Pustie Și Albă e Camera Moartă

 

Noapte de decemvrie-A. decemvrie-A. Macedonski esti praf 

1.

Pierduți sunt toți robii, robii, cu cai, cai, cu cămil cămile... e... Sub aeru-n aeru-n flăcări flăcări,, zac roșii movile. movile... .. Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribill palpit Oribi palpită ă aceea aceeași culoare. culoare... .. E-aprins chiar pămntul hrănit cu do!oare, "ar ochii se uită zadarnic, ct pot #ot roșu de sn!e sn!e zăresc zăresc pestet pestetot ot Sub aeru-n flăcări al lun!ilor zile. Și foamea se face mai mare — mai mare, Și, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...

$at tmplele... — ochii sunt demoni cumpli cumpliți... %utremur %utrem ur e setea, ș-a foamei simțire E șarpe arpe,, duc ducnd nduu-și a ei zv zvrcol rcolire ire  &n pntec, în sn!e, în nervii-ndr'iți... $at tmplele... — ochii sunt demoni cumpli cumpliți.  (bia mai pășește cămila ce-l poartă... Speranța, chiar dnsa, e-n sufletu-i sufletu-i moartă... moartă... )ar iată... — părere să fie, sau, ea*...  &n zarea de flăcări, în zarea de sn!e, +ucește... Emiru Emirull puterea și-o strn strn!e... !e... %hiar porțile albe le le poate vedea... vedea... E ea E ea ș-alear!ă spre ea. Spre albele ziduri, alear!ă — alear!ă, Și

albele ziduri, lucesc — strălucesc, )ar ea începe și dnsa să mear!ă %u pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc %a !ndul alear!ă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... %ămila, %ămil a, ct ct poate, poate, !răbe !răbește să-l să-l ducă... ducă... )ar visu-i, nu este un vis omenesc Și poamele de-aur lucesc — strălucesc "ar alba cetate rămne nălucă.

 

Noapte de decemvrie-A. decemvrie-A. Macedonski esti praf 

/ăm /ămne ne nălu nălucă, că, dar dar tot tot o zăre zărește %u porți de topaze, topaze, cu turnuri turnuri de-ar!int, de-ar!int, către re ele ele s-a'un! s-a'un!ă ă zore zorește, Și tot căt %u toate toate că știe prea bine că-l mint mint topaze,, și turnur turnurii de-ar! de-ar!int. int. Și porți de topaze /ămne nălucă în zarea pustiei /e!ina /e! ina truf trufa așă, re!ina re!ina ma!ie ma!iei,i, 0rumoasa lui ea — tot visul țintit, Și vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă... Pe cnd șovăiește cămil cămila a ce-l poartă. poartă... .. ea străbate străbate drumețul pocit, pocit, Și-n ea Plecat șchiop și searbăd pe drumul cotit Pe cnd șovăiește cămil cămila a ce-l poartă. poartă... .. Și Și

moare emirul sub 'arul pustiei

focu-n odaie se stin!e și el, "ar lupii tot urlă pe-ntinsul cmpiei, Și fri!ul fri!ul se face un un brici de de oțel... )ar lun luna a cea rece rece,, ș-ace -acea a dușmăn mănie ie )e lupi care urlă, — ș-acea sărăcie %e-alunecă zilnic spre ultima treaptă, Sunt toate pustia din calea cea dreaptă, Ș-acea izolare, ș-acea dezolare, Sunt ea cerească, sunt ea cea mare...   urit-a emirul sub 'arul pustiei.