Psihosomatica Bolilor Digestive

 

Psihosomatica bolilor digestive

Conceptul de de tulburăr tulburării funcționale gastro gastroinstestinal instestinalee (TFGI) descr descrie ie un ggrup rup de sindroame cu etiologie incertă, caracterizate de: - poli polimo morf rfis ism m simp simpto toma mati ticc - im impr pred edic icti tibi bili lita tate te cl clin inic icăă - efec efecte te diza dizabbili ilitan tante - fap faptu tull că măs măsuri urile le te terap rapeut eutice ice ssunt unt ade adesea sea iinef nefici icient entee Cele peste 20 TFGI sunt grupate în 6 clase: 1. tu tulb lbur urăr ării es esof ofag agie iene ne 2. gast gastro rodu duod oden enal alee 3. intes testin tinale ale 4. sin sindro dromul mul durer durerii ii aabdo bdomin minale ale 5. tulb tulburăr urării ale sfin sfincteru cterului lui Oddi și colec colecistu istului lui 6. tu tulb lbur urăr ării an anor orec ecta tale le Cele mai comune comune simptom simptomee funcționale inclu includ: d: - durerea - constipația - diareea - dificultăți de de ddeeglutiție - dimi minnua uarrea aappetit etituului lui - incontinența - greața - balonarea - pirozisul Pentru ca o tulburare să poată fi clasificată ca TFGI este nevoie ca simptomele să fi apărut cel puțin cu 6 luni luni înain înainte te de diagnosti diagnosticc și să fi fo fost st active cel puțin 3 luni. În literatură sunt raportate numeroase mecanisme posibil implicate în etiologia TFGI, de la alterarea visceropercep visceropercepției gastroint gastrointestinale estinale până la mecan mecanisme isme genetice sau  psihologice.  psihologi ce. Este cert că două treimi dintre dintre pacienți prezintă sensibi sensibilitate litate crescută la stimul stimulii intestinali (hipersenzitivitate (hipersenzitiv itate viscerală), ceea ce determină ca o activitate fiziologică normală să cauzeze durere sau disconfort disconfort ((ex. ex. Contracțiile intestin intestinale). ale). Aceată hipersenzitivitate hipersenzitivitate ar rezul rezulta ta din alterarea interacțiunii nomale ddintre intre creier și intestin. Senzațiile intesti intestinale nale sunt procesate def defectuos, ectuos, astf astfel el încât ppragul ragul pent pentru ru apariția disconfortului disconfortu lui digestiv este mult mai scăzut. În ceea ce prive privește factorii genetici, exist existăă un con consens sens asu asupra pra posi posibilită bilității agregării TFGI în cadrul cadrul acelei aceleiaași fami familii. lii.

 

Referitor la factorii psihologi psihologici ci implicați în TFGI, cel mai incrimin incriminat at este stressul. Stressul Stres sul ppoate oate ddeclan eclanșa sau ag agrava rava ((ritm ritma) a) evo evolu luția TFGI și poa poate te fi parte parte iinteg ntegrantă rantă a unui cerc vicios de tip tip stress - TFGI- ag agravarea ravarea stresului ini inițial. Factorii precipit Factor precipitan anți ai TFGI

1. Stressul perceput joacă un rol clar în TFGI. Expunerea prelung prelungită ită la stressul  psihologic  psiholog ic sau fiziolog fiziologic ic poate declanșa sau exacerba simptomel simptomelee digestive. Stressul se manifestă manifestă frecvent imediat înaintea înaintea apariției sau exacerbării TFGI. La rândul său, stressul generat de simptome ar putea juca un rol important în  percepția acestora și astfel, în persis persisten tența sau amplificarea TFGI. Mecanisme  posibile: - Corticotropina (CRF) ar juca un rol important în acest proces, via activarea -

receptorilor CRF din creier Implicarea unor structuri din sistemul limbic (amigdala) Stressul psihologic acut ar putea facilita sensibilitatea crescută la stimulii viscerali, dacă factorul stressor induce o schimbare emoțională semnificativă. semnificativă.

2. Trăsăt Trăsături urile le de de persona personalit litate ate,, deși nu par a fi impl implica icate te dire direct ct în în apari apariția simptomelor TFGI, pot influența în mod semnificativ nivelul stressului și gradul de îngrijir îngrijiree al sănătă sănătății. Factori Factori importan importanți ar fi: fi: alexitimia ( un studiu a arătat că pacienții cu SCI care se - anxietatea și alexitimia adresau medicului medicului prezentau prezentau grade mai mari de anxietate anxietate decât pacien pacienții cu SCI care nu consultau consultau un medic medic sau decât subiec subiecții sănăto sănătoși. Alexiti Alexitimia mia poat poatee  influen infl uența abilitatea abilitatea indiviz indivizilor ilor de a se adapta adapta la situa situațiile stresant stresante, e, fapt ce ar putea contrib contribui ui la cre creșterea nivelel nivelelor or distressului distressului psihologic psihologic și o posibilă posibilă excitare excit are susținută a componentei componentei psihologice psihologice a sistemelor sistemelor de răspuns emoțional. Altă cale ar fi asocierea alexitimiei cu comportamente patogenetice, precum consumul nutrițional deficitar, deficitar, obiceiuri alimentare proaste, folosirea alcoolului împreună cu medicamentele și stilul de viață sedentar.

-

ța tratamentului prin identificarea Medicii ar putea să imie amelioreze amelioreze pacienților cu alexitimie alexit gravă șeficien i depresi depresie, e, și să să încerce încerce împreună împreună cu psihol psi hologi ogii, i, să îmbu îmbunăt nătă ățească ească abilit abilită ățil ilee emoționale ionale ale ale pacie pacien nților ilor pentru pentru a facee ffa fac ață situa situații iilor lor stresan stresante. te.

3. Stilul Stilul de coping, coping, poate poate juca juca și el un rol rol în patogenia patogenia TFGI. Un studiu studiu a demonstrat demonst rat că, în ciuda ciuda severită severității similare similare a simptomel simptomelor, or, pacien pacienții cu dispepsie care ajungeau la medic prezentau un grad mai mare de monitorizar monit orizaree a simptom simptomelor elor și un tip de coping coping direct direct față de pacienții cu cu dispepsie dispep sie care nu nu se adresau adresau medicului. medicului. Acela Același tip de de pacie pacien nți au prezentat prezentat scoruri mai ridicate la scalele de credințe iipohondriace, pohondriace, fobii fobii și preocupare somatică. Eficien Efici ența abordării psihoter psihoterapeuti apeutice ce în TFGI

 

Tratamentul eficient al pacienților cu TFGI necesită luarea în considerare a factorilor factor ilor psihosoc psihosociali iali implica implicați în apari apariția simptome simptomelor lor Factori de prognostic favorabil în terapia TFGI: - Frecventa scăzută a unor tulburări psihiatrice de genul depresiei, panicii și neurasteniei - absența istoricul istoricului ui de abuz -  îngrijorarea scăzută legată de boală - orientarea mai degrabă psihologică decât somatică - exist existen ența suportulu suportuluii social social

Sindromul colonului iritabil

Sindromul colonului iritabil (SCI), având ca simptom major durerea abdominală, este unul dintre cele mai comune în cadrul dereglărilor funcţionale gastrointestinale. S-a estimat o prevalenţă de 8-22% în populaţia generală (Jones şi Lydeard, Talley, 1992; Saita, 2000). Etiologia sindromului colonului iritabil este neclară. A fost propus un număr de triggeri ai SCI, incluzând gastroenterita bacterială (Neal et al, 1997) şi modificări ale microflorei intestinale (Malinen et al, 2005, Si J.M. et al, 2004). Se crede însă că şi factorii psihosociali psihosociali joacă un rol important şi pot fi consideraţi ca repere ale apariţiei SCI, în sp spec ecia iall ac acel elea ea as asoc ocia iate te cu proc proces esul ul de soma somati tiza zare re,, de defi fini nitt ca o ma mani nife fest star aree a simptomelor psihologice cum ar fi dereglări în fucţionalitatea corpului (Kleinman et al, 1985). Un număr de studii au investigat relaţia dintre factorii psihosociali şi SCI, două dintre cele mai recente aratând că subiecţii cu simpome SCI prezentau nivele mai înalte de depresie, anxietate şi nevroză, comparate cu subiecţii care nu prezentau SCI (Koloski et al, 2002, Locke et al, 2004). O asociere între problemele psihologice şi consultarea unui doctor în legătură cu simptome SCI a fost demonstrată de asemenea (Whitehead et al, 1988; Smith et al, 1990). Sindromul colonului iritabil este o condiţie cronică, caracterizată prin dureri abdominale, disfuncţii ale colonului şi-fiziolog balonare înriabsenţa unor structur stru cturale. ale. Unele anor anormalit malităţi ăţi pato pato-fizi ologice iceabdominală pot fi uneo uneori iden identifi tificate. cate.anormalităţi Sindromu Sindromull colonului iritabil este acum înţeles ca fiind o condiţie multifactorială, cu o multitudi multitudine ne de factori contribuind la expresia bolii, nefiind datorată doar fiziopatologiei. Aceştia includ motilitatea, senzaţiile viscerale, procesarea centrală, factorii genetici, dieta, inflamaţiile şi neurotransmiţătorii. Aşadar, cel mai corect, SCI este privit ca un complex de simptome fără o cauză unic unică. ă. S-au S-au suge sugera ratt drep dreptt fact factor orii cauz cauzal alii mo moti tili lita tate teaa in inte test stin inal alăă de defe fect ctua uasă să,, hipersensibilitatea viscerală, inflamaţia intestinală, precum şi factori genetici şi de mediu (Jones et al, 2000; Talley et al, 2006 ). În unele cazuri, pare să existe un punct de plecare al simptomelor sindromului, foarte bine definit, precum o infecţie gastrointestinală (Parry et al, 2005). Deşi este posibil să existe opinii divergente, punctul de vedere cel mai  plauzibil este acela că simptomele SCI sunt un răspuns integrat la o varietate de interacţi inte racţiuni uni complexe complexe ce combină combină facto factori ri biol biologic ogicii şi psi psihoso hosociali ciali  (Hers (Herschbac chbachh etal,

 

1999). Ace 1999). Aceast astaa însea înseamnă mnă că în mu multe lte cazu cazuri, ri, la apa apariţ riţia ia sim simpto ptomel melor or pac pacien ientul tului ui contribuie inclusiv factorii psihologici cât şi cei sociali. Conceptul de SCI ca tulburare a interacţiunii creier-intestin cu componente fizice şi psihologice (Longstretch   et al, 2006),  pune accentul pe percepţia simptomelor simptomelor şi impactul lor, mai degrabă decât pe simptomele simptomele înseşi, ceea ce este util în selectarea strategiilor de tratament.

Distresul și sindromul colonului iritabil

Studiul contri Studiul contribu buției fact factoru orului lui psi psihic hic în ap apari ariția și prog progresi resiaa SCI a pornit pornit de llaa o   constatare empirică, respectiv aceea că 70-75% dintre persoanele cu acuze de SCI nu sunt de la bun început început pacienți dar devin pacienți, într-un interval relati relativv scurt de ttimp imp (6 lu luni). ni).  Un studiu prospectiv desfăşurat pe durata a trei ani (Fujii şi Nomura, 2008) şi-a propus să analizeze factorii psiho-comportamentali responsabili de schimbarea stării de sănătate a unei persone cu statut de non-pacient într-un bolnav care suferă de sindromul colonului iritabil (SCI). Rezultatele acestei cercetări arată că statutul de non-pacient cu SCI este o stare ce se poate modifica, adică se poate agrava, instalându-se boala ca atare sau poate deveni asimptomatică. Majoritatea subiecţilor care şi-au revenit, trecând de la statutul de non-pacient SCI la o formă fără manifestări, au avut simptome timp de 6 luni sau mai  puţin. Mai mult, cu cât un non-pacient cu SCI avea simptomele bolii mai mult timp cu atât creştea riscul de instalare a sindromului. Constatările în urma analizei sugerează utilitatea identificarii şi apoi a abordării corespunzatoare corespunzatoare a non-pacienţilor non-pacienţilor cu SCI cât mai curând cur ând posi posibi bill pen pentr truu a pre preven venii deb debutu utull sin sindro dromul mului. ui. Aceas Aceasta ta în însea seamnă mnă că cu cât  perioada în care apar manifestările SCI este mai mare cu atât există un risc mai mare  pentru ca boala să se instaleze şi o şansă mai mică pentru a deveni asimptomatic, indicând astfel necesitatea unei depistări depistări precoce precum şi a unui tratament timpuri timpuriu. u. Elementele selectate ca factori de predicţie de debut constau în nouă indici, inclusiv incl usiv istoric istoricul ul fami familiei, liei, funcţia auto autonomă nomă a sist sistemul emului ui nerv nervos, os, rezis rezistenţa tenţa la stres, stres, evaluarea cognitivă, cognitivă, stilul de vi viaţă aţă (fumatul, alcoo alcoolul, lul, regularitatea regularitatea şi viteza cu care se mănâncă, durata somnului, condiţia fizică), mediul şi de metoda de creştere, funcţia familiei, istoriculcătre abuzurilor şi înregistrat factorii stresori psiho-sociali. Astfel,a în cadrul grupului care a progresat SCI s-a o creştere semnificativă factorilor stresori (conflicte zilnice), deci un scor ridicat al acestor factori şi al simptomelor SCI chiar  înaintea debutului bolii. Certurile zilnice s-au dovenit a fi unul dintre cei mai predictibili factori stresori. Agenţii stresori sunt împărţiţi în două categorii: evenimente majore ale vieţii şi conflictele de zi cu zi. În timp ce evenimentele vieţii se referă la episoade majore cum ar fi, de exemplu, divorţul, şomajul, moartea unei rude apropiate, certurile zilnice cuprind fapte pe care oricine le experimentează în mod frecvent, repetat. Astfel, studiul citat sprijină teoria lui Lazarus conform căreia “acumularea micilor conflicte zilnice, mai degrabă decât schimbările majore din viaţă, sunt într-o relaţie mai strânsă cu boala”.

 

Totuşi nu se ştie dacă problemele problemele psihologice psihologice şi alţi factori psiho psihologici logici acționează  ca iniţiatori de risc pentru apariţia SCI sau sunt legaţi de prezenţa simptomelor SCI. Pentru a elucida această relaţie temporală este necesar să existe studii prospective. prospective. Scopul unui astfel de studiu ar fi acela de a testa ipoteza conform căreia în cadrul unui grup de subiecţi care nu prezintă SCI, trigerii psihosociali, în special cei asociaţi cu procesul de somatizare, ar putea să prezică apariţia SCI la o consultaţie ulterioară. Un astfel de studiu este acela a lui Nicholl et al (2008), primul de acest fel care a luat în considerare în mod special reperele de risc psihosocial privind apariţia SCI. Acest studiu a demonstrat că indivizii din grupul de vârstă mai înaintată au fost cu mult mai puţin probabil să aibă SCI la reevaluare. După ce s-a făcut ajustarea legată de vârstă, s-a demonstrat că prezenţa simptomelor somatice, problemele de somn, anxietatea, depresia, pericolul psihologic şi îngrijorarea legată de sănătate, au prezis apariţia SCI. La cei care au raportat toate aceste repere în faza iniţială, apariţia SCI a fost de şase ori mai mare decât la cei care nu au fost expuşi la acestea. De asemenea, s-a demonstrat că la subiecţii care nu aveau SCI în faza iniţială, factorii psihosociali sunt importante repere care prezic apariţia SCI 15 luni mai târziu. În privin privința mecanismulu mecanismuluii intim pprin rin care st stressurile ressurile ppsihice sihice ind induc uc sau mențin SCI,  acesta se pare că este legat, pe de o parte de schimbarea schimbarea responsivită responsivității circuitelor central centralee   la st stre ress ss,, cu creștere tereaa cons consec ecut utiv ivăă a se sens nsib ibil ilit ităății vis visce cera rate te și, pe de alt altăă pa part rte, e, de  hiperv hip ervigi igilen lența spo sporit rităă față de simpt simptome omele le gas gastro troin intes testin tinale ale,, hiper hipervi vigil gilen ență, care care po poate ate  menține ssimpt imptomel omele, e, chi chiar ar și în absența unu unuii ag agent ent stre stresor. sor. O posi posibi bilă lă impl implic icar aree în pato patoge gene neza za SC SCII o po poat atee av avea ea și ma malf lfun unccția ax axul ului ui  hipota hip otalam lamo-h o-hipo ipofiz fizo-c o-cort ortico icosu supra praren renal, al, via niv nivelu eluri rile le mar marii de ACT ACTH, H, car caree măre mărește  motilitat moti litatea ea col colonul onului ui la paci pacien enții su suferi ferinzi nzi ddee SCI în ccompar omparaație cu subiec subiecții sănăto sănătoși. De asemen ase menea, ea, CRF mărelte mărelte sen sensib sibili ilitat tatea ea visce visceral ralăă atâ atâtt la paci pacien enții cu SCI cât și la cei  săn sănăto ătoși. De ase asemen menea, ea,  stud studii iile le (L (Lac ackn kner er,, 2004 2004)) au de demo mons nstr trat at la pa paci cien enţi ţiii cu SC SCII răspunsuri sărace sau neadecvate ale copingului în cazul evenimentelor gastrointestinale. Pacienţii cu SCI pot dezvolta hipersensibilităţi în senzaţiile viscerale în aceeaşi măsură în care evită numeroase activităţi plăcute de teama unor simptome deranjante. Răspunsurile coping-ului evaziv conduc către credinţe catastrofice şi un sentiment redus de control al simptomelor, fapt care joacă un rol critic în medierea apariţiei unor reacţii, precum depresia, determinate de severitatea simptomelor şi limitările de zi zi, cauzate de SCI. De aceea, schimbarea directă sau indirectă a stilului îndeviaţa coping şi cu a credinţelor  consecutive, reprezintă un punct important de plecare în intervenţiile comportamentale menite să diminueze simptomatologia pacienţilor cu SCI. Totuşi nu se ştie dacă problemele problemele psihologice psihologice şi alţi factori psiho psihologici logici acționează  ca iniţiatori de risc pentru apariţia SCI sau sunt legaţi de prezenţa simptomelor SCI. Pentru a elucida această relaţie temporală este necesar să existe studii prospective. prospective. Scopul unui astfel de studiu ar fi acela de a testa ipoteza conform căreia în cadrul unui grup de subiecţi care nu prezintă SCI, trigerii psihosociali, în special cei asociaţi cu procesul de somatizare, ar putea să prezică apariţia SCI la o consultaţie ulterioară. Un astfel de studiu este acela a lui Nicholl et al (2008), primul de acest fel care a luat în considerare în mod special reperele de risc psihosocial privind apariţia SCI. Acest studiu a demonstrat că

 

indivizii din grupul de vârstă mai înaintată au fost cu mult mai puţin probabil să aibă SCI la reevaluare. După ce s-a făcut ajustarea legată de vârstă, s-a demonstrat că prezenţa simptomelor somatice, problemele de somn, anxietatea, depresia, pericolul psihologic şi îngrijorarea legată de sănătate, au prezis apariţia SCI. La cei care au raportat toate aceste repere în faza iniţială, apariţia SCI a fost de şase ori mai mare decât la cei care nu au fost expuşi la acestea. De asemenea, s-a demonstrat că la subiecţii care nu aveau SCI în faza iniţială, factorii psihosociali sunt importante repere care prezic apariţia SCI 15 luni mai târziu. Reculul somatosomato-psihi psihicc la pacien pacienții cu SCI

Abordarea psihosomatică a sindromul sindromului ui colonului iritabil presupune înţelegerea rela re laţi ţiei ei biun biuniv ivoc ocee psih psihic ic-s -som oma, a, as astf tfel el încâ încâtt fa fact ctor orii ii ps psih ihos osoc ocia iali li treb trebui uiee lu luaţ aţii în considerare nu numai ca triggeri ai bolii dar şi drept consecinţe ale acesteia. Astfel, reculul somato-psihic în cadrul SCI include: autoaprecierea scăzută, depresia precum şi retragerea socială. SCI poate acţiona asupra prieteniilor, mariajelor, angajărilor şi asupra vieţii sexuale a persoanei. Persoanele cu SCI pot deveni preocupate de temeri referitoare la “murdărirea” lor în public şi ca urmare vor avea tendinţa să se izoleze şi vor îndrăzni să se afişeze numai atunci când este necesar. Ruşinea şi vinovăţia precum şi furia sunt emoţii comune de cei cu SCI, fiind să menţină această dereglare pentru descrise a nu se simţi jenaţi. Atâta eitimp cât obligaţi izolarea este prezentă,secretă mulţi pacienţi cu SCI dezvoltă dezvoltă depresi depresiee şi anxi anxietat etate, e, care serve servesc sc la complica complicaţiil ţiilee ulterio ulterioare are ale SCI astfel, constituindu-se un veritabil cerc vicios. Pe de o parte, hipersensibilitatea la stres manife man ifesta stată tă pri prinn cre creşte şterea rea rea reacti ctivit vităţi ăţiii sis sistem temul ului ui lim limbic bic po poate ate fi dir direct ect aso asocia ciată tă cu creşterea preocupării şi răspunsurilor răspunsurilor la senzaţiile vis viscerale, cerale, pe de altă parte, activitatea cognitivă joacă un rol important în modularea activării limbice prin interacţiile corticoli limb mbic icee şi as astf tfel el,, comp compor orta tame ment ntel elee precu precum m ev evit itar area ea,, po pott pe perp rpet etua ua ră răsp spun unsu suri rile le maladaptative. Abordarea Abordare a terapeutică terapeutică a pacien pacienților cu SCI SCI

De asemenea, rolul stresului în SCI augmentează eficacitatea abordării  psihoterapeutice a suferinzilor  psihoterapeutice suferinzilor de SCI. Deşi conştienţi că în tratarea SCI se folosesc antidepresivele, mulţi medici par reticenţi în a prescrie astfel de produse, cu atât mai mult cu cât sugerarea unei astfel de opţiuni ca valabilă pacienţilor care nu au în mod evident depresie, poate fi dificilă. În plus, există şi alte tratamente ce pot fi clasificate ca «psihologice», în diferite grade. Pacienţii cu SCI trebuie informaţi cu privire la existenţa acestor tratamente pentru a fi în masură să ia decizii în cunostinţă de cauză. În particular, ei trebuie conştientizaţi că un tratament psihologic nu presupune că boala este «în intregime în minte.» Tratament Trat amentele ele psi psiholo hologice gice incl includ ud anti antidepr depresiv esivele ele şi psih psihoter oterapia. apia. Administ Administrarea rarea antidepresivelorr în SCI este sustinuţă de dovezi consistente, dar mecanismul de acţiune al antidepresivelo acestor aces tor med medica icamen mente te în cad cadru rull afe afecţi cţiuni uniii răm rămâne âne neclar neclar.. Efe Efectu ctull ben benefi eficc al acesto acestor  r  antidepresive este independent de starea de dispoziţie sau de efectele anticolinergice asupra intestinului  (Creed et al, 2006), ceea ce poate avea importanţă în încurajarea

 

 pacienţilor pentru pentru a accepta utilizarea lor. În mod cert, deşi acţiunea lor antidepresiv antidepresivăă este  posibil să fie importantă la pacienţii cu o tulburare depresivă coexistentă, coexistentă, o acţiune cheie, separată poate influenţa canalele psihologice conducând spre somatizare redusă şi o tendinţă diminuată de a privi senzaţiile intestinale ca reprezentând o boală   (Olden et al, 2005). Tratamentul psihologic în cadrul sindromului colonului iritabil (SCI) este extrem de eficient. Terapiile care au fost folosite în cadrul acestui tratament includ o varietate de exerciţii de relaxare, proceduri incluzând relaxări musculare progresive, exerciţii ale respiraţiei, relaxare indusă şi forme simple de meditaţie. Acestea sunt combinate cu exerci exe rciţii ţii cognit cognitive ive din cad cadru rull terapi terapiei ei cog cognit nitiv iv com compor portam tament entale ale pentru pentru a sch schimb imbaa convingerile irationale şi/sau prost interpretate cu privire la boală (“starea mea nu se va schimba niciodată”) sau autoeficacitatea negativă ( “nu mai pot funcţiona încă o zi în felul acesta”), de asemenea şi agenţii stresori interpersonali ( “toată lumea crede că sunt ci ciud udat at”) ”).. Tr Trat atam amen entu tull incl includ udee de as asem emen enea ea o pr preze ezent ntar aree în întă tări rită tă a un unui ui mo mode dell  biopsihologic  biopsihol ogic pentru a oferi pacienţilor o nouă cale de a-şi înţelege simptomele relaţionate cu stresul şi pentru a căuta căi mai bune pentru a-şi gestiona simptomele mult mai eficient. Pacienţii sunt de asemenea, bine învăţaţi să se schimbe trecând de la compor com portam tament entul ul evi evitan tantt det determ ermin inat at de boală boală la un compor comportam tament ent sănăto sănătos, s, act activ iv şi afirmativ afirm ativ incl incluzând uzând,, spo sporirea rirea exerciţii exerciţiilor lor fizi fizice, ce, expl explorar orarea ea situaţiil situaţiilor or interper interpersona sonale le evitate anterior precum rolul rolului ui pune de bolnav. Depeexemplu, unii răspunsurilor  pot accentua accentilor  ua controlul stresului cotidişi cotidian, an,îndepărtarea în timp ce alţii pot accentul schimbarea răspunsur la senzaţiile interoceptive sau simptomelor specifice anxietăţii. Acea Ac east stăă tera terapi piee conş conşti tien enti tize zează ază paci pacien enţi ţiii as asup upra ra in inte terc rcon onect ectăr ăril ilor or dint dintre re evenimente, gândire, emoţii, acţiuni şi răspunsurile fiziologice; percepţia senzaţiilor şi mentalul pacienţilor sunt de o importanţă deosebită. Este o «intervenţie pe termen scurt orientată mai degrabă spre schimbare, decât spre înţelegere, şi în particular este orientată către dezvoltarea de noi strategii şi abilităţi de a face faţă problemelor.»   (Hutton et al, 2005)