Proiect Ceara de Albine

CEARA DE ALBINE

1

INTRODUCERE

Ceară (din latină cera) este o denumire generică pentru o serie de produse naturale, de origine animală, vegetală, minerală, sau sintetice, care au proprietatea de a fi plastice, insolubile în apă, de a se înmuia și a se topi la temperaturi destul de joase.

2

Cea mai veche substanță care a purtat acest nume, a fost ceara de albine, o substanță de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceara este produsul apicol cel mai ușor de transportat și manipulat, deoarece nu se deteriorează și nu necesită stocarea în recipiente speciale. Este un produs ce serve ște ca materie primă pentru numeroase industrii (peste 40). În antichitate și în Evul Mediu, ceara era folosită pentru plata tributului sau a altor taxe și era un articol comercial, deoarece putea fi utilizat în mai multe scopuri: pentru turnarea metalelor, modelare, impermeabilitate, ca adeziv, ca o componentă aunor alifii, pentru cosmetică, lumânări și alte surse de lumină. În Europa și în regiunile cu tradiție creștină, biserica avea nevoie de cantități însemnate de ceară pentru lumânări, motivul utilizării acesteia fiind virginitatea albinelor. În perioada anilor 1200 un cod galic, Cymraeg, dădea și motivul utilizării cerii în biserică:  The origin of Bees is from Paradise, and on account of the sin man they came hence, and God conferred his blessing upon them, and therefore the mass cannot be said without the wax („Originea albinelor este din paradis, ele au venit din cauza păcatului omului, iar Dumnezeu le-a binecuvântat și de aceea slujba nu poate fi rostită fără ceară”). În ultima sută de ani piața mondială a cerii a scăzut considerabil, deoarece mierea se extrage prin centrifugare, iar fagurii se pot refolosi mai mulți ani. Astfel se pot ob ține produc ții de miere mai mari, iar producția de ceară reprezintă doar până la 2% din produsele stupului. O proporție considerabilă de ceară produsă se reîntoarce în industria apicolă care o prelucrează în forma fagurilor artificiali. Ceara de albine este o ceara naturală produsă în stup de către albinele melifere din genul Apis. Este produsă de albinele lucratoare tinere, între 12 şi 17 zile, sub formă de scări subţiri, secretate de glandele de pe suprafaţa ventrală a abdomenului. Albinele lucrătoare au opt glande producătoare de ceară, dispuse de o parte si de cealaltă, pe partile interioare ale sternitelor (scutul ventral sau placa fiecărui segment al corpului) în segmentele abdominal de la 4 la 7. Mărimea acestor glande ale cerii depinde de vârsta albinei lucrătoare, ele se atrofiază treptat în urma zborurilor zilnice ale albinei. Noile scăriţe ale cerii nu au culoare la început, devenind opace la 3

albinele mai bătrâne. Ceara fagurelui este aproape albă, însă devine treptat galbenă sau maronie, încorporând uleiuri din polen şi propolis. Scările cerii sunt de 3 mm transversal şi 0.1 mm grosime, iar pentru producerea unui gram de ceară sunt necesare 1100 de bucăţi.

fig.1 Cele opt glande ale cerii – imagine din ,, Manual of the apiary” de J. Cookale

4

PROPRIETĂŢILE UTILE ŞI UTILIZARE

După mierea naturală acest produs este al doilea după importanţă, dar familia de albine îl produce foarte puţin - aproximativ 1 kilogram. Ceara de albine se formează din glandele speciale ale insectei, astfel încât ceara este un produs de origine animalieră. Aceasta este principala diferenţă de polen şi de miere, care sunt făcute de albine din materie vegetală finită (nectar). Compoziţia chimică a cerii este foarte complicată şi până în prezent nestudiată definitiv. Totodată, oamenii de ştiinţă au descoperit în ea o cantitate mare de vitamina A - în ceară se găsesc mai multe vitamine, decât în carnea de vită. Utilizarea cerii de albine 

Ceara poate fi folosită ca guma de mestecat pentru salubrizarea cavităţii bucale. La o temperatură normală a corpului, toate substanţele incluse în ceară, sunt digerate şi absorbite la nivelul de enzime de salivă în corpul nostru.



Cu toate acestea, este cunoscut faptul că ceara are un efect de sorbţie, ea atrage un număr foarte mare de toxine. Prin urmare, ceara poate fi folosită pentru curăţarea organismului sau la otrăvire.



Ceara se obţine din resturi de faguri de miere (fărâmături de ceară), colectate de apicultori la curăţarea stupei.



Ceara naturală de albine are aromă şi este aproape fără gust. Ea este utilizată pe scară largă în cosmetologie. Pe baza ei se prepară cremele terapeutice pentru piele cu probleme. Foarte des, ceara face parte a masei pentru împachetări şi măşti. Aplicată pe corp, ea lasă să treacă razele solare şi, în acelaşi timp, suge toxine din piele, întinerind-o. 5



Puteţi topi ceara într-o baie de apă până la o stare lichidă. Se răceşte uşor şi se aplică pe punctele cu probleme la maladii bronho-pulmonare, pentru încălzirea tălpilor, gambelor sau spatelui.



Ceara este utilizată pe scară largă pentru fabricarea unguentelor la maladii de piele: dermatită, psoriazis, eczeme, etc.

Exista cateva aplicatii ale acestui produs versatil pe care le poti incerca in confortul propriei case. Mai mult, ceara poate fi achizitionata din diverse magazine de profil sub forma unor blocuri. Pretul unui kilogram de ceara de albine poate varia, in functie de calitate si de gradul de filtrare, intre 20 si 50 de lei.

Ceara de albine, utilizari practice in casa ta. Fara a adauga altceva la ea, ceara de albine simpla poate fi folosita astfel: 

La tamplarie: picura putina ceara topita pe cuiele si suruburile ruginite, pentru a le putea indeparta mai usor; cand vrei sa bagi un surub in lemn nou, incearca sa scufunzi suruburile in ceara lichida, pentru a reduce riscul de crapare a bucatii respective de lemn.



Cumpara sau fa-ti propriile lumanari din ceara de albine – avantajul de a arde lumanari din ceara, si nu din parafina obisnuita, consta in faptul ca aceasta este mai curata, are o durata de ardere mai lunga si o flacara mai puternica. In ritualurile religioase practicate in biserici se folosesc in special lumanarile din ceara de albine, deoarece acestea scot mai putin fum si nu picura. Pentru persoanele sensibile la fum si arome puternice, lumanarile din ceara de albine reprezinta o alternativa viabila.



Sertarele sau ferestrele din lemn se deschid greu? Incearca sa freci o bucata dintr-o lumanare din ceara de albine de-a lungul marginilor lemnului si nu vei mai avea aceasta problema!

6



Freaca ata de cusut cu o bucata de ceara de albine de cateva ori – va aluneca prin material mult mai usor si va preveni incalcirea firelor mai lungi.



Iata o reteta veche pentru a face un amestec de ceara de albine, ca alternativa mai putin costisitoare la produsele comerciale bazate pe acest material: topeste incet o parte ceara de albine, in bucati taiate marunt, deasupra unei plite incinse sau a unei oale cu apa ce fierbe. Dupa ce ceara este topita, ia-o de deasupra caldurii si adauga o parte egala de terebentina cu jumatate de parte de ulei de in fiert. Amesteca bine si lasa sa se raceasca, ajungand la o consistenta cremoasa. (Atentie! Nu adauga terebentina si nici nu amesteca deasupra unei flacari deschise, deoarece este un produs inflamabil si risti sa starnesti un incendiu!). De asemenea, iti poti face propriul produs de finisare a lemnului care sa nu fie toxic, prin eliminarea terebentinei si amestecarea unor parti egale de ceara topita si ulei mineral farmaceutic de calitate. Astfel, dupa ce se raceste, poti utiliza amestecul in aceste moduri: o

Intretine si protejeaza de apa bocancii, harnasamentele, gentile sau alte produse din piele, prin frecarea cerii cu ajutorul unei bucati de panza curata. Ulterior, trebuie sa lasi ceara sa se usuce, dupa care poti lustrui obiectele, pentru a le da luciu.

o

Poate acoperi sculele, lopetile si piesele din fier forjat, pentru a preveni formarea ruginei. Acest fapt include tratarea manerelor din lemn, pentru a le pastra si proteja de degradare.

o

Se poate utiliza la realizarea unor produse din lemn, la finisarea lor – astfel, poti aplica o pasta cu ajutorul unei bucati de vata, pentru a intra in lemn, iar apoi sa lustruiesti.

7

CEARA DE ALBINE. APITERAPIE

Ceara brută, se prezintă sub formă solidă şi lucioasă, de culoare albă, cenuşie, galbenă, brună, verzuie, sau roşcată (în funcţie de pigmenţii preexistenţi în miere).Ea se regăseşte solubilizată,de asemenea, în diferite unguente. Ceara folosită în apiterapie nu are voie să fie mai veche de 12 luni şi nu este voie să prezinte substanţe străine. Intern, ceara se poate mesteca şi apoi înghiţii şi sub formă de faguri. Apiterapia, adică terapia prin produse apicole (produse ale albinelor), are o istorie 8

foarte veche, ea fiind cunoscută şi utilizată cu succes de vechii egipteni şi de mesopotamieni. Mierea avea efecte excelente în vindecarea şi tratarea rănilor, în îmbalsamarea corpurilor neînsufleţite, propolisul era utilizat la mumificare iar ceara la producerea lumânărilor sau figurinelor cu semnificaţie religioasă. Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi azi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. Ceara se utilizează pentru afecţiuni ale aparatului respirator, pentru inflamaţii ale cavităţii bucale şi calmarea inflamării amigdalelor şi ingredient de bază în produsele cosmetice. Ceara de albine este produsă de albine ca o substanţă stabilă, care să nu interacţioneze cu mierea, polenul sau lăptişorul de matcă şi are unele proprietăţi importante pentru apiterapeuţi. Dintre indicaţiile terapeutice se pot menţiona (pentru uz extern şi intern):  Extern: Dureri lombare (combinat cu propolis):  

Artroze Acnee

Uz cosmetic (depilare )  Intern: Febra fânului Afecţiuni gingivale Constipaţie. Proprietăţiile cerii sunt legate în mod direct de substanţele conţinute, dar şi de faptul că albinele adaugă mici cantităţi de propolis în interiorul fiecărei celule a fagurelui, în special în cele construite iniţial pentru larve. Ceara este are, astfel, proprietăţi: - antiseptice; - emoliente; 9

- antiinflamatoare; - cicatrizante. Principalele metode de administrare sunt: 

Extern (pe piele sau pe buze):

Singură sau combinată cu propolis brut, cu extract de propolis, răşini, ulei de floarea soarelui sau de măsline, în plasturi calzi (cataplasme), unguente împotriva: - durerilor localizate extern; - diferitelor afecţiuni şi/sau condiţii ale pielii ca acnee, infecţii ale pielii, bătături la picioare etc. Ca agent de protecţie pentru:  Buze  Sfârcuri  Alte părţi ale corpului Combinată cu alte produse naturale sau ingredienţi chimici în scopuri cosmetice. Există mii de produse cosmetice care au ceara ca ingredient; la cea mai mare parte dintre ele, ceara este folosită ca şi compus care să dea consistenţa cerută de produsul final: măşti, crème, rujuri, alifii, plasturi, săpunuri etc. 

 Intern Administrare pentru boli ale gurii, nasului, sinusurilor, faringelui, laringelui: În acest scop se face extragerea brută a cerii din stup, mai înainte de a se extrage mierea ("căpăcire"); acest tip de miere, care mai conţine mici cantităţi de miere şi mici cantităţi de propolis sau de polen, păstură, este mai bun decât tipul "clasic" de ceară deoarece conţine mai mulţi compuşi activi; metoda de administrare a cerii în această formă este de a o mesteca minimum 15 minute, apoi scuipaţi ce a rămas, saumai bine înghiţiţi ce rămâne, în mici porţii. Ceara mai intră în componenţa gumei de mestecat cu propolis, cu uleiuri esenţiale etc.

10



Administrare orală (de înghiţit): Ceara de albine este un bun emolient astfel că poate fi folosit, în afară de alte remedii, împotriva iritaţiilor interne sau chiar ale inflamaţiilor; poate fi folosită cu uşurinţă pentru calmarea iritaţiilor/inflamaţiilor gastro-intestinale.



Ca şi emolient: agent care calmează sau linişteşte pielea sau o suprafaţă internă iritată, inflamată, ceara poate fi folosită, intern, pentru boli ale intestinului gros, în special ale anusului şi rectului, intrând astfel în componenţa supozitoarelor (combinată cu extract de propolis, miere etc.). Ca supozitoare vaginale poate fi folosită la femei în tratatea diferitelor afecţiuni vaginale. Regulile administrării cerii de albine : - mai întâi testaţi o posibilă alergie; - începeţi cu doze mici; - atenţie la data de expirare a produselor comerciale cu ceară de albine; - verificaţi, dacă este posibil, dacă ceara provine de la o stupină organică; ceara cu reziduri chimice poate conduce la reacţii adverse; - păstraţi ceara în locuri reci şi întunecate ; - începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi ceara; mai întâi curăţaţi ţesuturile (pielea, mucoasele) unde o veţi aplica sau administra. Contraindicaţii şi limite Ceara de albine pură conţine în principal substanţe inerte, dar uneori poate conţine mici cantităţi de propolis sau/şi de polen care pot fi responsabile de anumite reacţii adverse (dermatite de contact alergice, cheilitele de contact - inflamaţii localizate la nivelul buzelor cauzate de diferite boli : eczeme, micoze, avitaminoze) şi nu ceara de albine.

11

BIBLIOGRAFIE  http://documents.tips/documents/apiterapie-ceara.html;  http://www.miere-bucovina.ro/ceara-de-albine;  http://www.curademiere.ro/ceara-de-albine-utilizari-practice-in-casa-ta/;  http://www.bioterapi.ro/terapii/index_terapii_tratamente_naturiste_apiterapia_ce ara_de_albine_in_apiterapie.html; 12

 http://ecology.md/md/page/ceara-de-albine-proprietatile-utile-si-utilizare;  http://ro.beekeeping.wikia.com/wiki/Cear%C4%83_de_albine;  https://ro.wikipedia.org/wiki/Cear%C4%83;

13