Program kinetic in gonartroza

KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

PROGRAM KINETIC IN GONARTROZA

Anamneză Nume si prenume: T.N.; Sex: B; Varsta: 63; Profesie: pensionar; Diagnostic: gonartroza post-traumatica.

Obiective -

indoloritatea;

-

stabilitatea;

-

mobilitatea.

Planul general de tratament tratamen t recuperator în gonartroza. gonartroza . 1. Combaterea durerii 2. Refacerea stabilităţii pasive si active 3. Refacerea mobilităţii articulare 4. Respectarea regulilor de profilaxie secundară

Mijloace, principii, tehnici şi metode

Tratament medicamentos - antalgic si antiinflamator  Hidrokinetoterapia - pentru sedarea durerii, creşterea mobilităţii articulare. Electroterapia - curenţi de joasa frecventa, diapulse, unde scurte cu impulsuri în dozaj atermic.

1

Masajul membrului inferior. Gimnastica medicală.

1. Refacerea

tonusului muscular al cvadricepsului ca extensor şi

"zăvorâtor" al genunchiului s-a realizat prin : a)

exerciţii izometrice :

-

decubit dorsal: se contractă puternic cvadricepsul;

-

decubit dorsal: kinetoterapeutul cu o mână menţine coapsa pe planul

patului, iar cealaltă mână sub călcâi. Pacientul încearcă să ridice, extins, membrul inferior ; -

sezând, cu gamba în extensie, se execută contracţii ;

-

sezând sau decubit dorsal, cu genunchii flectati, lipiţi puternic unul de

altul; se comanda contracţia pentru extinderea gambei, fără să se execute, continuând să se ţină strâns lipiţi genunchii; b) -

exerciţii cu rezistenţă progresivă :

decubit dorsal, genunchii îndoiţi, se execută extensia gambei, în timp

ce kinetoterapeutul opune rezistenţă la nivelul treimei inferioare a gambei. Contrarezistenta se va aplica la diverse grade de flexie a genunchiului; -

sezând, gamba sănătoasă peste cea a membrului afectat execută

contrarezistenţă ; -

sprijin pe genunchi si pe palme, se extind genunchii ca sa se ajungă in

sprijin pe mâini şi pe vârfurile picioarelor; -

pacientul în decubit ventral sau sezând, instalaţie cu scripete si

contragreutăţi care se prind de gleznă; genunchiul în flexie 90° se execută extensia gambei ; -

pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă, gamba în afara patului,

membrul inferior opus flectat, se sprijină cu piciorul pe pat; priza se face pe faţa dorsală a piciorului şi pe faţa anterioară distală pe gambă; se execută flexia dorsală a piciorului şi în continuare extensia gambei în totalitate - se opune rezistentă ; -

pacientul sezând, se fixează la nivelul gleznei greutăţi cu valori

progresive şi se ridică (extensia genunchiului ) până apare oboseala musculară. (exerciţii De Lorme).

2

2. Recuperarea cvadricepsului ca stabilizator în zona de stabilitate critică între 60° - 90° flexie, prin creştere de forta şi rezistenţă. Tipuri de exerciţii globale si selective: -

pacientul in decubit dorsal cu coapsa intinsă, gamba în afara patului,

membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul, face priză pe faţa anterioară a coapsei, distal, şi pe gambă tot distal; pacientul încearcă flexia coxo-femurală, blocată de kinetoterapeut, executa în continuare extensia gambei contra rezistenţei; -

pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă gamba în afara mesei;

membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat; kinetoterapeutul face priză pe faţa dorsala a piciorului şi pe faţa anterioară distal pe gambă; pacientul execută flexia dorsală a piciorului, apoi în continuare extensia gambei; mişcările sunt contrate în aşa fel încât flexia dorsală a piciorului să

fie complet blocată, dar 

extensia gambei sa-şi urmeze amplitudinea în totalitate; -

variantă - membrul inferior afectat pleacă de la poziţia de triplă flexie,

kinetoterapeutul

se

opune

la

extensia

piciorului

(flexie

plantară), apoi în continuare la extensia gambei care se execută concomitent şi cu întinderea coapsei; -

decubit dorsal articulaţia coxofemurală flectată la 90°, din aceasta

poziţie se execută extensia genunchiului cotra unei rezistenţe ; -

decubit dorsal membru inferior în uşoară flexie a genunchiului

(10°), kinetoterapeutul apucă rotula tragând-o în jos şi în afară; se comandă extensia completă, cu fracţionarea rotulei în sus şi înăuntru ; -

exerciţii la bicicleta ergometrică ;

-

genuflexiuni (până la 50° din flexia totală).

3. Tonifierea ischiogambierilor se face la nivelul celor 15°-20° de final de extensie la genunchiul instabil. a.) exerciţii izometrice: -

decubit dorsal, kinetoterapeutul aşează o mână pe faţa anterioară a

gleznei, iar cu cealaltă sub genunchi încearcă sa-l flecteze, pacientul menţinându-l însă extins; -

decubit ventral, sub glezna anterioară se pune un sac de nisip în aşa fel

încât genunchiul să flecteze cu

15° - 20°; kinetoterapeutul aplică o rezistenţă cu

3

mâna în spaţiul

popliteu.

Pacientul încearcă să extindă genunchiul contra

rezistenţei mâinii. b.) exerciţii cu contrarezistenţă: -

pacientul în decubit dorsal, soldul în flexie, genunchiul extins, se face

extensia coapsei cu rezistenţă la nivelul talonului; -

pacientul în sezând, gambele încrucişate (cea a membrului afectat

deasupra), se execută contrarezistenţă cu gamba sănătoasă din decubit ventral, instalaţie la scripeţi ; -

decubit dorsal, cu coapsa la marginea patului; kinetoterapeutul face

priza pe faţa dorsală a coapsei şi pe talpa; pacientul execută o flexie de coapsă, apoi o extensie de picior, în continuare flectând genunchiul ; -

decubit dorsal cu coxofemural şi genunchiul uşor flectat, glezna în

poziţie indiferentă: prizele sunt aplicate pe faţa anterioara a coapsei şi dorsală a piciorului, kinetoterapeutul opunându-se flexiei coapsei şi flexiei dorsale a piciorului ; -

pacientul in decubit dorsal, cu gamba atârnând la marginea mesei,

membrul inferior opus îndoit, cu piciorul pe masa, articulatia coxofemurală este în uşoară adducţie genunchiul în rotaţie internă, iar piciorul în adductie ; kinetoterapeutul face priză pe condilul intern şi pe marginea externă a antepiciorului; pacientul execută o adducţie a coxofemuralei şi duce vârful piciorului lateral în adducţie ; -

pacientul în decubit dorsal, membrul inferior afectat in flexia

genunchiului şi coxofemuralei, celalalt în sprijin pe pat; se porneşte de la flexia cu abductia coxofemuralei, extensia genunchiului si adductia piciorului contra prizelor  kinetoterapeutului, pacientul executând extensia şi o uşoară adducţie a coxofemuralei, cu flexia şi rotaţia externă a gleznei şi adducţia genunchiului ; -

din decubit heterolateral membrul inferior opus flectat, iar membrul

inferior afectat în uşoara flexie: pacientul ridică genunchiul prin abducţia şi rotaţia externă a coxofemuralei, apoi ridică antepiciorul prin rotaţia externă a genunchiului şi adducţia piciorului; contrarezistenţa se aplică pe faţa lateroexternă a piciorului.

4. Antrenarea tensorului fasciei lata şi a tricepsului sural. -

pacientul in decubit dorsal, membrul inferior opus in sprijin cu talpa pe

pat, gamba celuilalt membru inferior în afara patului, coapsa în uşoară adductie; pacientul execută o flexie cu rotaţie internă a CF, concomitent cu abductia CF,

4

continuând piciorului;

cu

flexia

priza

se

rotaţia

externă

aplică

a

distal

genunchiului pe

si

cu

coapsa

abductia deasupra

genunchiului si pe faţa externă a genunchiului; -

în sprijinul

unipodal,

membrul

inferior afectat poartă o sanda de

reeducare, pe care este fixată o greutate la partea anterointernă; pacientul va duce piciorul în sus si lateral; -

decubit ventral pe un plan înclinat; se ridica corpul în sus prin

împingerea piciorului în flexie plantară; la început cu ambele picioare, apoi numai cu piciorul afectat; -

din stând, ridicări pe vârfuri.

Refacerea mobilităţii articulare a genunchiului până la limite funcţionale este un alt obiectiv important pe lângă stabilitate şi forţă, şi se realizează întotdeauna în paralel. Se utilizează: -

mobilizări ale rotulei în plan transversal şi longitudinal;

-

posturări pentru reducerea flexum-ului de genunchi: pacientul în

decubit ventral, cu gamba în afara mesei, cu un săculeţ de nisip sub genunchi; stând pe un scaun cu piciorul întins pe un alt scaun, se aplică greutăţi pe genunchi; -

exerciţii autopasive şi active cu propria greutate a corpului şi cu

îngreunări; -

tehnici de facilitare.

Tipuri de exerciţii: -

pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, piciorul in flexie

dorsală, vârful sprijinit pe pat; pacientul execută extensia totală a genunchiului; -

pacientul în decubit ventral, membrul inferior întins, gamba în afara

suprafeţei de sprijin, pacientul execută extensia genunchiului la maxim, prin atârnarea liberă a gambei la marginea patului, obligând astfel genunchiul la maxim de extensie; -

pacientul în decubit dorsal, gamba atârnând în afara patului; se execută

flexii şi extensii ale gambei cu propria greutate; -

decubit dorsal, coapsa la 90°, se lasă gamba sa cada liber apoi se

execută extensia completă; -

decubit dorsal, membrul inferior afectat întins la verticală, pacientul

execută flexia din genunchi, mâinile apucă de sub genunchi şi ajută la menţinerea membrului inferior pe verticală, flexia executându-se în virtutea gravitaţiei prin greutatea gambei;

5

-

patrupedie, sprijin pe vârful picioarelor şi mâini, ridicarea genunchilor 

de pe suprafaţa patului pana la extensia completă; -

decubit ventral, genunchii îndoiţi, gamba membrului inferior sănătos

va ajuta la efectuarea flexiei genunchiului afectat impingându-l şi obligându-l la o flexie accentuată, peste 90°; -

decubit ventral, de glezna membrului inferior afectat este prins un

cordon elastic, capetele cordonului sunt în măinile pacientului care-l trage, obligând genunchiul bolnav la o flexie accentuată; -

stând cu faţa la scara fixă, ridicarea pe vârful picioarelor cu extensia

maximă a genunchiului, coborâre pe călcâie, vârfurile în sus, mentinând extensia genunchilor; -

stând cu faţa la scara fixă, îndoirea genunchilor (semiflexie), revenire

cu ridicare pe vârfuri. Pentru a facilita o poziţie antalgica se folosesc tehnici de relaxare bazate pe izometrie, tehnica de " relaxare - opunere" si tehnica de stabilizare ritmică. Aceste tehnici cu efect de relaxare, decontracturare au ca rezultat şi creşterea mobilităţii articulare. -

pacientul în decubit dorsal, în decubit ventral (cu coapsa la 90°)sau din

sezând; pacientul lasă relaxat membrul inferior, kinetoterapeutul prinde gamba cu o mână, cu cealaltă fixând coapsa şi execută lent dar ferm o flexie a gambei; în momentul în care pacientul simte durerea de întindere a genunchiului va declanşa o extensie cu toata forţa de care este capabil cvadricepsul. Kinetoterapeutul opune rezistenta. Această fază durează 5-6 secunde după care pacientul relaxează brusc cvadricepsul, moment în care kinetoterapeutul mai forţează câteva grade pe flexie; pauză 2 minute. Pe şedinţa se fac 3-5 încercări.

Exerciţii gestice:

- urcatul si coborâtul scărilor; - pasitul peste un obstacol; - aplecatul.

Terapia ocupatională:

înot, pedalaj la bicicletă sau activităţi manuale la

diverse utilaje activate de pedală. Respectarea regulilor de profilaxie secundară care alcătuiesc "igiena ortopedică" a genunchiului: -

greutatea corporala normala;

-

evitarea ortostatismului si mersului prelungit;

6

-

evitarea mersului pe teren accidentat;

-

mersul cu sprijinul in baston;

-

evitarea poziţiilor de flexie maxima;

-

evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a genunchiului;

-

mişcări libere de flexie-extensie după un repaus mai prelungit si inainte

de trecerea in ortostatism; -

corectarea cu susţinătoare plantare a piciorului plat;

-

evitarea tocurilor înalte;

-

evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi).

Exercitiile vor fi dozate de la simplu la complex, incepând cu 3-4 serii a câte 5 repetări in primele două săptămâni, cu trei sedinte de aproximativ o ora pe săptămână. După aceste două săptămâni se efectuează o evaluare intermediară, dacă pacientul prezintă o ameliorare atunci se vor mări dozările si complexitatea exercitiilor, de exemplu se vor efectua 4-5 serii a câte 5 repetări. In caz contrar  programul va ramane la fel până ce pacientul va prezenta achizitii.

7