Provincia Si Imperiul

PROVINCIA SI IMPERIUL

www.dacoromanica.ro

Dacia romans este, in deol:we, socotita, studiata §i infaIi§ata de catre istoricii noWi ca un capitol initial si fundamental al isto-

riei Romani lor. Poate fi considerata eronata aceasta conceptie? Fire§te ea nu, dar de sigur ca este o interpretare unilaterala. Procesul istoric care a dus, intr'o perioada mai tarzie, la formarea poporului roman, 4i are inceputul §i s'a desvoltat pe teritoriul Daciei romane. Pentru studierea si inIelegerea Daciei romane, in timpul sdu, o alts concepile §i un alt punct de plecare mi se par esenliale.

Dacia romans nu a fost decat o parte a unui irnens imperiu: o provincie. 0 singura provincie intre numeroasele provincii ale imperiului roman. Organic, Dacia, in toate formele §i manifestarile, dela cele mai simple pans la cele mai complexe, este strans legata

de istoria imperiului in secolul al II-lea §i al III-lea. Forme le de organizare politico-administrativa Si militara, fenomencle de desvoltare economics §1 socials, ca §i raspandirea pada in nordul Dunarii, papa in cetatea CarpaIilor, a diferitelor curente §i aspiraii spirituals si religioase sau exteriorisari artistice, nu apartin Daciei propriu zis, ci stint forme, fenomene, aparitii si exteriorisari comune, care imbrappaza aproape toate provinciile intinsului imperiu. Geografic §i istoric Dacia trae§te mai ales in comunitatea provinciilor dintre Adriatica §i Marea Neagra. Soarta provinciilor din Europa centrals si sudestica a fost comuna nu numai

ca organizare tehnica de stat, ca forme administrative, ci, mai mull §i mai profund, ca inceputuri de civilizaiie preistorica §i ca substrat etnic traco-iliric.

www.dacoromanica.ro

6

EM. PANAITESCU

0 adevarata (( Romanic a Rasciritului unitara, in formele de civiliza tie materials, economics si cu desvoltare comuna spirituals, sub influents acelorasi curente, care circulau intre occidentul european si orientul asiatic, pe drumurile foarte active deschise pe intreg teritoriul imensului imperiu roman. In lumea imperiului, in secolul al II-lea si al III-lea, Dacia reprezinta o individualitate politico administrative, si a incetat sa mai fie socotita ca o individualitate etnica separate. Imperiul roman, in secolul al II-lea, cand Dacia a devenit provincie, este un imens

cosmopolis, in care despartirile de rasa, de nationalitate sau de lirnba nu an rol, nici importania. Hotaritoare pentru unitatea imensului imperil este omogeneitatea in care sunt cuprinse diferitele si numeroasele sari si popoare. Omogeneitate datorata unei soqi comune de a fi toate supuse aceleiasi ordine de stat, de a asculta toate de aceeasi lege si de a trai toate din aceeasi civiliza0e romans, care se intinde dela Tigru si Eufrat liana la occanul Atlantic.

In aceasta comunitate universals a legii si a civilizaiiei imperiale a fost cuprinsa Dacia de catre imparatul Traian. Intensitatea si repeziciunea romanizarii ca si profunzimea ei, cum si rezistenla de mai tarziu a ceea ce a fost romanizat in nova provincie dela nordul Dunarii, pot sa-si afle in aceasta perspectiva

o explicare mult mai fireasca decat numai interpretarea, uneori atat de putin doveditoare, a textelor. Nu numai punctul de plecare dar si metodele de cercetare vor contribui la lamurirea si infalisarea problemelor de istorie romans a Daciei in alts lumina. Cercetarile de istorie nacionald se deosebesc de cele de istorie generala in multe puncte de vedcre. De altfel insusi materialul, izvoarele, pe care se intemeiaza cercetarile

privitoare la o provincie romans, cum este Dacia, presupun alte discipline si alte metode de interpretare. Tot ceea ce stun despre Dacia romans se intemeiaza in primul loc pe cereetari epigrafice si pe rezultateie sapaturilor arheologice. Pentru interpretarea inscripiilor ea si pentru studiarea, clasarea, aprecierea si valorificarea materialului arheologic, atat de variat, nu este indestulatoare lumina si perspectiva istoriei rationale. Istoria imperials romans, cu disciplinele ei ajutatoare, poate 1) N. Iorga, Les Latins d'Orient, conferences donnees en janvier 1921 an College de France, Paris, 1921, pp. 3-4; cf. N. Iorga, Istoria Romdnilor, Bucuresti, 1936, I, 1. p. 12-16.; cf. si V. Piirvan, Incepulurile vtelii rornane la gurile Dundrii, p. 14 si V. Piirvan, Darla, Cambridge, 1928, p. 1 si arm. ,Si p. 149 8,i urm.

www.dacoromanica.ro

PROVINCIA SI I?IPERIUL

5

duce la rezolvarea problemelor de istorie provinciala cu rezultate mult mai sigure si mai apropiate de adevar. Un fragment arhitectonic, o pla top de bronz, o status de marmora, armele de fer, vasele de lut, construqiile mari, ca amfitea-

trele sau baffle, sau nueroasele construc/ii obisnuite de piatrai cari ies la iveala din sapaturile castrelor, ca si materialul nesfarsit

de bogat de obiecte marunte, de trebuinia zilnica, de bronz, de fier, de lut, de sticla, sau din alt material, nu poate sa-si afle o luminoasa li-nurire si o incadrare sigura cleat cu o eunoastere cat mai sistematica a disciplinelor istoriei imperiale. Cum ar putea fi inteleasa releaua drumurilor romane din Dacia, daca aceste drumuri nu ar fi legate cu nodurile principale ale tailor

de comunicaiie din celelalte provincii limitrofe si nu s'ar vedea mai de aproape funqiunea unei noui retele de comunica/iune, intr'o noua provincie? Problema drumurilor romane din Dacia poate sa ilustreze in eel mai stralucit mod cum istoria provinciei nu poate

fi inteleasa pe deplin, decal daca noua provincic romans este situata in cadrul general de desvoltare imperiala. Ultima Tara cucerita si transformata de Romani in provincie a fost Ora dela nordul Dunarii. Cu Dacia se incheie lantul mare% si impunator al teritoriilor cuprinse in granilele imperiului. Dupa Dacia nici o alts Zara nu va, mai fi transformata in provincic romana.

La aceasta situacie istorica, units pentru istoria provinciilor, corespunde si o asezare geografica iarasi caracteristica numai pentru Dacia. Dintre toate provinciile europene ale imperiului, Dacia

pare sa fie cea mai indepartata de centrul Mediteranei, de Italia. Asezarea geografica a Britaniei este insulara si in lumea antics. Dela Roma imparalilor, Dacia pare cea mai departata si cu o pozi/iune cu totul exterioara, daca ne gandim la configuraIia naturals a imperiului, care avea limitele stabilite in Europa: Rinul si Dunarea. Numai Dacia, asezata la nord de Dunare, ram'ane in afara de configuraIia geografica fixata pentru imperiu. Ra iuni militare si administrative au impus, ca imediat dupa cucerire, provincia cea noua sa fie legata cu cea mai scurta si mai usoara cale de comunica%ie care ajungea pada' la Roma. Ratiuni economice si de inlesnire a imigrarii si a colonizarii au impus ca noua provincie sa fie legata cu celelalte provincii limitrofe si cu nodurile tailor de comunica-tie, de unde se putea ajunge spre apus pans in Galia si spre sud si rasarit pfina la provinciile din Asia. www.dacoromanica.ro

6

EM. PANAITESCTJ

Sistemul drumurilor romane din Dacia este simplu gandit, dupa normele sisternului utilizat in celelalte provincii. Chiar din timpul cuceririi, posibil pe urmele unor vechi drumuri dacice, a fost construita marea artery strategics si politica dela Iarmul Dunarii,

dela Lederata pans la Porolissum. La inceput numai o via militaris care taia Intreaga provincie dela sud pang la ultimul punct dela extremul nordic al provinciei. Singurul drum pentru care, pentru o portiune, avem rara, adica unica dovada, ca a mers imparatul in fruntea legiunilor, chiar in prima expediIie. Din comen-

tariile lui Traian s'a pastrat la Priscianus fragmentul din primo Dacicorum care in cinci cuvinte ne transmite doua localitali, situate intre Lederata si Tibiscum: Inde Berzobim, deinde Aixim processimus. Din primul an al cuceririi definitive drumul acesta a fost continua t pane la Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca si Porolissum. Un miliarium (C.I.L., III, 1627) din 108, dintre

Potaissa si Napoca dateaza cu siguranta construclia. Centrul principal al drumurilor din Dacia era Apulurn unde ajungea si a doua mare artery care se Intindea de-a-lungul Oltului pans la Pons Vetus, Caput Stenarum si pe urma trecand pe la Cedonia &idea in soseaua cea mare, imperials, la Apulurn. Dela Apulurn, dela Sarmizegetusa, sau dela Tibiscum, drumurile Daciei coborau 'Ana la Dunare unde ajungcau la marea artery eonstruita de imparatul Traian pc tarmul drept al marelui fluviu, dupa sistemul cunoscut Inca din Italia, unde Traian taiase muntele la Terracina ca sa poata continua Via Appia. Tot astfel la Dunare a tiliat rrrunfii si a construit passerele de lemn pentru noul drum: ntontibus excisis, anconibus sublatis viam fecit (C.I.L., III, 8267= 1699).

Din numeroasele drumuri secundare care curand au impanzit Dacia cu o re %ea bogata si active se ajungea la unul din centrele principale: Apulum, Sarmizegetusa, Tibiscum. Dela aceste centre se ajungea la una din localitacile dunarene: din apropiere de Gura Oltului, dela Drobetae si dela Lederata. Dela gura Oltului, Du'Area era trecuta la Oescus in Moesia, de unde se ajungea la marea

artery de comunicaie care strabatea provinciile dela sudul Duna'rii si avea ca nod al comunicaOilor sud-dunarene Serdica. Dela Serdica pe la Philipoppolis si Iladrianopolis se ajungea la Byzantium si se facea legatura cu celelalte provincii din Asia. Spre occident drumul dela Serdica ajungea la nodul de comunica %ii al apusului, Naissus, www.dacoromanica.ro

PROVINCIA $1 IMPERIUL

7

Centrul dunarean cel mai activ §i eel mai important al Daciei era Drobetae de unde porneau 9i unde ajungeau ramifica%ii dela marele drum al Oltului ca 9i dela Tibiscum 9i Sarmizegetusa. Drobetae datora situa%ia sa podului construit de imparat la inceputul celui de-al doilea razboiu dacic i legaturii pe care o putea stabili

O (MN

WM.

Fig. 1.

Nodul de comunicatii Naissus.

cu eel mai scurt drum pang la Roma. Pe Iarmul drept al Dunarii, in faIa cu Drobetae, era Pontes, de unde pornea drumul care ajungea la nodul de comunica%ii occidental al provinciilor dunarene, la Naissus §i putea sa continue pe la Ulpiana 9i Thermidava pina la carmul marii, la Lissus. Dela unul din porturile de pe Ormul Adriaticei, pe calea rairii, se facea trecerea pe Iarmul italic, www.dacoromanica.ro

EM. PANAITESGU

la Ancona, de unde pe Via Flaminia se ajungea la Roma. Druinul acesta, pe uscat §i pe urma pe mare, era cel mai scurt din Dacia i pAna la Roma. Avea insa multe inconveniente §i de aceea nu s'a putut bucura de cea mai vie circulacie de mArfuri si de oameni. 0 a treia legatur6 directs cu Dacia era pe Ia Lederata ; in fa %a acestei localitaIi, pe Tarmul drept, era Viminacium, pe unde trecea, ca §i pe la Oescus §i Pontes, marele drum dun6rean construit de imparatul Traian. Dungrea forma ea ins4i o importanta artery de circulaIie pentru classis Flavia Moesiaca i classis Flavia Pannonica. Cum marele

Fig. 2.

Drumul eel mai scurt din Dacia la Roma cu trecerea Adriaticei la Ancona.

fluviu era cuprins, cu amAndoua Iarmurile, in granicele imperiului,

facilita cu mult circula/ia. Dace in timpurile moderne pot sI fie intampinate uncle dificult4i i se pot ridica unele obieclii spre a acepta o legatur4 s'mpla §i upara dintr'un centru din Transilvania actuala d. p Cluj (iar nu Alba Iulia Apulum din perioada romans) §i Nipl din Jugoslavia, sau Sofia din Bulgaria, aceasta se datorqte numai nouilor forma/ii de stat din timpurile noastre. In secolul al II-lea §i al III-lea d. Chr. Apulum, Serdica §i Naissus, ca §i Sirmium §i Aquileia, fac toate parte din acela§i imperiu §i indeplinesc func %iunea de noduri de comunica %ie pentru a dirige diferitele drumuri spre Roma. Circula%ia oficiala, administrative, military sau

www.dacoromanica.ro

PROVINCIA

1 IMPERIUL

9

comerciala cu Roma se facea din Dacia mai ales pe marea artery danubiana pans la Viminacium si Singidunum, de unde continua de- a- Iungul raului Sava, pe la Sirmium si Siscia pan:a la Emona, spre a ajunge in urma la Aquileia. Pentru provinciile din centrul si sudestul Europei, Aquileia era eel mai important centru de unde se putea ajunge direct la Roma. Dela Aquileia pe Via Postumia, trecand pe la Verona se ajungea la Placentia de unde Via Aemilia cobora pe la Bononia pans la Varmul Adriaticei, unde ajungea Via Flaminia. Pe drumul marii sau pe calea de uscat tine voia sa piece din Dacia la Roma intra In Urbe pe Via Flaminia si pe aceeasi tale pornea tine voia A' ajunga dela Roma In Dacia. Provinciile romane cuprinse intre Adriatica, Marea Neagra si Dungre; nu numai Dacia, s'au bucurat In timpul Imparatului Traian de o inflorire economics si de o organizare administrative care le-a dat o noua infacisare. 0 viala oraseneasca, pu %in cunoscuta in aceste regiuni, a fost intemeiata si a stralucit In perioada imperials. E destul sa amintim d. p. ca Ratiaria si Oescus, sau Tropaeum Traiani si Marcianopolis, sau Apulum, Napoca, Drobetae, Sarmizegetusa si Porolissum sunt centre urbane, asa cum sunt cunoscute astfel de centre in lumea imperials romans. Dacia, inainte de cucerire, nu se putea spune ca ar fi cunoscut o vieala oraseneasca. Era o Tara de multe a sezari rurale, de numeroase sate si de puOne burguri pentru regii si sefii Dacilor, asa precum aceste burguri au inceput sa apara la lumina in urma sapaturilor arheologice dela Gradistea Muncelului si dela

Costesti. Transformarea aceasta atat de profunda, nu numai ca aspect exterior, a provinciilor dunarene in Tari cu orase bogate si cu multe cai de comunicaIii, a dus si la o profunda prefacere economics si socials care nu poate sa fie inIeleasa decat in legatura cu desvoltarea $i Inflorirea general& a imperiului roman In perioada lui Traian si a urmasilor sai. Ca lea legiunilor si a cohortelor, ca si drumul curierilor oficiali din Dacia spre Roma, ca si din celelalte provincii dunarene, trebuia sa treaca pe la Aquileia. Dar si drumul celor mai frecvente schim: bari economice tot prin Aquileia conducea. Nici un alt centru de

pe Iarmurile Adriaticei nu are o vies a comerciala mai intense. Marfuri si comercian0 au patruns in regiunile dunarene inainte de cucerirea Daciei. 0 adevarata pacifica penetrazione (A. Calderini, Aquileia Romana, 1930, p. 42) care n'a fost turburata sau www.dacoromanica.ro

EM. PANAITESCU

10

impiedecata de cucerirea Daciei, ci si mai mult favorizata. Armata, drumul, asezarea or5seneasca sunt aspectele prime si cele mai vadite inteo noua provincie romans. Armata a cucerit noua provincie Dacia, dar drumurile ti schimbrt, cu repeziciune surprin-

M /I66EIU//

0

tff Fig. 3.

Sarmisegetuza

centru de comunicatii.

zatoare, infalisarea. Armata si drumurile sunt organele esenIiale pentru indeplinirea celei mai inalte misiuni: raspandirea civilizaIiei si a legii romane intr'o noua provincie. Armata si drumurile menIin leg6tura cu Roma. Trupele au raspunderea pentru linistea si siguran/a nouei Iari si garanteaza pacea pentru noua provincie. www.dacoromanica.ro

PI. T. Drurnurne cari legau Dacia cu Roma, cu provinciile apusene li Cu cele rAstiritene.

www.dacoromanica.ro

Pl. II. Druraurile cari legau Dacia cu provinciile rasaritene; nodurile de comunicatie Naissus si Serdica

www.dacoromanica.ro

PROVINCIA *I IMPERIUL

11

Un castru roman, sau aka a§ezare ora§eneasca sau militara, arata puterea de organizare i fora rnilitara a imperiului, dar drumul roman arata mai mult. Posibilitatea de a vedea ca aceasta for militara i mi§care civilizatoare poate fi continuu innoita §i ca este in permanents legatura cu centrul imperiului. Pe drumul deschis de armata yin coloni§tii) yin comerciantii, func%ionarii, aventurierii mari §i mici, doritori de o vieaVa noua §i infloritoare, pe care ;itiu ea o vor afla in Tara cea vestita in aur i In bogaIii dela nor dul Dunarii.

Fire§te ca funciiunea civila §i economics a drumurilor romane in Dacia vine In urma functiunii militare i politice. Mai mult decat

in alte provincii, in Dacia drumurile au continuat sa aiba fara Intrerupere un rol militar, au ramas papa la parasirea provinciei viae militares, pentruca Dacia era in Europa la frontiera extrema a imperiului. E atat de adevarat rolul militar precumpanitor al drumurilor romane in Dacia, incat sistemul de drumuri din noua provincie coincide aproape in totul cu sistemul de aparare. Nodul central al tailor de comunicalie in Dacia este Apulum, de unde pleaca i unde converg majoritatea drumurilor din Dacia.

Centrul militar pentru Dacia, ca i centrul drumurilor, este tot Apulum, unde dela inceput a avut garnizoana legiunea a XIII-a gemina. Mai tarziu, dupa 167, mai la nord de Apulum, la Potaissa, a luat repdinta legiunea a V-a macedonica. Precum de la Apulum plecau trupele auxiliare, de alae §i cohortes, spre castrele situate pe Ormurile Mureplui, Some§ului (ramificare din drumul principal dela Napoca), a Oltului sau ale Tarnavelor, tot astfel dela Apulum pe vaile acelora0 rauri se ramificau drumurile secundare. 0 relea de drumuri §i un sistern militar, condi%ionat in primul loc de natura geografica, dar §i de scopul politic urmarit. Dela sine inieles ea drumul care duce dela Apulum la Alburnus Maior are numai o funcOune economics. Trece pe la ocnele de sare,

Salinae, §i ajunge la minele de aur. Funqiunea civila cea mai importanta, pe care o indeplincsc drumurile romane este aceea de a servi curierilor oficiali, po§ta in lumea romans este numai oficiala,

care %in continuu contactul

cu Roma de unde yin ordine de conducere militard, dar §i dispoziIii administrative i unde merg curieri ca sa primeasca instrucIii. Funqiunile esergiale ale sistemului drumurilor construite de Romani in Dacia invedereaia cum acest sistem este numai o parte www.dacoromanica.ro

12

EM. PANAITESCU

Fig. 4.

Apulum, centrul principal de comunicatii, In Dacia.

www.dacoromanica.ro

PROVINCIA $1 IMPERIIJL

13

din sistemul general, conceput si desavarsit de Romani pentrn toate provinciile, In deosebi pentru provinciile din centrul si sudestul Europei.

In indeplinirea misiunii de a desavarsi in diferitele provinch o comunitate indivizibita de civilizaiie romans, drumurile au, fara indoialk rolul cel mai important. Raporturile unei provincii in cadrul general de desvoltare a imperiului nu ar putea fi in/elese farti ajutorul drumurilor. Numai datorita drumurilor putem inTelege imigrarile si colonizarile repezi si putem sa ne explicam, cum seminii atilt de variate, pot ajunge sa se cunoasca, sa se inIeleaga si sä se contopeasca atat de usor si atat de repede in numele coz munitalii de civilizaie diriguita dela Roma. Nouile centre urbane din Dacia ca si numeroasele centre ru,rale isi primesc si isi sporesc puterea for de activitate numai cu ajutorul drumurilor, astfel precum din izvoare comune si pe chi comune sunt alimentate, material si moral toate provinciile din centrul si sudestul Europei. Ultima provincie, Dacia, nu poate fi imeleasa cu adevarat in rosturile si destinul ei istoric deck numai In cadrul general al imperiului.

Regula obisnuitk ca partea este aceea care lamureste si completeaza inIelegerea intregului, nu este totdeauna valabilk Numai deplina cunoastere a intregului, adia a istoriei imperiale, poate sa aduca lumina cea adevarata pentru inTelegerea phrcii, adica a provinciei.

. Bibliografie, 0 scurta indicaVe numai despre lucrarile mai impor-

tante. In lucrarile insirate aici se pot afla citate alte numeroase qudii generale, privitoare la intreg imperiul, dar si studii speciale pentru provinciile dunarene.

La facerea harIilor si a graficelor m'am ajutat mai ales de F. 0. A. XVII a lui H. Kiepert, cu toate defectele pe cari le prezinta si aceasta harts. Alta superioara acesteia nu avem Insa pentru Illyricum si Thracia. Diferitele legaturi de drumuri in forma graficelor sunt date pentru prima oars in acest studiu. BERGIER, N., Histoire des grands chemins de l'empire Romain. (I-ere ed. Paris, 1626 ; 2-e ed. Bruxelles, 1728 ; 3-e ed. 1736).

www.dacoromanica.ro

EM. PANAITESCU

14

DESJARDINS, E., La Table de Peutinger, Paris, 1.869-1873. BERGER, F., Uber die Heerstrassen des romischen Reiches III, Berlin, 1882-1883. DAREMBERG-SAGLIO, Dictionnaire des antiquites grecques et roumaines-art. Via. KIEPERT, H., Formae Orbis Antiqui, XVII, Illyricum et Thracia, Berlin, 1894.

TOCILESCO, G. GR., Fouilles et Recherches Archeologiques en Roumanie, Bucarest, 1900, Harta drumurilor intre pp. 1.18-1.19.

JONES, STUART. H., The Historical Interpretation of the Reliefs

of Trajan's Column in Papers of the British School at Rome, V, 1910, p. 449. MILLER, R., Itineraria Romana, Stuttgart, 1916. V. CHRISTESCU, Viaca Economics a Daciei romane, Bucureti, 1929, p. 100-110. MENGERINGHAUSEN, S., Die Trajanstrasse an der unteren Donau, Technikgeschichte, Bd. 22, 1933, 136. C. DAICOVICIU, Un nou # Miliarium* din Dacia (Anuarul Institutului de Studii Clasice I, p. II). Cluj, 1933, p. 48-53. GRENIER, A., Manuel d'arcVologie Gallo-Romaine, VI, 1, Les Routes, Paris, 1934.

FORBES, R. I., Notes on the History of ancient Roads and their construction, Allard Pierson Stichting, Amsterdam, 1934.

In caqile generale de istoria Romanilor se dau cfiteva pagini §i despre Drumurile romane in Dacia, dar fara stabilirea legaturii dintre aceste drumuri cu drumurile din provinciile Invecinate, sau cu drumurile cari duceau la Roma.

A. D. XENOPOL, Istoria Romdnilor din Dacia Traiana, ed. a III-a, ingrijita de I. VYadescu, Bucure.ti, 1925, p. 193-196. C. C. GIURESCU, Istoria Romdnilor, ed. a II-a, Bucure§ti, 1935,

p. 131-136. N. IORGA, Istoria Romiinilor, vol. I, partea II-a

Bucurwi, 1936 p. 229-237.

www.dacoromanica.ro

Si gili ul Romei,

www.dacoromanica.ro