Procesul de Inovare

PROCESUL INOVĂRII

1. Necesitatea inovării Inovarea este forța conducătoare a competitivității, a creșterii, a profitabilității și a creării unor valori durabile. Inovarea, conform definiţiei date de OECD, reprezintă procesul global de creativitate tehnologică şi comercială, transferul unei noi idei sau al unui nou concept pana la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptată de piaţă.1 Prin introducerea în practică a inovaţiilor se pot obţine produse cu caracteristici îmbunătăţite, servicii de calitate superioară, procese de producţie noi, mai eficiente şi mai ecologice, modele îmbunătăţite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management al forţei de muncă etc. În general, organizațiile iau decizia de a inova urmărind îndeplinirea unor obiective diverse: creşterea cotei de piaţă, cucerirea de noi pieţe, ameliorarea calităţii produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovarea acţionează sistemic, cuprinzând toate activităţile unei întreprinderi. De altfel, toate funcţiunile întreprinderii se află sub impactul inovării, iar amploarea acesteia şi desfăşurarea ei este diferită în funcţie de natura activităţii. Procesul de inovare se explică printr-o serie de elemente caracteristice2:


Este un element perturbator – prin inovare sunt sfidate convențiile și sunt găsite punctele

slabe care vor fi modificate sau eliminate;


Este un factor de dezvoltare – dacă inovarea este gestionată corespunzător atât ca proces,

cât și ca risc și beneficiu strategic, ea conduce la dezvoltarea produselor și piețelor noi;


Este un model de afaceri – inovarea conduce la reconsiderarea modului de derulare a

afacerii, a modului în care aceasta crează valoare pentru clienți și partenerii de afaceri;


Este o forță creatoare – inovarea presupune explorarea radicală a tuturor posibilităților și

a căilor de valorificare a acestora;


Are un grad ridicat de aplicabilitate – inovarea trebuie să aibă un efect maxim asupra

consumatorilor;

1 2

***www.oecd.org. Fisk, S., Geniu în Marketing, (trad.în lb.română), Editura Meteor Press, București 2008, pag. 47-50.




Determină modelarea pieței – inovarea conduce la reconsiderarea modului de funcționare

a piețelor, clienților, partenerilor, canalelor de distribuție etc. Procesele de inovare au un mare grad de incertitudine privind rezultatele finale din diverse motive. Succesul de piaţă devine din ce în ce mai puţin transparent şi mai nesigur, iar lansarea unui nou produs este riscantă. În cazul produsului nou, criteriul calitativ nu mai este decisiv pentru succesul comercial iar gradul de risc al inovării crește cu atât mai mult cu cât informațiile disponibile despre un posibil succes sunt mai puține. Organizația care implementează un proces de inovare își asumă totodată o serie de riscuri. Rezultatul inovării se poate transforma fie într-un fals progres, mai exact o epuizare tehnologică sau complexitate şi perfecţionare inutilă), fie într-un progres scăpat de sub control, care poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării societăţii omeneşti. Acesta din urmă este cunoscut sub denumirea de Dilema Collingridge3 care pleacă de la constatarea că în fazele iniţiale ale procesului de inovare consecinţele noilor tehnologii nu pot fi întotdeauna anticipate iar în timp apar abateri sau devieri în utilizarea acestora. Managerii organizațiilor nu sunt întotdeauna dispuși să-și asume riscurile schimbării. Noile tehnologii au un impact dificil de prevăzut și această situație poate genera probleme grave, greu de gestionat. Este important ca managerii să situeze preocupările legate de inovare ca un vector de valoare în centrul strategiilor de dezvoltare și schimbare.

2. Tipuri de inovare Peter Drucker a identificat șapte surse fundamentale ale inovării: surpriza produsă de un succes sau un eșec neașteptat; discordanțele, care apar atunci când lucrurile nu se potrivesc opiniilor de obicei acceptate; disperarea, când este absolut necesară o soluție; procesele sau activitățile învechite, care necesită o schimbare; modificarea stilului de viață; schimbările de atitudine, legate de percepțiile și așteptările clienților; descoperirile, când cunoștințele sau capacitățile noi oferă ocazii favorabile. O organizație poate să implementeze, în funcție de specificul său, anumite tipuri de inovare. Acestea se clasifică în funcție de următoarele criterii:

3

***Dileme și paradoxuri ale procesului de inovare, diponibil online la http://www.businessinromania.eu /static/ro/ro-inovare-dileme_si_paradoxuri_ale_procesului_de_inovare.

A. Tipul de schimbare survenit în cadrul întreprinderii. În funcție de acest criteriu, inovarea se manifestă în două forme: inovarea administrativă și inovarea tehnologică. Inovarea administrativă cuprinde schimbările referitoare la strategiile adoptate, la alocarea resurselor precum şi la alţi factori ce privesc structura organizației. O astfel de situaţie se întâlneşte în acele organizații din domeniul tehnologiei înalte care realizează investiţii majore pentru implementarea tehnologiilor şi a strategiilor de alocare a resurselor pe diverse departamente (în principal cel de cercetare-dezvoltare). Inovarea administrativă se poate manifesta şi sub alte forme cum ar fi: inovarea de marketing sau inovarea organizaţională. Inovarea de marketing constă în implementarea unei noi metode de marketing care implică schimbări semnificative ale designului produsului sau ale ambalajului, noi metode de vânzare, de plasare a produsului, de promovare a produsului sau în privinţa politicii de preţuri. Inovaţiile de marketing au scopul de a satisface mai bine necesităţile clienţilor, urmăresc deschiderea de noi pieţe sau o poziţionare nouă a produselor firmei pe piaţă, cu obiectivul de a creşte vânzările firmei. Inovarea organizaţională constă în implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei, în organizarea locurilor de muncă sau în relaţiile externe ale firmei. O astfel de inovaţie urmăreşte creşterea performanţelor firmei prin reducerea costurilor administrative sau ale tranzacţiilor, îmbunătăţirea satisfacţiei la locurile de muncă (şi astfel a productivităţii forţei de muncă) sau reducerea costurilor de aprovizionare. Inovarea tehnologică4 presupune introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătățirea metodelor de gestiune și organizare a muncii. Inovațiile tehnologice pot fi clasificate în: inovații de produs și inovații de proces. Inovarea de produs presupune îmbunătăţiri semnificative ale specificaţiilor tehnice, componentelor şi materialelor, ale software-ului încorporat, ale interfeței cu utilizatorii sau ale altor caracteristici funcţionale. Inovaţiile de produs pot utiliza noi cunoştinţe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau combinaţii ale cunoştinţelor şi tehnologiilor existente. Ca şi grad de noutate, există mai multe categorii de produse cum ar fi:

4

*** Legea nr.324. din 8 iulie 2003, disponibil online la http://194.102.64.7/GranturiFinalizate/resources/Docs/ Lege_cercetare_stintifica.pdf;jsessionid=CD0606131C52C44133BD51DE2DF61399.


produsele de noutate absolută - spre exemplu apariţia primului telefon mobil inventat de Motorola care a creat o piaţă nouă, pe care consumatorul nu o credea realizabilă; aceste inovații mai sunt denumite și inovaţii de fond;
produsele care nu reprezintă o noutate tehnică dar care creează o nouă piaţă propunând o nouă utilizare a unui produs deja existent - Samsung a oferit pe lângă întrebuinţarea clasică dată telefonului mobil şi pe cea de aparat foto și astfel a fost creată o inovație de nişă comercială. Organizațiile pot realiza frecvent inovaţii curente care le oferă avantaje de natura unor costuri reduse sau cea a diversificării gamei de produse şi produsele care necesită a fi înlocuite. Inovaţia de proces se realizează prin introducerea unor procedee de fabricaţie sau fluxuri tehnologice noi. Aceasta determină schimbări semnificative în ceea ce privește tehnicile sau echipamentele. Inovația de proces influențează semnificativ în sens pozitiv nivelul producţiei, calitatea produselor sau reducerea costurilor de producţie şi distribuţie. Multe companii de profil recurg la inovaţia de proces pentru că astfel pot obține și menține avantajul competitiv faţă de concurenți. B. Din punct de vedere al noutăţii produsului rezultat prin inovare, organizațiile pot implementa două categorii: inovarea incrementală şi inovarea radicală. Inovarea incrementală implică adaptarea, simplificarea şi îmbunătăţirea produselor existente şi/sau a sistemelor de producţie şi de distribuţie existente. Producătorul unui bun aflat în faza de maturitate este înclinat să opteze doar pentru inovații incrementale pentru că dispune deja de platforma tehnologică, și astfel devine mai puțin deschis la schimbări radicale. Inovaţiile radicale asigură o valoare substanţial mai mare pentru clienţi. Inovațiile radicale de produs descriu un produs a cărui utilizare, caracteristici de performanţă, atribute, proprietăţi ale construcţiei se deosebesc semnificativ de produsele executate anterior. Multe produse noi sunt eliminate înainte de a ajunge pe piață sau se transformă într-un eșec după lansare. Pentru evitarea acestui fenomen, produsele noi au nevoie de o viziune radicală, ca să depășească multitudinea de convenții și să atragă interesul sponsorilor și consumatorilor. Când progresul tehnologic depășește cu mult nevoile și capacitățile consumatorilor, are loc apariția unui fenomen perturbator5 în cadrul pieței, resimțit atât de consumatori cât și de companii. 5

Fisk, P., op.cit., pag. 210.

Clienții pot folosi tehnologia până la un punct – majoritatea produselor de înaltă tehnologie au funcții care nu sunt folosite niciodată de către utilizator și ajung astfel reflexii ale unor aspirații estetice și nu ale unor nevoi funcționale. Această situație poate da unor companii posibilitatea să ofere produse mai ieftine dar suficient de performante pentru un număr semnificativ de consumatori. După ce compania Apple a lansat iPad-ul, companiile din domeniu au reacționat rapid lansând produse asemănătoare, cu caracteristici sensibil diferite, la prețuri diferite, pentru segmente diferite de consumatori. Produsele românești (AllDro și EvoTab) au caracteristici tehnice mai modeste, dar performante din punct de vedere al aplicabilității și funcționalității. Aceste caracteristici influențează și prețul, al cărui nivel este mult mai scăzut comparativ cu produsele marilor producători.




Factorii de eşec ai inovațiilor Intenţia organizațiilor inovatoare este aceea de a crea produse unice cu însușiri deosebite.

Dar în unele cazuri, consumatorii care îşi asumă riscul de a testa primii produsul nou descoperă punctele sale slabe, care îl pot transforma într-un eșec. Un prim eșec poate apărea când produsul nu este perceput de către consumatori ca fiind o inovaţie. Producătorul face eforturi susţinute pentru a crea un produs nou, unic, ale cărui caracteristici să nu mai fie întâlnite la nici un alt produs existent pe piaţă. Dar pentru că pe piaţa produselor de înaltă tehnologie, esenţială este percepţia consumatorului, acesta din urmă poate considera că produsul nu reprezintă o noutate. În cazul produselor de înaltă tehnologie, informaţiile legate de produs au o importanţă esențială. Dacă informaţiile referitoare la produs sunt neclare sau incomplete, intervine eșecul în adoptarea produsului. Având în vedere că utilizarea produselor este destul de dificilă și uneori necesită chiar instruire, este necesar ca potenţialul client să aibă acces la informaţii într-un mod rapid, uşor şi total. Cu cât consumatorul găseşte mai uşor informaţiile de care are nevoie, cu atât mai rapid va lua decizia de a cumpăra sau nu produsul respectiv. Un alt eșec se înregistrează în situația când companiile lansează un produs foarte bun în viziunea lor, care a implicat tehnologie de vârf dar pe care piaţa nu îl adoptă. Consumatorii consideră că nu au nevoie de el şi prin urmare acest nou produs creat ce reprezintă o bijuterie din punct de vedere tehnologic nu foloseşte nimănui şi nu este cumpărat.

Pornind de la premisa că produsul trebuie să se diferenţieze de celelalte existente pe piaţă pentru a avea succes, există riscul ca atributele sale, considerate unice de către producător, să nu fie percepute în același mod de către consumatori. Dacă aceştia din urmă consideră că produsul poate fi uşor înlocuit cu unul asemănător, el devine un eşec. Foarte important este şi modul în care consumatorilor le sunt prezentate beneficiile precum şi mijloacele utilizate. Dacă nu sunt folosite canalele de promovare corespunzătoare şi dacă mesajul nu este clar şi convingător, produsul va fi cunoscut foarte greu, iar o slabă comunicare a beneficiilor produsului îl conduce spre eșec. O segmentare necorespunzătoare a pieţei poate transforma inovația într-un eșec. Pe nici o piaţă, şi cu atât mai mult pe piaţa produselor de înaltă tehnologie, producătorul nu se poate adresa tuturor consumatorilor. El trebuie să găsească acel segment de piaţă căruia să îi satisfacă cel mai bine nevoile prin prezentarea produsului său. Modalitatea prin care produsul ajunge la consumator este foarte importantă în cazul pieţei produselor de înaltă tehnologie. Există o mare diferenţă între experiența cumpărării trăită de către client în cazul achiziţionării unui produs on–line şi aceea a achiziției efectuate în magazin. De multe ori, chiar dacă procesul de informare și apoi cumpărare s-a făcut prin intermediul internetului, clienţii au testat produsul într-un magazin. O altă deosebire apare între percepţia produselor de înaltă tehnologie ce se comercializează prin reţele de magazine specializate și cele care se găsesc în magazinele generale.

3. Metode de protejare a invențiilor și inovațiilor tehnologice În industria produselor de înaltă tehnologie, viteza de apariție a inovațiilor radicale sau incrementale este foarte mare. În multe cazuri, apar confuzii în ceea ce privește calitatea de adevărat posesor al unei inovații, deoarece aceasta este copiată rapid de către organizațiile concurente și îmbunătățită. Brevetul de invenţie este un titlu de protecţie care conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a obiectului invenţiei și dreptul de a interzice terţilor (persoane fizice şi juridice) să exploateze obiectul invenţiei. Durata de valabilitate a brevetului este limitată în timp (maxim 20 de ani, cu condiţia achitării taxelor de menţinere în vigoare) dar și în spațiu (un brevet eliberat de OSIM are

valabilitate numai pe teritoriul României). Durata economică sau comercială a unui brevet se încheie dacă obiectul invenţiei (produsul, procedeul) conţinut de acesta este depăşit, dacă nu poate fi comercializat sau dacă produsul respectiv nu are succes pe piaţă. Brevetul în sine nu reprezintă o garanţie a succesului comercial.6 În domeniul produselor de înaltă tehnologie, amânarea deciziei de brevetare a unei inovații de către o companie sau o persoană poate provoca adesea neplăceri ulterioare, datorită imitării de către alte organizații sau persoane a tehnologiei utilizate sau a produsului finit. Din această cauză multe din companiile din domeniul tehnologiei înalte intră în conflict și reușesc să rezolve situația creată doar pe cale juridică. Astfel, Nokia a acuzat Apple în octombrie 2009 că, prin dezvoltarea tuturor modelelor iPhone, a încălcat tehnologii brevetate de către producătorul finlandez. Era vorba despre 10 brevete aferente unor tehnologii fundamentale în crearea unor dispozitive compatibile cu unul sau mai multe dintre standardele GSM, UMTS (3G WCDMA) și wireless LAN. Pe de altă parte, Apple a ripostat în luna decembrie 2009, acuzând Nokia că i-a încălcat 13 brevete tehnologice. In aceeași lună, Nokia a depus o plângere și către International Trade Commission (ITC) din Statele Unite ale Americii, în care acuza Apple că încalcă 7 patente Nokia, în principiu,în toate telefoanele sale mobile, playere muzicale portabile și computere.7 Actualul sistem european de brevetare este foarte costisitor și complex, în special în ceea ce privește cerințele legate de traducere. Oficiul European pentru Brevete (OEB) – unul dintre organismele Organizației Europene de Brevete, organizație interguvernamentală compusă din 38 de țări (EU 27 plus alte 11 țări europene) - examinează cererile de brevete și este responsabil de acordarea brevetelor europene dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Insă, pentru ca brevetul acordat să fie valabil într-un stat membru, inventatorul trebuie să solicite validarea acestuia la nivel național în fiecare țară în care este necesară protecția brevetului. Acest proces presupune costuri administrative și de traducere suplimentare considerabile. Un brevet european validat în 13 state membre poate costa până la 18 000 euro, fiind de zece ori mai ridicat

6

***http://www.intelmmi.ro/index.php?id=11. ***http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-8801286-litigiile-dintre-nokia-apple-tema-brevetelor-iau-sfarsitapple-semnat-acord-folosire-brevetelor-producatorului-finlandez.htm. 7

decât cel al unui brevet american. Din cauza acestor costuri, majoritatea inventatorilor nu își validează brevetul decât într-un număr foarte limitat de state membre.8 Chiar și în aceste condiții, în 2009 la Oficiul European pentru Brevete au fost depuse aproximativ 134.500 de solicitări de brevete, față de peste 146.600 în 2008. Din total, circa jumătate au provenit de la cele 36 de state europene membre ale Oficiului, un sfert din SUA, 15% din Japonia, 10% din Coreea, Canada și alte state. Cele mai multe brevete, în funcție de domeniu de proveniență, au vizat domeniul medical (16.400), al tehnicii de comunicații (13.750) și al computerelor (8.508). Din punctul de vedere al companiilor, cele mai multe solicitări de brevete au fost depuse de Philips (2.256), urmată de Siemens (1.943) și BASF (1.699). Pe ansamblul statelor europene, cele mai multe cereri de brevet au fost depuse în 2009 de Germania - 25.107, urmată de Franța - 8.929 și Olanda - 6.738. Cele mai multe brevete aprobate i-au aparținut Germaniei (11.384), urmată de Franța cu 4.031 și Elveția cu 2.213. În ceea ce privește zona Europei de Est, Polonia a depus 173 de solicitări (33 aprobate), Cehia 135 (40 aprobate), Ungaria 114 (38 aprobate), Slovenia 119 (28 aprobate).9

4. Modelul Inovaţiei Deschise Pentru ca o organizație să fie considerată inovativă, ea trebuie să îndeplinească în mod concomitent următoarele condiții10: să dețină un grad ridicat de receptivitate la fluctuaţiile cererii; să demonstreze flexibilitate şi capacitate de adaptare rapidă atât la variaţiile privind natura materialelor cât şi a condiţiilor de prelucrare a acestora; să aibă capacitatea de a fabrica o gamă largă de produse de calitate, cu costuri mici şi într-o perioadă scurtă de timp; să dețină abilitatea de a integra noi tehnologii de succes în sistemul existent, în condiţiile unor costuri minime. De asemenea, organizația inovatoare trebuie să dețină două tipuri de însușiri:

8

***http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_22611/Brevetele-ar-putea-fi-recunoscute-in-toate-tarile-UE.html. ***Bilanțul României: 4 brevete aprobate în 2009 la nivel european, (mai 2010), disponibil on line la http://www.businessmagazin.ro/actualitate/afaceri/bilantul-romaniei-4-brevete-aprobate-in-2009-la-nivel-european6110436. 10 Lăcătuș, S., Inovarea, sursă a avantajului competitiv, disponibil online la http://mastermrufeaa.ucoz.com/ s6/Lacatus_Sebastian_EAA.pdf. 9

•

însuşiri strategice, concretizate în: viziune pe termen lung; abilitatea de a identifica şi chiar de a anticipa tendinţele pieţei; disponibilitate şi abilitate de a colecta, procesa şi asimila informaţiile tehnologice şi economice.

•

însuşiri organizaţionale, precum: înclinaţii spre risc şi stăpânirea acestuia; cooperare între diferitele departemente interne; cooperare extinsă cu cercetarea publică, consultanţa externă, clienţii şi furnizorii; investiţii în resurse umane. Organizațiile din industria produselor de înaltă tehnologie au o capacitate inovativă foarte

dezvoltată. Ele ocupă primele locuri la nivel mondial în ceea ce privește numărul de brevete depuse și aprobate anual. În Anexa 1 sunt prezentate primele zece companii considerate inovative la nivel global. Clasificarea s-a realizat în funcție de numărul de brevete de invenție deținute. Cea mai inovativă companie din lume în anul 2010 a fost considerată IBM care a obținut pe anul respectiv 5.866 de brevete, urmată de Canon cu 2.551 de brevete, General Electric și Hitachi. Pe locurile 5, 6 și 7 se află Toshiba, Samsung și Sony, companii producătoare de bunuri de înaltă tehnologie pentru consumul individual. Organizațiile inovatoare din domeniul produselor de înaltă tehnologie recurg tot mai des la strategia inovației deschise. Conceptul de inovație deschisă se bazează pe ideea conform căreia organizațiile nu pot conduce toate activităţile de cercetare-dezvoltare singure și de aceea ele trebuie să valorifice cunoştinţele externe care pot fi cumpărate11. În acelaşi timp, prin aplicarea strategiei inovaţiei deschise ideile şi cunoştinţele interne pot fi preluate de piaţă prin canale externe, în afara afacerilor curente ale firmei, pentru a genera valoare suplimentară.12 Acest flux de cunoștințe și proiecte și relația organizației cu mediul său extern sunt reprezentate în figura 1.

11

Gassmann, O., Deschiderea procesului de inovaţie: către o ordine de zi, R&D Management, 36, (3), 2006, pag. 223-226. 12 Chesbrough, H., W. Vanhaverbeke, J. West, Open Innovation: Researching a New Paradigm. Oxford University Press, London, 2006.

Sursa: Chesbrough, H, Open Innovation, Harvard Business School Press, 2003

Fig.1. Modelul Inovației Deschise

Conform figurii 1., organizația care aplică inovația deschisă derulează proiectele de cercetare dezvoltate în interiorul său, dar are acces și la proiecte din exterior de ale căror idei poate să beneficieze. Dar de asemenea, organizația, la rândul ei oferă rezultate și idei ale proiectelor de cercetare-dezvoltare mediului extern format din alte organizații sau institute. Elementele care au condus către apariția modelului Inovației Deschise sunt, printre altele: existența angajaților competenți care dețin cunoștințe importante și disponibilitatea acestora spre mobilitate geografică și funcțională; o importanță mai mare a rolului furnizorilor în dezvoltarea procesului de inovare, creșterea numărului de alianțe și parteneriate în scopul dezvoltării de idei și tehnologii noi.13 Principiile inovației deschise diferă fundamental de cele ale modelului tradițional de inovație închisă, iar în tabelul următor sunt prezentate comparativ principiile celor două modele, pentru o sesizare mai bună a diferențelor majore de abordare.

Tabel 1. Modelul Inovației Închise versus Modelul Inovației Deschise 13

http://www.openinnovation.eu/openinnovatie.php.

Principiile Inovației Închise

Principiile Inovației Deschise

În cadrul organizației sunt prezenți cei mai Organizația trebuie să colaboreze și cu angajați capabili angajați din domeniu. capabili din exteriorul său. Activitatea de cercetare-dezvoltare se desfășoară Activitatea de cercetare-dezvoltare din exteriorul prin forțele proprii doar în interiorul organizației. organizației poate crea valoare pentru aceasta. Descoperirile proprii ale organizației ajung Nu este necesar ca organizația să inițieze cercetări primele pe piață. proprii pentru a putea profita de ele. Prima organizație care lansează o inovație pe Pentru organizație, construirea unui model de piață, este cea câștigătoare. afaceri eficient este mai importantă decât a intra prima intrată pe piață. Crearea celor mai bune și mai multe idei din Utilizarea eficientă a ideilor interne și externe domeniu conduc organizația spre succes. conduc organizația spre succes. Drepturile de proprietate intelectuală trebuie Organizația ar trebui să cumpere și să utilizeze protejate pentru ca alte organizații să nu profite de drepturile de proprietate intelectuală ale altora ele. dacă sunt mai bune. Sursa: http://www.openinnovation.eu/openinnovatie.php

Orice organizație, indiferent de dimensiunile sale poate adopta modelul Inovației Deschise. Avantajele pe care le obține astfel sunt multiple iar în domeniul produselor de înaltă tehnologie asimilarea principiilor inovației deschise devine o necesitate. Toți partenerii implicați au de câștigat din participarea la acest proces din punct de vedere al cunoștințelor, tehnologiei sau resurselor financiare. Compania Panasonic a luat decizia de a utiliza modelul inovației deschise în dezvoltarea produsului Blu Ray 3D, lucrând în parteneriat cu studiourile de film de la Hollywood. De asemenea, a încheiat parteneriate cu instituții de cercetare de prestigiu din Belgia (laboratorul IMEC). Fiind membră a Tratatului de Cooperare în Domeniul Brevetelor (Patent Cooperation Treaty), în anul 2007 compania Matushita Electric Industrial (viitoarea companie Panasonic) ocupa locul I la nivel mondial, deținând 2100 de brevete înregistrate. În următorul an numărul patentelor scade drastic, compania ajungând pe locul doi, fiind devansată de Huawei Technologies Co. din China. În anul 2009 compania Matushita devine Panasonic și își reia poziția de lider mondial în ceea ce privește numărul de brevete create, și anume 1891. Aceasta a fost urmată de Huawei Technologies (1847) și Robert Bosch (1586), după cum arată datele din tabelul 2.

Tabel 2. Topul mondial al companiilor în funcție de numărul de patente create în perioada 2005-2009

*În anul 2008, Matushita Electric Industrial Co, a devenit Panasonic Co. Sursa: Panasonic Anual Report 2010

În fig. 3. este prezentat numărul de patente deținut de corporația Panasonic la nivel global în anul 2010.

Sursa: Panasonic Anual Report 2010 *BRIC: Brazilia, Rusia, India și China

Fig.3. Structura pe zone geografice patentelor dezvoltate în 2010 de Panasonic

Conform figurii, la nivel global în 2010, Panasonic deținea 91.539 de patente, dintre care 45% au dost dezvoltate în Japonia, 22% în SUA și 14% în Europa. Numărul lor a fost în scădere în anul 2010 față de 2009, când totalul patentelor era de 94.139.

Companiile care aplică Modelul Inovației Deschise se pot confrunta cu o serie de probleme care apar pe parcursul interacțiunii cu celelalte organizații. Astfel, pot apărea

unele conflicte de interese care dacă nu sunt soluționate corespunzător, pot afecta în sens negativ toți partenerii implicați. Cele mai frecvente probleme întâlnite în cazul inovației deschise sunt cele legate de coordonare.14 Acestea apar atât în relaţiile dintre organizaţiile implicate în inovația deschisă, cât şi în căutarea şi selectarea ideilor, cunoştinţelor și a colaboratorilor pentru efectuarea activităţilor de inovare. De exemplu, construcţia unui produs de înaltă tehnologie foarte complex care reuneşte multiple tehnologii de la multe companii situate în diverse locații presupune o cantitate uriaşă de muncă în termeni de coordonare a acestora pentru a-şi atinge potenţialul maxim. În termeni strategici, avantajul competitiv al acestui produs nu provine din aportul de cunoştinţe tehnice de la multiple tehnologii, ci din felul de a coordona şi lega companiile partenere în cadrul proiectului15.

5. Inovarea la nivelul Uniunii Europene Procesul de inovare este strâns legat de cel de cercetare-dezvoltare și împreună contribuie la creșterea economică. În aceeași măsură, noile tehnologii ajută la depășirea unor provocări sociale precum sărăcia, sănătatea precară și degradarea mediului. Manifestarea cea mai concretă a politicii europene privind cercetarea şi inovarea este cel de-al şaptelea program-cadru (PC7) pentru perioada 2007-2013. PC7 prevede patru programe specifice. Primul program, cel de cooperare, se referă la cercetările comune în domeniul

sănătăţii,

alimentaţiei,

agriculturii,

pescuitului,

biotehnologiei,

tehnologiilor

informaţiei şi comunicării, energiei, mediului (inclusiv schimbările climatice), transportului (inclusiv aeronautica), ştiinţelor socio-economice şi umane, spaţiului şi securităţii. De asemenea, vizează nanoştiinţele, nanotehnologiile, materialele şi noile tehnologii de producţie. Un alt program se adresează resurselor umane şi include burse pentru tinerii cercetători, educaţia de-a lungul vieţii şi dezvoltarea carierei, stabilirea de parteneriate între sectorul cercetării şi mediul academic, decernarea de premii de excelenţă etc. Al treilea program este dedicat ideilor iar un al patrulea program, cel al capacităților, contribuie la modernizarea infrastructurii, sprijină 14

Rodriguez, J.L., A.G. Lorenzo, Open Innovation: organizational challenges of a new paradigm of innovation management, Analele Univeristății Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, seria Economie, nr.3/2010. 15 Zabala Martínez, J., El desafío de la innovación abierta, 21/12/2009, disponibil online la www.elpais.com.

cercetarea şi dezvoltarea la nivel de întreprinderi mici, dezvoltă cunoştinţele şi grupurile şiinţifice şi promovează cunoaşterea ştiinţifică, în general. Politicile de inovare la nivelul Uniunii Europene și la nivelul fiecărei țări din cadrul ei se ghidează în general după două elemente:


Factorii care determină cererea au o influență foarte puternică asupra inovării și performanțelor economice ale organizației;




Activitatea de cercetare-dezvoltare, eforturile de pătrundere pe noi piețe, decizia de adoptare a noilor tehnologii afectează procesul de inovare și performanțele economice în diverse moduri. În perioada 2005-2009 Uniunea Europeană a fost devansată în ceea ce privește

performanțele în inovare de către Japonia și SUA. Comparativ cu SUA, de la an la an s-a manifestat o îmbunătățire continuă a performanțelor Uniunii Europene legate de inovare, pe când în comparație cu Japonia, nivelul de performanță nu înregistrează schimbări majore. Diferențele foarte mari între performanțele Uniunii Europene și ale Japoniei și Statelor Unite există atât în ceea ce privește numărul de patente, numărul de alianțe între sectorul public și cel privat, numărul de cercetători și nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, care în Japonia au crescut, în timp ce în UE și SUA au stagnat. Pentru a rămâne competitivă, Uniunea Europeană trebuie să aloce un număr mai mare de resurse financiare în domeniul cercetării şi dezvoltării şi să egaleze investiţiile făcute în aceste sectoare de principalii săi concurenţi. Industria europeană trebuie să elimine decalajul care o separă de industria japoneză și americană referitor la situația tehnologiei şi a inovării. Criza economică declanșată în anul 2007 a avut un efect puternic asupra inovării la nivelul organizațiilor din Uniunea Europeană. Una din cinci companii inovative au redus cheltuielile alocate inovării în anul 2009, iar una din trei companii are intenția de a le reduce și în anii următori. Această situație diferă foarte mult de perioada 2006-2008, când doar 9% dintre companii au redus cheltuielile cu inovarea. Rezultatele studiului Innobarometer 2009 arată că cele mai inovative organizații sunt afectate cel mai puțin de criza economică și nu intenționează să reducă foarte mult nivelul cheltuielilor cu inovarea. Aceeași decizie o iau și organizațiile în care activitatea de cercetaredezvoltare reprezintă baza procesului de inovare din interior. De asemenea, organizațiile care

consideră că reducerea costurilor este o sursă de avantaj competitiv sunt mai dispuse să reducă și cheltuielile cu inovarea. Mai mult de jumătate din organizațiile inovative implică clienții în activitățile de inovare, iar acestea consideră că nu este necesară o reducere a nivelului cheltuielilor cu inovarea. Acestea pot fi considerate adevărați ”super-inovatori” pentru că introduc cele mai multe produse și servicii noi.16 De asemenea, există o legătură puternică între procesul de inovare și internaționalizare iar politicile de inovare ale organizațiilor ar trebui să susțină mobilitatea geografică a angajaților și instruirea lor în alte țări.17 La nivelul Uniunii Europene, performanțele în domeniul inovării la nivel de țară sunt analizate anual și incluse în raportul Inovation Union Scoreboard. Cea mai recentă analiză, efectuată pentru anul 201018 reflectă poziția fiecărei țări din cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește gradul de inovare la nivelul organizațiilor. În funcție de nivelul de performanță în inovare (calculat sub forma unui indice compozit ce are la bază 25 de indicatori) s-au constituit patru grupuri de țări: Liderii în inovare – Din acest grup fac parte Danemarca, Finlanda, Germania și Suedia. Indicele de performanță al acestor țări este mai mare decât media Uniunii Europene. Germania și Finlanda își îmbunătățesc performanțele într-un ritm foarte rapid, în timp ce Danemarca și Suedia stagnează. Organizațiile din aceste țări acordă o importanță deosebită resurselor umane și investițiilor, deși ritmul de creștere este unul moderat. Urmăritorii liderilor în inovare – Acest grup este constituit din Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Slovenia și Marea Britanie, cu un indice de performanță situat puțin peste media Uniunii Europene. Inovatorii moderați – În această categorie sunt incluse Cehia, Grecia, Ungaria, Italia, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia și Spania, cu un indice de performanță puțin sub media Uniunii Europene. Inovatorii întârziați – În această ultimă categorie sunt incluse Bulgaria, Letonia, Lituania și România al căror indice de performanță este mult sub media Uniunii Europene. 16

Flowers, S., T. Sinozi, P. Patel, Prevalence of User Innovation in the EU: Analysis based on the Innobarometer Surveys of 2007 and 2009, disponibil online la http://www.proinno-europe.eu/metrics. 17 Filippetti, A., M. Frenz, G. Ietto-Gillies, Is the innovation performance of countries related to their internationalization?, disponibil online la http://www.proinno-europe.eu/metrics. 18 ***http://www.proinno-europe.eu/inno-metrics/page/innovation-union-scoreboard-2010.

Bulgaria și România și-au îmbunătățit performanțele și au încercat să reducă diferențele față de celelalte țări din UE într-un ritm cât mai rapid. Dar în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac aceste țări, efectele economice pozitive se află sub media Unuinii Europene. În tabelul 3 țările membre ale Uniunii Europene sunt grupate în funcție de ritmul de creștere al inovării la nivel de țară. Tabel 3. Gruparea țărilor membre ale UE în funcție de eforturile de inovare Grupul de țări inovatoare Lideri în inovație Urmăritorii liderilor Inovatori moderați

Ritm mare de creștere din perspectiva inovării Finlanda, Germania Estonia, Slovenia

Ritm mediu de creștere din perspectiva inovării

Austria, Belgia, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda Malta, Portugalia Cehia, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, Slovacia, Spania Letonia Inovatori întârziați Bulgaria, România Sursa: Adaptare după Innovation Union Scoreboard 2010

Ritm mic de creștere din perspectiva inovării Danemarca, Suedia Cipru, Marea Britanie

Lituania

Rata medie anuală de creștere în ceea ce privește inovarea la nivelul Uniunii Europene (calculată pe o perioadă de cinci ani) este de 0,85%. Această rată medie este scăzută comparativ cu majoritatea statelor membre. România face parte din grupul Inovatorilor Întârziați dar are un ritm mare de creștere în ceea ce privește eforturile de inovare. De asemenea, se poate observa că Danemarca și Suedia, deși sunt lideri în inovație, au un ritm de creștere scăzut din perspectiva inovării. O concluzie la nivelul celor 27 de țări ale UE este aceea că ritmul de creștere al indicelui de performanță al inovatorilor moderați și inovatorilor întârziați este mult mai mare decât al liderilor în inovare și al urmăritorilor lor, datorită interesului de a recupera decalajul creat dar și datorită fondurilor obținute prin programe europene de finanțare.

6. Studiu de caz: Nivelul de inovare în România Conform articolului 2 al Legii nr.324 din 8.07.2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, procesul de inovare este una dintre componentele activității de cercetare-dezvoltare, alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă și dezvoltarea tehnologică. De asemenea, conform OG 6/2011, cercetarea științifică, dezvoltarea experimentală și inovarea sunt principalele activități creatoare de cunoaștere și generatoare de progres economic și social, încurajate și sprijinite de către stat conform Constituției României, republicată, și prezentei ordonanțe.19 La nivel național, activitatea de cercetare este coordonată de ANCS – Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică care s-a constituit în urma Hotărârii Guvernului nr.1449 din 17.11.2005. ANCS este o instituție publică de specialitate a administrației publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului , prin care acesta își realizează atribuțiile în domeniul cercetării. Autoritatea are misiunea de a asigura elaborarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea politicilor în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării, în acord cu Strategia Națională în domeniul Cercetării, Dezvoltării și Inovării și cu Programul de Guvernare. Scopul ANCS este de a asigura, pe aceste baze, lărgirea patrimoniului național și internațional tehnologic și de inovare, dezvoltarea economică durabilă, accesul pe piața internă, europeană și pe piețe globale, realizarea societății informaționale bazate pe cunoaștere, satisfacerea nevoilor cetățeanului și creșterea calității vieții acestuia.20 Textul integral al legii este cuprins în Anexa 2. Principalele atribuții ale ANCS sunt21: - stimularea transferului tehnologic, a valorificării rezultatelor, inovării, a absorbției și difuziei acestora în rândul operatorilor economici și în economie în general; definirea, finanțarea și implementarea de proiecte, de programe și de activități, prin care se creează și se utilizează instrumente financiare și scheme de finanțare pentru reducerea riscului pe piață al întreprinderilor în special al celor mici și mijlocii; susținerea brevetării unor rezultate ca primă

19

***OG 6/2011, disponibil online la http://www.dreptonline.ro/legislatie/og_6_2011_modificare_og_57_2002_ cercetarea_stiintifica_dezvoltarea_tehnologica.php. 20 ***Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, http://www.mct.ro/ro/articol/1392/politica-cdi. 21 ***Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, http://www.mct.ro/ro/articol/979/despre-ancs-prezentarehotararea-guvernului-nr-1449-din-17-noiembrie-2005.

formă de valorificare; cofinanțarea temelor care asigură parteneriate între unitățile de cercetare și operatorii economici; - stimularea dezvoltării regionale și locale, precum și a coeziunii sociale, prin programe și proiecte de dezvoltare a cercetării științifice și dezvoltării tehnologice și de stimulare a inovării; stimularea, înființarea sau inițierea înființării și dezvoltării de parcuri științifice și tehnologice, centre de inovare și incubare în afaceri, centre de legături cu industria, de transfer tehnologic și altele asemenea, inclusiv organizații fără scop lucrativ sau patrimonial. Ca membră a Uniunii Europene, România a beneficiat de sprijin din partea unor programe cum este Programul Cadru pentru Competitivitate și Inovație (CIP).22 Având drept ţintă principală întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), acest program sprijină activităţile inovatoare (inclusiv eco-inovaţia), oferă un acces mai bun la finanţare şi furnizează servicii de asistenţă pentru afaceri la nivelul regiunilor. CIP are ca perioadă de desfăşurare anii 2007-2013, un buget total de 3.621 milioane euro și se împarte în trei programe operaţionale. •

Programul pentru inovaţie şi antreprenoriat (EIP);

•

Programul de sprijinire a politicii în materie de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor (ICT-PSP);

•

Programul european pentru energie inteligentă (IEE). Fiecare program are obiectivele sale specifice, dorind să contribuie la competitivitatea

întreprinderilor şi capacitatea lor de inovaţie în propriul domeniu de activitate. Fiecare țară din Uninea Europeană are un profil diferit al performanțelor din perspectiva inovării. În construirea acestui profil, sunt luate în considerare o serie de atribute ca: efectele economice pozitive generate de inovare, inovarea propriu-zisă la nivelul organizațiilor, alianțele și parteneriatele, drepturile de proprietate intelectuală, investițiile, finanțările și resursele umane. În figura 4 este prezentat profilul României din punct de vedere al performanțelor în inovare în comparație cu Marea Britanie Olanda și România, precum și cu media Uniunii Europene.

22

***http://ec.europa.eu/cip/index_ro.htm.

Sursa: Adaptare după European Innovation Scoreboard 2009 Fig.4 Comparații între țări din perspectiva performanțelor în domeniul inovării

În Marea Britanie indicele inovării depășește media țărilor Uniunii Europene. Punctele sale tari în acest domeniu sunt alianțele în vederea inovării, investițiile care susțin inovarea, finanțările și resursele umane. Efectele economice generate de inovații și drepturile de proprietate intelectuală se apropie ca și medie de media Uniunii Europene, dar cu toate acestea inovațiile propriu-zise nu sunt în număr foarte mare, abia trecând de jumătatea mediei UE. În cazul Olandei valoarea indicelui inovării este apropiată de media Uniunii Europene. În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, alianțele între organizații, finanțările în vederea susținerii inovării și resursele umane, acestea depășesc media țărilor Uniunii Europene. Elementele care plasează Olanda în rândul țărilor care aspiră la poziția de lider în inovare și care necesită o dezvoltare mai mare sunt: efectele economice pozitive ce decurg în implemenarea procesului de inovare, inovațiile propriu-zise, investițiile în inovare. România face parte din grupul Inovatorilor întârziați, care încearcă să recupereze diferențele față de alte țări, considerate inovative. Astfel, se poate observa că în ceea ce privește inovațiile propriu-zise și efectele economice generate de acestea, performanțele României tind să apropie într-o oarecare măsură de media Uniunii Europene. Dar un punct foarte slab îl reprezintă numărul drepturilor de proprietate intelectuală sau cuantumul finanțărilor care să susțină inovarea, deși indicele lor de creștere a fost foarte mare în 2009 comparativ cu 2008.

Din punctul de vedere al capacității de invenție și inovare la nivel de țară, România a depus în anul 2009, 13 solicitări de brevete de invenții și inovații la Oficiul European pentru Brevete (OEB). Raportat la totalul populației, acest număr reprezintă 0,6 inovații la un milion de locuitori, spre deosebire de Bulgaria care a înregistrat 2,2 inovații la un milion de locuitori. Numărul brevetelor românești aprobate și înregistrate la OEB a fost de 4, comparativ cu 7 în 2008. In anii 2007 și 2008, România a depus câte 18 solicitări de brevete la OEB. In perioada 1999-2005, în nici un an nu au fost depuse mai mult de zece brevete de către România.23 Institutul Național de Statistică a realizat în anul 2010 o cercetare24 privind nivelul de inovare în România pentru perioada 2006-2008. Au fost analizate 29.979 întreprinderi românești în legătură cu activitățile inovative desfășurate. Rezultatele studiului arată că o treime din întreprinderile româneşti au fost inovative, implementând inovări tehnologice sau non-tehnologice şi două treimi au fost întreprinderi noninovative. Din totalul întreprinderilor inovative, 1,6% nu au finalizat procesul de inovare demarat sau l-au abandonat. Tipologia organizațiilor inovatoare din România este prezentată în tabelul 4.

Tabel 4. Tipologia inovatorilor în perioada 2006-2008

Sursa: INS, Comunicat de Presă, nr.153/2010 ”Inovarea în Industrie și Servicii în perioada 2006-2008”.

23

***Bilanțul României: 4 brevete aprobate în 2009 la nivel european, (mai 2010), disponibil on line la http://www.businessmagazin.ro/actualitate/afaceri/bilantul-romaniei-4-brevete-aprobate-in-2009-la-nivel-european6110436. 24 ***Institutul Național de Statistică, Comunicat de Presă, nr.153/2010 ”Inovarea în Industrie și Servicii în perioada 2006-2008”.

În perioada celor trei ani analizaţi, 60% dintre întreprinderile românești inovative au fost inovatori tehnologici introducând produse şi procese noi sau semnificativ îmbunătăţite, iar 40% inovatori non-tehnologici implementând metode noi în practicile de afaceri ale întreprinderilor, în organizarea locului de muncă, în relaţiile externe sau metode noi de marketing. În figura următoare este prezentată structura întreprinderilor considerate inovatori tehnologici.

Fig. 5. Structura inovatorilor tehnologici din România

Se poate observa că 12% dintre companiile românești incluse în categoria inovatorilor tehnologici, au realizat inovații de produs iar 33% au realizat înovații de proces. Însă, mai mult de jumătate dintre companiile analizate au realizat și inovații de produs și inovații de proces, demonstrând astfel că între cele două tipuri de inovații există o strânsă legătură. Din rândul inovatorilor tehnologici, 12% au fabricat produse noi inovative, în timp ce 33% au implementat procese noi; 52% din întreprinderi au implementat ambele tipuri de inovări, respectiv produse şi procese noi sau semnificativ îmbunătăţite. Doar 3% din întreprinderi au raportat inovări nefinalizate sau abandonate. Valoarea totală a cheltuielilor alocate pentru inovare în anul 2008 a fost de 10264,4 milioane lei. Aceste cheltuieli se regăsesc în tabelul 5.

Tabel 5. Cheltuielile de inovare pe elemente componente și activități în anul 2008 Cheltuieli de inovare pentru

Total general 10264,4 8684,9

Pondere Industrie

Pondere Servicii

Pondere

100% 7494,4 100% 2770 100% Total 84,6% 6551,7 87,4% 2133,2 77% Achiziții de mașini, echipamente și software 867,6 8,5% 613,8 8,2% 253,8 9,2% Cercetare-dezvoltare internă 582,9 5,7% 243,5 3,2% 339,4 12,2% Cercetare – dezvoltare externă 129,0 1,2% 85,4 1,2% 43,6 1,6% Achiziții de alte cunoștințe externe Sursa: Adaptare după Institutul Național de Statistică, Comunicat de Presă, nr.153/2010 ”Inovarea în Industrie și Servicii în perioada 2006-2008”

Atât în industrie cât şi în servicii ponderea cea mai mare a cheltuielilor de inovare o deţine achiziţionarea de maşini, echipamente şi software. Din totalul cheltuielilor de inovare doar 14,2% au fost destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare, mai ales a celor interne. Activitatea de cercetare – dezvoltare internă include activităţile creatoare întreprinse sistematic în cadrul întreprinderii, în vederea creşterii volumului de cunoştinţe şi a utilizării lor în scopul realizării de produse (bunuri sau servicii) şi procese noi şi îmbunătăţite, inclusiv dezvoltare de software. Activitatea de cercetare-dezvoltare externă include activităţile de cercetare-dezvoltare realizate de alte întreprinderi sau institute de cercetare. Companiile românești at trebui să adopte într-o măsură mai mare principiile modelului inovației deschise, acordând o importanță mai mare activității de cercetare-dezvoltare în parteneriat cu alte organizații și institute. Alocarea unor cheltuieli mai mari acestei activități de cercetare – dezvoltare externe va genera și rezultate mai bune pentru companie. Principalele surse de informare pentru inovare sunt cele din interiorul întreprinderii. Sursele de informare pentru susţinerea procesului de inovare au fost obţinute de la personalul întreprinderii sau grupului de întreprinderi în 44,6% din cazuri şi de la furnizorii de echipamente, materiale, componente sau software în 33% din cazuri. Sursele instituţionale au fost mai puţin consultate (3,9% universităţile şi 3,2% instituţii guvernamentale sau publice de cercetare). Doar 13,8% din totalul întreprinderilor inovative au înţelegeri de cooperare pentru realizarea activităţilor de inovare. Principalii parteneri de cooperare ai întreprinderilor inovative au fost furnizorii în 10,5% din cazuri şi clienţii sau cumpărătorii în 8,2% din cazuri. Doar 5,1% dintre întreprinderile inovative românești susțin că au avut colaborări cu universităţile. Este necesară o încurajare a cooperării între organizații și principalele componente

ale sistemului de cercetare ştiinţifică din România: Institutele Naţionale de Cercetare – Dezvoltare (INCD)25, care funcţionează sub coordonarea ANCS sau a altor instituţii centrale, institutele Academiei Române și universităţile de stat sau private. Acestea pot furniza informații și soluții eficiente pentru firmele care doresc să implementeze procese de inovare. Întreprinderile românești au avut diverse motivații pentru a inova. Principalele obiective ale inovării indicate de întreprinderile inovative sunt prezentate în figura următoare.

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicat de Presă, nr.153/2010 ”Inovarea în Industrie și Servicii în perioada 2006-2008”

Fig. 6. Obiectivele întreprinderilor inovative

Mai mult de jumătate din firme au urmărit prin inovare îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor. Extinderea gamei de bunuri şi servicii a fost principalul obiectiv pentru 50% dintre firme. În totalul cifrei de afaceri a produselor, produsele noi pentru piaţă deţin o pondere de 12,5%, produsele noi pentru firmă 30,0% iar produsele neschimbate deţin o pondere de 57,5%. Eforturile organizațiilor românești de a inova nu rămân fără ecou în cadrul pieței. Pe piața produselor de înaltă tehnologie au pătruns producători români care oferă produse similare la prețuri mai scăzute. Companiile româneşti Televoice şi Visual Fan, care au avut un succes foarte mare în ultimii ani comercializând sub nume propriu sisteme GPS şi alte produse IT&C, au intrat pe una

25

***http://www.ad-astra.ro/cartea-alba/institutions.php?type_id=3.

dintre cele mai noi arii de competiţie din industria IT: tabletele PC şi cititoarele de cărţi electronice. Fără a concura cu marile organizații ce produc electronice de larg consum de ultimă generație, Televoice și Visual Fan au lansat mărci proprii EvoTab și AllDro care oferă din punct de vedere al specificațiilor tehnice ceea ce consumatorul așteaptă. Ele se adresează segmentelor de consumatori cu venituri mai modeste care doresc să beneficieze de produse de înaltă tehnologie și nu se orientează către Apple sau Samsung. EvoTab a fost lansat în 2011, după o colaborare de aproximativ 6 luni între cei 10 specialiști ai companiei Televoice și parteneri din Coreea și Taiwan pentru componente precum și parteneri din China pentru asamblare. Acest produs se adresează consumatorilor români (în special) cu venituri limitate, care doresc să utilizeze aplicațiile standard oferite de o tabletă PC.26 Un alt producător român inovativ din industria tehnologiei înalte este CS Vision din Brașov, a cărei divizie interactivă TomTouch a lansat în septembrie 2010 mesele multitouch27 care permit configurarea de modele conform dorințelor utilizatorilor. Produsul poate interacționa cu obiectele așezate pe suprafața sa, iar dacă utilizatorii doresc să vizioneze un videoclip aflat în memoria unui telefon pot să așeze telefonul pe masă și pot viziona toate informațiile stocate direct de pe masă. Organizațiile românești sunt din ce în ce mai interesate de încheierea unor parteneriate cu producători din Europa, Asia sau America pentru a dezvolta produse noi destinate pieței locale. Deși nu pot concura cu marii producători de produse de înaltă tehnologie, producătorii români sunt preocupați să satisfacă într-un grad cât mai înalt segmentele de clienți interesate de produsele lor.

26 27

***http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanii-au-propria-lor-tableta-chinezeasca-921739/pagina-comentarii/1.html ***http://www.brasov2u.ro/brasovenii-de-la-cs-vision-iau-avant-cu-masa-multitouch/