Principii de Proiectare in Urbanism

Principiile urbanismului inteligent Principiile Urbanismului Inteligent (Principles of Intelligent Urbanism — PIU) este o teorie a planificării urbane compusă dintr-un set de zece axiome destinată realizării planurilor de urbanism. Aceste axiome urmăresc să concilieze și integreze diverse preocupări ale planificării urbane. Aceste axiome se referă la un mediu durabil, conservarea tradiției, tehnologia intermediară, infrastructuri eficiente, "placemaking", acces social, dezvoltare orientată pe tranzit, integrare regională, scara umană, și integritate instituțională. Termenul a fost inventat de către Prof. Christopher Charles Benninger. PIU a evoluat de la principiile planificării urbane formulate de Congresul Internațional de Arhitectură Modernă (CIAM), la abordările designului urban dezvoltate Departamentul de Dezvoltare Urbană de la Harvard sub coordonarea lui Josep Lluis Sert și preocupările enunțate de Team Ten. Cel mai evident, aceste principii, sunt prezente în planurile pregătite de Christopher Charles Benninger și numeroșii săi colegi în contextul asiatic (Benninger 2001). Ei au creat elementele de planificare a curiculei la Școala de Proiectare,Ahmedabad, pe care Benninger a fondat-o în 1971. Aceste principii au format baza pentru noul planul urbanistic al orașului Thimphu, capitala Bhutanului. Axiome  Primul principiu: În echilibru cu natura  Al 2-lea principiu: În echilibru cu tradiția  Al 3-lea principiu: Tehnologia intermediară  Al 4-lea principiu: Convivialitatea o 1.4.1 Un spațiu al persoanei o 1.4.2 Un spațiu al prieteniilor o 1.4.3 Un spațiu al familiilor o 1.4.4Un spațiu al vecinătăților o 1.4.5Un spațiu al comunităților o 1.4.6Un spațiu al domeniului urban  Al 5-lea principiu: Eficiența  Al 6-lea principiu: Scara umană  Al 7-lea principiu: Matricea oportunităților  Al 8-lea principiu: Integrarea regională  Al 9-lea principiu: Mobilitatea  Al 10-lea principiu: Integritatea instituțională

Axiome Primul principiu: În echilibru cu natura Potrivit susținătorilor Urbanismului Inteligent echilibrul cu natura reliefiează distinc ția clară dintre utilizarea resurselor și exploatarea lor. Acest principiu se concentrează pe pragurile dincolo de care defrișările, eroziunea solului, epuizarea apei, colmatarea și inundațiile se determină una pe alta în dezvoltarea urbană, salvând sau distrugând sistemele de susținere a vieții. Principiul promovează evaluările de mediu pentru identificarea zonelor fragile, ecosistemele și habitatele amenințate care pot fi îmbunătățite prin conservare, controlul densității, planificarea utilizării teritoriului și proiectarea spațiilor deschise (McHarg: 1975). Acest principiu promovează analiza consumului de energie pe ciclul de viață al clădirilor și analiza emisiilor poluante. Acest principiu statuează că există un nivel al intensității locuirii omenești în care resursele consumate vor fi înlocuite prin completare de către ciclurile naturale ale anotimpurilor, creând astfel un echilibru de mediu. Este parte a acestui principiu afirmația că atât timp cât natura poate reînvia an de an, atât timp cât biomasa poate supraviețui în propriulecosistem, atât timp cât motivele de reproducere a speciilor de faună și avifauna sunt sigure, atât timp cât nu există nici o eroziune și biomasa se menține, natura este doar utilizată (nu exploatată). La baza acestui principiu stă presupunerea că există o graniță fragilă care este traversată atunci când fauna, care eco-fertilizează flora, care susține solul, care susține dealurile, nu mai este acolo. Eroziunea,

colmatarea rețelelor de drenare și inundațiile sunt rezultatul utilizării resurselor naturale peste un nivel de la care nu mai este cale de întoarcere (point of no return) și de la care capacitatea naturală de refacere a ecosistemului este depășită. Din acel punct degradare se accelerează și amplifică. Despădurirea,deșertificarea, eroziunea, inundațiile, incendiile și alunecările de teren sunt toate în creștere. Principiul afirmă ca fiind strigătoare la cer "actele împotriva naturii" printre care se numără tăierea de arborilor de pe versanții colinelor, carierele amenajate pe pante, evacuarea apelor uzate și a deșeurilor industriale în sistemul natural de drenaj, pavarea și asfaltarea excesivă, construcțiile pe pante abrupte. Această teorie urbanistică susține că echilibrul ecologic urban poate fi menținut atunci când zonele fragile sunt rezervate, când se urmărește conservarea ecosistemelor iar incintele cu intensitate a locuirii scăzută sunt în mod deliberat identificate. Astfel, acest principiu operează în interiorul echilibrului natural, având ca obiectiv protejarea și conservarea acele elemente ecologice care permit regenerarea mediului. Prin urmare, primul principiu al Urbanismului Inteligent afirmă că urbanizarea trebuie să fie în echilibru cu natura. Al 2-lea principiu: În echilibru cu tradiția Al 3-lea principiu: Tehnologia intermediară[modificare | modificare sursă] Al 4-lea principiu: Convivialitatea[modificare | modificare sursă] Un spațiu al persoanei[modificare | modificare sursă] Un spațiu al prieteniilor[modificare | modificare sursă] Un spațiu al familiilor[modificare | modificare sursă] Un spațiu al vecinătăților[modificare | modificare sursă] Un spațiu al comunităților[modificare | modificare sursă] Un spațiu al domeniului urban[modificare | modificare sursă] Al 5-lea principiu: Eficiența[modificare | modificare sursă] Al 6-lea principiu: Scara umană[modificare | modificare sursă] Al 7-lea principiu: Matricea oportunităților[modificare | modificare sursă] Al 8-lea principiu: Integrarea regională[modificare | modificare sursă] Al 9-lea principiu: Mobilitatea ...[modificare | modificare sursă] Al 10-lea principiu: Integritatea instituțională[modificare | modificare sursă]

Materialitatea ca instrument strategic in abordarea sustenabilitatii Mar 2, 2015  141 views  5 Likes 

0 Comments  Share on LinkedIn  Share on Facebook  Share on Twitter Materialitatea este un principiu esential in managementul sustenabilitatii. Conform acestui principiu, companiile trebuie sa-si defineasca aspectele materiale (relevante) care reflecta impactul economic, de mediu si social, in intreg lantul de valori. Materialitatea este un principiu de baza atat in raportarea financiara cat si in raportarea nefinanciara. Definirea aspectelor materiale (relevante) permite companiilor sa-si fixeze obiectivele de sustenabilitate/CSR, sa-si masoare performantele cu privire la impactul de sustenabilitate/CSR si sa comunice eficient cu stakeholderii (partile interesate) despre managementul sustenabilitatii. Principiul Materialitatii conform Liniilor Directoare GRI G4 (Global Reporting Initiative)

 

  

     

Materialitatea este elementul de baza al celei de a patra generatii a standardului GRI (Global Reporting Initiative), lansat in luna Mai, 2013, in Amsterdam. Standardul GRI este cel mai important standard international de raportare a sustenabilitatii/CSR la nivel mondial. Aplicarea Principiului Materialitatii presupune ca raportul de sustenabilitate/CSR va face referire in primul rand la acele Aspecte care sunt materiale, adica sunt importante pentru dezvoltarea sustenabila a companiei. Acestea sunt definite ca aspecte care: Reflecta impactul semnificativ al organizatiei din punct de vedere economic, de mediu si social; Influenteaza in mare masura evaluarile si deciziile stakeholderilor (partilor interesate); Acest principiu va trebui aplicat in combinatie cu celelalte trei principii de definire a aspectelor materiale: Principiul Contextul Sustenabilitatii , Principiul Incluziunea Stakeholderilor (Stakeholders’ Inclusiveness) si Principiul Integralitatii (Completeness). Conform standardului GRI G4, la finalul procesului de materialitate companiile vor defini urmatoarele elemente: Aspectele materiale (Material Aspects); Unde are loc impactul, pentru fiecare aspect material in parte(Aspect Boundary); Nivelul de acoperire, pentru fiecare aspect material in parte(Indicators and Disclosure on Management Approach); Cu aceste instrumente, companiile vor gestiona mai bine riscurile si oportunitatile ce tin de dezvoltarea sustenabila. Prin acest focus pe aspectele materiale, expertii GRI atrag atentia asupra faptului ca standardul G4 nu este un check list de indicatori de sustenabilitate/CSR. Bineinteles, companiile pot folosi indicatorii pentru documentarea procesului de definire a aspectelor materiale. Totusi, raportul ar trebui sa faca referire in primul rand la acele aspecte care trec de „pragul semnificatiei” si devin relevante pentru companie sau pentru stakeholderii sai. Tocmai acest focus pe aspectele materiale va permite companiilor sa controleze in mod strategic impactul asupra dezvoltarii sustenabile, sa-si indeplineasca obiectivele de sustenabilitate si sa castige increderea stakeholderilor. Procesul de definire a aspectelor materiale Definirea aspectelor materiale (Material Aspects) si descrierea locului unde are loc impactul (Aspect Boundary) este un proces in trei pasi (conform G4): Identificare: Raportarea la contextul sustenabilitatii si la asteptarile si interesele stakeholderilor pentru identificarea elementelor de care depinde dezvoltarea sustenabila a companiei. Prioritizare: Definirea aspectelor relevante (Material Aspects) conform Principiului Materialitatii si Principiului Incluziunea Stakeholderilor. Validare: Aplicarea Principiului Integralitatii (Completeness) si a Principiului Stakeholder Inclusiveness pentru validarea aspectelor materiale identificate. Cum sunt implicati stakeholderii in definirea Aspectelor Materiale GRI G4 recomanda companiilor sa tina cont de elemente precum: Perceptia stakeholderilor cu privire la impactul companiei asupra grupului lor; Perceptia stakeholderilor cu privire la dependenta acestora fata de organizatie; Locatia geografica a stakeholderilor si semnificatia aspectului material pentru acea regiune; Diversitatea stakeholderilor; Asteptarile stakeholderilor cu privire la actiunile companiei pentru anumite Aspecte; Asteptarile stakeholderilor privind transparenta pentru anumite Aspecte;

    

   

In plus, companiile vor trebui sa prioritizeze stakeholderii , mai exact sa analizeze in ce masura acestia au legatura cu compania si cu aspectele relevante ce tin de dezvoltarea durabila. Urmatorul pas recomandat de G4 este prioritizarea aspectelor materiale pentru companie. Scopul acestei analize este acela de a prioritiza acele aspecte care pot influenta pozitiv sau negativ abilitatea unei companii de a-si atinge obiectivele si de a-si pune in aplicare strategia. Analiza ar trebui sa tina cont, printre altele, de urmatoarele elemente: Probabilitatea unui impact; Gravitatea unui impact; Probabilitatea existentei de riscuri sau oportunitati asociate unui Aspect; Cat de critic este impactul pentru performanta pe termen lung a companiei; Oportunitatea de a castiga un avantaj competitiv; Un element critic in definirea Aspectelor materiale este definirea “pragului de semnificatie”, mai exact a criteriilor care fac un Aspect sa fie relevant. O definire clara a acestor criterii creste nivelul de receptivitate, si deci de incredere, in randul stakeholderilor. Reprezentarea vizuala a Aspectelor Materiale este cunoscuta sub numele deMateriality Matrix. Avantajele aplicarii principiului materialitatii Definirea corecta a Aspectelor materiale este utila pentru companii atat din punct de vedere al abordarii eficiente a impactului social si de mediu cat si din punct de vedere al unei comunicari eficiente cu stakeholderii. Cele mai importante avantaje pentru companii si stakeholderi: Un control eficient al elementelor esentiale ce tin de sustenabilitate/CSR; Claritatea comunicarii si un nivel ridicat de receptivitate in randul stakeholderilor; Posibilitatea stabilirea indicatorilor de sustenabilitate pentru fiecare Aspect material, ceea ce permite urmarirea progresului in timp si comunicarea catre publicul interesat; Colaborarea cu stakeholderii si existenta unui dialog deschis care sa urmareasca abordarea eficienta a sustenabilitatii si care sa tina cont de interesele tuturor partilor interesate.

SmartUrbanism Smart Urbanism requires cities to commit themselves with integrated, sustainable and participative urban growth. The way worldwide cities evolve will guide the future of society not only in the urban development field, but also in their economic, ecological and civic engagement aspects. Nowadays, the main challenges we face require that cities renew their strategies to achieve better living conditions in urban areas, so that they can offer their citizens equitable and inclusive places to develop their daily life. The increasing of urban population worldwide will threaten urban planners and governors with phenomena such as the new urban management system that Megacities will need, slum upgrading and inclusive development patterns that guarantee the integration of the former rural citizens in the urban life. In the consolidated urban regions, like Europe, cities will have to define how they evolve to achieve:  Sustainable development: focusing on strategic planning for their regions, paying attention to the viability of their development strategies and avoiding the construction of infrastructure with no real demand.  Inclusive growth: in order to reach all parts of society and not letting that urban development attaches social exclusion via gentrification processes or physical delimitation of ghettos.

Physical planning can help to create cities in which people of diverse social positionsand cultures live together on an equal footing.  Housing accessibility: as a fundamental factor of quality of life in a city. Urbanism should enable the mechanisms that assure an affordable source of housing possibilities to all parts of society, taking it into account when physical planning is thought.  Public participation and empowerment: bottom-up initiatives may coincide withand complement top-down initiatives. Both parts may take advantage of the new Information and Communication Technologies services that would help them communicate before any city planning choice is made. ICT, Big Data analyses and new GIS systems can provide useful tools to support smarter choices regarding urban growth. Urban planners, designers, citizens and governors should take advantage of the new possibilities they offer to achieve a much more connected and cooperative urbanism.

UPM’sPlatformforExperimentationonSmartGrids October 28, 2015

UPM has deployed a platform for the experimentation on smart grids. The platform, located on Montegancedo Campus, consists of several elements (generators, consumers, converters and energy storage devices), interconnected by two buses (one AC bus and one DC bus) forming a smart nanogrid. The system can operate alone or connected to the low-voltage network.

The system is fully monitored and provides a graphical user interface for displaying the status of the different elements in real time, even remotely.

For further details, please download the brochure (in spanish).

DefinitionofSustainabilityIndicatorsforSmartCities May 08, 2015

Jose María Lapuerta

Prof. José María Lapuerta, coordinator of the Urban Developing and Planning Area of the initiative City of the Future, has recently directed a project for the SpanishMinistry of Delelopment (Ministerio de Fomento) on the “Current international scene on the definition of sustainability indicators for urban design of new cities and regeneration of existing urban areas”.

The main outcomes of the project can be found in the following document (in Spanish).

Europe needs 'smart urbanism' not 'smart cities' Written by Maarten Hajer on 28 May 2014 in Feature EU municipalities are 'well positioned' to become 'livable, pleasant cities that last', argues Maarten Hajer.

Everywhere we hear the discourse of 'smart cities'. It promises an era of innovative urban planning, driven by smart urban technologies that will make cities safer, cleaner and, above all, more efficient. Efficiency seems uncontroversial, but does it make for great cities? I would argue for a 'smart urbanism' instead of uncritically adopting 'smart cities'. This smart urbanism needs, first and foremost, to find solutions for what modern 20th century urbanism forgot to take into account: the 'metabolism' of cities - the variety of flows that connect city life to nature; from water to waste, from energy to food and from people to materials. What are we taking in? What are we putting out? And how efficient are we in doing it? But cities and urbanism are always, crucially, about citizens. Being smart about cities requires us to connect directly to the concerns and feelings of people in cities. Historically, people have always moved to cities to improve their lives. Currently, we see yet another wave of urbanisation. Smart urbanism is a strategic orientation to work on the creation of livable, pleasant cities that last.

"Being smart about cities requires us to connect directly to the concerns and feelings of people in cities" In a global perspective European cities are very well positioned. We have a culture of building relatively dense, well connected cities. Partly due to our common history as medieval walled cities, our cities have a scale and degree of density that allows us to achieve high quality urban environments while using far fewer resources. High quality public domains, with lush parks and lively squares, friendly river banks, active pavements and well protected bicycle lanes and pedestrian crossings are assets which make European cities stand out globally. The challenge for strategic planning is to build on this heritage, while at the same time enhancing the resilience of our cities. This requires, first of all, that jobs are and remain literally within reach. This requires planning: the economic success of metropolitan cities like London or Paris comes with a reordering of the housing market, driving out low and middle income households. This can be seen in the extent of increasing commute lengths for nurses, policemen and teachers already. A housing and transport strategy is required to keep our cities together in this respect. Second, if we want to reach a clean economy by 2050 we need to produce our welfare with approximately a tenth of the fossil fuels we use now. We can certainly do this, but it calls for a big effort to insulate our homes and reduce the inputs and emissions from vehicles. Third, in the 21st century, cities are not going to be planned from above. The future is for networked governance, involving stakeholders of various sorts. Cities have to learn faster and jointly identify strategies that work. New urban data are going to be of tremendous importance to help understand how to best develop our living cities. That is what smart urbanism is going to be about: avoiding innovation 'top down' and opting to embed technology in social innovations. About the author Maarten Hajer is director general of PBL Netherlands environmental assessment agency and professor of public policy at the university of Amsterdam

Kelvin Campbell From Wikipedia, the free encyclopedia

[hide]This article has multiple issues. Please help improve it or discuss these is the talk page. (Learn how and when to remove these template messages) The topic of this article may not meet Wikipedia's notability guideline for biographies This biographical article relies too much on references to primary sources. (April 20 Kelvin Campbell (born 1952) is a South Africa-born architect and urban designer, with a professional interest in complex urban problems, from those of informal settlements through to urban renewal of the city. Campbell is the Chair of Smart Urbanism, an open-source urban research and development organisation; a Fellow in the Built Environment with the Royal Commission for the Exhibition of 1851; and an Honorary Professor at CASA (Centre for Advanced Spatial Analysis) at The Bartlett, University College of London [1]He is a writer and publisher of books and articles on the subject of urbanism, including the UK government’s first policy document on urban design in the planning system.[citation needed] In 2013 Campbell was awarded the Lifetime Achievement Award by the Urban Design Group for his contribution to urban design.[2] Contents

    

[hide] 1Early life and education 2Career 3Publications and Articles 4References 5External links Early life and education[edit] Campbell was born in 1952 in Durban, South Africa.[citation needed] He graduated in 1978 as an architect at the University of the Witwatersrand, where he was an art director of the student magazine. [citation needed] It was here that he first became exposed to the related issues of social inequality and urban change. In 1986 he came to the United Kingdom, where he furthered his studies in architecture at the University of Westminster in London. He later become a Visiting Professor in Urban Design at Westminster. Career[edit] Campbell’s early career began at the National Building Research Institute in South Africa and as part of a UN-sponsored programme in South America. He went on to work for theUrban Foundation, a social change organisation, and other public and private development sectors in South Africa. This included working at Cape Town City Council’s Planning and Design Unit on a number of large housing projects.[citation needed] Campbell moved to London in 1986 to work on major urban regeneration projects. After a short stint working with a housing practice, he headed the housing and renewal consultancy arm of an international construction company. In 1989 he founded Urban Initiatives, an interdisciplinary urban design, development and transportation planning practice. He continues to act as a consultant director to the Urban Initiatives Studio[3] providing an advisory and mentoring role to the practice. In 2010, Campbell established Smart Urbanism,[citation needed] an organisation committed to research and development of new theory and practice in the planning, design and delivery of viable cities, towns and neighbourhoods. Campbell is currently working on a research project at CASA (Centre for Advanced Spatial Analysis) at The Bartlett, University College of London, through his two-year Fellowship in the Built Environment with the Royal Commission 1851. [4] The subject of this project is ‘Massive Small: The Tools for Smart Urbanism in an Increasingly Complex, Informal, Upside Down and Local World’, which seeks to reconcile the conflicts and potentials between top-down and bottom-up processes in urban planning in order to create the conditions for a viable human habitat. [5] Campbell teaches on the Masters Course in Sustainable Urban Development at Oxford University and lectures regularly at other universities and institutions. Publications and Articles[edit] Campbell is a writer and publisher of books and articles on the subject of urbanism, including:  By Design, Urban Design in the Planning System: Towards Better Design by Kelvin Campbell and Rob Cowan (Thomas Telford Publishing, 2000)[6] (This guide is based on work by a team of consultants led by Kelvin Campbell of Urban Initiatives and Rob Cowan. The project team was drawn from Urban Initiatives and specialist advice was provided by Paul Murrain, John Punter, Jim Redwood, Les Sparks and Kim Wilkie.)  Re:Urbanism: Challenge to the Urban Summit by Kelvin Campbell and Rob Cowan (Urban Exchange, 2006)[7]  Massive Small: The Operating System for Smart Urbanism by Kelvin Campbell [8] Urban Exchange, a collaboration between Kelvin Campbell and Rob Cowan, operates as the publishing arm of Urban Initiatives and now, Smart Urbanism.

http://www.smart-urbanism.org/ 

Fenomenul de decădere urbană este un proces prin care o zonă metropolitană, o localitate urbană sau o anumită parte a acesteia decade într-o stare deplorabilă de nefolosire, nelocuire și neglijență. Semne tipice sunt pierderea de popula ție, deteriorarea construc țiilor și a căilor de acces, precum și creșterea criminalității.

URBANISMUL SOCIAL SI ORASUL VIITORULUI Termenul de oras al viitorului face trimitere in primul rand la un oras in care problemele actuale si-ar gasi rezolvare: existenta unor spatii sigure, placute, a unui mediu ospitalier si agreabil, insumand totalul activitatilor, valorilor si aspiratiilor legate de locuinta si prelungirilor sale. Calitatea spatiilor urba 454f58e ne se bazeaza pe un echilibru instabil intre spontaneitate si regularitate, pe o combinatie intre controlul public si initiativa privata, care se poate dovedi corecta sau gresita, stimulanta sau paralizanta. Conceptul de "dezvoltare urbana durabila": "o dezvoltare care raspunde nevoilor prezente, fara sa compromita capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi si aspiratii" - raportul Brundtland, 1987. Obiective generale: cladiri ecologice care sa faca economie de energie, incurajarea unui transport mecanizat( construirea unor zone in care sa se poata ajunge pe jos sau cu bicicleta, dezvoltarea unui sistem de transport public in detrimentul folosirii automobilelor individuale, a unor centre de activitate in jurul nodurilor de transport public. Problema: transformarea acestor obiective in contexte reale. Alte probleme cu care se confrunta urbanismul in ziua de azi: cresterea numarului de locuinte, nu atat datorata cresterii populatiei cat a impartirii acesteia in familii din ce in ce mai mici, ideea ca circulatia informatiei va elimina in cele din urma nevoia de orase: invatamant, comert, medicina la disanta - atata vreme cat ar exista conexiunea informationala necesara, interventia nejustificat de mare a politicului in sfera de activitate a urbanistilor si arhitectilor. Urbanismul viitorului este prins intre (cel putin) trei directii distincte: cea a dezvoltarii tehnologice, cea sociala si cea politica. Conlucrarea acestor directii este esentiala pentru crearea unui mediu social prielnic. Conceptul: "low-rise - high-density", locuirea intermediara, o cooperare intre urbanisti, arhitecti si sociologi ar fi o posibila varianta pentru un orasul viitorului. Constientizarea nevoilor si tendintelor fundamentale ale omului, constientizarea mediului inconjurator: reducerea poluarii, evitarea consumarii de resurse nereciclabile; constientizarea importantei vecinatatilor si promovarea acestora (crearea unui mediu cu utilitate polivalenta, dar si o asociere diversificata pe varste, rase, venituri ale locuitorilor), ar fi cateva dintre imperativele urbanismului modern. Cercetari efectuate in Franta, Anglia, Germania, arata ca nevoile sociologice privind orasul viitorului sunt legate de: realizarea orasului ca spatiu social in care sa se inscrie viata sociala si asigurarea unei plenitudini a vietii bazata pe o corespunzatoare ierarhie a valorilor umane. Orasul ar urma astfel sa faciliteze o sociabilitate optima a omului, realizata prin contacte, schimburi, concurenta, control. Fr. Choay propune o analiza a constantelor si avariabilelor in dezvoltarea oraselor. In prezent ne confruntam cu o dezintegrare a asezarilor si o tendinta spre fenomenul de "oras mondial"- invadarea orasului in teritoriu, prin trimiterea in avangarda a semnalelor (benzinarii, moteluri) - intr-un fel se ajunge la ,dezurbanizare' prin aceasta foame de spatiu. Intrebarea: se va

continua aceasta directie sau se vor concretiza (mai mult sau mai putin fidel) proiecte utopice "urbanism science-fiction" (Fr. Choay): orasele vericale P. Maymont,orasul-pod J. Fitzgibbon, asezarea tridimensionala - Y. Friedman, Marina City - K. Kikutake? Si daca da, acest lucru se va intampla acum, sau dupa ce intreg teritoriul ca fi deja urbanizat ?

Universitatea Tehnică a Moldovei Facultatea de Urbanism şi Arhitectură Catedra de Arhitectură COMPOZIŢIE URBANĂ Seminar An univ. 2010-2011, Anul V, gr. Arh-061-062-063-066-061 sr;

Motto: ”Dacă dorim să clarificăm conceptul de spaţiu urban, fără s ă impunem criteriul estetic, suntem siliţi să-l acceptăm ca suma tuturor tipurilor de spaţii dintre clădirile unui oraş,sau din alte aşezări umane. Acest spaţiu este delimitat geometric de o varietate de elevaţii. Doar o lizibilitate clara a caracteristicilor geometrice şi a calităţilor estetice ne permit să percepem conştient spaţiul extern ca spaţiu urban.” Rob Krier, Urban Space, Rizzoli International Publications 1979. In conformitate cu particularitatile programului educational pentru anul de studiu 2010-2011 activitatea practica la disciplina “Compozitie urbana” are ca scop: constituirea capacitatilor individuale de analiză urbană, intelegerea orasului ca alcatuire complexa, functional-configurativa, insusirea abilitatii de concepere a imaginii urbane ca suport al procesului de creatie arhitectural-urbanistica. Activitatile practice se vor desfasura sub forma unor dezbateri de idei, insotite de indrumari si corecturi individuale ce vor viza modalitati de formulare, structurare si expunere a unor subiecte considerate actuale si de esenta in limitele disciplinei studiate. Din aceasta perspectiva, utilizarea literaturii de specialitate este decisiva atat pentru constituirea si confirmarea unor rationamente proprii cat si in vederea intretinerii unor conversatii substantiale si coerente in cadrul seminariilor. Astfel, una dintre preocuparile sistematice la seminarii este orientata spre extinderea orizontului semantic prin utilizarea constanta si echilibrata a termenilor si notiunilor de specialitate. Efectul aplicarii consecvente a cunostintelor obtinute in colectiv cat si in urma studiului individual in corespondenta cu utilizarea publicatiilor de specialitate va capata forma unui referat structurat si prezentat potrivit metodologiei anexate. Bibliografie 1

Obligatorie pentru cursul si seminariile de Compozitie Urbana 1. BELL Simon, Elements of Visual Design in The Landscape, Second Edition, Spon Press, 2004;* 2. CANTACUZINO George Matei, Introducere la Studiul Arhitecturii, Colectia Spatii Imaginate, Ed. Paideia, Bucuresti, 2002;* 3. CULLEN Gordon, The Concise Townscape, The Ar chitectural Press, London, 1971; 4. ИКОННИКОВ А., СТЕПАНОВ Г., Основы Архитектурной Композиции, Издательство Искусство, Москва, 1971;

5. ИОДО Ирина А., Основы Градостроительства, Вышэйшая Школа, Минск; 6. КОСИЦКИЙ Я.В., БЛАГОВИДОВА Г.Н., Основы Теории Планировки и Застройки Городов, Архитектура-С, Москва, 2007;* 7. LEGATES Richard and STOUT Frederic, The City Reader, Second Edition, Routledge,St. Edmundsbury Press, Suffolk, 2002;* 8. ЛИНЧ Кевин, Образ Города, Стройиздат, Москва, 1982; 9. MARSHALL Stephen, Streets and Patterns, Spon Press, 2005;* 10. READ Stephen and PINILLA Camilo, Visualizing the Invisible: towards an urban space, The Spacelab Book Series, Techne Press, Amsterdam, The Netherlands, 2006;* 11. SITTE Camillo, Arta Construirii Oraselor: Urbanismul Dupa Principiile Sale Artistice, Ed. Tehnica, Bucuresti 1992; 12. SOUTHWORTH Michael, BEN-JOSEPH Eran, Streets and The Shaping of Towns and Cities, Island Press, 2003;* 13. ШИМКО Владим ир Т., Архитектурное Формирование Городской Среды, Высшая Школа, Москва, 1990; 14. ЯРГИНА Зоя Н., Эстетика города, Стройиздат, Москва, 1991;* 15. ЯРГИНА Зоя Н., Градостроительный Анализ, Стройиздат, Москва, 1984; Recomandata 1. CHOAY Francoise, Urbanismul, Utopii si Realitati, Colectia Spatii Imaginate, Ed. Paideia, Bucuresti, 2002;* 2. GOSLING David and FOSTER Norman, Gordo n Cullen: Visions of Urban Design, Academy Editions, London, 1996; 3. HALL Peter, Orasele de Maine: O Istorie Intelectuala a Urbanismului in Secolul XX, Ed. All Educational, Bucuresti, 1999; 4. Machedon Florin, Proiectul Uban ca Iterfaţă intre Om, Societate şi Tehnologie, Ed.Univ. Ion Mincu, Bu

Titular : Conf.dr. arh. Tiberiu FLORESCU Catedra : PROIECTARE URBANA SI PEISAGISTICA Obiective : intelegerea problematicii complexe a dinamicii formei urbane, insusirea mecanismelor teoretice de intelegere, interpretare si gestionare crizei urbane in raport cu evolutia orasului contemporan. Titlul cursurilor : 1.

Formă si fenomen urban. Definiţia stării de criză. Aspecte generale privind criza urbană.

2.

Structura urbana si aparitia starii de criza. Cauze si consecinte.

3.

Fenomen urban, continuitate si discontinuitate de formă urbană.

4.

Riscurile urbane şi discontinuitatea de formă urbană. Aspecte generale ale raportului intre forma urbana si context.

5.

Riscurile si starea de criza. Vulnerabilitate urbană.

6.

Analiza de risc în mediul urban . Identificarea riscurilor si strategiile urbane.

7.

Identitate urbana si consecintele starii de criză.

8.

Aspecte arhitectural-urbanistice ale crizei urbane actuale in Europa.

9.

Aspecte arhitectural-urbanistice ale crizei urbane actuale in Statele Unite.

10. Criza oraselor romanesti in contextul actual.

11. Aspecte teoretice privind gestionarea situatiilor de criza. Gestionarea stărilor de criză ca proces

complex. Etape si actiuni. 12. Elemente de prospectiva si prognoza urbana. 13. Instrumente si mijloace arhitectural-urbanistice pentru prevenirea starilor de criza. Elemente teoretice. 14. Reglementari urbanistice actuale cu implicatie in managementul starilor de criza.