Psihologia Alimentatiei Umane c5

CAPITOLUL 9

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

Comportamentul alimentar este adânc imersat în profunzimile Eului. El este strict conexat cu un alt comportament instinctiv, sexualitatea, şi se află la confluenţa unor factori biologici, comportamentali şi psihologici. Alimentele pot îndeplini pe lângă funcţiile favorabile, în anumite condiţii, şi funcţii nefavorabile. Astfel unele alimente pot avea statut chiar de „otravă” pentru organism. La fel şi cantităţile (prea mari sau prea mici) pot crea anumite stări anormale ale organismului.. Formele prin care alimentele influenţează nefavorabil starea de sănătate sunt: Consumul de alimente în doze superioare trebuinţelor; Consumul de alimente cu funcţii diferite de cele necesare organismului. Aceste situaţii devin mai grave când nu se respectă anumite prescripţii dietetice în cazul unor boli; Consumul unor structuri cu valori predominante sau în totalitate nealimentare (alcool, tutun etc.).

52

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

Echivalentul din limba engleză a acestor stări anormale datorate alimentaţiei este „eating disorders”. Ele reprezintă o problemă de foarte mare actualitate la nivel planetar. Obiceiurile alimentare sut de obicei acompaniate şi de o serie de stări anormale generate de probleme psihologice, emoţionale şi fizice. Tocmai aceste aspecte sunt implicate în aceste stări anormale ale alimentaţiei, constiue probleme foarte serioase care însă pot fi tratate.. Majoritatea consumatorilor afectaţi de aceste abateri de la reguli în practica alimentară, cunosc şi resimt efectul dăunător. Cu toate eforturile făcute, greşelile de coportament alimentar, cum sunt de exemplu: consumul exagerat de glucide (zaharomania), supracondimentarea, consumul exagerat de alcool, fumatul etc., se corectează într-un ritm lent sau în situaţii extreme. De aceea aportul producătorilor de alimente este hotărâtor în cunoaşterea şi „controlul” acestor tendinţe alimentare. Stările anormale create de o alimentaţie condusă necorespunzător sunt: Subalimentaţia – (denutriţia, anorexia); Supraalimentaţia – (obezitate, bulimie, consum de anumite structuri alimentare); Malnutriţia (boala Kwashiorkor). Negativismul alimentar al copilului autist; Stări toxice (consum accidental, alcool, fumat); Alergii; Boli alimentare; Ortorexia.

9.1. SUBALIMENTAŢIA Starea de subalimentaţie (denutriţia) este datorată insuficienţei aportului caloric, şi, în anumite substanţe (factori nutritivi). Acest aspect afectează creşterea şi vigoare fizică în primul rând în cazul tinerilor şi la orice vârstă capacitatea de muncă şi potenţialul de apărare faţă de factorii de risc din mediu. Deosebim în această categorie două situaţii: 1. Subalimentaţia primară caracterizată de un consum redus de alimente. În această categorie se află anorexia – boală caracterizată prin autoimpunerea înfometării, acompaniată de idealizarea siluetei şi o frică morbidă de a deveni gras;

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

2.

53

Subalimentaţia secundară – provocată de diferite boli ce micşorează ingestia.(colite, intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv, ulcere etc.).

Anorexia Este singura tulburare psihiatrică generată deo tulburare endocrină. Afecţiunea a fost descrisă în 1874 de Sir William Gull. Criteriile diagnostice ale afecţiunii au evoluat în timp. Astăzi Asociaţia Psihiatrilor Americani impunând din 1987 o reunire de patru elemente diagnostice: 1. Refuzul de a-şi menţine greutatea deasupra normelor minime (corespunzând vârstei şi înălţimii), rezultând o greutate cu 15 % sub aceste standarde (sau incapacitatea de a câştiga ponderal în timpul perioadei de creştere, rezultând un deficit ponderal de 15 %). 2. Teama intensă de a câştiga în greutate şi a deveni gras, chiar în condiţii de slăbire extremă. 3. Perturbarea modului în care este receptată propria greutate corporală, dimensiunile sau forma corpului. Sunt emaciaţi care susţin că “se simt graşi” sau anumite părţi ale corpului “sunt grase”. 4. Absenţa a trei cicluri menstruale consecutive. Este o conduită de restricţie alimentară voluntară, cu slăbire marcată de 15 – 25 % sub standarde.

54

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

Imensa majoritate dintre cei afectaţi sunt femei, (doar 19 % din cei afectaţi sunt bărbaţi, practic bărbaţi tineri) vârsta acestora fiind între 12 – 40 ani cu un vârf de incidenţă între 14 – 18 ani. Între 14 şi 18 ani se produce apariţia caracterelor sexuale secundare şi cererea obiectivă de autonomie prin părăsirea familiei. Persoanele cu anorexie nervosa luptă împotriva unui exces de dependenţă afectivă în raport cu anturajul, căutând să-şi modereze apetitul pe care îl consideră excesiv.

Fig. 9.1. O posibilă atitudine a anorexicului.

Datorită unei dorinţe de a slăbi, niciodată satisfăcută, subiecţii ajung la o negare a stării lor reale. Afecţiunea apare cel mai adesea în clasa mijlocie şi în segmentul superior al acesteia. O gândire de tip “tot sau nimic” nu le permite să accepte o situaţie normală, situarea între slab şi gras. Ei trăiesc numai în termeni extremi. Subiecţii sunt – din cauza foamei – deprimaţi, iritabili, anxioşi, cu tulburări ale capacităţii de concentrare şi preocupări centrate pe hrană. O dată cu scăderea cantităţii de hrană ingerată cresc preocupările cognitive legate de aceasta. Pacientul se gândeşte la hrană, citeşte şi visează despre alimente. De asemenea pot prezenta o decolorare cutanată (o coloraţie gălbuie) datorită nivelului crescut al carotenului seric cauzat de alterarea metabolismului vitaminei A.

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

55

Între 70 – 80 % din cazuri se remit simptomatic dar jumătate dintre anorexici vor păstra tot restul vieţii tulburări psihice cu diferite grade de exprimare – depresiv, fobic, obsesional, sărăcire afectivă, emoţională şi profesională . Subiecţii care au dezvoltat anorexia nervosa sunt predispuşi spre psihoze maniaco – depresive. Întârzierea golirii stomacului ca răspuns la scăderea volumului de alimente ingerate, modifică senzaţia de saţietate şi accentuează pe această cale, prin cerc vicios, restricţia alimentară.

9.2. SUPRAALIMENTAŢIA

Bulimia nervosa Bulimia înseamnă etimologic o foame de bou. Boala a fost descrisă în 1979 de G.F.M. Russel şi rapid recunoscută de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Bulimia este dependentă de cinci criterii: 1. Episoade recurente de frenezie alimentară (Binge – eating). Pacientul consumă în timp scurt o mare cantitate de alimente. 2. Sentimentul de a fi pierdut controlul comportamentului alimentar în timpul episodului de bulimie. 3. Situaţii repetate în care subiectul îşi provoacă voma, ia laxative sau diuretice, practică un regim strict de foame sau face exerciţii fizice importante pentru a preveni orice creştere ponderală.

56

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

4. Cel puţin două episoade bulimice timp de cel puţin trei luni, săptămânal. 5. Preocuparea excesivă şi permanentă privind greutatea şi conformaţia corporală. Bulimia înseamnă o ingestie alimentară excesivă, e forma prin care este exemplificat de obicei vertijul lăcomiei în viaţă. Lăcomia este imaginea biblică a păcatului originar şi unul din cele şapte păcate capitale. În forma sa clinică, bulimia apare ca o căutare a unei satisfacţii imposibile, un chin, o suferinţă, o boală. Bulimia este O PATOLOGIE A EXCESULUI care prin repetare, devine izvor de nelinişte şi cauză a alienării. Fie că este vorba de bulimici propriu-zişi, fie că este vorba de mâncăi dominaţi de o pornire compulsivă (Binge eaters), forma minoră se întâlneşte în special la femei a căror spectru de vârstă se întinde între 20 – 25 ani spre 50 – 60 de ani. Sunt femei care găsesc dificil un rol care să le mulţumească în viaţa familială, socială şi individuală. Îşi caută un rost, sunt într-o continuă încercare de schimbare pe planurile citate. Deseori este vorba despre femei de 40 – 50 de ani, femei singure, fie celibatare, fie divorţate, care nu îşi mai pot suporta singurătatea. Alte femei, deşi căsătorite, trăind în cuplu, au un sentiment de inutilitate, de pierdere a rolului după ce copiii le-au crescut şi au părăsit casa. Sunt nişte “ronţăitoare” care îşi adorm angoasele în ritmul permanent de mişcare al fălcilor. În puseele de frenezie alimentară ingeră cantităţi mari de alimente cu înalt conţinut caloric (deseori fie dulci, fie sărate), fără să aibă o foame propriu – zisă şi fără să se instaleze saţietatea. Vomă autoprovocată, laxative, diuretice... Faptul de a recurge la aceste metode îi deprimă şi mai mult îşi găsesc alinarea tot în dosul fălcilor. Pacientul evadează din stări psihologice neplăcute sau de nesuportat – depresia, mânia, plictiseala sau stările conflictuale. O funcţie similară pot avea drogurile, alcoolul sau autoagresionarea nonletală. Cum îi poţi recunoaşte pe cei cu bulimia nervosa ? Câteva semne care i-ar putea demasca au fost descrise. Demasca este cuvântul corect căci cei afectaţi îşi desfăşoară criza de hămesire în secret, hoţeşte, în izolare şi cuprinşi de ruşine. Pot trece luni până să solicite ajutor medical, să îşi recunoască boala, fapt ce contribuie adeseori la cronicizarea acesteia.

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

57

LIPSĂ DE CONSIDERAŢIE FAŢĂ DE SINE (sentiment de vid, devalorizare, absenţa unui scop.....) PREOCUPĂRI FOCALIZATE ASUPRA GREUTĂŢII ŞI APARENŢEI FIZICE

REGIM CRIZE DE “RONŢĂIALĂ”

Fig. 9.2. Modelul cognitiv al menţinerii comportamentului [Brownell K.D.]

Între aceste semne sunt hipertrofia glandelor salivare parotide, calusuri (bătături) sau eroziuni pe faţa dorsală a degetelor (introduse în faringe pentru a provoca vărsăturile), eroziuni ale smalţului la baza dinţilor uneori cu retracţia gingivală (consecutiv frecventelor vărsături cu conţinut gastric acid). Pacienţii acuză dureri de dinţi. Dacă femeile au variaţii ponderale în mod normal între ± 10 % aici aceste variaţii sunt de ± 30 %. Pacienţii se simt obosiţi, buhăiţi, “puffy cheeks”. Cum se desfăşoară concret o asemenea criză de ingestie ? În mai puţin de o oră sunt consumate 3.000 – 6.000 de kilocalorii, rapid, deseori fără ca pacientul să simtă, să recepţioneze gustul mâncării, având sentimentul clar că a “scăpat frâiele” şi că nu se mai poate opri. De obicei sunt zaharuri, grăsimi, alimente intens sărate. După ce a ingerat, subiectul nu se mai simte bine ci mai rău din punct de vedere psihic: este disforic, îl apucă ruşinea şi regretele. În bulimie au fost descrise anomalii ale concentraţiei cerebrale în serotonină şi adrenalină. Obezitatea Obezitatea este o boală cronică care a afectat întreaga omenire. În lume există 1,2 miliarde de supraponderali şi 250 milioane de obezi. În ritmul actual, când prevalenţa obezităţii creşte cu 10 – 40 % în ultimii 10 ani, putem vorbi de un aspect epidemic. O epidemie de dimensiuni mondiale. În 2025 vor fi aproximativ 300 milioane de obezi. În ritmul actual de creştere a afecţiunii în anul 2030, 100 % dintre americani vor fi obezi sau supraponderali.

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

58

În Franţa (studiu INSEREM şi al Institutului Roche) între 1998 – 2001 persoanele supraponderale au crescut într-un ritm îngrijorător, afectată fiind 40 % din populaţia adultă. Obezitatea afectează 10 % dintre copii. Peste vârsta de 15 ani se înregistrează o creştere de 5,7 % pe an. În societăţile dezvoltate, apare noţiunea de obezitate colectivă ca rezultat al opţiunilor indivizilor şi al părinţilor cum precizează comisarul european pentru sănătate Markos Kiprianou. Unul din cinci copii din Germania este supraponderal; două treimi dintre aceştia au cel puţin unul din părinţi supraponderali. De vină este regimul excesiv în glucide, grăsimi, lipsa de exerciţii fizice, excesul de stat în faţa televizorului sau a calculatorului. De asemenea, unele studii au evidenţiat faptul că în cadrul unor minorităţi procentajul persoanelor suprapunderale, este superior mediei naţionale. Obezitatea este definită ca o greutate corporală depăşind cu 20 % greutatea ideală sau, raportată la suprafaţa corporală, ca un index de masă corporală depăşind 30 kg/m2. Obezitatea se măsoară cu ajutorul indicelui de masă corporală (IMC) definit prin raportarea greutăţii (în kg) la talie (ridicată la pătrat): IMC 

greutatea inaltimea 2

[kg/(m)2]

IMC 25 – 29,9 exces ponderal IMC ≥ 30 obezitate Obezitatea poate fi de clasa I (IMC 30 – 34,9), II (IMC 35 – 39,9) şi III (IMC > 40).

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

59

IMC este valoarea cea mai bine corelată cu, cantitatea de grăsime a organismului. Omul este un animal grijuliu; principala funcţie a grăsimii noastre este de a servi de depozit. Ori omul este unul din cele mai grase animale. Obezitatea este distribuită neuniform în cadrul populaţiei umane.  Există diferenţe legate de sex privind prevalenţa obezităţii şi în distribuţia grăsimii pe suprafaţa corpului; Femeile au o mai ridicată prevalenţă a obezităţii, acesta fiind un element esenţial al biologiei umane. Iar ca zonă, femeile depun periferic grăsimea mai ales la nivelul membrelor inferioare şi a şoldurilor.  Există grupuri etnice cu o incidenţă electiv ridicată a obezităţii; Obezitatea este strict corelată cu modernizarea economică. O dată cu modernizarea economică, obezitatea este prima dintre “bolile civilizaţiei” ce îşi face apariţia.  Modernizarea societăţii a dus la creşterea indicelui obezităţii; Modificările culturale în cadrul modernizării economice înseamnă acelaşi model – creşte ingestia de grăsimi şi zahăr, scade consumul de fibre alimentare, concomitent cu scăderea consumului caloric legat de efortul necesar pentru a munci.  Există corelări complexe între apartenenţa la o clasă socială şi obezitate. De exemplu americanii din SUA de origine mexicană, portoricanii, ţiganii şi populaţiile din insulele Pacificului ajunşi în condiţiile economice din SUA.  Scăderea efortului minim Excesul de greutate „este o reacţie normală la un mediu anormal” a stabilit al XI lea Congres European de Obezitate (Viena, 2001). Condiţiile anormale se referă la scăderea efortului fizic minim şi la excesul de aport alimentar  Factorul genetic  Valorile mici ale metabolismului de bază în repaus (MBR) predispun la obezitate.  Factorul social uneori prezenţa unor persoane poate influenţa cantitatea şi calitatea alimentelor consumate. Sau traiul în colectivităţi. Există o serie de metode de reducere a supraconsumului de alimente şi implicit a obezităţii:

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

60



Intervenţii fiziologice  Chirurgia gastrică – se reduce volumul stomacului în două părţi (partea superioară şi partea inferioară, partea superioară este legată direct la intestin)  Alte tipuri de intervenţii chirurgicale / intervenţii mecanice. Aceste constau în comprimarea stomacului, blocarea maxilarului cu posibilitatea consumului de lichide, inserţia unui balon în stomac.  Intervenţii farmacologice (amfetamina influenţează asupra apetitului) pierderea în greutate este numai temporară.  Exerciţiile  Diete hipo – calorice. Au existat diete care au generat moartea prin tahicardie şi fibrilaţii. Important este sa existe in subconştient că „pierderea în greutate nu este o magie”.  Intervenţii psihoterapeutice (grupuri), terapie psihodinamică, terapia comportamentului.

Supraconsumul unor anumite structuri alimentare Este cazul consumului peste limitele normale ale unor alimente cu un conţinut ridicat de glucide, lipide etc.

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

61

9.3. MALNUTRIŢIA Malnutriţia decurge dintr-o structurare greşită a aportului de alimente. Carenţele în anumite principii alimentare pot duce la influenţe de lungă durată asupra orgenismului. O manifestare particulară a malnutriţiei este boale Kwashiorkor (malnutriţia proteino-calorică). Termenul de Kwashiorkor se referă la condiţiile psihologice ale copilului în momentul sevrajului. La africani alăptarea este de obicei mai îndelungată. Termenul kwashiorkor se referă la boala copilului separat de mamă la naşterea copilului următor. Primul copil îl consideră pe noul venit pe lume un rival care vrea să-i uzurpeze moştenirea – hrana şi afecţiunea părinţilor. Refuzul alimentar devine o “moarte simbolică” o reacţie de răspuns la abandon.

Fig.9.3. Elemente diagnostice pentru boala Kwashiorkor

Deşi la baza apariţiei sale stau factori nutriţionali (o alimentaţie bazată pe alimente ce conţin amidon precum cartoful dulce, bananele şi casava) realitatea sa este complexă, având o etiologie multifactorială în care intervin atât factori psihologici cât şi geografici, climatici, educaţionali, culturali, economici alături de factorii nutriţionali citaţi. Ca atare prevenirea bolii nu poate fi realizată numai prin factori medicali sau nutriţionali. În termeni oarecum pretenţioşi dar reali putem vorbi de un „management al înţărcării”.

62

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

9.4. MERICISM Mericismul este voma, provocată şi controlată, implicând mecanisme motorii complexe, şi urmată de rumegare. Acest comportament alimentar a fost descris la sugari, adolescenţi şi adulţi. Controlul activ al bolului alimentar produce sentimentul iluzoriu al dezrobirii de pasivitate. Una din funcţiile acestui autoerotism este de a menţine un „obiect” de necesitate fiziologică la graniţa corporală între “afară” şi “înăuntru” ca şi cum ar viza delimitarea acestora. Se pare că tulburarea este o compensare pentru o lipsă de aport narcisic din partea mamei. Astfel este perturbată individualizarea şi relaţia între Eul psihic şi Eul corporal.

9.5. STĂRI ANORMALE DATORATE CONSUMULUI UNOR STRUCTURI ALIMENTARE Aceste stări pot fi produse de acţiunea unor substanţe organice sau anorganice care provoacă tulburări profunde ale metabolismului celular şi duc la îmbolnăvirea organismului uneori cu deznodământ fatal. Cea mai mare parte a substanţelor toxice pătrund accidental sau nu în organism prin traiectul digestiv. În această categorie sunt incluse substanţele cu efect imediat , dar şi cele car acţionează în timp. Din această ultimă categorie, reprezentanţii marcanţi sunt: 1.Consumul de alcool; 2.Fumatul; 3. Consumul exagerat de alimente condimentate.

Alcoolul între uz şi abuz Constă într-un consum exagerat şi sistematic de produse bogate în alcool. Alcoolul absorbit se distribuie diferenţiat în toate ţesuturile şi lichidele organismului.

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

63

Natura purtătorilor de alcool ce se consumă determină absorbţii diferite (fig. 9.4.).

½ halba cu bere 3–8%

O măsură de băutură distilată 40 – 55 %

Un pahar de vin

Un pahar de sherry

8 – 14 %

17 – 28 %

Fig.9.4. Variabilitatea absorbţiei alcoolului în funcţie de tipul de băutură consumată.

Eliminarea efectelor alcoolului are loc ca urmare a transformărilor chimice pe care acesta le suferă şi este completă după aproximativ 24 de ore de la ingestie (fig.9.5.).

Fig. 9.5. Variablitatea absorbţiei alcoolului după timpul scurs de la consumare (capacitatea cănilor este exprimată în pint, unitate de măpsură engleză echivalentă cu 0,56 l) [Niculescu N.I.].

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

64

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Care sunt consecinţele ? Creşterea riscului de accidente auto. Agravarea altor afecţiuni deja existente (de exemplu accentuarea ulcerului). Reducerea posibilităţii de a detecta alte afecţiuni (de exemplu afecţiuni care se manifestă cu dureri de cap). O probabilitate crescută de sinucidere sau crimă. Moarte datorită ingerării cantităţilor ridicate de alcool (comă alcoolică), în special asociată cu medicamente, droguri etc. Moarte datorată alcoolismului cronic (ciroza).

Nu există criterii clare ce deosebesc un alcoolic de un non alcoolic. Asociaţia Americană a Psihiatrilor împarte alcoolicii în trei tipuri: 1. 1.Cei care consumă regulat, zilnic cantităţi mari de alcool; 2. 2.Cei care beau regulat în week end. 3. Cei care după lungi perioade de abstinenţă încep să consume cantităţi mari şi pe termen lung. Efectele consumului de alcool se reflectă în o serie de reacţii psihologice, agresivitate, pierderi de memorie, modificarea obiceiurilor alimentare, dispoziţii variabile. Cauze ale consumului de alcool. Cauze genetice – Sindromul Korsakoff (modificări genetice, cu deficienţă a tiaminei duc la deficienţe de memorie caracteristice acestui sindrom). Factor sociali.

Fumatul Fumatul este extrem de dăunător şi creează dependenţă. Influenţează sistemul nervos vegetativ şi SNC. Influenţează preferinţele alimentare

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

65

Consumul exagerat de alimente condimentate. Este datorat unor preferinţe accentuate pentru anumite structuri alimentare. Excesul în anumite condimente poate genera efecte nedorite pe planul sănătăţii. Condimentele utilizate pentru accentuarea unor proprietăţi senzoriale ale alimentelor, adăugate constant în cantităţi excesive pot genera afecţiuni ireversibile la nivelul tubului digestiv.

9.6. ALERGIILE ALIMENTARE

Alergiile alimentare sau hipersensibilitatea la anumite alimente sau intoleranţa la unele mâncăruri, se datoresc unor deficienţe imunologice, produse printr-o reacţie exagerată a organismului la anumitţi componenţi ai unor alimente, dând naştere unei boli cu aspecte multiple. Clasificarea alergiilor alimentare: I. Hipersensibilitate imediată, dependentă de IgE  Reacţii gastro-intestinale, ce apar imediat după consumare (greţuri, crampe abdominale, vomismente, diaree mâncărimi etc. Pot apărea erupţii pe piele sau edeme laringiale).  Astm, rinite sau reacţii anafilactice.

PSIHOLOGIA ALIMENTAŢIEI UMANE

66

II.

Hipersensibilitate întârziată, imunocomplexă  Enteropatie sensibilă la gluten  Sindrom enterocolitic la proteinele din alimente.

Alimentele care produc frecvent reacţii alergice sunt:  Nuci, alune, peşti, sea foods – la adulţi.  Ouă, lapte, nuci, peşti, produse din soia sau grâu – la copii. Ca frecvenţă se admit proteinele din carne (42 %), din ouă, lapte (21 %), nuci, produse soia, boabe fasole (6 %), legume (5 %).

9.7. ORTOREXIA

Ortorexia este o tulburare de comportament alimentar descrisă în deceniul nouă al secolului trecut de către Steven Bratman, afectat el însuşi de această anomalie. Este un puritanism alimentar, cu caracter patologic, care „reflectă nebunia societăţii noastre, avidă de perfecţiune şi viaţă veşnică”. Acest comportament obsesiv este evaluat conform unei grile:  Petreceţi peste trei ore pe zi gândind la regimul alimentar pe care îl urmaţi ?  Vă planificaţi mesele cu câteva zile înainte ?  Valoarea nutriţională a mesei dumneavoastră este mai importantă decât plăcerea de a o degusta ?  Calitatea vieţii dumneavoastră s-a deteriorat în timp ce calitatea alimentaţiei s-a ameliorat ?  Aţi devenit recent mai exigent faţă de propria persoană ?  Amorul propriu vă este întărit de dorinţa de a mânca sănătos ?  Aţi renunţat la alimentele pe care le doriţi şi preferaţi în favoarea alimentelor sănătoase ?

STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE DATORATE ALIMENTAŢIEI

67

 Regimul alimentar pe care îl practicaţi va afectează viaţa socială, îndepărtându-vă de familie şi prieteni ?  Aveţi un sentiment de vinovăţie de fiecare dată când vă încălcaţi regimul alimentar ?  Sunteţi convins că vă controlaţi atunci când mâncaţi sănătos ? Un răspuns pozitiv la 4 – 5 din cele 10 „puncte” semnifică o tendinţă ortorexică. Un răspuns pozitiv la peste 5 puncte încadrează pe repondent în ortorexie. [Rioux – Millot S.].