Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum

Profe ii i m rturii cre tine pentru vremea de acum * Selec ie de texte de la Sfin ii P rin i i autori contemporani *

Edi ia a II-a rev zut i ad ugit

Apare cu binecuvântarea Prea Sfin itului P rinte GALACTION, Episcopul Alexandriei i Teleormanului

Editura Biserica Ortodox Alexandria 2004 5

CUVÂNT ÎNAINTE la edi ia a doua

Apari ia în ultima vreme a unui volum imens de carte religioas la noi în ar i în lume, este un semn v dit al purt rii de grij a lui Dumnezeu pentru Biserica Sa i pentru tot omul. Aceasta pentru c El vrea ca “to i oamenii s se mântuiasc i la cuno tin a adev rului s vin ” (Tim 1, 2:4) i “nu vrea moartea p c tosului, ci s se întoarc i s fie viu” (Iezech 33:10). Este ca ploaia în vreme de secet i ca o mare bog ie în s r cia i pustiul aduse de curentul rece i tulbure al dep rt rii de Dumnezeu. Mul umitori fa de aceast prea mare purtare de grij a lui Dumnezeu fa de noi, aducem înaintea celor care vor s se apropie i s r mân cu Dumnezeu în chipul cel drept-cinstitor, texte i m rturii conving toare ale multor autori mai vechi i mai noi, care congl suiesc spre l murirea i înt rirea noastr , asupra a ce fel de clipe tr im i asupra celor care vor veni. Atât autorii, cât i textele selectate se completeaz în mod fericit, iar diversitatea reprezentat prin m rturii din epoci diferite, se reg se te în unitatea de Duh i de credin m rturisit , astfel c , oricare dintre cititori se poate reg si într-unul sau în altul dintre materialele prezentate. Reunite în con inut i sens, aceste texte dau o imagine cât se poate de profund i de complex a ceea ce tr im ast zi pe plan spiritual. 6

În acest context, atitudinea cre tinului fa de aceast realitate, trebuie raportat fidel i ancorat la aceea ce îi confer cea mai puternic garan ie a recunoa terii adev rului de credin i asumarea deplin a condi iilor de a r mâne în el pân la sfâr it. Convin i c aceste m rturii sunt de maxim trebuin în astfel de vremuri critice i pline de confuzia generat de p cat, rug m pe Bunul Dumnezeu s reverse Harul S u peste to i cititorii, iar lectura acestei c r i s le aduc un folos cât mai mare spre mântuire.

7

Cuvânt înainte la edi ia întâi

Lucrarea de fa reprezint o selec ie de texte în care societatea actual se reg se te în elementele ei cele mai complexe. Prin natura lor aceste texte constituie o l murire i un r spuns în acela i timp la marile fr mânt ri ale lumii cre tine de ast zi. Textele selectate sunt a ezate dup autori, în ordine cronologic i formeaz dou p r i: Partea întâi cuprinde profe ii i m rturii cre tine pentru vremurile de acum. Partea a doua cuprinde texte ziditoare de suflet privitoare la Preacinstirea Maicii Domnului i la virtu i fundamentale necesare tr irii cre tine de ast zi (credin a, n dejdea, milostenia, smerenia). Dorim ca aceast carte s aduc un real folos duhovnicesc celor care o vor citi, iar m rturiile cuprinse aici s contribuie o data în plus la cunoa terea i tr irea cât mai curat a credin ei.

La Duminica Ortodoxiei, 2004.

8

Partea întâi

Profe ii i m rturii cre tine pentru vremea de acum

9

Sfântul Sfin it Mucenic Ipolit, pap al Romei1 (260 d. Hr.)

i pe tot Proorocul, de îl vei întreba,vei afla de ob te vestind pentru sfâr itul lumii.

Atunci se vor duce to i c tre dânsul2 i-i vor zice: am auzit c e ti mare împ rat i vesele ti pe to i slujitorii t i, pentru aceasta am venit, ca s ne închin m ie, spre a ne hr ni, c pierim de foame. Atunci le va zice în el torul: veni i s v punem pecetea (666) pe mâna dreapt i pe frunte i v voi da oricâte voi i. Pentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca s nu mai poat face cu mâna semnul cinstitei Cruci i s fie a lui des vâr it. Se vede c numai cu câte o liter are s fie însemnat în pecetea lui antihrist, pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lep d rii de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscând în el ciunea lui, vor sta ca s -i pecetluiasc pe mâna dreapt i pe frunte. Iar pecetea lui va avea num rul 666, dup m rturisirea Sfântului Ioan Evanghelistul. i îi va face pe cei mari i pe cei mici boga i, va slobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe mul i s -i am geasc , i nimeni nu va putea s vând , sau s 1

Monahul Zosima Pascal, Sfâr itul omului, Editura „Credin a Str mo easc ”, 1998, pag. 111-113. 2 C tre Antihrist

10

cumpere, f r numai aceia care vor avea semnul i num rul fiarei sau num rul numelui fiarei. „Aici este în elepciunea. Cel ce are minte, socoteasc num rul fiarei; c nume de om este i num rul ei este 666”. Iar în elesul pece ii va fi a a: M lep d de F c torul cerului i al p mântului, m lep d de Sfântul Botez, m lep d de a sluji lui Hristos i m fac rob al t u; m lep d de împ r ia cerului i iubesc muncile cele ve nice; m lep d de Sfânta Cruce i primesc pecetea ta. Acestea vor fi scrise în pecetea în el torului antihrist. Care nu va voi s primeasc pecetea lui, va primi moartea din mâinile lui. „Fericit va fi cel ce va r bda în acea vreme, c ci se va mântui i cu mucenicii cei mari va fi”, dup cum zice Domnul, în Evanghelia de la Matei: „Cel ce va r bda pân la sfâr it, acela se va mântui”. i Sfântul Ioan Evanghelistul, zice în Evanghelia sa: „Unii ca aceia mari se vor chema”. Dup acestea, antihrist va preface pe diavoli în chip de îngeri str luci i i mul ime mult de draci va pune ca s -l laude i s -l sl veasc , zicând: Mare este împ ratul vremii de acum, mare este st pânirea i domnia lui, cine este Dumnezeu i cine este Domn afar de acesta? Acesta este Dumnezeu. Veni i, de v închina i lui, veni i, de crede i lui! Pentru aceasta ne porunce te Domnul în Sfânta Evanghelie de la Matei, zicând: „C uta i s nu v în ele cineva pe voi”. i atâta se va mândri în el torul, c va face multe feluri de n luciri cu vr ji i cu farmece i se va ar ta pref cându-se c se suie la cer i-l vor lua dracii i-l vor purta prin 11

v zduh. Apoi va face, cu n luciri, c omoar i înviaz , f când pe slujitorii lui a face cele poruncite cu mult fric i cutremur. Atunci va trimite prin mun i, prin pe teri i prin cr p turile p mântului pe dracii lui, spre a c uta pe cei fugi i i ascun i de frica lui, cei care nu au voit s se pecetluiasc . i dac vor veni pentru a se pecetlui, bine, iar de nu, cu atâtea pedepse îi va munci, de care nu s-au mai pomenit i nici nu s-au mai auzit în veac. C ci cu a a de cumplite munci îi va munci, încât numai de sar gândi cineva la ele, cu totul s-ar înfrico a i cutremura. Ferici i vor fi aceia, care vor birui pe nelegiuitul antihrist, c ace ti Mucenici, se vor cinsti cu mult mai mult decât cei dintâi Mucenici. Pentru c cei mai dinainte mucenici au biruit pe slujitorii lui antihrist (oameni), iar ace tia îl vor birui pe însu i antihrist. Atunci to i, care se vor ar ta slujitori râvnitori ai lui Hristos, se vor cinsti i se vor încununa de îns i mâinile lui Hristos, Dumnezeu Atot iitorul.

Sfântul Chiril al Ierusalimului3 (313-386)

Cuno ti semnele Antihristului, nu le re ine numai pentru tine, fii bun i în tiin eaz -i pe to i. 3

Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 2003, pag. 249-259, 261.

12

Trec deci cele ce se v d i vin cele a teptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se v d; totu i nimeni s nu caute s afle timpul când se vor petrece acestea: „Nu este în puterea voastr s ti i, spune Domnul, anii i timpurile pe care Tat l le-a pus în st pânirea Sa” (Fapte 1, 7). S nu îndr zne ti s hot r ti timpul când se vor petrece acestea; dar, iar i, nici s dormi cu nep sare: „Priveghea i, spune Domnul, c în ceasul în care nu v a tepta i va veni Fiul Omului” (Matei 24, 44). Dar fiindc trebuia ca noi s cunoa tem semnele sfâr itului lumii i fiindc a tept m pe Hristos, pentru ca s nu murim în ela i i s fim r t ci i de falsul Antihrist, apostolii, mâna i prin voin a dumnezeiasc , potrivit iconomiei dumnezeie ti, se apropie de adev ratul înv tor i spun: – „Spune-ne când vor fi acestea i care este semnul venirii Tale i al sfâr itului veacului?” (Matei 24, 3). A tept m s vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumin (II Corinteni 11, 14), înt re te-ne, ca s nu ne închin m altuia în locul T u. Iar Domnul, deschizându- i dumnezeiasca i fericita Lui gur spune: – „Vede i s nu v am geasc cineva!”(Matei 24, 4). i voi, ascult torilor, care v uita i acum la Domnul cu ochii min ii, asculta i c v spune i vou acelea i cuvinte: „Vede i s nu v am geasc 13

cineva!”. Aceste cuvinte v îndeamn pe to i s lua i aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înf i eaz istoria trecutului, ci sunt o profe ie a celor viitoare, care negre it vor veni. Nu suntem noi cei care facem profe iile acestea, c ci suntem nevrednici; noi v înf i m cele scrise i ar t m numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat pân acum i vezi care mai lipsesc înc i înt re te-te pe tine însu i. „Vede i s nu v am geasc cineva, c ci vor veni mul i în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, i vor am gi pe mul i” (Matei 24, 4-5). Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. A a au spus pân acum Simon Magul, Menandru i al i eretici atei. A a vor spune i al ii i în vremea de acum, i mai târziu. Al doilea semn: „Vei auzi de r zboaie i de ve ti de r zboaie” (Matei 24, 6). Este sau nu este acum r zboi între romani i per i pentru Mesopotamia? Se scoal sau nu se scoal neam peste neam i împ r ie peste împ r ie? „ i va fi foamete i cium i cutremure pe alocurea” (Matei 24, 7). Acestea s-au întâmplat. i iar i: „Vor fi semne înfrico toare din cer i furtuni mari” (Luca 21, 11). Prin urmare, „priveghea i, zice Domnul, c nu ti i în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42). Totu i noi c ut m un semn al venirii Domnului, propriu nou . Noi, care facem parte din Biseric , c ut m un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci mul i se vor sminti se vor vinde unii pe al ii i se vor urî unii pe al ii” (Matei 24, 10). S 14

nu te tulburi dac vei auzi c merg pân la v rsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor i popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie s pieri i tu dac pier eu, dasc lul t u! Se poate ca ucenicul s fie mai bun decât dasc lul i s fie întâiul cel ce vine cel din urm (Matei 20, 16), pentru c Domnul îi prime te i pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Dac între apostoli a fost vânzare, te mai miri dac între episcopi este ur de fra i? Semnul acesta nu prive te numai pe conduc tori, ci i popoarele, într-adev r. Domnul zice: „Din pricina înmul irii f r delegii dragostea multora se va r ci” (Matei 24, 12). Se va l uda oare cineva din cei de fa c are prietenie nef arnic fa de aproapele? Oare nu adeseori buzele s rut , fa a surâde, ochii sunt aparent voio i, iar inima me te uge te vicle ug i f ure te rele în timp ce vorbe te cu pace (Psalmul 27, 4)? Mai ai i acest semn: „ i se va propov dui aceast Evanghelie a împ r iei în toat lumea, spre m rturie la toate neamurile, i atunci va veni sfâr itul” (Matei 24, 14). i dup cum vedem, aproape toat lumea s-a umplut de înv tura lui Hristos. i ce se va întâmpla dup aceasta? Domnul zice mai departe: „Deci când ve i vedea urâciunea pustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând în locul cel sfânt; cel ce cite te s în eleag ” (Matei 24, 15). i iar i: „Atunci, dac v va zice cineva: 15

Iat Hristos este aici, sau: Iat este acolo, s nu crede i” (Matei 24, 23). Prin urmare, ura de fra i face loc lui Antihrist. Diavolul preg te te mai dinainte dezbin rile dintre popoare, ca s fie bine primit cel care vine. S dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici i nici vreun alt rob al lui Hristos din alt parte s nu alerge la du man. Apostolul Pavel scriind despre Antihrist, a dat un semn l murit prin cuvintele: „C va veni întâi lep darea de credin i se va ar ta omul f r delegii, fiul pierz rii, potrivnicul, care se înal mai presus de tot ce se nume te Dumnezeu sau sfânt, a a încât s ad în templul lui Dumnezeu, ar tându-se pe sine c este dumnezeu. Nu v aduce i aminte c v spuneam acestea înc pe când eram la voi? i acum ti i ce-l opre te de a se ar ta la vremea sa. C ci taina f r delegii lucreaz de pe acum; trebuie numai ca acela care o opre te acum s fie luat din mijloc. i atunci se va ar ta cel f r de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui i-1 va pierde cu ar tarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, înso it de tot felul de puteri, de semne i de minuni mincinoase i de toat am girea nedrept ii pentru cei ce pier” (II Tesaloniceni 2, 310). Acestea le spune Pavel. Lep darea de credin se petrece în timpul nostru; oamenii au lep dat dreapta credin : unii m rturisesc filiopaternitatea, al ii îndr znesc s spun c Hristos a fost adus de la neexistent la existent . Mai înainte ereticii î i m rturiseau r t cirea lor pe fa ; acum îns este plin Biserica de eretici ascun i. Oamenii s-au 16

lep dat de adev r, i neadev rul le încânt urechile. Se gr ie te ceva care desfat urechile? To i oamenii ascult cu pl cere. Se gr ie te ceva folositor sufletului? To i se îndep rteaz . Cei mai mul i oameni s-au lep dat de înv turile cele drepte; este ales r ul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lep darea de credin ”. Trebuie a teptat du manul, în parte a i început de pe acum s trimit pe înaintemerg torii lui, ca s vin preg tit la vân toare. Ai grij de tine, omule, i înt re te- i sufletul! Biserica î i arat acum, înaintea Dumnezeului celui viu (I Timotei 6, 13), i te înva mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu tim dac vine în timpul vie ii tale i nici nu tim dac vine dup trecerea ta din aceast viat . Este bine îns ca tu s cuno ti semnele venirii lui i s te înt re ti mai dinainte. Hristos cel adev rat, Fiul Unul-N scut al lui Dumnezeu, nu vine de pe p mânt. Dac va veni cineva din pustie, în elând prin false minuni, s nu ie i (Matei 24, 26). Dac vor spune: „Iat , aici este Hristos, iat , acolo, s nu crezi” (Marcu 13, 21). Nu te uita deci în jos i pe p mânt, c ci St pânul Se pogoar din ceruri (Fapte 1, 11). Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca „ploaia pe lân ” (Psalmul 71, 6), ci Se va ar ta str lucitor ca fulgerul. El însu i a spus: „C ci dup cum soarele iese de la r s rit i se arat pân la apus, tot a a va fi i venirea Fiului Omului” (Matei 24, 27). i iar i: „ i vor vedea pe Fiul Omului 17

venind pe norii cerului cu mult putere i slav , i va trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbi ” (Matei 24, 30-31), i celelalte. Dar dup cum la prima Lui venire, când avea s Se întrupeze i se a tepta ca Dumnezeu s Se nasc din Fecioar , diavolul a c utat s batjocoreasc acest fapt prin aceea c a n scocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei fal i care se nasc i care au fost n scu i din femei, cu inten ia, dup cum socotea el, de a nu se mai da crezare adev rului, o dat ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are s vin adev ratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul, luând ca pricin a teptarea celor f r de r utate, i mai cu seam a celor din t ierea împrejur, va aduce un vr jitor foarte iscusit în în el toarea i reaua art a fermec toriei i vr jitoriei; acesta va r pi st pânirea împ r iei romanilor i se va numi în chip mincinos pe sine însu i Hristos; iar prin aceast numire de Hristos va în ela pe iudeii care a teapt pe Mesia, iar pe neamuri le va am gi prin n lucirile sale vr jitore ti. Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împ r iei romanilor i se va apropia deci sfâr itul lumii. Se vor scula deodat zece împ ra i ai romanilor, poate în diferite locuri, i vor domni în acela i timp. Al unsprezecelea împ rat dup ace tia este Antihrist, care va r pi st pânirea roman prin vr jitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintre împ ra ii care vor domni înaintea lui „îi va umili” (Daniel 7, 24), iar pe ceilal i apte îi va avea sub st pânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca 18

blânde ii, a castit ii i a iubirii de oameni, ar tânduse om înv at i în elept. Dându-se drept Hristos cel a teptat, va în ela pe iudei prin semne, prin minuni i prin minciunile s vâr ite cu ajutorul în el ciunii vr jitore ti, în urm îns , va înscrie pentru domnia lui tot felul de r ut i ale neomeniei, încât va întrece pe to i nedrep ii i nelegiui ii care au fost înaintea lui (Daniel 7, 24). Va fi fa de to i uciga , foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastr , a cre tinilor. Numai trei ani i ase luni va îndr zni s fac aceste nelegiuiri, c ci va fi nimicit prin a doua venire sl vit din cer a Celui UnuiaN scut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adev rat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui(II Tesaloniceni 2, 8) i-1 va da în focul gheenei. N-am n scocit noi aceste înv turi pe care vi le spunem; ele sunt aflate din dumnezeie tile Scripturi pe care le prime te Biserica i mai cu seam din profe ia lui Daniel, de curând citit . i arhanghelul Gavriil a t lm cit-o, i spune a a: „Fiara a patra va fi a patra împ r ie pe p mânt; ea va întrece toate împ r iile” (Daniel 7, 23). P rin ii biserice ti ne-au predat c aceasta este împ r ia romanilor. Cea dintâi împ r ie mare a fost împ r ia asirienilor; a doua, a mezilor i a per ilor la un loc; iar dup acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împ r ie este cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuie te i zice: „Cele zece coarne ale ei înseamn c zece împ ra i se vor scula; dup ei se va scula un alt împ rat, 19

care va întrece în r ut i pe to i cei dinaintea lui” (Daniel 7, 24). Gavriil nu spune c va întrece în r ut i numai pe cei zece, ci pe to i cei dinaintea lui. „ i pe trei împ ra i va umili” (Daniel 7, 24); adic pe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar dac va umili pe trei dintre cei zece, urmeaz c el va împ ra i ca al optulea împ rat. „ i cuvinte va gr i, spune Gavriil, împotriva Celui Preaînalt” (Daniel 7, 25). B rbatul acesta va fi hulitor i nelegiuit; nu va mo teni împ r ia de la p rin ii s i, ci va r pi domnia prin vr jitorie. Cine-i acesta sau cu a cui putere lucreaz ? T lm ce te-ne-o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne i minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2, 9). Aceste cuvinte las s în elegem c Satana se folose te de el ca de o unealt i c el însu i lucreaz prin acesta. Satana tie c la judecata viitoare nu va mai g si nici un pic de mil ; pentru aceasta nu duce r zboiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-1 poart el însu i pe fa : „cu toate semnele i minunile mincinoase”, în adev r tat l minciunii (Ioan 8, 44) me te uge te fapte ale minciunii ca s cread mul imile c v d înviat din mor i pe cel neînviat; c chiopii merg i orbii v d, cu toate c nu s-a f cut nici o vindecare. Pavel urmeaz : „Potrivnicul, care se înal mai presus de tot ce se nume te Dumnezeu sau sfânt” (II Tesaloniceni 2, 4). „De tot ce se nume te Dumnezeu”: Antihrist se va ar ta în chip f arnic urâtor al idolatriei, „încât s ad în templul lui 20

Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Dar care templu? Templul cel d râmat al iudeilor. S nu dea Dumnezeu s fie acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca s nu se cread c ne facem nou în ine favoare! C ci dac Antihrist vine la iudei ca Hristos cel a teptat de ei i dac voie te s fie adorat de ei, atunci, spre a-i în ela mai mult, se îngrije te foarte mult de templu, ca s -i fac s cread c el este cel din semin ia lui David, care are s zideasc din nou templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, dup hot rârea Mântuitorului, nu va r mâne din templul iudeilor piatr pe piatr (Matei 24, 2). Când se vor nimici toate pietrele lui – i prin pietrele lui nu în eleg zidul împrejmuitor din afar , ci zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii –, fie c se vor surpa din pricina vechimii, fie c se vor d râma spre a se face noi construc ii, fie c se vor risipi din alte pricini, atunci va veni acela „cu toate semnele i minunile mincinoase”; se va în l a mai presus de to i idolii; la început va lua masca iubirii de oameni, dar în urm se va ar ta neîndur tor, mai cu seam fa de sfin ii lui Dumnezeu. Scriptura, în adev r, spune: „V zut-am, i cornul acela f cea r zboi sfin ilor” (Daniel 7, 21). Iar în alt parte zice: „ i va fi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe p mânt i pân în vremea de acum” (Daniel 12, 1). Cumplit este fiara, balaur mare, nebiruit de oameni, gata s -i înghit ! Cu toate c putem s vorbim mai multe despre Antihrist pe temeiul dumnezeie tilor Scripturi, totu i 21

ne mul umim cu acestea, ca s aib m sur cuvântarea noastr . Pentru c Domnul a cunoscut cruzimea potrivnicului, a dat credincio ilor S i unele îng duin e, i spune: „Atunci cei din Iudeea s fug în mun i” (Matei 24, 16). Dar dac cineva se tie pe sine c este foarte puternic s lupte cu Satana, s r mân – eu nu-mi pierd n dejdea în t ria Bisericii – i s spun : „Cine ne va desp r i de dragostea lui Hristos?” (Romani 8, 35), i celelalte. Dac ne temem, s ne punem în siguran pe noi în ine; dac suntem curajo i, s r mânem. C ci „va fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începutul lumii pân acum i nici nu va fi” (Matei 24, 21). Dar s aducem mul umire lui Dumnezeu, Care a m rginit m rimea necazului la pu ine zile. Domnul spune: „Dar din pricina celor ale i se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 2). Antihrist va domni numai trei ani i jum tate. Aceasta o spunem nu pe temeiul scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice: „ i se va da în mâna lui pân la vreme i vremuri i jum tate de vreme” (Daniel 7, 25). „Vreme” este primul an, în care va cre te deocamdat domnia lui Antihrist; „vremi” sunt ceilal i doi ani ai f r delegii, a a c avem la un loc trei ani; „jum tate de vreme”, sunt ase luni. Iar în alt parte, Daniel spune acela i lucru: „ i s-a jurat pe Cel ce în veac este viu, c în vreme i în vremuri i în jum tate de vreme...” (Daniel 12, 7). Unii au interpretat în acela i sens i cuvintele: „O mie dou sute nou zeci de zile” (Daniel 12, 11); i: „Fericit 22

cel care rabd i ajunge Ia o mie trei sute treizeci i cinci de zile” (Daniel 12, 12). Pentru aceasta trebuie s ne ascundem i s fugim. Poate c nu vom sfâr i cet ile lui Israel pân ce va veni Fiul Omului (Matei 10, 23)! Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu credin mucenicia pentru Hristos? Afirm c mucenicii de atunci sunt mai presus de to i mucenicii. Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana fa c tre fa . Împ ra ii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se f ceau c învie mor i, nici nu ar tau n luciri de semne i minuni. Acum îns Antihrist este pornit s îngrozeasc i s în ele, „încât s am geasc de va fi cu putin i pe cei ale i” (II Tesaloniceni 2, 11). S nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: „Ce minune mai mare a f cut Hristos? Cu ce putere s vâr e te el aceste minuni? Dac n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îng duio!”. Apostolul te înt re te i spune mai dinainte: „Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucrarea în el ciunii; – cuvântul „trimite” este pus în locul cuvântului „îng duie” –, nu pentru ca s aib cuvânt de ap rare, ci „ca s fie judeca i” (II Tesaloniceni 2, 12). Pentru ce? „Pentru c n-au crezut adev rului, adic adev ratului Hristos, ci le-a pl cut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 13), adic Antihrist. Dumnezeu îng duie acestea i în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât i la sfâr itul lumii; nu înseamn c este neputincios în a le împiedica, ci 23

încununeaz ca de obicei prin r bdare pe propriii S i lupt tori, f cându-i asemenea profe ilor i apostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferin vor mo teni împ r ia ve nic a cerurilor, dup cum spune Daniel: „ i în vremea aceea se va mântui tot poporul T u, care a fost scris în carte” – evident, în cartea vie ii. „ i mul i din cei care dormeau în râna p mântului se vor scula; unii spre via a ve nic , i al ii spre ocar i ru ine ve nic . Iar cei care au fost în eleg tori vor str luci cum str luce te cerul; iar dintre drep i cei mul i vor str luci ca stelele în veac, i înc mai mult” (Daniel 12, 1-3). Înt re te-te pe tine însu i, omule! i-am dat semnele lui Antihrist. Întip re te- i-le nu numai în memorie, ci r spânde te-le tuturor f r invidie. Dac ai copil dup trup, înva -l de pe acum; iar dac ai n scut un fiu prin catehez , înt re te-l i pe acesta mai dinainte, ca s nu ia ca adev rat Hristos pe cel fals. C ci „taina f r delegii lucreaz de pe acum” (II Tes. 2,7). M însp imânt r zboaiele dintre popoare, m însp imânt schismele din Biserici, m însp imânt ura dintre fra i. S fie spuse acestea! S dea Dumnezeu s nu se întâmple venirea lui Antihrist în vremea noastr . Cu toate acestea, noi s ne înt rim! Acestea am avut de spus despre Antihrist. *** Râu de foc curge (Daniel 7, 10), care l mure te faptele oamenilor. Dac cineva are fapte de aur, va ajunge mai str lucitor, dac cineva are fapte de 24

trestie i f r valoare, este ars de foc (I Corinteni 3, 12-15).

Sfântul Efrem Sirul4 (sec. al IV-lea)

Nu conteni s întrebi pân ce nu afli totul întocmai, nu înceta s sari în ajutorul cunoscu ilor, ca s afle i ei.

C ci celor ce au cuno tin , cu u urin le va fi cunoscut venirea lui5. Iar celor ce î i au mintea de-a pururea la lucruri lume ti, i iubesc cele p mânte ti, nu le va fi cunoscut venirea acestuia. C ci, cel ce de-a pururea este legat cu lucruri lume ti, m car dac ar auzi, tot nu crede, ba îl ur te pe cel ce i-ar spune despre venirea lui antihrist. Lua i aminte fra ii mei! Covâr irea fiarei i me te ugirea vicleniei ei de la pântece începe! C ci, dup ce va fi strâmtorat cineva, lipsindu-se de bucate, va fi silit a primi pecetea lui, dar nu peste toate m dularele trupului, ci pe mâna dreapt i pe frunte, va fi pus p gânescul chip, ca s nu mai aib st pânire omul, s se pecetluiasc cu mâna dreapt cu semnul Sfintei Cruci, pe frunte, nici s nu se pecetluiasc în numele Domnului, nici cu prea sl vita i cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul 4

Monahul Zosima Pascal, Sfâr itul omului, Editura „Credin a Str mo easc ”, 1998, pag. 126-127; 133. 5 a lui Antihrist.

25

nostru. C tie tic losul, c dac se va pecetlui cineva cu Crucea Domnului îi risipe te toat puterea lui i pentru aceasta pecetluie te dreapta omului, c aceasta este care pecetluie te toate m dularele noastre. Asemenea este i fruntea, care, ca un sfe nic poart f clia luminii, adic semnul Mântuitorului pe fa . Deci, fra ii mei, înfrico at nevoin o s fie tuturor oamenilor, celor iubitori de Hristos, dar pân la ceasul mor ii s nu se team cineva i nici s stea cu mole ire, când va începe a închipui balaurul pecetea sa în locul Crucii Mântuitorului. În acest fel se va osteni vr jma ul, ca numele Domnului i Mântuitorului nostru Iisus Hristos s nu se mai pomeneasc deloc în vremea lui. i aceasta o va face, fiindc se teme i se cutremur , necuratul, de sfânta putere a Mântuitorului nostru. C ci, de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de n lucirile lui, iar Domnul nu se va dep rta de la unii ca ace tia, ci îi va lumina i îi va trage c tre El. A în elege se cade nou , fra ilor, cu tot dinadinsul, n lucirile vr jma ului c nemilostiv i f r de omenie este. Iar Domnul nostru, cu lini te va veni la noi to i, ca s goneasc de la noi me te ugurile balaurului (fiarei). Deci noi, credin a lui Hristos neab tut i curat inând-o, u or vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat s ne câ tig m i bun statornicie, i se va dep rta de la noi neputinciosul, neavând ce s fac . C ci eu, prea micul, v rog,

26

fra ilor iubitori de Hristos, s nu ne mole im, ci, mai ales, puternici s ne facem cu puterea Crucii.

Sfântul Ierarh Nifon al Constan ianei6 (sec al IV-lea)

Vedenie despre înfrico ata Judecat

Într-o sear , dup ce i-a terminat obi nuita rug ciune de noapte, Cuviosul s-a întins s doarm pe patul de pietre ca întotdeauna. Era miezul nop ii i el înc veghea, privind cerul înstelat i luna. Singur î i socotea p catele sale i se tânguia cu mintea, gândindu-se la înfrico atul ceas al judec ii. Deodat , vede c se trage t ria cerului ca o perdea i apare Domnul nostru Iisus Hristos într-o slav negr it . În jurul lui, în v zduh, st teau toate o tile cere ti; îngeri, heruvimi i serafimi, erau în minunate i înfrico ate cete, rânduite fiecare dup felul, frumuse ea i str lucirea lor. Domnul S-a adresat conduc torului unei cete i acela s-a apropiat luminos, cu team i respect. „Mihaile, mai marele A ez mântului, preg te te cu ceata ta tronul de foc al slavei Mele i mergi în valea lui Iosafat. Acolo s -l a ezi ca prim semn al venirii Mele. Pentru c s-a împlinit ceasul când fiecare va lua plata dup faptele sale. Gr be te6

Via a i înv turile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Episcopiei Romanului i Hu ilor, 1993, pag. 62-79.

27

te, c a sosit ceasul! Voi judeca pe cei ce s-au închinat la idoli i s-au lep dat de Mine, F c torul lor. Pe cei ce s-au închinat la pietre i la lemne, pe care le-am dat spre trebuin a lor. Pe to i îi voi sf râma ca pe „vasele olarului”. Tot a a i pe du manii Mei, pe ereticii care au îndr znit s coboare pe Duhul Mângâietor în rândul f pturilor. Vai de ei, ce foc îi a teapt ! Acum M voi ar ta i iudeilor, care M-au r stignit i n-au crezut în dumnezeirea Mea. Mi S-a dat toat st pânirea i puterea i sunt Judec tor drept. Atunci când eram pe Cruce, ziceau: „Hoo! Tu Cel ce d râmi Biserica... mântuie te-Te pe sinei..”. Acum a Mea este r zbunarea, le voi r spl ti! Voi judeca, voi cerceta, voi pedepsi aspru neamul jidovesc, cel stricat i viclean, pentru c nu s-a poc it. Le-am dat vreme de poc in , dar au nesocotit-o; vor lua acum r zbunare. Le voi r spl ti i sodomi ilor, care au spurcat p mântul i v zduhul cu nelegiuirea lor. I-am ars atunci i iar i îi voi arde, pentru c au urât pl cerea Duhului Sfânt i au iubit pl cerea diavolului. Voi pedepsi pe to i desfrâna ii, neru ina ii i întuneca ii care se aseam n cu arm sarii. Nu s-au îndestulat cu c snicia lor legiuit , ci s-au b l cit în f r delege i satana i-a aruncat lega i în pr pastia de foc. Nu au auzit c înfrico at lucru este a c dea în mâinile Dumnezeului Celui viu? Nu s-au temut c voi v rsa peste ei mânia Mea; i-am chemat la poc in , dar nu s-au poc it.

28

Voi judeca pe to i tâlharii care au f cut noian de rele, precum i pe uciga i i pe to i care au f cut mul ime de p cate. Eu le-am dat timp s se poc iasc , dar ei n-au luat în seam . Unde sunt faptele lor cele bune? Le-am dat pild i icoan pe fiul cel desfrânat i pe mul i al ii, s nu se dezn d jduiasc de p catele lor. Ei îns , au dispre uit poruncile Mele i s-au lep dat de Mine. Sau îndep rtat de Mine i au iubit stric ciunea; pe Mine M-au nesocotit i s-au f cut robi p catului. S mearg , deci, în focul pe care ei singuri i l-au aprins. Dar, i pe cei care au murit, inând minte r ul, îi voi trimite într-o înfrico at munc . Pentru c n-au dorit pacea Mea, ci au fost mânio i, r ut cio i i r zbun tori. Pe lacomi, pe cei ce au luat dobând i pe to i iubitorii de argint, care este închinare la idoli, îi voi nimici i distruge cu toat mânia Mea, pentru c i-au pus n dejdea în bani i pe Mine M-au nesocotit, ca i cum nu M-a îngriji de ei. Pe acei mincino i cre tini care au înv at c nu este învierea mor ilor i c exist metempsihoz (reîncarnarea sufletelor) acum, aici pe p mânt, îi voi topi pe to i în gheen ca ceara; atunci se vor convinge de învierea mor ilor. Magii, vr jitorii i to i care se ocup cu magia vor fi zdrobi i. Vai i de cei care au petrecut cu chitare i instrumente; au cântat, s-au îmb tat, au jucat, au vorbit necur ii i s-au dedat la rele! I-am chemat i nu M-au ascultat, ci M-au luat în râs. Acum viermele le va roade inima. Le-am dat la to i mil i 29

poc in , dar nici unul nu a luat aminte. Voi închide în întuneric i pe cei ce au nesocotit Sfintele Scripturi, pe care le-a scris Duhul Meu prin mijlocirea sfin ilor. Voi judeca i pe cei ce se ocup cu supersti iile i se încred în cu ite, g le i, furci i altele asemenea. Atunci vor în elege, c trebuia s n d jduiasc în Dumnezeu i nu în creaturile Lui. Se vor tulbura i împotrivi atunci, dar nu vor avea nici o putere deoarece, „a Mea este r zbunarea, Eu le voi r spl ti”. Voi pedepsi pe împ ra ii i pe conduc torii care M-au am rât necontenit cu nedrept ile lor. Au judecat nedrept i cu mândrie, dispre uind pe oameni. i ace tia vor pl ti. Dreapta Mea putere nu prime te mit . Îi voi pedepsi dup f r delegile lor. Atunci vor în elege c sunt mai înfrico at decât to i împ ra ii p mântului. Vai de ei, ce iad îi a teapt pentru c au fost cruzi i au v rsat sânge nevinovat, sângele copiilor i al so iilor lor. Cu ce urgie voi pedepsi pe acei slujitori care nau fost p stori adev ra i ai Bisericii; care Mi-au p r ginit via Mea i Mi-au risipit oile! C au p storit aur i argint i nu suflete i au c utat preo ia pentru interes. Ce pedeaps vor lua! Ce tânguire! Voi v rsa peste ei toat mânia Mea i urgia, i-i voi zdrobi. Sau str duit s câ tige oi i boi care pier, iar de turma mea cea cuvânt toare nu s-au îngrijit. Voi pedepsi cu toiag f r delegile lor i cu bici nedrept ile lor. Dar i preo ii care glumesc, râd i se ceart în biseric , îi voi arunca în foc i în tartar!

30

Am venit i vin. Cine poate s -Mi stea împotriv ? Dar vai i amar de cel p c tos care va c dea în mâna Mea! Pentru c fiecare se va înf i a înaintea Mea „gol i descoperit”. Cum va îndr zni atunci s se arate neru inarea p c to ilor? Cum vor privi fa a Mea? Unde- i vor ascunde ru inea? Se vor umplea de ru ine înaintea Mea i a preacuratelor puteri cere ti. Voi judeca i pe monahii care i-au neglijat canonul i au nesocotit f g duin ele pe care le-au f cut înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor i a oamenilor. Una au f g duit i alta au f cut. Din în l imea norilor îi voi arunca în pr pastia iadului. Nu le-a fost de-ajuns pieirea lor, ci au produs i altora sminteal ucig toare. Mai bine le-ar fi fost s nu se fi lep dat de lume, decât s se lepede i s tr iasc r u, în desfrânare. „A Mea este r zbunarea, Eu le voi r spl ti tuturor celor ce nu au voit s se poc iasc . Îi voi judeca pe to i ca un Judec tor drept...”. Cuvintele acestea pe care Domnul le-a rostit cu glas de tunet c tre Arhanghelul Mihail au umplut de spaim nenum ratele puteri îngere ti. Apoi a poruncit s -i aduc cele apte veacuri de la facerea lumii. Mihail a primit porunc s îndeplineasc i acest lucru. De aceea a mers degrab la casa testamentului i le-a adus. Erau ca ni te c r i mari, pe care le-a pus în fa a Judec torului. Apoi a stat de o parte privind cu respect, cum r sfoie te Domnul istoria veacurilor. i a luat primul veac, l-a deschis i a zis: „Aici scrie, în 31

primul rând: Tat l, Fiul i Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei fe e. Din Tat l S-a n scut Fiul i F c torul veacurilor, deoarece cu Cuvântul Tat lui, prin Fiul, s-au f cut veacurile, s-au creat netrupe tile puteri, s-au înt rit cerurile, p mântul, adâncurile, marea, râurile i toate cele ce sunt într-însele”. Apoi, dup ce a citit pu in mai jos, a zis: „Chip al Nev zutului Dumnezeu este primul om, Adam, cu femeia lui, Eva. Atotputernicul Dumnezeu i F c torul tuturor celor v zute i celor nev zute, a dat lui Adam o porunc . Aceasta era legea care trebuia inut cu toat puterea i scump tatea, spre cinstea F c torului s u i ca s nu uite c Dumnezeu se afl deasupra lui”. Dup pu in, a citit mai departe: „Nelegiuirea în care a c zut chipul lui Dumnezeu prin în el ciune sau mai bine zis din neaten ie i din neglijen . A c zut omul i a fost izgonit din rai, cu dreapt judecat i hot râre a lui Dumnezeu. Nu putea s stea în aceste bun t i încep torul nelegiuirii!” Mai jos a citit: „Cain s-a aruncat asupra lui Abel i l-a omorât, dup voia diavolului. Se cade s ard în focul gheenei, pentru c nu s-a poc it. Iar Abel va tr i în ve nicie”. În acela i chip a r sfoit cele apte c r i ale veacurilor. În sfâr it, a luat a aptea carte i a citit: „Începutul veacului al 7-lea înseamn sfâr itul veacurilor. Începe s se generalizeze r ul, desfrânarea, nemilostivirea. Oamenii veacului al VII-lea sunt r i, invidio i, mincino i, cu dragoste

32

f arnic , iubitori de st pânire i de argint, robi i de p catele sodomice ti i de celelalte p cate”. A mers pu in mai departe, a citit ceva i îndat i-a ridicat în sus privirea mâhnit ; a sprijinit o mân pe genunchi i cu cealalt i-a acoperit fa a i ochii i a stat a a cugetând în sine mult vreme, apoi a optit: „Într-adev r, acest veac a întrecut cu nedreptatea i cu r utatea pe toate celelalte”. A citit mai jos: „Grecii cu idolii lor au fost spânzura i cu lemnul, cu suli a i cu cuiele care au pironit trupul Meu, de via purt torul”. A t cut câteva clipe i iar i S-a aplecat asupra c r ii: „Doisprezece comandan i ai Marelui Împ rat, albi ca lumina, au tulburat marea, au închis gurile fiarelor, au înecat balaurii cei gânditori, au luminat pe orbi, au s turat pe cei fl mânzi i au s r cit pe cei boga i. Au pescuit multe suflete moarte, dându-le din nou via . Mare este plata lor...”. i apoi, dup pu in a ad ugat: „Eu, Iubitorul de oameni, am ales i m rturisitori, care au fost biruitori cu ajutorul Meu”. Prietenia lor a ajuns pân la cer i iubirea lor pân la tronul Meu! Dorul lor pân la inima Mea i jertfa lor M arde cu putere. Slava i puterea Mea este cu ei!”. Dup ce a întors multe file, a optit cu un zâmbet de mul umire: „Omul care a inut cu cinste cârma celor apte coline (Constantinopolul) i a devenit împ ratul lor a fost slujitorul dragostei Mele. I se cuvine împ r ia cerurilor pentru c a fost râvnitor i urm tor Domnului S u”. Apoi, trecând peste multe file, a zis: „O, Preafrumoas i Preacinstit Mireas ! Câ i vr jma i 33

s-au str duit s te murd reasc . Dar nu M-ai tr dat pe Mine, Mirele T u! Nenum rate erezii te-au amenin at, dar piatra pe care ai fost zidit nu s-a mi cat, pentru c „por ile iadului nu au biruit-o”. Mai jos erau scrise toate p catele oamenilor, pe care moartea le-a g sit ne terse prin poc in . i erau a a de multe, ca nisipul m rii... Le-a citit Domnul nemul umit i a dat din cap suspinând. Nenum rata mul ime a îngerilor st tea tremurând de frica dreptei mânii a Judec torului. Când Domnul a ajuns la jum tatea acestui veac, a zis: „Sfâr itul lui este plin de putoarea p catului, de lucrurile omene ti, care sunt toate mincinoase i întinate: invidie, ur , minciun , hul , du m nie, chefuri, be ii, desfrân ri, ucideri, avorturi, l comie, iubire de argint, inere de minte a r ului. Dar ajunge! Îl voi curma la jum tate! S înceteze st pânirea p catului! i zicând aceste cuvinte pline de mânie, Domnul a dat Arhanghelului Mihail semnalul pentru judecat . Imediat, acela cu ceata lui au luat prea str lucitul i negr itul tron i au plecat. Era a a de numeroas ceata aceea încât p mântul nu o înc pea. i fugind, strigau cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Plin este cerul i p mântul de slava Lui. i de acest înfrico at strig t se cutremura cerul i p mântul. Sfânt, Sfânt, Sfânt, mare i înfrico at, minunat i prosl vit este Domnul în vecii vecilor. Apoi a pornit Gavriil, cu ceata lui cântând; a urmat al treilea mare Arhistrateg, Rafail cu ceata lui,

34

în l ând cântarea: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tat l. Amin. În sfâr it, s-a pornit i ceata a patra. Comandantul ei era alb i luminos ca z pada, cu privirea dulce. i fugind, cânta cu putere: Dumnezeu, Domnul dumnezeilor a vorbit i a chemat p mântul de la r s ritul soarelui pân la apus. Din Sion m re ia frumuse ii Lui. Dumnezeu ar tat vine, Dumnezeul nostru i nu va t cea. Foc înaintea Lui va merge i în jurul Lui vifor mare! i continua restul psalmului. Iar comandan ii îi r spundeau: Vine Dumnezeu s judece p mântul, c Tu st pâne ti peste toate neamurile. Conduc torul acelei o ti se numea Uriil. Dup pu in, au adus înaintea Domnului Prea Cinstita Lui Cruce, care str lucea ca un fulger înfrico at i rev rsa o negr it mireasm . În urma lui veneau cu mult cinste cetele St pâniilor i ale Puterilor. Priveli tea era de o m re ie uimitoare. Nenum ratele Puteri cântau cu o deosebit armonie. Unii ziceau cu mult team : În l a-Te-voi Dumnezeul meu i împ ratul meu i voi binecuvânta Numele T u în veci! Al ii ziceau: În l a i pe Domnul Dumnezeul nostru i v închina i a ternutului picioarelor Lui, c Sfânt este. Aliluia, Aliluia, Aliluia! Apoi a dat dumnezeiasc porunc s vin iar i puternicul comandant Mihail, s stea lâng tronul Domnului. În acea clip , a ap rut un înger care inea o trâmbi . A luat-o Judec torul în mâna Sa, a trâmbi at de trei ori i a zis trei cuvinte; apoi a dat-o 35

lui Mihail. „Mergi la Golgota, unde Mi-am întins preacuratele mâini i trâmbi eaz i acolo de trei ori!”. Îndat ce a plecat Mihail, Domnul a chemat ceata Încep toriilor i a zis, adresându-se comandantului ei: „Î i poruncesc s iei dumnezeiasca ta ceat i s v împr tia i în toat lumea, ca s aduce i pe nori pe sfin i, de la r s rit i de la apus, de la miaz noapte i de la miaz zi. S -i aduce i pe to i ca s M întâmpine, când va suna trâmbi a”. Dup toate acestea, Dreptul Judec tor a aruncat o privire spre p mânt i a v zut negur i întuneric, jale i vai i mult tânguire, din înfrico ata tiranie a satanei. Turbeaz i url balaurul. A d râmat totul i le zdrobe te ca pe iarb . Pentru c vede pe îngerii lui Dumnezeu c îi preg tesc locul cel ve nic. Dac a v zut toate acestea, Judec torul a chemat un înger de foc cu înf i are aspr i înfrico at , f r mil ; era conduc torul cetelor îngerilor, care supravegheaz focul iadului i i-a zis: „Ia cu tine toiagul meu, care leag i zdrobe te. Ia i nenum rata mul ime de îngeri din ceata ta i pe cei mai înfrico a i care execut pedepsele celor din iad. S merge i la marea cea gânditoare ca s g si i urmele domnului întunericului. Apuc -l cu putere il ine bine, lovindu-l f r mil cu toiagul, pân când va preda ceata duhurilor celor rele. Leag -i apoi tare pe to i cu puterea toiagului Meu, dup porunca Mea

36

i apoi arunc -i în chinurile iadului cele mai groaznice i f r mil ”. Când toate au fost gata, s-a f cut semn Arhanghelului care inea trâmbi a, s trâmbi eze puternic. Imediat s-a f cut o t cere de moarte ca i cum s-ar fi lini tit toate. La prima trâmbi are s-au alc tuit toate trupurile mor ilor. La a doua, Duhul Domnului a pus sufletele în trupurile moarte. Spaim i cutremur a cuprins toate; cele cere ti i cele p mânte ti tremurau. Atunci a sunat a treia oar i cea mai înfrico at trâmbi , care a zguduit toat lumea, când mor ii au înviat din morminte „într-o clip ”. Înfrico at priveli te! Erau mai mul i decât nisipul m rii. În acela i timp se coborau din ceruri ca o ploaie deas spre Tronul Judec ii cetele îngere ti, zicând cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot p mântul de fric i de cutremur! Tot p mântul i mul imea nenum rat a cetelor îngere ti st teau a teptând. Tremurau plini de spaim în fa a înfrico atei st pâniri dumnezeie ti, care se cobora pe p mânt. i pe când to i priveau în sus, au început cutremure, tunete i fulgere în Valea Judec ii i în v zduh i to i au fost cuprin i de groaz . Atunci t ria cerului s-a strâns ca o carte i a ap rut cinstita Cruce str lucind i scânteind ca soarele. Îngeri o ineau înaintea Domnului nostru Iisus Hristos i Judec torul lumii, care venea. Apoi se auzea un imn, o cântare str in : Binecuvântat este

37

cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul, Judec tor, St pânitor i Domn al p cii. Îndat ce s-a terminat aceast puternic slavoslovie, a ap rut Judec torul pe nori, ezând pe tron de foc. Cu preacurata Lui str lucire înv p ia cerul i p mântul. Atunci, din mul imea mor ilor care înviaser , unii au început s str luceasc ca soarele i îndat au fost r pi i de nori în v zduh pentru întâmpinarea Domnului lor. Cei mai mul i, îns , au r mas jos. Nimeni nu i-a luat la cer. Se tânguiau cu amar c nu s-au învrednicit i ei s fie r pi i de nori i mâhnirea i durerea umpleau de am r ciune sufletele lor. Au c zut to i în genunchi în fa a Judec torului i apoi sau ridicat. Înfrico atul Judec tor se a ezase deja pe Tronul judeca ii i în jurul Lui se adunaser toate puterile cere ti cu fric i cu cutremur. Cei ce fuseser r pi i pe nori pentru întâmpinarea Lui, st teau de-a dreapta; ceilal i se aflau de-a stânga Judec torului. Cei mai mul i dintre ace tia erau iudei, conduc tori, Arhierei, preo i, împ ra i, mul ime de monahi i mireni. St teau ru ina i i se jeleau de pierzarea lor. Fe ele lor erau tic lo ite i suspinau cu adânc mâhnire. O tânguire de moarte sa l sat peste to i i nici o mângâiere nu le venea de nic ieri. Dar cei ce st teau de-a dreapta Judec torului erau veseli, lumino i ca soarele, cinsti i, sl vi i, albi ca lumina, parc aprin i de o dumnezeiasc lumin .

38

Ca s îndr znesc s-o zic, sem nau cu Domnul i Dumnezeul lor. Deodat , înfrico atul Judec tor i-a aruncat privirea într-o parte i în alta. S-a uitat de-a dreapta bucuros i a zâmbit. Când îns s-a întors spre stânga, s-a tulburat; s-a mâniat tare i i-a întors îndat fa a. Atunci, cu glas puternic i dumnezeiesc, a zis celor de-a dreapta: – Veni i, binecuvânta ii P rintelui Meu, de mo teni i Împ r ia care a fost g tit vou de la întemeierea lumii. C ci am fl mânzit i Mi-a i dat s m nânc, am însetat i Mi-a i dat s beau, str in am fost i M-a i primit, gol i M-a i îmbr cat, bolnav i M-a i cercetat, în temni i a i venit la Mine. Atunci, aceia s-au mirat i au întrebat: – Doamne, când Te-am v zut fl mând i i-am dat s m nânci, sau însetat i Te-am ad pat? i când Te-am v zut str in i Te-am primit, sau gol i Te-am îmbr cat, i când Te-am v zut bolnav i în temni ? – Amin zic vou , întrucât a i f cut unuia din ace ti fra i ai Mei mai mici, Mie Mi-a i f cut. Apoi S-a întors i c tre cei „de-a stânga” i lea zis cu asprime: – Duce i-v de la Mine, blestema ilor, în focul cel ve nic care este g tit diavolului i slugilor lui. C ci am fl mânzit i nu Mi-a i dat s m nânc, am însetat i nu Mi-a i dat s beau, str in am fost i nu M-a i primit, gol i nu M-a i îmbr cat, bolnav i în temni i nu M-a i cercetat. 39

– Doamne, i-au r spuns aceia, nedumeri i, când Te-am v zut bolnav i în temni i nu i-am slujit ie? – Amin zic vou , le-a r spuns Domnul, întrucât nu a i f cut aceasta unuia dintre ace ti mai mici, nici Mie nu Mi-a i f cut. Pieri i din ochii Mei, blestema i ai p mântului! În tartar, în scrâ nirea din ilor, acolo va fi plângere i tânguire f r de sfâr it! Cum a rostit Judec torul aceast hot râre, dinspre r s rit s-a pornit un uria râu de foc care curgea vijelios spre apus. Era lat ca o mare întins . V zându-l, p c to ii din stânga s-au îngrozit i au început s tremure de spaim în dezn dejdea lor. Atunci, nemitarnicul Judec tor a poruncit ca to i, drep i i p c to i, s treac prin râul cel arz tor, pentru ca s fie încerca i prin foc. Au început cei din dreapta, care au trecut to i i au ie it ca aurul curat. Lucrurile lor nu au ars, ci sau ar tat, prin încercare, mai luminoase i mai limpezi, iar ei s-au umplut de bucurie. Apoi au început s treac i cei din stânga prin foc, ca s fie încercate i lucrurile lor. Dar fiindc erau p c to i, fl c rile au început s -i ard , inândui în mijlocul râului. i lucrurile lor au ars ca pleava, iar trupurile au r mas întregi, ca s ard ani i veacuri nesfâr ite, împreun cu diavolii. Nici unul nu a reu it s ias din acel râu de foc. Pe to i i-a inut focul, pentru c erau vrednici de osând i de pedeaps .

40

Dup ce p c to ii au fost preda i iadului, Înfrico atul Judec tor S-a ridicat de pe tron i a pornit c tre dumnezeiescul palat, împreun cu to i Sfin ii S i. Îl înconjurau cu mult fric i cutremur Puterile cere ti, cântând: Ridica i c petenii por ile voastre i v ridica i por ile cele ve nice i va intra Împ ratul slavei, Domnul i Dumnezeul dumnezeilor, împreun cu to i Sfin ii Lui, care se vor bucura de ve nica mo tenire. Alt ceat r spundea i zicea: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, cu cei pe care i-a învrednicit Harul S u s se numeasc fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Domnul, împreun cu fiii Noului Sion i S-a ar tat nou ”. i Arhanghelii, care mergeau dup Domnul, Îl slavosloveau, cântând pe rând o cântare cereasc : Veni i s ne bucur m de Domnul i s strig m lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; s întâmpin m fa a Lui cu m rturisire i în psalmi s -i cânt m lui. Iar alt ceat r spundea armonios: Dumnezeu mare este Domnul i împ rat mare peste tot p mântul. C în mâna Lui sunt marginile p mântului i în l imile mun ilor ale Lui sunt. Acestea i multe alte cânt ri armonioase cântau îngerii, încât to i care le auzeau se bucurau de o negr it bucurie. Astfel cântând, au intrat Sfin ii cu Domnul Iisus Hristos la osp ul cel ceresc din dumnezeiescul palat i inimile lor s ltau de bucurie. i îndat por ile palatului s-au închis. Atunci, Împ ratul ceresc a chemat pe mai marii îngerilor. Primii au venit Mihail, Gavriil, Rafail, 41

Uriil i conduc torii cetelor. Au urmat apoi cei doisprezece lumin tori ai lumii, Apostolii. Lor le-a dat Domnul slav str lucit i dou sprezece tronuri ca de foc, ca s stea cu mult cinste lâng Înv torul lor, Hristos. Chipul lor scânteia de o negr it lumin ve nic i hainele lor str luceau i erau luminoase ca chihlimbarul; i c peteniile îngerilor îi cinsteau. Apoi li s-au dat i dou sprezece coroane minunate, împodobite cu pietre de mult pre , care str luceau cu o lumin orbitoare i îngeri sl vi i le ineau deasupra capetelor lor. Au venit apoi înaintea Domnului cei aptezeci de Apostoli. De asemenea i ace tia au primit cinste i slav , dar cununile celor doisprezece erau mai minunate. Acum a venit rândul mucenicilor. Ace tia au primit cinstea i slava marilor o ti îngere ti care s-au pr bu it din cer împreun cu Lucifer. Adic , Mucenicii au devenit îngeri i conduc tori ai cetelor îngere ti. Îndat li s-a adus o mul ime de coroane care au fost puse pe sfintele lor capuri. Cum str luce te soarele, a a str luceau i coroanele. Astfel, Sfin ii Mucenici, îndumnezei i, se bucurau de o nespus bucurie. Apoi a intrat ceata sfânt a Ierarhilor, preo ilor, diaconilor i a celorlal i clerici. Au fost încununa i i ei cu cununi ve nice, potrivit cu râvna, r bdarea i lucrarea lor. Cunun de cunun se deosebea în slava ei, precum se deosebe te stea de stea. i mul i preo i i diaconi erau mai sl vi i i mai lumino i decât mul i arhierei. Lor li s-a dat i câte o 42

biseric , pentru ca s aduc pe jertfelnicul cel în eleg tor, Sfânta Jertf i slujbe bine pl cute lui Dumnezeu. A intrat apoi cuvioasa ceat a monahilor. Chipul lor rev rsa o tainic mireasm i scânteia ca soarele. Domnul i-a împodobit cu ase aripi i prin puterea Sfântului Duh au devenit asemenea cu înfrico a ii Heruvimi i Serafimi i au început s cânte cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot p mântul de slava Lui! Slava lor era mare, negr it , i cununile lor felurit împodobite i luminoase; potrivit cu luptele i cu sudorile lor, au primit i cinstea. A urmat apoi ceata proorocilor. Lor le-a d ruit Împ ratul Cântarea Cânt rilor, Psaltirea lui David, timpane i hore, lumin nematerialnic , str lucitoare, negr it bucurie i slavoslovia Duhului Sfânt. Atunci, St pânul dumnezeiescului osp le-a cerut s cânte ceva. i au cântat o cântare a a de melodioas , încât to i s ltau de fericire. Dup ce sfin ii au primit aceste daruri din Preacuratele mâini ale Mântuitorului, a teptau acum pe acelea pe care ochiul nu le-a v zut i urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit. A intrat apoi toat ceata oamenilor care s-au mântuit în lume: s raci i domni, împ ra i i supu i, robi i liberi. Au stat to i înaintea Domnului, Care a desp r it dintre ei pe cei milostivi i cura i i le-a dat desf tarea Raiului din Eden, palate cere ti i luminoase, cununi de mult pre , sfin enie i bucurie, sceptruri i tronuri i îngeri ca s -i slujeasc . 43

Apoi au venit to i cei ce din dragoste pentru Hristos s-au f cut „s raci cu duhul”. Acum au fost sl vi i foarte mult. Din Îns i mâna lui Hristos au primit cunun str lucit i mo tenirea Împ r iei cerurilor. Apoi „cei ce plâng p catele lor” i-au primit marea mângâiere a Sfintei Treimi. Pe urm , „cei blânzi” i f r r utate, care au mo tenit cerescul p mânt, unde se afl dulcea a i mireasma Duhului Sfânt. i ei au fost cuprin i de o negr it bucurie i pl cere, v zând c s-au învrednicit s mo teneasc p mântul cel fericit; cununile lor ca de trandafiri, scânteiau. Au urmat cei „fl mânzi i înseta i de dreptate”. Lor le-a dat plata drept ii ca s se sature i cu buna lor a ezare s-au bucurat, v zând c împ ratul Hristos este în l at i sl vit de îngeri. Apoi au intrat „cei prigoni i pentru dreptate”. Lor le-a d ruit sfânta slavoslovie i preaminunata via . S-au a ezat pentru ei tronuri minunate, pe care s stea în Împ r ia cerurilor. Coroanele lor erau de aur sfânt i nematerialnice i str luceau a a de tare, încât de slava lor s se bucure i cetele îngere ti. Au intrat apoi, ceata celor „prigoni i pentru Hristos”, Marele Dumnezeu i Mântuitorul sufletelor noastre. Pe ei i-a a ezat pe tronuri de aur i au fost l uda i de Dumnezeu. Dup ace tia a intrat marea mul ime de p gâni, care nu au cunoscut legea lui Hristos, dar din fire au inut-o, ascultând de glasul con tiin ei lor. Mul i str luceau ca soarele de nevinov ia i cur ia lor i Domnul le-a dat Paradisul i cununi luminoase i 44

împletite cu trandafiri i crini. Dar pentru c au fost lipsi i de Dumnezeiescul Botez erau orbi. Pentru c Sfântul Botez este lumina i ochiul sufletului. i nu vedeau deloc slava lui Dumnezeu. De aceea cine nu este botezat, de i mo tene te bucuria Raiului i simte ceva din mireasma i dulcea a lui, nu vede nimic. Dup ace tia, a v zut Cuviosul Nifon o ceat de sfin i care erau copiii cre tinilor. To i p reau s fie ca de treizeci de ani. Mirele i-a privit cu fa vesel i le-a zis: – Haina Botezului este într-adev r f r pat , fapte îns deloc. Vou ce s v fac? Atunci i ei au r spuns cu îndr zneal : – Doamne, am fost lipsi i de bun t ile Tale cele p mânte ti, cel pu in s nu ne lipse ti de cele cere ti! A zâmbit Mirele i le-a dat bun t ile cele cere ti. Au primit i cununa nevinov iei i a ner ut ii i toate o tile cere ti i-au admirat. Era minunat s auzi pe sfin ii îngeri, care bucurându-se nespus de vederea tuturor cetelor sfin ilor, cântau dulci cânt ri. Dup toate acestea, vede Nifon c vine înaintea Mirelui o dumnezeiasc Mireas . În jurul ei se rev rsau miresme cere ti i mir dumnezeiesc. Pe preafrumosul ei cap purta o neasemuit diadem împ r teasc , care scânteia. Îngerii o priveau uimi i i sfin ii cople i i. Harul Sfântului Duh o îmbr ca în hain aurit i preaînfrumuse at . Intrând în dumnezeiescul palat, o înso eau o mul ime 45

nenum rat de fecioare, care cântau cu slavoslovii i imne m re ia lui Dumnezeu. Când a ajuns lâng Mirele Hristos, marea Împ r teas s-a închinat de trei ori împreun cu toate sfintele fecioare. Atunci „Cel Preafrumos” a v zut-o i s-a bucurat. i-a plecat capul i a cinstit-o ca pe Preacurata Sa Maic . Aceasta s-a apropiat cu mult evlavie i cinste i a s rutat nemuritorii i neadormi ii s i ochi, precum i îndureratele Sale mâini. Dup dumnezeiasca s rutare, Domnul a dat fecioarelor haina str lucitoare i cununi prea luminoase i apoi au venit toate puterile cere ti cântând i fericind-o i sl vind-o. Atunci, Mirele s-a ridicat de pe Tronul S u, având de-a dreapta Sa pe Maica Sa, iar la stânga, pe cinstitul Prooroc i Înaintemerg torul S u, a ie it din palat i a mers la dumnezeiescul osp , unde se aflau bun t ile pe care ochiul nu le-a v zut, urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit, preg tite pentru to i cei ce au iubit pe Dumnezeu. În urm veneau to i sfin ii. Ace tia, cum au v zut bun t ile, s-au umplut de o nespus bucurie i au început s umble pr znuind la minunatul osp . Dar pe acestea robul lui Dumnezeu Nifon nu a mai putut s le descrie. De i l-am silit de multe ori, nu mi-a spus m car cât de pu in. – Nu pot, fiule, zicea suspinând, s înf i ez cu limba sau s asemuiesc cu vreun lucru p mântesc lucrurile acelea. Erau mai presus de orice cugetare i închipuire, dincolo de toate cele v zute i nev zute.

46

Deci, dup ce Domnul a împ r it sfin ilor toate bun t ile cele negr ite i nemaiauzite, a poruncit Heruvimilor s înconjoare ve nicul osp , a a cum zidul înconjoar un ora . A poruncit apoi ca Serafimii s înconjoare pe Heruvimi, Domniile pe Tronuri, Încep toriile pe Domnii, St pâniile pe Încep torii i în sfâr it Puterile cerurilor pe St pânii. Precum un zid înconjoar un ora , a a i cetele cere ti se înconjurau una pe alta. De-a dreapta osp ului veacurilor st tea cu mare cinste Arhanghelul Mihail cu ceata lui; la stânga Gavriil cu ceata lui, Uriil st tea la apus i Rafail la r s rit. Toate acestea s-au f cut cu porunca Domnului nostru Iisus Hristos, a Marelui Dumnezeu i a Mântuitorului tuturor sfin ilor. Aceste patru cete erau foarte mari i împreun cu cetele preacuratelor Puteri înconjurau osp ul lui Dumnezeu cu mare str lucire. Când toate acestea s-au terminat, atunci Însu i Dumnezeu Omul Iisus s-a supus „Celui ce-I supusese toate” i I-a predat toat st pânia i domnia i puterea, care o luase de la El. Apoi El a intrat la dumnezeiescul osp , ca Mo tenitor al Tat lui, Împ rat i Arhiereu împreun mo tenitor cu to i sfin ii. La sfâr itul tuturor tainelor pe care le-a v zut Sfântul Nifon, a v zut i cea mai înfrico at descoperire. Însu i Tat l Fiului Unul N scut, N sc torul, Lumina cea neapropiat i negr it , a r s rit deodat , luminând deasupra preacuratelor Puteri, deasupra tuturor cerurilor i a cetelor cere ti. 47

Lumina peste preacuratul osp cum lumineaz soarele lumea. A a str lucea Tat l milostivirilor. i precum buretele absoarbe i ine vinul, a a i sfin ii se umpleau de nespusa Dumnezeire a Tat lui i Împ ratului, neîntrerupt cu El în veci. De acum nu mai era pentru ei nici noapte, nici zi. Exista numai Dumnezeu i Tat l, Fiul i Duhul, lumin i hran , via i str lucire, bucurie, veselie i desf tare în Duhul Sfânt. Apoi s-a f cut o adânc t cere. Ochii Sfântului Nifon au primit o lumin curat , neamestecat ca s vad . Primei cete, care înconjura osp ul, i s-a rânduit s s vâr easc o cântare neîntrerupt i nesfâr it . Ea a fost cuprins de o negr it i nespus bucurie. Îndat dumnezeiasca i înfrico ata ceat a început o negr it slavoslovie. Inimile sfin ilor s ltau de bucurie i desf tare. De la prima ceat , m rea a cântare de slavoslovie a trecut la ceata a doua a serafimilor. A început atunci i aceea s cânte cu mult m iestrie o cântare tainic . Ca o în eptit dulcea r suna slavoslovia i în urechile sfin ilor, care se bucurau negr it cu toate sim urile lor. Ochii vedeau lumina cea neapropiat , mirosul lor mirosea mireasma Dumnezeirii, urechile lor auzeau dumnezeiasca cântare a preacuratelor Puteri, gura lor gusta Trupul i Sângele Domnului Iisus Hristos, nou, întru Împ r ia Cerurilor, mâinile lor pip iau ve nicele bun t i i picioarele lor s ltau la osp . Astfel, toate sim urile lor se saturau de negr it bucurie.

48

Dup pu in, a doua ceat a transmis acea dumnezeiasc cântare cetei a treia, la a patra i pân la cea din urm , producând cu dulcea a cânt rii, pl cere i bucurie în inimile sfin ilor. i era uimitor c cetele nu cântau mereu aceea i cântare, ci era o felurime nem rginit de cânt ri i noutate în cânt rile pe care le cântau. Când cele apte cercuri ale cetelor au completat preacurata lor slavoslovie, a început ceata Arhanghelilor cântarea cea întreit sfânt : a cântat Mihail i a r spuns Gavriil; apoi a cântat Rafail i a r spuns Uriil. Se auzea o armonie extraordinar . Cei patru stâlpi de foc, Arhanghelii, erau mai presus; cântarea lor era înfl c rat i p trunz toare. Mi ca i de acea negr it dulcea au început atunci i to i sfin ii de la cerescul osp s cânte m re iile lui Dumnezeu. Astfel pretutindeni, în untru i afar r suna cântare îngereasc . Cântare preasfânt care înfl c ra sfintele inimi cu o fericit pl cere în vecii nesfâr i i. Dup ce le-a v zut pe toate acestea de trei ori Fericitul Nifon când se afla în mare r pire i vedere, a auzit glasul lui Dumnezeu, zicându-i: „Nifone, Nifone, frumoas a fost prooroceasca ta vedenie. Scrie dar cu am nuntul toate cele ce ai v zut i auzit, pentru c a a se vor întâmpla. i leam ar tat ie pentru c Îmi e ti prieten credincios, fiu al Meu iubit i mo tenitor al Împ r iei Mele. Încredin eaz -te deci acum, când te-am învrednicit s vezi înfrico atele taine, de marea Mea iubire de oameni fa de cei ce se închin cu smerenie 49

Împ r iei i St pânirii Mele. Pentru c Eu M bucur s privesc spre cel blând i smerit i care se cutremur de cuvintele Mele”. Dup ce i-a spus aceasta, Domnul l-a eliberat de acea înfrico at i prea minunat vedenie care îl st pânise timp de dou s pt mâni. Când i-a venit în sine, st tea îngrozit i se tânguia îndurerat. Lacrimile îi curgeau iroaie i zicea: „Vai de mine tic losul! Ce-l a teapt pe bietul meu suflet! Vai de mine mi elul! Oare în ce stare m voi afla acolo, eu p c tosul? Cum m voi îndrept i fa de Judec torul? Ce scuz voi aduce pentru p catele mele i unde voi ascunde mul imea f r delegilor mele? O, întinatule i tic losule!... Suspin nu am, nici lacrimi i nici poc in nu aflu; milostenie deloc, ner utatea i blânde ea se afl foarte departe de mine. Vai mie! Ce s fac eu nevrednicul i întinatul? De unde s încep s -mi mântuiesc sufletul? Haina Botezului am întinat-o, Botezul l-am murd rit, sufletul mi l-am înnoroiat, mintea mi-am întunecat-o, via a mi-am cheltuit-o „în petreceri i în be ii”. O, p c tosul de mine! Nu tiu ce voi face. Ochii mei privesc lucrurile cele de ru ine, urechile ascult cântece lume ti, mirosul adulmec dup miresme, gura îmi este pornit spre l comie. Vai mie, tic losul! Mâinile mele se bucur în p cate; trupul meu dore te s se t v leasc în noroiul f r delegii i caut paturi moi i mâncare aleas . O, nelegiuitul, întunecatul i întinatul! Unde s merg nu tiu! Cine m va scoate din acel foc amar? 50

Cine m va izb vi din întunericul cel mai dinafar al înfrico atului tartar? Cine m va izb vi de scrâ nirea din ilor? Vai, vai mie scârbosul i nelegiuitul! Mai bine era s nu m fi n scut!... O, de ce slav m lipsesc eu înnegritul! De ce cinste i de ce cununi! Ce bucurie i veselie voi pierde fiindc m-am robit de p cat! Tic loase suflete, unde î i este umilin a, unde luptele, unde virtu ile? Vai ie întinatule! În ce loc te vei afla în ziua aceea? Ai f cut vreun bine ca s placi lui Dumnezeu? Vei merge în v paie. Cum vei r bda vaiul i scrâ nirea? O, întinate suflete, cum ai poftit s te t v le ti mereu în necur ie, cum ai slujit necontenit pântecelui? Nelegiuitule i stricatule, ce ru ine vei suferi în fa a lui Dumnezeu? Cu ce ochi te vei uita la dumnezeiasca Sa fa ? Spune-mi! Spune-mi! Ai v zut acele prea minunate priveli ti pe care Domnul le va înf ptui cândva. Spune-mi deci, o, suflete, ai vreo fapt vrednic de acea slav ? Cum vei intra acolo, dup ce ai întinat dumnezeiescul Botez? Vai de tine, tic loase suflete al meu. Vei mo teni focul cel ve nic i unde va fi atunci p catul i tat l lui ca s te mântuiasc ? Ci, Doamne Dumnezeul meu, mântuie te-m de foc, de scrâ nirea din ilor i de tartar... Cu aceste cuvinte se oc ra pe sine Fericitul, rugându-se. În zilele urm toare, îl vedeam c se plimba târându- i picioarele, ofta cu amare suspinuri, tânguire i lacrimi. Se gândea la lucrurile

51

minunate pe care le v zuse i f cea tot ce se putea ca s le câ tige. Adeseori, când se gândea mai adânc i mai curat la vedenia sa, ie ea din sine. Ardea dup vederea Sfântului Duh i zicea: „O, ce bucurie, ce slav , ce str lucire a teapt pe sfin i în ceruri! Cum m mai tem s nu fiu lipsit de ele!”. Suspina adânc i ad uga: „Doamne, ajut i mântuie te întunecatul meu suflet!”.

Sfântul Cuvios Sava cel Sfin it7 (439-502)

În orice împrejurare trebuie s ne facem datoria Odat , Cuviosul P rintele nostru Sava a hot rît s c l toreasc pentru a doua oar la Constantinopol, deoarece l-a rugat pentru asta Petru, partiarhul Ierusalimului. Scopul c l toriei sale era s mijloceasc la împ ratul s - i opreasc mînia i înver unarea sa împotriva cre tinilor Palestinei i s -i apere de primejdiile ce-i amenin au, deoarece credea, prin clevetire, c ei s-au f cut pricina r zvr tirii samarinenilor. Deci, cînd a ajuns în Cetate, împ ratul Justinian l-a primit cu mult solemnitate i cinste. Pentru c , 7

Din întelepciunea purt torilor de Dumnezeu P rin i – Editura Ortodoxos Kypseli – Tesalonic – Grecia 1994 – pag.8-10.

52

abia v zîndu-l, s-a ridicat din tronul s u i i-a s rutat capul cu mult evlavie. Dup aceea l-a pus s stea al turi de el, i acela i-a istorisit scopul c l toriei sale. Împ ratul, cum l-a auzit, nu numai c i-a îndeplinit cu bucurie cele ce i-a cerut, ci i a rostit solemn c ar fi o mare nefericire pentru sine, dac nu i-ar face bine precum poate. Deci, i-a propus i l-a rugat st ruitor s primeasc un dar mare de bani pentru m n stirile sale. Acela îns i-a r spuns: "Î i mul umesc, împ rate, dar bani i cele necesare pentru între inerea noastr ne va da Acela care poart grij de toat lumea i Care a hr nit cu îmbel ugare poporul cel înd r tnic în pustie, f cîndu-i s î neasc ap din piatr . i nu ne va da numai cele de trebuin , ci i altele multe ce ne vor prisosi! Dar fiindc tu, împ rate, vrei atît de mult s ne faci bine, exist i alte multe feluri, importante i deosebite s ne ar i bun tatea ta". i a început s -i în ire cîteva cereri de folos ob tesc. Mai întîi, s le fac scutire de impozite pentru o perioad de timp, deoarece au p timit mult r u de la samarineni. În al doilea rînd, s zideasc o cas de oaspe i, în care s g zduiasc pe to i cei ce c l toresc la Sfînta Cetate, ca s se închine Cinstitei Cruci. In al treilea rînd, s îngr deasc pe eretici, care tulbur Sfînta Biseric . i în urm , s zideasc o fort rea în care s se refugieze fra ii m n stirilor, cînd se fac n v liri barbare. Deci cum le-a prezentat acestea Sf. Sava împ ratului, acesta, ca i cum le avea de mult timp în mintea sa i dorind s fac bine Sfîntului, îndat a dat 53

porunci i a trimis scrisori peste tot, ca toate acestea s se fac f r întîrziere. i ca s nu se întîrzie deloc, i ca nu întîrzierea s sting ce a poruncit, a pus i pecetea sa împ r teasc . i pîn s se fac cele ce le-a cerut, împ ratul s-a retras împreun cu juristconsultul Tribonianos la Magnavra, luînd împreun cu el, ca sf tuitor, i pe Sf. Sava. Dar cînd s-a înserat i a apus soarele, Sfîntul s-a ridicat i, p r sind pe împ ratul, s-a retras la un loc mai dep rtat i se ruga lui Dumnezeu, rostind psalmii lui David. Atunci s-a apropiat de el ucenicul s u, Ieremia, i i-a spus: "P rinte, de ce ai p r sit pe împ rat i te-ai retras aici, cînd el arat atît de mare rîvn s împlineasc toate cererile tale?" Acela a ascultat cu blînde e i i-a r spuns cu t rie: "Asta ce o fac, fiule, este ceea ce trebuie i corect. Asta este datoria noastr . Totdeauna trebuie s iei aminte, s nu fii atras niciodat la lingu ire de vreo nevoie, nici s ar i cuiva slug rnicie. Ci trebuie s fii în toate m surat, cuviincios i modest. Albina va face miere oriunde va merge. i omul, oriunde s-ar afla, trebuie s înf ptuiasc binele.

Proorociile Cuviosului Andrei cel nebun pentru Hristos8 Începuturile durerilor

8

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Asocia ia Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, 2002, pag. 181-195.

54

Epifanie s-a întâlnit odat cu Cuviosul i l-a luat în casa sa ca s se odihneasc m car o s pt mân , de multele sale osteneli. S-au a ezat undeva singuri i tân rul a început s -l întrebe: – Cum va fi sfâr itul lumii? Ce sunt „începuturile durerilor” i când vor fi? De unde vor în elege oamenii c se apropie sfâr itul i care vor fi semnele care îl vor face ar tat? Ce sfâr it va avea cetatea noastr 9, acest nou Ierusalim? Ce se va întâmpla cu cinstitele biserici? Ce se va întâmpla cu dumnezeie tile cruci, cu sfintele icoane i cu sfintele c r i? Unde se vor asigura sfintele moa te ale Sfin ilor? Explic -mi, te rog! tiu c pentru tine i pentru Sfin ii care sunt asemenea cu tine, a spus Domnul: „Vou vi s-a dat s cunoa te i tainele Împ r iei Cerurilor”. Cu cât mai mult tainele lumii. – Cetatea aceasta, a r spuns fericitul, care de ine întâietatea între celelalte multe ora e i neamuri, va r mâne necucerit i liber . O p ze te Prea Sfânta N sc toare de Dumnezeu „sub acoper mântul aripilor sale” i prin mijlocirile ei va sta necucerit . Multe neamuri vor asedia zidurile ei, dar puterea lor se va zdrobi i vor pleca ru inate. Din ea se vor îmbog i mul i i se vor desf ta de bun t ile ei. Dar o oarecare profe ie spune c în cele din urm , o vor cuprinde agarenii i vor junghia cu s biile lor mul imea poporului. Eu îns cred c va n v li i rasa galben , a c rei denumire începe cu 9

Constantinopolul.

55

litera a aptesprezecea a alfabetului (R). Va intra, va junghia i va a terne pe cei p c to i la p mânt. Vai i amar îi va fi ei de la acele dou neamuri. Armele lor vor fi repezi ca vântul i nimicitoare ca secera cea ascu it , care taie vara holdele. Aceste arme nu vor putea fi împiedicate, întru început, dar dup aceea se vor risipi. Împ ratul cel evlavios

Acum, fiul meu, cum s - i povestesc f r de lacrimi cele despre „începutul durerilor” i despre sfâr it! În zilele cele de apoi va ar ta Dumnezeu pe un oarecare împ rat s rac. Acest împ rat va st pâni cu dreptate, vor conteni toate r zboaiele i-i va îmbog i pe cei s raci. Va împ ra i fericirea ca în vremea lui Noe. Oamenii se vor îmbog i foarte mult, vor tr i în lini te i pace, vor mânca, vor bea, se vor c s tori, se vor mi ca în mult tihn i se vor desf ta f r grij de bun t ile p mântului. Deoarece nu vor fi r zboaie, î i vor preface s biile lor în seceri, s ge ile în ru i i l ncile în pluguri pentru cultivarea p mântului. Mai târziu, împ ratul se va întoarce spre R s rit i-i va smeri pe agareni, pentru c Dumnezeu este mâniat pe ei pentru credin a lor cea hulitoare i pentru p catul sodomiei pe care îl fac. Fire te, mul i dintre ei se vor boteza, vor binepl cea împ ratului i vor fi cinsti i. Ceilal i îns vor fi nimici i, vor fi ar i sau vor fi omorâ i cu cruzime.

56

În vremea aceea Iliricul va reveni împ r iei romanilor, în timp ce Egiptul va fi cucerit. Acest împ rat î i va întinde mâna sa cea dreapt la neamurile cele dimprejur, va îmblânzi neamurile galbene i-i va birui pe vr jma ii s i. împ r ia lui va dura 32 de ani. Timp de 12 ani nu va lua impozite i taxe. Va rezidi jertfelnicele cele d râmate i va recl di sfintele biserici, în zilele lui nu vor fi judec i, dar nici nu va exista nedrept i nedrept it. De acest împ rat se va teme tot p mântul, îi va constrânge pe oameni cu frica s se cumin easc i va nimici pe c peteniile care fac f r delege. În vremea aceea Dumnezeu îi va descoperi împ ratului acestuia tot aurul, oriunde ar fi ascuns. i el îl va împr tia „cu lopata” în toat ara sa. De mult bog ie, c peteniile vor tr i ca împ ra ii, iar s racii ca i c peteniile. Acest împ rat va face mari izbânzi. Va porni cu mult râvn ca s -i izgoneasc pe iudei, nici un israelitean nu va r mâne în aceast cetate. Nu se vor auzi petreceri cu instrumente muzicale, nici cântece necuviincioase. Nu se va întâmpla nimic necuviincios, pentru c va urî i va nimici „din cetatea Domnului pe to i cei ce lucreaz f r delegea” (Psalmul 100, 10). Atunci va st pâni mare bucurie i veselie. P mântul i marea î i vor da din bel ug bun t ile lor. Via a va decurge în lini te i pace, iar oamenii se vor veseli ca în vremea lui Noe, pân ce a venit potopul.

57

St pânitorul Aran

Dup aceast împ r ie, vor începe nenorocirile. Va veni în aceast cetate fiul pierz rii, st pânitorul Aran i va împ ra i trei ani i ase luni. Acesta îi va sili pe oameni s fac astfel de f r delegi, asemenea c rora nu s-au f cut niciodat , de când s-a zidit lumea, nici se vor mai face. Va hot rî i va legiui s se uneasc , vrând-nevrând, tat l cu fiica, fiul cu mama, fratele cu sora. i cine se va împotrivi sau va gr i împotriv , va fi omorât. Acela îns care va muri într-acest chip, va fi rânduit în ziua Judec ii împreun cu Ioan Botez torul. Acest împ rat va porunci s se c s toreasc monahii cu monahiile, de asemenea i preo ii. Astfel, f r delegea amestec rii va deveni mai rea decât cea a uciderii. El însu i va desfrâna cu mama i cu fiica sa. A adar, de vreme ce desfrâul va deveni lege, to i desfrâna ii vor face orgii cu surorile lor. Duhoarea amestec rii de sânge va urca la cer i Domnul Se va mânia foarte mult pe întreaga lume. Va da atunci porunc i vor începe s cad fulgere i tunete cu neasem nat mânie peste tot p mântul. Multe ora e vor arde. Oamenii vor încremeni la zgomotul înfrico tor al tunetelor i unii vor muri cu moarte rea, în timp ce al ii vor fi ar i de fulgere. Vai atunci p mântului, pentru c se apropie înfrico toarea amenin are i urgia Atot iitorului! Va fi foamete i mul ime mare de oameni vor muri de foame. Va urma un cutremur puternic i vor c dea toate cl dirile. Mul i lucr tori ai f r delegii î i vor 58

afla un sfâr it cumplit, fiind îngropa i sub d râm turi. Soarele va deveni negru i întunecos, în timp ce luna va fi ca sângele, din pricina oamenilor care s-au asem nat cu porcii. Stelele vor c dea pe p mânt. Tot muntele i insula se va mi ca din loc, de sila cutremurului i a amenin rii. Preo ii lui Dumnezeu, împreun cu cei virtuo i i cump ta i care vor fi r mas, vor sc pa în mun i i în pe teri. Atunci va fi pedepsit împ ratul cel f r delege i va fi aruncat întru întunericul cel mai din afar . Cei ce vor locui în Roma cea veche, în Arsenoi, în Strovila, în Armenopetra sau în Kariopoli, vor fi ferici i. În aceste ora e oamenii vor tr i în pace. În celelalte îns vor fi r zboaie i tulbur ri, precum este scris: „Iar când ve i auzi de r zboaie i de zvonuri de r zboaie” (Marcu 13, 7) i cele urm toare. Împ ratul închin tor la idoli

Dup aceea, în aceast cetate va urca un alt împ rat. Va fi crunt i negru, t g duitor al lui Dumnezeu i al Sfin ilor. Va cerceta c r ile p gânilor, va îmbr i a credin a lor i va r zboi pe Sfin i i Biserica lui Hristos. Dup ce vor trece primele zile ale împ r iei lui, va arde toate Sfintele Vase i va numi furc Sfânta Cruce. Va distruge de asemenea clerul i va junghia jum tate din popula ie pe drumurile publice.

59

În acele zile se vor întoarce p rin ii împotriva copiilor, copiii împotriva p rin ilor i se vor omorî între ei. Fratele va da la moarte pe frate i prieten pe prieten. Mul i, care vor m rturisi c Iisus Hristos este Dumnezeu i „Împ rat a toate”, vor primi cununa muceniciei. Acest împ rat va duce pe locuitorii din insule în inutul Traciei, al Macedoniei i al Stimonei, a a încât insulele se vor pustii. Din cer se vor auzi lovituri înfrico toare, pe p mânt cutremure mari i surpare a ora elor. Neamurile i împ r iile se vor scula una împotriva alteia. Va fi mare distrugere pe p mânt, iar oamenii vor c dea în mâhnire i întristare. În aceea i vreme se va ar ta foc în cer, ca de c rbuni aprin i, care vor acoperi amenin tor, cu repeziciunea fulgerului, întreg p mântul. În v zduh va st pâni o astfel de z p ceal , încât o zbur toare va c dea peste alta. P mântul se va umple de erpi care-i vor mu ca pe p c to ii nepoc i i. i toate acestea vor fi „începutul durerilor”. Sfâr itul împ r iei romanilor

Când va muri împ ratul necredincios va veni cineva din Etiopia, care va împ ra i dup cum se spune, 12 ani. Împ r ia lui va fi pa nic . Va recl di sfintele biserici pe care le-au d râmat înainta ii lui i-i va readuce pe oameni în insulele lor. Pentru bun tatea sa va fi iubit de Dumnezeu i de tot poporul. Cât timp va împ ra i, vor st pâni bucuria i veselia în toat lumea. 60

Dup el va împ ra i un oarecare din Arabia, timp de un an. În zilele lui, cu un semn al Atot iitorului se vor uni sfintele p r i ale Cinstitei i de via f c toarei Cruci i se va d rui întreag împ ratului. Acela o va lua i va c l tori la Ierusalim. Când va ajunge la locul c p ânii, va depune cu înse i mâinile sale coroana împ r teasc în vârful Crucii, o va în l a i va spune: „Doamne Iisuse Hristoase, s-au împlinit anii pe care i-ai rânduit de mai înainte pentru împ r ia romanilor. Prime te fericitul întru pomenire i minunatul t u Dar i cu el împreun i duhul meu”. Îndat deci va coborî din cer îngerul Domnului i va lua cinstita Cruce cu diadema, precum i sufletul împ ratului. Astfel se va sfâr i împ r ia romanilor, pentru c sprijinul ei fusese de la început, pentru cre tini, cinstita Cruce. Ferici i vor fi atunci cei ce vor pleca din acel ora i vor sc pa în pustii i în pe teri. Domnia comun

Pe urm se vor ar ta în Cetatea noastr trei tineri nerozi, neru ina i i strica i. Ace tia vor domni în unire, to i trei împreun , timp de 150 de zile. Îns curând va începe între ei un r zboi înfrico tor. Va porni primul, va intra în Tesalonic i va spune: „Cetate a tesalonicenilor! Tu vei birui pe vr jma ii t i, pentru c e ti fala sfin ilor i Domnul te-a sfin it”.

61

Va mobiliza pe cet enii de la apte ani în sus. Va mobiliza înc i pe preo i i pe monahi, va fabrica arme de r zboi, va preg ti o flot mare i va c l tori spre Roma. În fa a por ilor ei va sta i va striga: „Bucur -te Rom , de trei ori puternic i cinstit ! Por i sabie t ietoare i s ge i ascu ite. ine cu statornicie credin a ta i s nu o schimbi pân la sfâr it i locuitorii t i vor fi ferici i”. Dup aceea va mobiliza neamurile galbene i-i va a tepta pe ceilal i doi împ ra i. Al doilea tân r va mobiliza Mesopotamia i insulele Cicladelor10. Va mobiliza înc i pe preo i i pe monahi, aprins de o groaznic mânie împotriva celorlal i doi. Va porni atunci i va veni la „buricul” p mântului. Spun unii c „buricul” lumii este Alexandria. Acolo deci îi va a tepta pe cei doi, cu care se va r zboi. Al treilea tân r va porni i el din Constantinopol i va recruta Karia, Frigia, Asia, Armenia, Galatia i Arabia. Când va ajunge la Sileo, va spune: „De i te-ai numit Sileo, nu vei fi jefuit, nici st pânit de vreun vr jma de-al t u”. Dup aceea se va alia cu un popor liber, care nu va fi supus nici lui, nici celorlal i doi împ ra i. În sfâr it se vor aduna i vor lua pozi ie de lupt to i cei trei potrivnici, unul în fa a altuia. Va porni o ciocnire mare i înfrico toare i se vor t ia ca oile la m cel rie. Cei trei împ ra i vor fi omorâ i, precum i toat o tirea. Sângele romanilor va curge 10

62

În alt scriere: v ile insulelor.

ca apa dup o ploaie toren ial . Nimeni nu se va izb vi. Apa m rii se va amesteca cu sânge pe o lungime de 12 stadii. Femeile vor r mâne toate v duve. apte femei vor c uta un b rbat i nu-l vor afla, pân când vor auzi i vor veni al ii, din cei str ini. Cât pentru cei nevârstnici, când vor deveni b rba i, din multa desfrânare vor deveni nesim itori ca porcii. Ferici i vor fi atunci i de trei ori ferici i cei ce se vor nevoi pentru Domnul în mun i i în pe teri, pentru c nu vor vedea r ul care se va face în lume. Ace tia vor a tepta înfruntarea cu antihrist. Acestea sunt oile cele f r de r utate, care vor fi jertfite din pricina numelui lui Hristos de c tre vicleanul diavol, antihrist. Împ r teasa cea scârbavnic

În vremea aceea, deoarece nu va exista b rbat vrednic, ci vor fi to i mole i i, va veni din Pont o femeie viclean i necuviincioas i va domni în Împ r teasa cet ilor. Aceasta va fi slujitoarea lui Bah, vr jitoare i desfrânat ; într-un cuvânt, fiica diavolului. În zilele ei unul va unelti împotriva altuia i se vor face junghieri pe drumuri i în casele Cet ii. Cel mai tare îl va omorî pe cel lalt. Fiul pe tat , tat l pe fiu, mama pe fiic i fiica pe mam , fratele pe frate i prietenul pe prieten. Printre oameni va st pâni mult r utate i ur . În biserici se vor face destr b l ri, preadesfrân ri, desfrân ri, amestec ri 63

de sânge, dansuri i cântece satanice ti, batjocuri i jocuri, pe care omul nici nu le-a v zut, nici nu le-a auzit. Acea împ r teas necurat se va numi pe sine zei i se va lupta cu Dumnezeu. Va spurca mai ales Sfintele Jertfelnice cu necur iile. Î i va sp la trupul, i cu aceast sp l tur a ru inii va spurca tot poporul. Î i va întoarce fa a ei de la Dumnezeu. Va r pi Sfintele Vase din biserici, Cinstitele Cruci i Sfintele Icoane, Evangheliarele, Apostolul i orice alt carte sfânt . i dup ce le va aduna într-o gr mad mare, le va da foc i vor arde. Cât pentru biserici, le va d râma pân la p mânt. Va c uta înc s afle Moa tele Sfin ilor ca s le ard , dar nu le va g si, pentru c Dumnezeu, cu putere nev zut , le va duce în alt parte. Atunci tic loasa va zdrobi Sfânta Mas a Marii Biserici a În elepciunii lui Dumnezeu i va distruge orice se afl în ea. Dup aceea se va întoarce spre R s rit i va spune Celui Prea Înalt cu obr znicie: „Ei, Tu pe Care Te numesc oamenii Dumnezeu, nu cumva am ov it s terg fa a Ta de pe p mânt? Prive te câte i-am f cut i Tu nu ai putut s -mi clinte ti nici un fir de p r. A teapt pu in i voi sfâ ia cerul, voi veni s m m sor cu Tine i atunci voi vedea care Dumnezeu este mai puternic i mai tare”. Acestea le va spune spurc ciunea i va s vâr i lucruri înc i mai rele, scuipând spre cer i aruncând cu pietre. Îns lucrurile ei cele mai scârboase nu le voi spune.

64

Atunci Domnul Atot iitorul Î i va întoarce cu mânie arcul S u spre aceast cetate mare i va întinde mâna Sa asupra ei cu putere înfrico toare. O va apuca cu t rie, va t ia cu secera puterii Lui p mântul pe care se sprijin i va porunci valurilor m rii s o înghit . Acelea vor asculta i se vor n pusti din cele dou p r i cu iu ime ame itoare i cu vuiet mare. Atunci Domnul va dezlipi baza cet ii de p mânt i o va ridica la în l ime r sucind-o ca pe o moar , în timp ce locuitorii ei cu mult fric vor striga „vai”. Dup aceea o va arunca pe aceste valuri, care o vor inunda cu repeziciune, o vor acoperi i o vor târî în adâncul cel înfrico tor i nem rginit. Acesta va fi, fiul meu Epifanie, sfâr itul Cet ii noastre. i câte i-am spus c se vor întâmpla, sunt acele nenorociri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a numit „începutul durerilor”. Dup nimicirea acestei cet i vor urma faptele ce vor aduce sfâr itul lumii. Sfâr itul lumii

Dup împlinirea timpului împ r iei neamurilor, spun unii c Dumnezeu va reînfiin a statul israelitean, ca s domneasc pe p mânt pân ce se va întregi veacul al aptelea, adic pân la sfâr itul lumii. i aduc drept m rturie urm torul loc de la Isaia: „ i în zilele cele de apoi, va ridica Domnul steag pentru neamuri i va aduna pe cei risipi i ai lui Israil i va strânge la un loc pe cei 65

împr tia i ai lui luda în Sfânta Cetate Ierusalim. i va fi Israil ca în ziua ie irii din p mântul Egiptului” (Isaia 11, 12-16). Ei aduc drept m rturie de asemenea i pe Apostolul Pavel, care spune: „Când va intra tot num rul neamurilor, atunci întregul Israil se va mântui” (Romani 11, 25-26). Astfel, cu o gur sus in acestea, în timp ce Mucenicul Ipolit adaug c dup venirea lui antihrist, se vor r t ci mai întâi iudeii. De altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte i Hristos, spunândule: „Eu am venit întru numele Tat lui Meu i nu M primi i pe Mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl ve i primi” (Ioan 5, 43). Este foarte dovedit c va aduna iar i pe israeli i în Ierusalim i le va da iar i câte au avut mai întâi. i aceasta, ca s ru ineze pretextul lor de pân atunci, cum c pierzarea lor se datoreaz risipirii. Ar fi putut adic , în ziua Judec ii, s se apere în felul urm tor înaintea lui Hristos: „Dac neai fi adunat în Ierusalim i ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat pricin ca s pizmuim neamurile, care au fost preferate atât de mult, în paguba noastr ”. A adar, se vor aduna to i împreun i vor redobândi cele de care s-au lipsit, dar vor r mâne în aceea i necredin . i atunci, cum se vor mântui, când în aceea i vreme va veni în mijlocul lor antihrist i vor crede cu to ii în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: „Eu sunt Adev rul” propov duie te prin Fiul S u Cel Unul

66

N scut. A adar, prin restabilirea lor, vor fi lipsi i în chip des vâr it de aceast îndrept ire. Zicând Apostolul Pavel c se vor mântui, nu se refer la faptul c se vor mântui de pedeapsa cea ve nic , ci din r t cirea de atâ ia ani printre str ini, de ocara celorlalte popoare i de ru inea cea nespus . Adic se vor aduna în patria lor i se vor izb vi de robia, de jugul i de batjocura pe care le-au suferit atâ ia ani. Îns nu se vor izb vi de iadul cel ve nic. Dac nu i-a convins întristarea s cread în Hristos, cum îi va convinge harul, care lor înc li se pare c îl mai au, dar din care, de fapt, au c zut în mod jalnic? Scufundarea Sfintei Sofii

– P rintele meu duhovnicesc, îi spuse Epifanie, s l s m acum acestea i s -mi explici, rogu-te, ceea ce se spune, cum c Sfânta Sofia nu se va scufunda împreun cu cetatea, ci va r mâne atârnat în v zduh de o oarecare putere nev zut . – Ce spui, fiul meu? a r spuns dreptul. De vreme ce se va scufunda toat cetatea, cum va sc pa biserica? i cine va intra în ea ca s se închine? Oare Dumnezeu locuie te în biserici f cute de mâini? Fire te c nu. Totu i, în acest zvon exist i ceva adev rat. Va r mâne adic numai stâlpul care se afl în pia , pentru c are în el „cinstitele piroane”. Numai acesta va r mâne ca, trecând cor biile, s - i lege de el frânghiile lor i s jeleasc acest babilon cu apte coline, zicând: „Vai nou ! 67

Cetatea cea mare i veche s-a scufundat. Aici ne f ceam cu izbând negustoriile i schimburile noastre i ne-am îmbog it”. Doliul ei va dura patruzeci de zile. Din pricina întrist rii acelor zile, se va da împ r ia Romei celei vechi, precum, de asemenea, i Sileului, i Tesalonicului. Acestea se vor întâmpla atunci când se va apropia sfâr itul, când starea lumii se va înr ut i, când durerile i nenorocirile se vor înmul i. Neamurile cele scârboase

În anul acela Domnul va deschide por ile Indiilor, pe care le-a închis împ ratul Macedoniei, Alexandru. Vor ie i atunci pe acolo aptezeci i doi de împ ra i cu poporul lor, care se numesc neamuri scârboase, care sunt mai scârboase decât orice dezgust i duhoare. Acestea se vor împr tia în toat lumea, îi vor mânca pe oameni de vii i vor bea sângele lor. Vor înghi i de asemenea cu mare pl cere mu te, broa te, câini i orice alt necur ie. Vai inuturilor acelea, pe unde vor trece ei! Dac este cu putin , Doamne, s nu existe atunci cre tini! tiu îns c vor exista. Zilele acelea se vor întuneca, ca i cum ar boci în v zduh pentru cele pe care le-au s vâr it cu dezgust neamurile cele scârboase. Soarele va deveni ca sângele, în timp ce luna i toate stelele se vor întuneca, v zând cum neamurile de pe p mânt se întrec în necur ie. Aceste popoare vor s pa p mântul, vor face din jertfelnice latrine, i vor 68

folosi Sfintele Vase la treburi necinstite. Atunci to i cei ce vor locui în Asia, s fug în insulele Cicladelor – pentru c neamurile cele spurcate nu vor merge acolo – i va s fie mare întristare 660 de zile. Antihrist

– Atunci se va întrupa satana, din semin ia lui Dan, adic se va na te Antihrist. Îns nu se va face cu a lui putere, ci îi va pl smui Dumnezeu un vas spurcat i scârbos, ca astfel s se împlineasc cuvintele Proorocilor. Se va slobozi a adar din leg turile cu care îl legase St pânul Hristos când S-a pogorât în iad i va intra în acel vas care a fost pl smuit pentru el. Astfel va deveni om, se va înt ri, va împ r i i atunci va începe s - i arate r t cirea sa, precum spune cu privire la aceasta Ioan Teologul. Pe urm va începe r zboi cu Insulele Cicladelor. Insulele, precum zice Isaia, sunt Bisericile care au provenit din neamuri (24, 15; 45, 16; 49, 1; 66, 19). Atunci se va ar ta Enoh, care a tr it mai înainte de vremea legii mozaice. De asemenea se va ar ta Ilie, care a tr it în timpul legii, precum i Ioan Teologul, care a tr it în timpul harului celui nou. Ace tia vor propov dui în toat lumea pentru vremea sfâr itului i venirea în el torului, precum, de asemenea, i pentru a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vor s vâr i semne i minuni. 69

Atunci, to i cei ce vor voi s -i omoare sau s -i nedrept easc în alt chip, nu vor putea, deoarece va ie i foc i-i va arde. Vor lucra cu mare st pânire i-l vor mustra pe Antihrist. Vor fi uci i îns de acesta în Ierusalim, iar trupurile lor vor fi l sate neîngropate în mijlocul Cet ii. Acolo se vor aduna locuitorii i-i vor batjocori ca pe ni te neocroti i (Apocalipsa 11, 5-10). Sfintele lor trupuri vor r mâne în pia trei zile întregi. Spre jum tatea celei de-a patra zi, va coborî din cer un porumbel str lucitor ca fulgerul. Acesta va umbla pe deasupra lor i le va d rui via . Atunci Sfin ii se vor împuternici i se vor ridica în picioare, iar to i cei ce îi vor vedea, se vor însp imânta foarte tare. În clipa aceea se va auzi un glas din cer care va zice: „Sui i-v , prietenii Mei, la Mine”. Îndat va coborî un nor, care îi va ridica i-i va a eza în Rai (Apocalipsa 11, 9-13). Acel în elat i de ert, Antihrist, îi va chinui foarte tare pe cre tinii acelei vremi pân la ultima lor suflare, cu necazuri i chinuri înfrico toare. Cel ce nu se va r t ci i nu va crede în el, se va ar ta prieten ales i vrednic al lui Hristos. Desigur, to i Sfin ii sunt ferici i. Îns de trei ori ferici i vor fi cei ce vor m rturisi în vremea lui Antihrist, îi va a tepta pentru totdeauna slav i veselie nespus de mare. Va urma atunci un r zboi înfrico tor între Antihrist i St pânul Hristos. Adic numai cât î i va da seama Antihrist c lumea se apropie de sfâr itul ei, c se va împotrivi cu mânie cerului. Va arunca fulgere i tunete i va face astfel de zgomote, încât 70

de r sunetul zgomotului se vor cutremura toate i vor vui înfrico tor. Fiul meu, cine nu se va înfrico a i nu se va teme atunci? Ferici i vor fi, precum am spus mai înainte, aceia c rora nu li se va cl tina credin a în Hristos, Adev ratul nostru Dumnezeu, Care S-a întrupat i S-a n scut din Sfânta Fecioar Maria. De asemenea, ferici i vor fi aceia care vor muri pentru dragostea lui Hristos i vor mustra cu îndr zneal pe balaur i în el ciunea lui. Ferici i cei care vor sta împotriva lui i vor mustra cu vitejie faptele lui necuviincioase... Acestea le spunea fericitul, în timp ce Epifanie se tânguia din adâncul sufletului s u, auzind câte urmau s se întâmple în lume. Dup aceea l-a întrebat pe Cuviosul: Spune-mi, te rog, cum vor disp rea oamenii de pe p mânt i cum va fi învierea? – Pe unii fiul meu, îi vor omori neamurile cele scârboase, al ii vor fi omorâ i în r zboaiele cele dese, în timp ce pe al ii îi va nimici Antihrist. Celor ce vor crede i se vor închina lui Antihrist, le va trimite Domnul, potrivit cu proorocia lui Iezechiel, fiare întraripate care vor avea în coada lor epu e pline de venin. A adar, to i cei care nu vor avea pe frun ile lor pecetea lor nev t mat i întreag , vor suferi moartea înfrico toare a epu elor i a veninului fiarelor. Atunci Sfin ii care au p strat cu mult nevoin pecetea lui Hristos întreag , vor pribegi prin mun i i prin pustiuri. Îns Domnul, cu puterea Sa cea dumnezeiasc , îi va aduna în Sfânta

71

Cetate a Sionului. Ace tia sunt cei care au fost scri i în Cartea Vie ii. Când Antihrist va fi biruit i va fi dus rob împreun cu ceilal i diavoli la judecat i va fi osândit pentru sufletele pe care le-a dus la pierzare, atunci trâmbi a va trâmbi a i mor ii vor învia nestric cio i. Dup aceea, to i cei care vor fi r ma i vii în ceasul celei de a doua Veniri, vor deveni, precum a zis Pavel, întru clipeala ochiului, din stric cio i nestric cio i i vor fi r pi i în nori împreun cu mor ii cei învia i, ca s întâmpine pe Domnul în v zduh (I Tesaloniceni 4, 17). A adar, cel ce va vedea neamurile cele scârboase venind în lume, s tie c toate câte urmeaz s se întâmple, se afl „lâng u i” i c Judec torul vine s r spl teasc fiec ruia potrivit cu faptele lui. Acestea le-a spus fericitul Andrei lui Epifanie fiind de fa , desigur, i smerenia mea. Astfel am r mas treji toat noaptea. Când a b tut toaca, Epifanie a mers la biseric , în timp ce fericitul Andrei a r mas în cas rugându-se. *** – Explic -mi mai adânc11, a spus Epifanie, care este ipostasul veacurilor. – Este nesfâr ita lor prelungire, adic neîntrerupta succesiune a timpurilor i nem rginirea 11

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Asocia ia Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, 2002, pag. 148-149.

72

anilor. Esen a lor este un duh foarte frumos i minunat, care se fixeaz pe toat întinderea sa în apte semne (puncte) (adic se împarte în opt perioade de timp). De la veacuri au luat minte oamenii i îngerii. i veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentru c l toria neîntrerupt , în timp ce nou i îngerilor ne-a d ruit via a. Astfel, prin c l toria lor neîntrerupt , veacurile ne îndeamn s umbl m i noi în acela i chip. Aceast c l torie a lor are început, sfâr it îns niciodat . A luat i Adam de la început acest drum al veacurilor, dar pân ast zi nu a putut dep i veacul al aptelea. Nu a putut din pricina noastr , deoarece, ca urma i ai s i cu acela i sânge, suntem la fel cu acela i c l toria noastr este comun . Pân ast zi adic nu s-au împlinit cele apte veacuri ale acestei lumi, pe care noi le m sur m cu anii. Când se vor împlini, Cel Prea Înalt va ridica un vânt înfrico tor în toat lumea. Atunci se vor împreuna oasele oamenilor i se vor lipi în chip armonios unul cu altul. Peste ele se vor întinde nervii i dup aceea c rnurile; i fiecare suflet, care a fost dezlegat de trupul s u cel stric cios, îl va primi nestric cios. Atunci va trâmbi a un înger cu o trâmbi înfrico toare i se va cutremura lumea. Mormintele se vor deschide, mor ii vor învia întru clipeala ochiului i va coborî Judec torul, Care va r spl ti fiec ruia potrivit cu faptele sale. Atunci va începe veacul al optulea, precum zice Solomon: „F parte la apte i la opt” (Ecclesiasticul 11, 2). Acest veac 73

nu va avea sfâr it. Pe cei drep i îi va aduce în veselia cea nespus i în odihna cea ve nic , în timp ce pe cei p c to i în pedeapsa cea nesfâr it . Dup învierea mor ilor, oamenii vor deveni nestric cio i i nemuritori, raiul – ve nic, iadul – nesfâr it i veacul acela, netrecut.

Sfântul Nil Athonitul12 (1612-1692)

Boierul Raguill

Dup poc in a ninivitenilor, un boier bogat, de acolo de loc, cu numele Raguill, era f r de fii. Acesta a f cut mas în zilele acelea i a poftit pe oarecari boieri i prieteni. i când zicea fiecare p rerea sa la mas , asupra propov duirii lui Iona, cum, adic , este cu putin s se potopeasc un ora ca acesta, i alte multele zicând, un filosof dintre dân ii, auzind acestea a zis: „Asculta i-m , fra ilor! Lucrarea filosofiei celei rele mi-a ar tat mie o în elepciune ca o în elegere spre pilda propov duirii lui Iona. i aceasta este: s se pun la un loc înalt un magnet de 50 de litre care poate s trag un fier de 5000 de litre”. Iar ei au zis: „Aceasta este cu neputin ”. El le-a zis: „La om este cu neputin , iar la propov duirea lui Iona este cu putin ”. Iar ei, din 12 Cuviosul Nil Athonitul, Înv turi i Proorocii, Editura Pelerinul, Ia i, 1997, pag. 40-42; 59-66; 79-81.

74

zavistia lor au zis: „Aceasta nu se potrive te la propov duirea lui Iona”. În cele din urm , au ales patruzeci de b rba i împreun cu filosoful, ca s pun în lucrare cele zise cu me te ug. i au urcat magnetul la un loc înalt al muntelui ca s -1 loveasc din toate p r ile vânturile i s nu trag la sine magnetul pe fier, i a a s arate propov duirea lui Iona c este în el toare. Când au ispr vit lucrul; au pus fierul înaintea magnetului i îndat 1-a r pit magnetul, iar vânturile, suflând tare, n-au putut s -l dezlipeasc de magnet. Dup o vreme magnetul a l sat fierul i a c zut, nu din sila vânturilor, ci din pricina ruginirii fierului. Atunci acel filosof s-a apucat i a cur at fierul de rugin i l-a pus înaintea magnetului i iar i s-a lipit îndat . Filosoful a zis ninivitenilor: „O, b rba i, cunoa te i pricina pentru care a primit iar i magnetul pe fier! înv a i-v c magnetul are putere s trag nu 5000 de litre de fier, ci 50000, dac fierul nu are asupra sa rugin . Iar dac va avea rugin , numaidecât îl las ”. Aceasta însemneaz propov duirea lui Iona cu adev rat. C fierul însemneaz firea omeneasc cea care locuia în niniviteni, iar magnetul, iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care opre te i ine pe oameni, când se cur esc de p cate; precum zice: Fi i sfin i, c Eu sunt Sfânt (îns ninivitenii se întinaser cu p cate i Dumnezeu i-a l sat s se pr p deasc ). i precum eu am ajuns de am cur at fierul de rugin i iar i l-a primit magnetul, a a a ajuns i Iona cu propov duirea poc in ei. i noi, 75

pentru c ne-am poc it de f r delegile noastre, poc in a noastr a stat înaintea lui Dumnezeu i milostivirea lui Dumnezeu ne-a primit ca i la început”. Acestea auzind atunci filosofii, pilda celui cu adev rat filosof, s-au mirat i i-au mul umit, îns unii dintre ei l-au zavistuit în cugetele lor i cu chip îndemânatic au ucis pe acel binecuvântat filosof. Asculta i, o, p rin i, iat c v-am spus propov duirea lui Iona spre pild , ca cel ce are urechi de auzit s aud i s nu se întoarc c tre altele, spre v t marea sufletului s u. Precum a deslu it acel filosof propov duirea lui Iona, a a i eu v spun: precum magnetul nu a l sat fierul, la în l ime de patru vânturi lovindu-se, i apoi din pricina ruginei l-a l sat, i iar i, dup ce a fost cur it, l-a ridicat magnetul; a a este Doamna noastr , de Dumnezeu N sc toarea, Acoper mântul binecredincio ilor, c a inut muntele acesta13 pân în ziua de ast zi, precum magnetul pe fier. i dac magnetul, fiind lucru neînsufle it, are atâta putere, oare cât putere i t rie i îndr zneal are Doamna noastr de Dumnezeu N sc toarea? Singuri vedem cum ine muntele acesta cu atot iitoarea putere. Îns cum clatin vântul magnetul ca s lase fierul, a a se ridic asupra acestui munte neamurile, i în tot chipul umbl s -l r peasc din mâinile Maicii Domnului, dar nu pot.

12

76

Athosul.

În sfâr it se va l sa din mâinile ei, nu din pricina sl biciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru p catele celor ce locuiesc într-însul; pentru c acestea s-au f cut ca o rugin înaintea Maicii Domnului14. C dac ve i sub ia gâtlejul vostru cu postul, ca pânza, i ve i usca trupul vostru ca ârul, dar între voi nu ave i dragoste i unire, cu 14

Porunca iubirii, Asocia ia pentru Isihasm, Sibiu, 2003, vol. 1-2, pag. 241, „Sfântul Munte Athos i femeile”: „Pe 15 ianuarie 2003 Parlamentul Europei a aprobat cu o majoritate la limit (277 voturi contra 255) propunerea danezului Joke Swiebel de a ridica interdic ia femeilor de a nu intra în Muntele Athos (rânduial stabilit în anul 1050) pe motiv c se încalc egalitatea dintre oameni i se încalc dreptul fundamental al cet enilor de a circula liber în UE”. Agen ia de tiri Mediafax: Recent într-o sesiune plenar a Euro-Parlamentului s-a adoptat o propunere-raport preparat de euro-deputata francez Fode Sylla în leg tur cu situa ia Drepturilor Fundamentale UE pentru 2002 care include, printre altele, o referin la statutul special de care se bucur comunitatea monastic a muntelui Athos din nordul Greciei. Pe scurt, raportul face apel la guvernul Greciei s ridice interdic ia accesului femeilor în Muntele Athos. Raportul Sylla a primit voturi negative din partea eurodeputa ilor Partidului Socialist din Grecia aflat la guvernare în prezent. Dup votare, eful delega iei PASOK în EuroParlament D-l Katiforis a depus o declara ie Comitetului Prezident al Parlamentului European prin care justific pozi ia luat . Între altele, ei au men ionat ca Muntele Athos beneficiaz de un statut special, care a fost garantat de o declara ie comun inclus în tratatul de aderare al Greciei la Uniunea European . Aceasta este a doua încercare în acest an (2003) prin care parlamentarii europeni încearc s impun ridicarea restric iei de a intra, impus femeilor la Muntele Athos.

77

cur enia trupului vostru, nici un rod al drept ii nu ave i. Pentru al optulea sobor

Dup aceea va fi soborul al VIII-lea. Acesta va alege binele de r u, dreapta credin de eresuri, precum la arie, grâul de paie; grâul pentru oameni, iar paiele pentru foc. i va fi pace pu in vreme i apoi iar se vor întoarce la vicle uguri i spre pieire. Nu se va cunoa te ce este frate sau sor , tat sau mam ; fiul se va împreuna cu mama lui i nu vor cunoa te cununie, numai vor avea o aprindere spre des-frânare; ca la Sodoma i Gomora, i la cele mai rele. C fratele va avea pe sora sa în loc de so ie, i fiul pe mama sa de so ie; va omorî fiul pe tat l s u, ca s fac desfrânare în voie cu mama sa. i alte mii de r ut i se vor face i cât vor spori r ut ile, atât i nerodire se va face. Iubirea de avu ii pov uie te spre pierzare, iar neagoniseala spre mântuire. Pentru c mântuirea omului se primejduie te s se pr p deasc de iubirea de averi. Aceasta aduce s r cia în lume, i pr p de te îmbel ugarea; aceasta pricinuie te neîn elegeri în lume i a intrat i între monahi în ziua de ast zi, la aschitei i la pustnici i mai vârtos în toat lumea. Iubirea de argint este scaun al lui antihrist. Precum Proorocii au proorocit venirea Domnului Hristos, a a i aceasta, iubirea de avu ii, a adus minciuna în lume i preamulta îngrijire a 78

pierz rii i a f r delegii; i momindu-se cu minciuna, oamenii fac f r delege, nedrept esc, r pesc, fiindc adev rul l-au pierdut, iar minciuna împ r te te. Adev rul este întruparea Mântuitorului Hristos i propov duirea Evangheliei, iar minciuna este ar tarea lui antihrist i împ r ia lui, care va s aduc lipsa i pierzarea în lume. Multa grij îl întunec pe om i el se face nesim itor i se face g tire spre pierzare la antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grij a celor de arte, materia lucrurilor lumii i câ tigarea metalurilor p mântului. Aceasta este capul r ut ilor, pov uirea pierz rii i stricarea mântuirii. Fiindc se pr p de te mântuirea când st pâne te pierzarea. Oamenii s-au obi nuit spre cele ale pierz rii i s-au împrumutat de datorie grea a mântuirii lor. C antihrist este i gânditor i sim itor. Sim itor va veni la vremea cea rânduit s s vâr easc necredin a i f r delegile lumii; precum Domnul a plinit toat dreptatea i a ridicat p catul lumii. Gânditor, antihrist se afl i acum în lume i dintru început; de când a c zut din starea lui, i lucreaz r utatea lui. A am git pe oameni cu multa grij a celor de arte i i-a f cut nesim itori; fac desfrânare, preadesfrânare, p catul sodomiei s vâr esc, s-au dat la negu toriile cele trupe ti, mâncând i bând i au uitat pe Dumnezeu. Dumnezeu S-a milostivit cu facerea chivotului ca s se poc iasc , dar ei s-au dat spre cele trupe ti i a a, nesim irea lor a adus potopul. Tot astfel i ast zi, s-au dat la multa câ tigare i grija vie ii, a îndulcirii, a r pirii, a vânz rii, a minciunii, a 79

desfrân rii, a sodomiei, a l comiei, a mândriei, a necredin ei, a dezn d jduirii, a lenevirii la cele bune, a învârto rii inimii, a pomenirii de r u, a vrajbei, a iubirii de avere, a iubirii de argint. Precum cei iubitori de avu ii învistieresc în vasul lor r pitor, a a i la venirea lui antihrist. Fiindc mai înainte se vor întuneca min ile oamenilor cu nesim irea întunericului i se vor întuneca oamenii de patimi, dup cum zice Sfântul Apostol Pavel: Pentru c n-au primit Adev rul Evangheliei, dând cinstea i întâietatea patimilor, i-a dat pe dân ii Dumnezeu duhului în el ciunii, ca s se plineasc întru dân ii f r delegea. Înmul irea f r delegii

Când se va înmul i f r delegea se vor aduna toate prih nirile i necur iile lumii i se vor învistieri într-o necurat fiic a desfrân rii, care va fi loca al preadesfrân rii. C precum Doamna noastr de Dumnezeu N sc toarea a fost Preacurat mai înainte de na tere i prin na tere i dup na tere, Preasfânt Fecioar , i a n scut pe Emanuel, care n-a tiut de p cat; a a dimpotriv , acea necurat fiic , mama f r delegilor va fi, c i mai înainte de na tere i în na tere i dup na terea spurcatului antihrist va fi desfrânat , necurat i preadesfrânat în toat via a ei. La aceast necurat se vor aduna toate f r delegile i o s nasc pe fiul pierz rii. i din pricina lipsirii Darului Sfântului Duh la oameni, 80

pentru p catele i f r delegile lor, atunci se vor aduna i vor învia toate f r delegile oamenilor în pântecele ei. i dup na terea fiului p catului o s vin toat lipsa la oameni. Întâi se vor lipsi de dragoste, de unire, de cur enie. Apoi, tot locul i ora ul se vor lipsi de p stori tem tori de Dumnezeu i de proiesto i credincio i; al treilea, bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de arhierei, de duhovnici i de preo i evlavio i, precum de pe acum au început a se lipsi. Dup aceea o s se arate i acest necurat, dup cre terea vârstei lui i o s se umple de putere sataniceasc i o s fac semne i minuni înaintea ochilor oamenilor celor p tima i, precum a f cut Chinops mincinoas înviere i altele; fiindc la sfin i nu are lucrare în el ciunea, ci numai la cei întuneca i de patimi (precum Marele Macarie vedea pe femeie în firea ei, iar oamenii o vedeau ca pe o iap ). i o s se f rniceasc cu blânde ea, ca s plece pe popoare la în el ciunea lui i ca s se fac împ rat. De asemenea, se va ar ta pa nic i smerit, ca s i se închine to i. Hrana lui va fi tulburarea oamenilor; când se vor tulbura oamenii, el se va bucura. Aceasta este uitarea credin ei, a fricii lui Dumnezeu, desfrânarea, preadesfrânarea, sodomia, iubirea de avu ii, iubirea de argint, pomenirea de r u, zavistia, osândirea, minciuna, clevetirea i celelalte r ut i. Cu acestea o s se hr neasc i o s st pâneasc toate cet ile. Fiindc nu va g si alt persoan vrednic s st pâneasc cet ile, pentru aceea i toat lumea o va st pâni i o s -1 aib pe 81

acesta atot iitor. Atunci, pe cât vor p c tui, vor socoti c - i lucreaz mântuirea. Atunci o s se defaime Sfânta Evanghelie i Biserica lui Hristos i o s fie mult lips în lume, semne i ar t ri de la Dumnezeu în mijlocul lipsirii, foame îndoit : gândit i sim it . Sim it , pentru c se va închide cerul ca în zilele lui Ilie, din pricina f r delegilor oamenilor, i nu va da ploaie; vor fi oamenii fl mânzi i de cuvântul lui Dumnezeu, pentru c nu se va mai g si nici un drept cu fapte bune care s -i înve e cuvântul mântuirii. Se va ridica binecuvântarea lui Dumnezeu de la mâncare i de la b utur , pentru c , pe cât vor mânca mai mult, pe atât mai mult vor fl mânzi. Atunci cei boga i î i vor deschide comorile lor; aurul i argintul atunci vor fi def imate, i se vor c lca pe drumuri ca pietrele. Atunci o s se z misleasc r utatea luceaf rului în inimile oamenilor i o s vie uiasc p gân tatea cu pecetea lui antihrist. i se va ridica harul lui Dumnezeu de la oameni, precum Scriptura zice: Nu va locui Duhul lui Dumnezeu în oamenii ace tia, fiindc sunt trupuri. Se vor împu ina i oamenii; vor sl bi i vor muri pe drumuri ca p s rile; cei pecetlui i de antihrist vor mânca c rnuri de oameni mor i, neputând suferi foamea i le inarea, i, mâncând trupuri moarte, vor muri i ei. Iar în elesul pece ii lui antihrist este a a: Al meu e ti i al t u sunt, de bun voie vin, nu de sil . Vai i amar celor pecetlui i! O s se fac tulburare mare în lume i auzind oamenii în alt parte de pace 82

se vor muta acolo, dar vor g si acolo lips i mai mult . i vor auzi de la locuitori: „O, cum a i venit în acest blestemat loc, unde n-a r mas la noi în elegerea omeneasc ?”. Atunci, v zând Dumnezeu tulburarea omeneasc , o s porunceasc m rii s - i ia starea cea dintâi. i o s se urce focul cel de sub p mânt din care se înfierbânt apele cele calde i o s fiarb apa m rii, precum fierbe apa de la foc i atunci vor înceta oamenii de a se muta din loc în loc; din fierberea m rii o s se ard fa a p mântului i o s se usuce p mântul; nu va mai r s ri iarb i copacii nu vor mai odr sli vl stare; izvoarele apelor se vor usca, dobitoacele i p s rile vor muri de aburii m rii i a pucioasei. i iat , vremea se apropie i voi nu în elege i! Deci, Dumnezeu, purtând grij de mântuirea oamenilor celor cu bun voin , o s trimit atunci pe Enoh, pe Ilie i pe Ioan Teologul s propov duiasc i s înt reasc în m rturisire pe cei pu ini care se vor mântui i s înve e c cei care nu se vor pecetlui cu pecetea lui antihrist, se vor mântui; i s se însemneze cu semnul Sfintei Cruci, fiindc semnul Sfintei Cruci izb ve te pe om de osânda iadului; iar pecetea lui antihrist îl d osândei iadului. De fl mânzi i, r bda i, c Domnul v va trimite ajutor dintru în l ime. Iar oamenii vor zice: „Iat câ i s-au pecetluit, s-au mul umit”. i le vor zice: „Oamenii nu s-au mul umit la însemnarea pece ii pierz rii, ci în el ciunea i-a f cut nesim itori 83

i nu cunosc mântuirea lor”. Oamenii cei materialnici s-au f cut diavoli i nu simt foamea, nici setea, pentru c s-au f cut într-o unire cu dân ii; dar fl mânzesc i înseto eaz mai mult decât voi de apte ori câte apte. R bda i pu in i ve i vedea pe cei pecetlui i murind suflete te i trupe te. Aceia dintre voi care vor r bda, vor tr i via ve nic . Atunci antihrist, v zând pe cei trei Prooroci propov duind adev rul i v dindu-i în el ciunea lui, o s se mânie i o s porunceasc s -i aduc înaintea lui. Întâi o s -i momeasc , zicând: „Pentru ce voi nu v pecetlui i cu pecetea cea împ r teasc ?”. Atunci ei o s -l dojeneasc în fa pentru în el ciunea lui, zicându-i: „O, în el torule i am gitorule antihrist! Nu- i ajunge c ai pierdut atâtea suflete, ci ne am ge ti i pe noi s te ascult m? Blestemat este pecetea ta i slava ta i cu pierzarea ta a venit i sfâr itul lumii”. Iar spurcatul, auzind dojana i blestemurile care i-au f cut Sfin ii, singur o s ia sabia i o s -i taie. i dup moartea lor o s porunceasc la ai s i s fac mul ime de r ut i, zic: desfrân ri, preadesfrân ri, sodomii, ucideri, r piri, minciuni, furti aguri, tiranii, vânz ri de oameni i cump r ri de copii, parte b rb teasc i femeiasc , i o s fac desfrânare pe drumuri, la vedere, ca i câinii. Iar oamenii, având slobozenia celui spurcat, o s sting firea omeneasc cu multe chipuri ale r ut ii, silindu-se sim itor i gânditor, i din mult r utatea lor o s se pr p deasc buna cuviin a oamenilor i o s - i ias din min ile lor din multa 84

neastâmp rare diavolii.

i se vor face scur i la trupuri ca

P catul i munca sodomitenilor

Când pâng ri ii diavoli îndeamn i sup r firea oamenilor spre lucrul cel p gânesc al sodomiei, i mult se nevoiesc pân s -i aduc pe dân ii spre lucrarea acestui urât p cat, atunci se tem a sta înaintea lor în vremea lucr rii p catului. C întâi seam n gândurile cele spurcate i aprind spre poftire, iar când aceia fac învoire i vin spre lucrare, atunci întina ii diavoli fug îndat de la sodomiteni. C mai bine le este s se pr p deasc de pe fa a p mântului i s se mistuiasc în muncile iadului, decât s se afle înaintea lor când se lucreaz sodomia. De altceva nu se tem mai mult decât de cumplitul foc i munc a sodomitenilor. De ce? Fiindc nici un om nu cunoa te acea cumplit munc i v paie a sodomitenilor, ci numai diavolii o v d i se cutremur i se înfrico eaz ; c este mai cumplit decât orice alt munc i foc al iadului. Pentru aceea fug s nu fie de fa , ca nu cumva s -i urgiseasc Dumnezeu ca cei ce sunt voitori i îndemn tori ai acestei lucr ri f r delege i s se osândeasc mai înainte de vremea osândirii lor, acolo în focul osândirii sodomitenilor. De trei lucr ri se tem diavolii: întâi, de spurcata fapt a sodomitenilor; al doilea, de sodomia cea peste fire care se lucreaz cu femei; a treia, de 85

malahia t v lirii stric ciunii (b rbat cu b rbat). De aceste trei f r delegi peste fire se tem, c ci pentru aceia care fac aceste stric ciuni s-a zidit acea flac r deosebit . C atunci când s vâr esc tic lo ii oameni – îndemna i de diavolul – aceste trei f r delegi peste fire, fug departe ca s nu-i vad când p c tuiesc i s se osândeasc în acea cumplit i mai înfrico at decât toate muncile iadului, a celor ce peste fire p c tuiesc. Diavolii se înfrico eaz de aceast patim pentru frica focului aceluia; p mântul tremur de lucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndr zni i i lucra i aceast înfrico at f r delege a sodomiei, întunecându-v de nesim irea voastr , nesocotind ce vor p timi aceia care lucreaz aceast cumplit f r delege i v strica i cur enia? Acum este vremea s v p zi i. Diavolii se p zesc de focul acela, cu toate c se vor osândi acolo în ziua judec ii celei înfrico ate. Voi îns pute i s v izb vi i dac v ve i p zi. Îns în ziua de ast zi, când uier diavolul dup obiceiul lui, auzind alerga i la uier tura lui cu c ldur i v învoi i la uier turile poftirii desfrân rii, zavistiei, nemul umirii, nedrept ii, a iubirii de avu ii, a malahiei, a sodomiei i a celorlalte patimi de moarte. i iubi i unele ca acestea: frumuse ea cea stric cioas a celor p mânte ti, învistierirea celor stric cioase, multa ame eal a grijilor i multa tulburare a întunec rilor. Fiindc aceast patim trupeasc a relei poftiri la om este o mânc tur care se m nânc singur de cel 86

p tima i se stric cu voin a poftei lui, silindu-se cum s unelteasc i s lucreze materie de patim a stric cioasei îndulciri cea mult tulbur toare. i se întunec cu multe chipuri de a învistieri i se nevoie te s zideasc preafrumoase locuin e i palate ca s se t v leasc într-însele ca porcii în necur ia lor. Alte profe ii ale Sfântului Nil15 Mare nerecuno tin a s-a ar tat i se arat , i înc i mai mare se va ar ta din partea monahilor din muntele acesta (Athos). i în special se va ar ta nerecuno tin a c tre Maica Domnului. Pentru aceasta zic: când va veni de patru ori câte 25 ani, adic 100 de ani, de la 1775 pân la 1875, oare atunci la ce stare o s ajung via a monahiceasc ? i dup aceasta când vor mai trece de trei ori câte 25 ani, adic de la 1875 la 1950, care este în mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adic 7500, oare cât tulburare are s se fac de la 7400 pân la 7500? Ce r piri o s se fac ? Amestec ri de sânge, (adic se vor c s tori rudeniile între ele), stric ri de copii, sodomii, curvii, preacurvii i toate alte f r delegi pierz toare. i o s se certe neîncetat, i nu o s g seasc nici începutul nici sfâr itul. i pe urm are s vin i sfâr itul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urm i amar iarn . C ci atunci are s fie scârb i strâmtorare în toat lumea... 15

Profetii despre Antihrist – Dimitriu K. Skartsiuni – Editura Credin a str mo easc 2003 pag.99-100.

87

Sunt 25 de ani de când s-a întors sfera spre mai r u, adic de la anul 1785 încoace pierzarea a st pânit. Dar când vor trece al i 25 de ani, la care tic loas stare are s înainteze lumea? Adic la 1835, i dup aceea pân la anul de la facerea lumii 7500, vor fi toate r ut ile lui Antihrist... Fiindc veacul de artei vie uiri i rânduiala monahice tii a ez ri, se desparte: Cei de diminea se aseam n cu flac ra focului, cei de amiaz zi cu c rbunii cei aprin i, iar cei de sear cu spuza cea amestecat cu cenu a care r mâne de la c rbunii cei aprin i... C iubirea de argint îl face pe c lug r a urî calea cea strâmt i a iubi mai mult odihna i lenevirea, care este pov uitoare i înv toare a toat r utatea. De la patriarhi pân la împ ra i i pân la monahi i la cei mai de pe urm s raci, aceasta nu ne las s intr m prin u a cea strâmt . Pentru c iubim cele ale lumii i suntem p tima i la ele, i cel dintâi este pântecele. Vai, vai, o, p rin ilor! Plâng i m vait dup refacerea st rii dintâi a acestui munte. Fiindc dup 1913 trecând 79 de ani se vor face toate r ut ile profe ite despre venirea lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500...

Sfântul Cosma Etolianul16 (1714-1779)

16

Via a i Înv turile Cuviosului i Sfin itului Mucenic Cosma Etolianul, Lumin torul Greciei i Apostolul s racilor, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pag. 139, 141, 173-175, 180.

88

Sfâr itul lumii

Dar ce s a tept m? E trist s v-o spun, dar v-o spun: azi-mâine, a tept m secete, foamete mare, când vom da mii de galbeni (florini) i nu vom g si o bucat de pâine i ap . Azi-mâine a tept m mor i, boli mari, când cei vii nu vor ajunge s -i îngroape pe cei mor i. Va fi un cutremur a toat lumea, care va face s cad toate casele, i to i mun ii i toat lumea se va face un loc es, marea va urca mai sus decât mun ii cei mai înal i, încât va fi cu cincisprezece co i peste lume, stelele vor c dea din cer, soarele i luna se vor întuneca. Cerul care se vede, p mântul i toate vor arde i lumea va muri. Când se vor face acestea? Hristosul meu spune c acum ele se apropie repede, a ajuns cu itul la os. Se vor face dintr-odat , ar putea s se fac i în noaptea asta. Oare n-au i început deja? Nu vede i cum au pierit animalele voastre, recoltele voastre? Cum izvoarele i râurile s-au întors? Azi ne lipse te una, mâine alta, i Dumnezeu ni le d tot mai pu in, iar noi, ca ni te nesim i i, nu ne gândim la ele. V spun iar i acest lucru i v îndemn: chiar dac cerul s-ar coborâ jos i p mântul ar urca sus, chiar dac lumea întreag va pieri, cum are s piar azi-mâine, s nu v îngriji i ce va face Dumnezeu. De v va arde trupul vostru, de vi-l va pr ji, dac v va lua lucrurile voastre, s nu v îngriji i: da i-le, nu sunt ale voastre. De suflet i de Hristos ave i nevoie. Chiar dac lumea întreag ar c dea, nu v va putea 89

lua acestea dou , numai dac nu le ve i da de bun voie. Acestea dou s le p zi i, ca s nu se întâmple s le pierde i. S ne poc im!

Acum, fra ii mei, se cade s ne gândim ce suntem: drep i sau p c to i? Dac suntem drep i, suntem noroco i i de-trei-ori-ferici i. Dar dac suntem p c to i, se cade ca acum, cât avem timp, s ne poc im de rele i s facem cele bune. Iadul ne a teapt , când ne vom poc i? Nu mâine, poimâine, i peste un an, ci în clipa aceasta, fiindc nu tim ce vom p i mâine, fiindc Hristosul nostru ne spune s fim mereu gata (Matei 24, 44). *** „Toate credin ele sunt mincinoase, false, toate sunt ale diavolului. Acest lucru l-am în eles drept adev rat, dumnezeiesc, ceresc, corect, des vâr it atât pentru mine însumi cât i pentru voi: c numai credin a cre tinilor ortodoc i bine-cinstitori e bun i sfânt , ca s credem în ea i s ne botez m în numele Tat lui, al Fiului i al Duhului Sfânt”. Despre preo i – harul i datoriile lor

De aceea, v rog, sfin i i preo i, s purta i de grij de mireni ca s se mântuiasc i ei i s v mântui i i sfin ia voastr . Asemenea i mirenii s -i cinsti i i ar ta i evlavie fa de preo ii vo tri i s nu-i lipsi i de danii i alte plocoane, ca s aib timp 90

s se roage lui Dumnezeu pentru sufletul vostru i pentru via a voastr . i s ti i c , cu acea danie care vor s le-o da i preo ilor, nu v îmbog i i, fra ii mei, dar dac le-o da i, au vreme s se roage lui Dumnezeu pentru sufletul vostru i pentru via a voastr . i daca se întâmpl s întâlne ti un preot i un împ rat, s -l pui pe preot s ad mai presus de împ rat. i dac se întâmpl s întâlne ti un preot i un înger, pe preot s -1 salu i înaintea îngerului, fiindc preotul e ca vrednicie mai presus decât îngerii. Acestea s le face i voi, mirenii, spre binele vostru. Iar preotul, dac vrea binele t u, s citeasc legea (Bisericii) s în eleag datoria lui. Despre sfin i ii preo i n-am s spun nimic. Când întâlnesc un preot, am datoria s m plec, s -i s rut mâinile i picioarele, i s -l rog s se roage lui Dumnezeu pentru p catele mele, fiindc to i împ ra ii, toat lumea de s-ar ruga mii de ani lui Dumnezeu, nu pot s s vâr easc Preacuratele Taine, dar un preot, fie el i p c tos, poate s le s vâr easc cu harul Duhului Sfânt. i a a nu mai am de spus nimic. Vorbesc numai despre tine, copilul meu, care vrei s te faci preot. Se cade mai întâi s fii curat ca un înger, s înve i carte greceasc , s tii s explici Evanghelia i Sfânta Scriptur , i s te faci la optsprezece ani cite , la dou zeci de ani ipodiacon, la dou zeci i cinci diacon. i când împline ti treizeci de ani, dac te roag mirenii i episcopul, atunci s te faci preot, f r s dai un ban. i s ai o chilie lâng biseric , pe care s o ii cum ine b canul pr v lia lui, ca la orice or te caut mirenii 91

s te g seasc . A a cum ciobanul colind de jurîmprejurul oilor lui, tot a a i tu, preote, ai datoria, s colinzi pe la casele cre tinilor ziua i noaptea, nu ca s m nânci i s bei i s iei lucrurile lor, ci ca s vezi care b rbat st r u cu femeia lui, care p rinte st r u cu copilul s u, care frate st r u cu fratele lui, care vecin st r u cu vecinul lui, i s -i pui s vin la iubire – aceasta e datoria preotului –, i s - i pui via a i capul pentru cre tini. Iar când liturghise ti i ispr ve ti de citit Evanghelia, s o închizi, s o ii în bra e i s o explici cre tinilor i s le spui ce le porunce te Hristos s fac , i s te gânde ti c ciucurii care sunt la epitrahilul pe care-1 ai de gât, nu sunt ciucuri, ci sunt sufletele cre tinilor i un singur suflet de pierzi dintre ele, Dumnezeu i1 va cere de pe gâtul t u în ziua Judec ii. i s te gânde ti ce înseamn felonul pe care-1 por i i care n-are mâneci. Arat c preotul nu se cade s se ocupe de lucrurile lume ti, ci s aib întotdeauna mintea sa la cer. i când î i desfaci felonul i el se face ca dou aripi, ce anume arat ? Arat c , dac faci fapte bune ca un înger, ai s zbori i s te duci în Rai. i a a cum î i speli c ma a i-i sco i murd ria i abia apoi o por i, tot a a i când vrei s liturghise ti, dac nu plângi mai întâi, ca s - i speli i cur i sufletul t u cu lacrimi, s nu îndr zne ti s te cumineci cu Preacuratele Taine. Dac faci aceasta, vei fi cu adev rat mai presus decât îngerii i nu sunt vrednic nici s m plec s - i s rut picioarele. Dar dac e ti nevrednic, neînv at, needucat, întinat cu p cate ca mine, i te duci i dai bani (episcopului) 92

i- i cumperi epitrahilul (preo ia), s tii, p rinte, c nu- i cumperi epitrahilul, ci Iadul i vei arde pururea. i când preotul se îngra i spune Evanghelia dup care spune atâtea minciuni i atâtea blasfemii, vai preotului aceluia!, mai bine era s stea departe i s - i plâng p catele ca s se îndure Dumnezeu s -l bage f r epitrahil în Rai, decât s -l duc cu epitrahil în Iad s ard pururea. În vechime, atunci când oamenii voiau s pedepseasc pe cineva, f ceau jur mânt i spuneau: „S - i dea Dumnezeu s te pun împreun cu preo ii ce se vor afla în veacul al optulea (mileniul al optulea de la facerea lumii)!”. De aceea, fra ii mei, cu anevoie pot ast zi s se mântuiasc patriarhii, preo ii, duhovnicii i dasc lii, fiindc acum suntem în veacul al optulea (mileniul al optulea) din care au trecut i dou sute optzeci de ani (anul 7280 = 1772). De aceea v sf tuiesc, sfin i i p rin i, acum cât mai ave i timp, s ede i i s citi i ca s în elege i câtu i de pu in ce spune Sfânta Evanghelie. Bucura i-v c sunte i ortodoc i!

Acum la sfâr it v propun aceasta: S v bucura i i s v veseli i de mii de or c v-a i învrednicit s fi i i voi cre tini ortodoc i binecinstitori i s plânge i i s v tângui i pentru necinstitorii-de-Dumnezeu, necredincio i i eretici, care umbl în întuneric, în mâinile diavolului.

93

Sfântul Tihon din Zadonsk17 (1724-1783)

Noi, slav lui Dumnezeu, înc nu am pierit; bun tatea lui Dumnezeu înc ne mai rabd , înc ne mai îndeamn la poc in ; înc mai puteam s ne poc im i s ne mântuim. Ei bine, s ne întoarcem la Dumnezeu i s ne poc im, ca sa ne mântuim. S ne sârguim de acum înainte a ne p zi de p cate, c prin acestea marele nume a lui Dumnezeu este necinstit; i s -I mul umim din inim lui Dumnezeu, care rabd p catele noastre, i s ne ru in m de noi în ine, c ne-am purtat cu atâta neru inare înaintea lui Dumnezeu i nu I-am dat cinstea i slava cuvenit . S ne îngrijim a face aceasta atâta vreme cât bun tatea lui Dumnezeu înc ne mai rabd i ne îndeamn la poc in , ca nu cumva fiind nep s tori fa de bun tatea lui Dumnezeu s facem cuno tin pe pielea noastr cu lucrarea drept ii Lui: c nu este de ert cuvântul lui Dumnezeu, ci este adev rat la fel ca Dumnezeu Însu i, i ce veste te, aceea negre it va fi i se va împlini. Se va împlini ceea ce s-a zis: va r spl ti fiec ruia dup faptele lui. *** „Cre tinii care tr iesc f r fric de Dumnezeu, care nu fac adev rat poc in i sunt lipsi i de roade 17

Sfântul Tihon din Zadonsk, Îndatoririle cre tinului fa de Dumnezeu, Editura Sofia, Bucure ti, 2002 pag. 155, 161-162.

94

aduc ei, oare, jertf lui Dumnezeu?”. Nicidecum. Ai v zut în ce st jertfa cre tin . Acei cre tini nu se str duiesc s fac acele lucruri, prin urmare nu aduc nici o jertf lui Dumnezeu. „Dar mul i dintre ei zidesc biserici, îmbrac evangheliile în aur i argint, cos ve minte pentru biseric , aduc lumân ri i t mâie”. Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindc ei r mân neîndrepta i i nepoc i i, fiindc lui Dumnezeu, deoarece este duh (v. Ioan 4, 24), nu Îi binepl cem decât prin jertfa duhovniceasc , adic prin credin , prin supunerea voii noastre fa de voia Lui i prin celelalte roade ale credin ei. Iar ei, de i fac faptele ar tate mai sus, nu vor s aduc lui Dumnezeu jertfa ascult rii, f r de care nimic nu Îi place lui Dumnezeu. Pe deasupra, mul i dintre ei cl desc biserici Domnului din piatr sau lemn, îns pe cele însufle ite le p r sesc sau, i mai r u, le stric . Evanghelia o împodobesc, dar de înv tura Evangheliei nici cu un deget nu vor s se ating .a.m.d. Mul i cos ve minte preo e ti i mai fac i altele, îns pe cei goi nu îi îmbrac i, mai r u, îi despoaie pe al ii i mai fac i alte nedrept i. „Dar mul i merg la biseric ca s se roage, s Îl sl veasc , s Îl cânte i s Îi mul umeasc lui Dumnezeu!”. Nici asta nu le folose te fiindc ei cu gura cânt i mul umesc lui Dumnezeu, îns cu inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: Se apropie de Mine poporul acesta cu gurile lor i cu buzele lor M cinstesc, dar inima lor departe st de Mine (Matei 15, 8) – i prin via a lor 95

cea nelegiuit necinstesc i hulesc numele lui Dumnezeu. „ i atunci, se afl într-o stare primejdioas ?” – Cu adev rat primejdioas , fiindc sunt supu i osândei ve nice dimpreun cu închin torii la idoli, cu care deopotriv se afl în r t cire i nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci î i jertfesc voin a i sufletul p catului i prin p cat diavolului – dac nu se vor întoarce f r f rnicie i nu se vor poc i. „ i ei cred în Dumnezeu?” – Nicidecum, c ci credin a adev rat face roade bune i de lucrurile rele se dep rteaz – iar ei Îl m rturisesc pe Dumnezeu, îns cu inima i faptele se leap d de El, precum înva Apostolul (Tit 1, 14). Despre ace tia vei afla mai multe din cele ce urmeaz . Totu i, tu nu te uita la ei i la credin a lor i la faptele lor, ci ia aminte la ce ne înva cuvântul lui Dumnezeu i tâlcuitorii lui, Sfin ii P rin i i Dasc li ai Bisericii.

Sfântul Ignatie Briancianinov18 (1807-1867)

Un oarecare p rinte din Egipt a avut odat o stare de r pire i prin har a fost martor al unei vedenii duhovnice ti. I s-au ar tat trei c lug ri stând la malul m rii. De pe cel lalt mal a r sunat c tre ei 18

Sfântul Ignatie Briancianinov, Ofrand monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru osp ul Mirelui, Funda ia Dosoftei, Bucure ti 2003, pag. 159, 161, 163-165.

96

un glas care zicea: „Lua i aripi i veni i la Mine”, îndat doi c lug ri au primit aripi de foc i au zburat repede la malul cel lalt. Al treilea a r mas pe loc. A început s plâng i s suspine, în sfâr it, i s-au dat i lui aripi, dar nu de foc, ci unele neputincioase i a început s zboare deasupra m rii cu mare trud i cazn . Adesea puterile îl l sau i se cufunda în mare, dar v zând c se îneac , începea s se tânguiasc cu jale. Apoi cu ultimele puteri se ridica din mare, din nou zbura încet i jos, dar puterile îi sl beau iar i i, din nou c dea în vâltoare. Cu un efort disperat striga cu dezn d jduire, se ridica i, istovit cu totul, a trecut marea în zbor. Primii doi c lug ri închipuiau monahii timpurilor de început, al treilea pe cei ai timpului din urm , s raci atât ca num r cât i ca sporire. *** Dumnezeu îi încununeaz pe nevoitorii de ast zi nu mai pu in decât pe cei de demult, de i nevoin ele celor dintâi nu sunt atât de v dite precum ale celor de-al doilea. Nu trebuie s dezarm m în fa a ispitelor i s nu d m curs sl biciunii, dezn dejdii, inactivit ii. Dimpotriv , s ne ar t m cât mai aten i i cât mai sârguincio i în p zirea poruncilor evanghelice, îndeplinind poruncile ni se vor deschide ochii suflete ti i vom putea s descoperim nenum ratele vicle uguri ale vr jma ului, acea ingeniozitate pervers cu care ispitele sunt combinate i apoi puse în lucrare. Vom vedea c necazurile i ispitele de ast zi, în aparen slabe i mai pu in virulente, urm resc asemenea 97

necazurilor i n pastelor puternice din vechime, s -l îndep rteze pe om de Hristos, s distrug cre tinismul adev rat de pe p mânt, l sându-i doar o pojghi sub ire pentru o foarte comod am gire. Vom vedea c ispitirile u oare, gândite îns i executate cu viclenie infernal de Satana, ac ioneaz cu mult mai mare succes decât ispitirile grele, v dite i directe. *** „Vai lumii, din pricina smintelilor! C smintelile trebuie s vin ” (Matei 18, 7), zice Domnul. C ci venirea smintelilor i a dezastrului moral din pricina acestora sunt uneori de la Dumnezeu. C tre sfâr itul veacurilor, în lume smintelile se vor înt ri i se vor r spândi într-o asemenea m sur : „încât din pricina înmul irii f r delegii iubirea multora se va r ci” (Matei 24, 12); atunci: „Fiul Omului când va veni, va g si, oare, credin pe p mânt?” (Luca 18, 8), pe p mântul lui Israel; Casa lui Israel – Biserica, va fi „izb vit prin sabie”, de asaltul ucig tor al ispitelor i al patimilor datorit c rora: „Mun ii lui Israel, au fost mult timp pustii i” (Iezechiel 38, 8). Vie uirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioas . Va fi a a, fiindc cel ce va tr i în mijlocul smintelilor i fa c tre fa cu ele nu se va putea s se sustrag înrâuririi acestora. A a cum ghea a sub ac iunea c ldurii î i pierde soliditatea i se preface în ap fluid , tot astfel i inima, plin de inten ii bune, supus fiind influen ei ispitelor, în mod permanent, sl be te i se schimb devenind nestatornic . 98

Vie uirea întru Dumnezeu va deveni foarte grea din cauza amploarei pe care o va lua apostazia, a generaliz rii acesteia, înmul indu-se aposta ii, care vor continua s - i zic cre tini i vor p stra aparen a de cre tini, se va ajunge u or la persecutarea adev ra ilor cre tini; înmul indu-se cei ce- i vor renega de fapt credin a cre tin , ace tia vor urzi nenum rate uneltiri împotriva adev ra ilor cre tini i vor ridica nenum rate piedici în calea dorin ei lor de mântuire i de slujire lui Dumnezeu, a a cum arat Sfântul Tihon de Voronej i Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu atât f când uz de for a autorit ii, cât i prin clevetire, sau prin uneltiri viclene, prin felurite tenta ii, i prin persecu ii cumplite. Mântuitorul lumii, în timp ce era persecutat, a g sit cu greu ad post în îndep rtatul i neînsemnatul sat Nazaret, pentru a se ascunde acolo de Irod i de c rturarii, fariseii, preo ii i arhiereii iudeilor care-L urm reau cu ura lor. Tot astfel i în timpurile din urm adev ratul c lug r cu greu va g si un îndep rtat i neluat în seam loc de refugiu, pentru ca s -L slujeasc acolo pe Dumnezeu, într-o relativ libertate i s nu cedeze for ei constrâng toare a apostaziei i a renega ilor, slujitori ai lui Satana. O, vremuri nenorocite! O, situa ie dezastruoas ! O, degradare moral , neluat în seam de omul supus sim urilor firii, dar cu mult mai primejdioas decât cele mai zgomotoase n paste materiale! O, catastrof care începe în timp i care nu se ispr ve te în timp, ci trece în ve nicie! O, 99

nenorocirea nenorocirilor, e în eleas numai de adev ra ii cre tini i de adev ra ii c lug ri, dar este trecut cu vederea de cei pe care îi doboar i-i d pieirii, t v lugul apostaziei. Socotindu-ne pe noi martori ai unei asemenea viziuni duhovnice ti, s rostim, din v paia ispitelor, acea m rturisire i acel imn de slav pe care l-au rostit cei trei ferici i tineri, în cuptorul de foc al Babilonului. Fie ca iubirea noastr s se uneasc cu a întregii omeniri, ce se afl risipit pe toat fa a p mântului; în numele întregii omeniri, ca unii ce dorim s o înf i m înaintea lui Dumnezeu, s rostim, în l ând la cer, spovedanie, despre noi i despre toat omenirea; i doxologie în fa a lui Dumnezeu, pe care s le rev rs m înaintea Lui prin aceast smerit rug ciune, pentru noi i pentru toat omenirea: „Binecuvântat e ti, Doamne, Dumnezeul p rin ilor no tri, i l udat i pream rit este Numele T u în veci C drept e ti în toate câte ai f cut nou , i lucrurile Tale sunt adev rate i drepte c ile Tale i toate judec ile Tale adev rate. Tu ai dat hot râri drepte în toate relele ce ai f cut s vin asupra noastr i asupra cet ii celei sfinte a p rin ilor no tri, Ierusalimul; c în adev r i dreptate ai adus acestea peste noi din pricina p catelor noastre. C am p c tuit i am f cut f r delege, dep rtându-ne de la Tine. i am gre it în toate, i poruncile Tale nam ascultat, nici le-am p zit, nici le-am f cut, dup cum ne-ai poruncit nou , ca s ne fie bine. i toate câte ai adus i ai f cut nou în dreapt judecat 100

sunt. Tu ne-ai dat în mâinile vr jma ilor no tri, oameni f r lege i cei mai r i dintre nelegiui i. Nu ne p r si pe noi pentru totdeauna, pentru Numele T u, i nu strica leg mântul T u. i nu dep rta mila Ta de la noi. Ci cu suflet zdrobit i cu duh umilit s fim primi i de Tine. S nu ne ru inezi pe noi, ci f cu noi dup îndurarea Ta i dup mul imea milei Tale. i ne scoate pe noi dup minunile Tale, i d m rire Numelui T u, Doamne” (Cântarea celor trei tineri 1, 2-19). *** „Nu am mo tenit poc in a, pentru c înc nu îmi v d p catul meu. P catul nu pot s mi-l v d atâta vreme cât m îndulcesc de p cat i îmi îng dui gustarea lui fie i numai cu gândurile i cu încuviin area inimii . P catul poate s i-l vad numai acela care cu o voin hot rât s-a desf cut de orice prietenie cu p catul, care s-a sculat priveghind i p zind por ile sale cu sabia scoas din teac – cu cuvântul lui Dumnezeu; cel care gone te i taie cu aceast sabie p catul, în orice chip s-ar apropia de el. Celui care s vâr e te aceast mare fapt , învr jbindu-se cu p catul, smulgând de la el cu sila mintea, inima i trupul – aceluia Dumnezeu îi d un mare dar: VEDEREA P CATULUI S U. Fericit sufletul ce a v zut p catul încuibat în sine! Fericit sufletul care a v zut în sine c derea protop rin ilor, învechirea vechiului Adam! Aceast vedere a p catului s u este o vedere duhovniceasc , vedere a min ii vindecate de orbire prin 101

Dumnezeiescul har. Sfânta Biseric de R s rit ne înva s cerem de la Dumnezeu cu post i cu metanii vederea p catelor noastre. Fericit sufletul care neîncetat înva Legea lui Dumnezeu! În aceasta el poate s vad chipul i frumuse ea Omului Nou; punându-se al turi de acesta, el poate s - i vad i s - i îndrepte 19 neajunsurile”

O m rturie a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868)

Sfântul Calinic a tr it mai aproape de noi, între anii 1787-1868, i este ctitorul mân stirii Cernica din apropierea ora ului Bucuresti, capitala României, c reia i-a fost stare timp de 31 de ani. În prezent, în biserica mare a mân stirii se afl racla cu sfintele moa te ale cuviosului, care necontenit fac minuni i dau t m duiri de tot felul de boli suflete ti si trupe ti20. Stare ul Calinic21, fiind om sfânt, mare nevoitor i cu alese daruri duhovnice ti, în jurul lui 19

Despre în elare, Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999, pag. 117. 20 Dimitriu K. Skartsiouni Profe ii despre Antihrist, Editura Credin a Str mo easc , 2003, pag. 102. 21 Arhimandritul Atanasie Baldovin, Via a i nevoin ele cele monahale ale Preacuviosului Episcop al Râmnicului Noului Severin D. D. Calinic, Tipografia C r ilor Biserice ti,

102

se adunaser mul i monahi i chiliile din insula Sfântului Nicolae erau neînc p toare, fiind trebuin de noi chilii. De aceea se gândea s fac o mân stire mai mare, în cealalt insul a Sfântului Gheorghe. Nu-i mai r mânea acum decât s înceap lucrul, îns stare ul Calinic st tea la îndoial i amâna începutul. Ce se întamplase ? Un zvon circula în ar c nu peste mult timp, adic în 1848, aveau s aib loc mari evenimente, un sfâr it de lume, un început de lume nou . Fr mântat de aceste gânduri, într-una din nop i, întorcându-se la chilie de la slujba utreniei i a ezându-se ca de obicei pe scaunul s u - c ci a a obi nuia s se odihneasc cuviosul, ezând pe un scaun i niciodat întins pe pat -, în acel moment s-a aflat cu trupul în picioare, aievea nu în vis, în cealalt insul a Sfântului Gheorghe, având de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stânga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care îl mustrau de ce nu a început zidirea mân stirii în aceast insul , pentru care deja primise bani. Cuprins de fric i de cutremur, stare ul Calinic a r spuns: "Ierta i-m , sfin ilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut c la anul 1848 va fi sfâr itul lumii". Atunci sfin ii i-au zis: "Uit -te spre r s rit". i ridicând cuviosul ochii spre r s rit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumin dumnezeiasc , iar el sp imântându-se, a c zut la p mânt zicându-i: "Prive te acum la r s rit si vei Bucure ti, 1899, în Revista Biserica Ortodox Român ,(Anul 22), 1898-1899, pag. 1019-1020.

103

vedea taina cea mare a Providen ei". i fiind înt rit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a v zut pe cer pe Sf. Treime, a a cum este zugr vit pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminos era scris cu litere mari: 750022 ani de la Adam. Atunci sfin ii care îl sus ineau pe bra e, i-au zis: "Vezi c nu la 1848 va fi sfâr itul lumii, ci sfâr itul lumii va fi când se vor împlini 7500 de ani de la Adam ? A adar, au ad ugat sfin ii, începe îndat a zidi marea mân stire a Sf.M. Mc.Gheorghe".

Sfântul Ioan din Kron tadt23 (1829-1908)

Descoperire cereasc ar tat în vis

Eu, mult p c tosul Ioan din Kron tadt, scriu aceast descoperire cereasc v zut de mine i v spun adev rul, tot ce-am auzit i am v zut într-o vedenie ce mi s-a ar tat într-o noapte de ianuarie, în 1901. M înfior de cele v zute, când m gândesc ce va fi cu lumea cea p c toas . Mânia lui Dumnezeu ne va lovi în curând, pe nea teptate, pentru tic lo ia 22

Not . Asupra acestei cifre g sim referiri precise i la urm torii sfin i: Sf. Moise Egipteanul, Sf. Ierarh Nifon al Constan ianei, Sf. Nil Athonitul, Sf. Cosma Etholianul, la care se adaug i Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. 23 Petru Botsi: Portretul unui Sfânt, Ioan de Kronstadt, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 5-12.

104

noastr . Scriu i-mi tremur mâinile, i lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, d -mi t rie i putere, d -mi adev rul T u i voin a Ta de la început pân la sfâr it, ca s descriu tot ce-am v zut! Aceast vedenie a fost a a: dup rug ciunea de sear m-am culcat s m odihnesc pu in de oboselile mele. În chilie era semiîntuneric, în fa a icoanei Maicii Domnului ardea candela. Nu trecu nici jum tate de ceas i am auzit un zgomot u or. Cineva s-a atins de um rul meu i o voce blând mi-a zis înceti or: „Scoal -te, robul lui Dumnezeu, i s mergem cu voia lui Dumnezeu!”. M-am ridicat i am v zut lâng mine un minunat stare , cu pletele albe, într-o mantie neagr , cu toiagul în mân ; m-a privit binevoitor, iar eu de fric mai n-am c zut jos; mâinile i picioarele începur s -mi tremure, voiam s spun ceva, dar limba nu mi se supunea. Stare ul m-a însemnat cu semnul crucii, i mi s-a f cut u or i vesel pe suflet. Dup aceea mi-am f cut eu singur semnul crucii. Mi-a ar tat apoi, cu toiagul, spre peretele de la asfin it. M-am uitat într-acolo. Stare ul a desenat pe perete urm toarele cifre: 1913, 1914, 1917, 1924, 1934. Apoi, dintr-odat , peretele a disp rut, iar eu lam urmat pe Stare , mergând peste un câmp verde. i am v zut o mul ime mare de cruci de lemn, mii de cruci pe morminte: cruci mari de lemn, de lut, i de aur. L-am întrebat pe Stare : „Ale cui sunt aceste cruci?”. El mi-a r spuns cu blânde e: „Ale celor care 105

au p timit pentru credin a în Hristos i pentru cuvântul lui Dumnezeu au fost uci i i au devenit mucenici!” i iar i am mers mai departe. Deodat am v zut un râu plin cu sânge, i l-am întrebat pe Stare : „Ce sânge este acesta? Atât de mult s-a v rsat!”. Stare ul a privit în jur, zicând: „Acesta este sângele dreptm ritorilor cre tini!”. Mia ar tat apoi spre un nor, i am v zut mai multe sfe nice albe arzând, care începur s cad la p mânt, unele dup altele, cu zecile, cu sutele. i c zând la p mânt, se stingeau, pref cându-se în praf i cenu . Dup aceea Stare ul mi-a zis: „Vino i vezi!” i am v zut pe nori apte sfe nice arzând. i am întrebat: „Ce înseamn aceste sfe nice c z toare?”. „A a vor c dea în erezie Bisericile Domnului, iar cele apte sfe nice de pe nori sunt cele apte Biserici Apostole ti i Sobornice ti, care vor r mâne pân la sfâr itul lumii”. Stare ul mi-a ar tat apoi în sus, i atunci am v zut i am auzit cântarea îngerilor. Ei cântau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!” Mul ime mult de norod înainta cu lumân ri în mâini, cu fe e radioase i vesele. Erau acolo arhierei, monahi, monahii, i un mare num r de mireni, tineri, adolescen i i chiar copii. L-am întrebat pe minunatul Stare : „Ace tia cine sunt?”. „Ace tia to i au p timit pentru Sfânta, Soborniceasc i Apostoleasc Biseric i pentru sfintele icoane!”. Lam întrebat pe Marele Stare , dac pot s m al tur i eu la aceast procesiune?

106

Stare ul a r spuns: „E prea devreme pentru tine, mai rabd , nu este binecuvântare de la Domnul!”. i am v zut iar un sobor de prunci, care au p timit pentru Hristos din pricina lui Irod regele i au primit cununi de la împ ratul Ceresc. i iar i am mers mai departe, i am intrat într-o biseric impun toare. Am vrut s -mi fac cruce, dar Stare ul m-a oprit: „Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”. Aceast biseric era tare mohorât . Pe masa din altar – stea peste stea; în jur ardeau lumân ri de smoal care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva r u mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în fa a prestolului st tea un preot cu fa a c tr nit , iar sub prestol – o femeie, ro ie toat , cu stea în frunte, striga de r suna biserica: „Slo-o-bo-o-da-a!” (Sunt liber !). Doamne fere te, ce groz vie! Oamenii aceia începur s alerge ca ni te sminti i în jurul prestolului, s ipe, s uiere, s bat din palme i s cânte cântece dezm ate. i deodat a str fulgerat, sa auzit bubuitul unui tunet n praznic, p mântul s-a cutremurat, i biserica s-a pr bu it: i femeia, i oamenii aceia, i preotul – s-au pr v lit cu to ii în adâncul beznei – în abis. Doamne fere te i ap r , ce groz vie! Am privit înapoi. Stare ul se uita la ceva, mam uitat i eu. „P rinte, spune-mi, ce este cu aceast înfrico toare biseric ?” – «Ace tia-s „cet enii cosmosului”, ereticii, cei ce au p r sit sfânta i 107

soborniceasca Biseric i au primit inova iile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel de biseric nu se poste te i nu po i s te împ rt e ti!» M-am înfrico at, zicând: „Doamne, vai nou , tic lo ilor – moarte!”. Stare ul m-a lini tit îns , spunându-mi: „Nu te scârbi, ci roag -te!” i iat , am v zut o mul ime de oameni care se târau chinui i de o sete cumplit , iar în frunte aveau stele. Când ne-au z rit, au început s strige: „Sfin i p rin i, ruga i-v pentru noi. Atât de greu ne este, îns nu putem s ne rug m. Ta ii i mamele noastre nu ne-au înv at Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe Duhul Sfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”. i au început s plâng . L-am urmat pe Stare ul care mi-a f cut semn cu mâna: „Vino i vezi!” i am v zut o gr mad de trupuri neînsufle ite, mânjite cu sânge. M-am speriat foarte i l-am întrebat pe Stare : „Ale cui sunt trupurile acestea?”. „Acestea-s trupurile celor din cinul monahicesc, care au refuzat s primeasc pecetea antihristic i au suferit pentru credin a lui Hristos, pentru Biserica apostoleasc . Pentru asta s-au învrednicit de sfâr it mucenicesc, murind pentru Hristos. Roag -te pentru robii lui Dumnezeu!”. Deodat Stare ul s-a întors spre nord, f cândumi semn cu mâna. M-am uitat i am v zut un palat împ r tesc. În jurul lui alergau câini, fiare turbate i scorpioni ce se c rau, zbierau, î i înfigeau col ii. L-am v zut pe ar, ezând pe tron. Cu fa a palid , 108

plin de b rb ie, citea rug ciunea lui Iisus. Deodat , a c zut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost c lcat în picioare de fiare. M-am îngrozit i am plâns amarnic. Stare ul mi-a pus mâna pe um rul drept: îl v d pe Nicolai II – în lin oliu alb. Pe cap – o cunun de r murele înfrunzite; cu fa a palid , însângerat , la gât purta o cruce de aur. optea înceti or o rug ciune, apoi mi-a zis cu lacrimi în ochi: „P rinte Ioane, roag -te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor cre tini, c am murit curajos, ca un ar – mucenic pentru credin a lui Hristos i Biserica Dreptm ritoare. Spune-le p storilor apostole ti s slujeasc o panihid fr easc pentru mine, p c tosul. S nu c uta i mormântul meu!”. Apoi totul a disp rut în cea . Am plâns mult i m-am rugat pentru arul – mucenic. De fric îmi tremurau mâinile i picioarele. Stare ul a rostit: „Voia lui Dumnezeu! Roag -te i spune-le la to i s se roage!... Vino i vezi!” i iat , am v zut z când o sumedenie de oameni mor i de foame, unii rodeau iarb i verdea . Cadavrele altora erau sfâ iate de câini i o duhoare cumplit umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credin ! Din gura lor ies cuvinte de hul , pentru asta vine mânia lui Dumnezeu! i iat , am v zut o movil înalt de c r i i printre ele se târau ni te viermi ce r spândeau o duhoare insuportabil . L-am întrebat pe Stare , ce fel de c r i erau acelea? – „C r i ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe to i cre tinii prin înv turi str ine!” Dar, îndat ce Stare ul s-a atins 109

cu toiagul de c r i, ele s-au aprins i vântul a împr tiat cenu a. Dup aceasta m-am uitat i am v zut o biseric . Pe jos, de jur împrejur se t v leau vrafuri de pomelnice. M-am aplecat, vrând s le citesc, Stare ul îns mi-a zis: „Aceste pomelnice zac de mul i ani i preo ii le-au uitat: nu le citesc, nu au timp, iar cei r posa i roag s fie pomeni i!”. Am întrebat: „ i atunci, când vor fi pomeni i?”. Stare ul a r spuns: „Îngerii se roag pentru ei!”. Am pornit mai departe, i Stare ul mergea a a de repede, încât de-abia reu eam s m in dup el. „Vino i vezi!” – a spus Stare ul. i am v zut o mas mare de oameni, gonit din urm de ni te draci urâcio i, care-i b teau cu pari, cu furci i cu c ngi. L-am întrebat pe Stare : „Ace tia cine sunt?”. Stare ul a r spuns: „Ace tia-s cei ce s-au lep dat de sfânta credin i de Biserica Apostoleasc i Soborniceasc i au schimbat credin a”. Erau acolo preo i, monahi i monahii, mireni, care au nesocotit Taina cununiei, be ivi, hulitori de Dumnezeu, clevetitori. Fe ele lor erau stra nice, iar din gur ie ea o duhoare resping toare. Lovindu-i f r mil , demonii îi mânau într-o pr pastie îngrozitoare, din care izbucneau fl c ri sulfuroase cu miros greu. M-am însp imântat foarte i mi-am f cut semnul crucii: „Izb ve te-ne, Doamne, de o a a soart !”. i iat , am v zut o mul ime de oameni, tineri i b trâni, îmbr ca i în straie ciudate, c rând o stea imens în cinci col uri; la fiecare col atârnau câte 110

doisprezece draci; în centru, satana însu i sta pro pit cu ni te coarne zdravene, cu c p âna de paie, iar din gur îi curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: „Scula i voi cei pecetlui i cu blestemul...” Imediat s-a prezentat un cârd de draci, punându-le la to i pece ile: pe frunte i la mâna dreapt . L-am întrebat pe Stare : „Asta censeamn ?”. – „Acestea-s pece ile antihristului”. Miam f cut semnul crucii i 1-am urmat pe Stare . Deodat el s-a oprit, ar tând cu mâna spre r s rit. i iat , am v zut un sobor mare de oameni cu chipurile vesele, cu cruci în mân , pretutindeni – lumân ri aprinse; în mijloc se afla un prestol înalt, alb ca z pada: pe prestol – Crucea i Evanghelia, deasupra prestolului, în aer – o coroan împ r teasc de aur. Pe coroan era scris cu litere aurite: „Pentru pu in vreme”, în jurul prestolului st teau patriarhii, episcopii, preo ii, monahii, monahiile, mirenii. To i cântau: „Slav lui Dumnezeu în ceruri i pe p mânt pace!”. De bucurie mi-am f cut semnul crucii, mul umindu-I lui Dumnezeu pentru toate! Deodat Stare ul a f cut un semn cu crucea în sus de trei ori i am v zut o gr mad de cadavre z când în sânge omenesc, iar pe deasupra zburau îngerii, luând sufletele celor uci i pentru cuvântul lui Dumnezeu i cântând: „Aliluia!” M uitam i plângeam amarnic. Stare ul m-a luat de mân , poruncindu-mi s nu plâng: „Voia lui Dumnezeu! Domnul nostru Iisus Hristos a p timit, v rsându- i preacuratul S u sânge pentru noi. A a i cei ce nu vor primi pecetea 111

antihristului – to i î i vor v rsa sângele, dobândind mucenicia i luând cununa cereasc !”. Stare ul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu i a ar tat spre r s rit. Se împlinir cuvintele Proorocului Daniel despre „urâciunea pustiirii”. i iat , am v zut deslu it cupola templului de la Ierusalim. Sus, pe cupol , era înfipt steaua. În interiorul templului se înghesuiau milioane de noroade, i înc al ii mai încercau s p trund în untru. Am vrut s -mi fac semnul crucii, dar Stare ul m-a oprit, zicând: „Aici este urâciunea pustiirii!”. Am intrat i noi în templu. Era plin de lume: am v zut tronul, peste tot ardeau lumân ri de seu; pe tron sta imperatorul în porfir de culoare stacojie; pe cap avea coroan de aur cu stea. L-am întrebat pe Stare : „Cine este acesta?”. El a r spuns: „Antihristul!”. De statur , înalt , cu ochii ca j ratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fa , viclean, perfid, stra nic. Sta coco at pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru i r cnea: „Eu sunt imperatorul i dumnezeul i st pânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!”. To i au c zut la p mânt i i s-au închinat, iar el a început s le pun pece i pe frunte i pe mâini, ca s primeasc pâine i s nu moar de foame i sete. Între timp, slugile antihristului au adus câ iva oameni cu mâinile legate, ca s -i sileasc s i se închine. Dar ei au zis: „Noi suntem cre tini, i credem în Domnul nostru Iisus Hristos!”. 112

Antihristul într-o clip le-a t iat capetele i s-a v rsat sânge cre tinesc. Dup aceea au adus un tân r la tronul antihristului, ca s i se închine lui, dar tân rul a strigat cu glas tare: „Eu sunt cre tin, cred în Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu e ti trimisul i sluga satanei!”. – „La moarte!” – a r cnit antihrist. Iar cei ce primiser pecetea, c deau la p mânt i se închinau lui. Deodat s-a auzit un tunet, au str lucit mii de fulgere, lovind cu s ge i de foc în slujitorii antihristului. O s geat uria a str lucit fulger tor i o vâlv taie de foc a c zut drept în capul antihristului, coroana s-a f cut nd ri: milioane de p s ri zburau sfâ iindu-i pe slujitorii antihristului cu ciocurile lor. Am sim it cum Stare ul m-a luat de mân i am mers mai departe. i am v zut iar mult sânge cre tinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintele sfântului Ioan Teologul din Apocalips : „ i va fi sânge... pân la z balele cailor!”. Doamne Dumnezeule, mântuie te-m ! i am v zut îngerii zburând i cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!”. Stare ul a privit înapoi i a zis: „Nu te mâhni, sfâr itul lumii este aproape! Roag -te lui Dumnezeu. Domnul este milostiv cu robii S i”. Timpul era pe sfâr ite. Stare ul a ar tat spre r s rit, apoi a c zut în genunchi, rugându-se: m-am rugat i eu cu el. Dup aceea Stare ul începu s se desprind cu repeziciune de la p mânt, în l ându-se spre cer: de-abia atunci mi-am amintit c nu tiam cum îl cheam , i am strigat: „P rinte, care î i este 113

numele?”. – „Serafim de Sarov!”, r spunse blând Stare ul: „S scrii tot ce-ai v zut pentru cre tinii pravoslavnici!”. Deodat , deasupra capului a r sunat parc un clopot imens i, auzindu-i dang tul, m-am trezit „Doamne, blagoslove te i ajut -m pentru rug ciunile Marelui Stare ! Tu mi-ai descoperit aceast vedenie cereasc mie, p c tosului T u rob Ioan, iereul din Kron tadt! 1901”. *** Aceast remarcabil „Descoperire cereasc ...” a protoiereului Ioan din Kron tadt, marele purt tor de duh i închin tor al rii Ruse ti a circulat vreme îndelungat în manuscris, fiind copiat i r spândit de c tre credincio i. În anii de restri te aceast viziune a slujit cre tinilor prigoni i drept mângâiere i consolare. ***24 Câd bate vântul aprig de miaz noapte i soarele se ascunde în nori m car pentru o clip , se face întuneric i frig. A a se întâmpl i cu sufletul cre tinesc dup îndep rtarea de la el a harului Sfântului Duh. Din nep sarea lui i dup ascunderea Soarelui Drept ii Hristos în urma lenevirii i neîmp rt irii lui cu preacuratul Trup i Sânge al lui Hristos, în suflet se face frig i întuneric. Astfel, atât în lumea v zut cât i în cea duhovniceasc toate sunt legate de legea cauzelor i efectelor, i ca atare 24

Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulbur rile lumii de ast zi, Editura Sofia, Bucure ti 2004, pag. 120-121, 152, 155156.

114

f pturile cuvânt toare, zidite dup chipul i asem narea lui Dumnezeu, sunt datoare s se in în apropierea Soarelui gândit al Drept ii – a lui Hristos, i s fie luminate de El f r contenire prin credin i prin rug ciunea cea cu osârdie i prin împ rt irea Dumnezeie tilor Lui Taine. Dar ce se întâmpl cu cei care se dep rteaz cu totul de acest Soare al vie ii, de aceast Lumin Ve nic – Hristos – prin p rerea de sine, viclenie, trufie, prin via necurat i necredin i nu se roag i nu se împ rt esc cu Sfintele Taine ? O, ei se afl în întunericul diavolesc i via nu au în sine, dup nemincinosul cuvânt al Mântuitorului, i partea lor în via , în moarte i dup moarte va fi de plâns în vecii nesfâr iti. *** Cu adev rat, aproape este ziua venirii Înfrico atului Judec tor spre Judecata tuturor oamenilor, fiindc a venit deja apostazia proorocit i s-a descoperit deja înainte-merg torul lui Antihrist, al fiului pierz rii, potrivnicul, ce se va în l a mai presus de tot ce se nume te Dumnezeu sau se cinste te cu închinare… Taina f r delegii se i lucreaz , doar c nu se va s vâr i pân ce va fi luat din mijloc cel care o opre te acum(2 Tes.2,3-4). *** În hulirea credin ei ortodoxe i-a întrecut pe to i contele Lev Tolstoi, lep dat cu des vâ ire de Dumnezeu, închin tor al propriului „eu”, închin tor al ra iunii omene ti oarbe. În virtutea mincinos în elesei libert i a cuget rii i a închin rii la oarba 115

ra iune omeneasc , el a t g duit pe Dumnezeu, a t g duit i facerea lumii, i c derea omului, i rezidirea lui, i îndeob te toat istoria sfânt , toat credin a, toat n dejdea bun , dreapt , de Dumnezeu d ruit oamenilor – a lep dat tot ce e sfânt i n-a l sat omenirii nimic afar de p catele, durerile, necazurile, bolile, mor ile sale, f r vreo luminare, f r vreo n dejde într-o lume mai bun , ve nic . Aceasta este libertatea veacului de acum i a omenirii apostate de acum? Asta e libertate, s omori de tot credin a i n dejdea poporului? P c tuit-au str mo ii no tri, dar ei numeau p cat p catul - iar liberalii de acum se str duie s îndrept easc p catul ca i cum el ar fi un lucru legiuit. Lua i p catele poftei trupe ti: dup înv tura lor, toate acestea nu sunt doar simple sl biciuni ale firii omene ti, ci i legi ale firii, cerin e ale ei. Se afl intre ei unii care î i fac dumnezeu chiar din pofta trupeasc , ca în vechime închin torii Afroditei.

Stare ul Varsanufie de la Optina25 (1845-1913)

Uneori, atunci când am vizitatori, nu ca acum jum tate i jum tate, ci numai b rba i, care tr iesc în 25

Mitropolitul Meletie de Previza, Stare ul Varsanufie, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2002, pag. 180-181; 93; 139.

116

mare parte cu mintea (femeile tr iesc mai mult cu inima i sentimentul), îi aud adeseori plângându-se c tr im într-o epoc grea, c azi are libertate complet orice fel de înv tur ateist i erezie, c Biserica s-a f cut inta atacurilor multor du mani. i c începe s st pâneasc frica ca nu cumva aceste valuri s lbatice ale necredin ei i ale eresurilor s-o înece. Eu îns le spun: – Nu v nelini ti i. Nu v teme i pentru Biseric . Ea nu se va pierde. „Por ile iadului n-o vor birui”. Ea va rezista pân la a doua Venire. Nu purta i grij pentru Biseric , ci trebuie s v teme i mai degrab pentru voi în iv . Pentru ce epoca noastr este foarte grea? Ce anume o face s fie grea? Iat ce: faptul c azi este foarte u or ca cineva s apostazieze de la Hristos. Iar când se întâmpl a a ceva – a venit pierzarea. To i cei ce urmeaz lui Hristos, cuvio ii Lui, vor împ r i împreun cu El. Dar cunoa tem i al i oameni, care s-au îngrijit s urmeze i s imite nu pe Hristos, ci pe satana. Cu siguran cunoa te i i astfel de predicatori i înv tori. Dac nu i lucr rile lor, cel pu in numele lor: Nietzsche, Renan i al ii. Ce au f cut? Au r sturnat principiile morale. Care va fi partea lor când ei au f cut tot ce au putut ca s semene diavolului în orice cruzime i în orice murd rie? Dup moartea lor, ce altceva i-a putut a tepta decât c derea în st pânirea aceluia? Un proverb rusesc spune: „F -te cu sila frate fratelui t u”. Cei ce se silesc a-I pl cea lui Hristos, vor împ r i cu El. „F -te cu sila frate fratelui t u”. Azi 117

este foarte u or s cazi de la Hristos i s ajungi în ghearele st pânitorului întunericului. Mergi pe strad i într-o vitrin vezi expus o carte, care se pare c vorbe te despre dumnezeirea lui Hristos. Atunci gândul î i spune: „Hai, cump r-o i cite teo!”. E bine ca omul s nu dea important unui astfel de gând, ci s cugete: „Cine mi-a adus acest gând?”. Cine altul decât diavolul, de vreme ce cartea are ca scop s defaime înv tura Bisericii? Un altul a mers, a cump rat-o, a citit-o i a trecut de partea cealalt ; s-a lep dat de Hristos. Unde este începutul c derii? În gândul viclean. Oare Tolstoi nu s-a pierdut din pricina gândurilor viclene? Altfel ar fi putut i el s fie sfânt. *** Nu trebuie s dezn d jduim niciodat . S nu uit m c i în cele mai înfrico toare c deri se ascunde mila cea nesfâr it a lui Domnului. Într-un chip de neîn eles i de nep truns nou Domnul „ne zide te”. Chiar i pierderea p rin ilor duhovnice ti este, în planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastr . Crede-m ! *** Odat a venit la mine (la m rturisire) un schimonah i mi-a spus: P rinte, am ajuns la dezn dejde. Nu v d în mine nici o schimbare spre mai bine. i am mai luat pe deasupra i marea schim îngereasc . i tiu c Domnul va cerceta ce de-am nuntul care a fost cu adev rat monah i care a fost numai un purt tor de 118

schim . Cum s m îndrept? Cum s mor p catului? Îmi simt toat sl biciunea. – Ai dreptate, i-am spus. Am dat „faliment” cu totul. Dac Domnul ne va judeca dup lucrurile noastre, ne vom pierde în vecii vecilor, deoarece nu avem nimic s -I aducem. – Mai este oare vreo n dejde de mântuire? – Sigur c este. Roste te cât po i de des rug ciunea i le las pe toate în mâinile lui Dumnezeu. – Dar care este folosul rug ciunii, dac nu particip la ea i mintea i inima? – Un folos uria . Se tie c rug ciunea are mai multe trepte. De la rostirea simpl a cuvintelor rug ciunii pân la rug ciunea f c toare de minuni. i chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos a rug ciunii, dar i atunci ea ne este foarte folositoare i mântuitoare. Uneltirile vr jma ului nostru se dep rteaz de la omul care roste te rug ciunea. Iar unul ca acesta cu siguran se va mântui. – Am înviat, a strigat schimonahul. De acum înainte nu voi mai c dea în trând vie i în dezn dejde.

Stare ul Nectarie de la Optina26 (1853-1928)

26

Via a Sfântului Stare Nectarie de la Optina, traducere din limba rus de Preot Prof. Teoctist Caia, Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag. 83-88.

119

În convorbirile sale, Stare ul Nectarie nu o dat a prevestit timpurile grele care aveau s vin curând, preg tindu- i fiii duhovnice ti pentru încerc rile viitoare. Cu mult timp înainte de revolu ie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea s fie. Odat , P rintele Nectarie i-a dest inuit lui Serghie Nilus, c cineva dintre c lug ri (nu el însu i) a avut un vis deosebit. Era ca i cum mergea spre U ile Împ r te ti, iar acolo i se arat imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul i-a schimbat de trei ori înf i area, r mânând îns aceea i fiar . *** Chiar dup revolu ie, Stare ul Nectarie a povestit aceast vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de r zmeri . ezând în pridvorul chiliei sale el a v zut deodat c totul a disp rut: i casele, i copacii i în locul lor, pân la cer, iruri de sfin i; iar între rândul de sus i cer r m sese un spa iu foarte mic i monahului i s-a descoperit c atunci când acest spa iu se va umple va veni sfâr itul lumii. „Iar spa iul era deja foarte mic”, a spus Stare ul. Devreme, înc din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte prooroce ti ale Stare ului despre ceea ce v zuse în vis. „Acest vis a durat aproape toat noaptea”, spunea P rintele Nectarie. Nu pot s v relatez toate detaliile, c ci ar dura prea mult. Iat esen ialul: v d o câmpie imens , unde are loc o 120

b t lie cumplit între nenum rate gloate de aposta i i o mic oaste de cre tini. To i aposta ii sunt foarte bine înarma i i duc lupta dup toate tiin ei r zboiului; cre tinii sunt îns f r arme. Eu, cel pu in, nu v d la ei nici o arm . i deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznod mântul acestei lupte inegale: survine momentul biruin ei totale a gloatelor de aposta i, deoarece dintre cre tini nu a mai r mas aproape nimeni. Îmbr ca i s rb tore te, aposta ii, împreun cu so iile i copiii lor triumf i deja s rb toresc victoria… Deodat , un grup neînsemnat de cre tini, printre care sunt femei i copii, execut un atac nea teptat împotriva aposta ilor i într-o clip imensa câmpie de lupt se acoper de trupurile o tii atee i toat nenum rata adun tur este nimicit i, pe deasupra, spre uimirea mea, f r ajutorul vreunei arme. i l-am întrebat atunci pe un osta cre tin, ce st tea lâng mine: – Cum a i putut înfrânge aceast nenum rat oaste? – Dumnezeu ne-a ajutat! a fost r spunsul. – Dar cu ce? întreb eu. Doar nu a i avut nici un fel de arme. – Cu ce s-a nimerit, a r spuns o teanul. Cu aceasta s-a sfâr it visul meu”, a încheiat Stare ul. Când un frate a fost certat de fa cu P rintele Nectarie pentru pasiunea sa de a aduna c r i, acesta, spre tulburarea multora, 1-a încurajat: „Curând va fi o foamete de c r i duhovnice ti, nu se vor putea procura c r i duhovnice ti. Este bine c el î i face o 121

bibliotec duhovniceasc , un tezaur duhovnicesc. Ea va fi foarte, foarte folositoare”. i mai departe a povestit despre vedenia catastrofei, descoperit vederii lui duhovnice ti: „Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit num rul ase i vine num rul apte. Vine veacul t cerii. Vei t cea, vei t cea, spunea Stare ul i lacrimile i se rostogoleau pe obraji... i iat , M ria Sa nu va mai fi el însu i, câte umilin e nu va îndura... Anul 1918 va fi i mai greu: M ria Sa i toat familia vor fi uci i. Da, acest împ rat va fi mare mucenic”, confirma el. Stare ul sa dus la el în chilie i vreun ceas i jum tate s-a rugat acolo. Dup rug ciune a ie it concentrat, a luat de mân pe fiul s u duhovnicesc i i-a zis: „Eu tiu foarte multe despre tine, dar nu orice cuno tin î i va fi de folos. Va veni foamete, vei fl mânzi... va veni timpul când i m n stirea noastr va fi distrus . i atunci cred c voi veni i eu în sat la voi. Atunci s m primi i, pentru dragostea lui Hristos. S nu m refuza i. Nu voi avea unde s m duc”. Nina D., prin anii '20, l-a întrebat pe Stare ul Nectarie: – Se spune c toate semnele celei de A Doua Veniri s-au împlinit... – Nu, nu toate, – a r spuns P rintele. Desigur i cei ce au o vedere simpl observ c multe se împlinesc, dar celor duhovnice ti li se descoper mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cercule . Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea î i va p stra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur 122

preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu î i spun c nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va p stra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, i în elege c a a va fi în întreaga lume. i monahia Nectaria l-a întrebat pe Stare despre sfâr itul lumii. El a r spuns: „De ce m întreba i pe mine, cel cu minte m rginit ? – merge i la monahii din Optina”. Sunt oameni care se ocup cu cercetarea semnelor sfâr itului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici un folos dac tiu timpul celei de A Doua Veniri. „Priveghea i i v ruga i” (Matei 26, 41), a spus Mântuitorul. Înseamn , deci, c nu trebuie s ghicim evenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite. Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o mare tain . În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o sut de ani, a spus c va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au poc it, i dintr-o mul ime de oameni s-a g sit doar un singur drept cu familia lui. A a va fi i la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37). Mul i, cunoscând darul proorocesc al P rintelui, îl întrebau: „Ce ne a teapt pe noi?”. Stare ul Nectarie r spundea: „Sfântul Serafim a prev zut revolu ia i schisma bisericeasc , dar spunea: „Dac în Rusia se vor p stra doar câ iva credincio i ortodoc i, Dumnezeu o va milui; iar noi avem astfel de drep i”. Oamenii aveau presim irea unor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prin instinct, precum furnicile. Dar credincio ii nu au pricini s se team , c ci pe ei îi ocrote te harul. În ultimele timpuri, credincio ilor li se vor întâmpla 123

acelea i lucruri care li s-au întâmplat Apostolilor înainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecare credincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori în Corabia-Biseric . Doar cei ce se vor afla în ea vor fi mântui i”. i nu o dat repeta: „ ine i cu t rie Ortodoxia... Noi tr im acum timpuri însemnate în Apocalips , cele despre care îngerul a strigat: „Vai de cei ce tr iesc!” – înainte de venirea l custelor. „Istoria ne arat c Dumnezeu conduce popoarele i d lec ii de moral întregii lumi”. Via a social se m soar cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: „A fost diminea , a fost sear , ziua întâi” (Facerea 1, 5). „Va veni ziua rug ciunilor– înv a Stare ul pe fiii s i duhovnice ti. În timp ce lucrezi, spune rug ciunea lui Iisus: mai întâi cu buzele, apoi cu mintea, apoi ea singur trece în inim ”. i le d dea o rug ciune compus de el însu i, pe care le poruncea s o înve e pe de rost: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni s judeci viii i mor ii, miluie te-ne pe noi p c to ii, iart c derile noastre în p cat din aceast via i ne acoper pe noi de fa a antihristului în pustia tainic a mântuirii Tale”. i f cea o observa ie: „Cele mai grele dureri ale noastre sunt asemenea în ep turilor insectelor, în compara ie cu durerile veacului ce va s fie”. Despre viitorul Rusiei prezicea c peste ani de încerc ri ea se va trezi i nu va fi bogat materialice te, dar va fi bogat cu duhul, i la Optina vor fi din nou apte lumin tori, apte stâlpi. 124

Cu pu in timp înainte de revolu ie, Stare ul îi spunea lui Serghei Nilus: „Atâta timp cât se mai men ine la Optina st re ismul f g duin ele lui se vor împlini. Când vor sigila „bordeiele” st re e ti i vor pune lac te la u i, atunci te vei putea a tepta la toate”. i iat c acele timpuri au venit...

Sfântul Inochentie al Odessei (sec. al XIX-lea)

Despre biruin a Sfintei Cruci Este lucru vrednic de toat lauda si stima, când soldatul se mândre te cu stindardul sub care se afl , cu stindardul care-l îmb rb teaz în timp de campanie, îi merge înainte pe câmpul de lupt i-l duce la biruin i glorie. Dar si cre tinul, dup cuvintele Sfântului Apostol Pavel, este soldatul lui Hristos, soldatul duhului i al credin ei (// Tim. 2, 3) i, prin urmare, i el trebuie s aib propriul stindard cu care s se mândreasc i s se laude, care s -i mearg pretutindeni înainte i s -i arate care dintre numeroasele c i ale vie ii este adev rata cale a mântuirii i s -l înt reasc în aceast cale. Un astfel de stindard al cre tinismului nu poate fi altul decât Crucea, acel semn de biruin cu care Domnul nostru Iisus Hristos a c lcat puterea mor ii i a învins st pânirea iadului i pe care El l-a d ruit urm torilor S i, ca pe o arm tare i pecete sfânt a împ r iei Sale. 125

De aceea întreaga via a cre tinului, de la na tere pân la mormânt, trebuie s fie c l uzit de stindardul crucii. Chiar de la sfântul botez, când pentru prima oar prime te numele de cre tin, omul intr sub stindardul crucii, intr în rândurile osta ilor lui Hristos. Din acest moment, semnul sacru al crucii nu trebuie s l mai p r seasc pe cre tin nici un singur minut. Cu acest semn, ca si cu o pecete sfânt , trebuie s se însemneze spre a se deosebi de lumea necredincio ilor; pe acest stindard, ca pe o arm tare a puterii dumnezeie ti neînvinse, trebuie s se rezeme în lupta cu vr jma ii mântuirii în toate zilele vie ii sale; în fine, cre tinul, ca un bun osta al lui Hristos, nici chiar în timpul mor ii nu trebuie s lase din mân stindardul crucii i, în adev r, cre tinul i în mormânt se pogoar tot cu crucea în mân . Ce se întâmpl îns cu soldatul care nu se mândre te cu stindardul s u i-l pierde din vedere? Un astfel de soldat niciodat nu se va încununa cu lauri de biruin . R pi i stindardul armatei celei mai mari i mai victorioase din lume i ea nu numai c va înceta de a mai fi victorioas , chiar va înceta chiar s mai existe. Cu atât mai mult va trebui s se întâmple acest lucru cu armata spiritual care lupt pentru lucrul mântuirii. Pierzându-ne stindardul credin ei noastre cre tine, noi sl bim, ne împu in m cu spiritul i negre it pierdem lupta, deoarece, dup cuvintele Sfântului Ioan Gur de Aur, stindardul crucii se deosebe te de toate celelalte stindarde din lume, pentru c el este totodat arma cu care se câ tig biruin ele asupra vr jma ilor nev zu i; f r cruce, cre tinul nu poate sta tare i neclintit, dup cum nu poate sta nici soldatul f r arm . 126

Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel se întristeaz amarnic c unii, fiind cre tini numai cu numele, nu in cu demnitate stindardul crucii, ba chiar îl arunc i se fac vr jma i ai crucii lui-Hristos. „Mul i umbl , zice el, despre care adesea v-am vorbit, iar acum i plângând v vorbesc, c sunt vr jma i ai lui Hristos; al c ror sfâr it este pieirea, al c ror dumnezeu este pântecele i a c ror m rire este în ru inea lor, c ci cuget cele p mânte ti" (Filip. 3, 18-19). Având în vedere, fra ilor, repro ul pe care Apostolul îl face celor ce nu se îngrijesc de slava crucii lui Hristos, suntem datori s lu m seama foarte bine i s vedem: nu cumva necinstim i noi cu ceva stindardul sfânt al credin ei noastre cre tine ?

Sfântul Iona de la Odessa27 (1855-1924)

„Cum a putea s -mi las slujba i turma în aceste vremuri atât de cumplite? Ar fi un p cat de neiertat” 28. „Nu mi-e fric de moarte. Dumnezeu conduce totul. S distrugi religia este curat utopie. Fi i sigur c religia se va înt ri cu atât mai mult în rândul poporului, cu cât va fi mai persecutat de sovietici”. 27

Protoiereu Mihail Polski, Noii martiri ai p mântului rus, Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag. 284. 28 Sfântul Iona a fost preot de mir; sfintele moa te i se p streaz în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa.

127

Sfântul Tihon29, Patriarhul Moscovei (1865-1925)

Mult iubi i P rin i i fra i!30

Tocmai am r spuns cu formula ritual „mul umesc i primesc”, dar ar trebui mai degrab s plâng. Cât de grea este aceast ascultare! Câte lacrimi cere ea! i mai ales în aceste vremuri atât de tulburi! Precum Moise, spun i eu lui Dumnezeu: „De ce-l chinui, Doamne, pe robul t u? De ce pui pe umerii mei greutatea unui popor întreg?”. Da! De acum înainte pe mine se reazem povara tuturor bisericilor din Rusia i soarta mea este s -mi jertfesc zilnic viata pentru ele. Fac -se voia Domnului! El, Care îmi impune aceast sarcin , va ti s -mi u ureze povara. Gândul c aceast alegere s-a îndeplinit i cu voia Prea Sfintei n sc toare de Dumnezeu, a c rei sfânt icoan a vegheat asupra celor dou adun ri, este pentru mine o încurajare i o mângâiere!

29

Protoiereu Mihail Polski, Noii martiri ai p mântului rus, Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag 198-203. 30 Cuvânt pe care l-a inut când a fost ales Patriarh al Rusiei în anul 1917.

128

M ad postesc sub Sfântul ei Acoper mânt, rugând-o s m înt reasc i s cru e acest ora i întreaga Rusie de mizerie i de suferin . *** Eu sunt cel mai mic dintre fra ii mei, cum era David. i totu i Domnul a îng duit s fiu ales. Cine sunt eu, Doamne? De ce m-ai chemat? Doamne! Binevoie te acum s -l binecuvântezi pe robul T u. D -i inim luminat i minte în eleapt spre cârmuirea poporului T u pe calea mântuirii. F -l s ard de dragoste pentru fiii Bisericii Tale! L rge te aceast inim ! Lucrarea unui episcop este o fapt de iubire. Iat restabilit Patriarhia în Rusia, dar în ni te vremuri foarte amenin toare, sub salve de focuri nimicitoare. Pentru a reface ordinea în Biseric , conduc torul ei va trebui s ia cu siguran ni te m suri restrictive pentru a-i îndrepta pe r zvr ti i. Plângând ca Profetul Ilie, putem i noi spune: „Doamne, fiii Rusiei au p r sit credin a Ta, ei au distrus altarele Tale i au tras în biserici i în l ca urile sfinte din Kremlin; i-au masacrat pe preo ii T i! Dar, precum oarecând Profetului, vocea Ta murmur înceti or inimilor noastre: „Am înc apte mii de oameni care nu i-au plecat genunchii în fa a Baal-ului modern, i care nu l-au p r sit pe adev ratul Dumnezeu” (I Regi 19, 14). i aud parc vocea Domnului care îmi spune: Mergi! i adun -i pe cei datorit c rora mai d inuie 129

înc p mântul rus, dar nu p r si oile r t cite i vrednice de mil , sortite pierzaniei i mor ii. Du-le s pasc într-o p une binef c toare. Adu înapoi oaia cea pierdut , gânde te-te la oaia cea r nit , înt re te-o pe cea bolnav , dar lipse te-te de oaia gras i neascult toare. Fie ca P storul Cel mai mare s -mi vin în ajutor, pentru rug ciunile Prea Curatei Maicii Sale i ale Sfin i ilor Patriarhi moscovi i. S ne binecuvânteze pe to i cu harul S u. Amin. *** Într-un mesaj adresat credincio ilor, în care descria persecu iile împotriva credin ei cre tine i masacrele bestiale ale nevinova ilor uci i f r s fi fost judeca i, Patriarhul scria: „Ne întoarcem cu profund durere spre ace ti mon tri i le adres m un avertisment de care s se team : Sminti ilor! Reveni i-v ! Înceta i masacrele! Purtarea voastr nu e numai crud , ci cu adev rat satanic , vrednic de focul cel ve nic în via a viitoare i de un blestem înfrico tor asupra urma ilor vo tri aici pe p mânt! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, v excomunic m, aruncând asupra voastr anatema, dac purta i înc numele de cre tin, c ci prin na tere a i apar inut Bisericii Ortodoxe”. i voi, credincio i copii ai Bisericii lui Hristos, dep rta i-v de acest neam uciga , dup cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndep rta i pe cel r u din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13). Ei smulg Bisericii puterea i bunurile ei datorit armelor uciga e, dar voi rezista i prin 130

puterea credin ei, îndreptând c tre Domnul rug ciunile voastre de cerere. Dac e necesar s suferim pentru Hristos, v îndemn, copii mult iubi i ai Bisericii, s suferi i împreun cu noi! 31 (Scrisoare pastoral din 19 ianuarie 1918). *** Tuturor v lansez o chemare, vou p storilor i vou episcopilor, fii i fiice întru Hristos: Gr bi i-v s propov dui i poc in a! Ruga i-v s înceteze acest conflict fratricid i aceste distrugeri! Chema i la pace, la dragoste, la unire! În sfâr it, într-un mesaj pe care l-a adresat Consiliilor comisarilor poporului cu ocazia primei anivers ri a revolu iei, Patriarhul le spunea: Când a i luat puterea, îndemnând poporul s aib încredere în voi, i-a i f cut promisiuni. Cum lea i respectat? I-a i dat, cum scrie în Evanghelie, o piatr în loc de pâine, un arpe în loc de pe te (Matei 7, 910). A i schimbat patria pe o Interna ional lipsit de suflet. A i împ r it na iunea în tabere du mane, a i aruncat-o într-un r zboi fratricid, de o cruzime nemaiîntâlnit . A i înlocuit iubirea cre tin prin ur . În loc s aduce i pacea, a i stârnit în chip artificial lupta între clase, folosindu-v de muncitori i de rani, datorit mirajului revolu iei mondiale... 31

Scrisoare pastoral din 19 ianuarie 1918.

131

A i promis libertatea, dar fiecare se simte amenin at i tr ie te cu groaza perchezi iei, a jafului, a arest rii, a deport rii, a execu iei. Înc lca i aceast libertate, cu atât mai mult în ceea ce prive te credin a cre tin , victim a blasfemiilor i nelegiuirilor din presa voastr . A i acaparat bunurile Bisericii care i-au fost date de genera ii de credincio i. A i închis o parte din m n stiri i biserici i interzice i accesul în Kremlinul Moscovei, acest loc scump întregului popor cre tin.

Preot Iosif Trifa32 (1888-1938)

C in a fiului pierdut este chipul c in ei adev rate. El nu pune vina pe nimeni, ci numai pe sine i. El nu se gânde te i nu pl nuie te cum s - i scuze r t cirea când va ajunge în fa a tat lui, ci î i depune toat gre eala lui i toate lacrimile lui în rug ciunea: «Tat , gre it-am la cer i înaintea ta!»... (Fiul cel pierdut, Ed. a III-a, 1998, pag. 39-40) *** Sunt în via a noastr clipe binecuvântate când ne apuc dorul mântuirii, când se treze te în noi dorul, dorin a de a-L c uta pe Mântuitorul i 32

Pr. Iosif Trifa, Cuvinte de aur, cuget ri i îndemnuri duhovnice ti, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2001, pag. 436438.

132

mântuirea. Ferice de cel ce tie folosi aceste clipe binecuvântate! (Zacheu, Ed. a V-a, 1999, pag. 14). *** Aceasta e cerin a i preg tirea sufleteasc pentru primirea Duhului Sfânt: retragerea din zgomotul lumii, retragerea din p cate, rug ciunea st ruitoare i dorin a dup mântuire Sufleteasc . (Tâlcuirea evangheliilor, Ed. a V-a, 200, pag. 202). *** C in a i hot rârea noastr contra p catelor trebui s fie înso ite i de întoarcerea la Dumnezeu, altcum mântuirea sufletului nu câ tig nimic. Atâ ia i atâ ia oameni î i plâng p catele, dar nu se las de ele. Atâ ia i atâ ia oameni î i pun în gând s se lase de r ut i, dar nu se las ... (Fiul cel pierdut, Ed. a III-a, 1998, pag. 42). *** C in a, numai singur , înc nu e mântuirea. Oricâte lacrimi ar ploua din ochii no tri, oricât de mare ar fi ploaia lacrimilor noastre – în noaptea cea fioroas a p catului înc nu se poate face ziu pân nu r sare „soarele”, pân nu sose te lumina Celui R stignit pe Crucea Golgotei pentru p catele noastre i mântuirea noastr . C in a trebuie s ne duc la picioarele Crucii. Peste lacrimile noastre trebuie sa cad Sângele Crucii. A te c i înseamn a c dea plângând în bra ele Crucii! Lâng p cat, lâng c in , trebuie pus Crucea Golgotei... (Oastea Domnului, nr. 49, 1934, pag. 3). 133

*** Vremurile ce le tr im nu sunt vremuri schimbate, ci sunt vremuri biblice... Tr im vremuri biblice! Tr im vremuri ce strig dup noi s ne trezim din r ut i... Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga în pustie: „Poc i i-v , c ci s-a apropiat împ r ia Cerurilor!” (Tr im vremuri biblice, Ed. a III-a, 2000, pag. 5-6). *** Pentru noi nu are prea mare însemn tate întrebarea despre când se va sfâr i lumea. Pentru noi are rost întrebarea despre cum va fi sfâr itul nostru. Pentru acest sfâr it trebuie s fim totdeauna gata. Pentru mine sfâr itul lumii i venirea Domnului este sfâr itul vie ii mele, este ziua i ceasul când voi muri. Pentru acest sfâr it trebuie s m preg tesc (Tr im vremuri biblice, Ed. a III-a, 2000, pag. 11). *** Tr im vremuri biblice! Oamenii suspin dup vremuri bune..., oamenii a teapt vremuri de u urare, dar nici bine nu ne va veni pân nu ne vom întoarce la Tat l Ceresc. Din urgiile vremurilor noastre numai o singur cale de sc pare avem: s ne împ c m cu Tat l Ceresc, „s facem pace cu El, da, s facem pace!” (Isaia 27, 5). (Tr im vremuri biblice, Ed. a III-a, 2000, pag. 32). *** Semnul c cineva a intrat cu adev rat în harul poc in ei este tocmai acesta: când începe a- i 134

m rturisi f r nici o ru ine trecutul s u i p catele sale... (Tâlcuirea evangheliilor, Ed. a V-a, 2000, pag. 117). *** Din pricina p catelor i a necredin ei noastre sunt toate relele. S ne întoarcem la Dumnezeu i, ca prin minune se vor schimba toate, spre bine, dup cum este scris: Toate lucreaz împreun spre binele celor ce se tem de El... (Lumina Satelor, nr. 11, 1922).

Sfântul Serafim de Viri a33 (1866-1949) „Domnul este puternic s ridice lucr tori ai S i dac Îl vom ruga. Hai s ne rug m i s cerem, i atunci i din pietre Domnul îi va ridica pe ale ii S i“. ***

„În cele mai grele timpuri se va mântui mai u or acela care în m sura puterilor sale se va nevoi cu rug ciunea lui Iisus, trecând de la chemarea numelui Fiului lui Dumnezeu la rug ciunea neîncetat “. La întrebarea unui fiu duhovnicesc despre viitorul Rusiei, stare ul i-a zis s se apropie de geam i s priveasc . Acela a v zut Golful Finic i o 33

Alexandru Trofimov, Sfântul Serafim de Viri a(18661949), Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 59-62.

135

mul ime de vapoare care navigau sub diferite pavilioane. – Cum s în eleg aceasta? l-a întrebat el pe batiu ka. Stare ul a r spuns: – Va veni o vreme când va fi în Rusia o înflorire duhovniceasc . Se vor deschide multe biserici i m n stiri i chiar cei de alte credin e vor veni s se boteze la noi pe astfel de cor bii. Dar aceasta nu va fi pentru mult timp, ci pentru aproximativ 15 ani, iar apoi va veni antihristul. ***

Va veni vremea când Rusia va fi sfâ iat în buc i. La început o vor împ r i, iar apoi vor începe s jefuiasc bog iile ei. Occidentul va concura în toate felurile posibile la distrugerea ei i va da partea ei r s ritean pân la o vreme în st pânirea Chinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia – chinezii, care vor veni în Rusia, se vor face c s torii mixte, iar în final prin viclenie i perfidie vor lua teritoriul Siberiei pân la Urali. Când China va voi s treac mai departe, Occidentul se va opune i nu va permite. Multe ri se vor întoarce împotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzând mare parte din p mânturile sale. Acesta este r zboiul despre care spune Sfânta Scriptur i proorocii c va deveni pricin pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vor în elege c nu se poate tr i a a pe mai departe fiindc tot ce este viu va pieri i vor alege un

136

guvern unic care va fi antecamera împ r irii lui Antihrist. Apoi vor începe prigoanele asupra cre tinilor; când în adâncul Rusiei vor ie i primele e aloane din ora e trebuie s se gr beasc cineva s ias între primii, c ci mul i dintre cei ce vor r mâne vor pieri. Va veni împ r ia minciunii i r ului. Va fi atât de greu, atât de dificil i îngrozitor încât s nu dea Dumnezeu s tr ie ti pân atunci. Dar noi nu vom prinde acele vremuri. *** Dac oamenii din toat lumea, to i pân la unul, în acela i timp s-ar fi pus în genunchi s se roage m car cinci minute lui Dumnezeu spre a prelungi via a, ca s mai dea Domnul vreme de poc in . Dac poporul rus nu va veni la poc in , se poate întâmpla iar i s se ridice fratele împotriva fratelui. Va veni vremea când nu prigoana, ci banii i în el ciunile lumii acesteia îi vor îndep rta pe oameni de Dumnezeu i vor pieri mai multe suflete ca în vremea prigoanei ateiste. Pe de o parte vor în l a cruci i vor auri cupole, iar pe de alt parte se va instaura împ r ia minciunii i r ului. Biserica adev rat totdeauna va fi prigonit , iar s se mântuiasc cineva va putea numai prin boli i am r ciuni, c ci prigoanele vor avea un caracter cât mai subtil i neprev zut, înfrico tor va fi s ajung cineva la acei ani“.

137

***

Stare ul vorbea despre rolul important al tineretului în viitoarea rena tere a Bisericii. El spunea c vor veni vremuri ( i deja au venit!!) când destr b larea i dec derea moravurilor tinerilor vor atinge ultimele limite, cele mai de jos. Aproape c nu vor r mâne din cei nedeprava i. Ei vor considera c totul le este permis pentru satisfacerea poftelor i pl cerilor, în bande i g ti, vor jefui i corupe. Dar va veni vremea când se va auzi glasul lui Dumnezeu, când va în elege tineretul c în continuare nu se mai poate tr i a a i vor ajunge la credin pe diferite c i, se va înt ri râvna pentru nevoin . Cei care erau pân atunci p c to i, be ivi vor merge la biseric , vor sim i o mare sete de via a duhovniceasc , mul i se – vor face monahi, se vor deschide m n stirile, iar bisericile vor fi pline de credincio i. Atunci vor merge tinerii în pelerinaj prin Sfintele Locuri, va fi o vreme sl vit . Iar pentru faptul c acum p c tuiesc, mai apoi se vor poc i fierbinte. Ca i lumânarea care înainte de a se stinge pâlpâie mai luminos, luminând totul cu ultima lumin , a a va fi i via a Bisericii. i acest timp este aproape.

Sfântul Lavrentie de la Cernigov34 (1868-1950)

34

Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Via a, înv turile i minunile, Editura „Credin a Str mo easc ”, 2003, pag. 15, 1921, 46, 58, 68, ,149, 169-176, 178-180.

138

Din cauza prigoanei împotriva Bisericii, fiii s i duhovnice ti doar noaptea puteau s bat tainic în geamul P rintelui. Dar nu-i primea pe to i. Ci, având darul înainte-vederii, el îi tia pe to i când vin i pentru ce. Astfel, el a prev zut prigoana i închiderea bisericilor i le spunea: – Citi i i p stra i c r ile, c de ele o s ave i mare nevoie. Pentru c înc vor mai fi m n stiri, i vor mai fi i arhierei drept-credincio i i toate c r ile v vor fi de mare folos. Înainte de începerea r zboiului, P rintele a prev zut marea nenorocire a poporului. Neîncetat se ruga i plângea, spunând c mult sânge nevinovat va curge. Înc înainte de începerea r zboiului din 1941 P rintele a proorocit spunând direct: – „Pentru tot ce se face în afara rânduielilor biserice ti i în s rb tori, totul se va ruina i va arde. Iar apoi se vor deschide m n stirile i oamenii se vor c i i se vor ruga lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, dup mare mila Sa, le va mai da pu in timp, pân când se vor completa rândurile îngerilor c zu i”. Cu lacrimi în ochi, adeseori, el repeta aceste cuvinte. *** Era înc în via P rintele când m icu ele se ocupau din ce în ce mai mult cu lucrul manual, f când icoane, iar el era nemul umit i mereu le spunea: 139

– „Toate câte le face i, le face i f r rug ciunea lui Iisus i f r de rânduiala Bisericii i, pentru aceasta, m n stirile nu vor d inui cât trebuie i multe se vor închide”, ceea ce s-a i împlinit. Diminea a, când se aprindeau luminile prin chilii, P rintele, cu mintea sa clarv z toare, tia unde i ce se întâmpl , tia cine se roag i cine se ocup cu altceva. Odat , când P rintele se îndrepta spre biseric , i-a spus m icu ei ce-l înso ea s intre în chilia de lâng biseric i s vad cu ce se ocup acolo m icu ele. Intr-adev r, ele se ocupau cu diferite treburi i nimeni nu se gr bea s mearg la biseric . P rintele s-a sup rat foarte tare i a spus: – „În felul acesta m n stirea nu o va mai duce mult”, ceea ce s-a i împlinit. El mereu le spunea c pentru monah rug ciunea este la fel de necesar ca i aerul, altfel el se va asem na cu o „statuie neagr ”, r u mirositoare. i le mai spunea: – „Ferici i sunt cei care sunt scri i în Cartea Vie ii”. Iar la întrebarea surorilor: – Cine este scris în Cartea Vie ii? el le r spundea: – „Cei care au râvn i merg cu bucurie la biseric , aceia sunt scri i în Cartea Vie ii”. Avea, de asemenea, darul rug ciunii neîncetate cu rug ciunea lui Iisus.

140

Odat , pe când sp lam holul – î i aminte te una din m icu e – P rintele, trecând pe lâng mine, mi-a spus: – Lucreaz , lucreaz , dar s nu ui i de rug ciunea lui Iisus. În minte trebuie introdus permanent rug ciunea, altfel mintea umbl pe unde se nimere te, i acest lucru ni-l repeta fiec reia când ne porneam la drum. Despre Sfânta Liturghie, P rintele ne spunea mereu: – „Dac trebuie neap rat s pleci de la Sfânta Liturghie, atunci pleac dup „Tat l Nostru”, iar dac s-au scos Sfintele Daruri, atunci s stai cu fric i s te rogi pentru c aici este prezent însu i Dumnezeu cu Maica Domnului i cu toate puterile cere ti, iar dac po i, vars m car o lacrim cât de mic pentru nemernicia ta. C ci îngerul t u p zitor se va bucura pentru tine. Dac te întreab atunci cineva ceva, tu r spunde-i, dar foarte scurt. Iar tu singur s stai în biseric precum st lumânarea”. *** Mereu le spunea c : la sfâr itul lumii (în vremurile cele de pe urm ) cei ce se vor întoarce cu toat inima lor la dreapta credin i vor chema numele Domnului se vor mântui. Mai ales cei feciorelnici vor completa rândurile îngerilor c zu i. Spunea despre Dumnezeu c este atât de milostiv încât i pe evreii adev ra i, cei ce tr iesc dup legile lui Moise, la a doua venire a Sa îi va ridica i îi va a eza în al treilea cer. 141

*** În predica sa „despre ispitele trupe ti i despre patimi”, P rintele spunea c diavolul este foarte înver unat pe ultimii drept-credincio i „fecioare”, (ai acestui veac), îi invidiaz i vrea s -i atrag în p cat, c ci ace tia urmeaz s completeze rândurile îngerilor c zu i. Ca ciupercile dup ploaie

A ap rut prin locurile noastre o „prezic toare” i toat lumea mergea la ea, ne poveste te L. M. M am dus i eu dar când m-am apropiat, ea a început s bolboroseasc ceva sub nas. Spunându-i P rintelui de cele întâmplate, el mi-a zis: – „Nici s nu pomeni i despre ea în chilia mea! Trebuie s fi i foarte aten i, c uite, va veni a a un timp când prezic torii de acest fel se vor înmul i ca ciupercile dup ploaie. S v p zi i de ei. Cite te rug ciunea lui Iisus, dar nu uita nici pe Maica Domnului”. *** P rintele spunea adeseori c vor veni timpurile când slujitorii bisericii vor începe s schimbe i s scurteze slujbele, la început Psaltirea, apoi ceasurile. Dumnezeu nu va r bda acestea i a a are s -i mai trânteasc , cu viteza cu care zboar sunetul clopotului spre cer. De spaim , mul i vor chema numele Domnului i dup credin a lor se vor salva în al unsprezecelea ceas.

142

*** Mult iubitorul P rinte Lavrentie ne spunea nou c va apare o mic libertate. Se vor deschide bisericile i m n stirile i vor fi reparate i toate înv turile cele mincinoase (false) vor ie i la suprafa cu dracii i cei strâmb credincio i (catolicii, unia ii, ucrainenii autocefali i mul i al ii) i tulburare mare va fi in Ucraina, c ci mul i se vor opune unit ii Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceast organiza ie eretic va fi condus de puteri necurate, de aceea le vor lua ortodoc ilor bisericile i pe cei drept-credincio i îi vor prigoni. Atunci Mitropolitul Kievului, (nevrednic de acest nume), împreun cu arhiereii i protoiereii vor cârti grav împotriva Bisericii Ruse. Toat lumea se va mira de f r delegile lui i mult se va înfrico a. El singur î i va semna sentin a la moartea ve nic i se va pierde ca i Iuda. Dar toate aceste ispite i sminteli ale diavolului vor disp rea, c ci Rusia are adev ra i rug tori i va fi din nou o Biseric Ortodox Unic Rus . Antihristul – un singur împ rat

P rintele deseori î i ar ta dorin a s discute cu ucenicii s i, („cu copiii s i iubi i”), despre vremurile de apoi, ca s -i înve e cum s se fereasc de c r rile gre ite i s fie veghetori. – Acum, când noi îi vot m pe conduc torii no tri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de 143

stânga”. Dar nu sta e amarul, c ci va veni o vreme când vor impune lumii s - i aleag un singur împ rat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împ rat, s ti i c acela „el e” – antihristul – i s te fereasc sfântul de vei vota. Apoi ad uga: – Va fi un asemenea r zboi mare încât atât de mul i se vor pierde c vor r mâne foarte pu ini care vor supravie ui, dar cei ce vor r mâne nu vor putea sc pa decât dac se vor ad posti prin cr p turile p mântului, prin pe teri. Spunea c în acest r zboi se vor distruge atâtea state încât pân la urm vor mai r mâne doar dou sau trei. Atunci ei se vor hot rî s - i aleag un singur împ rat peste tot p mântul. În ultimele timpuri, la sfâr it, va începe prigoana împotriva adev ra ilor cre tini, care vor trebui s scape fugind, (evadând), iar cei neputincio i i b trâni m car de remorcile lor s se prind i s fug . Deseori stare ul repeta cu triste e în discu iile despre antihrist urm toarele cuvinte: – „Vor veni a a vremuri când vor umbla din cas în cas ca lumea s semneze pentru acel «singur împ rat» pe p mânt i se va face un recens mânt al popula iei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt so ul, so ia i copiii, i so ia îl va ruga pe so s semneze c ci altfel nu va putea cump ra nimic pentru copii: «hai, so ule, s ne înscriem i noi c ci avem copii i dac nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar so ul îi va r spunde: «iubita mea so ie, tu f cum vrei eu îns sunt preg tit s mor mai bine 144

pentru Hristos, decât s semnez ceva pentru antihrist». A a de tragic viitor v a teapt . Vine timpul, i nu e departe, povestea stare ul, când foarte multe biserici i m n stiri se vor deschide în slujba Domnului i se vor repara, le vor reface nu numai pe din untru ci i pe dinafar . Vor auri i acoperi urile atât ale bisericilor, cât i ale clopotni elor, dar preo imea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la c r mizile lui Faraon. Preotul nu va mai face i misiune. Când vor termina lucr rile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnice ti în ele c va veni vremea împ r iei lui antihrist i el va fi pus împ rat. Ruga i-v ca Bunul Dumnezeu s mai lungeasc acest timp ca s ne putem înt ri în credin , c ci vremuri groaznice ne a teapt . Lua i aminte la toate cele ce v spun c ci totul se preg te te cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile i m n stirile vor fi într-o bun stare imens , pline de bog ii, ca niciodat , dar s nu merge i în ele. Antihrist va fi încununat ca împ rat în marea biseric din Ierusalim cu participarea clerului i a Patriarhului. Intrarea i ie irea din Ierusalim va fi liber pentru orice om, dar atunci s v str dui i s nu v duce i, c ci totul va fi spre a v lingu i pe voi, ca s v atrag în ispit . Antihrist va proveni dintr-o femeie curv , o evreic dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrâna i. Deja de la adolescen se va deosebi de semenii s i prin capacit ile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales dup 145

vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ie ind din bezn (din adâncul iadului) va intra în el. B iatul se va cutremura de spaim dar satana îi va spune: „nu te teme i nu te însp imânta, eu te voi în l a pe tine”. Acest copil îi va uimi pe to i cu inteligen a sa. i a a, din el va încol i i se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credin ei – Crezul –, dar el nu va permite ca acesta s fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „ i întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lep da de acestea i se va recunoa te doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea m nu i pe mâini, iar când le va da jos ca s - i fac Sfânta Cruce, Patriarhul va observa c el în loc de unghii are gheare i aceasta îi va înt ri b nuiala sa c acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât. Din cer se vor coborî proorocii Enoh i Ilie care de asemeni vor explica lumii i vor striga: „Acesta este antihristul! S nu-l crede i!”. Iar el îi va omorî pe ei, îns dup 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia i se vor în l a la ceruri. Antihrist va fi foarte înv at i va cunoa te toate vicleniile satanice ti i va face multe minuni false i semne am gitoare. Pe el îl vor vedea to i i îl va auzi lumea întreag (prin televiziune, radio, etc.). Pe oamenii s i el îi va tampila cu semnul s u. Îns 146

pe adev ra ii cre tini, care i se vor opune, are s -i urasc cu ur mare. Atunci va începe ultima i cea mai mare prigoan a cre tinilor care vor refuza tampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndat de pe p mântul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul i se va v rsa ultima pic tur de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mul i ve i ajunge aceste vremuri îngrozitoare. tampila lui satana (666) va fi de a a natur încât to i vor vedea dac a primit omul sau nu semnul satanicesc. Cre tinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici s vând i nici s cumpere nimic. Dar nu v pierde i n dejdea i nu v descuraja i, c Dumnezeu nu- i va p r si turma Sa. S nu v fie fric , nu cumva s v dezn d jdui i! Bisericile vor fi deschise, dar cre tinul ortodox (tr itor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele s se roage, c ci în ele nu se va mai aduce jertfa f r de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toat „adunarea satanic ”. i iat c , pentru aceste f r delegi, p mântul nu- i va mai da road sa i va fi o secet a a de mare, încât p mântul va face a a ni te cr p turi c va putea s cad omul într-însele. Cre tinii vor fi omorâ i sau izgoni i în locuri pustii, dar Dumnezeu are s - i îngrijeasc turma Sa, dându-le de mâncare i ap de b ut celor ce urmeaz Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mul i evrei care au tr it cu adev rat dup legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta 147

în a teptare, urm rindu-i toate activit ile lui. Ei tiu c str mo ii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, c ci ochii lor se vor deschide i ei nu vor primi tampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoa te pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la Ortodoxie, iar pentru credin a lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credin , va merge dup satana. Iar când p mântul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va r spunde: „dac p mântul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile i lacurile, i nu va mai fi nici ap în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani i jum tate, dar pentru ale ii S i Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri înc vor fi lupt tori puternici, adev ra i stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rug ciunii lui Iisus (rug ciunea inimii) i Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul S u cel sfânt i binefacerea Sa cea atotputernic i ei nu vor vedea acele minuni i semne false care vor fi preg tite de antihrist pentru to i oamenii i pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile cre tinilor, înc o dat v repet s nu merge i în aceste biserici, c ci Hristos i binefacerea Lui nu vor fi acolo”. Una din surori, ascultând aceast discu ie, a întrebat: – Ce s fac, P rinte? Tare n-a vrea s ajung vremurile acelea!

148

– Tu e ti înc tân r , s-ar putea s ajungi, i-a r spuns P rintele. Atunci sora, îngrozit , a c zut la picioarele P rintelui, exclamând: – P rinte, mi-e fric , ce s fac? – P i, tu alege una din dou , sau cele cere ti sau cele p mânte ti. Va fi r zboi, continu P rintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor disp rea i oamenii i toate vie uitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi i ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile îns vor disp rea. Cel de-al treilea r zboi mondial nu va fi pentru poc in , ci pentru nimicire, pentru distrugere. O sor l-a întrebat pe P rintele: – Asta înseamn c vom pieri cu to ii? – Nu, a r spuns P rintele. Cei credincio i î i vor v rsa sângele pentru credin i atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincio i vor merge direct în iad. Pân când nu se vor completa rândurile îngerilor c zu i, Dumnezeu nu va veni la judecat . În timpurile cele de apoi, Dumnezeu i pe cei vii înscri i în cartea vie ii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile. Restaurarea bisericilor se va face pân la venirea antihristului i în toate va fi o bun stare material nemaipomenit . Iar voi, cu repara iile în biserica noastr s mai îng dui i, fi i mode ti i cu m sur în aspectul ei exterior, ci mai bine s v ruga i mai mult i s umbla i la biseric atâta timp 149

cât înc se mai poate, i mai ales s veni i la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa f r de sânge a Mântuitorului pentru p catele întregii lumi. S v spovedi i cât mai des i s v împ rt i i cu trupul i sângele lui Hristos, i Dumnezeu v va înt ri. Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui i pe evreii care vor refuza s primeasc tampila lui antihrist i vor exclama c : asta e am gire i minciun , c acesta este necuratul i nu Mesia nostru, i nu-l vor recunoa te de mesia. P rintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi i v rsând lacrimi amare, spunea: – Mul i duhovnici i slujitori ai Bisericii î i vor pierde sufletul în vremea antihristului! Ierodiaconul Gheorghe întreb : – P rinte, spune i-mi, eu cum s fac s nu pier, sunt doar diacon. La care el i-a r spuns c nu tie. Atunci ierodiaconul Gheorghe a început s plâng c zând la picioarele stare ului i-l ruga pe P rintele Lavrentie s se roage bunului Dumnezeu pentru el ca s nu ajung în iad. P rintele Lavrentie s-a ridicat i a în l at o rug ciune la Ceruri, apoi i-a spus: – Se mai întâmpl i a a, c omul se îmboln ve te, moare i ajunge în împ r ia Cerurilor. Aceast proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoa tem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un c lug r foarte râvnitor i f cea mult milostenie.

150

S-a îmboln vit a a, dintr-o dat , i la scurt timp a murit. De fiecare dat când P rintele se ruga sau când povestea despre via a de dincolo plângea amarnic. Surorile îl lini teau, dar el le r spundea v rsând i mai multe lacrimi: – Cum s nu plâng, când întunericul cel ve nic (bezna-iadul) este plin de suflete omene ti! P rintele Lavrentie a avut o dragoste duhovniceasc puternic c tre to i i Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rug ciunii inimii i cel al înainte-vederii. *** Ne povestea foarte des despre timpurile de apoi. În ultimul timp, P rintele, stând pe lâng cori ti, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi i despre sfâr itul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci to i vor fi pe p mânt i în oameni. Va fi o mare calamitate atunci pe p mânt, nici m car ap nu va mai fi, apoi va fi r zboiul mondial (al treilea). Vor fi ni e bombe atât de puternice, încât i fierul i pietrele se vor topi. Focul i fumul se vor ridica pân la cer i p mântul va arde, vor r mâne foarte pu ini oameni, i atunci ei vor striga: „Termina i cu r zboiul i s ne alegem un singur împ rat pe tot globul!”. i vor alege de împ rat pe unul ce va fi n scut dintr-o desfrânat evreic din cel de-al doisprezecelea neam de desfrâna i, din neamul împ r tesc, i va fi „el” frumos pentru cei 151

necredincio i, iar cei drept-credincio i îi vor vedea fa a lui adev rat : urât i însp imânt toare. Când se va plimba în mantie împ r teasc prin gr din cu mama sa, i se va gândi cum va fi el în viitor s - i conduc împ r ia, deodat se va deschide p mântul, va izvorî ap , iar din ap va s ri ceva, i lui îi va p rea c cineva e în spatele lui i se va întoarce cu fa a înapoi s vad . Atunci va vedea ceva groaznic, o groz vie, i, de fric , va deschide gura s ipe; atunci diavolul se va s l lui în el i din acel moment el va deveni antihrist. Nu o dat P rintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum îns diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega i el se va s l lui în împ ratul-antihrist”. Iereii Nechifor i Grigorie i protoiereul Vasile Ganzin îl contrazic pe P rintele Lavrentie, c el despre asta a mai spus o dat , dar pu in diferit, iar el le-a r spuns. – Fra ii mei i onora i p rin i, voi un lucru nu-l pricepe i i nu-l ti i. Eu nu spun doar pentru Rusia noastr , ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adev rate, iar mie mi le-a ar tat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea. *** În anii 1930, când timpurile erau foarte grele, venisem la P rintele Lavrentie s -i cer sfatul despre greut ile pe care le întâmpinam, iar el îmi spune: – În pericole s nu- i fie fric , dac te vor aresta – nu te însp imânta, de te vor amenin a i 152

antaja tu s fii curajos. S nu te ui i la înfrico rile lor. Cite te Psalmul 90: „Sprijinitorul meu e ti i sc parea mea, Dumnezeul meu, i voi n d jdui spre dânsul...”, rug ciunea: „S învie Dumnezeu i s se risipeasc vr jma ii lui...”, i Condacul I din Acatistul N sc toarei de Dumnezeu: „Ap r toare Doamn , pentru biruin mul umiri, izb vindu-ne din nevoi, aducem ie, N sc toare de Dumnezeu, noi robii t i.(...)”. s cite ti acestea de 24 de ori iar la sfâr it „Vrednic e ti!” i otpustul. Acum du-te i promite c vei primi sfânta schim când vei ajunge în libertate. La scurt timp dup aceast întâlnire pe mine m-au arestat i amenin rile au fost multe, iar acuza iile curgeau c sunt contrarevolu ionar i împotriva conducerii. Dar mai ales când mi-au spus c m vor împu ca dac nu recunosc c sunt du man al poporului m-am însp imântat r u de tot. Atunci îmi vine în minte cuvintele Psalmului 90, 5: „Nu te vei teme de frica de noapte, de s geata ce zboar ziua...” i m bucuram, dar imediat m-a cuprins iar frica. Deodat v d în fa a mea pe P rintele Lavrentie care îmi spune: – Pu in credinciosule, de ce te-ai îndoit i te-ai dezn d jduit? i de ce ai uitat cuvintele mele despre salvarea ta? Îndat inima mea s-a înveselit i sufletul meu s-a bucurat iar chipul P rintelui a disp rut. Eu imediat am început s m rog cu aceste trei rug ciuni, pe care le-am repetat de 24 de ori. În timp ce m rugam au venit i m-au amenin at c am s fiu 153

împu cat imediat. Atunci eu mi-am pus toat n dejdea în Dumnezeu i am c zut în genunchi, cerându-mi iertare pentru neascultarea i uitarea mea: „iart -m pe mine cuvioase P rinte i binecuvinteaz ca asupra mea s coboare mila lui Dumnezeu pentru rug ciunile Sfin iei tale”. Nu mai sim eam nici o fric . Eram preg tit deja pentru a înfrunta moartea i n d jduiam la via a ve nic . Mau scos s m împu te, dar înainte de asta au hot rât s m treac prin camera de tortur . M loveau i m chinuiau neomene te, iar durerile erau insuportabile dar nu conteneam s spun: „Vrednic este!”. La un moment dat aud ca prin vis glasul unuia din ei, care opre te aceast nelegiuire i-mi spune: „Pleac i s nu te mai v d pe aici!”. Mergând pe drum spuneam otpustul, mul umindu-i Împ r tesei Cere ti i P rintelui Lavrentie pentru rug ciunile sale mijlocitoare. *** „Kievul nu a avut niciodat patriarh. Patriarhii au fost i au tr it totdeauna la Moscova. Feri i-v de biserica autocefal ucrainean ”. P rintele Kronid de la Lavra Pecerskaia l-a contrazis pe p rintele, spunându-i c ucrainenii care singuri se sfin esc i unia ii au disp rut din Ucraina. P rintele îns cu triste e i-a r spuns: „Diavolul va intra în ei i ei cu mare putere diavoleasc se vor uni împotriva Bisericii Ortodoxe. Dar sfâr itul lor va fi ru inos, iar cei ce îi vor urma vor fi pedepsi i de Cel de sus”. 154

Not : Acum, (în zilele noastre, 1993), a ap rut un singur arhiereu (ucrainean singur sfin itor) i s-a numit Patriarhul Kievului, dar unde? În America. *** „ ara noastr e ve nic ortodox ! Cuvântul „Biserica e liber ” e o denumire dat de eretici. La noi Biserica e Ortodox . Se dezbin i intr în erezie cei ce nu cred în Una Sfânt , Soborniceasc i Apostoleasc Biseric ! Biserica Ortodox este trupul Mântuitorului (oare se poate rupe trupul lui Hristos?). i ei (ereticii) nu in minte c unul este Dumnezeu, una este Credin a i una este Sfântul Botez. Iisus Hristos a creat o singur Biseric ( i nu biserici) ce nu va fi învins nici de por ile iadului. Una este, doar Biserica Ortodox Soborniceasc i Apostoleasc , celelalte se numesc „biserici”, nu sunt biserici, ci s mân stearp a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos”. P rintele, dup ce a spus acestea, a început s plâng i s se roage pentru to i cei r t ci i. Apoi a spus: Nu, nu-i va chema pe ei Dumnezeu la poc in , i nu-i va dezlega, c ci nu iart Dumnezeu acest p cat. Acest lucru mi-a fost ar tat mie de c tre Împ r teasa Cereasc i Sfântul Înger P zitor. P rintele m rturisea: Maica Domnului mi s-a ar tat de câteva ori, atât singur , cât i înso it de Arhanghelii Mihail i Gavril. P rintele îi spunea arhimandritului Varlaam: 155

– În ei (cei ce singuri s-au ab tut de la dreapta credin ) nu se s l luie te Sfântul Duh – mântuirea i câ tigarea Împ r iei Cere ti. Noi, ortodoc ii, nu urm rim decât salvarea sufletului i câ tigarea Împ r iei Cere ti i acest lucru ni-l poate da Maica noastr , biserica Ortodox . Slav lui Dumnezeu! Lep darea de biseric este un p cat de neiertat, atât în vi a asta cât i în via a cealalt . Asta-i hul împotriva Duhului Sfânt. Terminând aceast discu ie, P rintele s-a luminat cu o lumin nep mânteasc , apoi a ad ugat: – „Cei ce au urechi, s aud i cei ce au ochi, s vad !”. Iar apoi, a ad ugat cu triste e: „dar vor fi mul i surzi i mul i orbi”.

Sfântul Episcop Ioan35 Convorbirea a durat peste un ceas i p rintele ar fi dorit s nu se mai termine niciodat , c ci nu mai vorbise cu un om mai cuvios ca Episcopul Ioan. Câte nu ar fi dorit s -l mai întrebe, c ci cuno tea c prin el vorbea darul Duhului Sfânt. i întrucât era

35

Arh. Ioanichie Balan, Sfântul Episcop Ioan, Editura Episcopiei Romanului, 1999. Episcopul Ioan a fost vicar al Mitropoliei din Kiev, între anii 1915-1919, refugiat în România din cauza prigoanei ateiste din Rusia. În 1920 este întâlnit la Schitul Crasna, jud. Gorj, dup care este întâlnit în 1930, în Mun ii Sihlei de c tre Pr. Ilie Cleopa. Ultima dat a fost v zut în p durile din jurul M n stirii Sih stria în 1951.

156

înc r zboi i mare fr mântare între popoare, p rintele Teodul l-a întrebat: – Preasfin ite, dar ce s fie cu atâtea r zboaie i cumplite vremuri ce s-au ab tut peste lumea de azi? 36 – P rinte Teodul, acestea sunt vremuri apocaliptice. Ca s le în elegi mai bine, cite te Evanghelia dup Sfântul Matei, capitolele 24 i 25. Acum au început s se împlineasc cele scrise acolo...

Sfânta Matrona37 (1881-1952)

Pe cei apropia i maica îi comp timea: „Mi-e mil de voi, ve i ajunge pân în vremurile de apoi. Via a va fi din ce în ce mai insuportabil . Va fi greu. Va veni timpul când v vor pune în fa crucea i pâinea i v vor spune: alege i!”. „Noi vom alege crucea, r spundeau ei, c ci cum altfel se va putea tr i?!”. „Ne vom ruga, vom lua p mânt, vom face bilu e, ne vom ruga iar i lui Dumnezeu, le vom mânca i vom fi s tui!”. Alt dat spunea, pentru a încuraja într-o situa ie grea, c nu trebuie s avem fric de nimic, 36

Convorbirea a avut loc între P rintele Teodul (duhovnicul M n stirii Agapia, între anii 1940-1981) i Episcopul Ioan în Mun ii Sihlei, în vara anului 1945. 37 Via a i minunile Sfintei Matrona din Moscova, Editura Sofia, Bucure ti, 2003, pag. 38.

157

oricât de îngrozitor ne-ar fi: „Îl pun pe copil în sanie i nu am nici o grij ! Dumnezeu singur va face totul!”. Matrona repeta adesea: „Dac poporul pierde credin a în Dumnezeu, atunci îl lovesc toate calamit ile, iar dac nu se c ie te, atunci piere de pe fa a p mântului. Câte popoare au disp rut, îns Rusia a existat i va exista. Ruga i-v , cere i, c i iv ! Dumnezeu nu v va l sa i va p stra p mântul nostru!”.

Episcop Nicolae Velimirovici38 (1880 - 1956)

„

Scrisoarea a 115 – a

Fr iei Sfântului Ioan”, despre fenomenele apocaliptice din vremea noastr V-a i cam speriat. A i citit Apocalipsa lui Ioan, i v-a cuprins frica. Vi se pare c acele culmi ale groz viilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastr . Cineva v-a tâlcuit c to i ace ti înfrico tori balauri i fiare au venit deja în lume: i balaurul ro u în chipul socialismului, i fiara neagr cu zece coarne în chipul masoneriei, i fiara cu dou coarne în chipul ereziilor. Si to i ace ti mon tri se r zboiesc împotriva Cre tinismului ! 38

Episcop Nicolae Velimirovici, R spunsuri la întreb ri ale lumii de ast zi, Editura, Sofia, Bucuresti, 2002, pag. 245-247.

158

Chiar i de-ar fi a a, fra ilor. Chiar i dac în vremea noastr iadul i-a ridicat toate o tirile împotriva lui Hrisos, adev ratul cre tin trebuie s priveasc f r team înainte, cu credin i n dejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul urm torilor S i atunci când erau doar o mân de oameni în mijlocul uria ei împ r ii romane: nu te teme, turm mic , c bine a voit Tat l vostru s v dea vou împ r ia (Luca 12, 32) ? i aceste cuvinte proroce ti s-au împlinit. Urm torii lui Hristos au biruit împ r ia roman i multe alte împ r ii de pe p mânt, cucerind totodat cea mai însemnat împ r ie: împ r ia cerurilor. Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemn tate proroceasc pentru toate genera iile cre tine, pân la sfâr itul vremurilor. Ca atare, fiecare genera ie a adaptat în elesul acestei c r i la epoca sa – fiindc în fiecare epoc s-a ridicat împotriva credin ei în Hristos câte un balaur. Înarmat cu toate armele p mânte ti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a uierat, a scuipat otrav , dar în cele din urm a plesnit i s-a destr mat în cenu . Si Atotputernicul Hristos a r mas totdeuna biruitor asupra fiec rui monstru apocaliptic care a ap rut. A a a fost de-a lungul tuturor veacurilor, i a a va fi i în veacul cel de pe urm , dinaintea Judec ii lui Dumnezeu. Citi i cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, to i erpii i to i încep torii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, i cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui 159

pe to i. Ace tia vor face r zboi cu Mielul, i Mielul îi va birui pe ei, c este Domnul domnilor i Împ ratul Împ ra ilor. Ce vre i mai mult decât aceast chez ie a biruin ei lui Hristos ? Fiindc Hristos este înf i at aici ca Miel. În r zboaiele p mânte ti pentru avere i st pânire nu s-a tiut niciodat dinainte cine va birui, i totu i mul i osta i se lupt de amândou p r ile cu vitejie i cu n dejde – iar noi ducem lips duhovniceasc , c reia i s-a chez it biruin a dinainte de c tre Însu i Dumnezeu, i i s-a proorocit, i i s-a prevestit, i i s-a îmt rit pân în ziua de ast zi prin foarte multe biruin e ale Nebiruitului Hristos asupta tuturor apostolilor minciunii i organiza iilor întunericului. S fie aceasta cea din urm ? Cine tie ! Fiindc El a zis: ziua i ceasul acela nimeni nu tie , nici îngerii din ceruri, ci numai Tat l Meu. S fie aceasta cel din urm r zboi pentru Hristos i împotriva lui Hristos ? M car de-ar fi ! M car de-ar fi cel din urm : tocmai de aceea s ne bucur m i s ne veselim ! Fiindc de i în acest ultim r zboi lupta va fi cea mai crâncen i cununile slavei vor fi cele mai str lucitoare. Cel din urm r zboi i cea mai m rea biruin a Mielului. Care dintre cre tini nu ar dori cu inima s fie p rta tocmai acestei biruin e a biruin elor ? Nu v teme i, deci: biruin a credin ei lui Hristos este chez uit mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, dup a Sa voie, amân biruin a cea de pe urm – poate pentru ca s-o poat vedea, din cer i de pe

160

p mânt, un cât mai mare num r de ochi omene ti i s se poat veseli de ea un cât mai mare num r de inimi.

Sfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul) (1913-1960)

N dejdea celui c zut39

„Prin n dejde ne-am mântuit” zice Sfântul Apostol Pavel. A întrebat un frate pe un b trân zicând: „P rinte, ce însemneaz Proorocul prin cuvintele acestea: «Nu este mântuire lui, întru Dumnezeu lui!»”. i a zis b trânul: „Însemneaz gândurile dezn d jduirii, cari vin de la draci la cel ce gre e te i zic: De acuma nu î i este ie mântuire întru Dumnezeu! Prin asta îl ispitesc de vr jma i, ca s -l arunce întru dezn d jduire. Asupra lor trebuie s se lupte omul zicând: «Domnul este mântuirea mea i El va scoate din curs picioarele mele!». Cred c le este cunoscut la to i pilda cea din Pateric cu fratele care c dea în p catul desfrân rii în toate zilele i iar i în toate zilele îmblânzea pe Domnul prin poc in a lui cea cu multe lacr mi i rug ciuni. Se poc ia i iar i c dea în noroiul 39

Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul, Hran duhovniceasc , Editura „Lumin din Lumin ”, Bucure ti, 2000, pag. 261-263.

161

p catului, îns nu se dezn d jduia de mântuire niciodat . De i se ar ta mincinos întru f g duin a lui, dar Prea Milostivul Dumnezeu nu se întorcea de c tre el, ci r bda f r delegea fratelui i a tepta întoarcerea lui. i aceast c dere a fratelui înso it de mustrare a urmat vreme de 10 ani de zile i mai mult. Desigur c vr jma ul mântuirii s-ar fi bucurat s -1 vad pe frate c vine la dezn d jduire dup atâtea c deri i dup atâtea f g duin e mincinoase. Se a tepta de asemenea, pizma ul s vad c i Domnul se mânie i nu-l mai prime te pe cel care î i calc mereu f g duin a i nu se îndreapt , îns cu p rere de r u vede c nici fratele nu se dezn d jduie te de mântuire i nici Milostivul Dumnezeu nu se mânie, ci îl prime te în toate zilele când se poc ie te. N-a mai putut suferi uciga ul atâta r bdare, pe care o ar ta Domnul c tre cel c zut. Pentru aceasta a început a striga c tre Sfânta Icoan a Domnului, zicând: O, ce este mie i ie, Iisuse Hristoase? Milostivia Ta cea nem surat m biruie te i m surp , pentru c prime ti pe acest curvar, care se arat mincinos în toate zilele înaintea Ta, def imând st pânirea Ta! Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi i suferi? i multe zicând i iu indu-se balaurul a t cut. Atunci s-a f cut glas ca de la Sfântul Jertfelnic, zicând: „O, balaure prea viclene i pierz torule, nu teai s turat de socoteala ta cea rea, c ai sorbit lumea? Ci înc te sile ti s r pe ti i s înghi i pe cel care a venit la mila Mea cea nespus ? 162

Oare ai tu atâtea gre eli ca s le pui în cump n i s trag întocmai cu Sângele cel scump, carele 1-am v rsat pe Cruce pentru dânsul? Iat Junghierea Mea i moartea au afundat (adic au biruit) f r delegile lui! îns tu când vine el la p cat, nu-l gone ti pe el, ci îl prime ti cu bucurie, n d jduind c -1 vei dobândi pe el i Eu oare nu-1 voi ierta la el, oare nu-l voi milui, Eu cel atât de milostiv i iubitor de oameni? Carele am poruncit verhovnicului Meu Petru Apostolului, ca s ierte celui care gre e te în fiecare zi pân la aptezeci de ori câte apte? A a cu adev rat (îl voi ierta) c de vreme ce alearg la Mine, nu m voi întoarce de c tre el, pân ce îl voi mo teni. C pentru p c to i, Eu m-am r stignit i prea curatele Mele palme pentru dân ii le-am întins, ca cel ce va voi s se mântuiasc , s alerge i s se mântuiasc . C de c tre nimenea Eu nu m întorc, pe nimenea nu gonesc; m car de i de nenum rate ori într-o zi de va gre i i de nenum rate ori va veni c tre Mine, nu va ie i afar scârbit. C Eu nu am venit s chem pe cei drep i la poc in , ci pe cei p c to i! i f cându-se glasul acesta sta diavolul tremurând i neputând s fug . i iar i s-a f cut glas, zicând: „Ascult am gitorule pentru cele ce zici c sunt nedrept, c Eu c tre to i sunt drept. C în ceea ce aflu pe cineva, întru acea îl judec. Deci iat pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele i biruitor peste tine ar tându-te. îl voi lua deci pe el i voi mântui sufletul lui, pentru c nu s-au 163

dezn d jduit de mântuirea sa. Iar tu vezi cinstea lui „crap de zavistia ta i ru ineaz -te!”. Deci stând fratele cu fa a în jos i târguindu-se i-a dat duhul. i îndat urgie mare venind ca focul, a c zut peste satana i 1-au mistuit pe el. De aice s cunoa tem, fra ilor, milostivirea i iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nem surat i niciodat s nu dezn d jduim de mântuirea noastr , „îndr zni i c Eu am biruit lumea” (zice Domnul în Sfânta Evanghelie) i Sfântul Apostol în cartea sa c tre Romani zice: „Prin n dejde ne-am mântuit i dac Dumnezeu este pentru noi, cine ne poate fi împotriv ?... C ci câte s-au scris mai înainte, spre înv tura noastr s-au scris, ca prin r bdarea i prin mângâierea ce ne-o dau Scripturile s ne p str m n dejdea... i Dumnezeul n dejdii s v umple de toat bucuria i pacea prin credin , ca prin puterea Duhului Sfânt s v îmbog i i întru n dejde. Amin” (din cartea c tre Romani a Sfântului Apostol Pavel). Motivele care ne duc la patima dezn dejdii40

Însemnare: S nu mire pe nimeni dac eu amintesc cam des despre boala aceasta a sufletului. Ast zi lumea este bântuit mai mult ca oricând de r utatea aceasta i cele mai multe crime – despre care afl m din ziare – sunt urm rile dezn dejdii. Nu este nici o patim din care vr jma ul s aib atâta câ tig, precum este patima dezn d jduirii. 40

164

Ibidem, pag. 265-267.

Din cauza ei se întâmpl sinuciderile, omorurile i lep d rile de credin . Iar dac unii dezn d jdui i nu se omoar singuri trupe te (adic nu se sinucid) aceasta se datoreaz mai mult împrejur rilor, îns ei suflete te sunt mor i înainte de mormânt. C ci dezn dejdea este moartea duhovniceasc , de vreme ce omul î i întoarce fa a de c tre ajutorul lui Dumnezeu i se d în st pânirea celui r u. „Cel care dezn d jduie te î i ucide singur sufletul s u!”, zice Sfântul Ioan Sc rarul în cuvântul 5 pentru Poc in . Toate p catele aduc du m nie între om i Dumnezeu. Sunt îns unele p cate mai grele, care se cheam p cate de moarte i anume: Mândria, Iubirea de Argin i, Zavistia, Curvia, L comia Pântecului, Mânia i Trând via. Acestea se cheam p cate de moarte, pentru c sunt împotriva celor dou porunci din Sfânta Evanghelie (a iubi pe Dumnezeu i pe aproapele) i ele pricinuiesc moarte sufletului, adic osând ve nic . Din acestea apte odr slesc toate celelalte p cate. Îns milostivul Dumnezeu a pus la îndemâna omului taina Poc in ei prin care se poate vindeca suflete te, oricât de p c tos ar fi el. Vr jma ul mântuirii a mai n scocit o r utate, care nu are vindecare i aceasta este patima dezn d jduirii. De i p catele amintite mai sus se cheam p cate de moarte, toate se iart prin poc in curat . Numai p catul dezn d jduirii, când st pâne te pe om, nu are vindecare, c ci dezn d jduirea este îns i 165

p r sirea poc in ei i întoarcerea de c tre mila lui Dumnezeu. Pentru aceasta Soborul al aptelea de la Niceea a hot rât c numai p catele cele nepoc ite sunt spre moarte. Deci putem spune c numai acolo unde se cuib re te dezn d jduirea, nu mai este vindecare i nici iertare. S ne înfrico m de r utatea aceasta si s fugim de ea ca de veninul arpelui, c ci ea este lep darea darului sfânt i def imarea milostivirii celei nem surate a lui Dumnezeu. Mul i dintre credincio ii cre tini, care se adap cu mustul de ert ciunii lume ti, î i dau seama de primejdia sufleteasc în care se afl i doresc mântuirea, dar nu mai au curajul s-o caute. Ei zic c mântuirea lor s-a ters din „Condica lui Dumnezeu” i orice ar face, nu mai este îndreptare pentru ei. Socotesc c prea mult s-au ab tut din calea Sfintelor Porunci i pentru aceasta, Dumnezeu nu-i mai prime te. Partida aceasta de oameni au pierdut n dejdea mântuirii i sunt asemenea unor r ni i, care nu mai primesc nici o doctorie spre vindecare, iar r nile lor se cangreneaz i putrezesc. Sl b nogirea aceasta sufleteasc (cu îndoial i dezn dejde) vine i la mul i credincio i, care au hran pentru suflet precum i liman prielnic de mântuire, dar nu tiu s le pre uiasc . i anume sunt unii care au cunoscut de ert ciunea vie ii, s-au trezit din somnul p catului i au luat drumul poc in ei. Dar pricepând ei cât de mult sunt datori lui Dumnezeu pentru p catele lor i v zând c nu po i 166

împlini canonul poc in ei a a cum se cuvine, încep s se împu ineze la suflet i pierd n dejdea mântuirii. Sunt îns i unele persoane care s-au p zit de viermele stric ciunii lume ti, au destule cuno tin e duhovnice ti, îns au o oarecare împu inare de suflet i îndoial pentru mântuirea lor. Cercând mai cu de-am nuntul diferite cazuri, vom vedea c împu inarea de suflet i dezn dejdea se ivesc din urm toarele motive: 1. Înainte de toate i la cei mai mul i este lipsa de pov uitori duhovnice ti; apoi 2. Necunoa terea Sfintelor Scripturi pentru care ne robesc p rerile gre ite i în el ciunea min ii; 3. V t marea dreptei credin e când facem priete ug cu ereticii, cu masonii i comuni tii, 4. Trând via duhului (adic p r sirea celor duhovnice ti i nesim irea) f r c in ; 5. Nem rturisirea curat (când o facem de mântuial sau cu ascunsuri i pricinuiri); 6. Împ rt irea cu nevrednicie (când tim c nu suntem în regul i ne apropiem cu obr znicie, de ochii oamenilor); 7. Când suntem st pâni i de mândrie i nu ne plec m spre vindecare; 8. Când am c zut sub leg tur cu afurisenie de la arhiereu sau de la preot i nu c ut m dezlegare de la slujitorul pe care l-am scârbit; 9. Când am f cut vreo nedreptate mare (prin furti ag sau prin clevetire i nu c ut m a repara gre eala, împ rt indu-ne neîmp ca i);

167

10. Când ne l s m robi i de întristare peste m sur , c ci aceast întristare este îns i dezn dejde; 11. Când din zavistie hulim Sfânta Credin , ori numele lui Dumnezeu ori persoanele sfin ite; 12. Când blestem m (pe noi sau pe al ii) i ne jur m f r socoteal i nu c ut m vindecare. N dejdea mântuirii este stâlpul vie ii noastre41

La temelia vie ii noastre sunt trei pietre mari i anume: Credin a, N dejdea i Dragostea. Dintre toate, n dejdea alc tuie te sprijinul cel mai puternic al sufletului omenesc. F r piatra n dejdii, cl direa vie ii noastre se d râm . Dac cumva se zdruncin aceast piatr de la temelie, atunci pietrele cl dirii se zdruncin i cad, adic toate virtu ile omului sl besc i se pierd. Când sl be te mai ales n dejdea pentru mântuirea sufletului, atunci credin a sl be te, iar dragostea cre tineasc se r ce te i via a omului n-are nici un rost. Taina vie ii cre tine ti se sprijin pe n dejdea mântuirii, dup cum i copacul se sprijin în r d cin . Dac n dejdea aceasta a sufletului, adic r d cina sufletului se usuc , atunci de unde s mai odr sleasc faptele cele bune, de unde s mai înfloreasc sfânta credin i cum poate s mai rodeasc mântuirea? Dup cum copacul î i trage 41

168

Ibidem, pag. 344-345.

hrana din p mânt prin r d cin , tot a a sufletul omenesc î i trage puterea de via prin n dejdea mântuirii. Sfin ii P rin i aseam n n dejdea cu o ancor . Via a omului este întocmai ca o corabie care se poart pe valurile vie ii i de multe ori se primejduie te de furtuna ispitelor. Dac n-ar avea omul ancora n dejdii, atunci ar fi biruit de valuri totdeauna. F r sprijinul acesta sufletesc, omul n-ar putea ajunge niciodat la limanul mântuirii. „Prin n dejde ne mântuim” zice Sfântul Apostol Pavel. „Din straja dimine ii pân în noapte s n d jduiasc Israel spre Domnul”, zice Sfântul Prooroc David. N dejdea mângâie pe cel bolnav, înt re te pe cel slab i sprijin pe cel împov rat de b trâne e. N dejdea d curaj celor care se lupt cu necazurile i cu ispitele vie ii. Prin n dejde se câ tig biruin ele asupra celor v zu i i nev zu i vr ma i. N dejdea se na te o dat cu sufletul omenesc i alc tuie te stâlpul de baz al vie ii. Dac n-ar fi virtutea n dejdii, atunci nici credin a i nici dragostea n-ar putea locui în sufletul omenesc i via a s-ar pierde. Ea este puterea cea minunat a sufletului, care ridic din groap pe cei r ni i cu p catele i-i aduce la poc in . N dejdea este raza cea luminoas pentru cei din întunericul necuno tin ei, care îi îndreapt la adev r, în pu ine cuvinte, putem zice c omul care are n dejde nestr mutat în suflet, nu este biruit niciodat de furtunile i de greut ile vie ii.

169

Cuvânt de n dejde celor f r de n dejde42

Tr im în veacul cel de pe urm i vr ma ul mântuirii se sile te mai tare cu me te ugul lui, v zând c se apropie sfâr itul. Sunt zilele smintelilor i este mare secet de cuvântul lui Dumnezeu, lipse te pova a cea s n toas pentru mântuire. Ast zi, mul i dintre cei credincio i ajung la dezn d jduire, din cauza lipsei de pov uitor, c ci „a lipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul. Mai dureros îns este c boala dezn dejdii se strecoar i în inima celor care au îmbr cat „haina mântuirii”, ba chiar i la unii din clerici, îndoiala pentru mântuirea sufletului se vede ast zi la mul i cre tini i nu numai la cei robi i de patimi sau str ini de Biseric , ci i la unii care merg pe calea poc in ei, cu râvn pentru adev rul sfânt. Ei v d stric ciunea dimprejurul lor, v d apoi lipsa cea mare de pov uitori, uneori v d i lipsa de credin la „cei din sfe nic”, care trebuie s lumineze, i pentru asta se împu ineaz la suflet bie ii cre tini i unii se dezn d jduiesc. Cei care îmbr i eaz via a monahal sunt mai ad posti i de valurile lume ti, dar i ei v d lipsa de spor duhovnicesc i pentru asta îi cuprinde un fel de îndoial pentru mântuire, sl b nogindu-se la suflet. Prin aceste rânduri, eu nu caut s judec nici s osândesc pe cei ce au îndoial pentru mântuirea lor,

42

170

Ibidem, pag. 345-348.

ci m silesc s le pun la îndemân un „tonic”, adic o doctorie înt ritoare pentru suflet. Îndreptarea noastr i izb virea de osând am dobândit-o prin jertfa cea de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, dup cum n-au putut s scape de osând to i ale ii lui Dumnezeu din legea veche, cu toate bun t ile lor, tot a a nici noi, cei de azi, nu putem s ne mântuim prin faptele noastre, f r darul lui Dumnezeu, întâi este sfântul dar i pe urm faptele noastre, care ajut la mântuire. Aceasta o spun din cauz c sunt mul i dintre cre tini i mai ales dintre monahi, care se bazeaz mai mult pe faptele lor i mai pu in pre uiesc darul lui Dumnezeu. Când unii ca ace tia p timesc vreo alunecare la patimi, sau când sl besc cu trupul i nu mai pot împlini faptele cele bune sau nevoin ele lor obi nuite, atunci se dezn d jduiesc de mântuire. C ci n dejdea lor era la nevoin ele i la bun t ile lor, iar nu la mila lui Dumnezeu. Pentru ei, când s-a terminat voinicia trupului sau când au suferit vreo alunecare în p cate mari, atunci s-a terminat i cu mântuirea, dup socoteala lor. Fra ilor i surorilor, care v îndoi i de mântuire, s v întip ri i bine în minte c : De-ar face omul toate bun t ile i chiar de sar da i la moarte pentru ap rarea drept ii, îns f r darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire. „A Domului este mântuirea i peste poporul S u binecuvântarea Sa”, cum zice Proorocul David în Psalmi. i iar i: de-ar s vâr i cineva toate r ut ile din lume, îns dac nu- i pierde n dejdea în 171

Dumnezeu i dac alearg la poc in , tot se mântuie te. „De art este mântuirea omului” zice psalmistul, adic toat str dania omului este zadarnic f r ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare om este luptat de felurite p cate i se r ne te de ele. Deci noi singuri, oricâte bun t i i oricâte nevoin e am face, nu suntem în stare s ne vindec m i s dobândim nevinov ia. Darul lui Dumnezeu împline te toate lipsurile noastre i ne vindec spre mântuire. Nimeni dintre drept credincio ii cre tini s nu se împu ineze la suflet încât s zic sau s cugete c nu mai este mântuire pentru el. împu inarea aceasta a sufletului i îndoiala pentru mântuire vine de la vr ma . arpele care a îndemnat odinioar pe str mo i s m nânce din rodul oprit i nu vor muri niciodat , acum i-a schimbat glasul i le opte te la mul i, zicând: „Zadarnic mânca i pâinea vie ii" c ci „nu mai este mântuire pentru voi!”. Auzi i ce glas în el tor r sun ast zi? Sfântul Prooroc David pricepea glasul acesta, pentru aceasta zice la Psalmi 3,2: „Mul i zic sufletului meu: nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui!”. Dar el se înt rea cu n dejdea în Dumnezeu, zicând: „ pentru ce e ti mâhnit, suflete al meu i pentru ce te tulburi? N d jduie te spre Dumnezeu, c -L voi l uda pe El, mântuirea fe ei mele i Dumnezeul meu” (Psalmul 41 6-7). i aceste cuvinte Proorocul le roste te de mai multe ori, ar tând cu asta primejdia care vine din dezn dejde. Citi i cu b gare de seam la Psaltire i ve i vedea cât de înt rit este împ ratul David cu n dejdea mântuirii. El nu era nici botezat i nici 172

bucuria învierii Domnului n-a cunoscut-o ar tat , ci numai în chip tainic, dar n dejdea mântuirii r sun în to i psalmii lui. Afar de asta nici el n-a fost scutit de r nile p catului, ba înc a p timit cele mai grele r ni, din preacurvie i din ucidere. Dar n dejdea lui nu s-a împu inat i pentru aceasta s-a mântuit i s-a sfin it. Socoti i apoi c tâlharul cel credincios era în gura mor ii cu sufletul împov rat de rele, dar n dejdea lui a r mas neclintit pân la urm . C ci de n-ar fi avut n dejde, atunci n-ar fi îndr znit s zic : „Pomene te-m , Doamne, când vei veni întru împ r ia Ta!“. Cât de dureros este când vezi c mul i din cei ce s-au îmbr cat întru Hristos prin Taina Sfântului Botez i se împ rt esc cu Pâinea Vie ii, adic cu Trupul Domnului, cu alte cuvinte, când vezi pe cei chema i s mo teneasc împ r ia cerurilor c se dezn d jduiesc de mântuire! Mare durere pentru Sfânta Biseric , maica noastr duhovniceasc , care se sile te ca pe to i s ne mântuiasc ! To i Sfin ii P rin i m rturisesc într-un glas c nici un p cat nu este a a de v t m tor, precum este p catul dezn d jduirii, c ci el e aproape ca i lep darea de Dumnezeu. Pentru aceasta, fra ilor, s ne doar inima pentru p catele noastre, c ci prin ele am sup rat pe Bunul Dumnezeu, dar întristarea noastr s fie totdeauna înso it cu n dejdea în mila P rintelui Ceresc i niciodat s nu avem îndoial de mântuire. Obiceiul vr ma ului este s aduc în inim frica cea dobitoceasc i tulburare, ca prin asta s arunce pe om în dezn dejde. Dar tu, frate 173

cre tine, chiar dac L-ai vedea pe însu i Domnul c î i întoarce fa a Sa de la tine i nu te mai socote ti între oile Sale, tu nici atunci s nu te împu inezi, ci roag -te cu st ruin de El, precum se ruga i v duva cea nec jit c tre judec torul nedrept ii, cum spune la Sf. Evanghelie, i nu vei r mâne ru inat. Strig cu îndr zneal la gândurile cele otr vite, cum striga i Sf. Prooroc David, zicând: „Domnul este luminarea mea i mântuitorul meu, de cine m voi teme?” i apoi zi: „N dejdea mea este Tat l, sc parea mea este Fiul, acoper mântul meu este Duhul Sfânt!”. Ce înseamn o mic cl tinare din r d cina credin ei43

Acum vreo aisprezece veacuri în urm str lucea în p r ile Egiptului ca o stea luminoas Cuviosul Paisie cel Mare. Din num rul cel mare al ucenicilor s i, Cuviosul Paisie avea pe unul mai deaproape pe care îl iubea mult pentru ner utatea i pentru simplitatea lui. Odinioar acest ucenic a mers în cetate spre a vinde lucrul mâinilor. Întorcându-se în schit dup câteva zile, ucenicul vede cu mirare c duhovnicescul lui p rinte, adic Paisie, care îl avea la atâta dragoste, acum nu-i mai d nici o aten ie. Nici m car blagoslovenia obi nuit nu i-o mai d dea b trânul, ba înc se ferea de el ca de un str in. Se uita lung la el ca i cum nu l-ar cunoa te. Mirat de aceast str in schimbare, ucenicul îl întreab : 43

174

Ibidem, pag. 337-339.

„P rinte, de ce te fere ti a a de mine?”. „Dar cine e ti tu c eu nu te cunosc!”, îi r spunde b trânul. „Cum nu m cuno ti, nu sunt eu cutare ucenic, pe care îl iubeai a a de mult?”. „Ucenicul acela era cre tin, r spunde el, nu a a cum e ti tu. Chipul t u din afar seam n cu dânsul, dar sufletul t u a murit duhovnice te. Semnele credin ei celei vii s-au pierdut de la tine i e ti ca un mort între noi. Spunemi, ce ai p it pogorându-te în cetate?”. „N-am p it nimic i nici n-am s vâr it nici un r u”, r spunse ucenicul. „Tic losule, îi zice b trânul, ai suferit cea mai mare pagub i mai zici c n-ai p it nimic! Atâta de nesim itor e ti! Fugi acum de la mine c ci nu mai pot sta de vorb cu cel care s-a lep dat de Hristos!”. „Cum p rinte, eu m-am lep dat de Hristos!” a strigat cu spaim ucenicul i a început a plânge cu suspine. Ap sat de mustrarea cea aspr , bietul ucenic i-a adus aminte despre o întâmplare pe care a avuto când mergea spre cetate. i anume s-a întâlnit pe cale cu un evreu foarte me ter la cuvânt i viclean. Acesta se ar ta a fi un om înv at i iscusit în cuvintele Scripturii. V zând el pe ucenic c este simplu i cam sfios a început s discute despre Domnul nostru Iisus Hristos. Între altele, jidovul cel viclean i-a v rsat veninul lui de arpe, zicând c nu este Hristos adev rat acela pe care îl cinstesc cre tinii, ci altul este Hristos, adic acela pe care îl a teapt jidovii. La aceste vorbe hulitoare, ucenicul, din cauza prostimii lui, n-a îndr znit s mustre pe spurcatul nepot al lui Iuda, nici nu i-a astupat 175

urechile i nici nu s-a tulburat ca s se dep rteze de el, ci a mers cu el înainte pe cale. S-a sfiit de vicleanul jidov i în loc s -l mustre, a c utat s -i in hangul la vorb i anume a rostit c poate s fie a a cum zice el. Prin cuvântul „poate” ucenicul a dat s în eleag c nu este nici el sigur de venirea Domnului, ca i cum ar zice c nici el nu este departe de p rerea jidovului necredincios. Îndoiala cea de o clip , care s-a strecurat în mintea lui cea proast , a fost socotit ca o lep dare de Hristos i Cuviosul Paisie a cunoscut cu duhul c derea ucenicului i s-a tulburat. Nep sarea i sfiala pe care a ar tat-o ucenicul fa de jidovul hulitor a fost ca o tr dare a sfintei credin e; pentru asta se ferea cuviosul de ucenic. Abia dup o poc in cu multe lacrimi fierbin i, ca i oarecând Sfântul Apostol Petru, a fost primit ucenicul iar i în slujb de c tre Sfântul Paisie. Din aceast pild putem cunoa te cât aten ie aveau Sfin ii P rin i când era vorba de taina Credin ei. Lep darea ucenicului s-a f cut prin ne tiin , din cauza prostimii lui. Iar dac se întâmpla cumva ca cineva s t g duiasc cu bun tiin sfânta i dreapta Credin , atunci to i se tânguiau pentru el, ca i pentru cel mort, i nimeni dintre credincio i nu avea voie s fac leg turi cu cel lep dat. Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de cium . În asemenea cazuri, Biserica punea leg tur de afurisenie pentru cel c zut din credin i numai dup o lung poc in era primit din nou între 176

credincio i, îns nu avea voie s se împ rt easc pân în ceasul mor ii, iar dac era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujb pentru toat via a. A a era în vremea veche. Dar ast zi, ce ne este dat s vedem în lumea cre tinilor no tri? Cutare frate sau cutare cleric predic înv tura comunist , laud dogmele cele f r Dumnezeu ale ateilor, ba fac i tov r ie cu dân ii i nimeni nu se fere te de el i nici nu i se d pedeapsa cuvenit . Unii se mai feresc pu in de cei în ela i, al ii îns se sfiesc, temându-se de r zbunare, iar al ii mai habotnici îi laud pe unii ca ace tia c au îndr zneal i sunt râvnitori pentru dreptate (Dumnezeu Sfântul s ne p zeasc de asemenea în el ciune!). Dac socotim bine, vedem c în el ciunea comunist , cu întunericul masoneriei i cu toat ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lep dare de Credin . Ca s fie proteja i de guvernul ateilor, p storii cei duhovnice ti ascund ast zi toiagul mustr rii i pleac steagul credin ei în fa a st pânirii lume ti. Ba unii îi laud pe st pânitorii comuni ti i le fac parad (Te deum-uri). Se tem p storii s nu jigneasc pe fiarele cele cuvânt toare. Ispita cre tinilor cu adev rat ortodoc i44

În Pateric scrie c sfin ii P rin i ai Schitului au profe it despre neamul cel de pe urm . „A întrebat unul: Ce lucr m noi? i r spunzând unul dintre 44

Ibidem, pag. 537-538.

177

dân ii, Marele Av Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. i iar i întrebând a zis: Cei de dup noi ce vor face oare? i a zis: vor face numai pe jum tate din cât am lucrat noi. Dar cei de dup dân ii ce vor face? i a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispit i cei care se vor afla încerca i în vremea aceea vor fi mai mari decât noi i decât p rin ii no tri. Ce ispit înfrico toare va fi oare, s se arate l muri i cu toate c nu vor avea nici o lucrare i vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minuna i?”. Ispita neamului celui de pe urm a i sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât amenin s -i piard pe cei ale i. i nu-i atât de periculoas ispita care vine de la vr jma ii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele p mânte ti sau de la cei destr b la i care nu pot u or s vat me pe cre tini. Pericolul vine de la fra ii cei mincino i, care sunt du mani ascun i cu atât mai periculo i, cu cât cred c ei sunt fra i cura i. Predic i ei Ortodoxia, dar oarecum schimbat i pref cut dup placul lumii acesteia i a st pânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hran prielnic care a început s se strice i în loc s hr neasc otr ve te pe cei care o m nânc . Ei aduc tulburare în rândurile cre tinilor. Ace tia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urm . Despre ei a profe it Domnul c vor fi în veacul cel de apoi. „Mul i vor veni întru numele meu i pe mul i vor în ela” (Matei 24, 5).

178

Vorbesc i fra ii mincino i de sfânta i preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de cur ie, pentru fapta bun , de smerenie i de virtute, i ajut ob tile cre tine ti. Cât e de greu pentru ortodoc ii cei cura i i simpli s în eleag pe cine au înaintea lor. Cât e de u or s fie atra i de ideile lor cele «filosofice» i s îi cread . Dac r scole te cineva adânc în sufletele acestor oameni, va g si nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se nume te „om” (tradus din grece te). *** De multe ori în eal r utatea, pref cându-se în chipul faptei bune. Dup cum a spus i Sfântul Dorotei: „Nici o r utate i nici unul dintre eresuri, nici însu i Diavolul nu poate s în ele pe cineva, numai dac se preface în chipul faptei bune. Dup cum i Sfântul Apostol zice c însu i Diavolul se închipuie un Înger luminat. Neghin nume te Sfântul Vasile cel Mare pe ereticii care stric înv turile Domnului i amestecându-se ei cu trupul cel s n tos al Bisericii ca, fiind neobserva i, s fac v t mare (Din Catehismul Sfântului Chiril Patriarhul Ierusalimului pag. 121). Profe ia Sfântului Moisi Arapul45 (Despre c lug rii din neamul cel de pe urm )

Sfântul Moisi Arapul a profe it, zicând: în zilele cele de pe urm ale veacului al aptelea i 45

Ibidem, pag. 538-539.

179

jum tate, via a monahiceasc se va def ima cu totul i monahii nu vor mai ine socoteal de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulbur rilor i al gâlcevilor, întuneca i, f r nici un folos i lene i, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bun , robi i de patimile p catului, pentru c de acolo de unde 1-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo i el are s ard i s pârjoleasc . i de unde s-a biruit, va birui i el pe monahii cei lene i i def im tori. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult p catul i f r delegea, pentru c se va r ci dragostea multora i monahii vor petrece prin mijlocul lumii i a mirenilor f r fric , cu mânc ri i b uturi, am gindu-se de poftele trupului, prin de ert ciuni, în necura ii i fapte ru inoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi i b t i în mân stirile de ob te pân la sânge, tot a a i în lavre, unde nu este via de ob te, din r utatea unuia asupra celuilalt i pentru c s-au def imat sfintele canoane i nevoin a cea duhovniceasc , se vor pune egumeni i stare i oameni neîncerca i în fapta bun , f r credin , nepricepu i, de nici un folos i simpli, nedeosebind binele de r u, lene i, f r fapte bune, îngrijindu-se numai de cele p mânte ti, purtându-se cu neru inare în slujbe. R pind cu sila egumeniile, cu daruri, i ne tiind s înve e i s pov uiasc turma i fr imea, ne tiind c ei sunt chip i pild de folos pentru cei care urmeaz fapta bun i neîn elegând c ei au s dea seam lui Dumnezeu în ziua judec ii pentru turma lor. i din pricina nep s rii egumenilor 180

care nu poart grij de turm , se vor pierde, se vor osândi nu numai cei lene i i trândavi, ci i fra ii cei cu via bun i înfrâna i. Dup aceea, robul lui Dumnezeu, Moisi, a v zut c nor i vârtej, negur întunecoas i ispite foarte înfrico ate au venit asupra monahilor din partea de la miaz noapte, c ci îi alerga pe monahi i cinul cel monahicesc se împr tia de blestematele eresuri i sileau pe mul i s lepede hainele monahice ti i s se însoare. Atunci, pu ini nevoitori care vor fi încerca i ca aurul i argintul în cuptor în necazuri multe, în prigoan i strâmtorare, se vor l muri. i câ i se vor afla încerca i i vor birui atâtea ispite înfrico ate, se vor pream ri, se vor preasl vi i se vor cinsti de Dumnezeu mai mult decât acei care au r bdat c ldura i z duful zilei i gerul nop ii. Dup aceea, robul lui Dumnezeu, Moisi, a v zut c a trecut iarna aceea a necazurilor i ispitelor i prigoana acelor înfrico ate eresuri i s-a f cut lini te. i dup ce vor trece câ iva ani; iar i se va dispre ui ceata monahilor cea îngereasc i vor veni iar i ispite asupra lor mai multe i mai silnice. A v zut c monahii vor petrece împreun cu c lug ri ele i împreun cu pofta cea rea va veni i tirania, c ci i cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila. Preo ii se vor spurca prin p catul desfrâului i preotesele lor vor preacurvi, asemenea i ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu i va distruge tot neamul acela viclean i-1 va trimite în focul cel ve nic. 181

Deci, ferici i vor fi câ i nu se vor pleca la cea mai mare f r delege a necur iei, care este mai silnic i mai grea decât uciderea, ci se vor împotrivi i vor mustra f r delegea ca Sfântul Ioan Botez torul i vor st rui, mustrând amestecarea de sânge. i vor fi uci i de cei prea f r delege, spurca i i prea necura i oameni din vremea aceea i apoi se vor odihni în sânul lui Avraam, Isaac i Iacob prea sl vi ilor Patriarhi i vor locui în împ r ia cerurilor cu to i Sfin ii, bucurându-se i veselindu-se, de care bucurie s ne învredniceasc Dumnezeu i pe, noi, cu darul Lui cel Sfânt. AMIN. Descoperirea ce s-a f cut Sfântului Moisi Arapul despre nev zutul r zboi al Sfin ilor46

Cuviosul Moisi Etiopianul a mers odinioar la Avva Isidor i i-a zis lui: „P rinte, nu pot s stau în chilia mea, fiind luptat de patimile trupe ti". Fericitul Isidor luându-l pe el, l-a suit în vârful chiliei sale i i-a zis: „Caut spre Apus!", i c utând Moisi a v zut o mul ime de oameni înfrico a i gâlcevind i g tindu-se spre r zboi. Apoi iar i a gr it Avva Isidor: „Caut spre R s rit i prive te". i c utând, a v zut o mul ime de Sfin i îngeri purt tori de lumin , a ijderea i ei g tindu-se de r zboi. Atunci Sfântul Isidor a zis c tre Moisi: „Cei dinspre Apus ridic r zboi împotriva Sfin ilor lui 46

182

Ibidem, pag. 539-540.

Dumnezeu, iar cei dinspre R s rit se trimit de la Domnul spre ajutor nevoitorilor celor buni. Îns vezi c sunt mai mul i cei ce ne ajut nou decât cei ce se ridic asupra noastr ”. Cu o vedenie ca aceasta i cu cuvintele stare ului înt rindu-se, Moisi s-a întors la chilia sa i se îndeletnicea în ostenelile lui cele obi nuite.

Sfântul Ioan Maximovici47 (1896-1966)

Discu ie despre Judecata de Apoi

Ast zi suntem în S pt mâna înfrico atei Judec i i este firesc s vorbim despre Înfrico ata Judecat i despre semnele sfâr itului lumii. Nimeni nu cunoa te ziua aceea, afar de Dumnezeu-Tat l, dar semnele apropierii ei sunt date i în Evanghelie, i în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbe te despre evenimentele sfâr itului lumii i despre înfrico ata Judecat cu prec dere în simboluri i în ghicitur , dar Sfin ii P rin i au tâlcuit-o i exist o tradi ie autentic a Bisericii care ne vorbe te i despre semnele apropierii sfâr itului lumii, i despre Judecata de Apoi. Înainte de sfâr itul vie ii pe p mânt vor fi tulburare, r zboaie, fr mânt ri civile, foamete, 47

Sfântul Ioan Maximovici, Predici i Îndrum ri Duhovnice ti, Editura Sofia, Bucure ti, 2001, pag. 162-168.

183

cutremure. Oamenii vor suferi de spaim , vor muri de a teptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va fi nici via , nici bucuria vie ii, ci o stare chinuitoare de pierdere a leg turii cu via a. Dar nu se va pierde numai leg tura cu via a, ci i cu credin a; i Fiul omului, venind, va g si oare credin pe p mânt? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemul umitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: al turi de pierderea leg turii cu via a, va sl bi i morala. Binele va sl bi i r ul va cre te. Despre aceste vremuri vorbe te i Sfântul Apostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflat de Dumnezeu, numit Apocalipsa. El însu i m rturise te c „a fost în Duh”, ceea ce înseamn c însu i Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit în diferite imagini simbolice destinele Bisericii i ale lumii; de aceea Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu. El prezint destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nu se arat în via , a a cum se întâmpl acum în Rusia. În realitate, vor avea importan hot râtoare for ele care preg tesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamn „vechi” sau „în loc de” sau „împotriv ”. Acel om dore te s fie în locul lui Hristos, s ocupe locul S u i s aib ceea ce ar trebui s aib Hristos. El dore te s aib aceea i putere de fascina ie i aceea i st pânire asupra întregii lumi. El va primi acea putere înainte de pieirea sa i a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag 184

care, prin puterea falselor minuni, îi va împlini voia i-i va ucide pe cei ce nu recunosc st pânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor ap rea doi drep i, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî i timp de trei zile trupurile lor vor r mâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist i a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodat , acei drep i vor învia i toat o tirea lui Antihrist va fi în mare tulburare i se va îngrozi, iar Antihrist va c dea deodat mort, omorât de puterea Duhului. Dar ce se tie despre omul-Antihrist? Originea lui exact nu se cunoa te. Tat l este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricat care se d drept fecioar . El va fi evreu din semin ia lui Dan. Pentru aceasta avem semn c Iacov, murind, a spus c printre urma ii s i „Dan va fi arpe la drum, viper la potec , înveninând piciorul calului, ca s cad c l re ul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indic metaforic c el va ac iona prin viclenie i r utate. Ioan Teologul vorbe te în Apocalips despre mântuirea fiilor lui Israel, c înainte de sfâr itul lumii o mul ime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din irul semin iilor mântuite lipse te semin ia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent i va ti cum s se poarte cu oamenii. Va fi fermec tor i prietenos. *** Pân la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja preg tit . „Taina lucreaz deja” i for ele care-i preg tesc apari ia se lupt , în primul 185

rând, împotriva împ r iei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune c Antihrist nu poate ap rea pân nu va fi îndep rtat „cel care o împiedic ” (II Tesaloniceni 2, 7). Sfântul Ioan Gur de Aur tâlcuie te c „cea care o împiedic ” este st pânirea legiuit cinstitoare de Dumnezeu. Aceast st pânire (Regalitatea) se lupt cu r ul. „Taina” (Lucrarea lui Antihrist) care lucreaz în lume nu dore te aceasta, nu dore te lupta cu r ul prin mijloacele for ei: dimpotriv , ea dore te st pânirea f r delegii i când o va ob ine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent i fermec tor, dar va fi milostiv, va face acte de caritate i fapte bune pentru înt rirea st pânirii sale. Iar când i-o va înt ri într-atât, încât îl va recunoa te întreaga lume, atunci î i va ar ta fa a. Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru c aici Mântuitorul i-a descoperit înv tura dumnezeiasc i Persoana, aici întreaga lume a fost chemat s guste fericirea binelui i a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos i L-a r stignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut st pânirea. *** El va crea condi ii de via Bisericii, îi va îng dui s slujeasc , va promite c va construi biserici splendide, cu condi ia recunoa terii lui ca „fiin suprem ” i ca lumea s i se închine. Va avea o ur personal fa de Hristos. Va tr i din aceast ur i se va bucura de lep darea oamenilor de 186

Hristos i de Biseric . Va fi o apostazie general i, pe deasupra, mul i episcopi vor tr da credin a, iar ca justificare, vor ar ta spre starea str lucit a Bisericii. C utarea compromisului va fi atitudinea caracteristic a oamenilor. Fermitatea m rturisirii va disp rea. Oamenii vor c uta cu asiduitate s - i motiveze c derea, iar r ul, ca o mole eal malign (în textul rusesc: „laskovoe zio”), va sus ine aceast stare general . Oamenii vor avea obi nuin a lep d rii de dreptate, a dulce ii compromisului i a p catului. Antihrist va îng dui oamenilor totul, numai ca ei „c zând în fa a lui, s i se închine”. Nu este o atitudine nou fa de oameni: i împ ra ii romani erau gata s le redea libertatea cre tinilor cu condi ia ca ei s le recunoasc divinitatea i suprema putere divin i îi chinuiau doar pentru c ei m rturiseau c „Domnului Dumnezeului t u s te închini i Lui Singur s -i sluje ti” (Matei 4, 9-10). Întreaga lume i se va supune i atunci el î i va descoperi fa a i ura fa de Hristos i de cre tinism. Sfântul Ioan Teologul spune c to i cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte i pe mâna dreapt . Nu se tie dac aceasta va fi cu adev rat un semn pe trup sau este o exprimare simbolic a faptului c oamenii vor recunoa te i cu mintea necesitatea închin rii la Antihrist i c întreaga lor voin îi va fi supus . În timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi – i cu voin a, i cu con tiin a – vor ap rea cei doi drep i de care am

187

amintit, care vor propov dui f r team credin a i îl vor da în vileag pe Antihrist. Sfânta Scriptur spune c înainte de venirea Mântuitorului vor ap rea dou „sfe nice”, doi „m slini arz tori”, „doi drep i”. Pe ace tia Antihrist îi va omorî cu puterile magului. Cine sunt drep ii ace tia ? Dup Predania Bisericii, sunt cei doi drep i care nu au gustat moartea: profetul Ilie i profetul Enoh. Exist o proorocire c ace ti drep i care nu au gustat moartea o vor gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor învia. Moartea lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist i pentru slugile lui. Învierea lor de peste trei zile îi va aduce într-o stare de nespus groaz , de înfrico are i tulburare. Atunci va veni sfâr itul lumii. Sfântul Apostol Petru spune c prima lume a fost creat din ap i a pierit prin ap . „Din ap ” este tot un simbol al haosului masei fizice, i a pierit prin apa potopului. Iar lumea de azi este p strat pentru foc (II Petru 3, 5-7). „P mântul i lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde. Aceast lume de acum va pieri într-o singur clip , într-o clip totul se va schimba. i se va ar ta semnul Fiului lui Dumnezeu – adic semnul Crucii. Întreaga lume care s-a supus de bun voie lui Antihrist „va plânge”. Totul s-a sfâr it. Antihrist a fost omorât. Este sfâr itul împ r iei sale, a luptei cu Hristos. Este sfâr itul i vremea r spunsului pentru întreaga via , r spuns dat Adev ratului Dumnezeu. 188

Atunci, din mun ii Palestinei va ap rea chivotul Legii: profetul Ieremia ascunsese chivotul i Focul sacru într-o adânc fântân . Când din acea fântân a fost luat ap , ea s-a aprins. Dar chivotul nu a fost g sit. Când privim acum la via a din jur, cei ce pot vedea v d c tot ce a fost prezis despre sfâr itul lumii se împline te. Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfântul Ioan Teologul îi d în mod simbolic numele 666, dar toate încerc rile de a în elege acest însemn au fost zadarnice. În via a contemporan putem avea o viziune destul de clar despre posibilitatea arderii lumii, când „toate stihiile se vor aprinde”. Aceast viziune ne-o ofer fisiunea atomului. Sfâr itul lumii nu înseamn distrugerea ei, ci schimbarea ei. *** Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, poveste te despre un B trân Judec tor a ezat pe tron, în fa a c ruia este un râu de foc. Focul este elementul cur itor. Focul mistuie p catul, îl arde i dac p catul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie i pe om. Acest foc se va aprinde înl untrul omului: v zând Crucea, unii se vor bucura iar al ii vor c dea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi. Astfel, oamenii se vor desp r i dintr-o dat : în relatarea evanghelic unii se a eaz la dreapta, în fa a Judec torului, iar al ii la stânga: i-a desp r it con tiin a. Îns i starea sufleteasc a omului îl 189

arunc într-o parte sau în cealalt , la dreapta sau la stânga. Cu cât mai sârguincios i mai insistent a n zuit omul spre Dumnezeu în via a sa, cu atât mai mare îi va fi bucuria când va auzi cuvântul: „Veni i la Mine, binecuvânta ilor!” i, dimpotriv , acelea i cuvinte vor stârni focul groazei i al chinului celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptat cu El sau L-au hulit în timpul vie ii. Judecata de Apoi nu cunoa te martori sau list de protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor i aceste însemn ri, aceste „c r i” se vor deschide. Totul se va descoperi tuturor i fiec ruia în parte, i starea sufleteasc a omului îl va face s mearg la dreapta sau la stânga. Unii, la bucurie, al ii la chin. Când se vor deschide „c r ile”, to i vor în elege limpede c r d cinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului. Iat be ivul, desfrânatul: când moare trupul, unii cred c moare i p catul. Nu e a a, în suflet exista o înclina ie, pentru suflet p catul era dulce. i dac nu s-a poc it de p catul respectiv, dac nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceea i dorin a dulce ii p catului i niciodat nu î i va satisface dorin a. Va suferi de ur i de r utate. i aceasta e o stare infernal . „Gheena de foc” este focul l untric, este flac ra viciului, flac ra neputin ei i a r ut ii i aici va fi „plânsul i scrâ nirea din ilor” r ut ii neputincioase.

190

P rintele Arsenie48 (1894-1975)

Mult ceart s-a f cut între voi. Este grea i insuportabil via a în lag r. tim unde vom sfâr i. Pentru aceasta am devenit atât de duri. Toate putem, dac vrem, s le explic m i s ne îndrept im. În nici un caz nu avem dreptul s brutaliz m i s înjunghiem. V-am auzit c judeca i puterea, sistemul, pe oameni. i pe mine m-a i adus aici numai i numai ca s g si i un aliat s v ajute s înfrânge i partea cealalt . Spune i a adar de comunism c a d râmat bisericile, a închis credincio ii, a r zboit Biserica. Da, a a este. S cercet m lucrurile mai în adâncime, s vedem de unde au provenit. Cu mult mai înainte poporul nostru i-a pierdut credin a, i-a dispre uit tradi ia, i-a uitat istoria, negând cele sfinte i cuvioase ale lui. Cine este de vin pentru acestea? Puterea de acum? Noi suntem de vin . Secer m ce am sem nat... S ne amintim ce exemplu au dat poporului intelectualii, nobilii, comercian ii, func ionarii statului i mai întâi de toate ce exemplu am dat noi clericii. Am fost cei mai r i dintre to i. Pentru aceasta i copiii preo ilor, v zând în familiile lor imoralitate i iubire de bani, au devenit cei mai 48

P rintele Arsenie – Acuzatul «ZEK-18376». Un Sfânt din lag rele comuniste, Editura Bunavestire, Bac u, 2001, pag. 100-101.

191

fanatici atei, cei mai aprin i revolu ionari. Cu mult înainte de Revolu ia din 1917, clerul î i pierduse orice putere de conducere a poporului. Devenise – vai de mine! – o ceat de meseria i, unde împ r ea necredin a i corup ia. Din mul imea de m n stiri din ara noastr , numai cinci- ase erau faruri luminoase ale cre tinismului: Valaam, Optina cu marii ei stare i, Diveievo, Sarov i poate înc unadou . În celelalte, nici credin i nici virtute nu g sea nimeni, ci se sminteau de ideile lor lume ti i demonstra ia neghioab . Ce putea s ia poporul de la asemenea purt tori de ras , de la asemenea a a-zi i reprezentan i ai lui Dumnezeu? Noi l-am împins la revolu ie, pentru c nu i-am dat exemplu bun, nu i-am insuflat credin a, dragostea, r bdarea, smerenia. Nu uita i toate acestea. Pentru aceasta ne-a p r sit atât de repede poporul; pentru aceasta a negat împreun cu noi i pe Dumnezeu; pentru aceasta a d râmat bisericile. Nu pot a adar, nu pot s judec statul, puterea de ast zi, deoarece s mân a ateismului a c zut atunci pe p mântul pe care noi în ine l-am preg tit cu gre elile i dec derea noastr . Aceasta a fost cauza i începutul r ului. Toate câte au urmat, înc i acest lag r i martiriul nostru, jertfele f r sens ale atâtor oameni nevinova i, nu sunt decât consecin e inevitabile. Câte se întâmpl , desigur, sunt înfrico ate, dar ca preot i patriot trebuie s v spun i vou câte le spuneam i fiilor mei duhovnice ti: ara noastr , în orice stare s-ar g si, trebuie s o

192

iubim, s o sprijinim, s o ap r m. Suferin ele de ast zi vor trece; toate se vor îndrepta cândva.

P rintele Dimitrie Gagastathis49 (1975)

Tr iesc ast zi i m rturisesc c Dumnezeu p ze te fiecare fiin uman care Îi r mâne credincioas . *** Nu m rog pentru mine. Îi iubesc pe oameni atât de mult încât m rog numai pentru ceilal i. **** Ave i dragoste între voi, smerenie i ascultare. Dumnezeu i îngerii se bucur de acestea... Iubi i cel mai mult pe Preasfânta N sc toare de Dumnezeu, pentru c ea mult ajut neamul nostru omenesc i p c tos. *** Scopul tuturor rug ciunilor i slujbelor pe care le facem, este s ne apropiem mai mult de Dumnezeu i s ajungem s -L iubim mai mult. *** Vedem c ast zi, în vremea noastr , este imposibil s lucrezi bine în via dup voia lui

P rintele Dimitrie Gagastathis, Amintirile unui sfânt – Un preot de mir, prieten al Sfin ilor Arhangheli, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 37, 105, 108-109, 114-117.

49

193

Dumnezeu, din cauz c ne lipsesc cele dou aripi: cea a dragostei i cea a smereniei. *** Dumnezeu ne-a salvat de comunism, dar Satana ne-a predat materialismului. Acum e timpul s plângem i s ne rug m pentru starea lumii de ast zi. Trebuie s ne rug m pentru ca Dumnezeu s -i lumineze pe oameni pentru a vedea calea lui Dumnezeu, calea adev rului i a drept ii. *** Prin icoana ei care plânge, Maica Domnului ne arat c este trist , deoarece vede cât sufer Rusia de la atei i c este hulit de mul i. *** Credin a noastr este vie, dar noi am p r sit-o din pricin c egoismul i materialismul ne-au îndep rtat de ea. *** Minuni se întâmpl în fiecare minut, dar noi nu le vedem din cauza împietririi. Avem nevoie de blânde e i simplitate… *** Când prela ii altor biserici au venit în Trikala, la început m-am dus doar s -i v d, dar apoi mi-am zis: „P rinte Dimitrie, pleac imediat de aici i nici m car nu privi înapoi…”. Nu trebuie s -i accept m. Urmez acest principiu de mul i ani. A fost cam nepoliticos din partea mea. Dar e mai bine s te pui bine cu Dumnezeu decât cu oamenii… *** 194

Am fost încercui i de Francmasonerie i mul i lupt împotriva Bisericii noastre, dar cred c încerc rile lor sunt zadarnice, deoarece Conduc torul Bisericii este Însu i Hristos; iar Biserica nu va pieri cu nici un chip. *** Tinerii, fete i b ie i, au luat-o razna i astfel nu vor putea nici s aud , nici s vad , în vreme ce nimeni nu se ostene te s -i opreasc . i totu i, cum ar putea s o fac cineva, când i cei mari merg spre mai r u?... *** Cel ce alearg la în el tori i la ghicitori este un în elat i un tic los la care nici Dumnezeu nu Se mai uit . *** Nu-mi amintesc nimic din aceast via ; numai povara cea grea a p catelor.

P rintele Constantin Sârbu50 (1905-1975) Previziuni

P rintele Constantin Sârbu sfâr itul. Ana Cristea ne poveste te:

i-a

prev zut

50

Un Sfânt printre noi, P rintele Constantin Sârbu, Editura Bunavestire, Gala i, 2002, pag. 184-185.

195

Pe data de 3 octombrie 1975 urma s plec la b i. Aveam canon s nu m împ rt esc pân de Cr ciun. Totu i, la sfâr itul lui septembrie, tiind c plec, P rintele îmi spune: – Preg te te-te s te împ rt e ti duminic . – Dar cum, P rinte? Am canon s nu m împ rt esc pân la Cr ciun. – tiu eu ce- i spun. Tu preg te te-te, duminic te împ rt esc. De atunci presim ea el sfâr itul lui. La întreb rile noastre, Matilda (Cocu a) Mircea î i încheie amintirile spunându-ne: În vara anului când a murit, l-am visat pe P rintele Constantin Sârbu în curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-am povestit mi-a zis: – Când voi pleca eu. – Dar unde te duci? – Vreau s m duc în str in tate (nu voia s spun c va muri). – Dar ce s cau i acolo, P rinte? – A a o s v usca i i voi cum e p durea asta uscat . Ave i grij c vor veni timpuri grele. La urm de tot n-or s mai fie preo i, u ile încuiate, au s plâng lac tele la u i, c nu va mai fi cine s fac slujb . S v duce i dup un preot cu un picior înc l at i unul desc l at. Cât îi ave i acum, cerceta i-i i împ rt i i-v . Atunci se va închide cerul i nu ve i mai avea de unde lua credin . Aceea pe care o ave i, aceea s o p stra i. S nu v mândri i, s nu min i i, face i bine, c ci dac face i 196

p cate piere i credin a. O p rticic mic în adâncul inimii st ascuns acolo i dac face i o fapt bun mai prinde i ea via , e vesel . Dar dac voi nu face i nimic, nu posti i, nu v ruga i, nu face i milostenii, se mic oreaz , se mic oreaz ... i gata.

Antonie M rturisitorul Arhiepiscop de Mihailov i Golânsk51 (1889-1976)

Se apropie a a ni te vremuri,încât f r îndeplinirea pravilei de rug ciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi.

Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al r bd rii i al bolilor. Iar dac vom lua asupra noastr un post aspru i peste puterile noastre, atunci pur i simplu nu vom fi în stare s -l inem. Noi avem nevoie de un post l untric pentru a ne înfrânge pe noi în ine i pentru a deveni blânzi, smeri i i r bd tori. Dac Domnul ne îng duie s suferim, trebuie s primim aceasta cu smerenie. C ci ceea ce este îng duit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui i trebuie s r bd m tot. Adev ratul post este atunci când omul suport cu r bdare i f r sup rare toate atacurile i jignirile, 51

Vl dica Antonie M rturisitorul, Calea rug ciunii l untrice, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 24-25, 28, 31, 34.

197

considerând c le-a meritat pe bun dreptate. Pentru ce? Pentru via a pe care a avut-o în trecut i pentru tinere ea u uratic . Mândria noastr este asemenea unei fiare care, dac este atins oricât de u or, atunci este gata s sar i s -i sfâ ie pe to i. Dar este de datoria ta s o împingi i s nu o la i s ias . Chiar dac cineva te-a sup rat i te-a mâniat i- i dore ti s -i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedeaz altfel i spune-i mândriei tale: „Stai acolo i nu ie i!”. i-n loc s -i r spunzi cu brutalitate, tu, dimpotriv , vorbe te-i cu blânde e. Astfel se dobânde te smerenia. Aceasta este i mucenicia cea f r de sânge. Sfin ii mucenici au p timit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros i nu doar pentru o perioad de un an sau doi, ci pentru întreaga via . Iar dac Domnul va îng dui mari suferin e sau va începe o adev rat prigoan atunci, zice Vl dica, trebuie s - i imaginezi c mergi la moarte pe Golgota. Înainte de moartea sa (a lui Vl dica) cred c Dumnezeu a îng duit s ne spun ceea ce ne a teapt pentru c la un moment dat a zis: „Iar voi înc este posibil s suferi i. i, de va veni aceast vreme s nu v înfrico a i, ci s merge i la moarte pe Cruce cu mare curaj, i cu pieptul deschis, neavând nici o îndoial i nep rându-v r u pentru nimic. S primi i totul cu bucurie, pentru c atunci puterea lui Dumnezeu v va lumina i v va înt ri i voi ve i rezista. Iar dac în gândul t u vei renun a la Cruce, dac se va strecura îndoiala i vei fugi fiindu- i fric pentru tine i pentru cei apropia i ai t i, s tii c -n acea clip 198

va interveni puterea demonic , harul se va îndep rta de tine, i nu vei face fa suferin elor. Trebuie s fii con tient de faptul ca i-a venit ceasul când trebuie s - i m rturise ti credin a i devotamentul fa de Domnul. S mergi la moarte cum f ceau Sfin ii mucenici pe care Domnul îi înt rea astfel încât ei nu sim eau durerile, iar dac le sim eau, atunci în elegeau c ele sunt trimise pentru cur irea de p catele de mai înainte. Cere i-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii i pentru cei apropia i, îns nu v speria i, deoarece prin suferin ele noastre, îi vom ajuta i Domnul îi va milui pe ei. Se apropie a a ni te vremuri, încât f r îndeplinirea pravilei de rug ciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi. *** Adesea Vl dica spunea: „Suferin ele genera iei ce vine au fost aruncate cu zeci de ani în urm peste acei oameni”. Spunând aceste, el îi avea în vedere atât pe Noii Mucenici i M rturisitori din vremea Revolu iei (1917) cât i pe cei din timpul prigoanei comuniste. Aceast jertf ne-a eliberat pentru pu in timp din suferin ele exterioare pentru c ei le-au luat asupra lor. Ei pentru noi au suferit, iar Domnul se îndur de noi pentru sângele lor v rsat. Cre tinii de acum au doar suferin e l untrice. i împotriva acestor suferin e i boli ale noastre nu exist decât un singur leac: acela de a te lupta cu tine însu i. De te vei învinge pe tine i te vei ridica la rug ciune, atunci Domnul î i va da t rie i putere i nu vei fi biruit de vr jma i. Dar dac î i va fi mil 199

de tine, atunci vr jma ul te va doborî de tot i î i va fi foarte greu s te ridici. *** Mul i din timpurile de ast zi cred c vremea nevoin elor ascetice deja a trecut i c Vl dica Antonie nu este decât o excep ie. Dar via a lui plin de nevoin e este o mustrare vie pentru noi cei pu in credincio i i nep s tori. C ci i în vremea noastr se poate tr i în nevoin e, slujindu-L pe Dumnezeu din toate puterile i iubindu-L din tot sufletul. Adesea, Vl dica aducea drept exemplu via a Sfântului Ioan de Kron tandt. El se întrista foarte mult de starea monahismului contemporan în care nu vedea o adev rat via duhovniceasc . Spunea: „Peste tot – zicea el – e numai aparen : se împodobesc, se îmbuib , iar ostenelile i rug ciunea lipsesc”. Vl dica avea vârsta de peste 80 de ani i tot mergea s -i cerceteze pe fiii s i duhovnice ti, iar atunci când ei îl sf tuiau s conteneasc c l toriile, el le spunea: „Maica Domnului nu m binecuvinteaz s stau pe loc, ci îmi porunce te s merg i s p storesc turma”. *** B trân fiind, el era foarte bolnav cu picioarele, cu pl mânii, cu inima i auzea foarte greu. Singurul lucru cu care se inea era doar rug ciunea. A dus cu adev rat o via de rug ciune. Spre înt rirea celor din jur, adesea repeta c nimic nu se face f r îng duin a lui Dumnezeu i c trebuie s crezi cu 200

adev rat c tot ce vine de sus trebuie suportat cu r bdare i în nici un caz nu trebuie s învinuie ti pe acei oameni prin care a venit ispita. Despre închisori i lag re amintea foarte rar i zicea: „Tot ceea ce s-a petrecut pe vremea lui Stalin trebuie considerat ca pe o pronie a lui Dumnezeu”.

Arhimandritul Iustin Popovici52 (1894-1979)

Tr ind în p cat, omul se izoleaz , se cunoa te numai pe sine însu i i face din sine însu i centrul întregii existen e. Cu cât se cufund mai mult în p cat, cu atât pr pastia între timp i ve nicie devine mai mare în con tiin a i în inima lui. Întors c tre lumea din afar , omul p catului simte i vede o îngrozitoare ruptur între el însu i i ceilal i oameni, între el i celelalte fiin e. Cufundat într-o izolare egoist tot mai adânc , el pierde treptat-treptat sim mântul atoateunit ii (svejedinstva) neamului omenesc, pân ce-l pierde cu des vâr ire. Pr pastia dintre el i întreaga crea ie devine tot mai adânc i de netrecut. El nu se mai vede decât pe sine însu i i pe nimeni altcineva i nimic altceva, nici deasupra, nici în jurul lui. Totul în el nu mai e decât el însu i, impostor mizerabil al divinit ii întronizat pe cloaca 52

Arhimandritul Iustin Popovici,Omul i Dumnezeul-Om, Editura Deisis, Sibiu, 1997, pag. 50, 152-154, 160.

201

lui. De aici vine i faptul c exist atât de mul i oameni cu gânduri meschine, cu sim minte mici, care nu pot s ias din ei în i i i s ajung la altul. Schilodite i mutilate de iubirea de sine, gândurile i sim mintele egoismului nu mai recunosc nici omul, nici pe Dumnezeu, pentru c nu mai ajung la ceea ce este ve nic i la ceea ce este divino-uman. O pr pastie tragic se deschide în gânduri, în sim minte, în via : o sfâ iere blestemat în con tiin , în inim , în suflet, o ruptur ce pustie te, ca în Faust, chipul s u de om: „Dou suflete locuiesc în pieptul meu”. (Goethe, Faust). Sfântul Macarie Egipteanul scrie c p catul este în om ca „un alt suflet cu sufletul” (Omilia 11, 15, P.G. 34, 556 C). *** Arianismul nu a fost înmormântat înc ; ast zi el este mai la mod i mai r spândit decât oricând. E r spândit ca un adev rat suflet în trupul Europei contemporane. Dac privi i la cultura Europei, în adâncul ei ve i g si ascuns arianismul: toate se rezum aici la om i numai la om, i chiar Dumnezeul-om Hristos a fost redus la cadrele unui om. Cu pl mada arianismului s-a pl m dit i filozofia Europei, tiin a ei i civiliza ia ei i, în parte, i religia ei. Pretutindeni i în chip sistematic 53

53

Arianismul este erezia potrivit c reia Domnul Iisus Hristos nu este Dumnezeu, nu este de-o-fiin cu Tat l, ci prima Sa creatur . A fost condamnat de Sinodul I Ecumenic din Niceea la 325.

202

Hristos este pogorât la starea de simplu om; Dumnezeul-om este dezbr cat continuu de ceea ce este în realitate; opera lui Arie se s vâr e te în mod continuu. „Religia în limitele ra iunii pure” a lui Kant nu este altceva decât noua edi ie a arianismului. Dac vom primi pe Hristos cu m sura lui Kant ce rezultat crede i c vom avea? –Vom avea un Hristos om, un Hristos în elept, dar nicidecum un Hristos Dumnezeu-om. Dac vom judeca pe Hristos cu criteriul lui Bergson, nu vom avea, iar i, ceva mai mult decât un om simplu. În acest fel, i un criteriu i altul, ca i toate criteriile tuturor filozofilor dup om, pogoar pe Dumnezeul-om la condi ia de om. tiin a european nu r mâne mai prejos decât filozofia în raportul ei arian fa de Hristos. Din multe puncte de vedere, prin mul i dintre reprezentan ii lui, Protestantismul l-a dep it în arianism chiar i pe Arie. Diferi ii socinieni i Schleiermacher sunt puternici competitori ai lui Arie la dez-întruparea Dumnezeului întrupat. Iar papismul cu etica lui este în mare m sur arian. Simte el oare ce metafizic st în spatele acestei îngrozitoare etici? Toate acestea laolalt au izbutit s otr veasc , cu abominabilul lor arianism, marile mase ale Europei. Cine nu cunoa te abominabilul arianism al intelectualilor no tri? Mul i dintre intelectualii no tri spun adesea: Hristos este un mare om, un om în elept, cel mai mare filozof dar, oricum, nu este Dumnezeu. De unde atâta arianism ast zi? De acolo c omul a devenit ast zi m sura tuturor lucrurilor, 203

m sura tuturor fiin elor i lucrurilor v zute i nev zute. M surând dup sine însu i toate, omul european respinge tot ceea ce este mai larg decât omul, mai mare decât omul, mai infinit decât omul. M sura lui strâmt îngusteaz pe Dumnezeul-om reducându-l la om. Colivia p catului reduce puterile de zbor ale min ii celei mândre i aceasta nu mai vede i nu mai cunoa te nici o realitate mai mare decât ea îns i. Isprava mai presus de minte a credin ei în Dumnezeul-om Hristos sf râm aceast colivie i deschide mintea realit ilor infinite. Sinodul I Ecumenic a hot rât o dat pentru totdeauna rolul min ii în explicarea Persoanei Dumnezeului-om Hristos; rolul ei este acela al supunerii. În Cre tinism, credin a conduce, iar mintea este condus ; cunoa terea este road a credin ei care lucreaz prin iubire i e activ în speran . Relativismul european contemporan e o mo tenire a arianismului. Relativismul metafizic a dat na tere i relativismului moral. Nu exist nimic absolut sau deasupra lumii ori a omului, nici în lume sau în om i nici, iar i, în jurul lumii sau al omului. Din acest relativism modern, ca i din vechiul relativism arian, salveaz numai credin a în divinoumanitatea Mântuitorului Hristos, în de-o-fiin imea Lui cu Dumnezeu-Tat l; salveaz adic minunatul cuvânt „de-o-fiin ”. Încearc - i credin a ta i controleaz-o cu Simbolul Credin ei. Dac credin a ta nu corespunde întru totul Simbolului – e ti eretic. Dac respingi cuvântul „de-o-fiin ”, nu e ti al lui 204

Hristos, e ti al lui antihrist, e ti al lui Iuda, pentru c Biserica nume te pe Arie „al doilea Iuda”. *** Dogma aceasta (infailibilitatea papal – nota edit.) are o semnifica ie istoric mondial pentru întreg destinul Europei, mai ales pentru timpurile apocaliptice în care aceasta a intrat deja. Prin dogma aceasta i-au dobândit idealul i idolul toate umanismele europene; omul a fost declarat divinitate suprem , divinitate universal ; panteonul umanist european i-a dobândit în sine Jupiterul s u.

Fericitul Filotei Zervakos54 (1884-1980)

O povestire demn de luat aminte

Când Constantinopolul a fost cucerit de c tre turci, sultanul Mahomed al II-lea s-a instalat în palatele împ ra ilor bizantini, bucurându-se de biruin ele sale, de m celurile i jafurile trupelor otomane. Într-o zi a oferit un prânz oficialit ilor sale: înal i demnitari, aghiotan i, generali i ofi eri superiori, în timpul petrecerii, pe când to i erau în form , sultanul, privind spre zidul camerei, a v zut o vedenie: o mân goal cu palma i cele 5 degete 54

M rturie ortodox iubitoare de Dumnezeu, Publica ie a editurii „Ortodoxos Kipseli” (Stupul ortodox), Caietul 64, 1995, pag. 41-52.

205

deschise. Înfrico at, a întrebat pe invita i dac i ei v d acea vedenie i ce s însemne oare? Cu to ii au r spuns c o v d, dar ce înseamn nu cunosc. Atunci, sultanul a început s se tulbure i c uta s afle în elesul acelei vedenii. Unii i-au zis s apeleze la ghicitori i magi, c ci numai ei pot s -i descopere sensul acestei drame. S-au prezentat, într-adev r, mul i ghicitori i magi, otomani i arabi, îns nimeni n-a putut s -i explice ce înseamn acea vedenie. V zând buc tarul sultanului – care era grec, dar fidel mai marelui s u –, c era în mare sup rare i mâhnire, deoarece nu o dat , ci de multe ori vedea mâna aceea goal cu degetele deschise, i-a zis: „Lumin ia voastr , caut s g se ti un sfânt cre tin, c ci numai el va putea s - i arate în elesul acestei vedenii”. Într-adev r, sultanul a întrebat pe mul i cre tini dac cunosc vreun sfânt, f g duindu-le c vor primi de la el mare r splat . Atunci câ iva cre tini i-au zis: „Cunoa tem un om cu via sfânt , pe în eleptul Gheorghe Scholarul. Îndat , împ ratul a trimis dup el, l-a chemat la palat i i-a zis: „dac po i s -mi tâlcuie ti vedenia pe care o v d, orice îmi vei cere, î i voi da”. Iar în eleptul Gheorghe Scholarul a r spuns lui Mahomed: „Lumin ia ta, vedenia pe care o ai, nu pot s-o tâlcuiesc cu puterea, cuno tin a i în elepciunea mea; numai adev ratul Dumnezeu în Care cred i C ruia m închin poate s mi-o descopere. Te rog, d -mi un r gaz de 7 zile s postesc i s m rog ca s mi-o descopere”. Împ ratul a fost mul umit de cuvintele în eleptului 206

Scholarul i i-a acordat timpul cerut. Iar dup împlinirea celor 7 zile, s-a prezentat la palat si a zis cu curaj împ ratului: „Domnul i Dumnezeul meu C ruia m-am rugat i m-am închinat, Care ne-a f g duit c orice vom cere, cu credin , se va da nou , – ajunge s fie spre folosul sufletului nostru –, Acela mi-a ar tat semnifica ia vedeniei tale. Afl , deci, o, împ rate, c cele cinci degete ale mâinii pe care le vezi înseamn c n-ai fi p truns în acest ora dac ar fi existat aici 5 cre tini adev ra i”. Împ ratului i-a pl cut aceast explica ie i i-a zis: „Întrucât te v d om în elept i mi-ai dezlegat nedumerirea, izgonindu-mi mâhnirea, cere-mi orice dore ti i sunt gata s î i ofer”. Iar Scholarul i-a zis: „O favoare cer de la tine, Lumin ia ta! S dai ordine supu ilor t i s înceteze m celurile împotriva cre tinilor, chinurile, prigoanele, r pirile i jafurile”. Într-adev r, Mahomed a dat dispozi ie s i se împlineasc dorin a, iar pe Gheorghe Scholarul l-a numit etnarh, adic c petenia neamului s u. Astfel, grecii nedrept i i de turci puteau s se adreseze lui, în calitate de c petenie, iar el raporta cazul respectiv împ ratului. Din ceasul acela, au început s se împu ineze chinurile i necazurile cre tinilor. Mai târziu, Mahomed a acceptat s fie hirotonit patriarh, numindu-se Ghenadie, i i-a acordat mari onoruri. Cu acest prilej, i-a oferit o mas festiv la palatul imperial, apoi l-a înso it afar în curte, l-a a ezat pe un cal ales, precum se obi nuia la regi, i a ordonat c peteniilor cur ii s -l urmeze, în ordine, pân la biserica Sfin ilor Apostoli. În acest mod, cu ajutorul 207

i harul lui Dumnezeu i prin credin a i în elepciunea patriarhului Ghenadie Scholarul, a fost salvat cre tinismul ortodox din Constantinopol. Faptul c , atât Biserica cât i statul, înainte de c derea Constantinopolului, erau într-o situa ie jalnic i c erau p r si i de Dumnezeu, din cauza p catelor multe ale clerului i ale poporului, – motiv pentru care a fost predat ora ul în mâinile otomanilor –, este men ionat de mul i istorici, în chip deosebit de eruditul i în eleptul predicator al Bisericii, noul Ioan Gur de Aur: cuviosul monah Iosif Vryenios, profesorul Sfântului Marcu Efesiul i al Patriarhului Ghenadie Scholarul. Relat m în continuare m rturia acestui b rbat sfânt i iubitor de adev r despre situa ia jalnic i vrednic de lacrimi a poporului i a clerului vremii sale. Dac cineva, v zând pedepsele trimise de Dumnezeu asupra noastr , s-ar afla în nedumerire, s aib în vedere nu numai pe ace tia, ci i p catele care se fac de c tre noi i s laude pe Dumnezeu, c ci pe drept sunt îng duite, ca s ne îndrept m. Deoarece, nu exist vreun fel de r utate pe care s nu o fi s vâr it în via a noastr . Cei mai mul i dintre noi, nu numai c ignor faptul c sunt cre tini, dar nici m car semnul crucii nu tiu s -1 fac sau, dac îl tiu, le este ru ine s -l fac . C preo ii no tri sunt hirotoni i pe bani i mul i dintre ei au leg turi cu femeile lor înainte de c s torie; C duhovnicii acord iertarea p catelor i împ rt esc pe cei nevrednici, în schimbul darurilor; 208

C dumnezeiescul nume înjurat i hulit nu-l ap r m, când suntem datori chiar s murim pentru el; C pe noi în ine i pe al ii îi afurisim zilnic i-i supunem la multe blesteme; C deseori jur m f r fric pe numele înfrico tor i sfânt al Dumnezeului i Mântuitorului nostru, apoi îl c lc m, iar aceasta f r nici o trebuin ; C de multe ori cârtim împotriva lui Dumnezeu, ba c plou , ba c nu plou ; de ce este cald sau de ce este frig? De ce unora le-a dat bog ie, iar altora a îng duit s sufere de foame? De ce sufl criv ul? Într-un cuvânt, am devenit ni te judec tori necru tori ai lui Dumnezeu. Iar mul i dintre noi def imeaz credin a ortodox , crucea i legea cea sfânt a lui Dumnezeu, ca ni te necredincio i i nimeni din cei ce ascult nu protesteaz ; C atât b rba ii, cât i femeile nu se ru ineaz s umble goi pe strad ; C pe fiicele lor le predau s fie corupte; C femeile au început s poarte îmbr c mintea b rba ilor; C s rb torile sfinte le petrec în cântece i dansuri satanice, cu be ii i obiceiuri str ine i nu se ru ineaz ; C tot mai mult împ rt im credin a magilor i a ghicitorilor; ba i în caz de boal apel m la ajutorul lor;

209

C fugim tot mai mult de virtute i ne îndrept m spre p cat; C s-a îndep rtat milostivirea i s-a înmul it ura i obr znicia; C conduc torii no tri sunt nedrep i i r pitori; judec torii iau daruri, cei ce duc tratative sunt mincino i, or enii batjocoritori, ranii – f r de minte i to i – într-o stare jalnic , de plâns; C fecioarele noastre sunt mai neru inate decât desfrânatele, femeile v duve tot mai ciudate, cei c s tori i nesocotesc i nu p zesc fidelitatea c s toriei, tinerii sunt deprava i, iar b trânii be ivi; preo ii au uitat de Dumnezeu, c lug rii s-au ab tut de la drumul cel bun, iar cei din lume i-au ie it cu des vâr ire din fire; C chipul nostru a devenit neru inat i prilej spre p cat i chiar dac facem toate relele le socotim neînsemnate. Am devenit cu to ii neru ina i. Zadarnice s-au f cut toate înv turile, f r folos cuvintele de pova . Acum sunt mai cinsti i cei ce tr iesc imoral decât cei ce se nevoiesc cu virtutea; C nu trece zi sau ceas în care s nu sup r m pe fra ii no tri cu calomnii i judec i; C mul i dintre noi tr iesc în be ie, desfrân ri, adultere, necur ie, du m nii, invidii, corup ie i furturi; C am devenit mândri, trufa i, iubitori de argin i, egoi ti, nerecunosc tori, nesupu i, dezertori, r pitori, tr d tori, tic lo i, nedrep i, nepoc i i, necru tori; s spun i ceva mai r u? – c mul i clerici, p c tuind, se apropie i slujesc la cinstita i 210

Sfânta Mas . Iart -m , Doamne! Aceasta, mai mult decât toate celelalte ne face s fim urâ i de Dumnezeu i vinova i de nenum rate pedepse. Iar celelalte, câte se fac public sau pe ascuns, de c tre cei mai mul i, le trecem sub t cere. Acestea, deci, i multe altele asemenea lor, au atras pedepsele lui Dumnezeu asupra noastr ”. *** Acest c lug r în elept i sfânt55, vie uitor întrun schit din afara Constantinopolului, a fost chemat de patriarh i împ rat în capital , ca s in conferin e religioase i predici spre poc in a, folosul i mântuirea sufleteasc a cre tinilor, întrucât cuno tea dec derea moral a poporului i a armatei – c ci tocmai pentru aceasta l-au invitat. Monahul Iosif s-a înf i at împ ratului, patriarhului i altor demnitari i, cu curaj, le-a zis: „Pentru c m-a i chemat s predic cuvântul lui Dumnezeu, am venit cu pl cere, dar dac i voi nu m ve i sprijini, în zadar m-a i adus aici. Cer i eu o favoare de la patriarh i împ rat: patriarhul s arate interes i s îngr deasc cu asprime abuzurile i relele care se fac de c tre clerici, iar împ ratul – pe cele s vâr ite de armat i popor; i, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma îndreptarea”. Amândoi au promis sa fac ceea ce i-a rugat, îns nici patriarhul, nici împ ratul n-au luat m suri pentru îndep rtarea r ului i a p catelor care se înmul eau tot mai mult i de aceea a fost nevoit s plece din Constantinopol 55

Iosif Vryenios

211

la sih stria sa. Înainte s plece, luându- i r mas bun de la patriarh, împ rat, cler i popor, a rostit un ultim cuvânt, ar tând cauza pentru care pleac din ora : „Plec mâhnit; i s ti i c nu va trece mult timp i eu voi muri. Îns ora ul acesta, pentru p catele multe ale celor ce locuiesc în el, cu îng duin a lui Dumnezeu, va fi cucerit de turci; credin a ortodox îns va fi p zit ”. Atunci, marele duce Luca Notara a zis cuviosului Iosif: „Nu este cu putin ca Dumnezeu, Care a zis lui Avraam ca n-ar fi distrus ora ele Sodoma i Gomora, dac ar fi aflat în ele 10 drep i, s predea un astfel de ora mare în mâna necredincio ilor. Este adev rat c exist foarte mul i p c to i, dar exist i mul i drep i i, desigur, nu zece, nici o sut , ci mii!...”. „C exist mul i – a r spuns în eleptul Vryenios – o tiu, dar i ace tia se fac vinova i de p catele celor mul i i, de aceea, pe drept, Dumnezeu va preda ora ul în mâinile turcilor. Tu, când ora ul va capitula, î i vei aduce aminte de cuvintele mele”. N-au trecut mul i ani i ora ul a fost cucerit de c tre turci, iar când Notara i-a v zut copiii m cel ri i sub ochii s i, din ordinul sultanului Mahomed, i-a adus aminte de în eleptul Vryenios. Drept e ti, Doamne! În starea jalnic i vrednic de lacrimi în care se g sea atunci neamul i pe care iubitorul de adev r Vryenios o descrie cu am r ciune, în aceea i stare, i poate chiar mai rea, se g se te lumea ast zi. Cu toate suferin ele pe care le-am îndurat, nu ne-am înv at minte. i, dac nu 212

ne vom poc i cu sinceritate i nu ne vom întoarce la Dumnezeu, de Care am fugit, dispre uind i înc lcând poruncile Sale, ne va pedepsi i pe noi, dup cum a pedepsit dintru început pe to i p c to ii, nelegiui ii i c lc torii de Lege. Astfel, pe oamenii nemernici din vremea lui Noe i-a pedepsit cu potop. Pe desfrâna ii cet ilor Sodoma i Gomora i-a ars cu foc i pucioas . Asupra lui Faraon i a întregului Egipt a trimis Dumnezeu zece pl gi, deoarece n-a ascultat de porunca Sa, transmis prin Moise, de a l sa pe israeliteni s plece din ara robiei i s mearg în p mântul F g duin ei. Pe evrei iar i i-a pedepsit, predându-i de multe ori în mâna altor neamuri, care i-au robit i exterminat. Astfel a predat i Imperiul Bizantin ca s fie subjugat de turci. Dac nici noi nu ne vom poc i, vom fi nimici i. Este cu neputin s nu fim pedepsi i, cât vreme persist m în p cat. Ne-o spune clar i cu voce puternic înv torul neamurilor, predicatorul lumii, Apostolul Pavel, gura lui Hristos: „C ci dac s-a adeverit cuvântul gr it prin îngeri i orice c lcare de porunc i orice neascultare i-a primit dreapta r spl tire, cum vom sc pa noi, dac vom fi nep s tori la astfel de mântuire care, luând obâr ie din propov duirea Domnului, ne-a fost adeverit de cei ce au ascultato...?” (Evrei 2, 2-3). Ne-o spune, de asemenea, Însu i Domnul nostru Iisus Hristos: „Dac nu v ve i poc i, to i ve i pieri la fel” (Luca 3, 3).

213

S ne poc im, a adar, cu sinceritate, ca s fim izb vi i de chinurile vremelnice i de cele ve nice i s ne învrednicim to i de bun t ile cele cere ti. Amin. Cuvinte de înv

tur

Zice cuvânt torul de Dumnezeu Apostolul Pavel: „...orice calcare de lege i orice neascultare i-a primit dreapta r spl tire, cum vom sc pa noi, dac vom fi nep s tori la astfel de mântuire?”. Dac orice c lcare de lege i orice neascultare i-a primit pedeapsa cuvenit , înc de la întemeierea lumii, cum este posibil ca noi, cei ce suntem nep s tori la o astfel de mântuire, s sc p m de dreapta r spl tire? Deschide i istoria Bisericii i afla i c , de când s-a f cut lumea, într-adev r, orice c lcare de lege i neascultare au fost pe drept pedepsite. Pentru c lcarea de lege i neascultare au fost izgoni i, din rai protop rin ii no tri. Tot pentru aceasta a nimicit Dumnezeu omenirea prin potop în vremea lui Noe. Pentru c lcarea de lege, neascultarea i desfrân rile Sodomei i Gomorei a nimicit Domnul prin foc i pucioas cinci ora e. Pentru c lcarea legii i neascultare o tirea lui Faraon a fost înecata în adâncul M rii Ro ii. Pentru c lcarea legii i neascultare, de multe ori a pedepsit Dumnezeu pe poporul israelitean mo tenitor, iar în cele din urm , pentru uciderea lui Hristos, l-a p r sit i a fost distrus de trupele romane. Pentru c lcarea legii i neascultare de multe ori a pedepsit 214

Dumnezeu pe cre tini, încât pân azi c lcarea de lege i neascultarea i-au primit dreapta r spl tire. Pe nedrept acuz oamenii pe unul sau pe altul c-ar fi pricinuitori ai r zboaielor, deoarece adev rata lor cauz este p catul care îndep rteaz pe om de Dumnezeu. Îndep rtându-se de Dumnezeu, oamenii pier. O spune clar Duhul Sfânt prin gura Proorocului David: „Cei ce fug de Tine, Doamne, pier”. Cum pier? Unii în r zboi, al ii prin foc, al ii prin sabie al ii de foame, al ii, de boli, al ii de cutremure, al ii de potop i în multe alte chipuri. Un mijloc de pieire a oamenilor este i r zboiul. Prea Bunul Dumnezeu i Împ ratul tuturor, în vremurile de demult, a dat prin Moise zece porunci care se rezum îns la dou mai mari: iubirea fa de Dumnezeu i iubirea fa de aproapele. Ce v închipui i, iubi ilor, dac to i oamenii, toate neamurile i, mai ales, cele cre tine, ar fi avut dragoste fa de Dumnezeu i fa de aproapele (aproapele este fiecare om, nu numai cre tin, ci i musulman, evreu, barbar, rob sau liber), ar fi avut loc vreodat r zboi? Desigur, niciodat ; c ci, cine iube te i invidiaz în acela i timp? Nimeni, niciodat ! „Acestea v poruncesc: s v iubi i unul pe altul” – ne porunce te Unul-N scut, Fiul i Cuvântul lui Dumnezeu. „Porunc nou dau vou : s v iubi i unul pe altul”; v dau porunc nou , s iubi i nu numai pe cei care v iubesc, ci i pe du manii vo tri, iar celor care v fac r u, voi s le face i bine...

215

Cine p ze te ast zi aceast porunc , adic s iubeasc i pe du manii lui? Porunca lui Dumnezeu, porunca iubirii a fost înc lcat i dispre uit cu des vâr ire... Dar celor ce-au p zit poruncile Lui, Domnul le va zice la a doua Sa venire: „Veni i binecuvânta ii Tat lui Meu, mo teni i Împ r ia cea preg tit vou de la întemeierea lumii” i „bine slugi bune i credincioase, peste pu ine a i fost credincioase, peste multe v voi pune; intra i întru bucuria Domnului vostru”. Pentru mul imea p catelor vine mânia lui Dumnezeu

Nu trebuie s arunc m toat r spunderea asupra patriarhilor, arhiereilor i celorlal i clerici. Gre esc, desigur, i ei mai mult sau mai pu in, dar gre esc i laicii; cu excep ia câtorva ale i, to i sunt p c to i, uciga i. În fiecare an sunt uci i 3000 de prunci în pântecele mamelor lor de în i i p rin ii lor. Niciodat nu s-a auzit, în veacurile trecute, o astfel de crim înfrico toare! Toate animalele s lbatice î i îngrijesc i- i iubesc puii, pe când mamele „cre tine” îi ucid în pântecele lor. Înfrico eaz -te, soare! Suspin , p mântule i te cutremur ! De aceea se cutremur p mântul, cerând s înghit pe p c to i, pe uciga i, pe criminali, pe cei mândri, pe invidio i, pe nedrep i, pe ho i, pe lacomi, pe iubitorii de argin i, pe desfrâna i, pe adulteri i pe to i cei ce fac r ul. De aceea, a zis Domnul: v voi da c petenii dup inimile voastre. Pentru p catele cele multe va 216

veni mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascult rii. M tem c vom p i ceea ce a p it ora ul Ierusalim, din cauza p catelor celor ce locuiau în el. Pe la anul 614, se afla în pustia Palestinei un pustnic sfânt, vie uind acolo împreun cu 12 ucenici. Într-o diminea , chemându- i ucenicii, le-a zis: “Iubi ii mei fii duhovnice ti, s ti i c mare mânie vine peste noi dinspre r s rit. Noaptea trecut am avut o vedenie înfrico toare. M aflam la sfântul jertfelnic în Biserica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, unde erau i al i clerici: arhierei, arhimandri i, preo i i monahi. Deodat , prin u a mare de la intrarea în Biseric , a p truns un val cu fel de fel de murd rii puturoase, acoperind pardoseala întregii biserici, apoi, prin sfintele u i, a intrat i în sfântul altar, înconjurând Sfânta Mas . Speriat, am alergat i am urcat pe treptele sfântului altar, ca s nu-mi ud picioarele i rasa cu murd riile acelea. i, întorcându-m c tre ceilal i clerici, care r m seser nemi ca i, în timp ce murd ria le acoperise picioarele pân la genunchi, iar ei râdeau i c scau gura ca i cum nimic nu se întâmpla, cu mânie i indignare le-am zis: Ce face i? Nu vede i murd riile? Nu v îngriji i s cur a i Biserica? Dar ei r mâneau mai departe nep s tori. Apoi, v zând aproape de sc ri doi îngeri cu chipurile frumoase, iam întrebat de unde vine aceast murd rie atât de puturoas i cum poate fi îndep rtat ? „Vezi aceast murd rie? – îmi zic îngerii. Ea provine, parte de la clerici, iar alta de la laici, dar mai mult de la clerici. Ea va fi îndep rtat prin foc i pucioas ”. Diminea a 217

urm toare au intrat per ii în Ierusalim; pe unii i-au ucis, pe al ii i-au luat în robie, iar sângele celor m cel ri i curgea pe drumuri ca un râu. Atunci au luat per ii ca prad de r zboi i cinstita cruce a Mântuitorului pe care apoi împ ratul Heraclius, dup ce i-a înfrânt pe per i, a adus-o i a a ezat-o pe Golgota. Într-adev r, iubi ilor, mult murd rie exist pe drumuri, în pia , pe p mânt, pe mare, ba chiar i în biserici, din pricina unor clerici, încât nu mai exist nici un loc curat. Pu ini laici i clerici au r mas cura i, iubind pe Dumnezeu i poruncile Lui. Pe ace tia, Domnul – dup spusa Proorocului i împ ratului David – îi va p zi, „Domnul p ze te pe cei ce Îl iubesc, iar pe to i cei ce p c tuiesc îi va pierde” (Psalmul 144, 20). *** V rog pe to i, b rba i i femei, tineri, b trâni i copii, l sa i r utatea i p catul, c ci nu ave i nici un folos, ci mai mult pagub , atât în via a aceasta, cât i în cealalt ; p r si i hula, nedreptatea, l comia, minciuna, invidia, calomnia, be ia, desfrâul, necuviin a etc. Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului i a avorturilor

Dup cum v d, toat lumea alearg spre cel viclean, ca i p c tosul spre p cat. Neînfrâna i sunt oamenii – i popor i cler; ca i caii cei n r va i alearg spre p cat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, 218

nici la moarte, nici la judecat sau r splat , la nimic; numai pentru materie, trup i pl ceri trupe ti se intereseaz . Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte pu ini sunt cei care au interese adev rate i poate datorit acestor prea pu ini mai ine Dumnezeu lumea. Satana face ultimul asalt i în ace ti ani în care ne g sim, mare necaz i strâmtorare vor veni în lume... În vremea proorocului Ieremia, Dumnezeu a hot rât de mai multe ori s pedepseasc pe israeli i, îns Ieremia Îl ruga s se milostiveasc de creatura Sa i de poporul S u cel ales. Odat , îns , i-a zis lui Ieremia c va distruge Ierusalimul. Atunci proorocul a început s -L roage: „Dumnezeul meu, nu distruge ora ul i nu pedepsi pe cei ce locuiesc în el...”, îns Dumnezeu i-a r spuns: „Nu m ruga, Ieremia, c ci nu te ascult; voi preda ora ul în mâinile babilonenilor” (care deja se apropiaser de Ierusalim). Atunci a zis Ieremia c tre Dumnezeu: „Cum este posibil s intre du manii în cetate, c ci zidurile sunt puternice?”. „Eu le voi deschide por ile ca s intre” – a r spuns Domnul. „Dac nu-l voi preda Eu, ei nu pot intra. Mâine diminea s ezi pe un loc înalt i vei vedea cum îl voi preda...”. i a v zut un înger deschizând poarta dinspre r s rit, apoi i pe cele dinspre apus, miaz zi i miaz noapte, iar cheile le-a ascuns sub o piatr , zicând: „Prime te, piatr , cheile ora ului acesta p c tos i s le p ze ti pân se vor întoarce din robie”, apoi a strigat îngerul: „Intr , putere a chaldeilor!” i au intrat du manii în cetate; au ucis i au pustiit, luând 219

mul i robi, printre care i pe Ieremia. De aceea zice Sfântul Ioan Gur de Aur c , atunci când p catele oamenilor sunt multe, iar printre p c to i se g sesc i drep i, câteodat , Dumnezeu ia împreun cu p c to ii i pe drep i... A adar, mare mânie va s vin . Multe r ut i se întâmpl în lume, îndeosebi dou : desfrâul i avortul. Un r u atât de mare nu s-a întâmplat în nici o vreme, ca mamele s ucid 6-10 copii i s nu simt deloc mustrare de con tiin , când, dac ar fi avut o cât de mic urm de poc in i sim ire, ar fi trebuit s - i deschid mormintele i s intre de vii în ele ca s se chinuie, dar sunt nep s toare... Se spovedesc uneori, dar f r s se poc iasc sincer. Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umbl acum goale, – de i b rba ii nu sunt mai prejos, – îns mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putin s-o rabde Dumnezeu. A r bdat pe p c to ii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma i Gomora, dar parc nu ajunseser la acest stadiu, s umble goi pe strad i s - i arate trupurile lor mizerabile la b rba i, ca s -i atrag spre p cat. Dumnezeu este îndelung r bd tor, iar o mie de ani înaintea lui Dumnezeu sunt ca o or . Rabd îndelung, îns i r bdarea Sa are margini. Nu este cu putin ca Dumnezeu, Care totdeauna pedepse te p catul, s îng duie a se face atâtea p cate f r s le pedepseasc ... Numai s fim preg ti i. S-avem credin în Dumnezeu; în El s ne punem n dejdea i dragostea i nu ne va p r si. Fie ca nimic s nu ne despart de iubirea lui Hristos. 220

Acum, ne afl m în pragul marii mânii; se apropie sfâr itul sfâr itului. Sfin ii P rin i ai Bisericii noastre au socotit moartea i a doua venire a Mântuitorului necesare pentru mântuirea omului, iar cei care le-au avut întotdeauna în minte, au fost izb vi i de chinurile ve nice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societ ii i ai Bisericii, care i-au învârto at inimile mai r u decât evreii. Vedenia a doua56

Cu pu ine zile dup marele dezastru petrecut în Asia Mic în anul 1922, într-o noapte am v zut cum m aflam împreun cu al ii departe de m n stirea mea, pe marginea unei v i, în înaltul cerului fiind un nor întunecos, negru care tocmai începea pu in câte pu in s se destrame. i de cum s-a luminat s-a ar tat deslu it fiara Apocalipsei, având apte capete si zece coarne. La început zbura ca un avion, la în l ime, apoi a coborât i s-a apropiat de mine ca la 15 metri. i am v zut a eza i pe capetele i coarnele ei pe mul i dintre st pânitorii p mântului: împ ra i, regi, conduc tori, prim-mini tri, precum si dintre mai-marii Bisericii: Papa, patriarhi, arhierei. Îmbr ca i to i în ve mintele lor, mai-marii popoarelor cu coroane pe cap i sceptre în mâini, iar mai-marii Bisericii în ve mintele preo e ti, cu mitre, 56

C l tor c tre cer – Via a i predicile Fericitului Filotei Zervakos, Editura Biserica Ortodox , Alexandria, 2002, pag. 243, 247-252.

221

cu mantii, cu toate însemnele. M-a cuprins frica i groaza i mâhnit în inim am zis: „Vai i amar de vie uitorii acestei lumi! Cât întristare va s vin peste oameni, dac st pânitorii lor sunt slujitori i robi ai antihristului!”. Vedenia a aptea

La 18 iulie 1963 am urcat la Biserica Tuturor Sfin ilor de pe Vârful Parosului. La 29 a aceleia i luni, împreun cu fratele Ieroteu Paramani, am pr znuit ziua Proorocului Ilie. La Liturghie a participat i iubitul nostru frate Nicolaos Arca , teolog din Paros, care a i predicat. Dup Sfânta Liturghie fiecare s-a înapoiat la casa sa i am r mas singur, cu Dumnezeu Cel singur. Voiam ca, r mânând în lini te, s m adâncesc în untrul meu spre a-l cerceta i a cere marea i bogata mil a lui Dumnezeu pentru mine, pentru m n stirea mea, fra ii mei, fiii mei duhovnice ti, pentru to i oamenii. Am con tientizat dintr-o dat mul imea faptelor mele cele cumplite, apoi mizerabilele, vrednicele de mil , vrednicele de osând , vrednicele de plâns fapte ale oamenilor acestei genera ii viclene si desfrânate, perverse i stricate, care prin toate putin ele alearg c tre p cat, c tre depravare; i Lam rugat si L-am implorat pe Preabunul, Multmilostivul, si Atotmiluitorul nostru P rinte ceresc s nu ne r spl teasc , nici mie nici tuturor celorlal i p c to i, asem n tori mie, dup faptele noastre i s nu- i verse furia Sa peste noi, si nici cu dreapta Sa 222

mânie s nu ne certe pe noi, ci dup nesfâr ita-I mil , dup mare milostivirea Sa i dup nem surata bog ie a îndur rilor Sale s ne miluiasc i s ne mântuiasc pe noi. „Preamilostive i Multîndurate Doamne, cu lacrimi în ochi î i vorbesc, cunoscând i crezând c orice r t cire i neascultare î i prime te r splata sa. Cum va fi cu putin pentru noi, p c to ii, r t ci ii i neascult torii, s sc p m de pedeapsa viitoare, cea cuvenit nou dup dreptate ? tiindu-m pe mine a fi urm tor p catului, c ci Te mânii i Te întristez în fiecare zi, Te rog prime te-m al turi de Tine, aproape de Tine. M rturisesc c am p c tuit precum fiul cel pierdut. Te-am p r sit, dar Tu, ca un P rinte milostiv i iubitor de oameni, nu m p r si. M rturisesc c pe to i i-am întrecut cu p catele mele dar tiu c n-ai venit s -i mântuie ti pe cei drep i, ci ai venit s -i ridici pe cei p c to i, spre a-i c l uzi spre poc in . i ca p c tos ce sunt, nu am fugit c tre dumnezei str ini, ci numai la Tine scap, la adev ratul Dumnezeu, P storul cel bun, cerând precum cel c zut: Dumnezeule, milostiv fii mie, p c tosului. Prime te sufletul meu, c ci nu mai vreau s tr iesc în aceast lume prea-p c toas . Nu vreau s mai v d urâ enia lumii, necinstea, indecen a, neru inarea, nesim irea femeilor lipsite de minte, care sfideaz orice bun -cuviin , orice cur ie, bun purtare, bun tate cre tineasc , orice fapt de omenie; fiind ca ni te diavoli întrupa i, cutreier cu neru inare pie ele, drumurile, intrând 223

pân i în biserici si m n stiri, de n ate, fardate, cu igara în gur sau în mân , spre a strica sufletele curate i nevinovate, spre a le târî în mla tina deprav rii i pierzaniei, ar tându- i goliciunea sufletului lor, lipsit de orice fapt bun sau virtute. De aceast stare deplorabil în care se afl mul ime de femei sunt vinova i i responsabili majoritatea p rin ilor i so ilor, care, în loc s le fac s se schimbe sau s - i struneasc în vreun fel fiicele, so iile, surorile, le îndeamn tocmai ei la aceste necur ii, privindu-le cu mândrie i bucurându-se s le vad astfel împopo onate, boite, rujate. Vinovat este i regele i ceilal i responsabili, mini tri, puterea, to i care sunt rândui i dup voia lui Dumnezeu spre grija i p zirea societ ii de toate relele, care d uneaz atât rii, cât i Bisericii. Si cea mai vinovat este Biserica care le îng duie s vin la sfintele slujbe i nu le interzice s intre într-o astfel de îmbr c minte scandaloas sau rujate s s rute icoanele sau s se împ rt easc . Nu vreau, Dumnezeul meu, s mai v d oamenii, laici sau clerici (cu pu ine excep ii), în patimile lor: trufia, invidia, necinstea, necredin a, desfrânarea, ho ia, minciuna, viclenia, jur mântul strâmb. Nu vreau s mai aud hulele murdare, vorb ria, judecarea, calomnia; temându-m s nu m îmboln vesc i eu ca un neputincios ce sunt de mul imea relelor, Te rog, ia-m ca s nu p c tuiesc. Te implor. i dac nu vei vrea s m iei, d -mi, te rog poc in adev rat , d -mi luminare i putere s m împotrivesc p catului pân la sânge i s - i 224

slujesc cu râvn cealalt vreme a vie ii mele. D -le poc in si întoarcere tuturor p c to ilor p mântului, cei asemenea mie, clerici sau laici, b rba i sau femei, boga i sau s raci, mici sau mari. Pun mijlocitori i pentru mine si pentru to i ceilal i pe Preasfânta Cea Prea-milostiv Maic a Ta, pe cetele netrupe tilor îngeri, i pe to i sfin ii, profe i, apostoli, mucenici i cuvio i.” Acestea zicându-le, st team înaintea Sfintei Icoane a Mântuitorului si a tuturor sfin ilor. În noaptea care a urmat, de îndat ce m-am întins i am adormit am avut un vis înfrico tor i cutremur tor. Am v zut cum m aflam afar din Biserica Proorocului Ilie la vreo 40 metri i tot la vreo 40 de metri i de Biserica Tuturor Sfin ilor. Am auzit un zgomot însp imânt tor i un glas coborându-se din cer, ca o puternic detun tur . Îngrozit, mi-am întors ochii c tre biserica Tuturor Sfin ilor, crezând c se va d râma; privind mai atent am v zut c nici zidurile nu s-au mi cat. M întrebam, de unde s fi venit zgomotul i întorcându-mi curios ochii am v zut o priveli te însp imânt toare. Am v zut deasupra bisericii, la o în l ime de vreo 100 metri cum st teau îngr m dite pietre gata s cad pe p mânt, gata s striveasc si s distrug totul. V zând acestea, a a o groaz m-a cuprins încât era gata s -mi dau duhul; i c utam cu disperare s scap, unde s m ascund de la fa a mâniei Domnului. Pentru o clip m-am gândit s alerg i s intru în biserica Proorocului Ilie, dar am v zut iar stâncile de deasupra, gata s se pr v leasc i mi-am zis c 225

biserica nu va rezista sub o asemenea greutate i c voi fi strivit sub d râm turi. De atâta disperare i fric , m-am trezit îngrozit. Acesta este visul înfrico tor. Sfin ii P rin i ne îndeamn s nu ne încredem în vise i ne sf tuiesc s fim foarte aten i deoarece foarte mul i au fost în ela i prin vise. Dar sunt i multe vise de la Dumnezeu pe care le descoper Dumnezeu robilor S i spre a-i înfrico a i a-i întoarce spre poc in . Astfel de vise au avut mul i dintre patriarhi, prooroci, apostoli precum i dumnezeie tii i cuvio ii P rin i, despre boli, cutremure, r zboaie, catastrofe. Precum descoperim si în istoria întregii Biserici, în elegem c Preamilostivul Dumnezeu, Care vrea ca to i s se mântuiasc i la cuno tin a adev rului s vin , le arat astfel de vedenii spre a-i întoarce, le descoper groz viile care-i a teapt în urma p catelor. M rturisesc c nu sunt nici profet, nici sfânt, sunt cel mai p c tos dintre cei mult p c to i; de vreme ce nu sunt poc it i nici nu m poc iesc înc dup cum trebuie, mi-a descoperit Dumnezeu primejdia în care m aflu, spre a ne duce i pe mine i pe ceilal i p c to i asemenea mie la poc in . Nea descoperit primejdia care ne amenin datorit nenum ratelor noastre p cate, primejdie descoperit de Domnul i în Sfânta Scriptur , prin prooroci i apostoli, mai apoi i Sfin ilor P rin i. i El însu i ne spune învederat: „Dac nu v ve i poc i, a a ve i sfâr i cu to ii”.

226

Bolovanii care stau deasupra capetelor noastre, gata s cad , arat marea mânie a lui Dumnezeu care va veni peste noi pentru p catele noastre. Aceasta, care ne-ar strivi i spulbera, este oprit deocamdat de rug ciunile i mijlocirile, de grija i pav za celei ce este cu adev rat ajutor i sc pare oamenilor, a Preasfintei N sc toare de Dumnezeu, a Maicii noastre duhovnice ti, precum i ale prietenilor lui Dumnezeu, ale tuturor sfin ilor. Iubi ii mei fra i, deoarece sfâr itul se apropie i marea mânie a lui Dumnezeu st deasupra capetelor noastre, „s st m bine, s st m cu fric ”. S lu m aminte, s nu ne în el m singuri, spunând c Dumnezeu este doar binevoitor i multmilostiv i c nu ne va pedepsi dac p c tuim i c lc m poruncile Sale. S nu ne în ele i pe noi vr jma ul cel preaviclean precum I-a în elat i pe protop rin ii no tri de i-a f cut r t ci i i neascult tori ai poruncii lui Dumnezeu i fugari din Rai. S nu r t cim, c ci „dac s-a adeverit cuvântul gr it prin îngeri i orice c lcare de porunc i orice neascultare i-a primit dreapta r spl tire, cum vom sc pa noi, dac vom fi nep s tori la astfel de mântuire?”, spune Sfântul Apostol Pavel, gura Domnului (Evrei 2, 3). Dumnezeu este binevoitor i multmilostiv, dar este i drept. Ca multmilostiv, d ruie te binefaceri, miluie te, îi rabd pe p c to i, iar ca drept, ceart i pedepse te pe c lc torii poruncilor dumnezeie ti. Este cu neputin ca p c tuind sa sc p m de mânia lui Dumnezeu. Trebuia ca cele p timite s ne fie înv tur de minte. Câte n-am p timit în ultimii 227

ani, r zboaie, boli, naufragii, cutremure, persecu ii si în Tracia i în Asia Mic , îngroziri, primejdii, nenorociri, mâhniri, precum acela i apostol zice: „Necaz i strâmtorare peste sufletul oric rui om care s vâr e te r ul, al iudeului mai întâi, si al elinului” (Romani 2, 9). Dar Acela i Dumnezeu zice prin Isaia cel cu glasul puternic: „Dac ve i vrea s m asculta i, v ve i hr ni cu bun t ile p mântului, iar de nu ve i vrea i nu M ve i asculta, sub loviturile t i urilor ve i fi doborâ i, c ci gura Domnului a gr it acestea”. Trebuie ca toate cele ce ni se întâmpl s ne fie spre înv tur i s încet m a-L mai mânia pe Dumnezeu cu p catele noastre. Faraon, pentru neascultarea de Dumnezeu, a primit zece pedepse; dup fiecare pedeaps se poc ia, dar poc in a lui nu era adev rat , era doar de moment. Noi, pentru neascultarea de Dumnezeu i pentru lipsa dragostei, am primit i noi zeci de pedepse. Si degeaba ne-am poc it dup fiecare pedeaps , c ci apoi mai r i neam f cut. Vine mânia cea mare a Domnului, Atot iitorului, de care nimeni nu va putea sc pa. Numai atunci vom sc pa, când ne vom poc i. S ne poc im, deci, s ne întoarcem c tre Preamilostivul nostru P rinte ceresc, de care ne-am îndep rtat, cu inim înfrânt i smerit ; i cu lacrimi s -L rug m fierbinte s treac cu vederea p catele noastre cele multe, s ne ierte, s ne miluiasc i s ne mântuiasc pe noi, dup marea i bogata Sa mil . i când ne vom poc i cu adev rat, ne va primi cu bra ele deschise, ne va ierta precum i pe niniviteni 228

i ne va milui ca un bun i iubitor de oameni i milostiv Dumnezeu. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am n d jduit întru Tine. Testament duhovnicesc57

În genera ia actual , „viclean , pref cut , nerecunosc toare i p c toas ”, în care „to i s-au ab tut, împreun netrebnici s-au f cut, nu este cel ce face bun tate, nu este pân la unul” (Psalmul 13, 3), „ i nu este în vremea aceasta cârmuire i prooroc i egumen”, toate for ele cârmuitoare au sl bit cu des vâr ire, pe când puterile vr jma ului au crescut uimitor i ghearele acestuia s-au înmul it i, ca fiarele s lbatice, s-au n pustit cu toate, amenin ând s nimiceasc Sfânta Biseric , s -i ia prizonieri pe pu inii osta i înrola i în armata lui Hristos, s -i ucid pe str juitorii sfintei noastre credin e, s smulg i s murd reasc Sfintele vase ale Bisericii i s fac s dispar temeliile dreptei credin e, distrugând astfel credin a ortodox , curat i des vâr it , în Hristos. Credin a noastr este în primejdie. Dar de ce? 58

57

Testament Duhovnicesc – M rturisirea Credin ei Ortodoxe, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 30, 31-32, 35-37, 49-50, 63-66, 75-79. 58 Parintele Filotei Zervakos, Testament Duhovnicesc – M rturisirea Credin ei Ortodoxe, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 30, 31-32, 35-37, 49-50, 63-66, 75-79.

229

Pentru c aceia care au fost înrola i de St pânul Împ r iei Cerurilor s lupte, s-au mole it. i nu numai c au sl bit, ci s-au adâncit în somnul greu al trând viei i al nep s rii. Dorm i s-au f cut nev zu i, iar vr jma ii se v d peste tot, vegheaz neîncetat, lucreaz , p trund în ora e, comune, sate, „împresoar p mânt i mare”, se zbat, cheltuiesc bani nenum ra i ca s ia ostateci i s adune prozeli i, partizani, ucenici, pentru a ucide sufletele cre tinilor ortodoc i i a dezr d cina credin a noastr ortodox , f r de care este cu neputin s ne mântuim. Dar vr jma ii i potrivnicii no tri nu au puterea nici s dezr d cineze credin a ortodox i nici s distrug Sfânta Biseric a lui Hristos. N-au decât s se lupte ca turba ii! S scorneasc i s n scoceasc uneltiri i vicle uguri. S lupte i s se c zneasc . S cheltuiasc miliarde de lire i dolari. Se vor str dui în zadar i f r folos. Credin a ortodox este puternic i nu se va clinti. Este stânc nemi cat . Este piatra din capul unghiului despre care Domnul nostru a spus în Evanghelie: „Cine va c dea pe piatra aceasta se va sf râma, iar pe cine va c dea îl va strivi” (Matei 21, 44). Este piatra neclintit pe care Hristos a întemeiat Biserica Sa „una Sfânt i des vâr it ” i care va r mâne nemi cat în veci, dup cum iar i spune Domnul nostru în Evanghelie: „ i por ile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). To i cei care au luptat împotriva Sfintei noastre Biserici de la întemeierea ei încoace, au fost 230

nimici i, i pe cei care în ziua de azi i pe viitor vor lupta împotriva ei, Dumnezeu îi va distruge ca pe ni te vase de lut. Trebuie s credem cu to ii c credin a noastr ortodox va triumfa în lumea întreag i c St pânul, întemeietorul i Ziditorul acesteia, înving torul mor ii i al p catului, Cel ce a coborât la iad, ca Dumnezeu, i pe cei lega i din veacuri i-a eliberat de leg turile mor ii, „Cel tare i puternic în r zboaie”, care i-a zdrobit pe vr jma i cu bra ul S u cel înalt, îl va învinge i de unul singur, f r nici un ajutor, pe st pânul întunericului, i va distruge pân la sfâr it puterile lui. Dar totdeauna trebuie s credem c i noi, cei ce facem parte din armata lui Iisus Hristos, am fost înrola i cu scopul de a lupta, de a ne r zboi viteje te, de a-1 învinge pe vr jma , având desigur ajutor i aliat pe Însu i Hristos, Cel ce ne-a dat nou puterea s c lc m „peste erpi i scorpioni i peste toat puterea potrivnicului”, noi, care suntem avangarda legiunii alese... noi? Vai i amar! Unii dintre noi s-au temut i au dat înapoi. Pe al ii i-a cuprins somnul i au adormit, i al ii s-au predat f r lupt în mâinile vr jma ului. *** E vremea s v trezi i din somn. Scula i-v , arunca i departe somnul nep s rii, ca s nu v g seasc vr jma ul dormind i s v omoare. Trezi i-v , c ci ne îndrept m spre sfâr it, spre moarte, pentru c ziua celei de-a doua Veniri a Domnului se apropie. Trezi i-v ca s lupta i în pu inul timp care v-a mai r mas, c ci „vine ceasul 231

când nimeni nu va mai putea lucra”. Trezi i-v , asculta i glasul gurii lui Hristos, pe dumnezeiescul propov duitor Pavel; „Iat vreme potrivit , iat ziua mântuirii...”. Trezi i-v , îndep rta i somnul nep s rii, îmbr ca i-v cu armele luminii. Lovi i-i cu b rb ie i vitejie pe vr jma ii v zu i i nev zu i care, st ruitori i neobosi i, ne înconjoar i ne lovesc din toate p r ile, din dreapta, din stânga, din fa , de sus, de jos, zi i noapte i în fiecare clip i ceas. Nu v fie fric ! Nu v însp imânta i de mul imea vr jma ilor no tri. Nu uita i c sfin ii apostoli erau numai doisprezece, mult mai pu ini decât suntem noi i aveau mai mul i vr jma i. Nu aveau nici un prieten. Toat lumea, tot p mântul, to i oamenii erau vr jma ii lor, dar L-au avut prieten, aliat i ajutor pe Hristos. Aveau doar trei arme. Arma credin ei, arma iubirii i arma smereniei. Cu ajutorul lui Hristos i cu aceste trei arme i-au învins pe to i vr jma ii, pe toat lumea; i ace ti l uda i întru Hristos spuneau: „cu aceasta am învins lumea, cu credin a noastr ” i cu dragostea pentru Înv torul i St pânul nostru Hristos. Nu noi am învins, ci harul lui Dumnezeu a învins i ne-a ajutat, f r de care nu am fi putut face nimic. Iubi ii mei fra i,

Îndr zni i! Ave i credin ! Ave i dragoste! Hristos tr ie te. Niciodat nu moare; Iisus Hristos ieri i azi i în veci este acela i (Evrei 13, 8). Cel 232

care i-a ajutat pe Sfin ii Apostoli s înving lumea ne va ajuta i pe noi; e de-ajuns s ne trezim i s ne îndep rt m de somnul nep s rii. Acest strig t al dumnezeiescului Apostol Pavel, pe care îl trâmbi ez i îl amintesc acum, în clipa cea târzie a vie ii mele, nu îl trâmbi ez ca s v trezi i numai voi, fra ii mei iubi i, tovar i de drum, împreun -lupt tori i r zboinici, îl trâmbi ez i pentru mine, c ci i eu am mare nevoie s lupt i s m r zboiesc, fiindc vr jma ul nu înceteaz s ne r zboiasc nici pe mine, b trânul, nici pe voi i nici pe nimeni altul, pân la ie irea sufletului omului din trup, precum este v dit, deoarece i de St pânul cel des vâr it al credin ei noastre, Mântuitorul, Izb vitorul i Sc parea sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos a îndr znit s se apropie i s -L r zboiasc dup Botezul din Iordan, când Se afla în pustie (Matei 4, 1-12); dar i la urm , cu pu in înainte de moartea Sa pe Cruce, în seara Cinei celei de Tain : „vine st pânitorul acestei lumi i el nu are nimic în Mine” a zis Domnul (Ioan 14, 30). A adar, dac i de Dumnezeul cel atotputernic a îndr znit, neru inatul i neobr zatul, s se apropie, dac vine pân i spre Acela Care l-a aruncat ca pe un fulger din ceruri în pr pastie, cu atât mai mult spre noi cei slabi, pe care ne r zboie te cu i mai mult s lb ticie la sfâr itul vie ii, când plec m din trupul acesta stric cios, dar i atunci când suntem adormi i. De aceea avem mare nevoie s ne trezim i s apuc m cu mult dorire armele luminii, armele credin ei i iubirii, i cu ele s -l lovim pe vr jma . 233

i când acesta ne va vedea înarma i cu armele credin ei i iubirii, cu armele smereniei i Sfintei Cruci, se va însp imânta i va fugi tremurând i „neputând suferi aceast putere”. E necesar îns ca înainte de a începe r zboiul cu vr jma ii din afar , v zu i i nev zu i, s avem grij s -i r zboim mai întâi pe vr jma ii dinl untrul nostru i dup ce îi vom birui pe de-a-ntregul, atunci s îi lovim i pe cei din afar . Pentru c dac nu-i învingem pe vr jma ii l untrici i avem de gând s -i lovim pe cei din afar , e cu neputin s învingem. Vr jma ii l untrici sunt patimile care se adun împotriva noastr , împotriva sufletului nostru, i ne r zboiesc. Acestea sunt multe, dar cele mai grele dintre ele sunt egoismul, mândria, iubirea de pl ceri trupe ti, iubirea de argin i i nep sarea din care se nasc multe altele, mari i mici. Pe toate acestea, cre tinul, osta al lui Hristos, dup ce se treze te din somnul nep s rii, trebuie s le biruiasc , trebuie s le supun ; s supun trupul duhului i atunci îi va învinge cu u urin pe to i vr jma ii v zu i i nev zu i. Sabia ce va s vin De ce na iunea noastr e amenin at de primejdie?

Ne pa te primejdie mare; exist izb vire? Sim im cu to ii primejdia aceasta care ne amenin , în afar de câ iva cu totul nesim itori, i ne întreb m pe noi i pe al ii cum i în ce fel am putea sc pa de ea? Cum ne vom salva? Guvernul, v zând primejdia, 234

a alergat la st pânii p mântului, alia ii no tri, n d jduind c ne vor sc pa. Îns chinurile, nenorocirile, necazurile i sup r rile au crescut i pân acum nici o n dejde de salvare din partea st pânilor p mântului. Bine a spus Proorocul i împ ratul David în Psalmul 145: „Nu v încrede i în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izb vire”. Guvernul i noi to i, dac vrem izb virea noastr , o vom g si numai în poc in i întoarcere la Dumnezeu, de la Care ne-am îndep rtat. Sfântul Sinod al Bisericii grece ti, sim ind la rândul lui primejdia, a hot rât într-o circular s se fac în sfintele biserici paraclise i rug ciuni c tre Dumnezeu i Preacurata Maica Lui, neobosita ap r toare a cre tinilor, n dejdea i mântuirea p c to ilor. Dar e acest lucru suficient pentru izb virea noastr ? C ci pu ine femei i câ iva b rba i alearg la paraclise, pe când mii de oameni cre tini hulesc numele Prea înaltului Dumnezeu i al Prea Sfintei Maicii Sale i alearg cu dorin însetat i pl cere nem surat la teatre, la filme, în taverne i cafenele, î i pierd nop ile cu jocuri de c r i, mese bogate, be ii, dansuri, distrac ii i destr b l ri? Nu! Nu! Iubi i fra i cre tini, suferin ele pe care le încerc m ast zi provin de la noi. Noi singuri le-am adunat în inimile i în inuturile noastre. P catele noastre cele multe L-au mâniat i L-au înfuriat pe Preabunul, Preamilostivul i Iubitorul de oameni Dumnezeu, cum zice i dumnezeiescul Apostol Pavel: „Necaz i 235

strâmtorare peste sufletul oric rui s vâr e te r ul...” (Romani 2, 9).

om

care

Smerenia adev rat aduce odihn în sufletul omului Veni i la Mine to i cei osteni i i împov ra i i Eu v voi odihni pe voi. Lua i jugul Meu asupra voastr i înv a i-v de la Mine, c sunt blând i smerit cu inima, i ve i g si odihn sufletelor voastre(Matei 11, 2829).

De la începutul acestui secol viclean pe care aproape c 1-am traversat, s-au petrecut i se petrec întâmpl ri înfrico toare care cutremur p mântul, amenin cu distrugerea întregii lumi i prevestesc mari suferin e i nenorociri. C ci se va ridica neam peste neam i împ r ie peste împ r ie i va fi foamete i cium i cutremure pe alocuri. C ci va fi atunci strâmtoare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pân acum i nici nu va mai fi (Matei 24, 7, 21). Dumnezeiescul Apostol Pavel, glasul lui Hristos, scriind c tre Timotei, spune: i aceasta s tii c , în zilele din urm , vor veni vremuri grele; c vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argin i, l ud ro i, trufa i, hulitori, neascult tori de p rin i, nemul umitori, f r cucernicie, lipsi i de dragoste, neîndupleca i, neînfrâna i, cruzi, neiubitori de bine, tr d tori, necuviincio i, îngâmfa i, iubitori de desfrân ri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înf i area 236

adev ratei credin e, dar t g duind puterea ei (II Timotei 3, 1-5). V d primejdia, sabia ce va s vin , mânia provocat de p catele noastre cele multe. În viitor va veni furie i suferin mare, despre care Domnul nea în tiin at, ca Prooroc des vâr it ce este, i despre care ne-au vestit i mul i dintre Sfin ii Profe i, Apostoli i P rin i purt tori de Dumnezeu. Deci, dup cum ne-au spus ace tia i dup cum era cunoscut i din Sfintele Scripturi, pentru a sc pa i a ne p zi de primejdiile, nenorocirile i suferin ele îngrozitoare ce vor veni, doar poc in a adev rat , sincer i curat , i întoarcerea c tre Dumnezeu, precum au f cut în vechime ninivitenii, îl vor îndemna la îndurare i mil pe Îndelung-r bd torul, Preamilostivul, Iubitorul de oameni Dumnezeu, P rintele nostru ceresc, i vor face s înceteze mânia, furia i sup rarea prea-îndrept it împotriva noastr , a p c to ilor.

P rintele Serafim Rose59 (1934-1982)

„...întreaga ra iune a Bisericii este aceea de a-L purta pe Hristos în inim ...” „Poate c ace tia sunt ultimii câ iva ani în care mai putem continua s r spândim liber cuvântul” 59

P rintele Serafim Rose, Arhiepiscopul Averchie Tau ev, Apocalipsa în înv tura Sfin ilor P rin i, Editura Icos, 2000, pag. 21-25; 252-255.

237

„Într-un asemenea veac”, scrie el60, „pentru a fi un adev rat cre tin ortodox, gata de a- i p stra credin a în Mântuitorul Hristos chiar i în fa a mor ii, este mult mai greu în zilele noastre, decât în primele secole ale cre tinismului” (p. 17). De i de cele mai multe ori f i (în rile aflate sub ocârmuire comunist ), prigonirea cre tinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulat . „Sub haina unei împ r ii în el toare, care arat minunat i îi duce pe mul i în r t cire, se arat , de fapt, o prigoan ascuns împotriva cre tinismului... Aceast prigoan este mult mai primejdioas i mai înfrico toare decât prigoana f i , c ci amenin cu adev rat s dea cu totul pierz rii sufletele – ceea ce înseamn moarte duhovniceasc ” (p. 18). Arhiepiscopul Averchie citeaz adeseori cuvintele Sfântului Teofan Z vorâtul, despre vremurile din urm : „De i numele de cre tin va fi auzit pretutindenea i peste tot vor fi biserici i slujbe, toate acestea nu vor fi decât p relnicie, c ci întru acestea se va s l lui o adev rat apostazie” (p. 21). Pentru a ar ta împlinirea acestor cuvinte în zilele noastre, Arhiepiscopul Averchie scrie: „este înfrico tor a spune, îns lumea cre tin ne înf i eaz azi o imagine întunecat , însp imânt toare, a celei mai adânci decaden e religioase i morale” (p. 22). Ispita bel ugului i a 60

Arhiepiscopul Averchie Tau ev în lucrarea Adev rata Ortodoxie i lumea contemporan (în limba rus ), Jordanville, 1971.

238

confortului îndep rteaz sufletul de la Dumnezeu, «slujitorii lui Antihrist se str duie mai mult decât orice s Îl scoat pe Dumnezeu din via a oamenilor, astfel încât ace tia, mul umi i cu bel ugul lor material, s nu simt în nici un fel nevoia de a se întoarce la Dumnezeu, s nu- i mai aduc aminte de El, ci s poat tr i ca i cum Acesta nu ar exista defel. A adar, întreaga rânduial a vie ii din zilele noastre, în a a numitele „ ri libere”, unde nu este o prigoan f i împotriva credin ei, unde fiecare are dreptul de a crede a a cum dore te, este o primejdie i mai mare pentru sufletul unui cre tin (decât o prigoan la ar tare), c ci îl leag cu des vâr ire de p mânt i-l face s uite de Rai. Întreaga „cultur ” contemporan , îndreptat numai c tre cuno tin e cu des vâr ire lume ti i vârtejul nebunesc al vie ii legate de aceast „cultur ”, îl in pe om într-o stare neîncetat de sterpiciune i de tulburare, care nu las nim nui putin a de a- i cerceta, doar pu in mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, via a duhovniceasc » (p. 29). Întreaga tr ire din zilele noastre, la nivelul ei public, este o preg tire pentru venirea lui Antihrist: „toate lucrurile care se întâmpl în zilele noastre – la cel mai înalt nivel în religie, guvern mânt i în via a public – [...] nu sunt altceva decât o lucrare intens a slujitorilor lui Antihrist pentru preg tirea i instaurarea împ r iei sale” (p. 24), iar aceast lucrare este înf ptuit tot atât de mult de c tre „cre tini”, ca i de c tre necre tini (p. 18).

239

Dup înf i area unui tablou atât de înfior tor al zilelor noastre i al viitorului omenirii, Arhiepiscopul Averchie strig cu glas mare c tre to i cre tinii ortodoc i s se lupte din r sputeri împotriva duhului acestei lumi, care zace în miasma r ut ii. «To i cei care în aceste zile râvnesc s nu- i piard credin a în Mântuitorul Hristos, trebuie s se p zeasc i s stea împotriva oric rei doriri a lucrurilor materialnice i p mânte ti i împotriva am girii ce vine prin bunurile lume ti. Este peste m sur de primejdios s se învoiasc cineva cu orice dorin de a- i face o carier , de a- i f uri un nume, de a dobândi st pânire i trecere înaintea oamenilor, de a- i agonisi bog ii, de a se înconjura de lux i confort» (p. 28). Celor care sunt osârdnici i lupt tori în a nu- i pierde credin a, Arhiepiscopul Averchie le arat calea împ r teasc a m rturisirii: «Acum este vremea m rturisirii – a unei atitudini hot râte, dac este nevoie chiar a mor ii pentru credin a ortodox , care pretutindenea este o int a atacurilor f i e sau dosnice, a asupririi, a prigoanei ce vine din partea slujitorilor lui Antihrist» (p. 28). Trebuie s fim adev ra i cre tini i s nu ne plec m în fa a duhului acestui veac, ci s facem din Biseric temelia i izvorul vie ii noastre (p. 26)... Calea pe care lumea ne-o a terne în fa , în ciuda f g duin elor am gitoare ale „progresului”, este o cale a suferin elor: «Mântuitorul a spus limpede c ceea ce ne a teapt nu este „progresul”, ci n paste i cazne mult mai mari, ca urmare a 240

înmul irii f r delegii i a r cirii dragostei; când El va veni, abia dac va mai g si credin pe p mânt (Luca 18, 8)». Puterea unui adev rat cre tin, în vremurile pline de groz vii care vor veni, este a teptarea celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului Hristos – Parusia: «duhul a tept rii statornice a celei de-a Doua Veniri a Domnului Hristos este adev ratul duh al vie uirii cre tine ti, care strig în rug ciune „Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20). Iar duhul potrivnic acestui chip de vie uire este, f r de nici o îndoial , duhul lui Antihrist, care se sârguie te prin orice mijloc s pr v leasc mintea cre tinilor de la gândul Parusiei i de la r spl tirile care vor urma acesteia. Cei care se pleac în fa a acestui duh se pun pe ei în i i în primejdia de a nu-l recunoa te pe Antihrist când acesta va veni i de a fi vâna i de acest cumplit vr jma . Cu osebire acesta este cel mai însp imânt tor lucru al lumii zilelor noastre, plin de toate în el ciunile i am girile. Slujitorii lui Antihrist, a a dup cum Mântuitorul ne-a spus mai înainte, se vor sârgui „ca s am geasc , de va fi cu putin i pe cei ale i” (Matei 24, 24). Totu i, gândul la acestea nu trebuie s ne arunce în dezn dejde, ci, dimpotriv , dup cum însu i Mântuitorul zice: „prinde i curaj i ridica i capetele voastre, pentru c r scump rarea voastr se apropie” (Luca 21, 29)». Un asemenea om, un adev rat Sfânt P rinte al acestor vremuri din urm , plin de duhul a tept rii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos i de duhul cump tat al g tirii pentru aceasta este autorul 241

tâlcuirii care urmeaz , a c r ii ce încununeaz Noul Testament – Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. De i tâlcuirea la aceast carte se folose te din plin de scrierile Sfin ilor P rin i ai Bisericii din primele veacuri, însu i faptul c este atât de mult în duhul lor i în duhul Sfântului Ioan Evanghelistul este pentru noi o chez ie a negre elniciei acestei tâlcuiri, dar i a faptului c vorbe te nu numai min ilor noastre iscoditoare, pe cât inimilor noastre credincioase. Arhiepiscopul Averchie a fost un dasc l ortodox întemeiat în tradi ia neîntrerupt a gândirii patristice, tradi ie care î i are izvorul la Sfin ii P rin i ai primelor veacuri i care ajunge pân în zilele noastre i de care Arhiepiscopul Averchie s-a umplut cu prisosin de la dasc lii s i Teofan Z vorâtul (+1894) i un alt Teofan, al Poltavei (+1940). Înv tor neîn el tor al vie ii duhovnice ti i morale în duh ortodox, Arhiepiscopul Averchie este, de asemenea, un c l uzitor neasem nat în teologhisirea patristic . Pu ini sunt Sfin ii care au r mas printre noi în vremurile acestea prea vrednice de plâns, dar chiar dac nu vedem printre noi asemenea drep i, ca i Arhiepiscopul Averchie, înv turile sale r mân cu noi i ne pot fi lumina c l uzitoare prin bezna zilelor care vor urma, când Biserica este cu putin s fie silit s fug în pustie, asemeni Femeii din Apocalips (cap. 12) – Biserica vremurilor din urm . *** Dar acum, în cel de-al XX-lea veac al erei cre tine, au ap rut „în elep ii” – „neocre tinii”, a a 242

dup cum î i spun unii dintre ei – care nu doresc s aud despre cele spuse mai sus. Propov duiesc un soi nou de cre tinism dulceag, sentimental i trandafiriu, de ertat de toat f ptuirea i lupta, o imaginar , atotcuprinz toare dragoste pseudocre tin i îmbucurarea f r de nici o opreli te din toate deliciile acestei trec toare vie i p mânte ti. Ignor cu des vâr ire nenum ratele pilde din Sfânta Scriptur , care l murit i cu t rie vorbesc despre lupta duhovniceasc , despre râvna cu care suntem îndatora i s -L urm m pe Mântuitorul Hristos în a ne r stigni pentru lume, despre multele dureri prin care trebuie s treac cre tinul în aceast via , începând cu cuvintele pe care Însu i Mântuitorul Hristos le-a spus ucenicilor S i la Cina cea de Tain : „În lume necazuri ve i avea” (Ioan 16, 33). i aceasta se întâmpl deoarece, dup cum Însu i Domnul ne spune, adev ra ii cre tini nu sunt din lume (Ioan 15, 19), pe când „lumea întreag zace sub puterea celui r u” (I Ioan 5, 19). Din aceast pricin cre tinii nu trebuie s iubeasc aceast lume i „cele ce sunt în lume” (I Ioan 2, 15); „prietenia lumii este du m nie fa de Dumnezeu” i „cine va voi s fie prieten cu lumea se face vr jma lui Dumnezeu” (Iacov 4, 4). Ace ti „în elep i” moderni într-un anume fel nu reu esc s vad c dumnezeiescul cuvânt nu f g duie te nic ieri în mod hot rât cre tinilor satisfac ii duhovnice ti depline i fericire paradisiac în aceast via , ci, dimpotriv , pune înainte faptul c via a p mânteasc se va îndep rta 243

tot mai mult de la legea lui Dumnezeu, c în ceea ce prive te morala, omul va c dea tot mai jos (vezi II Timotei 3, 1-5), c „to i care voiesc s tr iasc cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoni i. Iar oamenii r i i am gitori vor merge spre tot mai r u, r t cind pe al ii i r t ci i fiind ei în i i” (II Timotei 3, 12-13) i c , în cele din urm , „cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface i p mântul i lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru 3, 10). Dar atunci se vor ar ta „ceruri noi i p mânt nou, în care locuie te dreptatea” (II Petru 3, 13) – un minunat „nou Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu” (Apocalipsa 21, 2), care i-a fost ar tat lui Ioan, v z torul tainelor, în timpul descoperirii ce i s-a f cut. Toate acestea nu sunt pe placul neocre tinilor. Ei vor deplin tatea fericirii în aceast lume împov rat cu nenum ratele ei p cate i nelegiuiri i a teapt cu ner bdare aceast stare de fericire deplin . i una dintre cele mai sigure c i de a o dobândi li se pare a fi „mi carea ecumenic ”, uniformizarea i unirea tuturor oamenilor într-o singur nou Biseric , ce va cuprinde nu numai romano-catolici i protestan i, ci i evrei, musulmani i p gâni, fiecare p strându- i propriile convingeri i gre eli. Aceast imaginar „dragoste cre tin ”, în numele viitoarei st ri de fericire a omului pe p mânt, nu poate decât s calce în picioare Adev rul.

244

Nimicirea acestui p mânt cu tot ceea ce zace pe el, cu toate c este mai înainte spus cu limpezime de Cuvântul lui Dumnezeu, este socotit de c tre ei a fi ceva atât de groaznic, încât nu poate fi înf i at, ca i cum nu ar fi la îndemâna atotputerniciei lui Dumnezeu i aparent aproape de nedorit. Consimt în sil s admit nimicirea acestui p mânt (c ci cum ar putea cineva s nu primeasc un lucru proorocit în Sfânta Scriptur ?), dar cu condi ia c va avea loc într-un viitor foarte, foarte îndep rtat, înv luit în cea ; nu secole, ci milioane de ani de acum înainte. Care este motivul acestei credin e a lor? S-ar putea spune: din cauz c sunt slabi în credin sau le lipse te cu des vâr ire credin a în învierea din mor i i în via a veacului ce va s vin . Pentru ei totul este în aceast via p mânteasc , iar când aceasta ajunge la sfâr it, toate se termin . În câteva puncte – mai ales în a teptarea unei vie i fericite în aceast lume – un asemenea cadru al gândirii se aseam n îndeaproape cu larg r spândita erezie din primele secole ale cre tin t ii, numit hiliasm. Aceasta este a teptarea unei împ r ii de o mie de ani pe p mânt a lui Hristos; a adar manifestarea din zilele noastre a acestei erezii poate fi calificat drept neohiliasm. Trebuie avut în vedere i p strat în minte c hiliasmul a fost osândit de cel de-al doilea Sinod Ecumenic în anul 381; a adar, a crede din nou în hiliasm, acum în secolul XX, chiar i numai în parte, este de neiertat. Trecând peste acestea, neohiliasmul 245

este mult mai r u decât vechea erezie hiliast , prin aceea c fundamentele sale, f r nici o t gad , se afl în necredin a în via a veacului ce va veni..., iar dorin a p tima de a dobândi fericirea aici, pe p mânt, întrebuin eaz toate îmbun t irile i izbânzile progresului material ale vremurilor noastre. Aceast înv tur mincinoas î i vars r ul însp imânt tor, încercând s „lini teasc ” (legene) i s adoarm trezvia duhovniceasc a credincio ilor i s -i conving c sfâr itul lumii este departe (de cumva va fi un sfâr it) i, a adar, nu este neap rat trebuin de priveghere i rug ciune, lucruri pe care Mântuitorul Hristos le cere neîncetat de la cei care-I urmeaz (vezi Matei 26, 41), de vreme ce totul în lume devine tot mai bun i mai bun, progresul spiritual inând pasul cu cel material. Iar fenomenele înfior toare pe care le putem vedea în lume, chiar în zilele noastre, sunt vremelnice; toate s-au mai întâmplat înainte i toate în cele din urm vor trece i vor fi înlocuite de o nemaipomenit înflorire a cre tinismului în care, desigur, ecumeni tii vor ocupa cele mai de cinste locuri. A adar, totul este peste m sur de frumos! Nu mai trebuie s lucr m asupra p r ii noastre l untrice i nu ni se mai cere nici un fel de lupt duhovniceasc ; posturile pot fi desfiin ate. Totul va deveni mai bun numai prin sine însu i, pân ce „împ r ia lui Dumnezeu” este în cele din urm instaurat întru toat fericirea i deplin tatea ei p mânteasc .

246

Fra ilor! Nu se vede cu limpezime unde se afl izvorul acestor ademenitoare înv turi mincinoase? Cine bântuie te cu toate aceste gânduri min ile cre tinilor de azi, cu scopul v dit de a înfrânge întreaga cre tin tate? Ca de cium , ca de foc trebuie s ne temem de acest „neohiliasm” care e atât de adânc potrivnic înv turii cuvântului lui Dumnezeu, înv turii Sfin ilor P rin i i tuturor înv turilor vechi de secole ale Sfintei noastre Biserici, prin care nenum ra i drep i s-au mântuit. F r lupt duhovniceasc nu este i nu poate fi cre tinism adev rat! A adar, calea noastr nu se potrive te cu nici una dintre aceste mi c ri moderne, fie ecumenismul, fie „neohiliasmul”. Credin a noastr este credin a Sfin ilor nevoitori, credin a apostolilor, credin a Sfin ilor P rin i, credin a Ortodox care a inut neclintit întreaga lume. Acestei credin e i numai acestei credin e îi vom fi urm tori în aceste zile covâr ite de r utate în care tr im ast zi. *** Este unul din marile semne ale vremurilor de pe urm acesta:61 ... i spaime i semne mari din cer vor fi (Luca 21, 11). Nu mai departe decât acum o sut de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa Despre semne i minuni: „... cu cât aviditate caut cre tinii no tri s vad minuni, sau 61

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia i religia viitorului, FEP – Tipografia Central Cartea Moldovei, Chi in u, 1995, pag. 156-159, 211, 214-215, 221, 236-237.

247

chiar s fac ei în i i minuni! Aceast c utare nu d altceva la iveal decât în el ciunea de sine, care se na te din buna p rere de sine i din slava de art , i care se s l luie te în suflet punând st pânire pe el”. „Adev ra ii f c tori de minuni aproape c au disp rut, dar oamenii sunt mai seto i de minuni ca niciodat . Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschis pentru o mul ime de minuni mari i grozave, care s duc la pierzare nenorocita în elepciune cea dup trup, care se va l sa atras i în elat de ele”. Iat în aceast carte i câteva rânduri pentru cercet torii fenomenului extraterestru: „Antihrist va face mai cu seam minuni în v zduh, adic acolo unde î i are satan împ r ia. Minunile vor izbi cel mai tare sim ul v zului, pe care îl vor fermeca i în ela. Sfântul Ioan Teologul, v zând în duh semnele ce au s fie înaintea sfâr itului lumii, afirma c antihrist va face semne mari încât i foc s pogoare din cer, pe p mânt, înaintea oamenilor (Apocalipsa 13, 13). Sfânta Scriptur indic aceast minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul apari iei ei este v zduhul. Va fi un spectacol splendid i înfrico tor” (Sfântul Ignatie Briancianinov). *** „Oamenii nu vor în elege c minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de no iune de bine sau scop ra ional, nici un în eles clar, c sunt str ine de adev r i pline de minciun , de toat s lb ticia i r utatea, c sunt scamatorie goal menit s uluiasc 248

i s lase cu gura c scat , mai ales pentru a-i da prad uit rii ca s -i poat în ela, seduce i fascina cu efecte spectaculoase, g unoase i proste ti”. „Toate în el ciunile diavole ti au în comun aceea c , dac li se d cea mai mic aten ie, ele devin periculoase; aceast mic aten ie, chiar dac este lipsit de simpatie pentru ceea ce se vede, poate s duc pe omul respectiv în ispit i poate s lase asupra lui o influen rea”. *** „Noi tr im la cap tul acestei perioade însp imânt toare de triumf demonic în care „umanoizi” sini tri (noile întruchip ri diavole ti) se arat la mii de oameni i pun st pânire, prin apari iile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndep rtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru cre tinii ortodoc i un semn c trebuie s calce cu mult mai mult hot râre, trezvie i b gare de seam pe calea mântuirii, cunoscând c putem fi ispiti i i în ela i nu doar de religiile mincinoase, ci i de fenomene fizice care uimesc privirea”. *** „Biserica Ortodox respinge total aceste practici i „mi c ri harismatice” sectare, care sunt am giri diabolice din veacurile de pe urm , ce în eal în diferite chipuri i forme pe cei ce s-au rupt de Biserica lui Hristos întemeiat de Duhul Sfânt. C cei ce nu ascult de Biseric i de sfin ii Apostoli i nu au cele apte Taine, Sfânta Liturghie, Preo ia i 249

Sfânta Cruce, nu pot avea Duhul Sfânt, ci numai duhul diavolului”. *** „Pentru cre tinii ortodoc i, fenomenul contemporan al „vorbirii în limbi” este i el un „semn”; dar nu este semnul începutului Evangheliei mântuirii pentru toate popoarele, ci semn al sfâr itului ei”. *** „Mi carea harismatic , produs al unei lumi lipsite de Taine i de har, al unei lumi ce înseteaz dup „semne”, f r a fi în stare „s deosebeasc duhurile” prin care se fac aceste semne, este ea îns i un „semn al lumii apostaziale în continuare, o mi care a „inten iilor” i a „faptelor bune”, ce eman dintr-un umanitarianism anemic i lipsit de substan . Ce se va întâmpla, îns , atunci când lui i se va al tura o mi care care s aib cu adev rat „putere”? *** „Deci, […] pân i elita constituit din ace ti adev ra i ale i, aceast „turm mic ”, vor fi ataca i i ispiti i de „marile semne i minuni” ale lui Antihrist. Marea mas a „cre tinilor” în schimb, îl vor accepta pe falsul Mesia – adic pe Antihrist, f r întreb ri i f r probleme pentru c „noul s u cre tinism” este exact ce caut mul imea”. *** 250

Cu atât mai mult trebuie s lupte astfel cre tinii din ziua de azi, care sunt înconjura i din toate p r ile de un cre tinism fals, care are propriul s u arsenal de experien e ale „harului” i „Duhului Sfânt”, putând cita pe de rost din Sfânta Scriptur i din Sfin ii P rin ii, pentru a- i „înt ri” propriile erezii! Cu siguran tr im vremurile de pe urm , când în el ciunea este atât de subtil încât am ge te, de este cu putin , i pe cei ale i (Matei 24, 24). Fal ii prooroci ai timpurilor noastre anun cu glas din ce în ce mai puternic apropierea „noii ere a Duhului Sfânt”, a „noii Cincizecimi”, a „punctului Omega”. Este exact ceea ce se nume te, în adev ratele profe ii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Aceast profe ie, tocmai acum în zilele noastre, începe s se împlineasc , cu for a unei puteri demonice. Întreaga atmosfer spiritual contemporan se încarc cu puterea experimentelor de ini iere demonic i aceasta, pe m sur ce „taina nelegiuirii” intr în faza penultim , în care începe s posede sufletele oamenilor i, într-adev r, nu numai pe ale lor, ci chiar pe ale celor ale i ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putin . Împotriva acestei „experien e religioase” de mare for , cre tinii ortodoc i trebuie s se trezeasc i s se înarmeze cu adev rat, s devin pe deplin con tien i de ceea ce înseamn Ortodoxia cre tin i în ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele „cre tine” sau necre tine. 251

Cre tini ortodoc i, p stra i cu sfin enie harul ce vi s-a dat! Nu îng dui i ca el s devin o chestiune de obi nuin ! Nu-l m sura i dup m sura omeneasc i nu v a tepta i ca el s par logic sau pe în elesul celor care nu sunt capabili s p trund nimic din ceea ce dep e te omenescul sau celor care cred c îl pot ob ine altfel decât arat predania Sfintei Biserici a lui Hristos dintotdeauna! C ci adev rata Ortodoxie, în mod necesar, apare cu adev rat „nelalocul ei” în aceste vremuri satanice; o minoritate din ce în ce mai accentuat a celor dispre ui i i cam „nebuni”, sili i s tr iasc în mijlocul unei mase al c rei „revivalism” religios este inspirat de un cu totul alt fel de duh. Noi îns s ne mângâiem cu cuvintele cele tari i sigure ale Domnului nostru Iisus Hristos: Nu te teme, turm mic , pentru c Tat l vostru a binevoit s v dea vou Împ r ia (Luca 12, 32). Fie ca to i cre tinii ortodoc i s se înt reasc pentru marea b t lie care îi a teapt , i s nu uite niciodat c , în Hristos, victoria este deja a noastr . C ci El ne-a promis c por ile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16, 18) i c pentru cei ale i El va scurta zilele urgiei i strâmtorii celei de pe urm (Matei 24, 22). i apoi, cu adev rat, „dac Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastr ?” (Romani 8, 31). Chiar în mijlocul celor mai s lbatice ispite, nou ni s-a poruncit: „Îndr zni i! Eu am biruit lumea” (Ioan, 16, 33). S tr im deci i noi, a a cum au f cut-o to i adev ra ii cre tini înaintea noastr , cu certitudinea 252

c toate cele ce se v d au un sfâr it i c Mântuitorul nostru va veni curând; c ci „Cel Ce m rturise te acestea, zice: Da, vin curând! Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20).

Discern mântul spiritual62 Cel mai important câ tig pe care-l cape i citind literatura ortodox fundamental este virtutea numit discern mânt. Atunci când avem în fa a ochilor dou fenomene care par s fie identice sau foarte asem n toare între ele, virtutea numit discern mânt ne ajut s vedem care dintre ele este adev rat i care este fals. Altfel spus, care are în el spiritul lui Hristos i care ar putea avea spiritul Anticristului. Prin îns i natura lui, Anticristul, care urmeaz s fie ultimul mare conduc tor al lumii i ultimul mare adversar al lui Hristos, este anti-Hrist, iar aici „anti” nu înseamn numai „împotriv ”, ci i „sub masca, în locul lui”. Anticristul, dup cum afirm to i Sfin ii P rin i care au scris despre el, va fi cineva care-L va imita pe Hristos, adic va c uta s în ele oamenii pref cându-se a fi Hristos revenit pe P mânt. De aceea, dac ai o idee foarte vag despre cre tinism sau dac cite ti Scripturile exclusiv dup propria ta concep ie (iar concep ia i-o culegi din 62

Ieromonah Serafim Rose, Pentru o Viziune Ortodox asupra Lumii, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2003, pag. 2021, 32-34, 36, 39-45.

253

aer, dintr-un aer care, în prezent, nu este cre tin, ci anticre tin), atunci vei ajunge la concluzii foarte anticre tine. Când vei vedea chipul Anticristului, te vei l sa p c lit, crezând c este vorba de Hristos. S d m o serie de exemple despre felul în care ne poate ajuta virtutea discern mântului s în elegem câteva fenomene relativ complicate. Unul dintre acestea este mi carea harismatic . Aceast mi care din Biserica Ortodox este promovat de un preot grec din Indiana, P rintele Eusebiu Stephanou, i are un num r destul de mare de adep i i simpatizan i. Promotorul ei a vizitat i Grecia, unde exist deja o serie de oameni care se las pe mâna lui. Este limpede c succesul lui se datoreaz , în parte, faptului c acest preot provine dintr-o atmosfer bisericeasc ortodox , astfel încât oamenii aceia, n scu i ortodoc i, care merg la biserica ortodox i care se împ rt esc, iau de bun tot ce spune el. i cum, pentru ei, problema devine una de obi nuin , nu- i mai dau seama c întreaga ra iune a Bisericii este aceea de a-L purta pe Hristos în inim , dar c omul poate tr i o via întreag în Biserica Ortodox f r ca inima lui s fie vreodat treaz . Oamenii de felul acesta sunt exact ca p gânii. De fapt, ei sunt chiar mai vinova i decât p gânii, pentru c p gânii nu au auzit niciodat de Hristos, în timp ce un ortodox care nu tie ce este aceea via spiritual nu s-a trezit înc întru Hristos.

254

De ce trebuie s avem o viziune ortodox asupra lumii?

Deci relu m prima idee. Urm rim semnele vremurilor pentru a-L recunoa te pe Hristos atunci când va veni, pentru c au fost mul i fal i Hristo i i vor veni înc i mai mul i, iar la sfâr itul lumii va veni, în cele din urm , unul care va fi denumit Anticrist. Anticristul îi va uni pe to i cei care s-au l sat în ela i crezând c el este Hristos, iar printre ace tia se vor num ra to i cei care au interpretat cre tinismul dup cum au vrut ei. De multe ori vezi oameni care m rturisesc cre tinismul i ai impresia c multe dintre ideile lor sunt corecte i conforme cu Biblia, dar, la o analiz mai atent , î i dai seama c gre esc flagrant. De curând, P rintele Dimitri Dudko spunea, în foaia pe care o public , c a venit la el cineva care pretindea c este cre tin. Când au început, îns , s stea de vorb , i-a dat seama c respectivul nu era ortodox i l-a întrebat: „De ce confesiune e ti dumneata?”. – „A, asta nu conteaz , suntem cu to ii cre tini. Cel mai important este s fim cre tini”. – „Ba nu, ba nu, a zis el, trebuie s fim mai preci i. De exemplu, dac dumneata e ti baptist, iar eu sunt ortodox, eu cred în Trupul i Sângele Domnului, iar dumneata nu crezi. Trebuie s tim precis, pentru c sunt multe diferen e. Este bun atitudinea aceasta. Eu te respect pe tine i nu vreau s impietez asupra credin ei tale, dar, chiar i a a, exist o cale

255

adev rat a credin ei i multe c i care se abat de la adev r. Eu vreau s m in de adev r”. La fel, vedem c mul i oameni care nu sunt ortodoc i au, totu i, multe p r i bune, dar pân la urm tot gre esc în anumite privin e. Sigur c sarcina s judec m nu ne revine nou , ci lui Dumnezeu. Dar este limpede ce se va întâmpla dac toate aceste abateri minore prin care oamenii gre esc ast zi vor fi proiectate în vremurile de pe urm , dac oamenii vor gândi la fel i la venirea acelor vremuri de pe urm . Gre elile m runte sunt cele care îi fac pe oameni s cread când îl v d pe Anticrist c acesta este Hristos. Sunt o mul ime de secte care cred c Hristos va veni s domneasc o mie de ani din Templul de la Ierusalim. De aceea, când evreii vor începe s reconstruiasc Templul, aceste secte se vor bucura, pentru c , pentru ele, acesta va fi semnul venirii lui Hristos. Dimpotriv , tim c acesta este semnul venirii Anticristului, pentru c Hristos nu va mai veni niciodat la Templu. Templul a fost distrus. Hristos va veni numai la sfâr itul lumii pentru a începe împ r ia etern a cerurilor. Singurul care va veni la Templu va fi Anticristul. Iat de ce o corect în elegere cre tin – ortodox i o preg tire care s plece de la aceast în elegere sunt absolut necesare. Cu cât ne apropiem mai mult de vremurile de pe urm , cu atât aceast în elegere i preg tirea devin mai indispensabile. R cirea treptat a iubirii

256

Un alt semn foarte simptomatic al vremurilor noastre este urm torul men ionat în capitolul 24 din Evanghelia dup Matei: faptul c iubirea multora se r ce te. Aceasta pare a fi o caracteristic definitorie a epocii noastre, într-o mai mare m sur decât în orice alt epoc din istoria trecut i se vede limpede în ceea ce se nume te nihilism. Templul de la Ierusalim

Dup aceea, avem semnul cu urâciunea pustiirii i tot ce se refer la Templul din Ierusalim. Pentru prima oar în istorie, a ap rut acum aceast posibilitate. S-a mai încercat o dat reconstruirea Templului, în secolul IV. Iat , cunoa terea acestui episod este un foarte bun exemplu despre ce putem înv a citind istoria Bisericii. G sim câteva izvoare despre el chiar în secolul IV. Sfântul Chiril îl pomene te, la fel ca al i istorici ai Bisericii de pe vremea aceea. Iulian Apostatul, care punea atâta pasiune în desfiin area cre tinismului, a decis c , din moment ce Hristos profe ise c nici o piatr din Templu nu avea s mai r mân la locul ei, reconstruind Templul, ar fi putut dovedi c Iisus fusese un impostor i c deci religiile p gâne puteau fi repuse la locul lor. Astfel încât i-a chemat pe evrei, în mod deliberat, înapoi la Ierusalim i i-a l sat s - i reconstruiasc Templul, dându-le chiar i binecuvântarea lui. Ce construiau g seau a doua zi la p mânt. La a doua încercare, au ie it din p mânt bulg ri de foc. To i istoricii sunt de acord în aceast 257

privin . Iar istoricii ra ionali ti moderni, realizând c nu pot contrazice aceste texte i c ceva trebuie s se fi întâmplat acolo, ajung s spun lucruri de genul: „Probabil c au dat de petrol” sau „Erau pungi de gaze subterane”. De bun seam , ceea ce sa întâmplat acolo a fost o minune a lui Dumnezeu, care a vrut s împiedice reconstruirea Templului pentru c nu venise înc timpul –Templul urmeaz s fie reconstruit atunci când va veni sfâr itul lumii. ***

Semnul acesta al Templului este unul foarte puternic. Când vom vedea Templul reconstruit, vom putea trage concluzia c a sosit momentul, pentru c acesta este, cu siguran , unul dintre semnele de la sfâr itul sfâr itului. Deocamdat , bineîn eles, nu s-a pus problema reconstruirii lui, dar circul tot felul de zvonuri c planurile ar fi deja f cute, c s-ar aduna piatra etc. Este clar c evreii se gândesc la el. Alte semne

Un alt semn se refer la Anticristul care, atunci când va veni, va deveni conduc torul lumii. Abia în epoca noastr a devenit o realitate ideea c un singur om poate st pâni întreaga lume. Toate imperiile mondiale de pân acum s-au întins numai pe o parte a P mântului i, pân la apari ia comunica iilor moderne, ar fi fost imposibil ca un singur om s conduc întreaga lume. Mai mult decât atât, odat cu larga r spândire a comunica iior, cu descoperirea bombelor atomice 258

i a armelor avansate, posibilitatea apari iei unor suferin e la scar global este mult mai mare decât în orice alt moment istoric. Este limpede c viitorul r zboi va fi cel mai distrug tor din istoria omenirii i, probabil, va provoca, înc din primele zile, distrugeri mai mari decât toate celelalte r zboaie din istorie la un loc. Pe lâng armele atomice, care ar putea fi aruncate în lupt în cazul unui r zboi generalizat, exist diferite arme bacteriologice, care pot r spândi printre, oameni molime, gaze otr vitoare i tot felul de substan e cumplite. Un avertisment c tre cei împ timi i de ziua de apoi

Toate aceste semne ale vremurilor sunt cu totul i cu totul negative. Sunt semne care spun c lumea se pr bu e te, c sfâr itul ei se apropie i c Anticristul va veni negre it. Este foarte u or s prive ti toate aceste semne negative ale vremurilor i s cazi într-o asemenea stare de spirit, încât s cau i numai ceea ce este negativ. Adev rul este c po i dezvolta o întreag personalitate – o personalitate negativ în esen a ei – bazat pe a a ceva. Ori de câte ori apare câte o tire nou , zice câte unul: „Aha, da, sigur c da, a a se întâmpl i o s fie i mai r u”. Vine altul i spune: „Da, da, este limpede c a a o s fie, ba chiar i mai r u decât atât”. Toate lucrurile din jur sunt v zute ca ni te împliniri nihiliste ale unor vremuri teribile.

259

Este adev rat c trebuie s fim con tien i de toate acestea i s nu afi m un optimism nejustificat în leg tur cu evenimentele contemporane, pentru c se întâmpl tot mai rar ast zi s auzim o veste bun . În acela i timp, îns , nu trebuie s uit m care este motivul esen ial pentru care urm rim semnele vremurilor. Le urm rim nu numai pentru a vedea când i unde va veni Anticristul. Acest lucru este, mai degrab , secundar. Urm rim semnele vremurilor pentru a vedea când i unde vine Hristos. Acesta este un lucru fundamental pe care nu trebuie s -1 uit m, ca s nu ne l s m cople i i de am r ciune, de triste e, s nu ne retragem în noi în ine, f când depozite de alimente pentru marea calamitate. Nu este în elept s facem a a ceva. Dimpotriv , trebuie s fim i mai cre tini, adic s ne gândim la ceilal i i s încerc m s -i ajut m. Dac i noi suntem reci, ab tu i i pesimi ti, înseamn c particip m la r ceala general care este un semn al sfâr itului. Trebuie s fim calzi i s ne ajut m unii pe al ii. Iat care este semnul cre tinismului din noi. Dac lu m istoria – iat , de fapt, un alt motiv s n tos pentru a citi istoria Bisericii –, vom vedea c de-a lungul întregii istorii a omenirii, a Vechiului i Noului Testament de-a lungul tuturor împ r iilor cre tine de mai târziu – este valabil chiar i pentru lumea p gân –, suferin ele s-au inut lan . Oriunde au tr it, cre tinii au avut parte de judec i i persecu ii. Datorit acestora, cre tinii au atins împ r ia cerurilor. 260

Iat de ce, atunci «când va veni vremea» persecu iilor, noi va trebui s ne bucur m. Ziarul P rintelui Dimitri Dudko relata un mic incident: o femeie din Rusia a fost internat într-o clinic psihiatric fiindc î i f cuse cruce într-un loc nepotrivit sau fiindc purta cruce la gât – ceva de felul acesta. P rintele Dimitri i fiii s i spirituali sau deplasat la Moscova, au mers la clinic , au stabilit o întâlnire cu doctorul i au discutat cu el. Au reu it s -l conving c femeia nu avea ce c uta acolo. „De fapt se tem de noi, pentru c atunci când faci presiuni asupra lor, recunosc i ei c nu exist nici o lege prin care s-o poat ine acolo”, spune P rintele Dimitri. În cele din urm , dup o s pt mân cât au inut-o pe femeie în clinic , doctorii au fost de acord s -i dea drumul. Cât timp le fusese pacient , îi d duser diverse medicamente i „injectabile”, pentru a-i învinge rezisten a i a o determina s renun e la religie. Când i-au dat drumul, biata femeie era destul de sl bit . S-a a ezat pe o banc , undeva în afara clinicii, i a spus: „Cât timp am stat acolo i mi-au f cut toate tratamentele alea oribile, am fost lini tit , tiind c era Cineva care veghea asupra mea, dar acum, nici n-am ie it bine i deodat mi s-a f cut fric . Acum sunt tulburat i m tem s nu vin dup mine din nou, m tem ca poli ia secret s nu m pândeasc de dup col .”. Este limpede de ce vorbea a a. Când e ti persecutat, Hristos este al turi de tine, fiindc suferi pentru El. Odat sc pat, cape i un sentiment de nesiguran , pentru c nu tii dac vei mai putea 261

reveni la starea respectiv , începi s te întorci la propria- i în elegere lumeasc . Atunci când te afli în untru, nu ai pe cine altcineva s te bazezi, deci trebuie s te bazezi pe Hristos. Dac nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Când e ti afar , începi s - i faci socoteli i s te încrezi în tine însu i i atunci îl pierzi pe Hristos.

Mai aproape de Dumnezeu63 – Vre i s ne vorbi i de atitudinea ortodox de religiile necre tine? – Hristos a venit s lumineze neamul omenesc. Exist multe religii în afara revela iei Sale în care adep ii sunt sinceri – nu neap rat practican i ai vreunui cult demonic – i încearc s ajung cu adev rat la Dumnezeu. A putea spune c , înainte ca oamenii s aud de Hristos, aceste religii erau bune, dar nu puteau conduce la adev ratul el. Iar elul este via a ve nic i Împ r ia Cerurilor i Dumnezeu a venit în trup ca s ne-o deschid . De aceea cre tinismul este adev rat; putem lua în discu ie diferite elemente comparative ale adev rului în alte religii i adesea observ m c sunt foarte profunde, dar acestea nu ne deschid raiul. Numai când Hristos a venit pe p mânt i i-a spus tâlharului: „Ast zi vei fi cu mine în rai”, raiul s-a deschis cu adev rat pentru oameni. fa

63

Preot Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 42-43.

262

– Prin urmare, oamenii care nu au aflat nimic despre Hristos nu au acces la adev r? – Cei care nu au auzit niciodat de Hristos? Numai Dumnezeu poate s judece. Nici în Vechiul Testament oamenii nu auziser de Hristos, dar El a venit i le-a predicat în iad. De asemenea, înainte de Învierea lui Hristos, a venit la iad i a predicat c Hristos va veni acolo s -i elibereze pe cei care doreau s cread în El. A a c Dumnezeu poate descoperi adev rul i celor care nu au avut niciodat ansa s -l aud , adic celor care nu au respins Evanghelia, ci doar nu auzit de ea. Dar odat ce ai primit revela ia, atunci e ti, bineîn eles, mult mai responsabil decât to i ceilal i. Un om care a primit revela ia c Dumnezeu a venit în trup i nu tr ie te potrivit cu aceasta – este mult mai r u decât orice preot p gân sau de cât oricare altul. *** – În seara trecut ai inut o conferin despre Apocalips . A i pute s o rezuma i pentru noi? – Am interpretat toate evenimentele care se întâmpl ast zi ca pe ni te semne ale sfâr itului i am încercat s v d care ar trebui s fie atitudinea noastr cre tin fa de acest sfâr it. Nu trebuie s num ra i anii sau s v gândi i cine este „Regele de la miaz zi”, „Regele de la miaz noapte” .a.m.d., ci s privi i mai în profunzime. To i apostolii lui Hristos au scris, în Epistolele lor, despre nevoia de a crede c Hristos e aproape, de a ne preg ti, fiind în primul rând preg ti i din punct de vedere spiritual. Dac ne afl m în aceast stare de a teptare a venirii 263

lui Hristos, într-un sens spiritual, fie în sufletele noastre, prin har, fie în ceasul mor ii noastre, atunci întrebarea cu privire la venirea Lui fizic pe p mânt la sfâr itul timpurilor nu ne va mai tulbura într-o asemenea m sur încât s ne al tur m vreunei noi secte care se duce în creierii mun ilor i a teapt ziua acestei veniri. Nu cunoa tem nici ziua nici ora. Prioritatea fundamental este preg tirea duhovniceasc . Vremurile noastre, totu i, sunt atât de pline de ceea ce am putea numi evenimente „apocaliptice”, încât ar trebui s fim foarte con tien i de ele. Domnul nostru Iisus Hristos spune c , de i nu cunoa tem nici ziua, nici ora, trebuie s lu m exemplu de la smochin, care atunci când înverze te, tim c vara e pe sfâr ite. Tot astfel, atunci când aceste lucruri încep s se întâmple, când devine posibil s existe un singur st pân pentru toat lumea, când Evanghelia e propov duit tuturor neamurilor, când atât de multe curente spirituale care sunt, în mod evident, am gitoare iau fiin – atunci semnele c ceva iminent e pe cale s se petreac sunt limpezi i se leag de sfâr itul lumii. Pentru a fi preg ti i duhovnice te, e extrem de instructiv pentru noi s citim despre ceea ce se întâmpl oamenilor din lag rele de concentrare. Asemenea istorisiri ne arat c nu conteaz ce s-ar putea întâmpla – chiar dac ne afl m sub st pânirea lui Antihrist însu i i suntem arunca i în închisoare –, putem supravie ui pentru c Îl avem pe Hristos. Vie ile sfin ilor au fost întotdeauna o surs de 264

instruire i de edificare i chiar i ast zi exist oameni care au fost martiriza i i despre care putem primi înv tur . *** „Noi64, cei ce ne numim cre tini, nu trebuie s a tept m nimic altceva decât s fim r stigni i65. C ci a fi cre tin înseamn a te r stigni, în aceste vremuri i în oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dat . Via a Sa este model - i avertisment pentru noi to i. Trebuie s fim r stigni i individual, mistic, c ci r stignirea deplin este singura cale c tre înviere. Dac vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi s ne smerim împreun cu El - chiar pân la umilin a cea din urm , cea de a fi devora i i scuipa i afar de lumea care nu ne în elege. *** Dumnezeu ne d t rie s urm m calea r stignirii; nu exist alt cale de a fi cre tin.” *** Gr be te66, a adar, s împline ti lucrarea Domnului, c ci e mult mai târziu decât î i închipui tu! 64

Preot Serafim Rose, Ne vorbe te P rintele Serafim Rose. Scrisori, Editura Bunavestire, Gala i 2003, pag. 7-8. 65 C s-a ajuns deja la aceast stare de lucruri în lumea ortodox de ast zi, a se citi cartea ˝Martirologii contemporane-M rturii cutremur toare ale unor întemni a i pentru credin a lor˝, Editura Bizantin ,2004(Nota edit.) . 66 Formula AS nr. 377 din 30 aug. – 6 sept. 1999, Ierom. Seraphim Rose.

265

*** Concluzie67 Este limpede, pentru orice cre tin ortodox con tient de ceea ce se întâmpl în jurul lui în ziua de ast zi, c lumea se apropie de sfâr it. Semnele vremurilor sunt atât de evidente încât sar putea spune c lumea se sfâr e te pr bu induse. Care sunt aceste semne? Anormalitatea lumii. Niciodat nu s-a mai întâmplat s fie acceptate manifest ri i comportamente ciudate i nefire ti ca i cum ar fi de la sine în elese, cum se întâmpl în zilele noastre. Privi i lumea din jurul vostru: ce scriu ziarele, ce filme ruleaz , ce se arat la televizor, ce consider oamenii interesant i distractiv, la ce râd - totul absolut nefiresc. i exist oameni care promoveaz în mod inten ionat aceste lucruri, bineîn eles, pentru propriul lor avantaj financiar i pentru c a a este moda, pentru c exist o cerere pervers pentru acest gen de lucruri. Sunt, apoi, r zboaiele i amenin rile cu r zboiul, unul mai rece i mai nemilos decât altul, toate umbrite de amenin area de neconceput a r zboiului nuclear generalizat, care ar putea fi declan at prin simpla ap sare a unui buton. Au loc nenum rate dezastre naturale: cutremure i, mai nou, vulcanii - cel mai recent dintre ei tocmai se formeaz nu departe de aici, în centrul Californiei, lâng Parcul Yosemite - care au i început s modifice tiparele climatice ale planetei. Un alt exemplu este centralizarea din ce în ce mai 67

Ieromonah Serafim Rose, Pentru o Viziune Ortodox asupra Lumii, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2003, pag. 73-79.

266

voluminoas a informa iilor despre individ i a puterii asupra acestuia, reprezentat în special de acel nou i uria computer din Luxemburg, care este capabil s stocheze informa ii despre fiecare individ în via . El are num rul de cod 666 i a fost poreclit de cei care lucreaz cu el „Fiara". Pentru a extinde utilizarea acestor computere, guvernul american preconizeaz s introduc , începând din 1984, un sistem de asigur ri sociale bazat pe atribuirea unui num r fiec rei persoane (se spune c acel num r va include i codul 666), imprimat pe mâna dreapt sau pe frunte - adic exact situa ia prev zut s func ioneze, potrivit Apocalipsei (capitolul 13), în timpul domniei Anticristului. Desigur, nu înseamn c prima persoan care va fi tampilat cu 666 este Anticristul sau sluga Anticristului, dar odat obi nuit cu aceast condi ie, cine îi va mai putea rezista? Mai întâi e ti antrenat, dup care e ti obligat s i te închini. O dat în plus, este vorba de înmul irea fal ilor Hristo i i a fal ilor Anticri ti. Cel mai recent candidat a cheltuit probabil milioane de dolari pe reclame care s -i anun e iminenta apari ie pe toate posturile de televiziune ale lumii, cu promisiunea c va lansa, la momentul respectiv, un „mesaj telepatic" c tre to i locuitorii planetei. F când abstrac ie de puterile oculte care ar putea fi utilizate cu prilejul acestor apari ii, tim prea bine c , prin intermediul radioului i, mai ales, prin televiziune exist posibilitatea transmiterii de mesaje subliminale i c , de altfel, acest lucru e la îndemâna oricui are la dispozi ie tehnologia necesar intercept rii semnalelor de radio i 267

televiziune indiferent de legile restrictive din acest domeniu. În aceea i categorie se înscrie i atitudinea cu adev rat nefireasc fa de noul film „E.T." pe care to i americanii 1-au v zut i-1 comenteaz . Milioane de oameni, aparent normali, au ajuns s - i exprime afec iunea i iubirea pentru un erou, un „salvator" din spa iul cosmic, care este, f r nici un dubiu, un demon - vizibil preg tire pentru iminenta adulare a Anticristului, (întâmpl tor, editorul de film al ziarului Arhidiocezei Grece ti din America, un preot ortodox, a recomandat din toat inima acest film tuturor ortodoc ilor, spunând c este un film minunat, din care putem înv a ce este iubirea i c toat lumea ar trebui s mearg s -1 vad . Ce contrast exist între cei care încearc s r mân con tien i de ce se întâmpl i cei care se las antrena i în starea de spirit a vremurilor!) A putea continua cu astfel de detalii, dar scopul meu nu este s v însp imânt, ci s va atrag aten ia la ceea ce se petrece în jurul nostru. Z u c este chiar mai târziu decât credeam cu to ii. Apocalipsa se întâmpl chiar acum. i cât este de trist s vezi cre tini, mai ales tineri ortodoc i, peste capetele c rora plute te amenin tor aceast tragedie incalculabil i care cred c pot duce mai departe ceea ce ei numesc „o via normal ", în aceste vremuri cumplite, devenind parte integrant a capriciilor acestei genera ii stupide, care se autodivinizeaz , absolut incon tient de faptul c paradisul nebunilor în care tr im este pe cale s se pr bu easc , absolut nepreg tit pentru 268

vremurile de disperare spre care ne îndrept m. Nici m car nu se mai pune problema de a face diferen a între cine este un „bun" cre tin-ortodox sau unul „prost", întrebarea care se pune acum este dac va mai supravie ui m car credin a noastr , în multe cazuri, ea nu va mai supravie ui. Anticristul care va veni va fi mult prea atr g tor, mult prea în spiritul preocup rilor lume ti dup care tânjim, pentru ca majoritatea oamenilor s - i dea m car seama c i-au pierdut cre tinismul închinându-se în fa a lui. Si totu i, chemarea lui Hristos r zbate pân la noi. S pornim în întâmpinarea ei! *** Biserica lui Hristos este vie i liber , în ea ne mi c m i tr im, prin Hristos, care îi este Capul, în El cunoa tem libertatea deplin , în Biseric înv m adev rul, iar adev rul ne elibereaz (loan, 8, 32). Te afli în Biserica lui Hristos ori de câte ori îl aju i pe cel c zut s se ridice sau când dai de poman celor s raci, când îi îngrije ti pe cei bolnavi. Te afli în Biserica lui Hristos când e ti bun i r bd tor, când refuzi s te superi pe fratele t u, chiar dac el i-a r nit sentimentele. Te afli în Biserica lui Hristos când te rogi spunând: „Doamne, iart -1". Când munce ti cinstit la locul t u de munc , iar seara, când te întorci obosit acas , înc î i mai vine s zâmbe ti, când r spl te ti r ul cu bine, i atunci te afli în Biserica lui Hristos. Vede i, a adar, dragi prieteni tineri, cât de aproape este Biserica lui Hristos? Voi sunte i Petru i Domnul î i construie te Biserica Sa pe umerii vo tri. Voi sunte i piatra Bisericii Lui, înaintea c reia nimic nu poate 269

prevala. S construim biserici cu credin a noastr , biserici pe care nici o putere omeneasc nu le poate demola, o biseric a c rei temelie este Hristos... Întinde i mâna c tre fratele vostru de lâng voi i nu întreba i niciodat : „Cine e sta?", ci, mai degrab , spune i: „Nu este un str in, este fratele meu, este Biserica lui Hristos, la fel ca i mine.". Cu o asemenea chemare în suflet, s începem cu adev rat s apar inem Bisericii lui Hristos, Bisericii Ortodoxe. Apartenen a de suprafa nu este suficient ; trebuie s ne mi te ceva pe din untru, ceva ce s ne fac diferi i de lumea din jurul nostru, chiar dac lumea î i spune „cre tin " sau chiar „ortodox ". S p str m i s hr nim aceste calit i ale adev ratei viziuni ortodoxe asupra i lumii despre care am vorbit mai devreme: o via o atitudine normal , iubitoare i iert toare, nu gravitând în jurul sinelui, ci p strându-ne inocen a i a spiritualitatea chiar i cu o deplin con tiin propriului nostru p cat i a puterii ispitelor lume ti din jurul nostru. Dac tr im cu adev rat aceast viziune ortodox asupra lumii, credin a noastr va supravie ui ocurilor care ne a teapt i va fi o surs de inspira ie i de mântuire pentru cei care îl vor c uta în continuare pe Hristos, chiar i în toiul naufragiului umanit ii, care a început deja în zilele noastre.

Mihai Urzic (1902-1988)

270

Tr im o epoc în care pozi ia între Bine i R u, pozi ia comod a celor c ldicei trebuie s dispar . i va disp rea chiar în istorie, la Judecat , c ci cei c ldicei nu î i vor mai g si locul i vor trebui s - i aleag starea: ori arzând ca focul, ori reci ca sloiul de ghea . Pentru c la Judecat nu vor fi trei st ri, ci numai dou : ori de-a dreapta lui Hristos, cu binecuvânta ii Tat lui, ori de-a stânga Lui, cu blestema ii focului ve nic. C ci a a a fost i pe Golgota cu cei doi tâlhari; unul care L-a sl vit i altul care L-a hulit! În nep sarea religioas care ne caracterizeaz veacul, este nevoie ca Hristos s fie cu t rie m rturisit, cu vreme i f r vreme, i la toate r spântiile p mântului. Cre tinismul nu trebuie s reprezinte privilegiul unei caste de ini ia i i de puritani, care se izoleaz înd r tul unor îngr diri protec ioniste, de restul lumii p c toase, de vame i i de curvari, de cei care L-au uitat sau Îl reneag pe Dumnezeu. Fiec rui cre tin îi revine sarcina de a fi vestitorul Învierii i de a duce mai departe solia Evangheliei. C ci este inadmisibil, acum mai mult ca oricând, s - i constitui o existen f când abstrac ie de mediul în care tr ie ti, de omul cu care vii în contact în fiecare zi, f r s - i pese dac îl vezi r t cindu-se sau nu. Orice cre tin purt tor de Hristos peste care s-a coborât Duhul Sfânt prin ungerea cu Sfântul Mir, a fost investit cu pecetea împ r teasc a harului i a devenit, implicit, un m rturisitor al lui Hristos. El este ucenic al lui Hristos i trebuie s contribuie la opera de mântuire a lumii, dup cum 271

spune atât de frumos Clément Olivier: Preo ia împ r teasc i profetic a laicului îl fac coliturghisitor i p zitor-r spunz tor al adev rului. Întrucât am fost r scump ra i prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, orice absen fa de Hristos ar însemna o dezertare de la un post de veghe, prin care l s m o poart deschis St pânitorului Întunericului. Când omul este bine inten ionat fa de împlinirea misiunii lui cre tine, atunci i Duhul Sfânt îl ajut . Prin cele mai imperceptibile impulsuri, El ne inspir s facem voia Domnului. El ne îndeamn când spre o fapt generoas , când spre o m rturisire de credin sau spre o înfrângere a iubirii noastre de sine. i cu cât omul ajunge mai spiritualizat, mai desprins de cele p mânte ti i mai mortificat, cu atât mai mult el poate percepe, cu o mai ascu it sensibilitate intuitiv , glasul Duhului Sfânt, pentru a-I da ascultare i a-I urma îndemnurile. De atitudinea pe care în elegem s o avem fa de aceste impulsuri, putem avea parte de multe i mari daruri mântuitoare sau, dimpotriv , de neb nuite p gubiri duhovnice ti. Uneori, tot rostul i viitorul vie ii noastre p mânte ti i ve nice atârn de o singur clip , de felul în care am în eles s r spundem la o anumit chemare, prin care ni se poate hot rî mântuirea sau pierzarea în eternitate. *** Lipsa de atitudine cre tin dospe te r ul din lume i germineaz în sufletele oamenilor toate necur iile. „Vai ie, spune cuvântul, de vezi pe fratele t u gre ind i nu-i vei zice s - i cuoasc 272

gre ala, caci din mâinile tale se va c uta sângele lui.” În acest ceas al istoriei, mai mult ca oricând cre tinul trebuie s fie con tient c are de îndeplinit o permanent i sfânt misiune fa de to i semenii lui, fa de toat lumea, c ci toat lumea ne-a fost încredin at de Dumnezeu, fiec ruia dintre noi, în m sura în care am primit cuvântul Evangheliei, vestirea divin i consfin irea de cre tin în Cartea Vie ii. *** În evolu ia istoric a omenirii, noi nu p im spre un nou ev, dup cum se crede, ci spre sfâr itul apropiat al lumii. *** A propov dui pe Iisus pentru a-i aduce la Iisus pe cei necredincio i i a-i catehiza în cele ale credin ei înseamn , în primul rând, a-i l muri cine este Iisus i care este rela ia dintre El i celelalte ipostasuri al Sfintei Treimi. Aceasta este, de fapt, prima dogm care deschide calea în elegerii credin ei cre tine. Deci f r dogme nu poate fi conceput o credin . Dar nu prin orice fel de criterii poate fi considerat i în eleas o dogm . A a se întâmpl , în primul rând, cu înv tura despre Sfânta Treime, care într-un fel este predicat în Ortodoxie, într-un fel apare în Catolicism, altfel a fost m rturisit în Arianism, în Dochetism sau în alte erezii. i totu i Adev rul unul singur este, i lui trebuie s -i slujeasc cre tinul.

273

F r o structur dogmatic precis nu se poate contura o credin , iar o credin ciuntit fa de integritatea Adev rului la care se refer reprezint o fals credin . Ca urmare, nu orice fel de credin poate conduce la Adev r, c ci Adev rul nu poate fi sofisticat dup criterii subiective i dup împrejur ri ocazionale. A adar, nici indiferent nu poate fi cum credem i nici totuna nu poate fi în care staul ne-am afla! Pentru c f r dreapta credin descoperit prin Duhul Sfânt de la Mântuitorul Hristos, de la Apostoli i de la Sfin ii P rin i, i f r plenitudinea Sfintelor Taine, nealterate, nu poate fi mântuire adev rat .

Arsenie Pustnicul68 (1886-1983)

- Vai, P rinte, noi vom merge în iad c ci nu putem face nevoin a Sfin iei Voastre. - Nu, nu este a a. Nu v uita i la noi. Dac ve i face i voi dou lucruri, Hristos ne va pune pe to i împreun . Ascultare i îndatoririle voastre cele duhovnice ti. Cât despre metanii, stare ul va hot rî potrivit cu puterile fiec ruia.

68

Monahul Iosif Dionisiatul, „B trânul Arsenie Pustnicul (1886-1983)”, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2003, pag. 145-146)

274

S v mai spun înc dou lucruri. S lua i aminte pe cât pute i la limb . S nu vorbeasc în de ert i s nu judece, ci s rosti i neîncetat rug ciunea ca ni te slujitori ai lui Hristos. Sunt grele aceste lucruri? - Nu, P rinte. - Hai, s ave i binecuvântarea mea i dac ve i îmlpini acestea, Hristos ne va pune pe to i împreun . Înger p zitor s mearg înaintea voastr 69.

P rintele Arsenie Boca70 (1910-1989)

Nici o patim nu vrea s p r seasc firea f r nevoin e, adic silin e ale con tiin ei înt rite de voin . Din pricina acestei lupte între convingeri i patimi c lug ria e d t toare de har i e num rat la Taina Poc in ei. *** Proorocii mincino i din zilele noastre sunt de o îndr zneal nemaipomenit i p lmuiesc smerenia, dându-se pe ei de ceva mai mare: Ilie, Ioan, Hristos, Fiul Omului, Dreptul Judec tor i a a mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru c

69

Arsenie Pustnicul a fost unul dintre ucenicii lui Gheron Iosif Athonitul. 70 P rintele Arsenie Boca – Mare îndrum tor de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2002, pag. 61, 136-137, 180-182.

275

„Dumnezeu” i-a trimis s spun la lume lucruri de care î i iuie urechile, i- i înghea inima auzindu-i. *** Ceea ce odinioar era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos – Cel cu cruce – peste puhoaiele pierz rii. Astfel, dup trecere de vreme, îng duind Dumnezeu, vr jma ul mântuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult în rele: a scornit i el cor bii i cu ele d târcoale peste apele potopului, ca s culeag el pe cei ce-ntind mâinile s scape, dar scuip Biserica. Pentru ei, pentru fiii pierz rii, îng duie Dumnezeu am girea nelegiuit a Satanei (2 Tesaloniceni 2, 10), care li s-a f cut pân acum în peste 800 de hristo i mincino i (Matei 24, 24), care de fapt sunt diavoli. C ci pân acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte (800 în 1946, acum cca. 3000), luntri sau biserici mincinoase, în care pe mul i îi ia de minte i-i duce cu el. În el ciunea e u or de prins: cor bierul vr jma i hristo ii mincino i nu au crucea pe catarg, iar înl untru nu au cele apte Taine, în el ciunea e i mai v dit , întrucât oricare din hristo ii mincino i, luat în parte, nu e fiul Tat lui; dovad c nu- i las ucenicii s zic „Tat l nostru”, de i scrie: „A a s v ruga i” (Matei 6, 9). Prin urmare, hristo ii mincino i î i scot ucenicii dintre fiii Tat lui i-i fac fiii pierz rii. *** Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, (...) umbl nev zut de oamenii cu ochi de lut, c utând mereu pe 276

fra ii S i (Matei 28, 10), pândind i alergând dup fiecare ins, „pân -i va prinde pe to i cei ce se vor mântui, ca pe Pavel” (Sfântul Maxim M rturisitorul, Capete despre dragoste, Filocalia, Sibiu, 1947, ed. I, vol. 2, pag.77), i neavând odihn pân nu-i adun pe to i Acas . i aceasta o face mereu, în fiecare veac de oameni, pân la sfâr itul lumii. Asta nu se poate t cea. Iar cine L-a i v zut pe Domnul i neasem nata-I Cruce, pe care înc o tot duce printre oamenii ce-L p lmuiesc cu ur de fiar pân la sfâr itul veacului de-acum, unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare de sine i se roag , strigând s aib în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta tr ie te ca un dezlegat de via i nici o urgie a vremii nu-i poate face nimic, decât a-l des vâr i, l murindu-l ca aurul. *** Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului i al Maicii Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Sc rarul c : „Arm mai tare în cer i pe p mânt nu avem, ca numele lui Dumnezeu”. Iar a doua arm pe care o avem împotriva puterii vr jma e este Sfânta Cruce (I Corinteni l, 18). (A întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn v ap ra i voi de diavol ?) Ei îns nu au semn, c nu-i las (diavolul n.n.) s -l fac . Nu în zadar semnul Crucii îl nume te Biserica.– „Arm nebiruit asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat”. Iar a treia arm de ap rare este smerenia sufletului. Deci, chiar în ceasul tulbur rii tale, s zici în adâncul inimii: „Pentru p catele mele p timesc 277

acestea, Doamne, izb ve te-m de cel r u”. i întoarce-te cu inim bun c tre Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, p lmuindu- i mintea, c ci vede Tat l osteneala fiului i nicidecum nu-l las . *** Îng duie Dumnezeu ispititorului s se apropie, ca un vame al v zduhului, de robii lui Dumnezeu ca s -i cerce nu cumva s se mai afle la ei ceva iubire de sine, ceva mândrie, sau p rere înalt , i prin aceasta sa-i întineze iar i în cele dintâi, sau în mai mari s -i cufunde. *** S nu vorbe ti niciodat despre proiectele tale, c ci cel r u tie doar ce vorbe ti nu i ce gânde ti i i le nimice te. *** Diavolul tie i el Scriptura, îns diavole te, deoarece mintea lui fiind nebun , strâmb în elesul oric rui cuvânt, de vreme ce el nu st în adev r, ci în minciun . *** „Acela” nu se mul ume te numai s în ele pe oameni cu amânarea poc in ei pe mâine, pe poimâine, la b trâne e, ci lupt nebun cerând: 1. moarte lui Dumnezeu; 2. moarte înv turii Sale; 3. moarte cre tinilor, ucenicilor S i; 4. pustiire Bisericii Sale i oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfânta Liturghie. *** 278

Toat str dania potrivnicului aceasta este: s desfac dragostea i cuno tin a noastr de Dumnezeu i s le dea, prin patimi, ca obiect de preocupare nimicul i absurdul. De aceea, vicleanul nu se d la o parte de a reduce la nimic i la absurd chiar i virtu ile. Drept aceea, e destul s izbuteasc o mutare mai încoace, mai aici, a scopului ultim al virtu ilor i cu asta a redus la nimicul slavei de arte i la absurd toat str dania virtu ii. Iat -ne, printr-o singur întors tur m iastr a vicleanului, de ertând virtu ile în sacul spart al patimilor i culegând, în schimb, vorbe goale de la oameni i rânjetul lui sinistru. Trebuie, deci, mult i adânc deosebire a gândurilor. *** ti i cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare i pretind s li se supun oamenii, se cred pe sine st pâni i împ ra i, c a a cere boala lor; cu atât mai vârtos o cere Lucifer, încep torul nebuniei. Deci, orice iubire, în p ruta lui împ r ie, e o risipire; i orice ur – dup voia lui cea rea – o mare fapt bun . Dar, împ r ia fiind de drept a lui Dumnezeu, care este lumea întreag , chivernisit de oameni cu ur , nu cu iubire, îngr m de te pe cheltuitorii ei cu o mare datorie de plat lui Dumnezeu. Orice ascultare de St pânul adev rat al lumii e o daun în împ r ia „st pânului” nebun i orice ascultare de st pânul nebun al p mântului îngr m de te pe oameni sub povara unei datorii sau gre eli f cute lui Dumnezeu. 279

*** Cum zice un p rinte, Antihrist – care nu se mul ume te numai cu necredin a sa, ci vrea necredin a tuturora – nu va avea astâmp r decât în ziua când ar izbuti s ucid pe Dumnezeu i s -L azvârle din inima i mintea celui din urm credincios r mas pe p mânt; i nu râvne te, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dat cu Dumnezeu, iar în locul Lui s - i împlânte în sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul s u de fiar . *** Chinurile cele de pe urm , cele de la Antihrist, în care va lucra toat puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au înte it asupra cre tinilor, de la început pân în zilele acelea.

Monahul Nicolae Steinhardt71 (1912-1989)

Lep darea de Hristos

A a cum îmi e obiceiul i potrivit firii mele v voi vorbi i ast zi foarte deschis i pe leau. i aceasta cu atât mai vârtos cu cât i textul evanghelic al zilei nu e ticluit din cuvinte amabile,

71

Nicolae Steinhardt, D ruind vei dobândi, edi ia a IV-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag. 238-248.

280

mângâietoare i sfioase, ci este i el redactat cu vorbe dure i foarte pe leau. Socotesc c e mai bine s citim din nou, împreun , textul evanghelic aflat în Evanghelia Sfântului Apostol Matei, capitolul 10, versetele 3233 i 37-39: „Oricine va m rturisi pentru Mine înaintea oamenilor, m rturisi-voi i Eu pentru el înaintea Tat lui Meu, care este în ceruri. Iar de cel ce se va lep da de Mine înaintea oamenilor i Eu M voi lep da de el înaintea Tat lui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iube te pe tat ori pe mam mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iube te pe fiu ori pe fiic mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. i cel ce nu- i ia crucea i nuMi urmeaz Mie nu este vrednic de Mine. Cine ine la sufletul lui îl va pierde, iar cine- i pierde sufletul lui pentru Mine, îl va g si”. Textelor acestora li se adaug un altul, care nu v-a fost citit în cadrul Sfintei Liturghii, dar care le completeaz i st în leg tur nemijlocit cu ele. S l citim i pe acesta, aflat în Evanghelia Sfântului Apostol Luca la capitolul 14, versetul 26: „Dac vine cineva la Mine i nu ur te pe tat l s u i pe mam i pe femeie i pe copii i pe fra i i pe surori, chiar i sufletul s u însu i, nu poate s fie ucenicul Meu”. Iar versetul 27 aproape c repet versetul 38 din capitolul 10 al Evangheliei dup Matei:

281

„ i cel ce nu- i poart crucea sa i nu vine dup Mine nu poate s fie ucenicul Meu”. Stranii i sp imânt toare cuvinte, fra i cre tini, stranii i sp imânt toare cuvinte! Cum adic , Domnul Hristos cel bun, blând i milostiv, Domnul care întotdeauna ne-a propov duit iubirea, care e însu i Dumnezeu-iubirea, a c rui înv tur d iubirea drept pivot al lumii i esen a credin ei, dintr-o dat i în chipul cel mai nea teptat ne predic ura, ne îndeamn s urâm i s vr jm im? i înc pe cine, pe so ie, pe copii, pe p rin i, pe fra i i surori, casa noastr , sufletul nostru, pe noi în ine? Greu îmi vine a crede c Dumnezeul iubirii a putut s ne voiasc du m no i. Eu unul cred c textul evanghelic de ast zi nu trebuie în eles numai dup ce pare a propov dui, altfel spus dup înf i area sa strict literar . Cred c trebuie t lm cit i în eles în adâncime. Iar în elesu-i adânc i ziditor îl b nuiesc a fi în conformitate cu înv tura cre tin : se cuvine a ne iubi so ia, fra ii, surorile, copiii, p rin ii, casa. Da, ai iubi. A nu ne urî nici pe noi în ine (numai p catul s l luitor în noi). Dar – i repet adverbul acesta – dar: la nevoie, la o adic telea (cum se zice în limbaj popular), în momentele grave i hot râtoare ale vie ii, când se pune pentru noi problema de a da pe fa cine suntem i ce credem, ei to i – so ia, copiii, tat l, mama, fra ii, surorile i a a mai departe – nu trebuie s ne fie piedic pentru m rturisirea cu glas puternic i înalt a lui Hristos. 282

Zic unii oameni: ce vre i? ce pot face? ce vre i s fac? Am nevast am copii mici, am p rin i b trâni, am i eu o c su , o brum de bunuri, o oarecare situa ie, ce vre i, n-am ce face! De voie, de nevoie, n-am încotro, m lep d de Hristos, m car de form i numai cu vorba. Acesta, fra ilor, nu este un ra ionament cre tinesc. Adev ratul ra ionament cre tinesc, conform textului evanghelic i fidel atât literei cât i spiritului s u este: de i am nevast , copii .a.m.d., m car c nevast , copii .a.m.d. .a.m.d. eu tot nu m lep d de Hristos, eu Îl m rturisesc. Pe nimeni altcineva nu iubesc mai mult în lumea aceasta decât pe Hristos, la nimic în lumea aceasta nu in mai mult decât la Hristos. Nevasta, copiii .a.m.d. nu-mi sunt mie piedic în m rturisirea lui Hristos. Îmi iubesc familia, rubedeniile, fiin a dar stabilesc o ierarhie: în primul rând Îl a ez pe Hristos, iar pentru dragostea ce o port alor mei nu vreau s le dau o pild rea, s ajung a se ru ina de mine. Zic unii oameni: nu m lep d de Hristos, Îl iubesc, Îl m rturisesc, Îl venerez, îns în inima i sufletul meu, înl untrul sinei mele, în ascunzi ul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic i înalt nu-mi d mâna s o fac. Ei i! nu aceasta trage greu la cântar. Esen ialul nu-i oare ce credem, ce m rturisim în sinea noastr , în adâncul fiin ei noastre spirituale? Vorbele nu-s decât sunete i p relnicii, alc tuiri ubrede i de suprafa , zboar , se pierd în vremelnicie.

283

Nici ra ionamentul acesta nu-i cre tinesc. Lua i aminte: nu ajunge credin a l untric , nu ajunge dragostea nem rturisit în afar , oricât de sincer , de fierbinte. E f arnic . Cum adic f arnic de vreme ce este sincer , ba i cald ? E f arnic pentru c nu se d pe fa , e pe jum tate: numai în untru, e dr muit . F arnic este aceea manifestat doar la exterior. Înjum t it , necomplet , necurat este i aceea care se ascunde în interior, se pite te în g oace i se teme de lumin . C a a este, c am dreptate rezult din însu i textul Sfintei Scripturi. M refer la Epistola c tre romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 10, versetul 10. S citim i textul acesta, cum nu se poate mai limpede: „C ci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se m rturise te spre mântuire”. Auzi i, fra i cre tini? M rturisirea l untric e bun pentru sporirea noastr duhovniceasc , pentru mântuire îns e nevoie, neap rat nevoie de una exterioar , cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea sau credin a cu gura, oricare ar fi riscurile. Un mare scriitor rus contemporan ne spune c atunci când ne afl m la ananghie, în mare primejdie, într-o situa ie-limit (cum se exprim limbajul cult), în pericol de a ne tr da pe noi în ine i de a s vâr i acte ori a gr i cuvinte de care apoi ne vom c i amarnic, în asemenea momente exist o singur solu ie eficace i f r gre : s ne consider m mor i! Dac ne socotim mor i nu ne mai pa te nici un pericol. Nimic nu ne mai poate speria, cu nimic nu mai putem fi momi i, la nimic nu mai lu m aminte 284

în afar de credin a noastr : suntem doar mor i! Ce ne-ar mai putea ispiti? A! spune acela i mare scriitor, pot striga: p cat de tinere ile mele (sau vai de b trâne ile mele), p cat de c r ile pe care nu le voi mai citi, p cat de plimb rile pe care nu le voi mai putea face, p cat de muzica pe care nu o voi mai asculta, de mânc rurile pe care nu le voi mai mânca, de b utura pe care nu o voi mai bea, p cat de toate frumuse ile i minunile acestei lumi pe care nu le voi mai vedea, îns alt cale nu exist pentru mine: mai bine îmi este s mor o dat cu Hristos decât s -L reneg. Nimic nu poate fi pus în balan cu Hristos: nici nevasta, nici copiii, nici p rin ii, nici rudeniile, nici casa, nici bunurile, nici situa ia, nici slujba, nici chiar via a. Când e vorba de Hristos, El trebuie m rturisit indiferent de f pturile cele mai apropiate i mai dragi nou ; i anume trebuie m rturisit cu vorba, cu gura. Cu vorba, cu gura. De ce oare? Cum adic , pot obiecta unii oameni, sunt oare atât de importante vorbele, cuvintele? Vorbuli ele, cuvin elele, formulele, vorbele goale? Au ele o atât de mare însemn tate? Se cade s le acord m prec derea? R spuns: da, sunt însemnate, da, importan a lor e covâr itoare. „Ca-n basme-i a cuvântului putere”, spunea poetul Alexandru Vlahu , iar un poet contemporan, Adrian P unescu, a consacrat un întreg poem puterii cuvântului. Nu ajunge s crezi cu inima. Ni se cere o declara ie public . Nu-s puse 285

în discu ie numai oarecari cuvinte i formule, oarecare cuvintele i vorbe de clac . M rturisirea cu glas puternic e altceva, e cu totul altceva. E tot una cu o luare de atitudine, cu adoptarea unei inute, cu v direa fiin ei noastre l untrice, darea noastr pe fa i în vileag, ar tând cine i ce suntem, de ce parte suntem, unde ne situ m, ce hram purt m, ce c ut m pe acest p mânt, ce sens d m prezen ei noastre în lume, cum ne definim. Nu putem fi i cu Dumnezeu i cu Mamona. La nevoie trebuie s tim – dac suntem cu adev rat ai lui Hristos – s accept m suferin a, s r cia, necazul, crucea, chiar i moartea. Moartea! Ei, în secolul nostru i în societatea contemporan nu prea este vorba de moarte. Problema nu se mai pune în termeni atât de categorici. Pe vremuri, da, când împ ra ii romani îi prigoneau pe cre tini, exista pericolul apostaziei, adic al lep d rii publice i solemne de Hristos, cerându-li-se cre tinilor, sub amenin area mor ii i a celor mai groaznice chinuri, s se dezic de Hristos i s se duc s se închine idolilor. Acum nu mai stau lucrurile a a. Cre tinii nu mai sunt amenin a i cu moartea i chinurile, nu li se mai cer acte solemne de apostazie i lep dare public de Hristos. Ceea ce nu înseamn îns c nu mai exist i acum lep darea de Hristos. Exist lep d ri indirecte, nu mai pu in reale totu i decât apostazia de odinioar . Ne lep d m de Hristos aderând la o doctrin , participând la adun ri ateiste, 286

dându-ne în orice fel consim mântul la o mi care ateist . Sau ru inându-ne i ferindu-ne s ne facem semnul sfintei cruci, ru inându-ne si ferindu-ne s fim v zu i intrând într-o biseric ori rostind acele cuvinte sau f când acele gesturi care ne-ar putea descoperi drept cre tini. Atunci când ni se cere o lep dare, fie ea doar indirect i bine camuflat , de Hristos, atunci, da, e bine s ne urâm pe noi în ine, familia noastr , bunurile noastre. Atunci s -L m rturisim pe Hristos cu orice pre . sta-i examenul, asta-i proba, asta-i Judecata de Apoi pe p mânt. „Înc nu v-a i împotrivit pân la sânge”, gr ie te apostolul neamurilor, iar noi ne ferim de necazuri, nepl ceri, de oarecare suferin e, de vorba lumii, de m runte pierderi. În vreme ce Hristos ne cere curajul, fermitatea, neclintirea, puterea de a putea privi crucea. Da, fra i cre tini, a a e cu Hristos. Cu Hristos e pe via i pe moarte, nu-i de joac , nu-i de ag , nui cu jum t i de m sur , nu-i cu fofârlica, nu-i cu uite popa nu e popa, nu-i cu „s vezi c ”, nu-i cu „ce putem face”, cu „împrejur rile m-au silit”... Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor i dulce. Dar nu e numai atât. E tot una cu Acela care S-a suit de bun voie pe cruce i i-a v rsat sângele pentru noi, murind în chinuri cumplite. Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor i dulce, dar e i teribil, e Cel care n-a pregetat a Se l sa r stignit. El ne cere s lu m foarte în serios situa ia noastr de cre tini. Cu El nu-i de ag i de joac . Pe oameni îi 287

putem min i, în ela, am gi, duce cu vorba i cu muia. Pe Domnul nu-L putem min i, în ela, am gi, duce cu vorba i cu muia. Dac ne lep d m i ne ru in m de El, El se va lep da i ru ina de noi la Judecata din urm . Exist , fra i cre tini, o imagine înfior toare, cer voie s o evoc înaintea dumneavoastr . V m rturisesc c -mi vine adeseori în gând, c m obsedeaz cutremurându-m i îngrozindu-m . Iat-o: Hristos st pe scaunul de judecat în ziua de apoi, pe tronul S u nep rtinitor, i oamenii vin to i în fa a Lui. i El îi împarte în dou cete: de-a dreapta i dea stânga, oile i caprele. Pe cei din dreapta îi binecuvânteaz i-i trimite în rai, acolo unde este fericirea ve nic . Pe cei din stânga, blestema ii, îi trimite în gheena focului, acolo unde-i plângerea i scrâ nirea din ilor. Dar mai exist o a treia ceat ! E a celor pe care înainte de a-i osândi îi trimite în iad, Domnul, de cât Îi este sil i scârb de ei, nici nu vrea s -i vad , s se uite la ei: i când I se înf i eaz , El î i ridic bra ul drept, s ltându- i cotul i acoperindu- i ochii cu palma. De cât Îi este sil i scârb de ei. Nici m car o privire nu le arunc ! Pe cei care s-au lep dat de El, pe hulitorii Sfântului Duh, pe prietenii, urma ii i credincio ii lui Iuda (pe vânz tori adic , pe delatori, pe turn tori) El îi trimite acolo unde le este locul f r ai socoti vrednici m car de c ut tura Sa cea mai aspr . 288

Imaginea aceasta m obsedeaz i v m rturisesc, iubi i credincio i, c adesea m rog lui Dumnezeu s nu fie a a i pentru mine când voi veni la Judecat . S ne rug m cu to ii fierbinte s nu fie a a pentru nici unul dintre noi. S nu- i ridice Judec torul bra ul spre a- i acoperi ochii, spre a nu fi silit s priveasc . S nu avem parte de aceast suprem lep dare i aceast înfrico toare ru ine. S nu fie a a. Curajul

Este o prea rareori pomenit i totu i esen ial însu ire cre tin . Poate c , îndat dup virtu ile teologale, ocup locul de frunte. F r de curaj existen a Bisericii nu ar fi de conceput: a fost nevoie, ca s ia fiin , de curajul Întemeietorului ei; ca s dureze, de cel al discipolilor S i. Ni se vorbe te de blânde ea Domnului, care-I asemuit unui miel blând i lipsit de glas. Metafora e îndrept it i înduio toare. Nu mai pu in este aceea ce adopt drept cuvânt-imagine un leu viteaz. Cine oare s-ar fi urcat pe cruce, primind de bun voie una din mor ile cele mai cumplite din câte se pot închipui, de nu un viteaz cu inim de leu? Care fire, de nu una de inflexibil t rie ar fi îndurat vreme de trei ani i jum tate, senin i calm , ura, vrajba, perfidia, ambuscadele vr jma ilor? Ar fi stat, neclintit i neînfricat , în fa a dreg torului i a sinedriului? (A nep s rii unuia i înver un rii celorlal i?). i cum altfel decât act de îndr zneal ar 289

putea fi socotit plecarea Apostolilor la propov duire printre oameni ostili f r a duce cu ei nici traist , nici toiag, nici pâine, nici bani? i care in i de nu dintre cei mai dârji i mai ne tiutori de team ar fi r bdat chinuri cu adev rat atroce mai degrab decât s - i lepede, fie i în schimbul celor mai ademenitoare f g duieli, credin a? Nu-i deloc neexact din punct de vedere istoric ori exagerat din punct de vedere psihologic a spune c sângele martirilor constituie podoaba, purpura i vizonul Bisericii; e i temeiul ei, în sensul cel mai strict i mai tehnic al cuvântului. C a a stau lucrurile o dovede te nu numai procesul evolutiv al institu iei ecleziastice, ci i textul însu i al Scripturii care, parc prevestitor, a pus accentul pe aceast calitate intrinsec i sine qua non a cre tinismului. Mântuitorul i ucenicii Lui direc i au tiut prea bine i ab initio unde s l luie te marea tain a cre terii i durabilit ii Legii noi. De aceea i afl m nenum rate referiri – în Evanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole – la socotirea curajului drept tr s tur fundamental a caracterului unui cre tin. Martir înseamn martor, dar sinonimul substantivului este: erou. Desigur c mucenicii au depus m rturie de fidelitate, smerenie, statornicie, putere de p timire. i-au m rturisit deopotriv inimo ia, vrednic de a celor mai bravi dintre eroii vie ii profane (militare i civile). i voi sunte i ni te militari, le roste te colonelul Chabert, personajul titular al unei frumoase nuvele de Balzac, 290

c lug ri elor c minului de pensionari unde e g zduit. i nu încape îndoial c pentru militari curajul e particularitatea specific . Mucenicii, anticipând cuvintele lui Saint-Just, au confirmat cu mult înainte de revolu ia francez spusa c împrejur rile nu sunt grele decât pentru cei care se dau înapoi din fa a mormintelor lor. Ei, mucenicii, nu s-au dat înapoi, ba au i mers, nu o singur dat , c tre ele, f r a fi constrân i, plini de încredere, de voio ie si de hot râre. Pentru ei n-au existat împrejur ri dificile, situa ii imposibile, greut i de neînvins. Lor, fraza lui Brice Parain, filologul francez din veacul nostru, pare s le fi fost cunoscut : e simplu, dac vrei s fii liber trebuie s nu- i fie fric de moarte. Iat de ce aurul, vizonul, purpura i podoaba Bisericii se confund cu sângele de pe Cruce i cu sângele martirilor. Paralel celor mai str lucite victorii militare ale istoriei profane. De la Duhul Sfânt i din sângele acesta s-a întrupat i a d inuit i de-a pururi va d inui Biserica lui Hristos. În textele scripturistice, îndemnurile la curaj ale Domnului sunt numeroase. Nu te teme îi spune (Marcu 5, 36; Luca 8, 50) mai marelui sinagogii, lui Iair, când vin unii i-i vestesc c fiica lui a murit. Nu te teme, crede numai i se va izb vi. (Credin a este, prin urmare, recunoscut a fi o fapt de curaj, iar curajul e declarat, aidoma credin ei, o tain .) Lui Simon, la fel i se gr ie te: Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni (Luca 5, 10). Ucenicilor i 291

mul imii, tot a a: Nu te teme, turm mic (Luca 12, 32). Nu te teme g sim i în Apocalips (1, 17). Acela i îndemn apare i în form plural : Deci nu v teme i (Matei 10, 26); a adar nu v teme i (Matei 10, 31); îndr zni i, Eu sunt, nu v teme i (Matei 14, 27; Ioan 6, 20): toate c tre Apostoli, când s-au speriat v zându-L c umbl pe mare. La Schimbarea la Fa , dup trecerea norului luminos, se apropie de Petru, Iacov i Ioan i atingându-i le zice a ijderea: scula i-v i nu v teme i (Matei 17,7). Îngerul c tre femeile venite la mormânt: Nu v teme i (Matei 28, 5), iar Domnul repet i El, acelora i: Nu v teme i (Matei 28, 10). Îngerul Domnului c tre p stori: „Nu v teme i” (Luca 2, 10), „c ci iat vestesc vou bucurie mare”. Când Iisus se arat celor unsprezece i ei se înfrico eaz crezând c v d duh (Luca 24, 36-37), nu roste te acelea i cuvinte, dar sensul vorbelor: „Pace vou ” i „De ce sunte i tulbura i?” – este identic cu „nu v teme i”. („S nu se tulbure inima voastr , nici s se înfrico eze” st scris la Ioan 14, 27). Când scena umblatului pe ap pe vreme rea este povestit de Ioan (6, 19-20), cuvintele folosite sunt acelea i ca la Matei: „Ei s-au înfrico at; iar EI le-a zis: Eu sunt, nu v teme i”. Alteori întâlnim: nu v însp imânta i. Astfel, la Marcu 16, 6 (Îngerul c tre femei, în diminea a Duminicii de dup r stignire). Frica e vrednic de certare i dojana: de ce v este fric , pu in credincio ilor? li se spune (Matei 8, 26) celor din corabie, sp imânta i de valurile ce o 292

acopereau. La fel la Marcu 4, 40: „Pentru ce sunte i a a de frico i? Cum de nu ave i credin ?”. F r fric î i dorise s primeasc darurile cere ti i Zaharia, tat l Înaintemerg torului, dup ce a scris numele copilului pe t bli . Formele negative nu te teme, nu v teme i, nu v însp imânta i, s nu se tulbure inima voastr sunt adesea înlocuite prin imboldul la curaj: Îndr zne te, fiule (Matei 9, 2: c tre un sl b nog); îndr zne te, fiic (Matei 9,22; Luca 8, 48: c tre femeia cu scurgere de sânge); Îndr zni i (Matei 14, 27; Ioan 10, 33); „În lume necazuri ve i avea; dar îndr zni i. Eu am biruit lumea”; Îndr zni i (Marcu 6, 50); Îndr zne te, scoal -te! (Marcu 10, 49: c tre orbul Bartimeu). Care este efectul principal al fricii? Îndep rtarea de Hristos. Relatarea de la Luca 8, 37 e pe deplin edificatoare: dup ce scoate duhurile rele din omul demonizat, iar porcii se arunc în lac, mul imea din inutul Gadarenilor „e cuprins de fric mare”. Urmeaz consecin a: „L-au rugat pe El toat mul imea s plece de la ei.” (Matei 8, 34 i Marcu 5, 17 zic: L-au rugat s treac – sau: s se duc – din hotarele lor). Leg tura de cauzalitate e limpede: îi cer s plece pentru c le este fric . Frica, a adar, aduce cu sine ruperea de Hristos. Dac „nu v tulbura i„ este echivalentul lui „nu v înfrico a i”, c ci îngrijorarea e tot o form a fricii, probabil c Marta a fost certat i din pricina aceasta, Domnul tiind c îngrijorarea z misle te sim minte i st ri ale min ii str ine înv turii Lui.

293

La Faptele Apostolilor apar mereu acelea i pove e: îndr zne te, îndr zne te Pavele, iar el (ei) îndr znind... De asemenea, în mai toate Epistolele Sfântului Pavel: „De aceea nu ne pierdem curajul (II Corinteni 4, 16); „îndr znind deci totdeauna (II Corinteni 5, 6); „F r s v înfrico a i întru nimic (Filipeni 1, 28); „C ci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii” (II Timotei 1, 7: frica, a adar, e de la diavol, ca i p catul, ca i moartea; textul acesta e capital, ne d posibilitatea s deprindem adev rata sorginte a fricii). Apostolul, cre tinilor, mai înainte de orice le cere s fie îndr zne i. „Drept aceea, fra ilor, având îndr zneal , s intr m în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus” (Evrei 10, 19). Tot el adopt în repetate rânduri stilul i tonul cel mai militar cu putin : „În lupta voastr cu p catul, nu v-a i împotrivit înc pân la sânge” (Evrei 12, 4): David, Hanibal, Cezar, Napoleon, nu le-ar fi vorbit altminteri osta ilor lor); „Lupt -te lupta cea bun a credin ei, cucere te via a ve nic ...” (I Timotei 6, 17) „Lupt ... ca un bun osta al lui Hristos Iisus (II Timotei 2, 3). Textul de la Efeseni 6, 11 i urm. e plin de cuvinte cu iz ost esc: ...înt ri i-v întru puterea... îmbr ca i-v cu toate armele... lua i toate armele... toate biruindu-le... sta i deci tari... având mijlocul vostru încins... îmbr cându-v cu plato a... pav za... credin ei... lua i i coiful mântuirii i sabia Duhului... S-ar zice c r sfoim un regulament militar, c citim un ordin de al unui c pitan de o ti. 294

Exist în Noul Testament un stil imperativ al curajului, obâr ia c ruia se afl în porunca dat lui Avraam: „Ie i din p mântul t u, din neamul t u i din casa tat lui t u” (Facere 13, 1) – i Avraam ascult , plin de curaj, ne tiind încotro merge i unde se va opri, ca un bun osta ce se afl (vezi i Evrei 11, 8). Stilul evanghelic militar se manifest i prin verbele „active”, verbe îmbolditoare, imperioase, r sun toare ca: st rui i, întreba i, veghea i, priveghea i, trezi i-v , cuceri i, privi i cu luare aminte, fi i gata, merge i, cere i, c uta i, bate i, încinge i-v . Acestea toate din partea Mântuitorului i Apostolilor S i. Dar i cre tinul, având bun îndr zneal , le spune în acela i mod, în aceea tonalitate a neînfric rii: „Nu m voi teme!” (Evrei 13, 6). De ce? Pentru c tie dou lucruri: mai întâi c „partea celor frico i... este iezerul care arde cu foc i pucioas ” (Apocalipsa 21, 8 – însu irea osândi ilor începe cu frico ii, ei mai întâi; necredincio ii, spurca ii, uciga ii, desfrâna ii, fermec torii, închin torii la idoli i mincino ii sunt men iona i în urma lor) – iar apoi, i mai ales, c „În iubire nu este fric , ci iubirea des vâr it alung frica” (I Ioan 4, 18). În felul acesta curajul ajunge a fi al turi de dragoste, singura virtute în veci nepieritoare. Domnul ne scoate din robia p catului i totodat ne elibereaz din tirania fricii. Ne d ruie te cele dou nestemate: libertatea i curajul. A a fiind, cre tinului nici nu-i incumb îndatoriri mai sfinte i 295

mai de seam decât a iubi i a- i dovedi curajul. Ca unii care suntem urma i prin credin ai celor care L-au v zut pe Dumnezeu întrupat, ni se aplic textul de la Evrei 11, 27, reprodus pe statuia amiralului de Coligny, pe una din str zile pariziene: „A r mas neclintit ca unul care a v zut pe nev zutul împ rat”. Covâr itoarea însemn tate acordat curajului atât de Domnul Hristos cât i de Biseric rezult i din aceea c precum scrie la Matei 11, 12 „împ r ia cerurilor se ia prin str duin i cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Cerurile, spune limbajul popular (tot în stil mar ial), se cuceresc. În traducerea Radu Vasile i Gala Galaction se folosesc termeni mai tari, o gr ire mai direct : împ r ia se ia cu n val i cei ce dau n val pun mâna pe ea. Francezii spun i ei c împ r ia e silit i c violen ii o în fac (s'en emparent). Tot de violen i for pomenesc versiunea veche i versiunea nou a Bibliei engleze ti. Verbul to seize este concordant cu a în f ca, a pune mâna pe. În t lm cirea lui Luther substantivul Gewalt nu e deosebit de for i violen nu e deosebit de weg reisen e aprig i expresiv, aproape de a r pi. Drept concluzie a cere voie s afirm: Dac vechea Lege a putut fi rezumat în dou porunci: s iube ti pe Dumnezeu i s iube ti pe aproapele t u (Matei 22, 37; Marcu, 12, 30-31; Luca 10, 27), Legea nou poate – sub aspectul ei opera ional – fi conspectat astfel: crede, iube te i nu te înfrico a. Frica: p cat urât în ochii Domnului; curajul: virtute

296

mult pl cut cre tin.

Lui

i consubstan ial

situa iei de

Traian Dorz72 (1914-1989)

Nu te mira c te ur te lumea (Ioan 15, 18-19). Nu- i par r u c to i cei care te înconjurau îndeaproape cândva te înconjoar pe departe acum. Nu face înlesniri lumii acesteia! Nu merge de la Hristos, la lume i apoi de la lume, iar i la Hristos, c utând s nu te strici nici cu lumea, dar s r mâi i cu Hristos. C ci cu lumea vei r mâne în acest fel, dar cu Hristos nu vei putea. Diferen a dintre Hristos i lume este din ce în ce tot mai mare. Ura lumii pentru Hristos cre te din ce în ce tot mai mult. Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va tot adânci. Atât de hot rât încât nu va mai fi cu putin nici o cale de mijloc, nici cât pare c poate fi acum. A a c trebuie s alegi clar i tu: ori una, ori alta. Alege-L, frate, pe Hristos, oricât de mare va fi ura cu care lumea se va n pusti asupra ta.

72

Traian Dorz, Hristos – Mijlocitorul nostru, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 1999, pag. 79.

297

C ci dragostea lui Dumnezeu nu numai c te va înso i acum, dar te va r spl ti cu o desp gubire ve nic pentru tot ce ai suferit pentru El. Hristos s te ajute a a!

P rintele Epifanie Teodoropulos73 (1930-1989)

– Ascult , fiule! „Hapurile” pe care le lu m spre înfruntarea ispitelor trupe ti sunt rug ciunea, postul, privegherea, m rturisirea, Sfânta Împ rt anie... Acestea ne in i pe noi, i pe tinerii nec s tori i, cura i. Urmeaz i tu aceast „re et ” i vei vedea cât de eficace este înfrânarea. Noi singuri nici o secund nu putem r mâne cura i. Dar cu harul i cu ajutorul lui Dumnezeu toate se izbutesc. *** Pentru sporire trebuie mult rug ciune. *** P catul ne împiedic s credem, nu ra iunea. Dac un necredincios tr ie te ase luni dup morala Evangheliei, devine credincios. *** Lucrarea principal a preotului nu este asisten a social , ci a forma cre tini adev ra i. 73

P rintele Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de via , Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 124, 163, 196-198, 201, 221, 233.

298

Lucrarea social va ie i, în continuare, de la cre tinii în i i. *** Dumnezeu mântuie te mai întâi pe cei ce cred în El i-L urmeaz , i apoi pe cei ce nu-L cunosc dar au totu i bun voin . *** Singura problem este absen a lui Hristos din via a noastr . *** Celor ce-l întrebau mereu despre vremea celei de-a doua veniri a Domnului, le spunea: – Nu v preocupa i prea mult cu aceste lucruri: La ce v va folosi cunoa terea timpului celei de A Doua Veniri? Oare, ca s v apuca i s v poc i i? S ti i c ziua mor ii fiec ruia dintre noi este în esen i Ziua Judec ii sale, deoarece de atunci înainte nu vom putea ad uga la cele f cute, nici vom putea lua ceva din ele. i deoarece ziua mor ii noastre poate fi i cea de azi, s fim gata. *** S nu încerc m a socoti faptele noastre cele bune, ci s cerem mila lui Dumnezeu. *** P zi i-v de mijloacele de orbire în mas . *** Tr im într-un stat idolatru, ateu, masonic, etc., i s fim mul umi i c înc nu ne-au lovit cu pietre i nu ne-au r stignit. Acesta este adev rul amar. 299

*** Nu avem nevoie de duhovnici sfin i, ci de sfânta ascultare i de sfânta smerenie.

P rintele Benedict Ghiu

74

(1904-1990)

Cea mai cumplit persecu ie împotriva Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori.

P rintele Iacov Tsalikis75 (1920-1991)

Pe data de 15 Iulie 1990, în ziua de Duminic , diminea a, P rintele Iacov cobora de la chilia sa spre biseric pentru Dumnezeiasca Liturghie. Intrând în Sfântul Altar, a observat printre p rin ii m n stirii i pe dumnezeiescul Ioan Rusu76 în stare duhovniceasc . În noaptea trecut acesta îi spusese Stare ului, în fa a sfintei racle cu moa tele întregi, în biserica lui, la Procopi: 74

Andrei Scrima, Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, Bucure ti, 1996, pag. 146. 75 Un stare sfânt Fericitul P rinte Iacov, Editura Bunavestire, Bac u, 2000, pag. 101-102. 76 Sfântul Mucenic Ioan Rusul (1690-1730) are Sfintele Moa te în Insula Evvia din Grecia.

300

– Dumnezeu tie! Cre tinii cred c dorm, c sînt mort i c nu-i pot ajuta. Eu îns sunt viu! Îi v d întotdeauna. Trupul meu este în racl , dar eu ies de multe ori din racla mea. Alerg printre oameni ca s -i ajut. Mult durere! Ei nu m v d, eu îns îi v d i îi aud ce zic. i iar i m întorc în racla mea. Dar ascult -m , p rintele meu, ce- i spun: multe sînt p catele lumii; mult necuviin i mult necredin . – Pentru ce spui acestea, Sfinte al meu, i-am r spuns. Nu vezi cât lume vine la darul t u i se închin ? – Vin mul i, P rinte Iacove, dar pu ini sînt copiii mei, a zis Cuviosul. Apoi a continuat: Pentru aceasta trebuie s vin r zboi, deoarece multe p cate sunt în lume. – Nu, Sfinte al meu, i-am zis imediat i nelini tit. De mic copil tot în r zboi i în suferin am petrecut în Asia Mic unde m-am n scut, dar i când am venit în Grecia. Apoi, dup aceea, Sfinte al meu, dac se face deodat r zboi se vor pierde multe suflete înainte de a se poc i. – Trebuie s se fac r zboi! Trebuie s se fac r zboi! Trebuie s se fac r zboi! a r spuns cu triste e Cuviosul, dar cu voce hot rât .

P rintele Porfirie Bairaktari77 (1906-1991) 77

P rintele Porfirie – Antologie de sfaturi i îndrum ri, Editura Bunavestire, Bac u, pag. 51-55.

301

sa:

L-am întrebat, într-o zi, pe P rintele, în chilia

– P rinte, se vorbe te mult despre 666 i venirea antihristului, care se apropie – unii zic c deja a venit –, despre inscrip ia electronic de pe mâna dreapt sau frunte, de ciocnirea dintre Hristos i antihrist i zdrobirea celuia din urm , despre a Doua Venire a Domnului. Ce spune i în leg tur cu toate acestea? – Ce s spun? Eu nu spun c am v zut-o pe Maica Domnului, c va fi r zboi sau alte din astea. tiu c va veni antihristul, c va fi a Doua Venire a Domnului, dar când, nu tiu. Mâine? Peste o mie de ani? Nu tiu. Dar nu m nelini tesc, pentru c tiu c ceasul mor ii este, pentru fiecare din noi, a Doua Venire a Domnului. i ceasul acesta e foarte aproape (Y 290). *** Luându-m de mân i inându-m strâns, p rintele Porfirie mi-a zis: – P rinte Athanasie, acum sânt orb, ochii mei trupe ti nu mai v d – am cancer la hipofiz –, dar cu ochii cei duhovnice ti v d destul de bine. Înainte s pleci, vreau s -mi spui ce crede P rintele Emilianos al nostru despre 666 i antihrist! Era imediat dup catastrofa de la Cernobâl. Lumea era tulburat ; zilnic, oamenii veneau cu zecile la P rintele, care se afla atunci aproape de Atena, i-l întrebau însp imânta i ce va fi, dac va veni antihristul i-i va însemna cu 666.

302

I-am r spuns: – P rintele Emilianos ne-a sf tuit alalt ieri, la o adunare, s nu ne nelini tim. Noi s ne îngrijim s avem o rela ie vie cu Hristos, iar antihristului s nu-i d m prea mare importan ; altminteri, el va deveni centrul vie ii noastre, iar nu Hristos. P rintele Porfirie plesni patul cu mâinile i exclam : – Slav ie, Doamne, c-am g sit un fiu duhovnicesc care s fie de acord cu mine! Uite, copilul meu, ce-au f cut duhovnicii tia aici, în lume! Au tulburat sufletele, au creat atâtea probleme familiale i psihologice cu 666-ul sta! Nu mai pot oamenii dormi, au început s ia calmante i somnifere ca s doarm ! Ce-i asta? Hristos nu vrea astfel de lucruri, copilul meu! i tii ceva? Pentru noi, cre tinii, atunci când vie uim în Hristos, nu exist nici un antihrist. Ia spune-mi, po i tu edea aici, pe pat, unde ed eu? – Nu, p rinte. – P i, de ce? – Pentru c m-a a eza deasupra i v-a strivi. – Când ai putea s ezi tu aici, în locul meu? – Doar dac a i pleca cuvio ia voastr , doar atunci a putea s v iau locul. – Vezi! A a se întâmpl i cu sufletul. Când Îl avem pe Hristos înl untrul nostru, unde s mai încap i antihristul? Poate, oare, vreo alt existen str in s încap în sufletul nostru? Dar noi, ast zi, copilul meu, nu-L mai avem pe Hristos în noi i de aceea ne temem de antihrist. Unde e Hristos, acolo e 303

i Raiul. Hristos este totul, asta s le spui oamenilor. S nu se team . i înc ceva: dac ar veni acum antihristul în persoan cu un aparat cu raze laser i mi-ar spune c vrea s m însemneze cu 666, eu a sta. O s -mi r spunzi: „Bine, P rinte, dar nu-i sta semnul lui?”. Ba da, i s m însemneze cu înc o mie de 666 cu raze laser, i a accepta78. De exemplu, când i se însemneaz pa aportul sau mâna, în timpul unei c l torii într-o ar necre tin , cu simbolurile acelei ri, oricare ar fi ele, nu le accep i ca i credin , nu m rturise ti nimic. Când e ti sigur c nu m rturise ti nimic contrar iubirii lui Hristos i c pe El Îl iube ti profund i puternic, nu ai nici o team c ai putea s te lepezi de El prin ac iunile altora asupra ta. De ce? Pentru c pe primii mucenici îi d deau fiarelor, iar ei f ceau semnul crucii i fiarele deveneau mielu ei; erau azvârli i în mare, iar ei f ceau semnul crucii i marea se preschimba în uscat; erau azvârli i în foc, iar ei 78

Nota editorului: Trebuie s b g m de seam c B trînul nu spune c se va lep da de Hristos. Este necesar s facem distinc ia dintre însemnarea pe care o accept m ca m rturisire de supunere fa de cel care ne însemneaz i însemnarea ce se petrece f r aceast m rturisire de supunere. În calitate de cre tini, am fost „însemna i”, pecetlui i, cu Sfîntul Mir, dup Botez, la Taina Mirungerii. Cînd preotul spune: „Pecetea darului Duhului Sfînt”, atunci noi ne m rturisim supunerea fa de Hristos. Cînd însemnarea nu este înso it de m rturisire de credin i de supunere, ea e lipsit de semnifica ie moral pentru cel ce se însemneaz . E nevoie de mult aten ie pentru a nu se strecura nici o supunere ascuns , din interes sau din dorin a voin ei. Distinc ia este foarte fin i cere mult aten ie.

304

f ceau cruce i focul se pref cea în r coare. Dar noi, ast zi, copilul meu, mai credem în Hristos, mai credem noi în crucea noastr ? De ce S-a pogorât Hristos? Oare nu ca s înt reasc sl biciunea noastr ? Asta s -i spui i P rintelui Emilianos i oamenilor: s nu se team de antihrist. Suntem fiii lui Hristos, fiii Bisericii. Eram foarte impresionat. i B trânul ad ug : – Cum a venit Patriarhul Dimitrios în Atena? – Cu avionul. – Las , asta tiu, c doar n-o fi venit înot omul! Dar ce fel de documente avea la el? – P i, avea pa aport. – Grecesc sau turcesc? – Nu tiu... – Ei, nu tii! Avea pa aport turcesc! i care-i simbolul na ional al Turciei? – Nu tiu, P rinte! – Hai, c e ti culmea! Semiluna e simbolul naional turcesc, m i! i ce au spus despre semilun P rin ii Bisericii noastre, dup ce a ap rut Mahomed? – Nici asta nu tiu, P rinte! – Ei, o s - i iau diploma i-o s i-o fac buc i! Ce fel de teolog e ti?, a glumit B trânul. – V d c poseda i cuvio ia voastr aceast diplom . – Da, c o am în inim . Semiluna e simbolul antihristului. Dac semiluna e simbolul antihristului, iar Patriarhul nostru are pe pa aport acest simbol, cu toate însemnele sale, înseamn oare c Patriarhul este slujitorul lui antihrist? Nu, copilul meu, nicidecum! 305

Hristos nu este îngust la minte, a a cum suntem noi, oamenii, care vrem s ne „ap r m drepturile”. Asta s -i spui p rintelui i oamenilor: s nu se team nici de antihrist, nici de 666! Am fost foarte impresionat i u urat (Ger. 118).

P rintele Sofronie de la Essex79 (1896-1993)

Din vreme în vreme, mul i oameni sunt cuprin i de panic pentru sfâr itul lumii80. Se preocup de lecturi i tâlcuiri am nun ite ale Scripturii i vorbesc despre date calendaristice i situa ii, despre când i cum va fi sfâr itul, unii socotind c este chiar „la u i”. C trebuie s fie asta sau aia, într-un cuvânt despre toate cele cunoscute de to i. Dac se întâmpl r zboaie între cre tini, stabilesc anul i ziua, etc. Totdeauna m oboseau toate acestea, i nu mai vroiam nici s le aud, nici s le discut. Într-o sear , împreun cu dou prietene, st team în sufrageria m n stirii i am vorbit despre aceste lucruri f r a putea evita discu ia. Când p rintele s-a apropiat de noi, am luat binecuvântare 79

Dimitra V. Daviti, Amintiri despre Stare ul Sofronie de la Essex, M n stirea Piatra Scris , Jude ul Cara -Severin, 2002, pag. 105-106, 113-115; 61-63). 80 Formularea apar ine autoarei Dimitra V. Daviti.

306

i i-am spus despre ce vorbeam. I-am spus c acum i savan ii se preocup de acestea. Ba chiar i în ziare se public articole despre sfâr itul lumii, iar ceea ce este de-a dreptul ciudat, este faptul c Biserica nu vorbe te despre aceast amenin are. M privi ironic i îmi spuse: – Ei le spun acum. Biserica le propov duie te de-a lungul veacurilor. Acum au în eles ei. Mai degrab „a dispre uit p rerea lor i de tept ciunea lor. i continu s ne spun : – Da, toate astea se vor întâmpla. Hristos a spus-o, dup care, precum fulgerul, va veni Domnul. Am întrebat iar: – Dar, bine, P rinte! Ca s vedem toate acestea, trebuie s vedem toate semnele prevestitoare. Când vor începe s se întâmple? – Oh, ne r spunse, toate acestea se întâmpl ! Nu le vezi? *** Când ne sf tuia i ne descria pericolele duhovnice ti, totdeauna spunea: „Vr jma ul face cutare sau cutare, dar Hristos va învinge”. *** „Exist pronie, exist pronie, nu te teme, ci bucur -te! S ai pronia lui Dumnezeu ca o umbrel i s stai sub ea”. *** Odat , când un monah din Sfântul Munte m-a rugat s -l întreb pe P rintele ce trebuie s fac cei de acolo dac statul îi oblig s primeasc noile 307

buletine (1987), r spunsul p rintelui a fost scurt i sever: – Eu nu tiu despre acestea. S le spui s fac ceea ce le va spune Biserica. *** To i tim c , din vreme în vreme cre tinii au astfel de nelini ti ciudate: fie – pentru cum va fi unirea Bisericilor, fie – pentru 666. Într-o întâlnire cu P rintele, am vrut s tiu ce crede el însu i despre toate acestea. Nu îmi amintesc exact ce am întrebat i cum. Dar îmi amintesc foarte bine atitudinea lui în momentul în care mi-a r spuns. A stat neclintit, m-a privit cu aten ie i înf i area i s-a schimbat. A devenit sever i s-a umplut de durere. Î i mi ca înceti or capul, ar tându- i astfel mirarea, sau mai curând sup rarea, i mi-a spus: „Lucrurile stau a a: chiar dac se face unirea, precum spun «ei», eu voi fi ortodox. Biserica este sfânt . tim cum s tr im i, prin urmare, ce creeaz probleme?!”. *** Noi81 tim c i pe el [pe Sfântul Siluan Athonitul – n. edit.] pu ini îl vor crede, a a cum pu ini au crezut în m rturia p rin ilor de mai înainte; i acest lucru se întâmpl nu pentru c m rturia este fals , ci pentru c adev rata credin ne oblig la nevoin . 81

Via a Sfântului Siluan Atonitul, Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2001, pag. 10.

308

Adesea afirm m c timp de nou sprezece veacuri ale istoriei cre tine s-au perindat mul imi întregi de m rturisitori ai iubirii lui Hristos i totu i, în oceanul imens al omeniri ei sunt atât de pu ini, atât de rari. Sunt rari astfel de martori pentru c nu este nevoin mai grea, mai dureroas decât nevoin a i lupta pentru iubire; pentru c nu este m rturie mai înfrico at ca m rturia pentru iubire; i nu este propov duire mai provocatoare decât cea a iubirii.

Schimonahia Macaria82 (1926-1993) Proorocii

Previziunile maicii Macaria despre viitor erau fie r spunsuri la întreb rile oamenilor, fie avertiz ri oferite cu scopul de a-i ap ra pe cei apropia i de ea de la dezastre sau necazuri iminente. Vorbind despre viitor, ea se limita adesea la scurte remarci, explica ii sau în tiin ri. Vom prezenta mai jos câteva dintre ele. Le-am grupat dup o tem anume; datele când au fost pronun ate de c tre schimonahie sunt prezentate în paranteze.

82

Ghenadie Durasov, Schimonahia Macaria, preaiubit muceni a lui Hristos, ajut toarea celor în suferin , Editura Bunavestire, Bac u, 2001, pag. 217-221; 214.

309

Timpuri grozave ne a teapt

Acum e bine, dar vara viitoare va fi r u. Am mai spus-o i înainte: acesta este un întuneric care nu va fi spre mai bine; va fi un fel de v rsare de sânge (28 iunie 1989). Domnul nu promite nimic; vom merge înainte cât mai bine cu putin (17 decembrie 1989). Maica Domnului i-a retras harul de la noi (e vorba de p mântul rusesc [aut.]). Mântuitorul i-a trimis pe Sfin ii Apostoli Petru i Pavel i pe Sfântul Ioan Teologul la ei (la alte popoare cre tine [aut.]) ca s ia harul de la ele. E nevoie de mult rug ciune! (3 martie 1989). De acum înainte nu va mai fi nimic m re (7 iulie 1989). Moneda noastr nu va merge spre bine, ea va sc dea la jum tate din valoarea ei actual , iar mai târziu se va devaloriza i mai mult (11 februarie 1989). – Matiu ca, noi ne sim im atât de sl bi i în anul acesta – poate c îmb trânim? – Nu, e din cauza vremurilor; t ria noastr e subminat de vr jitori. Situa ia se va înr ut i – fac bunul Dumnezeu s nu ajungem s tr im pân atunci (5 octombrie 1988). Curând omul nu va mai valora nimic; se va întâmpla totul rapid. Sfâr itul lumii nu înseamn nimic, dar la vremea aceea va fi sfâ iere i zidire, iar oamenii – totul va fi întinat, i ve i fi pân la genunchi în sânge (25 martie 1989). – Ceva se va întâmpla în curând... – Ce anume, Matiu ca?

310

– R zboi, r zboi va fi pretutindeni; vor începe s se bat unii pe al ii cu bâtele i mul i vor fi uci i. Când se bat cu bâtele, to i vor râde, dar când încep s se împu te, to i vor plânge (4 martie 1992). Mor ii sunt a eza i dup datin , dar noi vom fi cu to ii da i peste cap. Nu va mai exista nimeni care s îngroape mor ii – vor fi arunca i în an i acoperi i cu p mânt (28 mai 1992). Vede i cât de întuneric s-a f cut? Vr jitorii au întunecat totul. Am spus chiar mai înainte: curând va fi întuneric, v ve i împiedica unii de al ii în întuneric (17 noiembrie 1987). Soarele str lucea i iarna, dar acum nu mai str luce te nici vara – vr jitorii citesc blesteme asupra soarelui (27 august 1987). Vr jitorii au întunecat cerul pentru ca faptele lor s nu fie v zute; lor le place întunericul (5 octombrie 1987). Oamenii întunericului au întunecat totul pe p mânt i for ele r ului sunt în cre tere. Curând toat lumea va cunoa te aceast lucrare urât (vr jitoria [aut.]). Toate duhurile necurate se vor strânge în jurul celui r u. El le va aduna pe toate i ele vor începe lucrarea lor întunecat . Se apropie o via rea (28 octombrie 1987). Acum se apropie vremea lor, iar vremurile cele bune sunt pe sfâr ite (27 martie 1987). Ele vor z p ci oamenii, care se vor acuza unii pe al ii. Acum e insuportabil s mai tr ie ti în apartamentele din blocuri. E mare aglomera ie, iar oamenii r i sunt pretutindeni; acum credincio ii sunt chinui i de inten iile lor necurate (18 februarie 1989).

311

Triumful întunericului

Vr jitorii vor acoperi întreaga lume de întuneric i f r soare nimic nu poate cre te. Dar nimeni nu va da vreo importan acestui lucru (18 februarie 1988). Soarele va ie i de patru ori i apoi va fi iar întuneric. Noi ne vom afla în întuneric (27 august 1987). Nu ni se va îng dui s facem lumin ; atunci vor spune c trebuie s facem economie de energie (28 iunie 1988). Acesta este doar începutul – apoi se va face rece. Curând va fi z pad de Pa ti, iar iarna va începe odat cu Sfântul Acoper mânt al Maicii Domnului (1 octombrie). Nu va mai fi iarb pân de ziua de pr znuire a Sfin ilor Apostoli Petru i Pavel (29 iunie). Soarelui îi vor sl bi puterile la jum tate (27 august 1987). Va fi r u vara i mai r u iarna. Z pada se va strânge în mormane mari i nimeni nu o va cur a. Atunci va fi un ger cumplit (29 aprilie 1988). O mare foamete

În curând ve i r mâne f r pâine (29 ianuarie 1989). În curând nu ve i mai avea ap , mere, cartofi (19 decembrie 1987). O mare foamete, f r pâine – vom rupe cojile pentru a le împ r i (18 februarie 1988). O mare r scoal va avea loc. Oamenii vor începe s fug din ora e. Vor alerga pretutindeni; nimeni nu va mai r mâne în casa sa. Nu va mai fi posibil s stai acas – nu va mai fi nimic de mâncare, nici m car pâine (28 decembrie 1990). Dar 312

dac ne rug m Mântuitorului, Maicii Domnului i Proorocului Ilie, nu vom fi l sa i s murim de foame; vor supravie ui cei ce au crezut în Dumnezeu i s-au rugat sincer (27 iunie 1988). Când monahii vor fi alunga i, nu vor mai fi recolte de cereale (18 februarie 1988). Neorânduial în Biseric

Se va tip ri o biblie incorect . Ei (se pare c ea vorbe te despre iudeii fariseici [aut.]) vor scoate din ea tot ceea ce-i atinge i îi nemul ume te. Ei n-au nevoie de nici un fel de îndreptare (14 martie 1989). Se preg tesc schimb ri în Credin . Atunci când se va întâmpla acest lucru, sfin ii ne vor p r si i nu se vor mai ruga pentru Rusia. Cei ce r mân credincio i cu adev rat vor fi lua i de Domnul la Sine. Episcopii care îng duie acest lucru nu-L vor vedea pe Domnul – nici aici i nici acolo (pe lumea cealalt [aut.]) (3 august 1988). În curând slujbele vor fi înjum t ite. Ele vor fi scurtate (11 noiembrie 1988). Se vor p stra slujbele întregi doar în m n stirile mari, dar în alte p r i se vor face schimb ri (27 aprilie 1988). Pot spune doar un singur lucru: va fi vai i amar de preo i; ei se vor împr tia unul câte unul i vor tr i singuri (28 iunie 1989). În curând vr jitorii vor distruge prescurile i nu va mai exista nimic cu care s se poat sluji (Dumnezeiasca Liturghie [aut.]). Nu se va mai putea primi împ rt ania decât o dat pe an.

313

Maica Domnului le va spune credincio ilor care se roag ei unde i când s primeasc Sfânta Împ rt anie. Noi trebuie doar s ascult m! (28 iunie 1989). Maica Domnului, n dejdea mea

Când va fi întuneric ca noaptea la ora 4.00 dup amiaza, atunci Maica Domnului va veni. Ea va umbla peste tot p mântul, ea va veni în toat slava ei i va veni i în Rusia pentru a îndrepta Credin a. Atunci când va veni Maica Domnului, ea va îndrepta totul, nu dup voin a lor (a celor la putere sau a vr jitorilor), ci dup voia sa, precum porunce te Mântuitorul. Va veni vremea când to i se vor gândi nu la ceea ce au mâncat în ziua respectiv , ci la cât de mult s-au rugat. Ea va restabili Credin a pentru pu in vreme (11 iulie 1986). Se apropie vremea persecu iilor

Ei vor încâlci lucrurile atât de mult, încât nu- i vei mai putea mântui sufletul (ianuarie 1990). Vor fi nota i cei ce se duc la biseric (10 februarie 1988). Vor fi persecuta i cei ce se roag la Dumnezeu (20 mai 1989). Va trebui s v ruga i în a a fel încât nimeni s nu tie; ruga i-v în t cere! Vor începe s i urm reasc pe credincio i i s -i închid (15 mai 1987). Mai întâi vor lua c r ile, apoi icoanele. Apoi icoanele vor fi confiscate (l iulie 1988). Vor începe torturile: „Nu avem nevoie de credincio i”, vor 314

spune ei (14 iulie 1988). Cu cât vremurile înainteaz , cu atât lucrurile se vor înr ut i. Vor închide bisericile. Nu vor mai exista slujbe; oamenii se vor putea bucura de slujbe pe unde vor putea. Vor face în a a fel încât bisericile s se afle departe, acolo unde s nu po i ajunge la ele. Ele vor fi a ezate în ora e aflate în locuri de nep truns (14 iulie 1988). Aceste biserici ce se construiesc acum sau sunt restaurate vor c p ta alte destina ii; ele nu vor putea fi folosite de credincio i. Înregistrarea va fi foarte viclean : ele se vor numi în continuare biserici, dar în untru va fi cine tie ce anume, ceva inventat de ei – se vor gândi ce s fac acolo ( 11 iulie 1988). Cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu-l vor vedea pe antihrist (7 ianuarie 1988). Vor fi multe revela ii i credincio ii vor fi în tiin a i de sus unde s mearg . Domnul tie cum s -i ascund pe ale ii S i i nimeni nu-i va afla (17 noiembrie 1987). Ferici i sunt cei ce respect i împlinesc poruncile lui Dumnezeu

Noi tr im timpurile biblice numite ale „Des vâr irii” (2 iulie 1987). În curând toate se vor apropia – p mântul i cerul vor fi mai apropiate, totul va exista din bel ug, i va veni un astfel de St pân (se pare c Mântuitorul [aut.]). Ea (Maica Domnului [aut.]) a spus c a r mas înc pu in vreme. Ea va pogorî pe p mânt împreun cu

315

Mântuitorul i vor sfin i totul; iar pe p mânt va fi ca în Rai (4 aprilie 1988). *** Posti i i v ruga i – aici ve i afla mântuirea [Ultimele cuvinte ale Schimonahiei Macaria – n. edit.].

Cuviosul Paisie Aghioritul83 (1924-1994)

– P rinte, peste cât timp se vor petrece aceste evenimente? – Întârzie din pricina ta i a mea, ca s dobândim o stare duhovniceasc bun . Dumnezeu înc mai rabd , pentru c de se vor întâmpla acum ne vom pierde amândoi.

Semnele timpului

– P rinte, spune i-ne ceva despre Antihrist. – S spunem mai bine despre Hristos... Cât putem, s fim lâng Hristos. Dac suntem cu Hristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu exist duh antihristic acum? R ul face duhul antihristic. i dac se va na te i un monstru antihrist i va face unele neghiobii, va fi luat în râs la sfâr it. Se vor 83

P rintele Paisie, Trezire duhovniceasc , Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 173-189.

316

petrece multe evenimente. Poate ve i apuca s tr i i i voi multe din semnele scrise în Apocalips . Încetîncet destule încep s ias la iveal . Strig i eu netrebnicul de atâ ia ani! Situa ia este înfrico toare, ciudat . Nerozia a întrecut limitele. A venit lep darea i r mâne ca acum s vin „fiul pierz rii” (II Tesaloniceni 2, 3). Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va st pâni, fiecare stat se va ridica s fac orice-i spune cugetul. Dumnezeu s ajute, ca interesele celor mari s fie astfel încât s ne ajute. Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea f cându-se lucrurile cele mai nea teptate, mai nera ionale. Numai c evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, pia comun , un stat mare, o religie dup m surile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioni tii preg tesc pe cineva de Mesia. Pentru ei Mesia este împ rat, adic va st pâni aici pe p mânt. Martorii lui Iehova i ei viseaz la un împ rat p mântesc. Sioni tii vor prezenta unul i martorii lui Iehova îl vor primi. Vor spune „Acesta este”. Se va face mare z p ceal . În mijlocul acestei z p celi to i vor cere un Mesia, ca s -i mântuiasc . i atunci vor prezenta pe unul care va spune: „Eu sunt Imam, eu sunt al cincilea Buda, eu sunt Hristos pe care-l a teapt cre tinii, eu sunt acela pe care-l a teapt Martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor”. Va avea cinci „eu”-ri!… Evanghelistul Ioan atunci când în prima sa epistol spune: „Copiii mei... c vine antihristul, iar acum mul i antihri ti s-au ar tat...” (I Ioan 2, 18), nu 317

în elege c a teptatul Antihrist va fi ca prigonitorii Maximian i Diocle ian, ci c Antihristul cel a teptat va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelitean ca Mesia i va în ela lumea. Vin ani grei, vom avea încerc ri mari. Cre tinii vor avea mare prigoan . i uit -te: oamenii nici nu în eleg c tr im în semnele vremurilor, c pecetluirea înainteaz . Tr iesc ca i cum nu s-ar întâmpla nimic. De aceea spune Scriptura c va c uta s în ele, de va fi cu putin , i pe cei ale i (Matei 24, 24; Marcu 13, 22). Cei care nu vor avea inten ie bun , care nu vor fi lumina i, se vor în ela în anii apostaziei. Pentru c cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are claritate duhovniceasc , asemeni diavolului. – P rinte, sioni tii cred cele despre Antihrist? – Ace tia vor s st pâneasc toat lumea. Ca s le reu easc scopul, folosesc vr jitoria i satanismul. Satanolatria o v d ca pe o putere, care îi va ajuta în planurile lor. Adic vor s st pâneasc lumea cu putere satanic . Pe Dumnezeu nu-L pun în socoteala lor. Se vor binecuvânta a adar de Dumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au inut cel pu in 70 de ani; ale acestora nici 7 ani nu vor ine. – P rinte, atunci când aud despre Antihrist simt o fric în untrul meu. – De ce te temi? Va fi mai înfrico tor decât diavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a b tut pe diavol i Sfânta Iustina a alungat atâ ia. La urma urmei noi n-am venit s ne aranj m în aceast lume. 318

Pecetea 666

– P rinte, peste cât timp se vor petrece aceste evenimente? – Întârzie din pricina ta si a mea, ca s dobândim o stare duhovniceasc bun . Dumnezeu înc mai rabd , pentru c de se vor întâmpla acum ne vom pierde amândoi. Nu se spune nic ieri în înv tura lui Hristos despre un anumit timp (Matei 24, 36; Marcu 13, 32; Fapte 1, 7; I Tesaloniceni 5, 1). Îns Scriptura spune c semnele vremurilor vor în tiin a despre venirea lor (Matei 24, 29 .u.; Marcu 13, 24 .u.; Luca 21, 25 .u.;). S fim întotdeauna gata i le vom vedea atunci când se va apropia timpul. Atunci vom fi mai siguri. „Timpul i experien a le vor descoperi celor treji” (Sfântul Andrei al Cezareii, „Explicarea Apocalipsei Sfântului Ioan Evanghelistul”, Cap. 38, PG. 106, 340C) – spune Sfântul Andrei al Cezareii. *** Lucrurile înainteaz în mod programat. În America câinii umbl fiind pecetlui i cu un emi tor i, pac!, îi g sesc. A a tiu unde se afl fiecare câine. Câinii care nu au marcaj i sunt f r st pân, îi omoar cu raze laser. Dup aceea vor începe s -i omoare i pe oameni. Au pecetluit tone de pe ti i-i urm resc din satelit în ce mare sunt. Acum iar i a ap rut o boal , pentru care au aflat un vaccin care va fi obligatoriu i, ca s -l poat face cineva, îl vor pecetlui. Câ i oameni nu sunt deja pecetlui i acolo 319

cu raze laser, unii pe frunte i al ii pe mân . Mai târziu, cel care nu va fi pecetluit cu nr. 666 nu va putea nici vinde, nici cump ra, sau s ia împrumut, s fie numit într-un post etc. Îmi spune gândul c Antihrist cu acest sistem vrea s prind toat lumea i, dac cineva nu este în sistem, nu va putea lucra etc., fie el ro u, fie negru, fie alb, adic to i. Va supraveghea astfel printr-un sistem economic care va controla economia mondial i numai aceia care au primit pecetea cu num rul 666 vor putea avea acces la schimburi comerciale. Dar ce vor p i oamenii care se vor pecetlui!... Mi-a spus un specialist c prin razele laser se pricinuiesc v t m ri. Oamenii care se vor pecetlui vor atrage astfel razele soarelui i vor fi atât de v t ma i, încât î i vor mânca limbile de durere (Apocalipsa 16, 10). Cei care nu se vor pecetlui vor petrece mai bine decât ceilal i, pentru c Hristos îi va ajuta pe cei ca nu s-au pecetluit. Acesta nu este pu in lucru! – P rinte, când îi va ajuta? Dup aceste evenimente? – Nu, chiar atunci. – P rinte, dac nu vor putea vinde i cump ra, cum vor putea petrece mai bine? – S vezi, Dumnezeu tie un mod, îl tiu i eu. A adar..., m-a preocupat mult subiectul acesta i mia trimis dup aceea... o telegram . M i, m i, cum ne iconomise te Dumnezeu! – P rinte, de ce pecetluirea se nume te i încrestare? 320

– Pentru c nu este la suprafa . Ce înseamn „a încresta”? Nu înseamn a trage linii adânci, crest turi? Pecetluirea va fi încrestare, pe care o vor pune mai întâi pe toate produsele i dup aceea vor impune s se fac i cu raze laser pe mâna sau pe fruntea oamenilor. Acum doi ani i-am spus unui medic din Toronto despre pecetluire i acum, mi-a spus acela, a citit într-un ziar c în loc de cartel cer amprentele (Stare ul se referea la imaginea palmei ce înlocuie te cartela) de la mân . Ei înainteaz dar nu putem spune c va fi asta sau aceea. Unele televizoare trimise în ultimul timp în Grecia au i un aparat care urm resc pe cei ce privesc la televizor. Peste pu in to i cei ce vor avea televizor vor privi la televizor, dar vor fi v zu i i ei.

sila?

*** – P rinte, vor putea impune pecetluirea cu

– „Polite ea” lor nu va ajunge pân acolo! Vor fi politico i pentru c vor fi... europeni. Vor ar ta c sunt la în l ime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea tr i, dac nu are pecetea. Vor spune: „F r pecete v chinui i! Dac a i fi primit-o, nu a i fi tr it a a de greu. Nu vor putea folosi nici monezi de aur, nici dolari dac vor avea. De aceea, dac fiecare se va îngriji s tr iasc de pe acum simplu, în cump tare, va putea tr i în acei ani. S aib un ogora , s cultive grâu, cartofi. S pun pu ini m slini i atunci, cu vreun animal, cu vreo capr , cu pu ine g ini va putea înfrunta nevoile familiei sale. Pentru c i provizii de ar face, nu-i vor folosi mult, 321

deoarece alimentele nu in mult, ci se stric repede. Fire te, greul va dura pu in, trei-trei ani i jum tate. Pentru cei ale i se vor scurta zilele (vezi Matei 24, 22; Marcu 13, 20). Nu- i vor da seama când au trecut. Dumnezeu nu va l sa pe om neajutorat. – P rinte, în ace ti ani grei va interveni Hristos? – Da. Vezi, dac aici unui nedrept it, care are dispozi ie bun , fiindc este îndrept it s primeasc ajutorul dumnezeiesc, i se arat de multe ori sfin ii, Maica Domnului, Hristos, ca s -l mântuiasc , cu cât mai mult atunci când s rmana lume se va afla într-o situa ie atât de grea. Va fi o vijelie, o mic ocupa ie a lui Satana – Antihrist. *** – P rinte, dar dac cineva prime te pecetea din ne tiin ? – Aceasta se va putea întâmpla numai din nep sare. Ce ne tiin s fie, atunci când lucrurile sunt atât de clare? Chiar dac nu ar ti cineva, trebuie s se intereseze i s afle. Dac spunem c nam tiut i pentru asta am primit pecetea, Hristos ne va spune: „F arnicule, fa a cerului ti i s-o judeca i, iar semnele vremilor nu pute i!” (Matei 16, 3). Chiar de s-ar pecetlui cineva din ne tiin , pierde harul dumnezeiesc i prime te lucrarea diavoleasc . Vezi, copila ul, la Sfântul Botez, atunci când preotul îl afund în ap prime te pe Sfântul Duh, f r ca acela s - i dea seama de asta i dup aceea s l luie te în el harul dumnezeiesc. 322

*** – P rinte, unii spun: „Ceea ce este scris de la Dumnezeu, aceea se va face. Ce ne mai intereseaz altceva?”. – Da, o spun, dar nu este a a, bre copile! i eu aud pe unii spunând: „Evreii nu sunt a a de pro ti s se tr deze cu 666, când Sfântul Ioan Evanghelistul o spune clar în Apocalips . Dac ar fi fost a a, ar fi f cut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Ei bine, c rturarii i fariseii nu tiau Vechiul Testament? Anna i Caiafa nu tiau mai bine ca to i c era scris c Hristos va fi tr dat pentru „treizeci de argin i”? De ce n-au dat 31 sau 29 de arginti i au dat „treizeci”? Deci erau orbi i. tia Dumnezeu c a a se vor petrece lucrurile. Dumnezeu toate le cunoa te de mai înainte, dar nu hot r te de mai înainte – numai turcii cred în ceea ce este scris, în Ki met (în soart , în destin – n.ed. rom.). Dumnezeu tie c un anumit lucru se va face a a, îns omul îl face din lipsa lui de minte. Nu Dumnezeu a dat porunc , ci vede pân unde va ajunge r utatea oamenilor i c p rerea lor nu se va schimba. Nicidecum c a a a rânduit Dumnezeu. Al ii se ocup cu proorociile i fac propriile lor tâlcuiri. Cel pu in nu spun: „a a îmi spune gândul”, ci spun: „a a este”, i apoi î i expun o serie de teorii proprii. Unii, iar i, le explic dup cum vor ei, ca s - i îndrept easc patimile lor. R st lm cind ceea ce a spus Sfântul Chiril: „mai bine s nu se petreac semnele lui Antihrist în zilele noastre” (Sfântul Chiril al Ierusalimului, „Cateheze”, „Cateheza a 323

XV-a c tre cei ce vor s se lumineze”, cap. 18., Ed. Inst. Biblic, 1943, p. 415), unul care vrea s se îndrept easc pe sine i frica sa, spune: „A, vezi Sfântul Chiril s-a temut ca nu cumva s se lepede; sunt eu mai presus de Sfântul Chiril? Prin urmare, chiar de m-a lep da de Hristos, nu e nimic...” Dar Sfântul a spus s nu se petreac , nu pentru c se temea, ci pentru ca s nu-l vad pe Antihrist cu ochii s i. Vezi ce face diavolul? Din p cate, unii „cunosc tori” înfa pe fiii lor duhovnice ti ca pe ni te prunci, chipurile, ca s nu-i mâhneasc . „Nu vat m asta; nu-i nimic. E suficient s crede i l untric”. Sau spun: „Nu vorbi i despre subiectul acesta – despre buletine i pecetluire – ca s nu se mâhneasc oamenii”. În timp ce de le-ar spune: „S încerc m s tr im mai duhovnice te, s fim mai aproape de Hristos i s nu v teme i de nimic, i de va trebui vom i m rturisi” – îi vor preg ti oarecum. Dac cineva cunoa te adev rul, î i face probleme i se treze te. Îl doare pentru situa ia de ast zi, se roag i ia aminte s nu cad în curs . Acum îns ce se întâmpl ? În afar de faptul c unii î i dau propriile lor tâlcuiri, se tem i ei ca oamenii lume ti, în timp ce ar fi trebuit s se nelini teasc duhovnice te i s -i ajute pe cre tini, aducându-i la nelini tea cea bun i înt rindu-i în credin ca s simt mângâierea dumnezeiasc . M mir cum de nu- i fac probleme dup toate aceste evenimente ce se întâmpl ? De ce nu pun cel pu in un semn de întrebare la tâlcuirile min ii lor? i dac îl ajut pe Antihrist în pecetluire, cum nu se gândesc 324

c atrag i alte suflete la pierzanie? Atunci când Sfânta Scriptur spune: „…s în ele, dac e cu putin i pe cei ale i” (Marcu 13, 22), se refer la faptul c se vor în ela aceia care le explic pe toate numai cu mintea lor. A adar, în spatele „sistemului perfect”, al „cartelei de ajutorare”, al computerului de asigurare, se ascunde dictatura mondial , sclavia lui Antihrist. „…ca s - i pun semn pe mâna lor cea dreapt sau pe frunte, încât nimeni s nu poat cump ra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adic numele fiarei, sau num rul numelui fiarei. Aici este în elepciunea. Cine are pricepere s socoteasc num rul fiarei, c ci este num r de om. i num rul ei este ase sute aizeci i ase” (Apocalipsa 13, 1618). *** - P rinte,84 ast zi mul i oameni tineri nu vor s fac copii, deoarece se gândesc în ce fel de lume vor aduce pe copiii lor. Poluare de chimicale, de la centrale nucleare, via plin de stres, societate s lbatic , r zboaie... Dac suntem deja în timpul lui Antihrist, m gândesc i eu, c nu s-ar merita ca cineva s se c s toreasc i s fac copii. - Nu, Atanasie, nu este a a!... Cre tinii din timpul prigoanelor nu se c s toreau? Nu f ceau copii? Se c s torea i f ceau i copii! Î i aveau n dejdea în Hristos... i nu în oameni. 84

Atanasie Rakovalis, P rintele Paisie mi-a spus..., Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2002, pag. 30, 122-123.

325

Acest gând arat pu in credin . Dumnezeu într-o clip le poate îndrepta pe toate; le poate terge pe toate cele rele. Oamenii î i fac planuri, dar i Dumnezeu are planurile Lui. Dac ai ti de câte ori a înv luit diavolul p mântul cu coada lui ca s -l distrug ... Îns nu-l las Dumnezeu, ci îi stric planurile. Iar r ul pe care diavolul îl face, Dumnezeu îl pune în valoare i scoate din ele un mare bine. S nu te neclinte ti! – P rinte, pân unde merge îndatorirea pe care o are un p rinte fa de copiii lui? Se gânde te s le lase ceva, dar nu tie cât. Una, dou sau trei case? – tii ce a f cut un cunoscut de-al meu, patron, care avea mul i bani, blocuri i altele? i-a dat copiii la studii, au terminat universitatea, au i studii în str in tate i le-a l sat câte un apartament. Celelalte le-a dat muncitorilor lui i altora care au avut nevoie. Mai înainte de toate trebuie dat copiilor o educa ie bun , cre tineasc . Aceasta este provizia cea mai bun pentru via a lor. Apoi s -i dea i la coal s înve e i pu in carte. Dac vor s înainteze la universitate, i la alte studii, s -i ajute, dac nu, s înve e un me te ug. S -i ajute adic s - i câ tige pâinea lor. Apoi dac are posibilitatea, s le lase i câte ceva... vreun teren, vreo cas . S aib i ace tia un culcu . *** – P rinte, ast zi exist atâ ia oameni, atâtea miliarde care nu-L cunosc pe Hristos i atât de 326

pu ini care Îl cunosc. Ce se va întâmpla cu cei care nu-L cunosc? – Se vor întâmpla lucruri de care se vor cutremura popoarele. Cu toate acestea nu va fi a Doua Venire, ci numai o interven ie dumnezeiasc . Oamenii vor c uta pe cineva care s le vorbeasc despre Hristos. Te vor trage de mân i te vor ruga: „Vino aici, s ne vorbe ti ceva despre Hristos”. – P rinte, majoritatea cre tinilor stau i se preocup de Antihrist i de pecetea lui i nu se preocup de Hristos. – Nu trebuie s ne temem i s intr m în panic din pricina acestora, ci trebuie s fim numai informa i, ca nu cumva s ne trezim pecetlui i, f r s ne d m seama i apoi s nu se mai poat face nimic. *** Cea mai mare bucurie o prime te cineva atunci când se jertfe te. S presupunem c cineva lucreaz i altul vine i îi spune: „Stai pu in i te odihne te”, i intr acesta la treab i la osteneal în locul aceluia. Acela, deci, se odihne te omene te, iar acesta dumnezeie te. Sau de exemplu, ai o banan i nu o m nânci, ci te lipse ti de ea i o dai altuia. Acela se bucur , desf tându-se de acel fruct, iar tu e ti mângâiat de Dumnezeu cu o desf tare mai înalt , dumnezeiasc . A adar cea mai mare bucurie o poate primi omul prin jertf .

327

P rintele Dimitrie Bejan85 (1909-1995)

– Ce ne spune i despre semnele sfâr itului lumii? – Fra ilor, despre sfâr itul lumii nu tiu nici îngerii din cer, nici Fiul lui Dumnezeu în ipostasul Lui de om, cum citim în Sfânta Evanghelie: Nu este al vostru a ti vremile i anii când va fi sfâr itul – zice Hristos. Acestea le p streaz Tat l ceresc în atot tiin a Lui! Poate c tia; nu pot s spun. Dar a a a spus El, i eu trebuie s cred. Numai Bunul Dumnezeu tie când va veni sfâr itul lumii! Poate s treac i 56 milenii, îns când vei auzi c evreii î i construiesc templul, i ai s vezi mata, c e ti om tân r, c încep iar t ierile de capre ro ii, de iepuri, de vi ei, atunci este aproape! Da. Ei au un partid al lor foarte aplecat spre a pune mozaismul total în func ie. i vor face i templul. Nu-i poate opri nimeni! – Este semnul sfâr itului acesta? – Nu! Întâi de toate trebuie s se boteze marea majoritate a evreilor. Toate popoarele întâi vor fi cre tinate. Nu în totalitate. Va fi dus înv tura Evangheliei la toate popoarele i la evrei. Acum la Ierusalim sunt dou parohii de evrei cre tina i. i în Bucure ti era prin 1940-1960 o parohie cu un preot evreu cre tinat! 85

P rintele Dimitrie Bejan, Bucuriile suferin ei,Via a unui preot martir, Hârl u-Ia i, 2002, pag. 188-189.

328

Da, sunt mari tulbur ri chiar în rândul popoarelor mai civilizate decât noi. Îns s ti i c sunt dou sprezece semne premerg toare venirii Domnului. Ultimele dou sunt: cre tinarea evreilor i semnul Fiului Omului, adic Crucea, care se va ar ta pe cer. Crucea! Ai v zut-o? Evreii sunt cre tina i? Primele semne sunt r zboaiele, ciumele, foametea, cutremurele, semnele de tot felul. Doar a zis Mântuitorul: Acestea sunt începutul durerilor. Îns de 2000 de ani sunt r zboaie, cutremure, ciume, secte i greut i peste popoare, dar înc nu a venit sfâr itul. Cele trei Evanghelii sinoptice sunt de acord. Semnele venirii Mântuitorului se g sesc la Evanghelia dup Matei capitolele 24 i 25 i la Luca, 21. Nu ne conducem dup altceva. Acolo sunt date clar semnele venirii Mântuitorului. Poate s fie sfâr itul lumii în cataclism pe o parte a Europei. Mor oamenii sub ape, sub d râm turi, dar sfâr itul lumii înseamn cele dou sprezece semne premerg toare. Nu s-a ivit nici unul din acele mari semne, decât r zboaie, r zmeri e, foamete i secte. Atât. Dar astea sunt de 2000 de ani. Nu-s un fenomen care-i numai acum. R zboaiele? Totdeauna au fost r zboaie, ca urmare a p catelor noastre. Dar sfâr itul lumii nu este acum. Îns se apropie! – Ce cuvinte testament dori i s l sa i dup moarte celor ce v iubesc?

329

– Sfântul Ioan Teologul la b trâne ile sale atât le spunea ucenicilor lui: „Fiilor, iubi i-v unul pe altul, c ci iubirea poate totul!” Amin.

P rintele Cleopa Ilie (1912-1998)

ti i dumneavoastr ce vremuri tr im noi? Noi suntem cei de pe urm ! Ar trebui numai s plângem în toat ziua, dar nu sim im! Tr im în nesim ire, c a a au tr it i cei dinainte de potop.

– P rinte, în Apocalips spune de pecetea lui Antihrist, 666, care este puterea lui Antihrist86. – Frate, tu crezi c se ia a a dup slov , 666? Ace ti trei de ase simbolizeaz trei patimi cumplite care vor st pâni lumea în vremea de pe urm , i anume: 1. Pofta f r de minte, adic desfrâu i be ie cum n-a mai fost niciodat pe p mânt; 2. Închipuire pripit sau imagina ie pripit , care duce la secte, dezbin ri de tot felul, boli suflete ti, vr jitorie, dezn dejde i sinucidere; 3. i al treilea ase înseamn mânie f r judecat , adic ur între oameni, r zboaie, r zbunare, crime de tot felul, ceart i tulburare între cre tini, între p rin i i copii, a a cum scrie la Sfânta Evanghelie. 86

330

Ne vorbe te P rintele Cleopa, vol. 3, pag. 69-71, 99.

Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifra 666 st pânesc ast zi tot p mântul, pân când va veni sfâr itul lumii i judecata de apoi. Atunci fiecare va lua dup faptele sale. P i voi crede i c o s fie o pecete cu cifra 666? Prostii! La Apocalips , dac ceri tu 666, eu î i cer ie „jivin gândit ” i „cal galben” i „cal roib” i „cal negru”, i „cetatea care na te”. Cetatea se face femeie i na te. Ia s -mi spui tu mie ce-s acelea? Cele apte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele apte trâmbi e, ce-s acelea? P i spune, m i! *** Deci r ul din draci acesta este: poft f r minte, închipuire pripit i mânie f r judecat . Asta înseamn 666! *** Astfel, primul 6 – spune acest sfânt – simbolizeaz mânia f r judecat ; al doilea ase simbolizeaz mintea plin de tulburare; iar al treilea ase simbolizeaz pofta f r ra iune. Toate aceste trei patimi vor st pâni pe multi cre tini în veacul de pe urm , adic , r zbunarea, necredin a i desfrânarea87. *** Deci, dac vre i s fi i adev ra i fii ai Bisericii Ortodoxe, nu primi i s sta i de vorb cu sectarii, nu 87

Ierom. Ioanichie B lan, Convorbiri duhovnice ti, Episcopia Romanului i Hu ilor, 1984, pag. 140

331

primi i c r i de la ei. C ace ti cre tini lep da i de Biseric i hulitori de Dumnezeu, care vin din Apus, vor s ne strice i credin a i neamul i unitatea noastr na ional . S ine i minte! Suntem fii ai rii române ti i fiii adev ra i ai Bisericii Ortodoxe! Nu avem nimic cu antihri tii aceia care sunt împotriva Sfintei Cruci, împotriva Sfintelor Icoane. Apoi, acum la sfâr itul lumii o s apar hristo i mincino i i prooroci mincino i s în ele lumea. Slugile lui Antihrist. *** Acum88 la sfâr itul lumii o s apar hristo i mincino i i prooroci mincino i s în ele lumea. Slugile lui Antihrist. Ai citit de r zboiul Sfântului Ioan Evanghelistul cu Chinops vr jitorul? Ai v zut c unui vr jitor îi slujeau o mie de draci! Dar în fa a puterii lui Dumnezeu nimic nu pot. *** A a au s vin i pe timpul lui Antihrist. B ga i de seam , poate eu sunt în groap . Voi fi putred pe atunci. S v aduce i aminte când înv am eu aici. S v însemna i cu Sfânta Cruce, cea mai puternic arm , de care se cutremur tot iadul, i nu ve i fi birui i de nimic. Auzi cum cânt Biserica la Sfântul Maslu: Doamne, arm asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nou , c se scutur i se cutremur , nesuferind a 88

332

Ne vorbe te P rintele Cleopa, vol. 7, pag. 117-124.

c uta spre puterea ei; c moartea ai c lcat i mor ii ai sculat. Pentru aceasta ne închin m îngrop rii Tale i Învierii. Deci s nu crede i în descântece, în tot felul de vr ji, în cei ce caut în bobi, în cafea, în palm ; cei ce sting c rbuni, cei care deschid c r i sfinte, cei care descânt cu numele lui Hristos i pomenesc sfin ii. To i sunt împotriva lui Hristos! To i sunt în slujba satanei! Nici o vedenie s nu primi i. O vedenie care-i de la Dumnezeu, v-am spus c nu se sup r Dumnezeu dac nu o prime ti, c El tie c tu te temi s nu prime ti lup în loc de p stor. Vedenia, ti i care este? Ai auzit care-i vedenia noastr ? Care o spune Sfântul Efrem Sirul: A a, Doamne, Împ rate, d ruie te-mi ca s -mi v d p catele mele, s nu osândesc pe fratele meu, c binecuvântat e ti. i iar i ceea ce spune Duhul Sfânt prin Proorocul David: c f r delegea mea eu o cunosc i p catul meu, înaintea mea este pururea (Psalmul 50, 4). S ne vedem p catele, nu vedenii. C Sfântul Isaac Sirul spune: De mii de ori mai fericit este cel ce- i vede p catele, decât cel ce vede vedenii; c vedeniile pot fi draci i te duc la pieire vremelnic i ve nic. S ne vedem p catele noastre, s petrecem în smerenia min ii i a inimii i s nu ne socotim vrednici c putem vedea vedenii, c asta este cea mai mare mândrie i cutezan .

333

Dac de pe acum crezi în vedenii, când va veni Antihrist, ce-ai s faci atunci? C spune la II Tesaloniceni, cap. 2, despre venirea lui Antihrist: a c rui venire este întru toat puterea satanei, f când semne i minuni mari, de va putea s în ele i pe cei ale i. Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei, spune: „Când vor veni ucenicii lui Antihrist, vor face pe femei i b rba i s zboare pe sus”. Ai s vezi tu atunci! Când vei vedea c din paie uscate de grâu î i face pâine proasp t i, din vi uscat de vie, î i face s curg vinul cel mai bun. Vor face multe minuni cu puterea satanei, încât cei care nu sunt întemeia i în credin vor zice: „M i, tia sunt de la Dumnezeu!”. Vor merge cu tine la cimitir i vor întreba: – Unde-i mama ta îngropat ? – Aici! – Unde-i tat l t u îngropat? – Aici! i vor zice slugile lui Antihrist: – Ie i, m i Gheorghe! Ie i, m i Ioane! Ie i, Vasile! Ie i, M rie! Ie i i din morminte! i o s - i ias tat l t u i o s te s rute; i mama ta o s te ia în bra e, cu hainele cu care-i pus în mormânt, i î i va zice: – Dragul tatei, crede i în ace tia, c de la Dumnezeu sunt! Crede i, c ei ne-au scos pe noi din iad!

334

To i vor fi draci! i cei sco i din morminte i cei care vin cu dân ii. Lua i aminte! S nu crede i în proorocii mincino i, c fac minuni cu puterea satanei i pe cei slabi în credin o s -i în ele. Ei lucreaz cu satana, iar noi suntem cu Hristos! Atunci ce-ai s faci, dac începi a crede de pe acum în vr ji, în descântece i în ghicitorii de tot felul? Eu umblu prin credin , nu prin vedere. A a ne înva Biserica în Simbolul Credin ei. N-am nevoie s v d. C zice Hristos: Ferici i cei ce n-au v zut i au crezut! (Ioan 20, 29). A a este. Acum aproape de sfâr itul lumii vor apare mul i hristo i mincino i i prooroci mincino i s în ele lumea. Voi ine i-v de mama voastr spiritual , Biserica Ortodox , care v-a n scut prin ap i prin Duh! Nimic s nu primi i de la sectan i. Când vine un sectant sau cineva la tine, întâi pune-l s fac cruce i s spun Crezul; „Cred Într-Unul Dumnezeu, Tat l Atot iitorul, F c torul cerului i al p mântului...”. Dac spune Crezul, vorbe te cu el; dac nu, zi-i: „Fugi, satan , c nu e ti fiu al Bisericii, ci e ti al lui Antihrist!”. Eu am scris o carte – „Despre credin a Ortodox ” –, care s-a tip rit în dou edi ii, unde am pus i pe martorii lui Iehova i toate sectele. Spune Evanghelistul Ioan: Fiilor, a i auzit c vine Antihrist? Tot duhul care nu m rturise te pe Iisus Hristos c este Dumnezeu, Antihrist este! (I 335

Ioan 4, 3). Deci înaintemerg torii lui Antihrist, t g duiesc dumnezeirea lui Hristos. S nu ne speriem! Noi una s tim: „C Piatra Hristos este temelia Bisericii i por ile iadului nu o vor birui”. Ai v zut ce spune Sfântul Atanasie cel Mare: „Vezi c derea iudeilor din credin ? Câ i prooroci au avut ei pân la Sfântul Ioan Botez torul! Iar de atunci nici unul! „C Legea i proorocii pân la Ioan Botez torul sunt”. S-a ridicat Duhul Sfânt de la ei, s nu mai aib prooroci pân la sfâr it. Tot el spune: „S nu v teme i când se vor înmul i vr jma ii Bisericii! C i în vremea sfâr itului i oricând Hristos va sprijini pe cei credincio i”. i zice: „Dac are s împ r easc Antihrist 1260 de zile, trei ani i jum tate, pentru cei ale i se vor scurta zilele”. Are s i se par c a trecut într-o lun împ r ia lui Antihrist. Ce? Dumnezeu nu tie pe cei ale i, ca s -i cru e? Deci, totdeauna s ine i credin a cu statornicie. Un Domn, o credin i un Botez. În ceea ce ne-am n scut, în aceea s murim! Enoh i Ilie

Ace ti doi prooroci au s se pogoare, s vin din Rai, trimi i de Dumnezeu, fiind lua i cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere i vor înfrunta pe Antihrist trei ani i jum tate, cât va împ ra i el, Sfin ii Enoh i Ilie vor avea mare putere s str bat tot p mântul cu fel de fel de minuni. Au 336

s fac minuni mari i semne în Ierusalim ca s întoarc pe evrei, c ci ei nu se întorc pân nu vine Ilie i Enoh. Vor întoarce inimile c tre fii i sinagoga satanei c tre Hristos. Când vor predica ei, îi va auzi tot p mântul i-i va vedea toat lumea. i acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. i cine ar fi crezut? Ar zice cineva c este o nebunie asta. i se întrebau oamenii: „Cum o s -i vad pe Enoh i Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o s -i aud în America?” Acum, dac ar predica, îi vede la televizor toat lumea i îi aude la aparate toat lumea. Cum s nu! Dumnezeu tie toate, ca i cum ar fi venit. Când vor predica i vor face minuni, tu ai s te ui i aici i ai s -i vezi cum fac minuni, cum învie mor ii, i ai s auzi de aici ce predic Enoh i Ilie i cum mustr pe Antihrist, când va împ ra i peste toat lumea, timp de 1260 de zile. Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut i de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea i auzi la Ierusalim. Da! i uite, st m aici i vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predic i auzim toate! i la Muntele Sinai i în Italia i în Belgia i în Olanda i în Bulgaria i în Grecia i în Serbia. Deci stau aici i v d slujba de la Ierusalim! Vezi c -i posibil acum? Dumnezeu tia de mai înainte cât are s se înmul easc mintea, adic tiin a. C Daniil proorocul a spus la capitolul doi: în vremea de apoi se va înmul i mintea foarte, i se vor 337

în elep i oamenii i vor zbura prin v zduh i vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte. Vezi Proorocul Isaia, care tr ie te cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreab de avioane, c el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboar i se întrec cu norii; i zboar ca porumbeii spre porumbarele lor i de huietul aripilor lor se tulbur v zduhul? (Isaia 60, 8). Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? „C zboar ca porumbeii spre porumbarele lor”. C ei nu zboar , decât de la un aerodrom la altul, ca s alimenteze. Dar i Proorocul Ieremia a v zut ma inile astea f r cai, care le vede i acum c alearg pe drum. i întreab pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum i întrec carele oamenilor? Vezi, c spune de bomba cu neutroni la Apocalips : Iat au ie it de la fa a Mielului ni te l custe i acestea aveau putere mare de v t mat în cozile lor. i am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu v t ma i iarba p mântului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni s -i v t ma i cinci luni de zile. R zboiul neutronic. Bomba cu neutroni î i las pomii înflori i. Eu am la m rturisire pe cel mai mare profesor de fizic atomic din Bucure ti. – Domnule, zic, ce r u poate face aceast bomb ?

338

– Aceasta distruge numai via a, i- i las ora ul complet. C ce folos dac l-ar distruge? Ei ce s mai câ tige când vin s ocupe? Au nevoie s ucid pe oameni, ca s ocupe ora e i toate bunurile lumii. – Dar dac eu sunt închis într-o cas de fier i bomba cu neutroni explodeaz afar , ce poate s -mi fac , dac zici c nu distruge materia? Eu nu sunt în siguran ? – Dumneata dac ai avea o cas de fier f r u , cu pere ii de zece metri grosime în jur i te-ai b gat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedica i de fier s treac . Trec prin fier i vin la dumneata i- i distrug numai via a. Am gr it cu dânsul. So ia lui este mare bibliotecar la c r ile de limbi vechi. Un om credincios! A a ne-a spus Dumnezeu, c acestea sunt scrise la Apocalips . Nu vor v t ma copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o s dureze r zboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai s te po i p zi nici în cas , nici în beci, nici în ap , nic ieri, nic ieri. Unde te-a ajuns... Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni. Toate-s scrise, fra ii mei. i Mântuitorul a spus: Cerul i p mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urm ! ... ***

339

ti i89 dumneavoastr ce vine asupra noastr ? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfin ii Prooroci cu mii de ani înainte, c lumea se termin prin foc. Cu mii de ani au spus. Toate înc rc turile atomice care sunt pe glob, pot distruge 300 de miliarde de oameni odat , i noi suntem 5 miliarde. ti i dumneavoastr ce vremuri tr im noi? Noi suntem cei de pe urm ! Ar trebui numai s plângem în toat ziua, dar nu sim im! Tr im în nesim ire, c a a au tr it i cei dinainte de potop! *** ti i dumneavoastr ce vremuri tr im noi? Noi suntem cei de pe urm ! Ar trebui numai s plângem în toat ziua, dar nu sim im! Tr im în nesim ire, c a a au tr it i cei dinainte de potop. 90

*** Uneori veneau la sfin ia sa91 oameni tulbura i i-l întrebau despre r zboaie i semnele sfâr itului lumii. Iar P rintele Cleopa le spunea cu glas tare: „Tata-i la cârm !”, i cita versetul 10 din Psalmul 32: Domnul risipe te sfaturile i leap d sfatul boierilor, iar sfatul Domnului r mâne în veac i gândurile inimii Lui, în neam i în neam. Apoi îi îmb rb ta: „Nu v tulbura i i nu v teme i, c nu va 89

„Ne vorbe te P rintele Cleopa”, vol. 8, pag 105. Ne vorbe te P rintele Cleopa, vol. 11, pag. 135. 91 Arhim. Ioanichie B lan, Via a P rintelui Cleopa, Editura Trinitas, 2002, pag. 279, 301, 258, 265, 274, 276, 294, 309, 310. 90

340

fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei s fac ! Voi nu v teme i. Ruga i-v i face i Sfânta Cruce cu credin i fug to i dracii!”. *** Fiind întrebat de fra i cum a petrecut în pustie i ce mânca, P rintele Cleopa le spunea: „Înv a i-v s posti i! Eu am mâncat un cartof la zi, dar va veni vremea când ve i fi bucuro i s ave i un cartof la s pt mân , dac -l ve i avea i pe acela!”. *** Cu pu in înainte de plecarea P rintelui Cleopa la Domnul, au venit la el dou cre tine din comuna Poiana Teiului i au primit binecuvântare. Apoi, cerând cuvânt de folos, b trânul le-a zis: „Eu m duc la Domnul de-acum, dar pe voi v a teapt vremuri grele!”. *** Când cineva se îngrijora pentru vremurile de acum i îl întreba: „Ce-o s fie, p rinte?”, sfin ia sa r spundea: „anii i vremurile le-a pus tat l întru a Sa st pânire. Cum vrea Tat l, a a face!”. Iar dac cineva zicea: „Afar este vreme rea”, p rintele r spundea: „Tot ce d Domnul este bun!”. *** Un alt frate a zis b trânului: – P rinte, dac o s fim în închisoare pentru credin i dac ni se schimb gândirea prin hipnoz , avem vreo vin ?

341

– Nu te poate schimba nimeni dac ai în inima ta pe „Doamne Iisuse…”. Când zici „Doamne Iisuse…” se cutremur tot iadul, numai s zici din inim ! *** P rintele Cleopa a fost întrebat odat de un p rinte din m n stire: Prea Cuvioase P rinte, ce se va întâmpla cu M n stirea Sih stria dac v duce i Sfin ia Voastr la Domnul? Iar b trânul, privind în jos, a zis: – Ziduri, ziduri, ziduri…! *** Mai zicea c în jurul anului 2000 se vor ar ta semne dumnezeie ti i îl cita pe Sfântul Agatanghel, care a prezis aceasta. *** Spunea b trânul: „Odat am fost arestat de securitate la M n stirea Slatina i apoi dus la F lticeni. Aici am fost b tut i b gat într-un beci în care ardeau câteva sute de becuri. To i care intrau acolo, ie eau aproape nebuni. M-au b gat i pe mine, ca s -mi pierd min ile. Nu mai vedeam cu ochii i nu mai puteam de c ldur . Atunci mi-am coborât mintea în inim cu rug ciunea lui Iisus. Dup o or m-au scos i s-au mirat cu to ii c înc mai vorbeam i mergeam f r s m in nimeni”. ***

342

Un frate l-a întrebat pe P rintele Cleopa dac este mai bine s r mân în m n stire, sau s se întoarc în lume. Iar p rintele i-a r spuns: „R mâi aici, nu te mai duce în lume. Acolo este Sodoma i Gomora!”. *** Odat era p rintele în cimitir i a spus unor fra i aceste cuvinte: „M i b ie i, sunte i înal i ca brazii, dar tot ca brazii pute i c dea la o furtun , pentru c nu v înfinge i r d cinile în Sfânta Scriptur i în vie ile Sfin ilor P rin i, care sunt ca o carte pentru noi”. *** „Într-o zi l-a întrebat ucenicul: - P rinte Cleopa, cum se cuvine s m comport duhonice te între oameni? - S fii la ar tare cu pogor mânt i cu dragoste, iar în ascuns s ai lucrare duhovniceasc . Aceasta este taina vie ii noastre! Sau, cum spune la Pateric: „Folosul fratelui este roada ta”. Ajutând, miluind, mângâind i iubind pe aproapele, te mântuie ti pe tine. Rug ciunea mea este s te hr nes pe tine, s te ad p, pe tine, s te odihnesc i folosesc pe tine. C mai înalt este dragostea întru rânduiala sa decât rug ciunea. C rug ciunea este una din faptele bune, iar dragostea este 92

92

Ieromonah Ioanichie B lan, „Convorbiri Duhovnice ti”, ed. Episcopia Romanului i Hu ilor, 1984, pag. 150, 151-152, 163, 315) .

343

leg tura des vâr irii. Dragostea pe toate faptele bune le cuprinde.” *** „Un p rinte duhovnicesc l-a întrebat pe b trânul: - P rinte Cleopa, dup experien a pe care o ave i, unde se g se te ast zi credin mai curat , între credincio ii simpli, sau între cei înv a i? - S ascult m pe Sfântul Ioan Gur de Aur care spune: „Dac vrei s g se ti credin curat , în poporul de jos o g se ti...”. Sinceritatea, smerenia i c in a lor pentru p cate, asemenea p c toasei din Evanghelie, o prime te Dumnezeu ca pe o jertf . Credin mai curat , mai sincer i mai devotat ca la credincio ii no tri de la ar , nu vei g si în alt parte. C de i gre esc, ei tiu mai mult ca al ii s se smereasc i s - i m rturiseasc p catele. S ascult m i pe Sfântul Efrem Sirul, care, în cuvântul pentru vame i fariseu, spune printre altele: „Înjug la dou care dreptatea cu mândria i p catul cu smerenia i vezi care ajunge mai repede la Dumnezeu?”. Fariseul a înjugat dreptatea cu mândria, dar nu a ajuns la Dumnezeu, dar vame ul a înjugat p catul cu smerenia, i a luat-o înaintea fariseului. Pentru c Dumnezeu „celor mândri le st împotriv , iar celor smeri i le d Har”(Iacov 4, 6; Petru 5, 5). Iar în alt loc: „F r de Mine nu pute i face nimic” (Ioan 15, 5). Este un fariseu l untric în inimile noastre, care nu ne las s ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afar din noi, repede ajungem la Dumnezeu. Apoi s nu uit m c Dumnezeu este un Dumnezeu al inimilor! El tie inima

344

fiec ruia. De aceea este un mare p cat a judeca pe cineva. La fel i Sfântul Ioan Gur de Aur zice: „Dumnezeu nu se sl ve te în cei mul i, ci în cei pu ini; nu în cei tari, ci în cei slabi, dar sinceri i credincio i. Altfel, s-ar crede c El este neputincios. C pe cei ce conduc i sunt puternici, obicei are satana s -i biruiasc cu mândria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia i necredin a.” – Care este cea mai înalt cugetare a cre tinului? l-a întrebat acela i duhovnic. - Unii dumnezeie ti P rin i spun c cea mai înalt cugetareeste a- i cunoa te neputin a ta. C zice Hristos: „Când ve i face toate câte am poruncit vou , s zice i c slugi netrebnice suntem, c ce eram datori s facem, aceea am f cut.” (Luca, 17, 10). Dar face cineva toate câte ne-a poruncit Hristos? Numai prin smerenie le poate face! Dup Sfântul Isaac Sirul smerenia este de dou feluri: smerenia din p cat, care abia este cuno tin de sine; smerenie din dreptate. Prima este doar m rturisirea p catelor personale. Dar s nu cread cineva c aceasta este smerenie, c î i cunoa te p catele sale. Ci numai aceea este adev rata smereni, când cineva are toate faptele bune i ajunge i a face i minuni, iar el se socote te praf i cenu . Dar la m sura adev ratei smerenii ajung numai sfin ii. *** „Eu socotesc c cel mai de pre în aceast via este s la i toate i s - i plângi p catele tale, pentru c cea mai scump pentru noi este ve nicia. Deci trebuie 345

s facem totul ca s n-o pierdem, c atunci degeaba am tr it pe p mânt”. *** „Dac te jefuie te vr jma ul de rug ciune, te jefuie te de orice”

P rintele Sofian Boghiu93 (1912-2002)

– P rinte, crede i ca sunt exagerate afirma iile care sus in c ast zi sunt destul de evidente semnele vremurilor de pe urma? – Poate sunt exagerate într-un fel. E vorba de Antihrist, de num rul lui, de anumite lucruri care vor veni. Mai întâi anul 2000. A trecut un mileniu i vine acum cest lalt, al doilea, i lumea se a teapt la un cataclism, la ceva care e un fel de asemenea iad. Un astfel de cataclism a început ast -noapte în Iugoslavia94. Noi nu tim ce gânduri are Dumnezeu cu acest sfâr it al lumii. Chiar apostolii l-au întrebat pe Iisus: „Spune-ne nou când vor fi acestea i care este semnul venirii Tale i al sfâr itului veacului?”; Mântuitorul le-a r spuns: „De ziua aceea i de 93

P rintele Sofian Boghiu, Smerenia i dragostea, însu irile tr irii ortodoxe, Funda ia Tradi ia Româneasc , ASCOR, Bucure ti, 2001, pag. 52-56, 145-148. 94 Referire la declan area bombard rii Serbiei în seara zilei de 24 martie 2001, în ajunul Buneivestiri [Nota edit.].

346

ceasul acela nimeni nu tie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tat l”. El ca om, Iisus Hristos ca om nu tia când va fi sfâr itul lumii. Într-una din cele dou scrisori ale sale Sfântul Apostol Petru scria c , dac se amân acest timp al sfâr itului lumii, este pentru c Dumnezeu vrea s poat câ tiga mai mult lume pentru cer. Printre cei care se nasc i care nu sunt uci i prin avort, cine tie ce sfin i ne va rândui Dumnezeu. A a încât, dac Mântuitorul nu- i permite s le r spund apostolilor, cum pot s -mi permit eu? Aceasta este o tain a lui Dumnezeu. Îns sfâr itul lumii pentru mine i pentru fiecare dintre dumneavoastr este atunci când mor eu i când muri i dumneavoastr . Atunci totul este sfâr it. Dup moarte nu putem face nici o fapt bun . Murim pentru ve nicie. Cred c acesta este r spunsul. Sfâr itul lumii, de fapt, e sfâr itul nostru. Pân atunci îns trebuie s ne preg tim ca s ne facem vrednici cât de cât pentru ce ne a teapt în ve nicie. – Legat de întrebarea anterioar , din experien a dumneavoastr ca duhovnic, cum pute i aprecia în momentul de fa starea spirituala a românilor sau în general a umanit ii, comparativ cu alte perioade ? Unele afirma ii referitoare la sfâr itul lumii pleac de fapt i de la felul cum este perceput atmosfera spiritual din zilele noastre. – Despre Antihrist, de pild , vorbe te Sfântul Pavel i Sfântul Ioan Evanghelistul. Îns de-a lungul istoriei, f r îndoial c au fost vremuri mai evlavioase, cu mai mult credin . M gândesc la 347

Evul Mediu. Dar între ei, în mijlocul lor, cre teau mul i sfin i, dar erau i mul i oameni r i. Propor ia îns parc era mai mare a celor buni decât a celor r i. Diavolul îi vâna i atunci pe cre tini, îndemnându-i spre pieire. Dar parc acum, în vremea noastr , diavolul a c p tat foarte mult putere în con tiin ele lipsite de evlavie i de Dumnezeu ale oamenilor. Am aflat, nu de mult, c în America de pild , într-un ora , e un templu al diavolului cu ase etaje. Un templu al diavolului! Sunt satani ti – îi tim – în societatea noastr de ast zi, satani ti care au ni te jur minte, un înv mânt i un crez al lor cu totul potrivnic cre tinismului. În vechime erau p gânii i aveau temple cum sunt acum, de pild , templele masonice. Cine a fost în America a v zut c în orice ora e o biseric a Bunei Vestiri, un templu masonic, o biseric a în l rii, un templu masonic. Multe temple masonice pe str zile sau marile bulevarde ale Americii. Masonii nu sunt prietenii cre tinilor, sunt du manii lor. Acum sute i sute de ani erau templele p gâne, dar venea cre tinismul n val peste aceste temple. Ori le d râmau, ori le pustiiau de credincio ii lor, care treceau la cre tinism. Or, acum sunt aceste institu ii care vor r ul total al cre tinilor. În primul rând este diavolul cu templele lui. A a c tr im într-o epoc foarte primejduit , i de aceea trebuie s fim tari, s fim smeri i. De aceea smerenia este foarte necesar mai ales acum; diavolul este mândru, pe când Dumnezeu este smerit. i în numele mândriei diavolul cucere te, pentru c 348

omului îi place s fie mândru, nu s fie smerit. iatunci trec foarte mul i – cu duiumul trec – de partea diavolului i se înt re te împ r ia lui. De aceea trebuie s ne p zim pe noi în ine, dar i pe cel de lâng tine s -l p ze ti, s -l aju i s mearg pe calea lui Dumnezeu, care este calea vie ii. Cealalt este calea mor ii, a întunericului, a nimicniciei. Asta pot s v spun. – În mass-media româneasc ni se spune c masoneria este o organiza ie filantropic care dore te binele umanit ii. Pe cine s credem? – Ei fac i bine, dar nu tim ce r u se ascunde în acest bine. De pild ..., tot la biata Americ m gândesc. Am fost acolo pentru ochi – sunt bolnav de ochi – i, de i ochii erau bolnavi, am v zut magazine foarte bogate, de câte o sut de metri lungime sau mai lungi, cu de toate: de la ac pân la elicopter; într-un magazin american g se ti i bunuri, bucate, fructe, toate bunurile materiale. Tot acolo este i templul diavolului, acolo sunt i demoniza i sau sataniza i i acolo sunt i templele acestor masoni. A a încât sunt amestecate lucrurile. Bietul pe te, s racul, din ape, din ocean, se aga i el de o buc ic de pâine sau de ceea ce e acolo în undi i-o m nânc cu l comie, c -i fl mând, i-i r mâne undi a în gât i-l trage pescarul afar i-1 pune la frigare. Cam a a sunt aceste bunuri p mânte ti care ni se ofer . Cine ni le ofer vrea s ne închid mintea i ochii s r mân numai la ele. i sufletul, care este de o valoare extraordinar – ce d omul pentru sufletul s u, spune Mântuitorul – acest 349

suflet este ca un cer etor, nu se ocup nimeni de el, st ca-ntr-o temni în acest trup al nostru. Nu e bine ce facem. S nu ne m rginim numai la aceste bunuri materiale, pentru c aceste bunuri materiale hr nesc numai trupul, care dup aceea devine hrana viermilor. i sufletul care r mâne în ve nicie i se va uni cu trupul transfigurat i înviat, trup pentru ve nicie, acest suflet r mâne gol de fapte bune, gol de virtu i, gol de Dumnezeu. De aceea, s nu ne am gim ca pe tele care, pentru o buc ic de hran , î i pierde via a. *** – Cum s ne raport m la a a-zisa intrare în Europa, mai ales c acum ni se impune, ca o condi ie la aceast integrare, s legaliz m homosexualitatea ? – Da, aceasta-i o problem foarte spinoas pentru mine. i pentru Europa. Desigur Europa Occidental are ni te lucruri frumoase cu adev rat, dar nu când e vorba s accept m ni te lucruri de acestea, despre care Biblia de la început ne spune c sunt periculoase în a a m sur c , pentru asemenea p cat, se coboar îngeri din cer s ard , s desfiin eze ni te ora e împreun cu locuitorii lor si s se aleag din ele ni te fum de pucioas ... Am fost pân la Marea Moart , am b gat degetul în ap i lam pus pe limb ; e o ap groas , amar i pe acolo miroase a sulf. Atât a mai r mas din civiliza ia celor dou ora e Sodoma i Gomora, despre care ni se poveste te în Biblie. i vedem cât dispre arat Dumnezeu pentru asemenea lucruri, asemenea 350

patimi. Pentru nici una din patimile pe care le au bie ii oameni, care poart chipul lui Dumnezeu, nu se coboar cineva din cer s pedepseasc aceste p cate. i tocmai cu aceste p cate ne cere aceast Europ civilizat i mândr s se spurce neamul nostru. Au f cut oamenii gre eli – ni te lucruri de astea; c homosexuali sunt i la noi, f r s fie legifera i de Parlament. Sunt probleme de spovedanie, de canon; dar dac sunt legalizate aceste patimi, le faci f r grij , sub acoperirea „Sfântului Parlament”. Da, parlamentarii no tri sunt liberi s fac ce vor, iar ei, ne inând seama de credin a acestui neam, de sensibilitatea acestui neam, aprob asemenea f r delegi, pentru a putea s fie prieteni cu a a-zisa Europ , în concluzie, nu sunt de acord ca, pentru ni te bunuri p mânte ti, s primim o pedeaps dumnezeiasc . Dac atunci s-au coborât îngeri din cer i-au ars Sodoma i Gomora, acum Dumnezeu va trimite din cer ni te pedepse asupra rii noastre, prin care s fie sanc ionate asemenea p cate legiferate. Dar ai no tri nu sunt convin i; ei spun „dar astea sunt pope ti”. Pe de alt parte, omul este o personalitate bivalent , care face parte dintr-un stat p mântean, dar face parte i dintr-un stat ceresc, este i cet eanul lui Dumnezeu. i el trebuie s pun accent pe esen ial. El trebuie s tie c are dou componente: omul material, pe care-l m nânc viermii în mormânt, i partea spiritual , care merge la judecat dup ce se termin via a asta p mânteasc i a teapt undeva s învie i trupul i 351

s se uneasc unul cu altul i s - i continue via a în ve nicie. Dar, dac acest trup a p c tuit i cu acest p cat care e împotriva lui Dumnezeu, printre altele, calc o porunc veche, de la crea ia lumii. Când îl face pe om, Dumnezeu îi spune: „Cre te i i v înmul i i”. Cu aprobarea homosexualismului aceast porunc este c lcat , pentru c b rbatul nu poate na te copii i nu se poate continua neamul omenesc a a cum a hot rât Dumnezeu de la început. Deci se încalc aceast porunc esen ial , dac se deprinde omul cu aceast patim care nu-i d copii, ci îi d probleme, î i satisface pl cerile sub forma aceasta, f r s se gândeasc la Dumnezeu. – Ce atitudine ar trebui s avem fa de Masonerie ? – S ne facem datoria cre tin pân la cap t. Masoneria este o asocia ie i o mi care universal care are mijloace de a te obliga s taci. i încât nu se pot lua m suri împotriva acestei mi c ri universale, nu avem decât s ne p str m credin a i s -L m rturisim pe Dumnezeu pân -n ultima clip a vie ii noastre. C va veni Antihrist i sigur c el are libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca s în ele lumea; i mult lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua m suri împotriva acestei mi c ri vor fi suprima i. i vor r mâne mai departe doar cei care tr iesc pentru via a aceasta. C nu to i or s fie împotriva masoneriei, când va intra ea în ac iune. A a încât eu nu m pot lupta cu lumea ca s fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria mea. C toat lumea tie cum s 352

fac un bine, dar nu-i convine totdeauna pentru c asta oblig la ni te lucruri grele i omul este dispus s rezolve mai simplu aceste probleme ale vie ii. i dac masoneria î i va da un num r cu care po i cump ra orice, po i s m nânci, po i s te îmbraci, po i s petreci, po i s c l tore ti unde vrei, foarte mult lume va fi de acord: „Gata, drag , mul umesc!”. i atunci lumea va fi împ r it : fiecare î i va alege ceea ce-l intereseaz . i va fi o turm mic , a a cum spune Scriptura, cei care vor alege s sufere orice numai s fie al turi de Hristos. Este cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreab dac va mai fi credin pe P mânt. – „Când va veni Fiul Omului, va mai g si credin pe P mânt”? – Da, da... Aceste probleme vor fi, dar mântuirea i credin a i ata amentul fa de Mântuitorul vor r mâne la alegerea fiec ruia.

Bruno Wurtz95 Chiar i a doua Venire a personajului hristic exprim ideea de încheiere, iar nu pe cea de reluare i iterativitate. Mântuitorul nu mai vine c lare pe asin, nici ca „Ecce homo” sau ca R stignit, ci ca Judec tor pentru a nimici r ul din lume i lumea cea 95

Bruno Wurtz, New Age Paradigma Holist sau Revr jirea V rs torului, Editura de Vest, Timi oara, 1994, pag. 16-17, 253.

353

rea, incapabil de alternativ . Cerul cel nou i P mântul cel nou nu sunt o reluare ciclic , ci o crea ie nou (II Petru 3, 13). Fenomenele premerg toare sfâr itului sunt consecin e ale p catului anti-ecologic, ale p catului împotriva legilor vie ii, dar ele reprezint concomitent i un ansamblu de m suri punitive; Matei 24 i Apocalipsa 6 prorocesc, în limbajul vremii, r zboaie, scumpete, infla ie, epidemii, foamete, diferite catastrofe naturale. Credincio ii sunt preveni i c vor ap rea profe i i hristo i fal i, c iubirea va sl bi, necredin a va lua amploare, prigoana va fi dezl n uit împotriva cre tinilor, c va ap rea Antihristul în chipul unui dictator, om politic nelegiuit. Toate acestea trebuie s vin (Marcu 13, 7 i urm.) pentru c Satan, de i învins, înc nu e nimicit i unelte te în continuare împotriva creaturii, ispitindu-i i seducându-i pe oameni, îndrumându-i la necredin , împotrivire i hul . Înainte de a fi nimicit definitiv, r ul trebuie s ajung în pârg . Nu se tie exact când va veni sfâr itul (Matei 24, 36). În orice caz, credincio ii nu trebuie s -l gr beasc . Dimpotriv , ei trebuie s contribuie la evitarea r ului în orice chip (I Tesaloniceni 5, 22), ei sunt chema i la m rturisire, vestire i poc ire. În numele speran ei, momentul escatologic e tratat ca i cum nu ar exista, c ci, fiind efectul p catului, el are consecin e fatale numai pentru p c to i. Astfel c pentru credincio i ocrotirea naturii constituie în continuare o preocupare, pân în ajunul dezastrului, 354

provocat nu de ei, ci de cei care au refuzat alternativa cre tin , na terea din nou. Escatologii se cred reali ti: omul i natura sunt imperfec i, ba chiar autodistructivi. Natura nu trebuie idealizat , omul nu trebuie considerat „bun de la natur ”, utopia societ ii umane drepte i perfecte trebuie respins . Dac omul va fi bun vreodat , el va fi bun numai de la Dumnezeu; motiv din care rânduiala divin trebuie promovat de pe acum. Realismul escatologilor sus ine perspectiva perfec ionist de pe pozi ii dedublate, adic tiind de inevitabilitatea dezastrului iminent. Literatura escatologic a avut un ciudat efect invers: în loc s duc la descurajare, la pasivitate, la desperare, ea a generat un feed-back i, o dat cu acesta, o sumedenie de alternative la dezastru. Ea a provocat mai mult decât orice alt fenomen spiritual proliferarea împotrivirii new-age-iste i i-a adus involuntar contribu ia la conturarea paradigmei viitorului. *** Impresionant castel aerian, str fulgerat de luminile stridente ale Fiului Pierz rii, filosofia New Age ne fascineaz ast zi pân la sacrificarea lucidit ii în numele lucidit ii i pe altarul ei. Oare nu a avertizat înc apostolul vizionar: videte ne quis vos decipiat per philosophiam? 96 (Coloseni 2, 8).

96

„Lua i aminte s nu v fure min ile cineva cu filozofia i cu de arta în el ciune din predania omeneasc , dup

355

Dar omenirea mai are o alternativ : s -l urmeze pe cel ce a afirmat despre sine: Ego sum lux mundi. Qui sequitur me ... habebit lucem vitae97 (Ioan 8, 12).

Arhimandrit Mina Dobzeu98 Fe ele Antihristului – P rinte Mina, cum vede i dumneavoastr acum, în 1999, fe ele antihristului? – Una din fe ele antihristului a c zut prin focul pe care îl preg tea pentru omenire. Uniunea Sovietic , vreme de mai bine de 40 de ani, a construit armament atomic, rachete, avioane i submarine. Dar acum a venit mizeria i s r cia peste popoarele sovietice, imperiul s-a dezmembrat i ateii bol evici, care erau principalii sus in tori ai lui antihrist, au intrat sub povara focului pe care îl preg teau pentru al ii. Puterea comunist s-a spulberat peste noapte, ca i cum nu ar fi fost. Astfel s-a ar tat voia lui Dumnezeu, care îi iube te pe cre tini i nu i-a l sat la nesfâr it sub talpa ateilor.

în elesurile cele slabe ale lumii i nu dup Hristos” [Nota edit.]. 97 „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaz Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vie ii” [Nota edit.]. 98 Arh. Mina Dobzeu, Pentru o Biseric dinamic , Editura Bunavestire, Bac u, 2001, pag. 60-65.

356

– Antihristul are multe m ti. Pute i indica o fa mai nou decât comunismul a spiritului care se manifest împotriva lui Hristos? – Acum a ap rut o form nou de ateism, sub numele de New Age. Aceasta include mai multe direc ii: magia, spiritismul, parapsihologia, paranormalul, satanismul, yoghinismul, bioenergia. Unele au existat în lumea p gân i sunt reactivate acum pe scar larg . Altele se bizuie pe descoperiri noi. Ei sus in ideea c s-a încheiat epoca pe telui i vine aceea a v rs torului de ape, deci era cre tinismului e gata i vine Era Nou , aceea pe care o propov duiesc ei sub forma sincretismului rezultat din talme -balme -ul enumerat mai sus. Este calea prin care se formeaz o con tiin larg , anulând deosebirile dintre bine i r u, dintre moral i imoral. Pentru ei exist numai ra iunea, ra iunea i ra iunea, de trei ori, închipuind omul drept centru al universului. El insist ca paranormalul s fie considerat o tiin , ba chiar e ridicat la rang de religie. Antihristul din trecut, comunismul, se impunea for at, prin constrângere. Aceast form nou a antihristului se impune prin vraj , prin seducerea omului, prin în el ciunea difuzat în numeroase publica ii i posturi de televiziune. Pe tineri i pe oamenii care se las am gi i de senza ionalul cu con inut New Age din toat massmedia îi sf tuim s fie aten i, s se întoarc la credin a în care au fost boteza i, s cunoasc înv tura sfânt , s se întoarc la Dumnezeu, s nu se lase în ela i. Aceast înv tur ateist a 357

paranormalului este de natur diabolic i va c dea prin sabia cuvântului lui Dumnezeu. Va fi o confruntare între Evanghelia dreapt i aceea falsificat de sectari i de ace ti magicieni i ei se vor pr bu i, a a cum a c zut i comunismul, îns deocamdat n-au ajuns la apogeu, ca atunci când la va da Dumnezeu o lovitur s fie definitiv . Acestea sunt lucruri care se desf oar în timp; o vreme îi îng duie Dumnezeu. – Dar mai întâi se va face unitatea statelor i dup aceea unitatea religiei... – Exist în planul lui Dumnezeu acest lucru, ca s fie „p mânt nou i cer nou”, adic o lume în care s predomine dreptatea. Planurile oamenilor sunt multiple, dar Dumnezeu le dejoac proiectele lor: „Orice sfat ve i sf tui risipi-l-va Domnul; c iar i de ve i putea, iar i ve i fi birui i, c ci cu noi este Dumnezeu”. De se va afirma p gânismul la putere, va fi biruit de puterea lui Dumnezeu. – Ce alte lucr ri antihristice a i mai depistat dumneavoastr în societatea contemporan ? – O lucrare satanic este masoneria, alta este Martorii lui Iehova. Aceasta din urm este proiectat tot de iudei, ca sa fac o religie universal f r Hristos. Practic, multe voie te omul, multe proiecteaz , dar vor c dea toate la vremea cuvenit , pentru c Domnul împ r e te peste toate. Mai ine i minte c , în perioada p gânismului comunist, s-a ar tat pe cer semnul Fiului omului. Ce înseamn aceasta? C spiritualitatea cre tin a fost r stignit ? La r s rit soarele s-a întunecat ca i cum ar fi fost 358

acoperit cu un sac. Luând geografic expresia, rezult c soarele Hristos a fost întunecat în partea de r s rit a p mântului. Luna în sânge s-a pref cut, adic genera ia aceasta a pierit însângerat . Stelele din cer au c zut, ceea ce înseamn c ierarhii bisericii, în special în Rusia, au fost extermina i, bisericile au fost închise, m n stirile pustiite, s-a scos înv mântul religios din coal , mul i preo i i c lug ri au ajuns la închisoare, chiar i mirenii au suferit pentru credin a lor. Asta fiindc au purtat pecetea lui antihrist pe frunte sau pe mâna dreapt . – Ce era pecetea lui Antihrist p rinte? – Pecetea lui antihrist vizeaz mintea i lucrarea. Pe frunte înseamn s accep i ideologia lor, adic s fii robit cu mintea i pe mân înseamn s lucrezi conform acestei ideologii. Întâi cu mintea i apoi cu mâna; comuni tii nu au mai f cut cruce i au interzis crucea. Au f cut, cum se zice la Scripturi, „icoana fiarei celei dintâi”, adic au construit un imperiu asemenea celui roman care a prigonit cre tinismul. – Atunci cum explica i cifra 666, care se pune pe frunte sau pe mân ? C iat am auzit c în America erau deja anul trecut 7000 de in i care purtau pe mân un cip, sub piele, cu cifra 666... – Aceia sunt satani ti, nu putem generaliza. Implanturile acestea in de progresul tiin ei. Cifra 666 se explic astfel: omul are un al aselea sim , care este ra iunea. Revela ia Vechiului Testament este cifra apte. Revela ia Noului Testament este cifra opt, Legea Harului. Nou reprezint ierarhia 359

cereasc , cele nou cete. Zece este divinitatea. Când a venit comunismul la putere, nu a r mas la cifra opt, adic la Hristos, nici la cifra apte, la revela ia Vechiului Testament, ci a coborât la cifra ase care este a ra iunii omului, adic a p gânismului. Nu au coborât nici mai jos, la cele cinci sim uri, nici nu au urcat. Comuni tii s-au fixat stabil în ase, adic ra iune, ra iune, ra iune sau 666. Au repetat, asem n tor cu cre tinii care spun de trei ori Amin. Amin. Amin. – A disp rut comunismul. Înseamn c a disp rut i 666, ra iune, ra iune, ra iune, promovat de ei? Nu cumva ateismul se perpetueaz i vine din alt parte acum? – Am spus mai sus c New Age a preluat tafeta atee, dar nu se mul ume te numai cu ra iunea, ci reînvie formele magice ale p gânismului. Este tot lucrarea satanei, într-o form pu in diferit . – P rintele Ioanichie B lan de la Sih stria Neam ne-a tâlcuit într-un interviu c primul 6 este îndoiala în credin , al doilea 6 desfrâul generalizat i al treilea 6 violen a. Sunt trei direc ii de ac iune, provenite din Vest, care pr bu esc lumea în p cat i o despart de Dumnezeu. – Ra iune, ra iune, ra iune nu are nimic de a face cu revela ia divin . ine de tiin a pozitiv i e deformat prin promovarea magiei actuale. Nu trebuie s ne îngrijoreze emfaza unor mari guru care se cred protectorii lumii, prin invocarea spiritelor. Acelea sunt spiritele rele. Noi invoc m puterea care guverneaz , care binecuvânteaz i care pedepse te. 360

tiin a e dar de la Dumnezeu, dar dac omul o folose te în scopuri rele, tot omul trage consecin ele. – Ce p rere ave i despre proiectatul control asupra omului prin intermediul calculatoarelor i sateli ilor? Printr-un cip implantat în mân orice individ va putea fi controlat de la distan orice ar face... – Când Dumnezeu a zis omului: „St pâni i p mântul!” a avut în vedere tiin a care este un dar divin. Depinde de om cum o folose te, în bine sau în r u. Fi i convins îns c orice ar inventa omul, dac este folosit împotriva voin ei lui Dumnezeu, împotriva firescului, împotriva binelui, va fi r sturnat cu puterea Celui Preaînalt. Nimic nu po i s st pâne ti f r voia lui Dumnezeu. Nu trebuie s ne îngrozeasc vraja cu care vin ei acum spre noi. Comunismul ne persecuta, ne constrângea s facem ce nu vrem. – Ave i dreptate, acum se duc oamenii de bun voie la noua form de ateism... – Îi în eal cu u urin pe cei lipsi i de educa ie religioas , c nu s-a f cut jum tate de secol a a ceva, îi în eal cu bunuri materiale, apoi pe naivii care alearg dup senza ional. Oamenii sunt deruta i întrucât Dumnezeu îng duie multe. ÎI las pe om s cerceteze multe, s se ispiteasc , s se scufunde în întuneric pentru a avea de unde se întoarce. Dar s nu uit m c Hristos este puterea i c El hot r te toate, c în mâna Lui se afl totul. Ceea ce fac magii de la New Age e praf i pulbere în fa a lui Dumnezeu. 361

*** Biserica lui Hristos nu se ap r prin compromisuri, nici prin f rnicie, ci prin credin tare i m rturisirea adev rului. Hristos este Adev rul. Îl iube te pe Hristos numai cel ce r mâne în adev r i persist în adev r. Înaintea lui Dumnezeu, nu exist altceva, decât da i nu; ceea ce este da, s fie da, i ceea ce este nu, s fie nu. Ceea ce este mai mult decât da i nu, aceea este de la diavolul. În elepciunea i pruden a s nu fie confundate cu f rnicia, care este osândit de Dumnezeu.

Î.P.S. Serafim Joant

99

Mitropolit al Germaniei i Europei Centrale Eu sunt un om optimist. Am o structur optimist i cred cu toat puterea mea i cu toat convingerea c Biserica rena te pentru c Hristos lucreaz pentru rena terea ei. Mul i, pu ini, câ i sunt, eu sunt convins c oamenii ace tia buni care se nevoiesc, se str duiesc i urm resc o rena tere a Bisericii sunt tot mai mul i ast zi. Sunt foarte mul i tineri cura i la suflet, foarte mul i doritori de înnoire. N-au experien a necesar , pentru c n-au vârsta, dar eu cred c de i, pe de-o parte, observ m c lumea se 99

P rintele Teofil – amintiri despre duhovnici pe care i-am cunoscut, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2003, pag. 30-31.

362

îndreapt spre o apocalips , s -i zicem a a, spre o pierzare, spre o descre tinare, spre o secularizare tot mai profund , pe de alt parte întâlne ti în lumea de ast zi oameni, care cred eu c se înmul esc i ace tia – de i sunt o minoritate totu i i vor r mâne o minoritate întotdeauna –, care adâncesc, aprofundeaz credin a, au o exigen duhovniceasc deosebit . Deci, pe de-o parte, valul lumii care vine ca un t v lug i cuprinde tot ce-i st în cale, lumea mare care merge spre pierzare, calea larg despre care vorbe te Sfânta Evanghelie i apoi calea aceasta strâmt , dar care ast zi i mai mult ca alt dat devine tot mai exigent , tot mai curat , tot mai sfânt , tot mai preten ioas i tot mai conform cu voin a lui Dumnezeu i înnoirea Bisericii. A a încât eu cred în biruin a acestei laturi pozitive, a c ii îngere ti, strâmte, i c Dumnezeu nu va p r si Biserica i lumea niciodat i c r m i a aceasta se va mântui i din r m i a aceasta se va produce o rena tere mai mare.

Hieroteos Mitropolit de Nafpaktos100 Interpretare la parabola bogatului nemilostiv i s racul Laz r

100

Hieroteos Mitropolit de Nafpaktos, Via a dup moarte, Editura Bunavestire, 2000, pag. 24-26, 212-214, 230-231.

363

Avraam, care nu este de acord cu rug mintea bogatului nemilostiv de a-l trimite pe Laz r pe p mânt pentru a-i îndemna pe fra ii acestuia la poc in , i-a justificat pozi ia spunând c , dac oamenii nu-i dau ascultare lui Moise i Proorocilor, „ei nu vor crede nici dac ar învia cineva din mor i”. Omul trupesc nu se poate poc i, oricât de multe minuni ar vedea de-a lungul vie ii sale. El tr ie te într-un somn de moarte. Aceasta este realitatea. Dac libertatea omului nu este valorificat , atunci nu poate fi vorba de poc in . Totul se face prin voia lui Dumnezeu i conlucrarea omului. Cel mai de seam eveniment din istorie este întruparea lui Hristos, Învierea Sa i întemeierea Bisericii, care este de fapt Trupul Celui Înviat din mor i. Dac omul nu se las insuflat de aceast realitate cutremur toare, dac omul nu se las convins de vie ile atâtor sfin i care sunt p r i ale Întrup rii lui Hristos, omul nu va fi convins nici de cea mai mare minune. Mântuirea i rena terea omului nu sunt rezultatul unor prestidigita ii, ci sunt rodul liberei expresii a voin ei sale, rodul suferin ei, al luptei i al unei munci istovitoare. Din p cate, mul i oameni ai timpurilor noastre se mul umesc cu evenimentele magice, aparente. A fi convins de existen a vie ii de apoi este o problem de sensibilitate duhovniceasc l untric . Chiar dac cineva ar învia din mor i, unii ar putea spune c este vorba de o n lucire.

364

Ast zi se vorbe te foarte mult despre a anumitele „tr iri de dup moarte”. Unii oameni afirm c sufletul le-a p r sit trupul sau era pe punctul de a-l p r si i apoi s-a întors înapoi în trup. Ei povestesc însp imânt toarele lucruri pe care le-au v zut i tr it. În cadrul Bisericii Ortodoxe se afirm faptul c au existat cazuri când sufletul s-a reîntors în trup. Cu alte cuvinte, oamenii au fost învia i prin puterea lui Dumnezeu. Acestea sunt îns cazuri excep ionale; nu se întâmpl oricui. Exist sfin i care au tr it experien e însp imânt toare, în care au cunoscut iadul i raiul, au tr it chinurile fl c rilor iadului, au v zut îngeri i demoni. Când i-au revenit, au dus o via de poc in i au propov duito i celorlal i. Totu i, consider m c majoritatea experien elor în afar de trup sunt de inspira ie demonic sau reprezint fructul tr irilor refulate, ori nu sunt decât fantezii sau rezultatul sedativelor sau drogurilor date pentru combaterea durerii din pricina suferin elor produse de bolile care îi afectau pe respectivii oameni. Desigur c în aceste caz se cere mult discern mânt pentru a putea deosebi aceste st ri – dac ele vin de la Dumnezeu, de la diavol sau dac sunt datorate anomaliilor psihologice i somatice. În cadrul Bisericii nu a tept m învierea sfin ilor sau tr irea acestor st ri pentru a crede în Dumnezeu. Avem Sfânta Scriptur , vie ile Proorocilor, ale Apostolilor i ale Sfin ilor, avem cuvintele i înv turile lor, precum i sfintele lor 365

moa te, i credem c via a ve nic exist cu adev rat. Uneori, fiecare dintre noi este învrednicit de Dumnezeu s tr iasc în inima sa experien a raiului i a iadului. Dincolo de acestea, urm m îndemnurile lui Hristos pentru a ne vindeca sufletele, astfel încât s ne putem rezolva multe probleme existen iale, interpersonale, sociale i ecologice. Ascultând poruncile lui Dumnezeu devenim oameni echilibra i. *** Dac analiz m cu aten ie „ascetismul” apusean, vom vedea c acesta are ca scop s îl îndrepte pe om spre vederea lui Dumnezeu. Dar nu aceasta este problema, de vreme ce cu to ii Îl vom vedea i Îi vom vorbi. Domnul Iisus chiar descrie acest lucru într-un pasaj despre Judecata de Apoi. Dar ceea ce este important pentru om e faptul ca acesta s fie mântuit atunci când Îl vede pe Dumnezeu. Ortodoxia posed o metod de vindecare. Aceasta apare printre altele, într-un subtitlu al Filocaliei. Acolo se scrie: „Filocalia sfin ilor trezvitori în care, prin f ptuire i vedere duhovniceasc , mintea omului e cur it , luminat i des vâr it ”. Nu ar trebui ca noi s avem acea dorin vie de a vedea slava dumnezeiasc , a a cum o au foarte mul i oameni, i care prin urmare folosesc diferite metode orientale de medita ie. O astfel de curiozitate, în afar de faptul c ne poate duce pe un drum gre it, poate s urmeze o alt cale. i acest 366

lucru se întâmpl mai precis în Biserica Ortodox , tocmai pentru c Dumnezeu devine iad pentru cei p c to i, sim im c prima noastr grij este aceea de a ne purifica sufletele. Cur irea este legat de mântuirea omului i desigur c aceast mântuire constituie dobândirea iubirii altruiste. Iadul nu reprezint absen a lui Dumnezeu, a a cum se spune de obicei, ci este prezen a i perceperea lui Dumnezeu ca foc. i desigur, a a cum am mai spus într-un alt capitol, putem s tr im deja raiul i iadul. Ba mai mult, a spune c modul în care vom tr i cea de-a Doua Venire a lui Hristos depinde de felul în care Îl percepem pe Dumnezeu acum, în aceast via . Potrivit Sfântului Ilie Presviterul, raiul reprezint vederea unor realit i în eleg toare (inteligibile). În aceast viziune gnosticul, adic cel care a dobândit cunoa terea lui Dumnezeu, „intr în rug ciune ca în propria-i cas ”. Omul angajat deja în practicarea ascezei, adic acela care se afl în starea de cur ire, „este privit doar ca un trec tor”, de vreme ce dore te s intre în acea stare, dar este împiedicat de o barier , cea a vârstei duhovnice ti. Raiul este atins prin biruin a asupra patimilor i desprinderea de cele lume ti, ceea ce înseamn c trebuie s ne schimb m sufletul, dominându-ne partea sensibil i suferin ele. Ilie Presviterul spune c raiul, ca stare de spirit lipsit de emo ii i dureri p mânte ti, este ascuns în noi i este „un chip a locului unde drep ii vor s l lui”. 367

Potrivit Sfântului Grigorie Sinaitul, focul i întunericul, viermii i tartarul, adic iadul, se caracterizeaz prin „ob teasc patim a dulce ii i ne tiin a întunericului i pl cerea moliciunii din to i i tremurul i miasma cea împu it a p catului”. A adar, patima dulce ii, întunericul i moliciunea, tremurul i miasma împu it a p catului sunt primele experien e ale iadului, i ele sunt resim ite chiar i acum. Toate aceste lucruri sunt deja „prezente i reprezint primele semne ale chinurilor iadului”. Concluzia acestei analize este aceea c Biserica este aidoma unui a ez mânt de s n tate care îl vindec pe om. Aceasta este de altfel i preocuparea de baz a preo ilor. Din aceast perspectiv , ei î i pot îndrepta aten ia i spre alte lucruri. Spre exemplu, preo ii se pot implica în toate problemele oamenilor, în ac iuni filantropice .a.m.d., dar principala lor preocupare este aceea de a-l vindeca pe om. Aceasta reprezint adev rata ac iune filantropic , ce va avea urm ri pe ve nicie. C ci ce rost are s avem grij doar de nevoile materiale ale oamenilor, dac nu ne interes m de via a ve nic a acestora? Dac o Biseric ar proceda a a, ea ar putea fi considerat , i de fapt i este, o Biseric lumeasc . Omul nu a fost creat doar pentru aceast via i aceast lume, ci i pentru a evolua spre o împlinire mai înalt . Exist voci care acuz Biserica de indiferen fa de problemele sociale i de neimplicare în fr mânt rile sociale. i nimeni nu neag faptul c 368

Biserica ar trebui s - i sporeasc implicarea. Dar atunci se pune întrebarea: Oare moartea nu reprezint o problem crucial ? În afar de faptul c fiecare om este chinuit de propria sa moarte, care îi este dat înc de la na tere, de vreme ce se na te pentru a muri, în acela i timp el este chinuit i de moartea celor dragi lui. Nu produce moartea probleme sociale i personale? Biserica se preocup tocmai de aceast problem a mor ii, i îl ajut pe om s o dep easc prin tr irea în Hristos. Dar când Biserica se preocup de mântuirea sufletului omenesc, atunci aceasta are implica ii sociale directe. Omul care este mântuit este împ ciuitor, sincer, lini tit, i prin urmare un bun familist i cet ean. Mai mult chiar, a a cum în vremuri de restri te spitalele continu s vindece, tot a a Biserica nu- i pierde caracterul terapeutic i puterea de a mântui oamenii i în momente mai grele ale istoriei. A adar, tr ind întru Biseric , noi trebuie s c ut m a ne mântui pe toate c ile pe care Biserica ni le arat , prin sfintele taine i ascez , i prin toate celelalte mijloace folosite de c tre Biseric , astfel încât chiar i acum, dar mai ales atunci, la a Doua Venire a lui Hristos, slava dumnezeiasc s aib putere de mântuire asupra noastr , i nu de osândire. *** Multe i felurite osânde se vor abate asupra celor ce nu î i schimb felul în care tr iesc. În via a ce va s vie, cei p c to i vor tr i alte chinuri decât cele din aceast via . Sfântul Grigorie spune c în 369

via a ce va s vie ei vor cunoa te osânda prin foc, i nu rena terea. El scrie cu hot râre: „Atunci când auzi i cuvântul foc, a i fost înv a i s v gândi i la un altfel de foc decât cel care poate fi v zut, c ci în acel foc exist ceva ce nu se g se te în focul lumesc”. Focul prin care oamenii vor trece în via a viitoare va fi diferit de focul pe care îl cunoa tem acum. Focul lumii noastre poate fi stins în multe feluri, în vreme ce focul din via a ce va s vie va r mâne pururea aprins. „A adar, acel foc va fi altceva decât focul lumii acesteia”. Iar dac cineva aude vorbindu-se despre viermii care îl vor mânca pe om, s fie încredin at c este vorba despre alt fel de vierme decât acela care tr ie te sub p mânt. C ci „expresia el (viermele – n.t.) nu moare niciodat ne duce cu gândul la alte târâtoare decât cele pe care le cunoa tem pe p mânt”. *** Iadul exist cu adev rat, i este st pânit de foc i viermi, care îns nu seam n cu focul i viermii pe care îi cunoa tem din lumea real , ci sunt realit i necreate. Faptul c lucrurile Vie ii de Apoi nu vor sem na cu cele ale vie ii de acum, i faptul c viermele „nu moare niciodat ”, arat c atât focul cur itor cât i viermele cel neadormit prezint energia necreat a lui Dumnezeu, la care trebuie s se a tepte cei care nu s-au cur it în aceast via . ***

370

Dumnezeu este adev r, iar acest adev r este lumin . Via a întru credin i virtute duce la cunoa terea acestei negr ite lumini. Pentru a nu crede c Sfântul Grigorie101 vorbe te despre virtutea umanist , trebuie s ar t m c prin virtute el în elege cur irea sufletului. Nu este cu putin ca oamenii cu picioarele legate s se ridice la în l imea la care pot atinge lumina adev rului. A adar, sufletul trebuie eliberat de aceste leg turi. Nu vrem s spunem c trupul trebuie l sat deoparte, ci sufletul trebuie eliberat din hainele de piele în care firea omeneasc a fost închis dup nesupunerea Primului Om. Astfel vom vedea lumina adev rului i vom dobândi cunoa terea existen ei, fiindc nonexisten a este minciun i închipuire. Potrivit Sfântului Grigorie, ceea ce este afar de Dumnezeu este non-existen , prin aceasta în elegând c omul tr ie te în minciun i închipuire, i nu faptul c el înceteaz s fiin eze. În lumina acestei interpret ri, este evident c prin cur ire omul dobânde te cunoa terea existen ei i alung non-existen a, care este minciun i închipuire.

P rintele Efrem Athonitul102 (1912-1998)

101

Sfântul Grigorie Palama [Nota edit.]. P rintele Efrem Athonitul, Despre credin Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 11, 16. 102

i mântuire,

371

Dac citi i c r ile Sfin ilor P rin i ve i vedea c mul i s-au sfin it cu u urin f r s - i fac prea multe griji, i-au sfin it sufletele f r s fac osteneli, f r s fac jertfe, f r s duc lupte ascetice. Dar cum s-au sfin it? Au ales ascultarea.

Pream rit i fericit este omul cre tin, dreptcredinciosul care va m rturisi în fa a tiranilor, în fa a ateilor, în fa a materiali tilor i ra ionali tilor, dumnezeirea Hristosului nostru. Biserica noastr crede i m rturise te c va na te sfin i pân în vremurile cele mai de pe urm , pân la sfâr itul veacurilor, c va ar ta fii sfin i i vrednici de cunun . Dup cum vedem, ast zi nu avem oameni care s se nevoiasc precum vechii asce i i pustia nu mai arat ca atunci sfin i f c tori de minuni i purt tori de duh. Care vor fi, deci, sfin ii timpurilor de pe urm , de vreme ce nu lucr m nevoin a i virtutea vechilor asce i i monahi? Trebuie s credem neclintit c în vremurile de pe urm , în care am intrat deja, oamenii sfin i vor fi aceia care vor da m rturie despre Iisus al nostru i vor propov dui i vor spune r spicat c Hristosul nostru este Dumnezeu adev rat, întrupat în om. Prin aceast m rturisire se vor încununa i se vor sfin i. *** V zând cum evolueaz lucrurile în lume i crezând în cele spuse de Biserica noastr , ne d m seama c se apropie vremuri grele. Poate c suntem în cercul din exterior i în continuare vom înainta în 372

urm torul i în urm torul, i vom ajunge în centru. S ne preocupe în mod deosebit lucrul care trebuie. S ne preg tim în întregime i cu duhovnicie, s ne preg tim suflete te, s ne cur im pe din untru de orice p cat. S ne poc im pentru p catul pe care îl avem sau pentru ceea ce vom înf ptui mai târziu, încât s ne comport m cât se poate mai bine în fa a acestui sfâr it. Nu tim dac în zilele noastre vom ajunge la mucenicie. P rin ii trebuie s se îngrijeasc de credin a copiilor lor. S s deasc i s transmit copiilor dreapta-credin . S le vorbeasc despre dumnezeire, s cread în Dumnezeu ca s nu se clatine de duhul necredin ei care domne te pretutindeni. C ci dac copiii no tri nu vor avea credin vitejeasc în suflet, cum îl vor înfrunta mâine pe Antihrist? Cum îi vor înfrunta pe antihri tii de acum care sunt diferitele erezii? Dac nu avem credin curat în Hristos, nu avem temelie i, f r temelie, casa se pr bu e te. S dobândim în noi temelia puternic , serioas i statornic a credin ei, încât mâine s facem fa nevoin ei pe care o va cere m rturisirea dumnezeirii Hristosului nostru... Prin urmare trebuie s înt rim i s însufle im propria credin , i aceasta ne va fi o mare binefacere. *** - Eu, P rinte, i-a spus un ieromonah, am fost 20 de ani simplu monah, iar când am devenit preot, nu puteam s m obi nuiesc cu g ndul c sunt preot. i chiar din urm toarea zi dup hirotonie, diavolul m-a luptat cu gânduri necurate, cu ner bdare, cu fric . 373

- Diavolul î i face treaba lui, dar i noi trebuie s ne-o facem pe a noastr . Fiul meu, s-o rogi pe Maica Domnului, pentru c to i sfin ii s-au rugat ei. Omul nu prime te nici o harism de la Dumenzeu, f r mijlocirea Maicii Domnului. Maica Domnului împarte lumii harismele. Da, Maica Domnului le împarte. Despre preo ie103 Când liturghise ti, s ai în vedere c e ti mijlocitor. Iei de la lume durere, lacrimi, boli, rug ciuni i le duci sus la tronul dumnezeirii. i aduci apoi lumii mângâiere, vindecare i tot ceea ce are nevoie fiecare. Dumnezeu i-a d ruit o mare vrednicie, fiul meu, de aceea s te sile ti s te ridici la în l imea ei. Urechea lui Dumnezeu ia aminte la gura preotului. *** Epitrahilul are mare putere. Prin el se face împ carea omului c zut cu Tat l, cu Ziditorul s u. De aceea s pomene ti cât de multe nume po i. Cât po i de multe. *** În timpul st pânirii turce ti, mergeau mul i preo i prin casele credincio ilor, iar unul din ei aduna pomelnice i le pomenea la Sfânta Liturghie. Atunci caimacanul, v zând aceasta, i-a spus în sinea sa: "Acesta incit lumea la r scoal ". i astfel l-a prins i l-a închis în temni . Dar într-o noapte, în vis, i s-au 103

Ieromonahul Iosif Aghioritul, Stare ul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2004, pag. 240-242, 244-245.

374

ar tat turcului to i aceia pe care îi pomenea preotul i iau spus: "Ascult , sau îl sco i pe preot afar , deoarece acesta ne pomene te i ne d mângâiere, sau î i vom lua primul copil". Atunci turcul s-a temut, de i era perioada st pânirii turce ti, i i-a spus preotului: "Hai, p rinte, mergi cu bine, pentru c nu vreau s -mi pierd copilul". Epitrahilul are o mare putere, fiul meu. Mare putere! S pomene ti cât de multe nume po i. *** Mai demult, p rintele Arsenie, fratele duhovnicesc al b trânului Iosif, mi-a dat s pomenesc ni te nume, pe care le avea înc de când emigrase din Rusia în Grecia. Iar dup o vreme mi-a spus: - tii, P rinte, ce am visat? Se f cea c am vizitat pe unul din cre tinii ale c ror nume i le-am dat s le pomene ti i l-am întrebat cum o duce. Iar acela mi-a spus: "Nu o duc prea bine, dar din fericire vine P rintele Efrem i ne mângâie". Apoi a venit altcineva i lam întrebat i pe acesta: "Tu cum o duci?". Iar acela mi-a r spuns: "A a i a a. Uneori plou mai mult vreme i r cesc, dar din fericire vine P rintele Efrem i ne mângâie". *** - Fratele meu, acestea sunt sufletele pe care le pomenesc. *** Pentru care pricin oare s-a sfin it p rintele Nicolae Planas? Pentru c pomenea foarte multe pomelnice. i eu atunci când mi-am amintit ni te nume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, c ci acolo îmi erau la îndemân . Dup o vreme am visat c 375

au venit la mine ni te b trâni de demult, îmbr ca i cu haine din acelea care se purtau pe vremuri. Aceia mi-au spus: "Fiule, tu ne-ai scris în pomelnic, dar stare ul t u nu ne pomene te". - P rinte, îi spun stare ului, de ce nu pomene ti acele nume de la Proscomidie? - Pentru c nu pot s le descifrez, îmi r spunse acela. - P rinte, uite ce am visat. Apoi i-am povestit visul. i de atunci m-am hot rât s pomenesc cât mai multe nume. Cu cât mai multe nume pomene ti, cu atât este mai mare r splata pe care o prime ti. Aceasta este cea mai mare milostenie: s îl une ti pe om cu Dumnezeu. Iar lucrul acesta po i s -i faci. *** Mare îndr zneal are epitrahilul. Mare îndr zneal ! De aceea, fiul meu, str duie te-te s dobânde ti o stare duhovniceasc . S tii c dac liturghise ti i nu plângi, înseman c undeva ai gre it. Eu m preg team toat ziua pentru vremea Sfintei Liturghii, iar când începeam Liturghia, nu puteam s -mi opresc lacrimile...De aceea, fiul meu dac vrei s se mântuiasc sufletul t u, în dar s pomene ti cât mai multe nume.

P rintele Visarion Coman104 104

Un chip al blânde ii, P rintele Visarion de la Clocociov, Editura Mitropolia Olteniei, 2003, pp. 59-60.

376

(1921 - 2002) - În slujba tunderii c lug rului, se cere celui care tocmai este f cut monah, ascultare: c tre stare , c tre duhovnic, dar i c tre toat ob tea. Aceast stare de smerenie în fa a tuturor este posibil dac to i cei din ob te au frica lui Dumnezeu, dac sl biciunile lor sunt trec toare, au o limit . În realitate, exist în m n stiri oameni f r frica lui Dumnezeu, c rora, din cauza sl biciunilor lor i a neputin ei tale, s nu le po i da ascultare. Ce e de f cut în acest caz? - La sfâr itul lumii, c lug ri vor fi ca mirenii i mirenii vor fi ca dracii. i acum este timpul acesta de pe urm . Acum nu trebuie decât atât: r bdare; dar ascultarea are valoare ca inainte. C ci i-n vechime, în vie ile sfin ilor scrie c erau sfin i care erau huli i, oc râ i, batjocori i în m n stire. Sfânta Isidora era sfânt , i aruncau maicile, surorile din m n stire, zoi pe ea, spunând c este nebun , c e stricat la minte. Ascultarea e bun ; nu este rea decât dac este un conduc tor f r frica lui Dumnezeu, r u, desfrânat, be iv. Atunci se poate c lca ascultarea. - Care e cauza sc derii vie ii duhovnice ti din m n stiri ast zi, a a cum o cunoa te i din experien a de duhovnic? - Eu pun foarte mare baz pe ascultarea de duhovnic. 377

Dac e conduc tor bun, trebuie s ascul i de el i la bine i la r u. Ascultarea este baza mântuirii în m n stire. Dac am avut în via câteva maici, care m-au ascultat ani de zile i la bine i la r u, leam socotit sfinte fa de celelalte; nu cuvioase, nu drepte, sfinte. Mântuirea unui c lug r în asta st : s se fereasc de p catul desfrân rii i, cât poate, s asculte de cineva mai mare, dac -i în elept. Scrie într-o carte: nici o fapt nu este mai bun , decât cineva s se supun în fa a unui dasc l corect.

Arhimandrit Daniil Gouvalis105 Adesea, în ultimii ani, cre tinii întreab ce atitudine trebuie s aib fa de 666. Duhovnicii i, în general, clericii, sunt adesea întreba i despre aceasta. În anumite momente, episcopii chiar au fost nevoi i s dea enciclice speciale pentru turma cre tinilor. Trebuie s spunem c subiectul privind cifra 666 trece prin dou faze. O gravitate i o semnifica ie are prima faz i o alta, a doua faz .

105

P rintele Daniil Gouvalis, Peregrin prin Sfânta Scriptur , Editura Bunavestire, Bac u, 2002, pag. 355-360, 364-366.

378

În prima faz , cifra 666 o întâlnim ici i colo, fie pe monede, fie pe haine sau vase, fie pe buletinele unor organiza ii, fie pe calculator etc. În cea de-a doua faz , cifra 666 va avea sens pur religios i va fi legat de pozi ia religioas a fiec ruia dintre noi. Ea va ar ta c este primit credin a în dumnezeirea proorocului mincinos, c este adoptat ritualul i închinarea înaintea sa. Atunci proorocul mincinos va încerca s îi conving pe to i s îl accepte ca st pân, ca domn i dumnezeu. Desigur, însemnarea sau pecetluirea cu num rul 666 se va face în bisericile antihristului de c tre preo ii s i, în cadrul unei ceremonii religioase oficiale. Nu trebuie s ne scape aceast distinc ie între faze. Cât timp ne afl m în prima faz , nu merit s pornim lupta împotriva faptului c cifra 666 se afl pe o sticl , pe o oal sau pe o c ma . S nu ne temem acolo unde nu avem a ne teme de ceva. Ce importan are faptul c este pe o bancnot ? Noi cump r m cu acea bancnot cinci c r i de suflet folositoare pe care le împ r im unor oameni care astfel se mântuiesc. Ce importan are faptul c pe o cartel de transport se afl cifra 666? Nu cumva luarea i folosirea acestei cartele au folosit la o ac iune religioas ? Dac Cezarul, adic statul, dore te s pun ici i colo, la vedere sau mai ascuns, num rul 666, s fie s n tos. N-are decât. Atâta timp cât aceasta nu are leg tur cu vreo preten ie de natur religioas , ne este indiferent. «Da i deci Cezarului cele ce sunt ale

379

Cezarului i lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu» (Matei 22, 21). S mai fim aten i i la aceasta. Un cre tin are pa aport i c l tore te în mai multe ri. Inevitabil, pe pa aport i se vor pune diferite tampile. Multe dintre ele au embleme i semne musulmane, atee, idolatre, budiste etc. i ce-i cu asta? A p it cre tinul ceva? Acela i lucru este valabil i în ce prive te timbrele pe care le folosim când trimitem scrisori. Prin urmare, nu trebuie s ne înfrico m de lucruri neînsemnate i care nu- i au acum locul. S nu c dem victime unei astfel de temeri. Exist oameni, cu diferite obiective i interese care caut s semene în sufletele cre tinilor o fric prematur i tulburare sufleteasc . Dup aceea, exploateaz foarte bine situa ia creat i le iau acelor oameni toat averea. Ba chiar unii reu esc s conving o mul ime de cre tini s le dea bani ca s cumpere terenuri potrivite (!) unde s ridice case în care s se refugieze în vremea antihristului! i înc spun c venirea antihristului este foarte aproape. A a c cei p c li i trebuie s dea imediat mari sume de bani!... Unii, excesiv de «ortodoc i», n-au alt treab decât s cultive o fric prematur i neîntemeiat . Atâta timp cât nu se face nici un ritual religios, cifra 666 nu are nici o semnifica ie. Conform tradi iei apostolice a Bisericii noastre, însemnarea cu cifra 666 se va face, a a cum am spus, în cadrul unui ritual religios oficial. Îns aceasta nu s-a petrecut înc .

380

Va trebui îns s sus inem cele spuse i cu texte consacrate. De aceea trimitem la scrierile Sfântului Ipolit al Romei, care men ioneaz numeroase tradi ii apostolice. S vedem ce scrie: «Ia trimis Domnul pe Apostoli la toate neamurile, iar el (antihristul) la fel î i trimite apostolii s i mincino i. Mântuitorul a adunat oile risipite. Tot a a i antihristul adun poporul risipit al iudeilor. A pecetluit Domnul pe cei ce cred în El. i antihristul va face la fel» (Despre Hristos i despre antihrist, 6). Pece ile pe care le d Domnul cre tinilor sunt Botezul i Mirungerea. În Vechiul Testament era t ierea-împrejur. Desigur, este vorba despre ritualuri religioase oficiale. Sfântul Ipolit subliniaz , a adar, c i antihristul va lucra în acela i fel – « i el va face la fel». Adic , primirea pe mân sau pe frunte a cifrei 666 va constitui un ritual oficial, o tain a anti-botezului i a anti-mirungerii a anti-bisericii antihristului. Aceasta va ar ta v dit c individul respectiv l-a primit pe antihrist ca dumnezeu adev rat i ca mântuitor. S cunoa tem bine lucrurile. S nu facem ce spun to i nepricepu ii. Exist unii ce propov duiesc c deja s-a n scut mesia cel mincinos. Ba chiar sus in c tiu numele s u, data na terii i data apari iei sale. Dragi cititori, cei ce dau date cronologice în privin a celor de pe urm , fi i încredin a i c sunt r t ci i sut la sut . Fie i numai precizarea unei date exacte constituie indiciu f r gre dup care identific m r t cirea. Din sec. I d.Hr. i pân ast zi au tot ap rut oameni care preziceau, 381

cu date, evenimente eshatologice. To i s-au dovedit r t ci i. Nimeni nu poate spune date exacte. Poate antihristul va veni în cincizeci de ani, dar poate ap rea i în trei mii de ani. Aceasta numai Dumnezeu o cunoa te. Printr-o stranie coinciden , to i cei ce în trecut vesteau date eshatologice, erau membri ai unor schisme sau secte. Neîndoios, în zilele noastre se dezvolt o eshatologie maladiv . În enciclica sa, Mitropolitul Antim de Alexandroupolis, exprim aceasta foarte plastic: «Dac toate aceste zvonuri r spândite i dac toat «teologia» iresponsabil circulând în popor despre antihrist i 666 ar fi fost cât de pu in adev rate, crede i c Bisericile Ortodoxe recunoscute, din întreaga lume, ar fi r mas nep s toare i n-ar fi spus nimic? Atâtea sinoduri, atâtea facult i de teologie, atâ ia clerici, atâ ia oameni cucernici i sfin i nu ar fi spus nimic?». Într-o publica ie cu con inut religios s-au publicat urm toarele: «Aten ie la exege ii improviza i ai proorocirilor i ai Apocalipsei... Se remarc la ace tia contradic ii flagrante, interpret ri i r st lm ciri, cuget ri i idei aberante, care ajung la extremisme, ducând chiar la desp r irea familiilor. i cel mai trist este c se public numeroase lucr ri, c r i, reviste i altele, care îi fac pe cititori s devin fanatici, provocând confuzie i tulburând con tiin e... Num rul 666 nu ucide i nici nu poate v t ma pe nimeni. Nimeni nu se leap d de Hristos i de sufletul s u, dac nu o face în chip voit, dup 382

cum ne spune Sfântul Cosma Etolianul. Credin a nu este un num r teoretic, ca s poat fi distrus i anulat automat de un alt num r. Credin a este leg tura noastr nemijlocit i vie cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos i, când suntem lega i de El în smerenie i dragoste, absolut nici o for nu ne poate desp r i de El i nu ne poate v t ma» («Orthodoxos Typos», 21. 11. 1986). Trebuie s pricepem c for a r ului este un lucru profund, o dimensiune ce prive te cele l untrice i nu cele exterioare. Poate omul s - i umple de însemne cre tine toate obiectele pe care le folose te – cartea de identitate, pa aportul, carnetul de s n tate, carnetul de depuneri etc. poate pune cruci pe ele... i totu i, gândurile sale, sentimentele i dorin ele sale s lucreze r ul. Pe dinafar pare cre tin, îns l untric s-a robit p catului. A adar, ce folos? Când îns vom intra în a doua faz a lui 666, atunci când va fi întemeiat noua religie cu un nou dumnezeu, i când se va pretinde un nou botez, atunci lucrurile se vor schimba. Atunci 666 nu va mai fi o simpl cifr , ci un om-satan , care va face pe dumnezeul, care va s vâr i un ritual religios i îi va pecetlui (însemna) pe închin torii lui cu num rul men ionat. Atunci 666 va însemna m rturisirea divinit ii antihristului i primirea ritualului botezului i a ungerii de c tre clerul dumnezeului mincinos. Atunci, dac prime ti num rul 666, te lepezi de adev ratul Mesia i te închini, religios, unui hristos mincinos. i atunci, antihristul nu se va 383

mai interesa dac 666 este pus ici i colo, indiferent unde, ci va voi s fie marcat, însemnat pe trupul omului, în cadrul unui ritual religios. Se în elege de la sine c adev ratul cre tin nu va primi niciodat acest num r satanic. Ci îl va lep da, de i se a teapt la consecin e dintre cele mai grave, chiar de-ar fi s moar . Aici îns trebuie iar s men ion m ceva. Dac în aceast a doua faz , te apuc trei-patru b rba i puternici, te imobilizeaz i, cu de-a sila, te pecetluiesc cu semnul (antihristului), tot nu se întâmpl nimic r u. L untric vei r mâne neatins i nev t mat. Chiar de i-ar însemna pe tot trupul numele sau num rul fiarei, nu vei fi v t mat. În sufletul t u va flutura tot steagul lui Hristos, iar buzele tale vor cânta «Unul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos». Dac noi, cre tinii, am prinde un ateu sau un om ce s-a lep dat de Domnul, om a c rui lume l untric este s la satanei, chiar dac l-am însemnat cu crucea pe tot trupul, cu pe ti, cu cifra 888, cu ini ialele HS sau cu literele A i , la nimic n-ar folosi. C ci conteaz doar voin a. Iar voin a izvor te din adâncurile fiin ei noastre. Jocul se joac în profunzime i nu la suprafa . De aceea i David spune «duh drept înnoie te întru cele dinl untru ale mele». Prin urmare, trebuie s voie ti a-L urma pe Hristos. Inima ta trebuie s - i cear aceasta. Acela i lucru este valabil i în privin a antihristului.

384

Întotdeauna accentul trebuie s cad pe controlul inimii. S ne întoarcem voin a i dragostea c tre Dumnezeul nostru, i s nu st m s cercet m dac pe bancnota de 5.000 de drahme este marcat num rul 666. elul nostru este s ne s dim în gr dina inimii florile blânde ii, r bd rii, cump t rii, smereniei i dragostei. Astfel, fiin a ni se umple de lumina lui Hristos. i-aceast lumin alung departe tot întunericul a ternut de lumea antihristului. Faptul c în zilele noastre vedem c num rul 666 este tot mai prezent, nu trebuie s ne fac s ne gândim doar la lucruri rele. Situa ia aceasta are i câteva aspecte pozitive. Accept m faptul c , pe ce se înmul e te în jurul nostru apari ia num rului 666, ne apropiem de vremea celui f r de lege, de i nimeni nu poate stabili cu exactitate momentul cronologic al evenimentului. tim îns , din a doua Epistol a Sfântului Apostol Pavel c tre Tesaloniceni, c apari ia sa echivaleaz cu o garantare a celei de-a doua veniri a Domnului – «pân ce mai întâi nu va veni lep darea de credin i nu se va da pe fa omul nelegiuirii, fiul pierz rii» (II Tesaloniceni 2, 3). Mai întâi vine lep darea prin antihrist i apoi a doua venire a lui Hristos. Aici unii interpreteaz gre it. Sus in c întâi este vremea lep d rii de credin , a apostaziei, i apoi cea a antihristului. Explica ia corect este aceea c vremea antihristului se identific cu cea a apostaziei. Scrie Theodoret Cyrul: «Lep dare l-a numit pe însu i antihristul, luând numele de la lucru i dându-i-l lui» (Erminia la II Tesaloniceni). i 385

altundeva: «Apostazie nume te îns i prezen a antihristului». Acela i lucru îl sus ine i Fericitul Augustin. El identific apostazia cu antihristul, pe care îl nume te apostat (Despre cetatea lui Dumnezeu, 20, 19). i Teofilact al Bulgariei interpreteaz la fel: „Nu va veni – spune – a doua venire (Parusia) a Domnului, dac nu va veni mai întâi lep darea de credin , adic antihristul. i l-a numit «lep dare de credin » (apostazie), fiindc este el însu i apostazia i pe mul i îi va îndep rta de Hristos, putând a-i îndep rta chiar i pe cei ale i” (Erminie la II Tesaloniceni). Odat cu venirea antihristului, se apropie a doua venire a lui Hristos (Parusia), cea mult a teptat de cre tini. Atunci va începe a se trâmbi a: «Domnul este aproape» (Filipeni 4, 5). Domnul se apropie i nu întârzie. Vine în slav s -i ia pe ai S i în c mara de nunt a negr itei bucurii. *** Propozi ia, «Ei vor porni r zboi împotriva Mielului», d impresia c ar avea o leg tur cu legile Consiliului Europei ce contravin credin ei i moralei cre tine. De exemplu, scoaterea desfrâului de sub inciden a legii, libertatea avorturilor, libertatea pornografiei, protejarea homosexualilor i altele asemenea106. 106

Pentru finalul lunii aprilie 2004, se anun au preg tiri la Bucure ti pentru un festival al homosexualilor. Televiziunile îi încurajeaz , ziarele fac promovarea imaginii lor, legile statului îi protejeaz , iar ei, în loc s se simt o minoritate blestemat , se cred vedete i încearc s racoleze al i tineri. Acum nu se mai feresc i se

386

Mul i zâmbesc, poate, la gândul c ar putea fi o leg tur între Europa Unit i antihrist Ins cine a studiat cu aten ie Cartea Proorocului Daniel, în paralel cu Apocalipsa, accept cu u urin aceast idee. La Daniel, marile împ r ii de pe p mânt, cea a Babilonului, cea a Per ilor, cea a succesorilor lui Alexandru, cea roman , sunt prezentate ca fiare. Citi i capitolul 7. De asemenea, împ ra ii sunt reprezenta i ca ni te fiare cumplite. In capitolul 8, împ ratul per ilor este reprezentat ca un berbec înfrico tor, iar Alexandru cel Mare ca un ap groaznic. Având în vedere toate acestea, cumplita fiar a Apocalipsei, cu cele zece steme împ r te ti, nu poate s reprezinte decât o împ r ie puternic a zilelor de pe urm . Ba chiar o «împ r ie» puternic , alc tuit din mai multe împ r ii separate, simbolizate de cele zece steme. Situa ia actual arat c superputerea viitorului va trebui s fie Comunitatea European , doar dac nu cumva într-un viitor mai îndep rtat va ap rea o nou conjunctur i se va ivi o alt «împ r ie».

laud c în rândul lor intr actori, scriitori, politicieni i chiar prela i ai Bisericii. În ce ne prive te credem c agresivitatea homosexualilor este expresia con tiin elor p tate, o form a neputin ei de a se împotrivi patimei, o c dere dureroas . Poc in a, postul i rug ciunea ar fi vindec toare i pentru ei. Dar vor s se lepede de focul Satanei i s vin la Hristos? Numai Domnul mai are mijloace s -i conving ....( Revista Credin a Ortodox , aprilie 2004). Festivalul s-a desf urat în Bucure ti sub denumirea de ˝Zilele diversit ii˝ între 3 i 9 mai 2004.

387

Dac îns apari ia celui f r de lege este legat direct de Comunitatea European (azi Uniunea European ), atunci se clarific i un pasaj dificil din Apocalipsa107, privitor la dou cet i, în anii antihristu107

Revista ˝Porunca iubirii˝ (vol 5-6, 2003, pag. 242-244) reproduce urm toarea tire : Chirac vrea s -l scoat pe Dumnezeu din Fran a i apoi din toat Europa. Adunarea general a Fran ei a votat, pe 27 mai 2003, crearea unei comisii cu rolul de informare asupra problemei purt rii ostentative a semnelor religioase, filozofice i politice, comisie constituit pe 4 iunie, iar pe 12 noiembrie 2003 aceast misiune de informare a luat sfâr it, ajungând la concluziile previzibile. Se va elabora o dispozitie legislativ care va interzice în mod expres purtarea vizibil în ˝sanctuarele laice˝ a oric rui semn care s indice apartenen a religioas sau politic . Chirac s-a pronun at împotriva purt rii simbolurilor religioase în coli, apoi în spitale s.a.m.d. Este vorba de voalul islamic, kippa evreiasc i crucea. Dar i teologii (!) i speciali tiidin SUA i Anglia au cerut bisericilor s renun e la cruce iar în Germania sunt de asemenea dispute publice privind rolul crucii în biseric . Un magistrat italian a hot rât scoaterea de pe zidul unei coli publice a crucifixului, ca urmare a unei plângeri înaintate de p rintele unui elev musulman.

The Telegraph : Parlamentul Sco iei a interzis i el orice referire la cre tinism în ilustratele lui. Aceasta a fost prea mult chiar i pentru autodeclaratul agnostic J im Sillars, care s-a plâns de aceast ofensiv într-un comentariu publicat în ziarul Scottsman din 3 decembrie 2003. «O astfel de decizie nu urm re te o mai mare toleran fa de religiile necre tine. Înc nu am întâlnit evrei, musulmani, hindu i sau sikh care s fi obiectat vreodat împotriva faptului c Hristos este centrul s rb toririi Cr ciunului. Scoate-L pe Hristos i vei avea o s rb toare p gân . » afirm el. Revista Credin a Ortodox (aprilie 2004), reproduce tirea despre ultimele evenimente din Kosovo: Este cutremur tor faptul

388

c într-o Europ descre tinat nu mai reac ioneaz nimeni la atrocit ile care se petrec în Kosovo. Pe unul din locurile cele mai sfin ite ale b trânului continent se produc, în prezent, cele mai cumplite violen e anticre tine. Trei zile, de groaz au fost 17-19 martie 2004 când cre tin tatea ortodox se afla în Postul Mare, iar albanezii musulmani din Kosovo au înscenat motive i apoi au f ptuit un progrom înfior tor împotriva sârbilor din zon . Popula ia sârb a fost alungat din casele c rora atacatorii albanezi le-au dat foc. Cre tinii nu au putut s se refugieze nici în biserici sau m n stiri, pentru c acestea au fost dinamitate i d râmate cu buldozerele. Cel pu in 13 sate sârbe ti au fost rase de pe fa a p mântului. Au fost distruse i trei cimitire mari. Practic unde au v zut crucea, acolo au lovit. Sunt aproape 1000 de r ni i i 31 de mor i, precum i mii de refugia i care au plecat în Serbia sau tr iesc prin corturi oferite de for ele interna ionale. For e care, în mod tacit, au asistat „neputincioase" i complice la violen ele i barbariile albanezilor. De i, ini ial, au fost cre tini, albanezii ac ioneaz acum ca ni te p gâni. Distrug încrâncena i tot ceea ce aminte te de credin a ortodox . Numai în aceste trei zile nefaste au sf râmat 35 de biserici i m n stiri ortodoxe care se adaug altor 117 loca e de cult cre tin d râmate în timpul r zboiului din Kosovo. Au c zut sub loviturile musulmane Catedrala ortodox a Sfintei Maici a Domnului din Ljevis (sec. al XlII-lea), Biserica Sfintei Mântuiri (sec. al XlV-lea), M n stirea Sfin ilor Arhangheli (sec. XlV-lea), sediul Episcopiei ortodoxe din Kosovo, Seminarul Sfin ii Kiril i Metodiu i multe, multe altele. Zidurile sunt la p mânt, frescele i icoanele sunt profanate i pâng rite, credincio ii sunt alunga i sau omorâ i. Nu vor s mai lase nici o urm a lui Hristos. Kosovo i Bosnia au devenit capete de pod pentru antihri tii musulmani spre Europa. Ei sunt ajuta i de for ele anticre tine occidentale, de bombardiere americane, de tancuri nem e ti, de indolen a solda ilor nordici care vin aici s se distreze. Se strâmtoreaz continuu cercul din jurul ortodoc ilor. i, culmea, noi c ut m ajutor doar de la oameni, uitând de Dumnezeu! De ce oare strig tele ortodoc ilor din Kosovo nu se aud nic ieri?. *

389

lui se vorbe te despre «ora ul cel mare», precum i despre «Babilon, cetatea cea mare». Antihristul, ca st pân religios, î i va avea sediul la Ierusalim - ora ul prin excelen . Ca lider al Europei Unite, adic în calitate de lider politic, î i va avea sediul în ora ul în care î i va avea sediul atunci Parlamentul Europei. In orice caz, «ora ul cel mare» de la 11, 8 este, neîndoios, Ierusalimul. Reproducem aici fragmentul respectiv: « i trupurile lor vor z cea pe uli ele cet ii celei mari, care se cheam , duhovnice te, Sodoma i Egipt, unde a fost r stignit i Domnul lor» (Apocalipsa 11, 8). Desigur, Domnul a fost r stignit la Ierusalim.

Ministrul italian al Reformei, Umberto Bossi, a declan at un scandal de proportii dup ce a declarat într-un interviu dat unui important cotidian italian (Il Giornale), c reprezentan ii elitei Uniunii Europene doresc “s fac pedofilia cât mai u oar posibil”, fiind hot râ i s distrug mo tenirea cre tin a Europei. Bossi, pre edintele grup rii radicale Liga Nordului, membr a coali iei de guvernare de la Roma, a mai spus c Bruxellesul “transform viciile în virtu i” i “promoveaz cauza ateismului cu fiecare zi”. El a continuat, ar tând c mandatul european de arestare este un pas spre “dictatur , deportare i teroare, inspirând frica oamenilor, ceea ce este o crim în sine”, care, potrivit oficialului italian, va conduce în cele din urm la un regim stalinist “multiplicat de 25 de ori”.

390

Iar cel lalt ora , «Babilon, cetatea cea mare», este Roma. Dar Roma din vechime, capitala antihristului imperiului roman, preînchipuie pe teritoriul european tot capitala Europei Unite, care Europ , dup unii comentatori ai Apocalipsei, evolueaz a a cum am spus, foarte sigur, spre o împ r ie anticre tin . A a cum aceea a fost sediul împ ra ilor romani care au prigonit Cre tinismul în prima faz , tot astfel din ea vor ie i al i împ ra i i st pâni care vor prigoni Biserica Cre tin , în ultima sa faz p mânteasc . «Iar femeia pe care ai v zut-o este cetatea cea mare care are st pânire peste împ ra ii p mântului» (Apocalipsa 17, 18). « i s-a g sit în ea sânge de prooroci i de sfin i i sângele tuturor celor înjunghia i pe p mânt» (Apocalipsa 18, 24). B rba i prooroci ca Sfin ii Apostoli Petru i Pavel i mii de al i cre tini au fost înjunghia i în Roma i poate ei preînchipuie viitoare junghieri în capitala Europei Unite… Care va fi capitala politic a statului antihristului nu putem spune cu certitudine. Oricum, în aceast capital vor exista multe ministere i toate conducerile, dotate cu calculatoare uria e, ce vor controla orice mi care pe tot p mântul. Deja exist o cl dire a Comunit ii Europene în Bruxelles, unde se afl cel mai mare computer din lume. Supraveghetorul s u, Harry Edelman, evreu, îi spune «fiara». Dup cum se vede, f r s vrea, prooroce te. Poate c aceast «fiar » este menit a sluji altei fiare, cea cu apte capete. Acest calculator are posibilitatea de a întocmi dosarele a cinci miliarde de 391

oameni, dând fiec ruia un num r alc tuit din optsprezece cifre. Unele versete din Apocalips , dac sunt bine interpretate, dau senza ia c exist o deplasare i o accentuare a evenimentelor. La început, cel f r de lege va fi liderul Europei Unite, dar apoi va fi liderul unui stat mondial. Iar capitala politic a Europei se va dizolva, astfel încât s fie cinstit Ierusalimul, care va deveni centrul politic i religios al lumii întregi.

Ieromonah Benedict Aghioritul108 Cel ce duce viat împr tiat se împotrive te nemijlocit, prin viata sa, poruncii Domnului Iisus Hristos. To i sfin ii au fugit cu osârdie de împr tiere. Ei se adunau în sine neîncetat sau cel pu in, cât de des puteau, luând aminte la mi c rile inimii i mintii i dându-le îndreptare potrivit cu poruncile Evangheliei... Aflând prin cercare folosul lu rii aminte i v t marea adus de împr tiere, oarecare dintre P rin ii cei mari a spus: "F r s priveghem cu deadinsul asupra noastr nu putem spori în nici o fapt bun " (Ava Aghaton)... Este un lucru lipsit de judecat s ne petrecem scurta viat p mânteasc , dat nou spre preg tirea 108

Ieromonah Benedict Aghioritul, Gândurile i înfruntarea lor, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 49-51.

392

pentru ve nicie, doar în îndeletniciri p mânte ti, în pl ceri de nimic, în nenum rate pofte i dorin e neîmplinite, alergând f r seriozitate de la o desf tare a sim urilor la alta, uitând sau amintindune arareori i superficial de ve nicia cea m rea i totodat înfrico at , de care nu vom putea fugi. Poruncile lui Hristos nu au fost date numai omului dinafar , ci mai vârtos celui l untric: ele cuprind toate gândurile i sim mintele omului, pân i cele mai sub iri mi c ri ale lui. A p zi aceste porunci este cu neputin f r priveghere statornic i adânc luare aminte. Privegherea i luarea aminte nu sunt cu putin pentru cel ce duce viat împr tiat . P catul i cel ce folose te p catul, diavolul, se furi eaz pe nesim ite în minte i în inim . Omul este dator s stea necontenit de straj împotriva vr jma ilor s i nev zu i. Cum va sta la aceast straj , dac este dedat împr tierii? Omul împr tiat se aseam n unei case f r u i i f r z voare: nici o comoar nu poate fi p zit într-o astfel de cas ; ea e este deschis pentru ho i, tâlhari i desfrânate

Ieromonahul Rafail Noica109

109

Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002, pag. 88-90, 144, 168-170.

393

Poc in a: S nu v l sa i nici unul din voi opri i nic ieri în drum. Mai ales s nu ne l s m opri i la stagiul de moralitate. Cu moralitate i cu stagiile acestea primitive devenim buni, mai îndr gi i de ceilal i, devenim o societate dreapt , i a a mai departe. i v spun c : Toate un cer i un p mânt! Parafrazez cuvântul poetului, fiindc Mântuitorul a spus: „Cerul i p mântul vor trece”. „Toate un cer i un p mânt”, i toate pier! Înc nu am f cut nimic. Sufletele noastre fl mânzesc i înseto eaz de des vâr irea lui Dumnezeu. i e nevoie pentru fiecare dintre noi s g sim acele lucruri, s g sim m car începutul acelei c i, m car acea s r cie în duh, ca s putem dintr-o inim îndurerat s sim im adev rul concret al harului, al setei, al foamei acesteia duhovnice ti, i s pornim c l toria noastr . A fi vrut s mai adaug un element la aceast c l torie. S r cia duhului este prima treapt . S r cia duhului, viziunea aceasta c suntem s raci pân la moarte. „C mara Ta o v d împodobit , dar îmbr c minte nicicum nu am, ca s intru într-însa”. Aceasta este realismul duhovnicesc. Începem s ne d m seama c , ori icine am fi, nu suntem decât rân , i rân p c toas , p catul fiind moarte. Suntem deja în stric ciunea mor ii. i asta este starea pe care se înf ptuie te prima treapt . C atunci Dumnezeu poate s r spund acelui suflet cu n dejdea Împ r iei i înfierii, începe drumul cel adev rat.

394

Dac la orice treapt pierdem viziunea s r ciei noastre i ne îmb t m de ce avem, acolo ne-am oprit, i oprindu-ne, i de acolo c dem, i se va lua de la noi i ceea ce înc nu avem, i ceea ce credem c avem. Dac prima treapt , prima Fericire, adic smerenia aceasta – acest realism duhovnicesc este primul element a ceea ce numim smerenie – dac smerenia s-a dus, toate treptele cad dintr-o dat , de la ori ice treapt am fi. Dac pierdem prima Fericire, totul cade ca un castel de nisip i se pr bu e te. Deci este nevoie de smerenie – i de asta, s ti i, cultiv to i P rin ii no tri, toat Tradi ia Bisericii noastre, mai întâi de toate smerenia, ca fiind cimentul acestei zidiri, f r de care nimic nu ine împreun . Poc in a deci este un lucru – dac -l în elege i a a cum am încercat s -l expun – de o frumuse e a a de deosebit , a a de mare, c în insuflarea lor dumnezeiasc P rin ii o numeau tiin a tiin elor i arta artelor. i într-adev r este tiin , i într-adev r este art . Ce este arta? Este creativitate. Aicea omul în voin a lui se na te pe sine întru ve nicie. În voin a lui î i devine p rinte, î i devine tat , lui însu i, prin harul dumnezeiesc, care har are puterea de a na te. A adar, prin voin a pe care omul o d lui Dumnezeu, adic : „Vreau, Doamne!”, prin voin a asta se na te pe sine însu i ca tat . i prin durerile prin care trece î i devine, îndr znesc s spun, maic sie i. Fiindc în dureri se na te pe sine întru vecinicie. *** 395

Cred c suntem la sfâr it de istorie110. *** Vremea este a cernerii. Va trebui s pierdem pe mul i din rândurile preo ilor i din num rul credincio ilor: aceasta în Apus s-a i f cut, mai ales dup r zboi, îndeosebi din anii ’50 încoace; iar cei ce au r mas – dintre ace tia, sunt cei care acum recunosc, i iubesc – i primesc, acolo, ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a p zit, întro m sur , în felul lui; dar acum a venit vremea (cf. Ioan 17, 1). Vom fi nevoi i s vedem prop iri i izbânzi din partea Catolicismului i a celorlalte secte, s ne vedem f cu i de râs i de ru ine de c tre mass-media, i pe noi în ine i pe iubita noastr Biseric , i tot ce avem mai scump i mai sfânt în lume; s r bd m oc ri i prigoane din afar , iar dinl untru, smintiri, poticniri i vânz ri (Apocalipsa 13, 7). *** Acum va trebui s se l mureasc credin a noastr ; acum se va vedea , în sfâr it, ce va fi fost Biseric – i ce nu; acum – care va fi fost acel „popor binecredincios de pretutindeni (cf. 110

˝În evolu ia istoric a omenirii, noi nu p im spre un nou ev, dup cum se crede, ci spre sfâr itul apropiat al lunii. De pe acest prag al existen ei umane, cre tinul trebuie s - i revizuiasc con tiin a i s - i reg seasc adev rata lui identitate spiritual pentru a- i cunoa te rostul i finalitatea pentru care a fost creat, r scump rat i înfiat de Tat l ceresc prin Iisus Hristos˝(Mihai Urzic ).

396

Liturghierele recente), i ce anume va r mânea „necl tit de por ile iadului” (cf. Matei 16, 18)… i ce va trebui s cad . Nevoie este de acest „necaz” (cf. Tesaloniceni 5, 3), pentru c acum, în sfâr it, Vremea st s nasc Vecinicia. Înfrico toare lucruri… dar nu „b gându-ne capul în nisip”, ca stru ul, ne vom preg ti pentru ceea ce nu vom putea st vili. Înfrico at vreme, dar dac de la Dumnezeu îng duit – mântuitoare. „Acum mai aproape este nou mântuirea decât am crezut” (Romani 13, 11) i decât când au crezut str mo ii no tri; c , dac în zilele Sfântului Ioan Botez torul doar „se apropiase” Împ r ia Cerurilor (Matei 3,2), acum este „lâng u i” (Marcu 13, 29), i „ml di ele smochinului” vestesc vara (Marcu 13, 28). Acum a i început acea vreme când „cel ce nedrept e te – mai nedrept easc , i cel ce spurc – mai spurce” (Apocalipsa 22, 11) – i oare nu s-a umplut întreg globul p mântesc de „promiscuitate” i de libertinaj neînfrânat, c cele de negândit în urm cu vreo 30 de ani – acum sunt „moned curat ”? – dar, de i mai pu in v dit, i vremea când „ i cel drept mai fac dreptate, i cel sfânt mai sfin easc -se”, c „Cel ce este s vie va veni, i nu va z bovi”, i „plata Lui în mâna lui” (cf. Evrei 10, 37; Apocalipsa 22, 11-12) pentru fiecare. *** C ast zi, de ne vom afla desp r i i de Hristos, ce ne vom face, de la noi în ine, când ne vor întâmpina „por ile iadului”? (Ieremia 12, 5). 397

*** – În perspectiva realit ilor actuale, cum vi se pare mântuirea? Grea sau u oar ? – Mult mai grea i a aminti un cuvânt pe care P rintele Sofronie îl spune în cartea lui despre „M suri eclesiaste”: „Este un privilegiu înfrico at”, întrucât cred c tr im ultimele clipe ale istoriei, analoge poate cu cele ale Domnului pe cruce. Mântuirea este un lucru cu neputin la om si deci, dac este cu neputin , Dumnezeu însu i o face i de aceea trebuie s ne lipim de rug ciune i de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei împ rt anii. i a a, ceea ce este cu neputin la om, este cu putin la, Dumnezeu. *** P rintele nostru Sofronie, ne spune c nu exist condi ii i nu pot exista condi ii în care cuvântul lui Dumnezeu s nu fie valabil i puternic. Nu exist i nu pot exista condi ii care s împiedice mântuirea, tr irea Cuvântului lui Dumnezeu111.

P rintele Symeon de la Essex112 M tem c New-Age este o mi care a lui Antihrist

111

Din „Porunca Iubirii”, Nr. 1, 2004, pag. 24

112

P rintele Symeon de la Essex, Cel lalt Noica, Editura Anastasia, 1994, pag. 168-177.

398

– Spune i-ne câteva cuvinte despre curentul New-Age, care, din nefericire, se face sim it i în România. – Nu tr iesc în Africa, dar cred c în Africa, atunci când vezi c un elefant vine spre tine, îl vezi bine i aproape tii ce trebuie s faci. Când vezi c un nor de l custe vine spre locurile tale, nu ti câte sunt, dar ele p trund peste tot. Spre deosebire de acestea îns , New-Age este o stare de spirit, care p trunde peste tot, într-o manier insesizabil . Nu exist o mi care New-Age, nu exist un fondator al ei, dar toate aceste mi c ri interesate de spiritualit ile orientale, de magie, de toate aceste lucruri, amestecate cu o r ceal a credin ei cre tine sunt legate un pic de astrologie. Se crede c omenirea va intra într-o nou er , în care elementele pozitive din toate religiile lumii vor forma o nou religie, în care capacit ile spirituale ale omului vor fi dezvoltate enorm. Dificultatea const în faptul c exist un mare amestec de elemente bune i rele. De exemplu, printre elementele pozitive se num r i acela de a recunoa te c ra ionalismul trebuie dep it, c trebuie s se redescopere sensul simbolic. Alte elemente care completeaz ceea ce am spus mai înainte sunt o redescoperire a sacrului i dorin a de a duce o via mai aproape de natur . Toate aceste elemente eu le numesc pozitive i ele încurajeaz pe oamenii care intr în curentul New-Age. Din nefericire îns , intrând în acest curent, oamenii devin sclavii multor spiritualit i false. i aici Ortodoxia ar avea de jucat un mare rol, pentru c ea 399

este mai bine plasat decât Catolicismul i Protestantismul, pentru a face o deosebire a duhurilor. Am zis c ace ti oameni devin victimele NewAge-ului, dar adeseori ei nu sunt victime în totalitate. C ut rile lor spirituale sunt adesea conduse de orgoliu. i aceasta este total diferit de calea cre tin pe care mergem cu poc in adev rat i smerenie. Deci, în concluzie, m tem c NewAge-ul este o mi care a lui Antihrist. – Ce ne mai pute i spune despre Noua Er ? – Este aproape imposibil de a defini Noua Er . Este mai degrab o stare de spirit, spre care converge practic duhul lui Antihrist. Este ideea c , de fapt, cre tinismul ar fi dep it i c ar trebui un fel de sintez a principalelor elemente din toate religiile lumii, în aceast perspectiv , cre tinismul este una din religiile lumii. Deci, Noua Er nu respinge direct pe Hristos, dar îl deformeaz complet. Eu cred c la r d cinile acestei mi c ri, o mi care cu frontiere insesizabile, se afl ceea ce în Istoria Bisericii se nume te gnosticism. Gnoza nu este un curent materialist, ci spiritualist. Dup perioada de dec dere materialist , omul se întoarce c tre spiritual, f r s - i dea seama c exist multe duhuri, care nu sunt Duhul Sfânt. Preistoria acestei mi c ri se leag de c utarea în religiile orientale. Foarte mul i cre tini boteza i ast zi, în Occident, au p r sit cre tinismul i au îmbr i at budismul sau diferite forme de yoga. 400

Toate aceste manifest ri nu sunt posibile decât acolo unde a sl bit tr irea cre tin . Oamenii cred c pentru a- i tr i adev rata via , trebuie s caute solu ii în afara cre tinismului, în ciuda industrializ rii excesive, a modernismului, oamenii caut o via simpl , o hran natural , respect natura. Toate acestea sunt adev rate. *** – Ce implica ii poate avea fenomenul NewAge asupra viitorului ? – Ca denomina iune, New-Age este un fenomen relativ recent, dar el are r d cini mai îndep rtate. El are leg tur cu influen ele religiilor orientale, care sunt rezultatul unei sl biri a credin ei cre tine. Acolo unde Biserica este vie, cred c NewAge nu va avea nici o influen . New-Age este un fel de c utare spiritual pentru cei care i-au pierdut r d cinile cre tine în Biseric . i aici cred c trebuie s facem distinc ie pentru c exist elemente pozitive i elemente negative, i în acest, s zicem, vid spiritual în care tr im, exist o c utare de a dep i ra ionalismul sau o form de via prea materialist . De asemenea, exist o redescoperire a sensului sacrului. Toate aceste elemente sunt pozitive în ele însele. Dar când se îndreapt spre aceste forme de New-Age, atunci ne îndep rt m complet de Biseric . Este o c utare spiritual , în care omul vrea s devin Dumnezeu prin el însu i. Deci, în realitate, aceasta este o form de gnosticism care poate merge pân la a lua forme de p gânism, ca de exemplu 401

cultul naturii, astrologia, magia i toate formele de spiritualitate oriental i credin e, care sunt foarte îndep rtate de tradi ia spiritual a rilor ortodoxe. Calea duhovniceasc cre tin pune în centrul ei persoana divino-uman a lui Hristos, f r nici un fel de relativism i f r nici o asimilare a unor al i mae tri ai umanit ii. În calitatea Sa de Dumnezeu f cut Om, Hristos este absolut unic, în timp ce mi carea New-Age caut s creeze un fel de suprareligie, cu elemente împrumutate din diferite religii, într-un fel de sincretism complet. i aceasta, pentru noi, cre tinii, este o provocare foarte periculoas , întrucât New-Age este o stare de spirit care se infiltreaz pretutindeni, f r s - i dai seama. Po i spune: „Eu sunt cre tin” i în acela i timp s adop i o mentalitate proprie New-Age-ului. i astfel devii exterior, formal cre tin, dar prin felul nostru de a gândi, de a ac iona, poate chiar prin felul nostru de a ne ruga, apar inem unui univers total diferit de universul cre tin. Adesea, în Occident, tr im într-o stare de individualism extrem. i atunci tr im ca într-un fel de super-market i fiecare î i fabric mica sa religie personal . Iei pu in de aici, pu in de dincolo i î i faci „salata ta oriental ”. Aceasta corespunde unei mentalit i moderne care este, în esen a ei, refuzul tradi iei. i fiecare, refuzând orice regul , orice tradi ie, se simte capabil – crede el – s se dirijeze pe sine. – Care este pozi ia Sfin iei Voastre fa de New-Age ? 402

– New-Age-ul este o expresie destul de nou . Ea con ine o realitate destul de greu de definit i exprim mai ales o stare spiritual care poate s se manifeste în mai multe feluri. În m sura în care cre tinismul a sl bit destul de mult în societatea noastr modern , vedem c locul s u este progresiv ocupat de o multitudine de curente religioase care promit omului o dezvoltare spiritual f r precedent. Acest fapt a început prin prezen a religiilor orientale necre tine în Occident, observându-se o adev rat atrac ie fa de budism, zen, yoga i alte forme i tehnici spirituale de acest fel. Se dezvolt , de asemenea, astrologia, o oarecare venerare a timpului, chiar magia, credin a în reîncarnare i multe alte credin e de acest fel. Toate acestea erau mai mult sau mai pu in prezente înainte. Nou este c , adunate la un loc, au în comun o atitudine global ce semnific , pe scurt, c omenirea a intrat într-o perioad nou , epoca V rs torului, care urmeaz celei a Pe telui, în aceast epoc , omul va cunoa te o dezvoltare unic , original , în fond aceasta este o form a progresului modern, aplicat lumii spirituale. Se vorbea despre progres social, tehnic, intelectual, dar aici ai de a face cu un fel de muta ie spiritual a omului. i astfel, înva ace tia, va lua na tere o nou „religie” care va folosi cele mai bune elemente din toate religiile lumii. i aceast nou „religie” va înlocui pe celelalte. Nu-L abandon m pe Hristos, dar îl în elegem într-o manier cu totul diferit de cea pe care o prezint Biserica. 403

Aceast mi care are i elemente pozitive. De aceea, mul i oameni sunt atra i de „muta ia” omului c tre o spiritualitate la care se ajunge f r eforturi prea mari. V vorbeam mai înainte c am fost atras în Ortodoxie de ideea sfin eniei. Dar, sfin enia cre tin trece prin poc in i cruce, îns omul, ast zi, nu vrea nici s sufere, nici s se poc iasc . New-Age-ul vine i spune: „Iat , v ve i dezvolta spiritual f r a fi nevoie s suferi i sau s v poc i i”, în pu ine cuvinte, aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam prin arpe în rai. Aici avem de-a face cu problema fundamentului naturii umane, fiindc omul a fost creat de Dumnezeu ca s devin asemenea Lui. Dar sunt dou c i: aceea pe care Dumnezeu ne-a indicat-o i ar tat-o El însu i f cându-Se om, El fiind Calea, Adev rul si Via a. Dac vrem s dobândim mântuirea i s devenim asemenea Lui, trebuie s urm m exemplul i cuvîntul lui Hristos. New-Age indic o alt cale: „Iat , ve i fi dumnezei f r s fie nevoie s trece i prin cruce”. Folosind un astfel de limbaj, ace tia g sesc în om un ecou favorabil pentru propov duirea lor, pentru c , pe de o parte este adev rat c noi trebuie s devenim asemenea lui Dumnezeu, dar omul dec zut în p cat nu mai are puterea i nu mai simte nevoia s accepte suferin a. În acest sens, cred, fiindc mi-a i cerut p rerea despre New Age, c acest fenomen reprezint în epoca noastr cel mai mare pericol pentru via a noastr cre tin . *** 404

Toate acestea sunt o deformare total a cre tinismului. Este, într-adev r, rena terea vechiului vis al omenirii, al omului care vrea s devin dumnezeu f r Dumnezeu, gra ie unor anume tehnici, a unor metode spirituale care sunt str ine de Hristos. Calea regal a mântuirii întru Hristos cred c este poc in a. i în Biserica noastr aceasta se exprim în mod individual în Rug ciunea lui Iisus: „Miluie te-m pe mine, p c tosul”. i regina virtu ilor, în aceast perspectiv , este smerenia. *** Pentru a conchide, trebuie s spunem c mi carea New-Age este una din principalele provoc ri pentru cre tinism, cu atât mai mult cu cât este greu de distins i se infiltreaz într-un fel de care nu ne putem da seama. Mi se pare imposibil a considera c acest monstru cu multiple capete ar fi dirijat de o organiza ie unic , cum ar fi masoneria sau altele. R d cinile sunt lungi i ele urc pân în perioada infiltr rii în credin a noastr cre tin i în societatea occidental a credin elor orientale. Se împline te anul acesta (1993 – n.ns.) un secol de când s-a inut la Chicago un congres mondial al religiilor. Anumite opere ale religiilor orientale, cum ar fi Bhagavad-Gita, au influen at gândirea noastr . Ideologia masoneriei poate c nu este str in de viziunea New-Age-ului, dar nu cred c se poate spune c ea se afl la originea acestui fenomen multiform. Cum aceasta coincide cu o 405

perioad de mare apostazie fa de cre tinism, eu v d fenomenul în sine ca precedând mai degrab venirea Antihristului, preg tind o perioad de mari confuzii i tulbur ri spirituale. i vedem aceasta în jurul nostru, acum din ce în ce mai mult. Dup p rerea mea nu exist decât un singur remediu, un singur antidot i anume s ne leg m cu toat fiin a noastr de persoana divino-uman a lui Iisus Hristos. – Atunci cine se afl totu i în spatele NewAge-ului i cine ajut desf urarea acestei mi c ri ? – New-Age-ul nu s-a n scut din nimic. Cred c s-a n scut din diferite c ut ri ale spiritualit ii orientale, îns , prin anumite elemente ale sale, îl are prezent i pe psihologul Jung, pe Rudolf Steiner, cu antroposofia, teosofia... Toate aceste mi c ri, un pic oculte, au preg tit terenul apari iei New-Age-ului. Îns , dup câte tiu eu, nu cred s existe în spatele acestei noi „religii” o organiza ie, o putere interna ional care ar dirija-o. Îns cred c , a a cum am mai spus, este Antihrist care î i preg te te încetul cu încetul condi iile venirii sale pe p mânt. i când Antihristul va veni, el î i va fi preg tit deja condi iile ca s fie acceptat de oameni. Deci, pentru noi, cre tinii, exist în toate aceste curente o exigen a deosebirii duhurilor. i cred c la aceast se refer i una din cererile Rug ciunii domne ti „Tat l nostru”: „ i nu ne duce pe noi în ispit , ci ne izb ve te de cel r u”.

406

Diac. Ioan I. Ic Jr.113 A ne vedea p catele noastre – spuneau P rin ii – e un dar mai mare decât vederea Îngerilor. Ori aceast „vedere” nu se poate face decât într-o „lumin ”. „Lumina dumnezeiasc , Lumina Duhului Sfânt îmi arat „locul” spiritual în care m g sesc. i acest loc poart un nume: iadul. Nu v d Lumina ca atare, dar ea îmi deschide ochii s -mi pot da seama în ce întuneric tr iesc”. Poc in a ne pune pe calea nou a iubirii de Dumnezeu i a iubirii de aproapele. Dat fiind c la cea dintâi, culminând în rug ciunea curat se ajunge numai prin smerenie – arat arhimandritul Sofronie – „numele ei este: iadul poc in ei”, iar întrucât cea de-a doua culmineaz în iubirea de vr jma i, „numele ei este: iadul iubirii”. De i în calitate de chip al lui Dumnezeu, omul tinde în mod natural spre Dumnezeu, Arhetipul s u, dup c dere urcu ul nostru începe – ca i „urcu ul” „pogorâre” al lui Hristos, despre care vorbe te Sfântul Apostol Pavel în Efeseni 4, 9-10 – „prin pogorârea noastr în adâncurile iadului”. Pentru c apropierea de Lumina lui Hristos scoate în eviden în primul rând întunericul, iadul, p c to enia i nevrednicia noastr . Iar suferin a aceasta sfânt îl face pe om s se roage cu o intensitate suprem . 113

Din Studiu introductiv la Cuviosul Siluan Athonitul Între iadul dezn dejdii i iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pag. XLIII.

407

„P rin ii au numit aceast stare „iadul poc in ei”, prin el ne facem asemenea lui Hristos Care coboar în „iadul iubirii”. C l uzi i de harul primit dintr-o experien secular ce se repet din genera ie în genera ie, P rin ii no tri afirm categoric c nu exist alt cale care s duc la P rintele luminilor. Harul unei atari c in e a fost dat lumii prin rug ciunea lui Hristos din gr dina Ghetsimani, prin moartea Sa pe Golgota i prin Învierea Sa”. În fa a unei umanit i care a trecut în acest secol prin experien ele „infernale” (generatoare de spaim i disperare în cantit i inimaginabile) ale conflagra iilor mondiale, revolu iilor, totalitarismelor, ateismelor, consumerismelor, indiferentismelor, fanatismelor i ororilor celor mai atroce din istorie, este pe deplin plauzibil ca mesajul adresat oamenilor de Dumnezeu prin Cuviosul Siluan s fie într-adev r, cum spunea p rintele Sofronie în cartea sa despre el, ultimul cuvânt. Dac nu va reg si urgent „smerenia lui Hristos” i „iubirea de vr jma i”, umanitatea nu va putea evita colapsul violen ei generalizate ori al automacer rii spirituale, morale, i în cele din urm i fizice. Dac singur nu poate, n-are voie s ias din iad, în schimb „cu iadul pe iad c lcând” ea poate îns afla calea ce schimb iadul dezn dejdii absolute, al întunericului i al mor ii spirituale ve nice în iadul asumat i învins la Înviere prin smerenia, lumina i iubirea lui Hristos.

408

Pr. Prof. Dumitru Popescu114 Pentru Biserica lui Hristos orice tentativ a omenirii de a construi un paradis f r Dumnezeu, de la turnul Babel pân la consumismul contemporan, e sortit e ecului. Ea nu poate genera decât, cel mult, un supermarket bine aprovizionat. *** În Epistola c tre romani (cap. 1), creionând tabloul moravurilor antice, Sfântul Pavel dezv luia îns ca nefiresc ceea ce omul c zut consider a fi normal i dintotdeauna. Mai mult, a m rturisit c singurul criteriu axiologic e Hristos, Dumnezeu înomenit i om îndumnezeit, a a cum avea s spun mai târziu Sfântul Maxim, scopul i m sura (criteriul) tuturor f pturilor (cf. R spunsuri c tre Talasie, 60). *** Predica Bisericii trebuie ast zi s dezv luie societ ii i culturii dominate de ceea ce se cheam vitalism neop gân, c actuala stare de lucruri nu e nici normal i nici de la început, c e condi ia c derii, a vie ii întru moarte. Cu alte cuvinte, împreun cu Domnul, Capul i înv torul ei, Biserica trebuia s „v deasc lumea de p cat” (Ioan, 16, 8), s m rturiseasc , s arate „c tot ce 114

Pr. Prof. Dumitru Popescu, Doru Costache, Introducere în Dogmatica Ortodox , Editura Libra, Bucure ti, 1997, pag. 153-154.

409

este în lume, adic pofta trupului i pofta ochilor i trufia vie ii, nu sunt de la Tat l, ci sunt din lume”, din firescul nefirescului, din c dere, i c „lumea trece o dat cu pofta ei, dar c numai cel ce face voia lui Dumnezeu r mâne în veac” (I Ioan, 2, 1617). Aceast predic nu vizeaz , de aceea, numai rememorarea st rii primordiale, ci i evenimentul c derii ca început al nefirescului.

Aurel P. Savin115 Scopul acestei c r i nu este s stârneasc curiozitatea cititorilor, ci mai ales s -i previn de primejdia în care se g sesc, s -i de tepte, prin con inutul ei cre tin, din letargia i din incon tien a lor de azi. În zilele noastre se repet , cu împietrire în p cat, starea de lucruri premerg toare Potopului lui Noe. Azi nu suntem numai ignoran i, ci, mai ales, prin sarcasm, v dim acela i duh satanic ce va rodi i pe acei „hristo i” mincino i, care vor face semne i minuni atât de mari încât s ne în ele, dac va fi cu putin , chiar i pe cei ale i, toate acestea spre încântarea lui Antihrist... Pentru c puternicei chem ri la mântuire îi întoarcem spatele, prefer m 115

Din „Pledoaria” c r ii Pr. Petre Chiricu , Parusia sau despre A Doua Venire, Funda ia Anastasia, 2001, pag. 5-6, 1011.

410

fa a crispat a unei lumi corupte i mizerabile, a c rei masc politicoas i prevenitoare ascunde, de fapt, o nep sare înveninat de ur ... Îns , citirea acestei c r i î i pune la îndemân în elepciunea Bisericii, în care vei g si harul de a te putea înt ri în lupta cu p catul! i atunci, autorul, ca i editorul, la fel vor zice: „Mul umim ie, Doamne!”... *** Sfin ii P rin i vorbesc de o Judecat pe care o va face Hristos îndat dup cea de-a doua Venire a Lui i dup învierea mor ilor, într-o atmosfer de mare solemnitate. Criteriul Judec ii va fi: practicarea sau nepracticarea iubirii de oameni, care î i are temelia ferm în a-L vedea pe Dumnezeu în fiecare om, în în elegerea semenului ca chip al lui Dumnezeu. Faptul c Hristos judec lumea ca om e o nou cinste în care se arat omul, dar i o nou îndumnezeire a umanului. Iar suprema apropiere a lui Dumnezeu de oameni, deci „suprema revelare a lui Dumnezeu în Hristos, ca i suprema slav a umanit ii Lui i a tuturor drep ilor se arat în starea de continu în l are a noastr prin Judecat ” (Dumitru St niloae, Dogmatica, vol. III, pag. 442). Iubirea este scara sui ului nostru c tre frumuse ea fericirii evanghelice, iar aceast iubire este „admira ia în eleptului i mirarea zeilor” în care st tot secretul p cii i al ve niciei.

411

Pr. Lector Univ. Nechita Runcan116 Având în vedere importan a lucr rii caritative în Biseric , preo ii devin slujitorii sau administratori ai Sfintelor Taine, ei în i i s vâr itori ai milei cre tine, în pofida tuturor greut ilor din via . Chiar dac ar exista doar un singur om între p stori ii preotului care se lupt greu cu s r cia i mizeria, inima preotului trebuie s sângereze de durere. Sfântul Ioan Gur de Aur se plângea într-una din omiliile sale (Omilia 84) c preo ii sunt atât de ocupa i cu administrarea averii biserice ti, încât nu le mai r mâne timp s se ocupe de lucrarea samaritean sau caritativ . Despre Sfântul Grigorie cel Mare, ierarhul Romei, se spune c într-o zi voind s slujeasc Sfânta Liturghie a fost în tiin at c pe str zile Romei a murit de foame un cer etor. Atunci marele ierarh, la auzul acestei tiri a p r sit altarul, i-a dezbr cat ve mintele i apoi a zis: „Se poate ca în ora ul meu s moar de foame un om i eu s nu tiu nimic?”. În acea zi Sfântul Grigorie s-a sim it nevrednic s stea în fa a Sfântului Altar spre a s vâr i Sfânta Jertf Euharistic . Cu adev rat, un gest vrednic de un preot! C ci cine are mai des prilej s s vâr easc lucrarea caritativ decât preotul?!? Mereu, el întâlne te lipsa i mizeria sub toate aspectele: la patul bolnavului, în coal , în închisoare, în spitale, în scaunul de spovedanie, în 116

Pr. Lector Univ. Nechita Runcan, Cuvinte de înv tur cre tin , Editura Europolis, Constan a, 1996, pag. 47-49.

412

familii s race, la azile de b trâni, p r si i de dragostea familiei, în casele v duvelor împov rate de durere i griji. Deci suferin a trupeasc i moral îl întâmpin pe preot la orice pas, în fiecare zi. Iat de ce lucrarea caritativ , sau opera samaritean nu poate fi separat de misiunea preo easc . Clerul are valoare în m sura în care împ rt e te dragoste. Sfânta Scriptur ne ofer atâtea exemple de milostenie i ne îndeamn , prin glasul Mântuitorului „A a s lumineze lumina voastr înaintea oamenilor... Voi sunte i lumina lumii si sarea p mântului” (Matei 5, 13-14). În Noul Testament, dragostea fa de aproapele nu este separat de dragostea fa de Dumnezeu. Porunca cea nou a dragostei trebuie tradus în via a activ a fiec rui cre tin, c ci credin a poate creste numai dac devine lucr toare prin fapte bune. Fapta cre tin este cea mai destoinic predic pentru câ tigarea sufletelor credincio ilor. Edificatoare, în acest sens, sunt cuvintele Sfântului Justin Martirul i Filosoful: „Cei cu bun stare d ruiesc din ale lor cât voiesc. Darurile astfel adunate se încredin eaz conduc torului (episcopului sau preotului) care distribuie din aceste ajutoare v duvelor i orfanilor sau acelora care în urma unei boli sau din alte pricini au ajuns în strâmtorare ,precum i celor din închisori i c l torilor”. Sfântul Clement Alexandrinul explic rostul milosteniei astfel: „Via a întreag a cre tinului este o s rb toare, o neîntrerupt jertf de rug ciune, de laud , de mul umire i de milostenie”. Sufletele în care locuia 413

cu adev rat Hristos nu puteau r mâne pasive Ia vederea mul imii de oropsi i ai vie ii: fl mânzi i goi, bolnavi i suferinzi, care se adunau în preajma Bisericii. F când referire la to i ace tia, Sfântul Ioan Gur de Aur spunea: „M-am ridicat azi s v vorbesc despre un lucru drept i folositor vou . S racii ora ului nostru sunt cei care m-au silit s vorbesc despre acest lucru. i m-au silit nu prin cuvinte de rug ciune i nici prin hot rârile pe care le-ar fi luat la vreo întrunire de-a lor, ci prin priveli tea dureroas pe care ei o ofer trec torilor. Gr bindu-m s vin la voi, cum treceam pe str zile strâmte i prin pie ele mari, am v zut stând i cer ind mul ime mare de n p stui i: orbi, ciungi, oameni acoperi i de r ni, i am în eles c ar fi cea mai mare, cea mai îngrozitoare împietrire a inimii s nu v vorbesc despre ei, f când apel la dragostea voastr ”. Sfântul Grigorie de Nazianz adaug : „pân e ti s n tos i bogat, ajut pe cei lipsi i. Fii celor nenoroci i Dumnezeu, imitând milostenia lui Dumnezeu!”. Ajungem la concluzia c Biserica este, în esen a sa, cea mai ideal asocia ie a dragostei. Convin i de acest adev r, s facem cu to ii – preo i i mireni – ca fiecare parohie s devin , în cel mai autentic în eles al cuvântului, o institu ie a dragostei. Realizând aceast oper samaritean ne achit m de o înalt misiune ce ne-a fost încredin at .

414

O minune a Sfântului Nicolae117 În ora ul Kuibisev tr ia o familie: o mam evlavioas i fiica ei, Zoia. În seara ajunului Anului Nou (31 decembrie) 1956, Zoia a invitat apte prietene de-ale ei i tot atâ ia tineri la cin i dans. Atunci era postul Cr ciunului i mama Zoiei o rugase pe aceasta s nu dea petrecere cu dansuri i mânc ruri, dar fata a r mas neclintit în hot rârea ei. În seara aceea, mama ei s-a dus la Biseric s se roage. S-au adunat invita ii, dar logodnicul Zoiei nu venise înc . Numele lui era Nicolae. Fetele i b ie ii s-au împ r it în perechi i au început dansul. Zoia a r mas singur . Din prosteal , f r s se gândeasc mult, a luat din perete icoana Sfântului Nicolae, f c torul de minuni, i a zis: ,,Îl voi lua pe acest Nicolae i voi merge s dansez cu el”, f r s le asculte pe prietenele ei care au sf tuito s nu fac acest lucru hulitor, dar Zoia a r spuns cu îndr zneal : „Dac exist Dumnezeu, s m pedepseasc !”. A început s danseze, s-a învârtit de dou ori, când în camer s-a f cut deodat un zgomot înfrico tor, o vijelie, i a str lucit o lumin orbitoare ca fulgerul. 117

Via a dup moarte – Noi m rturisiri cutremur toare, Editura, Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 69-74. Un eveniment adev rat petrecut în anul 1956, care a cutremurat i a adus la poc in sute de oameni din ora ul Kuibisev (ast zi Samara), din Rusia Sovietic .

415

Petrecerea s-a preschimbat în groaz i fric . To i au plecat din camer însp imânta i. Numai Zoia st tea nemi cat , cu icoana sfânt lipit de piept, încremenit i înghe at ca marmura. Medicii care au sosit repede, nu au putut-o face s - i revin , cu toate str duin ele lor. Acele seringilor s-au strâmbat i s-au rupt în trupul ei ca de marmur ! Au vrut s o transporte la spital, dar nu au putut s o mi te din locul ei. Ca i când picioarele i-ar fi fost pironite în podea. Dar inima îi b tea! Zoia era vie. Îns nu mai putea nici s m nânce, nici s bea... Când mama ei s-a întors i a v zut ce s-a întâmplat, a c zut în le in i au dus-o la spital de unde a ie it peste câteva zile. Credin a ei în mila lui Dumnezeu i rug ciunile fierbin i pentru iertarea nefericitei sale fiice, i-au înnoit cu harul lui Dumnezeu puterile acesteia. Zoia i-a venit în sim iri, i cu lacrimi în ochi, a cerut iertare i ajutor. În primele zile casa Zoiei era înconjurat de mul ime de lume: credincio i veni i de departe, curio i, medici i fe e duhovnice ti. Dar foarte repede, la ordinul autorit ilor, casa a fost închis pentru vizitatori. Doi poli i ti str juiau, schimbânduse la fiecare opt ore. Unii dintre ei, tineri înc (28-30 de ani), se albeau de fric atunci când o auzeau pe Zoia în fiecare noapte, sco ând ipete înfior toare. Noapte de noapte, lâng ea se ruga mama ei. – Roag -te, mam ! Roag -te c pier pentru p catele mele! Roag -te! striga Zoia. 416

A fost în tiin at i patriarhul de toate cele întâmplate i l-au rugat s fac rug ciuni pentru îns n to irea Zoiei. Patriarhul a r spuns: – Cel care a pedepsit-o, acela o va milui!118 Între persoanele c rora le era îng duit de aici înainte s o viziteze pe Zoia erau: 1. Un vestit profesor de la medicin care a venit de la Moscova. Acesta a adeverit c inima nu a încetat s -i bat . 2. Preo ii care au fost chema i de mama ei pentru a-l lua pe Sfântul Nicolae din mâinile Zoiei. Dar nici aceia nu au putut dezlipi icoana din mâinile înm rmurite ale ei. 3. Ieromonahul Serafim din pustia Glinsk, care a venit la Kuibisev de s rb toarea Cr ciunului i a s vâr it aghiazma i a sfin it icoana. Apoi a zis: „Acum trebuie s a tept m vreun semn de Pa te! Dac nu se întâmpl nimic, înseamn c se apropie sfâr itul lumii!”, ar tând prin cuvintele acestea credin a lui adânc într-o minune. 4. Mitropolitul Nicolae care, de asemenea, a citit Paraclisul i a zis: „S a tept m o nou minune la Pa te!”, repetând vorbele evlaviosului ieromonah. În ajunul s rb torii Buneivestiri (care în anul acela a c zut în sâmb ta din s pt mâna a treia de post), de paznicii Zoiei s-a apropiat un p rinte b trân i i-a rugat s -i îng duie s-o vad pe fat . Dar paznicii au refuzat s -l lase s intre. A venit p rintele în ziua urm toare, dar nici paznicii aceia 118

Sfântul Ierarh Nicolae.

417

nu i-au dat voie. A treia oar , la o zi dup Bunavestire, paznicii l-au l sat s intre. Straja a auzit cu cât blânde e a vorbit cu Zoia, când a intrat: „A adar, ai obosit de atâta stat în picioare?”. A trecut un timp i când paznicii au vrut s -l scoat afar pe p rinte, el nu era în camer ... To i erau siguri c acela a fost însu i Sfântul Nicolae. A a a r mas Zoia în picioare vreme de patru luni (128 de zile), exact pân la Pa ti, care în acel an a c zut pe 23 aprilie (6 mai dup noul calendar). În noaptea str lucitei Învieri a lui Hristos, Zoia a început s strige neobi nuit de tare: – Ruga i-v ! Paznicii de noapte s-au înfiorat i au întrebat-o: – De ce strigi a a de înfrico tor? R spunsul a fost: – E groaznic! Arde p mântul! Ruga i-v ! Lumea întreag piere pentru p catele ei, ruga i-v ! Din clipa aceea Zoia a început s revin la normal, mu chii au început s i se înmoaie i s lucreze. Au a ezat-o pe o saltea dar ea continua s strige i s -i cheme pe to i la rug ciune pentru lumea ce piere în p cate, pentru p mântul ce arde din cauza f r delegilor ei. – Cum de ai r mas în via pân acum? Cine te-a hr nit? au întrebat-o. – Porumbeii, porumbeii m-au hr nit, a fost r spunsul ei. De aici s-a v zut limpede c a primit mil i iertare de la Dreapta Domnului Atotputernic. Domnul a iertat p catele Zoiei prin prezen a 418

Sfântului Nicolae f c torul de minuni, i datorit chinurilor grele ale statului în picioare timp de 128 de zile. Toate aceste evenimente i-au cutremurat pe locuitorii din Kuibisev i din satele învecinate. Mul i oameni, v zând minunea, auzind ipetele i rug min ile ei de a se ruga pentru oamenii care pier din cauza p catelor lor, i-au reg sit credin a în Dumnezeu. S-au întors în Biseric poc indu-se. Cei care nu purtau cruce au început s poarte în acea vreme când numai pentru acest lucru puteau s pl teasc cu via a lor. S-au întors la Dumnezeu atât de mul i încât cruciuli ele din biserici nu au ajuns pentru to i cei care au cerut. Poporul a cerut cu fric i lacrimi iertarea p catelor, repetând cuvintele Zoiei: „E groaznic, arde p mântul, pierim pentru p catele noastre! Oamenii pier din cauza f r delegilor lor!”. A treia zi de Pa ti, Zoia a plecat la Domnul, dup ce a îndurat chinul greu al statului în picioare în fa a Domnului, vreme de 128 de zile, pentru iertarea p catelor ei. Sfântul Duh a inut-o în via tot acest timp pentru ca sufletul ei s învieze din moartea p catului i, în ziua cuvenit , s primeasc trup pentru via a ve nic . Dup cum, de altfel, o spune chiar numele ei: Zoia (via ). *** Comentariu (al originalului rusesc): În presa sovietic din acea vreme, cazul Zoiei a fost viu comentat. R spunzând scrisorilor sosite la redac ia unui ziar vestit, un om de tiin a sus inut c 419

întâmplarea Zoiei a fost adev rat , dar totodat a anun at c este o form de acompsie necunoscut înc de tiin . În mod sigur, aceast afirma ie nu este adev rat deoarece mai târziu s-a v zut c , în cazul acompsiei, nu exist o astfel de împietrire a pielii, încât medicii s nu poat face injec ii bolnavului. În al doilea rând, pe Zoia nu au putut-o transporta; aceasta a stat în picioare, i desigur, mai mult decât poate îndura un om obi nuit. În al treilea rând, boala în sine nu îl întoarce pe om la Dumnezeu i nu aduce dezv luiri din cer, pe când în cazul Zoiei, mii de oameni i-au reg sit credin a în Dumnezeu i i-au ar tat credin a pe fa , s-au botezat i au tr it cre tine te. Nu numai c au crezut c exist Dumnezeu, dar au devenit i cre tini. Din aceasta reiese evident c nu a fost vorba de o simpl boal , ci de o iconomie dumnezeiasc . Dumnezeu a înt rit în mod v dit credin a pentru a-i sc pa pe oameni de p catele lor i de pedepsele provenite din acestea. (Din periodicul „Sfântul Grigorie”, nr. 21 din 1996, al M n stirii Grigoriu, Sfântul Munte Athos).

Partea a doua

420

* Texte ziditoare de suflet

421

Sfântul Ierarh Nifon al Constan ianei119 (sec al IV-lea) Milostenia

Odat , cum mergeam cu Sfântul Nifon prin pia a ora ului, v d la dreapta mea un om care a tepta ceva. Veneau dup el mul i s raci cerându-i ajutor. Iar el, f cându-se c -i alung , le punea repede în mân milostenia sa. A a se ascundea de oameni. Cum l-am observat, l-am tras de mân pe Cuviosul i i-am spus despre virtutea acestui om. Iar el, mi-a zis: Este mare înaintea lui Dumnezeu. Îl cunosc, pentru c de multe ori m-am întâlnit cu el. Apoi, dup câteva zile iar i l-am întrebat despre aceast virtute i el mi-a povestit despre aceast stranie minune: „Eram copil, cam de 12 ani, mi-a zis el i mam dus la biserica Sfântului Apostol Toma, s m rog. Aici am g sit un preot înv ând poporul i, între altele, a vorbit i despre milostenie. Zicea c cel ce d milostenie la s raci este ca i cum ar pune în mân Domnului ceea ce d ruie te. Când am auzit 119

Via a i înv turile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Episcopiei Romanului i Hu ilor, 1993, pag. 59, 81.

422

acest cuvânt m-am mirat i am judecat pe omul lui Dumnezeu, zicând c este mincinos. Pentru c , gândeam, de vreme ce Domnul este în ceruri de-a dreapta Tat lui, cum poate s fie pe p mânt ca s ia ceea ce d m la s raci. Deci, pe când mergeam i m gândeam la cele auzite, v d din întâmplare un s rac zdren ros care avea deasupra capului lui, o, minune, chipul Domnului nostru Iisus Hristos. i cum mergea s racul, s-a întâlnit cu un om milostiv, care i-a dat o bucat de pâine. Dar când acel iubitor de s raci a întins mâna sa c tre cer etor, a întins i Domnul din icoan mâna Sa, a luat pâinea i a mul umit, apoi a dat-o s racului. Îns nici acesta, nici cel milostiv nu au v zut nimic. M-am minunat i am crezut. De aici tiu c cel ce d ruie te fra ilor celor nevoia i, pune darul S u cu adev rat în mâinile lui Hristos. Aceast icoan a lui Hristos o v d deasupra tuturor s racilor i de aceea m str duiesc s fac cât pot milostenie, care atât de mult îi place Domnului”. Despre puterea Smereniei

– Spune-mi, P rinte, de ce ai f cut aceasta i te-ai smerit în fa a unui animal? – Pentru ca s înve i puterea tainic a smereniei i c acesta este toiagul cel mai mare al lui Dumnezeu. Când ne smerim fa de to i i ne socotim pe noi în ine foarte p c to i, ca gunoiul, atunci coboar din cer acest toiag i ne st în ajutor, zdrobind pe vr jma ii no tri, pe cei ce ne ur sc, pe 423

diavoli, pe fiare, totul. Dar când începem s ne îngâmf m, s ne umplem de mândrie, de slav de art , atunci toiagul se întoarce asupra capului nostru i ne love te, ca s ne poc im i s dobândim inim înfrânt i duh umilit.

Sfântul Cuvios Xenofont120 Sfântul Xenofont era unul din cei mai de frunte boieri ai Constantinopolului, bogat cu averile cele din afar , dar mai bogat cu cele din untru, adic cu credin a, binecuvântarea i cu paza cea osârdnic a tuturor poruncilor lui Dumnezeu, sl vit pentru dreg toria i neamul s u bun, dar mai ales sl vit pentru obiceiurile i pentru lucrurile cele bune; pentru c pe cât era de înalt cu slava, pe atât era de smerit cu mintea, neîn l ându-se cu inima, neîndoindu-se pentru vremelnica slav a lumii acesteia, ci î i ascundea lui comoar în cer, trimi ând acolo înainte bog iile sale, prin mâinile s racilor. Apoi avea ca so ie pe Maria, urm toare a tuturor faptelor lui celor bune, i în toate de un obicei cu dânsul, cu care vie uind Xenofont cu cinste, pl cea lui Dumnezeu, umblând în toate poruncile i îndrept rile Domnului, f r de prihan . 120

Vie ile Sfin ilor pe luna ianuarie, Editura Episcopiei Romanului i Hu ilor, 1993, pag. 533-535.

424

Cu ea a n scut doi fii, pe Ioan i pe Arcadie. i i-au crescut în înv turi bune, nu numai în în elegerea c r ii, ci i în frica lui Dumnezeu, care este începutul în elepciunii, înv ându-i la toat fapta bun ; pentru c doreau, ca nu numai averilor lor s -i aib mo tenitori, ci mai ales s fie urm tori vie ii lor celei pl cute lui Dumnezeu. Apoi, i-au trimis în Berit (Beirut), cetatea Feniciei, ca s înve e elineasca în elepciune, c ci în aceea vreme era acolo o vestit înv tur . Deci, acolo petrecând la înv tur cât va vreme, s-a întâmplat c s-a îmboln vit Xenofont foarte r u, i a tepta s moar . Iar Maria nen d jduind ca el s fie mai mult între cei vii, a trimis în Berit (Beirut) la fii s i, scriindu-le despre boala cea grea a tat lui lor i poruncindu-le ca degrab s vin acas pân ce tat l lor nu se duce din cele de aici, i astfel s se învredniceasc de p rinteasca binecuvântare cea de pe urm i s fie i ei la îngropare. Ei, silindu-se, au venit degrab , i v zându-i tat l lor, s-a veselit i i s-a u urat boala de bucurie. Apoi, poruncindu-le ca s ad lâng patul s u, a început a-i înv a, zicându-le: „Eu, fiii mei, precum mi se pare, m apropii de sfâr itul vie ii mele, iar ,voi, dac m iubi i pe mine, tat l vostru, s face i cele ce v înv : întâi s v teme i de Dumnezeu i via a voastr s-o îndrepta i dup ale Sale sfinte porunci. C ci cele ce v gr iesc vou acum, nu din de art slav v gr iesc, ci ca s v îndemn la fapta bun ; pentru c de ve i avea via a mea ca pild , socotesc c nu v va fi de trebuin alt 425

înv tor; c ci înv tura cea din cas prin cuvinte i închipuit prin fapte, mai folositoare este decât înv tura cea din afar . Deci, ti i cum am vie uit pân acum, în toat cucernicia i dreptatea inimii mele, cum de to i am fost cinstit i iubit, nu pentru dreg toria cea mare, ci pentru blânde ile i bunele obiceiuri; pentru c pe nimeni n-am n p stuit cu ceva, nici am oc rât pe cineva, nici am clevetit, nici am urât, nici m-am mâniat în zadar, nici am vr jm it pe cineva, ci pe to i i-am iubit, cu to i am vie uit în pace, nu am p r sit bisericile lui Dumnezeu seara i diminea a; n-am def imat pe s rac, nici pe str in, nici pe mâhnit, ci pe fiecare cu cuvântul i cu lucrul l-am mângâiat, pe cei ce sunt în temni i-am cercetat totdeauna; apoi pe mul i robi i am r scump rat i liberi i-am l sat, i precum am pus paz gurii mele ca s nu gr iesc ceva r u i viclean, a a i ochilor mei le-am pus a ez mânt ca s nu caute la frumuse e str in , nici s o pofteasc pe dânsa. P zindu-m pe mine Dumnezeu, n-am cunoscut alt femeie, afar de maica voastr ; dar i cu dânsa numai atâta am fost împreun pân ce v-am n scut pe voi, iar dup na tere, ne-am sf tuit ca s ne deosebim i ne-am p zit pân acum în cur ia trupeasc pentru Domnul. Deci, urma i, o! fiilor, vie ii p rin ilor, urma i credin ei, r bd rii i blânde ilor noastre i a a vie ui i, ca s pl ce i lui Dumnezeu, c ci v va învrednici pe voi Dumnezeu s tr i i mul i ani. La s raci s d rui i milostenie, pe v duve i pe s rmani 426

s -i ajuta i, pe bolnavi i pe cei din temni s -i cerceta i i pe cei n p stui i i cu nedreptate osândi i s -i izb vi i; i s ave i pace cu to i. Prietenilor vo tri s fi i credincio i, iar vr jma ilor bine s le face i, ner spl tindu-le r u pentru r u. C tre to i s fi i buni, blânzi, iubitori i smeri i; cur ia voastr cea sufleteasc i trupeasc s-o feri i neprih nit . Bisericilor lui Dumnezeu i m n stirilor bine s le face i, pe preo i i pe monahi s -i cinsti i, c pentru aceia Dumnezeu arat milostivire la toat lumea. Iar mai ales s nu uita i pe cei ce r t cesc pentru Dumnezeu în pustiet i, prin mun i, în pe teri i în pr p stiile p mântului, ci s le da i cele de trebuin . Pe cei s raci s -i hr ni i din destul, c nu v ve i lipsi. C ci ti i aceasta: casa mea niciodat nu s-a lipsit de cele trebuincioase, de i multe se puneau înaintea s racilor. Ruga i-v adeseori i la înv turile s racilor lua i aminte. Maicii voastre s -i da i cuvenita cinste, i s-o asculta i, totdeauna voia f cându-i, i niciodat porunca Domnului s n-o lep da i; cu slugile s fi i milostivi, iubindu-i ca pe fii; pe cei b trâni în libertate s -i l sa i, dându-le hrana i cele trebuincioase lor pân la sfâr it; precum m-a i v zut pe mine f când, a a i voi s face i, c ci v ve i învrednici cinstei i slavei sfin ilor. i s v aduce i aminte de acestea totdeauna, c degrab va trece lumea aceasta i slava ei întru nimic va fi. Fiilor, poruncile Domnului i ale mele s le p zi i, iar Dumnezeul p cii s fie cu voi”.

427

Acestea auzindu-le Ioan i Arcadie, au plâns i ziceau: „S nu ne la i pe noi, tat , ci te roag lui Dumnezeu ca s - i fac parte s mai petreci pu in cu noi; c ci tim c de-L vei ruga, ca un milostiv te ascult Dumnezeu. i de foarte mult trebuin este nou celor tineri via a aceea, ca des vâr it s ne pov uie ti pe noi la lucruri bune i singur s rânduie ti pentru via a noastr , precum se cade”. Iar tat l suspinând i l crimând, a zis: „De când m-a cercetat Dumnezeu cu aceast boal i m-am culcat pe pat, mult m-am rugat de aceasta i m rog lui Dumnezeu ca pentru tinere ile voastre s -mi dea mie ca pu in s mai petrec aici, pân ce v voi vedea în toate des vâr i i“. În noaptea urm toare i s-a f cut lui Xenofont încredin are, prin vis, cum c Dumnezeu îi porunce te ca înc s mai fie în via a aceasta; i a spus despre aceasta so iei sale i fiilor, i to i s-au bucurat, sl vind pe Dumnezeu. Apoi, a început bolnavul cu încetul a veni la s n tate, i a zis fiilor s i: „Fiilor, merge i ca s v sfâr i i înv tura voastr , i sfâr ind-o, degrab s v întoarce i ca s v înso esc cu nunta cea legiuit “. Punându-i pe ei în corabie, cu toate cele de trebuin , i-au pornit iar i la Berit (Beirut).

428

Sfântul Maxim M rturisitorul121 (580-662) Despre Maica Domnului

Voievodul chemând pe clericii cei mai întâi ai cet ii Selimbria, pe prezbiteri, pe diaconi i pe monahii cei mai cinsti i, i-a trimis la fericitul Maxim, ca s afle de la dânsul dac sunt adev rate cele gr ite despre el, c hule te pe Maica lui Dumnezeu122. Deci venind ei, s-a sculat Cuviosul i li s-a închinat pân la p mânt, cinstind fe ele lor. La fel i ei s-au închinat Sfântului i au ezut to i. Atunci un b rbat din cei ce veniser , foarte cinstit, cu mult blânde e si cu cinste a gr it c tre sfântul: „P rinte, de vreme ce unii ne-au spus despre sfin ia ta, cum c nu m rturise ti pe Doamna noastr , Preacurata Fecioar , N sc toare de Dumnezeu, a fi de Dumnezeu N sc toare, deci, jur -te pe Preasfânta i cea de o fiin Treime, ca s ne spui adev rul, i vei scoate îndoiala din sufletele noastre, ca s nu ne v t m m cu nedreptate, îndoindu-ne despre tine“. 121

Vie ile Sfin ilor pe luna ianuarie, Editura Episcopiei Romanului i Hu ilor, 1993, pag. 434. 122 Sfântul Maxim M rturisitorul a fost cel mai mare ap r tor al doctrinei Hristologice ortodoxe din sec. al VII-lea. Hristologia Sfântului Maxim a stat la baza defini iei doctrinare a Sinodului al VI-lea Ecumenic (681), privind erezia monotelist . Pentru a fi denigrat i discreditat i s-a adus, printre alte învinuiri nedrepte, i pe aceea c hule te pe Maica Domnului.

429

Cuviosul Maxim întinzându-se pe p mânt în chipul Crucii, i iar i sculându-se, mâinile spre cer ridicându- i, a strigat cu glas mare i cu lacrimi: „Cela ce nu m rturise te pe Doamna noastr , cea întru tot cântat , i pe cea mai sfânt i f r de prihan , i decât toate mai cinstit , cum c ci cu adev rat este adev rat Maic a lui Dumnezeu, Cel ce a f cut cerul i p mântul, marea i toate cele ce sunt într-însele, s fie anatema de la Tat l i de la Fiul i de la Duhul Sfânt, de la Treimea cea de o fiin i mai presus de fire i de la toate puterile cere ti; cum i de la ceata sfin ilor apostoli i a proorocilor i de la mul imea cea f r de sfâr it a mucenicilor, i de la tot duhul cel drept, care întru credin s-a sfâr it acum i pururea i în vecii vecilor".

Sfântul Dimitrie al Rostovului123 (1651-1709) Maica milostivirii Pe cel ce se c ie te, Dumnezeu e gata s -l ierte. Îns pentru aceasta. Îl înduplec Maica Lui.

123

Sfântul Dimitrie al Rostovului, Via a i omiliile, Editura Bunavestire, Gala i, 2003, pag. 27-29.

430

Un p c tos i-a rânduit ca pravil în fiecare zi s se roage de câteva ori c tre Preasfânta N sc toare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucur -te, ceea ce e ti plin de har”. Odat , preg tindu-se s mearg la lucrul s u lumesc, s-a îndreptat c tre icoana Preasfintei N sc toare de Dumnezeu ca, mai înainte, s se roage dup obiceiul s u, iar apoi s mearg la lucrul s u. i iat , când a început s se roage dup obicei, deodat l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoan se mi c i Preasfânta N sc toare de Dumnezeu i se arat vie împreun cu Fiul S u, pe Care Îl ine în preacuratele ei mâini... Pruncului dumnezeiesc i se deschiseser r ni pe mâini, pa picioare i pe coast i din r ni curgea sângele în iroaie, exact ca pe cruce... V zând acest lucru, p c tosul s-a îngrozit i a strigat: „O, Doamne! Cine a f cut aceasta?”. Maica Domnului i-a r spuns: „Tu i ceilal i p c to i; voi Îl r stigni i din nou pe Fiul Meu cu p catele voastre, ca iudeii”. Atunci p c tosul a izbucnit în plâns i a spus: „Miluie te-m , o, Maica milostivirii!”.

431

Iar Ea a r spuns: „Voi m numi i pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre m batjocori i i m sup ra i”. „Nu, St pân !, a strigat p c tosul. S nu fie aceasta! S nu biruiasc r utatea mea bun tatea ta nespus i milostivirea ta! Tu Singur e ti n dejdea i mijlocitoarea tuturor p c to ilor! Fie- i mil , Maic Bun ! Roag -L pentru mine pe Fiul t u i F c torul meu!”. Atunci Preamilostiva Maic a început s Îl roage pe Fiul S u, zicând: „Fiul meu cel bun! Pentru iubirea mea, miluie te-l pe acest p c tos!”. Iar Fiul a r spuns: „S nu te superi, Maica Mea, c nu te voi asculta. i Eu L-am rugat pe Tat l s ia de la Mine paharul suferin elor i El nu M-a ascultat”. Maica Domnului a spus: „Adu- i aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hr nit i iart -l!”. Îns Fiul a r spuns: „ i a doua oar L-am rugat pe Tat l s -Mi ia paharul i El nu M-a ascultat”. Maica Domnului iar i a spus: „Adu- i aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat al turi de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar eu eram sub cruce i inima mi-era r nit , c ci trecuse sabia prin sufletul meu!”. Iar Fiul a r spuns: „A treia oar L-am rugat pe Tat l s ia paharul, îns El nu a binevoit s M asculte”. Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a a ezat al turi pe Fiul ei i a vrut s se arunce la picioarele Lui... 432

Fiul.

„Ce vrei s

faci, o, Maica Mea?”, a strigat

„Voi sta – a r spuns ea – la picioarele Tale împreun cu acest p c tos pân când îi vei ierta p catele!”. Atunci Fiul a spus: „Legea îi porunce te oric rui fiu s - i cinsteasc mama, iar dreptatea cere ca d t torul legii s fie i împlinitorul legii. Eu sunt Fiul t u. Tu e ti Maica Mea i Eu trebuie s te cinstesc, împlinind ceea ce M rogi: fie dup dorin a ta! Acum se iart acestui om p catele de dragul t u! Iar ca semn al iert rii, se vor închide r nile Mele!”. P c tosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele r ni ale Mântuitorului i abia atunci i-a venit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a sim it în inima sa i fric i bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mul umit i a rugat-o ca, a a cum a v zut în vedenie bun tatea Domnului c l-a iertat, tot a a i în veacul viitor s nu fie lipsit de aceast mil . i de atunci el i-a îndreptat via a sa i a început s tr iasc în chip pl cut lui Dumnezeu. „Ia aminte – încheie aceast povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija, pe care o are Ocrotitoarea noastr pentru iertarea p catelor noastre!”. Slav milostivirii ei, slav bun t ii ei nespuse, slav bog iei binefacerilor ei acum i pururea i în vecii vecilor! Amin.

433

Sfântul Tihon din Zadonsk124 (1724-1783) Despre n dejde

Numele lui Dumnezeu este prosl vit prin n dejdea lipsit de îndoial în El, c astfel ar t m c Dumnezeu este Adev rat, care a f g duit s izb veasc ; Atotputernic, care poate s mântuiasc ; Preaîn elept, care tie cum s mântuiasc ; i Bun, care vrea s -i mântuiasc pe cei ce n d jduiesc în El. i astfel, prin n dejdea lipsit de îndoial în Dumnezeu m rturisim adev rul, atotputernicia, în elepciunea i bun tatea lui Dumnezeu. i astfel, dându-I lui Dumnezeu ceea ce Îi este propriu, Îi d m i slava Lui. „Cea mai mare slav i cinste”, gr ie te Sfântul Ioan Gur de Aur, „c n d jduim în puterea Lui, chiar dac asta pare a se împotrivi st rii de lucruri pe care o vedem cu ochii cei trupe ti. i de ce te minunezi c îi d m mare cinste lui Dumnezeu dac nu ne îndoim de El ? i oamenii asemenea nou socot c au parte de mare cinste din partea noastr atunci când nu ne îndoim, ci credem în f g duin ele lor, în care ei ne înf i eaz ceva vremelnic i stric cios” (Omilia 39 la Facere).

124

Sfântul Tihon din Zadonsk, Îndatoririle cre tinului fa de Dumnezeu, Editura Sofia, Bucure ti, 2002, pag. 144.

434

Stare a Taisia125 (1840 - 1915) Despre ascultare126 Ce este ascultarea? În în elesul obi nuit al cuvântului, ascultarea înseamn s te supui voii altuia. Porunca ascult rii este, de-a lungul vremii, prima i cea mai veche porunc , c ci înc pe când erau în Rai, în starea lor originar de cur ie, protop rin ii no tri au primit porunca ascult rii – s nu guste din rodul unui pom anume. Neascultarea acestei porunci le-a adus moartea. În ceea ce prive te via a monahal , cuvântul „ascultare” are un în eles strict i foarte cuprinz otr. Ea cuprinde nu doar sensul obi nuit de împlinire a poruncilor, ci i a celor mai înalte virtu i monahale care constau în lep dare de sine necondi ionat i neîncredere în sine – adic supunerea des vâr it a voii proprii fa de voin a unui îndrum tor. Voin a sau, ceea ce este acela i lucru, libertatea, este averea pre ioas fiec rui om, det lui de Însu i Dumnezeu. Exact aceast mult iubit libertate o pun pentru totdeauna pe altar, oferind-o de bun voie ca jertf Domnului, cei 125

Stare a Taisia, „Scrisori c tre o încep toare pe calea vie ii întru Hristos”, edi ia a II-a, Editura Christiana, Bucure ti, 2003, pag. 35-37 126

Stare a Taisia a fost fiic duhovniceasc a Sfântului Ioan de Kronstadt.

435

care îmbr i eaz calea vie ii monahale. Vai, c te necazuri, câte nevoin e îl cost câteodat aceast jertf pe ucenicul cu adev rat ascult tor! Iar aceasta a înv at-o cel ce a petrecut câ iva ani în t ierea des vâr it a propriei sale voi, în supunerea necondi ionat fa de voia altuia. Îns pe de alt parte a gustat i a aflat di nexperien cum c jugul Domnului este bun i povara sa este u oar (Matei 11, 30). „Nu sunt martiri doar cei ce accept moartea pentur credin a lor în Hristos”, zice Sfântul Isaac Sirul (sec. VI), „ci i cei care mor pentru inerea poruncilor sale.” Adev ratul ucenic este mort în fa a voii, a dorin elor i a min ii sale, adic mortvicleniei i z bovirii cu minte împotrivitoare asupra a ceea ce i s-a poruncit. El poate îndr zni s exclame împreun cu Apostolul: Nu eu tr iesc, ci Hristos tr ie te în mine (Gal. 2, 20), Care Însu i S-a f cut ascult tor pân la moarte (Fil. 2,8); Pentru c nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis (Ioan 5, 30). i Care, în clipele ydrobitoare dianintea p timirii pe Cruce, când a c zut cu fa a la p mânt (Matei 26, 39) rugându-Se Tat lui Ceresc, când sudoarea Lui s-a f cut ca pic turi de sânge care picurau pe p mânt (Luca 22, 44), a fost ascult tor cu adev rat fa de Tat l S u (Mat. 26, 39) zicând: nu voia Mea, ci voia Ta s se fac (Luca 22, 42). Sfântul Ioan Sc rarul, adresându-se încep torilor spunea: „Voi, cei ce tr i i în ascultare, sunte i ucenici urm tori lui Hristos! Afla i c drumul pe care l-a i ales este cel mai scurt i mai ner t citor spre Împ r ia cerurilor. Cu picioarele neudate trece i prin mare, c ci 436

o str bate i înot nu prin propriile voastre m dulare, ci sus inu i de mâinile celor ce v conduc pe voi! De bun voi v-a i vândut robi i, cu pre ul aceastei sclavii, cump ra i-v libertatea ve nic .” Pream rind mai departe virtutea ascult rii, continu : „ Ascultarea e lep darea total de sufletul t u, plutire f r de primejdii pe mare, c l torie ce se face dormind, netemere de moarte, înmormântarea voii, moarte de bun voie i învierea smereniei”. „Fii mort vie ii tale, ca s fii viu dup moartea ta” exclam un alt P rinte purt tor de Duh (Sfântul Isaac Sirul).”

Cuviosul Siluan Athonitul127 (1866-1938) Despre Maica Domnului

Sufletul meu se înfrico eaz i se cutremur când se gânde te la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slab i inima mea e s rac i neputincioas , dar sufletul meu se bucur i e atras s scrie despre Ea m car un cuvânt. Sufletul meu se însp imânt de o asemenea îndr zneal , dar iubirea m împinge s nu ascund recuno tin a mea fa de milostivirea Ei. 127

Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul dezn dejdii i iadul smereniei, Edi ia a IV-a, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pag. 173-174.

437

Maica Domnului n-a a ternut în scris gândurile Ei, nici iubirea Ei pentru Dumnezeul i Fiul Ei, nici durerile sufletului ei în vremea r stignirii pentru c nu le-am fi putut nicicum în elege, fiindc iubirea ei pentru Dumnezeu e mai puternic i mai arz toare decât iubirea Serafimilor i a Heruvimilor, i toate Puterile cere ti ale îngerilor i Arhanghelilor sunt mute de uimire fa de ea. Chiar dac via a Maicii Domnului e ca înv luit într-o t cere sfânt , Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat s cunoasc c iubirea ei îmbr i eaz întreaga lume i c , în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe p mânt i, asemenea Fiului ei, îi este mil de to i i miluie te pe to i. Ah, dac am ti cum iube te Prea Sfânta pe to i cei ce p zesc poruncile lui Hristos i cât îi este de mil i se întristeaz pentru cei ce nu se îndreapt . Am sim it acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adev rul înaintea fe ei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Îl cunoa te: cu duhul am cunoscut-o pe Prea Curata Fecioar . N-am v zut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat s o recunosc pe Ea i iubirea Ei pentru noi. Dac n-ar fi fost milostivirea ei, a fi pierit de mult, dar Ea a vrut s m cerceteze i s m lumineze s nu mai p c tuiesc. Ea mi-a spus: „Nu este frumos pentru mine s m uit la tine s v d ce faci!”. Cuvintele ei erau pl cute, lini tite i blânde, i ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci i nu tiu ce i-a putea da în schimb eu, p c tosul, pentru dragostea ei 438

fa de mine, necuratul, i cum voi mul umi bunei i milostivei Maici a Domnului. Cu adev rat Ea este Ocrotitoarea noastr la Dumnezeu, i chiar numai numele Ei bucur sufletul. Ori tot cerul i tot p mântul se bucur de iubirea Ei. Lucru minunat i neîn eles. Ea viaz în ceruri i vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uit nici pe noi, s rmanii i acoper cu milostivirea ei tot p mântul i toate noroadele. i pe aceast Prea Curat Maic a Sa Domnul ne-a dat-o nou . Ea este bucuria i n dejdea noastr . Ea este Maica noastr dup duh i, ca om, e aproape de noi dup fire i tot sufletul cre tinesc e atras spre Ea cu iubire.

Sfântul Lavrentie, de la Cernigov128 (1868-1950) În timpul r zboiului, pe p mântul m n stirii a fost sem nat secar i, iat , venise timpul culesului, dar nu puteau face nimic, c ci p mântul era bine p zit de solda i. Maica iconom a mers cu plângere la prim rie s cear ajutor, dar au alungat-o cu ru ine i au fug rit-o cu vorbe batjocoritoare. Cu

128

Sfântul Lavrentie, de la Cernigov, Via a, înv turile i minunile, Editura „Credin a Str mo easc ”, 2003, pag. 24, 27, 58, 75, 83-84.

439

lacrimi în ochi ea s-a întors la m n stire i i-a v rsat tot necazul P rintelui129. A doua zi, spre diminea , P rintele a binecuvântat-o i i-a spus s mearg din nou la prim rie, poruncindu-i s nu vorbeasc cu nimeni pe drum. Cu credin în Dumnezeu i în rug ciunile P rintelui, p zind t cerea, m icu a a mers din nou, la aceia i efi. De îndat ce a ajuns la prim rie i lea cerut din nou s o ajute, a i primit permisiunea pentru strângerea roadelor, ba mai mult, to i s-au purtat foarte frumos cu ea i i-au vorbit amabil. Ea, bucuroas , se întoarse repede la m n stire i-i povesti P rintelui cum s-au schimbat în bine lucrurile, la care stare ul zâmbi i-i zise: – „Ei, iat , când omul este r u atunci cu el este satana, cel viclean, i îi întunec sufletul, iar când te vei ruga pentru acela, dracul fuge de la el iar omul devine bun i în eleg tor. *** Rob al lui Dumnezeu e cel ce-I sluje te Lui i cu cât Îi sluje ti Lui Dumnezeu mai mult, cu atât El î i va auzi rug ciunea mai repede. *** – Vai, cât de mul i sunt în focurile iadului, i to i stau precum pe ti orii pu i la saramur în butoaie. M icu ele încercau s -l lini teasc , dar el le zicea printre lacrimi: 129

440

Sfântului Lavrentie

– Voi nu-i pute i vedea, c ci dac i-a i vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere. *** Pentru iubirea sa puternic fa de oameni i smerenia sa, bunul Dumnezeu l-a învrednicit pe P rintele cu darul rug ciunii inimii, al înaintevederii i cu darul vindec rii de boli suflete ti i trupe ti. P rintele tare plângea când p c tosul care se spovedea la dânsul descoperea p cate de moarte. Amare lacrimi v rsa când mama care se spovedea m rturisea marele p cat al uciderii de prunci (avortul). El spunea c : – Mama ce a s vâr it acest p cat trebuie s verse multe lacrimi îndurerate i s se roage zi i noapte, c ci greu este p catul acesta. S v fereasc Dumnezeu de el! Mai spunea c trebuie s ne fie fric de acest p cat ca de foc. *** Tare îmi este mil de tinerii preo i f r experien pentru c nu au destul în elepciune i curaj ca s întrebe. Stau la ei pomelnicele aruncate pe geam i peste tot prin toat chilia i toate pomelnicele pe care nu le citesc aici, la Sfânta Proscomidie, le vor duce în spate în via a cealalt (viitoare) i va fi foarte grea povara lor. (Ei, fiind f r experien , scot p rticele, iar pomelnicele stau aruncate peste tot). Dac ar ti ei ce îi a teapt , atunci ar aduna toate pomelnicele aruncate i necitite, le-ar pune cu grij unul peste altul, i cu 441

fric , f când semnul Sfintei Cruci peste ele, ar spune: „Pomene te, Doamne, pe to i cei trecu i în aceste pomelnice nepomenite de mine la rug ciune pentru sl biciunea omeneasc ”130. i atunci ei n-ar mai r spunde înaintea lui Dumnezeu pentru marea dragoste pe care o are Mântuitorul pentru noi.

Stare ul Antonie de la Optina131 (1795-1869) „Nimeni nu poate dobândi n dejdea în Dumnezeu”, scrie Sfântul Isaac Sirul în Cuvântul 76, pân când nu va împlini întocmai voia lui Dumnezeu. C ci n dejdea în Dumnezeu i t ria de suflet se nasc din m rturia cugetului, iar prin aceast m rturie a inimii dobândim îndr znire c tre Dumnezeu. M rturia cugetului st în aceea ca s nu te mustre con tiin a pentru nep sare fa de ce st în puterea ta s faci. Dac inima noastr nu ne osânde te, avem îndr znire c tre Dumnezeu (I Ioan 3, 21). Astfel, îndr zneala se na te din agonisirea virtu ilor i a unei con tiin e curate.”

130

Aceast posibilitate nu scute te pe preotul slujitor de a- i achita datoria pomenirii pomelnicelor în modul cel mai con tiincios [Nota edit.]. 131 Ieromonah Clement Sederholm – „Stare ul Antonie de la Optina”, Editura Bunavestire, Bac u, 1998, pag. 132.

442

Protosinghelul Ghervasie Hulubariu132 Mân stirea Agapia Veche (1888 - 1973 )

- P rinte Ghervasie, m mustr cugetul c nu mai pot face pravila i canonul c lug resc, a a cum îl f ceam odat . - Ei, nu mai ine atîta la liter i la form ! Caut mai întîi slava lui Dumnezeu i folosul aproapelui i ai n dejde. Iat acum nici eu nu mai pot face aproape nimic. De aceea este bine ca orice c lug r s - i fac pravil i canon mai mult la tinere e, c la b trîne e, oricît ar vrea, nu mai poate face. - Prea cuvioase p rinte, îmi zice gândul s m întorc la metanie, oare ce s fac? - Este i asta o ispit din iubire de sine. Fiecare vrea s se mântuiasc numai pe el i uit de aproapele. Este o adev rat în elare s zici c în cutare mân stire nu m mântuiesc, c oamenii sunt r i, c nu te sim i bine. Acolo unde stai, acolo este i Dumnezeu cu tine. C ci acolo unde te rogi, unde faci ascultare i împline ti voia lui Dumnezeu, acolo este si mântuire. Deci, este p cat s cuge i altfel. - P rinte Ghervasie, cum se mântuiesc c lug rii care nu au lini te, care tr iesc aproape de sate? C nu te po i ruga în tulburare i zgomot. - Mai mare este zgomotul min ii decât zgomotul satului. De acela mai mult s te temi. C mare r zboi d satana c lug rului prin imagina ie i gânduri. Satana întotdeauna caut s - i pun tronul în mintea i inima omului. Iar noi trebuie s -1 alung m prin post si rug ciune

132

Ieromonah Ioanichie B lan „Convorbiri duhovnice ti”, editat de Episcopia Romanului i Hu ilor, 1984, pag. 346347.

443

i s a ez m în noi tronul Etimasiei, al Mielului lui Dumnezeu i al Sfântului Duh. - Prea cuvioase p rinte Ghervasie, Dumnezeu tie când ne vom mai vedea fa c tre fa . V rog, da i-mi i mie un cuvânt în elept de b trân. Ce trebuie s fac ca s m mântuiesc? - Ce cuvînt s - i dau eu, p c tosul! S cau i pacea tuturor si s nu ii mai mult la rug ciune, la pravil , ca la aproapele. Când cineva î i bate în u , las - i pravila, deschide-i u a, d -i un ban, o hain , un sfat, o vorb bun ; d -i dragostea ta, bun tatea inimii tale, tot ce ai mai de pre , ca el s plece mul umit i folosit. C mai mare este dragostea decât pravila. C dac î i r mâne pravila o po i termina pe urm , dup ce pleac fratele; iar dac fratele pleac scârbit sau smintit de la u a ta, nu tii dac îl mai întâlne ti în via ca s -1 aju i. i a a rug ciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu.

P rintele Porfirie Bairaktari133 (1906-1991)

Iubirea lui Hristos alung patimile -Cu cât spore te iubirea lui Hristos, cu atât sl besc patimile. A a ca pe cântar. Pricepi? -Nu- i spun doar s -l iube ti pe Hristos, ci s te îndr goste ti de El ! 133

P rintele Porfirie – Antologie de sfaturi i îndrum ri, Editura Bunavestire, Bac u, pag. 280.

444

-P rinte, cum s -l iubesc pe Hristos? -Prin smerenie! - i cum s m smeresc? -F când ascultare! - i cum s fac ascultare? -Nu tii cum s faci ascultare?! ( i se sup r pu in). To i p rin ii spun cum, toate Scripturile, iar tu m -ntrebi „Cum s fac ascultare”?!

Preot prof. Dumitru St niloae134 (1903-1993) „L-am c utat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în c r i, în idei i simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Întro zi am descoperit în scrierile Sfin ilor P rin i ai Bisericii c e cu putin s -L întâlne ti pe Dumnezeu în mod real prin rug ciune. i atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDR ZNE TE S ÎN ELEGI C EU, DUMNEZEU, TE IUBESC! Atunci, cu r bdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am în eles treptat c Dumnezeu e aproape, c m iube te i c , umplându-m de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlal i. Am în eles c iubirea e comuniunea cu Dumnezeu i cu cel lalt. i c , f r aceast comuniune, lumea nu e decât triste e ruin , distrugere, masacre. S vrea, numai, lumea s 134

M. Costa de Beauregard, Dumitru St niloae, Mic dogmatic vorbit – dialoguri la Cernica” Edi ia a doua, rev zut , Editura Deisis, Sibiu, 2000, pag. 219.

445

tr iasc în aceast iubire, i atunci ar cunoa te via a ve nic ...”. *** Ascultarea de p rintele duhovnic este ascultare de Dumnezeu. Prin gura duhovnicului vorbe te Însu i Ziditorul nostru. El este „doar un martor”, care ascult m rturisirea noastr i care ne transmite apoi voia Tat lui ceresc. Ascultarea înseamn smerenie. Iar smerenia acoper toate p catele, dup cum spune Sfântul Antonie cel Mare. (Mihaela Ion, „Între raiul rug ciunii i iadul drogurilor”, Editura Biserica Ortodox , Alexandria, 2004, pag. 56)

446

Sfaturi duhovnice ti

1.“Prin t cere Îl tr d m pe Dumnezeu.” (Sf. Grigorie Teologul) 2.” Unde este Biserica acolo este i Duhul Sfânt, iar unde este Duhul Sfânt acolo este i Biserica i tot harul, iar Duhul Sfânt este Adev rul.” (Sf. Irineu de Lyon) 3.” A t inui cuvântul Adev rului înseamn a te lep da de el.” (Sf. Maxim M rturisitorul) 4.” P rintele nostru Sofronie, ne spune c nu exist condi ii i nu pot exista condi ii în care cuvântul lui Dumnezeu s nu fie valabil i puternic. Nu exist i nu pot exista condi ii care s împiedice mântuirea, tr irea cuvântului lui Dumnezeu.” (Pr. Rafail Noica) 5.” Eu socotesc c cel mai de pre în aceast via este s la i toate i s - i plângi p catele tale, pentru c cea mai scump pentru noi este ve nicia. Deci, trebuie s facem totul ca s n-o pierdem, c atunci degeaba am tr it pe p mânt.” (Arhim. Cleopa Ilie)

447

6.˝ Dac citi i c r ile Sfin ilor P rin i ve i vedea c mul i s-au sfin it cu u urin f r s - i fac prea multe griji, i-au sfin it sufletele f r s fac osteneli, f r s fac jertfe, f r s duc lupte ascetice. Dar cum s-au sfin it? Au ales ascultarea.˝ (Stare ul Efrem Katunakiotul)

448

POSTFA

(O precizare necesar ) În ultima vreme s-au înmul it apari iile materialelor de orientare apocaliptic . Fenomenul, pe cât este de complex, pe atât de controversat i cel mai mult presupune discern mânt i Har pentru a-l percepe, prezenta i sus ine. Pe cât bine po i face prin angajarea i sus inerea lui, pe atât de mult r u se poate face comunit ii cre tine prin c derea într-o extrem : aceea de a provoca în mod exagerat înfrico are i a descuraja, mai mult decât a cultiva curajul, n dejdea i optimismul cre tin, prin biruin a deja câ tigat prin Iisus Hristos, Domnul nostru. S ne ferim deci, ca nu cumva în numele denun rii lucr rii antihristice, s devenim proclamatori i sus in tori ai acesteia, din ne tiin i angajare p tima în sfera unuia dintre cele mai delicate i sensibile fenomene, cum este eshatologia cre tin . C tr im deja din plin semnele care confirm la prezent Apocalipsa, este un adev r ce se verific zi de zi. Dar a merge i a accentua numai latura tragic a lucrurilor, f r a oferi solu ii, ansa de ajutor i puterea lui Dumnezeu în orice împrejurare ar fi, aceasta este o gre eal grav . În orice încercare grea, Biserica i cre tinul primesc un ajutor de la Dumnezeu, mai mare decât amploarea încerc rii. Condi ia este aceea de a r mâne împreun cu Dumnezeu în r bdare i ascultare. Adic 449

aceea de a fi i a r mâne cre tin cu orice pre . A tr i i a împlini poruncile lui Dumnezeu indiferent de condi ii i împrejur ri. El va r mâne cu noi i va birui orice ispit i lucrare potrivnic . Sfântul Vasile cel Mare spune: “E de ajuns s ne numim cre tini, ca s sc p m de toat v t marea vr jma ului.” Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamn i ne cheam : “S nu se tulbure inima voastr ; crede i în Dumnezeu i în Mine crede i”.(Ioan 14,1) i “fericit cine nu se va sminti întru Mine”.( ) Orice lucru poate fi bun sau r u, în func ie de motiva ia i consecin ele pe care le are. Singura garan ie c un lucru este bun, este aceea c este izvorât din Harul lui Dumnezeu. Acesta probeaz valoarea, calitatea i faptul c se face ceva pl cut înaintea lui Dumnezeu i dup voia Lui. Avem m rturii pentru acest aspect al problemei la P rintele Serafim Rose, la P rintele Porfirie, la Sfântul Apostol Pavel (to katehon) i este strict necesar s ne însu im acest punct de vedere, tocmai pentru a r mâne cre tini autentici i reali ti duhovnice te, indiferent de vremuri i de condi iile în care ne este dat s tr im . Pe m sura cre terii ispitelor, cre te i Harul, iar Harul se d i se prime te prin Sfintele Taine i prin ascultare de Biseric . Iar a fi cre tin, înseamn în primul rând spovedanie, împ rt anie, rug ciune i ascultare smerit în tradi ia cea mai curat a Bisericii: cea a Sfin ilor P rin i.

450

Pe acestea avându-le, s le tr im zilnic i nu ne vom teme de nimic pentru c Dumnezeu este i r mâne cu noi ˝în toate zilele pân la sfâr itul veacului. Amin.˝ (Matei 28, 20)

451

Bibliografie 1. Alexandru Trofimov, „Sfîntul Serafim de Viri a (18661949). Patericul Viri ei”, Editura Biserica Ortodox , Editura Bunavestire, Gala i, 2003. 2. Andre Scrima, „Timpul Rugului Aprins”, Editura Humanitas, Bucure ti, 1996. 3. „Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos”, Editura Evanghelismos, 2002. 4. Antonie M rturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov i Golânsc – „Calea rug ciunii l untrice”, Editura Bunavestire, Gala i, 2003. 5. „P rintele Arsenie Boca. Mare îndrum tor de suflete din secolul XX”, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002. 6. „P rintele Arsenie. Acuzatul «ZEK-18376».Un sfînt din lag rele comuniste”, Editura Bunavestire, Bac u, 2001. 7. Atanasie Rakovalis – „P rintele Paisie mi-a spus…”, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2002. 8. Ieromonah Benedict Aghioritul, „Gîndurile i înfruntarea lor”, Schitul Lacu, Sfîntul Munte Athos, 2000. 9. Bruno Würtz, „New Age. Paradigma Holist sau Revr jirea V rs torului”, Editura de Vest, Timi oara,1994. 10. Sfîntul Chiril al Ierusalimului, „Cateheze”, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 2003. 11. „Ne vorbe te P rintele Cleopa”, vol.3, Editura Episcopiei Romanului, 1996. 12. Ieromonah Clement Sederholm – „Stare ul Antonie de la Optina”, Editura Bunavestire, Bac u, 1998. 13. „Ne vorbe te P rintele Cleopa”, vol.7, Editura Episcopiei Romanului, 1998. 14. „Ne vorbe te P rintele Cleopa”, vol.11, Editura Episcopiei Romanului, 2001. 15. „Un sfînt printre noi, P rintele Constantin Sârbu”, Editura Bunavestire, Gala i, 2002.

452

16. „Via a i înv turile Cuviosului i Sfin itului Mucenic Cosma Etolianul, Lumin torul Greciei i Apostolul s racilor”, Editura Deisis, Sibiu, 2001. 17. P rintele Daniil Guvalis, „Pelerin prin Sfînta Scriptur ”, Editura Bunavestire, Bac u, 2002. 18. P rintele Dimitrie Bejan, „Bucuriile Suferin ei. Via a unui preot martir”, Hîrl u-Ia i, 2002. 19. Dimitra V. Daviti, „Amintiri despre Stare ul Sofronie de la Essex”, M n stirea Piatra-Scris , Jude ul Cara -Severin, 2002. 20. Sfîntul Dimitrie al Rostovului, „Via a i omiliile”, Editura Bunavestire, Gala i, 2003. 21. P rintele Dimitrie Gagastathis, Amintirile unui sfânt – Un preot de mir, prieten al Sfin ilor Arhangheli, Editura Bunavestire 22. Dimitriu K. Skartsiouni Profe ii despre Antihrist, Editura Credin a Str mo easc , 2003 23. Preot Profesor Dumitru Popescu, Doru Costache, „Introducere în Dogmatica Ortodox ”, Editura Libra, Bucure ti, 1997. 24. P rintele Efrem Athonitul, „Despre credin i mîntuire”, Editura Bunavestire, Gala i, 2003. 25. P rintele Epifanie Teodoropoulos, „Crîmpeie de via ”, Schitul românesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 2000. 26. P rintele Filotei Zervakos, „Testament duhovnicesc. M rturisirea Credin ei Ortodoxe”, Editura Bunavestire, Gala i, 2003. 27. „C l tor c tre cer” – Via a i predicile Fericitului Filotei Zervakos, Editura Biserica Ortodox , Alexandria, 2002. 28. Ghenadie Durosov, „Schimonahia Macaria, preaiubit muceni a lui Hristos, ajut toarea celor în suferin ”, Editura Bunavestire, Bac u, 2001. 29. Hieroteos, Mitropolit de Nafpactos, „Via a dup Moarte”, Editura Bunavestire, 2000. 30. „Un stare sfînt. Fericitul P rinte Iacov.”, Editura Bunavestire, Bac u, 2000. 31. Sfîntul Ignatie Briancianinov, „Ofrand monahilor contemporani” sau „Binecuvîntare pentru osp ul Mirelui”, Funda ia Dosoftei, Bucure ti, 2002.

453

32. Sfîntul Ignatie Briancianinov, „Despre în elare”, Schitul românesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 1999. 33. Sfîntul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, „Hran duhovniceasc ”, Editura Lumin din Lumin , Bucure ti, 2000. 34. Sfîntul Ioan Maximovici, „Predici i Îndrum ri duhovnice ti”, Editura Sofia, Bucure ti, 2000. 35. Ieromonahul Iosif Aghioritul, Stare ul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 36. Preot Iosif Trifa, „Cuvinte de aur, cuget ri i îndemnuri duhovnice ti”, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2001. 37. Arhimandrit Iustin Popovici, „Omul i Dumnezeul-Om”, Editura Deisis, Sibiu, 1997. 38. Arhimandrit Ioanichie B lan, „Via a P rintelui Cleopa”, Editura Trinitas, 1999. 39. Arhimandrit Ioanichie B lan, „Sfîntul Episcop Ioan”, Editura Episcopiei Romanului, 1999. 40. Sfîntul Lavrentie de la Cernigov, „Via a, înv turile i minunile”, Editura Credin a Str mo easc , 2003. 41. „Via a i minunile Sfintei Matrona din Moscova”, Editura Sofia, Bucure ti, 2003. 42. „M rturie Ortodox iubitoare de Dumnezeu”, Editura Orthodoxos Kipseli („Stupul Ortodox”), Caietul 64, 1995. 43. Protoiereu Mihail Polski, „Noii martiri ai p mîntului rus”, Schitul românesc Prodromu, Sfîntul Munte Athos, 2002. 44. Arhimandrit Mina Dobzeu, „Pentru o Biseric dinamic ”, Editura Bunavestire, Bac u, 2001. 45. Mitropolitul Meletie de Previza, „Stare ul Varsanufie”, Editura Evanghelismos, Bucure ti, 2002. 46. „Via a Sfîntului Nectarie de la Optina”, Schitul românesc Prodromu, Sfîntul Munte Athos, 2002. 47. Pr. Lector Univ. Nechita Runcan, „Cuvinte de înv tur cre tin ”, Editura Europolis, Constan a, 1996. 48. Nicolae Steinhardt, „D ruind vei dobîndi”, edi ia a IV-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000. 49. Episcop Nicolae Velimirovici, R spunsuri la întreb ri ale lumii de ast zi, Editura, Sofia, Bucuresti, 2002. 50. „Via a i înv turile Sf. Ierarh Nifon”, Editura Episcopiei Romanului i Husilor, 1993.

454

51. Cuviosul Nil Athonitul „Înv turi i proocii” Editura Pelerinul, Ia i, 1997. 52. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte II, „Trezire duhovniceasc ”, Schitul Lacu, Sf. Munte Athos, 2000. 53. Petru Botsi, „Portretul unui sfînt, Ioan de Kronstatdt”, Editura Bunavestire Gala i, 2003. 54. P rintele Porfirie, „Antologie de sfaturi i îndrum ri”, Editura Bunavestire Bacau 55. Porunca Iubirii, Asocia ia pentru Isihasm vol. 1-2, 2003. 56. Ieromonahul Rafail Noica „Cultura duhului”, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002. 57. Pr. Serafim Rose, Arhiepiscopul Averchie Tausev „Apocalipsa în înv tura Sfin ilor P rin i”, Editura Icos, 2000. 58. Pr. Serafim Rose „Mai aproape de Dumnezeu” Editura Bunavestire Gala i, 2003. 59. Ieromonah Serafim Rose „Ortodoxia i religia viitorului”, Tipografia Central , Cartea Moldovei, Chi in u, 1995. 60. Ieromonah Serafim Rose „Pentru o viziune ortodox asupra lumii”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003. 61. „Ne vorbe te P rintele Serafim Rose”, Editura Bunavestire, Gala i, 2003 62. Sf. Siluan Athonitul „Între iadul dezn dejdii i iadul smereniei” Editura Deisis, Sibiu, 2001. 63. Arhimandrit Sofian Boghiu „Smerenia i dragostea, însu irile tr irii ortodoxe” A.S.C.O.R. Bucure ti, 2001. 64. Fericitul Arhimandrit Sofronie „Via a Sf. Siluan Athonitul”, Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 2001. 65. Stare a Taisia, „Scrisori c tre o încep toare pe calea vie ii întru Hristos”, edi ia a II-a, Editura Christiana, Bucure ti, 2003. 66. Sfîntul Tihon de Zadonsk „Îndatoriile cre tinului fa de Dumnezeu”, Editura Sofia, Bucure ti, 2002. 67. „P rintele Teofil – amintiri despre duhovnicii pe care i-am cunoscut”, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003. 68. Traian Dorz „Hristos, Mijlocitorul nostru”, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1999. 69. „Via a dup moarte. Noi m rturisiri cutremur toare”, Editura Bunavestire Gala i, 2003.

455

70. Editura Bunavestire Gala i, 2003. 71. Vie ile sfin ilor pe luna Ianuarie, Editura Episcopiei Romanului i Hu ilor, 2003. 72. P rintele Visarion Coman (1921-2002) 73. Monahul Zosima Pascal „Sfîr itul omului”, Editura Credin a Str mo easc , 1998.

456

Cuprins Cuvânt înainte la edi ia a doua Cuvânt înainte la edi ia întâi

Partea întâi

Profe ii i m rturii cre tine pentru vremea de acum Sfântul Sfin it Mucenic Ipolit, pap al Romei(260 d. Hr.) Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386) Sfântul Efrem Sirul (sec. al IV-lea) Sfântul Ierarh Nifon al Constan ianei (sec al IV-lea) Vedenie despre înfrico ata Judecat Sfântul Cuvios Sava cel Sfin it (439-502) În orice împrejurare trebuie s ne facem datoria Proorociile Cuviosului Andrei cel nebun pentru Hristos Începuturile durerilor Împ ratul cel evlavios St pânitorul Aran Împ ratul închin tor la idoli Sfâr itul împ r iei romanilor Domnia comun Împ r teasa cea scârbavnic Sfâr itul lumii Scufundarea Sfintei Sofii 457

Neamurile cele scârboase Antihrist Sfântul Nil Athonitul(1612-1692) Boierul Raguill Pentru al optulea sobor Înmul irea f r delegii P catul i munca sodomitenilor Alte profe ii ale Sfântului Nil Sfântul Cosma Etolianul (1714-1779) Sfâr itul lumii S ne poc im! Despre preo i – harul i datoriile lor Bucura i-v c sunte i ortodoc i! Sfântul Tihon din Zadonsk (1724-1783) Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867) O m rturie a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868) Sfântul Ioan din Kron tadt (1829-1908) Descoperire cereasc ar tat în vis Stare ul Varsanufie de la Optina (1845-1913) Stare ul Nectarie de la Optina (1853-1928) Sfântul Inochentie al Odessei (sec. al XIX-lea) Despre biruin a Sfintei Cruci Sfântul Iona de la Odessa (1855-1924) Sfântul Tihon, Patriarhul Moscovei(18651925) Preot Iosif Trifa (1888-1938) Sfântul Serafim de Viri a (1866-1949) Sfântul Lavrentie de la Cernigov (1868-1950) Ca ciupercile dup ploaie Antihristul – un singur împ rat 458

Sfântul Episcop Ioan Sfânta Matrona (1881-1952) Episcop Nicolae Velimirovici (1880 - 1956) Fr iei „Sfântului Ioan”, despre fenomenele apocaliptice din vremea noastr Sfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul) (1913-1960) N dejdea celui c zut Motivele care ne duc la patima dezn dejdii N dejdea mântuiriieste stâlpul vie ii noastre Cuvânt de n dejde celor f r de n dejde Ce înseamn o mic cl tinare dinr d cina credin ei Ispita cre tinilor cu adev rat ortodoc i Profe ia Sfântului Moisi Arapul(Despre c lug rii din neamul cel de pe urm ) Descoperirea ce s-a f cut Sfântului Moisi Arapul despre nev zutul r zboi al Sfin ilor Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) Discu ie despre Judecata de Apoi P rintele Arsenie (1894-1975) P rintele Dimitrie Gagastathis (1975) P rintele Constantin Sârbu (1905-1975) Previziuni Antonie M rturisitorul Arhiepiscop de Mihailov i Golânsk (1889-1976) Arhimandritul Iustin Popovici (1894-1979) 459

Fericitul Filotei Zervakos (1884-1980) O povestire demn de luat aminte Cuvinte de înv tur Pentru mul imea p catelor vine mânia lui Dumnezeu Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului i a avorturilor Vedenia a doua Vedenia a aptea Testament duhovnicesc Credin a noastr este în primejdie. Dar de ce? Sabia ce va s vin De ce na iunea noastr e amenin at de primejdie? Smerenia adev rat aduce odihn în sufletul omului P rintele Serafim Rose (1934-1982) Discern mântul spiritual De ce trebuie s avem o viziune ortodox asupra lumii? R cirea treptat a iubirii Templul de la Ierusalim Alte semne Un avertisment c tre cei împ timi i de ziua de apoi Mai aproape de Dumnezeu Concluzie Mihai Urzic (1902-1988) Arsenie Pustnicul (1886-1983) P rintele Arsenie Boca (1910-1989) Monahul Nicolae Steinhardt (1912-1989) 460

Lep darea de Hristos Curajul Traian Dorz (1914-1989) P rintele Epifanie Teodoropulos (1930-1989) P rintele Benedict Ghiu (1904-1990) P rintele Iacov Tsalikis (1920-1991) P rintele Porfirie Bairaktari (1906-1991) P rintele Sofronie de la Essex (1896-1993) Schimonahia Macaria (1926-1993) Proorocii Timpuri grozave ne a teapt Triumful întunericului O mare foamete Neorânduial în Biseric Maica Domnului, n dejdea mea Se apropie vremea persecu iilor Ferici i sunt cei ce respect i împlinesc poruncile lui Dumnezeu Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994) Semnele timpului Pecetea 666 P rintele Dimitrie Bejan (1909-1995) P rintele Cleopa Ilie (1912-1998) Enoh i Ilie P rintele Sofian Boghiu (1912-2002) Bruno Wurtz Arhimandrit Mina Dobzeu Fe ele Antihristului Î.P.S. Serafim Joant Hieroteos Mitropolit de Nafpaktos Interpretare la parabolabogatului 461

nemilostiv i s racul Laz r P rintele Efrem Athonitul (1912-1998) Despre preo ie P rintele Visarion Coman (1921-2002) Arhimandrit Daniil Gouvalis Ieromonah Benedict Aghioritul Ieromonahul Rafail Noica P rintele Symeon de la Essex Diac. Ioan I. Ic Jr. Pr. Prof. Dumitru Popescu Aurel P. Savin Pr. Lector Univ. Nechita Runcan O minune a Sfântului Nicolae Partea a doua Texte ziditoare de suflet Sfântul Ierarh Nifon al Constan ianei (sec al IV-lea) Milostenia Despre puterea Smereniei Sfântul Cuvios Xenofont Sfântul Maxim M rturisitorul (580-662) Despre Maica Domnului Sfântul Dimitrie al Rostovului (1651-1709) Maica milostivirii Sfântul Tihon din Zadonsk (1724-1783) Despre n dejde Stare a Taisia (1840 - 1915) Despre ascultare Cuviosul Siluan Athonitul (1866-1938) 462

Despre Maica Domnului Sfântul Lavrentie, de la Cernigov (1868-1950) Stare ul Antonie de la Optina(1795-1869) Protosinghelul Ghervasie Hulubariu Mân stirea Agapia Veche (1888 - 1973 ) P rintele Porfirie Bairaktari (1906-1991) Iubirea lui Hristos alung patimile Sfaturi duhovnice ti Postfa Bibliografie Cuprins

Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, [email protected] Reason: I have reviewed this document Location: Romania Date: 2005.07.27 12:15:39 +03'00'

463