"In Largul Marii" de Slawomir Mrozek

ÎN LARGUL MĂRII Slawomir Mrozek PERSONAJELE:NAUFRAGIATUL GRAS,NAUFRAGIATUL MIJLOCIU,NAUFRAGIATUL SLAB,POȘTAȘUL,LACHEUL

(Acțiunea se consumă într-un act,în același decor.Scena înfățiseaza o plută în largul mării.Trei naufragiați în costume negre,elegante,și cămăși albe.Cravate înodate impecabil iar,în buzunarul de la piept,colțurile albe ale batistelor.Stau pe trei scaune.În plus,pe plută se mai află și un cufăr.)

GRASUL:Mie mi-e foame. MIJLOCIUL:Și eu aș mânca ceva SLABUL:Rezervele s-au terminat? GRASUL:N-a mai rămas nimic,nici o fărămitură. SLABUL:Mi se pare că a mai ramas un pic de cărniță de văcuță cu mazare. GRASUL:N-a mai rămas nimic. MIJLOCIUL:Hai să mâncăm ceva! SLABUL:Și eu aș mânca ceva. GRASUL:”Ceva”?...Domnilor,fiți realiști.Mai degrabă. MIJLOCIUL:Mie mi-e totuna! SLABUL:Chiar dumneata ai spus că rezervele s-au sfârșit.Așadar,ce vrei să spui? GRASUL:Trebuie să mâncăm nu ceva,ci pe cineva.. MIJLOCIUL(Privind la drepta,la stanga si inapoi):Nu văd…

1

SLABUL:Bine,dar nici eu numai văd pe nimeni aici afară de…(Se intrerupe brusc.Pauza) GRASUL:Trebuie să mâncăm pe unul dintre noi. MIJLOCIUL:Să-l mancam! SLABUL(Alaturandu-i-se):Da!Să-l mâncăm! GRASUL:Domnilor,să nu fim copii.Vă atrag atenția că nu putem striga toți trei deodată “Să-l mâncăm!”.În aceasta situație,unul dintre noi trebuie să spună “Poftim,domnilor,fiți amabili și serviți-vă!” MIJLOCIUL:Cine? SLABUL:Cine? GRASUL:Tocmai asta vroiam să vă întreb.(Urmează o pauză;tăcere îngrijorătoare).Apelez la sentimental colegialității.La bună-creșterea dumneavoastră. MIJLOCIUL(Arătând odată în sus,prefacându-se foarte interesat de ceva):O,uite un pescăruș,zboară! SLABUL:Poate că e brutal ce spun,dar trebuie să recunosc că sunt grozav de egoist.M-am gândit întotdeauna numai la mine.În clasele primare mâncam singur a doua gustare,nu dam la nimeni. GRASUL:Foarte urât.N-avem ce face,trebuie sa votăm. MIJLOCIUL:Perfect. SLABUL:E ceea mai buna soluție. GRASUL:O să votăm în felul următor:Unul dintre dumneavoastră va spune o cifra,apoi celălalt altă cifră,la urma voi spune și eu una.Dacă suma celor trei va fi fara soț înseamna că eu voi fii cel mâncat.Dacă se va întampla însă ca suma să fie cu soț,atunci îl vom manca pe unul dintre dumneavoastră.

2

MIJLOCIUL:Nu…la drept vorbind,eu sunt împotriva hazardului. SLABUL:Si ce facem dacă dumneata greșești? GRASUL:Văd că nu aveți încredere în mine.Asta-i. MIJLOCIUL:Mai bine sa găsim alta cale.Suntem oameni civilizați e o ramașiță dintr-un trecut înapoiat. SLABUL:O superstiție ordinară. GRASUL:Bine,dacă-I așa.Putem să organizam alegeri generale. MIJLOCIUL:Iată o idee buna.(Adresându-se grasului.)Ești de acord să mergem împreuna la urna de votare,în aceelași bloc?Asta ar simplifica mult campania. SLABUL:Parlamentarismul s-a perimat. GRASUL:Da,dar nu există alta posibilitate.Dacă dumneata preferi dictatura,eu preiau puterea cu plăcere. SLABUL:Nu,nu!Jos cu tirania! GRASUL:Așadar,alegeri libere! MIJLOCIUL:Secrete! SLABUL:Dar fără blocuri.Fiecare contracandidează independent. GRASUL(Se ridică,deschide cufărul și scoate un cilindru):Uite o pălarie.O să aruncăm în ea bucatele de hârtie cu numele canditatului. SLABUL:Eu nu am toc. MIJLOCIUL:Iți împrumut eu unul cu plăcere. GRASUL(Scoțând un stilou din buzunar):Poftim tocul! MIJLOCIUL(Frecându-și mâinile):La urnă!La urnă!

3

SLABUL:O clipă.Dacă vrem sa organizăm alegeri ca niște oameni civilizați,nu putem sări peste perioada de propagandă dinainte de alegeri,care precede acțiunea propriu-zisă în întreaga lume. GRASUL:Atunci dumneata ții cu tot dinadinsul… MIJLOCIUL:Atunci să facem agitație,dar repede! GRASUL(Se ridică de pe scaun și-l împinge spre mijlocul plutei): Să-ncepem deci.Cine-I primul la tribună? MIJLOCIUL(Adresându-se Slabului): Poate dumneata. SLABUL:Aș prefera după aceea..niciodată nu am fost un bun vorbitor. GRASUL:Bine,dar e ideea dumitale. MIJLOCIUL:Chiar așa,dumneata ai sugerat maselor mitinguri,politicianismul.Așa că dumneata trebuie să începi. SLABUL:Dacă țineti cu tot dinadinsul..(Urcă pe scaun,ca la tribuna.Ceilalați doi naufragiați se așează în fața lui.Grasul scoate din buzunar o pancardă cu două bețe și îi dă unul Mijlociului.Ridică pancarda întinsă deasupra lor.Se vede scris: “Vrem mâncare!”) Hm…domnilor. MIJLOCIUL(Întrerupându-l):Noi suntem oameni simpli!Te rog să nu ne iei cu lingușiri! GRASUL:Așa-i!Jos cu vorbele dulci!Vrem adevărul fară înflorituri! SLABUL:Colegi!Ne-am adunat aici… MIJLOCIUL(Intrerupandu-l):Mai scurt!Mai scurt! GRASUL:Ne grăbim,noi ne ducem la muncă!

4

SLABUL:Ne-am adunat aici,ca să rezolvăm arzătoarea problemă a procurării hranei.Colegi,candidatura mea nu trebuie să o aveți în vedere.Eu am soție și copii.În scăpatatul soarelui,cât mai era lumină,am stat de atâtea ori în grădină și am dat huța copiii,în timp ce soția mea broda.Domnilor,colegi! Vedeți oare acest tablou blând și liniștit,nu vă impresionează? MIJLOCIUL:Ăsta nu-i un argument.Când intră în joc binele tuturor sentimentele numai au nici o valoare.Copiii pot să se dea huța și singuri. GRASUL:Chiar mai bine. MIJLOCIUL:Da,da!Chiar mai bine.Călușei și huța,huța în parcul Jordan!Nu,copiii nu sunt un argument serios. SLABUL:Dragi colegi!Pe când eram numai un flăcăiandru,îmi făuream planuri ambițioase.E adevărat că nu am fost suficient de exigent cu mine și nu am realizat ce îmi propuneam.Simt însă că nici acum nu e prea târziu.Se mai pot îndrepta multe.Promit că mă voi strădui,că nu voi mai neglija nimic pentru înfăptuirea idealurilor.Așa-I,am avut căderi,e adevărat.Mi-a lipsit încrederea în mine,am lenevit,uneori mi-am pierdut speranța..dar voi recupera totul,jur că voi recupera.Îmi voi exersa voința,îmi voi modela caracterul,îmi voi imbogații cunoștințele tot ce se mai asteaptă de la mine.Voi ajunge cineva. MIJLOCIUL:Mai tare! SLABUL:Voi ajunge cineva! GRASUL:Ăsta-i subiectivism. MIJLOCIUL:Vreau să mâncăm!

5

GRASUL SI MIJLOCIUL:Dă-mi voie și mie.Două,trei și.. (Scandeaza impreuna: Vrem să mâncăm! Vrem să mâncăm!) SLABUL(Descurajat,aproape plângând):Numai pot,hotărât numai pot face față..(Coboară de la tribuna) MIJLOCIUL(Îi dă bățul pancardei și urcă la tribună):Frați meseni!(Grasul aplaudă,slabul aplaudă și el,dar apatic,strâmbând din nas).Eu n-am carte și nu-mi place să vorbesc mult.Altceva e să fac treabă.Din frageda copilărie mă interesează arta culinară.Nu numai mâncarea în sine,o nu!Sunt un om modest,mă mulțumesc cu puțin și la drept vorbind,nici nu-mi place să mănânc.Da,mi-ajunge fie-ce,ce e mai important, e că mănânc foarte puțin,pur și simplu minimal.Dar ce spun eu! În genere nu mănânc nimic.Cu câțiva ani în urmă mai luam în gura câte o bucațicădouă la două sau trei zile,însă acum? Nu!Am sfârșit cu mâncarea odată pentru totdeauna.În schimb preagătirea mâncării a devenit bucuria vieții mele.Pentru un bucătar nu există nimic mai plăcut după efortul făcut,decât să privească la alții cum mănâncă și să vadă că le place.Doar această răsplată mi-o doresc.Mai adaug numai că sunt specialist în mâncărurile cu carne.Sosurile mele nu-și află egal.Atât am vrut să spun. GRASUL:Bravo! (Aplaudă.Slabul e apatic,numai reacționează.Mijlociul coboară de la tribuna și se schimbă cu grasul care,la rândul lui,urcă la tribună) MIJLOCIUL:Urrra!(Încetează brusc.Grasul iși pune mâinile în șolduri ,o clipă se uita împrejur,ca și când l-ar inconjura o mare mulțime) GRASUL(Întinde mana deodata,salutand ca fascinsti):Flămânzilor,vă salut! MIJLOCIUL(Entuziast):Uraaa! Trăiască! Uraa!

6

GRASUL(Îl liniștește cu un gest poruncitor):Am să vorbesc puțin,ostaseste.În primul rând,nu vreau să vă influențez opinia.Veți hotarî singuri.Sunt doar sluga voastră și voința voastră este sfântă pentru mine.Voi mânca ce mi se va da.În al doilea rând,nu am de ce să mai lungesc vorba:Sunt nedigerabil.Totdeauna am fost ațos,osos si subtiratec.Am două coaste de fier,ficatul operat și un picior mai scurt.Deasemea nu sunt prea sigur că nu am trichină.Nu am nimic de ascuns.În al treilea rând,nu vreau să fiu demagog,îmi plac situațile clare:dacă voi fii ales ,celălalt va căpăta pulpa si mușchiul.Eu mă voi mulțumi cu restul și cu limba.Celor care ar dori altfel,le spun cu tărie:La limbă nu voi renunța ! MIJLOCIUL:Bravo,bravo,călăuzește-ne conducătorule! GRASUL:Asta-I tot.Nu-mi plac trăncăneala,filozofii si fleșcăiții.Înainte! MIJLOCIUL:Urrra!Bravo!Bis!Trăiască!(Grasul coboara de la tribuna.Slabul si mijlociul împaturesc pancarta.) GRASUL(Adresandu-se Slabului):Acum esti mulțumit domnule?? SLABUL:Ai fost minunat!Numai că..eu..tocmai…eu nu pot să mănânc mușchi…îmi face rau..Dacă pentru dumneata n-ar avea nici o importanță să… MIJLOCIUL(Luând poziție de drepți în fața Grasului):Felicitările mele,dacă îmi îngădui.Discursul m-a cutremurat.În problema limbii,sunt cu totul de partea dumitale. GRASUL:Ei,campania a trecut.Acum hai să votam.(Așează cilindrul la mijlocul plutei.Se împrăștie cu toții in trei direcții diferite și,întorși cu spatele,completează bucațelele de hârtie.Grasul și Mijlociul privesc sper Naufragiatul slab.Grasul se apropie de el și se uită peste umărul lui,dar Slabul

7

observă la timp și acoperă hârtia cu palma.Apoi îi dă tocul Grasului.) SLABUL:Mulțumesc foarte mult. GRASUL:Fleacuri.Dacă mai vrei sa îndrepți ceva,îți stau la dispozitie cu plăcere.(Grasul se depărtează sper alt colț al plutei,apoi,împreună cu Mijlociul,completează fișele lor.Slabul stă mereu cu spatele la ei,privind pierdut marea.Apoi revin toți odată și pun hârtiuțele în cilindru.)Să numărăm voturile. MIJLOCIUL:Sunt foarte curios.Votarea îți mărește apetitul. SLABUL:Ai putea să te porți cu mai mult tact.(Grasul bagă mâna în cilindru,apoi își înalță capul și se uită în tăcere la Naufragiatul slab.Pauză lungă.)Ce s-a întamplat? MIJLOCIUL:Care-I rezultatul? GRASUL:Domnilor, trebuie să anulăm alegerile. MIJLOCIUL:Cum așa?Mie mi-e foame. SLABUL:Dumneata vrei să tropilezi alegerile democratice libere? GRASUL:În cilindru sunt patru bucațele de hârtie.Patru!(Grasul îl privește ca mai înainte pe naufragiatul slab la care se uită acum și Mijlociul.) SLABUL(Nevinovat):Am spus eu că parlamentarismul numai e la modă. MIJLOCIUL:Și-acum ce facem? GRASUL:E o criză tipică de cabinet.Am putea să aplicăm pur și simplu principiul numirii candidatului. SLABUL:Și cine-i va numi?

8

GRASUL:Îmi asum eu răspunderea. SLABUL:Firește!Tocmai la asta mă gândeam și eu.Nu! Nici vorba nu poate fi! MIJLOCIUL:Scârboasă treabă.Democrația n-a dat rezultate iar dictatura nu poate fii aplicată.Totuși,trebuie să născocim ceva. GRASUL:În asemenea momente,numai o persoană generoasă,plină de entuziasm și cu spirit de sacrificiu poate salva situația.Să nu uităm că voluntarii au salvat întotdeauna situația,atunci cand mijloacele obisnuite au dat gres.(Pregatindu-se iarasi pentru a vorbi).Iubite și stimate coleg!... SLABUL:Nu,nu!Vă previn că nu voi asculta nimic! MIJLOCIUL:Ascultă,domnule! GRASUL:Iubite și stimate domn!Știm cu toții că nu se pot ascunde asemenea însușiri ale caracterului precum dorința de jertfă,dragostea de semeni și spiritul de solidaritate.De la început,eu și colegul meu am observat că în dumneata e ceva ce te deosebește de noi,iar acest ceva sunt tocmai noblețea înnascută,dorința nezdruncinată de a sluji cauzei comune,disponibilitatea…nu-i așa,domnule coleg? MIJLOCIUL(Zelos):În viața mea n-am întalnit un om mai bun. GRASUL:Suntem fericiți că,în sfârșit,colectivul poate răspunde apelului dumitale călduros,oferindu-ți prilejul de a-ți realiza aspirația neostoită,curată.Dumneata dorești să rămâi in amintirea noastra ca un om apreciat,modest,colegial,gustos… SLABUL:Nu vreau !

9

MIJLOCIUL:Cum se poate,dumneata nu vrei să fii voluntar? SLABUL:Nu. GRASUL:Tradezi colectivul?Calci in picioare increderea colegilor?Nu vrei? SLABUL:Nu. MIJLOCIUL:E oribil! GRASUL:Ăsta-i ultimul cuvant al dumitale? SLABUL:Refuz categoric.Nu simt chemarea măreției. MIJLOCIUL:Domnule,de azi înainte poți să nu-mi mai întinzi mâna.Te-am socotit un om cinstit,patriotul plutei noastre,iar dumneata te porți ca un tâlhar.Adio!(Se departează spre marginea plutei și se întoarce cu spatele). GRASUL:Așa-i.Ne-ai dezamagit.Onoarea nu înseamna nimic pentru dumneata.Dar poate că vrei dumneata să propui altă soluție?Te ascultăm! SLABUL(Cu încrederea crescând):Soluție?Foarte bine!De copil am visat să fie dreptate pentru toți.Numai dreptate pretind,nimic mai mult! GRASUL:Mă uimești,domnule! SLABUL:De ce? GRASUL:Ai dumneata certitudinea că dreptatea nu se va întoarce împotriva dumitale,adică,vreau să zic ,că nu-ți va sprijini candidatura dumitale? SLABL:E foarte simplu.Eu am fost nefericit de mic,nu mi-a izbutit nimic.Împrejurările mi-au stat totdeauna impotriva,așa că…

10

GRASUL:Deci dumneata crezi că e timpul că dreptatea universal să-ți compenseze lipsa norocului de până acum? SLABUL:Întocmai. GRASUL:E de mirare că în primul rând cei nemulțumiți se plâng de lipsa dreptății universal,general umane și a tot cuprinzătoare.Dar cerând dreptate,nu-și caută astfel justificări tocmai aceeia care nu au reușit în viață? SLABUL:Eu nu dau înapoi.Accept orice numai rezolvarea să fie dreaptă. GRASUL:Astfel spus,cu condiția ca cel mâncat să nu fii dumneata. SLABUL:Astea sunt insinuări,înainte de toate,vreau sa fie dreptate. GRASUL:Să ne așezăm deci și să chibzuim împreuna.O să fie cam greu.Dar se poate face. MIJLOCIUL:Eu nu vorbesc cu el.(Toți trei își ocupă locurile,ca la început.) GRASUL(Către Mijlociu):Domnule coleg,dumneata ai mamă? MIJLOCIUL(Ezitand):Cum să spun…dar dumneata,șefule? GRASUL(înaltându-și privirile spre cer):Din nefericire,am rămas orfan aproape din copilărie.Bieții mei părinți! MIJLOCIUL(Cu grabă):Tocmai asta vroiam să spun și eu.La drept vorbind,eu n-am avut părinți deloc. GRASUL(Adresându-se Slabului):Dar dumneata? SLABUL:Am o mamă.În clipa asta mă plânge în singurătatea ei.Biata mamă.

11

GRASUL:Am impresia că problema este foarte simplă din punctul de vedere al dreptații elementare.Dumneata ai putea să nedreptățești cu inima ușoară un orfan?Și printre sălbatici absența părinților a fost considerată întotdeauna cea mai mare nenorocire.Nu,dragă domnule.Sacrificarea oricăruia dintre noi,orfanii,ar însemna o palmă pe obrazul dreptații elementare.Nu-i destul că nu aveam părinți,mai trebuie să fim și mâncați! SLABUL(Încremenit):Bine dar… GRASUL:Nu,dragă domnule.E limpede ca lumina zilei.Dumneata ai o mamă,dumitale ți-a fost întotdeauna mai bine,nu crezi că a venit vremea să plătești datoria morală pe care ai contractat-o față de cei orfani?Față de aceeia care nu au cunoscut niciodată grija maternală,căldura familiei,îndestularea?Cu atât mai mult,cu cât mama dumitale,ai spus-o chiar dumneata,și asa tot te frânge. SLABUL(Căutând disperat argumente):Bine,dar se prea poate ca mama să fii murit.În ultima vreme se simțea destul de slăbită,n-am fost demult pe acasă… GRASUL:Vorbești ca un copil.Ce dovezi putem avea? Oricât de mici! MIJLOCIUL:Da,ce dovezi ai? SLABUL:V-am spus doar că nu se simțea bine când am plecat.În ultimul timp se vorbește atâta despre bolile civilizației contemporane… GRASUL:Fantezii de artist,jocul imaginației.Cu siguranță că mama dumitale se bucură de o sănătate de fier,Dumnezeu să-i dea viață lungă,pe când părinții noștrii…(Către Mijlociu) Dumneata ții minte serile acelea lungi de toamnă când,copii încă și desculți vindeau chibrituri trecătorilor.

12

MIJLOCIUL(Acoperindu-și ochii cu mâna):Of,numai aduce si dumneata aminte. GRASUL:Sau de ruda aceea departată zgârcită și rea care ne lua ultima bucațică de slănină ca s-o pună șoarecilor în capcane? MIJLOCIUL(Gemând):Nălucile trecutului. (Grasul,în tăcere ,iși desface fără putere brațele în fața slabului,ca și când ar vrea să-i spună:Vezi și dumneata că nu se poate face nimic.) SLABUL:Mă rog de iertare.Mi se pare că aud un glas în largul mării.(Ascultă) GRASUL:Vrei sa schimbi vorba.E limpede,suferința omenească te lasă rece.Ah,toti acești baieții-mamei sunt atât de egoiști! (Se aude o voce slabă). MIJLOCIUL(Acuzător):El a avut minge când era mic. GRASUL:Minge si ursuleț.(Vocea se aude mult mai aproape.) VOCEA:Săriți! Ajutoooor! SLABUL:E adevărat!O,acum se aude clar! VOCEA:Ajutooor! GRASUL:Într-adevăr,cineva înnoată în direcția noastră…Vântul aruncă totdeauna cu nisip în ochii orfanilor. MIJLOCIUL(Ridicându-se și privind cu luare aminte pe mare):Șefule,poate că vine cineva cu mâncare.Văd bine că înoată folosindu-se numai de o mână,iar în cealaltă ține un obiect mare.(Grasul și Slabul se ridică si ei apropiindu-se de mijlociu la marginea plutei.) SLABUL:Da,da,nu e exclus.Parcă numai odată s-a întamplat ca un țăran,care își ducea purcelul la târg

13

să cadă în apă? Înnotand,își ține spasmodic purcelul cu o mână,singurul lui avut… GRASUL:Uite-acolo…îl văd! MIJLOCIUL:E cineva în uniformă.Ăștia în uniformă i-au masa numai la casino. VOCEA(Foarte aproape):Ajutor!(Din apă se ivește Poștașul în uniforma completă,șapcă,tolbă de piele agățată de gât.Mijlociul își întinde mâna și îl trage pe plută.) POSTASUL:Mulțumesc din toată inima. GRASUL:Dumneata n-ai ceva de mâncare? POSTASUL:N-am absolut nimic.Aș gusta și eu ceva cu plăcere.M-a luat valul înainte de micul dejun. (Văzându-l pe Naufragiatul slab)Ia te uita!Dumneata ești!Numai încape vorba,e o întâmplare cu totul neobișnuită! GRASUL(Bănuitor):Vă cunoașteți? POȘTAȘUL:Ba bine că nu!De zece ani îi aduc poșta.N-am știut că dumneata ești pe mare.Se brodește de minune,am o telegramă pentru dumneata. SLABUL:O telegramă pentru mine? POȘTAȘUL:Da,tocmai mă duceam cu ea la căsuța dumitale de pe malul marii când m-a luat valul.Din fericire,înot foarte bine.(Caută în tolbă.)Uite-o. SLABUL(Depărtându-se într-o parte ca să deschidă și să citească telegrama.)Scuzați-mă,domnilor. GRASUL(Foarte bănuitor poștașului):Uniforma asta e adevarată? POȘTAȘUL:Adevărata,numai că e udă.Înțelegi și dumneata,când am căzut în apă…

14

SLABUL:Urrrra! GRASUL:Ce s-a întâmplat? SLABUL(Stapânindu-se):Domnilor,m-a lovit o mare nenorocire.A murit mama. MIJLOCIUL:Ei,poftim! SLABUL:Așa că vă atrag atenția că acum sunt și eu orfan;va trebui deci să reluăm dezbaterile și să analizăm problema sacrificării unuia dintre noi. GRASUL:Protestez!E vreun subterfugiu! Mai mult ca sigur că dumneata ai aranjat lucrurile cu poștașul. POȘTAȘUL (Cu demnitate):Domnule,insulți un funcționar în timpul serviciului. GRASUL:Cât i-ai platit?Sau te pomenești că ați fost colegi pe băncile școlii. SLABUL:Acuzația dumitale e lipsită de temei.Te rog să-l întrebi pe poștaș dacă m-am înțeles cu el. GRASUL:Prea bine.Să-l întrebăm.Dacă va răspunde:da,dacă va recunoaște,te vom mânca pe dumneata fară doar și poate.Dacă va nega il vom mânca pe poștaș. POȘTAȘUL:Cum așa?Deabia am ieșit din apă și vreți să mă și mâncati,așa pe nepusa masă!S-a mai pomenit una ca asta? GRASUL:Tocmai de aceea.Dumneata ești cum nu se poate de potrivit.Ești foarte proaspăt. MIJLOCIUL:Șefule,mai bine să-i mâncăm pe amândoi,un poștaș sauté! Pe unul fript,iar pe celălalt cu garnitură sau cu compot.O parte o putem face marinată pentru mai târziu.A-ntâia!

15

SLABUL(Cu o speranta):Poate că domnul poștaș nici nu este orfan?Noi,părăsiții,fără casă…ar trebui să-l întrebăm. GRASUL(Reflectând la meniu):Nu,din al doilea aș vrea să fac vin.Dar ce licoare de Burgundia poate să iasă dintr-un poștaș. POȘTAȘUL (Aprobând grăbit):Da,sigur,ai dreptate.Că vin de Burgundia sunt mediocre,ca poștaș,în schimb sunt la înalțime. MIJLOCIUL:Cum se poate una ca asta!Dumneata disprețuiești un vin de Postillon natural?!? SLABUL(Poștașului):Dacă vei depinde mărturie falsă că am fost înțeleși ,mă voi plânge cu Direcțiunea Poștei și Telegrafului împotriva dumitale. POȘTAȘUL:Nu-I nici o primejdie.Am 30 de ani de serviciu și nu m-am mânjit cu nimic. GRASUL:Să numai pierdem vremea.Ai fost ințeles cu acest domn?Da sau nu?Dacă da,și vestea despre decesul mamei lui e născocită vei căpăta rinichii si poate un pic de costiță.Dacă însă vestea e adevarată,atunci noi,noi trei orfani te vom manca,da,ca poștaș.Poșta este o instiuție pentru folosul public și ca atare trebuie să slujească colectivității. SLABUL(Poștașului):Te implor,nu îți pierde cumpătul,nu te lasă corupt. POȘTAȘUL:Nu-i bai,sunt un poștaș cinstit,de modă veche nu pot fi cumpărat cu o porție de rinichi. GRASUL:Ți-am putea oferi pe deasupra un genunchi.Dar te previn că mai mult nu putem face. POȘTAȘUL:Nu,domnule(Aratând spre gulerul uniformei).Vezi aceste două trompete încrucișate?Ei

16

bine,țin la onoarea lor mai mult decât la orice.La revedere,domnilor.(Sare în apă) SLABUL:Nu,nu pleca,domnule,mărturisește doar că sunt nevinovat.Rămâi cu noi.(Fluturând telegrama)Acum intelegeți că,în ceea ce privește dreptatea,situația noastră este identical.Toți suntem orfani. GRASUL(Indiferent,către Mijlociu):Domnule coleg,te rog să-mi aranjezi tacâmurile,sunt în cufărul meu. SLABUL(Dându-se înapoi):Ce-i asta?Orfanii pe un orfan? GRASUL:Dumneata uiți că mai există și altă dreptate? Dreptatea istorică. SLABUL:Ce mai e și asta? MIJLOCIUL(Care în acest timp a deschis cufărul):Șefule e nevoie și de strecurătoare? GRASUL:Faptul că toți ne-am pierdut părinții nu înseamnă că suntem toți la fel.Mai trebuie să cercetăm și ce au fost părinții noștrii. SLABUL:O,doamne,părinți ce să fie… GRASUL:Ha!Ha!Ce-a fost tatăl dumitale? MIJLOCIUL:Șefule,dar platoul de tort? SLABUL:Tatăl meu?Funcționar într-o cancelarie.Dar de ce? POȘTAȘUL (Apărând din mare și ținându-se de marginea plutei):Mă scuzați,am uitat semnătura de primire.Atâta ai prerogat despre mâncarea omului de către om încat mi-am pierdut capul. SLABUL:Unde trebuie să semnez?

17

POȘTAȘUL:Aici,poftim.(Slabul semnează de primire).Ajunsesem atât de departe și a trebuit să mă întorc.(Se departează innot). GRASUL:Așadar tatăl dumitale a fost funcționar într-o cancelarie?Mă așteptăm.Dumneata știi ce a fost tatăl meu? SLABUL:Nu știu. GRASUL:A fost un simplu tăietor de lemne,analfabet,iar tatăl colegului meu nici nu a existat.Mama lui l-a zămislit în urma necazurilor mari pricinuite de sărăcie.Ca să știi,domnul meu.Tatăl dumitale mîzgălea hârtiile cancelariei în serviciul aristrocației,stând comod într-un birou curat si încălzit.În timp ce tatăl meu reteză pini pentru hârtie,ca tatăl dumitale să aibă pe ce scrie hotarârile de sechestru împotriva bietei mame a colegului meu care nu a avut nici tată.Cum nu ți-e rușine,domnule?!(Mijlociul scoate din cufăr și aranjează pe plută diferite vase de bucătărie,acum scoate o mașină de tocat carne și o încearcă învârtind manerul de câteva ori) SLABUL(Realizând raționamentul ce i se impune și străduindu-se să se apere in același fel):Bine,dar asta nu mă privește pe mine! GRASUL:Tocmai de aceea dreptatea asta,care ne îndreptățește acum sa te consumăm pe dumneata, o numim istorică. UN GLAS DIN MARE:Domnule conte,domnule conte! GRASUL:Ce dracu mai e?(Langă plută se ivește din apă capul bătrânului Lacheu,cu perciuni carunti) LACHEU;Domnule conte,ce noroc pe mine sa vă vad iarași! GRASUL:Ce înseamnă asta?

18

LACHEUL(Mișcat până la lacrimi):Domnul conte nu mă recunoaște?Pe bătrânul său Jean nu-l mai recunoaște domnul conte?Doar eu v-am învațat să călăriți pe ponei când eram abia un flăcăiandru. GRASUL:Cară-te! LACHEUL:Ce fericire că ochii mei bătrani îl văd iarași pe domnul conte.La palat sunt toți îngrijorați!Când a venit vestea că vaporul cu care ați plecat s-a scufundat nu m-am mai putut stăpâni.Unde sunteți dumneavoastră acolo sunt și eu.Soarta dumneavoastră-i și a mea așa că am sărit în mare și am tot înotat până v-am văzut.Ce fericire! GRASUL:Jane te rog sa părăsești pluta imediat și să te îneci! LACHEUL:La poruncă,domnule conte! Ce noroc,ce fericire!(Dispare.) GRASUL(Ca și când nu s-ar fii întâmplat nimic):Deci vezi și dumneata că dreptatea istoriei… SLABUL:Da,văd(Furios)! Văd că dumneata ai locuit într-un palat,ai călărit pe ponei! GRASUL:Eu?Pe ponei!?Tatăl meu nu avea bani nici pentru o marțoagă.Dumneata îmi pui în cârcă propriile dumitale amintiri din copilărie. SLABUL:Asta-i culmea! Vrei să spui oare că eu,eu am mers călare pe ponei? GRASUL:Firește,chiar dumneata ai spus-o adineauri. SLABUL:Ei,nu că asta întrece orice închipuire! Declar categoric că niciodată nu am avut de a face cu orice ponei. GRASUL:Cu atat mai puțin.Bietul tată nici nu cunoștea cuvântul “ponei”.Doar era analfabet.

19

MIJLOCIUL(Observă tot timpul stând langă vasele de bucătărie cu tigaia în mână):Sărmanul ponei.Nu vrea nimeni să și-l asume.(Către naufragiatul slab)Nu ți-e milă de bietul animal? Oricum îi datorezi multe clipe de fericire din copilăria dumitale. SLABUL:Bine,dar lacheul… GRASUL: Care lacheu(Către Mijlociu) Domnule coleg ,dumneata ai văzut vreun lacheu aici? MIJLOCIUL: Eu?Da de unde! GRASUL: Dragă domnule ,din acest moment nu te voi mai trata ca pe un partener de discuție,dumneata ai halucinații. MIJLOCIUL:E nebun! GRASUL:Tocmai,ca un individ iresponsabil,trebuie să te lași călăuzit de oamenii care știu ce vor,trebuie să fii eliminate din societate pe care consumarii dumitale de către ceilalți .Domnule coleg ,te rog să pui masa. MIJLOCIUL: Să pun și lingurițe? GRASUL: Desigur.Va fi un prînz complet.(Mijlociul aranjează lingurițele) MIJLOCIUL:Câte un cuțit sau câte două? GRASUL:Câte două(Mijlociul aranjează cuțitele) MIJLOCIUL:Șervețele? GRASUL:Natural.Totul trebuie să fie cum scrie la carte.Suntem oameni cu educație.(În timpul acestui dialog,Slabul se retrage într-un colț al plutei,trage după el unul din scaune ca paravan.Mijlociul astern la mijlocul plutei o față de masă albă,curată și aranjează cu pricepere două tacâmuri complete.Grasul încetează să-I mai acorde atenție Naufragiatului

20

slab.Se uită la Mijlociu,din când în cand îi dă sfaturi unde si cum sa aseze cate ceva.Fata de masa este aranjata cu gust.Descurajat,Slabul îi urmarește de după scaun.) SLABUL(Cu teamă):Domnule… GRASUL(Neluându-l în seama): Mută furculițele puțin mai la dreapta. SLABUL:Domnule , te rog..eu sunt intoxicat… GRASUL:Compotiera mai la mijloc… SLABUL:Pe cuvântul meu.Mai înainte nu vroiam sa vă spun,dar mi s-a făcut mila de dumneavoastră.. GRASUL(Ridică o furculiță și se uită la ea):Trebuie curațată. SLABUL:Eu,nu pentru ca aș pregeta,dar o fac așa,numai din bunăvoința.Și mie îmi place să mănânc bine,dar știu că uneori lăcomia îl pierde pe om.Daca n-aș fi intoxicat,n-aș mai fii spus nimic,mă rog.Dar așa,e pur și simplu de datoria mea. GRASUL:Să începem. MIJLOCIUL:Întocmai,șefule.(Scoate din cufăr un cuțit mare de bucătarie și o gresie,adevarate,după care ascute cuțitul.Să se audă zgomotul autentic ,neplăut,ritmic.) SLABUL(Retrâgandu-se și mai spre margimea plutei):Eu nu afirm că nu se poate vindeca.Nu, trebuie doar să mai așteptați puțin,cu siguranța că o să-mi treacă.Stau culcat o zi,două,și îmi revin.Uite ma așez aici,în colțișorul ăsta,ca să nu vă deranjez.Când o să-mi treacă vă spun imediat.Doar n-o să-mi iau vorba înapoi.(Mijlociul ascute ritmic cuțitul.Grasul examinează masa în continuare,înclina capul într-o parte,apreciază,se apropie de

21

cufăr,scoțând din el flori și o vază,pune florile în vază și o așeaza la mijlocul fetei de masa.Se departează apoi câțiva pași într-o parte și,mînjinduși ochii cercetează efectul final.Abia acum este mulțumit) SLABUL(Tot mai nesigur):Ei,poate că două zile e cam exagerat.Cel mult o zi.Cunoașteți și dumneavoastră proverbul: “Ce trebuie să mănânci azi,mănâncă mâine”.Ha,ha,ha.(Mijlociul încearcă tăișul cu degetul.)….Să zicem câteva ore,ajung,chiar o oră… GRASUL:E timpul.(Mijlociul face un pas in direcția Naufragiatului slab.) SLABUL(În grabă):Bine,bine! Dumneata ai dreptate.Pot să vă dau un sfat? Cu totul dezinteresat? GRASUL:În ce problemă? SLABUL:Strict profesională.Un sfat culinar,cu totul apropos.Nu socotiți oare că s-ar cuveni să mă spăl pe picioare? (Mijlociul privește întrebător la naufragiatul gras) GRASUL:De bună seamă,nu m-am gandit la asta.(Către mijlociu)Dumneata ce părere ai? MIJLOCIUL(Ezitând):Știu și eu..pe urma s-ar putea să scârțâie între dinți.Mai bine să se spele. SLABUL(Suflecându-și pantalonii în grabă):Așa-i,așai!Sfinte vorbe! Igiena este baza unei nutriții sănătoase.(Se scarpină la un picior)Bacterile nu se văd cu ochiul liber,dar le simt cum mă mănâncă. GRASUL:Ai dreptate.Curațenia personală nu a făcut rău nimanui.Din contră,asigură omului o viață sănătoasă și lungă.Iți dau îndată șervetul.(Slabul se așează pe marginea plutei și bagă picioarele-n apă,se spala,bălacindu-se.)

22

SLABUL:Așadar,dumneavoastră,ați hotarât irevocabil să mă…aia… GRASUL:Credeam că e limpede. SLABUL:Mai înainte,dumneata vorbeai de spiritual de sacrificiu. GRASUL:Da.Spuneam că spiritual de sacrificiu este o idee minunată. SLABUL(Ascultând cu lacomie):Mai spune ceva,te rog. GRASUL:Fie,am schițat atunci întregul.Spiritul de sacrificiu,disponibilitatea renunțării. SLABUL:Da,da,totul e adevarat. GRASUL(Stând în picioare lângă el cu șervetul):Păi vezi și nu vroiai să mă crezi. SLABUL:Se vede că nu eram destul de matur,n-aveam experiență.Dar acum văd că în toate astea e ceva. GRASUL(Încurajator):Încă nu-i nimic pierdut. SLABUL:Am fost un netrebnic,respingându-ți argumentele. GRASUL:Este evident că nu ești cu totul cinic,de vreme ce în dumneata încep să încolțească simțămintele nobile.Ei,ai terminat cu stângul? SLABUL:A,nu,incă puțin între degete.Revenind,trebuie să-ți mărturisesc că se trezește în mine alt om,mai bun,dar a’propos.Chiar sunteți hotărâți să o faceți? GRASUL(Nerăbdător):Domnule! SLABUL:Nu,nu,fără îndoială!Deci,ce spuneam,aha,un alt om, mai bun.În definitiv,una este să fii mâncat ca o victimă obișnuită a opresiunii și alta ca un alt om,mai bun,care se sacrifică singur…cu alte cuvinte să fii mâncat cu propiul acord interior,odată cu

23

aspirațile cele mai nobile.Îmi dai cuvântul dumitale că s-a hotarat deja? GRASUL:Pe cuvânt de onoare. SLABUL:Ei,ce să-i faci.Așadar..despre ce vorbeam? Aha,asta-mi dă satisfacție,sentimental libertații,al slobozeniei. GRASUL:În sfarțit,ai devenit înțelept. (Mijlociului)Domnule coleg,dă-I și săpunul. SLABUL(Aprinzându-se):Vă rog să mă credeți că nu sunt doar o materie primă fără voință.Nimanui nu-i place așa ceva. GRASUL:Poți fii sigur că nu te consideram astfel.Dimpotrivă ,vei intra în stomacurile noastre adică vei rămâne în amintirea noastră,ca un erou,ca o figura dezinteresată,luminoasă.Mi se pare că pe stângul l-ai spălat destul. SLABUL(Aprinzându-se și mai mult):Sigur că l-am spălat destul.La drept vorbind,dreptul e foarte curat.Dă-mi te rog ,șervetul și sunt gata îndată. GRASUL:A,nu,dreptul ar trebui și el puțin… SLABUL:Cum dorești. GRASUL:Cred că așa va fii mai bine. SLABUL:Așa-i,eu am luat cel dintâi aceasta măreață hotărâre,sunt primul care cutează să se jertfească pentru ceilalți. MIJLOCIUL(Privindu-l critic):Ar fii bună putină sodă. GRASUL:E bun și săpunul.Putem să mai așteptăm puțin. SLABUL:Să așteptați?!Așa flămânzi cum sunteți!??! Niciodată!(Se străduiește să se ridice dar grasul nuI îngăduie)

24

GRASUL:Doar dreptul incă puțin și gata. SLABUL:Acum când am înțeles,picioarele numai inseamnă nimic pentru mine.Pot să fie și murdare. GRASUL(Dându-i șervetul):Uite șervetul și gata. (Slabul se ridică și vine la mijlocul plutei) SLABUL:Domnilor,vă mulțumesc.În sfârșit am devenit un om adevărat.Am regăsit în mine idealurile care îmi lipseau. GRASUL:N-ai pt ce. SLABUL:Eu am demnitatea mea.În fond,care-i situația acum,suntem trei înșiși aici și numai eu îi salvez pe ceilalți doi.Aș vrea să-mi îngăduiți să vă vorbesc pe scurt despre libertate. GRASUL:Durează mult? SLABUL:Nu,doar câteva minute. GRASUL:Atunci,poftim. SLABUL(Trage un scaun într-o parte a plutei și urcă pe el ,ca în timpul mitingului de la început):Libertatea nu înseamnă nimic.Abia libertatea adevarată înseamnă ceva.De ce? Pentru că e adevarată,deci mai bună.Daca-i așa,unde să căutăm adevarată libertate? Să gândim logic.De vreme ce libertatea adevarată nu-i totuna cu libertatea obișnuită,atunci unde-i adevarata libertate.E limpede.Libertatea adevarată este numai acolo,unde nu există libertate obișnuită. MIJLOCIUL:Șefule,unde-i sarea? GRASUL:Nu întrerupe!Tocmai acum ți-ai găsit!(În șoaptă.)În cufăr,la fund. SLABUL:Tocmai de aceea..(Mijlociul se apropie de cufăr se uită înauntru și se întoarce repede la

25

naufragiatul gras).Tocmai de aceea…(Repetă aceste cuvinte si va repeta mereu ca o placa stricat de gramofon,nu insa monoton ci interpretând diferențiat ,intonând ca și când ar căuta cu disperare ceea ce vroia sa spună cu adevărat. MIJLOCIUL(Mișcat,cu jumătate de glas,dar foarte clar):Șefule,am găsit carnea de văcuță cu mazăre. GRASUL:Sssst,ascunde-o numai de cât! SLABUL:Tocmai de aceea... MIJLOCIUL:La drept vorbind,aș prefera mazărea.Șefule,dumneata știai? GRASUL:Da,dar eu nu am chef.Și pe urmă… SLABUL:Tocmai de aceea.. MIJLOCIUL:Pe urmă? GRASUL(Arătând spre naufragiatul slab):Dumneata nu vezi că el e fericit?

CORTINA

26