Procese Si Echipamente de Separare Si Purificare

Procese şi echipamente de separare şi purificare Laborator 1 Separarea este o operaţie prin care un amestec este divizat în două sau mai multe fracţiuni care au compoziţii diferite. Scopul acestei operaţii este de a concentra un component în raport cu ceilalţi. Separarea se realizează în principal prin metode fizice, deşi în unele cazuri se întâlnesc şi metode chimice. Clasificarea metodelor de separare A. Metode bazate pe echilibrul dintre faze a. echilibrul gaz-lichid Absorbţia; distilarea; cromatografia gaz-lichid b. echilibrul gaz – solid: Adsorbţia; sublimarea, Cromatografia gaz-solid c. separare bazată pe membrane: ultrafilatrarea, dializa, electrodializa, osmoza inversă, electroosmoza, distilarea osmotică Tot ca metode moderne de separare pot fi considerate: distilarea moleculară, distilarea enzimatică, distilarea destructivă. Ultimele două metode de separare implică şi reacţii chimice. SEPARAREA MATERIALELOR SOLIDE PRIN SORTARE Cernerea este operaţia de separare mecanică pe criterii dimensionale a amestecurilor de granule şi pulberi în fracţiuni uniforme. În vederea realizării cernerii se folosesc: • grătare – la care diametrul ochiurilor este mai mare de 1 mm; • site – la care diametrul ochiurilor este mai mic de 1 mm.

gradul de coacere

susceptibilitat ea magnetică

greutatea specifică

Principiile ce stau la baza operaţiilor de calibrare şi sortare

forma boabelor

dimensiunile Domenii de utilizare • industria morăritului şi panificaţiei; • industria berii şi spirtului; • conservarea cerealelor. Tipuri de utilaje care realizează separarea materialelor solide prin sortare: • sita plană; • separatorul aspirator (tararul); • triorul cilindric; • separatorul electromagnetic etc. Condiţionarea materiilor prime oleaginoase Curăţarea de impurităţi şi seminţe defecte A.Elemente introductive Curăţarea loturilor de seminţe oleaginoase pentru uz industrial, reprezintă operaţia de reducere a conţinutului de impurităţi (minerale şi organice) şi seminţe cu defecte în limitele impuse prin standardele de reglementare a calităţii materiilor prime pentru industria uleiului şi grăsimilor comestibile. Curăţarea loturilor de seminţe oleaginoase de uz industrial este impusă de necesitatea păstrării temporare la nivelul de calitate iniţial. Eliminarea impurităţilor şi seminţelor cu defecte din masa de seminţe oleaginoase apte pentru consum industrial reprezintă eliminarea factorilor de risc ai declanşării proceselor de degradare biologică şi/sau microbiologică, care diminuează nivelul de calitate iniţial al lotului. În plus, impurităţile şi seminţele cu defecte reprezintă un balast indezirabil sub aspect cantitativ şi calitativ, lipsit de interes tehnologic, cu efecte negative asupra derulării procesului industrial şi asupra calităţii produsului finit. Principalele grupe de impurităţi şi seminţe cu defecte care trebuie eliminate la curăţarea seminţelor oleaginoase sunt:

1

-impurităţi (corpuri străine) minerale inerte: pământ, nisip, pietriş, bucăţi de metale etc.; -impurităţi organice neoleaginoase: paie, pleavă, bucăţi de plantă. -impurităţi organice oleaginoase (seminţe de alte plante de cultură, seminţe de buruieni, seminţe carbonizate sau alterate, coji etc.) şi seminţe cu defecte: mucegăite, strivite, râncede, decojite, spărturi. Curăţarea masei de seminţe oleaginoase se realizează atât la nivelul bazelor centralizate de recepţiecolectare (eliminarea corpurilor străine care pot reprezenta ~ 50% din nivelul iniţial de impurităţi prezente în masa de seminţe după recoltare) cât şi la nivelul fabricilor de ulei. Curăţarea loturilor de seminţe oleaginoase la fabricile de ulei se realizează în 2 etape: -antedepozitare, o etapă de precurăţare realizată înainte de depozitarea seminţelor oleaginoase, etapă în care se elimină ~ 50% din impurităţile şi seminţele cu defecte prezente în lotul recepţionat; -postdepozitare, o etapă de postcurăţare realizată imediat înainte de introducerea în procesarea propriuzisă, etapă în care se aduce nivelul conţinutului de impurităţi şi seminţe cu defecte la maximum 0,3-0,4%. Precurăţarea masei de seminţe oleaginoase este o etapă importantă de condiţionare pentru depozitare. Impurităţile şi seminţele cu defecte crează un mediu favorabil de dezvoltare a microbiotei şi paraziţilor, care determină autoîncălzirea şi alterarea. Postcurăţarea se realizează pentru eliminarea impurităţilor şi seminţelor cu defecte care afectează calitatea procesării (produc uzura părţilor active ale utilajelor ,defectarea acestora ,micşorează productivitatea utilajelor ,afectează condiţiile de lucru din spaţiile de procesare ), randamentul şi calitatea produselor de fabricaţie (afectează randamentul în ulei brut , calitatea şrotului, puritatea uleiului brut etc.). Principiile care stau la baza operaţiei de separare a impurităţilor şi seminţelor cu defecte din masa de seminţe oleaginoase sunt: -separarea pe baza diferenţei dintre caracteristicile granulometrice ; -separarea pe baza diferenţei de masă volumică ; -separarea pe baza diferenţeli de masă volumică şi proprietăţi granulometrice; -separarea impurităţilor feroase pe baza caracteristicilor feromagnetice. B.Maşini pentru curăţarea seminţelor oleaginoase de impurităţi şi seminţe cu defecte 1 . Vibroaspiratorul SAGENTA Vibroaspiratorul (fig.1) este un utilaj de precurăţire, care funcţionează pe principiul combinat, al cernerii şi separării pneumatice. Masa de seminţe cu impurităţi este dozată în buncărul de alimentare al vibroaspiratorului şi este repartizată uniform pe suprafaţa sitelor de separare într-un curent ascendent de aer, care antrenează impurităţile uşoare . Pe primele 2 site se separă, ca refuz, impurităţile mari iar pe a treia sită impurităţile cu dimensiuni mai mici decât seminţele.Purificarea aerului cu impurităţi se realizează în 2 etape: separator uscat (ciclon) , separator umed (hidrociclon). Productivitatea maşinii este de 50 t /h seminţe de floarea- soarelui cu maximum 5% impurităţi, randamentul de separare fiind de 50 %.

Fig.1.Vibroaspiratorul SAGENTA 1 – carcasa (batiul) vibroaspiratorului; 2 – con cu site vibratorii; 3 – sistem de 3 site de cernere; 4 – sistem de separare pneumatică (ventilator, 2 cicloane uscate şi un hidrociclon pentru purificarea aerului); 5 – sistem de antrenare în mişcare a sitelor; 6-arcuri de suspensie; 7- buncăr de evacuare a seminţelor curăţate; 8- buncăr de evacuare a impurităţilor mari.

2

2. Structurarea materiilor prime oleaginoase Decojirea seminţelor oleaginoase A. Elemente introductive Decojirea reprezintă operaţia de separare a cojii de miez aplicată seminţelor oleaginoase înainte de măcinare, cu scopul eliminării unei structuri botanice de balast (conţinut minimal de ulei botanic, conţinut ridicat de fibră insolubilă cu proprietăţi absorbante relativ la faza uleioasă), care îngreunează şi reduce randamentul procesului de separare a uleiului brut. Conducerea operaţiei de decojire este esenţială în cazul seminţelor cu un conţinut mare de ulei, al căror conţinut în ulei botanic este redus (0,5-1,5%) şi lipsit de importanţă tehnologică. Compoziţia chimică a structurii anatomice de coajă este dominată de fibra vegetală (~60% celuloză, 25-29% lignină,25-2,8% pentozani) alături de 3-6% proteină, ulei botanic şi apă (8-10%). Fracţiunea lipidică din coaja seminţelor oleaginoase are un conţinut important de ceruri (15-45%, chiar 60-70% în coaja subţire) şi o aciditate liberă ridicată (18-22%). Coaja nu prezintă interes, în termeni de randament şi puritate uleiurilor brute. Totuşi, din considerente tehnologice, conducerea operaţiei de decojire nu se realizează până la separarea totală a cojii de miez, păstrându-se un conţinut remanent de coajă în miezul industrial de 6-8,5%, care participă la formarea unei structuri mecanice a măcinăturii favorabilă obţinerii uleiului brut prin presare / extracţie. B. Metode de decojire Eliminarea cojii seminţelor oleaginoase presupune parcurgerea a 2 etape: 1. desprinderea cojii de miez, care presupune spargerea şi detaşarea cojii de miez; 2. separarea cojilor din amestecul decojit. Decojirea propriu-zisă se realizează în următoarele variante tehnologice: lovire, tăiere, frecare, strivire, impact centrifugal, detentă. • Decojirea prin lovire se bazează pe principiul impactului unic sau repetat cu un organ al utilajului de decojire (palete, perete fix), care determină ruperea legăturilor organice dintre coajă şi miez, deformarea şi fisurarea cojii. Decojirea prin lovire se practică în trei variante tehnologice: ° lovirea seminţelor aflate în regim static (în repaus) cu paletele utilajului de decojire; ° lovirea seminţelor aflate în mişcare (regim dinamic), prin proiectarea repetată pe un perete (ecran) fix sau lovirea scurtă (practic instantanee), aplicată de rotor pe statorul decorticatoarelor centrifugale; ° procedeul mixt, care combină lovirea statică cu cea dinamică, mărind substanţial eficacitatea operaţiei. Proiectarea unor corpuri cu elasticitate medie (seminţe oleaginoase) pe suprafeţe fixe sau lovirea acestora cu organe de lucru aflate în mişcare aparţinând utilajelor de decojire provoacă separarea cojii de miez în etape: - ruperea legăturilor anatomo - structurale din coajă şi miez; - deformarea cojii; - formarea de fisuri în structura cojii, fisurarea completă şi separarea imediată de miez sau fisurarea parţială, cu desprinderea întârziată de miez, după impactul propriu-zis, ca urmare a diferenţei de masă specifică. Decojirea prin lovire se aplică seminţelor de floarea-soarelui, la degerminarea uscată a germenilor de porumb, pentru sâmburii de palmier, decojirea completă a seminţelor de bumbac (separarea resturilor de miez de coaja aderentă, în a II-a etapă de decojire propriu-zisă) şi ,uneori, pentru boabele de soia. •Decojirea prin tăiere presupune distrugerea integrităţii cojii (spargerea cojii) la trecerea seminţelor prin zona activă creată între doi tăvălugi rifluiţi, aflaţi în mişcare în sens de întâmpinare reciprocă, cu viteze periferice diferite şi la o distanţă interrifluri reglabilă. Tăierea cojii intervine sub acţiunea forţelor de forfecare şi presare/frecare. Metoda este aplicată la spargerea cojii seminţelor de bumbac. ° Decojirea prin frecare presupune separarea cojii de miez prin acţiunea forţelor de frecare create între coaja seminţelor oleaginoase şi suprafaţa rugoasă dintre tăvălugii rifluiţi sau acoperiţi cu pastă abrazivă. Metoda se aplică la decojirea boabelor de soia şi pentru decorticarea orezului. ° Decojirea prin strivire presupune spargerea şi detaşarea cojii sub acţiunea forţelor de presare şi, secundar, de frecare/forfecare, create între valţuri acoperite cu un strat de cauciuc. Metoda se utilizează la decojirea seminţelor de ricin şi a boabelor de arahide. ° Decojirea centrifugală presupune spargerea şi detaşarea cojii sub acţiunea impactului instantaneu creat sub acţiunea forţei centrifuge. ° Decojirea prin detentă presupune spargerea şi detaşarea integrală sau parţială a cojii sub acţiunea diferenţei de presiune creată prin detentă, care permite distrugerea coeziunii organice dintre coajă şi miez şi fisurarea unică sau multiplă a cojii. Decojirea propriu-zisă conduce la formarea următoarelor fracţiuni: - miez şi coajă curate şi întregi; - fracţiuni de miez cu resturi de coajă şi de coajă cu resturi de miez aderent; - seminţe întregi, nedecojite. Din punct de vedere tehnologic, se consideră că la decojire se formează două fracţiuni:

3

1. miez industrial, format din miez botanic şi 6-8,5% coajă; 2. coajă industrială, formată din coaja botanică şi o cantitate mică de miez antrenat (0,4-1%). Coaja din miezul industrial este admisă şi recomandată tehnologic din următoarele considerente: - măreşte randamentul măcinării, prin favorizarea prinderii şi forfecării miezului oleaginos între tăvălugii rifluiţi; - îmbunătăţeşte calitatea prăjirii, prin evitarea aglomerării particulelor de miez în etapa preliminară de umectare-încălzire; - participă la formarea structurii mecanice favorabile unui bun randament şi calitate a operaţiei de obţinere a uleiului brut. Separarea cojii propriu-zise din materialul decojit se practică prin patru metode: 1. separarea prin cernere, pe bază de diferenţă granulometrică (de mărime) dintre fracţiunile materialului decojit; 2. separarea pneumatică, pe bază de diferenţă de masă volumică, prin aspiraţie într-un curent ascendent de aer; 3. separarea prin procedeul mixt, cernere - pneumatic; 4. separarea electrostatică, bazată pe diferenţa de încărcare electrică, creată într-un câmp electric indus între coajă şi miez. C. Utilaje de decojire Decojitorul Vulcan-IPIA este constituit din următoarele părţi componente: -toba de spargere; - separatorul de coji Vulcan-IPIA. Descojirea seminţelor de floarea-soarelui. Separarea cojilor de miez Se realizează prin lovirea sau apăsarea seminţei când coaja se sparge şi se desprinde de miez urmată de o separare a lor. Instalaţiile de descojire şi de sortare sunt montate pe acelaşi cadru de susţinere. În fig. 3 este prezentată o tobă de spargere a cojii, compusă din cilindrul metalic 1 prevăzut în interior pe o lungime de 2/3 din circumferinţă cu barele de oţel 2, cu profil semirotund care formează sectorul de spargere al seminţelor.

Fig. 2 Toba de spargere 1- cilindru metalic; 2- bare; 3- ax; 4- disc metalic; 5- palete metalice; 6- tremie de alimentare; 7- dozator; 8- racord evacuare; 9- batiu În poziţie centrală este montat axul 3, acţionat de electromotor cu reductor, pe care sunt fixate două discuri metalice 4 cu paletele reglabile 5. La partea superioară, toba este prevăzută cu tremia de alimentare 6 şi dozatorul 7 care repartizează seminţele în mod uniform. Spargerea cojilor se realizează sub acţiunea lovirii seminţelor de către paletele metalice. În timpul lovirii, seminţele sunt proiectate pe sectorul de spargere sub acţiunea forţei centrifuge. Din tobă se evacuează prin racordul 8, un amestec de seminţe întregi, miez,coji şi tocătură. Componentele sunt montate pe batiul (9). La o funcţionare corectă a tobei se obţin: seminţe întregi max. 5% şi tocătură max. 3%. Instalaţiile de sortare sunt asemănătoare cu tararele cu aspiraţie, existând deosebiri la dimensiunile ochiurilor sitelor (3, 4, 5 mm). Separatorul de coji tip Vulcan – IPIA Materialul rezultat de la decojirea propriu-zisă este format din următoarele fracţiuni: - miez şi coji întregi şi curate; - fragmente de miez cu coajă şi coajă cu miez; - praf oleaginos şi tocătură din coajă; - seminţe nedecojite. Separatul de coji tipVulcan–IPIA (fig.3.) funcţionează pe principiul combinat, al eliminării cojilor din masa de miez industrial pe baza diferenţei dimensionale (cernere) şi diferenţei de masă specifică (pneumatic). Separatul de coji este format din:

4

- primul cadru de site, constituit din trei site cu un diametru al ochiurilor de 6-7, 4-5 respectiv 3-4 mm; - al doilea cadru de site, format dintr-o sită-retur (cu înclinaţie inversă faţă de sitele din primul cadru) şi cu un diametru al orificiilor pe sită de 6 mm; - sistemul cu excentric de imprimare a mişcării de dute – vino pentru cadrele cu site; - sistem de aspiraţie montat la capătul cadrului cu site, format din ventilator, tubulatură şi cameră de aspiraţie; - transportoare pentru fracţiunile separate (elevatoare, transportoare elicoidale). Etapele de separare prin cernere - aspiraţie sunt următoarele: - pe prima sită (S1) se separă: C1: cernut: tocătură, fragmente de coajă şi miez, miez şi coji cu dimensiuni mai mici decât ochiurile sitei ; R1: refuz: seminţe, miez şi coji întregi. Cojile întregi din refuz sunt preluate prin sistemul de aspiraţie aferent primei site iar refuzul 1, liber de coajă, se uneşte cu refuzul sitei a 2-a la capătul ei. - pe a 2-a sită (S2) se separă din C1 următoarele fracţiuni: R2: refuz: miez şi coji sparte, miez şi coji întregi mai mici decât în R 1; C2: cernut: tocătură, fragmente de coji şi miez cu dimensiuni mai mici decât ochiurile sitei. Fragmentele de coajă din refuzul de pe sita 2 sunt preluate într-un curent ascendent de aer, cu un debit mai redus decât cel din primul sistem de aspiraţie. - pe a 3-a sită refuzul liber de fragmente de coajă al sitei 2 se uneşte cu refuzul sitei 3 la capătul acesteia şi se cerne pe S3 cu fracţiunea C2. C3 - tocătură, care trece pe sita – oarbă şi ajunge în transportorul de material decojit. R 3 – fragmente de miez şi coajă, miez întreg care este curăţat de fragmentele de coajă prin sistemul III de aspiraţie, cu un debit al curentului ascendent de aer mai redus decât cel din sistemul II de aspiraţie. - R3, liber de fragmente uşoare de coajă, trece pe sita – retur din cadrul II unde se separă ca refuz seminţele întregi (de coji prin sistemul IV de aspiraţie plasat la capătul sitei – retur) şi ca cernut materialul decojit, care cade sub incidenţa sistemului IV de aspiraţie şi separare a fragmentelor de coajă (pe sita -oarbă), după care fracţiunea este dirijată la valţuri. Seminţele întregi constituie returul separatorului, care este preluat de un elevator şi readus la toba de spargere.

Fig. 3. Separatorul de coji tip ,,Vulcan – IPIA” 1-batiu;2-tobă de spargere;3-cadru cu site;4-ax cu excentric;5a-sită cu ochiuri de 5-6mm;5b-sită cu ochiuri de 45mm;5c-sită cu ochiuri de 3-4mm;5b-cadru cu sită cu ochiuri de 6mm;6-ventilator de aspiraţie;7-cameră de aspiraţie;8a,b,c-canale de aspiraţie;9-arcuri de acţionare a cadrelor cu site. Curăţirea şi sortarea seminţelor de floarea-soarelui Seminţele oleaginoase aduse pentru prelucrare conţin un anumit procent de impurităţi minerale (pietre, pământ, nisip, ş.a.), organice (paie, pleavă, plante, sfori de la saci, seminţe sparte sau alterate, ş.a.) şi metalice care trebuie eliminat prin operaţia de curăţire, înainte de introducerea lor în depozit. Curăţirea seminţelor şi separarea impurităţilor se pot realiza: - pe baza diferenţei de mărime dintre impurităţi şi seminţe; - pe baza diferenţei de masă specifică dintre impurităţi şi seminţe; - pe baza proprietăţilor magnetice ale impurităţilor. Separarea după mărime se realizează prin cernere cu ajutorul sitelor duble cu ochiuri de două dimensiuni, una cu ochiuri mai mari (15-20 mm) decât mărimea seminţelor şi una cu ochiuri mai mici (3-4 mm) decât seminţele. Separarea după diferenţa de masă specifică se realizează cu ajutorul unui curent de aer trimis de un ventilator asupra seminţelor în cădere. În acest mod, se produce devierea mai mare de la direcţia de cădere a seminţelor cu masă

5

specifică mai mică decât unele impurităţi (pietre, pământ, metale), în timp ce impurităţile cu masă specifică mai mică decât a seminţelor (paie, pleavă, coji de seminţe, seminţe seci) sunt luate de curentul de aer. Cele mai bune rezultate se obţin prin utilizarea separării combinate după mărime şi masă specifică cu ajutorul următoarelor instalaţii: separatorul aspirator (tarar cu aspiraţie) şi vibroaspratorul. Separatorul aspirator (tararul cu aspiraţie) este prezentat în fig. 4 Seminţele sunt aduse în camera de alimentare (1), de unde cu un cilindru de alimentare uniformă, sunt trimise pe sita preliminară (2) cu ochiuri mari (15-20 mm) unde se separă impurităţile mari iar cernutul cade pe sita principală (3) cu ochiuri de (10-12 mm). Aici se separă alte impurităţi mari, iar seminţele cu impurităţi de mărime egală şi mai mici, cad pe a doua sită principală (4) cu ochiuri de 3-4 mm care opreşte seminţele şi impurităţile de mărime egală, lăsând să treacă impurităţile mai mici decât seminţele. În acelaşi timp se produce şi o separare a impurităţilor şi a seminţelor mai uşoare, datorită curentului de aer ascendent carecirculă prin canalul (5) aflat între camera de alimentare şi sita (2), şi prin canalul (6) aflat la evacuarea seminţelor de pe sita (4). Aerul împreună cu praful şi impurităţile uşoare trec din aceste canale în camerele (7) unde, prin pierderea de viteză şi datorită şicanelor (8), se depun în camerele de sedimentare, unde prin şuberele (9), sunt evacuate în jgheaburile colectoare (10). Aerul cu o parte din praf iese prin racordul (11) şi este trimis prin instalaţii de desprăfuire, care pot fi cicloane sau filtre cu saci. Părţile componente sunt montate pe batiul (12).

Fig. 4 Separator aspirator (tarar cu aspiraţie) 1- cameră alimentare, 2- sită preliminară, 3,4- site principale, 5,6- canale aer, 7- cameră sedimentare, 8- şicană, 9- şuber, 10- jgheab evacuare impurităţi, 11- racord evacuare praf, 12- batiu. Curăţirea şi selectarea crupelor de cacao După recepţia cantitativă şi calitativă, crupele de cacao primite în saci sau containere, sunt depozitate pe sorturi, de preferinţă în silozuri celulare din beton prevăzute cu instalaţii de climatizare, dozare, transport şi curăţire. În aceste silozuri este necesar menţinerea unor condiţii de igienă pentru a preveni apariţia moliei de cacao (Acrocerops cramerella) care se dezvoltă cel mai bine în lunile de vară şi toamnă. În spaţiile calde şi neventilate molia se înmulţeşte şi pe timp de iarnă. Înainte de a fi introduse în fabricaţie, boabele de cacao sunt supuse unui proces de curăţire care se realizează prin: - sortare (cernere); - separarea componentelor uşoare; - separarea impurităţilor metalice; - separarea particulelor grele (piatră, sticlă). În fig. 5. este prezentată o schemă de curăţire a crupelor (boabelor) de cacao (Bühler). Conform schemei, liniile de transport automate aduc boabele de cacao (A) în tremia de alimentare (1), după care ele sunt dozate cu şnecul (2) şi cu ajutorul elevatorului (3), sunt aduse la instalaţia de sortare (4) prevăzută cu două site vibratoare. Pe sita de sus cu ochiuri de dimensiunile a două boabe se separă ca refuz impurităţile mari (B), iar ca cernut boabele şi impurităţile egale. Cernutul de pe sita de sus se separă ca refuz pe sita de jos cu ochiuri mai mici decât dimensiunea boabelor, iar impurităţile mici se separă ca cernut (C). Sistemul de site este complet închis într-o carcasă metalică conectată la reţeaua de aspiraţie pentru impurităţile uşoare (D), (praf, material fibros şi insecte). Refuzul de pe sita de jos este trecut apoi peste un separator magnetic (5) cu ajutorul căruia se separă eventualele impurităţi metalice (E) după care urmează o trecere printr-un separator de pietre (6). Aici are loc separarea impurităţilor de aceeaşi mărime cu boabele de cacao. Instalaţia se compune dintr-o sită înclinată prin care se trimite un curent de aer ascendent, sita fiind în acelaşi timp în mişcare oscilatorie produsă de un mecanism excentric. Datorită mişcării oscilatorii a sitei şi curentului de aer pietrele (F) se deplasează către partea mai ridicată şi sunt eliminate iar boabele de cacao (G) alunecă spre partea coborâtă a acesteia de unde sunt evacuate. Particulele uşoare colectate sub formă de praf (H), sunt separate de curentul de aer cu ajutorul filtrului (7) şi a ventilatorului (8).

6

Fig. 5. Schema de principiu a procesului de curăţire a crupelor de cacao (Bühler) 1- tremie de alimentare; 2- dozator; 3- elevator; 4- selector-sortator; 5- aparat magnetic rotativ; 6separator de pietre; 7- filtru de desprăfuire; 8- ventilator de aspiraţie; 9- conducte de aspiraţie (aer, praf); A- crupe de cacao; B- fracţiune cu granulaţie mare; C- fracţiune cu granulaţie mică; Dfracţiune uşoară (praf, coji); E- particule metalice; F- particule grele (piatră, sticlă); G- crupe curăţate; H- praf. Pentru asigurarea unui proces de curăţire cât mai eficient şi în condiţii igienice cât mai sigure, sistemul de aspiraţie este conectat la toate utilajele de transport şi curăţire a boabelor de cacao. El se compune din: - ventilatoare centrifugale cu debit mare şi presiune redusă (8); - cicloane, filtre, camere de praf (7); - piese speciale de legătură (valve); - conducte de circulaţie a aerului şi prafului (9). Pentru o bună funcţionare, aceste reţele de aspiraţie trebuie să aibă în componenţă conducte verticale sau cu înclinaţie mare faţă de orizontală. Reglarea debitului de aer pe întreaga reţea se realizează cu o valvă centrală instalată la aspiraţia ventilatorului, iar pe fiecare ramură de la valva acesteia.

7