Probleme Microeconomie ASE

Aplicații posibile: - avantaj absolut, avantaj comparativ (aveț i model în primele seminarii – trebuie sa-l studiati!!! Aveti model si in carte, la cap. 2); - dreapta bugetului (cap. Teoria Consumatorului); - elasticitatea cererii – în funcție de preț, în raport de venit și elasticitatea încrucișată (aveti model la seminar) (cap. Cererea); - dreapta izocostului, productivitate medie, productivitate marginală, cost total, cost total mediu, cost variabil, cost variabil mediu, cost fix, cost fix mediu, cost marginal (cap. Teoria Producatorului); - elasticitatea ofertei în funcție de preț (cap. Oferta); - echilibrul pieței, reprezentare grafica, determinarea pretului si cantitatii de echilibru, determinarea surplusului consumatorilor si surplusului producatorilor, impunerea unor preturi maxime/minime de catre guvern. - piete: monopol, monopolistica, oligopol

Comportamentul economic al consumatorului Dreapta bugetului Combinaţiile posibile dintre două bunuri x şi y pentru care este cheltuit întregul venit poartă denumirea de dreapta bugetului, căreia îi corespunde ecuaţia : x ⋅ px + y ⋅ p y = V şi se reprezintă grafic astfel:

y ymax==20

dreapta bugetului zona bugetului

0

V =10 px Linia bugetului

xmax =

x

Dreapta bugetului poate fi scrisă şi sub forma: p V y= − x ⋅x py py px Panta dreptei bugetului = − - ne arata cum se modifica y atunci cand x variaza. py Ex: Un consumator aloca un buget de 100 u.m. pentru achizitionarea a doua bunuri x si y. Pretul lui x este 10 u.m (Px= 10 u.m.), iar Py = 5 u.m. Dreapta bugetului se poate reprezenta grafic afland cantitatile maxime din x si y care pot fi achizitionate cu bugetul de 100 u.m. V= x*Px+y*Py Daca y = 0 (alegem sa consumam doar x (o cantitate maxima din x)) → V = xPx → x = V/Px → xmax=100/10 = 10

Daca x = 0 (alegem sa consumam doar y (o cantitate maxima diny)) → V = yPy → y = V/Py → ymax=100/5 = 20 Dupa ca aflam cantitatile maxime, trasam dreapta bugetului unind cele 2 puncte de pe grafic (valorile lui xmax si y max). Dacă venitul consumatorul se modifică (V1 = 150) ceteris paribus (preţurile bunurilor x şi y rămân constante), atunci dreapta bugetului se va deplasa (paralel cu dreapta initiala) spre dreapta. Noua dreapta a bugetului se va trasa unind punctele corespunzatoare noilor cantitati maxime din x si y, tinand cont de venitul de 150 u.m. V1 = 150 → V1 = xPx+ yPy Daca y = 0 (alegem sa consumam doar x (o cantitate maxima din x)) → V1 = xPx → x = V1/Px → xmax1=150/10 = 15 Daca x = 0 (alegem sa consumam doar y (o cantitate maxima diny)) → V1 = yPy → y = V1/Py → ymax1=150/5 = 30 De cate ori se modifica (pe rand sau concomitent) una din cele 3 variabile (V, Px, Py), se calculeaza noile cantitati maxime din cele 2 bunuri si se traseaza linia bugetului. De exemplu, dacă preţul bunului x va scădea ceteris paribus (V si Py raman constante), atunci raportul V V p x va creşte în timp ce raportul p y va rămâne constant, iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta V (panta dreptei bugetului va scădea). Invers, dacă preţul bunului x va creşte , raportul p x va scădea , iar dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va creşte). V V p Dacă preţul bunului y va scădea, atunci raportul y va creşte în timp ce raportul p x va rămâne constant iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (panta dreptei bugetului va creşte).Invers, dacă preţul V p bunului y va creşte , raportul y va scădea , iar dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va scădea). Aceste modificări sunt prezentate în graficele de mai jos : Explicatii suplimentare gasiti in carte, la capitolul Teoria Consumatorului.

Teoria producătorului Anasamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producatorul le poate achizitiona cu aceeaşi cheltuială formează izocostul producţiei. Dacă vom nota cu PK preţul factorului de producţie capital, cu PL preţul factorului de producţie muncă şi cu CT resursele financiare pe care producătorul doreşte şi poate să le cheltuiască pe cei doi factori de producţie, dreapta izocostului se va scrie:

CT=K PK+L PL , în care K şi L sunt cantităţile consumate din factorii de producţie. Ecuaţia poate fi scrisă şi sub forma: K=(- PL/ PK)L+CT/ PK Această formă ne permite să observăm că panta izocostului este: Panta izocostului = - PL/ PK (panta ne arata cu cat se modifică K atunci când L variază) Când L=0 => K=CT/ PK (K = maxim), iar când K=0 => L=CT/ PL (L = maxim) Grafic, dreapta izocostului se va reprezenta după cum urmează:

K Kmax=CT/PK K=(- PL/ PK)L+CT/ PK

0

Lmax =CT/PL Izocostul producţiei

L

Atunci când cresc resursele de care dispune producătorul, dar preţurile factorilor de producţie nu se modifică, panta izocostului nu se modifică, dar izocostul se deplasează către dreapta (paralel); când resursele producătorului scad, dreapta izocostului se depalsează către stânga. Când se modifică preţul factorilor de producţie izocostul devine mai abrupt sau mai plat în funcţie de raportul dintre preţurile celor doi factori. Dacă se modifică preţul unui singur factor de producţie, izocostul se deplasează către dreapta când preţul scade şi către stânga când preţul creşte. Explicatii suplimentare gasiti in carte, la capitolul Teoria Producatorului. Prin analogie cu dreapta bugetului, puteti da valori lui CT, PL si PK si calculati cantitatile maxime din L si K care pot fi achizitionate cu resursele de care dispune întreprinzătorul. Dreapta bugetului: V= xPx+yPy Dreapta izocostului: CT=K PK+L PL

1. Producț ia (Q) unei întreprinderi în perioada T0 a fost de 200 de unităț i, iar costurile totale (CT) au însumat 8 mil. u.m. În perioada T1 costurile variabile (CV) însumează 5,4 mil. u.m, iar producț ia se reduce cu 10%. Să se determine mărimea costurilor variabile în T0 și a costurilor totale în T1, presupunând că indicii evoluț iei costurilor variabile (ICV) și producției (IQ) sunt egali.

CV0 , CT1= ? Rezolvare: Q0 = 200 unități CT0 = 8 mil. u.m. CV1= 5,4 mil. u.m. Q scade cu 10% (adică Q din T0 scade cu 10%) → Q1= Q0–10%*Q0 → Q1 = 200 – 10%*200 = 180 unitati Q1=180 unit. Q1 ∗ 100 = 180/200 *100 = 90% (sau 0,9) IQ= Q0 Dacă se presupune că indicii evoluției costurilor variabile (ICV) și producției (IQ) sunt egali, atunci ICV= IQ = 90% sau 0,9 CV1 × 100 = 0,9 → CV1 = 0,9 CV0 (sau CV1 = 90%CV0) CV0 Știm că CV1 = 5,4 mil u.m. și că CV1 = 0,9 CV0 → CV0 = CV1/0,9 = 5,4 mil./0,9 = 6 mil. u.m Deci CV0= 6 mil. u.m ICV=

Cum CT = CV+CF CF=costuri fixe (pe termen scurt nu se modifică) CT0=CV0+CF → CF = CT0 - CV0 = 8 mil. - 6 mil. = 2mil. u.m. CT1=CV1+CF = 5,4 mil. + 2mil. = 7,4 mil. CV0 = 6 mil. CT1= 7,4 mil. 2. În perioada T0, costurile variabile au fost 16 mil. u.m., iar volumul producț iei era de 8000 de unităț i. În condiț iile creș terii producț iei cu 20%, costul marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din T0 (CVM0). Determinaț i sporul absolut al costurilor totale (∆CT) și indicele costurilor variabile (ICV). ∆CT, ICV = ? Rezolvare: CV0 = 16 mil. Q0 = 8000 unit. Q0 creste cu 20% → Q1= Q0+20%*Q0 → Q1 = 8000+ 20%*8000 = 9600 unit. ∆Q = Q1 - Q0 = 9600 – 8000 = 1600 unit. Costul marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din T0 (CVM0) → Cmg = 1,5CVM0 CVM0 = CV0/Q0 = 16 mil. / 8000 = 2000 u.m./unit. produsă Cmg = 1,5CVM0 = 1,5*2000 = 3000

Cmg = ∆CT/∆Q → 3000 = ∆CT/1600 → ∆CT = 3000 *1600 = 4,8 mil. u.m. ∆CT = CT1-CT0 = (CV1+CF) – (CV0+CF) = CV1+CF-CV0-CF Pe termen scurt costul fix e constant, deci variația costului total e dată de modificarea costului variabil, deci ∆CT=∆CV → ∆CV = 4,8 mil. u.m. ∆CV = CV1-CV0 =4,8 mil. → CV1= CV0+∆CV → CV1= 16 mil.+4,8 mil. → CV1= 20,8 mil. CV1 × 100 = 20,8mil./16 mil. *100 = 130% sau 1,3 → Costul variabil a crescut cu 30% sau a crescut CV0 de 1,3 ori. ICV=

3. La momentul T0 productivitatea medie a muncii (WM0) într-o firmă a fost de 1000 produse/salariat. Se cunoaste ca la momentul T1 producț ia a sporit de 3 ori faț ă de T0, iar numărul de salariaț i a crescut cu 100%. Calculaț i productivitatea marginală a muncii (Wmg). Q1= 3Q0 L1 = L0 +200%L0 = L0 +2L0 = 3L0 ∆Q Q1 − Q0 3Q0 − Q0 2Q0 = = = = 2 * WM 0 = 2*1000 = 2000 Wmg = ∆L L1 − L0 2 L0 − L0 L0

Elasticitatea cererii. Elasticitatea ofertei 4. Pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1500 u.m. Acest fapt determină cresterea cantitătii oferite cu 20%. Ce fel de ofertă există pe piata acestui bun? Dacă pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1500 u.m. putem calcula modificarea procentuală a pretului ( % ∆P )

%∆P =

∆P P1 − P0 1500 − 1000 500 = = = = 0,5 = 50% P0 P0 1000 1000

Acest fapt determină cresterea cantitătii oferite cu 20%. Adică %∆Q = 20% Putem calcula coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ: Eo/p

Eo/p =

%∆Q 20% 0,02 = = = 0,4