radiestezie 2

Radiestezia, blamată spre necunoaştere

bunicului meu, Iancu Porcărin, cel care a plecat în alte lumi, fiului meu, Mihai-Daniel Darie, cel ce va duce mai departe drumul ce l-am deschis, când toate se vor fi rezolvate...

Daniel-Dumitru Darie

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Materia, sufletul omului [i energiile necreate Descoperirile [tiin]elor ultimului secol pun la grea \ncercare convingerile pe care le are fiecare dintre noi cu privire la propriet#]ile materiei. Fizica a dovedit c# materia aflat# la \ndem@na sim]urilor este energie. Odat# cu aceasta, s-a produs o adev#rata revolu]ie \n cunoa[tere, care a diminuat convingerile [i reperele culese din lume prin intermediul sim]urilor. Totu[i, aceast# descoperire extraordinar# potrivit c#reia [i trupul nostru, [i toate cele receptate de sim]urile noastre sunt alc#tuiri energetice nu l#mure[te [i taina subiectului uman. Chiar dac# descoper# prin aceasta c# posed# un trup material ce este constituit din energie, omul nu poate g#si \n ea r#spunsul deplin la taina ad@ncului s#u [i sf@r[itul c#ut#rilor sale. Mecanica cuantic# a dovedit c# lucrurile materiale, care par a avea consisten]# [i \ntindere, sunt alc#tuite din mici constituen]i, ce nu se arat# a fi doar asemenea granulelor minuscule de materie. _n anumite situa]ii, ace[ti constituen]i se comport# ca [i cum ar fi unde. De exemplu, teoria, care s-a dovedit \n nenum#rate r@nduri c# este corect#, afirm# c# p@n# ce ace[tia sunt supu[i unei m#sur#tori, ei trebuie s# fie considera]i mai degrab# ca fiind r#sp@ndi]i \ntr-o regiune, dec@t situa]i \ntr-un anumit loc... Pe de alt# parte, celebra teorie a relativit#]ii restr@nse descoperit# de Einstein la \nceputul se-colului XX dezv#luie o rela]ie de echivalen]# nea[teptat# \ntre mate-rie [i energie, radioactivitatea dar [i procesele pe baza c#rora o central# nuclear# produce energie dovedesc ast#zi acest fapt: materia este convertibil# \n energie, dovedind o constitu]ie surprinz#toare a ei. Este adev#rat c#, \n realitate, convertirea total# a materiei \n energie este \nt@lnit# doar la nivelul lumii cuantice. Soarele, de exemplu, \n miezul c#ruia se petrec reac]ii nucleare violente, nu poate extrage \ntreaga energie depozitat# \n materie! Prin reac]iile nucleare din miezul s#u fierbinte, dintr-o sut# de grame de material, abia dac# este valorificat 1% \n energie. Totu[i, rela]ia de echivalen]# ne arat# c# \n 100 de grame de materie sunt ascunse 3 miliarde de kilova]i-or# de electricitate! Structura atomilor care alc#tuiesc lucrurile ce ne \nconjoar# arat# c# ceea ce noi consider#m a fi consistent este \n realitate mult mai mult vid dec@t substan]#. Sond@nd structura materiei p@n# la sc#ri de ordinul a 5

Daniel-Dumitru Darie

10-9 din 10-9 dintr-un metru, fizicienii au ar#tat c# tot ce s-a \nt@lnit p@n# acum const# \ntr-o combina]ie de particule. _ns#, materialitatea obiectelor nu rezid# \n aceste granule; ele nu con]in substan]a cu care s-au deprins sim]urile noastre. 99,99% din masa unui atom este con]inut# \n nucleul s#u, care este de 100.000 de ori mai mic. Aceasta \nseamn# c# \ntreaga „materialitate“ pe care noi o acord#m obiectelor constituite din atomi st# ascuns# de fapt \n ceva mult mai mic. Atomii sunt mai degrab# goi, materia existent# \n ei fiind concentrat# \ntr-un nucleu care abia ocup# 10-18 din \ntreg volumul s#u! Dar [i neutronii [i protonii ce alc#tuiesc nucleul au mult mai mult# mas# dec@t quarcii care \i compun: 90% din masa lor vine din energia de mi[care a quarcilor din interiorii. Agita]ia quarcilor d# mai degrab# masa nucleelor din atomi dec@t substan]a ca atare! {i a[a ajungem din nou la ceea ce s-a spus \n repetate r@nduri: materialitatea, \ntinderea [i consisten]a lucrurilor din lumea sensibil# este o aparen]#. Lumea este o alc#tuire de energie. Reprezent#rile noastre sunt amendate de datele fizicii recente pentru c# pe de o parte, faptul c# materia nu este dec@t energie se \ntrevede, teologic, \n \nceputul crea]iei, c#ci totul a \nceput c@nd Dumnezeu a zis: „S# fie Lumin#!“. Cuv@ntul lui Dumnezeu, prin care El a poruncit [i s-au zidit toate, este energetic. Pe de alt# parte, Sf. Grigorie Palama observ# c#, \n mod virtual, \n aceast# lumin# primordial# de la \nceputul crea]iei sunt cuprinse cosmosul, p#m@ntul [i toate celelalte. P#rintele St#niloae subliniaz# chiar c#, \n acest fel, Sf@ntul Grigore Palama pare a insinua c# \n lumina sau energia aceea de la \nceput \[i avea subzisten]a sau originea \ntreaga lume creat#. Relevant este [i faptul c# Sf. Grigore de Nyssa subliniaz# c# tot ceea ce este materie \n lumea creat# s-a n#scut prin lucrarea energiilor necreate \n cele create dintru \nceput. Firea spiritual# este cea care d# via]# for]elor spirituale [i „\nt@lnirea acestora produce materia“. Acestea arat#, \ntr-un fel, c# [i teologia \ntrevede, \n tot ceea ce este creat, un fel de substrat energetic. Fizica d# explica]ii [i pentru energiile necreate. S-ar putea spune, deci, c# fizica ne invit# s# dep#[im reperele sim]urilor [i logica simpl#. Mai mult chiar, din perspectiv# teologic#, [i sim]urile, logica [i toate instrumentele ra]iunii nu trebuie abandonate, ci deschise spre ceea ce nu poate fi \n]eles prin ele. P#rintele St#niloae observ# c# posibilitatea aceasta a spiritualiz#rii sim]urilor [i ra]iunii noastre este dat# tocmai \n faptul c# „toat# realitatea v#zut# e, \n fond, o ra]ionalitate dinamic# plas6

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

ticizat#“, \n raport cu care omul descoper# puterile pe care le are [i felul \n care le poate folosi \n raporturile sale cu lumea. P@n# la urm#, a[a cum observ# [i p#rintele St#niloae, faptul c# fizica ne descoper# c# materia \ns#[i este o ]es#tur# energetic# poate arat#, dintr-o perspectiv# teologic#, faptul c# ea este f#cut# s# primeasc# lucrarea energiilor necreate. A[a cum s-a spus, faptul c# lucrurile sensibile [i toate cele din lume sunt \n ultim# instan]# diverse forme de energie for]eaz# ra]iunea - care le p#trunde [i le cunoa[te - dar for]eaz# [i sim]urile, care le sesizeaz#, la smerenie: c#ci \n lumea fizic# se petrec lucruri pe care nu le putem percepe [i nici nu le putem \n]elege deplin. Nici sim]urile, [i nici judec#]ile logice nu sunt reperele ultime privind lumea fizic# \n care tr#im. Exist# [i alte \n]elesuri ale celor existente \n crea]ie, care dep#[esc sim]urile [i logica [i la care nu putem ajunge prin acelea. Trupul omului este legat de \ntreg cosmosul. Este adev#rat c#, prin dovedirea substratului energetic al materiei, fizica face un pas \nspre dezv#luirea omului ca fiin]# spiritual#. Materia ca energie ne apropie \ntr-un fel ideea c# [i trupul nostru are o constitu]ie energetic#, ajut@ndu-ne s# \n]elegem mai bine cum dispozi]iile [i mi[c#rile sufletului (spiritual) influen]eaz# starea trupului. Mai mult, f#c@nd acest pas dinspre materia lumii sensibile spre energia ascuns#, „dedesubtul“ ei, [tiin]ele arat#, \ntr-un fel, c# toate f#pturile lumii create au trupuri \nrudite \ntre ele, prin constituen]ii din care sunt f#cute. Dar [i teologic aceasta se vede \n faptul c# toate plantele, viet#]ile [i trupul omului au fost f#cute din p#m@ntul primordial. _ns# faptul c# to]i ace[ti constituen]i care alc#tuiesc lucrurile sensibile, vie]uitoarele [i trupul omului au o constitu]ie dual# [i sunt, \n ultim# instan]# energie, arat# c# \ntreaga lume are ca-pacitatea de a fi p#truns# de lucrarea sfin]itoare a lui Dumnezeu. Astfel s-ar putea spune c# trupul material al omului \l arat# pe el ca microcosmos, adun@nd \ntreaga materie a lumii sensibile. Mai mult chiar, inseparabilitatea cuantic# sugereaz# chiar mai mult o leg#tur# tainic# \ntre trupul nostru [i \ntregul univers. Mecanica cuantic# a mai produs un rezultat surprinz#tor. Este vorba despre nonseparabilitate sau nonlocalitate. _n lumea cuantic# s-a dovedit c# dou# particulele care au fost legate \ntre ele p#streaz# un fel de leg#tur# \ntre ele. La nivelul experien]ei directe, nici o ac]iune nu se poate transmite cu viteze mai mari dec@t cea a luminii. _n lumea cuantic#, particulele care ini-

]ial au fost legate \ntre ele p#streaz# semnele leg#turilor lor [i se manifest# ca atare, \n orice situa]ie \n care se intervine asupra lor! Ac]iunea exercitat# asupra uneia dintre ele se transmite, \ntr-un fel, [i celeilalte, \ns# instantaneu, indiferent la ce distan]# se afl# aceea. Faptul nonlocalit#]ii, verificat deja experimental, valabil \n lumea cuantic#, ar putea dezv#lui cum, \ntr-un fel, omul este mai mult dec@t cel \n trupul c#ruia se adun#, simbolic, materia lumii terestre. }in@nd seama de faptul c# la \nceputul lumii materia [i energia cunoscute ast#zi au fost una, omul se dezv#luie a fi \ntr-un fel str@ns legat de \ntreg universul, prin aceea c# constituen]ii din care este alc#tuit trupul lui p#streaz# aceast# amprent# a unit#]ii lumii [i sunt lega]i tainic de \ntreaga materie existent# \n univers.

7

8

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Radiestezia, prin istorie [i contradic]ii Rabdomanţia (strămoşul radiesteziei) a fost definită ca arta de a ghici locurile unde sunt izvoarele, comorile ascunse şi persoanele dispărute cu ajutorul unui beţişor de alun care începe să tremure în apropierea lor. Adepţii săi cei mai entuziaşti au fost preoţii, care au definit această practică cu numele de bagheta divinatorie, pe motivul că rabdomanţia nu se potrivea decât felului de divinaţie folosit de germanici, după cum spune Tacit: aceştia tăiau în bucăţi o ramură de copac, crestau pe ele semne hieratice şi le aruncau apoi pe o ţesătură albă pentru a interpreta combinaţiile lor. Deosebirea aproape nu există, întrucât rabdos înseamnă oricum beţişor; termenul de rabdomanţie a fost deci menţinut, dar trebuie precizat că procedeul folosit în Occidentul creştin nu seamănă cu nimic cunoscut din Antichitatea păgână. Căutătorii de izvoare din Antichitate foloseau indicaţii naturale, după chiar mărturia contemporanilor lor Vitruviu, Pliniu cel Bătrân şi Casiodorus: norii de musculiţe zburând la nivelul solului sau aburii observaţi la răsăritul soarelui, când se culcau pe burtă cu bărbia sprijinită de pământ, le arătau locurile unde trebuiau să scormonească. Apoi făceau „probe": de exemplu, săpau seara o gaură la locul desemnat, îngropau acolo un vas de bronz cu gura în jos şi frecat pe dinăuntru cu untdelemn: dacă dimineaţa găseau în interiorul vasului picături de apă acest lucru însemna că în apropiere există un izvor. La aceşti păgâni nu era vorba de nici un fel de rabdomanţie, ci de un naturalism ce contrasta cu supranaturalismul din era creştină1. Beţişorul divinatoriu şi-a făcut apariţia numai la sfârşitul secolului al XV-lea, în Germania, iar apoi în toate regiunile miniere din Europa centrală, folosit mai întâi de mineralogi pentru a descoperi mine de aur, de argint sau de alte metale. De aceea a şi fost numit Ruthe eines Bergmans, beţişorul de căutător de metale, sau virgula Mercurialis, varga lui Mercur. Georgius Agricola, în De Re metallica (1550), a condamnat beţişorul ca fiind un instrument diabolic, spunând că el 1

Mulţi autori spun că beţişorul divinatoriu exista „din cea mai timpurie Antichitate". Este inexact; ei îl confundă cu băţul lui Moise şi al lui Aaron şi cu numeroase bastoane de comandă sau bastoane magice pe care le-aş putea înşira într-o listă lungă: barsum (Iran), trestia ames (Egipt), Uttus (Romani) etc. între toate acestea nu se vede beţişorul oscilatoriu. 9

Daniel-Dumitru Darie

nu se mişca decât datorită cuvintelor magice pronunţate deasupra lui; dar pseudo-Basjl Valentin a consacrat nu mai puţin de şapte capitole din al său Dernier Testament pentru ai explica proprietăţile. Cu toate rezervele exprimate ici şi colo, folosirea beţişorului divinatoriu a dăinuit şi, către 1630, a devenit la modă în Suedia, sub domnia lui Gustav Adolph. În sfârşit, un secol după ce servise inginerilor de mine, el a trecut în mâinile fântânarilor, care au început să-l folosească pentru a căuta izvoare. Această tradiţie a început în Franţa, sub Ludovic al XlII-lea, o dată cu sosirea din Ungaria a unei perechi de aventurieri, baronul de Beau-Soleil şi doamna de Bertereau, care i-au oferit marchizului d'Effiat, supraintendentul finanţelor, şansa de a-i dezvălui, cu ajutorul instrumentelor lor, în ce regiuni ale regatului existau mine de aur şi de argint. Timp de mulţi ani, ei au prospectat ţara, folosind obiecte ciudate, compasul mare, busola cu şapte unghiuri, astrolabul mineral, grebla metalică şi şapte beţişoare preparate după conjuncţiile astrologice favorabile. Primul izvor pe care l-au descoperit a fost cel de la Chăteau-Thierry, dar nu cu un beţişor, ci „punând compasul mineral, în punctul de joncţiune astronomic"2; ei au dedus că aceste ape conţineau fier şi argint şi aveau calităţi medicinale. Activitatea lor a făcut să fie bănuiţi de magie iar doamna de Bertereau a intentat chiar un proces judecătorului din Bretania care, acuzând-o de vrăjitorie, ordonase confiscarea inelelor ei cu pietre preţioase. Perechea s-a încăpăţânat în continuare cercetărilor iar această femeie energică, invocând buna sa credinţă, i-a dedicat, în 1640, cardinalului de Richelieu o carte intitulată La Restitution de Pluton, în care-şi explica intenţiile şi tehnica. Aşa a fost lansată ideea că s-ar putea găsi izvoare cu mijloacele care serveau la căutarea filoanelor aurifere sau argentifere şi din acel moment au început să se înfrunte partizanii şi adversarii metodei. Primul teoretician al rabdomanţiei a fost Le Royer, avocat din Rouen şi judecător de impozite, care a publicat în 1674 un Traite au baton universel. A făcut experienţe în Normandia, în faţa iezuiţilor, metoda lui constând în a aşeza beţişorul transversal pe dosul mâinii: „Trebu-ie să-l pui pe una din mâini în echilibru, şi cât mai în echilibru posibil, apoi să mergi încetişor; iar când vei trece deasupra unui fir de apă, el se va întoarce." îi recunoştea puterea de a descoperi apele, metalele ascunse şi hoţii. Şi medicii au vorbit des2

Martine de Bertereau, Veritable Declaration de ta dăcouverte des mines et des minieres de France, Paris, 1632. 10

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

pre beţişor; Matthias Willenus, din lena, în De Vera virgula Mercurialis relatione (1672) sau Sylvester Rattray în Theatrum sympatheticum unde spunea că beţişorul de pin sălbatic arată minele de plumb, cel de măslin şi de palmier, minele de aur şi de argint. Părintele Athanase Kircher a povestit că, în Germania, se luau două bastoane drepte, unul se ascuţea la vârf iar celălalt se scobea aşa încât vârful să intre în scobitură; erau ţinute de căutător între cele două degete arătătoare şi se înclinau dacă acesta trecea deasupra unui izvor sau a unui filon metalic. Curând, numeroşi preoţi de ţară au început să folosească beţişorul divinatoriu. Autorităţile ecleziastice s-au alarmat; cardinalul Le Camus a interzis folosirea lui sub pedeapsa cu excomunicarea, la sinodul din 12 aprilie 1690. Dar la 5 iulie 1692, un vânzător de vin şi nevasta lui au fost asasinaţi într-o pivniţă, la Lyon, ca să li se fure economiile. Procurorul regelui a făcut apel la Jac-ques Aymar, un locuitor din regiunea Dauphine, despre care se spunea că era îndemânatic în rabdomanţie; Aymar a fost adus în pivniţă iar beţişorul lui despicat s-a învârtit în cele două locuri unde au fost găsite cadavrele. Condus de instrumentul său, el a ieşit, a urmat un intinerar care l-a adus pe străzile Lyonului şi apoi pe malul Ronului până la casa unui grădinar, unde s-a stabilit că trei bărbaţi, probabil ucigaşii, se opriseră ca să bea. În zilele următoare, a cercetat cu beţişorul său împrejurimile şi a ajuns până la Beaucaire iar de acolo drept la închisoare. I-au fost înfăţişaţi deţinuţii, bagheta i s-a învârtit la un cocoşat de nouăsprezece ani, băgat de o oră la închisoare pentru un mic furt. Cocoşatul a fost transferat la Lyon, cu toate protestele lui de nevinovăţie, şi a sfârşit prin a mărturisi că ajutase doi provensali, răspunzători de crimă. Afacerea a făcut o vâlvă deosebită în toată Franţa. Treizeci de judecători s-au ocupat de ea şi, după ce au verificat, legându-l la ochi, dacă puterea lui Aymar era reală, au decis să creadă în dovezile lui şi l-au condamnat pe cocoşat să fie „rupt de viu în piaţa des Terreaux" (călăul l-a omorât rupându-i oasele cu o bară de fier). Totul fără altă dovadă decât tremuriciul unui beţişor în mâinile unui medium cuprins de convulsii de fiecare dată când găsea „o urmă". Magistraţi, preoţi şi medici au dezbătut cazul lui Aymar. Malebranche a atribuit puterea lui unui pact cu Diavolul; Chirac, profesor de medicină la Montpellier, a negat fenomenul; s-a cerut părerea lui Bourdelot, primul medic al lui Ludovic al XlV-lea iar părintele

Menetrier a scris o carte despre acest caz. Iată din nou rabdomanţia pasionâdu-i pe preoţi cărora un ordin scris din 24 februarie 1700 le repeta interdicţia de a o practica, în acel moment abatele Le Lorrain din Vallemont a publicat La Physique occulte ou Trăită de la baguette divinatoire (1701) în care făcea elogiul numitului beţişor susţinnd că el avea principii naturale, conforme cu „filosofia corpusculelor". Lucrarea sa, condamnată printr-un decret al Inchiziţiei, din 24 octombrie 1701, a fost imediat epuizată şi apoi reeditată; el a devenit un clasic al rabdomanţlei. Vallemont a descris diferite modalităţi de a folosi beţişorul divinatoriu. Cel mai obişnuit este să iei între mâini, cu palmele întoarse în sus, o ramură de alun despicată, cu cele două părţi depărtate între ele, partea centrală fiind îndreptată înainte şi paralelă cu orizontul; apoi, mergi în locurile de prospectat şi când ea începe să se încline singură, sau se ridică, sau se învârte înseamnă că acolo există apă şi metale. Alţi căutători de izvoare, spune el, iau un baston drept pe care-l ţin în faţa lor, îndoit ca un arc, şi cum trec deasupra unui izvor, bastonul îndoit se îndreaptă în jos şi devine vertical. Autorul precizează că beţişorul nu se învârte cu orişicine; trebuie să ai un har, „dar chiar şi acestui har i se întâmplă, ca să zicem aşa, să aibă sincope". El asimilează învârtirea beţişorului cu un fenomen fizic în care omul este agentul principal: „Acest efect vine pe de-a-ntregul de la persoană". Vallemont crede că există corpuscule care se degajă din aburii de apă, din exalările de mină şi care-l impresionează pe operator făcându-l pe jumătate răspunzător de mişcarea agitată a beţişorului: „Explic atracţia dintre beţişorul de alun şi metale şi lucrurile deasupra cărora se apleacă prin scurgerea şi fluxul materiei subtile care iese din toate corpurile şi se răspândeşte în aer"3. El confirmă că se pot descoperi criminalii, aşa cum a făcut Aymar: „Prin transpiraţia insensibilă a hoţilor şi ucigaşilor care se ascund ies multe corpuscule care rămân pe urmele lor şi care fac ca beţişorul divinatoriu să se încline". Şi totuşi, în chiar anul când Vallemont a publicat cartea, Aymar a mărturisit că tot ceea ce făcuse era o simulare4.

11

12

3

La Physique occulte ou Trăită de la baguette dioinatoire, p. 142, Paris, Jean Anisson, 1703. Isaac de Larrey povesteşte: „Am fost foarte uimiţi să aflăm că omul cu beţişorul nu era decît un şarlatan şi un impostor. Am datorat această descoperire, care a deschis ochii tuturor, prinţului de Conde care a ascuns aur şi argint în mai multe gropi din grădina sa şi pe care acest fals ghicitor nu le-a găsit" (Isaac de Larrey, Histoire de la France sous le 4

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

După ce a cunoscut o faimă constantă în secolul al XVIII-lea, rabdomanţia a fost condamnată, începând cu 1827, de către abatele Paramelle. Căutătorul acesta de izvoare i-a combătut pe „bacillogiri" (cum îi numea pe cei care făceau beţişorul să se învârte) şi a căutat izvoare în regiunea Lot după metoda sa de geognosie, bazată pe studiul ştiinţific al terenului. A descoperit izvorul de la Rocamadour şi apă în podişurile calcaroase, acolo unde nimeni nu credea că ar fi putut să fie; Paramelle a străbătut toate regiunile Franţei dând, în douăzeci şi cinci de ani, 10 275 indicaţii de izvoare. În a treia ediţie a cărţii L'art de dăcouvrir Ies sources, „testamentul său hidroscopic", spune cât de mult râdea de lumea care vedea în el un „magician" cu „har": numai prin cercetarea geologică vedea unde se găseşte izvorul şi îşi dădea seama de adâncimea şi volumul lui. Cu toate acestea rabdomanţia a supravieţuit şi s-a dezvoltat: s-a adăugat folosirea pendulului (descris încă din 1798 de Gerboin, profesor la Strasbourg), obiect de metal suspendat la capătul unui lanţ ţinut între degetul mare şi arătător. De atunci, pendulul este cel mai adesea o sferă de lemn negru, legată de un bastonaş cu un fir de cânepă negru. El oscilează sau se învârteşte în jurul lui, fiind pozitiv când mişcarea sa giratorie se face în sensul acelor unui ceas şi negativ, când se face în sens contrar (aşa cum beţişorul este pozitiv când se înclină spre pământ şi negativ când se îndreaptă în sus). Numeroşi autori au vorbit de această dublă divinaţie cu beţişorul sau cu pendulul, cel mai bun fiind, fără îndoială, Benoît Padey care a studiat reacţiile pozitive şi negative ale acestor instrumente în funcţie de materialul din care sunt făcute şi de condiţiile de receptivitate ale operatorului: „Omul gol este deosebit de sensibil la radiaţii. Omul îmbrăcat, dar cu picioarele goale nu mai simte nimic. Cu mănuşi în mâini, nu simte nimic. Cu chipul acoperit, nu simte nimic; o simplă legătură în jurul feţei îl împiedică să simtă trecerea fluidului"5. După primul război mondial, rabdomanţia sa numit radiestezie; pendulul a fost utilizat mai des decât beţişorul iar filozofia radiaţiilor a înlocuit filozofia corpusculelor, atât de dragă lui Vallemont. Radiestezia a fost folosită pentru a descoperi pe autorul unei scrisori anonime, responsabilul unui accident ş.a.m.d. S-au făcut prospecţii la distanţă, sau teleradiestezie, fără să se iasă din cameră, ţinând penregnedeLouisXIV, voi. VI. p. 75, Rotterdam, Michel Bohm. 1722). 5 Benoît Padey, Les Secrets de la baguette et l'art du sourder. Paris, Amat, 1922. 13

Daniel-Dumitru Darie

dulul deasupra unei hărţi geografice, a unei fotografii sau a altor documente. Un specialist în teleradiestezie a fost abatele Mermet care, în iulie 1928, când expediţia Nobile a naufragiat la Polul Nord, a calculat cu pendulul său locul unde se prăbuşise dirijabilul şi locul unde se găseau pasagerii lui. Anumiţi preoţi au mai fost încă pasionaţi de această artă divinatorie astfel încât, printr-un decret din 26 martie 1942, Congregaţia Sfintului Oficiu le-a interzis „practicarea radiesteziei". Apoi, radiestezia medicală a adăugat vechii rabdomanţii o altă capacitate: descoperirea bolilor şi a remediilor pentru vindecarea lor. În cărţile sale, dr Albert Leprince a definit principiile diagnosticului cu pendulul: subiectul trebuie să stea în faţa observatorului cu spatele întors la lumină, amândoi să fie îmbrăcaţi în negru, fără obiecte metalice asupra lor, iar examenul să se facă între orele nouă dimineaţa şi cinci seara „pentru că lumina solară întăreşte undele scurte în timp ce le diminuează pe cele hertziene care au mai mult de o sută de metri"6. Medicul ţine în mâna dreaptă pendulul, îşi apropie arătătorul stâng de diverse organe fără a le atinge, şi le discerne pe cele sănătoase de cel bolnave datorită mişcărilor giratorii ale instrumentului său. Procedeul cel mai obişnuit pentru căutarea remediului constă în plasarea pendulului între regiunea bolnavă şi mai multe medicamente luate pe rând, oscilaţiile şi mişcările giratorii indicând care dintre ele sunt bune, neutre sau contraindicate. Unii au practicat telediagnosticul după fotografii, scrisori, amprente sau emanaţii. Transformările recente ale radiesteziei sunt radioionica, radarocosmia, dar pentru a vorbi de ele trebuie să aşteptăm să se dezvolte; toate acestea arată că gândirea magică, departe de a fi înlăturată de descoperirile ştiinţifice, se dezvoltă în paralel, în numele acelei zone de necunoscut care va exista întotdeauna în univers.

6

Dr Albert Leprince, Radiesth&ste mădicale. Paris, Dangles, 1975. 14

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Lumina, Oamenii, Entit#]ile... Despre lumin# Se vorbeşte, peste tot, despre lumină. Şi aici vom vorbi despre Lumină. Nu e lumina ce ne este dată atât de generos Soarele şi pe care, noaptea, o reflectă Luna sau o dau cu zgârcenie stelele bolţii cereşti, nici aceea pe care o dă un bec electric sau un tub fluorescent zis popular neon. Nu e nici lumina blânda a monitorului de calculator sau cea agitată a televizorului. Nu e nici lumina periculoasă a fulgerului sau cea artificială, flama electrică. În nici un caz nu vom discuta despre lumina lumânărilor, a focurilor de tabără sau a celor din vatră. Nici despre lumina care joacă feste căutătorilor de comori... Nu vom discuta nici despre Lumina cărţilor . ………………………………………………………………………. Cu un prilej special, la ore de Taină se aude un mesaj misterios : “Veniţi de luaţi Lumină” ! Trebuie să ştiti că lumânarea e doar un suport consumabil şi flacăra pe care o poartă cu sfinţenie este doar un simbol. Degeaba aprindeţi cu chibritul un milion de lumânări în acea Noapte. Nu veţi obţine Niciodată atâta Lumină câtă puteţi lua cu o feştilă pâlpâitoare de la un Om Bun, care va Dă lumina Pe Degeaba. Mai mult, vă şi Roagă să Luaţi. Să Luaţi Lumina... ……………………………………………………………………… Oamenii cei mai simpli văd această Lumină doar în vise. Este Lumina care le luminează Visele. Oamenii evoluaţi Spiritual o văd sau o pomenesc mult mai des. În foarte multe prilejuri şi cu foarte multe ocazii. Lumina care Luminează faţa Icoanelor Sfinte şi Adevărate. Lumina pe care o vedem în timp ce ne rugăm concentrat şi benefic. Lumina care ne radiază de pe chip când avem o mare Bucurie. Bucurie sufletească, bucurie trăită cu adevărat. Este lumina pe care o văd Yoghinii in timpul meditaţiei profunde. Este lumina pe care o simt şi o folosesc practicanţii ReiKi, permanent. Ca şi pentru aceştia, pentru Radiestezişti, Lumina este Materie primă şi Instrument de lucru. Cele două categorii lucrează conştient cu Lumina. Mai sunt şi alţii care lucrează cu Lumina, dar o fac fără a cunoaşte decât mici părţi din ce înseamnă Lumina. Aceştia sunt: 15

Daniel-Dumitru Darie

Preoţii, Imamii, Calugării (ortodocşi, catolici, budhişti, shintoişti, zen, gnostici etc), Bio-energeticienii (bioenergo-terapeuţi), Shamanii, Vrăjitorii (de cult vestic-wicca {inclusiv “ţigăncile”de la noi}, african-wodoo, sau sud-american), Yoghinii, Samadhi-ii, Magii, Templierii, membrii Ordinelor mistico-militare, membrii unor Servicii Secrete contemporane, cei ce au “darul” deochiului, etc. Lumina aceasta alcătuieşte Corpul Energetic al Oamenilor, vizibil pentru unii, care este denumit de bio-energeticieni, de Yoghini, şi nu numai de ei, Aură. Lumina aceasta poate avea toate cele 7 culori ale Spectrului cunoscut, plus încă altele. 1...7. Roşu, Orange, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet 8. Alb 9. Alb – Argintiu 10. Alb – Auriu 11. Opalin 12. gri 13. negru Culorile de la 1 la 7 sunt îndeosebi cunoscute tuturor (cu precădere artiştilor sau celor care practică cromo-terapia ori terapia cu cristale colorate. Sunt culorile Luminii descompuse de multe “transformatoarele coborâtoare de frecvenţă”, printre care este şi Omul. 8. Alb. - Exista alb obişniuit, alb-mat, ca la neon, fără nici o strălucire, adică Alb simplu, vlăguit. Nu cu acest Alb se lucrează, beneficitatea sa neputând ajuta. În acest alb se prezintă o Entitate Noesică Benefică sau un Spaţiu Info-Energetic cu Energia Benefică Fundamentală (EBF) cuprinsă între 80 şi 93. 9. Alb–Argintiu. Alb strălucitor, Lumina Activă. Lumina din care e constituită Sabia de Lumină. Lumina cu care se dă Lupta cu Întunericul. Aceasta este Lumina cu care lucrează adevăraţii “Lucrători în lumină”. Cu ea se curăţă şi cu ea se vindecă. Neiniţiaţii NU au acces deloc la ea. 10.Alb–Auriu. Alb cu reflexe aurii. Alb care radiază în jurul lui. Radiază Iubire. Albul-Auriu este Iubire pură. Iubirea care ne leagă de Sfânta Treime. Iubirea care Ar Trebui să lege între ele toate Fiinţele – atât cu trup cât şi fără. Nu se foloseşte la curăţări şi nici la tratamentele obişnuite. Se foloseşte doar în cazuri speciale. Neinitiaţii şi chiar iniţiaţii cu nivele mici nu au acces la ea deloc. 16

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

11. Opalin. Este culoarea Cerurilor 9 şi 10. Poate fi văzută doar de cei cu parametri deosebiţi, care pot accesa Cerul 8 sau mai mare în meditaţie sau deplasare astrală. Nu este permisă utilizarea ei de către oameni. 12. gri. scris intenţionat cu literă mică. Intenţionat pus deoparte. Este o culoare malefică. Nu puternic malefică, dar este culoarea celor Murdari. Este culoarea Entităţilor malefice slabe. Este culoarea aurei oamenilor grav bolnavi sau a celor cu suflet rău . Se întâlneşte şi la unii extratereştri care s-au îndepărtat de Lumină foarte mult, deveniţi robii unor tehnologii. (e ceva de învăţat aici de către prietenii lor din NASA, Majestic12 şi alte agenţii ale Guvernului SUA…) 13. negru. scris intenţionat ultimul. Intenţionat având nr.13 (oare de ce unii spun că le-ar aduce ghinion?). Culoarea Întunericului, Culoarea Iadului, Culoarea lui Satan, Culoarea Blestemelor, Culoarea Morţii….. . Puternic malefic. Are Energia Fundamentală negativă. Negrul este un gri superconcentrat care iradiază în jurul lui ceaţa gri şi întuneric. Este opac şi rece1. Este Lipicios!!! Atenţie !!! Nimeni n-ar trebui să îl atingă direct. Negrul iradiază Ura şi Frica .

Despre Oameni [i Ini]iere Oamenii. Fiinţe complexe într-o realitate Complexă. De fapt complexă în mai multe dimensiuni. Adica MultiPlexă. Oamenii. Fiinţe Creeate, Nu apărute în urma unui Hazard numit “evoluţie”, în încercarea de a fi “întru chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Încercări diferite, reluate şi îmbunătăţite pe parcurs. (de fapt toate speciile vii de pe această planetă asta sunt …[ !!!...!!!]). Unii au 1

n.a. - Negrul poate fi asimilat unei culori, dar nu din punct de vedere fizic, aşa cum este asimilat Albul. El este opoziţia albului, concentrare a tuturor anti-culorilor. N-aş vorbi de complementaritate, nici nu mă pot gândi la ea. Albul se desface în toate celelalte culori directe. Combinarea acestora dă tot alb. Combinarea culorilor complementare tot alb dă. Negrul este ceea ce nu se poate să se vadă în întuneric, se vede doar când este Lumină. Albul se vede totdeauna. Negrul este Albul acoperit de un paravan opac. Gri-urile. Pot fi asimilate opacităţii mai mici a paravane-lor, semitransparenţei, dar cu estomparea culorilor. Oare de ce un “corp energizat” este mai puternic lovit de “Lucrătorii în întuneric”? De ce noaptea toate pisicile sunt negre? 17

Daniel-Dumitru Darie

ieşit albi (arieni – nordici, semiti – evrei şi arabi, indoeuropeni – europenii de sud şi centrali, aimu – în nordul Japoniei, vira-cochas – în America centrală, cea de sud şi în insulele Pacificului), unii galbeni (chinezi, japonezi, mongoli, siberieni etc.), unii negri (africa ecuatorială, america centrală -vezi capetele olmece şi Venezuela unde un trib negru precolumbian încă mai există…), alţii maro (boşimanii), iar unii roşii (vechii egipteni, unii atlanţi, amerindienii etc); au mai existat şi unii verzi – atlanţii “pur-sânge”),... de nici nu poti să ştii cum arată originalul. Din punct de vedere energetic, oamenii sunt de 2 feluri: Iniţiaţi şi Normali (obişniuiţi, neiniţiaţi). Om - în limba română, Aum - în sanscrită. Cuvânt identic în foarte multe limbi vechi. Pronunţarea lui repetată produce Iniţierea. E cea mai simplă, cea mai plictisitoare şi cea mai lungă cale de Iniţiere, dar care funcţionează. Este unul din puţinele Cuvinte din Limba Originară a Speciei, păstrat neatins de dinainte de aplicarea Blestemului Turnului Babel, scăpat de acestă datorită utilităţii sale. În unele comunităţi asiatice Aum se foloseşte la Iniţiere dar Nu li se spune celor iniţiaţi ce înseamnă… Dupa Izgonirea din Rai, unde Oamenii se hrăneau în principal cu Lumină, în afară de posibilitatea de a trăi paradisiac şi de legătură directă şi continuă cu Dumnezeu, de Nemurire şi de multe altele ştiute din Biblie, Oamenii au mai pierdut ceva. Puterea Corpului Energetic al lor s-a redus la aproximativ 45% din 65%. Adică la ~20%. Totuşi, deoarece oamenii au câştigat Liberul Arbitru, ei Pot Alege să Revină la starea energetică din acele vremi, adică oamenii pot primi permisiunea sa devină Iniţiaţi. Asta are ca efecte : • Reluarea legăturii Directe cu Dumnezeu şi cu Lumea Entităţilor. • Apariţia Instinctului de Rezolvare Accelerată a problemelor Karmice. De multe ori acestea se rezolvă subit imediat după Iniţiere, disparând blocaje de evoluţie vechi de zeci de ani. • Creşterea rapidă a Stării de Sănătate pe toate structurile componente. • Creşterea ponderii Noesicului (suflet) în balanţa informaţională şi decizională a individului. • Intensificarea capacităţilor extrasenzoriale şi a celor “paranormale”. Iniţierea este procesul Mistic şi Energetic prin care Omul revine la starea lui “Adamică”. Iniţierea se poate face în multe moduri. Este 18

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

n.a. - Mi s-a întâmplat de foarte multe ori ca după o discuţie legată de starea unei persoane, fără referire la ReiKi sau altă posibilitate de a îndrepta ceva în viaţa acelei persoane, să mi se spună că au apărut schimbări puternice în viaţa şi comportamentul acesteia, inclusiv manifestări specifice ale iniţiaţilor. Acestea din urmă au dispărut după 14-21 de zile.

depăşesc Dreptul de accces la Informaţii din momentul respectiv, aşa că uită instantaneu mantrele când ies din sala de Iniţiere. Fenomenul se întamplă la orice Iniţiere autentică. • Iniţierea obţinută direct, prin meditaţie asupra propriului Corp de Lumină, în câteva luni de muncă zilnică, în mod singular, fără a fi necesare exerciţii complicate. • Iniţierea obţinută şi prin poziţii corporale (cu/fără mantre) specifice stimulării funcţionării fiecarei ceakre în parte. Este metoda tip Yoga. Nu necesită contact mistic, este Muncă Pură. Durează câţiva ani până la deschiderea completă a chakrelor prin această metodă. De regulă practicantul simte efectele şi se raliază la una din cele 2 surse de Lumină accesibile (Dumnezeu–Alb Diavol–Negru). • Iniţierea dăruită prin mantre aplicate ca amprente energetice. Novicele poate să nici măcar un ştie ca va primi Iniţierea. O poate primi ca răsplată pentru o fapta bună făcută. Sunt câteva condiţii legate de Energia Benefică Fundamentală pe Noesic şi de Starea de Sănătate pe toate structurile. Aspirantul trebuie obligatoriu săfie curăţit de Elemente Noesice Malefice în momentul iniţerii şi trebuie ajutat să rămână Curat în primele 12-72 ore, până îşi acumulează suficientă Lumină şi până îşi optimizează funcţionarea Corpului Energetic. În această perioada omul se simte bine şi fericit, dar obosit. Doarme mult, visează lucruri luminoase. Iniţierea devine funcţională abia după trecerea acestei perioade. • Iniţierea dăruită direct de o Entitate Conceptuală Benefică. Este foarte rar întâlnită... • Iniţierea păstrata ca drept din Viaţă fără Trup a Entităţii Întrupate. Se întâlneşte la copii cu parametrii Info-Energetici deosebiţi, care îşi menţin capacităţile de la vârsta de sub 3 ani în mod continuu toată viaţa. Aceştia sunt Entităţi cu totul deosebite - de regulă Entităţi Conceptual Benefice - cu misiuni speciale în Viaţa cu Trup. (În Tibet aceştia sunt ştiuţi de Maeştri şi sunt aduşi să trăiască de mici în Lamaserii pentru a avea acces de mici la cunoştintele şi Lumina necesară evoluţiei lor [(a existat şi un film ho-lliwoodian pe tema asta-“Micul Budha”)]. • Iniţierea membrilor familiei, a partenerului de viaţă, dacă aceştia au parametrii necesari. O iniţiere despre care mulţi se feresc să vorbească pentru că implică şi discuţii colaterale, legate în speţă de relaţiile sexuale şi legăturile energetice dintre fiinţele ce mereu îşi aduc aurele într-o îngemănare perfectă, sau care – în cazul urmaşilor – având o linie etherică directă, păstrează legătura mai ales cu mama (a

19

20

una din Tainele cele mai ascunse cunoscută complet sau parţial practic de orice grup ocult. Iniţierea este de două feluri fundamentale: • Iniţierea Temporară, are o durată scurtă, se întâmplă spontan când au loc trăiri mistice intense [se explică vindecări, levitări spontane, modificări ale corpului (stigmate, reveniri din degenerări fizice adică de ex. din lepră)], când omul este cu adevărat îndrăgostit, chiar şi după o întâlnire cu un Lucrător în lumină, având un nivel ridicat, care “lasă” amprente energetice cu intenţia de a fi bine, fără intenţia de a iniţia2. • Iniţierea pe durată nedeterminată este în general pe durata rămasă din Viaţa de Trup, dar dacă individul nu foloseşte ceea ce a primit la Iniţiere, aceasta se pierde lent, ajungând la aproximativ jumatate (Capacitatea maximă de lucru a ceakrelor ~ 66% în loc de 45 din care foloseşte ~75% în loc de 55% ) în 10 ani, după care rămâne staţionară. Există şi cazuri, foarte rare, în care Iniţierea Se Revocă (de către Sfânta Treime!) când cel care a primit-o în numele Luminii o foloseşte în numele Întunericului. Fenomenul este adevărat şi Invers(!!). Modalităţile de iniţiere sunt: • Iniţierea mistică spontană obţinută într-un moment de trăire mistică sublimă. Poate fi menţinută tot restul vieţii dacă a fost conştientizat fenomenul sau măcar rezultatele lui practice. Se întâmplă în multe mânăstiri . • Iniţierea dăruită prin trăire mistică comună în un grup compus din câţiva Iniţiaţi vechi şi puternici şi câţiva aspiranţi. În mod concret, aceştia spun şi trăiesc cu Sufletul nişte mantre specifice (adică rugăciuni speciale). Tot grupul intră în o rezonanţă energetică deosebită, rolul initiaţilor fiind acela de a asigura la început legătura cu Divinitatea pentru Grup şi de a asigura rezerva de Lumină necesară novicilor. În timpul Iniţierii un Novice are nevoie de o mare cantitate de Energie. Aceasta este metoda folosită de aproape toate Societăţile secrete din domeniu. Rugăciunile (mantrele) sunt de regulă secrete bine păzite ale Societăţilor respective; novicii nu le reţin, ele le 2

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

3 n.a. - Contrar a ceea ce se spune depre relaţia dintre un bărbat şi o femeie, atunci când nu este vorba de relaţia aventurieră, necesitatea normalităţii sexuale subzistă şi pe aspectul energetic. Discuţia nu se poate face la un nivel superficial, o voi relua în scrierile ulterioare, dar afirm că această iniţiere se produce, este cu durată nedeterminată şi aduce pe cel iniţiat pe nivel energetic mare. Repet, este vorba de relaţia dintre parteneri bazată pe iubire, bazată pe consistenţă şi durată, bazată pe trăire şi nu este în nici un caz o metodă ce poate fi folosită pentru iniţierea oricărei persoane de sex opus. Ca o remarcă suplimentară nu pot spune dacă această iniţiere funcţionează atunci când iniţiatul este femeia, însă este verificată în cazul în care cel iniţiat este bărbatul, femeia fiind cea care primeşte iniţierea. Iniţierea este spontană!

Acestea se numesc generic Entităţi. Mai corect este termenul de Entităţi Noesice, deoarece au doar structură noesica, adică Sufletul fiinţelor continuă să existe după moartea corpului lor material. În funcţie de parametrii lor info-energetici şi de complexitatea structurii, entităţile se pot clasifica în: ℵ Entităţi Noesice Benefice. Au Energia Benefică Fundamentală (EBF)>81, au culoare albă, sau o culoare pală, luminoasă; se simt calde la atingere, nu sunt periculoase, fac bine oamenilor în funcţie de puterea lor info-energetică şi de misiunea pe care o au de îndeplinit în preajma unui anumit om. Nu este indicat să fie contactate entităţile cu EBF→> Entitate noesică→>→> Fiinţa cu trup material Fiinţa cu trup material → Parametrii de venire → Fapte bune şi fapte rele făcute în înfăptuirea Misiunii Planetare sau în afara acesteia; are Liber Arbitru → Parametrii de plecare superiori sau inferiori decât cei de venire Entitate noesică → parametrii entităţii relativ stabili (minim 40 zile şi maxim 7 ani stă în preajma locurilor şi persoanelor de care s-a ataşat. În acest interval trebuie să-şi exercite ultimul act de Liber Arbitru şi să ceară analiza faptelor din timpul vieţii (judecata)) → parametrii entităţii (revizuiţi), o nouă Misiune Planetară → Entitatea îşi alege unde şi când se reîncarnează – inclusiv persoanele care vor contribui la concepţia copilului în care se va reîncarna .... Acest ciclu se reia cu o frecvenţă variabilă, depinzând de alegerea Entităţii şi de parametrii ei. Cu cât o fiinţă a făcut mai multe fapte rele şi în afara Misiunii Planetare, cu atât mai repede este trimisă în viaţa de trup. Unele entităţi încearca să amâne asta neducându-se în intervalul 40 zile-7 ani la judecată. Ele ramân fără sursă de Lumina şi devin Entităţile Noesice Malefice, adica fură lumina ca să supravieţuiască. Mai pot capăta “lumină neagră” şi cunoaştere malefică de la Satan via Elemente Conceptual Malefice pentru misiuni malefice importante. Orice entitate se poate prezenta la judecată oricând după trecerea celor 40 zile. Este primită obligatoriu. Dar de regula Entităţile Noesice Malefice nu o fac. Odată ce se prezintă la judecată, entităţii i se revizuiesc parametrii şi îi este dată o nouă Misiune Planetară. Entitatea nu mai are voie să intervină asupra locurilor sau/şi persoane cunoscute. Observaţie. Exista şi Misiuni Planetare cu efecte malefice temporare dar cu efect benefic pe alte planuri superioare sau pe termen lung4. 4

n.a. - A face un rău mic pentru a aduce binele general – o idee ce am afirmat-o de multe ori, înainte de a şti sau a cunoaşte ceva despre Om şi Entităţi... Să nu uităm şi că... “Cui pe cui se scoate”! 23

Daniel-Dumitru Darie

Toţi oamenii au “legal” Liber Arbitru propriu. Iniţiaţii au Liberul Arbitru limitat, ei trebuie doar să aleagă căile de înfăptuire a Misiunii Planetare. Dacă fac fapte contrare Misiunii Planetare, ei sunt mult mai aspru sancţionaţi decât oamenii simpli, normali. Se consideră că pot cere derogări prin rugăciuni (deşi ideea nu este foarte credibilă). Pot primi suplimente de Misiuni Planetare când aceastea sunt considerate necesare de Entităţile Conceptual Benefice. Entităţile nu au «legal» Liberul Arbitru. Cele benefice în general respectă aceasta, făcând numai ordinele primite prin Entităţile Conceptual Benefice. Cele cameleonice îşi păstrează Liberul Arbitru (ignorând regulile). Cele pur malefice, fără cameleonism, nu folosesc nici ele Liberul Arbitru. Sunt rele dar cinstite în răutatea lor. Execută doar ordinele lui Satan primite prin Entităţile Conceptual Malefice. Există şi Entităţi benefice cu cameleonism mic, care au încălcat cândva Ordinea Lumii Lor, dar nu grav. Sunt foarte rare entităţile complet lipsite de cameleonism.

Sălaşul Entităţilor speciale pe Pământ Există pe această Planetă două locuri speciale în care sălăşluiesc entităţi speciale. Primul este aşa-numitul Consiliu al Atlantidei. A fost creeat de Institutul Superior de Metafizică a Atlantidei acum aproximativ 15 000 ani cu rolul de a oferi adăpost şi protectie celor mai benefice Entităţi ale Planetei. Este constituit din o Piramidă din Cristal, apărată de orice posibilităţi de intruziune, invizibilă în aproape toate spectrele de frecvenţe electromagnetice. Au fost cooptate circa 247 Entităţi cu EBF peste 10 000. Orice Entitate de aici poate ieşi şi îşi poate înfăptui misiunea primită, şi se poate întoarce apoi. Entităţile Noesice Benefice puternice apărute în perioade ulterioare nu au fost introduse. Este cazul cu majoritatea sfinţilor şi martirilor creştini, care au câştigat mai multe trepte de evoluţie, unii având parametrii superiori unor membri ai Consiliului Atlantidei. Există de asemenea Entităţi benefice străvechi care deşi aveau parametrii necesari, au refuzat să intre în acest Consiliu. Se ocupă în principal cu judecarea Entităţilor şi rezolvarea trasabilităţilor karmice pentru Entităţile Noesice Benefice puternice şi oamenii care în general şi-au îndeplinit Misiunea Planetară. Mai rezolvă cererile de acces la Biblioteca Akasica venite din partea Oamenilor trimişi de Ei la Reîncarnare. Acesta este consiliul aflat sub conducerea lui Hristos. 24

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

Al doilea este Consiliul Întunecat. A fost construit de o civilizaţie paralelă cu peste 35 000 ani în urmă. Este situat într-un cristal negru în formă de cub, îngropat undeva sub centrul Asiei . El adăposteşte Entităţile Conceptual Malefice conduse de Satan. Se ocupă de judecarea Entităţilor şi rezolvarea trasabilităţilor karmice pentru Entităţile Noesice Malefice şi oamenii care nu şi-au îndeplinit Misiunea Planetară. Rezolvă cereri de acces la Biblioteca Akasică venite din partea oamenilor trimişi de ei la reîncarnare. Nu se ştie câte entităţi sunt şi nici parametrii. Din câte se ştie nu există entităţi malefice străvechi care să fi ramas în afară. Legenda Cutiei Pandorei se referă la acest Consiliu. Alb-negru, bine-rău, lumină-întuneric… la fel ca în poveştile şi basmele noastre, la fel ca în concepţia dogmatică a religiei noastre străbune. Necunoaşterea “armatei” Întunericului este baza tuturor problemelor nerezolvate pentru cei ce îşi regăsesc trăirile şi credinţa în Lumină. Poate invers pentru cei care se nasc, se vând sau se închină, Întunericului. Oricum, cele două Consilii sunt Divine… De ce şi pentru ce se permit atacurile şi războaiele spiritual ale Fiinţelor întrupate e greu de motivat, presupunerile preluând rolul de răspunsuri. Sau poate că doar puţini ştiu şi înţeleg asta… În aceste Consilii oamenii pot intra în decursul meditaţiei. Pot cere şi pot primi acces la informaţii şi sugestii despre îndeplinirea Misiunii Planetare. Discuţiile telepatice purtate între Entităţile din aceste Consilii sau între Ele şi oamenii aflaţi acolo nu se supun interdicţiior informaţionale legate de drepturile de acces la informaţia Akasică. Nimeni din afara acelui Consiliu nu află ce informaţii s-au împărtăşit acolo.(!!!). Ierarhia Superioară a Luminii respectă acest drept al acestor Consilii. Entităţile cu parametri deosebiţi, Entităţile Conceptual Benefice sau Entităţile Conceptual Malefice de regulă, nu primesc Misiuni Planetare prin intermediul acestor Consilii, ele primesc Misiuni Planetare direct de la Divina Trinitate (Sfânta Treime). Divina Trinitate a permis creearea şi permite existenţa acestor Consilii pentru a grăbi polarizarea Entităţilor, deci pentru a micşora numărul de evoluţii transcendente oscilante la nesfârşit, din care nu se poate deduce progres sau regres din punct de vedere al evoluţiei Spirituale. De asemenea acestea evită supraîncărcarea Entităţilor Guvernatoare cu probleme minore. (Minore dar practic infinit de multe). Ambele Consilii, prin conducătorii lor primesc şi execută ordine

trimise direct de Sfântul Duh, respectiv acelea care jalonează evoluţia Planetei. Razboiul dintre ele este limitat si controlat. (fenomen similar războaielor regionale fiebinţi din perioada Razboiului Rece (După chipul şi asemănarea Domnului!!!)). După valul foarte mare de Entităţile Noesice Benefice care în perioada începutului Epocii Creştine au urcat 3-6 trepte evolutive (ceruri) la o singură încarnare, Sfântul Duh a decis să limiteze la 2 ceruri distanţa care poate fi parcursă de o Fiinţă (diferenţa de ceruri în care se găseşte Entitatea la 2 judecăţi consecutive). De aceasta au profitat şi maleficii, trimiţând la reîncarnare Entităţi Noesice Malefice cu Misiuni Planetare foatre negative (de ex. Stalin, Hitler, Bush) care pentru faptele făcute ar fi fost degradate cu mai mult de 2 ceruri ....

25

26

Binele [i R#ul \n Univers Binele şi răul sunt noţiuni fundamentale necesare pentru orientare în Multivers. Scara de valori pe axa rău>>bine, ca şi posibilitatea oamenilor de a alege permanent direcţia în care vor să-şi deplaseze nişa infoenergetică pe care o posedă sunt cunoscute din vremea primelor Civilizaţii de pe Planeta (minim 140.000îH). Această posibilitate a oamenilor de a alege permanent între mai multe alternative posibile de urmat în rezolvarea unei probleme este numită Liber Arbitru (LA). Binele şi răul în Multivers sunt straturi dublu concentrice având centre de convergere diferite. Oamenii, prin repetate aplicări ale principiului Liberului Arbitru îşi stabilesc nişa info-energetică proprie într-unul din aceste staturi, numite Ceruri – cele benefice sau Anticeruri – cele malefice. Entităţile au mai mică posibilitate de a-şi schimba stratul «de reşedinţă» decât oamenii, doar cele conceptuale putând decide plecarea temporară a unei entitati subordonate în misiune în alt strat de beneficitate. În viziunea religiei creştine Binele şi Răul coexistă în Univers, dar nu se întrepătrund. Aceasta neîntrepătrundere se referă la aceste straturi de beneficitate, şi nu la indivizi izolaţi, fie oameni, fie entităţi. Oamenii, prin aplicarea principiului Liberului Arbitru pot în orice moment să facă fapte de natură a le schimba parametrii de beneficitate. În timp aceasta duce la schimbarea stratului de beneficitate de care aparţine respectivul om (sub aspectul accesului la informaţii de exemplu) sau chiar la schimbarea categoriei sale de beneficitate (adică a centrului

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

de convergenţă). Entităţile nu îşi pot schimba stratul de beneficitate în care sunt “parcate” în aşteptarea judecării faptelor din viaţa precedentă (ultima dată un om are dreptul să aplice Liberul Arbitru pentru a cere intrarea în anticamera de Judecată. Ar trebui să facă acest lucru în intervalul 40zile...7 ani de la decesul corpului fizic). Pot primi însă misiuni în alte straturi, după îndeplinirea lor revenind “acasă”. În viziunea religiilor orientale, ele se întrepătrund, fiecare din ele fiind relativ (Yin-Yang). Existenţa unui al doilea centru de convergenţă secundar pune mari probleme de orientare şi de alegere a drumului. Această prezentare va fi reluată la un nivel superior. Trebuie subliniat că “Grădina” Lui Dumnezeu este suficient de cuprinzătoare pentru ca fiecare să aiba colţisorul său. Oricum ar fi descrisă ea este mai mare decât ne-o putem imagina noi, oamenii. Tabel sintetic cuprinzand axiomele orientării relative pe axa bine– rău . + Conducatorii celor două Ierarhii Iisus Satan Instrumentele de organizare a supusilor celor doua lumi Modurile de manifestare in lumea fizica a supusilor Criteriile de organizare a zonelor de influenta ie Tendinta de comportament recomandata adeptilor Manifestarea in domeniul spiritual a adeptilor Manifestarea in plan comportamental a adeptilor Direct inseamna fara nici un intermediar exterior Sfintei Treimi. Indirect inseamna atat prin intermediul unor oameni (preoti) cat si prin intermediul unor Entitati…. Sensul vectorului propriu al adeptului in Multivers.

27

Legi şi reguli

Fărădelegi

Creaţie

Distrugere

Ordine

Dezordine

Integrare

Diferenţiere

Credinţă

Necredinţă

Calm şi armonie

Agitaţie şi dezechilibru

Comunicare directă cu Dumnezeu

Comunicare indirectă (interferată)

Evoluţie

Involuţie

Daniel-Dumitru Darie

Omul ca manifestare Undele cerebrale Definiţie: Unda este forma sub care se propagă o oscilaţie într-un mediu elastic. Lungimea de undă (λ) este egală cu distanţa parcursă atâta timp cât unda execută o singură vibraţie. Frecvenţa este egală cu numărul de vibraţii pe secundă. Materia vie are un anume tip de emisie, cu o frecvenţă de 6-8Hz la oameni, mai puţin la animale, şi mai puţin la plante, iar la minerale frecvenţa ajunge la 1-2,5Hz. Creierul uman foloseşte pentru activitatea conştientă şi reflexă între 15-20% din masa sa neuronală. Restul este alocat activităţii subconştiente, pentru stocarea şi prelucrarea informaţiilor din memoria ancestrală şi a informaţiilor dobândite în timpul somnului în viaţa prezentă. Sunt 4 grupe de unde de vibraţie a creierului uman ce fac legătura subconştientului cu mentalul (conştientul). Ele descriu tocmai frecvenţa pe care vibrează activitatea cerebrală în anumite momente. a) Undele Beta, caracteristice activităţii conştiente, în care atenţia este predominant orientată spre acţiuni exterioare. În timpul acestei emisii omul este treaz şi conştient. Undele beta iau naştere în timpul orientării predominante a minţii umane de către satisfacerea nevoilor de subzistenţă, calculând, organizând, aranjând, conferind sensul universului exterior. Frecvenţa undelor beta este mult amplificată în condiţii de stres sau anxietate. Frecvenţele undelor fiind cuprinse între 13 şi 30Hz (cicli/sec). Când această emisie este majoritară nu se pot efectua activităţi legate de intuiţie, bioenergie, radiestezie. Nu se primesc informaţii,în mod normal, de la subconştient decât când acestea ajung să genereze o senzaţie organică (adică omului îi e rău). Creierul îşi foloseşte doar «coaja» adică «materia cenuşie» care exercită o dictatură absolută. b) Undele Alfa, caracteristice stării de semiconştienţă, indică o stare totuşi dinamică asociată unei minţi calme, liniştite şi în care atenţia poate fi focalizată cu succes atât în exterior, participând la rezolvarea situaţiilor de tot felul, dar şi în interior permiţând aprofundarea unei stări de meditaţie dinamică. Ele sunt predominante de asemenea în stări de concentrare sau de focalizare asupra unui centru imobil 28

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

interior. Ele se amplifică la persoanele care practică diferite forme de meditaţii, tehnici posturale sau procedee Tai-chi, sau ReiKi etc. La acest nivel are loc percepţia extrasenzorială a luminii şi se produce reînnoirea energiilor celulare. Constituie primul nivel al sugestiei. Undele cerebrale de tip alfa ating frecvente cuprinse între 713Hz (cicli/sec). Aceasta este gama de frecvenţe a stării Ready. Initiaţii care lucrează frecvent în domeniul paranormalului (călătorii astrale, radiestezie, bioenergie, îşi trăiesc tot restul vieţii de după momentul Iniţierii în zona de frecvenţe 0.5 – 14 cicli/sec. Dacă sunt enervaţi puternic trec în zona caracteristică undelor beta şi simt durere de cap. Creierul îşi foloseste şi o parte din straturile profunde. c) Undele Theta, caracteristice stării de somn, prezintă frecvenţe care sunt cuprinse între 3 şi 7Hz. Undele theta reflectă o stare specifică a minţii care permite vizualizarea benefică, dinamizarea constructivă a imaginaţiei şi inspiraţia creatoare. Acestea apar mai ales în timpul somnului paradoxal (REM) în care apar majoritatea viselor. Dacă sunt controlate, se pot manifesta fenomene PK. Tot la acest nivel se poate face "anestezie" fără anestezice pentru intervenţii chirurgicale, stomatologice etc. Funcţionează numai straturile profunde ale creierului. Scoarţa cerebrală este total inhibată. Se poate însă a se conştientiza această stare de calm şi armonie, căci undele de tip theta se manifestă mai ales în timpul reveriei cotidiene şi meditaţiei profunde. Când apar în starea de veghe acestea sunt răspunzatoare de cunoaşterea intuitivă şi de explorarea imaginativă a profunzimilor misterioase ale inconştientului. Undele theta sunt asociate deseori cu activităţile artistice desfăşurate într-o atmosferă de armonie şi beatitudine, căci mai nou, arta ia uneori şi forme dezarmonioase, dezgustătoare, care duc la stress. Genialităţile şi oamenii fericiţi, împăcaţi sau cu preocupări artistice creatoare, trăiesc mai des pe aceasta frecvenţă a undelor theta. d) Undele Delta, caracteristice somnului profund fără vise, constituie nivelul sugestiei totale. Undele delta definesc cele mai profunde nivele ale relaxării psihosomatice pe care o fiinţă umană le poate atinge, cuprinse între 0.1 si 3 Hz. Astfel fiind cele mai lente unde cerebrale ele caracterizează şi stările "puternice" de extaz, sau extazul mistic, samadhi, satory, turia etc. Sfinţii îndeosebi trăiesc aceste stări profunde ale undelor cerebrale în mod conştient. Uneori viziunile Fecioarei Maria, Isus sau alţi sfinţi, nu neapărat creştini, produc vizionarului aceste frecvenţe ale undelor, viziunile fiind însoţite de o stare profundă de extaz. De asemenea, stările înalte de orgasm sunt 29

Daniel-Dumitru Darie

însoţite de acest tip de unde. Rama Crisna, marele yoghin hindus, rămânea cuprins zile întregi în astfel de stări, inima lui încetând chiar să mai bată. Sfântul Francisc din Asisi, Anton de Padova, Tereza de Avilona, Budha şi multi alţi sfinţi, au ajuns să-şi permanentizeze acest gen de trăiri. Prezenţa undelor delta este asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii de unde rezultă ca fluctuaţiile mentale determină starea generală în care trăim. Tot aici se află nivelul amintirii integrale. Funcţionează numai nivelele de baza ale creierului, care asigură funcţionarea de întreţinere a corpului. Sub 3 cicli/sec asigurarea temperaturii constante nu mai este obligatorie dar de regulă această funcţie este asigurată din inerţie pe aceste perioade se somn.

Fenomene paranormale Conform uneia din clasificări, fenomenele paranormale se împart în 2 mari categorii: 1) Fenomene Psi 2) Fenomene Theta FENOMENELE PSI se împart în: a) Fenomene extrasenzoriale (ESP) b) Fenomene psihokinetice (PK) c) Fenomene de materializare (M) Fenomenele extrasenzoriale (ESP) sunt fenomene de natură informaţională. Ele constau în achiziţia de informaţii şi obiectivarea informaţiei (conştientă şi/sau reactivă). Din fenomenele de percepţie extrasenzorială (ESP) amintim: a) Clarviziunea (un subiect achiziţionează informaţii direct de la o sursă exterioară care nu este un sistem viu) b) Precogniţia (achiziţionarea de informaţii din viitor). Acest fenomen spulberă principiul determinismului cauzal (legea cauzei şi efectului) deoarece, în aceste cazuri, efectul "precede" cauza. Aceste informaţii sunt valabile la momentul respectiv. Dar în mod excepţional realitatea se poate modifica în timp prin intervenţie Divină. Atenţie la dreptul de acces la informaţii! c) Retrocogniţia (achiziţionarea informaţiilor Timpul "izvorăşte" din din trecut). Au fost destule cazuri documentate, centrul unei sfere cu raza ∞.

30

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

prezentate pe larg în literatura de specialitate ... Atenţie la dreptul de acces la informaţii!... d) Radiestezia (sensibilitatea la radiaţii, caracterizată prin faptul că informaţia achiziţionată este revelată prin mişcarea unui instrument auxiliar, conform unei prestabiliri anterioare). e) Paradiagnoza (fenomen în care informaţiile achiziţionate prin mijloace exotice se referă la afecţiunile unui sistem viu). f) Psihometria (achiziţionarea de informaţii referitoare la aprecieri cantitative. Se pot determina greutăţi, volume, lungimi, adâncimi etc.). Fenomenele psihokinetice (PK) sunt fenomene bioenergetice. Atunci când se combină un ESP cu un PK rezultă un fenomen mai complex, pe care îl considerăm de un exotism mediu. Fenomenele psihokinetice (PK) definesc orice mişcare desfăşurată ca urmare a acţiunii psihicului. Psihokinezia este în general educată şi conştientă, dar destul de frecvent sunt întâlnite fenomene PK necontrolate de subiecţi. Fenomenele sunt rare şi se obţin foarte greu prin educaţie şi Iniţieri. Fenomenele psihokinetice se împart în: a) PK de poziţie (acţiunea psihicului modifică poziţia unui obiect aflat la distanţă). La orizontală - telekinezie, la verticală – levitaţie; b) PK de traiectorie (fenomenul modifică traiectoria unui obiect aflat în mişcare); c) PK de coeziune (fenomenul în care este solicitată coeziunea moleculară din masa unui obiect). Fenomenele însoţitoare sunt: deformări, fisuri, rupturi etc.; d) PK de stare (se referă la starea de agregare. Este fenomenul în cadrul căruia apar modificări în stările unor structuri fizice, cum ar fi solidificarea, lichefierea, gazificarea etc.). Tot aici intră fenomenele PK reparatorii; e) Psihofotografia (acţionarea psihică asupra emulsiei fotografice, vizibilă după developare); f) Conceptofonia (acţiunea psihokinetică asupra benzii magnetice, rezultând în consecinţă semnale de audio şi video-frecvenţă); g) Poltergeist (fenomen care se manifestă fie în locuri infestate informaţional de evenimente dramatice, fie în apropierea unor persoane ce au un conflict interior neconştientizat parţial sau total). Fenomenele de materializare se mai numesc şi fenomene de condensare.

FENOMENELE THETA cuprind toate tipurile de fenomene care pun în discuţie problema "supravieţuirii" post-mortem. Cuprind fenomene mediale, nesistematizate încă, necesitând mediumuri pentru relaţia dintre lumea materială şi existenţele fără structură fizică. Iniţiaţii pot folosi ansa şi raportorul pentru comunicaţie cu Entităţi, dar acest lucru este periculos pentru începători şi chiar şi pentru cei cu experienţă şi capacitate de protecţie medii, fiind total nerecomandat. Acest tip de comunicare obligă entităţile să încalce legi ale Ordinii lumii lor, ceea ce le produce lor prejudicii şi face pe radiestezist să încalce implicit Codul deontologic. De regulă se refuză aceste cereri când vin de la pacienţi. Banca de date a Universului are 10 nivele. Binele coexistă cu răul până la nivelul 7. De acolo în sus, binele face voia Divină. După altă clasificare, fenomenele neconvenţionale (paranormale) se împart în: 1) Fenomene nemanifeste 2) Fenomene manifeste Fenomenele nemanifeste cuprind realitatea info-energetică lipsită de matricea spaţio-temporală, nu se supun legii cauzei şi efectului, sunt fenomene cu individualizare aparentă şi caracter implicit. Ele devin explicite doar în cazul manifestării temporare în realitatea fizică, când în urma întrunirii unor factori asociativi devin sau generează evenimente şi fenomene manifeste. Fenomenele manifeste pot fi cauzale sau nu. Pot fi asociative şi au un caracter explicit (pot fi descrise, analizate şi interpretate). Fenomenele Bio-Informaţionale (PSI) sunt caracterizate prin achiziţia exotică de informaţii. Ele reprezintă posibilităţi de comunicare anterioare limbajului vorbit, constituie un sistem de obţinere a informaţiilor direct din trecut, prezent şi viitor (efectul care nu are nevoie de cauză). Se pare că aceste fenomene se petrec în mod spontan tot mai rar, odată cu evoluţia omului către civilizaţia materialist-tehnicistă. Fenomenele de biocomunicaţie se caracterizează prin transferul de informaţii între diferite sisteme vii, altfel decât prin mijloacele cunoscute. Aici intră telepatia, efectul citopatic în oglindă şi percepţia primară. Telepatia înseamnă o simţire la distanţă caracterizată prin transfer informaţional între 2 sau mai multi subiecţi, în afara canalelor senzoriale cunoscute. Este bine documentată în literatura de specialitate Efectul citopatic în oglindă este fenomenul în cadrul căruia semnalul caracteristic al unui grup de celule bolnave influenţează în imedi-

31

32

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

ata vecinătate ţesutul sănătos, determinând îmbolnăvirea pe o zonă simetrică (în oglindă) faţă de o axă cu porţiunea îmbolnăvită iniţial. Percepţia primară se referă la ce ne spune instinctul când cunoaştem o persoană, la acea primă impresie pe care ne-o transmite subconştientul, indiferent de aspectul fizic al persoanei respective. Fenomenele de percepţie cvasisenzorială extinsă constau în capacitatea senzorială exotică a unui organ de simţ de a-şi manifesta proprietăţile în afara razei obişnuite de acţiune. Din această categorie fac parte: a) Perceptia dermo-optică (fenomenul în cadrul căruia o persoană "vede" cu pielea) b) Deplasarea senzorială (capacitatea de extindere a percepţiilor senzoriale ale unui organ de simţ) c) Excursia senzorială (deplasarea unei persoane, făcută cu cel puţin un simţ, spontan, până într-un loc unde asistă la tot ce se întamplă, urmată de întoarcere. Daca întoarcerea e bruscă pot apărea tahicardii la începători...). Este denumită şi călătorie astrală, fiind documentată ceva mai amplu în literatura de specialitate. Fenomene de inversare a cauzei si efectului au loc atunci când prin concentrare asupra desfăşurării unui eveniment, reuşim să îi schimbăm cursul normal de evoluţie. Fenomenul se poate executa în mod direct, de operator sau în mod mediat, când operatorul apelează la o Entitate Noesică puternică pentru a-şi obtine scopul. Probarea ştiinţifică este dificilă. Constituie baza răspândirii populare a religiilor....

33

34

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

(demonstra]ia [tiin]ific# a existen]ei egregorilor) Teoria morfogenetică şi-a dovedit până acum în multe cazuri valabilitatea şi, pentru cel cu mintea deschisă, reprezintă un instrument foarte preţios prin intermediul căruia pot fi explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât, pot fi chiar generate şi stabilizate altele. Rupert Sheldrake, de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în nici un fel. Două experimente sunt celebre, experimente care au dus la fundamentarea acestei teorii. În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard, testa în 1920 inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a constatat că pe măsură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie. A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia, la fel ca noi toţi, că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea, rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall. Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de şoareci a parcurs labirintul aproximativ în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicaţiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţi bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Cu toate acestea, experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.

Un al doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetatorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. Maimuţelor le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele. La un moment dat o femelă de 18 luni, numită Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să făcă. Oamenii de ştiinţă au asistat la felul în care din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă. Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat şi ele acest lucru. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructele pline de nisip. Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr de maimuţe care îşi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimuţe de pe continent, au început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii. Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor câmpuri morfice (sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică. El a postulat că aceste câmpuri înregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar. Am putea asemăna aceste câmpuri morfice cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru a lua forma respectivă. O comparaţie şi mai bună este cu pamântul peste care plouă. Iniţial acesta este perfect plan, dar apoi apa începe să sape mici şanturi prin care se poate scurge mai repede. Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apă curge pe acolo. În comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca lu-

35

36

Teoria morfogenetic#. Despre Egregori, Entit#]i, Energii Sursa bibliografică, material parţial preluat, scris de Atlamith în 28 sept – 1 oct 2007, cu participarea Florian Pittis si d.Palmyra: http://www.geocities.com/atlamith/egregor.htm, material.

Teoria morfogenetic#

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

crurile să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi nu-mim "obişnuinţă". Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată, şi de fapt teoria morfogenetică s-a potrivit perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung. În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există la Cercul Polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle despre existenţa lor. De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau ce visează, dar când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat, şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică. Totodată au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta, deşi structura biologică a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale. Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copii mici dau dovada de performanţe mult mai bune decât cei din trecut. În acelaşi fel în şcoli, programa şcolara devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe. Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferenţe morfice mari, care generează modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru "sângele fierbinte", francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi

37

Daniel-Dumitru Darie

atenţi la detalii, etc5. Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte "egregor" naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivocă: pe de o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri, etc. Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse doar pe seama culturii acelui popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective. În domeniul biologiei, teoria morfogenetică a făcut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră, care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biolog-c, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibratorie. Aici trebuie să fim bine înţeleşi: teoria morfogenetică nu postulează direct existenţa sufletului, ci ne referim la un câmp energetic trans-individual, o obişnuinţă colectivă în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi psihic. Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni fizice să influenţeze - în sensul structurării lor - diverse câmpuri morfice. De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt supuse unor câmpuri morfice specifice, şi astfel interacţiunea dintre materie şi energie se desfaşoară la orice scară din Creaţie. Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie. 5

n.a. - Un exemplu la îndemână: vizitaţi Drobeta-Turnu Severin şi apoi treceţi peste Dunăre în oraşul aflat chiar în faţa acestuia, în Serbia, Kladovo şi veţi observa enorm de multe diferenţe! 38

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

Se ştie că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen. De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de mult... De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creşere a celulelor hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum celulele ar şti că ficatul a ajuns la dimensiunea şi forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul acestuia şi nu una de creştere. Teoria morfogenetică explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un câmp morfic care acţionează asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe şi care păstreaza mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă. Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri constructori. O altă aplicaţie uimitoare a teoriei morfogenetice este în domeniul anumitor aspecte considerate "paranormale", şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin teoria morfogenetică multe dintre aceste fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor. Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în general. La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele şi le mângâie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.

Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu mai pot fi explicate doar prin interacţiuni de tip fizic, ci se necesită introducerea unor interacţiuni de ordin energetic, vibratoriu. De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materiei şi chiar a destinului sunt foare bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: "obişnuinţa este cea de a doua natură" sau "dacă semeni o obişnuinta, culegi un destin". O mare parte din ceea ce numim "destin" sau "soartă" este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri, va avea tendinţa să acţioneze predominant conform lor şi deci să aibă o direcţie specifică în viaţă. Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o vârstă fragedă ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repetă predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scenă şi se vedea mai mereu în această postură. Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică. Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, câmpul morfic să atingă o intensitate specifică, un gen de "masă critică", pentru a-i permite să se manifeste concret în planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel câmp morfic generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo. Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul modificării câmpurilor morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită. Mai exista încă multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat decât vechile forme, modele sau ti-

39

40

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

pare, explicarea unor fenomene fizice sau psihice în funcţie de contextul în care au loc, etc.

Egregorul Egregorul este o acumulare impersonală de info-energii, bune sau rele, care au aparţinut indivizilor, grupurilor de indivizi, societăţii, popoarelor, naţiilor, planetelor. Aceste info-energii acumulate se comportă ca nişte acumulatori-tampon din punct de vedere infoenergetic, indivizii pot urca informaţie şi energie în egregor sau pot primi informaţie şi energie din egregor. Se creează astfel o interdependenţă, egregorul reprezintă şi de multe ori influenţează deciziile subtile ale indivizilor, nuanţa de bine sau rău etc. Fiecare grupare, fiecare mişcare religioasă, politică, artistică, fiecare ţară, formează un “egregor”. Egregorul se comportă ca o fiinţă psihică emanată de o colectivitate, fiind format din gândurile, dorinţele, fluidele tuturor membrilor care au gânduri în comun. Aici este desigur o problemă de liber arbitru şi de conectare voită. Conectarea unui individ sau a unei colectivităţi la un egregor se face printr-un gând-parolă care este chintesenţa egregorului, simbolul care caracterizează acel egregor. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franţa, cocoşul, pentru Rusia, ursul, etc... Diferenţele existente între gândurile up-load-ate de indivizi în egregor se reduce vectorial la componente în multivers; componentele care sunt identice într-un anume vers se adună întărind egregorul în acel vers în sensul sumei. Componentele antagonice într-un anume vers se anihilează vectorial; în timp este posibil ca egregorul să-şi schimbe sensul într-o anume zonă a realităţii (de exemplu pentru România, cu secole în urmă exista o ură puternică faţă de turci. Acum se manifestă o indiferenţă, poate chiar o vagă admiraţie. Suma efectelor acţiunilor disparate ale unor entităţi individuale este o sumă aritmetică, în timp ce rezultanta acţiunilor unei colectivităţi sincronizate este un număr obţinut exponenţial (deci, mult mai mare). Pe acest fenomen se bazează obţinerea rapidă de egregori de către creatorii de secte religioase şi de către artiştii (formaţii) care organizează concerte şi spectacole. Exista şi egregori ai celulei sociale numită familie, care asigură continuitatea relaţiei între parteneri şi armonizarea acţiunilor lor la nivel subconştient. Acest egregor este creat de această legătură şi îi datorează ei existenţa. Reflectarea egregorului sau personificarea acestei legături, este de obicei un amestec de aspecte subconştiente şi 41

Daniel-Dumitru Darie

conştiente cu privire la felul în care fiecare dintre părţi simte despre cealaltă şi despre relaţia dintre ele. Egregorul este format în acest caz special din sentimentele subconştiente, şi mai puţin din cele conştiente. Aceasta îi dă puterea pe care o are asupra părţilor implicate. Când apare o necesitate de schimbare, egregorul exercită negativ această putere, atunci când nu este recunoscută o schimbare în relaţie, sau când se rezistă ei, sau se neagă acea schimbare. Pe de altă parte, egregorul exercită o putere pozitivă, de sprijin, atunci când schimbarea este recunoscută, acceptată şi ne ocupăm deschis şi sincer de ea. Când ambele părţi sunt capabile de a recunoaşte egregorul şi vor să înveţe de la acesta, el poate deveni o unealtă spre a uşura schimbarea şi creşterea. El va revela ceea ce fiecare parte are nevoie să i se reveleze, pentru ca relaţia să înflorească şi pentru ca fiecare persoană să înflorească independent. Pentru a dizolva egregorul este nevoie de tăierea completă a oricărei legături mentale şi emoţionale. Cu alte cuvinte, este foarte greu de realizat. De obicei, egregorul se va schimba doar, în loc de a muri cu adevărat. (iubirea se transformă în ură, nu în indiferenţă....) Psihologic, egregorul este un lucru complex. Atât timp cât mai există o legătură emoţională, prin definiţie nu aţi „terminat”. Egregorii mari aparţinând unor religii „stinse” sau unor civilizaţii demult apuse rămân activi în univers o lungă perioadă de timp, ajutând la înţelegerea şi descoperirea elementelor acelei religii sau civilizaţii de către oamenii din viitor, folosindu-şi intuiţia mult mai mult decât raţiunea (descoperirea Troiei de către Schliemann, descoperirea civilizaţiei minoice, etc).

Clasificarea Egregorilor Există trei feluri de egregori: 1. Egregori normali, obişnuiţi, al căror simbol este un concept abstract (idee, popor, partid, obicei, credinţă, etc). Aceştia sunt proprietate comună a celor care se conectează la egregor, cota de influenţă a fiecărui individ fiind direct proporţională cu puterea sa de concentrare şi timpul alocat gândurilor trimise spre egregor. Influenţa poate fi atât a individului asupra egregorului cât şi a egregorului asupra individului. Desigur în ecuaţie există şi o mărime cvasicon-stantă care este acumularea de info-energie a egregorului. La egregorii obişniuiţi această mărime cvasi-statică este enormă faţă de capacitatea unui individ de a schimba gânduri cu egregorul. De aici rezultă că un individ oarecare, chiar dotat din punct de vedere al 42

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

parametrilor info-energetici proprii nu poate modifica semnificativ un egregor. Lucrurile stau un pic altfel când un grup de indivizi (eventual puternici info-energetic) efectuează transferuri sincronizate de info-energii cu egregorul. După cum se ştie, funcţia exponenţială asigură un randament foarte mare, fiind posibilă urnirea vectorului egregorului de către un grup sincronizat de Iniţiaţi. Pe acest fenomen îşi bazează acţiunea numeroase grupuri semi-închise, fie francmasonice, fie religioase. Secretomania care guvernează aceste grupuri de acţiune este dată pe de o parte de necesitatea menţinerii secrete a simbolului egregorului, pentru ca alte grupuri cu interese opuse să nu-l poată accesa eficient, şi pe de altă parte de necesitatea ca utilizatorii obişnuiţi ai egregorului să nu ştie că este posibil ca acesta să fie modificat în funcţie de interesele unui grup şi să aibă încredere că egregorul este doar suma gândurilor celor interesaţi de acel subiect. 2. Egregori extraordinari, al căror simbol este o persoană vie sau o entitate. Aceştia sunt proprietatea cvasi-exclusivă a persoanei care este simbolul egregorului, egregorul fiind constituit din gândurile titularului şi din gândurile celor care se gândesc la el şi la acţiunile desfăşurate de el. În ceea ce priveşte up-load-ul, şi la acest tip de egregor se aplică regulile generale, urcă info-energia în el toţi cei care se conectează la egregor, în mod individual sau în mod sincronizat. Ţine de capacităţile şi de puterea de captaţie a titularului ca să-şi formeze egregorul prin acţiunea unor grupuri coordonate conduse foarte strict de titular atâta timp cât sunt concentrate şi conectate la egregor. Aceasta acţiune complicat de prezentat în scris se face foarte simplu de către artiştii care fac spectacole în sală sau pe stadion, cei prezenţi la aceste spectacole având de regulă o trăire intensă şi bine sincronizată, condusă în sensul dorit de artist. Aceşti utilizatori individuali pot avea apoi conexiuni individuale cu egregorul, dar din cauza diferenţelor uriaşe dintre exponenţială şi suma simplă ei practic pot fi doar influenţaţi de egregor. Titularul egregorului fiind însă însuşi simbolul egregorului, are drepturi depline în a folosi acea energie acumulată şi în a-i schimba vectorii din multivers (asta doar dacă are şi ştiinţa necesară, ceea ce nu prea se întâmplă...). 3. Există şi un tip intermediar de egregori, şi anume cei al căror titular este o colectivitate mică, unită de un ţel şi un simbol clar definit. Cel mai clar exemplu este cel al unei echipe de fotbal (deoarece jucătorii de fotbal nu prea ştiu parapsihologie avansată aceşti egre43

Daniel-Dumitru Darie

gori se comportă ca egregori de tip1 când e vorba de titulari şi ca egregori de tip 2 când e vorba de utilizatori...).

Moartea [i Egregorii Fiecare om, după ce moare şi devine entitate ia cunoştinţă cu setul de reguli care asigură ciclul transcendent al Fiinţelor şi al Informaţiei în Multivers. Pe timpul cât sunt încarnaţi, acest set reprezintă o Taină pentru oameni. {...”taina ce doar morţii o ştiu”}. Această Taină este răspunsul lui Dumnezeu la asumarea de către Om a Liberului Arbitru. Când moare, omul pleacă într-o călătorie astrală care începe ca oricare alta (ca orice adormire). Problemele apar când entitatea vrea să se întoarcă în corp şi constată că acesta nu mai are o interfaţă compatibilă. De regulă entitatea îşi dă seama repede că ceva nu este chiar în regula şi face o prima încercare de intrare în propriul corp după 1-25 minute. Sunt şi cazuri în care reuseşte să-şi animeze corpul, şi avem o „near-death experience.” (o întoarcere de pe tărâmul morţii)6, încercări care sunt oricum sortite eşecului. În situaţia în care omul moare în urma unei boli incurabile sau, indiferent de cauză moartea intervine după o lungă agonie, entitatea are timp să afle ce i se va întâmpla, şi pleaca în mod organizat din corp, retrăgând tot etherul disponibil. Fibrele nervoase şi vasele de sânge răman un fel de ghidaje care drenează toată producţia de ether a celulelor corpului după încetarea „administraţiei centrale” Entitatea rămâne legata de corpul fost al său printr-un cordon foarte subţire, legătura fiind făcută de regulă prin sahasrara [chakra a 7-a] (astfel se explică secvenţialitatea procesului de moarte liniştită (cu aproximativ 1-2 ore înainte de a muri, muribundului încep să i se răcească picioarele şi mâinile, nu îşi mai poate controla corpul, începând cu picioarele, apoi mâinile, apoi partea inferioară a corpului. Cam în această fază omul devine foarte conştient, iar dacă a fost in6

Aceste cazuri se întâmpla de regulă când entitatea a fost smulsă prin violenţă afară din corp, şi corpul nu este foarte avariat. Dacă corpul este grav avariat, asistăm la chinurile entităţii de a-l anima (de exemplu cineva al cărui corp este aruncat de pe un bloc după ce cade jos, stă nemişcat un timp, apoi face nişte încercări de a-şi misca ochii şi buzele, şi abia după câteva minute sau zeci de minute moare de tot), sau cineva căruia i se taie sau i se distruge cvasi-complet capul şi totusi nu moare (soldat decapitat de schija care continuă să meargă, mareşalul Antonescu care a continuat să vorbeasca deşi avea creierul aproape complet spulberat de gloanţele de la execuţie) 44

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

conştient se trezeşte şi vorbeşte coerent, ca şi cum ar fi dintr-o dată bine. După câteva minute (max. 1 oră), timp în care a fost retras etherul din zona organelor interne, respiraţia se încetineşte sub valoarea critică şi încetează. Pulsul mai continuă câteva minute foarte încet şi apoi se opreşte. Omul nu mai poate vorbi, nu mai simte atingerile, apoi nu mai vede. Continuă să au-dă 20 secunde până la 1 minut după oprirea inimii -moment greu de sesizat când este acasă, dar scos în evidenţă în mod supărător pentru cel ce moare de către aparatele din spital. În acest interval, entitatea se separă de corpul său, rămânând legată de acel cordon de drenare. Pentru a se deplasa, şi pentru a procesa informaţie, entitatea aflată în această fază a evoluţiei are nevoie de ether şi de info-energie. De fapt ea are nevoie doar de info-energie, necesitate cunoscută din lumea religiei şi din lumea profană ca „nevoie de lumină”, etherul nu îi mai este de nici un folos, acesta foloseşte doar pentru cuplarea directă a entităţii la celulele nervoase. Acesta se vede în anumite condiţii favorabile, de el se folosesc uneori entităţile când vor să se arate ca „fantome”. De asemenea acesta este indispensabil unei entităţi care vrea să „bântuie” pe o altă fiinţă, acţionându-i direct corpul acesteia (sau numai anumite părţi din el (cel mai adesea mâini, picioare, sex)). Entitatea primeşte cantităţi în descreştere de ether şi lumină prin dren timp de câteva săptămâni, până ce putrefacţia cadavrului distruge cvasi-complet canalele nervoase şi cele constituite de vasele de sange. Celulele până mor, produc cantităţi mari de ether şi de bioenergie. Majoritatea celulelor mor în primele 48 ore de la încetarea circulaţiei sangvine (cea desfaşurată cu viteză mare în urma pompării sângelui de către inimă sau de o pompă artificială), nu aşa-zisa circulaţie inversă reziduală. Cel mai mult supravieţuiesc celulele de măduvă şi cele de os. Acestea pot rămâne vii chiar şi o lună. Drenul este foarte eficient, acesta suge şi o parte din bio-energia bacteriilor sau a altor celule invadatoare sau conlocuitoare (cancer) încetinind sensibil putrefacţia. Dar cantităţile astfel obţinute de entitate sunt în scadere, şi niciodată nu sunt în exces. Entitatea mai are la dispoziţie şi energia din egregorii personali. Aceştia sunt formaţi din gândurile al căror subiect a fost sau este persoana/entitatea respectivă, atât în timpul vieţii cât şi după aceea. Din această cauză este bine să ne gândim la cel dispărut. Din aceast motiv se organizează priveghiul şi acolo se discută numai (...{ah, ce bine ar fi să fie aşa...}) despre cel mort. Lumânarea care se

aprinde tradiţional nu este importantă decât ca semnificaţie, creierul nostru este cel care trimite lumina către morţi şi nu lumânarea propriu-zisă. Ideea a fost genială, pâlpâirea şi fragilitatea flăcării fiind de natură a sensibiliza pe cel ce aprinde lumânarea şi de a-i face subconştientul să devină mai sensibil şi să vibreze mai puternic la gândurile adresate de conştient către decedat. Nu este nici un câştig pentru mort să îi aprindem o candelă care arde o lună bine protejată contra oricărui vânt. E mult mai bine să-i aprindem o lumânare şi să tremurăm lângă ea la fiecare adiere de vânt. Entitatea la început nu realizează cât de radicală este schimbarea de statut, şi de regulă nu îl acceptă din primul moment, chiar dacă are o pregătire şi o educaţie de specialitate. Regula conform căreia entitatea trebuie să stea în cercul de cunoscuţi şi să fie legată cu dren de corpul sau cel puţin 40 zile este adevarată. Timpul maxim cât poate sta o entitate fără a fi “pedepsită” în ierarhia luminii pentru această rămânere în plus este 7 ani de la deces. Dar o entitate nu poate sta atât de mult deoarece nu are de unde să se alimenteze cu info-energie, deoarece corpul nu îi mai furnizează nimic după trecerea a câteva luni iar cunoscuţii îl uită repede pe decedat. Egregorii personali sunt aproape nesemnificativi în cazul persoanelor obişnuite. Regula este că imediat după trecerea celor 40 zile de „purgatoriu” entitatea trece Poarta de Lumină, (asta după ce renunţă la orice urmă de ether şi se desface de orice corzi ce dau drenuri pe care le va avea.) Rolul Porţii de Lumină este chiar acesta, arderea „necuratului” din entităţi. (a se înţelege că „necuratul” este etherul). Egregorii personali constituiţi în timpul vieţii şi cel constituit imediat după moarte sunt constituiţi din aceeaşi info-energie, având valori diferite doar prin cantitatea de info-energie acumulată şi nu prin calitatea ei. Infoenergia acumulată în egregori este rezistentă şi pierderile cu timpul sunt foarte mici. Desigur, aceşti egregori au de regulă sensuri info-energetice diferite şi se raportează la versuri diferite din cadrul multiversului (de regulă fiecare om are şi egregori benefici – când a fost iubit, când a fost lăudat sincer, când i s-a mulţumit pentru o faptă, atitudine, când a realizat vindecarea unui suflet rănit cu vorba sau cu fapta, când a fost lăudat în gand sau în faţa altora dar şi egregori malefici – când a fost înjurat, când a fost „pomenit” pentru o faptă răutăcioasă făcută cu vorba sau cu fapta, când a înşelat un suflet sau a furat un buzunar). Mai există şi egregori gri- admiraţie invidioasă pentru lucruri greu de făcut. Entitatea alege liberă de unde să se alimenteze cu energie în orice moment, şi este influenţată ca stare psihică şi

45

46

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

ca accentuare a gândurilor sale de această info-energie cu care se hrăneşte. Şi de regulă entităţile cu ceva experienţă sau cunoaştere de specialitate se alimenteză cu Lumină din egregori personali şi nu direct de la persoane care le donează Lumina, asta ca măsură de protecţie contra manipulării acţiunilor şi gândurilor lor. Există şi entităţi care după ce au fost în viaţă oameni simpli dar puternici fizic, social şi energetic ajung să se lase puşi la trebă de diverşi vraci de regulă din sfera magiei negre (wodoo), răsplata lor fiind energia necesară funcţionării lor ca entităţi. Aceste entităţi nu se duc la judecată şi încalcă regulile din Ierarhia Luminii, trăind parazitar pe seama Lumii celor vii. Misiunea Personal# [i Egregorii Misiunea Personală are două părţi una karmică şi una divină, dată direct de Dumnezeu. Partea karmică a Misiunii Personale se dă entităţilor venite la Încarnare de la unul din cele două Consilii care răspund de Dreptate şi Echitate pe Planetă, Consiliul Atlantidei, consiliul celor mai benefice entităţi de pe Planetă, Entitatea Guvernatoare a Planetei, şi Consiliul Shambalei (consiliul întelepţilor Shamballei) alcătuit din fiinţe care se află în stază protejaţi energetic în zona Tibetului şi din entităţi adăpostite în focuri veşnice, al cărui conducător este Lucifer, (fratele căzut în dizgraţie al lui Hristos). Aceste două consilii nu colaborează, ascultă de acelaşi Tată – Dumnezeu Creatorul tuturor Văzutelor şi Nevăzutelor, Cunoscutelor şi Necunoscutelor – au fiecare propria interpretare a Legilor Divine, au fiecare propria viziune a celor ce se pertec în Lumea celor Vii, au fiecare propria Iniţiere şi propriile metode preferate de rezolvare a problemelor karmice. Atenţie, de aceste Consilii ţin persoane nu religii cu de-a valma. În ultima vreme Shamballa „a dat lovitura” cu musulmanii... Mai pot fi date Misiuni Personale speciale de catre Sfântul Duh – cazuri extreme, nu au mai fost de mii de ani -, de Dumnezeu – tot foarte, foarte rare, nu au mai fost de câteva sute de ani – de Hristos şi de Lucifer – rare dar cei cu aptitudini deosebite le pot întâlni fără să caute „cu lumânarea”. Aceste Misiuni Personale speciale se simt, sunt persoane foarte, foarte puternice din punct de vedere spiritual şi au o influenţă la nivel de instincte asupra celor din jurul lor. (e vorba de cei aflaţi cu mintea în „jurul” lor, pot fi la mii de km distanţă dar să îi asculte la radio sau să le citească o carte). Cei doi fraţi se vizitează când sunt probleme importante, între ei este o rela47

Daniel-Dumitru Darie

ţie „rece” dar nu este un război adevărat. Între cele două Consilii este o situaţie de „război rece”. Cât sunt încarnaţi, oamenii nu pot trece din subordinea unui Consiliu în subordinea celuilalt, decât în situaţii cu totul excepţionale, sub îndrumarea unui ghid spiritual puternic şi şcolit în domeniu. O iniţiere nu poate schimba această apartenenţă. După ce devin entităţi, oamenii pot face această schimbare mult mai uşor, trecând de la un Consiliu la celalalt doar ajutaţi de un ghid spiritual şi având voinţa să facă această trecere. Cei veniţi cu Misiuni Personale direct de la şefi pot face mai greu această trecere, trebuie să aprobe amândoi fraţii. Şi nu e uşor. Dar nici imposibil. Aprobările se dau de regulă când amandoi sunt convinşi din analiza vieţii subiectului că i se potriveşte mult mai bine stilul celuilalt de a rezolva problemele. E nevoie de un ghid spiritual care să aibă acces la ambele Consilii şi ca doritorul de schimbare să îşi fi îndeplinit Misiunea Personală primită de la unul din ei respectând regulile de la celălalt. Subliniez: Misiunea Personală trebuie să fie îndeplinită. (!!!). Ghidul spiritual care prezintă şi susţine schimbarea îşi riscă Misiunea Personală proprie şi, dacă e fiinţă, chiar viaţa. Din toate cele spuse până acum se pot naşte, în fiecare om, multiple întrebări, de genul: -Îmi pot creea egregor personal cu propriile mele gânduri despre mine? Nu! Categoric nu! Egregorul personal se creează din gândurile celorlalţi despre tine. Mulţi îşi irosesc cantităţi importante de info-energie în această capcană, crezând că rugăciunile şi meditaţiile înspre ei înşisi le creează o rezervă de Lumină folosibilă după moarte. Prezervarea trupului prin mumificare artificială ajută la uşurarea traiului în Ierarhia Luminii? Nu! Ajută doar atât cât îi face pe cei ce văd acel trup să se gândească la tine. Adică tot atât ca şi un portret bun (tablou, basorelief, fotografie etc) Ca entitate ce să fac dacă rămân fără info-energie şi nici egregori personali nu am? Te rogi la Titulari de Egregori personali uriaşi să-ţi dea şi ţie o fărâmă de Lumină. Dar cel mai bine la Sfânta Treime sau Hristos. După ce urcă sus, trecând prin Portalul de Lumină, unei entităţi îi mai foloseşte Lumina pe care i-o dăm (de exemplu s-a Înălţat în a 42 zi dar mai primeşte Lumină şi după zeci de ani deoarece s-a descoperit că a fost un poet Mare, şi de-abia în acest târziu ne aducem aminte că a trait şi el pe acest pământ – cazul Eminescu) 48

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Da, Entitatea va putea folosi acea info-energie. Cum facem cel mai eficient pomana, aşa ca entităţii să-i fie cel mai folositor? Dacă medităm cu scopul clar de a-i da Lumină acele entităţi. De asemenea dacă ne rugăm ca Sfânta Treime (sau o altă Entitate Noesică Conceptual Benefică) să-i dea Lumină acelei Entităţi şi să îi fie iertate păcatele. Se fac cruci mari de curăţare şi se stă cu palmele şi picioarele depărtate cât timp spunem mantra/rugăciunea cu scopul de a-i da info-energie acelei Entităţi. [obs. Nu permitem sub nici un motiv entităţii sa se lege cu coardă de noi.] Entit#]ile [i Egregorii De regulă în aceste 40 de zile entităţile se plimbă în cercul de persoane şi locuri cunoscute şi se obişnuiesc cu regulile noii Lumi în care au intrat. Ele mai au Liberul Arbitru intact(!!). Ele sunt Entităţi, dar în mod excepţional pot face şi lucruri ce le pot face fiinţele. Entităţile văd, dar nu văd ca noi, oamenii. Ele văd doar Lumina ce o văd oamenii în timpul călătoriilor astrale. Se văd aurele, se văd energiile de colţ şi de faleză, nu se văd plafoanele interioare ale construcţiilor, se văd entităţile printre oameni, etc. Nu se vede nici suprafaţa solului acolo unde nu e acoperită de plante. Entităţile nu simt gusturi. Entităţile nu simt mirosuri. Entităţile nu au simt tactil ca noi, ele nu pipăie în sens de tare-moale şi nici de cald-rece. Ele pipăie doar pe axa lipicos-alunecos iar cald şi rece au seminficaţie de bine şi rău ca şi la feeling-ul făcut de noi, cei care lucrăm cu bio-energie... Entităţile nu ştiu să-şi folosească memoria de scurtă durată după ce au murit ca oameni şi au devenit entităţi, deci nu ţin minte ce li s-a spus după ce au murit. Ele pot face asta, dar trebuie să înveţe. Asta pot face doar în cazuri excepţionale în primele 10 zile. Şi de regulă ţin minte un singur lucru de la o persoană. (deci cereţi un singur lucru la o Entitate şi asteptaţi până face acel lucru.) Entităţile nu percep deloc timpul şi nu au nevoie de somn. Sunt complet debusolate de timpul pe care îl au şi cu care nu au ce face. Este poate cea mai grea adaptare . Entităţile se pot deplasa cu „viteza vântului” fără probleme. Că pentru unii asta e viteza unei adieri de primăvară, asta e o altă poveste. Dar învaţă repede şi „viteza gândului”. Asta le dă posibilitatea de a fi aparent simultan în mai multe locuri. Entităţile se pot lega cu cordoane de fiinţe, şi pot utiliza această conexiune foarte eficient. Cele primitive sau cele rele vor folosi doar 49

Daniel-Dumitru Darie

pentru a fura energie. Cele evoluate vor schimba preponderent informaţii. Tentaţia de a fura energie este însă foarte mare. Mult mai periculos este însă furtul de ether. Daca o fiinţă rămâne fără ether, se va îmbolnăvi grav, fără motiv şi fără leac. Şi va muri. Astfel se explică „morţile în perechi”, cunoscute în popor. Cel mai periculos fenomen pentru cei avansaţi care cred că pot stăpâni fenomenul este acela ca prin aceste conexiuni de coardă în tot sistemul info-energetic creeat pătrund matrici info-energetice degenerate, ajunse în entitate prin dren din corpul său aflat în mormânt. Dupa cum se ştie, în acest fel se transmit cancerul şi alte boli degenerative grave (...te virusezi exact ca un calculator în reţea). După ce trec de Poarta de Lumină, Entităţile sunt supuse procesului de analiză a faptelor şi gândurilor din timpul întregii lor vieţi şi apoi Judecăţii. Consiliul care a dat partea karmică a Misiunii Personale persoanei face şi judecata. La judecată se ţine cont în mod prioritar de partea divină a Misiunii Personale, aceea care vine direct de la Dumnezeu. În funcţie de posibilităţile de evoluţie spirituală a Entităţii, de necesităţile de rezolvare a karmei dinspre subiect spre alţii, cât şi de posibilitatile de rezolvare a karmelor altora cu Subiectul, se dă o Sentinţă Executorie, care este partea karmica a noii vieţi a Entităţii. Atenţie, cât timp un neiniţiat este în viaţă, karma acestuia este închisă, şi nu se poate analiza. Verdictul se poate da numai după ce toţi cei cu care a interacţionat persoana în timpul vieţii au murit. Se fac excepţii doar în cazuri foarte speciale. Judecata durează de regulă câteva zile, timp în care entitatea este închisă din punct de vedere info-energetic, fiind imposibil de contactat prin orice mijloace. E şi imposibil de măsurat parametrii ei în acest timp, nu se dă nici un fel de aprobare. Un ghid spiritual poate face cerere de scurtare a acestei perioade sau de „ieşire pe cauţiune”. Entitatea îşi poate plăti singură „cauţiunea” dacă are energie disponibilă (egregor compatibil cu acel Consiliu). În acest caz Entitatea se eliberează provizoriu, urmând ca sentinţa să se dea când va fi posibil. Dacă există o cerere justificată şi susţinută de un ghid spiritual de încarnare a entităţii imediat, sau oricum, mai devreme decât ar fi posibilă judecarea tuturor interferenţelor, şeful de Consiliu – Hristos la Consiliul Atlantidei merge personal la Dumnezeu şi ia aprobare, ca şi o suplimentare de Misiune Personală cuprinzând scenarii de rezolvare a unor fapte ce nu s-au întâmplat (puterea lui Dumnezeu asupra Timpului, o putere nerelevată oamenilor). Uele din karmele celor implicaţi în legături cu acea entitate vor suferi de asemenea modificări prin suplimentări 50

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

sau eliminări de Misiuni Personale. Daca entitatea nu are egregor să îşi plătească aceste taxe şi cauţiuni energetice, nu sfătuiesc oamenii care fac treabă de ghizi spirituali să accepte ei plata decât dacă ştiu bine ce fac şi cui fac. Principala folosinţă pe care o atribuie Entităţile energiei din egregorul personal este de a avea Lumină până învaţă regulile stricte din Ierarhia Luminii şi îşi obţine Lumina de la Sfânta Treime. Entităţile trăiesc folosind ca sursă de energie vibraţia Luminii. Trebuie să absoarbă Lumina cu vibraţie cât mai înaltă şi degajă în mediu lumina "uzată" având vibraţie mai joasă decât cea absorbită. Desigur că, punctual, în scopuri precise, ele pot trimite şi Lumina cu frecvenţă înaltă, cu mari eforturi chiar mai mare decât cea primită. Lipsa acestui combustibil le blochează posibilităţile de acţiune, le “leagă” de trupul în descompunere şi le determină multe frustrari. Unele entităţi ajunse în această regretabilă situaţie nu mai pot gândi clar din cauza lipsei de energie şi fac compromisuri de neimaginat înainte de deces. A doua folosinţă ca importanţă a energiei din egregor este aceea de a comunica telepatic cu cei vii. Entităţile care vin la încarnare în modul obişnuit îşi ştiu partea karmică a Misiunii Personale şi cel puţin obiectivul principal (din cadrul părţii divine a Misiunii Personale) al Vieţii pe care o vor începe. Ele au de ales dintre mai multe scenarii asemănătoare puse la dispoziţie de Consiliul de care aparţin. După ce aleg şi părinţii concreţi asigură energizarea ovuluilui fecundat, pentru ca acesta să supravieţuiască. Există în foarte rare cazuri situaţii în care ovulul supravieţuieşte peste perioada critică în urma concentrării deosebit de intense a părinţilor, fără a avea o entitate care să-l anime. În aceste cazuri fătul care se dezvoltă nu este viabil sau are grave defecte de "construcţie" ca rezultat al lipsei de control exigent. Uneori se găseşte "de urgenţă" o entitate care să anime acel embrion. Poate fi o entitate care este foarte grăbită să vină sau una care a pierdut din vina ei toate "trenurile" puse la dispoziţie de Consiliu şi îşi încearcă şansa astfel. Dacă o entitate refuză să accepte toate scenariile karmice propuse va primi alt set peste un timp, dar situaţia ei va fi mai grea. Există şi Misiuni Personale "de completare", în care singurul lucru care trebuie să-l facă Entitatea este să anime fătul până la naştere sau până la o vârstă fragedă. Până la naştere sau cel mult 40 zile după aceasta, entităţile cu Misiuni Personale "de completare" pot pleca purşi-simplu când au îndeplinit Misiunea Personală sau se pot lăsa înlo-

cuite de alte entităţi cu Misiuni Personale extraordinare. Uneori se întâmplă şi înlocuiri cu Misiuni Personale "piratat", rezultând copii cu Misiuni Personale în completă discordanţă cu mediul în care se nasc fără ca acest lucru să fi fost impus prin partea karmică a Misiuni Personale. De regulă aceste "furturi de corp" se fac de către entităţi inferioare. Entităţile aflate în primele 40 de zile, aflate înainte de Înalţare, cu acordul Consiliului care răspunde de karma lor, pot fi încarnate direct într-un copil nenăscut sau născut aflat în primele 40 zile de la naştere, populat de o entitate temporară sau de o entitate care are unică Misiune Personală să ţină acel corp animat câteva zile. Această operaţiune se poate face doar cu acordul şi participarea lui Dumnezeu, şi nu e hotărât decât în aparenţă de Entitate sau de ghidul ei spiritual. O asemenea reîncarnare este una de excepţie absolută (de exemplu Dalai-Lama, dar nu chiar numai el). Coeficientul de Nepătimire Nativă se menţine cel din viaţa precedentă, Misiunea Personală se suplimentează numai de Dumnezeu direct şi Misiunea Personală a acestora nu conţine reziduuri karmice. Aceste existenţe este bine să se dezvolte într-un mediu controlat, alcătuit din persoane cu un înalt nivel spiritual, măcar sub aspectul înţelegerii unor lucruri din Ierarhia Luminii. Este o catastrofă dacă astfel de copii ajung în răspunderea unor oameni normali şi pe mâna medicinii clasice. Exista şi o metodă băbească de a forţa schimbarea entităţii venite la încarnare. Vrăjitoarea -de regulă o babă- pune mâna dreaptă cu palma desfacută pe capul nou-născutului, cuprinzându-i capul în palmă şi se concentrează la entitatea pe care vrea să o bage în trupul copilului - de regula o rudă sau un ascendent al ei. Entitatea venită cinstit în trupul bebeluşului este destul de slab legată de acesta, şi metoda are mari sanse de reuşită. Deci, parinţi, fiţi foarte atenţi şi nu daţi voie nimănui să pună palma pe creştetul nou-născutului dumneavoastră. De regulă entitatea adusă astfel în trup cu încălcarea ordinii din Ierarhia Luminii, chiar dacă nu a fost un om rău, este pedepsit pentru că acceptă acest furt şi va primi o suplimentare de Misiune Personală în sensul de a avea mai mult de suferit decât ar fi fost normal dacă aşteptă să-i vină rândul la încarnare. Entităţile mai pot face un lucru excepţional, dacă au la dispoziţie cantităţi uriaşe de info-energie în egregori personali. Pot cere solemn direct lui Dumnezeu să le „scintileze” adică să le dividă în doi „fraţi info-energetici”. Aceasta este singura modalitate de înmulţire a entităţilor. Poate fi făcut numai de Dumnezeu. Taxele energetice (re-

51

52

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

pet, acestea sunt imense) sunt luate de Consilii pentru a limita foarte mult înmulţirea entităţilor, deoarece pe Pământ s-au acumulat prea multe spirite, care sunt încurcate îngrozitor între ele şi nu mai pot evolua. Capacitatea Planetei este depaşită cu mult. Aceste limitări au fost incluse în Planul Divin încă din perioada Atlantă. Dumnezeu nu aprobă orice solicitare în acest sens, plata taxelor energetice nu dă nici o garanţie Entităţii că va fi „înfrăţită” (ca grâul). Aceste taxe sunt nereturnabile. Scopul acestei nereturnabilităţi este acela de a restrânge şi mai mult cercul celor care încearcă scintilaţia, fiind necesar ca Entitatea să aibă pe lângă un comportament excepţional în una sau mai multe vieţi, şi de multă încredere în ea însăşi, de un ghid spiritual curajos şi nu in ultimul rând de voinţă şi curaj, caracteristici foarte rare în Lumea de Dincolo. O entitate care are cunoştinţele, instrucţia şi curajul necesar, poate face cele necesare şi fără ghidul ei spiritual, dar o costa şi mai multă energie. Plătind energie în progresie geometrică se poate obţine scintilarea în 3 sau mai mulţi fraţi, dar nu ştie să fie posibil ca cineva să adune în egregori personali atâta energie. Fraţii spirituali au în prima generaţie karme identice şi facultative între ei – adică dacă unul îndeplineste un punct, acesta este îndeplinit pentru amândoi. Din aceasta cauza cei doi se întâlnesc şi sunt şi fizic unul în preajma celuilalt – trebuie să treacă prin aceeaşi situaţii – La a doua generaţie rămân comune şi facultative doar evenimentele neîndeplinite în această primă viaţă ca fraţi spirituali. Dar cum au trăit prin acelaşi mediu şi au încercat să facă acelaşi lucru în viaţă, şi greşelile sunt similare. Practica arată că cei doi fraţi spirituali sunt unul în preajma celuilalt timp de mai multe vieţi... Cei doi au acelaşi Coeficient de Nepătimire Nativă în prima încarnare. Cei mai mari egregori personali de pe Planetă sunt cei ai religiilor şi cei ai celor două Consilii de judecată. Titularii acestora pot folosi această energie în funcţie de ceea ce doresc să realizeze. Aceşti titulari fiind entităţi conceptuale nu vin la încarnare decât în situatii cu totul excepţionale, fiind trimişi direct de Dumnezeu sau de Sfântul Duh. Energia este folosită atât pentru a influenţa telepatic persoane aflate în dilemă, care renunţă la Liberul Arbitru, cât şi pentru a-i ajuta pe cei ce mor fără un egregor propriu şi se roagă pentru Lumină. Aceste fonduri energetice sunt alimentate de gândurile oamenilor, nu de titular. În acest sens este adevărată teoria gnostică, care după cum se ştie susţine că Dumnezeu este o entitate care se hrăneşte cu ener-

gia pozitivă a oamenilor şi Diavolul cu cea negativă, amândoi fiind un fel de vampiri energetici. Atrag atenţia că o info-energie odată dată într-un egregor personal al unei fiinţe sau a unei entităţi, devine a acelei fiinţe sau entităţi şi nu mai este niciodată a celui ce a dat-o. Operaţia este irevocabilă, odată ce ai dat info-energie gândindu-te la cineva nu mai poţi pretinde înapoi acea info-energie. Dacă titularul este deschis la rugăciuni şi ai o culoare/frecvenţă a vibratiei energetice pe placul lui, poţi să-i ceri şi e foarte posibil să-ţi dea, asta dacă e entitate de ceva timp sau e o fiinţă cu multă cunoaştere, şi, bineînţeles, în ambele cazuri, are şi info-energetice multă acumulată în egregori personali. Egregorii având un subiect abstract, nu au un titular şi se manifestă asupra indivizilor care îi accesează ca un pattern instinctiv, ca o intuiţie de a rezolva o problemă sau ca un feeling al locurilor, lucrurilor, etc, aşa cum este descris în teoria morfogenetică. Dacă gândirea noastră contribuie la creearea sau mai frecvent la actualizarea unui egregor impersonal, ajutăm ca alţi oameni aflaţi în situaţii similare să rezolve mai repede şi mai usor problemele lor, ajutăm ca locurile să-şi păstreze specificul lor, ca oamenii să fie aşa cum am dori să fie. Contribuţia la un egergor impersonal, al cărui vector este în acord cu Planul Divin de evoluţie Planetară, este o faptă bună. Între momentul up-load-ării de info-energie într-un egregor impersonal şi posibilitatea recepţionării acestui ghid energetic de rezolvare a problemei trece un anumit timp. Nu vă epuizaţi să creeaţi egregori ai exerciţiilor de la şcoală în speranţa că prietenii dumneavoastră vor rezolva mai uşor exerciţiile de la examen. În asemenea situaţii analitice puţini chiar reuşesc să apeleze la instinct... Dar nu puţini pot spune că cel puţin odată în viaţă la un examen au rezolvat prin instinct o problema a cărei rezolvare le-a fost imposibilă analitic (biosic)....

53

54

Meserii care ajut# la creearea de Egregori personali a. Profesor (învăţător, instructor, etc.) Una din cele mai răspândite meserii. Mare atenţie, această meserie creează egregori personali puternici dar de regulă malefici pentru posesor. Câţi elevi ştiţi să-şi laude sincer profesorul. Câţi elevi au iubit un anume profesor mai mult decât l-au „boscorodit”. Şi la câţi părinţi de elevi predomină gândurile de mulţumire la adresa unui profesor faţă de cele negative? Desigur, există şi excepţii, dar {...această meserie este de regulă

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

antecamera de trecere de la Consiliul Atlantidei (Hristos) la Consiliul Shambalei (Lucifer). Dacă mai ţineţi cont şi de efectul de ateizare al meseriei de profesor - efect recunoscut ştiinţific, vedem de ce se înmulţesc exploziv anumite practici orientale în occident}. b. Militar de cazarmă. Mă refer la cei cu grade care fac instrucţie cu recruţii şi cu soldaţii. Aceştia au parte de egregori pur malefici, fiind într-o situaţie şi mai gravă decât cei de la pct. a). La fel şi supraveghetorii din internate şi din penitenciare... c. Artist de teatru - actor - şi cântăreţ de muzică cu turnee şi numeroase apariţii în public ca lider de grup. Are cea mai mare şansă să-şi formeze un egregor personal mare şi benefic, gândirea sincronă a celor ce-l privesc fiind garanţia unei transmisii clare, puternice şi favorizate de sincronicitate. Depinde de talentul şi charisma personală să atragă gândurile asupra lui ca persoană şi să realizeze sincronizarea gândurilor spectatorilor. d. Prezentator la TV, actor, artist în filme. Şi această meserie permite realizarea unor egregori personali benefici, dar randamentul este mult mai mic, de cele mai multe ori spectatorul de la distanţă se gândeste la personaj, povestea din film, ştirea de la TV şi nu la persoana celui ce îi dă viaţă. În unele cazuri numărul mare de privitori compensează acest neajuns. e. Poet, scriitor. Dacă ajungi mare, se gândeşte cineva şi la tine ca om, şi îţi vine şi nişte energie ca egregor personal. Până atunci nu te alegi cu nimic. Câstigă doar cei ce-ţi citesc opera în public... Valabil şi pentru ziarişti. Este celebru cazul lui Eminescu. f. Pictor, arhitect. Similar cu cazul e). Câstigul energetic este şi mai mic deoarece nu există sincronicitate între admiratori. Oricum, beneficiile info-energetice apar târziu după moarte. g. Criminal în serie. Realizează un egregor personal malefic impresionant, noroc că de regulă nu ştie să-l folosească. Este bine ca aceştia să nu fie executaţi (adică să nu fie osândiţi la moarte) deoarece atunci devin entităţi înainte de a le părea rău pentru faptele lor şi îşi vor folosi egregorul personal malefic pentru a avansa pe scara răului. Dacă stau în închisoare câteva zeci de ani de obicei realizează răul făcut şi cel puţin îşi pierd voinţa de a avansa pe scara ierarhică a Răului. În multe cazuri chiar renunţă la egregorul personal malefic. h. Epigoni culturali. Aici intră DJ-ul, acela care cântă în localuri melodiile altora fără a aminti de autori, recitatorii din spectacole de ocazie, alţii care prezintă lucruri spirituale frumoase care însă nu

sunt ale lor. De regulă aceştia strâng un egregor personal benefic destul de mare, fără prea mult merit.... i. Politician. De regulă cei ce au o asemenea ocupaţie se aleg cu egregori personali malefici, cu atât mai mari cu cât sunt mai cunoscuţi. Cine îşi aduce aminte de faptele bune ale politicienilor? Unii chiar au făcut şi de-astea. Principala cauză este mentalitatea umană şi „presa de scandal”... j. Functionar la ghişeu, vânzător în magazin. Mare atenţie, de regulă oamenii gândesc de rău şi sunt rare cazurile când cei ce exercită aceste meserii nu le dau şi motive s-o facă. Meserii nedreptăţite din acest punct de vedere: toate meseriile care realizează izolarea oamenilor de semenii lor, toate acele meserii care transformă omul într-o maşină. Deci, dacă poţi să faci ceva prin care să te bage lumea în seama, fă-o (Just do it)! Dacă impresia celorlalţi este pozitivă, eşti între acei puţini care au grijă de Ei înşişi şi după moarte.

55

56

Misticismul [i Egregorii A fost spus mai devreme: Egregorul este o acumulare impersonală de info-energii, bune sau rele, care au aparţinut indivizilor, grupurilor de indivizi, societăţii, popoarelor, naţiilor, planetelor. Aceste info-energii acumulate se comportă ca nişte acumulatoritampon din punct de vedere info-energetic, indivizii pot urca informaţie şi energie în egregor sau pot primi informaţie şi energie din egregor. Se creează astfel o interdependenţă, egregorul reprezintă şi de multe ori influenţează deciziile subtile ale indivizilor, nuanţa de bine sau rău etc. Egregorul personal se creează din gândurile celorlalţi despre deţinător. Manipularea info-energetică este o realitate ce nu mai poate fi combătută cu nici un argument, cercetarea ştiinţifică, dură şi seacă a dat undă verde tuturor aspectelor legate de această problemă. Misticismul amestecând tot ceea ce înseamnă posibilitatea de a vorbi de forţe supranaturale şi comunicarea cu acestea, respectiv ajutorul dat de acestea şi respectiv ajutarea acestuia, este vechi şi peren, de când lumea. Omul, actual sau un altul, anterior (Geneza, 6) a avut o anumită credinţă religioasă, monoteistă sau politeistă, în zeităţi bune sau rele. Mai toate aveau capacitatea de a influenţa viaţa şi realitatea umană, mai toate aveau slujitori pământeni. Creştinismul a impus o separare certă între cele ce sunt ale Luminii şi cele ce sunt ale Întunericului, deşi nu se pot nega nici celelalte

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

vechi religii ce au dăinuit, vorbind aici de cele orientale. Dar, la fel de bine, creştinismul a şi blocat căile de cunoaştere către mase a irealităţii imediate. Creţtinismul a fost influenţat politic (împăraţii Constantin cel Mare, Justinian) dar şi pe fundamente personale, scindarea ce s-a produs prin desprinderea musulmanilor fiind un exemplu edificator. Oricum, privind prin istorie se vede clar că actualul creştinism orodoxo-catolic are un trecut ce înseamnă 1/3 din cei 2000 de ani legat de al musulmanilor, aşa că pe multe planuri încă există aspecte comune. Credinţa în Dumnezeu sau în Allah, este una îndreptată spre partea benefică, spre partea care nu aduce schimbări de dragul suferinţei, ci pentru a fi mai bine, cel puţin aşa arată în ceea ce se propagă spre şi în masa de credincioşi. Dar tot învăţătura religioasă arată că Dumnezeu poate să dea şi suferinţă cu scopul de a îndrepta pe oameni. Credinţa religioasă face referire doar la Entităţi cu un Coeficient de Beneficitate foarte mare, neacceptând alăturarea celor ce nu se ridică la parametrii superlativului. Magia albă porneşte tocmai de la această “fereastră” lăsată de religie, slujind şi Entităţi cu un Coeficient de Beneficitate mare, care, pot face, pe unul sau mai multe planuri ceea ce nu pot face sau nu se complică să facă ceilalţi. Magia neagră este imaginea în oglindă a magiei albe, folosindu-se de entităţile cu Coeficient de Maleficitate mare şi foarte mare. Această latură a magiei aduce şi binele şi răul, folosirea ei fiind lăsată la dispoziţia Liberului Arbitru al omului-fiinţă. Este poate mult mai rapidă în efecte decât cealaltă, posibil şi datorită faptului că nu tot atâţia apelează la ea, cât sunt cei care apelează la partea luminoasă. Acţiunea asupra omului, fiinţă vie are loc prin mai multe metode, dar cea mai utilizată rămâne forţa gândului, forţă ce are toate premisele de a fi şi cea mai rapidă. În acest fel singura limitare este dată de puterea info-energetică a “manipulantului”. Egregorul personal este creeat şi alimentat de ceilalţi, aşa că nu este deloc greu ca “cineva” folosindu-se de propria putere sau prin invocarea spiritelor (entităţilor) să up-load-eze informaţii false în egregor iar “deţinătorul” să le primească la momentul cuvenit. Iar ceea ce urmează este uşor de înţeles: o informaţie falsă va da naştere unor acţiuni în totală contradicţie cu realitatea, apărând situaţii confuze, absurde, sau o informaţie corectă va conduce către acţiuni extraordinare, dincolo de capacităţile normale ale omului. La fel de bi-

ne, această info-energie poate fi concentrată asupra organelor umane “apărând” sănătatatea prin supra-aport energetic, miraculos, sau afectând-o brusc, fără explicaţii şi motivaţii, rapid şi foarte grav. Nu rare au fost cazurile de apariţie rapidă, inexplicabilă a unor afecţiuni foarte grave, detectabile sau nu în analizele medicale, apoi dispariţia fără urmă şi fără tratamente, atât a simptomelor cât şi a efectelor (Am trecut prin această fază – cardiopatia ischemică (doar una dintre boli) fiindu-mi diagnosticată în urmă cu 18 luni iar acum nici urmă de aceasta). Rugăciunea şi mantrele, descântecele şi invocările nu sunt altceva decât puntea pe care se trece info-energia către egregor. Puntea este neutră... e ca şi cum curentul electric trece prin conductor de aluminiu, cupru sau fier... magnetizabile sau nu, din punct de vedere al curentului electric, efectul este acelaşi. Şi tot la fel de bine se poate trimite curent alternativ, curent continuu cu sens pozitiv sau negativ. La fel de bine şi aici, pe acest tărâm, se creează puntea şi se transmite info-energia respectivă. Urmează efectele... Totodată, în sistemul ce se poate crea prin egregor, se poate induce o matrice degenerată, care poate schimba comportamentul şi viaţa unui om, brusc şi radical, la fel cum se poate întâmpla şi în cazul revers, “trezirea la realitate”. Această trezire se realizează prin mai multe metode, prin acţiunea fiinţelor vii sau a entităţilor – şi cred că doar cele ale Luminii pot face asta. De e-xemplu (şi e tot un exemplu personal) un accident auto (nu grav, dar manifestările accidentatului de parcă ar fi fost foarte grav) pot conduce la călătorii astrale, ghidat de aceste entităţi, prin care apare tăierea legăturilor către agresor, curăţirea de aceste matrici degenerate şi revenirea, la propriu şi la figurat, cu picioarele pe pământ. Religios poate fi vorba de îngerul (îngerii) personal, dar tot la fel de bine se poate vorbi de intervenţia celor din ierarhiile superioare, fiind vorba de situaţii de criză ale individului şi Misiunii sale Personale, sau de o situaţie extremă, inclusă în scenariul iniţial al acestei Misiuni, ca vârf de maximum. Revenirea în planul pământean este însoţită şi de alte modificări cu precădere în plan spiritual şi al unor calităţi preexistente dar latente, în sens pozitiv. La cealaltă extremă se poate releva inducerea bruscă a acestor matrici, atunci când agresorul vrea să “ţină în frâu” comportamentul normal al victimei, mereu ducându-l pe drumul ce i l-a impus. Iar dacă acesta face eforturi pentru a se elibera, i se induc “stări de sănătate”, fiind afectate cu precădere organele rapid responsabile la “im-

57

58

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

pulsuri”: sistemul glandelor endocrine, inima (dureri, tahicardie), sistemul circulator periferic (dureri sau amorţeli, chiar paralizie), ochi (ceaţă, somn), urechi (scăderea auzului, ameţeli), ficat şi aparatul digestiv (simptome ale ulcerului, “dureri de fiere”) şi multe altele. Un exemplu concret l-am sesizat la o persoană care, dacă participa la o înmormântare se întâlnnea cu cineva ce nu convenea atacatorului, drept pentru care în ziua înmor-mântării inima victimei dădea semne de boală gravă. Aceeaşi victimă prezenta anterior şi alte simptome, de oricâte ori trebuia să se întâlnească cu persoana “nedorită”, însă doar când agresorul ştia de faptul că urmau să se întâlnească. Simptome, de altă natură însă (fizice şi psihice) apăreau şi la persoana “nedorită”, anihilate în parte de rezistenţa sa, de cunoaşterea de care era capabil dar şi de ajutorul dat de alte persoane înzestrate cu puteri şi cunoaştere şi nu în ultimă instanţă de ajutorul Entităţilor de Lumină, a Divinităţii. La momentul când această carte se tipăreşte cazul este rezolvat prin dispariţia agresorului, Entitate eminamente Conceptual Malefică. N-am folosit prea mult, chiar mai deloc, în aceste două exemple, referirea la egregor în mod intenţionat. Am preferat cazuistica reală, cu explicaţiie simpliste dar uşor de înţeles. Tot la fel de bine nu am vrut să complic aici lucrurile, ducând discuţia chiar pe tărâmul ştiinţei, al psihologiei şi fizicii cuantice, pentru că şi aşa cadrul impus iniţial al lucrării este pe jumătate depăşit. După ce se vor spune tot ceea ce este minim necesar şi despre radiestezie, se poate aborda şi din alte puncte de vedere această idee.

59

60

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Scurt istoric, defini]ii [i cuno[tin]e generale specifice [i necesare \n Radiestezie Radiestezia este cunoscută din antichitate, chiar din preistorie. Sub aspect geografic, radiestezia sub diferite forme era cunoscută pe toate continentele. În jurul anului 1750, abatele francez de Bouily sistematizează informaţiile despre fenomen şi dă numele acestei ştiinţe potrivit uzanţelor vremii. Etimologia cuvântului provine din limba greacă, unde radios = radiaţii şi esthesia = sensibilitate. Abatele de Bouily este considerat părintele radiesteziei în Franţa, ţară cu cel puţin 3 societăţi de radiestezie şi sindicat naţional al radiesteziştilor din 1954. Instrumentele radiestezice folosite în vremurile vechi erau toiagul, pendulul, nuiaua bifurcată de alun, etc. Deseori radiesteziştii au fost apropiaţi conducătorilor sau au fost respectaţi de comunităţile locale în cadrul cărora trăiau şi activau. Definiţie: Radiestezia este fenomenul în cadrul căruia un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepţionează prin intermediul extrasensibilităţilor sale un semnal info-energetic) şi reacţionează la decodificarea semnalului respectiv. Sistemele vii umane pot prestabili diferite tipuri de reacţie la decodificarea anumitor semnale, decodificare adusă în plan conştient prin mişcarea unui instrument ajutător. Sistemele vii neumane se manifestă nespecific – prin nelinişte, agitaţie- sau conform unor comportamente prestabilite prin codul lor genetic (şobolanii ies din galerii înaintea alunecărilor de teren şi a cutremurelor, câinii urlă fără rost, unii peşti se ridică la suprafaţa apei şi chiar sar afară din acvariu). Semnalele info-energetice specifice anumitor obiecte (surse de semnal) se găsesc în oceanul informaţional înconjurător. Orice sistem viu are, în afară de nişa sa biologică, o nişă info-energetică care este cu atât mai vastă cu cât structura noesică a sistemului viu respectiv este mai puternică/evoluată. Nişele info-energetice ale fiinţelor din o anumită zonă se întrepătrund, fiind traversate (şi afectate) de diverse semnale info-energetice. Însăşi nişa infoenergetică a altei fiinţe este o sursă de semnal. Aceste nişe info-energetic nu au forme stabile şi un sunt limitate la cele 4 dimensiuni cunoscute Fizicii. Noesicul uman poate modela forma şi dimensiunea nişei info-energetic proprii. 61

Daniel-Dumitru Darie

Semnalul info-energetic recepţionat şi decodificat se află în interiorul zonei de activitate extrasenzorială a sistemului viu respectiv, adică în nişa sa info-energetică. Definiţie: Nişa info-energetică reprezintă spaţiul în care putem produce influenţe şi din care primim influenţe din punct de vedere infoenergetic. Definiţie: Semnalul info-energetic este format dintr-o cantitate de informaţii (Qi), organizată în algoritmi mai mult sau mai puţin complecşi (Qalg), totul implementat într-un suport energetic (Qe). Acest suport poate fi de natură foarte diversă (mecanică, termică, subtilă, potenţial electric, magnetic etc.) Cum reacţionează un om în mod prestabilit? Orice radiestezist porneşte de la premiza că ştie exact ceea ce caută, că poate găsi şi decodifica semnalul info-energetic al lucrului căutat (sursa de semnal). Pentru aceasta, orice operator radiestezist îşi prestabileşte ce anume în mişcarea instrumentului său înseamnă DA şi ce anume înseamnă NU. Exemplu: În sistem binar, cu ansa, 90° spre podul palmei înseamnă DA, iar 90° spre exterior înseamnă NU. Condiţia esenţială ca să se poată măsura este obiectivismul total. Este foarte importantă detaşarea completă de orice implicaţii raţionale sau sentimentale ale măsurătorii ce se efectuează. Dacă nu se poate măsura. într-un caz specific, va fi rugat un alt radiestezist să măsoare. Când se măsoară, trebuie să se măsoare şi atât!(ca orice aparat de măsură). Nu trebuie gândit la nimic altceva şi mai ales nu trebuie interpretate în vreun fel rezultatele. După ce se termină de măsurat, se va face interpretarea acestor măsurători. Investigaţia cu 2 alternative (DA/NU, SUS/JOS, +/-) este cea mai simplă în radiestezie şi se numeşte investigaţie în sistem binar. Pentru orice fel de măsurătoare, trebuie să prestabit un algoritm de decodificare (dacă DA, ansa se mişcă într-un anumit fel). Algoritmul de decodificare se referă strict la semnalul info-energetic al sursei de semnal căutate. Trebuie să se acorde multă atenţie concentrării la perceperea semnalului info-energetic al sursei investigate, pentru a nu fi perturbaţi în timpul măsurătorii de diversele (şi tot mai multele) semnale info-energetice parazite care traversează nişa info-energetică De asemenea trebuie stabilit clar şi exact ce anume se vrea a se afla despre acea sursă de semnal. Există semnale parazite care sunt trimise de fiinţe (cu trup sau mai ales fără) care au ca scop să facă operatorul radiestezist să gre62

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

şească măsurătorile, scopul urmărit fiind acela de a se pierde încrederea în radiestezie... Primele servicii permanente de radiestezie organizată au fost înfiinţate în cadrul Wehrmacht-ului, în timpul celui de al doilea război mondial, odată cu intrarea în criza de materii prime. Între altele, radiestezia a fost folosită şi în lupta de rezistenţă (Franţa, Serbia) pentru a determina poziţia depozitelor de armament, a convoaielor şi a trupelor. Acest fapt este posibil prin tehnica de biodetecţie. În timpul razboiului din Vietnam, armata SUA avea specialişti radiestezişti cu care localiza tunelurile şi capcanele instalate de partea adversă. În spaţiul românesc activitatea „fântânarilor”de detecţie a apei potabile a fost recunoscută şi folosită din cele mai vechi timpuri de comunităţile locale (obsti săteşti). Definiţie: Biodetecţia reprezintă stabilirea unui unghi cuprins între o "Direcţie 0" şi direcţia pe care se află sursa de semnal căutată, în contextul în care vârful unghiului respectiv coincide cu poziţia operatorului radiestezist. Direcţia 0 se stabileşte în funcţie de un reper fix ales aleatoriu, sau se poate fixa cu ajutorul busolei sau al altor instrumente, putând fi orientată către nordul geografic, magnetic etc. După ce s-a stabilit Direcţia 0, se parcurge (se baleiază zona de investigaţie) cu instrumentul radiestezic şi, conform unei codificări propice, se stabileşte direcţia pe care se află sursa de semnal căutată. Vârful ansei "se agaţă" de o direcţie. Se notează unghiul (α) format faţă de Direcţia 0. O metodă mai exactă de determinare a poziţiei unei surse de semnal este biolocaţia. Aceasta se realizează cu ajutorul a 2 biodetecţii. Prima biodetecţie se execută la fel ca anterior. Următoarea se face dintr-un alt punct, denumit operator 2, în sens opus faţă de prima. Cele doua biodecţii pot fi executate de aceeaşi persoană în momente de timp diferite dar cât mai apropiate, sau de două persoane diferite. Sursele de semnal teluric (SST) reprezintă surse de semnal nevii. Există multe alte surse de semnal nevii. Ele constituie obiectul principal de studiu pentru practicanţii începători ai radiesteziei 63

Daniel-Dumitru Darie

Instrumente radiestezice În general, instrumentele radiestezice se bazează pe linii geometrice simple şi pe simetrie. Caracteristica de bază a instrumentelor radiestezice este cea a unui echilibru precar într-o poziţie fixă. Materialele se pot alege după ştiinţă, posibilităţi, gust etc. Toiagul este unul dintre primele instrumente radiestezice folosite. Se foloseşte ţinut în echilibru şi când se înclină spre dreapta înseamnă DA, iar când se înclină spre stânga înseamnă NU. Se foloseşte în general în explorări executate afară, radiestezistul se plimbă încet pe terenul de explorat şi urmăreste mişcrea indusă instrumentului. Nuieluşa de alun (sau orice alt lemn elastic). Se tensionează între palme, iar apoi radiestezistul îşi propune ca nuieluşa să zvâcnească între palmele sale ca răspuns la întrebarea pe care o pune. Era unealta clasică a „fântânarilor” din mediul rural de altădată din Europa şi de la noi, activitatea aceasta fiind surprinsă într-o pictură din 1556: „Illustration d'Agricola De re metallica”. Furcuţa din lemn a fost folosită de Simun Simeon, care trasă contururile unor zăcăminte de ţiţei pentru compania petrolieră Astra. Forma este dezvoltată din nuieluşa de alun clasică bifurcată. Pendulul sideral este un instrument radiestezic foarte sofisticat, folosit în special în Franţa. Firul flexibil se numeşte braţ al pendulului. Se consideră că braţul este scurt dacă este mai mic de 20-25 cm şi lung dacă depăşeşte această lungime. Nu se recomandă ca braţul pendulului să fie mai lung de 80 cm, pentru că devine incomod. Greutatea poate avea orice formă: mărgică, cilindru, con, titirez, spirală etc. Unii autori recomandă ca greutatea să fie confecţionată din cristal de stâncă7 sau din verigheta pacientu7

cristalul trebuie curăţat de amprente i.e. străine radiestezistului. O alternativă mai scumpă dar cu mai puţine riscuri pentru începători este argintul. Nu se recomandă forme asimetrice sau cu direcţii preferenţiale de frecare cu aerul -de ex monezi-. 64

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Daniel-Dumitru Darie

Exemplu: Pentru compararea a 2 bucăţi de minereu, se foloseşte o probămartor, ce reprezintă etalonul în investigaţia respectivă. Obligaţia radiestezistului este aceea de a compara probele de minereu similar extrase din teren şi de a nu le accepta decât pe cele care au cel putin X% din bogăţia probei-martor. Pentru aceasta, se aşează probamartor pe talerul A, iar proba din teren se aşează pe talerul B. Se foloseşte un instrument ajutător (ansă, pendul, baghete etc.). Se parcurge rigla Turenne cu ansa, de la 0 la 100, folosind un algoritm de tipul Ansa se agaţă NUMAI de valoarea de pe rigla Turenne ce reprezintă proporţia procentuală a purităţii probei din teren faţă de proba-martor.

Se foloseşte neapărat cuvântul NUMAI. Trebuie să se ştie cât mai multe despre obiectul căutat. Informaţiile trebuie să fie accesibile Noesicului (subconştientului) şi nu conştientului-raţional (biosic). Nu măsurăm după ce am tocit toată noaptea documentaţie despre mineralul căutat! Morişca inductoare este un instrument radiestezic mai puţin folosit. Constă într-un stativ pe care se aşează un ac, iar pe acesta este o elice într-un echilibru foarte precar. Compensatorul Maury este foarte puţin cunoscut. Nu se ştie ce are înăuntru, sau pe ce principiu funcţionează. Practic, este un pupitru la care lucrează un operator care îşi plimbă mâna deasupra unei zone izolate cu cauciuc. Ansa şi raportorul (brevetate de Claudian Dumitriu). Ansa radiestezică este un dispozitiv simplu, bazându-se pe acelaşi principiu al baghetelor. Poate fi confecţionată din oţel, cupru, alamă, argint etc. Se recomandă execuţia ansei din sârmă oţelită (adică sârmă de arc) cu diametrul de 0.6 – 0.8 mm. Sârma de fier moale nu este bună de nimic. Mai subţire este prea elastică. Mai groasă este prea grea. Nu se recomandă cuprul, este foarte moale, şi trebuie folosită sârma groasă (peste 1.2 mm) care este mult prea grea. În plus, se toceşte repede la vârfuri. Sârma de argint tare este bună, dar scumpă. Se poate folosi sârma de oţel inox, este utilă mai ales pentru măsurători în mediu salin. Este importantă planeitatea şi ascuţimea picioruşelor, pentru ca suprafaţa de contact cu degetele să fie cât mai mică (scade forţa de frecare). Raportorul se confecţionează din carton sau plastic. Poate fi asemănător cu imaginea ataşată. Dimensiunile aproximative sunt L=10-14 cm, h=5-8cm. Pentru a se păstra curat, raportorul se plastifiază sau se pune întrun plic pe măsura lui, croit din plastic transparent. Acesta îl şi rigidizează. Când se măsoară, verticala ce trece prin cele 2 picioruşe ale ansei trebuie să treacă prin centrul raportorului. Vârful ansei trebuie să fie îndreptat către 0. Prin urmare, vârful ansei circulă de la 0 la 100. La codificare incorectă, va trece de 100.

65

66

lui. Sub această ultimă formă este destul de frecvent întâlnit şi în România. Pendulul cu probe reprezintă o evoluţie a pendulului sideral. Greutatea are o cavitate cu un flacon ce conţine un eşantion din materialul căutat. Se foloseşte pentru căutari de minereuri şi de petrol. De regulă se lucrează deasupra unei hărţi. Baghetele în formă de L se folosesc în perechi sau doar una singură. Codificarea se face cu condiţia ca sursa de semnal să fie pe direcţia bisectoarei unghiului α. Baghetele în formă de L sunt folosite în special în nordul Europei şi în SUA. Ele se rotesc liber în mână, care cuprinde latura mică a L-ului. Pentru asigurarea rotaţiei se pot folosi lagăre de alunecare realizate din esenţe diferite de lemn. Nu le recomand pe cele cu rulmenţi. Baghetele cu probe funcţionează similar pendulului cu probe. Într-o cavitate prevăzută cu un capac există o probă din materialul căutat. Rigla Turenne este o riglă centezimală, cu 2 talere la capete. A fost inventată de contele de Turenne, care dorea să afle mai mult decât răspunsuri în sistem binar. Rigla Turenne se foloseşte pentru comparaţia procentuală dintre 2 surse de semnal cu caracteristici asemănătoare.

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

Indicatorii chimici sunt diverşi compuşi chimici care îşi schimbă caracteristicile, în funcţie de modificările sau stările operatorului radiestezist.

Clasificarea surselor de semnal Definiţie: Orice discontinuitate într-un mediu omogen reprezintă o sursă de semnal info-energetic. După natura lor sursele de semnale info-energetice se clasifică în: - Surse de semnal telurice (SST); - Surse de semnal vii (SSV) - Vegetale; - Animale; - Umane; - Altele (Microorganisme); - Entităţi; - Surse de semnal astrale (SSA). Sunt la suprafaţa astrelor sau chiar astrele însele. După amplasament sursele de semnale info-energetic se clasifică în: - Surse subterane şi subacvatice; - Surse aflate la suprafaţa pământului şi apei; - Surse aeriene (în atmosfera terestră); După starea de agregare sursele de semnale info-energetic se clasifică în: - Surse solide; - Surse lichide; - Surse gazoase; - Surse plasmatice; - Surse subgravitaţionale, dar controlate (string).

Daniel-Dumitru Darie

2) Pe mijloace auto şi feroviare, navale, aeriene, subacvatice8 6) Pietonal, cu o viteză mai mică de 2 km/h (plimbare lentă). Este cel mai răspandit caz în cadrul radiesteziei fizice, atunci când operatorul caută SST direct în natură . Nu se recomandă (nu se pot face) măsurători corecte în timpul unei deplasări cu viteză relativ mare faţă de o sursă de semnal aflată la o distanţă relativ mică. Aceasta susţine teoria existenţei ”eterului” ca materie şi a ideii că acesta are masa nenulă.... S-a constatat că o persoană antrenată poate face măsurători prin orice fel de blindaje fizice. Nu este cunoscută o barieră fizică să poată opri un semnal info-energetic. Există însă unde care pot bloca sau perturba funcţionarea corectă a creierului uman (infrasunete, unde cu frecvenţa sub 20 Hz, folosite de servicii secrete şi armate încă din timpul celui de-al doilea război mondial... Cea mai periculoasă este frecvenţa de 7 Hz, care poate provoca chiar moartea. Această frecvenţă interferă cu frecvenţa undelor creierului uman din domeniul theta,4-8Hz, frecvenţă de manifestare a subconştientului. Această disfuncţionalitate ce ce creează reprezintă, indirect, afirmare a existenţei capacităţii radiestezice, tocmai prin faptul că aceste unde sunt demonstrate ştiinţific şi utilizate din plin în neurologie şi psihologie. ) Telebiodeterminări sau emisii de natură info-energetică se pot face la distanţe uriaşe. În cadrul misiunii spaţiale Apollo 14 a avut loc un contact telepatic de 24 h/zi între doi soţi dintre care unul era la bordul navetei, iar celălalt într-un batiscaf ce a fost coborât pe fundul Gropii Marianelor. Nu a putut fi determinată o viteza de propagare a semnalului. Dilema dacă aceasta viteză este inferior-apropiată de Viteza Luminii sau mai mare ca ea rămâne deocamdată soluţionabilă doar prin accesarea Arhivei Akasice...

Metode de cercetare radiestezică

Clasificarea radiesteziei După modul de biolocaţie şi biodetecţie: A. După distanţa dintre sursa de semnal şi operatorul radiestezist 1) Radiestezie făcută în limita capacităţii de cuprindere a nişei info-energetice, 2) Telebiodeterminări infoenergetice. B. După mijlocul de deplasare al operatorului radiestezist 1) Operatorul radiestezist este staţionar (în picioare sau şezând - pe un scaun sau pe o suprafaţă plană) Este cel mai răspandit caz în special în cadrul radiesteziei biologice.

67

Indiferent de metodă, e foarte importantă acurateţea algoritmului de cercetare Caut NUMAI… , 1) Metoda pătratelor succesive. Se împarte zona de investigat în suprafeţe mai mici. Se intră pe rând cu ansa în fiecare suprafaţă şi 8

Executarea de măsurători de pe o platformă în mişcare creşte riscul de erori prin faptul că nişa info-energetică a operatorului este străbătută cu mare viteză de diverse perturbaţii staţionare faţă de sol. De asemenea funcţionarea motorului şi tensionarea variabilă a elementelor caroseriei introduc paraziţi i.e. suplimentari. Operatorului i se cere o foarte bună putere de concentrare. 68

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

se codifică în aşa fel ca aceasta să se mişte atunci când se găseşte sursa sau când se trece pe deasupra locului unde aceasta este cel mai aproape. 2) Metoda spiralelor succesive. Se parcurg spirale concentrice deasupra zonei de investigat până la localizarea exactă a sursei: 3) Metoda drumurilor succesive. Se împarte zona în fâşii cu o lăţime convenabilă şi se parcurg în lung.

4) Metoda centrală. Constă într-o biodetecţie pornind din centrul pătratului. Se baleiază în sensul acelor de cea-sornic, apoi în sens trigonometric. 5) Retrângerea ariei de investigare. Apropierea de sursă. Trasarea conturului sursei de semnal căutate. Pentru a restrânge aria de cercetare, se fac 4 biodetecţii succesive, câte 2 din câte un punct diferit, biodetecţii ce au ca scop de-limitarea direcţiei pe care se află tangentele la conturul sursei, care trec prin punctul în care se află operatorul radiestezist. Pentru măsurători se folosesc următoarele algoritme: a. Algoritm: Ansa mea indică NUMAI direcţia pe care se află prima tangentă la conturul sursei pe care o întâlnesc. Algoritmul este folosit şi pentru Op1 şi pentru Op2 b. Pentru apropierea de sursă: după ce s-a localizat zona unde se află sursa şi se face o biodetecţie suplimentară pentru stabilirea direcţiei de deplasare, ne apropiem de sursa de semnal cu următorul algoritm: Ansa mea îşi modifică treptat poziţia de la drept înainte către 90° pe măsură ce mă apropii de conturul sursei şi va face exact 90° faţă de di69

Daniel-Dumitru Darie

recţia drept înainte în momentul în care verticala ce trece prin picioruşele ansei "înţeapă" conturul sursei respective. c. Trasarea conturului sursei. Pentru aceasta, se schimbă algoritmul folosit anterior, cu următorul algoritm: Ansa mea indică direcţia de deplasare pentru trasarea conturului acestei surse, în condiţiile în care verticala ce trece prin picioruşele ansei NU părăseşte acest contur. Determinarea conturului unei surse de semnal subterane se poate face atât în teren cât şi pe planuri sau hărţi9. 6) Determinarea distanţei până la un SST căutat. Metoda triangulaţiei: Se determină direcţiile tangente la SST şi apoi se face puţină trigonometrie .Ne ajutăm eventual de o bucată de cretă şi de un raportor normal (cu 90, nu cel de radiestezie... ). Daca e prea greu cu trigonometria, merge şi cu geometrie simplă şi desen exact la scară. E mult mai uşor....

Starea Ready Este starea de lucru specifică în radiestezie, stare în care operatorul radiestezist trebuie să intre pentru a lansa la nivelul subconştientului său algoritmul de lucru formulat anterior în mod conştient (raţional). În Yoga se numeşte stare Alfa. Este o stare de semiconştienţă, în timpul căreia se renunţă la orice preocupare raţională, armonizând întreaga fiinţă, singura activitate conştientă rămânând urmărirea desfăşurării algoritmului indus. Tehnică: Pentru intrarea în starea Ready, se recomandă o inspiraţie profundă (dar nezgomotoasă), după care se intră într-o scurtă apnee (ţinerea respiraţiei). În timpul inspiraţiei se spune mental algoritmul (sau se citeşte). Apoi se ţine respiraţia până când vârful ansei s-a stabilizat (fără a exagera!). Nu se spune algorit9

cu condiţia ca acestea să fie realizate la o scară mai mare de 1/25.000 70

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

mul cu voce tare. Se pierde concentrarea... Când se expiră ansa revine la valoarea zero. În acest moment operatorul radiestezist este pregătit pentru o nouă măsurătoare. Tehnică: Pentru măsurători cu ansa, se apucă ansa cu mâna dreaptă10 şi se ţine între buricele degetelor mare (gros) şi mijlociu (unii folosesc arătătorul, dar nu este bine poziţionat). Ansa trebuie să stea cu axa picioruşelor pe verticală şi să se poată roti liber în jurul axei sale. Vârfurile ansei trebuie să fie foarte ascuţite. Aceste vârfuri foarte ascuţite au 2 roluri: 1) Rolul de lagăr fizic. Cu cât sunt mai ascuţite, cu atât suprafaţa de frecare este mai mică şi ansa se roteşte mai uşor. 2) Rolul de a se împiedica strangerea degetelor prea tare şi blocarea rotaţia ansei. La începători vârfurile produc durere suportabilă în timpul măsurătorii. Prin obişnuinţă, la măsurători se ajunge să nu se mai strângă exagerat ansa şi nu se va mai simţi durerea. Sunt rare cazurile de producere de înţepături în buricul degetului. De regulă acestea se vindecă repede şi fără pericol, deoarece când se măsoară zona mâinii active este puternic energizată. Când se măsoară cu ansa şi raportorul, ansa se ţine în mâna dreaptă ca mai sus şi raportorul în mâna stangă, orizontal. Se acordă atenţie ca să se ţină vârfurile verticale ale ansei exact deasupra originii scalei raportorului. Raportorul se poate şi aseza pe o suprafaţă plană (masă, birou, etc). Nu este important dacă se stă în picioare sau pe un scaun. Coloana vertebrală trebuie ţinută drept. Concentrarea mentală este pe algoritm şi concentrarea fizică pe vârful ansei. Problemă: La efectuarea de măsurători cu ansa şi raportorul este nevoie ca rezultatele măsurătorilor să fie notate pe hârtie. Nu este practic ca după fiecare măsuratoare să fie lăsată ansa din mână, pentru a nota valoarea măsurată, apoi să ia din nou ansa în mână şi să efectueze următoarea măsurătoare. Sunt trei soluţii. 1) Se învăţă scrierea şi cu mâna stângă. 2) Este rugat pacientul să scrie ceea ce se măsoară, dându-i cu aceasta ocazie şi minime explicaţii cu privire la ceea ce se mă10 Criteriul este mâna pe care avem în mod natural ieşire energetică. La dreptaci această mână este dreapta. La unii stângaci este mâna stângă.

71

Daniel-Dumitru Darie

soară. Când se măsoară pentru propria persoană, se poate apela la o cunoştintă compatibilă info-energetic, interesată de acest fel de cunoaştere. 3) Se utilizăm un reportofon, sau alt aparat de înregistrare audio, şi se vorbeşte în timpul măsurătorilor. E mai dificil de urmărit pentru tras concluzii. Obs: Soluţiile 1) şi 2) sunt mai bune. Eu recomand şi utilizez scrierea cu mâna stângă.

Tipurile de radiestezie 1) Radiestezia fizică presupune existenţa unei surse de semnal delimitate în spaţiul fizic, sursă ce poate fi detectată de operatorul radiestezist. Teoria radiativă asupra radiesteziei afirmă că în structurile fizice există capacitatea de a emite semnale radiative ce pot fi detectate. Orice agresiune sau tensiune direcţionată asupra unui obiect face ca acest obiect să emită un semnal caracteristic agresiunii sau tensiunii la care a fost supus. De cele mai multe ori, semnalul emis, rezultat ca urmare a modificărilor agresive din materie, are un caracter nociv din punct de vedere info-energetic. Obs. Putem vedea transpunerea în frecvenţa luminii vizibile a acestor tensiuni îndoind o riglă din material plastic ţinută la lumină puternică sau soare şi privind oblic prin ea. Toate elementele de construcţie realizate din materiale compozite eterogene (de exemplu betonul armat) sunt solicitate puternic datorită greutăţii proprii şi al dilataţiilor împiedicate. Din această cauza cât şi datorită formelor colţoase (din proiectare, din execuţie (chiar mascate estetic), sau din deteriorare (crăpături, fisuri), aceste structuri emit fâşii de radiaţii malefice (nocive). Sistemele vii emit câmpuri (unde) biologice care de asemenea pot fi detectate de operatorul radiestezist. Acestea sunt mai uşor de măsurat şi nu sunt nocive. În general câmpurile emise de fiinţele vii au caracter benefic sau neutru pentru operatorul radiestezist. Obs. Fiinţe vii sunt şi plantele (inclusiv fructele şi seminţele) ca şi ouăle crude. Acestea sunt mai uşor de măsurat, neavând capacitate de mişcare proprie.... 2) Radiestezia mentală presupune o experienţă mai mare deoarece, de cele mai multe ori, sursa ori nu e de natură materială, (adică se află în arhiva Akasică sau este vorba de informaţii pe care le primim de la Divinitate sau de la Entităţi Conceptuale Benefice) ori se află mult în afara puterii de percepţie senzorială. În ambele situaţii, este necesară o ca72

Radiestezia, blamat# spre necuno[tere

pacitate de concentrare deosebită. În acest tip de investigaţie rezultatul este obţinut în urma activităţii subconştientului, care joacă atât rol de receptor, cât şi de emiţător. Conştientul nu are decât rol de traductor al mesajelor transmise de subconştient.

Daniel-Dumitru Darie

Dacă investigăm starea sănătăţii unei persoane în prezent comparativ cu un moment din trecut, vom avea: MT1 MP1 Qe1, Qi1, Qalg1 Qe2, Qi2, Qalg2 MT1 – momentul trecut MP1 – momentul prezent Qe – cantitate de energie Qi – cantitate de informaţie Qalg – cantitate de algoritmi

Teoria informaţională asupra radiesteziei În Univers există o bancă de date unde este stocată informaţia legată de orice sistem vegetal, animal, uman etc. (Sistemul Yoga numeşte această bancă de date „arhiva Akasica”). Subconştientul operatorului radiestezist face o operaţie de "call memory", în urma căreia primeşte informaţia ce va fi decodificată de conştient. Accesul la banca de date este diferit de la o persoană la alta. Depinde de nivelul evolutiv şi de cât de pregătirea fiecăruia pentru a aflarea anumitor adevăruri. (Dacă nu există acces la o anumita informaţie, acest lucru se simte. Nu se va forţa accesul!!! A forţa accesul înseamnă expunerea la numeroase riscuri, printre care: căderi de memorie, căderi de concentrare, blocări ale ca-pacităţii de a forma algoritmi, intrarea „pe fir” a unor Entităţi Noesice Malefice care ne transmit mesaje false etc). La început dreptul de acces se dă pentru întrebări simple. (totuşi, există şi într-bări simple care presupun accese înalte ....).

Condiţia operatorului radiestezist Pentru măsurători şi investigaţii corecte, operatorul radiestezist trebuie să aibă linişte sufletească, un echilibru psihic şi spiritual deosebit şi încredere în ceea ce face. Trebuie de asemenea să nu fie implicat afectiv prea mult în ceea ce măsoara. Bolile psihice sunt de fapt boli sufleteşti. Trebuie înlăturate "bruiajele" (*vorbărie, *surse de semnal cu efect nociv - de ex. televizorul, Sursele de Semnal Teluric de la colţuri, cabluri de înaltă tensiune, motoare sau generatoare industriale de curent electric, *emisia unor gânduri rele chiar remanentă în locul în care au avut loc conflicte între oameni, *priviri insistente etc.).

Codul etic al operatorului radiestezist Orice acţiune trebuie dirijată numai spre BINE. Definiţie: Orice acumulare de energii, informaţii şi algoritmi din acea categorie de energii, informaţii şi algoritmi care întreţin viaţa înseamnă Bine. 73

Qe2-Qe1=∆Qe Qi2-Qi1=∆Qi Qalg2-Qalg1=∆Qalg

∆Qe >0 ∆Qi >0 ∆Qalg >0

∆Qi 0

-------------------------

BINE

∆Qe