ca cei de la anumite nivele de comanda nu au stiut ca venim...”. Col. ing. Rodin Constantin sustine ca primele focuri ar fi fost trase din blocul de locuinte B.3.: „...Fiind primiti cu foc ... am fost 295

obligati sa coborâm si sa ne adapostim ... în aceasta pozitie s-a executat foc atât dinspre sediul Centrului de Calcul al M.Ap.N., precum si din blocul B3 (probabil de la etajele superioare ale acestuia) ...” Din declaratiile locatarilor rezulta ca au fost identificate persoane ce au deschis foc catre localurile M.Ap.N. Aceste trageri au întarit convingerea în rândul aparatorilor ca sunt atacati de forte teroriste. Din declaratiile numitei Cosma Viorica, locatara în blocul A2 rezulta ca la data de 22 decembrie 1989 catre seara, spatiul verde dintre cele doua blocuri amplasate peste drum de M.Ap.N. a fost ocupat de un grup de persoane tinere care, din ratiuni necunoscute au deschis foc asupra ministerului. „ ... La data de 22 decembrie 1989 ... nu se întunecase înca .. am remarcat privind pe geamul de la bucatarie prezenta unui grup de tineri în spatiul verde din fata noastra, respectiv în portiunea dintre blocul nostru si blocul A2 ... Erau 4-5 persoane …Distanta dintre mine si ei era în jur de 20-25 m, poate si mai aproape Mi-a atras atentia ca unul dintre ei era îmbracat într-o geaca alba, imaculata. Pareau în vârsta de 20 de ani …Erau tunsi cam la fel ... Toti erau înarmati. S-au deplasat lânga coltul blocului si au început sa traga Dupa ce au tras au fugit imediat în spatele blocului ... Atunci a intervenit sotul meu care a strigai la ei dupa geam: < Potoliti-va, ma! Ce dracu faceti! Unul dintre ei s-a rastit la noi si ne-a spus sa intram în casa, sa închidem geamul ca ne trage un glonte în cap. A mai adaugat si o înjuratura ... Vazând despre ce e vorba, ne-am retras în casa. Când au tras acestia, cei de peste drum militarii, au ripostat ...A doua zi l-am vazut pe cel cu geaca alba. Era mort...”. Trebuie sa recunoastem marile deficiente în organizarea conducerii si a cooperarii, nefunctionarea corespunzatoare a mijloacelor de transmisiuni, caracterul eterogen al fortelor participante, lipsa 296

coeziunii în lupta si a comenzii unice precum si libertatea de a deschide focul la propria dorinta, ne ofera un tablou aproape complet al fondului pe baza caruia s-a produs evenimentul amintit si al pregatirii ofiterilor si ostasilor nostri. 4.4.1.3. Detalii referitoare la evenimentul petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 în care au fost angajate doua echipaje USLA În urma unei întelegeri dintre gl. Militaru Nicolae, ministrul apararii nationale si col. Ardeleanu Ion, sef USLA, s-a dispus ca aceasta unitate sa intervina cu forte proprii pentru scotocirea zonei înconjuratoare M.Ap.N. din care elemente teroriste tineau sub foc cladirile M.Ap.N. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 doua vehicule blindate usoare (ABI) apartinând USLA au ajuns în zona B-dul Drumul Taberei venind dinspre Ho Si Min cantonându-se în zona M.Ap.N. Dispuse unul înapoia celuilalt pe Bdul Drumul Taberei în sensul de mers catre intersectia cu strazile Vaiceni si respectiv Miron Constantinescu, peste drum de cladirea Centrului de Calcul a M.Ap.N.-ului pe partea blocurilor A1 si A2; în imediata vecinatate a locului unde au stationat cele doua ABI-uri se afla dispozitivul de lupta al Batalionului 3 Tancuri din U.M. 01303 Târgoviste, precum si alte efective. Dupa ce au ramas în pozitia descrisa aproximativ 30 de minute, timp în care efectivele din dispozitiv ce erau în contact vizual cu ABI-urile nu au fost informate despre natura misiunii acestora, echipajele celor doua ABI-uri au fost angajate într-un incident cu fortele din dispozitiv care au deschis foc asupra lor atât cu echipamentul individual cât si cu cel de pe tanc. 297

Mentionam ca infiltrarea în dispozitivul de aparare s-a facut cu farurile stinse, fara semnalizarea prezentei pentru militarii M.Ap.N. În urma tirului nimicitor si-au pierdut viata lt. col. Trosca Gheorghe, sg. maj. Neagoe Stelian-Theodor, sg. maj. Costache Ion Ion, toti din primul ABI cu nr.1147 si cpt. Cotuni Alexandru Eugen Trandafir, plt. maj. Mopicaru Ctin. Ion, plt. Oprea Ion Emil si sg. maj. Surpateanu Ctin Florin din cel de-al doilea ABI 1138. Alte doua persoane au fost grav ranite respectiv sg. maj. Paduraru Ionel si sg. maj. Soldea Glie Stefan. Leziuni superficiale a suferit si civilul Isac Ctin. (alias Ionescu, alias Dinescu). La sesizarea aparatorilor, grupa centrala de coordonare a pazei localului M.Ap.N. a comunicat ca nu cunoaste nimic despre identitatea si misiunea masinilor respective, ordonând o cercetare la fata locului, si în caz extrem, sa se raspunda cu foc. Din analiza cantitativa a efectivelor participante la apararea M.Ap.N. rezulta ca în incinta si în jurul acesteia erau forte de valoare aproximativa a unei divizii. Cum puteau aceste doua ABI-uri sa întareasca un dispozitiv atât de puternic ce avea în compunerea sa numeroase ABI-uri si TAB-uri? Dam în continuare teza înfatisata de gl. Militaru în conformitate cu care cele doua ABI-uri ar fi trebuit sa cada din spatele celor doua blocuri amplasate în fata M.Ap.N., ele având misiunea de a scotoci în blocurile respective si de a neutraliza pe cei care tineau ministerul sub foc de arma. Asa cum vom vedea, ABI-urile de la USLA nu au respectat traseul stabilit initial. O alta varianta sustinuta de col. Anastasiu Cristian 298

însarcinat cu organizarea actiunilor de paza si aparare a M.Ap.N. rezulta ca ar fi ordonat unui tanc existent la poarta nr. 2 a localului M.Ap.N. din fata Complexului Orizont sa întreprinda actiuni de cercetare a celor doua ABI-uri si sa raporteze rezultatele la înapoierea în dispozitiv. Ca urmare, tancul a iesit pe aleea de la poarta nr. 2, a virat la dreapta, deplasându-se spre cele doua ABIuri cu viteza redusa si cu reflectoarele aprinse. Când tancul ar fi ajuns în dreptul primului ABI, acesta l-ar fi întâmpinat cu foc. Ca urmare, tancul a raspuns cu foc de mitraliera calibrul 7,62. Concomitent, au deschis foc si celelalte tancuri din dispozitivul de aparare al M.Ap.N. Înaintarea celui de al doilea ABI a atras dupa sine focul aparatorilor ministerului. Este inadmisibil sa poti crede ca doua ABI-uri ar putea desfasura un atac asupra M.Ap.N. care avea în apararea sa circa o divizie mecanizata. Cum sa credem în aceasta situatie ca cei din ABI-uri ar fi deschis focul asupra unui tanc. Primul ABI a fost lovit de blindajul tancului si aruncat pe cealalta parte a carosabilului. O alta varianta rezultata din declaratiile echipajelor de pe tancurile aflate în dispozitiv în fata Centrului de Calcul, rezulta ca cele doua ABI-uri, dupa ce au oprit pe partea dreapta a Drumului Taberei, s-a încercat o intrare în legatura cu acestea, utilizând proiectoarele. Se pare ca cele doua ABl-uri ar fi raspuns cu ajutorul semnalizatoarelor de directie. Dupa ce ABI-urile au ramas pe loc aprox. 15-20 minute, poate chiar mai mult, se pare ca echipajele ar fi primit ordin sa nimiceasca cele doua ABI-uri prin foc si prin calcare cu senila, lucru executat. 299

Este imposibil de crezut ca cele doua ABI-uri si-ar fi propus sa nimiceasca tancurile existente în dispozitiv. Col. Safta (avansat ulterior gl.) a declarat ca în noaptea de 23 spre 24, în jurul orelor 23.30 i s-a raportat ca în dispozitivul de aparare al blindatelor amplasate în fata Centrului de Calcul s-au infiltrat doua ABI-uri. Privind deschiderea focului, ofiterul a declarat: „... Mi s-a raportai ca ABI-urile au intrat în unghiul mort al tancurilor, timp în care se tragea si din blocurile vecine ministerului. Mi s-a raportat ca ABI-urile au deschis foc prin gard. Atunci am ordonat sa se actioneze prin împingere si prin foc, daca este nevoie...”. Rezulta ca grupa operativa nu a avut cunostinta de cele doua obiective aparute în zona M.Ap.N. La data si la ora consumarii acestui eveniment, în cabinetul M.Ap.N. se gasea si col. Ardeleanu, comandantul trupelor USLA . Într-o scrisoare adresata M.Ap.N. col. Ardeleanu a facut urmatoarea declaratie: „... Va raportez ca întors în unitate am stabilit cu certitudine ca lt. col.. Trosca, fost sef de stat major din USLA, care a condus cele doua echipaje de interventie ... planuise sa ma lichideze pe mine si pe col. Gherghina Gheorghe loctiitor al comandantului... Consider ca acest ofiter a avut legaturi cu cineva din Directia de Contrainformatii Militare si cred ca planul conceput împotriva mea trebuia sa conduca la o clarificare de la cine a primit acest ordin si de ce ...”. Din declaratia col.(r) Bliort Ion rezulta: „... în jurul orelor 23.00 col. Ardeleanu care se afla la M.Ap.N. ... a sunat pe telefonul scurt facând urmatoarele precizari > I-am raspuns lt. col. Trosca de lânga mine si sa-mi permita sa-l întreb, întrucât el coordona acest compartiment. Pe loc lt. col. Trosca a comunicat ca poate forma trei echipaje cu care poate actiona ... dupa care a precizat: >. Lt. col. Trosca a preluat misiunea ... dupa aproximativ 20 min. lt. col. Trosca mi-a raportul ca este gata sa se puna în miscare..." Misiunea a fost initiata de col. Ardeleanu, comandantul unitatii, decedat ulterior. Cele doua declaratii sunt totalmente contradictorii, în ce priveste natura misiunii se pare ca aceasta s-ar fi realizat odata cu ajungerea ABI-urilor la Orizont de catre reprezentantii M.Ap.N.-ului. Din declaratia col. Ardeleanu rezulta ca misiunea avea un caracter subversiv învinuindu-l grav pe lt. col. Trosca mort în aceasta stupida ambuscada. Din declaratia lt. col. Natea Traian, rezulta unele amanunte: „...Lt. col. Trosca, înainte de a pleca la drum ... a vorbit cu mine la telefon si mi-a spus ca este vorba de o misiune de o importanta deosebita, ca trebuie preluat un oarecare domn Ionescu de la FSH din statia de metrou Eroilor si transportat în conditii de siguranta la M.Ap.N. ... Eu ramân la convingerea ca aceasta misiune a fost conceputa pentru transportul lui Ionescu la M.Ap.N ... Au plecat în misiune 3 echipaje. Unul dintre ele s-a defectat si a ramas pe drum în zona Garii de Nord... Am dedus ca se grabeau sa ajunga la întâlnire cu Ionescu...”. În concluzie, care era de fapt misiunea? Sa ajunga la M.Ap.N., sa întareasca apararea acestuia, sau sa scotoceasca în zona, sau sa 301

duca la M.Ap.N. reprezentantul FSN Ionescu (alias Isac, alias Dinescu). Din declaratia col. Gherghina rezulta: „... în timp ce se executa misiunea, sesizând ca nu sunt perfectate modul de acces si sistemul legaturilor în vederea prezentarii la locul stabilit... nu aveam aceeasi frecventa de lucru cu M.Ap.N., iar alte modalitati de realizare a accesului în dispozitivul constituit si de recunoastere nu exista. Retin modul în care s-au derulat dispozitiile date de col. Bliort catre echipaje, care le sugera sa realizeze legatura si accesul prin semnale luminoase fara ca în prealabil sa fi stabilit un cod de folosire a acestora.” Din declaratia numitului Isac Ctin., reprezentant al FSN, rezulta: „...Singura posibilitate în acceptiunea mea ca sa ajung în conditii de siguranta la minister era prin USLA ...în consecinta ne-am dat jos la metrou si am dai telefon la USLA ... m-am recomandat Ionescu ... le-am spus ca vreau sa ajung la M.Ap.N... mi s-a spus ca tocmai pleaca 3 echipaje catre M.Ap.N. care în drum ma vor prelua si pe mine urmând sa ma lase la minister...” Deci orice persoana cu tupeu care printr-un simplu telefon induce în eroare o unitate de elita a securitatii si astfel un colonel îsi modifica traseul pentru a lua un necunoscut care se prezinta ca persoana importanta în FSN. Cpt. Garz Romulus, supravietuitor al incidentului a declarat: „... Ne-am pus în miscare, l-am întrebat pe lt. col. Trosca unde mergem. S-a exprimat în sensul ca mergem la M.Ap.N., dar a adaugat ... ca trecem prin Militari de unde o sa luam un reprezentant al Frontului, Ionescu pe care ... îl ducem la M.Ap.N. Atunci am înteles ca trebuie sa actionam în zona blocurilor de peste drum de unde trag teroristi.” 302

Cam în acelasi sens se situeaza si declaratiile celorlalti supravietuitori. De interes mai deosebit se remarca declaratia lt. Soldea Stefan, care înainte de a pleca, intrând în biroul comandantului USLA a surprins o convorbire între lt. col. Trosca si col. Bliort si a retinut: lt. col. Trosca a spus: „...Astia pe mine ma cauta ... „ iar colonelul Bliort ar fi replicat poate nu ne omoara si ne judeca ...” Având în vedere situatia deosebit de confuza, existenta suspiciunilor si actiunile ce se desfasurau în zona, personal consideram necesar sa se fi luat masuri suplimentare de legatura si cooperare pentru evitarea unor eventuale accidente. Este interesanta si nota de convorbiri purtata de lt. col. Trosca cu dispecerul de serviciu din care reproducem câteva pasaje: „... Dispecerul este sunat de col. Bliort si are loc urmatorul dialog: Bliort: Dispecerul: > Bliort: Dispecerul: Bliort: Dispecerul: > Dispecerul: Bliort: Bliort: > Dispeceratul: > Notea : > Trosca : > 303

Notea: > Tridentul, adica dispeceratul este în legatura cu 153 (cu Trosca). Se aude strigatul lt. col. Trosca: „...Se trage, ma !...” Altul striga: „... Tata, nu trage ma...!” pe fondul unui rapait de mitraliera (din pacate banda cu înregistrare a tuturor convorbirilor a disparut de la unitatea USLA). Aducerea de modificari în executarea misiunii, datorita necesitatii de a fi transportat dl. Ionescu a dus la modificarea itinerariului si aducerea echipajelor într-un loc unde nu erau asteptate. În ce priveste opiniile celor ce asigurau paza M.Ap.N. se desprind câteva concluzii. Dupa declaratia gl. Militaru: „... Nimeni de la armata nu a solicitat USLA sa vina în ajutor pentru apararea localului M.Ap.N. ... nu-si avea rostul ... Însa înainte de înserare col. Ardeleanu si gl. Vlad erau la M.Ap.N. chiar în cabinetul ministrului. Aici era convingerea generala ca teroristii nu pot fi altii decât securitatea si ca USLA ... lupta de partea teroristilor. Când se discuta cu Ardeleanu, gl. Hortopan a intrat în cabinet, i-a informat pe toti cei prezenti ca asupra unui obiectiv militar de pe linia de centura a capitalei se executa foc intens si a fost prins un subofiter de la USLA cu armament si munitie asupra lui. Se numea plt. maj. Popa Ion Stefan. Col. Ardeleanu a recunoscut imediat ca subofiterul este de la el. Deci presupunerea (banuiala) noastra se confirma. Totusi col. Ardeleanu insista ca unitatea sa în totalitatea ei este în cazarma exprimându-si regretul ca nu este folosita la justa ei valoare si ca 304

ar putea chiar sa scotoceasca chiar pe timp de noapte blocurile din jurul M.Ap.N. de unde se executa foc. Generalii de armata prezenti la aceasta discutie, prin consens au fost de acord (gl. Hortopan, gl Chitac, gl. Logofatu, gl. Eftimescu) ... Vlad ... era si el de fata. Prin consens s-a cazut de acord ca o data venita sa treaca la actiuni în sensul sa scotoceasca blocul. S-a stabilit si itinerariul. Sa vina pe lânga Academia Militara, pe strada nou creata, între biserica de la intrarea în Drumul Taberei si Comandamentul Trupelor de Graniceri si în continuare sa se deplaseze pe aceasta si sa ajunga în Emil Botnaras. În felul acesta nu se intersectau unitatile armatei si cadeau în spatele grupului de blocuri din fata M.Ap.N....”. Acest itinerar este confirmat si de supravietuitorii celor doua echipaje ABI. Tot din declaratia gl. Militaru rezulta: „... Trebuia sa vina cu efective de 600 luptatori. Ardeleanu, prin socotelile facute avea lipsa 30 de USLA-si la ambasada si înca 80 de USLA-si la Sibiu plecati înca din 20 decembrie 1989 din ordine superioare...”. Deci forta combativa a unitatii era de 756 luptatori, din care scazând 110, dupa spusele col. Ardeleanu, în unitate ar mai fi trebuit sa existe 647 USLA-si disponibili. În acest sens urma a fi lasati 40-50 de luptatori pentru paza cazarmii, iar cei 600 trebuiau sa vina pentru scotocire în zona blocurilor pe itinerariul stabilit. Din declaratia martorilor mai rezulta ca col. Ardeleanu s-a dus, dupa ce-a iesit din cabinetul ministrului, sa dea dispozitiile necesare. El a vorbit la un telefon din incinta ministerului, dar cu cine a vorbit si ce a spus nu se stie. 305

Gl. Militaru sustine ca nici nu era nevoie de a înstiinta dispozitivul de aparare al ministerului de venirea USLA-silor, întrucât strada pe care acestia trebuiau sa vina, respectiv Emil Bodnaras era paralela cu Drumul Taberei, astfel ca ei nu aveau cum sa se intersecteze cu unitatile armate. Tot din declaratiile acestuia rezulta ca dupa epuizarea evenimentului, col. Ardeleanu a revenit în cabinetul ministrului anuntând nimicirea ABI-urilor, la care, dupa spusele gl. Militaru: „... Toata lumea a fost uluita ca nu ne puteam explica ce au cautat acestea în fata M.Ap.N.-ului ... aceasta abatere de la traseu constituie cauza evenimentului. Din declaratia gl. Eftimescu retinem doar câteva episoade ce par mai interesante: „... Când au venit cei de la USLA pe 23 spre 24 decembrie 1989, comandantul lor, col. Ardeleanu era în minister... În conditiile create la diferite obiective cu forte eterogene aduse succesiv în dispozitiv lipsite de coeziune, care se aflau si sub psihoza declansarii prin surprindere a unor actiuni teroriste, deschiderea focului fara somatie era oricând posibila ... Declansarea focului se putea face intentionat chiar de un intrus în dispozitiv, sau ca rezultat al unor trageri din afara în scopul de a provoca. În asemenea situatii trebuiesc aplicate prevederile clasice ale regulamentului: recunoasterea sub strict control cu calauza; cu înstiintarea celor prin dispozitivul carora se trece sau prin dispozitivul carora intra. Asemenea manevre erau mai indicate a fi facute pe timp de zi... nu trebuiau facute noaptea. Patrunderea pe timp de noapte este dificila si în conditiile de atunci se riscau pierderi de vieti omenesti... ". Cu referire la etapa premergatoare incidentului se desprinde clar concluzia ca operatiunea nu a fost bine pregatita, neasigurându-se masurile de siguranta ce se impuneau. Din start este exclusa ideea 306

potrivit careia cele doua echipaje soseau la minister pentru a-l cuceri, dar ne îndoim si de ipoteza lansata de col. Ardeleanu potrivit careia echipajele aveau misiunea de a-1 lichida. În nici una din situatii, cele doua echipaje nu erau în masura sa puna în pericol dispozitivul de aparare al ministerului. Exista o anume probabilitate de rea-credinta a col. Ardeleanu care ar fi dat dispozitiuni astfel încât sa atraga într-o capcana cele doua echipaje de USLA-si conduse de lt. col. Trosca cu care se pare ca nu era în relatii prea cordiale în sensul aducerii acestora într-un alt loc decât cel stabilit. Dar, la fel de bine exista si ipoteza ca misiunea sa fi fost conceputa bine si sa fi suferit modificari ca urmare a aparitiei personajului Isac, alias Ionescu, alias Dinescu. Exista posibilitatea ca însasi lt. col. Trosca considerând itinerariul indicat ca o posibila capcana sa fi modificat cu buna stiinta traseul respectiv. Cert este ca misiunea în stadiul ei initial nu a prevazut în nici o situatie prezenta ABI-urilor în fata M.Ap.N. De asemenea, este cert ca nici lt. col. Trosca nu avea o imagine clara a misiunii sale si nici a modalitatilor de intrare în legatura cu cei din dispozitivul M.Ap.N. Nu avem nici un element care sa ne confirme ca lt. col. Trosca, un foarte bun profesionist ar fi stiut de o misiune de scotocire în spatele blocurilor. Varianta povestita de gl. Militaru ca 600 de USLA-si sa scotoceasca blocurile de unde se tragea asupra M.Ap.N. si în 307

timpul noptii este de un absurd total. Daca ar fi intrat în functiune un asemenea plan se crea un razboi în toata regula. Dorea cineva din cei prezenti în acel birou un astfel de lucru? Sa ne imaginam venirea a 600 de USLA-si în plina noapte cu masini blindate si autobuze la 500 m de M.Ap.N. Este suficient sa te gândesti la drumul lor prin Bucuresti ca sa realizezi ce se putea întâmpla. Deci întreaga actiune putea fi o coincidenta nefericita, sau o alta greseala grosolana încheiata cu victime omenesti, de data aceasta pe lânga cei de la armata fiind angrenati si excelentii militari care compuneau USLA. Sau a fost facuta cu premeditare si suspectii ramân tot cei ce i-am mentionat ca au fost în biroul ministrului. În ceea ce priveste pe col. Ardeleanu mort în conditii suspecte doi ani mai târziu, acesta a dovedit si o lipsa totala de profesionalism si faptul ca îl ura pe Trosca. Din momentul deschiderii focului, lucrurile s-au derulat cu mare rapiditate, nemaifiind timpul necesar informarii tuturor efectivelor implicate în incident. Din declaratiile aparatorilor M.Ap.N, respectiv a conducatorilor de tancuri implicati în conflict a rezultat ca în jurul orelor 24.00 tancurile din centrul dispozitivului (MAG25, MAG27) au comunicat prin statie ca au observat în fata lor doua ABI-uri stationate în imediata apropiere a tancului aflat catre intersectie. MAG-ul (tancul comandant) a luat legatura cu cele doua tancuri solicitându-le date despre cele doua ABI-uri aflate în zona. „S-a solicitat sa luam legatura prin radio cu ele, ceea ce era imposibil, întrucât frecventele de lucru ale acestora nu erau cunoscute.” Situatia a fost raportata col. Safta care a ordonat sa se încerce sa se faca semne luminoase. La semnalele luminoase emise de tancuri, ABI-urile au semnalizat prin avarie. S-a ordonat sporirea atentiei. Iata ce declara mr. Vasile Valeriu comandantul Batalionului 3 tancuri:”... La un moment dat, din zona ABI-urilor ni s-a parut ca 308

din partea din fata de dincolo de ei s-a deschis foc de pistol mitraliera. În momentul în care s-a tras rafala aceea de mitraliera, ABI-urile au pornit motoarele ... Eu am raportat ca s-a deschis foc din partea dinspre ABI-uri si ca au pornit motoarele. Si atunci > Din analiza declaratiilor rezulta ca cele doua echipaje ABI nu au raspuns cu foc asupra dispozitivului mai sus mentionat, ca ordinul de nimicire a fost dat de „Marul” (col. Safta, gl., actualmente decedat), ca s-a deschis foc din tanc cu mitraliera jumelata de catre tanchistii aflati în eroare de fapt si care au executat un ordin (fiind în alarma de lupta): ”prin foc si calcare cu senila...”. Deci putem concluziona ca elementele care au determinat desfasurarea acestui eveniment au constat: în lipsa de claritate a misiunii initiale, nerespectarea de catre echipaje a itinerariului stabilit initial, neorganizarea sistemului de recunoastere si cooperare, aparitia personajului perturbator Ionescu (alias Isac, alias Dinescu) ce a determinat abaterea de la traseu. Si acest caz este de fapt un episod din erorile de apreciere savârsite în noptile de 22 spre 23 decembrie 1989. Punctul de vedere exprimat de Sergiu Nicolaescu: ”Întradevar chiar si în timp de razboi se pot produce erori grave, ca sa nu folosesc cuvântul, grosolane. Au fost si ofiteri condamnati la moarte care se faceau vinovati de pierderi de vieti omenesti si materiale. Pe 24 decembrie 1989 dimineata, la orele 08.30 eram în fata M.Ap.N. Terenul de lupta era cumplit. În afara celor doua ABI-uri distruse, cadavrele erau aruncate în strada si unii trecatori urinau pe ele. Ce putea fi în mintea acestui Ardeleanu, care se pare ca nici nu era român, sa lase cadavrele camarazilor sai în strada, 309

batjocorite de animale care se pretindeau a fi oameni. Numai într-o tara ca România se poate crede ca toate cele petrecute se datorau prostiei noastre. Ma gândesc la „drobul de sare”... Nu, toate acestea au fost manipulari facute de profesionisti strecurati atât în M.Ap.N. cât si în M.I. si care au executat ordine primite de la stapânii lor. În România trebuia sa fie razboi civil.” 4.4.2. Incidentul de la Aeroportul Otopeni La 22 decembrie 1989, orele 16.00, s-a organizat apararea obiectivului Otopeni cu efective destinate permanent pe aeroport, la care s-a adaugat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 o subunitate de garzi patriotice din localitatea Buftea. Din ordinul M.St.M., transmis de lt. col. Rachita, conducerea unica a tuturor fortelor din paza aeroportului urma a o îndeplini gl. mr. Draghin Dumitru. În ziua de 22 decembrie 1989 orele 22.30 din ordinul gl. mr. Draghin Dumitru au fost luate masuri de întâmpinare si introducere în dispozitivul de aparare a unei subunitati de securitate din U.M. 0865 Câmpina. Participarea la apararea aeroportului a acestei unitati a fost pusa de acord între Comandantul Aviatiei Militare gl. mr. Rus Iosif si Comandantul Trupelor de Securitate gl. lt. Ghita Grigore. Conform întelegerii urma ca subunitatea sa fie adusa de la Câmpina, însa în realitate, efectivele au sosit din Bucuresti unde participasera la paza sediului fostului CC. al P.C.R. Pentru întâmpinarea si introducerea în dispozitivul de aparare a fost destinat ca însotitor lt. maj. Ionescu Constantin si mr. Buzescu 310

Dan, cu precizarea de a conduce efectivele pe DN.10 în zona repartizata. Din activitatea subunitatii de la Câmpina se cunoaste ca la data de 23 decembrie 1989, orele 03.30, efectivele aflate în cazarma Comandamentului Trupelor de Securitate au fost alarmate si scoase pe platoul unitatii, unde gl. mr. Ghita Grigore le-a comunicat ordinul de a se deplasa la aeroportul Otopeni si a întari dispozitivul de aparare al acestuia. În acele momente, cazarma comandamentului fiind atacata cu foc de elemente teroriste ramase neidentificate, subunitatea a trecut la apararea localului propriu, iar dupa aproximativ 60 de minute, a fost din nou adunata pe platou, unde i s-a repetat misiunea ce o avea de îndeplinit si i s-a asigurat distribuirea munitiei (60 cartuse/om). În jurul orelor 05.30, subunitatea a plecat spre aeroportul Otopeni. La aeroport, subunitatea era asteptata înca din ziua de 22 decembrie 1989, orele 2.00, ea ajungând aici cu o întârziere de 7 ore, respectiv în ziua de 23 decembrie 1989, orele 06.30. La aceasta ora, mr. Buzescu Dan, însotit de 7 militari în termen, a primit subunitatea la intersectia DN.l cu drumul catre aerogara. Din prima masina a coborât col.(M.I.) Patras I., persoana nerecunoscuta de cei care sosisera în întâmpinarea subunitatii, acestia cunoscând că „însotitorul coloanei trebuia sa fie mr. Popovici Gheorghe care fusese stabilit prin ordin sa conduca misiunea subunitatii de securitate. Acesta se afla însa în cea de a doua masina. Dupa activitatea de recunoastere lt. maj. Ionescu (M.Ap.N.), trebuia sa conduca coloana direct în dispozitivul de aparare în zona repartizata. Ca urmare, col. Patras I. si lt. maj. Ionescu. s-au urcat în cabina primului autocamion, iar mr. Popovici delegatul M.I. în cabina camionului cu care venise (al doilea). 311

Dupa câteva minute coloana s-a pus în miscare, dar în loc sa se deplaseze pe itinerarul stabilit prin ordin (DN.10) a virat brusc la dreapta, pe drumul principal care ducea direct la aerogara, fara ca motivatia acestei manevre sa fie cunoscuta. Lt. maj. Zorila Ion (M.Ap.N.), ce se gasea în dispozitivul de aparare al aeroportului, la aparitia coloanei pe alt drum decât cel ordonat, a solicitat explicatii prin radio la punctul de comanda. S-a încercat luarea legaturii cu lt. maj. Ionescu care avea misiunea sa conduca subunitatea în dispozitiv. Dar nu s-a primit nici un raspuns, desi statia radio din dotarea lt. maj. Ionescu, dupa consumarea incidentului, a fost gasita în stare de functionare. S-a facut apel general în reteaua radio: „Cine stie ceva despre autocamioanele care vin de la sosea catre aerogara!”. Nu s-a primit nici un raspuns. Ca urmare, lt. maj. Zorila a încercat sa opreasca coloana, executând doua focuri de avertisment în aer. În aceasta situatie, coloana nu s-a oprit, ci a procedat la stingerea farurilor, continuându-si drumul si marind viteza. Punctul de vedere personal Sergiu Nicolaescu: „...Atunci când lt. maj. Zorila a tras cele doua focuri de avertisment s-a facut greseala care a dus la producerea de victime, morti si raniti. Focul de avertisment se executa în fata dispozitivului de catre ofiteri dupa ce au anuntat ca va trage foc de avertisment. Aparitia ofiterului comandant în fata ar fi împiedecat pe oameni sa deschida focul. Asa cum a procedat Zorila tragând doua focuri, a provocat canonada soldatilor din dispozitivul sau care nu fusesera preveniti si care erau concentrati cu arma la ochi pe camioanele ce se apropiau. Din pacate, în viata mea am vazut un caz asemanator. Desi nu am fost acolo, sunt sigur ca dupa cele doua focuri s-a declansat instant, canonada. Riposta celor din camioane si probabil executarea ofiterului însotitor sunt reactii firesti în astfel de situatii.” 312

S-au declansat trageri la care s-a ripostat din camioanele respective. Despre receptionarea somatiilor, s-a confirmat de catre unii militari din cel de al doilea camion, dar si de catre cei care erau instalati pe cladirea aerogarii. Aproximativ în aceeasi perioada, dinspre Sos. Bucuresti-Ploiesti spre autogara Tarom a venit un autobuz, asupra caruia de asemenea s-a deschis focul, dar acesta s-a oprit si s-a înapoiat spre Bucuresti. În urma apelurilor repetate, adresate personalului din autocamioane de a se preda, focul a încetat. Bilantul acestui eveniment a fost tragic: 49 morti din care 1 ofiter, 36 militari în termen, 2 salariati civili) din U.M. 0865 Câmpina; 2 ofiteri din U.M.02580 Bucuresti; un ofiter din U.M. 01847 - lt. maj. Ionescu Ion, gasit împuscat în ceafa în cabina primului camion si 9 persoane din autobuzul Tarom (7 civili, 1 subofiter de la U.M.0620 USLA, un ofiter din Departamentul Aviatiei Civile). În legatura cu cazul Otopeni, remarcam unele erori care au facut posibil acest accident: - nu s-a stabilit cu precizie ora sosirii efectivelor trupelor de securitate pentru a fi întâmpinate; - întârzierea cu 7 ore cuplata cu anuntul dat pe postul national de televiziune între orele 03.00-04.00, cu privire la „o coloana de camioane cu teroristi se îndreapta catre aeroportul Otopeni - încercarea col.(M.I.) Patras de a se prezenta ca delegat în locul delegatului oficial - Popovici; 313

- ruperea legaturii radio cu lt. maj. Ionescu, gasit împuscat în ceafa, în cabina primului camion, pe locul din mijloc, între sofer si col. Patras; - schimbarea itinerariului de deplasare stabilit pentru coloana, lasând astfel impresia unei actiuni de ocupare prin forta a aerogarii; - nesupunerea coloanei la somatiile cu foc de avertisment executate de cei din dispozitivul de aparare al aerogarii; - riposta cu foc a militarilor din coloana; - starea de tensiune, actiunile de dezinformare, stressul si oboseala. Cazul fiind în plina cercetare la Procuratura Militara nu ne putem permite formularea unei concluzii definitive si pertinente cu privire la cauzele si împrejurarile care au favorizat producerea acestui tragic eveniment. 4.4.3. Actiunile desfasurate la TVR începând cu 22 decembrie 1989 4.4.3.1. Forte participante la paza Televiziunii Paza Televiziunii era asigurata de o subunitate din U.M. 0596 Bucuresti comandata de lt. maj. Ditiu Mihai, compusa din 3 ofiteri, 15 subofiteri si 60 militari în termen. La 17 decembrie 1989, odata cu alarmarea unitatilor militare din Bucuresti, acestor forte li s-a adaugat drept rezerva un pluton din U.M. 0563 comandata de cpt. Anghelina Nicolae, subunitate compusa din 2 ofiteri si 25 de militari în termen. Având în vedere rolul deosebit al Televiziunii ca fiind cel mai popular mijloc de comunicare în masa, acest obiectiv a stat în atentia atât a revolutionarilor cât si a organelor de ordine. 314

Dupa ocuparea Televiziunii de catre revolutionari existând pericolul interventiei unor forte contra-revolutionare si având în vedere ca Televiziunea devenise începând cu orele 13.00 un fel de Stat Major al noii puteri, fereastra deschisa spre tara, dar si obiectiv de importanta strategica, se impunea luarea unor masuri imediate de aparare si paza. În consecinta, începând cu orele 14.00 Ministerul Apararii Nationale, prin ordinul dat de gl. Stanculescu dispune trimiterea unor forte armate pentru apararea obiectivului sus amintit. A . Forte apartinând Ministerului Apararii Nationale U.M. 01210 Bucuresti condusa de lt. col. Oana Marin cu 33 de cadre, 226 militari în termen, 2 tancuri si 17 TAB-uri; o subunitate de parasutisti din U.M. 01842 Boteni comandata de mr. Croitoru Ilie compusa din 13 ofiteri, 4 subofiteri si 73 militari în termen. La orele 17.00 a intrat în dispozitiv unitatea comandata de lt. col. Oana, numit si comandant unic, ocazie cu care apare pe post si declara: „...Am primit misiunea nobila de a apara TVR, misiune pentru care cer sprijinul întregii ... populatii din zona ...” Se realizeaza primul cerc de forte apartinând M.Ap.N. în imediata apropiere a gardului împrejmuitor, iar fortele M.I. au fost redispuse pe aliniamentul secund. De remarcat ca conducerea unitara a trupelor M.Ap.N. si M.I. nu s-a putut asigura si datorita unor ofiteri de rezerva cu grade mari. La orele 18.00 a sosit subunitatea de parasutisti de la U.M. 01842 Boteni, care de comun acord cu lt. col. Oana Marin a fost dispusa în curtea TVR pe latura dinspre strada Emil Pangratti, intrarea în 315

garajul subteran, corpul studiouri, precum si paza blocului turn si în special a Studioului 4. Datorita repetatelor apeluri în cursul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989 la TVR au mai sosit si alte forte din unitati ale M.Ap.N., astfel: U.M. 01303 Târgoviste a participat cu o subunitate cu 3 tancuri echipate de lupta. Introducerea în dispozitiv, desi neanuntata, s-a realizat totusi, blindatele fiind dispuse pe Calea Dorobantilor, în dreptul corpului A studiouri. Dispunerea însa corecta s-a realizat în dimineata zilei urmatoare, când comandantul acestei unitati, col. Mitu Marin, a dispus subunitatea în curtea Televiziunii, pe latura din spate, pe strada Zambaccian. U.M. 01965 Ploiesti, comandata de cpt. Niculescu, cu 57 ofiteri, 8 m.m., 46 subofiteri si 615 militari în termen îmbarcati în 26 de mijloace de transport: tancuri, TAB si camioane, ajung la Televiziune în jurul orelor 04.00. Aceste forte sunt dispuse în perimetrul exterior respectiv Piata Aviatorilor, Calea Dorobanti, str. Emil Pangratti în dispozitiv circular. Conducerea acestor subunitati era deosebit de dificila din lipsa de mijloace de legatura, transmiterea ordinelor facându-se prin agenti. În dimineata zilei de 23 decembrie 1989, U.M. 01065 Ploiesti s-a retras din dispozitiv deplasându-se la Otopeni lasând însa la TVR 4 blindate dispuse în Piata Aviatorilor si la intrarea în parcul Herastrau. Intrarea în dispozitiv a Companiei 13 din U.M. 02658 Bucuresti apartinând Directiei Lucrarilor în Economia Nationala compusa din 4 cadre si 150 de militari echipati divers si nefiind anuntata a 316

determinat riposta cu foc a dispozitivului de aparare care în jurul orelor 4.00 au ucis 3 militari si au ranit alti 10. Ulterior a fost recunoscuta si introdusa în dispozitiv, în curtea TVR. În ziua de 23 decembrie 1989 în jurul orelor 11.00-12.00 existând temerea printre fortele ce aparau TVR ca în institutie sunt forte cu un comportament suspect, o subunitate de parasutisti de la U.M. 01847 Buzau a primit misiunea de a nimici si executa foc asupra parterului si etajului 1 al blocului turn unde potrivit acelor surse existau forte ostile revolutiei. Misiunea nu a fost îndeplinita. Subunitatea a fost introdusa în dispozitivul de aparare a TVR si a functionat în aceasta situatie pâna la data de 3 ianuarie 1990. U.M. 01248 Medgidia s-a deplasat la TVR cu 31 ofiteri, 25 subofiteri si 204 militari în termen, cu 13 TAB-uri. Intrarea în dispozitiv la TVR s-a facut în noaptea de 23-24 decembrie, fiind dispusa pe latura între poarta 1 si 2 în curtea TVR. Lt. col. Gurski Ilie, comandant de batalion la U.M. 01841 Caracal s-a deplasat la TVR ocupând în noaptea de 23-24 decembrie1989 dispozitiv la corpul de garda si corpul turn. Introducerea în dispozitiv s-a facut fara incidente. U.M. 01247 Galati s-a deplasat la Bucuresti în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, iar în dimineata zilei de 23 decembrie 1989 cu un efectiv de 13 TAB a executat misiuni de patrulare în zona TVR, B-dul. Primaverii, Arcul de Triumf, Piata Aviatorilor. Totodata, a îndeplinit si misiuni de transport cadre militare si persoane civile importante de la M.Ap.N. la TVR si invers. În baza ordinului comandantului A.1 în ziua de 22 decembrie 1989 au fost suplimentate efectivele militare si tehnica de lupta ale U.M. 01210 cu înca 19 TAB-uri. Tot din ordinul aceluiasi comandant au mai fost introduse în dispozitiv si efective din U.M. 01060 317

Bucuresti formate din 14 tancuri, 3 TAB si aproximativ 200 militari în termen. În 23 decembrie 1989, orele 0.30 U.M. 01026 Bucuresti cu 2 TAB-uri a efectuat misiuni de patrulare în zona TVR precum si misiuni de transport de persoane la fostul sediu al C.C., M.Ap.N. si TVR. Un detasament din U.M. 01649 Hotarele - Giurgiu compus din 19 cadre, 13 militari în termen înarmati cu armament de la U.M. 01210 Bucuresti a fost introdus în dispozitiv pe latura dinspre str. Emil Pangratti si str. Zambaccian. În ziua de 23 decembrie 1989 orele 1200 un elicopter din U.M. 01901 Titu si doua din U.M. 01878 Alexeni au îndeplinit misiuni de cercetare si sprijin cu foc a fortelor ce aparau T.V.R. Datorita lipsei de cooperare, elicopterele au fost considerate ostile de catre aparatorii institutiei si ca urmare asupra lor s-a deschis foc, ranind pe comandantul elicopterului lt. col. Stan Grigore Radu. În ziua de 24 decembrie 1989, la TVR au mai fost repartizate si alte forte astfel: din U.M. 01210 Bucuresti, 22 de ofiteri, 16 subofiteri, 228 militari în termen, un tanc si 3 TAB; din U.M. 01303 Târgoviste 10 tancuri cu echipaj complet; de la U.M.01060 Bucuresti, 4 tancuri cu echipaj complet. În perioada 28 decembrie 1989 – 26 ianuarie 1990 la paza TVR a mai actionat si un detasament din U.M. 01305 Bucuresti, compus din 15 ofiteri, 7 subofiteri, 54 militari în termen si 9 TABuri Pentru apararea Palatului Primaverii, Marele Stat Major a dispus trimiterea începând cu orele 14.00-15.00 în ziua de 22 decembrie 318

1989 a unui pluton din U.M. 01377 Pantelimon, doua companii din U.M. 01026 Bucuresti. B. Forte apartinând Ministerului de Interne Începând din data de 17 decembrie 1989 odata cu emiterea ordinului alarmei de lupta, dispozitivul de paza al Televiziunii Române asigurat de U.M. 0596 Bucuresti (3 ofiteri, 15subofiteri, 60 militari în termen) este întarita cu un pluton din U.M. 0563 Bucuresti (2 ofiteri si 35 militari în termen). Acestea erau fortele ce asigurau paza institutiei la sosirea manifestantilor. De la 23 decembrie 1989 orele 7.00 si pâna pe data de 8 ianuarie 1990 pentru paza institutiei Televiziunii Române au mai fost trimise de catre M.I. urmatoarele efective: trupele de securitate au trimis 7 ofiteri din U.M. 0305 Bucuresti; din U.M. 0396 Bucuresti au fost trimisi 3 ofiteri, 1 subofiter si 90 militari în termen; din U.M. 0829 Bucuresti au fost trimisi 1 ofiteri si 40 militari în termen. Misiunea acestor forte a fost de a dubla garda existenta, iar parte dintre efective au fost introduse în dispozitivul circular de aparare, precum si la portile de acces Dorobanti, Pangratti. Aceste forte au mai îndeplinit si misiuni de scotocire în perimetrul exterior, dar si în interiorul cladirilor. Subunitatile respective erau înarmate cu pistoale „Carpati”, pistoale mitraliera, o pusca mitraliera de grupa, 8 aruncatoare de grenade AG7 cu 160 lovituri, 6 radio-telefoane portabile. 319

În perioada 23-27 decembrie 1989 pentru stingerea celor 18 incendii produse în locuintele particulare din zona televiziunii au actionat subunitati din Brigada de Pompieri a capitalei. Din Inspectorului General al Politiei au actionat câteva cadre la îndeplinirea unor misiuni de îndrumare a circulatiei în Piata Aviatorilor si în Piata Dorobanti, precum si pentru asigurarea pazei si ordinii în statia de metrou Aviatorilor. Din Directia 1 a Departamentului Securitatii Statului, pentru apararea Televiziunii au participat un numar de 18 cadre. In ziua de 23 decembrie 1989 o subunitate USLA împreuna cu militarii din subunitatile de parasutisti au îndeplinit misiuni de scotocire în subsolurile Radio-Televiziunii precum si în imobilele din jurul acestora. C. Forte apartinând Garzilor Patriotice Începând din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 si pâna pe 29 decembrie1989, la evenimentele din zona Televiziunii au participat si efective din 14 unitati economice constituite în formatiuni de G.P. Acestia au participat la apararea sediului si împrejurimilor acestei institutii. Participarea luptatorilor din Garzile Patriotice la aceste actiuni a fost voluntara cu exceptia celor de la întreprinderea de Motoare Diesel si Aversa. Asigurarea cu armament si munitie s-a facut de la U.M. la care erau arondate, multi luptatori fiind însa echipati în tinuta civila. Deplasarea subunitatilor de G.P. la Televiziune s-a facut cu mijloace de transport în comun pâna la Piata Dorobanti si de acolo pe jos. De mentionat ca în nici un caz nu s-a luat legatura cu 320

comandamentul militar unic ce asigura paza institutiei TV nici de la Comandamentul G.P. de la sector sau capitala. Formatiunile care au participat au fost constituite de la urmatoarele întreprinderi: - I.T. Republica: 20-23 luptatori; - I.I.R.U.C.: 22 luptatori; - Danubiana: 20-25 luptatori; - Aversa: 20 luptatori; - Electroaparataj: 10 luptatori; - Flacara Rosie: 16 luptatori; - Motoare Diesel: 22 luptatori; - 23 August: 10 luptatori; - I.R.A. Grivita: 50-60 luptatori; - Laromet: 32 luptatori; - Electronica: 8 luptatori; - I.S.P.E.: 27 luptatori; -A.P.A.C.A.: 33 luptatori; -I.P.S.C.A.I.A.: 30 luptatori. Ocuparea dispozitivului s-a facut fara o recunoastere anterioara si fara o conceptie unica, fiecare formatiune actionând mai mult pe cont propriu. Formatiunile G.P. apartinând I.T. Republica, I.I.R.U.C., Danubiana, Aversa, Electroaparataj, Flacara Rosie, Motoare Diesel, 23 August, I.R.A . Grivita , LAROMET, A.P.A.C.A. au ocupat dispozitiv pe aliniamentul de imobile situat în fata Televiziunii, pe Calea Dorobanti. Luptatorii din formatiunile Electromagnetica, I.P.S.C.A.I.A. au ocupat dispozitiv în Piata Aviatorilor, iar cei din I.S.P. lânga blocul turn. 321

De remarcat ca luptatorii din subunitatile de G.P. au efectuat actiuni de scotocire fara a informa în toate cazurile subunitatile ce asigurau paza si apararea Televiziunii. D. Alte forte Odata cu patrunderea manifestantilor în incinta exterioara si în sediul Televiziunii în ziua de 22 decembrie 1989 începând cu orele 12.00-13.00 la asigurarea pazei institutiei s-au alaturat si alte persoane civile voluntare. Astfel au sosit la Televiziune persoane înarmate de la fostul sediu al C.C. al P.C.R., de la Directia a 5-a , iar unele au primit arme în sediul Televiziunii. În acest sens, exemplu este mr. Ciocodei Mihai din U.M. 0800 Bucuresti, care a adus arme de la garajul Porumbaru si le-a împartit civililor. Este de remarcat ca tot acest personal civil înarmat nu s-a supus întotdeauna unor norme si proceduri militare actionând dupa propria logica, iar în unele situatii îngreunând actiunile desfasurate de fortele ordonate si constituind ei însusi tinte vii pentru militari. Multi dintre civili au organizat filtre sau si-au luat atributii de observator indicând în numeroase cazuri militarilor directiile si locurilor de unde se executa foc. Consideram ca aici este locul pentru a arata ca în zona Televiziunii au decedat 78 de persoane din care 18 erau militari si 60 civili, deci cele mai mari pierderi. Între 22 decembrie 1989 orele 21.00 si 23 decembrie 1989 orele 24.00 s-au produs 56 de victime, pe 24 decembrie 1989 s-au produs 25 de victime, iar pe 25 decembrie 1989 s-au produs 10 victime. 322

În perimetrul Televiziunii au fost ranite 267 de persoane, dintre care 61 erau militari si 213 civili. În perioada 22 decembrie 1989 orele 21.00 pâna pe 23 decembrie 1989 orele 24.00 au fost ranite 231 de persoane; pe 24 decembrie 1989 au fost ranite 25 de persoane, pe 25 decembrie 1989 au fost ranite 6 persoane, iar pe 26 decembrie 1989 au fost ranite 5 persoane. În actiunile de aparare ale Televiziunii au fost si accidente si greseli de conducere generala, dar o analiza obiectiva ne obliga a sublinia faptul ca apararea institutiei s-a facut cu militari care aveau doua luni de instructie si nu posedau o pregatire speciala luptei de gherila urbana, iar unii dintre acestia au fost adusi direct de pe santierele economiei nationale. Nu putem omite nici starea de nesiguranta generala, ambiguitatea unor situatii generate de un sistem de dezinformare bine organizat si condus de factori necunoscuti, dar care fara doar si poate erau în slujba dictatorului si a sistemului comunist. De asemenea, nu putem trece cu vederea inoportunitatea si chiar nocivitatea unor apeluri facute pe postul national TV pentru iesirea populatiei în strada si aglomerarea în mod artificiala a zonei având în vedere ca pentru apararea Televiziunii existau forte militare prea suficiente. 4.4.3.2. Televiziunea Româna Libera la dispozitia multimii Începem descrierea acestui capitol readucându-va în memorie câteva evenimente ce au premers momentul de patrundere al multimii în cladirile institutiei. În ziua de 22 decembrie 1989 orele 10.51, Studioul 4 al TVR prin crainicul George Marinescu aducea la cunostinta tarii Decretul 323

Prezidential cu privire la instituirea starii de necesitate pe întreg teritoriul tarii. Iata continutul acestui document: „... Având în vedere încalcarea grava a ordinii publice prin acte teroriste de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti, în temeiul art. 75 pct. 14 din Constitutia R.S.R., presedintele R.S.R. decreteaza: Art. 1 - Se instituie stare de necesitate pe întreg teritoriul tarii. Toate unitatile armatei, Ministerului de Interne si formatiunile Garzilor Patriotice sunt puse în stare de alarma. Art. 2 - Pe timpul starii de necesitate se interzic orice întruniri publice, precum circulatia în grupuri mai mari de 5 persoane. Se interzice circulatia pe timpul noptii începând cu ora 23.00, cu exceptia persoanelor care lucreaza în schimburi de noapte. Art. 3 - Toate unitatile socialiste sunt obligate sa ia masuri imediate de desfasurarea normala a proceselor de productie, pentru paza bunurilor obstesti si pentru respectarea stricta a ordinii, disciplinei si programelor de lucru. Art. 4 - Consiliile Populare Municipale, orasenesti si comunale sunt obligate sa asigure, respectarea stricta a ordinii publice, paza bunurilor, si proprietatea socialista de stat, cooperatista, aprovizionarea în conditii bune a populatiei, desfasurarea normala a transporturilor, organizarea si desfasurarea în bune conditiuni a întregii activitati economice si sociale. Art. 5 - Întreaga populatie a tarii este obligata sa respecte cu strictete legile tarii, ordinea si linistea publica, sa apere bunurile obstesti, sa participe activ la înfaptuirea normala a activitatii economice si sociale. 324

Dupa ce precizeaza cine semneaza prezentul decret, crainicul da citire unui comunicat cu urmatorul continut: „În Bucuresti si în întreaga tara muncitorii sa apere tot ceea ce s-a realizat, suveranitatea si independenta tarii.” „Informam ca ministrul Fortelor Armate (denumire incorecta - noi aveam ministrii apararii nationale - n.n.) a actionat ca un tradator împotriva independentei si suveranitatii României si dându-si seama ca este descoperit, s-a sinucis. Facem apel catre toti cei îsi iubesc tara si poporul sa actioneze cu cea mai mare fermitate împotriva oricarui tradator. Toate zvonurile si minciunile au fost dirijate în strânsa legatura cu tradatorii de tara si cu cercurile imperialiste de tradatorul Milea, care a organizat aceste provocari si minciuni si a informat fals în legatura cu situatia din tara.” Comunicatul a fost reluat de înca 3 ori, iar în continutul lui au aparut unele modificari si o fraza în plus cu referire la gl. Milea si anume: „Nespunând nimic despre crimele si distrugerile din Timisoara”. Este evidenta intentia dictatorului de a face din gl. Milea singurul vinovat din interiorul tarii pentru tot ce se întâmplase la Timisoara, Cluj si în Bucuresti. În jurul orelor 13.00-14.00 cei ce aveau televizoarele deschise au vazut comunicatul Televiziunii Române pe fondul unei muzici simfonice. Era limpede pentru oricine ca la Bucuresti în acele clipe se întâmpla ceva. În Studioul 4 un grup de aproximativ 30 civili, printre care domnii: Ţugui, Holban, Cazimir, Caramitru, Dinescu, Brates, Rizea si altii 325

discutau agitat despre ceea ce se va face. Astfel ca prima imagine prinde în cadru doi oameni de arta, pe Caramitru si Dinescu, întrun grup de civili iar pe plan secund un grup de tineri cu steaguri decupate în mâini. Imaginea se muta în curtea Televiziunii unde o multime de oameni se agita, striga lozinci. Din multime, Mihai Voicu - pictor de firme, încearca sa creeze un comitet revolutionar. Dupa un timp iese în curte Ion Caramitru si se adreseaza multimii solicitând ordine si protectia institutiei. „... Securitatea nu a cedat înca... nu se stie unde este Ceausescu ...”. Comutarea imaginii în Studioul 4 unde într-un cadru organizat Sergiu Nicolaescu se adresa tarii. Prezint în continuare doar câteva fragmente din apelul adresat tarii: „Frati români. Nu suntem niste huligani! Suntem români patrioti care am reusit astazi dupa câteva zile de chinuri, dupa eroica Timisoara la care ma adresez si pentru care inima mea de timisorean este alaturi ... astazi din Bucuresti, români adevarati, cei care au fost curajosi si au rezistat pe strazi în fata gloantelor si a tancurilor: am ajuns astazi la Radio-Televiziunea Româna care... sunt împreuna cu noi ... ceea ce demonstreaza ca adevaratul patriotism, adevaratul român traieste înca în România. Fac un apel în primul rând la armata ... este inexplicabil ca un soldat al Armatei Române sa traga asupra ... fratilor sai ... Ma adresez Ministerului de Interne ... sunteti români la fel ca noi ... nu va lasati ... nu va supuneti orbeste ordinului. Nici un juramânt nu este orb... sunt un român, un român care vreau si sub orice forma vreau alaturi de noi sa vina ... întreaga populatie. Iesiti în strada români!” Mircea Dinescu, extrem de emotionat si excitat a facut un scurt comunicat catre tara din partea Frontului Unic Muncitoresc din România, inventat de el pe moment, prin care multumea întregului 326

popor pentru sacrificiul de sânge si viata din acele zile eroice. Solicita încrederea natiunii. Pe post a aparut un ofiter Mihai Lupoi, îmbracat în uniforma de capitan, care dadea asigurari în numele armatei. Denumindu-se ca reprezentant al armatei, recunoaste: „Nu sunt autorizat de nimeni, pentru ca nu mai exista conducerea M.Ap.N. ...”. Se vede clar ca la darea alarmei nu s-a prezentat conform atributiunilor sale la unitatea de care apartinea unde ar fi aflat probabil ca M.Ap.N. a avut întotdeauna o conducere, chiar daca nu la înaltimea asteptarilor. Vidul de putere se referea, în special, la factorul politic al tarii. Un alt apel catre multime a fost facut de Teodor Brates care spunea: „... Va rog sa îi aparati pe cei care de acum încolo o sa va spuna numai si numai adevarul …”. Acest apel se repeta pe post de nenumarate ori. Concomitent se face apel catre personalul medical pentru ajutor calificat ranitilor, pentru asigurarea rezervei de sânge. Este momentul când în fata camerelor de luat vederi s-au perindat o serie de reprezentanti din diferite orase ale tarii: Craiova, Timisoara etc. Domnul Petre Roman prezinta declaratia poporului: „...Compatrioti, fratilor! Azi 22 decembrie 1989 prin unitatea poporului si cu sprijinul direct al armatei noastre nationale, dictatorul Ceausescu a fost înlaturat. În acest moment, poporul, alaturi de armata, cere ca puterea politica sa fie preluata de institutii democratice alese de poporul român... în numele populatiei Bucurestiului care în aceste clipe manifesteaza în Piata 327

Palatului si detine controlul asupra Comitetului Central facem apel întregului popor sa mentina calmul si ordinea publica pentru a permite organizarea vietii libere si democratice...”. În continuare vorbesc din partea armatei gl. Voinea si gl. Chitac, care solicita tuturor ofiterilor, subofiterilor, maistrilor militari si militari în termen, sprijinirea actualei orientari politice, încetarea tuturor operatiilor militare cu caracter de violenta. Apelul se adreseaza si generalilor în sensul respectarii ordinelor comandantilor directi. Pe post apar diferite persoane care anunta multimea: „... sunt posibile oricând provocari, fiti vigilenti... „. Doris Zinger din partea Miscarii Democratice Române citeste un apel cu urmatorul continut: „...nu întrerupeti manifestatiile pâna la caderea guvernului ceausist!”, „Cereti formarea unui guvern provizoriu care sa organizeze alegeri libere!”, „Ocupati Primariile, redactiile si tipografiile, studiourile de radio si TV si folositi-le în interesul poporului!”, „Fara violenta!”, „Greva generala pâna la caderea guvernului Ceausescu!”, „Catre Armata si Securitatea româna. Nu trageti în poporul român! Ramâneti în cazarmi si interveniti numai în apararea poporului român! Fiti gata sa aparati poporul român împotriva bandelor de ucigasi ai dictatorului Ceausescu! Ucigasii vor fi pedepsiti! Catre reprezentantii Partidului Comunist Român! desolidarizati-va de conducerea criminala! Cereti demisia guvernului! Eliberati detinutii politici! Dati adevarul poporului!” În cuvântul sau, Gelu Voican Voiculescu cere amnistierea celor din închisori si condamnati pe motive politice, apoi „... Trebuie sa punem mâna pe arhivele Securitatii, pe arhivele M.I. si sa organizam verificarea si condamnarea tuturor celor care au actionat în acesti ani împotriva noastra...”. Pe post apare gl.(r) Militaru Nicolae într-un grup de 4 militari. Dupa ce se prezinta, declara printre altele: „... Nu puteam sa stau 328

departe în asemenea momente si dupa aceasta crima care s-a savârsit în R.S.R. ...” apoi se adreseaza nominal generalilor cu functii de raspundere din M.Ap.N. dar si din Ministerul de Interne prin „Opriti macelul... dati ordin ... Opriti macelul!”. Despre ce macel era vorba si de unde cunostea domnia sa, venit de la domiciliu, ce se întâmplase? Dupa aceste declaratii, încep sa apara anumite informatii alarmante, astfel Teodor Brates informeaza ca se dau bauturi alcoolice gratuite în cârciumile capitalei: „... Sa îmbete oamenii, sa-i incite la dezordine... „. Era în jurul orei 14.30 când Sergiu Nicolaescu intra din nou pe post pentru obtinerea unor informatii cu referire la preluarea comenzii M.Ap.N. S-a adresat lui Victor Stanculescu pentru a-i solicita informatii despre acest minister. De asemenea, se cereau unele informatii despre conducerea Aviatiei Militare si TAROM. În fine si-a facut aparitia un pilot militar care a asigurat atasamentul Aviatiei militare la cauza Revolutiei. Studioul 4, în jurul orei 16.00 a aparut pe post Ion Iliescu al carui mesaj integral este urmatorul: „Stimati tovarasi, prieteni, cetateni! Sunt si eu stapânit de emotie ca si toti ceilalti care au vorbit înaintea mea si ca toti cetatenii acestei tari care traiesc momente exceptionale. Dinamica desfasurarii evenimentelor din ultimele zile a fost fara egal. Nimeni nu se astepta ca acest regim care se vroia atoatestapânitor, atoatestiutor, atoatefacator, care nu manifesta luciditatea minima necesara pentru a întelege momentele de dramatism pe care le traieste natiunea româna, sa faca un semn de rezolvare pe cale normala, pe cale pasnica, prin întelegere, cu cetatenii tarii a problemelor grave cu care se confrunta si economia tarii, situatia 329

sociala, situatia materiala a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din aceasta tara. A împins pâna la catastrofa situatia economico-sociala a tarii, tensiunea politica si se face în ultima instanta vinovat de crima odioasa împotriva poporului. Vinovatul principal este Ceausescu. Acest om fara inima, fara suflet, fara creier, fara ratiune, care nu voia sa cedeze, un fanatic care stapânea cu metode medievale aceasta tara si a ajuns pâna la aceasta situatie dramatica de a deschide foc, de a comanda foc împotriva oamenilor acestei tari. Si avea nerusinarea sa vorbeasca în numele poporului. Sa vorbeasca în numele apararii suveranitatii si independentei nationale! Cine? El? Care a pus în pericol soarta acestei tari si a împins la mizerie poporul acestei tari si precum vedeti a fugit ca un nerusinat când a trebuit sa dea socoteala în fata poporului. Un iresponsabil! Se fac vinovati si altii. Va veni vremea judecatii limpede, lucide, pe baza de judecata ordonata, ceea ce ne trebuie în momentul de fata situatia este oarecum stapânita. Am vorbit la telefon acum 20 minute cu Victor Stanculescu. Se afla la M.Ap.N. a dat dispozitie, s-au retras trupele care erau dispuse în oras cu dispozitie de a trage, a întors înapoi o coloana de blindate care fusese ordonata sa vina dinspre Pitesti spre Bucuresti ... iar la Sibiu era o situatie încordata, unitatile Securitatii au atacat Unitatea militara ...eu sper, nu stiu unde se afla, pentru ca la Ministerul de Interne nu se mai afla nimeni, gl. Stanculescu nu a mai putut sa intre în legaturi operative cu nimeni din partea M.I., probabil ca si ei au fugit ca si conducerea politica ... apelam la unitatile securitatii si la securisti, asa cum s-a mai facut apel de la acest microfon sa se trezeasca în acest ultim ceas, sa se lepede de aceasta clica ordinara, de tradatorii patriei. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvarii Nationale, care sa înceapa sa puna ordine. Fac apel, acum - este trei fara un sfert, în jurul orei cinci (17.00), la Sediul Comitetului Central sa vina toti acei responsabili care se pot angaja în aceasta lupta constructiva de care 330

trebuie sa ne apucam înca de astazi, inclusiv la cei sase militanti ai partidului care au dat dovada de patriotism, care s-au adresat tarii, care au facut un apel la luciditate si catre Ceausescu, s-a dovedit incapabil de asa ceva, alti asemenea militanti care sunt la Sediul Comitetului Central se afla reprezentantii populatiei ... deci trebuie neaparat sa ne organizam într-un Comitet de Salvare Nationala. Sa elaboram un program de actiune cu doua obiective majore. În primul rând masuri imediate pentru ordine si pentru asigurarea desfasurarii vietii normale, aprovizionarea populatiei, transport, tot ce e necesar...”. Se anunta pe post reorganizarea ziarului „Informatia” si schimbarea denumirii în „Libertatea" - primul organ de presa liber al revolutiei române. Apoi apare domnul Silviu Brucan care îsi exprima satisfactia pentru victoria revolutiei precum si necesitatea formularii unui organ provizoriu de salvare a tarii. Se aduc la cunostinta unele actiuni de devastare a unor magazine din diferite zone ale capitalei „... Elemente declasate, elemente care vor sa umbreasca aceasta mare victorie.” Oficial se aduce la cunostinta poporului ca asigurarea interimatului la M.Ap.N. se realizeaza de catre gl. Militaru, se solicita ascultarea ordinului acestuia, se face apel la protectia bunurilor de arta existente în casa dictatorului si în alte locuri. Mentionam ca numirea oficiala a ministrului apararii nationale a fost facuta pe 23 decembrie1989, orele prânzului si legal în cursul zilei de 24 decembrie 1989. Catre orele 19.30-20.00 revine pe post Ion Iliescu: „... Stimati 331

tovarasi, concetateni vreau sa mai spun câteva cuvinte în completare la cele ce am spus mai înainte. Pericolul cel mare care ne paste acuma este ca sa se declanseze anarhia. Deja sunt semnalari de cetateni dezordonati, dezorganizati, devasteaza magazine, sparg vitrine, asta nu e semn bun pentru schimbare, pentru transformarile care au loc astazi în tara, trebuie ca poporul sa actioneze ca o forta ordonata si organizata, sa se vada ca aici se face ordine. Cu contributia, cu participarea, cu prezenta oamenilor muncii, cu participarea activa a poporului si nu a unor conducatori care s-au autointitulat conducatori, s-au autointitulat alesi ai poporului, s-au autointitulai comunisti, nu au avut nimic de a face cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. Au întinat numai numele PCR, au întinat numai memoria celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului în aceasta tara. Dar noi trebuie sa ne organizam, trebuie sa asiguram desfasurarea normala a lucrurilor. Deci, singurul apel pe care îl fac în momentul de fata pâna vom fi în masura sa prezentam un program amplu de actiuni, actiuni care sa vizeze masuri imediate, care în câteva zile sa faca ordine în tara si într-o perioada imediata sa asigure îmbunatatirea vietii oamenilor si desfasurarea normala, pe baze democratice, a vietii sociale, ca si un program de perspectiva care sa ne asigure o dezvoltare asa cum si-o doreste acest popor. Sa intram în rândurile natiunilor civilizate ale Europei. Deci, primul apel pe care vreau sa îl fac, si rog si cei care urmeaza este aici ... reprezentantul M.I. Am discutat cu armata. Vom mai discuta cu organele de ordine, dar în primul rând cetatenii sa se organizeze si sa asigure paza bunurilor publice, paza magazinelor, tuturor institutiilor, deci tot ceea ce tine de buna desfasurare normala a activitatii. În jurul orei 20.00, Petre Popescu anunta pe post, mai precis ordona pe post, „cpt. Nicolescu de la Brazi ... de la Ploiesti sa se îndrepte urgent spre Bucuresti în fata TV, ostasii sai sa poarte 332

brasarde tricolore”. Era un comunicat dat de Sergiu Nicolaescu în urma convorbirii avute cu Victor Stanculescu si care dorea sa evite confuzii prin purtarea brasardelor tricolore. Pentru a evita erorile Sergiu Nicolaescu s-a deplasat în aceiasi noapte în jurul orelor 23 sa întâmpine aceasta unitate pe care a gasit-o la orele 0.00 în marginea comunei Otopeni. De acolo a însotit-o pe primul tanc în picioare cu un steag tricolor cu stema decupata. Astfel au fost strabatute sase filtre fara incidente. La orele 21.00 s-a deschis focul în jurul televiziunii. Purtatorul de cuvânt al militiei, gl. Câmpeanu însotit de col. Suceava si col. Rusi au adus la cunostinta întregii tari ca Militia este alaturi de popor. Odata cu lasarea întunericului în jurul orei 20.30-21.00 încep sa se anunte pe post actiuni de lupta, astfel: „... la C.C.A. între securitate si armata”; „în jurul spitalului se trage asupra masinilor de salvare de catre lunetisti din Securitate”; „Armata a înconjurat Casa de Cultura unde s-au baricadat Securitatea si Militia, lupte se duc pe str. Banatului, în zona aeroportului, etc.”. George Marinescu solicita: „... M.Ap.N. este rugat sa trimita subunitati la Centrala Telefonica de pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor... la Centrala telefonica din Drumul Taberei, la Centrul National de Comunicatii nr. 2...”. Întors de la Timisoara, gl. Stefan Gusa ordona din nou intrarea tuturor unitatilor militare în cazarmi si interzice folosirea armamentului împotriva populatiei. Dar informatiile alarmante continua a fi emise pe post, astfel: Teodor Brates anunta: „... ca multi securisti s-au dezbracat de hainele lor si s-au dedat la jafuri”. 333

Dupa ce a scapat de protectia celor 18 securisti care îi asigurau arestul la domiciliu, domnul Alexandru Bârladeanu si-a prezentat pe post emotia conchizând în cuvântul sau incapacitatea P.C.R. de a conduce destinele tarii. O noua informatie alarmanta data pe post: „... Securistii au aruncat în aer depozitul de sânge...”; s-a facut apel la populatie pentru a deveni donatori de sânge: „... Securistii au otravit apa de la Sibiu, Timisoara ... elemente iresponsabile... ataca sectia de Militie de pe Bdul. Ana Ipatescu ...”. Pe post apare lt. col. ing.(m.i) Stan Gheorghe care declara atasamentul institutiei sale la cauza revolutiei. Florin Filipoiu din partea gruparii Dreptatea Sociala, grup ce a participat la ridicarea baricadei din fata Hotelului Intercontinental, prezinta solicitarile acestuia, astfel: „Abolirea pe viitor a oricarei forme de cult al personalitatii; eliberarea detinutilor politici; încetarea exportului de alimente si virarea acestora pe piata interna; desfiintarea magazinelor nomenclaturii; reducerea consumului electric al marilor consumatori industriali si renuntarea la economie de curent pe spatele populatiei; încetarea spionarii populatiei de catre Securitate; deplasarea libera în interiorul si exteriorul tarii; independenta Televiziunii, libertatea presei, a cuvântului, desfiintarea cenzurii, libertatea artelor; permisiune de circulatie a automobilelor în fiecare duminica, renuntarea la rationalizarea benzinei; crearea unui nou sistem de distributie a alimentelor catre populatie; revenirea la orele normale în serviciile publice; acordarea de libertati economice micilor proprietari si taranilor; încetarea sistemului de conditionari în aprovizionarea taranilor; excluderea învatamântului politico-ideologic din scoli si facultati; renuntarea la criminala politica demografica si liberalizarea 334

avorturilor; încetarea demolarii satelor; dreptul la libera asociere; comisii de ancheta care sa investigheze abuzurile fostilor potentati; crearea unei Comisii de ancheta care sa revizuiasca Istoria Patriei; denumirea tarii de Republica Româna; crearea unei Comisii de specialisti care sa redacteze Constitutia tarii, care va garanta ca niciodata vreo dictatura nu va mai conduce România; numirea de specialisti la conducerea ministerelor; alegeri libere...”. Odata cu anuntarea capturarii cuplului ceausist, Teodor Brates informeaza ca „... anumite elemente ceausiste din fosta Militie încearca sa se apropie de capitala sa... organizeze o contra-lovitura. Armata ... sa treaca la actiune”. Este momentul când ziarul „Scânteia” se reorganizeaza transformându-se în „Adevarul”. În timpul cuvântului lui Cazimir Ionescu apare o întrerupere pe post în care se comunica „O coloana blindata, motorizata se îndreapta spre Pitesti pentru a ocupa punctul atomic, rafinaria, rezervoarele de cianura, barajul de la Curtea de Arges ... orasul Pitesti poate sa dispara complet de pe harta tarii...” - „cerem armatei sa intervina ... cerem poporului sa se deplaseze de urgenta, sa intervina... aviatia sa intervina toti care pot sa faca ceva sa împiedice coloana blindata...”. Totodata, Teodor Brates cu referire la securisti a informat „... am auzit ca au pus bombe aici la TV sa sarim în aer... „. Se informeaza, de asemenea, ca armata a trimis efective însotite de masini blindate care sa asigure apararea principalelor obiective politice si militare din capitala. Pe TAB-urile din coloane vor fi vazute steaguri tricolore decupate. Teodor Brates anunta pe post „... primim o informatie, coloane blindate se îndreapta, detasamente de teroristi, acesti anticomunisti aceste detasamente criminale se îndreapta spre cladirea Radio Televiziunii...”. 335

De la acest microfon s-au facut nenumarate apeluri. Se indica formarea pe cartiere si întreprinderi de „detasamente de aparare pentru protectia bunurilor obstesti”. Col. Marius Opran, neavând nici o calitate, anunta printre altele ridicarea de la domiciliu de catre Securitate a domnului Dumitru Mazilu. La un moment dat patrunde în studio domnul Costin Ţugui care comunica agitat „...spre TV se îndreapta cu 2000 de antiteroristi. Brigada Antiterorista, ajutati-ne iesiti populatie ajutati-ne... 2000 de teroristi, armata ... sa ne apere cineva!” Informatia este repetata de Teodor Brates: „... teroristii se îndreapta spre TV, armata sa-si faca datoria ...”. Dupa o pauza de aproape o ora, timp în care aparatele s-au mai racit, se reia emisiunea. Petre Popescu informeaza ca în cursul acestei seri se va întruni Consiliul de Salvare Nationala pentru a stabili primele masuri privind mentinerea ordinii în perioada de trecere de la dictatura la democratie. Totodata, în aceasta seara urmeaza a se anunta competenta Comitetului de Salvare Nationala, precum si primele sale hotarâri. Apoi apar pe post reprezentanti ai diferitelor grupari sociale si întreprinderi care se angajeaza sa ajute actiunile revolutionare în domeniile lor de activitate. Biserica ortodoxa româna prin P.F. Teoctist Patriarhul României îsi afirma „adeziunea la cauza poporului, cere ierarhilor, preotilor si credinciosilor sa colaboreze pentru victoria deplina a revolutiei.” 336

Imaginea se muta în Piata Republicii unde în balcon apar Ion Iliescu, gl. Gusa, Militaru si alte persoane. Dupa o scurta întrerupere, imaginea revine prezentându-l pe Dumitru Mazilu care se adresa populatiei „... Sa se termine cu planul de ucidere a satelor tarii. Sa respectam taranii... Sa reorganizam învatamântul si începând de azi sa se dea la o parte marxism-leninismul... aceasta dogma... Sa se elimine minciuna ... si impostura; sa se stabileasca criterii de competenta, responsabilitate si devotament pentru România, obiectivul nostru principal sa fie omul, omul sa fie respectat...". Urmeaza un torent: informatii externe, unele dintre ele fiind interesante, le vom prezenta în sinteza. George Marinescu: „... purtatorul de cuvânt al ONU Francois Giuliani a anuntat ca azi dupa amiaza Consiliul de Securitate va tine o reuniune de consultare în legatura cu situatia din România. Reuniunea Consiliului a fost ceruta de catre Austria, RFG si Ungaria. O stire din Moscova - Conducatorul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov a întrunit azi sedinta Congresului Deputatilor Poporului pentru a anunta ca zeci de mii demanifestanti se afla pe strazile Bucurestiului, ca în România a fost proclamata starea de urgenta, ministrul apararii nationale s-a sinucis. Într-o tacere totala Gorbaciov a precizat ca la ora 12.00 ora Moscovei soldatii au început sa fraternizeze cu manifestantii. Putin înainte de a face aceste declaratii, Gorbaciov a parasit Sala Congresului timp de 1/2 ora însotit de directorul KGB Vladimir Grucikov si de ministrul de interne Vadim Bakatin..."; Cancelarul RFG Helmut Kohl a apreciat reprimarea evenimentelor din România drept un lucru îngrozitor care 1-a deprimat adânc... ; „deputatii Adunarii Nationale din Franta au pastrat la Paris un minut de tacere în semn de protest fata de interventia trupelor împotriva demonstrantilor de la Timisoara ...”. 337

Presedintele Adunarii Nationale Laureat Fabius, ministrul francez Michel Rocha au „exprimat groaza si consternarea Frantei...”; „Adjunctul purtator de cuvânt al Departamentului de Stat, Richard Bucher a afirmat ca în urma reprimarii manifestantilor din România administratia Bush examineaza relatiile pe care le mai mentine cu aceasta tara...” la care comentatorul adauga „sper ca aceasta reexaminare va fi reexaminata dupa ce vor afla ce s-a petrecut acum la noi”„... Vaticanul, Papa Ioan Paul al II-lea si-a exprimat astazi oroarea în legatura cu reprimarea manifestantilor în România. În traditionalul discurs de Craciun, Papa a condamnat extrem de vehement pe tiranul Ceausescu si violenta exercitata împotriva cetatenilor români ...a lansat un apel în favoarea unor schimbari radicale bazate pe respetarea drepturilor omului”; „Ministrul de externe al Austriei, Alois M. si-a exprimat speranta ca acum în România vor fi initiate procese de reforme economice si politice si va fi transpusa în fapt libertatea personala a tuturor românilor. Revolta poporului român precum si a minoritatilor maghiare si germane din România s-a dovedit a fi eficienta…”. Problema revolutiei române a fost pusa si în Adunarea celor 12 ministri ai Afacerilor Externe din tarile membre ale Pietei Comune prin care arata ca: „reprezentantii partilor comunitare apreciaza ca evenimentele din România au o evolutie pozitiva ...cei 12 vor fi de acord sa anunte un ajutor pentru România democratica. Primul ministru al Marii Britanii, Margareth Thacher, a salutat rasturnarea regimului ceausist în România”; „RDG saluta din inima poporul român pentru marea sa victorie, totodata exprima condoleante în legatura cu numarul mare de victime... poporul român poate sa se bazeze pe sprijinul solidar al poporului din RDG si al Guvernului”; „prezidiul Partidului Socialist Ungar a dat publicitatii o declaratie în care se arata ca stirea privind evenimentele din România au parvenit la Budapesta chiar în timpul sedintei acestui organ... Cu acest prilej presedintele PSU a exprimat speranta ca rasturnarea 338

regimului lui Ceausescu este primul pas catre modificarile democratice a evenimentelor ... ca aceste schimbari vor deschide calea spre o apropiere fireasca dintre unguri si români…”; „La Bonn, presedintele Partidului Social Democrat ... în România aspiratia la libertate si democratie si-au gasit materializarea”; „Românii sunt liberi, Europa respira usurata”; „... aceasta este o veste buna pentru noi toti, a declarat presedintele Frantei Francois Mitterand"; „Guvernul olandez s-a angajat sa sprijine împreuna cu partenerii procesul de schimbare în România”. Am redat doar câteva din declaratiile diferitelor personalitati sau organisme internationale. Pe post continua sa apara si alte persoane care aduc la cunostinta telespectatorilor unele informatii ce ne par noua acum cel putin bizare. Iata de exemplu, cetateanul Nicu Stancescu, unul din cei arestati pe 21 decembrie 1989 si dusi la Jilava informeaza ca: „... în România a actionat de la începutul anilor '80 în subteran, în clandestinitate o miscare care s-a numit Miscarea pentru Democratie si Reforma, condusa de un comitet compus din tarani, muncitori si intelectuali”. Acest domn care va înfiinta si un partid a încercat sa ajunga presedinte al României la primele alegeri (1990). Pe post se fac apeluri catre pompieri pentru a interveni la Comitetul Central si la Arhive, unde se pare au aparut niste incendii. Totodata crainicul anunta ca în subsolul TV a fost gasita o bomba care din fericire a fost dezamorsata de specialistii genisti. Dupa câteva minute imaginea trece în Piata Palatului, unde un student de la IATC - Bogdan Popovici informeaza populatia din Piata ca au fost constituite grupuri de revolutionari ce controleaza fiecare camera din cladire, inclusiv subteranele. Totodata cere celor prezenti sa nu paraseasca piata. 339

O voce anunta ca „se trage de la Sala Palatului de la ultimul geam ...”. Imaginea se plimba prin Piata, iar în difuzoare se aud discutii diverse, voci anonime. La un moment dat apare în cadru în balcon Virgil Magureanu: „... Stam bine, suntem stapâni pe situatie ... în subsol au fost 4-5 banditi, au fost prinsi... avem armament gasit aici. Cu acest armament suficient, cu munitie, am înarmat garzile muncitoresti ... Sergiu Nicolaescu conduce un asemenea pluton (se aud urale) ... Stati pe loc!” Se cânta tricolorul. „Ole, Ole, Ceausescu nu mai e!” Se citeste din ziarul Libertatea, actorul Ernest Maftei recita o poezie, postul de radio cere ajutor, se propune ca o coloana sa plece acolo. La un moment dat cineva spune: „De sus se trage ... (se aude o împuscatura distincta, apoi se striga armatei sa ia masuri)” Se scandeaza: „Armata e cu noi!”, „... de pe Palat se trage…” si o alta voce comunica „stati linistiti ca vine armata!” Focurile de arma se întetesc. O voce „... intervine armata ... fratilor nu intrati în panica ... armata e cu noi ... nu fugiti ... nu fugiti ... nu fugiti ... ramâneti pe loc!” Focurile izolate se transforma treptat în rafale complete, armata a început sa riposteze. Actiunea a durat 10-15 minute. Dupa o întrerupere apare balconul C.C. în care printr-un numar însemnat de cetateni se remarca Ion Iliescu, gl. Gusa, gl. Militaru, Mihai Lupoi, Gelu Voican, Petre Roman etc. Vorbeste dl. Iliescu: „... Procesul început este ireversibil. Organele M.I. au trecut în subordinea armatei...”. 340

Vorbeste gl. Gusa: „... Armata în întregime, în toata tara, este alaturi de popor…!” Grupul se retrage pentru a constitui Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Dupa diverse discutii, unele contradictorii, dupa numeroase lozinci si apeluri cineva emite ideea aducerii lui Comeliu Manescu. Dumitru Mazilu, dupa ce informeaza auditoriul asupra raportului sau cu privire la drepturile omului în România prezentat la ONU repeta ideile din discursul sau anterior. Prin fata camerelor se perinda diferiti cetateni anonimi, care îsi exprima satisfactia si bucuria pentru victoria revolutiei. La un moment dat multimea striga alarmata: „Se trage, se trage!”. O voce anunta: „Atentie, la etajul l, corpul din stânga la fereastra...”. Cineva se adreseaza multimii cu întrebarea: „Se trage din cladire?” la care multimea raspunde în cor: „Daaa!”. Dupa o pauza se reia imaginea din Studioul 4 de unde gl. (r) Tudor Nicolae comunica ca trupele de Securitate conduse de gl. Ghita sunt loiale poporului si actioneaza conform ordinului CFSN. „Ceea ce se discuta ca trupe ale Securitatii actioneaza împotriva poporului, se justifica prin niste unitati speciale. Sunt trupe antiteroriste si alte trupe ale fostei conduceri, subtiri, putine la numar dar înraite care actioneaza în diferite focare. Aceste focare sunt în curs de lichidare ...”. Se da citire declaratiei Frontului Democratic din Timisoara. La un moment dat crainicul informeaza: „... studentii din 341

Grozavesti cer ajutor, sunt atacati de trupe de securitate”. Apare o modificare, se cer scuze si se informeaza „nu sunt trupe de Securitate, sunt Comandouri”. Se aud împuscaturi, rafale de arme automate, apoi rafale puternice de riposte. Pe post apare Ioan Grigorescu din partea Uniunii Scriitorilor care îsi manifesta adeziunea la cauza revolutiei. Apoi târât este introdus în cadru Nicu Ceausescu împreuna cu Cico Dumitrescu si altii (în jurul orei 21.00). Dupa ce s-a despartit de mr. Dragomir Aurica, supusul lui prieten, în jurul orei 10.30 a parasit Sibiul fiind condus la Bucuresti, pâna la Baneasa, de prietena sa Daniela Vladescu scopul venirii sale la Bucuresti era acela de „a se preda organelor noii puteri”, (pretindea el). Fiind recunoscut la filtrul de la Baneasa a fost trimis sub escorta la TV unde o persoana neidentificata la înjunghiat. Dupa aparitia pe post, datorita taieturii suferite, starea sanatatii s-a înrautatit determinând un prim ajutor din cadrul Punctului Sanitar al TV si ulterior ascuns sub niste cearsafuri a fost transportat la Spitalul Militar Central, unde a suportat o operatie de o ora si jumatate. Adâncimea taieturii depasea 9 cm, iar în doua locuri, obiectul taios perforase intestinul subtire. Dupa operatie, Nicu Ceausescu a fost luat în paza efectivelor Comenduirii Garnizoanei, în Sectia Chirurgie 2, rezerva 21. Ulterior a fost preluat de organele abilitate. Alte informatii se succed pe post, astfel aeroportul Boteni cere sprijin din partea populatiei din zona. Pe post se dezlantuie un torent de informatii si zvonuri, majoritatea false pe care nimeni nu 342

încearca a le verifica înainte de a le difuza. Alte zvonuri alarmante anunta ca: „... 3 grupuri de teroristi se îndreapta de la blocul Turn si Piata Palatului spre Radiodifuziune pe str. Timisoara urmând sa se alimenteze cu munitie prin punctele Povernei, Moxa si Lemnea (depozite de munitie secrete - n.n.). Toti cei aflati în zona sunt insistent rugati... sa nu lase pe acesti criminali sa actioneze…”. La Chisinau este o mare manifestatie prin care cetatenii acestui oras îsi manifesta adeziunea si simpatia fata de victoria poporului român. Se anunta ca: „... locuitorii din str. Otetelesanu nr. 5 ca asupra lor se trage din str. C. Mille si înspre Magazinul Romarta ...”. Se prezinta pe post diferite comunicate din partea unor orase din tara. Domnul Ion Iliescu da citire Comunicatului catre tara al recent constituitului Consiliu al Frontului Salvarii Nationale: „Cetateni si cetatene, traim un moment istoric: Clanul Ceausescu, care a dus tara la dezastru a fost eliminat de la putere. Cu totii recunoastem ca victoria de care se bucura întreaga tara este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate nationalitatile si în primul rând al admirabilului nostru eroism care ne-a restituit cu pretul sângelui sentimentul demnitatii nationale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile si-au pus în pericol viata protestând împotriva tiraniei. Se deschide o pagina noua în viata politica si economica a României. În acest moment de rascruce am hotarât sa ne constituim în Frontul Salvarii Nationale care se sprijina pe Armata româna si care grupeaza toate fortele sanatoase ale tarii fara deosebire de nationalitate, 343

toate organizatiile si gruparile care s-au ridicat cu curaj în apararea libertatii si demnitatii, în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvarii Nationale este instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului român. Din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite. Consiliul de Stat si institutiile sale îsi înceteaza activitatea, întreaga putere în stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior care coordoneaza întreaga activitate a armatei si a unitatilor Ministerului de Interne. Toate ministerele si organele centrale, în actuala lor structura îsi vor continua activitatea normala, subordonându-se Frontului Salvarii Nationale, pentru a asigura desfasurarea normala a întregii vieti economice si sociale. În teritoriu, se vor constitui Consilii Judetene, municipale, orasenesti si comunale ale Frontului Salvarii Nationale ca organe ale puterii locale. Militia este chemata ca împreuna cu comitetele cetatenesti sa asigure ordinea publica. Aceste organe locale vor lua toate masurile necesare pentru asigurarea aprovizionarii populatiei cu alimente, cu energie electrica, cu caldura si apa, pentru asigurarea transportului public, asistentei medicale si întregii retele comerciale. Ca program, Frontul propune urmatoarele: 1. Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic, pluralist de guvernare. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca în stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unul sau cel mult doua mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viata. Consiliul Frontului Salvarii Nationale propune ca tara sa se numeasca în viitor România. Un comitet de redactare a noii Constitutii va începe sa actioneze imediat. 4. Restructurarea întregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativbirocratice de conducere economica centralizata si promovarea 344

liberei initiative si a competentei în conducerea tuturor sectoarelor economice. 5. Restructurarea agriculturii si sprijinirea micii productii taranesti, oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea învatamântului românesc potrivit cerintelor contemporane. Reasezarea structurilor învatamântului pe baze democratice si umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român si promovarea adevaratelor valori ale umanitatii. Eliminarea minciunii si a imposturii si statuarea unor criterii de competenta si justitie în toate domeniile de activitate. Asezarea pe baze noi a dezvoltarii culturii nationale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului. 7. Respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale si asigurarea deplinei lor egalitati în drepturi cu românii. 8. Reorganizarea întregului comert al tarii pornind de la cerintele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populatiei României. În acest scop vom pune capat exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere acordând prioritate satisfacerii nevoilor de caldura si lumina ale oamenilor. 9. Întreaga politica externa a tarii sa serveasca promovarii bunei vecinatati, prieteniei si pacii în lume, integrându-se în procesul de constituire a unei Europe unite casa comuna a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internationale ale României si în primul rând cele privitoare la tratatul de la Varsovia. 10. Promovarea unei politici interne si externe subordonata nevoilor si intereselor dezvoltarii fiintei umane, respectului deplin al drepturilor si libertatilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare libera. Constituindu-ne în acest Front suntem ferm hotarâti sa facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura 345

societatea civila în România, garantând triumful democratiei, libertatii si demnitatii tuturor locuitorilor tarii. În mod provizoriu în componenta Consiliului intra urmatorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dumitru Mazilu, gl. Stefan Gusa, gl. Victor Stanculescu, Aurel Dragos Munteanu, Corneliu Manescu, Alexandru Bârladeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Martian, cpt. Mihai Lupoi, gl. Voinea, cpt. R.I Dumitrescu Emil, Neacsa Vasile, Ciontu Cristian, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negruti Paul, Manole Gheorghe, Cazimir Ionescu, Adrian Sîrbu, Cîrjan Constantin, Domokos Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierla, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu si Ion Iliescu, daca sunteti de acord. Deocamdata este deci o structura provizorie gândita într-un mod foarte operativ, lista ramâne deschisa, nu aceasta este componenta Consiliului completa si doar am mentionat câteva nume de oameni a caror nume sunt legate de transformarile pe care le cunoaste tara. Oamenii care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care si-au pus viata în pericol, reprezentanti ai muncitorilor, ai studentilor, ai intelectualitatii, ai armatei, deci acele forte care au fost active prezente în procesul de instaurare a prezentului regim al puterii. Lista ramâne deschisa. Asteptam deci înca de mâine, propuneri din partea tuturor categoriilor si fortelor sociale care au luptat si au învins, pentru a putea completa componenta Consiliului. Acesta a fost mandatul pe care l-am primit. Aceasta este o prima forma de comunicat si de platforma-program al noului organism al puterii de stat din România”. 346

Victor Ionescu printre altele, anunta. „... La Casa Republicii se afla un grup de securisti alimentati cu munitii de masini cu tricolor si care trag în oameni. ... Seful Garzilor patriotice de la IMGB anunta ca unitatile de securitate pot ajunge prin tuneluri pâna la statia din vecinatatea întreprinderii. Apelam la toti cetatenii din zona sa ia masurile necesare pentru a bloca aceste tuneluri...” Pe post cetatenii sunt informati ca atât M.Ap.N. cât si Centrala telefonica din cartierul Drumul Taberei sunt atacate de teroristi. Cpt.R.I. Emil Dumitrescu (Cico) anunta pe post: „... Comandanti ai unitatilor apararii nationale din orasele: Târgoviste, RîmnicuSarat, Buzau, Focsani, Galati, Braila - va transmit ordinul sefului Marelui Stat Major, gl. Gusa Stefan, ca în cel mai scurt timp sa îndreptati unitatile dvs. în drum spre Bucuresti. Pentru apararea urmatoarelor puncte: M.Ap.N., Academia Militara si unitatile dispuse pe Bdul. Antiaeriana”. (Am amintit ca seful M.St.M gl.Stefan Gusa nu recunoaste în declaratia sa ca a dat un asemenea ordin). Ordinul este repetat de mai multe ori. Imaginea si sunetul se schimba în Piata Palatului unde se disting lozinci „Jos comunismul!”, „Jos Ceausescu!”. În zona se aud focuri de arma. Se solicita încetarea focului. Se informeaza ca pe acoperisuri au fost trimisi cetateni pentru a-i depista, dezarma si captura pe cei ce tin sub foc Piata Palatului. Se solicita ca armele ce au fost ridicate de catre cetateni sa fie înapoiate. Se fac apeluri disperate pentru oprirea focului. Se solicita armatei „... sa mearga cu tancurile spre Palat...”. Voci neidentificate comunica la microfon:”... va rugam sa luati armele tuturor civililor care le au în posesie... care nu au dreptul sa poarte aceste arme ...”. O voce anunta ca dinspre Palat „... de acolo trage mereu cineva!”. 347

Se solicita protectia Palatului de catre armata deoarece în acesta se gasesc numeroase articole de arta. O voce striga ca pe cladire sunt securisti. A fost retinut un cetatean asupra caruia multimea s-a dezlantuit. O voce striga disperata: „Lasati-l domnule în pace, bagati-1 în Palat, nu-l omorâti, nu suntem criminali!” Se anunta ca iar trag. O voce intervine: „... Trage de la Intercontinental, dar linistiti-va fratilor, s-a dus armata acolo...” Se aud împuscaturi, o voce striga "Oameni buni nu creati panica!” Se încearca a se cânta „Hora Unirii”. O voce „...Îngenunchiati si sa pastram un moment de reculegere, gânditi-va la cei care s-au jertfit pentru binele nostru...!” Se scandeaza de multime: „Libertate, libertate!” Astea sunt cele mai importante actiuni ce s-au perindat prin fata camerelor de luat vederi în perioada 22 decembrie 1989, orele 10.51 - 23 decembrie 1989, orele 0.00. 4.4.3.3. Întâmplari traite de unii participanti Materialele au fost extrase din Dosarele de Cercetare efectuate cu deosebit sârg si cu profesionalism de catre reprezentantii „Club TV 22” carora si pe aceasta cale tinem sa le multumim. Am selectionat din sutele de declaratii cele care se refera la existenta actiunilor teroriste, în cartierul Prezidential si în zona Televiziunii Române la care materialul de fata se refera în mod special. 348

În text ne ferim a da numele în clar a martorilor pentru a evita eventualele acte de intimidare sau razbunare, folosind ca indiciu doar adresa si eventual numerele dosarelor. G.I. - domiciliat în strada ing. Gheorghe Bals, ne-a declarat ca „...în ziua de 22 pâna în jurul orelor 16.00-17.00 în zona nu s-au auzit focuri de arma”. Seara, în jur de18.00-19.00 aude si vede primele focuri de arma trase din zona imobilelor. De la trupele de paza TV nu au auzit în prima faza sa se traga, ci numai dupa circa 15 minute. „... Cei care au deschis focul, circa 6-7 guri de foc, cred ca erau foarte aproape. V.S.D. - Bd. Aviatorilor – „În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în zona se auzeau focuri de arma automate, din str. Grigore Mora nr.31, 33, 35, 37 în noaptea de 23-24 decembrie mai multe gloante ne-au perforat ferestrele de la locuinta si în jur de ora 23.00 am coborât un etaj la alta familie unde era mai adapost. Aici am observat ca în spatele casei, în curtea imobilului din str. Mora nr. 33, pe un garaj-magazie, un individ cu un aparat luminos executa focuri de arma automata, care a stat acolo pâna dimineata. Acest lucru este confirmat si de alti vecini refugiati în apartament. N.M. - Bd. Aviatorilor - împreuna cu tatal sau, sustine ca în ziua de 24 sau 25 decembrie au vazut personal de la circa 10 m pe acoperisul Fabricii de sticla, pe Bdul. Aviatorilor, 2 persoane înarmate care executau foc spre Piata Aviatorilor. Au fost prinsi de militari si Garzile Patriotice si dusi cu o duba într-o directie necunoscuta. C.A. - Calea Dorobanti – „Din casa Marcu Stan, în 23 decembrie, dupa orele 15.00 au fost scoase 2 persoane cu mâinile ridicate de catre armata si dusi într-o directie necunoscuta.” 349

G.V. - Piata Aviatorilor – „Primele focuri de arma s-au auzit dupa ora 18.00, dar schimburile intense de focuri s-au consumat între orele 20.00-24.00 si se auzeau dinspre Bd. Primaverii, str. Aurel Balescu si str. Pangratti. Dupa ora 24.00 s-a tras sporadic, între orele 3.00-3.30 s-a tras intens dinspre Piata Aviatorilor spre Vila. În 23 decembrie dimineata s-a tras din blocul rusilor.” S.R.G. - Piata Aviatorilor – „Schimburi intense de focuri au început dupa ora 1. Iar dupa ora 4 focurile se auzeau de peste tot. În jurul orei 6.00 în 23 decembrie s-a tras din blocul rusilor spre TV. În blocul rusilor, în jurul orei 10.00-11.00 a fost ocupata cladirea de 2 plutoane de Militie, iar Pompierii au intervenit pentru stingerea incendiilor. Dinspre Piata Aviatorilor au patruns în apartament 2 indivizi dintre care unul avea mâna stânga bandajata. Fiind surprinsi, au fugit pe aceeasi fereastra pe unde au intrat.” C.P. - Calea Dorobanti – „S-a tras din vila înalta din Bd. Aviatorilor nr. 72". H.L. - Calea Dorobanti - „S-a tras de la ora 21.00, în zona TV existând doua zgomote de arma - arma automata; pistol.” M.L. - Calea Dorobanti – „S-a tras din casa Calea Dorobanti nr. 228, din blocul rusilor si dintr-o resedinta straina din str. Pangrati. În 23 ... la TV, aici un subofiter numit Buligescu a retinut un individ care avea asupra lui un pistol.” O.I. - Calea Dorobanti – „S-a tras din toate partile si din vila lui Marin Ceausescu” V.E. - Calea Dorobanti – „S-a tras începând cu orele 2.00 din 22 decembrie. În pauzele dintre tiruri se auzeau din când în când focuri de arma deosebite fata de celelalte si care atrageau tirul 350

celor din TV. Pe 23 decembrie, orele 10-11 s-a primit ordin de evacuare a locuintelor.” Despre existenta simulatoarelor senatorul Sergiu Nicolaescu a adresat o întrebare fostului sef al Departamentului Securitatii Statului gl. Vlad Iulian care a raspuns: „...Sigur, tot Securitatea le avea..” (declaratie Iulian Vlad pag. 75). În acest sens sa urmarim declaratiile unor cetateni astfel: D.N. - Bd. Aviatorilor – „Am vazut în ziua de 23 si în noaptea de 23 spre 24 în perioada critica în spatele vilei unde locuia actorul Mitica Popescu doi barbati tineri de 34-35 ani ce manipulau o cutiuta ca un pian cu clape pentru copii, simulând zgomot de arma automata si semnale optice. Dupa aceasta din Bd. Aviatorilor si de la TV se raspundea cu gloante adevarate.” A mai vazut ca la metrou spre Parcul din coltul Bd. Aviatorilor s-a construit un tunel. B.I. - Bd.Aviatorilor – „În noaptea de 23 spre 24 si urmatoarele, la ore relativ fixe dar numai noaptea în zona unde locuiesc în spate, pe un garaj-magazie am observat prezenta unei persoane - posibil militar, cu salopeta combinezon, care manipula o cutie de circa 30/35/20 cm cu taste si eventual claviatura, care producea zgomote si lumini, similare celor produse de pusca mitraliera. Aceasta provoca trageri reale din Televiziune si din Bd. Aviatorilor.” Asemenea simulatoare au fost capturate si de militarii ce au executat scotociri în blocurile din jurul M.Ap.N. Dupa opiniile acestora, aceste materiale s-ar fi predat la Procuratura, iar de aici urma se pierde în necunoscut. Dar în perioada aceasta, în zona Televiziunii si nu numai, s-au desfasurat si unele activitati mai misterioase, descarcari de materiale, lazi de diferite dimensiuni fara o justificare aparent logica. 351

S.V. - Calea Dorobanti – „S-a tras de peste tot. În 22 decembrie 1989, femeia care avea în grija casa de pe str. Aviator Velescu nr.5 si în care au fost transportate lazi cu un continut necunoscut, nu a mai fost vazuta acasa ... se numeste Bostan Maria si avea obiceiul sa închirieze apartamentul la diferite persoane. B. - Str. Av. Nicolae Velescu – „La etaj locuieste fam. gl. Doicaru. Înainte cu 2 zile de evenimente, la casa cu nr. 5 s-au descarcat ladite al carui continut nu îl cunosc, dintr-un camion kaki cu prelata de catre 3-4 muncitori îmbracati în salopeta. În noaptea de 22 spre 23 decembrie s-au auzit focuri de arma de pe cladirea de la nr. 5 si din curte.” Este interesant cum totusi anumiti cetateni au primit informatii potrivit carora erau înstiintati asupra actiunilor ce urmau a se desfasura în zona în care locuiau. O.E. - Str. Av. Nicolae Veleseu – „În noaptea de 22 spre 23 am auzit pasi pe lânga casa si focuri de arma ...o parte din cetateni au parasit vilele înainte de evenimente cu circa 2 zile.” H.C. - Calea Dorobanti – „S-a tras din vila lui Marin Ceausescu (str. pictor Rosenthal nr. 2) în data de 21 decembrie locatarii din str. Pictor Rosenthal au parasit domiciliile.” În aceasta perioada în zona Televiziunii au fost observate semnale luminoase ce prezentau imaginea unei balizari si care marcau începutul sau încetarea atacurilor. M.V. – U.M. 0800 - În seara zilei de 22 si 23 decembrie vede focuri de trasoare tragându-se dupa str.Grigore Mora, vila a 3-a sau a 4-a de pe partea dreapta cât si de pe str. Pangratti din cladirile apropiate celor semnalizate. Posibil chiar în Parcul 352

resedintei ambasadorului britanic. În acelasi timp se auzeau si rafale scurte de pistol si mitraliera cât si focuri sacadate cu zgomot redus care si pentru el constituiau o raritate. În seara de 23, în jurul orei 20.30, observa ca din directia cladirii parasite a fostei Scoli Franceze din Bdul. Aviatorilor se deplasau catre TV un grup de 5 persoane care mergeau în coloana putin aplecati si aveau aspectul unor militari cu ranite în spate. Semnalele luminoase sesizate în noaptea de 23 decembrie erau date din mansarda vilei a 2-a de pe str. Muzeul Zambaccian catre colt cu aleea paralela cu Bdul. Aviatorilor. I s-a spus ca vila ar apartine lui Ghizela Vass. A.G. - Str. Grigore Mora - În zilele de 22 – 24 decembrie de aici s-au tras focuri de arma automata, de la etajele cladirii spre TV. În apartamentul respectiv locuieste col. (r.) Costingioara Grigore, fost tortionar în sistemul de lagare de concentrare al M.I. Declarantul crede ca acesta facea parte dintr-o retea de sprijin a D.S.S. deoarece l-a vazut la Universitate în haine de cersetor precum si la diferite cozi facând diversiuni pentru calmarea spiritelor. Pentru anihilarea cuibului de foc de la etaj a intervenit armata. C. - Str. dr. Grigore Mora – „Din locuinta gl. M.I. Zagoneanu de la etajul 1, în perioada 22-24 decembrie s-au tras focuri de arma. „ F.A. - Str. dr. Grigore Mora - Confirma cele afirmate de cetateanul C. si adauga ca în 23 decembrie, în jurul orelor 11.30-12.00 în timp ce se afla în dreptul imobilului cu nr. 18, aude o rafala de arma dinspre resedinta ambasadorului britanic de pe str. Pangratti. „Din imobilul ca nr. 14 fam. Rachita s-a tras în 23 si 24 decembrie. Nora Monica a recunoscut ca s-a tras de la ea din apartament unde a gasit cartuse goale.” Declaratie facuta fata de sotia si dl. P.T., vecini. Ei au fost obligati de dl. Rachita sa stea în garaj si subsol, Mona, lasând sa se înteleaga ca acesta stia ce se întâmpla în casa lor (fost activist 353

P.C.R). A.I. – U.M. 1210 – „In 22 decembrie ne-am deplasat la TV pentru asigurarea sigurantei institutiei ... s-a dat ordin pentru distribuirea munitiilor si instalarea mitralierelor de campanie ... era în jurul orelor 18.00-19.00. Cam dupa 30-60 minute s-a început sa se traga asupra noastra dinspre cladirile amplasate pe str. Pangrati si Calea Dorobantilor. Focul armamentului avea ceva neobisnuit fata de armamentul pe care noi îl aveam în dotare, prezentând un zgomot mai strident. Pe 23 decembrie s-a tras asupra noastra si cu arme de foc-automat cam în jur de ora 10.00-12.00 ...o parte din gloantele care s-au gasit pe terasa erau din otel cu Vidia la vârf, celelalte normale ... au fost raniti 2 militari în ziua de 23 decembrie ... s-a tras în ei din una din vilele aflate pe str. Pangrati... în 23 spre 24 decembrie pe lumina prin megafon gl. Tudor Nicolae a dat ordin repetat ca: „Infanteristii sa-i captureze pe scutieri si pe parasutistii care au tradat!" Nu s-a dat curs acestui ordin. D.V. – U.M. 0596 - Fiind la Punctul de Control la Poarta Pangratti, în ziua de 22 decembrie în jurul orei 24.00 a început sa se traga în zona. Observa trageri dinspre Ambasada Marii Britanii la intervale mari si cu armament usor, dar dupa zgomot nu stie ce fel e si nici ce calibru. Observa ca în cladirea de pe colt cu poarta Pangratti se auzeau focuri de arma cu un asemenea armament usor. S.C. - Garda TV - Remarca ca se trage dinspre cladirile ambasadorului britanic cu arme de calibru mic si foc cu foc. De asemenea, spre Televiziune se mai tragea din vila lui Valentin Ceausescu si din vilele de pe Calea Dorobantilor. În dimineata zilei de 23 decembrie se tragea din vilele pictorilor cu arme de calibru mic deoarece zgomotul era diferit de cel obisnuit. 354

P.B. - Str. Polona - În 22 decembrie, orele 20.00 aude primele împuscaturi. Având în vedere zgomotul produs si-a dat seama dupa cadenta ca nu este armament autohton. „Din vila situata în str. N. Constantinescu nr. 10-12 ocupata de fiul ministrului M.I. Tudor Postelnicu s-a tras.” Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca în perioada august-septembrie 1989 la uzinele „Sadu”, Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive. Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara a P.C.R. si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta securitate. Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor M.Ap.N. teroristii au folosit si cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoara - actualmente deputat P.S.M. Gorj - si ing. Constantin Filip nu sunt straini au fost realizate sub legenda potrivit careia, urmau a fi folosite de Nicolae Ceausescu în cadrul partidelor de vânatoare. Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina „Sadu” actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar. Daca într-adevar aceste cartuse au fost fabricate în România atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru. Nici o clasa sau partid unic existent la conducerea unui stat, nu paraseste puterea de bunavoie fara a opune rezistenta care poate culmina în unele cazuri, prin varsari de sânge. 355

5. EVENIMENTELE DESFASURATE IN PERIOADA 16-31 DECEMBRIE 1989 ÎN MUNICIPIUL SI JUDETUL CLUJ Prezentul material porneste de la raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, din prima legislatura, presedinte Sergiu Nicolaescu. completat si adaugit cu acele fapte si pareri care au aparut din cercetarile comisiei din a doua legislatura, presedinte Valentin Gabrielescu. Municipiul Cluj-Napoca, unul dintre cele mai vechi asezari urbane din spatiu românesc, dispus în zona de contact a trei mari unitati geografico-naturale, Câmpia Transilvaniei, Podisul Somesului si Muntii Apuseni, are un trecut milenar, ce se pierde în zorile istoriei noastre nationale. Dominat de culmile deluroase ale Feleacului, situat în inima Transilvaniei, municipiul Cluj-Napoca, are o populatie de 497.856 locuitori (judetul Cluj - 744.049 locuitori), din care 222.800 muncitori în cele 16 ramuri industriale existente si materializate prin cele 7l întreprinderi industriale, unele din acestea de importanta nationala si care confera orasului titlul de mare centru industrial al tarii. Structura populatiei în municipiul Cluj-Napoca se caracterizeaza prin existenta unui numar de 328.008 - 75,70 % români, 74.483 22,71% maghiari, 3.251 - 0,99% romi, 1.013 - 0,35% germani, 0,25% alte nationalitati, care traiesc în buna întelegere, realizând împreuna prezentul si viitorul acestui mare oras. Dar municipiul Cluj-Napoca este si un important centru universitar, exprimat prin cele 26 facultati, grupate în 6 institutii de învatamânt superior. Obiectivele sale culturale îl impun ca un important centru 356

cultural si turistic. În anii dictaturii comuniste, municipiul si judetul Cluj, nu a fost lipsit de greutati si dificultati economice si sociale, care au împins rabdarea populatiei pâna la limita maximului suportabil. Ca de altfel si în alte mari centre industriale ale tarii, se crease si aici o stare prerevolutionara, care avea sa se exteriorizeze în decembrie 1989. Prezentul material îsi propune sa prezinte o reconstituire a principalelor evenimente consumate în municipiul Cluj-Napoca si în judetul Cluj, analizate din toate punctele de vedere în scopul evidentierii contributiei acestui mare oras, a rolului jucat de populatia sa, în rasturnarea dictaturii comuniste si obtinerea victoriei în Revolutia din România. Evenimentele pe care le vom descrie în continuare au la baza argumente verificabile, date în planul faptic, de care Comisia Senatoriala a dispus, în urma rapoartelor primite de la organele locale ale puterii de stat, cât si pe baza cercetarilor proprii efectuate în teren de grupul de lucru al comisiilor din cele doua legislaturi. În efectuarea cercetarilor, au aparut dificultati datorate retinerii manifestate de unele persoane si institutii cu care am colaborat, în descrierea cu claritate si completa a evenimentelor. Apelăm la personalitatile si institutiile care detin date, informatii si documente, cu referire la unele aspecte revelatoare din perioada sus-amintita, sa ni le puna la dispozitie, considerând aceasta ca un aport concret si pretios, în munca ce o desfasuram, pentru elucidarea evenimentelor desfasurate în municipiul si judetul Cluj. 357

5.1. Descrierea cronologica a evenimentelor În perioada cuprinsa între 16 si 20 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca si judetul Cluj, nu au fost înregistrate evenimente deosebite, care sa evidentieze actiuni revendicative, protestatare la adresa conducerii superioare de partid si de stat. Exista o liniste relativa care însa exprima o stare de spirit apasatoare, generata de gravele lipsuri materiale si morale la care era supusa populatia. Lipsurile existente, atât în alimentatie cât si în alte domenii ca încalzirea locuintelor, plata incompleta a salariilor, etc., au imprimat în municipiul Cluj-Napoca, ca de altfel în întrega tara, o stare de tensiune prerevolutionara accentuata. Situatia de la Timisoara mediatizata de presa internationala a venit sa completeze ultima picatura a unui pahar care era deja plin. Încercăm în continuare sa relatam principalele evenimente revolutionare din municipiul Cluj-Napoca, în desfasurarea lor cronologica si pe zonele fierbinti ale orasului. 5.1.1. Piata Libertatii: intersectia str. Napoca si Universitatii În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 12.00, în timp ce posturile nationale de radio si tv transmiteau mitingul din Piata Palatului din Bucuresti, momentul în care Nicolae Ceausescu a fost agresat de catre participantii la miting si emisiunile radio si tv s-au întrerupt din cladirea aflata în Piata Libertatii si care avea la parter libraria Universitatii, s-a strigat de 3-4 ori „Victorie!”. Persoanele aflate în piata au fost dezorientate, nestiind ce se întâmpla. Ulterior, s-a aflat ca populatia Bucurestiului, chemata la „mitingul de adeziune si înfierare a actiunilor de la Timisoara”, l-a huiduit pe Ceausescu. 358

Unele persoane aflate în piata Libertatii, printre care si Nemes Calin, au încercat sa opreasca trecatorii pentru a organiza un miting de solidaritate cu actiunile revolutionare antidictatoriale, desfasurate în orasul Timisoara si Bucuresti. Nereusind acest lucru, acest protestatar a hotarât sa se deplaseze la rude, prieteni si cunostinte, pentru ca la orele 15 sa organizeze o forma organizata de protest, împotriva dictaturii si de solidaritate cu Timisoara. Întâlnirea urma a se desfasura în piata Libertatii. Nemes Calin si Radu Negru s-au deplasat în apropiere, la restaurantul Pescarul (potrivit declaratiei lui Nemes Calin, au consumat câte 100 ml.coniac). Aici au discutat de Piata Libertatii. Tot aici, s-a aflat ca în jurul orelor 14.00, muncitorii de la C.U.G. se pregateau sa se deplaseze spre centrul orasului pentru a-si manifesta solidaritatea fata de muncitorimea din Timisoara. În jurul orelor 15.00, un grup de aproximativ 15 persoane, între care Nemes Calin Matis Lucian, Negru Radu, Lodin Gavril, s-au deplasat în Piata Libertatii, iar catre ora 15.20, Nemes Calin s-a adresat celor din jur, solicitându-le sa-si manifeste dezaprobarea fata de pierderile de vieti omenesti savârsite la Timisoara, încercând totodata, sa opreasca circulatia publica din zona. Mai multe persoane au început sa scandeze „Jos dictatura!”, „Libertate!”, „Timisoara!” si sa cânte „Desteapta-te Române !” Aceste manifestari pro-Timisoara si antidictatoriale, receptate de persoanele aflate în Piata Libertatii, coroborate cu stirile propagate de posturile straine de radio despre evenimentele de la Timisoara, a actiunilor deschise anticeausiste ce se aflau în derulare în Bucuresti precum si pe fondul starii precare economice si sociale a populatiei, au permis obtinerea adeziunii unui numar tot mai mare de cetateni. 359

Catre orele 15.30-15.40, multimea aflata în piata era într-o stare puternic tensionata, optiunile antidictatoriale se clarificasera si se exteriorizau fara teama. Grupul avea si un lider care îsi striga ideile, fiind ascultat si urmat de cei cu care venise în jurul orelor 15.00 în Piata Libertatii. În jurul orelor 15.40, în Piata Libertatii, în dreptul magazinului Comturist, a oprit un camion militar, din care au debarcat militari apartinând M.Ap.N. O parte din acestia s-au deplasat încolonati, spre intersectia str. Napoca si Universitatii, o grupa a ramas în apropierea masinii, iar alta s-a deplasat spre zona Anticariatului si a Catedralei, spre str. 30 Decembrie. În zona str. Napoca si Universitatii, s-a format un dispozitiv de blocare a scuarului de catre o grupa de 16 militari. Grupul protestatar condus de Nemes Calin se afla la aproximativ 25-30 m. de dispozitivul realizat de militari. La debarcare din autocamioane si în timpul deplasarii spre intersectie, militarii au fost întâmpinati de persoanele din piata, cu reactii diverse: unele persoane au privit pur si simplu, altele i-au huiduit si jignit; au fost înjurati, fluierati, le-au fost adresate cuvinte triviale. Din unele marturii a rezultat ca spre militari s-au aruncat bile, pietre, sticle goale si alte obiecte. Având în vedere ca la plecarea din cazarmi, militarilor li s-a spus ca în strada vor întâlni grupuri violente, înarmate si care urmareau destabilizarea tarii, reactiile violente ale unor cetateni, le-au întarit militarilor aceste convingeri, desi, printre manifestanti se observau persoane linistite, pasnice, parinti cu copii în brate, tineri etc., care manifestau împotriva regimului. 360

În urma acestor actiuni si datorita faptului ca înca din 17 decembrie 1989 fortele apartinând M.Ap.N. erau în „Stare de alarma”, militarii în termen erau într-o stare de intensa surescitare. Dupa realizarea dispozitivului, în jurul orelor 15.50, grupul cel mai radical din multimea aflata în piata condus de Nemes Calin aflat la o distanta de aproximativ 25 m. pe carosabil si trotuar fata de dispozitivul creat de militari, a început sa se manifeste incitator la adresa acestora. Iata de exemplu, ce declara Nemes Calin: „...un grup de soldati, i-am vazut chiar în momentul debarcarii...s-au deplasat într-un dispozitiv...am vazut ca aveau armele îndreptate spre noi, mai precis catre directia Lupoaica. O parte din cei aflati în piata, la aparitia soldatilor... nu au avut nici o reactie... o alta parte i-au primit cu huiduieli. M-am apropiat si le-am strigat: ”Trageti! Ce mai asteptati? Ca doar de aceea aveti arme sa trageti în popor”.... Când am ajuns la circa 2 m în fata dispozitivului militarilor mi s-au alaturat si alte persoane... Am realizat ca militarii erau foarte înspaimântati. Erau crispati, unii erau încremeniti; mi-am dat seama ca si ei se afla într-o situatie neasteptata, era ceva neplacut si pentru ei ceea ce se întâmpla... nu stiu daca la ordinul ofiterului, dar banuiesc acest lucru soldatii si-au încarcat pistoalele mitraliera.... Lumea de pe margine striga: „Nu trageti! Asasinilor!” L-am auzit pe ofiter strigând: „Trageti!”... Cred ca intrase în panica si si-a îndreptat pistolul catre mine. În momentul acela am sarit catre ofiter... Am fost împuscat, dupa parerea mea din fata, usor oblic si nu-mi explic mentiunea din Raportul de constatare medico-legala - directia de tragere a fost de la dreapta la stânga victimei si usor dinapoi înainte ...”(Dosar Directia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991). 361

Iata ce declara cpt. Carp Dando, comandantul subunitatii din acea zona, referitor la actiunile din Piata Libertatii: „...când am ajuns în Piata Libertatii se circula normal, iar strada mi s-a parut putin mai aglomerata decât de obicei... la debarcare precum si pe timpul parcurgerii distantelor, oamenii de pe trotuare s-au comportat divers: unii...priveau catre noi, altii au început sa ne înjure, sa ne adreseze cuvinte triviale sau insultatoare, altii fluierau si huiduiau...se simtea deja o stare de tensiune...Militarii din subordinea mea erau vizibil speriati si derutati si se uitau permanent catre mine nestiind ce sa faca. Si eu personal eram într-o stare de deruta datorita faptului ca ma asteptam sa gasesc într-adevar grupuri care sa se manifeste violent, distrug, sparg etc., însa când am ajuns am vazut ca pe trotuare erau si femei si copii si batrâni. Constatând ca situatia este cu totul alta decât cea pe care ma asteptam sa o gasesc...am strigat de doua ori: „Oameni buni, vedeti-va de treaba dumneavoastra, ca nu are nimeni treaba cu dumneavoastra”...reactia multimii fata de noi nu s-a modificat. M-am gândit în acele momente sa nu facem gesturi sau sa desfasuram actiuni de natura a incita multimea din piata....la un moment dat, m-am întors cu fata spre statuia Lupoaicei... si am vazut o persoana care discuta cu soldatii... practic vorbea singur, vocifera...ulterior am aflat ca acesta era Calin Nemes...cred ca se afla la o distanta de aproximativ 10 m....la un moment dat i s-au mai alaturat 4-5 persoane...retin un cetatean uscativ, cu barba care facea niste miscari haotice... Ma aflam cam în flancul soldatilor când grupul acestora s-a apropiat foarte mult de militari si retin ca am împins o persoana care se apropia pâna la atingere de mine si de soldati...m-am întors...sa privesc catre soldati, moment în care m-am trezit împins si am cazut...cu o persoana peste mine, precizez ca persoana respectiva m-a apucai de reverul mantalei si am cazut amândoi, el fiind peste mine. . fiind deci foarte aproape am simtit ca respiratia persoanei respective emana un miros puternic de alcool... nu stiu de câte ori ne-am rostogolit... cât ne362

am luptat...am vazut ca oamenii din piata, adica din grupul despre care am vorbit anterior era foarte aproape de soldati, la un pas doi....în timp ce ma luptam...am vazut apropierea acelui grup de civili care putea deveni periculos, m-am gândit ca nu cumva soldatii sa fie dezarmati si sa se întâmple o nenorocire. Declar ca fiind jos am strigat soldatilor: „Trageti foc de avertisment!” iar soldatii au tras.” (Dosar Directia Procuraturilor Militare nr. 61/P/I99I). Legat de actiunile din piata Libertatii, un martor prezent în acele clipe, declara: „...În data de 21 decembrie, orele 13.40, am fost în Piata Libertatii, în momentul în care mai multi manifestanti ne-am adunat acolo. A aparut armata, a venit si Calin Nemes. Actualmente, eu nu l-as socoti erou, pentru ca din cauza lui s-a tras în Cluj. Daca nu era Calin Nemes si Matis, în Cluj nu se tragea. Parerea mea. Stând înauntru la restaurantul Pescaru, la masa împreuna au stat cu scriitorul Tohami, au baut ... au iesit în strada...Calin Nemes s-a dezbracat de camasa...a mers în fata capitanului care era cu cordonul de militari si i-a spus trageti în noi... i-a provocat... s-a dus în fata capitanului...i-a sarit prin fata si capitanul deja a scos pistolul. Prin spate i-a sarit Matias, un alt erou. Din învalmaseala respectiva s-a descarcat pistolul, poate fara intentie,.. în acel moment s-a facut panica si (cordonul de militari, n.n.) au tras în sus, dar din ricoseuri, zona fiind plina, multi au cazut, singurul care-a picat Matis care era la o distanta mai mica de cordon...restul au murit din ricoseuri...(unii raniti, n.n.) nu au vrut sa se urce în salvari pentru ca ziceau ca acolo sunt securisti, îi asteapta si-i termina, erau niste containere cu care se aducea marfa si lumea le-a luat si se ducea înspre militari, aruncau si cu pietre...” (Declaratie, Caseta nr. 6, transcris pag. 1719). Starea de extrema surescitare în care se aflau manifestantii si starea de oboseala si încordare în care se aflau militarii au imprimat 363

evenimentelor o desfasurare deosebit de rapida, astfel ca, în ziua de 21 decembrie 1989, orele 1600, în zona intersectiei str. Napoca si Universitatii, s-au înregistrat 11 morti si 23 raniti dintre manifestanti, al 23-lea fiind însusi comandatul subunitatii, cpt. Carp Dan. Din cercetarile facute la fata locului, din analiza fotografiilor si a marturiilor depuse la procuratura, se pot emite doua variante posibile: atacat de Nemes, capitanul s-a prabusit la pamânt si a declansat un foc din revolverul pe care-l tinea în mâna autoranindu-se. Panicat si ranit a strigat catre soldati „Trageti!”. Soldatii foarte tineri si fara experienta, înspaimântati, vazându-si comandantul trântit pe jos, agresat de un civil, la care se mai adauga focul de pistol si ordinul de tragere, au deschis foc de avertisment sau în pamânt, în mod sigur unul sau doi, direct. Varianta ca ofiterul ar fi fost împuscat de un civil aflat în multime, este probabila. Dupa consumarea acestui eveniment, la scurt timp, în zona au aparul forte apartinând M.I., militari echipati cu scuturi si bastoane care au împrastiat demonstrantii. Totusi, legat de actiunile din Piata Libertatii, este necesar a prezenta în sumar, declaratia tatalui eroului Horea Pedestru, în baza careia rezulta ca în zona respectiva, s-ar fi executat foc de catre alte forte din afara dispozitivului militar si care a determinat lichidarea fizica a fiului sau: „...Avem ferma convingere ca fiul meu nu era scapat din vedere... (fiind un temperament mai libertin, n.n.) Dr. Mosoga mi-a declarat urmatoarele: „D-le, fiul dvoastra a fost împuscat aici în cap, cartusul a iesit prin ceafa... de undeva de sus, o tragere înfipta... statea pe trotuarul de la librarie, în dreptul vitrinei...cu fata spre statuie...partea de trotuar de la librarie...este mai înalta decât cea de dincoace. Deci, oricine ar fi tras de oriunde nu putea sa-l împuste aici... Numai de sus...de 364

la biroul de voiaj...sus la etajul 2 de acolo s-a tras... Numai, de undeva de acolo de sus sau de pe undeva de alaturi...Vreo 2, 3, 5 case din acestea conspirative, sunt cunoscute, sunt identificate” (Declaratie nr. 5, transcris pag. 58). Dl. Pedestru se declara nemultumit de modul în care s-au efectuat cercetarile de catre organele de procuratura. La rândul nostru, consideram necesara redeschiderea cercetarilor în cazul Horea Pedestru, extinderea lor si elucidarea cu certitudine a conditiilor în care s-a produs împuscarea acestuia. Este de retinut ca întreaga activitate din Piata Libertatii, ca de altfel si din alte zone unde au avut loc evenimente deosebite, cadre de securitate au avut misiunea de a filma. În acest sens, este edificatoare declaratia unui martor: „...securitatea sa va puna la dispozitie caseta video facuta de cei doi cameramani...unul filma masele de demonstranti care veneau de pe platforma industriala, se afla într-un echipaj al securitatii, pe scaunul din fata, era si col. Tinca, prin geamul din spate filma cameramanul...Al doilea cameraman era situat în Piata Libertatii, într-o încapere deasupra librariei din centru...” (Declaratie, Caseta nr. 5 transcris pag. 58). În urma actiunilor care au avut loc în aceasta zona s-au înregistrat 11 persoane decedate si 21 ranite în afara celor doi mentionati. Moartea sau ranirea acestora poate fi rezultatul tragerilor executate din dispozitivul militar si mai putin probabil ca urmare a executarii lui de persoane ramase deocamdata neidentificate si care au actionat în zona, din diferite locuri sau cladiri asa cum rezulta din unele declaratii ale martorilor oculari. În aceasta zona, respectiv intersectia strazilor Napoca si Universitatii s-au înregistrat si 2 cazuri de ranire care nu pot fi explicate prin tirul dispozitivului militar. Este vorba de ranirea lui Lapusan Dorel si Falup Alexandrina Laurentia. 365

Iata ce declara Lapusan Dorel: „...eu nu am auzit nici o somatie si nici ordin de a se trage am auzit focuri de arma. În fata mea erau 2 soldati la distanta de circa 5-6 m si am vazut când au tras având armele îndreptate în plan vertical.... Eram în pozitia lungit la pamânt cu capul spre directia statuii lui Matei Corvin restaurantul Melody si picioarele catre dispozitivul de militari ...am auzit niste împuscaturi care nu erau atât de puternice ca cele auzite...când soldatii au tras si am simtit lovitura în abdomen; declar cu certitudine ca am fost împuscat când eram întins la pamânt... în pozitia în care ma aflam este cert ca nu puteam fi împuscat de soldatii din dispozitiv...” (Dosar Directia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991). În legatura cu evenimentele derulate în Piata Libertatii, iata ce declara Falup Alexandrina Laurentia: „...L-am vazut pe Calin Nemes îndreptându-se catre capitan si am avut senzatia ca voia sa-i ia arma sau sa-l împinga...dupa care am auzit un foc izolat de arma. Aproape simultan am auzit o rafala si ne-am retras în fata Agentiei de Voiaj... A fost o scurta pauza, câteva secunde si s-a auzit o noua rafala, în urma careia am simtit ca sunt lovita...când am fost lovita eram în pozitia întinsa pe burta cu axul longitudinal al corpului perpendicular pe strada pe care venisera soldatii...am fost lovita în glezna piciorului stâng. Orificiul de intrare este dinspre directia str. 30 Decembrie, deci dinspre exterior catre interior... Am certitudinea ca militarii aflati în dispozitivul din fata Continentalului nu aveau cum sa ma raneasca ...în perioada când s-au petrecut evenimentele singurii militari pe care i-am vazut în zona, erau cei din dispozitivul din fata de la Continental si care, dupa parerea mea, nu aveau cum sa ma raneasca...” (Dosar Directia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991).

366

Referitor la activitatea unor persoane care au actionat în piata Libertatii sau în alte zone ale orasului, asistentul medical la Salvare, Severin Gheorghe, declara: „...În 21 decembrie iesind de la serviciu...mi s-a dat un caz, care îl terminasem pe la 15.15...si sunt anuntat sa merg în Piata Libertatii...cu greu am ajuns, era blocat spre piata de civili care huiduiau... m-am apropiat de pasaj... acolo erau multe trupuri cazute pe jos, nu m-am apropiat mult pentru ca un civil în „Alain Delon”, se repede la noi si ne opreste... pe str. Universitatii colt cu Continental era un cordon ciudat, scurte bleumarin, casti ca de motociclist, toti erau în uniforma cu pistol mitraliera fara scuturi, erau civili dedesubt, era uniforma de camuflaj...câtiva erau descheiati...la nasturele de sus...camasi albe si pantofi civili... majoritatea erau de 30-35 de ani, uniform, parca erau gemeni,.. câteva trupuri cazute mai încolo 20-25 m în spatele lor...am vrut sa-i vad si pe astia.., nu m-au lasat cordonul bleumarin... ma întorc spre str. Napoca, era blocata de soldati de armata... vine un tip albastru si zice: domnule sunt raniti... luati-i pe astia de aici pentru ca din cauza mortilor face lumea scandal... în Piata Libertatii... mi s-a parut ca sunt 2 soldati care nu trebuie sa fie soldati, ca aveau tâmple argintii, mi s-a parut pentru ca erau îmbracati soldati fara grade... în Cluj n-a fost nici o demonstratie, a fost Calin Nemes, baut sau nebaut, se vehiculeaza ideea ca ar fi fost bauti, ducea o viata de boier...” (Declaratie, Caseta nr. 13, transcris pag. 3-4). Fata de aceste declaratii consideram ca fiind necesara reluarea cercetarilor penale a cazurilor mentionate si stabilirea daca este cazul a existentei unor persoane care au executat foc în zona respectiva, precum si a modului în care s-a produs împuscarea unor cetateni. O cercetare profesionala a procuraturii trebuia sa stabileasca la fiecare caz în parte directia si felul cartusului care a provocat moartea sau rana. 367

De remarcat ca din declaratii mai rezulta existenta unor tragatori aflati în etajele superioare sau în podurile cladirilor înalte ce încadreaza Piata Libertatii. Astfel de declaratii au fost facute de catre martorii Orban Iulian, Boanca Alexandru, Basenyci Vilmas participanti la actiunile de protest pro-Timisoara. Consideram oportun ca Procuratura Generala sa dispuna reaudierea martorilor si realizarea unor cercetari suplimentare. 5.1.2. Piata Libertatii: zona Anticariat - Catedrala - B-dul 30 Decembrie În ziua de 21 decembrie 1989, între orele 15.30-16.30, în zona a fost format un cordon de protectie, constituit din militari apartinând M.Ap.N. si ai Brigazii de Securitate Cluj, - M.I. Cordonul, compus din doua rânduri de militari era dispus transversal pe latura Pietei Libertatii ce se intersecta cu str. 30 Decembrie, orientat catre aceasta. În primul rând, se aflau 8 militari în termen apartinând M.Ap.N. si 16 militari în termen apartinând Brigazii de Securitate. În cel de al doilea rând, se aflau 22 militari în termen apartinând M.Ap.N. Intrarea în dispozitiv s-a facut în mod succesiv, încheindu-se între orele 16.00-16.30. S-a stabilit cu certitudine ca încheierea constituirii dispozitivului s-a facut dupa ce în intersectia str. Napoca si Universitatii se trasese, deoarece parte din cadrele si militarii în termen abia sositi au vazut pe caldarâm, cadavrele celor ucisi, în jurul orelor 15.40-15.50. La intrarea în dispozitiv a militarilor si în timpul ramânerii în aceasta pozitie, o parte din multimea aflata în Piata Libertatii, a avut fata de militari un comportament justificat agresiv, tinând cont de mortii si ranitii aflati la locul incidentului. 368

Li s-a strigat militarilor în termen sa-si împuste comandantii si sa se alature manifestantilor. Au fost sparte vitrinele unor magazine, s-a rasturnat un container ce a fost transformat în tribuna pentru cei care doreau sa se adreseze multimii; s-au înregistrat încercari de lovire si dezarmare a militarilor. Este de precizat, ca numai o mica parte din rândul manifestantilor a avut asemenea comportare. Marea masa a manifestantilor ramasa la aproximativ 30-40 m. de dispozitivul militar, scanda lozinci antidictatoriale, pro-Timisoara, pentru libertate, s-a cântat „Desteapta-te Române!” si s-a jucat „Hora Unirii!”. Între orele 16.00-17.00, mai multe persoane din rândul manifestantilor au discutat cu ofiterii din dispozitivul militar, solicitându-le sa nu traga asupra lor. Acestia au raspuns ca atâta timp cât nu va fi fortat dispozitivul nu va opri nimeni si în nici o maniera, manifestatia ce se desfasura în perimetrul str. 30 Decembrie - Matei Corvin. Persoanele ce locuiau în acea zona au fost conduse de catre ofiteri spre domiciliul lor în scopul evitarii aparitiei unor incidente. În jurul orelor 17.00, mai multe persoane din rândul manifestantilor au rostogolit spre dispozitivul militar containerul gol, folosit pâna atunci ca tribuna. Manifestantii s-au prins de mâna si au început sa avanseze spre dispozitivul militar. Sub presiunea grupului ce avansa compact, dispozitivul militar a început sa se retraga. La un moment dar retragerea a fost oprita prin ordin, s-a încarcat armamentul, s-a somat si s-a executat foc. Urmare a actiunilor desfasurate de fortele existente, în jurul orelor 17.00, în zona Anticariat - Catedrala din Piata Libertatii, a fost ucisa o persoana si ranite alte 7 persoane. 369

Redam câteva opinii ale unor persoane participante la evenimente: Caltor Aurel, presedintele Asociatiei pentru adevarul Revolutiei din judetul Cluj: „...în jurul orelor 17.00 am ajuns din nou în fata magazinului Anticariat din piata Libertatii unde se aflau mii de persoane. Lumea era foarte agitata si se împingea spre cordonul de militari si la un moment dat din cordonul de militari a început sa se traga... pe burta pe trotuar am simtit ca îmi curge sânge din coapsa stânga. Un cetatean...m-a ajutat sa ma deplasez pâna în fata restaurantului „Intim”, unde am fost urcat într-un autoturism si transportat la Chirurgie II...” (Dosar Directia Procuraturilor Militare nr. 61/17199, Vol. 4 fila 174). Iata ce declara grupului de lucru al Comisiei Senatoriale, presedintele asociatiei ranitilor: „... În 21 decembrie, în jurul orelor 13.00 dupa cuvântarea lui Ceausescu. s-a constituit un grup de 5, 6, 10 insi, care i-au sfatuit pe cetateni sa faca demonstratie în piata Libertatii …lucrurile s-au precipitat când a venit armata... si la ora 15.40 .. fara somatie s-a tras asupra grupului care se marise ca numar... Lucrurile s-au precipitat s-au facut niste baricade, în partea de N-V a Pietei Libertatii... Coloana care a venit de la C.U.G. 16 Februarie, fara somatie, a fost mitraliata de catre grupele de militari care erau acolo, murind atunci 3 insi ranind chiar altii 10... În jurul orei 16.30 am desfacut baricada si am început sa înaintam si sa le spunem soldatilor sa plece acasa...am început sa stam de vorba cu ei... În acel moment o noua rafala...a cazut unul Sabau Ion, l-a împuscat în cap, pe mine în picior si alti 5 raniti...la orele 16.20-16.30...”. Vari Eva Melinda: „...m-am apropiat de unul dintre soldati...si l-am întrebat duca putea sa traga în mine, spunându-i ca as putea sa-i fiu sora sau prietena, iar el mi-a raspuns: „Te rog frumos sa te duci”...am observat ca era speriat si ca-i venea sa plânga. 370

Multimea a rasturnat niste containere de marfa aflate în fata magazinului de lenjerie feminina, au început sa-l rostogoleasca spre dispozitivul militarilor, în dorinta de a se apropia de acestia si a se proteja cu ajutorul containerelor. Ofiterul care era cu soldatii se afla departe de locul unde ma aflam si nu am auzit ce spunea, dar din gesturi mi-am dat seama ca încerca sa opreasca multimea care se apropia de militari însa nu era luat în seama... În acest moment, eram la circa 2-3 m. de dispozitiv pe trotuar si am vazut soldati tragând cu armele în sus...am fugit catre str. 30 Decembrie, pe trotuar, în dreptul magazinului Coafor am simtit ca sunt împuscata în piciorul stâng...” (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 4, fila 195). Lt. maj. Suntamarean Dorin: „...dupa aprecierile mele am ajuns în piata catre orele 17.00, se lasase înserarea si am fost întâmpinati cu un vacarm de huiduieli si fluieraturi … Multimea... scanda lozinci împotriva lui Ceausescu si cânta „Desteapta-te Române!” si îndemnau militarii sa-si împuste comandantii si sa treaca în rândul lor. Dupa oarecare timp au luat niste containere aflate în dreptul unor magazine si le-au rostogolit pe carosabil; se apropiau de dispozitivul militarilor rostogolind aceste containere înspre noi, au aprins si un foc …Era o stare de încordare si tensiune...încercam sa sustin moralul soldatilor deoarece multora dintre ei le era efectiv frica. La un moment dat s-au apropiat manifestantii pâna la o distanta de 1-2 m, scandând lozinci si solicitând militarilor sa se întoarca sa-si vada adevaratii dusmani; am remarcat printre ei persoane în stare de ebrietate si mi-a fost teama ca daca unii dintre soldati vor fi dezarmati, armele vor ajunge în mâna unora dintre manifestanti, existând posibilitatea ca persoane din rândul lor sa traga asupra militarilor…acestia sa raspunda cu foc în plin si sa iasa un macel...exista pericol...de a intra în lupta corp la corp cu manifestantii si acestia sa puna mâna pe arme... am ordonat ca toti militarii sa aiba arma îndreptata în sus, sa dezasigure si am 371

comandat foc. Precizez ca anterior acestui moment, am discutat cu mai multi civili din rândul manifestantilor, unii fiind în masura sa înteleaga ceea ce le spuneam...sa nu forteze dispozitivul....Arat ca, înainte de a da comanda de foc de avertisment în plan vertical, eu am strigat „Stai!”, iar soldatii au strigat dupa mine acelasi lucru si apoi: „Stai ca trag!”, în acelasi mod dupa care am dat comanda foc de avertisment, dupa ce m-am asigurat ca toti militarii tin armele în sus.” (Dosar nr. 61/R/1991, vol. 4, fila 203). Mr. Nut Corneliu: „...la un moment dat manifestantii au format un grup compact...si au început sa avanseze...catre dispozitivul militar...un mic grup de 5-6 care pareau initiatorii. ..Am încercat sa discut cu ei dar nu se putea pentru ca era vacarm, era un zgomot infernal.., am vazut ca si dispozitivul militar se retragea sub aceasta presiune...am facut si eu câtiva pasi înapoi cu spatele si unii dintre manifestanti chiar m-au depasit pe laturi... instantaneu a început sa se traga...am remarcat ca militarii tineau armele îndreptate în sus la 45 grade. Declar cu toata raspunderea ca nu am vazut nici un militar cu arma îndreptata orizontal...Dupa încetarea focului care a durat 15-20 secunde...am strigat comanda „Încetati!” însa era vacarm...am întrebat cine a ordonat foc. Domnul capitan cu mustata...care mi-a raspuns ca i-a fost teama ca manifestantii sa nu se repeada asupra militarilor, sa le ia armele si sa se întâmple un macel. În urma discutiilor cu ofiterul am constientizat si eu pericolul imens prin care trecusem si noi si manifestantii si i-am dat dreptate” (Dosar nr. 61/P/1991. vol. 4. fila 537). Dupa acest incident, în zona intersectiei Pietei Libertatii cu str. 30 Decembrie cu Matei Corvin, manifestatia a continuat pâna catre orele 24.00, dar, nu s-a mai tras nici un foc de arma. Totodata, trebuie mentionat ca nu au mai fost înregistrate încercari de 372

agresiune sau de luare cu asalt a dispozitivului. 5.1.3. Piata Marasti În ziua de 21 decembrie 1989 în jurul orelor 1700, în zona Pietei Marasti a fost deplasat un detasament format din 27 militari în termen si 5 ofiteri. Initial, militarii nu au debarcat, ramânând în camioane, dar datorita faptului ca în zona se adunasera câteva sute de oameni, din care o parte aveau un comportament agresiv, efectivele au fost debarcate si instalate în dispozitiv. În jurul orelor 18.00, în zona mentionata se adunasera câteva sute de persoane care scandau lozinci anticeausiste, cerând libertate si democratie. Din multime se aruncau asupra militarilor pietre, sticle, borcane, diverse obiecte, ca de altfel si din blocurile aflate în apropierea dispozitivului. Ca urmare, militarii au executat foc de avertisment. Din multime, s-a desprins Rusu Ioan, care s-a repezit asupra dispozitivului militar. În momentul în care a ajuns lânga dispozitivul militar, a fost împuscat mortal. În cursul serii, persoane din rândul manifestantilor au oprit 2 autobuze si le-au îndreptat spre dispozitivul militar, în intentia de a sparge cordonul format din militari. Asupra acestor autobuze, si manifestanti, s-a executat foc. Ca urmare a tirului executat, au fost ranite 2 persoane, una dintre acestea în balconul locuintei sale.

373

5.1.4. Str. Horea - zona Metropol -Astoria În dupa-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 15.00, pe podul de peste râul Somes, în zona din fata restaurantului Metropol si a hotelului Astoria, a fost realizat un dispozitiv format din 17 militari, 2 subofiteri si 1 ofiter. La sosire, militarii au stationat în cele 3 masini de lupta parcate în zona podului, circulatia autovehiculelor si a pietonilor peste pod desfasurându-se normal. Apararea acestui punct strategic era deosebit de importanta pentru nevoile de manevra ale fortelor militare, impuse de pericolul unui eventual atac extern, sustin specialisti militari. În apropierea zonei în care stationau masinile de lupta, s-a format un grup de circa 28-30 de manifestanti, carora le-au cerut sa paraseasca imediat zona. Ofiterul ce comanda efectivele, a ordonat militarilor sa debarce si sa ia pozitie în fata masinilor de lupta, blocând astfel trecerea peste pod. În jurul orelor 15.40, în zona a sosit dinspre str. Horea, o coloana de manifestanti, compusa în mare majoritate din salariati ai C.U.G. Cluj, care demonstrau împotriva dictaturii si îsi manifestau solidaritatea cu populatia orasului Timisoara. Iata câteva opinii rezultate din declaratiile unor participanti la aceste evenimente: Cazan Virgina Sanda: „...în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 15.30... am ajuns în Piata Mihai Viteazu...în zona podului care traversa râul Somes unde era instalat un dispozitiv militar... în 374

jurul acestui dispozitiv erau adunati mai multi cetateni care strigau la militari ca sunt români...dar erau si dintre cei care strigau „Criminalilor”, „Asasinilor”... Mi-am concentrat toata atentia asupra capitanului care conducea, cerându-i sa nu traga în oameni, folosind în acest scop toate metodele posibile, adresându-i jigniri, amenintari. Capitanul mi-a cerut sa merg înaintea manifestantilor si sa-i avertizez sa nu încerce sa treaca podul peste Somes, fiindca el are ordin sa traga, repetându-mi de doua ori: „Doamna, mergeti si opriti-i, ca am ordin sa trag!” Arat ca anterior în momentul în care capitanul îsi instala militarii în dispozitiv, am aruncat la picioarele lui o sticla de 2 1 plina cu amoniac... La apropierea coloanei de manifestanti dinspre str. Horea, am constatat atât pe fata capitanului cât si pe pe fetele militarilor, o stare de groaza, de teama deosebita... ma aflam în permanenta la 1-2 m. de acel capitan... fac mentiunea acum ca fata de manifestarile pe care eu le-am avut vis-a-vis de ofiterul armatei române, acesta m-ar fi putut împusca în orice moment, dar nu a dorit acest lucru; prin fata dispozitivului de militari a aparut o Dacie rosie care intentiona sa treaca podul, moment în care eu am strigat la conducatorul auto, aratându-1 pe capitan: „Calca-l! Calca-l!”... eu ma aflam repet, împreuna cu alte circa 30-50 persoane în spatele cordonului de militari si eram mai agitati si mai agresivi decât coloana de manifestanti ce venea dinspre str. Horea. Dupa executarea focului de avertisment, precum si a focurilor executate spre picioare, manifestantii aflati la circa 10 m de dispozitivul militar se împrastia care încotro, am vazut pe capitan îndreptând pistolul cu ambele mâini spre autoturismul Dacia de culoare rosie, care în acel haos se îndrepta spre el, a tras...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 4, fila 157, 158). Gheran Avram (vatman): „...am urmat coloana de manifestanti care striga: „Timisoara!”, „Veniti cu noi!”, „Jos dictatura!”...am înaintat apoi cu tramvaiul pâna în dreptul statiei P.E.C.O. unde 375

m-am oprit, întrucât manifestantii ramasesera pe loc...în dreptul intrarii pe podul de peste Somes, se afla un dispozitiv alcatuit din militari ai M.Ap.N., care trageau focuri de avertisment în aer...în timp ce stationam...un grup de manifestanti i-a obligat pe restul calatorilor care se aflau în vagoane, sa coboare spunându-le ca tramvaiul urma sa se îndrepte gol spre cordonul de militari...eu m-am opus sa plec... la un moment dat am sesizat ca un cetatean a urcat în tramvai si a venit la mine în cabina si foarte amenintator, cu un cutit în mâna, mi-a cerut sa bag tramvaiul în viteza si sa-l îndrept spre dispozitivul militar... dupa care sa sar jos odata cu el, în caz contrar ma taie în bucati. Neavând ce face... i-am spus ca sunt de acord... La circa 10 m de cordonul de militari, în fata tramvaiului a aparut un ofiter sau subofiter, nu pot preciza care a dus mâna la tocul pistolului, dupa care a îndreptat pistolul spre mine sa opresc si sa ma dau jos. Am fost sigur ca voi fi împuscat si daca vreunul din militarii aflati în cordon sau chiar persoana cu pistolul aveau intentia sa ma împuste, o puteau face foarte usor. Fac precizarea ca în zona restaurantului Metropol am observat pete de sânge, dar nu am vazut persoane cazute...arat ca manifestantii strigau: „Asasinilor!”, „Criminalilor!”, iar militarii erau foarte agitati si se loveau cu caschetele de autovehiculele militare aflate în dispozitiv.” (Dosar nr. 61/P/I991, vol.6, fila 281 verso) Cpt. Dicu Ilie: „...în zona în care ne-am dispus, am ordonat militarilor sa ramâna în incinta M.L.I.-urilor, permitând desfasurarea normala a circulatiei, autovehiculelor si pietonilor pâna în jurul orelor 15.30, când, datorita agitatiei create în jurul nostru de mai multi cetateni aflati sub influenta bauturilor alcoolice, ce iesisera din restaurantul Metropol si Astoria, aflate în imediata apropiere a noastra, datorita existentei munitiei de razboi...si a rachetelor...pe M.L.I. -uri, am ordonat desfasurarea militarilor în lant de tragatori, în jurul masinilor de lupta. Am 376

început dialogul cu persoanele aflate în jurul nostru,...dialoguri în care eram facuti asasini si criminali, iar la un moment dat, o persoana al carui nume s-a aflat ca este Cazan Sanda, a aruncat asupra mea o sticla de 2 l., fapt ce a agitat excesiv militarii din preajma, care erau si asa extrem de stresati, acestia, fara ca eu sa dau vreun ordin deschizând din proprie initiativa foc de avertisment în aer. La foarte scurt timp, dinspre str. Horea s-au apropiat de dispozitivul nostru coloane de manifestanti, venind dinspre zona industriala. Desi am cerut cetatenilor sa nu încerce trecerea dispozitivului si am comunicat ca am ordin sa trag, facând somatiile de rigoare, întrucât multi dintre acestia strigau ca nu avem munitie de razboi, instigându-i pe ceilalti cetateni sa înainteze si sa ne dezarmeze, am ordonat militarilor foc de avertisment în aer si de asemenea, foc la picioare. Atât eu cât si militarii am executat si foc la picioarele manifestantilor în momentele deosebit de tensionate, când grupuri de manifestanti înaintau spre noi extrem de agresivi, mai exact nu la picioare ci la pamânt, cel mai adesea executând foc în aer. Afirm cu toata sinceritatea si raspunderea, ca personal nu am deschis foc asupra nici unei persoane... si nu am vazut pe nici unul din militarii din subordine sa faca acest lucru. Dupa primele salve de avertisment am constatat, spre surprinderea mea, ca în partea stânga a dispozitivului alcatuit din militarii pe care îi comandam...un cetatean mai în vârsta...se tinea de piciorul stâng si se vaita ca a fost împuscat. Am fost surprins întrucât nu era posibil ca vreunul dintre militari, sa fi tras înspre acea persoana, întrucât aceasta se afla...în rând cu dispozitivul nostru si...între noi si respectivul cetatean se afla masina de lupta...precizez ca pe parcursul incidentelor cetatenii au exercitat acte agresive asupra noastra... aruncând cu sticle, pietre,... un autoturism …urma sa treaca în viteza peste mine, fapt ce m-a determinat sa deschid focul cu pistolul pe deasupra autoturismului, un tramvai intentionând sa treaca în viteza peste dispozitivul nostru, vatmanul oprindu-se 377

numai ca urmare a amenintarii mele cu pistolul, un militar frt. Turau Ioan, raportându-mi ca un cetatean din apropiere i-a cerut arma, pentru a ma împusca...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 6, fila 359, 360). Ca urmare a actiunilor de foc executate de fortele din zona, s-a produs moartea a 3 persoane precum si ranirea altor 8. Cu referire la locul în care a fost ucis Ticlete Mihai Calin, în zona Metropol - Astoria, urmarirea penala în urma administrarii probelor retine ca, în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 16.30 (deci aproximativ în perioada în care în zona podului peste Somes începuse sa se traga), a fost vazut în apropierea locuintei parintilor din str. Pavlov nr. 18, de martora Ionut Carmen. Pe de alta parte, în afara plagii împuscate a capului (letala), examenul extern al cadavrului efectuat de medicul legist, a declarat si leziuni produse prin lovirea victimei de un corp dur. Din probele administrate cu referire la evenimentele desfasurate în zona Metropol – Astoria au rezultat ca militarii din dispozitiv ar fi actionat prin lupta corp la corp împotriva manifestantilor folosind în acest scop armamentul din dotare. Din probele directe sau indirecte din care sa rezulte locul si împrejurarile în care Ticlete Mihai Calin a fost ucis, urmarirea penala sustine ca uciderea acestuia s-a facut de persoane necunoscute în împrejurari ce necesita a fi elucidate. Ca urmare, consideram necesara extinderea cercetarilor de catre organele cu responsabilitati în acest sens, în vederea stabilirii conditiilor în care s-a produs moartea tânarului Ticlete Mihai Calin si luarea masurilor care se impun. Iata câteva aprecieri desprinse din declaratiile persoanelor ranite: Rus Marius Vasila: „...în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 16.15, am plecat spre piata Mihai Viteazu, constatând ca pe 378

strada treceau multi oameni agitati. Am întâlnit... tineri care strigau la ceilalti trecatori: „Veniti cu noi!”... am sesizat ca în intersectia de peste podul Somes, se aflau militari (soldati)... acestia însa tragând focuri de arma în sus si strigând la cetateni: „Înapoi!”... am strigat: „Asasinilor!”, „Criminalilor!”, de ce trageti în noi... împreuna cu alti tineri am traversat în mai multe rânduri strada între hotelul Astoria si Melropol...strigând cele de mai sus. Am sesizat ca sunt ranit în picior si spre surprinderea mea, am constatat ca nu s-a tras dinspre militarii care se aflau în fata mea, ci de undeva din partea dreapta....Revin si arat ca mi s-a parut extrem de suspecta si ciudata împrejurarea în care am fost împuscat, respectiv din lateral, de cineva care a tras cu mare precizie întrucât militarii din dispozitiv se aflau cu arma îndreptata în sus si executau focuri sporadice, cu scopul de a ne speria. Tocmai din acest motiv ne permiteam sa traversam strada si sa strigam cu atâta curaj... repet din nou ca am siguranta ca nu am fost împuscat de catre vreunul din militarii din dispozitiv..." (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 6, fila 85). În legatura cu actiunile desfasurate în zona pietei Mihai Viteazu, un martor ocular, Hot Ioan, muncitor la Sinterom, declara: „...Iesind de la serviciu în jurul orelor 14.30-15.00, o mare de oameni venea dinspre C.U.G. si de la fabricile din zonele industriale... în jurul orelor 16.00-16.30, a venit valul de demonstranti... înainte de a ajunge demonstrantii au aparut T.A.B.-urile, ofiterii si militarii care au luat pozitia de a bloca intersectia înaintea podului si dupa pod...”. Referitor la salva de avertisment, martorul declara: „...Demonstrantii s-au retras vreo 8-10 m înapoi, nu puteau sa se retraga de cei din spate, nu a murit nimeni. Demonstrantii au facut o pauza de 5-6 minute, dupa care valul a trebuit sa înainteze. Înaintându-se si apropiindu-se de tancuri (T.A.B.-uri, n.n.), a început focul deschis. Lumea s-a oprit momentan, am vazut cazuti jos, dar s-au ridicat imediat. Am vazut 379

un singur mort care era în spatele ofiterilor si al soldatilor... nici acum nu vad cum a murit unul din spatele ofiterilor, posibil ar fi fost tras de la balcoanele Metropolei sau casa de pe colt, magazinul Farmec, deci din cladirile respective...” (Declaratie, Caseta nr. 13, pag. 1). Din declaratiile lui Albu Olimpiu, a rezultat ca proiectilul nu a fost extras si cu acordul acestuia s-a efectuat o interventie chirurgicala în scopul recuperarii glontului. În urma efectuarii unei expertize criminalistice a glontului corp delict, în urma concluziilor rezultate efectuate de Laboratorul Central de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justitiei rezulta că cartusele cal. 7.62 pot fi trase cu mai multe modele de armament. Proiectilul extras din coapsa dreapta a lui Albu Olimpiu nu a fost tras cu pistolul marca T.T., cal. 7.62, model 1933, seria C.1.700, aflat în dotarea cpt. Dicu Ilie. Lovirea victimei s-a produs prin tragere indirecta dupa ricosarea proiectilului dintr-un corp dur, neputându-se stabili distanta de tragere. De retinut faptul ca, la data de 21 decembrie 1989, Albu Olimpiu a fost împuscat de o persoana necunoscuta, ca aceasta persoana nu a tras asupra lui, ci proiectilul a ricosat dintr-un corp dur si ca, potrivit concluziilor certe a expertului criminalist proiectilul nu a provenit din pistolul cpt. Dicu Ilie. În documentele Procuraturii pot fi gasite declaratiile unor martori ca Barla Adrian, Lupu Diana, Tomsa Mircea (Dosar nr. 6I/P/I99I, vol. 6. fila 187, 196, 259) martori civili, care au observat ca în zona s-a executat foc asupra manifestantilor si din alte locuri. Potrivit acestei constatari, consideram necesara redeschiderea cercetarii penale a cazului si extinderea cercetarilor pentru stabilirea cu certitudine a locurilor de unde si, de catre cine, 380

pe fondul vacarmului general s-a executat foc asupra manifestantilor. 5.1.5. Str. Motilor - zona Fabrica de Bere În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 15.30, în zona formata de intersectia Caii Motilor cu strazile Clinicilor, Cosbuc, Piezisa, Ilie Macelaru si Moldovei, intersectie ce constituie principala cale de acces dinspre cartierul Manastur catre centrul orasului, a fost dispusa o subunitate formata din 58 militari, apartinând M.Ap.N., comandata de mr. Burtea Valeriu. Amplasarea efectivelor în dispozitiv s-a facut fara blocarea circulatiei. Ca si în alte zone, aparitia trupelor a provocat în rândul populatiei din zona reactii diverse, de la ignorare pâna la reprosuri si jigniri. Aceasta stare de spirit s-a acumulat treptat, fiind remarcate trei momente de înfruntare, soldate cu morti si raniti. Între orele 18.00-19.00, o coloana compusa din aproximativ 500 manifestanti, precedata de 3 autovehicule de transport greu de marfuri, a încercat dispersarea dispozitivului militar prin forta. Aceasta coloana se deplasa dinspre cartierul Manastur înspre centrul orasului. Militarii au facut somatiile impuse de regulament pentru a-i opri si au cerut sa nu se încerce fortarea dispozitivului fiindca au consemn de aparare; manifestantii, protejati de cele trei autovehicule care se deplasau cu luminile de drum, faza lunga, aprinse, au continuat înaintarea catre dispozitivul militar. Militarii au deschis foc de avertisment, la comanda. Coloana a continuat sa înainteze când autovehiculele s-au apropiat la distanta de 20-30 m, s-a deschis foc determinând astfel oprirea masinilor pe carosabil si retragerea manifestantilor pe sub portile imobilelor aflate în zona. 381

Dupa circa o ora, în jurul orelor 20.00, o coloana de demonstranti venind de aceasta data dinspre centru în directia cartierului Manastur, a întâlnit dispozitivul militar, încercând a-l forta. În urma focului de avertisment, coloana s-a oprit. Între cadrele militare aflate în dispozitiv si parte din manifestanti, au avut loc dialoguri rezultate cu continuarea deplasarii manifestantilor, acestia ocolind dispozitivul militar prin str. Cosbuc. În jurul orelor 22.00, dinspre cartierul Manastur, s-a apropiat de intersectie, o coloana de manifestanti, de aproximativ 200-300 persoane, care a dezmembrat un troleibuz din imediata apropiere a dispozitivului militar, aruncând spre acesta cu diferite obiecte contondente. În aceste conditii, s-a executat foc. În urma actiunilor ce au avut loc în aceasta zona, la orele 19.00 si 22.00 s-au înregistrat 9 persoane decedate si 15 ranite. Moartea si ranirea acestora a fost produsa ca rezultat al tragerilor executate din dispozitivul militar. Iata câteva din declaratiile participantilor la evenimentele expuse mai sus: Bartig Liviu: „...în jurul orelor 16.30 m-am deplasat cu un autoturism în cartierul Manastur, am observat câteva autovehicule militare, respectiv 2 si un grup de circa 8 militari...Dispozitivul de militari nu blocase circulatia, cetatenii si autovehiculele circulau în mod normal...Ajuns în cartierul Manastur împreuna cu alti cetateni, am încercat sa mobilizam cât mai multe persoane, în vederea constituirii unei mase mai mari de manifestanti, pentru a ne deplasa în centrul Clujului si a manifesta...S-au adunat câteva mii de persoane... ajunsa pe Calea Motilor, coloana de manifestanti alcatuita din circa 1000 de persoane, a început sa se deplaseze spre centrul orasului, având în fata 3 autobasculante cu farurile aprinse 382

pe directia dispozitivului militar, ...manifestantii cântau „Desteapta-te Române!” si scandând „Timisoara nu uita, Clujul e de partea ta!”. Ajunsi la circa 40 m de dispozitivul militar datorita agitatiei multimii si a motoarelor autovehiculelor, nu pot afirma daca cineva dintre militari a strigat sau nu vreun fel de somatie, cert este ca la un moment dat am auzit rafale de avertisment care în mod cert au fost executate în aer...cineva din multime din fata multimii, a strigat sa ne continuam înaintarea întrucât militarii au gloante oarbe, moment în care dupa circa alti 2-3 pasi, s-a auzit o împuscatura singulara prilej cu care Mathe Grigore, sau o alta persoana a fost împuscata în pulpa piciorului drept, la scurt timp deschizându-se focul împotriva camioanelor care-si continuau înaintarea cu farurile aprinse, deoarece se întunecase. În aceste împrejurari am simtit ca si eu sunt împuscat în calcâiul piciorului stâng...” (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 6, fila 178). Popa Cristina Daliana: „...în scara zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 19.00, ma aflam pe str Motilor din municipiul ClujNapoca, fiind...luata de masa de manifestanti ce se deplasa spre centrul Clujului. În fata manifestantilor se aflau 3 autocamioane grele. Autocamioanele fusesera sechestrate de catre multimea de manifestanti de la conducatorii auto aflati pe acestea, fiind deturnate de la drumul lor si amplasate cu farurile aprinse în fata multimii pe directia dispozitivului militar, aflat pe str. Motilor. M-am aflat în primele rânduri de cetateni aflati în spatele camioanelor, am sesizat ca militarii au tras în special în farurile autocamioanelor, cu intentia evidenta de a le opri... si nu pot afirma ca s-a intentionat împuscarea oamenilor. Cu toate acestea am vazut oameni care au fost împuscati.” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 7 fila 178) Barf Macarie: „... sunt conducator auto... îmi desfasuram activitatea pe basculanta de 16 t .. în ziua de 21 decembrie 1989... 383

în jurul orelor 18.00, la rugamintea unor colegi care venisera din cursa cu bagaje...am acceptat sa-i transport pe acestia pâna în cartierul Manastur. Imediat colegii au coborât din basculanta, în dreptul podului din cartierul Manastur, m-am trezit înconjurat de un grup mare de persoane, circa 500, o parte din acestia fortânduma sa cobor din autobasculanta... Mai multi cetateni au urcat în cabina, unul din acestia a pornit-o si a întors-o, deplasând-o spre fabrica de bere. Eu mi-am continuat pe jos drumul pentru a vedea unde este dusa masina, iar în str. Motilor am constatat, ca manifestantii care deturnasera în acest fel si alte vehicule, au încercat sa treaca cu ele peste un dispozitiv militar. Revin si arat ca era întuneric, militarii respectivi nu barau drumul, ci au aparut de pe o strada lateral. Au deschis focul asupra autovehiculelor, acestea fiind oprite...” (Dosar nr. 61, vol. 7 fila 142). Serban Emil: „...sunt conducator auto...pe autocamionul cu remorca de 14 t....În ziua de 21 decembrie l989...în jurul orelor 18.00, dupa ce am descarcat...am plecat cu autovehiculul ...Am trecut pe parcurs din zona Garii prin mai multe baraje alcatuite din militari si nu am fost oprit de nimeni, circulând normal. Ajungând în cartierul Manastur, am întâlnit un grup masiv de manifestanti... autovehiculul pe care îl conduceam a fost înconjurat de un numar de cetateni, acestia urcându-se pe cabina, batând cu pumnii în parbriz, fapt ce m-a determinat sa opresc autovehiculul... mi-au deschis usa la masina, au tabarât pe mine, lovindu-ma, unul din acestia mi-a sustras caciula si au intentionat sa ma arunce din cabina. Aveam sentimentul foarte serios ca voi fi omorât, data fiind atitudinea extrem de violenta a cetatenilor... mi-au cerut sa merg cu ei...m-am azvârlit din cabina autovehiculului, dupa care fara caciula, am plecat prin multime. Am vazut ca autovehiculul a fost întors, continuându-si drumul spre centrul orasului. Am anuntat cele ce mi s-au întâmplat la 384

punctul de control unde se aflau câtiva militieni...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 7, fila 243). Rusu Gheorghe: „...în seara zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 20.00, sefa de unitate de la magazinul Rotiserie... a anuntat-o telefonic pe sotia mea ca magazinul a fost spart... am hotarât sa o însotesc pe sotia mea pâna la unitate. În zona Fabricii de Bere, pe str. Motilor am fost somati si opriti de niste militari, care ne-au somat cerându-ne sa ne întoarcem înapoi, motiv pentru care am facut cale întoarsa. La scurt timp, în coltul Fabricii de Bere ne-am întâlnit cu Szabo Stefan care împreuna cu sotia, colega de serviciu cu sotia mea, la aceeasi patiserie, se îndreptau la rândul lor...cu autoturismul proprietate personala, marca Lastun de culoare vernil. Am constatat ca Szabo Stefan era în stare avansata de ebrietate si am cerut sa facem un ocol pentru a ajunge la patiserie, întrucât strada era blocata de un dispozitiv militar. Eu am urcat în autoturism, iar sotiile noastre au coborât, Szabo Stefan insistând sa mergem spre dispozitivul militar pentru a vedea daca ne împusca. Acest lucru era firesc, datorita starii avansate de ebrietate în care se afla. Am constatat ca anterior militarii deschisesera focul împotriva unei basculante, a unei automacarale si a unui autobuz, care anterior înaintasera în fata manifestantilor spre militari... Dându-mi seama de pericolul la care ma expun si întrucât în momentul în care am ajuns la circa 50 m. de dispozitivul de militari, acestia au deschis foc de avertisment, aproape ca l-am fortat pe Szabo Stefan sa ne întoarcem din drum. Ne-am cautat sotiile...le-am gasit la patiserie, le-am lasat acolo pentru paza unitatii si am intentionat sa ne reîntoarcem acasa. Pe drumul de întoarcere...Szabo Stefan sub influenta puternica a bauturilor alcoolice, intentiona sa se deplaseze cu autoturismul, în mod inconstient, spre dispozitivul de militari. Dupa parcurgerea câtorva zeci de metri, l-am împins cu umarul, intrând cu masina în bordura...la circa 70 m de dispozitivul de militari... eu am sarit jos. 385

Szabo Stefan a pornit din nou autoturismul si s-a îndreptat spre dispozitivul de militari...acestia au deschis focul spre autoturism, prilej cu care, aflându-ma pe directia autoturismului, am fost împuscat în piciorul stâng...” (Dosar nr. 61/171991, vol. 7, fila 190). Din declaratia martorului Horea Ionel, rezulta: „În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 17.30, am plecat de acasa ...Am circulat pe str. Motilor pâna în dreptul str. Mihai Eminescu si apoi pe str. Pavlov. Pe tot acest parcurs, am constatat ca la diferite intersectii erau amplasate mai multe dispozitive militare, cetatenii si autovehiculele circulând normal...am mers la un prieten si am baut o jumatate litru tuica, iar în jurul orelor 19.30, ne-am îndreptat din nou urmând traseul pe la Fabrica de Bere. Începuse sa se traga si desi era întuneric, am remarcat ca cineva deschisese focul dintr-o casa parasita aflata în intersectia str. Marginasa cu str. Motilor. În apropierea mea...la magazinul Gospodina, am constatat ca o tânara a fost împuscata în abdomen...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 7, fila 820). Cercetarile efectuate de Procuratura în imobilul indicat de martor nu au decelat urme de trageri, iar singura victima de sex feminin din zona nu a fost împuscata în abdomen ci în torace, directia fiind dinainte înapoi, ca atare urmarirea penala considera depozitia martorului insuficienta pentru tragerea unei concluzii certe. Sigur, depozitia unui singur martor este neconcludenta, dar nu se poate afirma ca din respectivul imobil nu s-a executat foc. În acest sens este necesar ca cercetarile sa fie extinse si sa fie audiati si alti martori, pentru stabilirea unor concluzii veridice. De asemenea, martorii Barta Corina Doina si Barta Andrei, locatari ai unui imobil din str. Motilor, sustin ca în cursul evenimentelor au observat ca s-a tras de la ferestrele încaperilor 386

situate la nivelele superioare ale Fabricii de Bere, respectiv au observat flacara la gura tevii, de asemenea ca s-a executat foc si asupra imobilului în care ei se aflau. Cercetarile efectuate asupra imobilului mentionat au confirmat existenta unor urme de tragere din directia centrului orasului spre cartierul Manastur. Au fost audiati martorii Buzoianu Octavian - director al Fabricii de Bere, precum si paznicii Moldovan Ioan si Badiu Gavril, care infirma posibilitatea existentei unor persoane care sa fi putut executa foc asupra manifestantilor din cladirea Fabricii de Bere. Martorii sustin ca personalul existent în fabrica era foarte redus si se rezuma la personal de paza, de întretinere, de serviciu si sustin ca nu au permis accesul în unitate nimanui interzicând chiar fortelor M.I. sa execute scotocire în jurul orelor 23.00. Poate ca daca aceasta activitate ar fi fost desfasurata, ar fi fost descoperite unele urme de tragere, sau cine stie, poate chiar persoane, ramase fara aprobarea celor intervievati, în întreprindere. Ca atare, probele contradictorii administrate nu ne îngaduie sa tragem niste concluzii cu privire la prezenta sau nu a unor tragatori neidentificati în cladirile din zona. 5.2. Constituirea coloanelor de manifestanti si actiunile acestora Înca din 17 decembrie 1989 muncitorii de pe platforma industriala clujeana, au luat cunostinta de mari actiuni protestatare la Timisoara, soldate cu confruntari sângeroase între manifestanti si fortele de ordine. Atât posturile de radio straine ce emiteau în limba româna, Europa Libera, Vocea Americii, etc., cât si informatiile primite direct de la cetatenii ce se înapoiasera din Timisoara si care au proliferat stiri privitoare la actiunile de reprimare practicate de organele puterii împotriva cetatenilor ce 387

manifestau antidictatorial, au determinat cresterea unei stari de neliniste si incertitudine, în rândul populatiei si în special al muncitorilor clujeni. Ca urmare, numerosi cetateni, între care si muncitorii platformei industriale, au hotarât sa organizeze un miting de adeziune la actiunile revolutionare timisorene, evitanduse astfel o posibila situatie de izolare a acestora, similara cu cea petrecuta în Brasov si Petrosani. Iata în acest sens ce declara ing. Luca Viorica, salariata la Fabrica de Oxigen Cluj-Napoca, martor ocular: „... De prin 17-18 decembrie au ajuns zvonuri ca în Timisoara sunt probleme, de la Europa Libera sau de la persoane venite. Prin 18 a venit din Timisoara un om si ne-a spus ca într-adevar este sânge pe strazi..” (Declaratie, Caseta nr. 11, pag. 3). Astfel, un grup de muncitori de la Fabrica de Oxigen Cluj-Napoca, în dimineata zilei 21 decembrie 1989, au hotarât sa organizeze o manifestatie de strada, la iesirea din schimb în cadrul careia sa fie atras un numar cât mai mare de cetateni. În jurul orelor 13.00-13.45, în fata întreprinderii sus-amintite, se afla un grup de persoane, care asezându-se pe linia de tramvai au blocat circulatia acestuia. Numarul manifestantilor în continua crestere a determinat încercarea, fara succes însa, a directorului întreprinderii si a unor activisti de partid de a opri gruparea oamenilor, astfel ca, cei care se aflau aici, s-au deplasat în fata tramvaielor si a troleibuzelor blocate, scandând pro Timisoara si cântând „Destepta-te române!” Aparitia masinii de dirijare a circulatiei apartinând Militiei nu a influentat în nici un fel desfasurarea actiunilor. 388

În acest sens, martori oculari declara: „...În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, orele 8.00, ne-am întâlnit, am zis...trebuie sa mergem pe strada, am vorbit cu colegii la iesirea din schimb sa iesim pe strada...la iesirea din schimb sa nu plece cu tramvaiul, sa ne astepte în poarta întreprinderii... la ora 13.00-13.45, eram în fata întreprinderii 15 persoane, ne-am asezat pe linia de tramvai...a oprit tramvaiul...am pornit în fata tramvaiului, am blocat troleibuzele, la multi le era frica, am strigat „Timisoara!” am cântat „Desteapta-te române!”...masina Militiei a venit printre noi, toti am spus ca nu avem treaba cu ei... am ajuns aproape...500... Au venit de la Sinterom, strigam „Timisoara, Petrosani, Brasov!” cum s-a întâmplat în 1987... din masina (a Militiei, n.n.) ne-a vorbit dl. Dascalescu, ne-a vorbit sa ne ducem acasa pentru ca se va muri în centru...dupa care a vorbit directorul întreprinderii noastre...”(Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag. 3-4). La coloana constituita pe parcurs s-au alipit multi tineri si copii precum si numerosi muncitori ce au iesit din schimburile de dimineata de la întreprinderile din zona. În zona întreprinderilor Sinterom si Terapia, coloana a fost oprita de un baraj fomat din trupe de securitate (scutieri), care a determinat desfacerea coloanei în doua, facând astfel posibila ocolirea barajului respectiv. Coloana s-a refacut într-o oarecare masura dupa ocolirea acestuia. În zona industriala au fost unii conducatori de întreprinderi care au dispus blocarea portilor întreprinderilor proprii, interzicând prin aceasta muncitorilor sa se alature coloanei de manifestanti. Iata ce declara un grup de muncitori de la Fabrica de Oxigen: „...Noi stiam ca suntem primii pe strada...s-au alipit foarte multi tineri, oameni care au iesit din schimb au venit dupa noi, primul baraj de la securitate era în zona întreprinderii Sinterom si Terapia, 389

erau cu scuturi si pentru ca blocau, ne-am despartit în doua...i-am ocolit si ne-am întâlnit dupa cordonul de militari...au fost directori care au blocat portile...la piata Liebnich am întâlnit un nou cordon de militari cu scuturi, aveau câini, masina Militiei era în mijloc... nu erau tineri, erau angajatii securitatii...” (Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag. 4). Din declaratii rezulta ca în piata Liebnich s-a încercat de catre scutieri o noua oprire a coloanei de manifestanti. Cu acest prilej, s-a încercat de catre Dascalescu si alte persoane oficiale o deturnare a actiunilor demonstrative. Totodata, din declaratii mai rezulta ca, în general, militarii din cordon nu erau agresivi, permitând persoanelor izolate penetrarea dispozitivului, astfel a fost posibila trecerea unui numar de circa 200 de persoane. În aceste împrejurari, unii militari din cordon au folosit totusi bastoane de cauciuc: „...au încercat din grup câteva persoane... sa se ia de militari... A aparut o femeie cu un copil în brate... militarii i-au facut loc, când am vazut ca se face o spartura, ne-am strecurat vreo 200... în momentul acela militarii au lovit cu bastoanele...” (Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag-4). În aceasta perioada, atât comandantul Militiei din Cluj cât si cadre militare ce se aflau în acea zona, au încercat prin portavoce, din masina Militiei, sa-i convinga pe manifestanti sa renunte la actiunile lor si sa se deplaseze la domiciliu. Cordonul a fost depasit în jurul orei 15.00, coloana împartindu-se în doua, o parte pornind spre gara. Pe drum, coloana era întâmpinata de cetateni, cu reactii diferite. Primii manifestanti au ajuns aproape de Metropol, unde se gasea un dispozitiv militar de aparare, care la apropierea demonstrantilor au somat si au executat foc de avertisment. 390

În acest sens, ing. Luca Viorica declara: "...în jurul orei 3, dupa ce am trecut de cordon ne-am împartit în doua, n-am putut sa-i mai luam pe cei care erau dupa militari, noi primii am fi periculosi, ne era frica, am început sa alergam sa ajungem la gara...am întâlnit oameni care plângeau, altii care ne scuipau. Am mers pana aproape de Metropol, erau pe pozitii de tragere cu tancheta, pe tancheta era un maistru militar...ne-au spus sa ne oprim. Primul foc care a fost tras s-a spus sa nu ne speriem ca sunt cartuse de manevra, a doua oara au tras, au cazut vreo trei persoane, ne-am oprit, n-a mai înaintat nimeni...” (Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag.3-4). Dupa interventia fortelor existente în dispozitiv, coloana a fost împrastiata. Iata opinia martorului Luca Viorica, sustinuta si de alti martori, muncitori în aceeasi uzina, în legatura cu efectivele militare care au realizat împrastierea grupului: „...Noua ni se pareau ca erau cam în vârsta, nu erau de 18-20 de ani, erau îmbracati în salopeta, cu casti în cap...”. Iar în alt episod, declara: „... Am ajuns în piata Mihai Viteazu...trebuia sa mergem la hotelul Transilvania, Belvedere, se vedeau... urme de sânge, era pustiu la orele 9 (21 decembrie, n. n.), dar am vazut oameni în vârsta de 30-40 de ani, îmbracati tot în salopeta...” (Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag. 5-6). Scopul declarat al manifestatiei muncitorilor de pe platforma industriala a orasului era de a se deplasa în centru, unde urmau sa solicite forurilor conducatoare din judet, lamuriri asupra celor desfasurate la Timisoara si totodata pentru a-si manifesta adeziunea fata de cetatenii acestui oras. Iata în acest sens, ce declara un participant din grupul muncitoresc de la Fabrica de Oxigen: „...doream sa ajungem în centru...la Matei Corvin...lumea va veni sa ne intrebe ce vrem acolo la primarie sa stam de vorba cu factorii decisivi, de ce se moare în Timisoara?...” (Declaratie, Caseta nr. 11, transcris pag. 6). 391

În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 08.00, o parte din muncitorii de la C.U.G., la care s-au alipit si cei de la Sinterom, s-au constituit într-o noua coloana ce s-a deplasat spre centru, grupându-se în fata Catedralei, participând la un miting, la care au luat cuvântul fosti dizidenti, d-na Doina Cornea, dl. Buracu, s.a.. În jurul orelor 12.00-12.30, grupuri mari de cetateni s-au deplasat la primarie unde au continuat manifestatia, patrunzând, în jurul orelor 13.00, în incinta acesteia. Privind activitatea din cladirea primariei, dl. Bogdan Aurel, martor ocular, declara: „...Au intrat în cladire unde era secretara de partid, comitetul de partid, au devastat, au aruncat cartile afara, tablourile lui Ceausescu, s-a format un grup masiv care a mers si a luat pe eroina noastra, d-na Doina Cornea, au adus-o aici, a vorbit la microfon, dl. Visan (actorul n.n.) le-a vorbit si au început... înscrierile... (în noile organe conducatoare, n.n.). (Declaratie, Caseta nr. 12, transcris pag. 1). În jurul orelor 14.00, manifestantii s-au împartit în mai multe grupuri, unii ramânând la primarie, iar alte grupuri urmau a se deplasa la securitate si militie pentru a le ocupa. 5.3. Activitatea desfasurata de persoanele din conducerea judetului În cele ce urmeaza, vom analiza activitatea desfasurata de membrii Consiliului Apararii si ai conducerii municipiului si judetului Cluj, în perioada 16-22 decembrie 1989, evenimente ce marcheaza perioada cea mai fierbinte a actiunilor revolutionare din municipiul Cluj-Napoca. 392

Dupa cum este cunoscut, si cum vom detalia în capitolul urmator, în ziua de 17 decembrie 1989, orele 15.15, s-a primit ordinul de „Alarma de exercitiu”, pentru fortele apartinând M.Ap.N., iar la orele 18.10, s-a primit indicativul „Alarma partiala de lupta”, în baza caruia s-a trecut la desfasurarea unor activitati anteplanificate, în scopul respingerii unei eventuale agresiuni. Fortele apartinând M.I. se gaseau înca înainte de Congresul al XIV-lea al P.C.R. în situatia operativa nr. 2, care prevedea în afara unor activitati specifice de lucru si prezenta a cel putin 1/3 din efectiv la sediu si în aplicarea celorlalte masuri precizate prin Ordinul M.I. 02600/1988. La orele 18.00, la sediul C.J. P.C.R., persoanele din conducere au participat la teleconferinta tinuta de Nicolae Ceausescu, prin care se facea o informare în legatura cu evenimentele desfasurate în Timisoara si se dispuneau masurile ce urmau a fi luate pentru evitarea sau amplificarea unor actiuni similare. Iata în acest sens ce declara Moga Ioachim, fost prim secretar al C.J. P.C.R: „...în seara zilei de 17 decembrie 1989, am fost anuntat ca va avea loc o teleconferinta la care trebuie sa ni se transmita sarcini, din partea lui Nicolae Ceausescu personal...Am luat masuri de convocare de urgenta a persoanelor cu functii de raspundere, care participau de obicei la teleconferinte...Au venit la sediul fostului C.J. P.C.R. gl. Serbanoiu, fost inspector sef al I.J.M.L., gl. Topliceanu Iulian, comandantul armatei a IV-a, fostul prim vicepresedinte al C.J.P pe nume Marcosan, col. Rusu fost sef al Militiei judetene, col. Ivan seful Statului Major al G.P.J., directorul Todea Augustin de la Directia Generala pentru agricultura Cluj fost secretar al comitetului judetean, fostul prim secretar de la municipiu pe nume Cordea si probabil fosta prim secretara a U.T.C. precum si rectorul Universitatii, Negrucioiu. 393

Nu am putut receptiona cele transmise...statia instalata la sediul fostului C.J. nu a functionat. Aceasta statie era a Securitatii...n-am auzit decât frânturi referitoare la boii de huligani la Timisoara, care încearca sa destabilizeze tara, sub influenta unor puteri straine si trebuiesc luate masuri ferme pentru asigurarea ordinii. L-am chemat la sediu pe col. Ioan si acesta a informat ca a ascultat teleconferinta si a completat ceea ce eu nu reusisem sa receptionez la telefon. A spus despre faptul ca la Timisoara situatia este foarte grava si Ceausescu a întrebat de ce nu se foloseste armata, militia, securitatea, dupa care în comunicat am stabilit sa se continue, cu paza deja organizata la întreprinderi, institutii, unitati agricole, depozite si la alte puncte vulnerabile, pentru a se evita dereglari în productie si producerea de incendii...sa se continue patrularea cu patrule deja constituite, din organe de militie si membrii ai G.P., acestia din urma fara armament si munitie...în acea zi nu s-a spus sub nici o forma sa se intervina împotriva cuiva cu foc de arma. Am cerut suplimentare la fondul de marfa... Despre evenimentele de la Timisoara nu am fost informat corect prin acea sursa...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 45, 49), Din declaratia lui Constantin Nicola rezulta "...dupa teleconferinta din 17 decembrie 1989 la care am participat în calitate de membru al C.P.Ex. mi-am dat seama ca la Timisoara situatia era grava, în sensul distrugerilor provocate de unele elemente declasate, agenti straini, potrivit afirmatiilor fostului dictator...în cadrul C.P.Ex. Ceausescu a prezentat deformat situatia de la Timisoara si a propus destituirea ministrului armatei, de interne si a sefului D S.S.-ului. El a dispus ca fortele armate inclusiv internele si militia, sa fie înarmate cu munitie de razboi si sa actioneze ferm împotriva celor ce produc distrugeri si dezordini... la 18 decembrie 1989, am fost chemat de Bobu Emil... si mi s-a spus ca trebuie sa merg în judetul Cluj, Bihor si Satu-Mare pentru a vedea starea de spirit, pentru a se lua masuri... în sensul de a se preveni manifestari de genul celor 394

prezentate de Ceausescu...” (Dosar nr. 61 /P/ 1991, vol.3 fila 126, 129). Din declaratia gl. col.(rez.) Topliceanu Iulian, fost comandant al A.4-a: „...Pe 17 decembrie 1989, la orele 15.15, s-a dat de catre ministrul apararii nationale „Alarma de exercitiu”, iar la orele 18.15, „Alarma de lupta”...s-au luat masuri pentru trecerea la îndeplinirea unei misiuni de lupta privind respingerea unei agresiuni...am participat la teleconferinta dictatorului...cei din sala nu am auzit nimic, în jurul orei 23.00, personal, ministrul aparatii nationale, mi-a ordonat o serie de masuri, care trebuiesc luate în toata armata. Subliniez ca în ordinul pe care l-am primit, se arata ca sistemul de avertizare pentru fortele militare participante la actiuni, este urmatorul: Stai! Stai ca trag! În caz de nesupunere la somatii se trage foc în plan vertical, daca se continua încalcarea somatiei se va trage la picioare. Acest ordin a fost transmis...la marile unitati...si la unitatile de armata... Decretul 36711971, care arata la Art. 37 ca . Deci, de la ministrul apararii nationale, de la subsemnatul... de la mine în jos, unitatile militare nu au primit ordin sa se traga...s-a comunicat comandantilor...sa reactioneze ...atunci când sunt atacati direct pentru a li se lua armamentul, dar si în aceste conditii cu precizarile facute de ministru privind somatia...” (Dosar nr. 6I/P/1990, vol. 1, filele 6-14). În legatura cu teleconferinta la care a asistat, gl. mr.(r.) Serbanoiu Ioan, fost sef al Inspectoratului Judetean Cluj al M.I., declara urmatoarele: „...nu retin exact dar cred ca în dupa amiaza zilei de 17 decembrie 1989, a avut loc o teleconferinta cu Nicolae Ceausescu la care am participat...retin ca Nicolae Ceausescu era incoerent si s-a referit la faptul ca la Timisoara, grupuri de huligani au provocat distrugeri de bunuri si incendii... în acest context arata 395

el, ca armata si internele nu si-au facut datoria desi a trimis acolo, generali si a ordonat primilor secretari sa ia masuri ca pe teritoriul în care sunt competenti sa nu se întâmple asemenea evenimente... eu nu am dat nici un fel de ordin dupa aceasta teleconferinta... m-am întors la sediul I.J.M.I. dar l-am informat pe seful politiei judetene col. Rusu Stoian, despre ordinele date de Ceausescu... declar ca nu am dat eu ordin pentru înarmarea cadrelor, cadrele aveau armamentul asupra lor fiind în Situatia nr. 2 de lupta...înca înainte de Congres...am ordonat ca potrivit planului sa se faca verificarile asupra grupelor planificate...” (Dosar nr. 61/P/ 1991, vol. 2, fila 39, 43). Col. Ionita Nicolae, fost sef al Securitatii: „...ordinul cu privire la trecerea M.I. în „Starea de necesitate”, a fost primit în seara zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orei 19.00...dupa teleconferinta tinuta de Ceausescu...în jurul orelor 17.00. Eu am ascultat teleconferinta la sediu...dupa teleconferinta inspectorul sef ne-a convocat în biroul lui, pe mine ca sef al Securitatii si pe col. Rusu Stoian în caliate de sef al Militiei... s-a dispus de catre inspectorul sef înarmarea efectivelor...si masuri privitoare la paza si apararea sediului...a dat ordin de distribuire a armamentului la efective... Precizez ca dupa intrarea efectivelor în „Stare de necesitate”, inspectorul sef era comandant unic al fortelor M.I., Securitate, Militie, Pompieri din întregul judet. ...La teleconferinta Nicolae Ceausescu, a facut o informare cu privire la evenimentele de la Timisoara, aratând ca bande de huligani, de derbedei, de hoti au incendiat si devastat magazine, ca forte ostile exterioare actioneaza pentru destabilizarea situatiei politice în România, ..s-a declarat „Stare de necesitate” si a dat ordin de folosire a armamentului de catre fortele M.I. si M.Ap.N... Personal, l-am informat pe Nicolae Constantin asupra unei probleme catre care se concentrase atentia organelor de securitate si anume prezenta masiva în judet si mai ales în municipiul Cluj-Napoca, a unor grupuri de turisti maghiari 396

si sovietici. Cifra acestora era incomparabil mai mare în acea perioada, raportat la perioada de referinta din anii anteriori...” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 112, 115). Lt. col. Pintea Vasile: „...în aceeasi zi (17 decembrie 1989 n.n.)...a venit gl. mr. Serbanoiu Ion, seful Inspectoratului si ne-a transmis urmatoarele probleme: sa se asigure permanenta în unitate; se introduce „Starea de necesitate”...ne-a adus la cunostinta ca la Timisoara s-au petrecut acte de dezordine de catre unele elemente huliganice cu ocazia punerii în executare a unei hotarâri judecatoresti de evacuare a unei persoane... De asemenea, ne-a transmis sa luam masuri pentru apararea sediului, toate cadrele sa poarte armamentul si munitia din dotare (pistol si 12 cartuse). În oras sa fie patrule care sa ia masuri fata de cei care tulbura ordinea si linistea publica, a atras atentia ca se foloseste armamentul din dotare conform legii si sa dam dovada de discernamânt si maturitate. Tot cu aceasta ocazie ni s-a adus la cunostinta ca s-a închis micul trafic si turistii straini nu mai intra în tara. Dupa...aceste ordine col. Rusu Stoian, seful Militiei judetene, ne-a transmis...urmatoarele: sa stim permanent unde sunt cadrele, nimeni sa nu treaca nepasator pe lânga evenimente, cei plecati în concediu sa fie chemati, sa se atraga atentia asupra seriozitatii cu care trebuie sa privim executarea misiunilor...” (Dosar 61/P/1991, vol. 2, fila 59-63). Col. Marincas Victor, fost loctiitor sef Militie: „...în ziua de 17 decembrie 1989, ni s-a dat ordinul de intrare în Situatia a 2-a, ordin care în esenta, este echivalent cu starea specifica intrarii în lupta si în mod special de ridicare a capacitatii de lupta...Dupa comunicarea situatiei de alarma, ni s-a prelucrat ...masurile ce trebuiesc luate în vederea executarii ordinului, respectiv intrarea în posesia munitiei, purtarea armamentului si trecerea executarii Planului de masuri ce se aplica în asemenea situatii, masuri 397

prevazute în Ordinul cu caracter general 02600 din iulie 1989, precum si a celorlalte dispozitiuni legale. În cursul activitatii de prelucrare a ordinului... a intrat gl.mr. Serbanoiu Ion care a facut o serie de precizari, privind evenimentele care au avut loc în Timisoara, respectiv aparitia unor tulburari generate de unele elemente huliganice, care desfasoara activitati de distrugere si incendiere a unor obiective, precizându-se si împrejurarea ca în zona erau foarte multi straini... ne-a transmis sa luam masuri... pentru paza si apararea obiectivelor socialeconomice, politicoadministrative, pentru pastrarea ordinii publice, pentru pastrarea în bune conditiuni a circulatiei atentionându-ne asupra faptului ca nu trebuie sa ne lasam provocati...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 104, 105). În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 16.30, la sediul C.J. P.C.R., s-a desfasurat o sedinta cu Nicolae Constantin, la acea data membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R. Din declaratia lui Moga Ioachim, rezulta: „...din câte retin, în ziua de 18 decembrie 1989, dupa-amiaza a venit la Cluj Nicolae Constantin, spunându-mi ca este trimis de Ceausescu sa se ocupe de masuri privind ordinea în judetele Mures, Cluj, Oradea si SatuMare. L-am informat despre masurile luate în judetul nostru...a doua zi a chemat pe gl. Serbanoiu, pe gl. Topliceanu, pe col. Rusu si pe col. Ivan, pentru ca acestia sa informeze pe linia lor despre masurile luate... Nu s-a pus problema înarmarii G.P. si nici nu s-a ordonat sa se faca uz de arma...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 45, 49). Constantin Nicolae declară: „...Am ajuns în Cluj pe la orele 5.00 p.m. (18 decembrie 1989 n.n.) m-am informat ca în Cluj sunt probleme referitoare la dificultati în aprovizionare, dar nu ceva în legatura cu demonstratii sau alte asemenea probleme. În jurul orei 398

17.00, am ajuns la biroul lui Moga... pentru discutarea mai în amanunt a problemelor. Vizând starea de spirit, Ioachim Moga i-a convocat, dupa ce mi-a propus aceasta, pe gl. Topliceanu comandantul Armatei a IV-a, gl. Serbanoiu seful Inspectoratului judetean de interne. Gl. Serbanoiu a informat ca starea de spirit din Cluj e necorespunzatoare, mai ales în ce priveste pe Doina Conea si ca ar detine date ca în zilele urmatoare va avea loc un miting sau demonstratie în Piata Mihai Viteazu sau Piata Libertatii, le-am repetat si eu, sa se ia masuri de ordine si disciplina, întarirea pazei ca sa nu se întâmple cele petrecute la Timisoara în conditiile prezentate de Ceausescu...nu s-a discutat nimic în legatura cu felul în care sa fie dotata armata, militia sau securitatea...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 126, 129). Gl. col. (r.) Topliceanu Iulian, declara: „...pe 18 decembrie 1989, catre orele 16.30, Nicolae Constantin, a tinut la C.J. P.C.R o adunare... a informat despre situatia de la Timisoara, insistând pe cerintele stabilite de dictator la teleconferinta din 17 decembrie 1989. A ordonat sa se ia masuri de catre toate fortele din judetul Cluj, pentru mentinerea ordinii, nu trebuie sa se ajunga la situatia din Timisoara... organele de ordine sa faca controale, razii amanuntite. A insistat sa se faca patrule mixte... La solicitarea mea a fost de acord ca armata sa aiba patrule separate... organele de ordine sa fie pregatite cu masini pentru blocarea circulatiei în caz de nevoie... a insistat pe fermitate, executarea ordinelor fara sovaire ...la orele 19.30, am avut o adunare cu sefii de arme unde am discutat situatia din toate marile unitati subordonate pentru a putea îndeplini o misiune de lupta în caz de atac a frontierei de stat...la orele 22.45 , ministrul apararii nationale mi-a ordonat sa iau masuri pentru cresterea capacitatii de lupta, iar pe plan judetean si local, comandantii de garnizoane sa actioneze pentru protejarea sediilor institutiilor, cladirilor, podurilor si altor obiective care pot fi distruse sau incendiate de teroristi, asa cum se 399

stabilesc de primii secretari care sunt si comandanti ai tuturor fortelor din judet... „ (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 4 fila 6-14). Iata ce declara gl. mr. Serbanoiu Ion, fost inspector sef: „...în cursul zilei de 18 decembrie 1989, nu pot preciza ora, m-am deplasat la sediul C.J. P.C.R.... si Ioachim Moga mi-a relatat ca în sediu se afla Nicolae Constantin membru, la acea data, al C.P.Ex.... Acesta din urma a întrebat care este situatia în Cluj si i-am facut a scurta informare, aratând ca este liniste. Reîntors în sediu în seara de 18 decembrie 1989, i-am informai pe col. Ionita si pe col. Rusu de faptul ca am avut o discutie cu Nicolae Constantin si col. Ionita a fost foarte suparat ca nu a fost chemat el, deoarece are probleme de raportat pe linie de securitate... Ioachim Moga ne-a convocat pentru a doua zi dimineata pe toti trei la sediul organului de partid judetean” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 39, 43). Lt. col. Pintea Vasile declară: „...în ziua de 18 decembrie 1989, împreuna cu mr. Muresan Ion, seful serviciului judiciar, am stabilit masuri pentru ca o echipa...sa actioneze în municipiul Cluj Napoca, pentru asanarea de elemente parazitare si pentru prinderea urmaritilor - a persoanelor care aveau mandat de arestare si se sustrageau executarii pedepsei... de asemenea, am stabilit, pentru prevenirea infractiunilor cu violenta...sa se verifice elementele predispuse la omoruri, violuri si tâlharii...am întocmit graficul de control la grupele mixte (agenti de ordine plus luptatori din garzi)...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 5963). Iata ce declară, legat de activitatea sa din ziua de 19.12.1989, Constantin Nicolae: „... pe la orele 8.30-9.00, Ioachim Moga i-a convocat la sediu pe gl. Serbanoiu, pe col. Ionita seful Securitatii si pe seful Militiei...am fost si eu prezent la aceasta convocare unde generalul Topliceanu a lipsit. S-au discutat din nou probleme 400

de întarire a ordinii si a pazei în oras si în întreprinderi. Cei trei... au raportat ca au luat deja masuri si au reafirmat ca sunt probleme cu aprovizionarea si cu transportul muncitorilor. Dupa orele 10.00 am plecat de la Cluj la Oradea...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 126-129). Gl. Topliceanu Iulian, în legatura cu activitatea desfasurata în ziua de 19 decembrie 1989: „...Statul major a continuat studiul unor variante de actiune, pentru interzicerea unei interventii militare dinspre vest. Catre orele 15.30, a fost o interventie telefonica a lui Ioachim Moga, care a informat despre o pretinsa manifestatie a studentilor si a solicitat interventia armatei. Nu s-a dat curs acestei cereri...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 6-14). Moga Ioachim: „...la 20 decembrie 1989, tot spre seara, a avut loc o teleconferinta... La un moment dat a intrat în sala Ilie Ceausescu însotit de gl. Topliceanu...nu cunosc motivele pentru care a fost în judetul Cluj...L-am invitat...sa ia parte la auditie, dar m-a refuzat... a urmat teleconferinta în care fostul dictator, suparat, a aratat ca nu s-au luat masurile ordonate de el la Timisoara, ca situatia grava se amplifica iar armata si toate fortele militare sa fie pregatite de lupta, iar în caz de nevoie sa se faca uz de arma, tragându-se foc de avertizare si la picioare. A insistat...sa se organizeze adunari ale oamenilor muncii pe sedii, schimburi, ateliere începând chiar din seara de 20 decembrie 1989...la aceste adunari sa se ia atitudine împotriva evenimentelor de la Timisoara...” (Dosar nr. 61/171991, vol. 3, fila 45-49). Gl. Topliceanu Iulian: „ ...pe 20 decembrie 1989, catre orele 1.00, ministrul apararii nationale m-a întrebat telefonic, care este situatia si mi-a comunicat ca, gl.lt. Ilie Ceausescu urmeaza sa vina cu un avion în garnizoanele Arad, Oradea si Cluj...dimineata ministrul apararii nationale mi-a precizat telefonic ca se actioneaza la 401

cererea primilor secretari si a reprezentantului C.P.Ex. ... catre orele 18.00, ministrul apararii m-a chemat la telefon si m-a întrebat de ce nu sunt... la teleconferinta... i-am raportat ca sunt cu cadrele la adunare cu Ilie Ceausescu. Pentru ca Ioachim Moga, Nicolae Constantin au solicitat dupa teleconferinta...un plan de actiune a unitatilor militare în scopul participarii la apararea ordinii publice, statul major a pregatit o varianta cu participarea a circa 10% din fortele militare...aceste forte urmau sa se adauge dispozitivului prevazut pentru securitate, trupelor de securitate si militie...” (Dosar nr. 61/P/1991vol. 1, fila 6-14). Gl. Serbanoiu Ion: „...în dupa-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, am participat la teleconferinta, Ceausescu era foarte iritat de faptul ca...i se raportase ca evenimentele de la Timisoara luasera amploare... a mai aratat ca au fost trimise la Timisoara cadre cu munci de raspundere...care s-au dovedit incapabile sa restabileasca ordinea, sustinând ca nu si-au facut datoria...Dupa terminarea teleconferintei, Ioachim Moga a întrebat care este situatia, fiecare informând asupra problemelor de care raspundea...atunci, am aflat de la Ioachim Moga ca a dat dispozitie membrilor secretariatului judetean si municipal, ca ei personal, sa se deplaseze în marile unitati economice clujene pentru a organiza colectivele, sa ia atitudine împotriva „dezmatului” de la Timisoara...la aceasta teleconferinta gl. Topliceanu nu a participat... Pâna în seara zilei de 20 decembrie 1989, nu am avut nici un fel de informatii cu privire la desfasurarea unor actiuni teroriste sau acte de vandalism în Cluj...” (Dosar nr. 61 /P/1991, vol. 2, fila 39-43). Col. Ionita Nicolae: „...în ziua de 20 decembrie 1989 spre ora prânzului, tot prin gl. Serbanoiu, am fost convocat la o sedinta cu primul secretar Ioachim Moga...ne-a solicitai sa-l informam pe scurt cu privire la situatia mobilizarii aparatului. S-a solicitat sa se ia masuri pentru suplimentarea numarului de patrule... în dupa402

amiaza zilei de 20 decembrie 1989, am avut informatii cu privire la arderea unui steag, arderea unei lozinci...s-au difuzat manifeste antidictaloriale si pro-Timisoara, iar în unele locuri s-a scris cu creta sau cu vopsea „Jos Ceausescu !”, „Vrem pâine, carne, caldura!”", etc.; am mai avut informatii ca în unele unitati economice din Cluj oamenii discuta, despre iesirea în strada în sprijinul populatiei Timisoarei...” (Dosar nr. 6I/P/199I, vol. 2, fila 112-115). În ziua de 21 decembrie 1989, orele 1000, la sediul C.J. P.C.R. Cluj, a avut loc sedinta condusa de primul secretar la care au participat membrii Consiliului Judetean al Apararii. La orele 10.45, ministrul apararii nationale a ordonat comandantului Armatei a 4-a sa ia masuri de pregatire a unor subunitati, care la solicitarea primului secretar si în functie de nevoile strategice ale armatei, sa poata interveni împotriva actiunilor teroriste si sa asigure paza unor obiective si mentinerea deschisa, functionala a unor zone, lucrari de arta si sedii. Între orele 11.00-14.30, s-au primit informatii, cu referire la formarea unor coloane de manifestanti, în zona platformei industriale a orasului. Între orele 14.30-17.50, subunitati ale armatei au realizat dispozitivele de aparare, conform ordinelor primite. Spicuim din declaratiile persoanelor cu functii de raspundere în acea perioada, în municipiul Cluj-Napoca. Moga Ioachim: „...în ziua de 21 decembrie 1989, a avut loc înainte de ora prânzului, o alta teleconferinta, la care Ceausescu a ordonat masuri ferme...pentru îndeplinirea masurilor ordonate anterior. A transmis sa nu mai asteptam ordine de la centru ca ele au fost date deja... Cu ocazia teleconferintei Nicolae Constantin a cerut lui 403

Ceausescu sa instituie „Stare de necesitate” si în judetul Cluj... Ceausescu nu a fost de acord... Din nou Ceausescu ne-a cerut...sa fim toti uniti pentru a face fata împotriva acelora care fac presiuni pentru destabilizare. Dupa teleconferinta cu cei prezenti am hotarât masuri pentru apararea ordinii în judet. Gl. Serbanoiu a spus ca va lua masuri pentru ca fortele sale sa se ocupe de ordinea din piata Mihai Viteazu, iar gl. Topliceanu de zonele centrale ale orasului... si zona hotelului Astoria... si la intersectia cu str. 30 Decembrie... dupa ce am auzit împuscaturile a venit la mine gl. Topliceanu... raportând ca din cele auzite de el pe str. Napoca spre piata Libertatii, un grup de cetateni ar fi actionat pentru dezarmarea unei subunitati... atunci mi-a spus ca din informatiile sale în zona respectiva sunt 7-8 morti. Imediat i-am ordonat prin telefon lui Serbanoiu si apoi verbal lui Topliceanu...sa nu se mai traga în oameni sub nici o forma. În seara zilei de 21 decembrie 1989, dupa orele 22.00, am avut o întâlnire cu gl. Topliceanu si Serbanoiu precum si cu col. Ivan de la G.P. si cu Nicolae Constantin, prilej cu care am stabilit sa fie retrase imediat toate unitatile si sa ramâna în cazarma, iar pentru apararea sediilor...sa se pastreze un numar restrâns de militari... L-am trimis pe col. Rusu sa vada daca s-au spart magazine prin oras si mi-a raportat ca au fost sparte putine vitrine pe str. dr. Petru Groza... S-a hotarât...sa se ia masuri pentru întarirea pazei sediilor organelor de partid si de stat...nu s-a facut nici un plan de actiune si nici o harta. ..nu am cunostinta nici despre folosirea unui Plan Unic de actiune întocmit anterior, am transmis sa nu se traga cu armele în oameni... Garzile Patriotice nu au avut nici un fel de misiune decât mentinerea pazei la unitati potrivit masurilor stabilite mai înainte... Mai spre seara, am auzit ca cineva cerea masina de pompieri într-o anumita zona ca sa împrastie oamenii. Atunci am intervenit dispunând sa nu se puna jeturile de apa pe oameni, dar am aflat ulterior ca acest lucru s-a facut...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 47-49). 404

Constantin Nicolae: „...Am revenit la Cluj pe 21 decembrie 1989, în jurul orelor 12.30. Ioachim Moga m-a informat ca are date potrivit carora oamenii se aduna si urmeaza sa faca o manifestatie în piata Libertatii si în piata Mihai Viteazu. Tot el m-a informat ca au fost luate masuri pentru ca aceste piete sa fie blocate de ostasi, încât manifestantii sa nu poata patrunde...i-au chemat la sediu pe gl. Topliceanu, Serbanoiu si pe seful garzilor patriotice... persoanele convocate...au raportat ca sunt pregatiti pentru înconjurarea pietelor...trupe atât ale armatei cât si acelea din subordinea lui Serbanoiu, în jurul orelor15.00, s-a primit informatia ca o parte din muncitorii C.U.G. se îndreapta catre una din pietele orasului...s-au dat dispozitiuni ca trupele sa nu permita intrarea în pietele aratate. Nu-mi amintesc sa se fi spus...sa se traga foc de avertisment si cu atât mai mult sa se traga la picioare...s-au primit informatii ca se aduna oameni si de la alte unitati...s-a hotarât...sa se ia masuri pentru a nu permite intrarea în piete a muncitorilor; pentru a avea legatura cu armata si cu cei de la Interne s-a adus o statie de emisie receptie de la Interne...s-a auzit prin statie ca sunt manifestanti în piata Libertatii, în alte locuri, de asemenea unii comandanti cereau întariri si chiar zgomot de împuscaturi...Precizez ca legatura cu gl. Topliceanu se lua numai prin telefon... la un moment dat... am auzit împuscaturi... s-a hotarât chemarea gl. Topliceanu si a gl. Serbanoiu...i-am întrebat ce s-a întâmplat si gl. Topliceanu care nu stia nici el...a spus ca se va interesa si ne va informa...dupa scurt timp gl. Topliceanu mi-a comunicat ca un om dintr-un grup de 8 indivizi ar fi tras într-un capitan încercând sa-l dezarmeze....stiu ca fostul dictator...la teleconferinta din 17, 20, sau 21 decembrie 1989 a cerut primilor secretari sa preia comanda în judet...În seara de 21 decembrie 1989 cu ocazia teleconferintei am cerut lui Ceausescu sa instituie pentru Cluj, pentru 2-3 zile „Starea de necesitate”. Mi s-a raspuns . Ioachim Moga a motivat cererea facuta prin mine pe faptul ca nu am fi avut altfel cum sa oprim manifestantii care eventual ar încerca din nou sa patrunda în pietele orasului...” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 3, fila 127-129). Gl. Topliceanu Iulian: „...21 decembrie 1989, pâna catre orele 10.00, împreuna cu statul major am dat indicatii la M.U. si U. sa nu se scoata la alte misiuni trupele necesare pentru a actiona la frontiera, sa nu se lase provocati militarii, sa nu se traga asupra populatiei de catre subunitatile scoase în piete sau pentru apararea sediilor... catre orele 10.00, am fost convocat de catre Ioachim Moga... la sedinta. Nicolae Constantin si Ioachim Moga... au solicitat sa actioneze armata chiar cu tancuri începând de la iesirea din întreprinderi, de la gara ... le-am explicat ca armata are ordin de la ministrul apararii nationale sa fie gata cu majoritatea fortelor pentru apararea frontierei de vest a tarii, iar cu o parte de forte sa participe la prinderea teroristilor (aveam atunci informatii...ca au patruns în tara din strainatate teroristi)... care urmareau sa incendieze si sa distruga cladirile mai importante din piete, lucrarile de arta si sa provoace dezordine…am spus ca nu vom scoate tancuri si numai TAB.-uri si autocamioane... Nicolae Constantin a sustinut ca trebuie sa participe armata cât mai repede, începând de la întreprinderi pe caile de acces si de la gara... le-am explicat cum au subunitatile ordin sa someze în caz ca sunt atacate... m-am reîntors la comandament...am stabilit sa mergem cu forte minime si sa nu depasim aliniamentul râul Somes. Catre orele 10.45 ministrul apararii nationale m-a întrebat la telefon care este situatia în garnizoanele armatei...mi-a ordonat...sa iau masuri pentru pregatirea unor subunitati care sa actioneze la cererea primilor secretari pentru contracararea actiunilor teroriste si la paza unor obiective, lucrari de arta si sedii...la orele 11.00 telefonic, Ioachim Moga si Nicolae Constantin... solicita interventia 406

unitatilor militare începând de la Iris, C.U.G. si Gara. Nu am dat curs acestei cereri... la orele 11.30 , Nicolae Constantin si primul secretar, prin telefon au informat ca la Tehnofrig s-a constituit un grup de turbulenti care intentioneaza sa vina în piata Mihai Viteazu pentru a provoca dezordine. A solicitat interventia militara careia nu i s-a dat curs... catre orele 12.00, primul secretar a informat despre miscarile de coloane de la întreprinderea „16 Februarie”, Gara si Autogara....s-a solicitat sa se intervina cu forte militare…Nu s-a dat curs cererii... la orele 13.30 primul secretar si Nicolae Constantin au cerut sa se actioneze...pentru blocarea accesului coloanelor de demonstranti peste zona parcul Feroviarilor - str. Traian si catre orele 14.00 interventia pe caile de acces catre pietele municipiului... nu s-a dat curs nici acestor cereri... catre orele 14.30, Nicolae Constantin si Ioachim Moga au solicitat insistent interventia...pentru instalarea unor posturi de paza la podurile de peste râul Somes ce conduc spre piata Mihai Viteazu si zona Marasti. Pe baza aprobarii primite de la minister, am dat ordin ca numai în piata Mihai Viteazu si doua poduri adiacente sa se dispuna o subunitate dar care sa dea posibilitatea trecerii manifestantilor catre locurile care doresc...si sa respecte indicatiile date de M.Ap.N. privind interzicerea deschiderii focului asupra demonstrantilor... catre orele 14.40, în reteaua radio a primului secretar s-a auzit un raport al gl. Serbanoiu catre Ioachim Moga: „Unde este armata? De ce nu vine armata? Avem arestati”... Intervenitii prin radio de acest fel a mai facut si col. Rusu si col. Nicolae Ionita, de 2-3 ori... dispozitivul s-a realizat catre orele 15.25-16.00 în piata Mihai Viteazu, iar în piata Marasti catre orele 18... catre orele 16...în momentul realizarii dispozitivului, comandantul subunitatii... a fost împuscat si împreuna cu un civil a fost dus la spital... la întrebarea pusa de ofiter ce s-a întâmplat... soldatul a raportat ca nu stie deoarece ei au tras în sus. Suprapus peste dispozitivul militarilor la acea ora se gaseau aproximativ 40 militari cu casti si scuturi. Nu cunosc care era în momentul 407

respectiv dispozitivul tuturor fortelor de ordine publica... dupa primirea raportului împreuna cu statul major am stabilit sa se introduca treptat subunitatile în cazarmi si daca vor fi solicitari...sa precizam ca vom actiona numai pentru paza sediilor de partid, iar restul unitatilor vor ramâne în cazarmi pentru paza si apararea unitatilor si sa fie gata pentru îndeplinirea misiunilor de baza... La orele 17.50, am fost solicitat sa vin la sediul C.J. P.C.R. Am gasit în birou pe Nicolae Constantin, Ioachim Moga, gl. Serbanoiu si col. Rusu Stoian. Nicolae Constantin a prezentat 2 variante de actiune pentru ziua de 22 decembrie 1989... - prima - securitatea, batalionul de securitate si militia sa intervina conform planurilor pe care le au pentru asemenea situatii, iar unitatile militare sa se dispuna în piete, la lucrari de arta, paza sediilor; - a doua - securitatea, batalionul de securitate si militia sa actioneze ca în prima varianta, iar armata sa se dispuna numai la anumite obiective. Am sustinut varianta a doua si s-a acceptat... ca împreuna cu militia sa întareasca paza numai a trei obiective: sediul C.J.P.. sediul C.P.J. si sediul C.M.P... Începând cu orele 20.00, grupuri compacte de demonstranti au stationat în fata C.J.P. scandând lozinci „Fara violenta”, „Jos dictatura”, „Jos Ceausescu”. În aceasta atmosfera Nicolae Constantin mi-a cerut categoric si insistent sa formez pentru a doua zi dimineata un dispozitiv cu tancuri în apararea judetenei de partid... am aratat ca plasarea unor tancuri în locurile solicitate blocând artere de mare trafic ar paraliza circulatia...creând în oras o situatie exact opusa celei dorite si stârnind astfel nemultumirea oamenilor... Subunitatile din dispozitivul pentru ziua de 21 decembrie 1989, s-au retras treptat pâna la orele 24.00...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 1014). 408

Gl. Serbanoiu Ion declara: „…în dimineata zilei de 21 decembrie 1989... Ioachim Moga m-a convocat urgent la o teleconferinta... anterior începerii teleconferintei am discutat cu gl. Topliceanu, subliniind ca exista si o mâna straina... Mesajul lui Ceausescu la teleconferinta a fost incoerent, a aratat ca desi s-au luat masuri nimeni nu si-a facut datoria la Timisoara... a ordonat expres primilor secretari sa preia comanda tuturor fortelor în calitate de presedinti ai Consiliului Judetean de Aparare. Ceausescu s-a referit la folosirea trupelor înarmate ordonând sa se traga unde se iveste necesitatea si la un moment dat a folosit o expresie de natura sa ma socheze afirmând ca este „stare de razboi”...a dat ordin sa se foloseasca armamentul la nevoie, cu cinism, Ceausescu a spus „sigur însa sa se respecte legea”...Ioachim Moga s-a adresat gl. Topliceanu si a spus „ai auzit ordinul dat de sus, asa încât eu preiau comanda, dar pentru ca eu nu ma pricep, d-voastra mergeti ca stiti mai bine ce aveti de facut”. Am plecat catre sediul inspectoratului îngrijorat de ordinele aberante care le-a dat N. Ceausescu, iar pe drum ma gândeam ca eu nu voi scoate trupele în strada... de la sefii mei de la Bucuresti nu primisem nici o informatie, nici ordine. Din momentul în care Ceausescu daduse ordinul de instituire a „Starii de necesitate” pe întreg teritoriul tarii, potrivit Ordinului 02600 al M.I., eu ca inspector sef aveam comanda unica asupra tuturor obiectivelor judetene ale M.I., ma asteptam ca unele actiuni sa fie desfasurate de strainii care se aflau în oras (circa 850 autoturisme) nicidecum de demonstratii de masa. În jurul orei 13.00 col. Ionita mi-a raportat ca la C.U.G. sunt unele dezordini... Am sunat la primul secretar si l-am informat întrebându-l ce ordine da... Ioachim Moga mi-a spus sa trimit plutonul de interventie al militiei si sa restabilim ordinea, sa-i tina acolo...1-a trimis si pe Dascalescu secretar cu probleme organizatorice...apoi a sunat pe col. Mihalache, seful brigazii trupelor de securitate si pe mr. 409

Branda comandantul trupelor de pompieri si am cerut sa fie pregatiti... l-am chemat pe col. Rusu si i-am spus ca la C.U.G. sunt acte de dezordine, în sensul ca pe de o parte au fost batuti vatmanii ca nu vin tramvaiele la timp, iar pe de alta parte s-au blocat sinele tramvaielor cu pietroaie... am ordonat col. Rusu, sa mearga la fata locului cu plutonul de interventie al militiei... componentii plutonului de militie erau echipati cu scuturi, casti si bastoane si aveau asupra lor pistolul si munitia din dotarea obisnuita. Ordinul dat col. Rusu a fost de a se deplasa împreuna cu plutonul de interventie si cu un echipaj de circulatie la C.U.G.... sa restabileasca ordinea publica... sa înlature obstacolele de pe liniile de tramvai si sa asigure fluenta transportului... am ordonat lui Blaga (seful politiei municipiului n.n.), sa nu se foloseasca armamentul cerându-i sa ia masuri pentru restabilirea ordinii si sa evite confruntarile cu populatia... în timp ce plutonul de interventie se pregatea de plecare dadusem ordin grupei antiteroriste sa coboare în curte si sa se pregateasca pentru misiune... le-am ordonat sa se deplaseze în piata Mihai Viteazu cu armamentul si munitia pe care o aveau în dotare si cu cele 2 A.B.I-uri...le-am ordonat sa execute numai ordinele mele personale...aveam informatii ca în piata Mihai Viteazu precum si în apropiere, în spatele pietii...sunt parcate foarte multe masini straine... precizez ca miscarea strainilor în oras era permanent supravegheata...stiam unde sunt principalele concentrari... Ofiterul mi-a raportat ca s-au plasat în spatele dispozitivului format de trupele M.Ap.N. Col. Rusu care ajunsese în zona C.U.G.-ului mi-a raportat ca rândurile nemultumitilor se îngroasa si ca au aparut si elemente care nu fac parte dintre muncitori... betivi, tigani... ca au batut vatmanii, au pus pietroaie pe liniile tramvaielor si au fost huiduiti. Mi-a mai raportat ca a restabilit transportul în comun si ca grupul din aceasta zona a depasit barajul pe trotuare... am sunat pe primul secretar si am raportat situatia, mi-a repetat ordinul de a încerca sa îndepartam afluirea catre 410

centru... l-am sunat pe col. Mihalache si i-am ordonat ca cele 2 plutoane de interventie de la batalionul de securitate-militie sa se deplaseze pentru întarirea plutonului de interventie al militiei... Am sunat pe comandantul grupului de pompieri... si am ordonat sa trimita 2 masini de pompieri în zona, specificându-i sa nu foloseasca jetul împotriva manifestantilor ci în cazul în care vor fi incendii sa intervina. Si col. Mihalache, i-am ordonat expres sa nu foloseasca armamentul împotriva populatiei... Col. Ionita mi-a raportat ca la marile întreprinderi industriale din zona muncitorii au iesit în curtile întreprinderilor...am realizat ca nu aveam de-a face nici cu acte de vandalism nici cu încaierari marunte de strada ci cu o manifestatie a oamenilor muncii din municipiul Cluj, pro-Timisoara, antidictatoriala, grefate pe nemultumirile oamenilor. Am ordonat lui Rusu sa se retraga din zona...cu plutonul de interventie al militiei...iar celorlalte forte, respectiv trupelor de securitate si pompierilor le-am ordonat sa afluiasca spre centru, în paralel cu manifestantii... În cursul dupaamiezii... col. Ionita... m-a anuntat ca au fost trase focuri de arma dinspre piata Libertatii... nu stiam în acel moment unde se afla fortele brigazii de securitate ....Nu cunosc conditiile în care în piata Libertatii, în zona Anticariat, zona în care au actionat si fortele trupelor de securitate a fost ucisa o persoana si ranite şase...din noile cercetari...rezulta ca un numar de 6 militari care erau amplasati în partea dinspre Primaria Municipala au tras foc de avertisment împreuna cu efectivele M.Ap.N.” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 40-43). Col. Marincas Victor, fost loctiitor al sefului Militiei municipiului Cluj-Napoca, declara: "...în ziua de 21 decembrie 1989...în jurul orelor 13.00, col. Rusu a plecat în zona C.U.G., întrucât se crease o coloana de muncitori care blocase circulatia tramvaielor si intentiona sa se deplaseze din întreprinderi, în jurul orelor 15.00, eu primind ordin de la gl. Serbanoiu pentru a dispune ca plutonul 411

de interventie sa se deplaseze în piata Mihai Viteazu în vederea prevenirii unor actiuni cu caracter huliganic si pentru a asigura ordinea...plutonul de interventie era dotat cu armament si munitie de razboi, respectiv pistoale mitraliera si cartusele aferente... membrii plutonului de interventie aveau în dotare numai pistoale Carpati, scuturi si bastoane de cauciuc. În jurul orelor 15.3016.00... am aflat ca în zona C.U.G. s-a încercat oprirea coloanei de muncitori cu forte ale unitatii de securitate-militie... În jurul orelor 15.30-15.45, gl. Serbanoiu... mi-a transmis ordin de a transmite... plutonului de interventie sa se deplaseze în Piata Libertatii unde se deschisese focul... în jurul orelor 19.30, m-am deplasat în piata Libertatii pentru a constata care este starea de ordine si a lua masuri... Am constatat... ca în Piata Libertatii erau dispuse baraje alcatuite din forte ale M.Ap.N., ale Brigazii de securitate si militie, precum si din cadrul plutonului nostru de interventie. Cu acelasi prilej am constatat ca în zona hotelului Continental s-au tras focuri de avertisment de fortele M.Ap.N.... În jurul orelor 23.00, gl. Serbanoiu mi-a transmis... misiunea de a ma deplasa cu plutonul de interventie în zona str. Motilor întrucât avusesera loc incidente între militari si populatie... Ajungând în zona...comandantul dispozitivului mi-a adus la cunostinta ca grupuri de manifestanti au încercat sa treaca spre centrul orasului fortând dispozitivul militar cu câteva camioane, camioane împotriva carora se deschisese focul. Am dispus plutonului de interventie scotocirea zonei... am constatat prezenta unor persoane decedate... Cu acest prilej militarii din pluton au retinut câteva persoane suspecte care au fost...transportate la sediul militiei... nu s-au stabilit fapte penale în sarcina acestora si li s-a dat drumul...” (Dosar nr. 6/IV1991, vol. 2, fila 105). Si acum câteva date din declaratiile col. Ionita Nicolae, cu referire la actiunile desfasurate în ziua de 21 decembrie 1989: 412

„...în cursul diminetii, ofiterii care lucrau în domeniul contrainformatiilor economice...au fost trimisi...în unitatile economice de care raspundeau pentru a constata la fata locului starea de spirit a muncitorilor. Precizez ca munca acestor ofiteri se rezuma numai la culegerea de informatii... De asemenea, în acea dimineata am ordonat sa se continue activitatea de filaj a cetatenilor care constituiau pentru noi obiective predispusi la acte antistatale si celorlalte compartimente le-am dat ordin sa-si intensifice activitatea de culegere a informatiilor... în jurul orelor 8.00....seful contrainformatiilor economice a venit personal si mi-a raportat ca ofiterul de obiectiv îl informase ca într-o sectie a C.U.G.-ului, muncitorii au întrerupt lucrul si s-au hotarât sa mearga în Piata Mihai Viteazu pentru a manifesta pro-Timisoara... si de la alte întreprinderi din platforma industriala deja iesisera în curtile întreprinderilor si intentionau sa se încoloneze si sa iasa sa manifesteze în oras... Aproximativ în jurul orelor12.00, gl. Serbanoiu m-a chemat si mi-a spus ca a ordonat batalionului de securitate, precum si plutonului de interventie a militiei, sa se deplaseze în zona industriala cu misiunea de a nu permite afluirea coloanei de manifestanti catre centrul orasului, dispersarea coloanei, iar în cazul în care fortele militare vor fi atacate sa se faca uz de arma în conditiile legii, adica prin somatiile regulamentare, foc de avertisment si în caz de atac persistent, foc la picioare... am trimis în zona, pe seful serviciului filaj, pentru a ne informa asupra cursului evenimentelor, am tinut legatura cu acesta prin intermediul unei statii... diferita de celelalte statii. În jurul prânzului... devenise limpede ca manifestatiile de protest se generalizau în municipiu... În jurul orelor 14.00 s-a prezentat la sediu un ofiter de la filaj... care mi-a raportat ca în Piata Libertatii exista un grup de aproximativ 7-10 persoane... aflati în stare de ebrietate care danseaza si striga „Timisoara”. I-am raportat despre aceasta situatie lui Moga... ofiterul de serviciu de la filaj mi-a 413

raportat ca în piata Libertatii sunt morti si raniti... „ (Dosar nr. 61/P/ 1991, vol. 2, fila 112-115). 5.4. Unele date extrase din Raportul M.Ap.N. 5.4.1. Descrierea actiunilor fortelor apartinând M.Ap.N. În ziua de 16 decembrie 1989, orele 22.00, ministrul apararii nationale, gl.col. Milea Vasile, a transmis verbal gl. col. Topliceanu Iulian, ordinul de constituire a grupelor operative la Comandamentul Armatei a 4-a si la marile unitati si unitati subordonate. La orele 24.00, grupele au intrat în activitate. În ziua de 17 decembrie 1989, orele 08.00, ministrul apararii nationale a ordonat telefonic, direct comandantului armatei, constituirea în garnizoanele Cluj-Napoca, Oradea, Bistrita si Zalau, a unor patrule militare. În baza acestui ordin, în garnizoana Cluj-Napoca au fost constituite 10 patrule, astfel: 5 de la U.M. 01278 Cluj-Napoca, 3 de la U.M. 01215 Floresti si 2 de la U.M. 01607 Cluj-Napoca. La orele 15.15, la Comandamentul A.4-a s-a primit indicativul „Alarma de exercitiu”, care s-a retransmis la marile unitati si unitati subordonate, punându-se în aplicare masurile stabilite pentru aceasta categorie de alarmare. Comandamentele si unitatile militare din garnizoana Cluj-Napoca au iesit în punctele de adunare în timpul stabilit si cu materialele prevazute, potrivit planului de alarma. La orele 18.10, s-a primit indicativul „Alarma partiala de lupta”. Marele Stat Major a precizat ca alarma de lupta se executa în conditiile „Starii de necesitate”. Au fost luate masuri suplimentare, prevazute în planul de alarma de lupta. Masurile aplicate au lasat 414

impresia în rândul cadrelor militare despre iminenţa declanşării unei agresiuni militare externe. La orele 19.35, ministrul apararii nationale, gl. col. Milea Vasile, a transmis telefonic comandantului A.4-a, urmatoarele precizari: „Sa se asigure operativitatea legaturilor fir si radio; sa se intensifice cercetarea radio si de radiolocatie; sa se verifice si sa se pregateasca în mod deosebit, tancurile, M.L.I.-urile, T.A.B.-urile, autoturismele, grupurile electrogene si hartile; sa se întareasca paza si apararea aeroporturilor si a altor obiective.” În baza acestor precizari, comandantul A.4-a a asigurat materializarea în toate unitatile subordonate a masurilor respective, concomitent cu realizarea dispozitivelor de alarma. La orele 22.30, Marele Stat Major a dat urmatorul ordin: „Unitatile ramân în dispozitivul realizat prin alarma de lupta; se organizeaza paza întarita a tuturor obiectivelor militare, dispozitivelor de lupta realizate prin alarmă ale aerodromurilor si lucrarilor de arta; se organizeaza patrule formate din câte 4 militari, atât în interiorul cazarmilor cât si pe perimetrul exterior al acestora; se întareste paza la toate depozitele si se iau masuri pe linia indicativului Vigilenta.” Indicativul „Vigilenta” stabilea unele masuri ce trebuiesc luate în unitati pentru prevenirea cercetarii acestora prin observare sau fotografiere, de catre cetateni straini îndeosebi din autovehicule cu numar de înmatriculare strain sau apartinând corpurilor diplomatice si oficiilor consulare. Ordinul a fost retransmis diferentiat, comandamentelor de mari unitati si unitati specificându-se pentru fiecare modul de actiune. 415

Masurile stabilite au fost realizate. S-a mentinut permanent legatura cu primul secretar al Comitetului Judetean P.C.R. Cluj La orele 23.10, ministrul apararii nationale, a ordonat telefonic: „Toata munitia se pastreaza la subunitati; se distribuie militarilor numai când primesc misiune de lupta inclusiv în garda, în patrule sau la interventii; atentie la pastrarea munitiei pe subunitati; indiferent de specializare toate subunitatile trebuie sa fie pregatite pentru a executa misiuni de lupta specifice infanteriei; toti ofiterii si generalii vor avea permanent asupra lor armamentul si munitia conform normelor de înzestrare; subofiterii nu pastreaza asupra lor munitia; toate cadrele militare se cheama din concedii si se aduc la unitati; vor veni în unitati si cadrele de la D.L.E.N. (Directia Lucrari în Economia Nationala, n.n.); sistemul de avertizare al subunitatilor este urmatorul: „Stai! - Stai ca trag!” - se trage în sus - se trage la picioare. Sa se actioneze cu hotarâre!”. (Dosar nr. 61/P/1991, vol. L fila 15-16) În ziua de 20 decembrie 1989, gl. col. Milea Vasile si alte cadre de conducere din M.Ap.N. au cerut informatii despre situatia din zona de responsabilitate a A.4-a si au facut precizari privind executarea în continuare a activitatilor si pentru cresterea starii de operativitate. Cadrele cu functii de conducere din garnizoana, au participat la adunarea ordonata de gl. lt. Ilie Ceausescu, adjunct al ministrului apararii nationale si secretar al Consiliului Politic Superior al armatei, sosit la comandamentul armatei în aceasta zi. În cadrul adunarii s-a facut o informare despre evenimentele de la Timisoara, precizându-se ca acolo s-a desfasurat o operatiune de diversiune si terorista, organizata de Ungaria, cu sprijin american, sovietic si occidental, având ca scop declansarea unui conflict armat si anexarea Transilvaniei de catre Ungaria. 416

În ziua de 21 decembrie 1989, orele 08.10, 10.40, 11.50 si 13.10, ministrul apararii nationale a facut mai multe precizari pentru comandantul A.4-a cu privire la modalitatea folosirii la ordin, a fortelor destinate pentru paza obiectivelor civile, contracararea actiunilor de diversiune-teroriste si mentinerea ordinii publice. Aceste precizari au vizat: mentinerea starii de operativitate a unitatilor, actiunea hotarâta pentru respingerea atacurilor si provocarilor, respectarea stricta a prevederilor legale privind uzul de arma. Pâna la orele 14.00, primul secretar al C.J. P.C.R. Cluj, a solicitat în doua rânduri interventia armatei pentru apararea unor obiective civile. Deoarece ministrul apararii nationale nu a confirmat, comandantul armatei nu a dat curs acestei cereri. Patrulele aflate în misiune în municipiu nu au semnalat evenimente deosebite. În jurul orelor 14.40-14.50, la sediul C.J. P.C.R. Cluj, s-au primit informatii potrivit carora în zona industriala Someseni-nord au izbucnit unele tulburari si ca au fost înregistrate ciocniri între civili si fortele de securitate-militie. Primul secretar al C.J. a cerut si a obtinut aprobarea ministrului apararii nationale pentru folosirea unor efective ale armatei, în scopul apararii unor obiective civile si mentinerea ordinii publice în municipiul Cluj-Napoca. Primind confirmarea de la grupa operativa a Marelui Stat Major, gl. col. Topliceanu, a ordonat unitatilor militare din garnizoana Someseni, prin col. Caba, sa trimita detasamente pentru a se dispune în piata Victoriei, piata Mihai Viteazu, (3 companii cu 250 militari pe T.A.B.-uri si M.L.I.-uri din U.M. 01278 Cluj-Napoca), piata Marasti (1 pluton cu 20 militari din U.M. 01369 Cluj-Napoca), podurile peste râurile Somesul Mic în sectorul Astoria - str.Fabricii - C.J.P. - Posta (câte un pluton în total 60 militari din U.M. 01067 si U.M. 01663 Cluj-Napoca). 417

La orele 15.00, s-a primit o noua cerere de la C.J.P., confirmata si aprobata de ministrul apararii nationale, pentru folosirea fortelor disponibile în scopul apararii obiectivelor si mentinerii ordinii publice în garnizoana Cluj-Napoca si în localitatile Târgu-Mures. Alba Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalau, Baia Mare, Bistrita. Gl. col. Topliceanu, a ordonat prin col. Lates fortelor din microgarnizoana Floresti sa trimita detasamente de militari la obiectivele stabilite. Subunitati din U.M. 01215 Floresti, (2 companii - 200 militari), au organizat apararea în zona Consiliului Popular Judetean si în sectorul vestic a Caii Motilor. Pe parcurs, o companie a fost dirijata spre piata Libertatii. Subunitati din U.M. 01485 Floresti (2 companii - 120 militari), au început deplasarea pentru a organiza puncte de supraveghere pe artera Manastur – Zorilor - intersectia cu Calea Turzii. O companie din U.M. 01457 Floresti - 60 militari - a început deplasarea spre artera Grigorescucu - hotel Napoca - parcul Babes. Din cauza efectivelor reduse, subunitatile din aceste 2 unitati au ramas grupate în principalele puncte ale arterelor pe care le-au primit în supraveghere. Totodata, comandantul armatei a ordonat pregatirea esaloanelor de lupta în vederea deplasarii pentru acoperirea frontierei de stat. Au urmat cele 4 incidente deja descrise. Continuam cu descrierea evenimentelor facuta de un raport întocmit de M.Ap.N., privind participarea trupelor la evenimentelor ce au urmat. Catre orele 22.00, prin dispozitiv a trecut o subunitate U.S.L.A. cu scuturi care au dispersat grupurile de manifestanti. Înca de la declansarea primului incident, s-a trecut la investigarea cazurilor, în care scop, comandantul A.4-a a trimis la fata locului o 418

echipa condusa de col. Pralea, din comandamentul armatei si a fost sesizata Procuratura Militara. În urma acestor ciocniri, au rezultat victime a caror numar nu a putut fi stabilit cu precizie la data respectiva. Se estimeaza ca au fost 26 morti si 84 raniti din rândul populatiei civile. Dintre militari a fost ranit 1 ofiter (prin autoranire) si mai multi soldati loviti cu obiecte contondente (n.n. Datele sunt cele apreciate în 1990). S-a procedat la evacuarea victimelor catre spitale si Institutul Medico-Legal cu concursul Salvarii, masinilor militare si civile si al Procuraturii Militare. În cursul noptii situatia a devenit calma si nu au mai fost înregistrate incidente. Comandantul armatei împreuna cu statul major au elaborat pentru ziua urmatoare o noua conceptie de actiune, care prevedea numai apararea obiectivelor militare si paza a 3 obiective civile (sediile politico-administrative si municipale), cu posibilitatea ca, la nevoie, sa se actioneze pentru luarea sub control a Postei, Garii, statiilor I.R.E., Gaz Metan, Apa si Studioului de Radio. În ziua de 22 decembrie 1989, între orele 0.00-05.00, datorita dispersarii fara incidente a grupurilor de civili, în municipiu a scazut starea de tensiune, ceea ce a permis regruparea efectivelor militare în cazarmi. Datorita specificului evenimentelor din Bucuresti, comandantul A.4-a nu a putut face o informare detaliata ministrului apararii nationale pentru municipiul Cluj-Napoca si despre retragerea militarilor în cazarmi. A informat însa primul secretar al C.J.P. 419

Cluj despre reorganizarea dispozitivelor militare din municipiu, determinându-l pe acesta ca, pentru degajarea arterelor de circulatie de obstacolele care blocau unele puncte din Calea Motilor si Calea Manastur, sa foloseasca numai forte din subordinea M.I.. Primul secretar a solicitat totusi ca armata sa participe cu efective, la paza sediilor politico-administrative. Gl. col. Topliceanu a ordonat întarirea pazei si apararii obiectivelor militare din garnizoana si din zona de responsabilitate a armatei si cresterea capacitatii de actiune a unitatilor de aparare antiaeriana. A stabilit masuri pentru supravegherea fortelor din subordinea M.I., în care scop a trimis la Inspectoratul Judetean M.I. 2 T.A.B.-uri din U.M. 01278 Cluj-Napoca. Între orele 05.00-08.00 la semnalul declansat prin sunete lungi de sirena, grupuri mari de demonstranti, în rândul carora se aflau numerosi muncitori, au ocupat principalele artere de circulatie din zona centrala a municipiului si din jurul sediilor politicoadministrative ale municipiului. Nu s-au semnalat provocari si nu s-au produs incidente între demonstranti si fortele de ordine. Pentru paza si apararea obiectivelor din municipiu, comandantul armatei a asigurat: - 2 plutoane cu 50 militari din U.M. 01607 Cluj-Napoca si 1 pluton cu 20 militari din U.M. 01663 Cluj-Napoca, la sediul C.J.P.; - 1 companie cu 100 militari din U.M. 01278 Cluj-Napoca, la sediul C.P.J.; - 1 companie cu 80 militari din U.M. 01485 Floresti, la sediul C.P.M. si al C.M.P.; - 1 companie cu 80 militari din U.M. 01457 Floresti, dispusa ca rezerva, în zona stadionului municipal; - 1 companie cu 100 militari, din U.M. 01278 Cluj-Napoca, a fost dispusa ca rezerva la marginea de Est a municipiului lânga depozitul C.L. al garnizoanei; 420

- în municipiu au functionat patrule militare, pe itinerariile stabilite în zonele de responsabilitate ale unitatilor militare. Gl. col. Topliceanu Iulian, a transmis personal ordine comandantilor unitatilor care au destinat aceste efective, cu precizarea că apararea obiectivelor trebuie realizata fara a se face uz de arma; le-a specificat faptul ca folosirea armamentului ramâne ca ultima solutie, atunci când viata militarilor este pusa în pericol grav si exista riscul de a fi dezarmati. Ocuparea dispozitivului s-a realizat fara incidente. Militarii au evitat conflictele cu manifestantii, iar în unele cazuri, s-a realizat chiar un dialog amical cu grupurile de cetateni. Între orele 08.00-11.00, demonstrantii concentrati în jurul sediilor politico-aministrative, actionând preponderent pasnic, au fortat treptat patrunderea în aceste cladiri. Primul secretar al C.J. P.C.R. a solicitat întariri de la comandamentul armatei si a cerut în repetate rânduri gl. col. Topliceanu Iulian sa vina personal la C.J.P. sau sa trimita cadre de nadejde pentru a pune ordine în rândul militarilor din dispozitivul de paza care nu au împiedicat pe manifestanti sa se urce pe tehnica de lupta si sa se apropie de cladire. Comandantul A.4-a a ordonat întarirea pazei cu 1 pluton de 20 militari pe T.A.B.-uri, din U.M. 01278 Cluj-Napoca, trimitând totodata, succesiv, 2 ofiteri din comandament, care au constatat ca demonstrantii nu sunt agresivi si ca demonstreaza pasnic, având o atitudine amicala fata de militari. Se striga: „Armata e cu noi!”. Ca urmare, gl. col. Topliceanu a dispus ca militarii sa evite conflictele, iar toate patrulele din oras sa fie retrase la Comenduirea garnizoanei, refuzând totodata cererea primului secretar de a trimite forte suplimentare la sediul C.J.P. 421

Desi au mai existat unele provocari izolate, militarii din dispozitivele de aparare nu au raspuns, iar în unele locuri s-au solidarizat cu demonstrantii, urmarind totodata limitarea pagubelor, stricaciunilor si provocarea de incendii. Între orele 11.00-13.00, dupa anuntarea la postul de radio si TV a sinuciderii ministrul apararii nationale si instituirea „Starii de necesitate” pe întreg teritoriul tarii, în conditiile întreruperii cvasitotale a legaturilor cu conducerea ministerului si a situatiei confuze create de precipitarea evenimentelor din Capitala, care au culminat cu fuga cuplului prezidential, comandantul A.4-a a refuzat dialogul cu C.J. P.C.R. si, pe proprie raspundere, a ordonat regruparea tuturor fortelor militare în cazarmi. Pe baza acestui ordin, începând cu orele 11.30-12.00, toate subunitatile aflate în oras au fost retrase în cazarmi si au reintrat în programul stabilit pentru fortele din dispozitivul de alarma. Unitatile de aparare antiaeriana au trecut „La starea de pregatire pentru lupta nr. 1”. Actiunea de dezangajare a unitatilor militare din contactul cu populatia municipiului începuta din initiativa comandantului A.4-a din dupa-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, a continuat si în prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989. Pe baza unor ordine ale esaloanelor superioare primite de la Bucuresti fragmentar datorita deselor întreruperi ale legaturii, începând cu orele 12.00, A.4-a si-a restructurat dispozitivul în asa fel încât sa poata raspunde la 3 cerinte operative majore: - asigurarea capacitatii de actiune pentru organizarea apararii pe frontiera de Vest numai cu fortele avute la dispozitie si a capacitatii de respingere a unor agresiuni din aer; - asigurarea pazei si apararii obiectivelor militare si aerodromurilor civile; - mentinerea unor posibilitati de interventie în probleme de ordine publică vitale. 422

La orele 12.00, comandantul A.4-a a transmis succesiv marilor unitati si unitati din subordine, ordinul de actiune în situatia creata, cu urmatorul continut: „Toate fortele în deplasare, vor aflui în cel mai scurt timp în cazarmi, evitând orice fel de incidente. Fortele aflate în dispozitiv de paza si aparare ramân în continuare în aceasta pozitie, dar nu au voie sa faca uz de arma nici pentru executarea focului de avertizare. Fortele care eventual ar fi împresurate de manifestanti se vor degaja din încercuire fara a provoca incidente si fara a face uz de arma urmând sa ajunga în cel mai scurt timp în cazarmi. În caz de atac armat, subunitatile aflate în dispozitiv de paza si aparare la obiectivele militare proprii, vor actiona conform prevederilor planului de aparare. Comentariul Comisiei: Se constata starea de confuzie provocata de sinuciderea gl. Vasile Milea si grava acuzare care i-a fost adusa de dictator. Din acest moment, armata dă semne de parasire si neexecutare a ordinelor lui Ceausescu. În acest sens, au fost facute precizari si sefului Statului Major Judetean al Garzilor Patriotice. La solicitarea insistenta a primului secretar, Nicolae Constantin, aflat la C.J.P., a fost trimis la sediu loctiitorul comandantului armatei care, constatând ca multimea adunata nu agreseaza militarii M.Ap.N. si M.I., nemanifestându-se violent, le-a precizat acestora masurile necesare pentru evitarea oricaror incidente si nu a dat curs cererii de întarirea a dispozitivului, compus în acel moment din câte 1 pluton din U.M. 01278, U.M. 01607 si U.M.01663 Cluj-Napoca. La orele 12.30, o delegatie de manifestanti, nereprezentând nici o forta politica sau autoritate, s-a prezentat la comandamentul armatei, solicitând sa ia legatura cu conducerea acesteia. Membrii 423

acestei delegatii si-au manifestat opinia ca armata nu va interveni împotriva manifestantilor. Seful Sectiei operatii din comandament a dat asigurari în acest sens, îndemnând populatia la calm, la evitarea violentei si a provocarilor. La ora 12.45, comandantul A.4-a, cu acordul sefului Marelui Stal Major, gl. mr. Gusa Stefan, aflat înca la Timisoara, a ordonat comandantului marii unitati mecanizate din Arad sa-si regrupeze toate fortele dispuse în garnizoana Cluj-Napoca. Odata cu receptionarea prin radio a comunicatului despre fuga dictatorului si aparitiei la TV a primelor imagini ale Revolutiei, masurile transmise anterior au fost confirmate, cu nota telefonica 38 si 39 de care am mai amintit. Comandantul armatei si-a convocat loctiitorii si sefii de arme, le-a facut o informare asupra evenimentelor ce se desfasurau, le-a cerut opinia cu privire la conduita de urmat si le-a comunicat ca în situatia creata - lipsa unei autoritati centrale si criza conducerii strategice - Armata a 4-a îsi va continua activitatea pe baza misiunii fundamentale: „Apararea integritatii teritoriale a tarii în zona de Vest, apararea vietii oamenilor si a bunurilor din aceasta zona, conducându-se dupa cerintele esentiale ale legilor, regulamentelor si ordinelor care guverneaza aceasta misiune.” Începând cu ora 13.40, comandamentul armatei a transmis unitatilor subordonate ordinul primit de la grupa operativa a M.Ap.N. pentru retragerea tuturor fortelor în cazarmi fara a se angaja în incidente cu populatia, luându-se masuri pentru întarirea pazei obiectivelor militare si cresterea capacitatii de actiune a esaloanelor de lupta. Tot la aceasta ora, s-a primit ordin de la C.A.A.T. pentru trecerea în serviciul permanent de lupta nr. 1. a tuturor fortelor si mijloacelor antiaeriene din zona. La orele 13.45, la comandamentul armatei a fost primit un grup de 3 persoane, autointitulat „Comitet Provizoriu”. În discutiile purtate 424

cu acestia, a fost reafirmata atitudinea de neinterventie a armatei împotriva manifestatiilor revolutionare pasnice. S-a facut apel la calm si nonviolenta, iar populatia a fost îndemnata sa se organizeze. Începând cu aceeasi ora, la comandamentul armatei s-au primit rapoarte despre patrunderea în forta a unor grupuri de civili, în sediul fostului C.J.P. si în primaria municipiului. Subunitatile militare aflate în paza, nu au putut preveni aceste actiuni si, conform ordinului primit nu au facut uz de arma. Nu au fost înregistrate victime. Concomitent, grupuri mari de revolutionari s-au îndreptat spre sediul Inspectoratului Judetean M.I. scandând lozinci împotriva Securitatii. Seful Inspectoratului a solicitat sprijin armatei. Comandantul armatei a recomandat personalului din sediile Militiei si Securitatii sa nu opuna rezistenta si a ordonat echipajelor T.A.B.-urilor, pe care unii civili intentionau sa le captureze în vederea folosirii lor împotriva sediilor M.I., sa mentina controlul asupra masinilor de lupta si a trimis în zona o autospeciala de radioamplificare, pentru a face apel la calm si nonviolenta. S-a reusit sa se împiedice capturarea de catre civili a masinilor de lupta, a armamentului si munitiei. Prin actiuni desfasurate cu tact si fermitate, un grup de ofiteri din comandamentul armatei si din unitatile subordonate au reusit sa puna situatia sub control, fara a se produce victime. NOTA COMISIEI: Este momentul în care armata trece de partea revolutiei. Personalul M.I.. a fost retinut în sediu în conditii care sa nu lezeze demnitatea acestora. Armamentul si munitia au fost puse sub paza 425

armatei. În jurul orei 15.30, inspectorul sef, gl. Serbanoiu s-a refugiat la comandamentul armatei cerând protectie, care i s-a acordat în limitele regulilor de conduita militara. Între orele 15.00-17.00, gl. Topliceanu Iulian l-a informat telefonic pe gl. lt. Stanculescu Victor, despre evolutia situatiei din municipiul Cluj-Napoca si din zona de operatii de Vest. La comandamentul armatei au fost primite favorabil apelurile transmise prin postul TV de gl. mr. Voinea Gheorghe si gl. lt. Chitac Mihai, dar a provocat o puternica indignare interventia gl. col.(r.) Militaru Nicolae cu formula: „Opriti macelul!”. Gl. col. Topliceanu l-a informat de asemenea pe gl. lt. Stanculescu Victor, despre solicitarea primita din partea unor lideri ai manifestantilor din municipiu de a li se asigura deplasarea la Bucuresti cu avionul, a unei delegatii, în vederea constituirii noilor organe de conducere ale statului. Actiunea a fost aprobata si au fost luate masurile necesare, dar, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile, cursa TAROM nu a putut decola. Comandantul armatei a purtat o discutie telefonica cu comandantul aviatiei militare, care a informat despre situatia aeriana si despre alte aspecte ale situatiei politico-militare din tara, inclusiv despre unele date alarmante dar confuze, cu privire la evenimentele dramatice din municipiul Sibiu. Gl. col. Topliceanu a comunicat comandatului aviatiei militare, ca A.4-a nu are trupe în municipiul Sibiu si ca este în masura sa respinga orice atac din aer. Pe fondul derularii evenimentelor de la sediile fostului C.J.P. si al I.J.M.I., în jurul orelor 16.30-17.00, a început sa se contureze o noua situatie constând dintr-o avalansa de informatii, date, stiri si zvonuri despre declansarea unor operatiuni terorist-diversioniste 426

contrarevolutionare, având drept suport, „fortele ramase fidele dictatorului fugit (Securitate, Militie, Forte Speciale Secrete) ca si forte de diversiune infiltrate din Ungaria si U.R.S.S.”. Informatiile, în majoritate false, proveneau din cele mai diferite surse civile si militare si au vizat în esenta: infestarea apei potabile, paralizarea alimentarii cu energie electrica, distrugerea instalatiilor de gaz metan, a fabricilor de pâine, de industrializare a laptelui, aruncarea în aer a unor instalatii de oxigen, hidrogen, amoniac sau alte substante periculoase, cucerirea sau distrugerea studiourilor de radioleleviziune si a releelor de telecomunicatii, a unor unitati din reteaua medicala, oficiilor postale si garilor C.F.R.. capturarea stocurilor de armament si munitie a Garzilor Patriotice, terorizarea populatiei prin actiuni de intimidare, sechestrare sau lichidare fizica. Practic, numai în cursul serii de 22 decembrie 1989 si al noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, s-au primit peste 700 de asemenea informatii prin telefon, prin rapoarte directe sau radiotelegrame (semnale) interceptate. În seara zilei de 22 decembrie 1989, comandantul armatei a primit de la Consiliul Provizoriu al noii puteri în curs de constituire o lista cu principalele obiective cu nevoi de protectie în municipiul Cluj. Pe fondul unei avalanse de informatii contradictorii, false si reale, amplificate în mare masura si de stirile alarmante din tara date pe postul TV, începând cu ora 21.00, în municipiul Cluj-Napoca apare imaginea unei forme complexe de agresiune din interior, declansata de forte necunoscute si care a fost sustinuta de atacuri armate în zona C.P.M., a Statiei de alimentare cu apa Zorilor, a Statiei gaz metan Feleac, precum si de atitudinea ostila a unor 427

grupuri de cetateni maghiari, care au huiduit ofiterii din comandamentul armatei care încercau sa calmeze multimea ce ocupase sediul Primariei. S-au primit de asemenea informatii despre actiuni antiromânesti agresive, a unor grupuri de etnici maghiari în localitatile Satu-Mare, Carei, Arad, Târgu Mures si Miercurea-Ciuc. La orele 23.23, a fost reconfirmat ordinul C.A.A.T., privind trecerea în stare de alarma a unitatilor de aparare antiaeriana, cu precizarea ca se va deschide focul cu toate, mijloacele asupra oricaror tinte aeriene care vor evolua în zona, tinând seama ca în spatiul aerian românesc, la Nord de râul Mures, nu evolueaza nici un aparat de zbor propriu. La orele 23.50, la comandamentul armatei s-a primit comunicarea telefonica despre patrunderea unui grup de 4 persoane înarmate, în cladirea Scolii generale nr. 2: informatia nu a fost confirmata La orele 23.55, cercetarea prin radiolocatie a descoperit 2 elicoptere (tinte), evoluând dinspre Vest, la o distanta de 70-90 km. La putin timp din garnizoana Târgu-Mures s-a comunicat ca în cursul unui discurs rostit în limba maghiara în fata unui numar mare de oameni, un lider al manifestantilor - Kiraly - a afirmat ca etnicii maghiari actioneaza pentru reconstituirea fostei Regiuni Autonome Maghiare, pentru a se elibera de „asuprirea româneasca”. Odata cu declansarea si amplificarea actiunilor de razboi psihologic si radioelectronic, a actiunilor de dezinformare si diversioniste, în seara zilei de 22 decembrie 1989, A.4-a, a trecut cu majoritatea fortelor la apararea zonei de operatii de Vest, iar în municipiul Cluj-Napoca a continuat sa asigure paza si apararea obiectivelor încredintate. 428

În ziua de 23 decembrie 1989, între orele 00.00-00.15, comandantul marii unitati de vânatori de munte din MiercureaCiuc, a raportat comandantului A.4-a ca în aceasta localitate elemente violente s-au dedat la atrocitati, creând o stare generala de confuzie si panica în rândul populatiei. Comandantul armatei a ordonat luarea unor masuri de întarire a pazei cazarmilor raportând despre aceasta situatie la Marele Stat Major. Pe baza ordinului primit de la esalonul superior, a dispus trimiterea unui pluton de vânatori de munte, pentru apararea sediului politico-administrativ al municipiului. La orele 00.03, trei baterii de artilerie antiaeriana din U.M. 01419 Floresti au deschis foc asupra unei tinte aeriene care evoluau dinspre Vest. Între orele 00.05-00.30, la comandamentul armatei au fost primite mai multe informatii despre descoperirea unor tinte aeriene în raioanele localitatilor Satu-Mare, Oradea, Dej si semnalarea a numeroase tinte, evoluând dincolo de frontiera în spatiul aerian al Ungariei. Informatiile au fost raportate gl. mr. Gusa Stefan, iar unitatile militare subordonate au fost atentionate asupra pericolului unui atac masiv din aer. La orele 00.50, legaturile prin telefonul operativ, au fost perturbate grav, fara ca specialistii din M.I., care asigurau functionarea acestora, sa poata furniza vreun fel de explicatii. La orele 01.15, a fost provocata o alarma falsa, cu privire la un atac asupra Aeroportului din Târgu-Mures. 429

La ora 01.57, subunitati de artilerie antiaeriana, din U.M. 01419 Floresti au executat, din nou, foc asupra unei tinte aeriene în evolutie din directia Vest. La orele 02.00, s-au primit informatii despre debarcarea unor subunitati de desant aerian în apropierea Aeroportului SatuMare si într-un raion situat la circa 20 km de acest oras. Comandantul armatei a ordonat luarea de masuri pentru respingerea atacului asupra Aeroportului si pregatirea pentru interventie a unitatilor de blindate din municipiul Baia-Mare. Informatia s-a dovedit falsa. Între orele 02.10-02.30, s-a primit de la comandantul unitatii militare din Huedin, informatia ca este posibil un atac cu elicoptere, împotriva unitatii din zona. Comandantul armatei a ordonat masuri pentru respingerea cu foc a atacului cu forte proprii, dar si interventia a 4 grupe de cercetare pentru apararea obiectivului. La ora 02.25, a fost semnalat un atac asupra Uzinei de Apa nr. 2 Floresti, în care scop a fost trimisa o subunitate de întarire, din U.M. 01215 Floresti. În jurul aceleiasi ore, au fost receptionate stiri despre confruntarile dramatice din Sibiu si despre solicitarea de ajutor cu munitii pentru Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”. La orele 02.44, subunitati de artilerie antiaeriana au executat foc asupra unei tinte în evolutie din directia Vest-Nord-Vest. La orele 02.45, s-a primit o informatie despre deplasarea unei coloane blindate, în directia Aeroportului Câmpia Turzii. Comandantul armatei a ordonat executarea cercetarii în raionul respectiv si pregatirea pentru actiune a unei subunitati de tancuri 430

din garnizoana Turda. Informatia nu s-a confirmat, iar ordinul de deplasare a subunitatii de tancuri a fost anulat. În jurul orei 03.00, mai multe informatii primite la comandamentul armatei au conturat posibilitatea unui atac cu blindate asupra cazarmilor din Floresti. Au fost luate masuri de pregatire a mijloacelor antitanc, dar informatiile s-au dovedit false. La orele 03.00 si 03.07, subunitati de artilerie antiaeriana din U.M. 01419 Floresti au tras 61 lovituri asupra unor tinte ce evoluau din directia Vest-Sud-Vest. La orele 03.36, cercetarea radio a armatei a interceptat o convorbire radio, între orasele Cluj-Debretin, cu particularitati de lucru ale armatei ungare. Ulterior, legatura nu a mai fost reluata pe frecventa respectiva. Între orele 03.15-03.30, având în vedere informatiile potrivit carora desantul aerian inamic si pericolul prezentat de amenintarile formulate de grupuri de „revolutionari maghiari”, la apelul comandantului Centrului Militar Judetean Satu-Mare, comandantul armatei a dispus pregatirea pentru interventie a subunitatilor din garnizoana Zalau. Deoarece informatiile nu s-au confirmat, a fost trimisa numai o subunitate, pentru întarirea apararii la Aeroportul Satu-Mare. La orele 03.43 si 03.45, subunitati de artilerie antiaeriana din U.M. 01419 Floresti, au executat foc asupra unei tinte aeriene în evolutie dinspre Nord-Vest si dinspre Sud. Informatiile despre tintele aeriene care au evoluat în spatiul aerian romanesc pâna la aceasta ora au fost receptionate prin reteaua unica de înstiintare asupra situatiei aeriene. Toate tintele asupra carora s-a executat foc, au fost interceptate si urmarite pe ecranele radiolocatoarelor, având caracteristici specifice unor formatiuni de 431

elicoptere aflate în zbor si ale caror traiecte venite dinspre Ungaria. Pe parcursul traseelor, existenta acestor tinte a fost confirmata si prin observatii vizuale. Toate tragerile s-au executat datorita conditiilor improprii de vizibilitate numai pe baza datelor de radiolocatie. Dupa deschiderea focului tintele au disparut de pe ecranele radiolocatoarelor. Între orele 03.30-05.00, s-au primit informatii despre ciocniri armate în municipiul Arad, puse pe seama prezentei probabile în garnizoana a gl. mr. (securitate) Mihale Velicu cu 1 grup de 29 „teroristi”. Comandantul armatei a ordonat comandantului Marii Unitati din municipiul Arad sa întareasca paza si apararea obiectivelor militare si Aeroportului, restabilirea ordinii în municipiu si apararea obiectivelor civile de importanta deosebita. În acelasi interval de timp, comandantul armatei a stabilit masuri pentru apararea ferma a obiectivelor militare din garnizoana Miercurea-Ciuc si pentru interventia cu forte la: Uzina de Armament din Cugir (50 militari); institutii si unitati economice din Alba Iulia (150 militari); institutii si unitati economice din Deva (100 militari); releul de comunicatii Bihor (100 militari). Între orele 06.00-07.00, comandamentul armatei a realizat o sinteza a datelor raportate de marile unitati si unitatile subordonate, iar gl. col. Topliceanu Iulian a raportat telefonic la Marele Stat Major, despre situatia concreta din zona de responsabilitate. Esalonul superior a dat unele orientari, privind conduita în continuare a armatei, confirmând în esenta ordinele transmise anterior. În cursul zilei, avalansa de informatii reale si false despre actiuni teroriste a continuat. În principiu, ele vizau actiunea unor persoane suspecte, lucratori sau fosti lucratori ai M.I., alti cetateni români 432

sau straini. Au fost primite peste 60 de astfel de informatii, care au fost verificate în majoritatea lor, fara a fi luate masuri de retinere a unor persoane. De asemenea, au sosit informatii despre executarea unor atacuri teroriste si din elicoptere, asupra aeroportului Someseni, debarcari de desant în împrejurimile municipiului (Feleac, Iara, Baisoara), deplasari de coloane blindate sau autovehicule ale teroristilor, rafuieli în unele întreprinderi pe teme politice si etnice, precum si despre manifestari extremiste maghiare. Pentru verificarea acestor informatii, s-a procedat de la caz la caz, fie prin confirmare telefonica, fie prin trimiteri de patrule militare la fata locului. S-a stabilit cu certitudine ca în unele cazuri au fost confuzii si erori, dar au fost si situatii reale în care persoane neidentificate au executat foc. Despre aceste actiuni s-a raportat esalonului superior ca au fost avertizate unitatile. Fortele destinate pentru paza si apararea obiectivelor, ca si cele de cercetare si interventie nu au facut uz de arma cu exceptia urmatoarelor situatii: - la orele 18.25, o subunitate de artilerie antiaeriana din dispozitivul de aparare a aeroportului Someseni, a deschis focul asupra unei tinte aeriene în evolutie, din directia Est; - în cursul zilei, un cetatean a refuzat sa se supuna verificarii de catre o grupa dispusa în perimetrul comandamentului armatei, fortând barajul cu autoturismul sau. În urma focului executat asupra pneurilor autoturismului, conducatorul acestuia a fost ranit în picior; - în cursul noptii, în urma unor apeluri repetate si contradictorii, au fost trimise, succesiv, 2 patrule, pentru verificarea informatiilor privind declansarea unor actiuni teroriste, în zona podului I.R.A. (la Est de Cluj). În acest loc, un militar din patrula a fost ranit usor de un foc de arma tras de o persoana ramasa neidentificata. 433

Informatii asemanatoare au sosit si din alte zone de responsabilitate ale A.4-a, în special din localitatile Turda, Alba Iulia, Satu-Mare, Baia Mare, Oradea, Huedin, Ciucea, Cugir, Târgu-Mures. Ziua de 24 decembrie 1989, a fost ultima din perioada de maxima tensiune în psihoza generata de confruntarea cu „teroristii”. În acest context, pe tot parcursul zilei, la comandamentul armatei au parvenit stiri despre actiuni teroriste executate în diverse puncte ale municipiul Cluj si în împrejurimi. Au continuat totodata, evolutiile unor tinte a caror apartenenta nu a putut fi identificata, în spatiul aerian al zonei de Vest. În primele ore ale diminetii, comandantul A.4-a, gl. col. Topliceanu Iulian a participat la o sedinta a C.J. F.S.N. condus de actorul Dorel Visan si în care fusesera cooptati si ofiteri din garnizoana. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele unui sistem unic de paza militara a sediului. In contextul acestei actiuni, dintr-o sursa care nu a putut fi identificata, la comanda armatei a sosit urmatoarea informatie, sub forma unui bilet scris de mâna: „Astazi se organizeaza un Tribunal Suprem. Toti ostasii sa fie adusi în unitati. Sa fie mobilizati toti rezervistii. Oamenii sa mearga la lucru la toate posturile. Garzile Patriotice sa fie înarmate sa aiba arme si munitii suficiente. Teroristii sunt din Libia, Siria si Iran; de aceea U.R.S.S.-ul nu a luat o atitudine ferma. Suntem în stare de alarma. Toate trupele M.I. sa fie astazi dezarmate si duse în unitati ale M.Ap.N. Se urzeste un complot din partea elementelor ostile ale Securitatii. Grupurile teroriste sunt organizate pe maximum 5 persoane care nu se cunosc între ele. Fiecare grupa are o misiune pe variante, este independenta si nu tine legatura cu conducerea; fiecare grupa poate avea minimum 10 variante; teroristii au acte legale. Daca 434

toata conducerea superioara va fi executata, întregul plan al teroristilor va fi anihilat”. Comentariul Comisiei : Este o dovada a efortului care se facea ca în România sa fie declansat un razboi civil. Între orele 11.32-12.48, subunitati de rachete si artilerie antiaeriana din compunerea U.M. 01419 si U.M. 01463 Floresti, au executat trageri pentru combaterea unor tinte aeriene ce evoluau din directia Vest si Sud-Vest, primind indicatii tehnice că majoritatea tintelor au fost lovite. În urma cercetarilor efectuate ulterior în zona, nu au fost descoperite urme relevante. Pe baza ordinelor esalonului superior, s-au luat masuri pentru încetarea activitatii organelor de contrainformatii, inventarierea armamentului, munitiilor si aparaturii din dotarea acestora si anihilarea posibilitatilor de a desfasura actiuni dusmanoase de catre unele cadre din organica lor. În esenta, aceasta actiune s-a desfasurat fara incidente, majoritatea personalului apartinând acestor organisme intrând în structurile unitatilor militare si ulterior primind misiuni similare cu ale cadrelor armatei. Principalele puncte în care s-au înregistrat actiuni suspecte în ziua de 24 decembrie 1989, au fost cele din cartierul „Între Lacuri” (persoane neidentificate au executat foc cu arme automate) zona podului de la I.R.A. cartierul Manastur si în zona Garii. În numeroase cazuri informatiile au vizat masini si persoane suspecte, actiuni izolate ale unor cadre de securitate, semnalarea unor case conspirative ale Securitatii, persoane ce ar detine arme. Pentru verificarea acestor informatii, comandantul armatei a trimis patrule si subunitati de interventie dotate cu T.A.B.-uri. Nu s-au 435

înregistrat victime. Având în vedere pericolul prezentat de existenta unor arme la persoane civile precum si datorita ordinului primit de la esalonul superior, s-a organizat si s-a actionat pentru strângerea, înregistrarea si depozitarea în conditii de siguranta, a tuturor categoriilor de arme ajunse în mâna populatiei. Tot în aceasta zi s-a organizat deplasarea la Bucuresti, sub protectie militară, a doamnei Doina Cornea, pentru a participa la sedinta de constituire a Consiliului National al F.S.N Ziua de 25 decembrie 1989 a fost marcata îndeosebi de reducerea substantiala a informatiilor cu referire la actiuni teroriste sau provocari. Pe de alta parte, a crescut eficienta activitatii comandamentelor si unitatilor, astfel încât s-au putut depista cu mai multa usurinta informatiile false, evitându-se confuziile si erorile. Începând cu ziua de 26 decembrie 1989, organele de Politie si-au reintrat în atributii, initial în cadrul unor patrule mixte cu militari din M.Ap.N., pentru a le feri de reactiile violente ale unor grupuri anarhiste. A început aplicarea prevederilor Decretului C.N.F.S.N. privind integrarea fortelor Trupelor de Securitate în cadrul armatei, ca forte de paza si ordine. Tot în aceasta zi a fost organizata si s-a desfasurat înhumarea eroilor Revolutiei cazuti în data de 21 decembrie 1989. Ceremonia funerara a avut loc fara incidente, totusi unele persoane civile din cortegiu au avut manifestari ostile fata de armata. Cu circa 2 ore înainte, în apropierea Cimitirului Eroilor au fost semnalate rafale de arme automate, executate de persoane neidentificate. Pentru prevenirea repetarii unor asemenea situatii, în zona au fost dispuse subunitati de paza si aparare. 436

Catre orele 15.00, dupa luarea la cunostinta despre numirea gl. col. Militaru Nicolae în functia de ministru al apararii nationale, la Comandamentul A.4-a, s-a primit o Nota Telefonica, având urmatorul continut: „Potrivit ordinului ministrului apararii nationale, se repun în ordine toate unitatile militare. Cele plecate în alte garnizoane vor actiona conform ordinelor Marelui Stat Major. Se vor lua zilnic informatii privind situatia lor, iar la terminarea misiunii se vor trimite reprezentanti de la comandamentul de armata sau de la marea unitate pentru luarea lor în primire. Se va continua executarea patrularilor pe directiile periculoase, pentru mentinerea ordinii si linistii publice, îndeosebi noaptea. Nu se va slabi paza obiectivelor militare. Se vor reorganiza, daca este nevoie, dispozitivele de paza din afara unitatilor, retragându-se tancurile. Se va executa în continuare sau se va participa, la scotocirea locurilor periculoase (depozite, adaposturi) ale teroristilor. Se vor pastra sub paza teroristii capturati, materialele, armamentul si munitiile gasite asupra lor. Potrivit hotarârii comandantilor se va relua programul pregatirii de lupta, functie de situatie”. Ordinul a fost retransmis la toate marile unitati si unitati subordonate cu precizari specifice. 5.4.2. Descrierea actiunilor Garzilor Patriotice în municipiul Cluj-Napoca si judetul Cluj. Din Raportul M.Ap.N. Începând cu data de 18 decembrie 1989, în baza ordinului Statului Major Central, s-a scos de la U.M. 01278 Cluj cantitatea de 1.560 cartuse si 138 pusti tip G.P., model 1975, care au fost depozitate la sediul fostei Militii a municipiului Cluj-Napoca. Scopul acestei actiuni a fost asigurarea cu armament si munitie a patrulelor mixte, realizate împreuna cu lucratori de militie. Întreaga cantitate de armament si munitie a fost însa ridicata în 437

dimineata zilei de 23 decembrie 1989 si transportata la magazia de armament a G.P., la punctul de pastrare-distributie a Statului Major Central. În seara zilei de 23 decembrie 1989, la solicitarea si în urma insistentelor unor conducatori de unitati economice si ca urmare a încordarii create datorate actiunilor de dezinformare si razboi psihologic, cu aprobarea Statului Major Central si acordul comandantului A.4-a, s-a distribuit munitie de razboi unui numar de 5 întreprinderi din municipiul Cluj-Napoca si la 7 unitati economice din municipiul Turda. În ziua de 25 decembrie 1989, ca urmare a existentei unor actiuni teroriste, s-a mai distribuit unui numar de 9 întreprinderi din municipiul Cluj-Napoca si 6 întreprinderi din municipiul Dej, munitie de razboi pentru paza si apararea unor obiective importante, precum si pentru a oferi posibilitatea subunitatilor sa intervina oportun, la nevoie. Cu aceasta ocazie s-a precizat ca munitia sa fie depozitata în magaziile de armament si munitie ale întreprinderilor, iar distribuirea sa se faca numai în caz de forta majora. În municipiul Cluj-Napoca, s-au distribuit celor 16 întreprinderi 40.940 cartuse, în municipiul Turda 31.840 cartuse, iar în municipiul Dej 13.200 cartuse. Din cantitatea de munitie distribuita, au fost consumate 6 cartuse, în doua situatii, astfel: - pe comunicatia spre platforma C.U.G. Cluj-Napoca, o patrula formata din luptatorii G.P., care asigurau paza combinatului, au tras 2 cartuse ca foc de avertisment, ca urmare a nesupunerii la 438

somatie a unui sofer ce conducea o autobasculanta. Nu au fost victime; - o patrula formata din luptatorii G.P., care executau paza apropiata a I.M.M.R. „16 Februarie” Cluj-Napoca, a deschis foc de avertisment consumând 4 cartuse, datorita aparitiei unor cetateni ce nu s-au oprit la somatie. Nu au fost înregistrate victime. În ziua de 27 decembrie 1989, s-a predat unitatilor militare gestionare, întreaga cantitate de munitie aflata asupra G.P. La data de 30.04.1990, a fost predat întregul armament. Munitia consumata a fost justificata cu ocazia predarii. Ca urmare a activitatilor desfasurate, în cadrul personalului G.P. nu au existat victime si în relatiile cu populatia civila nu s-au înregistrat actiuni provocatoare, violente. În perioada 16-31 decembrie 1989, G.P. au actionat pe baza ordinelor esaloanelor superioare, pentru apararea unor obiective de importanta deosebita, precum si împreuna cu lucratori de militie, în cadrul unor patrule mixte, pentru mentinerea ordinii si linistii publice. (Documentar G.P. nr. S 2028/R/24.01.1991 - 517 din 12.03.1992, Anexa nr. 8, pag. 42). 5.4.3. Actiunile Trupelor de Securitate. Material obtinut de la M.I. (Jandarmeria) În judetul Cluj-Napoca, la data de 16 decembrie 1989, Trupele de Securitate îsi desfasurau activitatile specifice . În perioada 16-31 decembrie 1989, subunitatile Trupelor de Securitate, trebuiau sa execute ca misiuni permanente, paza si apararea unor obiective de importanta deosebita. 439

În ziua de 17 decembrie 1989, orele 08.00, unitatile de securitate au trecut la aplicarea masurilor instituite în „Situatia de Alarmare nr. 2”, din Ordinul M.I. nr. 0230, punând accent pe pregatirea suplimentara a efectivelor, în vederea executarii misiunilor specifice. În seara aceleiasi zile, la orele 19.30, în baza ordinului D.S.S., se trece la executarea indicativului „Alarma de lupta”, în scopul pregatirii tuturor subunitatilor în vederea îndeplinirii unor noi misiuni împotriva unor posibile manifestatii anticeausiste. În acest sens, au fost luate masuri de suspendare a tragerilor, aplicatiilor si convocarilor de pregatire; au fost sistate concediile, permisiile si învoirile. În ziua de 18 decembrie 1989, orele 12.25 ca urmare a evenimentelor petrecute la Timisoara din ordinul transmis de comandantul Trupelor de Securitate s-a introdus „Stare de Necesitate”. Pâna în data de 21 decembrie 1989, orele 14.30, s-au executat misiuni numai în municipiul Cluj-Napoca si în localitatile unde erau dislocate celelalte efective din paza si apararea obiectivelor. La aceeasi ora, din ordinul sefului inspectoratului judetean al M.I. Cluj-Napoca, o parte din subunitatile Trupelor de Securitate, au fost solicitate sa participe la actiunile contra manifestatiilor anticeausiste. În actiuni, au fost angajate 7 plutoane, cu un efectiv de 20 cadre si 154 militari în termen. Tinuta militarilor era de instructie, tip M.T., cu armamentul din dotare si 2 încarcatoare cu munitie de razboi, în gentile port-încarcatoare, iar plutonul antiterorist si de securitatemilitie si cu scuturi casti si bastoane din cauciuc. 440

Conform ordinului, un numar de 5 plutoane, au participat la realizarea unor cordoane de ordine dupa cum urmeaza: - la ora 14.55, au realizat un baraj în zona Fabricii de Caramida, cu misiunea de a interzice afluirea grupurilor de manifestanti dinspre zona industriala spre centrul orasului. În jurul orelor 15.10, dispozitivul a fost penetrat de grupul de demonstranti, fara a se înregistra incidente sau acte de violenta. - din ordinul sefului I.J.M.I., subunitatile s-au deplasat în piata Liebknecht, unde cu aceeasi misiune, au blocat str. Oasului. La sosirea în acest punct, în urma discutiilor dintre manifestanti si fortele de ordine, fara a fi folosita violenta de nici una din parti, cordonul a fost depasit, subunitatile regrupându-se în asteptarea altor ordine. În junii orei 17.00, s-a dat ordin ca subunitatile respective sa completeze dispozitivul format din forte apartinând M.I. si M.Ap.N. în zona Piata Libertatii, astfel: - în fata cofetariei Carpati, cele 2 plutoane cu scuturi si casti au realizat dispozitiv de blocare împreuna cu plutonul cadre de la militia judetului si forte M.Ap.N.; - strazile 23 August, M. Kogalniceanu, Universitatii dinspre strazile Avram Iancu si Florilor, cu alte 3 plutoane. În acest dispozitiv subunitatile au ramas pâna la data de 22 decembrie 1989, ora 01.00, mai putin plutonul antiterorist, care, începând cu orele 21.00 a actionat împreuna cu militari din M.Ap.N. în fata bufetului Corvinul, iar între orele 22.00-24.00, pentru blocarea strazii Napoca. În jurul orelor 01.00, cele 5 plutoane, s-au regrupat si s-au deplasat în cazarmi unde au ajuns la orele 01.15. Pe toata durata participarii acestor subunitati în municipiul 441

Cluj-Napoca, nu a fost folosit armamentul si munitia, nu au fost înregistrate incidente deosebite între manifestanti si militar în termen. NOTA COMISIEI: Aceasta este declaratia obtinuta de la M.I. si verificata de noi. Subunitatile de asigurare de lupta ce constituiau rezerva din cazarma au primit ordin de la seful Inspectoratului Judetean al M.I. sa se deplaseze în Piata Libertatii unde, în jurul orelor 16.30 au realizat urmatorul dispozitiv: - un pluton a blocat piata, în fata cofetariei Carpati cu frontul orientat spre str. dr. Petru Groza - un pluton a blocat Piata Libertatii în dreptul magazinului Bijuteria si în apropierea intrarii în biserica Franciscana de lânga statuia lui Matei Corvin, orientat cu fata spre str. 30 Decembrie. Subunitatile au ramas în acest dispozitiv pâna în jurul orelor 01.00, când s-au deplasat la unitati. În dispozitivul existent, în jurul orelor 18.00, s-a utilizat focul cu munitie de razboi - masele de manifestanti executau presiuni pentru penetrarea cordoanelor, fapt ce a determinat ca fortele armate existente în contact nemijlocit cu acestea sa execute foc, moment în care si 5 militari din subunitatile de securitate au executat foc consumând 61 cartuse. În ziua de 22 decembrie 1989, situatia agravându-se, au fost folosite 2 plutoane, respectiv cel antiterorist, dispus la sediul I.J.M.I. si cel de securitate-militie, în jurul fostului C.J.P., cuprins între magazinul Bijuteria si biserica Franciscana. În acest dispozitiv mai existau forte apartinând M.Ap.N. precum si subunitati de luptatori din G.P. 442

În jurul orelor 12.00, când dupa fuga dictatorului, plutonul de securitate-militie s-a retras în cazarma, iar plutonul antiterorist a ramas la dispozitia C.J. F.S.N. Cluj si a reprezentantilor A.4-a. Începând cu dupa-amiaza zilei 22 decembrie 1989, efectivele trupelor de securitate au executat misiuni de consolidare a revolutiei si pentru mentinerea unui climat de siguranta civica în municipiul si judetul Cluj. Subunitatile de securitate-militie au continuat sa participe împreuna cu organele de militie la actiunile de paza si ordine în municipiul Cluj si la însotirea trenurilor de marfa specializate. În aceeasi zi, la orele 22.30, din ordinul C.J.F.S.N., s-a luat în paza sediul Directiei de Radio-Televiziune Cluj. Începând cu ziua de 23 decembrie 1989 în baza aceluiasi ordin, au fost luate în paza si aparare, statia de oxigen a Combinatului de Utilaj Greu, statia de hidrogen de la Sinterom si depozitul P.E.C.O. de pe str. Masinistilor. În aceeasi zi, la orele 12.00, au participat la descarcarea, depozitarea si controlul antiterorist a medicamentelor sosite la Directia Sanitara si la Oficiul Farmaceutic Cluj. Totodata, au fost luate în paza depozitul de produse P.E.C.O. Dezmir Cluj, transformator statie electrica de înalta tensiune Manastur Cluj si transformator statie electrica de înalta tensiune Gadalin. S-a continuat, de asemenea, executarea misiunilor permanente ale trupelor de securitate, cu exceptia controlului antiterorist si antideturnare de la aeroportul Someseni, care a fost preluat de U.M. 01278 Someseni, în dupa-amiaza zilei de 31 decembrie 1989. 443

Cercetarile efectuate de organele Procuraturii Militare asupra activitatii trupelor de securitate, au dus la concluzia ca nici un cadru sau militar în termen nu este implicat în actiuni de represalii a maselor. În toata aceasta perioada, nu s-au înregistrat morti sau raniti în rândul personalului trupelor de securitate. (Documentar Dosar nr. 0237370/18.03.1991 C.T.J. si Documentar nr. 014083 (383)/27.04.1993). 5.4.4. Principalele actiuni desfasurate de organele locale ale Securitatii judetului Cluj. Raport prezentat de S.R.I. Fosta Securitate Cluj cu atributii la nivelul judetului, organizata pe servicii, cu sarcini în municipiul Cluj-Napoca, cu alte forme de organizare în municipiul Turda, Dej si în orasele Gherla si Huedin, în perioada 16-22 decembrie 1989, a desfasurat misiuni specifice prevazute în ordinul de „Alarma de lupta partiala” existent în perioada respectiva. În cadrul acestor misiuni, în Cluj-Napoca, Turda, Dej, Gherla si Huedin, nu au existat conflicte cu populatia în care sa fie implicate si cadre ale fostei securitati judetene. Ordinul de alarma partiala a fost prelucrat imediat dupa primire, cu toti lucratorii de securitate. În baza aceluiasi ordin, la sediile fostei securitati judetene, s-au pus în aplicare prevederile planurilor proprii de aparare a acestor unitati. Este de retinut faptul ca în seara zilei de 17 decembrie 1989, întregul efectiv de „lucratori” a fost consemnat în sediile de lucru, în tinuta civila, având fiecare asupra sa, pistolet „Carpati” cu 12 cartuse, precizându-se ca munitia se pastreaza în încarcator. 444

Totodata, în baza aceluiasi ordin, ofiterii cu atributiuni informativ-operative pe linie de contrainformatii economice, au primit misiunea sa se deplaseze în obiectivele economice de care raspundeau. Pentru îndeplinirea misiunilor primite, s-a ordonat sa se conlucreze cu conducerile de partid si cele administrative ale unitatilor economice în cauza. În acelasi timp, s-a ordonat ca „lucratorii” serviciului de filaj, sa îndeplineasca misiuni pentru a realiza controlul informativoperativ asupra strainilor prezenti în municipiul Cluj-Napoca si cunoscuti ca realizau activitati de natura informativa în favoarea unor servicii de spionaj straine. Misiunile specifice ordinului de alarma de lupta partiala s-au derulat pâna în ziua 22 decembrie 1989, orele 15.00, când unitatea a fost preluata sub controlul armatei si al fortelor revolutionare. În obiectivele economice din judetul Cluj nu au avut loc nici un fel de evenimente, astfel ca, întreaga avutie a fost preluata intacta de armata. În contextul derularii evenimentelor, în ziua de 21 decembrie 1989, militia a continuat masurile de supraveghere a locuintei Doinei Cornea, prilej cu care a constatat ca la domiciliul acesteia si-au facut aparitia mai multe persoane în tinuta civila, neidentificate, pe care, la iesirea din imobil, le-au retinut si dus la sediul militiei municipiului Cluj-Napoca. Despre aceste persoane a fost sesizata conducerea securitatii judetene, care a ordonat ca mr. Herta Gheorghe, sa poarte o discutie cu cei în cauza. Ofiterul respectiv a avut o comportare abuziva si violenta fata de acestia, fapt pentru care a fost cercetat, judecat si condamnat. 445

„Precizam ca în ziua de 21 decembrie 1989 când evolutia manifestarilor populatiei luase amploare si se anticipa caderea puterii existente, s-a dispus ca „lucratorii” de securitate ce îndeplineau misiuni specifice ordinului de alarma de lupta partiala, sa nu aiba asupra lor armamentul si legitimatiile de serviciu. (Documentar S.R.I., nr. S/7106/28.04.1993, pag. 2). „Misiuni specifice în zilele respective au îndeplinit „lucratorii” de filaj, însa acestia nu au avut asupra lor armamentul si munitia, nefiindu-le distribuite”. (Documentar S.R.I., nr. S/7106 din 28.04.1993, pag. 2). „Ofiterii de contrainformatii economice, ramânând în obiectivele de care raspundeau, au predat armamentul si munitia din dotare cadrelor din M.Ap.N. care au preluat paza întreprinderilor respective în seara zilei de 22 decembrie 1989". (Documentar S.R.I., nr. S/7106/28.04.1993, pag.2). Întregul armament si munitia din dotarea fostei Securitati judetene a fost predat integral în dimineata zilei de 23 decembrie 1989, delegatului de la U.M. 52563 Cluj. În rândul „lucratorilor” de securitate nu au fost cazuri de morti sau raniti. „Efectivele au fost prezente în sediu pâna în ziua de 22 decembrie 1989, orele 15.00, când la sosirea revolutionarilor, au predat sediul si s-au retras la domiciliu, revenind în dimineata zilei de 23 decembrie 1989, când au fost integrati fortelor M.Ap.N. si consemnate la sediu pâna în ziua de 26 ianuarie 1990. În acest interval de timp, nu a fost îndeplinita nici o misiune, iar la 26 ianuarie 1990, s-a comunicat ordinul ministrul apararii nationale, potrivit caruia efectivele serviciilor informative au fost trecute în rezerva cu începere din data de 24.01.1990”. (Documentar S.R.I., nr. S/7106/28.04.1993, pag. 2-3). 446

5.4.5. Principalele activitati desfasurate de organele de Militie ale municipiului si judetului Cluj. Din raportul prezentat de M.I. catre Comisia senatoriala 5.4.5.1. Perioada 16-20 decembrie 1989 „În acest interval s-au executat activitati specifice muncii în toata Militia judetului Cluj pentru prevenirea si contracararea infractiunilor, asigurarea ordinii si linistii publice apararea vietii si integritatii persoanei, avutului public, supravegherea si dirijarea circulatiei.” Fortele au fost dispuse în teren în conformitate cu situatia operativa de pe raza de competenta, planurile de ordine si paza existente, buletinul postului, actionându-se în cooperare cu militari din Trupele de SecuritateMilitie si membri ai Garzilor Patriotice. La punctele de control circulatie, situate în localitatile Apahida, Feleacu si Furculesti, conform ordinului I.G.M., s-au organizat filtre totale. Tinuta cadrelor care au actionat în dispozitivele de ordine si paza, a fost militara, cu armamentul din dotare (pistol Carpati, model 1974 si 12 cartuse), în timp ce alte cadre implicate în activitati operative proprii s-au aflat în tinuta civila. Întrucât în aceasta perioada, pe raza de competenta nu s-au produs evenimente, nu s-a impus interventia „lucratorilor” de militie. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989 s-a primit informatia ca un grup mare de muncitori de la C.U.G. a pornit spre centrul municipiului Cluj-Napoca, scandând „Jos dictatura Ceausescu!”, „Fara violenta!”, „Armata e cu noi!” etc. 447

Seful Inspectoratului Judetean M.I., gl. mr. Serbanoiu Ioan, l-a informat cu acest aspect pe primul secretar al Comitetului Judetean P.C.R. Moga Ioachim care a ordonat sa se trimita forte pentru a-i opri, urmând ca la fata locului sa se deplaseze secretarul cu probleme organizatorice Constantin Dascalescu, care sa-i determine sa revina în combinat si acolo sa se discute toate problemele solicitate. Executând ordinul primit, gl. mr. Serbanoiu Ioan a trimis spre C.U.G. plutonul de interventie al Militiei municipale (format din 34 ofiteri si subofiteri), cu armamentul din dotare, unde împreuna cu organele de interventie ale trupelor de securitate, trebuiau sa realizeze blocarea accesului manifestantilor catre centru. Datorita disproportiei dintre numarul demonstrantilor si cel al fortelor de ordine, nu s-a reusit obiectivul ordonat astfel ca, fara a se produce acte de violenta între cele doua parti, cordonul a fost strapuns, pe grupuri dispersate. S-a raportat aceasta situatie primului secretar, care a ordonat ca fortele de ordine sa se replieze si sa opreasca multimea pe un alt aliniament. Aceasta actiune nu a mai fost posibila, plutonul de interventie al militiei a fost retras în unitate. Odata cu afluirea demonstrantilor catre zona centrala, din ordinul primului secretar, Moga Ioachim, plutonul de interventie al militiei a ocupat pozitii lânga cinematograful Republica din Piata Mihai Viteazu, în spatele efectivelor armatei care erau deja în dispozitiv. În acest punct nu a fost nevoie sa se intervina, deoarece masele de oameni se îndreptau catre piata Libertatii. În jurul orelor 15.45, din zona Pietei Libertatii, s-au auzit focuri de arma, situatie în care, din ordinul sefului inspectoratului judetean 448

al M.I., plutonul de interventie al militiei s-a deplasat în acea zona, constatând ca sunt morti si raniti în piata Unirii, în apropierea hotelurilor Continental si Astoria, a strazilor Horea si Motilor. Lucratorii de militie au asigurat transportul ranitilor la spitale si paza locurilor unde se aflau cadavrele, pâna la sosirea procurorului militar sef, care a început cercetarile. Tot din ordinul gl. mr. Serbanoiu Ioan, ca urmare a informatiilor ca s-a executat foc de arma, loctiitorul sefului Militiei Judetene, lt. col. Marincas Victor, cu o grupa de militieni, s-a mai deplasat în jurul orelor 23.00-24.00, la Fabrica de Bere si în piata Marasti, unde cele sesizate s-au confirmat, în aceste locuri fiind observate doua cadavre si respectiv unu, aspecte ce au fost comunicate Procuraturii Militare, competenta în cercetarea unor asemenea cazuri. În jurul orelor 24.30, dupa ce au dispersat pe manifestanti, plutonul de interventie a fost retras în unitate, ramânând în teren doar patrulele si posturile de paza destinate în mod curent pentru asigurarea ordinii si linistii publice si paza unor obiective. În zonele unde s-au înregistrat morti si raniti, nu au fost dispusi, în cadrul dispozitivelor, lucratori de militie. Pe tot timpul prezentei în teren, fortele de militie nu au folosit armamentul din dotare, nici macar pentru avertisment. În ziua de 22 decembrie 1989 între orele 09.00-11.00, s-au format grupuri foarte mari de manifestanti care s-au îndreptat din zona industriala nord a municipiului, pe mai multe trasee, spre centrul municipiului, unde au ajuns în jurul orelor 11.00. 449

În jurul orelor 12.00, o coloana de manifestanti s-a oprit în fata Militiei municipiului Cluj-Napoca, scandând lozinci anticeausiste si anticomuniste. Comandantul unitatii, lt. col. Blaga Grigore, a purtat un dialog cu acestia si le-a precizat ca militia este alaturi de Revolutie, iar la reprosul ca militia ar fi tras în manifestanti, li s-a explicat ca nici un „lucrator” nu a folosit armamentul din dotare. În continuare, au solicitat sa fie însotiti de „lucratori” de militie pâna în centrul orasului, lucru care s-a realizat. În jurul orelor 13.00, un alt grup de manifestanti, însotiti de un T.A.B., s-a oprit în fata sediului Militiei municipiului Cluj-Napoca, unde au solicitat punerea în libertate a detinutilor politici si a persoanelor retinute în 21 decembrie 1989. În aceasta situatie, s-a constituit o comisie, compusa din 10-12 revolutionari, care a verificat toate încaperile si subsolul cladirii, constatând ca nu exista arest si nici persoane retinute, fapt pe care l-au adus la cunostinta celorlalti revolutionari. Concomitent cu evenimentele de la Militia municipiului, alt grup de manifestanti s-a deplasat în fata sediului securitatii si la intrarea în militia judeteana. În urma discutiile purtate între comanda unitatii si grupul respectiv, s-a format o delegatie care, însotita de mr. Moldovan Ioan, seful Serviciului Cercetari Penale, a verificat persoanele din arestul unitatii, convingându-se ca nu sunt retinute pentru motive politice sau din rândul manifestantilor, ocazie cu care au fost puse în libertate 3 persoane sanctionate anterior evenimentelor cu închisoare. În jurul orelor 14.00, o parte din manifestanti au patruns în Inspectorat, fara a se face opozitie din partea militienilor si au pus în libertate toate persoanele existente la data de 22 decembrie 1989 în arest, ocazie cu care s-au înregistrat unele sustrageri de 450

obiecte de inventar si bunuri corp delict, aflate în încaperi ale militiei judetene. În aceleasi împrejurari, prin fortarea fisetelor a doi ofiteri din Compartimentul aur-valuta, cpt. Molnar Vladimir si cpt. Soim Ioan de la resedinta militiei judetene, le-au fost sustrase pistoalele din dotare si cartusele aferente (24), care au fost recuperate integral. Totodata, lt. col. Verger Victor, ofiter în cadrul aceluiasi compartiment, aflat în strada în fata Militiei, a fost dezarmat de catre multime, împrejurare în care au disparut, fara a fi recuperate, încarcatoarele si cele 12 cartuse pe care le avea în dotare, pistolul fiind recuperat ulterior. Dupa patrunderea în sediu, împreuna cu reprezentantii revolutionarilor si armatei, au fost luate masuri de stabilizare a situatiei, fara sa se produca pagube deosebite bunurilor din dotare. În municipiul Turda În 21 decembrie 1989, aproximativ orele 08.30, un cetatean, folosindu-se de un electrostivuitor, a distrus partial poarta de acces a autovehiculelor Militiei municipiului Turda. Nu s-a luat nici o masura împotriva cetateanului. În jurul orelor 10.00, în fata sediului Militiei s-a adunat un numar mare de demonstranti, care scandau lozinci anticeausiste si de solidaritate cu Timisoara. Dupa discutia avuta cu seful Militiei Turda, grupul de manifestanti a parasit zona. În jurul orelor 12.00, grupul de demonstranti a revenit în fata Militiei, în numar mare, ocazie cu care au solicitat tabloul lui Ceausescu, cerere ce le-a fost îndeplinita. Totodata, au cerut eliberarea detinutilor si arestatilor politici, nominalizând pe Bia Marian. S-a format o delegatie care, împreuna cu comanda unitatii, a verificat arestul constatând ca nu sunt detinuti politici, aspect comunicat si celorlalti demonstranti, dupa care au plecat din fata Militiei. 451

În municipiul Dej Grupul de manifestanti a intrat în sediul fostului Comitet Municipal de Partid, în jurul orelor 13.00, unde se afla si seful militiei, împreuna cu doi lucratori din subordine. Manifestantii nu au cerut si nu au patruns în sediul Militiei. La Militia orasului Câmpia-Turzii Manifestantii au venit în fata sediului unitatii, dupa ce au efectuat deplasari la sediul organului local de partid. Un grup restrâns a intrat în sediul Militiei si a constatat ca nu sunt persoane arestate, dupa care a plecat spre centrul orasului. Mai târziu au venit cadre ale M.Ap.N., împreuna cu care s-au stabilit masuri de asigurare a ordinii si linistii publice si de aparare a avutului public si privat. Pe raza orasului Gherla În data de 22 decembrie 1989, în jurul prânzului, manifestantii s-au îndreptat spre sediul organului local de partid si al Militiei. O parte din lucratorii aflati în unitate au intrat în rândul manifestantilor si, ulterior, cu reprezentantii acestora si ai M.Ap.N., au constituit patrule mixte si au întarit paza unor unitati economice. Pe raza orasului Huedin Manifestatiile au fost de mica amploare, lucratorii de militie colaborând, din primele momente, cu unitatile M.Ap.N. si cetatenii orasului. 452

În municipiile Turda si Dej si în orasele Câmpia Turzii, Gherla si Huedin, nu au avut loc incidente între revolutionari si lucratorii de militie si nu s-a folosit armamentul din dotare 5.4.5.2. Perioada 23-31 decembrie 1989 În perioada imediat urmatoare declansarii Revolutiei, efectivele militiei judetene au fost dezarmate de catre fortele militare ale M.Ap.N. care au ocupat sediile, iar seful Inspectoratului si seful Militiei judetene au fost retinuti, timp de mai multe zile, în incinta unor unitati militare ale M.Ap.N. din judet. În aceste zile, sub comanda si în cooperare cu cadre militare din M.Ap.N., cu reprezentanti ai F.S.N., ofiterii si subofiterii de militie de la toate municipiile si orasele judetului, au desfasurat activitati de asigurarea pazei sediilor, patrulari mixte cu efective ale armatei si Garzilor Nationale, însotiri de convoaie care transportau ajutoare, precum si rezolvarea unor evenimente din competenta, pentru asigurarea ordinii de drept pe teritoriul de competenta. În legatura cu justificarea munitiei consumate Lucratorii Militiei judetului Cluj au consumat urmatoarele cantitati de munitie: - 43 buc. cartuse 7,62 mm trase în perioada 23-31 decembrie 1989 de lucratori de la Militia municipiului Cluj-Napoca cu ocazia patrularilor mixte, efectuate împreuna cu forte ale M.Ap.N., pe fondul unor situatii create în teren, fara a se aduce atingere vietii sau integritatii vreunei persoane; - 10 buc. cartuse 7,65 mm trase de sg. maj. Cojocaru Stelian, ajutor sef de post în comuna Gilau, în ziua de 19 decembrie 1989, în timp ce a fost agresionat de un grup de tigani, surprinsi în flagrant de furt; 453

- 12 buc. cartuse 7,65 mm sustrase de la lt. col. Verger Victor din cadrul Militiei Judetene, în ziua de 22 decembrie 1989, cu ocazia patrunderii manifestantilor în sediul inspectoratului; - un cartus 7,65 mm tras de sg. maj. Harmath Stelian din cadrul Militiei municipiului Cluj-Napoca, în incinta unitatii, din greseala de mânuire a armamentului, fara incidente. Privind situatia mortilor si ranitilor În perioada care face obiectul raportului, cu ocazia unei interventii desfasurate în vederea restabilirii ordinii în punctele de conflict sesizate militiei, în ziua de 23 decembrie 1989, în zona statiei P.E.C.O. de pe Calea Turzii din municipiul Cluj-Napoca, plt. Muresan Ioan, membru al unui echipaj de circulatie, a fost ranit prin împuscare, în timp ce se deplasa pentru rezolvarea unui eveniment. Nu s-au înregistrat alti raniti sau morti din rândul efectivelor. (Documentar M.I., nr. 70725/28.04.1993). În municipiul Cluj-Napoca în perioada la care se refera materialul de fata în zonele mentionate mai jos s-au produs 81 de victime dintre care au decedat 26 si au fost ranite altele 55. Astfel în zona strada Hotel Metropol Astoria în urma actiunilor de foc executate de fortele din dispozitiv au decedat 4 persoane si au fost ranite alte 8, în zona Piata Marasti a decedat o persoana si au fost ranite altele doua; în zona Piata Libertatii - Anticariat Catedrala a decedat o persoana si au fost ranite altele 6; în zona Piata Libertatii - Str. Napoca - str. Universitatii au decedat 11 persoane si au fost ranite 23; în zona Str. Motilor - Fabrica de bere au decedat 9 persoane si au fost ranite alte 15. (Sinteza procuraturii pag. 86) 454

Dupa 22 decembrie 1989 au mai fost ranite 2 persoane (pag. 217). În municipiul Turda, s-au produs 34 de victime din care au decedat 13 si au fost ranite 21. (pag. 218) Având în vedere contributia populatiei acestui oras la victoria Revolutiei, Comisia Senatoriala pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie - prima legislatura a propus acordarea municipiului Cluj-Napoca titlului de ORAS MARTIR. 6. EVENIMENTELE DESFASURATE IN PERIOADA 16-31.12.1989 ÎN MUNICIPIUL SI JUDETUL SIBIU 6.1. Consideratii generale privind situatia istorica, economica, politica si sociala a municipiului si judetului Sibiu premergatoare revolutiei din Decembrie 1989 Situat în centrul României, în sudul Transilvaniei, la 20 de km. de la varsarea râului Cibin în Olt, la poalele muntelui Cindrel, se înalta municipiul Sibiu, capitala judetului cu acelasi nume. Asezat în zona depresionara a Carpatilor Meridionali, orasul beneficiaza de căi de acces lesnicioase ce converg aici din toate partile tarii. În anul 1989, judetul Sibiu îngloba o suprafata de 5.422 km2 , cu o populatie de 508.647 locuitori, dispusi în 9 orase, 2 municipii si 53 de comune. Municipiul Sibiu are o populatie de 184.036 locuitori, din care 107.400 lucreaza în industrie în cele 65 de întreprinderi din care 48 de importanta republicana. 455

Venitul total al judetului era în 1989 de 635,7 mii lei. În judetul si municipiul Sibiu functioneaza 1 facultate, 155 case de cultura, 337 biblioteci; asistenta medicala era asigurata în 1989 de 964 medici. La sfârsitul aceluiasi an productia globala agricola era de 3.908 mii lei, din care vegetala 1.989 mii lei si animala 1.919 mii lei. În anul 1989, populatia judetului era de 452.873, din care români 397.195, germani 17.104, maghiari 19.290, tigani 18.730, alte etnii 554, iar a municipiului era de 169.656, din care români 158.903, germani 5.601, maghiari 4.159, tigani 688, alte etnii 305. În contextul vietii social-politice si economice din România la finele anului 1989, putem aprecia ca judetul si municipiul Sibiu nu constituiau o exceptie de la nenumaratele probleme sociale si economice specifice, determinate de criza generala prin care trecea tara. În prima jumatate a lunii decembrie 1989, în municipiul si judetul Sibiu nu au fost semnalate actiuni deosebite care sa depaseasca sfera vietii cotidiene, astfel ca în aceasta perioada activitatea economica si sociala s-a desfasurat aproximativ normal, fara a se evidentia actiuni vadit îndreptate împotriva regimului. Dar si în municipiul Sibiu, ca si în întreaga tara, nemultumirile datorate lipsurilor de tot felul, generau o stare prerevolutionara, ce va atinge culmea în zilele de 21-22 decembrie 1989. În etapele sale de evolutie politica ca mostenitor al tatalui sau, Nicu Ceausescu fusese numit prim secretar al judetului. Prezentul material are la baza raportul întocmit în prima legislatura completat de cercetarile efectuate la fata locului de un grup de senatori si de audierile realizate în legislatura a II-a a existentei „Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989”.

456

6.2. Desfasurarea evenimentelor în municipiul si judetul Sibiu, în perioada 16 - 31 decembrie 1989 Dupa teleconferinta din 17 decembrie 1989 Nicu Ceausescu uzând de atributiunile ce-i reveneau în calitate de prim-secretar P.C.R. al Comitetului Judetean Sibiu si presedinte al Consiliului Judetean de Aparare a anuntat membrii biroului judetean de partid si pe ceilalti factori de conducere din judet ca se gasesc în alarma si ca „din acest moment se afla în stare de razboi”. Totodata, a cerut comandantului garnizoanei Sibiu, lt. col. Dragomir Aurel, sefului de stat major al G.P. - col. Radu Vasile Dumitru si inspectorului sef al Inspectoratului Judetean M.I. - col. Rotariu Iulian sa ordone unitatilor subordonate intrarea în sistem de lupta si sa traga fara somatie. Aceasta indicatie i-a fost data comandantului garnizoanei si mai târziu, prin telefon - sa traga „...pentru ca este stare de razboi” (din ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a lui Nicu Ceausescu). În ziua de 19 decembrie 1989 Nicu Ceausescu a mai afirmat, de fata fiind seful sectiei gospodarie de partid Bosoteanu Constantin, secretarul cu probleme organizatorice Pescar Eugen, comandantul Scolii de Crestere si Dresaj câini -lt. col. Stroie Camil ca: ”... în situatia în care vor avea loc manifestatii si-n judetul Sibiu, vom trage si nu-i vom lasa sa-si faca de cap, ca nu ne înving ei pe noi, vom rade tot... „ În aceste zile, în municipiul Sibiu au fost difuzate înscrisuri cu continut anticeausist unele dintre acestea fiind introduse în cutiile postale ale locatarilor, iar altele raspândite prin întreprinderi si piete. Aceste înscrisuri chemau populatia la manifestari stradale împotriva dictaturii, iar unele contineau succint: „... F.D.R. joi la 9.00 în Piata Republicii”. Zilele de 16-19 decembrie 1989 au debutat normal, fara evenimente care sa atraga atentia în mod deosebit. Cu toate 457

acestea, din relatarile unor localnici, aflam ca linistea era ciudata, ca si calmul dinaintea unei furtuni. Explicatia rezida în faptul ca unii cetateni reîntorsi din Timisoara, au facut cunoscute si altora cele vazute acolo, iar altii au fost informati de posturile de radio Europa Libera sau Vocea Americii, care furnizau numeroase stiri cu privire la actiunile de la Timisoara. Sigur, la nivel central, unde erau cunoscute unele detalii cu referire la situatia din Timisoara, pe linie de partid si a M.I., s-au transmis în teritoriu, deci si în municipiul Sibiu, indicatii si ordine, vizând sporirea vigilentei. Aceste masuri, urmau sa depaseasca pe cele luate cu ocazia desfasurarii lucrarilor Congresului al XIV-lea. Ziua de 20 decembrie 1989 prezinta un deosebit interes deoarece în acea zi mama lui Nicu Ceausescu îngrijorata de soarta fiului ei, a luat masura trimiterii cu o cursa Tarom, folosind o aeronava ROMBAC-1-11, a unui numar de luptatori USLA, capabili sa asigure protectia acestuia. (Din declaratia col. I. Ardeleanu, comandant USLA, facuta de fata cu gl. Stanculescu, I. Hortopan, N. Eftimescu, col. N. Popescu si altii, pe 23 decembrie la M.Ap.N). Fara a nega existenta unor posibile probe materiale la alte institutii, comisia nu poseda documente care sa ateste aceasta declaratie, urmând a se continua cercetari pe aceasta linie. Manifestarile demonstrative au fost pregatite dupa cum se pare de unele grupuri de initiativa ce actionau independent, dar care probabil încurajate de evenimentele ce s-au derulat la Timisoara au actionat si la Sibiu. Astfel ca în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989 în principalele orase ale Transilvaniei (Sibiu, Alba Iulia, Sebes Alba, Deva, Târgu Mures, Brasov) a fost lansat un manifest cu urmatorul continut: „frati români, a sosit clipa când uniti sub acelasi drapel tricolor al eroilor neamului, cazuti întotdeauna pentru eliberare, sa scuturam apasatorul jug Ceausist, jugul celor 458

24 de ani de iobagie si ocupatie, având exemplul miilor de victime - eroi din Timisoara, Arad, Galati - sa punem umarul si noi restul ardelenilor pentru eliberare, de aceea joi 21 decembrie 1989, începând de la ora 9.00 sa declansam greva generala urmând sa demonstram pasnic cu lumânari aprinse, cerând predarea puterii alesilor nostri, adunarea urmând sa aiba loc în ziua ... jos Ceausescu! Comitetul National de Eliberare – SLOMR”. Nu avem suficiente date cu referire la originea si compunerea acestui comitet... Aceasta actiune nu este revendicata de nimeni ceea ce ne permite sa credem ca ar putea face parte dintr-un plan de manipulare facut din exterior. Manifestarile de strada s-au declansat efectiv în ziua de 21 decembrie 1989 în jurul orelor 9.00, când un grup de aproximativ 20-30 de persoane sub conducerea a doi lideri – Nicolae Fesan si Ion Oana de la Întreprinderea Balanta, grup ce se afla în fata magazinului Dumbrava si care la un moment dat au început sa cânte „Desteapta-te române!”, se scandau lozinci anticeausiste si de solidaritate cu manifestarile revolutionare de la Timisoara. Treptat manifestarea a luat amploare, astfel ca în jurul orelor 10.00 numarul celor aflati în piata ajunsese aproape la 2.000. La ora declansarii manifestatiei în zona nu se gaseau forte de represiune în afara unor militieni izolati ce se ocupau de dirijarea circulatiei sau paza unor obiective. Nicu Ceausescu a luat imediat cunostinta de manifestatia declansata în oras si ca urmare s-a deplasat la sediul militiei si a dispus trimiterea imediata în piata Republicii a plutonului de interventie „Scutul” (aproximativ 20 de cadre) pentru împrastierea demonstrantilor. Ordinul a fost receptionat de maiorul Nicu Silvestru - seful militiei judetene si de col. Iulian Rotariu inspector 459

sef, care au trecut imediat la executarea dispozitiei primului secretar de judet. Prezenţa lucratorilor de militie în loc sa linisteasca spiritele, mai rau le-au agitat, manifestarea luând o întorsatura violenta. Au fost întâmpinati cu fluieraturi si huiduieli. În acest sens Nicolae Fesan declară: „... la aparitia autoturismului (militiei - n.n.) se auzeau printr-o statie de amplificare voci, îndemnul sa circulam pe trotuare si sa eliberam Piata. Când a oprit masina circulatiei ... mai multi tineri care nu faceau parte din grupul meu au început sa loveasca cu pumnii în autoturism si întrucât devenisera violenti conducatorul auto a demarat în viteza si a plecat din zona. Militienii care se aflau în autoturismul Aro ... au retinut trei persoane din rândul demonstrantilor pe care le-au introdus în masina. În aceasta situatie o parte din tinerii aflati pe trotuar si în piata au înconjurat masina, au coborât pe cei retinuti, militienii au fugit, iar masina a fost rasturnata. Retin ca soferul masinii.. a fost lovit ..., l-am aparat si l-am adapostit într-o locuinta din vecinatate…am observat cum o tânara de 20-22 ani a mers la autoturismul rasturnat si a aruncat o esarfa aprinsa în interiorul acestuia, masina luând foc si arzând complet ...” Declaratii similare au mai fost date si de alte persoane existente în zona. Interventia plutonului „Scutul” a reusit totusi sa retina aproximativ 25 de persoane ce au fost conduse la sediul militiei pentru cercetari. Ulterior, în jurul orelor 12.00 aceste persoane au fost puse în libertate. Pe baza solicitarii lui Nicu Ceausescu, cu aprobarea M.Ap.N. au fost scoase efective de militari pentru asigurarea protectiei celor mai importante obiective din oras. Aceste efective au ajuns în locurile indicate între orele 10.30 si 12.00. Cam la aceleasi ore au 460

sosit în Piata Republicii si subunitati din trupe de securitate, efective de la Centru de dresaj câini, precum si doua autospeciale de stins incendii. Interventia unitatilor militare, respectiv a elevilor scolii militare de ofiteri activi a fost primita de catre cetatenii din zona cu huiduieli, încercându-se intimidarea acestora si chiar dezarmarea lor. Dar printre militari existau si alte persoane, unele echipate chiar în tinuta militara, care actionau cu duritate împotriva manifestantilor. Pentru a întelege mai bine fenomenul exemplificam prin extrase din declaratiile unor martori participanti la evenimente. Nicolae Fesan declara printre altele: „... Precizez ca alaturi de cei aproximativ 90 de militari comandati de col. Irimescu se mai aflau 15-20 de ostasi în uniforma de M.Ap.N. fara grade, dar mai în vârsta decât militarii în termen ...” Fiind acuzat de omor, un ostas a raspuns revolutionarului ...”Ca nu el a tras indicând în schimb un militar din cei 15 – 20 în vârsta...” Iata ce declara câtiva din revolutionarii aflati în Piata Revolutiei si care au fost raniti. Csant Csaba: „... La 21 decembrie 1989 am participat la demonstratie. În jurul orei 10.00 - 10.30 eu ma aflam la circa 25 30 m de statuie, orientat ... cu fata spre restaurantul Dunarea în fata ... la distanta de circa 10 m aproximativ în dreptul statuii se aflau militari dispusi pe mai multe rânduri. Eu ma aflam în flancul stâng al grupului de manifestanti, existând numerosi altii, atât în fata cât si în spatele meu. La un moment dat militarii au îndreptat armele în sus si-au tras o rafala de avertisment. În acel moment în fata mea la circa 3 m un manifestant a cazut la pamânt, cu fata în jos spre militari. Imediat am simtit o lovitura în spate în umarul stâng… M-am prabusit glontul m-a lovit venind dinspre spate si a 461

deviat iesind deasupra umarului…am fost împuscat de cineva care se afla în spatele meu la nivelul solului în picioare… Botocan Ovidiu referindu-se la acelasi eveniment declara: „... Ne aflam lânga statuia lui Gh. Lazar, în partea dreapta … eram cu fata spre cordonul de militari…din cauza faptului ca demonstrantii se manifestau cu putere, militarii au început sa traga focuri de avertisment în sus. În acest moment am simtit o caldura în umarul drept si mi-am data seama ca am fost împuscat din spate din directia C.E.C.-ului sau a muzeului. Timoriu Sorin declara: „…la data de 21 decembrie 1989 ... eram întors înspre restaurantul Dunarea, având partea dreapta a corpului expusa catre magazinele ce se aflau vis-a-vis de monument. La un moment dat am simtit o lovitura de glont… lovindu-ma în lateralul umarului drept si iesind prin spate afara…În aceasta pozitie am fost împuscat din lateral dinspre strada unde se afla magazinul Macul Rosu. Holerga Aurel: „... în jurul orelor 11.00 ... privind pe geam am vazut ca soldatii trageau focuri de arma mai multe …Arat ca nu am vazut nici un soldat …sa tina arma îndrepta spre demonstranti, sau paralel cu pamântul. Ei tineau armele la piept însa cu teava îndreptata în sus... „ Iata si alte declaratii care atesta prezenta unor persoane prin poduri si acoperisuri ce actionau împotriva manifestantilor. Sisterli Ioan (str. N.Balcescu): „La data de 21 decembrie 1989 ... fiind acasa cu sotia în jurul orelor 10.00 a început sa se traga cu foc de arma sau mitraliera din podul casei unde locuiesc eu ... Mentionez ca în toata perioada cât s-a tras am auzit zgomot în pod 462

…Arat ca si în noaptea de 21 spre 22 si 23 spre decembrie 1989 m-am dus cu fiul meu în pod… usa fiind închisa…Am intrat …. În pod erau trei guri de aerisire deschise …una orientata spre piata Republicii, iar alte doua spre strada N. Balcescu ...Din cele trei orificii mi-am dat seama ca s-a tras…Praful de pe grinda era sters ... Am gasit banda de la cartusele de mitraliera, cât si aproape 200 tuburi de cartuse goale ...” Cine au fost tragatorii? Din ordinul cui erau acolo? Cine a dat ordinul de a se trage? Un singur lucru este sigur – tragerea s-a efectuat asupra demonstrantilor. Asa se explica ca în ziua de 21 în municipiul Sibiu au fost ucise 4 persoane, iar în orasul Cisnadie 2 persoane, iar pe 22 decembrie 1989 în municipiul Sibiu au fost ucise 16 persoane si ranite 57, iar ulterior au fost ucise înca 65 de persoane si ranite 139. Din declaratiile participantului Bleanu Dumitru, a rezultat ca dupa ce au manifestat cu un grup numeros de cetateni în Piata Republicii s-a format o coloana care s-a deplasat mai întâi la C.J.P. „... cerând sa vina Nicu Ceausescu la dialog, însa nu a iesit din cladire, desi s-a uitat pe geam, dupa care am continuat deplasarea la sediul militiei”. În dupa amiaza zile de 21 decembrie 1989, demonstratia s-a extins si-n alte zone ale orasului, în jurul orei 18.00 a fost atacat sediul judetean al M.I. Demonstratiile si manifestatiile de strada din ziua de 21 decembrie 1989 au încetat catre orele 21.00, noaptea. Tot în jurul orelor 18.00, manifestatia ce se desfasura si în orasul Cisnadie, datorita ostilitatii primariei, a denaturat în acte de violenta ce a dus la incendierea acesteia, precum si a locuintelor 463

primarului si a directorului fabricii de conserve. Ulterior, manifestantii s-au deplasat la sediul militiei pe care l-au atacat. Ripostând cu foc pentru protectia sediului, actiunea s-a soldat cu moartea a doua persoane dintre manifestanti. Considerându-se ca s-a actionat în legitima aparare cei doi militieni arestati initial au fost pusi în libertate (raportul procuraturii - pag. 62). În dimineata zilei de 22 decembrie 1989 a reînceput gruparea cetatenilor în centrul orasului. Catre orele 9.00 în fata sediului Inspectoratului judetean M.I, cetatenii au solicitat eliberarea detinutilor. În jurul orelor 12.00 din sediul Securitatii si din cladirile din jur s-a deschis din nou foc. La orele 12.10-12.15 s-a petrecut un grav incident la Inspectoratul judetean M.I. si al militiei si cei din incinta Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”. Dar aceasta actiune o vom descrie detaliat ulterior. În toata aceasta perioada sunt aduse si predate la scoala numeroase persoane retinute de patrulele ce circulau pe strazile orasului sau de luptatorii G.P. Asupra multora dintre acestia au fost gasite arme albe si de foc cu munitia aferenta, precum si o harta ce indica un sat - Sadinca, dezafectat de pe vremea lui Ceausescu si care probabil indica un loc de adunare a unor elemente necunoscute din oras dupa îndeplinirea misiunii. Pâna la colectivizare (1962), acest sat numara 52 de familii, dupa colectivizare populatia a parasit acest sat, astfel ca în decembrie 1989 mai ramasesera doar 7 familii. În ziua de 24 decembrie 1989, la un filtru, a fost retinut autoturismul Dacia 1300 cu nr. de circulatie 3-SB-1414. În aceasta masina ocupata de 4 cetateni înarmati cu munitie asupra lor, dar si 464

harta de care am amintit anterior si pe care erau însemne cu referire la unitatile militare din localitate. La o prima cercetare au negat totul. Ulterior cetateanul Albu Mihai a recunoscut ca harta este a lui, dar nu a dat alte detalii. De remarcat însa atitudinea acestuia, care si-a pus capul în mâini si a început sa plânga. În masina s-a mai gasit si o arma cu luneta cu care se trasese, 4 pistoale cu munitia necesara, iar persoanele detineau si numere de telefon suspecte. Desi se impunea cercetarea atenta cu profesionalism a acestora, toti retinutii, peste 500, inclusiv cei 4 au fost eliberati. Un alt caz, ce consideram necesar a-l remarca, se refera la retinerea de catre populatie a unei masini Aro în care erau 4 cetateni, inclusiv col. Camil Stroia, om din anturajul lui Nicu Ceausescu si sef al Centrului de dresaj câini. Toti erau echipati în civil si aveau armament asupra lor, iar autoturismul era dotat cu statie de radio emisie-receptie. Revenim la ziua de 17 decembrie 1989, orele 16.45, când comandantul Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolac Balcescu” si comandant al garnizoanei Sibiu, lt. col. Dragomir Aurel a fost chemat la Comitetul Judetean P.C.R., pentru a participa la teleconferinta transmisa de la CC. al P.C.R. La aceasta activitate a participat si col. Rotariu Iulian -seful Inspectoratului Judetean al M.I. Înaintea începerii teleconferintei, primul secretar al Comitetului Judetean de Partid Sibiu - Nicu Ceausescu - i-a solicitat comandantului Scolii Militare de Ofiteri substante chimice lacrimogene si 1 elicopter pentru transportul acestora la Timisoara. Cu privire la substantele chimice, comandantul garnizoanei Sibiu a raportat ca le are, desi aceste substante fusesera retrase din unitati într-un depozit militar de materiale înca din perioada premergatoare desfasurarii Congresului al XIV-lea al P.C.R. În 465

problema elicopterului, ofiterul a raportat ca nu intra în competenta sa o asemenea decizie, ci a comandantului Aviatiei Militare. În jurul orelor 17.00, a început teleconferinta condusa de Nicolae Ceausescu, în cadrul careia s-au facut aprecieri asupra situatiei de la Timisoara si au fost stabilite masurile urgente ce trebuiau luate în cazul „starii de necesitate” instituita în judetul Timis. Potrivit stenogramei si a declaratiei lt. col. Dragomir Aurel participant la aceasta activitate, dupa teleconferinta, a luat cuvântul Nicu Ceausescu prim secretar al C.J.P. Sibiu, care printre altele a precizat: „...Este alarma. Tragem fara somatie! Este stare de razboi nu de necesitate!...”. La orele 18.15, lt. col. Dragomir Aurel - si el un apropiat al lui Nicu Ceausescu si fost ofiter de securitate - a revenit în unitate, unde a fost informat, telefonic, de la C.J.P. Sibiu, ca pe aeroport se gaseste deja un avion militar gata de plecare si trebuie sa trimita urgent substantele chimice la Timisoara. Avionul respectiv a fost programat de comandantul Aviatiei Militare, în urma aprobarii ministrului apararii nationale, aprobare data la solicitarea directa a lui Nicu Ceausescu. În aceasta situatie, lt. col. Dragomir, a hotarât sa trimita la Timisoara unicul complet de substante chimice (C.L.A.T. 1-2), ce se utiliza în procesul de învatamânt, nominalizând ca însotitor pe lt. col. Suciu Mircea. Substantele chimice din acest complet au efect neuroparalizant de scurta durata, dar numai în spatii închise si asupra unui numar restrâns de persoane; în aer liber, efectul substantelor respective este practic nul. La orele 18.55, la Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, s-a primit, de la comandantul C.I.Tc., gl. col. Hortopan Ion, indicativul „Radu cel Frumos”. 466

Comandantul garnizoanei a ordonat retransmiterea acestui indicativ pentru toate unitatile din garnizoana. Concomitent, aceste unitati au primit acelasi indicativ si de la comandamentele de arma, carora le erau subordonate. Astfel ca toate unitatile militare din garnizoana Sibiu, au trecut la aplicarea planului de masuri corespunzator acestui indicativ. La orele 19.40, de pe Aeroportul Sibiu, a decolat o aeronava militara cu destinatia Timisoara, având la bord pe ofiterul desemnat si completul cu substante chimice. Misiunea s-a executat în baza aprobarii gl. col. Hortopan Ion. La orele 22.55, la Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, din ordinul lt. col. Dragomir Aurel, au fost convocati sefii de arme si servicii, comandantii de batalioane precum si alte cadre cu functii de raspundere din ambele localuri ale scolii (localul nr. 1 – str. Armata Rosie si localul nr. 2 – Calea Dumbravii). Cu acest prilej, lt. col. Dragomir a facut precizari în detaliu referitoare la aplicarea masurilor pentru executarea indicativului „Radu cel Frumos”, subliniind ca militarii aflati în misiuni de paza la obiective, vor putea face uz de arma la nevoie, când sunt atacati si numai dupa executarea somatiilor regulamentare conform prevederilor Decretului 367/1971. Pâna la orele 24.00, desi în garnizoana si în judetul Sibiu nu se înregistrasera fapte sau evenimente deosebite, Nicu Ceausescu i-a solicitat si precizat în repetate rânduri, telefonic, comandantului garnizoanei: „...Sa introducem cartus pe teava!...” si „...se trage, ca este razboi!” (Raport-sinteza M.Ap.N., nr. S/2146/R Com. 325, 14.09.1993). Lt. col. Dragomir Aurel a raportat despre aceasta gl. col. Hortopan Ion, care i-a ordonat: „...Orice interventie în afara unitatilor va avea loc numai cu aprobarea ministrului apararii 467

nationale, la cererea expresa a primului secretar, si numai dupa ce s-a facut verificarea unei asemenea aprobari. (Raport-sinteza M.Ap.N., nr. S/2146/R - Com. 325, 14.09.1993). În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 04.10, comandantul garnizoanei Sibiu a fost chemat la sediul din Timisoara, de catre gl. lt. Stanculescu Victor, care la informat ca a sosit lt. col. Radu Mircea, cu completul de substante chimice si ca în municipiu este liniste, spunându-i sa nu fie îngrijorat. La orele 19.45, gl. col. Hortopan Ion a ordonat lt. col. Dragomir: „...nu se iese la vedere în afara celor doua cazarmi ale scolii; activitatile sa se desfasoare în incinta unitatii”(Raport-sinteza M.Ap.N., nr. S/2146/R - Com. 325, 14.09,1993). În ziua de 19 decembrie 1989, la orele 10.00 , la Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” s-a primit de la C.I.Tc. indicativul „Vigilenta”. Acest indicativ a fost retransmis tuturor unitatilor, atât pe linie de garnizoana cât si prin comandamentele de arma. În dimineata aceleiasi zile, în unitati s-au desfasurat adunari cu cadrele, elevii si militarii în termen, în cadrul carora au fost prezentate datele oficiale cu privire la evenimentele din tara si îndeosebi din Timisoara. De fapt era o îndoctrinare a acestora pentru a-i pregati în actiuni antipopulare. În aceasta perioada, ministrul apararii nationale, gl. col. Milea Vasile, a purtat convorbiri telefonice cu lt. col. Dragomir Aurel, prilej cu care i-a atras atentia asupra masurilor de paza si aparare la depozitele de armament, munitie si carburanti din unitati si din garnizoane. Ministrul apararii nationale, având rezerve fata de informatiile linistitoare privind situatia reala din Sibiu, a ordonat lt. 468

col. Dragomir sa ia legatura cu cei de la M.I. pentru a obtine informatii suplimentare. Dupa convorbirea avuta cu lt. col. Petrisor, seful Securitatii Sibiu, lt. col. Dragomir Aurel a raportat telefonic gl. col. Milea Vasile ca: „...în Sibiu nu sunt probleme deosebite...este liniste...”. Gl. col. Milea i-a ordonat totusi sa verifice înca o data sistemele de paza si aparare la sistemele militare. În acelasi timp, ministrul apararii nationale s-a interesat de stadiul îndeplinirii ordinului dat, cu privire la strângerea si introducerea armamentului si munitiei de la Garzile Patriotice în depozitele armatei. Lt. col. Dragomir a raportat ca ordinul se executa întocmai. (Raport-sinteza M.Ap.N., nr. S/2146/R - Com. 325, 14.09.1993). În ziua de 20 decembrie 1989, în garnizoana Sibiu nu s-au semnalat probleme deosebite. În ziua de 21 decembrie 1989, au început si în municipiul Sibiu primele manifestari de revolta ale populatiei, sub influenta cuvântarii lui Ceausescu din seara de 20 decembrie 1989 la Televiziune si bineînteles a evenimentelor din Timisoara. La orele 09.45, în Piata Republicii si în fata sediului C.J.P. Sibiu s-au adunat primele grupuri ale manifestantilor, strigând lozinci anticeausiste si antidictatoriale. Primul secretar al C.J.P. Sibiu, Nicu Ceausescu, a solicitat comandantului garnizoanei scoaterea unor efective militare în principalele puncte de adunare ale manifestantilor din municipiu. Despre acest lucru, comandantul garnizoanei, lt. col. Dragomir Aurel, a raportat ministrului apararii nationale, care si-a dat acordul, spunând: „...Bine, iesi acolo unde-ti cere primul secretar. 469

Aperi obiectivele din oras, dar nu tragi în oameni!”. În baza acestei aprobari, lt. col. Dragomir a efectuat o repartitie a efectivelor militare pe obiectivele mai importante din municipiu. Între orele 10.30-12.00, subunitatile au ajuns în punctele si la obiectivele militare si social-economice stabilite, unde au trecut la executarea misiunilor de paza, aparare si mentinere a ordinii. Totodata, militarii din Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, Scoala Militara de Ofiteri de Artilerie si Scoala Militara de Ofiteri de Transmisiuni au executat misiuni de patrulare în garnizoana. În jurul orelor 11.30, a ajuns în Piata Republicii un detasament de elevi comandat de cpt. Teodorescu Cristian, care a fost întâmpinat cu huiduieli si fluieraturi si asupra carora s-a aruncat cu diferite obiecte. În aceasta situatie deosebit de încordata, cpt. Teodorescu a ordonat adunarea subunitatii în linie, luarea pozitiei pentru lupta în picioare si executarea unei salve de avertisment în plan vertical. În conditii ramase neclarificate s-au înregistrat primii morti, respectiv Mitilelu Ioan si Gurau Liviu Nicolae. A urmat un moment de liniste, în care cpt. Teodorescu a strigat: „Nu va atingeti de noi, ca nu tragem în voi!”. Spontan, o parte a demonstrantilor a strigat „Armata e cu noi!” Aproximativ în acelasi timp cu executarea focului de avertisment, la circa 60-70 m. de subunitate si dincolo de centrul pietii, unde se aflau masati mii de demonstranti, au fost raniti în umar tinerii Ovidiu Botocan si Dorin Timariu, aflati unul lânga celalalt. Din depozitiile acestor tineri, depuse ca marturii în procesul lui Nicu Ceausescu, a rezultat ca gloantele care i-au lovit au fost trase de 470

undeva din spate si putin lateral, cel mai probabil din podul cladirii în care se afla cofetaria „Perla”, în timp ce ei se aflau cu fata spre centrul pietii si în partea opusa subunitatii care a executat focul de avertisment. Si aici se pare ca se repeta acelasi scenariu, respectiv rafale de foc de avertisment trase în aer (asa pretinde armata) si focuri ucigase provenite din alte directii. Aceste trageri ar fi putut fi facute de diversionisti straini sau din cei autohtoni. Lipsa unei cercetari riguroase facute de specialisti ne obliga a pastra rezerva fata de unele explicatii date de martori. Cpt. Cristian Teodorescu declara: "... Niste elevi au venit la mine si mi-au raportat ca un lt. maj. de militie si un alt individ îmbracat în scurta kaki s-au infiltrat în flancul drept al formatiei si au tras spre statuie în manifestanti cu pistolul ... Elevii spunând ca cei doi au fugit dupa tragere. Este exclus ca elevii sa fi tras asupra manifestantilor având pistoale mitraliera si tragând ... câte o rafala, daca se tragea asupra multimii mureau sute de persoane ... Am vazut când un ABI si doua masini de pompieri au facut turul pietii împrastiind apa asupra multimii din ABI-uri si grenade lacrimogene ...”. La putin timp dupa realizarea dispozitivului de catre subunitatea de elevi, în Piata Republicii, au sosit, sub comanda mr. (sec.) Laurentiu Catana, comandant al Batalionului de Securitate din Sibiu, 1 A.B.I., 1 camion de militari cu câini, 1 camion cu militari de la Batalionul de Securitate, 2 autotunuri pentru stins incendii, sub comanda lt. col. Sergiu Dragomir si 1 microbuz TV cu circa 10 persoane îmbracate în combinezoane, având în dotare casti, scuturi si bastoane. Mr. Catana a solicitat cpt. Teodorescu sa sprijine actiunea de împrastiere a demonstrantilor cu fortele sale, lucru refuzat de catre acesta. 471

La aceeasi ora, pe str. Armata Rosie, în fata sediilor M.I. s-au perindat mai multe grupuri de cetateni care au scandat lozinci: „Sa arestam Militia!”, „Armata e cu noi!”, „Vrem libertate, nu Securitate!”. Nu s-au înregistrat victime. În jurul orelor 18.00, pe str. Armata Rosie, o parte dintre manifestanti au atacat cu sticle incendiare si alte obiecte contondente sediul Inspectoratului Judetean al M.I.. În jurul orelor 20.00, au fost incendiate mai multe autoturisme ale personalului acestuia, parcate în apropierea sediului. La aceasta ora si în acest loc, Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” situata vis-a-vis de sediul M.I. nu a fost atacata si nu a intervenit cu forte si mijloace împotriva demonstrantilor aflati în fata Inspectoratului. Nu au fost provocari si nu s-au produs incidente nici în jurul celorlalte unitati militare din garnizoana Sibiu. La cererea insistenta a fostului inspector sef al Inspectoratului Judetean M.I., col. Rotariu Iulian, U.M. 01512 a scos în strada 2 T.A.B.-uri care s-au deplasat încet printre demonstranti. Pe unul din ele se afla lt. col. Dragomir care a facut apel la calm si la demonstratie pasnica. Catre orele 21.00, manifestatiile din municipiul Sibiu au încetat, iar demonstrantii au amenintat personalul M.I. ca vor reveni la orele 09.00. In conditiile în care o parte dintre manifestanti îsi declarasera intentiile ostile fata de organele de opresiune, sub presiunea evenimentelor, seful Inspectoratului Judetean al M.I. a solicitat comandantului Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, un spatiu în incinta cazarmii din str. Armata Rosie, pentru a se muta acolo, sub protectia armatei, împreuna cu sefii Securitatii si Militiei. 472

Lt.col. Dragomir Aurel l-a informat despre aceasta cerere pe primul secretar si pe gl. col. Hortopan Ion, de la care a si primit aprobarea necesara. În baza acestei aprobari, s-a stabilit ca ofiterii M.I. sa lucreze în biroul sefului de stat major. Catre orele 24.00 , o echipa de specialisti din Inspectorat, condusa de cpt. (M.I.) Dudoiu, a terminat instalarea în biroul respectiv a telefoanelor din sistemul de transmisiuni al M.I. Dupa orele 24.00, inspectorul sef împreuna cu seful Securitatii si Militiei au executat conducerea actiunilor fortelor M.I. subordonate, din incinta scolii militare. În cursul aceleiasi seri, lt. col. Dragomir a fost contactat telefonic de gl. lt. Ilie Ceausescu, care i-a cerut detalii asupra efectivelor scolii. Raportând ca elevii din anul II sunt plecati în stagiu la unitati a precizat ca va primi ca întariri efective din cadrul unor unitati militare din Râmnicu-Vâlcea. Aceste forte au sosit în Sibiu în ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 03.30 (genistii), care au fost luati în subordine de Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” si în jurul orelor 06.30 vânatorii de munte, luati în subordine de Scoala Militara de Ofiteri Activi de Transmisiuni. Efectivele au fost cazate în localurile scolilor respective si începând cu ziua de 22 decembrie 1989, au fost folosite pentru înlocuirea unor subunitati de elevi în cadrul actiunilor importante din municipiu. În ziua de 22 decembrie 1989, între orele 06.00-07.00, au fost înlocuite subunitatile care asigurau paza obiectivelor politicosociale si economice din garnizoana cu alte efective, pastrându-se dispozitivele din ziua precedenta. Dupa orele 07.00, au început sa se adune grupuri mari de cetateni în zona centrala a Municipiului. 473

În jurul orelor 09.00-09.30, au reînceput demonstratiile în fata Inspectoratului Judetean M.I. Pentru protectia sediilor acestuia, la solicitarea sefului Inspectoratului Judetean M.I. si îndeosebi a sefului Militiei Judetene, lt. col. Dragomir Aurel a ordonat realizarea unui cordon de protectie, compus din 3 ofiteri, 40 elevi militari si 4 T.A.B.-uri de la Scoala Militara de Ofiteri activi „Nicolae Balecscu” si 1 ofiter cu 35 elevi militari de la Scoala Militara de Ofiteri Activi de Transmisiuni. Aceste forte au fost dispuse pe trotuarul din fata sediilor M.I. în formatia „în lant”, cu frontul spre strada, la flancul drept elevii de la transmisiuni si în continuare cei de N. Balcescu, având la flancuri câte 2 T.A.B.-uri De la ofiterii aflati în Piata Republicii, s-au primit informatii ca pe acoperisul cladirilor din jurul acesteia au aparut persoane suspecte. De asemenea, s-a raportat ca pe cladirea Militiei Judetene, au fost vazute 3-4 persoane înarmate si în salopete. Cei 3 sefi din Inspectoratul Judetean M.I. au fost întrebati daca au cunostinta despre existenta unor forte si dispozitive necunoscute comandantului garnizoanei, la care acestia au raspuns negativ. Între orele 09.30-10.45, a crescut în intensitate agitatia din fata sediilor M.I. Demonstrantii au cerut cu insistenta eliberarea persoanelor retinute în arestul Militiei si verificarea acestor sedii, pentru a se convinge daca mai sunt sau nu arestati. Comandantul garnizoanei a informat despre aceasta situatie pe primul secretar si pe gl. lt. Ceausescu Ilie care a fost de acord cu satisfacerea cererii manifestantilor. Este inexplicabil de ce comandantul garnizoanei s-a adresat lui Ilie Ceausescu. În jurul orelor 10.45, o comisie mixta, alcatuita din 3-4 cetateni civili si 3 ofiteri din Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” (lt. col. Buzas Stefan, mr. Dedu Aurel, mr. Zamfir 474

Florea) au patruns în incinta Inspectoratului Judetean M.I., fiind însotiti de mr. (M.I.) Moldovan, seful Serviciului Personal din Inspectorat, pentru a vizita toate încaperile, arestul, inclusiv garajul. S-a constatat ca în incinta nu existau persoane retinute sau arestate, lucru ce a fost adus la cunostinta cetatenilor adunati în strada. Informatia nu a fost primita cu prea multa încredere si nu a dus la calmarea spiritelor. Manifestantii au continuat sa forteze patrunderea în curte, trecând prin lantul de elevi si spre sediile Inspectoratului M.I, în timp ce din cladirile respective s-a aruncat cu grenade lacrimogene, ceea ce a creat enervare, atât în rândul civililor cât si a elevilor militari din dispozitivul de protectie. Demonstrantii, dar si o parte din elevi, au încercat sa se refugieze spre gardul scolii. Aproximativ la orele 12.00, din sediul Securitatii, al Policlinicii cu Plata si de la etajul 4 al blocului aflat în spatele acestei institutii, sa deschis foc asupra celor masati în fata Securitatii. Demonstrantii si militarii s-au retras în panica si dezordine spre intersectia str. Armata Rosie cu str. Stefan cel Mare. În aceste împrejurari a cazut împuscat mortal elevul Mititi Dan Ionel, lt. maj. Judetu Alexandru a fost ranit, fiind calcat în picioare de catre multimea speriata, iar elevului Boian Constantin Eduard i s-au produs arsuri pe fata în urma lovirii cu un cartus cu gaze lacrimogene lansat din sediul Inspectoratului M.I.. Au rezultat de asemenea morti si raniti în rândul civililor. Dupa câteva minute, în jurul orelor 12.10-12.15, din cele doua cladiri ale Inspectoratului Judetean M.I. au iesit în strada circa 2530 barbati, echipati diversificat (tinuta civila, treninguri, uniforme kaki de militari în termen, combinezoane tip U.S.L.A. etc.), care au executat foc în aer cu armament individual (pistoale si pistoale mitraliera). 475

Cei iesiti din cladirea Militiei, motivând ca se tragea asupra lor din spatele cladirii inspectoratului, organizati pe 3 grupe, s-au îndreptat spre gardul Scolii Militare „Nicolae Balcescu”, pe care au început sa-1 escaladeze pe portiunea din fata comandamentului unitatii. În aceasta situatie, fortele din dispozitivul de aparare al scolii militare, surprinse de miscarea executata înspre unitate au deschis focul în plin. Unele cadre M.I. care au sarit gardul, deci au reusit sa patrunda în incinta scolii, sub ploaia de gloante, s-au îndreptat o parte spre intrarea principala a cladirii comandamentului, iar alta parte s-a deplasat pe lânga centrala telefonica. Mr. (M.I) Bunda Gheorghe, deplasându-se dinspre poarta unitatii pe o alta latura a comandamentului, a executat foc asupra unui grup de ofiteri din scoala, ranind în picior pe lt. maj. Rusanda Ion. Trei cadre M.I., încercând sa se ascunda de gloante, au fost împuscate mortal de catre santinele de la drapel si un alt elev venit în ajutorul acestora. Celalalt grup de cadre M.I., de asemenea, a fost primit cu foc de catre militarii aflati în dispozitivul de paza. Trei persoane identificate ca fiind subofiteri M.I., care reusisera sa ajunga pâna pe platoul central al scolii, au fost retinute de catre col. Mosteanu Eugen si mr. Balint Horea. Cei 3 erau echipati în treninguri, iar pe sub acestea purtau uniforma de subofiter de militie, fiecare posedând câte 2 arme (pistol si pistol mitraliera si munitia aferenta). Schimbul de focuri a continuat pâna catre orele 24.00. Rezultatul catastrofal al acestor actiuni a fost 23 de militieni si securisti - morti sau raniti. 476

Este greu de imaginat cum s-a putut crede ca un grup chiar de 2530 de cadre M.I. ce au fugit din cladirile institutiilor lor, datorita presiunii multimii, ar fi fost în masura sa atace si respectiv sa cucereasca cladirile scolii militare în care exista un dispozitiv de aparare „beton”, realizat din sute de elevi si cadre militare cu oarecare pregatire si experienta în actiuni militare. În afara absurditati actiunii comandate de lt. col. Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfasurarea evenimentului, se fac desigur vinovati si comandantii securitatii si ai militiei, existenti în cazarma scolii, si care nu au luat masuri de anuntare a intentiilor subordonatilor lor aflati în sediile institutiilor respective si de neasigurare a reusitei actiunii de retragere a acestora si punerea sub protectia armatei. Dovedind un deosebit exces de zel, lt. col. Dragomir a condus actiunea de neutralizare a asa-zisilor invadatori. Având în vedere ascensiunea rapida în functii superioare a ofiterului, numirea acestuia comandant al Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, nu era, dupa parerea noastra, produsul capacitatii sale intelectuale, ci mai de graba a amicitiei existente între el si primul secretar, fiind în unele situatii nelipsit de la actiunile organizate pe plan local, unde bineînteles participau si sefii securitatii si ai militiei. Este explicabil, având în vedere ca selectia unor cadre de conducere avea la baza criteriul originii si al obedientei. Comportamentul deplorabil al comandantului scolii a mers mai departe supunând pe cei arestati la un tratament inadmisibil; din pacate unele documentare M.Ap.N. încearca a justifica atitudinea ofiterului. Între orele 13.00-14.00, la Punctul de Control al Scolii Militare de Ofiteri Activi de Transmisiuni, mai multi cetateni civili au predat unitatii pe mr. (Sec) Dimulescu Ioan Constantin, retinut de acestia 477

în zonele învecinate. De la Punctul de Control li s-a comunicat sa-l aduca pe cel retinut la poarta unitatii. Când acesta a fost adus si predat, mr. Palade Marius Bruno a cerut celor 5 civili ca dupa predarea ofiterului de securitate sa se retraga pe trotuarul opus cazarmii. În timp ce mr. Palade, aflat în spatele Punctului de Control, în interiorul unitatii, perchezitiona pe ofiterul de securitate, militarii din dispozitivul de aparare al unitatii au deschis focul împotriva celor cinci civili. În urma acestui foc au decedat prin împuscare cetatenii Ion Târloveanu si Hornes Werner din eroare si prostie. Din jurnalele actiunilor unitatilor militare din garnizoana, din declaratiile comandantilor de unitati si ale altor cadre prezente la fata locului, a rezultat ca în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, persoane neidentificate au executat foc asupra obiectivelor militare sau social-economice aflate în paza armatei. Focul s-a executat din blocuri, din macarale-turn, din unele case si curtile acestora, din autovehicule aflate în deplasare pe strazile din jur. Militarii aflati în paza acestor obiective au ripostat cu foc. Toate aceste declaratii nu mai pot fi verificate. Din jurnalul actiunilor Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” rezulta ca în cursul dupa-amiezii de 22 decembrie 1989, pâna catre orele 23.30, s-au predat la aceasta unitate si au fost aduse de cetateni circa 120 de persoane (cadre militare si personal civil) din Inspectoratul Judetean M.I. Dupa luarea sub paza a acestor persoane, mr. Plesu Sorin si plt. Pop Vasile, cadre permanente ale scolii, ajutati de o subunitate de elevi militari, au adus în unitate restul armamentului si munitiei ramase în sediile inspectoratului M.I. dupa patrunderea manifestantilor. Ulterior, în urma expertizei balistice efectuate de o comisie de 478

specialisti asupra armelor ridicate sau predate de diverse persoane, s-a constatat ca marea majoritate a acestora, prezentau urme vizibile de fum si zgura produsa de tragere. De asemenea, în incinta sediilor Inspectoratului Judetean M.I., s-a gasit o mare cantitate de tuburi provenita de la munitia trasa. Cu începere din 22decembrie 1989, dupa-amiaza, s-a trecut la organizarea si la executarea apararii obiectivelor de interes politic, administrativ si economic. În timpul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, subunitatile de elevi militari si militari în termen din unitatile militare ale garnizoanei au ramas în dispozitivele de aparare ale obiectivelor încredintate, înregistrându-se schimburi de focuri sporadice. Realizarea de catre unitatile militare din garnizoana a dispozitivelor de aparare a obiectivelor încredintate a fost îngreunata de circulatia a numeroase zvonuri, culminând cu acela privind atacul iminent ce avea sa fie executat de o brigada de desant aerian cu elicoptere si care se gaseau în deplasare de la Sud la Nord pe valea Oltului. În ziua de 23 decembrie 1989, asa cum reiese din documentarul M.Ap.N., asupra unitatilor militare din Sibiu, îndeosebi asupra localurilor scolilor militare si Casei Armatei s-au executat focuri de arma din cladirile din jurul cazarmilor, din autoturisme ce se deplasau pe str. Stefan cel Mare, Gheorghe Gheorghiu Dej, Calea Dumbravii, Calea Oituz, din hotelul Continenial, Liceul Industrial, Liceul Agricol etc. S-au înregistrat mai multe victime în rândul militarilor si civililor. Tot în aceasta zi s-au organizat patrule cu 8 T.A.B.-uri de la Scoala Militara de Ofiterii Activi „Nicolae Balcescu”, pentru cercetarea 479

unor strazi si imobile, despre care se primisera informatii ca din acestea actioneaza teroristi. În urma acestor actiuni s-a constatat, pe baza urmelor descoperite, ca din multe cladiri s-a executat foc asupra obiectivelor aparate de armata. Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni pentru cercetarea spatiului aerian din zona municipiului Sibiu, zona terestra a aerodromului si efectuarea unor transporturi speciale. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, au continuat schimburile de focuri, unitatile militare din garnizoana declarând ca au ripostat la provocarile îndreptate împotriva lor. Nu s-au înregistrat morti si raniti. În ziua de 24 decembrie 1989, s-a executat foc de catre tragatori izolati din cladiri si parcuri asupra unitatilor militare, asupra T.A.B.-urilor si a celorlalte autovehicule militare aflate în deplasare în anumite zone ale orasului. S-a continuat patrularea si cercetarea unor strazi, obiective social-economice si imobile. În preajma unor locuri din care s-a executat foc (blocul de lânga Militie vis-a-vis de localul Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” si depozitul PECO), au fost retinute 4 persoane suspecte care nu s-au supus somatiei militarilor. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, au fost retinute de catre luptatori din garzile patriotice, un numar de 14 persoane (6 cadre M.I. si 8 civili), care au fost predate la Scoala Militara de Ofiteri „Nicolae Balcescu”. Printre cadrele M.I. retinute cu aceasta ocazie s-a aflat si lt. col. Serban, lt. col. Stoia si lt. maj. Gherman. Doua cadre militare M.I. si cei 8 civili aveau asupra lor armament si munitie. Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni de cercetare si sprijin aerian. 480

În ziua de 25 decembrie 1989, focul executat asupra obiectivelor militare a scazut mult în intensitate. Actiunile de razboi psihologic materializate printr-un complex de zvonuri a continuat. La unitati au sosit multe informatii care la verificarea efectuata nu s-au confirmat. S-a constituit un Comandament Militar Judetean având ca obiectiv reintroducerea ordinii în municipiul Sibiu si în judet, asigurarea protectiei si sigurantei cetatenilor si bunurilor, aprovizionarea populatiei cu cele necesare traiului. Primele organe de conducere locala post revolutionara (FSN) s-au constituit în ziua de 2 decembrie 1989 si erau formate din urmatorii: Tomus Mircea - scriitor, presedinte – Bucur Corneliu-Ioan - muzeolog, vicepresedinte, Bacaciu Alexandru avocat, Bejenaru Grigore - muncitor, Binder Harald - profesor, Bozan Mircea - grafician, Bucatariu Costel – conducator auto, Budescu Cezar - student, Cozianu Dorinei Vasile - inginer, col. Craciun Stefan - loctiitor comandant Scoala „Ioan Voda”, lt. col. Dragomir Aurel - comandantul Garnizoanei Sibiu, Gavrea Ioana subinginer, Ghip Doina - muncitoare, Lantos Vasile – strungar, Maxim Aurel - economist, Meres Dionisie - sticlar, Murgu Nicoleta - muncitoare, Nan Nicolae - inginer, Nedelcu Constantin lucrator gestionar, Oprea Mircea - student, Popa Liviu - inginer, Popa Macarie - inginer, Petcu Decebal - electromecanic, Radulet Aurel - preot ortodox, Stanciu Adrian - inginer, Stupariu PetruDan artist liber profesionist, Stoiculescu Constantin - profesor, Suciu Traian - ziarist, Trifu Romeo - inginer, Vinereanu Iuliana pictor. În perioada 26-31 decembrie 1989, subunitatile militare au ramas în dispozitiv, îndeplinind în continuare misiunile de paza si aparare a cazarmilor si a celorlalte obiective încredintate. Actiunile de foc au încetat, dar a continuat predarea la Scoala Militara „Nicolae Balcescu” a 469 persoane suspecte, retinute de patrule sau 481

prezentate de bunavoie. Asupra unora dintre ele s-a gasit armament si munitie. Aceste persoane au fost deferite pentru anchetare organelor de procuratura. Persoanele retinute de armata si cele care sau predat la Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” începând din data de 22 decembrie 1989, au fost adapostite în prima zi în sala de sport, apoi, pentru cazarea barbatilor s-a amenajat încaperea în care se afla bazinul de înot al scolii unde au fost aduse saltele, paturi, iar femeile într-un dormitor din acelasi pavilion unde erau cazate si elevele din scoala. De mentionat ca încaperile respective beneficiau de conditii de încalzire similare cu restul scolii, pretinde un raport al armatei. Totodata, s-a asigurat asistenta medicala a acestor persoane prin echipe din compartimentul medical al scolii, care a actionat în ture si, dupa declaratiile col. dr. Popa Mircea, medic-sef, avea la dispozitie si medicamentele necesare. Adevarul este ca în unele cazuri, asupra unor persoane retinute s-a aplicat un tratament neomenos ce nu face cinste col. Dragomir, fostul comandant al scolii, care evident în unele situatii a actionat abuziv si iresponsabil. În aceasta perioada, militarii au asigurat si paza unor bunuri ce apartineau fostei gospodarii de partid aflata în pericol de devastare, printre care vila de pe str. Lily Panett, în care a locuit Ceausescu Nicu, a fost recuperata suma de 1 milion de lei ascunsa într-o vila din statiunea Paltinis si a fost confiscata o lada speciala aflata într-o masina ce se deplasa spre aceasta statiune. În lada se gasea întregul arsenal de arme si munitii ce a apartinut fostului prim secretar, Ceausescu Nicu; armele si munitia au fost predate la procuratura.

482

Un numar important de militari din garnizoana, în special din Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, au fost la dispozitia comisiilor de ancheta instituite de Procuratura pentru cercetarea evenimentelor petrecute în Sibiu în perioada 16-31 decembrie 1989. Fata de actiunile desfasurate de fortele apartinând M.Ap.N. consideram necesar a prezenta unele observatii. Cu toata autoritatea persoanei si functiei lui Nicu Ceausescu, activitatea armatei nu s-a desfasurat conform ordinelor si indicatiilor acestuia, ci numai pe baza si în limita competentelor comandantilor militari, cu aprobarea directa a ministrului apararii nationale. Dat fiind importanta garnizoanei Sibiu, a existat o legatura permanenta între conducerea superioara a armatei si comandantul garnizoanei, prin care nu s-au putut însa evita greselile în comanda ale acestuia. Din cauze multiple, unele semnalate deja, între conducerea unitatilor militare din garnizoana nu a existat o coordonare si colaborare a actiunilor întreprinse. Chiar în conditiile mutarii centrului de comanda al organelor M.I. în incinta Scolii Militare de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu”, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, aceste raporturi nu s-au îmbunatatit. Când grupurile de manifestanti au demonstrat în fata sediilor (21 decembrie 1989), este adevarat ca armata, prin persoana lt. col. Dragomir Aurel, a facut apel pentru desfasurarea pasnica a demonstratiei, reusind într-o oarecare masura, pentru o perioada, o dezamorsare a încordarii existente. În ziua de 22 decembrie 1989, evenimentele s-au redus de fapt într-o confruntare între demonstranti pe de o parte si cadrele 483

Inspectoratului M.I. si, ulterior, între acestea si armata. Neîncrederea si suspiciunea sedimentate de-a lungul timpului în garnizoana între cadre M.I. si cele ale M.Ap.N., a fost exacerbata prin situatia creata în fata sediului Securitatii, unde se aflau si elevi militari. În ce priveste actiunile Garzilor Patriotice din municipiul Sibiu trebuie remarcat ca acestora nu li s-a distribuit armament si munitie în perioada 17-22 decembrie 1989. Cu toate acestea, unor întreprinderi de pe raza municipiului Sibiu, pentru asigurarea pazei si apararii nemijlocite, precum si pentru apararea unor obiective economice importante si pentru executarea serviciului de patrulare, începând cu 22 decembrie 1989, orele 21.00, au fost distribuite armamentul si munitia aferenta. Armamentul si munitia destinate pazei si apararii întreprinderilor (obiectivelor) nu a fost scoasa în afara acestora, cu exceptia celui destinat luptatorilor ce efectuau serviciul de patrulare sub conducerea unui cadru apartinând M.Ap.N. De pregatirea acestor luptatori s-a ocupat nemijlocit un ofiter activ din statul major al Garzilor Patriotice. Nu au existat armament si munitie lipsa, fiind recuperate integral armele din sediul Militiei destinate serviciului de patrulare cu toate ca celelalte categorii de armament ce au apartinut lucratorilor M.I., au disparut, sediul fiind parasit si distrus aproape în totalitate. Paza si apararea întreprinderilor, a obiectivelor precum si serviciul de patrulare mixt au fost executate pâna în a doua jumatate a lunii ianuarie când situatia si evolutia evenimentelor din judet si din municipiu nu mai reclamau mentinerea lor. 484

În perioada evenimentelor din decembrie 1989, statul major al garzilor patriotice nu a retinut nici o persoana cu toate ca majoritatea cadrelor de militie si securitate au cerut sa se predea garzilor patriotice, fiind îndrumate catre U.M. 01512. În urma focului executat asupra sediului statului major al garzilor patriotice de persoane ramase neidentificate, a fost ranit un maistru militar. În concluzie, Garzile Patriotice au actionat pentru paza si apararea unitatilor economice si a altor obiective importante fara a fi angajate în lupte deschise. Nu au fost cazuri de pierdere de armament si munitie. În baza documentelor informative primite de la M.I. avute la dispozitie, a rezultat ca începând din data de 16 decembrie 1989, trupele de Securitate de pe raza judetului Sibiu au fost alarmate, fiind chemate la unitate cadrele militare, mai putin cele ce se aflau în concedii de odihna sau medicale. Au fost luate masuri de intensificare a pregatirii pentru interventie a subunitatilor, fara a se distribui armament si munitie suplimentara fata de dotarea acestora. În ziua de 17 decembrie 1989, orele 20.15, unitatea din trupele de securitate Sibiu, a primit ordin sa puna în aplicare masurile prevazute pentru alarma de lupta. Au fost aduse în unitate toate cadrele, indiferent de pozitia în care se aflau. În ziua de 19 decembrie 1989, prin Brigada Timisoara, se transmite ordinul Comandamentului Trupelor de Securitate nr. T/07091, pentru a se introduce „Starea de Necesitate”. Începând cu aceasta data militari în termen din subunitatile de securitatemilitie, vor executa serviciul de paza si ordine având în dotare 30 485

cartuse razboi, introduse în încarcatoare ce se aflau în port si încarcatoare închise si sigilate. În cursul aceleiasi zile, s-au pregatit pentru fiecare militar în termen din subunitatile de interventie câte 2 încarcatoare a 30 cartuse de razboi fiecare ce se pastrau la magaziile subunitatilor în lazi sigilate. În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 09.00, din ordinul Inspectorului sef al I.J.M. Sibiu, au fost alarmate urmatoarele subunitati: - Plutonul de lupta antiterorist (comandat de cpt. Suciu Nicolae); - Rezerva de interventie de la subunitatea de securitate-militie, aproximativ un pluton (comandat de lt. maj. Moldovan Viorel). Plutonul de lupta antiterorist era îmbarcat pe A.B.I.-uri si 2 microbuze TV, echipati cu combinezoane de iarna si având asupra lor armamentul din dotare. Plutonul mai avea asupra sa munitia necesara în lazi închise si sigilate, precum si materialele specifice care se aflau în masini. Subunitatea rezerva de interventie, îmbarcata pe un autocamion, era echipata în tinuta gri-bleu de iarna, având asupra sa armamentul din dotare, fara munitie. În timp ce comandantul unitatii de securitate se afla în biroul inspectorului sef pentru primirea misiunii, dinspre Piata Republicii s-au auzit focuri de arma, executate probabil catre elevii de la U.M 01512 Sibiu. Din ordinul inspectorului sef, plutonul de lupta antiterorist, împreuna cu comandantul unitatii, s-a deplasat în Piata Republicii pentru a participa împreuna cu subunitatile de elevi, la mentinerea si restabilirea ordinii, iar plutonul de securitate-militie a ramas la sediul I.J.M.I Sibiu. 486

La sosirea în Piata Republicii, împreuna cu 2 autospeciale P.S.I. ale Grupului de pompieri Sibiu, s-a constatat ca era realizat un dispozitiv circular de catre elevii U.M. 01512 Sibiu, iar în mijloc se gasea grupa antiterorista a I.J.M.I. Sibiu, precum si o grupa de cadre si militari în termen, cu câini, serviciu apartinând U.M. 0204 Sibiu. Manifestantii se gaseau pe toate caile adiacente spre piata. În jurul orelor 10.30, din ordinul comandantului de unitate, s-a deplasat în Piata Republicii si Compania a 4-a Securitate, echipata în tinuta kaki cu scurta, casca metalica si armamentul din dotare. Munitia se gasea în lazi închise si sigilate în masinile care efectuasera transportul trupelor. Aceasta subunitate avea misiunea de a sprijini actiunile plutonului de lupta antiterorist si a celorlalte forte existente în zona. Subunitatea a fost debarcata, dispusa în formatie în linie de plutoane, iar 2 grupe au intrat în dispozitivul de ordine între flancurile a doua subunitati apartinând M.Ap.N. În jurul orelor 12.00, întrucât în Piata Republicii nu se desfasurau actiuni de dezordine si multimea adunata cerea înlaturarea de la conducerea tarii a cuplului Ceausescu, fortele unitatii de securitate au fost retrase la sediul Comitetului Judetean de Partid Sibiu unde, împreuna cu subunitati apartinând altor unitati militare, au realizat un cordon de ordine. Începând cu orele 13.00 , subunitatile au fost retrase prin rotatie în cazarmi, pentru masa si odihna, astfel ca în ziua de 22 decembrie 1989, orele 12.00, la C.J.P. Sibiu erau în dispozitiv doar doua plutoane. Plutonul de securitate-militie, aflat la sediul I.J.M.I. Sibiu a ramas în dispozitiv fara a fi înlocuit. În total, la sediul I.J.M.I. se aflau 32 m.t. din plutonul securitate-militie,15.m.t. care asigurau paza traseelor în municipiul Sibiu, 13 m.t. care asigurau 487

paza sediului, 8 m.t. care asigurau transportul corespondentei secrete pe raza judetului Sibiu. În ziua de 22 decembrie 1989, orele 12.00, s-a dat ordin si au fost retrase în cazarma fortele participante la C.J.P. La ajungerea în cazarmi s-a executat verificarea prezentei si retragerea materialelor si munitiei în depozite. Cu acest prilej s-a constatat ca nu se consumase nici un glont, munitia fiind predata în totalitate. Lt. maj. Moldovan Viorel, comandantul rezervei de interventie de la sediul I.J.M.I. Sibiu, a solicitat ajutor pentru a se retrage în unitate, deoarece asupra cladirii I.J.M.I. începuse a trage din toate directiile, iar revolutionarii au încercuit cladirea. În acest scop, în jurul orelor 13.30 comandantul companiei a primit ordin sa se deplaseze la sediul I.J.M.I. pentru a gasi posibilitatea retragerii militarilor si aducerii acestora în cazarma. Pe timpul deplasarii ofiterul a fost ranit prin împuscare. La orele 17.30, subunitatea cu comandantul ei a fost retinuta, fara armament si munitie, de catre cadre de la U.M. 01512, în total 3 ofiteri si 6 militari. Aceste persoane au fost retinute pâna la data de 27 decembrie 1989, când au fost înaintate spre cercetare Procuraturii Militare. În ziua de 22 decembrie 1989 orele 09.00, a fost trimis pentru întarirea pazei aerogarii Sibiu, un pluton de aruncatoare din cadrul unitatii de securitate. În jurul orelor 12.30, aceasta subunitate a fost dezarmata din ordinul comandantului U.M. 01289. Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 21.00, unitatea de securitate a fost subordonata operativ comandantului garnizoanei lt. col. Dragomir Aurel, iar subunitatea de securitate mixta Alba Iulia, începând cu orele 17.15, s-a subordonat operativ unitatii de vânatori de munte din Alba-Iulia. 488

În ziua de 22 decembrie 1989, orele 21.30, comandantul unitatii de trupe de securitate s-a deplasat la U.M. 01512 Sibiu, unde a fost retinut pâna la data de 23 decembrie 1989, orele 11.00. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, F.S.N. Sibiu a ordonat ca un echipaj A.B.I. sa execute paza si apararea sediului acestuia. În ziua de 24 decembrie 1989, între orele 09.30-14.00, din ordinul comandantului garnizoanei, 2 echipaje pe A.B.I.-uri au participat la cercetarea unor obiective social-economice si efectuarea de patrulari în oras, pentru descoperirea si capturarea elementelor teroriste. În aceeasi zi, la orele 19.30, comandantul garnizoanei a ordonat telefonic organizarea unei actiuni la capela ortodoxa din cimitirul comunal, unde se detineau informatii ca se gasesc teroristi si se gaseste depozitata munitie. Pe timpul pregatirii actiunii, la orele 21.00, comandantul unitatii de securitate a primit ordin sa se deplaseze la U.M. 0204 Sibiu, Centrul de câini serviciu al M.I., pentru a prelua comanda acestei unitati. Un echipaj cu A.B.I. ce se deplasa pentru îndeplinirea misiunii a fost întâmpinat cu foc de un T.A.B. În urma atacului au fost raniti prin împuscare, mr. Câmpean Ioan si un militar în termen. Începând din 26 decembrie 1989, orele 17.00, în baza ordinului Consiliului Militar al F.S.N. Sibiu, unitatea de securitate a luat în paza urmatoarele obiective: - releul TV Paltinis - 10 militari; - releul de telecomunicatii Gusterita - 10 militari; - barajul Gura Râului - 15 militari; - Uzina de Apa Sibiu - 10 militari. Aceste dispozitive au functionat pâna în ziua de 07 februarie 1990, când au fost ridicate. Subunitatile de paza si 489

aparare a obiectivelor au executat misiunile specifice. I.M. Mârşa În toate situatiile în care au fost angajate efective de cadre si militari în termen, s-a evitat folosirea armamentului din dotare si nici nu au avut loc altercatii cu demonstrantii sau cu alte persoane. Pe timpul revolutiei întregul efectiv de cadre si militari în termen din subunitatile de securitate Sibiu, au avut o atitudine pozitiva. (Documentar M.I., B 56 J Sibiu nr. 0298210/.27.05.93, pag. 17-22) 6.3. Principalele actiuni desfasurate de organele locale ale Securitatii Sibiu (din Raportul S.R.I.) În perioada 16-31 decembrie 1989, activitatea lucratorilor fostei securitati din municipiul si judetul Sibiu, a fost determinata de evolutia evenimentelor din zona, iar misiunile executate, dispunerea fortelor si modul de actiune, corespund etapelor în care s-au desfasurat evenimentele. În seara zilei de 16 decembrie 1989, între orele 22.00-23.00, din ordinul sefului I.J.M.I., col. Rotaru Iulian, au fost alarmate si s-au prezentat la sediul din municipiul Sibiu si la cele orasenesti toate cadrele securitatii aflate în garnizoanele respective. Cu acest prilej, seful Securitatii judetene a comunicat instituirea starii de alarma definita prin „Situatia 2” din Planul de Alarmare si a ordonat ca, pe compartimente, sa se planifice 1/3 dintre ofiteri care sa ramâna în sediu 24 de ore, iar celelalte cadre sa fie consemnate la domiciliu. De asemenea, s-a ordonat ca fiecare compartiment, potrivit specificului sau, sa desfasoare actiuni de 490

culegere informatii vizând mai ales prevenirea producerii unor evenimente deosebite în obiective economice de pe raza judetului. În acest scop, ofiterii fostului serviciu de contrainformatii economice s-au deplasat zilnic în principalele obiective economice din Sibiu si municipiul Medias. La rândul lor, ofiterii serviciului de contraspionaj au avut ca sarcina principala stabilirea activitatii unor straini prezenti pe raza judetului si cunoscuti ca având legaturi cu unele servicii de informatii straine, precum si identificarea celor suspecti pe aceasta linie. Cei 4 lucratori ai compartimentului antiterorist nu au fost angrenati în aceasta perioada cu sarcini în afara unitatii, acestia facând permanenţă la grupa de interventie antiterorista, grupa constituita la nivelul I.J.M.I. Totodata, subofiterii compartimentului antiterorism care faceau parte din punctul de control antideturnare de la Aeroportul Sibiu si-au desfasurat activitatea normala pâna în ziua de 23 decembrie 1989, orele 1.00, când au predat - pe baza de procesverbal, armamentul si munitia din dotare comandantului garzii M.Ap.N. de pe aeroport si s-au pus la dispozitia acestuia. În mod similar au actionat ofiterii securitatii care raspundeau de localitatile Agnita, Sibiu si Talmaciu si care s-au aflat în aceste localitati în tot timpul desfasurarii evenimentelor în tinuta civila si fara a avea armament asupra lor. Dupa 22 decembrie 1989, acestia s-au prezentat la diferite unitati ale M.Ap.N. În dimineata zilei de 18 decembrie 1989 conducerea Securitatii a convocat o sedinta cu toti ofiterii prezenti în sediu, prilej cu care loctiitorul sefului Securitatii, mr. Aioanei Constantin a prelucrat prevederile decretului care reglementa conditiile folosirii armamentului, fara a face precizari concrete asupra scopului acestei activitati. S-a ordonat ca toti lucratorii sa ridice armamentul din dotare (pistol cu 12 cartuse), de la locul de depozitare si sa-l tina numai în fisetul personal. Ca urmare, pe parcursul sosirii în 491

unitati, toate cadrele au ridicat armamentul si munitia fara însa a mai parasi sediul cu acestea asupra lor. Evolutia evenimentelor din tara, si îndeosebi cele de la Timisoara, au determinat tensionarea starii de spirit si în rândul populatiei judetului Sibiu, acreditându-se tot mai insistent ideea unei interventii militare din exterior. În aceste conditii, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, conducerea fostului I.J.M.I. a hotarât sa se instaleze în incinta U.M. 01512 a M.Ap.N., unde s-a format un grup de comanda, compus din fostul inspector sef si sefii fostei securitati si ai militiei. La sediul fostei securitati s-a constituit un dispecerat compus din cadre desemnate prin ordin verbal de catre fostul sef al Inspectoratului, cu misiunea de a asigura legatura între punctul de comanda si compartimentele unitatii. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, în mai multe localitati din judet au început actiuni revolutionare, de contestare în masa a regimului existent. Desi initial manifestarile au avut un caracter pasnic, în seara zilei de 21 si în cursul zilei de 22 decembrie 1989, unele dintre acestea au degenerat în actiuni deosebit de violente, soldate cu victime omenesti si importante pagube materiale. În aceste conditii, ordinele transmise de la punctul de comanda si masurile organizate au încercat sa asigure mai ales securitatea sediului, unde, pe lânga documente specifice deosebit de importante, se aflau armament si munitie, un depozit de carburanti - a carui explozie ar fi pus în pericol blocurile din zona, alte puncte importante precum cifrul si centrala guvernamentala. În momentul declansarii evenimentelor din Piata Republicii, în jurul orelor 10.00, ofiterilor aflati în obiective economice li s-a ordonat sa nu intervina în nici un fel în actiuni organizate ori puse în practica de manifestanti si sa nu se implice în masurile 492

organelor de opresiune ori ale altor factori de decizie din acele unitati. Cadrelor aflate la sediul unitatii li s-a ordonat sa evite si sa nu raspunda în nici un caz provocarilor ori actiunilor în forta ale demonstrantilor. În jurul orelor 14.00, 7 ofiteri si un subofiter din compunerea grupei antiteroriste, având asupra lor pistoale Carpati cu 12 cartuse si câte 1 pistol mitraliera cu câte 60 de cartuse, echipati în combinezoane de culoare kaki, au primit ordin sa se deplaseze la resedinta fostului prim secretar al judetului pentru a asigura paza vilei. Acestia au îndeplinit misiunea pâna în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, când au hotarât din proprie initiativa, sa ascunda armamentul, munitia si echipamentul si sa se deplaseze fiecare la domiciliul său. Pâna în seara zilei de 24 decembrie 1989, când componentii acestui grup s-au prezentat la sediul U.M. 01512 – Sibiu, iar în dimineata zilei de 25 decembrie 1989, în prezenta reprezentantilor Procuraturii si ai UM. 01512 au recuperat din locurile ascunse armamentul, munitia si echipamentul si le-au predat pe baza de proces verbal. Începând cu orele 16.00, grupuri masive de persoane au manifestat în patru rânduri în fata cladirii fostului I.J.M.I., solicitând în mod deosebit eliberarea detinutilor. Desi de mai multe ori reprezentanti ai manifestantilor au verificat spatiile unde puteau fi asemenea detinuti si au comunicat multimii ca arestatii au fost pusi în libertate, unii dintre participanti s-au dedat la acte de distrugere si incendierea fostei militii si a autoturismelor cadrelor aflate în parcarea din apropierea sediului. Altii au fortat usile de acces si au patruns în curtea inspectoratului prin distrugerea gardului împrejmuitor, atacând cu diverse obiecte dure si sticle incendiare improvizate caile de acces în cladire, depozitul de carburanti, 493

parcul auto si depozitul de armament si munitie situat în pavilionul administrativ. Cu sprijinul U.M 01512 dispozitivele de paza si aparare din zonele realizate au prevenit extinderea consecintelor negative ale actiuni respective. În conditiile date s-a transmis ordinul ca femeile-ofiteri si angajatele civile apartinând securitatii sa paraseasca sediul si sa se deplaseze la domiciliu, ordin executat în seara zilei de 21 decembrie, cât si în dimineata zilei de 22 decembrie 1989. Deoarece nu s-a precizat o solutie în legatura cu armamentul, 6 persoane din aceasta categorie au plecat cu armamentul si munitia asupra lor. Ulterior, pe masura ce s-au prezentat la diverse unitati militare, au predat armamentul si munitia, inclusiv lt. maj. Lazariciu Rodica, care a fost prezentata pe postul national de televiziune, în postura de terorista. Pe fondul evenimentelor din seara zilei precedente petrecute la sediul militiei cât si la cel al fostei militii din orasul Cisnadie si în contextul amenintarilor lansate de unii demonstranti în ziua de 22 decembrie 1989, activitatea cadrelor a fost marcata de mai multe moment semnificative. La orele 07.15, toti angajatii securitatii au fost convocati în sala de sedinte, unde s-au prelucrat diferite ordine. S-a ordonat de asemenea, ca ofiterii care nu au în dotare pistoale mitraliera sa se prezinte la magazia de armament pentru a ridica o astfel de arma si 60 de cartuse cal. 7,62 mm. În jurul orelor 09.00, din ordinul conducerii, la cele doua cai de acces direct în sediul securitatii, respectiv la cea din fosta str. Armata Rosie si cea din spatele cladirii (accesul la Serviciul pasapoarte), au fost dispuse cele 2 A.B.I.-uri din dotarea grupei antiteroriste, iar lânga ele cadrele din aceasta grupa care mai 494

ramasesera în sediu, între care 2 din fosta securitate. Cadrele erau echipate în combinezoane kaki, având asupra lor armamentul si munitia din dotarea grupei, respectiv pistol Carpati cu 12 cartuse si pistol mitraliera cu 60 cartuse. De mentionat ca cele 2 A.B.I.uri aveau montate pe ele, prin constructie, mitraliere, însa acestora nu le-a fost distribuita munitia necesara. Ofiterii au ramas în post, fara a avea contact direct cu manifestantii pâna în jurul orelor 12.00, când asupra sediului fostei securitati s-a deschis foc dinspre U.M. 01512. În aceste conditii, ofiterii respectivi s-au refugiat în sediu au blocat usile si s-au alaturat celorlalte cadre. Cadrele aflate în sediu nu s-au confruntat cu probleme deosebite pâna la deschiderea focului asupra cladirii, manifestantii concentrându-si atentia asupra sediului fostei militii si a curtii interioare a inspectoratului unde se afla si magazia de armament. Cu foarte putin timp înainte de deschiderea focului asupra sediului, în conditiile iminentei patrunderi a manifestantilor în sediu, col. Petrisor Teodor, fostul sef al securitatii a ordonat la telefon prin dispeceratul existent, ca „Armamentul sa fie depus în loc sigur si sa se gaseasca cai de a intra în legatura cu demonstrantii”. Acesta a fost ultimul ordin primit de la punctul de comanda, iar la câteva minute s-a deschis foc asupra securitatii cu diverse tipuri de armament, dinspre U.M. 01512 Sibiu. Din acest moment, aproximativ orele 12.30, cadrele securitatii aflate în sediu au început sa se retraga în locuri ce ofereau protectie, adunându-se treptat la parterul cladirii, unde se afla centrala telefonica. Tot armamentul si munitia detinute au fost depuse în mai multe locuri. 495

Tirul s-a amplificat, tragându-se din toate directiile si a durat aproximativ 4 ore, cladirea fiind distrusa aproape complet. Prin centrala telefonica s-a luat legatura cu diferite esaloane militare locale si din Bucuresti (comandantul garnizoanei lt. col. Dragomir Aurel, comandantul C.M.J. col. Vladoi Ilie, seful biroului contrainformatii militare, personal cu gl. Victor Stanculescu si la cabinetul gl. Voinea), cu televiziunea romana, unde s-a raportat si informat ca, potrivit ordinului pe care îl aveau ofiterii de securitate nu folosesc armamentul din dotare, solicitându-se încetarea focului pentru salvarea oamenilor, a documentelor si a celorlalte puncte importante din structura sediului. Totodata, imediat dupa deschiderea focului, când mai era înca posibil, în diverse puncte vizibile ale cladirii, au fost arborate cearsafuri albe. În jurul orelor 12.30, în confuzia creata imediat dupa deschiderea focului si determinati de intentiile unor civili de a patrunde prin garajele cladirii, 2 dintre fostele cadre au executat foc de avertisment cu armamentul din dotare. Civilii au parasit zona, neînregistrându-se morti sau raniti. Cei 2 ofiteri au fost cercetati în stare de arest si condamnati initial pentru omor deosebit de grav, iar ulterior stabilindu-se ca actiunile acestora nu au provocat moarte sau ranirea unor persoane, au fost scosi de sub urmarire penala si pusi în libertate. În jurul orelor 16.30, dupa încetarea focului în zona, o parte dintre ofiteri au parasit cladirea printr-un geam de la parter, au fost reperati de manifestanti, supusi unor tratamente violente si predati apoi la U.M. 01512. Cei ramasi în sediu au fost preluati de militari si civili înarmati si condusi la aceeasi unitate. Treptat în incinta salii de sport a U.M. 496

01512 au fost adunate cadrele fostei securitati, astfel încât, la apelul facut de reprezentantii armatei in jurul orelor 22.00, majoritatea cadrelor erau prezente, cu exceptia celor aflate în obiective economice sau specializate. Dupa orele 16.30, majoritatea cadrelor au fost supuse unui rau tratament, unele dintre acestea trebuind sa fie ulterior spitalizate. Au fost ranite prin împuscare 3 cadre, dintre care au decedat doua. Începând cu data de 24 decembrie 1989, când au fost transferate la sala de sport a U.M. 01512, toate cadrele securitatii judetului Sibiu se aflau sub stare de arest în acest loc sau la alte unitati militare din municipiu. De la aceasta data si pâna la sfârsitul lunii ianuarie 1990, acestea au fost supuse cercetarilor procuraturii, dupa care esalonat au fost puse în libertate dupa perioade de retinere variind între 30 si 60 de zile. Întreaga perioada cuprinsa între 16-31 decembrie 1989, cadrele si personalul civil al securitatii s-au aflat echipate numai în tinuta civila cu exceptia grupei de interventie antiterorista, care peste tinuta civila au îmbracat combinezoane de culoare kaki din dotarea acesteia. Actiunea fostului birou de securitate al municipiului Medias, a fost marcata în ziua de 16 decembrie 1989, în jurul orelor 23.00, prin alarmare, cele 14 cadre si 2 personal civil prezentându-se în termenul stabilit la sediu. În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 12.30, activitatile de culegere a informatiilor s-au redus treptat, ajungându-se pâna la încetarea lor, astfel ca majoritatea cadrelor erau prezente în unitate. Personalul care facea parte din treimea de serviciu avea asupra sa 497

armamentul din dotare si munitia aferenta, iar la iesirea din schimb le depuneau la locul special amenajat pentru aceasta. În aceeasi zi, la orele 12.30-12.45, sediul fostei securitati municipale Medias a fost ocupat de manifestanti fara a avea loc incidente deosebite. S-a constituit imediat un comitet al manifestantilor, caruia i-a fost predat pe baza de proces verbal întregul armament si munitia cu care era dotat biroul, rezultând cu claritate ca armamentul nu a fost folosit. La putin timp, pe baza procesului verbal respectiv, armamentul a fost preluat de reprezentanti U.M. 01940 Medias. Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 12.00, pâna la 30 decembrie 1989, toate cadrele militare si personalul civil ale securitatii municipale Medias s-au aflat în stare de retinere la sediul U.M. 01940 Medias. În toata perioada tinuta personalului a fost civila si nu s-au înregistrat victime din rândul cadrelor securitatii municipale Medias. (Documentar S.R.I., Cabinet Director nr. 7176/25.08.93). În ziua de 21 decembrie 1989, odata cu declansarea manifestatiei, în zona nu se gaseau organe de ordine ale militiei, interventia lor s-a facut pe baza dispozitiunii primului-secretar Nicu Ceausescu, dar fara luarea unor masuri organizatorice care sa asigure reusita actiunii. Aparitia în jurul orelor 10.00 a autoturismelor militiei în piata a dezlantuit adversitatea populatiei si a determinat chiar declansarea unor actiuni violente ce au dus în final la admonestarea militienilor si incendierea autoturismelor. 498

Atitudinea populatiei fata de organele de militie s-a manifestat prin constituirea unor coloane ce urmareau neutralizarea organelor de militie. Scopul acestora era si eliberarea presupusilor detinuti ce-i considerau existenti în cladirea institutiei. Cu toate masurile de protectie realizate si cu sprijinul fortelor apartinând unitatilor militare din zona, agresiunea populara împotriva militiei nu a putut fi oprita. Desi s-a demonstrat prin verificarile facute în comun cu reprezentantii revolutionarilor ca în cladirea militiei nu mai erau detinuti de nici o natura, totusi persoane violente au declansat asa cum am prezentat anterior actiuni distructive la adresa acestei institutii conform lozincii. Sub protectia atributiunilor de serviciu este cert ca organele de militie au actionat violent la vedere sau în ascuns asupra manifestantilor, punând în aplicare ordinele clare primite de la comandantii lor, dar si de la primul-secretar. Actiuni distructive s-au produs în ziua de 21 decembrie 1989 orele 19.30, când un grup format din persoane având condamnari penale, au atacat militia oraseneasca din orasul Cisnadie. Aplicând prevederile decretului 367/1971 privind uzul de arma lucratorii de militie au deschis foc de avertisment si pentru a se salva s-au retras la o unitate militara din apropriere, sediul militiei fiind ocupat de civili si devastat. Cu acest prilej au decedat 2 persoane si alte 11 au fost ranite. Din documentarele M.Ap.N. si M.I. rezulta ca la verificarile efectuate ulterior a rezultat ca unele persoane în timp ce atacau sediul militiei aflându-se cu fata spre acesta, au fost împuscate din spate, existând indicii ca s-a tras din turla bisericii aflate în apropiere. În timp ce se retragea spre unitatea militara, seful militiei, cpt. Liviu Vanga, a fost împuscat în picior tot din directia bisericii mentionate. 499

6.4. Unele date cu referire la transportul TAROM Referitor la avionul ROMBAC, care în ziua de 20.12.1989 a transportat la Sibiu, între alte persoane si materiale si un numar de 80 de persoane suspecte, a caror identitate nu a fost cu precizie stabilita, este de remarcat ca actiunea avea ca misiune asigurarea protectiei primului-secretar al judetului Sibiu, de catre un personal specializat în actiuni antiteroriste. Din unele declaratii rezulta ca într-adevar în aeronava, într-o anumita zona a compartimentului de pasageri, exista o grupare de persoane - barbati, cu un aspect mai deosebit, în general atletici, cu un echipament asemanator. Ni se pare firesc ca Nicolae Ceausescu si în special sotia sa, sa fi întreprins unele masuri pentru asigurarea protectiei fiului lor, prin trimiterea în zona a unor luptatori special instruiti. Provenienta acestora a fost deosebit de comentata, rămânând si pâna la ora actuală controversată. Conform declaratiei gl. Militaru si gl. Hortopan în seara zilei de 23 decembrie, col. Ardeleanu, comandantul USLA, solicitându-i-se o evidenta asupra efectivelor sale ce ar putea fi folosite pentru actiuni de scotocire, a afirmat ca poate pune la dispozitie aproximativ 600 luptatori având în vedere ca din totalul existent, lipsesc un numar de 110 pentru protectia ambasadelor si alti 80 în misiune la Sibiu „... din ordine superioare ...”, precum si circa 40 pentru paza propriei unitati. Din analiza fortelor ce asigurau functionarea si protectia aeroportului, majoritatea facând parte din M.I., pare explicabil deficientele existente în luarea evidentei nominale a lor, ce se refereau la acestia, precum si faptul ca transportul s-a efectuat prin TAROM. 500

Daca aceste efective ar fi apartinut M.Ap.N., respectiv DIA, nu ar fi fost necesara nici o evidenta, întrucât transportul s-ar fi executat în discret, folosind în acest scop mijloace de zbor proprii si nicidecum Tarom-ul. De mentionat ca specialistii militari de la DIA au o pregatire speciala pe profil de cercetare si obtinere de informatii, autoaparare si mai putin de lupta antiterorista. Ca atare, practic, ni se pare logic ca Nicolae Ceausescu sa fi trimis pentru apararea fiului sau efective specializate de cea mai mare valoare. (USLA) Se pare suspect ca nici SRI-ul nu a lamurit aceasta problema, mai precis, a evitat sa o lamureasca. Raportul procuraturii la pag. 63 precizeaza: „Si în momentul actual subzista o suspiciune în legatura cu cei 80 de uslasi trimisi la Sibiu înca din 20 decembrie 1989, ce trebuiau sa-i ofere protectie lui Nicu Ceausescu. Referitor la acest fapt, trebuie mentionat ca în nota din 31 iulie 1990 procurorul Marian Valer, delegat al Comisiei de ancheta Sibiu, spunea în concluzie: „Retine atentia ca sunt semnificative declaratiile pasagerilor Bosgan Anisoara, Andrei Ioan, Goga Radu, Chiuchisan Anton si Vladu Luminita, care au afirmat ca au sesizat în partea dreapta a avionului, înspre fata, un grup compact de barbati mai atleti, îmbracati mai sportiv, informatii care se impuneau a fi coroborate cu faptul ca aproape toti pasagerii identificati si audiati pâna în prezent nu au stat în zona respectiva”. Din procesul verbal nr. 110 din 15 decembrie 1990 existent la dosarul de cercetare al procuraturii, mentionam numai faptul „... ca pot exista persoane despre care nu se stie unde s-au mutat si unde lucreaza ...”. De asemenea, în acelasi proces verbal se sugereaza de a fi audiata institutia USLA.: „... Apostol si Costa referitor la pasagerii din avion (numar, grupuri suspecte) care nu exista la dosar ...”. 501

Personalul aeroportului Sibiu anchetat, declara ca: „... nu a vazut nimic, deoarece descarca pachetele din hala avionului!...”. Acest lucru o spune cel ce trebuia sa se ocupe de asigurarea unor mijloace de transport pasageri în oras, care erau în numar dublu fata de cei ce se transporta obisnuit, folosind cursa AN-24. Din declaratiile lui Nicu Ceausescu, rezulta ca el nu a chemat „teroristi” la Sibiu si „...a ramas surprins când a auzit la plecarea cursei de Sibiu, un zgomot mult mai mare decât cel normal.” Este adevarat ca la decolare, zgomotul zborului unui avion ROMBAC este de 72 decibeli în raport cu 67 decibeli a unui avion AN-24. Dar este putin probabil ca diferenta de aproximativ 5% sa fi fost sesizata de Nicu Ceausescu. Ca atare, nici una din persoane se pare ca nu declara adevarul. Interventiile telefonice facute la aeroport din dispozitia lui Nicu Ceausescu, de catre secretarul cu problemele organizatorice - Pescarul, au avut ca scop, dupa parerea noastra, obtinerea confirmarii sosirii aeronavei cu cei asteptati. Exista declaratia fostului sef al militiei Sibiu, care arata ca: „în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 a vazut la poarta unitatii 01512 un numar de persoane cu structura atletica îmbracati în treninguri”. Este posibil având în vedere ca în acea perioada, la punctul de control al unitatii au fost adusi si s-au prezentat numeroase persoane pentru a fi luate sub protectie sau pentru a fi predate ca suspecti de catre populatie. Dar sa nu uitam ca sosirea aeronavei ROMBAC s-a produs în ziua de 20 decembrie 1989 si daca ar fi fost sa fie pasagerii acesteia ar fi trebuit sa vina în aceeasi zi pentru nevoi de cazare. Dat fiind neimplicarea cu toata seriozitatea a organelor specializate în actiuni de cercetare judiciara, pot apare tot felul de supozitii, de 502

pareri, unele facute din nestiinta, dar si unele facute intentionat, tocmai în scopul de a acoperi principalii vinovati. Ramâne ca cercetarile ulterioare, facute de cei competenti sa lamureasca acest caz ramas înca controversat. 7. EVENIMENTELE DESFASURATE ÎN PERIOADA 16-31 DECEMBRIE 1989 ÎN ALTE ORASE ALE TARII 7.1. Evenimentele desfasurate în municipiul Alba-Iulia Pâna în ziua de 21 decembrie 1989, în municipiul Alba Iulia si în judetul Alba nu au avut loc miscari contestatare. În data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 11.00, muncitorii de la Sectia Masinilor Unelte a Întreprinderii Mecanice din orasul Cugir au iesit în strada scandând lozinci anticeausiste si de adeziune la revendicarilor timisorenilor. Pâna catre orele 16.00 manifestatia s-a desfasurat într-un climat relativ pasnic. Dupa aceasta ora, un grup de manifestanti au fortat intrarea în libraria centrala de unde au scos cartile a caror autor era Nicolae Ceausescu, pe care le-au incendiat în mijlocul strazii. Alte persoane au trecut la devastarea unor magazine în special alimentare. În jurul orelor 17-00 un grup numeros de manifestanti s-a deplasat spre sediul Militiei orasenesti, solicitând eliberarea retinutilor si arestatilor. Desi cadrele de militie au adus la cunostinta multimii ca în arestul institutiei nu sunt arestati sau retinuti, totusi manifestantii au trecut la atacarea sediului cu pietre si sticle incendiare, reusind în cele din urma sa dea foc cladirii si autoturismelor parcate în imediata apropiere. Simultan s-a trecut la 503

întreruperea prin taiere a circuitelor telefonice ale institutiei. Vazând ca incendiul a luat amploare, cuprinzând în scurt timp tot parterul, cadrele de militie au reusit sa evacueze camera de depozitare a armamentului si sa se baricadeze în birourile situate la etajul I al cladirii. Incendiul luând proportii, a cuprins si etajul I al cladirii, situatie în care personalul blocat în interior a încercat sa îndeparteze manifestatia prin executarea unui foc de avertisment. Aceasta interventie s-a dovedit neinspirata enervând si mai mult pe manifestanti. Existând pericolul de a arde de vii, militienii au fost nevoiti sa sara de la etajul unu al cladirii prin flacari, în strada unde au fost prinsi si molestati. Seful unitatii de militie, cpt. Pop Valentin si plt. maj. Staicu Ilie, dupa ce au fost loviti pâna la inconstienta, au fost stropiti cu benzina si li s-a dat foc. Dupa circa o ora, cei doi au decedat. De remarcat ca barbaria nu s-a încheiat aici. Acestora li s-au taiat urechile, nasul si organele genitale, iar în gura li s-au introdus diverse obiecte. Urmarile acestui grav incident, de o brutalitate inimaginabila, au fost doi morti si opt grav raniti, sustragerea unei cantitati însemnate de armament si munitie, precum si distrugerea cladirii în proportie de 70%. (Documentar M.I. nr. 46007 din 25.04.1994). În urma tragicelor evenimente în ziua de 21 decembrie 1989 organele locale de partid au solicitat interventia unitatilor militare. Cu aprobarea comandantului A.4-a, un detasament din U.M.01653 Alba Iulia, format din 11 ofiteri si 96 militari în termen a primit misiunea de a asigura paza întreprinderii Mecanice Cugir II. Ulterior, în baza ordinului aceluiasi comandant au mai fost trimise 504

forte din orasul Brad, pentru a asigura paza întreprinderii Cugir I si securitatea populatiei civile. În ziua de 22 decembrie 1989, în primele ore ale diminetii coloanele de muncitorii s-au îndreptat spre C.P.M. si Consiliul Popular Judetean Alba Iulia. La solicitarea autoritatilor s-a deplasat o grupa de cadre si un pluton de transmisiuni. Multimea a manifestat pasnic, strigând lozinci „Jos Ceausescu!”, „Jos tiranul!”, „Armata e cu noi!”. Vestea sinuciderii gl. col. Milea a fost primita cu stupoare si a provocat indignare în rândul militarilor. Fuga cuplului prezidential a oferit conditii de manifestare deschisa a bucuriei si satisfactiei populatiei din zona. Astfel, o grupa de cadre s-a deplasat la C.P.J. unde s-a adresat multimii si au afirmat adeziunea unitatilor militare din judet la idealurile revolutiei. (Vol. „Armata Româna în Revolutia din Decembrie 1989”, Editura Militara, 1994). Ulterior, s-a trecut la constituirea noilor organe ale puterii locale, iar viata urbana a intrat treptat în normal. În urma evenimentelor desfasurate în municipiul Alba-Iulia au fost ucise 6 persoane, iar 13 au fost ranite. În municipiul Blaj, judetul Alba, o persoana a fost ucisa si una ranita, iar în orasul Zlatna au fost ranite 3 persoane. De mentionat ca persoanele ucise sau ranite în cele 3 localitati ale judetului Alba au fost victimele unor actiuni cu foc desfasurate de persoane civile înarmate sau de luptatori din G.P. (Sinteza procuraturii pag. 218-219) 7.2. Evenimentele desfasurate în municipiul Arad Municipiul Arad, situat în vestul tarii, la cca. 50 km nord de Timisoara a fost cel de-al doilea mare oras din România care s-a 505

ridicat împotriva dictaturii comuniste în decembrie 1989. Datorita pozitiei geografice, populatia judetului Arad, compusa din români, maghiari, germani, sârbi, slovaci, bulgari si cehi au avut posibilitatea sa urmareasca posturile de radio si televiziune din tarile vecine, astfel ca erau aproximativ bine informati asupra evenimentelor interne si internationale, trecute sub tacere de mediile oficiale ale tarii noastre. Aradenii cunosteau, ca si timisorenii, afacerile veroase si abuzurile savârsite de lucratorii de securitate si militie în legatura cu acordarea pasapoartelor de emigrare a etnicilor germani (se cerea acestora 8.000-16.000 DM, butelii, frigidere, bauturi fine etc. pentru eliberarea unui pasaport, pe lânga sumele ce platea statul german pentru fiecare emigrant). Vestea izbucnirii revolutiei la Timisoara (aflata la doar 45 km de Arad), în 16 decembrie 1989 a ajuns rapid la cunostinta aradenilor. Stirile circulau cu repeziciune. Manifestarile de solidaritate cu actiunile timisorenilor au prins amploare Înscrisurile anticeausiste pe pereti si garduri au devenit mai frecvente, iar îndepartarea lor cu sârguinta de catre securisti si militieni provoca huiduielile trecatorilor. Pentru locuitorii judetului din vestul tarii, lipsa de alimente, frigul din locuinte, fatarnicia regimului ceausist, abuzurile si ilegalitatile comise de partid si organele de opresiune au devenit din ce în ce mai putin suportabile, determinând radicalizarea maselor. În cazul judetului Arad, si în special al municipiului, evenimentele pot fi grupate în doua perioade distincte: ziua de 21 decembrie pâna în dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 - o perioada 506

nonviolenta - si din seara zilei de 22 pâna în 25 decembrie 1989 - o perioada violenta. Sub imboldul exemplului dat de timisoreni, înca din dupa-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, populatia orasului s-a adunat în grupuri în piete si pe strazi si a manifestat tacut. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, în loc sa participe la adunarile de condamnare si înfierare a Timisoarei ce erau programate în toata tara la ordinul lui Ceausescu, salariatii din marile întreprinderi au iesit în strada sa manifeste împotriva dictaturii. Actiunea a început la întreprinderea de Orologerie Industriala, unde dimineata la orele 07.00 o parte din tinerii muncitori au refuzat începerea lucrului. În frunte cu muncitorul Onofrei Danila grupul de manifestanti a parasit fabrica cântând „Desteapta-te române!”, cu intentia de a se deplasa la Comitetul Judetean de Partid. Pe traseu au intrat în întreprinderile aflate în drum chemând salariatii sa li se alature. Uzinele de strunguri, U.T.A., Uzinele de vagoane, Combinatul de prelucrare a lemnului, Gara CFR, Tricoul Rosu. Lucratorii au iesit încolonati din întreprinderi si s-au îndreptat spre centrul orasului. În dreptul postei centrale, dispozitivul de militari, format în graba, a încercat printr-o rafala de foc de avertisment sa-i opreasca pe manifestanti, dar fara succes. La sosirea în piata din fata Comitetului Judetean de Partid numarul manifestantilor se ridica la câteva mii. În jurul cladirii era deja instalat un cordon de aparare format din militari în fata, cu arme si baionete în pozitie de lupta, iar în spatele lor erau luptatorii din G.P. militieni si trupele de securitate, pompieri si 28 de blindate (TAB-uri). 507

Manifestantii s-au oprit la mijlocul pietei pe aliniamentul liniei de tramvai, strigau lozinci anticeausiste. Liderii manifestantilor, printre care Onofrei Danila, Crisan Mircea, Dima Traian, Jiva Maria, Timar Traian si altii cu banderole la brat au reusit sa mentina ordinea, sa evite orice actiune violenta. De fapt se striga tot timpul „Fara violenta!”. S-a adus o masa si o scara de zugravi pe care, rând pe rând s-au urcat liderii celor din piata si au tinut scurte cuvântari. A aparut si actorul Valentin Voicila care a devenit apoi conducatorul revolutionarilor. S-au facut dese apeluri militarilor sa nu traga, s-au spus rugaciuni, s-a cântat, „Desteaptate române!”, se scandau lozinci anticeausiste. Au sosit din Timisoara câtiva tineri revolutionari care au citit declaratia lor din 20 decembrie 1989. S-au adus cearceafuri de la spitalul de maternitate pe care s-au scris lozinci si s-au prins pe peretii cladirilor din piata: „Ceausescu cine esti - un escroc din Scornicesti”, „Jos cizmarul!”, „Timisoara – Timisoara!” etc. Din drapelele tricolore s-a decupat stema RSR. Locuitorii din zona au adus pâine si apa militarilor, se striga: „Armata e cu noi!”, „Ceausescu judecat, pentru sângele varsat!”, „Jos dictatura!”, „Jos comunismul!”, „Noi suntem poporul!” etc. Secretarii comitetului judetean de partid au coborât în piata pentru a încerca închegarea unui dialog cu manifestantii. Dar lumea cerea prezenta primului secretar, Elena Pugna. Aceasta a coborât si ea, a anuntat majorarea salariilor si alocatiei pentru copii, adica masurile promise de Ceausescu la mitingul de la Bucuresti. Huiduita si fluierata, Elena Pugna s-a retras rapid în cladire. Luând exemplul Timisoarei s-a întocmit o lista cu membrii „Comitetului Frontului Democratic Român” constituit la Arad la 21 decembrie 1989 si s-a întocmit si citit o Chemare catre Armata Tarii, cu urmatorul continut: „Sunteti fratii, tatii, copiii si iubitii vostri!!! 508

Sunteti din sângele nostru si din carnea noastra! Sunteti cu noi! Sunteti singurii în stare sa opriti varsarea de sânge fratesc! Odiosul dictator va foloseste ca scut, ca pe o simpla unealta, NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului majoritatea ofiterilor superiori ai Marelui Stat Major nu au avut voie sa paraseasca domiciliul! Din acest motiv trupele de graniceri au fost trecute sub comanda M.I.. Întoarceti armele, sub amenintarea lor va pali si va cadea lasul criminal, care vrea sa va murdareasca mâinile cu sângele poporului cu propriul vostru sânge!” În acest rastimp, în sediul Comitetului Judetean de Partid era o activitate febrila. Înca din 16 decembrie 1989, seara, cadrele militare au fost alertate si chemate în cazarmi. În dimineata zilei de 17 decembrie 1989 s-a primit indicativul „Radu cel Frumos”, adica alarma de lupta partiala. Acest semnal se ordona când exista pericolul iminent al unei agresiuni din exterior. Conform instructiunilor, dupa câteva ore de la darea alarmei, unitatile trebuiau sa fie gata de lupta. În garnizoana Arad, în informarea ce s-a prezentat, s-a justificat alarma de lupta prin faptul ca exista pericolul unui atac din exterior si ca la Timisoara actioneaza grupuri de diversiune si terorism în scopul destabilizarii tarii. La ordinul primit direct de la Ministerul Apararii Nationale, o parte din efectivele U.M. 01380 din Cetate, cu transportoare blindate, s-au deplasat în ziua de 17 decembrie 1989 la Timisoara, în frunte cu comandantul garnizoanei mr. Marcu Dumitru si s-a pus la dispozitia Diviziei 18 Timisoara. În Arad, au fost lasate unele efective, în special pentru a apara la nevoie aeroportul. Din judetul Arad au mai plecat la Timisoara pompieri militari, efective de militie trimise pentru asigurarea ordinii în unitati agricole din 509

judetul Timis si unul din cele doua plutoane ale trupelor de securitate-militie aflate în Arad. La Inspectoratul Judetean ai M.I. s-a primit „Situatia nr.2” înca din 16 decembrie 1989, orele 23.00 (aplicarea Ordinului 2300/1973) adica intrarea efectivelor în stare de alerta, iar în 17 decembrie 1989, orele 20.00 s-a ordonat „Alarma de lupta”. Au fost alertate si Garzile Patriotice. Dupa sedinta C.P.Ex. din 17 decembrie, la ordinul lui N. Ceauscscu au fost închise granitele, majoritatea turistilor au fost returnati la granita. Înca în data de 19 decembrie 1989 a sosit la Arad secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei, de la Timisoara, iar la data de 21 decembrie 1989 a sosit si un alt secretar al C.C. al P.C.R. Radu Constantin. Acestia au intrat în Comandamentul Judetean de Coordonare ce s-a constituit în dimineata zilei de 20 decembrie 1989 din care mai faceau parte: primul secretar si secretarul adjunct al Comitetului Judetean (Pugna Elena si Angheloiu), comandantul garnizoanei militare (mr. Marcu), seful Inspectoratului Judetean M.I. (col. Salceanu), seful Militiei Judetene (col. Cioflica) si seful de Stat Major al G.P. din judet (lt. col. Stranschi). S-au nominalizat obiectivele economice, sociale si culturale care impuneau masuri de protejare în caz de nevoie, s-a stabilit planul de aparare cu efective înarmate. În ziua de 20 decembrie 1989 soseste la Arad venind de la Timisoara pe la orele 11.00 gl. lt. Ilie Ceausescu, adjunct al ministrului apararii nationale si seful Consiliului Politic Superior al Armatei. La aeroport este întâmpinat de Elena Pugna si comandantii unitatilor militare din judet. La U.M. 01380 din cetate gl. Ilie Ceausescu sustine o expunere în care afirma pozitia 510

oficiala privind actiunile de la Timisoara. Pe la orele 13,00, Ilie Ceausescu paraseste Aradul îndreptându-se spre Oradea. Directorii de întreprinderi au fost instruiti „sa organizeze adunari de condamnare a huliganilor, iredentistilor si fascistilor din Timisoara, ca trebuie sporita vigilenta pentru ca probabil si la Arad se pregateste ceva asemanator”. În aceeasi zi soseste la Vinga în gară un tren cu luptatori din G.P. din jud. Vâlcea, înarmati cu bastoane din lemn, trimisi la Timisoara pentru a actiona împotriva „bandelor de huligani si de mercenari straini”. Trenul a stationat în gara cca. 2 ore, apoi a plecat la orele 14.00 spre Timisoara. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, conform planului de cooperare întocmit în ziua de 20 decembrie 1989, parte din fortele apartinând M.Ap.N. s-au deplasat la obiectivele stabilite. În acest scop au fost trimisi din U.M. 01330 Arad 400 militari si 21 T.AB.-uri si un detasament format din 106 militare din U.M. 01296 Arad. Cu aprobarea Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, pentru apararea unor obiective au fost chemate 850 militari si 7 T.A.B.uri din U.M. 01191 Lipova, iar cu aprobarea marii unitati din Oradea, un detasament, format din 196 militari, apartinând unitatii din Ineu. În aceeasi dimineata, auzind vestea ca muncitorii de la Orologerie si alte întreprinderi au iesit în strada si se îndreapta spre centru, la cererea Elenei Pugna se constituie dispozitivul de aparare în jurul sediului judetenei de partid. Din sediu cât si din alte institutii functionarii au fost trimisi acasa. 511

La formarea dispozitivului participa initial 99 militari de la U.M. din Cetate si 151 de militari de la U.M. din Gai. Solicitându-se întariri sosesc în Arad, pe la orele 13.00 si 850 de militari si 7 TAB-uri din U.M. 01191 Lipova, iar pe la orele 14.00 soseste de la U.M. din Ineu un detasament de 107 militari. În dispozitiv se mai afla subunitati ale militiei, plutonul de securitate-militie, luptatori din brigada antiterorista, pompieri. A sosit din Oradea un grup de ofiteri de la statul major al diviziei, condus de mr. Badalan (în prezent general), care a preluat comanda întregului dispozitiv de aparare. La Lipova, muncitorii de la „Strunguri”, în dimineata zilei de 21 decembrie 1989, au refuzat sa înceapa lucrul, au solicitat sa li se asigure mijloace de transport pentru a se deplasa si ei la Arad. În ziua de 21 decembrie 1989 dimineata, la orele 04.00 au sosit din Timisoara subunitatile dislocate ale U.M. 01380 si au fost si ele introduse în dispozitivul de aparare (cca. 300 militari si 21 TAB-uri). În aceeasi zi s-a desfasurat manifestarea organizata si pasnica a aradenilor. Acestia scandau permanent „armata e cu noi” si prezentau chemarea catre armata. Este de remarcat disciplina si nonviolenta de care au dat dovada, pe de o parte manifestantii, dar si întelegerea, calmul si clarviziunea unor comandanti si ofiteri care au intrat în dialog cu manifestantii si care au facut ca evenimentele sa se deruleze fara nici un incident. Militarii au promis ca nu vor trage în demonstranti daca manifesta pasnic si nu pun în pericol viata sau integritatea fizica a militarilor, iar liderii revolutionarilor au promis ca manifestantii nu vor comite acte de violenta. Ca urmare, soldatii au scos încarcatoarele si baionetele de la arme si au trecut pistoalele mitraliera în pozitia „la piept”. 512

Încet si treptat manifestantii au avansat pâna la marginea trotuarului, iar tinerii cu steaguri tricolore si albe s-au urcat pe TAB-uri aclamând (21.12.1989 dimineata.). Ilie Matei, vazând pasivitatea militarilor, a raportat situatia creata generalului Vasile - seful Directiei de Contrainformatii a Securitatii. Demonstratia pasnica a aradenilor a continuat toata ziua. Spre seara, când rândurile lor s-au rarit, soldatii, treptat, au reusit sa împinga demonstrantii pâna dupa linia de tramvai eliberând o parte din piata. Comandamentul operativ din sediu a discutat diferite modalitati de împrastiere a manifestantilor. Radu Constantin se interesa daca sunt pregatite „listele A si B” si cerea punerea lor în aplicare. Era un ordin mai vechi al securitatii ca, în caz de necesitate, suspectii trecuti pe listele „A” trebuiau ridicati si dusi într-o zona necunoscuta, iar cei trecuti pe listele „B”, mai putin periculosi, trebuiau doar izolati în apropierea domiciliului. La Arad nu erau organizate aceste liste si nici nu au fost puse în aplicare. Col. Rasina Dumitru - seful Securitatii judetene a venit cu ideea de a împarti manifestantilor racoritoare sau alte bauturi (ceai, bere, cafea) în care sa se puna substante care sa provoace diaree. A cerut subalternilor sa procure fenolftaleina - un diuretic foarte puternic, a esuat pentru ca nu s-au gasit cantitati suficiente de substante (Dr. Crîsnic Ioan - seful laboratorului de la spital a ascuns fenolftaleina acolo). Ilie Matei, vazând ca militarii se justifica cu prevederi regulamentare, care interzic îndreptarea focului împotriva civililor 513

pasnici si neînarmati, a cerut comandantilor sa împrastie manifestantii cu patul armelor si cu baioneta: „Sa loviti în ei ca soldatii lui Stefan Cel Mare”. Maiorul Diaconescu de la Lipova a refuzat executarea acestui ordin si mr. Popescu comandantul U.M. din Gai s-a solidarizat cu el. Atunci mr. Badalan, enervându-se, a spus ca mr. Popescu este destituit pe loc din functie (mr. Diaconescu din Lipova nu se subordona Diviziei 18 Oradea, fiindcă Scoala Militara era în subordinea Comandamentului Artileriei si Tancurilor de la Bucuresti, gl. Hortopan si gl. Calinoiu). Elena Pugna si Angheloiu s-au gândit sa înarmeze G.P. cu bâte si cu ele sa-i împrastie pe manifestanti. Au si ordonat confectionarea lor. În seara zilei de 21 decembrie 1989 au fost convocati directorii din principalele întreprinderi aradene - erau deja 5-6.000 bâte pregatite - si cu aceasta ocazie s-a dispus sa nu se mai permita iesirea salariatilor din întreprinderi, iar garzile sa fie dotate cu bâte. De asemenea, s-a propus arestarea si imobilizarea liderilor manifestantilor, motiv cu care au fost aduse în sediu si niste lanturi. În timpul noptii, numarul manifestantilor a scazut simtitor, (au ramas în piata cca. 100 de persoane). Ilie Matei, col. Saleanu si mr. Badalan au insistat - din nou, dar si de aceasta data fara succes, ca armata sa-i împrastie pe manifestanti. Ilie Matei, în curtea interioara a sediului instruia efectivele M.I.. le arata cum sa procedeze daca cei de la armata ar permite demonstrantilor sa patrunda în cladire. 514

Spre dimineata s-a umplut din nou piata. Navetistii de la gara au venit direct în fata sediului, la fel si cei care au iesit din tura de noapte. S-au adunat cca. 20.000 oameni, ce purtau pancarde cu lozinci anticeausiste si anticomuniste. Au fost aduse si doua sicrie pe care erau scrise numele dictatorilor. Ilie Matei a dat ordin sa se foloseasca gaze lacrimogene pentru împrastierea multimii. Au sosit în piata preoti care au început sa ceremonieze o slujba religioasa, manifestantii au îngenunchiat si s-au rugat. Col. Rasina afirma ca el ar fi sugerat episcopului Timotei Seviciu sa trimita preoti în piata. De asemenea, col. Rasina afirma ca l-a trimis pe Valentin Voicila, pe Ungar Carol (om de afaceri cu dubla cetatenie, dar care lucra la informatiile externe ale securitatii) sa-i spuna ca manifestantii pot sa ramâna în piata dar sa nu consume bauturi alcoolice pentru a nu da ocazie la provocari. Încet, piata a devenit neîncapatoare, s-au umplut cu oameni si strazile adiacente. Tinerii s-au urcat pe TAB-uri. S-a instalat o statie de amplificare pentru liderii manifestantilor. Acestia rând pe rând se adresau multimii, se aclamau lozinci. La un televizor instalat într-un geam si prin aparatele de radio portabile s-au urmarit si evenimentele de la Bucuresti. La vestea sinuciderii gl. Milea, simpatia militarilor pentru manifestanti a devenit vizibila. Soldatilor li s-au adus sandviciuri si cafea. Vazând cum evolueaza „ostilitatile”, la orele amiezii, col. (M.I) Cioflica a ordonat fortelor de interventie ale militiei, pompierilor si trupelor USLA sa se retraga în sedii. Dupa ce la televiziune s-a anuntat fuga cuplului prezidential armata a primit ordine contradictorii. La orele 12.40 s-a transmis nota telefonica nr. 37 semnata de gl. Ilie Ceausescu privind 515

aplicarea masurilor ce decurg din starea de necesitate instituite pe întreg teritoriul tarii si sa se execute doar ordinele comandantului suprem. Imediat au urmat notele telefonice nr.38 si 39 privind retragerea efectivelor în cazarmi semnate de gl. Stanculescu care anula prevederile notei telefonice anterioare. La orele 14.00 a început retragerea TAB-urilor si a soldatilor din piata si împrejurimile sediului consiliului judetean. La acea ora, practic toata populatia orasului era pe strazi se fluturau steaguri, se cânta, era o euforie generala. Dupa retragerea armatei si a Garzilor Patriotice din sediul administrativ al judetului, liderii manifestantilor si foarte multi alti demonstranti au patruns în cladire. Aici au gasit pe multi dintre secretarii judeteni si municipali de partid. Doar Elena Pugna si cei doi secretari ai C.C. al P.C.R. au plecat cu armata, cerând protectie. La balconul cladirii s-a instalat o statie de amplificare, de unde Valentin Voicila a declarat Aradul oras liber, a facut apel din nou la calm si ordine, a apelat la sportivi (luptatori, boxeri) sa vina în cladire pentru a organiza paza si protectia noilor conducatori. Au vorbit apoi, pe rând, alti participanti la evenimente. S-a anuntat schimbarea denumirii celor doua cotidiene de presa din Arad: „Flacara Rosie” a devenit „Adevarul”, iar „Voros Lobogo” a devenit „Jelen”. Între timp, la sediul inspectoratului M.I. s-a organizat apararea asteptându-se la un atac din partea revolutionarilor. Dar cum manifestantii nu au aparut acolo, spiritele s-au mai calmat. Înca din noaptea de 21 decembrie 1989 cpt. Sîrbut a primit ordin de la gl. Tecla seful Serviciului „T” din securitate sa dezafecteze sistemul 516

de ascultare a telefoanelor si sa arda benzile auditive cu înregistrarile facute, ceea ce s-a executat întocmai. Apoi, imediat dupa fuga dictatorului, col. Rasina (M.I.) a ordonat adunarea tuturor documentelor securitatii, încarcarea lor în doua camioane, transportarea si arderea lor în padurea Ceala. Ulterior, o parte din aceste materiale au fost recuperate de catre armata (cele care nu au ars complet) au fost depozitate în Cetate, dar dupa câteva luni au fost distruse prin ardere de catre mr. Urzica, noul sef al SRI instalat la Arad în aprilie 1990. Col. Rasina afirma ca cele mai importante documente, printre care dosarele informative, s-au pastrat. Ordinul de întrerupere a ascultarilor - Serviciul „T” al DSS - si arderea documentelor este dat pentru toata tara înca din noaptea de 21 decembrie, probabil de catre gl. Iulian Vlad. Liderii revolutionarilor, odata patrunsi în cladire, au încercat sa formeze un nou organism care sa preia conducerea administrativa a orasului si judetului. Pe lânga cei 15 de pe lista primului Comitet al Frontului Democratic Român format în 21 decembrie 1989, au fost cooptati în noul organ reprezentanti din întreprinderi si institutii, inclusiv militari. Valentin Voicila a fost ales presedinte. Onofrei Danila si Crisan Mircea vicepresedinti. S-a format un nou organ executiv si comitete pe domenii de activitate. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, liderul revolutionarilor Valentin Voicila a tinut sa mentioneze: „Multumim armatei ca a asigurat desfasurarea în ordine a demonstratiei si sa ne rugam pentru ea”. Problema cea mai arzatoare a fost aprovizionarea populatiei cu alimente, apa, energie si mentinerea ordinii. O parte din activistii ramasi în cladire si-au oferit serviciile spunând ca se alatura revolutiei. Unii au fost acceptati de revolutionari, ca de exemplu Constantin Leonard, fostul vicepresedinte al Consiliului Popular 517

Judetean care a fost desemnat în fruntea comisiei economice. Au fost chemati la sediu si cooptati în conducere si comandantul garnizoanei mr. Marcu si al militiei col. (M.I.) Cioflica dupa ce au fost pusi sa jure atasament fata de revolutie. La scurt timp, cca. 1,5-2 ore de la preluarea puterii de catre Revolutionari, au început sa apara zvonuri alarmante ca exista forte care îl apara pe Ceausescu si ca acestia vor ataca noile organe ale puterii. Poate si sub influenta televiziunii, lumea începea sa vorbeasca despre trupe de comando speciale, despre teroristi. Apoi, la orele 15.20 a aparut stirea ca apa orasului este otravita, s-a si avertizat de la balconul cladirii sa nu se consume apa de la robinet si s-a anuntat ca în laborator se verifica puritatea apei si ca la uzina de apa se trimite paza armata. Înca în dupa-amiaza zilei unitatea militara din Gai a fost avertizata de catre gl. Schiopu - comandantul diviziei de la Oradea - ca vor fi atacati si sa se pregateasca pentru respingerea atacului. Noul comitet al puterii locale a solicitat sprijinul militarilor sa asigure paza cladirii consiliului si principalelor obiective din oras - aeroport, spital, uzina electrica, PTTR, podurile, tipografia, combinatul chimic, etc. Datorita posturilor de radio si TV s-a raspândit si în Arad sintagma: teroristi - securisti. Mr. Marcu, pe la orele 17.30, la insistentele revolutionarilor si cu aprobarea marii unitati a trimis un detasament în frunte cu mr. Micu Ioan loctiitorul sefului de stat major la sediul Inspectoratului M.I. sa ia în primire tot ce este în cladire si sa adune armamentul personalului gasit acolo. Actiunea s-a desfasurat fara împotrivire. Au fost inventariate si sigilate birourile, depozitele de armament si munitie, parcul auto. 518

Revolutionarii s-au gândit s-o aduca pe Elena Pugna din Cetate la sediu pentru a fi interogata, daca are cunostinta despre vre-un plan ce se aplica pentru salvarea lui Ceausescu. Ea a început sa plânga, spunea ca nu stie nimic. S-a încercat aducerea comandantilor securitatii, col. Rasina (M.I.) si Salceanu (M.I.) la sediu, pentru acelasi lucru, dac ei nu au mai fost gasiti. A fost chemat si gasit col. Cioflica M.I. care a promis ca va colabora cu noua putere. Amplificându-se zvonurile potrivit carora sediul urma sa fie atacat, iar efectivul de militari pus la dispozitie era insuficient pentru apararea cladirii (doar 14 militari), col. Stranski Liviu de la garzi a dispus distribuirea de armament si munitie, din depozitul G.P. civililor aflati în sediu. Distributia s-a facut pe baza de tabel nominal. În seara si noaptea zilei de 22 decembrie 1989 Aradul a fost teatrul de desfasurare a unei ample actiuni de diversiune psihologica, care a nascut si întretinut o psihoza terorista în rândul populatiei si a creat suspiciune si confuzie între fortele care trebuiau sa mentina stabilitatea. Psihoza a fost amplificata odata cu sosirea la Arad a doi generali M.I., Nuta Constantin si Mihalea Velicu, cu mai multi „colaboratori”. În ziua de 17 decembrie 1989 cei doi generali au fost trimisi la Timisoara din ordinul lui Nicolae Ceausescu. Ei au facut parte din grupa operativa, alaturi de alti generali din armata si ofiteri superiori trimisi de Ceausesti pentru organizarea lichidarii „tulburarilor”. Activitatea acestora, retinerea lor si intentia de a fi transportati la Bucuresti finalizata prin accidentul aviatic în care si-au pierdut viata echipajul elicopterului si cei doi generali, au fost tratate detaliat într-un subcapitol separat. În continuare vom reda doar unele episoade legate direct 519

de acest oras. Dupa fuga sotilor Ceausescu, cei doi generali, intentionând sa revina în Bucuresti, s-au urcat în avionul care facea cursa regulata Timisoara - Bucuresti, dar care în 22 decembrie 1989 din lipsa de pasageri suficienti, a suplinit si cursa Arad - Bucuresti, astfel ca avionul a facut o escala la Arad. Cursa a avut o mare întârziere, trebuia sa plece din Arad la orele 17.50 dar a aterizat de abia dupa orele 21.00. Era un BAC-111 din care au coborât initial pasagerii pentru Arad. Dupa ce de la Bucuresti gl. Zarnescu, comandantul Aviatiei Civile, a interzis continuarea zborului, pasagerilor ramasi în avion li s-a comunicat ca datorita conditiilor meteorologice avionul nu mai poate pleca la Bucuresti, ca vor continua zborul a doua zi si se va asigura transportul acestora la gara sau la hotel. Cei doi generali au plecat de la aeroport spre hotel cu autoturismul sefului compartimentului antiterorist, mr. (M.I.) Bochis Alexandru. De mentionat ca în acelasi avion era si un grup de 5 revolutionari din Timisoara, în frunte cu Lorin Fortuna, care doreau sa ajunga la Bucuresti la Televiziune si la FSN. Acest grup s-a întors la Timisoara înca din seara respectiva. Pasagerii pentru Bucuresti, în numar de 29, au fost cazati la hotelul Parc, iar echipajul avionului la hotelul Astoria. Printre pasageri era si o echipa de 5 oameni de la redactia de televiziune a armatei (emisiunea „Pentru Patrie”) si se afla si seful Procuraturii Militare adjunctul procurorului general, gl. Diaconescu însotit de doi arabi: un doctorand si un student. Gl. Nuta a prezentat la receptie un bilet de avion pe numele Negrila, iar gl. Mihalea nu a lasat la receptie nici un document, el fiind cunoscut de receptionera.

520

În cursul serii, de la Bucuresti, în numele gl. Gusa s-a transmis armatei, din nou, alarma de lupta generala. Gl. lt. Calinoiu a ordonat din nou deplasarea la Arad a efectivelor de la Lipova. Mr. Diaconescu a si pornit spre municipiu cu 300 militari, 20 TAB-uri si 10 tancuri. La U.M. 01380 din Cetate s-a primit indicativul „Fanfara” ceea ce însemna luarea masurilor necesare împotriva unui atac iminent asupra aeroportului. La aeroport a fost trimis cpt. Herdea Vasile cu un batalion de tancuri (24 tancuri si 20 de blindate) pentru a întari dispozitivul de aparare. Blindatele au fost dispuse circular în jurul pistei de aterizare. Au fost trimise subunitati pentru paza si în alte puncte strategice din oras. În acest timp în fata consiliului, în piata, au continuat sa ramâna mii de oameni. La sediul consiliului, pe la orele 20.00 a sunat pe telefonul operativ Ion Iliescu interesat de situatia existenta la Arad. A spus sa se ia legatura cu Timisoara pentru ca au informatii ca se trage în piata Operei. Judecatorul Trifan Ioan - care a fost cooptat în conducere în dupa-amiaza zilei - s-a interesat la Timisoara, apoi a mai apucat sa vorbeasca cu Bucurestiul, sa confirme ca într-adevar se trage în Timisoara, dupa care telefonul i s-a întrerupt. Pe celelalte telefoane, au aparut si raspândit fel de fel de stiri alarmante potrivit carora elicoptere inamice care zboara la mica înaltime se apropie pe valea Muresului spre Arad; a fost minat podul CFR peste Mures; o coloana de 30-40 autovehicule pline de securisti vin de la Timisoara spre Arad, etc. La întâmpinarea acestora au fost trimise 7 tancuri la statia PECO din Aradul Nou, dar ulterior, motivând ca nu ramân forte de rezerva suficiente, aceste tancuri au fost retrase. De la cercetarea prin radiolocatie a parvenit stirea potrivit careia dinspre Deva se apropie o formatie de elicoptere. 521

La orele 19.40 la U.M. 01380 din cetate s-a primit informatia ca la sediul Inspectoratului M.I. se trage, apoi ca a fost atacata posta centrala. Toate s-au dovedit a fi informatii false. În jurul orei 22.30, generalii Nuta si Mihalea au sunat de la hotelul Parc la Militie întrebând de ofiterii Cioflica, Rasina, Salceanu sau Vaduva (loctiitorul lui Cioflica) dar nici unul nu se gasea acolo. În personalul de militie si securitate a intrat panica, cei doi generali fiind cunoscuti ca sefi cu un comportament foarte dur fata de subalterni. S-a discutat despre posibilitatea atacarii sediului Inspectoratului M.I. de catre oamenii generalilor si în acest context mr. Micu a permis distribuirea armamentului si lucratorilor de militie pentru a se apara împreuna în caz de atac. Mr. Micu colabora cu mr. Pantea de la militie. A fost anuntat Cioflica la sediul consiliului judetean ca este cautat de cei 2 generali. A vorbit cu gl. Mihalea, apoi a plecat la cetate, împreuna cu mr. Baldazar motivând ca armata va prelua acest caz. Aici, ofiterii statului major, împreuna cei de la marea unitate pregateau pe harti sistemul de aparare al unitatii militare si al orasului. S-a discutat problema capturarii celor doi generali suspectati pentru actiuni de genocid savârsite la Timisoara. Mr. Marcu si col. Cioflica au pornit spre consiliu pentru a consulta si revolutionarii dar, pe drum, col. Cioflica a disparut. Dupa orele 23.00 au fost trase primele focuri de arma. Mr. Marcu afirma ca primul cartus a fost tras - cu aprobarea sa - de cpt. Memetea ca avertisment, pentru a se face liniste la sediu. Atunci, ca raspuns, s-a tras asupra Consiliului Judetean. S-au stins luminile si s-a executat foc masiv si prelungit din cladire în afara. Alti martori afirma ca prima data au fost trase focuri razlete asupra consiliului din diferite cladiri din jurul pietei. 522

La auzul focurilor de arma, panica a crescut în rândul locuitorilor orasului. O parte din cei din piata s-au dispersat, altii dimpotriva, au venit din cartiere sa vada ce se întâmpla. În mai multe case si blocuri s-au zavorât usile si ferestrele, s-au organizat plantoane pe scari, de teama teroristilor. Au început sa sune sirenele si sa se traga clopotele bisericilor, ca la alarma aeriana. În piata multimea continua sa cânte „Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e!”. Pe la orele 24.00 (22 decembrie 1989) noaptea, s-a deschis foc din hotelul Parc si dinspre strand asupra unitatii militare din Cetate de unde s-a raspuns cu foc masiv. Ofiterii din detasamentul din Lipova apropiindu-se de cetate au nimerit în mijlocul unei adevarate batalii. Un ziarist englez si un corespondent de la radio Budapesta au reusit sa patrunda în cladirea întunecata si asediata a consiliului. Reporterul radio (Orosz Jozsef) a obtinut legatura telefonica cu Budapesta chiar când pe la orele 1.45 a început un nou schimb violent de focuri. La aeroport, dupa orele 0.00 (23 decembrie 1989) s-a primit un ordin de la lt. col. Draghicescu Niculae (comandantul regimentului de aviatie de la Timisoara) sa fie blocata pista de aterizare pentru ca se prevede un atac aerian iminent asupra aeroportului. Când au iesit cele trei autovehicule (autobuz, cisterna, masina PSI) din remiza auto cu care trebuia blocata pista si au ajuns aproape de pista si au aprins farurile, dintr-un TAB aliniat în dispozitivul de aparare s-a deschis foc asupra autovehiculelor. Focul s-a întetit, s-a tras din toate partile, au fost avariate autovehiculele, turnul de control, avionul BAC-111 ce stationa. Lt. col.Bochis a tras si el rafalele de pistol mitraliera din aerogara spre pista. Instructorul de parasutism de la aeroclubul „Traian Vuia” din Arad, Popescu Tudorel a tras si el rafale de pistol mitraliera de pe acoperisul 523

aeroportului. Au fost grav raniti un soldat si soferul de pe vehiculul PSI. Împuscaturile au continuat cu intermitente toata noaptea, atât în jurul hotelului Parc - U.M. din Cetate cât si la consiliu si aeroport. La consiliu, militarii si revolutionarii care au primit arme au fost împartiti pe sectoare si ferestre. Aici a fost împuscat mortal revolutionarul Gruber Geza de un glonte ce l-a lovit exact sub nas în momentul în care îsi aprindea o tigara, probabil tras din afara. Moartea lui Gruber a înspaimântat si mai mult pe cei din cladire asa ca se tragea la orice zgomot. S-a raspândit zvonul ca col. Cioflica e un tradator pentru ca a disparut, n-a mai revenit la consiliu, ca probabil lupta de partea celor doi generali. Aproape de ora 01.00 (23 decembrie 1989) asupra autosanitarei apartinând U.M. din Cetate care revenea de la spital, unde transportau o salariata civila, s-a tras dinspre str. Parc. Când masina a ajuns la capatul podului dinspre cetate, cpt. Prodan a tras asupra agresorilor. Vazând, pe întuneric, ca din masina se trage, militarii au deschis foc asupra vehiculului. Lovita, autosanitara s-a rasturnat în sant. Asa a fost ucis soldatul Puscau Adrian Victor si ranit mr. dr. Chis Aurel. Martora Lazar Alexandrina - locotenent de securitate - care era cazata la Parcul Mic, s-a trezit datorita focurilor de arma, a coborât în holul hotelului Parc unde receptionera i-a aratat legitimatiile celor cazati în hotel. Din cele 29 de legitimatii ale avionului vre-o 4-5 erau vizibil falsificate. Martora a auzit cum se tragea foc de la etajul VI si VII si ca se tragea si de la etajul I din zona unde erau cazati gl. Diaconescu si cei doi arabi si cei de la de la emisiunea „Pentru Patrie”. Din camerele 101-102 se auzeau 3 voci de barbati si zgomot specific încarcarii armelor. De asemenea, în dimineata zilei de 23 decembrie 1989 revolutionarul Gurila Constantin s-a 524

laudat ca a fost noaptea pe faleza si a descarcat încarcatura asupra hotelului Parc. Spre dimineata, cantitatea de munitie a celor din sediul consiliului a scazut si s-a hotarât aducerea de munitie din Cetate. Col. Stranski a afirmat ca s-a vorbit si ca autobasculanta cu care voluntarii revolutionari pleaca dupa munitie va putea intra fara probleme în unitatea militara. Dar, la coborâre de pe podul de peste Mures s-a tras foc asupra autobasculantei din Cetate. Au fost raniti toti din autobasculanta. Tot în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, cetateanul maghiar Toth Sandor care a venit cu un convoi de autocamioane pline cu ajutoare (alimente si medicamente) la spitalul din Arad, dupa ce a descărcat ia fost solicitat sa faca un transport pâna în Cetate. A fost de acord, dar la apropiere de podul de peste Mures a fost întâmpinat cu foc de catre militarii care aparau unitatea militara din cetate si împuscat mortal. În tot cursul noptii telefoanele unitatilor militare din oras, consiliul judetean, inspectoratul M.I. au fost intoxicate cu informatii false, zvonuri alarmante despre presupuse atacuri teroriste, ca au aterizat trei elicoptere la Combinatul chimic, ca vin teroristii din Timisoara, ca la uzinele Strungul militienii trag în oameni, ca un tir cu nr. 31-BH-6729 plin cu teroristi vine de la Oradea, ca la Campingul din Aradul Nou sunt teroristi arabi etc. Este de mentionat ca informatiile false erau receptionate la telefoanele ale caror numere de apel nu erau cunoscute publicului larg. Cei care transmiteau aceste stiri erau îndeosebi femei. Uneori se auzeau prin telefon râsete ca zgomot de fond.

525

Alte apeluri cu informatii care apoi s-au constatat ca erau false s-au primit pe linie militara, de la esaloanele superioare sau din sistemul de aparare antiaeriana. Aceste zvonuri si stiri false au fost întarite cu actiuni reale de diversiune. S-a executat foc real sau cu simulatoare de foc automat, sporadic sau succesiv, din locuri diferite. Astfel, s-a tras ori s-a imitat tragerea asupra sediului consiliului din podul Palatului Cultural, din cladirea Liceului Sanitar, din turela restaurantului Muresul, din spate dinspre Parc si faleza. S-a observat foc la gura tevii ce îsi schimba pozitia si din unitatea militara din Cetate. Aparea când pe faleza Muresului, când în parcarea de la hotelul Parc, când pe str. Teiului, de lânga malul Muresului. În acea noapte a fost împuscat mortal sold. t.r. Almen Werner aflat în dispozitivul de aparare al U.M. 01380. La aeroport s-a observat ori s-a creat impresia ca se trage asupra sectiei de carotaj. Se poate concluziona ca erau doar câtiva profesionisti în acte de diversiune care au actionat în Arad, episodic si sporadic si nu au urmarit, în primul rând, sa produca victime, nici sa produca distrugeri materiale, ci sa creeze panica si confuzie, sa faca credibile zvonurile lansate despre teroristi si sa-i provoace pe militarii si civilii înarmati sa riposteze din plin cu foc. Acesti „profesionisti” au actionat si în apropierea locuintelor unor cadre de securitate (mr. Rusu Viorel, col. Crai Petru, mr. Bunyi Emeric) si ale unor activisti de partid (Oprea Angela, Oros Teodor) pentru a crea impresia ca acolo sunt teroristi si ca sintagma teroristisecuristi are baza reala. Spre dimineata zilei de 22 decembrie 1989 focurile de arma s-au rarit, apoi au încetat. Conducatorii din sediul consiliului s-au 526

întâlnit într-o noua sedinta pentru a analiza cele întâmplate si a lua masurile ce se impuneau. S-au format „filtre” sau cordoane, adica puncte de control la principalele intersectii si pe arterele de patrundere în oras. Acestea s-au format din initiativa cetateneasca a unor tineri, s-au facut liste cu cei cooptati în aceasta activitate si li s-au dat banderole. Acestia verificau si legitimau trecatorii, opreau si controlau autoturismele. Ulterior, tabelele au fost duse la Voicila pentru a fi vizate si oamenilor li s-au eliberat legitimatii. De aceste filtre s-au ocupat revolutionarii Sedan, Top si Cosma. Trecatorii sau pasagerii vehiculelor la care se gaseau arme, cartuse, ori erau suspecti din alte cauze (nu aveau legitimatii, nu erau cunoscuti prin oras) erau retinuti si predati armatei care îi aduna la Consiliu si la Cetate, apoi la arestul politiei. Având convingerea ca cei de la securitate sunt amestecati în actele teroriste si de diversiune s-a hotarât aducerea la sediu si interogarea col. Rasina si Salceanu cât si izolarea si punerea sub paza a tuturor cadrelor de securitate. S-a încercat verificarea si clarificarea situatiei, dar evidenta cadrelor de securitate era neclara. S-a facut prezenta pe baza unui stat de plata. Armele au fost adunate, col. Marcu afirma ca s-a constatat ca multe arme adunate de la securisti erau proaspat folosite. Câtiva ofiteri de securitate nu s-au prezentat la apel. Cei retinuti au fost sub paza armata timp de o saptamâna dupa care au trecut în subordinea armatei. Col. Rasina, Salceanu si Vaduva au fost adusi la sediul consiliului, au fost interogati si apoi dusi într-o camera, sub paza armata.

527

Mr. Marcu, dimineata la ora 8.00 si-a retras oamenii din Consiliu si a plecat în cazarma. În locul lui a venit mr. Diaconescu de la Lipova cu 100 de militari. S-a hotarât constituirea unor grupe de cercetare mixte, formate din militieni si revolutionari, care sa treaca la scotocirea imobilelor unde se semnaleaza prezenta unor persoane suspecte, ori de unde s-a tras în cursul noptii. Astfel, pe str. Macinului nr.6, într-o casa conspirativa a securitatii au fost gasiti mai multi lucratori de securitate, dintre care doi înarmati. Au fost dusi în Cetate. S-a raspândit stirea ca a fost prins în comuna Seitin col. Cioflica. A fost arestat de graniceri, dus la Casa Armatei si de acolo în Cetate unde a fost tinut arestat timp de 25 de ore pâna în ziua de 24 decembrie 1989 orele 09.00. Cioflica Mihai a explicat prezenta sa în comuna Seitin astfel: auzind alarma aeriana s-a dus la C.P.L. unde a aflat de la directorul Popescu ca s-a anuntat atac dinspre Ungaria si sa se stinga sursele de lumina. Atunci colonelul a hotarât sa plece spre granita pentru recunoastere, sa vada daca au intrat sau nu în tara trupe straine. Asa a ajuns la Nadlac, iar de acolo a plecat spre Seitin deoarece a observat ca granicerii l-au suspectat si au început sa-l urmareasca. La Seitin a dormit la postul de militie si spre dimineata a fost trezit, arestat (legal) de graniceri si transportat la Arad. Tot în ziua de 23 decembrie 1989, la orele 12.00 un detasament de la Ineu compus din 105 militari au început deplasarea spre Arad din ordinul gl. Schiopu de la Oradea cu misiunea de a elibera sediul consiliului judetean care ar fi fost ocupat de teroristi. Sosind la Arad si vazând ca în sediu sunt revolutionari si militari si nicidecum teroristi, detasamentul a revenit la garnizoana de resedinta pe la orele 23.00, cu efective complete. 528

Înca din dimineata aceleiasi zile s-au purtat discutii aprinse privind modul de lichidare a „cuibului de teroristi” de la hotelul Parc si arestarea celor doi generali M.I.. Nu s-a cunoscut ca generalii plecasera deja dimineata la orele 8.00 din hotel spre gara. S-a hotarât organizarea unei actiuni cu ajutorul trupelor antiteroriste si armatei în scopul scotocirii hotelului si neutralizarea teroristilor. Formatia USLA a fost condusa de mr. Suciu, iar subunitatea de infanterie de cpt. Memetea Ioan, iar actiunea a început la orele 13.45. Dupa ce presupusii teroristi au fost somati prin megafoane sa iasa din cladire si s-au tras si focuri de avertisment luptatorii USLA au patruns în hotel si au început scotocirea lor. Atunci echipajul TABului a deschis foc asupra hotelului. Acest fapt a determinat si pe alti militari aflati în dispozitiv în spatele hotelului sa deschida foc de mitraliera. În TAB-uri nu s-a mai receptionat cererea de încetare a focului lansata din interiorul hotelului deoarece s-a schimbat brusc frecventa radio. Concomitent s-a tras si dinspre U.M. 01380 - Cetate - trei lovituri A.G.7 care au lovit camera troliului liftului si terasa hotelului. Luptatorii antieroristi au gasit si retinut în hotel doar pe cei doi ofiteri M.Ap.N. de la emisiunea „Pentru Patrie”, col. Pricina si Cenusa, care au fost îmbarcati întrun ABI (automobil blindat) si dusi la Inspectoratul M. I.. Apropiindu-se de sediu, asupra ABI-urilor s-a deschis foc automat de catre militarii care pazeau acest obiectiv, dar la apelul facut prin gigafonul masinii blindate focurile au încetat. (Pricina si Cenusa au fost eliberati în 24 decembrie 1989 din ordinul mr. Marcu). Generalii Nuta si Mihalea au stat la gara (probabil la militia T.F.) pâna la sosirea trenului R22 (Expresul Panonia) de la ora 11.40, când dintr-un bloc în constructie aflat lânga gara s-a executat foc, militia T.F. a raspuns si profitând de aceasta „acoperire” cei doi generali au urcat în tren. Pe la orele 13.00 lt. col. de militie Rusu 529

Victor a solicitat prin telefon militiei din Deva sa retina pe cei doi generali, indicând si cuseta ocupata de ei. Au fost arestati la Deva, tinuti sub paza în U.M. 01719 pâna seara, când de la Sibiu a sosit un elicopter pentru a-i transporta la Sibiu, elicopter ce a fost lovit si a explodat lânga Alba-Iulia, fara nici un supravietuitor. La orele 14.20 asupra Inspectoratului Judetean M.I. s-au tras focuri de arma din cladirea Liceului nr.11 de vis-a-vis. Soldatii din dispozitiv au ripostat. A fost ranit un militar, cpt. Kele Mihai. Verificând apoi podul liceului, s-au gasit urme de sânge. Gl. Schiopu l-a amenintat cu arestarea pe col. Stranski pentru ca a distribuit arme civililor, a ordonat recuperarea tuturor armelor. Armele au fost adunate, ultimul a fost Curila care si-a predat pistolul mitraliera pe 23 spre 24 decembrie 1989, noaptea. Revolutionarii au început sa-l suspecteze pe mr. Marcu întrucât acesta s-a retras în cetate si a refuzat sa mai vina la Consiliu motivând ca nu mai are comanda, aceasta fiind exercitata de cei doi ofiteri de la divizie, Badalan si Sau care sunt în regiment. În dupa-amiaza zilei s-au multiplicat atacurile razlete, adica se auzeau focuri de arma din diferite puncte ale orasului. În aceste puncte s-au deplasat forte (de obicei TAB-uri) care nu au mai descoperit nimic dar, la indicatia unor persoane au deschis foc asupra cladirilor considerate suspecte. Pe Calea Romanilor, lânga casa mr. (sec.) Rusu, de unde s-a tras asupra militarilor, s-a gasit un pumn de cartuse speciale, cehoslovace, probabil cu încarcatura chimica. Casa a fost distrusa prin lovituri de A.G.7. Un foc intens a reînceput la aeroport, unde din nou s-a tras asupra sectiei de carotaj.

530

În dupa-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 s-a deschis foc asupra consiliului judetean din cladirea bancii de vis-a-vis. A fost observat foc la gura tevii la crenelul din dreapta al podului bancii. S-a ripostat cu mitralierele de pe TAB provocându-se unele stricaciuni importante cladirii. În seara zilei s-a deschis foc asupra U.M. 01286 din Gai. Au fost observati 3-4 oameni sositi cu o masina Dacia combi de culoare alba si care s-au adapostit dupa terasamentul caii ferate şi au început sa traga asupra unitatii militare. A fost gaurita si poarta de la intrarea în unitate. Zgomotul armelor lor diferea de cel al armelor aflate în dotarea armatei. Militarii din paza au ripostat excesiv. Schimbul de focuri a durat aproape toata noaptea. Atacarea acestei unitati s-a repetat si în noptile de 24 si 25 decembrie 1989. A fost vazuta silueta unui individ ce executa foc automat asupra U.M. si din casele din marginea cartierului Gai. Totodata, din cartierul Buiac, ofiterii din cazarma observau cum se ridica din când în când fum (se dadeau foc unor resturi vegetale) dupa care, urmau focuri de arma, iar noaptea se lansau, tot din cartierul Buiac rachete de semnalizare cu o stea de diferite culori, iar la o jumatate de ora de la acest semnal se deschidea foc asupra unitatii militare. Soldatii ripostau masiv, asa ca multe cartuse ajungeau pâna la aeroport si la padurea Ceala, motiv pentru care începea „canonada” din directiile respective. Mr. Badalan a fost la U.M. 01280 din Gai în ziua de 24 decembrie 1989 unde comandantul unitatii i-a înmânat cartuse cu vârful retezat gasite prin unitate în urma atacurilor. La Inspectoratul M.I. s-a hotarât formarea unor patrule mixte: armata, militie si revolutionari care sa se deplaseze cu câte un ABI si un TAB în zonele unde se semnaleaza atacuri teroriste. 531

S-au facut mai multe deplasari prin oras, cele mai multe alarme s-au dovedit a fi false. Doar pe calea A. Vlaicu, la statia de tramvai de pe Fat Frumos, dintr-o masina Dacia 1300, fara numar de circulatie, s-a deschis foc. S-a ripostat cu foc. A fost ranit mortal plt. de militie Clepe Gheorghe si raniti alti trei, din care un aradean stabilit în Germania ce statea în Mercedes-ul sau, Wilkoffer Stefan. ABI-ul condus de cpt. de militie Ursu Liviu a fost chemat la acest loc pentru ajutor, dar faptele erau consumate. La întoarcere spre unitate automobilul blindat ce se deplasa încet a fost ajuns din urma de un TAB, condus de cpt. Oprea Dumitru de la U.M. 01191 - Lipova care, crezând ca în masina sunt teroristi, a deschis foc de nimicire asupra ABI-ului. A fost ucis cpt. de militie Duma Pavel si au fost raniti cei doi ofiteri de militie si revolutionarul Popa Romeo care se aflau în automobil. S-au numarat 86 de gauri de glont în partea din spate a masinii, unde blindajul este mai subtire. Ranitii, transportati la spital au fost tinuti sub paza, crezându-se ca sunt teroristi. Pe tot parcursul zilelor de 23 si 24 decembrie 1989 au continuat sa parvina apeluri telefonice de dezinformare despre atacuri teroriste si care solicitau imperios interventia armatei. O echipa de militari din Zabreni, trimisa la Arad în urma unor apeluri telefonice insistente, a fost întâmpinata cu foc în momentul când au ajuns la podul de peste râul Mures. O companie de la U.M. 01499 Ineu a fost dislocata pentru scotocirea zonei Moneasa, urmare a unui apel telefonic primit la primaria orasului Sebes conform caruia statiunea hidrometeorologica Izoi este ocupata de teroristi si ale caror convorbiri în limba araba au fost receptionate la radio de catre seful statiei. Cele doua subunitati au fost defectuos dirijate în 532

teren, astfel ca au ajuns fata în fata si s-ar fi nimicit reciproc daca ordinul de deschidere a focului nu ar fi fost contramandat în ultima clipa. În dimineata zilei de 24 decembrie 1989, dupa ce au fost întrerupte la un moment dat toate legaturile telefonice, conducatorii revolutionarilor l-au trimis pe mr. Micu cu un tanc sa-l aduca la consiliu pe mr. Marcu suspectat ca ar fi ordonat întreruperea telefoanelor. Acesta a fost adus la Consiliu împreuna cu col. Cioflica. Au fost ambii îndelung interogati. Au fost adusi si retinuti si Lucea Mircea si Donovici - directorul si inginerul sef de la directia PTTR, cât si ing. Oana - ce raspundea de telefoane din partea securitatii - tot pentru a explica „caderea” telefoanelor. Mr. Marcu a dat raspunsuri evazive si neconvingatoare, motiv pentru care a fost facut „tradator” si i s-a spus ca este arestat. Aflând de retinerea mr. Marcu, gl. Schiopu, comandantul diviziei, a ordonat unitatilor militare din Ineu si Gai sa vina la consiliul Arad sa-l elibereze pe comandantul garnizoanei. Comandantul unitatii din Gai a reusit sa vorbeasca cu mr. Marcu si ca urmare n-a mai iesit din unitate, însa un detasament din Ineu format din 23 cadre si 179 militari în termen au pornit spre Arad. Mr. Marcu, dupa cca. 2 ore si la insistentele gl. Schoiopu, a fost eliberat. Explicatia întreruperilor circuitelor telefonice este urmatoarea: la propunerea adjunctului Ministrului Telecomunicatiilor (general de securitate) Stelian Pintilie, gl. Gusa Stefan a aprobat, începând din 23 decembrie 1989 întreruperea legaturilor guvernamentale cu alte judete, în scopul izolarii echipamentelor de ascultare ale securitatii si evitarea actiunilor de diversiune în retelele guvernamentale „S” si „T.O.”. De asemenea, gl. Stanculescu a ordonat col. ing. Danci Victor - loctiitorul comandantului unitatii speciale „R” a securitatii sa desfiinteze unele telefoane „S”, „T.O.” si MI, iar Stelian Pintilie a dispus izolarea pentru cca. 2 ore a telefoanelor M.I,, apoi s-a 533

întrerupt practic, de catre conducerea M.T.Tc., pentru mai multe zile toate legaturile guvernamentale si M.I. între Bucuresti si judetele unde existau evenimente. La Arad însa, din ordinul gl. Schiopu au fost întrerupte toate legaturile telefonice, inclusiv cele urbane. S-au redat aceste legaturi doar prin 25 decembrie 1989. La orele 09.17 s-a comunicat de la comandamentul diviziei ca „elicopterele care zboara în zona sunt de tip FIRO 4-a, de productie americana, cu amortizor de zgomot pe pale”. Între orele 14.00-14.30 s-a executat o scotocire a strandului de lânga Cetate, dar si la acest caz militarii au fost întâmpinati cu foc din directia cabinelor nr. 14, fiind raniti mortal doi militari în termen, respectiv Cosma Marius si Necolicioiu Ion Sorin. Col. Cioflica a jurat din nou credinta noului organ, care se numea Consiliul Judetean al F.S.N. si a solicitat sa i se puna la dispozitie TAB-uri pentru a captura pe cei care executau foc din diverse acoperiri. S-a început activitatea „sonda”, comandata de col. Cioflica prin care s-a intensificat actiunea de scotocire a podurilor caselor, parcurilor, cladirilor de unde s-a semnalat ca s-a tras, iar activitatea filtrelor a fost intensificata. Au fost retinuti cca. 70-80 de suspecti. Acestia au fost adusi la consiliu sau la arestul militiei. Unii dintre cei retinuti aveau pe ei mai multe rânduri de haine, la un tânar s-a gasit un cutit lung cu mâner albastru la un tigan acasa s-a gasit un AKM si cartuse, la un sofer al unui ARO s-a gasit un AKM, la un copil într-o masina s-au gasit 3 grenade defensive. Doi tineri retinuti la banca având asupra lor arme de foc au fost adusi la Consiliu si legati de calorifere. Toti suspectii, dupa ce a sosit un procuror militar de la Oradea si i-a interogat, au fost eliberati în 26 si 27 decembrie 1989. Doar col. Rasina si col. Salceanu au ramas arestati. Au fost anchetati si apoi eliberati la 1 iunie 1990. 534

Col. Preda de la Lipova a trimis 5 tancuri spre Arad fara sa anunte unitatile militare din oras, astfel ca pe drumul Zadarenilor s-au trezit doua detasamente de tancuri fata în fata. Daca comandantii celor doua subunitati nu se cunosteau personal, probabil s-ar fi deschis focul între cele doua subunitati. Detasamentul de la Ineu, condus de mr. Munteanu Vasile, auzind ca în oras se trage, a schimbat itinerariul de deplasare stabilit initiat si a patruns în oras, seara la orele 20.00, pe un alt traseu. În Piata Romana s-a executat foc de arma de la etajele superioare ale blocurilor din zona asupra militarilor din coloana. S-a ordonat ocuparea dispozitivul de lupta si s-a raspuns cu foc. În acest duel a fost ucis sold. Dumitrescu Costel si alti 3 soldati au fost raniti. Pentru prinderea celor care au tras s-au întreprins imediat actiuni de scotocire, dar tragatorii neindentificati reusisera sa dispara. A doua zi dimineata, detasamentul s-a înapoiat la Ineu. În ziua de 25 decembrie 1989 dimineata, s-a executat o cercetare a padurii Ceala de catre o Patrula condusa de serg. Majilu Marin. Au fost descoperite urme de încaltaminte, de sânge si de corpuri târâte. În aceeasi zi mr. Diaconescu a predat obiectivul „Consiliului Judetean” mr. Marcu. Concomitent s-au predat pe baza de tabel toti arestatii, deplasându-se ulterior cu efectivele complete în unitatea din Lipova. În timpul zilei de 25 decembrie 1989 nu s-au mai semnalat focuri de arma, dar o data cu lasarea întunericului s-a tras din nou dinspre aeroport. 535

În ziua de 26 decembrie 1989 actiunile teroriste si dezinformarile telefonice au scazut în intensitate. S-au mai trimis patrule si s-au facut scotociri, dar fara rezultate notabile. În perioada 27 la 30 decembrie 1989 actiunile diversioniste au fost din ce în ce mai putine si mai izolate. S-a mai dat alarma aeriana la aeroport pe timpul zilei de 27 decembrie 1989, iar dupa lasarea întunericului au mai fost trase focuri de arma razlete. În ziua de 29 decembrie 1989 s-a ordonat retragerea efectivelor în cazarmi. S-a mai mentinut paza unor obiective precum: aeroport, combinatul chimic, PTTR, Uzina Electrica, spitalul judetean, tipografie, pâna în zilele de 9 si 10 ianuarie 1990. Treptat, sub conducerea noilor organe, viata orasului a intrat în normal. În concluzie, în perioada la care se refera raportul, în urma actiunilor de foc desfasurate de fortele armate din zona, au rezultat: 19 persoane decedate, din care 11 civili, 5 personal M.Ap.N. si 3 personal M.I. Totodata au fost ranite 38 de persoane din care 22 civili, 14 personal M.Ap.N. si 2 personal M.I. (Sinteza procuraturii pag. 209). În orasul Lipova a fost ranita o persoana, iar în orasul Cugir s-a produs ranirea a 42 de persoane (Sinteza procuraturii pag.76) 7.3. Evenimentele desfasurate în municipiul Braila Important centru economic, politic si social, renumit port dunarean, orasul Braila beneficia de o importanta strategica si ca urmare a situarii sale în apropierea granitei de est a tarii. În perioada 16-22 decembrie 1989, orasul s-a bucurat de o 536

deosebita atentie din partea unor persoane straine locului, ce se deplasau în tranzit dinspre nord-est spre sud si vest si nu numai, cu diferite mijloace de transport în principal „Dacia” si „Lada”. Asa cum au confirmat ulterior unitatile de graniceri, în aceasta perioada au intrat prin punctele de trecere a frontierei cu fosta U.R.S.S. multe asemenea autovehicule, având ca ocupanti 2-3 persoane, în majoritatea barbati. Ca si în alte orase ale tarii si în municipiul Braila evenimentele s-au derulat începând cu dupa-amiaza zilei de 17 decembrie 1989 prin luarea unor masuri de catre organele locale si unitatile militare din zona, ca urmare a punerii în aplicare a masurilor impuse din indicativele de alarma. În aceeasi zi, la orele 19.00, comandantul garnizoanei a convocat la comandamentul U.M. 01030 Braila toti comandantii de unitati din garnizoana, unde primul secretar al Comitetului Judetean de Partid Braila, Anton Lungu, a prezentat, asa dupa cum fusese informat, situatia din Timisoara si din judeţul Timis si masurile ordonate de dictator. Cu acest prilej, primul secretar al judetului a cerut sa se organizeze patrulele mixte cu militari înarmati cu munitie de razboi, luptatori din G.P. si lucratori de militie, cu misiunea de a actiona împotriva oricui va încerca sa tulbure „ordinea publica”. Desi organizate, aceste forte nu au actionat pâna în seara de 22 decembrie 1989 deoarece în municipiu nu s-au produs fapte ce ar fi impus o reactie dura. În seara zilei de 17 decembrie 1989, catre orele 20.00 s-a primit nota telefonica ce impunea, începând din ziua de 18 decembrie 1989, orele 07.00, aplicarea masurilor de rutina ce se luau cu ocazia plecarii lui Nicolae Ceausescu peste hotare (Orient '89). În perioada 18-21 decembrie 1989, în municipiul Braila a fost liniste nesemnalându-se incidente de strada. 537

În ziua de 20 decembrie 1989, la orele 16.30, de la esalonul superior, U.M. 02470 Buzau, s-a transmis U.M. 01030 Braila informatia ca pe comunicatia Reni-Giurgiulesti (teritoriul fostei U.RS.S.) s-a descoperit o coloana de aproximativ 70 autocamioane pazite de militari. S-a ordonat „sa se ia masuri de cercetare si pregatire a hotarârii comandantului pentru blocare, urmând sa se actioneze la ordin”. Ordinul a fost retransmis unitatilor din garnizoana Braila subordonate la orele 16.35, precizându-se totodata continuarea punerii în aplicare a masurilor pentru ridicarea capacitatii de lupta a unitatilor. În ziua de 22 decembrie 1989, orele 12.50 s-a primit nota telefonica nr. 37. Nota telefonica era semnata de gl. lt. Ilie Ceausescu. Aceasta nota telefonica nu s-a pus în aplicare si datorita faptului ca în jurul orei 14.00, prin alte note telefonice nr.38 si nr.39, semnate de gl. lt. Victor Stanculescu s-a dispus nepunerea ei în aplicare. Actiunile pasnice întreprinse de demonstranti împotriva regimului totalitar ceausist au început în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, concomitent cu constituirea nucleului noii puteri. În urma solicitarii organelor noii puteri si în baza notei telefonice nr.39, comandantul garnizoanei Braila a ordonat unor unitati militare trimiterea de efective si tehnica de lupta pentru paza si apararea a 18 obiective de importanta vitala din municipiul Braila. Astfel au fost luate în paza Consiliul Popular Judetean si Municipal, Arhivele, fostul sediu al Securitatii, sediul Militiei Braila si Inspectoratul Judetean al Militiei, Spitalul nr. 2, Centrul Hematologic, Statia PECO, Uzina de Apa, Întreprinderea de Retele Electrice, Fabrica de Oxigen, banci, oficii postale etc. Au fost organizate patrule ce executau misiuni, urmarind evitarea producerii sau înlaturarea actelor de violenta îndreptate împotriva 538

institutiilor politice. Acestora li s-a precizat ca „vor face uz de arma numai în cazul în care vor fi atacate cu arme de foc”. Grupuri de revolutionari au ocupat sediile de partid si ale M.I. În ziua de 22 decembrie 1989, orele 17.00 un colectiv de cadre militare apartinând M.Ap.N numit de comandantul garnizoanei împreuna cu revolutionarii au trecut la luarea în subordine a Inspectoratului Judetean al M.I. La efectuarea prezentei personalului din inspectorat s-a constatat ca din unitate lipseau cca. 75% din cadrele si personalul civil angajat. Acesta nu s-a prezentat la unitate pâna în data de 26 decembrie 1989. În dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în orasul Braila au început sa circule numeroase zvonuri si informatii false, care au produs deruta, panica si confuzii si pe fondul carora s-au produs accidente cu urmari tragice. Astfel, au fost informatii potrivit carora în zona urmau a fi lansati parasutisti, grupuri de elicoptere, un tren cu trupe de securitate, se îndrepta spre Braila, aeroportul din Ianca este bombardat, ca spre oras se deplaseaza coloane de blindate cu teroristi, ca apa în oras este otravita, etc. Majoritatea s-au dovedit a fi false. Începând cu orele 21.00, comandantul garnizoanei a luat unele masuri privind pregatirea unor unitati militare din Râmnicu Sarat si Focsani în vederea deplasarii, la ordin, în garnizoana Bucuresti. În aceeasi zi, între orele 22.54-23.05 unitatile militare din garnizoana Braila si din poligoanele apropiate au descoperit tinte aeriene, confirmate vizual si cu aparatura radar. S-a deschis foc antiaerian. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 00.35, unitatea militara din orasul Focsani a început la ordin, deplasarea spre Bucuresti. În 539

aceeasi zi la orele 06.00 s-a ordonat deplasarea catre capitala si a unui batalion mecanizat din municipiul Galati. Evolutia unor tinte neplanificate în spatiul aerian al tarii a fost observata de U.M. 01319; 01170; 01478 si catre orele 06.28, asupra acestora s-a deschis foc cu armament antiaerian. Tintele au manevrat, iesind din zona de foc fara a fi nimicite. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 17.00 asupra unitatilor militare si a obiectivelor apărate de revolutionari si armata, persoane ramase neidentificate au actionat cu arme de foc. Tinta acestora a reprezentat-o cazarma unitatii militare 01763 (orele 17.15); depozitul de garnizoana (orele 18.00); întreprinderea Retele Electrice (orele 18.00); cazarmile U.M. 01478 (orele 19.30); cazarmile U.M. 01481 si 01319 (orele 20.00). Actiunile au fost declansate din sediile unor institutii, dinspre gara, dinspre sediile unor scoli (Sc. gen nr. 6), întreprinderi (Laminorul, Vinalcool) din zone verzi (paduri) cai de acces (Calea Calarasi, Aleea Cocorilor) precum si din unele blocuri de locuinte. În aceasta perioada, au fost constatate imixtiuni în retelele telefonice si radio militare. S-au vizat în special, comandamentele unitatilor militare, precum si depozitele de munitie si armament. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, dar si în noptile urmatoare, a facut obiecul unor actiuni teroriste C.M.J. Braila (orele 02.00-03.00), C.J.P.S.N. (în special actiunile cu foc s-au desfasurat dinspre blocul Romarta, hotel Tineret, Casa Agronomului si P.T.T.R.). Intensitatea maxima a focului elementelor diversionist-teroriste s-a manifestat în special cu ocazia deplasarilor unor detasamente militare sau cu ocazia iesirii sau intrarii în unitati a unor efective sau mijloace auto. 540

În jurul orelor 18.30-18.45 mr. Dumitru Milea, agent de legatura al comandantului garnizoanei cu organele locale ale CJFSN, deplasându-se cu un ARO la sediul acestuia dupa ce a fost recunoscut, în timp ce se deplasa catre intrarea în sediu, o persoana neidentificata a deschis foc, lovind ofiterul în zona toracica .Rana fiind deosebit de grava, a produs decesul în drum spre spital. Potrivit unor declaratii neconfirmate de probe materiale, în aceasta perioada au circulat numeroase autoturisme cu numere de circulatie false ce transportau persoane suspecte. Prezumtiva prezenta a acestora în anumite puncte a coincis întotdeauna cu executarea focului asupra obiectivelor aparate de armata. În ziua de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 08.00, pe malul stâng al Dunarii la km. 172 s-a deschis foc cu armament de infanterie asupra unei vedete graniceresti aflata în misiune de patrulare. Tinuta sub observare de vedete dragoare, la orele 13.05 a fost observata o salupa fluviala, vopsita în alb, cu numar de bordaj 27 si având la prova un individ înarmat cu pistol mitraliera. Prin statia radio s-a comunicat ca persoanele din salupa au deschis focul asupra unor nave din Santierul Naval. Ca urmare, comandantul vedetei a primit ordin sa neutralizeze si sa retina salupa împreuna cu personalul de la bord. La orele 13.30, vedeta dragoare a executat manevra de plecare de la ancora. Când salupa a ajuns la 400-500 m de vedeta s-au transmis somatiile regulamentare celor de pe salupa, dar acestia nu s-au supus, mai mult, salupa a deschis foc asupra vedetei dragoare, lovind-o. În atare situatie, comandantul vedetei a ordonat deschiderea focului asupra salupei care a oprit motoarele. În urma cercetarii efectuate a rezultat ca salupa apartinea portului Braila si ca în urma schimbului de focuri a decedat conducatorul acesteia si a fost ranit 541

lt. maj. (M.I.) ce-l însotea. În ziua de 24 decembrie 1989 au fost luate sub paza, în baza solicitarii noului organ de conducere politica C.J.P.S.N., noi obiective de importanta din municipiu. Începând de la orele 09.00 au fost luate masuri de scotocire a unor blocuri de unde s-au semnalat ca au actionat elemente teroriste si care ar fi deschis foc cu armament usor de infanterie. Actiunea de scotocire nu s-a soldat cu vreun rezultat datorita faptului ca în blocuri erau foarte multe persoane civile care intrauieseau si care au îngreunat fie scotocirea încaperilor, fie stabilirea cu exactitate a persoanelor care nu locuiau în aceste blocuri. Deplasarea, la cererea organelor locale, cu un microbuz si un ARO, în jurul orelor 13.30 la Santierul Naval pentru a asigura latura de sud a sediului politico-administrativ a noilor organe de conducere revolutionara, a produs în jurul orelor 17.30-18.00 schimburi de focuri din eroare, între subunitatea de garzi patriotice care asigura paza obiectivului si noii sositi. Schimbul de focuri a fost provocat de un foc izolat executat din blocul situat în partea dreapta. Lipsa de coordonare si cooperare a fortelor din zona s-a soldat cu doi militari raniti, doi morti si sapte raniti din rândul Garzilor Patriotice. În seara zilei de 23 decembrie 1989, în fata cazarmilor U.M. 01267 si 01763 s-a oprit pentru putin timp o furgoneta alba din care au coborât mai multi indivizi care au disparut fugind printre blocuri. La câteva minute, în urma unui foc izolat, tras prin surprindere spre U.M. 01763 de pe unul din blocuri, s-a declansat foc între cele doua unitati aflate fata în fata. 542

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, unitatile militare din garnizoana Braila au interceptat convorbiri suspecte prin radiotelefoane capturate de la Militie. O grava eroare s-a produs si în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1989 catre dimineata când o subunitate pe timpul întoarcerii de la scotocirea unui bloc din Bariera Calarasilor a fost atacata cu foc din câteva cladiri aflate peste drum de U.M. 01478, respectiv blocurile Bl, V1 si A8, Terasa Ciocârlia. Militarii din unitate considerând ca subunitatea ce se adapostea lânga monumentul situat în parcul din fata unitatii sunt teroristi echipati în tinuta militara, au deschis foc asupra acestora, din proprie initiativa. În urma acestui incident au decedat doua persoane civile aflate în zona, cinci militari în termen si au fost raniti alti cinci. Începând cu ziua de 27 decembrie 1989, actiunile directe de foc ale elementelor teroriste ramase neidentificate au scazut în intensitate. Au mai fost semnalate trageri din padurea din apropierea depozitului militar Vulpea, prilej cu care a fost omorât un militar. Cu începere din ziua de 28 decembrie 1989, din ordinul comandantului garnizoanei, unitatile militare au început retragerea în cazarmi. În analiza evenimentelor ce s-au derulat în municipiul Braila si în împrejurimi, trebuie sa se tina seama de avalansa de informatii alarmante care nu totdeauna au fost verificate, sau care efectiv nu puteau fi verificate, aceste informatii provenind din cele mai diverse surse, inclusiv din emisiunile posturilor nationale de radio si T.V. Din motive ramase nelamurite, comandantul Securitatii din Braila a ordonat în ziua de 22 decembrie 1989 catre orele 14.00 plecarea 543

la domiciliu a lucratorilor operativi, ceea ce a alimentat din pacate suspiciunea fortelor M.Ap.N. fata de securitate si care a condus la acreditarea parerii ca zvonurile privitoare la actiunile teroristdiversioniste desfasurate de structuri ale acestor forte sunt reale. Neîncrederea în securitate, suspiciunea fata de aceasta a fost amplificata si de actiunea de ocupare asediului acesteia de catre populatie si de înversunarea cu care erau cautati si retinuti acestia de catre revolutionari. În scara zilei de 23 decembrie 1989, catre ora 19.00 conducerea politica abia constituita si comandantii militari din cladirea Consiliului Judetean, au solicitat cetatenilor care se aflau în Piata Independentei sa paraseasca zona, întrucât dispuneau de informatii potrivit carora urma sa se produca un atac aerian purtat de elicoptere. Din motive neelucidate, marturiile fiind contradictorii si evident controversate, militarii care se aflau în cladirea Consiliului Judetean au deschis focul asupra cladirilor si a pietii. Nu se cunostea faptul ca în cladirile alaturate se aflau militari apartinând altor unitati. În aceeasi zi (23 decembrie 1989) în jurul orei 21.00-21.30 în cartierul Viziru, unde sunt amplasate majoritatea unitatilor militare din garnizoana Braila, au început tiruri puternice cu armament de infanterie si mitraliere antiaeriene. Acest foc care avea aproape toate atributiile unui foc de baraj antiaerian a atins însa si cladirile de locuinte si unitatile militare dispuse fata în fata, explicatia data de militarii participanti nemijlocit la actiune, a fost ca s-au produs si atacuri ale unor elemente diversioniste aflate în/sau pe blocurile de locuinte din preajma U.M. 544

Cert este ca nu au fost descoperite mijloace de proba, sau materiale referitoare la actiunile unor elemente diversioniste, care sa faca posibila tragerea unor concluzii referitoare la apartenenta si identitatea acestora, sau cel putin întocmirea unei variante posibile de actiune care sa conduca la „descoperirea” manierei de lucru a „diversionistilor-teroristi”. Evenimentele tragice produse în municipiul Braila au cauze multiple, de o diversitate si o complexitate care presupune fie existenta unor specialisti de înalta calificare în arta diversiunii, fie cvasitotala lipsa de profesionalism a celor care, militari sau civili, aveau menirea de a tine sub control desfasurarea evenimentelor. Astfel trebuie mentionat faptul ca, imediat dupa începerea actiunilor pasnice ale demonstrantilor îndreptate împotriva regimului totalitar al lui N. Ceausescu s-a trecut la constituirea organelor provizorii de conducere ale municipiului si judetului. În structura acestor noi organe a fost cooptat si col. Rizea Neculai comandantul garnizoanei Braila împreuna cu un colectiv de ofiteri, care dintr-un început s-a ocupat de coordonarea actiunilor unitatilor militare din subordinea nemijlocita, dar nu si a celor care erau subordonate altor comandamente. Ca urmare a acestui fapt practic în primele zile au existat si s-au manifestat ca atare alte doua comandamente militare, unul condus de gl. mr. Pancea Marin – seful C.M.J. Braila, iar celalalt de col. Mihailescu Gabi – seful de stat major al G.P. din judetul Braila. Aceste doua evenimente au dispus luarea unor masuri fara avizul sau aprobarea celui care functiona pe lânga C.F.S.N. dispunând interventia ori deplasarea unor unitati militare sau de G.P. în diverse puncte sau zone ale orasului, fara a anunta despre aceasta subunitatile existente în preajma sau pe itinerar si care aveau de 545

îndeplinit misiuni identice sau asemanatoare, ceea ce a condus, fatalmente, la producerea de incidente grave, soldate cu morti sau raniti din rândul populatiei civile si a militarilor. De remarcat ar fi si divergentele aparute între comandantul U.M. 01030 Braila, col.Rizea Neculai care îndeplinea si functia de comandant al garnizoanei si gl.mr. Pancea Marin. Acesta din urma prelevându-se de gradul superior pe care îl avea, desi era în rezerva, si-a arogat atributii pe care nu le avea, erijându-se în „conducator militar al Revolutiei” atât la Braila cât si în garnizoanele învecinate, fapt care a contribuit la cresterea tensiunii pshice a celor cu care a intrat în contact, la accentuarea confuziei si a suspiciunii si la cresterea gradului de incertitudine în privinta loialitatii fortelor angajate în Revolutie. Trebuie retinut un alt aspect care a constituit premisa producerii de accidente grave si anume distribuirea de armament populatiei civile, pe baza de buletin de identitate. Lipsa evidentei persoanelor carora li s-a distribuit armamentul, neconstituirea acestora în formatiuni sau subunitati puse sub comanda unor ofiteri competenti, voluntarismul excesiv pe care l-au demonstrat unii dintre revolutionarii înarmati, necoordonarea actiunilor acestora cu cele ale subunitatilor militare sau de G.P. aflate în diferite puncte ale orasului, au contribuit si ele la accentuarea confuziei si a starii de panica. Aceasta reala criza de conducere, în sensul conducerii unice, manifestata si la nivelul CFSN dar si a celor trei comandamente militare, inexistenta unor legaturi viabile prin radio sau fir sau prin curieri între subunitatile militare si G.P. angajate în diferite puncte ale orasului au constituit factori decisivi ai incidentelor care s-au produs. 546

Aceasta criza de conducere unica s-a manifestat si printr-un alt fapt curios, întrucâtva de senzatie, constând în readucerea si reinstalarea în functia de „sef al judetului” CFSN-ului fostul prim-secretar Anton Lungu, eveniment care s-a produs în dimineata zilei de 24 decembrie 1989. Cert este ca pentru câteva ore CFSN-ul judetului Braila, cu noile autoritati, a lucrat sub conducerea nemijlocita a fostului prim-secretar care n-a putut fi explicat coerent sau convingator, pâna astazi, de nimeni. În urma actiunilor fortelor înarmate în municipiul Braila s-au produs 141 de victime din care au fost ucise 42 de persoane si au fost ranite altele 99. Din cele 42 de persoane ranite, 10 au apartinut M.Ap.N., una M.I., doua G.P. si 29 civili (25 de barbati si 4 femei). Din persoanele ranite, 18 au apartinut M.Ap.N., 4 M.I., 13 G.P, 7 fiind civili (47 barbati si 10 femei) (Sinteza procuraturii pag. 225). 7.4. Evenimentele desfasurate în municipiul Buzau Municipiul Buzau a constituit în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 un obiectiv de o importanta deosebita, fiind una din garnizoanele militare relativ mari ale tarii. În perioada 16-22 decembrie 1989 municipiul Buzau nu a cunoscut agitatia miscarilor protestatare, desi unitatile militare trecusera în baza ordinului M.Ap.N, începând din 17 decembrie 1989 la aplicarea masurilor prevazute de indicativul „Radu cel Frumos”. În perioada 19 decembrie 1989, orele 18.00 pâna în 22 decembrie 1989, orele 13.00 în garnizoana au functionat patrule dotate cu armament si munitie de razboi si care actionau în centrul orasului, în zona industriala, în gari si autogari. În toata aceasta perioada nu 547

s-au produs acte de violenta, iar interventia patrulelor nu a fost necesara. Dupa anuntarea la radio si TV a fugii dictatorului (în jurul orelor 12.26), în piata Palatului Comunal s-au format grupuri de demonstranti, care fara a întâmpina rezistenta au patruns în sediul Comitetului Judetean de Partid. Un alt grup s-a îndreptat spre sediile organelor locale ale M.I., patrunzând în incinta acestora fara a produce victime. În dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-au constituit noile organe ale puterii locale care si-au asumat conducerea întregii activitati pe raza judetului Buzau. În ziua de 22 decembrie 1989 orele 17.45 la Comandamentul marii unitati au fast transmise notele telefonice nr. 38 si 39. Ca urmare, comandantul acesteia, gl. Dîndareanu a luat masuri pentru asigurarea pazei obiectivelor civile de importanta deosebita (C.J.F.S.N., D.J.P.T., B.N.R., C.E.C., P.T.T.R., silozurile de cereale, statia de pompare a apei, uzina de apa potabila, precum si alte obiective de importanta locala). În jurul orelor 19.00, la Comandamentul Marii Unitati din Buzau s-au prezentat Constantin Olteanu si Catarinescu Ion, secretari ai fostului C.C. al P.C.R., însotiti de cpt. (M.I.) Ghita. Despre acest fapt s-a raportat telefonic gl. Stanculescu (orele 21.30), care o ordonat sa fie retinuti în garnizoana pâna la noi ordine. În ziua de 31 decembrie 1989 acestia au fost trimisi sub escorta la Bucuresti. În seara zilei de 22 decembrie 1989 în municipiu au fost declansate actiunile de razboi psihologic si electronic. Sistemul de telecomunicatii teritorial a fost inundat de zvonuri si informatii 548

false si alarmante. În ziua de 23 decembrie 1989, doi ofiteri ai M.Ap.N., lt. col. Dumitru Costin si lt. col Dolhac, s-au deplasat la I.J.M.I. pentru a-l lua sub protectie. S-a constatat cu aceasta ocazie lipsa a 40 de pistoale mitraliera, care potrivit declaratiilor celor prezenti, fusese distribuite unei subunitati de garzi patriotice. Cu aceasta ocazie s-a stabilit ca inventarierea armamentului si a munitiei sa se faca ulterior, dupa reprimirea lor în depozit. Aceasta operatie s-a executat abia în data de 26 decembrie 1989. Totodata, s-a dispus interzicerea parasirii sediului de catre personalul unitatii respective, paza obiectivului fiind asigurata de o subunitate M.Ap.N. Catre orele prânzului persoane neidentificate au deschis foc automat din anumite imobile din jurul Postei Centrale si a Palatului Comunal; s-a deschis foc dintr-o autobasculanta în mers si din mai multe autoturisme, asupra unitatilor militare. Din blocurile Postei si a Palatului Comunal, de asemenea s-a executat foc asupra militarilor aflati în dispozitiv de paza. Grupuri diversioniste au actionat si din padurea Crâng, din diferite cladiri în constructie, din Cimitirul Eroilor, de la etajul 11 al blocului Olimp si din alte blocuri. Un grup de circa 15 persoane înarmate au fost descoperite la viaductul de la calea ferata, spre localitatea Nehoiu. Constatând ca a fost descoperit, grupul respectiv s-a retras în fuga în padurea Crâng. Cu începere de la orele 19.00 si pâna în zorii zilei urmatoare, U.M. 02233 Buzau a fost tinta tirurilor diversioniste, executate din padurea Crâng. 549

La orele 21.55, s-a consumat primul atac cu foc asupra comandamentului Armatei a 2-a. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, asupra unei unitati militare s-a deschis foc încrucisat, dinspre garniturile de tren de marfa, garate în triaj, din biserica aflata în Cimitirul Eroilor si dinspre Fabrica de Confectii. În ziua de 24 decembrie 1989, la orele 03.00 un detasament militar ce se îndrepta spre Bucuresti, ajungând cu capul coloanei la intrarea de nord a orasului Buzau, a fost întâmpinat cu foc din mai multe directii. Ca urmare unitatea si-a întrerupt deplasarea fiind încartiruita în cazarma unei unitati militare din municipiu. La sediul C.J.F.S.N., în jurul aceleiasi ore, s-a petrecut un incident tragic, în care un ofiter din Stalul Major al G.P. a executat doua rafale ucigând mai multi oameni. Cazul a fost cercetat de Procuratura Militara si cetateanul condamnat la 22 de ani închisoare. În ziua de 24 decembrie 1989, o patrula ce se deplasa în jurul cladirii C.M.J. a fost întâmpinata cu foc de la etajele 9 si 10 ale blocului Hajdeu. Agresorii nu au putut fi identificati. Pe fondul unor neîntelegeri existente între seful de stat major si secretarul B.O.B. partid al unei unitati, s-a produs un accident tragic soldat cu 3 morti. În aceeasi zi, catre orele 14.00, comandantul marii unitati din municipiul Buzau, a avut o întâlnire cu presedintele C.J.F.S.N. privind îmbunatatirea colaborarii cu noile organe ale puterii locale. Cu acest prilej s-a dispus trimiterea unei grupe de ofiteri de legatura cu mijloace radio la sediul C.J.F.S.N. 550

Odata cu lasarea întunericului mai multe unitati militare din garnizoana au constituit tinta unor atacuri cu foc executate de persoane neidentificate. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, în jurul orelor 02.45 si asupra sediului C.J.F.S.N. s-a executat foc la etajul 1 si 2 a cladirii Directiei Judetene de Posta si Radiotelecomunicatii. Tot în aceasta noapte pe frecventele de lucru a unor statii radio pe U.U.S. au fost receptionate emisiuni în limba rusa si araba. În ziua de 25 decembrie 1989 au fost executate focuri de arme razlete în diferite zone ale orasului. Pentru cercetarea padurilor Spataru, Maxenu, Stejaru, Crâng si a municipiului Buzau marele stat major a aprobat sprijin de aviatie care a survolat si cercetat aceste zone. De asemenea, au fost întreprinse actiuni de scotocire la care au fost folosite si efective din trupele de securitate. În jurul orelor 14.40 comandamentul marii unitati a fost atacat de un grup de 5 persoane de pe terasa blocului 105. Începând cu orele 19.00 atacul asupra marii unitati a fost reluat cu intensitate sporita. În noaptea de 25 spre 26 decembrie 1989 în cartierul Micro 14 si Unirii, în urma unor semnale luminoase, diversionistii amplasati în locuri izolate au declansat si sustinut un intens tir pentru întretinerea starii de panica si confuzie în oras. În ziua de 26 decembrie 1989 s-a reorganizat sistemul de aparare în oras si s-a trecut la centralizarea, inventarierea si predarea catre armata a armamentului existent la Inspectoratul M.I. Începând din noaptea de 26 spre 27 decembrie 1989 în municipiul Buzau au încetat actiunile diversioniste. 551

Datorita importantei militare a orasului, dupa victoria Revolutiei municipiul Buzau a constituit un obiectiv important în planurile fortelor diversioniste, actionându-se pentru intoxicarea psihologica a populatiei si a personalului armatei. Elementele diversioniste au folosit ca procedee de actiune atacurile cu foc real sau simulate, în mod succesiv sau simultan îndeosebi pe timp de noapte între orele 23.30 la 04.30. Periodicitatea atacurilor în timp fiind de aproximativ 2 ore si concentrându-se în special asupra obiectivelor militare si a institutiilor economicoadministrative ale orasului. Actiunile respective se realizau în general, prin surprindere folosindu-se grupuri mici sau persoane izolate dovedind o foarte buna pregatire fizica, capacitate de actiune pe timp de noapte în zonele urbane. Din modul de actiune a elementelor teroriste a rezultat o cunoastere precisa a obiectivelor asupra carora au actionat, precum si posibilitatea de a patrunde în poduri pe acoperisuri în zonele adiacente. Actiunea simultana a unor grupuri diversioniste conduc la concluzia ca acestea dispuneau de un sistem de legatura sau semnalizare dinainte stabilit. În aceasta perioada în municipiul Buzau au decedat un numar de ____, din care unitatile militare au înregistrat 11 de morti si 17 raniti.

552

7.5. Evenimentele desfasurate în municipiul si judetul Brasov Considerati generale privind situatia economica, politica si sociala a municipiului si judetului Brasov, în perioada premergatoare evenimentelor din decembrie 1989. Municipiul de la poalele Tâmpei, unul din marile centre industriale, economice, culturale si turistice ale tarii a participat din plin, prin locuitorii sai, la cele mai importante momente ale istoriei nationale. Cu cei peste 352.640 locuitori municipiul Brasov nu a fost scutit în anii dictaturii ceausiste de lipsuri si greutati. Astfel, în acest mare oras au fost create conditiile unei stari prerevolutionare care a explodat cu ocazia evenimentelor petrecute în perioada noiembrie 1987 si care au culminat cu revolutia din Decembrie 1989. Aceasta parte a raportului care are la baza Raportul din prima legislatura completat cu raportul personal al lui Sergiu Nicolaescu si unele date din a doua legislatura îsi propune sa prezinte o reconstituire a principalelor evenimente consumate în municipiul si judetul Brasov în scopul evidentierii contributiei si importantei acestui oras, precum si rolului jucat de populatia sa în victoria revolutiei din România. Analiza evenimentelor din perioada amintita este sustinuta de argumente verificabile sau date în planul faptic puse la dispozitia Comisiei de diferite institutii (Armata, Procuratura, Jandarmerie, Politie), precum si de datele si informatiile obtinute în urma cercetarilor efectuate de comisie în teren cu sprijinul luptatorilor din Revolutie si al martorilor participanti la aceste evenimente. În efectuarea analizei, Comisia a întâmpinat si foarte multe greutati datorate retinerii manifestate de unele persoane si a 553

întârzierilor în trimiterea unor documente solicitate. În elucidarea problemelor au fost si continua a fi unele zone neclare, cazuri de informatii contradictorii, ce au determinat o explicatie, uneori echivoca, a unor episoade. Materialul de fata îsi propune sa prezinte o imagine veridica a evenimentelor din municipiul Brasov în perioada respectiva, fara a emite, în aceasta faza, concluzii definitive înaintea revenirii în cercetare a unor dosare cerute de Comisia Senatoriala. (Prima legislatura) Pentru întelegerea evenimentelor petrecute în perioada 16-31 decembrie 1989 în municipiul Brasov consideram necesar a evidentia sumar unele date social-economice, astfel: din numarul total de locuitori aproximativ 41,2 % sunt muncitori, 13,2% intelectuali, 1,1 % studenti si 44.5 % alte categorii, iar 86,1 % români, 9,8 % maghiari, 1,6 % germani, 2,5 % alte nationalitati. Din totalul cetatenilor din Brasov, 95 % sunt originari din oras si 5% din alte judete (navetisti). În plan economic, orasul detine o însemnata pondere din productia industriala a tarii, fiind în unele domenii unic detinator al unor ramuri de vârf (camioane, tractoare, elicoptere...). În contextul vietii social-politice si economice din România la finele anului 1989, se poate aprecia ca Brasovul nu constituia o exceptie de la nenumaratele probleme sociale si economice cu care se confrunta întreaga tara. Cu toate acestea, în prima jumatate a lunii decembrie 1989, în judetul si municipiul Brasov nu s-au semnalat actiuni deosebite care sa depaseasca sfera vietii cotidiene. Astfel, în aceasta perioada activitatea economica si sociala s-a desfasurat în mod normal, fara sa se confrunte cu actiuni vadit îndreptate împotriva regimului. 554

Dar nemultumirile mocneau în întreaga tara. Muncitorimea brasoveana dovedise în noiembrie 1987 ca nu-i era teama de regimul totalitar. Toti conducatorii actiunii din 1987, fara exceptie, au fost îndepartati din judet si împrastiati în întreaga tara. Asupra lor securitatea a facut presiuni deosebite. De aceea si în 1989, organele de partid si de securitate au acordat Brasovului o deosebita atentie. Focul va izbucni însa într-un alt loc al tarii, în Timisoara. Actiunile pornite la Timisoara în 15-16 decembrie, determina organele locale din Brasov sa ia primele masuri pentru evitarea unor miscari similare în judetul si municipiul Brasov. Ceausescu se grabeste sa trimita acolo preventiv pe Gh. Pana, secretar al P.C.R. Desfasurarea evenimentelor în municipiul Brasov în perioada 1631 decembrie 1989 Ziua de 16 decembrie 1989 a debutat normal, fara evenimente care sa atraga atentia în mod deosebit. Cu toate acestea, din relatarile unor localnici aflam ca linistea era ciudata, ca si calmul dinaintea unei furtuni. Explicatia rezida în faptul ca cetatenii reîntorsi din Timisoara au facut cunoscute si altora cele vazute acolo, unii care aveau rude în acest oras si prin telefon au aflat ce se întâmpla, altii ascultau posturile de radio Europa Libera sau Vocea Americii care au jucat un rol deosebit în furnizarea de stiri. Aceiasi situatie în mai toata tara. La nivel central, unde erau cunoscute evenimentele de la Timisoara, pe linie de partid si a M.I., s-au transmis în teritoriu indicatii si ordine vizând sporirea vigilentei. Aceste masuri urmau a le amplifica pe cele luate cu ocazia desfasurarii lucrarilor congresului al XIV-lea. 555

În acest sens, în dupa-amiaza aceleiasi zile sunt alarmate cadrele cu functii de raspundere din Inspectoratul Judetean al M.I., carora li s-a ordonat sa ia toate masurile pentru a pregati subunitatile si tehnica de interventie, astfel încât sa poata actiona în vederea restabilirii ordinii publice. (Din declaratiile unor cadre M.I. consemnate în Dosarul nr. 212/P/1990 al Procuraturii Militare Brasov). În ziua de 17 decembrie 1989, orele 12.00, unitatile militare au trecut la aplicarea unor masuri de întarire a pazei si de aparare a obiectivelor. Unitatile M.I. au trecut la aplicarea masurilor prevazute în „Situatia nr.2”. Aceste masuri au fost aplicate din ordinul ministrilor de resort, ca urmare a informatiilor potrivit carora, exista pericolul unei agresiuni externe. La orele 18.30-19.00, din ordinul ministrului apararii nationale, unitatile M.Ap.N. au primit indicativul „Alarma de lupta partiala”. Începând cu noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, toate unitatile si formatiunile apartinând M.Ap.N., M.I., statului major judetean de G.P. si Apararii Civile, au fost în masura ca, la ordin, sa treaca la îndeplinirea unor misiuni de lupta specifice. În cadrul teleconferintelor tinute de Nicolae Ceausescu în zilele de 17 si respectiv 20 decembrie 1989, s-a ordonat primilor secretari de judete sa ia masuri ferme si intransigente împotriva oricaror încercari de a lovi libertatea si integritatea tarii:”…este stare de necesitate, am dat ordin sa se traga, se someaza si daca nu se supune se trage”. Ordinul dat de dictator este cât se poate de clar excluzând orice comentarii. În teleconferinta din 23 decembrie 1989 cere expres folosirea trupelor înarmate ordonând sa se traga unde se iveste necesitatea 556

folosind expresia „este stare de razboi”. În felul acesta, el a dat ordin cu cinism de folosire a munitiei de razboi. În ziua de 18 decembrie 1989, Petre Preoteasa, prim secretar al CJP-Brasov si presedinte al Consiliului Judetean al Apararii, a convocat pe toti membrii acestui organism, prilej cu care i-a informat despre evenimentele de la Timisoara, cerându-le tuturor sa ia masuri, pentru a preîntâmpina o situatie asemanatoare în judetul si municipiul Brasov. Iata ce declara inspectorul sef: „...s-a ordonat ca unitatile sa dea dovada de abnegatie. Primul secretar a spus sa nu se repete ca la Timisoara, unde securitatea si armata nu au tras…”. Cu aceasta ocazie, Petre Preoteasa a solicitat întocmirea unui plan comun de actiune a tuturor fortelor de ordine si a unitatilor militare, pentru o situatie limita. La orele 12.25, Comandamentul Trupelor de Securitate a trecut la aplicarea masurilor prevazute pentru starea de necesitate. În ziua de 19 decembrie 1989, orele 10.00, s-au întâlnit la U.M. 01107 gl. mr. Zagoneanu Gheorghe - sef al Inspectoratului General al M.I., gl. mr. Florea Ion – comandantul U.M. 01107, col. Popescu Gheorghe -comandantul U.M. 01932, lt.col. Dragnea Iancu sef al Statul Major al G.P. si lt. col. Diaconescu Costica seful Statului Major al Apararii Civile unde au stabilit 4 variante de interventie împotriva unor eventuale manifestatii muncitoresti precum si fortele destinate a le executa. Spre deosebire de Cluj unde s-a facut mult caz de o posibila interventie straina, în orasul Brasov s-a stabilit direct ca fortele de ordine vor lupta împotriva unei muncitorimi rasculate. 557

În zilele de 19 si 20 decembrie 1989, în judetul si municipiul Brasov nu s-au petrecut evenimente deosebite si, în consecinta, interventia fortelor de represiune nu a fost necesara . Trebuie mentionat ca în aceasta perioada, în municipiul Brasov au fost semnalati numerosi turisti straini, în autoturisme particulare de tip Lada, Mosckvici, care nu au folosit pentru cazare hotelurile din oras, ocupând în majoritate parcarile orasului si dormind în masini, precum si 2 autobuze cu turisti cazati în hoteluri din centrul orasului. Iata ce declara gl. Zagoneanu: „.. .serviciul Circulatie de la Militie - dupa ce s-a terminat sedinta aceasta a Consiliului de Aparare mi-a spus ca în judetul Brasov sunt circa 40-50 masini cu rusi care vorbesc bine româneste si care refuza sa stea în hotel si stau în masini, pe 18,19 si 20 majoritatea au plecat spre Bucuresti...”, „...erau 40-50 de echipaje mai ales barbati"; "... acestia dormeau numai în masini. Le-am spus ca Brasovul este oras, sa plece, altfel ne ocupa parcajul...”. În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 8.00, în întreprinderile din municipiu au aparut miscarile de protest împotriva conducerii de partid si de stat. Încercarile lui Gheorghe Pana - secretar al C.C. al P.C.R. si Petre Preoteasa prim secretar al C.J.P. de a da ordine armatei si de a-si subordona unitatile apartinând M.Ap.N. au esuat datorita ordinului ministrului apararii nationale, care prevedea: „Executati numai ordinele mele!”. În dimineata aceleiasi zile, Petre Preoteasa solicita constituirea unor subunitati de interventie pentru apararea sediului C.J.P. Cu aprobarea C.A.A.T., în jurul orelor 13.30-14.00, 2 subunitati 558

apartinând Scolii Militare de Ofiteri ocupa un dispozitiv de aparare în exteriorul cladirii C.J.P. si înapoia dispozitivului realizat de unitatile specializate ale M.I. La orele 11.30, un numar de aproximativ 300-400 muncitori de la I.C.A. Ghimbav au încetat lucrul si s-au adunat pe platoul din incinta întreprinderii, hotarâti sa se îndrepte spre centrul orasului. La ora 12.40, din ordinul gl. mr. Zagoneanu, subunitati de interventie apartinând M.I. au fost dislocate la compania Metrom, pentru a interzice afluirea muncitorilor de la I.A. Brasov catre centrul orasului si în parcul Tractorul pentru a interzice defluirea muncitorilor de la întreprinderile Tractorul si Rulmentul. La orele 12.45, întrucât atitudinea muncitorilor de la I.C.A. Ghimbav conducea catre actiuni revendicative, gl. mr. Zagoneanu a ordonat dislocarea unei companii de interventie la acest obiectiv. Având în vedere intentia muncitorilor de a se deplasa spre centrul orasului, primul secretar al comitetului municipal de partid, Cioboiu Adrian, a cerut fortelor de ordine oprirea cu orice pret a coloanelor muncitoresti. Urmare a declaratiilor liderilor muncitorilor ca se vor deplasa în centrul orasului pentru o demonstratie pasnica, interventia organelor de ordine a fost anulata. La orele 13.00, din cartierele industriale ale orasului si de la I.C.A.Ghimbav au început deplasarea primele coloane de demonstranti care scandau lozinci anticeausiste. Alarmat, primul secretar al judetului solicita gl. mr. Florea Ioan, comandantul garnizoanei Brasov, sprijin pentru oprirea coloanei de la I.C.A. Ghimbav. Subunitatile de interventie de la U.M. 01199 Ghimbav, au ajuns la locul indicat de misiune, dupa ce coloana principala trecuse de acest punct, iar grupurile de militari ce s-au deplasat ulterior, au fost lasate sa treaca nestingherite. Concomitent, gl. mr. 559

Zagoneanu, ordona redisilocarea companiei de securitate din parcul Tractorul (U.M. 0391 Brasov), pentru a ocupa un dispozitiv de blocare, la podul de peste râul Ghimbasel. Demonstrantii ajunsi la acest baraj, au încercat sa rupa dispozitivul creat, prilej cu care au fost somati sa se opreasca prin focuri de arma. Întrucât coloanele muncitoresti au insistat pentru deplasarea catre centrul orasului, în urma discutiilor purtate, militarii din trupele de securitate au fost retrasi. Nu s-au semnalat morti sau raniti. La orele 14.30, în zona sediului C.J.P. au fost aduse 3 companii apartinând trupelor de securitate (U.M. 0391 Brasov), care au fost integrate în dispozitivul de asa-zisa aparare. La orele 15.30 un grup de tineri au declansat începutul demonstratiei populare. „...În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 15.30, ma aflam la Modarom, unde un mic grup de tineri (5 persoane), (dupa alte pareri 15-20 persoane n.n.), a declansat începutul demonstratiei din centrul orasului Brasov, prin strigarea unor lozinci anticomuniste si anticeausiste si îndemnând lumea sa ni se alature", „...am pornit...strigând lozinci - veniti cu noi armata nu va trage ... drumul era blocat de scutieri, iar la încercarile noastre de a patrunde printre ei reactia lor a fost lovituri de bastoane si focuri automate...fiind insistenti si apropiindu-se prea mult de scutieri, reactia puterii a fost împrastierea huliganilor cu tunurile de apa”. (Declaratie Dosar nr.154, vol. 5, pag 14-15; 24). Conform altei declaratii „...la un moment dat, de pe str. Republicii a aparut un grup cred ca în jur de 20 persoane...care a început manifestatia în Brasov >, deci când a aparut acest prim grup a început si lumea sa se grupeze si sa prinda curaj...era pe 21, aproximativ ora 16” (Declaratie caseta nr. 3 Brasov, transcris pag. 12). 560

Începând cu orele 15.30-16.00, coloanele de muncitori din întreprinderile brasovene s-au deplasat si concentrat în zona sediului C.J.P. La orele 16.00, numarul manifestantilor era de aproximativ 5-6.000 persoane. (Dosar nr. 158, vol. 5, pag. 53). În jurul orelor 17.00 la solicitarea primului secretar al judetului, au fost luate masuri suplimentare în jurul sediului C.J.P. si C.P.M. prin aducerea de noi forte de la U.M. 01199 Ghimbav, U.M. 01090 Predeal si de la U.M. 01932 Brasov. În dupa-amiaza aceleiasi zile, între orele 17.30-19.00, coloana de demonstranti de la I.C.A. Ghimbav a ajuns în zona Modarom, iar un grup de tineri au încercat sa forteze dispozitivul de aparare executat de trupele de securitate (U.M. 0391 Brasov) în aceasta zona. În acele momente de tensiune, câtiva militari au tras foc de avertisment, iar muncitorii demonstranti au calmat grupul de tineri. Citam din declaratia unui participant la manifestatie: „...ne-am apropiat de cordonul de militari echipati pentru aparare cu casti si scuturi...” „...am organizat o echipa de ordine... deoarece în multime au aparut indivizi sub influenta alcoolului ce voiau sa forteze cordonul de militari care au început sa traga focuri de arma în aer”. (Declaratie Dosar nr. 358, vol. 5, pag. 53). Din alte declaratii mai rezulta ca împotriva grupului de tineri, militari din trupele de securitate-militie au folosit bastoane de cauciuc si 2 autospeciale de stins incendiile cu jet de apa aflate în dotarea grupului de pompieri. În toata aceasta perioada, manifestantii un continuat sa scandeze lozinci anticeausiste. Pe acest fond, „demonstratia a continuat, s-a format un comitet de greva pentru ca a doua zi sa se ia legatura cu toate întreprinderile din oras". (Declaratie. Dosar nr. 158, vol. 5, pag. 53). 561

Catre orele 23.00-24.00, numarul demonstrantilor din centrul orasului s-a redus, în fata C.J. ramânând doar câteva sute de persoane. Pe parcursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989, demonstrantii s-au retras, iar efectivele ce asigurau apararea au trecut la odihna în autobuze si autocamioane. Trebuie precizat ca pe parcursul acestei nopti, grupuri de cetateni din rândul demonstrantilor s-au deplasat la marile întreprinderi brasovene pentru a mobiliza muncitorii din schimbul III la greva si reluarea demonstratiilor din ziua de 22 decembrie 1989. Iata ce declara un revolutionar: „...în jurul orelor 1.30-2.00, am plecat din nou în mars pe strazile orasului, chemând populatia pentru a doua zi (22 decembrie 1989, p.n.). scandându-se . La mars au participat 250300 persoane si s-a desfasurat pe ruta N.Balcescu - T.Vladimirescu - cartierul Tractorul - parcul Tractorul - Gara calatori - Vlahita Saturn - Uzina de Autocamioane - unde s-a ajuns la orele 6.30... la orele 7.15, coloana s-a pus în miscare...pe Calea Bucuresti s-a alaturat si Spitalul Judetean, cei veniti de la Metrom si Temelia,... Uzina 2 si Tipograful...cei de la Tractorul...”. (Declaratie Dosar nr. 158, vol.5, pag.24). Specific orasului Brasov este faptul ca în ziua de 21 si în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, predominante în actiunile revolutionare au fost, pe lânga grupurile stradale formate, si coloanele de muncitori din marile uzine ale orasului. Începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 7.00, mii de demonstranti din mai multe întreprinderi s-au regrupat în centrul orasului „...prilej cu care un grup de revolutionari s-au constituit în organe de ordine pentru demonstranti. Cu aceasta ocazie s-a adunat de la demonstranti o întreaga panoplie de arme albe, care au fost depuse la intrarea în judeteana”. (Declaratie Dosar 158, 562

vol. 5, pag. 16-23). Fiind informat, Petre Preoteasa, primul secretar al C.J.P. a cerut refacerea de urgenta a dispozitivului de aparare constituit în situatia precedenta. Demonstrantii au evitat provocarile la adresa militarilor si distrugerile de bunuri materiale. Nu s-au produs altercatii si nu s-a facut uz de arma. Componenta majoritar muncitoreasca, buna organizare si caracterul pacifist al actiunilor revendicative, a impus organelor de represiune sa nu initieze o interventie în forta pentru împrastierea demonstrantilor. Nu s-au operat retineri sau arestari de persoane. În dimineata aceleiasi zile, organul judetean de partid a încercat un dialog cu demonstrantii, solicitând ca un numar de reprezentanti din diferitele întreprinderi, sa formuleze în scris nemultumirile lor, precum si ce se solicita. Astfel, s-a ajuns la redactarea unei petitii cuprinzând 7 puncte. Un grup de demonstranti au intrat în sediul judetean de partid, unde si-au sustinut revendicarile, solicitând ca acestea sa fie transmise la Bucuresti, direct lui Ceausescu. Reproducem continutul petitiei: „Ca reprezentanti ai populatiei Brasovului, care în ziua de 22 decembrie 1989 au demonstrat pasnic pe strazile orasului culminând cu marea adunare din fata sediului Comitetului Judetean de Partid Brasov, dând glas dorintei unanime a celor prezenti cerem: 1. Demisia din toate functiile de partid si de stat a actualului conducator, Nicolae Ceausescu. 563

2. Alegeri democratice libere, cuprinzând pe lista atât reprezentanti ai P.C.R. cât si ai celor fara apartenenta politica. 3. Libertatea de exprimare si de expresie, precum si accesul nemijlocit la mijloacele mass-media. 4. Îmbunatatirea conditiilor de viata si desfiintarea tuturor formelor de rationalizare a alimentelor si bunurilor de consum. 5. Dezvaluirea adevarului legat de demonstratia anterioara de la 15 noiembrie 1987. 6. Încetarea imediata a urmaririlor penale a participantilor la demonstratii si încetarea executarii sentintelor date. 7. Publicarea în presa a prezentei scrisori deschise în ziarul local de mâine, 23 decembrie 1989. Documentul este semnat de o delegatie apartinând unor întreprinderi din Brasov". ( Dosar nr.158/P/1990, vol. 5, pag. 46, 53). Se recunoaste influenta „Solidaritatii” din Polonia . Între orele 10.00-12.30, la posturile de radio si TV au fost anuntate succesiv, moartea gl. col. Vasile Milea, proclamarea starii de necesitate pe întreg teritoriul tarii si fuga cuplului Ceausescu. Dupa aceasta ultima stire, masa de demonstranti a fost cuprinsa de o euforie generala, fapt pentru care unii dintre acestia au patruns în sediile C.J.P. si C.P.M. fara a se înregistra incidente grave. Între orele 11.20-11.50, s-a ordonat dezangajarea efectivelor apartinând M.Ap.N. Între orele 13.30-14.00, la apelul unui revolutionar (la C.J.P.) un grup de demonstranti s-a deplasat la sediul securitatii în str. 30 Decembrie, pe care l-au ocupat, fara sa fi întâmpinat rezistenta din partea cadrelor care se aflau în sediu. Iata ce declara alt revolutionar referitor la acest moment: „...numitul Achiriloaie a aparut la balconul fostului C.J.P. si a lansat chemarea ca manifestantii sa se deplaseze la sediul securitatii...multimea intra în cladire, au început devastarile, s-au furat alimente. Dupa aproximativ 1 ora, am observat ca usa magaziei de armament a 564

fost fortata si civilii si-au însusit arme. Eu personal am dezarmat 2 persoane...care aveau vârsta sub 18 ani si care erau înarmati cu 1 pistol mitraliera si 1 pistol Carpati…s-a constituit un comitet pentru mentinerea ordinii...chiar eu am vazut, de la una din ferestrele sediului 2 civili care ieseau cu arme (pistoale mitraliera) din incinta sediului...", "...în jurul orelor 13.30 am confiscat 3 pistoale încarcate, aflate în posesia a 3 tineri care nu aveau mai mult de 14 ani...în jurul orei 14.30 într-un grup de cladiri, deasupra salii de mese se afla un dormitor, în care se aflau casti de metal, salopete kaki, arme de foc, arme albe, sprayuri, bastoane, etc. si civilii patrunsesera si aici… nu era nimeni aici...am convingerea ca de aici...si-au însusit multe arme plecând cu aceste arme asupra lor, profitând de multimea si dezordinea din sediu...mentionez ca pâna la orele 2-3 în noaptea de 22 spre 23, civilii nu au primit arme, însa din sediu au mai iesit civili fara a fi perchizitionati...” (Dosar 158, vol. 6, pag. 669-675) De mentionat ca, parte din armamentul si munitia existente în fostul sediu al Securitatii au fost însusite de tineri sub vârsta de 18 ani. Spicuim din declaratiile unor participanti la revolutie: „...ofiterii de securitate nu au schitat nici un gest de împotrivire, ne-au rugat...sa nu distrugem nimic din inventarul cladirilor. O parte din multime a spart magazia de munitie si armament în jurul orei 14.30. La o mare parte din acestia am reusit sa le confiscam (armele)... 50 % din ei fiind adolescenti de 16-17 ani...”. (Dosar 158, vol. 6, pag. 733); ...mentionez ca în ciuda eforturilor depuse multe încaperi au fost devastate disparând... sume de bani, tigari, pachete de cafea si chiar arme si munitie...” (Dosar 158, vol. 6, pag. 736). Deci, de retinut ca prima efractie a magaziei de armament din sediul Securitatii s-a facut în jurul orei 13.30-14.00, de catre manifestantii intrati în sediu si care au sustras o importanta 565

cantitate de armament si munitie. În jurul orelor 14.30-15.00 efectivele subordonate M.Ap.N., precum si ale trupelor de securitate, au fost retrase din centrul orasului, intrând în totalitate în cazarmi.(Documentar M.Ap.N S/2036/R/13.02.1992, Documentar Trupe de Jandarmi, nr. S/140127 din 18.03.1991). Totodata, un grup de 10 cetateni, în situatia vidului de putere creat si constatând existenta unor persoane având scopuri straine revolutiei, s-au deplasat la garnizoana militara a Vânatorilor de Munte. Aici au fost primiti de gl. mr. Horea si de col. Popa, carora le-au cerut sa ocupe sediul Comitetului Judetean pentru a introduce ordinea si a se împiedica distrugerea bunurilor existente: „...datorita dezordinii care s-a produs am format un grup de 10 persoane si ne-am deplasat la garnizoana militara a Vânatorilor de Munte. Aici am fost primiti de comandantul garnizoanei si seful statului major, col. Popa, carora le-am cerut sa ocupe sediul C.J.P. pentru a introduce ordinea si a se împiedica distrugerea bunurilor existente” (Dosar Brasov, Memoriu, pag. 1) La orele 17.00, în baza Proclamatiei catre Tara, prezentata la postul national de televiziune de catre presedintele F.S.N., unitatile M.I. au fost trecute în subordinea M.Ap.N. La preluarea sediului s-a luat în primire numai personalul prezent, încaperile, alte materiale, armamentul si munitia existenta în acel moment. Seful securitatii, col. Bucur Claudiu, a raportat ca din unitate lipseau circa 40 lucratori, care se aflau în misiune, din dimineata aceleiasi zile. Sediul era înconjurat de numerosi demonstranti, care manifestau împotriva Securitatii. Interventia gl. mr. Horea Ioan care s-a adresat multimii a determinat potolirea spiritelor, astfel ca în jurul orelor 19.00, în 566

sediul Securitatii a ramas un grup restrâns de cetateni civili, care în colaborare cu militarii M.Ap.N. si M.I. au asigurat paza si apararea acestuia. Parte din lucratorii securitatii absenti la luarea în primire a sediului s-au prezentat la unitate începând cu ziua de 23 decembrie 1989. Activitatea de investigare si preluare a armamentului s-a desfasurat pâna catre data de 15 ianuarie 1990, neputând a fi recuperate în final 2 pistoale mitraliera si mai multe pistoale Carpati. Arhiva a fost sigilata, fara a se efectua o inventariere a documentelor existente. Între orele 17.00-17.30, în fostul sediu al C.J.P. s-a constituit primul nucleu al noului organ local de conducere revolutionara, în fruntea caruia a fost ales gl. mr. Florea Ion. Cu acest prilej, s-a hotarât ca armata sa asigure paza sediului. Ca urmare, din ordinul presedintelui consiliului provizoriu nou creat, au fost aduse în garnizoana noi forte de la U.M. 01199 Ghimbav si U.M. 01028 Halchiu, care au întarit dispozitivul de aparare a celor mai importante obiective din judet si municipiu. În dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 în baza Ordinului Statului Major a început înarmarea partiala a Garzilor Patriotice, cu forme legale. În noaptea de 22 spre 23 decembrie au mai primit armament si munitie, pe baza de buletin sau alte documente personale si alti cetateni, iar unii s-au autoînarmat prin spargerea magaziilor de armament din C.J.P. sau din sediul fostei Securitati judetene: „...atunci un individ din apropiere...a spus… stiu eu unde sunt armele...a fost indicata usa metalica ce se afla sub scara de acces de la intrarea principala a Prefecturii. Usa era prevazuta cu 3 yale...si nu putea fi deschisa asa usor...au fost trase câteva rafale dar fara rezultat si atunci s-a apelat la rangi si alte mijloace cu care a fost deschisa... asa a fost deschisa si a doua apoi si a treia si s-a ajuns în interior unde se gaseau pusti si pistoale în cutii bine 567

închise. Au luat fiecare câte arme au dorit s-au împrastiat pe la geamuri...precum si în pod si a început fiecare sa traga în diferite directii...”. (Dosar 158/P/1990, vol. 5, pag. 98, 99). Aceste arme apartineau formatiunii de G.P. constituita la nivelul C.J.P. Brasov, fiind la dispozitia primului secretar. Între orele 21.00-21.30 a fost ales primul Consiliu Judetean al F.S.N. care prin gl. mr. Florea Ion ca presedinte a luat masuri de paza si aparare a celor mai importante obiective din municipiul Brasov. Pâna la aceasta ora, nu au fost semnalate evenimente deosebite. Asa cum rezulta din declaratiile unor revolutionari, acest consiliu s-a format la orele 20.00 si a functionat pâna catre orele 23.00-24.00. (Caseta 4 Brasov, transcris pag. 3), dupa care sa reorganizat. În seara aceleiasi zile, la solicitarea demonstrantilor, s-a dispus instalarea pe pervazul unei ferestre a C.J.P. a unui televizor color pentru vizionarea în direct a emisiunii postului national de televiziune. Semnalele auditive erau redate în exterior prin statia de amplificare ce functiona în consiliu. (Dosar nr.158/P, vol. 5, pag. 30, 53). Din declaratiile unor martori precum si din dosarele Procuraturii Militare Brasov, rezulta ca pe fondul imaginilor de apocalips si mai ales a comentariilor care s-au transmis în seara de 22 decembrie 1989 la tv, imagini ce prezentau luptele din Bucuresti, dintre fortele armate si unele elemente teroriste, a lozincilor ce proliferau „moarte securistilor” etc. precum si ca urmare a difuzarii anuntului potrivit caruia revolutia de la Brasov este în pericol, numarul manifestantilor din fata sediului F.S.N. avea sa creasca vizibil catre orele 24.00 si în primele ore ale zilei de 23.12.1989. La orele 0.00 din ziua de 23 decembrie 1989, în municipiul Brasov, se aflau mai multe categorii de forte si persoane posesoare 568

de armament de diferite tipuri si calibre. Astfel: - subunitati din subordinea M.Ap.N. având asupra lor armament individual si munitia aferenta; - militari din Trupele de Securitate înarmati cu armament din dotare si munitia respectiva; - 17-18 civili, aflati la sediul C.J.P. înarmati cu pusti Z.B. si munitie aferenta; - peste 200 civili, care prin spargerea magaziilor de la sediul Inspectoratului M.I. si C.J.P. si-au însusit armament si munitie diferita (pistoale, pusti Z.B. etc.); - 595 civili care au primit armament si munitie de la U.M. 01107 Brasov pe baza de buletin de identitate sau alte acte personale, greseala evidenta a comandantului unitatii respective; - 48 cadre din grupul de interventie antiterorista a I.J.M.I. cu armamentul individual; - parte din cadrele de securitate care se aflau în diverse misiuni înca din dimineata zilei de 22 decembrie 1989 si care nu avusesera timp sa se prezinte la Inspectorat pâna la ocuparea acestuia de catre manifestanti; - numeroase persoane care posedau permis de port-arma, arma de vânatoare si munitia aferenta (unele cu glont); majoritatea dintre ei membri P.C.R. si pensionari M.I. sau M.Ap.N.; - posibil si alte persoane civile, turisti, unii din ei cazati la hoteluri din central orasului (Capitol, Aro, etc.), dar o mare parte gazduiti la persoane particulare sau care, pur si simplu se odihneau în autobuze sau autoturisme personale, în diferite parcari ale orasului, desi organele de circulatie le pusesera în vedere sa elibereze aceste zone. Prin urmare, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în zona centrala a municipiului Brasov se aflau peste 2.000 persoane înarmate, din care, aproximativ 1.000 erau civili. 569

În ziua de 23 decembrie 1989, orele 2.30, în municipiul Brasov s-a tras primul foc de la depozitul Apararii Civile, de catre 1 militar de la U.M. 01181, asupra unei masini, DACIA 1300 alba, care nu s-a supus somatiei. În jurul orelor 2.30-2.40 în municipiul Brasov s-a deschis focul în spatiul din centrul orasului. (Dosar nr. 158/P, vol. 5, pag. 15, 30). Unii martori participanti la evenimente sustin ca focul s-ar fi deschis din Modarom de persoane ramase neidentificate, „...deodata au început niste rafale de focuri cu gloante trasoare, care veneau pe lânga cladirea Modarom, în dreptul etajelor 2-3. Era ora 2.40 …în Modarom de la etajul 2 se tragea, dar nu din acelasi loc. Gura de foc se vedea când în partea dinspre Posta, când în partea dinspre restaurantul Poiana. Privind de-a lungul zidului Mecanicii Fine se vedea foarte bine. Iar alte doua guri de foc, care câte o data trageau de pe Modarom. (Dosar 158/P/1990, vol. 4, pag. 38,39). În baza propriei declaratii, un civil, pe nume Ivascu Emil, ce se afla în componenta unei patrule militare fiind înarmat cu pistol mitraliera, a deschis foc automat, din proprie initiativa, asupra unor persoane apreciate de el ca ar fi suspecte care traversau parcul Central transportând un obiect greu (era vorba de o banca, ce urma a intra în compunerea unei baricade). Alti martori sustin ca primele focuri s-ar fi tras din zona centrala, fara a putea preciza de unde anume. Indiferent de situatie, prima rafala a declansat o reactie în lant a aparatorilor, care pe fundalul întunericului, al oboselii si zvonurilor referitoare la existenta bandelor de teroristi, au deschis foc necontrolat si neordonat. Actiunile de foc executate de militari si civili înarmati aflati în zona au fost îndreptate în directii si obiective diferite, de unde s-a 570

observat foc la gura tevii, din directiile de unde se auzeau detunaturi de arme sau de unde se presupunea ca ar exista teroristi, în anumite cazuri fara nici o noima. Din documentele avute la dispozitie, cât si din declaratiile unor participanti, militari si civili, mai rezulta ca la un moment dat, pe fondul lipsei de organizare, a stress-ului, a panicii, a oboselii excesive si bineînteles a lipsei de experienta se tragea din toate directiile. Subliniem însa faptul ca asupra militarilor si a aparatorilor în general, s-a executat foc si din anumite locuri bine stabilite, respectiv din etajele superioare ale unor blocuri în constructie, hoteluri, diferite case, poduri, sau chiar din rândul manifestantilor. Asa se explica si faptul ca focul concentrat al efectivelor aflate în dispozitivul de aparare a fost îndreptat în special asupra unor cladiri, camere, ferestre precise si nu a întregului complex. (Documentar M.Ap.N., S/2036/R/13.02.1992 si declaratii Dosar nr. 158/P/1990, vol. 5, înregistrari casete 1,2, 4, 6, 8, 10, 14 Brasov). Este evident ca ne aflam în fata unei situatii asemanatoare create în ziua de 22 decembrie 1989, în fata sediului fostului C.C. al P.C.R. Din examinarea medico-legala a victimelor ucise sau ranite prin împuscare, se observa unele cazuri care erau rezultatul unor focuri bine ochite trase de profesionisti. Intentia este evidenta, de creare a unei diversiuni ce urmarea producerea de panica si confuzie. În jurul orelor 3.30 au fost luate masuri de întarire a dispozitivului de aparare al sediului F.S.N. prin aducerea unor noi forte apartinând M.Ap.N. si Trupelor de Securitate. Totodata, în vederea lichidarii elementelor teroriste care actionau în diferite zone si cladiri s-a facut apel la 2 A.B.I.-uri. 571

Schimbul de focuri a încetat catre orele 6.30, odata cu ivirea zorilor. În intervalul dintre orele 2.45-4.00, pe fondul unor imense schimburi de focuri, sub impactul zvonurilor furnizate sistematic prin radio, TV, telefoane si prin viu grai, precum si datorita lipsei de informatii si legaturi sigure si stabile între subunitatile aflate în dispozitiv, s-au înregistrat primele victime, morti si raniti atât din rândul militarilor cât mai ales, al civililor. Au fost ucise 39 de persoane, din care 10 militari în termen, au fost ranite 83 de persoane, din care 36 militari în termen. În jurul orelor 7.00, întrucât din hotelul Parc s-a executat foc asupra Postei, aparatorii acesteia au deschis foc asupra geamurilor ultimului etaj din hotel. La orele 7.30-8.00, în urma unei sesizari, o grupa de militari s-a deplasat în zona Cimitirului Sasesc, de unde l-au preluat din mâinile civililor pe numitul Molan Tudor, salariat al Postei, care trasese câteva focuri cu o arma semiautomata cu luneta. Civilul a fost dus la comandamentul militar urmând a fi predat organelor de politie pentru cercetari. Numitul Molan Tudor a decedat în arestul politiei, în urma unui atac de cord. Consideram ca Procuratura Militara Brasov va trebui sa reia cercetarea acestui caz, având în vedere inadvertentele si semnele de întrebare ce se ridica cu referire la persoanele care au asigurat înarmarea numitului, precum si a cauzelor reale ale producerii mortii, având în vedere ca, în conformitate cu raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.4073/E din 28.12.1989, întocmit de Laboratorul Judetean de Medicina Legala Brasov, la data mentionata Molan Tudor: „prezinta semne de violenta prin lovire cu si de corpuri dure, pentru care nu necesita îngrijiri 572

medicale”. În Raportul de Consultare Medico-Legala nr. 13 din 23 ianuarie 1990, întocmit cu ocazia mortii numitului Molan Tudor în arestul Politiei Brasov, se precizeaza în Concluzii, la pct.2, ca: „moartea s-a datorat insuficientei cardiace acute generata de un infarct miocardic acut, care a intervenit în urma unui traumatism sterno-costal, pentru care ar fi necesitat 45 zile îngrijiri medicale” si poate va raspunde cineva, de ce nu au fost acordate îngrijirile medicale necesare la solicitarea detinutilor din aceeasi camera cu decedatul. Totodata, se impune a fi explicata agravarea starii sanatatii lui Molan Tudor, dupa aducerea în arestul Politiei. De mentionat este si faptul ca, ambele rapoarte poarta semnatura aceluiasi medic. Declaratia numitului Molan Tudor contine o serie întreaga de date si informatii, a caror veridicitate se impune a fi verificata. (Dosar nr. 301/P/1989). El a fost retinut cu dovezi certe ca a desfasurat în aceea perioada actiuni teroriste. Pâna catre orele 18.00 civilii s-au retras din fata sediului C.F.S.N. oferind posibilitatea restructurarii dispozitivului de aparare, luarii unor masuri pentru o mai buna coordonare a actiunilor si organizarea unor activitati de scotocire în cladirile dimprejur. În mod sporadic, pâna la orele 24.00, au mai continuat unele schimburi de focuri, între subunitatile aflate în serviciul de paza a obiectivelor militare sau economice si acele elemente neidentificate care actionau izolat, din diverse puncte. Acest fapt a avut ca urmare cresterea numarului de pierderi de vieti omenesti atât din rândul civililor cât si al militarilor. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, s-a constituit la sediul C.F.S.N. o grupa operativa condusa de gl. Florea Ion în scopul coordonarii tuturor actiunilor din garnizoana. S-a trecut la 573

reorganizarea dispozitivului de aparare si la organizarea cooperarii. Concomitent, au fost trimise subunitati de interventie în zonele unde au fost semnalate focuri sporadice de arma. Tot în aceasta noapte, au fost observate numeroase semnale luminoase, atât în zona Tâmpa cât si în alte zone ale orasului. Astfel, martori oculari declara: „...am constatat ca se comunica prin semnale luminoase...la orele 8.00, am scos din Cina, 4 barbati si 3 femei care raspundeau la semnalele luminoase facute din blocurile vecine”, "...semnale luminoase cu corespondente în alte zone s-au facut din blocul alb din piata Teatrului si din casa izolata dintre Directia de Drumuri si Poduri si zidul Cetatii... pe data de 24 decembrie s-a aprins pe Tâmpa un cerc de foc perfect (care s-a aprins brusc). Imediat dupa acest semnal focurile au încetat”. (Dosar 158/P/1990, vol. 3, pag. 267, 400, 467, 476). Sunt si alte versiuni a caror veridicitate nu a putut fi înca dovedita. Exista o pista pe care organele de cercetare urmeaza sa continue ancheta. În dimineata zilei de 24 decembrie 1989, au fost luate masuri de paza a depozitului de carburanti Cristianu si a Casei Armatei, precum si a altor obiective de importanta deosebita. În jurul orelor 15.00, în sediul C.F.S.N. numitul Tibescu Gheorghe - civil înarmat din grupul de revolutionari ce aparau cladirea - a împuscat mortal pe civilul Hristache Iancu si ulterior pe salariatul civil Fontana Victor de la statul major al Garzilor Patriotice si cu ranirea soldatului t.r. Golumbeanu Cristian. Încercând sa paraseasca cladirea, Tibescu Gheorghe a fost retinut de militari si predat pentru cercetari gl. mr. Florea Ion. Pe parcursul cercetarilor ce au urmat Tibescu Gheorghe l-a implicat si pe un alt civil, Frigator Alexandru Leonard, despre care a afirmat ca este un vechi colaborator al securitatii. Acesta din urma fusese retinut în cursul diminetii, de catre un grup de ofiteri, 574

împreuna cu pistolul mitraliera aflat asupra sa, dupa ce reusise sa împuste mortal doi luptatori din Garzile Patriotice si sa raneasca un elev militar. Cei doi retinuti au fost depusi sub paza în încaperi separate, în vederea predarii lor organelor de cercetare penala. În dupa-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, Frigator Alexandru Leonard a încercat sa sara pe fereastra. Sold. Popa Aurelian l-a somat, dupa care l-a împuscat mortal. Încercarea de evadare a fost confirmata de martori. (Dosar nr. 141/P/1990). Cerem Procuraturii Militare Brasov sa reia ancheta, întrucât exista varianta ca Frigator Alexandru ar fi fost lichidat. În ziua de 26 decembrie 1989, Tibescu Gheorghe, încercând de asemenea sa paraseasca încaperea unde era retinut si nesupunânduse somatiei a fost împuscat mortal, de unul din militarii din paza sergent Avram Toma. Ca si dosarul precedent Procuratura Militara va trebui sa reia cercetarea cazului. Reactualizarea cazurilor se impune si datorita faptului ca asupra celor 3 civili amintiti exista dovezi potrivit carora ar fi actionat ca teroristi. Într-o astfel de situatie, „lichidarea” sau „înscenarea de evadare” trebuie clarificata de catre organele în drept, cât si eventuala lor legatura cu fosta Securitate. Din declaratiile martorilor, cât si ale sotiei si mamei lui Tibescu Gheorghe, a rezultat ca acesta era bolnav psihic, violent, mai ales dupa consumul de bauturi alcoolice, fapt nesesizat de cei prezenti în sediul C.F.S.N. Evenimentul a fost ulterior comentat în nr. 11/1991 a ziarului „Cuvântul”, în articolul: „L-au împuscat, apoi au zis ca e terorist”. Pentru elucidarea împrejurarilor în care s-a produs acest eveniment, în luna martie 1991, o unitate din M.Ap.N. a efectuat cercetari în garnizoana Brasov, întocmind un raport. Acesta a fost de asemenea cercetat de catre Procuratura 575

Militara Brasov. (Dosar nr. 141/P/1990), dosarul fiind clasat. Comisia Senatoriala cere reluarea cercetarilor privind dosarele mai sus-amintite. Pâna la orele 24.00 au mai fost semnalate focuri sporadice în diferite zone ale orasului. Numarul decedatilor sporeste cu înca opt. În cursul aceleiasi zile, au fost luate masuri de strângere a armamentului si munitiei existente la populatia civila. Unitatile militare au raportat ca armamentul înscris în evidenta lor exista în totalitate, nefiind constatate pierderi sau sustrageri. De asemenea, a fost recuperat o parte din armamentul si munitia sustrasa din sediul Securitatii si din sediul fostului C.J.P., înca din ziua de 22 decembrie 1989. La aceasta actiune au participat si subunitati din Trupele de Securitate care au retinut peste 180 cetateni înarmati pe care i-au condus la C.M.J. Brasov, pentru a preda armamentul si munitia primita sau luata prin forta de la unitatile militare, de la Inspectoratul Judetean M.I. si de la depozitul Garzilor Patriotice din subsolul fostului sediu al C.J.P. În aceasta perioada, în urma unor sesizari, au fost verificate circa 65 apartamente unde locuiau cadre de securitate si de militie. Nu au fost constatate probleme deosebite. Exista însa unele marturii, potrivit carora anumite case conspirative apartinând D.S.S.-ului ar fi fost folosite. Cercetarile ar trebui continuate. În 26 decembrie 1989 a sosit de la Bucuresti din partea F.S.N.-ului Dl. Sergiu Nicolaescu. A fost confirmat noul Consiliu de conducere - Brasov al F.S.N. 576

Subunitatile si formatiunile apartinând M.Ap.N. si M.I. dispuse în zona centrala a orasului au continuat îndeplinirea misiunilor de aparare pâna în ziua de 27 decembrie 1989 orele 10.00, când s-a ordonat retragerea tuturor fortelor în cazarmi. În zilele de 25-31 decembrie 1989, în garnizoana Brasov nu au mai fost semnalate incidente în care sa fie implicate unitati militare. Si la Brasov, ca în toata tara, se remarca încetarea treptata a focului odata cu transmiterea pe postul national de televiziune a executiei celor 2 dictatori. S-a continuat asigurarea ordinei publice în municipiu si în judet, de catre subunitati apartinând M.Ap.N. împreuna cu fortele de Militie si luptatori din Garzile Nationale, constituindu-se în acest scop, patrule mixte. S-a ordonat retragerea esalonata, a subunitatilor care asigurau paza în diferite puncte din oras. 7.5.1. Descrierea actiunilor fortelor apartinând M.Ap.N. (din raportul acestui minister) În ziua de 17 decembrie, orele 11.00 la comandamentul U.M. 01107 Brasov, s-a primit ordin telefonic de la comandamentul A.1, ca începând cu orele 12.00, sa se ia masuri de întarire a pazei unitatilor si obiectivelor militare subordonate. Prin Nota telefonica nr. 1094 din 17 decembrie 1989, comandantul U.M. 01107, gl. mr. Forea Ion, a ordonat întarirea sistemului de aparare, de observare si de mascare a cazarmilor, obiectivelor si activitatilor militare. La orele 18.30, unitatile militare din garnizoana Brasov, au primit indicativul pentru alarma de lupta partiala si au pus în aplicare masurile prevazute în planul de alarma. La orele 22.00, seful de stat major al U.M. 01107 Brasov, col. Dumitru Popescu Ionel, a primit ordin telefonic de la comandantul A.1 sa organizeze subunitati de interventie de valoare companie 577

Vânatori de Munte, în care scop au fost constituite la U.M. 01199 Ghimbav 4 subunitati, la U.M. 01048 Sfântu Gheorghe 3 subunitati, la U.M.01090 Predeal 5 subunitati, la U.M.01028 Halchiu 1 subunitate si 7 subunitati de valori diferite la comandamentul U.M. 01107 Brasov. Concomitent, din ordinul C.A.A.T., Scoala Militara de Ofiteri a constituit subunitati de valoare pluton, încadrate cu elevi si militari cu termen redus. Începând cu noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, toate unitatile militare din garnizoana au fost în masura ca la ordin, sa treaca la îndeplinirea unei misiuni de lupta. Deoarece în garnizoana Brasov si în judet nu au fost semnalate incidente, iar despre evenimentele de la Timisoara, în unitatile militare nu existau informatii oficiale, masurile ordonate au fost interpretate ca necesitate imperioasa de ridicare a capacitatii de lupta a marilor unitati si unitatilor armatei, în vederea prevenirii pericolului unei agresiuni iminente din exterior. În perioada 18-20 decembrie 1989, în toate unitatile apartinând M.Ap.N. din municipiul si judetul Brasov, s-au desfasurat activitati de asigurare materiala si de verificare si punere în stare de functionare a tehnicii din dotare. În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 8.00, în întreprinderile din municipiul Brasov si Sfântu-Gheorghe s-au initiat unele miscari de protest împotriva conducerii de partid si de stat, iar în jurul orelor 13.00 s-au format coloane de manifestanti care au pornit spre centrul orasului. La orele 8.00, gl. mr. Florea. Ion, ca urmare a precizarilor facute în cadrul teleconferintei din ziua de 20 decembrie 1989, referitoare la subordonarea tuturor comandantilor de garnizoana primilor 578

secretari ai C.J.P. si a încercarii lui Pana Gheorghe si a primului secretar de judet de a subordona unitatile militare, a raportat despre aceasta, pe cale ierarhica, prin comandantul A. 1 ministrului apararii nationale, care i-a ordonat telefonic: „Executati numai ordinele mele!”. Tot la aceasta ora, col. Popescu Gheorghe, comandantul Scolii Militare de Ofiteri, aflat la sediul C.J.P., a fost solicitat de primul secretar, Preoteasa Petre, sa trimita la C.J.P. 200 militari pentru paza. Acesta a raportat la rândul sau C.A.A.T.-ului, care la orele 13.00, a primit aprobare telefonica de la gl. col. Mocanu Mircea, comandant al C.A.A.T., sa constituie 2 subunitati de nivel companie, pe care sa le deplaseze la C.J.P. Brasov. Subunitatile respective au fost înarmate cu armamentul individual si munitie de razboi (o jumatate unitate de foc) si au primit ordin sa ocupe un dispozitiv circular de aparare, în jurul cladirii C.J.P. înapoia dispozitivului realizat de trupele specializate ale M.I. existente deja la acest obiectiv. La orele 13.00 (21 decembrie 1989) din zonele industriale si din împrejurimi au început deplasarea catre centrul municipiului Brasov coloane de manifestanti, care scandau lozinci împotriva conducerii de partid si de stat. În acest context, primul secretar Petre Preoteasa a solicitat gl. mr. Forea Ion sa intercepteze si sa opreasca coloana de manifestanti de la I.C.A. Ghimbav. La orele 13.10, de la comandamentul U.M. 01107 Brasov, s-a transmis telefonic la unitatile subordonate sa se distribuie munitie militarilor de la subunitatile de interventie. La orele 14.00, cu aprobarea verbala a ministrului apararii nationale, gl. mr. Florea Ion, a ordonat ca 2 subunitati din U.M. 01199 Ghimbav (125 militari si 4 autocamioane) sa intervina pe 579

comunicatia Ghimbav-Brasov pentru a împiedica intrarea în oras a coloanelor de manifestanti plecate de la I.C.A. Ghimbav. Subunitatile respective au ajuns la locul indicat dupa ce coloana principala trecuse de acesta. Celelalte grupuri izolate de muncitori au fost lasate sa treaca. Ulterior, coloana de muncitori a patruns în oras si s-a deplasat pe mai multe artere de circulatie catre centru, la ea atasându-se si alti cetateni. Nu au fost înregistrate incidente între militari si demonstranti. La orele 14.00 dispozitivul unitatilor militare apartinând M.Ap.N., a fost realizat. Între orele 15.30-23.00, coloanele de muncitori de la Uzinele de Autocamioane si de Tractoare s-au adunat în zona C.J.P. fapt ce a determinat apelul urgent al primului secretar, prin care solicita, sa se intervina cu forte sporite, pentru dublarea dispozitivului de aparare creat de militie si securitate. În jurul orelor 17.00, pe baza aprobarii comandamentului A.l., gl. mr. Forea Ion a ordonat aducerea în garnizoana Brasov a câte 2 companii de la U.M. 01199 Ghimbav si U.M. 01090 Predeal, care împreuna cu efectivele trimise de Scoala Militara de Ofiteri, au totalizat 456 militari cu armamentul individual si munitie de razboi (o unitate de foc) si care au ocupat dispozitiv în zona sediului C.J.P. si a Consiliului Popular Municipal. La orele 17.00 coloana de demonstranti de la I.C.A. Ghimbav, care începuse deplasarea spre Brasov la orele 13.00, au ajuns în zona Modarom în apropierea sediului C.J.P., încercând sa forteze cordonul format din militari de la M.I. si M.Ap.N. ocazie cu care 1 militar din unitatea de securitate a executat foc de avertisment, determinând pe manifestanti sa renunte la fortarea cordonului de protectie. Nu au fost înregistrati morti sau raniti. 580

Pâna la orele 23.00-24.00, treptat, numarul demonstrantilor din fata C.J.P. s-a redus aici ramânând doar câteva sute de persoane. Nu au fost înregistrate alte incidente. Comandantii de unitati au ordonat ramânerea efectivelor în dispozitiv, interzicându-se totodata executarea focului, chiar si a celui de avertisment. Au fost luate masuri de hranire si odihna a efectivelor prin rotatie, pe locurile unde se gaseau. În cursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989, manifestantii s-au retras în totalitate. Cu ordinul primului secretar al C.J.P., comandantul U.M. 01107 Brasov a ordonat trecerea la odihna mai putin 2 plutoane de elevi. Pâna dimineata nu s-au înregistrat evenimente deosebite. În ziua de 22 decembrie 1989, demonstrantii din majoritatea întreprinderilor încep din nou sa se regrupeze. Primul secretar al C.J.P. cere refacerea urgenta a dispozitivului de aparare precizând totodata, „…sa nu se faca uz de arma împotriva demonstrantilor!” La orele 07.15, seful de stat major al U.M. 01107, lt. col. Dumitru Popescu Ionel, a avut o convorbire telefonica cu ministrul apararii nationale, acesta atragându-i atentia ca M.Ap.N. sa nu faca uz de arma împotriva manifestantilor, decât în situatia când obiective militare sau alte obiective în paza, sunt atacate. Ordinul a fost transmis la unitati, gl. mr. Florea Ion a informat despre acest ordin pe primul secretar al C.J.P. si pe Pana Gheorghe. Ca urmare a acestui ordin, comandantii au dispus scoaterea încarcatoarelor cu munitie arme si pastrarea lor în gentile port-încarcator. Subunitatile au reocupat dispozitivul. Nu s-au produs incidente. Manifestatia avea un pronuntat caracter pasnic. Populatia din piata centrala a început sa ofere militarilor tigari, flori si alimente. 581

La orele 11.20, prin Nota telefonica nr. 197, semnata de comandantul C.A.A.T. gl. col. Mocanu Mircea, Scoala Militara de Ofiteri a primit ordin de dezangajare a efectivelor aflate în contact cu manifestantii. Aceasta nota telefonica a fost completata la orele 11.50 cu ordinul de retragere în cazarmi, ordin transmis de comandantul A.l comandantului U.M. 01107 Brasov. Între orele 09.30-12.30, (22 decembrie 1989) la posturile de radio si TV au fost anuntate succesiv, moartea gl. Milea, proclamarea „starii de necesitate” pe tot teritoriul tarii si apoi fuga cuplului Ceausescu, (ora 12.06). La orele 12.30, gl. col. Mocanu Mircea comandantul C.A.A.T., a ordonat telefonic ca militarii aflati în dispozitiv la C.J.P „sa ramâna pe loc si sa nu faca uz de arma. La audierea informatiilor transmise prin radio si TV, demonstrantii au patruns masiv în sediul C.J.P. si C.P.M. La orele 12.40, la comandamentul A.l si de la C.A.A.T. s-a primit din nou ordin de interzicere a focului, inclusiv a celui de avertisment. Majoritatea efectivelor de militari apartinând M.Ap.N. au fost retrase din central orasului, iar în jurul orelor 14.30-15.00 au ajuns în totalitate în unitatile de origine. (Documentar M.Ap.N. S/2036/R din 13.02.1992, Anexa 552/1992, fila 4). La orele 14.30, s-a primit Nota telefonica nr. 37, semnata de gl. lt. Ilie Ceausescu, prin care s-a ordonat trecerea la aplicarea masurilor impuse de „starea de necesitate” si executarea ordinelor venite de la comandantul suprem. S-au luat unele masuri, îndeosebi pe linia pazei si apararii unitatilor militare, fara a se aplica integral planurile prevazute pentru aceasta situatie. Aceasta nota telefonica a fost urmata de nota telefonica nr. 38 si 39, care stabileste ca 582

ordinele sa fie executate numai la comanda ministrului apararii nationale. Determinati de modul cum a actionat armata în Brasov, de autoritatea acesteia, precum si de pericolul existentei unor elemente rauvoitoare, mai multe sute de cetateni s-au adunat în fata U.M. 01107, au format o delegatie de 10 persoane, care au solicitai gl. mr. Florea Ion sa primeasca functia de presedinte al noului organ al puterii revolutionare din judetul Brasov. În jurul orelor 15.00-15.30, un grup de manifestanti au ocupat prin forta sediul Inspectoratului Judetean al Securitatii, de unde au sustras o parte din munitia si armamentul existente acolo. Seful securitatii, lt. col. Bucur Claudiu, care se afla în sediu, a comunicat comandantului U.M. 01107 situatia creata. La orele 17.00 lt. col. Dumitru Popescu Ionel a raportat gl. mr. Florea ca de la comandamentul A.l s-a primit o comunicare telefonica privind trecerea Securitatii în subordinea M.Ap.N. Gl. mr. Florea Ion împreuna cu o grupa de ofiteri si o garda de 17 militari s-a deplasat la sediul Securitatii, a ordonat constituirea unei grupe operative care a asigurat paza acesteia, dublând cu militari M.Ap.N. garda M.I. existenta. În sediu erau circa 50 lucratori de securitate, sub conducerea lt. col. Bucur Claudiu, iar în afara sediului numerosi cetateni agitati manifestau împotriva securitatii. Spiritele au fost potolite, în urma discutiilor purtate de gl. mr. Florea cu manifestantii, care au durat pâna la orele 19.00. În sediul Securitatii a ramas un grup restrâns de cetateni civili, care au colaborat cu militarii pentru paza si apararea acestuia. La preluarea sediului Securitatii, au fost sigilate încaperile, a fost luat în primire personalul prezent, armamentul si munitia acestuia 583

si a fost organizata paza. Fostul sef al securitatii locale, lt. col. Bucur Claudiu a raportat ca din sediu lipseau cca. 40 lucratori, care se gaseau în misiune din dimineata zilei de 22 decembrie 1989. Ulterior, parte din acestia au început sa se adune la sediu, începând cu ziua de 23 decembrie 1989. Activitatea de investigare si preluare a armamentului apartinând fostei Securitati s-a desfasurat cu dificultate în perioada cuprinsa între 25 decembrie 1989 - 15 ianuarie 1990, neputând fi recuperate în final un numar de 2 pistoale mitraliera si 7 pistoale Carpati. Încaperile cu arhiva au fost sigilate cu sigiliul gl. mr. Florea fara a fi inventariate, ramânând în aceasta situatie pâna pe data de 12 aprilie 1990, când a fost predata numai prin schimbarea sigiliului, lt. col. Spineanu Gheorghe din M.Ap.N., care fusese numit la comanda structurilor fostei securitati din judet. Din 22 decembrie 1989 pâna la data predarii, nu s-a umblat la documentele de arhiva ale Securitatii. La orele 17.00-17.30, în fostul sediu al C.J.P. s-a constituit un nucleu al organelor locale de conducere revolutionara, în fruntea caruia a fost ales gl. mr. Florea Ion. Cu aceasta ocazie, s-a hotarât ca Armata sa asigure paza sediului. În acest scop, din ordinul gl. mr. Florea Ion, au fost aduse în garnizoana efective din U.M. 01199 Ghimbav (24 cadre si 260 militari în termen), U.M. 01090 Predeal (10 cadre si 236 militari în termen) si U.M. 01028 Halchiu (10 cadre si 99 militari în termen), care între orele 18.15-19.30 au constituit un dispozitiv de aparare, în zona centrala a orasului. Între orele 20.30-21.30, în dispozitivul de aparare a fostului sediu al C.J.P. a intrat si o companie de militari cu termen redus, de la Scoala Militara de Ofiteri. 584

La orele 21.30, a fost ales primul Consiliu judetean al F.S.N., care, prin gl.mr. Florea Ion ca presedinte, a luat masuri de paza si aparare a obiectivelor importante din municipiul Brasov (Fabrica de Pâine, Poligrafia, Depozitul C.L. Cristianu, Casa Armatei, Posta). În afara efectivelor deja existente în dispozitiv, pentru aceste misiuni au mai fost destinate 2 subunitati de la Scoala Militara de Ofiteri si de la U.M. 01090 Predeal. În fata sediului C.F.S.N. au ramas câteva sute de persoane, numarul acestora crescând însa în timpul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, o parte din cetatenii aflati în faţa sediului C.F.S.N.-ului, sub influenta zvonurilor si comunicatelor transmise prin radio si TV au patruns în cladire si împreuna cu civilii aflati în interior, au spart magazia unde se pastra armamentul Garzilor Patriotice si sub pretextul sprijinirii militarilor din dispozitivul de aparare, au sustras armamentul existent. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 2.30 la depozitul Apararii Civile aparat de o grupa de militari dintr-un pluton apartinând U.M. 01181, s-a deschis primul foc de arma, de avertisment, asupra unei masini Dacia 1300 de culoare alba, care nu s-a supus somatiei si a disparut în întuneric. Asupra masinii s-a executat si o rafala de foc automat, fara ca aceasta sa se opreasca. (Dosar 158/P/1990, vol. 5, fila 487, verso). La orele 2.40, din parcul central al orasului, sau dupa unele opinii dinspre Modarom, s-a executat foc asupra unui grup de cetateni, iar persoane ramase neidentificate au executat foc de arma, din diferite directii, asupra sediului C.F.S.N. Personalul din dispozitivul de paza a reactionat prin foc spontan fara comanda 585

asupra cladirilor aflate în apropiere. Militarii din dispozitivul de aparare au executat foc la comanda, asupra locurilor de unde s-a observat foc la gura tevii, indicându-se obiectivul, tipul tragerii, marimea înaltatorului, precum si momentul declansarii focului. Din ordinul gl. mr. Florea, dispozitivul de aparare a fost întarit cu înca o companie de la U.M. 01090 Predeal. Începând cu orele 3.00, pe fundalul schimburilor intense de focuri, în conditii de întuneric, stress si lipsa de informatii despre situatia reala, precum si a zvonurilor care circulau cu referire la existenta teroristilor, s-au înregistrat primii morti si raniti, atât din rândul populatiei civile cât si al militarilor. Schimbul de focuri a încetat catre orele 6.30, odata cu ivirea zorilor. La orele 8.00, din ordinul gl. mr. Florea Ion, a fost trimis la Poligrafie, pentru apararea acestui obiectiv, un pluton de la Scoala Militara de Ofiteri, format dintr-un ofiter si 24 militari. Între orele 9.00-18.00, demonstrantii s-au retras din fata sediului C.F.S.N., prilej cu care s-a realizat restructurarea dispozitivului de aparare si s-au luat masuri pentru apararea Postei, restaurantului Parc, cladirii Modarom, cladirii Rectoratului, liceului Unirea si a unei vile de pe str. Ecaterina Varga. Începând cu ora 12.00, au fost trimise subunitati pentru întarirea apararii sediului Directiei Agricole, Telefoanelor, hotelului Capitol, magazinului Universal, etc. Pâna catre orele 24.00, au continuat schimburi sporadice de focuri între subunitatile aflate de paza la obiectivele militare si economice si elemente neidentificate. Pâna la data de 23 decembrie 1989, orele 24.00 au fost ranite 41 cadre militare, elevi si militari în termen, iar 9 au decedat. 586

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, la sediul C.F.S.N. s-a constituit o grupa operativa formata din ofiteri ai U.M. 01107 condusa de gl. mr. Florea Ion ajutat de col. Lupu Ion comandantul U.M. 0391 pentru coordonarea tuturor actiunilor din garnizoana. Unitatile au trecut la reorganizarea detasamentelor aflate în dispozitivul de aparare a unor obiective din oras. De asemenea, au fost trimise subunitatile de interventie în zonele unde au fost semnalate focuri sporadice de arma. Starea de deruta creata s-a datorat si existentei unor semnale vizuale, declansate în diferite zone ale orasului. În dimineata zilei de 24 decembrie 1989, la orele 5.30, gl. mr. Florea Ion a ordonat trimiterea a 2 plutoane de la Scoala Militara de Ofiteri (4 ofiteri si 48 elevi) pentru paza Depozitului C.L. Cristian si a unei grupe de cadre si militari în termen la Casa Armatei. Pâna la orele 24.00, au mai fost sesizate focuri sporadice de arma în diferite zone ale orasului. S-a continuat strângerea armamentului si a munitiei de la populatia civila. De asemenea, a fost recuperat o parte din armamentul si munitia sustrase de la sediul fostei Securitati si sediul fostului C.J.P. în ziua de 22 decembrie 1989. În zilele de 25-31 decembrie 1989, în garnizoana nu au mai fost semnalate incidente în care sa fie implicate unitatile militare apartinând M.Ap.N. S-a continuat asigurarea ordinii publice în municipiu si judet de catre subunitati apartinând M.Ap.N. împreuna cu fortele de Politie si luptatori din Garzile National constituiti în patrule mixte. S-a ordonat retragerea esalonata a subunitatilor care asigurau paza în diferite puncte din oras. 587

Începând cu 29 decembrie 1989, efectivele unitatilor militare din garnizoana Brasov si din judet au trecut la desfasurarea normala a programului de instructie. 7.5.2. Descrierea actiunilor Garzilor Patriotice în perioada 16-31 decembrie 1989 (din raportul întocmit de M.Ap.N.) Conform ordinului telefonic al Statului Major Central, din 17 decembrie 1989, orele 24.00, începând cu 19 decembrie 1989 au fost înarmati luptatorii din patrulele mixte, organizate în comun cu militia. În afara activitatii de patrulare, munitia si armamentul erau depozitate într-o magazie la Militia municipiului Brasov, de unde erau distribuite pe baza de semnatura, de catre grupa de reparat armament la plecarea în misiune. Munitia s-a distribuit în saculeti sigilati continând câte 10 cartuse. Odata cu victoria revolutiei în ziua de 22 decembrie 1989, orele 14.15 seful de stat major al G.P. a ordonat ca atât cadrele cât si luptatorii sa predea armamentul si munitia aferenta, activitate care s-a desfasurat pâna catre orele 20.00. În aceeasi zi la orele 22.00, conform ordinului presedintelui C.P.S.N., au fost adusi de la I.A. Brasov 24 luptatori cu misiunea de a pazi si apara etajul 3 al cladirii fostului sediu al C.J.P.. Acestora li s-a distribuit câte 1 pusca tip Z.B. si 10 cartuse. De mentionat ca la parter si etajul 1 erau subunitati de la V.M., iar la etajul 2 erau elevi ai Scolii Militare de Ofiteri Brasov. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 ora 2.40, în urma deschiderii focului în zona centrala a orasului, la ordinul gl. mr. 588

Florea Ion, loctiitorul sefului de stat major al G.P. ordona distribuirea armamentului si munitia pentru apararea principalelor obiective din municipiu si judet. Armamentul si munitia a fost distribuita pe baza de semnatura individuala, în registrele de procese-verbale pentru armament si de distribuire a munitiei pentru trageri. Statul Major al G.P. a ridicat în data de 19 decembrie 1989 319.000 cartuse de calibru 7.62, de la U.M. 01881, din care a distribuit 61.560. Au mai fost distribuite unor delegati ai diferitelor unitati economice diverse cantitati de munitie (calibre diferite), de la U.M. 01107, U.M. 0l88l, U.M. 1893, U.M. 01199, U.M. 01090, U.M. 01028, U.M. 0104I, U.M. 0391 Zarnesti, Victoria. Au fost sustrase, prin spargerea magaziei de armament a fostilor activisti P.C.R. aflata în sediul C.J.P. urmatoarele cantitati de armament si munitie: 100 pistoale calibru 7.62, model 1933; 30 pistoale mitraliera calibru 7.62, model 1963; 9.805 cartuse calibru 7.62 mm scurt; 2.446 cartuse calibru 7.62 mm cu glont obisnuit pentru pistol si pistol mitraliera. Spargerea magaziei a fost savârsita în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 dupa orele 2.40, de catre persoane civile ce se gaseau în sediul C.J.P. De asemenea, la solicitarea multimii, au fost distribuite, unor persoane civile, pe baza de buletin sau legitimatie de serviciu, armament si munitie din depozitul de armament al G.P. din cazarma Bartolomeu apartinând U.M. 01107. În acest sens, seful magaziei de armament si munitie din cazarma Bartolomeu declara: „...în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, am primit ordin de la seful cazarmii Bartolomeu, de a distribui armament si munitie, la solicitarile populatiei civile, care se 589

adunase în numar mare la poarta cazarmii si scandau . În baza ordinului primit verbal si sub presiunea populatiei, am început sa distribui armament si munitie pe baza de buletin de identitate sau orice alta legitimatie, fara a avea timp sa întocmesc vreo evidenta pe serii de armament distribuit si numar de cartuse distribuite.”.(Dosar 190/P/1990, vol. l, pag. 335) Armamentul si munitia din magaziile Garzilor Nationale au fost distribuite numai luptatorilor echipati în uniforma, constituiti în subunitati, odata cu plecarea în misiuni si care au fost restituite la înapoiere. Din armamentul aflat în gestiunea G.N. nu s-au constatat lipsuri. Armamentul sustras din magazia fostilor activisti, aflat în gestiunea U.M. 02573 Brasov a fost recuperat, mai putin 1 pistol calibru 7.62, model 1933. Actiunile G.P. s-au desfasurat astfel: în ziua de 22 decembrie 1989, orele 15.10, 1 ofiter însotit de 2 luptatori a participat la extragerea de probe de la acumularea Tarlung, pentru verificarea zvonului potrivit caruia apa era otravita. Misiunea a fost executata, zvonul neconfirmându-se. În aceeasi zi, un pluton de la întreprinderea Electroprecizia Sacele a primit misiunea de a asigura paza barajului si a lacului de acumulare Tarlung. La aceasta misiune si-a adus contributia si 1 pluton de V.M. de la U.M. 01107, organizând în acest scop un sistem de paza mixt sub comanda unui ofiter activ. La orele 15.15, seful de stat major al G.P. din judet a trimis un detasament de luptatori de la I.C.A. Ghimbav, în sprijinul subunitatii de V.M. pentru a asigura paza si apararea arhivei M.I. Luptatorii nu erau înarmati. 590

La ora 15.45, seful se stat major a ordonat directorilor principalelor întreprinderi din municipiul Brasov sa preia comanda G.N. si sa treaca la organizarea pazei si apararii propriilor obiective, cu luptatori înarmati fara munitie. Acelasi ordin a fost transmis ofiterilor instructori din municipiul Fagaras si orasele Codlea, Râsnov, Zarnesti, Victoria si sefilor de state majore (ofiteri în rezerva) din orasele Sacele, Predeal si Rupea. La orele 16.00, s-a ordonat trecerea la paza si apararea centralei telefonice din sediul C.J.P. cu 2 luptatori înarmati fara munitie. La orele 18.30, pe fondul zvonurilor care circulau prin mijloacele telefonice, s-a ordonat întreruperea legaturilor suspecte din centrala telefonica a sediului. În jurul orei 20.00, în baza ordinului sefului de stat major au fost luate masuri de trimitere a 24 luptatori, pentru apararea sediului G.N. La orele 22.00, sunt distribuite luptatorilor sositi 20 pusti Z.B. si câte 10 cartuse si se trece la organizarea dispozitivului de aparare. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 0.00, se iau masuri de organizare a cooperarii cu subunitatile de V.M. si cu cele apartinând Scolii Militare de Ofiteri. La orele 2.15, 1 subofiter împreuna cu 2 luptatori, iau în primire paza si apararea fostului garaj al C.J.P. La orele 2.40, în urma deschiderii focului în zona centrala a orasului, la ordinul gl. mr. Florea Ion, loctiitorul sefului de stat major ordona distribuirea munitiei luptatorilor care asigura paza si apararea principalelor întreprinderi si obiective din municipiul Brasov si din judet. 591

La orele 6.00, loctiitorul sefului de stat major ordona pregatirea pentru lupta a unui T.A.B. existent la I.A. Brasov, avându-se în vedere sesizarile primite potrivit carora în zona Tâmpa existau grupuri de teroristi. Concomitent, cu un grup de voluntari din detasamentul P.T.A.P., se trece la cercetarea zonei cartierului Racadau, masivul Tâmpa, releul TV si la realizarea unui dispozitiv de aparare a acestuia. La orele 9.00, s-a primit ordin pentru organizarea pazei si apararii E.G.C.L. si obiectivelor acesteia (rezervoarele de apa). La orele 12.00, seful de stat major al G.P. ordona plt.adj. Mitri Ilie sa distribuie munitie întreprinderilor care aveau armament în dotare. La orele 13.54, seful de stat major al G.P. ordona sefului de stat major al întreprinderii Hidromecanica sa ia masuri de organizare a pazei pasajelor din centrul civic. În acelasi timp, seful de stat major al G.P. ordona mr. Panait Sandel sa cerceteze, descopere si nimiceasca parasutistii semnalati în zona 1.A, Brasov (poligonul de antrenament pentru lupta din localitate) si din zona Tâmpa (la Iepure). La orele 14.40, se ordona alarmarea garzii de la I.C.R.A., concomitent cu luarea masurilor de retinere si cercetare a celor 6 persoane suspecte semnalate a exista în zona Bartolomeu. Misiunea a fost îndeplinita, informatia însa dovedindu-se falsa. La orele 15.00, din ordinul sefului de stat major al G.P., I.C.A. Ghimbav, trebuia sa trimita luptatori înarmati pentru apararea releului de televiziune Tâmpa, utilizând în acest scop 1 elicopter. Misiunea nu a putut fi executata, întrucât la I.C.A. Ghimbav nu exista 1 elicopter disponibil, cele existente fiind deja în misiuni. 592

La orele 15.54 , o grupa de pistolari de la I.A. Brasov a intervenit în zona Gemenii unde se semnalase actiunea unor teroristi, care trageau în blocurile adiacente. La orele 16.20, în urma unei informatii potrivit careia în colonia 1 Mai-Vulcan se trage, seful de stat major a ordonat plutonului de interventie din comuna sa cerceteze zona, informatia dovedindu-se falsa. In jurul orei 17.45, întreprinderea Metrom intervine cu 1 subunitate pentru apararea Spitalului Judetean si Maternitatii. Între orele 17.45 pâna catre orele 21.00, au fost luate masuri de verificare a unor informatii, ce atestau existenta unor teroristi si actiuni teroriste în zona Noua, în diferite cladiri de pe b-dul Victoriei, în gara Bod, precum si în alte zone ale orasului. La orele 21.30, a fost transmisa Nota telefonica nr.1, a statului major si G.N cu urmatorul continut: „Începând cu data prezentului ordin, statele majore de localitati precum si toate G.P. se vor subordona Comitetului Judetean de Salvare Nationala si vor lua urmatoarele masuri: 1. Organizarea si executarea pazei întreprinderilor, institutiilor si obiectivelor. 2. Organizarea cu U.M. si organele de militie fidele, patrule mixte pentru prevenirea actelor de vandalism, terorism si de alta natura, pentru asigurarea ordinii si linistii publice si a unei discipline muncitoresti ferma. 3. Executati în continuare grupe operative la toate statele majore de localitati, pentru asigurarea continuitatii conducerii. 4. Luptatorii destinati executarii misiunilor vor fi echipati în tinuta fara armament. Rapoartele vor fi transmise în continuare la orele ordonate”. 593

În ziua de 24 decembrie 1989, orele 8.00, s-a transmis tuturor unitatilor economice din municipiu si din judet, ordinul de a se raporta despre starea si existentul în armament si munitie, cantitatile consumate, mortii, ranitii, persoanele retinute si capturile facute. S-a ordonat, de asemenea, strângerea armamentului si munitiei aflate asupra civililor din sediul C.J.P.. La orele 11.00, seful de stat major al G.P. ordona maiorului Panait de la I.A. Brasov sa organizeze o ambuscada cu o companie de puscasi la podul Dârste pentru a captura un grup de transportoare A.B.I., ce se deplasau din directia Predeal. Misiunea s-a desfasurat pe durata a 48 de ore, informatia s-a dovedit falsa. La orele 14.00, în urma informatiei potrivit careia de la cabana „Iepure”, un grup de teroristi executa foc asupra cartierului Valea Cetatii, s-a intervenit de la I.C.A. Ghimbav pentru a trimite 1 elicopter în cercetare. Concomitent, de la I.A. Brasov, a fost trimis 1 pluton de G.P. pentru cercetarea zonei. Informatia s-a dovedit falsa. La aceeasi ora, s-a primit Ordinul Telefonic nr.2, de la statul major central care prevedea: 1. Luptatorii G.P. vor apara si executa în continuare paza întreprinderilor si altor obiective importante, actionând obligatoriu în uniforma, cu armament si munitie. 2. Luptatorii care îndeplinesc misiuni, vor fi verificati cu cea mai mare atentie, de catre ofiterii din cadrul M.Ap.N. si statele majore judetene. 3. Statele majore judetene ale G.P., vor conduce nemijlocit activitatile si raspund de îndeplinirea lor în cele mai bune conditii. Ordinul a fost transmis integral municipiilor si oraselor. 594

La orele 18.30, s-a ordonat instituirea la podul Harmanului, începând cu orele 22.00, a unui filtru format dintr-un ofiter si 4 luptatori. Ordinul nu fost executat. În zilele de 23 si 24 decembrie 1989, G.P. din municipiul Brasov au actionat folosind si T.A.B.-uri pentru executarea unor misiuni. Astfel, au îndeplinit misiuni în zona Bartolomeu - Gara - Scoala Militara de Ofiteri, zona rafinaria Brasov - intersectia b-ul Vlahuta cu str. Harmanului si în zona blocurilor de pe calea Bucuresti, str. Toamnei, Spitalul Judetean, precum si în zonele sediul F.S.N., Posta Centrala, cartier Noua, poalele Tâmpei, cartierul Valea Cetatii, Grupul scolar I.A.Brasov. Echipajele erau comandate de ofiteri din Comisia Speciala a I.A. Brasov si 6 luptatori. În ziua de 25 decembrie 1989, se aflau în misiune pentru paza si apararea obiectivelor din care faceau parte, 6 companii, 8 plutoane de puscasi si 2 grupe de luptatori apartinând G.P. Începând din ziua de 26 decembrie 1989, din ordinul gl. mr. Florea Ion, G.P. au preluat paza unor obiective din cadrul municipiului Brasov. De la aceeasi data, nu s-au mai semnalat în municipiul Brasov si localitatile judetului focuri de arma. În perioada 27 decembrie 1989 - 10 ianuarie 1990, conform Ordinului Telefonic nr.3, din 26.12.1989 al statului major central, subunitatile din G.P. au trecut la paza si apararea obiectivelor din care proveneau. În aceasta perioada, s-au consumat numai în municipiul Brasov, unde au avut loc schimburi de focuri, 37.273 cartuse cuprinzând în 595

aceasta cantitate si munitia sustrasa si cea distribuita în unitatile militare din judet. De mentionat ca în aceasta perioada nu au fost recuperate un numar de 45.273 cartuse. Au fost capturate de la persoane civile 1 pistol mitraliera si un pistol automat de tip Stecikin. Posesorii acestor arme au fost predati la C.J.P.S.N. Totodata, în ziua de 24 decembrie 1989, luptatorii din G.P. Bran au retinut pe numitul Gheorghe Pana însotit de 5 persoane înarmate. Au fost ucisi 2 luptatori ai G.P., respectiv Fontana Victor Constantin, împuscat în spate de catre o persoana civila în apropierea magaziei de armament din C.J.P. a fostilor activisti P.C.R., în timp ce executa ordinul de a recupera armamentul aflat asupra persoanelor civile din sediu si Stanciu Ovidiu, împuscat în zona teatrului Dramatic si decedat pe 04 ianuarie 1990, în spital.” Au fost raniti 3 luptatori ai G.P., 2 în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 si 1 pe 24 decembrie 1989, în timp ce executau misiuni de însotire si paza a obiectivelor. 7.5.3. Actiunile Trupelor de Securitate (din raportul Jandarmeriei) În perioada 16-21 decembrie 1989, subunitatile subordonate Unitatii 28 Securitate, executau misiuni permanente de paza si aparare a 24 obiective, dislocate pe întreg teritoriul judetului Brasov, de paza si ordine în municipiile Brasov si Sfântu Gheorghe si de gardare a trenurilor de marfa specializate la Regionala C.F.R. Brasov. În ziua de 17 decembrie 1989, orele 08.00 unitatea a trecut la aplicarea masurilor instituite în Situatia de alarmare nr. 2, din 596

Ordinul M.I. nr. 0230/73 punându-se accent pe pregatirea suplimentara a efectivelor, pentru executarea cu raspundere a misiunilor încredintate. În dupa-amiaza aceleiasi zile la orele 19.30, din ordinul D.S.S. se introduce ALARMA DE LUPTA, trecându-se la pregatirea tuturor subunitatilor pentru a fi în masura sa execute noi actiuni, suspendându-se tragerile, aplicatiile si convocarile de pregatire. În ziua de 18 decembrie 1989, orele 12.25, din ordinul comandantului Trupelor de Securitate, se introduce „Starea de necesitate”. În zilele 19 decembrie 1989 si 20 decembrie 1989, unitatea executa programul pregatirii de lupta si politice si se îndeplineau misiunile permanente. Pâna în ziua de 21 decembrie 1989, orele 13.00, unitatea nu a executat nici o activitate sau misiune în afara resedintei municipiului Brasov si a localitatilor unde erau dislocate celelalte efective din paza si apararea obiectivelor. În ziua de 21 decembrie 1989, orele 12.40, unitatea a fost alarmata de catre gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, seful I.J.M.I. Brasov, care a ordonat dislocarea a 2 rezerve de interventie la: - compania Metrom cu 100 militari în termen, pentru a interzice afluirea spre centru a muncitorilor de la IA. Brasov; - parcul Tractorul 100 militari in termen, pentru interzicerea afluirii spre centru a muncitorilor de la întreprinderile Tractorul si Rulmentul. Dispozitivul a fost realizat la orele 14.00. Unitatea a primit, de asemenea, ordin sa opreasca parasirea I.C.A. Ghimbav de catre muncitori, în care sens a deplasat în zona 3 plutoane. Dat fiind 597

amploarea organizarii muncitorilor si hotarârii acestora a se deplasa spre centrul municipiului, subunitatile au ramas în autobuze si nu au intervenit în desfasurarea evenimentelor. La orele 14.00, rezerva dispusa în parcul Tractorul a primit ordin sa opreasca în cartierul Bartolomeu patrunderea manifestantilor dinspre I.C.A. Ghimbav. Contactul a fost realizat la nodul de peste râul Ghimbasel. Dupa aproximativ 30 minute de tratative si executarea de „foc de avertisment”, subunitatile s-au retras si au permis afluirea manifestantilor. La orele 16.00, din ordinul gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, se trece la realizarea unui dispozitiv de închidere, în jurul fostului Comitet Judetean de Partid. Trupele de Securitate au primit urmatoarele responsabilitati: - sector 1: între liceul Unirea si complexul comercial de pe str. N.Balcescu. cu 5 plutoane; - sector 2: între str. Republicii si parcul Central, cu 2 plutoane; - sector 3: între restaurantul Cina si parcul Central, cu 4 plutoane. În aceasta actiune, unitatea a cooperat cu forte de la Scoala Militara de Ofiteri si de la Brigada de Vânatori de Munte, ambele apartinând M.Ap.N. În jurul orelor 16.50 unitatea a primit ordin de la comandantul Trupelor de Securitate, sa nu se traga asupra oamenilor, iar focul de avertisment sa se execute în situatii deosebite sau când efectivele sunt atacate. Subunitatile au ramas în acest dispozitiv pâna în ziua de 22 decembrie 1989, orele 14.00, perioada în care s-a desfasurat si manifestatia pasnica a cetatenilor din Brasov. 598

În ziua de 21 decembrie 1989, orele 07.30, au început sa afluiasca spre centru mii de persoane care au manifestat în mod pasnic în fata Comitetului Judetean. În acest timp nu a avut loc nici un incident între fortele de ordine si manifestanti. Subunitatile de securitate au primit ordin sa nu foloseasca sub nici o forma armamentul si munitia. Pâna în ziua de 23 decembrie 1989, orele 03.30, subunitatile de securitate nu au fost angajate în actiuni în sprijinul Revolutiei. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 03.30, este solicitata o companie de securitate pentru respingerea atacului asupra sediului F.S.N., declansat din hotelurile Capitol si Modarom. Compania trebuia sa realizeze un dispozitiv, dupa cum urmeaza: - 1 pluton între Comitetul Judetean si hotelul Parc; - 1 pluton în parcul Central în apropierea Consiliului Municipal; - 1 pluton în rezerva la Posta Centrala. La ajungerea subunitatii la hotelul Turist, s-a ordonat debarcarea si s-a trecut la realizare dispozitivului. La putin timp s-a deschis foc asupra subunitatii din hotelul Parc, Posta, Biserica si Scoala Interjudeteana. Folosind acoperirile naturale, subunitatea s-a retras în curtea Postei Centrale, fara pierderi si fara sa deschida focul. Cu mare greutate s-a luat legatura cu un ofiter din M.Ap.N., stabilindu-se masuri de cooperare. Asupra subunitatii de securitate s-a mai executat foc din hotel Capitol si hotel Parc, verificarea ulterioara stabilind ca în aceste zone erau forte loiale Revolutiei, dar care nu fusesera înstiintate de sosirea altor forte cu care sa coopereze. Catre orele 12.30-13.00, s-a reusit coordonarea actiunilor tuturor subunitatilor existente în zona centrala. 599

Unitatea de securitate a mai fost solicitata sa actioneze cu urmatoarele forte: - la orele 09.00, cu 15 militari în termen, pentru apararea complexului turistic Cetate. Acestia au ramas în dispozitiv pâna pe 27 decembrie 1989, orele 10.00, când au fost retrasi în cazarma; - tot la orele 09.00, 50 militari în termen, în zona dealului CetatiiUniversitate care au cercetat diferite locuinte, garaje, pivnite ale unor cetateni presupusi suspecti; - în ziua de 23 decembrie 1989, orele 04.45, au fost solicitate 2 A.B.I.-uri care urmau sa intervina asupra unor elemente teroriste ce actionau cu „foc” din cladirea liceului Unirea. Desi unitatea a solicitat sa fie anuntate efectivele armatei ce actionau în zona, acest lucru nu s-a realizat în totalitate, astfel ca A.B.I.-urile au fost primite cu „foc” în fata casei de moda Modarom împrejurare în care au fost raniti frt. Baboi Gabriel si sld. Negru Gavril. Orientarea membrilor echipajelor care nu au ripostat cu „foc” a dus la evitarea unui accident tragic; - în jurul orelor 14.30, s-a primit ordin ca 50 militari în termen din fortele de Securitate-Militie sa identifice si sa captureze elemente teroriste ce actionau în zona spitalului Tractorul si a parcului adiacent. La sosirea în zona ordonata, s-a constatat ca de fapt aici actionau persoane civile înarmate, ce executau foc din proprie initiativa, în directii diferite si care puneau grav în pericol securitatea cetatenilor. Actionându-se cu tact, acestia au fost determinati sa predea armamentul si munitia aferenta, la depozitele de unde fusesera ridicate. În perioada 23 decembrie 1989, orele 21.00, la 27 decembrie l989, orele 10.00 în cooperare cu o subunitate M.Ap.N., respectiv V.M. si Scoala Militara de Ofiteri, s-a actionat în zona centrala a orasului, cu 5 detasamente, pentru a depista elementele teroriste, a sprijini noile organe ale puterii locale la primirea, depozitarea, paza si distribuirea ajutoarelor din strainatate. Totodata s-au luat în 600

paza Rafinaria, întreprinderea de Unelte si Scule, au fost verificate baracile din Triajul C.M.J., gara Brasov, precum si apartamente „suspecte”. Au fost retinuti 180 cetateni înarmati, care au fost condusi spre C.M.J. pentru a preda armamentul. Începând cu data de 27 decembrie 1989, orele 10.00, toate subunitatile Trupelor de Securitate au fost retrase în cazarmi, dispozitivul de supraveghere si paza în municipiu fiind asigurat de catre militari apartinând M.Ap.N. În ziua de 22 decembrie 1989, orele 19.00, Trupele de Securitate au trecut în subordinea M.Ap.N. colaborând si cooperând cu armata pentru îndeplinirea misiunilor comune. În concluzie, efectivele Trupelor de Securitate din garnizoana Brasov, nu au desfasurat actiuni represive asupra revolutionarilor, au fraternizat cu acestia în 22 decembrie 1989, orele 13.00, iar ulterior au actionat pentru consolidarea cuceririlor revolutionare, pentru asigurarea pazei si apararii tuturor obiectivelor încredintate si pentru mentinerea ordinii si linistii în localitati. (Documentar Comandament Trupe de Jandarmi, nr. S/140127 din 15.03.1991). 7.5.4. Principalele actiuni desfasurate de organele de Militie (raport al M.I.) Pentru siguranta activitatilor ce s-au derulat la nivelul fostei conduceri de partid si de stat, în prima parte a lunii decembrie 1989, în conformitate cu planul de masuri întocmit în acest scop de comanda M.I., codificat „Orient 89”, organele de militie din judetul Brasov, au intensificat masurile pentru pastrarea ordinii si linistii publice, prin constituirea de patrule mixte, în componenta carora mai intrau militari din trupele de SecuritateMilitie si membrii ai G.P si pentru securitatea sediilor proprii. Concomitent, s-au continuat activitatile curente de prevenire, de 601

combatere a starii infractionale si de deservire a populatiei pe linie judiciara, economica, cercetare penala, circulatie, paza-ordine, evidenta populatiei si cazier judiciar. În cadrul misiunilor mentionate mai sus, lucratorii de la serviciul Circulatie, au sesizat prezenta pe teritoriul judetului, în special în municipiul Brasov, a numerosi turisti sovietici, ce se deplasau cu autoturisme în echipaje de 2-3 barbati, evitau cazarea si se concentrau în zone si locuri strategice. Despre aceasta situatie, au informat pe seful Inspectoratului Judetean al M.I., în vederea luarii de masuri pe linie de securitate. Ca urmare a teleconferintei din dupa-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 19.00, din ordinul ministrului de interne, a fost alarmat întregul efectiv al Militiei judetului Brasov, ocazie cu care a dispus masuri de întarire a pazei sediilor proprii, de prevenire a actiunilor de dezordine si dezarmare, din partea unor elemente turbulente si agresive. Deoarece în toata aceasta perioada nu s-au semnalat incidente sau astfel de actiuni, nu s-a impus interventia subunitatilor sau formatiunilor de Militie. Din momentul declansarii manifestatiilor din municipiul Brasov, respectiv ziua de 21 decembrie 1989, orele 12.00, au fost retrase la sediu toate patrulele si cadrele aflate în serviciu, cu exceptia agentilor de circulatie, care au desfasurat sarcini specifice si a plutonului de interventie, format din 30 ofiteri si subofiteri, mentinut în dispozitivul de aparare al fostului C.J.P. pâna în data de 22 decembrie 1989, orele 12.00 când toti militarii au revenit în unitatile proprii. 602

Mentionam ca din ordinul fostului sef al I.J.M I. Brasov, gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, în zilele de 21 si 22 decembrie 1989, între orele 14.30-19.30 si respectiv 9.30-12.30, 2 ofiteri criminalisti au efectuat filmari video în zona centrala a municipiului Brasov, de la etajul 5 al cladirii Modarom. Dupa executarea misiunii, cei 2 ofiteri s-au reîntors la unitate, predând casetele cu înregistrarile facute. In ziua de 22 decembrie 1989, orele 12.15 s-a primit prin radiograma nr. S/65809 ordinul fostului loctiitor al sefului I.G.M., gl. mr. Câmpeanu Romeo, de a nu se folosi armamentul din dotare si nici alte forme de violenta împotriva muncitorilor care demonstreaza si de a se preveni patrunderea în sedii si dezarmarea cadrelor. Ca urmare, între orele 14.00-15.00, când în fata sediului Militiei judetene s-au adunat peste 1000 de manifestanti, dupa discutiile purtate de fosta conducere cu acestia, s-a format o delegatie a demonstrantilor, care a verificat toata cladirea si a constatat ca în incinta nu se aflau retinuti din rândul manifestantilor. Pe parcursul acestei activitati, între lucratorii de militie si demonstranti nu s-au produs incidente. Dupa ocuparea sediului C.J.P. de catre demonstranti, ofiterii si subofiterii subunitatilor si formatiunilor de Militie au trecut de partea Revolutiei. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, lucratorii acestei institutii nu au parasit sediul. Din ordinul noii conduceri constituite la nivelul judetului, începând cu ziua de 23 decembrie 1989, ofiterii si subofiterii de Militie, au participat la apararea unor obiective de interes major, executarea de misiuni directe ori în cooperare, pentru capturarea unor persoane suspecte de actiuni teroriste, conducerea, respectiv 603

însotirea unor coloane de autovehicule care transportau produse de prima necesitate, executarea de activitati de patrulare si control în cadrul barajelor instituite în interiorul si la intrarile din toate localitatile judetului, reluarea activitatilor de paza generala în elemente de serviciu mixte. Cercetarile întreprinse de organele Procuraturii Militare Brasov si marturiile depuse de unii dintre participantii la evenimente au confirmat faptul ca, nici o subunitate sau grupare de Militie nu a desfasurat activitati care sa conduca la retinerea, ranirea sau omorârea manifestantilor. La efectuarea inventarierii armamentului si munitiei din dotare, s-a constatat ca nu lipsea nici o arma si ca au fost consumate 197 cartuse cal. 7,62, de un numar de 10 lucratori, în apararea bazinelor de apa potabila ale municipiului Brasov. 7.5.5. Probleme rezultate din declaratiile si documentele privind aplicarea planului unic de interventie pentru restabilirea si mentinerea ordinii publice Consideratii privind aplicarea Planului Unic de Interventie În dosarul Procuraturii Militare Brasov nr. 212/P/1990 s-a încercat în mod timid si neconvingator, stabilirea unor dovezi împotriva celor care au hotarât întocmirea unui plan special, de interventie în cazul unor manifestatii publice, care aduc atingere unor obiective de importanta politica sau economica. Dosarul a fost fundamentat pe baza declaratiilor unor personalitati politice si cadre militare ale M.I. si M.Ap.N., precum si pe unele confruntari, constatându-se numeroase contradictii. Procuratura Militara Brasov, prin dl. col. de justitie Centiu Ioan, dispune „neînceperea urmaririi penale privind întocmirea planului 604

de împiedicare a manifestantilor (ce demonstrau n.n.) pentru victoria revolutiei, care rămânând în faza de acte pregatitoare, nu este incriminata de lege” concluzie cu care Comisia nu se declara întru totul de acord. Cercetarea, asa cum rezulta din studierea cauzei, s-a desfasurat unilateral si nu a avut în vedere întreaga problematica a evenimentelor si gradul de implicare a celor vizati în activitatea de conducere si coordonare a masurilor ce aveau ca scop împiedicarea manifestarilor anticomuniste si anticeausiste. Cu ocazia teleconferintei din seara zilei de 17 decembrie 1989, la care au fost prezenti membrii Comitetului Judetean de Partid si ai Consiliului Judetean de Aparare, Ceausescu a dispus, citam: „Apararea stricta la sediile comitetelor de partid, unitati economico-sociale, camine studentesti. Se vor forma colective din lucratori ai aparatului de partid si de stat, garzile patriotice, formatiuni de tineret. Se vor intensifica controalele, mai ales în timp de noapte. Se mentin în vigoare toate masurile transmise comitetelor judetene de partid în perioada premergatoare Congresului al XIV-lea ... este stare de necesitate! Am dat ordin sa se traga; se someaza si daca nu se supune, se trage, (s.n,). Începând de azi, unitatile de M.I., trupele de securitate, graniceri vor purta armament de lupta, inclusiv gloante. Cu respectarea regulamentului si normelor legale potrivit legilor tarii, dar oricine ataca un ofiter sau soldat sa primeasca riposta. Fara nici un fel de justificare. Umanism nu înseamna pactizare cu dusmanul! Umanismul înseamna apararea integritatii socialismului, a independentei României. Toate unitatile sânt în stare de alarma si în aceasta situatie si cu armamentul de lupta din dotare, inclusiv munitia. Unitatile de motorizate (??) merg cu armamentul usor din dotare. Oricine încearca o manifestatie, este somat, arestat si 605

apoi stam de vorba, oricine intra în sediul comitetului judetean de partid, sparge neamuri, sa fie tratat ca atare. Imediat sa fie chemati toti comandantii si sa nu mai asteptati de la Bucuresti alte dispozitii.(s.n.) A doua problema: trebuie neaparat ca garzile muncitoresti sa fie bine pregatite si daca se apeleaza la ele sa mearga cu armamentul bine verificat: sa se discute foarte serios în toate unitatile economico-sociale, în învatamânt, în facultati, trebuie sa se adopte pozitie ferma fata de oricine, fata de orice încercare de manifestare antisocialista...”. Urmare a celor transmise, înca din seara respectiva, sub directa conducere a primului secretar al Comitetului Judetean de Partid, Petre Preoteasa, s-a trecut la executarea acestor dispozitii, activitate confirmata si prin declaratiile celor care au asigurat-o. Astfel, Petre Preoteasa arata ca: „dupa încheiere (a teleconferintei n.n.), generalul Zagoneanu (fostul sef al Inspectoratului Judetean Brasov n.n.) a raportat ca au primit ordinele pe linia M.I. si vor actiona în conformitate, iar generalul Florea Ioan (fost comandant al garnizoanei Brasov M.Ap.N. - n.n.) de asemeni ordinele primite pe linie de armata. Am cerut sa se faca o repartizare a activistilor pe orase si întreprinderi si sa se mearga în teren pentru a lua toate masurile în vederea desfasurarii normale a activitatii în întreprinderi, cu accent pe buna aprovizionare cu cele necesare productiei, iar pentru Directia Comerciala pentru asigurarea fondului de marfa stabilit. În zilele urmatoare, personal m-am ocupat de intrarile de produse alimentare din alte judete: carne, conserve, ulei, faina, etc.” (Dosar nr. 2I2/P/19W - filele 38 si 39). 606

Dogaru Gheorghe, fost secretar cu probleme organizatorice, relateaza: „Toti stiam de teleconferinta din 17 decembrie 1989, despre situatia de la Timisoara... si atunci, în sedinta Consiliului Judetean de Aparare, primul secretar Preoteasa a cerut tuturor participantilor sa raporteze masurile luate cu scopul maririi numarului de patrule mixte cât si militare, al prevenirii terorismului si preîntâmpinarii dezordinii. Dintre aceste rapoarte, cred ca are o semnificatie raportul gl. mr. Zagoneanu, care a aratat ca a luat toate masurile si ca suntem capabili (fortele apartinând M.I. - n.n.), sa intervenim si sa dispersam grupurile, înainte de a ajunge la sediu, cu formatiile de pompieri si cu efectivele M.I.” (Dosar nr. 212, fila 54). Lt. col. Popeea Mircea, fostul comandant al Grupului Judetean de Pompieri, declara: „În seara zilei de 17 decembrie 1989 am fast chemat de gl. Zagoneanu care mi-a spus ca la Timisoara se trage cu arma si mi-a cerut sa fiu pregatit pentru orice eventualitate” (Dosar nr. 212/P/1990, fila 60 verso). Evenimentele din noiembrie 1987 au creat regimului totalitar premisa declansarii unor manifestatii de masa în acest judet, situatie în care pentru preîntâmpinarea lor s-a dispus trimiterea la Brasov, înca din cursul zilei de 17 decembrie 1989 a doi instructori ai C.C. P.C.R., iar în dimineata de 18 decembrie 1989 a lui Gheorghe Pana membru al C.C. P.C.R. Dupa sosire, acesta din urma a convocat Consiliul Judetean de Aparare, în cadrul caruia s-au raportat masurile luate pâna la acea data si ce urmeaza a se mai executa. Cu privire la aceasta sedinta, participantii declara: 607

Preoteasa Petre: „S-a raportat de lt. col. Toma (fost sef al Garzilor Patriotice) ca au fost constituite patrule de garzi care patruleaza pe strazi însotite de un militian. La întrebarea pusa de Ghe. Pana, daca am distribuit munitie la luptatorii din garzi, eu am raspuns ca nu si ca ne-am gândit ca este mai bine sa stea la seful patrulei, care este lucrator de militie. Atunci Ghe. Pana a întrebat la Bucuresti pe Tudor Postelnicu, care a precizat ca peste tot garzile au primit si munitia si noi nu puteam face altfel. În continuare, gl. Zagoneanu a informat pe Ghe. Pana si pe cei prezenti la sedinta, de modul în care a fost organizata apararea, prezentând o harta privind cooperarea pe sectoare (zone) ale municipiului Brasov între unitatile de securitate, militie, garzi si armata, aratând ca au fost luate si masuri de securitate pentru cladirile din jurul sediului judetenei de partid... Dupa cum îmi amintesc, a sustinut ca urmau sa instaleze camere de luat vederi pe aceste cladiri. De asemenea. gl. Zagoneanu spunea ca are asigurat la hotelul Capitol, un apartament sau o camera în care oamenii de ordine ai securitatii aveau acces si puteau interveni la nevoie” (s.n.). (Dosar nr. 2I2/P/1990, filele 38 si 47). Dogaru Gheorghe - secretar cu probleme organizatorice: „Gl. mr. Zagoneanu a spus ca atât din cele raportate la sedinta cât si din masurile pe care le-a luat personal, poate, asigura Comitetul Judetean de Partid ca sunt luate masurile de asigurare a securitatii sediului Comitetului Judetean de Partid inclusiv prin prezenta organelor de securitate în cladirile învecinate” (s.n.). (Dosar nr. 212 / P / 1990. fila 57). Col. Joita Constantin - comandantul Centrului Militar Judetean: „În continuare, primul secretar a atras atentia ca toate fortele militare din judet, indiferent de ministerul caruia apartin, inclusiv Garzile Patriotice si Apararea Civila trebuie sa execute ordinele lui, fara a mai astepta aprobari de la Bucuresti (s.n.). 608

Atunci a intervenit gl. Zagoneanu, care a spus ca tot ce i se subordoneaza (aparatul I.J.M.L Brasov) este gata sa îndeplineasca misiunea ce o va primi (s.n.). De asemenea, gl. Zagoneanu a mai spus ca nu trebuie sa ne justificam la nimeni asupra masurilor ce le luam" (s.n.). (Dosar nr. 212/P/1990, fila 67 verso). De fapt, erau în derulare masurile stabilite prin planul întocmit la nivel de judet, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului de interne nr. 02600 din 05 iulie 1988 si care fusese completat în baza precizarilor facute cu prilejul asigurarii din acest punct de vedere al desfasurarii Congresului al XIV-lea al P.C.R. De mentionat însa ca fortele apartinând M.Ap.N. au actionat numai în baza ordinelor si aprobarilor date de esaloanele superioare, respectiv Comandamentul A.l si C.A.A.T.. Popica Dumitru - sef al secretariatului tehnic: „Toti comandantii de unitati au luat cuvântul si au prezentat potentialul material si uman de carte dispun. (Gl. Zagoneanu n.n.) a asigurat Comitetul Judetean al Apararii ca dispune de forte materiale si umane suficiente pentru a interveni în caz de forta majora si ca aceste forte sunt amplasate conform unui plan bine stabilit” (s.n.). (Dosar nr. 212/P/1990, fila 71). Este vorba de Planul Unic de interventie pentru restabilirea si mentinerea ordinii publice, întocmit potrivit Ordinului M.I. nr. 02600 din 05.07.1988. Hotarârea conducerilor organelor de partid si de stat de a interveni cu toate mijloacele coercitive ale regimului totalitar se deduce atât din fondul problemelor discutate cât si din precizarile facute cu acest prilej de gl. Zagoneanu Gheorghe; nu s-a manifestat nici un act de dezaprobare. Cu privire la aceasta, lt. col. Popeea Mircea, comandantul grupului de pompieri declara ca: „gl. Zagoneanu ne-a mai aratat ca având în 609

vedere faptul ca toate efectivele militare si garzile patriotice sunt înarmate, sa fie atenta toata lumea la modul de mânuire a armamentului si ca daca va fi nevoie, sa se foloseasca armamentul si daca vor fi victime acestea sa nu fie lasate în strada, ci sa fie ridicate si sa fie transportate imediat de la fata locului (s.n.); toate cele ce se discuta sa ramâna strict confidentiale” (Dosar nr. 2I2/P/1990, fila 63). De asemenea, col. Lupu Gheorghe - comandantul U.M. 0391 trupe de securitate relateaza: „Dupa sedinta Consiliului Judetean al Apararii a fost convocat la inspectorul sef gl. mr. Zagoneanu Gheorghe care le-a ordonat ca în caz de interventie a fortelor si mijloacelor, sa se foloseasca armamentul si munitia din dotare, sa nu se mai actioneze cum s-a actionat la Timisoara fara munitie de razboi.” (Dosar nr. 212/P/1990 fila 63) Contrariaza însa, în sensul celor prezentate mai sus, pozitia avuta în ancheta de gl. mr. Zagoneanu Gheorghe (inspector sef M.I.), care declara ca: „nu s-a hotarât sa se traga direct în demonstranti”. (Dosar nr. 212, fila 26) si gl. mr. Florea Ioan (M.Ap.N.) care sustine ca „nu s-a pus problema de catre nimeni din factorii de raspundere existenti acolo la acea vreme sa se traga în demonstranti” (Dosar nr. 212, fila 2). Din analiza datelor existente în dosar, am tras concluzia ca sedinta respectiva a fost constituita din doua parti: una, despre care s-a vorbit mai sus si cea de a doua, la care a participat un colectiv restrâns format din gl. Zagoneanu Gheorghe (M.I.), gl. Florea (M.Ap.N.), col. Popescu Gheorghe (comandantul Scolii de Ofiteri), lt. col. Toma Gheorghe (Garzi Patriotice), lt. col. Diaconescu Costica (Apararea Civila) si mr. Popeea Mircea (comandantul Grupului de Pompieri). În cadrul acesteia, s-au stabilit în detaliu problemele si masurile ce urmau a fi cuprinse în 610

planul comun de actiune. Discutiile purtate între Pana Gheorghe, Preoteasa Petre si gl. mr. Zagoneanu în cabinetul primului secretar al Comitetului Judetean de Partid precum si cele avute de cei trei ulterior pâna în ziua de 22 decembrie 1989 prezinta dupa parerea noastra deosebit interes si care necesita a fi analizate în detaliu. Tendinta de ascundere a gradului de implicare în transpunerea în practica a masurilor care urmareau împiedicarea demonstratiilor, decurge si din nerecunoasterea de catre gl. mr. Zagoneanu Gheorghe a existentei vreunui, citam: „plan de reprimare a demonstratiilor din Brasov” (Dosar nr. 212, fila 5), precizând în acelasi timp ca „la Inspectorat (M.I. n.n.), în perioada dinainte de revolutie, nici în timpul ei, nu s-a primit vreo dispozitie expres scrisa, telefonic sau verbal, pentru mine personal sau un grup restrâns, în legatura cu modul în care sa se actioneze împotriva demonstrantilor sau împotriva persoanelor care ar ocupa sediul” (Dosar nr. 212, fila 9). Omite însa, cu buna stiinta, sa specifice ca la acea data era în vigoare Ordinul M.I. nr. 02600/1988, pe baza caruia, la nivelul Inspectoratului Judetean era întocmit un Plan Unic de Interventie în situatii asemanatoare. De evidentiat ca Ordinul ministrului de interne nr. 02600/1988 nu avea aplicabilitate asupra fortelor apartinând M.Ap.N. Asa se explica si faptul ca în ziua de 22 decembrie 1989, orele 08.00, ministrul apararii nationale gl. Milea, a ordonat: „Executati numai ordinele mele!”. Totusi, în acea perioada, erau continuate masurile stabilite cu ocazia Congresului al XIV al P.C.R.. Si de altfel, ce ordine exprese erau necesare când acestea au fost transmise de Ceausescu la 611

teleconferinta din 17 decembrie 1989, unde a precizat ca „acestea sunt dispozitiile obligatorii pentru toata lumea!”. O alta omisiune a inspectorului sef este aceea a implantarii unor militari M.I. în cladirile din jurul judetenei de partid, fapt ce-l neaga la punctul 3 si 9 filele 8, 9 si 10 din dosarul nr. 2l2/P/1990: „nu-mi amintesc ca în planul Victoria 1989 (23 august) sa fi existat masuri ca anumiti ofiteri de securitate, antiteroristi si de militie sa fi fost dispusi în cladiri cu armament si misiuni în tribuna si nici în alte parti", „...nu este real ca la Capitol era o camera rezervata... Dispozitivul nostru a fost alcatuit numai din militari în termen dispusi în piata centrala”. Afirmatiile sale sunt însa contrazise de catre cei care au participat la misiuni de acest gen precum si de catre personalul de serviciu din diferite cladiri: „Pentru mine personal îmi este absolut clar ca au avut ofiteri pe cladirile din centru, iar în hotelul Capitol a existat o întreaga retea securista care au deschis foc de diversiune”. (Din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu). Cpt. Botea Gheorghe ofiter de securitate: „Este adevarat ca la 23 August 1989, în conformitate cu Planul Victoria 1989, am fost numit din ordin, împreuna cu un locotenent al carui nume nu-l retin, pe palatul telefoanelor, eu având la mine un binoclu si cred ca am avut si un pistol din dotare, iar locotenentul pusca cu luneta carabina (s.n.) pentru a supraveghea modul de desfasurare a demonstratiei... Cunosc ca pe terasa de la Capitol au mai fost doi ofiteri al caror nume nu mi-1 amintesc. De asemenea, pe terasa de la hotelul Carpati au mai fost doi ofiteri pe care nu pot sa-i nominalizez, dar toti am fost trecuti cu nume grad si loc în planul de masuri Victoria 1989” (Dosar nr. 158/P/1990, fila 93). 612

Mr. Chelaru Vasile - ofiter de securitate: „În ziua de 21 decembrie (1989 n.n.) cu ocazia importantului eveniment, am fost trimis din ordinul conducerii profesionale împreuna cu lt. col. Fusu Ioan în hotelul Capitol pentru a face înregistrari pe video asupra demonstratiei ce avea loc în jurul orei 16.40... În ziua de 22 decembrie, din ordinul aceleiasi conduceri profesionale, ne-am deplasat la acelasi hotel Capitol pentru a înregistra video marea demonstratie, cu mai multi colegi.” (Dosar nr. 158/171990, vol. 6, fila 82). Musat Marin, ofiter de securitate: „în ziua de 22 decembrie 1989 când a avut loc manifestatia anticeausista, în jurul orelor 7.30, am plecat de la sediu împreuna cu locotenentul Pana Teodor, pâna la hotelul Carpati, pentru a-l cauta pe locotenentul Culcescu Iancu care trebuia sa mearga la hotelul Capitol. Negasindu-l la hotelul Carpati, am mers la hotelul Capitol unde l-am gasit si se afla împreuna cu mr. Chelaru Vasile si mr. David Gheorghe care aveau de executat o misiune de documentare-foto-filmare. De aici, am plecat dupa circa 45 minute cu totii, mai putin David Gheorghe, am iesit pe la subsolul hotelului si de aici prin restaurantul Poiana în strada Republicii”. (Dosar nr. 158 / P / 1990, vol. 6, fila 169), Lt. col. Fusu Ioan - ofiter de securitate: „împreuna cu (mr. Chelaru Vasile n.n.), ne-am dus la hotelul Capital la o receptionera pe care nu o cunosc decât din vedere. Am urcat sus la o camera, ultima pe colt, la etajul... (nu se specifica n.n.), s-au facut câteva secvente (cu camera video - n.n.), când au aparut demonstrantii...În noaptea de 21 spre 22 decembrie, noaptea, a sunat Bucur (seful securitatii n.n.) de mai multe ori si a întrebat de Chelaru. Mi-a spus ca trebuie de dimineata la 6.00 sa vina sa ia din nou camera aceea. Chelaru s-a dus, a luat camera aceea si pare-mi-se ca el cu Musat Marin si 613

parca David George au luat imagini cred ca tot de la Capitol” (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, filele 515, 516). Lt. Buleandra Dan - ofiter militie: „cu aproximativ 3-4 zile înaintea datei de 21 decembrie 1989, împreuna cu colegul meu lt. maj. Aron Ion, am fost chemati de catre seful Inspectoratului Judetean al M.I. (gl. mr. Zagoneanu), pentru a constata posibilitatile pe care le avem, de a înregistra evenimente sau actele cu caracter antisocial ce ar putea degenera în manifestari cu participarea populatiei” (Dosar nr. 158/P/1990, vol.1 fila 584 si urmatoarele). Din declaratiile lor, rezulta ca cei doi ofiteri, dupa procurarea materialelor video, din ordinul gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, au executat filmari din cladirea Modarom etajul 5, în zilele de 21 decembrie 1989, între orele 14.30-19.30 si 22 decembrie 1989 între orele 9.30-12.30. Cpt. Harsa Octavian - ofiter de securitate: „în data de 22 decembrie, în jurul orei 6.00 am plecat împreuna cu cpt. Dan Gheorghe pâna la hotel Capitol si Carpati, revenind dupa aproximativ o ora la sediu” (nu specifica misiunea primita n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6. fila 572). Cpt. Dan Gheorghe - ofiter de securitate: „în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, m-am deplasat cu lt. col. Mladin Constantin si mr. Monden Constantin, în obiectivele turistice Carpati si Capitol, pentru o perioada scurta de timp. În ziua de 22 decembrie 1989, ora 6.00 m-am deplasat din nou la cele doua hoteluri cu cpt. Harsa Octavian, de unde m-am întors la ora 7.00” (nu se arata misiunea n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, fila 574). 614

Lt. Muresan Mircea - ofiter de securitate: „În data de 20 decembrie 1989, în cursul zilei, am stat în unitate, în afara de timpul când am trecut pe la hotelurile din Brasov, în cursul orelor 10-12 a.m. si 1617 p.m. În 21 decembrie 1989, am fost plecat la hotelurile Carpati si Capitol împreuna cu cpt. Dan Gheorghe pe la orele 10.30 si am revenit în jurul orelor 12.00” (nu se arata misiunea n.n.) (Dosar nr. 158/P/1990, vol. 6, fila 590). Roman Floarea - secretara tehnica la Modarom: „La un moment dat (în ziua de 21 decembrie 1989 n.n.) au intrat în secretariat vicepresedinta Gogu Genoveva si fosta secretara de partid Lacusta Garofita care însoteau doi barbati îmbracati în civil... Cei doi si-au desfacut gentile si am vazut ca au scos niste aparate de filmat si fotografiat spunând ca vor sa filmeze demonstratia”. (Dosar nr. 158 / P / 1990, vol. 6, fila 550). Aceste aspecte, coroboreaza cu declaratiile unora din cei care au participat la convocarea din ziua de 18 decembrie 1989 si care confirma ca gl. mr. Zagoneanu l-a asigurat pe Pana Gheorghe ca a luat masuri de securitate în cladirile din jurul judetenei de partid, inclusiv prin instalarea de camere de luat vederi. În ceea ce priveste planul despre care se pretinde ca nu a fost pus în aplicare si care a fost distrus, acesta a existat si la întocmirea lui au luat parte începând cu 19 decembrie 1989, gl. mr. Zagoneanu Gheorghc (M.I). col. Popescu Gheorghe (U.M. 01932 M.Ap.N.), lt. col. Dragnea Iancu (Garzi Patriotice), lt.col. Diaconescu Costica (Apararea Civila), lt. col. Vaida Aurel Cornel (U.M. 01107 M.Ap.N.), mr. Chiru Ion (U.M. 01932), mr. Oprea Gheoghe (M.I.). (Dosar nr. 212/P/1990, pag.3, 7, 17). De mentionat, NOTA DE RELATII, data de gl. mr. Florea Ioan, colonelului de justitie Centiu Ioan, din care citam: „...în ziua 615

de 19 decembrie 1989, gl. mr. Zagoneanu Gheorghe s-a deplasat la sediul V.M si s-a discutat despre întocmirea unui plan de actiune privind participarea unitatilor militare apartinând M.Ap.N. si M.I. pentru interventii în situatii deosebite. N-a fost de acord (gl. Florea - n.n.) cu introducerea unitatilor militare ale M.Ap.N. pentru a participa la stabilirea ordinii publice, întrucât aceasta misiune revine unitatilor de M.I. În urma insistentelor gl. mr. Zagoneanu Gheorghe care invoca dispozitia primului secretar Petre Preoteasa, s-a convenit sa se întocmeasca pe planul municipiului Brasov unele eventuale situatii de interventie, cu precizarea ca unitatea pe care o comanda are aprobare de la M.Ap.N. sa participe numai cu 1 pluton si sa intervina numai cu aprobarea expresa a ministrului respectiv.” (Dosar nr. 212/P/1990 din 14.05.1990, pag. 1-3). Acest plan trebuia sa fie o varianta mai detaliata a Planului Unic de Interventie pentru restabilirea si mentinerea linistii si ordinii publice, întocmit pe baza Ordinului M.I. 02600 din 05.07.1988, la un numar de peste 70 obiective din judet si a fost realizat la indicatiile primului secretar Petre Preoteasa. Planul perfect valabil peutru fortele apartinând M.I., avea ca scop, în baza aprobarii presedintelui Consiliului Judetean al Apararii, realizarea cooperarii fortelor M.I. cu celelalte forte existente în municipiul si judetul Brasov, care însa actionau pe baza ordinelor primite de la esaloanele superioare proprii. . Reconstituit din datele furnizate de cei care l-au întocmit, cuprindea urmatoarele: I. Zonele de actiune: Varianta 1: Comitetul Judetean de Partid, Comitetul Municipal, Posta; Varianta 2: Întreprinderile de Autocamioane si Metrom; Varianta 3: Întreprinderile Tractorul si Rulmentul; 616

Varianta 4: Complexul studentesc. II. Forte participante: 1. Subunitati M.I. 2. Forte M.Ap.N. 3. Garzi Patriotice. Aceste forte erau nominalizate pentru fiecare varianta în parte. Erau prevazute doua grade de urgenta: - actiunea fortelor M.I. si Garzilor Patriotice stabilite în plan pentru blocare si împrastiere; - în cazul în care demonstrantii au trecut de barajele executate de fortele M.I., actiunea de blocare si descurajare trebuia continuata de efective apartinând M.Ap.N. III. Mod de actiune 1. Executarea de cordoane de blocare de-a lungul strazilor, pentru împiedicarea deplasarii „turbulentilor” spre centrul municipiului. 2. Dupa blocarea strazilor trebuia sa actioneze plutonul de interventie militie-securitate pentru împrastierea demonstrantilor si retinerea elementelor cele mai periculoase sau a instigatorilor. Cu aprobarea sefului Inspectoratului Judetean M.I. sau la ordinul lui, se puteau folosi, jetul de apa al masinilor de pompieri si substantele lacrimogene. Folosirea focului si armamentului din dotare era prevazut sa se execute în situatii cu totul deosebite si numai cu aprobarea Comandantului suprem al fortelor armate. (Aceasta aprobare a fost transmisa de Ceausescu la teleconferinta din 17.12.1989 n.n.). 3. Conform celor hotarâte în sedinta Consiliului Judetean al Apararii, în situatia în toate barajele au fost depasite de demonstranti, cladirea Comitetului Judetean de Partid trebuia 617

aparata cu orice pret. Conducerea si coordonarea actiunilor revenea primului secretar, Petre Preoteasa. IV. Alte masuri 1. Stabilirea comandamentului central la Comitetul Judetean de Partid. 2. Punerea efectivelor în stare de lupta. 3. Stabilirea punctelor de adunare si plecare la actiune. 4. Stabilirea sistemului de informare al comandamentului central despre evolutia evenimentelor. Deoarece au existat unele controverse cu privire la efectivele ce urmau a fi angajate în misiune, având în vedere ca înca de la orele 08.00, ministrul apararii nationale a ordonat „Executati numai ordinele mele!”, planul a fost finalizat în 21 decembrie 1989, dupa orele 13.00, fiind întocmit în 5 exemplare, ce au fost predate gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, deci dupa lansarea evenimentelor din municipiu. În aceste momente fierbinti, ofiterul nu a mai insistat pentru obtinerea unei simple formalitati (semnarea/aprobarea planului) si împreuna cu ceilalti membri ai comandamentului central au procedat la aplicarea masurilor stabilite pe baza aprobarii organelor lor superioare. Contrar realitatii, gl. mr. Zagoneanu Gheorghe pretinde la punctul 2, fila 7 si 8 din declaratia sa aflata la dosar ca, citam: „Înainte de a se finaliza schemele (nu erau trecute înca itinerariile), am hotarât oprirea lucrarii si retragerea ei informând despre aceasta si pe gl. mr. Florea Ioan. Aceasta s-a întâmplat pe 20 decembrie 1989, deci lucrarea nu a fost finalizata, nu a fost cunoscuta de nimeni, în afara celor numiti... Am rupt lucrarea înca din 20 decembrie 1989”. 618

Însa iata ce declara în aceasta privinta cei doi tehnicieni care au îndeplinit operatiunea de executare a celor 4 copii ale planului. Bancila Ioan (Stalul Major al Apararii Civile): „Planurile au fost gata pe data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13 când au fost luate de mr. Oprea de la securitate”(Dosar nr. 212/P/199(1, fila 34 verso). Duilita Dumitru (Stalul Major al Apararii Civile): „Pe data de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13, planurile au fost gata si au fost luate de la noi de mr. Oprea” (Dosar nr. 232 / P / 1990, fila 35 verso). Totodata, mr. Oprea Gheorghe (ofiter de securitate) relateaza ca: „Aceasta schema pe curat, am dus-o d-lui gl. mr. Zagoneanu, care a discutat-o a doua zi, (22 decembrie 1989, n.n.) cu unii comandanti care faceau parte din Consiliul Judetean al Apararii. Schema a fost data apoi la Apararea Civila pentru a fi multiplicata de desenatorii de acolo, în 4 exemplare. Când au fost gata le-am luat, nefiind semnate si aprobate si le-am înmânat d-lui gl. mr. Zagoneanu Gheorghe”. (Dosar nr. 212/P/1990, fila 32). Faptele si evenimentele ce s-au derulat în acea perioada în municipiul Brasov, demonstreaza cu certitudine ca masurile propuse în cadrul planului au fost executate la ordinul celor din Comandamentul Central, care a functionat pâna la data de 22 decembrie 1989, când sediul Comitetului Judetean de Partid a fost ocupat de revolutionari. De precizat ca pâna la 22 decembrie 1989, orele 12.40, fortele apartinând M.Ap.N. au actionat si au intrat în dispozitive, pe baza ordinelor proprii, chiar daca acestea au coincis în unele situatii cu elemente componente ale planului. 619

Daca masurile stabilite nu au avut efectul scontat, aceasta s-a datorat militarilor din dispozitive, care erau dominati de aceleasi sentimente ca si cele ale revolutionarilor si caracterul pasnic al manifestatiei. Astfel, Comandamentul Central, prin efectivele aflate în teren, era informat în permanenta de evolutia evenimentelor care se desfasurau în municipiul Brasov (punctul IV din plan). Întrucât în cursul diminetii de 21 decembrie 1989 s-au declansat miscarile de protest în întreprinderi si s-au format primele coloane de demonstranti, la solicitarea primului secretar Preoteasa Petre, în jurul orelor 13.00 subunitati din trupele de securitate si pe baza aprobarii Comandamentului A.1 si C.A.A.T. din M.Ap.N. au fost dislocate la Comitetul Judetean de Partid, probabil conform punctului 1, varianta I din plan. La ora 12.00, din ordinul gl. mr. Zagoneanu Gheorghe, au fost dislocate subunitati ale Trupelor de Securitate, la întreprinderea Metrom si în parcul Tractorul, cu misiunea de a interzice afluirea muncitorilor de la întreprinderile de Autocamioane, Tractorul si Rulmentul spre centrul orasului conform punctului I variantele 2 si 3 din plan. Nu s-a mai aplicat varianta 4, cu privire la Complexul Studentesc fiind perioada de vacanta. De retinut faptul ca existenta acestui plan (proiect), nu a determinat participarea fortelor apartinând M.Ap.N. decât în urma aprobarii ministrului apararii nationale, comandantilor A.1 sau C.A.A.T. Pentru interceptarea si oprirea coloanei de muncitori de la I.C.A. Ghimbav, care se deplasau spre centrul municipiului, tot la 620

solicitarea printului secretar, gl. mr, Florea Ioan a trimis 2 subunitati ale M.Ap.N. care au ajuns însa dupa trecerea acesteia nemaifiind necesara interventia. În acelasi scop, gl. mr. Zagoneanu Gheorghe (M.I.) a ordonat unei subunitati de trupe de securitate sa blocheze comunicatia la podul de peste râul Ghimbasel. La sosirea coloanei de demonstranti, militarii din trupele de securitate au tras foc de avertisment pentru a-i determina sa se opreasca, (punctul III din plan). În urma discutiilor dintre militari si civili, acestia din urma au fost lasati sa-si continue drumul fara alte incidente. Evenimentele precipitându-se, la initiativa primului secretar, cei doi generali amintiti mai sus au întarit dispozitivul din jurul cladirii Comitetului Judetean cu noi forte M.Ap.N. si M.I. În cursul dupa-amiezii, s-a încercat împrastierea demonstrantilor masati în aceasta zona prin folosirea fortei, a jeturilor de apa ale masinilor de pompieri si chiar prin executarea focului de avertisment, conform punctelor II si III din plan. Despre cele petrecute, sunt revelatoare declaratiile unor persoane care au simtit pe propria piele consecintele interventiei fortelor de ordine. Irimie Ioan: „La întoarcere, drumul o fost blocat de scutieri, iar la încercarile noastre de a patrunde printre ei reactia lor a fost bastoane si primele focuri de arme automate...Fiind insistenti si apropiindu-ne prea mult de scutieri reactia puterii a fost împrastierea huliganilor cu tunurile de apa”. (Dosar nr. 158 vol. 5, fila 14). Tigoiu Tiberiu Mihail: „În dreptul pietei de zarzavat din zona Universal, strada a fost blocata de trupe ale M.I. care umar la umar 621

veneau înspre noi, moment în care micul nostru grup s-a întors prin fata liceului Unirea dar aici drumul a fost blocat de U.S.LA. (trupe de securitate n.n.), care au tras în sus focuri de arma, iar cu bastoanele de cauciuc au lovit câteva persoane. Încercând sa manifestam pe strada Nicolae Balcescu am fost dispersati de doua masini de pompieri care au pus în functiune tunurile de apa”. (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 24). Ivascu Emil: „În jurul orelor 15.00, pe 21 decembrie 1989 s-au tras focuri de avertisment împotriva noastra cu munitie reala si am fost loviti cu bastoane de cauciuc de scutieri si udati cu apa" (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 65). Alungei Gheorghita: „Am manifestat prima data în fata fostului consiliu judetean pe la orele 14.00-14.30 pâna la orele 17.00 când au venit pompierii si ne-au împrastiat cu jeturi de apa.” (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 71). Morariu Victor: „Dupa ora 16.00 cordoanele, mai întâi cele dinspre Unirea iar apoi si cele dinspre Modarom, au deschis foc de avertisment împotriva manifestantilor” (Dosar nr.158, vol. 1, fila 121). Cu toate masurile luate, vazând ca nu s-a realizat dispersarea, primul secretar Petre Preoteasa a încercat o noua stratagema si anume a solicitat o petitie care sa cuprinda doleantele demonstrantilor si prin tergiversari, urmarind eliberarea zonei centrale, lucru reusit partial, dar numai pâna a doua zi când centrul orasului a fost ocupat de mari mase de muncitori. Despre acest fapt, Tigoiu Tiberiu-Mihai declara ca: „în dupa amiaza zilei de 21.12.1989 cu toate acestea am asteptat de la ora 622

19 pâna aproape de 21. Primarul nu s-a mai întors cu nici un raspuns. Am ramas pe aceeasi pozitie pâna dupa ora 24 când împutinându-ne, am hotarât sa plecam” (Dosar nr. 158, vol. 5, fila 24). De asemenea, Scorteanu Viorel arata ca: „Seara am intrat la conducerea judetului cu petitia, unde am fast primiti foarte greu, dar raspunsurile au ramas fara rezultat” (Dosar 158, fila 50), iar Mitica Ionel precizeaza ca „Raspunsul primarului a fost urmatorul: cetateni ai Brasovului, mergeti acasa si mâine vom discuta la locurile voastre de munca.” (Dosar 158, vol. 5, fila 53). Fata de argumentele prezentate, consideram ca se impune reluarea cercetarilor în dosarul nr. 212/P/1990, de catre Procuratura Militara Brasov, pentru elucidarea situatiei persoanelor si vizate si determinarea gradului de vinovatie. 7.5.6. Consideratii privind desfasurarea evenimentelor la hotelul Capitol Obiectivul reprezentat de hotelul Capitol prezinta o deosebita importanta pentru elucidarea evenimentelor derulate în municipiul Brasov, fapt ce impune cercetarea mai detaliata a rolului acestui obiectiv. Hotelul Capitol este situat în zona centrala a orasului, fiind amplasat între Modarom si cladirea Muzeului de Arta, vis-a-vis de C.P.M. Brasov. Cladirea prezinta 3 cai de acces: una principala, existenta la fatada cladirii dinspre B-dul Eroilor, fostul Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej si 2 secundare, din care una laterala situata între cladirea hotelului si muzeu si cealalta situata în spatele hotelului, prin care se putea trece în restaurantul Poiana, prin bucataria restaurantului Capitol, 623

cu acces spre strada Republicii, în apropierea agentiei de voiaj C.F.R. si hotelul Postavarul. La demisol, între cladirea hotelului Capitol si Modarom, exista o terasa cu acces din cele 2 bucatarii ale restaurantelor Capitol si Poiana. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, precum si în ziua de 23 decembrie 1989, personalul de serviciu din cadrul hotelului si restaurantului Capitol a fost prezent, iar din declaratiile acestora au rezultat unele date semnificative, ce impun efectuarea unor cercetari mai detaliate. Hotelul Capitol a fost unul din obiectivele din care s-a executat foc asupra fortelor aflate în dispozitivul de aparare, ceea ce a determinat, riposta, cu foc concentrat asupra nivelelor superioare si a terasei hotelului. În obiectiv au existat încaperi aflate la dispozitia organelor locale ale puterii si din declaratiile unor martori rezulta cu claritate ca din aceste camere s-au efectuat actiuni de filmare sau fotografiere. În unele camere au fost gasite si tuburi de cartuse. Din hotel s-au predat sau au disparut persoane suspecte. Hotelul Capitol, prin amplasarea si caracteristicile sale constructive, prezenta un deosebit avantaj în realizarea unor actiuni cu caracter diversionist si terorist. Avem certitudinea ca din hotel a actionat cel putin un grup terorist, format din 5 indivizi, cu semnalmente deosebite, declarate de martori. Desi s-au efectuat unele controale, au existat încaperi închise, iar în unele, care erau neocupate, au fost gasite urme proaspete de trecere a unor persoane: asternuturi ravasite, mucuri de tigari, tuburi de cartuse, etc. Una din camerele hotelului a fost închiriata de un cetatean 624

localnic al Brasovului. (Dosar nr. 158/P/I990, vol. I, pag. 316 verso). În hotel era cazat un numar mare de cetateni straini si români si, ca urmare, nu se poate stabili daca în camere nu au avut acces si alte persoane decât cele cazate. Trebuie lamurit faptul ca în camerele 501, 502 au fost gasite prosoape murdare de sânge, în sensul cercetarii tuturor martorilor, inclusiv al soferului, ce se presupune ca ar fi fost ranit în aceste camere. Consideram necesara recercetarea acestui obiectiv si datorita faptului ca în zona hotelului Capitol au fost gasite 10 persoane ranite si 5 persoane ucise. (Dosar nr. 158/P/I990, vol. 1, pag. 309-351). Desi Procuratura Militara a realizat unele cercetari asupra obiectivului denumit hotelul Capitol, acestea s-au efectuat în special din exterior, fara a se intra în amanunte referitor la actiunile desfasurate în incinta. Martori din exterior au declarat cu certitudine ca din unele încaperi s-a executat foc asupra multimii sau asupra aparatorilor din dispozitiv. (Dosar nr. 158, vol.5 pag. 2 verso, 4, 52, 126, 127, 129, 229, 234, 236, 254, 293, 307, 319, 329, 378, 440-445, 475, 501, 518, 521-523, 528, 550-562, 568-587, 610; Dosar C.S., nr. l/Bv/1993). Ca urmare, consideram ca cercetarea detaliata a actiunilor desfasurate în perimetrul hotelului Capitol, constituie o pista deosebit de valoroasa pentru M.I., S.R.I. si Procuratura, în dovedirea existentei unor elemente teroriste, care au actionat din acest obiectiv. Exista un grup de 5, 6 sportive care erau cazate la hotelul Capitol si care au auzit din camera alaturata voci de barbati si focuri de arma. Din crâmpeiele de discutii auzite reiesea faptul ca persoanele mentionate asteptau indicatii de la superiorii lor. Din pacate nu am avut suficient timp sa urmaresc aceasta pista .(Din declaratiile senatorului Sergiu Nicolaescu). 625

7.5.7. Consideratii cu privire la actiunile desfasurate în municipiul si judetul Brasov în perioada 16-3l decembrie 1989 Derularea pe mai multe cai a unui plan de dezinformare, la care si-au adus contributia si posturile de radio si televiziune nationale si straine, a determinat crearea unei stari de tensiune, de surescitare si stress, care pe fondul frigului, întunericului si al oboselii, ca si a erorilor în conducerea si coordonarea diverselor forte participante au facut posibila declansarea, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, a unor adevarate dueluri de foc, soldate cu pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Înarmarea unor persoane, a caror corectitudine si competenta erau necunoscute si care au facut uz de arma, fara comanda, din proprie initiativa, neavând o subordonare precisa, a facut posibila producerea unor accidente si provocarea unor reactii de riposta, din partea unor grupuri de combatanti. Aducerea esalonata a fortelor în dispozitiv fara a se putea organiza o cooperare strânsa cu fortele existente în aparare, precum si lipsa unui sistem de legatura protejat la imixtiuni din afara si la dezinformare, a determinat aparitia unor regretabile erori. Totodata, diversitatea de forte, imposibilitatea realizarii unei conduceri unice a operatiunilor de aparare a obiectivelor, a lipsei unor semnale unice de conducere si înstiintare, au produs panica si dezordine oferind posibilitatea aparitiei unor erori. Instruirea insuficienta a unor militari, abia sositi de la munci din economie sau proaspat încorporati, ca si a unor luptatori din Garzile Patriotice, coroborate cu zvonurile care circulau nestingherite, cu referire la pericolul ce ameninta revolutia, a provocat cresterea starii de tensiune si a suspiciunilor. 626

O situatie neelucidata înca, dar în curs de cercetare, consta în faptul ca, desi era declarata „Stare de necesitate”, respectiv „Alarma de lupta”, conducerea Securitatii judetului Brasov sustine ca a dispus trimiterea la domiciliu a personalului subordonat, însa din data de 22 decembrie 1939, orele 11.00. Acest lucru nu corespunde realitatii, având în vedere ca la luarea în primire a sediului Securitatii de catre M.Ap.N., aici se afla o parte din personal, iar alti 40 lucratori, se gaseau în misiune. Este posibila existenta unor elemente contrarevolutionare, diversioniste, care au profitat de situatia creata, procedând la aplicarea unui plan de intoxicare cu zvonuri false a militarilor si a revolutionarilor si care au actionat pentru cresterea confuziei, crearea nesigurantei, practicând actiuni de omucidere si determinând în fond, reactia în lant, de riposta. Ramâne inexplicabil, cum cei trei potentiali teroristi, care au actionat contra revolutionarilor si militarilor au decedat toti în conditii discutabile. La destabilizarea situatiei din aceasta zona au avut-o si turistii sau alte persoane infiltrate, care au stationat sau tranzitat în special municipiul si judetul Brasov în acea perioada. Profesionalismul cu care au actionaT acestia, în sensul dezinformarii, diversiunii si a razboiului electronic, au contribuit major la crearea derutei, panicii si nesigurantei, oferind posibilitatea declansarii unui razboi civil pe fondul caruia „se impunea” interventia militara din exterior. Consideram necesar ca Parlamentul Romaniei sa dispuna reluarea unor cercetari efectuate de catre organele competente din municipiul Brasov, pentru a lamuri acele pete albe, care planeaza înca, asupra actiunilor desfasurate în acea perioada. În acest sens, în cazul Brasovului, se desprind urmatoarele: 627

1. Începutul actiunilor revolutionare a fost declansat în dimineata zilei de 21 decembrie 1989 de grupurile de muncitori apartinând marilor uzine ale orasului pe fondul nemultumirilor generate de gravele lipsuri materiale existente la acea data. Actiunile revendicative aveau un caracter nonviolent, iar cererile emise exprimau hotarârea muncitorilor si a altor paturi sociale de a actiona pentru înlaturarea de la conducerea statului a cuplului dictatorial ceausist, democratizarea vietii sociale si îmbunatatirea conditiilor, respectarea demnitatii umane. 2. Starea de violenta, de panica si nesiguranta au avut la baza un plan dinainte stabilit, pus în aplicare de cetateni autohtoni si straini, care au proliferat pe lânga actiuni de diversiune armata si un întreg arsenal de zvonuri si informatii false. 3. Fortele de represiune si Armata au fost scoase din cazarmi pe baza ordinului comandantului suprem, initial cu scopul de a împiedica constituirea grupurilor si coloanelor muncitoresti, a interzice afluirea acestora catre centrul orasului, a împrastia si descuraja grupurile de manifestanti, iar ulterior, dupa rasturnarea dictaturii, pentru a asigura protectia populatiei si a obiectivelor importante din municipiu împotriva actiunilor diversionistteroriste, pentru a asigura victoria Revolutiei române. 4. Greutatile obiective în realizarea unei conduceri unice si a unui sistem de cooperare viabil, a lipsei de legaturi de transmisiuni între diferitele categorii de forte, a determinat aparitia unor erori, soldate cu pierderi regretabile de vieti omenesti. 5. Distribuirea de armament unor persoane necunoscute (care nu aveau instruire militara), obtinerea prin efractie a unor categorii de armament de catre unii cetateni (chiar copii), a caror identitate si bune intentii erau totalmente necunoscute, si faptul ca acestia actionau independent, în afara oricarui sistem de conducere, coordonare si control, a facut posibila crearea, în anumite momente, a unei stari de confuzie si dezordine, greu de stapânit. 628

6. Instruirea insuficienta a unor categorii de militari în termen, (proaspat încorporati sau abia sositi de la munci din economie), luptatori din garzile patriotice ca de altfel si nivelul redus de pregatire militara a unor cetateni, care au primit sau au sustras munitie si armament, au permis savârsirea unor erori soldate cu pierderi de vieti omenesti. Spre deosebire de Timisoara sau Bucuresti, Brasovul a evitat confruntarile violente între manifestanti si militari, dar nu a scapat de diversiunile organizate. 7.6. Evenimentele desfasurate în municipiul Constanta În perioada 16-22 decembrie 1989, în municipiul Constanta si în general în întreaga Dobrogea nu au avut loc manifestari populare semnificative. Totusi, în aceasta perioada Comandamentul Marinei Militare a adoptat toate masurile ce se impuneau a fi luate în baza indicativelor de alarma primite de la M.St.M., inclusiv scoaterea navelor aflate în serviciul de lupta în porturi si redislocarea lor pe mare si pe fluviu. Concomitent, au fost luate masuri de organizare si trimitere de patrule pe principalele cai de acces ale orasului, cu misiunea de a preîntâmpina si eventual a limita unele actiuni revendicatorii. Concomitent, în conformitate cu specificul muncii, organele de securitate si militie ale municipiului si judetului, au luat masuri specifice. În ziua de 22 decembrie 1989, orele 12.06 dupa fuga lui Ceausescu, populatia din municipiul Constanta a iesit spontan pe strazi, în grupuri mari, îndreptându-se spre centrul administrativ al orasului unde si-a exprimat bucuria si speranta în înlaturarea completa si irevocabila a dictaturii. Parte din revolutionari au patruns în sediile organelor de partid si de stat locale, iar în jurul orelor 14.30-15.00 au patruns în sediile Militiei judetene, municipale si cel al Securitatii. Totusi, dupa ce în 629

prima faza s-a dialogat civilizat cu demonstrantii aflati în fata sediului militiei judetene, în jurul orelor 14.00 un grup de circa 1.000 persoane, prin distrugerea portii de acces a autovehiculelor si escaladarea gardului, au patruns în curtea interioara si au procedat la aplicarea de lovituri cu butuci din lemn în gratiile si ferestrele de la arest, reusind sa le disloce, permitând eliberarea celor 113 retinuti si arestati preventiv pentru diferite motive. Totodata, din curtea Militiei judetene au fost sustrase doua autoturisme si o autoduba TV prevazute cu statii de emisiereceptie. De asemenea, au distrus mai multe autoturisme ce se gaseau în incinta institutiei. În jurul orelor 15.00, tot prin utilizarea fortei, un grup de manifestanti au patruns în sediul militiei municipale (noua cadre de militie au fost molestate si ranite grav). Începând din jurul orelor 16.00, o grupa de 40 revolutionari au asigurat paza sediilor militiei, pâna la preluarea lor de catre Comandamentul Marinei Militare. Dupa orele 14.30, în aceeasi zi, în baza notei telefonice nr. 38 si 39 transmise de la M.Ap.N., efectivele militare ce patrulau în diferite zone ale orasului au fost retrase în cazarmi, iar la orele 15.13, navele de garda ce executau serviciul de patrulare au fost rechemate în porturile de dislocare. În baza ordinului esalonului superior Comandamentul Marinei Militare, în jurul orelor 18.00 a preluat controlul asupra Inspectoratului Judetean al M.I. (securitate, militie) inclusiv a brigazii de Securitate. La luarea în subordine a comandamentului de securitate s-a constatat prezenta în sediu a 50% din efectivele de cadre, celelalte 630

conform declaratiilor celor prezenti, se aflau la domiciliu. Cu acest prilej s-a luat sub paza armamentul si munitia existenta în sediu. În aceasta zi, întreaga conducere militara a garnizoanei Constanta a fost preluata de Comandamentul Marinei Militare. Începând din dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989, unitatile militare din garnizoana au avut de îndeplinit numeroase misiuni cu referire la asigurarea pazei si apararii obiectivelor militare, administrative si economice din oras, observarea radiotehnica si vizuala a litoralului, cercetarea si supravegherea raioanelor maritime si a zonelor platformelor de foraj marin, controlul traficului în portul Constanta si Midia precum si verificarea plajelor si a traficului rutier. Între orele 16.00-17.00 în urma unei consfatuiri cu directorii de întreprinderi din municipiul Constanta s-a instituit paza militara asupra unor obiective civile, destinându-se în acest scop importante efective militare. În aceste actiuni au fost angajati si luptatori din garzile patriotice si revolutionari. Totodata, s-a reluat actiunea de patrulare pe principalele strazi ale orasului. Începând cu noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, actiunile militare s-au executat în contextul unei agresiuni psihologice materializate prin cresterea brusca a cantitatii de informatii si zvonuri alarmante cu privire la existenta si actiunile unor grupuri teroriste, contaminarea apei potabile, încercari de distrugeri a unor lucrari de arta, obiective economice, actiuni de minare a unor nave în rada portului, încercari de debarcare a unor importante forte, distrugerea platformelor de foraj maritim etc. Sursa acestor informatii era exterioara unitatilor de marina, având în vedere si simplul motiv ca personalul acestora se gasea 631

încazarmat terestru sau pe mare si nu aveau sa cunoasca zvonurile ce circulau în oras. Toate aceste informatii au impus luarea unor masuri suplimentare, inclusiv ordinul de deschidere a focului la aparitia unor mijloace aeriene sau navale, neplanificate si necunoscute. Astfel, în aceasta noapte artileria de coasta a deschis foc asupra unor tinte aeriene ce zburau la mare înaltime. Acelasi lucru l-au facut si dragoarele maritime si vânatoarele de submarine, acestea din urma deschizând focul cu armamentul de bord asupra unor tinte aeriene care au survolat portul Midia, la înaltimea de peste 6.000 m. În cursul zilei de 23 decembrie 1989, Comandamentul Marinei Militare a luat sub paza si sediul releului TV de la Topologu, precum si alte obiective de importanta locala deosebita. Între orele 03.30 si 09.00, vedetele torpiloare au executat cercetare si supraveghere navala si aeriana pe mare între Mangalia si Neptun. Au fost luate masuri deosebite de aparare a platformelor de foraj maritim prin scoaterea în mare a unor nave dragoare de rada si a unui vânator de submarine. În ziua de 23 decembrie 1989, pentru cercetarea litoralului falezei Constanta-Mangalia au fost ridicate în aer elicoptere de cercetare. Asupra acestora, persoane neidentificate, în special din autoturisme si autofurgonete, au deschis foc de arma automata. În seara aceleiasi zile s-a încercat nimicirea unei tinte aeriene, descoperita prin aparatura radar, ridicându-se în aer un avion de cercetare-interceptare. Misiunea nu a avut un rezultat pozitiv, tintele aeriene neputând fi identificate. 632

În seara zilei de 23 decembrie 1989, începând cu orele 19.00, s-a înregistrat un nou val de informatii, ce coroborate cu cele obtinute prin cercetare radiotehnica, conturau o operatie navala de anvergura a unui potential agresor. Ca urmare, s-a ordonat scoaterea în mare a unor nave de lupta. Cu aceasta ocazie s-a executat foc asupra unor obiective maritime descoperite, care, ulterior, s-au dovedii a fi false. Cu toate acestea au fost luate masuri severe de supraveghere si control maritim. Cu acest prilej a fost identificat un remorcher maritim, având la remorca un distrugator dezafectat, apartinând Flotei U.R.S.S., care au stationat la 8 km la est de Tuzla pâna în ziua de 26 decembrie 1989, orele 05.00, când s-au deplasat spre sud. Ziua de 23 decembrie 1989 a fost o zi de vârf în ce priveste desfasurarea unor actiuni de dezinformare, materializate prin aparitia pe ecranele statiilor de cercetare electronica dar si vizuala a numeroase tinte si asupra carora s-au executat trageri antiaeriene. O scrie de tinte care au evoluat deasupra portului Midia, orasului si lacului Mangalia, în rada Constanta, au fost combatute în general cu artileria antiaerian aflata la bordul navelor de lupta. În zona Tuzla, s-a executat foc asupra unor tinte ce lansau rachete luminoase portocalii. Totodata, au existat informatii ca în zona insulei Sahalin, la sud de Sf.Gheorghe, aterizeaza elicoptere, ca urmare, nave de garda din portul Sulina s-au deplasat în zona Sf. Gheorghe unde au executat observare vizuala si prin radiolocatie fara însa a descoperi ceva semnificativ. Au fost luate masuri de aparare a porturilor Giurgiu, Braila, Galati, a Complexului hidroenergetic de la Portile de fier I si II. 633

În data de 26 decembrie 1989, orele 09.00, s-a luat hotarârea ca navele existente în mare sa fie readuse în porturi, ramânând pentru protectia platformelor de foraj si a porturilor un numar strict limitat de nave. Aceasta si ca urmare a înrautatirii starii marii. Trebuie remarcata simultan cu simularea unei mari invazii de pe mare, pe uscat elemente terorist-diversioniste au atacat diferite obiective, în special militare din oras întretinând astfel o atmosfera de hartuire, deruta si panica. Astfel, începând din 24 decembrie 1989 persoane neidentificate au atacat cu foc de armament individual obiective militare si civile, dar si patrulele ce se gaseau în misiune. Tragerile s-au facut în special de pe blocuri si din zone verzi. La orele 16.45, în ziua de 24 decembrie 1989, o patrula ce se deplasa pe b-dul Lenin a fost atacata din mai multe directii, producând ranirea unor militari-elevi. În cursul noptii la Casa Armatei din municipiu, în urma atacurilor teroriste au fost raniti 3 militari. În ziua de 25 decembrie 1989, asupra altui autovehicul militar s-a deschis foc, fiind raniti alti 3 militari. În urma verificarilor si a scotocirilor efectuate au fost retinute mai multe persoane dar învinuirile ce li s-au adus nu au putut fi dovedite ceea ce a determinat punerea lor în libertate de catre militia orasului. Dupa 26 decembrie 1989, numarul atacurilor teroriste si a informatiilor false s-a redus treptat, astfel ca în zilele de 27 si 28 decembrie 1989 tensiunea în municipiul Constanta s-a atenuat. În urma actiunilor desfasurate în municipiul Constanta si-au pierdut viata 21 de persoane, iar altele 22 au fost ranite. 634

În ce priveste actiunile din judet, în cadrul carora s-au produs unele evenimente trebuie remarcat ca începând din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 si în cursul zilei de 24 decembrie 1989, cercetarea electronica a unitatii de la Tuzla a identificat numeroase tinte navale si aeriene straine. Misiunile de contactare nu au avut rezultate pozitive, ci dimpotriva, s-au soldat cu pierderea unui elicopter, datorata unor defectiuni tehnice si altor doua avariate la sol. În aceeasi perioada U.M. 01459 Medgidia, în urma descoperirii prin aparatura radiotehnica a deschis foc antiaerian cu 6 rachete KUB. Din rachetele lansate, 2 nu au explodat, iar celelalte au marcat tinta lovita. De retinut ca asemenea tip de racheta nu paraseste rampa de lansare daca nu au tinta de lovit. Un incident grav s-a întâmplat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, când în baza unor informatii potrivit carora statia TV Eforie Sud urma a fi atacata de elemente teroriste, Comandamentul Marinei Militare a dispus trimiterea unei subunitati din U.M. 02039 Mangalia, fara a cunoaste ca acolo existau unele forte ce asigurau paza obiectivului. Sosirea subunitatii a fost interpretata de aparatori ca actiune terorista si ca urmare au deschis focul asupra acestora. În schimbul de focuri executat si-a pierdut viata cpt. R.III Sercaieanu Ion. Din analiza faptelor rezulta ca: - pâna în ziua de 22 decembrie 1989, în municipiul Constanta nu au fost evenimente stradale semnificative. Dupa fuga cuplului prezidential în municipiul Constanta au avut loc adunari spontane ale populatiei, indiferent de starea sociala; 635

- începând cu 22 decembrie 1989, în zona de litoral s-a manifestat o intensa diversiune ce probabil urmarea deschiderea portii maritime a tarii unei eventuale invazii. Crearea imaginii unei operatii navale de amploare a permis deconspirarea dispozitivului de aparare si a facut posibila testarea reactiei sistemului de aparare din zona. Trebuie reamintit ca informatiile primite, în special în primele zile, erau foarte greu de verificat; - cu acest prilej, s-a constatat existenta unor deficiente în domeniul cooperarii fortelor existente în zona precum si insuficienta deprindere a acestora de a actiona pe timp de noapte si în centre urbane aglomerate. (Documentar M.Ap.N. nr. S2164R si nr. 52165R/17.03.1994, documentar S.R.I.(documentar nr. 46007 din 25.04.1994) Cu ocazia evenimentele din decembrie în judetul Constanta au fost instrumentate 78 dosare, ca urmare a producerii unui numar de 112 victime. Din cele 29 de persoane decedate, 11 au fost civili, 15 personal M.Ap.N. si 3 personal M.I., iar din cele 83 de persoane ranite 55 au fost civili, 22 personal M.Ap.N, si 6 personal M.I. (Sinteza procuraturii pag. 212) 7.7. Evenimentele desfasurate în municipiul Caransebes În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 14.00, grupuri de cetateni, circa 3.000 de la întreprinderea de Constructii Metalice si de la alte întreprinderi s-au grupat si au pornit catre Consiliului Popular Orasenesc solicitând unele revendicari si înlaturarea lui Ceausescu, libertate, conditii de trai omenesti. Acestor manifestanti pasnici, li s-au alaturat unele grupuri (ce nu depaseau 50 de cetateni) compuse din elemente turbulente, unii chiar infractori de drept comun. Catre seara, s-au înregistrat primele actiuni violente, accentuate pe timpul noptii de 21 spre 22 636

decembrie1989. Astfel ca anumite persoane au trecut la incendierea sediilor Militiei, Tribunalului si Procuraturii, revendicând totodata eliberarea arestatilor si înapoierea unor bunuri confiscate anterior. Fostul comandant al militiei, cpt. Roseti Gheorghe a ordonat deschiderea focului de avertisment în speranta intimidarii elementelor agresive, dar fara rezultat. Dupa ce au rezistat aproximativ 30-40 de minute, existând pericolul ca focul sa cuprinda cladirea, ajungând astfel la încaperea arestatilor, în baza ordinului comandantului militiei, cei 21 de retinuti ca infractori de drept comun au fost pusi în libertate. Actiunile violente s-au amplificat, agresorii trecând la dislocarea portilor institutiei cu o automacara. Cadrele din interior au executat foc, astfel s-a produs decesul unei persoane si ranirea altor 13. Cercetarile întreprinse au avut ca urmare condamnarea la pedepse privatoare de libertate a trei militieni. În situatia creata, comandantul garnizoanei, în absenta unei aprobari din partea esalonului superior, nu a dat curs solicitarii organelor locale de partid de a trimite forte militare pentru protectia institutiilor publice. Astfel ca s-au produs distrugeri semnificative sediului militiei orasenesti, iar personalul acesteia a intrat sub protectia U.M. 01172. Tulburarile din oras s-au extins considerabil, cunoscând uneori forme deosebit de violente. Au fost devastate cladiri, magazine si locuinte. În jurul orelor 02.50, indivizi necunoscuti, au încercat sa incendieze cladirea Postei Centrale. Organele de securitate au identificat printre agitatorii la actele de violenta pe fosti fugari în strainatate, existenti în evidenta 637

organelor respective si care s-au reîntors în tara pe cai necunoscute. Astfel, Hrelescu Iancu - sofer - condamnat de drept comun (actualmente patronul unei firme din Caransebes); Haloiu Nicola - condamnat de drept comun, a fost identificat si a actionat si la Resita, actualmente fugit în Austria; Novacescu Puiu condamnat de drept comun; Maritescu Ion - fugit în Ungaria înainte de Revolutie si tinut într-un lagar de instruire 2 ani (informatii primite de la M.I. si S.R.I). La orele 03.15, în baza aprobarii primite, au fost trimise, în patrulare în oras trei T.A.B.-uri cu 22 de militari. Folosind portavoce comandantul patrulelor a facut apel la respectarea ordinii publice si la încetarea distrugerilor. În timpul acestei actiuni asupra ofiterului s-a tras un foc de arma care însa nu 1-a lovit. Catre orele 05.55 patrulele s-au întors în unitate fara a face uz de arma. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 09.00, coloane masive de demonstranti organizate pe întreprinderi, s-au dirijat spre centrul orasului, scandând lozinci anticeausiste si anticomuniste. La trecerea prin fata unitatilor militare, multimea scanda: „Armata e cu noi!”. Demonstratia se desfasura relativ pasnic. Ajunsi în central orasului, multimea a ocupat sediul Consiliului Popular. Aici, în urmatoarele ore, au fost constituite noile organe ale puterii locale, în compunerea carora au fost incluse si cadre apartinând M.Ap.N. Dupa victoria revolutiei, catre orele 14.00, s-a ordonat predarea armamentului si a munitiei scoase la alarma, în depozit. În aceasta perioada a fost luat sub protectie tot personalul Securitatii si Militiei, precum si armamentul acestora. Concomitent, potrivit Notelor telefonice nr. 38 si 39 emise de M.Ap.N. s-a trecut la paza unor obiective de importanta deosebita 638

din oras. (C.F.S.N., I.R.E., Posta Centrala, Gara, Autogara, Spitalul Orasenesc, Statia PECO, depozite etc.). În vederea asigurarii ordinii si linistii publice, s-a instituit un sistem de patrulare în oras. În aceasta perioada au fost trimise efective militare la Resita pentru a asigura protectia Consiliului Judetean al F.S.N. Detasamentul a intrat în dispozitiv în dimineata zilei de 23 decembrie 1989. Ca urmare a zvonurilor si a informatiilor potrivit carora persoane neidentificate urmareau readucerea la conducerea statului a lui Ceausescu, s-a trecut la reînarmarea militarilor, distribuindu-se munitie pe subunitati. În aceasta perioada, informatiile se mai refereau la prezenta în zona a unor elicoptere straine, precum si la deplasarea unor elemente teroriste. La verificarile efectuate, zvonurile nu s-au confirmat. Prezenta în perimetrul Anina a numeroase tinte aeriene a determinat trecerea la aplicarea, începând cu orele 24.00 a Planului unic de aparare si interventie la Aerodromul Caransebes. De remarcat ca în aceasta noapte, subunitatile din paza aerodromului au deschis foc prin ochire directa, asupra a doua tinte aeriene ce erau luminate, fara însa a le lovi. În seara zilei de 23 decembrie 1989, subunitatile de artilerie antiaeriana au deschis foc asupra a doua tinte aeriene, care erau luminate. Tintele nu au fost doborâte. În ziua de 24 decembrie 1989, orele 01.20, au fost trimise noi forte în sprijinul unitatilor militare din municipiul Resita, precum si la Hateg. 639

În cursul zilei, 5 iesiri/elicopter au executat cercetarea zonelor Hunedoara, Hateg si Berzovia - Rusca Montana. Concomitent au fost luate masuri de întarire a pazei prin trimiterea unor tancuri. La lasarea întunericului, subunitatile de artilerie antiaeriana au deschis din nou focul asupra unor tinte aeriene, luminate printr-un proiector de la sol, fara însa a le doborî. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, asupra unitatilor militare din Caransebes s-a actionat pentru prima data cu foc de arma automata. Militarii aflati în dispozitivele de aparare au ripostat. Nu s-au înregistrat victime. Au fost întreprinse noi actiuni de cercetare în zona aeroportului si a localitatilor Varlaz si Dalci. În toata aceasta perioada, în perimetrul unitatilor militare dislocate în garnizoana Caransebes, au fost identificate persoane necunoscute, ce desfasurau actiuni de cercetare prin observare asupra obiectivelor militare. Începând din ziua de 24 decembrie 1989, nu s-au mai înregistrat actiuni teroriste, iar scotocirea si cercetarea zonei nu a avut menirea a lamuri apartenenta elementelor ce au actionat. Si dupa aceasta data, unitatile din zona au primit noi misiuni în sensul apararii unor obiective de pe Muntele Mic, precum si în zona I.M. Ruschita. Referitor la actiunile întreprinse în orasul Caransebes, este de remarcat ca acestea s-au datorat dispunerii acestui oras în aproprierea granitei de vest a tarii, lucru ce a impus luarea unor masuri de ridicare a capacitatii de lupta în vederea interventiei 640

operative în zona de granita de responsabilitate. Actiunile revolutionare din oras au avut un caracter preponderent pasnic, cu exceptia interventiei acelor grupuri de aproximativ 50 de persoane, care s-au dedat la actiuni violente împotriva institutiilor de stat. Este de retinut ca în acest oras nu au fost agresate unitatile militare si ca actele violente au avut ca obiect în special militia, tribunalul si procuratura. În baza solicitarilor noilor organe ale puterii locale efective ale M.Ap.N. si-au extins masurile de aparare si asupra unor obiective din orasele Resita, Otelul Rosu, Hateg. Si asupra cetatenilor si unitatilor militare s-a actionat ca si în alte zone ale tarii, prin puternice actiuni de razboi electronic si de dezinformare. Cele mai însemnate confruntari cu elementele diversioniste s-au desfasurat în zona aeroportului Caransebes (Documentar nr. S2l65R si nr. S2l66R/18.03.l994; documentar nr. 46007/1994) 7.8. Evenimentele desfasurate în municipiul Craiova Manifestarile protestatare de strada au început în municipiul Craiova în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 si s-au intensificat ca amploare dupa fuga dictatorului din sediul fostului C.C. începând cu orele 12.06. Astfel, muncitorii de la Uzina de Avioane Craiova s-au grupat si au pornit spre sediul Consiliului Popular Judetean. La ajungerea în zona, la acest grup s-au mai alaturat si muncitorii de la Întreprinderea de Utilaj Greu, de la Electroputere de la I.R.A si de la alte întreprinderi. Demonstrantii cereau: libertate, democratie precum si demiterea organelor locale de partid. 641

Manifestarile au avut un caracter organizat si pasnic, fara acte de violenta si provocari, revolutionarii fraternizând cu armata înca de la începutul zilei. În jurul orelor 12.00, manifestatii au patruns în sediul parasit de buna voie de Traian Stefanescu - primul secretar al judetului, iar detasamentul militar aflat în paza Consiliului Popular s-a retras în cazarma. În jurul orelor 16.00, s-a constituit noul organ al puterii revolutionare locale, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, judetul Dolj, care a solicitat sprijinul armatei în apararea obiectivelor publice si asigurarea linistii în oras. Armata nu a intervenit în strada, iar actiunile prevazute de alarma de lupta au avut ca obiect numai trecerea în timp scurt si organizat la aparare în zona de responsabilitate. Notele telefonice nr. 38 si 39 primite de Comandamentul A. 3-a si retransmise unitatilor subordonate au avut darul de a clarifica modul de actiune si conduita a trupelor apartinând M.Ap.N. În seara zilei de 22 decembrie 1989, linistea orasului a fost întrerupta, când s-au declansat actiunile de dezinformare si razboi electronic, menite sa provoace confuzie atât în rândul civililor cât si al unitatilor militare. În jurul orelor 16.00 noul organ al puterii locale a solicitat sprijinul armatei pentru asigurarea pazei unor obiective de interes national si local deosebit, precum si pentru mentinerea ordinei si linistii publice. 642

Astfel ca au fost luate sub paza de catre trupele M.Ap.N. postul de radio Craiova, Banca Nationala, Posta, Centrala telefonica, Aeroclubul, Uzina de Avioane, Combinatul Chimic Isalnita, Fabrica de prefabricate, Castelul de apa, Termocentrala II etc. S-a început luarea în primire a Inspectoratului Judetean M.I. care s-a desfasurat pâna în ziua de 26 decembrie 1989 fara nici un incident. Actiunile de razboi psihologic si electronic s-au declansat în municipiul Craiova începând din seara zilei de 22 decembrie 1989. Astfel, au fost receptionate de comandamentul marii unitati numeroase stiri false cu privire la iminenta unor atacuri teroriste asupra unor obiective militare si civile importante. S-au transmis prin telefon indicative strict secrete de mobilizare, ca si cum acestea veneau din partea unor esaloane superioare. S-au primit informatii despre desantarea si debarcarea unor trupe din mijloace de transport aerian în diferite zone. Prin retelele radio pe UUS s-au interceptat convorbiri în limbile araba, bulgara, engleza si româna. Actiunile de diversiune au atins un punct culminant când s-a realizat o imixtiune în sistemul de transmisiuni militare si s-a ordonat mobilizarea unitatilor, ca urmare a aterizarii unor elicoptere cu desant aerian în apropierea unitatii. Agresiunea radio-electronica lansata asupra municipiului Craiova indica o veritabila invazie de tinte aeriene, iar convorbirile interceptate de catre organele militare lasau impresia unor actiuni conjugate ce urmau a se desfasura, de unele forte din exterior. 643

Pe fondul acestor actiuni, atât în ziua de 23 decembrie 1989, cât si în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, persoane neidentificate au trecut la executarea de foc real si simulat asupra unitatilor militare, Actiunea a fost desfasurata din jurul obiectivelor militare, din blocuri, zone verzi, de pe acoperisuri, la care unitatile au ripostat cu foc. Actiunile de foc de cea mai mare intensitate au fost simtite odata cu distribuirea munitiei catre subunitatile de garzi patriotice. Începând din ziua de 23 decembrie 1989, cât si în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 elemente neidentificate au trecut la executarea unor actiuni prin foc real si simulat, dupa cum urmeaza: în jurul orelor 05.30 s-a deschis foc, real sau simulat, asupra unitatilor militare din Calea Caracalului, din apartamentele unor blocuri situate în preajma acestora. De asemenea, persoane neidentificate au deschis foc asupra militarilor ce executau paza aeroportului Craiova. Cu acest prilej sa încercat si patrunderea cu forta în obiectiv, cu scopul evident de distrugere a avioanelor existente. Au fost raniti sase militari. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, printr-un foc violent declansat în jurul orelor 02.00, elemente diversioniste au reusit sa incendieze Depozitul de Carburanti al U.M. 01047 Craiova, prilej cu care au fost împuscati mortal 4 militari si au fost raniti alti 3. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, s-a primit informatia ca o coloana formata din 16 autocamioane, încarcate cu teroristi, se îndreapta spre Craiova dinspre Turnul Severin.

644

În scopul blocarii accesului spre municipiu a coloanei respective si retinerii ei s-a constituit un filtru în zona pasajului peste calea ferata din apropierea localitatii Bradesti. În jurul orelor 04.30-05.00, o coloana de 8 autoturisme înmatriculate în fosta U.R.S.S., ce se deplasa de la Timisoara spre Bucuresti, ajungând la filtrul instalat la pasajul C.F.U., nesupunându-se somatiei, a determinat deschiderea focului, fiind blocate 6 autoturisme si au fugit alte doua. Din personalul existent în autoturisme au fost retinute doua persoane ranite, ceilalti reusind sa fuga. O femeie ranita trimisa la Spitalul din Filiasi, dupa o ora a disparut. Au fost retinute trei pasapoarte, predate la Comandamentul Armatei a 3-a si în final la Serviciul Pasapoarte Dolj. În timp ce se trecuse la descongestionarea comunicatiei de autoturismele avariate, a mai aparut o coloana de 8-10 autoturisme cu cetateni sovietici, care intentionau sa se deplaseze spre Craiova si ulterior spre Bucuresti. Aceasta coloana a fost dirijata pe un itinerar ocolitor spre capitala, fara a mai trece prin municipiul Craiova. Filtrul realizat de forte apartinând M.Ap.N. a functionat pâna catre orele 10.00, când a fost preluat de o subunitate din trupele de securitate. În aceeasi zi, între orele 09.00-11.00, din cartierul Valea Rosie, mai precis din blocurile 42, 43 si 44 s-a deschis foc asupra cazarmii marii unitati. În scopul anihilarii actiunilor teroriste, începând din ziua de 24 decembrie 1989, s-au luat masuri de scotocire a zonelor de unde se trasese. (Parcul Poporului, Hipodrom, Cimitirul Romanesti, valea 645

si dealul Fetii, padurile Facai, Malul Mare, etc.). Pe timpul executari acestor misiuni au fost împuscati mortal doi militari si alti doi grav raniti. Începând cu dupa-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, atacurile împotriva unitatilor a încetat în totalitate. În perioada 22-25 decembrie 1989, municipiul Craiova si zonele adiacente au facut obiectul unei puternice agresiuni radioelectronice, îndreptate în special împotriva unitatilor militare de aparare antiaeriana a teritoriului si trupelor. Aceste actiuni au urmarit sa prezinte imaginea unor lovituri aeriene ca parte integranta a unei operatii aeriene desfasurata sub acoperirea unui puternic bruiaj de radiolocatie executat într-o gama larga de frecvente. Lovitura aeriana s-a caracterizat prin prezenta în spatiul aerian din zona a unui numar mare de tinte, din care, parte simulau atacuri la obiectiv si actionau la înaltimi cuprinse între 100-1.500 m, în formatii si la intervale mici de timp, cu executarea tuturor formelor de manevra proprii mijloacelor de atac modern. Unele din aceste tinte prezentau lumini verzi si galbene, permitând astfel descoperirea vizuala si urmarirea cu aparatura optica. Este de presupus ca s-a urmarit cercetarea cu tinte reale (deconspirarea) dispozitivelor de lupta ale apararii antiaeriene, precum si verificarea modului de reactie la atac aerian a sistemului de foc. În ziua de 23 decembrie 1989, parte din tinte au intrat în zona de foc a rachetelor si artileriei antiaeriene, determinând astfel riposta cu foc. Astfel, din 19 tinte intrate în zona de foc în ziua de 23 decembrie 1989, 17 au fost combatute cu rachete. Aparent, toate 646

rachetele au lovit tinta, lucru confirmat de disparitia de pe ecranul radiolocatorului a tintei. În ziua de 24 decembrie 1989 au intrat în zona de foc alte 11 tinte care au fost combatute cu rachete. Alte tinte au fost combatute cu artileria si mitralierele antiaeriene. Pentru cunoasterea situatiei aeriene, aviatia militara dislocata pe Aerodromul Craiova a executat în zilele de 23 si 24 decembrie 1989 un numar de 15 iesiri/avion, ocazie cu care s-a demonstrat ca majoritatea tintelor erau produsul unor simulari radioelectronice. Bruiajul activ de radiolocatie a prezentat forme si metode noi, deosebit de perfectionate, care imita aproape perfect realul. Dupa 25 decembrie 1989, situatia radioelecronica din municipiul Craiova s-a stabilizat treptat si rapid. Din desfasurarea evenimentelor în municipiul Craiova se desprind câteva concluzii: - pana în 22 decembrie 1989 în municipiul Craiova nu au existat actiuni protestatare de strada, iar cele derulate în ziua de 22 decembrie 1989 au avut un caracter organizat, nonviolent; - actiunile diversionist-teroriste dezlantuite dupa 22 decembrie 1989 au avut la baza un plan unitar, coerent pregatit din timp, desfasurat din locuri recunoscute anterior si a avut ca obiectiv testarea actiunilor de reactie ale unitatilor militare; - evenimentele desfasurate au pus unitatile militare într-o situatie complet noua si total neobisnuita. Elementele teroriste au actionat în grupuri mici, folosind si aparatura de simulare a focului si a luminii de la gura tevii. În general, actiunile s-au desfasurat pe timp de noapte, din apartamente nelocuite sau cu proprietari plecati din localitate; - scotocirile executate au scos în evidenta pete si urme de sânge, tuburi de cartuse trase fara a fi descoperite persoane; - diversiunea psihologica si radioelectronica declansata în 22 decembrie 1989 a fost organizata si s-a desfasurat pornind de la cunoasterea amanuntita a dispunerii unitatilor militare din zona, a 647

mijloacelor de aparare antiaeriana apartinând trupelor si teritoriului, a caracteristicilor spatiului aerian si terestru din zona de sud-vest si vest a tarii. (Documentar nr. S2164R.si nr. S2l62R/10.03.1994). În municipiul Craiova în actiunile din decembrie 1989 s-au produs 124 victime din care au decedat 24 persoane si au fost ranite altele 100. Au fost întocmite 132 dosare de cercetare penala, fiind solutionate pâna în prezent 80. Au fost cercetati ca suspect de terorism 27 persoane. (Sinteza procuraturii pag. 196). 7.9. Evenimentele desfasurate în municipiul Lugoj În ziua de 17 decembrie 1989, ministrul apararii nationale a ordonat comandantului U.M. 01040 ca în fruntea unui batalion cu T.A.B.-uri sa se deplaseze la Timisoara, în sprijinul marii unitati mecanizate. Coloana s-a pus în miscare la orele 16.35, ajungând la Timisoara la orele 18.15. Un al doilea detasament de 200 militari din unitatea amintita a început deplasarea, în ziua de 18 decembrie 1989, catre aceeasi destinatie, unde a ajuns la orele 23.00, îndeplinind misiuni de paza si aparare a unor obiective militare si civile. În ziua de 20 decembrie 1989, în jurul orelor 19.20 un grup de 150-200 de manifestanti veniti de la Timisoara se deplaseaza de la gara spre centrul localitatii si spre platforma industriala a orasului, trecând prin fata U.M. 01140 au început sa profereze injurii la adresa militarilor. Desi cadrele unitatii au solicitat demonstrantilor sa pastreze distanta fata de respectivul obiectiv, asupra unitatii au fost aruncate diverse mijloace incendiare improvizate, care au provocat explozii. În aceasta situatie, dinspre pavilionul U.M. 01140 s-a deschis foc asupra demonstrantilor, ranind 4 persoane din care doua au decedat. Persoana ce a deschis, 648

focul, dovedita în urma expertizei balistice a fost condamnata la 20 ani închisoare. (Sinteza procuraturii pag. 65). Ajunsi în centrul orasului manifestantii au incendiat cladirea ce adapostea Consiliul Popular. Pentru stingerea incendiilor produse s-a facut apel la unitatile de pompieri, care însa pentru a-si putea desfasura activitatea au fost protejate prin trimiterea unei subunitati de interventie, de valoare a doua plutoane cu 6 T.A.B.-uri. Dupa îndeplinirea misiunilor, la orele 23.00 subunitatea a revenit în cazarma. În ziua de 21 decembrie 1989, coloanele de manifestanti ce s-au deplasat din nou prin fata unitatii, de aceasta data pasnice, au scandat: „Armata e cu noi!” În ziua de 22 decembrie 1989, demonstratiile în municipiul Lugoj au continuat pasnic având ca finalitate înlocuirea, începând cu orele 12.06, a vechilor autoritati cu organele puterii locale provizorii. (Vol. „Armata Româna în Revolutia din Decembrie 1989” , Editura Militara, 1994.) 7.10. Evenimentele desfasurate în municipiile Hunedoara si Resita 7.10.1. Hunedoara Perioada cuprinsa între 16 decembrie 1989 si pâna în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în municipiul Hunedoara nu au avut loc activitati protestatare de strada, desi exista o anume tensiune generata de greutatile vietii oamenilor si de informatiile sosite de la Timisoara. 649

În aceasta zi, catre orele prânzului, grupuri de persoane au început sa se manifeste pasnic în principalele orase ale judetului. Cu aceasta ocazie, grupuri de presiune au patruns cu forta în sediile militiei judetene din municipiul Deva si a celor din municipiile Hunedoara si Petrosani, punând în libertate cei 85 de retinuti si arestati preventiv, pentru fapte de drept comun. Ca urmare a cresterii în intensitate a actiunilor de dezinformare si razboi electronic, începând cu orele 14.00 unitatile din zona au trecut la starea de Pregatire pentru Lupta nr.1, intensificându-si totodata actiunile de cercetare a spatiului aerian. În seara aceleiasi zile, unitatile militare de artilerie si rachete antiaeriene au fost supuse unei puternice presiuni din aer si terestre, urmarindu-se probabil, ca si în alte orase ale tarii, descoperirea si verificarea capacitatii de riposta a acestora si deconspirarea dispozitivului de foc. În aceasta perioada au fost observate numeroase persoane necunoscute ce savârseau actiuni de cercetare terestra asupra obiectivelor militare din municipiu si zona adiacenta. Începând cu orele 20.40, la subunitatile de cercetare radiotehnica au început sa soseasca rapoarte care indicau aparitia unor tinte aeriene în apropierea dispozitivelor de lupta, în zonele Ilia, Hateg, Orastie, Hunedoara si Valea Dobrei. Aceste tinte prezentau lumini de pozitie si viteze de deplasare conform caracteristicilor specifice unor elicoptere, lucru confirmat si de statiile de radiolocatie de dirijare a focului. Concomitent, cazarmile unitatilor militare au fost atacate terestru cu foc real sau simulate cu armament nespecific armatei, având 650

cadenta redusa si zgomot deosebit. Ca urmare, asupra locurilor de unde a fost deschis focul asupra obiectivelor miliare, fortele din dispozitivul de aparare au ripostat. Începând de la orele 21.07, o subunitate de rachete a descoperit o tinta aeriana ce se afla în zona de foc si putea fi combatuta. La ordin, s-a deschis foc antiaerian cu mitraliera fara însa ca tinta sa fie nimicita, aceasta continuându-si deplasarea la înaltime foarte mica. Pâna la orele 24.00, au fost descoperite noi tinte asupra carora s-a deschis foc de mitraliera antiaeriana fara rezultate semnificative. La orele 02.40, de la un divizion s-a lansat o racheta asupra unei tinte care zbura la joasa înaltime si în limita maxima a zonei de foc. Tinta nu a fost nimicita. Asemenea situatii s-au repetat si la orele 05.45 însa de aceasta data explozia rachetei a determinat disparitia dupa ecranul radiolocatorului a tintei obiectiv. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, au fost efectuate misiuni de cercetare cu trei elicoptere, în zonele muntilor Poiana Rusca, Hunedoara, Calan, Hateg, adica a locurilor de unde se semnalase aparitia elicopterelor neidentificate. Rezultatele cercetarii au fost nesemnificative. De mentionat ca au fost luate masuri de întarire a dispozitivelor terestre de aparare a divizioanelor de rachete antiaeriene prin completarea cu subunitati de garzi patriotice. Pâna în ziua de 23 decembrie 1989, orele 14.00 actiunile teroriste terestre si-au intensificat activitatea determinând si producerea primelor pierderi în rândul armatei. 651

În noaptea de 23 decembrie 1989, la orele 02.40, s-a deschis foc cu rachete asupra unor tinte aeriene ce evoluau la înaltimi foarte mici. Explozia rachetelor la tinta a determinat în majoritatea cazurilor disparitia acesteia. Este posibil ca parte din tinte sa fi fost simulate si prin aeromodele special construite în scop diversionist sau aerodine. Actiunile de cercetare a efectelor loviturilor aeriene nu au gasit elemente care ar fi putut defini inamicul. În baza planurilor de cooperare, în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, între orele 09.00-12.00, pentru preluarea unor misiuni de aparare au fost aduse si alte subunitati de garzi patriotice care au fost introduse în dispozitiv. Pentru intensificarea cercetarii au fost luate masuri de cercetare aeriana de catre formatii de avioane si elicoptere. Cu acest prilej nu au fost constatate lucruri deosebite. Începând cu orele 18.00 au fost semnalate aparate aeriene marcate prin lumini de bord având caracteristici de elicopter. Aparitia acestora a fost simultana cu executarea unor atacuri terestre. Pe timpul noptii de 23 decembrie 1989 au continuat duelurile de foc terestre între aparatorii cazarmilor si elementele diversionistteroriste din afara, soldate cu morti în special din rândul militarilor si al luptatorilor din G.P. Cu acest prilej a fost împuscat mortal în frunte un subofiter si mai multi militari si luptatori din garzile patriotice au fost raniti. În ziua de 24 decembrie 1989, între orele 08.00-10.00, pentru apararea unor obiective militare au fost aduse forte din trupele de securitate (Deva). 652

În urma unor actiuni de scotocire întreprinse au fost descoperite urme proaspete si elemente de munitie (tuburi), provenite de la armament romanesc. Între orele 17.00-24.00, dispozitivele de lupta al unitatilor militare au fost din nou atacate cu foc, actiunile violente succedându-se în intervale de 1-1,5 ore. Aceste actiuni s-au soldat cu morti si raniti din rândul aparatorilor. În ziua de 25 decembrie 1989, s-a trecut la restructurarea dispozitivului de aparare, la reorganizarea conducerii si a focului. În jurul orelor 21.00, asupra unitatilor militare s-a deschis un puternic foc de automate. Concomitent, posturile de observare aeriana si statiile de dirijare a rachetelor au semnalat aparitia tintelor aeriene luminoase. Nu s-au mai executat trageri antiaeriene. În dimineata zilei de 26 decembrie 1989, au fost organizate actiuni de scotocire. Pe timpul îndeplinirii misiunii, s-a deschis foc, fiind împuscat în cap un maistru militar si ranind doi luptatori din garzile patriotice. Totodata, s-a semnalat un mare numar de tinte aeriene ce evoluau pe directia vârfului Rusca, dar nu au fost combatute antiaerian. Începând din ziua de 27 decembrie 1989, actiunile teroriste terestre au încetat. Din aceasta zi nu au mai fost înregistrate pierderi de vieti omenesti. Desi s-au luat masuri de cercetare a unor vaste zone terestre nu au fost semnalate elemente care sa confirme existenta unor baze sau terenuri de aterizare a elicopterelor. Cu toate acestea, numerosi cetateni din zonele cercetate au confirmat ca au observat lumini 653

aeriene pe timp de noapte care evoluau pe directii ce coincid perfect cu traseele descoperite prin cercetare radiotehnica. Evenimentele desfasurate în municipiul Hunedoara si în zona adiacenta ne conduc spre unele concluzii mai importante, astfel: - concentrarea în aceasta zona, începând cu data de 22 decembrie 1989 a actiunilor din aer si terestre si prelungirea acestora pâna spre jumatatea lunii ianuarie 1990, se datoreaza în primul rând importantei deosebite a judetului în economia nationala a tarii, dar si locului strategic ocupat de aceasta zona în sistemul apararii antiaeriene a teritoriului; - o particularitate deosebit de importanta este ca în aceasta zona nu au fost atacate sediile organelor M.I. sau unele obiective economice sau administrative. Protectia obiectivelor apararii antiaeriene s-a facut prin participarea tuturor fortelor militare si paramilitare, existând în acest sens o cooperare strânsa între acestea; - elementele teroriste si-au îndreptat atentia exclusiv asupra unitatilor militare urmarind prin foc real sau simulat întretinerea unei atmosfere de deruta, nesiguranta si panica, urmarind testarea sistemului de aparare si a capacitatii de riposta; - existenta unor efective foarte reduse în cadrul unitatilor militare apartinând M.Ap.N. a impus solicitarea de sprijin si primirea acestuia din partea subunitatilor de garzi patriotice si a trupelor de securitate; - focul asupra obiectivelor militare s-a executat în special pe timp de noapte, de catre persoane neidentificate dar care cunosteau bine dispunerea si caracteristicile, acestor obiective. Fortele teroriste au actionat cu foc din diferite locuri, din preajma unitatilor militare din imobilele învecinate, mentinând legatura între ele prin semnale luminoase; - atacurile teroriste terestre s-au produs concomitent cu aparitia pe statiile ecranelor de radiolocatie a unei situatii aeriene complexe si 654

evolutia unor tinte luminoase având caracteristici tipice de elicoptere. (Documentar nr. S/2085/R/03.02.1994 si documentar nr. 46007/1994) 7.10.2. Resita În ziua de 21 decembrie 1989, începând cu orele 16.00, s-au adunat în fata Comitetului Judetean, în jurul unui nucleu de aproximativ de 30 de muncitori de la Sectia de Masini Electrice si de la Întreprinderea de Constructii de Masini Resita, circa 200 de persoane. Ulterior, la acest grup s-a mai alaturat si alte persoane începând a striga lozinci antidictatoriale si pro Timisoara. Parte din aceste persoane au ramas în fata Comitetului Judetean si pe timpul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989 coloane de muncitori de la Întreprinderea Constructii de Masini, de la Combinatul Siderurgic, de la Întreprinderea Judeteana de Constructii si Montaj Metalic si de la alte întreprinderi din municipiu s-au deplasat în centrul orasului scandând lozinci si solicitând îmbunatatirea conditiilor de viata si trai ale populatiei. La aceasta mare aglomerare de muncitori s-au adaugat si cei ramasi din ziua anterioara. Manifestarea s-a desfasurat pasnic, iar procesul de preluare a puterii locale de catre noile organe revolutionare s-a realizat dupa orele 14.00 fara incidente. Similar s-au desfasurat evenimentele si în localitatile Moldova Noua, Oravita, Otelul Rosu, Baile Herculane si Bocsa. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în special dupa fuga cuplului prezidential, în jurul orelor 12.10, în municipiul Resita a început demonstratia pasnica din fata primariei. 655

În jurul orelor 18.00, la cererea telefonica a noilor autoritati, comandantul garnizoanei s-a deplasat la sediul noii puteri locale proaspat constituite, unde a dat asigurari privind loialitatea armatei fata de cauza revolutiei. Cu acest prilej, au fost stabilite obiectivele din garnizoana ce urmau a fi aparate de armata. Astfel, între orele 19.00-20.00, unitatile militare au preluat sub protectie cele mai importante obiective din garnizoana printre care reamintim: sediul C.F.S.N., Statia PECO, PTTR, sediul Securitatii judetene, barajul hidrotehnic din comuna Valiug etc. Fortele participante au primit ordin expres de a nu deschide focul decât în caz de atac armat la obiectiv. În seara aceleiasi zile, s-a trecut la preluarea de catre armata a munitiei ce apartinea Inspectoratului judetean M.I., iar personalul acestuia a fost dezarmat si grupat la sediu din ordinul comandantului Centrului Militar Judetean, col. Stepan Teodor. Înca de la orele 17.45 pe ecranele statiilor de radiolocatie au aparut semnalele unui intens bruiaj activ de zgomot, iar în jurul orelor 19.00 au fost identificate primele tinte aeriene unele din acestea putând fi observate si vizual. La caderea întunericului au fost semnalate deplasari de autoturisme, mai ales pe dealul Lupacului, dar si grupuri de persoane civile înarmate ce se îndreptau spre halda de gunoi a orasului. Începând cu orele 22.00, asupra unitatilor militare din garnizoana s-a descins foc real si simulat cu armament, individual. Din analiza tragerilor a rezultat ca asupra unitatilor militare actionau circa 10-15 guri de foc automat, în special din zona împadurita. În atare situatie, asupra punctelor de foc descoperite, 656

aparatorii au ripostat. În ziua de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 02.40, în zona s-a instalat o situatie aeriana deosebit de complexa, materializata prin aparitia unor tinte aeriene în apropierea dispozitivelor de lupta ale subunitatilor de rachete antiaeriene. Au fost lansate rachete, care, potrivit indicatoarelor electronice au lovit tinta. Nu au fost gasite urme. În dimineata aceleiasi zile au fost adusi, pentru nevoi de aparare a obiectivelor militare ostasi din municipiile Caransebes si Aiud. În timpul zilei de 23 decembrie 1989, focul a avut un caracter sporadic si a fost declansat de elemente neidentificate din locuri acoperite, îndreptat în special împotriva sediului C.F.S.N. si a obiectivelor militare. În aceasta zi, în municipiul Resita a avut loc o vasta actiune de dezinformare si diversiune, al carei obiectiv principal îl constituiau unitatile militare. Principalele zvonuri informau despre deplasarea unor coloane teroriste blindate ce se îndreptau din directia Borsa, coloane de autoturisme „Lada”, precum si despre aruncarea în aer a Fabricii de Oxigen, de distrugerea barajului Valiug etc. Cercetarile facute au demonstrat falsitatea acestor informatii. Un incident care s-a petrecut în seara zilei de 23 decembrie 1989, catre orele 20.00 când o coloana de autosanitare condusa în fata de un autoturism ARO, s-a îndreptat catre punctul de control al U.M. 01920. Autoturismul ARO, ajungând în apropierea punctului de control a deschis foc asupra acestuia ucigând mortal un militar în termen dupa care s-a întors în mare graba si a disparut. Asupra coloanei ramasa nemiscata s-a deschis foc, fiind blocate doua autosalvari. În baza cercetarilor ulterioare s-a aflat ca aceste 657

salvari, conduse de cetatean neidentificat cu autoturismul ARO primise misiunea sa se deplaseze la unitatea militara, fiind informati ca aici se gasesc multi morti si raniti ce trebuiau dusi la spital. Informatia s-a dovedit a fi falsa, în unitate neexistând raniti sau morti pâna în acel moment. În baza hotarârii organelor locale F.S.N. începând din seara zilei de 23 decembrie 1989 subunitatilor de garzi patriotice din municipiu li s-a distribuit munitia necesara participarii la paza si apararea obiectivelor încredintate. Noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 a fost marcata de numeroase atacuri terestre desfasurate de persoane neidentificate asupra obiectivelor militare. Atacul avea o durata de 10-15 minute, se desfasura la intervale de 30-40 minute si a avut loc pâna în dimineata zilei de 24 decembrie 1989, orele 06.30. În timpul acestor atacuri si-au pierdut viata doi militari din subunitatile radiotehnice si au fost raniti alti patru. În aceste împrejurari s-a întrerupt sistemul de comunicatii teritorial al unitatilor militare. În cursul aceleiasi nopti, a fost tinuta sub foc cladirea Centrului Militar Judetean, mai ales din directia Liceului industrial nr. 2 precum si din diferite cladiri si blocuri de locuinte din zona. În acest sens, s-a urmarit blocarea efectivelor în cazarmi si împiedecarea actiunilor de scotocire. În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, în jurul orelor 02.40 persoane necunoscute au încercat sa patrunda prin forta pe latura de vest a cazarmii U.M. 01929, încercare respinsa prin foc. Catre orele 03.00 toate legaturile telefonice ale acestei unitati au fost întrerupte, întrerupere ce a durat pâna în ziua de 25 decembrie 1989, orele 12.30. 658

În ziua de 24 decembrie 1989, s-a intervenit aerian cu elicoptere asupra locurilor de unde au actionat cu foc elemente teroriste. Scotocirile facute pe timp de zi nu au avut rezultate concludente. La lasarea întunericului unitatile militare au fost din nou tinta atacurilor teroriste, declansate în special din directia sud si sudvest din zona Ateneul Tineretului, Hotel P.C.R. si din diferite imobile de pe soseaua Resita - Lupac. Încercarile de contraatac s-au soldat cu noi pierderi ca urmare a actiunilor de flanc executate de persoane neidentificate. În general, atacurile teroriste au rost respinse cu foc si au continuat si în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, pâna în dimineata zilei de 25 decembrie 1989, orele 10.30. Legaturile radio de conducere ale unitatilor militare din municipiu au fost puternic bruiate, în special, în noptile 23 spre 24 si 24 spre 25 decembrie 1989, de emisiuni efectuate în limba rusa. Atât pe parcursul noptii cât si în dimineata zilei de 25 decembrie 1989, au fost înregistrate ca urmare a actiunilor teroriste, pierderi în cadrul aparatorilor. Astfel ca în toata aceasta perioada au fost împuscasi mortal 3 ofiteri, 7 militari în termen si au fost raniti alti 17 din care 3 grav. Din actiunile desfasurate în municipiul Resita se desprind urmatoarele concluzii: - demonstratia oamenilor muncii din municipiul Resita a avut un caracter pasnic si organizat. Ca urmare unitatile militare nu au fost implicate în actiuni de strada; - garnizoana Resita a ocupat un loc aparte în planurile generale de actiune a elementelor diversioniste dat fiind importanta economico-sociala si militara a municipiului; 659

- actiunile diversionist-teroriste desfasurate dupa 22 decembrie 1989 au urmarit destabilizarea sistemului de aparare antiaerian în zona Caras-Severin care sa faciliteze posibilitatea executarii dinspre vest a unor posibile operatii aeriene de amploare. Pe lânga multimea de tinte false realizate electronic, au fost descoperite si tinte reale. Cetatenii din orasul Aiud si din sudul judetului au descoperit vizual elicoptere în zbor. De remarcat ca tintele reale au zburat în afara zonei de foc a unitatilor militare de artilerie si rachete antiaeriene. Concomitent, unitatile militare de aparare antiaeriana din zona au fost supuse unor puternice atacuri terestre si aeriene, dar si unor actiuni de dezinformare; - violenta atacurilor terestre executate împotriva obiectivelor militare în garnizoana Resita, explica numarul relativ mare de militari decedati si raniti prin ochire directa; - atacurile teroriste s-au desfasurat în special pe timp de noapte, între orele 18.00-07.00 în grupuri relativ mici de atacatori cu armament individual automat si cu aparatura de tragere pe timp de noapte. Intensitatea maxima a acestor atacuri s-a înregistrat în noptile de 22 spre 23 si 24 spre 25 decembrie 1989, între orele 04.30-06.30; - cercetarile efectuate ulterior au scos în evidenta existenta unor tuburi de cartuse de arma automata trasa dar si pete de sânge si bucati de echipament folosit ca pansament. De remarcat ca pe timpul atacurilor din directia atacatorilor au fost auzite exclamatii de durere si strigate. (Documentar nr. S/2084/R din 03.02.1994, documentar nr. 46007/1994) Asa cum rezulta din sinteza procuraturii, în municipiul Resita s-au produs 21 de victime. Au decedat 11 persoane (10 militari si un civil) si au fost ranite altele 10 (3 militari si 7 civili). 660

7.11. Evenimentele desfasurate în municipiul Turda Vidul miscarii revolutionare a cuprins începând cu 22 decembrie 1989 si orasul Turda, când odata cu zorile, muncitorii de pe platforma industriala au încetat lucrul si au început sa se grupeze în vederea desfasurarii unei demonstratii în centrul orasului. La orele 08.45, la cererea organelor locale de partid si cu aprobarea esalonului superior, o subunitate de infanterie a fost trimisa pentru a proteja sediul C.M.P., Primaria, Casa Armatei si Caminul de garnizoana. Totodata, s-a ordonat luarea sub protectie a podurilor rutiere de pe râul Aries, care putea asigura la nevoie manevra trupelor. Cu ocazia pregatirii misiuni s-a ordonat tuturor efectivelor, interzicerea deschiderii focului, cu exceptia cazurilor extreme, când vor fi atacati si numai dupa somatiile legale. În jurul orelor 10.00, în timp ce coloana de manifestanti se apropia de dispozitivul militar aflat la podul din dreapta I.R.E.C., din rândul manifestantilor s-a format o delegatie care a purtat discutii cu comandantul subunitatii. În urma angajamentului luat de a manifesta pasnic în centrul orasului coloana a fost lasata sa treaca fara a se produce incidente. La orele 11.00, detasamentele aflate în dispozitiv la podurile peste Aries, iar la orele 14.00 subunitatea de infanterie aflata în dispozitiv la celelalte obiective din municipiu au fost retrase în cazarmi. Caderea dictaturii a fost întâmpinata în municipiu cu entuziasm, ca de altfel si în unitatile militare. 661

Odata cu primirea Notei telefonice nr. 38 si 39 transmisa de M.St.M., în unitatile militare s-au luat masuri de întarire a pazei obiectivelor, în scopul interzicerii patrunderii elementelor ostile în incinta cazarmilor si în special în depozitele de munitie si carburanti. La cererea noilor organe ale puterii locale proaspat constituite, pe baza aprobarii esaloanelor superioare, s-au realizat pichete de paza la intrarile în oras si pe principalele artere de comunicatie. Au fost trimise efective pentru apararea sediului C.F.S.N. precum si a altor obiective importante ca P.T.T.R., Spitalul Municipal, Întreprinderea „Sticla”, Uzina Chimica, Întreprinderea „9 Mai”, bazinele de apa, sediile fostei Securitati si ale Militiei. La paza acestor obiective au participat si subunitati ale garzilor patriotice. În seara aceleiasi zile un numar de 12 ofiteri de securitate, în frunte cu comandantul, au solicitat protectia armatei. Din dispozitia lui Oprea Eugen, student, presedintele Comitetului Provizoriu local F.S.N., mai multi civili, ignorând opozitia ofiterilor ce asigurau paza sediului si a efectivelor existente în sediul Securitatii Turda, au smuls sigiliile salilor de armament, au spart lacatele si au ridicat întregul armament si munitia aferenta, existenta în acel loc, le-au transportat la sediul F.S.N. unde le-au distribuit pe baza de buletin, altor persoane civile. Începând din dupa amiaza zilei din 23 decembrie 1989, pe întreg perimetrul municipiului s-au declansat o avalansa de trageri de focuri de arma. Pe acest fond s-au produs o serie de incidente soldate cu morti si raniti. Astfel, transportul lui Jula Ion la sediul F.S.N. cu un autoturism de ocazie, a facut ca în jurul orelor 10.00, asupra acestuia sa fie deschis focul de catre cei ce asigurau paza sediului F.S.N., accident ce s-a soldat cu trei persoane ranite. Dar focul a mai fost deschis si asupra altor persoane ce se deplasau pe jos sau cu autoturisme prin zona. 662

Începând din dupa amiaza zilei de 22.12.1989, asupra unitatilor militare din municipiu s-a dezlantuit un intens razboi psihologic. Au fost transmise numeroase informatii false si zvonuri alarmante care au determinat instaurarea unei stari de deruta, confuzie si nesiguranta. Au existat informatii potrivit carora, din directia Aiud se îndreapta spre Turda coloane teroriste de blindate, iar Aerodromul Câmpia-Turzii ar urma sa fie atacat. Cercetarile efectuate au dovedit falsitatea acestor zvonuri. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, unitatile militare din municipiul Turda au fost agresate cu foc real sau simulat de elemente teroriste. În aceasta noapte au fost ucisi în dispozitivul de aparare al unitatilor, primii doi militari. În jurul orelor 02.00 un foc intens a surprins U.M. 01291 din directia sud si sud-vest, intensitatea tirului fiind mai crescuta asupra depozitului de munitii. În cadrul acestei actiuni, au fost împuscati în cap un ofiter si un militar în termen. De mentionat ca din seara zilei de 22 decembrie 1989, asupra municipiului Turda si a zonei adiacente, s-a lasat o intensa ceata, lucru ce a îngreuiat considerabil observarea si determinarea locurilor de unde se actiona cu foc asupra militarilor din dispozitiv. În acelasi timp, actiunile de foc ale teroristilor erau foarte precise, vizând în special capul si gâtul victimelor, ceea ce ne conduce la concluzia ca acestia detineau armament dotat cu posibilitati de tragere în conditii de vizibilitate redusa. Au fost împuscati în gât si cap soldat Sorin Suciu, lt. maj. Stefan Rus (lovit în frunte prin casca de otel), soldat Cristian Stoica (lovit în frunte). Tragerile au fost executate din exteriorul unitatii de elemente ramase neidentificate. 663

În ziua de 23 decembrie 1989, au fost luate masuri de reorganizare a dispozitivului de aparare si de efectuare a unor actiuni de scotocire, care însa nu au avut darul de clarifica situatia teroristilor. Odata cu lasarea întunericului, atacurile teroriste asupra unitatilor militare au reînceput. La adapostul cetii, dintr-un automobil s-a deschis foc de arma automata asupra tancului aflat la punctul de control al U.M. 01291. În aceeasi seara, la cantonul de cale ferata îngusta, asupra U.M. 01343 s-a deschis foc din podurile caselor aflate pe comunicatia Turda - Mihai Viteazul. Cu acest prilej a fost ucis un subofiter cu doua gloante, unul în cap si altul în gât. În zorii zilei de 24 decembrie 1989, s-au intensificat tirurile cu arme de foc asupra U.M. 01291, desi ceata era deosebit de groasa. Cu acest prilej un militar, în timp ce-si schimba pozitia, ridicânduse încet în picioare, a fost lovit mortal din exteriorul unitatii cu un glont în cap. Focurile de arma au fost executate dinspre cladirea Castelului de apa, dispus vis-a-vis de cazarma unitatii. Concomitent asupra U.M. 01342 au fost declansate trageri si din podurile caselor din vecinatate. În aceeasi zi, s-a continuat intoxicarea unitatilor militare cu stiri false, ce se refereau, în special, la prezenta unor grupuri de teroristi în diferite zone ale orasului. Odata cu ivirea zorilor, la adapostul cetii, tirurile de arme automate asupra unitatilor militare s-au intensificat. Cu aceste prilej, au cazut victime alti militari din dispozitivul de aparare, loviti asa cum am mai spus în cap. La solicitarea noilor organe locale, au fost luate sub paza noi obiective civile: Întreprinderea de ciment, Gara CFR, Baza de 664

receptie, Statia de transformare, Uzina de apa, Uzina electrica, etc. Totodata, s-au constituit subunitati pentru executarea patrularii pe diferite itinerarii din oras. În timp ce se deplasau cu un autocamion la depozitul de munitii, un subofiter împreuna cu 6 militari în termen, în dreptul statiei PECO, elemente neidentificate au deschis foc asupra camionului lovind mortal pe seful de depozit. În seara zilei, un ofiter M.Ap.N., însotit de 10 militari în termen, s-a deplasat la sediul securitatii, unde a luat în primire armamentul existent, munitia si alte materiale. Totodata, s-a ridicat si armamentul si munitia existenta asupra celor 9 revolutionari ce patrunsesera în cladire în ziua de 23 decembrie 1989. La sediul Militiei municipale, a fost instalat un reprezentant al armatei si unul al Garzilor patriotice. În ziua de 25 decembrie 1989, a continuat focul de hartuire declansat din diferite locuri (Parcul Mihai Viteazu, Uzina de Apa). Începând din 26 decembrie 1989, în garnizoana Turda nu au mai aparut elemente deosebite, ceea ce a determinat retragerea completa în cazarmi a unitatilor militare. Serviciul de patrulare în oras a fost mentinut pâna pe 28 decembrie 1989. În baza ordinelor superioare, date în ziua de 28 decembrie 1989, orele 13.00, în dimineata de 29 decembrie 1989, s-a constituit un detasament de interventie la Penitenciarul Aiud. La ajungerea la obiectiv, incidentele fiind aplanate, nu a mai fost necesara interventia armatei. Totusi detasamentul a ramas în zona pâna în ziua de 10 ianuarie 1990. 665

Începând din 29 decembrie 1989, activitatea din municipiu a reintrat treptat în normal. Privind actiunile din municipiul Turda se poate aprecia ca: - pâna la 22 decembrie 1989 nu au fost semnalate actiuni revendicative de strada. În dimineata acestei zile, muncitorii grupati pe platforma industriala s-au deplasat spre centrul orasului, unde au demonstrat pasnic; - armata nu a fost implicata în actiuni de reprimare a manifestantilor, lucru certificat si prin permisiunea de trecere a coloanelor la cele doua poduri; - caracteristic municipiului Turda este ca actiunile de foc ale diversionistilor s-au concentrat în exclusivitate asupra unitatilor militare si împrejurimilor acestora. În municipiul Turda nu s-a tras nici un foc de arma asupra institutiilor publice; este evident ca ne aflam în fata unor actiuni desfasurate de specialisti în cercetarediversiune; - unitatile militare din municipiu s-au confruntat cu un adversar putin numeros, dar bine instruit si dotat cu armament perfectionat; asa se explica tragerile precise executate în conditii de vizibilitate redusa. Focul a fost executat în majoritatea situatiilor din locuri fixe (poduri, cladiri, parcuri, cimitire etc.), dar si din autovehicule în mers. În municipiul Turda, din rândul armatei au decedat 7 si au fost raniti 3 militari. Focul aparatorilor, desi prompt, a suferit de lipsa de precizie si eficacitate. (Documentar nr. S/2157/U si nr. S2158R/08.O3.1994). Din documentele procuraturii rezulta ca în municipiul Turda ca urmare a actiunilor de foc s-au produs 34 de victime, din care 13 morti si 31 de raniti.

666

7.12. Evenimentele desfasurate în municipiul Târgu-Mures În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, în municipiul Tg. Mures au început ample miscari protestatare împotriva regimului ceausist, initial în unitatile industriale si ulterior, în strada. În jurul orelor 11.35, unitatilor militare din garnizoana li s-a ordonat sa intervina pentru a bloca afluirea coloanelor de manifestanti spre sediul C.J.P. În acest sens, au fost constituite 3 detasamente de militari. Unul din acestea s-a deplasat la C.J.P. pentru a întari dispozitivul M.I. deja constituit. Existenta demonstrantilor în zona a pus în imposibilitate detasamentul de a ocupa un dispozitiv corespunzator. Interventia în forta, la orele 15.30, a trupelor M.I. a determinat dispersarea manifestantilor, astfel ca la orele 19.30 zona era libera, permitând realizarea unui dispozitiv comun cu subunitatile M.I. Pâna catre orele 19.00-20.00 în zona au fost trimise noi forte, totalizând 340 militari si 12 T.A.B.-uri. Împrastierea manifestantilor a determinat sporirea agitatiei acestora concomitent cu accentuarea provocarilor la adresa armatei. În jurul orelor 21.00, din cladirea Postei a patruns o coloana de manifestanti din rândul carora elemente agresive, aruncau asupra militarilor cu pietre, sticle, bucati de geamuri groase de la vitrinele sparte, bare metalice etc. ranind grav un militar. Totodata, s-au întreprins atacuri si asupra masinilor de lupta, spargându-li-se cauciucurile si luându-le diferite articole din starea de fixatie. În aceste conditii s-au facut somatii repetate, iar dispozitivele s-au retras înapoia masinilor de lupta. S-a executat foc de avertisment. 667

Datorat unei erori involuntare, focul unei mitraliere cu teava cazuta la baza 5 grade fata de orizontala a determinat împuscarea mortala a 4 persoane, a caror cadavre au fost gasite în linie, pe directia de tragere a mitralierei. Tragatorul a deblocat involuntar mitraliera si nu a observat ca aceasta îsi schimbase pozitia. Vrând sa execute foc de avertisment, pentru descurajarea celor ce încercau sa deschida obloanele T.A.B.-ului din exterior, a apasat pe tragaci. Cazul a fost cercetat de organele de Procuratura care au concluzionat ca nu face obiectul urmaririi penale. Retragându-se în dezordine în urma focului, unele persoane au devastat magazinul Romarta Tineretului si cafeneaua Cafe-Lux. În zona acestei confruntari s-au mai înregistrat 2 morti, la coloanele magazinului Romarta Tineretului. Este de mentionat faptul ca din corpul unei femei a fost extras un element de munitie atipic, provenit fie dintr-o arma artizanala fie dintr-o arma de tip special inexistenta în evidenta judetului Mures. Este clar ca în acele momente în zona au existat si alti tragatori ce au executat foc asupra manifestantilor probabil în scop de diversiune. În noaptea de 21 spre 22 decembrie1989, zona centrala a orasului a fost degajata, interzicându-se circulatia persoanelor civile în grupuri. În ziua de 22 decembrie 1989 pe caile de acces spre centrul orasului au afluit coloane de demonstranti bine organizate. Se scandau lozinci antidictatoriale, se solicita libertate si democratie. Catre orele amiezii, între demonstranti si coloanele de militari din zona au aparut primele semne de apropiere si înfratire. 668

Agresivitatea a încetat, la orele 12.30, în baza ordinului comandantului garnizoanei de a se descarca armamentul, manifestantii au început sa-i îmbratiseze pe militari strigând: „Armata e cu noi!”. Parte din revolutionari au intrat în cladirea CJ.P. iar altii s-au deplasat la sediile Securitatii si Militiei de unde au sustras armament si munitie, care ulterior a fost recuperata aproape în totalitate. În aceeasi zi, catre orele 14.00, cadrele de militie ce asigurau paza sediului Comitetului Judetean de Partid au fost retrase în unitati, fara incidente. Persoanele arestate în cursul zilei de 21 au fost puse în libertate, în arestul institutiei ramânând doar detinutii de drept comun. În jurul orelor 14.30, un grup de câteva sute de persoane au patruns prin forta în cladirea militiei judetene, au devastat încaperile, au sustras unele bunuri si au pus în libertate cele 31 de persoane retinute pentru infractiuni de drept comun. Munitia si armamentul a fost recuperat ulterior aproape în totalitate. Începând cu orele 13.00-13.30, detasamentele militare existente în zona au început retragerea în cazarmi, mentinându-se însa masurile de ridicare a capacitatii de lupta, de paza si aparare a obiectivelor militare stabilite prin ordin. Începând din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în baza Notelor telefonice nr. 38 si 39 si de comun acord cu organele puterii nou constituite au fost organizate actiuni de mentinere a ordinii în oras si s-au luat sub paza principalele institutii publice si obiective mai importante din municipiu (Studioul RTV, Palatul telefoanelor, Uzina de apa, spitale, Aeroportul si Aeroclubul etc.). Începând cu 23 decembrie 1989, orele 13.00 s-a organizat preluarea organelor M.I. de catre armata, actiune declansata în 669

dimineata zilei de 24 decembrie 1989. Pentru asigurarea ordinii în oras, au fost organizate patrule mixte, formate din cadre si militari în termen, apartinând M.Ap.N. si Militiei. În ziua de 24 decembrie 1989, s-au constituit organele de conducere la nivel judetean si municipal în care au fost cooptate si cadre militare. Desi în municipiul Tg. Mures nu s-au desfasurat actiuni teroriste, totusi, unitatile militare au fost, în toata aceasta perioada, hartuite de zvonuri si informatii false, în special între 22-24 decembrie 1989. În baza cercetarilor efectuate, marea majoritate a acestor zvonuri nu s-au confirmat. În ziua de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 11.00, la statia de radiolocatie a aeroportului Târgu-Mures s-a receptionat un mesaj potrivit caruia spre aeroport se îndrepta o masina Dacia rosie având la bord teroristi. Drept urmare, primul turism Dacia de culoare rosie sosit la aeroport a fost oprit de paza acestuia si verificat. În masina se gasea familia Popa, sot, sotie si doi copii. Neprezentând pericol, masina a fost pusa în libertate si a reînceput deplasarea. Vazând ca masina a început sa mearga, militarii din dispozitiv, datorita unei interpretari eronate au crezut ca masina se sustrage controlului, drept urmare asupra autoturismului s-a deschis foc, din fericire, doar ranind ocupantii. Cercetarile ulterioare au stabilit ca informatia a fost transmisa de un fost subofiter de securitate Gheorghe Cornel. Cetateanul respectiv este actualmente fugit din tara si stabilit ilegal în Ungaria. Statia respectiva a fost ulterior folosita si de O.P.S.N. Mures din care facea parte si respectivul, în acele zile. 670

În perioada 25-31 decembrie 1989, în municipiul Tg. Mures nu au avut loc evenimente care sa determine interventia fortelor de ordine si a unitatilor militare, viata intrând treptat, în normal. Este de remarcat faptul ca acest oras a fost scutit de actiuni teroriste. (Documentar nr. S/2159/R si nr. S/2160/R/ 10.03.1994, documentar nr. 46007/1994). În municipiul Tg. Mures au decedat 12 persoane, dintre care 6 dupa 22 decembrie 1989 si au fost ranite 73 de persoane, 10 dintre acestea dupa 22 decembrie 1989. Persoanele decedate au murit ca urmare a unor plagi împuscate. Din cei raniti, 21 ca urmare a unor plagi împuscate si 52 altor categorii de plagi. În aceasta perioada au fost retinute 55 de persoane. Au fost întocmite 56 de dosare de urmarire penala si au fost cercetate 34 de persoane. (Sinteza procuraturii pag. 91-92 si 206) 7.13. Evenimentele desfasurate în municipiul Târgoviste Pâna în ziua de 22 decembrie 1989, în municipiul Târgoviste nu au existat actiuni revendicative, desi exista o oarecare tensiune manifestata în comportarea cotidiana a oamenilor. Erau aproximativ orele 13.00, când a început sa apara grupuri de manifestanti în fata sediului Comitetului Judetean de Partid Dâmbovita, care scandau lozinci antidictatoriale, iar în jurul orelor 14.00, o parte dintre acestia s-au deplasat catre sediul Inspectoratului Judetean al M.I. si al Militiei municipiului Târgoviste. Dupa ce au dialogat cu unele cadre de comanda si s-a procedat la aruncarea din sediu a portretelor lui Nicolae Ceausescu, trei cadre de militie, cu banderole tricolore pe brat au pornit împreuna cu demonstrantii catre sediul Consiliului Popular 671

Judetean. Actiunea a fost demarata ca urmare a fugii cuplului prezidential din cladirea fostului C.C. Începând de la aceasta ora, la cererea demonstrantilor au fost luate masuri de paza militara asupra Inspectoratului Judetean al M.I. Cu aceasta ocazie au fost preluate sub paza cladirea Inspectoratului, armamentul, munitia, celelalte instalatii, iar sistemul de ascultare din cladire a fost deconectat si sigilat. Personalul de securitate dezarmat a fost trimis la domiciliu. Un ofiter din cadrul M.Ap.N. a preluat conducerea provizorie a Inspectoratului. În urma primirii informatiilor potrivit carora cuplul dictatorial se deplasa catre zona Târgoviste-Pitesti, s-au întreprins masuri ce aveau ca scop descoperirea si prinderea fugarilor. În acest scop în jurul orelor 14.00, o subunitate de interventie din U.M. 01417 în baza unor informatii primite, din care rezulta ca o Dacie 1300 de culoare neagra cu cei doi s-a deplasat în zona Combinatului de Oteluri Speciale Târgoviste pentru retinerea autoturismului. Informatia s-a dovedit falsa, autoturismul neaparând în zona respectiva. În jurul orelor 14.00 s-a adus la cunostinta Militiei Judetene Dâmbovita, ca sotii Ceausescu au fost abandonati si se gasesc la Centrul de Protectie a Plantelor situat în afara localitatii. Dupa cum este cunoscut, parasind fostul sediu al C.C. al P.C.R., sotii Ceausescu s-au deplasat la resedinta de la Snagov. Ulterior, au solicitat pilotilor de pe elicopter sa se deplaseze în directia Titu-Târgoviste. Sub motivul posibilitatii de a fi loviti antiaerian cuplul Ceausescu împreuna cu cei doi însotitori a fost parasit de catre echipajul elicopterului care-i transporta, în câmp în zona localitatii Salcuta, dupa care cu un autoturism particular s-au deplasat catre municipiul Târgoviste. Sub pretextul lipsei de 672

carburant, soferul autoturismului i-a abandonat si el în zona Centrului de Protectie a Plantelor Târgoviste. În baza informatiilor primate, 5 subofiteri din militia judetului Dâmbovita, s-au deplasat în doua autoturisme la locul respectiv, unde au fost gasiti sotii Ceausescu încercând a realiza o convorbire telefonica. Sub pretextul asigurarii protectiei si a necesitatii conducerii lor într-un loc sigur, sotii Ceausescu au fost îmbarcati în autoturisme care s-au deplasat cu destula dificultate catre sediul militiei judetene din Târgoviste, de unde, în jurul orelor 18.30 au fost transferati în cazarma U.M. 01417 Târgoviste. Prezenta sotilor Ceausescu în incinta unitatii a determinat luarea unor masuri suplimentare de paza a cazarmilor. În aceeasi zi în jurul orelor 19.00, fostul sef al militiei orasului Titu a luat masuri de retinere si predare la unitatea militara din Boteni a lui Manea Manescu care se despartise de Ceausescu la Snagov. Acesta urma a se reîntâlnii cu familia dictatoare si asa cum hotarâse înca de la Bucuresti sa continue lupta. La orele 19.30 comandantul U.M. 01417 a raportat despre arestarea celor doi, prim-adjunctului M.Ap.N. - gl. lt. Victor Stanculescu, care a ordonat sa se întreprinda masuri severe de întarire a pazei, concomitent cu luarea unor masuri de dezinformare, cu privire la locul de retinere a celor doi. În acest scop, comandantul unitatii a ordonat constituirea unei coloane auto, care sa se deplaseze spre Gaesti, lasând impresia ca în aceasta localitate vor fi retinute cele doua persoane. În vederea prevenirii unor actiuni teroriste si pentru mentinerea ordinei publice, în municipiul Târgoviste au fost constituite 6 patrule a câte doua schimburi, ce aveau în supraveghere diferite itinerarii din oras. Totodata, au fost luate masuri de paza a 673

principalelor obiective militare, economice, sociale si culturale din oras. Datorita unor prime semne de complicare a situatiei aeriene din diferite zone ale tarii, la orele 21.45 subunitatile de aparare antiaeriana existente în zona si care se gaseau în dispozitiv operativ, au fost trecute la „starea de pregatire pentru lupta nr. 1”, cu ordin expres de deschidere a focului antiaerian asupra tintelor aeriene neanuntate ce intra în zona de foc a armamentului respectiv. La orele 22.40, un detasament condus de lt. col. Carol Szekly s-a deplasat spre localitatea Patroaia pentru a identifica un presupus aerodrom subteran. Acestui detasament i s-au alaturat si luptatori din garzile patriotice. Concomitent, detasamentului i s-a ordonat sa organizeze apararea unor obiective social-economice din orasul Gaiesti, activitate la care au participat atât organele de militie locale, cât si conducatorii de întreprinderi. În ziua de 23 decembrie 1989, orele 00.15 persoane neidentificate au deschis foc asupra U.M. 01417 Târgoviste prilej cu care au fost raniti 4 militari. Între orele 04.30-06.45, unitatea a fost atacata antiaerian de aeronave ce prezentau caracteristici de reflexie comparabile cu ale elicopterelor reale. În urma tragerilor cu artileria antiaeriana a fost doborât un balon luminiscent. La ora 05.45, un mesaj telefonic anonim aducea la cunostinta comandantului U.M. 01417 sa predea de urgenta pe sotii Ceausescu, în caz contrar, în termen de 30 de minute unitatea va fi distrusa si ulterior întregul oras. Mesajul a fost receptionat de cpt. Ion Tecu din U.M. 01417 Târgoviste. La ora 06.45, persoane neidentificate au deschis foc asupra unitatii, ranind un militar în termen. 674

În jurul orelor 13.00, câteva grupuri mici de persoane s-au deplasat din centrul orasului spre U.M. 01417 si U.M. 01378 încercând sa forteze intrarea cu scopul verificarii existentei sotilor Ceausescu în incinta cazarmilor. Utilizându-se o statie de radioamplificare s-a reusit evitarea unor incidente care ar fi putut avea urmari grave. În jurul orei 16.30, un grup de cetateni, majoritatea romi, fosti detinuti de drept comun si rudele acestora au patruns cu forta în sediul militiei, au distrus si sustras diferite bunuri si 4 pistoale si au pus în libertate 50 persoane retinute pentru savârsirea de fapte penale de drept comun. Dupa circa o ora, cu sprijinul unitatilor militare apartinând M.Ap.N. din apropiere, au reusit sa evacueze sediul. Un fenomen similar s-a petrecut si în comuna Gura Ocnitei, unde un grup de romi au patruns în postul de militie, lovind si ranind grav pe seful de post. În obiectivele militare din municipiul Târgoviste s-a realizat o noua restructurare a dispozitivului de aparare, fiind introdusi în dispozitiv înca 45 de militari din U.M. 01866 Ploiesti. La orele 17.00, pentru întarirea dispozitivelor de aparare a unitatii în care se gasea cuplul dictatorial, au sosit de la întreprinderea Automecanica Moreni un numar de 12 T.A.B.-uri. În jurul orelor 22.30 în cazarma U.M. 01378, a fost lovit mortal un ofiter. Se poate concluziona ca în seara zilei de 23 decembrie 1989, pentru apararea cazarmii unitatii se realizase un dispozitiv de 118 ofiteri, 136 maistri militari si subofiteri, 747 militari în termen si 36 salariati civili. 675

În dimineata zilei de 24 decembrie 1989, persoane neidentificate au deschis de mai multe ori foc asupra cazarmii, în mod deosebit de pe latura de est si din podul Liceului Industrial nr Cu acest prilej au fost raniti 2 militari, unul dintre acestia decedând ulterior. Desi s-au format echipe de scotocire, în special în blocurile situate în Aleea Trandafirilor, precum si în cartierele Micro 6, 11 si 12, Redactia ziarului „Dâmbovita” si în zona fostei Autogari, nu s-a constatat nimic deosebit. În baza ordinelor primite de la esaloanele superioare, în ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 12.30, au fost luate masuri de primire a elicopterelor ce urmau sa transporte la Târgoviste membrii completului de judecata, delegatii C.F.S.N., reprezentantii M.Ap.N. si o grupa de parasutisti pentru paza apropiata. În acest scop, din ordinul primit de la ministrul apararii nationale, gl. Militaru, în jurul orelor 09.00, comandantul unitatii de parasutisti Titu a constituit o grupa de voluntari pentru o misiune de interventie si paza, fara a i se da alte detalii. În ziua de 25 decembrie 1989 au fost luate masuri cu totul deosebite pentru paza si apararea cazarmii U.M. 01417. Totodata, au fost pregatite variante de ascundere a locului unde se aflau cei doi arestati, în situatia când teroristii ar fi reusit sa ocupe prin forta cazarma sau ar fi încercat eliberarea lor. La orele 10.00 în sedinta de lucru a comandantului acestei unitati, pe baza ordinelor gl. Stanculescu s-au stabilit masuri de recunoastere si aterizare a elicopterelor ce urmau sa transporte persoane din C.F.S.N. si din alte institutii. În acest scop, s-a urmarit mentinerea unei stari de liniste si siguranta în zona, lucru ce a oferit conditii ca în jurul orelor 12.30 elicopterele sosite (doua) sa poata ateriza pe platoul din incinta cazarmii. 676

În dupa amiaza zilei de 25 decembrie 1989 s-a continuat actiunea de patrulare folosind T.A.B.-uri sau pe jos pe principalele itinerarii ale orasului. Începând cu ora 15.00 în sprijinul unitatii a mai actionat o subunitate din U.M. 01044 Câmpulung. Si în ziua de 26 decembrie 1989, elemente razlete neidentificate au continuat sa execute foc cu armament individual în diferite zone ale orasului. S-a tras asupra spitalului judetean si asupra tipografiei ziarului „Dâmbovita Libera”. Doi militari în termen si-au pierdui viata. Dupa 27 decembrie 1989, actiunile teroriste în municipiu si zona adiacenta au scazut în intensitate, ajungând pâna la disparitie. Trebuie mentionat ca în zona municipiului Târgoviste asupra unitatilor militare în special, dar si asupra populatiei s-a actionat cu un întreg complex de informatii si date false proliferate prin sistemul de telecomunicatii teritorial dar si popularizate din gura în gura, care au mentinut în permanenta psihoza unor reactii teroriste dure, ce urmarea a se savârsi aerian si terestru. Avalansa de tinte false a lasat impresia unui iminent atac aerian, care a fost completat cu actiuni de diversiune armata terestra. De remarcat ca cei care au actionat terorist în municipiul Târgoviste au fost destul de redusi ca numar, dar actiunile lor au fost realizate din mai multe locuri, lasând impresia unor importante forte ce urmareau eliberarea cuplului dictatorial si tinerea sub tensiune a efectivelor unitatilor militare. 677

Un specialist din domeniul Razboiului electronic si al diversiunii, sustine ca pentru destabilizarea unei anumite zone în varianta lipsei unor mijloace de riposta corespunzatoare, aceste actiuni sunt hotarâtoare si îsi ating cu destula usurinta scopul, fara a fi necesare efective numeroase, putine dar bine instruite, pregatite fizic si material. S-au înregistrat un mort si 8 raniti, în mare majoritate ca urmare a unor erori generate de necoordonarea actiunilor persoanelor înarmate în zona respectiva. (Sinteza procuraturii, pag. 240) 8. UNELE CONSIDERATII PRIVIND DEZINFORMAREA SI DIVERSIUNEA PSIHOLOGICA SI RADIOELECTRONICA (Material preluat, în parte, de la comisia din prima legislatura, din raportul personal al senatorului Sergiu Nicolaescu si completat în legislatia II-a de semnatarii acestui raport) În desfasurarea evenimentelor revolutionare din decembrie 1989 un loc aparte l-au ocupat actiunile de dezinformare si diversiune psihologica si radioelectronica executate de forte necunoscute, actiuni ce s-au caracterizat prin folosirea unei game largi, variate de metode si procedee moderne pentru realizarea dezinformarii, diversiunii si bruiajului, precum si prin utilizarea pe scara larga a unor tehnici si mijloace specifice. Astfel de actiuni intra în sfera de cuprindere a razboiului psihologic si a razboiului electronic, reprezentând domenii importante de manifestare în razboiul modern. Analistii militari denumesc aceste domenii ale luptei armate ca „razboi special” sau „razboi curat”. 678

La modul general, razboiul psihologic reprezinta totalitatea actiunilor întreprinse si a mijloacelor utilizate în scopul zdruncinarii moralului armatei si populatiei partii adverse. În acest context, fortele si mijloacele unui astfel de razboi sunt propaganda realizata prin radio, televiziune, presa (manifeste), zvonuri, dezinformare; armele speciale cu efecte psihologice, si psihotronice. Dezinformarea s-a dovedit întotdeauna a fi o puternica pârghie de actionare psihologica, de dirijare a opiniilor si ideilor, a starilor sufletesti si a comportamentelor umane. Dupa opinia specialistilor nu se poate demonstra existenta macar a unui singur conflict politic, social, economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda în mod deschis sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prin înselaciune, amagire, diversiune sau intimidare. În oricare din variantele de definire a conceptului de dezinformare ca actiune de informare eronata în scopul inducerii în eroare ca forma psihologica a subversiunii ce vizeaza destabilizarea, dar care încearca sa treaca neobservata, ca arma sau stare psihica destinata sa modifice cunoasterea obiectiva a realitatii, dezinformarea actioneaza profesional si sistematic, având la baza un plan stabilit cu minutiozitate si adaptat permanent scopurilor si etapei la care se refera. O definitie mai ampla a dezinformarii este data de Henri Pierre CATHALA în lucrarea sa „Epoca dezinformari” (editie 1986), definitie ce o consideram ca edificatoare în contextul raportului de fata. „Dezinformarea reprezinta ansamblul procedeelor dialectice puse în joc în mod intentionat pentru a reusi manipularea perfida a persoanelor, grupurilor sau a întregii societati, în scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor si scopurilor reale, 679

precum si intentia de a le face rau, printr-o reprezentare deformata sau printr-o interpretare tendentioasa a realitatii. Este o forma de agresiune care cauta sa treaca neobservata. Se înscrie în rândul actiunilor psihologice de subversiune”. Într-o formulare acceptata de majoritatea specialistilor în domeniu, la care va rog sa reflectati, este ca diversiunea înseamna încercarea de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gândurile sau planurile cuiva, iar în domeniul militar poate fi socotita ca o actiune astfel dusa încât sa-l induca în eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. Actiunile de dezinformare nu pot fi precis delimitate de actiunile de diversiune dimpotriva, acestea se întrepatrund si se completeaza reciproc, având în vedere si relativa comunitate a scopurilor (îndeosebi inducerea în eroare), a formelor si mijloacelor specifice razboiului psihologic în general, dar care în mod concret, particular, în functie de scopul urmarit se pot manifesta de sine statator. Se poate aprecia ca actiunile de diversiune se desfasoara în cadrul planului de dezinformare, marcând sau concretizând, ca fiind „autentice” unele actiuni de dezinformare. Într-un astfel de raport de complementaritate, eficienta actiunilor de razboi psihologic este maxima. Am putea rezuma spunând ca razboiul psihologic are ca scop: a) Sa-i însele si sa-i adoarma pe ireductibilii neutri; b) Sa-i dezbine la fiecare pas si fiecare moment, sa-i dezarticuleze, izoleze, terorizeze, sa-i defaimeze, sa-i persecute si sa-i blocheze pe adversari; c) Sa influenteze punctele cheie ale imensei masini care este societatea.” 680

Referitor la razboiul electronic care presupune lupta cu mijloacele radioelectronice ale adversarului, din experienta conflictelor militare moderne a rezultat ca printr-o planificare judicioasa si executie cu forte si mijloace specializate, actiunile de razboi electronic devanseaza actiunile militare propriu-zise si constituie asa-numita „lovitura radioelectronica” ce permite depistarea si paralizarea conducerii trupelor si armamentului adversarului. În aceste conditii, doctrinele militare moderne atribuie razboiului electronic un rol deosebit de important, uneori decisiv în obtinerea succesului celorlalte categorii de forte si arme angajate în lupta. Exemplul cel mai concludent si de data recenta îl constituie razboiul din Golful Persic, în cadrul caruia fortele multinationale si-au asigurat succesul operatiilor aeriene, navale si terestre prin executarea, în primul rând, a masurilor de sprijin electronic si a contramasurilor electronice (ca elemente componente ale razboiului electronic), deci înaintea angajarii în operatiile respective a armelor conventionale în cadrul actiunilor de razboi electronic, diversiunii radioelectronice îi revine un rol deosebit de important. Dezinformarea si diversiunea psihologica sunt arme social-politice care nu întotdeauna duc la un conflict major. Efectele razboiului electronic si al diversiunii radioelectronice sunt necesare si premerg unor actiuni militare. Conform conceptului THE AIRLAND BATTLLE 2000 (Bataliei aero-terestre 2000) întotdeauna vor fi urmate în ordine de razboiul aerian, desanturi aeriene sau navale de trupe si razboi terestru, prin trecerea frontierelor de catre fortele atacatoare. În timpul Revolutiei Române din Decembrie 1989, asupra tarii s-a declansat aceasta categorie de razboi, combinata cu actiuni de razboi psihologic si de diversiune armata si terestra. 681

Prezentul raport îsi propune sa prezinte pe baza datelor existente, principalele aspecte ce au rezultat din analiza actiunilor de dezinformare si diversiune psihologica si radioelectronica ce au avut loc în Decembrie 1989 în tara noastra. Aceste aspecte se pot grupa în doua categorii importante: transmiterea pe toate canalele posibile, inclusiv telefonice ale armatei a unor date si informatii cu continut fals, în scop de dezinformare, precum si imixtiuni în comunicatiile telefonice si retelele radio-militare, în scop de diversiune, executarea diversiunii radioelectronice în sistemele apararii antiaeriene a teritoriului, aviatiei si marinei militare prin crearea bruiajului de radiolocatie, de imitare a tintelor aeriene în scopul complicarii situatiei aeriene generale, îngreunarii luarii deciziilor si declansarii actiunilor de lupta asupra unor tinte aeriene false sau altor aparate de zbor (proprii sau neidentificate), aflate în spatiul aerian al României. În conditiile interne si internationale cunoscute, în care s-a desfasurat Revolutia din decembrie 1989, fortele ostile acesteia au anticipat, probabil, amploarea si caracterul ireversibil al transformarilor structurale, radicale ce ar urma dupa victoria revolutiei si au desfasurat o serie de actiuni pe frontul razboiului psihologic si radioelectronic, cu scopul evident de a crea deruta, erori, confuzie si indecizie în cadrul fortelor luptatoare, precum si neîncredere si panica în rândul populatiei. Toate acestea favorizând o interventie militara a Pactului de la Varsovia, daca acest lucru ar fi fost necesar. Trebuie sa facem o precizare: acest capitol nu are ca scop si nici nu ar putea elimina momentele de panica care au permis erori ce au dus la pierderi de vieti omenesti si materiale si care sunt rezultatul unor psihoze create nu întotdeauna de elemente straine. 682

Amploarea actiunilor organizate si desfasurate pe timpul revolutiei, precum si efectele obtinute conduc la aprecierea certa ca au existat planuri pregatite din timp, bine concepute si puse în aplicare pe rând sau concomitent. Pentru materializarea masurilor preconizate s-au folosit comunicatiile mass-media, îndeosebi televiziunea, precum si caile telefonice si radio în functiune, inclusiv cele apartinând Ministerelor Apararii Nationale si de Interne. Astfel, tara s-a confruntat cu o situatie deosebit de complexa, fiind obligata sa faca fata unei confruntari fara precedent si sa contracareze mai multi adversari fara identitate declarata. Cine pot fi presupusii organizatori: - Organele specializate ale securitatii ce asigurau protectia dictatorului si a conducerii superioare de partid si de stat, care în logica existentei lor, trebuia sa aiba asemenea planuri si care în mod normal puteau sa le puna în aplicare; - Serviciile de spionaj (informatii) sovietice sau ale vecinilor din Tratatul de la Varsovia cu sprijin tehnic si logistic si a unor state occidentale. Care erau prezumtivele forte ce puteau pune în aplicare aceste planuri: - Specialistii serviciilor speciale, foste cadre, barbati si femei, simpatizanti, cooptate în sistem cu mult timp înainte de aplicarea acestora; - Forte specializate apartinând URSS-ului, Ungariei sau a altor state vecine interesate în România, specialisti patrunsi fraudulos în tara, turisti, cetateni trimisi sub diferite acoperiri, transfugi reîntorsi, etc. - Sustinatori fanatici ai regimului ceausist si ai sistemului comunist în special dupa 22 decembrie 1989; 683

- Participarea benevola sau accidentala a unor cetateni români, activisti de partid, pensionari M.I. si M.Ap.N., informatori legati de regimul ceausist sau comunist prin diferite avantaje, de care beneficiau; - Anumiti cetateni români de alta etnie, cooptati în sistem si care urmareau destabilizarea tarii si specularea acestui fapt pe plan politic international. 8.l. Cu privire la actiunile de dezinformare si diversiune psihologica desfasurate în perioada evenimentelor din Decembrie 1989 Pe timpul actiunilor armatei în sprijinul revolutiei, deci dupa 22 decembrie 1989 în cadrul Marelui Stat Major din Ministerul Apararii Nationale a fost organizat un serviciu operativ cu scopul de a realiza o legatura permanenta între armata si populatia participanta la revolutie. Acest serviciu a functionat permanent începând cu ziua de 23 decembrie 1989 pâna la sfârsitul lunii ianuarie 1990. Numerele de apel ale telefoanelor de oras pentru primirea informatiilor la serviciul operativ au fost facute public prin radio si televiziune, fiind singurele telefoane cu caracter unic, celelalte telefoane ce apartineau M.Ap.N -ului erau trecute la „a nu se informa, secret”. În perioada cât a functionat serviciul operativ, populatia din Bucuresti si din întreaga tara a furnizat un mare numar de informatii, ceea ce a demonstrat încrederea acesteia în armata, dar a oferit si conditii pentru executarea unei vaste dezinformari. Spre exemplu, numai în ziua de 24 decembrie 1989 s-au receptionat prin telefon peste 800 de informatii. Dupa analizarea veridicitatii lor, în scopul luarii unor masuri oportune si eficiente s-a constatat 684

ca aproximativ 50% din ele aveau un continut fals, având amprenta vizibila a zvonurilor si dezinformarii, deci elemente ale razboiului psihologic. Pe categorii de informatii false, acestea se refereau, în principal, la: - exagerarea numarului teroristilor care urmau sa atace anumite obiective; - existenta unor tabere de teroristi internationali de origine straina care se antrenau pe teritoriul tarii; - existenta si folosirea de catre teroristi a numeroase tuneluri, bunkere si depozite subterane, îndeosebi în municipiul Bucuresti; - pregatirea unui atac chimic care urma sa fie declansat în zilele de 25 si 26 decembrie 1989, prin distrugerea unor depozite cu materiale toxice din capitala; - încercarile de a infecta apa în diferite orase si în unele cartiere ale capitalei, distrugerea barajelor din zona lacurilor de acumulare, a surselor de apa potabila si a instalatiilor de purificare; - provocarea exploziei la reactorul atomic de la Magurele; - minarea mai multor edificii din diverse orase si din Bucuresti, care urmau a fi distruse. Referitor la natura si amploarea actiunilor de dezinformare si diversiune ce au avut loc în diferite zone din tara, corespunzator scopurilor urmarite de elementele ostile revolutiei si tarii, prezentam, în continuare, câteva cazuri. Mai întâi, în judetele Braila si Caras-Severin, situate în estul si vestul tarii si alese nu întâmplator. Din INFORMAREA-SINTEZA rezultata în urma anchetei de presa a redactiei ziarului „Armata României” privind evenimentele din decembrie 1989 în garnizoana Braila, în care principalele surse de informatii au fost jurnalele actiunilor de lupta ale unitatilor, datele rezultate din întâlnirile cu membrii filialei locale a Asociatiei Ranitilor si Urmasilor celor Decedati în Revolutie, 685

relatarile persoanelor intervievate (peste 110 persoane din armata si din garzile patriotice, precum si aproximativ30 de cetateni civili), precum si articolele din presa locala, retinem urmatoarele: „În garnizoana Braila, atmosfera de teama, deruta si panica în rândul militarilor si al populatiei a fost accentuata printr-o imensa actiune de dezinformare, prin transmiterea în retelele telefonice directe ale comandantilor a unor informatii false, alarmante, cum ar fi: la nord de Galati a fost debarcat desant din elicoptere; la maternitate gravidele sunt spintecate, copiii sunt otraviti si medicii împuscati; cineva încearca sa otraveasca bazinele de apa de la statia de filtrare; aruncarea în aer a sectiilor de producere a oxigenului de la „Laminorul” si altele. Unele au fost verificate pe loc, telefonic, neconfirmându-se, evident, altele au necesitat deplasarea unor forte la fata locului, alt prilej de deruta si confuzii, soldate chiar cu pierderi de vieti omenesti. Uneori, când provocatorii aflau, prin sistemul de interceptare al legaturilor si prin observare, despre deplasarea vreunei subunitati spre un obiectiv era prezentata pazei acestuia drept grup de teroristi. Asa s-au petrecut accidentele tragice la sediul Consiliului Judetean al F.S.N. si la statuia caporalului Musat. Se apreciaza ca fabricantii de zvonuri erau tot autohtoni, deoarece numai cineva din interior putea cunoaste atât de bine sistemul de transmisiuni al armatei si al garzilor patriotice. Obiectivele vizate cu precadere au fost comandamentul diviziei, sediul consiliului (unde se afla proaspatul organ de conducere constituit), depozitele de munitii si unitatile militare cu mare putere de foc, în special cele de artilerie: Acestea constituiau coloana vertebrala a sistemului local de organizare si coordonare a întregii activitati militare, economice si politice, precum si de aparare din zona. Paralizarea lui ar fi dus la un haos de nedescris în aceasta parte a tarii, daca tinem seama numai de faptul, deloc 686

minor, ca divizia are unitati subordonate pe raza a câtorva judete învecinate. Din acest motiv, însusi municipiul Braila s-a înscris pe lista prioritatilor actiunilor de provocare, ca de altfel, majoritatea garnizoanelor importante din tara. O particularitate a focului îndreptat împotriva unitatilor militare a fost cresterea intensitatii acestuia asupra iesirilor din cazarmi, atunci când se transmiteau ordine de adunare a cadrelor de raspundere din unitati la comandamentul diviziei. Probabil, erau interceptate convorbirile telefonice ale unitatilor militare. De altfel, masuratorile efectuate de transmisionisti la masa de probe au confirmat acest lucru. Este greu de presupus ca strainii puteau sa o faca, deoarece ar fi fost mai dificila introducerea în tara a aparaturii necesare. Cu toate ca în perioada 23-30 decembrie 1989 s-au înregistrat 43 morti si 97 raniti din rândul militarilor si persoanelor civile nu s-a urmarit producerea de pierderi (Braila ar fi înregistrat mii de victime daca s-ar fi tras cu aceasta intentie), ci dezorganizarea conducerii, stânjenirea aprovizionarii si manevrei unitatilor militare, provocarea si dispersarea lor, crearea senzatiei de razboi civil, pentru a motiva si facilita probabil „ajutorul militar strain”, prevazut, dupa cum se pare, într-un plan, bineînteles, elaborat din timp. Acest scop reiese si din stenograma convorbirilor interceptate de catre transmisionistii diviziei în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989 la o statie portativa, care a fost retinuta de la un fost cadru de militie predat armatei ca suspect. „Sa-i dam de lucru TABului...” comunica sau ordona unul dintre corespondenti. (Dosar Comisie, nr. înreg. 505/92) Unele actiuni de dezinformare si diversiune ce au avut loc în judetul Caras-Severin sunt prezentate în documentarul existent la Directia Procuraturilor Militare (nr. înreg. 144/92), din care 687

retinem pe cele mai semnificative: „În judetul Caras-Severin si în special în municipiul Resita actiunile de dezinformare-diversiune au început în dimineata zilei de 23 decembrie 1989 si s-au intensificat în perioada urmatoare. În dupa amiaza zilei de 23 decembrie, catre orele 14.00, în oras a fost organizata o diversiune în care au fost angajate trei salvari neidentificate. Acestea au circulat pe bulevardul din cartierul Lunca Bîrzavei, iar soferii si însotitorii lor au difuzat zvonul ca din directia orasului Bocsa se îndreapta o coloana de blindate cu teroristi, însotita si de elicoptere. Despre aceasta coloana s-a informat telefonic C.F.S.N. Centrul Militar Judetean si organul de militie judetean. Facându-se o verificare a traseului respectiv, zvonul a fost infirmat. De asemenea, pe 23 decembrie 1989, în jurul orelor 16.00, catre aceiasi destinatie s-a lansat zvonul ca din directia Bocsa se îndreapta spre Resita 7-8 autoturisme LADA cu numere de înmatriculare sovietice. Concomitent, în gama undelor ultrascurte au aparut convorbiri în limba rusa care au blocat unele canale. Gradul de „veridicitate” a informatiilor a crescut în timp foarte scurt prin obtinerea unor „date” care „confirmau” ca într-adevar spre Resita se îndreptau masini cu numere de înmatriculare sovietice. În plus, informatia initiala (falsa) a fost dublata cu o alta care anunta ca aceasta coloana a „fortat” baricada realizata la o trecere de cale ferata, unde un tren este blocat si calatorii sunt luati ostatici. Cel care a transmis aceasta a doua informatie s-a recomandat ca fiind seful unui canton C.F. din zona respectiva. Ulterior, la verificare a rezultat ca seful cantonului nu a transmis aceasta informatie. 688

Dupa cca. 15 minute, un cetatean care s-a recomandat luptator din garzile patriotice a telefonat la Centrul Militar comunicând ca au mai fost retinuti prin lupta 9 teroristi ce se deplasau cu autoturisme sovietice la Depozitul PECO si a cerut forte militare pentru transportul lor. Verificând prin telefon la depozit si prin garzile patriotice, informatiile nu s-au confirmat, iar respectivul cetatean nu a fost identificat. Masurile de verificare luate au prevenit un macel, deoarece într-adevar trei autoturisme cu turisti sovietici, venind din Iugoslavia, încercau sa se deplaseze spre tara. Având în vedere subiectul acestei dezinformari s-a presupus ca sursa se afla în fostul Inspectorat Judetean al M.I. Aceasta presupunere are la baza faptul ca acesta era singurul organ care putea cunoaste situatia strainilor intrati în tara, precum si posibilitatea de a cunoaste deplasarea lor în judet. La caderea întunericului, pe 23 decembrie 1989, a fost organizata o actiune cu un grad mare de pericol pentru mai multe persoane nevinovate, la care au fost implicate cinci autosalvari ale statiei de salvare a spitalului judetean. O persoana ce nu a putut fi identificata, îmbracata în costum de vara, foarte sifonat, apartinând garzilor patriotice a anuntat statia de salvare ca la Liceul Industrial nr. 2 (din vecinatatea centrului militar si sediului fostelor organe de militie si securitate) sunt mai multi morti si raniti si ca este nevoie de interventia salvarilor Cinci salvari cu personalul specializat si un subofiter de militie, care se afla în paza statiei de salvare, s-au deplasat în acel loc. În fata liceului, în strada, salvarile au fost întâmpinate de un cetatean cu un autoturism ARO, care i-a anuntat ca nu aici sunt ranitii, ci la U.M. 01929, sus pe deal. Autoturismul ARO, încadrat de autosalvări a condus coloana la unitatea militara. În timp ce deplasau catre unitate, la centrul 689

militar si U.M. 01929 s-a anuntat telefonic ca cinci salvari în care sunt teroristi vor ataca unitatea. Verificând la statia de salvare, s-a confirmat ca sunt salvarile spitalului si ca nu este vorba de teroristi. Nu a mai fost însa posibil ca unitatea sa fie anuntata în timp oportun. În apropierea unitatii autoturismul ARO a iesit din coloana si s-a deplasat în viteza spre oras (nu a putut fi identificat ulterior), iar asupra autosalvarilor s-a deschis focul, fiind ranite doua persoane. Se evidentiaza faptul ca din ARO s-a efectuat foc de arma initial, ceea ce a determinai pe luptatorii unitatii sa deschida focul. Asa spun declaratiile care nu mai pot fi verificate. Se apreciaza ca între prima si a doua actiune cu autosalvarile a fost o strânsa legatura. Faptul ca cele trei autosalvari care au actionat în timpul zilei nu au fost identificate si nu au apartineau statiei de salvare (populatia spunea doar ca erau trei autosalvari noi tip DACIA) a creat conditii favorabile ca cea de-a doua actiune petrecuta pe timpul noptii sa se soldeze cu raniti deoarece devenea „evident” ca acestea au ca obiectiv un atac asupra unitatii. În dupa-amiaza zilei de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 16.00 , în timp ce comandantul centrului militar (si comandantul garnizoanei Resita) era plecat pentru aducerea blindatelor trimise în sprijin de U.M. 01172 Caransebes, pe diferite canale, la Centrul Militar, C.F.S.N., la domiciliul unor cadre si la unele întreprinderi s-a transmis informatia ca „acesta a furat o blindata si împreuna cu alte forte a trecut la teroristi, urmând sa atace orasul”. Aceasta informatie falsa a fost transmisa si la familia comandantului ca provenind de la unul din teroristi, afirmând: „sotul nu va poate da acum telefon, dar stati linistita, este de partea noastra si va lovi puternic în toti cei care nu vor sa stea linistiti”. S-a urmarit si reusit, pentru scurt timp, sa se creeze în oras o situatie de 690

nesiguranta si neîncredere fata de armata. Acest zvon a fost infirmat imediat dupa întoarcerea ofiterului din dispozitivul U.M. 01929 Resita unde amplasase blindatele primite. În aceasta perioada au mai fost primite si alte informatii cu rol de dezinformare, dintre care exemplificam urmatoarele: - la aproximativ 200-300 m de fabrica de oxigen au aterizat 1-2 elicoptere, din care au coborât un numar de persoane cu intentia de a arunca în aer fabrica (aceasta prezenta un mare pericol pentru municipiul Resita). Ulterior, în zona fabricii s-au tras focuri izolate de arma, ceea ce a dus la cresterea gradului de „veridicitate” a informatiei; - în zona barajului de la Valiug (15 km N-V Resita) au fost semnalate persoane necunoscute cu intentia posibila de a distruge barajul; - releul TV de pe Muntele Semenic si cel de pe Dealul Cioara (2 km Resita) sunt în pericol de a fi distruse. Referitor la releul de pe Semenic s-au primit doua telefoane de la personalul acestuia prin care comunicau ca au fost informati telefonic de persoane neidentificate precum ca grupuri de teroristi (pe jos si cu un elicopter) se îndreapta spre locul respectiv pentru a ocupa releul; - Centrul militar judetean a fost ocupat si incendiat, iar comandantul este ucis. Aceasta informatie a fost transmisa la cabinetul ministrului apararii nationale în dimineata zilei de 25 decembrie 1989, în jurul orei 04.00. În aceasta perioada, pâna spre orele 08.00 legatura telefonica operativa a fost întrerupta, ceea ce nu a permis ministrului sa verifice informatia. Verificarea s-a facut în jurul orei 08.30; - se preconizeaza un atac terorist asupra spitalului judetean, vizând în mod deosebit maternitatea. La scurt timp în zona spitalului, de pe dealul învecinat s-au tras focuri de arma în directia acestuia. 691

Este de mentionat si faptul ca de foarte multe ori telefoanele centrului militar ramâneau fara ton si era imposibil de a se lua legatura în exterior, însa în aceasta stare (fara ton) erau sunati din exterior pentru a primi informatii ca cele relatate mai sus.” (Din raportul comandantului C.M.J. Caras-Severin nr. A/629/91) În afara celor prezentate, actiuni de dezinformare (diversiune) au fost semnalate si la nivelul fostelor securitati judetene. Fara a comenta materialele transmise comisiei (sub forma de NOTE) de catre Serviciul Român de Informatii, prezentam urmatoarele cazuri: 1. „Securitatea Judeteana Arad a facut obiectul unor actiuni concrete de dezinformare concretizate în apeluri telefonice anonime prin care se semnalau puncte, zone, blocuri ori institutii din oras de unde, chipurile, elemente teroriste deschid foc asupra populatiei pasnice. De precizat ca aceste apeluri veneau din partea a doua persoane, un barbat si o femeie, care alternativ sunau la postul telefonic de la ofiterul de serviciu. Dupa primele verificari în teren cu ajutorul echipelor mixte formate din ofiteri de securitate, cadre M.Ap.N. si de politie, s-a putut trage concluzia ca este de fapt vorba de o diversiune menita sa atraga cadrele fostei securitati în asa zise actiuni teroriste.(...) În aceasta perioada la biroul ofiterului de securitate din orasul Sebes s-au primit mesaje telefonice din care rezulta ca în zona statiei montane meteo Moneasa s-ar afla vorbitori de limba araba dotati cu statii de emisie-receptie care asteapta aparitia unor elicoptere în zona în scop de interventie terorista. Verificarile întreprinse de trupe M.Ap.N. ale U.M. din INEU au dus la concluzia ca semnalarea era falsa. De precizat ca asemenea semnale, care ulterior s-au dovedit a fi false au fost interceptate si de statiile radio ale Politiei Judetene Arad. De regula, aceste semnale evidentiau prezenta unor 692

elemente asa-zise teroriste în punctele vulnerabile ale orasului, îndeosebi Aeroport si Uzina de apa. Mentionam în final ca toate semnalarile anonime receptionate la sediul fostei Securitati s-au dovedit a fi false, lucru rezultat în urma verificarilor interne efectuate de echipele mixte constituite în acest sens". (Dosar S.R.I - nr. înreg. 314568/2307/1991, fila 3). 2. „Cu prilejul evenimentelor desfasurate în luna decembrie 1989, la nivelul fostei Securitati Judetene Arges au avut loc o serie de dezinformari, astfel: în ziua de 22 decembrie 1989, orele 18.3019.30, prin Dispeceratul Politiei Judetene, s-a primit de la autoritatile locale recent constituite, un mesaj ca fostul dictator ar fi aparut în zona Depoului C.F.R. Pitesti într-un autoturism ARO de culoare rosie, însotit de generalul Neagoe si se îndreapta spre o directie necunoscuta, cel mai probabil pe ruta Draganu - Rm. Vâlcea. Situatia a fost de natura sa amplifice teama si confuzia, discutându-se ca în zona autostrazii Bucuresti-Pitesti si a Combinatului Petrochimic s-ar afla ascunzatori subterane bine amenajate; în tot cursul zilei de 23 decembrie 1989, precum si în ziua urmatoare, ofiterii de serviciu de la fosta Securitate Judeteana au primit de la lt. col. Popescu (seful U.M. 01864 Gruiu) mai multe apeluri telefonice prin care se semnala prezenta în zona municipiului Pitesti a unei formatii de 46 elicoptere dispuse în forma de „U” fiind înconjurat (orasul Pitesti - n.n.). La solicitarea unor detalii, cel în cauza a „precizat” ca initial acestea au stationat într-o zona necunoscuta la sol, apoi, la lasarea întunericului, s-au ridicat si s-au pus în miscare cu viteze mult superioare, ceea ce le faceau sa creada ca ar fi vorba de tipuri noi de elicoptere, necunoscute pâna atunci. La un moment dat tot din surse militare, s-a aflat ca elicopterele, care ar fi avut la bord teroristi, se pregatesc sa atace Combinatul Petrochimic Pitesti. Pentru verificarea acestei situatii si eventual, dispunerea unor masuri de paza în obiectivul respectiv s-au deplasat mai multe cadre de la 693

fostele organe de militie si securitate si un A.B.I. cu echipaj de la plutonul de interventie antiterorista care au ramas în zona pâna în jurul orelor 04.00. Deoarece zvonul s-a proliferat si în rândul populatia civile, teama si spaima au crescut la cote deosebite, iar numeroase familii s-au refugiat îndeosebi în zonele Câmpulung si Curtea de Arges. (...); în ziua de 24 decembrie 1989, când apelurile U.M. 01864 Gruiu, legate de prezenta unor elicoptere în judetul Arges au continuat, din aceeasi sursa s-a aflat ca unul din aparate ar fi aterizat (sau ar fi fost doborât) pe raza comunei Musetesti, faptul neconfirmându-se. În aceeasi data, în jurul orelor 13.00 s-a primit o informatie de catre ofiterul de serviciu (apel telefonic anonim) ca bazinele de apa potabila ale municipiului ar fi fost otravite prin introducerea de cianura de sodiu, sustrasa din Combinatul Petrochimc Pitesti. Informatia s-a dovedit falsa, dar a creat teama deosebita si chiar spaima în rândul populatiei civile, care a aflat acest lucru, fara a se cunoaste sursa zvonului; în ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 18.00 autoritatile puterii locale au comunicat dispeceratului judetean al politiei ca teroristi înarmati ar fi deschis foc la Spitalul judetean (mai multi martori au afirmat ca au auzit împuscaturi în apropiere) si ar fi ocupat parterul si etajul terorizând bolnavii. La fata locului s-a deplasat plutonul de interventie antiterorista, însotit de cadre ale M.Ap.N. din scolile de ofiteri si subofiteri ale garnizoanei Pitesti. (...) În aceasta perioada s-au vehiculat numeroase zvonuri, s-au primit apeluri telefonice sau semnalari personale (multe chiar de la cei care în acele zile îsi asumasera responsabilitati pe plan local) privind existenta unor teroristi straini (arabi, italieni, unguri) si prezenta lor pe strazi, pe acoperisurile blocurilor din diferite cartiere, în masini care refuzau sa opreasca, la hoteluri etc. (...). Verificarile efectuate nu au confirmat existenta unor teroristi, fiind vorba de studenti straini de la Institutul de Învatamânt Superior Pitesti sau de turisti care nu s694

au implicat în evenimente”. (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg 3l4568/2307/1991, fila 4). 3. „La nivelul fostei Securitati Judetene Bacau nu au existat actiuni de dezinformare, pâna la declansarea Revolutiei din 22 Decembrie 1989. Dupa aceasta data respectiv între 22-25 decembrie s-au primit unele mesaje care au fost interpretate ulterior fie ca zvonuri, fie ca actiuni de dezinformare: astfel, în noaptea de 22 decembrie, conducerea unitatii a fost înstiintata ca pe Aeroportul din Bacau urmeaza sa aterizeze doua elicoptere sovietice pe motiv ca au nevoie de o completare a rezervei de carburanti, mentionându-se ca aparatele se aflau în zbor pe ruta Suceava-Bucuresti. Stirea a stârnit îngrijorare si a precipitat cadrele cu misiuni de paza si aparare a aeroportului din componenţa fostei Securitati si Militii. Din verificarile întreprinse ulterior rezulta ca aceasta situatie a fost comunicata de catre colonelul Buzdugan, comandantul unitatii de aviatie, unitate situata în vecinatatea aeroportului; tot în perioada mentionata, unele cadre de securitate au fost înstiintate în miez de noapte ca în zona comunei Racaciuni pe soseaua Adjud -Bacau, se deplaseaza spre resedinta judetului o coloana de circa 18-20 vehicule militare, cu tehnica de lupta care „deschid focul din mers pe ambele flancuri”. Stirea a fost raportata de lt. col. Ghiuta de la U.M. 01184 Bacau care facea parte din grupa operative a M.Ap.N. instituita la sediul fostei securitati. Fiind verificata operativ, stirea în cauza s-a dovedit a fi absolut ireala; la data de 25 decembrie cadrele fostei securitati au fost înstiintate despre faptul ca elemente teroriste neidentificate care actioneaza cu foc deschis în municipiul Focsani, urmeaza a se deplasa spre Bacau, fapt pentru care seful Comandamentului Militar Teritorial Bacau, col. Potlogea a ordonat prin grupa operativa instituita la sediul fostei securitati înarmarea tuturor cadrelor de securitate cu pistoale, pistoale mitraliera si mitraliere, precum si munitia aferenta din magaziile sigilate, ordin care a fost executat prin repartizarea acestora în dispozitive pentru 695

apararea sediului unitatii. Evident, teroristii nu au aparut, iar în zilele urmatoare armamentul distribuit a fost retras si depus în magazii.”( NOTA – Dosar SRI nr. înreg. 314568/23.12/1991, fila 7). 4. „La nivelul fostei Securitati Judetene Brasov (...). începând cu noaptea de 22 spre 23 Decembrie la nivelul Comitetului provizoriu al Frontului Salvarii Nationale constituit în cadrul fostei securitati din care faceau parte civili (reprezentanti ai revolutionarilor) si ofiteri de securitate s-au receptionat numeroase informatii care ulterior s-au dovedit false, rezultând ca faceau parte dintr-o actiune de dezinformare. Astfel, la intervale scurte de timp au parvenit date ca grupe de teroristi ar fi atacat Depozitul de carburanti de la Cristian, Rafinaria Brasov, Spitalul Judetean, Turnul de televiziune de pe Tâmpa, Barajul lacului de acumulare de la Sacele, castele de apa din diverse puncte ale orasului etc. (...). De mentionat ca nu au fost identificati nici un fel de teroristi, rezultând ca datele despre aceste pretinse atacuri au fost în întregime efectul unor dezinformari.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2165/1991, fila 11). 5. Si la nivelul fostei Securitati Judetene Buzau „începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 conducerea Securitatii Judetene Buzau, formata la acea ora din doi reprezentanti ai M.Ap.N., mr. Costin si mr. Dolhac a primit diverse comunicari telefonice false, în care se semnalau asa-zise atacuri ale unor cadre de securitate mai cunoscute în oras asupra unor obiective economice, debarcarea din elicoptere a unor unitati straine de desant, focuri de arma ce s-ar fi tras de la domiciliile unor cadre de securitate, atacarea unor obiective economice, institutii publice si unitati economice de catre persoane neidentificate. Verificarile întreprinse prompt de catre reprezentantii armatei, cei ai Frontului si cei ai garzilor patriotice au infirmat parasirea unitatii de vreuna din cadrele de 696

securitate, ori efectuarea de actiuni armate. (...) Consecintele acestor dezinformari s-au materializat în crearea unei confuzii totale în oras, situatie în care au fost ucisi sau raniti total nevinovati, în mod accidental, mai multi cetateni „suspecti”, crearea unui puternic curent împotriva a tot ce reprezenta autoritate pâna atunci (militie, securitate, justitie, procuratura), agresarea rudelor unor cadre de militie si securitate, întâmpinarea cu foc de catre garzile patriotice si armata a masinilor cu echipaje mixte (revolutionari civili si militari) trimise de catre reprezentantii armatei sa verifice adevarul comunicarilor telefonice.” (NOTA Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568 /2168 /1991, fila 14). 6. „În perioada 22-25 decembrie 1989, la nivelul fostei Securitati Judetene Gorj s-au primit mai multe ordine si semnalari (...) cu privire la iminente atacuri teroriste împotriva unor obiective de pe raza judetului Gorj (…) În aceiasi zi, (23 decembrie 1989, n.n.) au existat zvonuri fara a fi identificati autorii acestora din care rezulta prezenta unor persoane suspecte echipate cu combinezoane negre si înarmate, care se deplasau dinspre orasul Novaci spre releul TVCERBU de pe mumele Rânca cu intentia de a-l ocupa. Din verificarile întreprinse s-a constatat ca în realitate era vorba de o subunitate a fostului batalion de securitate trimisa pentru întarirea pazei acestui obiectiv.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. inreg. 314568/2154/1991, fila 25). 7. „Dupa data de 22 decembrie 1989, la nivelul fostei Securitati Judetene Ialomita s-au primit mesaje de la Consiliul judetean Ialomita al Frontului Salvarii Nationale care se refereau la urmatoarele aspecte: la intrarea în municipiul Slobozia, dinspre Buzau si-ar fi facut aparitia un autovehicul tip salvare în care s-ar afla teroristi si s-ar îndrepta catre restaurantul „Privighetoarea” situat pe varianta de ocolire a orasului; uzina de apa a orasului ar fi atacata de teroristi pentru a infecta apa potabila, aspect 697

neconfirmat dupa verificare; de la aerodromul militar Alexeni s-ar îndrepta elicoptere care vor ataca noaptea orasul Slobozia si Combinatul chimic, fapt pentru care s-a instituit camuflajul total dupa ora 21.00; la Leaganul de copii Slobozia un grup de teroristi straini ar încerca sa sechestreze copii si cadre medicale, zvon neconfirmat dupa verificare; un grup de teroristi straini s-ar deplasa dinspre Calarasi spre Slobozia cu un autoturism Dacia 1300 culoare rosie tamponata în partea din spate si o masina TV tip salvare pe care s-ar afla desenate doua cruci negre, scopul fiind de a comite actiuni teroriste la Combinatul chimic. În acest sens, a fost solicitata si efectuata deplasarea grupei de lupta antiterorista a Inspectoratului Judetean ai M.I. îmbarcata în autoblindata A.B.I. si s-a cooperat cu grupele M.Ap.N. deplasate în zona cu un tanc si autoblindata T.A.B.- aspect neconfirmat; de la gara Slobozia Sud s-ar deplasa pe câmp teroristi catre Combinatul chimic, însa dupa verificare s-a constatat ca erau muncitori navetisti care veneau la lucru în schimbul de noapte; în podul liceului de matematica-fizica Slobozia si la cosul Centralei termice situata în curtea acestei institutii s-ar afla ascunsi teroristi care ar încerca sa atace sediul Inspectoratului M.I. - aspect neconfirmat; în turnul de apa potabila aflat în gara Slobozia Veche s-ar afla un grup de teroristi - aspect neconfirmat; în depozitul de materiale si macaraua portanta a Antreprizei de Constructii Montaj Ialomita, vecina cu penitenciarul Slobozia ar exista un grup de teroristi care ar încerca sa elibereze detinuti - aspect neconfirmat; în subsolul unor blocuri aflate în constructie în zona „Piata agroalimentara” s-ar afla un grup de teroristi care ar încerca sa atace sediul Militiei judetene situat în apropiere; în zona Spitalului judetean si a Tribunalului judetean Slobozia ar actiona elemente teroriste cu focuri de arma trase de pe blocurile înalte din jur. Asemenea zvonuri despre aparitia unor elemente teroriste au existat si în orasele Urziceni, Tandarei si Fetesti. În unele zone din municipiul Slobozia în care s-a presupus ca s-ar afla teroristi s-a actionat cu foc de catre 698

formatiuni ale M.Ap.N. si garzi patriotice având consecinte negative. Astfel, pe lânga producerea unor pagube materiale, a decedat prin împuscare si un cetatean italian. De asemenea, a decedat prin împuscare lt. maj Sîrbulescu Iancu de la fosta securitate judeteana, care în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 în jurul orei 1.00 se deplasa de la domiciliu la unitate unde a fost chemat prin alarmare folosind autosalvarea nr. 31 IL 608, oprita ocazional. Asupra acesteia s-a deschis foc de catre elementele înarmate aflate în dispozitivul de aparare a Politiei judetene întrucât soferul nu oprise la somatie, prilej cu care si acesta a decedat.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/23.10/1991, fila 29). 8. La nivelul fostei Securitati Judetene Prahova (...) „ începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 a început campania de zvonuri si dezinformare si în orasul Ploiesti. Au fost nominalizati mai multi ofiteri de securitate si militie care s-ar fi dedat la actiuni antirevolutionare si teroriste (otravirea apei, minarea barajului de la Paltinu, disparitia de armament si deplasarea în munti cu munitie si armament). Mentionam ca toti ofiterii nominalizati s-au aflat permanent în unitate. (...). Din analiza modului în care s-au derulat evenimentele în zona de operatii rezulta ca unele dintre misiunile ordonate de la C.F.S.N. local, prin comandantul militar, puteau declansa conflicte între cadrele fostului D.S.S. pe de o parte si fortele M.Ap.N. si revolutionari pe de alta parte. În acest sens, prezentam câteva exemple; în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-a primit ordin ca o grupa înarmata, din cadrul Inspectoratului judetean Prahova al M.I. sa se deplaseze în zona „Km 5” (partea de nord a orasului) pentru a captura sau nimici inamicul parasutat. Pentru aceasta misiune au fost trimise trei A.B.I.-uri cu echipaje formate din militari în termen si ofiteri de la fostul Batalion de securitate si ofiteri de securitate ce lucrasera pe linie de antiterorism. La sosire s-a constatat ca în zona se afla o 699

subunitate a M.Ap.N. ce se deplasa de la Câmpina catre Bucuresti. Ca urmare a calmului si prezentei de spirit s-a evitat conflictul dintre cele doua parti; în dimineata zilei de 23 decembrie 1989 a fost trimis, pentru sprijin si interventie un A.B.I. cu echipaj format din militari în termen si ofiteri de securitate specializati în lupta antirerorista la Penitenciarul Târgsor, deoarece s-a comunicat un atac terorist asupra obiectivului în cauza. La sosirea în zona s-a stabilit ca penitenciarul primise informatii ca un grup de teroristi vor ataca obiectivul. Desi conflictul a fost evitat ca urmare a faptului ca un ofiter de securitate înainte de a intra în dispozitiv, a contactat pe comandant, echipajul si A.B.I.-ul au fost retinute circa doua ore pentru verificari; în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 s-a semnalat „desant dusman” parasutat în zona NegoiestiStrejnic (sud vest de orasul Ploiesti). Au fost trimise pentru interventie trupe apartinând Batalionului de securitate si grupei U.S.L.A.. transportate de un A.B.I. La sosirea în zona indicata, trupele fostului D.S.S. au gasit un tanc si un camion cu militari în termen apartinând Regimentului motorizat Negoiesti. Timp de mai multe minute cele doua tabere s-au suspectat reciproc. S-a evitat ciocnirea între cele doua parti numai datorita prezentei de spirit si calmului celor doi comandanti care au simtit nevoia de dialog si s-au cunoscut personal. Din discutia celor doi a rezultat ca nici una din parti nu stia de prezenta celeilalte în zona (...); în aceeasi noapte de 23 spre 24 decembrie 1989 s-a primit ordin de interventie la Combinatul Petrochimic Teleajen unde se „semnalase” un atac terorist. Echipajele celor doua A.B.I.-uri care au ajuns în zona au constatat ca nu exista nici un pericol, în schimb garzile patriotice ale combinatului „fusesera avertizate” ca vor fi atacate de teroristi. S-au evitat ciocnirile prin dialog si încredere reciproca.” (NOTA - Dosar S.R.I.. nr. înreg.314568/ 2199/199l, fila 36). 700

9. „În luna decembrie 1989, la nivelul fostei Securitati Judetene Salaj toate cadrele fostei securitati se aflau în incinta unitatii protejate de o subunitate din cadrul U.M. 01336 Zalau, din exterior au parvenit anumite zvonuri referitoare la prezenta unor trupe mecanizate sovietice în zona Simleu, existenta unor teroristi în unele puncte din oras si altele care au creat o stare de tensiune în rândul cadrelor. În cooperare cu subunitatea militara de paza si protectie si cu sprijinul unor persoane din conducerea Consiliului Provizoriu al Frontului aceste informatii au fost verificate operativ si dezamorsata starea de tensiune.” (NOTA - Dosar S.R.I. nr. înreg 3l4568/2249/199l, fila 41). 10. „În legatura cu anumite dezinformari care au aparut în rândul populatiei din judetul Teleorman: raportam ca începând cu seara zilei de 23 decembrie 1989 au aparut si s-au raspândit diverse zvonuri referitoare la „asa-zise actiuni întreprinse de teroristi”, în aceasta categorie fiind incluse cadrele fostei securitati judetene. Primul zvon de acest fel care a generat suspiciuni asupra cadrelor, precum si reactii, atitudini si manifestari ostile fata de acestea a fost cel dupa care anumite cadre din fosta securitate judeteana ar fi otravit apa din statiile de alimentare cu apa potabila Plosca si Laceni. Pe acest fond, s-au primit telefoane de amenintare la ofiterul de serviciu, iar anumite cadre au fost agresate de civili pe strada, unele fiind luate de la domiciliu sub amenintarea armei si duse la Consiliul Judetean F.S.N. pentru a fi anchetate.” (NOTA Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2306/1991, fila 44). 11. La nivelul fostei Securitati Judetene Tulcea „o serie de semnale receptate de unitatile militare impuneau decizii cu privire la desfasurarea unor actiuni de lupta, însa dupa verificarile întreprinse cu efective ale M.Ap.N., stirile respective s-au dovedit a fi zvonuri, prevenindu-se astfel producerea unor erori de comanda ce se puteau solda cu pierderi de vieti omenesti. Pâna în 701

ziua de 25 decembrie 1989, s-au primit de la comandamentul garnizoanei locale mai multe mesaje prin care se facea cunoscut cadrelor fostei securitati ca din diferite directii (Marea Neagra, Delta Dunarii) se deplaseaza spre municipiul Tulcea si Aeroportul Cataloi escadrile de elicoptere. Desi s-a mentionat ca deplasarea escadrilelor a fost confirmata si de unitatea de radiolocatie Sulina ele nu si-ua facut aparitia nicaieri în judet, iar mesajele ce s-au dovedit false nu au impus actiuni care sa genereze consecinte deosebite.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. 3l4568/2209/1991, fila 46). 12. ”În 22 decembrie 1989 si zilele urmatoare la fosta Securitate a judetului Vâlcea au fost primite mai multe informatii care pâna la urma s-au dovedit a fi false si cu scop de dezinformare a cadrelor; astfel în ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 18.00 s-a transmis telefonic prin seful Inspectoratului judetean Dolj al M.I. din partea generalului Rosu – comandant al Armatei a II-a, un ordin de a deplasa grupa antiterorista în zona barajelor VidraruVidra, întrucât exista informatii ca elemente teroriste intentioneaza sa le distruga. La aparitia în zona, echipele mixte cadre-militari în termen au fost întâmpinate de o companie formata din trupe ale Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea care aveau aceeasi misiune. Întrucât cele doua subunitati nu au fost informate una despre prezenta celeilalte pentru a conlucra în executarea misiunilor, a existat pericolul deschiderii focului contra formatiunii de lupta antiterorista, evitându-se în ultimul moment, întrucât întâmplator comandantii celor doua subunitati se cunosteau; din partea anumitor elemente interesate, din diverse medii, au fost lansate mai multe stiri contradictorii din care rezulta ca ofiteri ai fostei Directii a V-a si ai U.S.L.A. ar fi deschis focul în Bucuresti si ca de fapt ei ar fi teroristii. De asemenea, au aparut zvonuri potrivit carora unii ofiteri ai fostei Securitati judetene (în special cei care au raspuns de obiectivele economice) ar intentiona sa comita acte 702

de diversiune în punctele vulnerabile din chimie, aparare si energie, motiv pentru care au fost priviti cu suspiciune si chiar amenintati.” (NOTA - Dosar S.R.I.. nr. înreg. 314568/ 2295/1991, fila 48). Din cele prezentate pâna acum rezulta ca actiunile de dezinformare s-au desfasurat pe aproape întreg teritoriul tarii (cu o pondere crescuta la nivelul centrelor politico-administrative si economice mai mari, precum si al garnizoanelor de resedinta ale unitatilor militare) si au avut, în general, aceleasi obiective (panica, deruta, confuzie, provocare si altele). Rolului important al televiziunii în revolutie i se asociaza însa, în mod nedorit si acela al transmiterii catre populatie a unor date si informatii neverificate, uneori neverosimile, cu un pronuntat caracter contradictoriu si chiar încâlcit în realizarea unor actiuni militare sau civile. Astfel, fara a fi supuse unei cenzuri militare, în noaptea de 22 spre 23 si în data de 23 decembrie 1989 s-au difuzat informatii potrivit carora o coloana de blindate s-a îndreptat spre Bucuresti, dinspre Pitesti, cu intentia de a ataca capitala. S-a anuntat ca un mare numar de luptatori de la USLA (formatie antiterorista) vin sa atace Televiziunea. Au fost prezentati teroristi „autentici” identificati dupa un secret semn distinctiv care s-a dovedit în fapt a fi un banal sigiliu M.I., aflat asupra ofiterului retinut. Vehicularea unor astfel de stiri prin Televiziune, ca si transmiterea unor ordine cu caracter militar care se refereau la deplasarea unor coloane de blindate pe anumite itinerarii pentru a ocupa pozitii de lupta în capitala, au fost de natura sa sporeasca panica si confuzia. La aceasta trebuie adaugata reactia crainicilor de televiziune, care, în dimineata zilei de 23 decembrie au solicitat, alarmati, ajutor militar de urgenta afirmând ca nu mai pot rezista, ca Televiziunea 703

este pe cale de a fi ocupata. Tot în aceeasi zi s-a transmis în mod repetat ca datorita aparitiei în spatiul aerian al tarii a numeroase tinte aeriene neidentificate s-a cerut ajutor militar neîntârziat din partea U.R.S.S. prin ambasada, lasându-se sa se înteleaga ca situatia militara a scapat de sub control, iar fortele Ministerului Apararii Nationale nu mai pot rezista impetuozitatii asalturilor cu care sunt confruntate. În acest context, facem precizarea ca pe linia marilor state majore ale armatei române si Fortelor Armate ale U.R.S.S. a avut loc în dupa-amiaza si seara zilei de 23 decembrie, mai multe convorbiri telefonice din care rezulta ca armata româna nu a solicitat ajutor militar sovietic. Dupa cum se cunoaste, evolutia ulterioara a evenimentelor a confirmat ca armata si-a dovedit pe deplin atasamentul la cauza Revolutiei, reusind sa contracareze actiunile desfasurate de adversarii acesteia si sa reintroduca ordinea. Se poate aprecia ca pe fondul entuziasmului popular generat de perspectiva victoriei Revolutiei, în cadrul careia populatia a reactionat prompt, grupându-se în jurul obiectivelor atacate, transmiterea unor astfel de stiri fara a fi supuse cenzurii militare a avut un caracter nefast cel putin din doua puncte de vedere: - pe de o parte, panica creata a condus la aparitia riscului iminent de deschidere a focului sau chiar la deschiderea nejustificata a acestuia în unele situatii; - crearea, pe de alta parte, a impresiei conform careia „patria se afla în pericol”, ceea ce a fost de natura ca pe fondul extraordinarului val de entuziasm, populatia civila sa intervina în zone unde se desfasurau operatiuni ale armatei si, implicit, crearea premiselor si chiar producerea de victime în rândul unor persoane nevinovate. Actiunile de diversiune executate de elementele ostile Revolutiei au prefigurat imaginea unui adversar potential care cunostea 704

dispunerea si valoarea obiectivelor militare, precum si dispozitivul fortelor luptatoare. De asemenea, se presupune cunoasterea de catre aceste elemente a structurilor, sistemelor de transmisiuni fir si radio organizate la diferite esaloane ale armatei. Acest lucru nu poate fi cunoscut decât de catre cadre ale armatei, cadre de securitate ce lucrau în domeniul militar, care stiau aproape totul despre armata, serviciile de informatii ale Tratatului de la Varsovia, ce puteau pune la dispozitie aceste date si altor armate interesate. Obtinerea acestor informatii se realiza legal sau prin actiuni de spionaj. Datele obtinute prin actiuni de spionaj, al unor servicii specializate, occidentale sau apartinând USA, anumite categorii de informatii tehnice cu referire la armata mai puteau fi obtinute si prin actiuni de spionaj tehnic, cercetare electronica, executata terestru (din interior sau de pe teritoriul statelor interesate), aerian si naval (din interiorul sau din afara spatiului aerian sau maritim românesc) si din cosmos. Vrem sa sustinem prin aceasta, faptul ca o astfel de diversiune nu putea fi facuta de oricine cu mijloace banale. Nu respingem faptul ca anumite interventii individuale cu sau fara intentie, nu s-au suprapus unor planuri riguros stabilite si intrate în practica. Perioada 16-22 decembrie 1989 s-a caracterizat, în principul, prin lipsa de informare a armatei, în special la nivelul unitatilor militare. Pe de alta parte, se apreciaza ca în perioada respectiva nu s-au executat actiuni de dezinformare si diversiune în cadrul unitatilor apartinând Ministerului Apararii Nationale, situatia complicându-se progresiv, sub aspectul dezinformarii prin mijloace fir, radio si de radiolocatie, dupa data de 22 decembrie 1989. Prezentam, în continuare, câteva cazuri concrete care demonstreaza ca prin actiuni de diversiune în retelele radio de 705

conducere si dirijare apartinând trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului si aviatiei militare s-a încercat dezorganizarea conducerii fortelor si mijloacelor angajate in executarea unor misiuni de lupta, complicarea situatiei aeriene si terestre, folosirea nerationala a resurselor, schimbarea misiunilor de lupta si chiar angajarea luptei între mijloacele proprii. Astfel în ziua de 23 decembrie 1989 orele 08.30 un elicopter de la Alexeni, cu misiunea de cercetare a zonei Televiziunii, în zbor spre Bucuresti, la verticala localitatii Cosereni, pe fondul unui bruiaj radio de intensitate medie a primit ordin sa se deplaseze la un alt obiectiv militar (un divizion de rachete antiaeriene), pe alta directie, întrucât acesta este atacat de elicoptere inamice. În acelasi timp comandantul obiectivului militar respectiv a fost avertizat telefonic ca elicoptere apartinând teroristilor îi vor ataca, ceea ce a corespuns cu aparitia elicopterului propriu la verticala obiectivului. Asupra acestuia s-a executat foc cu armamentul de infanterie si fiind avariat, a fost obligat sa aterizeze. (Dosar Comisie, nr. înreg. 449/91, fila 7). Din raportul de lupta al echipajului elicopterului IAR-330 nr. 51 (mr. Gatu Vasile – pilot principal, cpt. Târca Ionel - pilot secund, m.m. Ciobotaru Neculai - mecanic de bord si m.m. Baciu Ion tragator bord) din U.M. 02010 Tuzla retinem urmatoarele: „...în ziua de 24 decembrie 1989, între orele 15.30-16.20 elicopterul urma sa transporte din incinta Institutului de Marina Constanta armament si munitie la platformele de foraj maritim FORTUNA, ORIZONT si PROMETEU. Pe traiectul catre platforme se stabilise asigurarea aeriana cu o celula MIG-23 de pe aeroportul M. Kogalniceanu.” Mentionam, în continuare, din raportul de lupta: „... la aterizarea pe terenul Institutului de Marina am fost întâmpinati de lt. col. Roiu (conducator de zbor la Institutul de Marina - n.n.) care mi-a comunicat ca primise 706

indicatia telefonica falsa ca vor ateriza trei elicoptere de culoare alba, iar daca vin alte elicoptere sa se deschida foc asupra lor. Zborul spre platformele de foraj a decurs normal pâna am fost interceptati de celula de MIG 23. În acest moment pe frecventa de lupta a intervenit o voce necunoscuta care a anuntat pilotii celulei de vânatoare ca elicopterul ce trebuie protejat este de culoare alba si nu portocalie. Am intervenit prin radio anuntând: „Sunt helicopterul portocaliu de interventie si salvare al PETROMARULUI, de culoare portocalie, nu alba. Mentionez, de culoare portocalie, nu alba.” La care, unul din pilotii de pe avioanele vânatoare recunoscând vocea comandantului de echipaj a raspuns: „Da, stiu cine esti. Vezi-ti mai departe de drum”. Dupa aceasta pilotii de vânatoare ne-au parasit.” Zborul a decurs normal pâna la platformele de foraj, dar datorita bruiajului intens nu am reusit sa luam legatura cu conducatorul de zbor de la platforme (mr. Munteanu M.- n.n.) La aterizarea pe platforma FORTUNA, conducatorul de zbor, mr. Munteanu M., ne-a informat ca a primit înaintea aterizarii noastre un apel telefonic (radiotelefonic n.n.) de la un oarecare Q.V.II cum ca elicopterul care va ateriza la platforma este de culoare alba cu numar de înmatriculare 052 si cu indicatia sa deschida foc asupra oricarui elicopter ce va încerca o aterizare. Mr. Munteanu M. a replicat ca nu vor deschide foc întrucât nu au armamentul pe care urma sa-l primeasca de la noi. ...” (Dosarul Directiei Procuraturilor Militare, nr.înreg. 1932/1990, fila 343). Consemnam, de asemenea, ca în zonele Brasov, Fagaras, Titu s-a încercat intrarea în retelele de dirijare a elicopterelor de la I.C.A. Brasov si U.M. 01901 Titu de catre persoane care nu le cunosteau indicativele. Ca urmare, pilotii nu au executat ordinele de dirijare 707

în aer date de catre acestea. (Dosar Comisie, nr. înreg. 449/91 fila 8). În afara situatiilor prezentate, în care s-au evidentiat unele actiuni directe de diversiune în retelele radio de dirijare a aviatiei militare pe timpul îndeplinirii unor actiuni de lupta, au mai fost semnalate imixtiuni, perturbari în traficul radio, emisiuni necunoscute sau alte situatii deosebite (inclusiv bruiaj radio) în retelele radio apartinând fostelor securitati judetene. Din datele existente la dispozitia comisiei, prezentam câteva astfel de cazuri: 1. La nivelul fostei Securitati Judetene BRASOV „... începând cu 23 decembrie 1989 a fost bruiata statia de radio a Inspectoratului Judetean Brasov al M.I. si au aparut imixtiuni în traficul radio ale unor indicative care se apelau între ele si comunicau la intervale scurte de timp mesaje codificate compuse din câte 4-5 grupe de cifre. Dupa aprecierea lucratorilor de la statia de radio a fostului Inspectorat de Interne, aceste emisiuni puteau fi ale unor statii de emisie-receptie aflate în miscare (instalate pe mijloace auto). Continutul acestora nu a putut fi decodificat.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2165/ 1991, fila 12). 2. La nivelul fostei Securitati Judetene Hunedoara: „... În data de 24 decembrie 1989 la Centrul de Control Deva apartinând de D.R.T.V. Timisoara, în jurul orei 22.20 s-a depistat o emisie radio în jurul frecventei de 157 MHz. De mentionat ca retranslatoarele M.I. erau oprite la acea data din ordinul Ministerului Telecomunicatiilor. Dupa un timp, emisia a disparut si a fost depistata o alta în jurul frecventei de 170 MHz. Din studiul traficului s-a constatat ca transmisiile erau efectuate cu modulatie în frecventa acoperite cu zgomot alb sau cu modulatii în impulsuri (în cod) cu modificarea duratei (factorului de umplere). Au fost momente când se auzeau clar portiuni foarte scurte - cuvinte într-o 708

limba straina probabil araba. Se respecta aproximativ un anumit orar, apareau seara în jurul orei 22.00, iar dimineata dispareau, în cursul zilei aparând rar. Tehnicienii au apreciat ca ar putea fi vorba de doua radiobalize ce permiteau aterizarea cu precizie într-un al treilea punct din zona. Emisiunile au durat pâna spre Anul Nou, scazând treptat în intensitate, dând senzatia de depanare a sursei. Zona probabila a fost directia N.E. de Deva spre Sacarimb, Certej. ...” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2391/1991, fila 28). 3. La nivelul fostei Securitati Judetene Maramures: „... în ceea ce priveste traficul radio, au fost receptionate conversatii în limba maghiara pe frecventa de lucru a radiotelefoanelor din dotare, fara sa fie însa a fi descifrate sau înregistrate mesajele respective.” (NOTA - Dosar S.R.I.. nr. înreg. 314568/2209/1991, fila 31). 4. La nivelul fostei Securitati Judetene Satu-Mare: „ ... în traficul radio s-au produs câteva imixtiuni în special în unde ultrascurte canalul 3 si 4 afectat retelei radio M. I., unde intrau si statii din Ungaria, dar care doar bruiau frecventele noastre, discutiile lor putând fi inteligibile, dar fara sens operativ.” (NOTA - Dosar S.R.I., nr. înreg. 314568/2109/1991, fila 40). 5. La nivelul fostului Inspectoratului Judetean de Securitate Timis: „compartimentul de control radio si-a desfasurat activitatea pâna în dimineata zilei de 22 decembrie 1989, când si-a încheiat activitatea datorita unor manifestari violente din perimetrul unde era situat sediul sau. Acest compartiment avea misiunea interceptarilor si supravegherii emisiunilor radio în gama de frecventa acoperita de aparatura din dotare (14 KHz -1000 MHz) si goniometrarii emisiunilor interceptate în gama de 1,5-25 MHz, analizând în special, emisiunile radio necunoscute din spectrele de frecventa mentionate. Nu erau luate sub control comunicatiile radio apartinând M.Ap.N. sau M.I. decât în cazurile izolate când erau 709

depistate nereguli în desfasurarea traficului. Din analiza emisiunilor radio interceptate în luna decembrie 1989 nu au rezultat, la nivelul fostei securitati judetene Timis, imixtiuni în traficul radio din zona sau alte emisiuni suspecte. Este însa de remarcat faptul ca în perioada 16-22 decembrie 1989 au fost reduse la minim perturbarile în retelele semiduplex ale M.I. Înaintea acestei perioade perturbarile erau frecvente, în special pe timpul desfasurarii unor vizite oficiale în judetul Timis, când erau blocate canalele radiotelefoanelor aflate în dotarea organelor M.I., blocarea facând-se prin ocuparea frecventelor de lucru de catre statii radio din Ungaria sau Iugoslavia. Absenta perturbatiilor în zilele 16-22 decembrie 1989 conduce la concluzia ca statiilor radio din exterior li s-a ordonat încetarea emisiilor, interdictia radio permitând astfel receptionarea clara a tuturor comunicatiilor românesti, în scopul culegerii de informatii exacte din zona de interes. ...” (NOTA - Dosar SRI, nr. înreg. 314568/2149/1991 fila 45). 6. La nivelul fostei Securitati Judetene Vaslui „... în traficul radio s-a constatat ca pe frecventa de lucru cu caracter permanent, în momentul lucrului aparea o statie perturbatoare, care transmitea texte de cifre. Nu s-a actionat pentru identificarea emitatorului si locului de transmisie, neavând posibilitati si competenta în acest sens.” (NOTA - Dosar SRI, nr. înreg. 314568/ 2158/1991, fila 47). Apreciem ca, în acelasi context, prezinta o oarecare importanta si aspectul semnalat în NOTA S.R.I. transmisa comisiei cu nr. S/9.022/1992 si anume: „... În ziua de 2 ianuarie 1990 a fost retinut la Unitatea militara 01929 Resita, alaturi de alte cadre de securitate fostul sef al Serviciului „T”, cpt.(r.) Berinde Florin. Cu ocazia anchetelor la care a fost supus de catre unele cadre militare ale M.Ap.N. si organe ale procuraturii militare, acesta a relatat ca, în ziua de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 15.00, pe când se 710

efectuau acordurile pe scala statiei R-105, pentru mentinerea legaturii, conform celor convenite anterior, s-au auzit convorbiri în limba rusa, ce aveau intonatii puternice, de ordin. La auzul acestor mesaje lt. col. Mariuta Gheorghe de la fostul organ de militie, cel mai mare în grad dintre cei prezenti, a dat ordin sa se închida statia pentru a nu afla si alte cadre si a nu crea o stare de panica în rândul efectivelor. Din cele relatate rezulta ca aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar se transmiteau de aproape, fara zgomot de fond fâsâit sau bruiaj. Acelasi ofiter a mai relatat ca, în împrejurarile de mai sus a discutat si cu cpt. ing. Brencea Constantin, care i-a spus ca începând cu 23 decembrie 1989 si ei au fost bruiati pe sistemul de transmisiuni radioreleu pe unde scurte, pe toate canalele posibile cu semnale care emit fie convorbiri în limba rusa, fie un fel de triluri muzicale, iar pe radiolocatoare au fost bruiati prin generarea unui semnal care imita tinte reale...”. Din cele prezentate pâna acum se poate afirma ca actiunile de dezinformare si diversiune psihologica, declansate dupa data de 22 decembrie 1989, au agresat atât armata, si poate în primul rând pe aceasta, cât si alte institutii si organisme existente în perioada respectiva sau nou create si, nu în ultimul rând, populatia. Scopurile acestor actiuni si unele modalitati concrete de materializare a lor au fost evidentiate pe parcurs. Totodata, amploarea în timp si spatiu a actiunilor respective, marea diversitate a formelor si mijloacelor folosite, efectele obtinute si mai ales gravitatea acestora sunt, dupa parerea noastra tot atâtea motive de a încerca, cu toate dificultatile inerente generate de complexitatea situatiilor cu care ne-am confruntat, sa descifram cine au fost autorii unui astfel de plan si executantii acestuia. Nu credem ca sunt întrebari fara raspuns.

711

8.2. Cu privite la actiunile tip diversiune radioelectronica ce avut loc în perioada evenimentelor din Decembrie 1989 Vom prezenta în continuare situatiile deosebit de complexe cu care s-au confruntat, mai ales trupele de aparare antiaeriana a teritoriului, aviatia militara si marina militara - importante categorii de forte ale armatei – începând cu dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Pe fondul actiunilor de dezinformare si diversiune psihologica la care ne-am referit anterior, aceste categorii de forte au fost obligate sa declanseze si actiuni de lupta reale împotriva unui adversar necunoscut. Ori se stie ca pentru marile unitati si unitatile de aparare antiaeriana (a teritoriului si a trupelor de uscat), ca si pentru aviatia de vânatoare principalul inamic este cel aerian, respectiv tintele aeriene. Potrivit reglementarilor de specialitate, tinte aeriene se considera: toate mijloacele aeriene descoperite, a caror apartenenta nu a fost stabilita; mijloacele aeriene straine care patrund în spatiul aerian al României fara autorizatie de survolare; impulsurile mobile observate pe ecranele statiilor de radiolocatie, a caror provenienta nu a fost determinata; aeronave infractoare la regimurile de zbor în spatiul aerian al Romaniei. Pâna la data de 21 decembrie 1989, în cadrul marilor unitati si unitatilor subordonate C.A.A.T. (Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului) au fost luate masurile prevazute în planurile de ridicare a capacitatii de lupta a trupelor, conform ordinului ministrului apararii nationale transmis de catre Marele Stat Major, concomitent au fost aduse în cazarmi efectivele care erau detasate pentru diferite activitati în economia nationala. Totodata, în cadrul acestora si al institutiilor militare de învatamânt apartinând C.A.A.T. au fost organizate subunitati de interventie constituite din cadre militare, inclusiv cele cu atributii 712

nemijlocite la tehnica de lupta din înzestrare pentru a actiona, în caz de nevoie, ca subunitati de infanterie. S-au luat masuri de mentinere a tehnicii în capacitate de lupta, de întarire a apararii antiaeriene a aerodromurilor, de paza si aparare a dispozitivelor de lupta si cazarmilor. Începând cu data de 22 decembrie 1989, orele 15.00 trupele de aparare antiaeriana au fost trecute în stare de pregatire de lupta corespunzatoare. Au fost luate masuri de suplimentare a mijloacelor de cercetare, fiind cuplate statiile cu cele mai mari posibilitati de descoperire, în special la înaltimi mici. De asemenea, au fost trecute în regim de cercetare complexele de tragere cu artileria antiaeriana si de dirijare a rachetelor antiaeriene. Potrivit datelor obtinute de mijloacele de radiolocatie din sistemul radiotehnic al C.A.A.T. rezulta ca, începând cu dupaamiaza zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 18.30, în spatiul aerian al tarii a fost creata o situatie aeriana deosebit de complexa, prin aparitia în diferite zone a unui numar tot mai mare de tinte aeriene neidentificabile. Situatia aeriana de radiolocatie din aceasta zi care cuprindea cvasitotalitatea spatiului aerian al tarii, oferea imaginea unei „operatii aeriene de amploare” ce se desfasura pe teritoriul national. Evolutia tintelor aeriene începând cu ziua de 22 decembrie 1989 seara si în noaptea si zilele urmatoare a fost caracterizata printr-o mare diversiune în ceea ce priveste aparitia tintelor, durata, înaltimea si viteza de zbor, elemente ce au determinat complicarea situatiei aeriene în conditiile în care în spatiul aerian al tarii nu evoluau aeronave proprii sau civile. 713

O asemenea situatie aeriana complexa, existenta mai ales în perioada de maxima intensitate a actiunilor de diversiune radioelectronica, între 22 si 25 decembrie 1989, a surprins într-o oarecare masura comandamentele si unitatile din apararea antiaeriana, aviatie si marina, atât prin ineditul si amploarea actiunilor de combatere ce trebuiau desfasurate, cât si pentru faptul ca, datorita împrejurarilor cunoscute, elementele ostile revolutiei stiau aproape totul despre modul de organizare, înzestrare, pregatire si chiar de actiune ale armatei. Apreciem ca diversiunea radioelectronica s-a realizat în principal, prin executarea bruiajului de radiolocatie, de imitare a tintelor aeriene. La aceasta se mai pot adauga existenta si evolutia în diferite zone ale tarii a unor tinte aeriene, luminoase sau altor aparate de zbor tip aeromodele ceea ce a complicat situatia aeriana generala si îngreuiat procesul de luare a deciziilor vizând combaterea acestor tinte. Aceste doua feluri de diversiune aeriana, cea de simulare pe tehnica de cercetare cât si tintele luminoase, observate vizual, au putut fi facute de pe teritoriul tarii, sau din afara lui, paralel cu granita, sau din cosmos. Dintr-o simpla analiza a hărţii în care sunt însemnate aceste evenimente se poate trage concluzia concreta a unei diversiuni electronice straine venite din partea unor vecini. Tot atât de evident este si un plan bine coordonat al acestor actiuni interne si externe. Mentionăm si faptul ca înainte de revolutie, în lunile august si noiembrie 1989 sau pe timpul unor zboruri de importanta deosebita, în zonele Craiova, Arad, Pitesti au aparut pe ecranele 714

radiolocatoarelor de observare numeroase tinte aeriene, reprezentate prin 1-2 mesaje (topari), dar cu caracteristici de zbor asemanatoare celor observate ulterior, în perioada 22-27 decembrie, constituind, probabil o repetare si verificare a eficacitati unor mijloace de bruiaj specializate. Totodata, în perioada 08-12 decembrie 1989 au fost observate în zona Mangalia pe timp de noapte, câteva tinte aeriene luminoase cu aspect si evolutie asemanatoare celor ce au actionat pe timpul revolutiei. Revenind la problemele pe care le analizam, rezulta ca din totalul de peste 1900 semnale de tinta, înregistrate pe plansetele din punctele de comanda ale marilor unitati de aparare antiaeriana a teritoriului si Punctul de Comanda Principal al C.A.A.T. în perioada 22-25 decembrie 1989, rezulta un maxim de aproximativ 46% în ziua de 22 decembrie, numarul tintelor diminuându-se considerabil pâna în data de 25 decembrie. Densitatea semnalelor de tinta aeriana, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 si în urmatoarele doua nopti, concretizata în descoperirea simultana prin radiolocatie a 30-60 tinte aeriene, a constituit elementul surpriza, în conditiile în care se cunostea ca în spatiul aerian nu evoluau aeronave proprii. Totodata, la momentul respectiv, nu existau date care sa conduca la ideea simularii tintelor aeriene. În anumite zone, dupa acelasi criteriu al densitatii tintelor, aceasta prezenta valori mai mari în Dobrogea, Câmpia Româna, Banat si în zonele de vest si nord-vest ale Transilvaniei, zone care din punct de vedere militar constituiau obiective pentru un eventual desant aerian. Pe timpul zilei numarul tintelor aeriene scadea considerabil acestea fiind descoperite, de regula, la distante relativ mari fata de unele unitati de radiolocatie. O separare a numarului de tinte în raport cu timpul de evolutie al acestora, rezulta ca din 1336 tinte aeriene reprezentând 2/3 din 715

numarul total - au avut timpul de evolutie sub 5 minute, restul evoluând pe durate de timp diferite, majoritatea între 15 si 60 minute si foarte putine pâna la 120 minute. În procente, timpul de evolutie al tintelor aeriene al caror traiect depasea durata de 5 minute, rezulta ca ponderea o detin tintele pentru care durata traiectului era în jur de 15 minute, în oricare din zilele perioadei analizate, adica 22-25 decembrie 1989. Pentru aceasta perioada, considerând ca tintele aeriene apareau îndeosebi noaptea, în ecartul de timp de la orele 18.00-06.00, se poate aprecia ca media procentuala a timpului de evolutie era de aproximativ 68-70% în cazul tintelor cu evolutie de pâna la 15 minute, aprox. 75% pentru cele cu durata pâna la 30 minute si cel mult 10% în cazul duratelor de evolutie de 60 minute sau mai mari. Faptul deja semnalat ca numarul tintelor descoperite prin radiolocatie era considerabil mai mare noaptea decât ziua în care au fost luate în calcul numai tintele ce au evoluat pe traiecte ce depaseau ca durata 5 minute. În timp ce numarul tintelor descoperite si urmarite pe timpul noptii, în perioada mentionata, a scazut aproape exponential (de la 259 tinte în noaptea de 22 spre 23 decembrie, 12 la 28 tinte în noaptea de 25 spre 26 decembrie), numarul tintelor semnalate ziua a crescut (de la 6 la 23 corespunzator zilelor de 22 si 25 decembrie). Referitor la înaltimea de zbor a tintelor aeriene semnalate pe ecranele statiilor de radiolocatie, aceasta a fost variabila, de la sub 100 m pâna la 2000-3000 m. În intervalul 22-26 decembrie 1989, valoarea medie procentuala a numarului de tinte, pe game de înaltimi de zbor este urmatoarea: pâna la înaltimea de 500 m au evoluat aprox, 70% din tintele descoperite; între 500m si l000m aprox. 12%; între 1000 si 1500 m aprox. 47%; între 1500 m - 2000 m, aprox. 5%; între 2000m si 3000m - aprox. 8%. Rezulta ca în majoritatea lor, tintele evoluau la înaltimi mici, sub 1000 m. 716

Este important de subliniat faptul ca analizându-se datele primite de la statiile de radiolocatie din sistemul radiotehnic sau din cadrul unitatilor de artilerie si rachete antiaeriene apartinând C.A.A.T., s-a ajuns la concluzia ca tintele aeriene descoperite prezentau caracteristici de zbor asemanatoare elicopterelor (viteza de deplasare 150-300 km/ora, înaltime de zbor variabila, în plafoanele specifice acestora, de la câteva zeci de metri pâna la 2000 m - 3000 m evoluând în formatii de 2-8 tinte si pe traiecte de zbor cu durata, în general, de ordinul zecilor de minute. Asa cum am aratat, principalele zone ale tarii în care au evoluat tintele aeriene descoperite prin radiolocatie au fost DOBROGEA, CÂMPIA ROMÂNA, BANAT si partea de vest si nord-vest a TRANSILVANIEI. Mai concret, tintele au evoluat în principal în jurul unor localitati importante din tara ca BUCURESTI, CONSTANTA, TIMISOARA, GALATI, CRAIOVA, PITESTI, în alte zone precum FETESTI, IANCA, DEJ, ODORHEI, SALONTA sau în zonele fondurilor de vânatoare speciale ale fostului dictator, în interiorul carora s-a remarcat o reluare ciclica privind aparitia, evolutia pe un anume traiect si disparitia tintelor. Retine atentia faptul ca în perioada 22-25 decembrie 1989 în zona BUCURESTI au actionat zilnic tinte. În zonele CONSTANTA, FETESTI, TIMISOARA au aparut tinte cu densitate mare numai trei zile respectiv 23-25 decembrie, iar în zona GALATI numai doua zile 23 si 24 decembrie. În timp ce numarul tintelor ce actionau zilnic în zona BUCURESTI a scazut în intervalul 22-25 decembrie de circa patru ori, numarul celor din zona TIMISOARA a crescut în perioada 23-25 decembrie de aprox. 3,5 ori. Descoperirea si urmarirea prin radiolocatie a tintelor aeriene, în raport cu posibilitatile tactic-tehnice ale mijloacelor specifice din înzestrare, s-a realizat cu statii de radiolocatie ce lucreaza în game 717

de frecventa diferite (metrica, decimetrica, centimetrica). Dupa cum rezulta din analiza, în majoritatea lor semnalele de tinta aeriana (61%) au fost furnizate de statiile de gama metrica si, în mai mica masura (33%) de cele din gama centimetrica. Ori, în conditiile existentei în spatiu a unui aparat de zbor sau alt mijloc capabil sa reflecte energie electromagnetica, descoperirea si urmarirea acestuia se realizeaza de catre oricare statie de radiolocatie în functiune, indiferent de gama de frecventa în care lucreaza, cu conditia ca aeronava sau mijlocul respectiv sa se plaseze în câmpul de descoperire al statiei. Am facut aceasta mentiune întrucât, în perioada respectiva, trupele radiotehnice s-au confruntat cu situatii inedite, fie ca una sau mai multe tinte aeriene aflate în posibilitatile de descoperire si urmarire ale mai multor tipuri de statii, de game diferite, aflate pe aceeasi pozitie sau în raioane apropiate au fost descoperite numai de catre un anume tip de statie, fie ca descoperirea unei tinte se realiza în afara posibilitatilor reale de descoperire ale statiei respective, deci la distante ce depaseau parametrii normali de descoperire, iar alte statii care trebuiau sa le descopere în limitele posibilitatilor lor tactice-tehnice nu au reusit aceasta. Odata cu aparitia unor astfel de situatii, la care se adaugau imposibilitatea determinarii altitudinii de zbor a unor tinte, forma specifica pe ecranele radiolocatoarelor si o anume periodicitate de aparitie si disparitie a unor semnale din aceleasi zone, specialistii din trupele radiotehnice, dar si cei din unitatile de rachete antiaeriene si de aviatie, începând cu ziua de 23 decembrie 1989 si-au întarit convingerea asupra caracterului artificial al semnalelor si au actionat în consecinta. Pâna la aceasta data însa începând din ziua de 22 decembrie 1989, orele 19.30, din ordinul comandantului apararii antiaeriene a teritoriului au fost declansate actiunile de lupta împotriva tintelor aeriene care intrau în posibilitatile de nimicire (foc) ale tehnicii din 718

înzestrare. Astfel, în perioada 22-25 decembrie 1989, s-au executat 52 iesiri aviatie de vânatoare, 26 iesiri elicoptere si 1194 trageri cu artileria, mitralierele si rachetele antiaeriene. Au fost lansate 58 rachete antiaeriene de diferite tipuri, din care peste 60% au explodat la tinte, la parametrii determinati de mijloacele de radiolocatie, ceea ce demonstreaza existenta unor obiecte zburatoare sau faptul ca s-a executat bruiaj eficace asupra focoaselor radio ale rachetelor, provocând explozia acestora. Din cele 52 iesiri aviatie de vânatoare, numai în 5 s-au descoperit cu ajutorul radiolocatorului de bord una sau mai multe tinte. Desi existau conditii de interceptare a tintelor, aceasta nu a fost posibila datorita bruiajului executat asupra radiolocatoarelor de la bordul avioanelor de vânatoare si, ca urmare, tintele „sareau” din încadrare iar pe panoul de comanda din cabina pilotului se aprindea becul „bruiaj activ”. În urma analizei actiunilor de lupta din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-a ajuns la concluzia ca tintele aeriene sunt imitate. S-a ordonat încetarea tragerilor cu rachete antiaeriene, iar tragerile cu mitralierele antiaeriene si artileria sa se execute pe tinte aeriene observate vizual (cu aparatura optica sau TV) si cu un pronuntat zgomot de motor. În urma actiunilor antiaeriene nu s-a gasit, pâna în prezent, nici o epava din tinta aeriana doborâta. Tintele aeriene care au actionat în zonele de nimicire (foc) ale artileriei si rachetelor antiaeriene nu au bombardat sau atacat subunitatile aflate în dispozitiv de lupta, ci numai au executat survolarea zonelor respective si bruierea unor mijloace radioelectronice dispuse la sol. Ideea simularii electronice a unui numar mare de tinte aeriene cu caracteristici de zbor asemanatoare elicopterelor este sustinuta si de NOTA semnata de seful de stat major al aviatiei militare la acea data - gl. lt. Ionescu Gheorghe, pe care o transcriem: „În seara zilei de 22 decembrie 1989, în jurul 719

orei 23.30, prin telefonul guvernamental, dupa ce m-am prezentat, am fost „observat” dur de gl. col. Vlad astfel: „... tovarase general, de ce nu doborâti puhoiul de elicoptere care zboara în toata tara? Ce asteptati?" I-am raspuns: „Tovarase general ce sa doborâm daca pilotii nostri, vânatorii si elicopteristii pe care i-am decolat si trimis în zonele indicate de trupele radiotehnice pe indicatoarele optice circulare ca fiind elicoptere, nu vad nimic, nici urma de elicopter. „...Cum asa? Nu se poate ... Atunci am sa ma adresez gen. Mocanu, sa le doboare dânsul!” Am raspuns: „Foarte bine faceti deoarece dânsul are si trupele radiotehnice si trupele de rachete si artilerie antiaeriana" (Dosarul Directiei Procuraturilor Militare, nr. înreg. S/10168/ 1991, fila 153). Analiza ulterioara a evolutiei tintelor aeriene în cadrul marilor unitati de aparare antiaeriana a teritoriului a confirmat constatarea initiala ca o anumita repetare în evolutia tintelor, asemanatoare unor scenarii folosite la aplicatii si antrenamente se încadreaza într-o operatiune de simulare a unei situatii aeriene complexe. Pentru a îngreuna însa analiza situatiei si luarea deciziilor, conjugat cu evolutia tintelor aeriene, fortele ostile Revolutiei au executat atacuri terestre asupra divizioanelor de rachete si artilerie antiaeriana, unitatilor radiotehnice de aviatie si din trupele de uscat, fapt ce a determinat ca o parte însemnata din militarii echipajelor de la statiile de radiolocatie, de cercetare electronica si din punctele de comanda sa fie folositi la apararea terestraa Fortele atacatoare foloseau armament automat de diferite calibre, iar în unele situatii au întrebuintat si aparatura de imitare a focului 720

cu scopul de a crea panica în rândul aparatorilor si o imagine falsa privind existenta unor forte teroriste numeroase. Atacuri mai intense au fost semnalate asupra unitatilor de aparare antiaeriana dislocate în regiunile muntoase si deluroase, precum si asupra celor din garnizoanele Craiova, Timisoara, Bucuresti. M.M. Haisuc Ioan din U.M. 01039 Timisoara în raportul înregistrat la nr. 156 (adresat comandantului unitatii) relateaza: „... La data de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 19.30 când executam cercetarea spatiului aerian am observat pe I.O.C. (indicator de observare circulara - n.n.) aparitia unui numar de 8 tinte care zburau într-un cerc între 330–360, la o distanta cuprinsa între 40-60 km de statie. În jurul orelor 21.00 aceste tinte au disparut, iar la ora 21.10 a aparut alta pe linia pe azimut 150 si distanta 45 km care se deplasa pe acelasi azimut spre locul de amplasare a statiei... Raportez ca acelasi azimut si la aceeasi distanta au mai aparut înca trei grupuri de tinte care la rândul lor aveau în compunere fiecare câte doua tinte, care s-au deplasat pe acelasi traseu ca tinta care a aparut la ora 21.10, iar în final dispareau pe azimut 150 si distanta 20 km. În momentul când prima tinta ajungea la distanta de 20 km si azimut 150 ele dispareau si automat aparea alta tinta la azimut 150 si distanta 45 km. În data de 25 decembrie 1989, ora 19.15 am descoperit un grup de 6 tinte care zburau într-un cerc cuprins între azimut 1150 si 1300 la o distanta între 50 si 100 km fata de locul de dispunere a statiei...” (Dosarul Directiei Procuraturilor Militare, nr. inreg. S/78/1992). Frt. Ionas Sorin din Bt. l a U.M. 01039 Timisoara, îndeplinind la data respectiva functia de servant la tunul a.a. S 57 mm S.60 declara urmatoarele: „ În data de 23 decembrie 1989 orele 21.10 în timp ce participam la actiunile de lupta ale subunitatii am descoperit existenta unei tinte aeriene pe directia sud-est semnalate 721

sub forma unor puncte luminoase difuze colorate în rosu, verde si galben. Acestea executau manevre în directie si înaltare cu viteze mici de deplasare. La ordinul comandatului de baterie am deschis focul asupra tintei respective tragând 11 lovituri. La putin timp aceasta tinta a executat o manevra în azimut disparând pe directia est. De asemenea, declar ca în data de 24 decembrie 1989, ora 07.15 si-au facut aparitia pe directia vest 3 tinte aeriene semnalate la fel ca si celelalte. Am primit ordin sa deschidem focul asupra uneia din cele 3 tinte si dupa tragere a 3 lovituri, tinta a executat o manevra în înaltare survolând spatiul aerian pe deasupra bateriei în directia nord-est. La fel, în data de 25 decembrie 1989, ora 20.20 am descoperit existenta altei tinte asemanatoare în directia sud-est si am primit ordin de tragere. Dupa tragere a 2 lovituri tinta a disparut în directia est. „Cele declarate de frt. Ionus Sorin sunt sustinute si de catre cap. Preda Gabriel, comandant al grupei cercetare în aceeasi subunitate.” (Dosarul Directia Procuraturilor Militare, nr. înreg. S/78/1992). Lt. col. Buiculescu Marin din Comandamentul Aviatiei Militare declara, printre altele: „... Ceea ce pot eu sa spun este ca am avut un contact vizual cu un soi de obiecte zburatoare, cu niste caracteristici particulare. Modul de manifestare al acestora a fost urmatorul: au aparut atât în noaptea de 22 spre 23 decembrie, cât si în seara zilei de 23 decembrie 1989, cât am fost eu acolo. Era vorba de un punct luminos de culoare portocaliu-rosiatica cu altitudinea maxima (asa cum am apreciat-o eu) 150-200 m si viteza de deplasare de circa 250 km/h. Traiectoria era rectilinie si uniforma. Directia de deplasare era localitatea Poiana spre Boteni, Bildana spre Boteni si respectiv Braniste catre Boteni. Alternativ am perceput aceste trei directii. La un moment dat ajungând la verticala aeroportului (aeroportul Boteni-Titu - n.n.) cam la 3-2 km de verticala mea se producea un glob luminos (în 722

genul unei arderi de pulberi de magneziu) rezultând o emanatie luminoasa deosebit de puternica, ce se facea resimtita pâna la nivelul solului, putându-se distinge obiectele de pe teren, dupa care semnatul luminos disparea. Acestea sunt niste constatari pe care eu le-am facut personal. Atât deplasarea cât si arderea puternica, în mod curios, nu erau însotite de zgomot...” (Dosarul Directiei Procuraturilor Militare, nr. 59/P/1990). Lt. col. Dudas Ioan din U.M. 01941 M.Kogalniceanu referindu-se la situatia aeriana si terestra din zona aeroportului în perioada analizata, sustine urmatoarele: „...În noaptea de 23 spre 24 si 24 spre 25 începând cu ora 12.00 pâna în jurului orei 20.00 era o avalansa de tinte aparute pe ecranele radiolocatoarelor; ne lasau în pace de pe la 20-21 pâna în jurul orei 02 noaptea. De la doua noaptea pâna la patru dimineata sau chiar cinci si jumatate aparea iarasi avalansa de tinte pe ecranele radiolocatoarelor. În prima faza nu ne-am dat seama despre ce este vorba, prima data asta s-a întâmplat în noaptea de 23 spre 24 în jurul orei patru. La o distanta relativ mica fata de aerodrom, 10-15 km dupa care eram nedumeriti pentru ca veneau formatii de câte 2-3 sau 10-15 elicoptere cu viteza mica, pericol de atac permanent si atunci am pus pe harta punctele succesive de deplasare a tintelor respecte si am constatat ca de fapt semnalele veneau de pe caile de acces din jurul aerodromului, adica de pe drumurile de tara, de pe sosea, de pe calea ferata. La un moment dat punând una din tinte de-a lungul unor puncte succesive aceasta urmarea exact traseul caii ferate de la Medgidia spre Tulcea. Va spun, inclusiv curbele respective în teren; atunci am cerut înca o problema, daca tintele respective intra pe ecranele tuturor statiilor de radiolocatie... semnalul de tinta intra, dar numai pe anumite benzi si nu luam în considerare decât semnalele luminoase care apareau pe toate ecranele de radiolocatie. Punctul de comanda de la Kogalniceanu este la vreo 10-15 m mai 723

sus si am urcat sa vedem si se vedeau pe drumurile de acces, ca de asta v-am spus ca am facut corelatia imediata între ceea ce aparea pe ecranele de radiolocatie si deplasarea lor, daca veneau dinspre Sitorman spre Nazarcea unde este soseaua aceea laterala între drumul Tulcei si drumul Kogalniceanu si sesizam o tinta în zona respectiva pe ecranul radiolocatoarelor, ca o formatie de 45 elicoptere, ne urcam la punctul de comanda - n.n. aceasta se deplasa în ritmul în care se deplasa un autoturism pe soseaua respectiva si asa am ajuns la concluzia ca de fapt este simulare...” (Dosar Comisie - stenograma rezultata din audierea în fata comisiei). Pregatirea si ducerea actiunilor de lupta aeriene si terestre s-au executat îndeosebi noaptea, probabil cu forte si mijloace aflate în zone respective sau dislocate pe timpul desfasurarii acestora. Actiunile aeriene au fost declansate real sau imitat din interiorul tarii de regula din aceleasi zone. În acelasi scop consideram ca au fost folosite mai multe categorii de mijloace, astfel: - tinte aeriene false imitate activ cu ajutorul unor statii portabile speciale pentru bruiaj de radiolocatie de imitare, utilizate de persoane cu o instruire minima din apropierea unitatilor radiotehnice, de rachete si artilerie antiaeriana. Cu astfel de mijloace se poate receptiona impulsul de sondaj de radiolocatie si emite, pe aceasta baza, alte impulsuri cu întârziere variabila, imitând în acest fel deplasarea în distanta a tintelor pe diferite directii; - tinte aeriene false imitate cu ajutorul unor minielicoptere si baloane autopropulsate, cu posibilitati de reproducere a luminilor de pozitie dirijate prin radio de la distanta sau cu zbor programat. Acestea erau lansate si dirijate, probabil, din zone cu acces limitat sau din padurile din apropierea unitatilor de aparare antiaeriana, de aviatie si de marina cu ajutorul unor mijloace radio portabile sau 724

dispuse pe autovehicule. Aceste tinte erau înzestrate cu dispozitive de autodistrugere; - tinte aeriene false imitate pasiv prin reflectoare poliedrice atasate baloanelor de sondaj meteo lansate de pe teritoriul tarilor vecine si care, în deriva, au survolat, în special, partea de vest a tarii. Accentuam asupra acestei ipoteze întrucât, în ultima decada a lunii decembrie 1989 au fost semnalate si recuperate foarte multe asemenea sonde meteo, într-un numar mult diferit fata de alte perioade; - tinte aeriene reale constituite din elicoptere sau avioane de transport infractoare care au survolat teritoriul tarii sau au executat misiuni în diferite zone, la înaltimi mici, sub 200-300 de metri, deci sub posibilitatile de descoperire ale sistemului radiotehnic din apararea antiaeriana a teritoriului. Cea mai mare parte dintre acestea au zburat urmând cursul norilor, soselelor si cailor ferate, ocolind zonele de foc ale mijloacelor de aparare antiaeriana, fiind prevazute cu aparatura de vedere si de navigatie pe timp de noapte si la joasa înaltime. Dupa parerea noastra, asemenea ipoteze necesita continuarea investigatiilor si a cercetarilor de specialitate, cu atât mai mult cu cât la ora actuala, cu exceptia unor resturi de sonde meteo prevazute cu reflectoare poliedrice, lipsesc probele sau dovezile materiale care sa certifice ipotezele respective. Suntem convinsi ca organele de specialitate din cadrul Ministerului Apararii Nationale, alte organisme si institutii, pe baza propriilor analize si cercetari vor continua investigatiile necesare pentru clarificarea situatiilor cu care s-au confruntat.

725

9. UNELE DATE PRIVIND RETINEREA, PROCESUL SI EXECUTIA CUPLULUl DICTATORIAL (difuzarea filmului) Dupa sfatul mai multor persoane si în special a gl. lt. Victor Stanculescu, cuplul prezidential a parasit incinta sediului folosind în acest scop un elicopter aterizat pe cladire si care dupa unele opinii (gl. Neagoe) a fost chemat pentru evacuarea cuplului dictatorial de gl. lt. Stanculescu. Detalii asupra actiunii au fost descrise în subcapitolul ce se refera la actiunile revolutionare desfasurate în Bucuresti în perioada 16-22 decembrie 1989. Se impun câteva precizari: pentru salvarea cuplului prezidential începând cu orele 11.33-11.35 au fost ridicate în aer 4 elicoptere, ca urmare a ordinului col. Tenie, comandantul unitatii de elicoptere. Deplasarea elicopterelor pe traseu s-a facut separat urmând ca unul dintre acestea sa aterizeze în Piata Palatului pentru a lua la bord cuplul prezidential. Ajuns primul în zona fostului C.C. al P.C.R. elicopterul 203 pilotat de lt. col. MalutanVasile a raportat ca aterizarea în Piata Palatului este imposibila datorita multimii adunata în acea zona. Ca atare, s-a dispus aterizarea pe cladire. Dupa ce a efectuat un tur asupra zonei, elicopterul mentionat a stat în aer circa 10 minute si a primit ordin sa aterizeze singur pe cladirea fostului C.C. Dupa aproximativ 20 de minute de asteptare au aparut garzile de corp ale dictatorului, respectiv Rusu Marian, Vasile Talpeanu, David Aurel si Florin Rat împreuna cu sotii Ceausescu. Totodata a venit si Emil Bobu si Manea Manescu. Din cei prezenti au urcat în elicopter sotii Ceausescu, Emil Bobu, Manea Manescu si cei doi ofiteri din garda de corp, Rusu Marian si Rat Florin. Din declaratia lt. col. Malutan Vasile rezulta: „..s-au urcat buluc în elicopter . (pag. 21)... mi-a indicat sa merg catre Snagov ... (pag. 26)”. 726

Dupa aterizarea la Snagov în zona cladirii noi, s-a luat legatura cu Comandamentul Aviatiei Militare pentru a se solicita doua elicoptere mari cu trupe pentru însotire. Într-o convorbire purtata de catre pilotul lt. col. Malutan cu col. Tenie, familia Ceausescu nefiind de fata, acesta i-a comunicat: „Vasile fii atent ca din momentul de fata nu se mai ridica nici un elicopter! Asa ca orienteaza-te ...” (Declaratie Malutan pag. 31) Dupa mai multe încercari de sustragere pilotul Malutan a fost obligat sa reînceapa calatoria având de asta data la bord cuplul Ceausescu si cei doi militari aghiotanti. Initial, dictatorul a dispus sa se deplaseze catre Boteni, iar ulterior a precizat spre Pitesti. Motivând ca au fost depistati de radiofrecventa terestra si ca vor putea fi loviti antiaerian elicopterul a debarcat persoanele ce le transporta lânga soseaua nationala în apropiere de Boteni. În acest sens lt. col. Malutan declara: „... am fost depistati de radiolocatie, vom fi pulverizati dintr-un minut în altul... (pag. 42) ... se vede Boteniul ... aterizeaza lânga sosea ...” (pag. 43). Dupa debarcarea personalului transportat, Nicolae Ceausescu a atras atentia pilotului „... vezi nu spui nimic, unde suntem si ce facem...”. În concluzie, dupa decolarea elicopterului Nicolae Ceausescu a trecut prin zona aeroportului Otopeni si s-a deplasat la Snagov, unde dupa luarea în pripa a unor obiecte si-a reînceput calatoria catre Târgoviste, realizând totodata un ocol pe deasupra aeroportului Otopeni, probabil dorea sa vada daca avionul sau prezidential era pregatit pentru un nou zbor sau decolase deja catre pista de aterizare de pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Oarecum linistit ca totul era pregatit, l-a îndreptat pe directia TituTârgoviste. „Datorita istetimii pilotilor, care au explicat dictatorilor ca continuarea drumului cu elicopterul este nesigura, datorita actiunilor de cercetare si descoperire efectuate de la sol, 727

elicopterul putea fi în orice clipa lovit antiaerian, sugerându-se ideea continuarii deplasarii prin mijloace terestre. În acest scop persoanele transportate, respectiv cei doi dictatori si aghiotantii lor, au fost debarcati. Dupa debarcare, cei doi aghiotanti au plecat în cautarea unor mijloace de transport, care sa asigure continuarea drumului celor doi dictatori. Folosindu-se de un autoturism particular, se pare Mercedes alb, s-a deplasat pâna în satul Vacaresti unde a schimbat masina cu o Dacia rosie. În continuare, cei doi dictatori au fost transportati pâna în apropierea Centrului de Protectie a Plantelor din Târgoviste, de unde au încercat sa ia legatura telefonica cu reprezentantii unor organe locale, considerate de ei fidele. Din unele declaratii rezulta ca Nicolae Ceausescu ar fi reusit sa ia legatura cu prim-secretarul de la Târgoviste - Gavanescu. În jurul orei 13.45 -14.00 la ofiterul de serviciu a Militiei Judetene Dâmbovita s-a prezentat un cetatean, care de fapt era ultima persoana ce transportase cu autoturismul pe sotii Ceausescu si îi parasise în zona localitatii Ulmi si care a informat ca sub pretextul lipsei de carburanti i-a abandonat pe cei doi în fata Centrului de Protectie a Plantelor, situat în afara localitatii. Luând cunostinta de aceasta informatie, cadrele de militie plt. Paise Constantin, sg.maj. Enache Ion, sg. maj. Saftoiu Ion, sg. maj. Furaliu Dan si plt. Osman Andrei, toti de la militia judeteana Dâmbovita, s-au deplasat în zona folosind doua autoturisme din dotarea unitatii (o Dacie si un Aro), unde, sub pretextul asigurarii protectiei i-au urcat în masini si folosind cai ocolitoare i-au transportat la sediul Inspectoratului M.I. din Târgoviste. 728

Pe traseu la intersectia soseaua Gaiesti cu strada Laminorului, unde se afla un grup mare de manifestanti, mai multe persoane au observat pe bancheta din spate a Daciei pe sotii Ceausescu si au pornit în urmarirea acesteia folosind un alt autoturism, tot Dacia. Ajunsi pe podul de cale ferata din spatele sediului Militiei Judetene, subofiterii au observat un alt grup masiv de cetateni ce stationau la intrarea în institutie si ca urmare a renuntat la patrunderea în unitate, continuându-si deplasarea. La urmatoarea intersectie, turismul cu sotii Ceausescu a fost obligat sa opreasca datorita semaforului ce trecuse pe culoarea rosie. În acest timp Dacia ce o urmarea, a lovit din spate masina militiei. Dupa o cursa în plina viteza, masina politiei a reusit sa scape de urmaritori parasind municipiul, iar de pe raza comunei Bucsani a intrat în legatura prin statia radio de pe autoturism, cu dispeceratul militiei Judetene, primind informatia ca în jurul orelor 17.00 manifestatia din fata militiei luase sfârsit, multimea parasind zona. Ca urmare la lasarea întunericului, deci catre orele 17.45, cuplul dictatorial a fost predat la sediul militiei lt. col. Colt Stefan, ce se afla la comanda acestei institutii. Aici ofiterul i-a perchezitionat corporal si li s-a adus la cunostinta ca sunt arestati. Apreciind ca nu dispune de forte suficiente pentru apararea celor doi arestati lt. col. Colt Stefan a solicitat ajutor U.M. 01303, apartinând M.Ap.N.-ului, situata în imediata vecinatate. În jurul orelor 18.30 cei doi au fost transferati în cazarma U.M. 01417 de catre mr. Ion Mares din U.M. 01378, ajutat de lt. col. (M.I.)Gheorghe Dinu si alti militari si subofiteri de militie. Actiunea s-a desfasurat sub protectia unei subunitati de interventie 729

apartinând U.M. 01417. Dupa ajungerea în unitate, cuplul dictatorial a fost instalat într-un birou al comandamentului unitatii, luându-se masuri de paza a încaperii. În baza ordinului gl. Militaru, ministrul apararii nationale, la orele 9.00 s-a constituit grupa de interventie si paza formata din 8 parasutisti care îmbarcati în doua elicoptere, unul comandat de mr. Cristian Mateiciuc si al doilea de cpt. Mircea Militaru au fost transportati initial la Bucuresti pe stadionul Ghencea. În jurul orelor 10.15 în cele doua elicoptere s-au îmbarcat gl. lt. Stanculescu Victor, Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, ofiteri de justitie, un ofiter medic si alti însotitori. Dupa decolare, cele doua elicoptere s-au îndreptat spre Ploiesti unde au facut jonctiunea cu alte trei elicoptere de însotire. Cele cinci elicoptere s-au îndreptat spre municipiul Târgoviste, unde doua dintre acestea au aterizat în incinta U.M. 01417, iar celelalte trei (cele de însotire) pe terenul de instructie militara. La debarcarea din elicopter au fost luate masuri severe de paza nemijlocita a celor noi sositi. Un ofiter, cpt. si doi subofiteri, toti parasutisti, au primit misiunea de paza nemijlocita a cuplului, iar ceilalti parasutisti s-au dispus în dispozitiv de supraveghere. Pe timpul cât Nicolae si Elena Ceausescu au fost retinuti în incinta U.M. 01417 Târgoviste, ei au fost mutati periodic când într-un birou, când într-o autospeciala punct de comanda, când într-un T.A.B., care se deplasa prin incinta cazarmii. La coborârea din T.A.B. un ofiter a condus pe cei doi dictatori într-o încapere amenajata ca punct medical. Dupa executarea examenului medical de rutina, cei doi au fost introdusi într-o sala unde urma a se desfasura procesul. 730

De mentionat ca în ziua de 24 decembrie 1989, s-a hotarât constituirea unui Tribunal Militar Exceptional în vederea judecarii sotilor Ceausescu. Din însarcinarea M.Ap.N., de organizarea procesului s-a ocupat gl. lt. Victor Stanculescu. În ordonanta Directiei Procuraturilor Militare emisa în 24 decembrie 1989, sotii Ceausescu sunt acuzati de infractiuni prevazute la articolele 162, 163, 165 si 357 Cod Penal (subminarea puterii de stat, a economiei nationale, efectuarea actelor de diversiune si genocid). Rechizitoriul Directiei Procuraturilor Militare din 24 decembrie 1989 cu privire la inculpatii Nicolae si Elena Ceausescu constata urmatoarele: „...în calitatile îndeplinite pe linie de stat si de partid, au actionat direct si premeditat, în scopul de a distruge poporul român si nationalitatile conlocuitoare, supunând întreaga colectivitate de oameni din tara noastra la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea fizica si ordonând sa se traga în masele de demonstranti care au manifestat pasnic, în mai multe orase din tara în perioada 16-22 decembrie 1989. Inculpatii, mai mult decât atât, au ordonat desfasurarea de actiuni armate care au slabit puterea de stat, au distrus si adus în stare de neîntrebuintare uzine, instalatii, cai de comunicatie aducând astfel atingere securitatii statului si au folosit o organizatie din cele prevazute în art.145 din care pentru subminarea economiei nationale asa cum rezulta din probele existente la dosar. Nu ne propunem a detalia procesul, problema fiind foarte cunoscuta, ci doar precizam ca, dupa citirea sentintei de condamnare la moarte, celor doi dictatori li s-au legat mâinile la spate si au fost condusi la locul pentru executia capitala. În ziua de 25 decembrie 1989, orele 14.50, s-a executat foc fara comanda asupra celor doi dictatori, în urma caruia medicul a 731

constatat decesul. În legatura cu declansarea focului fara comanda, ofiterul responsabil a declarat: „... în momentul primirii misiunii, fiind singurul ofiter din echipa, am constientizat raspunderea covârsitoare pentru reusita misiunii ... Nici un cadru militar nu primise o misiune atât de importanta si de riscanta si daca nu o duceam pâna la sfârsit eram sigur ca n-as mai fi scapat viu. Îmi era teama sa nu ma pierd ... Luasem o hotarâre si trebuia dusa pâna la capat ... Mi-ar fi fost mult mai usor sa comand în numele poporului foc. Dar aceasta însemna pierdere de timp. În acele momente, atunci si acolo, în plin razboi o asemenea ceremonie era de neconceput atât pentru mine, cât si pentru organizatori, din moment ce nu am fost instruit în acest sens. Si atunci am mers pe lucrurile esentiale, nu era timp de nuante, de subtilitati...” Dupa executare, din ordinul gl. lt. Victor Stanculescu, cadavrele au fost învelite în foi de cort si depuse în cele doua elicoptere care au decolat imediat. Dupa efectuarea unei escale, pentru alimentare, pe aeroportul Titu, doua elicoptere din cele cinci, au continuat drumul catre Bucuresti. La orele 16.30, cele doua elicoptere împreuna cu completul de judecata au aterizat pe terenul Ghencea din Bucuresti. Neîntelegerea unor dispozitiuni date a facut ca cele doua colete sa fie abandonate în dispozitivul de aparare al unitatii militare din Ghencea. Abia a doua zi au fost dusi la Spitalul Militar Central si în ziua de 28 decembrie 1989, au fost înmormântati în Cimitirul Ghencea. În noaptea respectiva, asupra unitatilor militare din zona, au fost declansate mai multe atacuri, la care s-a raspuns cu foc din dispozitivele de aparare. 732

Din atitudinea sotilor Ceausescu pâna la sosirea elicopterului cu completul de judecata în ziua de 25 decembrie 1989, rezulta ca nu au înteles exact situatia în care se aflau. Din comportarea ofiterilor si soldatilor din unitati cu care au intrat în contact, au înteles ca sunt tinuti acolo sub protectie si asteptau cu nerabdare desfasurarea evenimentelor. La vederea gl. lt. Stanculescu, Ceausescu a sperat ca acesta a venit sa-l salveze si sa-l duca la Bucuresti sau în alta parte. Momentul de panica a celor doi Ceausescu este atunci când parasutistii, la ordin, au început sa-i lege. Cei doi îsi pierd firea si nu mai au nicidecum o atitudine demna. Au început sa se zbata, sa se opuna, sa ameninte si sa înjure. În concluzie, putem afirma ca din însarcinarea C.F.S.N.ului de organizarea si desfasurarea procesului celor doi dictatori, inclusiv de executarea sentintei, s-a ocupat nemijlocit gl. lt. Victor Stanculescu. (Documentar nr. S/2U9R/06.01.1994, documentar nr 46007/1994) 10. UNELE DATE SI INFORMATII PRIVIND FENOMENUL TERORIST Fuga dictatorului în ziua de 22 decembrie 1989 orele 12.06 a marcat prabusirea unui sistem si concomitent a institutiilor sale. Ministerul de Interne teoretic a disparut din planul actiunii coordonate, iar prin moartea gl. Milea se conturau mai multe centre de conducere superioara a M.Ap.N.: gl. Stanculescu la M.Ap.N. si a doua zi, gl. Militaru, prematur anuntat de cpt. Lupoi la Televiziune, ca ministru al apararii nationale, un centru la TV, iar la orele 16 apare la M.Ap.N. si mai târziu la ora 17 la sediul C.C. gl. Guşă. 733

În bucuria victoriei se înscauna treptat teama de riposta din partea celor detronati si ramasi fideli dictatorilor fugiti. Aparitia la TV a gl. Militaru Nicolae care prin apelul sau nominal catre cadrele M.Ap.N. si M.I. insista prin formula „opriti macelul” desi la acea ora în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 în tara si în capitala nu se tragea nici un foc, sporeste suspiciunea si teama atât în rândul populatiei cât si a militarilor. La ora 18.30 în Piata Palatului unde erau circa 400 de manifestanti se deschide foc de diversiune. Urmarile celor câtorva salve de arma automata sau poate simulatore, se cunosc. Este adevarat ca focul deschis în Piata Palatului confirma existenta unor posibile forte diversioniste care erau pregatite de lupta. Cine puteau fi: - Forte straine specializate în actiuni de terorismdiversiune care conform unui plan deschid focul, moment ce coincide cu începerea razboiului electronic asupra întregului teritoriu. Deci poate exista o legatura între aceste doua actiuni. Razboiul radioelectronic asa cum am mai spus este premergator unei interventii militare, terestre si aeriene. În mod logic, daca aceste forte sunt cele care au intervenit ar fi trebuit sa traga în plin. - Forte interne fidele lui Ceausescu. Aceasta varianta este cea mai putin probabila întrucât ne obliga a ne pune câteva întrebari, si anume: de ce au intervenit asa de târziu, de ce nu au tras în plin, de cine erau conduse de vreme ce sefii ministerelor de interne si apararii nationale erau în sediul fostului C.C.? - Stim ca pe cladirile din jurul pietii erau înca din 21 decembrie 1989 postati ofiteri ai unitatii cu misiuni precise de supraveghere. Posibil ca acestia, la ordin, sa fi deschis foc de diversiune pentru a permite celor din sediul C.C. sa-si formeze un guvern dupa plac. 734

Stim ca multimea din piata respinsese încercarea comunistilor de a forma un nou guvern comunist condus probabil de Ilie Verdet; - O forta necunoscuta fidela lui Ceausescu care a intervenit cu o anumita întârziere. Si aceasta varianta ridica câteva întrebari: de ce nu a tras în plin si de ce nu s-a manifestat public pentru a câstiga o anumita adeziune din partea fidelilor? - O forta formata din teroristi profesionisti care au facut un „joc de antrenament” pâna la lichidarea tiranilor. În acest sens nu avem dovezi. Iata ce a declarat un cadru al D.S.S. gl. Plesita "... adevaratii teroristi au fost comandourile compuse din rusi, unguri, iugoslavi si alti straini din est si vest care au fost infiltrati în România...”. Noi adaugam doar si posibile comandouri autohtone actionând profesionist, fara urme, bine organizati având refugii în timpul zilei, actionând de preferinta noaptea. Bine antrenati, teroristii au constituit începând din seara zilei de 22 decembrie 1989 o obsesie permanenta a celor angrenati în evenimente. Desi mult amplificata, imaginea teroristilor ce actionau ca supraoameni a fost justificata si prin actiunea unor factori de stres intern. Este indubitabila actiunea fortelor straine care începând din acea seara au declansat asupra teritoriului tarii noastre un torent de actiuni destabilizatoare, de diversiune si razboi electronic sufocând efectiv canalele de telecomunicatii si aparatura de cercetare radioelectronica de toate tipurile, cu informatii si tinte false. Simularea era atât de perfecta încât lasa imaginea unui potential si iminent atac cu forte superioare în toate spatiile tarii, adica terestru, aerian si maritim si care urmarea nimicirea obiectivelor vitale ale statului. Este greu de crezut ca vecinii nostri din est si 735

vest, dar si altii de mai departe, puteau fi straini de aceste actiuni mai ales ca acestia detineau mijloacele tehnice necesare pentru realizarea unei asemenea situatii. Dar fara discutie ca în afara actiunilor aeriene, terestre sau maritime simulate, în diferite zone ale tarii au actionat real persoane, aeronave si nave carora aparatura noastra depasita moral si tehnic putea cu greu sa-i faca fata. În cei 6 ani care s-au scurs de la actul revolutionar din decembrie 1989 s-au facut o multitudine de speculatii cu privire la fenomenul aparut în seara zilei de 22 decembrie 1989 denumit generic „Fenomen terorist”. Supozitiile si speculatiile au aparut ca urmare a faptului ca nimeni în aceasta tara în afara Comisiei Senatoriale nu a atacat cu seriozitate si perseverenta acest subiect desi efectele lui distructive ne-au afectat dureros pe multi dintre noi. Este justificata atitudinea de derâdere acordata acestui fenomen atât de des vehiculat, desi multi cetateni au fost martori si unii dintre acestia chiar victime, totusi organele abilitate nu au prezentat nici un exemplar de individ terorist. Nu s-a spus nimic de executorii planurilor de protectie si aparare a cuplului prezidential, ce se presupune ca atât înainte cât si dupa fuga dictatorului au actionat terorist, cu sau fara voia lor, încercând a-si îndeplini misiunile care le-au fost încredintate si de întreruperea carora nu primisera nici un ordin. Este evident ce s-ar fi întâmplat cu ei daca Ceausescu prin cine stie ce miracol ar fi revenit la putere. Nici organele judiciare nu au cercetat cu raspundere si perseverenta acest subiect, poate si pentru ca în actiuni erau implicate prea multe personalitati foste sau devenite ale vechiului si noului regim si care ar fi determinat, impropriu zis, caderea unor capete. 736

Este cert ca teroristii au existat si au actionat cu începere din seara zilei de 22 decembrie 1989 în mai multe orase si zone ale tarii. Intensitatea maxima a actiunilor lor a fost în perioada 22-25 decembrie 1989, perioada în care s-au manifestat cu predilectie de pe acoperisul unor cladiri, din unele apartamente, din parcuri, paduri, de dupa cladiri, din blocuri în constructie, din canale, biserici si cimitire, spatii verzi etc. Raspunsul la o elementara întrebare: Cine avea posibilitatea informarii si dezinformarii, sau apartamente în blocuri si hoteluri pe care le-au folosit teroristii în acele zile; ne duce la suspectarea unor elemente legate de securitate. Suntem convinsi ca în tara sunt destui care detin date precise cu referire la existenta si actiunile teroriste, date ce ar putea constitui suficiente capete de acuzare. Dar ne întrebam „a fost oare cineva într-adevar interesat sa îi descopere pe adevaratii teroristi?” Faptele ne confirma ca nu! Totodata, nu s-a acordat suficienta atentie declaratiilor unor persoane care au vazut si discutat cu cei ce tineau sub foc (din blocurile adiacente) sediile M.Ap.N., cladirea TVR si alte zone. Tabelele cu suspectii retinuti de armata si predati la arestul politiei sau la Procuratura au fost neglijate sau tratate cu superficialitate. Nici macar cei gasiti cu mai multe identitati, cu armament de diferite categorii asupra lor, nu au fost verificati ca posibili teroristi. Hotarârile de punere sau nu sub urmarire penala s-au facut în special pe baza declaratiilor celor interogati si este clar ca acestia aveau alibiul pregatit din timp în varianta retinerii lor. Si apoi ce terorist instruit s-ar fi lasat prins având asupra sa corpul delict al crimei si armamentul folosit? Pe 21 decembrie 1989 în ziua fatala a mitingului, organele în drept aveau dispozitivele de paza si protectie realizate atât în interior cât 737

si în exteriorul cladirilor fostului C.C. Asemenea masuri erau atributul Directiei a 5-a din D.S.S. si a Securitatii municipiului Bucuresti. Personalul cu atributii pe aceasta linie a fost introdus în dispozitiv înca în seara zilei de 20 decembrie 1989. Dupa afirmatiile gl. Militaru Nicolae rezulta „ca în dispozitiv erau aproximativ 1.200-1.500 persoane si în functie de situatie densitatea acestora putea creste”. Acestia aveau misiunile clare si ca atare nu aveau nevoie de mijloace de legatura, ei stiind ce aveau de facut si actionau în consecinta. Ca a existat un plan de aparare si chiar mai multe este un lucru cert. A rezultat si din declaratiile fostului Ministru de Interne Tudor Postelnicu care desi destul de confuz si contradictoriu în multe declaratii, recunoaste: „...Directia de Securitate si Garda si-a desfasurat fortele potrivit planului... Organele de Militie au intrat pe coridoarele planificate (Declaratia T. Postelnicu cap. 27), la rândul lui gl. Neagoe declara: „... Trebuie sa va gânditi ce se întâmpla daca puneam în aplicare planul de masuri pe care îl aveam …apoi se disculpa. Eu nu am aplicat în nici un fel planurile de masuri, pentru ca conform atributiunilor pe care le aveam trebuia sa împing toate unitatile care concurau... daca era sa pun în aplicare planul... ar fi fost un macel...” (Declaratia gl. Neagoe, pag. 13 si 17). În continuare gl. Neagoe adauga: „... Planul este facut de D.S.S. ... se gaseste la Ministerul de Interne - Serviciul de Documentare si la D.S.S. ... si prevedea ... sarcini directe pentru paza lui Ceausescu ... erau mai multe variante si pe pamânt si în aer ...”. Din declaratii rezulta ca planul era periodic actualizat astfel încât sa poata fi pus în aplicare cu promptitudine” ...la modificarea din 1989 a lucrat... col. Cristea ... Serviciul 4... Conceptia generala a planului era de aparare în caz de atac terorist. În caz de atac al elementelor revolutionare...” (Declaratia gl. 738

Neagoe pag. 18). Privind actiunile USLA, interlocutorul a declarat "... USLA ... era unitatea care coopera cu noi în planurile acestea de aparare ...ei aveau o echipa care tot timpul era în actiune ..." (Declaratia gl. Neagoe pag. 24) si gl. Vlad seful D.S.S. declara: „...USLA întărea masurile luate de Directia a V-a si se ocupa de securitatea lui Ceausescu ...” (declaratia gl. Vlad pag.46). De remarcat ca în asemenea situatii se constituia un comandament condus de unul din adjunctii de la D.S.S. sau de la Securitatea Municipiului Bucuresti, în cazul în speta, conform declaratiilor gl. Vlad: „...La acest comandament - sef fiind gl. Neagoe urmatorul era gl. Bucurescu” (Declaratia gl. Vlad pag.47). Despre activitatea dispozitivelor de protectie, col. Ion Apostolescu declara: „... cei cu paza aveau categoric un plan de aparare ce era facut de Seful Serviciului, Nae Octavian si de seful Serviciului Operatii - col. Lazarescu. Oamenii erau pusi de obicei pe acoperis, aveau binocluri si AKM-uri. Un maior a fost surprins pe acoperis la Consiliul de Stat. A fast batut apoi înjunghiat. Apararea Sediului CC al P.C.R. ca de altfel si alte obiective de importanta deosebita (Consiliul de Stat, M.A.N., Palatul Cotroceni si Resedintele Prezidentiale) se asigura de catre Directia a V-a din D.S.S. sau altfel spus, Directia Paza Demnitari, sediul acesteia era vis-a-vis de Comitetul Central lânga Biblioteca Centrala Universitara; în blocul de locuinte vecin mai exista un serviciu al acestei Directii care se ocupa de personalul ce îl deservea pe Ceausescu, precum si de cladirile din jur toti fiind oamenii Securitatii. Mai adaugam si sediul 110A. Conform declaratiei gl. Neagoe, efectivele Directiei a V-a în data de 21 decembrie 1989 se aflau în dispozitiv: „... cei 250 de oameni din Directia a V-a erau în sediul C.C. conform planului; pe 21 decembrie, dupa-amiaza ... fiecare era la postul sau, la intrarea lui 739

postati la geamuri, fiecare om era bine plasat pe sala era rezerva de 70-100 de oameni. Personalul era înarmat cu o unitate de foc (pag.6) (adica 600 de cartuse pentru un pistol mitraliera n.n.) si "... ca armament aveau pistol mitraliera, pusti mitraliere si grenade... în planul de masuri toti aveau sarcini precise si consemne speciale ...” (pag.25) „ ...de strada raspundea gl. Bucurescu - ministru adjunct si avea toata Piata si Bulevardul” (pag.27). Cu privire la existenta unor puncte fixe de foc din jurul cladirii C.C. dar si la Televiziune si M.Ap.N. col. Goran, - seful Securitatii Municipiului Bucuresti declara: „ …putea sa le aiba si USLA si Directia a V-a ... e posibil sa fi fost si de la Securitatea Capitalei... erau înarmati fara discutie. Deci, putea fi de la noi (Securitatea Capitalei, n.n.) USLA si Directia a V-a, altcineva nu vad...”. Iar gl. Neagoe a mai completat ca armamentul detinut de acestia era: ,,… armamentul din dotare, câte o unitate de foc automat pentru fiecare si aveau si pusca mitraliera, grenade vreo 5-6, pusca cu luneta. Aceste pusti cu luneta le aveam pentru situatii când se tinea un miting în Piata si putea sa traga unul de sus...”. Cu privire la existenta caselor conspirative si de întâlniri, col. Goran a declarat: „...da precis aveam” (pag.28) dupa care completeaza: „...pe traseu orice cârciuma, orice aprozar trebuia sa fie recrutat pe problema asta de aparare a presedintelui”, „...eu aveam în fiecare bloc un om care ma informa ...” (pag. 29). Despre numarul teroristilor, fostul sef al Securitatii municipiului Bucuresti declara: „...Nu trebuiau 10.000 de teroristi. Trebuiau 5-6 ...”. Sigur, aceasta este si concluzia la care am ajuns si noi ca nu au fost prea multi, dar destui pentru rolul ce l-au avut de jucat în bulversarea situatiei din acele zile.

740

În dimineata de 21 decembrie 1989, pe acoperisul si în sediul fostului C.C. paza era instalata, precum si pe si în fostul Palat Regal, pe si în Hotelul Athenee Palace, pe si în cladirile din stânga si dreapta fostului sediu. Totodata, în rândul demonstrantilor, pentru a identifica pe eventualii atentatori din multime la securitatea presedintelui, se gaseau destui securisti înarmati precum si un numar mare de informatori. Col. Goran relateaza: ”...Serviciile de Contrainformatii din sectoarele economice aveau misiunea ... de ... instalare a coloanelor de oameni... sa nu se ataseze protestatari, jalbari sau oameni care strica atmosfera”. Iar o parte din efective „... un numar de pâna la 100 participau la miting între oamenii care se adunau.” (pag.7) În ziua de 21 decembrie 1989 orele 11.00 au fost aduse un numar important de formatiuni de Garzi Patriotice, îmbracate în civil, în acest sens, este edificatoare declaratia sefului Securitatii municipiului Bucuresti care recunoaste ca: „... niciodata nu s-a întâmplat sa vina Garzile Patriotice în civil si sa sectorizeze Piata pe sectoare geografice, adica s-au încrucisat rânduri de Garzi Patriotice...”. Postul sef de Stat Major al Garzilor Patriotice - col. Pîrcalabescu (actualmente general pensionar), ar fi trebuit sa cunoasca si sa declare acest lucru precum si motivatia si misiunea acestora. Preconizându-se ca în ziua urmatoare manifestatia se va amplifica, ministrul de interne a ordonat mentinerea neschimbata a dispozitivului de paza si aparare instalat. În seara zilei de 22 decembrie 1989 a început sa se traga în scop diversionist de pe acoperisul Palatului Regal, Hotelului Athence Palace, din cladirile din jur dar si din interiorul fostului C.C. Este lesne de înteles, ca nu a existat timpul necesar scoaterii acestora din dispozitiv si se pare ca nici nu s-au dat ordine în acest sens, acest lucru a rezultat 741

si din unele declaratii prezentate. Este cunoscut faptul ca accesul la acoperisuri nu avea oricine, mai ales ca pe acestea erau instalate posturi de paza. O schita a locurilor de unde s-a tras, urmata a doua zi de o scotocire ar fi scos la lumina provenienta tragatorilor si a tragerilor, munitia consumata (tuburi) precum si posibile rezerve de munitie parasita. Forte apartinând M.Ap.N., trupelor de Securitate, USLA si Militiei care au participat împreuna cu revolutionari sau luptatori din Garzile Patriotice la scotocirea unor locuri de unde s-a executat foc, au retinut cu aceasta ocazie numerosi indivizi dubiosi care au fost predati unor persoane ce îsi atribuiau calitatea de reprezentanti, dar care fara nici o explicatie plauzibila i-au pus în libertate (ex. la TV au fost pusi în libertate de un gl. în rezerva). Reproducerea unor convorbiri purtate prin statiile emisie-receptie de unele persoane în ziua de 21 decembrie 1989 între orele 11.0012.00 demonstreaza realizarea dispozitivului de asigurare si dispunere a fortelor conform planului dinainte stabilit. - Tov. Brînzei, va rog luati dv. acolo masuri... organizatorice si tot efectivul care nu este bagat în misiune sa se gaseasca în unitate, sa fie imediat îmbracat civil, si în frunte cu dv. va deplasati urgent la Separatiunea 1... - Am înteles... - Indiferent de la ce formatiune este: circa, cercetari penale, judiciar s.a.m.d. - Multi sunt îmbracati în uniforma, se schimba în civil? - Pai care au sa se schimbe în civil, care nu într-o jumatate de ora sa se schimbe! - Am înteles.” (Orele 11.55 Consiliul Popular al mun. Bucuresti). „- Bucur 9 sunt Bucur 1.. am primit telefon sa începeti agitatia în Piata …”. 742

„ -Oprea fa agitatie! (se aude o voce – Ceausescu PCR)” De retinut ca la Uzinele 23 August exista o formatie muncitoreasca special instruita pentru actiuni agitatorii si care în perioada mitingului fusese adusa si introdusa în primele rânduri în fata Comitetului Centrul - Potrivit declaratiei Ministrului de Interne pag. 28, multi manifestanti fusesera mobilizati înca de la orele 05.00 dimineata desi temperatura la aceasta data era destul de scazuta. „- Tridentul, pe Calea Victoriei la Gioconda iarasi este un grup care scandeaza lozinci! - Sunt Catargul 5, la Muzica aici în fata a izbucnit un scandal. - Sunt Catargul 5, au fost îndepartati pe Victoriei spre C.C.A. - Catargul - Catargul 2. Sus aproape de Comitetul Central se afla un cetatean, e de al nostru sau nu este? Sus pe blocul de vis-a-vis. Pe Boteanu se afla sus de tot un cetatean. - Catargul, sunt Catargul 2. Deasupra magazinului Muzica vis-avis de C.I.D.(?) se pare ca este o persoana acolo. - Da este, e de al nostru.” Inspectoratul Militiei Bucuresti „... Vezi ce poti. Pe care poti sa îi temporizezi ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic. - Toate fortele sa intervina sa îi împrastie.” Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti „...- Mai trimete la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei la ... si doua sa vina la Onesti imediat." 743

12.00-14.00 - (USLA) (21 decembrie 1989) „... - ba Catargul 3 situatia este înca încordata. Se scandeaza si militarii nu pot sa-i împrastie.” ISMB. (Sala Dalles - loctiitorul Sefului Securitatii Mun. Bucuresti) „... - În fata la Sala Dalles, sa vina aici forte. - Da s-au trimis draga, s-au trimis. - Sa îi scoata de aici pe astia care instiga.” ... Si discutiile continua. În zona Televiziunii, în noaptea 22 spre 23 decembrie 1989 s-au observat trageri repetate din diferite locuri (vile, blocuri, zone verzi, etc.). Acestea ar fi trebuit controlate în dimineata zilei de 23, eliminând astfel folosirea lor ca puncte de foc fixe în noptile urmatoare. Este evident ca parte din actiunile teroriste au fost dezlantuite de autohtoni, fie unii membri ai securitatii, ai militiei, personal USLA care fiind în executia unui plan nu au primit ordin sau nu au avut posibilitatea sa primeasca ordin de renuntare, sau activisti de partid ori simpatizanti ai acestora, militari în rezerva (M.I. si M.Ap.N.). Ei puteau fi cei care au ocupat conform ordinului dispozitive de lupta si care din poduri, acoperisuri, case conspirative, hoteluri. Ei si simpatizantii lor, femei si barbati, tineri si pensionari, dotati cu tehnica mai mult sau mai putin sofisticata, au fost unii din cei ce au tinut, în baza unui plan, în tensiune, nopti la rând cetatenii si unitatile militare. Ei cunosteau dispunerea unitatilor militare, telefoanele secrete sau publice ale acestora si aveau acces la telefoanele operative si speciale M.Ap.N. De fapt, si în raportul SRI se recunoaste ca fortele de protectie au fost prin hoteluri nu numai pentru a intercepta convorbirile 744

locatarilor, ci si pentru alte scopuri, aceasta si pentru ca aveau camere în stapânire. Toate acestea nu mai trebuiesc demonstrate fiindca ele sunt cunoscute, iar de unii chiar traite. Este oare de crezut ca toate organele specializate aveau numai armament la vedere, înscris într-o anumita evidenta? Ne punem întrebarea câte arme si de ce tipuri detineau acestia fara a fi trecute în scripte si înregistrate. Alibiul potrivit caruia armele avute în evidenta nu au fost folosite, nu este întotdeauna edificator; este posibil si nimeni nu contesta ca trupele de securitate au trecut poate în totalitate de partea revolutiei, dar acelasi lucru nu se poate spune ca l-au facut toti activistii de partid, toti membrii securitatii si agentii securitatii. Desi conducerea fortelor apartinând M.Ap.N. a generat uneori confuzie si accidente grave regretabile, totusi nici un general sau un cadru cu functii de raspundere din acest minister nu a parasit comanda lasând subordonatii la voia întâmplarii si nu s-a dus sa respire aer curat în Cismigiu asa cum au facut-o altii (declaratia col. Goran). Sa nu uitam ca în aceasta perioada au intrat în functiune actiuni de dezinformare, de bombardament psihologic, razboi electronic realizate cu profesionalism de specialisti în domeniu, fapt ce explica o parte din erorile si nenorocirile produse în acele zile. Cine a avut curajul sa traga în armata, sa tina sub foc nopti la rând M.Ap.N., TV, zona CC-ului. Armata a înregistrat sute de morti si raniti. Cine i-a împuscat? Toti au fost victimele unor erori? (precizam ca judecam fapte de dupa 22 decembrie 1989). Daca pâna în 22 decembrie 1989, asa cum rezulta din Raportul Parchetului Militar în care se accepta ca posibila existenta unor 745

tragatori izolati, ramasi neidentificati „care la rândul lor erau componenti ai dispozitivului de blocare-dispersare-neutralizare” al carui scop „nu putea fi altul decât acela de lichidare fizica (prin împuscare) a instigatorilor ori a unor persoane înarmate din rândul demonstrantilor (pag.7). Se mai afirma despre tragatori „chiar infiltrati printre manifestanti” ca actionau „la adapostul salvelor de avertizare executate de catre dispozitive" (pag.263). Acestea urmareau atât sa creeze panica în rândul populatiei pentru a o determina sa se disperseze, cât si pentru eventuale provocari la adresa armatei cu dublu rol: sa convinga armata ca se afla în fata unei agresiuni executate de elemente ostile ce urmareau alte scopuri decât cele clamate de demonstranti si sa determine armata, pe fondul panicii sau al enervarii, sa riposteze si prin dispersarea manifestantilor sa se angajeze la înabusirea revoltei.” (pag.269). Multi din membrii Comisiei si-au pus întrebarea de ce gl. Vlad nu a aparut pe postul de TV asa cum a facut-o gl. Gusa Stefan, sa declare ca Ministerul de Interne a trecut de partea revolutiei. Se impune ca în încheierea acestui subcapitol sa fie evidentiat ca nu toti membrii acestor formatiuni au actionat terorist, multi dintre ei fiind constienti de perspectiva prabusirii inevitabile a dictaturii si cei mai multi au trecut din primele clipe de partea revolutiei, sau au renuntat constient la executarea misiunii ce o aveau de îndeplinit. Dar au existat si indivizi exaltati, fideli pâna la moarte dictatorului care ar fi facut orice pentru restabilirea regimului ceausist. Acesti indivizi nu au urmarit ucideri în masa, lucru ce l-ar fi putut realiza cu usurinta asa cum de fapt, a declarat gl. Neagoe, dar au facut totul pentru a produce panica, deruta, reactii necontrolate din partea fortelor ce aparau revolutia, lucru ce a si reusit. 746

Dar la fel de bine aceste misiuni puteau fi îndeplinite si de cetateni straini existenti în tara sub diferite acoperiri si care actionau potrivit ordinelor primite la plecarea în misiune. 10.1. Câteva opinii privind posibila implicare a spionajului sovietic în actiunile din decembrie 1989 Din analiza lucida si mai aprofundata a actiunilor derulate în decembrie 1989 rezulta ca dispozitivul informativ si de diversiune sovietic a fost conectat la toate fazele evenimentelor din decembrie 1989 în România. Înca din 1982 se cunostea ca România era „lucrata” de organele de informatii sovietice, dar si de cele militare la nivelul unui stat inamic, lucru accentuat dupa venirea la conducerea URSS a presedintelui Mihail Gorbaciov. Rezidentii sovietici aflati în România si-au intensificat activitatea, în special prin obtinerea de informatii cu referire la: sanatatea dictatorului, posibilii succesori la functiile acestuia si conceptiile lor politice, precum si alte date de importanta militara, economica si sociala. Se urmarea înlaturarea dictatorului, dar mentinerea sistemului comunist caruia urma a i se confectiona o noua fata. Putea acest lucru sa se realizeze fara o legatura în interiorul tarii? Categoric nu! O directie în care s-a actionat a fost si aceea de a se contacta vechii activisti, dizidenti si alte categorii de oameni nemultumiti care sufereau datorita privatiunilor la care îi supusesera ambitiile dictatorului. Era cunoscuta de organele de Securitate românesti opinia spionajului sovietic care era hotarât în schimbarea conducerii în România si chiar precizau ca data posibila „Plugusorul – 90”. 747

Securitatea româneasca constata cu mirare intensificarea contactelor între organele de spionaj sovietice si cele unguresti, dar si cu cele apartinând unor state occidentale, poate si SUA. Dupa întâlnirea de la Berlin cadrele care actionau în România si-au intensificat activitatea, iar unele sub acoperire de corespondenti de presa (Victor Volodin – „Izvestia”; Vladinlir Vidrascu – „Pravda”) au actionat pentru obtinerea de informatii din diverse domenii, dar si despre starea de spirit a populatiei. Articolele acestor ziare aveau un pronuntat caracter critic la adresa României si a lui Ceausescu, iar cotidianul Izvestia a publicat chiar „Scrisoarea celor Sase”. Sarcini de mobilizare si propaganda au primit si agentii sovietici din rândul cetatenilor autohtoni, precum si unii turisti al caror numar a crescut semnificativ în raport cu anii anteriori. Este cunoscut ca începând din 09 decembrie 1989 numarul turistilor sovietici în masini particulare a crescut pâna la 80 -100 pe zi. Organele de circulatie românesti la controalele de rutina efectuate si asupra unor asemenea autovehicule au constatat calitatea de militari a unor ocupanti. Pe teritoriul tarii noastre au fost unele accidente de circulatie în care au fost implicati turisti sovietici. Vom retine atentia asupra incidentului petrecut la scurt timp dupa revolutie marcat prin accidentarea masinii în care se gaseau turistul sovietic Lout Alexander si înca un barbat. Cu ocazia reparatiei ce s-a efectuat la un service în masina s-au gasit 12 uniforme militare de camuflaj românesti tip M.Ap.N. si un veston sovietic cu gradul de maior. Cei doi au afirmat ca sunt ofiteri în rezerva si ca au luptat în Afganistan. 748

Un alt caz interesant s-a întâmplat în judetul Mehedinti pe raza comunei Butoiesti unde a avut loc un accident în care a fost implicat un autoturism sovietic ce a fost acrosat de o autospeciala TIR. În urma accidentului o persoana a decedat iar una a fost grav ranita. În autoturismul sovietic s-au gasit 240 capse pirotehnice de fabricatie sovietica. În Bucuresti au fost surprinsi grupuri de turisti sovietici care dialogau si care remarcau ca si-au „îndeplinit misiunea”, iar în unele din aceste grupuri au fost observate cadre de spionaj sovietic cunoscute de catre contraspionajul românesc. Este interesanta remarca lui Jigau Alexei, cetatean moldovean, cadru didactic în Chisinau care spunea ca românii sa nu mai caute „teroristi” întrucât acestia „sunt demult plecati din România”. Totodata recunostea ca în timpul revolutiei fratele sau cadru KGB se afla „în zona Craiova, undeva între Timisoara si Bucuresti”. Organele de securitate românesti au constatat ca în aceasta perioada si-au intensificat activitatea unele persoane cunoscute ca agenti sovietici si ca activitatea lor a fost coordonata cu cea a turistilor. O asemenea persoana dupa ce a contactat mai multi intelectuali prosovietici, în seara zilei de 2 decembrie 1989 s-a deplasat la Bucuresti unde conform propriilor afirmatii a predat Ambasadei URSS documente cu referire la desfasurarea evenimentelor de la Timisoara. Un alt lucru semnificativ este si faptul ca în perioada 17-20 decembrie blocul din Piata Aviatorilor în care locuiau mai multi diplomati sovietici a fost evacuat începând cu femeile si copiii. Iar în ziua de 21 decembrie 1989, membrii Consulatului sovietic din Constanta au distrus prin ardere, în curtea cladirii, o mare cantitate de documente. 749

În ziarul „România Libera” din 10 ianuarie 1990 a aparut un mic articol sub titlul „Teroristii prinsi pe teritoriul Iugoslaviei” în care fara a se dezvalui sursa, se informeaza ca pe teritoriul statului vecin si prieten au fost retinute grupuri de teroristi ce participasera la actiunile din tara noastra, îndeosebi la Timisoara, Resita, Arad, Sibiu si Bucuresti. Numarul celor arestati se ridica la 63. Ziarul se obliga sa reia problema atunci când teroristii respectivi vor fi extradati. Se desprind 2 variante: fie ca informatia a fost ireala teroristii retinuti în Iugoslavia neexistând, fie ca acestia au existat dar tara respectiva nu si-a propus extradarea. În încheierea acestui sumar „subcapitol ce ar trebui sa faca obiectul unor cercetari suplimentare si detaliate, se cuvine a face niste observatii: Este posibila implicarea KGB-ului si a GRU-ului în actiunile din decembrie 1989 si care s-au materializat în special prin manifestari agitatorii provocatoare, prin actiuni de dezinformare si razboi electronic. Procedeele folosite au fost specifice actiunilor din umbra (trupe speciale ale GRU). În raport cu numarul mare de sovietici ce împânzisera tara în acele zile, numarul persoanelor posibil implicate în actiuni teroriste a fost relativ mic. Situatia avea aspectul asteptarii unor ordine care trebuiau sa soseasca de undeva si care datorita unor anumite cauze nu au mai venit. Acestia erau cei care, aflati pe teritoriul României, la sosirea ordinului trebuiau sa asigure debarcarea si jonctiunea cu trupele de desant aerian sau aeromobile ce ar fi invadat tara în urma unei solicitari, sau ca urmare a unor hotarâri suprastatale, având în vedere ca Tratatul de la Varsovia avea deja din Occident mâna libera pentru a interveni în România? 750

Actiunile hotarâte ale armatei si a patriotilor români de a respinge terestru, aerian si maritim orice încalcare a hotarelor românesti desi soldate cu mare consum de munitie, au blocat poate emiterea ordinului. În publicatia britanica „Intelligent Digest” reluate în ziarul „Adevarul” din 08 decembrie 1993, cu ocazia împlinirii a 51 de ani de la semnarea pactului Ribentrop-Molotov, în luna septembrie 1990, la Geneva, reprezentanti de prima marime din Germania si URSS au avut o convorbire în mod discret unde cele doua mari puteri au pus la punct o noua împartire a Europei de Est. Revista britanica are un tiraj restrâns, se distribuie pe baza de abonament, iar informatiile sale sunt pretinse confidentiale. În text redactorul sef - Joseph de Courey, descrie continutul prezumtivului act germano-rus. Discutiile purtate erau sub girul „Strict Secret” si se refereau la influenta asupra statelor din estul Europei, astfel revista respectiva relata: „În sinteza, la discutii, sovieticii au cazut de acord în urmatoarele chestiuni: 1. Sa nu se opuna divizarii Cehoslovaciei. 2. Republica Ceha va deveni parte a sferei de influenta economica a Germaniei cu scopul posibil de încorporare politica a regiunii în urmatorii 12-15 ani la Germania. 3. În schimb, Germania va compensa URSS-ul pentru daunele economice suferite prin pierderea influentei în Europa de Est. 4. Ungariei i se va permite urmarirea scopului de a-si recâstiga teritoriile pierdute dupa primul razboi mondial prin tratatul de la Trianon din 1920 (când Transilvania a fost încorporata în 751

România. Ucraina transcarpatica si teritoriile limitrofe Dunarii au revenit Cehoslovaciei, iar Voivodina a trecut la Iugoslavia). 5. Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vietii mai ridicat decât cel din Slovacia, facând astfel mai atragatoare ideea unificarii Slovaciei cu Ungaria. 6. Sa nu ridice obiectii la divizarea Iugoslaviei, sa fie de acord cu intrarea Croatiei si Slovaciei în sfera de interese economice a Germaniei si sa sustina unirea Ucrainei transcarpatice cu Ungaria, daca nationalistii Ucrainei ar desfasura „activitati destructive”. 7. În afara de compensatia economica pentru pierderile suferite, Germania se angajeaza sa nu fie activa în chestiuni privind Ucraina si statele baltice si sa nu le considere parte a sferei de influenta economica a Germaniei”. Pentru Moscova, întelegerea confera sprijin în cresterea si câstigarea influentei în Orientul Apropiat ca o compensare a pierderilor din Europa de Est. În încheiere, revista remarca: „Daca aceasta analiza este corecta, atunci perspectiva este a unei hegemonii Germane sprijinita de Rusia într-o Europa fara americani, combinata cu un nou val de presiuni din partea rusilor pentru a obtine influenta în Orientul Apropiat”. O astfel de perspectiva, dupa parerea noastra, va aduce numeroase necazuri tarilor balcanice, atlantice si mediteraneene. Informatia este confirmata si de un diplomat sârb care relateaza ca: „Fostul Ministru de Externe al Italiei Dany de Michelis l-a înstiintat pe omologul sau iugoslav Dudimir Lanciar de existenta unui acord secret de reîmpartire a sferelor de influenta între URSS si Germania”. 752

Acest diplomat era primul consilier al Ambasadei Iugoslave la Bucuresti - Milosi Vscebrka care a fost martor la aceasta discutie neoficiala. Totodata acesta a mai adaugat „...ca tratatul permite Ungariei sa-si recâstige teritoriile pierdute la Trianon.” („Adevarul” din 10-12 iunie 1995). În legatura cu Malta, seful D.S.S., gl. Vlad Iulian declara printre altele: „...în esenta la Malta s-a discutat situatia din România si s-au trasat probleme cu privire la România. S-au împartit responsabilitati cu privire la România si cred ca v-am spus destul...” (declaratie Iulian Vlad pag. 8-10) Dar spionajul sovietic putea fi implicat intens si în actiunile de dezinformare si razboi electronic având în vedere posibilitatile tehnice ce le aveau la dispozitie si cu ajutorul carora puteau actiona din toate mediile: de pe uscat, din aer, de pe mare si din cosmos. 10.2. Posibila implicare a spionajului maghiar în actiunile din Decembrie 1989 Pe fondul înaspririi relatiilor între România si Ungaria înca din toamna anului 1988, structurile informative unguresti si-au intensificat actiunile de spionaj asupra României. Sunt recunoscute actiunile de regrupare a transfugilor români în lagare, exploatarea lor informativa, selectionarea si instruirea speciala a unora dintre ei pentru actiuni subversive. În acest sens, despre lagarul de la Bieske au declarat transfugii Has Florin si Limping Gabriel retinuti la sfârsitul lunii octombrie în timp ce încercau reîntoarcerea clandestina în tara. 753

Despre existenta si a altor tabele fusese informat de catre atasatul militar de la Budapesta chiar si ministrul apararii nationale, gl. Milea. În sedinta publica din 9 decembrie 1991 a Sectiei Militare a Curtii Supreme de Justitie (Dosar 24/91) în depozitiile cetatenilor Ghita Petre, Horvath Nicolae, Lamping Gabriel si altii, se confirma existenta lagarului de la Bicske. Totodata, din declaratii mai rezulta ca lagarul respectiv era „în atentia serviciilor de informatii Occidentale si maghiare”. Este cunoscuta sporirea fara precedent si fara justificare aparenta a trecerilor ilegale de frontiera din Ungaria în România precum si returnarea masiva de catre autoritatile maghiare a unor fugari. Atunci când autoritatile vamale refuzau primirea în tara pe diverse motive a celor returnati, acestia fusesera învatati sa forteze frontiera în sectoarele unitatilor de graniceri, obligând astfel organele românesti de granita sa îi prinda si sa îi retina. Este de mirare cum la circa 1-2 ore de la fuga dictatorului, la P.C.T.F. Varsand au aparut 150 autovehicule unguresti cu ajutoare umanitare. În perioada premergatoare revolutiei, dar si pe timpul acesteia s-a intensificat trimiterea în România sub diferite acoperiri a unor cadre militare si agenti secreti. Majoritatea actionau în zona Banatului si aveau printre altele si misiunea de a obtine informatii care sa alimenteze cu aspecte critice propaganda posturilor de rado si TV maghiare respectiv „Kossuth” si emisiunea „Panorama”. Dupa declaratiile fostului Sef al DSS, preotul Laslo Tökes „…culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara, 754

ceea ce are ca denumire pentru un strain, spionaj, pentru un român, tradare de tara. Au fost dovezi un dosar întreg...” (declaratie gl. Iulian Vlad, col. Gheorghe Goran pag.4) Actiuni pe fata au fost duse si de alti cetateni unguri care în perioada dinaintea revolutiei din decembrie au împrastiat manifeste prin aglomerarile Capitalei. Astfel, seful Securitatii municipiului Bucuresti declara: „...eu stiu sigur... I-am si prins în flagrant...” (declaratie col. Gheorghe Goran, pag.4), Este cunoscut ca orice cetatean strain si în special agentii straini precum si personalul ambasadelor erau bine supravegheate de catre Organele de securitate interna. În acest sens, Tudor Postelnicu declara: „... agentii straini din ambasada erau preluati la metru patrat....”. Este o certitudine prezenta unor cetateni unguri, unii originari din România care au provocat si chiar incitat la dezordine. Benes Bernard, originar din Tg. Mures era cunoscut de securitatea interna ca agent de spionaj. Asupra sa s-au gasit materiale informative de referinta militara din Iugoslavia si Bulgaria pe care le expedia la o adresa din Canada. Reamintim pe scurt si activitatea laborioasa a fostului consul iugoslav la Timisoara Mirko Atanaschovici, cadru al Serviciilor de Informatii iugoslave infiltrat, sustine securitatea, într-o agentura a serviciilor speciale ungare. A circulat mult trecând frontiera de mai multe ori pe zi si scotând fara oprelisti din tara material informativ. Avea relatii diverse cu personalitati locale si a facilitat intrarea clandestina prin Iugoslavia a unor cetateni români instruiti în Ungaria pentru actiuni diversioniste. 755

10.3. Extrase din opiniile unor cadre medicale privind existenta teroristilor Din datele informative culese de la personalul ce asigura paza Institutului Medico-Legal din Bucuresti se atesta ca în perioada 22 decembrie 1989 – 06 ianuarie 1990 au fost adusi, decedati prin împuscare, o serie de persoane despre care personalul medical si militarii din paza afirmau ca sunt teroristi. Asupra acestora s-au gasit: - arme de foc si arme albe (unele total diferite de cele ce existau în fortele noastre armate) si munitia aferenta; - documente deosebite (pasapoarte si legitimatii în alb ori pe care figurau nume, locuri de munca si functii ce nu corespundeau realitatii; buletine false - datele nu corespundeau cu cele de pe celelalte documente); - îmbracaminte deosebita (combinezoane kaki captusite cu blana, pulovere de tip militar, casti kaki, lenjerie de corp, cizme carâmb scurt cu o încuietoare - care, în majoritate, erau noi) toate diferite de cele ce apartineau militarilor români; - medicamente necunoscute ce marcau capacitatea de rezistenta si de efort. Cei decedati erau depusi separat într-o încapere pazita unde aveau acces un numar restrâns de persoane, printre care prof. dr. Belis Victor, seful institutiei, prof. Vasiliu Eugen, cadre de la criminalistica si alti câtiva. Despre armamentul, materialul si documentele ridicate de la persoanele decedate si apreciate ca au actionat ca teroristi, nu se mai stie nimic, declaratiile ramânând simple foi de hârtie. 756

Nota telefonica înregistrata la nr. 1755/89 transmisa I.M.L.-ului de catre Procuratura Militara Bucuresti specifica: „Toate actele privind cadavrele sosite la I.M.L. în 22 decembrie 1989 si zilele urmatoare se elibereaza fara autopsie, cauza mortii urmând a se stabili pe baza examenului medico-legal extern.” Nota telefonica era semnata de procuror mil. sef. col. de justitie Nicolae Cretu. Aceasta nota a mai fost transmisa probabil si la alte institutii sanitare din tara. Vom relua descrierile facute cu ocazia unor reportaje în spitalele Bucurestiului. Spitalul Municipal, rezerva nr.3 – TERORISTI Iata descrierea facuta de un cadru medical cu referire la un cetatean presupus terorist, ranit: „... I-am dat un sedativ de 5 ori mai puternic, ne era frica pâna vine procurorul, era clinic mort. Nu stiu, sunt special antrenati. Au o rezistenta cumplita, nu sunt oameni”. „... nu mai avea vesta de protectie pe el si glontul a ricosat în tesutul lui, nu-mi dau seama, sunt hraniti, drogati, antrenati. Uitati-va la el, e barbat tânar, arata chiar bine, e îngrijit are unghiile curate, uite ca deschide ochii! Si nu e nimic în privirea lui, nici suferinta, nici macar ura. Înainte sa moara, unul ne-a strigat: Nu v-am facut înca destul o sa va omorâm pe toti! Fata i s-a colorat înspre verde, au un miros special dulceag a parfum arabesc. Asta e acela cu 12 buletine, le-au gasit fiole cu saruri împotriva foamei si a setei.” „... uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte, scos în spitalul nostru dintr-o fetita de 12 ani. În salon este un baiat foarte grav ranit, un glonte Dum-Dum, d-aia, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cât o moneda de 5 lei... „ 757

De curând, gratie unor cercetari efectuate de unii ziaristi a fost data publicitatii descoperirea existentei unui posibil terorist arab, iranian, înregistrat în cadrul Spitalului sub numele de Aygen Izzetemre care a fost împuscat în zona Televiziunii. Asupra cetateanului s-au gasit doua pistoale si munitia aferenta, dovedindu-se ca a desfasurat actiuni în perioada 23 -24 decembrie 1989. Spitalul Clinic de Urgenta „...se deschide poarta mare, TIR-ul cu cosciuge frâneaza... se trage asupra intrarii în Camera de Garda. Se trage în salile de reanimare. Se trage pe culoare... un terorist trage din vârful balconului... Intram în rezerva teroristilor. Sunt 6 paziti de 3 soldati, cu hainele lor pe ei, câte 3 rânduri, legati cu catuse de pat, cu rani îngrozitoare. Unul dintre ei vorbeste stricat româneste... are parul negru si cret doar glasul îi e alb - se dau sedative puternice. Nu ne-a venit nici un ordin de nicaieri. Nu stim ce sa facem cu ei... în rezerva de alaturi e foarte colorat teroristul asta. Nici macar tigan nu e.” Am reprodus partial din saptamânalul „Expres” - aprilie 1990, reportajul realizat de Andreea Hasnas. Chiar daca sunt exagerate si uneori deformate, opiniile unor oameni referitoare la fenomenul terorist, totusi se desprinde cu certitudine faptul ca a existat, ca miile, zecile de mii de cartuse trase de aparatori au afectat pe multi dintre ei, desi acest lucru nu este înca recunoscut, ca indiscutabil si din rândul lor au fost morti si raniti. Cetateanul F.A.- str. Dr. Grigore Mora, fiind încadrat cadru în Spitalul Clinic de Urgenta, relateaza despre prezenta teroristilor care fie ca au fost prinsi si adusi de militari sau revolutionari, fie 758

ca s-au prezentat de bunavoie fiind raniti, sau au intrat în Spital în scop de diversiune. Iata continutul: „... Acestia au fost dopati cu amfetamine:... erau foarte agitati, dadeau raspunsuri stereotipe si grabite ... pareau dinainte învatate, scosi din tipar, nu mai erau în stare sa discearna si sa raspunda explicit... au fost capabili sa se opuna si la 10 oameni, au îndoit barele de la brancarde etc. ...; au necesitat doze deosebite de anestezic; cei care au decedat postoperatoriu, au decedat din cauza comuna - edem pulmonar nejustificat fata de ranile suferite sau de procedurile operatorii efectuate, dovedind rezistenta mica datorita probabil unei epuizari organice post amfetaminice, dar si unei reactii organice particulare rezultata din combinatia anestezicelor cu amfetaminele; cei raniti, în viata, au fost încorpore foarte cooperanti, fie au negat amestecul într-o asemenea actiune, iar unii... s-au dovedit socati psihic si fara vreo legatura cu fenomenul terorist. Aspectul general a fost dupa trecerea efectului amfetaminic, unul foarte linistit, echilibrat, lucru care îndeparteaza ipoteza socului psihic pentru starea de la internare. Unul dintre teroristi - femeie 23 ani - înalta, atletica îmbracata la intentare în 3 rânduri de haine a dat relatii cu ce avea de facut, despre locurile de alimentare (cu munitii - n.n.). Certitudinea celor afirmate a fost faptul ca unul din imobilele pe care le-a desemnat - str. Atena nr.22 - a fost folosit cu certitudine ca loc de tragere. Stie acest lucru, de la o femeie care locuia acolo, de la militarii de paza la resedinta ambasadorului si a Ambasadei Olandei, retine din depozitiile ei ca s-a tras din strada Atena nr. 5 si nr. 7, iar punctul de alimentare se afla sub magazinul Gioconda. Acest lucru îl raporteaza cpt. Herta - Seful Dispozitivului de Aparare al Spitalului cât si la un colonel de infanterie care se afla la barajul din Piata Dorobanti. Pâna la 30 decembrie 1989 toti suspectii din Spital (mai putin sacalii) au fost ridicati.” 759

Dintre ofiterii superiori care au participat la ridicarea suspectilor de terorism din Spitalul de Urgenta retinem ca nume pe col. Chircoias (Declaratii Club TV-22, vol. 2, pag. 7-8) Sunt foarte multe declaratii ale unor cadre medicale si indiscutabil ar fi fost si mai multe daca s-ar fi urmarit obtinerea unor informatii despre existenta teroristilor morti sau raniti ce au trecut în acele zile prin spitalele Capitalei. Spitalul Clinic „Gheorghe Marinescu” A fost adus un cetatean împuscat în ochi, despre care în declaratia sa seful Securitatii Municipiului Bucuresti declara: „... teroristul se numea Wortvan Petre ... l-au adus la Spitalul 9, nu sunt baliverne, verificate de mine. S-a raportat gl. Vasile Ionel pentru a-l pazi, dar pâna la intrarea pazei în functie, a disparut. Când am raportat mi s-a spus: nu-ti face probleme ca l-am luat noi si e dus la Balotesti. Deci iata ca au fost teroristi, dar cine s-a ocupat în mod organizat de ei? Si altii care au fost teroristi si morti si au disparut probabil ca tot drumul Balotesti a fost luat.” (Declaratie pag. 30-35). 10.4. Opiniile unor martori privind existenta teroristilor Spicuim din declaratia domnului Dumitru Mazilu: „... la ora 2 noaptea un comando a patruns în sediu. Mai multi tineri au fost împuscati între ochi pe întuneric. A. Ei erau cei ce aparau cu fanatism pe cei doi. B. Ei erau straini închisi la culoare, vorbeau nu prea bine româneste. C. Ei erau cei care au ucis tineri militari si civili pe întuneric.” La întrebarea „Cine a tras Armata sau Securitatea?” domnul Dumitru Mazilu a declarat: „si Armata si Securitatea. Securitatea 760

mai ales dupa 22 decembrie 1989. De aici concluzia ca s-a tras si din case conspirative si de întâlniri.” Domnul Silviu Brucan motiveaza ca nu s-a tras în C.C. pentru ca toti conducatorii Securitatii erau acolo: „... unitatile Securitatii aveau arma de gherila urbana...” iar în legatura cu eliberarea celor arestati „...a fost un ordin superior ca toti sa fie eliberati…”. Erau 20 de ofiteri arabi la Urgenta, unul ranit si unul mort. A venit un avion libian cu ajutoare si la întoarcere au fost luati toti acestia, inclusiv mortul si ranitul. Sigur, acum e mai greu de dovedit...”. În ziua de 23 decembrie 1989 pe baza informatiilor grupei operative a M.St.M. un echipaj USLA sub comanda cpt. Victor Enachioaie s-a deplasat în Piata Iancului unde a fost semnalata existenta unor teroristi ce executau foc asupra cetatenilor ce treceau prin zona. În urma interventiei în forta în str. Mihai Bravu nr. l16 au fost lichidate 2 persoane asupra carora nu s-au gasit documente de identitate, iar o a treia a reusit sa dispara. În noaptea de 23 decembrie 1989 trupele de parasutisti ce asigurau protectia unor obiective de pe Calea Victoriei au fost provocate de catre 3 persoane ce foloseau un autoturism ARO alb, cu numar galben, care au executat foc automat asupra lor. Persoanele respective erau dupa afirmatiile martorilor deosebit de bine pregatite pentru ducerea actiunilor de gherila urbana. „În 23 decembrie 1989, în jurul orelor 7.00 apare în dispozitiv (Piata Aviatorilor - spatiul verde intrare Parc Herastrau) un autoturism Dacia 1300 alb din care coboara doua persoane îmbracate militar kaki si intra sub o masina militara a subunitatii noastre si trage în noi foc automat...” (R/B/7/1762) „În dimineata de 23 decembrie, tineri din G.P. au adus trei suspecti: unul avea un pistol si 15 DM; altul avea doua pistoale, 761

altul era electronist la M.I. (numele lor au fost înregistrate de un maior de militie - Mihaita Mateescu dat afara de la USLA)...” „Mai este adus un suspect care spunea ca lucreaza la întreprinderea Electronica Bucuresti în vârsta de peste 30 ani, dar care era irakian dupa spusele ofiterilor...” „În seara de 22 decembrie 1989, dupa orele 23.00, vine la TV un tânar, fost USLA (trecut în rezerva în luna mai 1989) care a spus ca cei care trag din vile sunt USLA (a vorbit cu ei si l-au facut tradator)...” „în decursul zilei de 23 decembrie 1989 în vilele de unde se tragea au fost prinsi mai multi suspecti, unii raniti, aveau arme asupra lor (pistoale mici) si o îmbracaminte de culoare închisa (neagra) aproape toti fiind îmbracati la fel. Erau anchetati de mr. Militie de la TV (Mihaita Mateescu)” (R/B/12/1784) Declaratia O.Z. - Calea Calarasi: „ ...La poarta la TV vede doua persoane civile 25-30 ani, înalti, solizi, cu mâinile ridicate, adusi de militari si G.P în 23 decembrie 1989, orele 12.30-13.00. „În 24 decembrie, o persoana iese de la nr. 238, traverseaza Calea Dorobantilor, înainteaza catre TAB-urile din fata TV, spre care a tras o rafala din pistolul automat cu pat rabatabil si apoi s-a îndreptat spre tancul din curtea TV-ului spre care a tras o alta rafala. Este ranit la picior de un ofiter si imobilizat de G.P. Era mic de statura, slabut, brunet, nu vorbea româneste, îmbracat cu pantaloni bufanti culoare închisa, bocanci militari, geaca kaki, caciula ruseasca neagra cu urechi lasate” (R/C78/1812). Declaratie B.I. - Calea Dorobanti: „ ...în fata vilei noastre în 22 decembrie 1989 a venit o Dacia alba (vazuta si de vecinul M.) si 762

care cara armament si din ea au coborât 4 indivizi care au plecat spre TV. Dacia a stat acolo pâna în 28 ianuarie 1990 (R/C/8/18l2) „în 23 decembrie, orele 2.00 în zona Baraj spre Piata Aviatorilor de pe Calea Dorobanti se auzea o voce în clar: Racene, adu-ne munitie!” (R/C/14/2322) „Observa 4 persoane îmbracate în combinezoane de culoare închisa, cu casti culoare închisa pe cap care ies din imobilul din Bd. Aviatorilor nr. 72 si dispar…” (R/C/6/1804) „S-au dus la TV din cladirile de vis-a-vis ... sase barbati, vârsta 2530 ani, civili, doi cu salopete kaki, unul cu caciula ruseasca si altul cu sapca...” „Opt persoane aduse individual dintre care al optulea nu era român, ci arab îmbracat într-o salopeta bleumarin”. „O persoana în vârsta de 40-45 ani descoperit, înfricosat, îmbracat în pulovar si scurta cu blanita la guler, a fost ridicat dintr-un imobil de unde se tragea.” (R/C/12/1822) „Ranitul fara ocupatie nu este gasit la domiciliul declarat” (R/C/17/2366) „De la un individ decedat a ridicat o arma de provenienta straina” (R/G/4/I858) „în timpul atacului lânga gardul viu al TV-ului, observa doi barbati în haine lungi de piele de culoare închisa, amândoi având în mâna pistoale cu teava scurta. Trag unii în altii si unul dintre cei doi este ranit, dar dispar amândoi.” (R/M/7/1924) „Au executat foc de arme: asemanatoare pistolului mitraliera calibru 7,62 care produceau zgomote estompate, ca si când ar fi 763

fost cu amortizor ... produceau zgomote asemanatoare celor de GECO ... cadenta tragerilor: automate; foc lovitura cu lovitura. De retinut: mobilitatea deosebita a atacatorilor si a focului executat: precizia si eficacitatea deosebita a focului (inclusiv noaptea) posibil aveau lunete cu infrarosii si mai ales la lovitura cu lovitura. Preferinta pentru scoaterea din lupta a factorilor de decizie cadre.” „Cunoasterea în amanunt a topografiei locurilor, a gaurilor gurilor de canal si cailor de acces, atât în interiorul cât si în exteriorul cladirilor; încapatânarea celor prinsi de a da relatii despre modul de organizare, înzestrarea lor, ori simulau ca sunt drogati, ori refuzau pur si simplu sa raspunda la orice întrebare, negând orice participare a lor la actiuni teroriste. Echipamentul pe care îl purtau: mai multe rânduri de haine civile îmbracate.” (R/N/7/2788) „Participa la asaltul Consulatului URSS ...La etajul 1 sunt împuscati 2 teroristi îmbracati în costum obisnuit culoare maro închis ...La etajul 2 era instalat pe un piedestal suport o mitraliera cu programator pe care o vedea ca trage din 5 în 5 minute. Din relatarea unui soldat afla ca 3 teroristi au fugit prin spatele cladirii...” (R/S/7/2000). „În seara de 23 decembrie ...pe strada Paris... cu vile împrejmuite cu garduri masive din beton si fier forjat. La o asemenea vila observa doua persoane pe acoperis si una în balcon care deschid foc de arma automata catre ei...Cei care au tras ies în strada tragând focuri în serie pentru acoperire ... cei sapte erau de nationalitate straina, arabi, fiind înalti, mari, piele negricioasa, parul scurt…” „în spital erau internati si raniti din aceasta categorie.” (R/T/7/2220). 764

„De la vila din str. Grigore Mora nr. 32 a iesit un barbat tânar, solid, având în mâna un pistol mitraliera cu pat rabatabil cu care tragea asupra lui si a grupului de patru persoane în care se afla.” (R/T/6/22I6) „...în timp ce verifica imobilele de vis-a-vis de TV din care se tragea... într-un imobil din dreptul Blocului Turn patrunde în subsol pe o scara cu trepte în spirala si vede un cetatean cu spatele la el si cu pistolul în mâna dreapta, atent la ceva ce arde în fata lui. Sare asupra lui, îl imobilizeaza si dupa ce acesta trage doua focuri de pistol îl scapa din mâna... îl scoate în fata casei... unde se aflau mai multi oameni si unul îl loveste pe retinut cu o coada de steag, timp în care acesta îl scapa si fuge din nou în subsol. Coboara treptele dupa el dar este împuscat de un alt cetatean cu plete, geaca de culoare verde, înalt de circa 1.70m si era murdar pe haina si fata cu ceva negru…” (R/V/l/2014) (Practica diversionist-terorista, n.n.) „Lucrator M.I. internat cu contuzie craniana, escoriatii faciale si plagi picior drept în 24 decembrie, orele 8.30 fiind lovit de alti oameni. În 25 decembrie este externat si predat Militiei sector l.” (R/U/3/2208) „Observa un cetatean care avea o arma semiautomata cu luneta care s-a ascuns într-o curte de unde a început sa traga spre ei si soldati. Acest om retine ca îl vazuse printre organele de ordine...” (R/Z/l/2028) „... Din vila de la nr.13 str. Pictor Rosenthal a lui Lina Ciobanu la controlul efectuat de Gavrila Nicolae si grupa de GP - Laromet, era încuiata, au iesit doi barbati îmbracati civil, vârsta 30-35 uni pe care i-a legitimat si perchezitionat. Unul avea o legitimatie de ofiter tanchist si avea asupra lui cartuse de pistolet, un cutit si 765

fotografii care prezentau Televiziunea. Au fost preluati de armata.” (D/B/3/1310) „... În str. pictor Rosenthal 2 etaj l locuieste un capitan DSS - Dan, care a disparut înainte de 16 decembrie 1989 si a aparut cam în 24 decembrie 1989. Dupa scurt timp nu l-a mai vazut nimeni...”(D/C/3/1346) „... A fost împuscat, glontul intrând sub axila stânga si a iesit la acelasi nivel sub axila dreapta, unde a explodat cu ruptura mare, fara a atinge vreunul din brate (lucru posibil numai daca le avea ridicate - n.n.) era murdar de sânge si o negreala specifica prafului fin de carbune sau uleiuri minerale uzate, îi acopereau trasaturile... la Circa de Militie din Grozavesti victima este cunoscuta de plt. Craciunescu...” (D/D/4/1382) „Ranit prin plaga împuscata, membru inferior, a decedat (???)” (R/P/3/1496) „Victima prezenta pe fata urme de pârlire si avea între dinti fire de iarba... (pârlire probabil din vilele de vis-a-vis de TV unde ar fi fost cu ocazia incendierii uneia dintre ele, iar fire de iarba numai din curtea TV unde se mai puteau gasi )(D/T/4/I554 ) „În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, orele 23.00 am observat ca în spatele casei în curtea imobilului din str. Mora 33, pe un garaj magazie, un cetatean cu un aparat luminos executa zgomote de foc de arma automata...” (D/2) „în ziua de 23 si noaptea de 23 spre 24 decembrie în spatele vilei unde locuieste Mitica Popescu, doi barbati tineri de 34-35 ani manipulau o cutie ca un pian cu clape, simulând zgomot de arma automata si semnale optice...” (D/3) 766

„în dimineata de 23 decembrie... a vazut un individ înarmat cu o arma mai scurta decât un AKM, îmbracat într-un hanorac de culoare închisa cu gluga trasa pe cap, pantaloni închis si bocanci cu carâmb înalt, care a sarit gardul din gradina de lânga peretele stânga al imobilului de vis-a-vis nr. 13. Tot pe acelasi individ îl vede si în ziua de 24 dimineata sarind gardul în curtea lor...” (D/28) „...Din imobilul din str. Nicu Constantinescu nr. 10-12 ocupata de fiul ministrului Postelnicu ... s-a tras ... în fata se afla o Dacie 1310 proprietatea lui Postelnicu Vladimir în care se aflau ... doua placute cu fond alb cu nr. 6-B-9344, doua placute cu fond galben cu nr. 1-B-9970; statie emisie-receptie tip ADA 12, un geamantan cu obiecte de îmbracaminte de uz personal. 10 bonuri benzina... eliberate COMTURIST...” (D/37) „La cercetarea efectuata în Institutul C.I. Parhon ... s-a descoperit o camera ce avea intrarea din str. Muzeul Zambacian situata sub farmacia Institutului... S-au gasit în acea camera obiecte de machiaj - mustata castanie gata confectionata”; „...de pe str. Mora si Pangratti s-a ripostat. Cu acest prilej au fost ranite 3 persoane civile care erau înarmate cu pistoale mitraliera si care au încercat sa fuga din vila aflata în spatele vilei ambasadorului englez”. Desi toti au fost raniti, totusi au reusit sa fuga „prin str.Mora, spre Bdul. Aviatorilor lasând urme de sânge pe strada”. (D/45) „În noaptea de 23 spre 24 decembrie, în jurul orei 1.32... dinspre intrarea metrou Ana Ipatescu s-a apropiat un barbat civil, care le spune ca este de la G.P. de la a uzina din Bucurestii Noi… cu atributii la guri metrou si asteapta sosirea altor oameni... ca în cadrul GP este un cap de foc... a fost surprins când în cursul noptii a fost sunat de col. Vornicescu... si care i-a cerut sa ia masuri pentru executarea situatiei C (sau variantei C) cerându-i explicatii, 767

acesta i-a spus ca trebuie sa intervina asupra cadrelor armatei pentru lichidare, deoarece ofiterii din armata au tradat...” (D/46) „... La un moment dat aude ca se trage din imobil pe casa scarii, se uita pe vizor si vede doi barbati înarmati care de lânga usa de la intrare trageau spre TV. Erau îmbracati în ceva asemanator cu combinezonul, culoare închisa. Sesizeaza un zgomot aparte în momentul tragerii, armele fiind de talie scurta...” (D/48) „...în 24 decembrie, orele 4.35 aflat în degajamentul TV, aude lovitura în usa metalica dinspre str. Pangratti, cere parola si i se raspunde cu o rafala de pistol mitraliera de alt calibru si cadenta. A ripostat si s-a retras. Dimineata la ora 7, revine si aici 8-9 civili scoteau dintre panouri un mort îmbracat cu scurta gri, pantalon la fel, pantofi negri, observa un pistol, crede ca este Mauser, gasit asupra cadavrului...” (D/49) „Organizeaza un punct de observatie în spatele zonei de rezistenta a celor ce atacau TV-ul din spatiul Calea Dorobantilor, Televiziune si observa urmatoarele: - acestia actionau în grupuri mici, localizate în casele de lucru ale Securitatii pe care le poseda în zona, cât si în case ale colaboratorilor; - începând din 24 decembrie dimineata, se retrag individual peste str. av. Radu Beller deplasându-se în zona Floreasca, precum si în spatele Caii Dorobantilor, peste str. Teheran, în directia Centrului de supraveghere al Securitatii din apropierea resedintei lui Nicolae Ceausescu, în apropierea vilei utilizate de Zoe Ceausescu. Dupa amiaza, se întorc în zona de operatie – Piata Dorobantilor, Piata Aviatorilor si vis-a-vis de TV (Front circular - n.n.) - conducerea grupurilor de rezistenta a chemat la actiune utilizându-i si pe ofiterii în rezerva din Securitate care au apartinut unitatilor de paza ale Dictatorului; 768

- fiul lui Postelnicu, Vladimir, ... este foarte activ ...face dese deplasari în grup cu alti indivizi, folosind un ARO gri; - din date pe care nu le poate verifica, teroristii dispun de un tunel de mari dimensiuni care face legatura de la Bdul. Aviatorilor 72, la Centrul de Supraveghere a Zonei, cât si cu un depozit subteran de armament situat sub parculetul alaturat blocului. De asemenea, mai este un depozit buncar în zona strazii N .Constantinescu...” (D/56) „... Cei doi teroristi se separa, unul tine la distanta parasutistii, iar celalalt trage în continuare asupra usii metalice de la decoruri cu intentia de a o deschide, sau de a face sa sara totul în aer (acolo era depozit de munitii - n.n.) totusi, fiind prinsi între doua focuri sunt siliti sa abandoneze dar nu definitiv, deoarece cunoscând perfect planurile TV-ului apar în spatele cordonului de control si acces la studiouri din interiorul cladirii, deschizând foc asupra lor, tir ce îi obliga pe aparatori sa se adaposteasca. Iese brusc de dupa coltul culoarului si descarca în ei un sector întreg de foc automat si vede cum se izbesc gloantele de ei si ca si cum ar fi aruncat cu ghinde, (aveau probabil veste antiglont - n.n,) îi vede clar la fata, erau bruneti, nu aveau caracteristicile rasei albe, raneste pe unul la picior, dar celalalt îl salveaza tinându-l pe culoar si tragând cu cealalta mâna, si-a acoperit retragerea în subsol, unde nu îl mai urmareste nimeni fiind riscant. Purtau uniforme ofiteresti de M.Ap.N. iar armele erau niste pistoale automate scurte ce nu sunt în dotarea armatei noastre. Mai târziu, la o curatire a subsolului se gasesc aruncate pe, jos hainele militare.” (D/73) „...În perioada critica, un individ îmbracat într-o canadiana oliv, cu barba, a tras din balconul apartamentului situat în Calea Dorobantilor nr.13 etaj 4, sc. B, înspre Televiziune” (R.J.M.I./2..3) „... Dupa incendierea etajelor superioare a Consulatului Sovietic de catre subunitatea de blindate, s-a patruns în cladire controlând din 769

subsol pâna la etajul 4, unde un terorist înalt, solid, având asupra lui un pistol si cartuse, s-a predat fiind preluat de comandantul subunitatii si doi soldati...” (R.I.M.I./10.2) „... Soldatii Bustan Daniel, Budu Florin si Virgil Nan din U.M. 0396 Bucuresti au actionat pentru anihilarea unui terorist care tragea dintr-o vila din strada adiacenta Bd. Aviatorilor. Teroristul a vrut sa fuga cu un autoturism Oltcit, dar a fast împuscat mortal...” (R.I.M.I./II.I) „...Soldat Bustan Daniel... la solicitarea unor cetateni care i-au spus ca se trage dintr-o vila de pe o straduta care ajunge în B-dul. Aviatorilor. Intra într-o vila care se afla în fata vilei respectiv semnalate, se urca în pod si ia o pozitie de tragere, sunt observati de terorist, care trage câteva rafale asupra lor, dupa care vrea sa fuga cu un Oltcit. Trage în Oltcit, teroristul se da jos din masina, vrea sa fuga, dar el trage din nou împuscându-l mortal. Teroristul avea la el un port-încarcator de piele maro mare si o pusca. Era îmbracat într-o geaca din piele neagra, era solid si de înaltime aproximativ 1,80 m.” (R.I.M.I./11.l) „Este adus sub stare de arest mr. militie Dan... de catre cpt. Gheorghita...”. Cpt. Gheorghita arestase un lt. maj. de Securitate care ar fi declarat „...ca a împuscat la Sala Palatului 10 oameni prin spate...” (R.I.M,I/17.1) „... În perioada 22-24 decembrie 1989 fiind pe terasa Corp Tehnic TV spre vila lui Valentin Ceausescu a observat ca din aceasta vila si din altele de lânga ea s-a tras în TV cu pusca cu luneta, cât si cu armament automat. Precizeaza ca a vazut pe unii din atacatori care erau îmbracati în combinezoane...” (R.I.MA pN/5-I) 770

„...la filtrul organizat, retin pe Rotaru Nicolae care avea asupra lui mai multe legitimatii de serviciu pe acelasi nume, documente, doua rolfilme, doua ghiuluri, o verigheta masiva de aur si un CEC de 47.000 lei.” (R.I.M.I./l0.7) În continuare credem ca este necesar a descrie decesul în conditii deosebite a unor cetateni, conditii ce nu prezinta o evolutie logica, astfel: Bucse Dragos Daniel a decedat în urma unor plagi împuscate în zona toracala, inima, stern, plagile nu prezentau urme de sânge, îmbracat în scurta kaki tip G.P., pulovar, culoare neagra pe gât, camasa culoare bej deschis care, aici e misterul, nu prezentau urme ale perforarii gloantelor. Analiza dosarului întocmit de I.M.L. ne face sa credem ca nu în toate cazurile caracteristicile comparative ale cadavrului corespund cu fotografiile din viata ale victimelor. Tot la acest caz exemplificam: parul castaniu si usor ondulat natural al victimei în viata corespundea la cadavru cu un par blond, gros si întins; forma fetei ovala, în viata fiind rotunda; forma pavilionului urechii prelunga si lobala fata de rotunda si lipita etc. De fapt, parintii victimei declara ca acel cadavru pe care organul de ancheta îl dau drept fiul lor este o alta persoana. (Dosar nr. 1476/1991) Bejenaru Florin - militar în termen la U.M. 01635 Focsani venit de la U.M. 01649 Colibasi ranit în 21 decembrie 1989 la Televiziune este transportul la Spitalul de Urgenta unde este împuscat mortal „de teroristii care au patruns în spital"(?!). (Dosar nr.1318/1991). Boca Cristian - ranit la TV în 23 decembrie 1989 în umarul drept si torace este vazut într-un reportaj TV ranit la Spitalul de Urgenta. Pe 25 decembrie 1989 tatal respectivului îl gaseste la Morga Vitan-Bârzesti pregatit de incinerare. Nu este de acord cu aceasta 771

si ridica cadavrul, care era bandajat în locurile indicate anterior. Ajuns acasa observa ca mai avea o mica gaura de culoare rosu închis la ceafa si spre crestetul capului avea o gaura care sângera continuu. (Dosar nr. 1328/1991). Buciu Gheorghe - ofiter M.I. - vine la TV în 22 decembrie 1989 într-un grup organizat la C.C. si înarmat la DSS - Directia a V-a cu pistoale mitraliera si câte 700 cartuse. La TV vine cu o Salvare. Armamentul si munitiile s-au ridicat de la Magazia DSS Directia a V-a, cheile aflându-se la sus-numitul. Sunt dispusi la rascrucea str. Muzeul Zambacian cu str. Emil Pangratti. Acesta ia doi oameni si dupa circa o ora vine singur. Discuta cu Nicolae Castel, mai ia doi oameni si revine din nou singur, spunând ca baietii au cazut (Declaratia Postelnicescu Daniel). Mai ia doi oameni si pleaca cu ei, dar Postelnicescu Daniel îi urmareste. Si mai târziu, îi vede pe cei doi luati ultima oara, la picioarele lui Baciu Gheorghe în timp ce acesta îsi fuma linistit tigara. Vazând aceasta scena, Postelnicescu trage o rafala de arma automata asupra lui Baciu Gheorghe, ranindu-l mortal. (Dosar nr. 1306/1991) Lupu Cristian - este adus în 23 decembrie 1989 orele 10.00 la Spitalul de Urgenta fiind ranit în umar si la mâna stânga. Doctorul Paul Anton de la Spitalul de Urgenta a relatat unchiului victimei ca acesta a decedat prin stop-cardiac în timpul unei interventii la plamâni. De ce interventie la plamâni, fiindca se pare ca ranile nu presupuneau asa ceva. (Dosar nr.1440/1991) Filip Doru - participa la actiunile revolutionare din 21 si 22 decembrie 1989 la TV si Piata Palatului. Pe 25 decembrie 1989 tatal victimei afla ca este internat la Spitalul de Urgenta în stare grava la Chirurgie 3 cu plagi împuscate multiple. În registrul de 772

înregistrare a bolnavilor de la Spitalul de Urgenta - Chirurgie 3 dispare la sfârsitul lunii februarie 1990. (Dosar nr.1408/1991) Pantazescu Gheorghe - ranit prin plaga împuscata membru inferior stâng, totusi a decedat. (Dosar nr. 1496/1991) Stan Bogdan Serban - om de actiune si bun organizator între manifestanti. Este ranit prin plaga împuscata de un civil de lânga el, în zona sold drept si clavicula stânga (Cine avea misiunea sa neutralizeze agitatorii?). Raportul IML consemneaza „plaga împuscata toracala”. (de neînteles). Este internat în zorii zilei de 23 decembrie 1989 la Spitalul Colentina, de acolo la Spitalul nr. 9, de acolo la Spitalul Vitan-Bârzesti, unde a decedat. A fost împuscat în curtea TV lânga grupul statuar din fata blocului turn al TV catre dimineata din 24 decembrie 1989. Prezentând o stare grava repeta totusi continuu „Am fost împuscat de un civil de lânga mine...” (Dosar nr.1496/ 1991) Tudor George Bogdan - om de actiune, agitator între manifestanti, participant la baricada de la Intercontinental. În seara de 22 decembrie 1989 merge la TV unde este împuscat de aproape la subtioara dreapta si glontul a iesit cu explozie prin omoplatul stâng si obrazul stâng iesind prin cap. (Dosar nr.1469/1991 si exemplele ar putea continua.) 10.5. Câteva consideratii de generalitate cu referire la fenomenul terorist Notiunea de terorist a aparut dupa 22 decembrie 1989 si în reprezentarile populatiei teroristii au fost aceia care au actionat cu armament de toate categoriile asupra populatiei si dispozitivelor militare, ucigând, ranind, distrugând instalatii industriale sau de alta natura, cai de comunicatii, institutii etc. 773

Ne punem întrebarea în ce sens si în sprijinul cui au actionat? La aceasta întrebare pot fi date mai multe raspunsuri. În sprijinul lui Nicolae Ceausescu si a dictaturii comuniste. Din raspunsurile date la proces de Nicolae Ceausescu, se pare ca acesta nu stia despre existenta lor, motivând ca este vorba de populatia înarmata, ce duce actiuni de lupta împotriva celor ce savârsise „lovitura de stat”. Este foarte adevarat ca parte din populatia civila era deja înarmata. Ca sa actioneze în sprijinul noii puteri este un nonsens întrucât noua putere beneficia de sprijinul evident al armatei si al celorlalte institutii, iar constituirea Frontului Salvarii Nationale si a noilor structuri, nu era contestata si beneficia de adeziunea întregii populatii. Este cunoscut ca cele mai multe din pierderile de vieti omenesti au aparut pe fondul lipsei de cooperare între diferite categorii de forte, care în anumite conditii s-au suspectat reciproc considerându-se adversari. Este evident ca asemenea incidente s-au produs în rândul armatei, M.I., G.P. si cu atât mai mult era posibila aparitia incidentelor în rândul populatiei civile, care a actionat independent, individual sau pe grupuri. Dificultatea principala consta în identificarea inamicului, care este dupa parerea noastra cheia incidentelor în contextul evenimentelor din decembrie. Au fost cazuri când în baza unor reprezentari proprii, unele persoane - chiar apartinând M.Ap.N. sau altor institutii au deschis foc asupra unor grupuri de persoane considerate de acestia suspecti. În replica, cei atacati cu foc, au ripostat. Ca atare, fiecare din ei au considerat ca s-a actionat terorist. Convingerile lor erau clare si de nezdruncinat, desi ambele parti îsi propuneau acelasi 774

scop, apararea revolutiei anticeausiste si anticomuniste. Desi circumstanta în care s-a produs decesul sau ranirea unora a fost în unele cazuri clarificata, totusi, sunt destui a caror moarte nu se poate explica. Din declaratiile martorilor, rezulta ca posesorii de armament au executat foc asupra unor indivizi ce actionau suspect. Adaugam la acest fapt si existenta unui însemnat numar de persoane neidentificate care au executat foc asupra diferitelor institutii sau asupra unor dispozitive de aparare. Acest lucru este recunoscut si din documentele de cercetare efectuate de Procuratura Militara în diferite zone ale orasului. Numarul cel mai mare de decese si raniri prin arme de foc s-au produs în special în orasele unde dupa 22 decembrie 1989, când s-a distribuit populatiei armament, fara însa a fi încadrate într-un sistem organizatoric de subordonare militara. Acolo unde nu s-a distribuit armament populatiei civile numarul mortilor si al ranitilor a fost foarte redus. În baza unei analize s-a constatat ca cel mai mare consum de munitie s-a înregistrat în municipiile Bucuresti si Brasov. Trebuie mentionat ca în amplificarea fenomenului terorist, un rol deosebit l-au avut zvonurile care alimentau aceasta psihoza în rândul populatiei si a militarilor înarmati si fara experienta. Existenta teroristilor pentru mine este certa, erau putini ca numar dar actionau cu profesionalism, provocând deschiderea focului de catre aparatori; folosind întunericul si schimbând cu abilitate locurile de dispunere, lasau impresia aparatorilor ca sunt multi, cu teritoriu în afara dispozitivelor de aparare si aveau largi posibilitati de foc si manevre. 775

În actiunile lor urmareau în special declansarea actiunilor de foc neurmarind cu precadere producerea de victime, ci doar episodic, pentru a da certitudine aparatorilor ca sunt o forta deosebita si ca posibilitatile lor tehnice sunt mult superioare. Acest inamic invizibil, care a tinut zile si nopti întregi sub teroare institutiile si populatia din diferite zone ale tarii, a urmarit realizarea în principal a unor scopuri proprii care datorita interventiei hotarâte a maselor de cetateni, au putut fi dejucate. Teroristii nu au fost multi, dar destui, pentru a realiza varsarea de sânge ce a urmat. (Din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu). 11. PROPUNERI Atribuirea de sarcini precise M.I., M.Ap.N., Parchetului si Justitiei de a continua cercetarile si a stabili în primul rând amestecul strain în perioada revolutiei din decembrie din România, precum si clarificarea actiunii si existentei fenomenului terorist în aceasta perioada. Orice completari sau contraziceri sunt binevenite. MEMBRII COMISIEI: Presedinte: Valentin Gabrielescu Vicepresedinte: Sergiu Nicolaescu Secretar: Ionel Aichimoaie Membrii: Ilie Platica Vidovici Ioan Constantin Pop Victor Apostolache 776

Serban Sandulesecu Mircea Vîlcu Zoltan Hosszu Popescu Necsesti Gheorghe Raboaca Incidentul aerian în care si-au pierdut viata gl. Nuta Constantin si Mihalea Velicu (Anexa la Raportul Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989) Materialul acestei sectiuni a fost întocmit în prima legislatura si cercetat la fata locului de o echipa a Comisiei Senatoriale. El a fost revazut si completat. În cadrul acestei sectiuni, ne propunem a lamuri pe baza de dovezi si probe împrejurarile în care au decedat generalii de militie, Nuta Constantin - adjunct al ministrului de interne si sef al Inspectoratului General al Militiei si Mihalea Velicu - loctiitorul sau, la data de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 19.30-19.40. Nu ne vom opri în descrierea noastra în a preciza cu certitudine autorii doborârii elicopterului, lasând aceasta sarcina procuraturii sau justitiei. Acest material prezinta stadiul cercetarilor la care s-a ajuns în momentul de fata, complexitatea cazului, impunând continuarea verificarilor si investigatiilor, bineînteles daca exista vointa de a o face din partea institutiilor ce ar trebui sa se implice. De asemenea, nu vom trata modul si gradul de responsabilitate a celor doi în reprimarea manifestatiilor din municipiul Timisoara, aspect ce este analizat în capitolul privitor la evenimentele din aceasta zona. 777

General-locotenent Nuta Constantin s-a nascut la 23 noiembrie 1929 în comuna Branesti, judeţul Ilfov, într-o familie de tarani cu gospodarie mica. În anul 1947, s-a înscris în U.T.C, a fost brigadier pe santierul Salva-Viseu, activist extrabugetar la fosta plasa Branesti, iar ca profesie a lucrat la un atelier de croitorie si gestionar la cooperativa din comuna. În anul 1952, a absolvit Scoala de Artilerie Sibiu, pe care o termina cu gradul de locotenent de artilerie, iar în anul 1957 a devenit membru P.C.R. În anul 1962, a absolvit Academia Militara unde a lucrat ca lector. În 1963, a fost recrutat în Departamentul Securitatii Statului Contrainformatii - unde, începând de la functia de lucrator, a ajuns în anul 1977 sef al Directiei de Contrainformatii Militare. La data de 9 mai 1977, i s-a acordat gradul de general maior, iar în anul urmator a fost numit în functia de adjunct al ministrului de interne si sef al Inspectoratului General al Militiei. În perioada cât a condus Militia Româna s-a purtat abuziv, de o duritate rar întâlnita si s-a dovedit de catre colegii sai ca a fost un mare afacerist si un om necinstit. A condus efectivele Ministerului de Interne care au actionat la Timisoara si el este acela care a condus actiunea de ridicare si ducere a cadavrelor la Bucuresti pentru incinerare la ordinul direct dat de Elena Ceausescu. General-maior Mihalea Velicu s-a nascut la 23 iunie 1935 în comuna Cetatea, judetul Giurgiu, dintr-o familie de tarani cu gospodarie mijlocie. Este absolvent al Scolii Medii Tehnice de Constructii Edilitare Giurgiu si a lucrat ca tehnician timp de un an. A absolvit, în anul 1957, Scoala de Ofiteri de Militie cu gradul de locotenent si a lucrat ca ofiter în fosta regiune Bucuresti, iar apoi la judetul Teleorman, unde a condus militia pâna în anul 1987. În acest an, a fost numit loctiitor al sefului Inspectoratului General al Militiei, iar la 30 decembrie 1982 i s-a acordat gradul de gl. mr. A lucrat în aceasta functie pâna la Revolutia din Decembrie 1989. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, gl. mr. Mihalea Velicu 778

l-a secondat pe gl. lt. Nuta Constantin la Timisoara în actiunile ce le-au condus în acest oras. S-a comportat în functia avuta abuziv, identic ca si gl. lt. Constantin Nuta. Evidentiem faptul ca gl. lt. Nuta Constantin, adjunct al ministrului de interne si sef al Inspectoratului General al Militiei si gl. mr. Mihalea Velicu, unul din loctiitorii sai, avea o atitudine supusa, slugarnica fata de fosta conducere de partid si de stat. Orice ordine sau indicatii venite de „sus”, chiar daca nu intrau în sarcinile militiei, le puneau în executare fara ezitare si fara o prealabila analiza cu celelalte cadre din conducerea ministerului. Ei au instituit în rândul subordonatilor un regim de teroare, de natura a le frânge orice posibilitate de opunere. Exemplu semnificativ în acest sens este numarul mare de ofiteri si subofiteri trecuti în rezerva, fie la „cerere”, fie din motive minore, ori al celor mutati arbitrar la alte unitati, situate la mari distante fata de locuinta de domiciliu. Pe baza datelor rezultate din dosarul de urmarire penala a procuraturii si investigatiile efectuate de membrii comisiei, vom realiza o descriere faptica a împrejurarilor în care s-a produs catastrofa aeriana careia i-au cazut victime cei trei membri ai echipajului si generalii Nuta Constantin si Mihalea Velicu. În ziua de 17 decembrie 1989, în jurul orelor 15.00, din ordinul dictatorului Nicolae Ceausescu, grupa operativa, formata din ofiteri cu functii de conducere în M.Ap.N. si M.I., printre care si cei doi generali, s-a deplasat în municipiul Timisoara pentru a organiza si lua masuri de lichidare a „tulburarilor” ce se desfasurau în aceasta localitate. În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 13.00, dupa fuga sotilor Ceausescu, cei doi generali s-au deplasat în municipiul 779

Arad, cu intentia de a reveni spre Bucuresti, dar în primul rând de a scapa de arestarea lor în orasul Timisoara. Initial, trebuiau sa plece cu avionul care decola de pe aeroportul din Arad la orele 18.50, însa, din cauza timpului nefavorabil, au fost nevoiti sa ia trenul rapid 22 Panonia, în dimineata zilei de 23 decembrie 1989. Întrucât cea mai apropiata statie C.F.R. din traseu se afla în municipiul Deva, lt. col. Rusu Victor, ofiter al militiei judetului Arad a solicitat mr. Teodorescu Marin, care la 22 decembrie 1989 a preluat comanda I.J. Hunedoara al M.I., în perioada 18–27 decembrie 1989, retinerea celor doi generali, suspecti de comiterea unor acte de terorism, indicând si cuseta ocupata de ei. Fata de sesizarea facuta, cu aprobarea sefului sau lt. col. Tufeanu D-tru, care se afla la sediul fostului C.F.S.N., mr. Teodorescu Marin a organizat si asigurat prinderea generalilor Nuta Constantin si Mihalea Velicu, moment bine fixat de cei angajati în aceasta activitate, iar pentru ilustrare citam din declaratiile facute de urmatorii: Mr. Teodorescu Marin: „Împreuna cu col. Todea, loctiitor al sefului militiei judetului Hunedoara, am organizat din lucratorii de militie o grupa de 15 ofiteri si subofiteri. Le-am ordonat sa se deplaseze la gara si sa-i aresteze pe cei doi. În aceasta grupa, am ordonat sa fie inclusi si doi lucratori care sa-i cunoasca pe cei care trebuiau sa fie arestati. Grupa s-a deplasat la gara cu un microbuz, reusind sa se urce în tren la ora 13.50. Între Deva si Simeria, lucratorii de militie au identificat si capturat pe Mihalea Velicu la compartiment, iar pe Nuta Constantin în W.C.-ul în care se ascunsese. 780

De la Simeria, cu microbuzul, au venit la Deva si s-au prezentat cu cei arestati în biroul fostului sef al inspectoratului. Acolo, am trecut la identificarea pe baza de documente. A avut documente de identitate gl. mr. Mihalea Velicu care a prezentat legitimatia de general si permisul pentru baza de agrement Izvorani. Gl. lt. Nuta nu a avut nici un document de identitate asupra sa, cu exceptia unui bilet de avion, dar pe numele de Negrila. Am întrebat ofiterii de militie daca îi cunosc, acestia raspunzând afirmativ, numindu-i pe nume.” Col. Todea Nicolae: „În ziua de 23 decembrie 1989, orele 13.0013.10, dupa primirea informatiei de la lt. col. Rusu, am chemat la mine 16 lucratori de militie, în tinuta civila si neînarmati pe care i-am instruit asupra modului de actiune într-o misiune de identificare si retinere din Rapidul 22 a gl. mr. Mihalea Velicu si gl. lt. Nuta Constantin. În jurul orelor 14.40, a sosit în unitate microbuzul cu cei 16 lucratori care au adus la mine la birou pe gl. Nuta Constantin si gl. mr. Mihalea Velicu imobilizati. Au fost perchezitionati, stabilindu-se ca Nuta nu avea decât biletul de tren si unul de avion pe numele de Negrila, iar Mihalea Velicu avea legitimatie personala de serviciu cu gradul, numele si prenumele si fotografia de general maior. Nu exista nici un dubiu asupra identificarii celor doi, personal cunoscându-i de circa 10 ani de când au fost numiti la conducerea I.G.M. 781

De la mine din birou au fost preluati de col. Ion Nicolae si condusi la comandamentul militar.” Mr. Cosma Doru: „Dupa instructaj, am primit fiecare din componentii echipei de actiune armamentul din dotare, apoi am fost dusi în statia C.F.R. Deva, unde, dispersati pe peron, am luat trenul Rapid 22 care a sosit în jurul orelor 13.50. Mergând pe culoarul vagonului 5, când am ajuns în dreptul compartimentului cu numerele 65, 66, am vazut în interior pe cei doi generali, care stateau pe bancheta. Imediat dupa plecarea trenului si în timp ce eu si lt. maj. Badescu Virgil stateam în capatul vagoului 5 în asteptarea celorlalti colegi din echipa, care s-au urcat în celelalte vagoane din spatele celui cu nr. 5, am observat pe gl. lt. Nuta Constantin ca a iesit din compartiment, s-a îndreptat spre noi si a intrat în W.C. Între timp, au sosit ceilalti colegi care au trecut la actiune, retinând în compartiment pe Mihalea Velicu. Eu, dupa ce gl. lt. Nuta Constantin a intrat în W.C., m-am postat lânga W.C., între timp venind si lt. Filipescu Ghe. si lt. maj. Pauna Ion, care au blocat intrarea în vagonul 5 . Trenul, ajungând în statia C.F.R. Simeria, deoarece Nuta Constantin nu a iesit din W.C., am încercat usa, l-am somat, nu a ripostat, a fost imobilizat si perchezitionat, apoi am coborât din vagon, dupa care i-am condus pe cei doi generali la militia judeteana. Declar cu certitudine si fara dubii ca cele doua persoane retinute de noi în trenul Rapid 22, sunt generalii Nuta Constantin si Mihalea Velicu, pe care i-am vazut de mai multe ori la sediul militiei judetene cu ocazia unor sedinte la care am participat ori a unor misiuni ordonate si conduse de catre acestia.” 782

Mr. Arsenic Ioan: „Dupa instructaj, ne-am deplasat în statia C.F.R. Deva, unde cei 16 lucratori de militie au urcat în Rapidul 22, urmând ca pâna în statia Simeria sa caute prin tren pe cei doi. Eu am plecat cu microbuzul si autoturismul unitatii în statia C.F.R. Simeria, unde la sosirea trenului, echipa constituita a coborât împreuna cu cei doi generali, respectiv Nuta Constantin si Mihalea Velicu, care au fost adusi la sediul militiei judetene. Declar ca, într-adevar, cei doi generali retinuti erau Nuta Constantin si Mihalea Velicu deoarece îi cunosc din anul 1983, în mai multe rânduri participând la sedintele noastre de la I.G.M.” Lt. Badescu Virgiliu: „Dupa plecarea trenului, ne-am îndreptat spre vagonul nr. 80 si am observat într-un compartiment pe generalul Mihalea Velicu. Pe generalul Nuta Constantin l-am vazut iesind din compartiment si îndreptându-se spre W.C.-ul din capatul vagonului, mr. Cosma Doru luându-se dupa el. Am intrat în compartimentul în care se afla Mihalea Velicu, unde, folosindu-ma de pistolul din dotare, l-am somat sa se predea si sa nu opuna rezistenta. Dupa ce l-am încatusat cu sprijinul cpt. Caluseru Velu, lt. maj. Petea Eugen si plt. Tot Teodor, l-am predat col. Todea Nicolae. Pe generalii Nuta Constantin si Mihalea Velicu îi cunosc din sedintele si misiunile ordonate la care si acestia au participat, precum si pentru faptul ca, personal, am fost chemat la raport la acestia.” La sediul I.J. al M.I., cei doi generali au fost perchezitionati corporal si legitimati, ocazie cu care s-a constatat ca generalul 783

Nuta Constantin nu avea nici un act de identitate, asupra sa gasindu-se doar un bilet de avion, cu nr. 740560, pe ruta AradBucuresti, pe numele de Negrila si despre care a declarat verbal ca îi apartine. Dupa cum rezulta din declaratia sa, despre retinerea celor doi generali, la insistentele gl. Nuta Constantin, mr. Teodorescu Marin a raportat telefonic la M.Ap.N., gl. Hortopan (deoarece gl. Gusa nu se afla în sediu) care i-a ordonat sa ia toate masurile de paza, sa fie depusi la U.M. 01719 si ca, ulterior, sa i se comunice modul cum se va proceda cu ei. În conformitate cu ordinul primit, cei doi retinuti au fost predati, sub escorta, la unitatea militara precizata, situata lânga sediul inspectoratului. Dupa preluarea lor, s-a procedat la perchezitionarea, atât corporala, cât si a bagajelor pe care le aveau în momentul prinderii si la introducerea în arest, în camere separate, sub paza. Trebuie mentionat ca luarea în primire nu s-a facut pe baza de proces-verbal sau alt document. Aspectele sus-mentionate sunt descrise pe larg de cadrele militare ale acestei unitati, care au participat la executare. Astfel, mr. Vasile Mihai, ofiter de serviciu pe unitate la data respectiva a relatat urmatoarele: „În data de 23 decembrie 1989, pe timpul executarii serviciului de zi pe unitate, au fost adusi la arestul unitatii doi indivizi de catre organele locale despre care se spunea ca sunt generali, care au organizat atrocitatile de la Timisoara. Cei doi indivizi au fost condusi la arestul unitatii. Eu am intrat în una din camere, cu unul dintre ei, pe care l-am controlat. Am gasit mai multe feluri de medicamente pe care le-am 784

pus pe geam pentru a fi controlate de medic. Am cerut sa mi se prezinte legitimatia, la care mi s-a raspuns ca nu obisnuieste sa aiba întotdeauna documente de identitate. Dupa câteva schimburi de cuvinte, a venit si cpt. Pacurar Arghir care a continuat perchezitia si a dus medicamentele la medic. Eu am controlat cele trei serviete în care au fost gasite pijamale, diferite spray-uri si trusa de barbierit si fotografii tip buletin.” Mr. Pacurar Arghir arata ca: „Am trecut la perchezitionarea amanuntita a persoanei respective, obiectele gasite (doua pixuri metalice, un stilou, doua bilete de tren, un pieptan, un ceas cu bratara metalica si câteva medicamente). L-am întrebat cine este la care mi-a raspuns ca este generalul Nuta, comandantul I.G.M., ca a fost la Timisoara cu gl. Gusa si, dintr-o eroare, o neîntelegere, nu a ajuns la timp si a pierdut avionul si a recurs la tren pentru a ajunge la Bucuresti. Am scos toate persoanele din camera si am ordonat comandantului garzii sa numeasca militari de paza la usa cu vizorul deschis si arma încarcata. Am trecut la cealalta camera si am vazut doua persoane care se uita la perete si îsi framânta mâinile. Începând cu comandantul garzii si cu cpt. Darie Mircea, am verificat bagajele (doua valize si o geanta).” Aceste momente sunt confirmate si de cpt. Darie Mircea care, în plus, precizeaza ca: (gl. lt. Nuta Constantin, n.n.) „A început sa justifice de unde vine, sustine ca a plecat de la Timisoara spre Arad pentru a pleca cu avionul la Bucuresti, dar din cauza conditiilor nefavorabile ale vremii, zborul a fost anulat. 785

S-au deplasat la hotel, unde urma ca a doua zi sa decoleze la ora 8.00, însa neavând acces de zbor, au plecat la gara. Din afirmatiile lt. col. Tufeanu Dumitru si lt. col. Moldovan Petru, comandantul si respectiv seful de stat major al unitatii militare respective, reiese faptul ca despre retinerea generalilor a fost informata si conducerea C.F.S.N. care, la rândul ei, a comunicat-o telefonic la Bucuresti, însa nu am cunostinta si cui anume.” Pe de alta parte, gl. Hortopan Ion declara: „Fiind în grupa de conducere pe M.Ap.N., în ziua de 23 decembrie 1989, am fost sunat de mai multe ori de presedintele Consiliului Salvarii Nationale al judetului Hunedoara, dl. Poraicu si dl. Firtac din consiliu si mi-au comunicat ca în orasul Deva se afla arestati gl. Nuta si gl. Mihalea, depusi la unitatea de geniu si are rugamintea sa facem tot ce este posibil sa fie evacuati din acest oras, deoarece se preconizeaza eliberarea lor.” Ca urmare a insistentelor oficialilor din judetul Hunedoara, gl. col. Hortopan Ion s-a consultat, citam, „cu domnul Montanu din partea Consiliului Salvatii Nationale si am stabilit împreuna ca transportarea sa se faca cu elicopterul în orasul Sibiu. Am raportat ministrului apararii nationale, general de armata Nicolae Militaru si a aprobat executarea transportului cu elicopterul. În continuare, am comunicat generalului Rus, comandantul aviatiei, aprobarea ministrului apararii nationale însa, fara sa le redea numele persoanelor ce se transporta, retinându-se faptul ca sunt persoane fata de care se impun masuri de siguranta deosebite.” Referitor la aceasta problema, gl. lt. Rus Iosif, fost comandant al aviatiei militare declara ca: „la data de 23 decembrie 1989 (n.n.) în 786

jurul orei 16.20-16.30 am primit un telefon de la gl. col. Hortopan Ion, spunându-mi ca este în biroul ministrului apararii nationale, ca este ordinul acestuia sa transportam urgent doua persoane cu un elicopter de la Sibiu. Persoanele se iau de la Regimentul de Geniu din Deva si vor fi duse la Alba–Iulia în Cetate. Personal, am explicat ca ora probabila de înapoiere va fi pe întuneric si ca din acest motiv nu putem ateriza noaptea la Alba– Iulia, unde nu avem loc balizat, marcat si recunoscut pentru echipaj, în consecinta sa amânam pentru mâine pe timp de zi. Gl. Hortopan a insistat foarte mult, repetându-mi ca este împuternicit sa execute o actiune, ca este ordinul ministrului (a carui voce am auzit-o în telefon), moment în care am propus ca transportul sa se faca cu o masina, cu una blindata sau sa aducem persoanele de exemplu, la Sibiu, unde avem aeroport balizat, cu mijloace de asigurare si conducere a zborului, nerenuntând la ideea amânarii pentru a doua zi. Am insistat sa mi se spuna cine sunt aceste persoane. A refuzat, explicând ca nu poate spune prin telefon si acest lucru nu are importanta pentru mine, precizând ca revine cu telefonul, iar de acolo persoanele trebuie luate. Revenind la telefon, gl. Hortopan mi-a comunicat ca se aproba la Sibiu. Insistând cu amânarea, am motivat ca zborul este nesigur si toata armata este alarmata de prezenta unor elicoptere teroriste în spatiul aerian si ca poate fi lovit pe traiectul de zbor si ca trebuie luate masuri de anuntare a tuturor unitatilor din zona si, mai ales, la Deva. Raspunsul a fost ca sunt luate masuri, sa fie evitata zona Orastie si la bord sa fie si soldati de însotire.” 787

De organizarea, pregatirea si executarea misiunii s-a ocupat mr. Dochinoiu Nicolae, comandantul unitatii de elicoptere din Sibiu, ordinul fiindu-i transmis de gl. Rus Iosif, care, în plus, i-a facut precizari cu privire la locul de aterizare, pozitia unitatii, mentinerea secretului, evitarea zonei Orastie si convorbirile radio sa fie reduse la strictul necesar. Lt. col. Dochinoiu Nicolae, comandantul unitatii de elicoptere Sibiu relateaza: „La 23 decembrie 1989, orele 16.30-16.40 am primit telefonic de la comandantul aviatiei militare, gl. mr. Rus Iosif, ordin sa pregatesc de urgenta un elicopter IAR 330 care sa decoleze pentru a executa o misiune urgenta. La întrebarea ce misiune executa elicopterul, comandantul aviatiei militare mi-a ordonat: „decoleaza în cel mai scurt timp, aterizeaza la Deva în curtea Regimentului de Geniu, lânga Cetate si vino înapoi la Sibiu, misiunea este de maxima confidenta, sa fie evitata zona Orastie, locul de aterizare va fi iluminat de farurile a doua masini”. Pentru realizarea zborului în bune conditiuni, comandantul unitatii a stabilit ca echipajul sa fie format din mr. Tudor Nicolae si cpt. Motica Victor, primul comandant de patrula si secundul pilot sef patrula, precum si maistrul militar Galafton Nicolae mecanic de bord, toti foarte bine pregatiti profesional si cu un numar mare de ore de zbor. Un punct distinct în cadrul pregatirii de zbor l-a constituit, asa cum precizeaza lt. col. Dochinoiu Nicolae, comandantul si mr. Milea Marian, seful de stat major al unitatii, instruirea echipajului pentru îndeplinirea misiunii si care a constat în urmatoarele: - zborul se va executa pe traseul Sibiu - Deva - Sibiu, la joasa înaltime; 788

- se vor evita zonele Orastie si Cugir; - convorbirile radio sa fie folosite numai în caz de necesitate; - locurile de aterizare stabilite vor fi luminate. De mentionat ca, initial, pentru efectuarea acestui transport era stabilit un alt elicopter care însa, prezentând unele defectiuni la verificarile tehnice a fost înlocuit cu elicopterul IAR 330 nr. 72 fabricat la data de 27 mai 1987, data când a intrat si în exploatare, executând un total de 281 ore de zbor, din care aproape 4 ore în ziua de 23 decembrie 1989. Acesta, la controlul profilactic facut de echipa tehnica, nu prezenta nici o defectiune si nici urme de proiectile sau schije pe elementele sale componente. Datele referitoare la starea aparatului sunt prezentate si în declaratiile personalului tehnic ce a contribuit la verificarea si pregatirea lui pentru misiunea din data de 23 decembrie 1989 orele 17.00 si din care relatam urmatoarele: Lt. maj. ing. Mînzatu Silviu: „În data de 23 decembrie 1989, elicopterul a executat trei iesiri cu întrebuintare în lupta. Elicopterul a revenit din ultima misiune la orele 16.15. L-am verificat, nu prezenta urme de lovituri în pale si pe fuselaj, nu avea scurgeri de lichid hidraulic, ulei si combustibil. Elicopterul a fost bun de zbor. Am efectuat plinul de combustibil. La ora 17.00, elicopterul a decolat pentru o noua misiune.” Configuratia de zbor a elicopterului la decolare în ultima misiune a fost urmatoarea: - fara rezervoare de combustibil exterioare (din cauza montarii blocurilor de p.r.n.d.); - echipat cu 2 tunuri fixe tip NR-23, dar fara rezerve de munitii pentru acestea; - cu acrosajele exterioare de armament compuse din 4 blocuri p.r.n.d. si rampele de lansare rachete dirijate; 789

- cu 2 mitraliere mobile tip DSKM calibru 12,7 mm în cabina cargo. Alimentarea elicopterului cu munitii a fost urmatoarea: a) blocurile p.r.n.d.: - stânga exterior = 14 bucati; - stânga interior = 0 bucati; - dreapta exterior = 8 bucati; - dreapta interior = 3 bucati. b) mitralierele DSKM cal. 12,7 mm : - cea din dreapta cu cutia complet alimentata si sac recuperator gol; - cea din stânga cu cutia alimentata cu aproximativ 70 lovituri si aproximativ 30 tuburi în sacul recuperator; - 6 cutii cu munitie completa în cabina cargo. Zborul si conducerea acestuia au fost asigurate de catre punctul de comanda al unitatii, avându-se în vedere varianta de conditii meteorologice normale si, fara nici un fel de incident, la orele 17.30, elicopterul a aterizat pe terenul de sport al U.M. 01719 Deva. Despre sosirea elicopterului, lt. col. Panaite Vasile, seful comenduirii garnizoanei Deva relateaza: „Am primit personal telefon prin fir direct de la Poraicu Bogdan, presedintele Comitetului Judetului Hunedoara al Frontului de Salvare Nationala, ca va sosi un elicopter militar pentru care s-au luat masuri de marcare a locului de aterizare. I-am cerut date suplimentare, mi-a spus ca nu cunoaste nimic, dar sa predam la echipaj pe cei doi ce se afla la noi. În unitate, neavând telefon T.O. am dat prin firul direct la col. Joitoiu Grigore, rugându-l sa ia prin T.O. legatura cu Sibiul 790

sau Bucurestiul pentru a verifica daca vine la U.M. 01719 un elicopter militar, sa ceara date suplimentare despre elicopter si compunerea echipajului. Dupa convorbirea cu Bucuresti, col. Joitoiu Grigore mi-a comunicat: „comandant aeronava, mr. Tudor Nicolae, echipaj cpt. Motica si maistru militar Galafton. Elicopter nr. 72 si a spus sa asiguram o paza înarmata din 3 militari.” Am dat telefon comandantului U.M. 01719 care se afla la Consiliul Judetean, cu ordinul de a asigura paza înarmata si ce sa-i transmita mr. Moldovan Petru. Mi-a ordonat sa-i comunic sa predea arestatii fara a le da nici un fel de paza înarmata. Am comunicat acest lucru care s-a executat întocmai.” În acelasi mod prezinta situatia de mai sus si seful de stat major al unitatii, mr. Moldovan Petru. La rândul sau, col. Joitoiu Grigore mentioneaza ca: „În ziua de 23 decembrie 1989, m-a rugat lt. col. Panaite Vasile sa dau un telefon prin operativ la Bucuresti, la comandamentul aviatiei sa ma interesez de ora sosirii elicopterului care trebuia sa soseasca în U.M. 01719 Deva. Am sunat prin telefon la Bucuresti si a raspuns gl. mr. Rus Iosif caruia i-am raportat situatia elicopterului care trebuia sa soseasca în Deva, solicitându-i numarul elicopterului, componenta echipajului. Gl. mr. Rus Iosif mi-a spus urmatoarele: „Elicopterul are numarul 72, iar echipajul este format din 3 persoane: mr. Tudor, cpt. Motica si m.m. Galafton, precizându-ne sa se puna pe terenul de sport în spatele celor doua porti, câte doua masini îndreptate cu farurile catre centrul terenului, iar când se aude elicopterul, masinile sa faca schimb de lumini (semnale) în momentul când se apropie elicopterul de unitate, masinile sa aprinda farurile pe 791

faza mare. Elicopterul soseste peste 15 minute (fiind in jurul orei 18.15-18.30). Unitatea sa asigure paza de însotire. De asemenea, m-a întrebat unde este dispusa unitatea. Toate cele relatate mai sus au fost comunicate lt. col. Panaite Vasile din U.M. 01719.” Discutia telefonica prezentata a fost confirmata de gl.mr. Rus Iosif cu ocazia audierii sale. La aterizarea fara nici un incident a elicopterului pe terenul de sport, membrii echipajului au fost întâmpinati si legitimati sub aspectul identitatii, iar pe tot timpul stationarii, pâna la decolare, s-a asigurat paza si securitatea aeronavei cu o garda formata din cadre si militari în termen, dotata si înzestrata cu armament individual, doua mitraliere antiaeriene si doua TAB-uri (Raportului Comandamentului Aviatiei Militare nr. S/AV 2029 / 5.07.1990) Modalitatile de predare-primire a generalilor Nuta Constantin si Mihalea Velicu si asigurarea zborului s-au stabilit între mr. Tudor Nicolae si mr. Moldovan Petru, de fata fiind si alte cadre ale unitatii militare respective. Astfel, mr. Moldovan Petru relateaza ca i-am comunicat (mr. Tudor Nicolae n.n.) ca nu-i asiguram paza persoanelor ce le ia în primire. A pretins sa li se puna catuse la mâini si sa fie legati la picioare si sa luam legatura cu unitatea de artilerie pentru a nu se executa trageri asupra aeronavei ce se va întoarce pe itinerarul pe care a venit. Am luat legatura cu comandantul U.M. 01331 Hunedoara, lt. col. Serbulescu, si am comunicat numarul de indicativ comandantului aeronavei si al navei. 792

Am executat toate solicitarile din partea comandantului aeronavei, mr. Tudor Nicolae, întocmind si procesul verbal de predare al persoanelor retinute, în patru exemplare, din care am predat un exemplar la comandantul aeronavei, un exemplar la delegatul Consiliului Judetean al Frontului Salvarii Nationale, iar doua exemplare au ramas la U.M. 01719 Deva. Lt. col. Panaite Vasile declara la 27 decembrie 1989 ca: „Dupa aterizarea elicopterului, comandantul aeronavei, mr. Tudor Nicolae, a venit în biroul comandantului U.M. 01719 Deva, unde eram de serviciu la telefoanele operative, am discutat cu el, seful de stat major, mr. Moldovan Petru l-a legitimat, mi-a aratat si mie buletinul de identitate ce avea seria BD nr. 060121. I-am comunicat pe cine îi predau, dar fara a le asigura paza înarmata prin însotitori. A spus ca, daca li se pun catuse la mâini si se leaga la picioare fiecare individ, nu are nimic de obiectat. Daca nu îi asiguram catuse si nu-i legam la picioare nu poate sa-i ridice, nu-si risca viata echipajului si a aparatului. Dupa ce s-au adus catusele de la militia judetului, s-a uitat la ele, le-a verificat, a spus ca dupa ce îi si leaga, lânga aparat semneaza si procesul verbal de luare în primire întocmit în 4 exemplare.” În timp ce s-au purtat aceste discutii, ceilalti doi membri ai echipajului au ramas la elicopter, iar maistrul militar Galaftion Nicolae a schimbat un filtru de la instalatia de alimentare si pe altul l-a curatat prin suflare cu aer comprimat. Iata ce declara ofiterii care i-au îmbarcat si imobilizat în vederea transportului, pe generalii Nuta Constantin si Mihalea Velicu: Cpt. Pacurar Arghir: „Dupa sosirea elicopterului, am ridicat de la arest împreuna cu cpt. Litera si alti colegi pe cei doi, le-am pus 793

catuse pe mâini si sub paza i-am dus la elicopter, tinând de sub bratul drept pe generalul Velicu. La elicopter, le-am schimbat catusele din fata la spate si pe rând i-am ajutat sa urce în elicopter unde au fost legati de scaune de catre colegi.” Cpt. Rusu Dorel: „Dupa urcarea celor doi indivizi despre care se spunea ca sunt generali de securitate, am urcat în elicopter împreuna cu cpt. Baciu Lucian si i-am legat individual cu sfoara folosita pentru ancorarea completelor de mascare. Propunerea de fixare a acestora de bancheta din spate a elicopterului a venit din partea pilotului, care si-a exprimat si teama de zborul care va urma. Mentionez ca cei doi erau cu catusele la mâini si mâinile la spate. Fixarea am facut-o astfel: picioarele apropiate, legatura puternica cu lat peste glezne, continuare pâna la genunchi, fixare de partea de jos a banchetei, revenire si rasucire a sforii pe dupa catuse; fixare de bara de sus a banchetei, revenire la brate de doua ori, trecere sfoara peste piept, înfasurare în jurul celuilalt brat si fixare prin mai multe noduri de bara de sus a banchetei. Mecanicul de bord si pilotul si-au exprimat siguranta ca cei doi nu pot sari la ei, deoarece primul va sta cu arma îndreptata spre ei.” Cpt. Baciu Lucian: „Cele doua persoane aveau mâinile la spate cu catusele puse. Dupa ce-au urcat în elicopter, l-am ajutat pe cpt. Rusu Dorel, tinând lanterna aprinsa pentru a vedea cum sa-i lege de bancheta elicopterului. Pentru legarea celor doua persoane de bancheta elicopterului s-a folosit sfoara de ancorare a completelor de marcare din dotarea noastra, rezistenta, care nu putea fi rupta prin fortare.”

794

Dupa ce toate masurile de pregatire a zborului au fost îndeplinite, mr. Tudor Nicolae a semnat de primire cele 4 procese verbale întocmite în acest sens si, în jurul orelor 19.35, elicopterul a decolat, fara lumini de semnalizare, înscriindu-se pe ruta de întoarcere spre Sibiu. Despre decolarea si zborul elicopterului s-au interesat, asa cum rezulta din relatarile lor: Gl. lt. Hortopan Ion: „A decolat din unitatea de geniu de la orele 19.40 în aceeasi zi, cu masurile de asigurare prin punerea catuselor si legarea cu frânghii de scaunele elicopterului. Am urmarit permanent sosirea elicopterului si mi s-a raportat de comandantul regimentului, lt. col. Dochinoiu ca nu a sosit si ca probabil ar avea o defectiune.” Gl. lt. Rus Iosif: „Am urmarit decolarea de la Deva si mi s-a comunicat ca persoanele sunt la bord, fara însotitori si paza, dar ca s-au luat masuri de siguranta. Dupa timpul aproximativ de zbor, am cerut pozitia elicopterului (de mai multe ori), deducând, împreuna cu colaboratorii mei, ca s-a întâmplat ceva. Despre acest lucru am comunicat gl. Hortopan Ion, iar în jurul orelor 23.24 si la M.Ap.N., dupa ce am identificat pozitia elicopterului cazut în apropiere de Alba-Iulia”. Lt. col. Dochinoiu Nicole: „Dupa orele 19.30, comandantul aviatiei militare mi-a adus la cunostinta ca elicopterul a decolat de la Deva. Dupa orele 19.45, m-a întrebat de mai multe ori daca am legatura radio si, pentru ca nu aveam, am raportat ca nu am.” Col. Joitoiu Grigore: „În jurul orei 20.00, m-a sunat gl. mr. Rus si a întrebat care este situatia elicopterului, i-am raportat ca ma interesez la unitate, unde am luat legatura cu lt. col Panaite 795

Vasile care mi-a comunicat ca elicopterul a plecat din unitate la orele 19.05, fara paza, iar persoanelor care erau transportate li s-a pus catusele pe mâini si au fost legate de picioare. Dupa aceea, m-a luat la telefon comandantul unitatii militare din Sibiu de unde era elicopterul. I-am spus ca nu cunosc situatia aparatului si i-am comunicat numarul de telefon si persoana cu care sa ia legatura la U.M. 01719 Deva pentru amanunte. În jurul orelor 02.00, m-a luat din nou la telefon gl. Rus si m-a întrebat ce mai cunosc despre elicopter. Am raportat ca nu mai cunosc nimic si ca m-a sunat si comandantul de unitate din Sibiu si l-am pus în legatura cu lt. col. Panaite Vasile.” Lt. col. Panaite Vasile: „Am mai primit telefoane de doua ori de la lt. col. Dochinoiu, comandantul U.M. 01989 Sibiu - asa s-a prezentat el - si m-a întrebat daca a plecat aparatul. I-am comunicat ca da. Mi-a dat numerele de telefon. Când am încercat o data sa iau legatura cu Sibiul, sa verific daca au ajuns, nu am reusit deoarece era mereu ocupat postul telefonic.” În scopul stabilirii traseului de revenire, precum si daca au avut loc incidente care sa conduca la prabusirea elicopterului, o comisie formata din specialisti ai M.Ap.N. si procurori militari a întreprins o ancheta în unele unitati militare si economice din judetele Sibiu, Alba si Hunedoara. De asemenea, datele obtinute au fost completate cu cele rezultate din investigatiile întreprinse de membrii comisiei noastre în localitatile amplasate pe traiectul de zbor al elicopterului. Cu aceste ocazii s-au facut urmatoarele constatari: - La U.M. 01719 Deva, cei implicati în problemele de predare a ostaticilor confirma ca la controlul dinaintea zborului, elicopterul nu a prezentat defectiuni si nici urme de gloante sau scurgeri de 796

petrol si lichide. Singurele operatii tehnice ce s-au efectuat de mecanicul aeronavei, la ordinul mr. Tudor Nicolae, au fost schimbarea filtrului de la instalatia de alimentare si curatarea altuia prin suflare cu aer comprimat. În cadrul discutiilor purtate, pilotul sef a specificat ca se întoarce pe traseul pe care a venit ca mai avea combustibil pâna la Sibiu si a solicitat sa se ia legatura cu unitatea de artilerie pentru a nu se executa trageri asupra aeronavei. Fata de aceasta cerere, lt. col. Moldovan Petru, dupa cum declara: „Am luat legatura cu comandantul, lt. col. Serbulescu si am comunicat numarul de indicativ al comandantului aeronavei si al navei”. Tot acesta mai precizeaza ca elicopterul „s-a ridicat de pe terenul de fotbal si a luat-o pe directia Simeria.” În municipiul Deva si unitatile militare din aceasta garnizoana, nu s-a executat foc de arma în tot cursul zilei de 23 decembrie 1989 si nici nu s-a distribuit armament persoanelor civile. De asemenea, la aceeasi data, în spatiul aerian limitrof localitatilor Orastie si Cugir, nu s-a semnalat zborul vreunei aeronave. Evolutia elicopterului a fost sesizata în zona comunei Vintu de Jos, judetul Alba, cu sensul de zbor spre municipiul Alba-Iulia, pe firul râului Mures, în jurul orelor 19.45. Iata ce declarau cadrele ce se aflau în dispozitivul de aparare al U.M. 01496 Vintu de Jos, situata pe raza localitatii Blandiana: Plt. maj, Cordos Ioan: „În ziua de 23 decembrie 1989, am fost de serviciu pe unitate. Dupa orele 18.00, era spre întuneric. Soldatii au spus ca a trecut un elicopter prin partea Muresul. De tras de la noi, nu s-a tras. Categoric nu, în zona nu s-au auzit împuscaturi.” 797

Col. Craciun Nicolae, fostul comandant al unitatii: „În jurul orelor 20.00, a venit ofiterul de serviciu si m-a anuntat ca se aude un zgomot de elicopter. Atunci, am iesit si eu afara si am auzit si eu zgomotul. Nu s-a vazut nimic, nu avea lumini. A tinut albia Muresului. Cadrele ziceau ce facem daca ne ataca, caci cu o zi înainte am fost anuntati ca a fost atacata unitatea de la Hateg. Eu le-am spus sa stea linistiti. Daca trece si nu se întâmpla nimic nu avem treaba cu el. Între timp, si-a vazut de treaba. Toti militarii în perioada aceea erau înarmati. Cu munitie numai garda. Garda a fost înarmata cu armament obisnuit, pistoale mitraliera care sunt în dotarea armatei. Am mai avut în dotare si mitraliere antiaeriene, însa acestea nu le puteam folosi ca nu am avut munitie pentru ele. În toata perioada revolutiei, în aceasta unitate s-a tras un singur cartus pe data de 26, de santinela, dimineata pe la ora 11.00 ca sa anunte unitatea ca se aude iar un zgomot de elicopter. Adica noua ne intrase în reflex chestia asta, ca s-ar putea sa fim atacati de elicoptere. Asta a fost toata situatia. În rest, nu s-a tras nici un cartus si nici zgomot de împuscaturi nu am auzit, distanta de aici la Alba Iulia unde a cazut este aproape 25-30 km.” Lt. maj. Munteanu Constantin: „Dar pe 23, categoric, la noi nu s-a tras. Pentru apararea unitatii aveam mitraliere antiaeriene. În data de 23 decembrie 1989, nu aveam munitie pentru sol si nu avea nici un rost sa le montam. Practic, nici nu am avut timpul sa ne deplasam, nici o miscare nu am facut. N-a fost nici o problema cu elicopterul, era un zgomot normal. 798

Directia era Blandiana-Alba, pe cursul Muresului, la o distanta de noi, cam de 350 m. Nu am semnalizat în nici un fel. Am auzit zgomotul, dar nu am sesizat nimic deosebit.” Plt. adj. Merea Gheorghe, seful postului de politie al comunei Vintu de Jos: „La vremea respectiva, armamentul garzilor patriotice se pastra într-o camera special amenajata în cadrul postului de militie. Munitie nu aveam, armamentul se pastra în dulapuri bine asigurate. Aveam pusti ZB, mitraliere tot vechi si trei bucati pusti cu luneta. Noi le-am predat în dimineata zilei de 24 decembrie 1989. În zilele de 22, 23 decembrie 1989 nu au fost înarmate persoane civile, în afara de vânatori, care posedau arme proprietate personala si padurarii comunali în numar de 5 care au arme ZB (pusti). Noi, ca întotdeauna, cum suntem si acum, eram înarmati cu pistol, pistoale mitraliera nu; mi s-a semnalat la primarie ca pe firul apei, respectiv râul Mures, din directia Deva spre Alba Iulia se îndreapta un elicopter neiluminat, nesemnalizat. Cel care facea paza la primarie, m-a sesizat. Nu avea nici un semn de distinctie, nici lumini si nu se vedea nimic decât pur si simplu dupa zgomotul care-l producea elicopterul s-a ajuns la concluzia ca este elicopter si ca se îndreapta spre Alba Iulia. Am raportat la comandamentul militar de la Alba Iulia, la prefectura. Mi s-a spus numai daca sunt probleme sa raportam. În timp ce raportasem despre evenimentul respectiv, a venit tot acel cetatean si ne-a spus ca se trage în sau din elicopter. Am fugit cu totii afara, era tot consiliul recent constituit si în apropiere de Alba Iulia, s-au auzit focuri de armament si, la un moment dat, s-a vazut si flacara, o lumina si la un minut a încetat, deci nu am mai auzit nimic.” 799

Mocanu Chirila: „În ziua de 23 decembrie 1989, fiind de paza la fostul sediu al consiliului popular al comunei Vintu de Jos, la orele 19.30 aproximativ, stând în fata consiliului, am auzit un elicopter venind dinspre Blandiana. Nu am sesizat nimic deosebit în zgomotul motorului. Mergea normal. Pe firul apei, pe Mures. Atunci, eu m-am dus la tovarasul sef de post, cum era, l-am chemat, dânsul era înauntru cu comandamentul. Erau mai multi si am iesit afara. Nu l-am vazut. Numai zgomotul l-am auzit. Dupa aceea, dânsul a intrat înauntru la consiliu si eu m-am dus aici la arena de fotbal. M-am suit pe cladire ca sa vad ce este. Nu am vazut elicopterul ca era noapte, nici lumina, dar numai stiam ca este elicopter. Si când s-a ajuns la Alba Iulia, acolo s-a tras. Era cam zgomot de mitraliera, stiti, iute. Cam aproximativ 5-6 împuscaturi. S-a auzit în rafala cum au tras. Atunci s-a auzit o puscatura foarte tare. A fost a flacara mare, cerul s-a înrosit. Am venit înapoi, i-am spus lui domnul Mera, care a dat telefon la Alba. (Pâna la Alba Iulia n.n.) sunt cam 9,5 km de-a dreptul (explozie puternica n.n.). A fost dupa împuscaturi. De aici de la Vint si pâna la unitatea de la Blandiana sunt cam 3 km. Deci, se aude. De acolo de la unitate si pâna la Vint nu s-a tras nici un foc de arma. (Survolând comuna Vintu de Jos n.n.). Dupa balastiera este o unitate de pontonieri. Ei poate au vazut ca a trecut pe acolo pe la ei. Focurile de arma s-au auzit dupa ce a depasit si unitatea de pontonieri.” Munteanu Gheorghe: „Eu am lucrat la IGO Alba Iulia la bazinul de apa potabila de 10.000 si 5.000 metri cubi. În data de 23 decembrie, nu mai stiu exact, eram de serviciu. Aveam pusca ZB calibrul 7,92, parca. Aveam 10 cartuse. La timpul asta vine 800

elicopterul, pe la 19 si nu stiu cât a fost. Dintr-o data s-a auzit zgomot, fara lumini, fara nimic, venind spre bazinele noastre de apa potabila. Eu atunci am tras un foc de arma de avertisment. Dupa aia, dupa 2-3 secunde am mai tras unul. Am tras de lânga bazin. Mie mi-a fost frica si a trebuit sa trag. Dupa ce am tras eu, imediat au venit pontonierii condusi de un ofiter, maior sau nu stiu. S-au dispus în forma de potcoava de cai. Ei nu au tras. Numai din partea de dincolo, din fata si dupa aceea a cazut jos. De dincolo de la vânatori. De acolo s-a auzit. Au tras ei. S-a tras, dar nu stiu cât s-a tras. Da, acolo la ei dupa deal, ca acolo e munitie si a cazut jos. (Zbura n.n.) la joasa înaltime. Mai trebuia cam un metru si ceva si se lovea de stâlpul de înalta tensiune. Dar putea sa cada si la mine acolo pe rezervor. Nu s-a învârtit a plecat direct (înainte de trecerea elicopterului de el n.n.). N-am auzit nici un foc de arma.” Din adresa nr. 3629 din 5 februarie 1990 a politiei judetene Alba rezulta ca: „Paznicul înarmat, Munteanu Gheorghe de la bazinul de apa potabila Alba Iulia, apartinând de UGCL Alba, în seara zilei de 23 decembrie 1989, orele 19.30, a tras 2 cartuse de avertizare în aer pentru înstiintarea militarilor de la unitatea apropiata, ca de obiectiv se apropie elicopterul care apoi a cazut în zona datorita altor motive.” Popescu Ion, paznic la bazinul de apa Alba Iulia în acelasi schimb cu Munteanu Gheorghe: „Ziua precis nu mi-o aduc aminte, dar stând cu paznicul Munteanu Gheorghe, am auzit un motor. Pai, sa nu exagerez, sa fie în jurul orelor 18.30-19.30. Nu mai retin bine ora. Am iesit afara, venea de catre Mures, de catre Blandiana, din partea Vintului. Am iesit amândoi, numai ce am vazut elicopterul razant cu padurea, deasupra noastra. Dupa ce a trecut de noi, a lasat ceva pe padure. Din elicopter, ceva arzând a cazut din el. Dupa ce a trecut de noi, Munteanu Gheorghe a tras doua focuri de 801

avertisment. Pe urma, am auzit la poligon o rafala si pe urma explozia. S-a vazut flacara. A fost foc automat, nu a fost foc cu foc. Am facut armata la antiaeriana. Tot din fata de acolo de la depozit-poligon, în partea depozitului cu poligonul. Sunt unul lânga altul. De acolo din partea aia s-a tras. Asa 5-6 rafale, cam asa a fost. Or venit (militari n.n.) de la pontonieri. Au înconjurat bazinele de apa. Dar ei, cu certitudine, n-au tras în seara aceea. (În zona din care a venit elicopterul n.n.). Nu s-au auzit focuri de arma.” Horhea Gheorghe, fost soldat la U.M. 01033 Poligon: „Eram cu cei doi colegi de armata, soldatii Bucur si Podelean amândoi din Deva, Hunedoara. Era cam 20.00, în tot cazul, era întuneric. Ne aflam la poligon. Lânga noi, la 200-300 metri, se afla depozitul garnizoanei de munitie. Am auzit îndreptându-se un elicopter. Nu se vedea, ca era neiluminat. Mergea foarte jos. Nu stiu, nu pot sa-mi dau seama cât era, 50 de metri, nu stiu precis poate era mai jos. Venea pe întuneric, a aprins un proiector si a luminat tot poligonul. Si pe noi ne-a luminat. (Elicopterul n.n.) Venea dinspre padure spre depozit. Dupa ce s-a stins proiectorul si am vazut în ce directie se afla, a început sa traga. Se vedeau trasoare, era întuneric, cred ca vroia sa traga în soldatii de la depozit. Asa am gândit noi. Deci, vedeam în apropierea elicopterului trasoarele. Nu-mi pot da seama directia din care veneau. (Din locul unde se afla martorul, pâna la elicopter era o distanta n.n. o suta cincizeci de metri). Elicopterul era între poligon si depozit. S-a tras câteva secunde, 5 sau 6 rafale de arma automata. În zona, în afara de noi, cei de la GAZ si depozit, nu mai erau alti martori. Noi si cei de la GAZ nu am fost înarmati.” Bucur Grigore, fost caporal la U.M. 01033 Poligon: „La un moment dat, între orele 18-19.00, am auzit un zgomot de motor din ce în ce mai puternic venind dinspre dealul Mamut, paralel cu 802

axul poligonului pe directia depozitului. La un moment dat, din elicopter s-a aprins un reflector puternic, care a luminat câteva secunde poligonul, dupa care proiectorul a fost îndreptat spre depozit si din acele clipe s-au auzit rafale de arma automata în serii scurte si am vazut câteva trasoare zburând spre depozit. Dupa terminarea rafalelor, s-a auzit o explozie puternica care a luminat puternic pâna în poligon.” Identic, prezinta evenimentul si Podelean Marius, sectorist la poligonul de tragere Micesti, care a fost împreuna cu ultimii doi militari. În scopul de a stabili daca asupra elicopterului s-a executat foc din U.M. 01033 D Alba Iulia, s-au audiat pâna în prezent o parte din cadrele si fostii militari în termen care, la data respectiva, îsi executau serviciul în aceasta subunitate. Din relatarile lor rezulta urmatoarele: Cpt. Brasteanu Silviu, comandant al subunitatii: „În seara zilei de 23 decembrie 1989, pe la ora 19.00, îmi aduc aminte de la unul din posturile de santinela s-a telefonat ca se aude venind un elicopter. Bineînteles, am ordonat alarma, fiecare si-a luat locul în dispozitiv, iar eu am iesit afara, în fata corpului de garda, sa ma edific. Am auzit câteva secunde, într-adevar, zgomotul unui elicopter. Mi-am întors privirea, de unde venea zgomotul si în acel moment o coada de foc, care a iluminat toata valea, cam 100 metri a venit dupa elicopter, dupa care a urmat o explozie puternica. Dupa aceasta explozie, împuscaturile pe care le auzeam din toate partile. Mai târziu, mi-am dat seama ca era munitia din elicopter. Am informat esalonul superior si, intrând în dispozitiv dupa câteva zeci de secunde, am auzit o noua explozie aeriana. Raportez ca militarii dispozitivului nu au tras asupra lui, întrucât nu a fost nevoie, pentru ca nu a trecut pe deasupra depozitului. Explozia s-a produs 803

la o distanta apreciabila (600-700 metri) iar elicopterul a avut, se pare, directia de zbor sud-nord, departe de perimetrul depozitului. A doua zi, am interogat toti militarii am ajuns la concluzia ca nu s-a tras nici un foc de catre acestia în acea seara.” Barman Adrian, militar desemnat cu schimbarea posturilor: „Am schimbat posturile 2, 3, 4 si la postul 5 trebuia sa schimbam dublura. Atunci, în momentul acela, s-a auzit zgomot de elicopter si nu avea nici o lumina, nimic. În schimb, am vazut pe deal asa ceva, ca o lumina. Aprins ceva. Deci, a luat foc dupa mine, asa zic, a luat foc în aer si dupa aceea am vazut explozia. (înainte de a exploda elicopterul n.n.). Nu am auzit împuscaturi, de la noi nu s-a tras nici un foc de catre acestia în acea seara.” Stoica Ion - santinela în postul 2: „Cred ca nici nu se facuse schimbul complet ca am auzit un zgomot de elicopter. Nu l-am vazut pentru ca elicopterul n-avea nici un sistem de semnalizare. La un moment dat, am vazut flacara, dupa care a început explozia propriu-zisa. Apoi au început sa sara trasoare, au fost un fel de rachete care au explodat. Au fost în numar de trei. Elicopterul nu l-am vazut. Pur si simplu, venea pe directie, nu era perpendicular ca sa pot sa-mi dau seama. Nu îmi amintesc sa fi auzit rafale de arme. Cea mai mare vizibilitate eu o aveam si cel de la postul 4. Cel de la postul 3 nu avea cum sa vada de viroaga. Era un metru si ceva între mine si gardul de sârma ghimpata, bineînteles ca se vedea si se putea trage. Dar nu am tras. (Dupa eveniment n.n.) N-a venit nimeni sa stea de vorba cu noi.” Acasandrei Dorel, planton în corpul de garda: „La postul 4 era unul caruia noi îi spuneam Bunicu. Asta n-a tras, ala de la postul 3 n-a tras nici el, nici de la 2. Astilalti n-aveau cum si sa stii ca nu sa tras. Cu privire la acest caz, nu am mai fost audiati. Am auzit când a ajuns elicopterul în stâlpii de beton, apoi a facut un scrâsnet 804

puternic, apoi a explodat în doua rânduri. O data a explodat mai usor si a doua oara a explodat puternic de tot. Dupa care, au explodat cartusele din el si doua-trei rachete.” Barbu Mihai, dublura la postul 3: „Fiind de paza acolo, primisem consemnul ca sa tragem fara somatie în tot ce se apropie la 50 de metri de gard. Aveam (munitie n.n.) amestecata, obisnuita si trasoare. Nu ajunsese bine schimbul la corpul de garda când am auzit un zgomot de elicopter, în dreapta, undeva mai sus pe deal, deasupra vitei de vie. Mergea cam înspre noi. Elicopterul a zburat razant cu vita de vie. Eu eram între postul 4 si 5, mai aproape de postul 5. La postul 4 era un baiat din Hunedoara, aici (postul 3 n.n.) era un baiat din ciclul meu, Tanul Nicolae si aici era Stoica, postul 2. Elicopterul venea cam dinspre schit, între postul 4 si 2 (împuscaturile n.n) s-au auzit dinspre postul 2 si 3 si imediat s-a auzit un scârtâit dupa care, explozia. Se vedea cerul rosu si deja începuse din elicopter sa mai bubuie cartusele. Se putea trage de la postul 2, 3 si 4. Daca se tragea de la postul 4 si-l nimerea, automat ar fi cazut în viroaga. Acesta din viroaga, Tanul, nu avea cum sa-l darâme asa usor, fiindca erau si pomi (În momentul în care a auzit rafalele de arma, elicopterul se afla n.n.) cam deasupra virogii, când sa ajunga sa urce în deal, adica sa treaca de viroaga. Deci, prima mare sansa Stoica o avea. Postul 2 (s-au auzit n.n.). Cam 2-3 rafale, asa dupa câte îmi amintesc. Tanul Nicolae - santinela la postul 3: „La o bucata de timp s-a auzit un zgomot. Am crezut prima data ca vin niste tancuri si dupa aia a explodat si din socul ala am telefonat la corpul de garda. Am zis ca suntem atacati. Am intrat în locas, am bagat cartusul pe teava si stateam. Rafalele le-am auzit, dar nu le-am vazut ca eram cu fata spre locas si am auzit doar zgomotul. Cam 2-3 (rafale n.n.). 805

Asa cum v-am spus, parca de la postul 2. Si dupa explozie de la caldura aia au început sa explodeze cartusele alea ce erau grenade. A zis domnul capitan (Barastean Silviu n.n.) dupa ce a explodat (elicopterul n.n.) sa nu tragem ca sa nu ne descoperim ca nu stiam ce este.” Grigoras George - dublura la postul 5: „Era întuneric. În timp ce venea sergentul cu schimbul spre mine, am auzit un zgomot de motor. Am auzit strigându-se: „Postul 4 atacat” si atunci s-au auzit ceva împuscaturi. Deci, eu am perceput zgomotul, am auzit accelerarea motorului. (Elicopterul n.n.) A aparut undeva deasupra. Cum a venit în pozitia mea, de îl auzeam venind, exact în secundele acelea, 3-4 secunde s-au auzit (împuscaturile n.n.). Da, dupa care a urmat o clipa pauza, nu s-au auzit focuri (de arma n.n.) si a început din nou, dupa aceea a explodat. Focurile de arma au fost. Îmi aduc aminte foarte bine. Exact asa rafala scurta de câteva, 3-4 pâna la 5 gloante, a fost o pauza iarasi foc cu foc. Dupa care a urmat explozia imediat. A fost perioada de dupa explozia elicopterului, nu prea mult si iarasi au început tot de acelasi zgomot, dupa care au explodat acele rachete care faceau si un suflu care ajungea pâna la mine.” Subliniem faptul ca aceste declaratii au fost luate de o echipa de cercetare a Comisiei Senatoriale. Este ciudat ca cei mai implicati în tragere n-au fost interogati de procuratura. Cu privire la evolutia elicopterului si evenimentele petrecute din momentul apropierii sale de municipiul Alba Iulia, martorul Costea Gheorghe declara: „Dupa mine era în jur de opt fara un sfert seara. Elicopterul venea dinspre Mures, de dinspre Piclisa. Zbura destul de jos. Nu se vedea fizic, pentru ca era întuneric deja. Dar, dupa zgomot, m-am orientat pe unde a venit. Apoi, s-au auzit niste împuscaturi si, dupa aceea, s-a auzit o explozie. (De la 806

împuscaturi pâna la explozie n.n.) Pai, sa stiti ca nu a trecut prea mult, fiindca împuscaturile au început în zona unde sunt rezervoarele de apa, acolo sus, la schit. S-a tras numai foc cu foc, deci împuscaturile nu erau de mitraliera sau AKM, a fost pusca. Ei au zburat din acel moment pâna deasupra viilor, deci ajunsese aproape sa coboare la depozit si acolo s-au auzit iarasi împuscaturi. Acolo s-a auzit, într-adevar, si foc automat, si imediat a fost explozia.” În timpul exploziei elicopterului si munitiei cu care acesta era armat, cpt. Barasteanu Silviu, crezând ca subunitatea pe care o comanda este atacata terestru si aerian a solicitat sprijin conducerii U.M. 01033. Fata de cele raportate, de la aceasta unitate, precum si de la U.M. 01653 s-a trimis câte un pluton de militari care sa intervina în apararea subunitatii sus-mentionate, dar, nefiind necesar, întrucât exploziile încetasera, dupa o sumara informare asupra celor întâmplate, au revenit în cazarmi fara a cerceta terenul unde cazuse elicopterul. De-abia a doua zi dimineata, o grupa de 3 militari, condusa de sg. maj. Jeler Eugen s-a deplasat la fata locului, unde a constatat existenta epavei elicopterului si a unor cadavre ce au suferit arsuri de diverse grade, precum si armament si munitie de infanterie. De asemenea, s-au gasit documente de zbor si personale pe numele Tudor Nicolae si Mihalea Velicu. La orele 15.00, din dispozitia Consiliului Judetean Alba al Frontului Salvarii Nationale, la locul accidentului s-au deplasat cadre ale procuraturii judetene, din U.M. 01033 si de la laboratorul de medicina legala, care, dupa o cercetare sumara, având în vedere lasarea întunericului, a procedat la ridicarea si transportarea celor cinci cadavre la morga spitalului judetean. Trei dintre cadavre, având arsuri pe tot corpul, erau situate grupat pe o distanta între 4 si 25 m, fata de focarul incendiului. Unul purta îmbracaminte de 807

pilot si asupra sa s-a gasit un porhart cu mai multe documente de identitate pe numele de Tudor Nicolae, o legitimatie de serviciu, una de acces general si una de intrare la o baza de agrement pe numele gl. mr. Mihalea Velicu Iordan. Totodata, s-a gasit un bilet de avion pe numele Negrila care pe verso avea înscrisul „acest bilet a fost folosit pentru legitimare de catre gl. Nuta Constantin”. Alte doua cadavre se aflau în focarul incendiului, carbonizate. Cercetarea complexa s-a efectuat în zilele de 25, 26 si 27 decembrie 1989 de o comisie prezidata de Budiaci Mircea, loctiitorul pentru zbor la Comandamentul Aviatiei Militare. Constatarile facute cu aceasta ocazie au fost consemnate într-un proces verbal al carui continut este cunoscut, precum si inventarul cu documentele, armamentul si obiectele ridicate de la locul catastrofei. În timpul cercetarii statice si dinamice s-a stabilit ca „în zona în care s-a produs impactul cu solul exista o plantatie de vie pe spolieri de beton armat, pe un platou cu panta dulce. Folosind directia de zbor a elicopterului, anterior, acesta a survolat pe distanta de vedere, zone de relief concretionate si mai înalte, precum si o retea de înalta tensiune. Primul spalier cu care a luat contact aparatul purta o dislocare de beton în partea superioara pe o lungime de 20 m. În continuare, pe o distanta de 40 m si o latime de 5 m, aracii si sârmele de fixare a viei erau rupti si culcati la pamânt. Urmeaza un drum de tara lat de 3 m care traverseaza traiectul elicopterului în unghi de 750 si pe care s-au identificat trei urme de înfundare în sol. În continuare, pe o distanta de 50 m, continua traiectul de deplasare a elicopterului cu spalieri rupti pe o latime variabila de 25-30 m. Pe acest traseu, au fost gasite multiple fragmente de pale de la elicea principala, partea de jos a jambelor, usa cabina fata stânga (largata), usa cargou dreapta etc.” Fragmente multiple din diferite parti ale elicopterului s-au gasit împrastiate pe o suprafata de 70-90 m. În focarul incendiului, 808

printre altele, s-au gasit 25 tuburi de calibrul 12,7 mm cu capsele percutante si nu s-au constatat urme de arderi ce ar fi provocate de revarsarea petrolului din rezervoare si miros de petrol ars în zona. Totodata, „la ridicarea epavei s-a gasit o parte de capitonaj format din straturi suprapuse de tesatura din fibra de sticla folosit la izolarea rezervoarelor de combustibil ale elicopterului, ce poarta mai multe urme specifice proiectilelor trase. Pânza are o suprafata de aproximativ 40/40 cm si are 8 gauri de proiectil cu diametrul variabil între 6 si 12 mm. De asemenea, pe un carenaj de fibra de sticla ce constituie partea superioara orizontala a tabloului de bord, s-au gasit patru gauri certe de proiectil cu diametrul între 10-14 mm. Carenajul are dimensiunea de 55/25 cm. Se apreciaza ca gloantele au patruns de jos în sus si dinainte spre înapoi la un unghi de incidenta de 75 grade.” Din rapoartele medico-legale rezulta ca moartea membrilor echipajului, respectiv Tudor Nicolae, Motea Victor si Galaftion Nicolae a fost violenta si s-a datorat unor politraumatisme produse prin lovirea de corpuri dure în momentul caderii de la înaltime si prin actiunea flacarilor în conditiile unui accident aviatic. Referitor la celelalte doua cadavre s-a concluzionat ca „Examinarea s-a efectuat asupra unor ramasite umane, constânduse carbonizarea totala cu disparitia tesuturilor moi, fragmentari si desprinderi de membre, la unul din ele mentinându-se unele amanunte scheletice pe care s-a putut baza operatiunea de identificare.” Identificarea celor doua cadavre carbonizate s-a facut pe baza de constatari tehnico-stiintifice executate de organe specializate si pe recunoasteri de bunuri si obiecte personale gasite la locul accidentului, stabilindu-se în mod cert ca apartin fostilor 809

generali Nuta Constantin si Mihalea Velicu. Astfel, cadavrele carbonizate au grupa sanguina AB IV corespunzator grupei sanguine apartinând fostului gl. lt. Nuta Constantin si, respectiv A II, identica celei avute de fostul gl. mr. Mihalea Velicu. Fragmentul osos reprezentând osul gros al bratului drept recoltat de la unul din cadavre apartine lui Nuta Constantin, identificarea fiind facuta prin compararea radiografiei calusului format ca urmare a vindecarii fracturii suferite de acesta în anul 1981 într-un accident de circulatie si radiografiile zonei de fractura efectuate imediat dupa accidentul mentionat. Lucrarile dentare din metal galben existente pe maxilarele superior si inferior, ridicate de la unul din cadavre apartin gl. Nuta Constantin. Fragmentul de parti moi prelevat din regiunea umarului drept al unuia din cadavre contine un lipom (masa de grasime) care deforma regiunea respectiva, asa cum avea gl. Mihalea Velicu. Verigheta din metal galben având în interior gravat „Nela 03 decembrie 1963” apartine fostului gl. Mihalea Velicu. Ceasul de forma dreptunghiulara cu zale metalice apartine de asemenea gl. Mihalea Velicu, fiind cumparat în luna septembrie 1989 de la Moscova, cu prilejul unei vizite facute în URSS. Pantoful de culoare neagra, tip papuc apartine gl. Mihalea Velicu, fiind recunoscut de fostul sau sef de cabinet. Cercetarile pentru stabilirea cauzelor determinante ale evenimentului de zbor au fost întreprinse de procurori din Directia Procuraturilor Militare si specialisti din Comandamentul Aviatiei Militare care au concluzionat urmatoarele: 810

- elicopterul IAR-330 nr. 72 evolua la înaltime mica cu viteza de aproximativ 280 km/ora; - din datele cunoscute, se poate aprecia ca elicopterul a fost lovit dintr-o singura directie - din fata catre înapoi - de la sol, de jos în sus, sub un unghi de incidenta de aproximativ 75 grade. Proiectilele trase au afectat instalatiile de combustibil, hidraulice si de comanda ale elicopterului. Datorita gradului ridicat de distrugere a aparatului, nu se poate stabili cu certitudine care din cele 12 lovituri de proiectil identificate au putut provoca avarierea grava si respectiv caderea lui. Lovirea elicopterului de catre proiectile a obligat elicopterul sa aterizeze de urgenta, pe timp de noapte, în teren necunoscut, impropriu manevrei, fapt ce a dus la distrugerea mecanica la impactul cu solul si la incendierea acestuia. Din elementele cercetate, s-a desprins concluzia ca a existat o explozie în aer, probabil aceasta a avut loc dupa impactul cu solul, apoi datorita incendiului, parte din munitia de la bordul elicopterului a explodat. Având în vedere cantitatea de combustibil cu care a fost alimentat, viteza si distanta de zbor parcursa, în rezervoarele elicopterului se puteau gasi aproximativ 1000 litri în momentul impactului cu solul. Însa, trebuie avut în vedere ca parte din proiectile au perforat rezervoarele de combustibil ceea ce a determinat diminuarea apreciabila a cantitatii de 1000 litri combustibil (Adresa nr. S/AS 1855 din 12 decembrie 1991 a Comandamentului Aviatiei Militare). Se mai apreciaza ca, din punct de vedere tehnic, avaria provocata de proiectilele trase nu a condus la caderea imediata a elicopterului. Din momentul lovirii aparatul a parcurs o distanta de 18-20 km în timp de 4-5 minute. 811

Datele care au determinat concluzia ca asupra elicopterului s-a tras în zona localitatii Blandiana au fost cele rezultate din traiectul de zbor urmat si de posibilitatile tehnice ale elicopterului de a continua zborul înca 4-5 minute din momentul avarierii. Aceasta ultima precizare, asa cum este exprimata, nu este rezultanta coroborarii constatarilor expertizei tehnice cu datele concrete ale cercetarilor efectuate pe traseul de zbor al elicopterului care confirma faptul ca asupra aparatului nu s-a executat foc de arma decât în zona bazinelor de apa potabila si U.M. 01033 D Alba Iulia, situate în partea de nord a municipiului Alba Iulia. Mai este afirmata de unii martori posibilitatea ca echipajul elicopterului sa fi executat foc cu armamentul de bord spre sol, însa din cercetarile efectuate nu rezulta acest lucru. Astfel, din cele relatate de seful statului major al regimentului de elicoptere Sibiu, echipajul, potrivit misiunii primite „nu avea voie sa execute nici un fel de alta misiune, decât de transport. Nici sa riposteze la un eventual atac.” Faptul ca, la locul accidentului au fost gasite 25 tuburi de cartuse, calibrul 12,7 percutate, se explica prin aceea ca, datorita urgentei, la armare în sacul recuperator al mitralierei din partea stânga a elicopterului, au mai ramas 30 tuburi trase cu ocazia misiunii anterioare, aspect confirmat prin actul tehnic întocmit si cele declarate de ofiterul care a efectuat alimentarea cu munitie. Analizând documentele de cercetare, constatare si investigare, se desprinde concluzia ca asupra elicopterului a executat foc santinela aflata în postul 2 de paza al U.M. 01033 D respectiv soldatul Stoica Ion, care, însa, în discutiile purtate, nu recunoaste acest fapt. Daca se considera necesar, organele judiciare interesate în acest caz, urmeaza sa continue cercetarile cu privire la militarul în 812

cauza. Subliniem, însa, ca acestuia nu i se poate retine în sarcina vina, întrucât, înca din cursul diminetii zilei de 23 decembrie 1989, se vehicula zvonul ca unitatile militare vor fi atacate de elicoptere „teroriste”, în municipiul Alba Iulia se tragea cu armament de diferite calibre, iar de la comandantul subunitatii se primise consemnul sa se traga fara somatie în tot ce se apropie la 50 de metri de gard. De asemenea, trebuie avut în vedere ca elicopterul zbura în conditii din care nu se putea deduce ca este propriu sau inamic. Apreciem ca un factor favorizant al producerii acestui accident aerian îl constituie acela ca cei angajati în conducerea si coordonarea misiunii nu au stabilit un traseu fix de evolutie al elicopterului, înstiintarea tuturor unitatilor militare ce urmau a fi survolate de elicopter, iar comandantul aeronavei a zburat pe o ruta deviata în zona municipiului Alba Iulia. Totodata, consideram ca, în mod gresit, i s-a ordonat pilotului sa zboare pe timp de noapte fara lumini de semnalizare si fara legatura radio în limita strictului necesar, deci fara posibilitatea de a fi identificat de la sol, mai ales ca evenimentele din acea perioada se precipitau si, asa cum am mentionat, se raspândise zvonul ca unitatile militare sunt atacate de elicoptere inamice. Este la întelegerea oricui ca un elicopter fara lumini în teritoriu national poate fi considerat ca are rele intentii. La baza întocmirii acestei lucrari au stat: - Dosarul nr. 518/P/1989 al Directiei Procuraturilor Militare; - Raportul C.Av.M. nr. S/Av.999/05.04.1990; - Raportul C.Av.M. nr. S/Av.2029/05.07.90; - Documentarul C.Av.M. nr. S/109l/R/19.07.199l; - Jurnalul actiunilor de lupta al R. 58 el., anexa la documentul nr. S/Av. 1224/02.05.1991; - Adresa C.Av.M. nr. S/As 1855/12,12.1991, precum si 813

activitatea practica de investigare în teren desfasurata de membrii comisiei.

814

Anexe:

815

817

818

819

820

821

824

825

828

829

830

831

832

833

834

835

840

841

842

844

846

849

850

851

852

RAPORTUL COMISIEI SENATORIALE PRIVIND ACTIUNILE DESFASURATE ÎN REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1909 VOLUMUL II OPINII SEPARATE 1. OPINIA SEPARATA ASUPRA CONTEXTULUI INTERN SI INTERNATIONAL ÎN CARE S-AU ÎNCADRAT EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 – Senator Valentin Gabrielescu – Nu ne putem permite în spatiul restrâns al acestui capitol sa facem o analiza exhaustiva asupra contextului intern si international în care s-au încadrat evenimentele din Decembrie 1989 în România. Dar nici nu ne putem permite sa falsificam sau sa trecem cu vederea faptele importante din istoria lumii, a Europei si României. De aceea vom schita aici foarte pe scurt, ceea ce credem ca este esential pentru întelegerea desfasurarii acelor evenimente. Desi lasând deoparte cele afirmate în capitolul I al acestui raport este obligatoriu sa trecem în revista în paginile ce urmeaza contextul intern si international în care s-au încadrat evenimentele din Decembrie 1989. Revolutia româna a fost fara doar si poate rezultatul firesc al ridicarii maselor largi de cetateni împotriva unui regim dictatorial de sorginte straina, bazat pe minciuna si teroare, care, în fapt, nega cele mai elementare valori umane universal valabile.

În spatele unei propagande desantate si a cultului personalitatii, cvasitotalitatea acestui harnic si pasnic popor a îndurat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, nenumarate samavolnicii începând cu opresiunea politica si terminându-se cu o reala înfometare. În acest context, dincolo de orice discutii si definitii de ordin etimologic vizând etichetarea acestor evenimente, este evident ca atingându-se si depasindu-se limita suportabilitatii, în decembrie 1989 s-au produs acele evenimente care aveau sa schimbe cursul istoriei României, schimbari care se prefigurau si puteau fi lesne percepute chiar de catre defuncta putere. Masurile luate, în perioada anterioara, precum si în cea de dupa ultimul congres al Partidului Comunist Român, ne îndreptatesc sa consideram ca vârfurile puterii comunist-totalitare au încercat în mod real sa-si creeze o serie de instrumente represive care, în caz de necesitate, sa fie folosite „eficient”. Suspiciunea puterii era firesc amplificata de cursul evenimentelor externe, în special de spectaculoasele schimbari care aveau loc atât de rapid în asa-numitul „Est comunist”. În spatele mascaradei patriotard-revolutionare organizata zi de zi de catre slugile supuse regimului au existat permanent manifestari de nemultumire si revolta împotriva minciunii si umilintelor, aceste manifestari cristalizându-se si înmultindu-se mocnit cu unele rabufniri în decursul unei perioade îndelungate de timp Indubitabil, sentimentele de ura fata de aceasta ideologie rupta de valorile umanismului real si o adevarata dorinta de schimbare se regaseau atât la nivel macrosocial întelegând prin aceasta totalitatea poporului român, cât si la nivel microsocial referindune la paturi sociale si categorii profesionale ori de vârsta. Orice analist politic lucid putea estima cu aproximatie aproape matematica deznodamântul guvernarii comunist-totalitare atât în 854

ceea ce priveste supravietuirea cât si modalitatea de producere a schimbarii. Trebuie sa ne reamintim ca în urma întelegerii de la Yalta, România a cazut în zona de influenta a URSS-ului, în lagarul socialist, unde, cu „sprijinul neprecupetit” al armatei rosii s-a instalat în tara noastra regimul comunist, regim strain neamului nostru care a adus atâta suferinta poporului român si ale carui „urmari dainuie pâna în zilele noastre”. A urmat o noua perioada, asa-zisa a razboiului rece, când s-au format noi aliante între state: Pactul NATO în Vest si Pactul de la Varsovia în Est si a reînceput cursa înarmarilor cu arme de distrugere în masa, al carui cost a ruinat economiile multor tari angajate pe aceasta cale, aducându-le nu pe putine dintre ele aproape în pragul mizeriei. Orice analist lucid care ar fi studiat situatia internationala din punct de vedere social, politic sau militar ar fi ajuns la concluzia ca data fiind existenta unor asemenea mijloace de lupta, un nou razboi mondial nu ar putea duce decât la distrugerea omenirii. Într-o atare situatie, realitatea a impus gasirea unei alte cai pentru iesirea din criza, aceea a întelegerii si cooperarii dintre cele doua mari puteri, pentru a se asigura nu numai pacea si prosperitatea popoarelor, caci nu mai putea trai într-o asemenea stare de tensiune, dar însasi conditiile coexistentei umanitatii pe mai departe. Era momentul, asa cum avea sa declare secretarul general al NATO, Manfred Wernner, „epoca confruntarii Est-Vest se apropie de sfârsit, ea fiind înlocuita de cooperare”. Devenise clar pentru oricine ca procesul evolutiei social-istorice al comunismului marca un esec total atât ca sistem politic, cât si ca practica sociala. Într-o atare situatie, Mihail Gorbaciov, fostul presedinte al U.R.S.S., s-a vazut nevoit sa abandoneze calea 855

înarmarii si sa-si îndrepte atentia spre relansarea economica, creând teoria cunoscuta îndeobste sub denumirea de „Perestroika” care-si propunea înlocuirea unui regim comunist rigid cu un socialism mai blând, cu fata umana, de natura a conferi pe mai departe sistemului sanse de supravietuire. Urmare acestei hotarâri, Pactul de la Varsovia, ce constituia o forta redutabila, nu a mai fost în masura sa-si îndeplineasca nici una dintre atributiile ce vizau înfaptuirea directivelor sovietice. S-au adaugat si protestele popoarelor din unele tari din cadrul Pactului de la Varsovia, ce au manifestat tendinte de liberalizare care nu au mai putut fi înabusite. S-a creat astfel o situatie în care pactul de la Varsovia s-a transformat dintr-o forta de temut într-un organism golit de continut, ce nu-si mai avea nici un sens în conditiile în care fortele sale armate ramasesera totusi intacte. În acelasi timp, pe fondul acestei liberalizari, nici armatele din tarile socialiste din cadrul Pactului de la Varsovia nu se mai regaseau în situatia de a actiona cu forta pentru a mentine la putere regimul-totalitar. În acest cadru abordarea mai realista a situatiei internationale în lumina noului raport de forte pe plan economic, devenise de acum o evidenta. Din evolutia evenimentelor internationale a rezultat ca în general sefii de state socialiste din estul Europei au înteles sau au fost nevoiti sa realizeze aceste schimbari. Nicolae Ceausescu si acolitii sai n-au înteles si nu au vrut sa înteleaga nimic, asa cum se va vedea din desfasurarea ulterioara a evenimentelor. La Conferinta de la Malta, în cadrul careia s-au întâlnit, dupa cum se stie, presedintele Bush si Gorbaciov, s-a discutat, printre altele, dupa cum îndeobste se cunoaste, si despre liberalizarea popoarelor din estul Europei, Gorbaciov lasând sa se înteleaga ca ar adera la aceasta schimbare. Înapoiat de la Malta, Gorbaciov a convocat la Moscova în zilele de 4-5 decembrie pe toti sefii de state membre ale Pactului de la Varsovia pentru a-i informa despre convorbirile sovieto-americane. Dupa terminarea Conferintei, Gorbaciov i-a 856

acordat lui Nicolae Ceausescu posibilitatea de a purta numai cu el un dialog direct pe marginea acestor eventuale schimbari. Manifestând aceeasi atitudine rigida si incapabil sa înteleaga macar în ceasul al 12-lea imperativul istoric al momentului, Nicolae Ceausescu a întrerupt brusc convorbirea si a parasit precipitat încaperea. Prin aceasta, încercarea de înfiripare a unui eventual dialog devenise în mod evident sortita esecului. Ca urmare a acestei noi situatii internationale, rând pe rând statele participante la Pactul de la Varsovia au început sa treaca la schimbari politice si economice pe calea liberalizarii si a respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Rând pe rând, tari ca Polonia, Ungaria, Cehoslovacia au trecut în mod pasnic printr-o revolutie de catifea pe noua cale a reformelor. România ramânea singura tara din Europa care nu admitea nici o schimbare si nu întelegea sa respecte nici macar angajamentele internationale pe care si le asumase referitoare la drepturile esentiale ale fiintei umane. În fata unei asemenea atitudini de desconsiderare, Nicolae Ceausescu s-a regasit brusc izolat atât în relatiile sale cu reprezentantii statelor din Est, cât si cu cei din Vest. Acum Nicolae Ceausescu avea de întâmpinat atât oponenta statelor occidentale cât si a celor estice, înscrise pe calea perestroikai, initiate de Gorbaciov. Trecuse era primirilor spectaculoase la Casa Alba si a plimbarilor cu caleasca Reginei Angliei la Londra. Ceausescu se regasea izolat si obstructionat pentru comportarea sa nu numai rigida, dar si total lipsita de realitate. Intram asadar într-o noua conjunctura internationala când, dupa cum am vazut, epoca marilor confruntari dintre Est si Vest era de domeniul trecutului. Acum batea un vânt nou, asa cum avea sa declare presedintele Frantei, Mtiterand, referitor la România: „Speram ca acest mare vânt de libertate, care a cuprins toate celelalte tari din Europa, va trece si pe acolo!". Aspectul care prezinta cel mai mare interes 857

pentru sinteza de fata este acela al modalitatii de producere a schimbarii, a înlocuirii regimului dictatorial cu unul de reala democratie. În lumina datelor obtinute, se poate aprecia ca, în conditiile existente în acel moment în România, nu era posibila o detronare a vechilor structuri totalitare pe calea unor evenimente pasnice. Statul totalitar dobândise o structura politieneasca avansata, bazata pe teroare, care tindea sa nimiceasca orice manifestare de opozitie înca de la nivelul individului, fara a se putea vorbi de o manifestare potrivnica a unui eventual grup mai numeros. Cum prin metode cu adevarat democratice nu era posibila înlocuirea clanului Ceausescu, care prin politica sa falimentara adusese tara în pragul dezastrului social si economic, singura cale de urmat ramânea aceea a iesirii în strada a maselor populare, cu asumarea constienta a riscului asumat în fata unor actiuni represiv – politienesti. Acest fapt s-a petrecut cu începere din 16 decembrie 1989, când populatia civila a Timisoarei a declansat actiunile virulente de masa ce aveau sa puna capat uneia dintre cele mai negre pagini ale istoriei României. Redescoperindu-si în istoria s-a milenara acele virtuti care au dat verticalitate poporului român, acesta s-a ridicat cu vehementa împotriva acelora care, în momentul în care s-au regasit descoperiti în falsitatea propriei lor ideologii, au recurs la înlocuirea minciunii cu gloante. Evenimentele revolutionare din Timisoara aveau sa constituie impulsul unor ample ridicari ale maselor în localitati precum Lugoj, Cluj, Cugir, Sibiu, Brasov. 858

Acestea au culminat cu efectiva ridicare la lupta a populatiei din Bucuresti care a determinat în data de 22.12.1989 rusinoasa fuga a cuplului dictatorial. De altfel, furtuna nu a început în ultimii ani înainte de 1989. Este o grava eroare sa nu mentionam macar fapte peste care o adevarata istorie contemporana a României nu va putea trece. Poporul român a reactionat violent la instaurarea comunismului în tara noastra si a facut sacrificii enorme de vieti si suferinte cumplite. Cum sa trecem cu vederea luptele grele din muntii nostri, duse de mii de barbati si femei, asa-zisii partizani, care cu arme în mâini au pierit pâna la unul într-o lupta inegala cu fortele de securitate? Zece ani au rezistat acesti viteji în codrii nostri si oasele lor odihnesc în acei codri! Cincizeci de ani rezistenta anti-comunista s-a manifestat pe toate tarâmurile si pe tot întinsul tarii. Sute de mii de barbati si de femei au trecut prin închisorile comuniste de trista amintire si oasele lor odihnesc în gropi comune. Mii si mii de tarani au fost împuscati pentru ca refuzau sa intre în gospodariile colective. Chiar mai recent la 15 noiembrie 1987, mase impresionante de demonstranti, la Brasov au ocupat si devastat localurile partidului comunist. Revolta a fost si atunci înabusita cu brutalitate si nu s-a putut propaga în întreaga tara asa cum s-a întâmplat cu doi ani mai târziu. Nu putem încheia acest capitol fara a mentiona, chiar daca fara amanunte, ca au existat chiar în interiorul partidului comunist, grupuri de nemultumiti care doreau îndepartarea de la putere a clanului Ceausescu, dar nu si a comunismului ca atare. 859

Astfel grupul celor sase în cap cu Silviu Brucan au publicat o scrisoare deschisa, adusa lui Nicolae Ceausescu, în care criticau regimul, dar nu si ideologia comunista. Alte grupuri de militari sau civili, marginalizati de Ceausescu, care îi suspecta ca ar fi fideli Moscovei, unde multi dintre ei îsi facusera studiile. Un grup consistent format în anii ce au precedat revolutiei din 1989, planuia rasturnarea prin forta a dictatorului. Comisia poseda numeroase declaratii care concorda asupra faptului ca acestia au întocmit fel de fel de planuri, unele chiar fanteziste, pentru a-si îndeplini acest scop. Nici unul din aceste planuri nu a fost pus niciodata în aplicare: se tot astepta un moment favorabil. Membrii acestei organizatii se întâlneau periodic în case conspirative unde discutau cum sa-l înlature pe Ceausescu. Nu a fost vorba nici un moment însa de înlaturarea comunismului. Ei se gândeau numai la un nou regim comunist, care sa-i aiba pe ei la conducerea partidului si deci a statului si sa elimine violent pe Ceausescu. Citam numai câteva nume dintre acesti complotisti: Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Virgil Magureanu, Radu Nicolae, etc. Acestia nu s-au gândit niciodata ca mânia poporului român va izbucni într-o zi. Deoarece ei au fost surprinsi în primele zile, au stat la adapost de la 16-22 decembrie, însa dupa fuga dictatorului au scos capul. 860

Asa se explica faptul ca începând de la 22 decembrie ora 13.00 grupul se contureaza si aduna, la chemarea lui Ion Iliescu si pune mâna pe putere, aplicând un plan bine gândit. Asa se explica aparitia acestui grup la Televiziunea Româna, apoi la Comitetul Central al Partidului Comunist si la Ministerul Apararii Nationale, adica exact în punctele cheie vitale pentru preluarea puterii. Trebuie sa recunoastem ca nu a existat nici un alt grup organizat care sa fi facut o asemenea lovitura. Asa se explica si succesul pe care grupul Iliescu 1-a avut, asa se explica si faptul ca primul lucru pe care l-au facut a fost înlaturarea fizica a lui Ceausescu asa cum era de multa vreme planuita. Deci poporul român l-a abandonat pe Ceausescu, dar puterea a intrat imediat în mâinile unui grup de comunisti din esalonul al doilea al particulei lor. Acestia sunt pâna azi la putere. De aceea am putea spune ca sângeroasa si glorioasa noastra revolutie a esuat: pentru ca nu asta a vrut si nu vrea nici azi poporul român.

861

2. TIMISOARA – DECLANSAREA REVOLUTIEI DIN DECEMBRIE 1989 Senator V. Gabrielescu Senator I. Aichimoaie Senator Serban Sandulescu Senator Hosszu Zoitan, cu observatii 2.1. Introducere Timisoara oras industrial, dezvoltat si centru universitar, cu o populatie influentata puternic de ideile democratice de sorginte occidentala, suporta cu greu opresiunile regimului ceausist si dorea o îmbunatatire a situatiei. Straveche vatra româneasca, în care locuiesc astazi peste 300.000 de oameni de diferite nationalitati (români, germani, maghiari si sârbi), în care românii reprezinta 80,1 % din populatie, a constituit de-a lungul anilor, întruchiparea luptei pentru libertate si democratie, a unui popor mândru si drept, care si-a aparat fiinta si pamântul stramosesc, nazuind cu ardoare sa-si construiasca o viata mai buna pe masura virtutilor sale. Odata cu începerea deceniului al VII-lea criza economica a sistemului comunist din România s-a agravat si din anii 1988-1989 degradarea economica si sociala din tara noastra ajunsese la o situatie greu de suportat. Evolutia vietii social-politice a judetului Timis din perioada dictaturii comuniste si îndeosebi din ultimii ani ai regimului totalitarist-ceausist, se îndrepta spre o stare pre-revolutionara, exploziva, ca urmare a existentei unor importante contradictii economice si sociale. Scaderea nivelului de trai al imensei majoritati a populatiei ajunsese la un punct limita, ce nu putea fi depasit, decât prin unele schimbari radicale si de fond. Aparitia 862

unei opozitii mute, dar si dârze, exprima o stare tensionala care ar fi trebuit sa convinga conducerea de partid de existenta unui potential pericol. Informatiile detinute de cuplul dictatorial puse la dispozitie de organele securitatii si statului sugerau în linii mari, starea tensionata existenta în majoritatea segmentelor socioprofesionale ale tarii si îndeosebi în Banat. Pierderea contactului regimului dictatorial cu realitatea sociala din tara, explica arbitrarul în efectuarea actului de conducere iresponsabil si totodata inconstienta în fata cauzelor aparitiei unor tulburari sociale. Înca din anul 1987, România fusese supusa unui intens tir informational din partea serviciilor de spionaj straine. Vestul si-a unit eforturile cu serviciile de informatii ale tarilor vecine „fratesti” cu interese diferite asupra tarii noastre, dar, având toate un interes comun si anume înlaturarea incomodului clan ceausist. La sfârsitul anului 1988, organele de resort au informat pe Nicolae Ceausescu despre proiectarea în Occident a dezmembrarii României, lucru pe care dictatorul a refuzat sa-l creada. In decembrie 1988, cu prilejul întâlnirii periodice cu conducerea iugoslava (Loncear si Dizdarevici), când acestia au pus în discutie problema Banatului sârbesc, Nicolae Ceausescu a reactionat cu fermitate. Respectiva consfatuire era pe punctul de a fi compromisa. Relatiile personale dintre Ceausescu si Gorbaciov devin din ce în ce mai critice si sunt dublate de atitudinea sa sfidatoare fata de SUA si pentru ca pe plan intern sa nu ramâna mai prejos, Ceausescu forteaza în mod absurd plata tuturor datoriilor noastre externe, ducând tara într-o stare de mizerie de nedescris: frig, întuneric si saracie. Nicolae Ceausescu a înteles dupa propriile sale afirmatii ca 863

„...se pune ceva la cale împotriva României” fara a-si da seama ca el personal devenise indezirabil în fata întregii lumi, cu exceptia Chinei si Coreei de Nord. O analiza sumara a delegatiilor straine participante la Congresul al XI-lea al P.C.R. din noiembrie 1989 ne da posibilitatea de a trage unele concluzii interesante astfel: nivelul de reprezentare foarte scazut, opiniile declarate ale unor delegati potrivit carora, cu acest prilej, Nicolae Ceausescu ar renunta la conducerea statului; încercarile unor delegati de a incita cadrele de conducere din partid de a trece la actiuni pentru înlaturarea clanului ceausist; confirmarea din partea unor delegati ca în exterior se pun la cale unele actiuni pentru înlaturarea lui Ceausescu. Din informatiile detinute de organele de contraspionaj românesti rezulta ca forte straine planificasera ca data pentru înlaturarea grupului ceausist 25 decembrie 1989 – sarbatoarea Craciunului sau 31 decembrie – sarbatoarea Noului An. Plecând de la unica idee a unui pericol extern, regimul ceausist nu era în masura sa înteleaga adevaratele cauze care apartineau în fapt, problematicii interne, a starii de cumplita nemultumire, de saracie si degradanta umilinta a populatiei Dispunerea orasului Timisoara într-o zona geografica situata la confluenta unor factori de propaganda externa, unde populatia putea viziona programele televiziunii maghiare si iugoslave, existenta unei atitudini anticomuniste specifice populatiei timisorene, traditia democratica prezenta în conceptia si comportamentul localnicilor, existenta unui cadru de relatii si contacte mult mai dezvoltate cu cetateni din tarile Europei Occidentale si Centrale, specificul compozitiei etnice a regiunii sunt tot atâtia factori ce ar fi trebuit sa atraga atentia conducerii securitatii ca zona este o veriga slaba a sistemului comunist. 864

Factorii enumerati, precum si multi altii, au demonstrat ca atât cursul evenimentelor de la Timisoara, clar anticomuniste, cât si deznodamântul lor au fost determinate în mod fundamental de populatia Timisoarei. Ceausescu anilor 1968-1975, drag Occidentului prin atitudinea sa refractara la dictatura sovietica de tip comunist, devenise arogant si retrograd în deceniul 80 în fata acelorasi politicieni din Vest. Pentru URSS, si mai exact pentru Gorbaciov, el era inadaptabil schimbarilor pe care le dorea si chiar mai mult, avea uneori pozitia unui inamic. În acelasi timp se contura si o implicare externa în desfasurarea evenimentelor de la Timisoara ale carei actiuni au aparut înca din anul 1988 si chiar mai înainte pe fondul înaspririi relatiilor dintre conducerea maghiara cu regimul de la Bucuresti. Organele de securitate ale statului raportau permanent dictatorului Ceausescu despre intensificarea actiunilor de spionaj împotriva României, atât din Vest cât si din Est. Rapoartele vorbeau despre initierea de catre structurile informative maghiare a unor actiuni ostile, materializate prin organizarea unor lagare de primire pentru transfugii români, obtinerea de la acestia a unor date informative, selectionarea si instruirea speciala a unora dintre ei pentru efectuarea unor actiuni destabilizatoare în spatiul românesc. De remarcat ca, din nou, într-adevar în anii 1987-1989 numarul cetatenilor români care au încercat sa treaca clandestin granita vestica a tarii a crescut foarte mult. Acestia fugeau din tara sperând sa scape de saracie mizerie si asuprire. Dorinta lor de libertate a fost platita la multi cu viata, iar altii au fost prinsi torturati si condamnati la ani grei de închisoare. Din alte rapoarte ale securitatii rezulta ca si organele de informatii sovietice actionau în tara. Astfel, începând cu 9 decembrie 1989, sa constatat o crestere evidenta si însemnata a numarului intrarilor 865

de „turisti” sovietici, majoritatea în „tranzit” spre Iugoslavia, cu autoturisme particulare de la o medie de 80 la 1000 de autovehicule pe zi. Tot în aceasta perioada s-a intensificat si activitatea unor persoane cunoscute ca agenti sovietici care desfasurau activitati de propaganda asupra unor intelectuali filo-sovietici din Timisoara. Un rol important l-a jucat si fostul consul general al Iugoslaviei la Timisoara, Marko Atanaschovici, cadru al serviciului de informatii iugoslav, dupa parerea securitatii, infiltrat într-o agentura a serviciilor speciale ungare care a întretinut relatii strânse cu personalitati locale si care circula frecvent între România si Iugoslavia, uneori trecând frontiera de 2-3 ori pe zi. Totodata, frontiera româno-iugoslava a fost folosita pentru intrarea în tara a unor cetateni români instruiti în Ungaria, pentru activitati destabilizatoare. Cu toate masurile luate în toamna anului 1989, desi la Timisoara se aflau gen. Macri si col. Teodorescu, nici un posibil agent strain nu a fost demascat. Aceste rapoarte ale securitatii i-au creat lui Ceausescu imaginea unui complot international initiat de marile puteri împotriva României ce avea ca scop destabilizarea si apoi dezmembrarea tarii. În acest climat deosebit, de saracie si austeritate, tensiunea suportarii starii degradante a vietii cotidiene a populatiei atinsese apogeul si „masa muta” asa cum fusese denumita populatia tarii noastre, nu mai era dispusa sa îndure aceasta situatie. 866

Conditiile prefigurarii revolutiei se înfaptuisera si nu se mai astepta decât momentul favorabil pentru a o declansa. Despre aceasta situatie dezastroasa si încordata a populatiei, Departamentul Securitatii Statului îl informase pe Ceausescu si acolitii sai, dar acestia nu au putut percepe adevarata stare a lucrurilor, caci ei pierdusera de mult contactul cu realitatea vietii sociale. În conceptia lor, pericolul unei schimbari radicale a regimului comunist, venea asa dupa cum am aratat din partea unor factori externi si nu a celor interni, care de fapt stateau, în mod real, la originea acumularii unei stari tensionale de nesuportat de catre populatie, gata sa explodeze în orice moment. Prilejul l-a oferit cazul pastorului reformat Lazlo Tokes ce slujea într-o parohie din municipiul Timisoara si locuia în strada Timotei Cipariu nr.1. 2.2. Desfasurarea cronologica a evenimentelor. Ziua de 15 decembrie 1989 Ca un preludiu la evenimentele ce urmau a se desfasura, în noaptea de 10/11.12.1989, persoane neidentificate au împrastiat pe strazile Timisoarei manifeste cu continut exclusiv anticeausist „Jos Dictatura!”, „Jos tirania ceausista!”, „Moartea dictatorului!”. În dimineata zilei urmatoare (11.12.1989), întregul personal al Militiei Judetene a fost mobilizat pentru adunarea acestor hârtiute ce umplusera strazile orasului. În ceea ce-l priveste pe pastorul Laszlo Tokes organele de securitate ale judetului au adunat suficiente probe penale pentru a propune Procuraturii si Justitiei punerea pe rol a cazului. Raportate la Bucuresti lui Nicolae Ceausescu chiar de Iulian Vlad, dictatorul a dispus neaplicarea masurilor propuse, pentru a evita 867

înrautatirea si mai mult a relatiilor cu Ungaria. Ca atare, împotriva pastorului au fost luate numai masuri administrative pe linie de cult si a fost pus sub supravegherea permanenta a securitatii. Pentru unele din actiunile sale protestatare împotriva regimului dictatorial, Laszlo Tokes a fost mutat disciplinar de catre sefii sai ierarhici într-o alta parohie, din alta localitate (la Mineu). Refuzând parasirea orasului, episcopul reformat i-a intentat o actiune de evacuare în justitie, s-a obtinut o sentinta definitiva de evacuare si s-a programat executarea silita pentru ziua de 15 decembrie 1989. La slujba religioasa din 10 decembrie 1989 Laszlo Tokes a invitat credinciosii sa participe ca martori asistenti la evacuarea sa fortata din locuinta si din parohie. Enoriasii cei mai apropiati au organizat pichete de paza în incinta bisericii, iar în dimineata zilei de 15 decembrie, tot mai multi credinciosi s-au adunat în apropierea locasului de cult. Cei adunati au trezit curiozitatea trecatorilor, dintre care multi sau oprit. În jurul orelor 17.0 (15.12.1989) temându-se de complicatii, de la fereastra casei parohiale, pastorul solicita cetatilor adunati sa plece acasa, iar pe usa bisericii a fost aplicat un afis cu acelasi îndemn. Cu toate acestea, multimea a crescut, astfel ca spre seara numarul participantilor a ajuns la circa 1000 de persoane. La caderea noptii s-a format un cordon viu (oameni prinsi de brat) în jurul bisericii reformate, s-au aprins lumânari, iar militienii si lucratorii de la securitate stateau de-o parte si priveau manifestatia ce se desfasura pasnic, fara incidente. Aproape de miezul noptii o delegatie locala în frunte cu primarul orasului, Mot Petru, si-a facut aparitia în piata. Lumea nu l-a lasat sa intre în locuinta pastorului decât împreuna cu reprezentanti ai demonstrantilor, în prezenta carora s-au purtat apoi si discutiile. Primarul a promis ca nu va mai avea loc nici o evacuare si ca sotia 868

gravida a pastorului va primi asistenta medicala, deci lumea poate pleca linistita acasa. Dar multi dintre asistenti au ramas toata noaptea si au vegheat în fata bisericii. În aceeasi noapte, în jurul orelor 23.00 (15.12.1989) Radu Balan informeaza pe Emil Bobu despre cursul evenimentelor din Timisoara. Se pare, asa cum rezulta dupa unele surse, ca acesta din urma ar fi dat dispozitii de împrastiere violenta a manifestantilor. 2.3. Ziua de 16 decembrie 1989 Ziua de 16 decembrie 1989 poate fi socotita ca ziua începerii revolutiei, datorita evenimentelor ce au avut loc în decursul ei. În aceasta zi, vestea celor întâmplate la biserica reformata s-a raspândit în tot orasul si sute de oameni au început sa vina pentru a vedea ce se întâmpla la casa parohiala. Încet, încet se adunau tot mai multi oameni, se opreste circulatia, iar în Piata Maria se scandeaza: „vrem mâncare si caldura” si se cânta Hora Unirii. La aparitia unui grup de militieni, lumea îi huiduie iar câtiva tineri arunca spre ei sticle goale de lapte ce se gaseau în fata unei alimentare. Radu Balan, prim-secretar al judetului Timis, informat de cele întâmplate, a ordonat la ora 14.45 col. Popescu Ion, inspector sef al Inspectoratului Judetean Timis al M.I. sa alarmeze unitatile M.I. ce îi erau subordonate pentru a actiona „împotriva manifestantilor potrivit prevederilor planului unic întocmit pe baza ordinului nr. 002600/1986 al M.I.” Alertate, în orele serii, apar în Piata Maria forte de mentinere a ordinii: militieni, militari cu scuturi, cu câini si masini de pompieri. Cu jeturi de apa si lovituri de bastoane se încearca 869

alungarea si dispersarea oamenilor din piata. Manifestantii la rândul lor arunca cu pietre, sticle si borcane - s-a spart o vitrina la o alimentara si se opereaza retineri pe persoane. S-a dat foc unei masini de pompieri si un ARO a fost rasturnat. Sub presiunea fortelor de ordine, o parte din manifestantii din Piata Maria s-au îndreptat atunci spre Comitetul Judetean de Partid, chemând cu ei pe toti cei întâlniti în cale. In jurul sediului era deja constituit un cordon de aparare format din militari ai M.I. si graniceri, astfel ca cele câteva sute de manifestanti n-au reusit sa patrunda în cladire. În schimb au dat foc unui chiosc de ziare si brosurilor lui Ceausescu si au aruncat cu pietre pâna când au fost împrastiati. Multi dintre ei s-au îndreptat spre caminele studentesti pentru a-i chema pe studenti sa li se alature. În pofida masurilor dure luate de fortele de ordine, amploarea actiunilor revendicative ale manifestantilor crestea cu fiecare clipa pe strazile orasului pe care treceau, luând cu ele ca un tavalug pe toti cei pe care-i întâlneau în cale, îngrosând astfel rândurile nemultumitilor ce strigau lozinci anti-ceausiste ca „jos Ceausescu, jos dictatorul” si „vrem libertate”. Au fost sparte vitrine si ulterior din vitrine s-a furat, iar unele magazine au fost devastate de lumea interlopa înfometata a orasului. Fata de extinderea manifestatiilor din oras si de revendicarile solicitate acum de demonstranti ca „libertate” si „jos Ceausescu”, reiese clar ca din acest moment nu mai putea fi vorba de o actiune protestatara referitoare la evacuarea pastorului Laszlo Tokes, ci de o actiune protestatara cu caracter politic, caci oamenii solicitau acum dreptul la o viata mai buna si militau pentru schimbarea regimului politic ceausist din tara noastra.

870

Manifestatia a luat amploare si tot mai multi cetateni nemultumiti de conditiile de viata ies în strada îngrosând rândurile demonstrantilor. Pe parcursul întregii zile, chiar si dupa caderea întunericului, în oras au loc ciocniri violente îndeosebi în Piata Maria, între manifestanti si fortele de securitate si militie, ce s-au soldat cu multe arestari. Arestatii au fost adunati în beciurile Militiei Judetene, interogati si batuti cu cruzime. A doua zi au fost transportati la închisoarea din str. Popa Sapca, unde a continuat maltratarea lor. Din anchetarea arestatilor de catre organele de procuratura s-a constatat ca acestia erau în marea lor majoritate muncitori si studenti, cetateni români si nu straini, si a reiesit ca manifestatia de la Timisoara nu era opera unor „huligani”, asa dupa cum pretinsese Nicolae Ceausescu, ci aceea a unor oameni ai muncii care-si revendicau cu vigoare drepturile lor elementare la viata. Ea era expresia unor actiuni de masa a întregii populatii din Timisoara ce constituia epicentrul unei furtuni, ce crestea vertiginos si avea sa cuprinda în curând întreaga tara. Faptul ca fortele de ordine ale securitatii si M.I. n-au fost în masura sa reprime singure actiunile manifestantilor si sa stapâneasca situatia, a constituit o surpriza neplacuta pentru conducerea de partid, fapt ce-l va determina ulterior pe Nicolae Ceausescu sa ordone interventia fortelor armate, pentru a restabili ordinea si a se mentine mai departe la putere. Vânarea si arestarea manifestantilor a continuat toata noaptea. De remarcat este faptul ca între persoanele retinute nu a existat nici un cetatean strain. Iata deci, cum o actiune întreprinsa în ziua de 16 decembrie 1989, mai întâi cu caracter administrativ, s-a transformat dintr-o data 871

prin manifestarea spontana si viguroasa a maselor populare într-o actiune prioritar politica. La caderea întunericului, persoane neidentificate au spart vitrinele magazinelor dupa care au plecat mai departe, dar s-au produs însemnate pagube materiale, caci au fost practic devastate toate magazinele dispuse pe o distanta de circa 1 km de catre lumea interlopa si înfometata a orasului. Reprimarea manifestantilor a fost condusa de primul secretar de partid al judetului Timis, Radu Balan si Matei llie fostul primsecretar al aceluiasi judet, iar dispozitiunile date de ei pentru lichidarea demonstrantilor sunt confirmate prin „Nota privind informatiile si activitatile desfasurate în noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, de grupa de comanda a Inspectoratului Judetean Timis, a M.I.”. Dându-si seama ca nu pot face fata situatiei alarmante numai cu fortele M.I si ale securitatii de care dispuneau, acestia au cerut sa le fie puse la dispozitie si trupele M.Ap.N. De aceea în seara zilei de 16 decembrie 1989, ora 20.45, primul secretar al judetului Timis, Balan Radu, cere lt. col. Zeca Constantin, comandantul garnizoanei Timisoara, sa aprobe scoaterea trupelor si tehnicii de lupta în strada, pentru a participa alaturi de fortele M.I. la restabilirea ordinii în oras. Pâna la sosirea acestor forte, Radu Balan a luat masuri pentru combaterea manifestantilor ce demonstrau prin oras si în noaptea de 16/17 decembrie 1989, a cerut sa se intervina cu toate fortele disponibile pentru împrastierea demonstrantilor, dispunând sa fie arestati toti cei care vor fi gasiti umblând pe strazi. Înfuriati de riposta dura a fortelor M.I., manifestantii au început sa strige „democratie”, „libertate” si s-au încolonat pentru a 872

demonstra împotriva asupririi, fapt ce a iritat si mai mult organele de conducere ale partidului. Ca urmare a cererilor insistente ale lui Radu Balan, înca de la orele 21.30, din seara aceleiasi zile gl. Milea Vasile, ministrul apararii nationale, ordona lt. col. Zeca Constantin - comandantul Diviziei 18 Mecanizate - sa scoata în oras 15 patrule cu un efectiv de 10 militari fiecare, care sa patruleze în municipiu, iar col. Rotariu Constantin, celalalt comandant de divizie din Timisoara, sa trimita si el 9 patrule cu aceeasi componenta si misiune. Toate patrulele s-au înapoiat în cazarma, dupa îndeplinirea misiunii, la ora 08.00 dimineata, a doua zi. Tot în cursul noptii de 16/17 decembrie 1989, organele de militie si securitate împreuna cu reprezentantii puterii locale, au fortat usa de la locuinta pastorului Laszlo Tokes si l-au evacuat pe acesta împreuna cu familia sa, cu ajutorul unui autovehicul, într-o alta parohie din judetul Salaj, la Mineu. În toata aceasta perioada de timp, de la 16 decembrie 1989 la 17 decembrie 1989, ora 07.00, actiunea de reprimare a fortelor de ordine a fost condusa în mod direct de col. Popescu Ion, inspector sef al M.I. si col. Sima Traian seful securitatii judetului Timis, care folosind unitatile subordonate au actionat cu brutalitate împotriva demonstrantilor în diferite puncte fierbinti ale orasului unde aveau loc manifestatii si au blocat iesirile din Timisoara cu trupe de graniceri. În plus, col. Sima Traian a întarit filajul în reteaua de informatii, cautând a stabilii care erau liderii demonstrantilor, participând astfel, în mod direct la neutralizarea lor. Cu acest prilej au fost retinute ilegal 200 persoane ce manifestau în oras. 873

Între timp, ca urmare a informatiilor primite de la Radu Balan, ca situatia de la Timisoara s-a agravat, Nicolae Ceausescu a dat dispozitii: ministrului de interne Postelnicu Tudor, gl. col. Milea Vasile, ministrul apararii nationale si gl. Vlad Iulian, seful Securitatii Statului, sa ia masuri de restabilire a ordinii la Timisoara, prin organele si unitatile subordonate. 2.4. Ziua de 17 decembrie 1989 Pentru îndeplinirea ordinelor lui Nicolae Ceausescu, un grup de ofiteri de securitate sub comanda gl. Macri Emil, pleaca cu trenul la Timisoara, înca din noaptea de 16/17 decembrie 1989, împreuna cu un alt grup de ofiteri din Inspectoratul General al Militiei, sub comanda gl. Mihalea Velicu, iar în dimineata zilei de 17 decembrie 1989 va pleca cu avionul la Timisoara si un alt grup de ofiteri din M.St.M. al M.Ap.N. sub comanda col. Ionescu Dumitru, precum si ofiteri din Consiliul Politic Superior al Armatei. Cu toate ca s-a raportat lui Ceausescu, în dimineata zilei de 17 decembrie, ca situatia din oras s-a calmat si este stapânita, totusi, grupuri din ce în ce mai compacte ale populatiei Timisoarei, au început sa se adune în diferite puncte, de unde au pornit apoi spre centrul orasului, în Piata Catedralei si la Consiliul Judetean. În acest timp, lucratorii din serviciul de filaj al securitatii, au transmis de la Timisoara, ca în oras au loc mari manifestatii la care se scandeaza lozinci antidictatoriale. Pentru a preîntâmpina extinderea manifestarilor violente din oras, la cererea lui Radu Balan, în baza aprobarii comandantului suprem, gl. Milea Vasile ordona la ora 6.45 ambilor colonei, comandanti de divizii din Timisoara, sa pregateasca o defilare prin oras, cu 500 militari constituiti în 4 detasamente, cu fanfara militara si drapele de lupta. În ziua de 17 decembrie la ora 9.00, ofiterii din Marele Stat Major 874

si din Consiliul Superior al Armatei au sosit la Timisoara. În aceiasi dimineata soseste la Timisoara si gl. Mihalea Velicu, însotit de un grup de ofiteri M.I. Lt. col. Zeca Constantin, ajutat de ofiteri din Marele Stat Major, a organizat defilarea prin oras a celor 500 de militari, astfel: (vezi schema nr. 1). - Coloana U.M. 01185 Timisoara, compusa din 165 militari, a început defilarea pe itinerarul Calea Sagului - Bulevardul 6 Martie - Piata Maria - Catedrala - Opera - Piata Marasesti Cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01008 Timisoara - compusa din 100 militari a început deplasarea pe itinerarul: str. Chisor - str. Emile Zola - str. Constantin Brâncoveanu - Piata N. Balcescu - Bulevardul Victoriei - hotelul Continental - cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01115 Giroc - compusa din 80 militari, a început deplasarea pe itinerarul Calea Girocului - pod Michel Angelo Posta - cazarma Oituz; - Coloana U.M. 01942 - compusa din 200 militari a început deplasarea pe itinerarul cazarma Oituz - Comitetul Judetean de Partid - Posta - cazarma Oituz. Defilarea a început la ora 10.00 dimineata si a durat pâna la orele 13.30 (17.12.1989) fara incidente deosebite, cu exceptia coloanei U.M. 01185 Timisoara, care, în zona Podului Maria si în Piata Operei a fost atacata de grupuri de manifestanti (vezi schema nr.2). Acestia i-au agresat si huiduit pe militari aruncând în ei cu pietre si alte obiecte dure si punând în pericol drapelul de lupta al unitatii. În acelasi timp s-a încercat si smulgerea armelor din mâinile ostasilor. Militarii, la ordin, s-au regrupat în jurul drapelului în pozitia pentru lupta, determinând astfel calmarea agresorilor. Ulterior, militarii si-au reorganizat formatia si au continuat deplasarea. De mentionat este faptul ca militarii nu au 875

ripostat în nici un fel provocarilor la care au fost supusi. Din ordinul ministrului, ei nu aveau asupra lor munitie. Concomitent cu defilarea armatei, manifestantii s-au regrupat si ei si afluind în grupuri numeroase, în care tineretul era elementul preponderent, s-au îndreptat spre centrul orasului, strigând din nou „jos Ceausescu”, „democratie”, „libertate”. La orele 11.00, Radu Balan, cere ministrului apararii nationale ca U.M. 01024 Timisoara sa intervina cu circa 200 militari pentru a bloca accesul manifestantilor spre Consiliul Judetean de Partid. Acesta a aprobat. S-a blocat astfel circulatia spre Podul Michel Angelo, Calea Girocului si s-a patrulat pe itinerarul Stadionul 1 Mai - Str. Cluj complexul studentesc. S-au blocat, de asemenea, si caile de acces catre consiliul Judetean de Partid, pastrându-se o rezerva de 480 militari. În acest timp, revolta din municipiul Timisoara si-a extins aria cuprinzând acum aproape întregul oras, manifestantii însumând în colanele lor alte mii si mii de aderenti, ce se îndreptau cu totii hotarâti spre centrul orasului. În acest mod, strazile municipiului aveau sa se umple din nou de manifestanti. În Piata Maria, în jurul Comitetului Judetean de Partid si Bulevardul 23 August, actiunile protestatare ale demonstrantilor iau proportii, numarul lor crescând rapid la peste 4000 de oameni. Reactia fortelor de ordine va fi prompta, în zona fiind aduse forte importante din trupele de securitate si militie care se dedau la actiuni violente. Vor fi folosite gaze lacrimogene si jeturi de apa 876

din doua autocisterne. A fost respins orice dialog între parti, iar sub comanda gl. Mihalea, multimea este lovita salbatic si fara discernamânt. În aceasta situatie, Radu Balan a solicitat din nou ajutor militar ministrului apararii nationale si acesta a ordonat comandantilor de unitati militare din Timisoara sa intervina pentru aplanarea conflictului cu înca 200 de militari, care trebuiau sa limiteze circulatia peste Podul Michel Angelo, Giroc, sa patruleze pe itinerarul Stadionul 1 Mai - Str. Cluj - Complexul studentesc si sa blocheze caile de acces spre consiliul popular judetean. Cu toate acestea, manifestantii au reusit sa se infiltreze printre cordoane, ori sa le strapunga fortat si astfel s-au adunat mii de manifestanti în jurul Comitetul Judetean, unde strigau lozinci anticeausiste si anticomuniste si cereau eliberarea arestatilor. Primul secretar de partid al judetului, Radu Balan, a încercat sa vorbeasca manifestatilor de la balcon, dar nu a reusit, fiind huiduit. La ora 12.00, Marele Stat Major a transmis indicativul „Tabela A.B.C.” prin care toate unitatile militare din garnizoana Timisoara au trecut la întarirea pazei cazarmii si asigurarea continuitatii comenzii. La ora 13.30 gl. Milea Vasile, ministrul apararii nationale, a comunicat pentru toata armata „Situatia la Timisoara s-a agravat”. Este ordin sa intervina armata. Armata intra în stare de lupta si în judetul Timis este stare de necesitate. La ora 13.40, gl. Vasile Milea, ministrul apararii nationale ordona direct comandantului U.M. 01942 sa trimita 150 de militari la urmatoarele obiective: Posta, Banca, depozitul de armament al G.P. din Piata Unirii, iar comandantul U.M. 01024 sa organizeze paza hotelului Continental si a Consiliului Popular Judetean. 877

La orele 13.45 (17.12.1989) ministrul apararii nationale a ordonat scoaterea si a unor masini de lupta, tancuri de instructie cu echipaj, constituite din comandant si mecanic conductor. Aparitia tancurilor pe Calea Girocului a scos lumea din case. Prima coloana s-a scurs cu destula greutate datorita unor lucrari la terasament. Pâna la aparitia celei de a doua coloane s-au ridicat baricade formate din camioane si troleibuze, iar trei tancuri au fost blocate. Pentru cetatenii din cartier era evident ca rolul tancurilor era acela de a lichida manifestatia din centrul orasului. Pe timpul deplasarii, tancurile ce se îndreptau spre Comandamentul Marii Unitati au fost incendiate si lovite partial cu sticle incendiare. De asemenea, si tancurile ce se îndreptau catre Consiliul Popular Judetean au fost atacate si împiedicate sa se deplaseze spre obiectiv. Tancurile blocate au fost legate de sinele de tramvai, vizoarele conducatorilor au fost acoperite cu vopsea, iar la unele dintre ele au fost sparte cu rangi butoaiele cu motorina si ulterior incendiate. Cu toate masurile de aparare luate, manifestantii au ajuns în fata Comitetului Judetean de Partid strapungând mai multe cordoane de militieni si înfruntând furtunele cu apa ale pompierilor precum si loviturile scutierilor, au luat cu asalt cladirea Comitetului Judetean de Partid. Cu aceasta ocazie, s-au produs pagube, s-au spart geamuri, s-a distrus mobilier, s-au incendiat câteva camere la parter si s-au ars în piata tablourile si operele lui Ceausescu. La orele 14.00 (17.12.1989) primul secretar al Comitetului Judetean de Partid Timis - Radu Balan, s-a deplasat la sediul Securitatii de unde a comunicat agitat la Bucuresti ca Comitetul Judetean de Partid a fost atacat si incendiat. Pe fir guvernamental i-a raportat si lui Nicolae Ceausescu situatia din municipiu. Pentru a confirma cele relatate, gl. Macri a rugat pe col. Deheleanu Ion seful Militiei Judetene sa se deplaseze la comitetul Judetean de Partid si sa faca constatari directe la fata locului asupra situatiei de 878

fapt. La înapoiere, acesta a raportat ca în cladirea Comitetului Judetean de Partid nu mai era nimic întreg, totul era distrus, cu exceptia cabinetului primului secretar a carui usa nu a putut fi fortata. Lupta din fata sediului a fost extrem de dura. Asaltul multimii nu s-a oprit nici atunci când cei din fata au tras în plin. Camioanele si autocisternele au fost incendiate sau obligate sa plece, iar sediul a fost cucerit. Cornel Bociort distruge firma PCR de pe comitetul Judetean de Partid. Dar la ora 15.00 (17.12.1 989) în urma interventiei fortelor de ordine sediul era recucerit, iar manifestantii obligati sa se retraga Informat despre aceasta grava evolutie a evenimentelor de catre Radu Balan, asa dupa cum am vazut, Nicolae Ceausescu a ordonat lui Ion Coman, secretar al CC al PCR, care raspundea de probleme militare si de justitie, sa se deplaseze imediat la Timisoara pentru a coordona activitatea de restabilire a ordinii în ipoteza reprimarii si dispersarii demonstrantilor la manifestatie. În acest sens, Nicolae Ceausescu a dispus „...Vei actiona în numele meu, asa cum ti-am spus. Luati masuri sa fie înarmate toate unitatile militare ale Ministerului Apararii Nationale, Militiei si Securitatii...” (Declaratie Tudor Postelnicu). Cu acest prilej, Ceausescu i-a mai comunicat acestuia ca va fi însotit de un grup de ofiteri si generali din M.Ap.N. si M.I. si ca el va consulta Comitetul Politic Executiv în legatura cu masurile ce urmeaza a fi luate pentru combaterea demonstrantilor. În aceeasi zi, la orele 15.00, un avion special a decolat de la Otopeni la Timisoara, avându-l la bord pe gl. Coman Ion, însotit de o grupa operativa de ofiteri si generali. Având ca scuza posibilitatea unei agresiuni din exterior în zona de operatii de Vest, în jurul orelor 15.30 (17.12.1989), pentru 879

conducerea unitatilor din garnizoana Timisoara a fost constituita o grupa operativa din Marele Stat Major si Organele Centrale ale Ministerului Apararii Nationale. Grupa era condusa de gl. mr. Stefan Gusa – prim-adjunct al ministrului apararii nationale si sef al Marelui Stat Major. Din aceasta mai faceau parte: gl. lt. Victor Stanculescu – prim-adjunct al ministrului apararii nationale si sef DPAIA, gl. lt. Mihai Chitac - comandantul Trupelor Chimice si comandant al Garnizoanei Bucuresti, col. Gheorghe Radu loctiitor al Sefului Directiei Operatii din Marele Stat Major, gl. mr. Constantin Nuta - adjunct al ministrului de interne, seful Inspectoratului General al Militiei, col. Gheorghe Cîrneanu loctiitor al comandantului Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Grupa s-a deplasat în aceiasi zi cu avionul la Timisoara, împreuna cu secretarul CC al PCR, Ion Coman. În instruirea sumara facuta cu acest prilej sefului grupei operative gl. Gusa Stefan, ministrul apararii nationale i-a precizat acestuia subordonarea sa secretarului CC al PCR - Ion Coman. Numirea principalelor persoane ce au constituit grupa operativa ce urma a-l însoti pe Coman Ion, a fost facuta chiar de dictator. În acest timp, la Timisoara, Piata Operei era plina de manifestanti, fata în fata cu dispozitivele de aparare formate din trupe ale M.I. si ale M.Ap.N.; la un moment dat a fost sparta libraria Mihail Eminescu, cartile lui Ceausescu au fost aruncate în strada si aprinse. Mai târziu un grup de tineri au început sa sparga vitrinele celorlalte magazine din piata si sa arunce marfurile în strada. Organele de ordine n-au intervenit împotriva acestor „devastatori”, în schimb actionau împotriva celor care strigau lozinci anticeausiste. În timp ce la Timisoara evolutia manifestarilor revendicative capata amploare, Nicolae Ceausescu, convoaca Comitetul 880

Executiv al CC. al P.C.R în fata caruia si-a exprimat nemultumirea fata de modul ineficient de executare a ordinelor sale, pentru înabusirea actiunilor demonstrantilor de la Timisoara. A renuntat la destituirea celor trei ministri -Postelnicu Tudor, ministru de interne, Milea Vasile - ministrul apararii nationale si Vlad Iulian - al organelor de securitate, cum initial avusese de gând si a insistat din nou pentru adoptarea unor masuri mai dure, inclusiv uzul de arma împotriva manifestantilor si a obtinut cu acest prilej si aprobarea membrilor Consiliului Politic Executiv. La sedinta au participat Nicolae Ceausescu, Emil Bobu, Elena Ceausescu, Lina Ciobanu, Nicolae Constantin, Constantin Dascalescu, Ion Dinca, Miu Dobrescu, Ludovic Fazekas, Manea Manescu, Paul Niculescu, Constantin Munteanu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pana, Dumitru Popescu, Ion Radu, Gheorghe Radulescu, Ioan Tatu, Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Vasile Milea, Ana Muresan, Cornel Pacoste, Tudor Postelnicu, Ion Stoian, Iosif Szasz, Ioan Toma, Ioan Ursu, si ca invitati Vasile Barbulescu, Constantin Radu si Iulian Vlad. Catre sfârsitul sedintei Consiliului Politic Executiv toti cei de fata au asistat la un spectacol special oferit de Ceausescu. La un moment dat acesta, s-a ridicat furios, îndreptându-se spre usa si spunând „...atunci sa va alegeti un alt Secretar General..." Ca la comanda Manea Manescu, cel mai fidel dintre fideli s-a postat în fata lui rugându-l sa nu-i paraseasca. Au mai intervenit Gogu Radulescu, Oprea si Bobu, iar Ana Muresan a izbucnit în lacrimi. La „rugamintile” tuturor, spre dezastrul tarii, Ceausescu dovedind ca se pricepe în ale actoriei a „cedat” rugamintilor tovarasilor lui de a ramâne la conducerea statului si partidului. În cursul sedintei acuzele dictatorului s-au rasfrânt în special asupra ministrului apararii nationale, a ministrului de interne si a 881

sefului DSS fiind acuzati de tradare, lasitate, insubordonare, prin neexecutarea ordinului Comandantului Suprem. Ca masuri imediate dictatorul a dispus „...sa punem trupele în stare de alarma, în stare de lupta... Oriunde se încearca vreo actiune trebuie lichidata radical, fara nici o discutie...” iar la teleconferinta din seara aceleiasi zile (orele 18.00) Nicolae Ceausescu a repetat „...am dat ordin sa se traga... sa se someze si, daca nu se supun, sa se traga. Într-o ora sa fie restabilita ordinea în Timisoara.” La ora 14.05, din ordinul gl. Milea, U.M. 03115 Giroc a fost alarmata în întregime si trimisa sa apere Consiliul Popular Judetean, iar la ora 14.15 s-a dat alarma de lupta partiala la unitatile din Lugoj, Buzau si Arad, ce au primit ordin sa se deplaseze la Timisoara - din Lugoj: 300 militari si 12 T.A.B.-uri, din Buzias: 400 de militari si 10 T.A.B.-uri, iar din Arad: 390 militari si 9 T.A.B.-uri. La orele 15.15 (17.12.1989) Marele Stat Major a ordonat sa fie scoase toate materialele chimice, iar batalionul de cercetare sa pregateasca trusele din completele de lupta antiterorista. Iata-ne de data aceasta în fata unui iminent razboi civil. Ordinele sunt precise: fortele armate, indiferent de minister, se pregatesc pentru lupta. Pe de alta parte, în strada ies tot mai multi manifestanti. Din acest moment orice amestec strain nu mai are nici o importanta, în strada vointa populara se impune. Dictatura se apara cu violenta folosind toate mijloacele. La ora 15.30, col. Ionescu Dumitru din M.St.M. a ordonat ca toate trupele sa intre în dispozitiv. La Consiliul Popular Municipal s-au mai trimis 100 de militari pentru întarirea pazei, (vezi schema nr. 3). 882

Cele doua elicoptere puse la dispozitia comandantului Diviziei Mecanizate de gl. Milea, au început sa execute misiuni de recunoastere deasupra orasului. La ora 16.00, soseste la Timisoara, cu avionul, Coman Ion împreuna cu grupa operativa de generali si ofiteri, care-l însotea. Coman Ion si gl. Nuta Gheorghe, împreuna cu alti ofiteri, s-au deplasat la sediul securitatii, unde li s-a facut o informare asupra situatiei din Timisoara La orele 16.30 (17.12.1989) persoane neidentificate au spart cu pietre geamurile Restaurantului Militar si Casei Armatei, dupa care au patruns în interior si au dat foc mobilierului. Un alt grup format din 10-12 persoane au atacat cladirea Comandamentului Marii Unitati spargând geamurile si aruncând cu mijloace incendiare improvizate, încercând totodata sa forteze poarta de la intrarea principala. Flacarile ce au cuprins brazii din fata cladirii s-au extins repede dea lungul zidurilor. Un alt grup de civili a provocat incendii pe latura cladirii unde erau dispuse magaziile unitatii (vezi schema nr.4). Semnificativ este faptul ca la Timisoara violenta s-a manifestat îndeosebi la caderea întunericului. Informat telefonic asupra situatiei create ministrul apararii nationale a ordonat deschiderea focului de avertisment. Focul sentinelelor regrupate în incinta cladirilor au determinat retragerea si apoi împrastierea atacatorilor. La Timisoara se murea pentru libertate si demnitate. Tara se afla în fata unui razboi civil. În aceasta perioada, cladirea Comitetului Judetean de Partid era aparata si de plutoane de militari cu scuturi si casti albe specifice trupelor de securitate militie. 883

În imediata vecinatate a sediului Militiei Municipale exista, de asemenea, un cordon de cadre de militie, echipate în civil, cu pistoale automate, care erau însarcinate cu paza sediului, în cazul în care cordoanele de militari deja existente ar fi fost depasite de grupurile de manifestanti. Este de neînteles faptul ca în tot acest timp securitatea întarita cu cadre din Bucuresti, nu a reusit sa depisteze elementele suspecte dintre civili, sau sa aduca asa dupa cum le era datoria, probe concludente ale amestecului strain în actiunile Timisoarei La orele 16.30 (17.12.1989), cele 5 tancuri din U.M. 01115 Giroc ce se îndreptau spre Consiliul Popular Judetean au fost oprite pe Calea Girocului, în apropierea Postei Centrale, la capatul liniei 15 de o multime care blocase strada cu 4 troleibuze. Iata ce declara comandantul acestei subunitati: „Situatia era critica... cu troleibuzele nu era o problema. Le aruncam de nu se vedeau, dar cu oamenii aveam doua posibilitati - sa trec peste ei, sau sa opresc tancurile. Riscând, eu am ales a doua varianta." Echipajele au parasit tancurile deoarece acestea au fost incendiate si avariate. Unii militari au fost loviti cu cruzime, sase dintre acestia fiind grav raniti si salvati de cetatenii aflati în apropiere. Afirmatiile unora care sustin ca echipajele tancurilor formate doar din doi militari au fost lasati sa plece, fara a fi în nici un fel agresati, nu corespund realitatii. Ulterior, s-au luat masuri de despresurare a tancurilor parasite de echipaje. De mentionat ca masinile de lupta fiind în stare de alarma de lupta, erau echipate cu munitie de razboi de toate categoriile, deci inclusiv pentru tunuri. Acest lucru prezenta un pericol deosebit pentru întreaga zona, datorita posibilitatii de explozie a munitiei de artilerie din interior. Este inexplicabil faptul ca au fost trimise în misiune tancuri cu echipaj format doar de 2 oameni, având în schimb toata munitia asupra lor. Este fara doar si poate o greseala. Oricum, aceasta este scuza gl. Gusa de a cere imediat recuperarea tancurilor parasite, întrucât 884

prezentau un pericol pentru întregul cartier în cazul în care ar fi explodat proiectilele de pe tancuri, datorita unui eventual incendiu. Ca atare, a dat ordin de recuperare a tancurilor „cu orice pret”. Au fost formate subunitati pentru recuperarea tancurilor care dupa somatiile legale asupra manifestantilor, au executat initial foc de avertisment în aer. Multimea s-a împrastiat, tancurile au fost despresurate, fiind ulterior tractate în cazarmi unde au ajuns catre orele 1.00 noaptea (18.12.1989). Iata ce declara mr. Vasile Paul: " ...în ziua de 17 decembrie orele 18.30 am venit de la Lugoj... La comandamentul Diviziei am fost dus la gl. Gusa care dupa o sumara informare mi-a dat ordin sa merg în Calea Girocului sa scot tancurile de acolo cu orice pret, pentru ca sunt un pericol pentru oras. Mi s-a explicat câta munitie este înauntru, mi s-a spus ca este probabil sa fie folosita împotriva obiectivelor industriale... un singur proiectil are o raza de actiune de cea 250 m ... seful artileriei a facut numeroase calcule... pe o raza de 500 m ar fi fost distrus aproape tot ce era în zona. " (Fond Special MApN - "Decembrie 1989") "Ne-am deplasat în Calea Girocului pe cai ocolitoare... Am ajuns catre orele 20.00-20.30, drumul era blocat, baricadat. S-au strâns în jurul nostru diferiti cetateni, au început sa ne insulte, sa ne loveasca cu pietre, mi-am zis cu durere ca e vai de tara care îsi loveste cu pietre soldatii... am încercat sa discutam cu ei... dupa vreo jumatate de ora a sosit un grup de vreo 50-100 tineri extrem de violenti, aveau sticle incendiare, bucati de fier, de lemn, pietre. Ne-au agresat direct, ne-au înjurat... erau tancurile tarii aveau pe ele munitie, ardeau. Din moment în moment se putea produce o catastrofa, drept raspuns ei au început sa strige soldatilor „Omorâti-va comandantii, dati-ne pustile, veniti cu noi, stim noi ce avem de facut..." Catre orele 21.00 agresiunea tinerilor exaltati a 885

devenit foarte primejdioasa, erau deja la un metru, sareau pe noi, câtiva soldati fusesera raniti, s-au aruncat sticle incendiare pe doua transportoare. Au aruncat cu pietre în proiectoare, toate proiectoarele si toate farurile au fost sparte, antena unei statii de radio a fost rupta, unul dintre cele doua TAB-uri a luat foc... am reusit pâna la urma sa-l oprim, dinspre strada Alpaca a venit un detasament... care a trecut în viteza pe lânga noi la tancuri, am vazut, un dezastru pe care nici nu îl banuiam. Tot ce se putea smulge de pe tancuri s-a smuls, tot ce putea fi luat s-a luat. O gramada de o jumatate de metru de piese se aflau pe asfalt, motorina ardea, ardeau si galetii, ardeau parte din grilele de la camera energetica, capacele erau deschise, într-unul am vazut proiectile aruncate aiurea. Cu tot detasamentul am înconjurat zona si am asigurat protectia pâna când s-a trimis un tractor de tanc... s-a început tractarea tanc cu tanc." (Fond Special M.Ap.N. "Decembrie 1989") Unitatea militara trimisa pe Calea Girocului pentru a debloca tancurile ajungând la fata locului a deschis focul în plin. Este de retinut faptul ca aceasta unitate a fost ajutata si de luptatori îmbracati civil si înarmati cu pistoale automate si care trageau în manifestantii care încercau sa se salveze prin fuga. Tancurile au fost recuperate cu pretul multor vieti omenesti. Raspunderea acestei actiuni revine gl. Gusa. O parte din cadavrele civililor cazuti vor fi transformate în cenusa câteva zile mai târziu. Pentru aplicarea urgenta a masurilor dure de reprimare Nicolae Ceausescu a tinut în aceiasi zi la orele 18.00 o teleconferinta, în care a precizat ca se instituie starea de necesitate la Timisoara si a dat ordin sa se treaca la executarea focului de arma împotriva demonstrantilor. 886

La acest ordin gl. Coman Ioan i-a raportat ca a înteles si ca la rândul sau a ordonat si el sa se traga foc, iar Radu Balan l-a asigurat pe Nicolae Ceausescu ca va trece la îndeplinirea masurilor represive adoptate de C.P.E.X. În vederea îndeplinirii acestei masuri drastice, s-au creat trei comandamente. Unul de coordonare si conducere, condus de gl. Coman Ioan si Balan Radu cu sediul la Comitetul Judetean de Partid, al doilea, condus de gl. Gusa Stefan si lt. col. Zeca Constantin, cu sediul la comandamentul Diviziei 18 Mecanizate, iar al treilea condus de gl. Nuta Constantin, cu sediul la Inspectoratul Judetean al Militiei Timis Aceste comandamente actionau în perioada respectiva dupa cum arata gl. Stanculescu Victor, într-o strânsa cooperare sub conducerea ferma a gl. Coman Ioan si Balan Radu. La actiunile de reprimare a manifestantilor au participat trupe ale M.I., Brigazii de Securitate ale Departamentului Securitatii Statului si ale M.Ap.N. precum si alte cadre din securitate si militie. Dupa teleconferinta din 17 decembrie 1989, gl. Coman Ioan a transmis si el telefonic, la subordonati, în jurul orei 18.30, generalilor Gusa Stefan si Nuta Constantin, ordinul dat de Nicolae Ceausescu de a deschide foc de arma. Ordin ce a fost transmis ulterior si la unitati, urmarindu-se astfel pe lânga dispersarea si retinerea demonstrantilor si reprimarea lor prin executarea focului de arma cu munitie de razboi. În aceeasi seara gl. Coman Ioan a mai ordonat si înarmarea G.P. precum si redistribuirea fortelor în oras. Dupa ce s-a ordonat deschiderea focului cu munitie de razboi a început o reprimare dura a demonstrantilor ce a durat pâna noaptea târziu, dupa orele 887

3.30 ce s-a soldat cu numeroase victime si a fost întrerupta doar de o ploaie torentiala ce s-a abatut asupra orasului. Timisoara, ca oras industrial si centru universitar, are în perimetrul sau un mare numar de obiective industriale, culturale, administrative, etc. (circa 40), care pun probleme deosebite în vederea apararii lor (vezi schita nr.5). Pentru a actiona cu eficacitate la protectia acestor obiective, precum si la dispersarea demonstrantilor, fortele de ordine au fost redistribuite pe obiective, în raport cu evolutia situatiei tactice din oras, pe anumite zone de responsabilitate, continuând sa coopereze strâns între ele, la actiunile de împrastiere si reprimare a celor ce iesisera în strada, pentru a-si reclama drepturile lor legitime. La ora 18.40, gl. Gusa a sosit la Comandamentul diviziei, unde a facut primele precizari si regrupari de forte pentru întarirea dispozitivului de aparare a obiectivelor. La ora 18.45 s-a primit la Comandamentul Diviziei din Timisoara indicativul „Radu cel frumos” ce a fost transmis tuturor unitatilor militare din garnizoana. În aceasta situatie (alarma partiala de lupta) toate unitatile au fost dotate cu armament si munitie de razboi, câte o unitate de foc, activitate ce s-a terminat la orele 05.00 în ziua urmatoare. Concomitent, în judetul Timis s-a declansat starea de necesitate. Cu toate ca în perimetrul orasului actionau pentru aplanarea conflictului, trupe de securitate, de graniceri si ale M.Ap.N., precum si forte de ordine ale militiei si pompieri, actiunile manifestantilor au luat amploare, fapt ce l-a facut pe gl. Gusa sa 888

trimita noi întariri la depozitul I.C.R.A., Fabrica de pâine, pe calea Girocului, la Podul Mihai Viteazul, Complexul studentesc, hotel Continental, Catedrala si alte obiective ilustrate mai bine în schema nr. 5. În fata Consiliului Popular Judetean, un grup de persoane ce au fortat dispozitivul de blocare al trupelor ce strajuiau intrarea în cladire, a fost somat si obligat sa se retraga, datorita executarii focului de avertisment. Simultan s-au mai auzit si alte focuri, (vezi schema nr. 3). Activitatea demonstrantilor continua cu perseverenta în tot orasul si actiunile lor sunt reprimate cu brutalitate. În aceasta perioada în municipiul Timisoara se mai gaseau trimisi din Bucuresti pentru pacificarea orasului si rezolvarea problemelor, Emil Bobu – secretar CC al PCR, Nicolae Mihalache - prim adjunct al sefului Sectiei Organizare al CC al PCR, sosit pe calea aerului în jurul orelor 18.30 (17.12.1989) si Ion Cumpanasu seful Departamentului Cultelor. Fata de evolutia evenimentelor din oras, la orele 21.00 gl. Milea a facut la rândul sau noi precizari: - Sa se întareasca paza cazarmilor si a depozitelor de armament si munitie; - Sa se execute focul de avertisment, numai în sus, dupa somatiile regulamentare, eventual la picioare, numai când obiectivele sunt atacate si daca exista certitudinea ca este în pericol integritatea acestora; - Sa se protejeze tehnica de lupta pentru a nu cadea în mâna grupurilor diversioniste La orele 21.30 (17.12.1989) gl. col. Vasile Milea - ministrul apararii nationale a ordonat personal lt. col. Constantin Zeca sa organizeze si sa trimita în misiune în oras 5 patrule a 10 militari, 889

fiecare având asupra lor armament, dar fara munitie. Misiunea acestora consta în asigurarea pazei magazinelor ce fusesera devastate. În consecinta, lt. col. Zeca Constantin a ordonat constituirea patrulelor aprobate din cadrul U.M. 01197, 01125, 01145 Timisoara. Dupa circa 30 minute, ministrul apararii nationale a revenit ordonând suplimentarea cu înca 10 patrule din aceleasi unitati. Totodata, ministrul a ordonat telefonic Comandantului Marii Unitati de Aparare Antiaeriana a Teritoriului col. Constantin Rotariu, sa organizeze si sa trimita în misiune similara în oras înca 9 patrule a 10 militari. În aceasta perioada de timp în oras ciocnirile dintre grupurile de manifestanti si fortele de ordine sunt din ce în ce mai frecvente. Astfel: în Calea Lipovei un grup de revolutionari au atacat doua autoturisme cu cadre militare ce intrau în unitate. Militarii din paza au raspuns cu foc de salva. Atacul nu s-a soldat cu morti si raniti, în schimb la o mare departare de cazarma au fost ucisi doi cetateni de persoane neidentificate. Tot aici, pe Calea Lipovei, s-au spart vitrinele magazinelor si pentru a împiedica circulatia s-a format o baricada. Pentru împiedicarea devastarii magazinelor, refacerea circulatiei si stingerea incendiilor a intervenit o subunitate militara. Apropierea de locurile devastate s-a facut prin executarea focului de arma. În aceasta actiune pe Calea Lipovei au fost împuscati 34 de oameni, din care 6 au murit. Pe Calea Girocului, în timp ce se întorcea din misiune spre cazarma, a fost împuscat în picior, de persoane necunoscute plt. Raducanu Stefan. 890

Un detasament de la Buzias, format din 100 de militari si un T.A.B. s-a oprit la Mosita Noua, datorita faptului ca soseaua era blocata de plopi taiati. Ca urmare a evolutiei situatiei instabile din oras, gl. Gusa Stefan, a ordonat o regrupare a întregului dispozitiv de aparare si a informat de sosirea în ziua de 18 decembrie 1989 în Timisoara a grupurilor de cercetasi subordonati Directiei de Informatii. Cu „acest prilej au fost trimise noi subunitati de militari, în diferite zone ale orasului, respectiv la: Complexul studentesc, Întreprinderea de transport Timisoara, intersectia str. Savinesti cu Bulevardul Lenin, în fata Catedralei (vezi schema nr.5) În urma actiunilor de reprimare a grupurilor de manifestanti, au fost raniti din rândurile armatei 8 militari, din care 2 ofiteri, 5 subofiteri si 1 militar în termen. În paralel cu actiunea trupelor M.Ap.N. s-a efectuat si regruparea si redistribuirea fortelor M.I si a organele de securitate, pentru aducerea la îndeplinire a ordinelor primite de la gl. Coman Ion. Astfel, gl. Macri Emil, col. Popescu Ion, col. Sima Traian si col. Deheleanu Ion, în exercitarea atributiilor ce le reveneau, au dat dispozitii unitatilor, formatiilor si cadrelor din subordine sa ia masuri de dispersare a si retinerea demonstrantilor, precum si de reprimare a acestora prin executare de foc de arma cu munitie de razboi. De asemenea, pentru a contribui în mod direct la reprimarea demonstrantilor, s-au trimis agenti de securitate în rândul lor: s-a intensificat filajul si s-au interceptat unele legaturi telefonice; s-a violat corespondenta si s-au instalat microfoane. 891

Toate cadrele de securitate si militie au fost înarmate cu arme si munitie de razboi. Probabil ca o parte din acestia îmbracati civil sa fie aceia care au fost vazuti ca trageau în plin împotriva manifestantilor. În plus, gl. Macri Emil, a aprobat planul de dispunere pe harta, a celor 8 dispozitive de lupta create în urma dispozitiunilor primite de catre organele sale. Ca urmare a ordinelor de folosire a armelor, în cursul ciocnirilor violente cu manifestantii în diferitele zone fierbinti ale orasului, au fost împuscate 285 de persoane, din care 61 au decedat, iar 224 au fost grav ranite. Persoanele decedate sau ranite prezentau de regula un singur orificiu de glont. Asupra lor s-a tras în ziua si noaptea de 17 decembrie 1989, din zonele unde se aflau militari, dintre care unii cu scuturi, de pe cladirile din apropiere, din autoturismele Aro si Dacia, din parcul aflat în spatele Catedralei si din boschetii din spatele cladirii „Capitol”. Persoanele împuscate si ranite au fost transportate la spitalul judetean Timis si alte spitale, iar cei decedati au fost trimisi la morga. Tot în noaptea de 17/18.12.1989, între orele 01.00-02.00 un grup de persoane s-a îndreptat dinspre Piata Maria spre Spitalul Militar. Somati si executându-se foc de avertisment de catre militarii ce asigurau protectia spitalului, ei s-au împrastiat. Bineînteles ca acesti "agresori" îsi cautau mortii si ranitii. La Timisoara s-a tras la ordin sau din proprie initiativa. Au tras activisti de partid, ofiteri M.Ap.N., M.I., au tras si soldatii pe 892

care ei îi comandau. Mai mult ca sigur ca au actionat si profesionisti ai diversiunii care aveau ca misiune amplificarea ostilitatilor si violentelor, dar este clar ca militarii nu au tras niciodata în plin cu toata puterea focului de care dispuneau si aceasta nu pentru ca nu au primit ordinul s-o faca ci pentru faptul ca nu au vrut s-o faca. Daca ar fi facut-o, daca capacitatea de foc a tehnicii militare ar fi fost folosita, asa cum încearca unii sa acrediteze ideea, am fi avut zeci de mii de morti si raniti. Au tras în primul rând cei zelosi, au tras cei care îsi pierdeau favorurile, cei ridicati pe trepte superioare ale piramidei social-politice, datorita vointei dictatorului si nu capacitatii lor, dar au mai tras si cei agresati, speriati de furia maselor, precum si cei fricosi. În seara acestei zile de 17.12.1989 pentru cercetarea persoanelor retinute la penitenciarul din Timisoara, se gasea procurorul general adj. Gheorghe Diaconescu, venit de la Bucuresti, însotit de 20 procurori militari, împreuna cu seful Directiei Cercetari Penale din I.G.M., col. Tudor Stanica, precum si alte ajutoare sosite de la Bucuresti. Desi au fost anchetate majoritatea persoanelor retinute, nu s-a întocmit asa cum era firesc procese-verbale constatare. Obiectele personale gasite asupra retinutilor si însusite ilegal, au fost aruncate la gramada în incinta institutiei. Este fara justificare faptul ca adjunctul procurorului general, Gheorghe Diaconescu a dispus neautopsierea cadavrelor din Timisoara, întrucât asa cum este cunoscut, acest lucru a influentat negativ cercetarile efectuate ulterior. Tot în noaptea de 17/18 decembrie 1989, gl. Coman Ion, însotit de gl. Gusa Stefan si Matei Ilie - secretar al P.C.R. au facut împreuna o inspectie prin oras, pentru a constata pe teren situatia reala. 893

Privelistea orasului era dezolanta: urme de sânge, vitrine sparte, magazine devastate, camioane rasturnate si masini de pompieri incendiate. Spitalele erau pline si morgile supraaglomerate. Mai multe sute de revolutionari retinuti pâna la aceasta data, erau anchetati în conditii inumane. Populatia era agitata si manifesta o stare de disperare. Acum, în urma evenimentelor petrecute, putem afirma fara a gresi ca în ziua de 17 decembrie 1989 si în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, revolutia din Timisoara a atins punctul sau culminant. În ceea ce priveste raportul dintre fortele represive si manifestanti, a rezultat ca primele au fost supradimensionate, fata de pericolul real ce-l reprezentau manifestarile spontane ale populatiei civile neorganizate si neînarmate. 2.5. Ziua de 18 Decembrie 1989 La ora 0530, în ziua de 18.12.1989, Coman Ion raporteaza lui Emil Bobu, la C.C. ca:„... la Timisoara situatia este sub control". Desigur, acest raport îi oferea posibilitatea dictatorului sa plece linistit în Iran într-o vizita oficiala. Tot în aceeasi zi, la orele 0600 , Coman Ion da acelasi raport direct telefonic lui Nicolae Ceausescu. La plecarea sa în Iran, Nicolae Ceausescu lasa la conducere pe Elena Ceausescu, Manea Manescu si Emil Bobu. De la acestia si Cabinetul II vor porni ulterior dispozitiuni dure catre fortele de ordine: „puneti câinii pe ei". În aceasta zi conducerea politica a municipiului Timisoara a convocat pe secretarii de partid si conducatorii unitatilor industriale si institutiilor universitare, la sediul Comitetului Judetean de Partid în cursul diminetii si i-a 894

informat asupra „devastarilor huliganice” ce au avut loc în oras si le-a dat instructiuni în vederea restabilirii ordinei. Asa se face ca luni 18 decembrie 1989, peste tot, în uzine, fabrici, institutii universitare si scoli s-au desfasurat sedinte de condamnare a „actelor de vandalism” comise de „huligani”. Audienta era tacuta, de teama oamenii erau speriati, dar odata iesiti din salile de sedinta, ei au început sa discute cu înfrigurare exprimându-si nemultumirea. „Au murit niste oameni si acum tacem”. Fiecare se gândea la numarul mortilor si ranitilor, iar acest lucru facea sa creasca tensiunea. Teama de represiunea brutala îi inhiba, dar zidul tacerii a fost spart la întreprinderea IPROCHIM, unde Claudiu Iordache, unul dintre revolutionari, a acuzat cu curaj ticalosia criminala si minciuna puterii, iar oamenii au actionat în consecinta. În dimineata aceleiasi zile, în fata Operei, înca mai ardeau cartile lui Nicolae Ceausescu si întreaga piata era blocata de forte de ordine, securitate, armata, care încercau sa-i împrastie pe asa zisii „huligani”. Dar în pofida restrictiilor impuse de fortele de ordine, noi grupuri de oameni apareau în piata îngrosând astfel rândurile demonstrantilor între care se crease deja o unitate sufleteasca, o solidaritate a tuturor timisorenilor, indiferent de natie toti erau hotarâti sa se jertfeasca pentru libertate, fiind gata sa lupte cu dârzenie pentru cucerirea drepturilor legitime. În întregul oras, demonstrantii actionau în diferite puncte fierbinti cu mare îndrazneala. Pe calea Girocului era o mare agitatie, caci tinerii opreau autovehiculele si cereau benzina cu care confectionau coktail-uri Molotov (sticle incendiare) cu care atacau vehiculele blindate, încercând sa le dea foc. În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 s-a extins actiunea de devastare a magazinelor din toate cartierele marginase ale orasului. 895

Au fost incendiate magazinele de produse finite ale IMT si a Depozitelor de materiale din Freidorf. Persoanele retinute în noaptea trecuta, au fost duse în curtea Inspectoratului de militie, si ulterior, introduse în arest sub o ploaie de lovituri date cu râvna de militieni si alte persoane în civil. Este de remarcat faptul ca toate informatiile primite de gl. Iulian Vlad la securitate lipsesc cu desavârsire. Este imposibil ca-n aceste zile grele serviciile securitatii sa nu-si fi adus contributia la informarea conducatorilor partidului. În cursul zilei de 18.12.1989, accesul spre Opera era blocat de cordoane militare si persoane civile dotate cu automate ce erau foarte active în zona (pâna la Catedrala). Timisoara era în greva generala. Arestatii erau interogati, la fel si ranitii din Spitalul Judetean. La Universitate are loc întâlnirea lui C. Pacoste cu conducerea rectoratelor. Se acorda oficial vacanta studentilor. În aceasta zi, soseste la Comitetul Judetean de Partid Timis, gl. llie Ceausescu care e primit de gl. Nuta. Aici are loc o discutie cu Ion Coman si Victor Stanculescu dupa care Ilie Ceausescu se deplaseaza la Comandamentul Marii Unitati Mecanizate, unde se organizase o sedinta. Pentru îndeplinirea ordinelor gl. Coman Ion, de combatere a manifestantilor si redresarea situatiei, fortele armate ale M.Ap.N. si fortele de ordine - securitate si militie, au trecut la actiune astfel:

896

2.5.1. Fortele armate ale Ministerului Apararii Nationale La ora 2.00, gl. Gusa Stefan convoaca pe toti comandantii unitatilor militare din Timisoara la o sedinta de lucru. Cu aceasta ocazie el face urmatoarele precizari: pâna dimineata sa se retraga toate tancurile în cazarmi si sa se ia masuri pentru hranirea si odihna oamenilor si a dat misiuni unitatilor pentru ziua de 18 decembrie 1989. Astfel: - U.M. 01185 Timisoara cu 200 militari, 3 tancuri, 8 T.A.B.uri, 5 autoturisme si o autostatie, va executa paza Consiliului Popular Judetean, Posta, Bancii si podurilor 23 August si Michel Angelo, - U.M. 01008, U.M. 01276 Timisoara cu 400 de militari vor asigura paza depozitului ICRA, Garii de nord, Uzinei textile, Grupurilor emitatoare Radio si Pietei Traian, - U.M. 01121 si U.M. 01970 cu 115 militari vor apara Comandamentul U.M. 01024 Timisoara, - U.M. 01380 Arad cu zid de militari, 3 T.A.B.-uri si o autostatie va apara Complexul studentesc si Pietele Maria si Marasesti, - U.M. 01233 Buzias va apara Consiliul Popular Municipal si cele doua poduri peste râul Bega din apropierea Catedralei ortodoxe, - 300 militari din U.M. 01140 Lugoj vor fi dispusi în Piata Operei. Se vor mai constitui si patrule conduse de ofiteri în zonele de responsabilitate. Rezerva 200 de militari. Dispozitivul va fi gata la ora 9.00 (vezi schema nr.5). Gl. Chitac a anuntat ca vor fi folosite grenade cu gaze lacrimogene si s-a tinut de cuvânt, asa cum vom vedea la Catedrala, chiar în aceiasi seara. 897

La ora 6.15, gl. Gusa Stefan raporteaza ministrului apararii nationale situatia din acel moment din Timisoara. Facând o analiza a modului cum s-au desfasurat evenimentele în municipiul Timisoara, s-a ajuns la concluzia ca în oras ar actiona si unele elemente straine, specializate în actiuni de diversiune si terorism, motiv pentru care au fost chemate si grupurile de cercetare ale Directiei de Informatii care vor sosi la Giarmata, la ora 7.30 si constituind echipe a 4 oameni, vor actiona dupa ordinele gl. Gusa Stefan. Ele vor testa intentiile coloanelor de manifestanti din zonele centrale si industriale; daca sunt morti la Spitalul Judetean si care era starea de spirit a populatiei ce-si cauta disparutii. Existând pericolul unei interventii armate din exterior, grupa operativa a M.Ap.N. dislocata la Timisoara a lucrat la întocmirea unui plan de acoperire a Frontierei de Vest având în vedere ca o buna parte din efectivele si tehnica de lupta a unitatilor din zona se gaseau în cazarmi pregatite tocmai pentru a interveni împotriva unei agresiuni. În acest sens, gl. mr. Gusa Stefan a declarat: „...Nu ne era teama de unguri, ci de rusi care erau si în Ungaria (cca 60.000), erau si la Est... ma refer la trupele rusesti care stationau în Ungaria si care oricând puteau sa faca o Praga... ". Între orele 9.00-17.00 situatia în Timisoara s-a agravat din nou, caci masa manifestantilor din tot orasul se revarsa mereu spre Piata Operei si Catedrala. Grupuri mari de oameni au format baricade pe Calea Sagului cu ajutorul unor autovehicule grele pentru împiedicarea circulatiei. 898

La orele 17.05 în fata Catedralei s-a deschis foc de persoane neidentificate asupra patrulei de ordine, ranind un maistru militar, în picior. La caderea serii, un grup de tineri manifestanti strapungând cordoanele fortelor de ordine s-au grupat în fata Catedralei, cu lumânari în mâna. În urma focului executat de catre militieni si persoanele în civil înarmate ce se aflau în cordonul orientat cu fata spre Catedrala, manifestantii loviti în plin, au încercat sa se salveze prin fuga în incinta Catedralei sau în parcul din spatele ei. În baza dispozitiunilor date de gl. lt. Mihai Chitac s-a ordonat folosirea substantelor chimice împotriva manifestantilor. Dar, folosirea grenadelor lacrimogene în jurul orelor 18.30 a incitat si mai mult multimea. Din declaratiile martorilor, referitor la activitatea gl. Chitac Mihai, rezulta ca acesta a fost însarcinat sa coordoneze actiunile de lichidare a manifestatiei antidictatoriale din Piata Libertatii si de la Catedrala. Gl. Chitac s-a deplasat personal la fata locului dând indicatii militarilor, sa fie cât mai duri cu populatia. Activitatea zelosului general s-ar fi prelungit si pâna în zilele de 19-20.12.1989. Actiunea de la Catedrala s-a soldat cu morti si raniti, împotriva manifestantilor care venisera acolo sa-si caute rudele disparute. Între, orele 20.00-24.00, manifestantii au actionat asupra mai multor obiective din oras, în special asupra celor din cartierele marginase (vezi schema nr.5), iar la interventia trupelor ei s-au retras temporar din fata unora dintre ele. 899

S-a încercat, de asemenea, luarea cu asalt a depozitului de munitii al U.M. 01185. A fost incendiat însa depozitul de materiale al IAEM. 2.5.2. Actiunea fortelor de ordine – Militie si Securitate În dimineata zilei de 18 decembrie 1989, gl. Nuta Constantin, Mihalea Velicu si Macri Emil au constituit pentru reprimarea demonstrantilor un numar de 8 dispozitive mobile (pe autovehicule) denumite „zet” si având indicative de la D1 la D8 compuse din ofiteri si subofiteri de militie, completate cu trupe de securitate sau de graniceri si comandante de câte un ofiter. Aceste dispozitive mobile de lupta cuprindeau fiecare câte 25-30 de cadre si soldati dotati cu: pistoale automate, un autovehicol si aparate de radio-emisie-receptie. Ele au functionat în mod continuu, pe mai multe schimburi, în zonele ce le-au fost repartizate. Cu ocazia constituirii lor, gl. Nuta Constantin, a dat ordin cadrelor de militie din compunerea dispozitivelor mobile, sa traga fara nici o somatie asupra manifestantilor În executarea acestui ordin, în dupa-amiaza zilei de 18 decembrie 1989 s-a deschis foc si dintr-un asemenea autovehicul asupra demonstrantilor ce se gaseau pe treptele catedralei, rezultând morti si raniti. S-a mai deschis foc si în Piata Traian, unde a fost ranita o persoana, iar în seara aceleiasi zile, maiorul de militie Veverca Iosif l-a împuscat mortal pe Ianos Paris, ce se afla la intersectia Caii Girocului cu str. Stefan Stânga. De asemenea, au mai fost ranite prin împuscare si alte persoane din Calea Girocului, la Complexul alimentar, la Electrotimis si la podul de lânga Piata 1 Mai. Din cei 6 morti înregistrati în ziua de 18 decembrie, 3 au fost împuscati la Catedrala si restul în alte puncte ale orasului. În plus au mai fost ranite alte 15 persoane. 900

Asa cum rezulta din declaratiile unor martori oculari si în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, patrulele mobile ce actionau în oras, au desfasurat actiuni de arestare. Pentru identificarea cadavrelor de la Spitalul Judetean, la fata locului s-au deplasat 5 ofiteri criminalisti, care împreuna cu medicii legisti si procurorii civili, au executat aceasta operatiune ce a primit indicativul de „Operatiunea Trandafirul”. 2.5.3. Operatiunea TRANDAFIRUL Pentru ascunderea adevarului asupra mortilor din Timisoara se punea la cale una dintre cele mai mârsave actiuni criminale petrecute vreodata în tara noastra. Patruzeci de cadavre trebuiau sa se schimbe în transfugi. Scopul scuza mijloacele. Având cunostinta existentei unui mare numar de victime din rândul manifestantilor produs în noaptea de 16/17.12.1989 datorita aplicarii, chiar partiale, a ordinelor lui Ceausescu de a se trage în manifestanti, Elena Ceausescu, împreuna cu Emil Bobu si Tudor Postelnicu dispun transportul unui numar de 40 cadavre existente la Spitalul Judetean Timis, la Bucuresti, unde urmau a fi incinerate. Este evident ca, se urmarea stergerea urmelor masacrului. Disparitia acestora trebuia sa fie legendata astfel: „Persoanele ce reprezentau cadavrele respective au parasit fraudulos tara în statele vecine”. Actiunea urma a se desfasura în cel mai deplin secret, numarul persoanelor ce cunosteau diferite secvente din planul respectiv fiind strict limitat si prezentând deosebite garantii de loialitate. 901

Planul în întregime era cunoscut si organizat în detaliu de gl. Nuta, însarcinat de altfel de Elena Ceausescu cu aplicarea lui, precum si de generalii Macri si Mihalea. Astfel, în seara zilei de 17.12.1989, col. Ion Corpodeanu loctiitor al sefului Militiei Judetene Timis, este chemat de gl. Nuta care îi ordona sa se ocupe de transportul unor cadavre împuscate de la Morga Spitalului Judetean Timis devenita neîncapatoare, la Institutul Medico-Legal de la Bucuresti. Asa s-a nascut o alta legenda, ce-i drept, plauzibila si într-o oarecare masura reala potrivit careia Morga Spitalului Judetean era neîncapatoare (la acea ora erau 56 cadavre), camerele frigorifice ale acesteia nu functionau si ca exista pericolul unei infectii. Sub acoperirea acestei povesti îsi vor desfasura activitatea legala si ilegala mai multe persoane. Col. Ion Deheleanu, seful Militiei Judetene, ordona formarea unei echipe de la Judiciar, iar de supravegherea îndeplinirii ordinului urma a se ocupa col. Ghircoias Nicolae seful Institutului de Criminalistica. La actiune mai colaborau înca 7 lucratori de militie sub obligatia executarii ordinului primit de la superiori. Aceeasi motivatie a fost prezentata si directorului Spitalului Judetean, Ovidiu Galea care a acceptat sa se dispuna deschiderea morgii si predarea cadavrelor. Astfel, la Spitalul Judetean s-au deplasat 5 ofiteri criminalisti care împreuna cu medicii legisti si cu procurorii civili s-au ocupat de identificarea cadavrelor. S-a trecut la împachetarea, numerotarea si etichetarea lor, respectându-se procedura obisnuita în asemenea cazuri de transfer. Pe fiecare a fost lipit un leucoplast cu numarul de înmatriculare, numele si prenumele (au fost identificati doar patru), iar pe unele, marea majoritate, s-a scris doar „neidentificat”. Aceasta sinistra operatie a capatat la început denumirea de „Operatia Trandafirul”. La 902

vizualizarea cadavrelor, noii veniti considera inoportuna efectuarea autopsiilor: toti 56 morti prezentau plagi împuscate, cauza mortii fiind clara si în plus, foarte important, timpul presa. Nimeni din spital în acest moment nu cunostea ca pâna dimineata, 40 dintre decedati vor lua calea Bucurestiului. În seara aceleiasi zile de la Spitalul Judetean Timis vor disparea registrele de consultatii, de internari, procesele verbale de constatare a decesului si fisele de miscare ale bolnavilor împachetate în doua colete si predate col. Ghircoias. Iata deci ca totul s-a facut aparent legal în prezenta Procuraturii si cu acte în regula. La orele 23.30, în noaptea de 17/18.12.1989, cetateanul Dorel Cioaca - sofer pe autoizoterma 21-TM-2701, apartinând Complexului de Cresterea si Îngrasare a Porcilor (COMTIM) este somat sa se prezinte la Inspectoratul Judetean al Ministerului de Interne Timis unde cpt. Valentin Ciuca îl invita în birou, îi ia cheile masinii si îl lasa aici nedumerit sa doarma pâna în zori. Între timp, gl. Nuta a chemat la el pe Col. Ghircoias caruia i-a emis ordinul de ridicara a cadavrelor. De fata la aceasta actiune era si gl. Mihalea, lt. col. Corpodeanu, col. Tudor Stanica si gl. Emil Macri. Cu o masina a Militiei, col. Ghircoias se deplaseaza la Spitalul Judetean unde este asteptat. Începând de la orele 23.30 circulatia bolnavilor prin spital este totalmente interzisa. În zona Spitalului si în curtea acestuia era un întreg dispozitiv de aparare realizat de trupele de militie si securitate care în jurul orelor 0.45 din ordinul lt. col. Corpodeanu au fost îndepartate din zona morgii astfel ca masina autoizoterma a putut fi oprita în usa morgii. În jurul orei 1.00 luminile în spital au fost stinse si sub comanda aceluiasi lt. 903

col. a început actiunea de îmbarcare a cadavrelor pe autoizoterma. Încarcarea acestora s-a încheiat la orele 5.00 când au fost încarcate 40 cadavre, în morga ramânând doar 16. Autoizoterma si autoturismul Dacia ce o însotea, au parasit spitalul astfel ca luminile în curtea acestuia puteau fi aprinse iar trupele ce asigurau dispozitivul de aparare si-au reluat dispozitivul initial. La orele 5.20 soferul Dorel Cioaca ce dormea în biroul cpt. Ciuca este trezit, se urca la volanul autoizotermei si escortat de o Dacie cu nr. 1-TM-236 porneste spre Bucuresti la orele 5.45 pe ruta Sibiu-Vâlcea-Pitesti. Misiunea acestora trebuia sa se încheie pe autostrada BucurestiPitesti la km 36 unde transportul urma a fi preluat de catre o echipa de la Inspectoratul General al Militiei. Din momentul preluarii transportului, operatiunea primea indicativul de „Operatiunea VAMA”. Dupa planul gl. Nuta si Mihalea cadrele de la Timisoara implicate în actiune nu trebuiau sa cunoasca ca mortii transportati la Bucuresti urmau a fi incinerati la Crematoriul „Cenusa”. De executarea ordinului la Bucuresti s-a ocupat col. Ion Baciu fost sef al Directiei Economice din I.G.M. si col. Petre Moraru loctiitor sef I.G.M. În seara zilei de 18.12.1989 în jurul orelor 19.00 s-a ordonat celor doi ofiteri sa organizeze primirea unei autoizoterme de la Timisoara în care se gasesc niste „colete cu ajutoare sosite din strainatate” si care urmau a fi distruse la Vama Antrepozite. În acest sens, col. Baciu s-a prezentat la procuroul general Nicolae Popovici care primise între timp dispozitie de a-l sprijini în distrugerea coletelor. Col. Moraru a identificat pe cetateanul 904

Gheorghe Ganciu director al cimitirului Bellu si controlor la sectia Cimitire din cadrul Directiei Domeniului Public care avea în subordine si crematoriul "Cenusa". În ziua de 19.12.1989, la orele 8.00 col. Baciu s-a prezentat la Directorul Administratiei cimitirului Bellu col. (securitate) Ganciu - fost subordonat al gl. Macri cu care s-a deplasat la crematoriu unde era administrator un alt fost ofiter de securitate Iosif Emil Zamfir. 2.5.4. Actiunea VAMA Operatia „Arderea” trebuia executata urgent dar datorita programului deosebit de încarcat al crematoriului ea nu putea fi realizata decât dupa orele de program. Conform ordinului gl. Nuta camionul (autoizoterma) cu colete a fost preluat la km 36 de o echipa de însotire condusa de col. Baciu, echipa formata din lt. col. Petre Marin si maiorii Dumitru Sosescu, Teodor Bâgu, Marin Serban. Totodata, au fost luate de la Circulatie doua numere de înmatriculare de Bucuresti ce urmau a acoperi numerele de circulatie de Timisoara cu care sosiseră autoizoterma si Dacia însotitoare. Astfel în dupa amiaza zilei de 19.12.1989 Crematoriul Cenusa era pregatit sa primeasca coletele din strainatate ce urmau a fi arse. Echipa din I.G.M. compusa din doua autoturisme s-a deplasat la Km 36, a preluat transportul, la volanul autoizotermei fiind de asta data instalat subofiterul Florin Stanciu si astfel, cele trei masini au pornit spre Bucuresti. 905

Personalul ce adusese transportul din Timisoara pâna la Km 36 a fost transportat la Hotelurile Astoria, Cerna si Parc unde i s-a creat conditii de odihna. Celelalte masini s-au îndreptat la Crematoriul Cenusa unde au ajuns la orele 17.00. La deschiderea usii autoizotermei cei prezenti au constatat că asa zisele colete erau de fapt cadavrele unor cetateni împuscati. Pentru a înlatura suspiciunile a fost necesara o noua legendare: cadavrele respective erau rezultatul unei catastrofe. Col. (militie) Baciu ce raspundea de efectuarea operatiunii a fost transformat imediat în medic si în aceasta calitate a certificat legalitatea actiunii. Printre cadavre erau 10 femei, restul barbati, unii îmbracati, altii goi sau semiîmbracati. Mortii erau tineri între 30-40 ani, majoritatea au fost împuscati, unii taiati cu baionete sau cutite, doi aveau capetele sparte iar altii aveau mâinile si picioarele rupte. Un spectacol îngrozitor greu de imaginat si de uitat. Imaginea cadavrelor trada violenta cu care li s-au luat vietile. Operatiunea de incinerare a fost rasplatita cu câte 2000 lei în 5 plicuri pentru cei 5 muncitori ce lucrasera în afara programului si ca spor de noapte. Totodata acestora li s-a pus în vedere ca „...un pas gresit si sunteti lânga acesti morti”; înainte de incinerare zona crematoriului a fost asigurata cu 6 ofiteri de militie. Incinerarea s-a încheiat pe 20.12.1989, orele 10.30 când autoizoterma a fost scoasa din incinta crematoriului, deoarece actiunea „Vama” se terminase. S-a raportat de executarea ordinului gl. Nuta; în baza indicatiilor acestuia cele patru tomberoane pline cu cenusa au fost preluate de cpt. Dorel Nutu cu un autofurgonet TV si care primise ordin a le deversa pe platforma unde se depoziteaza pamântul excavat de la tunelele metroului. Nu a fost sa fie însa asa caci din motive necunoscute, ofiterul a deversat continutul tomberoanelor într-o gaura de canal lânga 906

localitatea Popesti-Leordeni. Una dintre cele mai murdare actiuni din istoria comunismului românesc s-a facut cu stirea Elenei Ceausescu, a unor ofiteri de militie si a Procuraturii si s-a încheiat în ziua de 20.12.1989, orele 12.00. Cine sunt vinovati de aceasta odioasa crima care a urmarit stergerea mortilor revolutiei de la Timisoara, si a-i transforma în niste fugari fara patrie? Întâi cei ce au dat ordin sa se deschida focul la Timisoara, Elena Ceausescu si cei trei consultanti ai ei Emil Bobu, Tudor Postelnicu si poate Manea Manescu, cei ce au dispus si realizat represaliile folosind focul de arma sau alte unelte de crima precum si, dintre executanti, cei care cu sânge rece au pus în practica odiosul ordin. Nu trebuie uitata nici Procuratura prezenta prin oamenii sai în toate fazele actiunii si care nu s-au opus gravelor încalcari ale legii ci dimpotriva le-au acceptat si chiar le-au legalizat. Multi dintre cei vinovati au disparut, fie au decedat, fie nu se mai cunoaste nimic despre ei, iar cei câtiva din Procesul Timisoara au fost în majoritate eliberati din lipsa de probe. În acest sens, este meritul organizatiilor revolutionare din Timisoara care au scos din anonimat pe acesti eroi ai revolutiei redându-i istoriei post-revolutionare a României. De aceea, Timisoara ramâne simbolul de aur al Revolutiei române

907

2.6. Ziua de 19 Decembrie 1989 Între orele 00.30-01.30 gl. Gusa Stefan desfasoara o sedinta de analiza a situatiei cu toti comandantii din garnizoana. Cu aceasta ocazie, col. Ionescu Dumitru din M.St.M. expune situatia si stabileste activitatile ce urmeaza a se efectua în zilele urmatoare. Se asigura si amplifica efectivele necesare de patrulare si interventie si se acorda o maxima importanta obiectivelor: Consiliul Popular Judetean, Consiliul Popular Municipal, precum si a altor obiective economice importante. Cu acest prilej comandantii de unitati au fost informati despre aparitia unor noi focare de revolta în exteriorul orasului (Fabrica de zahar si Depozitul de lemne). S-a ordonat sa se împiedice patrunderea în depozitele de armament si munitii si sa nu se permita dezarmarea militarilor de catre elemente agresive. De asemenea, sa se ridice lazile cu munitie ale garzilor patriotice. La orele 07.00 apar primele manifestari protestatare de masa organizate ale muncitorilor din întreprinderile timisorene, îndeosebi la ELBA, 6 Martie, Azur si Solventul. Militarii ce se aflau în incinta întreprinderii 6 Martie au fost atacati cu pietre si pentru aplanarea incidentului si linistirea spiritelor s-a solicitat sprijinul primarului orasului - Petru Mot. La ora 08.00 dimineata la Electromotor, muncitorii declara greva si cer iesirea armatei din oras. Lucrul s-a reluat cu greu, dar ei au aflat ca între timp muncitorii de la „Electrobanat” sunt în greva. Toti sunt preocupati de soarta celor ucisi, fapt ce nu trebuie deloc 908

neglijat; oamenii nu se pot concentra asupra lucrului în asemenea situatie. Muncitorii de la Elba încep sa se adune si ei în curtea fabricii si cer ca armata sa paraseasca întreprinderea. Se scandeaza „Nu lucram sub arme” e lozinca ce se vehiculeaza. Este trimis Radu Balan prim-secretarul de partid al judetului Timis, pentru a purta tratative cu muncitorii si a aplana conflictul. La întrebarea „Ce doresc?” muncitorii si-au spus revendicarile: „sa se elibereze manifestantii, arestati”, „sa iasa armata din oras” si „sa fie schimbat Ceausescu”. În timp ce se purtau aceste discutii, la cele doua porti ale întreprinderii au aparut câteva T.A.B.-uri, fapt care i-a iritat foarte mult pe muncitori, care au cerut sa plece armata. În timpul negocierilor dintre Balan si muncitori, la poarta întreprinderii s-a tras si a fost ranita o femeie, care a fost ulterior evacuata la spital, dar acest lucru a declansat o furie nestavilita a oamenilor, încât Radu Balan si-a dat seama ca prezenta sa acolo e nedorita. Nemultumirea muncitorilor s-a amplificat si la sosirea schimbului 2: se vorbea ca în unele fabrici s-a hotarât ca sa nu se mai lucreze si ca se pregatea o greva generala. La ora 09.00 se sondeaza starea de spirit a oamenilor din întreprindere de catre grupurile de cercetare. Din ordinul gl. Gusa s-au mai trimis noi subunitati de întarire la întreprinderile Elba si IAEM. Între orele 12.00-13.00 la comandamentul U.M. 01024 s-a desfasurat o noua sedinta de lucru la care a participat si gl. Ilie Ceausescu, care asa dupa cum am aratat sosise si el la Timisoara. 909

Gl. Gusa este informat asupra situatiei din garnizoana si apoi a afirmat ca: de la zi la zi se actioneaza altfel: a început un razboi psihologic de teroare si hartuiala; pentru ca se întetesc actele de provocare, se vor lua masuri de întarire a pazei si se va dota cu radio-telefoane fiecare obiectiv. Se va acorda o atentie deosebita pazei depozitelor de munitie si sa nu se traga decât în cazurile exceptionale. În continuare a vorbit gl. Ilie Ceausescu, care a transmis multumiri pentru modul de actiune al unitatilor militare, afirmând ca se cere multa fermitate si în actiunile viitoare. Tulburarile sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor tarilor capitaliste, a spus el si scopul lor este rasturnarea socialismului si întoarcerea la capitalism. La ora 13.15 gl. Gusa ordona Comandantului Detasamentului de la Buzias sa intervina în zona întreprinderii SPUMOTIM si la Întreprinderea de Autoturisme, pentru a descuraja si a bloca o eventuala deplasare a manifestantilor spre centrul orasului. Impresionat probabil de solicitarile ferme ale muncitorilor care în fapt exprimau un deziderat al tuturor românilor, gl. Gusa a ordonat la orele 13.50 retragerea în unitati a tancurilor si T.A.B.urilor, precum si a unei parti din efectivele unitatilor militare dislocate în oras. Tot cu acest prilej, a mai ordonat replierea fortelor ramase în dispozitiv în apropierea cladirilor, permiterea penetrarii dispozitivelor de aparare a unitatilor militare de catre coloanele muncitoresti pasnice si interzicerea totala a folosirii armamentului.

910

Trebuie mentionat faptul ca în mai multe cazuri militarii din dispozitivele de aparare dadusera semne evidente de fraternizare cu manifestantii. La ora 14.00 Coman Ion cere gl. Gusa sa se deplaseze la Întreprinderea Elba ca sa-l scoata pe Radu Balan - primul secretar al judetului Timis - care fusese sechestrat acolo de catre muncitori. Ajuns la întreprindere, însotit de un pluton de militari gl. Gusa a fost întâmpinat de muncitori cu huiduieli. În urma discutiilor purtate cu muncitorii s-a ajuns la un consens si a ordonat militarilor care-l însoteau precum si celor care blocau întreprinderea sa se întoarca în cazarmi, spre satisfactia multimii. Gl. Gusa le-a vorbit si le-a spus muncitorilor ca armata nu are nimic de împartit cu ei si daca vor sa manifesteze sa o faca în mod pasnic si sa nu distruga orasul sau sa agreseze soldatii. Muncitorii au strigat: „Armata e cu noi”. Ulterior gl. Gusa s-a deplasat la Consiliul Popular Judetean unde în prezenta gl. Stanculescu i-a raportat lui Coman Ioan ca la uzina nu sunt „huligani”, sunt oameni seriosi care i-au aratat gloantele trase în ei. De acuma în strada ies muncitorii. Muncitoarele de la Elba cereau schimbarea conducerii întreprinderii, rezolvarea problemelor economice si sociale, eliberarea arestatilor si mortii sa fie redati familiilor, pentru a fi îngropati dupa datina. La aceste cereri Elena Ceausescu i-a sugerat lui Ion Coman „puneti câinii pe ele, pentru ca femeile se sperie de (câine si de cal). Totusi, ridicându-se pentru populatie si unele probleme de aprovizionare materiala si sociale, Elena Ceausescu a hotarât sa trimita la Timisoara pe primul ministru Constantin Dascalescu si pe Emil Bobu. 911

S-au instalat trei statii de amplificare de sunet (la Opera, la stadion si la Consiliul Judetean) pentru ca Dascalescu sa se poata adresa multimii. La ora 18.00 soseste de la Caracal un detasament de parasutisti, care s-a pus la dispozitia gl. Gusa Stefan, constituind o rezerva de forte. Cum manifestantii continuau sa exercite o presiune din ce în ce mai puternica în fata Consiliului Popular Judetean, gl. Coman a ordonat mr. Dinca, seful de stat major al U.M. 01115 Giroc, aflat în dispozitiv, sa foloseasca tunul de pe tanc împotriva demonstrantilor. Ofiterul a refuzat sa execute ordinul, lucru ce a rezultat din marturiile sale la procesului lotului Timisoara. Ora 19.30, este ranit prin împuscare lt. maj. Jurma Gheorghe Dan din U.M. 01185, în timp ce era în dispozitivul de aparare. Soseste la Timisoara al 11-lea detasament de la Buzias, compus din 80 militari si 6 T.A.B.-uri. Pe timpul noptii s-au efectuat patrulari compuse din ofiteri si subofiteri în zona Pietii Operei, Podul Traian si s-a stins incendiul de la întreprinderea IAEM. În aceasta zi au fost împuscate mortal Raiter Edita Irina la intersectia Bulevardul Tineretii cu Str. 13 Septembrie si Curie Veronica - în Piata Iozefini. În total au fost împuscate 10 persoane dintre care 2 au decedat si 8 au fost ranite. Din modul cum s-au desfasurat evenimentele pâna în prezent a început sa se întrevada ca miscarea de revolta a populatiei din Timisoara e pe cale sa intre pe un nou fagas, abordând un nou mod 912

de rezolvare a problemelor ce le revendicau si anume acela al actiunii organizate. 2.7. Ziua de 20 Decembrie 1989 – a muncitorilor din marile întreprinderi Toate trupele de securitate, militie si trupele USLA au disparut rapid din dispozitiv si în fata coloanelor de muncitori a ramas numai armata. Muncitorii din principalele întreprinderi din oras, prin reprezentanti, s-au înteles înca din ziua de 19 decembrie sa organizeze a doua zi o mare demonstratie pasnica. În dimineata zilei de 20 decembrie au dat foc portretelor lui Ceausescu si steagurilor rosii si cu pancarde, drapele albe si tricolore, fara stema, în frunte cu oameni de ordine cu banderole albe la brat, au iesit încolonati pe strazi si s-au îndreptat spre Piata Operei. Pe traseu s-au urcat si pe transportoarele blindate ce nu reusisera sa se retraga; se striga „Armata e cu noi” si astfel, vrând-nevrând unele T.A.B.-uri au însotit coloanele de manifestanti. Ziua de 20 decembrie poate fi socotita ca ziua victoriei revolutiei din Timisoara În aceasta zi rabdarea timisorenilor ajunsese la capat si zeci de mii de muncitori si cetateni ai orasului au napadit strazile strigând Libertate si facând astfel trecerea de la actiunea spontana, contestatara de pâna atunci, la actiunea organizata, de masa a demonstratiilor, hotarâti sa-si impuna revendicarile si sa-si ia soarta în mâini.

913

Miercuri dimineata la Elba muncitorii au ajuns la întreprindere, nu pentru a lucra, ci pentru a intra în greva. Se scanda „Jos Ceausescu” si „Libertate”. La UMT - cea mai mare uzina timisoreana, Radu Balan si Cornel Pacoste vorbeau muncitorilor încercând sa-i determine sa reia lucrul, dar totul este în zadar, caci miile de muncitori se încoloneaza pentru a iesi în oras. Se trece cu curaj peste primul cordon de militari care deschid focul cu gloante de manevra, dupa care se dau de-o parte si coloana înainteaza neabatuta, trecând prin mai multe obstacole spre centrul orasului, unde lumea deja adunata scandeaza „Jos Ceausescu, vrem libertate”. Totul se desfasoara în ordine, nu se mai sparg vitrine si se flutura drapele din care au fost decupate stemele republicii. Apoi au mai aparut si alte coloane de pe platforma industriala ca cea din Calea Buziasului si multe altele. Prima a fost „Optica”, apoi „Electrotimisul” si dupa aceea IAEMul. Muncitorii afluiau organizat si cereau sa plece securitatea si armata din oras si se îndreptau spre Consiliul Judetean, unde de asemenea era deja o mare multime de oameni ce scandau „Democratie”, „Libertate”. La orele 11.00 se repeta pentru toate unitatile militare ordinul gl. Gusa de interzicere totala a uzului de arma si de permitere a coloanelor muncitoresti sa treaca. Dinspre gara venea si coloana de la Elba, ce facuse jonctiunea cu coloana de la Electromotor. Aici, în fata garii se gasea o companie de militari care priveau spre coloana si atunci demonstrantii au strigat „Armata e cu noi” , „CFR-ul e cu noi” si au trecut mai departe. Pe drum s-au reunit cu alte coloane ce veneau din alte 914

directii ale orasului, scandând „Veniti cu noi” si s-au îndreptat apoi spre centrul orasului, trecând peste obstacole. La un moment dat, în jurul orei 13.00 cele doua T.A.B.-uri si soldatii din jurul primariei s-au retras si multimea a strigat „Armata e cu noi”, „Noi suntem poporul, voi pe cine aparati?”, „Jos Ceausescu”, „Unde ne sunt mortii?”, „Vrem libertate”. În strada Savinesti erau 6 T.A.B.-uri. Demonstrantii s-au urcat pe ele si au pus în tevile mitralierelor betele de la steaguri. Soldatii care au iesit din T.A.B.-uri au fost tratati de cetateni cu pâine, biscuiti, fructe si tigari. Multimea s-a îndreptat apoi spre Opera si în drumul sau a întâlnit un cordon de militari în str. Marasesti între hotelul Timisoara si Opera, iar în fata lui stationa un T.A.B. cu soldati ce barau trecerea. De odata, din rândurile demonstrantilor a iesit revolutionarul Claudiu Iordache strigând; „Trageti în mine”, dar soldatii nu au tras. Apoi, Claudiu Iordache a cerut ca toata lumea sa îngenuncheze si în cinstirea mortilor sa spuna rugaciunea „Tatal nostru” si multimea s-a conformat, dupa care militarii s-au retras în strada Alba Iulia, demonstrantii s-au pornit în coloana spre Consiliul Judetean. Ofiterii si trupa care barau drumul spre Consiliu s-au retras si coloana si-a urmat drumul strigând „Armata e cu noi”. Ajunsi în fata Consiliului Judetean, manifestantii, numerosi ca numar, scandau „Jos Ceausescu” , „Libertate”, „Noi nu plecam de aici”, „Azi în Timisoara, mâine în toata tara”. La Consiliul Judetean erau deja Constantin Dascalescu si Bobu Emil, care sosisera cu un avion special, pentru a vedea care este situatia la fata locului si a purta tratative cu demonstrantii în vederea aplanarii situatiei. 915

La un moment dat, pe la ora 16.00, circa 10.000 de demonstranti erau în fata Consiliului Judetean scandând puternic slogane anticeausiste. Constantin Dascalescu si Emil Bobu au aparut în balconul Consiliului Judetean încercând sa se adreseze multimii, dar au fost primiti cu huiduieli. Atunci, organele puterii au solicitat ca reprezentanti ai poporului sa iasa în fata pentru a purta tratative cu ei. La îndemnul muncitorului Ion Marcu s-a format o delegatie de câtiva oameni dintre care amintim pe Sorin Oprea, Marcu Ion, prof. Muresan, Ion Savu, Petrisor Petru, Valentin Vartan si altii; în total 9-13 persoane. În fata Consiliului Judetean i-a întâmpinat Radu Balan, care i-a condus la etaj, în sala de sedinte unde erau Dascalescu, Bobu, Pacoste, precum si alte persoane. În cadrul discutiei purtate, revolutionarii au solicitat „Jos Ceausescu”, „Sa cada guvernul”, „Eliberarea arestatilor si a detinutilor politici”, „Vrem mortii sa-i îngropam dupa datina”, „Vrem transmiterea demonstratiei de la Timisoara si a cererilor cetatenilor, pe posturile nationale de televiziune si radio române”, „Vrem ca aceasta lista a reprezentantilor poporului sa fie facuta cunoscuta public prin Radio Europa Libera”, „Vrem alegeri libere si democratice”, „Publicarea numelor tuturor celor direct raspunzatori de deschiderea focului împotriva demonstrantilor la Timisoara”. Trei emisari au pornit la Consulatul Iugoslav cu aceasta lista a revendicarilor. Tot cu acest prilej revolutionarii au mai cerut ca toata tara sa se solidarizeze cu Timisoara. Este primul punct de 916

platforma program exprimat atunci, miercuri 20 decembrie la ora 18.00. În cursul serii a plecat un om de la Consulatul Iugoslav la Belgrad si de acolo a fost înstiintat postul Radio Europa Libera. Între timp, la Opera, unde se formase o alta grupa de revolutionari si anume aceea a lui Lorin Fortuna, ce patrunsese în localul Operei la ora 13.00 si îndemna populatia, de la un microfon, sa fie solidara cu cauza revolutiei, a trimis si ea o delegatie formata din mai multi oameni, la consiliul Judetean caci aici se dadea lupta cu reprezentantii puterii si Cornel Eustatiu i-a informat despre stadiul tratativelor purtate. Auzind cererea de cadere a Guvernului, Constantin Dascalescu a spus ca el nu poate hotarî singur si va trebui sa ia legatura cu Bucurestiul. Dupa circa 2 ore de consultatii Dascalescu a revenit la negocieri sa le spuna revolutionarilor ce a hotarât si anume: vor fi eliberati arestatii începând cu seara aceasta, iar mortii li se vor aduce mâine dimineata. În legatura cu primele doua revendicari a spus ca înca nu a luat legatura cu Bucurestiul, în realitate fiindu-i teama sa i le spuna lui Nicolae Ceausescu si deci nu le putea da un raspuns. În aceasta situatie cele doua grupuri de revolutionari nu-si mai puteau desfasura activitatea în localul Consiliului Judetean de Partid, caci cladirea era întesata de securisti. La ora 19.00 a vorbit la televiziune Nicolae Ceausescu. El n-a cedat nimic, ba dimpotriva a fost dur si represiv în exprimare. Ca urmare Cornel Pacoste s-a adresat atunci revolutionarilor cu care purtau tratative spunându-le „Iesiti afara din cladire”. 917

Atunci, Lorin Fortuna, cu un grup de revolutionari s-au înapoiat la Opera, unde aveau un spatiu adecvat activitatii ce urmau sa o desfasoare si se puteau apara. L-au urmat circa 200 de oameni la Opera unde nu ramasese decât putina lume. De aici, de la microfonul instalat în balconul Operei, el a facut un nou apel la populatie spunând: „români adunati-va”, „Avem nevoie de voi, nu trebuie sa dati dovada de lasitate în aceasta noapte”. În aceasta situatie o delegatie a plecat dupa oameni la Consiliul Judetean de unde au revenit cu circa 3-4.000 de persoane. Aici, la Opera, grupurile de revolutionari, reunite, au constituit în aceasta zi Frontul Democratic Român în conducerea caruia s-au ales cele mai reprezentative personalitati ce si-au asumat responsabilitatea ducerii luptei împotriva ceausismului. Cu acest prilej organul de conducere ce fusese ales initial si în compunerea sa pe: Claudiu Iordache, Nicolae Badiceanu, Ion Chis, Maria Traistaru si altii si-a schimbat compunerea primind noi membri, respectiv pe: Ion Savu, Ion Marcu, Sorin Oprea, Florin Marton, Florin Corutiu, precum si pe Lorin Fortuna si alti oameni din grupul sau. Ulterior s-a ales si Comitetul Frontului Democratic Român, format din 100 de persoane, în care au intrat si alti revolutionari. În aceasta noapte conducerea Frontului Democratic Român a redactat o proclamatie ce avea urmatorul continut: (vezi anexa nr.D). Acest text a fost trimis în tara prin persoane ce calatoreau cu trenul si în afara tarii, prin Consulatul Iugoslav, astfel ca în seara zilei de 20.12.1989 si apoi în 21.12.1989, Radio Europa Libera facea deja referiri la Frontul Democrat Român si la primul comunicat al revolutiei din România. 918

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, au ramas foarte putini revolutionari, circa câteva sute, pentru a apara cladirea operei. Ei dispuneau de doua pistoale mitraliera, capturate de la militari, un pistol si 60 de sticle incendiare. S-au organizat pichete de aparare. A fost o noapte grea, caci revolutionarii se asteptau la un atac organizat de fortele represive, care de altfel, s-a si pregatit în realitate, dar atacul n-a mai avut loc. Armata a început sa fraternizeze cu demonstrantii. Vazând ca militarii aflati în dispozitiv au trecut de partea revolutionarilor, Coman Ioan si Radu Balan au solicitat noi efective militare, care sa apere sediile comitetelor de partid, dar cererea lor nu a fost îndeplinita. La ora 14.00, când Nicolae Ceausescu mai detinea înca functiile supreme în stat si îndeosebi pe cea de Comandant Suprem al Fortelor armate, gl. Gusa Stefan ordona retragerea efectivelor militare si tehnicii de lupta în cazarmi. În oras au ramas doar mici efective de militari ce aparau depozitele, unele obiective economice importante precum si sediul Comandamentului. La ora 14.30 gl. Gusa raporteaza ministrului apararii nationale „Demonstrantii au trecut peste cordoanele de militari si scandeaza în fata sediului Consiliului Popular Judetean de Partid: libertate, Armata e cu-noi. Încerc sa repliez trupele în cazarmi". Retragerea avea ca scuza evitarea fraternizarii militarilor cu demonstrantii. Masura luata a fost aprobata de ministrul apararii nationale. 919

La orele 15.30 s-a raportat la Bucuresti ca în Timisoara trupele si tehnica de lupta au fost retrase în cazarmi cu exceptia a doua detasamente de militari ce au ramas la paza Consiliului Popular si la întreprinderea Poligrafica. La întoarcerea din Iran a lui Nicolae Ceausescu, în dupa amiaza zilei de 20 decembrie, acesta a tinut o teleconferinta cu primii secretari de judete, prilej cu care a condamnat orasul Timisoara la exil si a reafirmat amestecul strain în treburile interne ale statului nostru. La ora 1800 s-au transmis de la M.St.M. notele telefonice nr. 33, 34 si 35 prin care se preciza ca toti comandantii de garnizoana din resedintele de judet sa participe la teleconferinta cu Nicolae Ceausescu si sa asigure vizionarea la televizor de catre întregul personal a cuvântarii acestuia. În seara zilei de 20 decembrie 1989 orele 20.30 Nicolae Ceausescu a decretat starea de necesitate în judetul Timis si numeste pe gl. Victor Stanculescu comandant militar al garnizoanei Timisoara. Gl. Victor Stanculescu, pentru a evita o angajare nedorita, solicita îngrijiri medicale. La ora 21.50 U.M. 01380 a început deplasarea spre garnizoana de resedinta Arad. Pe timpul noptii în municipiul Timisoara au mai actionat doar patrule militare constituite din cadre. Nu s-au înregistrat incidente. În Piata Operei înca din orele dupa-amiezii zilei de 20 decembrie reprezentanti ai revolutionarilor se adreseaza multimii rând pe rând de la microfonul instalat în balconul Operei - se scandeaza lozinci anticeausiste, se cânta si se spun rugaciuni. 920

2.8. Ziua de 21 Decembrie 1989 În ziua de 21 decembrie 1989 la orele 3.50 Constantin Dascalescu, Primul ministru al tarii parasea pe ascuns Timisoara, plecând cu un avion spre Bucuresti, unde îl vor astepta momente si mai grele. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989 peste 200.000 de demonstranti manifestau în Piata Operei cu bucuria întiparita pe fata si având sentimentul ca au învins. La ora 6.00 Radio Europa Libera a transmis lista conducatorilor revolutiei, precum si platforma program. De aici din Timisoara s-a cerut întregii populatii a tarii sa li se alature declarând greva generala. S-a strigat cu hotarâre „Ceausescu judecat aici în Banat”. Toti se îmbratisau si plângeau de bucurie. La ora 9.00 Lorin Fortuna, unul dintre revolutionari a citit la microfonul din balconul Operei proclamatia Frontului Democratic Român, ce a fost primita cu ovatii de multime. Constatând ineficienta fortelor de ordine si a armatei, Nicolae Ceausescu a ordonat constituirea si trimiterea la Timisoara a unor detasamente de Garzi Patriotice, cca. 25.000 oameni din judetele Olt, Vâlcea si Dolj, care sa participe la înabusirea revoltei. În cursul diminetii zilei de 21 decembrie 1989 a sosit în statia Timisoara Nord o garnitura de tren cu luptatori din Garzile Patriotice si care de fapt erau muncitori de la întreprinderile din Târgu Jiu îmbracati în uniforme de Garzi Patriotice si dotati cu cozi de lopeti si ciomege, carora li-s-a spus ca Timisoara este invadata de unguri si sârbi „si trebuie eliberata”. 921

Ei au fost întâmpinati la gara de grupuri de revolutionari cu drapele pentru a-i convinge pe oltenii din Motru, Craiova, Târgu Jiu, Severin si Caracal de realitatea evenimentelor. Ei au transmis apoi celor din Piata Operei ca în gara nu au sosit trenuri cu trupe de securitate, asa cum se zvonise. Luptatorii din Garzile Patriotice ce au coborât din trenuri au fost condusi în oras, au fost cazati si hraniti, dupa care au fost îndrumati spre Piata Operei, unde au luat contact cu realitatea revolutionara. Aici, noii sositi au luat parte la demonstratia ce s-a desfasurat în Piata Operei, unde au fraternizat cu revolutionari si au scandat: „Ce faceti astazi voi, vom face mâine noi!”. Ulterior au mai venit si alte garnituri de trenuri cu luptatori din Garzile Patriotice, dar unele dintre ele au fost întoarse imediat de unde au venit. La ora 10.30 gl. Gusa ordona ca un detasament de 200 militari din U.M. 01233 Buzias sa participe la adunarea populara de la întreprinderea SPUMOTIM. Datorita complicarii situatiei aeriene din Banat comandantul Comandamentului Aparii Antiaeriene a teritoriului ordona tuturor unitatilor din subordinea U.M. 01942 Timisoara, sa treaca „la starea de pregatire pentru lupta numarul 1”. La orele 13.00 a început deplasarea spre garnizoana de resedinta a unitatilor sosite de la Buzias. Problema capturarii liderilor de pe balconul Operei s-a pus înca din seara zilei de 21 decembrie când gl. Gusa a dat aceasta misiune subunitatilor venite de la Buzau. Ordinul a venit de la Ion Coman. 922

Militarii de la Buzau s-au eschivat, spunând ca este de competenta celor de la Interne s-o efectueze. La insistentele comandantilor, militarii si securistii, în comun, au tot facut planuri de capturare a revolutionarilor în 21 si chiar 22 decembrie dimineata; cum ar fi: sa se introduca prin sistemul de ventilatie gaze tranchilizante; sa se faca un desant de elicoptere, sa se infiltreze agenti între revolutionari, sa se organizeze o ambuscada cu o echipa de comando speciala etc. A venit însa vestea mortii gl. Milea, apoi fuga dictatorului si planurile nu s-au mai pus în aplicare. Din ordinul lui Nicolae Ceausescu transmis de Ion Coman în noaptea de 20/21.12.1989 pleaca la Bucuresti gl. Victor Stanculescu în vederea numirii lui ca ministru al M.Ap.N. în locul lui Vasile Milea. Ziua de 21 decembrie 1989 a marcat ridicarea la lupta a întregii populatii a judetului Timis pentru cucerirea dreptului la o viata mai buna si putem aprecia ca aproape întregul Banat era în mâinile revolutionarilor. 2.9. Unele precizari Desfasurarea evenimentelor de la Timisoara întâmplate între 16 si 31 decembrie 1989 poate fi împartita în doua perioade distincte si anume:o prima perioada între 16-22 decembrie 1989, când fortele de ordine ale M.I., Securitate si trupele de graniceri, precum si unitatile militare ale M.Ap.N. au fost confruntate cu presiunea puternica a unei mase de demonstranti ce îsi revendicau dreptul la o viata mai buna si a doua perioada între 22-31 decembrie 1989 când fortele de ordine împreuna cu unitatile militare si 923

revolutionari au avut de înfruntat actiunile savârsite de elemente destabilizatoare diversioniste. 2.9.1. Perioada 16-22 Decembrie 1989 Într-o prima faza activitatea fortelor de ordine s-a rezumat la împrastierea si arestarea demonstrantilor ce manifestau împotriva regimului totalitarist ce devenise de nesuportat. Ulterior aceste manifestari protestatare împotriva despotismului ceausist s-au transformat în actiuni agresive împotriva unor obiective ale orasului si în raport cu riposta dura a fortelor de reprimare s-a dat nastere unor incidente grave. Participarea armatei la locurile fierbinti ale activitatilor s-a facut prin includerea unitatilor militare în cadrul unor dispozitive mixte alaturi de fortele de securitate, trupe de graniceri, USLA, pompieri, forte ale M.I., precum si prin infiltrarea în rândurile militarilor a unor persoane civile apartinând securitatii, care actionau cu profesionalism împotriva demonstrantilor. Acest lucru a facut ca în mod deliberat, responsabilitatea pentru o buna parte din tot ce s-a întâmplat la Timisoara sa fie pusa pe seama armatei. Misiunile primite de unitatile militare au fost de paza si aparare a obiectivelor încredintate precum si de blocare a cailor de comunicatii. Majoritatea efectivelor militare au fost folosite pentru întarirea pazei si apararii principalelor obiective din Timisoara ca cele din schita anexa nr. 5, iar restul în patrule. Patrulele care au circulat în noaptea de 16-17 decembrie 1989 au fost dotate cu armament, dar nu au avut munitie. 924

Pâna în dimineata zilei de 17 decembrie 1989 toti soldatii au fost în unitati, iar detasamentele ce au executat defilarea în oras între orele 11.00-13.30, nu au avut munitie asupra lor. S-a executat foc de avertisment în ziua de 17 decembrie 1989 la ora 16.30 când s-a atacat comandamentul diviziei; în noaptea de 17-18 decembrie 1989 si în noaptea de 18-19 decembrie 1989 când s-a încercat patrunderea în Spitalul Militar, la recuperarea tancurilor din Calea Girocului si pentru protectia Consiliului Judetean care era aparat de fortele M.I., trupele de graniceri, securitate si pompieri, dar din pacate soldate cu morti si raniti. Ulterior paza acestui obiectiv a fost întarita. El avea un dispozitiv de aparare compus din forte mixte: trupe de securitate si unitati ale M.Ap.N. conform schemei nr.3. Din ziua de 20 decembrie 1989 s-a trecut la desfasurarea manifestatiilor de masa ale muncitorilor când unele subunitati militare au fraternizat cu revolutionarii si gl. Gusa a luat masuri pentru replierea trupelor în cazarmi. Decizia ca unitatile militare sa fie retrase în cazarmi, când Nicolae Ceausescu era înca comandant suprem al armatei, a fost curajoasa si plina de responsabilitati. Ziua de 21.12.1989 a conturat victoria revolutiei în Timisoara, când Lorin Fortuna unul dintre liderii revolutionarilor, citeste din balconul Operei proclamatia Frontului Democrat Român. Luptatorii din garzile patriotice din Oltenia trimise la Timisoara pentru a contesta revolutia timisorenilor trec de partea revolutionarilor.

925

2.10. Ziua de 22 Decembrie 1989 Ziua de 22 decembrie 1989 a debutat în aceeasi nota de amplificare a activitatii revolutionare. La ora 8.00 unitatile militare de artilerie antiaeriana intrate în dispozitivul de lupta erau gata pentru îndeplinirea misiunii de supraveghere si aparare a spatiului aerian. La orele 11.30 cetatenii orasului Timisoara precum si trupa si cadrele militare au urmarit la TV desfasurarea evenimentelor din Bucuresti: manifestatia din Piata Palatului; discursul disperat al lui Nicolae Ceausescu; anuntarea sinuciderii ministrului apararii nationale; declansarea starii de necesitate declarate de Nicolae Ceausescu. Gl. Nuta, col. Ghircoias si altii iau masuri pentru distrugerea materialului compromitator din sediul Ministerului de Interne. Generalul ordona: „Distrugeti totul si plecati!”. La acest ordin col. Ghircoias ce transporta dosarele si fisele de la spitalul judetean si notele cu datele despre cadavrele Timisoarei le-a ars. Grupuri de persoane neidentificate, dintre care unele înarmate, au patruns prin forta în sediile Militiei Judetene, si au sustras din birouri mai multe bunuri si valori aflate legal spre pastrare în locurile respective. În acest fel activitatea organelor de militie a încetat din dupa amiaza si noaptea zilei de 22 decembrie 1989 (Documentar nr. 46007 din 25.04.1994). La ora 11.45 s-a primit nota telefonica nr. 37 semnata de Ilie Ceausescu, care ordona ca toate unitatile militare sa se considere în stare de lupta si sa actioneze conform prevederilor „Starii de necesitate”, dar acest ordin a fost anulat ulterior prin notele 926

telefonice nr. 38 si 39 care precizau: la ordinul-ministrului apararii nationale. La ora 12.00 gl Gusa ordona sa se poarte un dialog pasnic cu manifestantii în care sa le explice ca armata este de partea poporului si cu aceasta ocazie a interzis deschiderea focului chiar daca sunt provocati. Lt. col. Zeca ordona ca un grup de cercetare sa se deplaseze la Cimitirul Saracilor sa vada care este starea de spirit a oamenilor, cu ocazia deshumarii unor cadavre gasite îngropate în gropi comune. La ora 12.30, populatia Timisoarei si întregul efectiv militar din garnizoana, au luat la cunostinta despre fuga cuplului prezidential din sediul C.C. al P.C.R. si victoria revolutiei din capitala. Acest lucru a determinat iesirea în strada a întregii populatii a orasului care-si manifesta bucuria pentru victoria revolutiei. Moartea gl. Milea Vasile si fuga cuplului prezidential l-a determinat pe gl Gusa – prim-adjunct al ministrului apararii nationale si sef al M.St.M., sa plece în capitala pentru a prelua atributiile fostului ministru. De la balconul Operei Române se citeste „REZOLUTIA FINALA A ADUNARII POPULARE DIN TIMISOARA”, relativa la instituirea adevaratei democratii si libertati din România în ovatiile multimii (vezi anexa nr. 2). La ora 13.40, lt. col. Zeca, la invitatia unui grup de revolutionari, vorbeste populatiei din Piata Operei, asigurând-o ca armata este a poporului si participa la formarea primului Consiliu al Frontului 927

Democratic de dupa fuga lui Ceausescu, în care au fost cooptati si alti ofiteri din garnizoana. Tot la orele 14.00 crainicul de la Studioul Radio-Timisoara, la reluarea emisiunii a rostit "Aici postul de Radio-Timisoara Libera, România" Evenimentele desfasurate în Timisoara s-au raspândit cu repeziciune în toata tara si chiar în restul lumii, fiind popularizate de mass-media internationala, unde posturile de radio Vocea Americii, Europa libera, BBC-ul si altele si-au adus contributia. Transmiterea Revolutiei în direct de postul national de televiziune va influenta desigur desfasurarea ulterioara a evenimentelor din Timisoara, amplificând voit sau nevoit pericolul ripostei unor forte ramase credincioase dictatorului. La orele 14.00 s-a preluat de catre unitatile militare sediul Securitatii, ce nu facuse pâna atunci obiectul unor atacuri. Arestarea securistilor s-a facut cu agresarea lor de catre unele persoane civile. La ora 19.00 lt. col. Zeca raporteaza comandantului armatei ca a începuta sa se traga în obiectivele militare din zonele: Opera, Comenduirea garnizoanei si Tipografie, de catre persoane necunoscute. Ca urmare s-a trecut la întarirea pazei obiectivelor mai importante din oras (vezi schema nr. 5) La ora 19.26 comandantul CAAT a ordonat comandantului U.M. 01942 Timisoara, sa actioneze cu foc împotriva tintelor aeriene ce survoleaza cerul nostru si sa fie întarita paza unitatilor. Începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 în zona de vest a 928

tarii au fost înregistrate intense actiuni de razboi electroronic si psihologic. S-au primit informatii despre lansarea unui desant aerian pe aeroportul Giarmata. La ora 20.00 vice-amiralul Dinu Stefan ordona reîntoarcerea la Buzau a detasamentului de cercetasi. Ora 20.30 lt. col. Zeca ordona ca zece tancuri sa apere postul de conducere al revolutionarilor, ce era instalat în localul Operei. Alte 10 tancuri le-a trimis la aeroportul Giarmata la ora 21.15 pentru sprijinul apararii acestuia, plus un detasament de militari. La orele 22.00 sirenele orasului au anuntat alarma aeriana. În noaptea de 22/23 decembrie 1989, orasul a fost împartit în trei zone de responsabilitati, pentru contracararea actiunilor teroriste si s-a reorganizat paza obiectivelor. În aceeasi noapte în spatiul aerian al tarii au fost semnalate 41 de tinte, iar în dimineata zilei de 23 numarul lor s-a redus simtitor pâna la disparitie. Primele focuri de arma s-au tras dupa ora 23.00. Armata aflata în dispozitive de aparare a facut risipa de munitie la orice provocare. Oameni specializati în actiuni diversioniste au actionat cu profesionism, în special pentru a produce panica, a provoca armata si a semanat psihoza terorii în rândul populatiei. Au fost respinse, facându-se uz de arme, unele încercari ale unor grupuri de civili de a patrunde în cazarma U.M. 01185. 929

Au fost retinute unele persoane civile, fara acte, care au fost predate organelor procuraturii. În perioada de timp între 20 si 22 decembrie 1989 au mai fost înregistrati doi raniti prin împuscare. În ziua de 22 decembrie 1989 si-a facut aparitia primul numar al ziarului liber „Luptatorul banatean”. 2.11. Ziua de 23 Decembrie 1989 În ziua de 23 decembrie 1989, revolutionarii au efectuat o strânsa cooperare cu fortele militare. În cursul diminetii s-au reorganizat dispozitivele de aparare si s-au trimis patrule în zonele unde se semnalizasera actiuni ale elementelor diversioniste. S-a tras din mai multe locuri precum: în Complexul studentesc, Liceul de muzica, din vechiul garaj al securitatii, din zona spitalului si altele. Cu acest prilej s-a produs ranirea unor militari. În mintea cetatenilor a revenit senzatia terorii exercitate dinaintea fugii lui Ceausescu. Între orele 12.30-24.00 unitatile militare au participat împreuna cu revolutionarii la realizarea filtrelor pe strazile orasului pentru depistarea persoanelor suspecte. S-a întarit paza obiectivelor economice din oras ca: Azur, Spumotin etc. (vezi schema nr. 5). În misiunea de scotocire a cladirilor Directiei agricole, PECO etc. au fost raniti câtiva militari. Cu acest prilej au fost retinute mai multe persoane suspecte ce au fost trimise la unitatile militare, unde dupa o sumara audiere a lor au fost eliberate. În noaptea de 23/24 decembrie 1989 pe ecranele radar ale unitatilor din divizia de artilerie antiaeriana s-a prezentat o situatie 930

aeriana foarte complexa ilustrând un numar de 365 tinte, care au simulat atacarea mai multor obiective militare din dispozitivul de aparare al marii unitati. Situatia aeriana foarte complexa reda aspectul unui atac concentrat din mai multe directii, executat cu grupuri de avioane de lupta, fapt de a indus în eroare pe aparatori 2.12. Zilele de 24 si 25 Decembrie 1989 În aceste zile unitatile militare si-au continuat misiunile de paza la obiectivele repartizate din oras La comanda Diviziei mecanizate a fost numit gl. mr. Gheorghe Popescu, adus din cadrele de rezerva. Ca urmare a actiunilor provocate de diversionisti, s-au introdus în dispozitiv noi forte si s-au format echipe de ofiteri cercetasi pentru a stabilii locul si modul de actiune al acestora. Sediul noului Comitet Judetean FSN al carui prim-secretar era Radu Balan, se mutase la tipografie. La ora 10.00 un nou detasament de militari compusi din 200 de militari si 6 T.A.B.-uri, au intrat în dispozitiv pentru apararea Uzinei de apa si cu acest prilej a avut loc un schimb de focuri cu elemente diversioniste, dar nu s-au înregistrat victime. Situatia în garnizoana Timisoara s-a mentinut tensionata datorita elementelor diversioniste, fapt pentru care paza orasului a fost întarita cu noi efective de militari si garzi patriotice. 931

Pe parcursul acestei zile persoane necunoscute au executat trageri, ranind militarii ce asigurau paza unor obiective civile sau militare. Pe timpul noptii, la ora 01.30 a fost împuscat în cap un militar care a decedat si alti doi au fost raniti. 2.13. Ziua de 26 Decembrie 1989 Începând cu ziua de 26 decembrie s-a înregistrat o scadere a actiunilor diversioniste în oras. Dispozitivele de aparare ale obiectivelor au ramas aceleasi ca-n ziua precedenta, cu unele mici schimbari la aeroportul Giarmata. Pe timpul noptii s-a ripostat cu foc asupra diversionistilor ce trageau în militarii din cazarmile din Giroc. 2.14. Zilele de 27-31 Decembrie 1989 În zilele de 27 -31 decembrie 1989 situatia în municipiu a devenit calma. În paralel revolutionarii au continuat actiunea de formare si organizare a noilor organe ale puterii locale. Unitatile militare din dispozitiv si-au continuat activitatea de paza si aparare a obiectivelor încredintate. În ziua de 28 decembrie ora 16.00, detasamentele de militari sosite de la Buzias, au primit ordin sa se înapoieze în garnizoana de resedinta. Trebuie subliniat faptul ca în perioada 22-31 decembrie 1989, unitatile militare din garnizoana Timisoara au actionat organizat, prompt si ferm împotriva elementelor diversioniste. 932

Diversiunea interna, radio-electronica si agresiunea psihologica la Timisoara a purtat amprenta situarii orasului la granita de vest a tarii. Urmarile lor au dus la destabilizarea situatiei si crearea unei atmosfere de haos si incertitudine. Influenta mass-mediei în starea de haos si confuzie care se crease, zvonurile si informatiile false, patrunse prin diferite canale, au creat deseori deruta în rândurile oamenilor si au întretinut o permanenta stare de nesiguranta si teama. Actiunea elementelor diversioniste a fost mai redusa la Timisoara decât în alte garnizoane din tara precum Cluj, Sibiu si alte orase. 2.15. Epilog Din datele Parchetului Militar rezulta: În cadrul actiunilor de reprimare a demonstrantilor din Banat, în perioada 16-22 decembrie 1989 au rezultat: 76 de morti din care 73 din Timisoara, 2 în Lugoj si unul în Caransebes; 313 raniti, din care 296 în Timisoara, 2 în Lugoj si 15 în Caransebes. Numarul cel mai mare de victime s-a înregistrat în seara zilei de 17 decembrie 1989 si în noaptea de 17/18 decembrie, când au fost 65 de morti (63 împuscati - 2 cu alte leziuni) si 267 raniti, din care 224 împuscati si 43 cu alte leziuni. În ziua de 18 decembrie 1989 au fost împuscate 21 de persoane, din care au fost 6 morti si 15 raniti. În ziua de 19 decembrie 1989 au fost împuscate 10 persoane din care 2 morti si 8 raniti, iar în zilele de 20 si 21 decembrie au fost numai 6 raniti prin împuscare. Numarul mare de morti a dus la neefectuarea autopsiilor si cu aprobarea procurorului general adjunct Diaconescu Gheorghe, a procurorului sef de judet Tilinca 933

Laurean, medicii legisti au întocmit doar rapoarte de examinare a cadavrelor Pentru a ascunde efectul tragic al uzului de arma, o parte din cadavre au fost incinerate la crematoriul Cenusa din Bucuresti, asa dupa cum am mai aratat. Atât mortii cât si ranitii au prezentat în majoritate plagi împuscate si numai o mica parte au avut plagi de alta natura. În perioada 16-22 decembrie au fost raniti 12 militari. Morti din partea militarilor s-au înregistrat doar dupa 22 decembrie 1989: 8 morti (dintre care un maistru militar si 7 militari în termen) si 40 raniti (dintre care 10 ofiteri, 11 subofiteri si 19 militari). De asemenea, în aceasta perioada s-au produs si un numar mare de arestari. În ceea ce priveste numarul lor, pâna la data de 22 decembrie 1989 au fost retinute 978 persoane, din care majoritatea au fost depuse în penitenciare: 944, iar restul în arestul M.I. - 23 si al M.Ap.N-ului -1 si ulterior eliberati. Sanctionarea principalilor vinovati Pentru sanctionarea principalilor vinovati de crimele savârsite asupra populatiei din Timisoara, prin rechizitoriul nr. 42/P/1 990 din M29 03 1990 al Parchetului militar Timisoara au fost trimisi în judecata inculpatii: Coman Ioan, fost secretar al CC. al P.C.R. si membru în Comitetul Politic Executiv; Balan Radu, fost primsecretar al Comitetului Judetean Timis al P.C.R.; Matei Mie, fost secretar al C.C. al P.C.R. si Pacoste Cornel, fost viceprim-ministru si membru supleant al Comitetului Politic Executiv, pentru savârsirea infractiunii de genocid. 934

În fapt s-a retinut ca în perioada 17-22 decembrie 1989 inculpatii, constituiti într-un comandament la sediul Judetenei de Partid Timis, au continuat întreaga activitate de reprimare violenta a manifestantilor, dând ordine tuturor fortelor armate. Parchetul militar Timisoara a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatilor: gl. (r) Macri Emil - fost sef al Directiei a II-a din Departamentul Securitatii statului, col. (r) Popescu Ion, fost inspector sef al I.J.Timis al M.I., col. (r) Sima Traian, fost sef Securitate Timis, col. (r) Teodorescu Filip si col. (r) Anastasiu Gabriel, fosti loctiitori de sef de directie la DSS, col. (r) Deheleanu Ion, fost sef al militiei jud. Timis, col. (r) Ghircoias Nicolae, fost sef al Institutului de tehnica.criminalistica din I.G.M., lt. col. (r) Atodiroaie Gheorghe si mr. (r) Radu Tinu, fosti loctiitori ai sefului securitatii Timis si lt. col. (r) Corpodeanu Ion, adjunctul militiei Timis, toti pentru savârsirea actiunii de complicitate la genocid. Prin acelasi rechizitor s-a mai dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv, a 9 ofiteri de militie si 2 civili, pentru savârsirea infractiunii de favorizare la genocid. Fata de gl. Nuta Constantin, gl. Mihalea Velicu si col. Moraru Petre, fosti şefi si respectiv loctiitor la Inspectoratul General al Militiei, s-a dispus încetarea urmaririi penale deoarece a intervenit decesul acestora. În fapt, s-a retinut ca în perioada 17-22 decembrie 1989, gl. Nuta, Mihalea si Macri, ajutati de ceilalti ofiteri din I.G.M. si D.S.S. si de conducerile militiei si securitatii Timis, au organizat activitatea de reprimare violenta a demonstrantilor, dând ordine în acest sens fortelor subordonate. Cauzele au fost reunite la Curtea Suprema de Justitie, sectia militara, unde, la solicitarea procurorului s-a schimbat încadrarea juridica din genocid în omor deosebit de grav. Prin sentinta nr. 6/9.12.1991 sectia militara i-a condamnat pe inculpatii Coman Ion, Balan Radu, Pacoste Cornel, Popescu 935

Ion, Deheleanu Ion, Sima Traian, Corcodeanu Ion, la pedepse rezultate între 19 si 25 de ani închisoare, pentru savârsirea infractiunilor de omor deosebit de grav si tentativa la aceasta infractiune. A mai fost condamnat la o pedeapsa rezultata de 15 ani închisoare mr. (r) de militie Verveca Iosif, pentru savârsirea infractiunii de omor si tentativa la omor deosebit de grav, constând în aceea ca în 18.12.1989 pe Calea Girocului din Timisoara a deschis foc împotriva unui grup de tineri din care l-a împuscat mortal pe unul. Prin aceeasi sentinta s-a dispus încetarea urmaririi penale fata de 9 fosti ofiteri de militie si doi civili, pentru infractiunea de favorizare a infractorului, deoarece fapta a fost amnistiata. Fata de gl. (r) Macri Emil, s-a dispus, de asemenea, încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acestuia. S-a dispus achitarea inculpatilor Teodorecu Filip, Anastasiu Gabriel, Bucur Viorel, Atodiroaie Gheorghe, Radu Tinu si Matei llie, considerându-se ca faptele comise de acestia nu întrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni. Cauza se afla în recurs la Curtea Suprema de Justitie. S-a introdus recurs si de Sectia Parchetelor Militare. Prin rechizitoriul nr. 73/P/1990 din 05.06.1994, Sectia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatilor gl. mr.(r) Rotariu Constantin, lt. col. Paun Ioan si cpt. Gheorghe Constantin, toti din U.M. 01942 Timisoara (inculpatii au fost arestati preventiv de procuror în faza urmaririi penale, dar instanta de judecata a dispus punerea lor în libertate). Pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav si instigare la acesta s-a retinut ca la 17.12.1989, inculpatii, în calitate de 936

comandant si respectiv cadre la U.M. 01942 a ordonat deschiderea focului asupra manifestantilor aflati pe Calea Lipovei, producându-se decesul a 6 persoane si ranirea altor 28. La data de 17.10.1994, prin sentinta penala nr.147, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a dispus achitarea inculpatilor, hotarâre împotriva careia Parchetul Militar a declarat apel. În prezent, majoritatea celor condamnati sunt liberi. Gl. Gusa Stefan a fost numit ulterior comandantul unei armate si a decedat în anul 1994. 2.16. Concluzii Miscarea revolutionara din Decembrie 1989 îsi are începutul în orasul Timisoara, unde masele populare, stimulate de conjunctura internationala favorabila, de dezintegrarea comunismului în Europa si ajunse la capatul rabdarii datorita mizeriei în care traiau, s-au ridicat cu curaj împotriva asupririi dictatoriale si cu pretul vietii lor au purces la înlaturarea regimului comunist si cucerirea drepturilor lor la o viata mai buna. Semnalul revolutiei a fost auzit în toata tara si peste tot oamenii siau luat soarta în propriile mâini, participând la actul revolutionar. S-a adeverit astfel lozinca lansata de revolutionarii timisoreni, în zilele fierbinti ale luptei pentru libertate: „Azi în Timisoara, mâine în toata tara!”. Prin jertfa de sânge pe care locuitorii orasului Timisoara au adus-o pentru cucerirea libertatii si instaurarea democratiei în tara noastra a fost posibila pentru dezintegrarea comunismului si ea va ramâne pentru totdeauna în memoria poporului român. 937

La Timisoara au cazut multi eroi în lupta lor pentru libertate si se pune întrebarea: Cine a tras în populatia Timisoarei pâna la 22/12.1989? Iata raspunsul la aceasta întrebare ce rezulta din modul de desfasurare al evenimentelor. La Timisoara au tras în demonstranti buna parte din cei ce au posedat armament si munitie. În primul rând organele Ministerului de Interne si cele ale ordinii publice (securisti în civili, trupe de securitate, trupe de graniceri, forte de militie), activisti de partid înarmati, ulterior forte ale Ministerului Apararii nationale si chiar G.P., precum si alte persoane înarmate (profesionisti în mânuirea armelor). Dar un lucru trebuie retinut si îl consider relevant: fortele armate nu au executat foc comandat în plin, în manifestanti. Daca ar fi facut-o atunci s-ar fi realizat prognozarea mass-mediei internationale dar si interne, a celor peste 60.000 de morti, iar în tara s-ar fi declansat cu siguranta un sângeros razboi civil. În aceasta succinta expunere pe care am facut-o asupra evenimentelor petrecute în decembrie 1989 în orasul Timisoara, am ilustrat numai principalele activitati desfasurate, atât de revolutionari, cât si de fortele de ordine ale Ministerului de Interne, Securitate si Ministerului Apararii Nationale, precum si a altor forte în cadrul revolutiei din acest oras. Dar tinem sa mentionam ca în documentatia strânsa de noi în cadrul investigatiilor efectuate, exista un mare numar de documente: acte, marturii, declaratii, în mare masura înregistrate pe casete video si audio, ce constituie un bogat si interesant material pentru studiul, a celor care vor dori sa aprofundeze mai în amanunt cauzele si modul de desfasurare al revolutiei din Timisoara si care le stau la dispozitie. 938

Anexa nr. 1 Proclamatia Frontului Democratic Român la Timisoara Din însarcinarile Comitetului de Actiune al Frontului Democratic Român, dam citire urmatoarei proclamatii: I. Frontul Democratic Român este o organizatie politica constituita la Timisoara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român în scopul democratizarii tarii. Frontul Democratic Român conditioneaza începerea acestui dialog cu demisionarea tiranului Ceausescu. II. Propunem Guvernului României ca baza de discutii urmatoarele revendicari: 1. Organizarea de alegeri libere; 2. Libertatea cuvântului, presei, radioului si televiziunii; 3. Deschiderea imediata a granitelor de stat; 4. Integrarea României în rândul statelor care îi garanteaza si respecta drepturile fundamentale ale omului; 5. Eliberarea neîntârziata a tuturor detinutilor si dizidentilor politici din România; 6. Revitalizarea economiei nationale; 7. Reforma învatamântului în spirit democratic; 8. Dreptul de a manifesta liber; 9. Libertatea reala a cultelor religioase; 10. Îmbunatatirea asistentei medicale si a alimentatiei publice. III. Referitor la evenimentele din Timisoara: - Cerem cu fermitate sa fie trasi la raspundere cei care au dat ordin sa se traga în popor; - Cerem restituirea decedatilor pentru a fi îngropati dupa datina, cu doliu national; - Cerem eliberarea imediata a tuturor celor arestati în urma manifestatiilor; 939

- Cerem autoritatilor recunoasterea oficiala a Comitetului de Actiune a Frontului Democratic Român înfiintat la Timisoara. Multumim tuturor celor care s-au ridicat împotriva tiraniei precum si colectivului Teatrului National din Timisoara pentru sprijinul acordat. Continutul acestei proclamatii a fost îmbunatatit cu idei noi si cu clarificarea unora deja existente. Timisoara 20 decembrie 1989

940

Anexa nr. 2 Rezolutia finala a Adunarii populare din Timisoara – relativa la instituirea adevaratei democratii si libertati din România I. Adunarea populara a tuturor locuitorilor din Banat si din alte parti ale tarii, adunati între 15 si 22 decembrie 1989 la Timisoara, cer instituirea adevaratei democratii si libertati pe întreg cuprinsul tarii. II. În legatura cu aceasta, Adunarea populara de la Timisoara HOT A R AS TE: 1. Demiterea din toate functiile de partid si de stat a lui Nicolae Ceausescu si al sotiei acestuia, precum si a tuturor membrilor lor de familie si tragerea lor la raspundere în cadrul unui proces judecat de o instanta competenta, conform procedurii prevazute de lege; 2. Tragerea la raspundere în cadrul unor procese judecate de catre instantele competente si conform procedurii prevazute de lege a persoanelor care au dat dispozitia si au executat ordinele de executare a populatiei civile, ca si a celor care se fac vinovati de executarea militarilor care au refuzat executarea ordinelor de tragere în populatia civila, în timpul si din cauza demonstratiilor pentru democratizarea tarii si înlaturarea dictatorului Nicolae Ceausescu si a clanului sau; 3. Identificarea tuturor celor disparuti precum si a cadavrelor celor ucisi în mod criminal, în timpul demonstratiilor din perioada dictaturii clanului Ceausescu si înmormântarea martirilor eroi, iar apoi ridicarea unor monumente în cinstea lor în orasele în care acestia au cazut, prin folosirea materialului rezultat din statuile si alte obiecte care îi înfatiseaza pe cei doi dictatori; 941

4. Eliberarea si reabilitarea tuturor detinutilor si dizidentilor politici, care în mod îndreptatit si-au exprimat dezacordul fata de politica dictatoriala a lui Nicolae Ceausescu. 5. Instituirea unui Guvern provizoriu si preluarea provizorie a conducerilor locale de stat de catre cei mai competenti cetateniei patriei; 6.Organizarea de alegeri libere si democratice la toate nivelele si desemnarea organelor de conducere pe criteriul competentei si integritatii morale; 7. Înfaptuirea desavârsita a unui regim adevarat democratic în toate domeniile vietii publice si alegerea libera de catre popor a sistemului si liniei politice si economice a tarii, care sa garanteze drepturile si libertatile cetatenesti consfintite în Constitutia si legile tarii, ca si în conventiile si actele internationale, în scopul cresterii bunastarii materiale si spirituale a poporului nostru si a întaririi puterii economice a patriei; 8. Separarea activitatii politice de activitatea de stat; 9. Abrogarea tuturor legilor si celorlalte acte normative cu continut antidemocratic si care nu sunt în interesul maselor populare si revizuirea întregului sistem legislativ, în scopul democratizarii si liberalizarii tarii; 10. Restabilirea legaturilor diplomatice cu toate statele care au suspendat sau întrerupt aceste relatii cu tara noastra, datorita dictatorului Nicolae Ceausescu si dezvoltarea în continuare a relatiilor de prietenie si colaborare cu toate statele lumii, cu respectarea normelor si principiilor dreptului international. III. Adunarea populara din Timisoara saluta cu entuziasm patriotic întreaga populatie a tarii, care participa la desavârsirea democratizarii si liberalizarii tarii, prin demonstratii pasnice cu caracter patriotic si, în acelasi timp, pe cetatenii patriei, care pâna în acest moment au contribuit cu faptele lor de curaj la înlaturarea 942

dictaturii si îndeamna întregul popor la continuarea demonstratiilor pasnice pâna la îndeplinirea tuturor obiectivelor si a hotarârilor adoptate în aceasta revolutie. 2.17. Observatiile la capitolul „Timisoara”, facute de senatorul Hosszu Zoltan 1. Vitrinele magazinelor au fost sparte în ziua de 17 decembrie 1989 de catre provocatori (agenti) apartinând securitatii, cu scopul de a compromite demonstrantii, de a dovedi caracterul „huliganic” si infractional al miscarii si a crea motiv de înabusire violenta, cruda si nemiloasa a ei. 2. Armata are tot atâta vina în reprimarea sângeroasa a Revolutiei ca si celelalte forte de ordine. Nu corespunde adevarului ca militarii au tras doar focuri de avertisment. În unele locuri si momente au tras si ei din plin în manifestanti. 3. Nu corespunde adevarului ca manifestantii au atacat coloane de militari în deplasare ori garnizoanele militare. Manifestantii au fost neînarmati si neorganizati, iar actiunii lor s-a raspuns cu gloante. Rezultatul: 65 morti si 260 raniti din partea populatiei civile si doar 8 raniti din partea militarilor. 4. Generalul Gusa a ordonat retragerea armatei în cazarmi nu ca un semn de solidaritate cu manifestantii, ci din motive tactice: trupele erau din ce în ce mai greu de stapânit, mai greu de comandat; a aparut pericolul capturarii unor arme de la soldati de catre revolutionari; se îndreptau deja spre Timisoara garniturile de tren cu garzile patriotice din Oltenia, înarmate cu bâte, carora trebuia lasat câmp de actiune. 943

5. Cei care au tras în Timisoara dupa 22 decembrie 1989 erau tot dintre cei care au tras si înainte: oameni „acoperiti” ai securitatii, profesionisti în actele de diversiune din trupele specializate ale armatei (care au provocat si acel razboi radio-electronic) activisti de partid ori comandanti de garzi zelosi, cu scopul de a produce panica, a provoca armata (care a si facut risipa de munitie) si a semana psihoza terorii în rândul populatiei. 3. OPINII SEPARATE PRIVIND FENOMENUL TERORIST ÎN REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989 Senator Valentin Gabrielescu Nu ne propunem sa definim aici fenomenul din punct de vedere etimologic. Cert este ca aceasta activitate trebuie conceputa si înteleasa ca un sumum de metode si mijloace prin care se încearca inducerea în eroare a unui potential adversar urmarindu-se fie distragerea atentiei acestuia, fie chiar captarea vointei spre a îl canaliza catre un alt obiectiv decât cel real. În aceasta maniera, prin metode si mijloace deosebit de subtile, adversarul poate fi capacitat fara sa realizeze acest lucru si directionat spre un drum gresit. El poate deveni, asadar, cooperant cu inamicul, fara sa realizeze acest lucru, considerând în mod gresit, ca în realitate lupta împotriva lui. Este una din ratiunile de a fi ale diversiunii, parte integranta a razboiului psihologic. Înfaptuirea ei reclama metode si mijloace adecvate, ca si existenta unui organism creat si instruit pentru înfaptuirea acestor deziderate. Marea majoritate a conflictelor care s-au creat, ca si confuziile pricinuite, au pornit de la o anumita stare de spirit. Aceasta stare de spirit are si ea, la rândul ei, mai multe explicatii: ea constituie în primul rând expresia unei manifestari reactionale prilejuite de 944

evenimentele care s-au soldat cu fuga lui Ceausescu si caderea regimului acestuia. Se sconta, asadar, pe o reactie din partea acestuia, presupunându-se ca are în rezerva forţe mai mult sau mai puţin oculte care vor reactiona pentru a-l readuce la putere. Acest proces anticipativ, de altfel firesc, justifica modul în care s-a ajuns la prefigurarea imaginii unui adversar ipotetic. Pe de alta parte însa, starea de spirit care a amorsat multe dintre evenimentele la care ne vom referi, a pornit si de la multe actiuni certe, cu caracter de dezinformare, care s-au desfasurat pe timpul revolutiei si care au vizat atât marea masa a populatiei cât si cu precadere Ministerul Apararii Nationale. Înca din stadiul initial diversiunea a început sa se manifeste. Pe cai oculte, subtile si diversificate, se continua si în momentul de fata, încercându-se acreditarea ideii ca revolutia româna nu s-a constituit ca o expresie a revoltei populare pe fondul neajunsurilor si neîmplinirilor aflate la apogeu, ea fiind prezentata ca rezultat al altor influente, în marea lor majoritate din afara. Se modifica, asadar, datele problemei, prezentându-se conjunctura internationala si acordurile la care s-a ajuns drept o cauza preponderenta a revolutiei române. Aceasta era teza înfatisata în momentele dinaintea caderii dictaturii, de catre Ceausescu, care proclamase faptul ca se afla în pericol integritatea teritoriala a patriei, suveranitatea si independenta tarii, datorita interventiei agenturilor straine, care urmaresc cu tot dinadinsul sa abata poporul român de pe calea cuceririlor orânduirii socialiste, sa-l opreasca din drumul pe care se angajase catre un viitor luminos. Ar mai ramâne sa ne întrebam de ce nu ne-au atacat ulterior aceste agenturi asa cum ne asigurase Ceauseascu cu multa fermitate si osârdie în repetatele lui luari de 945

cuvânt. Ramâne sa ne întrebam de ce daca aceasta a fost întelegerea nu s-a realizat în fapt acele interventii straine, care urmareau cu tot dinadinsul sa atenteze la integritatea teritoriala a patriei, la suveranitatea si independenta tarii? În mod evident, la un examen minutios aceste asertiuni au un vadit caracter teoretic, ele fiind create anume în acele momente pentru a legitima interventia armata împotriva poporului român. Analiza fenomenelor constatate în timpul reprimarii demonstratiilor, îndreptateste concluzia existentei, în aceasta faza, a unor activitati diversioniste prin care se tindea în mod cert, la înabusirea revoltei populare. Primul aspect a constat în ruperea comunicatiilor dintre Timisoara si restul tarii, spre a nu se cunoaste ce se întâmpla acolo. În momentul în care fenomenul a aparut evident, în repetate luari de atitudine ale conducerii superioare de partid si de stat, poporul a fost îndemnat la lupta contra celor vânduti influentelor straine si a celor provocati de catre acestia, care la rândul lor provocau tulburari. Trebuiau sa lupte pentru pastrarea valorilor supreme ale societatii socialiste multilateral dezvoltate, astfel cum era conceputa ea de catre Nicolae Ceausescu înca din momentul cuvântarii sale la semicentenarul partidului comunist român. Sunt edificatoare în acest sens câteva citate din stenograma Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din ziua de 17.12.1989, ocazie cu care Nicolae Ceausescu ne înfatiseaza urmatoarea atitudine: „... Aceasta a fost un pretext deoarece incidentele grave de la Timisoara au fost organizate si declansate de cercuri revansarde, revizioniste si de agenti atât din rasarit cât si 946

din apus. Scopul acestora a fost destabilizarea situatiei din România, de a actiona în directia lichidarii independentei si integritatii teritoriale a României. Aceste elemente au atacat sediul Comitetului Judetean de Partid, au lovit pe cei care erau însarcinati cu paza, au spart geamuri si au dat foc. Organele noastre de ordine nu au ripostat pentru a pune ordine asa cum se cerea ...” Dictatorul a dezinformat întreaga tara si în special organele de ordine si mai ales armata. Proclamarea starii de necesitate si apoi transmiterea indicativului „Radu cel Frumos” a pus armata pe picior de razboi. În prima faz, la Timisoara între 16-18.12.1989, ofiterii si soldatii aveau convingerea ca lupta împotriva unor straini infiltrati si ca urmeaza o invazie maghiara. S-a dovedit apoi ca nici unul din mortii, ranitii si arestatii de la Timisoara nu au fost cetateni straini si nici nu s-a produs vreo invazie straina. Din numeroase rapoarte a rezultat un fenomen foarte curios si anume ca la adapostul salvelor de avertizare, executate de catre unitati, unele elemente infiltrate în diferite locuri si chiar printre demonstranti, actionau individual ucigând sau ranind dintre acestia. Dovezi nu avem. Se creeaza impresia ca aceste elemente actionau în virtutea unui plan dinainte stabilit. Aceasta reactie poate, si chiar a fost interpretata într-un dublu sens .Pe de o parte se putea presupune ca elementele acestea ostile cauta sa amorseze conflictul spre a-l spori în dimensiuni si a declansa o revolta generala. Pe de alta parte, se poate presupune cu mai mult temei ca aceste manifestari urmareau sa provoace panica în rândul populatiei, obligând-o sa se disperseze. 947

Un element de natura a permite construirea unui rationament corect are în vedere faptul ca cel putin o parte dintre cadavrele celor ce au cazut victime în timpul reprimarii demonstratiei în Timisoara au fost ascunse, transportate în secret si ulterior incinerate în Bucuresti. Asadar, argumentul în conformitate cu care aceste elemente profesioniste, ar fi actionat în acest mod în scopul extinderii revoltei nu poate fi sustinut câta vreme s-a încercat stergerea identitatii victimelor care au fost facute sa dispara fizic. Apare, asadar, mai mult decât evident scopul în care actionau elementele la care ne-am referit, ca si faptul ca practic activitatea lor era constientizata la vârf. Acesta este un prim aspect. Un al doilea aspect, care rezulta de altfel si din documentul întocmit de catre Ministerul Apararii Nationale, precum si din Raportul SRI se refera la faptul ca pe fondul actiunilor de lupta s-au produs si actiuni de provocare la adresa armatei. Acestea ar conduce la ipoteza unei pregatiri prealabile si profesioniste deoarece sunt concretizate în urmatoarele actiuni: - Ruperea antenelor statiilor radio de pe tehnica de lupta; - Blocarea rotilor motrice si de întindere ale tancurilor cu fier beton cu diametru de 30 mm, confectionat în forma de U, ce nu puteau fi pregatit la fata locului; - Folosirea de catre unele persoane, a unor chei speciale de deschidere a rezervoarelor suplimentare de motorina si incendierea carburantului; - Folosirea sticlelor incendiare (care de asemenea necesita o pregatire speciala). În fine, se mai mentioneaza si faptul ca în multe declaratii date de militari în termen si de unii ofiteri apare o secventa care se repeta, si în cadrul careia, din rândurile demonstrantilor se aruncau 948

catre militari cu bile de rulmenti, obiecte care, de asemenea, presupun premeditarea si pregatirea speciala. În raportul si documentarul amintit nu se desprinde concluzia apartenentei acestor elemente. Ea ni se sugereaza însa, pentru ca mai înainte sunt semnalate cresterea substantiala a numarului de turisti sovietici si a unor autoturisme (de la o medie de 80 la peste 1000 de masini pe zi), dupa cum se fac unele referiri la faptul ca exista marturii privind executarea focului din diverse autoturisme de tip Aro, Dacia si Lada. Asa fiind, existenta acestor elemente care actionau într-un stil profesional, poate fi ipotetic stramutata pe seama unor forte din afara. Lucrurile într-adevar ar putea fi analizate din aceasta perspectiva, dar în ipoteza data nu întelegem cum au reusit aceste forte din afara sa contacteze organele de ordine apartinând Ministerului de Interne în vederea adunarii celor 40 de morti ascunderea acestora si transportarii lor la Bucuresti, unde cadavrele au fost incinerate la Crematoriul Cenusa. Asa fiind, provocarile la adresa armatei care s-au produs în municipiul Timisoara pot fi privite dintr-o alta perspectiva, acestea putând avea un dublu rol: sa convinga armata ca se afla în fata unei agresiuni executata de elemente ostile, ce urmaresc alte scopuri decât cele clamate de catre demonstranti, pe de alta parte sa determine armata, pe fondul panicii sau al enervarii sa riposteze si prin dispersarea manifestantilor sa se ajunga la înabusirea revolutiei. Cât priveste teza agresiunii externe, la care ne-am mai referit, am vazut, de altfel, cât de amenintatoare se prefigura la orizont aceasta agresiune în conditiile în care s-au luat masuri pentru trimiterea la Timisoara a unor garzi patriotice înarmate cu bâte. Este greu de presupus ca acestea sa-si fi propus sa respinga un eventual agresor extern înarmat, ori sa reactioneze în contra unei invazii. 949

Din aceeasi perspectiva pot fi abordate si fenomenele legate de spargerea vitrinelor si incendierea unor spatii comerciale sau de alta natura. Ele nu urmareau amplificarea revoltei ci compromiterea acesteia, care urma a fi înfatisata ca rezultat al actiunii unor elemente destabilizatoare, vândute sau provenind din rândul agentilor straini. În aceasta privinta fiind chestionat fostul ministru de interne Tudor Postelnicu, avea sa recunoasca ca avea stiinta despre aceste elemente care efectuau activitati în genul celor semnalate (spargeri de vitrine etc.) în virtutea scopului la care ne-am referit deja. De altfel conceptia în legatura cu revolta din Timisoara si cu actiunile elementelor la care ne-am referit rezulta clar din luarea de atitudine a lui Nicolae Ceausescu astfel cum este consemnat în stenograma teleconferintei din 17.12.1989: „Pe primul plan trebuie sa stea productia si nici o încercare de a dezorganiza productia nu trebuie admisa, sau de a sabota activitatea de productie - nici în industrie, nici în toate domeniile -, sa se asigure buna aprovizionare cu tot ce este necesar, dar cu o atitudine ferma daca se gasesc elemente care încearca sa provoace dezordinea. Ca nu trebuie sa credem ca noi suntem ocoliti si nu exista si la noi anumite elemente care s-au pus în serviciul diferitelor servicii straine; care actioneaza pentru un dolar sau pentru o rubla împotriva propriului popor, împotriva independentei tarii! Trebuie sa demascam fara crutare si sa spunem clar ca este necesara o unitate si o pozitie ferma împotriva oricaror încercari de a lovi în programul de dezvoltare, în cuceririle revolutionare, în integritatea si independenta tarii. Va rog sa se ia masuri ferme, sa se prelucreze foarte serios în toate domeniile de activitate!” În realitate, Ceausescu, ca si organele de represiune, cunosteau foarte bine cine sunt aceste elemente destabilizatoare. Ele apartineau categoriei „muncitorilor cinstiti” asa cum îi placea 950

lui Ceausescu sa-i denumeasca în cuvintele sale. Dovada în acest sens sta în faptul ca în listele întocmite zilnic în legatura cu cei arestati din rândul demonstrantilor, nu apar nici cei ce au spart vitrinele (neîmpiedicati de catre nimeni) si nici reprezentanti ai agenturilor straine. Aceste liste care se întocmeau pentru a raporta zilnic conducerii de partid si de stat, contin dincolo de numarul celor arestati si o repartitie a acestora pe criterii de vârsta, profesii, apartenenta politica etc. Acest esantion este mai mult decât reprezentativ si el permite ca printr-un model matematic, pe baza unui criteriu al reprezentativitatii sa avem o imagine de ansamblu a celor care în realitate au fost demonstrantii din Timisoara. În ce priveste fenomenul tragerilor izolate executate asupra demonstrantilor, uneori chiar din interiorul lor, la adapostul salvelor de avertisment, acesta nu este un fenomen izolat. Îl regasim nu numai la Timisoara, dar si la Tg. Mures, la Cluj, sau la Bucuresti. În municipiul Tg. Mures, în timp ce cadre ale armatei, militari în termen, aflati pe câteva transportoare blindate au executat rafale de avertizare, o femeie aflata între demonstranti este împuscata si ranita în acelasi timp cu un element de munitie atipic, provenita dintr-o arma de vânatoare trasa de la distanta. În municipiul Cluj, cpt. Carp Dandu comandantul controversatului dispozitiv, care a deschis focul, este împuscat la rândul lui în calcâi, cu toate ca soldatii pe care îi comanda se aflau dispusi lateral de acesta. Acelasi fenomen îl întâlnim si în Bucuresti. Dincolo de constatarile si concluziile rezultate pe parcursul anchetelor efectuate, înca din stadiul initial, printr-un raport al medicilor din Spitalul Coltea, se semnaleaza faptul ca teroristii sunt infiltrati printre demonstranti, împuscându-i pe acestia în timp ce dispozitivele din fata lor executau rafale de avertisment. Aceste 951

afirmatii nu au rolul de a absolvi eventuala raspundere a dispozitivelor din care, în mod cert, s-a tras asupra demonstrantilor. Ele urmaresc în acelasi timp, sa demonstreze aceasta entitate certa, aceste manifestari reactionale care tin de domeniul diversiunii. Diversiunea, parte componenta a sistemului totalitar, îsi propunea sa mistifice adevarul cu tot dinadinsul, sa creeze o alta imagine si sa asigure, în final, posibilitatea vinovatilor de a scapa de raspundere caci acestia puteau arata usor cu degetul într-o alta directie. Aceasta actiune care apare drept o parte dintr-un plan prestabilit s-a desfasurat si în noaptea de 21/22.12.1989 la Bucuresti. Daca este certa gasirea unei genti de tip diplomat cu pistol „Stecikin” în interior, ce prezenta urme de tragere, putem constata ca în marea majoritate a situatiilor, acesti tragatori individuali nu au fost remarcati de catre marea masa a demonstrantilor. Este evident ca nu putem pune uciderea oamenilor iesiti în strada pe seama activitatii unor factori destabilizatori sau a unei conspiratii. Aceasta dintr-un considerent foarte simplu si anume, pentru ca, în dimineata zilei de 22.12.1989, pâna sa se lumineze de ziua, dupa cum a rezultat din verificarile întreprinse, un reprezentant al M.I. a încercat sa faca „pierduta” identitatea celor ucisi în noaptea de 21/22.1 2.1989 în Bucuresti si transportati la Institutul Medicolegal, carora le-a luat pur si simplu buletinele de identitate. În prezent, acest lucru care este demonstrat trebuie interpretat conjugat cu o luare de atitudine a lui Nicolae Ceausescu, care si în ultimele clipe încerca sa mistifice realitatea „repet înca o data nu exista decât o singura cale, lupta hotarâta, înfrângerea fortelor reactionare a agenturilor straine. Trebuie sa lamurim oamenii care au fost înselati si sunt înselati sa nu confundam oamenii care sunt înselati cu gruparile si agenturile straine, dar sa vorbim deschis si sa izolam aceste grupari care trebuie sa fie demascate cu toata fermitatea”. 952

Referindu-se la manifestatia din Piata Universitatii, tot Nicolae Ceausescu, îsi dezvaluie intentiile fara rezerve în timpul teleconferintei din 21.12.1989: „De fapt, aceasta face ca lucrurile sa se taraganeze, sa nu fie solutionate la timp. Este, în fond, inadmisibil ca de 4, 5 ore sa nu fi fost lichidat grupul acesta de aici de la Universitate, care trebuia de mult lichidat”. Exemplul tipic al acestei mentalitati si al încercarii de a mistifica realitatea cu orice pret, prin manevre diversioniste, (de altfel îndelung exersate pe timpul regimului asa-zis democrat-popular) parvine din continutul stenogramei ultimei sedinte a Comitetului Politic Executiv din 22.12.1989. În urma interventiei lui Ion Radu, i se aduce la cunostinta lui Nicolae Ceausescu ca potrivit informatiilor obtinute de acesta pe soseaua Kisselef „a fost atacata, sau probabil a cedat, o unitate militara si s-au dat arme care pot sa înarmeze un batalion si trei unitati de foc”. Observam aici cât de precisa informatie strecoara Ion Radu respectiv - arme pentru un batalion si trei unitati de foc. În legatura cu aceasta situatie se produc doua reactii care trebuie reproduse ca atare pentru întelegerea a ceea ce se intentiona. Prima îi apartine lui Tudor Postelnicu si cea de a doua lui Nicolae Ceausescu: „Faţă de ceea ce s-a pus în discutie ridic si eu o problema. Am înteles de ieri ca împotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum aceasta situatie creata si noi suntem convinsi ca nu muncitorii cinstiti sunt aceia care vor deschide focul, ci lepadaturile si pleava. Împotriva acestora nu trebuie sa fim indiferenti”(Tudor Postelnicu). În întâmpinarea acestei idei, cu mult entuziasm, dar si cu viclenia caracteristica a venit imediat Nicolae Ceausescu: „Sigur ca nu putem trage în muncitori. Noi suntem reprezentantii muncitorilor si nu putem trage în muncitori, dar sunt si lichele. 953

Daca cineva dezarmeaza armata, atunci armata este obligata sa se apere”. Ce rezulta din aceste luari de atitudine? Rezulta posibilitatea, că si în ultimele clipe, când situatia se prezinta dea dreptul disperata, Ceausescu sa se agate de putere cu orice pret, ordonând sa se deschida focul asupra coloanelor în care se aflau muncitori, dar si lichele. Urmeaza sa ne întrebam cum puteau sa fie departajate, dupa deschiderea focului, cadavrele „muncitorilor cinstiti” de cele ale „lichelelor”. Este cel mai tipic mod de înfatisare a realitatii într-o maniera diversionista. Aceste afirmatii mai dovedesc ca se putea intentiona strecurarea unor elemente înarmate printre demonstranti, acestia la rândul lor, urmând sa deschida focul, de aceasta data asupra dispozitivelor militare care trebuiau sa interzica accesul catre sediul Comitetului Central. Maniera aceasta de lucru ca si modul de gândire nu sunt de natura sa surprinda, ele fiind caracteristice unor practici îndelung exersate de catre toate sistemele totalitare. Sistemul de aceasta data nu a mai functionat, caci dispozitivele militare care trebuiau sa interzica accesul au scapat de sub control, si în loc sa deschida focul au fraternizat cu demonstrantii. * ** Începând cu dupa-amiaza, mai precis cu seara zilei 22.12.1989 diversiunea a câstigat amploare, extinzându-se progresiv pe diferite cai si capatând dimensiunile unui adevarat razboi psihologic . În urma fugii lui Nicolae Ceausescu, institutiile fundamentale ale statului totalitar s-au gasit brusc destructurate pâna la nivelurile locale. Ministerul de Interne practic a disparut ca institutie (în 954

conditiile arestarii lui Tudor Postelnicu si a prezentei lui Iulian Vlad în cladirea fostului Comitet Central al PCR cu prerogativele limitate). Pentru un moment, efectivele acestuia, debusolate, culpabilizate si în absenta unei comenzi unice, s-au regasit în cea mai mare parte în situatia de a nu sti cum sa reactioneze. Armata la rândul ei, singura institutie care beneficia înca de încredere în ochii populatiei în acele momente se confrunta ea însusi prin moartea gl. Milea, cu lipsa unei comenzi unice. Confuzia a fost si mai mult sporita de pseudocomanda televizata, dar cu rezonante considerabile asupra opiniei publice realizate din Studioul 4 al Televiziunii Române. În plan emotional, fuga cuplului dictatorial era marcata printr-un scurt ragaz de euforie generala, umbrit însa la putin timp dupa aceea de posibilitatea reversibilitatii cursului evenimentelor. Asadar în bucuria generala a victoriei se insinua treptat teama de o eventuala restauratie cu tot cortegiul de consecinte care se întrevedeau. Chiar fara voia lor, la inocularea acestui sentiment de frica o contributie însemnata au avut-o radioul, si mai ales televiziunea, institutii care în jurul orelor 13.00 au fost ocupate de revolutionari, asigurând în acele momente legatura informativa cu tara, realizând si contribuind la prima transmisie în direct a unei revolutii. Daca pâna spre seara frica fusese alimentata de false temeiuri pe fondul zvonurilor care încercau sa se amplifice (dirijate sau nu) în jurul orelor 18.50 în Piata Palatului din Bucuresti a început sa se traga. Drept consecinta, multimea din piata a intrat în panica, iar momentul transmiterii direct la televiziune si receptionat în întreaga lume a avut un impact deosebit. 955

Autorii celor câteva rafale de arma automata, ori eventual cei care au simulat zgomotul acestora nu sunt pâna în momentul de fata cunoscuti. Armata a ripostat si în acele momente a început canonada, transmisa în direct pe postul national de televiziune. Deschiderea focului în Piata Palatului avea sa directioneze sentimentele de frica, conferindu-le un contur si o motivatie, prefigurând ideea existentei efective a unei forte contrarevolutionare. S-a inaugurat astfel cea mai controversata etapa a Revolutiei române care a început în seara zilei de 22.12.1989 si a durat pâna la sfârsitul anului. Reminiscentele acestor controverse le simtim pâna si în ziua de azi. Proba existentei unei forte contrarevolutionare, sau cel putin inocularea certitudinii ca ele exista odata ce a început sa se traga, avea sa fie urmata asa cum era si firesc de nevoia de identificare a acestuia. În acele momente, gl. Gusa sosit de la Timisoara si marcat de evenimentele în care fusese implicat se afla la sediul fostului Comitet Central. De fapt si de drept, comanda armatei trebuia sa fie luata de gl. Gusa. Chiar daca gl. Gusa si Stanculescu erau amândoi prim-adjuncti ai ministrului apararii nationale, seful M.St.M. avea nu numai dreptul dar si datoria sa ia comanda armatei. Acesta, din ratiuni în parte de înteles, în loc sa ramâna în sediul M.Ap.N., unde avea toate conditiile sa-si exercite actul de comanda al armatei, a ramas în noaptea de 22-23.12 pâna în dupa amiaza zilei ce a urmat la fostul sediu al Comitetului Central împreuna cu gl. Vlad Iulian. Între timp focul s-a extins si a capatat amploare atât în Bucuresti, cât si în tara, iar unitatile militare în marea lor majoritate au procedat la alcatuirea unor dispozitive militare caracteristice luptei 956

în conditii de încercuire. Se poate afirma din perspectiva timpului care a trecut ca atât gl. Gusa cât si ceilalti factori cu atributii de comanda ramasi în minister aveau nu numai posibilitatea dar si dreptul si obligatia sa adopte o atitudine agresiva, în loc de a se situa pe pozitii de asteptare. Ar fi trebuit sa dea ordine în consecinta tuturor comandantilor de unitati militare din Bucuresti si din exterior, sa identifice toate punctele de unde s-a tras sau de unde se presupunea ca s-a tras în noaptea de 22/23.12.1989 ca a doua zi în 23.12.1989 cu subunitati de cercetare sa se scotoceasca toate aceste obiective, sa se „curete obiectivele” si sa fie ocupate. A aparut asadar, din noianul stirilor alarmiste si a zvonurilor care în conditiile date erau usor de crezut, notiunea de „forte fidele lui Ceausescu”. Cum cea mai mare fidelitate fata de Ceausescu era atribuita fortelor de securitate, pe seama acestora a fost pusa în stadiul initial multimea de „atentate la victoria revolutiei”, care urmareau reinstalarea clanului Ceausescu. Frica de eventualele consecinte ce capatau dimensiuni incontrolabile în rândul unei parti a populatiei, a fost marita de multe ori, de catre anunturile denaturate vehiculate pe canalele televiziunii, care au contribuit substantial la sporirea panicii. S-a comunicat la un moment dat, în noaptea de 22-23.12.1989 ca la Timisoara forte fidele lui Ceausescu au trecut la contraatac si savârsesc un „masacru în masa în rândul populatiei civile”. Faptul ca false atentate de genul: atacuri eminente asupra armatei; coloane blindate inamice care forteaza patrunderea în diferite orase; explozia iminenta a reactorului atomic de la Magurele; dinamitarea unor baraje ale lacurilor de acumulare; aruncarea în aer a unor spitale, gradinite sau crese, atacuri asupra unor centre de colectare a sângelui etc., s-au dovedit, ulterior, a fi simple zvonuri, 957

nu au constituit un motiv suficient pentru calmarea starii de spirit, dimpotriva aceste zvonuri care îi atribuiau lui Ceausescu ori fortelor fidele acestuia certe intentii revansarde s-au înmultit în proportie geometrica culminând cu cele care anuntau pentru revelion „care va fi al nostru pentru Craciunul care a fost al vostru”, „în fiecare casa câte un mort pe masa”. Dincolo de inerentele „productii populare” create de starea de spirit existenta, multe din evenimentele ce au urmat au pornit si de la unele actiuni certe care s-au desfasurat atât pe timpul revolutiei si au vizat marea masa a populatiei, cât si cu precadere unitati ale M Ap N. precum si unele unitati ale M.I. Astfel, s-au receptionat prin telefon de catre grupa operativa a M.St.M. peste 800 de informatii. Dupa o prima analiza a acestor informatii s-a considerat ca majoritatea dintre acestea erau false. Citam cu titlu exemplificativ: exagerarea numarului teroristilor care atacau sau urmau sa atace anumite obiective; informatii despre existenta si folosirea unor trupe de desant care ar fi decolat cu aeronave straine de pe aerodromuri din Orientul Apropiat si din Nordul Africii, existenta unor teroristi de origine straina care se antrenau în regiunea Brasov; încercarea de a infecta apa din diferite cartiere ale capitalei sau de a o otravi; asigurarile difuzate prin mijloacele mass-media care garantau rezultatul negativ al analizelor de laborator au fost si ele de natura sa raspândeasca panica; provocarea exploziei reactorului atomic de la Magurele; stiri false despre pregatirea unui atac chimic, care urma sa fie declansat în perioada 25-26.12.1989 prin distrugerea unor depozite cu materiale toxice din capitala; faptul ca sunt minate mai multe edificii din Bucuresti care urmeaza a fi distruse; amenintari cu atacuri de Anul Nou; pregatiri care se fac pentru declansarea unei epidemii, folosindu-se diferiti microbi care ar fi rezultat din cercetarile efectuate în institutiile de specialitate din Bucuresti. Toate aceste stiri false au fost de natura sa creeze o anumita stare 958

de spirit, care la rândul ei si-a gasit expresia în mai multe reactii particulare. În garnizoana Braila, de pilda, atmosfera de teama, deruta si panica în rândul populatiei si al militarilor a fost accentuata printr-o intensa actiune de dezinformare, prin transmiterea în retelele telefonice directe ale comandantilor a unor informatii false alarmante cum ar fi: la nord de Galati a fost debarcat desant din elicoptere; la maternitate gravidele sunt spintecate, copiii sunt otraviti si medicii împuscati; cineva încearca sa otraveasca bazinele de apa de la statia de filtrare; aruncarea în aer a sectiilor de producere a oxigenului de la Laminorul s.a. Unele au fost verificate pe loc neconfirmându-se, altele au necesitat deplasarea unor forte la fata locului, alt prilej de deruta si confuzie, soldate cu pierderi de vieti omenesti. Obiectivele vizate cu precadere au fost Comandamentul diviziei, sediul Consiliului unde se afla proaspatul organ de putere constituit, depozitele de munitie si unitatile militare cu mare putere de foc, în special cele de artilerie. Acestea constituiau coloana vertebrala a sistemului local de organizare si coordonare a întregii activitati militare, economice si politice, precum si de aparare din zona. Paralizarea lui ar fi dus la un haos de nedescris în aceasta parte a tarii, daca tinem seama numai de faptul, deloc minor ca divizia are unitati subordonate pe raza a câteva judete învecinate. Din acest motiv însasi municipiul Braila s-a înscris pe lista prioritatilor actiunii de diversiune, ca de altfel marea majoritate a garnizoanelor importante din tara. Cum în mediile mai bine informate se stia ca securitatea era controlata de armata, mai întâi de fapt (la Timisoara înca din seara zilei de 22.12.1989) iar curând dupa aceea si de drept (caci în data de 24.12.1989 toate unitatile de securitate din tara trecusera în subordinea armatei), treptat s-a renuntat la incriminarea securitatii ca institutie, acuzele fiind trecute mai întâi în contul unor grupuri de securisti razletiti de propria institutie. Multe stiri care circulau 959

în zilele acelea si care erau vehiculate cu precadere, prin intermediul Televiziunii au avansat notiunea de „terorist”'. Se desemnau de regula prin „teroristi” grupuri de mercenari straini, de regula, arabi, speciali instruiti pentru apararea lui Ceausescu pâna la capat, chiar cu pretul vietii. Aceste grupuri au fost invitate sa se predea pâna la termen limita, oferindu-li-se în schimb amnistia. Dar cum nici aceste „comandouri” nu furnizau dovezi palpabile despre existenta lor, (fiind chiar discreditate de câtiva „teroristi arabi” care s-au dovedit a fi tigani autohtoni aflati întâmplator în zona de foc, ori studenti straini aflati în mod legitim la studii în România si înscrisi în diferite institutii de învatamânt superior) s-a revenit la notiunea de teroristi pur si simplu, în jurul carora s-a construit o masiva legenda cladita pe spaima, panica si confuzie, care explica multe din întâmplarile tragice ale acelor zile. În momentul de fata la o privire retrospectiva, legenda teroristilor îsi dezvaluie asa cum deosebit de plastic o zugravea si recentul raport al S.R.I. „ingredientele de spectacol ieftin” (cimitire, cavouri, catacombe, morti care dispar fara urma, ciungi care trag din toate pozitiile, tatuaje criptice, discrete semne distinctive care s-au dovedit a fi banale sigilii, armament ascuns în coliva, femei blonde care mitraliaza populatia din Dacii de culoare alba, teroriste cu pistolul ascuns în coc, ori falsi calugari sau preoti cu armamentul pe sub sutana etc.). Este tot atât de adevarat însa, ca-n acele momente pe strazile Bucurestiului si ale altor orase se tragea, iar tragerile erau urmate de morti si raniti. La vederea mortilor si ranitilor, ca si pe fondul sonor al rafalelor si chiar salvelor executate cu armament greu, legenda teroristilor, a prins, inoculând în populatia tarii, si chiar în opinia publica internationala, o stare de emotie colectiva extrem de puternica. Fara teama de a gresi, putem vorbi la noi despre o adevarata 960

psihoza a terorismului. În conditiile de atunci pe fondul socului emotional resimtit si-al anumitor particularitati psiho-somatice, putem vorbi chiar de aparitia unei reactii psihotice de stres, constatata si stabilita ulterior, în timpul anchetelor efectuate atât în rândul militarilor cât si al civililor. Pe fondul acestei reactii ce presupune înaintea instalarii ei, interventia cumulativa a unor factori adjuvanti, nu în putine situatii au cazut victime oameni nevinovati (cazul cpt. Scriva de la Buzau, cazul cpt. Oglavie din aceeasi localitate, cazul cpt. Giurca Gheorghe de la Iasi, cazul col. Vasiliu de la televiziune etc.). O atare stare de stres în cazul acestor persoane cu multiple motivatii (nesomn, neraspundere la somatii, oboseala, frig, încordare musculara, nesiguranta profesionala, insuficienta, ambiguitate, neprelucrarea si proasta informare despre teroristi, analogia securist-terorist) s-a transmis multor persoane, militari si civili (prin fenomenul de inductie psiho-patologica), toate actionând în sensul în care distorsionau realitatea. Practic, aceasta entitate cunoscuta îndeobste sub denumirea „reactie psihotica de stres” constituie numai aparent o noutate. Reactia ca atare este studiata de psihiatrie, dar fenomenul poate capata o anumita amploare în conditiile în care multimile (o colectivitate ca atare) sunt supuse unei agresiuni emotionale iesita din comun). Aceste stari psihotice pot aparea în conditiile unui risc existential major iminent si manifest, obiectivat ca atare prin receptarea imaginii unor victime si accentuat si alimentat si prin zvonurile care în mod inerent le amplifica în aceste situatii socul emotional. 961

Anumite structuri neurologice nu compenseaza în suficienta masura astfel de situatii si, prin ruperea echilibrului dintre inhibitie si excitatie, la nivelul scoartei, se produc distorsiuni ale interpretarii ce pot capata pe alocuri caracter halucinatoriu. Astfel de reactii sunt cunoscute în cazul unor calamitati, dezastre de mari proportii, razboi, bombardamente la care este supusa populatia civila etc. Nu putini dintre cei care sunt expusi focului pe linia întâi a frontului, acuza astfel de reactii pasagere, care, uneori, circumstantial si pe un teren psihic mai labil capata caracter de preponderenta. Fara a intra în detalii pe marginea acestui fenomen trebuie observat ca distorsiunile care se produc în planul perceperii realitatii afecteaza pâna la abolire capacitatea unei aprecieri critice, a continutului si consecintelor atât a faptelor subiectului cât si a atitudinii persoanelor cu care acesta, circumstantial se afla în contact în acele momente. Este vorba de o afectare sau o abolire, dupa caz, permanenta a capacitatii subiectilor, înteleasa într-un cadru mai larg al posibilitatilor de reflectare si constientizare obiectiva a fenomenelor exterioare. Practic, în acest domeniu putem vorbi de un cumul între abolirea temporara a luciditatii si, deci, a discernamântului în plan psihic, si eroare de fapt, în incidenta caruia, subiectul se regaseste în mod indubitabil în acele momente. Acest fenomen ar merita un studiu mai amplu, întrucât stari psihotice în genul celor descrise au aparut în repetate situatii ele fiind evidentiate în contextul cercetarilor întreprinse în legatura cu evenimentele din decembrie 1989. Faptul ca ulterior, subiectul, care acuza o astfel de reactie psihotica intra în remisiune, revenind mai devreme sau mai târziu la realitate, nu este de natura sa modifice datele problemei, în conditiile în care este cert ca în împrejurarile concrete în care a 962

actionat si în momentul respectiv distorsiona evident realitatea. Lasând la o parte acest fenomen trebuie sa conchidem ca în întâmpinarea diversiunii concretizate în zvonuri anume dirijate a venit amplificând-o pâna la proportii nebanuite, pseudodiversiunea, rezultat al productiilor populare care au facut-o sa sporeasca pâna la paroxism. În capcana acestor productiuni, indiferent daca erau bine sau rau intentionate, au cazut nu numai reprezentanti ai populatiei din tara noastra, ci si reporteri a unor cotidiene de rasunet international. Sa ne reamintim ca revista Paris Match a publicat fotografia unei cunoscute avocate a baroului bucurestean care era prezentata drept o „agenta secreta a securitatii lui Ceausescu” în momentul identificarii ei si al arestarii de catre populatie. Pe o jumatate de pagina aceeasi revista publica fotografia cadavrului „teroristului arab” (al carei deces intervenise la Spitalul Clinic de Urgenta). Pe marginea aspectelor referitoare la teroristi mai exista o sustinere în documentarul amintit referitor la Municipiul Bucuresti din care rezulta ca s-ar fi obtinut prin mijloace informative date de la persoane ce asigurau paza la Institutul Medico-legal. Din aceste date a rezultat ca se proceda la o triere a cadavrelor iar cadavrele „teroristilor” fata de „mortii obisnuiti” beneficiau de un regim preferential. Aceste cadavre care erau însotite de munitie si armament ar fi fost facute pierdute dupa câte ni se da de înteles. Problema se putea lamuri foarte simplu pentru ca în realitate seful colectivului de la Institutul de Criminalistica a fost col. dr. Asanache din I.G.P. care avea drept sarcina tocmai fotografierea celor suspecti inclusiv a celor fara identitate si întocmirea fiselor de cadavru neindentificat. Fotografiile erau afisate la intrarea în institut. Toate aceste probleme puteau fi elucidate printr-o investigatie mai serioasa prin personalul de specialitate al institutului, în loc sa se recurga la surse mai greu de controlat. Aceste câteva exemple sunt alese pentru a exemplifica ce rol poate 963

juca informatia incompleta în analiza si interpretarea unor fenomene. Din pacate de-a lungul timpului, tot felul de stiri au aparut permanent, în special în perioada anului 1990, multe dintre ele vehiculate prin intermediul presei, parte dintre ele chiar însusite de organele de cercetare. Ele alcatuiesc un întreg cortegiu de productii fanteziste: arme sub troita din Piata Universitatii; documente si droguri ridicate de la studentul Marian Munteanu în momentul arestarii sale; arme si munitii la sediile unor partide; Nica Leon aruncând sticle incendiare prin baraje etc. De aceea, toate organismele cu atributii de verificare sau cercetare penala vor trebui sa preia cu rezerve astfel de informatii si sa concluzioneze numai pe baza unor prealabile verificari exhaustive. Incontestabil, una din probele cele mai contraversate este cea a persoanelor suspecte de terorism, ori de activitati diversioniste. Fara a mai discuta notiunea de terorist ca atare, trebuie specificat faptul ca în rândul persoanelor care au facut obiectul cercetarilor nu au fost identificate elemente care sa fi fost retinute în circumstante concrete de natura de a demonstra efectuarea, cu buna stiinta de activitati de tip terorist. Am vazut modalitatea în care din aproape în aproape s-a nascut si s-a extins capatând dimensiuni generalizate psihoza terorismului pe fondul diversiunii amplificata de inerentele productii populare. Unele dintre activitatile care au fost reconstituite în timpul anchetelor sunt de natura a fi considerate ca activitati de tip diversionist. În acele zile pe fondul psihozei terorismului care cuprinsese întreaga populatie au existat numeroase persoane retinute ori care au facut obiectul unor cercetari dupa cum urmeaza: total suspecti 1425, din care în resedinta de judet 1146, în restul teritoriului 727. Dintre acestia 820 au fost militari, 580 civili, iar 25 cetateni straini. S-au adoptat solutii de trimitere în judecata de catre institutia Parchetului în privinta a patru persoane si solutii de urmarire în 645 de cazuri. Din rândul suspectilor, 253 apartineau armatei, 547 faceau parte 964

din D.S.S., iar 605 erau civili. O repartitie a acestor persoane pe întregul teritoriu se prezinta astfel: în Municipiul Bucuresti 824; la Timisoara 236; la Brasov 139; la Craiova 27; la Cluj 1. În sfera de competenta a Parchetului Militar Ploiesti (dar nu în municipiul Ploiesti) 14 persoane. O situatie a lor în raport de garnizoanele militare din teritoriu si în afara municipiului Bucuresti, contine urmatoarele date: Armata I: 31 suspecti predati la Slobozia si Inspectoratului Judetean de Politie Brasov; Armata II-a: 118 predati la Penitenciarul Braila si Bg.8-a de Infanterie Focsani; Armata III-a: 33 suspecti predati, la Politia Judeteana Arad si Penitenciarul Timisoara; Armata IV-a: 3 suspecti predati la Politia Alba Iulia si arestul Bg.5-a V.M.; C.A.A.T.: 24 de suspecti predati la Inspectoratul Judetean de Politie Brasov, Bg.2 V.M. si Comandamentul Garnizoanei Brasov; Comandamentul Artileriei: 7 suspecti predati la Penitenciarul Braila; Comandamentul Infanteriei si Tancurilor: 154 suspecti predati la Scoala Militara Nicolae Balcescu. Cât priveste situatia din Garnizoana Bucuresti, M.St.M a predat Inspectoratului de Politie al municipiului Bucuresti un numar de 60 de suspecti, iar C.A.A.T. a predat un numar de doi suspecti. Trebuie semnalat faptul ca persoanele retinute înca din stadiul initial au fost numai suspecte si nu dovedite ca ar fi întreprins activitati teroriste sau contrarevolutionare. Verificarile întreprinse nu au condus la conturarea vinovatiei acestor persoane ce au scos în evidenta tot atâtea situatii distincte care se constituiau în împrejurari de natura sa contribuie la suspicionarea si retinerea acestor persoane. Cu titlu exemplificativ pot fi enuntate câteva categorii: Moldovan Valentin si Craciun Falk internati la Spitalul Clinic Municipal fiind considerati suspecti pentru ca erau raniti si aveau înfatisare de arabi; Hrib Teodor Dan retinut o perioada de timp pentru ca a fost denuntat de concubina sa pe care o parasise ca ar fi tras în populatie; Manica Mihai caz tipic de exuberanta si temeritate gresit interpretate. Acesta primind un pistol, în timp ce contribuia 965

la apararea fostului sediu al Comitetului Central s-a dus sa-si vizitele concubina. Trecând pe lânga Hotelul Palace a tras doua focuri de revolver în lampadarul de la intrare. În drum spre fostul sediul al Comitetului Central a fost retinut de armata si predat ca terorist; Gauta Sile, surdomut, care scotând sunete nearticulate a fost considerat cetatean strain, vorbitor al limbii engleze si deci a fost retinut ca supect de terorism; au existat si mai multi cetateni arabi (iordanieni, sudanezi, iranieni) studenti I.M.F., care au fost retinuti uneori în mod repetat de catre populatie pentru simplu fapt ca judecând dupa aspectul lor pareau a fi arabi si potentiali teroristi, când în realitate prezenta lor pe teritoriul României era legitima. La fel se prezinta si în cazul lui Lupu Cristian de la Spitalul de Urgenta considerat a fi terorist arab, în realitate acesta fusese ranit la televiziune unde se dusese pentru a contribui la apararea acestui obiectiv; exista si cazuri mai aparte spre pilda, Emilian Dobrescu, fost vicepresedinte al CSP. Acesta în urma apelurilor de la televiziune din data de 22 dec. 1989 s-a prezentat la fostul sediu al Comitetului Central spre a-si oferi serviciile noii puteri. A fost arestat si depus ca terorist, iar mâinile i-au fost legate cu sârma; în acelasi sens exista si cazul fostului „doctor” care a acordat asistenta medicala ranitilor din sediu Comitetului Central. Acesta în realitate era medic stomatolog si a fost denuntat de catre o pretinsa asistenta medicala ca fiind fals medic. În consecinta a fost arestat si depus ca terorist. Se constata si situatia unor persoane arestate sub diferite banuieli, mai mult sau mai putin legitime, ca de exemplu Marin si Frank Cristian ce au fost retinuti în timp ce efectuau controale în baraj asupra unor autoturisme. Unul dintre ei purta barba si a aparut suspect celorlalti membri ai barajului. Au existat si cazuri de hoti care au fost retinuti si depusi printre suspectii de terorism. 966

Spre pilda Crestea Daniel, la care a fost gasita o bucata de rama aurita sustrasa din fostul sediu al Comitetului Central. Sunt persoane care au fost retinute si predate ca suspecte pentru ca nu au avut acte asupra lor (Radu Aurelian, retinut în Drumul Taberei, zona IMEB în timp ce se deplasa la serviciu). Exista alte persoane care au fost retinute pentru ca au fost gasite cu arme de foc asupra lor; astfel Alexandru Rosianu a primit arma în mod legal de la locul de munca (garzi patriotice) dupa care a transportat cu masina proprietate personala un ranit la Spitalul Municipal. În drumul de întoarcere a fost retinut cu arma asupra lui. Au existat, de asemenea, si bolnavi psihici a caror conduita a parut suspecta si deci au fost retinuti. Exemple edificatoare în acest sens sunt cazurile Im Adrian, (Ciungul) Olaru Ion, trimis la Spitalul nr.9 pentru ca a provocat agitatie în ziua de 25 decembrie în fata fostului sediu al C.C. Chicheoarca Carmen, zisa si Sperlea Ana, internata la Spitalul de Urgenta, bolnava psihic si care a fost prezentata ca teroristă; un film realizat de televiziunea cehoslovaca la aceea vreme sustinea în momentele respective ca a vazut-o pe Maricica deghizata în barbat si ca are multe cunostinte despre depozite de „grenade si dinamite”. Tot la Spitalul de Urgenta au fost adusi raniti din zona Comitetului Central Popa C-tin si Blându. Acestia au fost considerati „ca fiind teroristi, întrucât sub imboldul oboselii, a stresului traumatic au creat impresia de suspecti. Alte cazuri se refera la persoane car au fost recunoscute de securitate. În consecinta, au fost arestati si depusi fara sa fi întreprins activitati contrarevolutionare. Ex: Stania Stanciu retinut pe 31 ianuarie 1990 în Pasajul Universitate. Unele persoane mai recalcitrante au fost arestate pentru terorism. Ex.: Dragan Teodora din Drumul Taberei, care facea parte din Asociatia de locatari a blocului s-a certat cu unii luptatori din garzile patriotice care actionau în zona. În consecinta, acestia au arestat-o si au depus-o la M.Ap.N. fiind predata ulterior la Politia Municipala Bucuresti. Unii oameni au fost arestati pentru simpla prezenta în preajma 967

unor unitati militare. Spre pilda Petre Alin retinut de U.M. din Sos. Oltenitei, întrucât celor din garda li s-a parut ca acesta facea observatii asupra obiectivului. Printre cei retinuti s-au aflat si alte categorii de bolnavi psihici care au atras atentia asupra lor prin bizarerii comportamentale. Exemple: Pasculea Blaju, trimis la Spitalul nr.9 Gh.Marinescu, Ivanescu Gh, Paserea Daniel Gheorghe, Tomutiu Gh. si altii. În rândul celor retinuti sub banuiala de terorism s-au aflat si persoane depistate prin hoteluri la controalele armatei. Exemplu, Ciobanu Costel si Barbu Florin au fost retinuti în hotel Astoria unde patrunsesera în camere, dupa toate datele, pentru a-si însusi unele obiecte. Alti 2 tineri Boboc Petru si Ciobanu Gheorghe au fost retinuti în Drumul Taberei, fiind considerati suspecti deoarece în timp ce se deplasau catre locuinta bunicii lui Boboc Petre au alergat dupa tramvai. Exista si categoria persoanelor suspicionate de terorism datorita legaturilor de rudenie cu anumite persoane, ceea ce a contribuit la arestarea lor. Exemplu: Nuta Teodor, nepotul generalului Nuta, padurar la Branesti, sau Badila Dumitru, al carui tata bun (el fiind înfiat ulterior) era var primar cu Nicolae Ceausescu. În rândul celor retinuti de terorism au fost depistati si excroci. Spre pilda, Andronescu Ion a fost retinut în 14.01.1990 sub acuzatia ca ar fi colectat bani de la cetateni proferând totodata lozinci anti FSN, Iordache Vicentiu si Avram Dumitru au fost retinuti pentru ca gasisera o banda de cartuse de mitraliera pe care si-au însusit-o. Era vorba despre 2 tineri care s-au simtit atrasi de obiectul respectiv, ceea ce ulterior avea sa contribuie la retinerea lor; Florescu Eugeniu a fost retinut în ziua de 25.12.1989 în zona Universitatii, în timp ce îsi cauta fiica care disparuse, iar Stoica Dumitru a fost retinut pe str. Batistei în 24.12.1989, pentru ca având un binoclu pe umar a atras atentia asupra lui. Atitudinea mai vehementa a unora dintre revolutionari a atras atentia asupra lor si în consecinta conduita lor fiind considerata suspecta s-a procedat la retinerea acestora. Este vorba de cazul Nica Leon 968

retinut de catre colonelul Radulescu, în interiorul fostului sediu al Comitetului Central. Alte persoane au fost retinute ca suspecte de terorism în timp ce încercau sa patrunda în interiorul unor autoturisme care nu le apartineau, exemplu fiind Tarus AugustinValentin. Sunt si alte categorii de persoane, fosti colaboratori ai securitatii, spre pilda Selaru C-tin si Voinea C-tin, care au molestat pe demonstranti în data de 21.12.1989, si care ulterior au fost recunoscuti de populatie si predati armatei sub banuiala de teroristi. Acestia se faceau în realitate vinovati de participarea la masurile de reprimare a demonstrantilor. Toate aceste câteva exemple, caci lista este aproape fara de sfârsit, demonstreaza un lucru aproape cert: organele de urmarire penala nu au primit spre anchetare elemente care sa fi fost capturate în împrejurari de natura a demonstra ca au fost prinse în timp ce trageau asupra populatiei, ori asupra unor obiective. Aceasta nu înseamna ca astfel de elemente nu au putut exista. Rezulta cel mult, ca în rândul celor ce au fost retinuti nu s-a dovedit existenta unor astfel de elemente. Suspiciunea generala care a existat la momentul respectiv a contribuit la crearea unei situatii în conformitate cu care fiecare individ bine intentionat vedea în celalalt un potential adversar. Pe fondul terenului constituit din unii factori patologici preexistenti: stres prelungit, suprasolicitare, tensiune nervoasa, lipsa odihnei, unele persoane au facut reactii psihotice generate de banuieli, mai mult sau mai putin justificate si au deschis focul reusind uneori sa ucida persoane nevinovate. Exemplu serg. Dutu Silviu, militar în termen, care a tras cu pistolul mitraliera asupra unui tanc în cadrul unui sindrom confuzional, prilejuit de un episod de betie patologica ca si de faptul ca fusese ranit în prealabil; sau cazul subofiterului de politie Stan Traian în zona Radiodifuziunii care a ucis 4 persoane prin împuscare si a ranit 969

alte 3 întrucât i-a considerat ca sunt teroristi în cadrul unei reactii psihotice de stress. Ulterior a fost si el ucis de catre un militar din dispozitivul de aparare. De asemenea, cazul mr. Giurca Gh, care a împuscat o persoana pe care o transporta în interiorul autoturismului de teren întrucât i s-a parut ca acesta vrea sa-l strânga de gât; sau cazul lt. col. M.Ap.N. Vasiliu I. care spontan a acuzat o stare de nebunie furioasa, atacându-l cu un cutit pe gl. Tudor care coordona fortele de la televiziune; în aceleasi împrejurari l-a ranit grav pe numitul Traian Puscasu. Situatia acestor persoane este, prin forta împrejurarilor si prin complexitatea circumstantelor, extrem de speciala si uneori controversata. Multe persoane au fost suspicionate de activitati teroriste pentru ca fiind ucise în acele împrejurari si transportate la sediul Institutului Medico-legal, fara acte de identitate si fara a se cunoaste locul de unde au fost ridicate cadavrele, au fost înregistrate drept cadavre neidentificate si deci suspecte de terorism. Exemplu tipic este al maiorului Serba Angelor Florian, nascut la 3.12.1971, elev în ultimul an la Liceul Economic din Sos. Viilor. Acesta, dupa cum avea sa se stabileasca ulterior, a fost lovit de gloante ratacite în timp ce acorda ajutor medical ranitilor din zona Ministerului Apararii Nationale. Oricât ar parea de surprinzator, în stadiul initial, a fost considerat în rândul persoanelor suspecte de terorism; cu toate ca era vorba de un copil, elev de liceu. Un caz mai aparte, în care presupusi teroristi au putut fi gasiti la locul actiunii este cel petrecut în Piata Iancului din Bucuresti. Astfel, în ziua de 23.12.1989, pe baza informatiilor transmise de catre grupa operativa de stat major din cadrul M.Ap.N. un echipaj din U.S.L.A. sub comanda cpt. Enachioaia Victor s-a deplasat în Piata Iancului unde se semnalase ca teroristi executa foc dintr-un bloc situat în apropiere asupra cetatenilor de pe strada. Adresa de unde se tragea a fost identificata ca fiind sos. Mihai Bravu nr.116, 970

bloc D5.et. 10. ap. 70, unde, pâna în februarie 1990 a locuit Minca Octavian Ionel, subinginer la întreprinderea de Mecanica Fina. În urma actiunii de interventie, au fost lichidate doua persoane, îmbracate în costume civile de culoare închisa, fara documente de identitate asupra lor (o a treia persoana, probabil grav ranita, în conformitate cu sustinerile celor din echipajul U.S.L.A. a reusit sa paraseasca zona). Cei doi morti au fost preluati de garzile patriotice din zona pentru a fi predati organelor de politie. Ce s-a întâmplat cu ei dupa aceia nu se cunoaste. Oricum, la data respectiva, ei au fost asimilati sintagmei de larga circulatie „securisti-teroristi”. Întrebare: unde este armamentul? Astfel de cazuri sunt semnalate si în zona M.Ap.N., în circumstante care nu au fost clarificate în totalitate. Este cazul privind ranirea soldatului Ene Ion si a serg. major. Bularda Viorel. Ambii au prezentat plagi împuscate si potrivit sustinerilor amândurora ele apareau ca rezultat al unui incident în timpul executarii serviciului de garda la DD2 (punctul de control nr.2). Întâmplarea a avut loc în noaptea de 23/24.12.1989, când potrivit relatarile celor doi un individ voinic, îmbracat într-un costum croit dintr-o bucata în genul unui combinezon negru a escaladat gardul din vecinatatea punctului de control. În acele împrejurari a ranit cu focuri de pistolet pe soldatul Ene Ion, aflat în serviciul de garda si pe sergentul major Bularda Viorel care facea parte din grupa de control si paza a Comandamentului Serviciilor Armatei. Desi întâmplarea nu a putut fi probata în totalitate, întrucât individul nu a fost retinut, ranit sau ucis, ea se înscrie ca o secventa caracteristica de tipul acelor incidente cu tragatori individuali care actionau în scopuri vadit diversioniste.

971

Un caz aparte este constituit de cazul postasului de la Brasov, civilul Molan Tudor. În dimineata zilei de 23.12.1989 Molan Tudor a fost prins în timp ce iesea din Cimitirul Evanghelic al orasului Brasov, având asupra sa o arma semiautomata cu luneta si munitia aferenta. Pe parcursul cercetarilor Molan Tudor avea sa faca o serie de declaratii din care rezulta ca în urma cu aproximativ un an l-ar fi cunoscut pe lt. maj. Morariu de la securitate prin intermediul col. pensionat Sovaiala si ca s-ar fi întâlnit cu el de 3-4 ori. El sustine ca în 20.12.1989 a fost convocat într-o vila, a primit o arma cu luneta pentru a trage în demonstranti împreuna cu Adochitei Victor. Tragerile urmau a fi executate dintr-un cavou aflat în Cimitirul German. Mai sustine ca în seara de 22.12.1989 împreuna cu Adochitei si o alta persoana au tras cu armele în manifestanti si în soldati dupa care s-a dus acasa. Mai târziu pe 25.12.1989 este din nou interogat de un procuror militar declarând în mare aceleasi fapte indicând si alte persoane care au primit arme. Începând din 31.12.1989 Molan Tudor si-a schimbat declaratia. A înlaturat complet din declaratii pe ofiterii de securitate. Persoanele indicate în declaratiile initiale au negat orice legatura cu faptele relatate de Molan Tudor. În data de 28 si 29 la cererea militiei Molan Tudor a fost examinat de o comisie medicolegala care concluziona ca are discernamânt dar ca prezinta unele leziuni corporale, escoliatii si echimoze pentru vindecarea carora nu necesita îngrijiri corporale. Ulterior raportul de autopsie medico-legala efectuat dupa decesul lui Molan Tudor avea sa stabileasca ca moartea a fost patologica, neviolenta, ea datorânduse insuficientei cardiace acute, generate de un infarct miocardic acut care ar fi survenit în evolutia unui traumatism sterno-costal pentru care ar fi necesitat 45 de zile îngrijiri medicale. Concluzia de moarte patologica a aparut curioasa mai ales când cuprinsul raportului de autopsie în legatura cu inima la examenul microscopic nu se consemneaza lucruri deosebite, existând o contradictie în constatarile de ordin anatomo-patologic, 972

macroscopic si examenul histopatologic ce atesta prezenta infarctului miocardic acut, hemoragie pe o miocardiopatie distrofica. (Raportul Procuraturii pag. 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234 si 244, 245, 246, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255). Exemple similare celor amintite apar si în numeroase alte localitati din tara unde au fost morti si raniti ulterior datei de 22.12.1989. Rezultatul global al acestor lupte cu teroristii, lupte ce au durat pâna catre sfârsitul lunii decembrie sunt concretizate în pierderi grele dupa cum rezulta din urmatorul tabel:

Se vede clar ca grosul pierderilor nu s-a produs atât în faza initiala a reprimarii revolutiei, cât îndeosebi în zilele urmatoare ca o consecinta tragica a dezinformarii si diversiunii proliferate în întreaga tara cu viteza luminii de catre postul de televiziune. Acesta fara nici un fel de discernamânt, fara nici un fel de cenzura, a împrastiat cele mai fanteziste stiri alarmante. Astfel, între orele 13.00-14.00, în ziua de 22.12.1989 Mircea Dinescu solicita pe post „(fiti calmi! Iesiti pe strada în liniste” iar Teodor Brates adauga „...sa apere televiziunea...”. Mircea Dinescu „...sa aparati televiziunea româna...”. Teodor Brates „... pentru ca televiziunea sa ramâna în continuare a poporului, va rugam s-o aparati ... este posibila orice fel de provocare. Adresam chemarea locuitorilor Bucurestiului sa vina aici sa ne sprijine, ... veniti, sprijiniti televiziunea! ...”. Petre Popescu „...suntem informati de corespondentii din tara ca la Sibiu se dau lupte grele între fortele 973

de securitate, cele de militie si armata...”. Gl. Nicolae Militaru numeste pe toti comandantii armatei de atunci si face apel catre acestia: „...opriti macelul! Dati ordin, opriti macelul! Daca s-a facut crima pâna acum opriti-o! Fac apel la colegii si prietenii, unii din ei generali din M.I. ... Opriti macelul ...”. Teodor Brates informeaza „... de la Sibiu ni se comunica ca armata nu mai are munitie si trupele de securitate continua sa atace unitatile militare ...” iar Petre Popescu cheama „... cpt. Nicolescu de la Brazi, de la Ploiesti, sa se îndrepte urgent spre Bucuresti, în fata televiziunii, ...”. George Marinescu aduce la cunostinta telespectatorilor ca „... suntem informati ca se duc lupte intense între securitate si armata ...”. Teodor Brates cu referire la Sibiu informeaza „... stati ca acum din militie se trage cu mitraliere grele...”, iar ulterior adauga „...aflam ca multi securisti s-au dezbracat de hainele lor si se dedau la jafuri ...”. Cazimir Ionescu anunta pe post ca „... o coloana blindata motorizata se îndreapta spre Pitesti pentru a ocupa punctul atomic, rafinaria, rezervoarele de cianura, barajul de la Curtea de Arges! Odata cu caderea acestor puncte, orasul Pitesti poate sa dispara complet de pe harta tarii! Cerem armatei sa intervina! Cerem poporului sa se deplaseze de urgenta, sa intervina, sa intervina aviatia ne paste o mare primejdie...”. Teodor Brates „coloane blindate se îndreapta, detasamente de teroristi, acesti antiteroristi (se sufla USLA) ... aceste detasamente criminale se îndreapta spre cladirea radioteleviziunii ...”. Costin Tugui se adreseaza alarmat „... nu întrerupeti emisia ...! Spre televiziune se îndreapta cu 2000 de teroristi, antiteroristi ... brigada antiterorista ajutati-ne ... iesiti populatia ... ajutati-ne ... 2000 de teroristi ...armata - ajutati-ne, ajutati-ne, sa ne apere armata, sa ne apere cineva!” - Legat de aceiasi informatie dezastruoasa Teodor Brates completa „... teroristii se îndreapta spre televiziune, armata sa-si faca datoria ...”. 974

Ca urmare a starii generale de panica imprimate populatiei prin informatiile difuzate pe post pâna si militarii însarcinati cu apararea televiziunii erau convinsi de eminenta unor atacuri teroriste realizate cu forte superioare. Astfel, comandantul unitatii ce asigura apararea televiziunii, lt. col.Oana Marin declara pe post: sunt comandantul unitatii de blindate, lt. col.Oana si am primit misiunea nobila de aparare a Televiziunii române, misiune nobila pentru care cer sprijinul întregului popor, întregii populatii din zona sa ma ajute pentru aceasta cauza, pentru a îndeplini aceasta misiune sacra. Sigur, daca erau panicati, civilii patrunsi în localul televiziunii aţâţau crainicii, ar parea mai explicabil desi nu are nici o justificare emiterea pe post a unor informatii neverificate a caror efecte a indus tuturor participantilor o stare de stres si de nesiguranta, ce a afectat însasi pe comandantul militar al institutiei, care la rândul sau cere ajutorul populatiei. Informatiile alarmante neverificate emise pe post continua, numarul lor fiind semnificativ si destul de convingator. Asemenea repetate apeluri si stiri false suprapuse cu aparitia unor ofiteri în rezerva sau în retragere, care au creat la televiziune un fel de pseudopost de comanda, chemau unitati ale armatei pentru apararea televiziunii. În acest sens, merita amintit desi este reluat si cu alte ocazii interventia pe post a cpt. R.I Emil Dumitrescu: „...comandanti ai unitatii apararii nationale din orasele Târgoviste, Râmnicu-Sarat, Buzau, Focsani, Galati, Braila - va transmit ordinul sefului M.St.M., gl. Gusa Stefan, ca în cel mai scurt timp sa îndreptati unitatile dumneavoastra catre Bucuresti, pentru apararea urmatoarelor obiective: M.Ap.N., Academia Militara si unitatile dispuse pe bulevardul Antiaeriana. În cel mai scurt timp mobilizati unitatile si deplasati-va spre Bucuresti...”. Gl. Gusa nu recunoaste în declaratiile sale ca ar fi dat un asemenea ordin si cu atât mai mult ca ar fi ordonat mobilizarea unitatilor. Dar este evident ca cel ce a transmis acest ordin nu cunostea ce înseamna mobilizarea unitatilor. Un asemenea ordin de mobilizare nu a fost 975

emis în întreaga perioada a Revolutiei din Decembrie. Ca rezultat al acestor actiuni nesabuite emise de persoane neautorizate, suprapuse cu lipsa de profesionalism a unor comandanti militari, pe lipsa de instructie a trupei, pe haosul produs de interventia dezorganizata a Garzilor Patriotice, pe interventia entuziasta si eroica a revolutionarilor autoînarmati cu armament gasit la Comitetul Central sau obtinut prin fortarea usilor de armament existent în televiziune, a avut ca efect evenimente tragice soldate cu pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Bilantul acestor zile tragice desfasurate în zona televiziunii române a fost 78 de morti, din care 18 militari si 267 raniti, din care 61 militari. Daca asa s-au desfasurat luptele cu „teroristii” la televiziune, tot cam asa s-au desfasurat si la M.Ap.N. unde s-au produs 3 tragice evenimente soldate cu pierderi grele. Astfel: în timpul afluirii unor numeroase forte înspre zona ministerului, unele dintre ele au fost angajate în incidente de foc pe diferite trasee (pe fondul reactivitatii militarilor din convoaie). Pe de alta parte, între dispozitivele de aparare ale Ministerului Apararii Nationale deja alcatuite si alte forte trimise pentru întarirea acestui obiectiv, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, s-au creat incidente în conditiile în care au fost provocate prin foc de actiunea unor elemente care executau trageri din zona blocurilor situate peste drum si în preajma localurilor Ministerului Apararii Nationale. În mod succesiv astfel de elemente s-au creat în prima noapte între dispozitivele care trecusera la apararea localurilor 1 si 2 ale M.Ap.N. si forte apartinând Regimentului de garda, unitati de cercetare de la Buzau si facultati militare. În timpul acestor schimburi de focuri s-au produs victime, morti si raniti. Fortele 976

Regimentului de garda au înregistrat 2 morti, subunitatea de cercetari Buzau a avut si ea pierderi, 4 morti si 7 raniti, iar din rândul ofiterilor-elevi de la Facultatea Tehnica Militara si-au pierdut viata un numar de 5 persoane si au fost ranite alte 9 persoane. Practic fortele aflate în apararea apropiata a ministerului deja intrate în dispozitiv nu fusesera înstiintate la timp si în totalitatea lor despre aparitia legitima în zona a celorlalte forte militare care se deplasau pentru a intra, la rândul lor, în dispozitivul de aparare si pentru a contribui astfel la întarirea pazei localurilor M.Ap.N. Cum înstiintarea nu ajunsese la nivelul tuturor esaloanelor iar sistemul de parole si de recunoastere nu fusese pus la punct înca în conditiile de natura a se asigura patrunderea în dispozitiv fara incidente s-au creat momente de nerecunoastere între aceste forte pe fondul carora, în mod inerent, acestea au deschis focul reciproc unele asupra celorlalte. În conditii similare, în noaptea ce a urmat de 23/24 dec. 1989 doua echipaje ABI apartinând unitatii speciale de lupta antiterorista care s-au abatut de la traseu, s-au prezentat în timpul noptii pe Bulevardul Drumul Taberei în portiunea din fata centrului de calcul din incinta M.Ap.N. Cum cei aflati în dispozitivul exterior de aparare nu aveau informatii despre natura misiunii acestora, batalionul de tancuri de la Târgoviste, în urma ordinelor primite a deschis foc de nimicire cu mitralierele de pe tanc asupra celor doua ABI-uri. În aceste împrejurari au intervenit cu foc si militari si cadre aflate în dispozitivul de aparare din curtea centrului de calcul si în interiorul cladirii. În urma incidentului care s-a creat a fost ucis lt. col. Trosca Gheorghe, seful de stat major al USLA si alte 6 persoane din structura echipajelor îmbarcate pe cele 2 ABI-uri. Alte 2 cadre au fost ranite grav. Incidentul a ramas marcat pâna în momentul de fata de o doza de incertitudine în pofida numeroaselor acte de urmarire penala efectuate de catre Parchetul Militar. Din datele obtinute rezulta ca misiunea echipajului USLA a fost trasata de catre fostul comandant al acestei unitati col. 977

Ardeleanu. Cu acesta se convenise de catre factori din conducerea M.Ap.N. ca efective alcatuite din luptatori antiteroristi sa se deplaseze în zona blocurilor din jurul M.Ap.N. de unde se executa foc asupra ministerului, sa scotoceasca aceste blocuri si sa nimiceasca elementele ostile. De notat ca starea de confuzie fusese sporita si în conditiile în care în noaptea anterioara parte din fortele venite sa contribuie la apararea ministerului fiind primite cu foc se refugiasera în blocurile de peste drum (în special ofiteriielevi de la Facultatea Tehnica Militara). De acolo, la rândul lor, au ripostat cu foc asupra ministerului ceea ce a dus la intensificarea tragerilor executate în zona creând pentru moment senzatia unui adevarat razboi. Starea de surescitare a militarilor din dispozitive aparea asa dar pe deplin explicabila. Conform itinerariului stabilit, efectivele alcatuite din luptatori antiteroristi trebuiau sa vina dinspre cazarma pe lânga Academia Militara, pe strada nou creata între biserica de la intrarea în Drumul Taberei, Comandamentul Trupelor de Graniceri si sa ajunga în str. Emil Bodnaras. În felul acesta nu se intersectau cu unitatile armatei si cadeau în spatele grupului de blocuri din fata M.Ap.N. Prezenta numai celor doua ABI-uri într-o alta portiune, respectiv în zona din fata centrului de calcul, a fost pe cale de consecinta, gresit interpretata, de catre dispozitivele de aparare a ministerului, care nu fusesera înstiintate în legatura cu aparitia celor doua echipaje îmbarcate pe ABI-uri chiar în fata ministerului. Aceasta în conditiile, în care, la data respectiva, la apararea localurilor ministerului concurau efective în jurul a 7-8 batalioane printre care cel putin doua batalioane de tancuri se gaseau dislocate în fâsia de aparare de pe Drumul Taberei, în dreptul localurilor 1 si 2 ale M.Ap.N. Se repeta, asadar, incidentele din prima noapte cu precizarea ca în jurul acestui ultim incident au existat mai multe luari de atitudine de-a lungul timpului prin mass-media care a vehiculat o serie de versiuni, multe dintre ele dintre cele mai contradictorii. 978

În general, în acele zile fierbinti, în zona M.Ap.N. se înregistreaza un consum foarte mare de munitie. Drept consecinta cifra totala a mortilor si ranitilor din aceasta portiune reprezinta 47 de morti si 98 de raniti. Dintre acestia 24 de morti si respectiv 57 de raniti erau militari si cadre M.Ap.N. Pe fondul tragerilor executate în zona, s-au produs la întâmplare si victime din rândul populatiei civile. (Raportul Procuraturii pag. 97, 98, 99, 100). În mod asemanator s-au petrecut gravele incidente de la Aeroportul Otopeni. Expresie nemijlocita a lipsei de cooperare si a înlocuirii planurilor prestabilite prin altele elaborate ad-hoc, acest episod este marcat prin pierderea a numeroase vieti omenesti; 50 persoane au fost ucise si alte 39 ranite în circumstante deja cunoscute în mass-media, ce formeaza obiectul dosarului Otopeni aflat în prezent pe rolul instantelor judecatoresti (la Sectia militara a Curtii Supreme de Justitie). Evenimentul a avut loc în conditiile în care o subunitate de securitate din Câmpina a fost trimisa din dispozitia fostului comandant al trupelor de securitate gl. mr. Ghita Grigorie pentru întarirea dispozitivului de aparare al Aeroportului International Otopeni, în locul subunitatii de interventie prevazuta în plan. Planul comun presupunea cooperarea între Divizionul 85 Aparare Aeroport si alte forte M.Ap.N. si M.I. care trebuiau sa intervina în conditiile alarmei de lupta reale, la transmiterea semnalului „Movila”. Cu toate ca fostul comandant al Divizionului 85 Aparare Aeroport a anulat indicativul, ceea ce a antrenat, printre altele, întoarcerea din drum a primei subunitati prevazute în plan, ulterior din initiativa Comandamentului aviatiei militare si la insistentele acestuia, fostul comandant al trupelor de securitate gl. mr. Ghita Grigorie a acceptat trimiterea unei alte subunitati în locul celei prevazute în plan, care în baza unor indicatii eronate, s-a înscris pe un drum gresit (DN nr.9 în loc de DN nr.10). Pe 979

fondul unei înlantuiri de neglijente s-au produs rupturi informationale între comanda Diviziei 70 Aviatie care fusese înstiintata despre prezentarea la fata locului a subunitatii de securitate si ceilalti comandanti de subunitati militare aflate în zona care îsi structurasera propriile lor aliniamente în vederea apararii apropiate a cladirii aerogarii. În aceste conditii s-a ajuns la deschiderea focului asupra celor 3 autocamioane pe care era îmbarcata subunitatea din Câmpina, din fata si din flancul stâng, iar tragerile executate cu armament automat, din zeci de guri de foc, au avut un efect nimicitor într-un interval de timp extrem de scurt. În secventele imediat urmatoare opririi primei reprize de foc, pe acelasi traseu a aparut si autobuzul de tura al aeroportului asupra caruia, de asemenea, s-a deschis focul din fata si din flanc, înregistrându-se morti si raniti si din rândul ocupantilor acestui autobuz. În aceste împrejurari a murit si cpt. Paraschiv din dispozitia caruia autobuzul si plecase dupa aeroport pentru a prelua o parte din personal. Parte din militarii apartinând subunitatii de securitate care se aflau raspânditi în portiunea de teren din preajma celor 3 camioane, au fost din nou loviti de gloante în împrejurarile în care s-au reluat focul dinspre flancul stâng si din fata asupra autobuzului. Cazul „Otopeni” se constituie ca o expresie tipica a lipsei de cooperare între subunitati si unitati ce actioneaza în mod independent fara legatura între ele dar care îsi propun drept scop sa apere un unic obiectiv. Un incident similar este semnalat în dimineata aceleasi zile la unitatea speciala de aviatie cunoscuta sub denumirea de „Flotila” când un transportor blindat apartinând regimentului de la Râmnicu-Sarat a fost distrus printr-o lovitura cumulativa executata cu tunul de pe unul din tancurile amplasate în pozitie de aparare în fata „Flotilei”. Incidentul s-a produs în conditiile în care un numar de 3 transportoare blindate apartinând aceluiasi regiment de la Râmnicu-Sarat au fost trimise pentru întarirea acestui dispozitiv fara a li se comunica în mod clar misiunea, sau fara ca militarii de 980

la „Flotila” sa fi fost înstiintati despre aparitia legitima în zona lor de activitate a celor 3 transportoare blindate sosite în sprijin. Teritoriul capitalei a fost marcat, în perioada supusa analizei si prin alte incidente care s-au consumat în jurul unor obiective diferite cum ar fi Academia de Înalte Studii Militare, zona Ho-SiMin - Razoare, Comandamentul Trupelor de Graniceri, sediul Diviziei de Garda, Institutul de Topografie al Armatei etc. O prezentare în amanunt a tuturor acestor incidente ar fi de natura sa sporeasca în mod considerabil dimensiunile prezentului raport. De aceea am ales calea analizei acestor cauze, conditii si împrejurari care se situeaza la originea uciderilor si ranirilor pentru un capitol distinct care înfatiseaza datele la nivelul întregului teritoriu extrem de sintetic. (Raport Procuratura pag. 125, 126, 127) În mod similar „luptele crâncene” duse de aparatorii „fortului” constituit din cladirea M.Ap.N. cu teroristii din Cimitirul Ghencea, din Sos. Antiaeriana sau din Bdul. Moghioros. Asa cum rezulta din cercetarile Procuraturii, nici în aceste zone nu au putut fi gasite probe despre existenta teroristilor (vezi Raportul Procuraturii): au fost mai curând schimburi de focuri între revolutionari înarmati. Tot din Raportul Procuraturii rezulta ca si în alte localitati incidentele au fost similare, ceea ce pune un mare semn de întrebare asupra fenomenului terorist. Nu putem afirma ca nu au existat indivizi înarmati care cu intentie au actionat pentru a provoca panica, diversiune, teroare si care sa se fi manifestat în diferite puncte. Acestia puteau fi: securisti, activisti de partid, fanatici, dementi, betivi etc. Dar nu exista dovezi ca a existat o organizatie absolut oculta care la comanda 981

unica a declansat în întreaga tara o actiune coerenta pentru restabilirea dictaturii. Procuratura a cercetat sub stare de arest peste 1000 de suspecti de terorism care au fost scosi de sub urmarire penala din lipsa de dovezi. Acesta este un fenomen care ne poate duce la concluzia ca o actiune ordonata si coordonata nu a existat. Observatia este urmatoarea si ea rezulta din raportul G.P. si din informatiile pe care le detinem asupra modului de manifestare al revolutionarilor. În localitatile unde luptatorii din Garzile Patriotice au primit armament si munitie si unde revolutionarii s-au înarmat sau li s-a distribuit armament, a aparut si fenomenul terorist însotit de pierderi grele în morti si raniti, ca la Bucuresti sau la Brasov. În alte localitati unde Garzile patriotice nu au intervenit sau nu au avut munitie, unde revolutionarii nu au fost înarmati apar foarte putine sau chiar deloc lupte cu teroristi. Mai curând am putea conchide ca acolo unde aceste trei forte înarmate au actionat simultan, în acelasi oras, pe aceleasi strazi, fara o comanda unica, fara sa stie unii de altii pe timp de noapte si pe ceata si stresul provocat de un potential inamic, care putea sa apara de pe uscat, din aer sau de pe mare, s-au produs grave erori de fapt. Toate aceste forte armate, erau de buna credinta, toti luptau cu spirit de sacrificiu, sau cu eroism, peste 1 000 de oameni si-au pierdut viata si alte mii au fost schiloditi, toti cu credinta ca lupta pentru libertate si pentru patrie. 982

Unii dintre ei poate sunt victimele acelor feroci supraoameni teroristi „care trag din toate pozitiile” dar pe care pâna acum nu i-am descoperit. Poate peste timp si în alte împrejurari vom avea date noi care ne vor duce la alte concluzii. Senator Valentin Gabrielescu

983

4. OPINIE SEPARATA PRIVIND RETINEREA, PROCESUL SI EXECUTIA CUPLULUI DICTATORIAL Senator Valentin Gabrielescu Senator Hosszu Zoltan Senator Serban Sandulescu 4.1. Retinerea cuplului dictatorial În ziua de 22 decembrie 1989, spre amiaza manifestantii au reusit sa treaca peste cordoanele de militari si au patruns pe platoul din fata cladirii C.C. al P.C.R. Sotii Ceausescu si anturajul lor au intrat în panica mai ales dupa ce Ceausescu a încercat sa vorbeasca oamenilor de pe balcon, dar a fost huiduit. Atunci generalul Stanculescu - proaspat desemnat comandant al armatei în urma mortii ministrului Milea - a propus dictatorului sa paraseasca cladirea C.C.-ului. La început Ceausescu nu a dorit sa plece, maiorul David din garda personala l-a auzit întrebând „de ce sa plecam, unde sa plecam”. Însa, când s-a auzit cum se sparg geamurile la parter, Ceausescu a hotarât sa plece. Între timp gl. Stanculescu luase legatura cu gl. Rus pentru a trimite un elicopter care sa aterizeze pe acoperisul plat al cladirii. Elicopterul condus de Vasile Malutan a aterizat si a asteptat pe platforma cu motoarele în functie. În elicopter au urcat sotii Ceausescu cu doi aghiotanti, Manea Manescu si Emil Bobu, iar la orele 12.06 a decolat, dupa care fortele de ordine ramase în cladire s-au retras, abandonându-si chiar armele: „toti au disparut ca potârnichile” cum s-a exprimat gen. Stanculescu, iar manifestantii au patruns în cladire. Elicopterul a aterizat la Snagov, la resedinta prezidentiala. Aici Ceausescu a vorbit prin telefon cu primii secretari ai unor judete apropiate Dolj, Constanta, Dâmbovita, Arges, întrebând de 984

situatia existenta acolo. S-au reîmbarcat în elicopter, dar fara Manea Manescu si Emil Bobu, si au decolat. Între timp gl. Rus si comandantul din Boteni au neglijat cererea de a asigura elicoptere de escorta si dupa ce pilotul Malutan a raportat ca zborul a devenit periculos întrucât pot fi usor reperati si doborâti de la sol, Ceausescu a ordonat sa aterizeze. Elicopterul a coborât la sol lânga soseaua Bucuresti-Târgoviste, aproape de localitatea Titu. Sotii Ceausescu ajung la Târgoviste cu autoturisme oprite „de ocazie”. Coboara la Institutul de protectie a plantelor de unde sunt condusi cu masinile chemate special ale militiei la o unitate militara din oras, deoarece în jurul cladirii militiei judetene erau adunati multi manifestanti si nu se putea intra neobservat. Comandantul unitatii militare, colonelul Chemenici anunta ministerul apararii ca sotii Ceausescu sunt în cazarma. Gl. Stanculescu ordona comandantului unitatii sa-i izoleze si sa-i pazeasca, pâna la noi ordine. 4.2. Luarea hotarârii de lichidare a lui Ceausescu Cu toate ca pe postul national de televiziune Ion Caramitru în jurul orei 15 anunta ca sotii Ceausescu au fost prinsi la Târgoviste, totusi, timp de 3 zile populatia tarii a fost lasata în incertitudine lansându-se o serie de zvonuri precum ca Ceausescu ar fi cerut azil politic în diferite tari, ca s-ar gasi la o baza secreta a securitatii de unde pregateste revenirea sa la putere, ca ar fi fugit din tara cu un avion, etc. Armata, în frunte cu gl. Stanculescu, dupa ce s-a ordonat retragerea trupelor în cazarmi, era în expectativa. S-a asteptat si s-a urmarit evolutia evenimentelor, cristalizarea unui nucleu nou de putere în stat. Gruparea care a primit, pâna la urma, girul armatei de a accede la putere a fost cea adunata în jurul lui lliescu. Aceasta grupare din care faceau parte Petre Roman, Gelu Voican 985

Voiculescu, Silviu Brucan, gl. Militaru, Dan Martian, Alexandru Bârladeanu, Montanu Mihai, Sergiu Nicolaescu, Mihai Ispas au avut inspiratia sa „penduleze” între televiziune si ministerul apararii, au devenit cunoscuti prin aparitia pe post, iar la minister aveau la dispozitie sistemul de informatii si de comanda de care aveau nevoie. În schimb, gruparile ramase în cladirea Comitetului Central, cea condusa de Ilie Verdet, cea a revolutionarilor, cea din jurul lui Dumitru Mazilu au ramas necunoscute marelui public si oarecum izolate. „Stiam ca Verdet, la Comitetul Central vroia sa faca un guvern, arata gl. Stanculescu, dar la mine la minister era echipa lui Iliescu care mi se parea mai organizata si se parea ca sunt pentru schimbare. De Verdet stiam ca vrea sa continue aceiasi politica cu aceleasi mijloace, pe când Iliescu facea aceiasi politica cu alte mijloace”. Aspiratii pentru a fi recunoscuti conducatori au avut si Teodor Mazilu si chiar Sergiu Nicolaescu - dupa cum a afirmat Gelu Voican si Montanu Mihai. „Iliescu este noul lider. Generalii de la M.Ap.N. asteptau sa primeasca de la cineva ordine” „si ca aici armata a înteles ca” considera Gelu Voican, iar povestea cu „teroristii a facut-o armata, fie pentru a elimina niste oameni sau echipe din armata, fie sa-l tina pe Iliescu la respect”. „Stanculescu a avut rol cheie în aceste afaceri: în fata mea pe 22 Iliescu a format numarul lui Stanculescu pe telefonul scurt. Cum s-au cunoscut ?” - se întreaba Gelu Voican Voiculescu. Pentru a fi acceptati de opinia publica gruparea Iliescu a recurs la un mic siretlic prin faptul ca în fruntea listei membrilor Frontului Salvarii Nationale, ce s-a întocmit si s-a citit la televiziune, au fost trecuti dizidenti cunoscuti fara ca ei sa fie contactati si întrebati: Doina Cornea, Ana Blandiana, Laszlo Tokes. (Este primul fals si uz de fals a celor care vor preluat puterea). În cazarma de la Târgoviste sotii Ceausescu erau tinuti sub paza, într-un birou al comandantului. În noaptea de 22 spre 23 986

decembrie s-a tras de pe terasa unui bloc de locuinte asupra unitatii militare. Cpt. Stoica Iulian afirma ca diversiunea a fost organizata chiar de comandantul Chemenici, care avea ordin sa creeze impresia ca unitatea ar fi atacata. Astfel, pentru apararea unitatii au fost trimise în ajutor 12 TAB-uri de la Moreni si un detasament de vânatori de munte. În 23 decembrie, Ceausescu a insistat cu vehementa sa fie dus la Combinatul de Oteluri Grele sa vorbeasca muncitorilor. Elena Ceusescu a reusit sa-l linisteasca. A mai cerut sa fie dus la televiziune sau la radio sa vorbeasca poporului. Pentru a deruta „teroristii” în timpul zilei de 23 decembrie sotii Ceausescu au fost îmbarcati într-un transportor blindat, dupa ce au fost îmbracati în haine militare, si au fost plimbati, pâna seara, în apropierea unitatii militare în asa zisa „zona a-II-a”. Acelasi lucru s-a facut cu ei din 24 dec. dupa masa si pâna în 25 decembrie dimineata. Generalul Stanculescu afirma ca el a sugerat lui Chemenici „plimbarea” sotilor Ceausescu cu tranportorul blindat. Cuplul retinut nu a avut acces nici la un aparat de radio, nici la televizor, nu stiau ce se întâmpla, doar cpt. Stoica le mai spunea cine mai apare pe postul de televiziune: Dinescu, Sergiu Nicolaescu, Ion Iliescu, la care sotii Ceausescu faceau remarci de uimire si regret. În 24 decembrie ora 11.00-12.00 Ceausescu s-a repezit la fereastra sa vorbesca de acolo poporului, cpt. Boboc l-a tras jos de la geam. Lui Ceausescu a început sa-i curga sânge din nas; a spus „ia uite-l, si-a lovit comandantul suprem”. În noaptea de 24-25 decembrie cu o masina a Directiei de Informaţii a Armatei, 3 persoane au venit la cazarma sa discute cu comandantul Chemenici, unul din ei era col. Gheorghe Stefan de la Marele Stat Major. Ofiterul de serviciu cpt. Zamfir Toma Ion 987

afirma ca între cei 3 a avut loc o discutie în contradictoriu terminata cu replica lui Cheminici „nu vi-i dam”. Generalul Stanculescu afirma însa ca la solicitarea lui Chemenici a trimis la Târgoviste niste insulina pentru Ceausescu. Grupul din jurul lui Iliescu îsi petrecea timpul mai mult în sediul ministerului apararii. La insistentele lui Gelu Voican au început sa discute despre modalitatea în care ar putea scapa de cuplul dictatorial. Unii au propus sa fie lichidati pur si simplu, altii au fost de parere sa fie lasati liberi pentru ca populatia oricum îi va linsa. Mazilu a venit cu ideea înfiintarii unui tribunal militar exceptional”. Înca din 24 decembrie Gelu Voican insista „sa fie el implicat în judecarea sotilor Ceausescu” arata Montanu. S-a ivit ideea sa se faca un proces public, soldat probabil cu pedeapsa capitala pentru ca„teroristii sa vada ca nu mai au pentru cine sa lupte. Promotorii ideii erau Brucan, gl. Militaru, Gelu Voican, iar partea tehnica, deplasarea s-a organizat în mod secret, a spus în continuare Montanu Mihai. Silviu Brucan a afirmat ca judecarea lui Ceausescu s-a hotarât în noaptea de 24 decembrie într-o sedinta unde erau de fata Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, Gelu Voican, Victor Stanculescu si altii de care nu-si mai aduce aminte. „Pot sa spun cinstit ca nu am avut nici o îndoiala asupra sentintei” pentru ca trebuia luata orice speranta celor care îl mai sprijineau pe Ceusescu, printre care sunt si o serie de generali loiali care au sub comanda mari unitati militare, si care sunt în stare sa traga în popor”.. Brucan a aratat ca nimeni nu s-a opus categoric, nici Iliescu, la executarea sotilor Ceausescu, mai ales ca aveau informatii ca se pregateste eliberarea lor, ca se trage asupra unitatii militare din Târgoviste, ca se concentreaza trupe în zona. 988

Generalul Stanculescu neaga ca ar fi participat la luarea hotarârii. Spune ca „pe 24 seara, am primit misiunea de la acel misterios cabinet, ce se tot întrunea în baie, sa organizez plecarea la Târgoviste pentru judecarea cuplului Ceausescu. Acel misterios cabinet era format din Brucan, Iliescu, Bârladeanu, Dan Martian, Petre Roman”. Gelu Voican, în schimb, si-a arogat comisiei senatoriale ideea lichidarii sotilor Ceausescu. A aratat ca deja pe 22 decembrie spre seara, când a ajuns cu Ispas la M.Ap.N., acolo în cabinetul ministrului era deja „Petre si ai lui” si era plin de generali, a spus: „trebuie sa organizam comandamentul revolutiei române, iar sotii Ceausescu sa fie împuscati”. Atunci Stanculescu a dat câteva telefoane, a vorbit si cu col. Chemenici si a spus: „când ordonati vor fi împuscati”. „Datorita presiunii teroristilor arata Gelu Voican - am lamurit pe ceilalti din grupul nostru sa-l omorâm pe Ceausescu si l-am lamurit si pe Iliescu sa fie de acord. Noi am interpretat ca cei care trag sunt o parte a securitatii care au ramas fideli lui Ceausescu. Toti aveau pozitie oscilanta, spune Voican, dar eu insistam sa-i omoram. Am fost de acord sa satisfac capriciul umanist al lui Iliescu si sa-i judecam înainte de a-i omorî". Justificarea data în fata comisiei senatoriale de Gelu Voican a fost: „Orice nou regim nu se poate impune decât prin acte dure, de aceea era important sa-l omoram pe Ceausescu, adica sa vada lumea ca jucam tare”.”Doar Dragos Munteanu a vrut sa amânam, sa nu fie executati chiar de Craciun, dar eu m-am opus oricarei amânari si am obtinut greu acordul celorlalti”. Printre persoanele care au luat hotarârea judecarii si lichidarii sotilor Ceausescu, Gelu Voican i-a enumerat pe Brucan, Ispas, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, M. Montanu, D. Mazilu, I. Iliescu, Aurel Dragos Munteanu. 989

4.3. Procesul si executia Hotarârea odata luata, organizarea deplasarii la Târgoviste a fost încredintata generalului Stanculescu. Acesta a convocat la minister, în vederea plecarii, doi judecatori de la Tribunalul Militar Teritorial (Popa Gica - presedintele tribunalului si Nistor Ioan - sef de sectie), un procuror militar (Voinea Dan) si doi avocati (Teodorescu Nicolae si Lucescu Constantin). A mai chemat elicoptere si 8 parasutisti de la unitatea din Boteni, gl. Stanculescu a mai luat cu el un operator de la emisiunile TV ale armatei, col. Baiu si pe Mugurel Florescu - consilier juridic la M.Ap.N. Din partea „revolutionarilor” au plecat la Târgoviste Gelu Voican Voiculescu si Virgil Magureanu. Generalul Stanculescu a afirmat însa ca nu el, ci Gelu Voican a format echipa, iar el a fost trimis la Târgoviste de catre Iliescu, Brucan si gl. Militaru deoarece „tu stii unde sunt cei doi”. Gl. Nistor Ioan arata ca doar la Târgoviste li s-a spus ca exista o hotarâre a CFSN din 24 decembrie 1989 de înfiintare a unui tribunal militar exceptional si crede ca procurorul Dan Voinea avea la el aceasta hotarâre. Dar Dan Voinea a declarat ca el a aflat de la Popa Gica ca exista un decret de constituire a tribunalului militar exceptional semnat de presedintele Ion Iliescu. Având în vedere ca de abia pe data de 26 decembrie 1989 membrii CFSN si-au împartit functiile, Iliescu devenind presedinte, Mazilu vicepresedinte si Petre Roman prim-ministru, ca membrii completului de judecata nu au vazut nici o hotarâre, sau decret de înfiintare a unei instante extraordinare, se poate trage concluzia ca hotarârea respectiva, pentru judecarea faptelor comise de Nicolae si Elena Ceausescu a fost redactata dupa proces si antedatata. (Un alt fals grosolan comis de noua „putere”). De altfel presedintele 990

Gica Popa a deschis sedinta de judecata cu cuvintele: „Va rog sa luati loc. Suntem în fata unui Tribunal al Poporului”, deci nici el nu stia de existenta vreunui tribunal militar exceptional, iar gl. Diaconescu - seful procuraturii militare a aratat ca nu era nici un decret de înfiintare a instantei speciale, ca nu s-a promovat nici o acuzare, nu s-au eliberat mandate de arestare, ca instanta a fost pusa în fata unui fapt împlinit. Au fost numiti ca asesori în completul de judecata 3 ofiteri din unitate: cpt. Sorescu Corneliu, lt. maj. Codrea Daniel si lt. Zamfir Ion, pe baza de voluntariat. Rechizitoriul, daca se poate denumi asa cele doua pagini scrise de mâna de catre Voinea Dan, a fost redactat în pripa. Voinea Dan s-a consultat si cu Popa Gica, iar „cei care ne-au spus despre ce este vorba au fost gl. Sanculescu si Gelu Voican Voiculescu”. Capetele de acuzare au fost luate din zvonul public de moment si massmedia: genocid (pentru 60.000 morti), subminarea economiei nationale, subminarea puterii de stat, acte de diversiune, dar nu s-a întreprins nici un act de cercetare penala, nu s-a adunat nici o proba în sustinerea acuzatiilor. La sosire gl. Stanculescu a comunicat completului ca timpul este scurt, au doar o ora pentru judecata. Sotii Ceausescu au fost adusi la fata locului cu un transportor blindat, erau speriati si dezorientati. Li s-a facut un consult medical dupa care au fost introdusi în sala amenajata pentru judecata. Procesul ce a urmat a fost un simulacru menit sa dea o aparenta de legalitate unei decizii extrajudiciare. Au fost încalcate toate 991

principiile si regulile procedurale si este trist ca profesionisti ai dreptului (judecatorii, procurorul, avocatii) au girat o mascarada de acest fel. În primul rând, cum am mai aratat, instanta nu a fost constituita în mod legal. Hotarârea Consiliului F.S.N. din 24 decembrie 1989 nu a existat însa sub forma scrisa la data procesului, dar CFSN nici nu avea legitimitatea de a institutionaliza tribunale extraordinare. Hotarârea CFSN a fost semnata de Ion Iliescu în calitate de presedinte, dar la data de 24 decembrie 1989 nu avea înca aceasta calitate. Apoi, asesorii au fost numiti la întâmplare, de catre persoane ce nu aveau calitatea de a desemna asesori. Ofiterii desemnati ca asesori nu au figurat în evidentele Ministerului Justitiei. Gradul militar al membrilor completului de judecata era inferior gradului militar al inculpatului Nicolae Ceausescu (el avea gradul de general maior si era si deputat în M.A.N). Procedura de urgenta nu putea fi folosita deoarece pedepsele prevazute de lege pentru infractiunile cu care au fost acuzati cei doi inculpati erau de peste 5 ani închisoare. Procesul penal nu a parcurs toate fazele sale obligatorii, lipsind în totalitate faza de urmarire penala, cu toate activitatile sale procesuale prestabilite de lege. Astfel, s-a încalcat principiul legalitatii (nullum judicium sine lege, nemo judex sine lege), dar s-a încalcat si principiul aflarii adevarului deoarece nu s-au adunat probe pentru sustinerea acuzatiilor (a se vedea, de exemplu, nedovedirea cifrei de 65000 morti). Nu s-a respectat principiul publicitatii procesului penal, prezenta unor observatori din partea CFSN si unei camere de luat vederi în 992

sala de judecata nu înseamna ca s-a asigurat publicitatea sedintei, ceruta de lege. S-a încalcat în mod grosolan principiul garantarii dreptului de aparare, prin modul ilegal de organizare si functionare a instantei, prin lipsirea inculpatilor de dreptul la cai de atac, deci la un al doilea grad de jurisdictie, prin lipsirea lor de o asistenta juridica obiectiva. Cei doi avocati convocati la ministerul apararii si dusi cu elicopterul la Târgoviste nu erau delegati oficial de catre Colegiul de avocati (nu exista delegatii la dosar), iar prin întreaga lor prestanta s-au abatut de la regulile deontologiei profesionale, devenind si ei acuzatori ai inculpatilor. Toate aceste încalcari ale legii si multe altele (neprezentarea materialului de urmarire penala, rechizitoriul incomplet, necomunicarea rechizitorului cu 3 zile înaintea inculpatilor, încalcarea principiului nemijlocirii administrarii probelor, nerespectarea termenului legal de recurs, executarea sentintei fara respectarea procedurilor legale , etc.) fac ca întregul proces sa fie lovit de nulitate absoluta si împuscarea celor doi nu are nici o justificare juridico-legala, adica nu se poate considera act de justitie ci eventual, un act politic de conjunctura. Continutul discutiilor purtate în cele 55 minute cât a durat asazisul „proces” este cunoscut opiniei publice. Caseta respectiva a fost difuzata (mai mult sau mai putin trunchiat) de mai multe ori pe postul national de televiziune. Nicolae Ceausescu a refuzat sa recunoasca legitimitatea tribunalului, cerea sa fie tras la raspundere doar în fata Marii Adunari Nationale, conform Constitutiei R.S.R. Cei doi soti nu au recunoscut savârsirea infractiunilor de care au fost acuzati. Presedintele completului Popa Gica, în loc sa manifeste impartialitate si obiectivitate, a devenit cel de al patrulea 993

acuzator (alaturi de procuror si cei doi avocati). Ceausescu considera ca este victima unei lovituri de stat si ca tradatorii se afla si în sala de judecata. Dupa dezbateri, completul s-a retras pentru deliberare. În sala de deliberare s-a cazut repede de acord asupra pedepsei capitale, asesorii fiind întrebati daca sunt de acord cu condamnarea inculpatilor la moarte. S-a redactat minuta sentintei, iar gl.. Stanculescu a pus asesorii sa semneze niste coli de hârtie albe pentru redactarea ulterioara a sentintei (procedeu ilegal). La revenirea în sala de judecata, presedintele Popa Gica a citit urmatoarea minuta: „Tribunalul, în numele legii si al poporului, deliberând în secret, condamna în unanimitate de voturi pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena la pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii, pentru savârsirea infractiunilor de genocid, prevazuta de articolul 357 aliniatul 1, litera „c” din Codul penal, subminarea puterii de stat, prevazuta de articolul 162 Cod penal, acte de diversiune, prevazute de articolul 163 Cod penal si subminarea economiei nationale, prevazuta de articolul 165, aliniatul 2, Cod penal. Pronuntata în sedinta publica, astazi, 25 decembrie 1989.” La audierea sa de catre comisia parlamentara judecatorul Nistor Ioan a aratat ca minuta a fost scrisa personal de el, ca nu s-a exercitat nici o presiune asupra lor si ca erau convinsi ca solutia data a fost buna: „Daca pedeapsa cu moartea nu se aplica lor, atunci cui?”, a întrebat retoric judecatorul Nistor Ioan.

994

Dupa citirea minutei, avocatul Teodorescu, observând ca nu s-a vorbit nimic despre vre-o cale de atac, a cerut îngaduinta sa mai ia legatura cu inculpatii. Ceausescu a refuzat orice dialog: „Nu raspund la nici o întrebare. Nu recunosc acest tribunal”. Atunci avocatul Teodorescu spune: „Nerecunoscând tribunalul, nu face decât sa nu exercite nici o cale de atac. În conditiile acestea, va rog sa constatati ca hotarârea e definitiva”. Tribunalul s-a retras lasând problema caii de atac în suspensie, dar acest fapt nu i-a deranjat pe cei care s-au grabit sa puna în executie imediata hotarârea de condamnare la moarte. Chiar daca se admite ca era o procedura de urgenta, termenul legal de recurs de 3 zile, prevazut în asemenea cazuri, trebuia oricum respectat. Nu au fost respectate nici dispozitiile legale care reglementeaza punerea în executare a pedepsei cu moartea. Astfel: nu s-a emis mandat de executare, nu s-a pus în vedere condamnatilor ca au dreptul sa faca cerere de gratiere în termen de 5 zile libere, consemnând aceasta într-un proces-verbal, nu a existat dispozitia scrisa, data de presedintele instantei de executare care sa stea la baza executarii pedepsei cu moartea, nu s-a numit oficial plutonul de executie, nu s-a citit sentinta de condamnare înainte de executie, etc. Dupa retragerea completului de judecata sotii Ceausescu au fost legati de mâini cu niste frânghii. Boieru Ionel, seful grupei de parasutisti a afirmat ca gl. Stanculescu, înca înainte de începerea procesului l-a desemnat pe el si pe înca doi parasutisti sa alcatuiasca plutonul de executie, astfel Boieru a ramas cu cei doi condamnati, a primit ordin sa-i scoata pe rând pe cei doi în curte pentru a fi executati. Sotii au protestat vehement spunând ca vor sa moara împreuna. Totusi a fost în curte prima data Nicolae Ceausescu, acesta a spus „Traiasca România Libera” si a început sa cânte „Internationala” (complet fals - spune un martor). Boieru 995

l-a strâns de brat, atunci Ceausescu a tacut. A fost asezat în picioare lânga zid dupa care a fost scoasa în curte si Elena Ceausescu. Un soldat i-a spus: „Ai încurcat-o”, la care ea l-a înjurat de mama. Dupa asezarea lor la zid, nelegati la ochi, Boieru a facut câtiva pasi înapoi si a început sa traga în ei cu automatul. Au tras si ceilalti doi parasutisti desemnati, dar si alti militari aflati acolo. Colonelul Baiu a reusit sa filmeze doar ultima parte a executiei, când Nicolae Ceausescu cade în genunchi si apoi în fata, secerat de gloante. Medicul a constatat moartea celor doi dupa care cadavrele au fost învelite în foi de cort si urcate în elicopter. Generalul Stanculescu nu recunoaste ca a organizat plutonul de executie, arata ca soldatii din proprie initiativa i-au luat pe cei doi si i-au împuscat în curte golind încarcatoarele în ei. Prin modul în care a fost organizat se poate concluziona ca „procesul” n-a fost decât o farsa prin care s-a cautat înselarea opiniei publice din tara si strainatate, ascunderea sub o aparenta legalitate a deciziei de lichidare fizica a sotilor Ceausescu. Trebuie sa se stie ca un dosar propriu-zis al acestui proces, de fapt nu exista. S-au gasit câteva file, iar rechizitoriul scris în fuga de Procurorul Dan Voinea: exista o minuta scrisa de mâna si o sentinta întocmita dupa multe zile. Nu exista interogatoriul inculpatilor, nici un fel de declaratie a lor si în general nu exista actul de urmarire penala. Exista caseta video a procesului, dupa care comisia a întocmit o stenograma pe care o anexam. Originalul simulacrului de dosar penal se gaseste la Presedintele Republicii în loc sa se afle în arhiva Tribunalului Militar. 996

Nu este menirea acestei comisii sa emita judecati de valoare, deci nu vom spune ca a fost o crima, sau un asasinat politic, dar credem ca oricare ar fi fost vina celor doi, a fost o greseala care a aruncat asupra României o lumina nefavorabila. Opinia publica internationala ne-a considerat si ne mai considera ca fiind un popor sângeros si brutal, eticheta care nici un caz nu ni se potriveste. Avem convingerea ca un proces organizat mai târziu, la rece, chiar daca ar fi condus la aceeasi sentinta ne-ar fi scutit de asemenea aprecieri si de asemenea traume. De altfel Ion Iliescu, cel ce în calitatea ce o avea în momentul luarii acestei hotarâri, într-un fel recunoaste pe jumatate în cartea sa „Revolutie si Reforma” pag.79/81, ca decizia a fost pripita, deci chiar nesabuita. Citam: ”Soarta lui Ceausescu si a sotiei sale s-a hotarât în conditiile exceptionale ale acelor zile de decembrie 1989, când înfruntarile armate din diferite orase ale tarii dadeau temeiuri de îngrijorare celor care se temeau de un razboi civil”. „Numarul mare al celor cazuti în zilele care au precedat fuga dictatorului si victimele produse de luptele de strada ce au urmat acestui moment, schimburile de focuri care se înteteau, fara a putea face o estimare exacta a fortelor decise sa apere regimul rasturnat, panica si suspiciunea ce domneau în întreaga tara au provocat un climat emotional extraordinar, ale carui consecinte puteau fi si mai dramatice". Hotarârea noastra a fost determinata de doua ratiuni: Prima: convingerea ca disparitia lui Nicolae Ceausescu va face sa înceteze orice rezistenta, deoarece, chiar daca în spatele sau s-ar mai gasi forte dispuse sa-l apere, acestea ar fi renuntat sa mai lupte, aflând ca deja cauza lor este pierduta. A doua: locul de 997

detentie era prea putin sigur si situatia în tara nu ne permitea sa riscam transferul dictatorului catre un alt punct, oferind, poate, unui om hotarât sa mearga pâna la capat, ocazia de a scapa, pentru a mobiliza forte care-i erau favorabile si de a caror importanta nu puteam sa ne dam seama la ora aceea. Mai exista si riscul unui gest individual de a-l lichida fara nici o judecata. Iata deci, cum chiar Ion Iliescu, cel ce a semnat dispozitia de constituire a Tribunalului Exceptional însarcinat cu condamnarea la moarte a fostului dictator, recunoaste ca a luat aceasta hotarâre sub presiunea unei totale dezinformari. Stim astazi ca nu a existat nici o forta interna sau externa care sa fi intentionat sau sa fi încercat sa-l elibereze pe Ceausescu, deci sub efectele panicii au fost ucisi sotii Ceusescu dupa o mascarada de proces. Nicolae Ceausescu a zis: „Daca vreti sa ne împuscati nu este nevoie de mascarada asta „. Oricum peste ani, când noi ce scriem astazi nu vom mai fi, istoria va judeca mai lucid si pe Ceausescu si pe cei care l-au dat mortii. Senator Valentin Gabrielescu Senator Hossu Zoltan Senator Serban Sandulescu

998

5. OPINIE SEPARATA PRIVIND SOLICITAREA DE AJUTOR SOVIETIC Senator Valentin Gabrielescu; Senator Ionel Aichimoaie; Senator Hossu Zoltan; Senator Serban Sandulescu; Senator Popescu Necsesti Trebuie sa ne referim în acest raport si asupra unui alt fapt care ar fi putut sa produca urmari nefaste. În aceasta stare de panica, obsedati de pericolul contrarevolutiei si convinsi de existenta unor puternice forte armate interne ostile, noul nucleu de putere a solicitat telefonic ajutor unor forte straine în lupta contra teroristilor. Deoarece exista unele controverse asupra acestei initiative, redam mai jos datele pe care comisia le-a putut colecta. Citam din „Fondul M.Ap.N.” (decembrie 1989) (vezi cartea „Armata în Revolutia din decembrie 1989" - pag.260): În ziua de 22.12.1989, orele 16.00 a avut loc o convorbire telefonica între gl. lt. Nicolae Eftimescu si ministrul ungar al apararii F. Karpati, cu urmatorul continut: Gl. Eftimescu arata ca actiunea care se desfasoara este sub conducerea Frontului Salvarii Nationale. Se desfasoara cu sprijinul întregii armate. Armata nu a intervenit si nu intervine cu trupe. Nu a tras si nu va trage. F.K.: „Aveti nevoie de ajutor?”

999

N.E.: „Daca doriti sa ne acordati ajutor, va rugam sa faceti apel la populatia maghiara sa se abtina de la orice manifestari dusmanoase.” În aceiasi zi, în jurul orelor 17.00 are loc o convorbire între gl. lt. Eftimescu si gl. mr. Bociaev G.N., reprezentantul comandantului sef al Fortelor Armate Unite ale Tratatului de la Varsovia. Gl. lt. Eftimescu îi comunica ca Revolutia se desfasoara sub conducerea Frontului Unitatii Nationale, cu sprijinul întregii armate. Roaga pe gl. mr. Bociaev sa întrebe la Marele Stat Major Sovietic daca sunt concentrari de trupe la granita cu România. În ziua de 22.12.1989, orele 17.40, a avut loc o noua convorbire telefonica între ministrul ungur al apararii, F. Karpati, si gl. lt. N.Eftimescu. N.E.: „În legatura cu situatia din România, va informez ca toata actiunea se desfasoara sub conducerea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, cu sprijinul întregii armate. Toata armata noastra îsi desfasoara activitatea în sprijinul actiunii întreprinse. Ne nelinistesc unele zvonuri privind concentrari de trupe la granita cu România.” F.K.: „Nu s-au facut si nu se fac nici un fel de concentrari de trupe. Armata ungara saluta actiunea armatei române. Suntem gata sa acordam sprijin în orice domeniu. Astazi va vorbi la Televiziunea ungara primul-ministru Nemeth, care va sublinia faptul ca saluta schimbarile din România si va face apel la toti ungurii sa se abtina de la orice actiuni si sa colecteze un fond pentru ajutorarea 1000

românilor. Va încredintez ca nu se va întreprinde nici o masura contra României.” În ziua de 22.12.1989, orele 18.40, gl. mr. Bociaev transmite telefonic, ca generalul de armata Moiseev, seful Statului Major al Fortelor Armate ale URSS si gl. col. Veriovkin-Rahalski, prim loctiitor al sefului Statului Major al F.A.U., încredinteaza conducerea armatei române ca la granita româno-sovietica nu se concentreaza nici un fel de trupe si nu se intentioneaza desfasurarea vreunei activitati militare în apropierea granitei. Sunt gata sa acorde sprijin în orice domeniu. În ziua de 23.12.1989, în jurul prânzului, din cabinetul ministrului apararii nationale, în prezenta unor reprezentanti ai conducerii F.S.N.. se tatoneaza pozitia armatei sovietice. În acest scop, gl. lt. Nicolae Eftimescu s-a adresat telefonic sefului M.St.M. al URSS, întrebându-l daca s-ar putea conta pe un ajutor militar sovietic împotriva teroristilor. Generalul de armata Moiseev a raspuns ca o asemenea problema poate fi discutata numai între cele doua guverne, român si sovietic. În aceiasi zi, la înapoierea gl. mr. Gusa Stefan de la sediul fostului C.C. al P.C.R., acesta a avut o convorbire telefonica cu generalul de armata Moiseev, caruia i-a comunicat ca, în calitatea sa de sef al Marelui Stat Major al armatei române, nu a solicitat si nu va solicita ajutor militar sovietic. Din relatarile gl. mr. Gusa rezulta ca în ziua respectiva a mai purtat convorbiri telefonice cu gl. F. Karpati, ministrul apararii al Ungariei cu gl.Vacsk, ministrul apararii al Cehoslovaciei si cu gl. Semergiev, seful statului major al armatei bulgare. 1001

Deci va raspund la întrebare: „prevedea si aparare vis a vis de niste actiuni externe. Noi aveam unele informatii ca unele unitati de pe teritoriul Ungariei (unde se gaseau cca. 60.000 rusi, unele unitati au fost dislocate în 1988 catre granita cu Austria), care stationau fusesera aduse mai aproape, inclusiv unitati de aviatie. Deci se crease oarecum o psihoza. Personal, si afirm cu toata raspunderea, nu ne era teama de unguri, ci de rusi, care erau si în Ungaria, erau si la est. Nu ma refer la trupele unguresti, ma refer la trupele rusesti care stationau în Ungaria si care oricând puteau sa faca o „Praga”, având în vedere ca toate trupele armatei române erau împrastiate în fel de fel de orase si misiuni, farâmitate pe obiective. Ori în aceasta situatie orice militar gândeste ca poate avea loc foarte usor o agresiune împotriva unei tari. Vreau sa raportez comisiei senatoriale ca în Timisoara au fost efective scoase, destul de multe în strada, dar nu toate, nici tehnica nu a fost toata, noi aveam unitati pregatite pentru interventie la frontiera. Daca am gresit istoria si Dumnezeu ma vor condamna, dar asta am facut-o eu, asta a fost ideea care m-a calauzit: sa nu scoatem totul în strada, sa avem o rezerva, cu care în caz de nevoie sa putem imediat interveni pentru apararea frontierei. Parerea mea personala: una din problemele grave care a fost în aceasta revolutie a fost necunoasterea reala a situatiei, nu dispuneam de informatii certe de ce miscari sunt la altii, banuiam numai, deci: lipsa de informatii. Doi, ramân la ideea ca, în decembrie 1989 împotriva României s-a actionat cu doua tipuri de razboaie: un razboi radioelectronic si unul psihologic. Cine l-a facut, poate o sa aflam vre-o data. Atâtea informatii veneau care derutau, si ma refer si la Televiziunea Româna care a facut mult rau natiei române, prin cei care au chemat unitatile în Bucuresti ca sa treaca la apararea unor obiective. Nu asa se procedeaza....” 1002

Totodata, gl. Gusa mai declara ca toate cele relatate de el în interviul dat lui Pavel Corut au aparut în cartea acestuia exact cu cuvintele sale si ca nimic nu a fost schimbat. Citam din cartea sus mentionata pag. 176,178 si 192. „…Lumea trebuie sa stie ca nu în seara aia s-au prevenit interventia straina si „ajutorul fratesc”.. Asta s-a întâmplat în 23 decembrie. Exista documente pentru sustinerea afirmatiilor pe care le voi face. Am discutat cu seful Marelui Stat Major al armatei sovietice, generalul Moisev Mihail, în prezenta colonelului Dumitru Mircea seful biroului translatori si locotenent-colonelului Lungu Gheorghe. - Ce i-ati spus sovieticului? - Nu numai ca i-am refuzat ajutorul, dar i-am precizat foarte clar ca în nici un caz si indiferent de persoana care va cere ajutor sa nu îl acorde. Nu avem nevoie de ajutor. - De ce ati luat aceasta initiativa? - Lumea trebuie sa stie adevarul. Putin îmi pasa ce se va întâmpla cu mine. V-am spus ca nu îmi e teama. Adevarul, e necesar pentru vindecarea acestei tari. Fusese cerut ajutor sovietic inclusiv în fata mea. Mai bine zis, cred ca intentionau sa o faca prin mine. Nu uitati, Tratatul exista iar eu aveam un rol, chiar daca era modest. - Cine facuse acest lucru? - Grupa de conducere a tarii, în frunte cu Ion Iliescu. Îmi pare rau ca Voican Voiculescu nu mai recunoaste acest lucru. Uita data când a venit chiar la mine în birou, la Marele Stat Major si au spus ca moare lumea în strada si e nevoie de ajutor militar specializat la sovietici? Oare, a uitat? Erau toti: Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Voican Voiculescu, ofiterii care erau atunci în biroul sefului Marelui Stat Major traiesc si cred ca vor avea demnitatea sa marturiseasca. 1003

- Domnule general, începe sa-mi fie clar de ce a trebuit mascarada numita „teroristi-securisti”. Trebuia sa justifice cererea oficiala de ajutor, sa dea o aparenta de legalitate unei interventii, unei agresiuni asupra unui stat suveran. Gorbaciov tinea la firma lui de „democrat”. Dar, ce fel de ajutor specializat insistau dânsii sa cereti? - Cel putin o brigada aeropurtata care sa curete Bucurestiul de „acesti teroristi”. Oricum, trupe aeropurtate specializate în asemenea actiuni. - Daca acceptati, ne curatau pe toti. Si Armata, si Securitate si revolutionari. Praful se alegea de capitala. Asa cum s-a ales de Budapesta în 1956. Ce ati raspuns celor solicitate de noua conducere a tarii? - Cât voi fi seful Marelui Stat Major nu va calca picior de rus în Bucuresti. În nici un caz si cu nici un motiv! Ma enervasem foarte tare. Am strigat. Sau mai bine zis am folosit un ton „militaresc”. Ca acesta a deranjat, este alta poveste. Eu le-am raspuns pe un ton cam dur. Chiar daca vor mai muri oameni, armata e capabila sa faca fata teroristilor. Ca sef al Marelui Stat Major nu voi admite niciodata sa se ceara ajutor militar de la nimeni! În cursul noptii de 23 vorbisem cu niste ministri ai apararii din Tratatul de la Varsovia. Pe Moisev, sovieticul, eu l-am sunat. Acesta este adevarul istoric. Am facut-o pentru a-l atentiona sa nu trimita trupele cerute de ceilalti, indiferent de pozitia si marimea lor. Banuiam ca noua conducere nu va mai tine cont de mine si va cere ajutor. Mi-am amintit atunci ca, potrivit regulilor Tratatului, aveam înca dreptul de a hotarî ca sef al Marelui Stat Major. Nu eram mort. Trebuia sa tina cont de pozitia mea toti liderii militari din Tratat. Ajutorul nu s-ar fi dat la cererea oricarei persoane. Discutia s-a facut prin colonelul Mircea, translator. L-am informat ca la noi s-a facut o Revolutie, ca armata stapâneste situatia, i-am subliniat ca oricine ar cere ajutor sa nu-l 1004

dea, deoarece nu avem nevoie. În biroul lui Moisev era si generalul Denisov din Marele Stat Major al URSS. - N-ati fi acceptat? - În nici un caz! - Da, era greu de convins un om de tipul dumneavoastra sa tradeze. Caci practic, chemarea ajutorului strain însemna tradare. - Exact! Tradare. Chiar daca se invoca motivul ca existau teroristi, tot tradare se numeste. Fortele Armate ale României puteau lichida teroristii. Daca ar fi existat.” Iata, în acelasi sens ce declara gl. col. Hortopan Ion: „...în momentul acela greu pe 23 s-a facut o interventie în URSS. S-a dat un telefon. - Cine? - Dl. presedinte Iliescu. - De unde stiti? - Am fost de fata. - Ruseste sau româneste? - Ruseste, nu stiu ruseste, s-a considerat ca armata nu este în stare sa rezolve problemele. - Ce data exacta? - 22 spre 23 seara la ora 21.00. - Stiti cu cine vorbea? - Cred ca cu Gorbaciov a vorbit ruseste. - Cine mai era acolo? - Gl. Gusa, Stanculescu, ba nu Gusa nu era, noi toti care am fost acolo generalii, ne-am opus si am spus ca nu este nevoie, noi putem sa rezolvam problema. - Cine a luat parte la discutie? - Gl. Gusa, eu, Stanculescu si Chitac, era si Brucan, era si gl. Eftimescu, gl. Militaru. - Si ce discutie a fost, cum a fost? 1005

- Ca sunt niste actiuni care se duc împotriva noastra si ca o grupa de trupe speciale sa ne ajute sa-i nimicim nu stiu de unde avenit propunerea. - Cine a fost pentru, cine a fost împotriva? Dumneavoastra ce-ati spus? - Asta am spus: Domnule presedinte noi putem sa rezolvam problema cu fortele pe care le avem. Eu nu stiu sa fi fost cineva pentru.” (Stenograma pag. 77-81) Din audierea lui Neacsa Vasile rezulta: „... Spre seara afara se tragea, Gusa primeste un telefon nu stiu de unde, la care i se spune „domnule, vezi ca am chemat rusii în tara si uitându-ne pe figura lui, ca noi trebuia sa-i studiem si fizionomia sa vedem cum se manifesta daca primeste o veste proasta, si la care el a replicat: cum ati putut sa faceti asa ceva? apoi nu stiu ce i s-a replicat, el a închis telefonul, a cazut pe fotoliu si a spus: „Iliescu a chemat rusii în tara”, cum de a facut asta, veste care ne-a socat si pe noi, iar tot el apoi a spus ca din cauza ca am scapat de sub control situatia ca vin sa ne ajute sa scapam de teroristii astia, el i-a chemat. Eu l-am întrebat daca a vorbit cu el direct, dar nu mi-a raspuns. În orice caz, omul era distrus total fizic, am vazut o cadere la el. - Apropo de conversatia gl. Gusa, cu cine o fi vorbit, a pronuntat cuvântul Iliescu? - Nu, dar când i-a spus la telefon nu a pronuntat cuvântul Iliescu, dar când a cazut pe fotoliul respectiv, normal l-am întrebat ce s-a întâmplat si a spus: „Iliescu a chemat...”. (Stenograma pag. 16-17) Iata ce declara gl. lt. Nicoara Eftimescu, cel care din cladirea Marelui Stat Major a vorbit prin translator, respectiv col. Mircea cu seful Marelui Stat Major sovietic. ”…Ca obiectul convorbirii în esenta urmare a sondarii pozitiei partii militare sovietice si anume: 1006

s-ar putea conta, la nevoie, în situatia ca va fi necesar, în urma unei solicitari, pe o eventuala participare cu forte specializate pentru combaterea teroristilor. Acesta mi-a raspuns ca idee. Având în vedere situatia creata prin declansarea actiunii directe teroriste; am considerat justificata preocuparea noii puteri. - Dar cine erau de fapt acolo în afara de Militaru? - Erau Iliescu, Brucan, Militaru, Voiculescu, Montanu, Nicolaescu, Mazilu dar astia erau o suita, când erau toti când era unul acum nu pot sa bag mâna în foc. Nicolaescu a fost? - Nu mi-a ramas figura lui ...” (Stenograma pag. 29-32) Iata, prezentam în continuare un extras din Stenograma audierii domnului Ion Iliescu: .... a aparut vad, cu insistenta mai ales în ultima vreme acuzatia ca am fi sau, mai ales, as fi solicitat interventia militara sovietica. Este o minciuna sfruntata, fara vreun temei si fara vreun suport. Sunt însailate, am vazut din tot ce publica câteva ziare, fapte disparate pentru a se sustine acest scenariu aberant. Pentru ca eu am declarat si în carte si repet oricând, din ceea ce stiu eu, cei cu care am conlucrat si la elaborarea documentului si la încropirea primei activitati, nimeni din grupul nostru de civili nu s-a gândit sa solicite ajutor sovietic. Nu stiu nici ca gl. Militaru sa o fi facut. În orice caz, nu cu stirea mea si pâna în 24 decembrie el nici nu avea misiune. Telefonul pe care l-am primit de la Gorbaciov era când noi ne aflam în Piata Victoriei. Ne-am mutat în Piata Victoriei dupa ce s-au linistit lucrurile în Capitala: pe 23, 24, 25 noi stateam la Ministerul Apararii Nationale. Acolo n-am avut nici un fel de legatura telefonica cu nimeni. De la Ministerul Apararii Nationale s-a vorbit numai de catre cei de la Marele Stat Major cu cei de la Moscova. Nimeni altcineva dintre noi n-a avut convorbiri cu Moscova, iar telefonul lui Gorbaciov a avut loc deci la finalul acestor chestiuni, când începusem sa ne structuram, într-adevar, sa ne organizam: deci, era dupa 26 decembrie si nu-mi amintesc 1007

exact ziua. Pentru ca ne-a felicitat pentru ca am reusit sa trecem de momentul acesta si ne-a anuntat ca o sa vina Sevardnadze în Bucuresti. Si am si informat, nu stiu, eram în plenara sau cu biroul CFSN-ului, am informat despre continutul acestei convorbiri. A fost singura mea convorbire cu Gorbaciov. N-am mai avut nici dupa aceea convorbiri telefonice cu el. Se vorbeste despre legaturi cu Ambasada. Singura mea discutie cu Ambasada sovietica, si a fost singura, a fost în dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, aici, în sediul C.C.-ului, la sugestia cuiva; eram mai multi, nici nu eram singur. Si a urmarit aceasta discutie doua elemente de baza. În primul rând, o informare despre caracterul miscarii si sugerarea ca se începe structurarea unui cadru organizat a noii structuri de stat si pentru asigurare, ca sa se evite orice fel de posibile dorinte de „sprijin fratesc”, pe care nimeni dintre noi nu o dorea. S-a discutat despre aceasta chestiune - ajutor, neajutor, ajutor logistic în lupta împotriva terorismului; este o confuzie întreaga si din ceea ce Corut prelucreaza din spusele lui Gusa. Dar se vede ca este o contradictie interna chiar la Gusa, ca o cam balaceste chiar el. Am vorbit cu el la conducerea Ministerului Apararii Nationale. Public l-am rugat sa spuna exact cum stau lucrurile. Si acolo este foarte confuz exprimat ca nu stie, a fost, n-a fost Iliescu, parca era la Militaru, parca nu stiu mai ce. Ca s-ar fi discutat si ca cei de-acolo, Moiseev, l-ar fi întrebat pe el daca au românii nevoie de ceva ajutor. Dar tot ei, nu stiu el sau altul spune, ca le-au dat de înteles ca asa ceva nu se poate discuta decât la nivelul conducerilor politice. De aceea nu se poate trata la nivelul organismelor militare trimiterea sau netrimiterea a vreunui ajutor. Pe de alta parte, stiu ca ne informau cei de la Marele Stat Major, când a început razboiul acela informational, electronic, cu stirile 1008

acelea false, inclusiv aparitia - s-a spus - pe ecran radar. Eu nu ma pricep nici la aceasta tehnica, nici la tehnica militara si nu m-am bagat în detaliile militare, stiti foarte bine, am acordat toata încrederea, tot creditul militarilor nostri. Sau au încercat sa se lamureasca ce este cu aceste stiri, ca vin formatiuni de helicoptere dinspre Marea Neagra, ca ar fi niste vase purtatoare de helicoptere; unii au spus, domnule, sunt helicoptere libiene, o idiotenie! Ce sa caute helicoptere libiene din Libia sau cu un sau cu nu stiu mai ce? Si ei cautau sa se lamureasca - ne informau ce-i cu treaba asta si daca ei cunosc si sa ne ajute, sa-i ajute pe ai nostri sa descifreze ce este cu toata aceasta chestiune. În asta a constat discutia lor cu cei de la Marele Stat Major de la Moscova. Am vazut ca Gusa si, mai ales, cei care-l rastalmacesc, si acest Corut, si acum ziarul „Ziua” - îl scot pe Gusa erou din aceasta chestiune. A fost o presiune politica din partea celor de la CFSN adica, ca sa cerem ajutor sovietic si Gusa ne-a salvat de aceasta încercare, nu este clar a cui anume, pentru a respinge oferta sovietica sau acest ajutor. Sa fim oameni seriosi! În noaptea de 22 spre 23 ne-am constituit ca organism politic cu toata raspunderea. Nu putea sa treaca o asemenea chestiune nediscutata, necomentata în conducerea, chiar asa restrânsa cum era ea, în conditiile acelea grele în care ne-am aflat. În legatura cu acest lucru au aparut, de altfel, si doua, dezmintiri publice. Îmi amintesc în finalul lui decembrie, Gorbaciov a fost întrebat la Moscova de un gazetar daca s-a pus problema vreunui asemenea „ajutor fratesc” din partea lor si Gorbaciov a spus în primul rând ca o astfel de cerere ei n-au primit si daca ar fi primit, ei nu ar fi raspuns, pentru ca au luat decizia politica sa nu mai repete greselile din trecut, cu Ungaria si Cehoslovacia. Si treburile tarilor socialiste, cum le numea el, sunt treburile lor interne, n-au de gând sa se mai amestece. În carte relatez si altceva. Este o carte 1009

americana, mi-a intrat… acum o am integral. Când am terminat varianta aceasta largita a cartii aveam numai fragmentul referitor la România. A unei carti a doi americani, deci Beschloss si Talbot, actualul secretar de stat adjunct al S.U.A., care a fost prezent la foarte multe discutii: si la Malta, între Gorbaciov-Bush, Gorbaciov-Baker, Baker-Sevardnadze, s.a.m.d. Si ei mentioneaza ca atunci, probabil 23 sau 24 decembrie, Baker s-ar fi adresat sovieticilor, aratând ca ei n-ar avea nimic împotriva daca Tratatul de la Varsovia ar interveni în România. Ca sa linisteasca lucrurile, adica, rezulta. Si a trimis chiar mesager, ambasadorul lor de la Moscova, la C.C. si la Ministerul de Externe cu acest mesaj. Si a primit a replica dura din partea lui Sevardnadze. Comentariul celor doi americani este ca era un fel de joc al americanilor, care erau implicati în Panama si în Filipine, sa-i prinda si pe sovietici, sa fie un fel de ... Si rusii le-au spus ca asta este sau un joc sau o provocare. Sevardnadze a spus foarte clar: „Treaba românilor este treaba lor! Noi nu ne amestecam în asemenea treburi.” Asta se poate comenta pe tema acestei asa zise solicitari de ajutor.” Iar concluzia fundamentala este viata. S-a întâmplat ceva din acest punct de vedere? Nu a fost nici un fel de miscare din acest punct de vedere si nu Gusa ne-a salvat de interventia sovietica. Cu toate aprecierile pentru activitatea lui ca militar.” (Stenograma pag. 22-29). Iata însa cum comenteaza aceiasi ziaristi americani, unele probleme cu referire la evenimentele desfasurate în România în decembrie 1989: "... Unii dintre cei care îl rasturnasera pe Ceausescu au mers pâna acolo încât sa faca apel la Gorbaciov ca sa trimita trupe pentru a-i împiedica pe securistii lui Ceausescu sa mentina dictatura. La Washington, Baker mormaia pe sub mustata 1010

ca sovieticii „au si motive si capacitatea de a face ceva ca sa opreasca varsarea de sânge”. Duminica, 24 decembrie, a declarat în cadrul emisiunii „întâlnirea cu presa” a canalului NBC ca Statele Unite nu vor obiecta daca „Pactul de la Varsovia va considera necesar sa intervina în România...”. (La cele mai înalte nivele, Ed. Elite 1995, pag. 39-41). Din documentele sedintei nr. 21 tinuta la palatul Congreselor în Kremlin ce a avut loc în ziua de 24 decembrie 1989, orele 10.00, M.S. Gorbaciov cu referire la evenimentele din România declara: „…Conform informatiilor de la ora 2, ora Moscovei, la Bucuresti au continuat tirurile, drumul spre aeroport e blocat pe alocuri, din cladirea ambasadei URSS se aud sunetele canonadei. A sosit o stire, potrivit careia teroristii au trecut la tactica luptei de partizani în conditii urbane - ei continua sa se ascunda în cladirea Palatului Republicii, ocupa un sir de imobile din preajma radioului si a televiziunii. Grupul de 10 oameni, care au blocat ieri cladirea Garii feroviare, continua împotrivirea, nefiind deocamdata respins de unitatile armate. Frontul Salvarii Nationale considera ca pentru completarea stocului insuficient de munitii este necesar un ajutor din afara tarii. Cu toate acestea (poate ca s-a înteles astfel), seful Marelui Stat Major al Fortelor Armate Aeriene ale României, Gusa a declarat ca armata controleaza situatia din tara si nu are nevoie de nici un ajutor. Aceasta informatie a fost difuzata pe posturile de radio si televiziune, si iata acum - o declaratie oficiala. În ansamblu situatia, conform tovarasilor nostri de acolo, se desfasoara în favoarea poporului si a Frontului Salvarii Nationale. O confirmare oficiala a arestarii lui Nicolae si Elena Ceausescu nu exista. Pe fiul lui Ceausescu - Nicu Ceausescu - l-au aratat la 1011

televizor. Deci, în esenta exista focare de rezistenta. Noi realizam actiuni de asistenta umanitara pe linia Guvernului si a organizatiilor obstesti. Ambasada URSS în România se afla în contact cu Consiliul Frontului Salvarii Nationale...”. Din toate acestea cred ca este clar ca panica creata de teama teroristilor, a împins pe cei aflati la cel mai înalt nivel sa ceara ajutor militar sovieticilor. Sovieticii nu au intervenit. În acest sens în cartea ziaristilor americani amintita mai sus „Sevardnadze gaseste sugestia lui Bush de a interveni în România nu sinistra, ci doar stupida”. Era „categoric împotriva unei interventii din afara”, „Revolutia românilor era treaba lor si a nimanui altcuiva. Orice fel de amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar fi transformat pe Ceausescu întrun martir”. Dar ne putem imagina ce s-ar fi întâmplat daca totusi sovieticii ar fi intervenit. Este de remarcat ca în anul 1989 în nici una din tarile foste satelite Imperiului Sovietic nu s-a intervenit cu forte armate. Cum ne putem imagina atunci ca ei sunt cei ce au pus la cale razboiul electronic, ca ei au creat acele faimoase tinte false în care apararea noastra antiaeriana a tras cu atâta râvna asa cum se relateaza cu lux de date tehnice în capitolul „Razboiul electronic”. Senator Valentin Gabrielescu Senator Ionel Aichimoaie Senator Hossu Zoltan Senator Serban Sandulescu

1012

6. RAPORTUL SENATORULUI SERBAN SANDULESCU PRIVIND EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 6.1. Consideratii preliminare Istoria noastra contemporana, si nu numai cea contemporana, a fost în mod deliberat mistificata si distorsionata în ultimii 50 de ani, în scopul nedeclarat de a ne face sa pierdem identitatea nationala si culturala, pentru a fi usurata în acest fel expansiunea imperialista a Uniunii Sovietice, care a continuat sa urmareasca pas cu pas realizarea preceptelor din testamentul lui Petru cel Mare (pe care îl vom reda si analiza în paragraful 5.3.) disimulata sub masca ideologiei comuniste si a internationalismului proletar. Spre exemplu, lucrurile care s-au spus despre actul de la 23 August 1944 reprezinta cea mai elocventa dovada în acest sens. Mistificarii adevarului, despre acest eveniment de o covârsitoare importanta pentru noi, pentru istoria Europei si pentru democratie nu i s-a pus capat nici acum. Iar minciunile inoculate timp de 50 de ani în constiinta unei mari parti a poporului român se manifesta în optiunile electoratului la urne si în anumite pareri ale opiniei publice, influentând în mod negativ procesul de revenire al tarii noastre pe calea democratiei, progresului si bunastarii. Aceasta a doua comisie senatoriala, ca si prima comisie de altfel, îsi propunea sa lamureasca natura reala a evenimentelor din decembrie 1989. Cel putin acesta era scopul declarat. Ea nu a reusit sa-si realizeze decât partial obiectivul datorita unui set de cauze, unele obiective, altele subiective, ce vor fi aratate în continuare. 1. Datorita piedicilor care au fost puse comisiei de catre cei care doresc fie sa ascunda adevarul, fie sa îl prezinte în mod denaturat 1013

pentru a sluji unor interese personale, interferenţe cu obiective urmarite de forte straine potrivnice aspiratiilor poporului român. Multi dintre acestia s-au aflat sau se afla în functii de conducere la presedintie, în executiv, fac parte din actualul legislativ sau se gasesc la conducerea unor organizatii sau partide politice. 2. Datorita unei evidente coordonari oculte a depozitiilor si declaratiilor facute de multi dintre cei audiati, pe care am sesizat-o în mod absolut clar, în ciuda juramântului depus în fata comisiei jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu - foarte multi dintre cei audiati nu au avut nici o reticenta privind încalcarea acestui juramânt si au mintit de la un capat la altul al audierilor. 3. Teama de consecinte i-a facut pe unii dintre cei audiati sa ascunda adevarul sau sa declare ceea ce aveau de spus numai în cadrul unor discutii particulare si nu în plenul comisiei. 4. Lipsa unui personal adecvat care trebuia sa încadreze comisia (procurori, juristi, personal tehnic) si sa participe la cercetari sub îndrumarea senatorilor, în scopul adâncirii unor investigatii care nu au putut fi întreprinse din aceasta cauza. 5. Declaratiile facute în fata comisiei, în cadrul unui numar foarte mare de audieri (circa 190) nu au putut fi exploatate si interpretate în mod corespunzator din cauza deficientelor aratate la punctul 4, a timpului limitat pe care membrii comisiei l-au putut aloca acestei actiuni care se suprapunea cu preocuparile si sarcinile lor legislative si, de ce sa nu o spunem, datorita efortului prea mic facut în acest scop de unii membri ai comisiei. De asemenea, din acelasi motiv au avut de suferit coroborarile dintre declaratiile facute la comisie sau dintre aceste declaratii si cele date în timpul 1014

anchetelor penale efectuate în l990 (atunci când evenimentele erau proaspete, iar coordonarea oculta de care vorbeam mai sus nu fusese înca bine pusa la punct), care ar fi putut lamuri o serie de aspecte ramase deocamdata neelucidate. În opinia noastra, actualul raport prezentat de comisie, agreat integral de unii membri ai acesteia si doar partial de altii, este comparabil cu o „superproductie cinematografica”, impresionanta prin amploarea desfasurarilor si grandoarea scenelor, dar care spune prea putin despre esenta actiunilor si dedesupturile care le-au generat. Iar miile de articole, informatii, declaratii, supozitii sau interpretari aparute în presa scrisa si vorbita în ultimii 6 ani, alaturi de zecile de carti publicate pe aceeasi tema prezentând perceptia fiecarui autor formata pe baza propriilor sale trairi de atunci nu au facut decât sa puna pe cititori în fata unei imense diversitati de explicatii si adevaruri, mai mult sau mai putin verificate, care au semanat confuzie în opinia publica. Probabil ca acesta este efectul urmarit de cei care s-au ocupat de acea coordonare oculta de care vorbeam mai sus. Chiar în cadrul actualei comisii, aflata acum la sfârsitul mandatului ei exista înca pareri contradictorii: au fost sau nu au fost teroristi, a fost sau nu a fost razboi electronic, a fost lovitura de stat, revolutie sau si una si alta? In sfârsit, discutarea rolului serviciilor secrete straine în evenimentele din decembrie 1989 si în special a GRUului si KGB-ului este evidenta în mod diplomatic, cu toate ca în calitate de membri ai forului suprem în stat, avem datoria fata de cei ce ne-au ales si fata de tara, sa nu lasam nimic nelamurit, în special din acest punct de vedere. Trebuie sa spun însa deschis ca în adoptarea pozitiei fata de una sau alta din problemele enumerate mai sus, culoarea politica joaca un anume rol, ceea ce nu ar fi trebuit sa se întâmple. 1015

De aceea consider ca este de datoria mea de senator si membru al comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, investit prin mandatul care mi s-a dat de catre plenul Senatului prin votul din 1992, sa-mi aduc cu onestitate contributia la lamurirea acestor probleme controversate, enumerate în paragraful precedent, deoarece consider ca sunt fundamentale pentru istoria poporului nostru si sa fac uz în acest scop de experienta pe care am dobândito într-o viata de munca dedicata cercetarii stiintifice. În acest fel doresc sa contribui, de asemenea, la împiedicarea unor eventuale noi mistificari a istoriei contemporane a poporului român, similara cu cea comisa în privinta actului de la 23 August 1944, mai ales ca unii dintre protagonistii acesteia din urma cum sunt Silviu Brucan, Alexandru Bârladeanu, ca si mai tânarul lor tovaras de atunci, dar si de acum, l-am numit pe Ion Iliescu, sunt în acelasi timp si „emanati” ai evenimentelor din decembrie 1989, dupa cum s-au autointitulat. 6.2. Situatia dictaturii comuniste înaintea evenimentelor din decembrie 1989 Consideram necesar acest scurt „remember”, deci o succinta prezentare a situatiei interne si a pozitiei în plan intern si extern a dictaturii comuniste conduse de Nicolae si Elena Ceausescu înaintea evenimentelor din decembrie 1989. Cu aceasta ocazie vom aduce si o serie de informatii ascunse de autoritatile comuniste la vremea respectiva si care au jucat un rol în desfasurarea evenimentelor care au dus la situatia din 1989. 6.2.1. Situatia interna Dupa venirea la cârma Partidului Comunist în 1965, Nicolae Ceausescu a continuat si accelerat programul de industrializare de 1016

tip sovietic a României, început sub Gheorghiu-Dej probabil ca o riposta la planurile sovietice de transformare a României în principala sursa de produse agroalimentare pentru Uniunea Sovietica. Este vorba de o masura pe care Uniunea Sovietica era nevoita sa o ia pentru a putea continua efortul impus de razboiul rece cu lumea libera. Dupa cum se stie, Uniunea Sovietica cumpara anual 5-6 milioane tone de cereale mai ales din SUA si Canada, care erau deci principalii sai furnizori de cereale, pe de o parte, si membre de frunte în NATO, pe de alta parte! Ea ajunsese în aceasta situatie critica, în ciuda faptului ca înainte de revolutia bolsevica Rusia era grânarul Europei, datorita esecului colectivizarii agriculturii coroborat cu ineficienta sistemului centralizat de conducere a economiei de tip comunist. La aceasta se adaugase un al doilea esec, acela al planului lui Nichita Hrusciov de rezolvare a problemei prin desţelenirea Kazahstanului. Rezultatul acestui plan am putut sa-l vedem în direct la Bucuresti, probabil si în restul sudului tarii, deasupra caruia a plutit zile întregi un imens nor de praf ce acoperea soarele, praf ridicat în stepele Kazahstatului si adus pâna la noi prin straturile înalte ale atmosferei de vânturile puternice de acolo care au transformat în desert întinse suprafete desţelenite în mod necugetat din ordinul lui Hrusciov. Planul sovietic mentionat mai sus privind România, deranja conducerea de la Bucuresti, deoarece contravenea teoriei comuniste, a industrializarii cu price pret, cu accent pe industria grea, devenit principalul ei obiectiv mult trâmbitat si o punea în acelasi timp într-o evidenta inferioritate fata de „fratii ei comunisti” din tarile satelit: Cehoslovacia, Polonia, Ungaria. Cu alte cuvinte veleitatile comunistilor erau incompatibile cu pozitia de „rude sarace” pe care voia sa le-o impuna Moscova. 1017

Asa se explica cvasiunanimitatea care a existat la nivelul conducerii comuniste de la Bucuresti, unde comunisti notorii, cunoscuti pentru atasamentul lor fata de Uniunea Sovietica ca Emil Bodnaras (1), Alexandru Bârladeanu (2), Paul Niculescu Mizil (3), Silviu Brucan (4) si multi altii, au sustinut opozitia lui Gheorghiu-Dej fata de planurile Moscovei, iar apoi, în prima faza a „domniei” sale si pe aceea a lui Nicolae Ceausescu. 1) EMIL BODNARAS – A fost ofiter în armata româna, aflânduse în 1939-1940 cu unitatea sa în Bucovina la granita cu URSS. A dezertat în 1940 când a trecut peste Nistru înghetat fugind în URSS. A fost agent GRU. Comandorul Radu Nicolae sustine în depozitia sa ca avea chiar grad KGB, ceea ce este demn de crezut. A revenit în timpul razboiului în mod clandestin în tara ca spion sovietic. La 23 August se gasea la Bucuresti purtând numele conspirativ de ing. Ceausu. A participat la preluarea si ascunderea maresalului Antonescu dupa arestarea acestuia. A ocupat înalte functii în ierarhia comunista la Bucuresti si a avut functii cheie în guvern. Printre altele a raspuns din partea CC al PCR de cultele din România, participând la desfiintarea cultului greco-catolic în 1948 (din ordinul lui Stalin) si la asuprirea bisericilor ortodoxe si catolice din România. Cu câteva luni înainte de moarte s-a retras la Câmpulung-Moldovenesc, de unde era originar, si de unde se spune ca a cazut în bigotism, organizând si participând la numeroase slujbe religioase. A fost înmormântat cu preoti. 2) ALEXANDRU BARLADEANU – Înainte de razboi era asistent universitar la Iasi, când a parasit în mod nejustificat facultatea si a fugit în URSS. A fost si este agent KGB. A revenit în tara odata cu intrarea armatei sovietice. Prin anii 1947-1948 a fost ministru adjunct de interne, fiind alaturi de Pantiusa si alti asasini, unul din initiatorii represiunii sângeroase, ordonata de Moscova împotriva patriotilor români si a luptatorilor pentru libertate. A ocupat înalte 1018

functii în ierarhia comunista de la Bucuresti, a fost facut academician în Academia Republicii Socialiste România, din considerente pur politice. În 1962 a sustinut politica de independenta economica fata de Moscova opunându-se planului Valev. De la un moment dat a criticat politica economica a lui Ceausescu, intrând în dizgratia acestuia, care nu l-a omorât, deoarece avea protectia KGB-ului. Dupa decembrie 1989, a revenit în planul politici românesti alaturi de alti comunisti notorii printre care Ion Iliescu si Silviu Brucan. La alegerile din mai 1990 a candidat pentru Senat din partea FSN fiind ales si „promovat” apoi presedintele Senatului României de Ion Iliescu. 3) PAUL NICULESCU-MIZIL – A fost unul din protagonistii politicii comuniste în România fiind membru al Biroului Executiv al C.C. al P.C.R. prin anii 60. Era unul din cei 9 ale caror portrete erau carate în spate la demonstratiile de 1 Mai sau 23 August. A sustinut initial politica de opozitie a lui Ceausescu fata de Moscova în probleme economice, fiind trimis în acest scop la mai multe întruniri CAER. Ulterior a intrat în conflict cu familia Ceausescu în special cu Elena Ceausescu din cauza unui love story dintre Nicu Ceausescu si fata sa. A cazut în dizgratia ceausestilor pe probleme de moralitate. 4) SILVIU BRUCAN – A fost fiul unui negustor bogat din Bucuresti implicat într-un faliment fraudulos în timpul marii crize economice 1929-1933, când semna cecuri fara acoperire în încercarea de a se redresa. Într-o zi venind acasa de la scoala a gasit executorii care ridicau lucrurile din casa tatalui sau falit si a facut un soc psihic care l-a aruncat pe el, fiul unui negustor bogat, în tabara comunista. Eu as numi freudism politic aceasta reactie a tovarasului Silviu Brucan. S-a casatorit cu Alexandra (Sasa) Sidorovici, fica unui respectabil functionar la societatea petroliera Româno-Americana. Aceasta, cu 10 ani mai mare ca el, este o 1019

femeie pe cât de frumoasa pe atât de rea, fiind adepta a ideologiei comuniste din tinerete. S-au cunoscut în închisoarea Vacaresti, unde erau închisi amândoi în 1943 ca ilegalisti comunisti. A fost unul din sfatuitorii favoriti ai lui Gheorghiu-Dej, faţă de care avea o admiratie deosebita, as zice curios de exagerata, dupa cum marturiseste în cartea sa tineretea irosita. A fost unul din cei mai duri ziaristi de la Scânteia unde era redactor-sef prin 1945, cerând, de exemplu, executarea lui Iuliu Maniu si Cornel Coposu. A fost apoi ambasador al regimului Ceausescu la Washinton si apoi la Natiunile Unite unde si-a creat numeroase legaturi în lumea diplomatica. A avut si mai are înca multe relatii cu marile servicii de spionaj CIA, Mossad, KGB poate si cu altele. Dupa venirea lui Ceausescu la putere a fost un timp director la televiziune, apoi a cazut în dizgratie, fiind trecut pe linie moarta. Este initiatorul scrisorii celor sase care i-a creat mari probleme lui Ceausescu la începutul lui 1989, prin care urmarea crearea unui curent de opinie în C.C. al P.C.R. care sa-l demita pe Ceausescu. Acesta nu a îndraznit sa ceara omorârea lui stiind ca are acoperirea unor puternice servicii de spionaj. A revenit în forta în politica româneasca dupa decembrie 1989 când a facut parte alaturi de Iliescu si Bârladeanu din conducerea CFSN. Întrebat la audierea Comisiei 22 decembrie de ce l-au ales pe Ion Iliescu presedintele CFSN, Silviu Brucan a raspuns scurt si cinic: ca sa ramânem în sistem (adica în sistemul comunist, n.n.). A fost intens mediatizat de Televiziunea româna în timp ce aceasta avea ca presedinte pe Razvan Theodorescu fiind unul dintre interlocutorii favoriti ai lui Emanuel Valeriu. Incepând din martie 1990 s-a departat de pozitia lui Ion lliescu pentru motive înca neclare. I se da titlul de profesor, cu toate ca a fost doar un autodidact, care se considera si îi placea sa fie considerat un mare politolog. A fost profesor la Stefan Gheorghiu si a tinut prelegeri la facultati din America. 1020

În aceasta ordine de idei sa nu uitam planul „maret” de la sfârsitul anilor 50 si începutul anilor 60 initiat de Gheorghiu-Dej, aprobat de conducerea comunista de la Bucuresti, de a face din România o mare producatoare de otel, care trebuia sa ajunga la o productie anuala de 20 milioane tone, adica o tona de otel pe cap de locuitor (1) si aceasta în conditiile în care România este o tara foarte saraca în minereu de fier si carbune cocsificabil. Asa s-a nascut Combinatul Siderurgic de la Galati. Asemenea masuri aberante erau luate în timp ce marile tari industrializate producatoare de otel SUA, Japonia, Germania, Anglia îsi reduceau drastic productiile lor de otel, proces care s-a accentuat dupa aparitia crizei energetice. Iar noi am fost obligati sa vindem otel la pret de dumping, sub pretul lui de productie. Dar asa prevedea dogma comunista, de la Lenin si Stalin citire, pe care tovarasii o respectau cu sfintenie, indiferent de ceea ce se întâmpla în lume, deoarece atât îi ducea mintea. Nicolae Ceausescu a trecut la un plan de industrializare si mai ambitios, marind în acest scop rata acumularilor la 33-34% din PIB, fata de 22-23%, cât era pâna atunci si impunând o drastica scadere a nivelului de trai. Promitea în schimb ca va fi bine peste 1-2 generatii. El a continuat construirea de giganti industriali, cum era cel de la Galati, a initiat construirea combinatului de la Calarasi (neterminat nici astazi), a numeroase întreprinderi de masini grele, semănate în toata tara, cum sunt IMG-Bucuresti, CUG-lasi, întreprinderile de utilaj greu de la Cluj, Craiova, Râmnicu-Vâlcea etc. Pentru realizarea acestor obiective el a facut împrumuturi în Occident de peste 12 miliarde de dolari, investiti apoi în mod nerational în unitati de productie, devenite nerentabile datorita conducerii centralizate, incompetentei celor care erau pusi sa le 1021

conduca si indicatiilor aberante date chiar de Ceausescu. Un exemplu antologic îl reprezinta Uzina de automobile Craiova ultraautomatizata, conceputa sa scoata de pe linia de montaj un automobil la 3,5 minute, deci pentru o productie de 120.000 de automobile pe an. Recordul de productie, realizat doar într-un an, a fost de circa 30.000 automobile, în ceilalti ani productiile fiind mult mai mici, muncitorii fiind trimisi în noiembrie 1978, spre exemplu, la cules de porumb sau la alte munci agricole. Tot din dispozitiile Ceausestilor au fost realizate în tara rafinarii de petrol, cu o capacitate de 35 milioane tone anual, în timp ce productia-noastra maxima de petrol a fost de circa 16 milioane de tone. Rafinariile au zacut nefolosite atunci, cum zac si acum. Industria aeronautica şomeaza, domeniu în care avem o puternica si recunoscuta traditie, dar care a fost desfiintata dupa razboi la cererea URSS în baza prevederilor tratatului de pace, a fost reînfiintata în 1968 la initiativa lui Ceausescu. Programele de dezvoltare le-a facut împreuna cu Vasile Patilinieţ, asasinat apoi pe la jumatatea anului 80 în Turcia, din ordinul lui Ceausescu care nu a fost strain de aceasta crima (vezi stenograma lui Radu Nicolae). Din pacate „indicatiile” ulterioare date de Ceausescu au împins industria aeronautica, pentru s-au cheltuit din 1968 încoace 17 miliarde de dolari, pe o linie de dezvoltare falimentara ceea ce explica situatia în care se gaseste astazi. În sfârsit, un ultim exemplu care arata o data în plus paranoia si grandomania lui Ceausescu. În 1986 se fabricau în tara circa 900 de motoare Diesel mari, cu puteri în jur de 1000 CP, folosite la schelele de foraj, la caile ferate 1022

si pentru echiparea tancurilor de conceptie româneasca. Ceausescu a luat brusc hotarârea sa se construiasca o linie de fabricatie pentru a trece în cei mai scurt timp la o productie de 6.000 asemenea motoare pe an. Ce l-a determinat sa ia o asemenea hotarâre aberanta nu se stie. Desigur din sutele de exemple în acest sens nu am dat decât câteva, pentru a ilustra modul haotic si irational în care se luau hotarârile si cum era condusa si cu ce rezultate economia nationala. La celalalt pol, datorita investitiilor nesabuite si neproductive mentionate, creste mizeria în care traia populatia batrânii si copii mureau de frig în case, nou-nascutii mureau în incubatoarele maternitatilor datorita întreruperii curentului electric, ratia de pâine a oamenilor era de 250 grame pe zi, iar la tara si nu numai la tara, femeile nu aveau ce sa le dea de mâncare copiilor, în provincie laptele se vindea pe baza de recomandare medicala, iar acolo unde nu se practica acest sistem cozile erau interminabile, carnea se gasea din ce în ce mai greu si oamenii se bateau sa cumpere, daca apucau, tacâmuri sau oase fara carne, salvarile aveau dispozitia sa nu mai mearga la bolnavi peste 60 de ani pentru a-i duce la spitale, soldatii nu faceau decât o instructie sumara iar cea mai mare parte a stagiului militarii erau pusi sa munceasca pe marile santiere ale constructiilor comunismului sau în mine, nivelul învatamântului liceal se prabusise, iar absolventii care nu reuseau la facultate si nici nu îsi gaseau serviciu erau trimisi în mine etc. Aceasta situatie deosebit de sumbra, care afecta practic întreaga populatie a tarii, a devenit un cosmar odata cu aplicarea hotarârii lui Ceausescu de a se plati în ritm accelerat datoria externa de 12 miliarde de dolari, sau cea privitoare la sistematizarea satelor, 1023

taranii fiind aceia care suportasera cea mai crunta exploatare în anii comunismului. Marile nemultumiri ale muncitorilor au erupt cu violenta în 1977, când minerii din Valea Jiului au intrat în greva si l-au chemat pe Ceausescu acolo sa îsi faca cunoscute revendicarile îndreptatite. De asemenea, au existat multe alte greve de mai mica amploare, ascunse cu grija de presa partidului. Chiar si unii dintre colaboratorii apropiati ai lui Ceausescu au criticat politica economica a acestuia. Este cazul lui Alexandru Bârladeanu si ulterior a lui Niculescu-Mizil dar, în mod special, trebuie sa mentionez pozitia critica a lui Ion Gh. Maurer exprimata public la organizatia PCR de la Cluj, în 1971, aparuta si în ziarul local retras imediat de pe piata. Alexandru Bârladeanu si Niculescu-Mizil au fost bagati pe 1ine moarta, deoarece opozitia lor nu a fost prea vehementa, iar Maurer si-a dat demisia din functia de prim-ministru în aprilie 1974. Altii care nu si-au cântarit taria criticilor aduse lui Ceausescu, adoptând o pozitie intransigenta au fost lichidati, asa cum este cazul lui Virgil Trofin. Este interesant de aratat ca si în cazul opozitiei clare facute la adresa politicii sale de colaboratorii apropiati sau a unor greve de amploare ca cea de la Petrosani, Nicolae Ceausescu nu s-a aratat prea impresionat. Astfel, în vara anului 1979, el a dat în vila de la Snagov un dineu la care a invitat intelectuali, scriitori, economisti, doctori, ingineri etc. Onorurile de gazda le-au facut Elena si Nicolae Ceausescu, care dupa cum îmi spunea, câteva luni mai târziu, unul dintre invitati, doctorul Alexandru Oproiu, Ceausescu s-a comportat în chip de mare senior care îsi primeste vasalii. La masa, discutia a fost libera si unii dintre invitati au facut o serie de observatii critice 1024

privind situatia internationala, mentionând faptul ca în tara exista unele nemultumiri si exprimându-si teama ca s-ar putea întâmpla si la noi ceea ce s-a întâmplat în Polonia. Ceausescu, foarte destins, a lasat sa se înteleaga ca nu-si face griji din aceasta cauza, deoarece poporul român este mult mai disciplinat decât cel polonez, ca românii nu vor ajunge sa iasa în strada. Era oare aceasta convingere a sa de atunci sau fost o parada demna de viclenia care îl caracteriza? Fapt cert este ca Marin Preda, care a participat la acest dineu si la discutiile cu Ceausescu, a fost gasit mort, în mod suspect, câteva luni mai târziu, în camera sa de la casa de creatie a scriitorilor de la Palatul Mogosoaia. Sa existe o legatura între discutiile avute cu Nicolae Ceausescu la Snanov si moartea sa? Greva muncitorilor de la Brasov din 15 noiembrie 1987, reprimata cu multa hotarâre si cruzime de fortele de represiune, a reprezentat un alt semnal de alarma pentru Ceausescu. Este putin probabil ca el sa nu fi reactionat la aceste semnale repetate si sa nu fi dispus întocmirea unor planuri pentru apararea regimului sau. Planul „Z”, de care presa a vorbit mult în 1990 si 1991 trebuie sa fie unul dintre acestea, chiar daca în cadrul audierilor noastre nu am obtinut confirmari privind existenta sa. Este de înteles acest fapt, deoarece nici unul dintre cei audiati nu era dispus sa recunoasca existenta unor asemenea planuri de care ar fi avut cunostinta, pentru a nu deveni partas la crimele din 1989. Nu putem încheia acest paragraf fara a mentiona nemultumirea crescânda a lucratorilor din aparatul de partid, din securitate si armata. Astfel, dupa 1987 Sasa Sidorovici declara într-un cerc de prieteni „Nu stiu ce sa ma mai fac cu Silviu deoarece nu mai suporta situatia actuala. Nu pentru aceasta am luptat noi!” 1025

(Interesant nu? Unul dintre instigatorii la teroarea comunista dupa 1945 nu o mai suporta pe cea din 1989). Un fost colaborator al meu de la INMT, îmi destainuia la sfârsitul anului 1987 ca un vecin al sau din blocul unde locuia, având functie importanta pe linie de securitate îi spunea „ca pe Ceausescu singurul lucru care îl intereseaza este scaunul”. Iar col. State, - fost contrainformator la Institutul de Mecanica Fluidelor si Constructii Aerospatiale (unde am lucrat în perioada 1968-1976), pe care l-am întâlnit într-o dimineata a anului 1988 în metrou, la observatia mea ca „îmi pare rau ca s-a ales praful si pulberea de ceea ce am vrut sa fac în aviatie” mi s-a replicat, foarte degajat, în semn de scuza „sa nu-credeti ca noi nu am informat despre ceea ce se întâmpla în aviatie, dar nu se ia nici o masura”. Iata deci un tablou sumar al situatiei economice si sociale deosebit de grele în care Ceausescu adusese tara si cum gândeau în preajma evenimentelor din 1989 chiar si cei care ocupau functii de raspundere în securitate sau erau vechi membri de partid. 6.2.2. Pozitia externa a lui Ceausescu Este cunoscut faptul ca în august 1968 Uniunea Sovietica a intentionat sa invadeze si România odata cu Cehoslovacia. Brejnev si CC al PCUS erau nemultumiti de politica de oarecare independenta începuta de Gheorgbiu-Dej în1962, devenita publica în 1964 si continuata apoi de Ceausescu. Prin distantarea fata de Uniunea Sovietica, Dej urmarea doua obiective: a) primul era respingerea planului sovietic de transformare a României în cămara a Uniunii Sovietice, cunoscut sub numele de Valev, de care am vorbit mai sus si care i-a permis lui Dej sa obtina sprijinul cvasitotalitatii kominternistilor din C.C. al P.C.R., 1026

afectati în bloc de rolul de „rude sarace” pe care li-l oferea Moscova; b) sa se puna la adapost de intentiile lui Hrusciov de a-l schimba din functia de secretar general al P.C.R., întrucât îl considera stalinist, ca si pe Ceausescu de altfel. Este însa putin cunoscut faptul ca în aceasta lupta surda sovieticii au facut uz de toate mijloacele. Astfel serviciul sovietic de spionaj, KGB, a pus la cale un atentat împotriva lui Dej în 1964 cu prilejul vizitei acestuia în Polonia, ultima sa vizita facuta în strainatate. Atunci, Dej împreuna cu celelalte 3 persoane aflate în automobilul sau (ambasadorul României în Polonia, profesorul Pranorgescu, fost rector al Institutului de Constructii din Bucuresti înainte de a fi ambasador, soferul si bodyguardul lui Dej) au fost supusi unei doze letale de radiatie. Ambasadorul a murit la Katovice în urma unui infarct determinat de socul actinic produs de puternica radiatie încasata, iar Dej, soferul si bodyguardul au murit de cancer în anul care a urmat. 6.2.2.1. Înfiintarea unitatilor de comanda subordonate Directiei de Informaţii a Armatei (DIA) În aceste conditii Ceausescu - pe care serviciile sovietice de spionaj înca sperau probabil sa-1 recupereze1 (deoarece în mod 1. Ceausescu a facut un joc dublu. Pe de o parte se opunea unor masuri impuse de rusi în CAER si Tratatul de la Varsovia, iar pe de alta parte le aducea rusilor mari servicii prin sprijinul inudustrial si militar, facut în Occident, comunicându-le datele obtinute. De aceea, dupa cum a spus Radu Nicolae la audieri (vezi 2.3.), Brejnev a ezitat multa vreme sa ia o hotarâre în privinta lui Ceausescu cu toate ca maresalul Graciko, comandantul trupelor Pactului de la Varsovia cerea cu insistenta debarcarea lui Ceausescu. 1027

absolut sigur el fusese recrutat de GRU cu ocazia unui stagiu de specializare facut în URSS prin anii 50) - încapatânat cum îl cunoastem, a continuat politica lui Dej fata de Uniunea Sovietica încurajat fiind si de popularitatea pe care si-a câstigat-o, atât pe plan intern cât si extern, la 23 august 1968 când a înfierat în Piata Palatului invadarea Cehoslovaciei de catre URSS. La initiativa lui a fost adoptata o noua doctrina militara, menita sa faca fata unei invazii militare a tarii, care, în cazul ocuparii vremelnice a teritoriului national, prevedea lupta întregului popor împotriva invadatorilor. În baza acestei doctrine au fost create unitati de cercetare-diversiune, subordonate DIA, care aveau rolul de a culege informatii si a lupta în toatele liniilor inamicului pentru apararea teritoriului vremelnic ocupat. Acestea erau de fapt unitati de comando în adevaratul înteles al cuvântului si care, dupa cum vom vedea mai departe, au jucat un rol important în evenimentele din decembrie 1989. 6.3. Date despre lovitura de stat organizata de o structura autonoma mixta, militara si civila 6.3.l. Sursele de informare ale Comisiei 22 Decembrie Exista numeroase declaratii facute în cadrul audierilor Comisiei 22 Decembrie ce atesta fara dubii existenta unei asemenea structuri autohtone: gl. Nicolae Militaru, comandorul Radu Nicolae, croitorul Chiriacescu din Constanţa ruda a lui Radu Nicolae (audiat de o subcomisie a noastra care s-a deplasat în Constanta), col. Pângulescu, fost sef al operatiunilor de la trupele de securitate si multi alţii. Vom remarca însa faptul ca unii dinte cei audiati, care cunosteau cu siguranta existenta acestei structuri puciste autohtone, nu au suflat un cuvânt despre ea. 1028

În aceasta categorie intră în primul rând generalul Vlad Iulian, fostul sef al Directiei Securitatii Statului si sefii directiilor din DFT, care nu au dat nici o infornatie despre aceasta structura. Cu siguranta motivul principal îl constituie faptul ca din aceasta structura au facut parte personalitati importante ale regimului instalat la putere dupa 22 decembrie 1989 cum sunt: Ion Iliescu presedintele CFSN si apoi presedintele ales al României, gl. Nicolae Militaru ministru al apararii nationale dupa 22 decembrie 1989, Virgil Magureanu, sef al SRI si altii. În relatarea sa, comandorul Radu Nicolae povesteste cum gl. Nicolae Militaru l-a invitat sa participe la o sedinta a grupului pe gl. Vlad, lasându-i în mâna un bilet, în timp ce dadea mâna cu el, în care îl invita la o sedinta care urma sa se tina la gl. Ion Ioniţă. Este adevarat ca Vlad nu s-a prezentat, dar a trimis un colaborator al sau, col. Boulescu, pe care gl. Ion Ionita nu a vrut sa-1 initieze. Dar daca acestia nu au vorbit si este clar ca nu au facut-o de frica pentru a nu fi lichidati, pozitia cea mai reprobabila a adoptat-o Ion Iliescu, presedintele României, care duce o campanie sustinuta de mistificare a adevarului despre evenimentele din decembrie 1989. Astfel în cartea sa „Revolutie si reforma” el spune. „Eu însumi am încercat dar nu am reusit sa închei un asemenea mecanism fara nici un fel de legaturi oculte sau conexiuni cu centre straine”. Adica, cum spune un proverb românesc „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”. 6.3.2. Scurt istoric al înfiintarii si al activitatilor puciste ale acestei structuri

1029

Bazele teoretice ale primei structuri puciste anticeausiste au fost puse în vara anului 1969. Principalii initiatori au fost doua personalitati neasteptate într-o asemenea postura, acad.prof, Grigore Moisil si filozoful D.D. Rosca. Ei au pornit de la o evaluare corecta a comportamentului lui Nicolae Ceausescu pe care nici Ion Gh. Maurer si nici ceilalti conducatori ai P.C.R. (Bodnaras, Chivu Stoica, Gh. Apostol) nu au fost în stare sa o faca dupa patru ani de la înscaunarea lui ca prim-secretar al P.C.R. Nicolae Ceausescu avusese suficient timp sa-si etaleze chiar si pentru persoane care nu erau în anturajul sau trasaturile sale definitorii: incultura, incompetenta, autoritarism si grandomanie altoite pe fondul unei boli psihice – paranoia - diagnosticata de medicul sau de casa, care din aceasta cauza a si fost „sinucis” de securitate, la ordinul lui Ceausescu, fiind aruncat de la etajul VI sau VII al unui spital din Bucuresti (Spitalul de urgenta). El însa a reusit sa-si domine colaboratorii si adversarii printr-o viclenie iesita din comun, dublata de rautatea patologica a Elenei Ceausescu. Academician Grigore Moisil, om de o vasta eruditie si o sclipitoare inteligenta, avea o înclinare catre neprevazut si subversiune, fapt constatat cu surprindere de mine, care îl cunosteam bine, în primele luni ale anului 1969, când am facut o vizita la locuinta sa de pe strada Armeneasca, împreuna cu Stefan Ispas, seful Grupului Aeronautic Bucuresti (GAB) si ing. Constantin Creiu, informatician care lucra ca si mine la Institutul de Cercetari si Proiectari Aerospatiale (ICPAS). Motivul vizitei era unul banal: acela de a-1 ruga, ca o prima actiune sa ne pregateasca un grup de 10 absolventi al Facultatii de Matematica în domeniul informaticii, urmând ca apoi sa faca de asemenea cursuri de pregatire si un numar de ingineri de la ICPAS. 1030

Cu aceasta ocazie l-am informat si despre hotarîrea de a proiecta si construi un avion de lupta cu reactie avionul IAR-93, la care urmau sa lucreze informaticienii pe care îi pregatea. Spre surprinderea mea, înainte de plecare academicianul Grigore Moisil ne-a facut oferta sa-l folosim drept „cutie de scrisori” daca vom avea nevoie de o corespondenta speciala cu firme straine. Filozoful D.D. Rosca era adeptul teoriei „raspunderii morale a omului care poate opta pentru deznadejde sau pentru o tensiune îndreptate spre actiuni si creatii generatoare de valori!”. Ei bine, ei au optat pentru actiune si creatie generatoare de valori. Se pare ca aceasta optiune, dublata de o prea mare slobozenie la gura i-a fost fatala acad. Grigore Moisil. Structura militara a conducerii grupului pucist era formata din gl. Ion Ionita, gl. Militaru si comandorul Radu Nicolae, care era si un fel de om de legatura cu diverse grupuri sau persoane care aderasera la ideea puciului. Gl. Militaru si comandorul Radu Nicolae fusesera dovediti de securitate ca au strânse legaturi cu GRU (serviciul de informatie si spionaj al armatei rosii) dar si gl. Ion Ionita facuse studii în URSS si avea legaturi cu rusii dupa cum afirma Radu Nicolae, dar nu se lasa condus de ei. Omul forte, care avea multe relatii în armata si se bucura de un mare prestigiu în rândul acesteia era gl. Ion Ioniţă. El era si teoreticianul reorganizarii României pe criterii elitiste, dupa reusita loviturii de stat, fapt subliniat de Radu Nicolae în depozitia sa. Conducerea structurii civile era asigurata de Virgil Magureanu si Ion Iliescu si mai facea parte din ea Vasile Patilineţ, care cu toate ca fusese trimis de Ceausescu în Turcia ca ambasador avea o intensa activitate pentru punerea la cale a puciului. 1031

Deoarece din aceasta structura faceau parte multe persoane recrutate de GRU si KGB în timpul studiilor în URSS, activitatea sa era cu siguranta tinuta sub observatie de Moscova, care primea informatii pe mai multe cai despre fiecare miscare si hotarâre. Doua lovituri de stat organizate si pregatite pentru 1984 si apoi 1987 au fost dejucate si au cazut. În 1984, lovitura de stat era pregatita pentru perioada când Ceausestii erau plecati într-o vizita oficiala în Germania. Atunci Ceausescu a revenit în tara brusc, dupa numai o zi de sedere în Germania, iar în 1987 totul a cazut dupa arestarea lui Radu Nicolae. Acesta sustine ca a trimis la Moscova, la KGB, o scrisoare care i-a fost apoi data lui Gorbaciov, dupa cum i-a spus în 1992 un general KGB, iar Gorbaciov i-a dat-o lui Ceausescu (!). Putem trage de aici concluzia clara ca sovieticii nu aveau interesul sa reauseasca o lovitura pregatita de aceasta grupare, pe care aparent o încurajau, deoarece, datorita în special generalului Ionita, nu era favorabila unei linii prosovietice. Or, este clar ca Moscova avea interesul sa puna la cârma tarii oameni care îi erau favorabili. Dându-i scrisoarea lui Ceausescu, Gorbaciov dorea, pe de o parte, sa-i dovedeasca ca îl sustine, iar pe de alta parte, pentru a acoperi pregatirile celei de-a doua lovituri de stat care a avut loc în 1989. Generalul Ion Ionita a murit în 1986 si a fost înmormântat pe 5 iulie la cimitirul Ghencea militar, într-un anonimat desavârsit, de neconceput pentru un general de armata care a fost ministru al fortelor armate si vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Moartea gl. Ionita a fost provocata de un cancer al tubului digestiv, contractat în conditii suspecte. Pucistii presupun ca din cauza unor 1032

alimente cumparate de la magazinul gospodariei de partid, care ar fi fost iradiate. Nu am avut timp sa aprofundam aceasta problema, dar daca ar fi fost asa si alti membri ai familiei ar fi trebuit sa se îmbolnaveasca. Vasile Patilinet, cu toate ca era la Ankara, tinea o strânsa legatura cu grupul, având multiple sarcini în pregatirea puciului. El a murit în urma unui accident de masina în timp ce se îndrepta spre Ankara, conducându-si singur Mercedes-ul scos de la reparatie de la un atelier din Istambul. Radu Nicolae sustine ca Vasile Patilinet are si un glont în cap. Fapt cert este ca sotia sa nu a putut sa-l vada mort si el a fost adus în tara într-un sicriu metalic, care nu a putut fi deschis. Aceasta ultima informatie mi-a fost confirmata si de o alta sursa. Despre hotarârea asasinarii lui Patilinet au fost anuntati cei din structura de la Bucuresti. Gl. Militaru sub pretext ca are nevoie de copii de pe diplomele de studii de la Moscova, a sa si a sotiei, s-a dus la Ambasada sovietica de la Bucuresti, prin care a cerut sa fie informat Lavrentiev, ambasadorul sovietic la Ankara urmând ca acesta sa-l puna în garda pe Patilinet. Dar oare Lavrentiev i-a comunicat la timp mesajul care l-ar fi scapat de la moarte? În concluzie, la vremea respectiva chiar daca Ceausescu nu era agreat la Moscova, schimbarea sa nu era dorita, deoarece pe de o parte el aducea Moscovei anumite servicii în ceea ce priveste furtul de tehnologie occidentala, de care vorbeste si Pacepa, iar pe de alta parte nici nu putea fi de acord ca Ceausescu sa fie înlocuit cu altcineva la care sentimentele nationale sa fie mai bine conturate, cum se pare ca era cazul generalului Ion Ionita. Aceasta era situatia atunci. 1033

6.3.3. Depozitia comandorului Radu Nicolae în fata Comisiei 22 Decembrie (vezi anexa 2) De altfel, Radu Nicolae remarca la un moment dat, cu oarecare parere de rau „Ioniţă si Patilineţ nu ar fi acceptat ce s-a facut în 1989” (vezi 6.3.3.1.) 6.3.3.1 Consideratiuni succinte privind aceasta depozitie Audierea comandorului Radu Nicolae a avut loc pe 14 iunie 1995 si a durat 4 ore, de la ora 9.00 la 13.00. Vom remarca faptul ca stenograma a fost terminata la 12 februarie 1996, în momentul când trecusera câteva termene de prelungire a mandatului comisiei, termene acordate cu „marinimie” de plen. Acest fapt arata de cât sprijin logistic s-a bucurat comisia si care sunt conditiile în care a lucrat. De asemenea, subliniez faptul ca dl. senator Sergiu Nicolaescu nu a participat la aceasta audiere, în care au fost prezentate date deosebit de importante, cu toate acestea raportul comisiei facut în principal de col. Grigoras si senatorul Sergiu Nicolaescu, la care si-au adus contributia si alti membri ai comisiei într-o masura mai mica, era gata la sfârsitul lui martie, fara a tine seama de audierea comandorului Radu Nicolae si de înca multe alte probe si depozitii extrem de importante trecute sub tacere. Revenind la audierea comandorului Radu Nicolae precizam ca, dupa cum se poate vedea din lecturarea ei, contine si o serie de pareri personale discutabile. Ea are însa o valoare intrinseca deosebita deoarece da o imagine de ansamblu a tuturor framântarilor si manevrelor care s-au facut timp de 19 ani pentru înlaturarea de la putere a clanului Ceausescu si, de 1034

asemenea, face si o serie de referiri la implicarea serviciilor de spionaj straine în evenimentele din decembrie 1989. În legatura cu referirea la trenul de la Periş, despre care comisia noastra nu avea cunostinta pâna la audierea domnului Radu Nicolae, informatie pe care, din pacate, nu a cercetat-o dupa aceea, cu toate ca era obligata sa o faca (!), doresc sa relatez o informatie culeasa foarte recent cu totul accidental si care nu este exclus sa fie legata de prima. În ultima cursa TAROM venita de la Varsovia înaintea evenimentelor, pe 19 sau 20 decembrie 1989, pasagerii, circa 3040, au fost invitati sa ocupe scaunele din fata ale compartimentului de pasageri, ramânând libera jumatatea din spate. Avionul, care era un BAC-1.11 sau Rombac, a facut escala la Budapesta, probabil conform programului. Lucrurile au început sa bata la ochi deoarece escala s-a facut de o maniera neobisnuita. Avionul nu a tras în apropierea aerogarii în spatiul destinat pentru sosirea si coborârea pasagerilor, ci a oprit la capul pistei, în câmp. Unuia din pasageri, care avea. probleme cu inima si a vrut sa ia o gura de aer, nu i s-a permis sa coboare. În avion s-au suit circa 25 de indivizi tineri, tunsi scurt, fara bagaje, care s-au asezat pe locurile din spate, fara a scoate un cuvânt, deci sursa mea nu a putut sa îsi dea seama ce natie erau. Alt fapt neobisnuit: dupa decolarea avionului s-a servit tuturor masa pasagerilor, dar cei care veneau de la Varsovia mai primisera o masa între Varsovia si Budapesta. Ar fi interesant de stiut daca biletele acestor pasageri au fost platite în forinti, ruble sau dolari. În sfârsit, dupa coborârea din avion, pasagerii cu pricina au disparut si nu au trecut pe la controlul pasapoartelor si nici prin vama! Probabil, este o ipoteza, la plecare au folosit trenul de la Periş de care vorbeste Radu Nicolae. 1035

Una din problemele importante la care se referea foarte succint comandorul Radu Nicolae este aceea a unei diviziuni în cadrul KGB, unde exista opinii diferite privind abordarea unor situatii interne si externe. Este o problema veche de când lumea, aceea a rivalitatilor si limitei dintre serviciile secrete în cel de al treilea Reich între Gestapo si la noi între DIA si USLA. De asemenea, el sustine ca Sevarnadze si Iakoblev ar fi agenti ai CIA, iar atunci când i s-au adus probe lui Gorbaciov ca Iakoblev este agent CIA, Gorbaciov ar fi replicat; „am nevoie de el”. Desigur acestea sunt informatii obtinute de la prietenii mei de la Moscova din lumea KGB-ului. Unele informatii cum sunt cele referitoare la asasinarea lui Vasile Patilinet si supozitiile privind lichidarea generalului Ionita, am avut sansa sa le obtin la vremea respectiva din surse independente de cele la care face apel comandorul Radu Nicolae. În sfârsit, nu putem încheia fara sa remarcam o tenta antisemita în pozitia sa, una pro-araba si pro-Gadafi bine marcata, ca si o naivitate în problema Basarabiei, greu de înteles pentru un om de cultura sa, care pune mai mult pret pe declaratiile pe care i le-a facut un Ivan sau Aliosa decât pe binecunoscuta linie imperialista a Kremlinului, slujita de GRU si KGB. Sper însa ca citind Testamentul lui Petru cel Mare, pe care îl publicam în mod expres, pentru toti ca el, va reusi sa înteleaga mai corect si mai bine lucrurile, daca nu este prea târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodata. De asemenea, consideram ca toti românii trebuie sa-l cunoasca din cea mai frageda vârsta si ca tot în cartile de istorie îi va trebui consacrat un capitol special. 1036

6.4. Planurile si actiunile de sovietizare a României prin kaghebizare De peste 600 de ani tarile românesti si, în special, Moldova, iar apoi România, dupa aparitia sa ca stat unitar, au fost supuse unei puternice presiuni venite de la rasarit. Dupa ultima mare incursiune a tatarilor la apus de Nistru, de la 1241, a fost posibil descalecatul lui Bogdan (1359) când a luat fiinta Moldova ca stat. În acest fel moldovenii au avut posibilitatea sa-si organizeze mai bine apararea si timp de aproape 500 de ani au reusit sa reziste cu succes incursiunilor de jaf, de mai mica amploare decât cea de la 1241, ale tatarilor din Crimeea si cazacilor de pe Don. 6.4.1. Scurt istoric al actiunilor imperialismului rus si sovietic împotriva poporului român Odata cu extinderea democratiei rusilor catre sud si vest, tatarii si cazacii au cazut sub stapânirea lor, iar Moldova a trebuit sa faca fata unui vecin mult mai puternic, cu vadite veleitati imperialiste. În urma unuia dintre razboaiele ruso-turce si a pacii semnate la Bucuresti la 1812, turcii, care erau suzeranii Moldovei, dar se aflau într-un evident declin militar si social, au cedat Basarabia Rusiei tariste. În acest fel Rusia a mai facut înca un pas catre vest. Abia la 26 martie 1918, Basarabia a reusit sa revina la Patriamama, pentru ca 22 de ani mai târziu, pe 20 iunie 1940, în urma Pactului de trista memorie Ribbentrop-Molotov, sa fim obligati sa o abandonam din nou rusilor, sub presiunea fortelor reunite ale celor doi colosi, hitlerist si comunist. Atunci un numar însemnat de basarabeni s-au refugiat în ceea ce mai ramasese din România. Eliberata apoi în câteva saptamâni dupa intrarea în razboi la 22 iunie 1941, am fost nevoiti din nou sa o cedam în 1944 imperiului comunist sub presiunea tavalugului armatei rosii, fapt consemnat si 1037

la masa verde cu ocazia Pacii de la Paris, din 1949. Atunci, în 1944, un numar foarte mare de basarabeni si-au parasit aproape tot ce aveau si s-au refugiat în România. Au ramas totusi în Basarabia si Bucovina peste 4 milioane de români, supusi la deportari si persecutii greu de imaginat. 6.4.2. Fundamentarea politicii imperialiste si a actiunilor militare rusesti si sovietice Toate aceste actiuni reamintite mai sus, îndreptate împotriva noastra de Rusia Tarista iar apoi de URSS, adica de imperialismul sovietic instaurat dupa revolutia bolsevica din 1917, ca si altele similare îndreptate împotriva tuturor celorlalti vecini ai lor fac parte dintr-un plan cu bataie lunga în timp si spatiu, care vizeaza întreaga Europa. El a fost fundamentat prin testamentul lasat în 1732 de tarul Rusiei, Petru cel Mare. Ideea care sta la baza testamentului lui Petru cel Mare este expusa clar în partea sa introductiva: "Marele Dumnezeu, de la care avem existenta si Coroana noastra bucurându-ne si sprijinindu-ne, îmi iarta mie a privi pe poporul rosienesc, ca chemat a stapâni în viitorime toata Europa.” O copie a testamentului a fost scoasa din Rusia la 1758 de ambasadorul Frantei la Sankt-Petersburg si dusa la Paris. Din pacate, omenirea civilizata nu a dat atentia cuvenita acestui document de cinism, rasism, ticalosie si macheavelism reprezentat de Testamentul lui Petru cel Nare. Revolutia bolsevica din 1917 a preluat integral aceste planuri diabolice ale lui Petru cel Mare, asociindu-le o componenta ideologica subversiva care i-a dat o tenta sociala, menita sa ascunda obiectivele imperialiste, extinse de aceasta data în întreaga lume, nu numai la Europa cum o facuse cu „modestie” Petru cel Mare. 1038

În acest sens, întreaga opera a lui Vladimir Ilici Lenin nu este altceva decât o dezvoltare a ideilor de baza din Testamentul lui Petru cel Mare. Singura deosebire dintre ei este faptul ca Petru cel Mare îl invoca pe Dumnezeu, iar Vladimir Ilici Lenin pe Anticrist. 6.4.3. Testamentul lui Petru cel Mare Redam mai jos Testamentul lui Petru cel Mare, deoarece în opinia noastra fiecare român si fiecare om al lumii civilizate trebuie sa îl cunoasca. De aceea consideram ca este absolut necesar sa fie introdus în mod obligatoriu în programa analitica a scolilor noastre la istoria românilor, unde vor trebui facute exemplificarile ce se cuvin privind impactul acestui testament asupra relatiilor ruso-române si apoi din nou la istoria universala unde iar se pot da multe exemple. Simpla lui citire va fi edificatoare pentru fiecare cititor si nu cred ca mai este necesar acum un comentariu suplimentar (vezi anexa 3). 6.4.4. Racolarea si pregatirea în Uniunea Sovietica de agenti KGB si GRU Nu este cazul acum sa fac un istoric al spionajului si nici apologia lui. Spionajul s-a nascut odata cu lumea, dar el a luat o amploare fara precedent în epoca moderna când întâlnim toate formele posibile de spionaj: militar, diplomatic, economic, industrial, tehnologic. Alaturi de spionaj, unele din formele de actiune cu mare eficienta practicate de serviciile secrete au fost crearea de curente de opinie, dezinformarea si intoxicarea adversarilor. Toate aceste forme de spionaj au fost utilizate la noi în tara de serviciile straine de spionaj înaintea si în timpul evenimentelor din 1039

decembrie 1999, dupa cum vom arata în continuare. Se poate spune, fara exagerare, pe baza datelor existente la Comisia 22 Decembrie, ca evenimentele din decembrie 1999 din România au reprezentat încununarea activitatilor depuse pe teritoriul tarii noastre de serviciile de spionaj timp de peste 5o de ani. Fiecare tara are datoria sa combata actele de spionaj. Americanii au avut pe sotii Rosenberg condamnati la moarte si executati pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, si înca multi altii care îsi ispasesc pedepsele. În Anglia a existat o pleiada de spioni infiltrati chiar în inima serviciilor secrete britanice. Phillby este unul dintre acestia. Sovieticii au avut numerosi agenti KGB care au dezertat în tabara adversa. Banii, de cele mai multe ori, si conceptiile ideologice au stat la baza acestor actiuni. De altfel, „razboiul rece” dintre cele doua sisteme ideologice si economice, capitalist si comunist, a creat conditii deosebit de propice dezvoltarii tuturor formelor de spionaj. 6.4.4.1. Scurs istoric al activitatilor sovietice de spionaj dinainte de începerea razboiului Partidul Comunist Român, înfiintat înainte de 1921, a reprezentat principala agentura a spionajului sovietic în România. Ei au facut jocul Uniunii Sovietice, care sustinea ca România este un stat multinational si cerea dezmembrarea lui. Aceasta corespundea obiectivelor testamentului lui Petru cel Mare si lui Lenin. Toata structura P.C.R. dinainte de 1944, care numara circa 800-1000 de membri, ducea în România o politica antinationala, pusa în slujba URSS. Acesta este motivul pentru care P.C.R. a fost scos în afara legii. O serie de membri ai P.C.R., au fugit imediat înainte de razboi. Iam amintit pe Emil Bodnaras si Alexandru Bârladeanu, adepti 1040

notorii ai GRU si KGB. Despre Emil Bodnaras am aflat de curând, de la un membru al SIE, ca initial ar fi fost agent al Sigurantei române, trimis în URSS si racolat acolo de GRU. Este greu de crezut acest lucru. Un alt agent notoriu al KGB a fost Alexandru Iliescu, tatal actualului presedinte al României, Ion lliescu .El a fost fugit în Uniunea Sovietica o perioada îndelungata 1930-1936 si s-a reîntors în tara cu sarcini specifice. De altfel, din datele preliminare de care dispunem, întreaga familie a lui Ion Iliescu, pe linie paterna, a avut puternice conexiuni cu Uniunea Sovietica. Generalul Stefan Kosztyal este un alt exemplu de spion sovietic, fugit în Uniunea Sovietica înainte de începerea razboiului si reîntors dupa razboi prin Budapesta. Bineînteles ca biografia pe care si-a facut-o în fata comisiei este romantata. Se stie despre el ca este casatorit acum cu o rusoaica, are un fiu cu ea, de care este foarte mândru. În momentul când a intrat în atentia serviciilor românesti de contrainformatii ale DSS, a cautat sa pareze suspiciunile casatorindu-se cu o românca, mult mai tânara decât el, cu care a ajuns la divort în cele din urma. Vrând sa împiedice divortul, pentru a-si conserva acoperirea, el spunea fostei sale familii: „mai aveti putin rabdare, ca eu o sa ajung mare în tara aceasta”(!) La procesul de divort a avut-o ca avocata pe Paula Iacob, care în mod evident servea interesele KGB-ului în România. Exista si alte dovezi în acest sens şi am fost informat ca au aparut informatii si în presa straina care confirma apartenenta sa la KGB. 6.4.4.1.1. Depozitia generalului Stefan Kosztyal în fata Comisiei 22 Decembrie Consideram util pentru cititori sa publicam stenograma depozitiei lui Stefan Kosztyal, care de fapt nu ar mai trebui sa poarte titlul de 1041

general, deoarece a fost degradat pe vremea lui Ceausescu datorita apartenentei sale la GRU. Desigur, titlul de general i-a fost reacordat de regimul lui Ion Iliescu, care a manifestat o „deosebita întelegere” pentru toti agentii GRU si KGB din România! (vezi anexa 4). 6.4.4.2. Recrutarea si pregatirea de spioni în URSS în timpul razboiului Desigur, nu se poate spune ca vârfurile conducerii PCR fugite în Uniunea Sovietica au fost recrutate de GRU sau KGB în timpul razboiului. Ele apartineau de mult timp acestor structuri, prin însasi apartenenta lor la PCR. În aceasta categorie intra cei de care am vorbit mai înainte împreuna cu altii, si anume: Alexandru Bârladeanu, Emil Bodnaras, Ana Pauker, Vasile Luca, Walter Roman (tatal lui Petre Roman), Stefan Kozstyal si desigur înca multi altii. O analiza serioasa în aceasta directie va trebui facuta în continuare, deoarece poporul român are dreptul sa cunoasca adevarul asupra celor care l-au condus timp de 50 de ani, l-au asuprit si au facut jocul unor interese potrivnice intereselor tarii. Macar acum. Pe de alta parte, în timpul razboiului a început o actiune sustinuta condusa de GRU si KGB, pentru înfiintarea celor doua divizii „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan” formate din prizonieri aflati în lagarele din Uniunea Sovietica. În aceasta directie detin date de prim ordin, privind modul cum s-au facut recrutarile pentru aceste divizii, de la supravietuitori ai acelor lagare. Unul este unchiul meu Adrian Draghicescu cazut prizonier la Cotul Donului, locotenent în armata româna, care a fost eliberat din prizonierat si s-a întors în tara în iunie 1948. 1042

De la el am aflat ca în anul 1943, au venit în lagarul unde se afla de lânga orasul Maxim Gorki, în apropiere de Cercul Polar, Ana Pauker si Vasile Luca pentru a convinge oamenii sa se înscrie în divizia Tudor Vladimirescu ca sa-si „elibereze tara”. Desigur ca multi soldati si unii ofiteri, pentru a scapa mai repede din infernul din lagar au facut-o, cu toate ca sunt convins ca multi au avut o strângere de inima. Ceea ce este absolut sigur este faptul ca absolut toate cadrele de conducere ale celor doua divizii, au fost obligate sa semneze adeziuni fata de GRU. Altfel nu puteau primi functii de comanda. Cred ca este clar. Odata cu venirea în tara a acestor doua divizii a avut loc cea mai masiva infiltrare de agenti GRU si KGB, care au jucat un rol determinant pentru turnura favorabila Uniunii Sovietice luata de evenimentele din România dupa 1944. Spre exemplu, comandant al diviziei „Tudor Vladimirescu”, a fost generalul Cambrea, care în mod cert a venit cu grad GRU, dupa cum se exprima Radu Nicolae în legatura cu Emil Bodnaras. Gl. Cambra este unchiul senatorului Sergiu Nicolaescu, care a fost presedinte al primei comisii de cercetare a evenimentelor din decembrie 1999 si vicepresedinte al acestei a doua comisii. Numai acest fapt ar fi fost suficient, în mod normal, într-o tara civilizata, ca sa-l faca pe senatorul Sergiu Nicolaescu sa se recuze din functiile ocupate în aceste doua comisii. Nu a facut-o. Mai mult, domnia sa ocupa si functia de presedinte al Comisiei de politica externa a Senatului. Acum doua saptamâni aceasta comisie a validat trei ambasadori propusi de partidul de guvernamânt. Dintre acestia, doi au facut studii în Uniunea Sovietica. 1043

6.4.4.3. Recrutarea si pregatirea de agenti GRU si KGB în perioada 1948-1968 Aceasta a fost cea mai favorabila perioada pentru recrutarea si pregatirea de agenti GRU si KGB, dintre numerosii studenti trimisi prin Ministerul Învatamântului la studii în Uniunea Sovietica si militari trimisi de M.Ap.N. si M.A.I la studii si pentru efectuarea unor stagii de pregatire la înalte institutii militare. Acest procedeu a fost utilizat în toate tarile satelite ale URSS: România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Albania, ca sa nu mentionez decât tarile din estul Europei, dar, se pare ca pregatirea si infiltrarea celor mai numerosi agenti GRU si KGB s-a facut în România din doua motive principale: a) România era plasta pe directia de acces catre sud (Constantinopol si Marea Mediteraneana) foarte importanta, conform testamentului lui Petru cel Mare; b) Conducerea comunista din Bulgaria era de acord ca Bulgaria sa devina republica sovietica, dar se interpunea România între ea si URSS. 6.4.4.3.1. Dimensiunile recrutarii de agenti GRU si KGB în România În interpelarea facuta pe 19 iunie 1995, am cerut celor trei ministere mentionate mai sus, al Învatamântului, M.Ap.N. si M.I., sa îmi comunice numarul si numele studentilor si militarilor care au fost specializati în Uniunea Sovietica în perioada 1948-1968 (anexa 5). Ca de obicei, raspunsurile la interpelari au cautat sa fie evazive, iar raspunsul Ministerului Învatamântului nu spune nimic (anexa 6). 1044

În raspunsul Ministerului de Interne se spune ca „au urmat diferite cursuri de specializare aproximativ l000 de cadre (1), la Institutii de învatamânt civil sau militar” (vezi anexa 7). M.Ap.N. comunica în raspunsul sau ca în perioada mentionata au absolvit academii si scoli militare, precum si diferite cursuri de perfectionare (specializare) 1868 ofiteri (vezi anexa 8). Apoi ca raspuns este indicat numarul de cadre dupa cum urmeaza: - 816, academii militare cu durata de 2-7 ani, astfel: - 161, la academii militare generale de comanda si de stat major (Academia Militara Superioara „Vorosilov, Academia Militara Frunze); - 348, la academii militare cu profil arma; - 83, la Academia Spate si Aprovizionare; - 257, la academii militare cu profil tehnico-ingineresc; - 17, la Academia Militara Politica „Lenin”; - 349, la scoli militare cu durata de 1-3 ani; - 704, la cursuri de perfectionarea (specializare) pe linie de comanda, stat major, servicii si medicale. Probabil ca prin Ministerul Învatamântului au plecat la studii si specializari (aspiranti, spre exemplu) alti 2500-3000 de studenti si cadre. Deci, în total, în Uniunea Sovietica au fost trimisi în 20 de ani circa 5.500 de studenti si cadre militare, care, atunci când s-au întors în tara, au primit functii de conducere si au facut politica Uniunii Sovietice. În interpelarea senatorului Serban Sandulescu s-a cerut si lista nominala a celor care au facut studii în URSS, dar nu s-a primit. Aveam astfel posibilitatea sa vedem cine au fost cursantii din URSS si sa stim ce functii au ocupat în continuare. Am fi constatat 1045

ca toate functiile importante erau ocupate de ei atât în partid cât si în armata. În raspunsul Ministerului de Interne se arata ca din cele l000 de cadre care au facut studii în URSS „nici unul din acestea nu mai este în activitate”. Noi avem informatii ca lucrurile nu stau asa. În raspunsul M.Ap.N. se arata ca numai 41 de ofiteri, având vârsta cuprinsa între 51 si 60 ani mai lucreaza „pe linie de comanda, stat major, tehnica, învatamânt si cercetare stiintifica”. 6.4.4.3.2. Criteriile de selectionare a celor recrutati de KGB si GRU Desigur ar fi greu sa scriem despre acest subiect daca nu am fi avut câteva discutii interesante cu câtiva ofiteri superiori din DIE (Directia de Informatii Externe) care ne-au furnizat o serie de date privind criteriile utilizate de sovietici pentru recrutarea de agenti GRU si KGB. De fapt, dupa cum se va vedea, nu exista nimic transcedental în aceste criterii, ci sunt lucruri de bun simt ca sa spunem asa, cu toate ca a te lasa racolat de un serviciu de informatii strain e un act de tradare de tara si de neam, una din cele mai grave crime pe care poate sa o comita un om. În opinia noastra, cel putin 70% din cei care au facut studii acolo au semnat angajamente cu GRU si KGB. Dar cei care s-au lasat atrasi în asemenea jocuri au facut-o unii din ticalosie, altii din naivitate. Acestia din urma s-au lasat ametiti de lozinca la moda pe vremea aceea „Atasamentul fata de „clasa muncitoare este dovedit de dragostea fierbinte fata de Uniunea Sovietica”. 1046

Pe scurt, criteriile respective pot fi astfel sintetizate: 1. Persoana susceptibila de recrutare trebuie sa aiba origine sociala „sanatoasa”, în sensul comunist al cuvântului; 2. Sa se traga dintr-o familie de activisti comunisti sau care apartin nomenclaturii comuniste din tara respectiva; 3. Sa aiba, eventual, o descendenta de origine slava sau mai bine chiar ruseasca; 4. Sa fie bine pregatit profesional, deci la întoarcerea în tara sa aiba bune sanse de a fi promovat în functii importante. 5. Pregatirea ideologica si atasamentul fata de doctrina comunista si de URSS în special, sa fie cât se poate de buna. În plus fata de aceste criterii, s-a mai practicat sistemul de a le fi bagat în pat câte o rusoaica, ceea ce nu era greu de realizat când unele cursuri sau specializari au fost foarte lungi, de ordinul anilor, mergând chiar pâna la sapte ani. 6.4.4.3.3. Politica dusa dupa 1964 fata de cadrele care au facut studii în URSS Dupa adoptarea pozitiei de distantare fata de URSS din 1964, din motivele aratate anterior si nu din patriotism, cum ar vrea sa creada unii, si atitudinea conducerii PCR fata de cadrele cu studii în URSS s-a modificat. Tinând seama de forta deosebita pe care oamenii pregatiti în URSS o aveau atât ca numar cât si ca importanta a functiilor de conducere ocupate, este evident ca actiunea de epurare a fost lenta si nu a putut sa îsi atinga scopul decât în mica masura. Din acest punct de vedere un rol important a jucat si coruptia si nepotismul care atinsesera cote foarte înalte în regimul comunist si îsi fac simtita din plin prezenta în actuala faza de tranzitie în care puterea o detin foarte multe elemente crescute si educate în spiritul vechiului regim. 1047

Securitatea, care pâna în anul 1964 se ocupa în exclusivitate cu reprimarea exponentilor societatii românesti de dinainte de 1945 (membri ai partidelor istorice si în primul rând ai P.N.T., oameni de cultura de larga deschidere, reprezentanti ai claselor mai înstarite, intelectualitatea satelor etc.) dupa 1964 a primit dispozitii sa supravegheze pe cei care au facut studii în URSS. Astfel sarcinile directiilor I si a IV-a din DSS au fost orientate în mod special în aceasta directie. Dar munca era deosebit de grea, numarul celor care trebuiau tinuti sub observatie si „lucrati informativ” fiind foarte mare, dupa cum s-a vazut, iar pe de alta parte acestia aveau functii importante în partid si în stat. Totusi au fost prinsi în flagrant delict o serie de generali ca: Serb, Militaru, Vasile Ionel, Radu Nicolae Nicolae, Pletos, Topliceanu, Pancea si înca multi altii. Numai ca Nicolae Ceausescu, care cu certitudine el însusi semnase un angajament cu KGB, cu ocazia stagiului facut în anii 50 în URSS, dar pe care nu-1 mai respectase, nu a avut curajul sa ia masuri de lichidare a celor care aveau acoperirea unor servicii de spionaj. În acest fel el le-a lasat pe de o parte posibilitatea sa activeze împotriva regimului sau, cum era cazul gen. Militaru si Kosztyal si a comandorului Radu Nicolae, dar pe de alta parte a demobilizat oamenii ce faceau aceasta „munca importanta” în DSS, care au constatat ca nu se luau decât masuri minore împotriva celor pe care îi descopereau. Ceausescu nu a procedat de aceeasi maniera cu cei care unelteau împotriva sa, sau îl criticau fara perdea cum a fost cazul gl. Ion Ionita, a lui Vasile Patilinet sau a lui Virgil Trofin, care sub o forma sau alta au fost lichidati din ordinul sau. În privinta civililor, este cazul sa amintim urmarirea informativa a lui Silviu Brucan, Mazilu sau Ion Iliescu. În cadrul depozitiilor nu 1048

s-au facut referiri la acestia, deoarece nici unul dintre cei audiati nu a avut curajul sa vorbeasca de cei ce erau la putere. Exista însa o banda video, facuta în dupa amiaza zilei de 22 decembirie, în care gl. Vlad a întrebat când 1-a vazut aparând la fostul C.C. pe Ion Iliescu „Cine a adus KGB-istul asta aici?” De fapt nu putem încheia fara a scoate în evidenta una din slabiciunile activitatii comisiei, care nu a putut cerceta dosarele agentilor GRU si KGB facute de fosta securitate. Aceste dosare ar trebui depuse la Arhivele Statului pentru a putea fi cercetate de oricine. Actuala putere se fereste sa faca asa ceva. Probabil ca unele dintre aceste dosare au fost distruse dupa 22 decembrie 1989. Se stie ca Gelu Voican-Voiculescu s-a ocupat cu depistarea unor dosare ale securitatii, dintre care unele au fost puse în circulatie chiar de el. 6.4.4.3.4. Legaturi cu alte servicii de spionaj Si alte servicii de spionaj urmareau cu atentie situatia din România, deoarece Nicolae Ceausescu, prin comportamentul sau necugetat, devenise un fel de dusman public nr.1 al lumii, modul în care conducea, administra tara si îi trata pe cetatenii români fiind o rusine care apasa pe toata Europa. Nu dispunem însa de date concrete privind dimensiunile implicarii celorlalte servicii de spionaj care cu siguranta au existat. Aici este cazul sa îl amintim în primul rând pe Silviu Brucan, care dupa cum am mai spus are întinse legaturi în acest domeniu. Un altul care a fost depistat de DSS este Raceanu, semnatar al scrisorii celor sase. 1049

Seful serviciilor de informatii de la Timisoara dl. Tinu a afirmat în depozitia sa ca si pastorul Laszlo Tokes a avut legaturi dovedite cu serviciul de spionaj de la Budapesta. Desigur ca mai exista si altii, despre care nu s-a vorbit în cadrul audierilor comisiei noastre. 6.5. Preliminariile evenimentelor din decembrie 1989 6.5.1. Primele obiective ale „Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989” Pentru a lamuri natura evenimentelor din decembrie 1989 din România era deosebit de important sa gasim raspunsurile corecte la urmatoarele doua întrebari : a) Daca Ceausescu stia ca se pregateste o actiune militara pentru rasturnarea sa de la putere? b) Care erau planurile si masurile anvizajate de Ceausescu si acolitii sai pentru combaterea unor asemenea actiuni? Daca reusim sa avem raspunsurile la aceste întrebari putem sa raspundem si la celelalte „enigme” care framântau opinia publica româneasca si internationala : - Cine au fost teroristii? - A existat sau nu razboi electronic, cine si de ce l-a facut? - A fost revolutie sau lovitura de stat? De aceea comisia i-a audiat în primul rând pe fostii conducatori mai importanti ai regimului comunist si pe cei ce au jucat un rol determinant în turnura luata de evenimente dupa 22 decembrie. Au fost deci audiati : a) Membrii CPEx si membri ai C.C. al P.C.R.: Ion Dinca, Emil Bobu, Ion Coman, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdet, 1050

membru al C.C. al P.C.R., Ceausescu Nicu, prim-secretar al PCR Sibiu; b) Conducatori ai serviciilor de represiune: Tudor Postelnicu, fost ministru de interne, gl. Iulian Vlad, fostul sef al Directiei Securitatii Statului (DSS), gl. Neagoe Marin, seful Directiei a V-a din DSS, col. Lazarescu Florian Directia V-a DSS, gl. mr. Stamatoiu Aristotel, sef sectie DSS, gl.mr. Neculicioiu Victor, sef directie DSS, gl. lt. Vasile Gheorghe, seful Directiei a IV-a din DSS, Apostolescu Ion, sef serviciu în Directia V-a din DSS, gl. mr. Bucurescu Gianu, adjunct al ministrului de interne, col. Zatreanu Mircea si col. Cristescu Alexandru de la USLA, gl. mr. Ceausescu Andruta, seful Scolii de Securitate de la Baneasa, etc. c) Comandanti militari importanti ca: gl. Stefan Gusa, sef al M.St.M., gl. Victor Athanasie Stanculescu, gl. Mihai Chitac, ultimii trei implicati în represiunea de la Timisoara, gl. col. Hortopan Ion, implicat în represiunea de la Intercontinental, seful Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, gl. Eftimescu Nicolae, loctiitorul sefului M.St.M., amiral Dinu Stefan, seful Directiei de Informatii al Armatei (DIA), gl. lt. Ceausescu Ilie, gl. Rus Iosif, comandantul aviatiei etc. d) Membri ai cancelariei C.C. si altii: Silviu Curticeanu, seful cancelariei C.C. al P.C.R., Manea Nicolae Marin, seful cabinetului lui Ceausescu, Hârjeu Mihai, secretarul lui Ceausescu, Iamandi Gheorghe, adj. sef-cancelarie C.C., Dârnu Aurel, translator la C.C., Stoica Gh., translator al sectiei externe a C.C. al P.C.R. etc. În imensa lor majoritate audiatii care faceau parte din cele patru categorii enumerate mai sus ne-au spus banalitati: recunosteau ca în tara situatia era exploziva datorita nemultumirilor populare crescânde, ca evolutia situatiei politice din celelalte tari satelite ale Uniunii Sovietice (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, R.D.G. si Bulgaria) prefigurau si caderea regimului Ceausescu; sau ne faceau cunoscute stari episodice cu referire la întâmplari particulare sau 1051

punctuale din Bucuresti sau din tara. Era evident pentru cei care participau la aceste audieri ca totul mergea dupa un scenariu bine regizat al carui unic obiectiv era ascunderea adevarului. Fostii conducatori ai securitatii audiati de comisie, au evitat în general sa vorbeasca despre pregatirile puciste facute de o structura autohtona din care faceau parte numerosi agenti KGB si GRU, civili si militari. Ei au cunoscut însa foarte bine aceasta organizatie pucista, au stiut componenta ei, miscarile si planurile acesteia. Au si executat, de altfel, ordinele de lichidare a doi membri de frunte ai acestei organizatii, pe gl. Ion Ionita, fost ministru al fortelor armate si vicepresedinte al Consiliului de Ministri si Vasile Patilinet, fost secretar al C.C. al P.C.R. si colaborator apropiat al lui Ceausescu, pe lânga multi altii de mai mica importanta, unii lucrând chiar în securitate. Totusi o referire sumara la aceasta organizatie am obtinut-o de la gl. Nicolae Militaru, iar alta mult mai ampla de la comandorul Radu Nicolae, abia în 2 iunie 1994, ambii facând parte din structura de conducere a organizatiei si fiind, totodata, membri ai GRU, motiv pentru care nu au fost lichidati de Ceausescu. Fostii conducatori ai securitatii au negat si faptul ca aveau cunostinta despre pregatirea unei a doua lovituri de stat, organizata de forte externe dar sprijinita de numerosi agenti GRU si KGB aflati în tara, dintre care unii faceau parte în acelasi timp din organizatia autohtona de care am vorbit mai sus, precum si de un numeros contingent de agenti straini infiltrati, rusi si de alte nationalitati. În acest sens este suficient sa aratam ca în România se aflau în decembrie 1989 circa 63.000 de rusi, care împânzeau tara, de la un capat la altul, deci cu 40.000 mai multi decât în aceeasi perioada a anilor precedenti. Ca sa nu mai vorbim de cei 1052

circa 25-30 de tineri suspecti veniti de la Budapesta cu avionul de Varsovia pe 19 sau 20 decembrie 1989, mentionati anterior. Putem spune ca cei de la care ar fi trebuit sa aflam toate aceste lucruri, deoarece sarcina lor era aceea de a cunoaste ce se întâmpla în tara, s-au abtinut cu obstinatie sa spuna ceva, în ciuda juramântului depus de fiecare audiat în fata comisiei „jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu”. Dar pentru ei a fi sperjur este un fleac pe lânga toate grozaviile pe care cei mai multi dintre ei le au pe constiinta. Si totusi, la 2 iunie 1994, dupa zeci si zeci de audieri practic infructuoase, la doi ani si jumatate de la începerea activitatii comisiei noastre, am obtinut o informatie pe care as numi-o senzationala. 6.5.2. Depozitia colonelului Dumitru Rasina Colonelul Dumitru Rasina a venit la comisie din proprie initiativa si a cerut sa fie audiat. El era surprins ca faptele pe care vroia sa le relateze în fata comisiei nu au aparut nicaieri, în depozitiile facute de cei care au participat la ele si a subliniat ca lucrurile pe care urma sa ni le împartaseasca „nu le-a spus nici procurorului, care era un gagauta”. Dupa audiere, impresionat de ceea ce auzisem, marturisesc ca prima mea reactie a fost sa iau cât mai curând referinte despre col. Rasina. În aceeasi zi am contactat fosti colegi care lucrau în domeniul chimiei si colegi de partid care activasera în acelasi domeniu. Referintele pe care le-am obtinut au fost excelente, în sensul ca mi s-a confirmat ca dl. Dumitru Rasina este un om serios si se poate pune baza pe spusele lui. El ne-a informat ca în jurul datei de 11 noiembrie 1989 au avut loc, simultan, trei consfatuiri cu sefii inspectoratelor de securitate din tara, astfel: 1053

1. La Brasov, cu cei din Ardeal, Banat si Gorj condusa de gl. Stamatoiu si la care a participat si Rasina ca sef al Inspectoratului de Securitate de la Arad; 2. La Bucuresti, unde au participat sefii inspectoratelor din Muntenia si Oltenia, mai putin Gorj, unde a fost prezent gl. Vlad Iulian; 3. La lasi, unde s-au strâns sefii inspectoratelor de securitate din Dobrogea si Muntenia, consfatuirea fiind condusa de generalul Niculicioiu, fostul sef al unitatii 0110. Dupa cum veti vedea din stenograma depozitiei colonelului Dumitru Rasina, participantii la consfatuire nu au avut voie sa aiba aparate de înregistrare, au fost controlati la intrare(!) si nu au avut voie sa ia notite. La ora 11.01 (aceeasi pentru toate trei consfatuirile) generalul Stamatoiu a deschis un plic în care era un material facut din ordinul lui Ceausescu, a spus el, scris pe 6 foi, cu antetul Cancelariei C.C. si semnat de Silviu Curticeanu, pe care l-a citit. În esenta, în material se spune ca „din datele si informatiile primite din exterior si din lucrarea informativa facuta de catre aparatul de informatii interne a unor persoane adversare presedintelui Ceausescu, în urmatoarele trei luni de zile maximum se vor întâmpla: a) lichidarea lui Ceausescu în urma unei vizite pe care o va face în Crimeea sau la Moscova ca invitat la o plenara de partid sau consfatuire; b) schimbarea din functia de secretar general si sef de stat, urmare a unei plenare care va avea loc în Bucuresti, într-un loc secret unde va fi demis; c) aparitia unor manifestatii de strada tip Brasov, tip Valea Jiului la care vor participa elemente declasate si fosti detinuti de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu armata vor fi ocupate sedii si va fi obligat sa fuga sau va fi prins si judecat. 1054

Nu pot sa nu reproduc încheierea pesimista facuta de colonelul Rasina la sfârsitul acestei enumerari; „Eu, unul sunt îngrijorat ca nu a spus nimeni asta, dar, ma rog, asta este”. Din analiza acestui material se pot trage câteva concluzii: În primul rând este clar ca o asemenea consfatuire, la care s-au luat masuri atât de stricte înca de la intrare pentru a nu se face nici o înregistrare si în care s-au spus lucruri atât de surprinzatoare, nu putea sa o uite nici unul dintre participanti. Ori toate încercarile facute de comisie, este adevarat insuficient de asidue, de a obtine de la o serie de participanti (Niculicioiu, Stamatoiu probabil si Vlad si câtiva fosti sefi ai inspectoratelor judetene de securitate si chiar de la Curticeanu) confirmarea acestor consfatuiri a esuat, indivizii simulând ca nu-si aduc aminte, deoarece asemenea consfatuiri aveau loc foarte des, ca este posibil sa fi avut loc dar având ca tema combaterea iredentismului maghiar, etc. Întrucât veracitatea declaratiei colonelului Dumitru Rasina este mai presus de orice banuiala singura concluzie pe care o putem trage este ca securistii sunt o adunatura de mincinosi si sperjuri, care nu au nici un Dumnezeu (exceptiile confirmând regula). În al doilea rând, se pune întrebarea daca Ceausescu a stiut sau nu de acest material. În opinia noastra raspunsul este afirmativ, deoarece este complet improbabil ca Vlad sau Curticeanu (despre care se spune ca si el este KGB-ist) sa prezinte la 40 de securisti un asemenea material neaprobat de Ceausescu si acesta sa nu afle. În al treilea rând trebuie observat ca informatiile securitatii despre cele trei variante a, b si c proveneau atât din surse externe cât si din surse interne aflate printre adversarii lui Ceausescu, ceea ce dovedeste ca adversarii interni ai lui Ceausescu erau de multa vreme la curent cu planurile Moscovei ! 1055

În al patrulea rând, constatam ca varianta de lichidare a lui Ceausescu corespunde variantei prin care s-a încercat si amorsat lichidarea lui Gheorghiu Dej cu ocazia vizitei în Polonia din 1964, numai ca Ceausescu când mergea la Moscova calatorea cu o masina a ambasadei bine verificata si, de regula, nu dormea la Moscova sau dormea la ambasada. Varianta b seamana cu varianta Vasili Bilak din Cehoslovacia anului 1968, iar varianta c este practicata de orice serviciu de spionaj. În al cincilea si ultimul rând, trebuie sa scoatem în evidenta, faptul deosebit de important ca planul era pus la cale de KGB, deci de Moscova, deoarece vizita prevazuta la litera a trebuia sa aiba loc la Moscova sau în Crimeea! 6.5.2.1. Stenograma audierii colonelului Rasina Desigur s-ar mai putea face multe observatii interesante legate de audierea colonelului Rasina. Deocamdata ne oprim aici si lasam cititorului placerea de a trage si alte concluzii pe marginea stenogramei (vezi anexa 9). 6.5.3. Ultima întrevedere dintre Nicolae Ceausescu si Mihai Sergheevici Gorbaciov A avut loc pe 4 decembrie 1989 la Moscova, dupa conferinta de la Malta, la aceasta consfatuire fiind invitati, toti sefii de partide comuniste din tarile foste satelite ale Uniunii Sovietice, în curs de desatelizare în acel moment, cu exceptia României. La aceasta întrevedere a participat alaturi de Gorbaciov primul ministru M.I. Râjkov, iar Ceausescu a fost însotit de primul ministru al sau Constantin Dascalescu. 1056

Acum stim, din depozitia colonelului Dumitru Rasina, ca Ceausescu cunostea foarte bine planurile lui Mihail Sergheevici Gorbaciov de rasturnare a sa. Nu i-a fost totusi frica sa se duca în „gura lupului”, cu toate ca prima varianta era lichidarea sa. Iar daca i-a fost frica, deplasarea sa acolo trebuia privita ca o încercare disperata de a-si salva în ceasul al 25-lea dictatura, pe care Ceausescu o confunda cu tara. Dupa cum se poate vedea din stenograma întrevederii, Ceausescu a facut încercari disperate de a-si îmbunatati relatiile cu Mihail Gorbaciov, facându-i avansuri si fiind chiar dispus sa admita unele concesii fata de Moscova. Spatiul nu ne permite acum sa facem o analiza detaliata a ideilor vehiculate si discutiilor purtate, care ar putea lamuri multe aspecte ale relatiilor de partid si de stat dintre comunistii români si cei sovietici. La insistentele lui Dascalescu, care bineînteles juca cartea lui Ceausescu, de a avea loc si o întâlnire bilaterala în afara întâlnirii în cadrul CAER din 9 ianuarie 1990, Mihail Sergheevici Gorbaciov a raspuns laconic „veti mai trai pana la 9 ianuarie!" Este evident ca Ceausescu, care era incult, paranoic si ce mai de doriti dumneavoastra, dar prost nu era, a receptionat aceasta sentinta de viata si de moarte a lui Mihail Gorbaciov asa cum se cuvine. Deci plecând de la Moscova spre casa, Ceausescu cunostea cu precizie soarta ce i se harazise la Kremlin. 6.6. Începe numaratoarea inversa pentru dictatura comunista Ultima vizita a lui Ceausescu la Moscova a durat mai putin de o zi. În aceeasi seara, 4 decembrie 1989, el se întorcea acasa abatut si 1057

îngrijorat pentru soarta sa, a clanului si regimului sau care, în mintea sa paranoica, era sinonim cu tara. Discutiile cu Gorbaciov îl pusesera în garda ca Moscova nu-i mai acorda clementa. Numaratoarea inversa a zilelor dictaturii sale pornise. 6.6.1. Pregatiri pentru salvarea dictaturii ceausiste Nu este un secret pentru nimeni ca Ceausescu era un fanatic, care nu era dispus sa depuna armele fara lupta, în nici un caz. De aceea este neîndoielnic ca imediat dupa revenirea de la Moscova a accelerat pregatirile pentru punerea în practica a planurilor pentru apararea regimului sau. Planuri pentru apararea împotriva unei interventii militare externe, posibila si probabila dupa precedentul creat de invazia Cehoslovaciei din 1968 de catre trupele Pactului de la Varsovia, existau de multa vreme în baza doctrinei militare de aparare de catre întregul popor a teritoriului national vremelnic ocupat. Dupa marea greva a minerilor din Valea Jiului din 1977, regimul a fost cu certitudine nevoit sa stabileasca planuri si pentru combaterea unor revolte populare, iar marea greva a muncitorilor de la Brasov din 15 noiembrie 1997, nu putea decât sa duca la reactualizarea si desavârsirea lor. Daca admitem prin absurd, ceea ce este imposibil, ca asemenea planuri nu existau, atunci varianta c) de rasturnare a lui Ceausescu printr-o revolta de tip Valea Jiului sau Brasov pe care securitatea si Ceausescu o cunosteau, îi obliga sa faca astfel de planuri.

1058

De aceea este absolut cert ca odata cu caderea, unul câte unul, a regimurilor comuniste din tarile satelite ale URSS, regimul ceausist a luat toate masurile pe care le-a considerat necesare pentru a se salva, iar întarirea si asigurarea dispozitivelor de combatere a unei revolte populare s-a accelerat dupa 4 decembrie 1989. Cu toata secretomania dictaturilor de tip comunist, aceste planuri si masuri au fost cunoscute cu siguranta de un numar relativ mare de oameni de mare încredere ai lui Ceausescu din aparatul de partid, aparatul de represiune si din armata. Fac parte din aceste categorii, si au fost cu certitudine fie initiati, fie au participat la realizarea si punerea în practica, cu rezultatele pe care le cunoastem dupa 17 decembrie, urmatorii : a) Manea Manescu, Emil Bobu, Ion Dinca (membri CPEx, primii doi fiind luati de Ceauserscu cu elicopterul când au fugit din C.C. si lasati apoi la Snagov) si Constantin Dascalescu, care ocupa atunci functia de prim-ministru; b) Silviu Curticeanu, seful Cancelariei C.C. care stim acum ca a semnat nota prelucrata pe 11 noiembrie 1989, cu sefii securitatilor judetene din tara, despre care ne-a relatat col. Rasina si care urma sa fie numit prim-ministru cu ocazia remanierii pe care Ceausescu voia sa o faca în februarie-martie 1990, Manea Nicolae Constantin, seful de cabinet al lui Ceausescu, Gheorghe Iamandi, adjunctul sefului cancelariei CC al PCR, Hârjeu Mihai, secretarul lui Ceausescu; c) Tudor Postelnicu, fost ministru de interne, gl. Iulian Vlad, fostul sef al DSS, gl. lt. Aurel Stamatoiu, gl. mr. Niculicioiu Victor, gl. mr. Vasile Gheorghe, gl. mr. Mot Ioan, gl. Neagoe Marin, gl. Alexie Stefan, fosti sefi de directii, gl. mr. Gianu Bucurescu, fost adjunct al ministrului de interne, col. Zatreanu Mircea si col. Cristescu Alexandru, ambii de la USLA si altii; 1059

d) gl. Vasile Milea, fost ministru al apararii nationale, mort în 22 decembrie 1989 si amiral Dinu Stefan, fostul sef al DIA (Directia de Informaţii a Armatei), Ilie Ceausescu, fratele dictatorului si ministru adjunct al apararii nationale, gl. Victor Stanculescu, ministru adjunct al apararii nationale. În cadrul audierilor au existat unele referiri la Ordinul 2600, care avea o vechime mai mare si la un plan ”Z” deconspirat de presa dupa 1990, dar a carui existenta a fost negata de cei audiati. În general, cei enumerati mai sus nu au cunoscut toate detaliile planurilor de represiune puse la punct din ordinul lui Ceausescu, ci numai parti ale lor, cu exceptia câtorva initiati. Se poate însa constata ca cei audiati au ascuns adevarul, fiind fara exceptie, mincinosi si sperjuri. Ei s-au comportat în acest fel ca urmare a unei actiuni coordonate de acoperire a adevarului, dirijata de echipa care a acaparat puterea dupa 22 decembrie 1989, pe urmatoarele cai: a) Prin intermediul unor judecatori sau procurori anchetatori aserviti puterii. Colonelul Rasina spune în mod clar la pag. 2 din declaratia sa (vezi anexa 9) „ca, de fapt, în detentie i s-a cerut cu totul alta declaratie”, iar mai departe arata ca, constatat că au disparut de la dosarul sau declaratiile facute în detentie; b) Cu ajutorul avocatilor ce i-au avut în procesele judecate dupa 1990. Modul de comportare al acestora este evidentiat de „apararea” facuta de avocatii din oficiu din procesul Ceausestilor (de ce Ceausestii nu au avut voie sa-si aleaga un avocat?) sau, în sens invers, de avocatii care au aparat pe membrii C.P.Ex. si pe ceilalti inculpati dupa 1990. Paula Iacob este doar un exemplu în acest sens pe care îl vom prezenta pe larg; 1060

c) Cu siguranta si prin intermediul unor agenti ai SRI sau ai altor organe ale puterii interesate de stoparea unor destainuiri neconvenabile, care sa arate realitatea acelor evenimente. Succesul acestei actiuni asupra celor inculpati a fost obtinut în cadrul unui proces deosebit de complex care s-a desfasurat în anul 1990, rezultatele fiind cunoscute pe trei cai: d) teama ca vor fi facuti raspunzatori pentru mortii din decembrie 1989, deoarece au colaborat cu Ceausescu la aceste planuri; e) teama ca vor fi lichidati sau familiile lor vor avea de suferit daca nu coopereaza cu puterea si se abat de la „instructiunile” primite; f) prin angajarea în noile organe ale puterii de stat1

1. Este semnificativa în acest sens urmatoarea întâmplare traita de mine. La jumatatea lui ianuarie 1990, a luat legatura telefonic cu mine dl. capitan Rusu, din trupele de securitate, care mi-a aflat numarul de telefon de la sotia sa angajată la INMT, ca si mine. Am stat de vorba cu el si cu un colonel (au venit la mine acasa în str. Jules Michelet) fiind foarte speriati de perspectiva pe care o aveau în conditiile masurilor care se preconizau în acel moment împotriva „securistilor-teroristi”. De la ei am aflat organizarea DSS si o serie de întâmplari traite de ei dupa 22 decembrie 1989. Capitanul Rusu m-a invitat si la el acasa ca sa îmi demonstreze ca nu a fost profitor al regimului si ca duce o viata modesta. Ca urmare a concluziilor pe care le-am tras am scris în „Dreptatea” un articol în care am sustinut ca nu toti „securistii” trebuie bagati într-o oala, deoarece probabil numai l0-15% dintre ei s-au facut vinovati de crime. Apoi cpt. Rusu nu a mai luat legatura cu mine. Prin 1990 venindu-mi la ureche o serie de zvonuri în legatura cu fosta securitate, m-am gândit ca poate aflam ceva de la „cunostinta” mea cpt. Rusu si am dat telefon si mi-a raspuns sotia, care mi-a recunoscut imediat vocea si i-am spus „doresc sa vorbesc cu dl. col. Rusu” - Dânsa mi-a replicat: „Nu mai este capitan, este maior acum, domnule Sandulescu, si este plecat la Brasov”. Mi-am dat seama ca problemele sale se „rezolvasera” asa ca nu l-am mai cautat, dar nici el nu m-a mai cautat pe mine. 1061

În sfârsit, trebuie sa remarcam faptul ca unii dintre cei audiati de Comisia 22 Decembrie, au facut în 1999 un joc dublu: au cunoscut si planurile de reprimare a actiunii de rasturnare a lui Ceausescu si au facut parte sau au sprijinit si structura loviturii de stat. Unul dintre acestia este amiralul Stefan Dinu, fost sef al DIA, implicata în lovitura de stat, în ciuda faptului ca Ceausescu conta pe DIA în planurile sale de contracarare a loviturii de stat .Vom reveni cu dovezi în sprijinul acestor concluzii. 6.6.2. Fortele care s-au luptat pentru putere în Decembrie 1989 Din analiza celor peste 190 de audieri facute de comisia noastra si în mod special a „scaparilor de informatii inerente unor audieri prelungite si unei ploi de întrebari, precum si pe baza unor cercetari suplimentare facute în nume propriu la Cluj, Sibiu, Constanta si Iasi (cred ca aveam dreptul sa fac si cercetari în nume propriu) se pot trage concluzii cu privire la fortele pe care s-au sprijinit cele doua tabere care s-au luptat în decembrie 89 pentru putere 6.6.2.1. Fortele pe care s-a bazat Ceausescu Dupa întoarcerea de la Moscova la 4 decembrie 1989, Ceausescu trebuie sa fi definitivat ultimele planuri si masuri privind combaterea loviturii de stat, de care stia si pe care cu certitudine nu a asteptat-o cu mâinile încrucisate. Iata fortele pe care el a crezut ca poate pune baza în confruntarea sa cu colosul de la rasarit si subversiunea interna: 1. Armata, pe care a si folosit-o în perioada 17-22 decembrie împotriva populatiei rasculate. Primele defectiuni au aparut la Timisoara pe 19 decembrie 1989, iar dupa moartea generalului 1062

Milea armata a trecut de partea poporului, fapt care a determinat fuga lui Ceausescu; 2. Fortele de represiune, militia si securitatea. O parte din securitate s-a angrenat însa într-o represiune sângeroasa ca urmare a unei oarecare distantari a gl. Vlad si a sefilor sai din DSS, care au mizat pe ramânerea la putere într-o varianta de guvern cu Ilie Verdet si gl. Gusa vehiculata în noaptea de 22 decembrie 1989, la „concurenta” cu echipa lui Iliescu-Brucan et company. Este adevarat însa ca există o multime de depozitii din care rezulta ca unele cadre de securitate au executat actiuni teroriste în sprijinul lui Ceausescu alaturi de cadre din nomenclatura PCR. 3. Unitatile de cercetare-diversiune existente în toate judetele tarii, în baza doctrinei militare privind apararea teritoriului national vremelnic ocupat, subordonate DIA. Din depozitia lui Pavel Corut rezulta ca aceste unitati din teritoriu au fost puse în stare de alerta cu 3-4 luni înainte de decembrie 1989. 4. Teroristi de origine araba la care a facut apel în mod expres Ceausescu. Acesta este si sensul vizitei sale în Iran în perioada 1820 decembrie 1989. Precizam ca în ciuda insistentelor întrebari cu privire la programul vizitei în Iran, nu am obtinut de la cei audiati confirmarea unor tratative cu organizatii teroriste la Teheran. Unul dintre audiati a spus, printre altele, ca Nicolae Ceausescu a vizitat Muzeul de istorie nationala al Iranului unde a stat mai mult de o ora. Depozitia nu este demna de încredere deoarece în 1984, când a fost vorba de o alta lovitura de stat, Ceausescu si-a scurtat brusc vizita în Germania si s-a întors dupa o zi în tara. De asemenea, acoperirea ca s-a dus în Iran pentru încheierea unor contracte petroliere este puerila. Când situatia era exploziva în tara, iar Timisoara era în flacari, Ceausescu nu putea sa-si permita sa faca turism la Muzeul National de istorie din Teheran, cu 1063

certitudine, gl. Marin Neagoe stia mult mai mult decât a vrut sa spuna. De altfel, exista date certe ca în ziua de 20 decembrie 1989 au sosit 7 teroristi arabi la Bucuresti cu avionul de Teheran, dintre care 6 au parasit tara pe 30 decembrie 1989 pe la Giurgiu probabil unu a murit aici din depozitia colonelului Goran, fostul sef al securitatii din Bucuresti. De asemenea, gl. Mircea, seful serviciului de translatori de la M.Ap.N. a relatat în cadrul audierii sale ca în seara zilei de 23 decembrie 89 aflându-se în M.Ap.N. a vorbit la telefon cu sotia, fiind convins ca este ultima convorbire pe care o mai are cu familia deoarece în minister circula zvonul ca vor fi atacati de un desant: 70.000 de teroristi (vezi anexa 10). Exista si alte informatii privind venirea, prezenta si eventual plecarea unor teroristi arabi din tara, care nu au fost cercetate. 6.6.2.2. Fortele pe care s-au bazat autorii loviturii de stat Cele trei variante de înlaturare a lui Ceausescu, dezvaluite de col. Rasina, prelucrate de Stamatoiu, Vlad si Niculicioiu cu sefii securitatilor din tara la Brasov, Bucuresti si Iasi lasa sa se vada clar ca lovitura de stat era de sorginte sovietica. Este posibil ca si celelalte servicii straine CIA, Mosad, serviciul maghiar de spionaj si altele sa fi avut o parte de contributie, lucru care nu rezulta din depozitiile facute în fata comisiei, sau numai sa fi tinut sub observatie situatia din România care devenise o povara pentru toata lumea civilizata. Aceasta a doua varianta pare cea mai probabila . 1064

Varianta a) expusa de col. Rasina se pare ca nu a putut fi aplicata si nici nu avem date din care sa rezulte ca a fost încercata. La Moscova, cu ocazia consfatuirii din 4 decembrie 1989 cu sefii statelor satelite ale URSS, Mihail Sergheevici Gorbaciov a prezentat un raport cu privire la rezultatele conferintei de la Malta. O asemenea varianta nu avea nici o sansa de reusita în România, unde dispozitivul de paza a lui Ceausescu era impenetrabil. Varianta b) a fost încercata dar nu a reusit. Acesta este sensul scrisorii celor 6 pusa la cale fara succes de Silviu Brucan. Singurele ei efecte au fost acelea ca a pregatit într-o oarecare masura opinia publica româneasca pentru marea încercare care urma si a atras atentia înca o data opiniei publice din lumea libera asupra situatiei din România. Acum stim ca ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în faza incipienta corespunde punctului c) din planul de rasturnare a lui Ceausescu. Fortele care au contribuit la realizarea acestui plan au fost: 1. Poporul român a carui suferinta ajunsese la capatul rabdarii si caruia îi era necesar un impuls pentru a-l descatusa de frica semanata în inima sa timp de 45 de ani de crunta teroare comunista. În acel moment rolul esential l-a avut tineretul, mai putin marcat de cumplitele încercari prin care trecusera parintii si bunicii sai. Sa fie clar ca poporul român a iesit în strada nu pentru o lovitura de stat, ci pentru rasturnarea comunismului si a lui Ceausescu. 2. Dispozitivul de agenti GRU si KGB formati în Uniunea Sovietica, care numara în opinia noastra circa l0.000 de membri, la care se adaugau agentii recrutati în tara. Chiar daca unii dintre 1065

acestia au fost îndepartati din functiile de conducere din armata prin politica de cadre dusa dupa 1964, si în mod special dupa 1968, erau înca multi care ocupau functii cheie si aveau întinse relatii la cele mai înalte esaloane din armata, securitate, aparatul de partid si de stat. De altfel, chiar politica slaba dusa de Ceausesti care nu a avut curajul sa pedepseasca în mod exemplar agentii GRU si KGB dovediti, deoarece aveau acoperirea Moscovei, a contribuit la subminarea propriului sau regim si la infiltrarea unor structuri ale armatei, cum este spre exemplu DIA, în care el, Ceausescu, îsi pusese mari sperante pentru combaterea loviturii de stat. 3. Cei aproximativ 40.000 de agenti sovietici veniti sub forma de turisti, fie în grupuri organizate mari, care se deplasau cu autocare, fie în grupuri mici de 2-3 persoane care se deplasau în masini Lada si Moskvici. Ei au împânzit întreaga tara fiind vazuti în toate orasele importante ale tarii. Au contribuit la amorsarea procesului revolutionar intern, la supravegherea desfasurarii lui, au participat la lupte, cum este în cazul hotelului „Continental” de la Brasov si eventual au contribuit la realizarea razboiului electronic care a intoxicat armata. În afara acestor informatii cu caracter general, absolut sigure, nu am obtinut date privind modul cum a fost condus, de catre cine si de unde un asemenea dispozitiv numeros, dispersat pe o mare întindere. Probabil ca legatura si comenzile s-au tinut si s-au dat prin radio, dar nu dispunem de înregistrari ale unor asemenea emisiuni, în mod cert codificate. 6.7. Date succinte privind perioada 16-22 Decembrie 1989 Din datele de care dispunem si materialele publicate rezulta ca miscarea populara anticeausista ar fi trebuit sa înceapa la Iasi. Ea a început doua zile mai târziu la celalalt capat al tarii, la Timisoara. Probabil ca aceasta miscare a facut parte din strategia loviturii de 1066

stat, pentru inducerea în eroare a adversarului. Ea este similara cu o stratagema folosita de aliati înaintea debarcarii în Normandia din cel de al doilea razboi mondial. Cu câteva zile înaintea zilei „Z”, o sosie a generalului Eisenhover (de fapt un actor) s-a dus în Gibraaltar, fiind primit cu mari onoruri de trupele aliate de acolo, pentru a lasa impresia ca debarcarea va avea loc acolo, în sudul Europei. Ea a avut loc în nordul Europei în Normandia . Într-un articol publicat în decembrie în ziarul „Cotidianul” se arata ca Ion lliescu si Petre Roman se aflau pe 14 decembrie 1989 la Iasi. Comisia nu a cercetat veridicitatea acestei informatii, dar daca este asa, atunci este o dovada ca si Petre Roman, viitorul primministru era initiat în tainele loviturii de stat. În sfârsit, trebuie precizat ca atât Iasul, cât si Timisoara au fost orase în care Iliescu a detinut înalte dregatorii PCR. A fost prim secretar PCR la Iasi si înainte de aceasta secretar cu probleme economice la Timisoara. În ambele judete Ion Iliescu a câstigat o oarecare simpatie. De aceea alegerea celor doua orase pentru startul miscarii populare anticeausiste nu este întâmplatoare daca tinem cont de persoana viitorului presedinte. 6.7.1. Pregatirile de la Iasi În lasi au aparut manifeste (vezi anexa 10) care chemau populatia în dupa amiaza zilei de 14 decembrie 1989 în Piata Unirii. Ceausescu si DSS au cunoscut cu siguranta faptul ca miscarea populara trebuia sa apara prima data acolo. Parea si foarte logic deoarece permitea o sustinere logistica usoara de peste Prut si nu numai logistica daca era nevoie. 1067

Pentru a o combate, Ceausescu a trimis acolo pe generalul Olteanu. S-a convocat ad-hoc si o „Dinamoviada” de „arte martiale” la 12 decembrie 1989 ceea ce a permis securitatii sa controleze la Iasi „floarea batausilor” de care dispunea clubul Dinamo. Date despre aceasta manifestare sportiva se gasesc în ziarul local Opinia. De asemenea, din alte surse am aflat ca au fost convocati la Iasi foarte multi tragatori de elita. Comisia nu l-a audiat pe gl.Olteanu! Cert este ca manifestatia sportiva de „arte martiale” s-a organizat brusc si într-un manifest anonimat, dupa cum rezulta si din paginile ziarului iesean Opinia. Privite din perspectiva datelor de care dispunem acum si ceea ce stim ca s-a întâmplat în decembrie 1989, episodul Iasi nu a fost decât o cursa întinsa contraspionajului românesc, care s-a lasat indus în eroare, cazând în cursa. 6.7.2. Rascoala populara de la Timisoara Inginerul P.J. se întorcea spre casa într-un TV împreuna cu o echipa de la IFET care lucra la Caransebes. Mi-a povestit ca între Orsova si Pitesti a întâlnit un sir nesfârsit de masini Lada si Moskvici, cu numere de înmatriculare rusesti, în fiecare aflânduse 3-4 tineri. Masinile mergeau spre Timisoara dupa expresia sa „aproape bara la bara”. Fostul sef al securitatii Iasi relata în cadrul audierii sale ca într-o camera unde au stat „turisti” rusi au gasit dupa 14 decembrie un pliant pe care era figurata harta României având însemnat cu creionul ruta Iasi-Timisoara. Aceste doua informatii atesta în mod neîndoielnic schimbarea dispozitivului loviturii de stat care l-a surprins pe Ceausescu si DSS-ul, deoarece abia la 17 decembrie, în jurul orei prânzului au 1068

plecat la Timisoara cu un avion special 4 generali M.Ap.N.: Ion Coman, Stefan Gusa (seful M.St.M. si prim adjunctul ministrului apararii), Victor Athanasie Stanculescu „om de încredere” al Ceausestilor si Mihai Chitac, trimisi acolo sa restabileasca ordinea. S-au mai deplasat la Timisoara si generalii Ministerului de Interne Macri, Nuta si Mihalea. Pretextul începutului demonstratiilor l-a constituit hotarârea episcopului reformat de Oradea de a-l muta pe pastorul Laszlo Tokes de la parohia sa din Timisoara undeva în judetul Bihor. Desigur, demonstratiile au început pe fondul gravelor nemultumiri ale populatiei, din cauza mizeriei în care era obligata sa traiasca. Aceasta situatie era bine cunoscuta atât de organele de securitate cât si de serviciile straine de spionaj, atente la situatia din România, singura tara din estul Europei care nu „basculase” înca. De aceea a fost suficient un pretext (probabil si acela provocat cu intentie), o scânteie, pentru ca mânia poporului sa erupa. Scenariul din ziua de 17 corespunde integral punctului c) din materialul prelucrat la securitate pe 11 noiembrie 1989 (vezi depozitia col. Rasina). De aceea este evident ca acolo a fost si mâna "turistilor" rusi aflati la Timisoara. Represiunea a fost deosebit de sângeroasa, morti si raniti. Multi dintre ranitii adusi la Spitalul judetean au fost gasiti apoi omorâti. Pentru a cauta sa acopere urmele, 40 de morti au fost luati de la morga Spitalului Judetean cu o masina frigorifica si dusi la Bucuresti unde au fost incinerati iar cenusa aruncata la canal. Au fost executate cu premeditare acte de terorism care sugereaza existenta unui plan bine pus la punct pentru a instaura frica si a împiedica oamenii sa iasa în strada. Ceausestii se gândeau chiar sa distruga Timisoara. Pe ziua de 18 decembrie, manifestatiile au capatat o alta fata: au devenit pasnice, ordonate, conduse de oameni responsabili care tineau la orasul lor, dar nu si-au pierdut nici un moment din hotarârea si fermitatea cererii lor fundamentele: abolirea 1069

comunismului în România. A existat si o încercare a lui Constantin Dascalescu si Ion Coman de a ajunge la o întelegere cu Comitetul revolutionarilor, bineînteles esuata. În încheierea acestei foarte succinte referiri la evenimentele de la Timisoara, este interesant de aratat soarta celor 7 generali care au participat, fara succes, la reprimarea timisorenilor în acele zile care au adus glorie timisorenilor si orasului lor. Generalii de militie Nuta si Mihalea au fost arestati de armata în ziua pe 22 decembrie 1989 la Deva în rapidul cu care fugeau spre Bucuresti, din ordinul generalului Hortopan. Ei au murit carbonizati în seara aceleasi zile în apropiere de Alba Iulia în urma prabusirii elicopterului cu care erau dusi la Sibiu tot din ordinul lui Hortopan. Vom reveni asupra conditiilor mortii lor. Generalul Macri a murit bolnav, doi ani nai târziu. Generalul Ion Coman, fost secretar al CC al PCR, care a condus represiunea de la Timisoara a fost arestat si judecat. Acum se afla în libertate. Generalul Gusa Stefan a revenit în Bucuresti, unde în calitatea sa de sef al Marelui Stat Major si loctiitor al generalului Milea, mort pe 22 decembrie, a condus lupta împotriva fortelor loiale lui Ceausescu care se opuneau rasturnarii acestuia. Cu toate ca s-a facut vinovat de unele acte de represiune la Timisoara, are marele merit ca s-a opus intrarii trupelor sovietice în tara chemate de Ion lliescu. La 24 decembrie 1989, dupa numirea generalului Nicolae Militaru în functia de ministru al apararii nationale (vom reveni asupra acestei probleme) a fost înlocuit în functia de sef al Marelui Stat Major cu gl. Vasile Ionel si numit comandantul Armatei a VIa de la Cluj si apoi al Armatei a II-a la Buzau. El a murit de cancer în primavara lui 1995. 1070

Generalul Victor Athanasie Stanculescu a participat la represiunea de la Timisoara, a venit pe 22 decembrie în Bucuresti unde si-a pus piciorul în ghips. A fost chemat la C.C. si însarcinat de Ceausescu sa preia comanda armatei, Milea fiind mort, pe care spune el ca a trimis-o în cazarmi. A chemat elicopterul pentru a înlesni fuga Ceausestilor din C.C., iar la despartire Elena Ceausescu i-a spus „vezi sa ai grija de copii Victoras”. A organizat procesul lui Ceausescu din 25 decembrie când s-a hotarât de catre un tribunal ilegal, condamnarea la moarte a Ceausestilor, executati apoi imediat. A asistat la procesul Ceausestilor, facând avioane de hârtie probabil pentru a-i da de înteles lui Ceausescu ca nu este de vina cu nimic daca nu a fugit cu avionul. Dupa 22 decembrie a fost numit ministru al economiei nationale în guvernul Roman, iar dupa caderea lui Militaru a fost numit ministrul apararii nationale. Generalul Mihai Chitac, dupa ce a participat la represiunea de la Timisoara a revenit în Bucuresti, fiind numit ministru de interne în guvernul Roman! În rezumat, din cei 7 generali prezenti la represiunea de la Timisoara, 4 au murit, unul a fost arestat (Ion Coman) ceilalti doi, Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac au fost numiti ministri în guvernul Roman. Interesant, nu? 6.7.3. Rascoale populare mocnesc în toata tara Rascoala de la Timisoara si atrocitatile fortelor ceausiste de represiune au fost trecute sub tacere de posturile nationale de radio. În schimb posturile straine de radio cum sunt: BBC, Vocea Americii, Radio France International, Deutche Welle si cu precadere Radio Europa Libera au mediatizat intens evenimentele de la Timisoara, ceea ce a facut sa creasca ura si curajul populatiei 1071

împotriva dictatorului pregatind eruptia generala a vulcanului popular care avea sa urmeze. 6.7.4. Ziua marilor hotarâri ale lui Ceausescu: 17 decembrie 1989 Prin noianul de evenimente si hotarâri luate de Ceausescu pe 17 decembrie 1989 unele probabil foarte importante, dar pe care nu le cunoastem, se impun atentiei noastre si câteva pe care le stim si a caror interpretare corecta poate contribui la o mai buna întelegere a acelor evenimente. 6.7.4.1. Implicarea armatei în înabusirea iminentelor rascoale populare Ca urmare a vestilor alarmante de la Timisoara primite în dimineata zilei de 17 decembrie 1989, Ceausescu a trimis cei patru generali M.Ap.N. la Timisoara. Tot în aceeasi dimineata a hotarât, împreuna cu gl. Milea, probabil, trimiterea catre toate unitatile militare din tara a indicativului „Radu cel Frumos” prin care armata a fost pusa în stare de lupta. Aceasta hotarâre arata ca Ceausescu nu „precupetea nimic” pentru a-si apara dictatura. 6.7.4.2. Sedinta C.P.Ex. din 17 decembrie 1989 Sub presiunea evenimentelor, Ceausescu a simtit nevoia sa-si asigure sprijinul Comitetului Politic executiv al PCR, pentru a nu-si lua singur raspunderea represaliilor care urmau sa aiba loc. În acelasi timp, el a urmarit si alte doua obiective importante dupa cum rezulta din stenograma acestei sedinte (vezi anexa 10). În primul rând, el i-a acuzat pe generalii Milea si Vlad de 1072

incompetenta în rezolvarea problemelor ridicate de prevenirea si înabusirea demonstratiilor de la Timisoara si a cerut destituirea lor. În sprijinul celor doi „acuzati” au intervenit membrii C.P.Ex. care au cerut clementa. Este mai mult ca sigur ca Ceausescu nu avea în mod real intentia de a-i schimba atunci pe Vlad si Milea din functiile lor. Nici nu era momentul. Ceea ce a urmarit era sa-i determine sa treaca la o reprimare dura a demonstratiilor mai ales ca în aceea zi fusese sau urma sa fie lansat indicativul „Radu cel Frumos”. În acest fel Ceausescu dorea sa-i puna pe Milea si Vlad sa „scoata castanele din foc”. În al doilea rând a jucat „sceneta” demisiei. El a spus membrilor C.P.Ex. ca îsi da demisia si le-a cerut sa îsi aleaga alt secretar general. A urmat un cor de proteste si lamentari si nimeni nu a fost de acord cu o asemenea solutie. Este clar însa ca Ceausescu nu era omul care sa-si dea demisia, iar aceasta nu a fost decât o încercare de a sonda membrii C.P.Ex., daca exista vreunul care se gândeste la înlocuirea sa. În acest fel a vrut sa se asigure ca nu exista nici un pericol sa fie pusa în aplicare varianta b) din planul de rasturnare a sa, pe care îl cunostea, mai ales ca urmatoarele doua zile urma sa lipseasca din tara. Aceste doua exemple pun în evidenta siretenia iesita din comun a lui Ceausescu, de care am mai vorbit si care i-a permis sa ajunga si sa se tina la putere 24 de ani. 6.7.4.3. Vizita la marile constructii ale socialismului La sfârsitul acestei furtunoase sedinte C.P.Ex. Nicolae si Elena Ceausescu însotiti de suita obisnuita care le asigura paza au plecat sa viziteze marile constructii ale socialismului. S-au oprit la barajul care urma sa se formeze pe locul unde s-a aflat Manastirea 1073

Vacaresti, darâmata din ordinul lor. Acolo, numai ei doi s-au dus pe buza digului si, la mare distanta de toti cei care îi pazeau, au stat de vorba în jur de o ora. Iata o dovada elocventa ca cei doi nu mai aveau nici macar curajul sa discute într-o incinta închisa de teama ca sunt spionati. Probabil ca fiind în ajunul vizitei în Iran, lucrurile pe care le-au pus la cale erau deosebit de importante. În suita Ceausestilor se afla si col. Dumitrascu care pâna în primavara acelui an a fost profesor de contrainformatii la Scoala de Securitate de la Baneasa, dar fusese transferat la securitatea municipiului Bucuresti, unde raspundea de problema contrainformatiilor. Înca o dovada, daca mai era nevoie, ca Ceausescu si DSS au întarit serviciul de contrainformatii al municipiului Bucuresti în scopul aflarii planurilor si actiunilor ce se puneau la cale pentru rasturnarea dictaturii ceausiste. 6.7.4.4. Un ordin cifrat publicat de Scânteia Tineretului În Scânteia Tineretului din 18 decembrie 1989 a aparut urmatoarea nota: „Câteva sfaturi pentru cei aflati în aceste zile la mare. - Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa începeti mai prudent, cu reprize scurte de l0-15 minute când pe o parte, când pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform pe tot corpul. - Nu va avântati prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime. - Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active între orele 5.30 si 7.30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile. 1074

- Daca sunteti o fire sentimentala si agreati arsurile de soare, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect. - Si înca ceva, daca aceste „sfaturi” v-au pus pe gânduri si aveti deja anumite ezitari, gândindu-va sa renuntati în favoarea muntelui, înseamna ca nu iubiti în suficienta masura marea.” Procuratura nu a reusit sau nu a vrut sa lamureasca semnificatia acestei note, considerând ca este vorba de o gluma, asa cum a declarat (SP) cel care a bagat nota sub tipar! Hodoronc-tronc glume pe 18 decembrie 1989!? În legatura cu aceasta nota, iata opinia noastra. Pentru a aparea pe 18 decembrie în ziar, a fost data spre publicare pe 17 decembrie, deci în aceeasi zi în care Ceausescu a dat ordin sa fie lansat indicativul „Radu cel Frumos”, care a pus armata în stare de alerta. Fiind în limba româna, cu certitudine ea nu se adreseaza celor 40.000 de „turisti” rusi aflati în tara cu misiuni speciale, de care am vorbit mai sus. Ea se adreseaza unitatilor de cercetare-diversiune ale DIA din teritoriu, adica trupelor de comando ale lui Ceausescu si, în opinia noastra reprezinta echivalentul indicativului „Radu cel Frumos”, prin care aceste unitati, ce nu puteau fi anuntate prin telex, cum a fost anuntata armata, au fost puse în stare de lupta. Probabil, asemenea ordine codificate au fost date si prin radio. Dupa cum se vede, fiecare alineat care contine o anumita idee, sau ca sa utilizam chiar textul, un sfat (vezi ultimul alineat), are un punct în fata. Asociind fiecare punct sau aliniat o zi, începând cu 1075

data de 18 ajungem în ziua de 22 decembrie, data la care a avut loc de fapt lovitura de stat. 6.7.4.5. Vizita în Iran Dupa cum am spus si înainte, tinând cont de rascoala de la Timisoara, de situatia încordata din restul tarii si iminenta unei lovituri de stat, pare stranie hotarârea lui Ceausescu de a pleca în dimineata zilei de 18 decembrie la Teheran, pentru o vizita de doua zile. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cu ocazia încercarii deconspirate a loviturii de stat din 1984, s-a întors imediat din Germania dupa numai o zi de sedere acolo. Pretextul vizitei, acela de a încheia cu Iranul contracte petroliere importante, este, de asemenea, pueril. Logic nu exista decât doua motive importante care l-au determinat sa-si paraseasca „feuda” într-o situatie interna ca cea sintetizata mai sus: a) Faptul ca stia ca lovitura de stat va fi data pe 22 decembrie, dupa cum am aratat mai sus; b) Necesitatea de a face apel la prietenii sai arabi sa-i trimita forte care sa-l ajute în marea confruntare. Si nu putea face apel decât la luptatori ai fortelor teroriste existente în aceste tari, dintre care unii au facut pregatirea chiar în România. Depozitia col. Goran si a gl. Mircea mentionate anterior, sustin aceasta ipoteza. 6.7.4.6. Mitingul de la Bucuresti din 21 decembrie Hotarârea convocarii acestui miting a aparut seara târziu, în ziua de 20 decembrie 1989. Se spune ca unul din cei care l-au sfatuit sa faca acest miting a fost Barbu Petrescu, fost prim-secretar al municipiului Bucuresti si primar al Capitalei. Din pacate nu a fost audiat de comisie. 1076

Se pare ca fortele care organizau lovitura de stat au fost informate de convocarea acestui miting, deoarece, din declaratiile a numerosi martori rezulta ca esecul mitingului si panica care a urmat exploziei unei petarde au fost regizate. 6.7.4.7. Luptele de la Intercontinental si Piata Romana Spargerea mitingului a fost urmata de concentrarea celor mai curajosi dintre oponentii regimului, mai ales tineri, care au continuat manifestatiile anticeausiste. În dupa-amiaza aceleasi zile ei au fost încercuiti de scutieri si a fost adusa armata care a început reprimarea violenta a demonstrantilor. Exista însa declaratia unui militar aflat într-un TAB, ranit la Intercontinental, care pe masa de operatie a declarat ca a fost ranit de ofiterul sau care a tras în el, deoarece nu a vrut sa deschida focul asupra demonstrantilor. De asemenea, atât la Intercontinental ca si în Piata Romana au existat membri ai fortelor de militie si securitate care au tras din buzunar în demonstrantii aflati la mica distanta. La Intercontinental s-a tras si de pe cladirea Creditul Minier dupa cum mi-a declarat un tânar caruia i s-a amputat piciorul. Semnificativa este depozitia prof. dr. Nicolae Constantinescu, de la Spitalul Coltea, care pe baza analizei tipului de masina cu care erau adusi ranitii, a putut trage concluzii relevante privind evolutia si încrâncenarea represiunii de la Intercontinental. Luptele au continuat pâna în zori fiind ucisi si raniti multi militari si revolutionari. În dimineata zilei de 22 decembrie, vestile privind concentrarea si plecarea catre centrul Bucurestiului a unor mase de muncitori de pe platformele industriale Pipera, 23 August, IMGB, Militari, ca si din alte locuri, a amutit armele fortelor de represiune si a semanat panica printre membrii nomenclaturii comuniste. 1077

Audierile comisiei nu au putut lamuri framântarile si starile disperate de solutii din staff-ul PCR de la Comitetul Central. Ne-am lovit de mutismul si „discretia” coordonata de care vorbeam mai înainte. 6.7.4.8. Omagiu poporului român Începutul rascoalei de la Timisoara a fost amorsat de elemente straine, care urmareau sa foloseasca imensa nemultumire populara pentru a-l rasturna pe Ceausescu si a pune mâna pe putere. În continuare însa, milioane de oameni au iesit în strada cu mâinile goale si uitând de frica sau oaricare alt sentiment de conservare au dat un greu tribut de sânge în lupta pentru libertate si o viata mai buna dusa împotriva dictaturii comuniste si a fortelor sale de represiune, cu un curaj care a stârnit admiratia întregii lumi. Asa s-a întâmplat la Sibiu, Brasov, Cluj, Iasi, Hunedoara, Deva, Craiova, Braila , Galati, Constanta, Arad, Alba Iulia, Tg. Mures si în multe, multe alte orase mai mari sau mai mici de pe întregul cuprins al patriei, unde au murit 1104 eroi si au fost raniti alti 3352 de eroi. Victoria din decembrie 1989 va ramâne înscrisa ca una dintre cele mai glorioase pagini din istoria milenara a Poporului Român. 6.7.4.9. Fuga Ceausestilor Vineri, 22 decembrie 1989, la ora 12.05, elicopterul prezidential al lui Nicolae Ceausescu decola de pe acoperisul Comitetului Central cu patru dintre cei mai odiosi exponenti ai dictaturii comuniste: Nicolae Ceausescu si Elena Ceauseacu, dictatori „en titre” ai României de aproape 25 de ani, care au urmat altor 20 de ani de dictatura comunista sub Gheorghiu-Dej, însotiti de doi dintre cei mai supusi lachei ai lor, Manea Manescu si Emil Bobu. 1078

Elicopterul fusese chemat de cel care credeau ca este om de încredere al lor, l-am numit pe generalul Victor Athanasie Stanculescu, dar care tradase cauza lor ca si multi altii din anturajul lor. Audierile comisiei nu au putut stabili care a fost tinta fugii lor. Este greu de crezut ca acest temut cuplu dictatorial, care a asuprit 23 de milioane de oameni atâta amar de vreme, a plecat în lume precum doi pui de bogdaproste. Este imposibil sa se poata crede ca nu s-au consultat cu Victor Athanasie Stanculescu încotro sa se duca. Col. Vasile Malutan, pilotul elicopterului prezidential, a spus la audierea sa ca i-au cerut sa mearga „la halta mare” adica la Snagov. La sfârsitul audierii, col. Malutan mi-a marturisit ca stia ca sunt inginer de aviatie si a vorbit de multe ori despre mine, pe când statea la un pahar de vin, în fata televizorului, cu vecini ai sai fosti colegi ai lui. A ramas sa ne mai vedem, dar a doua zi dupa audiere a murit într-un stupid accident de elicopter. Mai târziu am cautat sa aflu mai multe amanunte de la acesti fosti colegi, fiind convins ca în desele ocazii când se întâlneau, le-a povestit câte ceva despre acele momente extraordinare din viata sa. Spre surprinderea mea am aflat ca nu a evocat niciodata acele momente memorabile, poate cele mai memorabile din viata sa. Faptul dovedeste ca tacerea sa se datora fie unui juramânt pe care fusese nevoit sa-1 faca, fie unor mari presiuni si amenintari la care a fost supus pentru a nu spune nimic. 1079

6.8. Razboiul urban de la Sibiu Începând din 21 decembrie si pâna aproape de sfârsitul lunii, la Sibiu s-a desfasurat un adevarat razboi urban, tragându-se pâna si cu tunul în oras (de la Scoala Militara de Ofiteri, Unitatea Militara 0l512, catre sediile militiei si securitatii aflate pe partea cealalta a strazii) si executându-se peste 40 de misiuni de elicopter deasupra orasului, tragându-se cu rachete nedirijate aer-sol asupra cladirii unde s-a presupus ca se aflau „teroristi”. Una din cauzele încrâncenarii de la Sibiu s-a datorat faptului ca acolo prim-secretar al P.C.R. era Nicu Ceausescu, fiul si prezumtivul mostenitor al dictatorului la functia suprema în stat. Asa se face ca Sibiului i s-a dat o atentie deosebita de catre toate fortele implicate în evenimentele din decembrie 1989, sustinatori ai dictatorului, adversarii lui si revolutionari. Subcomisia Sibiu, formata din urmatorii senatori: Mircea Valeu (PUNR, presedintele comisiei), Ioan Pop (PDSR, membru) si Serban Sandulescu (PNTCD, membru) a facut 4 deplasari la Sibiu: doua în 1993 si câte una în 1994 si 1995. La doua dintre aceste deplasari a participat si presedintele Comisiei Decembrie 1989, Valentin Gabrielescu. Mentionez, de asemenea, ca eu am mai facut câteva deplasari în nume propriu, pentru a adânci unele investigatii si a elucida problemele referitoare la pasagerii avionului Rombac si a provenientei „teroristilor” adusi cu acest avion. În continuare, vom arata ca la Sibiu apar în mod clar delimitarile dintre actiunile întreprinse de sustinatorii lui Ceausescu, de adeptii loviturii de stat si respectiv de revolutionari. Acesta este motivul pentru care am dedicat un capitol special evenimentelor petrecute la Sibiu. 1080

6.8.1. Momentele semnificative ale evenimentelor de la Sibiu 6.8.1.1. O hotarâre cu consecinte tragice Înca din ziua de 19 decembrie la Sibiu au venit studentii de la Timisoara în scopul mobilizarii tineretului din Sibiu pentru a sustine si extinde actiunile de la Timisoara. Alarmat de situatia exploziva din tara, descumpanit de prestatia slaba a organelor de represiune ale regimului, militie si securitate si aflat aproape mereu într-o stare de ebrietate, în cel mai bun caz moderata, Nicu Ceausescu i-a spus colonelului Nicu Silvestru, comandantul militiei judetului „lasa ba, ca o sa chem pe unii care stiu sa traga”. Si i-a chemat. Aceasta hotarâre pusa imediat în practica, dupa cum vom vedea în continuare, a avut pentru sibieni consecinte tragice: 92 de morti si 174 de raniti. 6.8.1.2. Venirea „teroristilor” cu avionul ROMBAC la Sibiu Zborul Bucuresti-Sibiu-Bucuresti era asigurat de obicei de un avion tip AN-24. Pe 20 decembrie 1989 zborul respectiv a fost facut de un avion Rombac cu o capacitate de pasageri dubla. Exista doua indicii preliminare care atesta o situatie speciala cu acest avion: a) faptul ca a crescut brusc în acea zi numarul de pasageri, ceea ce a facut necesara schimbarea tipuluide avion; b) cercetarile facute de Procuratura Brasov nu au putut sa stabileasca identitatea tuturor pasagerilor, multi ramânând neidentificati, neexistând la adresele indicate în diagrama avionului. Iata si declaratiile celor audiati si implicati în aceasta afacere care confirma situatia speciala a unor dintre pasagerii acestui avion : 1081

c) Nicu Ceausescu, care a chemat „pe unii care stiu sa traga” a negat acest fapt, spunând ca a aflat de afacerea Rombac la închisoare (vezi depozitia lui Nicu Ceausescu, anexa 12). d) Secretarul P.C.R. cu probleme organizatorice Pescariu, om de încredere al lui Nicu Ceausescu s-a ocupat de cazarea teroristilor. Initial a vrut sa-i cazeze la hotelul partidului, dar Nicu Ceausescu nu a fost de acord cu aceasta solutie, desigur pentru a pastra secretul desavârsit al operatiunii. A negat la audierea de la Sibiu ca ar fi avut cunostinta de venirea unor teroristi cu avionul Rombac, si deci ca nu s-a ocupat de problema cazarii lor. Nestiind ca sta de vorba cu un inginer de aviatie, a venit în continuarea depozitiei sale cu una din minciunile antologice auzite la audierile comisiei noastre, prin care, de fapt, a confirmat implicarea sa directa în afacerea teroristilor din avionul ROMBAC, chemati de Nicu Ceausescu, de care deci avea cunostinta. Iata ce a povestit. În seara zilei de 20 decembrie se afla la vila lui Nicu Ceausescu când au auzit zburând pe deasupra casei avionul care pleca de la Sibiu. „Cu urechea lui fina de aviator”1 a zis Pescariu, Nicu Ceausescu a sesizat ca nu este avionul obisnuit ci unul care facea un zgomot mai puternic2 si i-a cerut sa dea telefon la aeroport sa vada ce s-a întâmplat. Asa au aflat ca era vorba de un avion Rombac si nu de An-24. 1. Nicu Ceausescu a facut armata la scoala de Pilotaj de la Bobocu, lânga Buzau si a învatat sa piloteze avionul IAR 823, un mic avion de turism cu 4 locuri, de productie româneasca. 2. Diferenta nivelului de zgomot între cele doua avioane AN-24 si Rombac este de ordin a 10% din nivelul zgomotului facut la decolare; motoarele Spey cu care este echipat Rombacul de ordinul a 72 decibeli, diferenta nu putea fi sesizata usor nici de un om cu experienta în domeniu si cu atât mai putin de un novice ca Nicu Ceausescu. 1082

Evident realitatea este cu totul alta. Auzind plecarea avionului, Nicu Ceausescu l-a pus pe Pescariu sa se intereseze daca i-au venit „aia care stiu sa traga” si pe care îi astepta, probabil, cu nerabdare. Daca avea rabdare i-ar fi raportat mr. Dragomir Aurel. e) Sima, fostul sef al aeroportului Sibiu a declarat ca nu a vazut nimic suspect, deoarece el era ocupat cu descarcarea coletelor din cala avionului. În mod normal, primul lucru care trebuia sa-l preocupe, în calitatea sa de sef al aeroportului, si asta înca din momentul decolarii avionului de la Bucuresti, care aducea un numar dublu de pasageri, era sa gaseasca un al doilea autobuz pentru a duce pasagerii în oras. Nu a fost preocupat si s-a ocupat de colete deoarece cu certitudine stia ca va veni la aeroport mr. Aurel Dragomir cu unul din autobuzele scolii militare pentru a lua „jumatate din pasagerii” avionului pe care apoi i-a dus la unitatea 01512, unde au fost cazati. f) În seara zilei de 21 decembrie col. Rotariu, seful Inspectoratului M.I. de la Sibiu, col. Petrisor, seful securitatii din judetul Sibiu si col. Nicu Silvestru, comandantul militiei din Sibiu, s-au mutat, cu aprobarea gl. Hortopan, în sediul Scolii Militare 0l512 unde li s-a amenajat un birou, pentru a dezamorsa în acest fel tensiunea între demonstranti, pe de o parte, si militie si securitate pe de alta. În dimineata zilei de 22 decembrie ei au vazut, la micul dejun, în sala de mese a scolii militare, straini de unitate, îmbracati sportiv, deci nu asa cum veneau cadrele scolii la masa. Din cele aratate mai sus rezulta doua concluzii clare: 1. Venirea asa-zisilor teroristi cu avionul ROMBAC, în seara zilei de 20 decembrie, este absolut certa. Acestia erau oamenii „care stiau sa traga” chemati de Nicu Ceausescu. 1083

2. Marturiile lui Nicu Ceausescu, Pescariu si Sima sunt mincinoase si sperjure. În opinia noastra aceste minciuni au fost „coordonate” în special de avocata lui Nicu Ceausescu, Paula Iacob, fapt înlesnit de prestatia neprofesionista si probabil deliberat partinitoare a Procuraturii Brasov în faza anchetei penale. 6.8.1.3. „Teroristii” veniti cu avionul ROMBAC erau de la DIA Problema provenientei teroristilor, sau cel putin a unei parti a lor, este esentiala pentru cunoasterea dedesubturilor ansamblului evenimentelor din decembrie 1989 din România. Analiza evenimentelor de la Sibiu, si în mod special a provenientei „teroristilor” veniti cu avionul ROMBAC, ne-a permis sa descoperim una din componentele de baza ale planurilor criminale ale lui Ceausescu si ale staff-ului sau de combatere a celei de-a treia modalitati de rasturnare a sa, pusa la cale de KGB, aceea a revoltei populare. Într-un prim raport al Procuraturii Brasov, se vorbeste despre USLA-sii veniti cu avionul ROMBAC pe 20 decembrie, la Sibiu, dar nu se aduce nici o proba în acest sens. Este o afirmatie absolut gratuita. În raportul final al Procuraturii, trimis la comisie cu adresa 2660 din 19 decembrie 1994, la capitolul Sibiu nu mai exista nici o referire la avionul ROMBAC din 20 decembrie, de parca acesta nici nu ar fi existat, iar Procuratura nu ar fi facut intense cercetari pentru a afla identitatea pasagerilor, dupa cum o dovedeste un dosar aflat la Comisia decembrie 1989 care a fost punctul de plecare al unor investigatii suplimentare facute de noi. Aceste cercetari ne-au pus pe pista hartii disparute de care vom vorbi mai jos, unul din indicii importanti care ne-au permis sa aflam de unde veneau „teroristii” din avionul ROMBAC. 1084

Aceasta schimbare semnificativa „de macaz” a Procuraturii este o confirmare suplimentara a concluziilor noastre si se datoreaza dezvaluirii pe care am facut-o în mod intentionat în toamna anului 1994, pentru a vedea reactia celor interesati, ca teroristii erau de la DIA si nu de la USLA. Iata pe ce se bazeaza aceasta concluzie si afirmatia de mai sus: 1. Declaratiile facute de elevi ai Scolii Militare 01515 care atunci, în seara zilei de 20 decembrie 1989, i-au întrebat de unde sunt cei adusi în unitate de maiorul Dragomir, iar acestia au spus ca sunt de la DIA. 2. Disparitia unei harti a municipiului Sibiu de la Unitatea Militara 0l512 si a reconstituirea acesteia de la procuratura, hartă pe care existau semne militare. Aceasta dubla disparitie dovedeste importanta deosebita a acestei harti, cea de a doua disparitie fiind ascunsa de procuratura. Conditiile în care au disparut hartile incrimineaza DIA. 3. Confirmarea obtinuta personal de la un cadru SRI, pe care am suspectat-o initial de partizanat în favoarea fostei securitati, pe care ar fi dorit sa o acopere, dar care în final, pe baza celorlalte probe, s-a dovedit a fi sincera. Vom pastra anonimatul acestui cadru SRI, a carui sinceritate, pusa initial la îndoiala de mine, trebuie sa o recunosc si sa o apreciez, considerând ca a fost un gest patriotic. 4. Însasi imposibilitatea Procuraturii de a dovedi cu probe certe ca „teroristii” erau de la USLA si asta într-o perioada (anul 1990) când noua putere abia instalata, lansase lozinca „securistiteroristi”, fiind hotarâta sa-i incrimineze pe acestia, este o dovada în plus a nereusitei încercarii de a ascunde adevarul. 1085

6.8.1.4. Semnificatia a doua momente de la Sibiu care spun totul despre natura ascunsa a evenimentelor din Decembrie 1989 În ziua de 21 încep manifestatiile în Piata centrala din Sibiu unde s-au adunat un numar mare de muncitori si locuitori ai Sibiului. Citez, în continuare, din ultimul raport al Procuraturii: „Dupa sosirea detasamentului de elevi comandati de capitanul Teodorescu Cristian se consuma, în piata, cel de al doilea moment de violenta (dupa cel cu autoturismul militiei). Militarii sunt întâmpinati cu ostilitate. Se arunca cu pietre si sticle asupra lor. În aceasta situatie, comandantului detasamentului a ordonat sa se execute foc de avertisment. În momentele care urmeaza se înregistreaza primele victime la Sibiu; sunt împuscati mortal, în conditii înca neclarificate Mitelu Ioan si Gura Liviu Nicolae. În acelasi timp, sunt raniti prin împuscare Bogdan Ovidiu si Timaru Florin, aflati în centrul pietii. Ulterior, cei doi aveau sa declare la procesele Nicu Ceausescu ca au fost împuscati din alta directie decât cea în care se afla subunitatea care a executat focul de avertisment (dupa scenariul prezumat: rafala de avertisment trasa în aer si focuri ucigase provenite din alta directie. Dovada în acest sens, dupa executarea focului, capitanul Teodorescu a strigat: "Nu va atingeti de noi ca nu tragem în voi!”, iar manifestantii care realizeaza ca nu ei sunt cei care au tras i-au aplaudat strigând: „Armata e cu noi!”. În dupa-amiaza si seara zilei de 21 decembrie 1989, grupuri mari de persoane s-au îndreptat spre sediul Inspectoratului judetean Sibiu al Ministerului de Interne, desprinzându-se dintre acestia si persoanele în stare de ebrietate, care au rasturnat si aprins mai 1086

multe autoturisme ce se aflau în parcarea din fata sediului militiei, încercând prin forta sa intre în curtea sediului si sa-l incendieze. În atari conditii, lucratorii M.I. s-au aparat lansând gaze lacrimogene si focuri de avertisment. Din datele culese de la fata locului de noi, rezulta ca împuscaturile au venit din podul unei case din piata, de deasupra cofetariei. Acesta este primul moment semnificativ la care ne refeream. Al doilea moment semnificativ s-a petrecut pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 12.00, când elevul Mitita Dan, care se afla lânga un TAB la intrarea Scolii Militare 0l512, a fost împuscat de un foc tras de pe policlinica cu plata de un individ îmbracat în combinezon negru, dupa cum au afirmat mai multi martori oculari. Acesta a fost momentul declansarii razboiului dintre armata, pe de o parte, si militie si securitate pe de alta parte, la care a contribuit din plin observatia comandantului scolii militare Dragomir Aurel, care s-a referit la militie si securitate „mi-au omorât oamenii”. Daca ar fi vrut, sau daca ar fi avut minte, el putea rezolva aceasta stare conflictuala incipienta, facând apel la cei trei comandanti ai inspectoratului M.I., col. Rotariu, al securitatii, col. Petrisor al militiei, col. Nicu Silvestru, care se aflau în cladirea scolii militare comandata de el, cerându-le sa ordone oamenilor lor aflati în cladirea de peste drum sa înceteze focul, daca avea impresia ca acestia au tras. Tinând seama si de o alta declaratie pe care a facut-o, consemnata printre audierile comisiei „a venit vremea sa joc o carte mare” putem concluziona ca nu a vrut sa rezolve situatia în mod pasnic. Iar daca avem în vedere ca dupa decembrie 89 Dragomir Aurel a fost avansat în grad si mutat la o unitate din Bucuresti în loc sa fie adus în fata Curtii martiale, deoarece 1087

datorita lui au fost la Sibiu un numar mare de morti si raniti si fiindca era raspunzator pentru harta furata (un document foarte important, apartinând cu siguranta adversarilor cu care s-a luptat) când armata era pusa în stare de necesite putem conchide ca el a actionat din ordin. Stim acum ca el a avut în aceea perioada mai multe convorbiri telefonice cu gl. Victor Athanasie Stanculescu si cu gl. Hortopan. Fata de situatia aratata mai sus si cunoscând ca armata a tras doar focuri de avertisment în piata centrala din Sibiu, iar populatia a primit arme mult mai târziu, rezulta ca cele doua momente semnificative mentionate mai sus au fost provocate de tragatorii „teroristi” de la DIA veniti în seara zilei de 21 decembrie cu avionul ROMBAC. Acestia au reactionat de maniere diametral opuse în cele doua cazuri fapt care a necesitat un mare efort pentru întelegerea exacta a obiectivelor urmarite de DIA. 1. In ziua de 21 decembrie au urmarit terorizarea populatiei pentru a o forta sa paraseasca strada, deci au actionat în favoarea regimului ceausist, cu siguranta în conformitate cu planurile de reprimare a rascoalei populare. 2. In ziua de 22 decembrie 1989, D.I.A. a declansat razboiul urban dintre armata, pe de o parte, militie si securitate de partea cealalta, încurajat de mr. Dragomir Aurel prin tot ceea ce a facut. De data aceasta au actionat împotriva lui Ceausescu, deci în sprijinul loviturii de stat, iar prin amploarea deosebita pe care au luat-o luptele (au fost aduse si tancuri în Sibiu, din Fagaras) s-a urmarit cu siguranta crearea conditiilor pentru certificarea unei interventii straine în România, ceruta de altfel de Ion Iliescu armatei sovietice, dupa cum este binecunoscut. Precizez ca o asemenea schimbare a planului de actiune nu trebuia sa fie adus la cunostinta tuturor celor 50 de „teroristi” carora li s-a 1088

spus cu siguranta ca vin la Sibiu pentru a-l apara pe Nicu Ceausescu. Era suficient ca într-un asemenea plan sa fie initiati unul, sau doi dintre conducatorii lor. De altfel, când a fost împuscat elevul Mitiţă Dan a fost vazut pe policlinica un singur „terorist”. În aceste conditii pentru asasinarea lui Mititelu Ioan si Gura LiviuNicolae precum si ranirea prin împuscare a lui Bogdan Ovidiu si Timariu Florin din ziua de 21 decembrie, autorul moral este Nicu Ceausescu, deoarece la cererea lui au venit oamenii de la DIA la Sibiu. El trebuie deci judecat pentru acestia. Ceilalti morti si raniti din Sibiu îi au pe constiinta autorii loviturii de stat, si în primul rând lt. col. Dragomir Aurel care le-a facut jocul, motiv pentru care a si fost recompensat de noua putere în loc sa fie trimis în fata Curtii martiale asa cum merita si cum am mai spus mai sus. 6.8.2. Un caz tipic de combatanti ai unitatilor de cercetare diversiune ale D.I.A. În acele zile a aparut în toata tara psihoza teroristilor, fiind arestati mii si mii de oameni, unii, desigur în mod nejustificat. Dar nici extrema cealalta în care a cazut puterea post-decembrista care, în ciuda faptului ca fenomenul terorist este unanim recunoscut, nu a gasit nici un vinovat de terorism cu toate ca au murit 1.114 oameni si au existat 3.352 de raniti. La Sibiu, au fost arestati pentru terorism circa 400 de persoane si duse la „bazin”, dar pâna la urma nu a fost implicat în acte de terorism nimeni si în orice caz nimeni nu a fost condamnat, cu toate ca exista 94 de morti si 172 de raniti. 1089

La cei patru arestati la care ne vom referi în continuare si la povestea hartii disparute de la U.M. 0l512, am ajuns facând cercetari legate de pasagerii avionului ROMBAC, pe care nu le vom detalia în continuare. 6.8.2.1 Cei patru arestati în ziua de 25 Decembrie 1989 de la Sibiu Pe 25 decembrie au fort adusi la Unitatea Militara 0l205 patru tineri arestati de populatie în zona str. Rahovei ce se aflau într-o Dacie alba. Acestia erau Soaita Lucian, Radu Bleahu, Dumitru Aurel, Albu Ioan Lazar si Suciu Vasile Gheorghe. Redam în continuare declaratiile facute în legatura cu acestia de lt. Dovbenko Alexei primul care a fost chemat la audiere la Bucuresti la Comisie, plutonier major Ciorba Gheorghe (UM 0l393), lt. col. Dirinea Aurel (UM 01205) si col. Dumbrava Nicolae comandantul Unitatii 0l205. Faptul cel mai important confirmat cu aceasta ocazie, dar de care auzisem mai înainte, se refera la o harta a municipiului Sibiu, pe care erau semne militare si care apoi a disparut. Redam mai jos depozitiile celor 4 militari amintiti mai sus care sunt edificatoare (anexele 13-16). 6.8.2.2. Incredibila poveste a disparitiei unei harti cu semne militare pe ea Harta gasita asupra celor patru arestati, dupa cum ati vazut, a fost predata lt. col. Bodoasca Tudor, consilier al comandantului Scolii, mr. Dragomir Aurel. Disparitia ei dupa numai o zi sau doua în conditii neelucidate de procuratura, precum si disparitia reconstituirii hartii ceruta aceluiasi maior Dirinea Aurel, chiar de 1090

Procuratura Brasov, disparitia de aceasta data fiind din sediul Procuraturii, precum si faptul ca lt. col. Bodoasca Teodor avea un frate care lucra la sediul central al DIA din M.Ap.N., dar a murit în 1990, impune urmatoarele concluzii de o importanta deosebita pentru elucidarea aspectelor subterane la nivel national ale evenimentelor din decembrie 1989. 1. Harta avea o importanta capitala deoarece punea în evidenta planurile DIA legate de actiunea de la Sibiu de unde se deduce: a) intentia fie de neutralizare a unitatilor militare, fie de sprijin a acestora daca sunt atacate, în functie de situatia operativa si de partea cui sunt aceste unitati; b) pregatirea pentru un razboi total la Sibiu indicat de semnele militare de distrugere a podurilor si viaductelor; c) locul de regrupare dupa terminarea misiunii în catunul Sadinca, care era ideal dupa cum se vede din fax-ul trimis de Prefectura judetului Sibiu, deoarece era aproape pustiu (vezi anexa 1); d) acest loc de regrupare putea fi folosit si ca punct de dezangajare si reîntoarcere la Bucuresti, sau în alta parte, deoarece se afla relativ aproape de linia ferata Sibiu-Copsa Mica. 2. Principalul suspect pentru disparitia hartii este lt. col Bodoasca Teodor caruia i-a fost predata (vezi declaratia lt. col. Dirinea) si al carui frate lucra la DIA la Bucuresti. 3. Disparitia reconstituirii hartii predata la procuratura a fost posibila fie prin sustragerea ei de catre un cadru al DIA specializat în asemenea operatiuni specifice unitatilor de comando, fie ca însasi procuratura a scos-o din circulatie la ordin superior. A doua varianta este mai plauzibila, deoarece în raportul final la dosarul penal 26/P/90 este trecuta sub tacere disparitia hartii de la procuratura. Principalii vinovati care sunt raspunzatori de aceasta a doua disparitie sunt procurorul sef de la Brasov - Socaciu Anton si 1091

procurorul Ihora Nicolae, care s-au ocupat de acest dosar. De altfel, procuratura Brasov a avut în mâna toate elementele care îi permiteau sa faca o ancheta corecta legata de acest dosar si nu le-a folosit fie din incompetenta, fie la ordin superior. A doua supozitie ni se pare mult mai plauzibila. 6.8.2.3. Date din Dosarul 26/P/90 ignorate de procuratura La o prima cercetare facuta de col. Dumbrava Nicolae cei 4 arestati mentionati în subcap. 5.8.2.1 au declarat ca harta gasita în masina tatalui lui Soaita Lucian nu le apartine. La insistentele colonelului Dumbrava, Soaita Lucian a recunoscut ca este harta lui dar a refuzat sa spuna de unde o are. În cele din urma si-a prins capul în mâini si a început sa plânga. În opinia noastra este o reactie tipica pentru un om legat printr-un angajament sau juramânt foarte important pe care nu are dreptul sa-l încalce. Ulterior, atât la procuratura, cât si la audierea lui facuta la Sibiu de subcomisia noastra a declarat ca harta o avea de la tatal lui de când era elev si ca a desenat blocurile noi construite în joaca. Nu am avut însa la noi reconstituirea hartii pentru a-i cere sa explice si celelalte semne militare. Bleahu Dumitru Aurel a avut o comportare suspecta la uzina, unde a alertat muncitorii ca vor sari în aer deoarece într-una din masinile unelte se afla o bomba. Luat la întrebari de un maistru chemat de ceilalti muncitori care cunostea foarte bine uzina, Bleahu nu a putut indica masina respectiva si pretextând ca nu se simte bine a plecat din uzina. 1092

Asupra lui s-au a altuia din cei 4 s-a gasit un bilet pe care era înscris numarul de telefon al domnului Târziu Dumitru, lucrator la uzina de apa din Sibiu. Sotia unuia dintre ei, declara înainte de decembrie 1989 ca sotul ei câstiga multi bani, fapt care l-am pus în legatura cu un altul relatat în depozitia sa de Corpodeanu Ion, loctiitorul sefului securitatii de la Timisoara. Acesta s-a referit la un caz cunoscut când a izbucnit un conflict între DSS si DIA, deoarece DIA dorea sa recruteze un ofiter de securitate, oferindu-se sa-l plateasca în valuta. Daca tinem seama ca pusca gasita aspra lor era cu luneta, este adevarat luata de la Cercul Militar, ca harta municipiului Sibiu avea semne militare pe ea fiind indicata directia unui posibil loc de regrupare, catunul Sadinca si ca actiunile lui Bleahu au avut un vadit caracter diversionist, nu exista nici o explicatie logica pentru solutia de neurmarire penala adoptata de procurorii Ihora Nicolae si seful sau Socaciu Anton. În opinia noastra cel putin doi dintre cei patru arestati de care ne-am ocupat în acest capitol faceau parte din unitatile locale de cercetare-diversiune subordonate DIA. 6.9. Evenimentele de dupa 22 Decembrie 1989, ora 12.05 Dupa fuga ceausestilor cu elicopterul de pe cladirea C.C. la 22 decembrie 1989, ora 12.05 era de asteptat ca situatia sa devina calma în continuare. Pe strazile Capitalei si ale marilor orase din tara au iesit milioane de oameni ce îsi manifestau imensa fericire ca au scapat de Ceausescu, au scapat de comunism. Oameni necunoscuti între ei se îmbratisau de bucurie, iar pe strazi atmosfera era deliranta. 1093

În aceeasi seara însa, în jurul orei 18.30, luptele au reînceput aproape simultan în toata tara cu o si mai mare intensitate si înversunare. Acest lucru dovedeste, fara posibilitatea de greseala ca fiecare din cele doua tabere care se luptau pentru putere aveau câte un comandament bine organizat si actionau în conformitate cu planuri bine definitive din timp. Pe de o parte erau cei care doreau sa recâstige puterea în numele lui Ceausescu, pe de alta parte erau adversarii lui care doreau sa puna mâna pe putere având acum de partea lor armata care fraternizase cu poporul. Iar în acest timp în cladirea fostului comitet central, erau doua echipe care la concurenta formau guverne. Pe de o parte era Ilie Verdet, care încerca în graba sa improvizeze un guvern în care inclusese si pe generalii Iulian Vlad si Stefan Gusa, dar care nu avea prea multe personalitati ale lumii comuniste de partea sa. De partea cealalta, era Ion Iliescu, împreuna cu Silviu Brucan, Alexandru Bârladeanu, Petre Roman, Dumitru Mazilu si alti „dizidenti comunisti” dintre care unii erau autorii loviturii de stat si beneficiau de sprijinul KGB. Generalul Stefan Gusa, care avea comanda armatei si era pe lista guvernului Verdet (aceasta lista exista si o copie a ei o are senatorul Sergiu Nicolaescu) nu a îndraznit sa înlature echipa lui Ion Iliescu, probabil din doua motive : a) nu era sigur daca armata îl va urma; b) era cu siguranta inhibat de lozinca strigata de popor în piata „Jos comunismul!”. Generalul Iulian Vlad, nemultumit de aparitia lui Ion Iliescu fapt confirmat de remarca sa „cine a mai adus si KGB-istul acesta” si care desigur se baza pe datele pe care le stia de multa vreme, era cu siguranta nehotarât daca sa ia sau nu o atitudine împotriva echipei Iliescu, deoarece stia cine se afla în spatele afacerii. Probabil asa se si explica o abia perceputa ezitare în noaptea de 22 1094

spre 23, de a cere securitatii, prin intermediul televiziunii, sa înceteze focul. Cert este ca daca în perioada 16-22 decembrie au murit 162 de persoane si au fost ranite 1.077 persoane, dupa 22 decembrie au murit 942 de oameni si au fost ranite alte 2.245 persoane. Aceasta crestere spectaculoasa a mortilor si ranitilor nu poate fi explicata numai drept efect al împartirii de arme civililor dupa 22 decembrie, cum doresc unii sa justifice acest fapt. Ca nu este asa o dovedeste concluzia ca dupa omorârea ceausestilor intensitatea luptelor a scazut brusc si, implicit, numarul mortilor si ranitilor. Pierzându-si conducatorul si-au pierdut si speranta în reusita actiunii lor. De altfel, chiar noua putere tot în acest fel a justificat hotarârea de a-i „judeca” si a-i executa pe Nicolae si Elena Ceausescu. A fost de fapt un asasinat, dar cum se spune „scopul scuza mijloacele”. 6.9.1. Formarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale În mare graba, în vidul de putere existent atunci, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârladeanu, Petre Roman, împreuna cu înca câtiva initiati au format Consiliul Frontului Salvarii Nationale, în care, cu modestie, Ion Iliescu s-a trecut ultimul. În C.F.S.N. au fost „cooptati” si câtiva dizidenti autentici cum au fost Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru si înca alti câtiva, care si-au dat demisia în perioada care a urmat, ultimul fiind Ion Caramitru. Presedintele C.F.S.N. a fost ales Ion Iliescu. Dupa cum am mentionat si mai înainte Silviu Brucan a justificat astfel aceasta alegere a presedintelui „ca sa ramânem în sistem!” 1095

Vom remarca zvonul ca Ion Iliescu va fi înlocuitorul lui Ceausescu, care circula de multa vreme în România (suntem convinsi ca nu îl lansase Silviu Brucan) si fusese preluat si mediatizat si de posturile straine de radio care emiteau în limba româna. 6.9.2. Prinderea Ceausestilor si procesul lor Nicolae si Elena Ceausescu, dupa ce au facut o escala la Snagov, unde i-au lasat pe Manea Manescu si Emil Bobu, au plecat mai departe cu elicopterul catre vest. Încercarea lor de a obtine elicoptere de escorta de la Otopeni s-a soldat cu un esec, generalul Iosif Rus, comandantul aviatiei, nevrând sa raspunda la telefon. Numai faptul ca au cerut elicoptere cu oameni care sa-i escorteze dovedeste ca ei înca nu abandonasera lupta si aveau o tinta catre care doreau sa se îndrepte. În orice caz este clar ca stiau ca nu pot parasi tara cu elicopterul. Ei au ajuns pâna lânga aeroportul de la Otopeni unde au fost abandonati de elicopter si de oamenii din garda lor, continuându-si fuga cu masini de ocazie catre Târgoviste unde au fost retinuti de plutonierul Paisie si dupa mai multe peripetii au ajuns la Unitatea Militara Mecanizata de la Târgoviste comandata de col. Kemenici Andrei. Credem ca trebuie remarcat faptul deosebit de important, ca aflarea vestii prinderii Ceausestilor a coincis cu deschiderea focului si reînceperea luptelor în seara de 22 decembrie. Probabil ca cei care comandau unitatile fidele dictatorului au asteptat ca Nicolae Ceausescu sa ajunga la postul de comanda de unde sa preia conducerea operatiunilor. Comisia nu a obtinut nici un fel de date referitoare la acest fapt. 1096

6.9.2.1. Detentia Ceausestilor Detentia Ceausestilor la Unitatea Mecanizata din Târgoviste a fost tinuta în mare secret si cu mari masuri de precautie. Cu toate acestea se pare ca fidelii lui Ceausescu au aflat unde se afla, deoarece exista depozitii ale unor martori care afirma ca unitatea a fost atacata în acele zile. Unul din paznicii Ceausestilor a fost lt. maj. Iulian Stoica, audiat de comisie (vezi anexa 18). El a declarat ca dl. colonel Andrei Kemenici, comandantul unitatii si actualmente general, i-a ordonat în seara zilei de 24 decembrie sa-i execute pe Ceausesti. Venind dupa circa o ora înapoi si constatând ca nu a executat ordinul 1-a amenintat. De altfel, la cererea unor ofiteri de acolo, M.Ap.N. a facut o ampla ancheta în 1990, dar comisia noastra nu a vazut dosarul anchetei. 6.9.2.2. Procesul si executia Ceausestilor Hotarârea privind judecarea Ceausestilor a fost luata de 8 persoane care faceau parte din Biroul executiv al C.F.S.N. printre care: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Gelu Voican-Voiculescu, Petre Roman, Victor Athanasie Stanculescu. În depozitia sa, Gelu Voican Voiculescu (vezi anexa 19) sustine ca a fost unul dintre principalii sustinatori ai necesitatii judecarii Ceausestilor si desigur a executarii lor. Chiar daca Gelu Voican-Voiculescu este cunoscut ca un om impulsiv si necugetat, credem ca el nu a facut decât sa fie avocatul unei hotarâri luate în alta parte si pe care nu a facut decât sa o transmita si sa o sustina. În orice caz, în dimineata zilei de 25 decembrie gl. Victor Athanasie Stanculescu a înjghebat în mare graba un tribunal militar, format din doi judecatori, un procuror, a luat si doi avocati 1097

si s-au deplasat la Târgoviste cu doua elicoptere venite de la Boteni unde au fost „judecati” Ceausestii. La proces au asistat: Victor Athanasie Stanculescu, Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Magureanu si gl. Mugurel Florescu. Procesul a fost nelegal si solutia data netemeinica deoarece: 1. Ion Iliescu, în baza Constitutiei comuniste înca în vigoare si pe care nu o abolise, nu era presedinte si nu avea dreptul sa dispuna constituirea unui Tribunal Militar Extraordinar. Iar Constitutia comunista nu o abolise, deoarece, daca ar fi facut-o, trebuia sa revina la Constitutia dinainte de 1940 în baza careia seful statului era regele aflat în exil si nu el. 2. Unele din capetele de acuzare în baza carora au fost condamnati la moarte si executati, publicate în Monitorul Oficial nr. 3 de marti, 26 decembrie 1989 (vezi anexa 20) sunt nerealiste sau netemeinice. Iata doar câteva observatii sumare: a) Numarul de 60.000 de victime nu este justificat. Pâna pe 25 decembrie 1989 murisera din cauza luptelor mai putin de 1.104 persoane. Daca au fost adunate si alte victime din timpul dictaturii sale, atunci trebuia specificat în mod concret câte si în ce conditii au fost facute; b) De subminarea economiei nationale nu era vinovat numai Nicolae Ceausescu, ci întreaga conducere comunista, care ar fi trebuit judecata; c) Încercarea de a fugi din tara i-a fost înlesnita de Victor Athanasie Stanculescu, care a chemat elicopterul. Victor Athanasie Stanculescu fiind prezent la proces, de ce nu a fost judedat si el? d) Fondurile de peste un miliard de dolari nu au fost gasite. Victor Athnasie Stanculescu a intrat în posesia celor doua agende aflate asupra lui Ceausescu, dar ulterior în plicul aflat la M.Ap.N. s-au gasit alte doua agende asemanatoare dar nescrise, fiind clar ca 1098

au fost substituite. Acum Victor Athanasie Stanculescu este cel mai bogat om din România, dar între timp si-a luat, dupa cum am fost informati, cetatenie elvetiana împreuna cu toata familia. Executarea sentintei s-a facut imediat dupa pronuntare, încalcânduse toate normele legale din lumea aceasta. De aceea putem spune ca a fost vorba de un asasinat si nu de un proces, care a adus mari prejudicii imaginii tarii noastre în strainatate. 6.9.3. Rekaghebizarea României Dupa 1964, Nicolae Ceausescu începuse o actiune de eliminare din functii de conducere din armata si din conducerea statului, a celor care facusera studii sau specializari în URSS, în marea lor majoritate racolati de GRU si KGB. Am apreciat cel putin 70% dintre ei. Datorita coruptiei si nepotismului, specifice comunismului, acest proces nu a fost realizat decât partial. De altfel, dupa cum am spus si mai înainte si Ceausescu fusese cu siguranta racolat dar îsi încalcase angajamentul. Radu Nicolae spune în declaratia sa ca Patilinet ajunsese la concluzia ca Elena Ceausescu îl santaja pe Nicolae Ceausescu. Acesta sa fie faptul pentru care îi permitea sa îl santajeze? În orice caz, chiar daca nu a luat masuri severe împotriva agentilor GRU si KGB, a reusit o oarecare curatire a aparatului de partid si de stat. Dupa 22 decembrie 1989 sub obladuirea directa a lui Ion Iliescu suntem martorii rekaghebizarii României. Iata o suita de exemple în acest sens: 1099

1. Gl. Militaru, agent notoriu GRU, care atunci când a fost descoperit de gl. Serb ca este agent GRU s-a dus de frica la Ion Coman si s-a autodenuntat. La audierea sa în Comisie a mintit, iar ulterior a avut curajul sa ma ameninte ”ca îmi va frânge gâtul”, deoarece i-am deconspirat apartenenta. Dupa 22 decembrie Ion Iliescu l-a numit ministrul fortelor armate în locul gl. Gusa care era vinovat, deoarece s-a opus chemarii de trupe sovietice în România. A reactivat cel putin 40 de ofiteri superior, multi generali cu studii în Uniunea Sovietica si care faceau parte din aceeasi tagma. 2. Gl. Vasile Ionel, agent GRU pus pe linie moarta de Ceausescu sef al lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. A fost numit de Ion Iliescu sef al Marelui Stat Major. Prin aceste numiri si prin reactivari armata româna a fost pusa practic sub controlul GRU-ului. Dupa ce a fost schimbat din functia de sef al M.St.M, Ion Iliescu 1-a luat consilier al sau la presedintie. 3. Gl. Cico Dumitrscu a fost unul din colaboratorii directi ai lui Ion Iliescu în timpul evenimentelor din decembrie. Printre altele a supravegheat la Spitalul Militar Central operarea lui Nicu Ceausescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie, probabil de frica sa nu fuga si sa ia comanda trupelor de comando. Acum este numit ambasador al României în strainatate. 4. Gl. Bancea Marin, cunoscut de securitate ca agent GRU, a fost numit de Ion Iliescu secretar al comisiei de aparare al carei presedinte este Ion Iliescu. 5. Gelu Voican-Voiculescu, numit vice-priministru de Ion Iliescu si Petre Roman este agent KGB, cunoscut de securitate. Fiind în aceasta functie, una din preocuparile principale a fost sa 1100

sustraga din arhivele securitatii dosarele agentilor sovietici sau dosarelor unor oameni politici. Foarte probabil a fost în decembrie 89 body-guardul lui Ion Iliescu. Pentru aceasta este suficient sa revedeti casetele cu înregistrarile de la aparitiile la televiziune ale lui Ion Iliescu sa vedeti pozitia si comportarea lui Voican-Voiculescu. În prima legislatura a fost senator, iar acum a fost numit si confirmat de Ion Iliescu ambasador în Tunisia. Am dat numai câteva exemple, numarul lor este imens de mare. Unii dintre agentii GRU si KGB sunt acum parlamentari, altii se afla în guvern si multi au fost trimisi ambasadori pentru a reprezenta România. Lenin spunea: „Comunismul este puterea sovietelor plus electrificare”. Noi credem, dupa experienta noastra si dupa tot ce am vazut ca s-a întâmplat în lagarul sovietic, ca se poate spune mult mai corect: comunismul este puterea serviciilor de spionaj plus teroare. Iar aceasta rekaghebizare urmareste sovietizarea tarii, dupa cum kaghebizarea din perioada 1944-1948, facuta odata cu revenirea în tara a diviziilor Tudor Vladimirescu si Horia Closca si Crisan si continuata apoi de cea din perioada 1948-1964 facuta prin intermediul studentilor, aspirantilor si militarilor trimisi la studii si specializari în URSS urmareau tot sovietizarea României. 6.9.3.1. Agentii GRU si KGB sa-si acopere trecutul Vânatoarea dosarelor securitatii începuta imediat dupa preluarea puterii la 22 decembrie 1989 de noua garnitura în frunte cu Ion Iliescu, a fost coordonata de Gelu Voican-Voiculescu care, în 1101

calitatea sa de vicepresedinte al Consiliului de ministri, a raspuns de Ministerul de Interne. Cel mai vehement si lipsit de scrupule cautator al propriului dosar, din câte stim pâna acum, a fost gl. Militaru Nicolae. Exista serioase prezumtii ca el este implicat direct si prin intermediari în urmatoarele doua cazuri deosebit de grave: 1. Moartea colonelului Troţca, loctiitorul comandantului USLA, col. Ardeleanu, care din biroul lui Militaru, numit între timp ministrul apararii nationale l-a chemat pe Troţca personal cu o grupa de la USLA pentru a lupta împotriva „teroristilor” care atacau Ministerul Apararii Nationale. În legatura cu aceasta vom face urmatoarele precizari care justifica prezumtia noastra: a) Se stie ca cel care îl lucrase informativ pe gl. Nicolae Militaru si îi facuse dosarul de agent GRU a fost col. Troţca; b) Ministerul Apararii Nationale era în acel moment o fortareata inexpugnabila, iar tirurile unor teroristi care au facut într-adevar victime în M Ap.N. puteau fi parate prin trimiterea unor unitati bine antrenate, existente în acel moment în minister, pentru a cerceta si curata de teroristi blocurile din jurul ministerului; c) Nu era normal ca Ardeleanu sa-si cheme loctiitorul la minister, lasând USLA fara un comandant recunoscut, când putea sa cheme o echipa antiterorista oricare de la USLA; d) Când ABI-urile (masini tip Aro fara blindaj) lui Troţca au ajuns în fata ministerului, s-a deschis foc de mitraliera asupra lor si col. Troţca a murit; e) Col. Ardeleanu a murit în conditii suspecte pe la jumatatea lui 1990; f) Gl. Nicolae Militaru avea o ura feroce împotriva securistilor, gândind ca îi stricasera cariera militara a lui care se considera cel mai dotat general (mi-am dat seama ca asa gândeste la audierea 1102

lui) dovada fiind faptul ca a vrut sa cheme toata USLA sa defileze pe stadionul Ghencea si pregatea mitraliere de jur împrejur pentru a deschide foc asupra lor. 2. Moartea generalilor Nuta si Mihalea în accidentul de elicopter de la Alba Iulia pe 22 decembrie 1989. Generalii din Ministerul de Interne, Nuta si Mihalea, care au fost în perioada 17-22 decembrie 1989 la Timisoara, au fugit cu rapidul Arad-Bucuresti, fiind arestati în tren la Deva. Generalul Hortopan a dat ordin comandantului de elicoptere din Sibiu, sa trimita un elicopter la Deva si sa-i aduca pe întuneric la Sibiu. Întrebarea care se pune este de ce era atâta graba sa fie luati de la Deva cei doi generali, într-un zbor de noapte, când toate zborurile avioanelor civile si militare erau interzise? În afara de aceasta trebuie spus ca gl. Nuta a fost seful directiei a IV-a din DSS, pe vremea când col. Troţca, subordonatul sau, l-a lucrat informativ pe Nicolae Militaru. În sfârsit, trebuie spus ca legea care interzice timp de an punerea la dispozitia publicului a dosarelor securitatii, votata în legislatura trecuta si promulgata de Ion Iliescu, în opinia mea a avut în primul rând ca obiectiv tinerea sub obroc a dosarelor agentilor GRU si KGB si mai putin pe acelea ale informatorilor securitatii, care sunt mult mai putin importante pentru securitatea tarii decât primele. Singura nota optimista în aceasta problema a dosarelor agentilor GRU si KGB mi-a fost data de cartea lui Alexandru Sauca din care am aflat ca informatia nu s-a pierdut, deoarece fosti ofiteri de contrainformatii au refacut aceste dosare. 1103

6.9.3.2. Ion Iliescu si KGB-ul În câteva numere din 1995 ale ziarului „Ziua”, dl. Sorin Rosca Stanescu a publicat articole în care, pe baza unor date obtinute de la doamna Tana Ardeleanu, sustine ca Ion Iliescu a fost recrutat de KGB în timpul studiilor universitare facute acolo în perioada 1950-1954. O astfel de acuzatie nu ar putea fi ignorata nici daca Ion Iliescu ar fi fost un simplu cetatean. Dar Ion Iliescu este presedintele României. Domnia sa a fost ales presedinte al C.F.S.N. în decembrie 1989 si ales presedinte al României la alegerile din 20 mai 1990 si reales apoi în septembrie 1992. Tinând seama de gravitatea acuzatiei adusa unui presedinte al tarii, reactia Domniei sale ne apare ca nesatisfacatoare si lipsita de fermitatea asteptata. Faptul ca i-a dat pe cei doi în judecata la o judecatorie de sector pentru calomnie, corespunde reactiei obisnuite a unui cetatean de rând. Dar, în calitatea sa de presedinte al tarii, dezmintirea pe care l-a însarcinat sa o faca pe purtatorul sau de cuvânt Traian Chebeleu, nefacând-o chiar Domnia sa personal, poate fi asociata de persoane mai putin întelegatoare cu lipsa de curaj a unei constiinte mai putin imaculate. Si nu este bine. În acest sens doresc sa reamintesc cazul papesei Ioana, care a determinat pe cardinalii si episcopii catolici sa ia masuri speciale de verificare la alegerea unui nou Papă. Cred ca într-o situatie similara, dar pe alt plan, bineînteles, se gaseste si Parlamentul României în urma dezvaluirilor ziarului „Ziua”. De aceea am considerat necesara în prezentul raport, analiza situatiei create presedintelui Ion Iliescu de ziarul „Ziua”. 1104

Pornind de la cele 5 criterii aratate pentru selectionarea celor recrutati de KGB si GRU, am constatat urmatoarele, daca ne raportam la studentul Ion Iliescu: 1. Avea, dupa tata, origine sociala „sanatoasa” în sensul comunist al cuvântului, cerinta alterata într-o oarecare masura de bunica sa dupa tata care se tragea dintr-o familie de negustori; 2. Tatal sau, Alexandru Iliescu, era activist comunist, a stat circa 5 ani în URSS, unde a plecat pentru a asista la un Congres al PCUS; 3. Exista prezumtia ca îndeplinea si cea de a treia conditie; 4. Era bine pregatit profesional, fapt care probabil a contat si în alegerea sa ca sef al acelei asa numite „zemliacestvo” a studentilor români de la Moscova; 5. Avea o excelenta pregatire ideologica, dovada linia ascendenta pe care a avut-o în partid la întoarcerea în tara si si-a manifestat public atasamentul fata de URSS, dupa cum o dovedeste articolul „Fericirea de a învata în URSS” publicat în 1952 în „Scânteia: organul PCR”. Fata de aceste argumente care, din pacate, vin în sprijinul afirmatiilor facute de ziarul „Ziua” exista o suita de alte argumente legate de functia pe care Domnia sa o ocupa dupa 22 decembrie 1989 si de masurile adoptate în aceasta postura, în sprijinul aceleasi concluzii: a) A încercat sa cheme detasamente ale armatei rosii în tara, intentie blocata de gl. Stefan Gusa, seful M.St.M. Acest fapt este confirmat de generalii Gusa, Hortopan si Mircea, iar ulterior, pentru a sterge aceasta imagine a facut presiuni asupra generalului Gusa, prin Intermediul Ministerului Apararii Nationale, pentru a-si retrage declaratia. b) A patronat campania de rekaghebizare a României începuta dupa 22 decembrie 1989, când, dupa cum am aratat mai sus, a pus 1105

în toate functiile importante de conducere, în special în armata, persoane recunoscuse ca agenti GRU sau KGB; c) A dispus deschiderea granitelor, masura unica în analele schimbarilor violente de guverne, când totdeauna granitele se închid pentru o scurta perioada. Justificarea data la aceasta întrebare pusa la audierea Domniei sale de catre Comisia Decembrie 1989 este puerila. În realitate, granitele au fost deschise pentru a permite plecarea din tara a celor 40.000 de rusi veniti în misiune în România; d) S-a grabit sa semneze cu Mihail Gorbaciov în 1990 un tratat de prietenie cu URSS, ignorând interesele nationale, afectate de nerestituirea tezaurului românesc sechestrat la Moscova de revolutia bolsevica si de tratatul Ribbentrop-Molotov. Aceste concluzii reprezinta rezultatul unor cercetari întreprinse partial si în nume propriu, care nu au girul Comisiei, pe care le pun însa la dispozitia acesteia. 6.9.4. Razboiul electronic din Decembrie 1989 Aceasta a fost o realitate obiectiva, confirmata de nenumarate depozitii. Doi ani mai târziu, în timpul razboiului din Golf, el a fost din nou utilizat cu mare eficienta, fapt care atesta posibilitatile tehnice la vremea aceea pentru ducerea sa. La noi razboiul electronic a fost utilizat pentru a sugera iminenţa unui atac extern si a bloca o eventuala utilizare a unitatilor militare la reprimarea populatiei si implicit combaterea loviturii de stat. De asemenea, el era pregatit si pentru a usura o eventuala interventie straina, daca ar fi fost necesara, cunoscând ca în momentul respectiv existau mari concentrari de trupe sovietice la granita noastra. 1106

Mentionând, de asemenea, ca din depozitiile unor militari de la aeroportul Otopeni rezulta ca au fost utilizate în timpul noptii si modele zburatoare care au alertat turnurile de control. 6.9.5. Activitatea Procuraturii si Justitiei legat de evenimentele din decembrie 1989 Sarcina elucidarii evenimentelor din decembrie 1989 ar fi trebuit sa-i revina Procuraturii. Din pacate aceasta a avut un rol nefast în cele mai multe cazuri, când în loc sa lamureasca lucrurile a cautat sa ascunda adevarul. Spre exemplu, modul în care au fost conduse cercetarile la Sibiu în cazul avionului ROMBAC, a celor 4 „teroristi” arestati pe 25 decembrie si a hartii cu semne militare pe ea, disparuta de la U.M. 0l512 si a reconstituirii ei de la procuratura, reprezinta, în opinia noastra, exemple de evidenţe din care rezulta ca anchetatorii au dorit sa ascunda adevarul si nu sa-l afle, Ihora si Socaciu, care, de asemenea, împreuna cu ceilalti colaboratori ai lor au pus pâna la urma în libertate pe toti cei 400 de arestati de la Sibiu, acuzati de terorism. Suntem de acord ca multi au fost acuzati pe nedrept datorita psihozei care se crease, dar totusi la Sibiu au fost 94 de morti si 172 de raniti si nu a fost gasit nici un vinovat. La Bucuresti, unde au fost omorâte 543 de persoane si ranite alte 1.879, au fost arestate peste 900de persoane acuzate de terorism, toate eliberate, la fel ca si în alte orase. Este clar din aceasta scurta relatate ca s-a actionat din ordin, iar ordinul a fost sa nu se gaseasca nici un vinovat. De acest comportament servil al Procuraturii fata de noua putere se fac vinovati gl. Mugurel Florescu, colaborator al generalului Victor Athanasie Stanculescu, fost procuror militar sef, gl. Ion 1107

Diaconescu si procuror Eugen Vasiliu, seful Sectiei de Cercetari Penale din Parchetul General de pe lânga Tribunalul Suprem, care, ca si Mugurel Florescu, declara cu nonsalanta ca acestia au fost eliberati fiindca nu s-au gasit vinovati! De fapt, în opinia noastra, a existat o decizie nescrisa, oculta, a noii puteri instalata dupa decembrie 1989, care nu avea interesul sa umple închisorile cu sustinatorii lui Ceausescu, odata acesta omorât, deoarece acestia puteau fi recuperati pentru cauza comunista. Justitia la rândul ei s-a dovedit cooperanta cu puterea, dupa acelasi tipic cunoscut înainte de 1989. Toti detinutii acuzati de genocid în mod justificat, au fost pâna la urma achitati si eliberati din lipsa de probe. Stratagema pusa la cale printre altii de Paula Iacob, a constat în „convingerea” instantelor sa accepte schimbarea încadrarii de genocid în omor deosebit de grav. În aceasta situatie trebuie ca în fiecare caz sa fie prezentata arma cu care s-a tras, glontul ucigas, locul de unde s-a tras etc. Or, în haosul din decembrie 1989, când la lupte au participat mii si mii de oameni, asa ceva nu se putea demonstra, mai ales când din ordinul domnului procuror, generalul Ion Diaconescu, nu s-au facut autopsii. Revenind la procurorul Eugen Vasiliu, dorim sa îl citam spunând, de exemplu, ca pe 21 decembrie la Bucuresti au fost mai putin de 50 de morti, deci acesta nu este genocid! Dar în întreaga perioada în Bucuresti au decedat 543 de persoane. Atunci cum ramâne cu genocidul? În opinia noastra, servilismul si reaua credinta mostenite de justitia noastra de la vechiul regim si perpetuata dupa decembrie 1989, 1108

este principala cauza pentru care nu s-a facut nici un fel de dreptate, atât cât se mai putea face, pentru victimele din decembrie 1989 raniti si morti. Senator Serban Sandulescu 7. CONCLUZII Senator Hosszu Zoltan Dupa studierea documentelor adunate în legatura cu evenimentele din decembrie 1989, analizând modul în care au actionat organele de stat si evolutia actiunilor ce au avut loc se pot desprinde anumite concluzii care sunt general valabile pentru toata tara. 1. Spre sfârsitul anului 1989, România a ramas complet izolata între statele europene, fiind singura tara (alaturi de Albania) în care a continuat sa persiste un regim de dictatura national-comunista. Opinia publica internationala astepta cu nerabdare ca „legea dominoului” sa actioneze si asupra tarii noastre, adica sa cada si acest ultim bastion al comunismului, motiv pentru care atentia multor agentii de presa si informatii secrete s-a îndreptat spre noi. 2. Ceausescu si colaboratorii sai apropiati au încercat sa atribuie un caracter antistatal si antinational atacurilor împotriva clanului si sistemului dictatorial, manipulând astfel sentimentele patriotice ale poporului român. 3. Dintre toate tarile foste comuniste din Europa, în România a fost cea mai întunecata dictatura, cel mai ridicat si aberant cult al personalitatii, cea mai întretinuta psihoza a fricii, dar si cel mai corupt si slugarnic aparat de stat. Dizidenta interna a fost slaba, neorganizata si tinuta sub control. În schimb a existat o tensiune sociala latenta din ce în ce mai intensa, în special în rândul 1109

intelectualilor si tinerilor, pe fondul unei nemultumiri generale a populatiei. 4. Pentru declansarea unei revolte publice si colective împotriva regimului dictatorial a fost nevoie de curajul iesit din comun si de protestul activ, neînfricat si perseverent al unui om este vorba de parintele reformat Tokes Laszlo din Timisoara – a carui actiune pilduitoare de durata a devenit suficient de cunoscuta (si mediatizata) încât sa induca învingerea treptata a fricii la ceilalti. De aceea, teoria ca „revolutia putea sa înceapa si la o coada de lapte” este gresita. 5. Revolutia a fost opera locuitorilor, în special a tinerilor din Timisoara si din unele orase în care pilda Timisorii a dat curajul si hotarârea necesara iesirii oamenilor în strada: Arad, Lugoj, Resita, Bucuresti, Brasov, Cluj, Târgu Mures. Acolo unde nu s-a întâmplat nimic pâna în 22 decembrie, orele 12.30 (fuga lui Ceausescu) nu a existat revolutie! 6. Nu se poate vorbi de un amestec strain în evenimentele din decembrie 1989. Interesul crescut al unor servicii de spionaj si de presa straine, când tara noastra a ramas ultimul reprezentant important al comunismului în Europa, era firesc. Dar activitatea de culegere si transmitere de informatii si chiar sprijinul acordat dizidentei române nu a declansat sau întretinut revolta. Nici între cei aproape o mie de arestati în Timisoara înainte de 22 decembrie si nici între miile de persoane suspecte de acte de terorism retinute dupa 22 decembrie nu a existat nici un cetatean strain. Caderea regimului Ceausescu a fost dorita atât de URSS cât si de SUA si comunitatea internationala democratica, dar doborârea dictaturii a fost lasata pe seama poporului român. 1110

7. La declansarea revoltei fatise pentru o viata decenta conducerea statului a reactionat total gresit, exagerat si neadecvat, reactie izvorâta din psihoza „pericolului strain” si obsesia „complotului international pentru dezmembrarea tarii”, ridicate la rang de politica de stat pe timpul lui Ceausescu. (90% din activitatea Directiei informatii interne a securitatii a constat în combaterea „iredentismului maghiar” si planurile de aparare ale armatei vizau agresiuni armate din vestul tarii). Teoria pericolului extern si în special a pericolului maghiar a fost o inventie a clicii lui Ceausescu cu ajutorul careia, apelând la sentimentul patriotic, si-a prelungit domnia dictatoriala peste un popor tinut în lipsuri si mizerie materiala. Alarmarea armatei cu indicativul „Radu cel Frumos”, ceea ce însemna ca a patruns prin surprindere o armata straina pe teritoriul tarii, înca din 17 decembrie 1989, a fost o actiune pripita si inutila care a creat o stare de confuzie generala si a determinat sporirea considerabila a numarului de victime. 8. La reprimarea manifestantilor din Timisoara si alte orase, soldate cu numeroase victime, au contribuit deopotriva armata, militia si securitatea, iar uneori si comandantii de garzi patriotice. S-a depasit cu mult proportia între provocarea din partea populatiei civile (înarmata eventual cu pietre sau bâte) si riposta cu arme de foc, retinerea brutala si maltratarea demonstrantilor. (Exemplu: la Timisoara, pâna la 21 decembrie se înregistreaza 73 morti, 296 raniti si 978 arestati, fata de numai 8 raniti din rândul militarilor). Vinovati sunt toti comandantii care au dat sau transmis ordinul de deschidere a focului, toti cei care au organizat si efectuat acele „patrule de vânatoare” prin oras împotriva demonstrantilor. 9. Retragerea armatei în cazarmi în Timisoara, la 20 decembrie 1989 din ordinul gl. Gusa nu a fost un act de fraternitate cu manifestantii. Masura a fost luata fortat din cauza iesirii întregului 1111

oras pe strazi si de teama dezarmarii unor subunitati care, întradevar, au luat o atitudine pasiva. Nu este un merit faptul ca au fost ucisi doar 73 oameni când puteau fi ucisi mii de oameni; dar n-au facut-o! 10. Conducerea ceausista a înarmat cu bâte si a trimis circa 18.000 muncitori din Oltenia pentru a face ordine în Timisoara. Aceasta prima actiune gen „mineriada” a dat gres pentru ca la 20 decembrie cvasitotalitatea populatiei Timisoarei era deja pe strazi. 11. Generalul Milea, ministrul apararii, s-a sinucis în data de 21 decembrie ora 9.30 nu atât pentru ca „n-a vrut sa traga în popor”, ci mai mult pentru remuscarile avute pentru faptul ca actiunile sale nu l-au multumit pe Ceausescu. Criticile aspre si pe un ton suburban ale sefului statului referitoare la incapacitatea sa militara l-a afectat într-atât încât s-a sinucis. Generalul Milea era un om devotat „trup si suflet” dictatorului, în sufrageria locuintei sale avea expus un mare tablou cu Ceausescu. Anuntarea mortii ministrului Milea, la orele 11.30 a avut, în schimb, un efect demoralizator si, în general, de despartire a armatei de cauza lui Ceausescu (multi credeau ca a fost ucis din ordinul dictatorului). 12. Dupa fuga cuplului dictatorului din sediul C.C. al P.C.R. si retragerea trupelor în cazarmi a început o „cursa contracronometru" pentru putere între diferite grupe preexistente sau formate ad-hoc ori indivizi singulari, atât pe plan central la Bucuresti, cât si în judetele, orasele si comunele tarii. În orasele unde au avut loc manifestatii înainte de 22 decembrie, orele 12.30 (Bucuresti si mai multe orase din Transilvania) revolutionarii au reusit sa impuna, în general, noi conducatori locali, dar în restul tarii noile organe au ramas cam aceleasi. (Totusi, de exemplu, în Suceava unde nu s-a întâmplat nimic sunt 300 „revolutionari”, iar 1112

în Timisoara doar 200). 13. Pe plan central au reusit sa acapareze puterea cei care au avut inspiratia sa plece la Televiziune si sa apara pe post. Grupul format la Televiziune (Iliescu, P. Roman, Gelu Voican, S. Brucan, gl. Militaru, S. Nicolaescu si altii) au avut, pâna la urma câstig de cauza fata de grupul fostilor demnitari ramasi la sediul C.C. (Ilie Verdet si altii) si fata de grupul revolutionarilor care au ocupat sediul C.C. al P.C.R. (Dan Iosif, Dide, etc.). Grupul lui Iliescu a fost pâna la urma agreat si de conducerea armatei - care a stat în espectativa câteva ore în dupa masa zilei de 22 decembrie, sa vada ce se întâmpla. În acest sens, trecerea grupului I. Iliescu pe la M.Ap.N. în seara zilei de 22 decembrie si alcatuirea cu generalii împreuna a unui „stat major al revolutiei” a fost decisiva pentru obtinerea puterii. 14. În seara zilei de 22 decembrie 1989 a fost declansat planul de actiune ce era pregatit pentru cazul în care inamicul reuseste sa ocupe, total sau în parte, teritoriul tarii. În baza doctrinei ceausiste de „razboi al întregului popor” planul prevedea sarcini si mod de actiune pentru ofiterii acoperiti de militie si securitate, pentru activistii de partid, comandantii de garzi de pregatire militara a tineretului care au ramas în zona ocupata, dar si pentru trupele speciale de cercetare în adâncime si diversiune ale armatei ce urmau sa fie trimise în spatele inamicului. Misiunea acestora era sa comita actiune de intimidare si diversiune, crearea panicii si confuziei în rândul armatei inamice si populatiei, bruierea legaturilor de telecomunicatie, a sistemelor de aparare antiaeriene si alte asemenea. 15. Declansarea si derularea planului a reusit doar partial pentru ca doar putini „si-au îndeplinit sarcinile”, dar si asa actiunile diversioniste au avut ca efect sute de morti si mii de raniti, plus 1113

pagube materiale imense. Cei mai eficienti au fost cei specializati în derutarea si stresarea armatei si cei cu misiuni de întrerupere, bruiere si lansare de stiri false, panicarde prin sistemele de telecomunicatie, inclusiv prin radio si televiziunea româna. Prin aceste actiuni diversioniste s-a reusit declansarea de lupte între armata si politie-securitate (Sibiu, Otopeni, M.Ap.N.), între dispozitive de aparare învecinate ale armatei, „erori de razboi” soldate cu morti si raniti, foarte multi din rândul militarilor, care credeau sincer ca se lupta cu teroristii. 16. „Lupta contra teroristilor” a folosit armatei pentru ca prin obtinerea titlului de „salvatori ai revolutiei” s-au facut uitate sau estompate actiunile de reprimare a manifestatiilor anticeausiste si s-au facut acceptabile în noua conducere acei generali care au comandat la Timisoara ori Bucuresti pâna în 22 decembrie. Razboiul cu „teroristii”, transmis în direct prin televiziunea libera a folosit Frontului Salvarii Nationale pentru ca noii lideri sa devina cunoscuti si acceptati de catre populatie si pentru ca stapânirea puterii sa fie legitimizata. De asemenea, a constituit un bun pretext pentru lichidarea grabnica a cuplului Ceausescu, 8. CU PRIVIRE LA RAPORTUL COMISIEI DECEMBRIE 1989. UN PUNCT DE VEDERE Senator Gheorghe Raboaca Raportul comisiei „Decembrie 1989” este destinat elucidarii naturii evenimentelor ce au avut loc în România la sfârsitul lunii decembrie 1989 si îndeosebi a actiunilor teroriste în urma carora si-au pierdut viata numerosi cetateni ai tarii atât din rândul populatiei civile, cât si al armatei. 1114

Întemeiat pe o împletire a studiilor pe probleme cu studiile de caz pe orase, adica pe studii de sinteza a aspectelor comune, generalizatoare cu studii monografice care sa evidentieze particularitatile proceselor cercetate, Raportul, dupa o munca reprezentând circa 1050 pagini, se încheie printr-o propunere de continuare a studiului fenomenului terorist. Si nu am avea nimic de spus, de adaugat, de revenit si cercetat, de mai buna formulare a concluziilor si solutiilor. În cazul de fata însa, continuarea studiului mi se pare necesara mai ales din alte considerente. Astfel, cel de al X-lea capitol intitulat „Unele date si informatii privind fenomenul terorist” este o sinteza pe care o apreciem ca necorespunzatoare, în totala contradictie cu faptele reale, cu numeroase audieri la care am participat. Astfel, capitolul cu pricina este construit pe teza conform careia actele de terorism care au tinut zile întregi populatia tarii în teroare si au produs atâtea victime omenesti s-ar fi datorat „existentei unor forte contrarevolutionare sau mai precis unor forte fidele fostului dictator”. Concluzia Raportului se întemeiaza pe cunoasterea planului de actiune si aparare a lui Nicolae si Elena Ceausescu înainte de 22 decembrie 1989. Respectiv, întrucât cunosteau cel mai bine acest plan, se pune în seama fostilor lucratori ai Ministerului de Interne, a activistilor de partid si a simpatizantilor acestora, acuzatia ca au executat un asemenea plan, adica ceea ce se presupune ca ar fi trebuit sa faca într-un caz extrem. Iata un citat deosebit de semnificativ: „Nu s-a spus nimic de executorii planului de protectie si aparare a cuplului prezidential ce se presupune ca atât înainte, cât si dupa fuga dictatorului au actionat terorist, cu sau fara voia lor, încercând a-si îndeplini misiunile pentru care existau si de întreruperea carora nu primisera nici un ordin" (sublinierea Gh.R). 1115

Deci, în acest pasagiu, Raportul îi converteste în teroristi pe fostii securisti si activistii de partid în baza a doua presupuneri: a) ca planul de aparare a lui Nicolae Ceausescu si a Elenei Ceausescu exista si le era cunoscut; b) ca fara ordin de abandonare a planului respectiv cei convertiti de Raport în teroristi ar fi executat trageri si au facut atât de multe victime. Asemenea ipoteze care au existat si în vechiul Raport, realizat de prima comisie sunt nu numai absurde, dar au fost respinse în cursul a numeroase audieri. De altfel, multe din datele si informatiile existente în prezentul Raport si la care ne vom referi în cele ce urmeaza contrazic flagrant aceste ipoteze. Înainte de a prezenta aceste contra-argumente sa ne oprim putin, sa vedem cum de la presupuneri, Raportul ajunge la certitudini, la fapte „evidente” ale teroristilor. „Este evident ca parte din actiunile teroriste au fost dezlantuite de autohtoni, fie unii membrii ai securitatii, ai militiei, personal USLA care fiind în executia unui plan nu au primit ordin sau nu au avut posibilitatea sa primeasca ordin de renuntare, sau de activistii de partid ori simpatizanti ai acestora. Ei erau cei care au ocupat, conform ordinului, dispozitive de lupta în poduri, acoperisuri, case conspirative, hoteluri. Ei si simpatizantii lor, femei si barbati, tineri si pensionari, dotati cu tehnica mai mult sau mai putin sofisticata au fost cei care au tinut, în baza unui plan, în tensiune, nopti la rând cetatenii si unitatile militare. Ei erau cei care cunosteau dispunerea unitatilor militare, telefoanele secrete sau publice ale acestora si aveau acces la telefoanele operative si speciale ale M.Ap.N.” (subliniat Gh.R.). 1116

Ca sa afirmi ca un cetatean este terorist trebuie sa demonstrezi nu prin simple presupuneri ci prin probe, prin eliminarea succesiva a unor serii de alte presupuneri sau ipoteze. Desigur, prin aceste argumente si metode ale stiintei noi vom intra în conflict cu Raportul care n-are nevoie (!) nici de probe si nici de examinarea serioasa a altor ipoteze. Faptul ca fortele de protectie ale cuplului dictatorial intrau în hoteluri, interceptau convorbiri, aveau camere destinate etc., etc. sunt considerate de Raport ca fiind absolut suficiente astfel: „Toate acestea nu mai trebuie demonstrate fiindca sunt cunoscute, iar de unii chiar traite”. (sublinierea Gh.R.). Si, ca sa vedem înca odata ca Raportul n-are nevoie de probe vom mai reda un citat întrucât se aduc în discutie elemente noi, cu adevarat false, dar care mi se par deosebit de relevante pentru optica si maniera în care este realizat Raportul. „Este oare de crezut ca organele specializate aveau numai armament la vedere, înscris într-o anumita evidenta? câte arme si de ce tipuri detineau acestea fara a fi trecute în scripte si înregistrate?" Si citatul continua, dar noi preferam sa-l fragmentam pentru a fixa mai bine metoda ce caracterizeaza Raportul. „Alibiul potrivit caruia armele notificate în evidenta nu au fost folosite nu este edificator, este posibil si nimeni nu contesta ca trupele de securitate au trecut poate în totalitate de partea revolutiei, dar acelasi lucru se poate spune ca l-au facut toti activistii de partid, toti membrii securitatii si agentii securitatii? Cine avea în stapânire acoperisurile, mai ales traseele si în zonele pe unde circula „Seful”"? (sublinierea Gh.R.). Iata asadar cum Raportul face din alb negru si din negru alb, cum o proba indubitabila (armele securitatii si munitia nu au fost folosite) 1117

se transforma în lipsa de proba, printr-o presupunere tendentioasa ca securitatea ar mai fi avut „si arme neînregistrate”!?). În aceasta maniera în care se substituie proba cu presupunerea tendentioasa este construit întregul Raport si mai ales aceasta sinteza care este capitolul X. „Precizia” cu care opereaza Raportul nostru în ce priveste teroristii autohtoni se observa usor daca avem în vedere si un alt citat: „Dar la fel de bine aceste misiuni puteau fi îndeplinite de cetateni straini existenti în tara sub diferite acoperiri si care actionau potrivit ordinelor primite la plecarea în misiune. Nu este exclus ca acestea pregateau terenul pentru sosirea unor eventuale întariri”. (subliniere Gh.R.). Încercând sa dam crezare tezei dupa care alaturi de teroristii români au fost si teroristi straini (sovietici, unguri etc.) vom vedea în ce dificultate intra Raportul de îndata ce vom corela câteva din ideile sale de baza. Astfel, daca teroristii au vizat o contrarevolutie, respectiv protectia lui Nicolae si Elena Ceausescu si a regimului comunist, atunci nu se va mai întelege de loc acelasi lucru din partea teroristilor straini (sovietici, unguri, iugoslavi etc.) care au venit în România, ca si ale serviciilor de spionaj apusene pentru al doborî pe Ceausescu si regimul comunist (sic!). Mergând pe aceasta linie, a escamotarii adevarului, a încercarii de a implica spionajul strain chiar mai mult decât a fost adevarat fapt evident nu numai din declaratia generalului Plesita, dar mat ales din aceea ca în capitolul X, privind sinteza terorismului, din cinci paragrafe, nu mai putin de doua paragrafe sunt destinate spionajului strain (unul sovietic si unul ungar) - se alimenteaza si mai mult o alta idee, de asemenea, nedorita de Raport, aceea ca revolutia româna a fost, de fapt, o veritabila lovitura de stat a spionajului strain cu concursul unor forte interne. 1118

Aici reamintim si faptul ca multi români, îndeosebi tigani fugiti pâna în 1989 în Ungaria au fost special pregatiti (la 30 km de Budapesta) în acte de vandalism si de terorism care ulterior au fost reintrodusi în tara sub diferite forme în preajma si în timpul evenimentelor de la Timisoara. Nu vrem sa insistam asupra terorismului strain aici; am vrut doar sa atragem atentia asupra „gravelor” consecinte pe care le are încercarea Raportului de a frauda adevarul, încercând sa diminueze importanta si raspunderea terorismului intern. Deci sa ne concentram atentia asupra terorismului autohton. Sunt teroristi interni, fosti securisti, activisti de partid si simpatizanti ai acestora? Întrebarea are o importanta capitala pentru restabilirea adevarului si refacerea formei actuale a Raportului. În Raport se arata, de pilda ca: „Numarul cel mai mare de decese si raniri prin arme de foc s-au produs în special în orasele unde dupa 22 decembrie 1989 s-a distribuit populatiei armament... Acolo unde nu s-a distribuit armament populatiei civile numarul mortilor si al ranitilor a fost foarte redus”. În aceasta privinta, a distribuirii de arme civililor si tinerilor, nu este nici un dubiu pentru ca ulterior condamnarii si executiei cuplului Ceausescu s-a dat un decret de restituire a armamentului si munitiei ramase nefolosite. Pentru a obtine raspunsul complet la problema care ne preocupa trebuie sa vedem si cine au fost beneficiarii de arme respectiv ce categorii de populatie au primit arme si munitie si, mai ales, sa vedem cine a organizat distribuirea de arme si în folosul cui, al carei puteri, al vechii puteri sau al noii puteri? În Raport se arata ca primitorii de arme au fost unii membri ai garzilor patriotice: „Începând din noaptea de 22/23.12.1989 si pâna pe 29.12.1989 la evenimentele din zona Televiziunii au 1119

participat si efective din 14 unitati economice1 constituite în formatiuni de G.P.” (garzi patriotice - nota si sublinierea Gh.R.). În continuare în Raport se spune ca „participarea luptatorilor din garzile patriotice la aceste actiuni a fost voluntara, cu exceptia celor de la întreprinderea de Motoare Diesel si Aversa”. Se întelege ca partea covârsitoare a fost voluntara, însa în legatura cu cele doua întreprinderi care constituie exceptia nu ramâne decât sa întelegem ca au fost organizatori, vârful de lance în G.P., întrucât noi excludem alternativa ca participarea acestora a fost obligatorie. „Recunoasterea unora ca muncitori sau lucratori în diferite întreprinderi nu are darul de a ne mira. Teroristii pot fi recrutati, si este indicat sa se faca din orice medii, si care urmeaza sa actioneze numai atunci când situatia o impune". Prin urmare, aici, Raportul nu se sfiieste sa spuna clar, transant ca muncitorii si alti salariati din întreprinderi recrutati pentru actiuni ca cele din decembrie 1989 nu sunt altceva decât teroristi. Cât priveste sursa armelor si munitiei ce le-au fost distribuite, Raportul mentioneaza clar ca: „Asigurarea cu armament si munitie s-a facut de la unitatile militare la care întreprinderile erau arondate. (subliniere Gh.R.) În al doilea rând, au primit arme tineri revolutionari în sediul fostului C.C. al P.C.R. Despre aceasta problema audierea d-lui Ion Caramitru este edificatoare, însa din pacate si sigur poate nu întâmplator, relatarile domniei sale n-au fost retinute în Raport. 1. 20-25 luptatori de la I.T. Republica; 22 luptatori de la IIRUC; 20-25 de la Danubiana; 20 de la Aversa; 10 de la Electroaparataj; 16 de al Flacara Rosie; 22 de la Motoare Diesel; 10 de la Uzina 23 August; 50-60 de la IRA Grivita Rosie; 32 de la Laromet; 81 de la Electronica; 27 de la ISPE; 33 de la APACA; 30 de la IPSCAIA 1120

Astfel, el a declarat ca în fostul sediu al C.C. al P.C.R. în ziua de 22 decembrie s-au distribuit arme, mentionând între altele, atât persoana foarte cunoscuta care a efectuat aceasta operatiune, cât si faptul ca aceeasi persoana era îmbracata cu vestitul Costum de terorist, compus din bluzon cu pantalon de culoare neagra, cu multe fermoare, multe capse si cu numeroase buzunare (!). Un Raport care vrea sa spuna adevarul nu poate omite declaratiile d-lui Ion Caramitru care, se stie, la acea data era o personalitate a revolutiei române, care avea acces peste tot si stia foarte bine tot ceea ce se întâmpla. În al treilea rând, celebrii teroristi arabi, atât de mult descrisi prin calitatile lor fizice, exceptionale (rupeau paturi, desprindeau catusele, puneau la pamânt zece persoane etc.) nu erau altii decât tiganii nostri autohtoni antrenati în Ungaria în actiuni de vandalism si destabilizare si aflati sub influenta drogurilor si a bauturilor alcoolice. Toti cei care au primit arme si munitie au actionat în baza unui plan-scenariu cunoscut numai de un numar restrâns de inspiratori si organizatori. Acest plan a avut în componenta elemente ca: - trageri din punctele unde securitatea avea locuri de paza observatie si protectie (pe blocuri, din hoteluri, podul caselor, balcoane, din parcuri, din paduri, etc.); - trageri la adapostul întunericului; - împuscarea a tot ceea ce misca în câmpul vizual, dar cu selectivitate, astfel încât sa semene a actiune profesionista; - fabricarea si transmiterea de zvonuri prin radio si TVR, remarcat în aceasta privinta în Raport fiind Theodor Brates; 1121

- provocarea institutiilor si unitatilor militare care în mod evident trebuiau sa raspunda prin foc; - organizarea unor maceluri cum sunt cele de la Sibiu, Otopeni, M.Ap.N. s.a. prin introducerea ulterioara în sistemul de informatii, de contacte, a unor elemente paralizante, parole, itinerarii, împuscarea transmisionistului etc.; - corelarea actiunilor cu spionajul strain. Raportul subliniaza ideea ca fortele civile înarmate au actionat individual sau în grupe mici neorganizate. Referindu-se la sosirea efectivelor de garzi patriotice în zona TVR, Raportul releva ca: „de mentionat ca în nici un caz nu s-a luat legatura cu comandamentul militar unic ce organiza paza institutiei TV, nici de la comandamentul G.P. de la sector sau capitala” si noi credem ca n-a fost nimeni anuntat si mai ales comandamentul unic de la TVR pentru ca altfel nu mai iesea scenariul (planul) de confruntare prin foc armat. În Raport se mai fac înca doua precizari în acelasi sens, însa fiecare având tâlcul ei. Astfel „Ocuparea dispozitivului s-a facut fara o recunoastere anterioara si fara o conceptie unica, fiecare formatiune actionând mai mult pe cont propriu”. (sublinerea Gh.R.). În acest pasagiu se vrea sa se spuna ca n-a fost o conceptie unica, n-a fost un plan, au venit singuri, nu i-a chemat nimeni etc. ceea ce este absolut fals. În schimb cu totul de crezut ni se pare un alt pasagiu: „De remarcat ca luptatorii din subunitatile de G.P. au efectuat actiuni de scotocire fara a informa în toate cazurile subunitatile ce asigurau paza si apararea Televiziunii”. (sublinierea Gh.R.). Daca ar fi existat informare prealabila si perfecta nu murea nimeni, n-ar fi fost nici un mort sau ranit. Lipsa de informare sau informarea incorecta aveau rolul lor în scenariu. Însa, în scenariu, 1122

au fost si informari si corelari perfecte, tot la TVR, ca de pilda prin evacuarea rezidentilor din zona TVR, inclusiv a imobilului apartinând ambasadei Uniunii Sovietice din Piata Aviatorilor. Asa se explica faptul ca dintre locatarii acestor imobile, lumea n-a murit sau n-a fost ranit nimeni inclusiv, desigur din personalul sovietic. Existenta unui asemenea plan terorist este confirmata si de unele sublinieri din Raport. Asa de pilda, în Raport sunt idei de justificare a nevoii unui asemenea plan. „În bucuria victoriei se înscauna treptat teama de riposta din partea celor detronati si ramasi fideli dictatorilor fugiti”. Despre ce „înscaunare treptata de teama” putea fi vorba doar între ora plecarii dictatorului 12.06 si ora declansarii tirurilor din Piata Palatului 18.30! Aceasta teama, fireasca, îsi avea temei si timp sa se instaureze evident cu mult înainte de plecarea cuplului dictatorial. Numai pe o asemenea alternativa se explica siguranta cu care generalul Nicolae Militaru a iesit pe post la TVR cu un apel catre cadrele M.Ap.N. si M.I. „Opriti macelul!”, desi la acea ora, în dupa amiaza zilei de 22.12.1989 în tara si în capitala nu se tragea nici un foc. Dojana care i se administreaza generalului în Raport ca apelul era un act necugetat a fost mai mult o teama ca se va deconspira planul-scenariu de terorism care urma sa fie pus în aplicare începând de la orele 18.30 pâna dupa judecarea si executia cuplului dictatorial. În cazul unui asemenea plan-scenariu actionau mai multe persoane de comanda, de dirijare a desfasurarii tirurilor între care la TVR, cpt. de rangul I Cico Dumitrescu. În legatura cu acesta generalul Gusa, seful Marelui Stat Major al Armatei, la orele 16.00 declara: 1123

"... marinarul ala sa nu mai dea ordine prin TVR la unitatile noastre militare ca destabilizam toata tara". Existenta unui asemenea plan este confirmata si de unele studii de caz (Craiova). În retragere de la Timisoara, unii teroristi sovietici, înainte de 22 decembrie 1989, au fost prinsi în filtre si retinuti sau internati în spitale. Faptul ca dupa nici macar un ceas de la incident teroristii sovietici sanatosi sau raniti au disparut cu desavârsire, împreuna cu toate documentele personale si cu stergerea oricaror urme de documente de internare în spital, arata fara putinta de tagada, nu numai ca a existat un plan-scenariu de destabilizare, dar si o perfecta organizare a recuperarii teroristilor, adica o disparitie „misterioasa” a probelor cele mai evidente. Disparitia probelor în cazul aratat, departe de a fi un fenomen izolat, este o caracteristica definitorie a evenimentelor din Decembrie 1989. Astfel, asa cum se scrie în Raport, generalul Nicolae Tudor de la TVR a avut la dispozitia sa tabele cu teroristi autentici, dar i-a eliberat si tabelele au disparut. Iata ce spune Raportul în acest sens: „tabelele cu persoanele retinute de armata si predate la arestul politiei sau la Procuratura au fost neglijate sau tratate cu superficialitate. Nici macar cei gasiti cu mai multe identitati, cu armament de diferite categorii asupra lor, nu au fost verificati si prezentati opiniei publice ca posibili teroristi". Si, în aceste conditii, se pun o serie de întrebari: Cine a sters asemenea probe de pretutindeni astfel ca în prezent au disparut, aproape toate? Cine avea interes sa stearga probele? 1124

Raspunsurile nu pot fi legate decât de organizatorii planului de actiuni teroriste. Numai asa se explica de ce organele abilitate n-au actionat în nici un fel în descoperirea teroristilor, „totusi organele abilitate nu au prezentat nici un exemplar de individ terorist”. Mai departe în raport se arata: „Organele judiciare nu au cercetat cu raspundere si perseverenta acest subiect, poate si pentru ca în actiuni erau implicate prea multe personalitati... si care ar fi determinat, impropriu zis, caderea unor capete” (sublinierea Gh.R.). Stergerea probelor si inactivitatea organelor abilitate, chiar si taraganarea cercetarilor Comisiei noastre reprezinta probe ca teroristii n-au fost nici securisti, nici activisti de partid si nici simpatizanti ai acestora. Daca ar fi fost acestia teroristii, cu siguranta se strângeau si se conservau absolut toate probele posibile. Întrucât actiunile teroriste s-au efectuat, asa cum se recunoaste si în Raport, de catre „primitorii de arme” (tineri si membri ai garzilor patriotice), atunci stim si cine au fost teroristii, cine i-a organizat si condus, inclusiv în sprijinul cui au actionat. Însa noi trebuie sa vedem ce se spune în Raport referitor la aceasta întrebare: „La aceasta întrebare pot fi date mai multe raspunsuri: în sprijinul lui Nicolae Ceausescu si al dictaturii comuniste... Ca sa actioneze în sprijinul noii puteri este un nonsens întrucât noua putere beneficia de sprijinul evident al armatei si declarat al celorlalte institutii si pe urma constituirea Frontului Salvarii Nationale si a noilor structuri nu era contestata si beneficia de adeziunea întregii populatii. Este logic ca noile puteri nu aveau nevoie sa apeleze la asemenea forte" (sublinierea Gh. R.). 1125

Realitatea este însa cu totul alta, diametral opusa. Noua putere avea nevoie si a organizat actiunile teroriste care au durat pâna la executia cuplului dictatorial, când ca prin farmec, activitatea teroristilor practic a încetat. Întrucât disparuse pericolul lui N. Ceausescu, securitatea se dovedise loiala poporului, iar activistii de partid si simpatizantii acestora n-au ridicat nici macar un deget nici în apararea familiei dictatoriale si nici pentru conservarea sistemului comunist, asa cum a procedat întreaga populatie a tarii. În fata acestui mare adevar si a altora la care ne-am referit palesc toate speculatiile penibile, regretabile si compromitatoare existente în Raport de denaturare grava a faptelor, asa cum s-au petrecut ele în Decembrie 1989. Sa sustii ca securisti si activisti de partid au fost teroristi câta vreme oameni tineri, muncitori, salariati, studenti si elevi au fost recrutati si mânati catre acte teroriste, la moarte sau invaliditate pe viata; sa-i prezinti pe bietii tigani drept teroristi arabi, adevarati superoameni dupa ce le-ai dat droguri si bautura; sa lansezi zvonuri revoltatoare care au adus tensiune si insomnie întregii populatii a tarii; sa spui ca teroristii erau neidentificabili pentru a reduce insistenta fireasca a nevoii probelor si sa afirmi ca identificarea teroristilor este cea mai grea problema, evident pentru eschivarea fatisa de a raspunde corect la problema gestiunii probelor si multe altele, mi se par nu numai ridicole dar si compromitatoare. Ca sa nu se observe vinovatii, pentru denaturarea grava a faptelor Raportul administreaza o dojana penibila organelor judiciare si se preface ca-l cearta pe fostul colonel Pârcalabescu (azi general în rezerva pentru „merite” în revolutie) deoarece n-a raspuns de ce a trimis garzile patriotice în civil la mitingul din ziua de 21 decembrie (sic). 1126

Sa ajungi sa implici militari în asemenea scenarii periculoase si paguboase pentru patrimoniul si linistea armatei, sa produci paralizii în sistemele de legatura dintre institutii si unitati militare si alte subunitati militare si grupuri de persoane civile care au atras numerosi morti si raniti, pentru ca apoi sa batjocoresti armata ca n-a stiut sa realizeze actiuni de cooperare, sunt nu numai inadmisibile dar si condamnabile. Iata un citat elocvent: „Cele mai mult pierderi de vieti omenesti au aparut pe fondul lipsei de cooperare între diferite categorii de forte care, în anumite situatii s-au suspectat reciproc, considerându-se adversari”. În încheiere, fara a recurge la întreaga argumentare rezultata din audieri si din studierea unor documente, apreciem indispensabila o dezbatere de fond a Raportului în cadrul Comisiei '89, dupa care sa se refaca în mod substantial. Din perspectiva unei asemenea nevoi stringente noi am insistat asupra aspectelor cu totul nefericite, însa aceasta nu înseamna ca noi am nega, într-un fel sau altul meritele reale ale revolutiei între care as mentiona numai câteva si anume: securitatea nu s-a confruntat cu armata, a fost evitat un razboi civil si, în fine, s-a împiedicat „sprijinul” unor armate vecine. Asemenea parti bune, de departe esentiale, nu au fost suficient abordate; mai mult ele sunt umbrite grav atât de tragedia de tip terorist suportata de poporul român, cât mai ales de încercarea de a falsifica adevarul. Maniera ironica, caricaturala de caracterizare a unor personalitati ale revolutiei române (Mircea Dinescu, Mihai Lupoi si multi altii (Iulian Vlad, Goran...) care, din motive diferite, sunt persoane proscrise pentru unii din noi, trebuie eliminata cu desavârsire. 1127

Punctele de vedere ale personalitatilor revolutiei române trebuie sa fie valorificate în Raport în interesul aflarii adevarului. Totodata atragem atentia tuturor membrilor Comisiei Decembrie '89 si în primul rând Presedintelui acesteia ca Raportul nu a folosit o serie de materiale rezultate din audieri, de regula selectându-se acelea care sustin ideea principala a Raportului. În plus în numeroase parti ale Raportului acesta este scris la persoana întâi singular, ceea ce înseamna ca în forma actuala s-au introdus elaboratele fostei comisii, redactate si ele în nume personal. Ori, daca este asa de ce ar mai fi trebuit semnaturile noastre?! Senator dr. Gheorghe Raboaca 9. OPINIE SEPARATA PRIVIND FENOMENUL TERORIST ÎN REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989 Senator Adrian D. Popescu Necsesti Cea mai controversata problema a Revolutiei Române din Decembrie 1989 a fost si ramâne problema teroristilor. Principalele versiuni emise în legatura cu aceasta chestiune sunt: - Nu au existat teroristi; - Teroristii au fost elemente ale unor tari straine; - Teroristii au facut parte din efectivele oficiale si din cele acoperite ale fostului Departament al Securitatii Statului din Ministerul de Interne, inclusiv D.I.A. (Directia Informatii a Armatei). Nu este greu de intuit ale cui interese se ascund în spatele fiecareia dintre aceste versiuni. 1128

Fara a avea pretentia ca am elucidat aceasta problema - pe datele pe care le am la dispozitie nici nu este posibil acest lucru - am analizat elementele pe care le detinem la Comisie în legatura cu versiunile mentionate si evident mi-am expus punctul de vedere. În aceasta opinie separata am încercat - examinând date si fapte, nu vorbe - sa apreciez care din aceste 3 (trei) versiuni se apropie cu cea mai mare probabilitate de adevar. Cea mai neverosimila versiune, sustinuta împotriva tuturor evidentelor de unele persoane, este fara îndoiala prima, potrivit careia nu ar fi existat teroristi. Tot ce s-a întâmplat dupa fuga cuplului dictatorial, nu ar fi fost decât o degringolada generala în care un rol important ar fi avut lipsa de discernamânt si de coordonare din armata în actiunile de aparare a revolutiei. De asemenea, s-ar fi datorat unei „psihoze a teroristilor”, cum se exprima Sectia Parchetelor Militare în raportul sau, a celor care au relatat împrejurari concludente cu privire la teroristi si la actiunile lor. Martorilor li s-a reprosat ca deturneaza adevarul si ca relatarile lor nu ar constitui altceva decât „confabulatii”, cum se exprima din pacate aceeasi institutie, tocmai institutia careia i-a revenit în principal misiunea elucidarii acestei probleme. În aceasta ordine de idei trebuie sa constat, cu regret, ca organele Parchetului Militar, în cercetarea cauzelor revolutiei, s-au limitat la a constata ca o anumita persoana a fost împuscata din eroare, ori ca alta persoana a fost împuscata din culpa de catre unii militari ai armatei care au fost trimisi în judecata. Cu toate acestea, din numeroase dosare ale Parchetelor Militare rezulta suficiente date care ne permit sa tragem anumite concluzii. Contrariaza însa faptul ca Parchetele Militare nu au dus pâna la capat cercetarile, iar date importante nu au fost evidentiate nici în raportul prezentat comisiei noastre. Voi încerca deci sa analizez aceste date, atâtea câte am reusit sa obtinem în cadrul Comisiei Senatoriale. 1129

Din numeroasele persoane si personalitati audiate de Comisia Senatoriala, marea majoritate s-au limitat la generalitati si la expunerea unor versiuni personale, fara concretizari si fara sa faca trimiteri la probe. Una din exceptiile de la aceasta regula a constituit-o generalul magistrat Ioan Dan, fostul sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare din Parchetul General care a sustinut în fata comisiei ca, din datele pe care le cunoaste, rezulta faptul ca teroristii, care fara îndoiala au existat, au facut parte din cadrele oficiale si din cele acoperite ale fostei securitati, precum si din elementele de sprijin ale acesteia. Generalul Ioan Dan si-a întemeiat aceasta ipoteza pe datele rezultate dintr-o serie de dosare cercetate si solutionate de organele Parchetului Militar, indicându-ne, pe parcursul activitatii comisiei noastre, mai multe dosare de acest gen. Aceste dosare constituie, de altfel, principala sursa de date care a stat la baza întocmirii acestui raport. Mai mult, aceste date ne duc la concluzia ca raportul oficial al Sectiei Parchetelor Militare abunda în teoretizari si ca în continutul sau nu regasim date foarte importante rezultate din dosare, ceea ce demonstreaza ca problema teroristilor a fost tratata, premeditat sau nu, ca o problema secundara si ca aceasta nu a constituit obiect de preocupare a procurorilor militari. În continuare, ma voi referi pe scurt la fiecare din versiunile expuse la început. Prima versiune, potrivit careia nu ar fi existat teroristi, sfideaza pur si simplu un adevar trait si receptionat de mii de oameni de toate categoriile. Este imposibil sa-i consideram pe toti nebuni, cu vedenii sau sa consideram ca o multime de oameni „confabuleaza”. Nu voi insista asupra acestei versiuni absurde, fapt ce va rezulta din cazurile pe care le voi expune la timpul 1130

potrivit. În legatura cu cea de-a doua versiune, potrivit careia teroristii ar fi fost cetateni straini, nimeni nu a putut prezenta o proba concludenta. Se face mult caz pe faptul ca, în Decembrie 1989, tara noastra ar fi fost invadata de un mare numar de turisti straini, în special din fosta Uniune Sovietica. Fara îndoiala ca, în perioada respectiva, tara noastra, ca ultim bastion european al comunismului, a fost în atentia multor servicii de informatii straine. Dar a-i considera pe agentii straini vinovati de intensa diversiune si de actele de violenta armata este lipsit de orice temei. Nu a fost prins nici unul si este greu de imaginat ca ar fi fost posibil sa se introduca în tara armamentele si logistica necesare actelor de diversiune si terorism. În analiza oricarui eveniment se pune si urmatoarea problema: cine a beneficiat de pe urma unor fapte? În legatura cu problema în discutie se pune de asemenea întrebarea: cine avea interesul ca procesul revolutionar sa fie limitat la caderea lui Ceausescu? Nu este greu sa se raspunda la aceasta întrebare. A produs multa vâlva o afirmatie pe care generalul Ioan Dan a facut-o pe postul national TVR la 22 decembrie 1993. La întrebarea „cine a tras în noi dupa 22” acesta a raspuns ca acest lucru este lamurit, în sensul ca cei care au tras pâna în 22 au tras si dupa aceasta data. Aceasta afirmatie a iritat, se pare, cercurile puterii, iritare care poate explica retrogadarea generalului la data de 1 martie 1994, retrogadare în legatura cu care nimeni nu a dat nici o explicatie, nici macar celui în cauza. Se pare ca generalul a atins un punct foarte sensibil si neplacut pentru actuala Putere. Prin retrogadarea respectiva, generalul a fost înlaturat de la orice 1131

activitate în legatura cu cercetarea si solutionarea dosarelor revolutiei. Am ajuns la ultima varianta cunoscuta, pe care o vom dezvolta, nu pentru ca am fi dominati de o idee preconceputa, ci pentru faptul ca numai aceasta varianta poate fi sustinuta cu probe si exemple concrete. Voi începe cu partea teoretica, organizatorica a acestei versiuni. Este vorba, în primul rând, de ordinul secret nr. 2600/1988 al ministrului de interne care reglementa modul de actiune în cazul unor tulburari sociale. Este evidenta legatura dintre revolta împotriva dictaturii ce a avut loc la 15 noiembrie 1987 la Brasov si emiterea acestui ordin care a avut menirea sa nu mai surprinda nepregatite organele Ministerului de Interne în cazul unor evenimente similare. Pe baza acestui ordin cu caracter general, s-au întocmit planuri de actiune semnate de inspectorul sef al M.I. si de primul secretar P.C.R. al judetului, în care sarcinile stabilite erau concretizate pe diferitele formatiuni si persoane care trebuiau sa actioneze în executarea ordinului mentionat. Aceste documente cu caracter organizatoric, menite sa întareasca apararea regimului dictatorial, premeditat sau din alte motive, nu au constituit baza organizarii si desfasurarii cercetarilor penale efectuate dupa revolutie. Asa dupa cum am mai aratat, totul s-a rezumat la cercetarea cazurilor concrete de morti si raniri violente. (Exceptie au facut cazurile C.P.Ex., lotul Timisoara si asa numitul caz Jilava în care au fost cercetati si judecati o parte din organizatorii si coordonatorii represiunii violente a manifestantilor). 1132

În afara acestor documente de care s-a mai vorbit, am cautat sa aflam si alte acte emanate de fostul Minister de Interne, care eventual reglementa actiuni de genul celor desfasurate în perioada de dupa 22 decembrie1989. Am obtinut date privind doua ordine mai vechi care se refera la unitati speciale de interventie. Astfel: - Ordinul ministrului de interne nr. 001084 / 01 iulie 1977, din care citam: Pct.1 - „Începând cu data de 1 iulie 1977 intra în vigoare instructiunile privind întrebuintarea detasamentului special de interventie antiterorista (în cooperare cu alte forte)”; Pct.2 – „Inspectoratul General al Militiei, Comandamentul Trupelor de Securitate si Pompieri, unitatile centrale de securitate, inspectoratele judetene si ale municipiului Bucuresti ale M.I., vor lua toate masurile ce se impun pe linia lor de activitate pentru sprijinirea fortelor de interventie în executarea misiunilor”. Rezulta deci ca au existat „forte de interventie” care trebuiau sa fie sprijinite de toate unitatile cunoscute oficial ce apartineau de Ministerul de Interne, mai putin penitenciarele, dar desigur, la nevoie si de catre armata. În cap. 1, art. 2 se mentioneaza ca Detasamentul Special de Interventie Antitero, la ordin, participa la „restabilirea ordinii si linistii publice, la executarea masurilor de prevenire si a altor misiuni”. „În cooperare cu compartimentele informative ale U.M. 0625/R.P., Directiile a-III-a si a-IV-a, Inspectoratul Municipiului Bucuresti si alte unitati centrale si teritoriale ale M.I., Detasamentul Special de Interventie Antitero participa la executarea masurilor de înselare si derutare a elementelor teroriste, în câmpul actiunii pentru 1133

câstigarea de timp si crearea conditiilor necesare trecerii la neutralizare.” „Art.6 - Detasamentul Special de Interventie Antitero este dotat cu echipament adecvat si mijloace tehnice moderne de lupta: pistoale, pistoale mitraliera, pusti cu luneta, pusti cu amortizor zgomot si ascunzator de flacari, pusti mitraliera, aruncatoare de grenade A.T, aruncatoare de flacari, grenade si obiecte de împungere si lovire, materiale explozive, substante toxice si medicamentoase, complete de catarare si escaladare, statii de radio emisie-receptie, mijloace de protectie antiglont si antichimica, masini speciale de lupta, transportoare blindate si, dupa caz, cu elicoptere.” În art. 10 se vorbeste de „dispunerea lunetistilor si a celorlalte elemente de dispozitiv pentru sprijinirea echipelor de asalt în executarea lichidarii”. Nu putem sa nu ne referim la asemanarea pâna la identificare a acestor dispozitii organizatorice cu modul de actiune împotriva demonstrantilor la Timisoara, în zilele de 17 si 18.12.1989, si la Bucuresti, în seara de 21.12.1989, precum si în alte localitati. În art. 13 se arata ca „Grupul de lupta” poate fi întarit cu: „doua trei echipe tehnice pentru interceptarea convorbirilor radio si telefonice, transmiterea de mesaje false, întreruperea circuitelor telefonice si electrice, provocarea de deranjamente la sistemele de alimentare cu apa, gaze, bruiaj radio, etc.”. La aceste echipe tehnice de întarire ne gândim atunci când încercam sa lamurim intensa diversiune la care a fost supusa armata (mesaje false, bruiaj radio, etc.) si care, în unele cazuri, a dus la incidente grave, dintre care cel mai tragic s-a produs în dimineata zilei de 23.12.1989, la aeroportul Otopeni. În alte cazuri 1134

tragediile au fost evitate în ultimul moment. Ne vom mai referi foarte pe scurt la Ordinul M.I. nr. 001370 din 10.05.1978 si vom cita numai Cap. II „Rolul si sarcinile Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista”. Art. 11 – „Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista i se subordoneaza operativ Batalionul Special de SecuritateInterventie, din organica trupelor de securitate, destinat îndeplinirii urmatoarelor misiuni de lupta antiterorista: participa la mentinerea si restabilirea ordinii în cazul unor actiuni turbulente precum si la executarea altor misiuni ordonate de conducerea Ministerului de Interne. În functie de natura misiunilor efectivele batalionului vor fi echipate în uniforma trupelor de securitate, de militie sau tinuta civila.” Nu este greu de observat ca, în viziunea fostului Minister de Interne orice actiune îndreptata contra ordinii (a se citi contra regimului comunist) era considerata actiune terorista, iar reprimarea însemna actiune antiterorista. A mai existat un document concludent, dar la fel de neluat în seama, si anume, un articol publicatia în 18 decembrie1989 în ziarul „Scânteia Tineretului”. Articolul se intitula: „Câteva sfaturi pentru cei aflati în aceste zile la mare”. De retinut ca la 18 decembrie 1989 începuse de doua zile revolta populara anticeausista la Timisoara. De asemenea, în acel moment nici nu se putea vorbi de cura marina. Vom reda continutul integral al acestui articol: „- Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa începeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute 1135

- când pe-o parte, când pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform pe tot corpul. - Nu va avântati prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime. - Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active între orele 5.30 si 7.30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile. - Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile de soare, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect. - Si înca ceva - daca aceste „sfaturi” v-au pus pe gânduri si aveti deja anumite ezitari, gândindu-va sa renuntati în favoarea muntelui, înseamna ca nu iubiti în suficienta masura marea”.(S.P.) Cei interesati în ascunderea adevarului au dat o explicatie puerila aparitiei acestui articol; si anume, ca el ar fi fost scris pentru publicare în vara anului 1989, dar, fiind ratacit, a fost publicat în decembrie 1989. O explicatie mai absurda nu se poate. Pentru orice om de buna credinta este clar ca acest articol constituie în realitate un mesaj adresat persoanelor care aveau misiunea de a actiona cu arme de foc, din locuri ascunse, împotriva demonstrantilor. Pâna în momentul fugii cuplului dictatorial, elementele care au actionat potrivit îndrumarilor din articol au beneficiat de acoperirea efectivelor militare aflate în strada, care în marea majoritate a cazurilor, au executat foc în plan vertical. Din examinarea persoanelor ucise sau ranite pâna la 22 decembrie1989 rezulta ca majoritate au fost împuscate cu un singur glont în zone vitale ale corpului - cap si torace, fapt ce demonstreaza ca autorii acestor împuscari erau specializati în trageri la punct ochit - punct lovit, dotati fiind si cu un „bogat sortiment cu vederi” aflate în 1136

librariile de pe litoral. Cum se explica, faptul ca aceleasi elemente care au tras în manifestanti pâna în ziua de 22 decembrie 1989 au tras si dupa aceasta data, în situatia în care se sustine ca fosta Securitate nu l-a mai aparat pe Ceausescu? Explicatia nu este greu de gasit. În ziua de 22.12.1989 era clar pentru toata lumea ca soarta lui Ceausescu era pecetluita si ca acesta nu mai putea fi salvat. Probabil cei mai multi comunisti nici nu mai doreau acest lucru. Atunci ce rost mai avea ca Securitatea sa actioneze prin acte de teroare si diversiune? Dupa opinia noastra rostul este clar, si anume, stoparea fenomenului revolutionar si limitarea efectelor acestuia la rasturnarea de la putere a lui Ceausescu, conservarea regimului comunist, chiar cu unele resturi si cosmetizari. Departamentul Securitatii Statului si numeroasa armata a activistilor de partid erau constienti de faptul ca, în cazul unei rasturnari radicale, vor urma zile grele pentru ei. În noile conditii însa, actiunea elementelor fostei Securitati a fost mult mai dificila. Desi s-a desfasurat, în linii mari, din aceleasi locuri si prin aceleasi metode, a fost necesara diversificarea acestora prin raspândirea de zvonuri alarmiste, prin diversiunea radio-electronica si prin hartuirea unitatilor militare pentru blocarea lor, pe cât posibil în cazarmi, pentru evitarea pericolului real ca, din fraternizarea armatei cu populatia, sa se nasca o conducere de tranzitie militara. Ca dovada, în toate marile orase ale tarii, primii conducatori ai noilor organe ale puterii au fost comandantii garnizoanelor militare. Acest lucru a fost sesizat la timp, astfel ca acesti comandanti, inclusiv generalul Stefan Gusa, care a salvat tara de la o invazie straina, au fost înlocuiti cu generali pensionari, reactivati rapid generali mai atasati cauzei socialismului. 1137

Presedintele României a motivat în fata comisiei înlaturarea generalului Stefan Gusa prin aceea ca el si-ar fi pierdut controlul si ca ar fi încercat adoptarea unor masuri total necorespunzatoare în acele conditii. Domnul Presedinte a exemplificat acest lucru prin aceea ca generalul Stefan Gusa ar fi cerut sa se faca apel la populatie sa se retraga din strada pentru a nu încurca actiunile armatei. Acest exemplu dovedeste tocmai contrariul, si anume ca generalul Stefan Gusa a dat dovada si în acele momente de luciditate si buna credinta. Numai ca retragerea populatiei din strada ar fi lasat descoperiti teroristii care nu se mai puteau misca în voie, asa cum o faceau cu multimea de oameni pe strazi. Am încercat sa demonstrez ca fostul Minister de Interne avea organizarea necesara, personal de specialitate si logistica necesara desfasurarii tuturor tipurilor de actiuni diversionistteroriste, de felul celor petrecute în decembrie 1989. Cel putin teoretic, trebuie sa accept ca Ministerul de Interne avea aceste posibilitati. Nu stim daca alt minister al regimului comunist a avut asemenea organizare, dotare si instruire, menite sa apere si sa restabileasca ordinea publica. Daca exemplele pe care le voi expune vor convinge ca aceste posibilitati au si fost puse în practica în decembrie 1989, nu mai depinde de mine. Iata câteva din exemplele pe care te avem la dispozitie * ** În noaptea de 22/23.12.1989 si în municipiul Brasov, în zona centrala, a început sa se traga cu arme de foc din diverse locuri si cladiri, rezultând morti si raniti în rândul militarilor armatei si a manifestantilor. 1138

În dimineata zilei de 23 decembrie 1989 a fost prins drept terorist Molan Tudor - de profesie factor postal, la iesirea din cimitirul evanghelic; având asupra s-a gasit o pusca semiautomata cu luneta si munitia aferenta. În momentul în care a fost observat si somat de militarii aflati în apropiere în loc sa se supuna, a îndreptat arma asupra acestora. Sold. Mustetiu a tras o rafala de pistol mitraliera spre picioare, fara însa a-l atinge. A fost apoi imobilizat de cetateni care au început sa-l loveasca fara a-l doborî la pamânt, deoarece au intervenit imediat lt. Negulescu S. si sold. Mustetiu M. care l-au preluat si predat autoritatilor. A fost sesizata Procuratura Militara Brasov care a început urmarirea penala si a emis mandat de arestare. În primele declaratii, inclusiv în fata procurorului militar, Molan Tudor a relatat ca atât el cât si alte persoane au fost înarmati de ofiterul de securitate Morariu care raspundea de Posta si care i-a plasat în diferite locuri, cu dispozitia de a trage în manifestanti. Recunoaste ca aflându-se în cimitirul aflat în zona centrala a orasului împreuna cu alte doua persoane, a tras asupra demonstrantilor, dar nu stie daca a lovit sau nu pe cineva. La 28 decembrie 1989, Molan Tudor a fost examinat de o comisie medico-legala, care a constatat ca are discernamântul pastrat si ca prezinta unele leziuni traumatice pentru vindecarea carora nu sunt necesare îngrijiri medicale (escoriatii si echimoze). La 03.01.1990 medicul legist sef comunica Militiei, în arestul careia se afla Molan Tudor, ca acesta mai prezinta fracturile a trei coaste pentru care necesita 14-15 zile de îngrijiri medicale, leziuni constatate la examenul radiologie. Nu exista nici o confirmare ca examenul radiologic s-ar fi efectuat. Începând cu 31 decembrie1989, M.T. si-a schimbat declaratiile scotându-l din cauza pe ofiterul de securitate si afirmând ca, în dimineata zilei de 23 decembrie1989, mergând la serviciu, a fost 1139

acostat de doi indivizi înarmati care l-au înarmat si pe el si l-au obligat sa traga în multime din cimitir, dupa care cei doi au fugit, iar el a fost prins. În noaptea de 8/9.12.1990 M.T. a decedat în arestul Militiei Judetene, iar la autopsie s-a constatat fractura coastelor de la II la XII, atât pe dreapta cât si pe stânga si fractura transversala a corpului sternal. Concluzia a fost: moarte naturala. Nu s-au efectuat cercetari cu privire la conditiile în care a decedat M.T., dar ulterior un fost detinut care a stat în aceeasi camera de arest cu M.T. a declarat ca acesta a fost grav batut si calcat în picioare în arest tocmai de ofiterul de securitate Morariu si de un alt individ pe care nu îl cunoaste. Faptul ca lt. maj. de securitate Morariu Lazar a fost introdus în aceeasi camera de arest cu M.T. este confirmat, dar cercetarile nu au mai fost continuate. În anul 1993, cauza a fost preluata de general Ioan Dan. Acesta a dispus efectuarea unei expertize medico-legale ce a concluzionat ca moartea lui M.T. a fost violenta si a propus, la 10.05.1994, continuarea cercetarilor. Între timp, la 01.03.1994, Generalul Dan I. a fost retrogradat din functie si nu mai avea atributii pe linia urmaririi penale. Cercetarea penala în cauza prezinta foarte multe lacune, desi existau posibilitati reale pentru stabilirea adevarului. Cu trecerea timpului aceste posibilitati se diminueaza treptat. (Dosar nr. 301 /P/89 al Parchetului Militar Brasov) * ** - În ziua de 24 decembrie 1989, în incinta Consiliului Judetean Brasov a fost retinut Tibescu Gheorghe, dupa ce acesta i-a împuscat mortal pe Hristache Iancu si pe Fontana Victor si l-a 1140

ranit pe soldatul Golumbeanu Cristian, fara ca aceste actiuni sa fi fost provocate cu ceva de acestia. Fiind întrebat ce teroristi mai sunt în cladire, Tibescu V. l-a indicat pe Frigator Leonard care a fost, la rândul lui, retinut. Cei doi au fost lasati în paza unor militari care i-au împuscat mortal în momentul în care au încercat sa fuga. Despre Frigator L. se stie ca la 15.11.1987, zi de duminica si data revoltei de la Brasov, a fost angajat ca si controlor de bilete la Teatrul National Brasov si ca a fost colaborator al securitatii, fapt confirmat în parte si de ofiterul de securitate Morariu Lazar (l-a avut "în lucru" pe linie de antiterorism pâna în 1987 când a fost scos din „lucru”, dupa care l-a întâlnit "sporadic"). Despre Tibescu Gh. (38 ani) nu se stie decât ca era încadrat la Uzina 2 Brasov - productie speciala de aparare - în functia de controlor (?), ca era divortat, ca traia în concubinaj cu o alta femeie. Ambii au posedat legitimatii de intrare în sediul Consiliului Judetean, fara poze, nestampilate, cu aceeasi semnatura si aceeasi inscriptie de mâna „Comitetul Judetean de Salvare Nationala”. Nu a existat preocupare pentru a se stabili cine le-a emis. Ar trebui mentionat faptul ca, în momentul retinerii, asupra lui Tibescu Gh. s-a gasit un biletel cu diverse nume si numere de telefon, între care si numele unui activist P.C.R. Radu Paunescu si al lui Ivascu. Despre Ivascu Emil stim urmatoarele: În seara de 22 decembrie 1989, echipat în scurta de piele si vesta anitglont, înarmat cu pusca cu luneta, s-a alaturat armatei aflata în 1141

zona centrala; în cursul noptii, în timp ce patrula alaturi de un ofiter de armata, a tras focuri de arma în mod nejustificat asupra a doi tineri, fara a-i lovi. Un ofiter l-a împiedicat sa mai traga. Daca pâna în acel moment în Brasov a fost liniste si nu s-a tras nici un foc de arma (23.12.1989 ora 2.00), din acel moment au început schimburile de focuri între armata si teroristi, rezultatul fiind peste 60 de morti si numerosi raniti. În ziua urmatoare, Ivascu Emil a împuscat mortal 2 persoane, fara nici o justificare, iar ulterior a facut parte din noile organe de conducere judetene si din organizatia revolutionarilor. În legatura cu omorul celor doua persoane Parchetul Millitar Brasov si-a declinat competenta în favoarea Parchetului Civil. Nu cunoastem solutia. (Dosar nr. 141/P/1990 al Parchetului Militar Brasov). * ** - În ziua de 22 decembrie1989, dupa fuga lui Ceausescu N., lt. maj. Sime Marius de la o unitate militara din Sibiu l-a împuscat mortal pe Vinersar Florin, în conditiile unei erori de fapt, pe fondul unor aprecieri eronate privind existenta teroristilor. Opinia oficiala a Sectiei Parchetelor Militare (referat 23.08.1996) este ca în realitate numai în imaginatia unora ar fi existat o confruntare reala între armata si teroristi. Ce nu spune referatul respectiv si rezulta din dosar 13/P/1990 al Parchetului Militar Brasov: Rezulta ca în ziua de 22 decembrie1989, dupa ora prânzului, lt. maj. Sime Marius, aflat în piata Republicii din Sibiu cu o subunitate de militari, a sesizat ca din podul hotelului „Împaratul Romanilor” se trag focuri de arma. S-a deplasat cu doi militari la 1142

hotelul respectiv unde i s-a spus ca toate intrarile spre pod sunt încuiate, mai putin intrarea din curtea interioara, lasata descuiata conform dispozitiei ofiterului de securitate ce raspundea de hotel. Lt. maj. Simu M. însotit de cei doi soldati si de un angajat al hotelului a urcat cu liftul pâna la nivelul podului. De acolo a vazut printr-un geam ca la luminatoarele podului se aflau unele persoane, din care unele cu arme de foc. A întrebat pe angajatul hotelului daca cunoaste persoanele respective. I s-a raspuns ca nu le cunoaste si ca acestea nu fac parte din personalul hotelului. În aceste conditii, lt. maj. Simu M. a tras cu pistolul mitraliera în persoana aflata în cel mai apropiat luminator. Ulterior s-a constatat ca persoana respectiva a fost ucisa si ca se numea Vinersar Florin. Dupa executarea focului, ofiterul cu însotitorii sai au patruns în podul cufundat în bezna. A somat. Nu i s-a raspuns, dar s-au auzit pasi care se îndepartau. De la distanta au urmarit persoanele care se îndepartau, au coborât pe scara de serviciu si au iesit în curtea interioara care avea iesire si în strada. În momentul în care lt. maj. Simu M. a iesit si el pe usa respectiva, doi indivizi în uniforme de soldati l-au amenintat cu armele obligându-l sa se întoarca în cladire. Despre Vinersar Florin nu se stie decât ca a fost sef de cadre la o întreprindere din Sibiu si ca avea o legitimatie care îi dadea drept de control, cu sprijinul organelor de militie, pe raza judetului Sibiu. Cercetarile nu au fost duse pâna la capat nici în acest dosar. Nu a fost audiat personalul hotelului pentru a relata tot ce cunosc despre acest caz, nu s-au efectuat verificari cu privire la persoana lui Vinersar Florin pentru a se stabili cine era de fapt si ce cauta în 1143

acele momente în podul hotelului, pe unde a putut patrunde acolo si cine controla eventual intrarea pe scara de serviciu. * ** - În noaptea de 23/24 decembrie1989 în zona unitatilor militare 01267, 01763 si altele, situate în cartierul Viziru din Braila s-au tras focuri de arme din blocurile din apropiere. În dimineata de 24 decembrie1989, din ordinul comandantului U.M. 01267 a început scotocirea blocurilor de locuinte din jur, în mod deosebit a acelor blocuri în care s-au semnalat focuri de arme. Unul din acele blocuri a fost cel cu nr. A10. La sosirea militarilor condusi de mr. Frant George, locatarii adunati pe hol au confirmat ca din bloc s-au tras focuri de arma. Banuielile se îndreptau asupra locatarului Bute Petre de la etajul 7, ap. 32, care, împreuna cu un individ necunoscut, a coborât de pe terasa blocului în apartament. Ofiterul împreuna cu sold. Popa C. s-au postat în locuri ascunse de unde au supravegheat ap. 32. Pe holuri si scari era liniste deoarece locatarii panicati au coborât la parter si în strada. La putin timp usa ap. 32 s-a deschis si o femeie s-a uitat în jur (sotia lui Bute P.), dupa care a facut semn ca se poate iesi. Au iesit din apartament Bute P. împreuna cu Iarcic Iulian care, foarte atenti sa nu faca zgomote, au început sa coboare scarile. Mr. Frant G. i-a somat sa se opreasca si sa ridice mâinile sus, cu avertismentul ca, în caz contrar, va trage. La auzul somatiei, cei doi au încercat sa fuga, moment în care sold. Popa a deschis foc împuscându-l mortal pe Iarcic Iulian. Bute P. a scapat sarind peste balustrada la etajul inferior, de unde a continuat coborârea si a parasit blocul. Fara ca cercetarile sa fie aprofundate, Parchetul Militar Bucuresti a dispus la 12.11.1993 neînceperea urmaririi penale fata de sold. Popa C, care beneficia de scuza erorii de fapt (Dos. 71/5/1990). 1144

Familia victimei Iarcic I. a facut repetate memorii prin care solicita continuarea cercetarilor, sustinând ca acesta a fost atras într-o cursa de catre Bute P. care a creat o diversiune menita sa faciliteze evacuarea adevaratilor teroristi. S-au indicat mai multi martori care pot confirma prezenta teroristilor în blocul respectiv, care pot confirma de asemenea ca doua apartamente erau ocupate de persoane necunoscute de ceilalti locatari si ca Bute P. ar fi fost informator al securitatii. Nu s-a verificat nimic din numeroasele probleme indicate de familia victimei care era nemultumita si de faptul ca cercetarile în bloc au fost facute de un maior de militie. La începutul anului 1994, dupa examinarea dosarului, generalul Ioan Dan a propus reluarea si completarea cercetarilor indicând în concret ce anume acte de cercetare mai trebuie efectuate. Nu stim daca s-a acceptat propunerea si daca i-au fost completate cercetarile. * ** - La 26 decembrie 1989 a fost retinut la Televiziune, ca suspect terorist, Stoica Mihai. Nu se cunosc detaliile retinerii. Dupa trei zile de retinere într-o încapere cu alti suspecti, acesta a încercat sa dezarmeze prin violenta un militar aflat de paza. A fost imobilizat si predat sectiei 5 Militie. La Militie, S.M. a scris o declaratie prin care recunostea ca în 22 decembrie 1989, de pe cladirea Ministerului Turismului, a tras focuri cu pistolul spre demonstranti. Nu stie daca a lovit pe cineva. În aceeasi zi a aruncat pistolul. La televiziune a încercat sa patrunda pentru a-i otravi pe doi fosti colegi. Declaratie data la 29.12.1989. 1145

A fost lasat liber, dupa care, la 16.05.1991, în fata procurorului militar, a retractat declaratia anterioara de la Militie cu motivarea ca a dat-o de frica, recunoscând numai ca a încercat sa dezarmeze un soldat. Stoica Mihai a efectuat stagiul militar la o unitate M.I. de la Gradistea, fiind lasat la vatra cu gradul de sublocotenent. A mai efectuat un stagiu de reciclare fiind avansat locotenent. Revolutia l-a gasit economist la Institutul de Economie Industriala. În perioada 15.02.1990-19.03.1990 a fost internat în Spitalul Gh.Marinescu, fiind externat cu diagnosticul „Depresie atipica”. Dosar nr. 2006/1991 al Sectiei Parchetelor Militare în care s-a dispus neînceperea urmaririi penale pentru lipsa probelor de vinovatie. * ** - În ziua de 24 decembrie1989, ora 23.35, este internat în Spitalul de Urgenta Popa Constantin, 20 ani, nascut în comuna MitoculPrut, jud. Botosani, cu ultimul domiciliu flotant în Bucuresti, pâna la 18.11.1989, în str. Cascadelor nr.17, bl.C, ap.6, sect. 6, încadrat ca geamgiu la T.C.A. 2 Casa Republicii. În foaia de observatie clinica s-a mentionat ca a fost adus din Piata Palatului, cu „psihoza reactiva” si a fost externat ameliorat la 28 decembrie1989. Pe coperta dosarului sunt facute unele mentiuni: trei rânduri de haine, striga lozinci. La 29 decembrie1989 cineva a pus rezolutia: „Este suspect de terorism. Sa fie verificat complet pe linie de evidenta populatiei si pe sustinerile din declaratie, apoi decidem”. Nu s-a verificat decât declaratia acestuia ca în ultimul timp a locuit la sora sa Popa Rodica, indicând si adresa ei din Bucuresti si ca mai are un cumnat, Deliu Petre. Nici una din aceste persoane 1146

nu figureaza în evidentele Politiei. Fara alte verificari, la 03.01.1990, apare rezolutia data de procuror: „Va fi pus în libertate”. Popa Constantin nu a fost în masura sa indice nici un martor în legatura cu activitatea sa din ziua de 22 decembrie 1989, când pretinde ca ar fi plecat cu mai multi colegi de la Antrepriza Vest Militari, de care s-ar fi ratacit si pâna la 24 decembrie 1989 când a fost dus la spital. (Dosar 1390/P/1990 al Sectiei Parchetelor Militare) * ** - În noaptea de 23 decembrie 1989 o patrula militara l-a retinut pe Tarus Valentin Augustin (21 ani, cu domiciliul în Buzau). A fost retinut în Bucuresti, pe str. Schitu Magureanu, dupa ce a fortat portiera unui autoturism pe care încerca sa-l porneasca, desi nu avea permis de conducere auto. În buzunar i s-au gasit tuburi de cartuse. Declara ca a venit de la Buzau împreuna cu Dedu Cornel în seara de 22 decembrie1989 sa vada ce se întâmpla la Bucuresti. A ajuns în zona „Radio” unde se tragea intens si, împreuna cu alti cetateni, a cautat teroristi prin podurile unor cladiri, dar nu au gasit decât tuburi de cartuse pe care le-a pus în buzunare, dupa care a încercat sa fure un autoturism cu care sa se înapoieze la Buzau. Dedu Cornel nu-i confirma declaratia, iar Tarus Valentin nu a fost în masura sa indice alti martori (era lacatus montator la IPIC-CF Buzau, tatal sau era activist la comitetul judetean al P.C.R. Buzau, iar mama administrator la Spitalul Buzau). În Dos. 2078/1991 al Sectiei Parchetelor Militare s-a dispus neînceperea urmaririi penale pentru terorism si declinarea competentei la parchetul civil pentru tentativa de furt calificat. 1147

Tarus Valentin mai declara ca pâna în anul 1989 a lucrat la Centrul de reparatii capitale utilaj agricol din comuna Pogoanele, unde a întrerupt serviciul din motive de boala. La 26 martie 1991 Spitalul de Psihiatrie Sapoca i-a eliberat acestuia un certificat medical cu nr. 25, cu diagnosticul: „Psihoza discordanta forma activa”, cu precizarea bizara: „spre a-i servi la CEC”. Nici în acest caz declaratiile suspectului nu au fost verificate pâna la cele mai mici date * ** - În ziua de 24 decembrie 1989, tânarul Vacariu Dan, în vârsta de aproape 18 ani, din Râmnicu-Vâlcea, se prezinta la dispozitivul de paza format din luptatori ai garzilor patriotice de la ISPE, la intersectia Bd-ului Lacul Tei cu Str. Barbu Vacarescu. A solicitat sa i se puna la dispozitie o masina pentru a ajunga la T.V. unde are o misiune importanta. Nu i s-a acordat prea mare importanta, dar el a ramas împreuna cu persoanele din dispozitiv. În jurul orei 12 este oprit pentru control un autoturism. Ocupantii autoturismului au coborât, lasând motorul în functiune. În acel moment Vacaru Dan, „cu o mare agilitate”, s-a aruncat pe locul soferului si a demarat, strigând „trageti în teroristi”. O parte din membrii C.P. au tras cu armele dupa autoturism numai foc cu foc, dar s-a auzit si o rafala de arma automata, când a fost ranit la picioare Copoiu George care se afla pe trotuar si nu pe directia în care a fugit Vacariu Dan. În conditii neelucidate, undeva pe strazile capitalei, autoturismul condus de fugar a fost ciuruit de gloante, Vacariu Dan fiind ranit. Numai din declaratia sa rezulta ca, dupa ce a fost ranit, a fost dus de doua persoane la Spitalul de 1148

Urgenta unde, fiind agitat, a fost considerat terorist si a fost legat de pat. Vacariu Dan a declarat ca a venit în Bucuresti în ziua de 22 decembrie 1989 fara stirea parintilor (medici în Rm,Vâlcea), dar nu a prezentat nici o proba cu privire la activitatea sa în Bucuresti pâna la 24 decembrie 1989. La cererea Sectiei 6 Politie, la 10 mai 1991, Laboratorul de Medicina Legala Rm. Vâlcea a trimis un raport de expertiza, în care se mentioneaza ca Vacariu Dan, student la Drept, nu prezinta tulburari psihice actuale, dar „în momentul comiterii faptei a prezentat un episod psihotic reactiv de soc cu stare confuzionala când discernamântul a fost abolit”, fara nici o argumentare a acestui diagnostic. Expertiza total nefundamentata. La 05.02.1990 Copoiu Maria, sotia celui ranit, a declarat ca organele de politie au încercat sa determine martorii sa-si retraga primele declaratii pentru a rezulta ca cei din garzile patriotice s-ar fi împuscat între ei. Acest lucru nu era posibil deoarece, în mod cert, Copoiu George a fost ranit cu o arma automata, iar garzile patriotice erau dotate cu pistoale mitraliera fixate numai pentru trageri foc cu foc (Dosar 2332/ll/Sp/91 al P.M.Bucuresti). Exemple de genul celor expuse pâna în prezent sunt numeroase. * ** În continuare voi expune câteva exemple în care autorii au fost cadre active ale securitatii. Astfel: - În noaptea de 23/24 decembrie 1989 Comandantul U.M. 01048 Sf. Gheorghe, jud.Covasna a primit un mesaj telefonic anonim, 1149

prin care era anuntat ca teroristii încearca sa arunce în aer statuia ostasului român din oras. Ca urmare, l-a chemat la el pe cpt. Lazar si i-a ordonat ca împreuna cu 5 militari în termen înarmati sa se deplaseze în zona respectiva pentru a-i anihila pe eventualii teroristi. În acelasi timp, la comandant s-au prezentat si ofiterii de contrainformatii militare, lt. maj. Mohora Mie si cpt. Bonariu Constantin, care s-au oferit sa faca si ei parte din misiunea respectiva, fapt ce li s-a aprobat cu multa usurinta. Toti s-au deplasat în zona mentionata unde era liniste. Se auzeau unele împuscaturi în alte zone ale orasului. În aceasta situatie, cpt. Lazar împreuna cu un soldat au urcat într-un bloc la locuinta unui ofiter de rezerva pentru a telefona comandantului pentru a-i raporta ca sesizarea nu s-a confirmat. În acel timp, pe trotuar s-a apropiat Suiu Gheorghe, în tinuta de garzi patriotice, care mergea, de la întreprinderea unde lucra, acasa sa se odihneasca. Fiind somat de militari, s-a supus fara discutie ridicând mâinile în sus pentru a fi controlat. În timp ce era încadrat de doi soldati fara a face nici un gest suspect, a fost împuscat de cpt. Bonariu C-tin în piept cu o rafala de 11 cartuse. Un glont la ranit usor si pe unul dintre soldati. Desi era o cauza relativ simpla, cercetarile au trenat foarte mult. Abia în anul 1994, dupa ce s-a transmis Parchetului Militar Brasov un ordin scris redactat personal de gl. Ioan Dan, cercetarile au fost definitivate, iar cpt. Bonariu C-tin a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de omor. (Dosar 193/P/1991 al P.M. Brasov). La dosar exista o serie de declaratii pe baza carora se poate concluziona ca ofiterii C.I. care apartineau de Directia IV-a din Departamentul Securitatii Statului si se aflau într-un birou în U.M. 01048 Sf.Gheorghe nu au fost straini de actele de diversiune ce au avut loc în orasul respectiv. O serie de aspecte concludente în acest sens nu au fost verificate pâna la capat în cursul cercetarilor. 1150

- În seara de 22 decembrie 1989, în jurul orei 22.30, a fost retinut de cetateni organizati într-un dispozitiv de control pe fostul Bulevard Moghioros din Cartierul Drumul Taberei din Bucuresti, în timp ce se deplasa cu autoturismul personal, maiorul Brânda Mihai de la Securitatea Municipiului Bucuresti. Asupra lui s-a gasit un încarcator cu 6 cartuse, o lanterna halogen cu 4 acumulatori, acte de identitate false pe numele de Barbu Mihai ofiter de militie. Dus la Circa 21 Militie, a predat pistolul pe care l-a scos din gheata semicizma si al doilea încarcator. Dupa cercetari superficiale, la 10.04.1992 s-a dispus neînceperea urmaririi penale în dos. 2089/1 991 al Sectiei Parchetelor Militare. Nu s-a verificat nici macar versiunea ofiterului potrivit careia se deplasa spre domiciliul unei cumnate pentru ca acasa i-a fost teama sa mearga (de ce cu pistolul si cartuse, de ce cu lanterna speciala?). * ** - În dimineata zilei de 23.12.1989, orele 8.30, a fost retinut pe str. Brezoianu din Bucuresti lt. col. Zagarin Grigore de la Securitatea Municipiului Bucuresti, cu pistol si munitie asupra sa. Fata de cei care l-au oprit, s-a prezentat drept avocat. A fost introdus în redactia ziarului Informatia Bucurestiului, unde, la scurt timp, a venit si maiorul Dosan Ion de la Securitatea Bucuresti care raspundea de redactia respectiva si a insistat ca lt. col. Zagarin G. sa fie lasat sa plece deoarece ar fi nevoie de el la unitatea din care face parte. I s-a spus ca nu i se permite sa plece fara aprobarea F.S.N. Dupa unele convorbiri telefonice s-a prezentat un reprezentant sau pretins reprezentant al F.S.N. care a aprobat eliberarea ofiterului de securitate, între timp însa pistolul a disparut fara a se mai putea stabili daca s-a tras sau nu cu el. 1151

Si în acest caz cercetarile sunt superficiale, în sensul ca nu au fost audiate toate persoanele care puteau da relatii, nu s-a încercat verificarea versiunii neverosimile sustinuta de cel în cauza (Dos. 21 14/1991 al Sectiei Parchetelor Militare). - Un locatar al blocului aflat pe b-dul N.Balcescu nr. 24 cu vedere în lungul strazii Onesti ce duce la fostul sediul C.C. al P.C.R. a sesizat ca din apartamentul locuit de mr. Baciu Paul de la Securitatea Bucuresti s-a tras cu arme de foc în perioada 22-27 decembrie 1989, fapt ce a atras riposta armatei. Este un bloc de locuinte complex, cu scari principale si de serviciu, doua subsoluri, terase care comunica cu toate scarile. În nota prezentata la cererea noastra de Sectia Parchetelor Militare se concluzioneaza ca nu s-a confirmat sesizarea cetateanului respectiv (Dos. 1380/P/I99l). În nota nu se spune ca în dosar exista suficiente declaratii care confirma cu certitudine ca din blocul respectiv s-a tras cu arme de foc si ca, în afara de A. Grasu, mai confirma martorul Tenescu Nicolae faptul ca si din apartamentul mr. Baciu s-a tras, ca nu au fost audiate o serie de persoane care au fost nominalizate de cei doi, ca nu au fost stabilite dispozitivele de observare ale securitatii, existente în acel bloc cu privire la traseele urmate de cuplul dictatorial. Ni se spune ca repetatele controale efectuate de armata nu au avut nici un rezultat concludent, dar se omite sa se arate ca însusi mr. Baciu P. recunoaste ca avea pistolul la domiciliu, ascuns într-o gheata. Pentru procurorul militar nu pare nimic ciudat în faptul ca, în timp ce toate efectivele securitatii ca si ale armatei erau consemnate în unitati sau în diverse misiuni, mr. Baciu P. se afla la domiciliu său si primea vizite din partea unor prieteni. 1152

De altfel, cercetarile s-au axat pe audierea colegilor si prietenilor mr. Baciu P. care îi confirmau declaratiile. Un martor a declarat ca a vazut personal foc la gura tevii din apartamentul mr. Baciu, ca a coborât cu alti locatari si au constatat ca într-adevar se tragea din apartamentul respectiv. A indicat doi martori care au vazut împreuna cu el acelasi lucru dar nu au fost audiati. (Dos. 1380/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare) - În dupa amiaza zilei de 23 decembrie 1989 sergentul Dutu Silviu Stefan de la trupele de securitate (U.M. 0530) a sarit gardul în incinta T.V.R. si a tras o rafala cu pistolul mitraliera asupra unui tanc aflat în dispozitivul de paza. Lânga tanc se afla comandantul acestuia, mr. Rasca V., si conducatorul, sg.maj. Dobra Gh., dar nu au fost loviti de gloante. Militarii din dispozitiv au ripostat, Dutu S. a fost ranit si apoi capturat, iar Procuratura Militara l-a arestat. In final, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala deoarece doua expertize efectuate în cauza au concluzionat ca, desi sg. Dutu S. nu prezinta nimic obiectiv care sa-i afecteze discernamântul în conditiile date, datorita unei reactii de soc ar fi actionat fara discernamânt. Nu se stie ce anume l-a adus în starea acuta de soc, dar daca expertii au concluzionat în acest mod, nu exista solutie. Am mai solicitat Sectiei Parchetelor Militare relatii si în legatura cu alte cazuri cu probleme, dar raspunsurile sunt incomplete, asa cum au fost si cercetarile. Concluziile, unele evident nefundamentate, converg spre a demonstra ca ar fi fost vorba de simple erori si de nimic altceva. Iata câteva exemple: - Dosarul nr. 179/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare, privind împuscarea mortala a lui Duta Dan Dorin într-un bloc din Str. 1153

Mihai Bravu nr. 116 din capitala. Dosarul înca nu a fost solutionat dar, în nota prezentata, apar niste concluzii pe care ne este greu sa le calificam, în sensul ca ar fi vorba de „un exemplu tipic de confabulatie si denaturare a adevarului”, de fantezie si de lipsa de maturitate în gândire. Se spune ca este cert ca Duta D. ”ar fi fost împuscat din greseala de colegii sai din garzile patriotice”. Înainte de a ne mai referi la acest caz ne punem o întrebare pe care o consideram fireasca. Cine îi permite unei persoane, si mai ales unor magistrati, sa considere drept confabulatii si denaturari ale adevarului relatarile unor persoane martore la un eveniment, atât timp cât nu exista probe certe care sa le infirme? Din câte cunoastem, din dosar rezulta ca Duta D. a fost împuscat de un terorist vazut de mai multi locatari din bloc, care l-ar putea recunoaste, terorist care era ranit la un picior - se pare o luxatie - si ar fi fost dus cu o masina, probabil la Spitalul de Urgenta. Se stie ca de la Spitalul de Urgenta au fost luati mai multi suspecti de catre fostul colonel de militie Ghircoias, dupa care li s-a pierdut urma. S-a banuit ca între acestia s-ar fi aflat si asasinul lui Duta D., motiv pentru care s-au dat indicatii sa fie lamurit acest aspect, în sensul de a fi identificati cei în cauza pentru a putea fi prezentati spre recunoastere unor martori. Nu s-a reusit decât sa se confirme faptul ca suspectii scosi din spital au fost dusi la Politia Capitalei, dar identitatea lor a ramas necunoscuta deoarece col. Vârban fostul sef al cercetarilor, a declarat ca persoanele respective nu au fost introduse în arest si ca de cercetarea lor s-au ocupat procurorii militari si civili care se aflau la Politia Capitalei cu misiunea de a verifica si tria persoanele suspecte de terorism. Din acel moment, nimeni nu a mai continuat cercetarile, dupa cât se pare. -Dosarul nr. 72/S/1990 al Parchetului Militar Bucuresti privind un incident produs pe Dunare, la Braila, în ziua de 24 decembrie 1154

1989, în care o persoana a fost ucisa si alte doua au fost ranite. Este vorba de incidentul produs între salupa Capitaniei portului, pe care se aflau victimele, si o nava militara. În nota prezentata de Sectia Parchetelor Militare se mentioneaza ca solutia de neîncepere a urmaririi penale este legala, data fiind eroarea de fapt. Într-adevar, asa este, numai ca nu putem fi de acord cu abstractizarile facute si pe marginea acestui caz, menite sa aduca aceeasi concluzie, în sensul ca, dupa fuga lui Ceausescu, fortele ostile revolutiei ar fi existat numai în imaginatia unora, care ar fi dus la transformarea unor amici în plan mental în adversari. Nu suntem de acord nici cu modul succint în care ni s-au prezentat faptele, fara a se mentiona ce a stat la originea lor si ce date rezulta din dosare în legatura cu activitatile diversionist-teroriste. În cazul de fata nu s-a comunicat: - Ca anterior incidentului, tot în ziua de 24 decembrie 1989, la Capitania portului Braila s-a primit un mesa] telefonic, chipurile din partea unor persoane cu atributii de raspundere de la Prefectura, persoane neaudiate pâna la solutionarea cauzei. Conform aceluiasi mesaj, o persoana suspecta înarmata se gasea la uzina de apa, aflata în amonte fata de port. Se solicita deplasarea unei salupe a portului, desi aceasta nu era înarmata, iar pe Dunare se aflau nave militare care puteau executa fara riscuri verificarea mesajului. Cu toate acestea, persoana aflata de serviciu în port a facut apel la voluntari pentru aceasta misiune. S-au oferit lt. maj. de militie Buzogany Bela, înarmat cu un pistol si doi luptatori din garzile patriotice, înarmati cu pistoale mitraliera, care au plecat cu salupa portului condusa de David Raducanu. Deplasarea s-a facut fara incidente deoarece a fost anuntata unitatea militara de nave fluviale. La uzina de apa totul era în ordine, deci, mesajul a fost fals. 1155

La înapoierea spre port, asupra salupei s-a deschis foc din partea dreapta, respectiv dinspre Insula Mare a Brailei (în solutia procuraturii se sustine, contrar celor declarate de cei aflati în salupa, ca focul ar fi fost deschis dinspre Prefectura unde se aflau subunitati ale armatei). Prisecaru Dumitru, aflat pe salupa, a ripostat cu foc în directia padurii de pe insula, prin geamul salupei, spart de gloantele care au venit din acea directie. În acel timp salupa îsi continua deplasarea cu o viteza accelerata, urmând ca la putin timp sa treaca pe lânga o nava militara. Tot în acel timp, prin statia radio a Marinei Militare, s-a transmis ca de pe salupa 27 se trag focuri de arme spre navele militare, urmând ca vedeta V. Dg. F-159 sa o intercepteze si sa o controleze. Date fiind focurile mentionate, cei de pe vedeta au fost convinsi ca mesajul primit este real si, dupa somatii neauzite de cei de pe salupa, au tras asupra acesteia, omorându-l pe David Baducan, pe lt. maj. Buzogany si pe Manole Ionel. Nu cunoastem cele declarate de lt. maj. Buzogany care si în noaptea anterioara a fost de paza în port, împreuna cu luptatori din garzile patriotice. Acesta ar fi declarat ca în seara de 23 decembrie 1989 a asistat la schimburi de focuri între tragatori necunoscuti si militarii aflati în Prefectura, care ripostau. Ca focurile primilor aveau un zgomot deosebit de focul armamentului din dotarea armatei. Focurile au continuat pe tot timpul noptii. În dimineata zilei de 24 decembrie 1989 la el a venit un marinar de pe un slep ancorat între gara fluviala si Prefectura care i-a spus ca în seara precedenta, a vazut cum dintr-un autoturism Dacia au coborât 3 indivizi care s-au ascuns în boscheti si au deschis foc asupra Prefecturii. Ca împreuna cu acel marinar (neidentificat si 1156

neaudiat), s-a deplasat prin boscheti în locul unde spunea ca iarba era culcata, pamântul ravasit, iar roua era stearsa de pe iarba. L-a dus pe marinar la Militie unde i-a luat o declaratie. Nu s-a preocupat nimeni de gasirea acelei declaratii. - Dos. 285/P/1992 al Sectiei Parchetelor Militare privitor la Florea Sandu Lucian, angajat cu un tanc în unele incidente soldate cu morti si raniti. Ni se spune ca solutia de neînceperea urmaririi penale este legala, fapt pe care nu-l punem la îndoiala si apoi ni se repeta teoria "psihozei terorismului" care a generat eroarea de fapt în rândul celor aflati în dispozitiv de aparare, pe soseaua Chitilei. Nu ni se spun urmatoarele: - Ca în seara de 22 decembrie 1989 Marele Stat Major a ordonat unei unitati militare de la Târgoviste sa trimita la Bucuresti o subunitate de tancuri. La scurt timp o unitate militara din Bucuresti a primit ordin (nu se stie precis de la cine) sa trimita câteva tancuri pe soseaua Chitilei pe unde sunt semnalari ca ar urma sa patrunda blindate ale securitatii (asemenea mesaje false privind blindate ale securitatii s-au mai constatat si în alte cazuri). Asa se face ca a fost constituit acel dispozitiv de aparare din care facea parte si tancul comandat de lt. maj. Florea Sandu Lucian. La sosirea coloanei de tancuri de la Târgoviste nu s-a deschis focul deoarece unul din ofiterii aflati în dispozitiv a sesizat ca este vorba de tancuri ale armatei. În continuare, au avut loc unele fapte mai putin elucidate, din care a rezultat uciderea unui militar si ranirea altora doi, dupa care lt. maj. Florea si-a pierdut controlul plecând cu tancul prin oras si provocând alte incidente, pâna când a fost oprit si luat prizonier de o formatiune militara de la Focsani.

1157

Au existat si alte cazuri în care, datorita unor mesaje false, au avut loc incidente, unele cu urmari deosebit de grave, iar altele fara urmari deosebite. Un asemenea exemplu îl constituie incidentul produs la Circa 10 Militie în noaptea de 22/23 decembrie 1989. Astfel, în seara de 22 decembrie 1989 Circa 10 Militie a fost avertizata de la Militia Capitalei ca în cursul noptii s-ar putea sa fie atacati si sa ia masuri de înarmare a personalului, sa ocupe pozitii de lupta. În cursul noptii, un camion cu revolutionari adunati din centrul orasului, de catre indivizi aflati într-un ARO alb, se apropie de Circa 10 Militie. S-au tras focuri de arme si de la Militie si din camion. Au rezultat raniti si, în final, cei din camion s-au predat. La scurt timp a sosit la fata locului Col. Barbulescu, pe atunci sef al Militiei Capitalei, care a ordonat sa fie eliberati cei retinuti, sa li se restituie armele si sa li se mai dea munitie. Persoanele ranite în acele împrejurari au declarat ca gloantele care i-au ranit nu au venit din sediul Militiei, ci de la etajele superioare ale cladirilor care formeaza piateta din zona respectiva. Incidentul, cauzat de diversiune, cu cele mai grave consecinte, s-a petrecut în dimineata zilei de 23 decembrie 1989, în fata aerogarii Otopeni unde si-au pierdut viata 30 persoane din cadrul trupelor de securitate (ofiteri, soldati si un salariat civil, precum si noua persoane aflate într-un autobuz). Cauza este deosebit de complexa si necesita un studiu mai detaliat pe care ne abtinem sa-l facem, cât timp nu a fost solutionata de Curtea Suprema de Justitie. 1158

Concluzie Consideram ca din cele câteva exemple expuse pe scurt rezulta fara echivoc faptul ca fenomenul diversiune-terorism s-a manifestat din plin în decembrie 1989. Concludente sunt în acest sens rapoartele unor unitati militare care au fost hartuite de teroristi si declaratiile numerosilor militari din unitatile respective, care se refera atât la atacuri reale sau simulate, terestre, cât si la diversiunea radioelectronica. Nu avem dreptul sa-i consideram pe miile de martori ca fiind persoane psihopate sau care denatureaza adevarul. Mai rezulta ca de fenomenul diversiune-terorism nu s-a ocupat nimeni în mod special, iar datele care le avem rezulta în subsidiar din cercetarea unor cazuri cu morti si raniti. Deci organele Parchetului Militar au cercetat numai consecintele si eventual cauzele imediate, nu si cauzele care au generat evenimentele concrete. Nu s-a dorit descoperirea organizatorilor acestor evenimente, a adevaratilor vinovati. Sub acest aspect, multe cercetari nu au fost duse pâna la capat. Consideram ca si raportul Sectiei Parchetelor Militare trateaza cu superficialitate numeroasele cazuri, din care noi am exemplificat o parte. Trecerea timpului face mult mai dificila reluarea si completarea cercetarilor. Din analiza cazurilor pe care le-am prezentat, fara a avea pretentia ca am epuizat subiectul si ca nu pot fi trase si alte concluzii, noi ne oprim la urmatoarele, care, dupa opinia noastra, îsi gasesc în cea mai mare masura confirmarea în cele expuse, si anume: 1159

1. Diversiunea si actele teroriste din perioada de dupa 22 decembrie 1989 nu pot fi contestate. 2. Datele pe care le detinem, atâtea câte ni s-au pus la dispozitie, duc la concluzia ca aceste actiuni nu sunt opera unor forte straine si ca organizatorii si executantii lor trebuie cautati în interiorul tarii. 3. Din cele trei versiuni enuntate la începutul raportului, una singura poate fi sustinuta cu exemple concrete si anume, aceea potrivit careia diversiunea, care a inclus si acte de teroare propriuzise, a putut fi organizata si desfasurata de elemente care au apartinut fostului Minister de Interne. Din cele expuse rezulta ca acest minister avea, cu mult timp înainte de anul 1989, organizata o forta de interventie, denumita antiterorista, dar care urma sa actioneze si pentru restabilirea ordinii publice. În conceptia fostelor organe de securitate, notiunile de terorism si tulburarea linistei publice aveau în vedere, în primul rând, actiunile îndreptate împotriva regimului dictatorial. Din cele câteva exemple expuse rezulta fara dubii implicarea în actele de diversiune si terorism a unor cadre active ale fostului Minister de Interne, în mod deosebit ale fostului Departament al Securitatii Statului, unele dovedite, iar altele foarte suspecte. De asemenea, a rezultat implicarea unor persoane apropiate de institutiile mentionate (rezervisti M.I. ori persoane de sprijin) si, în sfârsit, implicarea unor persoane civile, cetateni români, pentru care legatura cu fostele organe de securitate nu a fost stabilita, dar nici nu a existat preocupare în acest sens. 4. O concluzie care se desprinde din întreaga activitate a comisiei senatoriale, este aceea ca marea majoritate a persoanelor audiate nu au furnizat date concludente, desi multe din aceste persoane 1160

erau în masura sa o faca. I-a împiedicat însa, fie functiile pe care le îndeplinesc în aparatul de stat, pe care încearca sa si le conserve prin ascunderea adevarului, fie apartenenta la fostele organe represive pe care încearca sa le apere si sa le prezinte ca pe niste organe care nu si-ar fi îndeplinit misiunea principala de aparare a regimului comunist. 5. O atentie speciala se impune a fi acordata datelor furnizate de Parchetul General, care, pe de o parte a avut în principal misiunea de a cerceta si a stabili adevarul în legatura cu Revolutia, iar pe de alta parte era institutia care, cel putin aparent, nu avea nici un interes sa ascunda adevarul. Realitatea însa ne spune ca organele Parchetului nu si-au dus pana la capat onoranta misiune avuta, iar, ceea ce este mai grav, raportul Parchetului General si referatele ulterioare pentru diferite cazuri concrete demonstreaza faptul ca nici aceasta institutie nu ne-a prezentat în totalitate adevarul. Aceste materiale abunda în teoretizari si pretinse analize psihologice, fiind vadit efortul de a escamota adevarul cu privire la diversiune si terorism. Mai mult, Parchetul îsi permite ca relatarile numerosilor martori sa fie apreciate „confabulatii”, „distorsionari ale adevarului”, ori rezultatul unor fenomene psihice anormale. Ne asteptam din partea Parchetului, nu la analize psihologice, ci la fapte si probe. O nota aparte si diferita de opinia oficiala a Parchetului o reprezinta depozitia Generalului magistrat Ioan Dan, fost sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare din Parchetul General. De altfel, prezentul raport se întemeiaza, în cea mai mare masura, pe relatarile si pe probele la care a facut trimitere depozitia acestuia, facuta în mai multe etape, si, ceea ce este important, depozitii facute în timp ce mai functiona la Parchetul General. 1161

Ce stim despre Generalul Ioan Dan? Stim ca a fost un procuror militar cu o vasta experienta profesionala, care s-a implicat în cea mai mare masura în cercetarea si judecarea celor vinovati de reprimarea sângeroasa a demonstrantilor anticeausescu. Mai stim ca la 1 martie 1994 a fost retrogradat din functie, masura prin care a fost înlaturat de la orice activitate de cercetare penala, implicit de la cercetarea cauzelor revolutiei. Nu cunoastem însa motivele acestei retrogradari si nici cel în cauza nu le cunoaste. Fiind vorba de un personaj principal al activitatii de cercetare si judecare a evenimentelor Revolutiei, suntem tentati sa credem ca retrogradarea sa ar fi fost facuta tocmai în scopul obstructionarii stabilirii adevarului. 6. În final, consideram ca se impune si o concluzie a concluziilor. Daca a existat diversiune si terorism si daca avem date si cu privire la autorii acestor actiuni, se pune întrebarea fireasca: ce scop au avut aceste actiuni? La aceasta întrebare pot fi date cel putin doua raspunsuri si anume: - Diversiunea si terorismul au constituit o continuare a rezistentei fortelor sau unor elemente din fortele ramase fidele lui Ceausescu, cu scopul de a-l readuce pe acesta la putere. - Aceste actiuni au avut drept scop sa stopeze fenomenul revolutionar si sa-l limiteze la rasuturnarea cuplului Ceausescu de la Putere. În sprijinul acestei variante invocam si primele aparitii la T.V. ale presedintelui Ion Iliescu, referirile domniei sale la un asa numit comunism cu fata umana. Am mai invoca diversiunea pusa la cale de T. Mazilu în ianuarie 1990 pe când era mâna dreapta a lui Ion Iliescu, care în public striga: „moarte securistilor”, în timp ce el însusi a fost securist. Efectul acestui gen de diversiuni îl stim, si anume aducerea în stare de panica a 1162

unei importante parti a electoratului, cifrata la cel putin 4 milioane de oameni, care se vedeau în mod grav periclitati de eventualitatea unei schimbari radicale în România. Ni se pare de necontestat legatura dintre aceasta psihoza provocata si succesul în alegeri a presedintelui Ion Iliescu si a partidului care îl sustine. Ca dovada o constituie faptul ca pe masura ce aceasta panica s-a redus în intensitate, a scazut constant si electoratul care îl mai sustine. 7. Ar mai exista o întrebare si anume, daca în prezent s-ar mai putea face ceva pentru descoperirea completa a adevarului. Consideram ca s-ar impune ca o comisie de juristi sa examineze în mod nemijlocit toate dosarele penale, indiferent ce solutii s-au dat si unde se afla, care se refera la fapte în legatura cu evenimentele din Decembrie 1989, dosare care contin multe probe si date foarte importante care însa au fost ignorate de raportul si referatele prezentate de Parchetul General. Pentru fiecare din dosare sa se întocmeasca fişe care sa contina toate datele importante, fişe care sa fie anexate la raportul sau rapoartele Comisiei Senatoriale pentru a se oferi posibilitatea de a fi apreciate evenimentele într-o cât mai deplina cunostinta de cauza. În functie de cele ce vor rezulta se va putea face o apreciere si asupra unor noi eventuale cercetari si verificari, în scopul cunoasterii cât mai complete a adevarului. Aceasta situatie nu ne permite sa tragem concluzii categorice si definitive, în legatura cu problema teroristilor. Pentru adevar, consideram deci ca mai sunt necesare urmatoarele masuri: 1. O comisie de juristi impartiali specialisti în cercetari penale, sa revada toate dosarele Parchetelor Militare referitoare la Revolutia 1163

din Decembrie 1989, inclusiv cele declinate la Parchetele Civile si cele aflate la instantele de judecata. Pentru fiecare dosar sa se întocmeasca fişe complete cu tot ce rezulta despre terorism si diversiune cu precizarea daca s-a facut tot ce se putea pentru elucidarea acestei probleme. În cazurile în care este posibil, sa fie luate masuri de completare a cercetarilor. 2. Dupa examinarea si fişarea dosarelor respective, comisia sa întocmeasca un raport sinteza, la care sa se anexeze toate fişele dosarelor. 3. Comisia sa fie coordonata de trei senatori, iar membrii comisiei sa fie detasati pe toata perioada activitatii pe lânga Parlament. 4. Comisia sa fie investita cu dreptul de a cere de la orice institutie publica orice documente si relatii care pot lamuri problemele în discutie.

1164

Relatări ale ofiţerilor din Tâtgovişte Jurnalul Naţional, 9 oct. 2004 Capitan Iulian Stoica: Din punctul meu de vedere, al rezistentei, ajunsesem la limita. Deja pe 24 seara, inainte de a-i urca in transportor, aveam halucinatii, iar de mare ajutor mi-a fost soldatul care era cu mine ca eu aveam impresia ca cineva se apropie tot timpul de mine. Alt fenomen este ca si ceilalti ajunsesera in pragul rabdarii, in sensul ca era normal si mi se pare logic sa zica, aveam deja morti, erau raniti grav. Pentru cine, ma, sa moara, pentru astia? Si unii au hotarat chiar sa intre peste noi, sa-i termine. Au fost momente deosebit de grele. Nu au pus in aplicare nimic, nu am avut nici o problema, dar ei au gandit hai sa-i terminam odata. A murit ofiterul ala cu copil de 7 luni, au murit copiii astia de 20 de ani pentru ce, pentru astia. Asa au gandit ei. Domnul colonel Chemenici mi-a zis: "Misiunea este urmatoarea: raspunzi cu capul de ei, trebuie sa ajunga in fata unui tribunal de orice natura". Eu personal va spun ca am visat un tribunal al intregului popor, dar nu s-a putut si ar mai exista varianta ca daca nu exista nici o sansa de scapare si exista pericolul ca astia sa scape stiam ce aveam de facut. Si mi l-a repetat de multe ori. "Daca astia scapa, tu stii ce ai de facut". Vreau sa va spun ca in 24 decembrie, seara, exista ceva din treaba asta. Lt. col. Ion Mares: Un lucru este cert. S-a incercat prin toate caile sa facem noi treaba, adica executia. Evenimentele din data de 24 pe care le-a povestit colegul meu sunt dramatice si prin densitatea faptelor intamplate, cat si datorita faptului ca ajunsesem din punct de vedere psihic la un grad de saturatie. Parerea mea, si am discutat si cu dl Chemenici, ca venirea si discutia pe care a avut-o cu colonelul respectiv (n.r. - un anume comandant de la comandamentul aviatiei) a contribuit la schimbarea hotararii noastre pentru ca noi trebuia sa facem una din doua lucruri: ori sa-i 1165

ducem la Bucuresti si sa-i scoatem din cazarma, ori sa adunam intreaga cazarma si sa le spunem uite asta, asta, adica nu mai puteam sa tinem oamenii in acea stare de stres cand incepusera sa ne considere tradatori. Noi nespunandu-le, ei nu stiau ce vrem noi sa facem, pentru ca acolo pe hol unde pazea el (n.r. - capitan Iulian Stoica) nu intrau decat 4 persoane. Pe holul din fata biroului nostru iar nu se putea intra. Dar foarte usor putea sa intre cu o arma pe geam si sa traga in noi, ce era mare lucru sa faca chestia asta!? Capitan Iulian Stoica: Mi-am adus aminte de un aspect. V-am raportat ca i-am adus cu un ARO in data de 23 seara. Acel ARO a ramas pe loc. Cele doua, o contabila si o dactilografa, au cerut permisiunea in 23, dupa ce i-am adus si ARO a ramas acolo, sa mearga pana acasa sa vada care este situatia, ca au fost in cazarma. Comandantul le-a aprobat. Au plecat cu ARO asta si s-au intors tot cu ARO. Geamul meu unde aveam camuflajul era cam la 3 metri jumatate de acest ARO si aveam camuflajul dat la o parte ca sa am vizibilitate ce se intampla acolo. ARO a venit si a oprit acolo. La un moment dat, un soldat striga: "Teroristii sunt aici, s-au infiltrat, sunt in ARO. In acel moment eu am ridicat pusca mitraliera si am indreptat-o catre ochiuletul ala de geam (geamul e format din mai multe ochiulete) si am vrut sa strapung cu teava de la pusca mitraliera. Era armata, cartus pe teava, nici asigurata nu era si trag. Zic, au ajuns unde au vrut. Ce se intampla? Usile se deschid si doua mogaldete negre sar din ARO si se ghemuiesc langa roti. Zic, astia sunt! Dar n-am apasat pe tragaci, pentru ca nu s-au mai miscat. Bine ca nu au incercat sa intre pe usa spre mine, daca intrau nu mai erau in viata. Erau ele doua. Lt. col. Ion Mares: Sa revenim la ziua de 25. Ei au fost adusi si bagati inauntru, s-a perfectat intalnirea ce s-a petrecut noaptea intre dl. Chemenici si ofiterul de legatura, m-am prezentat si eu dimineata la 6:00 la birou, dupa ce mi-am rezolvat problemele. 1166

Capitan Iulian Stoica: Mi-am adus aminte de urmatorul aspect. Dupa faza pe care v-am raportat-o cu Boboc, atunci cand l-a luat de la geam mai brusc, Nicolae Ceausescu i-a propus comandantului urmatoarea varianta: sa ia doua transportoare blindate si sa mergem ori la Voinesti, ori la Campulung, unde are un comandant fidel la Securitate. Comandantul a zis da, iau eu toate masurile care sunt necesare si mergem acolo. A specificat ca la Voinesti stie si omul care are banii si va dau banii. Eu am fost la Voinesti din pura curiozitate si m-am prins de ce vrea sa mearga acolo. Este un releu cu aparatura ingropata in pamant, un buncar pazit de Securitate si care atingea zona de munte. O data intrat acolo, era nu imposibil, dar foarte greu de scos si, in al doilea rand, vorbea tarii pentru ca acolo este postul de Radio Romania 2, pe unde medii cu putere foarte mare. De asta voia sa ajunga acolo. Si a zis, printre altele, sa-l iei si pe ofiterul ala de afara care e din Voinesti si ia si niste ofiteri de incredere. Lt. col. Ion Mares: Sa revenim. Sa stiti ca dl. Chemenici nu a avut discutii prea mari cu ei, a venit si a discutat cu ei numai cand ei au solicitat. Una din discutiile la care am participat eu a fost cea referitoare la imprumutul de bani. Sa-l imprumute cu niste bani comandantul pe el sa se duca sa-si cumpere din oras lenjerie ca zice "uite camasa, stau de 2 zile cu ea". Practic nici n-aveau bani la ei, singurul leu nu stiu cum a scapat intr-un portofel de-al ei care era in geanta, la fel de goala. M-a surprins faptul ca ea nu avea in geanta lucruri specifice unei femei. Capitan Iulian Stoica: Si s-a facut speculatia ca i-am torturat. Ea a avut tot timpul o bratara masiva de aur. Nu s-a atins nimeni de ea, probabil nici la perchezitie, nu s-a luat motivul ca au fost jefuiti. A murit cu aceasta bratara la mana, a fost lovita de un glont, aproape a fost retezata de un glont. Si cu speculatiile care 1167

s-au facut ca i-am spus sa spuna de bani. N-aveam de unde sa stim decat dupa proces, dupa executie. Lt. col. Ion Mares: Mie personal mi-a spus dl. general Stanculescu, cand ii ducea la locul executiei: "Lasa, ba, nu va fie mila! Ca au conturi de doua miliarde de lei!". Deci atunci am aflat de bani. Capitan Iulian Stoica: Ulterior ne-am pus si noi mai multe intrebari. Daca am putea raspunde vreodata, ar fi foarte bine. Personal cred ca s-a riscat foarte mult prin trimiterea acelor oameni cu Armata 5 si 6. Viata lor a fost intr-un risc maxim daca ne puneam problema ca nu mai scapam cu viata din coloana blindata. Domnule colonel, ma intreb eu, daca au venit sa le aduca medicamentele, de ce n-a venit si un procuror sa-i intrebe ceva. Trebuia sa li se puna niste intrebari cu care ei s-au dus in mormant. Ma intreb eu, ei de ce nu i-au intrebat: ce stiau ei in legatura cu evenimentele alea, mint, spun adevarul? Ce informatii au avut ei in legatura cu toata treaba asta cu Revolutia romana? Lt. col. Ion Mares: Deci am ajuns in dimineata de 25 decembrie. In birou la domnul Chemenici, impreuna cu domnul Dinu si domnul Tecu, ni s-a comunicat care a fost discutia din noapte cu ofiterul de legatura. Mie, care conduceam fortele si mijloacele de aparare antiaeriana, mi s-a transmis ca se trage in tot ce zboara. Pe 23 a venit acest ordin. Semnalul de recunoastere stabilit era o banda lata de 20 de centimetri si lunga de 3 metri, care trebuia sa fie agatata de fiecare elicopter. Am chemat comandantii de subdiviziuni si le-am spus: Imi cunoasteti si glasul la telefon, indiferent cine va da ordin sa trageti daca nu e transmis de mine, nu trageti. Eu i-am chemat si le-am spus in particular. I-am spus si comandantului, nu dati foc fara sa va consultati cu mine. Nu puteam sa zic ceea ce era strict secret la momentul respectiv, chestia cu banda galbena la elicopter. Si am fost anuntati cand 1168

urmeaza sa plece, eu pregatisem totul, din punctul nostru de vedere, si vazand ca suntem interceptati total in convorbirile telefonice am mers pana acolo incat l-am dezinformat pe dl. general Stanculescu. Si va dau un moment foarte simpatic. Lt. col. Ion Mares: Deci am stabilit toate aceste probleme. Noi nu stiam precis cand sosesc elicopterele. A fost liniste in perioada aceea. Noi nu am avut probleme. Pe 25 dimineata, pana la sosirea elicopterelor nu am avut nici un fel de probleme. Am fost anuntat de punctul de comanda. M-am dus la punctul de comanda ca vin elicopterele. Aveam tinte aeriene si am chemat toti comandantii. Comandantii erau cu telefoanele. Le-am spus: Ascultati la mine. Urmariti cu atentie. Deci nu deschideti foc. I-am intrebat: sunt elicoptere? Si ei isi dau seama dupa traiectul de zbor si viteza de deplasare, de toate treburile acestea... Da, sunt elicoptere. Cate sunt? Cinci. Nu deschideti focul pana nu va dau eu comanda. Si retineti urmatorul semnal de recunoastere: daca au banda galbena. Deci, elicopterele erau cam la 10 km de Targoviste, de dispozitivul nostru. Atunci le-am spus: banda galbena, ca daca imi dati asta peste cap, s-a terminat. Dar nenorocirea se putea intampla... Comandor Jipa Rotaru: In astia 10 km. Lt. col. Ion Mares: In astia 10 km. Pentru ca in combinatul de oteluri erau garzile patriotice cu mitraliere. Si ele nu stiau de acest semnal. Si numai prezenta de spirit a locotenentului-colonel Necula care n-a dat voie sa se traga. A vazut ca nu tragem noi, de ce sa traga ei? Asa a gandit el atunci, pentru ca altfel putea sa iasa macel. Ii dadea jos pur si simplu. Capitan Iulian Stoica: Dar in conditiile in care ni s-a transmis in astia 10 km ca nu mai vine nimeni... Lt. col. Ion Mares: Nu, stai nitel, e mai complicata treaba. E mai complicata treaba, Stoica. El, v-am spus, el era cu ei in transportor, ca ii suisem in transportor. Si zic: Atentie! Comanda la mine. Daca are elicopterul banda galbena, unul din el daca are... Nici nu stiu daca au avut toate. 1169

Comandor Jipa Rotaru: A avut unul singur. Lt. col. Ion Mares: Unul singur, asta in care era domnul general Stanculescu. Daca are o banda galbena lata de 20 cm si lunga de 3 m ii lasati sa vina. Au confirmat. Primii au observat primul post de observare vizuala, al vostru de la 805, au confirmat. Au aterizat doua pe platou, celelalte in aer. Patrulau in aer deasupra dispozitivului de lupta. Am dat aprobarea sa aterizeze in pozitie si celelalte trei. Deci au aterizat intre tunuri, toate cele trei. Si astea doua pe platou. A coborat din primul elicopter, care a venit cel cu banda galbena, domnul general Stanculescu. Atat. A plecat domnul colonel Chemenici si cu transportorul. Capitan Iulian Stoica: Nu. A coborat domnul general Stanculescu si l-a intampinat. Eu eram pe loc. Pana sa schimbe primele cuvinte, domnul colonel Chemenici mi-a zis: "Vino incoace, si am mers incet dupa ei. Si am intrat pana pe sub calea ferata. Lt. col. Ion Mares: Care a fost discutia de atunci. Domnul general Stanculescu a zis "Hai sa mergem!", cu domnul col. Chemenici. Nu stia ca se gasesc in cazarma (n.r. - sotii Ceausescu). Nu stia nimeni, pentru ca, v-am spus, scopul era acela al apararii secretului. Unde sa mergem? Si zice: "Sa mergem unde e....". Pai ii am aici in transportor. Zice: "Cum aici in transportor?". Noi adusesem transportorul, vreau sa se retina treaba asta, ca sa ii suim in elicopter sa plece cu ei. Comandor Jipa Rotaru: Ha! Nu stiati asta! Lt. col. Ion Mares: Da cum. Comandor Jipa Rotaru: Va gandeati ca au venit sa îi ia. Lt. col. Ion Mares: Nu era decat dl. Chemenici si ei cu transportor. Ei înăuntru. Capitan Iulian Stoica: Noi toti, cred, am zis atunci ca procesul se va desfasura la Bucuresti, in fata multimii. Lt. col. Ion Mares: Cand zice domnul Stanculescu: "Ii ai aci? Atunci facem treaba aici!". Si atunci am vazut ca incepe sa dea transportorul inapoi. Noi eram langa cladire. Cand am vazut ca da 1170

transportorul inapoi... Asa. Sa continui. Si a inceput din acest moment, d-le colonel, pregatirea salii de judecata, care era o sala normala de lucru de la mobilizare, pregatirea cabinetului medical, cu tot ce s-a vazut pe caseta. Nu avem de facut completari aici. Singura completare care se poate face aici: ca si in timpul procesului, noi am primit acel telefon care zicea ca "nu mai vin elicopterele". Dar elicopterele venisera. Deci si atunci s-a incercat. Capitan Iulian Stoica: Si au mai fost telefoane, in sensul ca Botenii au cazut.... Lt. col. Ion Mares: A trebuit sa chemam comandantul elicopterului cu care a venit sa ia legatura cu Suciu, sa-i spuna Suciu ca nu e nimic la Boteni. Adica si in timpul procesului au incercat. Si nu putea sa fie dintre cei care au fost acolo. Deci cineva dinafara. Ce interes avea sa vina sa zica ca "nu au venit elicopterele" dl. Stanculescu, cand dansul era acolo. Capitan Iulian Stoica: Asta justifica existenta persoanelor. Lt. col. Ion Mares: Si acuma tot asa. Ce s-a intamplat. Ca sa dam niste explicatii in plus, pentru ca astea care sunt pe caseta data la televizor cred ca sunt edificatoare. Asa. De ce nu s-a dat initial pe caseta ca era legat. Din protectie. Am vrut sa-i protejam pe cei care i-au legat. Ce s-a intamplat. De ce a aparut executia asa. Din cauza nepregatirii dl. Bratu (cameramanul ministrului Apararii). N-a avut aparatura pregatita. S-au derulat asa de repede evenimentele ca dansul a plecat cu aparatul, cu cablul de legatura, si tot mergand spre locul de executie, s-a terminat cablul si a iesit din priza. S-a pierdut, pentru ca, vedeti, asa e intamplarea, sa se piarda pentru istorie momente unice, s-au pierdut momente unice, pentru ca trebuiau sa fie cel putin 2-3 camere de luat vederi. Trebuia. Nu se discuta. Pentru ca discutam cu Maturica. Ce, el nu putea sa vina? Era de specialitate. S-a incercat sa se tina secretul. Sunt de acord cu treaba asta. Pana ce un soldat s-a repezit si a bagat din nou stecherul in prelungitor, s-a pierdut momentul caderii. Si pe marginea acestui moment s-au facut atatea speculatii. Ca i-am 1171

omorat cu patru ore inainte. Un mare director, am spus eu la reprezentantii de la Paris Match si altor reviste frantuzesti, sa vina sa discute cu noi, sa ne spuna si noua cum s-a intamplat acest lucru. Comandor Jipa Rotaru: Cum gandesc ei ca s-a intamplat? Lt. col. Ion Mares: Ca au cazut in genunchi si au cerut iertare. Nu au cazut! El a avut o zvacnire. E ceva iesit din comun. A avut o zvacnire si a cazut; executia era la vreo 25 de metri. Capitan Iulian Stoica: In momentul cand au fost scosi din cladire si dusi spre locul asta. Asta e iesirea. Ati vazut? Ei au fost scosi, din cate stim noi, din sala unde a avut loc procesul de baietii astia de la protectie, nu? Lt. col. Ion Mares: D-le colonel, sa va explic. Eu am fost de fata. Vreau sa va spun ca si la proces, impreuna cu domnul Chemenici si cu domnul Cico (n.r. - amiralul Cico Dumitrescu, actualmente consilier al presedintelui Ion Iliescu) am stat langa usa, intre cei doi parasutisti care pazeau intrarea. Langa el fiind cel de aici. Chiar am discutat ieri. N-au crezut. Ei practic si-au semnat siguri sentinta de condamnare la moarte. Pentru ca, daca declarau recurs, nu stiu ce s-ar fi intamplat... Capitan Iulian Stoica: Sau daca cereau expertiza medicala. Lt. col. Ion Mares: Sau expertiza, sau nu stiu ce. Dar ce se intampla. Eu am taiat aţele respective. Mi-a dat ordin un domn colonel, nu stiu cum il cheama, sa tai aţele, asa la un metru. Si am taiat aţele alea, dintr-un ghem de sfoara. Cu astea li s-au legat mainile. Asa. Si am taiat vreo 8 bucati, daca nu ma insel. Adica era pregatita toata treaba in eventualitatea ca se merge pe situatia finala. Ei nu au crezut ca vor fi executati decat in momentul cand li s-au legat mainile. Si atunci lui i-au dat lacrimile. Iar ea - cei care i-au legat mainile le-au legat cam tare - a zis: Mai, ma doare, mai copii, v-am crescut!". O reactie din partea doctorului nostru: "Da, apoi, pe cei de la Timisoara nu îi doare?". Pentru ca si in momentul respectiv noi stiam de zeci de mii de morti la Timisoara. Deci, 1172

retineti, eram pe 25. Tot de peste 10.000 de morti stiam. 60.000 genocid si cate si mai cate. Deci asta stiam noi. Si atunci au fost luati de cate doi insi, el in fata, ea in spate. Eu cu domnul general Stanculescu si maiorul Tecu iesisem, intre timp, afara. Capitan Iulian Stoica: Numai o secunda, domnul colonel Chemenici a verificat un incarcator la un parasutist. Sa nu cumva sa fie o inscenare. Si al doilea a zis: Vi-l arat si eu, de ce nu". Lt. col. Ion Mares: Si eu iesisem inainte cu domnul Stanculescu. Cand au inceput sa-i lege acolo, am plecat cu dansul. Am avut noi o discutie acolo referitor la noi ca a fost secretar de partid. Cand au trecut pe langa noi (n.r. - Nicolae si Elena Ceausescu), deci au iesit din cladirea aia, au trecut exact prin fata biroului, pe holul unde a pazit el (n.r. - Capitan Iulian Stoica) 3 zile si 3 nopti, ea zice (a fost la un metru de mine): "Nicule, in Romania se impusca oameni!". La care el zice: "Inca o tradare nationala!". Mergand spre locul de executie, el a incercat sa cante Internationala. Pe langa zidul cladirii erau multi militari. Curtea era plina. Sapte-opt sute de oameni. Nu se poate contesta. Sunt atatia martori care pot fi gasiti foarte usor. Care au participat la executie. Un soldat îi zice ei: "Ati incurcat-o!". Si ea a injurat birjareste. Asta ne-a zis-o soldatul, era deja departe de noi. El mergand in fata. L-a dus la zid. Ea a ramas un pic in spate. L-a intors cu fata spre noi. El a strigat "Traiasca Romania libera si independenta!" si a zis patru cuvinte din Internationala. Patru, ca le-am numarat. Intre timp, a adus-o si pe ea, au intors-o cu fata. Astia au fugit in stanga si in dreapta, dupa asta s-a comandat foc si s-a tras. Dupa care li s-a facut vizita medicala si au fost luati cu elicopterul. Ea era langa zid. Doi soldati au mai tras din proprie initiativa si i-au crapat pur si simplu calota craniana. Deplasandu-se in foaia de cort, i-a cazut o bucata de creier pe jos, a fost luata de doctor, pusa in borcan cu formol. Dupa aia, eventual, s-a evaporat formolul. Dupa ce au plecat elicopterele, a incetat orice foc asupra cazarmii. Si au incetat si telefoanele. 1173

De ce nu au fluierat generalii în faţa lui Ion Iliescu? Adevărul, 12.12.2011 După arestarea generalului Ilie Ceauşescu şi apariţia în M. Ap.N. a generalului în retragere Militaru, starea psihică şi morală a generalilor şi ofiţerilor superiori chemaţi la întâlnirea cu Ion Iliescu se prăbuşise brusc. Potrivit martorilor, singurul care îşi păstrase sângele rece şi traversa calm acele momente era Stănculescu. Ion Iliescu: În condiţiile de atunci, omul cu mintea cea mai adunată, cea mai calculată, era Stănculescu. Era cel mai inteligent dintre ei. (Caietele Revoluţiei, nr. 3 (22)/2009, p. 54) Generalul Stănculescu avea cel puţin două motive să fie mai detaşat decât toţi ceilalţi generali: el fusese nominalizat de Ion Iliescu, la ora 14.45, prin Televiziune, că este la Ministerul Apărării Naţionale. Am luat legătura cu generalul Victor Stănculescu şi a dat ordin ca trupele desfăşurate în oraş cu ordin de a trage să fie retrase..." (ceea ce echivala cu o legitimare a funcţiei de şef al Armatei, ataşat deja… noii orientări politice) şi fusese exclus din şirul de generali la care făcuse apel Militaru ca să "oprească măcelul!" (ceea ce echivala cu recunoaşterea publică a neimplicării lui în … crima făcută până atunci). Ceilalţi generali, însă, participau la întâlnire pentru că fuseseră chemaţi, dar nu-şi puteau permite să intre în discuţiile de cel mai înalt nivel care aveau loc. Ei aveau treabă cu zecile de mii de militari aflaţi pe şantierele economiei naţionale şi în agricultură şi juraseră pe tricolor că sunt gata să-şi dea viaţa pentru zdrobirea unei agresiuni externe, pentru apărarea cuceririlor revoluţionare, a socialismului, a independenţei 1174

şi integrităţii naţionale. Se instituise starea de necesitate, iar ei erau în alarmă de luptă. Dar în acele momente, de faţă cu ei, Stănculescu se afla în contact telefonic cu miniştrii apărării ai Ungariei şi URSS, purta negocieri cu Ion Iliescu, cu şefi ai Securităţii. Se vorbea acolo de FSN şi nu de PCR, de dictator şi nu de Tovarăşul, de noua guvernare. Era peste puterile lor de înţelegere că ceea ce văd şi aud este adevărat şi simţeau cum eşecul bate la uşă. Cum glonţul este pregătit pentru fiecare şi putea veni de oriunde. Se treziseră, aşadar, deodată, fără comandant suprem, părtaşi la o conspiraţie, la un complot, la o lovitură de stat. Starea de confuzie existentă în conducerea M.Ap.N. era accentuată şi de lipsa comenzii unice. Generalul de divizie (r) Tiberiu Urdăreanu, locţiitorul generalului Hortopan, aflat în acele momente în M.Ap.N., notează: … Se vorbea că ministrul Apărării Naţionale va fi numit generalul Nicolae Militaru. Nu se ştia de către noi că în această funcţie fusese investit, în dimineaţa zilei, generalul Stănculescu. Rezultă, potrivit declaraţiilor sale, că nici generalul Guşă nu era la curent cu această numire. În consecinţă, ca primadjunct al M.Ap.N. şi şef al Marelui Stat Major, el considera că devenise în mod automat ministru, iar după fuga lui Nicolae Ceauşescu chiar şi comandant suprem al forţelor armate. Deci, cel care fusese numit (generalul Stănculescu) şi cel care ştia că sigur va fi numit (generalul Militaru) nu se mai subordonau cuiva care, prin moştenire, îndeplinea respectiva funcţie (generalul Guşă). Mai mult, probabil fiecare era preocupat de soarta sa, căci se schimba un regim, iar noul regim, deşi ne aflam într-o stare excepţională, întârzia să-şi precizeze opţiunile. Această situaţie a coincis şi cu teama cadrelor de a se implica, generată de faptul că se discuta despre angajarea răspunderii unor 1175

cadre pentru acţiunile întreprinse, din ordin, până la fuga dictatorului. Şi cum situaţia nu era deloc clară în privinţa modului în care se va proceda în continuare, sunt de înţeles prudenţa şi lipsa de implicare manifestate de unii şefi şi comandanţi. Echipa lui Iliescu, aflată la masa de consiliu cu Stănculescu, Guşă şi Militaru, fusese înconjurată de generalii din Consiliul de Conducere al M.Ap.N., tăcuţi, dar mulţi, impozanţi prin statură şi uniformă, în cizme şi cu diagonală, cu pistoalele prinse de centură, la vedere. Stăteau pe margine, în expectativă. Aşteptau un şef şi un ordin. Doar ordinul îi mai putea scoate din amorţeală. Atmosferă grea, apăsătoare, confuză. Totul stătea să plesnească, să se spargă în ţăndări. Şi, deodată, ca o descărcare inconştientă de nervi întinşi la maximum, vocea de trăsnet a lui Mihai Montanu: - Generale, un pahar cu apă la Preşedinte! Se adresase unuia singur, pe care pusese el ochii, fiindcă tot mustăcea, făcând mărunt din buze, umezindu-şi-le cu limba, dar surpriza fusese atât de mare, încât toţi generalii aflaţi până atunci în picioare, pe margine, s-au pus în mişcare, s-au repezit careîncotro să aducă paharul cu apă cerut. Nevoia de apă, nevoia strict personală de potolire a setei se cuplase perfect pe nevoia de ordin a generalilor. În starea de confuzie şi nesiguranţă în care se aflau generalii, dacă Stănculescu ar fi zis "La beci cu ei!" (cum a declarat ulterior că ar fi putut face cu uşurinţă), generalii ar fi reacţionat asemănător, pentru că ei nu aşteptau o lămurire doctrinară sau o prelucrare ideologică, ci un şef şi un ordin, pentru a ieşi din blocajul deopotrivă emoţional şi funcţional în care intraseră. 1176

Un gest mărunt în esenţă, insignifiant poate, dar cu o încărcătură şi o finalitate neaşteptate. A fost expresia supunerii totale şi necondiţionate a conducerii M.Ap.N. în faţa reprezentanţilor maselor revoltate. Balanţa se înclinase definitiv de partea noii puteri. "Până în 25, noi, civilii, am fost cu adevărat la butoane. Pe Militaru, dacă voiam să-l împuşc atunci, îl împuşcam. Şi pe toţi KGB-iştii ăştia care erau printre noi. " MIHAI MONTANU, Responsabil cu relaţia dintre FSN şi Armată 957 de români au fost omorâţi după fuga lui Ceauşescu Gelu Voican-Voiculescu: La M.Ap.N., nici un general nu era dispus să preia puterea, chiar dacă i-ai fi cerut s-o facă. Nimănui nu-i ardea de o asemenea iniţiativă, pentru că în realitate ei erau într-o derută totală şi nu ştiau ce se poate întâmpla. Ei nu ştiau ce este cu Ceauşescu şi asta îi năucea. Erau mediocri şi, pe deasupra, speriaţi. Pentru a se salva, erau gata, erau dispuşi să-şi ofere serviciile oricui. Montanu a profitat de această stare a lor şi a început să ţipe la ei, să-i cheme la ordin: "Generale, vino la mine!", "Generale, sună la… fă-mi legătura cu …", iar ei se executau imediat, de parcă abia aşteptau să fie comandaţi, să fie conduşi. Erau incapabili de iniţiativă, blocaţi în ei înşişi, erau ca din plastilină. Transpiraţi, buhăiţi, cu ochii injectaţi, topiţi de spaime… Executau în neştire ordinele civililor, erau daţi afară din propriile lor birouri, se supuneau orbeşte oricărui civil… făceai ce voiai cu ei… Ei, fără şef, erau morţi. Simţeau nevoia ca cineva să-i ia tare, să le ordone, să le spună ce să facă, răspundeau cu "am înţeles", în poziţie de drepţi. Când erau chemaţi, răspundeau civililor ca la regulament, cu "ordonaţi". Florin Velicu: Eu aveam respect pentru generalii noştri. Abia 1177

când i-am cunoscut, m-am îngrozit cât erau de tâmpiţi. N-am văzut adunătură de dobitoci mai mare. Alex. Barbu: Capii Armatei, în afara generalului Guşă şi a generalului Stănculescu, erau deja timoraţi (unii se simţeau cu "musca pe căciulă") şi executau toate ordinele care parveneau de la civilii erijaţi în conducătorii ţării, cu toate că aceştia dădeau dispoziţii contradictorii, neconforme cu cutumele militare. Oricum, se poate spune că, în primele zile, Armata era condusă de către nişte diletanţi civili, fără nicio pregătire militară corespunzătoare. Această obedienţă a generalilor şi a coloneilor a început să le placă noilor "Stăpâni", aşa încât fiecare se întrecea în a-şi da cu părerea şi a emite ordine cu toate că, până atunci, poate respectaseră haina militară şi ceea ce reprezenta aceasta. Pe acest fond, în cabinetul ministrului era o gălăgie infernală, în care fiecare vorbea şi nimeni nu asculta, ceea ce era total neobişnuit pentru noi, care eram educaţi în cultul disciplinei şi al ordinii. Mihai Montanu: La galonatu de tip ceauşist îi lipsea unul care să dea ordine, adică eu. Eram la "per tu" cu toţi. Generalul nu avea marjă de manevră decât în măsura în care primea ordin. Eu, ca civil, puteam să gândesc orice. Deci, el era închistat în canoane militare. Până în 25, noi, civilii, am fost cu adevărat la butoane. Pe Militaru, dacă voiam să-l împuşc atunci, îl împuşcam. Şi pe toţi KGB-iştii ăştia care erau printre noi. Am avut puterea asta să-i împuşc pe toţi şi nu i-am împuşcat. În zilele alea, în care am stat pus de Iliescu la M.Ap.N., n-a fluierat nici un general, nu s-a făcut nimic aiurea. ... Nu s-a făcut nimic aiurea... Nu s-a făcut nimic aiurea... Aiurea... Aiurea... Între 22 şi 25 decembrie 1989, perioadă în care "noi, civilii, am 1178

fost cu adevărat la butoane“ în Ministerul Apărării Naţionale şi când "n-a fluierat nici un general“, au fost ucişi prin împuşcare 957 de români, iar 3321 au fost mutilaţi şi răniţi. De ce... de ce... de ce n-au fluierat generalii * ** Gheorghe Ratiu (fost sef al Directiei I a Securitatii): “La ordinul generalului Vlad, in zilele de 25-27 decembrie 1989, am coordonat o investigatie in spitalele si morgile Capitalei pentru a stabili care este adevarul in legatura cu ‘teroristii straini’ despre care se tot relata la televiziune si in presa. Toate unitatiile spitalicesti si morga de la Institutul Medico-Legal, fusesera preluate in paza de catre armata. La inceput, ofiterilor trimisi de mine nu li s-a permis intrarea in nici unul din aceste obiective, cu toate ca, oficial, de la data de 23 decembrie devenisem seful Directiei de Infromatii Interne a Armatei. Pentru a strapunge acest baraj instituit, de forte oculte, am apelat si am primit sprijinul procurorului general Popovici, a ministrului adjunct dr. Iacob de la Ministerul Sanatatii, si a generalului Vasile, inca sef al Directiei de contrainformatii militare. Am format astfel, patru echipe conduse de cate un procuror si din care mai faceau parte, cate un ofiter de contrainformatii cu uniforma al legitimatii cu uniforma si legitimatie de la Ministerul Apararii Nationale [!!!], un ofiter de la directia mea si un inspector de la Directia sanitara a Municipului Bucuresti. Aceste echipe au reusit sa patrunda peste tot [!!!], mai putin la Spitalul Militar Central…Rezultatul a fost ca in tara murisera in acea perioada doar patru cetateni straini…Deci, nici un terorist strain [!!!]“ 1179

Teroriştii morţi. Tinerama, nr. 123 (9-15 aprilie 1993), Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat, si sint suficiente date pentru identificarea lor. Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989: “Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti – până la inceperea diversiunii teroristilor – este, conform Procuraturii, de numai 50). Impuscati, taiati, zdrobiti. Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera. La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre. Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii. Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit civili. Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali’. Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri. Toti erau imbracati la fel: combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac. Toate efectele erau noi. Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati. Actele gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti. Armele si munitiile le preluam eu si le predam – pe baza de proces verbal – ofiterului de serviciu de la UM 01046. Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali’. Cei care îi aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi. Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei 1180

Stecikin si doua Makarov – toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM). Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera – cred ca inainte fusese garderoba – si cu paza militara la usa. Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea. În camera teroristilor accesul era strict interzis. Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiteri criminalisti, prof. dr. Belis si seful autopsierilor. Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale, pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii – una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director) – buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb. Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare. Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic. Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati. O data au fost adusi noua intr-o singura masina. In total, au fost circa 30 de teroristi morti.” Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046: Proces verbal Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Relenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4, procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga. - 1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7163/63 - 2 (doua) incaracatoare de 9 mm - 12 cartuse 9 mm; an fabricatie 78/38 - 72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22 1181

Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare, unul la primitor si altul la predator: (semnaturi) Dupa cum se poate observa este specificata si seria armei. Ar fi foarte usor, pentru Procuratura Militara, sa afle cine o detinea in decembrie 1989. Ar trebui sa mai existe, de asemenea, si fotografiile teroristilor morti. Cadavrele lor au disparut de la IML. Nu se stie unde. Poate la Straulesti, poate prin cimitirile eroilor martiri ai Revolutiei. Pentru ca nu au reusit sa gaseasca nici un terorist, toti procurorii au fost avansati.

1182

Întîlnire CADA – Gelu Voican Voiculescu, 12 februarie 1990 Transcript Link-uri video: http://mariusmioc.wordpress.com În 12 februarie 1990 a avut loc dialogul dintre ofiţerii membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi Gelu Voican Voiculescu, pe atunci vice-primministru, care se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. Voi prezenta, în serial, aceste discuţii de acum 20 de ani. Mulţumesc domnului colonel Nicolae Durac (căpitan la vremea acelor discuţii) pentru că mi-a pus la dispoziţie aceste înregistrări. “CADA a fost înfiinţată ca să cadă generalul Militaru”, spunea Sergiu Nicolaescu într-o emisiune televizată din 1999, reducînd mişcarea CADA la doar una din cele 13 revendicări. Prin filmările pe care le voi prezenta, cititorii acestui blog vor putea înţelege scopurile mişcării CADA fără intermediari, direct din cuvintele ofiţerilor care făceau parte din această mişcare. În această primă parte se pot vedea unităţile militare pe care se baza mişcarea CADA. Se poate observa o pondere deosebită a unităţilor militare din Timişoara, care trăiseră revoluţia şi a căror cadre nu puteau fi înşelate de propaganda FSN-istă, cît şi a unităţilor militare din aviaţie. Comentariile mele inserate în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. Transcriere înregistrare: 00:00 Gelu Voican Voiculescu: Sînteţi supuşi ordinelor şi superiorilor dumneavoastră. În această situaţie este inexplicabil cum sînteţi în poziţia să solicitaţi guvernului [întrerupere]. Formal, faţă de atitudinea dumneavoastră cel puţin surprinzătoare, care nu este compatibilă cu calitatea de militar. Dumneavoastră aveţi o întreagă condu…[întrerupere]. În situaţia asta dumneavoastră 1183

sînteţi dependenţi direct de domnul general Militaru, ministrul forţelor armate, şi de preşedintele Iliescu. În calitate de mandatar al dînsului, am venit totuşi să iau legătura cu dumneavoastră pentru a vedea cărui fapt se datoreşte această situaţie cu totul ieşită din comun şi pe care o dorim să nu se mai repete niciodată. (se aşează, iar apoi toţi participanţii se aşează) 01:10 Locotenent-colonel aviaţie Cornel Şurcu: Vă raportez. 01:11 Gelu Voican Voiculescu: Vă ascult. 01:12 Cornel Şurcu: Sîntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai aviaţiei militare, care dorim să prevenim destabilizarea armatei în cazul în care nu se respectă principiile democratizării ţării şi în domeniul militar. Cei de afară reprezintă Academia Militară, studenţii de acolo, care au alte probleme [în aceeaşi perioadă, în faţa guvernului se desfăşura şi o manifestaţie a studenţilor de la Academia Militară]. Noi am venit din Timişoara, unde ne confruntăm cu probleme locale, şi în acelaşi timp şi ca reprezentanţi ai aviaţiei militare. Şi, printre altele, avem un apel pe care vrem să-l facem către preşedintele Consiliului de Uniune Naţională şi pe care-l va da citire colegul meu, tovarăşul maior Chiriac. 01:45 Ofiţer aviaţie: Domnul Chiriac. 01:46 Gelu Voican Voiculescu: Din partea aviaţiei militare cîte unităţi sînteţi? 01:50 Cornel Şurcu: Din partea aviaţiei militare, însă nu ne-am pus în ordinea armelor… 01:56 Gelu Voican Voiculescu: Nu, ca număr. 01:57 Cornel Şurcu: Sînt 26 de unităţi, dar din partea aviaţiei militare… 02:00 Gelu Voican Voiculescu: 26? 02:01 Cornel Şurcu: Nu, cu toate celelalte arme sînt 26. 02:03 Gelu Voican Voiculescu: Deci în total sînt 26 de unităţi? 02:05 Cornel Şurcu: Da. 02:06 Gelu Voican Voiculescu: Din partea aviaţiei militare? 1184

02:09 Ofiţer: 01876 Timişoara. Vă rog să spuneţi unităţile militare din aviaţia noastră, care sînt aici. 02:18 Ofiţer: Tovarăşe locotenent-(colonel?) 02:19 Ofiţer: N-are rost. 02:20 Gelu Voican Voiculescu: Nu, că…. Deci Timişoara, Caransebeş, spuneţi-mi aşa: Timişoara 02:24 Ofiţer: Două unităţi Timişoara. 02:26 Gelu Voican Voiculescu (îşi notează): Două unităţi Timişoara. Caransebeş? 02:28 Ofiţer: Una. 02:30 Gelu Voican Voiculescu: Alta? 02:31 Ofiţer: Deveselu 02:32 Gelu Voican Voiculescu: Deveselu? 02:33 Ofiţer: Boteni. 02:34 Ofiţer: Două. 02:35 Ofiţer: Deveselu două? 02:36 Ofiţer: Una. Cu Boteni două. 02:38 Diferiţi ofiţeri: Otopeni, Sibiu, Ianca, Alexeni. 02:48 Gelu Voican Voiculescu (notează în continuare): Alexeni? 02:49 Ofiţer: Otopeni patru. 02:52 Gelu Voican Voiculescu: Şi de la Otopeni patru. 02:55 Diferiţi ofiţeri: Tuzla, şi Boboca, Boboc. 02:58 Gelu Voican Voiculescu: Tuzla, Boboc. 03:02 Ofiţer: Tecuci 03:03 Gelu Voican Voiculescu: Tecuci 03:04 Ofiţer: Două. 03:05 Gelu Voican Voiculescu: Două. Deci, astea-s toate din aviaţie? 03:17 Diferiţi ofiţeri: Da. 03:19 Gelu Voican Voiculescu: Şi-n afara aviaţiei? 03:20 Ofiţer: Vă rog cei care sînt din celelalte arme. 03:23 Ofiţer: Din arma grăniceri. 03:25 Gelu Voican Voiculescu: Deci de la grăniceri. 1185

03:26 Ofiţer: Un număr de şase unităţi militare sînt reprezentate. 03:30 Gelu Voican Voiculescu: Da? 03:31 Ofiţer: Şase unităţi militare reprezentînd… 03:32 Ofiţer: Regiment mecanizat. 03:34 Gelu Voican Voiculescu: Deci regimentul, de unde? 03:36 Ofiţer: Timişoara. 03:37 Gelu Voican Voiculescu: Regimentul mecanizat Timişoara. 03:41 Ofiţer: Două unităţi de transmisiuni Timişoara. 03:44 Gelu Voican Voiculescu: Două unităţi transmisiuni. 03:48 Ofiţer: Regimentul 1008 artilerie Timişoara. 03:51 Gelu Voican Voiculescu: Teremia? 03:52 Ofiţeri: 1008. Artilerie Timişoara. 03:55 Gelu Voican Voiculescu: Artilerie Timişoara. Aşa? 04:02 Ofiţer: Grănicerii tot Timişoara. 04:04 Ofiţer: Grănicerii care-au…, sînt din Timişoara. 04:05 Gelu Voican Voiculescu: Şase… Aşa, plus Academia. Mai e cineva afară de…? 04:12 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu [în 1992 va deveni deputat de Cluj din partea Partidului Alianţei Civice]: Dispozitivul aviaţiei. Nu este recomandat să se dea publicităţii. Din motive de ordin militar. 04:20 Gelu Voican Voiculescu: Da. V-am înţeles şi atunci practic vom spune 26 de unităţi. 04:24 Petru Liţiu: De unităţi de aviaţie. 04:25 Alţi ofiţeri: Nu, militare. 04:31 Maior Octavian Chiriac: Folosim acest prilej, de care ne bucurăm cu toţi, în primul rînd că putem, prin intermediul dumneavoastră, să transmitem doleanţele noastre, pe care le considerăm ca doleanţe ale majorităţii cadrelor foţelor armate, dat fiind eşantioanele de unităţi şi de categorii de forţe armate reprezentate în rândul nostru. Considerăm că ne adresăm însuşi preşedintelui, domnului Iliescu, pe care îl reprezentaţi aici şi care este cel mai competent legal să ne asculte pe noi, după ce, în 1186

prealabil, dialogul între noi şi conducerea ministerului apărării naţionale a fost obstrucţionat, nu din vina noastră. Astfel, facem un apel către toate unităţile militare, către cadrele şi efectivele acestora, cerînd: 1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 în Timişoara. 2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care începînd cu data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente mai tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile. 3. Trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru, la acea vreme] care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată, pînă la această oră. 4. Trecerea în rezervă a ministrului de interne [Mihai Chiţac; acesta va fi trimis în judecată abia în 1997, după pierderea puterii de către Ion Iliescu, şi va fi condamnat abia în 2008, beneficiind în 2001, după ce Ion Iliescu a preluat din nou puterea, şi de un recurs în anulare care i-a anulat prima condamnare], ca participant direct la acţiunile de represiune a demonstranţilor din Timişoara. 5. Numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei. 6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de conducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate. 7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale. 8. Desfiinţarea Direcţiei şi a Birourilor de educaţie patriotică din 1187

armată. 9. Dreptul cadrelor militare la demisie. 10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni sau partide politice, rolul ei fiind acela de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale. 11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militare, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiilor de senator pentru cadrele militare [se lansase ideea ca armata să fie reprezentată în parlament de un senator de drept, în afara procesului electoral]. 12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale. Şi un ultim punct: 13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic. Acest apel este semnat de reprezentanţii unităţilor militare pe care vi le-am comunicat şi care în mare parte se află aici, de faţă cu dumneavoastră, susţinînd acest apel. Vă mulţumim. 08:30 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Dată fiind gravitatea celor prezentate în acest apel cerem să ni se asigure protecţia împotriva oricăror măsuri represive din partea celor care au fost vizaţi în acest context. 08:42 Gelu Voican Voiculescu: Am luat notă de cererea dumneavoastră. Transcriere înregistrare: 00:03 Căpitan Adinel Popa: De asemeni, domnu’ Voican, aş vrea dacă se poate, şi cred că sînt în asentimentul colegilor mei, ca aceste propuneri, pe care noi le-am făcut în apelul acesta, să fie aduse de urgenţă la cunoştiinţa domnului Ion Iliescu. Şi dînsul să vină aici să discute cu noi, pentru că noi pentru aceasta am venit, să rezolvăm problemele acum. 00:31 Gelu Voican Voiculescu: Dacă domnul Iliescu ar fi fost prezent în clădire, situaţia ar fi fost diferită. Dar ştiţi că mîine este 1188

marea întrunire în legătură cu constituirea Consiliului Provizoriu al Uniunii Naţionale şi, fiind dincolo, la Parlament, este mult mai dificil, şi atuncea m-a însărcinat pe mine să-l reprezint. 00:55 Adinel Popa: Deci credem domnu’ Voican că am avea dreptul ca dînsul să ne facă onoarea să ne onoreze cu prezenţa. 01:04 Gelu Voican Voiculescu: Eu am să raportez insistenţa dumneavoastră în momentul cînd voi prezenta revendicările dumneavoastră. 01:12 Căpitan Nicolae Durac: De asemenea domnule Voican, am dori ca această discuţie şi apelul nostru să fie difuzat. Să nu se mai întîmple o dezinformare, cum s-a întîmplat în perioada 16 la 22 în Timişoara. 01:39 Gelu Voican Voiculescu: Acuma după cum vedeţi se înregistrează. Deci, haideţi să discutăm, punct cu punct, apelul dumneavoastră. Punctul unu: “stabilirea adevărului pivind rolul armatei în revoluţie, în perioada 16-20 decembrie în Timişoara”. 02:10 Ofiţer: Şi în Timişoara. Deci în toată armata şi în special în Timişoara. 02:13 Gelu Voican Voiculescu: În toată armata şi în special în Timişoara. 02:17 Nicolae Durac: Dacă-mi permiteţi domnule Voican, în legătură cu această problemă, aş vrea să arăt că în Timişoara armata a fost scoasă pe stradă şi începînd cu data de 19 dupăamiază armata din Timişoara a fraternizat cu poporul. În data de 21, în schimb, conducerea ministerului apărării naţionale a scos armata în Bucureşti. Deşi se cunoştea situaţia din Timişoara. Oraşul Timişoara era oraş liber, armata liberă, care, de fapt, de comun acord, eram în stare s-o apărăm cu orice preţ. 03:11 Gelu Voican Voiculescu: Şi pînă-n ziua de 21? 03:15 Nicolae Durac: Pînă-n ziua de 21, pînă în data de 19, armata a fost obligată să iasă pe stradă prin dezinformări de la conducerea ministerului apărării naţionale, a avut o atitudine care a pus o pată neagră. Trebuie să înţelegem că forţele existente în acea 1189

perioadă în Timişoara, dacă executau ordinul întocmai, Timişoara nu mai exista în data de 18. Dar ieşind pe stradă, cei de acolo, am văzut realitatea. Văzînd realitatea, deja a început fraternizarea cu masele populare. Încetul cu încetul, am început transportul demonstranţilor cu steagul României, fără stemă, cu flori, pe stradă. Conducerea de partid existentă în Timişoara şi cei veniţi din partea armatei au cunoscut acest lucru. Au plecat la Bucureşti. Şi totuşi, în Bucureşti s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Armata a fost scoasă pe stradă. Aici este o problemă foarte delicată. 04:58 Gelu Voican Voiculescu: Vă ascult. 04:59 Nicolae Durac: În ce sens? Atîta timp cît domnul ministru, trecînd la alt punct, de interne Chiţac a participat în Timişoara, iar într-un interviu dumnealui a afirmat că revoluţia l-a prins în Bucureşti, cred că dumnealui ar fi cel mai în măsură, sau cei care au fost în Timişoara, să dea răspuns tuturor problemelor privind adevărul despre armata din Timişoara şi ordinele care s-au dat în Timişoara. 05:43 Adinel Popa: Îmi permiteţi să fac o remarcă, ţinînd cont de poziţia armatei din Timişoara, şi în rîndul armatei sînt uscături. Oameni care au executat orbeşte ordinul primit. Să tragă! Şi au tras în populaţie. Aceşti oameni au fost avansaţi la excepţional de către cadrele care au fost numite şi reactivate în conducerea ministerului apărării naţionale, de către ministrul apărării naţionale. Şi aceste cadre cu onor ne conduc şi acum. Şi sîntem obligaţi să executăm ordinele acestora. S-a făcut o anchetă de către ziarul “Gazeta de Vest” şi de către presa liberă din Timişoara şi studenţi în unităţile militare. Unde s-a luat la cunoştiinţă de numele celor care au executat foc asupra populaţiei. Cerem ca aceşti militari să fie traşi la răspundere ca orice criminali. 06:51 Constantin Chiticaru: Mai există un aspect, dacă numai militarii din Timişoara fraternizau cu populaţia iar în Bucureşti, potrivit ordinelor, se înăbuşea totul în sînge, care era soarta celor din Timişoara? Aici vrem să ajungem. 1190

07:10 Locotenent-major aviaţie Daniel Drăgan: De asemenea, dacă-mi permiteţi, la ora actuală, în Timişoara, se întîmplă ceva dureros. Populaţia a început să-şi revină. Şi acum oamenii vor adevărul. Prin ceea ce s-a făcut din partea ministerului şi asemenea, dîndu-se voie diferiţilor participanţi, vorbesc din cadrul armatei, la diferite faze ale luptelor de dinainte şi de după, mai ales după, şi aşa să spun, uneori lasă impresia, mai ales ce a apărut în ziar, unor false fapte de vitejie. Practic, ni s-a făcut un deserviciu, celor de la Timişoara. Au apărut relatări cum că aeroportul [din Timişoara] a fost atacat de terorişti. Noi am fost pe aeroport tot timpul, n-au fost terorişti. Acum oamenii sînt în derută, ei tind să creadă ce spun organele mass-media, noi n-avem nici o…, ne-am pierdut girul. Şi a apărut o situaţie încît, practic, în loc să fim scoşi şi ridicaţi în ochii oamenilor, noi coborîm în ochii oamenilor. Şi se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd au fost cazuri, s-au vînat familii de cadre. S-a încercat, s-a intervenit, în unele cazuri au fost molestaţi cadre. Cadrele militare au fost molestate. 08:33 Gelu Voican Voiculescu: De către cine? 08:35 Daniel Drăgan: De către persoane civile. 08:36 Ofiţer: De populaţia. 08:37 Daniel Drăgan: De populaţia oraşului. Oameni de bună credinţă, poate împinşi, dirijaţi, manipulaţi chiar, pentru că într-o asemenea stare de spirit, vă daţi seama, este foarte uşor să arunci o scînteie şi atunci rezultatele sînt incalculabile. Şi deasemenea zvonul este o armă foarte eficientă la ora actuală. Aceasta este una din problemele specifice ale forţelor armate din Banat. 09:08 Gelu Voican Voiculescu: Eu rămîn foarte surprins de ce aud de la dumneavoastră, pentru că deşi am trăit şi, ulterior, în zilele de 21, 22, am participat nemijlocit la revoluţia noastră. Ştiam că la Timişoara armata nu a tras şi că toată reprimarea a fost făcută de celelalte trupe. 09:28 Daniel Drăgan: S-a tras totuşi, chiar dacă au fost cazuri izolate, să spunem oameni care au făcut-o din exces de zel sau 1191

încercînd, închipuindu-şi că este un moment prielnic ca să… 09:40 Gelu Voican Voiculescu: Rămîn surprins de asemenea, întrucît ştiam că tocmai nu s-au executat ordinele, că, din teleconferinţă rezulta că n-au avut nici muniţia de război asupra lor. Transcriere înregistrare: 00:00 Locotenent-major grăniceri Laurenţiu Ungur: Domnule Voican, dacă-mi permiteţi o intervenţie. În legătură cu evenimentele de la Timişoara, trupele de grăniceri în acea perioadă, ştie toată lumea, se aflau în subordinea ministerului de interne. Într-adevăr, iniţial, pe data de 17, deci la a doua ieşire în oraş, pe data de sîmbătă 16, trupele de grăniceri au ieşit în oraş dotate numai cu baioneta. S-au dat deoparte, demonstranţii au trecut prin barajele făcute de către militari, cu mîna goală, după care în data de 17 s-a primit ordin să ieşim în oraş cu armament, armamentul din dotare şi muniţie de manevră. În urma unor tergiversări şi presiuni ale organelor de partid existente în acea perioadă, s-a ajuns la un compromis, în care s-a cerut o aprobare de executare a focului deşi nu exista muniţie asupra militarilor care se aflau în dispozitiv. S-a dat ordin că se trage de către Coman, aşa cum reiese şi din stenogramă. Vă spun din stenogramă, vă repet: “am dat ordin deja foc, se trage”. Deci ordinul îl dăduse deja Coman… 01:32 Gelu Voican Voiculescu: Cui? 01:33 Laurenţiu Ungur: …la Timişoara. Organelor de partid care l-au transmis şi şefilor noştri care nu ne-au condus, nu ne-au coordonat. Şi şi-au atribuit nişte merite de abia după revoluţie. O să vă relatez în continuare cîteva din faptele, din filmul de fapt al revoluţiei pe care am trăit-o în inima ei, acolo, pe stradă. Din dezinformările care s-au făcut la diferitele niveluri de către organele de partid ale armatei, de către organele de partid locale, eram informaţi şi noi, cum ca de altfel întreaga ţară, că la Timişoara, un grup de protestanţi, un grup de huligani, au generat 1192

o mişcare, sînt în stare de ebrietate, sparg vitrine, dau foc. Întradevăr, iniţial aşa părea în forma în care s-a declanşat revoluţia, în urma presiunii organelor ministerului de interne, conduse la acea perioadă, aşa bine cum se ştie, de către generalul Nuţă [şeful Inspectoratului General al Miliţiei, trimis la Timişoara pentru reprimarea revoluţiei, răposat după 22 în perioada luptei "antiteroriste", cînd elicopterul în care se afla a fost doborît] şi cei prezenţi din partea ministerului de interne, care, spre satisfacţia noastră, n-am reuşit să-i învăţăm pe toţi, deşi eram în subordinea lor [în 1989, puţin înaintea revoluţiei, Ceauşescu a hotărît trecerea grănicerilor la ministerul de interne. După revoluţie grănicerii au revenit la ministerul apărării naţionale]. S-a trecut la represiune datorită acestei spaime. Toată lumea era înspăimîntată. Toată lumea nu găsea un mijloc de scăpare. Mulţi spărgeau, din, pur şi simplu dintr-o ură izvorîtă din adîncul suferinţelor lor, spărgeau vitrine, dădeau foc. Fără să se gîndească de urmările care aveau loc asupra fraţilor lor, care s-au alăturat lor. Primindu-se ordin să se tragă, s-a tras. Şefii noştri au transmis ordine la anumite niveluri să se tragă. Nu am reuşit să ne coordonăm acţiunile, noi cei care eram pe stradă, pentru că nu ştiam cine se află în stînga şi în dreapta. Atîta am primit ordin să reprimăm această mişcare de huligani care veneau cu lumînările aprinse pe scările catedralei. În noaptea de, în seara zilei de 17, la ora 8 şi 20, demonstranţii s-au împrăştiat din centru pe anumite cartiere după ce dăduseră foc, spărseseră în centru. Alţii, de rea credinţă, să le spunem ţigani care furau, au jefuit magazinele şi în urma focului executat de către armată, nu în plin cum s-ar crede, deci o spaimă a armatei în faţa furiei unui popor, care trăgea în caldarîm. De aceea poate nici n-au căzut prea mulţi în seara zilei de 17, acolo în centru. După care armata s-a retras în dispozitiv. Într-adevăr, şi noi gîndindu-ne atunci, în acel moment, cei care am fost lucizi şi în puncte fierbinţi. Eu pot să vă spun cu mîna pe inimă că am stat de vorbă cu acei oameni, unii în stare de ebrietate, 1193

alţii foarte lucizi, timp de o oră şi jumătate, fără nici o armă în mînă, în faţa soldaţilor care stăteau în poziţie pentru luptă cu muniţia de manevră în încărcătoare, gata să execute foc sub presiunea securiştilor care se aflau în spatele nostru şi a organelor de partid care continuau să dea dispoziţii. Am stat şi i-am determinat pe oameni, i-am rugat frăţeşte, prieteneşte, să nu forţeze copiii lor pentru a trage în ei, deşi nu aveam cu ce, dar frica noastră şi spaima era mare. De la ora 16, cînd a început să se spargă vitrinele în centrul Timişoarei, să cadă vitrinele acelea, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi cîte o părticică din noi, de frică, de spaimă. Nu aveam suportul material, armat, să spunem aşa, pentru a rezista acestui puhoi. Ne gîndeam la viaţa noastră şi a copiilor noştri în acele momente. Şi datorită celor care ne-au condus în acel punct, repet, datorită celor care ne-au condus în acel punct, am dat dovadă de luciditate şi am acţionat conform raţiunii. În urma, probabil a teleconferinţei care a avut loc, de care noi am aflat mai tîrziu, dar în legătură cu care am făcut analogii a evenimentelor, mi-am dat seama că deja s-a trecut la luarea măsurilor stricte. Astfel, în centrul Timişoarei s-a pus stăpînire pe piaţa Operei, actuală piaţă a Victoriei, a Revoluţiei, vă rog să mă scuzaţi. În acea piaţă s-au luat şi s-au consolidat aliniamente pe care trebuia să le menţinem. Trupele ministerului de interne şi-au făcut în aşa fel jocul încît încercau să ne orienteze şi pe noi. Dădeau dispoziţii, s-au infiltrat în unităţile noastre militare, au, nu pot să spun au pactizat cu şefii noştri, dar, cu, nu şefii noştri dar cu cei din cadrul ministerului apărării naţionale, ca să mă refer la momentul respectiv, şi i-au înduplecat pe aceştia în luarea de măsuri în favoarea lor. Deci în favoarea sprijinului lor. Pentru că au dat dovadă de laşitate. Ne-au băgat pe noi în faţă să rezistăm furiei poporului, pentru că ei căzuseră deja o dată pradă acestei furii şi n-au putut să reziste. Şi atunci ne-au băgat în faţă pe noi să rezistăm furiei poporului. Actualul ministru de interne, domnul Chiţac, în data de 18, venit la Timişoara şi probabil nu ştiu de la 1194

cine primise această misiune, era în perioada aceea şeful înzestrării… 08:11 Ofiţer: Materiale pentru… 08:13 Laurenţiu Ungur: …şeful protecţiei antichimice. A venit la Timişoara, le-a creat nişte dispozitive, mă rog, mai puţin milităreşti acolo şi ne-a dat nişte dispozitive, nişte dispoziţii pe care nu le-am executat. Pot să vă spun aicea că era chiar în piaţa catedralei cînd s-a tras în catedrală de către cordonul format din militari ai miliţiei şi din ofiţeri, chiar superiori, ai ministerului de interne. S-a tras în catedrală. Pe scările catedralei a căzut un individ pe care l-a dus salvarea şi din relatările presei, nu pot să spun 100%, trăieşte, iar altul care a fost luat de noaptea, pe la ora 4 de o dubă a securităţii, care a decedat pe scările catedralei, şi a spus “haidem să mergem de aici, că aici sînt stăpîn pe situaţie”. Ne-a făcut laşi pe noi, grănicerii, la un moment dat cînd un locotenent-colonel, cadru activ al armatei, a executat foc asupra unui tînăr de 14-16 ani care a strigat “ucigaşilor”. A luat pistolul mitralieră şi a tras pe lîngă catedrală, nenimerindu-l pe respectivul, spre fericirea lui. Şi noi grănicerii ne-am retras. Ne-a raportat domnului general că sîntem laşi şi ne-am retras de acolo din faţă. Şi domnul general a zis “vă e frică?”. Şi pe data de 19 ne-a scos să încercuim parcul central din Timişoara, obligîndu-ne chiar să tragem. Şi am strigat, eu am strigat din parc: “Nu trageţi, parcul este încercuit şi ne împuşcăm unii cu ceilalţi. Ne împuşcăm noi între noi”. După care ne-am retras în vechiul dispozitiv şi am rămas acolo. Nu am tras nici un cartuş. Transcriere înregistrare: 00:00 Căpitan Traian Cîrjan: Oameni care dat dovadă de foarte mult zel. 00:08 Gelu Voican Voiculescu: Ce fel de zel? 00:09 Traian Cîrjan: Zel în sensul că au, au mobilizat unităţile din care facem parte şi ne-au instruit că ceea ce se întîmplă afară este rodul agenturilor străine, că sînt nişte huligani, aceşti 1195

revoluţionari erau denumiţi huligani, şi ca să… Eu n-am fost practic de faţă dar din relatările unor colegi am aflat că au luat ei măsuri de a se duce acolo unde se poartă aceste acţiuni şi bineînţeles că în fiecare noapte se făceau analize a acţiunilor. Toţi comandanţii de unităţi erau chemaţi acolo unde era acel grup de generali, grup de generali din care făcea parte generalul Ceauşescu, Ilie Ceauşescu, Guşe, mai tîrziu sau odată, nu ştiu precis să vă zic, Chiţac, generalul Chiţac, generalul Stănculescu, pe care i-am văzut şi prin unitatea noastră trecînd şi cerîndu-ne protecţie, camioane, ca să-i…, cu soldaţi. Deci aceştia la miezul nopţii purtau, făceau anumite comunicări comandanţilor de unităţi care ne transmiteau o parte sau în totalitate, asta nu pot să vă spun exact. Adevărul este că, din mai multe relatări, trag concluzia că multe persoane aflate în conducerea acestor unităţi au acţionat ca atare în acele zile. Respectiv au tras, unii au tras şi în demonstranţi. N-aş putea să afirm care, dar auzeam la un moment dat că un regiment sau un batalion a ieşit dintr-o încercuire, ştiu că am auzit circa 10 minute, 7-10 minute foc automat continuu cu mai multe categorii de armament, şi că ei noaptea s-au lăudat, unii dintre aceştia care au fost acolo, că au ieşit din încercuire ca la tactică. În faţa unui popor care practic nu avea nici un armament. Deci, problema este că ce mai caută aceşti oameni în conducerea unităţilor şi marilor unităţi? Aceşti oameni compromişi! Pentru că sînt şi oameni de bună credinţă, cum e comandantul unităţii militare din care fac parte. Noi am trăit un şoc psihologic. Noi neam pus probleme, în special, pînă la urmă am neglijat şi faptul că avem familii şi că s-ar putea să ne fie atacate de cetăţeni. Noi neam pus, că tot timpul am dat telefoane şi ne-am consultat cu familiile. Dar şocul psihologic era cum să te duci să tragi în propriul popor? Pentru că menirea noastră este să ne apărăm patria, noi n-am fost educaţi, chiar dacă am fost sub Ceauşescu, pentru aceasta. Atîta am avut de spus. 03:38 Maior Constantin Chiticaru: Problema care se pune, dacă1196

mi permiteţi. Deci, datorită dezinformării pe care ne-au făcut-o cei care au venit şi ne-au condus acolo, datorită măsurilor care ni le-au impus să le executăm, iar unii dintre ei n-au vrut să ne informeze exact, s-a întîmplat de s-a tras în Timişoara. Dar dacă şi comandanţii noştri ar fi luat nişte măsuri, să meargă să ne informăm, chiar noi să informăm, unul, doi să meargă (neînţelegibil), atunci, dacă ne arătau care e situaţia de fapt, noi nu trăgeam niciunul. Deci, datorită dezinformării, şi dezinformarea aceasta au făcut-o cei care au fost de sus, care ştiau perfect de bine realitatea fiind în oraş şi asistînd la toate manifestările, manifestările care au fost făcute de populaţie. Asta imputăm noi! Şi acuma au venit înapoi în Bucureşti, în loc să ieie măsuri, dacă noi am fraternizat cu poporul acolo, să ieie măsuri ca să nu se mai întîmple şi în Bucureşti acele masacre care s-au întîmplat. Ei din contră, au scos armata afară. Acest lucru-l imputăm, deci pe lîngă ceea ce au dat colegii noştri amănunte, dar asta e esenţialul. 04:46 Locotenent-major Laurenţiu Ungur: Intervine un aspect în această problemă. Domnul Chiţac care s-a aflat la Timişoara, şi venind la Bucureşti în urma interviului acordat Televiziunii Române, în care nici măcar nu a amintit că a fost în garnizoana Timişoara, a venit în acest context, a venit la Bucureşti, spunînd că a îndeplinit funcţia de comandant al garnizoanei Bucureşti, şi a venit să dea ordin aici, după ce dăduse ordin la Timişoara, să tragem în demonstranţi, să-i prindem, să-i predăm organelor de securitate, care-i adunau cu camioanele. A venit la Bucureşti, în calitate de comandant al garnizoanei trebuia să informeze despre faptul că armata din Timişoara fraternizase cu poporul, cu revoluţia, la Timişoara. Aş vrea să se înţeleagă foarte bine: cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Unii dintre noi poate au greşit şi au executat ordinele orbeşte. Au dat dovadă de prea mult zel, cum s-a discutat şi aici. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează şi acum în revoluţionari. Erau în birouri. Noi stăteam de zile întregi pe străzi. 1197

06:14 Căpitan grăniceri Cristian Leahu: Dacă-mi permiteţi o completare în legătură cu evenimentele de la Timişoara, cu cealaltă unitate de grăniceri. Despre unitatea de grăniceri care a vorbit mai înainte s-a referit colegul meu. Cealaltă unitate de grăniceri, chiar din ziua de 17 a fost scoasă în oraş, în dispozitiv, aşa-zisul dispozitiv, la ordinele ministerului de interne [în decembrie 1989 grănicerii tocmai fuseseră trecuţi de Ceauşescu în subordinea ministerului de interne], în paza, în mai multe locuri. În paza inspectoratului judeţenei de partid, de miliţie şi în paza consiliului judeţean de partid [actuala prefectură], care a fost la vremea aceea. Prin faptul că unităţile noastre au ajuns cam în acelaşi timp cu, cam 4-5 subunităţi au ajuns cam în acelaşi timp cu pătrunderea în sediu a demonstranţilor, în sediul judeţenei de partid, nu au putut să mai intervină, a trebuit s-o ia la fugă. Noi am plecat fără arme, deci cele 4-5 subunităţi. Au plecat, au luat-o la fugă, nişte demonstranţi i-au alungat, aceştia au intrat în sediul judeţenei de partid, au dat foc sediului, după care, la cele 3 camioane cu care grănicerii au ajuns acolo, deci care au fost arse, şi aceştia cu alte camioane ale turei a 2-a de grăniceri care au venit la sediu s-au înapoiat către cazarmă pentru a se înarma. Noi deci, eu am venit cu tura a doua. Deci în momentul în care am venit cu camioanele subunităţile dinaintea mea s-au retras cu camioanele noastre în unitate pentru a veni cu arme. Noi veniserăm deja cu arme şi armament şi muniţie de manevră. La foarte scurt timp, după ce ne încărcasem muniţia de manevră, am primit muniţie de război. Asta cam în vreme de o oră, o oră şi jumătate. Da. Şi avînd muniţia de război primisem sarcina ca să nu lăsăm pe nimeni să se apropie de sediul judeţenei de partid. În sfîrşit, ne-am pus problema atunci, comandanţii de subunităţi de la pluton, companie şi comandant de unitate care a fost cu noi, cum să acţionăm noi pentru a nu lăsa pe nimeni să se apropie de sediul judeţenei de partid? Adică ce trebuie să facem ca să nu se apropie? Să tragă cu arma? Deci nu ni s-a dat un ordin precis. Ni s-a lăsat, şi aici vreau să spun fuga de 1198

răspundere a unor comandanţi ai noştri, ni s-a lăsat la latitudinea noastră cum să apreciem să ripostăm. Ceea ce este, cred, un act deosebit de grav din partea acestora. Adică, cînd vine demonstrantul eu ce fac? Trag sau nu trag? Aveam muniţie de război la mine. Bun, am gîndit-o noi cu comandantul unităţii noastre şi am spus: în cazul în care vine nu tragem. Am zis: sediul şi aşa a ars, n-aveam decît un refugiu, asta a fost o problemă de comandanţi de subunităţi! Avem un refugiu, în caz că vin îi lăsăm în pace să meargă, şi-aşa au dat foc la sediu, ne retragem în curtea respectivă şi nu avem treabă cu ei. Deci nu s-ar fi pus problema tragerii de către comandanţii de subunităţi, printre primii, şi dintre militari. Şi în felul acesta nu am avut această nenorocire pe capul nostru de a fi împuşcat (?) demonstranţi, pentru că aceştia au fost localizaţi în alte puncte. N-au ajuns pînă la sediu. Şi au fost scoşi, am stat pînă a doua zi, cînd ne-am retras în unitate. Deci asta am vrut să scot în evidenţă, faptul cum am fost noi lăsaţi în… 09:33 Căpitan Nicolae Durac: (neînţelegibil) am o propunere. Ca să elucidăm şi să aflăm adevărul. Toţi domnii generali care au participat în Timişoara să fie la procesul care se va face în Timişoara în calitatea în care conducerea o să o considere. Transcrierea înregistrării: 00:00 Maior Octavian Chiriac: Fac un apel către colegii noştri din armată, folosim acest prilej ca, dacă tot ceea ce s-a spus aici este îndeobşte cunoscut, deoarece au participat direct timişorenii şi bănăţenii la evenimente. Este cunoscut la modul cel mai concret. Să facem un apel pe această cale şi la fraţii noştri din zonă pentru a trage concluziile din cele ce s-au reliefat aicea şi să fie de acord că dacă aceste lucruri vor ajunge vreodată la cunoştiinţa lor, mai bine mai tîrziu decît niciodată este cazul să punem degetul pe rană şi să facem ceea ce trebuia făcut chiar din primele zile cînd viaţa începuse să se normalizeze din punct de vedere militar, al situaţiei militare. Adică, să recunoaştem că din capul locului că singura formă de izbucnire a oamenilor, a acestei populaţii oprimate, a fost 1199

cea care de altfel s-a dovedit, cu toate riscurile, a fi cea mai bună. Şi lăsînd la o parte pierderile, că nici o revoluţie nu se poate face fără pierderi, lăsînd la o parte deci aceste pierderi materiale, sînt neglijabile, cîştigul este imens. Al libertăţii pe care l-am obţinut. Dar datorită, cum s-a zis, dezinformării, şi a faptului că, s-a spus şi în proces, s-a creat un comandament unic, nu armata conducea, era conducătoarea tuturor forţelor, ci ceilalţi ne conduceau pe noi, mai mult sau mai puţin pe faţă, sau din umbră, respectiv, respectiv din trupele de securitate, mai mult sau mai puţin cunoscute, fiindcă prea puţine au fost arătaţi în vileag. S-a spus despre terorişti, dar să ştie toată lumea că terorişti n-au fost atît de mulţi, cît a fost războiul psihologic declanşat de la depărtare, fără ca ei să-şi pună pielea în saramură. Simulatoarele de tot felul, care pe un obiectiv începeau cu nişte zgomote specifice să intre în acţiune şi toată lumea, un dispozitiv de pe o parte, începea, deschidea focul şi ceilalţi, din partea cealaltă deschideau focul. Şi aşa am omorît populaţie nevinovată. Este un adevăr. Din ricoşete sau chiar din tir direct. Aşa ne-am împuşcat noi între noi, fiindcă proporţia de morţi a fost, pierderile au fost şi în rîndul populaţiei civile, în mai mare măsură, participantă şi dezarmată şi fără o instruire de specialitate pentru a se proteja, autoproteja, dar şi din partea efectivelor militare, care, cu toată instruirea şi reflexul militar constituit, nu au reuşit să evite pierderile. Şi atuncea asta ar trebui să ştie toată lumea. Dar important şi important este că armata, în ultimă instanţă, a avut rol determinant în a salva această populaţie şi a asigura succesul revoluţiei în Banat. Şi fiindcă Timişoara a fost primul oraş liber al României, în data de 20 deja, decembrie, şi am avut reprezentanţi de toate nivelurile acolo. Nu era cazul să se mai producă o a doua Timişoară, sau a treia, respectiv Bucureştiul şi alte localităţi ale ţării. A fost o soluţionare, dar unii, care au pactizat şi au fost strînşi, li s-a, pur şi simplu le-a fost frică că odată cu Ceauşescu, se termină şi “era” lor. Din păcate încă nu s-a terminat, vedeţi, asta-i partea proastă. Au ţinut cu dinţii să-l 1200

susţină, şi asta trebe să afle toată populaţia, că noi nu ne facem şi nu sîntem, armata, în cvasitotalitatea ei, nu este nicidecum părtaşă şi nu îi va ţine în sînul ei pe toţi aceştia care-au produs (neînţelegibil). 03:43 Locotenent-major Laurenţiu Ungur: Din depoziţiile, puţine, care le-am făcut pînă acum, că ar fi nevoie de prezenţa domnului Iliescu aici, să clarificăm acest adevăr şi aceste adevăruri şi dorinţe. Sîntem dispuşi să aşteptăm oricît doriţi. 04:03 Locotenent-colonel aviaţie Cornel Şurcu: Aş dori să completez la relatările colegilor mei, din partea aviaţiei din Timişoara. Datorită zborului elicopterului de cercetare care a zburat deasupra oraşului între orele 15 şi 16.30, aviaţia a fost acuzată că ar fi tras din elicopter. Vă informez: nu s-a tras din elicopter. Nici la Bucureşti, unde a apărut în zona televiziunii elicopter deschizînd foc, a fost elicopter care a venit în ajutorul trupelor terestre, care trebuiau să lovească un inamic vizavi de televiziune. Eu rog televiziunea să redaţi scena respectivă şi dacă puteţi, prezentaţi şi obiectivul lovit de acel elicopter. Populaţia a rămas încă convinsă că s-a executat foc din elicopter asupra populaţiei. 04:53 Locotenent-major Petre Moţ: Dacă-mi daţi voie, eu aş fi reprezentantul aviaţiei care a zburat la Timişoara, sînt reprezentant al unităţilor de elicoptere de la Caransebeş. Noi am fost poate singurii care am zburat deasupra Timişorii în acea perioadă, sînt serviciul de luptă pe care efectiv îl făceam acolo. Se cunoaşte faptul, şi chiar dacă nu se cunoaşte, cel puţin populaţia, a Timişorii şi a întregii Românii, prin faptul că s-a transmis în presa centrală, a rămas cu impresia că totuşi la Timişoara s-a tras din elicoptere. Vreau să întreb eu comandamentul aviaţiei militare, de ce nu a făcut în această perioadă de două luni, dezminţirea că din elicoptere nu s-a tras? Şi prin ocazia asta care o am acuma, cred că am, sînt în asentimentul colegilor mei să fac această dezminţire. Dacă alţii nu s-au gîndit aicea, măcar eu vreau să fac acest lucru. 1201

Deci, la Timişoara, din elicopterele militare, nu s-a tras. Există însă posibilitatea, pe care n-o negăm nici noi, ca în această perioadă, deci a zborurilor de cercetare deasupra Timişorii, să se poată, să poată fi fost executat foc de pe clădiri, ceea ce poa’ să dea impresia că s-a tras din elicopter. Cam atîta aş fi vrut să spun. 06:11 Maistru militar Ion Molnar: În legătură cu, tot cu acest punct, în seara zilei de 17, începînd de la ora 16,30 pîn’ la ora 20,30, am fost în Timişoara, de la un capăt la altul al Timişorii. Pot să vă spun precis, avionul a zburat şi în amurg, elicopterul, scuzaţi, a zburat şi în amurg, nu s-a tras din elicoptere. Efectiv nu s-a văzut, personal nu am văzut să se tragă din elicopter. Iar dacă avem în vedere că forţele au fost în conflict direct, armată, populaţie, securitate, au fost în conflict direct efectiv, mă întreb: elicopterul de fapt în cine trăgea? În armată, în securitate, în miliţie sau în popor? În cine putea să tragă? Deci, e un punct de vedere şi pentru organele de mass-media, dar cele relatate mai ales în ziarele, şi în ziarele centrale, mai ales, cele care se fac vinovate de unele persoane să fie puţin şi controlate. Puţin gîndite, şi puţin controlate. 07:08 Ofiţer: O anchetă după 22 decembrie… 07:10 Ofiţer: În rîndul unităţilor militare, nu. Dat fiind că, şi aicea mi-aş permite, cu respect, să scot în evidenţă faptul că dumneavoastră ne-aţi început aicea prin a ne imputa faptul că aţi fi deosebit de surprins de atitudinea şi de o asemenea acţiune a reprezentanţilor armatei. Vedeţi, la fel se pune şi la nivel mai mic problema. Dacă şi acolo se judecă tot aşa? Este normal că nu se rezolvă (?) nici un fel de problemă niciunde. Tensiunea există, fierbe, dar nimeni nu-şi permite fiindcă noi sîntem… 07:48 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Compromişi că în această perioadă nu s-au luat măsuri. Şi cred că acest lucru vrea săl susţină şi colegul meu de la trupele de grăniceri. Nu s-au luat măsuri, faptul că nu s-au luat măsuri ne-a determinat pe noi să luăm această poziţie, pentru că sînt unii comandanţi care în această 1202

perioadă efectiv s-au compromis. Prin atitudinea lor pasivă sau prin incompetenţa de care au dat dovadă. Şi sînt chestiuni care pot să fie demonstrate prin luări de poziţii, personalul din aceste unităţi militare. Dacă timpul ne va permite o să vă putem relata mai pe larg cîteva fapte, pe care le cunosc comandanţii noştri, şi faţă de care nu au luat nici o atitudine. 08:33 Locotenent-major aviaţie Daniel Drăgan: (neintelegibil) a multor comandanţi, chiar după ziua de 21 şi 22 decembrie. Faptul că s-au executat unele misiuni cu caracter aşa-zis strict secret, cînd toată ţara era în fierbere. Faptul că nu se ştia exact de partea cui este un comandant sau altul şi mai ales faptul că după succesul revoluţiei unii au încercat să-şi înfrumuseţeze activitatea din perioada revoluţiei, face ca să ne-ntrebăm dacă este posibil ca pe structura ierarhiei militare să pornească o astfel de anchetă. Transcriere înregistrare: 00:00 Locotenent Constantin Negrea, student la Academia Militară: Noi studenţii Academiei am cerut această comisie de anchetă în legătură cu evenimentele militare care au fost în perioada 21-22 decembrie 1989 în Bucureşti, aicea. Trebuie să subliniez faptul că aceste fapte pe care le-au prezentat dînşii aicea au fost prezente şi în Bucureşti, dar aici a fost, a fost (neînţelegibil) în care s-a tras în populaţie. Nu armata a tras, dar populaţia din, din Bucureşti începe să creadă tot mai mult că armata a tras, în Bucureşti a tras. Lumea nu-şi explică de ce tancurile, cum, ce tancuri au călcat, au călcat lumea pe stradă? Tancurile aparţin armatei, s-a spus în toată presa, şi la radio şi la televiziune: “oameni buni, fiţi fără grijă, securitatea şi miliţia nu au tancuri”. Atunci înseamnă că armata cu tancurile au călcat lume şi populaţie. De ce nu se, de ce nu se spune că într-adevăr securitatea şi miliţia au avut tancuri şi că ei au călcat lumea? Deasemenea trebuie, trebuie să mai amintesc că faptele petrecute la apărarea ministerului apărării. Noi am participat în seara zilei de 22 şi după aceea, pînă la anul nou, am participat la apărarea sediului 1203

ministerului apărării naţionale. Acolo s-au petrecut fapte deosebit de grave. De ce nu se fac publice? Am cerut instituirea acestei comisii de anchetă. Efectiv ni s-a băgat pumnul în gură. De ce? De ce lumea nu trebuie să ştie că anumiţi generali care şi acuma stau în funcţie au fost incompetenţi şi răuvoitori în perioada revoluţiei? Mă refer anume la, în primul rînd, la comandanţii, că au fost, sînt mai mulţi, comandanţii Academiei Militare. De ce mă refer la ei? Fiindcă Academia Militară, în sudul Bucureştiului este singura unitate militară şi a avut în pază, să zic, un sfert de Bucureşti. Şi acei generali, efectiv în zilele de 21 şi douăzeci şi…, deci de pe 22 au dezarmat studenţii. Nu le-au dat voie ca să, să apere revoluţia. Noi a trebuit să facem demonstraţie de forţă în curtea Academiei ca să ni se dea arme şi cartuşe ca să apărăm sudul Bucureştiului. Eram singura unitate militară din zonă şi nu ne-au dat arme ca să apărăm. Muncitorii de pe stradă ne chemau ca să mergem cu ei, sau să stăm efectiv, să ne ocupăm dispozitivul de luptă în sudul Bucureştiului, şi nu ne-au lăsat. Vrem şi cerem această comisie de anchetă şi nu, nu ni se aprobă. 02:36 Locotenent-major grăniceri Laurenţiu Ungur: (neînţelegibil) acolo pe stradă, au fost întrebaţi toţi comandanţii şi şefii noştri. De ce? Pentru că în urma victoriei de la Timişoara, un comandant de divizie cum era colonelul Popescu sau domnul colonel Predonescu, domnul colonel Zeca, Roată şi alţii care au dat drumul la securiştii reţinuţi cu armament asupra lor, din curtea garnizoanei. S-au erijat în conducători şi au încercat probabil să ascundă aceste aspecte. Noi nu am fost întrebaţi. De aceea noi nici nu cunoaştem de o anchetă amănunţită pentru clarificarea acestor adevăruri pe care probabil tocmai ei nu vreau să le dea în vileag. 03:25 Căpitan Nicolae Durac: Să se arate un singur general care a fost destituit, trecut cumva în rezervă, pentru activitatea desfăşurată în perioada 16 la 22. Şi pe această bază dumnealui a spus că nu am onoare, întrucît căpitan fiind nu mă pot ridica la acest nivel, adică de general. Trebuie înţeles foarte bine, că noi, 1204

armata din Timişoara, vrem să se stabilească numai adevărul. Şi comisia care va fi formată să înceapă de sus. De ce ne-am ridicat? Pentru că ministerul apărării naţionale, inclusiv domnul ministru, a primit multe sesizări de modul în care au acţionat cei care au fost în Timişoara, şi, totuşi, după atîta timp, nu s-a luat nici un fel de măsură. Din această cauză aş vrea să răspund domnului Voican că dumnealui, prin dezacordul formal şi prin faptul că sîntem supuşi ordinelor şi ierarhizării militare, dorim să nu se mai întîmple niciodată un 17 la 22 decembrie. Din această cauză sîntem aici, ceea ce cerem vrem să fie în asentimentul nostru întreaga armată, în aşa fel încît armata să fie cu adevărat a poporului. Să fie controlată de popor. În acest moment nu poate fi controlată de popor armata. Am terminat. 05:23 Locotenent-colonel Cornel Şurcu: Dorim ca pe viitor problemele militare să se rezolve totuşi prin ministerul apărării naţionale. Iar această incertitudine ne-a făcut să fim aici. Colegii mei au prezentat situaţia de fapt din Timişoara, (neînţelegibil) un punct, sau un al doilea punct, e vorba de cei care au pactizat cu Ceauşescu, vreau să mă refer la al doilea punct. Şi anume, din primul punct (neînţelegibil) vrem să spunem, cerem retragerea generalilor activaţi în perioada revoluţiei. În cazul în speţă, dacă luăm de jos, din garnizoana noastră [Timişoara], este generalul Popescu, care la ora aceasta este general-locotenent. Nu ştiu cărui fenomen sau căror fapte de arme deosebite a fost promovat, poate pentru faptul că a dat în presă o serie de interviuri ambigue, a destabilizat o perioadă situaţia din Timişoara, a colaborat cu o serie de membri ai Frontului Salvării Naţionale care ulterior au fost eliminaţi din competiţia politică care a fost în Timişoara [referire la alegerile de la sfîrşitul lunii ianuarie 1990 din Timişoara în urma cărora o serie de lideri politici care apăruseră în decembrie 1989 au fost marginalizaţi], nu ştiu căror fapte de arme a fost promovat. Printre altele, ofiţerii care sîntem aici, pentru a ajunge la un punct de vedere comun, doream să ne 1205

întîlnim în Casa Armatei, într-o sală. Pentru că a aflat că vrem să discutăm unele probleme, în care atingeam unele probleme de vîrf, dînsul a dat ordin să se închidă toate sălile, să nu ne întrunim, şi ne-a boicotat întrunirea. Ceea ce ne-a determinat, m-a determinat cu cîţiva ofiţeri să mergem la dînsul să-l întrebăm: “Domnule general-locotenent, de ce aţi luat această măsură?” Între care dînsul spunea că nu este de vină el, că a primit ordin de sus să interzică asemenea adunări. Surprinzător pentru noi cum poţi să interzici asemenea adunări. Mi-am permis atunci, poate nepoliticos, să-l întreb: “Domnule general, ştiţi că Ceauşescu a murit?” La care dînsul a spus că da. “Atunci vă rog să procedaţi în consecinţă”. După tergiversările de rigoare am reuşit totuşi să deschidem o sală şi să reuşim să stăm în mod civilizat la discuţii şi să reuşim să venim în acest loc. Transcriere înregistrare: 00:00 Locotenent-major grăniceri Laurenţiu Ungur: Cerem în acest sens, faţă de depoziţiile noastre, care le-am făcut aici, deci privitor la retragerea generalilor reactivaţi pe timpul revoluţiei, trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru] şi a celorlalţi generali activaţi în această perioadă [pe lîngă Nicolae Militaru, o serie întreagă de generali fuseseră reactivaţi în decembrie 1989, foarte probabil la propunerea lui Militaru], respectiv generalul, domnul general Militaru, domnul general Ciubăncan şi, şi alţi generali care au fost activaţi şi încercau astăzi să ne convingă pe noi, căci ei vor gîndi pentru noi, vor gîndi viitorul nostru pentru un an-doi cît mai au de ieşit la pensie. Spun că o să fie bătrîni şi nu pot să ne conducă. De ce să ne gîndească dumnealor viitorul nostru, al tinerilor? Să fie clar, revoluţia a fost făcută de tineri, vrem să facem şi în armată o revoluţie tînără! Să se vadă că şi noi cei tineri sîntem destul de competenţi să conducem. Faţă de cele relatate în legătură cu actualul ministru de interne [Mihai Chiţac], cerem trecerea lui în rezervă. Nu putem să ne conducem cu astfel de oameni, care s-au 1206

compromis şi încearcă să ascundă nişte adevăruri pe care mase largi de oameni le cunosc şi care s-au ascuns şi pînă acum la sesizările noastre. 01:34 Gelu Voican Voiculescu: Îmi permit să vă amintesc, generalul Militaru nu este în categoria asta, el a fost reactivat în plină revoluţie [după 22 decembrie 1989], este un om a cărui merite sînt incontestabile şi-n situaţia asta nu văd ce vă îndeamnă să-l contestaţi în această formă. 01:54 Laurenţiu Ungur (citeşte de pe o filă): Am spus trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale care prin ordinele date a dus la o stare de tensiune în armată. A încercat să ascundă nişte manifestări din armată. Oare nu se cunoştea prin raportările celor de la Timişoara despre această acţiune a noastră? Se cunoştea! Nu a avut curajul să vină să purtăm un dialog aici, în prezenţa dumnealui. Ne chema la minister, pentru ce? Ca să ne rezolve tot la fel, hîrtiile şi depoziţiile pe care le-am trimis şi nu ni s-a trimis nici un răspuns. Ne-am săturat să ne fie pus pumnul în gură! Vrem să se facă dreptate în acest sens! Am cerut (iar citeşte) numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei. Ori, conform decretului dat, armata nu face politică. Deci nu are ce căuta armata în parlament. Prin numirea unui ministru civil acesta poate să reprezinte, în parlament, interesele armatei. Iar armata, cum am trecut la punctul 11 (iar citeşte), “formarea unui comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militare, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiilor de senator pentru cadrele militare”. Deci în acest sens am făcut această cerere. Eu am terminat, dacă au şi ceilalţi… 03:31 Gelu Voican Voiculescu: …trecut de dizident, a fost un oponent vehement al regimului de dictatură şi a fost promovat tocmai în virtutea acestui trecut. 03:41 Căpitan Nicolae Miulescu: Domnule Voican, dacă-mi permiteţi, în locul domnului locotenent-major, care riscă să 1207

monopolizeze toată discuţia. În primul rînd vreau să fac o specificare, ca să se înţeleagă ghilimelele pe care domnul locotenent-major le-a pus la revoluţie, la revoluţia pe care noi am intenţionat s-o facem, deci “revoluţie” în ghilimele, a tinerilor. Iar în ceea ce priveşte întrebarea dumneavoastră. Există discuţii în rîndurile noastre şi nu numai în rîndurile noastre referitoare la activitatea depusă de domnul general Militaru înainte de a fi trecut în rezervă. Şi această activitate s-a concretizat în perioada în care răspundea de ministerul construcţiilor, sau de direcţia construcţiilor, n-aş putea să precizez foarte exact. Şi a doua problemă este problema, apărută şi în unele ziare străine, respectiv în ziarul “The Times”, referitor la unele acţiuni contrare intereselor ţării pe care domnul general Militaru le-ar fi desfăşurat. Este foarte adevărat că declaraţia poate să surprindă şi să fie mai vehementă, să-i spunem. Aceste probleme trebuiesc studiate într-un cadru restrîns, pe baza unor date şi dovezi care să sperăm că încă mai există şi care pot fi studiate de cei în drept. 05:22 Gelu Voican Voiculescu: (neînţelegibil) armatei şi este un om a cărui reputaţie, în ce priveşte pregătirea militară şi spiritul de organizare, am auzit încă de multă vreme, iar în ce priveşte felul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de la preluarea comenzii, consider că nu i se pot aduce astfel de învinuiri. 05:47 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Din exterior. 05:48 Gelu Voican Voiculescu: Evident, eu vorbesc din exterior pentru că nu fac parte din armată. 05:53 Maior aviaţie Constantin Chiticaru: Dar atunci de ce s-a înconjurat de atîtea cadre militare care au fost luate din rezervă şi puse, deci, în funcţii. Consideră că noi tineretul, care am apărat şi noi, nu eu, ceilalţi care au fost pe stradă, şi sînt mulţi comandanţi tineri care erau capabili să conducă. Pentru că acuma, cînd se fac legi noi, regulamente noi, dispoziţiuni noi pentru armată. Se organizează din nou armata. În condiţiile astea, dacă cei bătrîni, în ghilimele, sau cei care sînt deja la o vîrstă înaintată, vor să ne facă 1208

un organism, gîndirea lor cum ne vor face? Pe noi o să-l aplice, noi sîntem cobaii? Daţi-ne voie să-l facem noi, pentru noi, pentru că pînă acuma au încercat să facă aceste, să fie aceste regulamente, deci proiect pentru ele şi dispoziţiuni, mă scuzaţi, dar nu ne-au întrebat deloc. Singura aviaţia care a început de jos, cu nişte probleme care s-au ridicat în sus. Ceilalţi, celelalte unităţi nu au fost întrebate. Aceasta-i problema. 06:58 Nicolae Miulescu: Pot fi date publicităţii prin intermediul mass-media, noi avem documentele care trebuiesc prezentate unei eventuale comisii guvernamentale. Care să le studieze şi să ia măsuri în consecinţă. 07:16 Gelu Voican Voiculescu: Înţeleg totuşi că este mai mult un conflict de generaţii. 07:20 Nicolae Miulescu: Nu, nu este vorba de un conflict de generaţii, numai, ci faptul că avem în vedere interesele ţării, ale apărării naţionale, pe ideea în care nu avem certitudinea că domnul general Militaru ar putea avea această calitate, ţinînd cont de unele insinuări care deja au apărut în publicaţiile străine şi de unele date existente la ora actuală în dosarele fostei, de tristă reputaţie, fostului Departament al Securităţii Statului. Există nişte dosare cu dovezi precise, care trebuiesc luate şi studiate. Noi asta dorim. 08:10 Locotenent-colonel aviaţie Cornel Şurcu: Nu îi contestă nimeni activitatea dînsului din perioada revoluţiei, dar după, faptul că prezenţa noastră aici este nejustificată. De ce a trebuit să ajungem noi aici, n-a luat măsuri dînsul, în aşa fel încît să analizeze arma aviaţiei, cu toate că a fost sesizat de generalul Rus, care noi i-am cerut să-şi dea demisia, să fie înlocuit cu un comandant pe care noi l-am şi propus de altfel în cadrul comandamentului de arme. Pur şi simplu nu l-a primit pe generalul Rus, a fost invitat şi la comandamentul aviaţiei militare, a refuzat. Un comandant sau un ministru, trebuie să ia măsuri să se informeze rapid şi eficient pentru a nu ajunge, să nu ajungă armata la situaţia în care este acum, datorită faptului că noi sîntem aici, 1209

prezenţi, să reclamăm nişte situaţii care sînt delicate. Situaţia din aviaţie am înţeles că n-a vrut s-o accepte, sau, nu ştiu cărui fenomen am ajuns că n-am reuşit să încheiem un dialog cu dînsul. Transcriere înregistrare: 00:00 Gelu Voican Voiculescu: Răspund şi de Ministerul Cultelor şi am participat astăzi la Sfîntul Sinod, de la care am întrerupt şi am venit să dau curs solicitării dumneavoastră, fiind, aşa cum vam arătat în prima parte a discuţiei noastre, mandatat de preşedintele Iliescu pentru a rezolva împreună doleanţele şi solicitările dumneavoastră. Deci, mă aflu într-o situaţie paradoxală, de la un Sfînt Sinod am venit să discut cu, ceea ce pare aproape incredibil, o grevă a militarilor. Rămăsesem la unul din punctele apelului dumneavoastră, la punctul trei. 00:54 Maior aviaţie: O problemă (neînţelegibil) Nu este o grevă a noastră, a militarilor. 01:01 Gelu Voican Voiculescu: Nu, păi este o situaţie care nici nu poate fi definită. Este o situaţie unică. 01:03 Maior aviaţie: Militarii sînt la posturi, inclusiv aviaţia este la posturi, noi sîntem gata oricînd pentru apărarea patriei, adică nu este problema… Noi nu sîntem în grevă. 01:09 Gelu Voican Voiculescu: Da, aveţi dreptate, rectific. Un protest al militarilor. 01:14 Maior aviaţie: Este mai corect. 01:15 Gelu Voican Voiculescu: Da. E mai corect, dar situaţia este atît de inedită încît nu are încă o denumire. Şi faţă de această… 01:23 Ofiţer: Să nu ne oprim la cuvinte. 01:25 Gelu Voican Voiculescu: Da, să nu ne oprim la cuvinte. 01:28 Laurenţiu Ungur: V-am rugat înainte, dacă-mi permiteţi, vam rugat înainte să vină domnul Iliescu. Ce răspuns ne daţi în cazul ăsta? 01:35 Gelu Voican Voiculescu: Am fost la domnul Iliescu, am aşteptat foarte mult, pentru că dînsul este ocupat cu diverse comisii. Şi, faţă de situaţia în care dînsul mîine trebuie să 1210

pregătească şedinţa de constituire a Consiliului Provizoriu al Uniunii Naţionale, în urma şedinţei de vineri pe care aţi urmărit-o la televizor cu toţii, este în imposibilitate de a face această deplasare, de la un sediu la altul, şi în continuare a insistat ca să mă consideraţi reprezentantul dînsului şi să ducem mai departe negocierile şi, în sfîrşit, tratativele pe care le-am iniţiat. 02:19 Căpitan Adinel Popa: Domnule Voican, aveţi drept, sînteţi investit cu dreptul de decizie? Deci de-a lua hotărîre? 02:28 Gelu Voican Voiculescu: Dumneavoastră ca militari vă puteţi da seama că dreptul la decizie este o chestiune mai delicată. Eu voi raporta în final şi decizia o ia totuşi dînsul. 02:41 Căpitan Nicolae Durac: Atuncea mai intervine o problemă. Se tergiversează, în continuare mîine sau în zilele următoare trebuie să reluăm această activitate, şi de fapt ne vom repeta. 02:57 Gelu Voican Voiculescu: Haideţi să continuăm ce am început şi vedem la sfîrşit cum, la ce rezultat ajungem. Deci, referitor la contestarea de către dumneavoastră a ministrului apărării, eu vă repet că este un om care are un trecut care îl onorează. Este, a suferit de pe urma regimului Ceauşescu, a fost adus în fruntea armatei tocmai pentru că nu este amestecat în nici un fel cu situaţiile regretabile care s-au produs în timpul evenimentelor de la Timişoara, şi chiar cele din ultimii ani, iar aşa cum l-am cunoscut noi, a fost un element de echilibru, un element de înţelepciune în fruntea conducerii armatei, care a încercat să realizeze un spirit nou, prin măsuri organizatorice deosebit de eficace, şi mărturisesc că rămîn foarte surprins de cele arătate de dumneavoastră. Tot atît de surprins sînt şi de contestarea ministrului de interne [Mihai Chiţac, osîndit în 2008 la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei], care a colaborat cu noi din primele zile ale revoluţiei [se observă aici propaganda FSN-istă curentă la acea vreme, conform căreia revoluţia a început doar în 22 decembrie cînd a fost anunţat CFSN-ul, de atunci socotindu-se şi "primele zile" ale acesteia] şi 1211

care se dovedeşte un administrator de elită, un om cu care am colaborat în spiritul celui mai deplin umanitarism în rezolvarea chestiunilor legate de poliţie. Dînsul conduce Ministerul de Interne, de care mă ocup direct, şi rămîn cît se poate de surprins de faptul că este, cum pretindeţi dumneavoastră, amestecat în reprimarea de la Timişoara. În zilele revoluţiei, şi după zilele revoluţiei, în timp ce am organizat Ministerul de Interne, a dat dovadă de un spirit cooperativ deosebit, este o persoană extrem de săritoare şi de receptivă la interesele naţiunii, încît practic nu pot să-mi exprim decît uimirea faţă de, aş numi chiar, revelaţiile pe care le-aţi făcut în seara asta. Vă ascult. 05:27 Ofiţer: Dacă-mi permiteţi, vă rog. 05:29 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Vreau să vă întreb o singură problemă. Aţi afirmat că ştiţi foarte bine măsurile deosebit de eficiente care au fost luate de ministrul apărării naţionale. Dumneavoastră le ştiţi, dacă le ştiţi vă rugăm să ni le aduceţi şi nouă la cunoştiinţă, pentru că noi nu le ştim. Noi armata, care am fi în drept să ştim aceste măsuri deosebit de eficiente, nu le cunoaştem. Ceea ce ştim noi, şi s-a afirmat după revoluţie, este că vrem să construim o societate nouă cu oameni noi. Daţi-mi voie să mă îndoiesc de faptul că domnul ministru Militaru, la 74 de ani, poate să fie considerat un om nou. Care ştim că s-a înconjurat de o mulţime de ofiţeri din rezervă, şi generali, care se apropie de vîrsta dînsului. Care sînt acei oameni noi cu care vrem să punem bazele unei armate noi? 06:25 Gelu Voican Voiculescu: Bine, aceasta este o chestiune internă a armatei. În ceea ce priveşte măsurile la care vă refereaţi, am văzut o serie de ordine, de directive, prin care se îmbunătăţea dotarea, hrana, înzestrarea armatei. Deasemenea unele măsuri pe plan organizatoric şi în special organizarea teritorială a armatei prin înfiinţarea unor comandamente militare judeţene, care reprezintă o viziune nouă a armatei pe ansamblul ţării. 06:59 Ofiţer: Dacă-mi permiteţi domnule… 1212

07:00 Nicolae Durac: Dacă-mi permiteţi, o problemă. În acest sistem, noi înţelegem, dar să ne gîndim că dictatura ceauşistă a căzut, pe cînd în minister [al apărării naţionale] a devenit cea mai puternică, prin contopirea tuturor forţelor care au exercitat conducerea în ultimii 15-20 de ani. Adică cei din pensie şi cei actuali. 07:28 Adinel Popa: Vreau să spun (neînţelegibil) că majoritatea generalilor reactivaţi sînt cu studii superioare la Moscova, sau la Frunze [Academie Militară Sovietică]. Nu are nimic cu asta. E o academie foarte bună pentru pregătirea cadrelor militare. Dar oare nu ne dă de gîndit că în armată introducem un nou sistem politic? Dăm unul la o parte, punem altul. Prin ce oameni noi? Prin reînfiinţarea acelor consilii de propagandă şi cultură, sau de educaţie patriotică şi cultură, în care au fost promovaţi, în conducerea acestor sectoare, tot foştii activişti de partid, secretari de partid, secretari de consilii politice, activităţi cu propaganda şi aşa mai departe? Pînă la minister inclusiv. Oare nu dă de gîndit acest mod precar de organizare a ministerului? Că se urmăreşte în minister îndoctrinarea noastră cu politica partidului comunist sub o altă faţă? Noi nu mai vrem politică, ne-am săturat de politică! Neam săturat de lecţii politice ţinute ore în şir şi minute în şir cu vorbărie goală. Vrem treabă să facem. Cu cine facem această treabă, pentru că cu actuala conducere nu se poate face treabă? Noi nu sîntem împotriva oamenilor capabili. Nu sîntem. Dar sîntem împotriva oamenilor în vîrstă, plafonaţi, care de ani de zile au fost, e adevărat, chinuiţi de dictatura comunistă, au fost în rezervă, au pierdut legătura cu armata. Şi acum, dintr-o dată, ne reformează. Atît am avut deocamdată de spus. Transcriere înregistrare: 00:00 Căpitan Nicolae Miulescu: Am şi eu două probleme de ridicat. În primul rînd, legat de ce spunea colegul nostru, credeţi dumneavoastră că cei care ne-au îndoctrinat şi ne-au adus în criza, sufletească, dacă vreţi, din perioada revoluţiei, şi mă refer aicea la 1213

secretarii de partid şi toate organismele, organele de partid, deci cei care ne-au îndoctrinat în perioada anterioară revoluţiei, sînt în stare să ne facă nouă, armatei, educaţie patriotică la ora actuală? Cîtă credibilitate mai au aceşti oameni în faţa noastră? Cum se poate pune problema să fie tot ei cei care ne educă patriotic? Asta este primul aspect. Al doilea aspect. Ne-aţi întrebat şi ne-aţi spus că domnul general Militaru este un fost dizident şi, mă rog, o persoană nepătată. Vreau să vă întreb: cunoaşteţi existenţa dosarelor Corbu 1 şi Corbu 2 din arhiva Departamentului Securităţii Statului, direcţia a 4-a, contrainformaţii militare? În aceste două dosare, care în prezent se află la domnul Militaru, împreună cu cei care cunosc conţinutul lor, locotenentul-colonel Tănăsescu, unul din cei care cunosc conţinutul dosarelor. Aceste dosare au dovezi care-l incriminează, şi incriminează activitatea domnului general Militaru ca agent străin. Credeţi că, chiar dacă această afirmaţie a mea n-ar fi adevărată, dar faptul că în presa străină, aşa cum am menţionat anterior, în “The Times”, a apărut o informaţie în care domnul general Militaru era acuzat tocmai de acest, această, aspect al activităţii dînsului anterioară revoluţiei, nu poate să creeze şi nu crează statutul moral necesar pentru a conduce ministerul apărării naţionale. Noi nu vrem, într-un caz nefericit, să fim simplă carne de tun în faţa gloanţelor duşmane. Noi vrem să fim în stare să ne apărăm ţara şi oamenii ăştia care muncesc şi se străduiesc să construiască o societate dreaptă, democrată şi liberă în ţara noastră. Noi trebuie să credem în organele care ne comandă, iar ţara trebuie să creadă în noi. Această criză de încredere a noastră în ierarhia militară şi a ţării în armata ei, în braţul ei înarmat, noi sîntem expresia acestei crize. 03:16 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Nu sîntem primii care luăm poziţie, domnule Voican, faţă de ministrul apărării naţionale. Primii care au luat poziţie faţă de ministrul apărării naţionale au fost membrii ministerului, personalul ministerului apărării naţionale. 1214

03:29 Gelu Voican Voiculescu: Cînd? 03:31 Petru Liţiu: În urmă cu mai bine de o lună. 03:32 Ofiţer (suprapus peste spusele lui Liţiu): 7 ianuarie. 03:34 Petru Liţiu: Pe 6 ianuarie. 03:35 Nicolae Miulescu: 6 şi 7 ianuarie. La şedinţa din 7 a participat şi domnul Iliescu. 03:40 Petru Liţiu: Aceasta voiam să afirm, la această activitate a participat şi domnul Iliescu, în urma căreia a afirmat că în cîteva zile problema armatei se va rezolva. Această problemă nu s-a rezolvat. Principala problemă era demiterea ministrului apărării naţionale. 03:57 Nicolae Miulescu: Mai am nişte întrebări. Ştiţi cum sînt folosite forţele şi mijloacele fostului departament al securităţii statului, care la ora actuală sînt în subordinea directă a domnului general Militaru? Ştiţi că în urma şedinţelor din 6 şi 7 ianuarie am avut colegi care s-au plîns? Nouă, între noi, pentru că sîntem prieteni, sîntem colegi. Ni s-au plîns că se simt urmăriţi, că simt că au telefoanele interceptate, că le este frică să-şi dea numărul de telefon sau ne spune să nu-i dau telefon acasă. Credeţi că o astfel de stare de lucruri, care a dus la concentrarea puterii într-o singură mînă, este de bun augur sau de rău augur pentru viitorul democratic şi liber al ţării? De fapt aceasta este problema cheie, ca să nu ne învîrtim în jurul cozii. 04:59 Gelu Voican Voiculescu: Mi-aţi pus mai multe întrebări la care nu vă pot răspunde, unele fiind de un detaliu care depăşeşte informarea mea. Tot ce pot să vă spun e că direcţia a patra de contrainformaţii a fost desfiinţată încă de la 2 ianuarie şi deci militarii nu mai sînt supuşi controlului foştilor ofiţeri de C.I. Iar în general vorbind, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a acreditat de la început ideea depolitizării armatei, şi prin însăşi dispariţia organizaţiilor de partid din armată, această depolitizare a devenit o realitate de fapt. 05:52 Nicolae Miulescu: Sînt de acord cu depolitizarea armatei. Şi 1215

toţi sîntem de acord. Dar credeţi dumneavoastră că înfiinţarea birourilor de educaţie patriotică şi ostăşească, în care sînt puşi să ţină lecţii politice, sau să pregătească lecţiile politice, “lecţii patriotice”, cum se spune acuma, foştii secretari de partid, nu are caracter politic? De ce această educaţie să nu fie făcută de comandant? Începînd cu comandantul de pluton. Pentru că el este cel care este frate de luptă cu soldatul, cu militarul. Nu cel care stă în birou şi scrie o lecţie de educaţie ostăşească pe care comandantul să vină şi să fie obligat s-o citească. Aşa cum citeam înainte materialele furnizate de consiliile politice şi comitetele de partid de tristă amintire! 07:00 Căpitan Ioan Inel: Nu ştiu dacă mai reţineţi, am venit acum în sală, la pauză, sînt căpitanul, cel care a fost acum o lună alături de dumneavoastră. Unul dintre cele mai bune exemple că nu s-a schimbat prea mult în armată în ceea ce priveşte conducerea în mod abuziv, în mod dictatorial, sînt eu. Pentru faptul că am participat alături de dumneavoastră, în seara de 12 ianuarie, am fost vînat în unitate şi în prezent sînt marginalizat. Am fost urmărit de către acest birou 2, creat mai nou în armată, care şi-a păstrat aceeaşi oameni, care făceau parte din organul de contrainformaţii. Erau nişte duşmani ai noştri permanenţi. Şi şi-au luat un singur om din afară, comandant al acestui, sau şef al acestui birou, care se face vinovat de greşeli grave pe timpul desfăşurării activităţilor de luptă şi armate din perioada de după 22.12.1989. Personal, pentru faptul că am venit în contact cu un oarecare material, deci o idee purtată în armată privind organizarea unui forum democratic, a unei mişcări, o discuţie pe care am avut-o, nici măcar n-am popularizat-o, n-am făcut propagandă pentru acest forum democratic, care nu este politic, care nu-şi propune schimbarea comandanţilor, cum de fapt se impune în acest moment, ceea ce este necesar şi logic, am fost anchetat de către acest birou 2, defăimat în faţa întregului colectiv de ingineri din care fac parte şi chemat într-una din zile la minister, ţinut o zi întreagă la poartă, 1216

trei ore şi jumătate şi alte trei ore la uşa domnului general Ciubăncan, venit din rezervă, forţat să dau declaraţii, incriminat pentru faptul că am gîndit, şi apoi la ora 14 mi s-a spus “eşti liber, poţi să pleci acasă”. Şi trăiesc de aproape 3-4 săptămîni cu sabia lui Damocles deasupra capului, dacă îmi va cădea sau nu acest cap pentru faptul că am îndrăznit să gîndesc. Pentru acest fapt sînt aici. Transcriere înregistrare: 00:00 Locotenent-major Cristian Dumitra: Cum credeţi dumneavoastră că Timişoara poate sta liniştită cînd domnul general Chiţac, actualul ministru, a folosit substanţe toxice de luptă, deci repet, substanţe toxice de luptă, pe podul Decebal, în Timişoara, în data de 18.01.90, 18 decembrie ’89, şi găsite în sediul fostului comitet judeţean de partid? În acest sens sînt dovezi concludente. Deci noi numai v-am făcut o precizare. Credeţi dumneavoastră că un om mînjit cu sîngele tinerilor din Timişoara merită acum, în actuala situaţie, cînd zicem că promovăm şi vrem să fie adevăr şi vrem dreptate în ţara asta, poate să conducă chiar departamentul de poliţie? Deci un organ care e pus să facă…, de fapt Ministerul de Interne. Şi o altă întrebare, cum credeţi dumneavoastră, că cei arestaţi şi anchetaţi în Timişoara între 17, sau 16, la 20 a doisprezecea pe Popa Şapcă [stradă în Timişoara pe care se află puşcăria], pot dormi liniştiţi cînd unul dintre anchetatori este chiar procurorul şef al municipiului Timişoara? Nu îi dau numele, problemele… De fapt problemele sînt numai cîteva, direct. 01:20 Student-caporal Ion Sevastian: (neînţelegibil) folosite de domnul ministru în prezent cu metodele folosite în fostul regim. Noi considerăm că domnul ministru foloseşte actualmente nişte metode ceauşiste de rezolvare a cererilor. Noi, Academia Tehnică Militară, de o lună de zile am fost de 2 ori în grevă. Nu trebuie să-i spunem întreruperea cursurilor, aşa cum a fost înaintat mai sus. A fost efectiv grevă. Şi, şi studenţii, şi profesorii noştri. Am vrut să iniţiem un dialog cu domnul ministru pentru rezolvarea 1217

problemelor noastre. Au fost probleme specifice Academiei Tehnice. Domnul ministru ne-a refuzat orice fel de tip de dialog. Au început presiuni asupra noastră. Am fost convocaţi la ore tîrzii din noapte, 11, 12, 1, 2 noaptea. Exact ca pe vremea dictaturii şi pe vremea ştim noi cui. Au fost făcute liste cu participanţi, au… Şi, în plus de asta, domnul ministru ne-a jignit. Jignit cu înjurătură ca pe maidan. Aici în faţa consiliului de miniştri, în Piaţa Victoriei, de faţă cu sute de oameni. Înjurături ca pe maidan. După aceea: domnul ministru a dezinformat profund guvernul cu privire la situaţia Academiei Tehnice Militare, cu situaţia studenţilor din Academia Tehnică Militară. După aceea mai avem nişte, tot referitor la domnul ministru mai avem nişte îndoieli asupra capacităţii dumisale profesionale, a competenţei dumisale. În momentul în care dînsul lipseşte peste 10 ani din armată, 15 ani, nu ştiu, în orice caz, e o cifră mare, cum poate fi acest om, cum poate să conducă o armată din moment ce gîndirea lui a rămas la anii, la nivelul anilor 1970? Nu avea cum să evolueze gîndirea lui pe plan militar în aceşti ani de pauză. Gîndirea lui militară a rămas la nivelul anilor ’70, el de acolo continuă această gîndire militară. Deci, de la nivelul anilor 1970. Nimeni cred că nu este de acord ca noi s-o luăm de la început, de la 1970. Iarăşi avem unele îndoieli referitor la activitatea ministrului apărării dinainte de, de revoluţie. Şi de asta, studenţii Academiei Tehnice cer înlocuirea ministrului apărării naţionale cu un cadru tînăr şi competent, cu nişte vederi largi, neconservatoare, aşa cum le are domnul ministru, şi cu o activitate strîns legată de armată în ultimii ani. 03:54 Alt student militar: În ultima vreme domnul ministru face o serie de greşeli. În primul rînd că noi, în punctele noastre pe care le cerem, avem unul în care cerem să ni se asigure securitatea. Noi sîntem un comitet de dialog care doar ridicăm probleme, nu sîntem un factor de decizie. Vedeţi dumneavoastră că s-a trecut la represiuni, la presiuni asupra părinţilor unora, care sînt cadre militare, şi nu numai a lor, şi unor cadre care în general sînt de 1218

bună credinţă. Mai există şi excepţii, asta e normal. Dar la ora actuală se fac presiuni asupra domnului colonel Bodin care, după părerea mea şi nu numai a mea, e o somitate în fizica fluidelor (?). După aceea, domnul colonel Roşca, care a avut curaj să se ridice într-o adunare să spună “cum, băieţii aceştia au murit la minister, ne-au apărat, şi noi acuma îi facem huligani şi-i dăm afară?”. Deci vă rog frumos să se consemneze aceste probleme şi să se ia măsuri măcar din partea guvernului, dacă… Chiar aşa, cum era Ceauşescu pentru ţară aşa e domnul Militaru pentru armată? 05:06 Ion Sevastian: Da, trebuie (neînţelegibil) în prezent se pare că noi, cel puţin noi cei care sîntem aicea, am fi exmatriculaţi din facultate. Trebuie să vă amintesc că de 4 zile stăm 500 de studenţi de la Academia Tehnică în piaţă, 23 dintre noi fac şi greva foamei de 3 zile, şi stăm de 4 zile afară şi nimeni n-a catadicsit să vină să ne întrebe ce ne doare, ce vrem. A venit numai domnul ministru şi ne-a jignit în public. 05:34 Gelu Voican Voiculescu (?): Dar astăzi n-au fost doi reprezentanţi…? 05:36 Ion Sevastian: Dar care ne-au ameninţat că faptele noastre devin caz penal. Şi noi nu am înţeles: ce fel de caz penal devine faptul că-ţi ceri nişte drepturi simple, în conformitate cu drepturile omului? Nu înţelegem acest lucru. 05:52 Celălalt student militar: Domnul ministru (neînţelegibil) dialog cu noi pe care noi le-am cerut de o lună de zile. Plus de asta, noi în urmă cu o lună de zile am cerut anchetă în legătură cu cele petrecute la Academie. Îl considerăm vinovat pe fostul nostru comandant care total n-a existat. Pur şi simplu studenţii conduceau Academia de la revoluţie încoace. Era doar pe statul de plată eventual, dumnealui. Şi astăzi avem informaţia că a fost schimbat şi înlocuit. Deci tot după o lună, cînd ar putea zice că sub presiune. Deci apele sînt… 06:24 Alt student-caporal: N-a fost vorba, n-a fost vorba de o înlocuire, a fost vorba de o asigurare verbală venită din partea 1219

domnului general Ispas. Că domnul ministru ar fi putut, că poate să ne spună că va fi înlocuit domnul general Angheloiu şi probabil persoana aceea va fi dînsul. Probabil. Asta a putut să ne spună domnul general Ispas. 06:48 Ion Sevastian: (neînţelegibil) metodele, foarte umanitare, ale domnului ministru al apărării, de rezolvare a cererilor. Adică probleme de genul, de exmatriculare, chiar s-a vorbit la un moment dat de arestări. Aşa cum a spus domnul ministru celor de la Institutul de Marină Civilă, care n-au nici în clin nici în mînecă cu ministerul apărării. A spus: “dacă domnul Roman nu vă semna cererile voastre, vă băgam în puşcărie pe toţi”. Erau 300. Astea sînt metode? Şi mai trebuie să mai spunem şi de soldaţi care-au manifestat aicea pentru drepturile lor. Ca să nu mai, să nu mai aibă condiţii grele în unităţi. Se ştie toată lumea cum trăiesc soldaţii în unităţi. Şi li s-a dat asigurări, ministrul în persoană le-a dat asigurări, că va trimite o comisie de anchetă care să ancheteze cazul lor, şi în loc de comisie de anchetă le-a trimis comisie de disciplină, împreună cu procuratura militară. Şi în prezent, 12 soldaţi, împreună cu un locotenent, locotenentul lor, au dezertat pe motivul acesta. Şi se găsesc în Bucureşti şi fac apel la guvernul ţării, în persoana domnului Iliescu, să ne rezolve problema. 07:56 Al treilea student-caporal: Astăzi personal am fost informaţi că, de către domnul colonel Cojoc, care-i şeful de secţie de la facultatea la care sînt eu, că pe biroul dînsului se află un fel de ordin prin care sînt trecut în rezervă. Pe ce motiv? Pentru simplul fapt că am venit să reprezint aici cuvîntul studenţilor din Academia Tehnică Militară. Şi aceeaşi situaţie, cei vizaţi sîntem cei din comitet, cei 23 care fac greva foamei şi plus, încă, probabil să nu bată la ochi, cîţiva studenţi din Academie, care n-au nici o legătură cu situaţia noastră. 08:32 Alt student militar: În sprijinul celor spuse de colegii noştri trebuie să vă spun că astăzi tatăl unui coleg de-al nostru a fost anunţat telefonic că fiul lui se află în piaţa Victoriei, că va fi 1220

exmatriculat, iar tatăl acestui coleg de-al nostru a fost, a făcut infarct, iar în aceste momente se află în spital. Deci acestea sînt metodele pe care le utilizează domnul ministru şi conducerea Academiei Militare. Transcriere înregistrare: 00:02 Ofiţer: (neînţelegibil) 00:08 Gelu Voican Voiculescu: Personal vă mărturisesc surprinderea faţă de cele ce mi se aduc la cunoştiinţă, şi preşedintele Iliescu mi-a cerut să iau de la dumneavoastră toate informaţiile şi toate cererile dumneavoastră scrise, toate revendicările dumneavoastră formulate în scris, pentru a fi supuse unei analize punct cu punct, iar în ce priveşte evenimentele de la Timişoara, pentru a fi deferite procuraturii militare. 00:43 Ofiţer: Dacă va fi cazul 00:44 Locotenent major Cristian Dumitra: Dar despre acest lucru, ce părere aveţi? Ce s-a întîmplat cu elevii de la Academia Tehnică Militară şi cu părerea dumneavoastră personală despre faptul că ministrul de interne a folosit substanţe toxice de luptă la Timişoara? Părerea personală, nu că (neînţelegibil), cum calificaţi acest lucru? 01:08 Gelu Voican Voiculescu: Sînt mai mult decît surprins, mai ales că acum 2-3 zile personal am primit, împreună cu vicepreşedintele Consiliului, Cazimir Ionescu, tot pe dînşii ca delegaţi ai studenţilor, şi la sfîrşitul comunicatului de presă pe care l-am dat atuncea am dat toate asigurările în ce priveşte securitatea celor ce au venit cu asemenea solicitări. Era vorba atît de dînşii, din comitetul de iniţiativă, cît şi de grupul de militari, grupul de soldaţi de la Topraisar, în frunte cu locotenentul lor. Nu pot să-mi exprim decît nedumerirea faţă de o astfel de întorsătură care o iau lucrurile, şi îmi exprim regretul că cuvîntul nostru, care a fost angajat în acea asigurare pe care am dat-o, este astfel dezis şi sîntem puşi în situaţia de a fi infirmaţi în ochii celor care în momentul ăsta pot suporta anumite consecinţe ale atitudinii lor. [În 1221

cartea "Neliniştea generalilor" Nicolae Durac notează: "În timp ce Voican îşi exprima punctul de vedere, un bileţel în care scria, cu litere de tipar, “STĂNCULESCU REABILITAT”, circulă prin sală. Curios, întreb şoptit cine l-a scris. Mi se răspunde că Gelu Voican. Mi s-a părut a fi ceva dubios. Îi fac un semn locotenentcolonelului Şurcu, şi îi arăt bileţelul. Îmi dă de înţeles că l-a citit şi el. Transmit bileţelul mai departe şi mă concentrez asupra discuţiilor"] 02:31 Maior aviaţie: Dacă domnul ministru este un adevărat patriot, de ce a acceptat postul de ministru ţinînd cont că în zilele fierbinţi ale revoluţiei nu era pe acest post, iar armata a luptat şi fără conducerea dînsului? 02:52 Gelu Voican Voiculescu: Domnul ministru Militaru a fost numit în această funcţie. 02:56 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: La propunerea cui? 02:58 Gelu Voican Voiculescu: La propunerea noastră, a membrilor Comitetului Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care în acele zile, în care toată răspunderea apăsa pe comandamentul militar al Consiliului, care avea iniţiativa de luptă în acea dramatică confruntare de gherilă urbană, şi noi am considerat că este cea mai bună alegere în momentul respectiv. 03:36 Petru Liţiu: S-au consultat statele majore ale armelor sau ale categoriilor de arme? Şi de ce nu a fost luat în considerare faptul că cea mai autorizată persoană să ia în primire funcţia de ministru al apărării naţionale era primul adjunct al ministrului apărării naţionale, şef al Marelui Stat Major, care era în funcţie la ora respectivă? 03:58 Gelu Voican Voiculescu: Adică? 03:59 Petru Liţiu: Adică generalul Guşă. Şi care cunoştea cel mai bine la ora respectivă problemele armatei noastre şi începuse să se implice în conducerea acestei activităţi. 04:12 Gelu Voican Voiculescu: Pot să vă spun că în acele 1222

momente generalul Guşă a avut o atitudine cel puţin echivocă şi nouă nu ne-a inspirat încrederea de a prelua comanda supremă a operaţiunilor militare. 04:30 Petru Liţiu: Da. Era atunci cel de-al doilea prim adjunct al ministrului apărării naţionale, generalul Stănculescu. Nici dînsul nu v-a prezentat încredere? 04:43 Gelu Voican Voiculescu: Vă referiţi la o situaţie trecută. Noi atuncea aşa am gîndit. Au fost de faţă şi o sumă de militari, eram foarte proaspăt implicaţi în evenimentele politice şi practic preluasem puterea de cîteva zile, şi în focul luptei de atuncea aşa sa gîndit la nivel colectiv şi aşa s-a hotărît. A atîrnat în balanţă trecutul generalului Militaru, atît ca pregătire cît şi ca faptul că a avut de suferit de pe urma regimului anterior şi, îmi amintesc perfect, a avut un consensus al celorlalţi generali care erau prezenţi, inclusiv generalul Stănculescu, care, practic, era la comandă în urma morţii generalului Milea, şi care a cedat cu foarte multă deferenţă, făcînd loc numirii noastre. 05:44 Maior Octavian Chiriac: Vă mulţumim. Atuncea, dacă aţi spus că ne referim la o situaţie din trecut. Haideţi să revenim la situaţia actuală. Aţi început prin a elogia (neînţelegibil) personalitatea domnului general Militaru. 06:00 Gelu Voican Voiculescu: E o părere personală a mea. 06:02 Octavian Chiriac: Ca şi, probabil ca multe altele. Dar elogiind această personalitate, e vorba de nişte merite probabil, pe care unii şi le scot în evidenţă dintr-o activitate trecută şi întreruptă pe o lungă perioadă de timp. Haideţi să luăm în analiză meritele pe care le are pînă acum, în această perioadă de aproximativ două luni, de cînd a devenit capul armatei. Nu cumva, faţă de aceste merite, sînt alţii, în structura actuală a armatei, propozabili pentru aceasta, ale căror merite rezultate din activitatea de ani şi ani de zile, urcînd treptele ierarhiei militare, ar atîrna mult mai greu în balanţă? Ca să nu mai aducem în discuţie şi celălalt criteriu, printre care nu cel din urmă ar fi speranţa de viaţă a dînsului. Este un om 1223

în vîrstă. Va duce o legislatură? Îi dorim sănătate în continuare, îi mulţumim pentru activitatea şi curajul civic şi patriotic pe care l-a dovedit asumîndu-şi această grea sarcină a conducerii armatei. Dar din ce face pînă acuma se pare că totuşi o priveşte cu uşurinţă. Sămi fie iertată aprecierea dacă pare unora exagerată. Şi atuncea de ce să nu revenim la problema cu care am plecat iniţial, că aceasta e de fapt problema problemelor, cheia de boltă a întregii discuţii de astăzi. Înlocuirea dînsului duce la rezolvarea tuturor celorlalte probleme, iar cuantumul, la stabilitatea, în primul rînd, a sistemului militar, şi dacă sistemul militar este stabil, ca o instituţie caracterizată prin norme de disciplină, rigurozitate şi calm, vom deveni un element de stabilitate în însăşi sistemul social de la noi din ţară, şi poate şi-n cel economic. Vizavi şi de difuzarea problemelor de la Timişoara: Acest element de echilibru sufletesc va duce şi la compensaţii pe plan economic şi pe plan social în această zonă a ţării şi inclusiv în toată zona, în toate zonele ţării. Şi revin: ceea ce am prezentat noi aicea, acest apel în 13 puncte, noi, reprezentanţii unităţilor considerăm ca o mică constituţie, aşa cum ţara aceasta lucrează din toate pentru a-şi obţine o constituţie, o lege fundamentală a statului, din care să rezide ulterior toate celelalte legi care se vor adopta… 08:43 Gelu Voican Voiculescu: Să rezulte. 08:44 Octavian Chiriac: Să rezulte, aşa, tot la fel din acesta să-l considerăm un punct de plecare pentru toate, deci de directivare, în spiritul cărora să se adapteze toate regulamentele, şi toate legile şi regulile celor călăuzind zona armată. Ni s-a spus astăzi de către domnii generali, de domnul general Vasile Ionel, “măi, voi credeţi că un regulament, cam în cît timp credeţi voi că se poate elabora?”. Unul a zis: 5-6 luni. “Da, 5-6 ani, că trebuie şi perioada experimentărilor”. Ei bun, pînă atuncea putem aduce corective actualelor regulamente, (neînţelegibil) nu cerem nimic, nişte drepturi pe de-asupra, lucrăm pentru fiabilitatea armatei ca organism de suprastructură socială în acest stat. Este singura forţă 1224

organizată şi braţul înarmat al poporului, să nu uităm, trăim într-un context european, într-un context mondial. Sîntem singurii în stare să preluăm şi problemele de apărare ale capacităţii economice, atît ale speciei interne cît şi problemele de apărare ale capacităţii economice, de toate nuanţele. Deocamdată, pînă ce aceste embrionare forme pe care le-am constituit acuma, de tip nou şi cu oameni noi, vor înmuguri mai bine, şi vor da, vor deveni nişte copaci… Transcriere înregistrare: 00:00 Maior Octavian Chiriac: …vor înmuguri mai bine şi vor da, vor deveni nişte copaci puternici care să ne apere în faţa vînturilor şi a tuturor altor probleme în faţa cărora ne vom confrunta. Să revenim deci şi să încercăm, solicităm insistent, insistent, nu credem că domnul Iliescu, repet, care este unicul autorizat să ia în discuţie acest punct, care este cel mai important, cu toate că apare drept punctul trei aicea [punctul 3 din Lista de revendicări a CADA se referă la trecerea în rezervă a generalului Nicolae Militaru], nu credem să, şi patru, bineînţeles [punctul 4 din lista de revendicări se referă la trecerea în rezervă a generalului Mihai Chiţac], nu credem să nu… Nu este o favoare pe care ne-o face. Să nu facă, să nu facă un act de dreptate acestei Românii, să vină să discute această problemă. 00:47 Ofiţer: Şi s-o hotărască. 00:48 Maistru militar Marin Anton: Dacă-mi permiteţi, domnu’. Am impresia că de 5 ore discutăm la 3 puncte. Părerea mea este că sîntem prea blînzi. Vă informăm, nu ameninţăm cu nimic. Situaţia este foarte critică în unităţile militare. Cred că aveţi şi dumneavoastră interesul, şi noi, şi domnul Iliescu şi ţara întreagă, ca pentru un om să nu se destabilizeze armata. Nu avem nimic cu dumnealui. Dovadă fiind faptul că în momentul cînd a făcut apel la televiziune pe data de 22.12.89, nu cunoştea nici numele corect al comandanţilor de arme. Şi un copil îşi dădea seama. Şi logic, e la mintea celui mai…, cum e posibil să-l iei din viaţa civilă, cînd a 1225

adoptat un program din ăsta de lejeritate, s-a dus prin parc, s-a plimbat, să-l aduci să-l pui în funcţia de ministru al apărării naţionale? Hai să fim, să privim de pe poziţiile astea, măcar în ceasul al 12-lea, să salvăm realitatea, să salvăm aparenţa. Nu este posibil! Aţi văzut, nu vrem să adoptăm cu pumnul în masă problemele. Venim la dumneavoastră cu ultimul strigăt, în ceasul al 12-lea să rezolvăm această situaţie. Şi sîntem în posesia unor date care şi procuratura militară le are la dispoziţie, şi dumneavoastră şi alţi domni, dar haideţi să salvăm măcar acum, pentru ţară, o parte. Sîntem convinşi de riscurile la care ne expunem. Am fost îngrădiţi însăşi în unităţi, acum cînd am luat această iniţiativă. Am fost un grup de oameni care am dat scînteia acestei, acestei probleme. Deci ne-am asumat un risc fantastic de mare. Avem familii, care trebuie să le întreţinem şi le veghem. Noi discutăm 5 ore pentru 3 puncte? Nu-i normal! Armata, cine-i mai capabil să apere fruntariile ţării decît armata? Şi dacă-mi permiteţi, sîntem la acelaşi nivel, poate şi mai sus, decît minerii. Cred că am înţeles ce am vrut să spun. 02:58 Gelu Voican Voiculescu: Daţi-mi voie să mă îndoiesc totuşi de stabilitate atuncea cînd subordonaţii îşi contestă comandantul. Este un precedent care poate fi foarte grav pentru o instituţie de tip militar. Odată creată această situaţie, cine ne oferă garanţia că ea nu se va mai repeta? Cum vă veţi simţi dumneavoastră, la subunităţile dumneavoastră, dacă cei mai puţin în subordine vor lua exemplul acesta şi vor încerca o formă de contestare? Chestia are implicaţii foarte profunde. Oricum, eu sînt receptiv la toate cele arătate de dumneavoastră aicea, dar daţi-mi voie să-mi exprim surpriza, şi chiar mai mult decît, perplexitatea aproape. Pentru că noi am cunoscut lucrurile de pe cu totul altă poziţie, avem părerile noastre formate din unghiul nostru de vedere, şi acum apare o situaţie care este cel puţin neobişnuită. 04:13 Locotenent-colonel Petru Liţiu: Ne putem reveni din această perplexitate? 1226

04:16 Căpitan Nicolae Miulescu: Domnule Voican, dacă (neînţelegibil) problema faptului că nu respectăm nişte ordine şi nişte regulamente, ne întrebăm dacă cumva nu se pune problema de ce atunci cînd am primit ordine să tragem în populaţie, nu le-am respectat? De ce starea de revoluţie a apărut? Pentru că dumneavoastră puneţi problema respectării a unei discipline de fier şi a unei subordonări necondiţionate, de tip prusac, în armată. Ori, noi sîntem de acord cu subordonarea. Puneţi problema ce vor gîndi subordonaţii noştri. Vreau să vă confirm că vă susţin şi să vă conving că subordonaţii noştri, prin acţiunea pe care ne-am asumat-o noi, cei prezenţi aicea, vor înţelege că nu apărăm nişte interese personale, nişte dorinţe de a sui în mod nedrept o ierarhie militară, ci vor înţelege că acţiunea noastră este îndreptată chiar în sensul transformării armatei într-o armată de oameni de profesie. Oameni care să fie competenţi, să fie în măsură, în orice moment, să-şi îndeplinească sarcinile şi misiunea la cei mai înalţi parametri calitativi. Pentru că nu trebuie să uităm, este foarte adevărat, raportat la dimensiunile ţării sîntem o mînă de oameni, poate. Dar nu trebuie să uităm nici un moment că această mînă de oameni, este o mînă de oameni care trebuie să fie în măsură oricînd ca prin credinţa lor, prin crezul lor de a fi, să fie gata să se jertfească pentru bunăstarea, libertatea şi democraţia celorlalte 22 sau 21 de milioane. 06:39 Maior Constantin Chiticaru: Şi vă mai ridic o problemă, domnule Voican. Ce părere aveţi dumneavoastră, dacă se menţine actuala structură, eu vă garantez că minţile luminate, deci ingineri, tehnicieni, din armată, odată cu democratizarea vieţii civile vor pleca acolo. Pentru că vor să se exprime. Şi dacă n-avem posibilitatea, [îi] pierdem. Şi cine va rămîne în armată? Toţi bătrînii, care vor conduce un organism deja mort. Aicea trebuie să umblăm. Transcriere înregistrare: 00:00 Căpitan Nicolae Durac: Domnule Voican, eu am o 1227

întrebare. Care e de fapt direcţia pe care o urmăriţi, privind susţinerea, chiar şi în aceste condiţii a domnului ministru al apărării naţionale? În, am înţeles că aţi avut nişte criterii la început, de selecţionare. De asemenea, de 4 zile, Academia Tehnică stă aici în faţă. Şi şi-a pus cineva întrebarea de ce stă? Avem informaţii că la dumneavoastră sînt nişte date. Nu dau nume, dar la timpul potrivit o să fie şi numele respective. Aceste date sînt cunoscute şi de procuratură. Şi totuşi se menţine aceeaşi stare de lucruri. Atîta vă întreb: dacă dumneavoastră doriţi o direcţie şi un mod în care armata să desfăşoare în continuare activitatea prin impunerea unui ministru pe care nu-l dorim, unei conduceri, pe care am repetat-o, este într-un sistem ceauşist cum n-a fost niciodată. Noi, dacă această conducere o doreşte, noi sîntem obligaţi să o respectăm sau să se mai întîmple ceea ce se întîmplă acum. Este cel mai mare semnal care trebuie să-l aveţi în vedere. Aceasta-i opinia mea. 01:43 Gelu Voican Voiculescu: Întrebarea privitoare la poziţia mea, vă mărturisesc sincer că am o admiraţie personală faţă de persoana generalului Militaru. Evident că, în contextul nostru, nu este o condiţie nici necesară, nici suficientă. Dar v-am spus, în limitele unei perfecte sincerităţi, una din cauzele poziţiei mele este admiraţia mea personală. Daţi-mi voie totuşi, şi admiteţi o dată cu mine, că situaţia pe care o trăim acuma este totuşi fără precedent. Şi faţă de noutatea şi ineditul ei sîntem într-o situaţie limită. Dumneavoastră acuzaţi aproape o criză în armată, chestiune care este foarte îngrijorătoare pentru întreg ansamblul naţiunii noastre, ca şi pentru un regim atît de tînăr ca şi cel instaurat de după revoluţie. În ce priveşte întrebarea domnului maior, într-adevăr, sînteţi interlocutorii cei mai comozi, cei mai ordonaţi şi cei mai agreabili sub aspectul disciplinei şi a modului de a purta un dialog, pe care i-am avut pînă acum, în toate situaţiile în care am fost pus de a trata cu oameni ai muncii din diferite sectoare şi categorii sociale care aveau anumite revendicări şi doleanţe legate de activitatea lor, de nevoile lor sociale şi de toate raporturile noi pe 1228

care revoluţia noastră le-a adus la lumină şi de care a trebuit să ţinem seama în exerciţiul funcţiunilor ce ni le-am asumat. Pot să vă asigur că, în virtutea mandatului pe care l-am primit, voi înainta toate materialele emanate de la dumneavoastră, care sintetizează într-o formă lapidară doleanţele dumneavoastră, şi chiar în seara asta mă voi întoarce la preşedintele Iliescu pentru a-i raporta personal impresia pe care a făcut-o asupra mea, direct discuţia cu dumneavoastră, şi în acelaşi timp a-i înainta aceste documente pentru a putea lua o hotărîre pe care o apreciază dînsul că se cuvine. În ce priveşte atitudinea pe care îmi îngădui să v-o sugerez, este aceea de a accepta poate, în ultimul moment, un dialog cu cineva din conducerea Ministerului Apărării Naţionale, eventual cu şeful statului major… 05:17 Mai multe glasuri: Nu e, nu e şeful statului… N-au binevoit să vină aici. 05:22 Gelu Voican Voiculescu: Nu ştiam că aţi făcut această invitaţie, niciodată nu e bine să considerăm punţile rupte. În orice caz, eu am reţinut esenţa mesajului dumneavoastră, şi dată fiind gravitatea şi neobişnuitul situaţiei care s-a creat, mă voi grăbi să o tratez cu toată responsabilitatea, în sensul informării cît mai grabnice a factorilor de resort care m-au însărcinat să iau legătura cu dumneavoastră. 06:02 Maior Octavian Chiriac: Vă propun, şi colegilor noştri, să sistăm discuţiile şi să rămînem aicea. 06:08 Constantin Chiticaru: Şi încă o problemă! 06:09 Gelu Voican Voiculescu: Sînt de acord cu dumneavoastră. 06:10 Locotenent-major Laurenţiu Ungur: Domnul Iliescu este în sediu, aici 06:13 Constantin Chiticaru: Înc-o problemă. Mai există o problemă. Nu vrem să discutăm cu cei pe care-i negăm, cerem să vină de la Marele Stat Major cei care au fost înainte în conducere şi putem purta un dialog cu ei. Nu cu cei pe care-i negăm! E exact ca şi cum ne-am tîrgui. 1229

06:30 Căpitan Nicolae Miulescu: Cei care au participat la şedinţele din 6 şi 7 ianuarie. 06:34 Gelu Voican Voiculescu: Domnilor, faptul că preşedintele Iliescu s-ar afla aici în clădire mi-este tot atît de necunoscut ca şi dumneavoastră. Aţi văzut, nu m-am mişcat din clădirea dumneavoastră, deci nu am cum să ştiu. Eu am vorbit cu dînsul telefonic şi era la parlament, la Marea Adunare Naţională. Dacă între timp a venit ar fi mai simplu să iau contactul cu dînsul, întrucît nu am decît de urcat nişte scări. 06:59 Laurenţiu Ungur: …un caracter naţional, cu implicaţii în problemele ţării. 07:09 Gelu Voican Voiculescu: În măsura în care dumneavoastră sînteţi reprezentanţii acestor unităţi pe care mi le-aţi enumerat la începutul întrevederii noastre, evident dumneavoastră reprezentaţi o problemă de interes naţional. Cred că am răspuns la întrebarea dumneavoastră. 07:36 (neînţelegibil) 07:37 Gelu Voican Voiculescu: Da, am convingerea că în măsura în care dumneavoastră sînteţi expresia unei stări de nemulţumire la nivelul a 26 de unităţi militare şi Academia Tehnică Militară inclusiv, aceasta reprezintă o situaţie de fapt care nu poate fi ignorată. 08:02 Octavian Chiriac: Vă mulţumim.

1230

Întâlnire CADA – Petre Roman, 1 martie 1990 Transcript Link-uri video: http://mariusmioc.wordpress.com În 1 martie 1990, după ce, la cererea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), generalul Nicolae Militaru îşi dăduse demisia, ofiţerii din CADA au un nou dialog cu puterea, reprezentată acum de primministrul Petre Roman şi noul ministru al apărării naţionale Victor Atanasie Stănculescu. Intervenţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. Transcriere înregistrare: 00:00 Locotenent-colonel Petru Liţiu [viitor parlamentar al Partidului Alianţei Civice, perioada 1992-1996]: Vă rog să-mi permiteţi să vă raportez că, privitor la unele puncte din apelul nostru aşteptăm răspunsul dumneavoastră, şi aceasta, acesta trebuie să se refere în principal la poziţia fostului ministru, generalul Militaru, faţă de care noi ne declarăm nemulţumiţi, ne declarăm nemulţumiţi faţă de expresia, care înseamnă şi măsura luată, şi anume “eliberarea din funcţie a generalului Militaru”. Aceasta echivalează cu jumătate de măsură, care nouă ne crează dificultăţi în aplicarea procesului de democratizare în armată. Eliberarea din funcţie nu echivalează cu trecerea în rezervă şi în acest sens aşteptăm încă un decret din partea preşedintelui. De asemenea, faptul că guvernul nu a extins acţiunile comisiei numite pentru determinarea implicaţiilor armatei în revoluţie şi în celelalte localităţi unde au avut loc ciocniri, să le spunem aşa, între armată şi demonstranţi, nu ne dă certitudinea că toţi cei vinovaţi vor fi aduşi în faţa legii şi vor suporta rigorile acesteia. Privind implicarea armatei din Bucureşti în revoluţie o să puteţi afla relaţii de la cei care sînt în măsură să vi le dea. 1231

01:23 Petre Roman: Da. Deci, în apelul dumneavoastră pe care lam avut ca bază de discuţie acum 15 zile, 2 săptămîni, la punctul unu se vorbea de stabilirea adevărului privind rolul armatei, în special în perioada 16-20 decembrie ’89 în Timişoara. Şi în legătură cu această chestiune, după cum ştiţi, a început să funcţioneze o comisie care are rolul de a înregistra depoziţiile, probele, mărturiile privitoare la acţiunile armate, dacă ele au fost, cum s-au desfăşurat şi în ce măsură au fost îndreptate împotriva populaţiei. Această comisie a început să lucreze cu destul de multă încetineală, dar e la ora asta organizată, şi din convorbirile pe care le-am avut cu dînşii ei au înţeles foarte bine ce au de făcut. Asta este impresia mea, pozitivă. În legătură cu ce s-a întîmplat la Bucureşti, evident că nu există nici un fel de motiv ca lucrurile să se desfăşoare altfel. Nu poate fi vorba de două măsuri pentru aceeaşi situaţie [în ciuda acestor afirmaţii, nu s-a înfiinţat niciodată o comisie guvernamentală care să cerceteze revoluţia din Bucureşti sau alte oraşe. Mai mult, după mineriada din 15 iunie 1990, şi comisia guvernamentală de la Timişoara a fost desfiinţată]. Este adevărat totodată că există o anchetă care are cadrul legal necesar, a procuraturii generale, procurorii militari şi aşa mai departe. Dacă se va simţi nevoia, şi e probabil că vom stabili lucrul ăsta foarte rapid, e posibil să alcătuim o comisie similară cu cea de la Timişoara, cu acelaşi scop, de ajutorare a procesului de cunoaştere a evenimentelor şi a participării. 03:59 Victor Atanasie Stănculescu: Permiteţi să completez ideea, la cererea procurorului general eu am dat ordin să se schimbe (?) jurnalele de operaţii, să fie prezen… duse la procuratură, şi pe măsură ce ni s-au cerut am trimis. 04:11 Petre Roman: Acest, această iniţiativă în legătură cu rolul armatei, care are ca scop fundamental stabilirea adevărului, cum bine se spune în acest apel, trebuie făcută cu foarte multă grijă şi cu toată răspunderea, pentru ca nu cumva să apară vreo suspiciune în sens contrar. Şi anume că vreodată, armata ar fi încercat să 1232

acopere eventuale participări ale ei în sens, în sensul de luptă împotriva populaţiei. După părerea mea, care este de fapt o convingere, întemeiată pe toate informaţiile pe care le deţin, şi pe care vă transmit deci ca o convingere, nu a existat din partea armatei, la nici un nivel, tendinţa de a acoperi ceea ce s-a întîmplat acolo, şi cînd mă refer la nivelul armatei mă refer la, atît la nivelul personalului militar de comandă, să spunem, medie, cît şi la nivelul comenzii la nivelul superior, în special, în special după numirea generalului Stănculescu în funcţia de ministru al apărării naţionale, lucru care, de fapt, s-a făcut aproape imediat după întîlnirea noastră. Aşa încît răspunsul meu este clar, avînd toată grija pentru a înlătura asemenea suspiciuni. Dumneavoastră observaţi că în viaţa publică nu a dispărut suspiciunea, nici nu avea cum, se manifestă, şi e normal lucrul ăsta, păreri foarte diferite în legătură cu aceste evenimente. Cei care au participat la aceste evenimente, fie că e vorba de populaţie, de cetăţeni, fie că e vorba de militari, trebuie fiecare să aibă posibilitatea să aducă un element, sau elementele de noutate pe care le deţine. Eu însumi, ca participant în noaptea de 21/22 decembrie am îndoieli în legătură cu cine a dat ordin, cine a participat la momentele de represiune împotriva populaţiei care s-au desfăşurat imediat în jurul orelor 12 noaptea, zero, şi cu toate acestea găsesc că este important ca lucrul ăsta să fie făcut cu…, fără nici un fel de părtinire, fără nici un fel de situaţie de partizani într-un sens sau într-altul. Tocmai pentru că este fundamental, este imperios necesar ca imaginea armatei să nu fie pătată de suspiciuni şi de declaraţii care s-ar putea dovedi ulterior necoroborabile, deci false, şi pe de altă parte, ca vinovaţii din rîndul armatei, dacă ei sînt, să fie trataţi ca atare şi nu ca reprezentînd, aşa cum aţi spus dumneavoastră aicea, “rolul armatei”. Trebuie să luăm în considerare faptul esenţial, şi anume că armata a fraternizat cu populaţia, atît la Timişoara cît şi la Bucureşti. Că armata a dus, de departe, greul acţiunilor de luptă împotriva terorismului. Deci, a vorbi de rolul armatei în 1233

represiune, mie mi se pare că nu este termenul potrivit. A vorbi de faptul că anumite cadre ale armatei au încercat, şi poate că, din fericire, poate au şi reuşit, să participe la acţiuni de represiune împotriva populaţiei… 09:27 Victor Atanasie Stănculescu: Din nefericire. 09:28 Petre Roman: Din nefericire. Din nefericire să participe, să ordone acţiuni de represiune împotriva populaţiei, acestea trebuie tratate din acest punct de vedere, ca o excrescenţă a dictaturii şi nu ca o funcţie a armatei. Pentru că funcţia armatei, pînă la urmă, a fost acea pe care o cunoaşteţi. Deci, eventuala constituire a unei comisii guvernamentale de aceeaşi natură cu cea constituită la Timişoara, este posibilă, poate că este şi de dorit, şi, la fel cum s-a făcut cu acel prilej, pentru Timişoara, cînd comisia guvernamentală s-a format practic, din propunerile primite de la dumneavoastră şi de la alte unităţi militare, e posibil să o constituim şi cu această ocazie. Mi se pare că e un lucru… Transcrierea înregistrării: 00:00 Petre Roman: În legătură cu trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru], comunicatul dat cu prilejul eliberării din funcţie menţionează în mod distinct două lucruri, şi asta e foarte important. Unu: care au fost meritele generalului Militaru după declanşarea revoluţiei [declanşarea revoluţiei este considerată, conform propagandei FSN-iste a epocii, în 22 decembrie 1989 (abia atunci apărînd şi Militaru), neglijîndu-se evenimentele de la Timişoara, atît de deranjante pentru guvernanţii postdecembrişti], lucru care nu poate fi neglijat şi anulat printr-o simplă dorinţă, dar totodată în acel comunicat se spune că felul în care, sau hotărîrile care au însoţit conduceri…, care au însoţit această funcţie a ministrului apărării naţionale au creat tensiuni în armată care puteau fi evitate. Deci, după părerea mea, acest comunicat este foarte clar şi net. Trecerea în rezervă a generalului Militaru este, din acest punct de vedere şi după părerea mea, secundară, avînd în vedere precizarea care s-a făcut în 1234

legătură cu activitatea dînsului. Şi totodată pot să vă spun că nu există nici un impediment pentru a se face trecerea în rezervă, dacă există impresia că generalul Militaru mai joacă vreun rol în ce priveşte conducerea armatei. Dacă dumneavoastră aveţi această impresie eu vă spun foarte hotărît că nu e posibil. Dar, nu există, repet, nici un impediment în ce priveşte trecerea sa în rezervă. 02:08 Locotenent-colonel Petru Liţiu: Vă rugăm să ne precizaţi poziţia dînsului de acum. 02:11 Petre Roman: Poziţia dînsului de acum, din momentul cînd a fost eliberat din funcţie n-a mai avut nici un fel de amestec în treburile armatei. 02:18 Petru Liţiu: Şi care este funcţia dînsului acum? 02:20 Petre Roman: Nici o funcţie. 02:21 Petru Liţiu: Atunci, de ce nu este trecut în rezervă? 02:25 Petre Roman: Drept să vă spun, n-aş putea să, să dau exact aicea imaginea, să zicem, acestui moment. Cred că faptul că atunci cînd a fost eliberat din funcţie s-a vorbit numai de eliberarea sa din funcţie ţine de, de însuşi conţinutul acţiunii, care-i motivaţia pentru care a fost eliberat din funcţie. Şi am ţinut seama şi de faptul că dînsul a cerut acest lucru. Deci a fost, a fost dorinţa dînsului. După cum bine vă amintiţi, în discuţia pe care am avut-o noi, eu vă spuneam că vom analiza şi că după 2 săptămîni vom da un răspuns: fie da, fie nu. Dacă este da, atunci n-are rost să mai discutăm, dacă este nu, o să vă… Deci la ora aceea, la ora aceea nu se punea problema că a doua zi, de fapt, generalul Militaru nu mai este ministrul apărării naţionale. Lucrul ăsta s-a întîmplat pentru că dînsul a venit şi a cerut să fie eliberat din funcţie. Deci, trecerea sa în rezervă este o chestiune secundară şi posibilă. Şi nu cred că merită să mai discutăm. Important este să fie clar, că prezenţa sa în armată este fără…, adică prezenţa sa, vorbesc ca o eventuală participare la vreo treabă a armatei este exclusă. Transcrierea înregistrării: 00:01 Locotenent-colonel Cornel Şurcu: Domnule prim1235

ministru, sînt locotenent-colonel Şurcu Cornel din regimentul de aviaţie din Timişoara. În etapa actuală, cu trecerea domnilor generali şi colonei şi a domnului ministru Militaru, ne aflăm în armată în situaţia de dinainte de 1989 (?), aproape cu aceleaşi cadre care au fost promovate pe principiile ştiute. 00:24 Petre Roman: Adică? N-am înţeles. 00:26 Cornel Şurcu: În felul următor: la ora actuală, în multe unităţi, comandanţi care conduc unităţile într-un mod dictatorial. Pentru acest lucru susţinem că este necesar ca această comisie guvernamentală poate să-şi lărgească puţin atribuţiunile. În sensul de a verifica, sau, ştiu eu, poate-i foarte greu de realizat acest lucru, competenţa sau incompetenţa unor comandanţi. Dar, în etapa actuală în care ne aflăm, poate deosebit de dificilă, aceşti comandanţi poate ar trebui, ştiu eu, verificaţi şi testaţi prin unităţile pe care le conduc oamenii. Adică, opinia acestor unităţi, folosinduse mijloacele sociologice de investigare a opiniei, eventual chiar creat un cadru organizatoric de către Ministerul Apărării Naţionale, probabil, şi cu un reprezentant din partea, din partea guvernului. Sau un alt procedeu de a găsi o modalitate de a pune comandanţi în care să avem încredere nu atît noi, cît oamenii care sînt conduşi. În felul acesta vom da o garanţie că ulterior armata îşi va intra şi mai rapid în capacitatea de luptă care ea de altfel este. Cineva are poate o părere greşită. Armata noastră este în capacitate de luptă foarte, zic, nu foarte, dar poa’ să facă faţă lucrurilor actuale care le avem. Atîta am avut de spus. 01:53 Petre Roman: Deci problema care se pune ar fi, tot ca o prelungire a procesului de democratizare, dacă şi în ce măsură comandanţii unităţilor care nu s-au schimbat? 02:08 Ofiţer (Şurcu?): Evident 02:09 Petre Roman: … în general 02:10 Victor Stănculescu: Foarte puţini. 02:10 Petre Roman: Sau foarte puţini 02:11 Victor Stănculescu: Foarte puţini, domnule prim-ministru, 1236

şi de-abia acuma am început să cer situaţiile, să văd de cînd sînt, ce activitate au… 02:19 Petre Roman: E o… 02:20 Victor Stănculescu: Deci sistemul nu se poate face cînd e vorba de zile sau de săptămîni, trebuie să facem un proces foarte mult, dar să n-o lungim prea mult. 02:29 Petre Roman: Mie mi se pare că armata este, prin excelenţă, o instituţie care suportă greu schimbări rapide. Cel puţin asta este opinia, să zicem… 02:52 Victor Stănculescu: Suportăm şi repede. 02:54 Ofiţer: Nu trebuie să fie aşa… 02:59 Cornel Şurcu: Fenomenul este pregnant în unităţile unde revoluţia este de “import”. Sînt unităţi unde nu s-a tras un foc de armă. Avem printre noi reprezentant de la Tulcea care a privit această revoluţie doar la televizor. 03:09 Petre Roman: Am înţeles. 03:10 Cornel Şurcu: În condiţiile acestea e firesc ca comandanţii de acolo să rămînă pe aceeaşi principii, pe aceleaşi poziţii. 03:15 Petre Roman: Asta este o problemă generală, nu m-aţi lăsat să termin, aceasta este o problemă generală pentru întreaga structură economico-socială. Vă daţi seama că nici noi, în economie, în industrie, în alte sectoare de activitate, n-am reuşit să schimbăm fundamental structura aparatului birocratic. Lucrul ăsta trenează şi ne îngreunează serios activitatea. Deci, asupra principiului pe care l-am enunţat, eu pot să vă spun foarte clar că sînt întrutotul de acord cu el. Mai mult decît atîta, domnul general Stănculescu poate să vă spună că pe vremea cînd dînsul era ministrul economiei naţionale, şi era un ministru tare bun, de care m-am despărţit foarte greu, am avut o discuţie în care am căzut de acord că nu se poate să nu se întîmple lucrul ăsta şi în armată. De aceea, daţi-mi voie să am, întîi şi întîi, daţi-mi voie să am încredere în faptul că actualul ministru al apărării naţionale este cel care doreşte în mod sincer ca să se întîmple lucrurile acestea. Şi părerea 1237

mea este că e foarte important. 04:39 Ofiţer: Îmi permiteţi… 04:41 Petre Roman: În al doilea rînd, putem să fim de acord şi cu, şi cu o formulă care să nu deranjeze, să nu deranjeze însăşi esenţa ierarhiei militare şi a comenzii militare, dar o formulă prin care guvernul să fie alături de această acţiune. 05:16 Căpitan Nicolae Miulescu: Domnu’ prim-ministru, dacă îmi permiteţi să fac doar o simplă subliniere, cred că ideea înaintată de domnul colonel Şurcu referitor la prerogativele acestei comisii guvernamentale s-ar rezuma în fapt doar la nivelele ierarhice superioare ale armatei. Nu la nivelele de bază. Deci, la nivelul ministerului apărării naţionale şi un nivel care să fie de competenţa unei comisii guvernamentale, care fără să lezeze prerogativele domnului ministru Stănculescu să, prin acţiunile pe care le va desfăşura, să sprijine această acţiune rapidă de democratizare. Pentru că, să punem punctul pe i, o astfel de democratizare a structurilor, destul de rigide, cum bine aţi subliniat, şi nu conservatoare, ci doar rigide ale ierarhiei militare, se pot democratiza de jos în sus, dar greu, dacă la nivelele ierarhice superioare apar frîne. Deci, dacă această comisie guvernamentală ar sprijini o democratizare rapidă la nivelul superior, în rest, tocmai folosind această ierarhie militară, rigidă, cum bine aţi subliniat, va duce automat la democratizarea şi la nivelele de jos. 06:52 Locotenent-colonel Mircea Chelaru: Domnule primministru, sînt locotenent-colonel Mircea Chelaru… 06:54 Petre Roman: Am înţeles. Da. 06:57 Mircea Chelaru: Am avut o discuţie cu întreg, (neînţelegibil) prezent. Vizavi de ceea ce s-a petrecut în ziua de 12 februarie, am raportat domnului ministru Stănculescu. Am atacat virulent poziţia domnului general Militaru încă din 12 ianuarie, cînd Grupul de Iniţiativă pentru Adevărata Democratizare a Armatei, nicidecum minimalizarea acestui aspect la măsuri 1238

administrative, a dat răspunsul cel mai categoric şi aş spune cel mai evident… Transcrierea înregistrării: 00:00 Mircea Chelaru: … sau chiar am putea cădea în ridicolul capcanei ca un popularism ieftin să fie dat pe seama instituţiei (?) şi viceversa. E o activitate destul de dificilă şi anevoioasă. Noi dorim, şi am expus domnului ministru Stănculescu, şi a fost de acord, noi trebuie să adaptăm esenţa democraţiei. Să dăm garanţia participării libere, a eliberării spirituale a armatei. Noi trebuie să împrumutăm, dacă doriţi, exact idealurile revoluţiei. Revoluţia n-a ieşit pe stradă cerînd mîncare, casă şi alte drepturi pe care, de bine de rău, ne învăţasem să suferim. A cerut demnitate, libertate, onoare. Ori la actualul cadru de “dezvoltare”, citiţi în ghilimele, de prezentare a modalităţilor unui stil de muncă defectuos, lipsa posibilităţii de expunere şi de combatere a arbitrariului, a diletantismului profesional, neexistenţa acestui cadru de manifestare a democraţiei participative duce la asemenea stări de fapt. În 12 ianuarie am propus asemenea stări de fapt şi am fost categorisiţi ca nişte făuritori de cooperative, într-un mod vulgar. Este o chestiune care se poate rezolva în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, de unde va deriva în continuare rolul şi locul armatei în viitoarea structură a societăţii omeneşti, româneşti. De aceea dorim ca, indiferent de coloratura politică a guvernului, armata să fie statuată ca atare prin legea funcţionării armatei. Derivată această lege din constituţie. Singurul arbitru, sau singurul Dumnezeu al armatei fiind poporul şi constituţia. Relaţia între armată şi organul decident este firească. Dacă luăm exemplele tuturor democraţiilor cunoscute de adîncă istorie, este clar că armata se subordonează direct preşedintelui, sau regelui. Dar nu în sensul unei subordonări habotnice, inconştiente, amorfe. Noi sîntem într-adevăr depolitizaţi, dar nu deconştientizaţi. Ori această conştientizare participativă la destinele naţiei noastre nu se poate face decît printr-un cadru intern democratic, prin care să ne 1239

expunem punctul de vedere şi prin care ministrul apărării, prin senat să atace problema fundamentală. Cui? Preşedintelui şi guvernului. Aceasta este o chestiune de fond. Ea poate avea întradevăr cîteva vicii de formă, dar lucrurile trebuie înţelese ca atare. Aş ataca în continuare, că din această lege trebuie să derive statutul profesional al ofiţerului, garanţia existenţei sale. S-a aruncat formula aici, mă iertaţi, s-a aruncat formula în expresiile de legătură, sau de adresare reciprocă: “Am onoarea”. Închipuiţi-vă că relaţia dintre un comandant arbitrar şi un subordonat se interpun nişte disfuncţionalităţi grave. Fie din interferenţa imixtiunilor sale ca autocrat, fie a altora. Jignirea, arbitrariul, toate acestea vor duce oare să se exprime în continuare cu această formulă “am onoarea”? În trecerea în rezervă, şi actual trecerea în rezervă este stabilită în competenţa ministrului apărării naţionale. Imputabile sau neimputabile. S-a descoperit că adevărul e undeva la mijloc, chiar dacă este parte obiectivă şi intrinsecă a (neînţelegibil). Dar, cine apără drepturile cadrului militar? La ora actuală nu există aşa ceva. Aceasta este o altă formulă şi o altă direcţionare pentru statuarea de facto a democratizării armatei. Noi am gîndit şi am atacat această problemă în cursul zilei de astăzi, a interdependenţei dintre administrativ şi politic. Această interdependenţă, că este o eroare să crezi că, în cele din urmă, tot ceea ce se făureşte în structura economico-socială nu este benefică şi pentru armată. Ba dimpotrivă. Este înţeleasă corect acest lucru. Dar, şi subscriu, şi parte din colegii au fost de acord, nu trebuie să scoatem în continuare pe piaţă o competiţie a partidelor, pentru şi care cum dau mai mult armatei. În sensul de a-şi expune poziţia, să facem aici un fel de reprezentare mercantilă: “Vedeţi cît de grozavi sîntem noi”, şi să oferim un subiect de propagandă electorală. Armata este ca atare depolitizată, este, trebuie să devină o structură, un filon fundamental al naţiunii, ea se subordonează preşedintelui, care ia opţiuni după ce consultă parlamentul. Armata, în condiţii de criză, şi aceste condiţii de criză în actuala 1240

structură trebuie să vedem foarte clar. Singurii noştri prieteni sîntem noi. Gîndindu-ne la menirea noastră trebuie să aşteptăm şi să punem în faţă şi pericolul iminent. În condiţii de criză, ea să poată răspunde ordinului preşedintelui ţării, ordin care să fie validat de parlament în cel mult 24 de ore. Această imixtiune administrativ-politică trebuie cuprinsă în cartea fundamentală, în constituţie, de unde va deriva întreaga noastră poziţie faţă de popor. Vă supun atenţiei că, lămurind problema structurii interne, a democratizării armatei, se rezolvă şi toate celelalte probleme. Tot într-un cadru democratic natural, se va analiza şi comandantul care este abuziv, şi cel care e incompetent, şi cel care a făcut abuz de funcţie în interes personal, şi modul de avansare pro sau contra, se va crea cadrul în care opinia singulară se poate confrunta cu cealaltă şi nu va mai avea dreptul de veto propriu, neconfruntat cu nimeni, şi atunci se va ajunge la un numitor comun. Se vor descătuşa energiile respective în cadrul acesta, fără în schimb să ajungem la situaţia în care să batem la uşa comandantului “domnule, nu eşti bun sau vezi că…” 06:25 Petre Roman: Păi cam asta rezultă. 06:27 Mircea Chelaru: Nu rezultă asta. Vedeţi? La prima vedere ar rezulta. Acest forum sau această structură să fie parte separată a actului de conducere, n-are nimic cu actul de conducere. Este un act deliberativ. Să nu confundăm deliberativul cu decizia. Şi această formă, pe care noi am numit-o club, sau cum vreţi să-i spunem, club de unitate, este obligat să ia şi să aducă la cunoştiinţa comandanţilor problematica discutată în acest cadru democratic. În cazul în care acest lucru nu găseşte audienţa necesară, să se folosească pîrghii democratice, pe care noi nu le dăm ca soluţii acuma. Este, aş spune, sarcina noastră în continuare, a Ministerului Apărării Naţionale, să instituţionalizeze de iure, în virtutea căruia noi să acţionăm ca atare. Că sînt consumatori ai produsului revoluţiei e drept. Sînt şi, aş spune, peştişori sanitari şi rechini şi toate revoluţiile au avut asemenea elemente. Noi n-o să putem face 1241

sanitate socială niciodată. Dar într-o apă tulbure nu poţi să vezi altfel. Trebuie să lăsăm să limpezim lucrurile. Şi asta nu se face decît în timp. Dacă vreţi să facem o extrapolare, niciodată n-o să poţi să vindeci un organism care necesită tratament pe 6 luni luînd medicamentele toate într-o zi. E sinucidere. În acest sens, aş vrea să înţelegem că inclusiv ce aţi spus dumneavoastră, şi mă bucur în (neînţelegibil) oprirea dumneavoastră, că sînt adevărurile aparente, a căror utilitate (?) socială dumneavoastră trebuie să…, indiferent cu foarte multă grijă, dar nu trebuie să lăsăm vinovaţii vizavi de adevăr. Chiar dacă aceasta se va face cu uşile închise. Transcriere înregistrare: 00:00 Petre Roman: Deci, ca să încerc să circumscriu mai exact ceea ce aţi spus dumneavoastră, fiindcă sînt destul de multe lucruri spuse. Da. În primul rînd trebuie să fim foarte conştienţi, ba chiar mai mult decît atît, trebuie să pornim de la premiza că armata a fost şi este un element de stabilitate într-o societate. Această societate şi-a schimbat faţa radical prin revoluţie. Repet, acest proces trebuie să-şi găsească reflectarea în structurile şi funcţionarea armatei. Bun. Pe de altă parte, sau în acelaşi timp, nu putem confunda acest proces cu dezintegrarea structurilor de disciplină şi ierarhie a armatei. Orice fel de democratizare, orice fel de căi de democratizare ar urma, ar fi adoptate în armată, mie mi se pare că, şi pînă la urmă în orice constituţie a unei ţări democratice formele în care armata este subordonată, acţionează şi aşa mai departe, sînt, cu mici variaţii, destul de asemănătoare. Nu în asta constă problema. Fără îndoială, constituţia ţării, care nu poate fi adoptată decît după alegeri, trebuie să-şi spună cuvîntul, trebuie să precizeze şi din acest punct de vedere care este opţiunea poporului, prin intermediul suveranităţii obţinută prin alegeri. Deci, ar fi bine ca să nu confundăm şi să nu amestecăm nişte lucruri. Nici guvernul actual, care este după cum bine ştiţi un guvern provizoriu, nu are dreptul să propună, şi mai ales să conducă ţara către o cotitură fundamentală, care nu poate fi 1242

legitimizată decît de un guvern rezultat din alegeri. Aşa încît eu cred că ideea de prelungire a procesului de democratizare în armată trebuie făcută în spiritul pe care mie mi se pare că l-a sintetizat mai realist domnul colonel, şi anume trebuie ca comanda militară, toate nivelurile, să fie înţeleasă din punctul de vedere al intereselor armatei şi nu al interesului personal. Din clipa în care aceşti comandanţi devin instrumentul ideii de structură a armatei, de existenţă a armatei şi de acţiune a armatei ca apărător fundamental al integrităţii teritoriale şi al pregătirii în vederea, şi suveranităţii naţionale şi al pregătirii în vederea obţinerii nivelului de, cel mai ridicat cu putinţă în acest scop, deci dacă comandanţii se, prin felul în care îşi conduc unităţile militare, au această capacitate, dovedesc această capacitate de mobilizare a oamenilor de sub comandă, de pregătire a oamenilor de sub comandă, după părerea mea ăsta-i criteriul fundamental. Şi nu ideea că el trebuie în fiecare clipă să dea socoteală pentru fiecare acţiune a lui. Pentru că din acel moment această structură obligatorie de stabilitate şi ordine a armatei, începe să-şi piardă sensul. Este clar, capacitatea unui comandant, aşa cum spunem noi, pusă în slujba ideii fundamentale a armatei, se dovedeşte în felul în care poate să-şi pregătească unitatea de sub comandă pentru a fi cel mai bine pregătită pentru scopul despre care, asupra căruia nu există nici un fel de dubiu şi există un consens general. Ca să fim mai la obiect. Contestarea comandanţilor, şi aicea sînt obligat să fac o paralelă cu ceea ce s-a întîmplat în economie. Contestarea comenzii militare la cele mai diferite nivele, dacă în economie s-a făcut în unele locuri peste nivelul suportabil de către funcţionarea aparatului productiv sau ramurii sau instituţiei respective, darămite în armată? După mine, nivelul suportabil în armată e încă şi mai scăzut decît în economie, pentru că oamenii, militarii care sînt sub comandă, în momentul în care încep să piardă încrederea în cei care-i conduc, foarte repede devin militari incapabili să îndeplinească o misiune la cel mai înalt nivel. Introducerea unui spirit de discuţie 1243

permanentă a ceea ce a făcut bine sau rău în armată, în desfăşurarea vieţii militare cotidiene, mie mi se pare că este dăunătoare. Tocmai pentru că ea împiedică pregătirea corectă a militarilor. Şi este important ca aceşti comandanţi să aibă încrederea celor pe care-i comandă. E foarte posibil ca anumiţi comandanţi să fie foarte buni militari şi foarte slabi oratori. În armată se întîmplă de multe ori lucrul ăsta. Ce facem? Ne ghidăm numai după capacitatea lor de a se explica în şedinţe? Unde, pîn’ la ce nivel, unde se produce separarea între acţiunea sau procesul în care un comandant trebuie, într-o anumită măsură, legitimizat de cei pe care-i comandă şi ruptura ierarhiei militare, în care el devine un incapabil de a-şi mai conduce şi a-şi mai pregăti oamenii pentru că nu mai are condiţiile de ordine şi de disciplină, de structură care să funcţioneze? Unde, unde e nivelul ăsta? Există, puteţi, putem noi să stabilim acest nivel? Foarte, foarte greu. E foarte, foarte, e foarte labilă chestiunea aceasta. E foarte labilă chestiunea aceasta. De aceea eu, vă rog să mă credeţi că am înţeles foarte bine gîndurile dumneavoastră şi ideile dumneavoastră, cu atît mai mult cu cît am spus de la bun început că acest lucru m-a frămîntat şi pe mine. Şi fiindcă nu am o experienţă militară, decît una foarte limitată, eventual prin educaţie am mai înţeles cîte ceva fiindcă şi tatăl meu a fost militar de carieră pînă la un punct, cînd politiceşte a fost eliminat, m-am consultat cu un om care are o carieră militară netă şi de mare valoare şi vă spuneam, am ajuns şi eu la concluzia, şi m-au frămîntat aceste gînduri, că trebuie ca armata să sufere acest proces de democratizare. Dar este foarte important ca să gîndim acest proces şi să realizăm acest proces printr-o concertare, printr-o grijă fundamentală pentru a menţine structurile armatei. Pentru ca pregătirea să funcţioneze. Transcriere înregistrare: 00:00 Petre Roman: Noi nu putem să zicem, de acum înainte, timp de 5 luni, sau 3 luni, ne ocupăm de măturarea celora care nu sînt valabili şi după 5 luni începem să, să… Este exclus! Revin. 1244

Armata este un element de stabilitate socială de netăgăduit. Şi nici o ţară din lume, nici măcar o ţară de, cu o democraţie foarte profundă şi de veche legitimitate, nu şi-a pus în discuţie propriile structuri militare. Există, după părerea mea există nişte mijloace nete în privinţa asta. Daţi-mi voie să vă spun. Eu ştiu ce însemna să dai o apreciere de bine sau foarte bine în economie, în instituţii şi aşa mai departe. Mă întreb, în armată, aceste aprecieri s-au dat aşa, foarte bine şi foarte corect? Alte instrumente de evidenţiere militară au funcţionat corect? Eu mă îndoiesc. Eu mă îndoiesc. [În calitatea mea de caporal al armatei române, cu stagiul militar efectuat în 1986-1987, consider justificate îndoielile lui Petre Roman. Armata, în ultima perioadă a epocii Ceauşescu, era prost instruită şi indisciplinată, dar se raporta, după modelul general al epocii, că totul este foarte bine. Spre deosebire de alte domenii, pentru armată nu a existat vreo metodă de cunoaştere a situaţiei reale, România neavînd nici un război. În Polemica cu Sergiu Nicolaescu pe care am avut-o pe vremea cînd acesta conducea Comisia Senatorială Decembrie 1989, i-am explicat regizoruluisenator: "În ultimii ani ai epocii Ceauşescu, indisciplina, alături de corupţie şi de sistemul de muşamalizare a neregulilor, era o caracteristică a armatei. Prin urmare, scăparea ei de sub control, în 20 decembrie la Timişoara şi ulterior în alte localităţi, reprezintă un fenomen firesc". Aproximativ acelaşi lucru l-am explicat şi în articolul "Starea jalnică a armatei române în 1989" publicat în cartea "Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional". Petre Roman, deşi pare conştient de faptul că se făcuseră raportări false cu privire la capacitatea de luptă a armatei, nu trage însă concluzia firească care rezultă din asta, anume că e nevoie de schimbarea radicală a comenzii, căci şefii ceauşişti din armată, pe lîngă participare la reprimarea revoluţiei, erau vinovaţi şi de starea jalnică în care aduseseră armata] Să găsim nişte forme de evidenţiere a capacităţii de pregătire, de evidenţiere a capacităţii de inovare, de evidenţiere a capacităţii de 1245

organizare a comandanţilor. Să-i stimulăm pe ei. Sigur, este clar, mulţi comandanţi, o bună parte din ei, nu, nu mai pot face faţă în condiţiile în care trebuie să inoveze, să organizeze mai bine, să pregătească mai inteligent. E clar, mulţi dintre ei nu mai pot face faţă. Trebuie să găsim modalitatea de a-i, de a-i trece pe altă linie, pe alte posturi. Mi-e greu să spun, că nu cunosc în detaliu. Dar asta este esenţa problemei. Asta este esenţa problemei. Să ajungem ca aceste cadre militare să ajungă la comandă pentru merite şi capacităţi care sînt recunoscute şi care deci pot influenţa asupra pregătirii militare. 02:20 Locotenent-colonel Cornel Şurcu: Domnule primministru, aşa-m gîndit şi noi, dar vorbim de etapa actuală, prima etapă foarte delicată şi dificilă. Aceasta este problema care am ridicat-o. În rest, sîntem cu totul de acord cu dumneavoastră. Acesta este principiul fundamental de funcţionare. 02:32 Petre Roman: Mă bucur. 02:33 Cornel Şurcu: Deci problema este de a clarifica în acest moment situaţia pentru a pleca la drum cu oameni… 02:38 Petre Roman: Exact. 02:39 Cornel Şurcu: “La vremuri noi, oameni noi”. Oameni noi, se spune, dar trebuie şi aici foarte, foarte atent analizat unde şi cum. 02:45 Petre Roman: Da, e… Am avut situaţii, repet similitudinea cu procesul social-economic nemilitar se impune. Am avut şi aicea, din păcate, cazuri, am avut foarte multe cazuri foarte bune, cînd schimbarea conducerii s-a făcut în sensul cel mai bun cu putinţă. Am avut însă şi cazuri de destabilizare, de contestări repetate, repetate, şi cum vă spuneam înainte, peste limita de suportabilitate a funcţionării aparatului respectiv. Darămite în armată? 03:23 Cornel Şurcu: Păi trebuie să ne permiteţi şi nouă, pentru că preţul va fi scump la următoarea mişcare. 03:28 Petre Roman: Aşa încît e foarte bine, foarte bine, şi eu unul 1246

în privinţa asta nu aş lansa cu idei. Poate că, poate că o comisie, o comisie în care să găsim, aşa, poate că o asemenea comisie să găsească o analiză, să găsească mijloacele, să găsească nişte instrumente care să fie corecte din punct de vedere militar şi în acelaşi timp să aibă o nouă turnură din punct de vedere social, vorbesc de, de, al infrastructurii sociale a armatei, care să conducă la această reorganizare a comenzii la nivelul, la toate punctele. 04:24 Mircea Chelaru: Vă rog să mă iertaţi că intervin. Am apreciat că reorganizarea comenzii reclamate după identificarea cazurilor în care se reclamă asta. Nu musai, trebuie. Vedeţi că noi sîntem pentru menţinerea cu fermitate a actualelor structuri, crearea unei noi calităţi în stabilitate de care avem nevoie. Da’, dacă această situaţie existentă după revoluţie a generat mari nemulţumiri în armată, de-a culminat cu ieşirea, dacă doriţi, este oare expresia imediată a unei preluări democratice sau tocmai a refuzului de dialog democratic? Noi nu vorbim de un nivel sau altul ci de principiul care să fundamenteze existenţa noastră într-o, aş spune, vieţuire democratică. Să vă dau un exemplu. Dacă… 05:23 Petre Roman: Sînt două chestiuni aicea. Una este relaţia militari, armată cu restul societăţii, această vieţuire de care vorbeaţi dumneavoastră, şi a doua este vieţuirea democratică din interior. 05:39 Mircea Chelaru: În interior. Dar să ştiţi… 05:40 Petre Roman: Bun. Această veţuire democratică are o calitate, vă rog să fiţi de acord cu mine ca să, dacă aţi fost de acord pînă acuma tre’ să fiţi şi cu chestia asta, această vieţuire democratică nu poate să ignore ierarhia, structura şi stabilitatea ţării. 05:55 Mircea Chelaru: Bineînţeles. Noi nu vedem democraţia o expresie mascată a anarhiei. Comandantul are unitate de comandă, actul de decizie nu se contestă, dar să ţinem cont că exprimarea unor problematici în cadrul unităţii nu se poate face prin comandantul primind 340 de oameni la raport. Este imposibil. 1247

Fiecare în felul său are o problemă. În acest sens, pentru a elimina bîrfa, nemulţumirea mascată care duce la tensiuni care nu se cunosc ca atare. În acest mod trebuie creat şi înţeles cadrul democratic de exprimare liberă, prin care se aduce şi un serviciu cunoaşterii realităţii. Şi un instrument, un instrument foarte eficace, inclusiv prin educare în această formă democratică a semnsului structurilor armatei, a respectării integrale a regulamentelor, legilor statului şi constituţiei, în final, cartea fundamentală. Dar acest lucru lipseşte, deoarece comandantul este, nu este alfa şi omega. Sînt sute şi poate mii de comandanţi care, chiar mai tîrziu, se vor ridica la nivelul de înţelegere care să-i permită accesul la toate problematica respectivă. Ori oamenii se vor întîlni mereu cu aceste probleme. Istoria e aceeaşi, numai oamenii se repetă. Şi atunci, noi în sensul acesta dorim, am dorit să găsim cadrul în care să surprindem aceste fricţiuni, aceste energii, care pot duce la lucruri nefondate. 07:23 Petre Roman: Este lucru, este un lucru clar şi eu cred că, de fapt, nu e, nu merită să extindem de fapt prea mult discuţia, dacă ea este uşor de finalizat. Deci, e o chestiune pînă la urmă care o putem exprima într-o formulă simplă. Este vorba de a pune, de a găsi oamenii potriviţi pentru comanda militară. Şi eu am convingerea că aceşti oameni există. Trebuie să găsim modalităţile prin care să punem oamenii potriviţi la locul potrivit, pentru că timpurile s-au schimbat, pentru că noi vrem de fapt ca pregătirea militară să se facă cu adevărat după normele militare şi să nu se mai, daţi-mi voie să spun, să nu se mai mintă în ceea ce priveşte calitatea pregătirii, cum s-a făcut altădată. Şi pentru asta este întradevăr nevoie ca aceşti comandanţi să aibe calităţi, şi pe această bază ei să fie şi respectaţi şi urmaţi ca atare. Despre asta e vorba. 08:28 Locotenent-colonel Petru Liţiu: Bun, pe aceştia i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru. 08:31 Petre Roman: Fără îndoială, fără îndoială. 08:32 Petru Liţiu: E-n ordine. 1248

08:34 Victor Atanasie Stănculescu: Numai puţin, mai doreşte de acolo. Te rog numele. 08:40 Căpitan de rangul 3 Ilie Manole: Căpitan de rang 3 (neînţelegibil). Domnule ministru, problema democratizării, noi ne dăm seama că este o problemă dificilă. După cum tot atît de bine ne dăm seama şi sîntem conştienţi de faptul că principala caracteristică a armatei este disciplina. Dar, dumneavoastră aţi spus, şi recunoaştem cu toţii că este o problemă anevoioasă această problemă, aceasta, în ceea ce priveşte democratizarea armatei, şi că ne doare pe toţi şi ne interesează pe toţi. Şi dat fiind faptul că a existat acest comitet de iniţiativă care v-a pus, v-a pus nişte probleme, ne-am pus probleme şi am încercat să le rezolvăm. Vam ruga să fiţi de acord cu o propunere pe care noi încercăm să v-o înaintăm. Acest comitet de iniţiativă, zicem noi, ne-am gîndit să se transforme într-un comitet de acţiune pentru democratizarea armatei, care în timp să urmărească aceste probleme, acest fenomen de democratizare, pe toate treptele şi pe toate etapele următoare. Pentru că noi sîntem conştienţi că acest, această problemă de democratizare a armatei nu se va epuiza într-un termen de 6 luni, un an şi aşa mai departe. Transcriere înregistrare: 00:00 Petre Roman: Eu cred că acest comitet de iniţiativă cum gîndiţi dumneavoastră nu poate să lucreze în afara structurilor armatei. În al doilea rînd, apare o problemă fundamentală: pe ce bază constituim acest comitet de iniţiativă? Începem acuma să facem, să baleiem, să trecem în revistă toată armata şi peste tot să spunem “domnule, cine vreţi să faceţi parte din comitetul ăsta de iniţiativă, cum vreţi să-l alcătuim şi aşa mai departe”? E o chestiune foarte delicată. Cel puţin, cel puţin dintr-un punct de vedere este chiar inoperantă. Ce-ar însemna ca un comitet de iniţiativă format din 60-80 de persoane să stea să analizeze fiecare pas care se face în armată? Pentru că ce înseamnă pînă la urmă democratizarea armatei? La ora asta înseamnă practic toate 1249

activităţile militare. Ce facem? Înlocuim comanda, structura existentă de comandă a armatei cu o altă structură de comandă? Sau de control? Vedeţi bine că mie, mie mi-ar fi uşor să constitui o comisie guvernamentală care să urmărească aceste etape, că, la urma urmei, este şi cererea dumneavoastră, şi să zic că mă substitui acţiunii militare. Dar eu cred că este normal, ca în momentul cînd am numit un ministru al apărării naţionale, cînd el îşi constituie la rîndul lui echipa de comandă, aceasta să-şi facă treaba. Asta este datoria. Suprapunerea de diferite comitete, comisii, forme instituţionalizate sau nu, peste ceea, peste ceea ce este rolul de conducere în armată, mie mi se pare că este foarte dăunătoare. 01:57 Victor Atanasie Stănculescu: Dacă (neînţelegibil) domnule primministru, numai faptul că o parte din trupele de uscat, mecanizate, tancuri şi alte arme, nu sînt reprezentate. Ar trebui să facem o supercomisie care n-ar încăpea într-o sală de cîteva sute de oameni. De aceea eu cred că este bine ca noi, preluînd ideile, ducîndu-le mai departe, avînd periodic contact cu iniţiatorii dar şi cu masa largă a cadrelor armatei, să acţionăm pentru a face ceea ce înseamnă o problemă fundamentală pentru armata, să zicem nouă, şi de data aceasta trebuie să vorbim despre o armată nouă, plecînd de la fundamentarea printr-un program legislativ special pentru probleme de apărare şi problemele armatei, program care să-l supunem organismelor din stat care au dreptul să aprobe acest lucru, să definim nişte acţiuni fundamentale privind ceea ce înseamnă capacitatea de comandă şi modul cum se exercită comanda, şi acest lucru să fie sub un control de o anumită formă pe care trebuie să găsim şi acesta, democratic dar care să nu ştirbească dintr-un anumit unghi de vedere autoritatea comandanţilor. Comandanţii odată fiind investiţi, acest proces de democratizare să-i sprijine, să-i ajute ca nu cumva ei să iasă din ceea ce înseamnă o comandă unică, să nu treacă la o formă greşită de comandă care, s-a spus aicea, poate deveni dictatorială, dar în 1250

acelaşi timp să nu se discute în momente cheie, prin modul cum şia cîştigat încrederea faţă de subordonaţi ori nu pentru că la un moment dat un ordin din acesta discutat la un moment cheie poate crea probleme deosebite. N-o să iau decît un exemplu, pe cel mai vechi, din aviaţie, unde totul se măsoară în secunde, şi apoi şi celelalte arme au aceeaşi problemă. 04:08 Petre Roman: Eu aş zice aşa… 04:10 Victor Atanasie Stănculescu: Eu, îmi permiteţi, vă rog, ca imagine, am stabilit pe baza a ceea ce s-a discutat pînă acuma. Am avut un grup de oameni din trupele de grăniceri, un grup de oameni din marina militară. Am stabilit să aprofundăm unele probleme complexe ale diferitor arme, şi acest lucru va trebui să-l facem şi-n artilerie, şi-n transmisiuni, şi-n toate armele pe care le are armata, pe specificul lor, pentru că e vorba nu numai de viaţa de toate zilele, este concepţia fundamentală de organizare, înzestrare şi pregătire a armei respective pentru a răspunde ca armă, şi apoi în context general de a putea să colaboreze şi coopereze în cadrul unui sistem întrunit care să dea tărie armatei. Deci acest proces se va duce pe mai multe linii şi cu gradul de specializare, să spunem acolo unde este cazul, iar la modul general, acolo unde putem da factor comun, să generalizăm pe armată aceste situaţii. Ca un prim pas, cum vă informam, am stabilit ca în 12 martie să avem o primă întîlnire în acest gen pe armată. Am solicitat, ducem tratative cu primăria pentru a face această activitate şi cu Opera, să facem în sala Operei sau o sală mai mare, să putem cuprinde un număr mare de oameni. Şi aceasta va fi o primă întrunire, unde voi prezenta problemele care s-au ridicat pînă acuma, ce soluţii am găsit pînă acuma, şi supunem dezbaterii aceste idei pentru ca să vedem unde trebuie să aducem corecţii în funcţie de ceea ce se va dezbate. Pe măsură ce am căzut de acord că măsurile sînt necesare şi bine pregătite şi bine gîndite, să trecem să le aplicăm. 1251

Transcriere înregistrare: 00:00 Victor Atanasie Stănculescu: Vom avea acţiunile [lipsă sonor cîteva secunde] general la sistemele mici, subordonate, ca ele să fie structurate corespunzător, să fie angrenate în procesul de instruire corespunzător şi să dea efective, efectiv, rezultatele necesare, ceea ce înseamnă o armată modernă, de performanţă, de performanţă. De aceea eu cred că, odată declanşate aceste idei, trebuie ca în sistemul de desfăşurare a acţiunilor viitoare în mod organizat, ele să meargă într-un ritm corespunzător, pe de o parte, posibilităţilor efective de a păstra o anumită ordine generală a ansamblului armatei, pe de altă parte să ţinem seama şi de elementele economice care pot influenţa în plus sau în minus anumite situaţii. Încă o dată spun: aicea am prins şi am surprins foarte multe fenomene din armată. Dar nu le-am surprins pe toate, şi de aceea eu aştept de la prima întîlnire din armată un efect benefic pentru conducerea armatei, în primul rînd, pentru cadrele armatei, şi împreună să ne reglăm acest proces, mai ales că cei prezenţi aicea, prin funcţiile şi calificativele care le au, pot influenţa în mod deosebit, în special în unităţile de provenienţă, ca acest proces să fie bine desfăşurat şi foarte ferm aplicat, fără devieri sau particularizări personale ale unora care ar vrea să intervină, să devieze ideea generală a acestei democratizări. În acelaşi timp, aşa cum am avut dialogul, foarte mulţi vor trebui să îi atragem în nişte colective în care vom studia nişte probleme specifice domeniului de responsabilitate. Ale armei, chiar. Sau unii, la nivel general, la domeniile de ansamblu, cum ar fi: probleme legislative, care sînt complexe, şi va trebui să avem această prezenţă. Şi aceste forme de prezentare, de participare, le vom organiza tot pe principiul militar. Pe forme de încadrare, formare de comisii speciale pe anumite perioade de timp, constituirea unor colective de analiză şi, să zicem contact cu elementele, să zicem, ale părţii civile, ale vieţii civile, pentru că trebuie să facem această analiză împreună cu organismele care 1252

participă la, ca legiuitori, în procesul general de schimbare a legilor statului, pentru că lucrul fundamental nu este numai problema apărării la ora actuală. Fundamental este legislaţia la nivel naţional, începînd cu legea de bază, constituţia. Deci este un proces foarte complex, trebuie să păstrăm un ritm bun. Să nu slăbim această acţiune şi să definim, şi acest lucru vreau să-l definesc prin ceea ce o să prezint armatei pe 12 martie, care ar fi priorităţile, urmînd ca ceea ce voi propune să fie corectat prin participanţii care-şi vor spune punctul de vedere. Aceasta ar fi o idee pe care am vrut s-o subliniez pentru toţi cei prezenţi, avînd în vedere că dialogul va continua sub diverse forme. În această formă nu vom putea totdeauna să facem o întîlnire totdeauna reprezentativă, pentru că spuneam încă o dată, unele arme lipsesc şi ne trebuie şi acestea să le discutăm. 04:10 Ofiţer: Eu cred că… 04:11 Victor Atanasie Stănculescu: Noi avem din punctul ăsta de vedere, din iniţiativa celor prezenţi, impulsul dat. Acest impuls trebuie continuat şi vom avea grijă ca să nu slăbim imaginea generală a unei acţiuni de democratizare. 04:26 Ofiţer (Cornel Şurcu?): Domnule prim-ministru, mă scuzaţi… 04:28 Petre Roman: Da. Aş vrea, poate că prin ceea ce spun eu poate că răspund, răspund la această chestiune. Eu, eu zic aşa. Domnule ministru, mie mi se pare că de fapt, ceea ce se discută aicea este de a schimba calitatea armatei. Bineînţeles, în sensul, în sensul ridicării acesteia. După cum ştim, calitatea armatei înseamnă cele două componente: resursa umană şi potenţialul tehnic. E clar că în armată se manifestă o dorinţă normală, firească, sinceră şi justificată de a face ceva în acest sens. Deci, de a schimba calitatea atît în ce priveşte resursa umană cît şi în ce priveşte dotarea şi potenţialul tehnic. Pînă la urmă cred că este bine să ne gîndim la o formă de structură militară pentru studiul şi analiza problemelor de calitate a armatei. Aţi pomenit 1253

dumneavoastră aicea de nişte colective, de alte forme de legătură. Haideţi să fim mai, mai radicali. Haideţi să fim, să avem curajul unei acţiuni mai, mai dense. Deci, repet: Să găsim, şi vă rog domnule ministru, să găsim o formă de structură militară pentru studiul şi analiza problemelor de calitate a armatei. Eu nu pot să vă spun mai mult de atîta pentru că nu dispun de elementele necesare. Este clar că calitatea armatei pe componenta umană priveşte calitatea comenzii militare, a modului de promovare, a selectării, şi aicea intervine ce vorbeam noi data trecută, studierea aceea psihosocială, socio-umană. Şi pe această cale, daţi-mi voie să folosesc un termen nemilitar, a legitimizării comenzii militare în raport cu subordonaţii, şi pe de altă parte, o problemă care n-a fost prea mult discutată aici, dar de care noi, în timpul revoluţiei, am suferit groaznic, a dotării, a dotărilor tehnice. Eu vă rog domnule ministru, alcătuiţi un grup de… 08:10 Victor Atanasie Stănculescu: Chiar din cei prezenţi. 08:11 Petre Roman: Din cei prezenţi şi cu…, un grup de oameni capabili să gîndească mai întîi această formă de structură militară care să vă ajute, care să vă ajute în această problemă pentru studiul şi analiza calităţii armatei, problemelor de calitate a armatei. Şi ea să înceapă să funcţioneze. Trebuie foarte bine gîndită, pentru ca să nu se întîmple ce aţi spus dumneavoastră, pregătirea militară să fie lăsată pe planul doi, şi Doamne fereşte, acţiunea militară să fie perturbată, şi totodată ea să aibă această capacitate de a conduce într-un timp relativ scurt la această nouă calitate, restructurare, re, recalificare, ca să spun aşa, în ce priveşte calitatea armatei. Şi poate că în scurt timp să putem vorbi despre chestiunea aceasta tuturor cadrelor militare, care e un lucru de care ei tre’ să ţină seama în funcţionarea curentă. 09:19 Victor Atanasie Stănculescu: V-aş ruga domnule primministru, ştiu că sînteţi presat de timp, aş vrea să ascultaţi cîteva propuneri. Vă rog domnule maior, domnule maior. Foarte pe scurt să exprimaţi aceste idei, pentru că trebuie exprimate aceste idei. 1254

Transcriere înregistrare: 00:00 Maior Octavian Chiriac: V-aş ruga, sînt maiorul Chiriac Octavian din brigada de grăniceri din Timişoara. V-aş ruga să-mi permiteţi să readuc în atenţia domniilor dumneavoastră scopul acestei convocări. Scopul a fost pentru a analiza şi a se prezenta fundamentat măsurile pe care dumneavoastră, respectiv sectorul competent, reprezentat prin persoana domnului ministru al apărării, aceste măsuri care se vor lua deci, pînă la această dată. Parte din aceste măsuri au fost prezentate, absolut fundamentat, operativ şi mulţumitor, oportun, de către domnul ministru Stănculescu. Aş vrea să arăt că am participat şi am trecut, şi participăm în continuare cu toţii la desfăşurarea acestei revoluţii. Şi am asistat cum s-a creat şi s-a…, a început să se pîrguiască fructul acestei revoluţii, respectiv declanşarea acestei mişcări din interiorul armatei. Ne întrebăm cu toţii, şi în primele clipe v-aţi întrebat şi dumneavoastră, la nivelul cel mai înalt: Oare cum este posibil ca acest fenomen să se declanşeze din interiorul armatei? Noi ne-am întrebat, şi tocmai aceasta a fost cauza, cum de n-a fost posibil ca acest proces să se declanşeze din exteriorul armatei? Şi să ne influenţeze în mod democratic, just şi realist, astfel încît să fie urmată, să fie împiedicată o asemenea posibilitate, evitată. S-a vorbit în primele zile ale prezenţei noastre aici ca despre intenţia sau consecinţa de destabilizare a armatei prin acţiunea pe care am întreprins-o. Cred că această apreciere poate fi, poate fi considerată de către toţi la ora actuală ca strict iluzorie. Poate cei care sînt duşmanii armatei şi care nu se simţeau în siguranţă în structurile de atunci, de acum 2-3 săptămîni ale armatei, puteau să aprecieze astfel o asemenea mişcare internă. Vreau să arăt că armata nu este totuşi un sistem inerţial, aşa cum, acum îndelung timp, mulţi au fost înclinaţi să o creadă. Armata, ca şi organism, şi în special armata română, mobilizată şi dinamizată de revoluţia prin care trece ţara. Nu cred că este aşa şi vedem cu toţii, însăşi prezenţa noastră aicea şi insistenţa cu care aducem în discuţie problemele. 1255

S-a propagat foarte repede acest fenomen şi influenţa lui o considerăm, n-o considerăm, n-o putem aprecia altfel decît benefică. Am observat cu toţii, venind din zone diferite ale ţării, şi am observat şi vă raportăm aicea, că toate zonele în care armata îşi abordează introspectiv şi critic funcţiunile, devin zone de referinţă pentru sistemul social şi economic. În aceasta consider eu că ar consta marele beneficiu pe care l-a declanşat această acţiune a noastră. Lumea, pe unde a intrat în contact cu noi, şi a intrat toată ţara în contact cu noi, şi pe această cale aş vrea să intre în continuare toţi. Sîntem ultima certitudine, ultima speranţă a unei naţiuni aflate într-o situaţie limită, cum este naţiunea română. 03:28 Petre Roman: Să nu exagerăm. 03:31 Octavian Chiriac: Ca şi model de realizare… 03:32 Petre Roman: Speranţa, speranţa cea mai mare este ca această, ca acest popor să-şi construiască, să-şi construiască viaţa economică şi socială. 03:40 Octavian Chiriac: Bineînţeles. 03:41 Petre Roman: Doamne fereşte să fie, doamne fereşte să fie asta ultima resursă. 03:45 Octavian Chiriac: Ce fel de organizare şi de disciplină. 03:46 Petre Roman: Domnule maior… A, ca stabilitate. 03:49 Octavian Chiriac: Generator de stabilitate, sau poate prima, poate m-am exprimat eu greşit, la care… 03:57 Petre Roman: Da, da. Ca exemplu de stabilitate, sigur că da. 03:58 Octavian Chiriac: Dacă noi prin această acţiune… 04:01 Petre Roman: De acord, de acord. 04:02 Octavian Chiriac: …ne stabilizăm, sîntem un exemplu pentru ţara aceasta şi vrem să facem… 04:05 Petre Roman: De acord. E, e un (neînţelegibil) 04:08 Octavian Chiriac: Asta este ideea. 04:09 Petre Roman: Da, corect. 04:10 Octavian Chiriac: Ăsta e sprijinul pe care vrem să…. 1256

04:11 Petre Roman: Exprimarea mea n-a fost, n-a fost valabilă. Dar aţi spus în felul ăsta… 04:16 Octavian Chiriac: În acest sens, nu vreau să supralicitez rolul armatei, în acest sens v-aş ruga să reanalizaţi, cum a specificat şi domnul ministru, general Stănculescu, totuşi menţinerea aceasta în afara structurilor militare a domnului general Militaru. Este punctul de la care am plecat şi insistăm în mod deosebit ca pe o altă, sau un alt (neînţelegibil) 04:42 Petre Roman: Cred că am precizat care este poziţia lui şi avem în vedere (neînţelegibil) Nu există nici un fel de motiv, nu există nici un fel de motiv ca să nu procedăm la trecerea în rezervă. 05:00 Octavian Chiriac: De asemenea (neînţelegibil) tot aicea, şi dumneavoastră aţi spus că asupra acestui punct aţi hotărît o interpretare sau o abordare guvernamentală asupra punctului 4 [din lista de revendicări a CADA], respectiv trecerea în rezervă a ministrului de interne [Mihai Chiţac] ca participant direct, specificăm, la acţiunile de represiune a demonstranţilor. 05:16 Petre Roman: Era necesar să fac lucrul ăsta şi să ştiţi că e un principiu fundamental pe care l-am adoptat în calitate de primministru, şi anume, niciodată n-am să părăsesc colegii mei din guvern la un impuls exterior: înlocuiţi-i! Nu am făcut pe propria mea, ca să spun, răspundere, în faţa minerilor cu prilejul cererilor de demitere a ministrului Dicu. Şi motivul pentru care m-am dus acolo a fost tocmai pentru că trebuie să fie dreptate, am făcut revoluţia pentru adevăr şi dreptate şi nu pentru a incrimina oamenii fără ca aceştia să aibă posibilitate să se apere, şi în mod similar aş face-o pentru oricare alt coleg al meu din guvern. Aceasta consider că este misiunea mea în calitate de primministru. Deci, nu înseamnă că ascund ceva. Nu înseamnă că acopăr pe cineva şi nu o fac niciodată sub nici un motiv, dar toate aceste acţiuni trebe luate în conformitate cu adevărul şi cu necesitatea socială care decurge din acest adevăr. Deci, trecerea în rezervă a ministrului de interne ca participant direct la acţiunile de represiune este o chestiune care 1257

trebuie demonstrată. Şi în momentul în care acest lucru este demonstrat, atuncea trecerea în rezervă este poate insuficientă. [În 2008 Mihai Chiţac a fost condamnat definitiv la închisoare, alături de generalul Stănculescu, pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara; procesul penal împotriva lui a început abia în 1997, după pierderea puterii de către Ion Iliescu; în perioada revenirii la putere a lui Ion Iliescu, între 2001-2004, Chiţac şi Stănculescu au beneficiat de un recurs în anulare care le-a anulat condamnarea care fusese deja emisă împotriva lor, în anul 2000] Transcriere înregistrare: 00:00 Maior Octavian Chiriac: Au apărut însă două aspecte. La convorbirile cu domnul Voican, cînd s-a pus problema succesiunii la comanda armatei, s-a amintit de persoana domnului general Guşă. Dînsul, care ne-a sprijinit totuşi foarte mult în acţiunea noastră aicea, cu toate că a apărut altfel poate, în alte ipostaze, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem, dînsul a spus, cînd s-a pus problema primului adjunct al ministrului, a spus: “domnul general Guşă”, citez, “a avut în acele momente o atitudine cel puţin echivocă”. Noi apreciem că domnul general Chiţac a avut la Timişoara în acele momente cel puţin o activitate echivocă. În această lumină vă rugăm, apreciaţi… 00:48 Petre Roman: Faceţi parte din comisia guvernamentală? 00:50 Octavian Chiriac: Da. Şi vizavi de acest lucru astăzi a apărut în presă un comunicat în totală contradicţie cu realitatea. [E vorba de comunicatul prin care chipurile comisia guvernamentală îl declara pe generalul Chiţac nevinovat pentru evenimentele de la Timişoara. După spusele Rodicăi Marina Giura, acel comunicat a fost falsificat de viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu] 00:56 Petre Roman: Eu am primit însă, la cererea mea, aţi dat un, o informare completă. Nu? Sau nu eraţi acolo? 01:03 Octavian Chiriac: Nu. Nici n-am fost consultaţi. 01:04 Petre Roman: Păi nu, astăzi, astăzi am avut o discuţie cu 1258

această comisie, probabil că nu eraţi de faţă… 01:09 Octavian Chiriac: Sîntem trei membri. 01:11 Petre Roman: Unde era procurorul… Vlad? Sau nu ştiu cum se numeşte. 01:15 Octavian Chiriac: Bălan. [În comisia guvernamentală exista un procuror civil Vlad Speriuşi şi un procuror militar Romeo Bălan] 01:16 Petre Roman: În fine, era comisia pe care o coordonează, am înţeles, doamna Giura sau Giurea, sau ceva în genul acesta. [Relatarea doamnei Giura despre această comisie o puteţi citi pe în articolul Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac (linc)] 01:25 Victor Atanasie Stănculescu: Locotenent-colonel Şurcu, maior Chiriac, căpitan Taşcău, procuror militar…. 01:31 Petre Roman: Uitaţi ce se întîmplă. Ă, lucrurile sînt destul de, destul de simple. Ă, activitatea sau acţiunile pe care le-a desfăşurat generalul Chiţac la Timişoara fără îndoială că se lămuresc. Prin depoziţiile, prin ancheta care trebuie făcută pe, întrun cadru legal, pentru că dumneavoastră ştiţi foarte bine ce înseamnă o instruire juridică. Trebuie probe coroborate, trebuie acţiuni care să fie lămurite şi aşa mai departe. Ă, şi în consecinţă, problema aceasta a trecerii în rezervă este o chestiune cît se poate de evidentă în raport cu aceste acţiuni. Fără nici un fel de dubii. Ceea ce nu pot să accept ca principiu, şi repet, şi vă rog să fie clar că nu-l accept niciodată, pentru că şi dumneavoastră personal puteţi fi incriminat la un moment dat. 02:28 Octavian Chiriac: Bineînţeles. 02:29 Petre Roman: Şi vă rog să fiţi de acord cu mine să nu acceptăm niciodată acest lucru, este ca să incriminăm pe cineva fără ca să putem stabili adevărul mai înainte. Asta-i chestiunea. Asta-i tot. Aceasta este principala atitudine pe care trebuie s-o avem. Asta-i tot. În rest nu există nici un fel de prejudecată, nici un fel de dorinţă de a… [La sfîrşitul lui martie 1990 Petre Roman 1259

avea să primească de la comisia guvernamentală pe care o instituise, la presiunea manifestanţilor din Timişoara, dosarele care-i priveau pe generalii Chiţac, Stănculescu şi Guşă, cu propunerea de trimitere a acestora în judecată. În ciuda afirmaţiilor sale de la această discuţie, nu a luat atunci nici măcar măsura destituirii acestora din funcţiile importante pe care le deţineau, şi din care puteau influenţa mersul anchetelor şi ascunde dovezi. Abia după pierderea puterii de către Ion Iliescu, în 1997, dosarul respectiv, pregătit de comisia guvernamentală, şi-a găsit calea către instanţă] Transcriere înregistrare: 00:01 Petre Roman: Da. 00:02 Căpitan Nicolae Durac: Domnule prim-ministru, sînt căpitan Durac de la unitatea mecanizată din Timişoara. În legătură cu stabilirea adevărului: am înţeles că lucrurile sînt destul de simple, dar eu vă (neînţelegibil) o problemă destul de complicată, tot privind stabilirea adevărului în Timişoara, revoluţiei din Timişoara. În primul rînd să pornim de la elucidarea incidentului din Piaţa Unirii din data de 18 februarie anul curent [În 18 februarie 1990 grupuri de manifestanţi antifesenişti au năvălit în sediul guvernului din Piaţa Victoriei]. În ce sens? Această zi seamănă perfect cu ziua de 17 decembrie din Timişoara. Un grup de oameni… 00:47 Petre Roman: 18 februarie din Bucureşti? 00:49 Nicolae Durac: Din Bucureşti, seamănă cu 17 decembrie din Timişoara. Incidentul de aici. 00:54 Petre Roman: Spuneţi. 00:55 Nicolae Durac: Un grup de oameni au spart, au devastat, au lovit cu răngi şi topoare militarii, au incitat pur şi simplu armata. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi aici. Profitor în acea perioadă era sistemul ceauşist. Cei care au fost în zonă au văzut (neînţelegibil), şi pot să relateze mai mult. S-a ajuns un adevăr, ridicarea unui popor prin aceste acte de huliganism. Nu facem politică, domnule 1260

primministru, dar am fost pînă nu demult nişte oameni politici. Dar să nu se înţeleagă că nu înţelegem politica. Şi nu putem să facem o analogie între ceea ce s-a întîmplat şi ceea ce se întîmplă. Cine a încercat să, sau ce s-a încercat să se acopere în această situaţie prin trecerea la acte de huliganism? În Timişoara se striga, se scandau lozinci. Ştim fiecare lozincile: “Jos Ceauşescu!”, “jos tirania!”. Să luăm acum pe cei din Piaţa Victoriei. Ce scandau, ce urmăreau, ca la un moment dat să intervină un grup de huligani, să incite armata, dar avînd o experienţă tristă de la Timişoara să nu execute foc asupra acelora. Noi încercam la prima întîlnire, să scoatem armata din toate diferendele politice. Am ascultat şi am vizionat (neînţelegibil) cum am fost pur şi simplu incriminaţi că nu s-au executat nişte ordine, care nu sînt legiferate niciunde. Nici în acest moment guvernul n-a legiferat nimic. Unităţile militare păzesc instituţii militare, dar acestea nu sînt declarate obiective militare. Unităţile militare au un regulament de serviciu de gardă şi garnizoană. Guvernul trebuie să explice public ce înseamnă paza militarizată. La fel, militarul din pază trebuie să ştie pînă la ce distanţă poate să primească, adică să se apropie persoana. Şi aşa mai departe. Vă raportez că mîine începe procesul Timişoara, şi unitatea din care fac parte va trebui să execute paza acolo. Şi toţi se cam feresc de a legifera o acţiune. 03:40 Petre Roman: Între timp a apărut un decret-lege în această chestiune. Acuma totuşi, tot ce spuneţi dumneavoastră mi se pare remarcabil de grav, această analogie. Insinuaţi cumva că noi guvernul ne-am trimis 2-300 de oameni ca să ne ocupe, sau cum? 03:57 Nicolae Durac: Nu, domnule prim… 03:58 Petre Roman: Păi asta se înţelege. 03:59 Nicolae Durac: Am zis de elucidarea incidentului. De aici, prin această elucidare, deci văzîndu-se toate substraturile putem să rezolvăm şi putem să pornim de aici în elucidarea cazului Timişoara. 04:11 Petre Roman: Domnule căpitan. Vă rog să ne oprim aicea 1261

şi mai departe nu mergem pînă nu lămurim chestiunea aceasta. Dumneavoastră aduceţi o acuzaţie guvernului. 04:18 Nicolae Durac: Nu guvernului. 04:19 Petre Roman: Ba da. Dumneavoastră aţi adus o acuzaţie guvernului, şi anume că el şi-a pregătit 2-300 de oameni care să forţeze acest sediu pentru ca să legitimizeze, să ilegitimizeze ceea ce s-ar fi, pasă-mi-te, întîmpla în piaţă. Eu personal nu eram aicea, dar n-are nici o importanţă. 04:35 Nicolae Durac: Domnule prim-ministru… 04:36 Petre Roman: Vă rog, vă rog, vă rog. Chestiunea trebuie să fie foarte clară. Foarte clară. Persoanele care au pătruns în sediu au pătruns, şi armata nu s-a opus pentru că acesta era ordinul pe care îl dădusem noi, în acord cu principiul nostru fundamental, fără violenţă. Deci armata nu s-a opus, şi nu era vorba de a trage, nicidecum, că există şi alte mijloace de a se opune în situaţia asta. Puteau pur şi simplu să nu le permită trecerea prin o, un baraj fizic pur şi simplu. Ce vrea să însemne chestiunea aceasta? Că ei au intrat pentru ca după aceea să poată fi arătaţi cu degetul că sînt huligani? Dumneavoastră aicea nu numai că faceţi politică, dar faceţi o anume politică, şi încă una foarte precisă. Aceea prin care se afirmă că aceşti huligani, aceşti golani, aceşti oameni care au fost prinşi asupra faptului cu răngi şi cu violenţă, ar fi fost de fapt, ar fi fost într-o anumită măsură incitaţi tocmai pentru ca să se poată lua o măsură cu caracter general împotriva ideii de libertate de manifestare. Vă rog foarte mult, această confuzie n-o accept, o resping complet şi vă rog foarte mult, personal, să vă gîndiţi bine la ceea ce spuneţi. Nu în sens, nu în sens, nu în sensul de a vă reconsidera acţiunile, ideile pur şi simplu pentru că nu le accept eu. Ci de a vă gîndi foarte bine dacă ele au acoperire sau nu. 06:09 Ofiţer: Din alt punct de vedere domnule prim-ministru. 06:10 Petre Roman: Este foarte clar. 06:12 Victor Atanasie Stănculescu: S-a creat o confuzie şi… 06:14 Petre Roman: Este foarte clar, cei care au intrat în sediu au 1262

putut fi, au putut, o sută de, o sută mi se pare, ceva, au fost arestaţi. 06:21 Liviu Mureşan: O sută nouă. 06:22 Petre Roman: Asupra lor s-au găsit elemente, 109 persoane. Asupra lor s-au găsit suficiente elemente, au fost anchetaţi, instruiţi judiciar şi, mă rog, asupra lor s-au luat măsurile prevăzute de, de lege. Ce legătură, ce legătură este între asta şi Timişoara? Eu nu vă înţeleg totuşi. 06:43 Nicolae Durac: Noi nu putem să facem aceeaşi anchetă şi să demonstrăm că soldatul care a executat foc asupra unui individ, acela a venit în stare de ebrietate, cu ranga sau cu toporul. Deci din aceast punct de vedere vreau să raportez şi să aduc în atenţie că aflarea adevărului de la Timişoara să se pornească în primul rînd de la incidentul dintre un grup de oameni care au început să devasteze. Vă raportez situaţie în care au trecut 20-30 înainte, grup deci de avangardă, care au spart, au devastat, au dat foc şi într-un fel urmăreau mersul demonstranţilor. Deci a fost o problemă cheie. Şi tot aceştia au încercat să incite armata. Eu vorbesc din punct de vedere militar. Pentru că dacă ceea ce s-a întîmplat aici şi armata nu a tras, în anumite situaţii la Timişoara s-a tras. 07:40 Petre Roman: Lucrurile se înţeleg, lucrurile se înţeleg diferit. Nu se punea problema să tragă cineva. De ce mai vorbiţi despre lucruri care sînt absurde? Cine credeţi că aici la Bucureşti ar fi tras? Armata nu putea, armata a primit ordin nici măcar să nu intervină. 07:54 Nicolae Durac: Soldatul care a fost lovit cu ranga. Soldaţii care sînt în spital. Acela, dacă unul dintre aceia, atîta trebuia să tragă un foc. Unul din aceia. Gîndiţi-vă. 08:02 Petre Roman: Ei ştiau foarte bine ce ordine au primit în sensul. Ordinele erau foarte clare. 08:09 Victor Atanasie Stănculescu: Cred că paralela nu merge, dar trebuie avut în vedere modul în care plecăm cînd facem analiza situaţiilor de atunci. Iar pentru reglementările viitoare, toate precizările pe care le vom da, plecînd de la decretul-lege care 1263

stabileşte misiunile ministerului de interne şi în cooperare cu armata, le vom defini prin acest decret-lege şi vom da toate dispoziţiile necesare. 08:38 (neînţelegibil) 08:42 Nicolae Miulescu: Aş vrea poate să fac o precizare, ca să înţelegeţi exact dimensiunea afirmaţiilor domnului căpitan. Nu cred că dînsul vrea să facă o paralelă între cele două evenimente decît în sensul că aşa cum atuncea s-a încercat implicarea armatei şi demonstrarea faptului că armata ar fi un instrument de represiune în fav…, în slujba regimului ceauşist, forţe oculte au încercat să demonstreze în data de 17 februarie, 18 februarie, că armata este strict în slujba actualului guvern provizoriu. Deci cred că în sensul ăsta trebuie înţeleasă afirmaţia domnului căpitan. Nu aşa cum poate în mod eronat aţi încercat s-o explicaţi. Transcriere înregistrare: 00:00 Petre Roman: N-am… 00:01 Victor Stănculescu: N-are nici un rost. 00:02 Petre Roman: Asupra… Dacă aveţi, dacă aveţi dubii în ceea ce priveşte capacitatea mea de a înţelege ceea ce mi se spune, vă rog să, vă rog să avem o discuţie pe orice altă temă. 00:14 Nicolae Miulescu (?): Doar în ceea ce priveşte modul de expunere. 00:16 Petre Roman: Deci, dacă evenimentele au fost dramatice pentru că s-au soldat cu rănirea unor militari, eu îmi asum răspunderea pentru faptul că am dat ordin ca armata să nu intervină [e vorba de evenimentele din 18 februarie 1990, cînd manifestanţi antifesenişti au pătruns în sediul guvernului]. Şi aceasta am făcuto pentru că sînt unul dintre aceia care am participat şi strigat în mod direct “fără violenţă”. Este un principiu fundamental al revoluţiei noastre pe care pînă acuma am reuşit, am reuşit să-l conservăm. Şi sper să-l conservăm indiferent de ce condiţii, de ce variaţii politice ar mai urma cursul vieţii sociale din România. Eu cred că armata, şi cu acest prilej, şi-a făcut datoria. Deci, a 1264

respectat ordinul primit. Dar este inadmisibil că nişte militari au fost loviţi, şi aceasta este sensul decretului-lege care a fost adoptat în Consiliul Provizoriu [Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, organism provizoriu înfiinţat în februarie 1990 pentru a înlocui Consiliul Frontului Salvării Naţionale. CFSN a numit acolo jumătate din membri, partidele politice nou-înfiinţate cealaltă jumătate], practic fără nici un fel de obiecţiuni. Este foarte clar că trebuie să împiedicăm asemenea manifestări cu caracter de, pur şi simplu, de perturbare a ordinii publice şi a vieţii paşnice a cetăţenilor. Nu este vorba despre altceva. 01:51 Locotenent-colonel Petru Liţiu: Domnule prim-ministru, dacă-mi permiteţi. 01:52 Petre Roman: Da. 01:53 Petru Liţiu: Chestiunea se poate rezuma foarte scurt. Noi am discutat anterior această problemă şi Durac a vrut să spună de fapt altceva. Ar trebui demonstrat ce au vrut acei huligani, care a fost sensul acţiunilor şi cine s-a aflat în spatele acestei acţiuni. Aceasta e problema care se pune. 02:10 Petre Roman: Credeţi că e cineva care nu vrea asta? 02:12 Petru Liţiu: Nu se aduc acuzaţii de fapt guvernului. 02:14 Petre Roman: Am făcut, cred că s-a făcut tot ce s-a putut în sensul ăsta. Cei care au pătruns s-au dovedit, şi care au avut acte de violenţă s-au dovedit a fi oameni manipulaţi dar incapabili de a spune cine i-a manipulat [în acord cu propaganda fesenistă a vremii, orice antifesenist era declarat "manipulat", fără să fie nevoie de dovezi pentru asta. Faptul că ascunderea criminalilor din decembrie 1989 (e vorba totuşi de peste 1000 de morţi) putea crea unei părţi a cetăţenilor destulă furie pentru a trece la acţiuni violente era de neînţeles, atît pentru FSN cît şi pentru unele partide de opoziţie]. Au avut asupra lor şi bani, şi aşa mai departe [a doua temă a propagandei feseniste: cei care se împotrivesc FSN-ului sînt plătiţi; s-a folosit mai apoi şi despre manifestanţii din Piaţa Universităţii]. Iar cei care i-au împins, marea masă care 1265

era afară şi pur şi simplu a urmărit ceea ce se întîmpla înăuntru, sau mă rog. Şi, în mod evident, să zicem că organele de ordine şi poliţia în primul rînd, din acest punct de vedere a fost luată prin surprindere. Stabilirea cauzelor şi, mă rog, a spatelui acestei afaceri, este din păcate la ora asta o chestiune care încă e de, de văzut, şi să vedem dacă, şi în ce măsură, ea va fi posibil de elucidat. Ipoteza pe care a avansat-o domnul, domnul Durac aicea, privitor la ceea ce s-a întîmplat la Timişoara în 17 decembrie este foarte plauzibilă. Adică eu cred că este într-adevăr, că era în sarcina organelor de securitate de la Timişoara ca să dea senzaţia că nemulţumirea populară şi demonstraţia respectivă, de fapt era cu caracter huliganic. Asta mi se pare cît se poate de plauzibil. Asta-i cît se poate de plauzibil. Eu personal, în ziua de 19 decembrie, am făcut aceeaşi afirmaţie, mă rog, sigur, cu alt preţ, pentru că atunci lucrurile erau departe de a fi clare, dar am făcut-o. Şi deci, în privinţa asta sînt de acord. Dar de aici pînă la a spune că asta a devenit o practică şi o metodă, eu zic să fim foarte atenţi. 04:18 Maior Enache: Domnule prim-ministru, sînt maiorul Enache din Marele Stat Major. Dumneavoastră aţi făcut o afirmaţie că o comisie de analiză la nivel de Marele Stat Major sau mai bine zis de Ministerul Apărării Naţionale, o comisie guvernamentală este posibilă. Vă raportez că am datoria să vă raportez că începînd cu data de 22 decembrie 1989, în zona unităţilor militare ale Ministerului Apărării, în mod deosebit în zona Marelui Stat Major, s-au întîmplat nişte evenimente care au costat viaţa unor ofiţeri şi militari. La [scurtă întrerupere în înregistrare] necesitatea instituirii unei astfel de comisii guvernamentale. Domnule primministru, ajutaţi-ne! Noi sîntem creierul armatei. Marele Stat Major. Ajutaţi-ne! Să pornim la un drum nou cu oameni noi, de mare ţinută morală. 05:24 Petre Roman: Asta-i o altă problemă şi fără îndoială că ea reclamă o acţiune energică. Deci e cu totul altă problemă faţă de tot ce am discutat pînă acuma. 1266

05:34 Enache: Îmi pare rău că s-a ajuns la… 05:35 Petre Roman: Nu, nu, dar e cu totul altă problemă. Şi ea merită o atenţie specială. Şi deasemenea, vă rog să fie considerată ca atare. Ca o problemă în sine. Adică de ce s-au pierdut, sau dacă s-au pierdut vieţi omeneşti din incompetenţă? [Retroactiv, putem observa diferenţa dintre vorbe şi fapte la Petre Roman. Vorbeşte foarte bine despre atenţia specială care trebuie acordată cazurilor de incompetenţă care au dus la pierderi de vieţi omeneşti, dar faptele sînt că incompetenţii au fost apoi avansaţi de regimul fesenist. Iar cînd, după multe eforturi, unii au fost condamnaţi, cum a fost cazul Otopeni, preşedintele Ion Iliescu a avut grijă să emită un decret de graţiere] Asta se întîmplă… 05:56 Victor Atanasie Stănculescu: Avem cazuri în care (neînţelegibil) 05:57 Petre Roman: Domnilor, eu am să vă rog să mă iertaţi că nu am să mai pot să mai stau la şedinţa dumneavoastră fiindcă mai am cîteva întîlniri. Cred că am ajuns la nişte concluzii aporpo de acea formă de structură militară, apropo de cooperarea guvernamentală cu această formă de structură pentru studiul şi analiza problemelor de calitate a armatei, şi apropo de această problemă pe care aţi ridicat-o. 06:25 Petru Liţiu: Domnule prim-ministru, ultima problemă: Faţă de acele puncte din apelul nostru care sînt de competenţa dumneavoastră, pînă acuma aţi exprimat păreri. Scuze dacă lezez cumva persoana dumneavoastră, dar noi am vrea să luaţi decizii în acest sens. 06:42 Petre Roman: Tot ce înseamnă, eu cred că tot ce înseamnă rezolvarea problemei înseamnă decizie. Vă mulţumesc.

1267