Raport Alfabetul Tatar Crimean si Dobrogean - Tatarman

Proiect de Raport Asupra Reformei Alfabetului Limbii T ătare

Acest proiect a fost pregatit de un comitet format din urmatorii membri: Prof. Dr. Enver MAMUT, filolog, Coordonator Prof. Dr. Nedret MAMUT, critic literar Nejdet YAYA, profesor pensionar Gemal BOŞNAC, profesor pensionar Gevat Ziyadin, profesor pensionar Servet BAUBEK, profesor pensionar Güner ACMOLA, scriitoare Nihat S. OSMAN, Redactor sef al revistei Karadeniz Prof. Dr. Eden MAMUT, Secretar General al U.D.T.T.M.R.

Comunitatea t ătară  din Dobrogea s-a format, de-a lungul secolelor, începând cu perioada sec. al X-lea, când pe aceste meleaguri au existat extensii ale popoarelor cumanice stabilite în zona de step ă din Nord-Vestul M ării Negre. Începând cu sec. al XVIII-lea, pe m ăsura înaint ării influenţei ruseşti către ţărmul Mării Negre, a continuat str ămutarea şi refugierea grupurilor de t ătari din zona de step ă. Sate întregi s-au str ămutat, cu acordul autorit ăţilor Imperiului Otoman, primind în proprietate terenuri agricole şi facilităţi administrative în zona Dobrogei, pentru a pune bazele unei economii agrare fundamentat ă  pe cuno ştinţele agrotehnice şi experienţa acestor comunit ăţi. Procesul de str ămutare a continuat şi în secolul XX, în diferite valuri şi diferite circumstan ţe. Astfel, putem spune c ă  aceast ă comunitate t ătară din Dobrogea s-a constituit pe fundamentul culturii şi civilizaţiei tătăreşti, existent ă la Nord-Vest de Marea Neagr ă. La origine, idiomul t ătar este parte integrant ă  a limbii t ătare crimeeene. Datorit ă  preponderen ţei unor comunit ăţi majoritare din zona de step ă, în Dobrogea s-a generalizat dialectul a şa-numit de stepă, al limbii t ătare crimeene. De şi în diferite valuri de str ămutare,

 în Dobrogea s-au a şezat vorbitori şi ai celorlalte dou ă  structuri generice dialectale: yalıboyı (de litoral) şi orta colak(dialectul central). Este cunoscut faptul c ă in zona crimeean ă, istoria modern ă a limbii tătare literare a început cu reforma ini ţiată de marele c ărturar Ismail Gasprinski. Prin aceast ă reformă s-a pus în practic ă idealul de o viaţă al t ătarilor: „Dilde, Fikirde, İşte Birlik” (Unitate în limb ă, gândire şi acţiune). Reforma lingvistic ă  a lui Ismail Gasprinski a fost sus ţinută şi promovat ă printr-un sistem de şcoli, având o program ă şi o structur ă de educaţie specifice. In Dobrogea, desi erau cunoscute aceste demersuri, nu a fost posibilă dezvoltarea unei ac ţiuni similare. Din acest motiv, a ap ărut o primă  diferenţiere între limba literar ă  promovată  prin reforma lui Gasprinski şi idiomul folosit de comunit ăţile tătăreşti din satele dobrogene. In perioada anilor 1926-1928, în Republica Autonom ă Crimeeană, prin eforturile unui grup de intelectuali moderni şti, în frunte cu Bekir Çobanzade, E şref Şemizade, Amdi Giraybay, Abibula Odabaş, Ümer İpçi şi alţii, în cadrul conferin ţelor dedicate limbii t ătare s-a definit şi au fost structurate fundamentele limbii t ătare literare crimeene moderne, care a culminat cu adoptarea alfabetului latin în locul celui arab. În Dobrogea, prin operele unor scriitori de mare valoare naţională  ca Mehmet Niyazi, Mehmet Vani, Negip Haci Fazıl, Müstecip Ülküsal, İsmail Ziyaeddin, s-a format o literatur ă  locală tătară fără  circulaţie interna ţională. Alfabetul folosit de c ătre aceşti scriitori a fost cel arab, iar limba folosit ă  era cea vorbit ă în comunităţile dobrogene. Trebuie menţionat faptul c ă  în perioada interbelic ă, în Dobrogea s-a predat în şcoli limba turc ă, ceea ce a condus la trecerea scrierii unor lucr ări în limba t ătară, dar folosindu-se alfabetul turc. De remarcat faptul c ă anumiţi intelectuali t ătari din Dobrogea au  început s ă  scrie chiar în limba turc ă: Mustecip Ülküsal în revista „Emel”. Tentative de ajustare a alfabetului turc la sunetele folosite in idiomul din Dobrogea au existat si in acest sens putem aminti de caracterele folosite de Ismail Ziyaeddin prin publicare piesei de teatru Şora Batır. Marea dramă – genocidul t ătarilor din Crimeea din din 1944, 1944, a fost resimţită  la cea mai înalt ă  intensitate şi în comunitatea t ătarilor din Dobrogea prin arest ări, torţionări, exproprieri, restrângerea unor

drepturi, precum şi toate consecin ţele sub aspectul sentimetal şi social. Trebuie men ţionat că  momentul 1944 a însemnat începutul unei perioade care a fost continuat ă până la sfârşitul anilor 1960. În acest proces, cea mai important ă  pierdere, sub aspect spiritual, pentru comunitatea t ătară a fost decapitarea intelectualit ăţii tătare. Noua politic ă a regimului comunist pro-sovietic a fost conceput ă ca o extensie a politicii sovietice cu privire la problematica t ătarilor în general. Astfel, în 1948 s-a ini ţiat un sistem de educa ţie în limba tătară, fundamentat, de aceast ă dată, pe limba t ătarilor din Kazan, care era, în esen ţă, diferită de limba t ătarilor din Dobrogea. Alfabetul folosit era cel chirilic care, de asemenea, reprezenta o mare barier ă pentru limba t ătară. Cadrele didactice implicate în acest proces au provenit din rândul absolven ţilor de seminar care nu erau preg ătiţi în acest domeniu. Consecin ţa acestui demers a fost c ă  din partea comunităţii tătare a ap ărut o reacţie de respingere şi în acelaşi timp sa creat o stare de confuzie generalizat ă  asupra modului în care comunitatea t ătară s-ar fi exprimat în limba matern ă. Un aspect aspect pozitiv pozitiv al acestei perioade îl constituie constituie înfiin ţarea Liceului Pedagogic T ătar, la care au fost preg ătite cadrele didactice pentru şcolile în limba t ătară. La acest liceu s-a predat în limba t ătară vorbită şi în multe cazuri, s-a folosit alfabetul turc. In anul 1956, ca urmare a numeroaselor reac ţii din partea reprezentanţilor minorităţii tătare din România, la Academia Român ă s-a constituit un grup de lucru format din lingvistii Iorgu Iordan, Alexandru Graur şi cercetătorul ştiinţific Vladimir Drimba, Ali Nagi Geafer, inspector general în cadrul Ministerului Înv ăţământului şi İsmail Ziyaeddin, inginer constructor, scriitor. Membrii acestui grup de lucru au elaborat un alfabet care a constat într-o transcriere latin ă a caracterelor chirilice. Alfabetul cuprindea urm ătoarele caractere: A, á, b, ć, d, e, f, g, ğ, h, i, í, î, j, k, l, m, n, ñ, o, ó, p, r, s, ş, t, , u, ū, v, w, y, z. Acest alfabet, a însemnat un pas important în ceea ce prive şte apropierea limbii t ătare predate în şcoală, de alfabetul limbii române, oferind în acest fel, conditiile pentru o însu şire facilă de către copiii de etnie tătară din Romania. În perioada deceniilor 6-7, de şi învăţământul în limba t ătară nu a existat din punct de vedere oficial, faptul c ă  la Universitatea Bucureşti a func ţionat o sec ţie de limba t ătară, a creat premisele unor cercetări ştiinţifice de substan ţă, care au condus la cristalizarea

aspectelor legate de gramatica limbii t ătare precum şi a elementelor de ortografie. În acest fel au putut ap ărea o serie de lucr ări literare şi lingvistice care au folosit rezultatele cercet ărilor universitare în acest domeniu. De remarcat Kerim Altay (Kâniye), Ali Ahmet Nagi Geafer („Boztorgay”), Nedret şi Enver Mamut, etc. In 1975, dl Mamut Enver, in monografia: Curs general de limba tatara, fonetica, fonologie si morfologie, propune un alfabet derivat din alfabetul limbii turce si adaptat idiomului tatar vorbit in Dobrogea. Toate aceste demersuri au preg ătit un moment de cotitur ă în literatura tătarilor prin apariţia revistei. „Renkler” în 1986, Editura Kriterion. Se poate spune c ă  în aceast ă  revistă  s-a fundamentat alfabetul latin folosit de t ătarii din Dobrogea şi regulile ortografice şi gramaticale prin contributia urmatoareleor persoane: Mamut Enver, Agiemin Baubec, Iusuf Newzat Sarigol, Kerim Altay, Memedemin Yasar. In anul 1992 s-a înfiintat sec ţia de limba turc ă  în cadrul Universităţii „Ovidius” din Constan ţa, la care au contribuit o serie de cadre didactice cum ar fi Enver Mamut, Emel Emin, Berguzar Buliga etc. Pe baza acestui nucleu, în anul 2000 s-a înfiin ţat Colegiul de institutori „Kemal Atatürk”, având ca profil preg ătirea de institutori de limba turcă şi religie islamic ă. In acest cadru, s-a format un nucleu de cadre didactice universitare care în marea lor majoritate erau etnici t ătari, precum şi studenţi cu preocup ări legate de limba şi literatura t ătară şi s-au derulat o serie de activit ăţi, cum ar fi: proiecte de cercetare, referate şi lucrări ştiinţifice, legate de specificul limbii şi literaturii t ătare. Trebuie menţionat faptul c ă, începând cu anul 1990, au ap ărut o serie de publica ţii, cum ar fi: „Karadeniz”, „Ca ş”, „Kadınlar Dunyası”,  în care, în mod sistematic s-au publicat articole şi studii în limba tătară. Continuând tradi ţia din perioada interbelic ă de studiu în limba turcă  în anul 2000, prin implicarea direct ă  a membrilor comunit ăţii tătare dobrogene, s-a ini ţiat sistemul de înv ăţământ în limba turc ă limba matern ă. In anul 1991, 1991, in procesul procesul de întoarcere întoarcere a t ătarilor în Crimeea, a avut loc conferin ţa dedicat ă adoptării alfabetului latin. În urma dezbaterilor s-a hotărât ca în Crimeea s ă se foloseasc ă alfabetul latin adoptat în anul 1929.

Acest alfabet cuprinde urm ătoarele caractere: Aa Bb Cc Çç Dd Ğğ Hh Iı İi Jj Nn Ññ Oo Öö Pp Şş Tt Uu Üü Vv

Ee Ff Kk Ll Qq Rr Yy Zz

Gg Mm Ss

Cu următoarea transcriere fonetic ă: Aa

Bb

Cc

Çç

Dd

Ee

Ff

Gg

[a]

[b]

[ʤ]

[ʧ]

[d]

[e]

[f]

[g]

Ğğ

Hh

Iı

İi

Jj

Kk

Ll

Mm

[ɣ]

[x]

[ɯ]

[i], [ɪ]

[ ʒ]

[k]

[l]

[m]

Nn

Ññ

Oo

Öö

Pp

Qq

Rr

Ss

[n]

[ŋ]

[o]

[ø]

[p]

[q]

[r]

[s]

Şş

Tt

Uu

Üü

Vv

Yy

Zz

[ʃ]

[t]

[u]

[y]

[v], [w]

[j]

[z]

Alfabetul chirilic care este folosit in paralel, include urm ătoarele caractere: Аа

Бб

Вв

Гг

Гъ гъ

Дд

Ее

Ёё

Жж

Зз

Ии

Йй

Кк

Къ къ

Лл

Мм

Нн

Нъ нъ

Оо

Пп

Рр

Сс

Тт

Уу

Фф

Хх

Цц

Чч

Дж дж

Шш

Щщ

Ъъ

Ыы

Ьь

Ээ

Юю

Яя

La care se adaug ă: гъ, къ, нъ, дж

Relaţiile dintre comunitatile t ătare din Dobrogea şi Crimeea au fost reînnodate şi în acest proces s-a analizat inclusiv posibilitatea ca să se treac ă la un alfabet comun. În dezbaterile ulterioare s-a constatat c ă  există  diferenţe de opinie între grupurile de intelectuali din Crimeea; marea mas ă a continuat folosirea alfabetului chirilic. În consecin ţă, comunitatea t ătară din Dobrogea a fost nevoit ă ca s ăşi defineasc ă  un alfabet care s ă  asigure continuitatea demersurilor din deceniile anterioare, permi ţând acumularea unor experien ţe lingvistice şi evitarea unor st ări de confuzie. Acumularile din perioada anterioara, s-au cristalizat in editarea manualelor de predare a limbii tatare (clasele I-IV) de catre un colectiv format din urmatoarele persoane: Mamut Enver, Mamut Nedret, Baubec Servet, Bosneag Gemal, Beis Bectas, Yaya Nejdet, Ziyadin Gevat, Mirzali Newzat, Memedemin Yasar. Alfabetul folosit în scrierile în limba t ătară  din Romania cuprinde următoarele caractere:

Aa Bb Cc Çç Dd Ee Ff Gg H h Ĭĭ

Iı

İi

Jj Kk Ll Mm

Nn Ññ Oo Öö Pp Rr Ss Şş T t U u Ww Ü ü V v Y y Z z Concomitent, s-au definitivat regulile ortografice si ortoepice ale limbii tatare. In anul 1993, pe plan european, s-a lansat proiectul Cartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, care ofer ă  un cadru legislativ extrem de generos pentru promovarea şi cultivarea valorilor comunităţilor minoritare europene. În anul 2008, România a depus documentele de ratificare a Cartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, pe baza c ărora limba tătară este recunoscut ă, în mod oficial, ca o limb ă protejată în

România, având un nivel de protec ţie, în conformitate cu articolele din partea a doua a Cartei. În paralel, aceea şi Cartă a fost ratificat ă de către Ucraina şi în documentul de ratificare se recunoa şte limba t ătară  crimeeană, pentru care se asigur ă  o protecţie pe baza articolelor din Cart ă, partea a treia. În acest context, pentru prima oar ă în istoria modern ă a tătarilor apare posibilitatea ca pe baza principiilor Cartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale s ă se realizeze un program coerent care s ă conduc ă la structurarea unui schimb de valori reale între comunitatea tătară  din Crimeea şi din Dobrogea. Aspectul fundamental care trebuie stabilit pentru a putea beneficia de aceast ă  oportunitate îl reprezintă armonizarea sub aspect lexical şi gramatical a limbii t ătare vorbite de cele dou ă comunităţi. Principalele deosebiri din punctul de vedere al alfabetului îl constituie absen ţa caracterelor /q/ şi / ğ / în alfabetul idiomului t ătăresc w /  şi / ĭ  / în limba t ătară vorbit în România şi absenţa caracterelor / w  vorbită în Crimeea. Pentru ca limba t ătară să poată fi uşor înţeleasă de genera ţiile viitoare, ar trebui s ă existe un singur alfabet, conform c ăruia un semn grafic să exprime un singur sunet. De aceea, este necesar ca s ă se armonizeze alfabetele celor dou ă idiomuri prin adoptarea caracterelor susmenţionate datorit ă următoarelor argumente: 1. Litera / q  q /  desemnează oclusiva postvelar ă (guturală) surdă, a,ı,o,u /:  întrebuinţată numai cu vocalele din seria posterioar ă / a,ı,o,u  /: qoqla, qalaqay, qa şqır, qaymaq, qara, qayraq, qaz, qar, qayıq, qoq, qaynamaq, qatıq etc. (păpuşă, turtoi, lup, caimac, negru, ardezie,

gâscă, zăpadă, barcâ, b ălegar, a fierbe. iaurt etc.). 2. Litera / ğ / desemnează fricativa postvelar ă  (guturală) surdă, q /  şi cu prec ădere numai  întrebuinţată cu acelea şi vocale ca şi litera / q   în poziţia intervocalic ă  sau între o consoan ă  sonant ă şi o vocal ă: qar ğ  a a ı  n, dal ğ  a a a a ı  ramaq, ğa,   , bosa ğ  ğa,   , can ğ  ğın, ğa,   , ma ğ  ğa,   , sa ğ  ğa,   , ma ğ  ğaza,   za, cañ ğ  ğıramaq, ca ğ  a ğacaq   caq etc. ( cioară, prag, incendîu, val, mie, ţie, magazie, a

răsuna, combustibil etc.). 3. Litera / w /  desemneaz  desemneaz ă semivocala bilabial ă întrebuinţată cu precădere în pozi ţiile de mijloc şi finală de cuvânt: tawa, cawa , taw, qaw, saw, qaw ğ  a ğa,   , suwıq, tuwmaq , uwmaq, qawırmaq   etc. (tav ă, plouă, pădure, iasc ă, gălceavă, frig, a se na şte, a freca, a pr ă ji / a frige etc.)

4. Litera / ĭ  /   / desemneaz ă vocala palatal ă închis ă, între / e  / şi rĭ ĭ  n, n, ĭş, t ĭş l ĭ ĭ m, m, k ĭşĭ  ĭş, t ĭ ĭ l  ĭşĭ ,  / i /, întrebuinţată în toate pozi ţiile cuvântului: ĭ r    , c ĭ ĭ p etc. / puroi, munc ă, dinte , felie, arici, k ĭ ĭ l  l ĭ ĭ m, m, k ĭ ĭ rp  rp ĭ ĭ,  şĭ l  lĭ ĭ  k, k, b ĭ ĭ l  l ĭ ĭm, m o ţ  ţel,  el, ştiin ţă ţă, a ţă ţă etc. / .

În concluzie, putem spune c ă  particularit ăţile actuale ale idiomurilor vorbite de t ătarii din România nu cuprind diferen ţe radicale faţă de alfabetul latin crimeean. În vederea fundament ării riguros ştiinţifice a unei limbi literare care să deschid ă porţile unui schimb şi a unei circula ţii reale de valori  între comunităţile tătăreşti din întreaga lume, este necesar s ă se adopte un set complet de caractere care s ă includă atât caracterele  / q / şi / ğ / cât  /  cât şi caracterele /  ĭ  / şi /w/, existente în prezent în alfabetul limbii tătare din România. În acest fel, se va ajunge la un alfabet fonologic u şor de înţeles şi de reprodus pentru genera ţiile viitoare şi care va permite conservarea diversit ăţii de sensuri acumulate de-a lungul veacurilor de existenţă a comunit ăţilor tătăreşti din diverse zone geografice.