Proiectarea unei Hale Industriale

U.E.M. – F.I.R.

PROIECT DE DIPLOMĂ

Pag.11

halei industriale sunt încercaţi la temperatura de exploatare minimă de -30 [ oC], încărcările datorate zăpezii ajung până la valori cuprinse între 50-70 [daN/m 2], iar presiunea datorată vântului poate ajunge până la 50 [daN/m 2].

1.10. ALEGEREA MĂRCII DE OŢEL NECESAR PENTRU A REALIZA STÂLPII HALEI INDUSTRIALE ÎN CONSTRUCŢIE SUDATĂ Alegerea materialelor metalice pentru realizarea elementelor unei construcţii de oţel este o problemă importantă, cu un grad mare de complexitate. Prin alegerea judicioasă a materialelor metalice trebuie să se asigure construcţiei o eficienţă cât mai mare din punct de vedere al execuţiei (uzinare, montaj), al exploatării (siguranţă în exploatare, întreţinere), al consumului de oţel şi al costului. Alegerea materialelor metalice pentru o construcţie se face în funcţie de natura, importanţa şi mărimea solicitărilor, de nivelul temperaturii şi condiţiilor de exploatare, condiţiile de execuţie, costul oţelului, etc., şi constă în stabilirea mărcii, a clasei de calitate şi a gradului de dezoxidare a oţelului pentru structura de rezistenţă. Structura de rezistenţă a unei hale este importantă deoarece adăposteşte oameni,  procese tehnologice, şi trebuie să i se asigure o bună siguranţă în exploatare. O altă problemă care apare la alegerea oţelului este aceea că se lucrează la temperaturi relativ scăzute care tind spre -30 [ oC] şi pentru realizarea stâlpilor se folosesc  profile laminate. Realizarea unor construcţii metalice sudate durabile cu o bună comportare în exploatare este determinată de conservarea tenacităţii îmbinărilor şi a cusăturilor sudate, deci a sudabilităţii. Sudabilitatea oţelurilor depinde de foarte mulţi factori şi determină, în condiţiile de sudare date, atitudinea tehnică a oţelurilor pentru realizarea anumitor îmbinări. Principalii factori care influenţează sudabilitatea oţelurilor sunt: proprietăţile fizicomecanice ale oţelului, condiţiile tehnologice şi procedeul de sudare folosit, concepţia constructivă adoptată, tendinţa de fisurare la cald sau la rece a oţelului, condiţiile de lucru ale elementelor sudate, natura şi nivelul solicitărilor, temperatura de serviciu, etc. La alegerea clasei de calitate a oţelului există tendinţa de a alege indiferent de natura construcţiei şi condiţiilor de lucru oţelul cel mai bun şi cu o clasă de calitate cât mai ridicată. Cu cât clasa de calitate a oţelului este mai ridicată, cu atât el se obţine mai greu şi din această cauză este mai scump. Din punct de vedere economic şi tehnic raţional este să se respecte principiul de a folosi oţelul cel mai potrivit unui anumit scop dat în funcţie de solicitare, exploatare şi montaj.