R2_ Reflexoterapie - 2.pdf

CURS DE MASAJ CLASIC, REFLEX (SEGMENTAR) ŞI REFLEXOLOGIC CABINET MEDICAL SANFIZ - Dr. MARIANA MUTICĂ MASAJUL REFLEXOLOGIC (REFLEXOTERAPIA) BOLILE APARATULUI URINAR Sistemul urinar are funcţia principală de depurare, de eliminare a substanţelor toxice din organism, indiferent dacă aceste substanţe sunt de origine endogenă sau exogenă. Părţile componente sunt reprezentate de rinichi, uretere, vezica urinară, uretră. Rinichiul este organul principal de epurare, eliminare a substanţelor toxice din organism. Cei doi rinichi au forma unei boabe de fasole de culoare brun-roşiatică, situaţi retroperitoneal de o parte şi de alta a coloanei vertebrale lombare. Rinichiul prezintă pe secţiune trei zone: capsula fibroasă-conjunctivă, zona corticală şi zona medulară. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. Parenchimul renal este compus din numeroşi nefroni (aproximativ 2 milioane). Urina se formează ca urmare a activităţii acestor nefroni. Un nefron este compus din două părţi principale – unh glomerul (gheme de bucle capilare) şi un tub urinifer. Funcţiile rinichilor: - filtrează apa şi sărurile minerale aflate în exces în sânge restabilind astfel concentraţia sanguină. La om, rinichii filtrează în 20 – 30 minute o cantitate de 2-3 l de lichid plasmatic. Filtrarea renală face să se întoarcă în sânge albumina şi glucoza în proporţie de 100% iar apa în proporţie de 99%. - veghează ca deşeurile toxice din sânge să nu depăşească o anumită limită - contribuie la menţinerea pH-ului din sânge la valoare de 7,35 şi păstrează echilibrul acido-bazic. Volumul urinar zilnic este de aproximativ 1,5 l. Urina are un pH acid, iar compoziţia depinde de calitatea funcţională a rinichilor şi compoziţia sângelui. Ureterele sunt două canale membranoase care unesc rinichiul cu vezica urinară. Prezintă mişcări de peristaltică care determină înaintarea urinei. Vezica urinară este un rezervor musculo-membranos ce colectează urina iar apoi o evacuează. Uretra este un canal musculo-membranos care uneşte vezica urinară de meatul urinar şi serveşte la evacuarea urinei. Zonele reflexogene pentru rinichi sunt situate în mijlocul tălpilor în dreptul degetului 2, cele ale suprarenalelor imediat deasupra zonelor renale, iar zonele reflexogene ale ureterelor se întind până la marginea latero-internă a piciorului, unde se termină cu zona vezicii urinare. Zonele reflexogene ale prostatei sunt pe partea internă a picioarelor, puţin mai sus de călcâi, în spatele maleolei interne. Zonele uretră, penis, vagin se găsesc pe faţa internă, între zona prostatei şi cea a vezicii urinare. Unii autori (Madelein, Chiruţă) recomandă începerea masajului la nivelul zonelor reflexogene ale suprarenalelor, rinichilor, continuând apoi cu zonele corespunzătoare pentru uretere, vezică urinară, uretră; alţii (Ann) recomandă începerea masajului la nivelul punctelor reflexogene ale vezicii urinare. Se vor stimula zonele suprarenale, rinichi, vezică urinară, prin apăsare directă folosind policele (se poate şi roti piciorul în jurul policelui). Zonele uretere, uretră se sor stimula prin mişcări repetate de coborâre ale policelui.

1

Exemplificări: Litiaza renală - reflexologia s-a dovedit a fi eficientă pe termen lung în ameliorarea durerii care însoţeşte această afecţiune, fiind o metodă adjuvantă tratamentului medical/chirurgical corespunzător. Se va stimula întregul sistem urinar în scopul eliminării sărurilor minerale răspunzătoare de formarea calculilor. - zona rinichi – 10 minute (partea afectată) - zona uretere – 5 minute (fiecare parte) - zona vezică urinară – 3 minute (fiecare parte) - zone glande parotide – 3 minute (fiecare parte) Cistite (inflamaţia mucoasei vezicii urinare) – se vor stimula zonele suprarenale pentru a combate inflamaţia prin eliberarea de cortizon, şi zonele rinichi, uretere, vezică urinară pentru redresarea circulaţiei sangvine. - zonele suprarenale – 5 minute fiecare picior - traseul rinichi, uretere, vezică urinară – 10 minute (fiecare picior) - zonele limfatice – 3 minute fiecare punct - masaj reflexogen al organelor de vecinătate (anexe, uter, prostată) – 5 minute fiecare Nefrite (afecţiune inflamatorie a nefronilor rinichilor – edeme, hematurie, hipertensiune arterială) – este foarte important a îndruma iniţial pacientul către un medic specialist. Adjuvant se practică reflexoterapia stimulând zonele suprarenale, iar zonele rinichi vor fi masate o dată la 2 zile. - zonele suprarenale – 5 minute (pe fiecare picior) - traseul rinichi – 10 minute (cu pauză de o zi) - sistemul limfatic – 3 minute fiecare punct Enurezis şi incontinenţă urinară (eliberare involuntară de urină) – se vor masa succesiv zonele suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară, vertebre lombare. Prostatită, hipertrofia de prostată – în absenţa indicaţiei tratamentului medical/chirurgical se vor masa succesiv zonele suprarenale, rinichi, uretere, vezică urinară, zone prostată.

BOLILE SISTEMULUI NERVOS Sistemul nervos este centrul de comandă a tuturor activităţilor corpului, atât fizice cât şi psihice. Organele de simţ interne şi externe furnizează informaţii centrilor nervoşi superiori pri intermediul nervilor senzitivi, iar centrii nervoşi dirijează apoi răspunsurile la aceste mesaje prin nervii motori. Sistemul nervos are ca unitate structurală neuronul – o celulă înalt specializată. Creierul şi măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central (SNC) iar nervii periferici – sistemul nervos periferic (SNP) format la rândul său din sistemul nervos simpatic şi parasimpatic. Milioane de celule nervoase care intră în structura sa - neuronii, controlează conştienţa, emoţiile, gândurile, mişcarea şi o gamă largă de funcţii neconştientizate ale organismului. Pe plan funcţional, sistemul nervos somatic asigură relaţiile dintre organism şi mediul înconjurător, în timp ce sistemul nervos al vieţii vegetative reglează şi adaptează la necesităţi activitatea organelor şi ţesuturilor. Creierul este un organ foarte complex, împărţit în două emisfere brăzdate de scizuri. Măduva spinării ocupă canalul rahidian; ea se întinde de la baza craniului până la a doua vertebră lombară. Sistemul nervos periferic se compune din nervi cranieni – 12 perechi şi din nervi rahidieni – 31 perechi. Sistemul nervos vegetativ simpatic cuprinde o serie de centri de-a lungul măduvei spinării, ganglioni simpatici de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi nervi. În apropierea organelor interne, ganglionii formează aglomerări numite plexuri (cardiac, solar, mezenteric, hipogastric etc). Sistemul nervos simpatic accelerează ritmul cardiac, micşorează calibrul arterelor, dilată irisul şi bronhiile, stimulează secreţia glandelor sudoripare. Sistemul nervos vegetativ parasimpatic cuprinde o parte centrală şi ganglioni. El inervează aceleaşi regiuni ca şi simpaticul. Acţiunea sa este antagonistă simpaticului: 2

încetineşte ritmul cardiac, măreşte diametrul arterelor, contractă pupila şi bronhiile, stimulează secreţia salivară, diminuează secreţia glandelor sudoripare. Bolile care pot afecta SNC se extind ca gravitate de la inflamaţii supărătoare până la afecţiuni care pot pune viaţa în pericol. Reflexoterapia poate ameliora, în grade diferite, unele afecţiuni mai ales dezechilibrele cum ar fi – anxietatea, depresia, scăderea memoriei, deficitul de atenţie, tulburările de vorbire, îmbătrânirea prematură. Deşi doar prin masajul reflexologic nu este posibilă restabilirea completă a unui bolnav cu scleroză multiplă imobilizat în scaun cu rotile sau paralizii (de exemplu), prin această formă de terapie se poate obţine rezultate bune în privinţa ameliorării unor simptome.

Lucrul la nivelul picioarelor – pentru a trata regiunile coloanei vertebrale sprijiniţi vârful piciorului drept cu mâna stângă şi utilizaţi policele drept pentru a lucra în sus punctele reflexogene corespunzătoare coloanei vertebrale, pe partea medială; repetaţi pentru piciorul stâng. Pentru zona creierului, sprijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi lucraţi vârful halucelui cu policele drept; repetaţi pentru piciorul stâng, folosind policele stâng pentru a lucra punctele reflexogene. Lucrul la nivelul mâinilor – pentru a lucra punctele reflexogene ale regiunii vertebrale începeţi pe partea laterală a mâinii drepte şi folosiţi policele pentru a lucra întreaga linie până la vârful policelui. Se masează totodată şi zona reflexogenă pentru glanda hipofiză (pituitară) situată chiar în centrul halucelui; ea influenţează multiple funcţii ale organismului prin secreţia de hormoni şi conexiunile cu creierul (reglează mecanismele de creştere, pigmentaţia pielii, tensiunea arterială, dezvoltarea sexuală). Glanda epifiză (pineală) se află plasată în creier puţin deasupra hipofizei. Ea se poate calcifica ducând la încetinirea proceselor din corp, îmbătrânire, deteriorare generală a sănătăţii. Nevrozele – sunt tulburări ale dinamicii funcţiilor psihice, provocate de dificultăţile de adaptare ale individului la viaţă; procesele de cunoaştere, caracterul şi personalitatea bolnavului nu sunt alterate. Termenul vechi de “nevroză” este o umbrelă care acoperă o paletă largă de afecţiuni psihiace, delimitate astăzi după alte criterii. Rămân însă valabile câteva elemente “clasice”: nevroticul îşi dă seama de caracterul anormal al comportamentului său şi luptă pentru a reveni la starea psihică normală; cauzele cuprind factori de mediu social, conflicte în familie şi societate, consecinţe ale unor afecţiuni; în funcţie de simptomul psihic determinant, nevrozele pot fi astenice, isterice, anxioase, obsesivo-fobice. În praxisul cotidian se întâlnesc un mare număr de pacienţi la care predomină simptome somatice “funcţionale” (fără substrat organic clar), cauzate sau exacerbate de probleme psihice (pe care uneori nici pacientul şi nici medicul nu le recunosc). Astfel, există un mare grup de afecţiuni numite “somatoforme” (în prim plan stând preocupările morbide legate de corpul şi bolile proprii, obiectivate clinic sau nu) la care 3

reflexoterapia se dovedeşte extrem de utilă. Acuzele pacientului se pot grupa în jurul unui organ sau pot fi generalizate, în ambele cazuri fiind evidenţiate lipsa de cauze organice ale acestor acuze (uneori după repetate internări) sau, dacă sunt prezente discrete modificări, expresia subiectivă a acestora este exagerată. Rezultate notabile s-au înregistrat în astfel de afecţiuni cu simptome care gravitează în jurul sistemului cardio-circulator, dinamicii sexuale, sistemului nervos.

-

Se vor masa: zona reflexă a inimii – 3 minute zona reflexă tiroidiană – 5 minute de fiecare parte zona reflexă hipofizară – 3 minute de fiecare parte zona reflexă cap – 3 minute de fiecare parte zona reflexă plex solar – 2 minute de fiecare parte zona reflexă organe genitale – 2 minute fiecare zonă zona reflexă ficat, stomac, intestine – 3 minute fiecare organ

Migrenele – afecţiuni ce se manifestă prin dureri de cap însoţite de greţuri, vărsături şi tulburări de vedere. Cauzele migrenelor se află, de regulă, în tulburări endocrine, digestive, factori alergici, accidente etc. Masajul reflexoterapeutic va fi axat pe zona reflexă a organului cauzator al migrenei (stomac, intestine gros, colecist, duoden, glande endocrine etc) şi pe zonele reflexe ale capului, plasate pe degetele mari ale oicioarelor. Dacă migrena are cauză alergică, se vor masa şi zonele glandelor paratiroide, pentru degajare de calciu, şi zonele suprarenale, în scopul combaterii fenomenelor alergice, respective al stimulării proceselor de oxidare din organism. - zonele reflexe ale organelor cauzatoare – 5-10 minute de organ - zonele reflexe ale capului – 5 minute de fiecare parte - zona reflexă paratiroidiană – 3 minute de fiecare parte - zona reflexă suprarenală şi renală – 3 minute de fiecare parte. Enurezisul – afecţiune care se manifestă prin pierderea inconştientă a urinei, survenind de obicei în timpul somnului de noapte, la copii mai mari de trei ani. Enurezisul nocturn apare, de regulă, în urma unor trauma psihice şi poate fi simptom al unor boli ca: diabetul zaharat, diabetul insipid sau în unele anomalii ale aparatului uro-genital. Boala este considerată ca un semnal de maturizare întârziată a scoarţei cerebrale. În multe cazuri enurezisul poate constitui singurul simptom al unei epilepsii ignorate. Tratamentul reflexoterapeutic va viza masajul în zonele reflexe ale capului; de asemenea se vor masa zonele traseului renal, insistându-se pe vezica urinară. Dacă enurezisul apare ca simptom al unor boli ca diabetul zaharat sau diabetul insipid, se vor masa şi zonele reflexe ale pancreasului şi stomacului, duodenului şi traiectului renal. - zonele capului şi ale hipofizei – 5 minute de fiecare picior - zona reflexă traseu renal – 10 minute de fiecare picior - zonele stomac, duoden, pancreas – 3 minute de fiecare parte, fiecare organ. Epilepsia – crize de pierdere a cunoştinţei însoţite de spasme musculare. Cauze frecvente de epilepsie: boli degenerative, inflamaţii, tumori cerebrale, factori toxici (alcool), sechele posttraumatice cerebrale (orice lovitură la cap, în special la copii, trebuie supravegheată şi tratată la timp pentru a nu provoca, uneori după ani de zile, afecţiuni ireversibile). Surmenajul., alcoolul, infecţiile suprapuse peste un creier afectat vor favoriza instalarea unor boli greu de tratat, manifestate clinic prin episoadele de epilepsie. Masajul reflexoterapeutic se va aplica în special în zona capului: - zone reflexe cap (toate punctele) – 5-10 minute pe fiecare picior - zone reflexe renale (rinichi, uretere, vezică) – 5 minute pe fiecare picior - zone limfatice – 5 minute pe fiecare punct - zone reflexe ale organelor vitale – 3 minute de fiecare. Nevralgia de trigemen – dureri violente în zona de proiecţie a nervului trigemen, adică pe o jumătate de faţă, însoţite de fenomene vegetative (spasme musculare, lăcrimare, roşeaţa feţei, salivaţie, transpiraţie). Aceste fenomene pot apare ca urmare a unor altor boli (infecţii periferice, tumori sau 4

malformaţii ale carotidei, tumori craniene, diabet, anemii, reumatism, intoxicaţii cu plumb, mercur) sau pot apare ca afecţiune de sine stătătoare (primitivă). Zona reflexogenă pentru nervul trigemen este situată la nivelul degetului mare de la picior, în partea internă; deoarece nervii se încrucişează la nivelul căilor de conducere, rezultă că nervul reflexogen de pe partea stânga are zona reflexogenă în piciorul drept (reciproca fiind valabilă). Se vor masa: - zona reflexă a trigemenului: 10 minute de fiecare parte; - zona reflexogenă glande suprarenale: 3 minute de fiecare parte; - zona reflexogenă maxilar superior: 5 minute de fiecare parte; - zona reflexă a coloanei cervicale: 3 minute de fiecare parte; - zonă limfatică corp superior: 3 minute de punct; - pentru nevralgia secundară – se vor masa şi zonele organelor afectate iniţial.

Nevralgia intercostală – durere pe traiectul unui nerv intercostal. Cauzele pot fi: afecţiuni pulmonare, pleurale, infecţii cu virusul herpes zoster (zona zoster). Se vor masa zonele pentru pulmon, torace şi glandele limfatice. Zona reflexogenă pentru torace se găseşte pe faţa dorsală a piciorului, în jurul zonei reflexogene a sânului. Nevralgia cervico-brahială – durere cu traiect din regiunea cervicală prin umăr şi membru superior. Cauza cea mai frecventă este reumatismul degenerativ al coloanei vertebrale cervicale (artroza), alte cauze fiind luxaţii ale umărului, fracturi (sau sechele după fracturi) ale claviculei sau humerusului, traumatismele gâtului, hernia de disc cervicală etc. Se vor masa: - zona reflexogenă cervicală - 5 minute de fiecare picior; - zona reflexogenă umăr – 5-8 minute; - zona reflexogenă rinichi, vezică, uretere – 5 minute de fiecare picior; - zona reflexogenă paratiroidiană – 2 minute de fiecare picior; - zona reflexogenă suprarenale - 2 minute de fiecare picior; - segment corespondent pentru umăr şi braţ – 10-15 minute. Nevralgia sciatică – sindrom dureros lombar cu iradiere ulterioară în membru inferior, însoţită de parestezii, accentuată de tuse, strănut, mers, poziţii anumite ale corpului; hernia de disc ocupă primul loc în etiologia nevralgiei sciatice. Se vor masa: - traseu renal – 5-7 minute fiecare picior; - zona lombo-sacrată – 5 minute fiecare picior; - zona nerv sciatic – 15-20 minute; - zona paratiroidă – 3-5 minute fiecare picior. Pareză şi paralizii de nervi periferici – reprezintă abolirea unuia sau mai multor nervi motori sau micşti (senzitivi şi motori), prin întreruperea parţială sau totală a fluxului nervos. Pot apare după leziuni traumatice, inflamatorii, tumori, localizate pe traiectul trunchiului principal sau ale ramurilor colaterale ale respectivului nerv. În teritoriul de distribuţie a nervului respectiv lezat apar tulburări vasomotorii şi trofice. În cazul parezelor şi paraliziilor, masajul reflexoterapeutic este adjuvant, completând, fără însă a înlocui, tratamentul chirurgical sau medicametos. Trebuie amintit că masajul, în general, este un excelent mijloc de menţinere şi îmbunătăţire a tonusului muscular şi a circulaţiei sanguine şi, astfel, de prevenire a atrofiilor musculare care se instalează rapid în pareze / paralizii. De asemenea, în cazul hemiplegiilor (paralizia unei jumătăţi de corp – dreapta sau stânga) şi paraplegii (paralizia membrelor inferioare), atât flasce cât şi spastice, produse prin mecanism central (leziuni cerebrale - traumatice, infecţioase, tumorale, vasculare), masajul îşi dovedeşte eficacitatea (menţine tonusul musculaturii îmbunătăţeşte circulaţia etc). În hemiplegiile de pe partea stângă a corpului se va masa zona reflexogenă a capului de pe partea dreaptă (şi invers), zona reflexogenă coloană cervicală, traiect renal, zone segmente corespondente zone limfatice.

5

REFLEXOTERAPIA SISTEMULUI LIMFATIC Limfa este un lichid gălbui alcătuit din plasmă interstiţială şi globule albe, în majoritatea lor limfocite, săracă în proteine şi mai bogată în lipide. Sistemul limfatic reprezintă calea derivată de drenaj al plasmei interstiţiale restante spre circulaţia sistemică. Din punct de vedere morfologic şi funcţional limfaticele sunt considerate vene „modificate”. Pe traiectul sistemului vascular limfatic se găsesc unul sau mai mulţi ganglioni limfatici, implicaţi în procesele de apărare locală şi generală a organismului. Circulaţia limfei prin vasele limfatice se face foarte lent. Vasele limfatice ajung în tot corpul, cu excepţia creierului şi a măduvei spinării. Rolul circulaţiei limfatice: - readuce în sânge substanţe hrănitoare, în primul rând proteine, lipide - drenează substanţele toxice spre ganglionii limfatici; ganglionii limfatici filtrează substanţele toxice şi produc limfocite pe care le eliberează în sânge pentru a asigura imunitatea. La nivelul gâtului se află un număr important de ganglioni, protejând amigdalele de eventualele infecţii. Un alt număr important se află în zona axilară şi în zona inghinală protejând extremităţile. - reţinerea şi distrugerea particulelor străine – bacterii, virusuri, celule Trei organe se află în legătură cu sistemul limfatic: splina, amigdalele şi timusul. Splina – cel mai mare ţesut limfatic din organism. Prin producerea de limfocite şi anticorpi joacă un rol foarte important în apărarea organismului. Zona reflexogenă pentru splină se află pe talpa piciorului stâng, sub zona reflexogenă a inimii. De obicei, un masaj al zonei inimii acoperă şi zona reflexogenă a splinei. Amigdalele formeaza un inel de tesut limfatic la nivelul căilor respiratorii cu rol în apărare împotriva bacteriilor pentru cavitatea bucală, gât, laringe, trahee şi plămân. Inflamaţia cronică a amigdalelor provoacă o hipertrofiere foarte dureroasă a acestui ţesut. Masajul se va efectua pe punctele reflexogene ale gâtului – în jurul degetelor mari de la picioare. Timusul este un organ limfoid situat în cavitatea toracică în spatele sternului având rol de asemenea în apărare.

BOLILE APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care realizează digestia şi este format dintr-un tub ce se întinde de la cavitatea bucală la anus. Prin digestie se înţelege totalitatea fenomenelor mecanice şi chimice care asigură procurarea, transformarea, transportul şi absorbţia substanţelor alimentare în vederea preluării şi asimilării lor de către organism. Segmentele tubului digestiv sunt reprezentate de: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestinul subţire (duoden, jejun, ileon) şi intestinul gros (colonul ascendent, transvers şi descendent). Cavitatea bucală reprezintă prima parte a tubului digestiv, ce comunică în partea anterioară cu mediul extern prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. Arcadele dentare împart cavitatea bucală în două componente: o parte anterioară între buze şi dinţi şi o parte posterioară în care se găsesc organe specializate – limba şi dinţii. Faringele este un tub larg prin care trec alimentele şi aerul, făcând legătura dintre fosele nazale şi laringe, precum şi dintre cavitatea bugală şi esofag. Faringele este situat în torace şi reprezintă un segment tubulat, lung de aproximativ 25-30 cm. El realizează legătura dintre faringe şi stomac. Stomacul este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv, situat în partea superioară a abdomenului, sub diafragm şi protejat de cutia toracică. Stomacul prezintă două sfinctere la intrare şi la ieşire – cardia se deschide pentru a permite alimentelor să coboare de-a lungul esofagului şi să pătrundă în stomac iar pilorul se întredeschide lăsând alimentele să treacă în intestinul subţire. Intestinul subţire este cel mai lung segment (4-5 m) care se întinde de la pilor la valva ileocecală prin care se deschide în colon. Prima porţiune, duodenul, are formă de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. Jejunul şi ileonul reprezintă a doua porţiune a intestinului. Colonul, prin segmentele sale formează un cadru. Lungimea colonului este direct proporţională cu talia individului. El este de două – trei ori mai gros decât intestinul subţire. Colonul începe cu o porţiune fixă, cecul, dedesubtul căruia se găseşte apendicele. Se continuă apoi cu partea ascendentă, transversă şi 6

descendentă, terminându-se cu ansa sigmoidului şi rectul închis de anus. Alimentele intră în colonul descendent la 2 ore după ce au părăsit stomacul şi după 16-18 ore de staţionare în colonul sigmoid ele sunt expulzate. Digestia începe în cavitatea bucală, unde alimentele suferă primele transformări mecanice (alimentele ingerate sunt fărămiţate şi amestecate cu salivă) şi chimice (acţiunea enzimelor din salivă). Digestia gastrică continuă fărămiţarea mecanică a alimentelor. Substanţele alimentare sunt reţinute în stomac o perioadă suficient de lungă în vederea amestecării cu sucul gastric şi acţiunii enzimelor specifice. Digestia în intestinul subţire are loc mai ales în prima jumătate prin acţiunea enzimelor din sucului digestiv, pancreatic în prezenţa bilei, asigurând completa descompunere a alimentelor, compuşii rezultaţi fiind absorbiţi prin mucoasa intestinală spre mediul intern al organismului. Digestia intestinului gros completează prin flora de fermentaţie şi putrefacţie procesele digestive. Ficatul este situat în partea superioară dreaptă a abdomenului. Ficatul reprezintă o importantă glandă anexă a tubului digestiv, cu structură şi funcţii extrem de complexe. Secreţia biliară este elaborată în celulele ficatului şi vărsată în canalele biliare, de unde se drenează în duoden. Prezentate succint, funcţiile ficatului sunt următoarele:................................. Aparatul digestiv poate prezenta afecţiuni acute sau cronice care pot cuprinde unul sau mai multe organe componente. Aceste afecţiuni pot fi organice şi funcţionale. O serie de afecţiuni digestive pot constitui reacţii ale dereglărilor altor structuri sau organe, cum ar fi: ficat, colecist, pancreas, aparat nervos, renal etc. O mare parte din afecţiunile aparatului digestiv beneficiază de tratamente reflexoterapeutice, însoţite obligatoriu de un regim igieno-dietetic adecvat.

Zonele reflexe ale organelor tubului digestiv sunt dispuse în tălpi după cum urmează: - zonele stomac, duoden – în ambele tălpi pe bolta plantară, dedesubtul degetului mare deasupra liniei taliei; - zona intestin subţire – în ambele tălpi, în mijloc deasupra călcâilor; - zona intestin gros – colonul ascendent în talpa piciorului drept în partea externă deasupra călcâiului, 5-7 cm în sus; colonul transversal traversează orizontal talpa dreaptă până la marginea interioară continuându-se în talpa stângă la acelaşi nivel orizontal până la marginea exterioară; colonul sigmoid formează un S în talpa stângă terminându-se sub zona de proiecţie a vezicii urinare, unde se găseşte punctul reflex pentru rect şi anus; zona hemoroizi se găseşte în gamba piciorului stâng deasupra maleolei interne, între tendonul lui Achile şi muşchi, pe o distanţă de 10-15 cm în sus; - zona ficatului – în talpa piciorului drept, în dreptul degetelor 4-5 deasupra liniei taliei de la marginea externă şi până la mijlocul tălpii; - zona vezică biliară – imediat sub zona ficatului; - zona pancreas – marginea internă a tălpilor, între zonele reflexologice ale stomacului şi duodenului, zona fiind mai mică pe piciorul drept iar pe cel stâng cam până în dreptul degetului 3. 7

Lucrul la nivelul ficatului, vezicii biliare – sprijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi utilizaţi policele drept din partea medială spre cea laterală a tălpii, între liniile taliei şi diafragmei; schimbaţi sprijinul şi utilizaţi apoi policele stâng pentru a lucra invers, din partea laterală spre cea medială. Lucrul la nivelul stomacului şi pancreasului este asemănător cu tehnica descrisă anterior. Lucrul la nivelul intestinului subţire – se masează cu policele drept talpa dreaptă în toată zona corespunzătoare de la linia taliei până la baza călcâiului; schimbaţi apoi sprijinul şi masaţi talpa stângă. Lucrul la nivelul colonului – se masează iniţial punctul valvei ileo-cecale utilizând tehnica cârligului, apoi cu policele stâng se masează talpa dreaptă, în linii drepte, de la marginea medială a liniei taliei până la baza călcâiului; de aici se masează zonele reflexologice pentru colonul ascendent, transvers, descendent, sigmoid, rect, anus în sensul de evacuare a materiilor fecale. Lucrul la nivelul mâinilor este asemănător. Exemplificări: Gastritele – acute sau cronice, sunt afecţiuni inflamatorii ale mucoasei stomacului. Gastritele acute apar în urma unor agresiuni ocazionale, iar cele cronice datorită acţiunii repetate şi prelungite a factorilor declanşatori (medicamente, substanţe toxice, alcool, factori mecanici, iradiere, toxinfecţii alimentare, carenţe proteice, vitaminice, minerale). Se masează zonele: - zona stomac – 5-10 minute fiecare picior - zona glandelor suprarenale – 3-5 minute fiecare picior - zona rinichi-uretere-vezică – 5 minute fiecare picior - zona vezicii biliare – 3-5 minute. Ulcerul gastro-duodenal – leziune a peretelui stomacului, respectiv duodenului. Zonele reflexe ale stomacului şi duodenului sunt extrem de sensibile, la fel şi zonele plexului solar, reprezentând o componentă importantă a sistemului nervos vegetativ ce coordonează activitatea orgalelor interne. Se masează: -zona stomac-duoden – 5-10 minute fiecare picior - zona plex solar – 3-5 minute fiecare picior - zona vezică biliară – 5 minute - zone suprarenale, renale, uretere, vezică – 5 minute fiecare picior - zona sistem limfatic – 2 minute fiecare punct. Sindrom diareic – emisia frecventă de scaune lichide; cauze mai frecvente: inflamaţii intestinale, infecţii microbiene sau virotice, cauze endocrine, alergii la medicamente sau alimente, insuficienţă pancreatică, nevroze sau tulburări anxioase (diareea emoţională) etc. Îndrumaţi pacientul către un medic specialist pentru stabilirea cu certitudine a etiologiei. Diareele cronice beneficiază de tratament reflexoterapeutic. Se masează: - zona intestin subţire – 5 minute fiecare picior - zona intestin gros – 5-10 minute - sistem limfatic – 2-3 minute în fiecare punct - zonele organelor implicate în sindromul diareic – vezică biliară, pancreas, tiroidă, plex solar. Sindromul de constipaţie – evacuări intestinale la intervale mai mari de 48 ore, cu scaune de consistenţă crescută; cauze frecvente: sedentarism, leziuni ale tubului digestiv (hemoroizi, fisuri anale, rectite, ulcerul duodenal), consumul de alimente uscate, mese reduse, schimbarea mediului în care trăim, pudoarea, cauze endocrine, neurofuncţionale, tumori intestinale etc. Tratamentul complex ţine cont în primul rând de alimentaţie (bogată în fructe, legume, lichide), activitate fizică, antrenarea musculaturii abdominale. Constipaţiile sunt de regulă tratabile prin reflexoterapie, dar descoperirea cauzei şi tratarea prin masaj a organului respectiv sunt obligatorii. Se masează: - zona intestin gros – 10 minute - zone anus, rect, hemoroizi – 5-10 minute - zone limfatice – 2-3 minute în fiecare punct - zona reflexă a organului care cauzează boala – 10 minute. 8

Suferinţe ano-recto-sigmoidiene – tulburări ale actului defecării, având ca simptome durerea sub formă de tenesme în zona rectului şi a anusului, scurgeri de sânge sau secreţii seroase sau purulente. Se masează: - zone colon sigmoid, anus, rect – 10-15 minute - zone glande limfatice – 5 minute fiecare picior - zonă hemoroizi – 5 minute. Enterecolite cronice – inflamaţie a mucoasei intestinului gros, cu scaune moi şi frecvente, deosebindu-se de diaree prin prezenţa mucusului, puroiului, sângelui şi absenţa alimentelor nedigerate din scaun. Cauze frecvente: intoleranţă la lapte, alimente alergizante, medicamente, parazitoze intestinale, insuficienţe pancreatice sau biliare, folosirea în exces a laxativelor etc. Se masează: - zona intestin subţire – 3-5 minute fiecare picior - zona intestin gros – 5 minute în punctele sensibile - zone rect, hemoroizi – 3-5 minute - zona vezică biliară – 5 minute - zona pancreas – 3-5 minute - zona sistem limfatic – 3 minute fiecare picior . Hepatită cronică – afecţiune inflamatorie a ficatului. Se masează: - zona ficat – 5-10 minute - zona colecist – 5 minute - zona splină – 5 minute - zona plex solar – 3-5 minute fiecare picior - zone limfatice – 3 minute fiecare punct. Dischinezii biliare – afecţiuni ale căilor biliare extrahepatice cu tulburări de tonus şi motilitate, traduse prin perturbări de evacuare a bilei. Poate apărea uneori în cadrul unor tulburări digestive complexe, alteori ca o reacţie la procesele inflamatorii abdominale (anexite, apendicite etc). Se vor masa zonele ficat, vezică biliară, iar când dischineziile sunt reacţii la alte procese inflamatorii se vor masa şi zonele respective. Litiaza biliară – prezenţa calculilor la nivelul vezicii biliare, formaţi din colesterol, bilirubină, carbonaţi şi fosfaţi de calciu. Masajul se practică în scopul decongestionării ficatului şi vezicii biliare, evacuării bilei din vezică, fărămiţării şi eliminării calculilor. Se vor masa: - zona ficat – 5 minute - zona colecist – 10 minute - zone limfatice – 3-5 minute - zona duoden – 5 minute - zona tiroidă – 5 minute. Pancreatita cronică – boală a pancreasului caracterizată printr-un proces inflamator cu modificări degenerative, fibrozante; se asociază frecvent cu alte afecţiuni digestive, hepatobiliare. Se vor masa: - zona stomac – 5 minute fiecare picior - zona pancreas – 10 minute fiecare picior - zona hipofiză – 3-5 minute fiecare picior - zona duoden – 3-5 minute fiecare picior - zone limfatice – 3 minute.

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR Principalele organe ale sistemului respirator sunt cei doi plămâni şi căile respiratorii, care încep cu nasul şi gura, continuându-se cu faringe, laringe, trahee, bronşii mari, mijlocii, mici, bronşiole. Cele mai importante funcţii sunt respiraţia, filtrarea particulelor de impurităţi, asigurarea umidităţii. 9

Zonele refelxogene pentru plămâni şi bronşii sunt situate în ambele picioare, pe tălpi, mai jos de baza degetelor. Fiecare plămân are zona reflexogenă în piciorul de partea sa. Pentru laringe şi trahee zonele se găsesc pe partea de deasupra picioarelor, între degetul mare şi al doilea deget (la ambele picioare). Distribuţia la nivelul palmei este asemănătoare. Zonele reflexogene pentru nas şi sinusuri.........

Lucrul la nivelul picioarelor: în incidenţă plantară se sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi se masează în sus zona de la baza liniei diafragmei până la baza degetelor; în incidenţă dorsală se strânge mâna stângă pumn apăsând cu ea pe faţa plantară a piciorului drept şi se utilizează arătătorul drept masând în jos, în şanţurile dintre degete. Se repetă aceeaşi paşi pentru piciorul stâng. Unii autori recomandă iniţial masarea zonei reflexologice a diafragmului în scopul relaxării şi ameliorării respiraţiei – se poziţionează policele la începutul liniei diafragmei şi se înaintează spre marginea laterală a piciorului; în acelaşi timp se îndoaie degetele de la picior peste policele celeilalte mâini. Lucrul la nivelul mâinilor – asemănător. Exemplificări: Bronşita acută şi cronică. Emfizemul pulmonar – tratamentul vizează combaterea infecţiei, a hipersecreţiei mucoase, a spasmului şi edemului bronşic, îmbunătăţirea circulaţiei sanguine în teritoriul arborelui bronşic. Zonele reflexologice vor fi stimulate în următoarea ordine: - zona plămâni – bronşii 10 minute la fiecare picior - zona laringe – trahee 3 – 5 minute la fiecare picior - zona paratiroidelor 3 – 5 minute la fiecare picior (vor aduce un aport crescut de calciu) - zona suprarenalelor – 5 minute la fiecare picior (urmăreşte degajarea de cortizon) - zona limfatică – 3 minute la fiecare picior. Astmul bronşic. Copii în mod special par să răspundă favorabil la reflexoterapie, crizele devenind mai rare şi mai puţin grave. Se vor masa: - zonele plămâni-bronşii – 10 minute (urmărind decongestionarea şi fluidifierea secreţiilor bronşice) - zonele paratiroide – 3-5 minute (pentru aportul de calciu) - zonele suprarenale – 5 minute (pentru a elibera cortizon şi adrenalină) - zonele rinichi, uretere, vezică – 10 minute (în scopul eliminării mai rapide a produşilor toxici) - zonele limfatice – 5 minute.

BOLILE APARATULUI CARDIO-VASCULAR 10

Elementul central al sistemului circulator este inima. Cele mai multe probleme cardiovasculare necesită îngrijire medicală de urgenţă; rolul reflexoterapiei este deci de a înlesni convalescenţa bolnavului. Zona reflexogenă pentru inimă se găseşte pe piciorul stâng; deoarece inima şi plămânii funcţionează împreună aţi tratat deja zona inimii când aţi lucrat pentru sistemul respirator. Nu lucraţi excesiv această zonă. Masajul degetului 4 şi 5 stimulează de asemenea inima. Exemplificări Angina pectorală este un sindrom caracterizat prin durere cu caracter constrictiv (gheară) localizată în regiunea mijlocie şi inferioară a sternului sau precordial, iradiată în regiunea umărului stâng, marginea internă a braţului, antebraţului şi ultimele două degete, la baza gâtului sau regiunea epigastrică; este declanşată de efort fizic, emoţii, mese copioase; are o durată de cca 3-5 minute şi cedează la repaus sau administrarea sublinguală de nitroglicerină. Este foarte important ca pacientul să fie iniţial îndrumat către un medic specialist. Se masează zona inimii aproximativ 10 minute (sprijinind piciorul stâng cu mâna dreaptă lucraţi zona în linii orizontale), zona plămânilor, zonele suprarenale. Exerciţiul de relaxare a cutiei toracice este şi el foarte util. Palpitaţiile – bătăi neregulate ale inimii; ele pot reprezenta un simptom al unei afecţiuni cardiace, aşa că este bine să consultaţi medicul, alte cauze de palpitaţii includ excesul de cafea, alcool, stresul şi anxietatea. Este indicat iniţial a parcurge toate exerciţiile de relaxare, apoi se lucrează la nivelul coloanei vertebrale (legată de sistemul nervos central) masând cu policele în sus de-a lungul marginii interne a plantei, la nivelul zonei inimii circa 10 minute, zonei glandei tiroide circa 5 minute pentru fiecare parte. Hipertensiune arterială (tensiune arteriară crescută) – se masează zonele rinichi, plex solar, diafragmă, hipofiză, tiroidă. Hipotensiune arterială (tensiune arteriară scăzută)– se masează zonele suprarenale, hipofiză, tiroidă. Boala varicoasă – varicele depistate în fază incipientă pot beneficia de ameliorare prin reflexoterapie. Se masează: - traseul rinichi, uretere, vezică urinară – 10 minute pe fiecare picior - segmentul corespondent celui bolnav (gamba are ca segment corespondent antebraţul, iar coapsa braţul de pe aceeaşi parte a corpului) – 10 minute - zona limfatică – 5 minute pe fiecare picior - se mai pot masa zonele ficat, intestin gros, hipofiză, tiroidă, pancreas. Boala hemoroidală – varice formate pe anus şi rect; la palpare zonele reflexogene ale intestinului gros şi zona anus-rect sunt extrem de dureroase. Se vor evita consumul de alcool, se vor elimina din alimentaţie condimentele, se va respecta igiena locală şi se vor consuma lichide circa 2 litri/zi pentru a preîntâmpina constipaţia. Se masează zonele: - vezica biliară (care împreună cu zona reflexă a intestinului gros vor preveni, respectiv trata constipaţia) – 5 minute - traseul intestin gros transversal, descendent, sigmoid, rect, anus – 10-15 minute - zona hemoroizi – 10 minute - zona limfatică – 3-5 minute pentru fiecare picior.

BOLILE REUMATICE Reumatismul degenerativ (artrozele) – afectiuni articulare cronice caracterizate prin deteriorarea cartilagiului articular, cu interesarea osului subiacent şi a ţesuturilor moi periarticulare. Clinic se caracterizează prin durere, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. Este localizat mai frecvent la nivelul articulaţiilor membrelor inferioare şi coloana vertebrală, instalându-se în a doua jumătate a vieţii, dar nu sunt excluse leziunile artrozice şi la persoanele tinere. Cauzele pot fi multiple: 11

traumatisme repetate sau traumatisme majore asupra unor articulaţii, inflamaţii articulare, factori ereditari, endocrini, metebolici, tulburări circulatorii, expunerea la frig şi umezeala etc. Zona reflexogenă a coloanei vertebrale este situată pe marginea internă a piciorului, de la degetul mare spre călcâi; se vor masa zonele ambelor picioare, în funcţie de zona afectată. Spijiniţi vârful piciorului drept cu mâna stângă şi folosiţi policele drept masând ascendent punctele corespunzătoare pe partea medială. La nivelul zonei coccisului se va masa folosind cele 4 degete iar cu cealaltă mână se sprijină piciorul.

Zona reflexogenă a umerilor se află la baza degetelor mici ale picioarelor, umărul stâng pe piciorul stâng şi umărul drept pe piciorul drept; se va masa folosind tehnica policelui: sprijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi lucraţi cu policele drept; schimbaţi mâna de sprijin şi folosiţi policele stâng pentru a lucra din nou această zonă; repetaţi pentru celălalt picior. Zona reflexogenă a articulaţiilor şoldurilor se află sub maleola externă, şoldul stâng pe piciorul stâng, şoldul drept pe piciorul drept. Pentru tratarea acestor zone spijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi apăsaţi cu cele 4 degete de la mâna dreaptă; schimbaţi sprijinul şi repetaţi pentru piciorul stâng. Zona reflexogenă a genunchiului se găseşte pe piciorul corespunzător, lateral, sub maleola externă, aproape de talpă. Spijiniţi piciorul drept cu mâna dreaptă şi folosiţi indexul stâng pentru a lucra această zonă, apoi schimbaţi punctul de sprijin. Lucrul la nivelul mâinilor se începe cu marginea medială a feţei palmare a mâinii, lucrând punctele reflexogene corespunzătoare coccisului şi apoi mutaţi-vă pentru punctele reflexogene pentru şolduri şi pelvis. Pentru punctele reflexogene ale coloanei lucraţi zona indicată cu policele. Spondiloza. În cazul localizării artrozei la nivelul zonei cervicale se va masa zona reflexă cervicală la ambele picioare; când durerea iradiază în umăr se va masa atât zona reflexă a umărului respectiv cât şi segmentul corespunzător al membrului superior. Dacă spondiloza este localizată în regiunea toracală sau lombară se vor masa zonele reflexologice corespondente, iar în cazul sciaticii se vor masa şi zonele pentru sciatică. Este absolut necesar să fie masate traseele renale, precum şi cele pe care le deblocăm prin masaj. Stimularea zonelor suprarenale este necesară, ducând la mărirea producţiei de cortizon, care este un antiinflamator nespecific. Paratiroidele vor fi stimulate pentru producţia mărită de calciu. Spondiloza cervicală - se vor masa - zone reflexe cervicale – 5 minute fiecare picior 12

- zona umărului – 3-5 minute - zona glande suprarenale – 3-5 minute fiecare picior - zone traseu renal (rinichi, uretere, vezica urinara) – 5 minute - zona parotide – 3-5 minute fiecare picior - zona segment corespunzător pentru membrul superior – 5 minute. Spondiloza toracală – se vor masa: - zona reflexă regiunea toracală – 5 minute fiecare picior - zona glande suprarenale – 3-5 minute fiecare picior - zona traseu renal – 3-5 minute fiecare picior - zona paratiroide – 3-5 minute fiecare picior.

Spondiloza lombară – se vor masa: - zona reflexă regiunea lombosacrată – 5 minute fiecare picior - zona glande suprarenale – 3-5 minute fiecare picior - zona traseu renal – 3-5 minute fiecare picior - zona paratiroide – 3-5 minute fiecare picior - traseu sciatic – 5-10 minute. Alte localizări ale procesului artrozic – genunchi, şold, umăr, pumn, gleznă etc. – schemele de masaj vor fi aceleaşi, numai că masajul se va face în zonele corespondente artrozei respective. Reumatismul abarticular – periartrita scapulohumerală – manifestare reumatismală în care sunt afectate ţesuturile periarticulare ca : muşchi, tendoane, burse, teci tendinoase; cauze frecvente: procese inflamatorii sau degenerative (traumatisme majore, microtraumatisme, vârsta, teren neuroendocrin, tulburări metabolice). Se vor masa: - zona reflexă umăr – 10 minute - zona regiune cervicală – 3-5minute - zona suprarenală – 3-5 minute fiecare picior - traseu renal – 5 minute fiecare picior. Nevralgia cervico-brahială – durere ce porneşte din regiunea cervicală şi iradiază prin umăr până în mână, de cauză reumatică sau ca simptom în cadrul altor afecţiuni (traumatisme, luxaţii ale umărului, fracturi ale claviculei, afecţiuni cardio-vasculare şi pulmonare). Se vor masa: - zona reflexă cervicală – 5 minute fiecare picior; - zona reflexă umăr afectat – 5-10 minute; - zona traseu renal – 5 minute fiecare picior; - zona reflexă paratiroide – 2-3 minute fiecare picior; - zona reflexă suprarenale – 2-3 minute fiecare picior; - segment corespondent pentru umăr şi braţ – 10-15 minute. Nevralgia sciatică – sindrom dureros lombar cu iradiere ulterioară în membru inferior, însoţită de parestezii, accentuată de tuse, strănut, mers, poziţii anumite ale corpului; hernia de disc ocupă primul loc în etiologia nevralgiei sciatice. Se vor masa: - traseu renal – 5-7 minute fiecare picior; - zona lombo-sacrată – 5 minute fiecare picior; - zona nerv sciatic – 15-20 minute; - zona paratiroidă – 3-5 minute fiecare picior. Osteoporoza - boală a scheletului, se caracterizează prin reducerea masei osoase şi deteriorarea microaarhitecturii ţesutului osos, ceea ce măreşte fragilitatea acestuia, crescând astfel riscul fracturilor. Se vor masa zone reflexe pentru paratiroide, suprarenale, glande genitale. 13

BOLILE DIN SFERA ORL Bolile ORL sunt numeroase, o parte din ele răspunzând favorabil la tratamentul reflexoterapeutic. Rinitele. Rinita acută / cronică – inflamaţia mucoaselor care căptuşesc cavitatea nazală, de cauză virală sau microbiană; netratate, pot da complicaţii ca sinuzite, otite, traheobronşite Rinita alergică – boală inflamatorie a mucoasei nazale, cauzată de contactul de factorii alergeni diverşi: polen, praf de casă, mucegaiuri, părul animalelor, substanţe chimice etc. Zona reflexogenă pentru nas se găseşte pe ambele degete mari de la picioare în partea laterointernă. Se masează folosind mişcări de rotaţie şi apăsare. Prin masarea acestei zone se încearcă decongestionarea mucoasei nazale. În plus, se vor masa zonele limfatice, zonele suprarenale (pentru creşterea secreţiei de cortizon), traseul renal (pentru a stimula excreţie substanţelor toxice). Zone reflexe nas – 5 minute fiecare parte; Zone suprarenale – 3-5 minute fiecare picior; Zone paratiroide – 2-3 minute fiecare picior; Traseu renal – 5 minute fiecare picior; Zone limfatice – 2-3 minute fiecare punct. Polipi ai nasului – tumori benigne datorate hipertrofiei mucoasei nasal şi a ţesutului limfoid local. Se vor masa zonele reflexologice pentru hipofiză, suprarenale, nas, plămâni, sistem limfatic, în special timus. Sinusurile sunt cavităţi în oasele feţei, conferă rezonanţă vocii, acţionează ca filtre pentru aerul inspirat, scad greutatea capului şi reduc astfel greutatea suportată de coloana vertebrală.. Zonele reflexe pentru sinusurile maxilare se găsesc pe degetele mari de la picioare şi mâini, în bandă, imediat la baza unghiei, pentru maxilarul drept pe piciorul drept (respectiv mâna dreaptă), iar pentru maxilarul stâng la nivelul piciorului stâng (respectiv mâna stângă). Zonele reflexogene pentru sinusurile frontale sunt situate pe partea plantară a degetelor de la picioare şi mâini, sub porţiunea cărnoasă a primei falange, păstrându-se omonimia localizării şi în această situaţie. Lucrul la nivelul sinusurilor – sprijiniţi piciorul drept în mâna stângă şi folosiţi policele drept pentru a lucra întreaga suprafaţă a degetelor de la picioare; lucraţi dinspre medial spre lateral şi când ajungeţi la degetul mic schimbaţi mâna de spijin şi utilizaţi policele stâng pentru a lucra dinspre lateral spre medial. Repetaţi pentru celălalt picior. Lucrul la ninelul mâinlor pentru sinusuri este asemănător. Sinuzitele acute / cronice sunt inflamaţii ale mucoaselor cavităţilor sinusurilor viscerocraniului. Se vor masa: zonele reflexe corespunzătoare sinusurilor implicate – 5-10 minute de fiecare parte; zone suprarenale – 5 minute de fiecare parte; traseu renal – 5 minute de fiecare parte; zone limfatice – 2-3 minute de fiecare punct; zona reflexă nas – 3-5 minute de fiecare parte. Faringo-amigdalita. Această afecţiune reprezintă inflamaţia mucoasei faringiene şi a amigdalelor, cauzate de agenţi bacterieni sau virali. Zonele reflexogene ale faringelui şi amigdalelor se găsesc la baza degetelor mari, în apropierea zonelor mandibulare. Tratamentul prin masaj reflexoterapeutic se face în paralel cu tratamentul medicamentos. Se vor masa: - zone faringe, amigdale – 5-10 minute de fiecare parte - zone paratiroide – 3-5 minute de fiecare parte - zone limfatice – 3 minute fiecare punct - zone suprarenale – 3 minute de fiecare parte Otitele. Sunt inflamaţii acute/cronice, supurative/nesupurative ale urechii externe şi/sau medie. Zonele reflexogene ale urechilor sunt situate în tălpi şi palme, la baza degetelor, între degetele 3-4, păstrând omonimia localizării. Se masează folosind o mişcare blândă de rotaţie. Masajul în aceste zone 14

urmăreşte o bună irigare sanguină locală. Se vor masa şi zonele sinusurilor şi nasului dacă sunt considerate zone de transmitere sau întreţinere a otitei. - zona ureche afectată – 5-10 minute - zona sinusuri – 3-5 minute - zona suprarenală – 3-5 minute de fiecare parte - traseu renal – 3-5 minute de fiecare parte - zona paratiroide – 3-5 minute de fiecare parte - zone limfatice – 3 minute fiecare punct Scăderea acuităţii auditive – poate fi: de transmisie (produsă prin obstacole situate la nivelul urechii externe - bolnavul aude cu dificultate vocea şoptită, dar interceptează conversaţiile), de percepţie (produsă de leziuni ale urechii interne sau ale căilor nervoase auditive – bolnavul aude slab conversaţiile, însă nu aude vocile şoptite, nu se aud pe ei înşişi motiv pentru care vorbesc cu voce tare) şi mixtă, congenitale sau dobândite. Surditatea prin osteoscleroză se datorează osificării progresive a labirintului osos, boala debutând la o ureche dar în scurt timp extinzându-se şi la cealaltă. Se vor masa: - zona reflexă a urechii afectate – 10-15 minute - zona reflexă cap – 3-5 minute de fiecare parte - zona suprarenale – 2-3 minute de fiecare parte - traseu renal – 5 minute de fiecare parte - zona reflexă vertebre cervicale – 5 minute - zone limfatice – 3 minute fiecare punct

BOLILE OFTALMOLOGICE Analizatorul vizual, care stabileşte relaţia cu mediul extern, este format din 3 segmente: segmentul periferic (retina), segmentul intermediar (căile optice) şi segmentul central (scoarţa cerebrală occipitală). Zona reflexologică pentru ochi este situată în plantă şi palmă, între baza degetelor 2 şi 3; pentru a trata această zonă sprijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi puneţi policele drept imediat sub prima linie a articulaţiei celui de-al doilea, respectiv al treilea deget; rotiţi cu o mişcare de mică amplitudine în sensul acelor de ceasornic. Schimbaţi apoi sprijinul pentru celălalt picior. Lucrul la nivelul mâinilor este asemănător. Scăderea cuităţii vizuale, descoperită în diferite stadii de evoluţie, apare frecvent în cadrul unor afecţiuni ca: miopie (bolnavul nu vede la distanţă), hipermetropie (bolnavul nu vede de aproape), presbiopia (scăderea vederii la vârste înaintate), cataracte (tulburări de transparenţă a cristalinului). Masajul zonelor reflexogene ale ochilor se face de 1-2 ori pe zi, timp de 10-15 minute pentru fiecare ochi, numărul şedinţelor variind în funcţie de caracterul şi vechimea bolii. Când tulburările sunt date de afecţiuni endocrine sau de tulburări circulatorii intracraniene se vor masa şi zonele reflexogene respective. Migrena oftalmică – cefalee unilaterală în crize paroxistice, însoţită de tulburări vizuale şi vărsături, determinată de spasmul vaselor ce irigă căile optice; cauze frecvente : tulburări digestive, endocrine, neuro-vegetative, vasculare, alergia. Se vor masa: - zona reflexă ochi – 5-10 minute - zona reflexă cap la piciorul opus ochiului afectat – 5-10 minute - zona reflexă a altor organe cauzante – 5 minute - zona plex solar 3-5 minute de fiecare parte - zona limfatice – 3 minute fiecare punct Conjunctivita reprezintă inflamaţia mucoasei conjunctivale ce căptuşeşte faţa posterioară a ploapelor şi faţa anterioară a globului ocular până la limbul sclero-cornean, fiind produse de agenţi microbieni, alergeni, factori fizici sau chimici. Pot fi acute, subacute sau cronice, unilaterale sau bilaterale. Irita reprezintă inflamaţia acută sau cronică a irisului, cauzată de diverşi agenţi exogeni sau în cadrul bolilor de sistem. Orjeletul reprezintă o infecţie localizată pe marginea ciliară a pleoapei 15

(“ulcior”). Toate acestea sunt afecţiuni care necesită iniţial tratament de specialitate oftalmologic, iar ca adjuvant se practică masajul reflexoterapeutic în scopul ameliorării simptomatologiei. Se masează zona reflexogenă a ochilor, a glandelor suprarenale şi traseul renal, zonele limfatice.

BOLILE STOMATOLOGICE Cavitatea bucală este împărţită de arcadele dentare în două părţi: vestibulul bucal (cuprins între dinţi, gingii, buze) şi cavitatea bucală propriu-zisă aflată în interiorul arcadelor dentare. Zonele reflexogene ale mandibulei sunt situate pe faţa superioară a degetelor mari de la picioare şi mâini, situate în bandă, aproape de rădăcina unghiei. Zonele reflexogene pentru maxilarul superior sunt tot în bandă, situate superior zonei mandibulare. Pentru a lucra la nivelul acestor zone, strângeţi mâna stângă pumn şi apăsaţi pe partea plantară a piciorului drept, apoi folosiţi indexul drept pentru a masa faţa dorsală a halucelui; schimbaţi punctul de sprijin pentru celălalt picior. Lucrul la nivelul mâinilor este asemănător. Gingivitele reprezintă inflamaţia mucoaselor gingivale, consecinţa unor tulburări metabolice, ale glandelor endocrine, afecţiuni acute sau cronice ale organelor interne. Stomatitele sunt inflamaţii ale mucoaselor bucale, provocate de infecţii banale prin exacerbarea florei obişnuite din cavitatea bucală (favorizate de igienă necorespunzătoare, iritaţii prin nicotină, alcool, substanţe chimice, condimente, tartru) sau în cadrul unor afecţiuni ale organelor interne. Masajul reflexogen se va efectua în zonele maxilare şi mandibulare, zone corespondente unor organe interne sau glande implicate în aceste inflamaţii (conform diagnosticului medical complet), zone limfatice. MASAJUL REFLEXOLOGIC (REFLEXOTERAPIA) BOLILE ENDOCRINE Sistemul endocrin constituie liantul între activitatea nervoasă şi cea a organelor interne, între cele trei compartimente existând relaţii complexe etajate pe mai multe nivele de funcţionare şi reglate de mecanisme numeroase. Din acest punct de vedere, se explică succesul notabil înregistrat de tratamentul reflexoterapeutic în afecţiunile care implică activitatea endocrină, întrucât intervine reglator la nivelul secreţiilor hormonale, acolo unde echilibrul şi armonia raporturilor infinitezimale sunt importante şi cu răsunet asupra funcţionării mai multor organe interne. Glandele care alcătuiesc sistemul endocrin sunt hipofiza (glanda pituitară), epifiza, tiroida, paratiroidele, glandele suprarenale, insulele lui Langerhans din pancreas, gonadele (ovarele şi testiculele).

16

Bolile glandei tiroide se manifestă prin hipertiroidie (hiperfuncţia glandei, constând în creşterea secreţiei de hormoni tiroidieni) sau hipotirodie (insuficienţa secreţiei tiroidiene). Zona reflexogenă a glandei tiroide se află la baza degetului mare de la mâini şi picioare. Glandele suprarenale au zonele reflexologice situate deasupra rinichilor. Indeplinesc următoarele funcţii: influenţează sistemul nervos, reglează echilibrul fluidelor şi mineralelor, menţine în limite normale glucidele, menţine tonusul muscular. Lucrul la nivelul picioarelor: sprijiniţi piciorul drept cu mâna stângă şi folosiţi policele drept pentru a lucra zona în care primele trei degete se articulează cu piciorul; repetaţi pentru celălalt picior. Pe partea dorsală a fiecărui picior folosiţi degetul arătător şi masaţi zona unde degetele se articulează cu piciorul. Lucrul la nivelul mâinilor: utilizaţi policele stâng şi masaţi la baza primelor trei degete ale mâiniii drepte; pe partea dorsală folosiţi policele, masând zona în care degetele se articulează cu mâna. Tratamentul reflexoterapeutic are efecte benefice în afecţiunile tiroidiene, fiind necesar masajul atât a zonelor reflexogene ale organelor subordonate ca funcţie glandei tiroide, cât şi masajul zonei reflexe a hipofizei care coordonează funcţia celorlalte glande cu secreţie internă. Zona glandelor tiroidiene – 10 minute de fiecare parte; Zona glandelor paratiroidiene – 3-5 minute de fiecare parte; Zona traseu renal – 5 minute de fiecare parte; Zone genitale – 3-5 minute de fiecare parte; Zona glandei hipofize – 3-5 minute de fiecare parte; Bolile glandelor paratiroide se manifestă prin hipoparatiroidism (insuficienţa secreţiei parathormonului) sau prin hiperparatiroidism (cel mai adesea ca reacţie la scăderea calciului). Hipoparatiroidismul influenţează metabolismul fosfo-calcic, determinând scăderea calciului şi creşterea fosforului în sânge, iar principala consecinţă a hipocalcemiei este tetania (sau spasmofilia). Zona reflexogenă a glandelor paratiroidiene este situată pe marginea internă a piciorului, înaintea articulaţiei metatarso-falangiane a degetului mare. Se vor masa: Zonele reflexe paratiroidiene – 10-15 minute de fiecare parte; Zonele reflexe tiroidiene – 5 minute minute de fiecare parte; Zonele reflexe hipofizare – 5 minute de fiecare parte; Zonele reflexe intestin subţire – 5 minute de fiecare parte. Bolile glandelor suprarenale – insuficienţa corticosuprarenală este secreţia deficitară a hormonilor glandelor suprarenale (mineralocorticiozi, glucocorticoizi, sexuali). Se vor masa: Zona glandelor suprarenale – 5-10 minute de fiecare parte; Traseul renal – 5 minute de fiecare parte; Zona glandei hipofize – 3-5 minute fiecare parte; Sistem limfatic – 2-3 minute fiecare punct. Sterilitatea endocrină feminină – se poate instala datorită afecţiunilor ovariene şi/sau ale unor glande cu secreţie internă (tiroidă, suprarenale, hipofiză); cuplurile care într-o perioadă de 2-3 ani de convieţuire nu au copii, fără a folosi metode anticoncepţionale, sunt apreciate ca sterile. Tratamentul reflexoterapeutic îşi propune să recupereze, cel puţin parţial, funcţia organelor sau glandelor afectate. Se vor masa: - zone reflexe ovariene – 5-10 minute la fiecare picior - zone reflexe tiroidiene – 3-5 minute la fiecare picior - zone reflexe hipofizare – 3-5 minute la fiecare picior - zone reflexe uter – 5 minute la fiecare picior - zone reflexe limfatice – 2-3 minute fiecare punct Insuficienţa ovariană – tulburare în secreţia hormonilor estro-progestativi; se vor masa: - zona reflexă hipofiză – 3-5 minute pentru fiecare parte - zona reflexă ovare – 5 minute pentru fiecare parte 17

-

zona reflexă uter – 3-5 minute pentru fiecare parte zona reflexă sâni – 3-5 minute pentru fiecare parte zona reflexă tiroidă – 3-5 minute pentru fiecare parte zone limfatice – 2-3 minute fiecare punct

Frigiditatea – lipsa apetitului sexual, corelată cu incapacitatea femeii de a termina actul sexual prin orgasm. Cauze frecvente: afecţiuni ginecologice (malformaţii, inflamaţii, cicatrici locale), endocrinopatii (hipotiroidie, insuficienţă corticosuprarenală, insuficienţă ovariană, insuficienţă hipofizară), leziuni cerebrale şi medulare, boli neuropsihice, conflicte conjugale, alcoolismul. Tratamentul reflexoterapeutic va urmări redresarea morfofuncţională a organului sau a glandei afectate. Se vor masa: - zone vagin, uter, ovare – 5 minute pentru fiecare punct - zone tiroidiene – 5 minute pentru fiecare parte - zona hipofizară – 3-5 minute pentru fiecare parte - zona cap – 3-5 minute pentru fiecare parte - zona lomboscrală – 3-5 minute pentru fiecare parte - zone limfatice – 2-3 minute fiecare punct - zona suprarenale – 3-5 minute pentru fiecare parte Impotenţa sexuală – imposibilitatea desăvârşirii actului sexual de către bărbat. Cauze frecvente: afecţiuni ale glandelor endocrine (insuficienţă testiculară şi/sau hipofizară), cauze locale inflamatorii, leziuni ale măduvei spinării, abuzul de alcool, tutun, abstinenţe prelungite. Se vor masa: - zone reflexe testiculare – 3-5 minute fiecare parte - zone refle prostată – 3-5 minute fiecare parte - zone reflexe penis – 3-5 minute fiecare parte - zone reflexe tiroidiene – 3-5 minute fiecare parte - zone reflexe hipofizare – 3-5 minute fiecare parte - zone reflexe lombosacrate – 3-5 minute fiecare parte BOLILE GINECOLOGICE Tratamentul reflexoterapeutic completează cu succes tratamentul allopat în numeroase afecţini ginecologice: vaginite, vulvo-vaginite, anexite, metroanexite, metroragii, dismenoree, amenoree, alte tulburări ale ciclului menstrual etc. Nu se efectuează masajul reflexogen în zonele corespondente organelor genitale în perioada menstruaţiei. Zonele reflexogene ale organelor genitale sunt situate astfel: Zona uterului se află pe marginea internă a călcâiului la ambele picioare, în sus pe lângă maleola internă. Zona ovarelor şi testiculelor este localizată pe faţa externă a picioarelor, deasupra călcâiului şi în spatele maleolei externe. Zona vaginului se află pe faţa internă a picioarelor, sub maleola internă, în diagonală de la zona reflexogenă a uterului până la zona reflexogenă a vezicii urinare. Zona reflexogenă pentru tulburările de ciclu menstrual se găseşte pe faţa externă a gambei, de-a lungul tendonului lui Ahile, la ambele picioare.

18

Lucrul la nivelul picioarelor: datorită secvenţialităţii funcţionale neuro-endocrine reglate prin conexiuni feed-back, este indicat masajul reflexogen iniţial în punctele corespunzătoare pentru creier, hipofiză, tiroidă (la ambele picioare). Masaţi apoi punctele reflexogene pentru ovare, uter, trompe, vagin folosind indexul stâng pentru piciorul drept şi indexul drept pentru piciorul stâng. De asemenea, este util lucrul la nivelul punctelor corespunzătoare coccisului, coloanei lombare şi şoldurilor / pelvisului, zonelor suprarenale şi punctelor limfatice. Lucrul la nivelul mâinilor este asemănător: masaţi direct cu vârful policelui zonele reflexogene pentru creier, hipofiză, tiroidă; la nivelul zonelor pentru ovare (testicule) şi uter se masează folosind indexul terapeutului; pentru a trata punctele reflexogene ale trompelor uterine apăsaţi cu toate cele patru degete ale mâinii Se vor practica şedinţe zilnice, masajul efectuându-se circa 5-10 minute pentru fiecare punct. Vaginite/Vulvovaginite – afecţiuni inflamatorii ale vaginului şi vulvei. Se vor masa: - zona reflexă vagin – 5-10 minute la fiecare picior - zone limfatice – 3 minute fiecare punct - zona traseu renal – 5 minute fiecare picior Anexita/Metroanexita – afecţiuni inflamatorii ale anexelor (ovar, mucoasa uterină şi a trompelor uterine). Se vor masa: - zona reflexă uter – 5 minute pe fiecare picior - zona reflexă anexe – 5 minute pe fiecare picior - zone limfatice – 2-3 minute fiecare punct

19

Dismenoreea – menstruaţii dureroase şi dificile, însoţite uneori de greţuri şi vărsături. Se vor masa: -

zone reflexe uter – 5 minute fiecare picior zone reflexe anexe – 5 minute fiecare picior zone reflexe tiroidă – 5 minute fiecare picior zona pentru dureri menstruale – 5 minute de fiecare parte

Tulburări de menstruaţie (menstre la intervale normale dar cu cantităţi de sânge mai mici sau mai mari decât la menstrele normale, cicluri la perioade scurte sub 21 de zile sau la perioade mari peste 35 zile). Se vor masa: - zona reflexă uter – 5 minute la fiecare picior - zona reflexă ovare – 3-5 minute la fiecare picior - zona reflexă tiroidă – 3-5 minute la fiecare picior - zone limfatice – 2-3 minute fiecatre punct Amenoreea – absenţa fluxului menstrual la o femeie aflată la vârsta fertilă; poate fi tratată prin masaj reflexoterapeutic când afecţiunea este cauzată de stări patologice ale ovarelor sau uterului. Se vor masa: - zona reflexă uter – 5 minute fiecare parte - zona reflexă ovare – 3-5 minute fiecare parte - zona reflexă tiroidă – 3-5 minute fiecare parte - zona reflexă hipofiză – 3-5 minute fiecare parte - zone limfatice – 3 minute fiecare punct BOLILE METABOLICE ŞI DE NUTRIŢIE Diabetul zaharat este o boală metabolică provocată prin deficitul relativ sau absolut al secreţiei de insulină pancreatică, având numeroase consecinţe metabolice, mecanismul principal constituindu-l creşterea glicemiei. Masajul reflexoterapeutic va fi complex, acţionând în zonele reflexe pancreatice, în zonele hipofizare, urinare, glandelor tiroidiene. v Zona pancreas – 5 minute de fiecare parte; v Zona ficat, colecist (veziculă biliară), duoden – 5 minute de fiecare parte; v Zona tiroidiană – 5 minute de fiecare parte; v Zona hipofizară – 3 minute de fiecare parte; v Zona suprarenală, rinichi, uretere, vezică urinară – 5 minute de fiecare parte; v Traseu limfatic – 3 minute de fiecare parte Obezitatea – boală de nutriţie caracterizată prin creşterea în greutate corporală cu peste 15-20 % faţă de greutatea considerată ideală. Cauzele obezităţii: obiceiuri alimentare (stil de viaţă non-sanogen, obiceiuri alimentare învăţate în copilărie), exces de alimente ce se depun sub formă de grăsime, boli ale glandelor endocrine (hipofiză, tiroidă, suprarenale, glande genitale). Masajul reflexoterapeutic se va face în zonele reflexe ale tiroidei, hipofizei, suprarenalelor, glandelor genitale (pentru reglarea lor şi stimularea normală a arderilor); se mai stimulează şi zona stomac – intestine în scopul refacerii unei digestii şi absorbţii normale. Perioada de tratament este de lungă durată, având însă avantajul că odată reglate arderile, redresat metabolismul, greutatea pierdută nu se mai pune la loc ca după tratamente medicamentoase. v stomac, duoden – 5 minute pe fiecare picior v tiroida – 10 minute pe fiecare picior v hipofiza – 3-5 minute pe fiecare picior v zona suprarenale – 3 minute pe fiecare picior v zona glande sexuale – 2 minute fiecare picior v zonă rinichi, uretere, vezică – 3 minute pe fiecare picior

20

Slăbirea – scăderea greutăţii corporale sub 15% din cea considerată normală. Starea de slăbire ca boală trebuie diferenţiată de ceea ce înţelegem în mod obişnuit prin a fi slab. Cauzele pot fi multiple: carenţe alimentare, scăderea apetitului prin alcoolism, anumite medicamente, boli somatice sau psihice, boli digestive, tulburări de absorbţie intestinală, deficienţe genetice, hipertiroidie diabet zaharat, cancer, SIDA etc. Tratamentul vizează cauzele care au condus la această stare. Dacă slăbirea este cauzată de boli digestive sau intestinale se vor stimula zonele reflexe corespondente organelor respective, în scopul redresării actului de digestie şi absorbţiei normale. Afecţiunile endocrine (caşexie hipofizară, hipertiroidie) vor fi combătute prin masajul zonelor reflexe corespondente. v zonele stomac, duoden – 5 minute pentru fiecare parte v zona intestine subţire – 3-5 minute pentru fiecare parte v zona intestine gros – 5 minute în ordinea evacuării v tiroida – 3 minute pentru fiecare parte Guta – boală metabolică caracterizată prin crize de artrită acută, în special la articulaţia metatarsofalangiană a halucelui. Se va recomanda pacientului un regim hipocaloric, cu restricţia alimentelor bogate în purine (viscere animale, carnea de porc, vită, vânat), evitarea legumelor bogate în acid oxalic (smochine, afine, ciuperci, concentrate de roşii), se va evita consumul de ciocolată, cacao, cafea, ceai, alcool, condimente. Tratamentul prin masaj reflexoterapeutic vizează zonele suprarenale în scopul degajării de cortizon (effect antiinflamator), zonele rinici, uretere, vezică urinară pentru accelerarea eliminării din corp a toxinelor. v zonele glandelor suprarenale – 5 minute la fiecare picior v traseul rinichi, uretere, vezică urinară – 10 minute la fiecare picior v sistem limfatic – 3 minute fiecare punct v segment corespondent celui afectat – 5-10 minute

BIBLIOGRAFIE 1. Ion Chiruţă, Vasile Postolică. Incursiune în reflexoterapie – sănătate prin masaje şi remedii naturiste. Editura Polirom, Bucureşti 1999. 2. Ann Gillanders. Alinare şi vindecare prin reflexoterapie. Editura Niculescu, Bucureşti 2003. 3. Madeleine Turgeon. Energia vitală şi reflexologia. Editura Teora, Bucureşti 2003.

21