Psihologia_dezvoltarii umane

www.referat.ro

‚

Psihologia dezvoltarii umane

Psihologia nu este o singura stiinta, ci un sistem de discipline care studiaza sistemul psiho-comportamental uman. Psihologia dezvoltarii umane (cu alti termeni: dezvoltare umana, psihologia developmentala sau psihologia varstelor) este o ramura a psihologiei care studiaza particularitatile psihice ale fiecarei etape de varsta, in relatie cu factorii biologici si sociali care le influenteaza. Aceasta disciplina are două obiective principale: - de a descrie modul in care se dezvolta din punct de vedere psihologic indivizii umani, cum se schimba ei pe parcursul vietii; -

de a explica dezvoltarea punand in evidenta factorii biologici si sociali care determina aceste schimbari. (după Seamon şi Kenrick, 1992, p. 378).

Psihologia dezvoltarii studiază evoluţia psihicului normal, sanatos. Problemele patologice sunt studiate de alte ramuri ale psihologiei, de ex.: 0 - psihopedagogia speciala – studiaza problemele psihologice si pedagogice ale persoanelor nevazatoare, surde, hipoacuzice, retardate mental etc.; 1 - psihologia medicala - studiaza problemele psihice ale bolnavului somatic; 2 - psihopatologia - studiaza tulburarile activitatii psihice. Psihologia varstelor are mai multe subramuri ca de ex. psihologia copilului, adolescentului, adultului, a persoanelor de varsta a treia (gerontopsihologia), psihologia sugarului, anteprescolarului etc. Metode ce cercetere utilizate in psihologia dezvoltarii umane In cadrul psihologiei dezvoltarii au aparut si apar variate intrebari legate de modul cum evolueaza un anumit individ , trecand prin diferitele stadii ale vietii , care sunt factorii ce ii determina schimbarile imediate sau de durata, cum se deosebeste el, si mai ales de ce se deosebeste de alti indivizi din generatia sa. Fiecare grup uman are doua sarcini importante de ideplinit, in legatura cu fiecare individ al sau : - sa il creasca astfel incat sa devina capabil sa duca o viata independenta - sa creasca o noua generatie, propriii copii Ca orice disciplina stiintifica, psihologia dezvoltarii se straduieste sa acumuleze un corp sistematic si organizat de cunostinte despre comportament. Astfel psihologia dezvoltarii umane incearca : - sa stabileasca norme de dezvoltare pentru a putea evalua deviatiile individuale de la „media” (norma) asteptata la un anumit individ - saa studieze relatiile dintre anumite comportamente sau dintre caracteristici ale aceluiasi comportament - sa studieze relatiile de tip cauza-efect in comportamentul uman

Tinand seama de aceste scopuri ale psihologiei dezvoltarii umane, vom intalni diverse abordari : normative, corelationale, experimentale. Iata si un exemplu pentru a ilustra mai bine aceste abordari. Exemplu : Studiul facut de Piaget pe cei trei copii ai sai i-a permis: - sa formuleze stadiile prin care trece dezvoltarea capacitatii cognitive a omului - sa sugereze modul cum trebuie sa se comporte adultii cu copii pentru a le crea acestora posibilitati optime de dezvoltare a inteligentei. Astfel , el a ajuns sa sustina ca dezvoltarea cunoasterii copilului nu necesita manipularea unor jucarii sofisticate, ci ingaduita si rabdare din partea adultui fata de comportamentul de explorare al copilului. Piaget isi observa copii cum la varste diferite rezolvau in mod diferit provocarile pe care le intampinau in jocul lor, pe care cel mai adesea le crea el insusi. Observatiile lui se incheiau cu protocoale riguroase in care erau mentionate toate detaliile impportante ale situatiilor. Concluzii : El a autilizat o metoda clinica de observatie, pe un numar mic de cazuri si intr-o relatie directa cu subiectul observat. Observatia clinica a fost insa folosita de-a lungul anilor, pe masura ce copiii cresteau, prin urmare putem vorbi despre un studiu longitudinal. A realizat insa si descrierea unor norme de comportament caracteristice stadiilor prezentate de el, fiind astfel si un studiu normativ. 1. Metode de cercetare normativa Acestea pot oferi informatii bazate pe „media ” comportamentului unei varste. Ele conduc la stabilirea unor norme de dezvoltare a individului sub diferite aspecte : al motricitatii, al cresterii in inaltime, etc. Raspund la intrebari precum : „Cand?” , „Cat de mult?” , „Cand apare un comportament titpic unui stadiu, in timpul dezvoltarii?”, „Cat de frecvent apare el la o populatie data?” (la 6 luni, majoritatea copiilor cu o dezvoltare normala stau in fund, etc.).

2. Observatia ca metoda de cercetare O problema majora a psihologiei dezvoltarii este ca se stie relativ putin despre influenta mediului natural in cresterea copilului. Asemenea date ar fi cruciale pentru o stiinta completa a comportamentului. Dar datele colectate in afara atmosferei rigide a laboratorului pot sa nu ofere informatii clare despre influenta mediului asupra cresterii copilului. Prin observatii intreprinse in mediul natural se studiaza si se cunosc mai bine anumite comportamente.

Metoda observatiei nu este noua si nu se limiteaza la studierea dezvoltarii copiilor. Psihologia dezvoltarii a beneficit din plin de rezultate obtinute prin observatii, in studiul dezvoltarii motorii, a jocului, limbajului, comportamentului cognitiv. 3. Studiul longitudinal A adus psihologiei dezvoltarii unele dintre cele mai importante informatii privind stabilitatea aptitudinilor, ale inteligentei, ale trasaturilor de personalitate, maturizarea scheletului, dezvolatarea fizica, a limbajului, a atasamentului si a tulburarilor de atasament. Avantajul acestei metode este acel aca ofera posibilitatea de a cunoaste schimbarile schimbarile majore de comportament ale individului in timp, acumulandu-se informatii despre stabilitatea si schimbarea comportamentului. Exista studii longitudinale facute la nivelul unei genaratii dar si cercetari facute pe mai multe generatii. Dezavantajele acestei motode : - costuri mai ridicate - pregatirea personalului - riscul ca personalul pregatit sa plece din proiect - riscul ca subiectii sa nu mai vrea ori sa nu mai poata sa participe - inadecvarea instrumentelor de cercetare - moteda nu poate fi folosita in cazul unor probleme care solicita raspuns imediat 4. Studiul transsectional Cele mai multe studii in psihologia dezvoltarii sunt de acest gen. Sunt mai putin costisitoare si ofera informatii imediate. Astfel de studii pot raspunde la intrebarea : „Cum influenteaza tipul de atasament, functionarea umana?”. Dezavantajul acestei metode este faptul ca nu permite studierea schimbarilor de comportament la un anumit individ, ci doar a diferentelor de comportament intre grupuri de indivizi. Se coreleaza rezultatele, dar aceasta corelatie ar putea sa nu reprezinte un comportament stabil. Prin urmare, studiul transsectional nu ofera informatii despre schimbarile de comportament ale unui singur individ, la diferite varste. 5. Metoda de cercetare prin corelatie Este folosita pentru examinarea relatiilor in cadrul unor varietati de componente sau evenimente. Acestea pot sa aiba o corelatie + inalta, sau –inalta, ori sa nu coreleze deloc. Cea mai mare corelatie este +1,00 si cea mai mica -1,00. Corelatia indica existenta unei relatii dar nu testeaza direct relatia cauza-efect. A poate fi inalt corelat cu B pentru ca amandoi sunt in relatie stransa cu C, si nu pentru ca ar avea o relatie cauzala.

Aceasta tehnica a corelatiei este utilizata in testarea ipotezelor prin folosirea unor tehnici statistice pentru analiza datelor. Ea necesita o selectie si un control partial ale variabilelor luate in studiu. 6. Metode de cercetare experimentala In cadrul unei cercetari experimentale, experimentul selecteaza, manipuleaza, exercita controlul asupra variabilelor. Variabilele care trebuie controlate sunt variabile independente si dependente. Cele independente sunt stimuli selectati si modulati de cercetator cu scopul de a le evalua efectul asupra variabilelor dependente luate in studiu. Experimentatorul incearca sa aiba un control cat mai riguros asupra variabilelor independente. Variabila dependenta este comportamentul selectionat de cercetator pentru a fi masurat. Variabila dependenta este observata in relatie cu variabila independenta, ale carei valori sunt modificate controlat de catre experimentator. Metoda experimentala este tipica pentru laborator, unde se utilizeazaa mult mai mult decat in medii naturale. 7. Studiul longitudial modificat Metoda longitudinala modificata reprezinta un model trifactorial care ii permite cercetatorului sa analizeze deferentele comportamentale dintre indivizi, la un moment dat, si modificarile diferentelor dintre grupurile de indivizi de acelasi nivel intr-un alt tip de testare. Astfel , se reduce timpul necesar pentru a dobandi informatii despre stabilirea comportamentului individului , iar simultan apare o informatie utila privind diferentele de comportament la diferite varste, precum si in cadrul unei varste date. O tehnica mai noua, utilizata in studiul interactiunilor umane , mai ales in interactiunile parintilor cu copii, este tehnica inregistrarilor video. Este o tehnica de observatie care permite urmarirea unui comportament sau a unei situatii, fara a introduce variabile, ci decupand prin inregistrare, din „filmul” cotidian al interactiunii respective. Inregistrarile acestea se folosesc si pentru antrenarea parintilor . Acestia isi analizeaza, impreuna cu terapeutul, secventa de interactiune, remarcand acordajul lor cu copilul.

Bibliografie

Ana Muntean, (2009), Psihologia dezvoltarii umane, Polirom, Iasi Seamon, J. G., Kenrick, D. T., (1992), Psychology, Prentice Hall

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate