PRoiect Ambalaje - Bere- Matei Bogdan

UNIVERSITATE: “Dunărea de Jos”, Galaţi FACULTATE: Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor SPECIALIZARE: IPA

PROIECT AMBALAJE ŞI DESGIN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Îndrumător: Asist. Dr. Ing Iulia Bleoanca

Student: Matei Bogdan Grupa: 12042 An: IV

Tema proiectului Bere Heineken

CUPRINS

1. Prezentarea caracteristicilor produsului finit proiectat 2. Justificarea alegerii ambalajului și a materialului de ambalaj 3. Descrierea caracteristicilor materialului de ambalaj ales 4. Caracterizarea ambalajului: formă, dimensiuni, prezentarea informațiilor de pe ambalaj și etichetă 5. Prezentarea mașinilor de ambalat alese 6. Bibliografie

1. Prezentarea caracteristicilor produsului finit proiectat Berea este o băutură cu conţinut scăzut de alcool, nedistilata, spumanta, obţinuta prin fermentarea alcoolică a mustului de malţ aromatizat cu hamei. Face parte din categoria băuturilor alcoolice, alături de vin cu un conţinut de alcool mediu spre redus. Este caracterizată de un extract nefermentat bogat în substanţe nutritive ce conferă valoare nutritivă. Materia primă de bază este malţul, reprezentat de orz sau orzoaica germinată, încolţită. Extractul nefermentat este reprezentat de componenţii proveniţi din mustul de malţ şi anume: glucide; substanţe cu azot (fie cu masă moleculară mare, fie aminoacizi) care reprezintă substanţe uşor asimilabile pentru organismul uman cu valoare nutritivă ridicată, iar unele cu importanţă pentru însuşirile senzoriale ale berii; săruri minerale reprezentate de oligoelemente; substanţe polifenolice; acizi organici; glicerol; substanţe de aromă; vitamine hidrosolubile (complexul B, mici cantităţi de vitamina C); vitamine liposolubile (vitaminele A, D, E). Malţul, obţinut prin germinarea în condiţii industriale a orzului sau orzoaicei urmată de uscare, regimurile de uscare putând să conducă la obţinerea malţului blond sau brun. Berea conţine aproximativ 93% apă, un element necesar vieţii. Consumând bere putem completa uşor, dar şi plăcut necesarul de apă al organismului. În bere există un echilibru foarte sănătos de minerale. Berea are un conţinut bogat în potasiu (38 mg/100 ml) şi sărac în sodiu (5mg/100 ml) fiind însă raportul ideal pentru menţinerea unei tensiuni arteriale sănătoase (medii).Berea conţine puţin calciu şi mult magneziu într-un procent perfect care previne în timpformarea pietrelor la bilă şi rinichi. Consumatorii de bere au un risc de până la 40% mai mic deapariţie a pietrelor la rinichi. Hameiul, element de bază în obţinerea berii, conţine legături active,care împiedică depunerile nedorite de calciu în oase. Berea asigură şi necesarul de substanţe de balast de care are nevoie organismul nostru pentru o digestie mai bună. Acestea provin din cojile malţului de orzoaică. Berea oferă între 280÷570 kcal/l în funcţie şi de conţinutul său în alcool.Berea este şi o băutură igienică. Datorită pH - ului scăzut, conţinutului în alcool şi substanţelor amare din hamei, în bere nu se pot dezvolta şi prin ea nu se pot transmite microbi patogeni ( Dabija şi colab., 2002).

2. Justificarea alegerii ambalajului și a materialului de ambalaj Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru asigurarea calităţii şi integrităţii acestora la manipulare, transport, depozitare şi desfacere până la consum sau până la expirarea termenului de valabilitate, pentru înlesnirea acestor operaţii, pentru a comunica informaţii despre producător, despre produs, compoziţie/ ingrediente, cantitate sau volum de produs, condiţii de depozitare, utlizare, etc. precum şi pentru promovarea acestuia şi a vânzării. Materialul de ambalaj este destinat învelirii şi protecţiei temporare a unui produs fără a constitui un ambalaj propriu-zis, în timp ce materialul de ambalaj este destinat confecţionării ambalajelor şi/ sau accesoriilor de ambalare. Sticla este un material plastic anorganic amorf, transparent, mult utilizat pentru confecţionarea ambalajelor destinate ambalării multor produse alimentare, îndeosebi lichide şi păstoase. Se obţine prin topirea la temperatură ridicată (1350-1500°C) a materiilor prime bogate în siliciu (nisip, silex sau cuarţ) împreună cu piatră vânată de văr, carbonat de sodiu sau potasiu şi materiale auxiliare (plumb, zinc, bor, potasiu, etc.), topire urmată de răcire până la stare rigidă far cristalizare. Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele: 

este impermeabilă la gaze, vapori, lichide;



este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune

probleme de compatibilitate cu produsul ambalat; 

este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;



nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;



este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;



poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva

radiaţiilor ultraviolete; 

este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;



are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor

băuturi ca: şampanie, cidru etc.; 

este reciclabilă, nu poluează mediul;



se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.

Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de: 

rezistentă la şoc mecanic, rezultând dificultăţi în transport şi depozitare;



rezistenţă scăzută la şoc termic;



masă proprie mare;



transparenta la lumină şi radiaţii ultraviolete pune în pericol produsele cu conţinut de

lipide sau vitamine care sunt sensibile la acţiunea acestora (lipidele sunt oxidate, iar vitaminele sunt denaturate). 

Îmbătrâneşte sub acţiunea agenţilor atmosferici, fenomen constatat prin formarea

unor depuneri lipicioase.

3. Descrierea caracteristicilor materialului de ambalaj ales Sticla este un material transparent cu formula generală SiO2(Na2O)m(CaO)n, în care principalul constituient este reprezentat de dioxidul de siliciu, elementul care conferă prin excelenţă transparenta sticlei. În amestecul supus topirii se mai adăugă: fondanţi şi stabilizatori şi se mai adaugă ca elemente secundare: alumina, afânători, sticlă rebut, decoloranţi, opacificatori şi coloranţi. Deşi are multe din proprietăţile unui solid, sticla este un lichid foarte vâscos. Utilizarea sticlei pentru confecţionarea de ambalaje este condiţionată de o serie de proprietăţi fizice, mecanice, chimice, termice şi optice precum: fragilitatea, rezistenta la presiune internă, solicitări mecanice, rezistenta chimică, rezistenta la temperatura, transparentă, protecţie asigurată de către sticlă. Proprietatile fizice: 

densitatea: este in medie 2500 kg/ m3;



masa ridicată a recipientelor din sticla este, în general, un dezanvantaj al acestora.

Pe de altă parte, masă mare este privită ca un avantaj deoarece recipientele din sticla sunt mai uşor de manipulat, în liniile de umplere prezentând o stabilitate verticală bună. 

aspectul sticlei, prin strălucire, culoare, transparentă şi, în anumite cazuri, prin

opacitate, este plăcut, favorizând alegerea produselor ambalate în sticlă. Proprietatile mecanice: 

Sticla este casanta şi se sparge la acţiunea unor acţiuni interne sau externe datorită

structurii amorfe care îi asigura şi aspectul strălucitor. 

rezistenta mecanică a unui recipient este o măsură a capacităţii acestuia de a

răspunde la acţiunea forţelor aplicate. 

fragilitatea este caracteristica sticlei de a se crăpa sub acţiunea şocurilor mecanice

sau termice. Această caracteristică este exprimată prin rezistenţă la presiune internă, rezistenta la solicitare verticală, rezistenta la lovire, rezistenta la zgârieturi şi rosături. 

rigiditatea este, în general, un avantaj al recipientelor din sticlă întrucât ea face ca

recipientul să fie uşor de manipulat pe linia de umplere şi să-şi păstreze forma în timpul tuturor etapelor de distribuţie, până la golirea conţinutului.

Proprietatile chimice ale sticlei. Rezistenţa chimică a sticlei este cu mult superioară altor materiale de ambalat. Sticla este considerată netoxica pentru alimente, fiind inertă faţă de produsele care se depozitează la temperatura mediului ambiant.  acţiunea apei asupra sticlei;  acţiunea soluţiilor cu caracter acid asupra sticlei;  acţiunea soluţiilor alcaline;  acţiunea soluţiilor neutre;  acţiunea agenţilor atmosferici. Proprietatile termice ale sticlei. 

rezistenta termică este capacitatea unei butelii de suporta schimbări bruşte ale

temperaturii;

4. Caracterizarea ambalajului: formă, dimensiuni, prezentarea informațiilor de pe ambalaj și etichetă Sticlă de Henineken se încadrează în tipul butelii de sticlă pentru bere Euro, blondă sau brună, de culoare verde sau brună, iar caracteristicile acestui tip de sticla sunt următoarele: 

inaltime: 250 mm;



diametrul superior: 25 mm;



diametrul inferior:70,5 mm;



grosimea: 2 mm;



capacitatea (mL): 500 ± 7 la 50 mm.

Eticheta sticlei de Heineken prezinta informatii legate de: 

compoziţia nutriţională;



cantitate;



producător, adresa producătorului;



denumirea produsului;



sigla firmei;



motto-ul firmei. eventual şi o scurtă reclama sub forma unui paragraf;



ingrediente



mod de păstrare şi de servire.

5. Prezentarea mașinilor de ambalat alese Procesul tehnologic de ambalare a berii în butelii, cuprinzând totalitatea operaţiilor şi procedeelor în succesiunea stabilită, poartă denumirea de îmbuteliere. Totalitatea utilajelor cu funcţionare corelată pentru îmbutelierea berii, de regulă începând cu introducerea pe linie a buteliilor goale din depozitul de ambalaje până la predarea în depozitul de produs finit a produsului îmbuteliat, poartă denumirea de linie de îmbuteliere. Procesul tehnologic de îmbuteliere se realizează cu ajutorul utilajelor componente din linia de îmbuteliere. Acestea pot fi simple sau complexe, semiautomate sau automate şi auxiliare. Fiind un produs alimentar lichid care conţine gaze dizolvate – dioxidul de carbon provenit dein fermentaţia alcoolică a drojdiei de bere – berea se ambaleaaza prin metoda izobarometrica sau cu contrapresiune, aceasta asigurând menţinerea gazelor în stare solubilă deci evitarea spumării, umplerea rapidă a ambalajelor, respingerea ambalajelor cu defecte (fisuri, crăpături, etc) întrucât nu este posibilă egalizarea presiunii şi evitarea oxidării produsului prin înlocuirea aerului cu dioxidul de carbon.

Astfel, pentru îmbutelierea berii în butelii de sticlă se parcurg următoarele etape: 

recepţia şi depozitarea buteliilor de sticlă;



depaletiziarea, operaţia prin care se descarcă navetele cu butelii de pe palete şi

aşezarea lor pe un transportor;



extragerea buteliilor din navete, urmată de separarea traseelor pe care le parcurg

navetele şi buteliile cu ajutorul transportoarelor; 

pregătirea ambalajelor înainte de umplere - spălarea buteliilor din sticlă urmată de

controlul buteliilor spălate şi spălarea navetelor; 

îmbutelierea izobarometrica - umplerea buteliilor din sticlă cu bere filtrată şi



închiderea buteliilor cu capsule coroana sau capsule cu inel de tragere;



pasteurizarea berii ambalate în pasteurizatoare tunel;



etichetarea buteliilor din sticlă cu diferite tipuri de etichete, obligatorii fiind eticheta

liniştită;

din faţă şi contraeticheta, în plus producătorii optând pentru etichete de umăr, etichete guleraş sau etichete folie de aluminiu în funcţie de categoria de consumatori cărora li se adresează produsul şi de aspecte de design şi./ sau economice; 

amabalare colectivă - introducerea buteliilor în navete curate;



paletizarea în vederea depozitarii şi a livrării.

În general, o maşină de îmbuteliat se compune din următoarele subansambluri: −

batiu- carusel;

−

mecanismul de antrenare si elemente de comanda-conducere-directionare;

−

recipientul pentru bere;

−

mecanismul de ridicare a buteliei;

−

capul de umplere.

Batiu- carusel. Acesta cuprinde transportorul de butelii în procesul de umplere, recipientul de bere, mecanismul pentru ridicarea buteliilor şi capetele de umplere. Deoarece batiul-caruselul se roteşte, conductele pentru alimentarea cu bere, aer (gaz inert, vid), CO2, se racordează cu această coaxial prin intermediul unui distribuitor rotativ. Procesul de umplere poate avea loc sub vid, presiuni ridicate, temperaturi ridicate sau normale. Se impune, deci, utilizarea unui racord rotativ corespunzător acestor condiţii funcţionale. Recipientul de bere. Serveşte ca rezervor tampon şi pentru aprovizionarea capetelor de umplere. El este prevăzut cu canal inelar plin cu bere în decursul procesului de umplere sau în care se afla şi contrapresiune de CO2 deasupra berii. Rezervorul cu canal inelar poate fi prevăzut cu două canale suplimentare: unul pentru gazul de echilibrare a presiunii şi celălalt pentru aerul retur, presiunile fiind reglate cu ventile cu membrana. În această situaţie, berea nu ajunge în contact cu oxigenul la echilibrarea presiunii şi nici la eliminarea aerului în timpul umplerii.

Nivelul de bere din rezervorul inelar este controlat cu ajutorul unui plutitor sau cu senzor de nivel. Rezervorul cu bere poate fi prevazut cu doua canale suplimentare pentru contrapresiune la evacuare. Cele doua canale suplimentare si canalul pentru bere sunt legate printr-un distribuitor de restul instalatiei. Mecanismul de actionare. Aceste mecanism trebuie să asigure antrenarea în mişcarea de rotaţie a batiului-carusel şi a mecanismelor de antrenare-ghidare a buteliilor înainte şi după îmbuteliere. Batiul-carusel, avadn o greutate foarte mare, conduce la un moment de rotaţie rezistent ridicat, ceea ce conduce la un consum de putere considerabil. De asemenea, rotaţia acestuia trebuie să fie uniforma, cu posibilităţi de reglare a vitezei unghiulare şi frânare controlată la poziţie. Viteză unghiulară a batiului-carusel trebuie sincronizata cu viteza de alimentare cu butelii goale şi cu viteza de evacuare a buteliilor umplute. Ca urmare, mecanismul de antrenare este prevăzut cu variator de turaţie, frâne, aparate de măsură şi control şi funcţionează în regim automat. Variatorul de turaţie permite reglarea vitezei unghiulare a batiului-carusel atunci când se folosesc butelii de diverse volume. Mecanismul de ridicare. Are rolul de a ridica şi presa buteliile în capetele de umplere, realizând o legătură etanşă între cele două elemente. Pentru acestea, aceptele de umplere şi mecanismele de ridicare sunt montate în batiulcarusel perfect coaxiale. Capul de umplere pentru butelii. Capul de umplere are o construcţie foarte complicată, constând dintr-un număr mare de piese de precizie foarte ridicată şi cu funcţionare precisă. După modul de umplere se deosebesc maşini de umplere cu robinet cep şi maşini de umplere cu valve.

6. Bibliografie  Tratat de stiinta si tehnologia maltului si a berii – coord. Constatin Banu, Editura Agir, vol. 2;  Ambalaje si tehnici de ambalare. Indrumar de lucrari practice si aplicative – Maria Turtoi, Editura Academica, 2006