Psihologie Med. C4

Percepţia interpersonală Percepţia interpersonală – – – – – –

– –

Subiect perceput are o varietate de trăsături Subiectul perceput este la rândul său şi subiect percepător, conştient de sine şi de actul percepţiei Depinde de: subiectul perceput, subiectul percepător şi situaţie

Factori dependenţi de subiectul percepător: experienţa anterioară, abilităţile sale sociale, gradul de inteligenţă, trăirile afective declanşate de percepţie Factori dependenţi de subiectul perceput: măsura în care el este "transparent" pentru subiect, elementele comunicării sale nonverbale, atitudinea sa în interacţiune Factori dependenţi de situaţie: natura relaţiilor anterioare dintre cei doi, statutus-urile şi rolurile pe baza cărora cei doi interacţionează în momentul actual Efectul de primacitate - în care informaţia iniţială are un impact mai puternic decât cea ulterioară, chiar dacă aceasta din urmă este mai consistentă şi o contrazice pe prima Efectul de recenţă - în care informaţia ulterioară este mai credibilă decât cea iniţială; are loc când este prezentă una din următoarele condiţii favorizante: - dacă se cere în mod special o nouă evaluare după prezentarea unui al doilea set de informaţii; - dacă între prezentarea iniţială şi cea recentă s-a scurs o perioadă mai lungă de timp; - dacă percepătorul consideră că exerciţiul îmbunătăţeşte performanţa.

Caracteristicile unui bun percepător •

Experienţa: înţelegerea celuilalt implică un şir de deducţii, deci sunt necesare judecăţi anterioare de referinţă, realizate în situaţii anterioare similare sau diferite.

•

Asemănarea cu "celălalt": vârstă, gen, religie, etnie, clasă socio-ocupaţională permite o mai bună interpretare a informaţiilor actuale. Prin fenomenul de similaritate presupusă, atribuim celuilalt, pe baza unor asemănări întâmplătoare, şi alte însuşiri, pe care el nu le are.

•

Inteligenţa: aptitudinea de a prelucra, rapid şi adecvat situaţii, informaţii diverse, de a face deducţii şi inducţii pornind de la indici aparenţi disparaţi, de a înţelege şi interpreta relaţii cauzale sau de contingenţă (vezi şi: inteligenţa socială, interpersonală)

•

Complexitatea şi stilul cognitiv : când subiectul are un stil cognitiv mai complex decât obiectul, el va interpreta corect indicii perceptivi; cândcomplexitatea percepătorului este mai redusă, este posibil ca acesta să facă erori în judecarea celuilalt. Persoanele cu un stil cognitiv rigid şi nivelator nu pot fi buni judecători pentru cei care sunt flexibili şi reliefatori.

1

•

Stabilitatea emoţională: persoanele echilibrate, fără tulburări nevrotice, sunt de regulă expansive, le place să supravegheze, să influenţeze şi să aibă grijă de ceilalţi. Persoanele dependente, stângace, nevrotice, au tendinţa de a fi ilogice în interpretarea indicilor perceptivi şi nu îşi judecă adecvat semenii.

•

Detaşarea de ceilalţi favorizează o mai bună perspectivă, un bun judecător fiind adesea introvertit şi enigmatic

•

Persoanele neautoritare percep mai sensibil şi mai corect nuanţele stărilor celorlalţi pentru că se proiectează mai puţin, pe când persoanele autoritare sunt mai centrate pe ele însele şi au o tendinţă mai marcată de a se proiecta.

•

Persoanele mature emoţional sunt mai disponibilie să-i observe pe ceilalţi

•

Genul persoanei: femeile sunt mai bune judecătoare ale celuilalt decât bărbaţii, datorită rolului important pe care îl joacă în viaţa lor relaţiile sociale

Erori in percepţia interpersonală Datorate sb-ului percepător: – Schematizarea – Proiecţia – Similaritatea presupusă – Efectul de halou – Inerţia perceptivă – Ecuaţia personală – Normele de grup Datorate sb-ului perceput: – Trăsături de personalitate – Intenţia de disimulare Datorate situaţiei: – Contextul situaţiei – Statutul social

2