PRINCIPIILE NUTRITIEI UMANE 9

m

m

 


  Suport de curs pentru studenţii anului II FSIA

³MENS SANA IN CORPORE SANO´ SANO´

Prelegerea a 1010-a

p
p 





n urma digestiei, alimentele sunt transformate astfel încât componentele lor să poată fi asimilate de organism. Produşii de digestie GRAŞI, GLICERINĂ.

MONOGLUCIDE, AMINOACIZI, ACIZI

După terminarea digestiei, urmează procesul de absorbţie. Pentozele se absorb prin difuzie, glucoza şi galactoza prin transport activ (cu consum de ATP) iar fructoza prin difuzie facilitată. Toate glucidele simple ajung în sânge. Absorbţia aminoacizilor se face prin transport activ, fiind preluaţi de circuitul sangvin. Acizii graşi cu număr mic de atomi de C şi o parte din glicerol difuzează şi ajung în sângele port. Acizii graşi cu un număr mai mare de 12 atomi de C şi majoritatea glicerolului difuzează şi sunt absorbiţi numai pe cale limfatică.

 




  *  ë


 

     #    $ %

&'   

 

 + '&    ' 

      (    (!     (&)    

         

 #   ,    

          ë
   ë
 

!    ë
   "
  

     

      (      (    ë  *

ë
  ë   

 * 

ë  - 

p
p 





Transformările digestive nu se realizează cu randament de 100%, o parte din componentele alimentare se elimină odată cu deşeurile. ë




  
 ë

CUD

Cantitatea ingerată - Cantitatea excretată ñ100 Cantitatea ingerată

CUD este dependent de natura alimentelor, fiind mai mare (aprox. 94%) pentru produsele animale şi mai mic (85-87%) pentru produsele vegetale afectează randamentul digestiei.

conţin fibre alimentare, ce

p   
 
   


p.2.1. CENTRUL ALIMENTAR Activitatea aparatului digestiv se desfăşoară ca un tot unitar, fiind coordonată de sistemul nervos central (SNC). n scoarţa şi subscoarţa cerebrală există o zonă care răspunde de funcţionarea şi reglarea aparatului digestiv, zonă numită CENTRU ALIMENTAR. Funcţionarea aparatului digestiv începe din momentul primirii alimentelor şi se încheie în momentul terminării digestiei, absorbţiei şi eliminării substanţelor neabsorbabile. n funcţionarea aparatului digestiv există o succesiune a funcţionării segmentelor sale şi o periodicitate a activităţii sale, în ansamblu.

 
 Digestia începe cu funcţionarea cavităţii bucale. n acest timp, stomacul se pregăteşte pentru primirea hranei, prin funcţia secretorie a glandelor gastrice. Intestinul şi ficatul se află în stare de repaus. Pe măsura sosirii hranei în stomac, se intensifică activităţile sale secretoare şi motoare. Simultan, intestinul se pregăteşte de primirea hranei. Când ingestia hranei s-a terminat, activitatea cavităţii bucale încetează iar activitatea stomacului este maximă. Când hrana este digerată în stomac, o parte din ea ajunge în intestin, ceea ce determină secreţia reflexă a sucului intestinal, a sucului pancreatic şi a bilei. Totodată, se intensifică mişcările peristaltice ale intestinului iar hrana digerată (chimul) se distribuie în straturi fine pe întreaga suprafaţă intestinală, favorizând procesele de absorbţie a produşilor de digestie. Când digestia din stomac s-a terminat, are loc o intensificare a activităţii intestinului, pancreasului şi ficatului.

 
 Când s-a terminat digestia şi s-au absorbit produşii de digestie (după 6 ± 8 ore de la primirea hranei în cavitatea bucală) începe o nouă priză alimentară. Periodicitatea funcţionării întregului aparat digestiv şi succesiunea funcţionării fiecărui segment al său sunt conduse de SNC (percepe toate excitaţiile din mediul exterior şi din cel interior şi introduce în funcţiune unul sau altul din segmentele aparatului digestiv). Centrul alimentar primeşte informaţii, sub formă de excitaţii, de la organele de simţ, fiind sensibil şi la scăderea concentraţiei substanţelor nutritive din sânge.

p    m  
 Sistemul nervos este responsabil şi de reacţia individului faţă de hrană, ceea ce constituie COMPORTAMENTUL ALIMENTAR, specific fiecărui individ. COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

reprezintă totalitatea

reacţiilor psiho ± somato ± motoare datorate transformărilor metabolice interne şi unor stimuli generaţi de calităţile senzoriale ale alimentelor. Transformările metabolice interne sunt cauza a 2 forme de bază ale comportamentului alimentar: FOAMEA şi SAŢIETATEA. Stimulii generaţi de calităţile senzoriale ale alimentelor sunt cauza a altor 2 forme ale comportamentului alimentar: APETITUL şi REPULSIA.

 m  
 FOAMEA

reflex moştenit care face ca individul, fără o

iniţiere prealabilă sau experienţă proprie, să deosebească alimentele de alte obiecte şi să le ingereze. Ú La început, foamea este resimţită ca o senzaţie agreabilă, legată de masa ce va urma. Apoi, când devine intensă, foamea devine dezagreabilă (vid stomacal, zgomote caracteristice, Äsindromul omului flămând´). Ú Cauza principală a foamei o constituie modificările biochimice ce au loc în organism (cea mai importantă este scăderea glicemiei, celula nervoasă fiind foarte sensibilă la scăderea glicemiei). Ú alte modificări biochimice care pot contribui la apariţia foamei: micşorarea concentraţiei unor aminoacizi, a unor acizi graşi etc.

 m  
 SAŢIETATEA

opusul foamei.

reflex condiţionat natural, datorat unor stimuli bucali şi gastrici care vin în contact cu hrana ingerată. Momentul când se instalează senzaţia de saţietate se datorează unor: À

FACTORI OBIECTIVI (dilatarea stomacului, creşterea

concentraţiei nutrienţilor din sânge) À

FACTORI SUBIECTIVI (impresia creată de hrană,

plăcerea de a mânca, obişnuinţa).

 m  
 ÚCalităţile senzoriale ale alimentelor sunt predominante în apariţia APETITULUI şi REPULSIEI

reflexe dobândite.

ÚAsocierea dintre proprietăţile senzoriale ale alimentului şi efectul lui asupra organismului generează senzaţii care conduc fie la apetit, fie la repulsie faţă de alimentul respectiv.

ÚSenzaţiile au caracter subiectiv, sunt specifice fiecărui individ şi sunt determinate de: tradiţii culinare cultură religie posibilităţi materiale

 m  
 ÚAPETITUL este legat mai ales de aspect, miros, gust şi consistenţă.

ÚREPULSIA se datorează deseori refuzului impus unor alimente de religie sau tradiţii

MUSULMANII ŞI CARNEA DE PORC

ÚApetitul şi repulsia au un rol decisiv în atitudinea consumatorului faţă de un produs alimentar.

ÚAroma şi aspectul măresc atracţia pentru un produs alimentar: dacă aceste caracteristici dispar, deşi se păstrează valoarea nutritivă, atracţia pentru produsul respectiv scade sau dispare complet

valabil şi invers

 m  


ÚALIMENTELE AU VALOARE DE SIMBOL ŞI SUNT O IMAGINE A CONDIŢIILOR MATERIALE.

ÚOmul nu mănâncă numai pentru a se hrăni, a mânca este, pentru oameni, UN GEST SOCIAL.

Ú Sănătatea fizică şi mentală a unui individ este strâns legată de comportamentul său alimentar.