Procedura Penala

Bogdan Micu Alina-Gabriela Paun

Radu Slavoiu

Procedura penala Curs pentru admiterem magistratura si avocatura. Teste-grila

^

2014

DESPREAUTORI Bogdan Florin MICU

Este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicoiae Titulescu" din Bucure$ti, unde preda dreptui procesual penal; din anul 2012 este ?i decanul acestei facultati. Este avocat m Baroul Bucure^ti, specializat m cauze penale, si formator la InstitutuI National pentru Pregatirea ?i Perfec^ionarea Avocatilor. A publicat mai multe articole §i a participat la conferinte interne ?i internationale pe teme de drept penal ?i procedure penala. Dintre ultimele car^i publicate, amintim: Drept procesual penal. Partea speciala, editia a 3-a, Ed. Hamangiu, 2013; Drept procesual penal. Mapa de seminarii, editia a 2-a (m colaborare cu Ion Neagu, Mircea Damaschin si Constantin Nedelcu), Ed. Universal Juridic, 2013. Alina-Gabriela PAUN

Este magistrat-asistent la Sectia penala a Tnaltei Cur|:i de Casatie ?i Justitie $i asistent universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu" din Bucure§ti, DepartamentuI de §tiinte penale. A participat la mai multe cursuri de formare §i conferinte nationale ?i Internationale. A publicat articolul Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a pedepsei prevazute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, m revista Dreptui nr. 2/2008 (m colaborare cu Traian Dima), precum §i lucrarea Droguri ilicite. Legea nr. 143/2000 - jurisprudenta comentarii (m colaborare cu Traian Dima), Ed. Universul Juridic, 2010. Radu SLAVOiU

Este asistent universitar doctorand la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu" din Bucure^ti, la DepartamentuI de stiinte penale, $i consilier juridic. A publicat mai multe articole in revistele Dreptui, Pandectele Romane, Lex et Scientia. A publicat, de asemenea, Tehnlci de investigare tn justipa penala (m colaborare cu Mihail Udroiu Ovidiu Predescu), Ed. C.H. Beck, 2009, Noul Cod penal Codul penal anterioradnotari, situapi tranzitorii, noutap (m colaborare cu Mihai Adrian Hotca), Ed. Universal Juridic, 2014.

A b r e v ie r it^ ^

alin. apud art. BJ. C.E.D.O. Conventia C.P.J.P. D.I.I.C.O.T. D.N.A. Dreptul ed. Ed. ibidem idem I.C.C.J. lit. M. Of. n.n. nr. op. cit. O.U.G. Pparag. pet. R.D.P. §.a. s.n. Trib. urm. vol.

alineatul indica o citare preluata de la alt autor, nu din original articolul Buletinul jurisprudentei Curtea Europeana a Drepturilor Omului Conventia europeana a drepturilor omului §i libertatilor fundamentale Culegere de praetica judiciara in materie penala Directia de Investigate a Inft-actiunilor de Criminalitate Organizata §i Terorism Directia Nationala Anticoraptie revista Dreptul editia Editura in acela§i loc (acela§i autor, in aceea§i lucrare, la aceea§i pagina) acela§i (acela§i autor, in aceea§i lucrare) Inalta Curte de Casatie §i Justitie litera Monitorul Oficial al Rom^niei, Partea I nota noastra numarul opera citata ordonanta de urgen^a a Guvemului pagina paragraful punctul Revista de drept penal §i al^ii sublinierea noastra Tribunalul urmatoarele volumul

t'J Alte surse bibliografice consultate se citeaza neabreviat.

Cuprins PARTEAGENERALA Capitolul I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual p en ale_________ 3 Secfiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului p en a l__3 § 1. Principiul legalitatii _________________________________________ ^3 §2. Principiul separarii fiinctiilor judiciare___________________________ 5 §3. Prezumtia de nevinovatie_______________________________________7 §4. Principiul aflarii adevarului -__________________________________ 8 §5. Ne bis in idem ___2_________________________________________ 9 §6. Principiul oficialitatii_______________________________________ _11 §7. Caracterul echitabil §i termenul rezonabilal procesului penal_______ 13 §8. Principiul garantarii dreptului la libertate §isiguranta_____________ 13 §9. Principiul garantarii dreptului la aparare_________________________ 15 §10. Principiul respectarii demnitatii umane §i a vietii private__________ 17 §11. Limba oficiala §i dreptul la interpret___________________________ 19 § 12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal________________ 19 §13. Principiul operativitatii in procesul penal_______________________20 Secfiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale_______________ 21 § 1. Aplicarea in timp a legii procesual penale _______________________21 1.1. Principiul activitatii_______________________________________21 1.2. Exceptii de la principiul activitatii___________________________22 §2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale _____________________ 23 2.1. Principiul teritorialitatii___________________________________ 23 2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii________________________23 Capitolul al Il-lea. Actiunea penala §i actiunea civila m procesul p en a l_________________________________________________________ 25 Secfiunea 1. Acfiunea penala in procesul penal_______________________ 25 § l.N o |iu n e ___________________________________________________ 25 §2. Punerea in mi§care a actiunii penale____________________________26 §3. Exercitarea actiunii penale ___________________________________ 27 §4. Stingerea ac|iunii penale ______________________________________ 27 4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala]_________________________________________________ 28 4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savar§ita cu vinova|ia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]_______________________________________ 29 4.3. Nu exista probe cS o persoana a savar§it infrac|;iunea [art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________________ 29

VIII_______________________________ Cuprms_____________________________ _

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]__________ 30 4.5. Lipsefte plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in mi^care a actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala]________________ 32 4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala]________________________________ 33 4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii [art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala] ________________________________________________ 34 4.8. Exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala]________________________ 35 4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedura penala]________________________________ 36 4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala]______36 4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale_____37 §5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala_________________________38 Secfiunea a 2-a. Acfiunea civild in procesul penal_____________________ 39 §1. Notiune §i subiecti___________________________________________39 §2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal _____________ 41 §3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile __ ________________41 §4. Rezolvarea ac|;iunii civile in procesul penal_____ ^_______________ 42 §5. Regula „ electa una via ” §i exceptiile de la aceasta regula__________44 §6. Raportul actiunilor in procesul penal___________________________ 46 Capitolul al Ill-lea. Participantii in procesul penal______ ^_______ 48 Secfiunea 1. Dispozifii generale______________________ ^ _____________ 48 Secfiunea a 2-a. Competenfa funcfionald, dupd materie §i dupd calitatea persoanei a instanfelor judecdtore§ti_________________ 48 §1. Organizarea instan|elor judecatore§ti____________________________48 §2. Competen|a instantelor judecatore§ti. Formele competentei________ 49 2.1. Formele principale ale competentei_________________________ 50 2.1.1. Competenfa funcfionald________________________________50 2.1.2. Competenfa materiald_________________________________50 2.1.3. Competenfa teritoriald________________________________ 51

Cuprins

IX

2.2. Foraiele subsidiare ale competentei __________________ _____ 53 2.2.1. Competenfa personald___________ ____________________ __55 2.2.2. Competenfa speciala__________________________________ 54 2.2.3. Competenfa extraordinard (excep}ionald) ________________ 54 §3. Competenta de judecata in prima instan|a §i in cai de atac _________ 54 3.1. Judecata in prima instanta_________________________________ 54 3.2. Judecata in caile de atac____________________________________55 §4. Compunerea completelor de judecata___________________________ 55 4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, cur|i de apel_________________________________________________ 56 4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie §i Justitie_______________________________________________ 56 Secfiunea a 3-a. Dispozifii speciale privind competenfa instanfelor judecdtore§ti_____ _______________________________________________58 §1. Reunirea cauzelor___________________________________________ 58 1.1. Cazuri de reunire_________________________________________ 58 1.2. Procedura reunirii cauzelor________________________________ 59 1.3. Competenfa in cazul reunirii cauzelor________________________ 59 §2. Disjungerea________________________________________________ 60 §3. Schimbarea calita^ii inculpatului_______________________________ 61 §4. Exceptiile de necompetenta___________________________________ 62 §5. Conflictele de competenta____________________________________ 62 §6. Prorogarea de com petent____________________________________ 64 Secfiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi §i libertdfi a judecdtorului de camera prelim inard____________________________ 66 §1. Competent judecatorului de drepturi §i libertati_________________ 66 §2. Competent judecatorului de camera preliminara_________________ 67 Secfiunea a 5-a. Organele de urmdrire penald §i competenfa acestora____ 68 §1. Procurorii__________________________________________________ 68 §2. Organele de cercetare penala__________________________________ 70 Secfiunea a 6-a. Incompatibilitatea, abfinerea §i recuzarea_____________ 70 §1. Incompatibilitatea___________________________________________70 §2. Abfinerea §i recuzarea_______________________________________ 72 Secfiunea a 7-a. Suhiecpi procesuali principali §i drepturile acestora_____73 §1. Suspectul__________________________________________________ 73 §2. Persoana vatamata__________________________________________ 74 Secfiunea a 8-a. Inculpatul §i drepturile acestuia_____________________ 75 Secfiunea a 9-a. Partea civild ^i drepturile acesteia___________________ 76 Secfiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente jz drepturile acesteia________________________________________________________ 77 Secfiunea a 11-a. Avocatul. Asistenfa juridicd §i reprezentarea___________ 78

X

Cuprins

Capitolul al IV-lea. Probele §i mijloacele de p rob a_____________ 81 Sectiunea 1. Reguli generale_____________________________________ __81 §l.Notiune ______________________________________________ 81 §2. Sarcina probei______________________ ______________ 83 §3. Administrarea probelor_______________________________________84 §4. Principiul loialitatii administrarii probelor_______________________ 86 §5. Aprecierea probelor___________ ______________________________87 Secfiunea a 2-a. Audiereapersoanelor______________________________ 87 § 1. Audierea suspectului sau inculpatului ______________________ 88 §2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile §i a partii responsabile civilmente___________________________ ^__________ 89 §3. Audierea martorului__________________________________________90 §4. Audierea expertului___________ ______________________________92 Secfiunea a 3-a. Perchezifia _______________________________________93 §1. Perchezitia domiciliara_______________________________________93 §2. Perchezitia corporala_________________________________________98 §3. Perchezitia unui vehicul______________________________________ 99 Secfiunea a 4-a. Expertiza §i constatarea____________________________ 100 §1. Expertiza___________________________ _____________________ 100 1.1. Dispunerea expertize!___________________________________ 100 1.2. Desemnarea expertului. Drepturile §i obliga|iile acestuia_______ 101 1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza_________________ 102 §2. Constatarea_______________________________________________ 103 Secfiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei §i reconstituirea_____________ 104 § 1. Cercetarea locului faptei____________________________________ 104 §2. Reconstituirea_____________________________________________ 105 Capitolul al V-lea. Masurile preventive, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor §i restabilirea situafiei anterioare_____________ 107 Secfiunea 1. Masurile preventive_____________________________________ ;__107 § 1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventip_____________ 107 §2. Organele judiciare care dispun masuri preventive ^______________109 §3. Actele prin care se pot dispune masurile preventive _____________ 110 §4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun masurile preventive__________________________________________ 111 §5. Verificarea legalita|ii masurilor de preven^ie in camera preliminary________________________________________________ 113 §6. Verificarea legalita^ii masurilor de preven|;ie in faza de judecata___113 §7. Masurile preventive privite in special__________________________ 115 7.1. Re^inerea______________________________________________ 115 7.2. Controlul judiciar _______________________________________117 7.3. Controlul judiciar pe caufiune_____________________________ 119

Cuprins

XI

7.4. Arestarea preventiva_____________________________________122 7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva____________________122 7.4.2. Procedura arestdrii preventive____________________________ ;_133 7.5. Arestul la domiciliu _____________ ________________________ 139 7.5.1. Condifii privind dispunerea mdsurii_____________________139 7.5.2. Procedura arestului la domiciliu________________________ 141 §8. Incetarea de drept a masurilor preventive_______________________ 145 §9. Revocarea §i inlocuirea masurilor preventive____________________147 9.1. Revocarea masurii preventive ____________________________ 147 9.2. inlocuirea masurilor preventive____________________________ 148 §10. Masurile de preventie luate fata de m inori_____________________150 Secfiunea a 2-a. Masurile asigurdtorii, restituirea lucrurilor §i restabilirea situafiei anterioare sdvdr§irii infracfiunii___________________________ 150 §1. Masurile asiguratorii________________________________________150 1.1.Nofiun e _______________________________ ______________ 150 1.2. Scop____________________________________________151 1.3. Organele care dispun luarea masurilor asiguratorii____________ 151 1.4. Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin masurile asiguratorii_____________________________________________ 151 1.5. Reguli speciale privind masurile asiguratorii________________ 153 1.6. Contestarea masurilor asiguratorii__________________________ 153 1.7. Sechestrul______________________________________________ 154 1.8. Poprirea_______________________________________________ 155 §2. Restituirea lucrurilor restabilirea situa|iei anterioare____________ 156 2.1. Restituirea lucrurilor____________________________________ 156 2.2. Restabilirea situa|iei anterioare savar§irii infracfiunii__________ 156 Capitolul al Vl-lea. Acte procesuale procedurale comune____________ 157 Secfiunea 1. Citarea, comunicarea altor acteprocedurale, mandatul de aducere_____________________________157 § 1. Citarea_________________ ^ _________________________________ 157 1.1. Modalitafi de citare. Cuprinsul cita|iei_____________________ 157 1.2. Locul de citare ________________________________________ 159 1.3. Inmanarea cita^iei_______________________________________161 1.4. Dovada citarii__________________________________________162 1.5. Incidente privind citarea_________________________________ 163 §2. Comunicarea altor acte procedurale___________________________ 163 §3. Mandatul de aducere_______________________________________ 163 Secfiunea a 2-a. Termenele_______________________________________ 165 § 1. Clasificare________________________________________________ 165 §2. Modul de calcul al termenelor________________________________ 166 §3. Reguli speciale privind acte considerate in termen_______________ 167

XII

Cuprins

__________________

§4. Consecinta incalcarii dispozitiilor privind termenele (sanc|iunea nerespectarii acestora)_______________________________________ 167 Secfiunea a 3-a. Cheltuielile judiciare______________________________ 168 Secfiunea a 4-a. Nulitafile________________________________________170 §1. Efectele generale ale nulita|ilor_______________________________ 170 §2. Nulitatea absoluta__________________________________________ 170 §3. Nulitatea relativa___________________________________________ 172 Secfiunea a 5-a. Amenda judiciard____________ _____________________ 173 Teste-grila______________________________________________________ 176 Rdspunsuri____________________________________________________ 193

PARTEA SPECIALA_____________________________________________ 195 Capitolul I. Urmarirea penala______________________________________197 Secfiunea 1. Dispozifii generate___________________________________ 197 Secfiunea a 2-a. Sesizarea organelor de urmdrire penald______________ 198 § 1. Aspecte generale___________________________________________ 198 §2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala______ 199 2.1. Plangerea______________________________________________ 199 2.2. D enun^l______________________________________________ 200 2.3. Actele de sesizare ale organelor de constatare________________ 201 2.4. Sesizarea din oficiu (autosesizarea)_________________________ 202 2.5. Infractiunea flagranta____________________________________ 202 §3. Modiirile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala. Plangerea prealabila_________________________________________ 203 Secfiunea a 3-a. Urmarirea penald efectuatd de procuror. Conducerea §i supravegherea de cdtre procuror a activitdfii organelor de cercetare penald________________________________________ ________________205 §1. Urmarirea penala efectuata de procuror________ _______________ 205 §2. Conducerea §i supravegherea de catre procuror a a^tivitatii organelor de cercetare penala__________________ ^_____________ 206 Secfiunea a 4-a. Efectuarea urm dririipenale_________ ^_____________ 207 §1. Inceperea urma^ririi penale___________________________________ 207 §2. Extinderea urmaririi penale §i schimbarea mcadrSrii juridice. Punerea in mi§care a ac^iunii penale____________________________ 209 §3. Suspendarea urmSririi p en ale________________________________ 210 §4. Solu^iile de netrimitere m judecata §i de neurmSrire penala________ 211 4.1. Clasarea_______________________________________________ 211 4.2. Renun^area la urmarire penala_____________________________ 213 §5. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau inculpatului________________________________________ ________214

__________________________________ Cuprins__________________________

XIII

§6. Terminarea urmaririi penale__________________________________215 Secjiunea a 5-a. Rezolvarea cauzelor §i sesizarea instantei_____________ 217 Secfiunea a 6-a. Reluarea urmaririi penale__________________________ 218 Secfiunea a 7-a. Pldngerea impotriva mdsurilor §i actelor de urmdrire penald ________________________________________________________ 219 §1. Plangerea impotriva actelor organelor de cercetare penala_________219 §2. Plangerea impotriva actelor procurorului_______________________220 §3. Plangerea la judecator impotriva actelor de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata_________________________________221 Capitolul al Il-lea. Camera preliminara____________________________ 225 § 1. Obiectul procedurii_________________________________________ 225 §2. Etapele procedurii__________________________________________ 226 §3. Solutii _____________________________________________ 227 Capitolul al Ill-lea. Judecata___________ __________________________ 230 Secfiunea 1. Dispozifii generals___________________________________230 Subsecfiunea 1. Nofiune, limitele fazei de judecata §i principiile judecdfii _____________________________________________________ 230 §l.Notiune _________________________________________________ 230 §2. Limitele fazei de judecata____________________________________ 231 §3. Principiile fazei de judecata___________________________________232 3.1. Publicitatea ___________________________________________ 232 3.2. Nemijlocirea___________________________________________ 235 3.3. Oralitatea______________________________________________ 236 3.4. Contradictorialitatea_____________________________________237 Subsecfiunea a 2-a. Reglementdri generate privind ju decata __________ 238 §1. Rolul instantei de judecata____________________________________238 §2. Locul unde se desfa§oara judecata_____________________________ 239 §3. Citarea partilor §i a altor persoane_____________________________ 239 §4. Compunerea instantei de judecata_____________________________ 241 §5. Participantii la §edinta de judecata §i drepturile acestora. Asigurarea apararii_________________________________________242 §6. Atributiile pre§edintelui completului de judecata________________ 245 §7. Constatarea infractiunilor de audienta__________________________246 §8. Suspendareajudecatii______________________________________ 247 §9. Deliberarea, pronuntarea fi redactarea hotararilor_______________ 250 §10. Notiunea §i felul hotararilor judecatore§ti____________________ 253 Secfiunea a 2-a. Judecata in primd instanfd________________________ 256 Subsecfiunea 1. Considerafii generate privind gradele de jurisdicfie, obiectul §i participanfii la judecata in primd instanfd_________________ 256 §1. Sistemul gradelor de jurisdictie_______________________________ 256 §2. Obiectul judecatii in prima instanta____________________________257

XIV

Cuprins

§3. Participandi la judecata in prima instanta_______________________258 Subsecfiunea a 2-a. Etapele procesuale ale judecd^ii in primd instanfd 260 §1. Activitatile care compun judecata in prima instanta______________ 260 §2. Masurile premergatoare §edintei de judecata____________________ 262 §3. §edin|a de judecata in prima instanta__________________________ 263 3.1. inceputul §edintei de judecata_____________________________ 263 3.2. Procedura in cazul recunoa§terii invinuirii__________________ 265 3.3. Diferente intre acordul de recunoa§tere a vinovatiei §i procedura recunoa§terii invinuirii__________________________267 3.4. Cercetarea judecatoreasca________________________________ 268 3.5. Dezbaterile____________________________________________ 274 §4. Deliberarea §i rezolvarea cauzei in prima instanta_______________ 275 4.1. Deliberarea____________________________________________ 275 4.2. Rezolvarea actiunii penale________________________________ 276 §5. Pronuntarea, redactarea §i comunicarea hotararii in prima instanta___________________________________________________280 §6. Cuprinsul hotararii_________________________________________ 281 Secfiunea a 3-a. Apelul__________________________________________ 284 §1. Hotararile supuse apelului___________________________________ 284 §2. Titularii dreptului de apel____________________________________ 285 §3. Termenul de apel §i repunerea in termenul de apel ______________ 286 §4. Declararea §i motivarea apelului. Renuntarea la apel. Retragerea apelului_______^___________________________________________ 287 §5. Efectele apelului___________________________ _______________288 5.1. Efectul suspensiv_______________________________________ 288 5.2. Efectul devolutiv_______________________________________ 289 5.3. Efectul neagravMi situatiei in propriul apel (non reformatio in peius)_________________________________ ;______________ 290 5.4. Efectul extensiv__________________________^______________291 §6. Judecarea apelului___________________________ ^_____________ 291 §7. Solutionarea apelului_________________________ |_____________293 7.1. Respingerea apelului______________________ _____________ 293 7.2. Admiterea apelului_________________________ ^____________294 §8. Hotararea instantei de apel___________________________________ 295 §9. Rejudecarea cauzei dupa desfiinfarea hotararii atacate cu apel_____ 295 Secfiunea a 4-a. Contestafia. Cazuri_______________________________296 Secfiunea a 5-a. Contestafia in anulare_____________________________307 §1. Considerafii preliminare____________________________________ 307 §2. Cazurile de contestafie in anulare_____________________________308 2.1. Judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei par^i sau cand, de§i legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta §i de a

Cuprins

XV

in§tiinta instanta despre aceasta imposibilitate [art. 426 lit. a) din Codul de procedura penala]____________________________ 308 2.2. Inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal [art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala]_______________________________________310 2.3. Hotararea a fost pronun|ata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului [art. 426 lit. c) din Codul de procedura penala]_______________________________________ 311 2.4. Instan|a nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate [art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala]________________________________________________ 311 2.5. Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii [art. 426 lit. e) din Codul de procedura penala]______________________ _312 2.6. Judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii [art. 426 lit. f) din Codul de procedura penala]_______________________________ 313 2.7. §edinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel [art. 426 lit. g) din Codul de procedura penala]________________________________________________ 314 2.8. Instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila [art. 426 lit. h) din Codul de procedura penala]______________________________________ 314 2.9. Impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarM definitive pentru aceea§i fapta [art, 426 lit. i) din Codul de procedura penala]________________________________________________ 315 §3. Procedura introducerii contestatiei in anulare______________ 315 §4. Procedura judecarii contestatiei in anulare_____________________ 316 4.1. Instanta competenta_____________________________________ 316 4.2. Suspendarea executarii hotarMi atacate____________________ 317 4.3. Admiterea in principiu___________________________________ 317 4.4. Judecarea contestatiei in anulare___________________________318 4.5. Cai de atac_____________________________________________318 Secfiunea a 6-a. Revizuirea______________________________________ 319 §1, Considera|ii preliminare____________________________________ 319 §2. Cazurile de revizuire_______________________________________ 319 2.1. S-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solu^ionarea cauzei §i care dovedesc netemeinicia hotarmi pronun^ate in cauza [art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala]______________________________________ 320 2.2. Hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declara|ia unui martor, opinia unui expert sau pe situa|iile invederate de un

XVI

Cuprins

interpret, care a savar§it infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere, influentand astfel solutia pronuntata [art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]________ 321 2.3. Un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotararii, imprejurare care a influentat solufia pronuntata in cauza [art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________ 322 2.4. Un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influentat solutia pronuntata in cauza [art. 453 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]_______________________________ 323 2.5. Doua sau mai multe hotarari judecatore§ti definitive nu se pot concilia [art, 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala] 324 2.6. Hotar§rea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitutionala dupa ce hotarSrea a devenit definitiva, in situatia in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca §i nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala]________________________________________________ 324 §3. Procedura introducerii cererii ________________________________ 325 §4. Procedura judecarii revizuirii________________________________ 327 4.1, Instanta competenta_____________________________________ 327 4.2, Masuri premergatoare §i admiterea in principiu______________ 327 4.3, Rejudecarea dupa admiterea in principiu___________________ 329 4.4, Cai de atac_____________________________________________ 330 Secfiunea a 7-a. Redeschiderea procesului penal in cazuljudecarii in lipsa persoanei condamnate_______________ 330 §1, Consideratii preliminare_____________________;______________ 330 §2, Titularii §i termenul de introducere cererii______ ^______________331 §3, Procedura introducerii cererii_________________ \_____________ 332 ____________ _333 §4, Procedura judecarii cererii ^ 4.1. Instanta competenta________________■ ____________ 333 4.2. Masuri premergatoare §i admiterea in principiu______________ 333 4.3. Rejudecarea cauzei_____________________________________ 335 Capitolul al IV-lea. Proceduri speciale______________________________ 336 Secfiunea 1. Acordul de recunoa§tere a vinovdfiei____________________ 336 §1. Consideratii introductive____________________________________ 336 §2, Obiectul §i conditiile acordului_______________________________ 337 §3, Procedura acordului_________________________________________339 §4. Solutiile__________________________________________________ 344

________________________________

Cuprins_______________________________ XVII

§5. Calea de atac______________________________________________ 345 Secfiunea a 2-a. Procedura in cauzele cu infractori minori ____________ 347 §1. Consideratii generale ______________________ _________________347 §2. Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori_________________348 §3. Judecata in cauzele cu infractori minori________________________ 349 §4. Punerea in executare a masurilor educative _____________________ 351 4.1. Punerea in executare a masurilor educative neprivative de libertate_____________________________________________ 352 4.2. Punerea in executare a intemarii intr-un centru educativ_______ 352 4.3. Punerea in executare a intemarii intr-un centru de detentie____ 353 4.4. Schimbarea regimului de executare a masurilor educative privative de libertate_____________________________________354 4.5. Amanarea sau intreruperea executarii masurilor privative de libertate_____________________________________________ 354 Sectiunea a 3-a. Procedura reabilitdrii_____________________________ 355 §1. Consideratii generale________________________________________ 355 §2. Reabilitarea de drept________________________________________ 355 §3. Reabilitarea judecatoreasca__________________________________ 356 Capitolul al V-lea. Dispozitii generale privind punerea in executare a hotarm lor penale____________________________________________ 360 Teste-grila ______________________________________________________ 364 Raspunsuri ____________________________________________________ 384 BIBLIOGRAFIE

__________________ ______________ 385

Capitolul I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale Sectiunea 1. Principiile fundamentale care stau la haza procesului penal Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general care au aplicabilitate in intreaga activitate derulata pe parcursul procesului penal, definind la nivel de ansamblu structura §i desfa§urarea acestuia. Sediul materiei este dat de dispozitiile art. 2-12 din Codul de procedura penala, in cuprinsul carora intMnim delimitate, ca principii procesuale fUndamentale: legalitatea procesului penal, separarea functiilor judiciare, prezumtia de nevinovatie, aflarea adevarului, ne bis in idem, obligativitatea punerii in mi§care §i a exercitarii actiunii penale, caracteml echitabil §i termenul rezonabil al proce­ sului penal, dreptul la libertate §i siguranta, dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane §i a vietii private, limba oficiala §i dreptul la interpret. Chiar daca nu sunt explicit prevazute de lege, apreciem ca la acestea se adauga §i alte doua principii rezultate din ansamblul reglementarii, anxrnie cel al egalitatii persoanelor in procesul penal §i cel al operativita|:ii procesului penal.

§1. Principiul legalitatii Principiul legalitatii {nulla iustitia sine lege) da expresie regulii ca procesul penal trebuie sa se desfa§oare, in toate etapele sale, cu respectarea dispozi^iilor prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala). Principiul legalitatii procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalitatii consacrat in art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, unde se arata: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale §i a legilor este obligatorie”t*3. Noul Cod de procedura penala garanteaza legalitatea procesuala prin instituirea, pe de o parte, a sanc|;iunilor ce pot interveni in caz de nesocotire a dispozitiilor procesuale, iar, pe de alta parte, prin fixarea unor parghii de supraveghere §i control permanent intre participanfii la procesul penal. Sancfiunile ce opereaza in caz de incalcare a normelor de procedura penala se impart in doua categorii: sanctiuni aplicabile persoanelor {sancfiunipersonate) §i sanc|:iimi aplicabile activita|ii procesuale nelegale (sancfiuni procedurale). Din t’l I. N eagu , Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic, Bucure§ti, 2013, p. 72.

4

Partea generala

categoria celor personale face parte amenda judiciara, ce poate fi aplicata acelui participant la procesul penal care efectueaza o activitate procesuala altfel decat prevede legea. Spre exemplu, potrivit art. 283 alin. (4) lit. k) din Codul de procedura penala, nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incuno§tinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda de la 500 la 5.000 lei. De asemenea, atunci cand incalcarea normei de procedura apartine unui organ judiciar, poate interveni raspunderea disciplinary a acestuia. Spre exemplu, conform art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor §i procurorilor^^i, fapta de a nu respecta secretul deliberarii^^ constituie abatere disciplinara. Daca, urmare a activitatii procesuale nelegale, s-a cauzat o paguba patrimoniala unei persoane, se antreneaza raspunderea civild a celor in culpa. In acest sens, art. 538 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in situatia in care, in urma rejudecarii cauzei, constatandu-se ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronun|at o hotarare definitiva de achitare. In aceasta situatie, statul va avea actiune in regres, pentru recuperarea sumei platite, in contra persoanei care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daime [art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Celor vinovafi de incalcarea legii de procedura penala li se pot aplica inclusiv sancfiuni penale. Spre exemplu, fapta de a condamna o persoana §tiind ca este nevinovata constituie infrac|iunea de represiune nedreapta [art. 283 alin. (2) din Codul penal]; aceasta infrac|;iune nu reprezinta altceva decat o incalcare a regulii de procedura prevazute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala, imputabila judecatorului. Sanctiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cu incalcarea legii. In acest sens, art. 280-282 din Codul de procedura penala reglementeaza nulitatea; conform art. 280 alin. (1) din Codul de procedxira penala, „incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfa§urarea procesului penal atrage nulitatea actului in condi^iile prevazute expres de pr^entul cod”, iar potri­ vit alin. (2) al aceluia^i articol, „actele indeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate, atunci cand exi'sta o legatura directa intre acestea §i actul declarat nul”. De asemenea, art. 102 alin. (2) din Codul de procedura penala stabile§te ca probele ob|;inute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal. Alaturi de sanc|iuni, Codul de procedura penala stabile§te §i un sistem de pdrghii de control al activita|ii unor participan^i la procesul penal de catre ceilal|i, cu scopul de a garanta respectarea legii de procedura penala. Spre exemplu, Republicata in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005. P' Potrivit art. 392 alin. (2) din Codul de procedurS penala, completul de judecatS delibereaza in secret.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

conform art. 299 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul exercita supravegherea activitatii organelor de cercetare penala, astfel ca niciun suspect sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile §i in conditiile prevazute de lege. De asemenea, potrivit art. 342 din Codul de procedura penala, procedura de camera preliminary are ca obiect verificarea de catre judecatorul de camera preliminara a legalitatii administrarii probelor §i a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Tot astfel, sentinta prin care prima instanta a rezolvat fondul cauzei este supusa controlului de catre instanta de apel (atunci cand titularii caii de atac au exercitat-o), dupa cum, in anumite conditii, chiar hotararile definitive pot fi supuse verificarii prin intermediul cailor extraordinare de atac (spre exemplu, recursul in casatie). In ipoteza in care s-ar constata ca hotararea supusa verifi­ carii este nelegala, ea va fi desfiintata sau casata, urmand a se proceda la o noua judecata conform dispozitiilor legale.

§2. Prindpiul separMi functiilor judiciare O prima chestiune care trebuie remarcata in ceea ce prive§te modul de organizare a procesului penal in actuala reglementare este introducerea unui principiu nou printre cele care guvemeaza procesul penal, §i anume principiul separarii funcfiilor judiciare. Articolul 3 din Codul de procedura penala reglementeaza separarea functiilor judiciare §i, practic, aceasta determina §i divizarea procesului penal in patru faze', astfel, acum se poate vorbi despre faza de urmarire penala, despre solufionarea unei cauze in camera preliminara - etapa camerei preliminare despre judecata propriu-zisa §i apoi despre punerea in executare a hotSrarilor judecatore§ti penale ramase definitive. Se poate constata insa ca in timpul urmaririi penale se desfS§oara doua fimc^ii procesuale, §i anume cea de urmarire penala propriu-zisa, pe care o realizeaza organele de urmarire penala, §i cea de dispozi|;ie asupra drepturilor §i liberta^ilor fimdamentale. Funcfia de urmarire penala se desfa§oara in acelea§i coordonate ca §i in legislafia anterioara, respectiv vizeaza strangerea probelor pentru aflarea adevarului. Cea de-a doua func^ie din timpul urmaririi penale, pe care o realizeaza jude­ catorul de la instanta de judecata competenta, se nume§te fimc^ia de dispozi^ie asupra drepturilor §i libertatilor fimdamentale ale participanfilor la urmarirea pe­ nala §i se realizeaza de cStre judecStorul de drepturi §i libertafi. Acest judecator se pronunfa asupra mSsurilor de preven^ie, asupra masurilor asiguratorii §i asupra altor chestiuni care ^in de buna desfa§urare a fazei de urmSrire penala. In cadrul camerei preliminare, urmStoarea faz5 a procesului penal, avem de-a face cu un filtru al activit&|ii organelor de urmarire penala. Aceasta poate fi numita o „anticamera” a judeca|;ii propriu-zise, pentru cS judecatorul de camera preliminara verified legalitatea sesizarii instan|ei, dar se pronun];a §i asupra legali-

6

Partea generala

tatii §i loialitatii administrarii probelor in cursul urmaririi penale. in acela§i timp, judecatorul de camera preliminara cenzureaza solutiile pe care le da procurorul in prima faza a procesului penal. Astfel, dupa faza de urmarire penala, in care se administreaza probe, se cauta toate informatiile necesare aflarii adevamlui, organul de urmarire penala se dezinveste§te prin adoptarea solutiei de trimitere in judecata, intocmind tot un rechizitoriu, potrivit actualei reglementari, insa dosarul nu mai ajunge direct in instanta, ci trece prin etapa obligatorie a camerei preliminare, la judecatorul de camera preliminara. Acesta, intr-o procedura care se desfa§oara fara citarea partilor, verifica, intre altele, legalitatea sesizarii, adica daca aceasta instanta este competenta, daca actul de sesizare intrune§te conditiile prevazute de lege pentru a se continua procesul penal in acea cauza §i, in plus, ca o noutate fata de vechea reglementare, verifica §i daca probele au fost administrate legal §i loial. Loialitatea administrarii probelor se refera la administrarea probelor fara a se face presiuni de nicio natura asupra persoanelor care participa la procesul penal. In ceea ce prive§te faza judecafii, simt foarte putine deosebiri fa|a de vechea reglementare. Ceea ce se intampla insa, intrucat este plasat acest filtru inainte de judecata, este ca in faza judecafii nu se mai pot invoca excepfii sau nulitdp cu privire la urmdrirea penala. Prin introducerea acestui filtru, legiuitorul a dorit sa scurteze durata procesului penal, in care procedura cu privire la legalitatea probatiunii §i cu privire la excepfii §i nulitati poate dura maxim 60 de zile, motiv pentru care nu se citeaza par^ile, iar comunicarea cu instanta se realizeaza numai in scris, astfel incat, atunci cand dosarul ajunge la judecata propriu-zisa, nu mai pot fi ridicate probleme din punct de vedere al exceptiilor, al nulitatilor, al legalitatii §i loialitatii administrarii probatiimii. In cazul in care judecatorul de cg^mera preliminara camia i-a fost trimisa cauza este necompetent, acesta va trimite dosarul judecatorului de camera preliminara de.la instan^ competenta, iar un eventual conflict de competenta se rezolva tot de tm judecator de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara comuna. < In viziunea initiala a legiuitorului, separarea functiilor Judiciare a fost gandita in a§a fel inc^t intre judecatorul de drepturi §i libertati, jud^atorul de camera pre­ liminara §i judecatorul de fond sa existe o incompatibilitat4 insa, constatandu-se ca acest lucru nu se poate indeplini, s-a revenit §i s-a stabilit ca intre judecatorul de camera preliminara §i cel care solufioneazd cauza infond nu existd incompatibilitate, mai mult, s-a stabilit ca, dupa filtru, judecatorul care a solutionat cauza in camera preliminara sa devina insu§i judecatorul fondului. Intrucat in practica anterioara, pana la inceperea cercetarii judecatore§ti, puteau trece luni §i chiar ani de zile, aceasta chestiune a fost tran§ata de noul cod §i a fost stabilit un termen fix in care sa se rezolve toate problemele premergatoare inceperii cercetarii cauzei de catre judecatorul de camera preliminara. Toate aceste verificari, respectiv cenzura, analiza cererilor, excep|iilor, legalitatii §i loialitatii probelor, sunt facute de acela§i judecator, dar intr-o procedura fara citare §i care dureaza determinat,

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

maxim 60 de zile, timp in care se realizeaza o corespondenta cu partile §i cu procuroml. Toata aceasta procedura se desfa§oara numai in sens. Judecatoml de camera preliminara, in momentul in care prime§te de la inculpat, prin aparator, cereri ori exceptii, le comunica procurorului, camia ii fixeaza un termen pentru a-§i exprima punctul de vedere, fixandu-se termene in interiorul celor 60 de zile pentru fiecare dintre aceste activitati. Judecata §i punerea in executare a hotdrdrilor au acelafi continut ca §i in vechea reglementare. Analiza detaliata a acestor faze importante ale procesului penal va fi realizata in capitolele corespunzatoare din partea speciala a prezentei lucrari.

§3. Prezumtia de nevinovatie Principiul prezumtiei de nevinovatie este inscris atat in art. 6 parag. 2 din Conventia europeana a drepturilor omului, cSt §i in dispozi|iile art. 23 alin. (11) din Constitutia Romaniei. in Codul de procedura penala el i§i gase§te sediul la art. 4 alin. (1), conform camia „orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva”. Prezumtia de nevinovatie constituie garantia procesuala ca, in lipsa de probe certe, nicio persoana nu poate ii trasa la raspundere penala. !n reglementarea modului in care se deraleaza procesul penal, legea obliga organele judiciare sa pomeasca de la presupunerea nevinovatiei suspectului sau inculpatului. Sub acest aspect, semnalam ca, pe timpul derularii activitatii procesuale pana la ramSnerea definitiva a hotarmi penale, cel care in realitatea obiectiva a comis o infractiune va avea statutul unui nevinovat in realitatea procesuala. Pe cale de consecinta, sarcina de a dovedi prin probe vinovatia unei persoane revine, pe parcursul procesului penal, organelor judiciare. Principiul prezum|iei de nevinovatie nu inseamna atitudinea pasiva fata de infi*actori, ci impune ca organul care efectueaza urmarirea penala impotriva unei persoane sa ii dovedeasca vinovatia §i ca instanta de judecata sa nu declare vinovata o persoana p§na ce vinovatia sa nu rezulta cu certitudine din probele administratet^l Aceasta regula este inscrisa in mod explicit la art. 99 alin. (1) teza I din Codul de procedura penala, potrivit camia „in actiunea penala sarcina probei apartine in principal procuromlui”, text dublat de dispozitiile art. 99 alin. (2), conform camia „suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa i§i dovedeasca nevinovatia, §i are dreptul de a nu contribui la propria acuzare”. Prezumtia de nevinovatie face ca sarcina probei m procesul penal so. revind celui care acuzd, adica organelor de urmarire penala {eius incumbit probatio ['1 Gr. T h eodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2008, p. 99.

8

Partea generala

qui dicit, non qui negai). Pana la momentul cand se produc probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul poate avea o atitudine pasiva, nefiind obligat sa dovedeasca nimic, din moment ce prezumtia de nevinovatie li profitai'l Odata ce exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a dovedi lipsa lor de temeinicie, propunand §i administrand probe m conditiile legii. Din jocul probelor se nafte hotararea judecatoreasca prin care instanta rezolva fondul cauzei, care poate fi una de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal. Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pe­ depsei pot fi pronuntate numai daca instanta constata, „dincolo de orice indoiald rezonabild”, ca fapta exista, constituie infractiune §i a fost savar§ita de inculpat. Aceasta inseamna ca prezumfia de nevinovatie se rastoama numai prin probe certe de vinovatie. Daca insa, in urma administrarii intregului probatoriu, ramane indoiala, aceasta se va interpreta intotdeauna in favoarea suspectului sau inculpatului, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedura penala (in dubio pro reo). Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, prezumtia de nevinovdfie are caracter relativ. Ea mceteaza sa mai subziste fa|a de inculpatul a cami vinovatie a fost dovedita fara dubiu, fiind stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei. Prin prisma practicii judiciare in materie, devin evidente importanta prezumtiei de nevinova|:ie in intreaga economic a procesului penal §i necesitatea perfectionarii institutiilor procesuale in care este evocata existenta probelor de vinovatie, astfel incat reglementarea sa se subscrie acestui principiu fundamentalt^l

§4. Principiul aflarii adevarului Conform art. 5 alin. (1) din Codul de procedura penala, organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele §i imprejurarile cauzei, precum §;i cu privire lapersoana suspectului sau inculpatului. Aflarea adevarului in cauza penala presupune concordan|a intre concluziile la care ajimg organele judiciare §i realitatea obiectiva privind fapta §i autorul ei^^l Aceasta se realizeaza atunci cind hotararea judecatoreasca reflecta cu obiectivi-

t'J De altfel, potrivit art. 83 lit. a) din Codul de procedurS penala, inculpatul are dreptul de a nu da nicio declara^ie pe parcursul procesului penal, atrSgandu-i-se aten^ia c5, daca refuza sa dea declara^ii, nu va suferi nicio consecin^a defavorabiia; acela§i drept il are §i suspectul, potrivit art. 78 din Codul de procedura penala. PI I. N eagu , op. cit., p. 79. N. VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 49; M. B asarab , Drept procesual penal, vol. I, ed. a 2-a, Universitatea „Babe§-Bolyai” Cluj, Facultatea de Drept, apud I. N eagu , op. c it, p. 79.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

tate, independent de subiectivismul inerent judecatoralui, ceea ce s-a petrecut in realitate. Afiarea adevarului constituie unul dintre scopurile fire§ti ale oricami proces penal. De aceea, numeroase texte ale Codului de procedura penala au in vedere aflarea adevarului ca obligatie §i ca sarcina primordiala a organelor judiciare. Elocvente in acest sens sunt dispozitiile art. 349 alin. (1) din Codul de procedura penala, conform carora „instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali §i asigurarea administrarii probelor pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei in scopul aflarii adevarului, cu respectarea deplina a legii” (s.n.). Adevarul obiectiv se afla, in cursul procesului penal, prin probe. Conform art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala, constituie proba orice element de fapt care serve§te la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savar§it-o §i la cunoa^terea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei ,,§i care contribuie la aflarea adevarului in procesul penaF. Data fiind interdependenta dintre scopul aflarii adevarului §i probele din pro­ cesul penal, se impune ca acestea din urma sa fie administrate in totalitate, indiferent daca profita sau nu suspectului ori inculpatului. Sub acest aspect, dispozitiile art. 5 alin. (2) din Codul de procedura penala stipuleaza ca „organele de urmarire penala au obligatia de a strange §i de a administra probe atat m favoarea, cat §i in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanctioneaza

§5. Ne his in idem Anumite principii care s-au cristalizat in practica anterioara sunt prevazute, in mod expres, in Codul de procedura penala. Spre exemplu, „ne bis in idem”, adica principiul autoritdfii de lucru judecat, este reglementat m mod expres in actualul Cod de procedura penala, ca regula absoluta. Exceptia de la principiul autoritatii de lucru judecat prevazuta de dispozitiile art. 335 din Codul de procedura penala anterior, ce viza extinderea ac|iunii penale pentru alte acte materiale, cand instan^a reunea cauzele §i desfiin^a o hotarare definitiva, nu mai exista, toate aceste situatii urmand a fi rezolvate in actuala reglementare in procedura camerei preliminare, iar nu in cursul judecafii. In actuala reglementare, Titlul I al Par^ii generale referitor la principiile legii procesuale penale inscrie principiul ne bis in idem la art. 6, sub forma: „Nicio persoana nupoate fi urmarita sau judecata pentru savar^irea unei infi-acfiuni atunci cand fa]:a de acea persoana s-a pronunfat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceea§i fapta, chiar §i sub alta incadrare juridica”. Noua reglementare

10

Partea generala

mentine caracteml autoritatii lucmlui judecat de cauza ce impiedica punerea in mi§care sau continuarea exercitarii actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedura penala], iar ramanerea definitiva a hotararii judecatore§ti este declarata drept cauza de stingere a actiunii penale [art. 17 alin. (2) din Codul de procedura penala]t‘^. De asemenea, este recunoscut in continuare efectul negativ al autoritatii lucrului judecat in materia unor cereri speciale, insa, reglementand efectele hotararii judecatore§ti penale in procesul civil, acestea sunt limitate la existenta faptei ilicite §i la persoana faptuitorului, textul art. 28 din Codul de procedura penala fiind ambiguu, intrucat in teza a Il-a a alin. (1) se prevede ca instanta civila nu este legata de hotara^rea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce prive§te existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite, de§i din teza I a aceluia^i articol se intelege, aplicand rationamentul juridic per a contrario, ca toate celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale, cu exceptia existentei faptei ilicite §i a persoanei faptuitorului, se stabilesc de catre instanta civila, indiferent daca prin hotararea penala s-a dispus o solutie de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnaref^l De asemenea, sunt limitate, potrivit art. 52 alin. (3) din Codul de procedura penala, §i efectele hotararilor judecatore§ti definitive ale altor instante decat cele penale pronuntate asupra unor chestiuni prealabile; in materia cailor de atac, dispozitiile art. 426 lit. b) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. i) §i art. 396 alin. (6) din Codul de procedura penala, reglementand situatiile in care se poate face contestatie in anulare impotriva hot^Mlor penale definitive, prevad cazul in care inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la cauza de incetare a procesului penal constand in existenta autoritatii de lucru judecat, iar dispozitiile art. 438 alin. (1) pet. 8 coroborate cu art. 16 alin. (1) lit. i) §i art. 396 alin. (6) din acela§i act normativ, reglementand situatiile in care se poate promova un recurs in casa^ie, prevad cazul in care in mod gre|it s-a dispus incetarea procesului penal pentru existenta autoritatii de lucru judecat; tot in materia cailor extraordinare de atac, sub aspectul efectului pozitiv al autoritatii lucrului judecat, noile dispozitii procesual penale mentin puterea cu care legiuitorul intelege sa investeasca hotararile instantei supreme prin care se reklizeaza interpretarea legii §i dezlegarea problemelor de drept, respectiv hotarMl^ date in solu|;ionarea recursurilor in interesul legii §i hotarmle prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. O noutate de reglementare privind autoritatea de lucru judecat in Codul de procedura penala s-a observat in dispozitiile art. 589 alin. (6), care extind efectele autoritatii lucrului judecat a hotarmi penale anterioare de admitere a cererii de amanare a executarii pedepsei cu inchisoarea §i asupra executarii unei alte hotarari C . C elea , Rezumatul tezei de doctorat cu titlul ,^utoritatea de lucru judecat a hotdrdrilor penale. Ne bis in idem", p. 11, www.univnt.ro. PJ Ibidem.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

11

judecatore§ti penale definitive prin care a fost aplicata o pedeapsa cu inchisoarea, intrucat prevad ca cel din urma mandat de executare a pedepsei inchisorii nu poate fi executat pana la expirarea termenului de amanare stabilit de instanta^'l

§6. Principiul oficialitatii Acest principiu este prevazut la art. 7 din Codul de procedura penala, sub denumirea marginala de „obligativitatea punerii in mi§care §i a exercitdrii ac}iunii penale”. Oficialitatea procesului penal semnifica regula ca, din moment ce sunt probe ca s-a savar^it o infractiune §i nu exista niciun impediment legal, actiunea penala ava^nd ca scop tragerea la raspundere penala a infi’actorului trebuie pusa in mi§care §i exercitata in mod obligatoriu de catre procuror, din proprie initiativa, fara a fi necesara staruinta sau cererea unei persoane fizice ori juridice. Aceasta reiese de altfel §i din dispozitiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala. Ca o consecinta a acestui principiu, m sarcina organelor judiciare s-au fixat obligafii legate de declan§area §i derularea procesului penal. Spre exemplu, potrivit art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala, „cand actul de sesizare indepline§te conditiile prevazute de lege §i se constata ca nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1), organul de urmMre penala dispune (formularea fiind imperativa - n.n.) mceperea urmaririi penale cu privire la fapta”. A§a cum reiese din dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala, obligativitatea punerii in mi§care §i a exercitdrii vizeazd actiunea penala. Rezulta, prin urmare, ca principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a cauzei. In latura civila a procesului penal se manifests msa principiul disponibilitdfii, actiunea civila urmand a se declan§a §i exercita doar ca urmare a vointei persoanei vatamate sau a succesorilor acesteia^^l De la oficialitatea procesului penal legiuitorul derogd in anumite situafii. Astfel: a) potrivit art. 7 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazurile §i m con­ ditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunja la exercitarea acfiunii penale daca, in raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes pu­ blic in realizarea obiectului acesteia. Obiectul actiunii penale este reprezentat de tragerea la raspundere penala a celor care au savar§it infi:actiuni [art. 14 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Cu toate ca, de principiu, infi-actiunea lezeaza intreaga societate §i aceasta trebuie sa reactioneze, exista situatii concrete in care, din evaluarea modului §i a mijloacelor de comitere, a consecintelor produse, a persoanei faptuitorului, se constata ca fapta are o insemnatate scazuta, iar inteC. C elea , op. c it, p. 12-13. Cu excepfia situatiilor prevazute la art. 19 alin. (3) din Codul de procedura penala.

12

Partea generala

resul public pentru urmarirea ei (reflectat in impactul in societate al activitatii procesuale, in cheltuielile pe care aceasta le presupime etc.) lipse§te. In asemenea cazuri, procurorul poate renunta - cu respectarea anumitor condi|ii (prevazute la art. 318 din Codul de procedura penala) - la urmarirea penala, ceea ce constituie o excep|ie de la regula obligativitatii exercitarii ac|iunii penale in cazul savar§irii oricarei infractiuni; b) potrivit art. 7 alin. (3) din Codul de procedura penala, in cazurile expres prevazute de lege, procurorul pune in mi§care §i exercita ac|iunea penala dupd introducerea pldngerii prealabile a persoanei vatamate sau dupd obfinerea autorizdrii ori sesizdrii organului competent sau dupd mdeplinirea unei alte condifii prevazute de lege. Sunt situafii in care, date fiind particularita^ile anumitor infractiuni (legate de natura acestora sau de calitatea autorului), procesul penal nu se poate declan§a din oficiu. Spre exemplu, exista infractiuni pentru care legea condi^ioneaza punerea in mi§care a ac|:iumi penale de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana va^tamata [lovirea sau alte violente - art. 193 din Codul penal; vatamarea corporala din culpa - art. 196 din Codul penal; violul in forma tip - art. 218 alin. (l)-(2) din Codul penal]f*^ sau de sesizarea unei anumite persoane (in cazul infractiunilor de absenta nejustificata, dezertare, incalcarea consemnului, parasirea postului sau comenzii, insubordonare, este necesara sesizarea comandantului - art. 431 din Codul penal). De asemenea, in cazul infractiunilor pentru care legea penala romana este aplicabila potrivit principiului personalita|ii sau realita|;ii, punerea in mi§care a actiimii penale se face numai cu autorizarea procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, a procurorului general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casa^ie §i Justi|ie, in condifiile art. 9-10 din Codul penal. Tot astfel, daca autorul faptei are o anume calitate, urmarirea penala se poate dispune numai dupa ce s-aujcfectuat verificari preala­ bile (art. 294' din Codul de procedura penala) §i s-a oli|inut o anume autbrizare [art. 305 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Spre pxemplu, se lntMne§te o asemenea situatie atunci cand faptuitorul are calitatea de ministrut^i; c) exista situatii in care, de§i ac^iunea penala a fost pu|a in mi§care din oficiu, exercitarea sa ulterioara este lasata sub senmul disponibilitStii, intrucat persoana vdtdmatd poate sd se impace cu faptuitorul, pentru infr^c|iunile la care legea prevede in mod expres aceasta posibilitate, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal [spre exemplu, in cazul infrac^iunii de fiirt, in situa^iile expres prevazute de lege - art. 231 alin. (2) din Codul penal, sau al infracjiunii de in^elaciune]. In asemenea cazuri, legea lasS sub semnul disponibilitSfii nu numai declan§area procesului penal, ci §i continuarea sa dupa obfinerea plangerii prealabile, intrucat persoana vatSmata o poate retrage in condifiile art. 158 din Codul penal. PI Potrivit art. 109 alin. (2) din Constitu^ia Romaniei, numai Camera Deputa^ilor, Senatul §i Pre§edintele RomSniei au dreptul sS ceara urmarirea penala a membrilor Guvemului pentru faptele savar§ite in exerci|iul func^iei lor.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

13

In doctrina, raportat la cele de mai sus, s-a optat pentru urmatoarea clasificare a cauzelor penale: de acuzarepublica (atunci cand oficialitatea actioneaza ne§tirbit), de acuzare privatd (atunci cand oficialitatea este inlaturata atat in privinta declan§arii procesului penal, cat §i in privinta continuarii sale) §i de acuzare mixta (atunci cand oficialitatea este inlaturata fie in privinta declan§arii procesului pe­ nal, fie in privinta continuarii sale)f^l

§7. Caracterul echitabil §i temienul rezonabil al procesului penal Principiul caracterului echitabil §i al termenului rezonabil al procesului penal a fost consacrat explicit prin art. 8 din Codul de procedura penala. De§i dispozitiile Codului de procedura penala anterior nu prevedeau in mod expres acest principiu, este totu§i de remarcat ca doctrina^^^ 1-a avut, de mai multa vreme, in vedere ca principiu fundamental in procesul penal, el decurgand in mod firesc din dispozitiile art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei §i art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciara^^^. Conform dispozitiilor art. 8 din Codul de procedura penala, organele judiciare au obligatia de a desfa§ura umiMrea penala §i judecata cu respectarea garantiilor procesuale §i a drepturilor partilor §i ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp §i in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savar§it o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-im termen rezonabil. Ca o garantie efectiva pentru respectarea acestui principiu, in actuala reglementare, in dispozitiile art. 488^-488^ din Codul de procedura penala, este prevazuta contestafia privind durata procesului penal, prin intermediul careia, atunci cand activitatea de urmarire penala sau de judecata nu se indepline^te intr-o du­ rata rezonabila, suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila §i partea responsabila civilmente^'^^ pot solicita accelerarea procedurii.

§8. Principiul garantarii dreptului la libertate fi siguranta Dreptul la libertate §i siguran|a, principiu european §i constitutional, este prevazut de dispozifiile art. 5 din Convenfia europeana a drepturilor omului §i de art. 23 din Constitujia Rommiei. Conform art. 9 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, in cursul procesu­ lui penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate §i la siguranta, masuriN. VOLONCIU, op. c it, p. 67-68, apud I. N eagu , op. cit., p . 85. Pi/c/ew,p. 115-119. Republicata in M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005. Iar in cursul judeca|ii, §i procurorul.

14

Partea generala

le privative sau restrictive de libertate putand fi dispuse numai in mod excep|ional §i doar in cazurile §i in conditiile prevazute de lege. Textele consacra explicit regula cd procesele penale trebuie sd se desjd§oare, de principiu, cu suspectul sau inculpatul in stare de libertate - aspect normal, din moment ce libertatea este starea fireasca a oricarei persoane, iar suspectul §i inculpatul beneficiaza, pe parcursul procesului penal, de prezumtia de nevinovatie. Masurile procesuale privative sau restrictive de libertate sunt permise, dar luarea lor trebuie sa fie exceptia §i sa intervina numai cu respectarea stricta a cazurilor §i conditiilor expres prevazute de lege. Spre exemplu, in materia arestarii pre­ ventive, se cere respectarea conditiilor de luare a acestei masuri prevazute atat de dispozitiile art. 202 alin. (l)-(3), cat §i de cele ale art. 223 din Codul de procedura penala, a duratei maxime a masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale, prevazuta de dispozitiile art. 236 alin. (4), dar §i in cursul judecatii, prevazuta de dispozitiile art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penala. Se impune observatia ca natura exceptionala a privarii sau restrangerii liberta^ii personale pe timpul activitatii procesual penale vizeaza nu numai masurile preventive (retinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la domiciliu §i arestarea preventiva), dar §i orice alta masura procesuala care implica privarea sau restrangerea libertatii persoanei. Spre exemplu, poate fi vorba despre masura intemarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei psihiatrice [art. 184 alin. (5)-(28) din Codul de procedura penala] sau despre masura de siguranta a intemarii medicale provizorii (art. 247-248 din Codul de procedura penala). Garanfia caracterului de excepfie al acestor masuri este prevazuta de dispozi­ tiile art. 9 alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala. Astfel: - s-a instituit regula potrivit careia, atunci cand se constata ca o masura privativa sau restrictiva de libertate a fost dispusa in mod nelegal, organele judiciare competente au obligatia de a dispune revocarea masurii §i, dupa caz, punerea in libertate a celui retinut sau arestat, institutia revocarii masurilor preventive pri­ vative sau restrictive de libertate fiind, spre exemplu, detaliata prin dispozitiile art. 242 din Codul de procedura penala; - este reglementat dreptul la repararea pagubei in fav^area oricarei persoane fata de care s-a dispus in mod nelegal, m cursul procesuliki penal, o masura privativa de libertate. Aceasta dispozitie cu valoare de princi^u este particularizata prin art. 539 §i urm. din Codul de procedura penala. Potrivit art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala, orice persoana arestata are dreptul de a f i informatd in cel mai scurt timp §i intr-o limbd p e care o infetege asupra motivelor arestarii sale §i are dreptul de a formhla contestafie impotriva dispunerii masurii. Textul este incident atat in ceea ce prive§te arestarea preventiva, cat §i masura preventiva a arestului la domiciliu. Regula cu valoare de principiu prevazuta de art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala este detaliata in dispozitiile din titlul consacrat masurilor preventive din Codul de procedura penala; spre exemplu, art. 228 alin. (1), potrivit caruia, dupa luarea

I. Prindpiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

15

masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale, „inculpatului i se aduc la cimo§tinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentm care s-a dispus arestarea preventiva”, norma aplicandu-se in mod corespunzator §i atunci cand masura arestarii preventive a fost luata in camera preliminary sau in cursul judecatii [art. 238 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Precizam, totodata, ca procedura contestatiei impotriva incheierilor prin care, in cursul urmaririi penale, al camerei preliminare sau al judecatii, s-a dispus asupra masurilor preventive se regase§te in dispozitiile art. 204-206 din Codul de procedura penala. In procesul penal roman exista un cadru legislativ adecvat ocrotirii libertatii persoanei, in care numarul §i diversitatea garantiilor care asigura acest drept fun­ damental al persoanei constituie premise reale ale realizarii neabatute a legalitatii in domeniul masurilor de preventie^'l

§9. Principiul garantarii dreptului la aparare Consacrat inca din dreptul roman, in care era inscrisa regula ca nimeni nu putea fi judecat, nici macar sclavul, fara a fi aparat^^^, dreptul la aparare este considerat ca o cerinta §i o garantie necesare pentm realizarea unui echilibru intre interesele persoanei §1 cele ale societatiit^l Dreptul la aparare are sorginte europeana (conform art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, persoana careia i se imputa savar§irea unei infractiuni trebuie sa beneficieze de „timpul §i de facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale”) §i constitutionals (art. 24 din Constitutia Romaniei il include printre drepturile fundamentale ale persoanei). Conform art. 10 din Codul de procedura penala, partile §i subiectii procesuali principali au dreptul de a se apdra ei m§i§i sau de a f i asistafi de avocat. Prin urmare, apararea se poate realiza fie personal, fie cu ajutorul unei persoane specializate in domeniul dreptului. In unele situatii, legea consacra insa obligativitatea asistentei juridice din partea avocatului, pomind de la premisa imposibilitatii partii sau a subiectului procesual principal de a-§i asigura singur o aparare eficienta [spre exemplu, atunci cand inculpatul este minor sau arestat, potrivit art. 90 lit. a) din Codul de procedura penala, sau cand persoana va^tamata ori partea civila este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, po­ trivit art. 93 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Partile, subiectii procesuali principali §i avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul inlesnirile necesare pregatirii apararii. Particularizand aceasta regula cu valoare de principiu, dispozitiile art. 83 lit. b) din Codul de procedura penala I. N eagu , op. cit., p. 93. M . F ranchim ont , a . J aco bs , A. M asset , Manuel de procedure penale, Ed. Collection Scientifique de la Faculte de Droit, Liege, 1989, p. 803, apud I. N eagu , op. c it, p. 97. T. Yov, Drept procesual penal,yo\. I,TipografiaNafionala, Cluj, 1946, p. 345, apudl. N ea g u , op. cit., p. 97.

16

Partea generala

consacra, spre exemplu, dreptul inculpatului de a consulta dosarul, m conditiile legii, iar art. 94 alin. (1) din Codul de procedura penala stipuleaza acela§i drept m favoarea avocatului. Consultarea dosarului poate fi restrictionata in cursul urmaririi penale de catre procuror, dar numai daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bimei desfa§urari a urmaririi penale, iar dupa punerea in mi§care a actiunii penale, numai pentru o perioada de cel mult 10 zile, potrivit dispozitiilor art. 94 alin. (4) din Codul de procedura penala. De asemenea, in vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cuno§tinta de intreg materialul dosarului de urmMre penala in procedurile desfa§urate in fata judecatorului de drepturi §i libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa, potrivit dispozitiilor art. 94 alin. (7) din Codul de procedura penala. Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Codul de procedura penala, suspectul §i inculpatul au dreptul d e a fi informafi de indata §i inainte de a fi asculta|i despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, pentru care s-a pus in mi§care acfiunea penala §i incadrarea juridica a acesteia. De asemenea, potrivit art. 10 alin. (4), inainte de a fi ascultati, li se va pune in vedere ca au dreptul de a nu face nicio declarable. Conform art. 10 alin. (5) din Codul de procedura penala, organele judiciare au obligafia de a asigura exercitarea deplind efectivd a dreptului la apdrare de catre parji §i subiecfii procesuali principali in tot cursul procesului penal. Nu mai pufin insa, dreptul la apdrare trebuie exercitat cu bund-credinfd, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege; pentru a preveni abuzul de drept constand in exercitarea cu rea-credin^a a drepturilor procesuale §i procedurale de catre par^i, legea il sancfioneaza ca abatere judiciara [art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedura penala], stabilind, totodata, §i ca, spre^ exemplu, in cursul judeca^ii, persoana vatamata §i parjile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat §i preg^tirea apararii [art. 356 alin. (3) din Codul de procedura penala]. Refine aten|ia §i imprejurarea ca garantarea la nivel de principiu a dreptului la aparare nu se rezuma la prevederile art. 10 din Codul de^procedura penala, fiind instituite §i alte dispozifii care au, implicit, acela§i efect|Spre exemplu, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (2) §i art. 306 alin. (3) din Codul de procedurS penalS, organele de urmSrire penalS au obligafia de a strange §i aWinistra probe atat in favoarea, c§t §i in defavoarea suspectului sau inculpatului, ceea ce presupune, inerent, luarea in considerare, din oficiu, §i a aspectelor favorabile celui acuzat de comiterea unei infracfitmi. De asemenea, in procedura camerei preliminare, conform dispozitiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedure penala, inculpatului i se aduc la cuno§tin|a dreptul de a-§i angaja un apSrStor §i termenul in care poate formula in scris cereri §i exceppi cu privire la legalitatea administrSrii probelor §i a efectuSrii actelor de cStre organele de urmSrire penal5. Tot astfel, persoana vStSmata, inculpatul, celelalte pSr^i §i avocafii acestora au dreptul s&ia cuno^tin^a de actele dosarului in tot cursul judecS|ii, iar dac^ persoana vMmata sau una

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

17

dintre parti se afla in stare de detinere, pre§edintele completului ia masuri pentru ca ea sa i§i poata exercita acest drept §i pentru a putea lua contact cu avocatul sau [art. 356 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala].

§10. Principiul respectarii demnitatii umane §i a vietii private Respectarea demnitatii umane a fost prevazuta ca regula de baza a procesului penal §i in reglementarea anterioara, fara a face insa referire §i la respectarea vietii private. In doctrina, acest ultim aspect a fost insa analizat uneori ca principiu fundamental in procesul penaF'l Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Codul de procedura penala, orice persoana care se afld in curs de urmarire penala sau de judecatd trebuie tratata cu respectarea demnitdfii umane. Acest principiu fimdamental fixeaza cadrul legal privind tratamentul care trebuie aplicat persoanei suspectului sau inculpatului pe tot parcursul procesului penal^l Garantarea respectarii principiului este asigurata atat prin dispozitii din dreptul procesual penal, cat §i din dreptul penal substantial. Spre exemplu, potrivit dispozitiilor art. 101 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere in scopul de a se obtine probe, dupa cum nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-§i aminti §i de a relata in mod con§tient §i voluntar faptele care constituie obiectul probei. De asemenea, conform dispozitiilor art. 106 alin. (1) din Codul de procedura penala, daca, in timpul audierii unei persoane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala excesiva sau simptomele unei boli care ii afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune intreruperea ascultarii §i, daca este cazul, ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata de xm medic. Tot astfel, nrmarirea penala §i judecata se suspends atunci cand se constata, prin expertize medico-legala, ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal [art. 312 alin. (1) §i art. 367 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Toate aceste dispozitii au, printre altele, menirea de a impiedica punerea in posturi umilitoare a particularilor care participa la procedurile judiciare. Incaicarea principiului respectarii demnitatii umane poate atrage sancfiuni penale pentru cei vinovati, legea penala incriminSnd, spre exemplu, cercetarea abuziva, in art. 280 alin. (1) din Codul penal, ca §i tortura, in art. 282 din Codul penal, dar §i sancfiuni procedurale; astfel, spre exemplu, art. 102 alin. (1) din Codul de procedtira penala prevede ca probele obfinute prin tortura, precum §i probele derivate din acestea nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.

G r . T h e o d o ru , op. c it, p . 1 0 1 -1 0 3 . 1. N e a g u , op. c it, p. 94.

18

___________Partea generala______________________________

Conform art. 11 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectarea vie}ii private, a inviolabilitdtii domiciliului §i a secretului corespondentei sunt garantate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile legii §i daca este necesara intr-o societate democratica. Viata privata, inviolabilitatea domiciliului §i secretul corespondentei constituie drepturi fundamentale ale individului, fiind prevazute ca atare in art. 8 parag. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului §i art. 26-28 din Constitutia Romaniei. Legea prevede restrictiv cazurile §i conditiile in care organele judiciare pot recurge la masuri care aduc atingere acestor drepturi fundamentale, fixandu-se, implicit, garantiile procesuale necesare spre a se evita ingerintele nejustificate in exercitiul lor. Spre exemplu, din dispozitiile art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala rezulta ca, pentru autorizarea supravegherii tehnice a imei persoane (in care se includ metode precum interceptarea comunicatiilor, supravegherea video, audio sau prin fotografiere), judecatorul de drepturi §i libertati trebuie sa verifice daca probele nu ar putea fi obfinute intr-un alt mod, care nu implica lezarea drepturilor fundamentale, sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare. Tot astfel, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul de procedura penala, perchezitia nu trebuie sa constituie o ingerinta disproporfionata in viata privata. Se poate re­ curge la acest procedeu numai cu autorizarea unui judecator. In principiu, perche­ zitia domiciliara nu poate incepe inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00 [art. 159 alin. (3) din Codul de procedura penala^^^]. Anterior inceperii perchezitiei, celor la care aceasta se efectueaza li se va solicita predarea de bunavoie a persoanelor sau a obiectelor cautate, iar daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efec­ tueaza [art. 159 alin. (8) din Codul de procedura penala]. in cazul perchezitiei informatice, legea prevede obligatia organelor de urmarire penala de a lua masuri astfel incat faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se efec­ tueaza perchezitia sa nu devina, in mod nejustificat, pu^lice [art. 168 alin. (14) din Codul de procedura penala]. Garan^ii asemanatoare pot fi observate §i in privin^a alter activitati procesuale. Spre exemplu, in cursul urmaririi penale, atunci cand pentru executarea unui mandat de aducere este necesara patnmderea fara consim^inant intr-un domiciliu sau sediu, acesta se va emite de un judecator de drepturi §i libertati, potrivit art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala; spre deosebire, in situatiile ce nu implica o asemenea atingere adusa inviolabilitatii domiciliului, mandatul de aducere se emite de catre organul de urmarire penala.

Cu excep^ia cazului infractiunii flagrante intr-un local deschis publicului la acea ora.

a situa^iei cand perchezifia uraieaza a se efectua

I. Prindpiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

19

§11. Limba oficiala §i dreptul la interpret Cadrul politico-juridic conturat de principiile fimdamentale ale procesului penal cuprinde in perimetml sau §i regula de baza potrivit careia in desfa§urarea procesului penal se folose§te limba romana^^^l Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Codul de procedura penala, limba oficiala in procesulpenal este limba romdnd. Legea recunoa§te cetatenilor romani apartinand minoritatilor nationale dreptul de a se exprimd in limba maternd in fata instantelor de judecata, dar actele procedurale se intocmesc in limba romana. Partilor §i subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cuno§tinta de piesele dosamlui, de a vorbi, precum §i de a pune concluzii in instan^a, prin interpret. Daca asistenta juridica este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigura in mod gratuit posibilitatea de a comunica cu avocatul, prin interpret, in vederea pregatirii audierii, a introducerii unei cai de atac sau a oricarei altei cereri ce tine de solutionarea cauzei. in cadrul procedurilor judiciare se folosesc interprefi autorizafi, potrivit legii (categoric ce include §i traducdtorii autorizafi).

§12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal De§i doctrina a recomandat includerea explicita a acestui principiu printre cele fimdamentale ale procesului penaF^^, legiuitorul roman, in actuala reglementare, a ignorat aceasta necesitate. Principiul decurge, in mod firesc, din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia Rom^niei, conform caruia „Cetatenii sunt egali in fata legii (deci §i a legii de procedura penala - n.n.) §i a autorita^ilor publice (deci §i a organelor judiciare penale - n.n.), fara privilegii §i fara discriminari”. De§i nu are o consacrare expresa ca principiu flmdamental al procesului penal roman, totufi, prin modul in care este reglementata administrarea justitiei in |ara noastra, egalitatea persoanelor in procesul penal se manifesto in mod reaPl Egalitatea persoanelor in procesul penal semnifica regula ca urmarirea penala §i judecata se efectueaza, pentru toate persoanele, de catre acelea§i organe de urmarire penala §i instante de judecata, fiind interzisd mfiinfarea de instance extraordinare [art. 126 alin. (5) teza I din Constitutia Romaniei]. Activitatea procesuala are loc dupa acelea§i reguli pentru toate persoanele, fara diferente in raport de rasa, grup social, etnie, sex etc.

I. N eagu , op. c it, p. 112. P' Idem, p. 107. I. N eagu , op. cit., p. 107-108.

20

Partea generala

Egalitatea nu mseamna insa uniformitate, motiv pentru care, daca la cazuri identice tratamentul trebuie sa fie identic, legiuitorul poate totu§i sd instituie reguli diferite in raport de situafii diferite. De aceea, nu pot fi mtelese ca inegalitati situatiile in care se infiinteaza instante specializate pe anumite materii, cum sunt cele privitoare la minori. Nici faptul ca, in cazul anumitor persoane, titulare de calitati speciale (precum senatorii sau deputatii), intervine competenta personala a unei instante superioare [in exemplul anterior, Inalta Curte de Casatie §i Justitie - art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala] sunt incidente unele reguli speciale de procedura [precum faptul ca nu pot fi retinufi, perchezitionati sau arestati decat cu incuviintarea camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor art. 72 alin. (2) din Constitutia Romaniei] nu inseamna ca acestea au o situatie priviiegiata, ci doar ca legea tine cont de anumite realitati, ale caror efecte mcearca sa le anihileze (spre exemplu, influenta de care se bucura asemenea demnitari in societate, dar §i riscul §icanarii lor prin implicare in procese penale, cu scopul de a-i influenta in luarea deciziilor).

§13. Principiul operativitatii in procesul penal Cu toate ca operativitatea nu este inscrisa de legiuitor intre principiile fundamentale ale procesului penal, apreciem ca ea constituie totu§i o regula de baza a acestuia. Operativitatea procesului penal, in inteles larg, presupune at^t rezolvarea rapida a cauzelor penale, cat §i simplificarea activitatii procesual penale, cand este

cazulf^^. Credem chiar ca regula operativita|ii decurge implicit din dispozifiile art. 8 din Codul de procedura penala, care impun necesitatea ca infrac|iunile ,^a fie constatate la timp”, iar orice persoana care a savar§it o infrafejiune sa fie pedepsita, in conditiile legii, Jntr-un termen rezonabiF. ' Celeritatea in derularea procedurilor judiciare in materie penala rezulta §i din alte dispozifii ale Codului de procedura penala. Spre ejfcmplu, pottivit art. 60, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, edte obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar, daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta sa. De asemenea, potoivit art. 43 alin. (2), instan^a poate dispune reunirea cauzelor in anumite situa|ii prevazute de lege, „daca prin aceasta nu se mtdrzie judecata”.

Idem, p . 109.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

21

Sectiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in reglementarea actuala sunt prevazute, in mod expres, regulile de aplicare a legii procesual penale in timp §i in spatiu in dispozitiile art. 13. Prin aplicarea legii de procedura penala se intelege executarea sau exercitiul dispozitiilor ei.

§1. Aplicarea in timp a legii procesual penale 1.1. Principiul activitatii Conform dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Codul de procedura penala, legea procesual penala se aplica in procesul penal actelor efectuate §i masurilor dispuse, de la intrarea ei in vigoare pdnd in momentul ie§irii din vigoare, cu exceptia situa|iilor prevazute in dispozitiile tranzitorii. Aceasta regula este cunoscuta sub denumirea de Jempus regit actum”. Orice activitate procesuala trebuie indeplinita in conformitate cu legea de procedura in vigoare la momentul efectuarii ei. Daca pe parcursul unui proces penal se succed mai multe legi de procedura penala, fiecare dintre ele se va aplica actelor §i masurilor procesuale efectuate in timpul cat se afla in vigoare. Prin urmare, legea de procedura in vigoare la momentul initial al procesului penal (legea veche) nu va continua sa guvemeze activitatea din acea cauza dupa ce a fost abrogata (nu va ultraactiva), dupa cum legea noua nu se va aplica actelor efectuate in cauza anterior intrarii sale in vigoare {nu va retroactivaJ^\ Ca o consecinta, actele indeplinite sub imperiul legii vechi §i in conformitate cu ea raman valabile §i i§i produc efectele. Aceasta regula a fost prevazuta in mod explicit §i cu ocazia intrarii in vigoare a Codului de procedura penala, in dispozitiile art. 3 [„legea noua se aplica de la data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (...)”] art. 4 alin. (1) [„actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozi^ilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile (...)”] din Legea nr. 255/2013. Spre exemplu, intr-o cauza penala care a fost inceputa anterior intrarii in vi­ goare a Codului de procedura penala (1 februarie 2014) §i care continua §i dupa acest moment, s-ar putea pune problema unei perchezi^ii domiciliare. Daca aceas­ ta activitate s-ar efectua inainte de data de 1 februarie 2014, ar fi necesara in toate cazurile prezenta a doi martori asistenti, cerinta ce decurge din dispozifiile In dreptul procesual penal nu opereazS principiile de aplicare in timp a legii penale, precum aplicarea legii penale mai favorabile, prevazut de dispozifiile art. 5 din Codul penal.

22

Partea generala

art. 104 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior. Daca insa aceea§i activitate s-ar reaiiza dupa data de 1 februarie 2014, prezenta unui martor asistent este obligatorie numai daca in spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, conform art. 159 alin. (15) din Codul de procedura penala.

1.2. Exceptii de la prindpiul activitatii De la principiul activitatii legii procesual penale exista §i unele exceptii aplicabile in cazul situafiilor tranzitorii, adica pentru ipotezele in care o cauza penala este in curs de urmarire sau judecata la momentul intrarii in vigoare a legii noi. Asemenea exceptii sunt prevazute expres in legile de punere in aplicare a noilor coduri penale fi de procedura penala^’l Spre exemplu, conform dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate in cursul urmaririi penale la data intrarii in vigoare a legii noi raman in competenta organelor de urmarire penala legal sesizate, urmand a fi solutionate potrivit acesteiaf^^. Prin urmare, intr-o cauza privitoare la o infractiune de conflict de interese in care urmarirea penala s-a inceput anterior intrarii in vigoare a Codului de procedura penala, procurorul va efectua in mod obligatoriu urmarirea penala §i dupa acest moment, de§i, potrivit reglementarii actuale, pentru respectiva infiractiune competenta de efectuare a urmaririi penale apartine organelor de cercetare penala. O asemenea situatie constituie o exceptie de la principiul „tempus regit ac­ tum”, intrucat, sub imperiul Codului de procedura penala, continua totu§i a se aplica o regula de competenta prevazuta de Codul de procedure penala anterior. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, recursurile aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului de pro­ cedura penala, declarate impotriva hotararilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se solutioneaza de catre aceea§i instanta, conform dispozi^iilor din legea noua privitoare la apel. In virtutea aqpstui text de lege, daca la data de 1 februarie 2014 la nivelul unui tribunal se afl^ in curs de judecata un recurs impotriva unei sentinfe pronun^ate de o judecatorie |ntr-o cauza privitoare la infractiunea de lovire sau alte violente, tribunalul va continua sa judece aceasta cale de atac, aplicand regulile specifice apelului, de§i in competenta sa func^ionala nu intra, potrivit art. 36 din Codul de procedura penala, judecata apelului.

Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala §i pentru modificarea §i completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013) §i Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012). Cu exceptia cauzelor de competenfa parchetelor militare ?i a sec^iilor militare din cadrul parchetelor competente.

I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

23

§i aceasta reprezinta o exceptie de la principiul „tempus regit actum'\ mtrucat, sub imperiul Codului de procedura penala, tribunalul judeca o cale de atac ce intra in mod obi§nuit in competenta de judecata a unei curti de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penala].

§2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale 2.1. Principiul teritorialitatii Conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Codul de procedura penala, legea procesuala penala romana se aplica actelor efectuate §i masurilor dispuse pe teritoriul RomSniei, cu exceptiile prevazute de lege. Aceasta regula este cunoscuta prin adagiul latia Jocus regit actum” §i senmifica imprejurarea ca actele §i masurile procesuale §i procedurale au eficienta juridica numai daca sunt realizate cu respectarea legii de la locul unde au fost efectuate. Prin urmare, normele de drept procesual penal roman nu se aplica activita|ii procesuale derulate pe teritoriul altui stat (chiar daca aceasta ar privi un cetatean roman), dupa cum normele procesuale ale unui stat strain nu sunt incidente asupra activita|;ii procesuale din Romania (chiar daca aceasta ar privi un cetatean al acelui stat)^^^. No|iunea de „teritoriu” are sensul aratat in art. 8 alin. (2) din Codul penal, aplicabil §i in materie procesuala in virtutea art. 602 din Codul de procedura penala^^], §i anume: intinderea de pamant, marea teritoriala §i apele cu solul, subsolul §i spa^iul aerian, cuprinse intre frontierele de stat. Sub rezerva ca trebuie intelese ca raportandu-se la actul de procedura, sunt de asemenea aplicabile in materie procesuala §i dispozitiile art. 8 alin. (3)-(4) din Codul penal, astfel ca, la bordul navelor sub pavilion romanesc sau aeronavelor inmatriculate in tara noastra, dar care se afla in afara frontierelor Romaniei, comandantii pot efectua actele prevazute la art. 62 din Codul de procedura penala numai in conformitate cu legea romana^^l

2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii Politica de colaborare in diverse domenii de activitate, precum §i necesitatea cooperarii intre state in vederea desfa§urarii unei lupte eficiente impotriva infrac-

In dreptul procesual penal nu sunt aplicabile principiile personalita^ii, realitafii sau universalitafii legii penale, prevazute de art. 9-11 din Codul penal. Potrivit dispozifiilor art. 602 din Codul de procedura penala, „Termenii sau expresiile al caror m|:eles este anume explicat in Codul penal au acela§i inteles §i in Codul de procedura penala”. V. D o n g o r o z § .a., Explicafii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea generald, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1975, p. 15; G r . T h e o d o ru , op. c it, p. 54.

24

Partea generala

tionalitatii pe plan mondial au determinat unele derogari de la principiul teritorialitatii legii procesual penalel^^. Sunt asemenea excepdi; - comisia rogatorie internationald activd cu aplicarea legii strdine ~ care presupune efectuarea unui act procedural in strainatate (spre exemplu, ascultarea unui martor), conform legii statului respectiv, care va fi insa valabil in fata organelor judiciare romane intr-o cauza penala instrumentata in Romania (in acest fel, legea straina va produce efecte in procesul penal din Romania); - comisia rogatorie internafionald activd cu aplicarea legii romane - care presupune ca unui act procedural efectuat in strainatate i se aplica legea procesual penala romana; in aceasta situatie, suntem in prezenta unei exceptii de la principiul teritorialitatii legii procesual penale romane, intrucat legea romana se aplica in afara teritoriului statului roman; - comisia rogatorie internafionald pasivd cu aplicarea legii strdine ~ care presupune ca organul judiciar din Romania (in calitate de stat solicitat) va avea de efectuat un act procedural cu aplicarea legii straine (a statului solicitant). §i de aceasta data vorbim de o exceptie de la principiul teritorialitatii, intrucat pe teritoriul Romaniei se aplica o lege straina. Nu reprezinta o exceptie situatia comisiei rogatorii intemationale pasive cu aplicarea legii romane, intrucat, in acest din urma caz, legea procesual penala romana se aplica in interiorul granitelor RomMei; - recunoa§terea §i executarea hotdrdrilorpenale §i a actelor judiciare strdine, cand acestea produc efecte pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 302/2004123; - imunitatea de jurisdicfie a agentului diplomatic (art. 31 pet. 1 din Conventia cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961); - imunitatea de jurisdicfie a funcfionarilor consularS, pentru actele savar§ite in exercitarea functiilor consulare (art. 43 pet. 1 din Cdnventia de la Viena cu privire la relatiile consulare, incheiata la 24 aprilie 1963);

I. N eagu , op. c it, p. 57. PI Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionaia in materie penalS (republicatS in M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011).

Capitolul al Il-lea. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal Sectiunea 1. Actiunea penala tn procesul penal

§1. Notiune Definitii ale actiunii penale se regasesc in doua texte ale Codului de procedura penala, in art. 15 (situat in Partea generala, Titlul II „Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal”, Capitolul I „Actiunea penala”) §i in art. 309 (situat in Partea speciala, Titlul I „Urmarirea penala”, Capitolul IV „Efectuarea urmaririi penale”). La prima vedere, se constata o diferenta de reglementare intre cele doua articole. Astfel, in art. 15 din Codul de procedura penala se arata ca „actiunea penala se pune in mi§care §i se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista cazuri care impiedica punerea in mi§care sau exercitarea acesteia”. In schimb, conform art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala, „actiunea penala se pune in mi§care de catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1)”. In realitate, in art. 15 din Codul de procedura penala regasim o definitie generala a actiunii penale, in timp ce art. 309 din acelafi cod reglementeaza punerea in mi^care a ac­ tiunii penale, de catre procuror, in cursul fazei de urmarire penala. Acest din urma articol este un text mai restrictiv cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite pentru punerea in mi§care a actiunii penale decat cele prevazute de art. 15. Intrucat textul din Partea speciala (art. 309) este cel care confera aptitudine functionala actiunii penale, apreciem ca acesta este cel care define§te corespunzator no|iunea de ac^iune penala^^l Ac|iunea penala este actiunea exercitata de procuror atunci cand exista probe ca o persoana a savar§it o infracfiune. Dispozifiile art. 309 din Codul de proce­ dura penala conduc la o diferentiere clara intre calitatea de inculpat §i cea de suspect, intrucat, pentru dobandirea calita|ii de suspect, sunt suficiente - conform art, 305 alin. (3) din Codul de procedura penala - indiciile rezonabile (textul facand referire la banuiala rezonabila ca persoana a savar§it o fapta penala), in timp Dispozi^iile art. 309 din Codul de procedurS penala au fost modificate prin O.U.G. nr. 3/2014 pentru luarea unor mSsuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala §i pentru implementarea altor acte normative (M. Of. nr, 98 din 7 februarie 2014).

26

Partea generala

ce, pentru dobandirea calitatii de inculpat, textul vorbe§te de probe, in sensul legii procesual penale. Putem defini actiunea penala drept acel mijloc procesual prin intermediul cdruia conflictul de drept penal ndscut ca urmare a sdvdrprii unei infractiuni este adus in fafa organelor judiciare spre a fi solujionaf^^.

§2. Punerea in mi§care a actiunii penale Aproape in toate situatiile, ordonanfa este actul prin care procurorul, in temeiul art. 309 din Codul de procedura penala, pune in mi§care actiunea penala^l Excepfia se regase§te in dispozitiile art. 360 din Codul de procedura penala §i este reprezentata de declarafia orald a procurorului, in ipoteza constatarii infractiuniior de audienta. Astfel, conform acestui articol, „(1) Daca in cursul §edintei se savar§e§te o fapta prevazuta de legea penala, pre§edintele completului de judecata constata acea fapta §i il identified pe faptuitor. Incheierea de §edinta se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care procurorul participa la judecata, poate declara ca incepe urmarirea penalS, pune in mi§care actiunea penala §i il poate retine pe suspect sau pe inculpat”. Potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate, constatarea infractiunilor de audienta este lasata in sarcina instantei de judecata, insa punerea in mi§care a actiunii penale §i exercitarea sa reprezinta atributul exclusiv al procurorului. In cazul art. 360 din Codul de procedura penala, putem vorbi de calitatea de suspect doar in situa|ia in care procurorul care participa la judecata declara ca incepe ur­ marirea penala, fara insa a declara ca pune in mi§care §i actiunea penala impotriva acestuia. Totodata, trebuie mentionat ca in actuala reglementare rechizitoriul nu mai constituie act de punere in mi§care a acfiunii penale. Aceasta rezulta atat in mod direct din dispozitiile art. 327 lit. a) din Codul de procedtira penala [conform carora, „atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa §i e:^ista probele necesare §i legal administrate, procurorul: a) emite rechizitoriul prinlpare dispune trimiterea in judecata, daca din materialul de urmarire penala rezul|a ca fapta exista, ca a fost savtr§ita de inculpat (s.n.) §i ca acesta raspunde penal (...)”], cat §i indirect din dispozitiile art. 321 din Codul de procedura penala [intitulat „inaintarea dosarului privind pe inculpat” (s.n.)]. Punerea in mi§care a actiunii penale se face intotdeauna in personam, spre deosebire de urmarirea penala, care incepe in rem [art. 305 alin. (1) din Codul de

V. PONGOROZ 5.A., op. cit., p. 61. IntmcSt Codul de procedura penala nu face nicio distincfie, punerea in mi§care a actiunii penale se realizeazS prin ordonanfa de catre procuror, inclusiv in cazul infrac|iunii flagrante.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

27

procedura penala] §i continua in personam [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala]. De asemenea, trebuie precizat ca, in actuala reglementare, in timpul urmaririi penale, procurorul §i organul de cercetare penala dispun asupra masurilor luate prin ordonanta, cu excepfia cazurilor in care legea prevede altfel. O astfel de exceptie o reprezinta situatia infractiunii flagrante, a carei constatare se realizeaza prin proces-verbal.

§3. Exercitarea actiunii penale Exercitarea actiunii penale presupune totalitatea activitatilor privind probatiunea din cursul urmaririi penale §i sustinerea ei in vederea tragerii la raspundere penala a inculpatului. In cursul urmaririi penale, actiunea penala se exercita (in sensul transpunerii in practica a manifestarii de vointa cu privire la punerea in mifcare a acesteia) de catre procuror §i, in masura in care legea le recunoa§te competenta de efectuare a urmaririi penale, §i de catre organele de cercetare penala. In cursul judecdfii, actiunea penala se exercita de catre procuror. In conditiile art. 311 din Codul de procedura penala, procurorul poate dispune extinderea urmaririi penale cu privire la fapte §i/sau persoane noi, pentru acestea fiind necesara exercitarea actiunii penale separat, de catre procuror. Conform art. 7 din Codul de procedura penala, exercitarea actiunii penale este obligatorie ori de cate ori exista probe din care rezulta savar§irea unei infractiuni §i nu exista vreun impediment legal dintre cele prevazute de art. 16 alin. (1). De la aceasta regula exista insa o excepfie pentru ipoteza in care, de§i fapta constituie infractiune §i tragerea la raspundere penala este posibila, prin raportare la elementele concrete ale cauzei, lipse§te totu§i interesul public in realizarea obiectului acfiunii penale; in aceasta situatie, procurorul poate renunta la urmarirea penala in conditiile art. 318 din Codul de procedura penala.

§4. Stingerea actiunii penale Exista anumite situatii in care actiunea penala nu poate fi pusa in mi§care sau, daca a fost pusa in mi§care, nu mai poate fi exercitata. Cauzele care impiedica punerea in mi§care a actiunii penale sau continuarea exercitarii acesteia sunt expres prevazute in dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala §i pot fi impartite in doua categorii: cauze care lips esc acfiunea penala de temei §i cauze care lipsesc actiunea penala de obiect. Cauzele prevazute de dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) lipsesc actiunea penala de temei, intrucat prezenta lor exclude infi-actiunea, lipsind, implicit, §i temeiul tragerii la raspundere penala. Cauzele de la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) lipsesc actiunea penala

28

Partea generala

de obiect, intmcat constatarea lor conduce la concluzia ca fapta este infractiune, dar exists, impedimente cu privire la tragerea la raspundere penala, adica in ceea ce prive§te realizarea obiectului actiunii penale. Trebuie precizat ca exista mari asemanari intre dispozitiile art. 10 din Codul de procedura penala anterior §i dispozitiile art. 16 din actualul Cod de procedura penala, insa, in acest moment, apreciem ca este vorba despre un alt continut al dispozitiilor art. 16 din actuala reglementare.

4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codtil de procedura penala] Din punct de vedere al exprimarii, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala sunt identice cu dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala anterior: „fapta nu exista”. Trebuie insa a se constata ca din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de pro­ cedura penala lipsesc dispozifiile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior, potrivit carora „faptei ii lipse§te unul din elementele constitutive ale infractiunii”. In reglementarea anterioara, aceasta insemna fie ca lipsesc elemente ale laturii obiective a infractiunii, fie ca nu sunt intrunite conditiile privind latura subiectiva, adica forma de vinovatie prevazuta de lege pentru respectiva infi*actiune. Raportandu-ne la noua reglementare, constatam ca jumatate din dispozi|iile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior au fost preluate in dispozitiile lit. b) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit carora „fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savdr§itd cu forma de vinovdfieprevdzutd de lege” (s.n.). In aceste condifii, apreciem ca, in actuala reglementare, cea de-a doua juma­ tate a dispozitiilor lit. d) a art. 10 alin. (1) din Codul de picocedura penala anterior (referitoare la lipsa elementelor laturii obiective a infi'aptiunii) se regase§te in dispozi|iile lit. a) de la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prin urmare, dispozi|;ia din aceasta litera trebuie interpretata nu num|i in sensul ca fapta nu exista in materialitatea sa, ci §i ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective a infrac|iunii. Apreciem ca aceast^ este solu^ia corecta, avand in vedere §i faptul ca dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala nu mai prevad solu^ia acordarii de despagubiri in ipoteza pronuntarii unei hotarM de achitare in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedure penala. Astfel, in cursul urmaririi penale se va putea dispune o solufie de clasare, iar in timpul judeca|ii o solutie de achitare, intemeiata pe art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, §i atunci c^nd se va constata ca nu sunt intrunite ele­ mentele constitutive sub aspectul laturii obiective a infi*actiunii.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

29

4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savar§ita cu vinovatia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala] !n actuala reglementare sunt cuprinse doua teze: ,fapta nu este prevazuta de legea penala” §i ,fapta nu a fost savdr§ita cu vinovdfia prevdzutd de lege'". Teza referitoare la vinovatie este preluata din analiza elementelor constitutive ale infractiunii, adica trebuie verificat daca fapta a fost savar§ita cu intentie, praeterintentie ori culpa, a§a cum cere norma de incriminare. Teza ce vizeaza aspectul ca fapta nu este prevazuta de legea penala se interpreteaza ca §i in vechea reglementare, adica fie ipoteza in care fapta este dezincriminataf*^, fie situatia in care se constata producerea unui ilicit, dar nu de natura penala^l

4.3. Nu exista probe ca o persoana a savar§it infractiunea [art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala] In legatura cu acest caz de stingere a actiunii penale, apreciem ca reglementarea lui reprezinta „cea mai mare revolutie” a actualului Cod de procedura penala, sens in care trebuie sa constatam ca este pentru prima data in reglementarea noastra procesual penala cand se poate da o absolvire de raspundere penala pentru lipsa probelor. Prin urmare, privind retrospectiv, dispozitiile lit. c) a art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior impuneau a se constata nu numai ca fapta nu a fost savar§ita de invinuit sau inculpat, ci trebuiau aduse eventuale dovezi ca o alta persoana a savar§it infi-ac^iunea, intrucat textul vorbea despre imprejurarea ca „fapta nu a fost savar§ita de invinuit sau de inculpat”. In ceea ce prive§te actuala reglementare a acestui caz de stingere a actiunii penale, potrivit caruia „nu exista probe ca o persoana a savar§it infractiunea”, apreciem ca dispozifia trebuie coroborata cu cea prevazuta de art. 396 din Codul de procedura penala, care reglementeaza solu^iile ce se pot dispune de catre instan^a de judecata pe latura penala a cauzei. Astfel, potrivit dispozi^iilor art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala, instan^a pronunfa solu|;ia condamnarii atunci cand din probele de la dosar rezulta, „dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infracpune §i a fost sav^§ita de inculpat”, iar conform Spre exemplu, m cazul infiractiimii de asociere In vederea sSvar^irii de infrac^iimi, prevSzutS de art. 323 din Codul penal anterior, in situa|ia in care nu sunt intrunite elementele constituirii grupului infrac^ional organizat, solu^ia clasSrii sau achitarii urmand a fi data doar in temeiul dispozi|iilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala. Spre exemplu, in ipoteza in care se refine initial in sarcina inculpatuiui infractiunea de in§elaciune in conventii, pentru ca din probe sa se constate ulterior ca, de fapt, el a incalcat o dispozi^ie contractuala §i c5 poate sS suporte o sancfiune potrivit contractului in fafa unei instance civile, §i nu penale.

30

Partea generala

alin. (5) al aceluia§i articol, solutia achitarii se pronunta in cazul prevazut de art. 16 alin. (1) lit. a)-d). Prin urmare, solutia opusa condamnarii este achitarea, iar solutia condamnarii poate fi pronuntata doar in situatia in care rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul a savar§it fapta. Prin coroborarea dispozitiilor legale sus-mentionate, ajungem la concluzia ca nu este suficient sa existe probe, ci probele de la dosar sa il conduca pe judecator la concluzia vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila. Prin urmare, includerea acestor sintagme in cele doua texte de lege - Jipsd probe'' §i „dincolo de orice indoiala rezonabila’' - reprezinta o noutate in actuala reglementare, intrucat solutia de condamnare nu mai poate fi pronuntata in situatia in care exista cel mai mic dubiu cu privire la savar§irea de catre persoana din dosar a faptei respective, fiind astfel valorificata cu adevarat regula Jn dubio pro reo”. In consecinta, apreciem ca prin actuala reglementare rolul judecatorului in materie penala s-a schimbat in mod categoric, intrucat in vechea reglementare era un „arbitru” care trebuia sa constate ca ceea ce sustine procurorul prin trimiterea unei persoane in judecata este adevarat §i sa constate ca tiparul descris la incriminarea faptei in legislafia penala se suprapune pe cel al activitatii inculpatului. Se poate spune ca, acum, judecatorul trebuie sa intre in sala de judecata cu „indoiala”, pe care procurorul trebuie sa incerce sa o risipeasca prin probele administrate.

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala] In pofida formularii diferite, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. d) din actualul Cod de procedura penala le reiau, de fapt, pe cele din art. 10 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala anterior. Legea nu se mai refera la cauze care inlatura caracterul penal al faptei, intrucat acestea nu mai sunt prevazute in Codul penal, ci la existenfa unei cauze justificative sau a unei cauze d'e neimputabilitate. Legiuitorul a impartit fostele cauze care inlaturau car£|cteml penal al faptei in doua categorii: cauze justificative (legitima aparare, stared de necesitate, exercitarea xmui drept sau indeplinirea unei obligatii, consimta^antul persoanei vatamate) §i cauze de neimputabilitate (constrangerea fizica, (Sonstrangerea morala, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea, cazul fortuit). In dispozitiile art. 18-31 din Codul penal se regasesc toate acele cauze care, anterior, inlaturau caracterul penal al faptei. In acest context, vom face o scurta men^iune asupra uneia dintre cauzele de neimputabilitate, cea prevazuta de art. 30 din Codul penal §i intitulata „Eroarea”. Trebuie observat ca aceasta cauza era intitulata marginal, in Codul penal anterior, „Eroarea de fapt”, insa in dispozitiile art. 30 din actualul Cod penal legiuitorul a inteles sa reglementeze o singura forma sub denumirea simpla „Eroarea”, nouta-

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

31

tea vizand nu numai denumirea marginala, ci continutul acestei dispozitii. Trebuie sa precizam ca m actuala reglementare reprezinta cauzd de neimputabilitate inclusiv eroarea de drept, daca vorbim de dispozitii extrapenale. Prin urmare, acel „nemo censetur ignorare legem’' este restrans ca principiu in noua reglementare, circumscriindu-se acestei ipoteze, adica se poate invoca necunoa§terea legii, dar nu a legii penale, la a carei cunoa§tere orice persoana este obligata^’l Prin urmare, eroarea, ca o cauza de neimputabilitate, prezinta o modificare extrem de consistenta in ceea ce prive§te tipul de eroare. Cu privire la eroarea de fapt §i celelalte foste cauze care inlaturau raspunderea penala, nu exista modificari semnificative in actuala reglementare. Cu atat mai mult este eficienta o asemenea interpretare, cu cat trasaturile esentiale ale infractiunii sunt altele in actualul Cod penal, pentru ca legiuitorul a inteles sa defineasca infiractiunea (art. 15 din Codul penal) mention^nd inclusiv ca fapta constituie infractiune daca nu exista o cauza justificativa sau o cauza de neimputabilitate. Prin urmare, importanta acestor cauz;e este data §i de faptul ca ele sunt mscrise printre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel incat atat procurorul, cat §i judecatorul, fiecare cu prilejul realizarii propriei sale activitati de urmarire penala ori de judecata, cand interpreteaza probele, pentru a dispune unul dintre ei trimiterea in judecata, iar celalalt condamnarea, trebuie mai inainte de orice sa constate ca fapta intrune^te trasaturile esentiale ale infractiunii, iar apoi sa constate §i indeplinirea elementelor constitutive de la textul incriminator pentru fiecare infractiune in parte. A§adar, aceasta modificare importanta a Codului penal are influenta asupra analizei art. 16 din Codul de procedura penala. Precizam §i ca, daca actiimea penala s-a stins ca urmare a existentei unei cauze de neimputabilitate, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal, potrivit dispozitiilor art. 18 din Codul de procedura penala, situatie in care, daca se constata incidenta unui caz dintre cele prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala, solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar se va mentine temeiul initial.

Spre exemplu, inculpatul este trimis in judecata pentm savar§irea infractiunii de abiiz in serviciu, constand in aceea ca, in calitate de reprezentant al unei institu^ii, a aprobat transfeml dreptului de proprietate asupra unui imobil, de§i acel imobil apartinea domeniului public al statului, procuroml sustinand in rechizitoriu ca inculpatul a interpretat in mod gre§it dispozi|iile legale in materia dreptului de proprietate, apreciind ca este vorba de un drept de proprietate privata, §i nu de un drept de proprietate publica, §i, din acest motiv, a mstrainat imobilul respectiv. Un asemenea inculpat poate invoca eroarea de drept, intrucat chestiunile legate de natura dreptului de proprietate sunt reglementate de o dispozi^ie extrapenala, in acest sens textul final al alin. (4) al art. 30 din Co­ dul penal fiind suficient de clar: „Prevederile alin. (l)-(3) se aplica in mod corespunzator §i in cazul necimoa§terii unor dispozitii legale extrapenale”.

32

Partea generala

4.5. Lipse§te plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punereain mi§care a actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala] Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala le reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior. Conform art. 288 alin. (2) din Codul de procedura penala, cand, potrivit legii, punerea in mi^care a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu autorizarea organului prevazut de lege, ac|:iunea penala nu poate fi pusa in mi§care in lipsa acestora. Lipsa pldngerii prealabile stinge actiunea penala la acele infractiuni la care legea o prevede expres, ca o conditie pentru punerea in mi§care a actiunii penale (spre exemplu, in cazul infractiunii de lovire sau alte violence, infractiunii de viol in forma tip sau al infractiunii de bancruta simpla ori frauduloasa). Plangerea prealabila este considerata ca lipse§te fie in cazul in care nu a fost efectiv introdusa, fie atunci cand a fost formulata, dar in alte conditii decat cele prevazute de lege. Spre exemplu, actiunea penala se stinge atunci cand plange­ rea prealabila a fost introdusa, dar cu depa§irea termenului legal [3 luni din ziua in care persoana vatamata sau cel indreptatit a reclama a aflat despre savar§irea faptei^^^ - art. 296 alin. (l)-(3) din Codul de procedura penala] sau de catre o persoana care nu avea calitatea de titular al formularii plangerii prealabile (spre exemplu, de catre un so| pentru celalalt so|). Daca plangerea prealabila a fost introdusa in termenul prevazut de lege, dar la un organ judiciar necompetent, ea este considerata valabila §i nu impiedica exercitarea ac|;iunii penale, chiar daca ajunge la organul competent dupa expirarea termenului [art. 270 alin. (2), art. 296 alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala]. ^ Daca infirac]:iunea a adus vatamM mai multor pers(mne, actiunea penala se exercita chiar daca numai una dintre acestea introduce pl§|igerea prealabila, potri­ vit dispozifiilor art. 157 alin. (2) din Codul penal. Daca in^ac|iunea a fost comisa in participa^ie penala, actiunea penala se va exercita fa^a ddto^i participanfii, chiar daca plangerea prealabila a fost introdusa de persoana vatamata numai cu privire la unul dintre ace§tia, conform dispozifiilor art. 157 alin. (3) din Codul penal. Lipsa autorizdrii organului competent constituie un impediment in exercitarea acfiunii penale, in toate acele situa^ii in care legea impime existenta unei autorizari pentru punerea in mi§care a acfiunii penale. Spre exemplu, a§a se intampla in ipotezele de aplicare a legii penale rom&ie dupa principiile personalitatii sau realita^ii (art. 9-10 din Codul penal), cand este necesara autorizarea prealabila a t>J Spre deosebire de Codul de procedxirS penala anterior, cand termenul era de 2 luni din ziua m care persoana vMmata a cunoscut cine este faptuitorul.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

33

procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, al parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie §i Justitie. Apreciem ca, in caz de incidenta a principiului personalitatii legii penale, un impediment in exercitarea actiunii penale este reprezentat §i de obtinerea autorizarii dupa expirarea termenului maxim de 180 de zile de la data solicitarii, prevazut de art. 9 alin. (3) din Codul penal. Lipsa sesizdrii organului competent stinge actiunea penala in cazul anumitor infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate (absenta nejustificata, dezertarea, incalcarea consemnului, parasirea postului sau comenzii, insubordonarea), pentru care art. 431 din Codul penal §i art. 288 alin. (3) din Codul de procedura penala conditioneaza punerea in mi§care a actiunii penale de sesizarea comandantului. Prin lipsa oricdrei alte condifii prevdzute de lege, necesara pentru punerea in mi§care a actiunii penale, art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala are in vedere orice alta situatie - cu caracter general §i nelimitatf*^ - in care punerea in mi§care §i exercitarea actiunii penale ar depinde de indeplinirea unei conditii, iar aceasta lipse§te. Spre exemplu, punerea sub acuzare a Pre§edintelui Romaniei pentru infractiunea de inalta tradare se poate hotari numai de Camera Deputatilor §i Senat, in §edinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul depu­ tatilor §i senatorilor [art. 96 alin. (1) din Constitutia Romaniei]; de asemenea, in cazul mini§trilor, este necesar avizul Camerei Deputatilor, Senatului sau al Pre§edintelui Romaniei [art. 109 alin. (2) din Constitutia Romaniei].

4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala] Dispozi^iile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala le reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. g) din Codul de procedure penala anterior. Amnistia stinge actiunea penala doar atunci cand este antecondamnatorie. Amnistia postcondamnatorie constituie temei pentru inlaturarea sau modificarea pedepsei, in condi|iile art. 596 din Codul de procedura penala. Exercitarea actiunii penale este impiedicata §i in caz de implinire a termenului de pres cripfie a rdspunderii penale, in condi^iile prevazute de art. 154-156 din Codul penal. Excep|:ie face situa|;ia infractiunilor imprescriptibile (infrac|iunile de genocid, contra imianita|ii §i de razboi, infrac^iunile de omor §i infrac^iunile intenfionate urmate de moartea victimei). Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a amnistiei sau prescrip|iei, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal (art. 18 din I. N eagu , op. c it, p. 294.

34

Partea generala

Codul de procedura penala), situatie in care, daca se constata incidenta altui caz de la art. 16 alin. (1), solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar se va mentine temeiul initial. Decesul suspectului sau inculpatului persoand flzicd, precum §i radierea suspectului ori inculpatului persoand juridicd sting actiunea penala, intrucat raspunderea penala este personala, de aceea, in cazul in care autorul infractiunii a decedat sau persoana juridica autoare a infractiunii a fost radiata, actiunea penala nu poate fi pusa in mi§care, iar daca a fost pusa in mi§care, ea nu mai poate fi exercitatat’l

4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, m cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii [art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala] Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. g) din actualul Cod de procedura penala le reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala anterior. Exista insa unele deosebiri derivate din modul de reglementare, in dreptul penal material, a institu^iilor retragerii plangerii prealabile §i imp^carii partilor. Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea penala la acele infractiuni la care punerea in mi§care a actiunii penale este conditionata de plangerea prealabila a persoanei vatamate. Ea poate interveni oricand pe parcursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotarmi judecato-

re§tif^l In cazul in care fapta a fost comisa in participatie penala, retragerea plangerii prealabile produce efecte in personam, numai cu privire la persoana fa^ de care plangerea a fost retrasa [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. Prin urmare, actiunea penala se va stinge numai daca plangerea a fost retrasa fata de toti faptuitorii. Atunci cand retragerea s-a facut numai fata de unul\, sau unii dintre ace^tia, actiunea penala va continua sa se exercite impotriva celorlalti. Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a retrag^i plangerii prealabile, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea j^rocesului penal (art. 18 din Codul de procedura penala). Impacarea pdrfilor inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea penala la infractiuni urmaribile din oficiu, daca legea o prevede expres [art. 159 alin. (1) din Codul penal]. Sunt asemenea infractiuni, spre exemplu, ftirtul [art. 231 alin. (2) din Codul penal] sau in§elaciunea [art. 244 alin. (3) din Codul penal].

Idem, p. 296. PI Apreciem ca retragerea plangerii prealabile poate interveni ?i in caz de redeschidere a pro­ cesului penal, intrucat admiterea cererii de redeschidere atrage desfiinfarea de drept a hotararii pronunfate in lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (7) din Codul de procedura penala].

II. Actiunea penala §i actixinea civila in procesul penal

35

Ca §1 retragerea plangerii prealabile, §i impacarea produce efecte in personam', a§adar, in caz de paiticipatie penala, daca persoana vatamata se impaca numai cu unul sau unii dintre participanti, actiunea penala va continua fata de ceilalti. Impacarea stinge actiunea penala numai daca intervine pana la citirea actului de sesizare a instantei. Actiunea penala se stinge §i atunci cand a fast incheiat un acord de mediere, in conditiile legii. Conform art. 1 din Legea nr. 192/2006^'^, medierea reprezinta o modalitate de solutionare a confiictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator; ea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele §i sa le sprijine pentru solu^ionarea conflictului, prin obtinerea imei solutii reciproc convenabile, eficiente §i durabile. Potrivit art. 67 alin. (2) din acela§i act normativ, in iatura penala a procesului, dispozi^iile privind medierea se aplica numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In acest sens, reprezinta un impediment la punerea in mi§care sau exercitarea actiunii penale finalizarea unei proceduri de mediere prin incheierea unei intelegeri intre parti, in urma solutionarii conflictuluiPl

4.8. Exista o cauza de nepedepsire prev^uta de lege [art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala] Existen|a unei cauze de nepedepsire stinge actiunea penala. Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala opereaza atat in ipoteza cauzelor generale de nepedepsire (cum este cea a desistarii §i impiedicarii producerii rezultatului, prevazuta de art. 34 din Codul penal, sau cea a impiedicarii de catre participant a sav&:§irii infractiunii, prevazuta de art. 51 din Codul penal), cat §i in ipoteza cauzelor speciale [spre exemplu, denuntarea faptei de catre mituitor sau de catre cumparatorul de influenta, prevazute de art. 290 alin. (3) §i, respectiv, de art. 292 alin. (2) din Codul penal]. Trebuie facuta mentiunea ca acest impediment in exercitarea actiimii penale nu se confunda cu solufiile de renunfare la aplicarea pedepsei sau de amdnare a aplicarii pedepsei, prevazute de art. 80-90 din Codul penal. !n cazul acestora din urma, fapta constituie infractiune §i tragerea la raspundere penala este posibila, motiv pentru care actiunea penala se exercita §i se epuizeaza in conditii normale, insa judecatorul manifests incredere in posibilitatile de indreptare ale inculpatului fara a fi necesara represiunea penala, motiv pentru care nu ii stabile§te sau nu ii aplica o pedeapsa (de§i ar fi putut sa o faca). In schimb, cauza de nepedepsire

Legea nr. 192/2006 privind medierea §i organizarea profesiei de mediator (M. Of. m-. 441 din 22 mai 2006). I. N eagu , op. cit., p. 302.

36

Partea generala

confera de drept impunitate celui care a comis infractiunea, astfel ca pedeapsa nu poate fi aplicata, motiv pentru care actiunea penala devine lipsita de obiect. Totodata, ipoteza prevazuta de acest caz este diferita de cea prevazuta de art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, intrucat in primul caz fapta exista, a fost savar§ita cu vinovatie, insa, datorita unor dispozitii exprese ale legii, nu mai este angajata raspunderea penala a faptuitoruluit'l Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a incidentei unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal (art. 18 din Codul de procedura penala).

4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedura penala] Autoritatea de lucru judecat presupune existenta succesiva a doua cauze penale cu privire la acela§i inculpat §i avand ca obiect aceea§i fapta materiala, dintre care prima a fost deja solutionata printr-o hotarare definitiva. In aceasta situatie, actiunea penala, in cea de-a doua cauza, nu mai poate fi exercitata. Pentru existenta autoritatii de lucru judecat in materie penala se cere existenta a doua elemente identice intre cauza judecata §i cauza care urmeaza a fi solutionata, §i anume; identitatea de persoane §i identitatea de obiecP\ Acest impediment in exercitarea actiunii penale deriva din principiul ne bis in idem (art. 6 din Codul de procedura penala) §i produce efect chiar daca, in cele doua cauze penale succesive, faptei (care este aceea§i) i s-ar da incadrari juridice diferite. Proba, in cazul autoritatii lucrului judecat, se face numai cu hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, din care trebuie sa reiasa ca persoana chemata sa raspunda penal a mai fost judecata pentru aceea§i fapta^^^.

4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [art. 16 alin, (1) lit. j) din Codul de procedura penala]

I

Aceasta reglementare reprezinta o noutate intre cazuri|e de stingere a ac|iunii penale. \ Transferul de proceduri penale reprezinta o institu^ie care fine de asistenfa judiciara intema|;ionala in materie penala, fiind reglementata in Titlul IV al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionala in materie penala. Transferul de proceduri se poate realiza in dublu sens, adica statul roman poate fi stat solicitat §i sa i se ceara de catre statul strain transferul de proceduri sau, invers, statul roman poate fi statul solicitant. Idem, p. 304. I. Neagu, op. c it, p. 305. [3] Idem, p. 307.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

37

Articolul 123 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza ca, „atunci cand are motive intemeiate sa creada ca intr-un alt stat se desfa§oara proceduri penale cu privire la acelea§i fapte sau fapte conexe §i care implica aceea§i persoana, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau instanta de judecata poate contacta autoritatea competenta a celuilalt stat, direct sau, in cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autoritatii centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenta unor astfel de proceduri paralele, in vederea initierii consultarilor”. Din interpretarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 16 alin. (1) lit.j) din Codul de procedura penala rezulta ca, dupa ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru aceea§i fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare. Prin urmare, in Legea nr. 302/2004 era prevazuta o dispozitie care impiedica inceperea unei proceduri pentru aceea§i fapta §i persoana. In conditiile in care nu exista m Codul de procedura penala o dispozitie pentru stingerea ac^iunii penale, nu aveam corespondentul in legea procesual penala. Prin reglementarea art. 16 alin. (1) lit.j) in Codul de procedura penala, a fost practic rezolvata aceasta problema a transferului de proceduri. Esential este ca o atare procedura in desfa^urare aprobata de statul roman duce la stingerea actiunii penale in statul solicitat, actiunea penala fiind o actiune publica (ce apar^ine intotdeauna statului, in toate tarile), §i daca statul strain a inteles sa preia rolul de exercitare a actiunii publice, nu se mai poate continua exercitarea ei §i in Romania.

4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale Trebuie sa precizam ca actualul Cod de procedura penala reglementeaza, la art. 16 alin. (2), §i ipoteza in care, de§i actiunea penala s-a stins fie in timpul urmaririi penale, fie in timpul judeca^ii, ea poate fi pusa in mi§care ulterior. Aceasta ipoteza este valabila numai in doua situa|;ii, cele de la art. 16 alin. (1) lit. e) §i j) din Codul de procedura penala; prin urmare, atunci cand s-a dispus o solufie intemeiata pe lipsa plSngerii prealabile, a sesizarii ori a autorizarii organului competent sau cand s-a dispus o solufie intemeiata pe existenta unui transfer de proceduri, daca se revine la situa^ia anterioara adoptarii solu|iei, se poate relua procesul penal, Astfel, daca s-a dispus clasarea pentru ca s-a constatat ca lipse§te plangerea prealabila sau s-a pronun^at solu^ia incetarii procesului penal, insa ulterior, in termenul prev^zut de lege, s-a introdus plangerea prealabila, urmarirea penala sau judecata se va relua, pentru ca s-a indeplinit condi|ia ceruta de lege^'l

Spre exemplu, in cazul injfractiunii de tulburare de posesie despre care persoana a luat la cuno^tinta dupS ce se dispusese solu|ia in cauza respective §i de abia de atunci incepe s5 curgS termenul de trei luni in care se poate formula plangerea prealabila.

38

Partea generala

La fel, se poate reveni asupra solutiei initiale de absolvire de raspundere penala in ipoteza de la art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala, aceea privind existenta unui transfer de proceduri; dupa realizarea transferului de proceduri, actiunea penala in Romania a fost stinsa, dar este posibil ca dosarul sa revina la autoritatile romane prin orice modalitate procesuala (spre exemplu, statul care a solicitat transfeml de proceduri constata ca acolo nu mai este necesara exercitarea actiunii penale), caz in care autoritatile judiciare romane vor prelua rolul de a exercita actiunea penala in Romania, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Codul de procedura penala.

§5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala La urmarire penala, solu^ia care se pronunta este clasarea cauzei penale, pentru oricare dintre ipotezele de la art. 16 alin. (1) lit. a)-j) din Codul de procedura penalat^^, indiferent daca a fost inceputa sau nu urmarirea penala in cauza. Urmarirea penala se incepe cand se constata ca exista indicii temeinice ca s-a savar^it o fapta prevazuta de legea penala §i ca nu ne aflam in prezenta niciunuia dintre cazurile de la art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca solutia clasarii se dispune inainte de inceperea urmMrii penale, daca nu simt indeplinite cele doua conditii prevazute de lege. In acela§i sens sunt §i dispozitiile art. 294 alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala [„(...) (3) Atunci cand sesizarea indepline§te conditiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezulta vreunul dintre cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penala inainteaza procurorului actele, impreuna cu propunerea de clasare. (4) In cazul in care procuroml apreciaza propunerea intemeiata, dispxme, prin ordonanta, clasarea^’] §i art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala [„Clasarea se dispune dand: a) nu se poate incepe urmarirea penala, intrucat nu sunt indeplinite conditiile de fond §i forma esentiale ale sesizarii”]Pl ^ Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior,, actu^la reglementare nu mai face distinctie, pentru faza de urmarire penala, intre solutiile ce se disp'un in cazul impedimentelor in exercitarea acfiunii penale. Prin urmare, nu mai Int^lnim solutiile de scoatere de sub urmarire penala §i de incetare a urmaririi penale, iar clasarea are alt in|eles decfit in sistemul Codului de procedura penala anterior. De§i legea prevede posibilitatea clasarii inainte de inceperea urmaririi penale, in opinia noastra, aceasta situa^ie este mai degraba teoretica, fiind greu de presupus ca, in practica, organele judiciare ar putea constata existen t cazurilor prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala exclusiv din examinarea sesizarii. Impedimentele care lipsesc acfiunea penala de temei presupun prin natura lor administrarea de probe, care se poate realiza nirniai dupa inceperea urmaririi penale. Insa chiar §i cauzele care determina lipsa de obiect al actiunii penale sunt improbabil de constatat doar din sesizare. Spre exemplu, din cuprinsul plangerii prealabile formulate de persoana vatamata s-ar putea observa tardivitatea acesteia, dar - in virtutea principiului fundamental al aflarii adevarului - organul de cercetare penala trebuie mai intai sa stabileasca daca fapta imputata exista;

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

39

Se poate intampla insa ca indiciile initiale sa duca la concluzia ca nu exista nicio situatie prevazuta de art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca nrmarirea penala va incepe. !nsa, in urma efectuarii actelor de urmarire penala §i a administrarii de probe, se poate ajunge la concluzia ca unul dintre aceste cazuri exista, ipoteza in care se va dispune solutia clasarii. In principiu, indiferent de situatie, clasarea se dispune printr-un singur act procesual - ordonanfa - , neavand importanta daca s-a inceput urmarirea penala ori daca s-a pus in mi§care actiunea penala^^^. Prin exceptie, solutia clasarii poate fi cuprinsa §i in rechizitoriu, in ipoteza prevazuta de art. 328 alin. (3) din Codul de procedura penala (atunci cand lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti sau inculpati §i se dau acestora rezolvari diferite spre exemplu, pentru o fapta inculpatul este trimis in judecata, iar pentru o alta se dispune clasarea). La judecata se pronunta solutiile de achitare sau de mcetare a procesului pe­ nal: achitarea se pronunta in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d), iar incetarea proce­ sului penal se pronunta in celelalte ipoteze ale art. 16 alin. (1), respectiv lit. e)-j). La judecata, solutia de achitare §i, respectiv, de incetare a procesului penal se pronunta prin sentinfa sau decizie. Raportandu-ne la dispozitiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior, trebuie sa observam ca lit. i) a acestui articol („s-a dispus inlocuirea raspunderii penale”) nu a mai fost preluata in noua reglementare, intrucat nu mai exista institu|ia inlocuirii raspunderii penale. Totodata, precizam ca notiunea de „pericol social al unei infractiuni” din vechea reglementare se circumscrie in actualul Cod de procedura penala unei singure notiuni, aceea de Jnteres public’', regasita in dispozitiile art. 7 alin. (2) §i art. 318.

Sectiunea a 2-a. Actiunea civila in procesul penal

§1. Notiune §i subiecti Actiunea civila este actiunea exercitata de persoana vatamata sau de mo§tenitorii ori succesorii in drepturi ai acesteia, in vederea repararii prejudiciului cauzat altfel, se na§te riscul clasarii cauzei pe im temei gre?it [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procediira penala], cu posibile implicatii negative ulterioare (spre exemplu, prevalandu-se de o asemenea solu|ie, persoana vatamata poate introduce acfiune civila in preten^ii la instanja civila). De asemenea, ar putea rezulta din cuprinsul sesizarii ca in privin^ faptei, astfel cum este descrisa de petent, ar fi incidenta o lege de anmistie; dar descrierea faptei de catre petent (eventual §i mcadrarea juridica data de acesta) ar putea sa nu fie reflectarea fidela a realitafii, astfel ca organele judiciare trebuie in prealabil sa o determine cu precizie §i sa ii dea o corecta incadrare juridica, abia dupa aceasta putSndu-se determina daca amnistia opereaza ori nu. Spre exemplu, daca s-a primit o sesizare §i nu se dispusese inceperea urmaririi penale, insa se constatase ca faptuitorul, adica persoana impotriva careia s-a facut plangere, a decedat, solufia care urmeaza a se dispune este cea a clasarii prin ordonan|:a, fara a se face alte verificari.

40

Partea generala

prin savar§irea infractiunii, avand ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a inculpatului §i, dupa caz, a parfii responsabile civilmente. Actiunea civila se exercita de catxe persoana vatamata sau succesorii acesteia, care se constituie parte civila^'l In cazul in care, pe parcursul procesului penal, partea civila decedeaza sau, fiind o persoana juridica, se reorganizeaza, se desfiinteaza ori este dizolvata, mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii acesteia au dreptul de a cere continuarea actiunii civile, insa trebuie sa i§i manifeste aceasta optiune in termen de cel mult 2 luni de la data decesului, reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii [art. 23 alin. (1) din Codul de procedura penala]. In caz contrar, actiunea civila in procesul penal va ramane nesolutionata, mo^tenitorii sau, dupa caz, succesorii putand introduce o actiune separata la instanta civila pentru repararea prejudiciului. Este posibil ca persoana vatamata prin infractiune sd fi transmis dreptul la repararea prejudiciului, pe cale conven^ionald, altei persoane. Din dispozi|;iile art. 20 alin. (7) din Codul de procedura penala rezulta ca, daca transmisiunea s-a realizat inainte ca persoana vatamata sa se fi constituit parte civila, dobanditorul nu poate exercita actiunea civila in procesul penal; daca insa transmisiunea a intervenit dupa constituirea de parte civila, ac|iunea civila va fi continuata de dobanditor. Daca persoana vatamata este lipsitd de capacitate de exercifiu sau are capa­ citate de exercifiu restrdnsd, actiunea civila se va exercita in numele acesteia de catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de procuror [art. 19 alin. (3) din Codul de procedura penala]. Dispozi|iile art. 22 din Codul de procedura penala dau dreptul par|ii civile ca, p^na la terminarea dezbaterilor in apel, sd renunfe, in tot sau in parte, la pretenjiile civile. Renun^area este irevocabila §i exclude §i dreptul par^ii civile de a se adresa, pentru acelea§i pretenfii, cu actiune civila separata la instan^ civila. Ac^iimea civila se exercita in contra inculpatuluf §i, dupa caz, a pdrfii res­ ponsabile civilmente. In caz de deces al inculpatului, mo§tenitorii acestuia nu pot fi introdu§i in procesul penal, actiunea civila raman&d nesolutionata (persoa­ na vatamata se poate insa indrepta impotriva acestora, |)entru repararea pagubei cauzate prin infi'acfiune, cu actiune separata la instan|a civila). Potrivit art. 24 alin. (2) din Codul de procedura penala, in caz de deces, Jreorganizare, desfiin^are sau dizolvare a parj:ii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in compePotrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedura penalS, in cazul in care un num&r mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care parjile civile nu §i-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfa§urare a procesului penal, procurorul sau instanfa de judecata poate desemna, prin ordonan|a, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. incheierea sau ordonan^ va fi comunicata parjilor civile, care torebuie sa incuno§tin^eze procurorul sau instan^a In cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cuno?tin|a sxmt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

41

tenta instantei penale, dar numai daca partea civila indica mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno^tinta de imprejurarea respectiva; in caz contrar, actiunea civila in procesul penal ramane nesolutionata.

§2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal Conditiile ce se cer a fi indeplinite, cumulativ, sunt urmatoarele: - infractiunea sa cauzat un prejudiciu material sau moral. Sunt apte a cauza prejudicii numai infractiunile de rezultat, iar nu §i cele de pericol; - existenta unei legaturi de cauzalitate intre infractiune §i prejudiciu. Trebuie sa se constate ca prejudiciul s-a produs tocmai ca urmare a actiunii socialmente periculoase, pentru ca sunt situatii in care persoana vatamata a suferit prejudicii despre care initial s-a aratat ca au legatura cu fapta penala, pentru ca ulterior sa se constate ca ele nu aveau legatura cu respectiva injfractiune; - prejudiciul sa fie cert. Un prejudiciu cert este un prejudiciu evaluabil, in aceasta categoric intrand atat prejudiciul actual (deja produs), cat §i cel viitor, daca este sigur ca se va produce; - prejudiciul sa nu fi fost reparat. In cazul in care prejudiciul a fost deja acoperit, se verifica titlul sub care s-a realizat reparatia. Astfel, in ipoteza in care preju­ diciul a fost reparat de catre o alta persoana decat faptuitorul (daca a fost reparat de faptuitor, actiunea civila nu se poate exercita), trebuie observat daca s-a facut ca o liberalitate pentru persoana vatamata sau pentru inculpat. Daca liberalitatea este in favoarea persoanei vatamate, conditia este indeplinita §i se poate exercita actiunea civila, intrucat persoana vatamata a fost ajutata sa nu sufere foarte mult in urma savar§irii infractiunii; daca reparafia s-a facut insa ca o liberalitate pentru inculpat, conditia pentru exercitarea ac|iunii civile nu este indeplinita; - sa existe manifestarea de voin|a in sensul exercitarii acfiunii civile in pro­ cesul penal, adica persoana sa precizeze expres ca intelege sa solicite repararea pagubei in cadrul procesului penal, constituindu-se ca parte civila.

§3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile Persoana vatamata poate alege sa exercite actiunea civila in cadrul procesului penal, alaturat actiunii penale, sau pe cale separata, in fata instantei civile. In anumite condi|ii, exercitarea dreptului de optiune este irevocabila, fiind supusa regulii „electa una via non datur recursus ad alteram’’'’', daca s-a ales una dintre cele doua cai de exercitare a ac|iunii civile, aceasta nu mai poate fi parasita.

42

Partea generala

§4. Rezolvarea actiunii civile in procesul penal Pe latura civila, instanta penala poate sa pronunte una dintre urmatoarele solufiv. 1. admite actiunea civila in totalitate sau in parte; 2. respinge actiunea civila; 3. lasa nesolutionata actiunea civila. Pentru aceasta din urma solutie se poate vorbi de „dependenta” solutionarii actiunii civile de solutia pronuntata pe latura penala, iar solutiile de admitere sau de respingere a actiunii civile pot fi pronuntate in toate ipotezele, altele decat cele indicate pentru lasarea nesolutionata a actiunii civile. Trebuie precizat ca mai exista §i o cvasi-solufie pe latura civila, reglementata expres de dispozitiile Codului de procedura penala: in cazul in care persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal intelege sa renunte la exercitarea actiunii civile §i i§i manifesta in mod expres vointa in acest sens, instanta penala ia act de retragerea actiunii civile. Partea civila nu poate sa revina asupra manifestarii de vointa exprimate in fata instanfei penale; conform art. 22 alin. (3) din Codul de procedura penala, partea civila nu poate introduce actiune la instanta civila pentru pretentiile la care a renimtat in fata instantei penale. Instanfa penala lasd nesolufionata acfiunea civila atunci cand: a) pronunta achitarea in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I din Codul de procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala), aceasta fiind solutia care se adopta §i atunci cand in cauza este vorba de un ilicit de alta natura, o incalcare a dispozitiilor legale in materie civila ori comerciala. Atunci cand instanta pronunte achitarea pe acest temei, da posibilitatea instantei civile sa acopere prejudiciul cauzat prin acel fapt ilicit de alta natura decat cea penala; b) pronunta incetarea procesului penal in temeiul art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul de procedura penala^^^, cu excep^ia cazului de la lit. h) (exista o cauza de nepedepsire); , c) sunt aplicabile dispozitiile art. 486 alin. (2) din Cbdul de procedura penala, adica instanta valideaza un acord de recimoa§tere a viripvatiei, iar intre parti nu s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire Idactiunea civila. O chestiune interesanta este includerea printre ipoteze’§i a art. 486 alin. (2) din Codul de procedura penala privind acordul de recunoa§tere a vinovatiei^^^. LegiuiSemnalSm o inadverten|a intre dispozitiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala, care prevad ca instan^ lasa nesolutionata actiunea civile §i in caz de impacare a partilor, §i cele ale art. 159 alin. (2) din Codul penal, care stabilesc ca impacarea stinge actiunea civila. Apreciem ca, in caz de impacare, actiunea civilS trebuie solu|;ionata de instanta penalS, care va lua act de modul in care inculpatul §i partea civila au convenit asupra repararii pagubei, nefiind nicio rafiune pentru care ace§tia sa fie indreptafi catre instanta civila ca urmare a lasarii nerezolvate a ac^iijnii civile in procesul penal. P' Acordul de recunoa?tere a vinova^iei este asemanator procedurii intemeiate pe dispozifiile art. 320' din Codul de procedura penala anterior §i a celei prevazute de art, 374 alin. (4), art. 375

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

43

torul a apreciat ca este mai bine sa prevada, pentm aceasta situatie, nesolutionarea actiunii civile, pentm ca, aproape intotdeauna in cazul acordului de recunoa§tere a vinovatiei, de esenta institutiei este solutionarea grabnica a cauzei penale res­ pective. In situatia in care s-ar incerca §i solutionarea actiunii civile, s-ar intarzia rezolvarea actiunii penale, nu ar mai avea eficienta celeritatea specifica acordului de recunoa^tere a vinovatiei, finalizarea procesului penal fiind intarziata; d) mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii civile nu i§i exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile in termen de 2 luni de la decesul, reorganizarea, dizolvarea sau desfiintarea partii civile, ori, in caz de deces, reorganizare, dizolvare sau desfiintare a partii responsabile civilmente, partea civila nu indica mo§tenitorii, succesorii in drepturi ori lichidatorii acesteia in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno§tinta de imprejurarea respectiva. Instanta penala rezolva acfiunea civila in toate celelalte situatii, adica in ca­ zul in care se pronunta solutia achitarii in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), c), d) din Codul de procedura penala §i in cazul in care pronunta incetarea procesului penal in temeiul din art. 16 alin. (1) lit. i) §i h) din acela§i cod. In aceste ipoteze, instanta evalueaza actiunea civila §i o admite sau o respinge. Instanta admite in tot sau in parte actiunea civila §i, corespondent admiterii in parte, fiinctioneaza §i o respingere in parte a actiunii civile. Verificandu-se probele care sunt admi­ nistrate in cursul urmaririi penale §i al judecatii pe latura civila a cauzei, instanta le evalueaza §i se pronunta in aceea§i maniera in care s-ar pronunta §i o instanta civila asupra problemei actiunii civile. Daca actiunea civila a fost admisa, repararea prejudiciului material §i moral se face potrivit dispozitiilor legii civile [art. 19 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Coroborand dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala cu cele in materie din Codul civil, rezulta ca reparatia poate imbraca doua forme: - in natura, care poate consta in restituirea lucrului sau in restabilirea situatiei anterioare savar§irii infractiunii; - prin plata unei despagubiri bane^ti. Spre deosebire de regula fixata prin art. 1386 NCC (conform careia despagubirea prin echivalent banesc se acorda fie daca reparatia in natura nu este posibila, fie daca victima nu este interesata de reparatia in natura), in materie penala repa­ ratia in natura are caracterprioritar, la reparatia prin echivalent banesc apelandu-se numai atunci cand restituirea lucrului nu mai este posibila, a§a cum rezulta

§i art. 377 din Codul de procedura penala (procedura in cazul recunoa§terii invinuirii). Este insa o procedura care are loc in timpul urmaririi penale, §i nu al judecatii, existSnd §i o conditie care mcorseteaza aplicarea acestei institutii, intrucat nu se poate incheia acord in cazul infracfiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani. Dupa ce acordul a fost realizat m timpul urmaririi penale, el este supus validarii de catre instanta de judecata. Vom analiza in detaliu acordul de recunoa§tere a vinovatiei in cadrul procedurilor speciale.

44

Partea generala_______________________

din dispozitiile art. 25 alin. (2) din Codul de procedura penala^^'^. De asemenea, instanta penala are obligatia de a se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau par|;iala a unui inscris §i la restabilirea situatiei anterioare savar§irii infracfiunii. in toate cazurile, conform dispozitiilor art. 1385 alin. (3)-(4) NCC, despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita {damnum emergens), ca§tigul pe care in conditii obi§nuite partea civila ar fi putut sa il realizeze §i de care a fost lipsita {lucrum cessans), precum §i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Daca infrac|iunea a determinat §i pierderea §ansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparafia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, |inand cont de imprejurari §i de situatia concreta a victimei. Reparatia trebuie sa acopere atat prejudiciile materiale, cat §i pe cele mora­ le. Regulile privitoare la modul in care se determina intinderea reparafiei se regasesc in dispozi|;iile art. 1387-1393 NCC.

§5. Regula „electa una via" §i exceptiile de la aceasta regula Potrivit acestei reguli, persoana vatamata care considera ca a suferit un prejudiciu prin savar§irea infracfiunii poate sa opteze intre exercitarea ac^iunii civile in fa^a instantei penale §i exercitarea actiunii civile la instan|a civila. Principalul avantaj al exercitarii acfiunii civile la instanfa penala este operativitatea, pentru ca avantajul scutirii de taxa de timbru nu mai exista, ac|;iunea civila intemeiata pe producerea unui prejudiciu cauzat printr-o infractiune fiind scutita de taxa de timbru §i daca este exercitata la instanta penala §i daca este exercitata la instanfa civila [art. 20 alin. (8) din Codul de procedura penala]. Legiuitorul a dorit sa degreveze instan^ele penale, intrucat, in situatia in care persoanele cunosc faptul ca sunt scutite de taxa de timbru, se pot adresa direct instanfei civile, fara a mai participa in procesul penal, in aceastS noua reglementare^apreciem ca operativitatea solutionarii cauzei penale va fi una reala §i eficienta, av^nd in vedere §i imprejurarea cS majoritatea mSsurilor care au fost introduse in ^odul de procedure penala au avut ca obiectiv solu|;ionarea mai rapidS a cauzelor j^enale. Dup5 ce s-a fScut aceastS oppune, pSrSsirea oricSrjeia dintre cele douS cSi poate avea loc doar in situa^iile expres prevSzute de lege. 'Sanc^iunea pSrasirii cSii alese in alte ipoteze dec^t cele expres prevSzute de lege este aceea cS persoana vatSmata pierde definitiv concursul justitiei pentru repararea pagubei ce i s-a cauzat prin infi:ac|iune, pe care nu o mai poate obtine nici de la instanta penala §i nici de la cea civila. Acest aspect reiese §i din dispozitiile art. 20 alin. (5) lit. c) din Codul de procedxirS penalS, conform cSrora, pSnS la terminarea cercetSrii judec5tore§ti, partea civila poate solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despSgubiri bSne§ti, „dac& repararea in naturS nu mai este posibiia”.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

45

Dispozitiile art. 27 din Codul de procedura penala identifica doua ipoteze m care parasirea cmi alese este permisa. Prima ipoteza are in vedere situatiile in care legea permite ca instanta penala sd fie pdrdsitd in favoarea instanfei civile. Potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (2)(3) din Codul de procedura penala, persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila: 1. atunci cdnd instanfa penald lasd nesolufionatd actiunea civild^^\ 2. atunci cdnd se dispune suspendarea procesuluipenal. In acest caz, legiuitorul stabile§te §i regula potrivit careia, in cazul reluarii dupa suspendare, judecata in fata instantei civile se suspenda. Spre exemplu, se suspenda procesul penal, pentru unul dintre motivele care se regaseau §i in vechea reglementare, respectiv boala grava a inculpatului, extradare activa sau mediere. in situatia in care cel care a exercitat actiunea civila in procesul penal anticipeaza ca boala inculpatului va dura o perioada lunga de timp §i dore§te sa i§i valorifice dreptul vatamat prin savar§irea infractiunii, i se da posibilitatea sa paraseasca procesul penal §i sa se adreseze instantei civile. Daca inculpatul se insanato§e§te intr-un interval de timp destul de scurt dupa ce persoana vatamata a parasit procesul penal, astfel ca acesta se reia, actiunea civila exercitata in fata instan|ei civile se va suspenda. Per a contrario, in situafia in care nu se reia procesul penal, instanta civila poate solutiona fara nicio piedica actiunea civila, intrucat, spre deosebire de reglementarea anterioara, autoritatea de lucru judecat a hotararii penale nu mai are o influen|:a atat de mare in fata instantei civile. A doua ipoteza, prevazuta de dispozi|iile art. 27 alin. (4) din Codul de proce­ dura penala, respectiv parasirea instanfei civile pentru instanta penald, vizeaza situatia in care instanta civila a fost sesizata cu acfiimea civila, insa persoana vatamata vrea sa paraseasca aceasta instanfS §i sa se adreseze instanfei penale. In aceasta situa|ie, persoana vatamata se poate adresa instanfei penale: J. atunci cdnd punerea in mi§care a acfiunii penale s-a Jdcut dupa investirea instanfei civile [art. 27 alin. (4) teza I din Codul de procedura penalS]. Spre exemplu, persoana vatamata, dorind sa i§i recupereze mai repede prejudiciul §i considerEnd ca procesul penal se tergiverseaza, fiind inceputa urmarirea penala, dar nefiind pusa in mi§care acfiimea penala, se adreseaza instanfei civile pentru solufionarea acfiunii civile, insa ulterior acestui moment acfiunea penala se pune in mi§care. In acest caz, dacd nu s-a pronunfat inca o hotdrdre in primd instanfd, La aceasta ipoteza apreciem ca se adauga cea in care persoana vStamata s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale, dar procuroml a clasat cauza. In acest caz, persoana vatamata, de§i alesese ini|ial calea procesului penal, va avea dreptul de a se adresa instanfei civile pentru obfinerea despagubirilor, fiind lipsita de posibilitatea de a le ob^ine in procesul penal, intrucat acesta nu cunoa§te faza judeca^ii (actiunea civila in procesul penal fiind accesorie celei penale, iar despagubirile putSnd fl acordate numai de catre instanta, nu §i de procuror). Aceasta solufie rezulta implicit ?i din dispozifiile art. 315 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala.

46

Partea generala

persoana vatamata poate parasi instanta civila §i sa se adreseze instantei penale pentru solutionarea actiunii civile; 2. atunci cdnd procesul penal a fast reluat dupa suspendare [art. 27 alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penalaj^^l Cea de-a doua situatie, aceea in care procesul penal s-a reluat dupa suspendare, de§i pare in contradictie cu exceptia prevazuta de art. 27 alin. (3) din Codul de procedura penala, vizeaza situatia in care anterior persoana vatamata a parasit instanta penala pentru a se adresa instan­ tei civile, intrucat procesul penal fusese suspendat; daca ulterior se reia procesul penal, persoana vatamata risca sa i se suspende actiunea civila din fata instantei civile, in aceasta situatie, legiuitorul ii permite sa i§i manifeste inca o data dreptul de op|iune cu privire la instanta in fata careia sa i se solutioneze actiunea civila, astfel ca persoana vatamata prin infractiune poate reveni in procesul penal. Trebuie sa precizam ca aceste exceptii de la regula electa una via nu sunt incidente atunci cand instanta civila a pronun^at o hotarare, chiar nedefinitiva. Astfel, persoana vatamata nu va putea niciodata parasi instanta civila §i sa se adreseze instantei penale, daca intre timp instanta civila a pronun^at o hotarare chiar in prima instanta, deoarece aspectele privind latura civila au trecut deja prin filtrul analizei unui judecator. Toate reglementarile de mai sus sunt concepute in sprijinul persoanei vatamate care a suferit un prejudiciu prin savar^irea infractiunii. Elocvente in acest sens sunt §i dispozitiile art. 27 alin. (5)-(6) din Codul de procedura penala, potrivit carora, „in cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila” §i, respectiv, „persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut on descoperit dupa constituirea ca parte civila”.

§6. Raportul actiunilor in procesul penal \ A. In ipoteza in care cele doua acfiuni sunt judeca^e succesiv la instanfe difefite, se pune problema autoritdfii de lucru judecat. f Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. (1) teza I din Codul 4e procedura penala, ho­ tararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fa|a instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei §i a persoanei care a savar§it-o. Fa^ de reglementarea anterioara, aceasta reprezinta o restrangere a autoritatii de lucru judecat, pentru ca in urmatoarea teza de la alin. (1) se arata ca instanta civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a t'' Pentru identitate de ra^iune, consideram ca sunt posibile parasirea instantei civile §i revenirea in procesul penal §i m caz de redeschidere a urmaririi penale !n condi^iile art. 335 din Codul de procedure penala.

II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal

47

procesului penal in ceea ce prive§te existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite. Din cele de mai sus rezulta urmatoarele; - orice liotarare definitiva a instantei penale (condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare, incetarea procesului penal) are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei §i a persoanei care a savar§it-o; - hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta prejudiciului ori a vinovafiei autorului faptei ilicite; - hotararea definitiva de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, §i cu privire la existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite (nu numai cu privire la existenta faptei §i a persoanei care a savar§it-o). Practic, analizand acest text in ansamblul sau, ar rezulta ca autoritatea de lucru judecat este interpretata intr-un sens pozitiv, tot in favoarea persoanei vatamate constituite parte civila sau care a exercitat actiunea civila in fata instantei civile, intrucat restrange autoritatea de lucru judecat in ceea ce prive§te hotararea de achitare sau de incetare a procesului penal. Astfel, legiuitorul prevede ca, in situatia unei hotarari de condamnare, aceasta are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, insa in cazul unei hotarM de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta civila poate totu§i sa verifice daca nu cumva izvorul prejudiciului este chiar fapta penala. Potrivit art. 28 alin. (2) din Codul de procedura penala, hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savar§it-o §i a vinovatiei acesteia. B. In ipoteza in care cele doud acfiuni suntjudecate concomitent §i la instance diferite, acfioneazd regula penalul fine in loc civilul. Reglementarea acestui principiu cunoa§te insa unele particularita|i fata de Codul de procedura penala anterior. Astfel, conform art. 27 alin. (7) din Codul de procedura penala, judecata ac^iunii civile in fata instantei civile se suspenda dupa punerea in mi^care a actiunii penale §i pana la rezolvarea in prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an. Prin urmare, observam ca: - judecata la instanta civila se suspenda pana la rezolvarea cauzei penale in prima instanta, daca aceasta dureaza mai putin de 1 an; -judecata la instanta civila se suspenda timp de 1 an, daca rezolvarea cauzei penale in prima instanta dureaza mai mult de 1 an, dupa care se deruleaza in paralel cu judecata actiunii penale la instanta penala; - judecata la instanta civila se desfa§oara fara restrictii in timpul cat cauza penala se afla in caile de atac.

Capitolul al Ill-lea. Participantii in procesul penal Sectiunea 1. Dispozitii generale Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfa§urata de organele judiciare, la care participa partile, subiectii procesuali principali §i alte persoane, scopul fiind descoperirea la timp §i in mod complet a faptelor ce constituie infrac|iuni. Persoanele care coopereaza la realizarea acestei activitati se numesc partici­ pant! la procesul penal^'^. Dispozitiile art. 29-34 din Codul de procedura penala clasifica participan|ii la procesul penal in urmatoarele categorii; a) organelejudiciare - organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de drepturi §i libertati, judecatorul de camera preliminara §i instantele judecatore§ti; b) avocatul', c) pdrfile - inculpatul, partea civila §i partea responsabila civilmente; d) subiecfii procesuali principali - suspectul §i persoana vatamata; e) alfi subiecfi procesuali - martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum §i orice alte persoane sau organe prevazute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare penale.

Sectiunea a 2-a. Competenta functionkla, dupa materie §i dupa calitatea persoanei a instantelpr judecatore§ti

§1. Organizarea instantelor judecatore§ti | In sistemul Codului de procedura penala, organizare,a §i ierarhizarea instan­ telor judecatore§ti au suferit imele modificari fa|a de Codul de procedura penala anterior. Instantele de judecata sunt organizate piramidal, fiind impartite in instance civile §i instance militare. Instanfele civile sunt: judecatoriile, tribunalele specializate (egale in grad cu judecatorii), tribunalele §i curfile de apel. Judecatorii­ le sunt instance fara personalitate juridica, organizate in jude^e §i in sectoarele municipiului Bucure^ti. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, ce pot fiinctiona la nivelul judetelor §i al municipiului Bucure§ti §i au, de I. N e a g u , op. c it, p. 122.

Ill, Participantii in procesuJ penal

49

regula, sediul in municipml re§edinta de judet Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet §i al municipiului Bucure§ti §i au, de regula, sediul in municipiul re^edinta de judet. In circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucure§ti. Curfile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia carora fimctioneaza mai multe tribunale §i tribunale specializate. Instanfele militare sunt: tribunalele militare §i Curtea Militara de Apel. Tri­ bunalele militare funcfioneaza in municipiul Bucure^ti, Cluj-Napoca, Ia§i §i Timi§oara, fiind egale in grad cu tribunalele din structura instantelor civile. Curtea Militara de Apel func|ioneaza in municipiul Bucure§ti §i este egala in grad cu orice curte de apel din structura instantelor civile. In structura instantelor militare se regase§te cea mai importanta modificare fata de reglementarea Codului de procedura penala anterior, in sensul ca, fata de vechea reglementare, in care aveam instante militare corespunzatoare in grad celor civile, incepand de la judecatorii §i pana la curtile de apel, in noua reglementare nu mai exista coresponden|a la judecatorii. Astfel, in prezent fimctioneaza doar doua categorii de instante militare, anume tribunalele militare §i Curtea Militara de Apel. Prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 s-a desfiin|at Tribunalul Militar Teritorial, iar cele patm tribimale militare egale in grad cu judecatoriile in vechea reglementare au fost aduse la nivelul tribunalelor, a§a incat astazi exista patm tribunale militare egale in grad cu tribunalele din randul instantelor civile §i o singura Curte Militara de Apel; nu exista insa instanta militara egala in grad judecatoriei. in varful ierarhiei instantelor judecatore§ti se gase§te Inalta Curte de Casafie §i Justifie, instanta unica, cu personalitate juridica §i cu sediul in municipiul Bucure§ti. Instanta suprema este organizata in patm sectii - Sectia I civila, Sectia a Il-a civila, Secfia penala §i Sectia de contencios administrativ §i fiscal - §i Sec|iile Unite, cu competenta proprie. In cadml Inaltei Curti de Casafie §i Justitie fimctioneaza completele pentm solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentm dezlegarea xmor chestiuni de drept, conform Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, §i conform Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum §i complete de 5 judecatori^'l

§2. Competent instantelor judecatore§ti. Formele competentei In esenta, ca institutie procedurala, competenta poate fi caracterizata ca un criteriu obiectiv prin care o cauza penala este repartizata spre solutionare unui organ Potrivit dispozifiilor art. 2 alin. (1‘) din Regulamentul privind organizarea §i func^ionarea administrativa a inaltei Cur{ideCasafie§i Justifie, modificat prin Hotararea nr. 3/2014(M. Of. nr. 75 din 30 ianuarie 2014).

50

Partea generala

judicial. Doctrina define§te competenta §i ca sfera a atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categoric de organe judiciare in cadrul procesului penal^'^ sau capacitate (aptitudine) recunoscuta de lege unui organ de stat de a desfa§ura o anumita activitate^l Competenta cunoa§te doua categorii de forme, anume; a) forme principale; b) forme subsidiare. Formele principale ale competentei sunt competenfa funcfionala, competenfa materiald §i competenta teritoriala. Ele sunt denumite forme principale, intrucat aceste subcriterii se folosesc, in cadrul competentei generale, pentru repartizarea oricarei cauze penale catre un anumit organ, spre a fi rezolvata. Spre deosebire de formele principale, s u b s i d i a r e ale competentei sunt folosite doar pentru anumite cauze penale. Formele subsidiare ale competentei sunt competenta personala, competenfa speciala §i competenfa excepfionald.

2.1. Fonnele principale ale competentei 2.1.1. Competentafunctionala Competenta flmctionala desemneaza categoriile de activitdfi p e care le poate desfd§ura un organ judiciar. Spre exemplu; procurorul §i organele de cercetare penala desfa^oara activitatea de urmarire penala, judecatorul de drepturi §i libertati are in competenta functionala dispozitia cu privire la drepturile §i libertatile flmdamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea urmaririi penale §i a sesizarii instantei, instanta de judecata judeca anumite cauze penale. Exista organe judiciare care au competenfa funcfionald exclusivd. Spre exemplu, numai inalta Curte de Casatie §i Justi^ie jui^eca recursuri in interesul legii, cereri pentru unificarea practicii judiciare prin hotartri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, recursuri in casatie.; 2.1.2. Competenta materiala

^

Competenta materiala este o forma a competenfei ce Wtioneaza pe verticala §i reprezintd acel criteriu prin care se stabile§te care dintre organele judiciare de grad diferit solufioneazd o anumita cauzd penala. In cazul competen|;ei materiale, legiuitorul atribuie soluponarea unei cauze penale catre un organ judiciar in functie de gravitatea infrac^iunii. Ca §i m sistemul Codului de procedura penala mtQnor, judecdtoria are o com­ petenta materiala generala, judeca^nd cauzele penale privitoare la toate infrac|iunile care nu sunt date in competenta altor instante. t'l I. N e a g u , op. c it, p. 348. P' Gr. T h e o d o ru , op. c it, p. 294.

Ill, Participantii in procesul penal

51

Tribunalul solutioneaza cauzele penale care au ca obiect infractiuni cu o gra­ vitate ridicata (spre exemplu, infractiunile de omor, cele praeterintentionate care au avut ca urmare moartea victimei, infractiunile de comptie). Conform art. 36 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre D.N.A. §i D.I.I.C.O.T. sunt de competenta tribunalului, daca nu sunt date prin lege in competenta unei instante ierarhic superioare acestuia (prin urmare, in asemenea cauze penale, judecata nu se poate desfa§ura niciodata la o judecatorie). Curtea de apel solutioneaza cauze penale care au ca obiect infractiuni de o gravitatea mai ridicata decat cele date in competenta tribunalului (spre exemplu, majoritatea infractiunilor contra securitatii nationale, infractiunile de genocid, contra umanitatii §i de razboi). Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in sistemul Codului de procedura penala exista, ca element de noutate, competenta materiala §i la Inalta Curte de Casatie §i Justitie, anume in cazul infractiunii de inalta tradare, prevazuta de art. 398 din Codul penal (la care subiectul activ este circumstantiat Pre§edintele Romaniei sau un membru al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii). Retine atentia ca inalta Curte de Casatie §i Justitie are competenta materiala doar in cazul acestei infractiuni. 2.1.3. Competenta teritoriald Competenta teritoriala este o forma a competentei ce actioneaza pe orizontala §i reprezintd criteriul prin care o cauzd penala este repartizatd unui organ judiciar, dintre toate organele judiciare de acela§i grad §i cu aceea§i competenta funcfionald. Legiuitorul a instituit doua seturi de reguli pentru determinarea competentei din punct de vedere teritorial, pentru infractiunile savdr§ite m tara §i, respectiv, pentru infractiunile savar§ite in strainatate. Dispozitiile art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala reglementeaza criteriile de determinare a competentei teritoriale pentru infractiunile sdvdr§ite p e teritoriul Romdnief^^ [care sunt, in mare, acelea§i cu cele prevazute de art. 30 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior, existand doar unele formulari diferite], anume:

In temeiul art. 602 din Codul de procedura penala, in materie procesuala, nojiunile de „teritoriul R om ^ iei” §i „infractiune savar§itS pe teritoriul Romaniei” au in|elesul atribuit prin art. 8 alin. (2)-(4) din Codul penal. Astfel, prin „teritoriul Romaniei” se injelege intinderea de pSmant, marea teritoriala §i apele cu solul, subsolul §i spafiul aerian, cuprinse intre firontierele de stat. Prin „infractixme s5v§r§it5 pe teritoriul Romaniei” se in|elege orice infiractiune comisa pe teritoriul aratat anterior sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Infrac|iunea se considera savar§ita pe teritoriul Romaniei §i atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de instigate sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infrac|iunii.

52

Partea generala

- locul savar^irii infractiunii [acesta este definit prin art. 41 alin. (2) din Codul de procedura penala in acela§i mod in care o facea §i Codul de procedura penala anterior, folosindu-se principiul ubicuitatii - locul unde s-a desfa§urat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia]; - locul unde a fost prins suspectuP^ sau inculpatul; - locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, la momentul la care a sdvdr§itfapta', - locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate. In privinta competentei pentru infractiunile comise in tara, regasim acelea^i criterii §i acela^i tip de preferinta de care se folosea §i Codul de procedura penala anterior. In cazul sesizarii la momente diferite de timp a doua sau mai multor organe judiciare, functioneaza preferinta cronologica, urmand a fi competent organul judiciar mai inainte sesizat. In caz de sesizare simultana, competent va fi organul judiciar care corespunde criteriului mai bine situat in enumerarea de la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, operand preferinta legala [spre exemplu, daca sunt sesizate concomitent doua organe, unul care corespunde criteriului de la lit. a) §i altul celui de la lit. b), va fi preferat criteriul de la lit. a), adica va fi competent organul de la locul savar§irii infractiunii]. Infracfiunea sdvdr§itd p e o navd sub pavilion romdnesc este de competen^a instanfei in a carei circumscripfie se afla primul port roman in care ancoreaza nava (in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel). Infracfiunea sdvdr§itd p e o aeronavd inmatriculatd in Romania este de competen|a instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava sub pavilion romanesc nu ancoreaza intr-im port roman sau daca aeronava inmatriculata in Romania nu aterizeaza pe teritoriul roman, competen^a se va determina potrivit criteriilor aratate la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, iar daca niciunul dintre locurile acolo indicate nu este cunoscut, competenta va reveni primului organ judiciar sesizat. In cazul infracfiunilor sdvdr§ite in strdindtate, regUlile sunt fixate prin dispozitiile art. 42 din Codul de procedura penala (§i au ram^s in principiu acelea§i cu cele aratate in Codul de procedura penala anterior). Coiiipeten|a apartine organului judiciar in a carai circumscriptie se afla locuin^at^^ su^ectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, daca acestea se afla pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, competenta apartine instan|elor din Bucure^ti, cu precizarea ca pentru judecatorii este competenta Judecatoria sectorului 2 Bucure§ti. Cu privire la sdvdr§irea infracfiunilor la bordul navelor sub alt pavilion decdt cel romdnesc sau la bordul aeronavelor mmatriculate in alt stat decdt Romdnia, Avand in vedere dispari^ia calMtii de invinuit. Spre deosebire de art. 31 alin. (1) din Codul de procedure penalS anterior, art. 42 alin. (1) din Codul de procedurS penala nu mai face referire la domiciliul, ci doar la locuinta (sau, dupa caz, sediul) suspectului sau inculpatului.

III. Participantii m procesul penal

53

se aplica regulile anterior precizate, respectiv va fi competenta instanta care are in circumscriptie primul port sau aeroport, aflat pe teritoriul Romaniei, in care ancoreaza sau aterizeaza nava ori aeronava. Daca nava sau aeronava nu ancoreaza, respectiv nu aterizeaza in Romania, se vor aplica regulile aratate la art. 42 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, referitoare la determinarea competentei teritoriale dupa cum locuinta suspectului sau inculpatului se afla sau nu in Romania.

2.2. Formele subsidiare ale competentei 2.2.1. Competenta personala Competenta personala este acel criteriu prin care o cauza penala este atribuita unui organ judiciar datoritd calitafii suspectului sau inculpatului. Elementul fundamental al acestei forme de competenta este calitatea suspec­ tului sau inculpatului. Prin exceptie, exista §i situatii in care competenta perso­ nala este determinata de calitatea persoanei vdtdmate; astfel, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, completele §i sectiile specializate pentru minori §i familie, precum §i tribunalele specializate pentru minori §i familie judeca atat infractiunile savSr^ite de minori, cat §i infractiunile savar§ite asupra minorilor. Cea mai importanta forma de competenta personala se intalne§te la instanfele §i parchetele militare, fiind dublata de competenta organelor de cercetare penala speciale din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Spre exemplu, competenta instantelor militare este determinata de calitatea de militar combinata, in cele mai multe situa|ii, cu gradul militarului. Astfel, tribunalele militare judeca in prima instan|a toate categoriile de infrac|iuni savar§ite de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu excepfia celor date prin lege in competen|a instantelor superioare. La Curtea Militara de Apel se judeca infracfiunile savar§ite de militari cu grad de mare^al, amiral §i general. Uneori insa nu mai are importanta gradul militarului, legiuitorul imbinand simpla calitate de militar cu o competenta materials. Spre exemplu, daca este vorba de infractiunea de genocid savar§ita de un militar, nu se tine seama de gradul acestuia, cauza urmand a fi judecata in prima instanta la Curtea Militara de Apel. De asemenea, infractiunile comise de judecatorii §i procurorii militari de la tribunalele militare §i parchetele militare de pe langa aceste instante se judeca in prima instan|a, in toate cazurile, indiferent de gradul militar al faptuitorului, la Curtea Militara de Apel. Competenfa personala exista insa §i la instantele civile §i aici avem in vedere curjile de apel §i Inalta Curte de Casa|:ie §i Justitie. Spre exemplu, cur|ile de apel judeca in prima instan|a toate infi'ac|iunile comise de judecatorii de la judeca­ torii, tribunale §i cur|i de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instance, de avoca^i §i de notari publici. Inalta Curte de Casatie §i Justi|ie judeca

54

______________Partea generala_________________________ _____

m prima instanta toate infractiunile comise de senatori, deputati, membrii Guvernului, judecatorii Inaltei Curti de Casatie §i Justifie §i procurorii de la parchetul de pe langa instanta suprema. 2 .2 .2 . Competenta speciala

Competenta speciala este competenfa unicd §i rezervata a unor organe judiciare, cu privire la anumite infractiuni, in functie de sfera de relatii sociale carora li se aduce atingere prin sava^rfirea faptei. Aceasta forma a competentei este caracterizata prin unicitate §i exclusivitate, intrucat este rezervata unei singure categorii de organe judiciare. Raportandu-ne la acest continut al notiimii, au competenta speciala completele specializate in materie maritima §i fluviala ale instan|elor din Constan|a §i Gala|i, ca organe judiciare speciale care rezolva cauze penale privind infractiunile care aduc atingere siguran|ei navigatiei maritime §i fluviale (prevazute in Legea nr. 191/2003)['3. 2 .2 .3 . Competenta extraordinard (exceptionald)

Competenta extraordinara (exceptionala) este o competenta caracterizata prin temporaritate, pentru ca vizeazd mjiintarea unor instanfe extraordinare in situafii excepfionale (spre exemplu, in caz de razboi). In prezent, aceasta forma de com­ petenta nu se intalne§te in practica, infiintarea de instance extraordinare fiind interzisa prin art. 126 alin. (5) din Constitutia Romaniei.

§3. Competenta de judecata in prima instanta §i in cai de atac Din perspectiva competentei flmctionale a instant^lor judecatore§ti, cea mai importanta distinctie este cea intre competenta de judecata in prima instanta §i competenta de judecata in caile de atac. ; ¥

3.1. Judecata in prima instanta Ca §i in sistemul Codului de procedura penala anterior, ^i sub imperiul Codului de procedura penala actual, toate instanfele judecd in prima instanta. La unele instante, cauzele sunt repartizate spre judecata in prima instanta numai pe baza criteriilor competen|ei materiale §i teritoriale (spre exemplu, la judecatorie), la altele repartizarea se realizeaza avand in vedere §i criteriul compe-

f'J A. Z ara fiu , Procedura penala, Ed. C.H Beck, Bucure§ti, 2013, p. 10. Autorul citat precizeaza §i faptul ca in iocul fostelor sec^ii maritime §i fluviale de la instanfele din Constanfa ?i Gala|:i au fost infiintate complete specializate in materie maritima §i fluviala, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

III. Partidpantii in procesul penal

55

tentei personale (spre exemplu, la instantele militare, la curtile de apel, la Inalta Curte de Casatie §i Justitie).

3.2. Judecata in caile de atac Noua legislatie procesual penala consacra in mod expres principiul dublului grad de jurisdicfie. Orice cauza penala avand ca obiect savar§irea unei infractiuni se judeca in prima instanta, iar sentin^a pronim|:ata poate fi atacata cu apel, aceasta fiind singura cale ordinara de atac cu privire la fondul cauzei; hotararile pronuntate in apel devin definitive §i executorii. HotarMle pronuntete in canzele judecate in prima instan^ la judecatorii pot fi atacate cu apel, care se judeca la curtea de apel. Hotararile pronuntate in cauzele judecate in prima instanta la tribunal pot fi atacate cu apel, care se judeca tot la curtea de apel. Astfel, curtile de apel judeca nu numai in prima instanta, ci §i apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de judecatorii §i de tribunaie. De asemenea, Curtea Militara de Apel judeca apelurile impotriva hotarMlor pronun­ tate in prima instan^ de tribunalele militare. in schimb, judecatoriile, tribunalele §i tribunalele militare judeca numai in prima instanta, iar nu §i apeluri. La randul ei, Inalta Curte de Casatie §i Justitie judeca apeluri atat impotriva hotararilor pronunMe in prima instan^ de curtile de apel §i Curtea Militara de Apel, cat §i impotriva hotararilor pronuntete in prima instanta de Sectia penala a inaltei Curti de Casatie §i Justitie. Cu privire la chestiunile accesoriifondului cauzei, Codul de procedura penala consacra o alta cale de atac, respectiv contestafia, care poate fi exercitata impo­ triva incheierilor pronuntate de judecatorii, tribunaie, tribimale militare, curti de apel, Curtea Militara de Apel §i Inalta Curte de Casatie §i Justitie. In toate cazurile, contestafia este solutionata de instanta ierarhic superioara, iar in cazul Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, de completul stabilit potrivit legii.

§4. Compunerea completelor de judecata Prin compunerea completelor de judecata se intelege numdrul de judecdtori care participa, potrivit legii, la judecarea nnor categorii de cauze penale intr-un anumit stadiu. Compunerea completelor de judecata este stabilita, in principal, prin dispozi^iile Legii nr. 304/2004, dar unele reguli in acest sens se regasesc §i in dispozi^iile Codului de procedura penala.

56

Partea generala

4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, curti de apel Pentm judecata in primd instantd, se mentine reglementarea conform careia aceasta se realizeaza de catre un singur judecator. Pentm judecata in apel la curfile de apel, completul de judecata este format din 2 judecdtori. Contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de judecatorii de drepturi §i libertati §i judecatorii de camera preliminara de la judecatorii §i tribunale se solutioneaza in complet format dintr-wnjudecdtor^^\ Astfel, contestatia impotriva incheierilor judecatomlui de drepturi §i libertati de la judecatorie se judeca de judecatoml de drepturi §i libertati de la tribunal, iar contestatia impo­ triva incheierilor pronuntate de judecatoml de drepturi §i libertati de la tribunal se judeca de judecatoml de drepturi §i libertafi de la curtea de apel. Situatia este similara in cazul contestatiilor impotriva incheierilor pronuntate de judecatoml de camera preliminara de la instanfele mentionate. Pentm contestafiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi §i libertati §i judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel §i Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format dintr-wnjudecdtor^^\

4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie §i Justitie In cazul Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, exista complete formate din: a) 1 judecator pentm: -propunerile §i cererile de competenta judecatomlui de drepturi §i libertati de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, propunerea de luare a masurii arestMi preventive a unui deputat, in cursul urmaririi penale); - propunerile §i cererile de competenta judecatomlui de camera prelimina­ ra de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exeraplu, verificarea legalitatii sesizarii instantei cu rechizitoriu pentm o infractiune savar§ita de un membm al Guvemului); - contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de juidecatoml de drepturi §i libertati §i de judecatoml de camera preliminara de la curtile de apel sau Curtea Militara de Apel (spre exemplu, contestatia impotriva indheierii judecatomlui de drepturi §i libertati de la curtea de apel prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a unui avocat, in cursul urmaririi penale); - verificarea admisibilitatii in principiu a recursului in casatie [art. 440 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Recursul in casafie este o cale extraordinara de atac, iar pentm ca instanta sa fie investita cu solutionarea sa, trebuie sa se constate Potrivit art. 54 alin. (1') din Legea nr. 304/2004, dispozi^ie introdusS prin art. 72 pet. 10 din Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014. Potrivit dispozifiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, dispozifie modificata prin art. 72 pet. 8 din Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.

III. Participantii in procesul penal

57

admisibilitatea in principiu, verificandu-se daca recursul a fost formulat in termen §i daca s-a invocat unul dintre motivele prevazute de lege; aceasta verificare se realizeaza de catre un singur judecator; b) 2 judecdtori, pentra contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi §i libertafi §i judecatorii de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, contestatia formulata impotriva unei incheieri prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva a unui senator, pronuntata de catre un judecator de drepturi §i libertati de la Inalta Curte de Casalie §i Justitie, sau contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a verificat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriu pentru o infractiune savar§ita de un deputat, pronuntata de catre judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie); c) 3 judecdtori pentru: - judecata in prima instanta; - judecata in apel, pentru apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in prima instan|a de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel; - contestatiile formulate impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii, in prima instanta, de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel; - solutionarea cererilor de stramutare §i a conflictelor de competenta; - judecarea recursurilor in casatie; - alte situa^ii date prin lege in competenta Inaltei Curti de Casatie §i Justitie (spre exemplu, in cazurile in care cursul justitiei este intrerupt); d) 5 judecdtori pentru: - judecata apelurilor impotriva hotarMlor pronuntate in prima instanta de Inalta Curte de Casatie §i Justitie; - contestatiile impotriva incheierilor pronuntate, in cursul judecatii, in prima instanta, de catre inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, contestatia impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive a unui membru al Guvemului); q) 9, 13, 19 sau 25 de judecdtori pentru pronuntarea hotararilor prealabile in vederea dezlegmi unor chestiuni de drept (art. 475-477' din Codul de procedura penala)^'^ §i in cazul solutionarii recursurilor in interesul legii. Astfel: - atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes doar pen­ tru Sectia penala a Inaltei Curji de Casatie |i Justitie, completul va fi format

[’5 Atunci cand in cursul judecarii unei cauze penale se constatS c5 legea nu ofera o iSmurire asupra unei chestiuni de drept, suficientS pentru ca instanta sS pronun]:e o hotMre legala §i temeinica, completul de judecata va sesiza inalta Curte de Casatie §i Justitie pentru dezlegarea acelei chestiuni de drept. Dezlegarea data de instanfa suprema are valabilitate numai cu privire la chestiunea de drept ridicata, dar este obligatorie pentru toate instan^ele din momentui publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.

58

Partea generala

din pre§edintele sectiei^^^ §i 8 judecatori din cadrul sectiei desemnati aleatoriu de acesta, adica 9 judecatori', - atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes pentm mai multe secfii, completul va fi compus din pre§edintele sau unul dintre vicepre§edintii Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, pre§edintii sectiilor interesate §i cate 5 judecatori din fiecare sectie interesata. Astfel, daca sunt doua sectii interesate, completul va fi compus din 73 judecatori, daca simt trei sectii interesate, comple­ tul va fi format din 19judecatori, iar daca sunt interesate toate cele patru sectii ale Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, completul va fi compus din 25 de judecatori', - recursurile in interesul legii se solutioneaza in complet compus din pre§edintele sau unul dintre vicepre§edintii Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, pre§edintii celor patru sec|ii, 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra chestiunea de drept solutionata diferit de instante §i cate doi judecatori din celelalte sectii, adica 25 de judecatori.

Sectiunea a 3-a. Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatore§ti

§1. Reunirea cauzelor 1.1. Cazuri de reunite Reunirea cauzelor penale reprezinta o institutie de procedura care determina rezolvarea impreuna a doua sau mai multor cauze penale datorita legaturilor care exista intre infi:ac|iuni sau intre faptuitori. Conexitatea §i indivizibilitatea, ca institu^ii procesual penale, nu mai sunt reglementate in Codul de procedura penala, legiuitoml ^cand vorbire doar de legdturi. Articolul 43 din Codul de procedura penala enum0ra aceste tipuri de legaturi intre fapte §i persoane. De esen^a institutiei este ca, ori de cate ori exista conexiuni intre fapte sau mtre persoane cu prilejul savar§irii unor infiractiuni, ^ este legaturi determina sau pot determina reunirea cauzelor. Aceasta reunire poske duce la prorogarea de competen|a, adica la situatia m care im organ judiciar i§i extinde competenta sa normala asupra unei cauze care nu ar fi data in mod obi§nuit in competenta sa. Legatura este situatia premisa care determina, uneori, obligativitatea reimirii cauzelor, iar alteori poate determina reunirea. La randul ei, reunirea poate deter­ mina prorogarea de competenta. Cazurile de reunire obligatorie a cauzelor (atunci cand organul judiciar trebuie sa dispuna reunirea) sunt prevazute de dispozitiile art. 43 alin. (1) din Codul de Sau de un judecator desemnat de acesta.

III. Participantii in procesul penal

59

procedura penala §i se refera la infractiunile continuate, concursul formal de infractiuni §i la ipoteza in care doua sau mai multe acte materiale intmnesc continutul constitutiv al unei singure infractiuni (infractiunea complexa - spre exemplu, cea de talharie; infractiunea de obicei - spre exemplu, cea de camata). Cazurile de reunire facultativa a cauzelor (atunci cand organul judiciar poate sa dispuna reunirea, neavand insa o obligatie in acest sens) sunt cele prevazute de art. 43 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectiv concursul real de infractiuni (doua sau mai multe infractiuni au fost savar§ite de aceea§i persoana), participatia penala (cand la savar§irea unei infiractiuni au participat doua sau mai multe persoane) sau atunci cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura §i reunirea se impune pentru o mai buna infaptuire a justitiei (in aceasta situatie este vorba despre ceea ce Codul de procedura penala anterior denumea cazuri de conexitate - sav^r§irea faptelor in acela§i timp §i in acela§i loc, infrac­ tiunea mijloc-scop sau identitatea de persoana vatamatat'^).

1.2. Procedura reunirii cauzelor Se poate face reunirea a doua sau mai multor cauze penale la cererea procurorului, a parfilor sau a subiecfilor procesuali principalP^ ori, din qficiu, de catre instanta de judecata sau organul de urmarire penala. De mentionat este faptul ca, in practica, reunirea (ca §i disjungerea) se dispune, de regula, in faza de urmarire penala, fiind intalnita mai rar in faza de judecata. Reunirea se face pentru cauze penale aflate in acela§i stadiu procesual, res­ pectiv fie in cazul in care toate sunt in cursul urmaririi penale, fie in cursul judecatii in fond, fie in cursul judecatii in apel. Nu se pot reuni cauze aflate in stadii procesuale diferite.

1.3. Competenta in cazul reunirii cauzelor In cazul in care exista organe judiciare de acela§i grad, competenta de solutionare a cauzei revine organului mai inainte sesizat. Daca organele judiciare sunt de grad diferit, va fi competent organul superior in grad [spre exemplu, pentru ipoteza de la art. 43 alin, (2) lit. b) din Codul de procedura penala, in situatia in care unul dintre inculpati este autor §i are calitatea de deputat, dosarul sau fiind spre solutionare, in prima instanta, la Inalta Curte de Casa^ie §i Justi^ie, iar celalalt inculpat este complice la aceea§i infrac^iune, iar doSpre exemplu, imobilul aparj;inand persoanei vStamate este vandalizat in decursul a trei zile de trei f&ptuitori diferi|i (care, gasind u§a deschisS, sustrag sau distrug bunuri din acel imobil), fSrS ca intre ace§tia s5 existe vreo legatura sau vreo infelegere. Dispozifiile art. 45 alin. (1) din Codul de procedura penala nu enumerS §i subiecfii procesuali principali printre titularii cererii de reunire a cauzelor, insa apreciem ca o asemenea cerere nu poate fi respinsa atunci cand este intemeiata, din moment ce §i instanta poate sa procedeze, din oficiu, la reunire.

60

Partea generala

saml sau se afla spre soludonare, in prima instanta, pe rolul unui tribunal, cauzele se vor reuni §i dosarul reunit se va judeca la Inalta Curte de Casatie §i Justitie, aceasta fiind instan|a superioara in grad]. Daca un organ judiciar este civil, iar altul militar, competent va fi organul judiciar civil, aceasta regula aplicandu-se atunci cand cele doua organe judiciare sunt egale in grad sau cel civil este superior. In situa|;ia in care organul judiciar militar este superior in grad organului judiciar civil, competenta revine organului judiciar civil egal in grad cu cel militar. O alta regula este aceea ca, in cazul tdinuirii, favorizdrii fdptuitorului sau nedenunfdrii unei infracfiuni, competenta pentru cauza reunita aparfine organului judiciar insarcinat cu instrumentarea infrac^iunii la care se refera tainuirea, favorizarea sau nedenuntarea. Exceptie face ipoteza in care competenfa dupa calitatea persoanelor apar|ine unor organe judiciare de grade diferite, cand cauzele reunite vor fi instrumentate de organul superior in grad (spre exemplu, daca autorul omorului este o persoana fara calitate speciala, care a fost insa favorizata de un senator, competenfa de a judeca dosarul reunit revine Inaltei Curji de Casatie §i Justifie).

§2. Disjungerea Fata de vechea reglementare, in care legiuitoml limita cazurile de disjungere, in sistemul Codului de procedura penala actual nu mai exista o asemenea limitare; art. 46 §i art. 63 din Codul de procedura penala prevad doar ca, pentru motive temeinice privind mai buna desfa§urare a procesului penal, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune disjungerea cu privire la unii dintre inculpafi sau la unele dintre infractiuni. Disjungerea se poate dispune in toate cazurile in care reunirea este facultativd, iar dintre cazurile de reunire obligatorie, se poate dispune doar m cazul concursuluiformal de infracfiuni. Disjungerea nu este insdposibild in cazul infrac|iunii continuate, complexe sau de obicei, atat pentru ca 46 alin. (1) din Codul de procedura penala face referire la „unele dintre infi*4:|iuni” (or, infracfixmea continuata, cea complexa §i cea de obicei sunt unice), ckt §i pentru ca ar exista riscul unei gre§ite solutionari a cauzei (spre exemplu, dac^ infrac|;iunea de obicei ar fi descompusa, constituindu-se atatea dosare cate acte materiale sunt, in fiecare dintre acestea ar trebui dispusa clasarea). Disjungerea se poate dispune atat in cursul urmdririi penale, cat ^i in cursul judecdfii pdnd la rdmdnerea dejinitivd a hotdrdrii. De asemenea, este de menfionat ca disjungerea poate opera §i intre cele doua laturi ale procesului penal, respectiv intre latura penald §i latura civild, insa latura civila disjunsa va ramane in competenta de solutionare a instan|ei penale. Necesitatea disjungerii nu trebuie examinata doar in abstracto, ci §i in legatura cu fiecare dintre participantii la procesul penal.

III. Participantii in procesul penal

61

§3. Schimbarea calitatii inculpatului Este posibil ca pe parcursul procesului penal calitatea pe care inculpatul o avea la momentul savar^irii infractiunii sa se schimbe, fie in sensul ca dobande^te o noua calitate, fie in sensul ca i§i pierde calitatea de la momentul faptei. In caz de dobdndire a unei calitdfi dupd sdvdr§irea infracfiunii, competenta instmmentarii cauzei ramane la organul judiciar initial investit, cu excepfia cazului in care inculpatul dobande§te o calitate ce atrage competen|a de judecata a Inaltei Curfi de Casatie §i Justitie (spre exemplu, dupa comiterea infractiunii, autorul este ales senator). In situa|ia in care competenfa instanfei este determinatd de calitatea inculpa­ tului, instan|a ramane competenta sa judece cauza, chiar daca inculpatul, dupa savar§irea infi*ac|;iumi, nu mai are acea calitate, in doua ipoteze: - atunci candfapta are legdturd cu atribufiile de serviciu alefdptuitorului. Daca fapta are legatura cu atribufiile de serviciu, nu are importan|a ca inculpatul §i-a dat demisia din fiincfie §i nu mai are calitatea care sa atraga competenta instan|ei, avdnd in vedere natura faptei §i legatura acesteia cu atribufiile de serviciu, astfel ca instanfa ramane competenta sa judeca cauza; - atunci cand s-a dat citire actului de sesizare a instanfei. Cel de-al doilea caz de menfinere a competentei instantei de judecata este determinat de necesitatea operativitafii in procesul penal, intrucat, daca s-a dat citire actului de sesizare, deci s-a trecut de faza camerei preliminare, iar instanta s-a constatat legal sesizata §i a inceput cercetarea judecatoreasca, este necesar sa ramana dobandita competen|a, pentru ca, altfel, instanfa ar trebui sa trimita dosarul la o alta instanfa, care sa reia procedura din faza camerei preliminare. !n afara celor doua ipoteze mai sus amintite, pierderea calitafii pe care inculpa­ tul 0 avea la momentul savar§irii infracfiunii determina §i pierderea competentei instantei de judecata. Rezulta, prin urmare, ca avem doua ipoteze de stabilire a competenfei infuncfie de calitatea definutd de inculpat: 1. stabilirea competentei in funcfie de momentul sdvdr§irii infracfiunii. Spre exemplu, la momentul savar§irii infracfiunii, inculpatul avea calitatea de avocat, atragand competenfa curtii de apel. Ulterior, a fost exclus din barou, pierzand aceasta calitate. Daca fapta a fost savSr§ita in legatura cu calitatea de avocat sau s-a dat deja citire actului de sesizare, competenta sa judece cauza ramane tot curtea de apel. Daca insa infracfiunea nu are legatura cu aceasta calitate §i nici nu s-a dat citire actului de sesizare a instanfei, competenfa personala a curtii de apel se va pierde, cauza urmand a fi trimisa la o alta instanfa, dupa criteriul competenfei materiale; 2. stabilirea competenfei indiferent de momentul sdvdr§irii infracfiunii. Dobandirea, in cursul procesului penal, a calitafii de europarlamentar, senator, deputat, judecator la Inalta Curte de Casafie §i Justifie sau procuror la Parchetul de

62

Partea generala

pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie, membru al Guvemului, judecator al Curtii Constitutionale sau membru al Consiliului Superior al Magistraturii atrage intotdeauna competenta Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, chiar daca s-a pronuntat deja o hotarare m prima instanta.

§4. Exceptiile de necompetenta Exceptiile de necompetenta sunt institutiile procesuale prin care se invoca lipsa de competenta a unui organ judiciar. Necompetenta materiala cea dupd calitatea persoanei pot fi ridicate pana la pronuntarea hotararii definitive, cu conditia sa fie invocate in favoarea instantei superioare in grad. Spre exemplu, daca o infi-actiune de luare de mita s-ar judeca in prima instanta la o judecatorie, de§i art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala o atribuie in competenta tribunalului, exceptia necompetentei materiale a judecatoriei poate fi invocata oricand in cursul procesului penal. Pana la data de 1 februarie 2014 se putea constata nulitatea absoluta in cazul oricarei incalcari a dispozitiilor privind competenta materiala sau dupa calitatea persoanei. In noua reglementare, aceasta situatie nu mai reprezinta un caz de nulitate absoluta, cu exceptia ipotezei in care instanta care a judecat cauza era inferioara in grad celei competente. Excepfiile de necompetenta teritoriald, respectiv de necompetenfd materiala sau dupd calitatea persoanei in favoarea instantei inferioare pot fi ridicate pana la inceperea cercetarii judecatore§ti in fata primei instante. Spre exemplu, daca un omor comis de o persoana fara calitate speciala ar fi judecat la o curte de apel, de§i art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala il atribuie in competenta tribunalului, necompetenta curtii de apel poate fi invocata numai p ^ a la inceperea cercetarii judecatore§ti; daca acest moment procesual este depa§it, judecata va continua la curtea de apel. In concluzie, cand sanctiunea necompetentei este o nulitate relativa, se poate invoca exceptia de necompetenta pana la inceperea cercetarii judecatore§ti, iar cand este o nulitate absoluta, se poate invoca exceptia de necompetenta pana la pronuntarea hotararii definitive. \

§5. Conflictele de competenta Aceasta institutie procesuala fimctioneaza in principiu dupa acelea§i reguli ca in Codul de procedura penala anterior. Conflictul de competenta desemneaza situatia in care doua organe judiciare se pretind competente in aceea§i cauza penala sau, dimpotriva, i§i declina reciproc competenta de solutionare a acelei cauze. Atunci cand doua organe judiciare se

III. Participantii in procesul penal

63

considers competente, este un conflict pozitiv de competenfd, iar atunci cand i§i declina reciproc competenta, este un conflict negativ de competenfd. Conflictul de competenta se solufioneazd de cdtre organul judiciar ierarhic superior §i comun celor aflate in conflicf^\ Tribunalele solutioneaza conflicte intre judecatoriile din circumscriptia lor, iar curtile de apel rezolva conflicte de competenta intre judecatoriile din circumscrip­ tia lor, dar care nu se afla in circumscriptia aceluia§i tribunal, ca §i pe cele dintre judecatoriile §i tribunalele, precum §i dintre tribunalele din circumscriptia lor. Inalta Curte de Casatie §i Justitie solutioneaza conflictele de competenta in care este implicata, pe cele dintre curtile de apel sau in care este implicata o curte de apel, pe cele dintre tribunalele sau judecatoriile din raza unor curti de apel diferite, precum §i pe cele dintre instantele civile §i cele militate. Cu caracter de noutate, mentionam ca actuala reglementare prevede ca sesizarea instantei ierarhic superioare §i comune, competenta sa solutioneze conflictul, se poate face nu numai de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta (la conflictul pozitiv), respectiv de catre instanta care §i-a declinat cea din urma competenta (la conflictul negativ), dar §i de pdrji sau de procuror. Este posibil ca instanta sesizata cu solutionarea conflictului sa constate ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul §i fata de care ea nu este instanta superioara comuna, situatie in care va trimite dosarul instantei superioare comune. Pana solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata in cauzd se suspendd. Potrivit art. 51 alin. (5) din Codul de procedura penala, instanta care §i-a de­ clinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din xirma ia mdsurile §i efectueazd actele ce reclamd urgenfd [spre exemplu, veriflca masura arestarii preventive a inculpatului, daca termenul de maxim 60 de zile la care se refera art. 208 alin. (4) din Codul de procedura penala este pe cale sa expire]. Hotararea prin care se solutioneaza conflictul de competenta este o incheiere, care nu este supusd niciunei cdi de atac. Instanta care prime§te cauza spre solutionare, dupa rezolvarea conflictului, nu i§i mai poate declina competenta; exceptie face insa situatia in care, ulterior rezolvarii conflictului, apar elemente noi care atrag competenta altei instante (spre exemplu, dupa rezolvarea conflictului, inculpatul dobande§te calitatea de senator, ceea ce implica declinarea competentei catre inalta Curte de Casatie §i Justitie). Dupa rezolvarea conflictului, instanta careia i s-a trimis dosarul va veriflca probele administrate, actele indeplinite §i masurile dispuse in cauza de cealalLegea nu prevede ipoteza conflictelor de competenta intervenite intre judecatorii de drepturi liberta|i sau intre cei de camerS preliminara, dar - pentru identitate de ra|:iune - apreciem c5 acestea vor fi rezolvate de un judecator de drepturi §i liberta^i, respectiv de un judecator de camera preliminara de la instante ierarhic superioara §i comuna instanfelor din care fac parte judecStorii in conflict.

64

Partea generala

ta instanta implicata in conflict (instanta careia nu ii revenea competenta). Daca conflictul s-a produs intre doua instante de acela§i grad, probele, actele §i masurile se vor men|ine; daca insa sursa conflictului a fost incalcarea normelor lega­ le privind competenta personala sau materiala (conflictul existand, a§adar, intre instante de grade diferite), probele, actele §i masurile se pot men|ine sau se pot invalida, motivat.

§6. Prorogarea de competenta Aceasta institu^ie procesuala intervine atunci cSnd un organ judiciar preia din competenfa altui organ judiciar o cauza penala datorita unor situatii expres deter­ minate in lege. Prorogarea de competenfa poate interveni ca urmare a reunirii cauzelorpenale, insa nu orice reunire atrage §i o prorogare de competenfa. In aceasta situa^ie, exista o rela|:ie de la cauza la efect, respectiv de la reunire la prorogare, numai atunci cdnd faptele sau faptuitorii din cauzele supuse reunirii determind competenfa unor instanfe diferite (spre exemplu, in caz de participa|ie penala, daca unul dintre coautori este militar cu gradul de pana la colonel inclusiv, iar celalalt este civil, prin prorogare ca urmare a reunirii, militarul, in loc sa fie judecat de un tribunal militar, va fi judecat de un tribunal civil; sau, in cazul unui concurs real de infi-ac|iuni - spre exemplu, in cazul infractiunii de abuz in serviciu, de competenfa judecatoriei, in concurs cu infrac|iunea de luare de mita, de competen^a tribunalului - , dupa reunire, cauza va fi de competenfa tribunalului, care i§i proroga astfel competenta asupra infi-actiimii de abuz in serviciu). Pentru a putea opera prorogarea de competenta, trebuie sa fie respectate regulile de la reunirea cauzelor. Este insa posibil sa apara o reunire intre doua dosare penale diferite aflate pe rolul aceleia§i instance de judecata, caz in care nu se produce prorogarea de competen^a (spre exemplu, intr-un dosar aflat pe rolul unei judecatorii, inculpatul este judecat pentru un act material de fiirt in paguba unei per^oane juridice §i, in cursul judeca^ii, acela§i inculpat este trimis in judecata, la ac|ea§i judecatorie, pentru un al doilea act material de furt in paguba aceleia§i peii^oane juridice - daca se constata intrunite §i celelalte conditii ale infracfiunii coiitinuate, dosarele vor fi reunite, dar cauza ramane pe rolul aceleia§i instante, deci nu se produce nicio prorogare de competenta). O a doua situatie in care poate opera prorogarea de competenta este cea de schimbare a incadrdriijuridice. Potrivit dispozi^iilor art. 49 alin. (1) din Codul de procedura penala, competenfa ramane dobandita instantei, dupa schimbarea incadrarii juridice, chiar §i in situatia in care, in raport de noua incadrare, competenfa ar aparfine unei instanfe inferioare.

III. Participantii m procesul penal

65

Astfel, exista doua ipoteze: a) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, competenta nu se modifica situa|ie in care nu va opera prorogarea de competenta; b) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, noua competenta de solutionare a cauzei ar reveni unei instance inferioare in grad - situatie in care instanta investita initial pastreaza cauza spre solutionare, prorogandu-§i competenta. Atunci c§nd, in raport de noua incadrare juridica, infrac|iunea ar fi de compe­ tenta unei instan|e superioare in grad, nu mai poate opera prorogarea de competenfa, ci va interveni declinarea de competenfd. A treia situatie in care poate interveni prorogarea de competenta este cea de schimbare a calificariifaptei. Calificarea faptei este o operatiune juridica pe care o face doar legiuitorul, la fel ca §i schimbarea calificSrii faptei (spre exemplu, o schimbare de calificare a faptei a avut loc in actualul Cod penal de Codul pe­ nal anterior. La art. 323 din Codul penal anterior era reglementata infractiunea de asociere pentru savar§irea de infractiuni. Infractiunea cu aceasta denumire marginala nu mai exists in actualul Cod penal, insa este prevSzut im alt text - art. 367 ce incrimineaza fapta de constituire a imui grup infractional organizat. In aceasta situatie, instanta trebuie sa stabileasca daca noul continut constitutiv al infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat se potrive^te, ca tipar, pentru fapta determinate retinuta in sarcina inculpatului in respectiva cauzS penala, iar daca tiparele nu coincid, instanta va constata, in mod obligatoriu, ca fapta respec­ tive a fost dezincriminata), Potrivit dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedure penala, schimba­ rea calificarii faptei determine schimbarea competentei numai atunci cand legea reglementeazd in mod expres acest lucru. O ultime situatie in care poate opera prorogarea de competente este cea privind chestiunile prealabile. Acestea sunt imprejureri de natura extrapenala de care depinde solutionarea fondului cauzei §i care se rezolve de cetre instanta penala inainte de rezolvarea fondului cauzei. Potrivit dispozitiilor art. 52 din Codul de procedure penaie, instanta penaie are posibilitatea se rezolve orice chestiune prealabile de nature extrapenaie, indiferent de competenta de solutionare a acesteia (spre exemplu, poate se rezolve orice probleme din materie civile, de contencios administrativ sau litigii de munce, indiferent de gradul pe care 1-ar avea instanta competente in mod obi§nuit pentru respectiva probleme)f'l Mentionem ce aceasta reprezinte singura situafie pentru instanfa penala cand prorogarea de competenfd acfioneazd in favoarea instanfei inferioare in grad. Instanta penaie va rezolva chestiunea prealabile potrivit regulilor §i mijloacelor de probe privitoare la materia cereia ii apartine acea chestiune. Excep|ie face ipoteza in care com petent de solutionare a chestiunii prealabile nu aparfine organelor judiciare.

66

Partea generala

Schimbarea esentiala in materia chestiunilor prealabile este modalitatea in care instanta penala trateaza o chestiune prealabila anterior solu|ionata de instanta civila. Hotdrdrea definitivd pronuntatd de instanta civild are autoritate de lucru judecat in fafa instanfei penale daca este vorba despre o chestiune prealabila, cu excepfia situatiei in care prin acea chestiune prealabila sunt facute dovezi cu privire la imprejurari legate de existenta infractiunii [art. 52 alin. (3) din Codul de procedura penala]. Spre exemplu, inculpatul, avand calitatea de notar public, este trimis in judecata pentru savar§irea infractiunii de abuz in serviciu, invinuirea constand in aceea ca a autentificat un act prin care s-a transferat dreptul de proprietate, de§i nu a fost dovedit dreptul de proprietate al vanzatorului. In cursul procesului penal, inculpatul preziiita o hotarare judecatoreasca definitiva din care rezulta ca vanzatorul avea calitatea de proprietar. Prin aceasta nu se dovede§te existenta infractiunii §i, atunci, conditiile prevazute de dispozitiile legale sunt indeplinite, in sensul ca instanta penala va constata ca este vorba de o chestiune prealabila rezolvata anterior de instanta civila, va lua act de aceasta §i va pronunta o solutie de achitare fata de inculpat. Un exemplu contrar se poate da atunci cand procesul penal a pomit ca urmare a unei constatari facute de Agentia Nationala de Administrare Fiscala cu privire la nerespectarea legislatiei fiscale. In faza de judecata, inculpatul arata ca acea chestiune, apreciata ca fiind infractiune §i pentru care a fost sesizat parchetul, a fost analizata in continuare §i de organele fiscale, fiindu-i aplicata in final o sanctiune contraventionala. Inculpatul a contestat procesul-verbal de constatare a contraventiei, dar contestatia a fost respinsa, instanta de contencios administrativ constatand ca inculpatul a savar§it, intr-adevar, o contraventie. In aceasta situatie, instanta penala nu tine cont de hotararea definitiva a instantei de contencios ad­ ministrativ, intrucat dispozitiile legale nu permit a se face dovada unei chestiuni prealabile legate de existenta infractiunii printr-o ho|:arare judecatoreasca defini­ tiva extrapenala. t, In concluzie, de esenta chestiunilor prealabile in cazul prorogarii de competenta este ca instante penala i§i poate extinde competeij|a §i asupra unor chestiuni de natura extrapenala, solutionand imprejurari de fapt (|are nu sunt de competent unui organ judiciar penal.

Sectiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi §i Uhertati §i a judecatorului de camera preliminara

§1. Competenta judecatorului de drepturi §i libertati Potrivit dispozitiilor art. 53 din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi §i libertati are competenta de a solutiona, in cursul fazei de urmdrire penald, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:

III. Participantii in procesul penal

67

a) masurile preventive (spre exemplu: propunerea de arestare preventiva sau de arest la domiciliu, pldngerea impotriva ordonantei procuroruM de instituire a controlului judiciar, contestatia inculpatului impotriva incheierii prin care judecatorul de drepturi libertati de la instanta ierarhic inferioara a admis o propunere de arestare preventiva); b) masurile asiguratorii (spre exemplu; propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, formulata de procuror in cursul urmaririi penale, atunci cand nu exista acordul proprietarului pentru valorificaref*^; contestafia inculpatului im­ potriva masurii asiguratorii luate de procuror in cursul urmaririi penale); c) masurile de sigurantd cu caracter provizoriu (spre exemplu: propunerea formulata de procuror, in cursul urmaririi penale, de luare fata de suspect sau inculpat a masurii intemarii medicale provizorii); d) actele procurorului, in cazurile expres prevdzute de lege (spre exemplu; cererea procurorului de a se emite un mandat de aducere, atunci cand pentru executarea acestuia ar fi necesara patrunderea fa^ra consimtamant intr-un domiciliu sau sediuf^]); e) mcuviintarea perchezi^iilor, a folosirii metodelor §i tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii (spre exemplu; cererea procurorului pentru emiterea unui mandat de supraveghere tehnica; incuviinfarea prealabild data procurorului pentru a solicita unei institutii de credit sau oricarei alte institutii comunicarea datelor privind existen|a §i continutul conturilor §i a altor situatii financiare ale unei persoane^^^; autorizarea prealabild data procurorului pentru a solicita fumizorilor de retele publice de comunicatii electronice transmiterea datelor conservatef'*^); f) procedura audierii anticipate (potrivit art. 308 din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi §i libertati admite sesizarea procurorului de audiere anticipate a unui martor atunci cand exista, in ciu-sul urmaririi penale, riscul ca acesta sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, din diverse motive - spre exemplu, urmeaza sa piece in strainatate sau are o v^rsta inaintata); g) alte situafii expres prevdzute de lege. Actul prin care judecatorul de drepturi §i libertati dispune este intotdeauna o incheiere.

§2. Competenta judecatomlui de camera preliminara Potrivit art. 54 din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preli­ minara; a) verified legalitatea trimiterii m judecatd dispuse de procuror. t'l Ipoteza prevazuta de art. 252^ din Codul de procedura penalS. IpotezS prevazuta de art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala. Ipoteza prevazuta de art. 153 din Codul de procedxira penala. ™ Ipoteza prevazuta de art. 154 alin. (6) din Codul de procedura penala.

Partea generala

b) verified legalitatea administrdrii probelor (spre exemplu, va constata care sunt eventualele probe obtinute in mod nelegal §i le va exclude din cauza art. 346 din Codul de procedura penala) §i a efectudrii actelorprocesuale de cdtre organele de urmdrire penald (spre exemplu, poate constata nulitatea unora dintre acestea); c) solufioneazd pldngerile impotriva solufiilor de neurmdrire penald sau de netrimitere in judecatd (art. 341 din Codul de procedura penala); d) solufioneazd alte situafii expres prevdzute de lege (spre exemplu; solufioneazd contestatiile formulate impotriva incheierilor pronunfate de judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic inferioara in materia arestarii pre­ ventive; confirmd redeschiderea urmaririi penale^'i; solufioneazd propunerea de desfiintare a unui inscris, formulata de procurorul care a dispus clasarea^^^).

Sectiunea a 5-a. Organele de urmarire penala §i competenta acestora Organele de urmarire penala sunt reprezentate de procuror §i organele de cercetare penala.

§1. Procurorii Procurorii sunt constituiti in parchete, care functioneaza pe langa instantele de judecata, dar sunt independente in rela^iile cu acestea. lerarhizarea parchetelor este corespunzatoare celei a instantelor de judecata, motiv pentru care intalnim: parchete de pe langa judecatorii, parchete de pe langa tribunale pentru minori §i familie, parchete de pe langa tribunale, parchete de pe langa curti de apel, parchete militare de pe langa tribunale militare, Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel §i Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie. Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie §i Ju§ti|ie are in structura mai multe sectii (sectia de urmarire penala §i criminalistica, sectia parchetelor milita­ re, sec^ia judiciara etc.). In cadrul Parchetului de pe langl Inalta Curte de Casatie §i Justice functioneaza Direc^ia de Investigate a Infracjiunilor de Criminalitate Organizata §i Terorism, ca structura specializata in combaterea criminalita^ii organizate §i terorismului. Alaturi de unita|ile de parchet mai sus nominalizate, pe langa inaha Curte de Casa|:ie §i Justitie functioneaza §i Direc^ia Nafionala Anticorup|ie, organ specializat in combaterea infracfiunilor de corupfie, organizata ca structura autonoma in IpotezS prevazuta de art. 335 alin. (4) din Codul de procedurS penala. IpotezS prevSzuta de art. 549' din Codul de procedura penala.

III. Participantii in procesul penal

69

cadml Ministerului Public coordonata de procuroml general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie. Spre deosebire de judecatori, care sunt independenti §i se supun numai legii, procurorii din cadrul fiecarui parchet sunt subordonati conducatorului parchetului respectiv, iar acesta este, la randul sau, subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceea§i circumscrip|ie. Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in scris §i in conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. In solu|iile dispuse, procuroml este independent, in condifiile prevazute de lege. Solutiile adoptate de procuror pot fi insa infirmate motivat de catre procurorul ierarhic superior, cand sunt apreciate ca fiind nelegale. In cadrul procesului penal procuroml are urmatoarele atribufii: a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala; b) sesizeaza judecatoml de drepturi §i libertati §i instan^a de judecata; c) exercita ac^iunea penala; d) exercita ac|;iunea civila, in cazurile prevazute de lege; e) incheie acordul de recunoa§tere a vinova^iei, in condi^iile legii; f) formuleaza §i exercita contesta^iile §i caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatore§ti; g) indepline§te orice alte atributii prevazute de lege. In anumite cauze, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de cdtre procuror - spre exemplu, in cazul infractiunilor pentm care competenta de jude­ cata in prima instan^a apartine Inaltei Curti de Casatie §i Justitie sau unei curti de apel ori in cazul infractiunilor de omor §i de comptie. in asemenea situatii, urmarirea penala se va efectua de catre procuroml de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, cu exceptia situatiilor in care legea prevede altfel^'l Procurorilor li se aplica situatiile de incompatibilitate prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a)-d) §i f) §i de art. 64 alin. (2) din Codul de procedura penala, aceasta din urma cand cauza de incompatibilitate exista intre ei §i judecatoml de drepturi §i libertati, judecatoml de camera preliminary sau unul dintre membrii completului de judecata. De asemenea, procuroml care a participat ca judecator intr-o cauza penala devine incompatibil sa exercite, in aceea§i cauza, funcfia de urmarire penala sau sa pima concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta §i in caile de atac.

f’l Spre exemplu, Direc^ia Nationals Anticoruptie este o structura ce functioneaza pe langS inalta Curte de Casa|ie §i Justitie, dar poate efectua urmSrirea penala tntr-o cauza ce se va judeca in prima instanta la un tribunal.

70

Partea generala

§2. Organele de cercetare penala Organele de cercetare penala se impart in organe de cercetare penala ale polifiei judiciare §i organe de cercetare penala speciale. Ambele i§i desfa^oara activitatea sub conducerea §i controlul nemijlocit al procurorului, care supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale. Dispozitiile date de procuror in legatura cu efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii §i prioritare pentru organul de cercetare penala. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale organelor de cercetare penala speciale nu pot da acestora indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala. Organele de cercetare penala ale polifiei judiciare au competenta materiala generala, intrucat efectueaza urmarirea penala pentru orice infiractiune care nu este data, prin lege, in competen|a organelor de cercetare penala speciale sau procurorului. Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala, sub supravegherea procurorului militar, corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul savar§irii infractiunilor de catre militari sau in cazul savar§irii infractiunilor de coruptie §i de serviciu prevazute de Codul penal de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. Organelor de cercetare penala li se aplica situatiile de incompatibilitate preva­ zute de art. 64 alin. (1) lit. a)-d) §i f) din Codul de procedura penala.

Sectiunea a 6-a. Incompatibilitatea, ahtinerea §i recuzarea

§1. Incompatibilitatea Incompatibilitatea este situa^ia de inadecvare in carp se afla un reprezentant al organului judiciar cu privire la solutionarea unei cauze.penale, datorita suspiciunilor in legatura cu impar^ialitatea sa, §i constituie un impediment in participarea la rezolvarea acelei cauze. Legea prevede in detaliu cazurile de incompatibilitate care se aplica judecatorului, procurorului, organelor de cercetare penala, magistratului-asistent §i grefierului. Cazurile de incompatibilitate a judecdtorului sunt prevazute de art. 64 din Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza: art. 64 alin. (1) enumera cazurile clasice de incompatibilitate, facand referire la situatiile in care judecatorul:

III. Participantii in procesul penal

71

a) a fost reprezentant sau avocat al uneia dintre parti ori al unuia dintre subiectii procesuali principali, chiar §i in alta cauza. Mentionam ca incompatibilitatea subzista cliiar daca, anterior, judecatorul a fost reprezentatul sau avocat partii intr-o alta cauza penala decat cea pe care este chemat sa o solutioneze; b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu vreuna dintre parti, subiectii procesuali principali, avocatii sau reprezentantii acestora ori se afla cu ace§tia intr-o alta situatie dintre cele aratate de art. 177 din Codul penal. Aceste din urma situatii au in vedere raporturile maritale, precum §i relatiile asemanatoare lorf*^ sau celor dintre parinti §i copii, existente intre judecator §i parte, subiect procesual principal, avocatul sau reprezentantul acestora^^^; c) a fost expert sau martor in cauza dedusa judecStii; d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unuia dintre subiecfii pro­ cesuali principali; e) a efectuat acte de urmarire penala in acea cauza sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfa§urata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata. Incompatibilitatea exista indiferent de numarul §i importanta actelor de urmarire penala pe care judecatorul le-a efectuat, in calitatea sa anterioara de procuror sau organ de cercetare penala, in respectiva cauza; f) exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea sa. in doctrina de sub imperiul Codului de procedura penala anterior s-au exemplificat anumite situatii cu privire la care apreciem ca se circumscriu acestui caz de incompatibilitate - spre exemplu, relatia de dependenta materiala a judecatorului fata de parte, al carei creditor sau debitor este, ori faptul ca judecatorul are un proces similar la o alta instanta^^. De asemenea, judecatorul care s-a antepronuntat devine incompatibil in temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala; - art. 64 alin. (2) - nu pot face parte din acela§i complet de judecata judecatorii care sunt so|:i, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal; - art. 64 alin. (3) - prevede imposibilitatea judecatorului care a judecat cauza in fond de a mai participa la judecata aceleia§i cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarMi; - art. 64 alin. (4) - judecatorul de drepturi §i libertati nu poate participa la judecarea aceleia§i cauze in faza de camera preliminary, in fond sau in caile de atac; - art. 64 alin. (5) - judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in aceea§i cauza, la judecata in fond sau in caile de atac. Spre exemplu, concubinajul. Semnalam faptul ca, in timp ce relatia so|-so|ie intre judecator §i parte genereaza intotdeauna incompatibilitate in temeiul art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (chiar §i atunci cm d sofii sunt despartiti in fapt), relafiile asemanatoare celor dintre sofi activeaza acest caz de incompatibilitate doar daca partenerii convietuiesc. I. N eagu , op. cit., p. 409.

72

Partea generala

art. 64 alin. (6) - judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.

§2. Abtinerea §i recuzarea Abfinerea este institutia prin care persoana aflata in stare de incompatibilitate (judecator, procuror, grefier, magistrat-asistent, organ de cercetare penala) solicita inlaturarea sa de la solutionarea unei cauze penale. Recuzarea este institu|ia prin intermediul careia par^ile, subiecfii procesuali principali §i procurorul solicita ca reprezentantul organului judiciar sa fie inlaturat de la solutionarea cauzei penale, deoarece se afla intr-o situa|ie de incompatibili­ tate §i totu§i nu s-a abtinut. Cererea de recuzare a judecatorului se formuleaza m scris sau oral, fiind obligatorie indicarea cazului de incompatibilitate invocat §i a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Judecatorul in legatura cu care s-a formulat o cerere de recuzare hotara§te, inainte de a inainta dosarul in vederea solu^ionarii cererii de recuzare, asupra masurilor de prevenfie. In timpul judecatii, recuzarea judecatorului se solu|;ioneaza de catre un alt complet de judecata, format din acela§i numar de membri ca §i cel din care face parte cel recuzat sau care se ab|;ine, fara participarea persoanei aflate in stare de incompatibilitate. In timpul urmaririi penale sau al camerei preliminare, recuzarea judecatorului de drepturi §i liberta|i §i, respectiv, a judecatorului de camera pre­ liminary se solu^ioneaza de un judecator de la aceea^i instan]:a. Daca pentru solu^ionarea recuzarii nu poate fi desemnat un judecator sau un complet din cadrul aceleia§i instance (spre exemplu, datorita numarului redus de personal), cererea se solu^ioneaza de im judecator sau de un complet de lainstanfa ierarhic superioara. Solu|ionarea ab|;inerii sau recuzSrii se face, in cel mult 24 de ore, in camera de consiliu. In caz de necesitate, se pot efectua orice verificari §i pot fi asculta^i procurorul, subiec^ii procesuali principali, pSr^ile §i pdsoana care se ab^ine sau a carei recuzare se solicita. Solutionarea ab^inerii sau recuzarii judecatorului se face prin incheiere, care poate fi una de respingere sau de admitere. Respingerea cererii de recuzare se poate face ca nefondata (atunci cand se constats cS nu exists in realitate motivul de incompatibilitate invocat) sau ca inadmisibiia (solu|:ie care presupune o respingere de piano, farS cercetarea fondului problemei de incompatibilitate)^*^. Respingerea ca inadmisibilS a cererii de recuzare intervine in patm situa^ii, anume: Constatarea inadmisibilita^ii se face chiar de completul in fafa cSmia cererea de recuzare s-a formulat [art. 67 alin. (5) din Codul de procedurS penala].

III. Participantii in procesul penal

73

- cererea de recuzare s-a formulat impotriva unui judecator ce nu efectueaza activitati judiciare in cauza; - a fost recuzat judecatoml chemat sa solutioneze cererea de recuzare; - in cererea de recuzare nu s-au aratat cazul de incompatibilitate invocat ori temeiurile de fapt pe care acesta se sprijina, pentru fiecare persoana in parte; - cererea de recuzare s-a indreptat impotriva aceleia^i persoane, pentru acela§i caz de incompatibilitate §i cu acelea§i temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioara de recuzare care fusese respinsa. Rezulta, prin urmare, ca acela§i judecator poate fi recuzat succesiv in aceea§i cauza penala, dar fie pentru cazuri de incompatibilitate diferite, fie pentru acela§i motiv de incompatibilitate, insa intemeiat pe imprejurari diferite de fapt^‘1 Daca declaratia de abtinere sau cererea de recuzarea a fost admisa, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Este posibil ca, urmare a admiterii declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare, sa nu se mai poata desemna un judecator sau complet de la instanta competenta pentru a solutiona cauza. In aceasta ipoteza, judecatoml sau completul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanfa egala in grad cu cea in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscrip^ia aceleia§i curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate, careia i se va trimite dosarul spre rezolvare^^l Incheierea prin care se solutioneaza ab|:inerea sau recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac, prin urmare, nu este supusa nici apelului, odata cu fondul cauzei.

Sectiunea a 7-a. Subiecfii procesuali principali §i drepturile acestora Subiectii procesuali principali sunt suspectul §i persoana vatamata.

§1. Suspectul Suspectul este persoana fizica sau juridica fa|a de care exista bdnuiala rezonabila ca a sdvdr§it o faptd prevdzutd de legea penala. In prezent, legiuitorul face o distinc|ie clara intre inceperea urmaririi penale in rem (in legatura cu fapta) §i continuarea urmaririi penale in personam (fa|a de o persoana). Astfel, atunci cSnd exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infirac^iune,

t*' !n caz de recuzare a procurorului, legea [art. 70 alin. (2) din Codul de procedura penala] adauga §i o a cincea ipoteza de inadmisibilitate, anume cSnd cererea de recuzare nu s-a adresat procurorului ierarhic superior. ra Acesta reprezinta un caz special de stramutare.

74

Partea generala

procurorul dispune prin ordonanta inceperea urmaririi penale. Ordonanta de incepere a urmaririi penale reprezinta „actul de na§tere” a procesului penal. Atunci cand exista indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune continuarea urmaririi penala fatS de acea persoana, fizica sau juridica, iar din acel moment persoana respectiva dobande^te calitatea de suspect §i devine subiect procesual principal. Continuarea in personam a urmaririi penale se dispune de catre procuror prin ordonanta [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala]. Prin exceptie, in cazul infractiunilor de audienta, calitatea de suspect se atribuie prin declaratie orala a procurorului. Suspectului i se aduc la cuno§tinta, de indata §i inainte de prima sa audiere, aceasta calitate, fapta pentru care este suspectat, incadrarea ei juridica §i drepturile procesuale prevazute la art. 83 din Codul de procedura penala. Asemanarea dintre calitatea de suspect din actuala reglementare §i cea de mvinuit din Codul de procedura penala anterior, de§i exista, nu este una clara, datorita numeroaselor diferente mai ales sub aspectul obligatiilor suspectului. Principala deosebire fata de calitatea de mvinuit din vechea reglementare este aceea ca suspectul poate, ca obligatie, sa suporte doar o singura masura de preventie, §i anume retinerea pentru maxim 24 de ore (toate celelalte patru masuri preventive, adica controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestarea preventiva §i arestul la domiciliu, pot fi luate numai impotriva inculpatului). Suspectul are toate drepturile prevazute de lege pentru inculpat, care pot fi valorificate doar in cursul urmaririi penale, pentru ca niciodata nu il vom putea intMni pe suspect in camera preliminara ori in faza de judecata, cu atat mai putin in faza de executare a hotarMi penale.

§2. Persoana vatamata Persoana vatamata este persoana fizica sau juridicE care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morald prin savdr§irea infrac^iuMi. Este de remarcat o importanta diferen|a fa^a de Codul de procedura penala anterior, respectiv faptul ca nu mai este necesard vreo manifestare de voinfd pentru ca acela care a suferit o vatamare prin savar^irea mfractiunii sa participe la procesul penal. Aceasta rezulta implicit din dispozitiile ait. 81 alin, (2) din Codul de procedura penala, conform carora „persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune in mi§care din oficiu §i care nu dore§te sa participe la procesul penal trebuie sa m§tiinfeze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o va putea audia in calitate de martor” (s.n.). Prin urmare, putem afirma ca legea prezuma participarea persoanei vatamate la procesul penal fara a fi necesara vreo cerere in acest sens; doar in ipoteza in care cel vatamat nu dore§te sa participe ca subiect procesual principal in cauza, va trebui sa in§tiinteze despre aceasta organul judiciar.

III. Participantii in procesul penal

75

Persoana vatamata participa la intregul proces penal, nefiind obligata sa ia parte la activitad, dar va aparea, de exemplu, m citativ la instanta in aceasta calitate. Ea se poate constitui §i parte civild in procesul penal, exercitand actiunea civila. Consideram ca, sub acest aspect, actuala reglementare este mai clara §i mai supla, intrucat, in sistemul Codului de procedura penala anterior, cel care suferea o vatamare trebuia sa precizeze in mod expres ca dore§te sa fie parte in procesul penal, de§i actiunea penala nu se exercita de partea vatamata, ci apartinea, ca §i in prezent, statului. Se mai poate observa §i imprejurarea ca persoana vatamata este subiect procesual principal in toate situatiile, mai putin cea in care nu dore§te sa participe la procesul penal §i este audiata in calitate de martor, ipoteza in care ramane la stadiul de alt subiect procesual. Persoana vatamata are o serie de drepturi, dupa cum urmeaza: - dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale; - dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii §i de a pune concluzii; - dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei; - dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de po§ta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate; - dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii; - dreptul de a fi ascultata; - dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor §i expertilor; - dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana; - dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata; - dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege; - alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a apela sentinta in ceea ce prive§te latura penala a cauzei).

Sectiunea a 8-a. Inculpatul §i drepturile acestuia Inculpatul este persoana impotriva cdreia s-a pus in mi§care acfiunea penala. Punerea in mi§care a actiunii penale se realizeaza prin ordonanta procuromlui; prin exceptie, in cazul infi*actiunilor de audienta, actiunea penala se pune in mi§care prin declaratia orala a procuromlui. In procesul penal, inculpatul este titular de drepturi §i obligatii. In categoria drepturilor inculpatului regasim, conform art. 83 din Codul de procedura penala:

76

Partea generala

- dreptul de a nu da nicio declaratie, atragandu-i-se aten|;ia ca, daca refliza sa dea declara|ii, nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa; - dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat §i mcadrarea juridica data acesteia; - dreptul de a consulta dosarul, in condi|iile legii; - dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu i§i desemneaza unul, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu in cazurile de asisten^a juridica obligatorie; - dreptul de a propune administrarea de probe in condi|iile prevazute de lege, de a ridica excep^ii §i de a pune concluzii; - dreptul de a formula orice alte cereri ce ^in de solu^ionarea laturii penale §i civile a cauzei; - dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cSnd nu in|elege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana; - dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege; - dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; - alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu: dreptul de a ataca sentin^a cu apel; dreptul ca, atunci cand a fost arestat preventiv, sa incuno§tin|eze personal un membru de familie ori o alta persoana despre locul unde este de^inut, indata dupa incarcerare). Conform art. 108 alin. (2) din Codul de procedura penala, inculpatul este |;inut sa respecte §i o serie de obligafiU precimi: - obliga^ia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare; - obliga^ia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei.

Sectiunea a 9-a. Partea civila §i drepturile acesteia Partea civila este persoana vatamata care exercitd acfiunea civila in procesul penal. Au calitatea de parte civila §i succesorii persod^ei vatamate, daca exercita ac^iunea civila in procesul penal (art. 84 din Codul de Vocedura penala). Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urm§.ririi penale sau in cursul judeca^ii, pdnd la inceperea cercetarii judecdtore§ti. Daca acest moment procesual a fost depa§it, persoana vStSmata sau succesorii sSi nu se mai pot constitui parte civila in procesul penal, dar pot introduce ac^iunea pentru repararea pagubei la instan^a civila. Constituirea de parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii §i a intinderii preten|;iilor, a motivelor §i a probelor pe care acestea se intemeiaza. Drepturile par^ii civile sunt urmatoarele: - dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;

III. Participantii in procesul penal

77

- dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii de a pune concluzii; - dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii civile a cauzei; - dreptul de a consulta dosarul, !n conditiile legii; - dreptul de a fi ascultata; - dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor §i expertilor; - dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana; - dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata; - dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege; - alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a cere stramutarea cauzei, de a exercita calea de atac a apelului). Partea civila are §i obligafii corelative, spre exemplu, pe aceea de a respecta ordinea in care se da cuv^ntul in cadrul dezbaterilor.

Sectiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente §i drepturile acesteia Partea responsabila civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligafia legala sau convenfionala de a repara in intregime sau in parte, singurd sau in solidar, prejudiciul cauzatprin infracfiune §i care este chemata sa raspunda in procesul penal. Partea responsabila civilmente poate fi introdusa ori poate interveni din proprie ini^iativa in procesul penal. Introducerea in procesul penal a parfii responsabile civilmente are loc fie la cererea parfii civile, fie la cererea procurorului, atunci cand acesta exercita ac^iunea civila. Introducerea poate fi facuta in cursul urmaririi penale sau in cursul judeca|ii, dar numai pdnd la inceperea cercetdrii judecdtore§ti. Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal, din proprie initiativa, pdnd la terminarea cercetdrii judecdtore§ti la prima instanfd, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interven^iei. Interesul parfii responsabile civilmente de a intra in procesul penal, de§i nu a fost chemata, se leaga de sus^inerea intereselor sale civile (§i ale inculpatului), care, in absen|a sa, ar putea avea de suferit, cu atat mai mult cu cat hotararea penala are §i autoritate de lucru judecat in fa|a instance! civile, in conditiile legii. Partea responsabila civilmente are, in ceea ce prive§te ac|iunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

78

Partea generala

Sectiunea a 11-a. Avocatul. Asistenta juridica §i reprezentarea Un alt participant la procesul penal este avocatul. Potrivit art. 88 din Codul de procedura penala, avocatul asista sau reprezintd, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii. Diferenta intre cele doua institutii - asistenta juridica §i reprezentare - consta in aceea ca asistenfa juridica presupune sprijinul pe care avocatul il da partilor sau subiectilor procesuali principali, in vederea asigurarii apararii intr-o cauza penala, §i implica atat prezenta partii, cat §i a avocatului in fata organului judiciar, in timp ce reprezentarea presupune prezente reprezentantului §i lipsa partii din fa^a organului judiciar. Reprezentantul poate fi atat avocatul, cat §i o alta persoana, insa cu mentiunea ca avocatul este singurul care are dreptul de a pleda in fata instantelor de judecata. Legea reglementeaza §i cazuri de incompatibilitate pentru avocat, acesta aflandu-se in situatii care determina imposibilitatea de a oferi asistenta juridica unor persoane din cauza suspiciunilor care planeaza asupra impartialitatii sau independentei sale. Astfel, nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect procesual principal: - sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul; - martorul citat in cauza; - cel care a participat in aceea§i cauza in calitate de judecator sau de procuror; - o alta parte sau un alt subiect procesual. De asemenea, legea interzice ca partile sau subiectii procesuali principali cu interese contrare sa fie asistati sau reprezentati de acela§i avocat [art. 88 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Asistenta juridica poate fi facultativd sau obligqtorie. Regula este asistenta juridica facultativa, partile §i subiectii procesuali principali putandu-se apara ei in§i§i §i nefiind, in principiu, obligati sa apeleze la sp^jinul unui avocat in cursul procesului penal. Daca suspectul sau inculpatul intele|e sa apeleze la avocat, are dreptul sa fie asistat de unui ori de mai multi avoclti, asistenta juridica fiind considerata ca asigurata atunci cand cel putin unui dinire ace^tia este prezent. Prin exceptie, asistenta juridica a suspectului saujinculpatului este uneori obligatorie. Cazurile de asistenfa juridica obligatorie sunt prevazute in dispozitiile art. 90 din Codul de procedure penala. Astfel, asistenta juridica este obligatorie pentru suspect sau inculpat, atat in faza de urmarire penala, cat §i in faza de camera preliminara §i in faza de judecata, in urmatoarele situatii: - in cazul minorului; - in cazul suspectului sau inculpatului intemat intr-un centru educativ sau intr-im centru de detentie. Pentru aceasta situatie, se cuvine precizarea ca intema-

III. Participantii m procesul penal

79

rea intr-un centru educativ sau intr-un centru de detentie constituie masuri edu­ cative, prevazute de art. 124-125 din Codul penal, insa ele sunt aplicabile nu numai minorilor, ci §i majorilor care, la data savar§irii infractiunii, aveau varsta cuprinsa intre 14 §i 18 ani (art. 134 din Codul penal). Prin urmare, acest caz de asistenta juridica obligatorie nu se suprapune peste cel anterior; - in cazul suspectului sau inculpatului retinut sau arestat, chiar §i in alta cauza; - in cazul suspectului sau inculpatului fata de care s-a luat masura de siguranta a intemarii medicale, chiar in alta cauza; - in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu i§i poate face singur apararea; - in alte cazuri prevazute de lege [spre exemplu, in ipoteza in care inculpatul incheie un acord de recunoa§tere a vinovatiei - art. 480 alin. (2) din Codul de procedura penala]. Pentru faza de judecata, alaturi de cazurile mai sus mentionate, asistenta ju­ ridica a inculpatului este obligatorie §i atunci cand legea prevede pentru infractiunea savar§ita pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 5 ani. In toate cazurile mai sus aratate, daca suspectul sau inculpatul nu §i-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Pe langa situatiile de asistenta juridica obligatorie pentru suspect sau inculpat, legea prevede doua cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru persoana vdtdmatd, partea civild §i partea responsabild civilmente (art. 93 din Codul de pro­ cedura penala), anume: - cand persoana vatamata sau partea civila este lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa; - cand organul judiciar apreciaza ca persoana vatamata, partea civila sau par­ tea responsabila civilmente nu §i-ar putea face singura apararea. In cursul urmdririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului (fie ales de acesta, fie desenmat din oficiu de organul judiciar) are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia situatiei in care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare §i a perchezi^iei corporale sau a vehiculelor, in caz de infiractiune flagranta. De asemenea, are dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi §i libertati, sa formuleze plangeri, cereri §i memorii. In cursul procedurii de camerd preliminard §i in cursul judecdfii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii §i obiectiuni. Avocatul suspectului sau inculpatului are, totodata, dreptul sa beneficieze de timpul §i inlesnirile necesare pentru pregatirea §i realizarea unei aparari efective. in materia asistentei juridice au fost reglementate §i doud aspecte cu caracter de noutate fata de Codul de procedura penala anterior. In primul rand, pentru faza

80

Partea generala

de urmarire penala s-a statuat, in mod expres, dreptul ca avocatul sd consulte dosarul §i obligafia organului judicial de a-i permite accesul in acest sens. Exista 0 singura exceptie, §i anume procurorul poate restric|iona motivat consultarea dosarului, daca prin aceasta s-ar aduce atingere bunei desfa§urari a urmaririi penale, cu mentiunea ca, dupa punerea in mi^care a actiunii penale, restricfionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. Referitor la acest aspect, trebuie observat ca dispozitiile legale nu precizeaza daca aceste 10 zile sunt consecutive sau pot fi frac|ionate in intervale de timp §i nici daca interdictia poate fi dispusa o singura data sau de mai multe ori. Faptul ca avocatul poate sa consulte dosarul oricand in timpul urmaririi penale a condus la desfiinprea procedurii de prezentare a materialului de urmarire penald. A1 doilea aspect cu caracter de noutate este legat de confidenfialitatea comunicdrilor dintre avocat §i clientul sau. In vechea reglementare, aceasta reprezenta o problema cand inculpatul era privat de libertate sau in situa^ia in care, in timpul declaratiei, suspectul sau inculpatul ar fi dorit sa se consulte cu aparatorul. In actuala reglementare, este prevazuta insa in mod expres posibilitatea consultarii dintre aparator §i inculpatul/suspectul refinut sau arestat, in conditii de confidenfialitate (asigurandu-se numai supravegherea vizuala §i masurile necesare de paza §i securitate) §i cu interdictia interceptarii sau inregistrarii convorbirii dintre ei. Daca aceasta convorbire ar fi inregistrata, eventuala proba astfel obtinuta ar fi exclusa §i nu s-ar putea folosi in cauza.

Capitolul al IV-lea. Probele §i mijloacele de proba Sectiunea 1. Reguli generate

§1. Notiune Probele sunt fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta informativa in procesul penal. Relevanta informativa este avuta in vedere cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii, la identificarea persoanei care a savar§it-o §i la cunoa§terea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei §i care contribuie la aflarea adevarului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Primele doua chestiuni evidentiate sunt legate de dovedirea aspectelor ce tin de fondul cauzei penale (existenta sau inexistenta infractiunii §i identificarea persoanei care a savar§it-o), iar celelalte chestiuni privesc §i aspectele accesorii fondului, care sunt insa necesare pentru justa solutionare a cauzei. Probele necesare pentru justa solufionare a cauzei se refera inclusiv la dove­ direa tuturor acelor elemente de care depinde corecta aplicare a unor institutii de procedura. Spre exemplu, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, trebuie sa se caute §i sa se identifice fapte sau imprejurari de fapt din care sa rezulte daca inculpatul se va sustrage de la raspundere penala sau daca incearca sa ajunga la o intelegere frauduloasa cu persoana vatamata. Probele pot fi de mai multe categorii, astfel: a) probe in acuzare (care sustin invinuirea) §i probe in apdrare (care demonstreaza nevinovatia sau care atenueaza raspunderea penala). Interesul acestei distinctii tine de imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. (2) §i art. 100 alin. (1) din Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange probe atat in favoarea, cat §i defavoarea suspectului sau inculpatului; b) probe mediate (provenite din sursa originara) §i mediate (obtinute prin intermediari, mijlocit). Interesul acestei clasificari este legat de aprecierea probelor, valoarea lor de adevar fiind mai scazuta atunci cand sunt obtinute din alta sur­ sa decat cea originara. Legea da implicit eficienta acestei clasificari atunci cand consacra regulile pentru ascultarea persoanelor in procesul penal; spre exemplu, potrivit art, 116 alin. (2) din Codul de procedura penala, audierea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilita|ii sale, ceea ce include §i intrebari asupra sursei din care a afiat aspectele pe care le relateaza; c) probe directe (care dovedesc prin ele insele esenta activitatii infractionale) §i probe indirecte (care nu due prin ele insele, ci numai prin coroborarea unora

82

Partea generala

cu celelalte, la rezolvarea cauzei penale). Interesul distinctiei este practic, corecta rezolvare a cauzei penale prin probe indirecte necesitand corelare §i rationamente logice fara fisura, care sa sustina, dincolo de orice mdoiala rezonabila, concluzia existentei infractiunii §i savar§irii acesteia de catre inculpat; d) probe clasificate (informatii secrete de stat sau secrete de serviciu) §i probe neclasificate. Interesul distinctiei este legat de faptul ca, spre deosebire de reglementarea anterioara, art. 352 alin. (11)-(12) din Codul de procedura penala permite, in anumite conditii §i cu anumite limitM, §i dovada prin probe clasificate. Mijloacele deprobd sunt acele mijloace legale prin intermediul carora probele sunt administrate in procesul penal, informatiile necesare rezolvarii cauzei fiind relevate organelor judiciare §i celorlalti participant! la activitatea judiciara. in reglementarea actuala, mijloacele de proba sunt enumerate exemplificativ, spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, care le indica limitativ. Astfel, in categoria mijloacelor de proba sunt incluse declaratiile suspectului, ale inculpatului, ale partii civile, ale partii responsabile civilmente, ale persoanei vatamate §i ale martorilor, inscrisurile, rapoartele de expertiza §i de constatare, procesele-verbale, fotografiile §i mijloacele materiale de proba, dar §i orice alt mijloc de proba care nu este interzis de lege. Se poate observa ca legiuitorul lasa deschisa posibilitatea de dovada prin orice mijloc de proba, sub singura conditie ca acesta sd nu fie interzis prin lege; spre exemplu, ca aspect cu caracter de noutate, testul poligraf poate fi folosit ca mijloc de proba. Procedeulprohatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de pro­ ba. Mijloacele de proba care contin informatiile ce intereseaza pentru rezolvarea cauzei penale ajung in posesia organelor judiciare prin anumite modalitati prevazute de lege, acestea fiind procedeele probatorii; spre exemplu, intr-o cauza penala pentru a carei rezolvare sunt necesare informatiile (probele) din continutul unui inscris (mijlocul de proba) existent la locuinta inculpatului, obtinerea inscrisului se poate realiza printr-o perchezitie domiciliara (procedeul probatoriu). In categoria procedeelor probatorii se includ, spre exeinplu, perchezitiile, expertizele, metodele speciale de supraveghere sau cercetare (de pilda, interceptarea comunicatiilor), reconstituirea §i cercetarea la fata locilui. Obiectulprobafiunii inseamna tot ceea ce trebuie ddvedit intr-o cauza penala. Noua reglementare utilizeaza o enumerare exemplificakvd, vorbind - ca obiect al probei - despre: a) existenta infi'actiunii §i savar§irea acesteia de catre inculpat; b) faptele cu privire la raspunderea civila, daca exista o parte civila in cauza; c) faptele §i imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii (spre exemplu: dovedirea unei cauze de neimputabilitate, proba recidivei, dovedirea unei probleme de natura extrapenala, precum filiatia in cazul infi-actiunii de incest, etc.) §i d) orice imprejurari de care depinde buna solutionare a cauzei (se includ aici toate aspectele accesorii fondului - cele privitoare la masurile de preventie, ma-

IV. Probele §i mijloacele de proba

83

surile asiguratorii, masurile de ocrotire §i de siguranta, incompatibilitate, suspendarea urmaririi penale sau judecatii etc.). in principiu, in obiectul probatiunii intra numai fapte §i imprejurari defapfi^\ Legea penala nu se dovede§te, ea fiind prezumata absolut ca este cunoscuta de orice persoana cu capacitate penala. Prin exceptie insa, in unele cauze trebuie dovedite existenta §i continutul unei legi penale straine [spre exemplu, atunci cand se pune problema aplicarii legii penale romane potrivit principiului personalitatii in conditiile art. 9 alin. (2) din Codul penal, este necesar sa se probeze ca fapta constituie infractinne §i potrivit legii statului strain pe teritoriul caruia a fost comisa].

§2. Sarcina probei Prin sarcina probei se intelege obligatia administrdrii probelor in procesul penal. In actiunea penala, sarcina probei revine in principal procurorului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala], intrucat, prin punerea in mi§care a actiunii penale, acesta este organul judiciar care declan§eaza mecanismul de tragere la raspundere penala a inculpatului. Alaturi de procuror, sarcina probei revine insa §i organelor de cercetare penala. Intrucat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, suspectul §i inculpatul nu sunt obligati sa i§i dovedeasca nevinovatia §i au dreptul de a nu contribui la propria acuzare (spre exemplu, au dreptul de a nu face nicio declaratie). Atunci cand s-au produs probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a propune administrarea de dovezi contrarii. Spre deosebire de actiunea penala, care se caracterizeaza prin oficialitate, in actiunea civild, guvemata de principiul disponibilita^ii, sarcina probei aparfine in principal pdrfii civile, intrucat aceasta declan§eaza mecanismul de tragere la raspundere civila a inculpatului §i, eventual, a partii responsabile civilmente, in vederea repararii pagubei cauzate prin infractiune. Prin excepfie insa, atunci cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, intrucat procuroml exercita actiunea civila in numele acesteia, lui ii revine sarcina probei. §i in actiunea civila, inculpatul §i partea responsabila civilmente au dreptul de a propune contraprobe. Sarcina probei este, prin urmare, dominata de principiul ca acela ce face o afirmatie este obligat sa o dovedeasca {eius incumbit probatio qui dicit, non qui negat).

In doctrina (I. N eagu , op. c it, p. 443-445; Gr. T heodoru , op. c it, p. 348-350) se opereaza distinctii intre fapte principale §i fapte probatorii, fapte similare, fapte auxiliare fapte negative.

84

Partea generala

_________________

§3. Administrarea probelor Legiuitorul subliniaza necesitatea dovedirii vinovatiei dincolo de orice indoiaId rezonabild. In materia administrarii probelor exista o diferenta importanta intre faza de urmarire penala §i cea de judecata. In timpul urmdririi penale, organele de urmarire penala au obligafia strangerii §i administrarii probelor [art. 100 alin. (1) din Codul de procedura penala], iar in faza de judecata, instan|:a de judecata administreaza probe la cererea procurorului, a parfilor §i a persoanei vatamate, iar din qficiu numai in mod subsidiar, atunci cand considers necesar pentru formarea convingerii sale [art. 100 alin. (2) din Codul de procedura penala], dorind sa se edifice asupra unor chestiuni nelamurite. Aceasta ultima dispozi|ie legala este in stransa legatura cu prevederile art. 374 alin. (7)-(8) din Codul de procedura penala, conform carora probele administrate in faza de urmarire penala §i necontestate de parfi nu sunt administrate din nou de catre instanja de judecata, cu excepfia situa|;iei in care judecatorul apreciaza ca readministrarea este necesara pentru aflarea adevarului §i justa solu^ionare a cauzei. Instanfa este datoare sa intrebe parfile daca in^eleg sa conteste probele din faza de urmarire penala, iar daca acestea nu sunt contestate, in principiu nu le readministreaza, ci doar le apreciaza. In cursul urmaririi penale, cererea de probe se admite sau se respinge, motivat, prin ordonanfd, iar in cursul judeca^ii prin mcheiere. Organele judiciare pot respinge cererea privind administrarea unei probe in urmatoarele situapi: a) cand proba este nerelevantd in raport cu obiectul probafiunii (corespondentul „neconcludentei” din Codul de procedura penala anterior). Relevanfa xmei probe consta in aptitudinea acesteia de a duce la aflarea adevarului in cauza. Este irelevant a se face proba asupra aspectelor consacrate prin prezumfii legale abso­ lute [spre exemplu, daca faptuitorul este minor sub 14tani, cererea de a se dispune efectuarea imei expertize pentru a se stabili daca ace^ta a avut sau nu discemamant in savar§irea faptei va fi respinsa, intrucat art. 111 alin. (1) din Codul penal prezuma absolut lipsa acestuia, stabilind ca un asemen|ia minor nu raspunde pe­ nal]. Relevan^a probei trebuie apreciata intotdeauna prin raportare la ceea ce se incearca, in concret, a se dovedi. Exista situa|ii in carejdecizia de admitere sau de respingere a cererii privind administrarea unei probe depinde de aspectul ce se urmarefte a fi probat. Spre exemplu, in cazul unei infracpuni de trafic de persoane, cererea inculpatului de a fi ascultata persoana vatamata spre a se dovedi ca aceasta §i-a dat acordul la comiterea infrac^iunii (§i, deci, ca fapta nu constituie infiracpune) va trebui respinsa ca irelevanta, intrucat, potrivit art. 210 alin. (3) din Codul penal, consimfam^ntul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificative. In schimb, aceea^i cerere formulata de procuror va trebui admisa, daca tinde sa probeze ca acordul victimei a fost rezultatul inducerii sale in eroare

IV. Probele §i mijloacele de proba

85

de catre faptuitor, aceasta fiind una dintre modalitatile normative de savar§ire a infractiuniit^i; b) cdnd se constatd cd au fast administrate probe su ficiente cu privire la acea imprejurare („inutilitate”). O proba poate fi relevanta, dar inutila; spre exemplu, daca im numar mare de martori oculari relateaza o anumita imprejurare §i se observa doar contradictii neinsemnate intre declaratiile acestora, faptul poate fi considerat dovedit, fara a mai fi utila audierea altor martori oculari; c) cdnd proba nu este necesard, fiind vorba de un fapt notoriu. In aceasta situafie, exista, practic, o dispensa de proba, cererea de administrare a probei urmand a se respinge atunci cand ea tinde la dovedirea unui fapt cunoscut de un cerc foarte larg de persoane (spre exemplu, nu se dovede^te in cauza penala legea gravita|iei); d) cdnd proba este imposibil de obfinut. Pot fi incluse aici atSt aspectele care tin de dovedirea unor imprejurari contrare concepfiilor noastre despre via|a §i societate (spre exemplu, este imposibil de obfinut o proba din care sa rezulte ca infracfiunea a fost comisa prin farmece), cat §i cele pentru care au disparut din realitatea obiectiva elementele materiale apte sa le demonstreze (spre exemplu, este imposibil de efectuat o expertiza contabila in legatura cu activitatea desfa§urata de o societate comerciala, in condifiile in care arhiva acesteia a luat foe §i a fost distrusa in intregime); e) cdnd cererea este formulatd de o persoand neindreptdfitd. Cei indreptatiti sa solicite administrarea de probe sunt procurorul, par|ile §i persoana vatamata, in cursul judecatii, respectiv partile §i subiectii procesuali principali, in cursul urmaririi penale^^l Spre exemplu, se va respinge cererea de audiere a unui martor pe care o formuleaza, in nume propriu, interpretul; f) cdnd proba este contrard legii. Spre exemplu, este interzisa de lege supravegherea tehnica, prin interceptarea comunicafiilor, a raportului dintre avocat |i persoana pe care o asista sau reprezinta, in ipoteza in care nu exista date ca avocatul pregate§te sau savar§e§te o infractiune [art. 139 alin. (4) din Codul de procedura penala].

De asemenea, in cazul uciderii unei persoane, solicitarea inculpatului de a se administra probe spre a se dovedi ck fapta a fost comisa la cererea explicita, serioasa, con§tientS §i repetata a victimei, care suferea de o boala incurabila cauzatoare de suferinfe permanente §i greu de suportat, va trebui admisa, intrucat tinde a proba comiterea infracjiimii de la art. 190 din Codul penal (uciderea la cererea victimei), §i nu a celei de la art. 188 din Codul penal (omorul), chiar daca consim^amantul victimei unei infracfiuni contra vie^ii nu reprezinta cauza justificativa. P' Prin excep^ie, in cursul urmaririi penale, procurorul formuleaza o cerere de probatoriu atunci cand sesizeaza judecatorul de drepturi §i libertafi pentru aplicarea procedurii audierii anticipate (art. 308 din Codul de procedura penala).

86

Partea generala

§4. Principiul loialitatii administrarii probelor Potrivit acestui principiu, este oprit a se intrebuinfa violence, ameninfdri, alte mijloace de constrdngere, presiuni, indemnuri sau promisiuni in scopul obfinerii unor probe. Prin violenta se mtelege orice forma de violenta fizica sau psihica exercitata de organul judiciar. Amenintarile §i mijloacele de constrangere pot imbraca forma ilicitului penal, dar pot sa constea §i intr-o conduita aparent legala a organelor judiciare penale. Spre exemplu, s-ar incalca principiul loialitatii admi­ nistrarii probelor atunci cand procurorul ar promite inculpatului ca va incheia un acord de recunoa§tere a vinovatiei, dar numai sub conditia ca acesta sa dea declaratii despre o alta persoana cu privire la care nu exista suficiente dovezi ca a participat la savar§irea infrac^iunii. O alta components a principiului este reprezentata de interdicfia de a fi utilizate metode sau tehnici de ascultare care afecteazd capacitatea persoanei de a-§i aminti §i de a relata in mod con§tient §i voluntar faptele care constitute obiectulprobei (spre exemplu, prin hipnoza)^^l Interdictia are caracter absolut, in sensul ca opereaza chiar daca cel ascultat §i-ar da consimtamantul la folosirea de asemenea procedee [art. 101 alin. (2) din Codul de procedura penala]. O reglementare importanta in materia administrarii probelor o reprezinta §i regula conform careia nu este permisd provocarea sdvdr§irii sau continudrii sdvdr§irii unei infracfiuni in scopul obfinerii de probe. Interdictia se aplica atat organelor judiciare, cat §i persoanelor care lucreaza pentru acestea (investigatori sub acoperire, investigatori cu identitate reala, colaboratori). Principiul loialitatii administrarii probelor are reverbera|;ie pe intreg parcursul procesului penal, iar diferite dispozitii ale Codului de procedura penala sunt menite a garanta respectarea lui^^^. El va fi avut in vedere de judecatorul de camera preliminara atunci cand verifica legalitatea administr^ii probelor in cursul urmaririi penale, dar §i de instanta atunci c^nd se propun se administreaza probe in cursul judecatii. \ Sanctiunea nerespectarii acestui principiu, ca de altfel a oricarei abateri de la regula ca probele trebuie obtinute prin mijloace legale, !este excluderea probelor ilegale (art. 102 din Codul de procedura penala). Dispozitiile Codului de procedura penala actual introduc, cu caracter de noutate fata de reglementarea anterioara, sancfiunea excluderii in cazul probelor derivate, daca acestea provin in mod direct din cele nelegale §i nu puteau fi obti­ nute in alt mod. Probele derivate sunt cele care decurg din alte probe; ele nu vor [‘1 In strSnsa legatura cu acest principiu se afla dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul de procedxira penalS, care stabilesc ca organul judiciar poate asculta o persoanS care se afla intr-o situa|ie ce pune la indoiala capacitatea sa de a fi martor doar atunci cSnd se constatS ca „este capabila sa relateze in mod con§tient (s.n.) fapte §i imprejurari de fapt conforme cu realitatea”, PI Spre exemplu, art. 110 alin. (5) din Codul de procedura penala fixeaza, §i cu acest scop, regu­ la ca, in cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audiovideo.

IV. Probele §i mijloacele de proba

87

putea fi folosite in procesul penal daca, fara proba ilegala din care deriva in mod direct, nu ar fi putut fi obtinute. Spre exemplu, in situatia in care un investigator sub acoperire ar determina o persoana sa comita o infractiune de dare de mita, probele derivate obtinute in urma surprinderii in flagrant a functionarului mituit nu pot fi folosite in cauza penala.

§5. Aprecierea probelor In aceasta privinta functioneaza in continuare principiul liberei aprecieri, potrivit caruia probele nu au o valoare dinainte stabilita, ci se evalueaza prin coroborare intre ele. Potrivit dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta poate sa pronunte condamnarea numai atunci cand are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice mdoiala rezonabila. Coroborand acest text cu dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, rezulta ca regula de mai sus vizeaza in realitate orice hotarare de tragere la raspundere penala (at^t condamnarea, cat §i renuntarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei). Dispozitiile legii fixeaza §i ipoteze in care hotara^rile judecatore§ti penale nu se pot intemeia pe anumite probe §i mijloace de proba, astfel; - conform art. 103 alin. (3) din Codul de procedura penala, solutiile de condaninare, renuntare la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei nu pot fi adoptate atunci cand s-ar baza, in mod determinant, pe declaratia investigatorului, a colaboratorului sau a martorului protejat; - potrivit art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala, condamnarea, renunfarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei nu pot avea la baza probe clasificate, daca aparatorului inculpatului nu i s-a acordat acces la acestea; - conform art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotar§rea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile §i concluziile expertizei efectuate de un expert incompatibil.

Sectiunea a 2-a. Audierea persoanelor Persoanele care pot fi audiate in procesul penal sunt suspectul, inculpatul, per­ soana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul §i expertul. Audierea se va realiza prin interpret autorizat atunci cand persoana nu intelege, nu vorbe^te sau nu se exprima bine in limba rom^na, respectiv cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special, daca persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta (in aceste din urma cazuri, comunicarea se poate face §i in scris). Prin excepfie, audierea poate avea loc in prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, in situatia in care

gg

Parteag e n e r a l a ______________________

se luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura un interpret autorizat (spre exemplu, pentru ca nu exista interpret autorizat pentru vorbit de inculpat); organul judiciar are msa obligatia de a relua audierea tin interpret sau prin intermediul unei persoane care are capacitatea de a comunica limbajul special, imediat ce aceasta este posibil.

gl. Audierea suspectului sau inculpatului pomind de la presupunerea normala ca suspectul sau inculpatul cunoa§te cel jnai informatiile privitoare la infractiunea de a carei savar§ire este acuzat, legea a inscris declaratiile acestuia intre mijloacele de proba. Corelativ, pentru Qfganele judiciare s-a fixat indatorirea de a-1 chema pe suspect sau inculpat spre H ascultat in diferite momente procesuale, spre exemplu: dupa ce s-a dispus ^ojitinuarea in personam a urmaririi penale, dupa punerea in mi§care a actiunii eixale? in ipoteza luarii oricarei masuri preventive, ori de cate ori este necesar in cursul judecatii in prima instanta §i in apel. procedura de ascultare!audiere este compusa dintr-un cumul de reguli tactice i pfocedurale. Astfel, la inceputul primei audieri, organul judiciar il intreaba pe s^gpect sau inculpat cu privire la nume, prenume, porecla, data §i locul na§terii, codul numeric personal, numele §i prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, s itu a tia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul, adresa unde locuie^te efectiv §i adresa la care dore§te sa ii fie comunicate actele de procediiT^j antecedentele penale, daca impotriva sa se desfa§oara un alt proces penal, daca solicita un interpret in cazul in care nu vorbe§te sau nu intelege limba romana Qii nu se poate exprima, precum §i cu privire la orice alte date pentru stabilirea s itu a tie i sale personale. La urmatoarele audieri, aceste intrebari se repeta doar daca organul judiciar considera necesar. \ Organul judiciar comunica apoi suspectului sau inculpatului calitatea in care este audiat, fapta ce formeaza obiectul cauzei §i incadrdrea juridica a acesteia §i li aduce la cuno§tinta drepturile §i obligatiile procesuale. In cursul urmaririi penale, ^epturile §i obligatiile i se comunica §i in scris, sub sem^atura, iar in cazul in care poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-yerbal despre aceasta. Atunci cand il asculta pe inculpat, organul judiciar trebuie sa ii aduca la ^yjjo§tinta §i posibilitatea de a incheia un acord de recunoa§tere a vinovatiei (in sityatiile in care legea permite aceasta), respectiv posibilitatea de a beneficia feducerea pedepsei prevazute de lege ca urmare a recunoa§terii invinuirii in c u rs u l judecatii. Suspectul sau inculpatul i§i poate exercita dreptul da a nu da declarafii. Pentru f a z a judecatii, legea prevede ca in aceasta situatie instanta dispune citirea declaratiilor pe care inculpatul le-a dat (eventual) anterior.

IV. Probele §i mijloacele de proba

89

Daca suspectul sau inculpatul este de acord sa dea declaratie, ascultarea propriu-zisa debuteaza cu lasarea acestuia sa declare tot ceea ce dore§te referitor la fapta de care este acuzat, dupa care i se pot pune intrebari. Cand considers necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze insemnari §i notite proprii. Daca inculpatul nu i§i aminte§te anumite fapte sau imprejurari ori cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta §i cele date anterior, judecatorul li cere explicatii §i poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. Atat inainte, cat §i in cursul audierii, suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul. Mai mult, in cursul audierii, el i§i poate exercita dreptul la tacere cu privire la oricare dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat, de unde rezulta ca acest drept implica atat refuzul de a da orice declaratie, cat §i refuzul de a da declaratii cu privire la oricare dintre chestiunile in legatura cu care este intrebat. In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi suspecti sau inculpati, ei vor fi audia^i pe rand, in faza de judecata, audierea fiecamia se face in prezenta celorlal^i, dar, atunci cand interesul aflarii adevarului o cere, instanta poate dispune audierea unui inculpat fara ca ceilalti sa fie de fata; in acest din urma caz, decla­ ratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa audie­ rea lor, iar inculpatul ascultat separat poate fi din nou audiat in prezenta celorlalti sau a unora dintre ei. Declaratiile se consemneaza in scris, cu indicarea orei la care a inceput ascul­ tarea §i a orei la care s-a incheiat, precum §i a intrebarilor adresate pe parcursul ascultarii, mentionandu-se cine le-a formulat. Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza; daca are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate in finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau inculpatului. Declaratia scrisa este semnata §i de organul judiciar in fata caruia a fost data, de grefier, de avocatul suspectu­ lui, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau par|ii responsabile civilmente, daca au fost prezenti, precum §i de interpret, daca este cazul. Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.

§2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile §i a partii responsabile civilmente Intrucat persoana vatamata, partea civila §i cea responsabila civilmente au fost implicate in comiterea infiractiunii, informatiile pe care acestea le fumizeaza organelor judiciare pot contribui la aflarea adevarului in cauza, motiv pentru care declaratiile lor constituie mijloace de proba.

Partea generala

La mceputul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate, partii civile sau celei responsabile civilmente acelea§i intrebM preliminare pe care le pune §i suspectului sau inculpatului, dupa care ii aduce la cuno§tinta drepturile §i obligatiile procesuale. In plus, persoana vatamata este informata asupra faptului ca, in cazul in care inculpatul va fi privat de libertate sau condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, ea poate fi incuno§tintata cu privire la punerea lui in libertate in orice mod. Audierea propriu-zisd. decurge in acelafi mod cu cea a suspectului sau incul­ patului, cu diferenta insa ca persoana vatamata, partea civila §i cea responsabila civilmente nu pot refuza sd dea declarafii.

§3. Audierea martorului Potrivit dispozitiilor art. 114 din Codul de procedura penala, martorul este definit ca orice persoana care are cuno§tinfd despre fapte sau imprejurdri de fapt care constitute probd in cauza penala. Martorii sunt denumiti „ochii §i urechile justitiei”, declaratiile lor fiind mijloace de proba aproape nelipsite in procesele penale. De altfel, legea consacra regula de principiu ca orice persoana poate f i audiatd in calitate de martor, sub singura condifie de a avea capacitatea de a depune mdrturie. Prin urmare; - pot fi audiati ca martori §i minorii sub 14 ani, ascultarea lor avand loc in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia minoml ii este incredintat spre cre§tere fi educare, iar daca este necesar, va asista §i un psiholog; - pot fi audiate in calitate de martor §i persoanele care au intocmit proceseverbale in temeiul art. 61-62 din Codul de procedura penala (organele de constatare, comandantii de nave §i aeronave); > - calitatea de martor are int^ietate fata de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti saU al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele §i imprejurarile de fapt p i care persoana le-a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate; ", - au capacitatea de a depune marturie §i so|ul, fostul i^ot, ascendentii §i descendentii, fi-atii §i surorile suspectului sau inculpatului, numai ca nu sunt obligati in acest sens, putdnd refuza sd dea declarafie. Atunci cand sunt mai multi suspecti sau inculpati, persoana care indepline§te una dintre calita^ile de mai sus in raport cu imul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obliga^ia de a depune marturie §i impotriva celorlalti, daca declara|ia nu poate fi limitata doar la ace§tia din urma. Persoanele care au dreptul de a refuza sa declare ca martor pot depune martu­ rie daca doresc, ipoteza in care simt msa obligate sa relateze adevarul, fiindu-le aplicabile dispozi|iile privitoare la drepturile §i obligatiile martorilor.

IV. Probele §i mijloacele de proba

91

Legea [art. 115 alin. (2)-(3) din Codul de procedura penala] prevede insa ca persoana care se afla mtr-o situatie ce ii pime la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a fi martor (spre exemplu, sufera de o boala psihica) poate fi audiata doar atunci cand organul judiciar constata ca este capabila sa relateze in mod con§tient fapte §i imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Prin urmare, nici chiar in cazul acestor persoane nu este exclusa posibilitatea de a fi ascultate ca martori, sub conditia insd d e a f i capabili sd relateze con§tient fapte verosimile. Nu au capacitatea de a f i martor partile §i subiectii procesuali principali; in cazul persoanei vatamate, aceasta poate fi insa ascultata ca martor in ipoteza in care in§tiinteaza organul judiciar ca nu dore§te sa participe la procesul penal [art. 81 alin. (2) din Codul de procedura penala]. Legea consacra §i unele limitdri in privinta declaratiilor martorilor. Astfel; a) nu pot face obiectul declaratiilor de martor faptele sau imprejurarile al caror secret ori confidentialitate poate fi opusa, prin lege, organului judiciar. Potrivit dispozitiilor art. 306 alin. (6) din Codul de procedura penala, secretul profesional §i bancar nu p ot f i opuse procurorului dupd mceperea urmdririi penale, cu excepfia secretului profesional al avocatului. De aici rezulta ca, practic, singurul tip de secret opozabil intotdeauna organului judiciar este secretul profesional al avocatului; b) martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstante personale §i de familie, cu exceptia cazului in care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului (spre exemplu, optiunile politice sau ideologice ale martorului ar putea prezenta interes intr-o cauza privitoare la o infiractiune de actiuni impotriva ordinii constitutionale). Martorii au o serie de drepturi §i obligatii legate de desfa§urarea procesului penal. Drepturile martorului sunt: - dreptul de a fi supus masurilor de protectie §i de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege; - dreptul de a nu se acuza. Astfel, daca o persoana ascultata anterior ca martor a devenit suspect sau inculpat, declaratiile date anterior, in calitate de martor, nu pot fi folosite impotriva sa^^^; - dreptul de a ataca sentinta cu apel, in ceea ce prive§te cheltuielile judiciare §i indemnizatiile ce i se cuvin. Martorul are §i urmatoarele obligatii: - de a se prezenta in fata organului judiciar care 1-a citat la locul, ziua §i ora aratate in cita^ie - sub sanctiunea emiterii unui mandat de aducere impotriva sa;

Pentru a se putea verifica respectarea acestui drept al martorului, art. 118 din Codul de pro­ cedura penala obliga organul judiciar sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declarafiei martorului, calitatea sa procesuala anterioara.

92

Partea generala

- de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat - sub sanc|iunea amenzii judiciare; - de a depune juramant sau declaratie solemna; - de a spune adevarul - sub sanctiunea de a fi acuzat pentru savar§irea infrac]:iunii de marturie mincinoasa. Ascultarea martorului debuteaza cu acelea§i intrebari preliminare care se pun §i partilor subiectilor procesuali principali. Martorului i se comunica obiectul cauzei, calitatea in care este audiat §i faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor. Este apoi intrebat daca este membru de familie sau fost so\ al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celorlalte par^i, daca se afla in relatii de prietenie sau de du^manie cu aceste persoane, precum §i daca a suferit vreo paguba in urma savar§irii infractiunii, dupa care i comunica drepturile §i obligatiile procesuale. Martorul depune juramant religios sau declarafie solemna, ale caror formule sunt prevazute de art. 121 din Codul de procedura penala. Martorul este lasat sa declare tot ceea ce §tie in legatura cu faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus, apoi i se pot adresa intrebari. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa il citeasca in instanta, procurorul §i partile avand dreptul sa il examineze, iar instante putand retine inscrisul la dosar, in original sau in copie. Daca martorul nu i§i mai aminte§te anumite fapte sau imprejurari ori ca^nd exista contraziceri intre declaratiile facute in instanta §i cele date anterior, dupa ce martorul a fost lasat sa declare tot ceea ce §tie, se poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. Fiecare martor este audiat separat §i fara prezenta altor martori. In cursul judecatii, martorii audiati raman in sala, la dispozi|:ia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in §edin|:a respectiva. Daca instanta gase§te necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala de §edinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor. ; Declaratiile martorilor se consemneazd in scris, duj^a procedura prevazuta in cazul parjilor §i subiec|:ilor procesuali principali. !

§4. Audierea expertului Modul in care se realizeaza audierea expertului este reglementat intr-o maniera mult mai detaliata decat o facea Codul de procedura penala anterior. Ascultarea expertului se realizeaza fie de catre organul de urmarire penala (in faza urmaririi penale), fie de instan|a de judecata (in faza judeca^ii), potrivit dispozi^iilor referitoare la audierea martorilor. Audierea expertului se efectueaza atunci c^nd este necesara pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor sale. Daca expertiza s-a efectuat de catre o institufie

IV. Probele §i mijloacele de proba

93

medico-legala, institut sau laborator de specialitate, institutia va desemna pe unul dintre exper|;ii care au participat la expertiza spre a fi ascultat de cStre organele judiciare penale.

Sectiunea a 3-a. Perchezitia Perchezifiile sunt procedee probatorii prin intermediul carora se cauta inscrisuri, mijloace materiale de proba sau alte mijloace de proba care se afla in diferite locuri §i medii de stocare, ridicandu-se de la persoana sau institutia la care se gasesc. Percheziliile se efectueaza cu respectarea demnita|ii, fara a constitui ingerin|e disproportionate in via|a privata. Perchezifia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.

§1. Perchezitia domiciliara Perchezitia domiciliara presupune cercetarea de catre organul judiciar a locuinfei sau a oricarui spatiu delimitat in orice mod (spre exemplu, sediul unei societa|i comerciale), ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica, ori a bunurilor aflate in acesta. Perchezi|ia domiciliara poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua condifii: - exista o suspiciune rezonabila cu privire la savar^irea unei infrac|iuni de catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infiractiune; - se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea §i strangerea probelor cu privire la acea infrac|iune, la conservarea urmelor savar§irii infi:ac|iunii sau la prinderea suspectului ori inculpatuluit^l Perchezitiile domiciliare se pot dispune atat in cursul urmaririi penale, cat §i in cursul judeca^ii. In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se autorizeaza de catre judecatorul de drepturi §i libertati de la instan^a careia i-ar reveni competen^a sa judece cauza in prima instan^a sau de la instan|;a corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, la cererea acestuia. In cuprinsul cererii trebuie sa se indice: Legea nu mai prevede in mod explicit condi^ia ca urmarirea penala sa fi inceput in cauza, dar aceasta se deduce implicit din imprejurarea ca etapa actelor premergatoare nu mai exista, astfel ca, imediat dupa primirea actului de sesizare, daca nu se constata existen t unuia dintre cazurile de la art. 16 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta [art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala].

94

Partea generala

- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor sau persoanelor cautate in locuri mvecinate, descrierea acestor locuri; - indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savar§irea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori inscrisurilor ce au legatura cu o infractiune; - indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la savar§irea infractiunii ori urme ale savar§irii infractiunii; - numele, prenumele §i, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuie§te ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, precum §i indicarea urmelor savar§irii infractiunii ori a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat. Cererea se inainteaza impreuna cu dosarul cauzei §i se solutioneaza in camera de consiliu, in termen de 24 de ore, fara citarea par^ilor. Participarea procurorului este obligatorie. Judecatorul se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac. In caz de respingere, o noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare in acela§i loc poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute de judecator la momentul solutionarii cererii anterioare. Daca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi §i libertati o admite §i emite de indata mandatul deperchezifie. Intocmirea minutei este obligatorie. Incheierea §i mandatul de perchezitie cuprind: - denumirea instantei; - data, ora §i locul emiterii; , - nxmiele, prenumele §i calitatea persoanei care a eniis mandatul de perchezitie; - scopul pentru care a fost emis mandatul; - descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca este cazul, §i a locurilor invecinate acestuia; ' - numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re^dinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta; ' - numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut; - descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuie§te ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savar§irii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezi|;ionat; - semnatura judecatorului §i §tampila instantei. Mandatul de perchezitie nu poate depa§i, ca valabilitate, o perioada de 15 zile §i nu poate fi folosit decat o singura data.

IV. Probele §i mijloacele de proba

95

In cursuljudecdtii, instanta de judecata poate dispune, din oficiu sau la cererea procuromlui, efectuarea unei perchezitii domiciliare in vederea punerii in executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum §i in cazul in care exista suspiciuni rezonabile ca in locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Procedura de autorizare este similara celei din cursul urmaririi penale. Dupa emitere, mandatul de perchezitie se comunica procuromlui, care ia masuri pentru executarea acestuia. Perchezifia se efectueazd de procuror sau de organul de cercetare penald, care poate fi insotit de lucratori operativi. Perchezitia domiciliara nu poate fi inceputa inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau a cazului in care perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local deschis publicului la acea ora. Daca insa perchezitia a inceput in intervalul legal, ea poate fi continuata §i dupa ora 20,00. Este interzisa efectuarea in acela§i timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale in aceea§i cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei in care se desfa§oara simultan, in aceea§i cauza, mai multe perchezitii. Organul judiciar se legitimeaza §i inmaneaza o copie a mandatului persoanei la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar, in lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoa§te persoana la care se va efectua perchezitia §i, daca este cazul, custodeluii^l Persoanelor anterior aratate li se va solicita, inainte de inceperea perchezitiei, sa predea de bunavoie persoanele sau obiectele cautate, iar daca acestea se conformeaza, perchezitia nu se va mai efectua. De asemenea, acelora§i persoane li se aduce la cuno§tinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, inceperea perchezitiei se amana pana la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2 ore. In cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgen^, sau in cazul in care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate incepe §i inainte de expirarea termenului de 2 ore. Persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de incredere. Daca cel la care se face perchezitia este retinut ori arestat, va fi adus la perchezitie, iar in cazul in care nu poate fi adus, perchezitia se face in prezenta unui reprezentant ori a unui martor asistent. Prin exceptie, perchezitia poate incepe fara inmanarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum §i fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat ori a unei persoane de incredere, in urmatoarele cazuri:

Daca este vorba despre sediul unei persoane juridice, mandatul se inmaneaza reprezentantului acesteia sau, in lipsa lui, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercifiu care se aflS m sediu ori este angajat al persoanei juridice respective, iar daca este vorba despre autoritati sau institufii publice, reprezentantului acestora.

96

Partea generala

- cand este evident ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importan|a pentru cauza; - daca exista suspiciunea ca in spafiul in care urmeaza a se efectua perchezi|ia se afla o persoana a carei viafa sau integritate fizica este pusa in pericol; - daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii. Daca in spafiul unde urmeaza a fi efectuata perchezifia nu se afla nicio persoana, perchezitia se va efectua in prezenta unui martor asistent, iar copia mandatului de perchezi|ie se va inmana de indata ce este posibil. Organele judiciare care efectueaza perchezi|ia pot folosi forj:a, in mod adecvat §i proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu: - dacS exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenfa armata sau alte tipuri de violenfa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor; - in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile organelor judiciare de a patrunde in domiciliu. In cazul in care, in timpul perchezi^iei, se constata ca au fost transferate probe, date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de perchezi^ie ini|ial este valabil §i pentru aceste locuri, continuarea efectuarii perchezi^iei fiind incuviin^ata de procuror. Organul judiciar care efectueaza perchezi|ia are dreptul sa deschida, prin folosirea for^ei, incaperile, spa|;iile, mobilierul §i alte obiecte in care s-ar putea gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele ca^utate, in cazul in care posesorul acestora nu este prezent sau nu dore§te sa le deschida de bunavoie. Organul judiciar este obligat sa se limiteze numai la ridicarea obiectelor §i inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala. Cu toate acestea, obiectele sau inscrisurile a caror circulatie ori detinere este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savar§irea imei infrac|;iuni pentru care ac^iunea penala se pune in mi§care din oficiu se ridica intotdeauna. Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate §i persoanelor prezente, pentru a fi recunoscutf §i a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza §i s^ sigileaza. Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete | i sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii, Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui custode, punandu-i-se in vedere ca are obligapa de a le pastra §i conserva, precum §i de a le pune la dispozi^ia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub sancfiimea prevazuta la art. 275 din Codul penal^^l Activita^ile desfa§urate cu ocazia efectuarii perchezi|iei sunt consemnate intr-un proces-verbal. O copie a acestuia se lasa persoanei la care s-a facut perchezipa sau de la care s-au ridicat obiectele §i inscrisurile ori uneia dintre persoaInfractiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de Jnscrisuri.

IV. Probele §i mijloacele de proba

97

nele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) din Codul deprocedura penala care au participat la perchezi^ie. Procesul-verbal va cuprinde: - numele, prenumele calitatea celui care il incheie; - numarul §i data mandatului de perchezifie; - locul unde este incheiat; - data §i ora la care a inceput §i ora la care s-a terminatperchezitia, cu menfionarea oricarei intremperi intervenite; - numele, prenumele, ocupa^ia §i adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezi|iei, cu men|ionarea calita|ii lor; - efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezifia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezi|:ie; - descrierea amSnun^itS a locului §i condi^iilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infrac^iunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor amanun|ita, pentru a putea fi recunoscute; - men^iuni cu privire la locul §i condi^iile in care suspectul sau inculpatul a fost prins; - obiec|iile §i explica|;iile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei, precum §i mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; - menfiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare; - menfiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar§it de cel care il in­ cheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost prezent, precum §i de persoanele care au prezente la efectuarea perchezitiei. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refliza sa semneze, se face mentiune despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna. Locul in care se desfa§oara perchezitia, persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezi|;iei pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo. Fotografiile sau inregistrarile se ata§eaz& la procesul-verbal. Obiectele ori inscrisurile ridicate care constitute mijloace de proba sunt ata§ate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^r§irii infractiunii se ridica §i sunt conservate. Obiectele, inscrisurile §i urmele ridicate, care nu sunt ata§ate la dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala §i se ata§eazS la dosar. Mijloacele materiale de proba se pastreazS de organul de urmarire penala sau de instan^a de judecata la care se gSse§te dosarul, pSna la solu^ionarea definitiva a cauzei. Obiectele care nu au legSturS cu cauza se restituie persoanei cSreia ii aparjin, cu excep|ia celor care sunt supuse confiscSrii. Obiectele ce servesc ca mijloc de

Partea generala

proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia acesteia de a le pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni aflarea adevarului.

§2. Perchezitia corporala Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a pamlui, a imbracamintei, a obiectelor pe care persoana le are asupra sa sau sub controlul sau la acel moment. Perchezitia corporala se dispune atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea ei vor fi descoperite urme ale infiractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezint^ importanta pentru aflarea adevarului in cauza. Perchezitia corporala se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii §i securitatii publice. Pot proceda la perchezitii corporale §i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul de procedura penala, in cazul infiractiunilor flagrante, §i comandantii de nave sau aeronave, in conditiile art. 62 din Codul de procedura penala. Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei i se solicita predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efectueaza, cu exceptia cazului cand ea este considerate in continuare utila pentru cautarea altor obiecte sau urme. Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa nu incalce demnitatea umana, sens in care ea se va efectua de catre o persoana de acela§i sex cu cea perchezitionata. Despre efectuarea perchezitiei corporale se intocme§te proces-verbal, o copie fiind lasata celui perchezitionat. In procesul-verbal se indica: - numele §i prenumele persoanei perchezitionate;« - numele, prenumele §i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia; - enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei; - locul unde este incheiat; ■ - data §i ora la care a inceput §i ora la care s-a terminat perchezitia, cu mentionarea oricarei intremperi intervenite; ; - descrierea amanuntita a locului §i conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infrac|;iunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; - menliuni cu privire la locul §i conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost gasit. Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar^it de cel care il incheie §i de persoana perchezitionata. Daca cel perchezitionat nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta §i despre motivele imposibilitatii sau refijzului de a semna.

IV. Probele §i mijloacele de proba

99

Cu privire la obiectele sau mscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la perchezitia domiciliara.

§3. Perchezitia unui vehicul Perchezitia unui vehicul consta in examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. Ea se dispune atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea ei vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza. Perchezitia vehiculelor se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii §i securitatii publice. in cazul infractiunilor flagrante, pot proceda la asemenea perchezitii §i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul de procedura penala, precum §i comandantii de nave sau aeronave, in condi|:iile art. 62 din Codul de procedura penala. Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei care folose§te vehiculul i se so­ licits predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezi^ia nu se mai efectueaza, cu exceptia cazului c^nd ea este considerata in continuare utila pentru cautarea altor obiecte sau urme. Despre efectuarea perchezitiei se intocme§te proces-verbal, o copie fiind lasata celui ce folose§te vehiculul respectiv. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda: - numele §i prenumele persoanei care folose§te vehiculul; - numele, prenumele §i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia; - enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei; - locul unde este incheiat; - data §i ora la care a mceput §i ora la care s-a terminat perchezitia, cu mentionarea oricarei mtreruperi intervenite; - descrierea amanuntita a locului §i condi$iilor m care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; - mentiuni cu privire la locul §i conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost gasit. Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar§it de cel care il incheie §i de persoana care folose§te vehiculul. Daca nu poate sau refiiza sa semneze, se face men^iune despre aceasta fi despre motivele imposibilita^ii sau refuzului de a semna. Cu privire la obiectele sau inscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la perchezitia domiciliara. Astfel, obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt ata§ate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^firii infractiunii se ridica §i sunt conservate. Obiectele, inscrisurile §i urmele ridicate, care nu sunt ata§ate la dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala §i se ata§eaza la dosar.

100

Partea generala

Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gase§te dosarul, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin, cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii. Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia de a le pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni aflarea adevarului.

Sectiunea a 4-a. Expertiza §i constatarea

§1. Expertiza 1.1, Dispunerea expertize! Expertizele sunt procedee probatorii prin intermediul carora o persoana abilitata oficiala, numita expert, avand cuno§tinte de specialitate intr-un anumit domeniu (§tiinta, arta, tehnica etc.), efectueaza o serie de operatii specifi.ce pentru a lamuri, in procesul penal, anumite chestiuni de natura tehnica ce exced domeniului dreptului. Sunt cunoscute mai multe tipuri de expertiza, precum cea criminalistica (dactiloscopica, traseologica, balistica etc.), medico-legala, toxicologica, contabila, tehnica. Conform art. 172 din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se dispune atunci cand este necesara §i opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului m cauza. In principiu, expertiza este facultativd. Totu§i, legqa fixeaza §i ipoteze in care dispunerea §i efectuarea unei expertize devine obligatqrie. Spre exemplu, exper­ tiza medico-legala psihiatrica este obligatorie: < - in cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 §i 16 ani; - in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nasdut ori a fatului de catre mama; - cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discemamantului suspectului ori inculpatului in momentul savar§irii infracpunii ce face obiectul cauzei. in cursul urmaririi penale expertiza se dispune, la cerere sau din oficiu, de catre organul de urmarire penala, prin ordonanfd motivata, iar in cursul judecatii de catre instanfa, prin incheiere motivata. Cererea de efectuare a expertizei se formuleaza in scris, cu indicarea faptelor §i imprejurarilor supuse evaluarii §i a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.

IV. Probele §i mijloacele de proba

101

Ordonanta sau incheierea prin care se dispune expertiza trebuie sa indice faptele sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice §i sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul m care expertiza trebuie efectuata, precum §i institutia ori expertii desemnati pentru aceasta.

1.2. Desemnarea expertului. Drepturile §i obligatiile acestuia Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, in conditiile legii. Expertiza §i examinarea medico-legala se efectueaza in cadrul institutiilor medico-legale. Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin in­ cheierea instantei. De regula, se desemneaza un singur expert; prin excepfie, se pot desemna doi sau mai multi experti in cazurile in care, ca urmare a complexitatii expertizei, sunt necesare cuno§tin|e specializate din discipline distincte. Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea expertului (sau a expertilor) se face de catre acea institutie. Partile §i subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. In cazul in care expertiza este dispusa de instanta, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta sa participe la efectuarea expertizei. Expertului ii sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64 din Codul de procedura penala, iar daca totu§i expertul aflat intr-o asemenea situatie a fost desemnat in cauza, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile §i concluziile sale. Legea prevede §i ca nu poate fi desemnata din nou ca expert persoana care a avut aceasta calitate in aceea§i cauza, cu exceptia situa|iei in care este recomandata de parti sau de procuror. Expertul are o serie de drepturi, anume: - sa refuze efectuarea expertizei pentru acelea§i motive pentru care martorul poate refiiza sa depuna marturieC*^; - sa ia cuno§tinta de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei; - sa ceara lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la faptele ori imprejurarile ce trebuie evaluate; De§i art. 175 alin. (1) din Codul de procedura penala enumera acest drept printre cele ale expertului, apreciem totu§i cS este mai degraba vorba despre o necorelare legislativS. Martorul are dreptul de a refuza s& depuna marturie atunci cand are calitatea de so^, fost so|, ascendent, descendent, frate sau sora cu suspectul sau inculpatul. Dintre toate aceste ipoteze, se poate vorbi, eventual, despre un drept al expertului de a refuza expertiza numai atunci cand are calitatea de fost so| al suspectului sau inculpatului, in celelalte situa^ii el fiind oricum incompatibil [in temeiul art. 174 raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]. Dar, chiar §i atunci cand are calitatea de fost so^, este mult mai probabil ca expertul va fi recuzat pentru incidenfa cazului de incompatibilitate de la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.

102

Partea generala

- sa ceara lamuriri partilor §i subiectilor procesuali principali, cu incuviintarea in conditiile stabilite de organele judiciare; - dreptul la onorariu pentru activitatea depusa in vederea efectuarii expertizei, pentm cheltuielile pe care ar txebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei; - dreptul de a beneficia de masuri de protectie, in conditiile prevazute la art. 125 din Codul de procedura penala. Corelativ, o b lig a 0 e expertului sunt: - de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat; - de a intocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit de organul judiciar care a dispus expertiza^^^; - de a expune o opinie imparfiala cu privire la faptele sau imprejurarile eva­ luate, in conformitate cu regulile §tiin^ei §i expertizei profesionale.

1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza Odata cu dispozitia de efectuare a expertizei, organul judiciar fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum §i expertul, daca deja a fost desemnat; la termenul fixat li se aduc la cuno§tinta acestora (precum §i procurorului, daca expertiza s-a ordonat de catre instanta) obiectul expertizei §i intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda §i li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observa^ii cu privire la aceste intrebari §i ca pot cere modificarea sau completarea lor. Parj;ile §i subiectii procesuali principali sunt incuno§tiafati, de asemenea, ca au dreptul sa ceara numirea cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei. Dupa ce examineaza obiec^iile §i cererile eventual formulate, organul de urmarire penala sau instanta pune in vedere expertul|ii termenul in care urmeaza a efectua expertiza, informandu-1, totodata, daca la acpasta vor participa subiectii procesuali principali sau partile. ^ Constatarile, clarificarile, evaluarile §i opinia expertiilui sunt consemnate, dupa efectuarea expertizei, intr-un raport. Daca simt mai mtjlti exper^i, se intocme§te un singur raport de expertiza; eventualele opinii separate se motiveaza in acela§i raport. Raportul de expertiza cuprinde: a) o parte introductiva, in care se arata organul judiciar care a dispus expertiza, data cand aceasta s-a dispus, numele §i prenumele expertului, obiectivele exper­ tizei, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza s-a realizat, f'] IntSrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare [art. 283 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penalS], precum §i rSspunderea civila a expertului sau a institu^iei desemnate sa o efectueze, pentru prejudiciile cauzate. In aceasta ipoteza, art. 176 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede §i posibilitatea inlocuirii expertului.

IV. Probele §i mijloacele de proba

103

dovada mcuno§tintarii partilor, daca au participat §i au dat explicatii m cursul expertize!, data intocmirii raportului de expertiza; b) o parte expozitiva, in care sunt descrise operatiile de efectuare a expertize!, metodele, programele §i echipamenteie utilizate; c) concluziile, prin care se raspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare §i se fac orice alte precizari §i constatari, in legatura cu acestea, rezultate din efectuarea expertizei. Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus expertiza. Daca expertiza s-a efectuat in lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali, acegtia sau avocatul lor sunt incuno§tintati cu privire la intocmirea raportului de expertiza §i cu privire la dreptul de a-1 studia. Expertul poate fi audiat atunci cand organul judiciar apreciaza ca este necesar pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor sale. Daca organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, va dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acela^i expert. Cand nu este posibila desemnarea aceluia§i expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert. De asemenea, se dispune efectuarea unei noi expertize atunci cand concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii ori cand sunt contradictii intre continutul §i concluziile raportului de expertiza, iar aceste deficiente nu pot fi inlaturate prin audierea expertului^’l

§2. Constatarea In ipotezele ce reclama urgenta, intrucat exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau daca este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanfd, efectuarea unei constatari. Data fiind premisa urgentei, constatarea nu se poate dispune in faza judecatii. Constatarea se va realiza de catre un specialist care fiinctioneaza in cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. Organul de urmarire penala stabile§te obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul §i termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea. Specialistul i§i expune opinia in cadrul unui raport de constatare, care va cuprinde descrierea operatiilor efectuate, a metodelor, programelor §i echipamentelor utilizate §i concluziile constatarii. Are valoarea unui raport de constatare §i certificatul medico-legal.

Cand organul de iirmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in condifiile legii.

104

Partea generala

Dupa finalizarea raportului de constatare se poate dispune §i efectuarea unei expertize, daca organul judicial apreciaza ca este necesara opinia unui expert sau daca concluziile constatarii sunt contestate.

Sectiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei §i reconstituirea

§1. Cercetarea locului faptei Cercetarea la fa|a locului reprezinta procedeul probatoriu reglementat de dispozi|iile art. 192 din Codul de procedura penala. Astfel, ori de cate ori este necesara constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru stabilirea adevarului, precum §i ori de cate ori exists suspiciuni cu privire la decesul unei persoane, organul de urmarire penala (in faza de urmarire penala) sau instan^a (in faza judecafii) poate dispune o cercetare la fa|a locului. Cu ocazia cercetSrii la fa|a locului, organul de urmarire penala sau instan^a de judecata poate dispune prezen^a medicului legist sau a oricaror persoane a caror prezen^a o considera necesara. Pe parcursul cercetarii, se poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde aceasta se efectueaza sa comunice intre ele sau cu alte persoane. Stabilirea rezultatelor cercetarii la fa|a locului se face intr-un proces-verbal, potrivit dispozi^iilor art. 195 din Codul de procedura penala, care trebuie sa cuprinda, pe l^nga men^iunile generale prevazute de art. 199 din Codul de procedu­ ra penalat‘3, urmatoarele: - indicarea ordonan|ei sau a incheierii prin care s-a dispus mSsura; - numele, prenumele persoanelor prezente §i caliibtea m care acestea participa; - numele §i prenumele suspectului sau inculpatufui, daca este cazul; - descrierea amanun^ita a situa^iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate §i a celor ridicate, a pozi^iei §i starii celorlalte ii|ijloace materiale de proba, astfel inc^t acestea sa fie redate cu precizie §i pe cit posibil cu dimensiunile respective. \ La procesul-verbal se pot anexa schi|e, desene, fotografii ori alte asemenea lucrSri. Potrivit dispozifiilor art. 199 alin. (1) din Codul de procediirS penala, procesul-verbal cuprinde: „a) numele, prenumele ?i calitatea celui care il incheie; b) locul imde este incheiat; c) data la care s-a mcheiat procesul-verbal; d) data §i ora la care a mceput §i s-a sf2r§it activitatea consemnatS in procesul-verbal; e) nxxmele, prenumele, codul numeric personal §i adresa persoanelor ce au fost prezente la tntocmirea procesului-verbal, cu men^ionarea calitafii acestora; f) descrierea amSnxmtita a celpr constatate, precum $i a mSsurilor luate; g) numele, preniraiele, codul numeric personal §i adresa persoanelor la care se refers procesul-verbal, obiecfiile §i explica^iile acestora; h) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale”.

IV. Probele §i mijloacele de proba

105

Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina §i la sfar§it de catre cel care il incheie §i de catre persoanele care au participat la cercetare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face mentiune despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a serrma.

§2. Reconstituirea Reconstituirea este un procedeu probatoriu care consta in reproducerea, in intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care a fost savar§ita fapta, in scopul de a verifica §i preciza anumite date^'l De§i nu este un procedeu de descoperire §i ridicare a inscrisurilor §i mijloacelor materiale de proba, fiind chiar considerate in literatura de specialitatef^^ o forma auxiliara a cercetarii la fafa locului, reconstituirea este analizata alaturi de celelalte procedee de descoperire §i ridicare, intrucat intre ele exista anumite aspecte comune: locul desfa§urarii, finalitatea activita|ii. Totodata, reconstituirea nu trebuie confundata cu experimentul judiciar, care este o metoda §tiin^ifica de cercetare, folosita atat in cadrul reconstituirii, cat §i in alte domeniif^l Reconstituirea este reglementata in dispozifiile art. 193 din Codul de procedura penala: Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la reconsti­ tuirea, in intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care s-a comis fapta, daca gase§te necesar pentru verificarea §i precizarea unor date sau probe admi­ nistrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru solutionarea cauzei. Reconstituirea se face in prezen^a suspectului sau inculpatului, intrucat el este cel care este pus sa repete modul in care a ac^ionat la comiterea faptei. Cand acesta se afla in vreuna dintre situa^iile de asistenta juridica obligatorie, reconstituirea se face in prezenfa lui, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituie, aceasta se efectueaza cu participarea altei persoane. Reconstituirea se realizeaza avand in vedere imprejurarile in care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. Daca declarative martorilor, par^ilor sau subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea se efectueaza separat pentru fiecare varianta a desfa§urarii faptei descrise de ace§tia. Reconstituirea se efectueaza astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice §i sa nu fie pusa in pericol viata G. A ntoniu , C. B ulai, Dicfionar de drept penal procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2011, p. 788. PI C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 528. I. N eagu , op. cit., p. 517.

106

Partea generala

sau sanatatea persoanelor. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune prezenta medicului legist sau a oricaror persoane a caror prezenta o considera necesara. Actul procedural al reconstituirii este consemnat intr-un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile generale prevazute de art. 199 din Codul de procedura penala, §i: - indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura; - numele, prenumele persoanelor prezente §i calitatea in care acestea participa; - numele §i prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul; - descrierea amanuntita a situa|:iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate §i a celor ridicate, a pozitiei §i starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie §i pe cat posibil cu dimensiunile respective; - consemnarea amanuntita a modului in care s-a desfa§urat reconstituirea. La procesul-verbal se pot anexa schite, desene, fotografii ori alte asemenea lucrari. Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina §i la sfar§it de catre cel care il incheie §i de catre persoanele care au participat la reconstituire. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face men^iune despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refiizului de a semna.

Capitolul al V-lea. Masurile preventive, masurile asiguratorii, restituirea lucmrilor §i restabilirea situatiei anterioare Sectiunea 1. Masurile preventive Masurile de preventie sunt masuri procesuale cu caracter de constrdngere, ce pot fi luate in legatura cu suspectul sau inculpatul §i prin care organul judiciar competent dispune privarea de libertate sau restrangerea libertatii celor doi participanti la procesul penal §i prin care se urmare§te realizarea scopului prevazut de lege pentru aceasta categorie de masuri. Masurile preventive sunt masuri privative sau restrictive de libertate. Dispozitiile art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala instituie cinci masuri pre­ ventive, dintre care doua (controlul judiciar §i controlul judiciar pe cautiune) pot include restrictii ale libertatii de mi§care, iar celelalte trei (retinerea, arestul la domiciliu §i arestarea preventiva) implica privarea de libertate.

§1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventie Pentru luarea masurilor de preventie trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii: 1. Sd existe probe sau indicii temeinice cd suspectul sau inculpatul a sdvdr§it o in/racfiune. Aceasta conditie generala este valabila pentru ansamblul masurilor de pre­ ventie. Verificand dispozitiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala, se constata ca legiuitorul folose§te sintagma „probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciimea rezonabila ca o persoana a savar§it o infractiune”. Probele sunt definite prin art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala. Spre deosebire de reglementarea anterioara, sintagma Jndicii temeinice’' nu este explicata. Legea nu arata nici ce trebuie inteles prin ,^uspiciune rezonabild”; apreciem ca este vorba despre o presupunere rationala, intemeiata pe elementele de fapt existente m cauza penala, care sa convinga un observator obiectiv §i independent cu privire la posibilitatea comiterii unei infractiuni de catre cel vizat prin masura pre-

ventiva^’^. C.E.D.O., Hotararea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell Unit, parag. 32.

Hartley c. Regatului

108

Partea generala

Din ansamblul reglementarii se observa insa ca singura masura de preventie care se poate dispune fa|a de suspect este cea a refinerii. Celelalte masuri preven­ tive (controlul judiciar, controlul judiciar pe cau|iune, arestul la domiciliu, arestarea preventiva) se pot lua numai fa|a de inculpat, adica fa^a de persoana impotriva careia s-a pus m mi§care acfiunea penala. in ceea ce prive§te conditiile pentru punerea in mi§care a ac|iunii penale, art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala impune sd existe probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infractiune, astfel incat putem afirma ca, pentru luarea unei masuri preventive, sintagma „indicii temeinice” este valabila numai in cazul re^inerii suspectului. In consecinta, aceasta conditie trebuie interpretata in sensul existentei probelor ca o persoana a savar§it infractiunea. 2. Mdsura de preventie sd fie necesard, legiuitorul definind, totodata, scopul acesteia. Scopul masurii preventive este reprezentat de asigurarea bunei desfa§urari a procesului penal, impiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmSrirea penala sau de la judecata ori prevenirea savar§irii unei alte infracpuni^'l In reglementarea actuala, caracterul necesar al masurii preventive constituie o condifie explicita, a carei indeplinire trebuie analizata de organul judiciar atunci cand ia masura. Prin urmare, este obligatoriu pentru organul judiciar ca, atunci cand evalueaza necesitatea masurii, sa stabileasca existenfa vreunuia dintre cei trei factori: fie se asigura astfel buna desfa§urare a procesului penal, fie inculpatul este impiedicat sa se sustraga urmaririi penale sau judecatii, fie se previne savar§irea unei alte infi-actiuni. Actul procesual prin care se ia masura preventiva trebuie sa fie motivat sub acest aspect. Organele judiciare sunt obligate a analiza periodic, in mod aprofiindat, daca subzista necesitatea unei anumite masuri preventive, cum ar fi arestarea, §i daca nu cumva se impune altemanfa cu o alta masura preyentiva privativa ori restrictiva de libertate apta sa asigure prezenta inculpatului la procedura judiciaraf^l 3. Sd nu existe vreuna dintre cauzele care impie^cd punerea in mi§care sau exercitare acfiunii penale, prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala. Nu se poate dispune o masura de preventie daca se ^onstata incidenta vreunuia dintre cazurile prevazute la art. 16 din Codul de procedura penala (spre exemplu, in ipoteza in care sunt temeiuri pentru luarea imei masuri de prevenfie dupa ce ['1 Spre deosebire de Codul de procedure anterior, art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala nu menJioneazS, ca scop al mSsurilor preventive, impiedicarea sustragerii de la executarea pedepsei. Apreciem ca IntemeiatS aceasta optiune a legiuitorului, intrucSt luarea unei mSsuri pre­ ventive pentru a-1 impiedica pe inculpat sa se sustraga de la executarea pedepsei ar aduce atingere principiului fundamental al prezum^iei de nevinovS^ie §i ar echivala cu o antepronxm^are. PJ C.E.D.O., cauza Jablonski c. Poloniei, HotSrarea din 21 decembrie 2000, parag. 83-84; csaza Lelievre c. Belgiei, HotarSrea din 8 noiembrie 2007, parag. 97.

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

109

s-au administrat probe cu privire la existenta infractiunii, insa, la un moment mult ulterior dupa savar§irea acesteia, se poate constata ca a intervenit prescriptia raspunderii penale, ceea ce impiedica dispunerea respective! masuri). 4. Masura preventivd sdfie proporfionald cu gravitatea infi'acfiunii refinute in sarcina suspectului sau inculpatului. Astfel, m dispozitiile art. 202 alin. (3) din Codul de procedura penala se prevede in mod expres ca „orice masura preventiva trebuie sa fie proportionals cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata”. Conditia proportionalitatii semnifica un just echilibru care trebuie mentinut intre masura preventiva §i gravitatea acuza|iei aduse suspectului sau inculpatului, astfel incat privarea sau restrangerea exercifiului unor drepturi pe parcursul procesului penal sa nu apara ca fiind prea aspra in raport de pericolul social concret pe care il prezinta fapta comisa. Indeplinirea acestei conditii se apreciaza de la caz la caz, in concreto. Cu titlu de exemplu, apreciem ca, in considerarea proportionalitatii, judecatorul nu poate dispune arestul la domiciliu sau arestarea preventiva a unui inculpat acuzat de o infractiune pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii^^l In conditiile in care exista o paleta indestulatoare de masuri de preventie, respectarea conditiei proportionalitatii asigura un echilibru efectiv, real intre interesul public ca procesul penal sa se desfa^oare in bune conditii §i exercitarea deplina a drepturilor fundamentale ale celui acuzat de savar§irea unei infractiuni^^l 5. Suspectul sau inculpatul sd fie ascultat prealabil ludrii mdsurii preventive. De§i aceasta cerinta nu este prevazuta prin art. 202 din Codul de procedura penala, ea se intalne§te in reglementarea fiecarei masuri preventive m parte, motiv pentru care apreciem ca reprezinta o conditie generala pentru luarea masurilor de preventie.

§2. Organele judiciare care dispun masuri preventive Masurile de preventie sunt enumerate, in ordinea gravitatii lor, in dispozitiile art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala, acestea fiind: refinerea, controlul judiciar, controlul judiciar p e caufiune, arestul la domiciliu §i arestarea preven­ tivd.

Precizam cS, spre deosebire de reglementarea anterioara, Codul de procedura penala nu instituie, pentru patru dintre cele cinci situa^ii de arest la domiciliu §i arestare preventiva, interdic^ia explicita a aplicarii masurii in cauzele privind infrac^iuni pedepsite altemativ sau exclusiv cu amenda. In doctrina s-a aratat, de altfel, ca este recomandabilS instituirea unor masuri cu grad diferen|iat de restrangere a liberta|ii individuale, astfel incat sa poata fi aleasa, in fiecare cauza penala concreta, acea masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai redusS constrangere (Gr. Theodoru, op. cit., p. 446).

110

Partea generaia

Ref:inerea poate fi dispusa numai in faza urmaririi penale, de cdtre procuror sau organul de cercetare penald^^\ Judecatoml sau instanta de judecata nu poate dispune retinerea; acest fapt nu il impiedica insa pe judecatoml de drepturi §i libertati, judecatoml de camera preliminara sau instanta de judecata sa dispuna privarea de libertate pentm o zi, dar prin masura arestarii preventive. Controlul judiciar §i controlul judiciar p e caufiune pot fi dispuse in cursul urmaririi penale, al camerei preliminare sau judecatii. In timpul urmaririi penale, aceste doua masuri se iau in principal de cdtre procuror. Prin exceptie insa, ele se pot dispune §i de cdtre judecatoml de drepturi §i libertdfi, daca acesta admite o cerere a inculpatului de inlocuire a unei masuri preventive mai aspre [art. 242 alin. (2) §i alin. (5) din Codul de procedura penala] sau daca respinge propunerea procuromlui de luare sau de prelungire a arestului la domiciliu ori a arestarii preventive [art. 219 alin. (9), art. 227 alin. (2), art. 237 alin, (2) din Codul de procedura penala]. In procedura de camera preliminary, cele doua masuri se pot lua de cdtre judecatoml de camera preliminara, iar in timpul judecatii, de cdtre instanfa de judecata. Revocarea acestei masuri preventive poate fi dispusa doar de organul judiciar care a dispus-o, astfel incat, daca in timpul urmaririi penale judecatoml de drep­ turi §i libertati, respingand propunerea de luare a masurii arestmi preventive, a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, doar judecatoml de drepturi §i libertati poate dispune revocarea. Ca element de noutate, actuala reglementare stabile^te ca aceste masuri preventive sunt luate pe o durata nedeterminata, in cursul urmaririi penale. Arestul la domiciliu §i arestarea preventivd pot fi dispuse in cursul urmaririi penale, al camerei preliminare sau al judecatii. In cursul urmaririi penale, aceste masuri se pot lua de cdtre judecatoml de drepturi §i libertdfi, in cursul camerei preliminare de cdtre judecatom l de camera prelimikard §i in timpul judecatii de cdtre instanfa de judecata.

§3. Actele prin care se pot dispune masu^le preventive \ Refinerea suspectului sau inculpatului se dispune prin ordonanfd. Controlul judiciar, controluljudiciar pe caufiune, arestul la domiciliu §i ares­ tarea preventivd se dispun, numai fata de inculpat, prin:

Potrivit art. 360 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazul constatarii unei infractiuni de audien|a, procurorul il poate refine pe suspect sau inculpat. Imfractiunea de audiente este cea care se comite in fa|a instanfei de judecata, insS judecata nu are ca obiect acea infracfiune (spre exemplu, intr-un dosar penal avand ca obiect un omor, martorul face declarafii mincinoase cu ocazia ascultarii sale de cStre instanta). Cauza privind infracfiunea de audienfa se trimite spre instrumentare procurorului competent, de unde rezulta ca ea se afla in faza urmaririi penale.

V. Masurile preventive gi alte masuri procesuale

111

- incheiere a judecatorului de drepturi libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata (spre exemplu, incheierea prin care judecatorul de drepturi §i libertati a dispus luarea masurii arestarii preventive sau incheierea prin care instanta de judecata, in cursul judecatii in prima instanta, a dispus luarea masurii preventive a arestului la domiciliu); - sentinta (spre exemplu, atunci cand, prin sentinta pronuntata pe fondul cauzei de catre prima instanta, se poate dispune, alaturi de condamnare, §i luarea masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpat); - decizie (spre exemplu, decizia prin care s-a admis calea de atac a contestatiei impotriva incheierii pronuntate in cursul judecatii in prima instanta, prin care a fost respinsa cererea formulata de procuror de luarea a masurii arestarii preven­ tive). Mentionam, totodata, ca actul prin care se dispune masura preventiva a con­ trolului judiciar §i a controlului judiciar pe cautiune de catre procuror, in faza de urmarire penala, este ordonanp.

§4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun masurile preventive Codul de procedura penala reglementeaza doua tipuri de cai de atac in materia masurilor preventive. Astfel: “ atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o ordonanta, calea de atac este pldngerea; - atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o incheiere, calea de atac este contestafia. A. Pldngerea se poate introduce impotriva ordonantei prin care procurorul sau organul de cercetare penala a dispus retinerea suspectului sau a inculpatului ori a celei prin care procurorul a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune. Daca plangerea se indreapta impotriva ordonantei de retinere, ea se solutioneaza, dupa caz, de procurorul care supravegheaza urmarirea penala (daca masura a fost luata de catre organul de cercetare penala), de prim-procurorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior (daca masura a fost luata de procuror). Plan­ gerea se introduce mai inainte de a expira durata retinerii §i se solutioneaza, prin ordonanfd, de indata (se subintelege ca mai inainte de a expira cele 24 de ore cat ar putea dura maxim retinerea, pentru ca altfel masura ar inceta de drept). Plangerea formulata impotriva ordonanfei prin care procurorul a dispus asupra controlului judiciar sau controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat se solu­ tioneaza, intotdeauna, de judecatorul de drepturi §i libertati de la instanta careia i-ar reveni spre solutionare cauza in fond.

112

Partea generala

Termenul de introducere a plangerii este de 48 de ore de la comunicarea ordonanfei. Plangerea se rezolva in camera de consiliu, cu citarea inculpatului, insa neprezentarea acestuia nu il impiedica pe judecator sa dispuna asupra masurii preventive. Daca inculpatul se prezinta, va fi ascultat. Participarea procurorului §i asisten|a juridica a inculpatului sunt obligatorii [art. 213 alin. (5) din Codul de procedura penalajf'^. Plangerea poate fi respinsa ori admisa de catre judecatorul de drepturi §i libertafi, prin incheiere motivata, in cel de-al doilea caz controlul judiciar dispus de procuror fiind revocat. B. Contestafia se poate exercita impotriva incheierilor prin care, in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminary sau al judeca|;ii, s-a dispus asupra masurilor preventive. Titularii caii de atac sunt procurorul §i inculpatul. In toate situafiile, termenul de exercitare este de 48 de ore §i curge, conform legii, de la pronunfarea sau, dupa caz, de la comunicarea incheierii. Pentru a stabili momentul de inceput al curgerii termenului, trebuie avuta in vedere reglementarea generala cu privire la actele prin care se dispune luarea masurii. Astfel, regula este aceea ca incheierea prin care se dispune luarea masurii de preven^ie se comunica inculpatului, respectiv procurorului, care au lipsit de la pronun|are, respectiv de la luarea masurii. Termenul de 48 de ore curge de la pronun^are pentru cei care au participat la pronuntarea incheierii §i de la comimicare pentru cei care au lipsit de la acest moment, Contesta|ia impotriva incheierii cu privire la masurile de preven|ie se solu|;ioneaza de judecatorul de drepturi §i libertati sau de judecatorul de camera preliminara de la instan|;a ierarhic superioara (cand masura s-a luat in cursul urmaririi penale sau al camerei preliminare) ori de catre inst^nta ierarhic superioara (daca masura s-a luat in timpul judeca^ii)t^l Contestafia f^rmulata impotriva incheierii pronuntate de judecatorul de drepturi §i libertati sau 4e judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casafie §i Justifie ori catre instanfa de judecata de la Inalta Curte de Casatie §i Justifie se solutione^a de completul competent potrivit legii. ’

Formularea legii („asisten{a juridica a inculpatului” - s.n.) este criticabilS, intmcSt prezenfa inculpatului nu este obligatorie. Or, ca institu^ie procesuaia, asisten^a juridicS presupune, intotdeauna, §i prezen^a inculpatului (I. N eagu , op. c it, p. 246). Apreciem cS o interpretare corectS a dispozi^iei legale impune intotdeauna participarea avocatului la solufionarea plangerii, indiferent cS inculpatul este prezent sau lipse?te. Se observS c5 exists situa^ii in care contestafia se solutioneazS de o instanfS care nu are competenta funcfionaia de control judecatoresc pe fondul caxjzei. Spre exemplu, dacS arestul la domiciliu este luat, in cursul judeca^ii de primS instanfS, de o judecatorie, contestafia impotriva incheierii se va judeca la tribxmal, de§i apelul impotriva sentinfei date pe fondul cauzei este de competen|a curfii de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penaia].

V. Masvirile preventive §i alte masuri procesuale

113

In cursul urmdririi penale alprocedurii de camera preliminard, contestatia se solutioneaza in camera de consiliu. Prezenta inculpatului este obligatorie, cu excep|ia situatiei in care acesta lipse§te nejustificat, este dispamt, se sustrage ori, din cauza starii de sanatate, din cauza de for|;a majora sau stare de necesitate, nu poate fi adus in fa|a judecatomlui. Spre deosebire insa de procedura luarii masurii preventive, in cazul contestatiei legea nu instituie obligatia judecatomlui de a-1 asculta pe inculpatul prezent. Participarea procurorului §i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii. In cursul judecafii, procedura de solufionare a contestatiei este in principiu aceea§i, dar pot fi seninalate §i unele particularitati. Astfel solu|;ionarea contestatiei se face in §edin|a publica.

§5. Verificarea legalitatii masurilor de preventie in camera preliminara Daca procuroml a dispus trimiterea in judecata a inculpatului fafa de care s-a luat o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara este obligat sa verifice, din oficiu, legalitatea §i temeinicia acesteia in maxim 3 zile de la inregistrarea dosarului, respectand in acela^i timp §i conditia ca verificarea sa fie facuta inainte de expirarea masurii. Cu ocazia verificarii, participarea procurorului este obligatorie, iar inculpatul va fi citat. Judecatorul de camera preliminara se pronunta prin incheiere, putand sa mentina masura [c^nd constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin sau au intervenit temeiuri noi - art. 207 alin. (4) din Codul de procedura penala] sau sa o revoce [cand au incetat temeiurile initiale §i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea masurii sau in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii - art. 207 alin. (5) din Codul de procedura penala]. In cazul masurii arestarii preventive §i a arestului la domiciliu, judecatorul de camera preliminara verifica periodic, din oficiu, legalitatea §i temeinicia masurii luate, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la ultima verificare, sub sanctiunea incetarii de drept a masurii.

§6. Verificarea legalitatii masiirilor de preventie in faza de judecata Judecatorul de camera preliminara are obliga|ia sa inainteze dosarul instanfei de judecata cu cel pu|in 5 zile inainte de expirarea masurii preventive. Instan|a verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei aces­ teia. Cu ocazia verificarii, inculpatul va fi citat.

114

Partea generala

Instanta se pronunta prin incheiere. Masura preventiva se va mentine cand se constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin ori ca au intervenit temeiuri noi care o justifica. Masura se revoca daca au incetat temeiurile initiale §i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea ei, precum §i in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive. Relativ la masurile preventive privative de libertate, dispozitiile art. 208 alin. (4) din Codul de procedura penala stipuleaza ca, in cursul judecatii, instanta este obligata ca, din oficiu, sa verifice periodic temeinicia §i legalitatea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, dar nu mai tarziu de 60 zile de la ultima verificare. Verificarea se face in §edinta publica. Inculpatul este adus in fata instantei, iar, prin exceptie, daca se afla intemat in spital §i din cauza starii sanatatii nu poate fi adus sau daca, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, verificarea se va face in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. Observam ca exista, sub acest aspect, o diferenta neta intre masurile preven­ tive restrictive de libertate §i cele privative de libertate. Astfel, masurile restrictive de libertate (controlul judiciar §i controlul judiciar pe cautiune) se iau in timpul urmaririi penale pe o durata nedeterminata, pana la sfar§itul acestei faze procesuale, daca nu sunt revocate, inlocuite sau inceteaza de drept. in camera preliminara §i in cursul judecatii, se verifica legalitatea §i temeinicia lor, la primirea dosarului. Prin urmare, aceste masuri au o functionalitate distincta pe faze ale procesului penal, de§i nu sunt dispuse pe un anxmiit termen. In schimb, durata masurii arestarii preventive §i a arestului la domiciliu este limitata, in cursul urmaririi penale, la maxim 30 de zile, putand fi prelungita de catre judecatorul de drepturi §i.libertati pana la dura.ta maxima de 180 de zile. In timpul procedurii de camera preliminara, arestarea verifica obligatoriu atat in termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, cat §i\periodic, in maxim 30 zile de la ultima verificare^’l De asemenea, in cursul judfcatii, arestarea se verifica, obligatoriu, atat la inregistrarea dosarului, cat §i periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile de la ultima verificare. Un aspect cu caracter de noutate il reprezinta, in Oeea ce prive§te arestarea preventiva, durata maxima a acesteia in cursul judecatii in prima instanta, durata care nu poate depa§i un termen rezonabil §i nu poate fi mai mare de jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege §i in niciun caz nu va putea depa§i termenul de 5 ani.

Precizam ca, in aceasta faza procesuala, precum §i in cursul judecatii, in urma verificarii, masura se poate menfine (legea nu folose§te termenul de prelungire, care este specific exclusiv urmaririi penale).

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

115

§7. Masurile preventive privite in special 7.1. Retinerea Retinerea este cea mai u§oara masura preventiva privativa de libertate. Poate fi dispusa numai de cdtre procuror §i de cdtre organul de cercetare penald (fiind, de altfel, §i singura masura preventiva pe care organul de cercetare penala o poate luat*]). Este singura masura preventiva ce poate fi luata nu numai fata de inculpat, ci §i fata de suspect, adica fata de persoana cu privire la care, din datele §i probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a sa^var§it o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile generale pentru luarea masurilor de preventie, reglementate m art. 202 din Codul de procedura penala, sunt §i conditii pentru luarea masurii retinerii. Inainte de luarea masurii, procurorul sau organul de cercetare penala are obligatia sd U asculte p e suspect sau inculpat, in prezenta aparatorului sau. Organul judiciar trebuie sa aduca la cuno§tinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un avocat [art. 209 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Totodata, legiuitorul a reglementat in detaliu §i dreptul aparatorului suspectului sau inculpatului de a fi in§tiintat de catre acesta cu privire la imprejurarea ascultarii sale, dar a limitat posibilitatea avocatului de a prelungi acest moment, intrucat, dupa incuno§tintare, aparatorul ales este obligat sa se prezinte in maxim 2 ore, in caz contrar procedura urmand a se desfa§ura cu aparator din oficiu. Durata maxima pentru retinere este de 24 de ore §i ea nu poate fi prelungita in nicio situatie. Apreciem ca ar fi fost utila reglementarea unui termen mai mare pentru retinere, inclusiv din perspectiva garantarii dreptului la aparare, insa prevederile art. 23 alin, (3) din Constitute impiedica aceasta modificareP^. Dispozitiile art. 209 alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala stipuleaza in mod expres ca in durata refinerii nu se includ timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar §i nici timpul cat acesta se afla sub puterea unui mandat legal de aducere in fata organului judiciar pentru audiere. Retinerea are intotdeauna caracter facultativ, chiar §i in cazul infiractiunilor flagrante. Retinerea se dispune prin ordonanfd, care trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile generale prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala. Daca masura a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta este obligat sa il informeze, de indata §i prin orice mijloace, pe procuror [art. 209 alin. (13) din Codul de procedura penala]. P' Potrivit art. 152 alin. (2) din Constitufia Romaniei, „nicio revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor §i a libertatilor fundamentale ale cetafenilor sau a garantiilor acestora”.

116

Partea generala

motivele care au determinat luarea masurii preventive, ziua ora la care aceasta incepe ziua §i ora la care se sfar§e§te. Suspectul sau inculpatul retinut are o serie de drepturi specifice, dupa cum urmeaza: - de a i se aduce de indata la cuno§tinta, in limba pe care o intelege, infiractiunea de care este suspectat §i motivele retinerii; - de a i se inmana un exemplar al ordonantei de retinere; - de a mcuno§tinta un membm de familie sau o alta persoana, la alegerea sa, despre masura re|inerii §i despre locul unde este retinut. Acest drept se poate exercita imediat dupa retinere. Incuno§tintarea se poate realiza personal sau de catre organul judiciar, in ipoteza in care suspectul sau inculpatul solicita el insu§i aceasta. Dreptul de a face personal incuno§tin|area nu poate fi refuzat decat pentru motive temeinice [art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala], caz in care apreciem ca obligatia de incuno§tintare subzista in sarcina organului judiciar, care trebuie sa o mdeplineasca tot imediat dupa refinere. Dispozi^iile art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala instituie o excep|ie de la dreptul de a face personal incuno§tin|area, nu de la insu§i dreptul de incuno§tin|;are, care nu poate fi suprimat. Exercitarea acestui drept poate fi numai intarziata, in mod excepfional, pentru motive temeinice §i pentru o durata de cel mult 4 ore [art. 210 alin. (6) din Codul de procedura penala]; - dreptul de a informa persoanele mai sus aratate despre schimbarea locului de refinere; - dacS cel retinut nu este cetafean roman, are §i dreptul de a incuno|tin^a sau de a solicita incuno§tin|area misixmii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetacean este sau, dupa caz, a unei organiza|;ii intema^ionale umanitare, daca nu dore§te sa beneficieze de asisten^a autorita^ilor din ^ara sa de origine, ori a reprezentan|ei organiza^iei Internationale competente, dac^ este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protec^ia unei astfel de or|anizatii; - dreptul de acces la asisten^S medicala de urgen^S; - dreptul de a face plangere impotriva ordonan|ei ^rin care s-a luat mSsura. Organele judiciare au obligatia de a-1 informa pe cel re|inut cu privire la aceste drepturi. Organul de cercetare penala sau procurorul are iireptul sa procedeze la fotografierea §i luarea amprentelor suspectului sau inculpatului retinut. In situafia in care, dupa ce s-a dispus re^inerea, procurorul considera necesara luarea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, este obligat sa inainteze judecatorului de drepturi §i liberta|:i propunerea de arestare cu cel pu|:in 6 ore inainte de expirarea masurii preventive a re|:inerii. Impotriva ordonan|;ei prin care se dispime re|;inerea se poate exercita, inainte de expirarea duratei acesteia, calea de atac a pldngerii, care se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala sau, dupa caz, prim-procurorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Acesta are

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

117

obligatia sa solutioneze plangerea de indata, adica m cel mai scurt timp (§i inainte de expirarea duratei de retinere). Apreciem ca in practica pot sa apara situatii dificil de rezolvat - spre exemplu, in caml in care masura preventiva a retinerii este dispusa de procuroml §ef al unui serviciu teritorial al Directiei Nationale Anticomptie, plangerea impotriva ordonantei trebuie solutionata de indata de catre procuroml din cadml stmcturii centrale (camia va trebui sa i se trimita cel putin o copie a dosamlui), astfel incat intervalul de timp de 24 de ore va deveni insuficient pentru rezolvarea tuturor activitatilor de urmarire penala.

7.2. Controlul judiciar Masura preventiva a controlului judiciar consta in supunerea inculpatului aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere caracterizat printr-o serie de obliga^ii pe care trebuie sa le respecte. Pentru luarea controlului judiciar nu este fixata vreo limita a pedepsei prevazute de lege pentru infrac^iunea de care inculpatul este acuzat, astfel ca masura poate fi dispusa in orice cauzd penald. Pentru ca aceasta masura sa poata fi luata, trebuie sa fie indeplinite condifiile generale prevazute de art. 202 din Codul de procedura penala §i, in plus, o condifie speciald, aceea a ascultarii prealabile a inculpatului. In acest scop, inculpatul va fi citat sau, daca se afla in stare de refinere, va fi adus in mod obligatoriu in fa|a procurorului Procuroml aduce inculpatului la cuno§tin^a infi-ac^iunea de care este suspectat [art. 212 alin. (2) din Codul de procedura penala] §i dreptul de a nu face nicio declarable, cu excepfia fimiizarii informatiilor privitoare la identitatea sa. Ascultarea se face numai in prezenfa avocatului, ales sau numit din oficiu, procuroml fiind obligat sa il informeze pe inculpat ca are dreptul la asisten|a juridicS. Daca inculpatul este refinut, el are dreptul de a-§i incuno§tin|a personal avocatul ales asupra aducerii sale pentm audierea prealabila controlului judiciar sau poate solicita procuromlui sa procedeze la incuno§tin|area avocatului; in orice caz, exercitarea personala a acestui drept nu poate fi refuzata decat pentm motive temeinice. Avocatul este obligat sa se prezinte la organul judiciar in termen de cel mult 2 ore de la incuno§tin|are, sub sancfiunea numirii unui avocat din oficiu, §i are dreptul de a comunica direct cu inculpatul, in condi^ii de confidenfialitate. In cursul urmaririi penale, procuroml dispune controlul judiciar prin ordonanfd motivatd, care se comunica inculpatului. In cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar poate fi luata §i de catre judecatoml de drepturi §i libertati (spre exemplu, in caz de inlocuire a masurii arestarii preventive). Masura preventiva a controlului judiciar poate fi dispusa, incheiere, §i de catre judecatoml de camera preliminary, in cursul procedurii de camera preliminara, sau de catre instanta in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii. Intmcat legea nu distinge, apreciem ca masura poate fi dispusa atat in cursul judecatii de

118

Partea generala

prima instanta, cat §i in cursul judecatii in apel. Judecatorul poate lua masura fie la propunerea procuromlui, fie din oficiu. Inculpatul se citeaza, iar daca se prezinta, va fi ascultat. Prezenta avocatului §i participarea procuromlui sunt obligatorii. Controlul judiciar se poate dispune p e o durata nedeterminatd, putand fi mentinut pana la terminarea procesului penal, intmcat legea nu prevede un termen maxim pentru aceasta masura preventiva (nici macar pentru situatia in care controlul judiciar include §i interdictia aplicata inculpatului de a depa§i o anumita limita teritoriala). Regimul de supraveghere se compune din trei obligatii ce se impun inculpatului §i alte unsprezece obligatii ce ii pot fi impuse acestuia. In cuprinsul dispozi|iilor art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala sunt enumerate expres §i limitativ obligatiile care trebuie impuse intotdeauna, §i anume: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi §i libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanfa, ori de cate ori este chemat; b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei; c) sa se prezinte la organul de politic desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politic sau ori de cate ori este chemat. Rezulta de aici ca, aceasta indatorire fiind obligatoriu a se impune atunci cand se ia controlul judiciar, organul de politic in a carei raza teritoriala locuie§te inculpatul trebuie sa intocmeasca un program de prezentare a acestuia la sediul politiei (spre exemplu, se poate stabili prezenta zilnica, de doua ori pe saptamana sau cu orice alta fi'ecventa care se apreciaza a fi necesara). Obligafiile ce pot fi impuse inculpatului, potrivit (|ispozi|iilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedura penala (avand deci caracter fapultativ), sunt urmatoarele: - sa nu depa§easca o anumita limita teritoriala, fixa^ de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia. In cadrul acestel, obligatii, inculpatului i se poate impune inclusiv interdictia de a parasi |ara sau o anumita localitate; - sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta; - sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; - sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infiractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar §i sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale; - sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfa§oare activitatea in exercitarea careia a savar§it fapta; - sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

119

- sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in special in scopul dezintoxicarii; - sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice; - sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar; - sa nu detina, sa nu foloseasca §i sa nu poarte arme; - sa nu emita cecuri. Analizand aceasta a doua categoric de indatoriri, observam ca obligatia de a nu depa§i limita teritoriala nu se impune intotdeauna, avand in vedere ca ceea ce se urmare§te nu este restrangerea posibilitatii de circulatie a inculpatului, ci ca procesul penal sa se desfa§oare in bune conditii. De asemenea, chiar daca obligatia a fost impusa inculpatului, ea nu are caracter absolut, caci inculpatul poate parasi tara sau localitatea respectiva daca, m prealabil, organul judiciar incuviinteaza aceasta. Pe de alta parte insa, sesizam §i ca, daca aceasta obligatie a fost stabilita in sarcina inculpatului, legea nu ii fixeaza totu§i o durata limita, de§i ne aflam in prezenta unei masuri ce implica o restrangere a libertatii constitutionale de circulatie. Pe parcursul controlului judiciar, regimul obligafiilor impuse inculpatului poate f i modificat, fie prin introducerea unor noi obligatii, fie prin inlocuirea sau incetarea celor dispuse anterior. Intotdeauna, audierea prealabila a inculpatului este obligatorie. In cursul urmaririi penale, modificarea regimului obligatiilor se realizeaza de catre procuroT, prin ordonanta, din oficiu sau la cererea inculpatului, iar in cursul camerei preliminare §i al judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta, prin mcheiere, la cererea motivata a procurorului, a inculpatului sau din oficiu.

7.3. Controlul judiciar pe cautiune Controlul judiciar pe cautiune este o masura preventiva ce consta in supunerea inculpatului aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere, caracterizat printr-o serie de obligatii, a caror respectare este garantata prin depunerea unei sume de bani, denumita cautiune. Luarea controlului judiciar pe cautiune presupune, pe langa toate condifiile valabile pentru controlul judiciar propriu-zis, §i o serie de condifii specifice, §i anume: - sa existe una dintre situatiile prevazute la art. 223 din Codul de procedura

penala^'J; - inculpatul sa depuna cautiunea. Masura se dispune in cursul urmaririi penale de catre piocmor, prin ordonanfd motivata, sau de catre judecatorul de drepturi §i libertati,/?rm mcheiere; in camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, prin mcheiere, iar in Vom detalia aceste situatii cu ocazia analizei masurii arestarii preventive.

120

Partea generala

cursul judecatii de catre instanta investita cu judecarea cauzei, prin mcheiere, sentintd sau decizie. Procedura luarii acestei masuri, ca §i caile de atac impotriva actelor prin care ea a fost dispusa sunt acelea§i ca m cazul controlului judiciar. Trebuie precizat ca §i inculpatul poate sa solicite luarea masurii preventive a controlului judiciar pe cautiune (spre exemplu, atunci cand fata de acesta s-a dispus masura arestarii preventive sau cea a arestului la domiciliu, poate solicita inlocuirea cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune). Pe timpul cat se afla sub control judiciar pe cautiune, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute de art. 215 alin. (1) din Codul de procedura penala §i i se poate impune respectarea uneia sau a mai multora dintre obligatiile prevazute de art. 215 alin. (2) din Codul de procedura penala. Regimul initial al obligatiilor se poate modifica, intocmai ca in cazul controlului judiciar. Caufiunea este suma de bani care garanteaza participarea inculpatului la procesul penal §i respectarea obligatiilor ce i-au fost impuse. Consemnarea cautiunii se realizeaza, pe numele inculpatului, fie prin depunerea sumei de bani la dispozitia organului judiciar, fie prin constituirea unei garantii reale mobiliare sau imobiliare in favoarea organului judiciar. In cazul in care inculpatul respecta obligatiile impuse §i nu se sustrage de la urmarire penala sau judecata, cautiunea se restituie. Valoarea cautiunii se stabile§te de catre organul judiciar care ia masura §i nu poate fi mai mica de 1.000 lei. Valoarea se determina in raport de gravitatea infractiunii, de situatia materials a inculpatului §i de obligatiile pe care acesta le are. Soarta cautiunii difera dupa faza procesuala in care se finalizeaza cauza. Astfel: a) Dacd procesul penal se finalizeaza in fiiza judecdfii: - atunci cand s-a exercitat §i o actiune civila §i instanta a admis-o, se va dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infrac|iune [art. 397 alin. (6) din Codul de procedura penala], indiferent de solutia adoptata in latura penala a cauzei; 'i, - daca inculpatul este cel obligat la cheltuieli judiciare, acestea se vor plati din cautiune. Analizand dispozitiile art. 274-276 din C^dul de procedura penala, rezulta ca inculpatul suporta cheltuielile judiciare in cat de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei, de renun|are la aplicarea pedepsei (fiind vorba, in toate cele trei situa|;ii, atat de cheltuielile judiciare avansate d? statf'^, cat §i de cele ale persoanei vatamate §i ale partii civile, daca acesteia din urma i s-a admis ac^iunea civila), daca a fost achitat §i obligat la repararea prejudiciului, daca s-a incetat procesul penal pentru existenfa unei cauze de nepedepsire sau pentru impacarea parfilor, daca a cerut continuarea procesului penal §i instan|a a pronunfat ulterior incetarea procesului penal, daca a exercitat apelul §i ulterior si 1-a retras ori i-a

Cu excepfia cheltuielilor privind avoca|:ii din oficiu §i interprefii desemnafi de organele judiciare.

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

121

fost respins. Plata din cautiune a clieltuielilor judiciare se realizeaza numai dupa plata despagubirilor civile, daca au fost acordate; - daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata acesteia din cautiune [art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala]. Ea se realizeaza insa numai dupa acoperirea despagubirilor bane§ti pentru repararea pagubelor, daca au fost acordate, §i dupa plata cheltuielilor judiciare, care au, in aceasta ordine, prioritate [art. 217 alin. (7) din Codul de procedura penala]. Semnalam ca plata amenzii din cautiune are intotdeauna un caracter subsidiar, intrucat, solutia fiind una de condamnare, ea va fi invariabil precedata de achitarea cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat; - atunci cand, pe parcursul procesului penal, controlul judiciar pe cautiune a fost inlocuit cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, intrucat inculpatul nu §i-a respectat, cu rea-credinta, obligatiile ce i-au fost impuse ori exista suspiciunea rezonabila ca a savar§it cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pus in mi§care actiunea penala impotriva sa, instanta dispune prin hotarare confiscarea cau|iunii [art. 217 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Confiscarea cautiunii pentru acest motiv nu depinde de solutia data fondului cauzei (condairmare, achitare, incetarea procesului penal). Ea opereaza insa numai daca nu s-a dispus plata din cautiune a despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare §i a amenzii, care au prioritate [art. 217 alin. (7), art. 399 alin. (8) din Codul de procedura penala]t^^; - conform art. 217 alin. (6) din Codul de procedura penala, in celelalte cazuri, cautiunea se restituie. Intrucat legea nu distinge, restituirea cautiunii intervine §i in caz de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii (desigur, avem in vedere suma ramasa dupa plata cheltuielilor judiciare, atunci cand nu s-au dispus nici plata despagubirilor civile §i nici confiscarea). Apreciem ca, pe langa situatiile de mai sus, restituirea cautiunii trebuie sa intervina §i in alte cazuri, pentru ratiuni de logica juridical spre exemplu, atunci cand masura preventiva este revocata pentru nelegalitate^] sau atunci cand, aresta­ rea preventiva fiind inlocuita cu masura controlului judiciar pe cautiune, incheierea de inlocuire este contestata §i contestatia admisa. b) Daca procesul se finalizeazd printr-o solufie de netrimitere m judecata, potrivit art. 217 alin. (8) din Codul de procedura penala, cautiunea se restituie prin dispozifiaprocurorului. Intruc§.t.legea nu distinge, restituirea este obligatorie chiar §i in ipoteza in care, pe parcursul urmaririi penale, s-a inlocuit controlul judiciar pe cautiune cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, pentru ca inculpatul nu §i-a respectat obligatiile ori a comis o noua infractiune.

In pofida formuiarii imperative a acestui ultim text de lege [„instan|a dispune confiscarea cautiunii daca (...) nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217” - s.n.], apreciem c5 va fi confiscat §i restul rSmas din cautiune dupa ce s-au plStit despSgubirile civile, cheltuielile judiciare §i amenda, atunci cand suma acestora este inferioarS caufiunii. I. N eagu , op. cit., p. 610-611.

122

Partea generala

7.4. Arestarea preventiva 7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva

Arestarea preventiva este o masura privativa de libertate care consta in lipsirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu §i in conditiile precis determinate de lege, inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale, pentru a asigura buna desfa§urare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepseit*^. Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate. Ea se poate dispune numai impotriva inculpatului, nu §i a suspectului^l Dispozitiile art. 223 din Codul de procedura penala reprezinta sediul materiei pentru temeiurile arestarii. Legiuitorul a imparjit aceste temeiuri in doua categorii: in alin, (1) sunt prezentate temeiurile speciale de arestare, iar in alin. (2) alte temeiuri. Cele doua dispozi^ii functioneaza independent. A. Temeiurile speciale de arestare prevdzute de dispozifiile art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala. Textul de lege indicat prevede patru ipoteze de arestare preventiva; 1. Prima ipotezd este cea in care inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a jdcut pregdtiri de orice naturd pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala]. Acest caz vizeaza mai multe ipoteze alternative, constatarea fiecareia dintre ele indreptatind luarea masurii arestarii preventive: - inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata; - inculpatul a facut pregatiri de orice natura pento astfel de acte. In primul caz, prin ,fuga” inculpatului se intelege parasirea in graba sau pe ascuns a locului care are legatura cu savar§irea faptei sau a locuintei, pentru a scapa de urmarirea penala sau de judecata; fuga are ui| caracter precipitat, nejustificat de motive legitime §i reprezinta un temei pentnl o presupunere rezonabila ca persoana fa|a de care s-a inceput urmarirea penala a: savar§it fapta^^l ,yAscunderea‘” presupune a§ezarea inculpatului intr-i^n loc in care sS. nu poata fi vazut §i gasit sau mtreprinderea de ac^uni de natura a-1 feri de privirile altor persoane ori de a-1 face sa nu fie cunoscut de acestea, ac^iunea putandu-se realiza

I. ISTRATE, Libertatea persoanei §i garanfiile ei pw cesual penale, Ed. S c ris u l ro m a n e sc , Craiova, 1984, p. 131; Gh. R a d u , M asurilepreventive in procesulpenal, Ed. Hamangiu, B u cu re§ ti, 2007, p. 186. Spre deosebire de Codul de procedura penaM anterior, care permitea §i arestarea preventiva a invinuitului. PI L. CoRA§, Arestarea preventiva, Ed. C.H. Beck, Bucxire?ti, 2006, p. 90.

V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale

123

prin ramanerea in ascunzatori, deplasarea in alte localitati, prezentarea sub alta identitate, deghizarea, efectuarea unor operatii estetice etc. In literatura de specialitate s-a apreciatf'^ ca atdtfuga, cat §i ascunderea trebuie sd urmdreascd sustragerea inculpatului de la desjd§urarea procesului penal; simpla constatare facuta de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu nu indreptate§te organul judiciar sa traga o concluzie in sensul celor de mai sus, ci la aceasta trebuie sa se ajunga in urma investigatiilor facute, respectiv dispuse. Mai mult, acela§i autor a aratat ca este necesar ca, anterior fugii sau ascunderii, inculpatul sa cunoasca faptul ca impotriva sa exista in curs un proces penal (dovada citarii efectuate in mod legal) §i sa fi fost avertizat, potrivit art. 309 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (2) din Codul de procedura penala, ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal §i ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa; in lipsa unei asemenea atentionari, inculpatul are dreptul la libera circulatie, drept fundamental inscris in art. 25 din Constitutia Romaniei. Sustragerea de la urmarire penala sau judecata trebuie dovedite §i motivate de judecator in actul de dispunere a masurii arestarii preventive, aceasta neputand fi presupusa, trebuie sa existe la dosarul cauzei dovada faptului ca inculpatul a efectuat acte concrete de sustragere. In consecinta, „fuga ” §i „ascunderea” sunt fapte certe, ceea ce trebuie dovedit fiind numai scopul in care au fost facute. In cel de-al doilea caz, legea conditioneaza luarea masurii de existenta probelor privind pregatirea fiigii ori a ascunderii, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau judecata. Astfel, este necesara existenta probelor^^^ ca aceste situafii sunt iminente, §i nu doar simple banuielit^^, informatiile putand privi demersurile facute de inculpat de a i se elibera de urgenta pa§aportul, vinderea apartamentului §i a bunurilor mobile imediat dupa inceperea urmaririi penale, procurarea unui bilet de avion cu destinatia in strainatate, pregatirea unei ascunzatori, efectuarea unei operatii estetice de schimbare a fizionomiei. In absenta unor asemenea probe, care trebuie sa existe la dosarul cauzei la momentul in care se dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, aceasta masura nu se poate intemeia pe cazul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala. Potrivit dispozitiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului §i a liberta|ilor fundamentale, privarea de libertate este justificata atunci cand exista motive temeinice ale necesita^ii de a-1 impiedica pe faptuitor sa fuga dupa savar§irea infractiunii. In jurispruden|a Curtii Europene a Drepturilor

G h . R a d u , op. c it, p . 2 2 . A § a c iim a m a ra ta t a n te rio r, lu a re a m a su rii a re sta rii p re v e n tiv e e ste c o n d itio n a ta , in tre a lte le , d e e x iste n fa p ro b e lo r c a o p e rs o a n a a sav§r§it in fra c tiu n e a . G h . R a d u , op. cit., p . 24.

124

Partea generala______________________________

Omuluit’3s-a statuat ca pericolul de fiiga nu trebuie prezumat, ci trebuie sa existe motive plauzibile, intelese ca fapte sincere §i autentice, de natura a convinge un observator independent de posibilitatea ca faptuitorul sa fuga. Curtea a constatat ca prevederea din dreptul turc, potrivit careia orice persoana acuzata de savar§irea unei infracfiuni de o anumita gravitate (omor) este considerata ca inten|ioneaza sa ftiga, nesocote§te grav dreptul fundamental la libertate al persoanei. De asemenea, in jurisprudenta Curtii EuropenePi s-a statuat ca riscul sustragerii de la procedurile penale nu poate fi masurat numai prin raportare la severitatea pedepsei pe care o risca inculpatul in caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui numar de alti factori relevanti care vor confirma existenta riscului de sustragere, fie vor releva ca acest rise este minor, astfel incat nu se justifica arestarea. Alti factori relevanti ce pot fi luati in considerare sunt cei legati de personalitatea inculpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele financiare, legaturile sale cu familia §i legaturile de orice natura cu statul in care are loc urmarirea penala. 2. A doua ipoteza este cea a zddarnicirii aflarii adevarului, respectiv inculpa­ tul incearca sa injluenfeze un alt participant la comiterea infracfiunii, un martor ori un expert sau sa distrugd, sa altereze, sa ascundd ori sa sustragd mijloace materiale de probd sau sa determine o alto, persoana sa aibd un astfel de comportament [art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]. Influenfarea unui alt participant la comiterea infracfiunii, a unui martor ori a unui expert se refera la situatia in care exista probe ca inculpatul, prin com­ pere, constrangere sau persuasiune, incearca sa determine alt participant la comi­ terea infi-actiunii (coautor, instigator sau complice), martorul sau expertul sa faca declaratii mincinoase ori sa execute lucrari de specialitate care sa duca la zadamicirea aflarii adevarului. Actiunea de infiuentare poate fi exercitata in mod deliberat, cu scopul precis de a nu se afla adevarul, precum §i involuntar, prin autoritatea de care se bucura inculpatul, putand fi f^cuta direct, nemijlocit sau indirect, prin intermediul altor persoane. 4 In legatura cu momentul influenfdrii, in literatura