Preston, Douglas & Child, Lincoln - Vitrina de Curiozitati

(

DOUGLAS PRESTON LINCOLN CHILD

VITRINA DE CURIOZITATI ,

DOUGLAS PRESTON LINCOLN CHILD

(

VITRINA DE CURIOZITATI , Traducere din limba englez\ LAURA BERTEANU

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României PRESTON, DOUGLAS Vitrina de curiozit\]i / Douglas Preston, Lincoln Child; trad.: Laura Berteanu. – Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2008 ISBN 978-973-103-775-2 I. Child, Lincoln II. Berteanu, Laura (trad.) 821.131.1-31=135.1

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117–119, Bucure[ti, ROMÂNIA www.raobooks.com www.rao.ro DOUGLAS PRESTON LINCOLN CHILD The Cabinet of Curiosities © 2002 by Splendide Mendax, Inc., and Lincoln Child Aceast\ edi]ie a fost publicat\ prin `n]elegere cu Warner Books. Inc., New York, New York, SUA Toate drepturile rezervate © RAO International Publishing Company, 2006 pentru versiunea `n limba român\ 2008

ISBN 978-973-103-775-2

Douglas Preston [i Lincoln Child dedic\ aceast\ carte `nv\]\torilor, profesorilor [i bibliotecarilor din America, `n special acelora care [i-au pus amprenta asupra vie]ii noastre.

CURTEA CU OASE

7

UNU

Pee-Wee Boxer privi `n jur cu o expresie plin\ de dezgust. {eful de [antier era un punga[. Muncitorii erau o adun\tur\ de rata]i. {i mai r\u era c\ tipul care manevra ma[in\ria nu avea nici cele mai elementare cuno[tin]e despre excavatoarele hidraulice. Poate c\ era o chestie de sindicat; poate c\ era prieten cu cine trebuia; oricum ar fi fost, smucea ma[ina `n toate direc]iile, de parc\ ar fi fost prima lui zi de lucru la Queens Vo-Tech. Boxer st\tea cu bra]ele vânjoase strânse la piept, privind cuva cea mare care mu[ca din c\r\mida vechiului bloc de apartamente ieftine. Bra]ul se `ndoi, se opri dintr-odat\ cu un scâr]âit, apoi se porni din nou, b\l\ng\nindu-se. Dumnezeule, de unde-i aduseser\ pe caraghio[ii \[tia? Auzi scâr]âit de pa[i `n spatele lui. Se `ntoarse [i-l v\zu pe [eful de [antier apropiindu-se, cu fa]a acoperit\ de un strat gros de praf amestecat cu sudoare. – Boxer! Ai cump\rat bilete la acest spectacol, sau ce? Boxer `[i `ndoi bra]ele masive, musculoase, pref\cându-se c\ nu aude. Era singurul dintre ei care se pricepea la construc]ii, [i ceilal]i nu-l puteau suferi din cauza asta. ~ns\ lui Boxer nu-i p\sa; `i pl\cea s\ stea mai retras. Auzi excavatorul z\ng\nind `n clipa când se `nfipse `n zidul de tencuial\ veche. Straturile de jos ale cl\dirilor mai vechi st\teau deschise `n soare, expuse ca o ran\ proasp\t\: deasupra, asfalt [i ciment; dedesubt, c\r\mid\, mortar [i iar c\r\mid\. {i, sub toate astea, 9

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

]\rân\. Ca s\ poat\ `nfige funda]ia turnului de apartamente din sticl\ `n roc\, trebuiau s\ sape adânc. Privi `n zare, dincolo de [antier. Un [ir de cl\diri c\r\mizii din Lower East Side se profilau pe cerul sc\ldat `n lumina str\lucitoare a dup\-amiezii. Unele dintre ele fuseser\ recent renovate. Restul aveau s\ le urmeze cât de curând. Modernizarea! – Hei! Boxer! E[ti surd? Boxer `[i `ndoi din nou bra]ele, imaginându-[i pre] de-o clip\ cum ar fi fost s\-[i trimit\ pumnul fix `n mutra ro[covan\ a individului. – Hai, mi[c\-te! N-ai venit aici s\ ca[ti gura! {eful de [antier ar\t\ din cap spre lucrurile lui Boxer. Nu se apropie totu[i. Cu atât mai bine pentru el. Boxer privi `n jur, c\utându-[i echipa. Oamenii lui erau ocupa]i s\ `ncarce c\r\mizi `ntr-o remorc\, f\r\ `ndoial\ cu inten]ia de a le vinde cine [tie c\rui fi]os de peste drum, care sim]ea o deosebit\ pl\cere `n a cump\r\ c\r\mizi cu aspect `nvechit la cinci dolari bucata. Se puse `n mi[care, mergând suficient de `ncet `ncât s\-i dea clar de `n]eles [efului de [antier c\ nu se gr\bea câtu[i de pu]in. Se auzi un strig\t. Scrâ[netul excavatorului `ncet\ brusc. Ma[ina mu[case dintr-un zid de funda]ie, din c\r\mid\, sco]ând la iveal\ o v\g\un\ `ntunecat\ [i col]uroas\ chiar dedesubt. Manipulantul se aplec\ `ntr-o parte, afar\ din cabin\. {eful de [antier se apropie `ncruntându-se, [i cei doi b\rba]i `ncepur\ s\ discute cu un aer agitat. – Boxer! r\sun\ vocea [efului. Dac\ tot stai degeaba, am eu o treab\ pentru tine. Boxer schimb\ subtil direc]ia, ca [i cum acela ar fi fost locul spre care avea oricum inten]ia s\ se `ndrepte, l\sând s\ se vad\ din atitudinea sa dispre]ul pe care-l sim]ea fa]\ de sl\b\nogul de [ef de [antier. Se opri `n fa]a tipului, uitându-se fix la ghetele lui de lucru, micu]e [i acoperite de praf. T\lpi mici, scul\ mic\. F\r\ grab\, ridic\ privirea. – Bun venit printre noi, Pee-Wee. Uit\-te la asta! Boxer abia catadicsi s\ arunce o privire `nspre gaur\. – S\ b\g\m o lumin\ acolo! 10

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Boxer scoase o lantern\ galben\ dintr-un buzunar de la pantaloni [i i-o `ntinse [efului, care o lu\ [i o aprinse. – Ia te uit\, merge! spuse el, cl\tinând din cap ca `n fa]a unui miracol. Se aplec\ prin deschiz\tur\ cu lanterna `n mân\. Ar\ta ca un idiot a[a cum st\tea, gra]ios, pe vârfuri, `n vârful unei gr\mezi de c\r\mizi sparte, cu capul [i trunchiul disp\rute `n gaura col]uroas\. Spuse ceva, dar cuvintele r\sunar\ prea `nfundat pentru a putea fi `n]elese. Apoi b\rbatul ie[i. – Pare s\ fie un tunel. Se [terse pe fa]\, `ntinzându-[i o dâr\ neagr\ de praf pe obraji. Doamne, ce pute acolo! – L-ai v\zut pe Tutankhamon? `ntreb\ cineva. To]i râser\, cu excep]ia lui Boxer. Cine dracu’ era Tutankhamon? – Sper din tot sufletul c\ n-am dat peste cine [tie ce prostie arheologic\. Se `ntoarse spre Boxer. Pee-Wee, tu e[ti mare [i tare. Vreau s\ te duci s\ verifici. Boxer lu\ lanterna [i, f\r\ s\ arunce o privire molâilor din jurul lui, se sui pe gr\mada de c\r\mizi, pân\ la gaura pe care excavatorul o f\cuse `n perete. ~ngenunche pe c\r\mizile sparte [i lumin\ cu lanterna `n grot\. Dedesubt se c\sca un tunel lung [i jos. Plafonul [i pere]ii erau br\zda]i de cr\p\turi adânci. P\reau pe cale s\ se pr\bu[easc\. Boxer ezit\. – Intri sau nu? se auzi vocea [efului de [antier. Auzi `nc\ o voce, pi]ig\iat\, batjocoritoare: – Dar nu e prev\zut `n contractul colectiv de munc\. Apoi hohote de râs. Intr\. Un strat de c\r\mizi c\zute acoperea podeaua tunelului. Boxer pe jum\tate se `mpiedic\, pe jum\tate alunec\ peste ele, stârnind nori de praf. Se ridic\ `n picioare [i lumin\ `n fa]\. Din\untru, locul p\rea chiar [i mai `ntunecat. A[tept\ s\ se a[eze praful `n vreme ce ochii i se obi[nuiau cu lipsa de lumin\. Auzea schimburi de replici [i râsete r\sunând de deasupra, `ns\ foarte vag, ca de la mare dep\rtare. 11

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~naint\ câ]iva pa[i, luminând cu lanterna `n ambele direc]ii. Un fel de stalactite fibroase atârnau din tavan, [i sim]i pe fa]\ un curent de aer rece, `nc\rcat de un miros greu. {obolani mor]i, probabil. Tunelul p\rea gol, cu excep]ia câtorva buc\]i de c\rbune. Pe ambele p\r]i, era câte o serie lung\ de ni[e arcuite, late cam de un metru [i `nalte de unu [i jum\tate, construite din c\r\mizi ne`ngrijit unite `ntre ele. Walter `[i apropie urechea de perete [i auzi sunetul vag al unor pic\turi. Totul p\rea acum cufundat `ntr-o lini[te adânc\; tunelul bloca toate sunetele din lumea exterioar\. F\cu `nc\ un pas, `ndreptând raza lanternei de-a lungul pere]ilor [i a tavanului. Pânza de cr\p\turi p\rea [i mai deas\ aici, [i blocuri `ntregi de piatr\ ie[eau din tavanul arcuit. Se retrase cu grij\, privirea `ndreptându-i-se din nou spre ni[ele de c\r\mid\ ce se `ntindeau de-o parte [i de cealalt\. Se apropie de cea care era mai aproape de el. O c\r\mid\ c\zuse recent, [i nici celelalte nu p\reau s\ se ]in\ prea bine. Se `ntreb\ ce ar fi putut fi `n\untrul acestor ni[e. Alte tuneluri? Ceva ascuns cu bun\ inten]ie? Lumin\ cu lanterna gaura l\sat\ de c\r\mida c\zut\, dar nu putu penetra bezna din spatele acesteia. B\g\ mâna, prinse c\r\mida de mai jos [i o zgâl]âi. Exact cum b\nuise: nici aceasta nu se ]inea prea zdrav\n. O smulse din locul ei, [i c\r\mida c\zu, `nso]it\ de o adev\rat\ ploaie de mortar. Scoase apoi `nc\ una [i `nc\ una. Mirosul ap\s\tor, mult mai puternic acum, `l izbi din\untru. Lumin\ iar cu lanterna. ~nc\ un zid de c\r\mid\, cam la un metru mai `n spate. ~nclin\ lanterna `nspre fundul ni[ei, luminând `n jos. Era ceva acolo, ca un fel de farfurie. Por]elan. Se d\du un pas `n spate, sim]ind cum `ncep s\-l usture ochii de la aerul r\u mirositor. Curiozitatea lui se lupta acum cu un vag sentiment de alarmare. Categoric, era ceva acolo. Poate chiar ceva vechi [i de valoare. Altfel, de ce ar fi fost zidit `n felul \sta? ~[i aminti de un individ care g\sise cândva o pung\ de dolari de argint `n timp ce demola o construc]ie. Piese rare care s\ tot fi valorat vreo dou\ mii de dolari. ~[i cump\rase o ma[in\ nou\ de tuns iarba, 12

VITRINA DE CURIOZIT|}I

marca Kubota, cu scaun. Dac\ era ceva de valoare, la dracu’ cu ceilal]i! B\ga totul `n buzunar. ~[i deschise nasturii de la guler, `[i trase tricoul peste nas, b\g\ bra]ul cu lanterna prin deschiz\tur\, apoi, resemnat, `[i strecur\ [i capul, [i umerii `n\untru, [i privi `n voie. Pre] de câteva clipe, r\mase nemi[cat, `nlemnit. Apoi `[i smuci instinctiv capul `napoi, lovindu-se de c\r\mizile de deasupra. Sc\p\ lanterna `n gaur\ [i se d\du `n spate, cl\tinându-se, zgâriindu-[i de data asta fruntea, cl\tinându-se `n `ntuneric, cu picioarele `mpleticindu-i-se `n c\r\mizi. Se pr\bu[i la p\mânt [i scoase un strig\t involuntar. Pre] de-o clip\, totul r\mase cufundat `n t\cere. Praful se `n\l]a `n vârtejuri [i, undeva departe, se z\rea o lumin\ firav\ dinspre lumea de afar\. Duhoarea `l `nv\lui. ~[i ]inu respira]ia [i se ridic\ `n picioare cl\tinându-se. O apuc\ `nspre lumin\ ghidându-se dup\ zidurile de c\r\mid\, c\zând cu fa]a `n mizerie, ridicându-se la loc [i pip\ind orbe[te cu ambele mâini. Dintr-odat\ era afar\, `n lumina zilei, rostogolindu-se cu capul `nainte pe movila de c\r\mizi, aterizând cu fa]a `n jos, cu o izbitur\ impresionant\. Auzi vag ni[te râsete, care `ns\ `ncetar\ de `ndat\ ce se `ntoarse cu fa]a `n sus. Apoi to]i n\v\lir\ spre el; sim]i mâini ridicându-se, voci vorbind deodat\. – Isuse Hristoase, ce s-a `ntâmplat? – E r\nit, se auzi o voce. E plin de sânge. – Da]i-v\ la o parte, r\sun\ o alta. Boxer `ncerc\ s\-[i regleze respira]ia, s\-[i controleze bubuiturile inimii. – Nu-l mi[ca]i! Chema]i o ambulan]\! – S-a pr\bu[it plafonul? Tr\nc\nelile p\reau c\ nu se mai opresc. ~n cele din urm\, Boxer tu[i [i se ridic\ `n [ezut. To]i amu]ir\. – Oase, reu[i el s\ `ngaime. – Oase? Cum adic\ oase? – Delireaz\. 13

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Boxer sim]i c\ mintea `ncepea s\ i se limpezeasc\. Privi `n jur. Sim]ea sângele fierbinte scurgându-i-se pe fa]\. – Cranii, oase. Gr\mezi. Zeci de gr\mezi. Apoi se sim]i sl\bit [i se `ntinse la loc, `n lumina str\lucitoare a soarelui.

DOI

Nora Kelly privi pe fereastra biroului ei de la etajul patru, peste acoperi[urile de cupru ale Muzeului Na]ional de Istorie Natural\ din New York, peste cupolele, minaretele [i turnurile `mpodobite cu garguie, peste un Central Park `nverzit. ~n cele din urm\, ochii i se oprir\ asupra cl\dirilor `ndep\rtate de pe Fifth Avenue: un singur perete, ne`ntrerupt [i monolitic, asemenea zidului unui castel infinit, galben `n lumina soarelui de toamn\. Frumuse]ea priveli[tii nu-i producea `ns\ nici o pl\cere. Se apropia ora `ntâlnirii. Sim]i c\ o cuprinde brusc un val de furie, dar se st\pâni rapid. Urma s\ aib\ mai târziu nevoie de aceast\ furie. ~n ultimele optsprezece luni, bugetul ei pentru cercet\ri [tiin]ifice fusese `nghe]at. ~n tot acest timp, v\zuse num\rul vicepre[edin]ilor muzeului crescând de la trei la doisprezece, fiecare membru tr\gând dup\ el câte dou\ sute de mii de dolari. V\zuse Departamentul de rela]ii cu publicul transformându-se dintr-un mic birou adormit, format din fo[ti reporteri geniali ajun[i `n pragul pensiei, `ntr-un alai de agen]i de pres\ tineri, elegan]i, care nu aveau habar de arheologie sau de [tiin]\. V\zuse birourile administrative ale muzeului, cândva populate de savan]i [i de oameni de cultur\, acaparate de avoca]i [i de economi[ti specializa]i `n strângerea de fonduri. Toate unghiurile drepte din muzeu, pân\ la ultimul, fuseser\ transformate `n birouri pentru tot felul de func]ionari. To]i banii intraser\ `n organizarea unor spectaculoase strângeri de fonduri, `n care se adunaser\ bani pentru 15

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

alte strângeri de fonduri, `ntr-un cerc nesfâr[it de o inepuizabil\ vigoare. {i totu[i, `[i spunea Nora, era `n continuare celebrul muzeu din New York, cel mai mare muzeu de istorie natural\ din lume. Era norocoas\ c\ lucra aici. Dup\ e[uarea recentelor sale eforturi – ciudata expedi]ie arheologic\ pe care o condusese `n Utah [i brusca `ntrerupere a planurilor pentru muzeul Lloyd – avea mare nevoie de slujba asta. De data asta, `[i promisese, avea s\ fie re]inut\, n-avea s\ se mai revolte `mpotriva sistemului. Se `ntoarse cu spatele la fereastr\ [i privi prin birou. Sistem sau nu, nu avea cum s\-[i termine cercet\rile privind leg\tura dintre azteci [i anasazi dac\ nu mai primea ni[te bani. Mai mult chiar, avea nevoie de o serie atent\ de date emise de un spectrometru accelerator de mas\ C-14 pentru cele [aizeci [i [ase de produse organice pe care le adusese cu ea `n urma studiului din sudul statului Utah. Ar fi costat optsprezece mii de dolari, dar avea nevoie de nenorocitele astea de date ca s\-[i poat\ duce munca la bun sfâr[it. Inten]iona s\ cear\ ace[ti bani acum [i s\ lase restul pe mai târziu. Era timpul. Se ridic\ [i ie[i pe u[\, urc\ o scar\ `ngust\ [i ajunse `n holul `mbr\cat `n plu[ de la al cincilea etaj al muzeului. Se opri `n fa]a biroului prim-vicepre[edintelui [i-[i aranj\ costumul de culoare gri. |sta era limbajul pe care-l `n]elegeau cel mai bine ace[ti oameni: costume elegant croite [i o imagine impecabil\. ~[i potrivi pe chip o expresie pl\cut de neutr\ [i b\g\ capul pe u[\. Secretara era plecat\ la mas\. Nora `[i lu\ inima `n din]i, intr\ [i se opri `n fa]a u[ii biroului interior, sim]indu-[i inima b\tându-i `n piept. Trebuia s\ ob]in\ ace[ti bani: nu avea de gând s\ plece din biroul \sta f\r\ ei. Se calm\, zâmbi [i b\tu la u[\. Ideea era s\ fie pl\cut\, dar ferm\. – Intr\! `i r\spunse o voce vioaie. Biroul din spatele u[ii era sc\ldat `n lumina dimine]ii. Prim-vicepre[edintele Roger Brisbane al III-lea era a[ezat `n spatele unui str\lucitor birou Bauhaus. Nora v\zuse fotografii ale acestei `nc\peri de pe vremea când apar]inuse misteriosului dr. Frock. Pe atunci, fusese un veritabil birou de custode, pr\fuit, dezordonat, plin de fosile [i de 16

VITRINA DE CURIOZIT|}I

c\r]i, de scaune vechi, `n stil victorian, de suli]e ale tribului masai [i de dugongi `mp\ia]i. Acum, locul ar\ta ca sala de a[teptare a unui cabinet stomatologic. Singurul indiciu c\ se aflau `nc\ `ntr-un muzeu era o caset\ de sticl\ `ncuiat\, a[ezat\ pe biroul lui Brisbane, `n\untrul c\reia se g\sea un num\r impresionant de pietre pre]ioase – [lefuite sau nu – care sclipeau, f\când parc\ cu ochiul, din cuiburilor lor de catifea. Prin muzeu umbla vorba cum c\ Brisbane [i-ar fi dorit s\ se fac\ geolog, cu specializare `n sfera pietrelor pre]iose, dar c\ pragmaticul s\u tat\ `l for]ase s\ urmeze facultatea de drept. Nora `[i dorea ca zvonul s\ fi fost adev\rat: cel pu]in, `n cazul \sta, putea spera ca el s\ `n]eleag\ cât de cât cu ce se mânca [tiin]a. ~ncerc\ s\ schi]eze un zâmbet cât mai sincer cu putin]\. Brisbane p\rea iste] [i sigur pe el. Chipul lui era calm, neted [i roz ca interiorul unei cochilii – `ngrijit pân\ `n cele mai mici detalii, atent b\rbierit, bibilit [i dat cu ap\ de colonie. P\rul [aten [i ondulat, des [i str\lucind de s\n\tate, era l\sat relativ lung. – Dr. Kelly, spuse Brisbane, expunându-[i dantura perfect\. Sim]i]i-v\ ca acas\! Nora se l\s\ s\ alunece delicat pe o construc]ie din crom, piele [i lemn, care p\rea s\ fie un scaun. Era `nfior\tor de incomod [i scâr]âia la fiecare mi[care. Tân\rul vicepre[edinte se arunc\ `napoi cu zgomot pe scaunul lui [i-[i puse mâinile la ceaf\. Mânecile c\m\[ii i se adunau `n pliuri perfecte [i nodul cravatei de m\tase englezeasc\ forma un triunghi impecabil. „S\ fie oare, `[i spuse Nora, ni[te urme de machiaj pe fa]a b\rbatului, dedesubtul [i `n jurul ochilor, ascunzând câteva riduri? Dumnezeule, chiar asta este!“ Se uit\ `n alt\ parte, dându-[i seama c\ `l privea prea insistent. – Cum mai merg lucrurile `n Departamentul de cioburi [i oase? `ntreb\ Brisbane. – Grozav. Super. Doar o mic\ problem\ pe care voiam s\ o discut cu dumneavoastr\. – Foarte bine, foarte bine. {i eu voiam s\ vorbesc ceva cu dumneata. – Domnule Brisbane, `ncepu Nora repede, eu... 17

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Dar Brisbane o `ntrerupse, ridicând mâna. – Nora, [tiu pentru ce-ai venit. ~]i trebuie bani. – Exact. Brisbane d\du `n]eleg\tor din cap. – Nu-]i po]i termina cercet\rile cât timp bugetul e `nghe]at. – Exact, repet\ Nora, surprins\, dar [i `ngrijorat\. A fost un noroc fenomenal c\ i-am convins pe cei de la Murchison Grant s\ efectueze studiul anasazi de la Utah, dar `mi este imposibil s\ termin treaba f\r\ o `ntreag\ serie de date carbon-14. Informa]iile corecte sunt baza a tot ceea ce urmeaz\ s\ se construiasc\. ~ncerca s\-[i p\streze o voce pl\cut\, supus\, `ncercând, pe cât posibil, s-o fac\ pe inocenta. Brisbane d\du iar din cap, cu ochii pe jum\tate `nchi[i, foindu-se u[or `n scaun. De[i nu voia s\ se `mbete cu ap\ rece, Nora `ncepu s\ se simt\ `ncurajat\. Nu se a[tepta la o reac]ie atât de plin\ de `n]elegere. P\rea s\ mearg\. – Despre ce sum\ discut\m? `ntreb\ Brisbane. – Cu optsprezece mii de dolari a[ putea trimite toate cele [aizeci [i [ase de mostre la Universitatea Michigan, care are cel mai bun laborator spectrometric de mas\ pentru informa]ii carbon-14 din lume. – Optsprezece mii de dolari. {aizeci [i [ase de mostre. – Exact. Nu cer o m\rire permanent\ de buget, doar o alocare singular\ de fonduri `n acest caz specific. – Optsprezece mii de dolari, repet\ Brisbane `ncet, p\rând a analiza situa]ia. Dac\ stai bine s\ te gânde[ti, dr. Kelly, nu pare cine [tie ce, nu-i a[a? – Nu. – Ba chiar este o sum\ foarte mic\. – ~n compara]ie cu rezultatele [tiin]ifice pe care le-ar aduce. – Optsprezece mii. Ce coinciden]\! – Coinciden]\? Nora se sim]i nelini[tit\. – ~ntâmpl\tor, este exact suma pe care va trebui s-o sco]i din bugetul pentru anul viitor. 18

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~mi reduce]i bugetul? Brisbane d\du din cap. – Am hot\rât o diminuare general\ de zece la sut\. ~n toate departamentele [tiin]ifice. Nora sim]i c\ `ncepe s\ tremure [i-[i `ncle[t\ mâinile pe bra]ele de crom ale scaunului. Era pe cale s\ spun\ ceva, dar, amintindu-[i promisiunea pe care [i-o f\cuse, `[i `nghi]i vorbele. – Costurile noului pavilion cu dinozauri s-au dovedit mai mari decât ne a[teptam. De-asta m-am bucurat s\ aud c\ nu ]i se pare o sum\ foarte mare. Nora se calm\ [i-[i drese vocea. – Domnule Brisbane, nu-mi pot termina cercet\rile dac\-mi reduce]i bugetul. – Va trebui s\ te descurci. Departamentul de cercet\ri [tiin]ifice este doar o mic\ parte din muzeul nostru, dr. Kelly. Avem obliga]ia de a organiza expozi]ii, de a construi pavilioane noi, de a distra publicul. Nora vorbi cu `nfl\c\rare: – Dar cercet\rile [tiin]ifice de baz\ sunt esen]a muzeului. F\r\ [tiin]\, tot ce-i aici n-ar fi decât un spectacol de circ. Brisbane se ridic\ de pe scaun, `nconjur\ `ncet biroul [i se opri `n fa]a casetei de sticl\. Scoase o tastatur\ numeric\ [i ap\s\ o tast\. – Ai v\zut vreodat\ smaraldul Tev Mirabi? – Ce anume? Brisbane deschise caseta [i-[i `ntinse mâna sub]ire spre un smarald de form\ convex\, t\iat, dar nefa]etat, de m\rimea unui ou de porumbel. ~l scoase din culcu[ul lui de catifea [i-l ridic\, ]inându-l `ntre degetul mare [i ar\t\tor. – Smaraldul Tev Mirabi. Este des\vâr[it. Ca specialist `n pietre pre]ioase prin voca]ie, pot s\-]i spun c\ smaraldele de aceste dimensiuni nu sunt niciodat\ f\r\ cusur. Cu excep]ia acestuia. {i-l a[ez\ `n fa]a ochiului, care c\p\t\ dintr-odat\ propor]ii uria[e, de parc\ ar fi fost un ochi de musc\. Clipi o dat\, apoi cobor` nestemata. – Prive[te-l! 19

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Din nou, Nora se for]\ s\-[i `n\bu[e o replic\ t\ioas\. Lu\ smaraldul. – Ai grij\. Nu vrei s\-l scapi. Smaraldele sunt fragile. Nora `l lu\ cu delicate]e [i-l `ntoarse `ntre degete. – Hai, `ncearc\! Lumea arat\ altfel privit\ printr-un smarald. Nora privi `n adâncul pietrei [i v\zu o lume deformat\ `ntinzându-se de cealalt\ parte, o lume prin care se mi[ca o creatur\ umflat\, un fel de meduz\ verde: Brisbane. – Foarte interesant. Dar, domnule Brisbane... – Des\vâr[it. – F\r\ `ndoial\. Dar discutam despre altceva. – Cât crezi c\ valoreaz\? Un milion? Cinci? Zece? Este unic. Dac\ l-am vinde, toate problemele noastre financiare ar fi rezolvate. Chicoti, apoi `l ridic\ din nou `n fa]a ochiului. Ochiul se roti `n spatele smaraldului, negru, m\rit, parc\ umed. Dar nu putem face asta, desigur. – ~mi pare r\u, dar nu `n]eleg unde vre]i s\ ajunge]i. Brisbane schi]\ un zâmbet. – Dumneata [i ceilal]i din Departamentul {tiin]ific. To]i uita]i un lucru: ce facem noi aici este un spectacol. Ia smaraldul \sta, de exemplu. Din punct de vedere strict [tiin]ific, nu are absolut nimic ce nu se g\se[te `n orice alt smarald de o sut\ de ori mai mic decât el. Dar oamenii nu vor s\ vad\ orice smarald: vor s\ vad\ cel mai mare smarald. Spectacolul, dr. Kelly, este esen]a vital\ a acestui muzeu. Cât timp crezi c\ ar dura nepre]uitele dumitale cercet\ri dac\ oamenii n-ar mai veni aici, n-ar mai fi interesa]i, nu ne-ar mai da banii? Ne trebuie colec]ii: expozi]ii uimitoare, meteori]i colosali, dinozauri, planetarii, aur, p\s\ri dodo [i diamante uria[e care s\ p\streze viu interesul oamenilor. Munca dumitale nu intr\ `n aceast\ categorie. – Dar munca mea este interesant\. Brisbane deschise larg bra]ele. – Draga mea, to]i credem c\ munca noastr\ este cea mai interesant\. „Draga mea“ – asta `i puse capac. Nora se ridic\ de pe scaun cu buzele livide de furie. 20

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– N-ar trebui s\ stau aici [i s\-mi justific munca `n fa]a dumneavoastr\. Cercet\rile de la Utah vor stabili cu exactitate momentul când influen]a aztec\ a p\truns `n regiunea sud-vestic\ [i a modificat cultura anasazi. Ne va spune... – Dac\ ai s\pa dup\ dinozauri, ar fi cu totul altceva. Acolo e ac]iunea. {i se `ntâmpl\ c\ tot acolo sunt [i banii. Realitatea, dr. Kelly, este c\ pe nimeni nu intereseaz\ gr\mezile dumitale de oale sparte. Doar pe dumneata. – Realitatea, i-o `ntoarse Nora `nfierbântat\, este c\ [i dumneavoastr\ sunte]i tot savant, `n adâncul sufletului. V\ juca]i de-a birocratul, [i, sincer, cam face]i exces de zel. De `ndat\ ce termin\ de vorbit, Nora `[i d\du seama c\ `ntrecuse m\sura. Chipul lui Brisbane p\ru s\ `mpietreasc\ pre] de-o clip\. Apoi `[i reveni, `i adres\ un zâmbet rece [i-[i scoase batista din buzunarul de la piept. ~ncepu s\ lustruiasc\ smaraldul, `ncet [i cu mi[c\ri repetate. Apoi `l a[ez\ la locul lui, `ncuie caseta [i `ncepu s\ lustruiasc\ sticla, mai `ntâi capacul, apoi p\r]ile laterale, p\rând extrem de concentrat asupra acestei `ndeletniciri. ~n cele din urm\, vorbi: – Nu te ambala. ~nt\re[te arterele [i face r\u la s\n\tate. – N-am vrut s\ spun asta, m\ scuza]i, dar nu pot accepta aceast\ diminuare a bugetului. Brisbane vorbi cu o voce pl\cut\: – Eu am spus ce-am avut de spus. ~n ceea ce-i prive[te pe cei care nu pot sau nu vor s\ g\seasc\ solu]ii pentru reducerile de buget, nu-i nici o problem\ – o s\ le g\sesc eu pentru ei. La aceste cuvinte, nu mai zâmbi. Nora `nchise u[a biroului [i r\mase `n hol, sim]ind c\-i vâjâie capul. ~[i jurase c\ n-avea s\ ias\ din acest birou f\r\ s\ primeasc\ suma cerut\, [i uite unde ajunsese? ~ntr-o situa]ie mai proast\ decât atunci când intrase. S\ se duc\ la Collopy, directorul muzeului? Dar el era dur [i inabordabil, ca s\ nu mai spunem c\ un asemenea gest l-ar fi scos cu siguran]\ din s\rite pe Brisbane. Deja vorbise mai mult decât era cazul. Dac\ s-ar fi dus la superiorul lui, Brisbane ar fi concediat-o cu siguran]\. {i, indiferent de situa]ie, nu-[i putea pierde slujba. Dac\ 21

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

se-ntâmpla asta, nu i-ar mai fi r\mas decât s\ se orienteze spre alt\ carier\. Poate c\ reu[ea s\ fac\ rost de bani din alt\ parte, s\ g\seasc\ vreo sponsorizare de undeva... {i avea s\ fie o alt\ reorganizare de buget, peste [ase luni. ~nc\ putea s\ mai spere. Cobor` `ncet sc\rile pân\ la etajul patru. Ajuns\ pe coridor, se opri, surprins\ s\ vad\ u[a biroului ei lipit\ de perete. Privi `n\untru. ~n locul `n care st\tuse ea cu nici cincisprezece minute `n urm\ era acum un b\rbat foarte ciudat, `ncadrat de rama ferestrei, frunz\rind o monografie. Purta un costum negru cu croial\ rigid\, care-i d\dea un pronun]at aer funebru. Avea pielea foarte palid\, mai alb\ decât a oric\rui om pe care Nora `l v\zuse vreodat\ `n via]\. {i p\rul lui, cândva blond, era acum aproape `n `ntregime alb; `ntorcea paginile monografiei cu ni[te degete uluitor de lungi [i de sub]iri, parc\ de filde[. – M\ scuza]i, `ntreb\ Nora. Ce c\uta]i `n biroul meu? – Interesant, murmur\ b\rbatul dând pagina. – Pardon? B\rbatul ridic\ monografia: Geocronologia pe[terii Sandia. – Ciudat c\ n-au fost g\site decât puncte Folsom1 deasupra nivelului Sandia. Foarte sugestiv, nu crezi? Vorbea cu un u[or accent aristocratic sudist, care parc\-i `nmuia cuvintele. Nora sim]i cum surpriza i se transform\ `n furie `n fa]a acestei non[alante invad\ri a biroului ei. B\rbatul se `ndrept\ spre o bibliotec\, strecur\ monografia `napoi la locul ei [i `ncepu s\ se uite dup\ alte volume, lovind u[or [i tacticos cotoarele c\r]ilor cu vârfurile degetelor. – Ah! f\cu el, sco]ând din raft o alt\ monografie. V\d c\ au fost contestate rezultatele de la Monte Verde. Nora se repezi la el, `i smulse cartea din mân\ [i o `ndes\ la loc `n raft. 1

Punctele Folsom sunt o form\ distinct\ de piatr\ concasat\, puncte proiectil asociate cu tradi]ia Folsom din America de Nord. (n.tr.) 22

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Sunt ocupat\ momentan. Dac\ dori]i o programare, pute]i suna. V\ rog s\ `nchide]i u[a dup\ ce ie[i]i. Se `ntoarse cu spatele, a[teptând ca el s\ plece. Zece la sut\. Cl\tin\ din cap, nevenindu-i s\ cread\. Cum se a[teptau s\ se poat\ descurca? ~ns\ b\rbatul nu plec\. Nora `i auzi din nou vocea melodioas\. – A[ prefera s\ vorbesc acum, dac\ nu ave]i nimic `mpotriv\. Dr. Kelly, pot `ndr\zni s\ v\ deranjez cu o problem\ care nu-mi d\ pace? Nora se `ntoarse. B\rbatul `ntinsese mâna. Cuib\rit `n palm\, ]inea un craniu mic, de culoare maro.

TREI

Nora `[i mut\ privirea de la craniu `napoi la chipul vizitatorului. – Cine sunte]i? Privindu-l acum cu mai mult\ aten]ie, observ\ cât de sp\l\ci]i `i erau ochii alba[tri, cât de fine `i erau tr\s\turile. Cu pielea lui alb\ [i cu liniile atât de clasice ale fe]ei, ar\ta ca o sculptur\ `n marmur\. F\cu un gest oarecum ceremonios, ceva `ntre o `nclinare a capului [i o plec\ciune. – Agent special Pendergast, de la Biroul Federal de Investiga]ii. Nora sim]i o strângere de inim\. Iar aflaser\ ceva despre belelele aduse de expedi]ia din Utah? Asta-i mai lipsea! – Pute]i s\-mi ar\ta]i insigna? `ntreb\ ea precaut\. {i o legitima]ie? B\rbatul zâmbi indulgent [i scoate din buzunarul costumului un portofel, pe care-l l\s\ s\ se deschid\. Nora se aplec\ [i analiz\ insigna. Cu siguran]\, p\rea real\ – [i v\zuse suficient de multe `n ultimele optsprezece luni. – Bine, bine, v\ cred. Agent special... Ezit\. Cum dracu’ spusese c\-l cheam\? Arunc\ din nou o privire spre portofel, dar insigna se `ntorcea deja `ntre faldurile costumului. – Pendergast, `i complet\ b\rbatul propozi]ia. Apoi, de parc\ i-ar fi citit gândurile, ad\ug\: Apropo, nu are nici o leg\tur\ cu ce s-a `ntâmplat `n Utah. Este vorba despre cu totul altceva. Nora `l privi din nou. Acest b\rbat pus la patru ace, `mbr\cat `n costum negru [i c\ma[\ alb\, nu sem\na deloc cu indivizii m\t\h\lo[i, cu alur\ sold\]easc\, pe care-i cunoscuse `n vest. P\rea neobi[nuit, ba 24

VITRINA DE CURIOZIT|}I

chiar excentric. Expresia lui impasibil\ avea ceva aproape pl\cut. Apoi, Nora `[i cobor` din nou privirea asupra craniului. – Eu nu sunt specialist `n antropologie, spuse ea repede. Oasele nu ]in de domeniul meu. Singurul r\spuns al lui Pendergast fu s\-i `ntind\ craniul. Nora `l lu\, neputându-[i `nfrâna curiozitatea, [i `ncepu s\-l r\suceasc\ grijulie `n mâini. – Sunt sigur\ c\ FBI-ul are exper]i la care s\ apeleze `n astfel de situa]ii. Agentul FBI se mul]umi doar s\ zâmbeasc\, apoi se duse la u[\, o `nchise [i o `ncuie. Aplecându-se peste biroul Norei, ridic\ telefonul din furc\ [i-l a[ez\ u[or deoparte. – Putem discuta f\r\ s\ fim deranja]i? – Sigur. Cum vre]i. Nora `[i d\du seama c\ p\rea agitat\, [i chestia asta o scoase din s\rite. Nu mai v\zuse atâta siguran]\ de sine la un om. B\rbatul se a[ez\ pe un scaun de lemn, `n fa]a biroului ei, aruncându-[i un picior sub]ire deasupra celuilalt. – Indiferent de specialitatea dumneavoastr\, a[ vrea s\ v\ aflu opinia `n leg\tur\ cu acest craniu. Nora oft\. Era bine s\ stea de vorb\ cu omul \sta? Ce avea s\ spun\ conducerea muzeului? Cu siguran]\ vor fi mul]umi]i c\ FBI-ul a apelat la unul dintre oamenii lor. Poate era chiar genul de „publicitate“ pe care [i-o dorea Brisbane. Examin\ din nou craniul. – Ei bine, pentru `nceput, a[ spune c\ acest copil a avut o via]\ foarte trist\. Pendergast `[i uni degetele mari [i ar\t\toarele `ntr-un triunghi, ridicând sprâncenele `ntr-o `ntrebare mut\. – Lipsa unor suduri puternice `ntre oase indic\ faptul c\ avem de-a face cu un adolescent. Al doilea molar abia dac\ `ncepuse s\-i creasc\. Asta `nseamn\ c\ avea `n jur de treisprezece ani. P\rerea mea e c\ a fost o fat\, judecând dup\ sub]irimea osului sprâncenei. {i, apropo, avea o dantur\ extrem de proast\, f\r\ nici un fel de igien\ dentar\. Lucrul \sta sugereaz\ cel pu]in neglijen]\, dac\ nu mai mult. {i 25

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

cercurile astea dou\ din smal] indic\ stagnare de cre[tere, probabil din cauza unor episoade de foamete sau a unei boli grave. ~n mod cert este un craniu vechi, de[i starea de conservare a din]ilor sugereaz\ o datare istoric\, mai degrab\ decât una preistoric\. N-o s\ `ntâlni]i o astfel de deteriorare dentar\ la un specimen preistoric, [i, oricum, arat\ mai mult a caucazian decât a indigen american. P\rerea mea este c\ are cel pu]in [aptezeci [i cinci, dac\ nu chiar o sut\ de ani. Desigur, toate astea sunt doar specula]ii. Totul depinde de locul unde a fost g\sit [i de circumstan]ele `n care a fost recuperat. Ar merita s\ lua]i `n considera]ie o datare cu carbon-14. Amintindu-[i cu nepl\cere recenta `ntrevedere, Nora se opri f\r\ s\ vrea. Pendergast a[tept\. Nora avea senza]ia c\ b\rbatul mai voia ceva. Sim]ind c\ `ncepe iar s\ se enerveze, se apropie de fereastr\ pentru a examina craniul la lumina natural\. Apoi, `n timp ce-l privea, sim]i dintr-odat\ c\-i fuge p\mântul de sub picioare. – Ce este? o `ntreb\ t\ios Pendergast, remarcând de `ndat\ schimbarea, s\rind mai degrab\ decât ridicându-se de pe scaun. – Zgârieturile astea fine de la baza osului occipital... Nora `ntinse mâna dup\ lupa pe care o ]inea `ntotdeauna atârnat\ la gât [i o ridic\ `n dreptul ochiului. ~ntoarse craniul cu fundul `n sus [i-l examin\ mai `ndeaproape. – Continu\! – Au fost f\cute cu un cu]it. Ca [i când cineva ar fi `nl\turat ]esutul. – Ce fel de ]esut? Nora sim]i un val de u[urare când `[i d\du seama ce era. – Sunt genul de urme l\sate de obicei de un bisturiu, `n timpul unei interven]ii post-mortem. Acestui copil i s-a f\cut o autopsie. Urmele au fost f\cute `n timpul expunerii p\r]ii superioare a m\duvei spin\rii sau poate a zonei aflate imediat deasupra cefei. A[ez\ craniul pe mas\. Dar eu sunt arheolog, domnule Pendergast. V\ sf\tuiesc s\ apela]i la expertiza altcuiva. Avem un antropolog `n echip\, dr. Weidenreich. 26

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Pendergast lu\ craniul [i-l `nchise `ntr-o pung\ de plastic ermetic\. Aceasta disp\ru numaidecât `ntre faldurile costumului, de parc\ agentul ar fi f\cut un num\r de magie. – Tocmai de expertiza dumneavoastr\ arheologic\ am eu nevoie. {i acum, continu\ el brusc, punând telefonul la loc `n furc\ [i descuind u[a cu mi[c\ri precise [i rapide, v\ voi ruga s\ m\ `nso]i]i `n ora[. – ~n ora[? Adic\ la sediu? Pendergast cl\tin\ din cap. Nora ezit\. – Nu pot s\ plec a[a, când `mi tun\. Am treab\ aici. – Nu dureaz\ mult, dr. Kelly. Timpul este esen]ial. – Despre ce e vorba? Dar b\rbatul ie[ise deja din birou [i se deplasa, parc\ mai mult alunecând, de-a lungul coridorului. Nora se lu\ dup\ el, ne[tiind ce altceva s\ fac\. Urmar\ un traseu `ntortocheat, coborând o serie de sc\ri, trecând prin mai multe pavilioane – P\s\rile Lumii, Africa [i Animale Preistorice –, ajungând `n cele din urm\ `n Rotonda cea Mare, unde ecourile pa[ilor lor p\reau s\ r\sune din toate p\r]ile. – Cunoa[te]i foarte bine muzeul, spuse Nora, str\duindu-se s\ ]in\ pasul cu el. – Da. O clip\ mai târziu, ie[eau pe u[ile mari de bronz [i coborau treptele impun\toare [i netede de marmur\ pân\ `n parcarea muzeului. Agentul Pendergast se opri la baza treptelor [i se `ntoarse spre ea, sc\ldat `n lumina puternic\. Ochii lui erau acum aproape albi, doar cu o urm\ vag\ de culoare. ~n timp ce se mi[ca, Nora avu dintr-odat\ impresia c\ sub costumul strâmt se ascundea un om foarte puternic. – A]i auzit de „Legea de conservare istoric\ [i arheologic\ a ora[ului New York“? o `ntreb\ el. – Desigur. Era legea prin care se interziceau s\p\turile sau construc]iile `n ora[ `n cazul `n care `n timpul lucr\rilor se descopereau obiecte de valoare arheologic\, pân\ când aceste obiecte erau excavate [i documentate. 27

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– A fost descoperit un sit foarte interesant `n partea de jos a Manhattanului. Dumneavoastr\ ve]i fi supraveghetoarea [antierului arheologic. – Eu? Dar nu am nici experien]a, nici autoritatea de a... – Nu v\ face]i griji, dr. Kelly. Mi-e team\ c\ pl\cerea de a v\ vedea `n aceast\ postur\ nu va fi decât de foarte scurt\ durat\. Nora cl\tin\ din cap. – Dar de ce eu? – Ave]i o oarecare experien]\ `n agest gen... s\ spunem particular, de situri. – Despre ce fel de sit este vorba? – O camer\ mortuar\. Nora `l fix\ cu privirea. – {i acum, continu\ Pendergast ar\tând spre un Silver Wraith ’59 care a[tepta parcat `n curb\, trebuie s\ plec\m. Dup\ dumneavoastr\, v\ rog.

PATRU

Nora cobor` din Rolls-Royce, cu nepl\cuta senza]ie c\ toat\ lumea se uita la ea. Pendergast `nchise portiera `n urma ei, privind cu o senin\ indiferen]\ contrastul dintre elegan]a vehiculului [i praful [i zgomotul [antierului `n fa]a c\ruia parcase. Traversar\ strada, oprindu-se `n dreptul unui gard `nalt, din zale. ~n spatele gardului, lumina puternic\ a dup\-amiezii sc\lda funda]iile scheletice ale unui [ir de cl\diri vechi. Câteva camioane pline de c\r\mizi fuseser\ aliniate de jur `mprejurul perimetrului. Dou\ ma[ini de poli]ie erau, de asemenea, parcate la fa]a locului, [i Nora vedea ofi]eri `n uniform\ aduna]i `n fa]a unei sp\rturi ce se c\sca `n mijlocul unui zid de c\r\mid\. Al\turi era un grup de oameni de afaceri, `mbr\ca]i `n costume. Locul de construc]ie era `ncadrat de o serie de cl\diri p\r\site, care parc\-i priveau cu ferestrele lor goale. – Moegen-Fairhaven Group construie[te aici un turn de apartamente de [aizeci [i cinci de etaje, spuse Pendergast. Ieri, pe la ora patru, au spart zidul \la de c\r\mid\ de-acolo. Un muncitor a g\sit craniul pe care vi l-am ar\tat mai devreme `ntr-o galerie din interior. ~mpreun\ cu multe, multe alte oase. Nora privi `n direc]ia pe care i-o indica b\rbatul. – Ce a fost aici `nainte? – Un ansamblu reziden]ial construit pe la sfâr[itul anilor 1890. Tunelul `ns\ pare s\ dateze de mai demult. Nora vedea c\ excavatorul expusese un profil clar. Vechiul zid de sus]inere se vedea de sub funda]ia din secolul al XIX-lea, iar gaura 29

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

de lâng\ baza lui f\cea `n mod clar parte dintr-o structur\ anterioar\. Ni[te grinzi foarte vechi, arse [i putrezite, fuseser\ strânse `ntr-o gr\mad\ `n apropiere. ~n timp ce mergeau de-a lungul gardului, Pendergast se aplec\ spre ea. – M\ tem c\ vizita noastr\ ar putea fi problematic\, [i avem foarte pu]in timp. Locul s-a schimbat alarmant de mult `n ultimele câteva ore. Moegen – Fairhaven se num\r\ printre cei mai energetici dezvoltatori din ora[. {i au extraordinar de multe... rela]ii. Observa]i c\ nu e prezent nici un reprezentant al presei? Poli]ia a fost chemat\ la fa]a locului cu cât mai mult\ discre]ie. O `mpinse spre poarta din zidul de zale, la care era postat un poli]ist de a c\rui centur\ erau atârnate c\tu[e, o sta]ie de emisie-recep]ie, un baston, o arm\ [i muni]ie. Greutatea combinat\ a tuturor acestor piese de echipament `i tr\gea `n jos cureaua, l\sându-i burta acoperit\ de o c\ma[\ albastr\ s\ atârne pe deasupra. Pendergast se opri la poart\. – Pleac\, se r\]oi poli]istul. Nu-i nimic de v\zut aici, amice! – Dimpotriv\, i-o `ntoarse Pendergast zâmbind [i ar\tându-i insigna. B\rbatul se aplec\ `n fa]\, cu ochii miji]i. ~[i mut\ de câteva ori ochii de la fa]a agentului la fotografia din legitima]ie. – FBI? ~[i trase `n sus centura, sco]ând un zorn\it metalic. – Astea sunt cele trei litere, da. Apoi Pendergast `[i vâr` portofelul la loc. – {i cine v\ `nso]e[te? – Un expert arheolog. A fost desemnat\ pentru investigarea sitului. – Expert arheologic? Sta]i a[a. Poli]istul travers\ agale zona de [antier, oprindu-se lâng\ grupul de poli]i[ti. Urm\ un schimb de cuvinte, apoi un alt poli]ist se desprinse din grup. Un b\rbat `n costum maro `l urm\ cu pas gr\bit. Era scund [i `ndesat, iar gâtul gros i se rev\rsa peste gulerul strâns al c\m\[ii. F\cea pa[i prea mari pentru picioarele lui butuc\noase, ceea ce-l f\cea s\ par\ c\ mai degrab\ salt\ decât merge. 30

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Ce dracu’ `nseamn\ asta? Gâfâia `n clipa când ajunse la poart\ [i se `ntoarse spre poli]istul nou-venit. – Nu mi-ai spus nimic despre FBI! Nora observ\ c\ poli]istul cel nou avea pe um\r trese aurii, de c\pitan. Avea p\rul rar, tenul g\lbejit [i ochi negri [i `ngu[ti. Era aproape la fel de gras ca b\rbatul cu costumul maro. C\pitanul se uit\ la Pendergast. – ~mi pute]i ar\ta legitima]ia? Avea vocea firav\, sugrumat\ [i pi]ig\iat\. Pendergast `[i scoase din nou portofelul. C\pitanul `l lu\, examin\ legitima]ia, apoi i-l `napoie prin poart\. – Regret, domnul Pendergast, dar FBI-ul nu are competen]\ juridic\ aici. Cu atât mai pu]in biroul din New Orleans. Cunoa[te]i procedura. – C\pitane...? – Custer. – Domnule c\pitan Custer, sunt aici `mpreun\ cu dr. Nora Kelly, de la Muzeul Na]ional de Istorie Natural\ din New York, care a fost numit\ `n func]ia de coordonator al investiga]iei arheologice. Acum, v\ rog s\ ne da]i voie s\ intr\m... – Acesta este un loc de construc]ie, r\bufni b\rbatul `n costum maro. ~ncerc\m s\ ridic\m o cl\dire aici, `n caz c\ nu v-a]i dat seama. Au trimis deja pe cineva s\ examineze oasele. Dumnezeule mare, [i a[a pierdem patruzeci de mii de dolari pe zi. Acum a mai ap\rut [i FBI-ul? – Dar dumneavoastr\ cine sunte]i? `l `ntreb\ Pendergast, cu o voce pl\cut\. Ochii b\rbatului se mi[car\ dintr-o parte `n alta. – Ed Shenk. – Ah, domnul Shenk. Pronun]at de Pendergast, cuvântul suna ca denumirea unui instrument de tortur\. – {i ce leg\tur\ ave]i cu Moegen – Fairhaven? – Sunt manager de construc]ii. Pendergast d\du din cap. 31

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Desigur. ~ncântat de cuno[tin]\, domnule Shenk. Numaidecât, se `ntoarse din nou spre c\pitan, ignorându-l pe Shenk cu des\vâr[ire. Cum spuneam, domnule c\pitan Custer, continu\ el pe acela[i ton molcom, s\ `n]eleg c\ nu vre]i s\ ne deschide]i poarta [i s\ ne da]i voie s\ ne facem treaba? – Acesta este un proiect foarte important pentru Moegen – Fairhaven Group [i pentru `ntreaga comunitate. Am progresat mai `ncet decât ar fi trebuit, [i directorii trustului sunt `ngrijora]i. Domnul Fairhaven a vizitat personal locul ieri-sear\. Ultimul lucru pe care [i-l mai dore[te sunt alte `ntârzieri. Nu am fost informat `n nici un fel de implicarea FBI-ului [i nu [tiu nimic despre nici o chestie arheologic\... Se opri. Pendergast `[i scosese celularul. – Pe cine suna]i? `ntreb\ Custer. Pendergast nu spuse nimic, p\strând acela[i zâmbet `ntip\rit pe fa]\. Degetele `i zburar\ pe deasupra butoanelor micu]e cu o vitez\ uimitoare. C\pitanul `l s\get\ cu privirea pe Shenk, apoi se uit\ `n alt\ direc]ie. – Sally? spuse Pendergast `n telefon. Aici agent Pendergast. Pot vorbi cu domnul consilier Rocker? – Hei, asculta]i... `ncepu c\pitanul. – Da, te rog, Sally. E[ti o comoar\. – Poate ar fi mai bine s\ discut\m `n\untru. Se auzi zorn\it de chei. C\pitanul Custer `ncepu s\ descuie poarta. – Dac\ ai fi dr\gu]\ s\-l `ntrerupi pentru mine, ]i-a[ r\mâne `ndatorat. – Domnule Pendergast, chiar nu este nevoie, spuse Custer. Poarta se d\du `n l\turi. – Sally? Te sun mai târziu, spuse Pendergast, `nchizând clapeta telefonului. Trecu prin poart\, cu Nora al\turi. F\r\ s\ se opreasc\ [i f\r\ s\ spun\ vreun cuvânt, agentul FBI travers\ terenul acoperit de moloz, `ndreptându-se gr\bit direct spre sp\rtura din zidul de c\r\mid\. Ceilal]i, lua]i prin surprindere, venir\ iute dup\ el. 32

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Domnule Pendergast, trebuie s\ `n]elege]i... spuse c\pitanul, `ncercând s\ ]in\ pasul. Shenk `i urma furios ca un taur. Se `mpiedic\, `njur\, dar merse mai departe. Când se apropiar\ de gaur\, Nora v\zu o str\lucire palid\ venind din\untru [i o str\fulgerare de lumin\. O pauz\, apoi o alt\ str\fulgerare. Cineva f\cea fotografii. – Domnule Pendergast..., strig\ c\pitanul Custer. Dar sprintenul agent FBI era deja sus, pe mormanul de moloz. Ceilal]i se oprir\ la baz\, gâfâind. Nora se lu\ dup\ Pendergast, care disp\ruse deja `n gaura `ntunecat\. Se opri `n dreptul sp\rturii din zid [i privi `n jos. – Intra]i, v\ rog, spuse Pendergast, cu cel mai `mbietor accent sudist. Nora cobor` cu grij\ peste c\r\mizile c\zute, oprindu-se pe podeaua umed\. O nou\ str\fulgerare. Un b\rbat `ntr-un halat alb, de laborator, st\tea aplecat, examinând ceva dintr-o ni[\ micu]\, arcuit\. Un fotograf st\tea `n dreptul altei ni[e, cu un aparat de zece pe treisprezece centimetri, echipat cu bli]uri. B\rbatul `n halat alb `[i `ndrept\ spatele, uitându-se la ei prin norul de praf. Avea o claie deas\ de p\r grizonant care, `n combina]ie cu ochelarii rotunzi, cu rame groase, `l f\ceau s\ semene vag cu un b\trân revolu]ionar bol[evic. – Cine dracu’ v\ crede]i de da]i buzna a[a? strig\ el, [i ecourile vocii lui r\sunar\ prin tot tunelul. Am cerut s\ nu fiu deranjat. – FBI, spuse Pendergast sacadat. Vocea lui era acum complet schimbat\: t\ioas\, aspr\, oficial\. Deschizându-[i portofelul de piele, b\g\ insigna sub nasul b\rbatului. – Oh, f\cu acesta dând `napoi. ~n]eleg. Nora se uit\ de la unul la altul, uimit\ de aparenta capacitate a lui Pendergast de a citi pe loc caracterul oamenilor [i de a-i manipula mai apoi. – Am rug\mintea s\ evacua]i loca]ia cât timp colega mea, dr. Kelly, `[i desf\[oar\ examinarea. – Asculta]i, f\ceam [i eu o treab\ aici... 33

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– A]i atins ceva? Fusese o `ntrebare, dar tonul era amenin]\tor. – Nu... nu chiar. Sigur, am mi[cat câteva oase... – A]i mi[cat oasele? – Având `n vedere c\ am fost `ns\rcinat s\ determin cauza mor]ii... – A]i mi[cat câteva oase? Pendergast scoase un carne]el sub]ire [i un stilou auriu din buzunarul sacoului [i-[i not\ ceva, cl\tinând din cap `n semn de dezgust. – Numele dumneavoastr\, doctore? – Van Bronck. – O s\-mi notez pentru când ve]i fi interogat. {i acum, dr. Van Bronck, v\ rog s\ ave]i amabilitatea de a ne l\sa s\ ne facem treaba. – Da, domnule. Pendergast `i urm\ri pe medicul legist [i pe fotograf ie[ind cu mare grij\ din tunel. Apoi se `ntoarse spre Nora [i vorbi `ncet [i foarte repede: – E doar al t\u acum. Am câ[tigat o or\, poate chiar mai pu]in, a[a c\ profit\ la maximum. – S\ profit de ce? `ntreb\ Nora, cuprins\ de panic\. Ce anume vre]i s\ fac? Eu niciodat\... – Ai specializ\ri [i deprinderi care mie-mi lipsesc. Cerceteaz\ locul. Vreau s\ [tiu ce s-a `ntâmplat aici. Ajut\-m\ s\ `n]eleg. – ~ntr-o or\? N-am unelte, n-am nimic `n care s\ adun mostre... – {i a[a e aproape prea târziu. Ai remarcat c\ l-au adus aici pe c\pitanul de la sec]ie? Dup\ cum spuneam, Moegen – Fairhaven se pricep grozav la tras sforile – [i ce sfori! Asta e singura noastr\ [ans\. ~mi trebuie cantitatea maxim\ de informa]ie `ntr-un timp cât mai scurt. Este extrem de important. ~i `ntinse carne]elul [i stiloul, apoi scoase din hain\ dou\ lanterne sub]iri [i `i `nmân\ una. Nora o aprinse. Pentru cât era de mic\, era foarte puternic\. Privi `n jur, remarcând pentru prima dat\ detaliile locului. Era rece [i cufundat `n t\cere. Fire de praf pluteau `n fasciculul de lumin\ care p\trundea prin sp\rtura din perete. ~n aer era un miros greu, un 34

VITRINA DE CURIOZIT|}I

amestec de mucegai, carne veche [i p\mânt ud. Trase totu[i cu putere aer `n piept, `ncercând s\ se concentreze. Arheologia era o [tiin]\ `nceat\ [i metodic\. ~n situa]ia `n care se afla acum, presat\ de timp, nici nu [tia de unde s\ `nceap\. Mai ezit\ pre] de-o clip\. Apoi, `ncepu s\ schi]eze tunelul. Era lung cam de dou\zeci [i cinci de metri, `nalt cam de trei, `n dreptul arcadelor, cu ambele ie[iri blocate de ziduri de c\r\mid\. Plafonul era br\zdat de cr\p\turi. Praful care acoperea podeaua fusese r\scolit recent, lucru ce nu putea fi explicat de prezen]a unui singur medic legist. Nora se `ntreb\ câ]i al]i muncitori [i poli]i[ti se mai perindaser\ pe acolo. Erau câte [ase ni[e de-a lungul ambilor pere]i. Nora `naint\ de-a lungul podelei umede a tunelului, desenând, `ncercând s\-[i creeze o imagine de ansamblu a spa]iului. {i ni[ele fuseser\, la rândul lor, cândva zidite, `ns\ acum c\r\mizile fuseser\ d\râmate [i strânse `n gr\mezi lâng\ fiecare firid\. Când lumin\ cu lanterna fiecare ni[\ `n parte, v\zu, `n esen]\, acela[i lucru: mormane de cranii [i oase, fâ[ii de haine, buc\]ele de carne, cartilaje [i p\r. Arunc\ o privire peste um\r. ~n cel\lalt cap\t, Pendergast `ntreprindea propria examinare, cu profilul conturându-i-se ascu]it `n raza de lumin\, s\getând cu privirea totul `n jur. Dintr-odat\, se l\s\ `n genunchi, uitându-se `n mod v\dit nu la oase, ci la podea, ridicând ceva din praf. Terminându-[i circuitul, Nora se `ntoarse s\ examineze mai `ndeaproape prima ni[\. ~ngenunche `n fa]a firidei [i o examin\ dintr-o privire, `ncercând s\ `n]eleag\ despre ce era vorba [i f\când tot posibilul s\ ignore mirosul. Erau trei cranii `n ni[a asta. Craniile nu erau legate de coloanele vertebrale – fuseser\ decapitate –, `ns\ cutiile toracice erau `ntregi, iar oasele picioarelor, câteva `ndoite, erau de asemenea prinse `n articula]ii. Câteva vertebre p\reau s\ fi fost deteriorate `ntr-un mod neobi[nuit, t\iate ca [i când cineva ar fi vrut s\ expun\ coloana vertebral\. Un ghemotoc de p\r z\cea aproape de ea. Scurt. De b\iat. ~n mod clar, cadavrele fuseser\ t\iate `n buc\]i [i `ndesate `n ni[e, ceea ce era, de altfel, logic, având `n vedere dimensiunile firidelor. Ar fi fost dificil s\ 35

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

`ndese un cadavru `ntreg `ntr-un spa]iu atât de `ngust, `ns\ t\iat `n buc\]i... ~nghi]ind cu greu, Nora se uit\ la haine. P\reau s\ nu fi fost aruncate acolo odat\ cu trupurile. ~ntinse o mân\, se opri cu acea ezitare caracteristic\ arheologului, apoi `[i aminti ce-i spusese Pendergast. Cu grij\, `ncepu s\ ridice hainele [i oasele, f\când `n acest timp un inventar `n minte. Trei cranii, trei perechi de pantofi, trei cutii toracice cu articula]ii, mai multe vertebre [i o gam\ `ntreag\ de oase mici. Un singur craniu prezenta urme asem\n\toare cu ale celui pe care i-l ar\tase Pendergast ini]ial. ~ns\ multe vertebre fuseser\ deschise `n acela[i mod, de la prima vertebr\ lombar\ pân\ jos, la sacrum. Continu\ sortarea. Trei perechi de pantaloni; nasturi, un pieptene, buc\]i de cartilaje [i de carne uscat\; [ase seturi de oase de picior, cu labele scoase din pantofi. ~nc\l]\mintea fusese aruncat\ separat. „Dac\ a[ fi avut pungi pentru mostre“, `[i spuse Nora. Smulse câteva fire de p\r de pe o sc\fârlie – `nc\ mai avea o parte din scalp – [i o vâr` `n buzunar. Era o nebunie; detesta s\ lucreze f\r\ echipament adecvat. Profesionistul din ea se revolta `n fa]a acestei opera]iuni f\cute `n grab\, f\r\ grij\. ~[i `ndrept\ aten]ia asupra hainelor `n sine. Erau s\r\c\cioase, aspre [i foarte murdare. Putreziser\, dar, la fel ca oasele, nu prezentau nici o urm\ care s\ lase s\ se vad\ c\ ar fi fost atacate de roz\toare. ~[i ridic\ lupa, o duse la ochi [i privi bucata de hain\ cu mai mult\ aten]ie. Mul]i p\duchi; mor]i, fire[te. Haina avea g\uri care p\reau s\ fie rezultatul unei purt\ri `ndelungate [i era plin\ de o sumedenie de petice. {i pantofii erau extrem de uza]i, unii chiar cu g\uri mari. C\ut\ prin buzunarele unei perechi de pantaloni: un pieptene, o bucat\ de sfoar\. Trecu la alte buzunare: nimic. ~n al treilea g\si o moned\. Când o trase afar\, materialul putrezit se sf\râm\. Era un cent american, datând din 1877. ~ndes\ totul `n grab\ `n propriile buzunare. Se mut\ la alt\ firid\ [i, din nou, sort\ [i inventarie con]inutul cât putu de repede. Era asem\n\tor: trei cranii [i trei corpuri dezmembrate, `nso]ite de trei rânduri de haine. C\ut\ prin buzunarele pantalonilor: o cataram\ [i `nc\ doi penny, din 1880 [i 1872. Ochii `i revenir\ asupra oaselor: din nou, acelea[i urme ciudate pe vertebre. 36

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Privi mai `ndeaproape. Vertebra lombar\, mereu lombara, deschis\ cu grij\ – aproape chirurgical – [i desf\cut\ `n dou\. Strecur\ una `n buzunarul ei. ~naint\ prin tunel, examinând pe rând fiecare ni[\, notându-[i gr\bit\ observa]iile `n carne]elul lui Pendergast. ~n fiecare ni[\ erau exact trei cadavre. Toate fuseser\ dezmembrate `n acela[i fel, la gât, la umeri [i la [olduri. Câteva cranii aveau acela[i semne distincte pe care le observase pe specimenul pe care i-l adusese prima dat\ Pendergast. Toate scheletele prezentau traume severe `n partea inferioar\ a coloanei vertebrale. Din examinarea rapid\ pe care le-o f\cuse craniilor, toate p\reau s\ se `ncadreze `ntre acelea[i limite de vârst\ – `ntre treisprezece [i aproximativ dou\zeci de ani – [i erau un amestec de b\ie]i [i fete, predominând `ns\ b\ie]ii. Se `ntreb\ ce descoperise examinatorul legist. Ei, avea timp s\ afle asta mai târziu. „Dou\sprezece ni[e, câte trei cadavre `n fiecare...“ Totul foarte exact, foarte precis. La penultima ni[\, se opri. Apoi se `ntoarse `n mijlocul tunelului, f\când mari eforturi s\ nu se gândeasc\ la implica]iile a ceea ce vedea, s\ se concentreze strict asupra faptelor. ~n orice sit arheologic, era important s\ stai câteva clipe nemi[cat, `n lini[te, s\]i ]ii `n frâu gândurile [i s\ te la[i pur [i simplu p\truns de senza]iile acelui loc. Privi `n jur, `ncercând s\ uite de scurgerea timpului, s\-[i `n\bu[e prejudec\]ile. Un tunel de pivni]\, de dinainte de 1890, ni[ele atent s\pate `n pere]i, cadavrele [i hainele a treizeci [i [ase de tineri, b\ie]i [i fete. Pentru ce fusese construit? ~i arunc\ o privire lui Pendergast. R\m\sese `n cel\lalt cap\t [i examina peretele de c\r\mid\, sco]ând câteva buc\]ele de mortar cu vârful unui cu]it. Se `ntoarse la firid\, observând cu aten]ie pozi]ia fiec\rui os, fiecare articol de `mbr\c\minte. Dou\ rânduri de pantaloni de lân\, f\r\ nimic `n buzunare. O rochie: jegoas\, rupt\, ca vai de ea. O privi cu mai mult\ aten]ie. O rochie de fat\ – scund\ [i slab\. Ridic\ `ncet craniul maroniu de lâng\ ea. O femeie tân\r\, adolescent\, de [aisprezece, poate [aptesprezece ani. Se sim]i str\b\tut\ de un val de groaz\: chiar dedesubt era o claie de p\r, cosi]e lungi [i blonde, `nc\ legate cu o panglic\ de dantel\ roz. Examin\ craniul: aceea[i dantur\ ne`ngrijit\. La numai [aisprezece ani, avea deja din]ii caria]i. Panglica 37

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

era de m\tase, de o calitate cu mult superioar\ rochiei; probabil c\ fusese cel mai de pre] lucru al bietei fete. Aceast\ sclipire de umanitate o f\cu s\ se opreasc\ `mpietrit\ pre] de câteva clipe. ~n timp ce c\uta vreun eventual buzunar, sim]i ceva trosnindu-i sub degete. Hârtie. Pip\i rochia [i-[i d\du seama c\ bucata de hârtie nu era câtu[i de pu]in `n vreun buzunar, ci fusese cusut\ `n c\ptu[eal\. ~ncepu s\ trag\ rochia afar\ din firid\. – A]i g\sit ceva interesant, dr. Kelly? Tres\ri la auzul vocii medicului legist. Van Bronck. Tonul i se schimbase: acum p\rea arogant. St\tea aplecat deasupra ei. Nora privi `n jur. Fusese atât de concentrat\, `ncât nu-l auzise `ntorcându-se. Pendergast era la intrarea `n tunel [i discuta aprins cu ni[te persoane `n uniform\ care-l priveau prin sp\rtur\. – Dac\ a[a ceva i se poate p\rea cuiva interesant, r\spunse ea. – {tiu c\ nu sunte]i de la Departamentul teritorial de expertiz\ medical\, ceea ce `nseamn\ c\ trebuie s\ face]i parte din echipa de legi[ti a FBI-ului. Nora ro[i. – Nu sunt doctor `n medicin\, spuse ea. Sunt arheolog. Sprâncenele lui Van Bronck se `n\l]ar\ dintr-odat\ [i un zâmbet sarcastic i se l\]i pe toat\ fa]a. Avea o gur\ cu o form\ perfect\, ce p\rea s\ fi fost pictat\ de un artist renascentist. ~i lucea atunci când articula cuvintele. – Ah. Nu sunte]i doctor `n medicin\. ~nseamn\ c\ l-am `n]eles gre[it pe colegul dumneavoastr\. Arheologie. Ce dr\gu]! Nu avusese o or\; nu avusese nici m\car jum\tate de or\. Strecur\ rochia `napoi `n firid\, `ndesând-o `ntr-o cr\p\tur\ pr\fuit\, ceva mai `n spate. – Dar dumneavoastr\ a]i g\sit ceva interesant, domnule doctor? `ntreb\ ea pe un tot cât mai non[alant cu putin]\. – V\ trimit raportul meu, `i r\spunse Van Bronck. Pe de alt\ parte `ns\, mi-e greu s\ cred c\-l ve]i putea `n]elege. E un `ntreg jargon profesional, [ti]i doar. Zâmbi, `ns\ zâmbetul lui nu era deloc prietenos. 38

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~nc\ nu am terminat, spuse ea. Mi-ar face pl\cere s\ mai st\m de vorb\. ~ncepu s\ se `ndrepte spre ultima firid\. – V\ pute]i continua cercet\rile dup\ ce `nl\tur eu r\m\[i]ele umane. – Nu muta]i nimic pân\ nu apuc s\ examinez totul. – Spune]i-le lor, zise Van Bronck f\când un semn spre cineva aflat `n spatele ei. Nu [tiu ce anume v-a creat impresia c\ acesta este un sit arheologic. Din fericire, problema a fost clarificat\. Nora v\zu mai mul]i poli]i[ti alunecând prin sp\rtur\, cu ni[te cutii grele `n mân\. Spa]iul se umplu numaidecât de voci puternice, mârâieli [i `njur\turi. Pendergast nu se mai vedea pe nic\ieri. Ultimii intrar\ Ed Shenk [i c\pitanul Custer. Custer o v\zu [i veni spre ea, croindu-[i cu grij\ drumul printre c\r\mizi, urmat de doi locotenen]i. – Dr. Kelly, am primit ordine de la sediu, spuse el cu voce gr\bit\ [i pi]ig\iat\. Spune]i-i [efului dumneavoastr\ c\, din p\cate, s-a `n[elat. ~ntr-adev\r, se pare c\ avem de-a face cu o crim\ neobi[nuit\, care `ns\ nu mai prezint\ nici o importan]\ pentru organele legii din ziua de azi, cu atât mai pu]in pentru FBI. Totul s-a petrecut cu mai bine de o sut\ de ani `n urm\. “{i noi avem o cl\dire de construit“, `[i spuse Nora, aruncându-i o privire lui Shenk. – Nu [tiu cine v-a angajat, dar treaba dumneavoastr\ a luat sfâr[it. Ducem r\m\[i]ele umane la centrul de medicin\ legal\. Tot ce mai r\mâne va fi etichetat [i inventariat. Poli]i[tii trânteau cutiile pentru probe pe podeaua umed\, [i tot spa]iul r\suna de bubuituri [i de bufnituri. Medicul legist `ncepu s\ scoat\ oasele din firide, cu mâinile grijuliu protejate de m\nu[i de cauciuc, punându-le apoi `n cutii, aruncând la o parte hainele [i restul obiectelor personale. Vocile se amestecau `n norii de praf care se ridicau. Lumini de lantern\ str\pungeau `ntunericul. Nora privea cum totul era distrus chiar sub ochii ei. – Dori]i ca oamenii mei s\ v\ escorteze afar\, domni[oar\? o `ntreb\ c\pitanul Custer cu o polite]e exagerat\. 39

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– M\ descurc [i singur\, r\spunse Nora. Lumina soarelui o orbi pre] de-o clip\. Tu[i, trase `n piept aerul curat [i privi `n jur. Ma[ina era parcat\ `n continuare `n strad\, iar Pendergast o a[tepta sprijinit de ea. Se `ndrept\ spre poart\ cu pa[i hot\râ]i. Pendergast `[i ]inea capul `nclinat, ferindu-se de soare, cu ochii pe jum\tate `nchi[i. ~n lumina puternic\ a dup\-amiezii, pielea lui p\rea palid\ [i translucid\ ca alabastrul. – C\pitanul avea dreptate, nu-i a[a? Nu ai jurisdic]ie aici. Pendergast plec\ `ncet capul, cu o expresie `ngrijorat\ pe fa]\. Nora sim]i cum furia `i disp\rea. B\rbatul scoase din buzunar o batist\ de m\tase cu care `[i tampon\ fruntea. Pe când ea `l privea, chipul lui `[i relu\ obi[nuita expresie opac\, apoi b\rbatul vorbi: – Uneori nu avem timp s\ urm\m toate procedurile standard. Dac\ am fi a[teptat pân\ mâine, n-am mai fi g\sit nimic. Ai v\zut cât de repede ac]ioneaz\ Moegen-Fairhaven. Dac\ locul ar fi catalogat ca având valoare arheologic\, treaba asta le-ar `ntârzia lucrarea s\pt\mâni `ntregi. {i, fire[te, nu puteau permite s\ se `ntâmple una ca asta. – Dar are valoare arheologic\. Pendergast d\du din cap. – Sigur c\ da. Dar lupta este deja pierdut\, dr. Kelly. Am [tiut de la bun `nceput c\ a[a va fi. Ca r\spuns parc\, un excavator mare [i galben se puse `n mi[care, cu motorul tu[ind [i pufnind. Muncitorii `ncepur\ [i ei s\-[i fac\ apari]ia, ie[ind din rulote [i din cabinele camioanelor. Cutiile albastre `ncepuser\ deja s\ ias\ din tunel, [i erau acum `nc\rcate `ntr-o ambulan]\. Cu mi[c\ri `ncete, excavatorul se `ndrept\ `nspre sp\rtur\, cu bena ridicat\, preg\tit s\ mu[te c\r\mida cu din]ii lui de fier. – Ce ai g\sit? o `ntreb\ Pendergast. Nora ezit\. S\-i spun\ de hârtia din rochie? Probabil c\ nu era nimic important, [i, oricum, dovada era pierdut\. Smulse paginile mâzg\lite din carne]el [i-i `napoie caietul. – O s\ fac un raport cu observa]iile mele generale `n aceast\ sear\, spuse ea. Vertebrele lombare ale victimelor par s\ fi fost deschise `n mod deliberat. Am strecurat una `n buzunar. 40

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Pendergast d\du din cap. – Erau [i o mul]ime de cioburi `nfipte `n p\mânt. Am luat câteva pentru analiz\. ~n afara scheletelor, am mai g\sit `n ni[e [i ni[te monede, datate din 1872, 1877 [i 1880. {i câteva articole prin buzunare. – Ansamblul de locuin]e de aici a fost ridicat `n 1897, murmur\ Pendergast cu voce grav\, aproape pentru sine. Avem, a[adar, un terminus ante quem. Crimele au avut loc `nainte de 1897, probabil `n jurul datelor de pe monede – adic\, prin anii 1870–1880. O limuzin\ neagr\ [i lung\ ap\ru `n spatele lor, cu ferestrele fumurii str\lucind `n soare. Un b\rbat `nalt, `ntr-un costum elegant de culoare gri-`nchis, ie[i din ma[in\, urmat de al]i câ]iva indivizi. B\rbatul privi `n jur, ochii fixându-i-se repede asupra lui Pendergast. Avea fa]a lung\ [i `ngust\, ochii dep\rta]i, p\r negru [i pome]i atât de `nal]i [i de ascu]i]i, de parc\ ar fi fost modela]i cu securea. – {i iat\-l [i pe domnul Fairhaven `n persoan\, venit s\ se asigure c\ nu mai sunt [i alte `ntârzieri nefericite, spuse Pendergast. Cred c\ e cazul s\ plec\m. ~i deschise portiera, apoi urc\ la rândul lui `n ma[in\. Mul]umesc, dr. Kelly, spuse el, f\când semn [oferului s\ porneasc\ ma[ina. Mâine ne vom `ntâlni din nou. ~n termeni ceva mai oficiali, sper. ~n timp ce `naintau prin traficul din partea de sud-est a New Yorkului, Nora `i arunc\ o privire. – Dar cum de ai aflat de locul \sta? Abia ieri a fost descoperit. – Am multe rela]ii. Foarte utile `n meseria mea. – Cred [i eu. Apropo de rela]ii, de ce nu l-ai sunat iar pe prietenul dumitale, consilierul? Sunt sigur\ c\ te-ar fi sus]inut. Rollsul coti `ncet pe East River Drive, cu motorul puternic torcându-i `nceti[or. – Consilier? repet\ Pendergast, clipind parc\ nedumerit. Nu am avut `nc\ pl\cerea s\-l cunosc. – Atunci, unde ai sunat mai devreme? – La mine acas\. La aceste cuvinte, Pendergast schi]\ un zâmbet aproape imperceptibil.

CINCI

William Smithback Jr. st\tea `n u[a localului Café des Artistes, con[tient de privirile a]intite asupra lui. Costumul cel nou, bleumarin, din m\tase italieneasc\, fo[nea `n vreme ce b\rbatul scruta `nc\perea slab luminat\. ~ncerc\ s\-[i controleze pozi]ia, s\-[i ]in\ spatele drept, s\ p\streze o atitudine demn\, aristocrat\. Costumul Armani `l costase o mic\ avere, dar acum, stând la intrare, `[i d\dea seama c\ meritase pân\ la ultimul b\nu]. Se sim]ea sofisticat, rafinat, un fel de Tom Wolfe – de[i, desigur, nu avusese curaj s\-i copieze `n `ntregime imaginea, cu tot cu p\l\ria lui alb\. Batista de m\tase fin\ care-i ie[ea din buzunar era un detaliu de efect, de[i poate u[or exagerat. Pe de alt\ parte `ns\, era, la urma urmei, un scriitor celebru – ei, cel pu]in aproape celebru; dac\ afurisita aia de ultim\ carte ar mai fi urcat `nc\ dou\ pozi]ii, ar fi ajuns `n top – [i `[i putea permite astfel de mici extravagan]e. Tân\rul se `ntoarse cu o mi[care pe care o sper\ non[alant\ [i elegant\ [i ridic\ o sprâncean\ `n direc]ia [efului de sal\. Acesta se `ndrept\ numaidecât spre el, cu un zâmbet l\]it pe toat\ figura. Lui Smithback `i pl\cea mult restaurantul \sta, mai mult decât oricare altul din New York. Nu era, categoric, de mod\ veche, ci mai degrab\ trendy, dar cu mâncare excelent\. Nu te `ntâlneai aici cu gloata din Bridge [i din Tunnel, cum se `ntâmpla la Le Cirque 2000. Iar pictura mural\ Howard Chandler Christie ad\uga o u[oar\ not\ de kitsch, doar atât cât trebuia. 42

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Domnule Smithback, ce pl\cere s\ v\ vedem `n aceast\ sear\! ~nso]itoarea dumneavoastr\ tocmai a sosit. Smithback d\du cu gravitate din cap. Faptul c\ fusese recunoscut de [eful de sal\ al acestui restaurant de prim\ clas\ `l f\cea s\ plesneasc\ de mândrie, de[i n-ar fi admis asta nici `n ruptului capului `n fa]a altcuiva. Fusese nevoie de mai multe vizite [i de mai multe bancnote de dou\zeci de dolari, l\sate s\-i alunece cu discre]ie din mân\. {i, desigur, nu stricase s\ men]ioneze, `n treac\t, pozi]ia pe care o ocupa la New York Times. Nora Kelly st\tea la o mas\ dintr-un col], a[teptându-l. Ca de obicei, fu `ndeajuns numai s\ o vad\, [i sim]i un fior de pl\cere, asemenea unui impuls electric. De[i era `n New York de mai bine de-un an, Nora `nc\ mai p\stra un aer proasp\t [i neafectat care-l `ncânta. {i p\rea s\ nu-[i mai piard\ bronzul de Santa Fe. Era ciudat cum se cunoscuser\, `n cele mai proaste condi]ii cu putin]\: o expedi]ie arheologic\ din Utah, `n care fuseser\ amândoi la un pas de a-[i pierde via]a. Pe atunci, `i ar\tase f\r\ umbr\ de `ndoial\ c\-l g\sea arogant [i nesuferit. {i totu[i, iat\-i acum, doi ani mai târziu, pe punctul de a se muta `mpreun\. Iar Smithback nu-[i imagina cum [i-ar mai fi putut petrece m\car o zi f\r\ ea. Se strecur\ pe banchet\ cu un zâmbet. Nora ar\ta senza]ional, ca `ntotdeauna: p\rul ar\miu i se rev\rsa pe umeri, ochii verde-`nchis `i str\luceau `n lumina lumân\rii, iar cei câ]iva pistrui din vârful nasului `i ad\ugau o delicioas\ not\ de neastâmp\r. Apoi privirea `i alunec\ asupra hainelor femeii. Ei bine, acestea l\sau de dorit. Dumnezeule mare, erau chiar murdare! – N-o s\ crezi ce zi am avut, spuse ea. – Hm! Smithback `[i potrivi cravata [i se r\suci u[or, `n a[a fel `ncât lumina s\-i cad\ pe t\ietura elegant\ pe care o avea costumul `n zona umerilor. – ~]i jur, Bill, n-o s\-]i vin\ s\ crezi. Dar, ]ine mine, `]i spun totul neoficial. 43

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Acum Smithback se sim]i u[or jignit. Nu numai c\ nu-i observase costumul, dar chiar nu era cazul s\-i atrag\ aten]ia c\ era neoficial ceea ce-i spunea. – Nora, totul `ntre noi este neoficial... Nu-l l\s\ s\ termine. – Mai `ntâi, jigodia aia de Brisbane mi-a redus bugetul cu zece la sut\. Smithback scoase un sunet de consolare. Muzeul era `n mod continuu `n criz\ de bani. – Dup\ care m-am trezit cu un b\rbat tare ciudat `n biroul meu. Smithback scoase alt sunet, mi[cându-[i u[or cotul pân\ `l aduse `n dreptul paharului de ap\. Cu siguran]\, trebuia s\ observe m\tasea de culoare `nchis\ pe fa]a alb\ de mas\. – ~mi citea c\r]ile, se purta de parc\ ar fi fost st\pân acolo. Ar\ta ca un antreprenor de pompe funebre. Purta un costum negru [i avea pielea foarte alb\. Nu era albinos, doar alb. O senza]ie nepl\cut\ de déjà-vu `ncepu s\ se `nfiripe `n mintea lui Smithback. ~ncerc\ s-o alunge. – Mi-a spus c\ e de la FBI [i m-a târât dup\ el `n ora[, la un [antier unde g\siser\... Dintr-odat\, senza]ia reveni. – Ai spus FBI? Imposibil. Nu el. Nu putea fi el! – Da, FBI. Agentul special... – Pendergast! `i termin\ Smithback propozi]ia. Fu rândul Norei s\ par\ uluit\. – ~l cuno[ti? – Dac\-l cunosc? Am scris despre el `n cartea mea despre crimele de la muzeu. Carte aia pe care ai spus c\ ai citit-o. – Oh, da, sigur. A[a e. Smithback d\du din cap, prea agitat ca s\ se mai simt\ indignat. Pendergast nu venise `n Manhattan `ntr-o vizit\ de curtoazie. Individul \sta nu ap\rea decât atunci când erau necazuri. Sau poate c\ atr\gea necazurile dup\ el, oriunde se ducea. Oricum ar fi fost, 44

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback spera din tot sufletul c\ nu erau necazuri de genul celor de data trecut\. Chelnerul ap\ru [i le lu\ comanda. Smithback, care inten]ionase s\ cear\ un pahar mic de vin sec, comand\ `n schimb un martini mare. „Pendergast. Oh, Doamne!“ Oricât de mult l-ar fi admirat pe omul \sta, fusese u[urat s\-l vad\ luându-[i servieta neagr\ [i `ntorcându-se `n New Orleansul lui. – Ei, poveste[te-mi despre el, spuse Nora, l\sându-se pe sp\tarul b\ncu]ei. – Este... Smithback se opri, sim]ind o greutate `n exprimare ce nu-i era deloc caracteristic\. ~[i c\uta cuvintele. – Este neconven]ional. {armant, un aristocrat sudist. {i plin de bani – mo[tenire de familie. Ceva afaceri `n domeniul farmaceutic. Sincer, nu [tiu care e leg\tura lui cu FBI-ul. Pare s\ aib\ mân\ liber\ s\-[i bage nasul `n orice `i c\[uneaz\. Lucreaz\ singur [i e foarte, foarte bun. Cunoa[te mul]i oameni importan]i. ~n ceea ce prive[te latura lui personal\, nu [tiu absolut nimic despre el. E o enigm\. Niciodat\ nu [tii ce gânde[te cu adev\rat. Z\u a[a, nici m\car nu-i [tiu numele mic. – Nu poate fi chiar atât de influent. I s-a dat peste nas ast\zi. Smithback `[i arcui sprâncenele. – Ce s-a `ntâmplat? Ce voia? Nora `i povesti despre vizita lor gr\bit\ la camera mortuar\ de la locul de construc]ie. Termin\ tocmai când sosir\ por]iile de quenelle1 din trufe [i zgârciobi. – Moegen – Fairhaven, spuse Smithback `nfigându-[i furculi]a `n spum\, f\când s\ se ridice o arom\ puternic\ de mosc [i de p\dure. Nu sunt \ia care au avut un scandal mai demult fiindc\ au demolat f\r\ autoriza]ie un ansamblu de locuin]e de nefamili[ti – când oamenii mai locuiau `nc\ acolo? – Blocul de nefamili[ti de pe East First? Cred c\ da. – Nasoal\ ga[c\. 1

Un fel de g\lu[te f\cute, `n mod normal, din pe[te sau din carne de pui, de porc sau de vit\, servite cu un sos alb; este o mâncare specific\ buc\t\riei franceze. (n.red.) 45

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Fairhaven venea cu limuzina chiar când am plecat noi. – Da. ~ntr-un Rolls, parc\ ai spus. Pe Smithback `l bu[i râsul. Când `ncepuse s\ investigheze crimele de la muzeu, Pendergast se deplasa `ntr-un Buick. Luxul pe care `l implica un Rolls nu putea fi doar o `ntâmplare – totul, la Pendergast, avea un scop. – Ei, cel pu]in te-ai plimbat ca o doamn\. Totu[i, nu pare genul de caz care s\-l intereseze pe Pendergast. – De ce nu? – Ce s-a g\sit acolo este, `ntr-adev\r, incredibil, dar r\mâne totu[i o poveste veche de mai bine de o sut\ de ani. De ce ar fi interesat FBI-ul, sau orice alt organ de poli]ie, de ni[te crime petrecute cu atât de mult timp `n urm\? – Nu sunt ni[te crime obi[nuite. Treizeci [i [ase de tineri uci[i, mutila]i [i `ndesa]i `ntr-un spa]iu `ngust, subteran. Trebuie s\ fie printre cele mai impresionante crime `n serie din istoria Statelor Unite. Chelnerul se `ntoarse, l\sând s\ alunece o farfurie `n fa]a lui Smithback: friptur\ au poivre1, `n sânge. – Nora, fii serioas\! zise tân\rul ridicând ner\bd\tor cu]itul. Uciga[ul e mort de mult. E doar o curiozitate istoric\. O s\ fie un articol grozav `ntr-un ziar – dac\ m\ gândesc bine –, dar tot nu-n]eleg de ce i-ar interesa pe b\ie]ii de la FBI. Sim]i privirea Norei a]intit\ asupra lui. – Bill, ce ]i-am spus e neoficial, ]ine minte! – S-a `ntâmplat de mult, Nora! {i ar fi o poveste senza]ional\. Cu ce ar strica dac\...? – Neoficial! Smithback oft\. – Te rog doar s\-mi dai mie prima [ans\, Nora. Când o veni vremea. Nora rânji. – Tu ai `ntotdeauna prima [ans\, Bill. {tii doar. 1

Fel de mâncare fran]uzesc constând dintr-o bucat\ de carne t\v\lit\ pe o parte `n boabe de piper negru, iar apoi pr\jit\. (n.red.) 46

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback râse [i t\ie o bucat\ fraged\ de carne. – Ei? {i ce-ai g\sit acolo? – Nu prea multe. Câteva chestii prin buzunare – ni[te monede vechi, un pieptene, agrafe, sfoar\, nasturi. Oamenii \[tia erau s\raci. Am luat o vertebr\, o mostr\ de p\r [i... Ezit\. Mai era ceva. – Hai, spune tot! – Am sim]it o hârtie cusut\ `n c\ptu[eala rochiei unei fete. P\rea s\ fie o scrisoare. M\ gândesc `ntruna la asta. Smithback se aplec\ spre ea, `ncruntat. – {i ce scria? – A trebuit s\ pun rochia la loc `nainte s\ am timp s\ m\ uit mai bine. – Vrei s\ spui c\-i `nc\ acolo? Nora d\du din cap. – {i ce-o s\ fac\ acum cu toate lucrurile? – Medicul legist a luat oasele, dar a spus c\ o s\ inventarieze restul. Mi-au l\sat impresia c\ vor s\ abandoneze lucrurile prin cine [tie ce depozit, pân\ se uit\ de ele. Cu cât scap\ mai repede de dovezi, cu atât sunt mai mici [ansele ca [antierul lor s\ fie declarat loca]ie cu valoare arheologic\. Am v\zut constructori `n stare s\ distrug\ un sit `ntreg numai pentru ca arheologii s\ nu mai g\seasc\ nimic când veneau s\ examineze. – Dar asta-i ilegal, nu? Nu trebuie s\ se opreasc\ dac\ g\sesc ceva important? – Dac\ distrug locul, cum mai poate cineva dovedi c\ era ceva important? Investitorii distrug `n felul \sta zeci de loca]ii arheologice `n toat\ America, `n fiecare zi. Smithback bomb\ni, indignat pe bun\ dreptate, [i mai t\ie o bucat\ de friptur\. Era lihnit. {i nic\ieri nu g\seai friptur\ ca la Café des Artistes. {i por]iile erau s\n\toase, ca pentru un b\rbat, nu porc\rii de-alea de nouvelle cuisine, cu minuscule structuri arhitecturale realizate din mâncare `n mijlocul unei uria[e farfurii albe stropit cu câteva pic\turi de sos deloc apetisant. – De ce s\-[i fi cusut fata scrisoarea `n rochie? 47

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Smithback ridic\ privirea, lu\ o sorbitur\ de vin ro[u [i din nou o bucat\ de friptur\. – S\ fi fost o scrisoare de dragoste? – Cu cât m\ gândesc mai mult, cu atât `ncep s\ cred c\ ar putea fi ceva important. Cel pu]in ne-ar da un indiciu `n leg\tur\ cu cine au fost oamenii \ia. Altfel, s-ar putea s\ nu afl\m niciodat\, dup\ ce hainele le vor fi duse cine [tie unde, iar tunelul va fi distrus. ~l privea intens, f\r\ s\ se fi atins de por]ia ei de mâncare. La naiba, Bill! |la chiar era un sit arheologic. – Probabil c\ a fost deja distrus pân\ la ora asta, cum ai spus [i tu. – ~ncepuse s\ se `nsereze. Am `ndesat rochia `napoi `n firid\. – Atunci, probabil c\ au luat-o `mpreun\ cu celelalte lucruri. – Nu cred. Am ascuns-o `ntr-o cr\p\tur\ din fundul ni[ei. Se gr\beau. E posibil s\ n-o fi observat. Smithback z\ri scânteierea din ochii c\prui ai Norei. Cuno[tea privirea asta. – Nici gând, Nora! se gr\bi el s-o opreasc\. Mai mult ca sigur, locul e p\zit. Probabil c\ e luminat mai bine ca o scen\. Nici s\ nu te gânde[ti! Urm\torul pas era ca Nora s\ insiste ca el s\ o `nso]easc\. – Trebuie s\ vii cu mine. ~n seara asta. ~mi trebuie scrisoarea aia. – Nici m\car nu [tii sigur c\-i o scrisoare. Ar putea fi un bon de la sp\l\torie. – Bill, chiar [i un bon de la sp\l\torie ar fi un indiciu important. – Risc\m s\ ne aresteze. – Nu-i adev\rat! Nu te-aresteaz\ nimeni! – Cum adic\, nu m\ aresteaz\? – Eu o s\-i distrag aten]ia paznicului, [i `n timpul \sta tu sari gardul. Tu [tii s\ te faci nev\zut. Ochii Norei str\luceau tot mai puternic pe m\sur\ ce vorbea. Da. Ai putea s\ te deghizezi `n vagabond, de exemplu, s\ te prefaci c\ scormone[ti prin gunoaie. ~n cel mai r\u caz, dac\ te prind, nu pot decât s\-]i cear\ s\ pleci de-acolo. Smithback era oripilat. – Eu? Vagabond? Nici gând! N-ai decât s\ fii tu vagabonda. – Nu, Bill, asta n-o s\ ]in\. Eu trebuie s\ fiu prostituata. 48

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Ultima bucat\ de friptur\ r\mase `n]epenit\ `n furculi]\, la jum\tatea drumului spre gura lui Smithback. Nora `i zâmbi. – Tocmai ]i-ai v\rsat sos de coniac pe minunatul t\u costum italienesc nou.

{ASE

Nora privi prev\z\toare pe dup\ col]ul str\zii, tremurând u[or. Era o noapte r\coroas\, iar fusta mini de culoare neagr\ [i maioul argintiu, mulat pe corp, nu prea-i ]ineau de cald. Doar stratul gros de machiaj, `[i spuse, o mai acoperea cât de cât. ~n dep\rtare, traficul se prelingea prin Chatham Square, iar structura masiv\ [i `ntunecat\ a lui Manhattan Bridge se contura amenin]\toare. Era aproape ora trei diminea]a, [i str\zile din Lower East Side erau pustii. – Ce vezi? o `ntreb\ Smithback din spatele ei. – Locul e de destul de bine luminat. Dar nu v\d decât un singur paznic. – Ce face? – St\ pe un scaun, fumeaz\ [i cite[te o carte. Smithback se `ncrunt\. Fusese deprimant de u[or s\ se transforme `ntr-un vagabond. Silueta lui zvelt\ era `nf\[urat\ `ntr-un pardesiu negru [i lucios, `mbr\cat peste o c\ma[\ `n p\tr\]ele, o pereche murdar\ de blugi [i ni[te adida[i Keds, f\cu]i zdren]e. Smithback g\sise prin dulap suficiente obiecte vestimentare adecvate dintre care s\ aleag\. Pu]in c\rbune de desen mânjit pe fa]\, ulei de m\sline dat prin p\r [i o desag\ format\ din cinci pungi de plastic pline cu haine nesp\late des\vâr[iser\ deghizarea. – Cum arat\? `ntreb\ Smithback. – Mare [i r\u. – ~nceteaz\! 50

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback nu avea chef de glume. ~mbr\ca]i `n halul \sta, nu reu[iser\ s\ opreasc\ un taxi `n Upper West Side, a[a c\ fuseser\ nevoi]i s\ ia metroul. Nimeni nu-i f\cuse vreun avans clar Norei, dar primise suficiente ocheade, urmate de priviri iu]i aruncate lui Smithback, priviri care spuneau `n mod cât se poate de gr\itor: „Ce caut\ o curv\ de clas\ cu vagabondul \sta?“ Drumul lung [i faptul c\ schimbaser\ de dou\ ori metroul nu-i `mbun\t\]ise câtu[i de pu]in starea de spirit. – Planul \sta al t\u e foarte slab, spuse el. E[ti sigur\ c\ te descurci? Sim]ea c\ era pe cale s\ explodeze. – Avem amândoi mobilele la noi. Dac\ se-ntâmpl\ ceva, urlu „criminal nenorocit“ [i tu suni la poli]ie. Dar nu te teme – n-o s\ ne creeze probleme. – Da, o s\ fie prea ocupat s\ se uite la ]â]ele tale, morm\i Smithback. Nu [tiu la ce ]i-ai mai pus bluza aia, c\ oricum se vede totul prin ea. – Crede-m\, [tiu s\-mi port de grij\. }ine minte, rochia e `n penultima firid\ de pe dreapta. Pip\ie zidul din spate ca s\ g\se[ti cr\p\tura. Dup\ ce ie[i, sun\-m\. Hai s\-i d\m drumul! P\[i `n lumina felinarelor [i `ncepu s\ `nainteze pe trotuar, `nspre poarta [antierului. Tocurile-i r\sunau pe asfalt, sânii-i s\ltau. Când ajunse aproape de poart\, se opri [i `ncepu s\ scotoceasc\ prin po[eta aurie cu o grimas\ u[or exagerat\. Sim]ea deja ochii paznicului a]inti]i asupra ei. Sc\p\ pe jos un ruj [i se aplec\ s\-l ridice, asigurându-se c\-i oferea cu aceast\ ocazie b\rbatului o priveli[te cât mai interesant\. Apoi scotoci din nou prin po[et\, `njur\ [i `ncepu s\ se uite `n jur. L\s\ privirea s\ i se opreasc\ asupra paznicului. B\rbatul o privea la rândul lui, cu cartea r\mas\ deschis\ pe genunchi. – La dracu’! Mi-am uitat ]ig\rile la bar. ~i zâmbi. – Poftim! spuse b\rbatul ridicându-se `n grab\. Ia una de la mine! Nora se aplec\ [i lu\ ]igara printr-un ochi din plasa gardului, a[ezându-se `n a[a fel `ncât s\-l oblige pe paznic s\ se `ntoarc\ pentru moment cu spatele la [antier. Se ruga din tot sufletul ca Smithback s\ se mi[te repede. 51

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Paznicul scoase [i o brichet\ [i `ncerc\ s-o strecoare prin gard, dar nu reu[i. – O clip\. Stai s\ deschid. Nora a[tept\, cu ]igara `n mân\. Poarta se d\du `n l\turi, [i b\rbatul aprinse bricheta. Nora se apropie [i se aplec\ spre flac\r\, tr\gând fumul, sperând s\ n-o apuce tusea. – Mersi. – Cu pl\cere, `i r\spunse paznicul. Era tân\r, cu p\r de culoare [aten-deschis, nici prea gras, nici prea slab, cu o mutr\ cam tâmp\, nu foarte puternic [i, `n mod clar, fâstâcit de prezen]a ei. Bun. Nora r\mase `n fa]a por]ii [i mai trase un fum. – Frumoas\ noapte, zise ea. – Cred c\ ]i-e frig. – Pu]in. – Poftim, ia asta! Cu o mi[care galant\, b\rbatul `[i scoase haina [i i-o puse pe umeri. – Mersi. Tân\rul ar\ta ca [i cum nu i-ar fi venit s\ cread\ ce noroc picase pe capul lui. Nora [tia c\ era atr\g\toare. {tia c\ trupul ei, dup\ atâ]ia ani petrecu]i cu rucsacul `n spate prin locuri uitate de lume, era zvelt [i bine lucrat. Stratul gros de machiaj `i d\dea o senza]ie de siguran]\. Nici `ntr-o mie de ani nu ar fi putut b\rbatul cu care vorbea acum s-o identifice mai târziu pe târfa din fa]a lui `n experta arheolog de la Muzeul de Istorie Natural\ din New York. ~n mod ciudat, ]inuta asta o f\cea s\ se simt\ `ndr\znea]\, sexy, provocatoare. Auzi un zgomot `nfundat. Probabil c\ Smithback s\rea gardul de plas\. – Lucrezi aici `n fiecare noapte? `ntreb\ ea repede. – Cinci nop]i pe s\pt\mân\, spuse paznicul, [i Nora v\zu cum i se umfl\ m\rul lui Adam. Acum, dup\ ce-au `nceput construc]iile. Dar tu? Locuie[ti pe-aici? Nora f\cu un semn vag `nspre râu. – Tu? 52

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~n Queens. – E[ti `nsurat? ~i v\zu mâna stâng\, pe care remarcase mai devreme o verighet\, disp\rând `n spatele tocului armei. – Nici vorb\. Nora d\du din cap [i trase alt fum. Sim]ea c\-ncepea s\ ame]easc\. Oare cum puteau oamenii s\ fumeze chestiile astea? Voia ca Smithback s\ se gr\beasc\. Zâmbi [i arunc\ mucul pe jos, strivindu-l cu tocul. Pachetul reap\ru numaidecât. – ~nc\ una? – Nu, zise ea. ~ncerc s\ le reduc. ~l v\zu privindu-i maioul, `ncercând s\ fie subtil. – Lucrezi `ntr-un bar? o `ntreb\, apoi ro[i. Jenant\ `ntrebare. Nora auzi alt sunet, de c\r\mizi `n c\dere. – Oarecum, zise ea, strângând mai tare haina `n jurul umerilor. B\rbatul d\du din cap. P\rea s\ mai fi prins curaj. – E[ti foarte frumoas\, spuse el repede, dintr-o suflare. – Mul]umesc, `i r\spunse. Doamne, era o treab\ de treizeci de secunde. Ce tot f\cea Smithback? – E[ti... liber\ mai târziu? Nora `l m\sur\ f\r\ grab\ cu privirea. – Vrei o `ntâlnire? – Da. Da, sigur. Din nou, un sunet, de data asta mai tare: zdr\ng\nit de gard. Smithback venea `napoi. Paznicul se `ntoarse. – Ce fel de `ntâlnire? `ntreb\ Nora. Se uit\ iar la ea, f\r\ s\ mai `ncerce s\ se fereasc\. Nora se sim]i goal\ sub privirile lui `nc\rcate de poft\. Alt zdr\ng\nit. Paznicul se `ntoarse, [i de data asta `l v\zu pe Smithback. Ar fi fost [i greu s\ nu-l vad\: st\tea atârnat, `ncercând s\-[i desfac\ pardesiul jegos care-i r\m\sese prins `n gard. – Hei! strig\ paznicul. – Las\-l! spuse Nora gr\bit\. E doar un vagabond. 53

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Smithback se zb\tea. ~ncerca acum s\ `[i dea haina jos, dar nu reu[ise decât s\ se `ncurce [i mai tare. – N-avea ce s\ caute acolo, spuse paznicul. Din nefericire, d\duser\ peste un individ care-[i lua munca `n serios. Duse mâna la arm\. – Hei, tu! strig\, mai tare acum. Hei! F\cu un pas `nspre ziarist. Smithback se zb\tea frenetic, `ncercând s\ scape de hain\. – Uneori o fac [i gratis, spuse Nora. Paznicul se `ntoarse spre ea, cu ochii c\sca]i, uitând pe loc de vagabondul de pe gard. – Serios? – Sigur. De ce nu? Pentru b\ie]i dr\gu]i ca tine... Individul rânji ca un imbecil. Nora `i observ\ acum urechile cl\p\uge. Ce idiot! ~[i `n[ela atât de u[or nevasta! {i cu cine? – Chiar acum? `ntreb\ el. – E prea frig. Mâine. Auzi sunet de pânz\ sfâ[iat\, o bufnitur\, o `njur\tur\ `nfundat\. – Mâine? P\rea devastat. – De ce nu acum? La tine. Nora `[i scoase haina [i i-o d\du `napoi. – Niciodat\ la mine! B\rbatul f\cu un pas spre ea. – E un hotel dup\ col]. Se aplec\, `ncerc\ s\-[i strecoare un bra] pe dup\ talia ei. Nora se retrase u[or, for]ându-se s\ zâmbeasc\, apoi auzi telefonul sunându-i. R\spunse, cu un nem\rginit sentiment de u[urare. – Misiune `ndeplinit\, se auzi vocea lui Smithback. Po]i s\ pleci de lâng\ libidinosul \la. – Sigur, domnule McNally, cum s\ nu! spuse ea mieroas\. Sun\ interesant. Ne vedem acolo! Mim\ un sunet de s\rut la telefon, apoi `nchise. Se `ntoarse spre paznic. 54

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~mi pare r\u. Afaceri. Se retrase `nc\ un pas. – Stai! Haide! Ai spus... Se sim]ea o not\ de disperare `n vocea lui. Nora se retrase `nc\ vreo câ]iva pa[i [i `i `nchise poarta de sârm\ `n fa]\. – Mâine. ~]i promit. – Nu, stai! Se `ntoarse [i `ncepu s\ mearg\ repede pe trotuar. – Hei, domni]\! Stai! Te rog... Ecourile lui disperate r\sunau printre blocuri. Nora d\du cât putu de repede col]ul str\zii. Smithback o a[tepta. O strânse o clip\ `n bra]e. – Nenorocitul s-a luat dup\ tine? – Nu vorbi. S\ mergem! O luar\ la fug\ `n josul str\zii; Nora se cl\tina pe tocurile `nalte. Schimbar\ direc]ia `n cap\tul str\zii, traversar\, apoi se oprir\, gâfâind [i ascultând. Paznicul nu venea dup\ ei. – Isuse! spuse Smithback, sprijinindu-se cu spatele de zid. Cred c\ mi-am rupt mâna când am c\zut de pe afurisitul \la de gard. Ridic\ bra]ul. Pardesiul [i c\ma[a erau sfâ[iate, [i prin gaur\ i se vedea cotul `nsângerat. Nora `l examin\. – N-ai nimic. Ai luat rochia? Smithback lovi cu mâna peste saco[e. – Super! Smithback privi `n jur. – N-o s\ putem g\si un taxi pe-aici, zise el gemând. – Oricum nu ne ia nici un taxi, ai uitat? D\-mi pardesiul! Mor de frig. Smithback `i `nf\[ur\ haina `n jurul umerilor. Se opri, cu un zâmbet `ntins de la o ureche la alta. – Ar\]i cam... sexy. – Termin\! O lu\ `nspre gura de metrou. 55

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Smithback ]â[ni `n urma ei. La intrarea `n metrou, se opri. – Vii la o `ntâlnire, domni]\? zise el rânjind. Hei, domni]\, te rog! Imita ultimele rug\min]i sfâ[ietoare ale paznicului. Nora `l privi. P\rul `i st\tea r\v\[it `n toate direc]iile, fa]a-i era acum [i mai murdar\ [i mirosea a mucegai [i a praf. Ar\ta cum nu se poate mai ridicol. Nu-[i putu st\pâni un zâmbet. – O s\ te coste mult. Eu sunt fat\ de lux. Smithback rânji din nou. – Diamante. Perle. Verzi[ori. Nop]i `n de[ert, dansând sub luna singuratic\. Tot ce-]i dore[ti, frumoaso. ~l lu\ de mân\. – Ei, asta zic [i eu distrac]ie!

{APTE

Nora `nchise u[a, a[ez\ pachetul pe un scaun [i eliber\ biroul de toate hârtiile [i teancurile de reviste strânse de-a lungul timpului. Era doar un pic trecut de ora opt diminea]a, [i muzeul p\rea s\ fie `nc\ adormit. Cu toate astea, Nora privi pe gemul montat `n u[a biroului [i – cu un impuls de vinov\]ie pe care nu [i-l putea justifica – se duse [i trase jaluzeaua. Apoi acoperi cu mare grij\ suprafa]a biroului cu hârtie alb\, prinse bine col]urile, puse `nc\ o foaie pe deasupra, dup\ care a[ez\ `ntr-o parte a mesei o serie de punguli]e ermetice, eprubete cu dop, pensete [i cle[ti[ori. Descuie un sertar [i scoase din\untru obiectele pe care le luase cu o zi `nainte: monedele, pieptenele, [uvi]a de p\r, a]a, vertebra. La sfâr[it, a[ez\ [i rochia pe hârtie. Se mi[ca `ncet, cu foarte mare grij\, `ncercând parc\ s\ compenseze tratamentul r\u pe care biata hain\ `l `ndurase `n ultimele dou\zeci [i patru de ore. Crezuse c\ Smithback o s\ fac\ o criz\ cu o noapte `n urm\, când ea refuzase s\ desfac\ imediat rochia, ca s\ vad\ ce anume scria pe hârtia din\untru – asta presupunând c\ scria ceva. ~l vedea [i acum: `mbr\cat `nc\ `n costuma]ia de vagabond, cu o expresie de indignare atât de profund\, cum numai jurnali[tii porni]i s\ descopere un subiect pot afi[a. Dar fusese ne`nduplecat\. Acum, c\ situl fusese distrus, era hot\rât\ s\ stoarc\ din rochia asta tot ce putea, pân\ la ultima informa]ie. {i trebuia s\ procedeze ca la carte. Se `ndep\rt\ un pas de birou. ~n lumina puternic\, putea examina rochia `n cele mai mici detalii. Era lung\, destul de simpl\, f\cut\ dintr-o stof\ aspr\ de lân\ verde. P\rea s\ fie croit\ dup\ moda 57

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

secolului al XIX-lea, cu guler `nalt de jur `mprejurul gâtului. Un corsaj `ngrijit lucrat, care se termina `n pliuri lungi. Corsetul [i pliurile erau tivite cu bumbac alb, acum `ng\lbenit de vreme. Nora `[i strecur\ mâna prin decolteul rochiei [i, chiar sub talie, sim]i bucata de hârtie. „Nu `nc\, `[i spuse, a[ezându-se la birou. Câte un pas pe rând.“ Rochia era plin\ de pete. F\r\ o analiz\ chimic\, era imposibil de spus de ce natur\ erau – unele p\reau s\ fie de sânge [i de lichide corporale, altele puteau fi gr\sime, c\rbune, poate chiar cear\. Tivul era tocit [i rupt, [i pânza era la rândul ei sfâ[iat\, de[i g\urile mai mari fuseser\ cusute cu mare grij\. Nora examin\ petele [i rupturile cu lupa. Repara]iile fuseser\ realizate cu a]\ de mai multe culori, de[i nici una verde. Eforturile unei fete s\race, care folosea [i ea ce avea la `ndemân\. Nu g\si nici urm\ de stric\ciuni provocate de insecte sau de roz\toare; rochia fusese `nchis\ ermetic `n firida ei. ~nvârti lentilele lupei [i privi mai `ndeaproape. Vedea o cantitate foarte mare de mizerie, inclusiv un fel de boabe negre, ce p\reau s\ fie praf de c\rbune. Lu\ câteva cu penseta [i le a[ez\ `ntr-un plic micu] din hârtie pergamentat\. Adun\ [i alte particule de mizerie, scame, fire de p\r [i de a]\, [i le puse pe toate `n pungu]e separate. Mai erau [i alte chestii micu]e, mai mici chiar decât scamele. Nora se `ntinse dup\ un microscop portabil, pe care-l puse pe mas\ [i-l focaliz\. Numaidecât, zeci de p\duchi ap\rur\ sub sticla lentilei, mor]i [i usca]i, `ncle[ta]i `n stofa aspr\ de lân\, amesteca]i printre c\pu[e mai mici [i câteva mu[te uria[e. Involuntar, Nora `[i trase capul `n spate. Apoi, zâmbind `n sinea ei, privi din nou, de data asta cu mai mult\ aten]ie. Rochia era un adev\rat peisaj biologic [i era p\tat\ cu tot felul de substan]e, care i-ar fi dat de lucru s\pt\mâni `ntregi unui specialist `n chimie judiciar\. Nora se `ntreb\ cât de folositoare ar fi fost o astfel de analiz\, lu\ `n considera]ie costurile [i renun]\, pentru moment, la idee. Lu\ penseta ca s\ adune mai multe mostre. Dintr-odat\, t\cerea din biroul ei p\ru prea ap\s\toare; avea senza]ia c\ o insect\ i se mi[c\ la baza gâtului. Se `ntoarse [i scoase un 58

VITRINA DE CURIOZIT|}I

strig\t scurt, [ocat\. Agentul special Pendergast st\tea `n spatele ei, cu mâinile la spate. – Isuse! strig\ Nora s\rind de pe scaun. M-ai speriat de moarte. Pendergast se `nclin\ u[or. – Scuzele mele. – Credeam c-am `ncuiat u[a. – ~ntr-adev\r. – E[ti cumva magician, domnule agent Pendergast? Sau, pur [i simplu, mi-ai for]at yala? – Câte pu]in din amândou\, poate. Dar `ncuietorile din muzeul \sta sunt atât de vechi [i de rudimentare, `ncât e prea mult spus c\ am „for]at“ yala. Sunt destul de bine cunoscut aici, de aceea trebuie s\ fiu discret. – Crezi c\ data viitoare ]i-ai putea anun]a vizita? Pendergast `[i `ndrept\ aten]ia asupra rochiei. – Nu aveai asta ieri dup\-amiaz\. – A[a e, nu o aveam. Pendergast d\du din cap. – E[ti foarte descurc\rea]\, dr. Kelly. – M-am `ntors pe [antier asear\ [i... – Nu m\ intereseaz\ detalii despre nici un fel de activit\]i dubioase. Oricum, felicit\rile mele. Nora `[i d\dea seama c\ era mul]umit. Pendergast `ntinse mâna. – Continu\! Nora se `ntoarse la masa de lucru. Dup\ o vreme, Pendergast vorbi din nou: – Erau multe articole de `mbr\c\minte `n tunel. De ce rochia asta? F\r\ nici un cuvânt, Nora `ntoarse pliurile rochiei, ar\tându-i un petic cusut la repezeal\ `n c\ptu[eala de in. Numaidecât, Pendergast veni mai aproape. – E o bucat\ de hârtie cusut\ `n\untru, spuse Nora. Am g\sit-o chiar `nainte s\ ne dea afar\. – Pot s\-]i `mprumut pu]in lupa? 59

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Nora scoase instrumentul de la gât [i i-l `ntinse. Pendergast se aplec\ asupra rochiei [i o examin\ cu un profesionalism meticulos, care-o impresion\ pe Nora. ~n cele din urm\, `[i `ndrept\ spatele. – A fost cusut\ `n grab\, spuse el. Dac\ te ui]i cu aten]ie, vei vedea c\ toate celelalte cus\turi au fost f\cute cu grij\, aproape cu dragoste. Rochia asta era mândria bietei fete. Dar peticul de aici a fost cusut cu a]\ tras\ chiar din rochie, [i materialul e destr\mat. Parc\ ar fi f\cut g\urile cu o a[chie de lemn. Cus\tura asta a fost f\cut\ de cineva care nu avea nici timp, nici ac. Nora mut\ microscopul deasupra peticului, folosind camera `ncorporat\ ca s\ fac\ o serie de fotografii, surprinzând diverse detalii. Apoi fix\ pe aparat o lentil\ macro [i mai f\cu o serie. Lucra eficient, sim]ind privirea lui Pendergast a]intit\ asupra ei. D\du la o parte microscopul [i lu\ penseta. – Hai s\-l deschidem! Cu mare grij\, `nl\tur\ cap\tul `nnodat al a]ei [i `ncepu s\ desfac\ peticul. Dup\ câteva minute de munc\ minu]ioas\, bucata de pânz\ fu `nl\turat\. Introduse un fir `ntr-o eprubet\ [i ridic\ materialul. Dedesubt era o bucat\ de hârtie, rupt\ dintr-o pagin\ de carte. Fusese `mp\turit\ de dou\ ori. Nora puse peticul de pânz\ `n alt\ pungu]\ ermetic\. Apoi, folosind dou\ pensete cu vârfurile de cauciuc, desf\cu hârtia. ~n\untru era un mesaj, mâzg\lit cu litere maronii. Câteva erau p\tate sau decolorate, dar se `n]elegea foarte clar: eU suNt MarY GreeNe vrst 19 Ani WaTTer sTreeT Nr. 16 Nora a[ez\ hârtia sub microscop [i o privi la putere mic\. Dup\ câteva clipe, se d\du la o parte, [i Pendergast `i lu\ numaidecât locul, ner\bd\tor. Privi nemi[cat, timp de câteva minute. ~n cele din urm\, se d\du la o parte. – Scris\ cu aceea[i a[chie, poate, zise el. Nora d\du din cap. Literele fuseser\ formate din mici zgârieturi. – Pot s\ fac un test? `ntreb\ Pendergast. – Ce fel de test? 60

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Pendergast scoase din buzunar o eprubet\ micu]\. – Vreau s\ `nl\tur cu un diluant o mostr\ mic\ din cerneala cu care a fost scris acest bilet. – Ce substan]\ e aia? – Ser antihuman rabbit1. – N-ai decât. Era ciudat c\ Pendergast se plimba cu substan]e de chimie judiciar\ `n buzunar. Ce oare mai ascundea agentul `n buzunarele alea f\r\ fund ale costumului s\u negru? Pendergast desf\cu grijului capacul eprubetei, sco]ând la iveal\ un dop de burete. Privind prin microscop, introduse `n lichid un col] de hârtie, apoi puse capacul la loc. Scutur\ u[or recipientul de sticl\, apoi `l ridic\ `n fa]a ferestrei. Se `ntoarse spre Nora. – Ei? `ntreb\ aceasta, de[i putea deja citi rezultatul pe chipul b\rbatului. – Biletul, doctore Kelly, a fost scris cu sânge uman. F\r\ `ndoial\, chiar cu sângele tinerei.

1

Ser prelevat de la iepuri (sau de la alte animale) tratate `n prealabil cu imunoglobulin\ uman\, pentru ob]inerea unor anticorpi specifici; utilizat – `ntre altele – `n medicina judiciar\, pentru identificarea sângelui uman (n.tr.)

OPT

~n biroul Muzeului de Istorie Natural\ se a[ternu lini[tea. Nora sim]i nevoia s\ se a[eze. Pre] de câteva minute, nici ea, nici Pendergast nu spuser\ nimic; Nora auzea vag zgomotul traficului de sub fereastr\, ]ârâitul `ndep\rtat al unui telefon, ecouri de pa[i pe hol. ~ncepu s\ con[tientizeze pe deplin dimensiunile descoperirii lor: tunelul, cele treizeci [i [ase de cadavre dezmembrate, mesajul de dincolo de mormânt, scris cu un secol `n urm\. – Ce crezi c\ `nseamn\? `ntreb\ ea. – Nu poate exista decât o singur\ explica]ie. Fata trebuie s\ fi [tiut c\ n-avea s\ mai las\ vie din pivni]\. Nu a vrut s\ moar\ f\r\ ca nimeni s\ nu [tie cine-a fost. Prin urmare, [i-a scris `n mod deliberat numele, vârsta [i adresa, dup\ care a ascuns informa]iile. Un fel de epitaf, ales chiar de ea. Singurul pe care [i-l putea permite. Nora se sim]i str\b\tut\ de un fior. – Ce groaznic! Pendergast se `ndrept\ `ncet spre biblioteca ei. Nora `l urm\ri cu privirea. – Cu ce ne confrunt\m? `ntreb\ ea. Un criminal `n serie? Pendergast nu-i r\spunse. Expresia `ngrijorat\ pe care i-o observase lâng\ tunel revenise pe chipul agentului. St\tea `n continuare `n fa]a rafturilor `nc\rcate de c\r]i. – Pot s\ te-ntreb ceva? Pendergast d\du iar din cap. 62

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– De ce e[ti implicat `n povestea asta? Ni[te crime `n serie petrecute acum o sut\ treizeci de ani nu prea se `ncadreaz\ `n sfera de interes a FBI-ului. Pendergast lu\ de pe raft un vas micu], din cultura anasazi, [i `l examin\. – Frumos exemplar al regiunii Kayenta, negru pe alb. Privi `n sus. Cum mai merg cercet\rile `n studiul anasazi de la Utah? – Nu prea bine. Muzeul nu-mi d\ banii pentru analizele carbon-14 de care am nevoie. Dar ce leg\tur\ are asta cu...? – Bine. – Bine? – Doctore Kelly, a]i auzit vreodat\ de „vitrina de curiozit\]i“? Nora `[i aminti de capacitatea b\rbatului din fa]a ei de a profita de sl\biciunile celorlal]i. – Nu era un fel de colec]ie de istorie natural\? – Exact. Precursoarea muzeului de istorie natural\. Mul]i domni educa]i din secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea adunau tot felul de ciud\]enii `n c\l\toriile lor `n jurul lumii – fosile, oase, capete mic[orate, p\s\ri `mp\iate, chestii de genul \sta. La `nceput, expuneau toate acestea `n vitrine personale, pentru amuzamentul prietenilor. Mai târziu, când a devenit clar c\ oamenii sunt dispu[i s\ pl\teasc\ pentru a vedea a[a ceva, unele dintre aceste colec]ii s-au dezvoltat `n adev\rate afaceri. ~nc\ se mai numeau „vitrine de curiozit\]i“, de[i colec]iile umpleau acum multe camere. – Ce leg\tura are asta cu crimele? – ~n 1848, un tân\r gentleman foarte bogat din New York, Alexander Marysas, a plecat `ntr-o expedi]ie de vân\toare [i de colec]ionare `n jurul lumii, din sudul Pacificului pân\ `n }ara de Foc. El a murit `n Madagascar, `ns\ colec]iile lui – ni[te colec]ii extraordinare – s-au `ntors acas\, `n cala navei. Au fost cump\rate de un antreprenor, John Canaday Shottum, care, `n 1853, a deschis Vitrina lui J.C. Shottum, de Exponate Naturale [i Curiozit\]i. – {i? – Vitrina lui Shottum era `n cl\direa care se `n\l]a `n acea vreme deasupra tunelului unde au fost g\site scheletele. 63

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Cum ai aflat toate astea? – Am petrecut jum\tate de or\ cu un bun prieten de-al meu, care lucreaz\ la Biblioteca Public\ din New York. Tunelul pe care l-am explorat ieri a fost, de fapt, tunelul de c\rbuni prin care se alimenta boilerul cl\dirii originale. Era o cl\dire de c\r\mid\, pe trei niveluri, construit\ `n stil gotic renascentist, foarte popular pe la jum\tatea secolului al XIX-lea. La parter erau colec]iile expuse [i ceva numit „panoram\ `n mi[care“, la primul etaj era biroul lui Shottum, iar etajul doi era `nchiriat. Se pare c\ expozi]ia a avut succes, de[i cartierul `n care se situa era, la acea vreme, unul dintre cele mai r\u famate din Manhattan, plin de tâlhari [i de vagabonzi. Cl\direa a ars `n 1881. Shottum a murit `n incendiu. ~n raportul poli]iei se men]ioneaz\ b\nuiala c\ focul ar fi fost provocat `n mod deliberat, dar nu a fost g\sit nici un vinovat. Locul a r\mas vacant pân\ `n 1897, când s-a ridicat acolo un complex de locuin]e. – Ce a fost acolo `naintea expozi]iei lui Shottum? – O mic\ ferm\ de porci. – Ceea ce `nseamn\ c\ to]i oamenii \ia au fost uci[i `n vreme ce `n cl\dire era Vitrina lui Shottum. – Exact. – Crezi c\ Shottum i-a omorât? – Este imposibil de spus, deocamdat\. Cioburile de sticl\ pe care le-am g\sit `n tunel proveneau, `n cea mai mare parte, de la eprubete [i de la aparate de distilare. Am g\sit pe ele urmele mai multor substan]e chimice, pe care `nc\ nu le-am analizat. Trebuie s\ afl\m mult mai multe despre J.C. Shottum [i despre vitrina lui de curiozit\]i. Te-a[ ruga s\ ai amabilitatea s\ m\ `nso]e[ti. Foarte curtenitor, `i deschise u[a biroului, [i Nora `l urm\ `n mod automat, ie[ind pe coridor. Pendergast continu\ s\ vorbeasc\ `n timp ce traversar\ holul [i luar\ liftul pân\ la etajul cinci. Abia când auzi u[a ascensorului deschizându-se, Nora `[i veni brusc `n fire. – Stai pu]in! Unde mergem? Eu am treab\... – Cum ]i-am spus, am nevoie de ajutorul dumitale. Nora sim]i o u[oar\ iritare: Pendergast vorbea cu atâta hot\râre, de parc\ ar fi fost st\pân pe timpul ei. 64

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~mi pare r\u, dar eu sunt arheolog, nu detectiv. Agentul ridic\ din sprâncene. – E vreo diferen]\? – Ce te face s\ crezi c\ m-ar interesa povestea asta? – Deja te intereseaz\. Nora se sim]i cuprins\ de furie `n fa]a `ngâmf\rii lui, de[i ceea ce spusese era perfect adev\rat. – {i ce-o s\ spun conducerii muzeului? – Tocmai acesta, doctore Kelly, este scopul `ntrevederii noastre. Ar\t\ spre o u[\ de la cap\tul coridorului, pe care era scris cu litere aurii numele ocupantului biroului spre care d\dea. – Oh, nu! gemu Nora. Nu! ~l g\sir\ pe Roger Brisbane cufundat `n fotoliul Bauhaus, cu man[etele cu butoni ale c\m\[ii Turnbull & Asser perfect `ntoarse – imaginea des\vâr[it\ a avocatului. Nepre]uitele lui nestemate st\teau frumos cuib\rite `n caseta lor de sticl\, singurul element care aducea o not\ de c\ldur\ `n biroul altfel imaculat [i rece. Ar\t\ cu semn din cap spre dou\ scaune aflate de cealalt\ parte a biroului. Brisbane nu p\rea s\ fie `n toane prea bune. – Agent special Pendergast, spuse Brisbane, ridicându-[i privirea din agend\ direct spre Pendergast, ignorând-o cu des\vâr[ire pe Nora. De ce-mi sun\ cunoscut acest nume? – Nu este prima dat\ când lucrez `n muzeu, spuse Pendergast, cu accentul lui dulce, t\r\g\nat. – Pentru cine a]i lucrat? – M-a]i `n]eles gre[it. Am spus c\ am lucrat `n muzeu, nu pentru muzeu. Brisbane d\du din mân\. – M\ rog... Domnule Pendergast, `mi place s\-mi petrec dimine]ile `n lini[te, la mine acas\. Nu reu[esc s\ `n]eleg pentru ce a fost necesar s\ solicita]i prezen]a mea la birou la o or\ atât de matinal\. – Crimele nu dorm niciodat\, domnule Brisbane. Norei i s\ p\ru c\ detecteaz\ o umbr\ de umor sec `n vocea lui Pendergast. 65

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Privirea lui Brisbane se mut\ asupra ei, apoi se `ntoarse la Pendergast. – Responsabilit\]ile doamnei doctor Kelly sunt aici. Mi s-a p\rut c\ v-am explicat asta cât se poate de clar, la telefon. ~n mod normal, muzeul ar fi mai mult decât `ncântat s\ ajute FBI-ul, dar nu v\d cum am putea face asta `n acest caz particular. ~n loc s\-i r\spund\, Pendergast r\mase cu privirea pironit\ asupra nestematelor. – Nu [tiam c\ renumitul safir Steaua Mogulului a fost scos din expozi]ia public\. Acesta este Steaua Mogulului, nu-i a[a? Brisbane se foi `n scaun. – Schimb\m periodic exponatele, pentru ca vizitatorii s\ poat\ admira cât mai multe dintre obiectele pe care le avem `n depozit. – {i v\d c\ p\stra]i... inventarul `n exces aici. – Domnule Pendergast, cum spuneam, nu v\d cu ce v\ pot ajuta. – Crima pe care am descoperit-o are un caracter unic. Dumneavoastr\, aici, la muzeu, ave]i resurse unice. Trebuie s\ folosesc aceste resurse. – Crima despre care vorbi]i s-a petrecut `n acest muzeu? – Nu. – Pe proprietatea muzeului? Pendergast cl\tin\ din cap. – Atunci, m\ tem c\ r\spunsul meu e negativ. – Este ultimul dumneavoastr\ cuvânt? – Cu siguran]\. Nu vrem s\ implic\m muzeul `n nici un fel de activitate poli]ieneasc\. Implicarea `n investiga]ii, procese [i alte astfel de activit\]i cu caracter sordid ar atrage cu siguran]\ asupra muzeului o publicitate controversat\ de care nu avem deloc nevoie. Dup\ cum [ti]i prea bine, domnule Pendergast. Pendergast scoase o coal\ de hârtie din buzunarul vestei [i i-o `ntinse lui Brisbane. – Ce-i asta? `ntreb\ Brisbane, f\r\ ca m\car s\ se uite la ea. – Contractul muzeului dumneavoastr\ cu ora[ul New York. – Ce importan]\ are asta? 66

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Se stipuleaz\ aici c\ una dintre `ndatoririle angaja]ilor muzeului este s\ `ntreprind\ servicii publice pro bono `n beneficiul ora[ului New York. – Facem asta `n fiecare zi, prin simplul fapt c\ administr\m [i conducem muzeul. – Ah, dar tocmai asta este problema. Pân\ de curând, Departamentul de antropologie al muzeului dumneavoastr\ asista `n mod regulat poli]ia `n cercet\rile de medicin\ [i chimie judiciar\. Ba chiar acest lucru f\cea parte din `ndatoririle angaja]ilor acestui departament. V\ aminti]i, desigur, scandaloasa crim\ cu co[ul de cenu[\, din 7 noiembrie 1939. – Ce p\cat! Cred c\ nu am citit articolul din Times `n acea zi. – Un custode de aici a avut un rol esen]ial `n rezolvarea cazului. A g\sit `ntr-un co[ de cenu[\ marginea unei orbite, pe care a identificat-o ca fiind o orbit\ uman\. – Domnule Pendergast, nu am venit aici ca s\-mi ]ine]i o lec]ie de istorie. Brisbane se ridic\ `n picioare [i-[i a[ez\ sacoul la spate. R\spunsul meu e nu. {i acum, l\sa]i-m\ s\-mi v\d de treab\. Doctore Kelly, te rog s\ te `ntorci `n biroul dumitale. – ~mi pare r\u s\ aud asta. Va declan[a, cu siguran]\, o publicitate extrem de negativ\. La aceste cuvinte, Brisbane se opri, apoi un zâmbet rece `i `ncre]i pe fa]\. – Cuvintele astea sun\ suspect de mult a amenin]are. Pendergast continu\ `n acela[i ritm molcom, specific sudi[tilor: – Adev\rul este c\ acest contract oblig\ `n mod clar muzeul la servicii aduse ora[ului `n afara atribu]iilor sale obi[nuite. Sunt aproape zece ani de când muzeul nu-[i mai respect\ aceast\ obliga]ie contractual\, `n ciuda faptului c\ prime[te milioane de dolari proveni]i din taxe pl\tite de cet\]enii New Yorkului. Pe lâng\ faptul c\ nu oferi]i servicii publice, acum a]i mai `nchis [i biblioteca pentru cet\]enii de rând, cu excep]ia doctoranzilor. ~n plus, a]i limitat accesul `n expozi]ie, permi]ând acest lucru doar a[a-zi[ilor academicieni acredita]i. {i percepe]i taxe pentru orice, invocând drepturi de proprietate intelectual\. A]i `nceput chiar s\ sugera]i introducerea unei taxe de intrare, `n 67

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

ciuda faptului c\ acest lucru v\ este `n mod clar interzis prin contractul aici de fa]\. Citez: „... pentru crearea unui muzeu de istorie natural\ `n ora[ul New York, care va fi deschis [i gratuit pentru publicul larg, f\r\ nici un fel de restric]ii...“ – Da]i-mi s\ v\d asta! ~n vreme ce citea, sprânceana neted\ a lui Brisbane se `ncre]i u[or, tr\dându-i `ncruntarea. – Documentele vechi pot fi foarte p\c\toase, nu crede]i, domnule Brisbane? La fel [i Constitu]ia. Mereu te love[ti de ea când `]i convine mai pu]in. Brisbane l\s\ hârtia s\ cad\ pe mas\. Pre] de câteva clipe, fa]a-i deveni aproape stacojie, apoi reveni la rozul s\n\tos. – Va trebui s\ discut problema `n consiliul de administra]ie. Pendergast zâmbi u[or. – Un `nceput excelent. Cred c\ muzeul poate fi l\sat s\ g\seasc\ singur solu]ii pentru aceast\ mic\ problem\ – nu sunte]i de p\rere, domnule Brisbane? Cu condi]ia ca eu s\ primesc pu]in ajutor din partea doamnei doctor Kelly. Urm\ un moment de t\cere. Apoi Brisbane ridic\ privirea, de data aceasta cu o expresie total diferit\. – ~n]eleg. – {i v\ asigur c\ nu-i vor r\pi doamnei doctor prea mult din pre]iosul s\u timp. – Sigur c\ nu, zise Brisbane. – Cea mai mare parte a muncii se va desf\[ura `n arhiv\. Va fi la dispozi]ia dumneavoastr\, `n caz c\ ve]i avea nevoie de dumneaei. Brisbane d\du din cap. – Vom face tot posibilul s\ evit\m orice fel de publicitate negativ\. Desigur, tot ce am discutat acum are caracter confiden]ial. – Desigur. ~ntotdeauna a[a e cel mai bine. – Vreau doar s\ mai adaug c\ nu doamna doctor Kelly m-a c\utat pe mine. Eu i-am impus aceast\ sarcin\. M-a informat deja c\ dumneaei ar prefera s\-[i continue activitatea obi[nuit\. – Desigur. 68

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Un v\l de cea]\ c\zuse peste chipul lui Brisbane. Norei `i era greu s\-[i dea seama ce era `n mintea lui. Se `ntreb\ dac\ acest joc al lui Pendergast avea s\-i aduc\ mai târziu probleme cu cei din conducerea muzeului. Probabil c\ da. ~i arunc\ agentului o privire `nc\rcat\ de repro[uri. – De unde a]i spus c\ sunte]i? `ntreb\ Brisbane. – Nu v-am spus. Din New Orleans. Numaidecât, Brisbane se l\s\ s\ cad\ `napoi `n fotoliu [i zise cu un zâmbet: – New Orleans. Desigur. Ar fi trebuit s\-mi dau seama dup\ accent. Sunte]i cam departe de cas\, domnule Pendergast. Pendergast f\cu o plec\ciune, ]inând u[a deschis\ pentru Nora. Femeia ie[i, `n stare de [oc. Odat\ ajun[i `n hol, se opri [i i se adres\ lui Pendergast: – M-ai luat complet pe nepreg\tite. Habar n-am avut ce vrei s\ faci pân\ când am intrat `n biroul lui Brisbane. M\ deranjeaz\ asta. Pendergast o privi cu ochii s\i sp\l\ci]i. – Metodele mele sunt neortodoxe, dar au un avantaj. – {i care, m\ rog? – Func]ioneaz\. – Bine, dar cu cariera mea cum r\mâne? Pendergast zâmbi. – ~mi permi]i s\ dau un pronostic? – La urma urmei, de ce nu? – La sfâr[itul pove[tii \steia, vei fi promovat\. Nora pufni. – Cum s\ nu! Dup\ ce mi-ai [antajat [i mi-ai umilit [eful, sigur c-o s\ m\ promoveze! – M\ tem c\ nu-mi sunt deloc simpatici birocra]ii. E un obicei extrem de prost, dar de care e foarte greu s\ m\ dezbar. Cu toate astea, doctore Kelly, vei vedea c\ umilirea [i [antajul, folosite ra]ional, pot avea efecte miraculoase. ~n dreptul sc\rii, Nora se opri din nou. – Nu mi-ai r\spuns la `ntrebare. De ce este FBI-ul interesat de ni[te crime care s-au petrecut cu mai bine de un secol `n urm\? 69

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Toate la timpul lor, doctore Kelly. Deocamdat\, s\ spunem doar c\, la un nivel pur personal, g\sesc aceste crime... interesante. Ceva din felul `n care Pendergast spusese „interesante“ `i produse Norei fiori pe [ira spin\rii.

OAMENI DE {TIIN}|

71

UNU

Vasta arhiv\ central\ a muzeului era jos, `n fundul unui subsol. Nu ajungeai la ea decât dup\ ce schimbai o serie de lifturi, str\b\teai mai multe coridoare `ntortocheate, coborai [i urcai mai multe sc\ri [i traversai câteva pasaje. Nora nu mai fusese niciodat\ la arhiv\ – de fapt, nici m\car nu cuno[tea pe cineva care s\ fi fost vreodat\ acolo –, [i, pe m\sur\ ce cobora tot mai adânc `n str\fundurile muzeului, se `ntreba dac\ nu cumva gre[ise drumul la un moment dat. ~nainte s\ accepte postul de la muzeu, mersese `ntr-unul dintre tururile acelea lungi [i `ntortocheate, strecurându-se prin galeriile parc\ f\r\ sfâr[it. Auzise toate statisticile: era cel mai mare – ca dimensiuni – muzeu din lume, format din dou\zeci [i patru de cl\diri legate `ntre ele, construite `n secolul al XIX-lea, care alc\tuiau un ciudat labirint de peste trei mii de `nc\peri [i aproape trei sute de kilometri de pasaje. Dar ni[te simple cifre nu puteau reda senza]ia de claustrofobie pe care ]i-o d\deau nesfâr[itele coridoare pustii. „Sunt atât de sinistre, `[i spuse Nora, c\ pân\ [i Minotaurul ar fi f\cut aici o c\dere nervoas\.“ Se opri, se uit\ la hart\ [i oft\. Un pasaj lung, de c\r\mid\, i se deschidea `n fa]\, luminat de un [ir de becuri cu protec]ii din fier – un alt pasaj se deschidea din acesta, `n unghi drept. Pretutindeni se sim]ea miros de praf. Avea nevoie de un reper, de un punct fix care s-o ajute s\ se orienteze. Privi `n jur. ~n apropiere, pe o u[\ de metal `ncuiat\ cu lac\t, era o t\bli]\ mâncat\ de vreme: „Brontoteride“. Pe o alt\ u[\, de cealalt\ parte a holului, scria: „Calicotere [i Tapiroizi“. Se uit\ din nou 73

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

la harta mult prea mare pentru a fi practic\ [i-[i d\du `n sfâr[it, cu mare greutate, seama unde se afl\. Se p\rea c\, `n cele din urm\, nu se pierduse totu[i: arhiva era chiar `n fa]a ei, dup\ col]. „Celebrele ultime cuvinte“, `[i spuse `n timp ce `nainta, ecourile pantofilor cu toc r\sunând la fiecare pas f\cut pe podeaua de beton. Se opri `n fa]a unor u[i masive, de stejar, extrem de vechi [i pline de zgârieturi, pe care scria: „Arhivele Centrale“. B\tu la u[\, ascultând cioc\niturile r\sunând cu ecou, ca un ropot, de cealalt\ parte. Dintr-odat\, auzi fo[net de hârtii, bufnitura unei c\r]i c\zute [i pe cineva care-[i cur\]a, f\r\ prea mult\ delicate]e, gâtul. O voce pi]ig\iat\ strig\: – O clip\, v\ rog! Se auzi un mers greoi [i [ov\it, apoi mai multe z\voare trase. U[a se deschise, [i `n prag ap\ru un b\rbat `n vârst\, scund [i rotofei. Avea un nas imens, ro[u [i coroiat, [i o [uvi]\ de p\r alb coborând de pe cupola str\lucitoare de deasupra acestuia. Când ridic\ privirea spre Nora, un zâmbet de `ntâmpinare ap\ru pe fa]a b\rbatului, alungând urma de melancolie de pe chipul s\u str\b\tut de vene grose. – Ah, intra]i! Intra]i, v\ rog! spuse el. Nu v\ speria]i de toate lac\tele astea. Oi fi eu b\trân, dar nu mu[c. Fortunate senex!1 Nora f\cu un pas `n fa]\. Era praf peste tot, chiar [i pe reverul tocit al hainei b\rbatului. O lamp\ cu un abajur verde arunca o lumin\ palid\ deasupra unui birou vechi, umplut pân\ la refuz cu c\r]i. ~ntr-o parte, era o ma[in\ de scris, marca Royal, poate singurul lucru din `nc\pere care nu era acoperit de praf. ~n spatele biroului, Nora vedea rafturile de ipsos, `nc\rcate de c\r]i [i de cutii, `ntinzându-se, pierzându-se `n `ntuneric ca `ntr-un ocean. ~n lumina slab\, era imposibil s\-]i dai seama cât de departe se `ntindea `nc\perea. – Dumneavoastr\ sunte]i Reinhart Puck? `ntreb\ Nora. B\rbatul d\du viguros din cap, f\când s\-i salte obrajii rotunzi [i papionul de la gât. – La dispozi]ia dumneavoastr\. Se aplec\ [i, pre] de-o clip\, Nora se temu chiar c\ avea s\-i s\rute mâna. ~n loc de aceasta, se auzi din nou acel sunet de flegm\ for]at\ s\ se duc\ `napoi pe gât, de unde venise. 1

„Fericit b\trân!“ – traducere din limba latin\, citat din Virgiliu (n.tr.) 74

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Caut informa]ii despre... despre vitrinele de curiozit\]i, continu\ Nora, `ntrebându-se dac\ aceasta era forma corect\ de plural. B\rbatul, ocupat s\ `nchid\ la loc u[a, `i arunc\ o privire peste um\r, cu ochii umezi dintr-odat\ lumina]i. – Ah! A]i venit unde trebuie. Muzeul a `nghi]it cele mai multe vitrine din zilele de `nceput ale New Yorkului. Avem toate colec]iile, toate documentele lor. De unde s\ `ncepem? Trânti ultimul z\vor, apoi `[i frec\ mâinile, zâmbind, evident fericit c\ putea fi de folos cuiva. – A existat o vitrin\ de curiozit\]i `n partea de jos a Manhattanului, cunoscut\ sub numele de Vitrina lui Shottum. B\rbatul `ncre]i o sprâncean\. – Shottum... Ah, da. Da, `ntr-adev\r! A avut chiar mare trecere la vremea ei – Vitrina lui Shottum. Dar s\ `ncepem cu `nceputul! V\ rog s\ v\ scrie]i numele `n registru. ~i f\cu semn Norei s\-l urmeze `n spatele biroului, de unde scoase un catastif mare, legat `n piele, atât de vechi [i de ros, `ncât Nora fu tentat\ s\-i cear\ un toc. Lu\ `ns\ pixul pe care i-l `ntindea b\rbatul [i-[i not\ `n registru numele [i departamentul `n care lucra. – De ce atâtea lac\te [i z\voare? `ntreb\ ea, `napoindu-i pixul. Credeam c\ toate obiectele de valoare, aurul, diamantele [i restul, sunt p\strate `n Zona de siguran]\. – Ideile noii administra]ii. Au ad\ugat toate m\surile astea de siguran]\ dup\ nepl\cerile de acum câ]iva ani. Nu c\ am fi noi prea ocupa]i. Vin pe-aici doar cercet\torii [i cei `nscri[i la doctorat sau cine [tie ce bog\ta[ pe care-l apuc\ interesul pentru istoria [tiin]elor naturale. Se `ntoarse la registru, apoi se `ndrept\ spre un panou uria[ cu `ntrerup\toare de culoarea filde[ului [i lovi câteva dintre ele. Adânc, `n mijlocul spa]iului vast, se z\ri o str\fulgerare, apoi o alta [i, `n cele din urm\, ap\ru o lumin\ difuz\. Puck `ncepu s\ se `ndrepte spre ea, cu pa[i `nce]i [i `mpiedica]i, târându-[i picioarele pe podeaua de piatr\. Nora veni `n urma lui, privind `n sus, la pere]ii `ntuneca]i, acoperi]i de rafturi. Avea senza]ia c\ mergea printr-o p\dure deas\, `nspre lumina `mbietoare a unei c\su]e ce se z\rea `n dep\rtare. 75

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Vitrinele de curiozit\]i, unul dintre subiectele mele preferate. Dup\ cum f\r\ `ndoial\ [ti]i, prima a fost a lui Delacourte, `nfiin]at\ `n 1804. Ecourile vocii lui Puck r\sunau pe deasupra umerilor s\i gârbovi]i. – Era o colec]ie minunat\. Un glob ocular `ntreg, murat `n whisky, un set de din]i de hipopotam, trompa unui mastodont, g\sit\ `ntr-o mla[tin\ din New Jersey. {i, desigur, ultimul ou de pas\re Dodo, de Rodrigues Solitaire, mai exact. Oul a fost adus `ntreg, `ntr-o lad\, dar, dup\ ce l-au expus, a `nceput s\ prezinte cr\p\turi [i... Aha! Am ajuns. Se opri brusc, `ntinse mâna [i trase o cutie de pe un raft `nalt, apoi `i deschise capacul. ~n loc de materialele din Vitrina lui Shottum, pe care Nora spera s\ le vad\, ap\ru `n schimb coaja unui ou, spart\ `n trei buc\]i. – Nu se [tie de unde provin aceste lucruri, a[a c\ nu au putut fi introduse `n colec]iile de baz\ ale muzeului. De aceea le p\str\m noi aici. Ar\t\ plin de respect spre buc\]ile de coaj\ de ou, lingându-[i buzele. Vitrina de Istorie Natural\ a lui Delacourte. Cereau o tax\ de dou\zeci [i cinci de cen]i la intrare, o sum\ m\ricic\ la acea vreme. Dup\ ce puse cutia la loc, b\trânul d\du jos de pe un raft adiacent o serie de trei bibliorafturi legate `ntre ele [i `ncepu s\ le frunz\reasc\. – Ce vre]i s\ [ti]i despre Vitrina lui Delacourte? – Vitrina lui Shottum, de Exponate Naturale [i Curiozit\]i este ceea ce m\ intereseaz\ de fapt. John Canaday Shottum. Nora `[i `nfrân\ ner\bdarea. Cu siguran]\, nu avea nici un rost s\ `ncerce s\-l zoreasc\ pe domnul Puck. – Da, da, Shottum. ~[i relu\ frunz\reala printre [irurile de cutii, de dosare [i c\r]i. – Cum a achizi]ionat muzeul aceste vitrine? `ntreb\ Nora. – Dup\ ce s-a deschis Muzeul de Istorie Natural\, cu intrare liber\, majoritatea vitrinelor au r\mas f\r\ clien]i. Desigur, multe dintre exponatele lor erau ni[te falsuri grosolane, [ti]i bine. Unele `ns\ aveau o considerabil\ valoare [tiin]ific\. Atunci când vitrinele au dat faliment, McFadden, unul dintre primii custozi de-aici, le-a cump\rat pentru muzeu. – Falsuri, spune]i? 76

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Puck d\du din cap cu gravitate. – Coseau câte dou\ capete la un vi]el. Luau câte-un os pe care-l vopseau `n maro [i spuneau c-a fost al unui dinozaur. Avem [i a[a ceva. Puck trecu la rândul urm\tor. Nora veni repede `n urma lui, `ncercând s\ g\seasc\ un mod de a ghida acest torent de informa]ii `n direc]ia pe care [i-o dorea. – Vitrinele erau `n mare vog\. Chiar [i P.T. Barnum a avut la un moment dat una, numit\ Muzeul American al lui Scudder. El a ad\ugat [i exponate vii. {i acesta, tân\ra mea doamn\, a fost `nceputul circului. – Exponate vii? – O prezenta, de exemplu, pe Joice Heth, o negres\ scofâlcit\ despre care Barnum sus]inea c\ ar fi fost d\daca lui George Washington, `n vârst\ de 161 de ani. Frauda a fost demascat\ chiar de tat\l lui, Tinbury McFadden al nostru. – Tinbury McFadden? Nora `ncepuse s\ intre-n panic\. Avea s\ mai ias\ vreodat\ din locul \sta? – Tinbury McFadden. A fost custode aici, pe la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Avea un interes deosebit pentru vitrinele de curiozit\]i. Straniu individ. A disp\rut pur [i simplu `ntr-o bun\ zi. – Pe mine m\ intereseaz\ Vitrina lui Shottum! John Canaday Shottum! – Ajungem [i acolo, domni]\, spuse Puck, cu un u[or tremur de iritare `n voce. Nu avem prea multe de la Vitrina lui Shottum. A ars `n 1881. – Cele mai multe dintre exponatele de acolo fuseser\ adunate de un b\rbat pe nume Marysas. Alexander Marysas, spuse Nora, `ncercând s\-l ]in\ pe b\rbatul de lâng\ ea concentrat asupra subiectului care o interesa. – Ei, \la da, individ ciudat. Marysas provenea dintr-o familie bogat\ din New York. A murit `n Madagascar. Mi se pare c\ [eful de trib a f\cut o umbrel\ din pielea lui, ca s\-[i apere nepotul de soare... 77

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~[i continuar\ drumul printr-un labirint de rafturi care gemeau sub greutatea hârtiilor, a cutiilor [i a obiectelor bizare. Puck mai ap\s\ câteva `ntrerup\toare. Alte lumini se aprinser\ `n fa]a lor `n timp ce primele se stingeau `n urm\, l\sându-i `ntr-o insul\ de lumin\ `n mijlocul unui ocean de `ntuneric. Ajunser\ `n dreptul unei zone deschise `ntre rafturi, unde st\teau câteva specimene mari, a[ezate pe postamente de lemn – un mamut bl\nos, ponosit, dar `nc\ uria[; un elefant alb; o giraf\ f\r\ cap. Nora sim]i c\ i se strânge inima când Puck se opri. – Vechile vitrine ar fi f\cut orice ca s\ atrag\ publicul cu bani. Uita]i-v\ la puiul \sta de mamut. G\sit `nghe]at, `n Alaska. B\g\ mâna sub exponat [i ap\s\ ceva; se auzi un clichet, [i se deschise o trap\ `n mijlocul bur]ii animalului. F\cea parte din rutina spectacolului. Un anun] informa vizitatorii c\ mamutul fusese `nghe]at de mai bine de o sut\ de mii de ani [i c\ un savant avea s\ `ncerce s\-l dezghe]e [i s\-l readuc\ la via]\. ~nainte de `nceperea spectacolului, un om de statur\ mic\ intra prin trapa din burt\. Dup\ ce sala se umplea de spectatori, un alt om, care se d\dea drept om de [tiin]\, venea [i ]inea o predic\, dup\ care `nc\lzea a[a-zisul animal cu c\rbuni `ncin[i. Apoi cel din\untru `ncepea s\ se mi[te [i s\ scoat\ sunete. To]i spectatorii fugeau `n câteva clipe. Puck chicoti. Oamenii erau mult mai creduli `n acele vremuri, nu-i a[a? ~ntinse din nou mâna [i `nchise cu mare grij\ trapa. – Da, da, zise Nora. Ce-mi spune]i este foarte interesant, domnule Puck, [i apreciez c\-mi oferi]i asemenea informa]ii. Dar timpul m\ preseaz\, [i a[ dori foarte mult s\ v\d acum materialele de la Vitrina lui Shottum. – Am ajuns. Puck aduse lâng\ ei o scar\ metalic\ pe ro]i, urc\ pe ea `n `ntuneric [i cobor` curând cu o cutie micu]\. – O terque quaterque beati!1 Iat\-l [i pe domnul Shottum. M\ tem c\ nu a avut cea mai interesant\ vitrin\. {i, de vreme ce a ars, n-am r\mas cu prea multe de pe urma ei – nu avem decât vreo câteva hârtii. Puck deschise cutia [i privi `n\untru. Dumnezeule, ce dezastru! bomb\ni el 1

„Oh, de trei, de patru ori ferici]i“, Eneida, I, 94 (n.tr.) 78

VITRINA DE CURIOZIT|}I

dezaprobator. Nu `n]eleg, având `n vedere... Ei, asta e! Dup\ ce termina]i, pot s\ v\ ar\t documentele vitrinei lui Delacourte. Mult mai clare. – M\ tem c\ nu am timp, cel pu]in nu azi. Puck mârâi nemul]umit. Nora `l privi [i se sim]i dintr-odat\ cuprins\ de un sentiment de mil\ pentru b\trânelul singuratic. – Ah, uite o scrisoare de la Tinbury McFadden, zise Puck, sco]ând din cutie o hârtie `ng\lbenit\. L-a ajutat pe Shottum s\ clasifice mamiferele [i p\s\rile. D\dea sfaturi multor de]in\tori de vitrine. F\r\ s\ le cear\ bani. Citi mai departe. Era prieten apropiat cu Shottum. Nora se gândi pre] de-o clip\. – Pot s\ iau cutia asta cu mine? – Va trebui s\ v\ uita]i la ea `n camera de cercetare. Nu ave]i voie so scoate]i din arhiv\. – ~n]eleg. Nora f\cu o pauz\, cufundat\ `n gânduri. – A]i spus c\ Tinbury McFadden `i era prieten apropiat lui Shottum? Ave]i [i documentele lui aici? – Dac\ le avem aici? Dumnezeule mare, avem mun]i `ntregi cu documente de-ale lui. {i cu colec]ii de-ale lui. Avea [i el o vitrin\ impresionant\, dar nu a expus-o niciodat\. A l\sat-o muzeului; exponatele nu aveau date de provenien]\ [i era plin\ de falsuri, a[a c\ a fost aruncat\ aici. ~n scopuri istorice. Au spus c\ e lipsit\ de valoare [tiin]ific\. Puck pufni. C\ nu merit\ s\ stea printre colec]iile principale. – Pot s-o v\d? – Desigur, desigur! {i Puck o lu\ iar din loc, `ntr-o nou\ direc]ie. E chiar dup\ col]. Se oprir\ aproape de cap\t – nu mai erau decât dou\ etajere. Pe partea de sus a etajerei `n dreptul c\reia st\teau acum erau mai multe hârtii decât cutii. Deasupra unei cutii era un titlu de crean]\, la care era anexat un inventar al bunurilor donate de J.C Shottum lui T.F. McFadde, ca plat\ pentru „serviciile aduse [i promise“. Pe raftul de mai jos erau `ndesate o serie de obiecte bizare. Aplecându-se deasupra lor, Nora v\zu animale `mp\iate `nf\[urate `n hârtie cerat\ [i 79

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

legate cu sfoar\, fosile cu un aspect dubios, un porc cu dou\ capete, care plutea `ntr-un borcan cu formol, o anaconda r\sucit\ `ntr-un nod uria[, de un metru [i jum\tate, o g\in\ `mp\iat\, cu [ase picioare [i patru aripi, [i o cutie ciudat\, f\cut\ din laba piciorului unui elefant. Puck `[i sufl\ nasul ca o trompet\ [i se [terse la ochi. – Bietul Tinbury s-ar r\suci `n mormânt dac\ ar [ti unde a ajuns scumpa lui colec]ie. El credea c\ avea o valoare [tiin]ific\ inestimabil\. Desigur, asta se `ntâmpla `ntr-o vreme când cei mai mul]i dintre custozii muzeului erau amatori, f\r\ prea multe cuno[tin]e [tiin]ifice. Nora ar\t\ spre titlul de crean]\. – Biletul \sta pare s\ indice faptul c\ Shottum i-a donat lui McFadden o parte dintre specimenele sale, la schimb pentru ajutorul acordat. – O practic\ obi[nuit\. – A[adar, o parte din ce-i aici provine din Vitrina lui Shottum? – F\r\ `ndoial\. – A[ putea examina [i aceste specimene? Chipul lui Puck se `nsenin\. – Duc totul `n camera de cercetare [i a[ez obiectele pe mese. Când sunt gata, v\ anun]. – Cât crede]i c\ dureaz\? – O zi. Chipul b\trânului radia de fericirea produs\ de faptul c\ se putea face util. – Nu ave]i nevoie s\ v\ ajute cineva? – Oh, da. O s\ m-ajute asistentul meu, Oscar. Nora privi `n jur. – Oscar? – Oscar Gibbs. De obicei lucreaz\ sus, la Osteologie. Nu primim prea multe vizite aici. Dar, pentru o treab\ special\ ca asta, `l chem jos. – Sunte]i foarte amabil, domnule Puck. – Amabil? Pl\cerea e de partea mea, v\ asigur, domni]\ drag\. – Voi veni `nso]it\ de un coleg. O expresie de stinghereal\ `i `ntunec\ chipul lui Puck. 80

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Un coleg? Sunt reguli `n leg\tur\ cu asta, [ti]i, noile m\suri de siguran]\... Ezit\, aproape ru[inat. – Reguli? – Nu li se permite accesul decât angaja]ilor muzeului. ~nainte, arhiva era deschis\ tuturor, dar acum accesul a fost restric]ionat, fiind permis doar personalului muzeului. {i mandatarilor. – Domnul agent special Pendergast are... leg\tur\ cu muzeul. – Agentul Pendergast? Da, numele `mi sun\ cunoscut... Pendergast. Mi-l amintesc acum. Domnul din sud. Of, Doamne! O expresie de nepl\cere umbri pre] de-o clip\ chipul b\rbatului. Ei, asta e. Cum dori]i. V\ a[tept pe amândoi mâine, la ora nou\.

DOI

Patrick Murphy O’Shaughnessy st\tea `n biroul c\pitanului de sec]ie, a[teptându-l s\ termine de vorbit la telefon. A[tepta de cinci minute, dar `n tot acest timp Custer nu catadicsise nici m\car s\ priveasc\ `n direc]ia lui. Fapt care nu-l deranja câtu[i de pu]in pe O’Shaughnessy. Se uita pe pere]i, f\r\ vreun interes anume, ochii mutându-i-se de la pl\cu]ele comemorative la trofeele câ[tigate `n concursuri de poligon, oprindu-se `n cele din urm\ asupra tabloului de pe peretele opus. ~nf\]i[a o c\su]\ `n mijlocul unui lac, `ntr-o noapte cu lun\ plin\, cu ferestrele aruncând o str\lucire g\lbuie peste apele din jur. ~ntreaga Sec]ie 7 g\sea o inepuizabil\ surs\ de amuzament `n faptul c\ distinsul lor c\pitan, care se pretindea atât de cult [i de manierat, expusese cu mândrie `n biroul s\u un tablou de catifea. Câ]iva avuseser\ chiar ideea s\ pun\ mân\ de la mân\ pentru a strânge banii necesari pentru a `nlocui minun\]ia cu ceva mai pu]in revolt\tor. O’Shaughnessy râsese ini]ial `mpreun\ cu ei, dar acum acest lucru i se p\rea demn de toat\ mila. Era de-a dreptul jalnic. Sunetul telefonului a[ezat `n furc\ `l trezi din reverie. Ridic\ privirea [i-l v\zu pe Custer ap\sând butonul de interfon. – Sergent Noyes, intr\ pu]in, te rog. O’Shaughnessy privi `n alt\ direc]ie. Nu era un semn bun. Herbert Noyes, transferat recent de la Interne, era noul asistent personal al lui 82

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Custer [i un lingu[itor de prim\ clas\. Cu siguran]\, `l a[tepta ceva nepl\cut. ~ntr-o secund\, Noyes intr\ `n birou, cu obi[nuitul s\u zâmbet mieros `ntins pe fa]a ca de dihor. ~l salut\ pe Custer cu un gest politicos al capului, ignorându-l pe O’Shaughnessy, apoi se a[ez\ pe scaunul cel mai apropiat de biroul c\pitanului, mestecând gum\, ca de obicei. Tapi]eria de piele, de culoare ro[u-`nchis, abia dac\ f\cu vreo câteva cute sub greutatea trupului usc\]iv al asistentului. Intrase atât de repede, `ncât O’Shaughnessy avu senza]ia c\ tr\sese cu urechea, de cealalt\ parte a u[ii. Mai mult ca sigur, a[a [i fusese. Abia acum Custer se `ntoarse spre O’Shaughnessy. – Paddy! `ncepu el cu vocea lui pi]ig\iat\ [i slab\. Cum o mai duce ultimul ofi]er irlandez din poli]ia american\? O’Shaughnessy a[tept\ suficient de mult timp `ncât r\spunsul s\u s\ par\ insolent. – M\ cheam\ Patrick, domnule. – Patrick, Patrick... Credeam c\ ]i se spune Paddy, continu\ Custer, ceva mai dezumflat. – Mai sunt `nc\ mul]i ofi]eri irlandezi `n poli]ia american\, domnule. – Da, da, dar pe câ]i `i cheam\ Patrick Murphy O’Shaughnessy? |sta zic [i eu nume de irlandez! E un fel de Chaim Moishe Finkelstein sau Vinnie Scarpetta Gotti della Gambino. Etnic. Foarte etnic. Dar, hei, nu m\-n]elege gre[it. Etnic e un lucru bun. – Foarte bun, `nt\ri Noyes. – ~ntotdeauna am spus c\ avem nevoie de diversitate `n trupele noastre. Nu-i a[a? – Sigur, r\spunse O’Shaughnessy. – Cu toate astea, Patrick, avem o mic\ problem\. Acum câteva zile, treizeci [i [ase de schelete au fost descoperite pe un [antier din circumscrip]ia sec]iei noastre. Poate c-ai auzit. Am supravegheat personal investiga]ia. Este vorba despre de un proiect Moegen – Fairhaven. Ai auzit de ei? – Sigur c\ da. 83

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

O’Shaughnessy arunc\ o privire t\ioas\ spre stiloul exagerat de mare, marca Montblanc, din buzunarul c\m\[ii lui Custer. Domnul Fairhaven f\cuse cadou astfel de stilouri tuturor c\pitanilor de sec]ie din Manhattan, de Cr\ciunul trecut. – Palmares impresionant. Mul]i bani, mul]i prieteni. Oameni buni. Ei, acum vezi tu, Patrick, scheletele astea au peste o sut\ de ani. Se pare c\ un nebun de pe la sfâr[itul secolului al XIX-lea i-a omorât pe to]i ace[ti oameni [i i-a ascuns `ntr-o pivni]\. M\ urm\re[ti? O’Shaughnessy d\du din cap. – Ai avut vreodat\ de-a face cu FBI-ul? – Nu, domnule. – Au tendin]a s\-i subestimeze pe poli]i[tii de rând, s\-i cread\ mai pro[ti decât ei. Prefer\ s\ ne ]in\ `n `ntuneric. Ba chiar `i amuz\ treaba asta. – E un fel de joc al lor, spuse Noyes. Avea un fel de mo] `n vârful capului. Era greu s\ ai p\rul uleios când erai tuns atât de scurt, `ns\ lui Noyes `i reu[ea uneori aceast\ performan]\. – Exact a[a este, `l aprob\ Custer. ~n]elegi ce spunem, Patrick? – Sigur. ~i spuneau c\ aveau s\-i trânteasc\ pe cap o misiune de rahat, `n care era implicat [i FBI-ul, asta-i spuneau. – Bun. Nu [tiu de ce, dar ne-am procopsit cu un agent FBI care-[i vâr\ nasul `n toat\ povestea asta. Nu vrea s\ ne spun\ de ce-l intereseaz\. Nici m\car nu-i de pe-aici. E tocmai din New Orleans, dac\-]i vine s\ crezi. ~ns\ are tupeu. ~nc\ mai fac s\p\turi s\ v\d ce-i cu el. Nici b\ie]ii de la biroul din New York nu-l `nghit mai mult decât mine. Mi-au povestit câte ceva despre el, [i nu mi-a pl\cut deloc ce-am aflat. Oriunde merge, individul \sta atrage belelele dup\ el. M\ urm\re[ti? – Da, domnule. – A dat telefoane pe peste tot. Vrea s\ vad\ oasele. Vrea s\ vad\ raportul specialistului patolog. Vrea s\ scoat\ totul la lumin\. Nu pare s\-i intre `n cap c\ `ntreaga poveste este deja istorie. A[a c\, acum, 84

VITRINA DE CURIOZIT|}I

domnul Fairhaven este `ngrijorat. N-ar vrea s\ fac\ totu[i cineva din ]ân]ar arm\sar, `n]elegi? Va trebui s\ `nchirieze apartamentele alea, pricepi ce vreau s\ spun? {i, când domnul Fairhaven e `ngrijorat, `l sun\ pe primar. Primarul `l sun\ pe comisarul Rocket. Comisarul sun\ la comandant. {i comandantul m\ sun\ pe mine. Ceea ce `nseamn\ c\ acum eu sunt `ngrijorat. O’Shaughnessy d\du din cap. „Ceea ce `nseamn\ c\ ar trebui s\ fiu [i eu `ngrijorat, dar uite c\ nu sunt.“ – Foarte `ngrijorat, spuse Noyes. O’Shaughnessy `[i relax\ mu[chii fe]ei afi[ând cea mai destins\ [i mai senin\ expresie cu putin]\. – A[a c\ uite ce-o s\ se `ntâmple. Te desemnez pe tine s\ fii leg\tura insului \stuia cu NYPD. Te ]ii de el ca musca de... miere. Vreau s\ [tiu ce face, unde se duce [i mai ales ce pune la cale. Dar s\ nu te-mprietene[ti prea tare cu el. – Nu, domnule. – ~l cheam\ Pendergast. Agent special Pendergast. Custer `ntoarse o foaie de hârtie. – Of, Doamne! Nu mi-au dat nici m\car prenumele lui. Nu conteaz\. }i-am aranjat o `ntâlnire cu el, la dou\ dup\-amiaza. Treaba ta e s\-l aju]i, asta-i varianta oficial\. Dar nu-l ajuta prea tare. A p\c\lit mult\ lume. Poftim, cite[te singur! O’Shaughnessy lu\ dosarul pe care i-l `ntindea c\pitanul. – Dori]i s\ r\mân `n uniform\, domnule? – P\i asta-i [i ideea. Dac\ are tot timpul dup\ el un poli]ist `n uniform\, n-o s\-[i mai poat\ da atâta-n stamb\. M\-n]elegi? – Da, domnule. C\pitanul se l\s\ pe sp\tarul scaunului [i-l m\sur\ sceptic din priviri. – Crezi c\ te descurci, Patrick? O’Shaughnessy se ridic\. – Sigur. 85

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Fiindc\ ]i-am remarcat atitudinea din ultima vreme, spuse Custer, ducându-[i un deget la nas. ~]i dau un sfat: p\streaz-o pentru Pendergast. O astfel de atitudine e ultimul lucru de care ai nevoie. – Am `n]eles, domnule. Sunt aici doar ca s\ p\zesc [i s\ protejez. Rosti ultimele cuvinte cu cel mai pronun]at accent irlandez de care fu `n stare. – O diminea]\ pl\cut\, domnule c\pitan. ~n timp ce ie[ea din birou, O’Shaughnessy `l auzi pe Custer morm\indu-i lui Noyes: – Figurantul!

TREI

– O dup\-amiaz\ perfect\ pentru a admira un muzeu, spuse Pendergast, privind spre cerul care `ncepea s\ se `ntunece. Patrick Murphy O’Shaughnessy se `ntreb\ dac\ era o glum\. St\tea pe treptele sec]iei de poli]ie de pe Elizabeth Street, privind `n gol. Toat\ chestia asta era o glum\. Agentul \sta FBI ar\ta mai degrab\ a antreprenor de pompe funebre decât a poli]ist – cu costumul lui negru, cu p\rul blond, aproape alb, cu accentul \la `mprumutat parc\ dintr-un film prost. Se `ntreb\ cum reu[ise a[a o caricatur\ s\ treac\ de Quantico1. – Muzeul Metropolitan de Art\ este o paradigm\ cultural\, domnule sergent. Unul dintre cele mai impresionante muzee de art\ din lume. Dar, desigur, [tii deja asta. Mergem? O’Shaughnessy ridic\ din umeri. Muzee sau altceva, avea ordin s\ se ]in\ dup\ tipul \sta. Ce misiune ingrat\! ~n timp ce coborau treptele, o ma[in\ lung\, argintie, ap\ru parc\ alunecând `n fa]a lor, ie[ind din col]ul `n care st\tuse pân\ atunci. Pre] de-o clip\, lui O’Shaughnessy nu-i veni s\ cread\. Un Rolls! Pendergast deschise portiera. – Captur\ de droguri? `ntreb\ O’Shaughnessy. – Nu. Ma[ina personal\. Normal. New Orleans. To]i erau un pic s\ri]i acolo. Acum `l citise pe individ. Probabil c\ venise aici s\ ancheteze cine [tie ce caz de trafic 1

Baz\ american\ pentru antrenarea ofi]erilor (n.tr.) 87

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

de droguri. Poate Custer voia s\ se bage [i el. De-aia `l pusese tocmai pe el, dintre to]i b\ie]ii, s\-l urm\reasc\ pe Pendergast. Treaba p\rea din ce `n ce mai urât\. Pendergast ]inea `n continuare portiera deschis\. – Dup\ dumneata! O’Shaughnessy se strecur\ pe bancheta din spate, afundându-se imediat `n tapi]eria moale, de piele crem. Pendergast urc\ lâng\ el. – La Muzeul Metropolitan! `i spuse el [oferului. Când Rollsul lu\ curba, O’Shaughnessy `l z\ri pe c\pitanul Custer stând `n capul treptelor, privind `n urma lor. Rezist\ impulsului de a-i ar\ta un semn obscen. Se `ntoarse spre Pendergast [i-l privi intens. – S-avem succes, domnule agent FBI! Se `ntoarse [i privi pe fereastr\. Nu primise nici un r\spuns de la cel\lalt. – Numele meu e Pendergast, se auzi `n cele din urm\ vocea lui molcom\. – Cum spui dumneata! O’Shaughnessy se uita mai departe pe fereastr\. L\s\ s\ treac\ un minut, apoi spuse: – Ei, [i ce e la muzeu? Ni[te mumii moarte? – N-am `ntâlnit `nc\ nici o mumie vie, domnule sergent. Totu[i, nu raionul egiptean este cel care ne intereseaz\ acum. Un [mecher! O’Shaughnessy se `ntreb\ câte misiuni de genul \sta `l mai a[teptau. Doar fiindc\ f\cuse o gre[eal\, cu cinci ani `n urm\, to]i considerau c\-i puteau pune `n cârc\ toate rahaturile. Ori de câte ori ap\rea o treab\ mai nepl\cut\, auzea: „Avem o mic\ problem\, O’Shaughnessy, [i tu e[ti omul cel mai potrivit s\ se ocupe de ea“. Dar, de cele mai mult ori, nu erau decât flecu[te]e. Individul \sta din Rolls ar\ta a domn mare. De data asta, era altfel. P\rea ceva ilegal. O’Shaughnessy se gândi la tat\l lui, mort de mult, [i se sim]i ru[inat. Slav\ Domnului c\ b\trânul nu mai era `n via]\ s\-l vad\ acum. Cinci genera]ii de poli]i[ti O’Shaughnessy, [i acum totul se dusese de râp\. Se `ntreb\ dac\ exista vreo metod\ s\ fac\ s\ treac\ 88

VITRINA DE CURIOZIT|}I

mai repede cei unsprezece ani de care mai avea nevoie pân\ s\ se poat\ pensiona anticipat. – Ei, care-i [mecheria? `ntreb\ O’Shaughnessy. Gata cu leneveala! De data asta, inten]iona s\ ]in\ urechile ciulite [i s\ stea cu ochii-n patru. Nu voia s\ se procopseasc\, din neaten]ie, cu cine [tie ce dandana. – Domnule sergent? – Ce-i? – Nu-i nici o [mecherie. – Sigur c\ nu, zise O’Shaughnessy pufnind. Niciodat\ nu e. ~[i d\du seama c\ agentul FBI `l privirea fix. Totu[i, nu `ntoarse capul spre el. – Constat c\ ai c\zut victim\ unei ne`n]elegeri, domnule sergent, se auzi iar vocea t\r\g\nat\. Pe care ar fi bine s\ o clarific\m de `ndat\. Vezi dumneata, `mi dau seama cum de ai ajuns la aceast\ concluzie. Acum cinci ani, ai fost surprins de o camer\ de supraveghere `n timp ce luai dou\ sute de dolari de la o prostituat\, ca plat\ pentru eliberarea fetei. „Strângere de mân\“, a[a mi se pare c\ i se spune. Am dreptate? O’Shaughnessy sim]i o amor]eal\ brusc\, urmat\ de o furie mocnit\. Iar asta! Nu spuse nimic. Ce putea spune? Ar fi fost mai bine s\-l fi zdrobit pe loc. – Caseta a fost trimis\ la Interne. Cei de la Interne ]i-au f\cut o vizit\. Dar au existat mai multe versiuni despre cele `ntâmplate, f\r\ ca nimic s\ poat\ fi dovedit. Din nefericire `ns\, r\ul a fost f\cut, [i, din acel moment, dumneata ]i-ai v\zut cariera – cum s\ spun... r\mas\ `n aer? O’Shaughnessy continua s\ priveasc\ pe fereastr\ cl\dirile care treceau `n goan\ pe lâng\ ei. „R\mas\ `n aer? Mai bine zis, `ngropat\ la fundul p\mântului.“ – {i nu ]i s-a mai dat nici o misiune serioas\, doar câteva comisioane ambigue [i `ns\rcin\ri dubioase. A[a cum, f\r\ `ndoial\, consideri c\ este [i aceasta. O’Shaughnessy vorbi spre fereastr\, vocea lui sunând `n mod inten]ionat obosit\. 89

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Pendergast, nu [tiu ce sfori `nvâr]i, dar nu sunt obligat s\ te-ascult. Chiar nu sunt. – Am v\zut caseta, zise Pendergast. – Bravo ]ie! – Am auzit-o, de exemplu, pe prostituat\ implorându-te s\-i dai drumul, spunându-]i c\ altfel pe[tele ei are s-o snopeasc\ `n b\taie. Am auzit-o apoi insistând s\ iei cei dou\ sute de dolari, fiindc\ altfel pe[tele ar fi presupus c\ `l tr\dase. Pe de alt\ parte, ]i-a mai spus fata, dac\ luai banii, [i-ar fi imaginat doar c\ te-a mituit ca s\-i dai drumul [i ar fi l\sat-o `n pace. Am dreptate? A[a c\ i-ai luat. O’Shaughnessy `[i repetase `n mintea lui povestea asta de mii de ori. Dar ce mai conta? Nu fusese obligat s\ ia banii. Nici nu-i d\duse de poman\ cuiva. Pe[tii-[i b\teau prostituatele `n fiecare zi. Ar fi trebuit s-o lase-n voia sor]ii. – A[a c\ acum e[ti cinic, e[ti obosit, ai ajuns s\-]i dai seama c\ `ntreaga idee de paz\ [i protec]ie nu e decât o fars\, mai ales acolo, pe str\zi, unde nu par s\ existe nici m\car no]iunile de bine [i de r\u, unde nici m\car nu ai pe cine s\ protejezi sau pe cine s\ aperi. Urm\ un moment de t\cere. – Ai terminat cu analiza de caracter? `ntreb\ O’Shaughnessy. – Deocamdat\. Mai vreau doar s\-]i spun c\, `ntr-adev\r, de data asta misiunea este dubioas\. Dar nu a[a cum crezi dumneata. Urm\torul moment de t\cere se `ntinse pe durata a câteva minute. Se oprir\ la un semafor, [i O’Shaughnessy profit\ de ocazie ca s\-i arunce lui Pendergast o privire fugar\. Agentul `ns\, ca [i când ar fi anticipat mi[carea, `i surprinse privirea [i `l privi fix `n ochi. O’Shaughnessy mai c\ s\ri de pe banchet\, atât de repede `ntoarse capul. – Ai avut cumva, din `ntâmplare, ocazia s\ vezi expozi]ia de anul trecut? Istoria costumelor? Vocea lui Pendergast era acum calm\ [i pl\cut\. – Ce anume? – S\ `n]eleg c\ nu. Ai ratat un spectacol splendid. Metropolitanul are o colec]ie foarte frumoas\ de costume, unele datând chiar de la `nceputul Evului Mediu. Majoritatea erau `n depozit. Anul trecut `ns\, 90

VITRINA DE CURIOZIT|}I

au organizat o expozi]ie `n care au ar\tat evolu]ia hainelor `n decursul ultimelor [ase secole. Absolut fascinant. {tiai c\ tuturor doamnelor de la curtea din Versailles a lui Ludovic al XIV-lea li se cerea s\ aib\ o talie de maximum treizeci [i trei de centimetri sau chiar mai pu]in? {i c\ rochiile lor cânt\reau `ntre cincisprezece [i dou\zeci de kilograme? O’Shaughnessy `[i d\du seama c\ nu [tia cum s\ r\spund\. Conversa]ia luase o `ntors\tur\ atât de ciudat\ [i de nea[teptat\, `ncât sergentul era, momentan, uluit. – Mi s-a p\rut, de asemenea, interesat s\ aflu c\, `n secolul al XV-lea, buzunarele de la pantalonii b\rba]ilor... Spre marea u[urare a lui O’Shaughnessy, aceast\ prelegere fu `ntrerupt\ de scâr]âitul frânelor Rollsului, care vir\ brusc pentru a evita un taxi ce t\iase dintr-odat\ trei benzi. – Barbari yankei! zise Pendergast f\r\ s\-[i piard\ calmul. Unde r\m\sesem? Ah, da, la buzunare... Rollsul era acum prins `n traficul din centrul ora[ului, [i O’Shaughnessy `ncepu s\ se `ntrebe `ngrozit cât avea s\ mai dureze drumul lor. Sala mare a Muzeului Metropolitan era placat\ cu marmur\ Beaux Arts, `mpodobit\ cu ghirlande mari de flori [i aproape insuportabil de aglomerat\. O’Shaughnessy r\mase mai `n spate `n vreme ce bizarul agent FBI discuta cu unul dintre voluntarii gr\bi]i de la biroul de informa]ii. Tân\ra ridic\ receptorul [i sun\ pe cineva, apoi `l puse `n furc\ având o expresie foarte iritat\. O’Shaughnessy `ncepu s\ se `ntrebe ce punea la cale Pendergast. Pe tot parcursul lungului lor drum prin ora[, nu spusese absolut nimic despre planul de ac]iune pe care inten]iona s\-l foloseasc\. Privi `n jur. Cu siguran]\, \[tia erau oameni din Upper East Side: cucoane `mbr\cate dup\ ultima mod\, p\[ind cu zgomot pe tocuri `nalte, copii de [coal\ `mbr\ca]i `n uniform\, frumos alinia]i [i civiliza]i, vreo câ]iva academicieni cu haine `n carouri, plimbându-se de colo-colo, cufunda]i `n gânduri. Câteva persoane `i aruncau priviri dezaprobatoare, ca [i când ar fi fost de prost gust s\ vii la Met `n uniforma de ofi]er de poli]ie. Sim]i un dispre] profund. Ni[te ipocri]i! 91

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Pendergast `i f\cu semn s\ se apropie, apoi intrar\ `n muzeu, trecând `n goan\ pe lâng\ oamenii a[eza]i la coada de bilete, pe lâng\ o caset\ plin\ cu aur roman, lansându-se, `n cele din urm\, `ntr-o adev\rat\ curs\ cu obstacole prin `nc\peri ticsite cu statui, vaze, tablouri, mumii [i tot felul de obiecte de art\. Pendergast vorbea tot timpul, dar era atât de mult\ aglomera]ie [i o h\rm\laie atât de asurzitore, `ncât O’Shaughnessy nu prindea din zbor decât ni[te cuvinte sporadice. Trecur\ apoi printr-o serie de `nc\peri cu art\ asiatic\ mai aerisite [i ajunser\ `n cele din urm\ `n fa]a unei u[i de metal argintiu, str\lucitor. Pendergast o deschise f\r\ s\ bat\, [i se trezir\ `ntr-o camer\ mic\ – recep]ia. O secretar\ izbitor de frumoas\ st\tea `n spatele unui birou de lemn deschis la culoare. Ochii fetei se m\rir\ u[or la vederea uniformei. O’Shaughnessy `i arunc\ o privire amenin]\toare. – V\ pot ajuta? i se adres\ ea lui Pendergast, continuând s\ arunce ocheade `ngrijorate spre O’Shaughnessy. – Sergent O’Shaughnessy [i agent special Pendergast doresc o `ntrevedere cu doctorul Wellesley. – Ave]i programare? – Din nefericire, nu. Secretara ezit\. – ~mi pare r\u. Agent special...? – Pendergast. De la Biroul Federal de Investiga]ii. La aceste cuvinte, fata ro[i puternic. – O clip\. Ridic\ telefonul. O’Shaughnessy auzi un ]ârâit `ntr-un birou lipit de recep]ie. – Doctore Wellesley, spuse secretara, un agent special de la FBI, Pendergast, [i un ofi]er de poli]ie doresc s\ v\ vad\. Vocea care r\sun\ din birou fu auzit\ cu u[urin]\ de toat\ lumea. Era o voce vioaie, hot\rât\, de femeie, [i totu[i rece ca ghea]a. Atât de inconfundabil, de englezeasc\, `ncât O’Shaughnessy sim]i c\ i se zburle[te p\rul pe mân\. 92

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Cu excep]ia cazului `n care au venit s\ m\ aresteze, Heather, domnii `[i pot face o programare, la fel ca toat\ lumea. Sunt ocupat\. Zgomotul receptorului trântit `n furc\ fu la fel de inconfundabil. Secretara le arunc\ o privire care-i tr\da nervozitatea. – Doamna doctor Wellesley... Dar Pendergast se `ndrepta deja spre biroul din\untrul c\ruia se auzise vocea. „A[a mai vii de-acas\“, `[i zise O’Shaughnessy, `n vreme ce Pendergast d\dea de perete u[a [i se posta ]eap\n `n prag. Cel pu]in individul, `n ciuda fasoanelor, [tia s\ se impun\. Nu se l\sa oprit de rahaturi. Vocea nev\zut\, `nc\rcat\ de sarcasm, str\punse aerul. – Ah, proverbialul poli]ai cu piciorul `n u[\! P\cat c\ n-a fost `ncuiat\. Atunci ai fi putut s-o dobori cu bastonul. Pendergast parc\ nici n-ar fi auzit-o. Vocea lui melodioas\, dulce ca mierea, umplu biroul cu un farmec cald. – Doctore Wellesley, am venit la dumneavoastr\ fiindc\ sunte]i expertul num\rul unu `n lume `n ceea ce prive[te istoria rochiilor. {i sper s\-mi permite]i s\ v\ spun c\ identificarea pe care a]i f\cut-o asupra [alurilor grece[ti din Virgina mi s-a p\rut, personal, fascinant\. De mult\ vreme m\ intereseaz\ acest subiect. Urm\ un scurt moment de t\cere. – Lingu[eala, domnule Pendergast, `]i va permite cel pu]in s\ intri. O’Shaughnessy `l urm\ pe agent `ntr-un birou micu], dar foarte organizat. Mobila p\rea s\ fi venit direct din colec]iile muzeului, iar pe pere]i erau atârnate mai multe tablouri `n acuarel\, din secolul al XVIII-lea, `nf\]i[ând costume de oper\. O’Shaughnessy se gândi c\ ar putea fi personajele din B\rbierul din Sevilia: Figaro, Rosina [i contele Almaviva. Opera era sufletul lui, pl\cerea lui ascuns\. Se a[ez\, `[i puse un picior peste cel\lalt, apoi `l cobor` la loc, foindu-se `n fotoliul groaznic de incomod. Oricum s-ar fi a[ezat, tot p\rea s\ ocupe prea mult spa]iu. Albastrul uniformei lui ar\ta insuportabil de ]ip\tor `n mijlocul mobilei atât de elegante. Privi din nou spre picturile `n acuarele, l\sând m\surile unei arii s\-i inunde mintea. 93

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Wellesley era o femeie atr\g\toare, cam de patruzeci [i cinci de ani, frumos `mbr\cat\. – V\d c\-mi admira]i tablourile, i se adres\ ea lui O’Shaughnessy, m\surându-l cu o privire ager\. – Sigur, zise O’Shaughnessy, dac\-]i place s\ dansezi `n pantaloni bufan]i, strâns `ntr-o c\ma[\ de for]\ [i cu o peruc\ pe cap. Wellesley se `ntoarse spre Pendergast. – Asociatul dumneavoastr\ are un straniu sim] al umorului. – ~ntr-adev\r. – Ei bine, cu ce v\ pot ajuta, domnilor? Pendergast scoase din costum un pachet, `nf\[urat larg `ntr-o hârtie. – V-a[ ruga s\ examina]i rochia asta, spuse el, `ntinzând pachetul pe biroul custodeului. Wellesley se d\du u[or `n spate, `ngrozit\ de inimaginabila mizerie expus\ `n fa]a ei. O’Shaughnessy avu senza]ia c\ detecteaz\ un miros bizar. Foarte bizar. ~i trecu prin cap c\ poate, doar poate, Pendergast nu juca un simplu joc – c\ totul era real. – Dumnezeule mare! V\ rog! spuse femeia, retr\gându-se [i mai mult [i ridicând o mân\ `n fa]\. Nu fac munc\ de poli]ie. Lua]i acest obiect dezgust\tor de-aici! – Acest obiect dezgust\tor, doctore Wellesley, i-a apar]inut unei fete de nou\sprezece ani, care, acum mai bine de un secol, a fost ucis\, disecat\, dezmembrat\ [i `ndesat\ `ntr-un tunel din Manhattanul de jos. Cusut `n c\ptu[eala rochiei, am g\sit un bilet, pe care fata l-a scris chiar cu sângele ei. {i-a scris numele, vârsta [i adresa. Nimic altceva – cerneala de genul \sta nu te `ncurajeaz\ s\ te-ntinzi la pove[ti. Un bilet scris de o fat\ care [tia c\ urma s\ moar\. {tia c\ nimeni n-avea s\ o ajute, c\ nimeni n-avea s-o salveze. Singura ei dorin]\ a fost ca trupul s\-i fie identificat – s\ nu fie uitat\. N-am putut s-o ajut atunci, dar `ncerc s-o fac acum. Pentru asta sunt aici. Rochia p\rea s\ se mi[te u[or, [i O’Shaughnessy constat\ uimit c\ mâna agentului FBI `ncepuse s\ tremure de emo]ie. Cel pu]in, a[a i se 94

VITRINA DE CURIOZIT|}I

p\rea lui. Faptul c\ un ofi]er al legii se l\sa impresionat de o astfel de poveste era pentru O’Shaughnessy ceva uluitor. T\cerea care urm\ discursului lui Pendergast fu profund\. F\r\ nici un cuvânt, Wellesley se aplec\ asupra rochiei, o atinse cu vârful degetelor, `i `ntoarse c\ptu[eala, `ntinse cu grij\ materialul `n mai multe direc]ii. Scoase o lup\ mare dintr-un sertar al biroului [i `ncepu s\ examineze cus\turile [i materialul. Trecur\ câteva minute. Apoi femeia oft\ [i se a[ez\ pe scaunul ei. – Este o rochie specific\ unui azil, zise ea. Model standard `n ultima parte a secolului al XIX-lea. }es\tur\ ieftin\, de lân\, la exterior, aspr\ [i rigid\, dar c\lduroas\, c\ptu[it\ cu bumbac nevopsit. Judecând dup\ tipar [i dup\ cus\turi, cred c\ a fost f\cut\ chiar de fat\, folosind materialul dat de la azil. Acest gen de stof\ nu se f\cea decât `n câteva culori de baz\ – verde, albastru, gri [i negru. – Ave]i idee ce azil era? – E imposibil de spus. Erau destul de multe `n Manhattan, `n secolul al XIX-lea. Se numeau „aziluri de s\raci“. Luau copii abandona]i, orfani [i fugari. Erau locuri dure [i crude, conduse de a[a-zise persoane evlavioase. – ~mi pute]i spune când a fost fabricat\ rochia? – Nu cu prea mare certitudine. Pare s\ fie o imita]ie destul de proast\ a unui stil la mod\ pe la `nceputul anilor 1880, numit Maude Makin. Fetele de la azil `ncercau deseori s\ copieze rochiile pe care le vedeau `n gazete [i `n afi[ele de pe strad\. Doamna doctor Wellesley oft\ [i ridic\ din umeri. – M\ tem c\ asta-i tot. – Dac\ v\ mai vine vreo idee, m\ pute]i contacta prin intermediul domnului sergent O’Shaughnessy, aici de fa]\. Doamna doctor Wellesley se uit\ la ecusonul lui O’Shaughnessy, apoi d\du din cap. – V\ mul]umesc pentru timpul acordat, spuse agentul FBI, `ncepând s\ `nf\[oare la loc rochia. Apropo, a]i organizat o expozi]ie extraordinar\ anul trecut. Femeia d\du din nou din cap. 95

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Spre deosebire de cea mai mare parte a expozi]iilor de muzeu, a dumneavoastr\ a avut spirit. Sec]ia cu rochiile medievale, de exemplu. Mi s-a p\rut `ncânt\tor de amuzant\. Ascuns\ `n hârtie, rochia `[i pierdu caracterul oripilant. Sentimentul ap\s\tor care `mpânzise biroul `ncepu s\ se risipeasc\. O’Shaughnessy se trezi repetându-[i `n minte cuvintele lui Custer: ce treab\ avea un agent FBI cu ni[te crime petrecute `n urm\ cu o sut\ dou\zeci de ani? – V\ mul]umesc mult c\ a]i observat ceea ce nici un critic nu a reu[it, r\spunse femeia. Da, chiar am inten]ionat s\ fie amuzant\. Când ajungi s\ le `n]elegi, hainele oamenilor – dincolo de faptul c\ sunt necesare pentru a ]ine de cald [i a alunga goliciunea – pot fi minunat de absurde. Pendergast se ridic\. – Doctore Wellesley, expertiza dumneavoastr\ a fost extrem de valoroas\. Femeia se ridic\ la rândul ei. – Te rog, spune-mi Sophia. O’Shaughnessy o observ\ privindu-l pe Pendergast cu al]i ochi. Agentul se `nclin\ [i zâmbi. Apoi se `ntoarse s\ plece. Custodele ie[i din spatele biroului ca s\-i conduc\ pân\ `n anticamer\. Ajuns\ `n dreptul u[ii, Sophia Wellesley se opri, ro[i [i spuse: – Sper s\ v\ mai v\d, domnule Pendergast. Poate curând. Poate la cin\? Urm\ o t\cere scurt\. Pendergast nu spuse nimic. – Ei bine, zise femeia rece, [ti]i unde m\ g\si]i. Se `ntoarser\ prin s\lile ticsite de vizitatori [i de nepre]uite comori, pe lâng\ pavilionul khmerilor, pe lâng\ relicvele incrustate cu nestemate, pe lâng\ statuile grece[ti [i vazele ro[ii din Attica [i, `n cele din urm\, coborâr\ treptele aglomerate ale muzeului `n Fifth Avenue. O’Shaughnessy fluier\ subtil melodia Smooth Operator a lui Sade. Dac\-l auzi, Pendergast nu l\s\ s\ se observe nici o reac]ie. Câteva clipe mai târziu, O’Shaughnessy se strecura `n coconul de piele crem a Rollsului. Dup\ ce portiera se `nchise cu un clichet 96

VITRINA DE CURIOZIT|}I

lini[titor, mult râvnita t\cere reveni. O’Shaughnessy tot nu [tia ce p\rere s\-[i fac\ despre Pendergast – poate c\ tipul, `n ciuda bizareriilor lui, era totu[i un om dintr-o bucat\. De un lucru `ns\ era sigur: avea s\ ]in\ ochii deschizi [i urechile ciulite! – Traverseaz\ parcul [i du-ne la Muzeul de Istorie Natural\, te rog, `i spuse Pendergast [oferului. Dup\ ce ma[ina acceler\ [i intr\ `n trafic, Pendergast se `ntoarse spre O’Shaughnessy. – Cum a ajuns un poli]ist irlandez s\ `ndr\geasc\ opera italian\? O’Shaughnessy tres\ri. Când spusese el ceva despre oper\? – ~]i ascunzi foarte prost gândurile, domnule sergent. ~n timp ce priveai desenele din B\rbierul din Sevilia, te-am v\zut b\tând `n mod incon[tient cu ar\t\torul ritmul ariei Rosinei, Una voce poco fa. O’Shaughnessy `l privi lung pe Pendergast. – Pun pariu c\ te crezi un adev\rat Sherlock Holmes. – Nu `ntâlne[ti prea des un poli]ist care s\ aprecieze opera. – Dar dumitale? ~]i place opera? `i `ntoarse O’Shaughnessy `ntrebarea. – O detest. Opera era televiziunea secolului al XIX-lea: g\l\gioas\, vulgar\ [i de prost gust, cu intrigi ce nu pot fi caracterizate decât ca infantile. Pentru prima dat\, O’Shaughnessy zâmbi. Cl\tin\ din cap. – Pendergast, tot ce pot spune e c\ spiritul t\u de observa]ie nu e nici pe departe atât de formidabil pe cât crezi. Dumnezeule, cât e[ti de limitat! Zâmbetul i se l\rgi când observ\ un nor de iritare `ntunecând, pre] de mai pu]in de-o secund\, chipul agentului FBI. ~n sfâr[it, `l atinsese cu ceva.

PATRU

Nora `i `mpinse pe Pendergast [i pe poli]istul micu] [i posac prin u[a de la Arhivele Centrale, u[urat\ `n sinea ei c\, de aceast\ dat\, g\sise drumul f\r\ probleme. Pendergast se opri `n u[\ [i trase adânc aer `n piept. – Ahhh! Parfumul istoriei! Adulmec\-l, domnule sergent! ~ntinse mâinile, cu degetele r\sfirate, ca [i când ar fi vrut s\ [i le `nc\lzeasc\ la c\ldura documentelor din\untru. Reinhart Puck se apropie de Pendergast, cl\tinând din cap. ~[i [terse sc\fârlia lucioas\ cu o batist\, apoi, cu mi[c\ri stângace, `ndes\ p\tratul de bumbac `ntr-un buzunar. Vederea agentului FBI p\rea s\-l bucure, dar [i s\-l alarmeze totodat\. – Doctore Pendergast, spuse el. Ce pl\cere! Nu cred c\ ne-am mai v\zut de la... cred c\ de la necazurile din ’95. A]i f\cut c\l\toria aceea `n Tasmania? – Da, `ntr-adev\r. Mul]umesc c\ mi-ai adus aminte. Iar cuno[tin]ele mele despre flora australian\ s-au `mbog\]it substan]ial. – {i cum mai merge treaba `n... departamentul dumitale? – Splendid, spuse Pendergast. Permite-mi s\ ]i-l prezint pe domnul sergent O’Shaughnessy. Poli]istul ie[i din spatele lui Pendergast, astfel c\ Puck r\mase mut de uimire. – Of, doamne! Vezi dumneata, exist\ o regul\. Persoanele care nu fac parte din personalul muzeului... 98

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Garantez eu pentru el, spuse Pendergast, cu o not\ de fermitate `n glas. Dumnealui este un membru de frunte al for]elor de poli]ie din ora[ul nostru. – ~n]eleg, `n]eleg! spuse Puck deloc fericit, `n timp ce `nchidea z\voarele. Ei, oricum trebuie s\ semna]i cu to]ii. Se `ndep\rt\ de u[\. Iar acesta este domnul Gibbs. Oscar Gibbs salut\ politicos din cap. Era mic [i `ndesat, afro-american, cu bra]ele f\r\ p\r [i ras `n cap. Era foarte bine f\cut pentru `n\l]imea lui, [i mu[chii `i erau atât de bine contura]i, `ncât p\rea s\ fi fost sculptat dintr-o lespede de piatr\. Era plin de praf [i p\rea extrem de nefericit s\ se afle acolo. – Domnul Gibbs a avut amabilitatea s\ v\ preg\teasc\ totul `n camera de cercetare, spuse Puck. Dup\ ce termin\m cu formalit\]ile, v-a[ ruga s\ m\ urma]i. Semnar\ `n registru, apoi p\trunser\ `n `ntuneric, cu Puck luminându-le drumul, la fel ca `n ziua precedent\, de la [irurile de butoane de filde[. Dup\ un drum ce p\rea c\ nu se mai sfâr[e[te, ajunser\ la o u[\ montat\ `n peretele de rigips din fundul arhivei, cu un gemule] `ngust [i cu balamale de metal. Zdr\ng\nindu-[i cu mult\ importan]\ cheile, Puck descuie meticulos u[a, apoi o ]inu deschis\ pentru Nora. Fata p\[i `n camera al\turat\. Luminile se aprinser\ dintr-odat\, [i Nora fu cât pe-aci s\ scoat\ un strig\t de uimire. Lambriuri lustruite de stejar se ridicau dintr-o podea de marmur\ `nspre un plafon bogat decorat `n toat\ splendoarea stilului rococo. Mese masive de stejar, cu picioarele `n form\ de gheare, dominau centrul `nc\perii, `nconjurate de scaune tot din stejar, tapi]ate cu piele ro[ie. Candelabre grele, adev\rate dantele de alam\ [i cristal, atârnau suspendate deasupra fiec\rei mese. Dou\ mese erau acoperite cu mai multe obiecte, iar pe o a treia fuseser\ `ntinse cutii, c\r]i [i hârtii. Un [emineu masiv, din c\r\mid\ `mpresurat\ de marmur\ roz, se z\rea `n cap\tul `nc\perii. Pretutindeni `n jur patina timpului `[i l\sase amprenta. – Incredibil! murmur\ Nora. 99

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– ~ntr-adev\r, spuse Puck. Una dintre cele mai frumoase s\li ale muzeului. Cercet\rile istorice erau, `ntr-o vreme, foarte importante. Oft\. Vremurile s-au schimbat. O tempo, o mores... [i a[a mai departe. V\ rog s\ v\ scoate]i toate instrumentele de scris din buzunare [i s\ v\ pune]i aceste m\nu[i de pânz\ `nainte de a atinge vreun obiect. Va trebui s\ v\ iau servieta, doamn\ doctor. Arunc\ o privire dezaprobatoare c\tre revolverul [i c\tu[ele care atârnau la centura lui O’Shaughnessy, dar nu spuse nimic. L\sar\ pixurile [i creioanele `ntr-o tav\ pe care le-o `ntinse Puck, apoi Nora [i ceilal]i `[i puser\ câte o pereche de m\nu[i extrem de curate. – Eu m\ retrag. Când sunte]i gata s\ pleca]i, suna]i-m\ la telefonul acela. Interior 4240. Dac\ dori]i fotocopii dup\ ceva anume, completa]i unul dintre aceste formulare. U[a se `nchise u[or. Se auzi sunetul unei chei r\sucindu-se `n broasc\. – Ne-a `ncuiat aici? `ntreb\ O’Shaughnessy. Pendergast d\du din cap. – E procedura standard. O’Shaughnessy p\[i `napoi `n `ntuneric. „E un b\rbat ciudat, `[i zise Nora. T\cut, impenetrabil, chipe[, cu acele tr\s\turi tipic irlandeze.“ Pendergast p\rea s\-l plac\. O’Shaughnessy, pe de alt\ parte, p\rea s\ nu plac\ pe nimeni. Agentul `[i `mpreun\ mâinile la spate [i `nconjur\ `ncet prima mas\, privind pe rând fiecare obiect. F\cu acela[i lucru [i la cea de a doua mas\, apoi trecu la a treia, cea `nc\rcat\ cu tot felul de hârtii. – Hai s\ vedem inventarul \sta de care mi-ai vorbit, `i spuse el Norei. Nora `i ar\t\ titlul de crean]\ cu inventarul ata[at, pe care `l g\sise `n ziua precedent\. Pendergast `l examin\, apoi, cu hârtia `n mân\, `[i relu\ circuitul. D\du din cap `n fa]a unui okapi `mp\iat. – Asta e de la Shottum, spuse el. {i asta la fel. Ar\t\ spre cutia f\cut\ din piciorul de elefant. Aceste trei `nveli[uri de penis [i osul penian de balen\. Capul mic[orat, de indian jivaro. Toate sunt de la 100

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Shottum, donate lui McFadden ca plat\ pentru ajutorul acordat. Se aplec\ [i examin\ capul mic[orat. O escrocherie. E de maimu]\, nu de om. Ridic\ privirea spre Nora. Dr. Kelly, e[ti amabil\ s\ verifici hârtiile `n timp ce eu examinez aceste obiecte? Nora se a[ez\ la cea de a treia mas\. G\si o cutie mic\, con]inând coresponden]a lui Shottum, a[ezat\ lâng\ o alta, mult mai mare, [i dou\ bibliorafturi – hârtiile lui McFadden, dup\ cum se p\rea. Nora deschise mai `ntâi cutia lui Shottum. Dup\ cum o avertizase Puck, con]inutul acesteia era `ntr-o stare foarte deteriorat\. G\si câteva scrisori, toate pe aceea[i tem\: `ntreb\ri despre clasific\ri [i identific\ri, discu]ii purtate cu al]i savan]i despre tot felul de subiecte specifice intereselor lor. Aruncau lumin\ asupra unui bizar fragment al [tiin]ei naturale din secolul al XIX-lea, dar nu aduceau nici un fel de l\muriri cu privire la oribilele crime petrecute `n acea vreme. ~n timp ce-i citea `n fug\ coresponden]a, o imagine a lui J.C Shottum `ncepu s\ prind\ contur `n mintea Norei. Nu era deloc imaginea unui criminal `n serie. P\rea un om destul de inofensiv, agitat, limitat, poate prea predispus spre lamentare, sup\rat pe o `ntreag\ serie de rivali academici. Interesele b\rbatului p\reau s\ se fi redus exclusiv la istoria natural\. „Desigur, nu po]i [ti niciodat\“, `[i spuse Nora, `ntorcând paginile deteriorate. Neg\sind nimic care s-o intereseze `n mod deosebit, Nora `[i `ndrept\ aten]ia spre cutia mult mai mare – [i mai curat\ – `n care se p\stra coresponden]a lui Tinbury McFadden. Erau, `n cea mai mare parte, `nsemn\rile unui custode de mult mort, despre diverse subiecte neobi[nuite, notate cu un scris incredibil de mic: liste `ntregi cu clasific\ri de plante [i animale, desene cu tot felul de flori, unele destul de reu[ite. La fundul cutiei, era teancul gros de scrisori primite de la diver[i oameni de [tiin]\ [i de la colec]ionari, legate cu o sfoar\ atât de veche, `ncât se sf\râm\ când Nora o atinse. Le r\sfoi, ajungând `n cele din urm\ la pachetul de scrisori trimise de Shottum lui McFadden. Prima `ncepea cu: „Mult stimatul meu coleg“. 101

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~]i imit o relicv\ curioas\, sculptat\ `n filde[ de mors\, despre care am `n]eles c\ ar proveni de pe insula Kut, de pe coasta Indochinei, `nf\]i[ând o maimu]\ implicat\ `ntr-un act sexual cu o zei]\ hindus\. Ai putea avea amabilitatea de a identifica specia maimu]ei? Colegul t\u, J.C. Shottum

Nora scoase urm\toarea scrisoare: Dragul meu coleg, La ultima `ntrunire de la academie, profesorul Blackwood a prezentat o fosil\ despre care pretinde c\ ar fi un crinoid din perioada devonian\ p\strat `n stratul de dolonit\ din Montmorency. Din nefericire, profesorul se `n[al\. ~nsu[i LaFleuve a identificat stratul de dolonit\ din Montmorency ca datând din permian, [i trebuie prin urmare s\ aduc\ rectific\rile necesare `n urm\torul buletin...

Trecu `n grab\ peste restul. Erau [i scrisori de la al]ii, un mic cerc de savan]i cu gândiri similare, printre care se num\ra [i Shottum. ~n mod clar, se cuno[teau destul de bine `ntre ei. Poate c\ [i criminalul pe care `l c\utau ei acum se afla `n acest cerc. P\rea o ipotez\ plauzibil\, de vreme ce persoana trebuie s\ fi avut un acces facil la Vitrina lui Shottum – dac\ nu cumva `nsu[i Shottum fusese uciga[ul. Nora `ncepu s\ fac\ o list\ a coresponden]ilor [i a specializ\rii fiec\ruia. Desigur, exista [i posibilitatea ca totul s\ nu fie decât o pierdere de timp, ca uciga[ul s\ fi fost de fapt administratorul cl\dirii sau omul care aducea c\rbunii – `ns\ `[i aminti apoi urmele aspre, profesionale l\sate de un bisturiu pe oasele care fuseser\ aproape chirurgical dezmembrate. Nu, cu siguran]\ criminalul fusese om de [tiin]\. ~[i scoase carnetul [i `ncepu s\ noteze. 102

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Scrisori c\tre/de la Tinbury McFadden: CORESPONDENT

SUBIECTE DE

POZI}IE

CORESPONDEN}|

J.C. Shottum

DATE DE CORESPONDEN}|

Istorie natural\,

de]in\tor al Vitrinei

antropologie,

lui Shottum, de

academia

1869–1881

de Exponate Naturale [i Curiozit\]i, din New York

Prof. Albert

academia, muzeul

fondator al Muzeului de

Blackwood Dr. Asa Stone

1865–1878

Istorie Natural\ din New York p\s\ri

ornitolog `n New York

1875–1887

Col. Sir Henry C. mamifere africane

colec]ionar, explorator

1879–1891

Throckmorton,

amator din Londra

Gilcrease

de talie mare

Bart., F.R.S. Prof. Enoch Leng

clasific\ri

chimist `n New York,

1872–1881

specialist `n substan]e toxice Domni[oara

misiunea cre[tin\ din filantroap\ din

Guenevere LaRue

Borrioboola–Gha,

1870–1872

New York

din Congo, Africa Dumont Burleigh

fosile de dinozauri, academia

de]in\tor de rafin\rii,

1875–1881

colec]ionar din Cold Spring, New York

Dr. Ferdinand

antropologie,

chirurg, colec]ionar din

Huntt

arheologie

Oyster Bay, Long Island

Prof. Hiram

reptile [i amfibieni

erpetolog `n

Howlett

Stormhaven, Maine

103

1869–1879

1871–1873

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

La penultimul nume, Nora se opri. Un chirurg. Cine era acest dr. Ferdinand Huntt? Erau destul de multe scrisori de la el, scrise cu litere mari, pe hârtie cartonat\, frumos decorat\. Nora se uit\ peste ele. Dragul meu Tinbury, Referitor la b\[tina[ii odinga, barbarul obicei de „partum“ al b\rbatului se practic\ `nc\ frecvent aici. Când am fost `n Volta, am avut straniul privilegiu de a fi martor la na[terea unui copil. Nu mi s-a permis s\ asist, desigur, dar am auzit foarte clar urletele b\rbatului la fiecare contrac]ie, când femeia tr\gea de funia legat\ de organele lui genitale. I-am tratat r\nile nefericitului – sfâ[ieri severe – dup\ na[tere... Dragul meu Tinbury, ~[i trimit falusul Olmec Jade din LaVenta, Mexic, pentru muzeu, `n]elegând c\ nu ave]i nimic din aceast\ extrem de curioas\ cultur\ mexican\...

Nora c\ut\ cu aten]ie printre scrisorile din pachet, dar [i de aceast\ dat\ `n zadar: doctorul Hutt descria tot felul de obiceiuri medicale bizare pe care le `ntâlnise `n timpul c\l\toriilor sale prin America Central\ [i prin Africa. Mai erau [i o serie de bilete care `nso]iser\, se pare, diverse obiecte trimise muzeului. Doctorul p\rea s\ fi avut un interes bizar pentru practicile sexuale ale b\[tina[ilor, lucru care, `n mintea Norei, f\cea din el un candidat perfect pentru rolul de criminal. Sim]i o prezen]\ `n spatele ei [i se `ntoarse brusc. Pendergast st\tea `n picioare, cu mâinile la spate. Privea la rândul lui hârtiile din fa]a Norei, [i, dintr-odat\, chipul s\u p\rea s\ fi c\p\tat o expresie atât de sumbr\, atât de `ntunecat\, `ncât Nora sim]i fiori pe [ira spin\rii. – Mereu m\ sperii când te strecori a[a! spuse ea cu voce slab\. – Ai g\sit ceva interesant? 104

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Era o `ntrebare mai mult de form\. Nora era sigur\ c\ Pendergast descoperise deja ceva important, ceva `ngrozitor, `n lista aia – [i totu[i, p\rea s\ nu vrea s\-i comunice [i ei despre ce era vorba. – Nimic evident. Ai auzit vreodat\ de acest doctor Ferdinand Huntt? Pendergast arunc\ o privire lipsit\ de interes spre numele pe care i-l indica femeia. Dintr-odat\, Nora observ\ cu mirare c\ b\rbatul de lâng\ ea nu avea nici un fel de miros. Nici de tutun, nici de parfum, de nimic... – Huntt, zise el `n cele din urm\. Da, o familie veche din North Shore. S-a num\rat printre primii patroni ai Muzeului de Istorie Natural\. Se `ndrept\ de spate. Am examinat totul cu excep]ia cutiei f\cute din piciorul de elefant. E[ti dr\gu]\ s\ m\ asi[ti? Nora `l urm\ pân\ la masa pe care erau `ntinse colec]iile lui Tinbury McFadden, o adun\tur\ cât se poate de pestri]\. Chipul lui Pendergast revenise la mimica obi[nuit\. Ofi]erul O’Shaughnessy reap\ru din umbr\ cu o expresie sceptic\. Nora se `ntreb\ ce leg\tur\ era, mai exact, `ntre poli]istul \sta [i Pendergast. Se oprir\ `n fa]a piciorului mare [i grotesc de elefant, cu `ncuietori de alam\. – Ei, e un picior de elefant, zise O’Shaughnessy. {i? – Nu orice fel de picior, domnule sergent, `i r\spunse Pendergast. E o cutie f\cut\ dintr-un picior de elefant. Se reg\sea destul de frecvent printre posesiile vân\torilor [i ale colec]ionarilor din secolul trecut. A[ spuse chiar c\ este un exemplar destul de reu[it, de[i e cam mâncat de vreme. Se `ntoarse spre Nora. Ne uit\m `n\untru? Nora deschise `ncuietorile [i ridic\ u[or capacul cutiei. Sim]ea pielea cenu[ie aspr\ [i rigid\ sub degetele ei `nm\nu[ate. Un miros nepl\cut se ridic\ din\untru. Cutia `ns\ era goal\. Nora privi spre Pendergast. Dac\ era dezam\git, agentul nu l\sa s\ se vad\ acest lucru. Pre] de câteva clipe, to]i trei st\tur\ nemi[ca]i. Apoi Pendergast se aplec\ la rândul lui peste cutia deschis\. O examin\ o vreme – doar ochii i se mai mi[cau, restul corpului r\mânându-i perfect imobil. Apoi `ntinse brusc degetele [i `ncepu s\ le plimbe pe suprafa]a cutiei, 105

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

ap\sând din loc `n loc, oprindu-se uneori, apoi trecând mai departe. Dintr-odat\, se auzi un clinchet [i un sertar `ngust ]â[ni de sub cutie, ridicând un nor de praf. Nora s\ri speriat\. – Ingenios, spuse Pendergast sco]ând din sertar un plic mare, `ng\lbenit [i u[or ros de vreme. ~l `ntoarse de câteva ori pe-o parte [i pe cealalt\, meditativ. Apoi `[i b\g\ degetul acoperit de m\nu[\ pe sub lipitur\, deschizând u[or plicul [i sco]ând din\untru mai multe coli de hârtie crem. Le desp\turi cu grij\ [i `[i trecu mâna peste coala de deasupra. Apoi `ncepu s\ citeasc\.

CINCI

Colegului meu, Tinbury McFadden 12 iulie 1881 Mult stimate coleg, Scriu aceste rânduri cu sincera speran]\ c\ nu vei fi niciodat\ nevoit s\ le cite[ti; c\ voi putea s\ le rup `n buc\]i [i s\ le arunc la co[, recunoscând `n ele produsul unei min]i obosite [i a unei imagina]ii mult prea bogate. {i totu[i, `n sufletul meu [tiu c\ temerile mele cele mai cumplite s-au dovedit deja a fi adev\rate. Tot ceea ce am descoperit dovede[te, f\r\ drept de t\gad\, acest fapt. Am dorit `ntotdeauna s\ nutresc numai gânduri de bine fa]\ de semenii mei – la urma urmei, nu suntem to]i pl\m\di]i din acela[i lut? Vechii egipteni credeau c\ via]a pe p\mânt a ap\rut dintr-odat\, din mâlul bogat al Nilului. {i cine sunt eu s\ pun la `ndoial\ simbolul, dac\ nu chiar adev\rul [tiin]ific al acestei credin]e? {i totu[i, au avut loc evenimente, McFadden; evenimente `ngrozitoare ce nu accept\ o explica]ie inocent\. Este foarte posibil ca detaliile pe care le voi relata `n aceste rânduri s\ te fac\ s\ pui la `ndoial\ s\n\tatea min]ii mele. ~nainte de a `ncepe, d\-mi voie s\ te asigur c\ sunt `n deplin\tatea facult\]ilor mintale. Ofer acest document drept dovad\ pentru groaznica mea ipotez\ [i ca m\rturie a `ncerc\rilor la care am fost supus `n cercetarea ei. 107

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Mi-am exprimat de mai multe ori `ndoielile din ce `n ce mai accentuate cu privire la afacerile lui Leng. Cuno[ti, desigur, motivul pentru care i-am permis s\ ocupe `nc\perile de la al doilea etaj de deasupra vitrinei. Discursurile lui de la academie au dovedit profunde cuno[tin]e [tiin]ifice [i medicale. Nu cred s\ aib\ mul]i egali `n domeniul chimiei, `ndeosebi al toxicologiei – poate chiar nici unul. M-a `ncântat ideea c\ astfel de experimente atât de cutez\toare, de inovatoare, vor avea loc sub acoperi[ul meu. {i, din punct de vedere practic, veniturile suplimentare provenite din aceast\ chirie nu erau deloc nefolositoare. La `nceput, `ncrederea pe care i-o acordam p\rea complet justificat\. Eforturile pe care le-a depus pentru perfec]ionarea vitrinei s-au dovedit excelente. De[i lucra la ore extrem de neobi[nuite, era `ntotdeauna politicos, ba chiar u[or rezervat. ~[i pl\tea chiria cu promptitudine [i mi-a oferit chiar [i sfaturi medicale `n iernile din 1873 [i 1874, când am fost chinuit de grip\. Mi-e greu s\ datez cu precizie momentul când am `nceput s\ am primele b\nuieli. Poate c\ totul a plecat de la aura de mister exagerat, mi s-a p\rut mie, ce `nv\luia totul `n jurul colocatarului meu. De[i ini]ial `mi promisese s\-mi `mp\rt\[easc\ toate rezultatele experimentelor lui, cu excep]ia unei inspec]ii comune la semnarea contractului de `nchiriere, nu am fost niciodat\ invitat `n apartamentul s\u. Odat\ cu trecerea anilor, p\rea s\ devin\ din ce `n ce mai absorbit de propriile studii, for]ându-m\ astfel s\ m\ `ngrijesc aproape `n totalitate singur de `ndatoririle de administrare a vitrinei. Leng mi s-a p\rut `ntotdeauna foarte sensibil când venea vorba de munca lui. F\r\ `ndoial\ c\ `]i aminte[ti discursul oarecum excentric despre cele patru umori din corpul uman pe care l-a ]inut la academie. Nu a fost bine primit – câ]iva membri chiar au dat dovad\ de proast\ cre[tere, chicotind `n timpul prelegerii –, drept pentru care Leng nu a mai reluat niciodat\ subiectul. Discursurile lui ulterioare au fost toate organizate ca la carte. A[adar, la `nceput, am pus re]inerea lui de a-[i discuta cercet\rile personale pe seama acestui nefericit incident. Cu toate acestea, pe m\sura trecerii timpului, am `nceput s\-mi dau seama 108

VITRINA DE CURIOZIT|}I

c\, de fapt, ceea ce eu luasem drept timiditate profesional\, era, de fapt, t\inuire voit\. ~ntr-o sear\ târzie din prim\vara acestui an, s-a `ntâmplat s\ r\mân pân\ foarte târziu la vitrin\, ca s\ termin de organizat o serie de documente ce se strânseser\ `n timp [i ca s\ preg\tesc spa]iul de expozi]ie pentru ultima mea achizi]ie, copilul cu dou\ creiere, despre care cu siguran]\ `]i aminte[ti c\ ]i-am povestit. Aceast\ sarcin\ s-a dovedit cu mult mai captivant\ decât organizarea documentelor, [i am fost surprins s\ aud clopotul ora[ului b\tând miezul nop]ii. ~n clipele urm\toare, `n vreme ce ascultam ecourile clopotului pierzându-se `n dep\rtare, mi-am dat seama c\ se mai auzea un alt sunet. Venea de deasupra capului meu: un fel de târ[âial\ greoaie, ca [i cum un om c\ra o povar\. Nu-]i pot spune de ce anume, McFadden, dar sunetul m-a umplut de groaz\. Am ascultat cu mai mult\ aten]ie. Sunetul s-a stins `ncet, pa[ii retr\gându-se `n alt\ `nc\pere. Desigur, nu aveam ce s\ fac. A doua zi diminea]\, gândindu-m\ la cele `ntâmplate, am hot\rât c\ `ntregul incident nu fusese decât o n\scocire a nervilor mei obosi]i. Cu excep]ia cazului `n care o descoperire mai sinistr\ avea s\ se asocieze `n vreun fel cu sunetul de pa[i – lucru ce p\rea extrem de pu]in probabil –, nu aveam de ce s\-l abordez pe Leng `n leg\tur\ cu aceast\ chestiune. Am atribuit senza]ia de panic\ st\rii mele agitate din acel moment. Muncisem din greu s\ creez un cadru senza]ional pentru expunerea copilului cu dou\ creiere, [i, f\r\ `ndoial\, oboseala [i ora târzie reu[iser\ s\ trezeasc\ laturile morbide ale imagina]iei mele. Am hot\rât s\ dau uit\rii `ntreaga poveste. S-a `ntâmplat ca la câteva s\pt\mâni dup\ aceea – pe cinci iulie, s\pt\mâna trecut\, mai precis – s\ aib\ loc un alt eveniment, pe care te rog s\ `l tratezi cu `ntreaga dumitale aten]ie. Circumstan]ele erau asem\n\toare: am r\mas pân\ târziu la vitrin\, preg\tindu-mi articolul ce trebuia s\ apar\ `n gazeta academiei. Dup\ cum [tii, `mi vine foarte greu s\ scriu pentru ni[te capete atât de luminate ca membrii academiei, [i am c\p\tat o anumit\ rutin\ care parc\-mi mai u[ureaz\ procesul. Vechiul meu pupitru din lemn de tec, hârtia aceasta frumoas\, de pergament, pe care-]i scriu acum, cerneala ro[ie f\cut\ de 109

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

M. Dupin la Paris – sunt nimicurile care m\ inspir\ [i m\ ajut\ s\ dau un pic de clas\ discursurilor. ~n acea sear\ `ns\, cuvintele p\reau s\-mi vin\ ceva mai u[or decât de obicei, [i, `n jurul orei zece [i jum\tate, a fost nevoie s\ mai ascut câteva peni]e pentru a-mi putea continua activitatea. ~n acest scop, m-am ridicat pre] de câteva momente de la pupitru. Când am revenit, am observat, spre totala mea uluire, c\ pagina pe care scrisesem pân\ atunci era p\tat\ cu câteva puncte de cerneal\. Mânuiesc cu foarte mult\ `ndemânare peni]a [i nu mi-am putut explica cum de se petrecuse una ca asta. Abia când am luat sugativa ca s\ `ndep\rtez petele, am v\zut c\ nuan]a acestora era u[or diferit\, mai deschis\ decât cea a cernelii mele. {i, când le-am `nl\turat cu sugativa, mi-am dat seama c\ aveau o consisten]\ mai dens\, mai vâscoas\ decât cerneala. Imagineaz\-]i prin urmare groaza mea, `n clipa când o nou\ pic\tur\ mi-a c\zut pe `ncheietura mâinii, tocmai când `nl\turam sugativa de pe hârtie. De `ndat\, am ridicat privirea spre tavanul de deasupra capului. Ce mai era [i asta? O pat\ stacojie, `nc\ mic\, dar crescând v\zând cu ochii, se strecurase printre scândurile de deasupra mea, care formau podeaua apartamentului lui Leng. ~ntr-o clip\, urcasem sc\rile [i-i b\team cu putere `n u[\. Nu pot descrie cu precizie gândurile care-mi treceau prin minte – cel mai puternic dintre toate `ns\ era acela c\ doctorul c\zuse victim\ vreunei tâlh\rii. Circulau zvonuri prin cartier despre un uciga[ crud [i feroce, dar nu am obiceiul s\ plec urechea la bârfele claselor de jos, [i, din nefericire, crimele sunt ceva frecvent `n Five Points. Leng a r\spuns destul de repede b\t\ilor mele frenetice, l\sându-mi impresia c\ avea respira]ia u[or `ntret\iat\. Un accident, `mi spuse el f\r\ s\ deschid\ u[a. ~[i t\iase destul de grav bra]ul `n timpul unui experiment. Mi-a refuzat ajutorul, spunându-mi c\ se cususe deja singur. A zis c\ regreta incidentul, dar a refuzat s\ deschid\ u[a. ~n cele din urm\ am plecat, mut de uimire [i m\cinat de `ndoieli. ~n diminea]a urm\toare, Leng a ap\rut la u[a mea. Nu-mi mai f\cuse niciodat\ pân\ atunci o vizit\ acas\, a[a c\ m-am mirat s\-l v\d 110

VITRINA DE CURIOZIT|}I

acolo. Am observat c\ avea un bra] bandajat. {i-a cerut mii de scuze pentru incidentul petrecut cu o sear\ `n urm\. L-am invitat `n\untru, dar mi-a spus c\ nu dorea s\ r\mân\. {i-a cerut `nc\ o dat\ scuze, dup\ care a plecat. L-am privit cu inima strâns\ coborând trotuarul [i urcând `ntr-un autobuz. Sper s\-mi faci onoarea de a m\ `n]elege c\ vizita atât de atipic\ a lui Leng, venit\ `n urma evenimentelor mai mult decât stranii petrecute la vitrin\, a avut asupra mea efectul exact opus celui vizat de autorul ei. Eram acum mai convins ca niciodat\ c\ Leng dorea s\-[i ]in\ experimentele, oricare ar fi fost ele, cât mai mult posibil `n umbr\. M\ tem c\ nu mai pot scrie `n aceast\ sear\. Voi ascunde aceast\ scrisoare `n cutia `n form\ de picior de elefant care, `mpreun\ cu alte câteva curiozit\]i, `]i vor fi livrate la muzeu peste dou\ zile. Cu voia lui Dumnezeu, sper s\ am puterea de a reveni asupra acestui document [i de a-l termina mâine `n zori. 13 iulie 1881 Trebuie s\-mi adun acum puterile pentru a-mi continua povestirea. ~ntreaga dup\-amiaz\ care a urmat vizitei lui Leng, am fost chinuit de o teribil\ disput\ interioar\. Pe de-o parte, un oarecare idealism [tiin]ific, dublat poate de un sentiment de pruden]\, `mi spunea c\ ar fi trebuit s\ accept explica]ia pe care mi-o prezentase Leng. Pe de alt\ parte, o voce din adâncul con[tiin]ei `mi repeta c\ datoria mea de gentleman, de om de onoare, era s\ aflu eu `nsumi adev\rul. ~n cele din urm\, am hot\rât s\ descop\r natura experimentelor chiria[ului meu. Dac\ se dovedeau cinstite, nu puteam fi acuzat decât cel mult de indiscre]ie. Poate c\ m\ vei considera victima unor sentimente dezonorante. Tot ce pot spune e c\ acele pic\turi stacojii p\reau s\ fi r\mas `ntip\rite `n creierul meu, a[a cum le v\zusem pe `ncheietura mâinii [i pe hârtia de scris. Era ceva `n leg\tur\ cu Leng – cu felul `n care m\ privise stând acolo, `n u[a mea – care m\ f\cuse s\ m\ simt str\in `n propria cas\. Avea ceva atât de straniu `n acea privire aparent 111

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

indiferent\, de-mi `nghe]ase sângele `n vene. Nu-l mai puteam tolera pe omul acesta sub acoperi[ul meu, nu f\r\ s\ [tiu `n cele mai mici detalii cu ce se ocupa. Dintr-un capriciu personal pe care eu unul nu l-am putut `n]elege, Leng `ncepuse de ceva vreme s\-[i ofere serviciile medicale câtorva aziluri de s\raci din vecin\tate. Prin urmare, nu era niciodat\ acas\ dup\-amiaza. Luni, 11 iulie, a fost ultima oar\ când l-am v\zut prin ferestrele din fa]\ ale vitrinei. Traversa strada, `ndreptându-se `n mod evident spre vreun azil. {tiam c\ nu era o `ntâmplare: soarta `mi oferea o [ans\. Nu f\r\ emo]ii, am urcat la etajul al doilea. Leng schimbase yala de la u[a care d\dea `n camera lui, dar adusesem cu mine un [peraclu, cu ajutorul c\ruia am desf\cut `ncuietoarea. Am l\sat u[a s\ se deschid\ `n fa]a mea, apoi am p\[it `n `nc\pere. Leng transformase camera din fa]\ `ntr-un salon. Am fost de-a dreptul [ocat de alegerile lui: pe pere]i atârnau afi[e ]ip\toare, cu diverse evenimente sportive, iar mesele erau `nc\rcate de ziare ieftine [i de gazete lume[ti. Leng `mi l\sase `ntotdeauna impresia unui om caracterizat de elegan]\ [i de rafinament; totu[i, aceast\ camer\ p\rea s\ reflecte gusturile unui tân\r necultivat. Era genul de `nc\pere care ar fi putut p\rea ademenitoare unui vagabond din vreo spelunc\ sau unei fete cu o educa]ie precar\. Totul era acoperit de un strat gros de praf, sugerând c\ Leng nu petrecuse prea mult timp acolo `n ultima vreme. O draperie grea, de brocart, acoperea intrarea spre camerele din spate. Am ridicat-o cu vârful bastonului. M\ consideram preg\tit pentru aproape orice, dar ce am g\sit a fost, poate, lucrul la care m\ a[teptam cel mai pu]in. ~nc\perile erau aproape complet goale. Erau acolo cel pu]in [ase mese mari, `mpr\[tiate f\r\ vreo ordine anume, pline de zgârieturi ce st\teau drept m\rturie pentru multe ore de munc\ experimental\. Dar nu exista nici un fel de mobilier. Se sim]ea un miros puternic de amoniac, care aproape c\ m\ f\cu s\ m\ `nec. ~ntr-un sertar, am g\sit mai multe bisturie tocite. Toate celelalte sertare pe care le-am examinat erau goale, având `n ele doar c\pu[e [i p\ianjeni. 112

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Dup\ o lung\ cercetare, am g\sit locul dintre scânduri pe unde se scursese sângele cu câteva seri `n urm\. P\rea s\ fi fost cur\]at cu acid; aqua regia1, judecând dup\ miros. Apoi am privit pere]ii din jur [i am observat [i alte pete, unele mari, altele mici, care p\reau, de asemenea, s\ indice o cur\]are recent\. Trebuie s\ m\rturisesc c\ m-am sim]it foarte prost `n acel moment. Nu era nimic suspect acolo. Nimic care s\ trezeasc\ m\car o umbr\ de b\nuial\ pân\ [i celui mai perspicace poli]ist. {i totu[i, sentimentul de groaz\ refuza s\ m\ p\r\seasc\ pe deplin. Era ceva `n salonul \la atât de ciudat decorat, `n mirosul de substan]e chimice, `n podeaua [i pere]ii cur\]a]i cu atâta meticulozitate, care d\dea de b\nuit. De ce erau aceste camere din spate atât de curate `n vreme ce salonul era plin de praf? ~n acea clip\, mi-am amintit de pivni]\. Cu ani `n urm\, Leng m\ `ntrebase dintr-odat\ dac\ putea folosi fostul tunel de c\rbune pentru a depozita excesul echipamentului de laborator. Tunelul nu mai era `ntrebuin]at de câ]iva ani buni, de când instalasem boilerele cele noi, iar eu personal nu aveam nevoie de el. ~i d\dusem cheia [i uitasem cu des\vâr[ire `ntreaga poveste. Cu greu a[ putea descrie sentimentele care m\ `ncercau `n timp ce coboram treptele spre pivni]a de sub vitrin\. La un moment dat chiar m-am oprit, `ntrebându-m\ dac\ nu ar fi fost `n]elept s\-mi aduc un `nso]itor. Din nou `ns\, ra]ionamentul bunului-sim] a `nvins. Nu era nici un semn c\ ar fi fost ceva `n neregul\. Nu, nu avem nici un motiv s\ nu-mi continui cercet\rile singur. Leng montase un z\vor pe u[a pivni]ei de c\rbuni. La vederea lui, m-am sim]it o clip\ cople[it de un sentiment de u[urare. F\cusem tot ce-mi st\tuse `n putin]\. Nu-mi mai r\mânea acum decât s\ urc `napoi sc\rile. M-am `ntors [i am pus piciorul pe prima treapt\. Dup\ care m-am oprit. Acela[i impuls care m\ adusese pân\ acolo nu-mi d\dea voie s\ plec pân\ când nu cercetam povestea pân\ la cap\t. 1

„Ap\ regal\“ – un amestec de (HNO3) [i (HCl), `n propor]ie de unu la trei. Este unul dintre pu]inii reactivi care dizolv\ [i , numit „ap\ regal\“, deoarece poate dizolva a[a-numitele nobile. (n.tr.) 113

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Am ridicat piciorul, preg\tit s\ lovesc u[a. Apoi am ezitat. Dac\ t\iam z\vorul, Leng ar fi presupus c\ la mijloc fusese mâna unui ho]. Mi-au trebuit cinci minute s\ fac rost de instrumentele necesare [i s\ tai z\vorul. L-am trântit la p\mânt, dup\ care am `mpins u[a, l\sând lumina dup\-amiezii s\ p\trund\ dinspre scara din spatele meu. Imediat ce am intrat, am fost cople[it de ni[te senza]ii total diferite de cele pe care le `ncercasem `n `nc\perile de la etaj. Oricare ar fi fost activitatea care `ncetase `n camerele lui Leng, era evident c\ ea era `nc\ `n plin\ desf\[urare aici. Din nou, mirosul a fost cel pe care l-am remarcat prima dat\. La fel ca mai devreme, sim]eam miros de reactivi caustici, amesteca]i poate cu aldehid\ formic\ sau cu eter. ~ns\ aceste mirosuri erau acoperite de o duhoare mult mai dens\ [i mai puternic\. O duhoare pe care o asociam cu m\cel\riile de porci de pe str\zile Pearl [i Water: miros de abator! Lumina care p\trundea dinspre sc\ri era suficient de puternic\, [i nu a fost nevoie s\-mi aprind lampa cu gaz. {i aici erau o mul]ime de mese, `ns\ acestea erau acoperite de tot felul de ustensile medicale complicate, aparatur\ chirurgical\, instrumente de spart oasele [i forcepsuri. Pe o mas\ erau o sumedenie de fiole pline cu un lichid de culoarea chihlimbarului, atent numerotate [i etichetate. Nenum\rate flacoane cu substan]e chimice erau aranjate `n vitrinele de lâng\ pere]i. Podeaua fusese pres\rat\ cu rumegu[. Era ud pe alocuri; l-am dat la o parte cu vârful ghetei [i am constatat c\ fusese aruncat acolo pentru a absorbi o cantitate mare de sânge. Mi-am dat seama `n acel moment c\ b\nuielile mele nu fuseser\ complet ne`ntemeiate. {i totu[i, mi-am spus, nu era nimic alarmant acolo: disec]iile sunt, la urma urmei, o parte integrant\ a [tiin]ei. Pe masa cea mai apropiat\ de mine era un teanc de noti]e scrise cu foarte mare aten]ie, legate `ntr-un jurnal de piele. Am recunoscut pe dat\ scrisul inconfundabil al lui Leng. M-am `ndreptat spre ele cu inima u[urat\. ~n sfâr[it, aveam s\ aflu `n ce direc]ie se `ndreptau cercet\rile lui. Cu siguran]\, un scop [tiin]ific nobil avea s\ se dezv\luie din aceste pagini, pentru a-mi face de ru[ine b\nuielile. Dar jurnalul nu f\cu nici pe departe asta. 114

VITRINA DE CURIOZIT|}I

{tii, prietenul meu vechi, c\ sunt un om de [tiin]\. N-am fost niciodat\ ceea ce se nume[te un om cu frica lui Dumnezeu. Dar `n acea zi m-am temut de Dumnezeu – sau, mai bine zis, de furia Lui, la gândul c\ m\ va pedepsi fiindc\ am permis ca astfel de atrocit\]i, astfel de fapte demonice, s\ se petreac\ sub acoperi[ul meu. Jurnalul lui Leng reda f\r\ ascunzi[uri fiecare detaliu diabolic. Era poate cel mai clar, cel mai metodic set de note [tiin]ifice pe care am avut vreodat\ nefericirea s\-l v\d. Nu exist\ cuvinte `n care s\ pot `mbr\ca oroarea acestor experimente. Nu pot decât s\ le expun cât mai clar [i mai succint cu putin]\. Pe parcursul ultimilor opt ani, Leng lucrase la perfec]ionarea unei metode de a prelungi via]a uman\. Propria via]\, dup\ cum dezv\luiau `nsemn\rile [i `nregistr\rile din jurnal. Dar – Dumnezeu mi-e martor, Tinbury – folosea drept material alte fiin]e umane. Victimele lui p\reau s\ fie aproape exclusiv tineri adul]i. Iar [i iar, jurnalul men]iona disec]ii ale craniului uman [i ale coloanei vertebrale, aceasta din urm\ fiind cea asupra c\reia p\rea s\-[i fi concentrat `n cele din urm\ aten]ia bolnav\. Ultimele `nsemn\ri vorbeau `n principal despre cauda equina, ganglionul de nervi de la baza coloanei vertebrale. Am citit pre] de zece, dou\zeci de minute, `mpietrit de fascina]ie [i de groaz\. Apoi am aruncat dezgust\torul document `napoi pe mas\ [i m-am retras. Poate c\ eram pu]in furios `n acel moment. La urma urmei, `nc\ mai `ncercam s\ g\sesc o logic\ `n toate astea. S\ furi trupurile mor]ilor recent `ngropa]i din cimitire este o practic\ regretabil\, dar necesar\ `n climatul medical din ziua de azi, mi-am spus. Cadavrele destinate cercet\rilor medicale sunt `n continuare extrem de pu]ine, [i nu exist\ nici o alt\ metod\ de a ]ine pasul cu [tiin]a decât jefuirea de morminte. Chiar [i cei mai respectabili chirurgi sunt nevoi]i s\ recurg\ la a[a ceva. {i, chiar dac\ `ncerc\rile lui Leng de a-[i prelungi via]a erau departe de a atinge succesul, exista totu[i posibilitatea unor alte descoperiri, cu efecte benefice... Acela a fost momentul, cred, când am auzit pentru prima dat\ sunetul. ~n stânga mea, era o mas\ pe care nu o observasem mai devreme. O pânz\ impregnat\ cu ulei, de dimensiuni foarte mari, fusese aruncat\ 115

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

deasupra ei, acoperind o movil\ destul de masiv\. ~n timp ce priveam, sunetul slab se auzi din nou, de sub pânz\: sunetul scos de un animal r\mas f\r\ limb\, f\r\ cerul gurii, f\r\ corzi vocale. Nu pot explica unde am g\sit for]a de a m\ apropia – poate doar `n cople[itoarea mea dorin]\ de a afla mai multe. M-am dus lâng\ mas\, apoi – `nainte s\-mi pierd curajul – am apucat pânza impregnat\ cu ulei [i am tras-o deoparte. Imaginea care mi se `nf\]i[\ `n lumina difuz\ m\ va urm\ri pân\ la sfâr[itul zilelor. Un corp de om `ntins cu fa]a `n jos. O gaur\ adânc\ se deschidea `n locul unde fusese cândva baza coloanei vertebrale. Sunetele pe care le auzisem erau – cel pu]in a[a am crezut – emana]ii de gaze de putrefac]ie. Poate crezi c\ nimic nu m-ar mai fi putut [oca `n acel moment. Totu[i, am remarcat, cu o groaz\ [i o `mpotrivire instinctiv\ din ce `n ce mai puternice, c\ atât cadavrul, cât [i rana p\reau proaspete. Am ezitat cinci, poate zece secunde. Apoi m-am apropiat, `mpins de un singur gând, unul singur. S\ fi fost acesta trupul care sângerase pe podeaua lui Leng? Atunci cum se explica faptul c\ rana p\rea recent f\cut\? Era oare posibil ca Leng s\ fi folosit dou\ cadavre `n decursul unei singure s\pt\mâni? Ajunsesem pân\ aici; trebuia s\ aflu totul. M-am `ntins cât puteam de u[or, ca s\ verific starea cadavrului. Pielea p\rea elastic\, carnea era cald\ `nc\. Când am `ntors trupul pe cealalt\ parte [i i-am expus fa]a, am constatat, spre groaza mea, c\ o cârp\ `mbibat\ de sânge `i fusese `nnodat\ `n jurul gurii. Mi-am tras mâna. Trupul s-a r\sucit pe mas\, cu fa]a `n sus. M-am dat `nd\r\t, `mpiedicându-m\. ~n groaza mea, nu am `n]eles imediat teribila importan]\ a cârpei `nsângerate. Cred c\, dac\ a[ fi `n]eles, m-a[ fi r\sucit pe c\lcâie [i a[ fi fugit numaidecât din acel loc blestemat – [i a[ fi fost astfel scutit de groz\via final\. Fiindc\ `n acea clip\, McFadden, ochii de deasupra cârpei s-au deschis. Fuseser\ cândva ochi de om, dar durerea [i groaza r\piser\ toat\ umanitatea din ei. ~n timp ce st\team `mpietrit de spaim\, am auzit acela[i geam\t slab. 116

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Nu erau, mi-am dat seama, emana]ii de gaze dintr-un cadavru. {i nu era nici lucrarea unui savant care fura cadavre proaspete din cimitire. Creatura aceea nenorocit\ de pe mas\ era `nc\ vie. Leng `[i desf\[ura oribilele experimente pe oameni `nc\ vii! Chiar `n timp ce priveam, creatura jalnic\, oribil\, de pe mas\ gemu din nou, apoi `[i d\du duhul. Nu [tiu cum de am avut prezen]a de spirit de a a[eza trupul `n aceea[i pozi]ie `n care `l g\sisem, de a-l acoperi cu pânza `mbibat\ `n ulei, de a `nchide u[a [i de a urca din acea infam\ camer\ mortuar\ `napoi spre lumea celor vii. De atunci, abia dac\ m-am mi[cat din camerele mele de deasupra vitrinei. ~ncerc s\-mi adun curajul [i s\ fac ceea ce [tiu `n sufletul meu c\-mi r\mâne de f\cut. Cred c\ `n]elegi acum, dragul meu coleg, c\ nu poate fi o gre[eal\, c\ nu exist\ nici o alt\ explica]ie pentru ceea ce am g\sit `n pivni]\. Jurnalul lui Leng era prea explicit, prea diabolic detaliat pentru a mai l\sa loc la interpret\ri. Ca dovad\ suplimentar\, pe coala al\turat\ am reprodus, din memorie, o parte din observa]iile [i procedurile [tiin]ifice pe care acest monstru [i le-a notat cu atâta grij\. A[ merge la poli]ie, dar simt c\... Dar lini[te! ~i aud pa[ii pe scar\ chiar acum. Trebuie s\ duc scrisoarea `napoi `n ascunz\toare, [i voi `ncheia mâine. M\ rog lui Dumnezeu s\-mi dea puterea pentru ceea ce trebuie s\ fac acum.

{ASE

Roger Brisbane se l\s\ pe sp\tarul fotoliului, plimbându-[i privirea pe suprafa]a sticloas\ a biroului din fa]a lui. Era o priveli[te pl\cut\: lui Brisbane `i pl\ceau ordinea, cur\]enia, simplitatea, iar biroul atingea, din acest punct de vedere, perfec]iunea. Privirea i se opri `n cele din urm\ asupra casetei cu nestemate. Era acel moment al zilei, când o s\geat\ de lumin\ str\pungea pere]ii de sticl\, transformând nestematele `n mici sfere [i ovale str\lucitoare, care sclipeau `ntr-o infinitate de culori. Lumea spunea c\ smaraldele sunt „verzi“ iar safirele „albastre“, dar aceste simple denumiri nu reu[eau nici pe departe s\ redea culoarea lor adev\rat\. Nu existau `n limba oamenilor cuvinte destul de potrivite pentru astfel de str\luciri. Nestematele. Durau o eternitate, dure, [i reci, [i pure, f\r\ a c\dea vreodat\ prad\ ruinei. Mereu frumoase, mereu perfecte, mereu la fel ca `n ziua când se n\scuser\ din inimaginabila for]\ a c\ldurii [i a presiunii. Atât de diferite de fiin]ele umane, cu pielea lor opac\ [i elastic\, supuse f\r\ cale de sc\pare descinderii dinspre na[tere `nspre mormânt – o combina]ie rezultat\ din saliv\, sperm\ [i lacrimi. Ar fi trebuit s\ studieze geologia [i s\ se specializeze `n pietre pre]ioase. Ar fi fost cu mult mai fericit `nconjurat de aceste flori de lumin\ pur\. Cariera de avocat pe care i-o alesese taic\-s\u nu era decât o parad\ vulgar\ a e[ecurilor umane. {i pozi]ia pe care Brisbane o ocupa la muzeu `l aducea zi de zi `n contact cu aceste e[ecuri, le scotea [i mai mult `n eviden]\. 118

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Se `ntoarse [i se aplec\ oftând asupra unei pagini scoase la imprimant\. Era clar acum c\ muzeul nu ar fi trebuit s\ `mprumute niciodat\ o sut\ de milioane pentru noul planetariu, altfel o adev\rat\ oper\ de art\. Era nevoie de [i mai multe reduceri de buget. Aveau s\ cad\ capete. Ei, cel pu]in partea asta nu era prea greu de rezolvat. Muzeul era plin de custozi [i de func]ionari inutili, dar mult prea bine pl\ti]i, care se plângeau mereu de reducerile de buget, care nu r\spundeau niciodat\ la telefon, care erau ve[nic pleca]i `n câte o excursie de cercetare `n care cheltuiau banii muzeului [i `n urma c\reia scriau c\r]i pe care probabil nu le citea nimeni niciodat\. B\g\ foaia scoas\ la imprimant\ `n ma[ina de tocat de al\turi, apoi deschise un sertar [i scoase câteva pachete strâns legate, care con]ineau coresponden]a purtat\ `ntre birouri. Scrisorile a zeci de posibili candida]i, interceptate gra]ie unui individ de la Departamentul de coresponden]\ pe care-l prinsese organizând pariuri de Super Bowl `n timpul serviciului. Cu pu]in noroc, avea s\ g\seasc\ aici o sumedenie de circumstan]e incriminatorii. Era mai u[or – [i mai u[or de justificat – decât scanarea e-mailurilor. Brisbane frunz\ri pachetele f\r\ prea mult interes. Apoi se opri asupra unuia, privindu-l cu aten]ie. Iat\ pe cineva interesant: acest individ, Puck. St\tea toat\ ziua la arhiv\, f\când ce anume? Nimic. D\dea doar b\t\i de cap muzeului. Desf\cu pachetul [i lu\ la mân\ scrisorile pe care le con]inea. Pe fa]a [i pe spatele fiec\reia erau zeci de spa]ii liniate pentru adrese. Plicurile aveau câte un firi[or ro[u [i puteau fi refolosite pân\ când se dezmembrau, ad\ugând pur [i simplu câte un nume pe urm\torul rând gol. {i acolo, pe penultimul rând, era numele lui Puck. Dup\ care venea cel al Norei. Mâna lui Brisbane se strânse `n jurul plicului. Ce spusese agentul \la arogant de la FBI, Pendergast? „Cea mai mare parte a cercet\rilor se vor desf\[ura la arhiv\.“ Trase firul [i scoase din\untru o singur\ coal\ de hârtie. Un nor fin de praf se ridic\ `n aer, [i Brisbane `[i duse gr\bit la nas un [erve]el. ~ntinse bra]ul, ]inând hârtia cât mai departe, [i citi: 119

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Drag\ dr. Kelly, Am mai g\sit o cutie cu documente despre Vitrina lui Shottum. Se pare c\, din gre[eal\, fusese a[ezat\ `n alt\ parte. Nu e nici pe departe atât de uimitoare ca descoperirile de pân\ acum, dar cred c\ [i aceasta v-ar putea stârni interesul. Am s-o las `n sala de lectur\ a arhivei. P.

Chipul lui Brisbane se `mbujor\, apoi p\li din nou. Exact cum b\nuia: Nora `nc\ mai lucra pentru arogantul \la de la FBI [i-i solicita `n continuare ajutorul lui Puck. Asta trebuia s\ `nceteze. {i Puck trebuia s\ plece. „Uit\-te numai la biletul \sta“, `[i spuse Brisbane: b\tut de mân\, evident la o veche ma[in\ de scris. Simpla ineficien]\ a unui astfel de gest `l f\cea pe Brisbane s\ spumege. Muzeul nu era program de ajutor social pentru excentrici. Puck era o fosil\, un anacronism care ar fi trebuit pus la naftalin\ cu mult timp `n urm\. O s\ adune dovezile, hot\r` Brisbane, [i o s\ `ntocmeasc\ o list\ de recomand\ri pentru `ncetarea contractului de munc\, pe care o s-o `nainteze comitetului executiv la urm\toarea [edin]\. Numele lui Puck avea s\ fie primul. Dar cum r\mânea cu Nora? ~[i aminti cuvintele directorului muzeului, Collopy, la ultima lor `ntâlnire. Doucement, doucement!1 `i [optise acesta. A[a c\ avea s\ o ia cu bini[orul. Deocamdat\.

1

~nceti[or, `nceti[or! (`n lb. francez\, `n original)

{APTE

Smithback st\tea pe trotuar, la intersec]ia dintre Columbus [i Amsterdam Street, privind cercet\tor spre cl\direa de c\r\mid\ ro[ie din fa]a lui. West Ninety-ninth Street num\rul 108 era un ansamblu vast de apartamente, datând de dinaintea r\zboiului, iertat de orice stil arhitectural distinct, care str\lucea acum `n soarele amiezii. Exteriorul nu-l deranja pe Smithback. Conta ce se g\sea `n\untru: un apartament cu dou\ dormitoare, cu chirie fix\, aproape de muzeu, la doar o mie opt sute de dolari pe lun\. Se retrase câ]iva pa[i `nspre strad\, pentru a mai examina o dat\ `mprejurimile. Nu era cel mai `mbietor cartier din Upper West Side, dar avea poten]ial. Doi vagabonzi st\teau sprijini]i de-o dughean\ din apropiere, bând ceva dintr-o pung\ de hârtie. Smithback se uit\ la ceas. Nora avea s\ soseasc\ `n cinci minute. Dumnezeule, [i a[a avea s\ fie nevoit s\ duc\ munc\ de convingere, m\car de s-ar c\ra vagabonzii \ia! Scotoci prin buzunare, g\si o bancnot\ de cinci dolari [i porni cu ea `n mân\ spre cei doi. – Frumoas\ zi, dac\ nu plou\! zise el. Vagabonzii `i aruncar\ o privire suspicioas\. Smithback flutur\ bancnota. – Hai, duce]i-v\ s\ v\ lua]i ceva de mâncare, bine? Unul din cei doi rânji, expunând un [ir de din]i caria]i. – Cu cinci dolari? Frate, nici o cafea nu-]i iei cu cinci dolari. {i m\ dor picioarele. Smithback scoase o hârtie de dou\zeci. 121

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Oh, picioarele mele... – E ultima ofert\. Vagabondul de lâng\ Smithback lu\ bancnota, [i amândoi se ridicar\ `n picioare, gemând [i v\ic\rindu-se de mama focului. Curând se târau spre col]ul str\zii, `ndreptându-se, f\r\ `ndoial\, spre cel mai apropiat butic cu b\uturi de pe Broadway. Smithback `i privi `ndep\rtându-se. Cel pu]in erau ni[te vagabonzi inofensivi, nu droga]i sau mai [tiu eu ce. Privi `n jur [i v\zu, exact la ora fixat\, o femeie slab\, `mbr\cat\ `n negru, cu pantofi cu toc `nalt, apropiindu-se pe alee, cu un zâmbet fals l\]it pe toat\ fa]a. Agenta imobiliar\. – Dumneavoastr\ trebuie s\ fi]i domnul Smithback, spuse ea cu voce r\gu[it\, de fum\toare, `n timp ce-i strângea mâna. Eu sunt Millile Locke. Am cheia apartamentului la mine. Partenera dumneavoastr\ a sosit? – Iat-o chiar acum. Nora tocmai ap\ruse de dup\ col], cu un pardesiu neglijent aruncat pe ea [i cu rucsacul trântit pe un um\r. Le f\cu semn. Când Nora ajunse lâng\ ei, agenta `i lu\ mâna spunând: – Ce dr\gu]! Intrar\ `ntr-un hol pr\fuit; pe partea stâng\ erau cutiile po[tale, pe dreapta, o oglind\ mare – o `ncercare vag\ de-a face holul s\ par\ mai spa]ios decât era `n realitate. Ap\sar\ butonul liftului. Undeva deasupra lor se auzi un bâzâit, urmat de un zorn\it. – Loca]ia e perfect\, `i spuse Smithback Norei. Faci dou\zeci de minute pe jos pân\ la muzeu, e aproape de sta]ia de metrou, la doar dou\ blocuri de parc... Nora nu-i r\spunse. Se uita la u[a liftului [i nu p\rea deloc `ncântat\. Liftul se deschise scâr]âind, [i to]i trei p\[ir\ `n\untru. Smithback a[tept\ `n t\cere ca urcarea `nfior\tor de lung\ s\ se sfâr[easc\ odat\, blestemând `n sinea lui ascensorul care nu mergea mai repede. Avea sentimentul nepl\cut c\ el, nu doar apartamentul, era cel inspectat. ~n cele din urm\ coborâr\ la etajul [ase, f\cur\ la dreapta pe holul `ntunecat [i se oprir\ `n fa]a unei u[i metalice, de culoare maro, `n 122

VITRINA DE CURIOZIT|}I

mijlocul c\reia era montat un vizor. Agenta imobiliar\ descuie patru yale separate [i deschise u[a. Smithback fu pl\cut surprins. Apartamentul era orientat spre strad\ [i era mai curat decât se a[teptase. Parchetul era de stejar – pu]in cam tocit, dar totu[i stejar. Pe un perete, c\r\mida fusese l\sat\ la vedere; ceilal]i pere]i fuseser\ placa]i cu rigips vopsit. – Ei, ce zici? o `ntreb\ el vesel. Frumu[el, nu? Nora nu-i r\spunse. – E chilipirul secolului, spuse agenta. O mie opt sute de dolari, chirie fix\. Aer condi]ionat. Loca]ie extraordinar\. Luminos, lini[tit... Buc\t\ria era dotat\ cu aparate vechi, dar era curat\. Dormitoarele erau `nsorite, cu ferestre care d\deau spre sud, creând o senza]ie de spa]iu `n camerele `nguste. Se oprir\ `n mijlocul sufrageriei. – Ei, Nora, `ntreb\ Smithback cu o timiditate care nu-l caracteriza, ce zici? Chipul Norei era `ntunecat, fruntea-`ncruntat\. Nu era semn bun. Agenta se retrase câ]iva pa[i, ca s\ le creeze un fals sentiment de intimitate. – E dr\gu], zise Nora. – Dr\gu]? O mie opt sute de dolari pe lun\ pentru un apartament cu trei camere `n Upper West Side? ~ntr-o cl\dire de dinainte de r\zboi? E fantastic! Agenta se apropie din nou de ei. – Sunte]i primii care-l vede]i. V\ garantez c\ o s\ se dea pân\ disear\. Scotoci prin po[et\, scoase o ]igar\ [i o brichet\ apoi, cu ambele mâini deja ridicate, `ntreb\. – ~mi permite]i? – Te deranjeaz\, Nora? o `ntreb\ Smithback. Nora f\cu semn din mân\ c\ nu [i se duse lâng\ fereastr\. P\rea s\ se uite cu mare aten]ie la ceva din dep\rtare. – I-ai spus proprietarului t\u c\ te mu]i, nu-i a[a? – Nu. Nu `nc\. Smithback sim]i o strângere de inim\. 123

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Nu i-ai spus `nc\? Nora cl\tin\ din cap. Strângerea de inim\ se intensific\. – Haide, Nora! Credeam c\ suntem hot\râ]i. Nora privea pe fereastr\. – Este un pas mare pentru mine, Bill. Gânde[te-te, s\ st\m `mpreun\... Nu-[i termin\ fraza. Smithback privi `n jur, prin apartament. Agenta `i surprinse privirea [i `ntoarse repede capul. Smithback cobor` tonul. – Nora, m\ iube[ti, nu-i a[a? Fata continua s\ se uite pe geam. – Sigur c\ da. Dar... am avut o zi foarte proast\ ast\zi, `n]elegi? – Nu-i mare lucru. Nu e ca [i când ne-am logodi. – Hai s\ nu discut\m despre asta! – S\ nu discut\m? Nora, \sta e apartamentul! N-o s\ g\sim niciodat\ unul mai bun. Hai s\ negociem comisionul agentei. – Comisionul agentei? Smithback se `ntoarse spre femeia de lâng\ ei. – Ce comision spunea]i c\ vre]i pentru apartamentul \sta? Agenta sufl\ un nor de fum [i tu[i u[or. – M\ bucur c\ `ntreba]i. E foarte rezonabil. Desigur, nu pute]i `nchiria, pur [i simplu, un apartament ca acesta. V-am f\cut o favoare doar fiindc\ vi l-am ar\tat. – Deci? Cât e comisionul? `ntreb\ Nora. – Optsprezece. – Optsprezece ce? Dolari? – La sut\. Din chiria de pe primul an, vreau s\ spun. – Dar asta `nseamn\... Nora se `ncrunt\ [i f\cu `n minte calculul. – Asta `nseamn\ aproape patru mii de dolari. – O nimica toat\, având `n vedere cu ce v\ alege]i. {i v\ garantez c\, dac\ nu-l vre]i dumneavoastr\, o s\-l ia urm\torii clien]i. Se uit\ la ceas. Sosesc `n zece minute. Trebuie s\ v\ hot\râ]i pân\ atunci. 124

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Ei? Ce spui, Nora? `ntreb\ Smithback. Nora oft\. – Trebuie s\ m\ gândesc. – Nu avem timp s\ te mai gânde[ti. – Avem tot timpul din lume. Nu e \sta singurul apartament din Manhattan. Urm\ o t\cere scurt\ [i rece. Agenta se uit\ din nou la ceas. Nora cl\tin\ iar din cap. – Bill, ]i-am spus. Am avut o zi proast\. – Da, `mi dau seama. – ~]i aminte[ti colec]ia Shottum despre care ]i-am povestit? Ieri am g\sit o scrisoare ascuns\ `ntr-una dintre exponate. O scrisoare oribil\. Smithback sim]i cum `ncepe s\-l cuprind\ panica. – Putem vorbi mai târziu despre asta? Sincer, cred c\ apartamentul... Nora se `ntoarse spre el, neagr\ la fa]\. – N-ai auzit ce-am spus? Am g\sit o scrisoare. {tim cine i-a ucis pe acei treizeci [i [ase de oameni. Din nou, t\cere. Smithback `i arunc\ o privire agentei imobiliare, care se pref\cea c\ examineaz\ rama ferestrei. ~n realitate, avea urechile ciulite. – {ti]i? `ntreb\ el. – Un individ extrem de dubios, pe nume Enoch Leng. Se pare c\ a fost chimist, specialist `n toxicologie. Scrisoarea a fost scris\ de un savant pe nume Shottum, care de]inea un fel de muzeu pe locul [antierului de acum, numit Vitrina lui Shottum. Leng a `nchiriat acolo ni[te camere, unde [i-a desf\[urat experimentele. Shottum a devenit suspicios [i a aruncat o privire `n laboratorul lui Leng, când acesta era plecat. A descoperit c\ Leng r\pea oameni, `i omora, apoi le diseca o parte din sistemul nervos central [i `l supunea unor serii de tratamente – ob]inând, se pare, ni[te injec]ii pe care [i le administra chiar lui `nsu[i. – Dumnezeule mare! Dar pentru ce? Nora cl\tin\ din cap. – N-o s\-]i vin\ s\ crezi. ~ncerca s\-[i prelungeasc\ durata vie]ii. – Incredibil! 125

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Era o poveste pe cinste. O poveste uria[\! Smithback privi din nou spre agenta de lâng\ ei. Aceasta examina am\nun]it cadrul u[ii, p\rând s\ fi uitat cu des\vâr[ire de urm\torii ei clien]i. – A[a am zis [i eu, spuse Nora str\b\tut\ de un fior. Dumnezeule, nu pot s\-mi scot din minte scrisoarea aia. Erau date toate detaliile. {i Pendergast – s\ fi v\zut cât de `ntunecat\ `i devenise fa]a `n timp ce citea. Parc\ [i-ar fi citit propriul necrolog, z\u a[a. Apoi, azi-diminea]\, când m-am dus s\ mai verific ni[te materiale despre Shottum pe care le g\sise arhivarul, am aflat c\ s-au dat ordine pentru ni[te conserv\ri la arhiv\. Toate hârtiile despre Shottum fuseser\ incluse. {i acum, s-au dus. Nu-mi po]i spune c\-i doar o coinciden]\. Aici e fie mâna lui Brisbane, fie a lui Collopy, sunt convins\. Dar, desigur, nu pot s\ m\ duc s\-i `ntreb direct. – Ai o copie xerox? Expresia `ntunecat\ de pe chipul Norei se lumin\ u[or. – Pendergast m-a rugat s\ fac una dup\ ce-am citit prima dat\ scrisoarea. Nu i-am `n]eles graba atunci. Dar `n]eleg acum. – O ai? Nora f\cu un semn din cap `nspre serviet\. Smithback se gândi o clip\. Nora avea dreptate: ordinele de conservare, desigur, nu erau o coinciden]\. Ce `ncerca s\ acopere muzeul? Cine era acest individ, Enoch Leng? S\ fi avut oare vreo leg\tur\ cu zilele de `nceput ale muzeului? Sau nu era decât paranoia obi[nuit\ a administratorilor, care se temeau mereu de orice informa]ie care le-ar fi putut afecta `n vreun fel imaginea? Mai era, desigur, [i Fairhaven, antreprenorul, care, total `ntâmpl\tor, desigur, se num\ra printre principalii contribuabili ai muzeului... Povestea asta `ncepea s\ devin\ din ce `n ce mai bun\. – Pot s\ v\d [i eu scrisoarea? – Chiar voiam s\ ]i-o dau ]ie, ca s\ fie la loc sigur – nu am curaj s-o duc `napoi `n muzeu. Dar o vreau `napoi disear\. Smithback d\du din cap. Nora `i `ntinse un plic gros, pe care tân\rul `l strecur\ `n serviet\. Apoi bâzâitul interfonului se auzi dintr-odat\. 126

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– A sosit urm\torul client, spuse agenta. S\-i spun c\ l-a]i luat dumneavoastr\ sau ce? – Nu-l lu\m, zise Nora hot\rât\. Femeia ridic\ din umeri, se duse la interfon [i le deschise celor de jos. – Nora! o implor\ Smithback, `ntorcându-se totodat\ spre agent\. Ba `l lu\m. – ~mi pare r\u, Bill, dar nu sunt preg\tit\. – Dar s\pt\mâna trecut\ ai spus... – {tiu ce-am spus. Dar nu-mi st\ capul la apartamente `n momentul \sta. Bine? – Nu, nu e deloc bine. Se auzi soneria, [i agenta se duse s\ deschid\ u[a. Doi b\rba]i intrar\ `n `nc\pere – unul chel [i scund, cel\lalt `nalt [i b\rbos –, aruncar\ o privire rapid\ sufrageriei, trecur\ `n fug\ prin buc\t\rie [i dormitoare. – Nora, te rog! spuse Smithback. Ascult\-m\, [tiu c\ mutarea la New York, slujba de la muzeu... nu au fost chiar a[a cum te a[teptai. ~mi pare sincer r\u. Dar asta nu `nseamn\ c\... Urm\ o pauz\ destul de lung\ `n care se auzi du[ul pornindu-se, apoi oprindu-se. Apoi cei doi b\rba]i revenir\ `n camera de zi. ~ntreaga inspec]ie durase mai pu]in de dou\ minute. – E perfect, spuse chelul. Comisionul dumneavoastr\ este de optsprezece la sut\, corect? – Corect. – Grozav, spuse b\rbatul, sco]ând un cec. Pe numele cui s\-l scriu? – Nu accept decât bani lichizi. ~l `ncas\m la banca dumneavoastr\. – Hei, a[tepta]i o clip\! s\ri Smithback. Noi am fost primii. – M\ scuza]i, spuse politicos unul din cei doi b\rba]i, `ntorcându-se surprins. – Nu-i lua]i `n seam\, spuse gr\bit\ agenta. Dumnealor tocmai plecau. – Haide, Bill! Nora `ncepu s\-l `mping\ spre u[\. – Noi am venit primii. ~l iau [i singur dac\ e nevoie. 127

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

B\rbatul rupse cu zgomot fila de cec din carnet. Agenta `ntinse mâna dup\ ea. – Am contractul de `nchiriere chiar aici, spuse ea b\tându-se cu mâna pe geant\. ~l putem semna la banc\. Nora `l târ` pe Smithback afar\ [i trânti u[a `n urma ei. Coborâr\ sc\rile `ntr-o t\cere ap\s\toare. O clip\ mai târziu, st\teau din nou `n strad\. – Trebuie s\ m\ `ntorc la birou, spuse Nora, privind `n alt\ direc]ie. Putem discuta despre asta disear\. – Fii sigur\ c-o s\ discut\m. Smithback o privi `ndep\rtându-se pe Street Ninety-ninth, luminat\ de razele soarelui, cu pardesiul mulându-i-se pe posteriorul perfect, cu p\rul ar\miu [i lung unduindu-i-se odat\ cu mi[c\rile corpului. Se sim]ea ca lovit de tr\snet. Dup\ toate prin câte trecuser\ `mpreun\, ea tot nu voia s\ se mute cu el. Cu ce gre[ise? Uneori se `ntreba dac\ nu cumva Nora `l `nvinov\]ea pe el fiindc\ se mutase `n est [i plecase din Santa Fe. Nu era vina lui c\ treaba de la muzeul Lloyd nu-i ie[ise a[a cum sperase [i c\ [eful ei de-acum, din Manhattan, era un tic\los de prim\ clas\. Cum putea s-o fac\ s\ se r\zgândeasc\? Cum `i putea dovedi c\ o iubea cu adev\rat? O idee `ncepu s\ prind\ contur `n mintea lui. Nora nu aprecia cu adev\rat puterea presei, `ndeosebi a ziarului New York Times. Nu-[i d\dea seama cât de blând, de docil [i de cooperant ar fi putut fi muzeul odat\ pus `n fa]a unei publicit\]i negative. „Da, `[i spuse, o s\ mearg\.“ Nora [i-ar fi c\p\tat colec]iile `napoi, ar fi primit fondurile pentru analizele C-14, ba chiar mai mult. Ar fi ajuns s\-i mul]umeasc\, `n cele din urm\. Dac\ se mi[ca suficient de repede, putea prinde chiar edi]ia de diminea]\. Smithback auzi un zbieret: – Hei, prietene! Se `ntoarse. Erau cei doi vagabonzi, acum ro[ii la fa]\, ]inându-se unul de altul [i cl\tinându-se pe trotuar. Unul din ei ridic\ o pung\ de hârtie. – Hai s\ bei cu noi! 128

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback scoase o alt\ hârtie de dou\zeci [i o ridic\ `n fa]a vagabondului mai mare [i mai murdar. – Fi]i aten]i! ~n câteva minute, o s\ vede]i o doamn\ sub]iric\, `mbr\cat\ `n negru, ie[ind din cl\direa asta `mpreun\ cu doi b\rba]i. O cheam\ Millie. ~mbr\]i[a]i-o cât pute]i de tare [i s\ruta]i-o din partea mea, a]i `n]eles? Cu cât o mozoli]i mai tare, cu-atât mai bine. – S-a f\cut! B\rbatul `nh\]\ bancnota [i o `ndes\ `n buzunar. Smithback `ncepu s\ coboare strada `nspre Broadway, sim]indu-se cât de cât mai bine.

OPT

Anthony Fairhaven `[i instal\ `n scaun silueta lung\ [i musculoas\, `[i `ntinse `n poal\ un [ervet gros de bumbac [i `ncepu s\ examineze micul dejun din fa]a lui. Era minuscul, totu[i aranjat cu o grij\ excesiv\ pe fa]a alb\ de damasc: o cea[c\ de ceai din por]elan, doi biscui]i [i un pic de marmelad\. Fairhaven b\u ceaiul dintr-o singur\ `nghi]itur\, ron]\i distrat dintr-un biscuit, apoi se [terse la gur\ [i-i f\cu semn cu un gest scurt servitoarei s\-i aduc\ ziarele. Soarele p\trundea prin peretele curbat, din sticl\, al salonului micu] `n care `[i servea micul dejun. De la `n\l]imea la care se afla, deasupra Turnului Metropolitan, `ntregul Manhattan i se `ntindea la picioare, str\lucind `n primele raze ale dimine]ii, cu ferestrele cl\dirilor aruncând sclipiri aurii [i rozii. O lume nou\, modern\, a lui, personal\, care-l a[tepta s\ vin\ s-o cucereasc\, s\-[i `mplineasc\ destinul misionar. Mult sub el, `ntunecatul Central Park se c\sca, aidoma unei gropi de mormânt s\pate `n mijlocul marelui ora[. Lumina abia dac\ avea putere s\ str\bat\ prin vârfurile copacilor, iar umbrele cl\dirilor de pe Fifth Avenue se `ntindeau de-a lungul parcului asemenea unor gratii de `ntuneric. Se auzir\ ni[te fo[nete, [i servitoarea `i puse `n fa]\ cele dou\ ziare, The New York Times [i Wall Street Journal. Proasp\t c\lcate, a[a cum insista `ntotdeauna. Lu\ The Times [i `l desp\turi, sim]ind `n n\ri mirosul de cerneal\ proasp\t\ [i `ntre degete hârtia aspr\ [i uscat\. Scutur\ u[or ziarul, apoi `[i `ndrept\ aten]ia asupra primei pagini. Citi la repezeal\ titlurile. Negocieri de pace `n Orientul Mijlociu, dezbateri 130

VITRINA DE CURIOZIT|}I

pentru alegerile locale, cutremur `n Indonezia. Trecu la jum\tatea de jos. Pre] de-o clip\, `[i pierdu r\suflarea. SCRISOARE NOU-DESCOPERIT| ARUNC| LUMIN| ASUPRA UNOR CRIME DIN SECOLUL AL XIX-LEA DE WILLIAM SMITHBACK JR.

Clipi, trase `ncet [i adânc aer `n piept [i `ncepu s\ citeasc\. NEW YORK – 8 octombrie. ~n arhiva Muzeului de Istorie Natural\ a fost g\sit\ o scrisoare care ar putea explica misterul sinistrei camere mortuare descoperite s\pt\mâna trecut\ `n partea de jos a Manhattanului. Muncitorii care ridicau un ansamblu de locuin]e la intersec]ia dintre Henry Street [i Catherine Street au scos la iveal\ un tunel subteran `n care fuseser\ ascunse r\m\[i]ele a treizeci [i [ase de tineri [i tinere. Cadavrele dezmembrate erau zidite `n dou\sprezece firide `ntr-o pivni]\ ce pare s\ fi fost o veche magazie de c\rbuni din secolul al XIX-lea. Analizele judiciare preliminare au ar\tat c\ victimele au fost disecate, poate pentru efectuarea unor autopsii, apoi dezmembrate. Datarea preliminar\ a sitului de c\tre arheologul Nora Kelly, de la Muzeul de Istorie Natural\ din New York, sugereaz\ c\ mai sus-men]ionatele crime s-ar fi petrecut `ntre anii 1872 [i 1881, perioad\ când pe respectivul teren se `n\l]a o cl\dire de dou\ etaje ce ad\postea un muzeu particular, cunoscut sub numele de Vitrina de Curiozit\]i [i Exponate Naturale a lui J.C. Shottum. Vitrina a ars `n 1881, iar Shottum a murit `n incendiu. Pe parcursul cercet\rilor sale ulterioare, doamna doctor Kelly a descoperit o scrisoare apar]inând lui J.C. Shottum `nsu[i. Cu doar pu]in timp `nainte de moartea sa, savantul descrie `n detaliu felul `n care descoperise experimentele medicale ale chiria[ului s\u, un chimist specialist `n toxicologie, pe nume Enoch Leng. ~n scrisoarea sa, Shottum poveste[te c\ Leng desf\[ura experimente chirurgicale pe subiecte umane, `n `ncercarea de a-[i prelungi propria via]\. Experimentele par s\ fi implicat `nl\turarea chirurgical\ a por]iunii 131

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

inferioare a coloanei vertebrale, `n timp ce subiectul era `nc\ `n via]\. Shottum red\ `n scrisoarea sa mai multe pasaje din detaliatul jurnal `n care Leng `[i descria experimentele efectuate. The New York Times a ob]inut o copie dup\ aceast\ scrisoare. Dac\ r\m\[i]ele apar]in, `ntr-adev\r, unor persoane ucise, ar `nsemna c\ avem de-a face cu cea mai mare serie de crime `nregistrat\ vreodat\ `n ora[ul New York, poate chiar `n istoria Statelor Unite. Jack Spintec\torul, celebrul criminal `n serie din Anglia, a ucis [apte femei `n cartierul Whitechapel din Londra, `n 1888. Despre Jeffrey Dahmer, notoriul criminal `n serie al Americii, se [tie c\ ar fi omorât [aptesprezece oameni. R\m\[i]ele umane au fost `nl\turate de c\tre un reprezentat al Institutului de Medicin\ Legal\, dar nu au fost supuse nici unui fel de examinare. Tunelul subteran a fost ulterior distrus de Moegen – Fairhaven Inc., antreprenorul turnului de locuin]e, `n decursul activit\]ilor de construc]ie. Dup\ spusele lui Mary Hill, purt\toarea de cuvânt a primarului Edward Montefiori, situl nu `ndeplinea condi]iile necesare pentru a beneficia de protec]ia prev\zut\ de Legea de Conservare Arheologic\ [i Istoric\ a Ora[ului New York. „Avem de-a face cu o crim\ veche, ce nu prezint\ interes arheologic, a spus doamna Hill. Pur [i simplu nu `ndeplinea condi]iile specificate de acest tratat. Nu am avut suficiente motive pentru `ntreruperea lucr\rilor.“ Reprezentan]ii Comisiei pentru Conservarea Monumentelor au adoptat `ns\ un alt punct de vedere, cerând, `n consecin]\, unui senator [i Biroului de Investiga]ii al New Yorkului s\ ia m\suri pentru cercetarea mai aprofundat\ a problemei. Un articol de `mbr\c\minte a fost recuperat din camera mortuar\, o rochie pe care doamna doctor Kelly a adus-o la muzeu pentru examinare. Cusut\ `n c\ptu[eala rochiei, a fost g\sit\ o buc\]ic\ de hârtie, o posibil\ not\ de autoidentificare, scris\ de o tân\r\ care, dup\ cât se pare, credea c\ nu mai are decât pu]in timp de tr\it: „Eu sunt Mary Greene, vrst. (sic) 19 ani, Watter (sic) Street nr. 16“. Testele indic\ faptul c\ biletul a fost scris cu sânge uman. 132

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Biroul Federal de Investiga]ii s-a ar\tat interesat de caz. Agentul special Pendergast, de la biroul din New Orleans, a fost v\zut la fa]a locului unde au fost descoperite cadavrele. Nici biroul FBI din New York, nici cel din New Orleans nu ne-au oferit nici un comentariu. Natura exact\ a implic\rii agentului special nu a fost f\cut\ public\, dar Pendergast este cunoscut drept unul dintre cei mai importan]i agen]i ai regiunii de sud. Nu este pentru prima dat\ când conduce o investiga]ie `n New York. Pe de alt\ parte, Departamentul de poli]ie al ora[ului New York a ar\tat doar un foarte slab interes vizavi de o crim\ petrecut\ cu mai bine de un secol `n urm\. Sherwood Custer, c\pitanul sec]iei `n a c\rei circumscrip]ie au fost g\site r\m\[i]ele, afirm\ c\ este un caz de interes mai degrab\ istoric. „Uciga[ul e mort. Orice eventuali complici sunt, cu siguran]\, mor]i. L\s\m cazul pe mâna istoricilor [i continu\m s\ ne dedic\m for]ele prevenirii crimelor din secolul XXI.“ ~n urma descoperirii scrisorii, Muzeul de Istorie Natural\ din New York a `nl\turat din arhiv\ toate datele referitoare la Vitrina lui Shottum, `mpreun\ cu toate exponatele r\mase din colec]iile acesteia. Roger Brisbane, prim-vicepre[edinte al muzeului, a numit mutarea „parte a unui proces de conservare de mult programat, o coinciden]\ care nu are absolut nici o leg\tur\ cu recentele descoperiri“. Pentru orice alte `ntreb\ri [i l\muriri, ne-a `ndrumat c\tre domnul Harry Medoker, de la Departamentul de rela]ii cu publicul al muzeului. Domnul Medoker nu a r\spuns `ns\ apelurilor noastre telefonice.

Povestea se continua pe o pagin\ din interior, unde reporterul descria detaliile vechilor crime. Fairhaven citi articolul pân\ la sfâr[it, apoi se `ntoarse [i citi din nou prima pagin\. Filele uscate ale ziarului `i fo[neau `ntre degete, ca un ecou al frunzelor care abia mai atârnau pe ramurile copacilor din ghivecele de pe terasa exterioar\. Fairhaven l\s\ u[or ziarul din mân\, [i privirea `i alunec\ din nou asupra ora[ului. Vedea Muzeul de Istorie Natural\ de cealalt\ parte a parcului, cu turnurile lui de granit [i cu acoperi[ul de alam\ reflectând razele timide ale soarelui. ~[i flutur\ degetele [i o nou\ cea[c\ de ceai 133

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

sosi numaidecât. O privi f\r\ nici o urm\ de pl\cere [i o d\du dintr-odat\ pe gât. O nou\ fluturare din degete `i aduse un telefon. Fairhaven [tia multe despre afacerile imobiliare, despre rela]iile cu publicul [i despre politica din New York. {tia c\ acest articol era un poten]ial dezastru. Cerea m\suri ferme [i prompte. Se opri o clip\, gândindu-se cine era cel mai indicat s\ primeasc\ primul telefon. O secund\ mai târziu, forma num\rul privat al primarului, num\r pe care-l [tia pe dinafar\.

NOU|

Doreen Hollander, din Indian Feather Lane num\rul 21, Pine Creek, Oklahoma, `[i l\sase so]ul la dou\zeci [i [ase de etaje deasupra, morm\ind [i sfor\ind `n camera de hotel. Privind dincolo de vasta `ntindere a Central Parkului, hot\r` c\ era cel mai bun moment pentru a vedea nuferii lui Monet, de la Muzeul Metropolitan. ~[i dorea s\ admire celebrele tablouri `nc\ de când le v\zuse `ntr-un poster, acas\ la cumnata ei. Pe so]ul ei, tehnician la Oklahoma Cable, nu `l interesa câtu[i de pu]in arta. Aproape sigur avea s\-l g\seasc\ dormind `n continuare când se `ntorcea. Uitându-se pe harta pentru vizitatori pe care hotelul i-o oferise cu atâta generozitate, constatase cu pl\cut\ surprindere c\ muzeul se g\sea chiar de cealalt\ parte a Central Parkului. O scurt\ plimbare, f\r\ s\ fie nevoie s\ cheme un taxi, care costa bani. Lui Doreen Hollander `i pl\cea s\ se plimbe, [i era o zi perfect\ pentru a arde caloriile acumulate de la cornurile cu unt pe care avusese nes\buin]a s\ le m\nânce la micul dejun. Porni la drum, intrând `n parc prin poarta Alexander Humbolt, mergând `n pas vioi. Era o zi frumoas\ de toamn\, iar cl\dirile imense de pe Fifth Avenue str\luceau deasupra copacilor. New Yorkul. Un loc minunat, cu condi]ia s\ nu locuie[ti aici. C\rarea cobor`, [i Doreen se trezi curând la marginea unui hele[teu `ncânt\tor. Privi de cealalt\ parte. Era mai bine s\-l ocoleasc\ prin dreapta sau prin stânga? Se uit\ pe hart\ [i hot\r` c\ drumul era mai scurt prin partea stâng\. 135

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Porni din nou, cu pa[i hot\râ]i, tr\gând cu nesa] aer `n piept. „Surprinz\tor de proasp\t“, `[i zise. Bicicli[ti [i indivizi cu role treceau `n vitez\ pe lâng\ ea, pe aleea care se curba `n jurul hele[teului. Curând, se trezi la o nou\ bifurca]ie. Aleea principal\ o lua `nspre nord, `ns\ mai era o c\rare drept `nainte, printre copaci, `n direc]ia `n care mergea ea. ~[i consult\ harta. Poteca nu ap\rea, dar Doreen `[i d\dea seama, v\zând-o, c\ era o variant\ mai bun\. A[a c\-[i continu\ drumul pe acolo. Curând, c\rarea coti brusc, apoi coti din nou, [erpuind f\r\ ]int\ `n sus [i-n jos pe dealuri [i t\ind poieni pline de pietri[. Ici-colo, printre copaci, Doreen mai z\rea `nc\ [irul de zgârie-nori de pe Fifh Avenue, ghidând-o, ar\tându-i drumul. Copacii devenir\ mai de[i. Apoi, `ncepu s\ observe oamenii. Era ciudat. Din loc `n loc, ni[te tineri st\teau nemi[ca]i printre copaci, cu mâinile `n buzunar, a[teptând. Dar ce a[teptau? Erau b\ie]i chipe[i, bine `mbr\ca]i, frumos tun[i. Dincolo de copaci, diminea]a `[i rev\rsa razele str\lucitoare, [i Doreen nu sim]ea nici un pic de team\. Merse gr\bit\ mai departe, printre copacii din ce `n ce mai de[i. Se opri s\ se uite la hart\, pu]in derutat\, [i descoperi c\ se afla `ntr-un loc numit Ramble1. „Un nume bine ales“, `[i zise. De dou\ ori, se trezi `ntorcându-se cu trei sute [aizeci de grade. Era ca [i când persoana care proiectase acest mic labirint de c\r\ri voise ca oamenii s\ se piard\ printre ele. Ei bine, Doreen Hollander nu se pierdea a[a de u[or. Nu `ntr-un pâlc de copaci din parcul unui ora[, când, la urma urmei, crescuse la ]ar\ [i b\tuse toate câmpurile [i p\durile din estul statului Oklahoma. Plimbarea se transforma `ntr-o mic\ aventur\, [i Doreen adora aventurile. Doar \sta fusese principalul motiv pentru care-[i târâse b\rbatul la New York: pentru o mic\ aventur\. Doreen se for]\ s\ zâmbeasc\. Ei, asta punea capac la toate – se `ntorcea din nou! Sco]ând un râset jalnic, se uit\ iar la hart\. Pe hart\ `ns\, Ramble era doar o pat\ mare [i verde. Privi `n jur. Poate c\ unul dintre tinerii aceia dr\gu]i [tia drumul. 1

R\t\ceala (n.tr.) 136

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Aici `ns\, pâlcul de copaci era mai `ntunecat, mai des. Cu toate astea, printr-un paravan de frunze, v\zu dou\ siluete. Se apropie. Ce f\ceau aici? ~naint\ `nc\ un pas, d\du la o parte o creang\ [i trase cu ochiul. Privirea `i r\mase pironit\, [i chipul i se schimonosi `ntr-o expresie oripilat\. Apoi, dintr-o mi[care, se r\suci pe c\lcâie [i `ncepu s\ se retrag\ repede, cât putea de repede. Acum totul era clar. Ce dezgust\tor! Ce camuflare perfect\! Singurul ei gând era s\ ias\ cât mai repede din acest loc `ngrozitor. Orice dorin]\ de a mai vedea nuferii lui Monet `i disp\ruse cu des\vâr[ire. Nu voise s\ cread\, dar totul era adev\rat. Era exact a[a cum auzise la televizor, la 700 Club – New Yorkul era versiunea modern\ a Sodomei [i Gomorei. Continua s\ se `ndep\rteze gr\bit\ [i `ncepuse s\ gâfâie u[or. Arunc\ o singur\ privire `n urm\. Pa[ii u[ori venir\ din spatele ei, dar ea nu auzise nimic [i nu se a[teptau la nimic. Când gluga cea neagr\ `i cobor` brusc peste fa]\ [i i se strânse `n jurul capului, când mirosul ustur\tor de cloroform `i arse n\rile, ultima imagine din mintea ei fu o spiral\ de sare str\lucind `n lumin\ `n mijlocul unui câmp pustiu, o dâr\ sub]ire de fum ridicânduse `n dep\rtare.

ZECE

Eminentul Doctor Frederick Watson Collopy st\tea la biroul lui masiv de piele, din secolul al XIX-lea, gândindu-se la b\rba]ii [i femeile care ocupaser\ `naintea lui aceast\ august\ pozi]ie. ~n anii de glorie ai muzeului – `n anii, s\ spunem, când acel impun\tor birou era `nc\ nou – directorii muzeului fuseser\ adev\ra]i misionari, exploratori [i savan]i `n acela[i timp. ~[i repet\ `n minte numelor lor, apreciindu-le sonoritate impun\toare: Byrd, Throckmorton, Andrews. Ei da, astea erau nume care meritau s\ fie s\pate `n bronz. Sentimentul de apreciere mai sc\zu o idee când se apropie de ocupan]ii mai recen]i ai prestigioasei pozi]ii – nefericitul Winston Wright [i succesoarea sa de scurt\ durat\, Olivia Merriam. Sim]ea o profund\ satisfac]ie pentru c\ readusese acest birou la fosta sa stare de demnitate [i des\vâr[ire. ~[i trecu mâna peste barba `ngrijit tuns\ [i-[i duse un deget la buze, cufundat `n gânduri. {i totu[i, se `ntâmpla din nou. Sim]ea cum revenea acel persistent sentiment de melancolie. Fusese nevoit s\ fac\ anumite sacrificii pentru a salva muzeul. ~l durea faptul c\ acum cercet\rile [tiin]ifice treceau pe locul secund `n fa]a galelor, a s\lilor noi [i str\lucitoare, a expozi]iilor de mare succes. „De mare succes“ – cuvintele astea `i l\sau `n gur\ un gust nepl\cut. {i totu[i, acesta era New Yorkul la `nceputul secolului XXI, iar cei care refuzau s\ intre `n joc nu supravie]uiau. Pân\ [i m\re]ii lui predecesori avuser\ propriile cruci de purtat. Trebuia s\ te supui trecerii timpului, 138

VITRINA DE CURIOZIT|}I

schimb\rii vremurilor. Muzeul supravie]uise – asta era important, asta era tot ce conta. Se gândi apoi la distin[ii lui predecesori care activaser\ `n domeniul [tiin]ific: str\-str\unchiul lui, Amasa Greenough, prieten cu Darwin [i renumit pentru descoperirea speciei chitinous monkfish, din Indochina; sora bunicii lui, Philomena Watson, care f\cuse cercet\ri seminale pe b\[tina[ii din }ara de Foc; bunicul lui, Gardner Collopy, distins erpetolog. Se gândi la propriile lucr\ri de cercetare pentru clasificarea familiilor Pongidae din n\valnicii ani ai tinere]ii. Cu ceva noroc [i dup\ ce vor fi trecut mul]i, mul]i ani, poate c\ [ederea lui la cârma muzeului avea s\ ajung\ s\ rivalizeze cu cea a marilor directori din trecut. Poate c\ [i numele lui va fi cândva gravat `n bronz, `nr\mat `n Rotonda cea Mare, unde s\-l poat\ vedea to]i. Nu reu[ea s\ scape de sentimentul de melancolie ce pusese st\pânire pe el. Gândurile acestea, `n mod normal atât de lini[titoare, nu-l ajutau de data asta. Se sim]ea ca [i când n-ar fi fost acolo locul lui, se sim]ea demodat, dep\[it de vreme. Nici m\car gândurile la tân\ra [i frumoasa lui so]ie, cu care se distrase `n mod atât de `ncânt\tor chiar `n acea diminea]\, nu reu[iser\ s\-l binedispun\. M\sur\ din ochi biroul – [emineurile de marmur\ roz, ferestrele rotunde din turn care d\deau spre aleea muzeului, lambriurile de lemn pe care se imprimase patina timpului, tablourile lui Audubon [i De Clefisse. ~[i analiz\ propria persoan\: costumul posac cu croiala demodat\, aproape clerical\, c\ma[a alb\, apretat\, papionul de m\tase pe care `l purta ca simbol al independen]ei `n gândire [i `n fapte, pantofii lucra]i manual [i, mai presus de toate – `[i spuse `n clipa când privirea `i c\zu pe oglinda de deasupra c\minului –, chipul frumos [i care degaja elegan]\ [i care, chiar dac\ era u[or aspru, `[i purta cu atâta gra]ie trecerea anilor. Se `ntoarse la birou cu un oftat slab. Poate din cauza celor aflate `n acea zi era atât de mohorât. Iat\-l chiar acolo, pe birou, privindu-l din ziarul deschis: articolul incriminator, scris de acela[i individ ordinar care crease atât de multe probleme muzeului `n ’95. Sperase ca `nl\turarea materialelor de la arhiv\ s\ calmeze lucrurile. Acum `ns\, ap\ruse scrisoarea. La toate nivelurile, era un poten]ial dezastru. Propriii 139

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

angaja]i implica]i; un agent FBI care-[i b\ga nasul; Fairhaven, unul dintre principalii sponsori, atacat `n mod direct – o sumedenie de posibile scenarii `i invadar\ mintea lui Callopy, toate mult prea hidoase pentru a z\bovi asupra lor. Dac\ nu rezolva cumva aceast\ problem\, `ns\[i pozi]ia lui de la muzeu ar fi putut fi amenin]at\, dac\ nu mai r\u... „N-o lua pe calea asta“, `[i spuse Frederick Watson Callopy. O s\ se descurce el. Chiar [i cel mai `ngrozitor dezastru putea fi evitat cu o – care era cuvântul \la la mod\? – fandare corect\. Da, de asta era nevoie aici. De o fandare foarte delicat\, executat\ cu m\iestrie. „De data asta muzeul, `[i spuse, nu va ac]iona `n modul obi[nuit.“ Nu va `mpiedica investiga]ia; nu se va opune cercet\rii arhivelor; nu va denun]a activit\]ile FBI-ului drept ne`ntemeiate; nu va fugi de r\spundere, nu va `ncerca s\ se ascund\, s\ mu[amalizeze. {i nici nu va veni `n ajutorul celui mai mare finan]ator al s\u, domnul Fairhaven. Cel pu]in, nu pe fa]\. {i totu[i, câte nu se puteau face `n culise! O vorbuli]\ putea fi plasat\ `n mod strategic ici [i colo, sprijinul putea fi oferit sau retras, banii puteau fi muta]i dintr-un departament `n altul. U[urel. U[urel de tot. Ap\s\ butonul interfonului [i vorbi pe un ton lini[tit: – Doamn\ Surd, ave]i amabilitatea de a-i comunica domnului Brisbane c\ doresc s\-l v\d, atunci când va avea pu]in timp. – Da, domnule Collopy. – Mii de mul]umiri, doamn\ Surd. Lu\ degetul de pe buton [i se l\s\ pe spate. Apoi `mp\turi cu grij\ ziarul New York Times [i `l puse `ntr-o cutie din col]ul biroului pe care scria: „Pentru `ndosariere“. Apoi, pentru prima dat\ de când ie[ise din dormitor `n acea diminea]\, zâmbi.

UNSPREZECE

Nora Kelly [tia pentru ce fusese chemat\. V\zuse, desigur, articolul din ziarul de diminea]\. Numai despre asta se vorbea `n tot muzeul, poate chiar `n tot New Yorkul. {tia ce efect ar fi avut asupra unui om ca Brisbane. A[teptase toat\ ziua telefonul lui, [i acum, la cinci f\r\ zece minute, `n sfâr[it o chemase la el. A[teptase pân\ la cinci f\r\ zece. O l\sase s\ fiarb\, f\r\ `ndoial\. Nora se `ntreba dac\ nu cumva asta `nsemna c\ avea s\-i dea doar zece minute ca s\ elibereze biroul. N-ar fi surprins-o. Pl\cu]a cu numele nu mai era pe u[a biroului lui Brisbane. Nora b\tu, [i secretara `i strig\ s\ intre. – Lua]i loc, v\ rog, `i spuse o cotoroan]\ zbârcit\ care era, evident, `n toane foarte proaste. Nora se a[ez\. „Afurisit s\ fii, Bill!“ spuse `n sinea ei. Ce-o fi fost `n capul lui? Desigur, era un tip impulsiv – avea tendin]a s\ ac]ioneze f\r\ s\ gândeasc\ –, dar de data asta `ntrecuse m\sura. Avea s\-l m\nânce cu fulgi cu tot, vorba lui taic\-s\u. Avea s\-l fac\ buc\]i, s\-l calce-n picioare [i s\-[i fac\ salb\ din din]ii lui, dup\ ce-avea s\-i smulg\ unul câte unul. Slujba asta era vital\ pentru ea – [i totu[i, uite-l pe Smithback, scriindu-i practic cu propria mâna nota de concediere. Cum putuse s\-i fac\ una ca asta? Telefonul secretarei bâzâi. – Pute]i intra, spuse femeia. Nora p\trunse `n birou. Brisbane st\tea `n fa]a unei oglinzi a[ezate `ntr-o parte a biroului, `nnodându-[i un papion la gât. Purta pantaloni 141

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

negri cu o dung\ din satin [i o c\ma[\ apretat\, cu man[ete cu butoni din co[cogeamitea perlele. Un smoching era aruncat pe sp\tarul scaunului. Nora se opri `n u[\, a[teptând, `ns\ Brisbane nu spuse nimic [i nu schi]\ nici un gest care s\-i dea de `n]eles c\ i-ar fi remarcat prezen]a. ~l urm\ri trecând cu `ndemânare o parte a papionului peste cealalt\, strecurând cap\tul prin bucla format\. Apoi Brisbane vorbi: – ~n ultimele ore am aflat multe despre dumneata, doctor Kelly. Nora nu-i r\spunse. – Despre dezastruoasa expedi]ie de teren din de[ertul de sud-vest, de exemplu, `n timpul c\reia calit\]ile dumitale de conducere, chiar [i abilit\]ile [tiin]ifice, au fost puse la `ndoial\. {i despre un anumit William Smithback. Nu [tiam c\ ai o rela]ie atât de prietenoas\ cu acest William Smithback de la The Times. Urm\ o alt\ pauz\, timp `n care Brisbane strânse marginile papionului, `ntinzându-[i gâtul. I se ridica deasupra gulerului, alb [i sub]ire ca un gât de g\in\. Am `n]eles, doctor Kelly, c\ ai adus `n arhiv\ persoane neautorizate, `nc\lcând astfel `n mod direct regulile muzeului. ~[i potrivi papionul. Nora nu spuse nimic. – Mai mult chiar, ]i-ai neglijat atribu]iile [i l-ai ajutat pe acest agent de la FBI cât te aflai `n timpul serviciului. Din nou, o `nc\lcare clar\ a regulamentului. Nora [tia c\ era inutil s\-i aminteasc\ lui Brisbane c\ el `nsu[i autorizase cercet\rile, ce-i drept, nu cu prea mare tragere de inim\. – ~n cele din urm\, este o `nc\lcare a regulamentului muzeului s\ iei leg\tura cu presa, f\r\ a trece mai `ntâi chestiunea `n cauz\ pe la Departamentul de rela]ii publice. Exist\ motive `ntemeiate pentru care au fost f\cute aceste reguli, doctor Kelly. Nu sunt ni[te simple reglement\ri birocratice. Au `n vedere siguran]a muzeului, integritatea colec]iilor [i a arhivelor [i, `n special, reputa]ia muzeului. M\ `n]elegi? Nora se uit\ la Brisbane, dar nu putu scoate nici un cuvânt. – Comportamentul dumitale a creat multe nepl\ceri. – Uite ce e, spuse ea `n cele din urm\, dac\ vre]i s\ m\ da]i afar\, nu mai lungi]i vorba. 142

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Brisbane se uit\ `n sfâr[it la ea, cu o expresie de pref\cut\ surprindere pe fa]a rozalie. – Cine a zis c\ te concediaz\? Nu numai c\ nu te concediem, dar chiar ]i se interzice s\-]i dai demisia. Nora `l privi mirat\. – Doctore Kelly, vei r\mâne angajata muzeului. La urma urmei, e[ti eroina momentului. Eu [i domnul Collopy suntem de acord `n aceast\ privin]\. Nici prin cap nu ne trece s\ ne desp\r]im de dumneata – nu dup\ apari]ia acelui articol atât de folositor dumitale, care te ridic\ `n sl\vi. E[ti bine ap\rat\. Momentan. Nora ascult\, mirarea transformându-i-se treptat `n furie. Brisbane mângâie papionul, se mai admir\ o dat\ `n oglind\, apoi se `ntoarse. – Toate privilegiile `]i sunt suspendate. Nu mai ai acces la colec]iile centrale sau la arhiv\. – Dar la toalet\ mai am voie s\ m\ duc? – }i se interzice orice contact cu cineva din exterior, `n leg\tur\ cu ceva ce ]ine de muzeu. {i ]i se interzice `n mod expres orice contact cu agentul FBI sau cu ziaristul \la, Smithback. „Nu-]i face tu griji pentru Smithback“, `[i zise Nora `n sinea ei, furioas\ acum. – {tim totul despre Smithback. Avem jos un dosar despre el, gros de jum\tate de metru. Dup\ cum probabil c\ [tii, a scris o carte despre muzeu cu câ]iva ani `n urm\. A fost `nainte s\ vin eu, [i nu am citit-o, dar am `n]eles c\ nu e chiar o lucrare demn\ de Premiul Nobel. De atunci e considerat persona non grata aici. O privi direct `n fa]\, cu ochi reci. ~ntre timp, `]i vezi de treab\ ca de obicei. Vii la inaugurarea noii expozi]ii de primate de disear\? – N-aveam de gând. – Schimb\-]i programul! La urma urmei, e[ti angajatul s\pt\mânii. Lumea o s\ vrea s\ te vad\ zburdând vesel\ de colo-colo. Ba, mai mult, muzeul va da o declara]ie de pres\ despre eroina noastr\, doctorul Kelly, subliniind totodat\ spiritul civic, bunele inten]ii [i eforturile depuse necontenit pentru servirea ora[ului. Desigur, vei respinge orice 143

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

`ntrebare ce-]i va fi adresat\ [i vei spune c\ `ntreaga dumitale activitate este strict confiden]ial\. Brisbane ridic\ smochingul de pe scaun, se strecur\ gra]ios `n el, `ndep\rt\ o scam\ de pe el, apoi `[i atinse u[or frizura perfect\. – Sunt sigur c\ vei reu[i s\ g\se[ti o rochie cât de cât decent\ `n garderoba dumitale. Bucur\-te c\ nu e unul dintre acele baluri preten]ioase care sunt zilele acestea la mare mod\ `n muzeu. – {i dac\ refuz? Dac\ nu vreau s\ intru `n acest joc atât de atent ticluit? Brisbane `[i `nchise butonii [i se `ntoarse din nou spre ea. Apoi ochii-i alunecar\ spre u[\, [i Nora-i urm\ri privirea. ~n pragul u[ii, cu mâinile `ncruci[ate la piept, era doctorul Collopy `n persoan\. Directorul era o apari]ie intimidant\, aproape sinistr\, când se plimba `n t\cere pe coridoarele muzeului, cu silueta micu]\ ascuns\ sub costumele severe, cu profilul de diacon anglican, cu ]inuta rigid\ [i amenin]\toare. Collopy, care se tr\gea dintr-un lung [ir de savan]i [i inventatori de familie bun\, avea o atitudine enigmatic\ [i o voce calm\ pe care nu o ridica niciodat\. Peste toate astea, avea o co[cogeamite vila impun\toare pe West End Avenue, `n care locuia cu o superb\ nou\ so]ie, cu patruzeci de ani mai tân\r\ decât el. Rela]ia lor f\cea subiectul unor ne`ncetate comentarii [i specula]ii obscene. Ast\zi `ns\, directorul Collopy aproape c\ zâmbea. F\cu un pas `n fa]\. Liniile ascu]ite ale chipului s\u p\reau mult mai blânde decât de obicei, ba chiar `nsufle]ite. ~i lu\ mâna `ntre palmele lui uscate, privind-o de aproape `n ochi, [i Nora sim]i un fior vag [i total nea[teptat. V\zu dintr-odat\ ceea ce trebuia s\ fi v\zut [i tân\ra so]ie – un b\rbat plin de via]\ care se ascundea `n spatele acelei fa]ade, de obicei impenetrabile. Acum Collopy zâmbi de-a binelea – [i `n acea clip\ Nora avu senza]ia c\ d\duse cineva brusc drumul la c\ldur\. Se sim]i sc\ldat\ `ntr-o aur\ de farmec [i vigoare. – ~]i cunosc munca, Nora, [i ]i-am urm\rit cercet\rile cu deosebit interes. Ideea c\ la ruinele de la Chaco Canyon se simte influen]a aztecilor sau b\nuiala c\ acele construc]ii au fost chiar ridicate de ace[tia... asta e ceva important, ba chiar zguduitor. – Atunci... 144

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O reduse la t\cere cu o u[oar\ strângere de mân\. – Nu [tiam c\ s-au f\cut reduceri de buget `n departamentul vostru, Nora. To]i am fost nevoi]i s\ mai strângem cureaua, dar poate c\ ar fi trebuit s\ ne gândim mai bine cine [i cât strânge. Nora nu se putea ab]ine s\ nu-i arunce `ntruna priviri lui Brisbane, `ns\ chipul acestuia se `nchisese complet: era impenetrabil. – Din fericire, ne afl\m `n pozi]ia de a-]i returna finan]area. Mai mult chiar, `]i d\m [i cele optsprezece mii de care ai nevoie pentru a ob]ine datarea cu carbon C-14, atât de important\. M\ intereseaz\ personal subiectul. Nu voi uita niciodat\ clipa din copil\rie când, `mpreun\ cu doctorul Morris `n persoan\, am vizitat ruinele de la Chacoan. – Mul]umesc, dar... Din nou, aceea[i strângere u[oar\. – Te rog, nu-mi mul]umi. Domnul Brisbane a avut amabilitatea de a-mi supune aten]iei aceast\ problem\. Cercet\rile pe care le conduci aici sunt importante. Vor spori prestan]a muzeului, [i eu personal vreau s\ fac tot ce-mi st\ `n putin]\ ca s\ le `ncurajez. Dac\ mai ai nevoie de orice altceva, te rog, sun\-m\. Pe mine personal. ~i l\s\ mâna cu mult\ ging\[ie [i se `ntoarse spre Brisbane. Acum trebuie s\ plec s\-mi preg\tesc discursul. Mul]umesc. {i disp\ru. Nora se uit\ la Brisbane, `ns\ fa]a b\rbatului r\m\sese o masc\ opac\. – Acum [tii ce se va `ntâmpla dac\ accep]i s\ intri `n joc, spuse el. A[ prefera s\ nu discut\m despre ce s-ar putea `ntâmpla dac\ refuzi. Brisbane se `ntoarse din nou cu fa]a la oglind\ [i se admir\ pentru ultima oar\. Ne vedem disear\, doctore Kelly, spuse el `ncet.

DOISPREZECE

O’Shaughnessy `l urm\ pe Pendergast pe treptele acoperite de covorul ro[u ce urcau spre u[ile mari, de bronz, ale muzeului, convins c\ ochii tuturor celor prezen]i erau a]inti]i asupra lui. Se sim]ea ca un imbecil `mbr\cat `n uniforma de poli]ist. ~[i l\s\ mâna s\ se sprijine pe revolverul de la brâu [i se sim]i fericit când un tip din apropiere, `mbr\cat la patru ace, `i arunc\ o privire v\dit `ngrijorat\. Se consol\ cu gândul c\ primea o prim\ echivalent\ cu jum\tate de salariu pentru misiunea asta nepl\cut\ – iar jum\tate de salariu nu era o nimica toat\ când venea vorba despre c\pitanul Custer. Ma[inile veneau una dup\ cealalt\ pe aleea muzeului, [i din ele coborau oameni frumo[i sau mai pu]in frumo[i. Ni[te cordoane de catifea ]ineau la distan]\ un grup de fotografi [i de ziari[ti care p\reau u[or nemul]umi]i. Bli]urile aparatelor de fotografiat ap\reau doar din loc `n loc. O dub\ cu logoul unui post de televiziune `[i strângea deja catrafusele, preg\tindu-se de plecare. – Aceast\ deschidere a salonului de primate este considerabil de mai mic\ amploare decât altele la care am asistat, spuse Pendergast privind `n jur. Oboseala petrecerilor, `mi imaginez. Muzeul a dat prea multe `n ultima vreme. – Primate? Pe to]i oamenii \[tia `i intereseaz\ maimu]ele? – P\rerea mea e c\ majoritatea au venit s\ studieze primatele din afara vitrinelor. – Foarte amuzant. 146

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Intrar\ pe u[\ [i traversar\ Rotonda cea Mare. Pân\ `n urm\ cu dou\ zile, O’Shaughnessy nu mai intrase `n Muzeul de Istorie Natural\ din copil\rie. Dar dinozaurii erau tot acolo, exact a[a cum [i-i amintea. {i, `n spatele lor, turma de elefan]i. Covorul ro[u [i funiile de catifea `i conduser\ mai `n fa]\, p\trunzând din ce `n ce mai adânc `n cl\dire. Tinere zâmbitoare st\teau de-o parte [i de alta, f\când semne, dând din cap, ar\tându-le invita]ilor drumul. Tinere foarte dr\gu]e. O’Shaughnessy hot\r` c\ se impunea o nou\ vizit\ la muzeu, cu alt\ ocazie, când avea s\ fie `n afara serviciului. Str\b\tur\ Salonul African, trecur\ printr-o u[\ masiv\, cu o ram\ din col]i de elefant, [i p\trunser\ `ntr-o zon\ spa]ioas\ de recep]ie. Nenum\rate m\su]e, `mpodobite cu lumân\rele tematice, erau r\spândite pretutindeni `n jur. Un bufet mare, `nc\rcat cu mâncare, se `ntindea de-a lungul unui perete, m\rginit la capete de dou\ baruri din bronz bine aprovizionate. Un podium fusese montat `n fundul `nc\perii. ~ntr-un col] din apropriere, un cvartet de corzi interpreta mecanic armoniile unui vals vienez. O’Shaughnessy ascult\ f\r\ a-i veni s\ cread\. Suna `nfior\tor. Bine m\car c\ nu m\cel\reau vreo capodoper\ de-a lui Puccini. ~nc\perea era aproape goal\. ~n dreptul u[ii st\tea un b\rbat cu o `nf\]i[are de om nebun, cu un ecuson mare expus sub garoafa alb\ de la buzunar. Când `l z\ri pe Pendergast, o lu\ gr\bit spre acesta [i-i apuc\ mâna cu un entuziasm aproape frenetic. – Harry Medoker, directorul Departamentului de rela]ii publice. V\ mul]umesc c\ a]i venit, domnule, v\ mul]umesc. Cred c\ v\ va pl\cea noua expozi]ie. – Comportamentul primatelor este specialitatea mea. – Ah! ~n acest caz, a]i venit unde trebuia. Tipul de la rela]ii publice `l z\ri pe O’Shaughnessy [i `nghe]\ cu mâna lui Pendergast `nc\ `ntr-a lui. – M\ scuza]i, domnule ofi]er. E vreo problem\? Vocea b\rbatului `[i pierduse toat\ ospitalitatea. – Da, zise O’Shaughnessy pe cel mai amenin]\tor ton posibil. B\rbatul se aplec\ [i `i vorbi cât putu el mai rece [i mai sec. 147

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Este o petrecere privat\, domnule ofi]er. ~mi pare r\u, dar va trebui s\ pleca]i. Nu avem nevoie de asisten]a poli]iei... – Z\u? Dac\ ]ii s\ [tii, Harry, sunt aici `n leg\tur\ cu un caz aparte – Cercul de cocain\ de la muzeu. – Cercul de cocain\ de la muzeu? Medoker p\rea la un pas de-a face un infarct. – Domnule O’Shaughnessy! se auzi vocea blând\ a lui Pendergast. O’Shaughnessy `l b\tu u[or pe um\r pe Medoker. – Nu sufla o vorb\. Imagineaz\-]i ce ar specula presa. Gânde[te-te la muzeu, Harry! ~l l\s\ pe b\rbat alb la fa]\ [i tremurând din toate `ncheieturile. – Nu suport când `i v\d c\ n-au respect pentru uniform\, zise O’Shaughnessy. Pre] de-o clip\, Pendergast `l m\sur\ cu gravitate din priviri. Apoi ar\t\ spre bufet. {tiu c\ regulamentul `]i interzice s\ bei `n timpul serviciului, dar nu-]i interzice s\ gu[ti blini au caviar. – Blini cum? – Un fel de cl\tite mici, cu hri[c\, cu toping de crème fra`che [i caviar. Un deliciu. O’Shaughnessy ridic\ din umeri. – Nu-mi plac icrele crude. – ~mi imaginez c\ n-ai gustat niciodat\ caviar autentic, domnule sergent. ~ncearc\ m\car. }i se va p\rea cu mult mai digerabil decât o arie din Inelul Nibelungilor, te asigur. Mai exist\ `ns\ [i sturion afumat, pate de gâsc\, prosciutto di Parma [i stridii Damariscotta River. Muzeul serve[te `ntotdeauna un bufet excelent. – Mie d\-mi un purcel `n plapum\1. – A[a ceva iei de la o tonet\ din intersec]ia dintre Seventy-seventh [i Central Park West. Din ce `n ce mai mul]i oameni p\trundeau `n sal\, dar `nc\ nu era aglomera]ie. O’Shaughnessy `l urm\ pe Pendergast lâng\ mesele cu mâncare. Evit\ gr\m\joarele de icre lipicioase. Lu\ `n schimb câteva felii de [unc\, t\ie o felie dintr-o roat\ de brânz\ fran]uzeasc\ [i, `mpreun\ cu dou\ felii de pâine, `[i f\cu ni[te sendvi[uri mici cu [unc\ 1

Cârna]i `n aluat (n.tr.) 148

VITRINA DE CURIOZIT|}I

[i brânz\. {unca era cam uscat\ [i brânza avea gust de amoniac, dar, una peste alta, mergea. – Ai avut o `ntrevedere cu c\pitanul Custer, nu-i a[a? `l `ntreb\ Pendergast. Cum a mers? O’Shaughnessy cl\tin\ din cap `n timp ce mesteca. – Nu prea bine. – ~mi imaginez c\ a fost de fa]\ [i un reprezentant al prim\riei. – Mary Hill. – Ah, domni[oara Hill! Desigur. – C\pitanul Custer a vrut s\ [tie de ce nu le zisesem nimic despre jurnal, despre rochie, de ce nu le spusesem c\ a]i g\sit un bilet. Dar scrisesem totul `n raportul meu – pe care Custer nu-l citise –, a[a c\, `n cele din urm\, am supravie]uit `ntâlnirii. Pendergast d\du din cap. – ~]i mul]umesc c\ m-ai ajutat s\ termin raportul. Altfel, m\ b\gau iar cu capu’ la fund. – Ce expresie colorat\! Pendergast privi peste um\rul lui O’Shaughnessy. – Donule sergent, a[ vrea s\-]i prezint o veche cuno[tin]\ de-a mea. William Smithback. O’Shaughnessy se `ntoarse [i v\zu un b\rbat cu o `nf\]i[are neobi[nuit\, cu p\rul dat sfid\tor pe spate [i fixat cu mult gel. Purta un smoching care nu-i venea bine deloc [i p\rea pe deplin absorbit de efortul de a-[i `ngr\m\di pe farfurie cât mai mult\ mâncare `ntr-un timp cât mai scurt. B\rbatul ridic\ privirea, `l z\ri pe Pendergast [i tres\ri vizibil. Privi evident fâstâcit `n jur, c\utând parc\ eventuale ie[iri de urgen]\. ~ns\ agentul FBI zâmbea `ncurajator, [i b\rbatul pe nume Smithback veni spre ei, ezitând. – Domnule agent Pendergast! spuse Smithback cu voce nazal\ de bariton. Ce surpriz\! – ~ntr-adev\r. Domnule Smithback, m\ bucur s\ te g\sesc s\n\tos. ~l lu\ mâna lui Smithback [i i-o scutur\. – Câ]i ani s\ fie? 149

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Multicei, zise Smithback, cu un aer ce sugera foarte clar c\ nu l-ar fi deranjat s\ mai fi trecut `nc-o dat\ pe-atât. Cu ce treburi prin New York? – Am un apartament aici. Pendergast `i l\s\ mâna [i-l m\sur\ din priviri pe tân\rul scriitor. – V\d c\ ai trecut la Armani, domnule Smithback, zise el. O croial\ semnificativ mai bun\ fa]\ de costumele alea de serie pe care-mi amintesc c\ le purtai mai demult. Totu[i, când vei fi preg\tit s\ faci un salt cu adev\rat important, `]i recomand Brioni sau Ermenegildo Zegna. Smithback deschise gura s\ r\spund\, dar Pendergast continu\ pe acela[i ton blând. – Apropo, am primit ve[ti de la Margo Green. Este `n Boston, lucreaz\ pentru GeneDyne Corporation. M-a rugat s\-]i amintesc de ea. Smithback deschise din nou gura, apoi `ns\ o `nchise f\r\ s\ scoat\ nici un cuvânt. – Mul]umesc, reu[i s\ `ngaime dup\ o clip\. {i... locotenentul D’Agosta? Mai ]ine]i leg\tura cu el? – A plecat [i el `n nord. Locuie[te acum `n Canada [i scrie romane poli]iste sub pseudonimul Campbell Dirk. – Va trebui s\ cump\r [i eu una dintre c\r]ile lui. – Nu a ajuns `nc\ pe culmile succesului – spre deosebire de dumneata, domnule Smithback –, dar trebuie s\ recunosc c\ scrierile lui sunt acceptabile. Pân\ `n acest moment, Smithback avusese timp s\-[i revin\ complet. – {i ale mele nu sunt? Pendergast `[i `nclin\ u[or capul. – Sincer s\ fiu, nu am citit nimic scris de dumneata. Ai vreo carte anume pe care s\ mi-o recomanzi? – Foarte amuzant, mârâi Smithback `ncruntându-se [i privind `n alt\ direc]ie. M\ `ntreb dac\ vine [i Nora. – Deci tu e[ti tipul care-a scris articolul? `ntreb\ O’Shaughnessy. Smithback d\du din cap. – A stârnit valuri, nu crezi? 150

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Cu siguran]\, a atras aten]ia tuturor, zise Pendergast sec. – A[a [i trebuia. Un uciga[ din secolul al XIX-lea care r\pe[te [i mutileaz\ copii neajutora]i din aziluri, totul `n `ncercarea de a-[i prelungi propria via]\... Au dat Premii Pulitzer pentru pove[ti mult mai pu]in spectaculoase. Invita]ii soseau acum din ce `n ce mai repede, [i g\l\gia crescuse. – Societatea American\ de Arheologie a cerut o investiga]ie, pentru a afla cum a ajuns s\ fie distrus situl. Am `n]eles c\ [i sindicatul construc]iilor pune `ntreb\ri. Având `n vedere c\ urmeaz\ alegerile, primarul bate `n defensiv\. Dup\ cum `]i imaginezi, cei de la Moegen – Fairhaven nu au fost prea `ncânta]i. {i, dac\ vorbeam de lup... – Ce-i? f\cu Smithback, evident surprins de remarca brusc\ a agentului. – Anthony Fairhaven, zise Pendergast, privind spre intrare. O’Shaughnessy `i urm\ri privirea. B\rbatul care st\tea `n pragul u[ii era cu mult mai tân\r decât se a[teptase; bine f\cut, cu genul de siluet\ pe care te-ai a[tepta s-o vezi la un biciclist sau la un alpinist – vânoas\, atletic\. Smochingul st\tea pe el cu o lejeritate care-]i l\sa impresia c\ b\rbatul fusese n\scut `mbr\cat astfel. {i mai surprinz\toare era fa]a lui. Un chip deschis, de om cinstit; nici pe departe chipul unui dezvoltator imobiliar rapace [i lipsit de scrupule, a[a cum `l `nf\]i[ase Smithback `n articolul din Times. Apoi, lucrul cel mai surprinz\tor dintre toate: Fairhaven privi `n direc]ia lor, observ\ c\ se uitau la el [i le adres\ un zâmbet larg, `nainte de a p\trunde `n salon. Se auzi un fâ[âit `n boxe. Acordurile Pove[tilor din P\durea Vienez\ se stinser\ pierdut. Un b\rbat urcase pe podium [i testa sonorizarea. Se retrase, l\sând `ntreaga sal\ `nv\luit\ `n t\cere. Dup\ câteva clipe, un al doilea b\rbat, `mbr\cat `n costum, urc\ pe podium [i se apropie de microfon. Avea un aspect grav, inteligent, aristocrat, demn, relaxat. Pe scurt, avea toate tr\s\turile pe care O’Shaughnessy le detesta. – |sta cine-i? `ntreb\ el. – Distinsul doctor Frederick Collopy, spuse Pendergast. Directorul muzeului. 151

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Are o so]ie de 29 de ani, `i [opti Smithback. ~]i vine s\ crezi? E de mirare [i c\-[i mai g\se[te... Hei, uite-o acolo! Ar\t\ spre o tân\r\ extrem de atr\g\toare care st\tea `ntr-o parte. Spre deosebire de celelalte femei, care p\reau s\ fie toate `mbr\cate `n negru, aceasta purta o rochie lung\, verde smarald, [i o elegant\ tiar\ de diamante. Combina]ia `]i t\ia respira]ia. – Dumnezeule mare! [opti Smithback. E n\ucitoare! – Sper c\ mo[u’ ]ine un aparat de resuscitare lâng\ pat, morm\i [i O’Shaughnessy. – Cred c\ m\ duc la ea s\-mi ofer serviciile. Poate are nevoie de-un `nlocuitor pentru nop]ile când tataie nu face fa]\. – Bun\ seara, doamnelor [i domnilor, `ncepu Collopy. Vorbea cu voce joas\, grav\, f\r\ inflexiuni. ~n tinere]ea mea, m-am ocupat de clasificarea speciilor pongidae, maimu]ele de talie mare... ~n sal\ se f\cu mai lini[te, dar conversa]iile particulare nu `ncetar\ cu des\vâr[ire. „Oamenii par mult mai interesa]i s\ bea [i s\ m\nânce decât s\-l asculte pe tipul \sta vorbind despre maimu]e“, `[i zise O’Shaughnessy. – ... [i m-am confruntat cu o problem\. Unde s\ plasez omul? Facem parte din familia pongidae, sau nu? Suntem o maimu]\ de talie mare sau suntem o specie aparte? Mi-am pus aceast\ `ntrebare... – Iat-o [i pe doamna doctor Kelly, spuse Pendergast. Smithback se `ntoarse, p\rând u[or nervos [i arzând de ner\bdare. ~ns\ femeia `nalt\, cu p\rul ar\miu, trecu pe lâng\ el f\r\ a-i arunca m\car o privire, `ndreptându-se direct spre mesele cu mâncare. – Hei, Nora! Toat\ ziua am `ncercat s\ dau de tine! O’Shaughnessy `l privi pe scriitor alergând dup\ femeie, apoi `[i `ntoarse aten]ia spre sendvi[ul lui cu brânz\. Era bucuros c\ nu trebuia s\ fac\ a[a ceva `n fiecare zi. |[tia cum suportau oare? S\ stai a[a, aiurea, s\ vorbe[ti baliverne cu indivizi pe care nu i-ai mai v\zut niciodat\ [i pe care [tii c\ n-ai s\-i mai vezi, `ncercând s\ manife[ti un fals interes fa]\ de opiniilor lor nes\rate, totul pe fundalul unui discurs plictisitor pe care e[ti obligat s\-l ascul]i... – ... Rudele noastre cele mai apropiate... 152

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback se `ntorcea deja. Partea din fa]\ a smochingului `i era murdar\ de icre [i de crème fraiche. Ar\ta ca lovit de tr\snet. – Ai avut un accident? `l `ntreb\ sec Pendergast. – Se poate spune [i a[a. O’Shaughnessy privi [i o v\zu pe Nora trecând glon] pe lâng\ Smithback. – Nora..., `ncepu acesta. Se `ntoarse spre el, spumegând de furie. – Cum ai putut? Tot ce ]i-am spus trebuia s\ r\mân\ `ntre noi! – Dar Nora, pentru tine-am f\cut-o. Nu-]i dai seama? Acum nu te mai pot atinge... – Imbecilule! S-a dus naibii carierea mea pe termen lung aici. Dup\ ce s-a `ntâmplat `n Utah [i dup\ `nchiderea muzeului Lloyd, slujba asta era ultima mea [ans\. {i tu mi-ai spulberat-o! – Nora, dac\ ai vedea lucrurile cum le v\d eu, ai... – Mi-ai promis. {i eu te-am crezut. Dumnezeule, nu-mi vine s\ cred cât sunt de proast\! Privi `n alt\ direc]ie, apoi `ntoarse iar capul spre el, de dou\ ori mai furioas\. Ai vrut s\ te r\zbuni fiindc\ nu am `nchiriat apartamentul cu tine? – Nu, nu, Nora! Exact pe dos. Am f\cut asta ca s\ te ajut. ~]i jur, `n cele din urm\ o s\-mi mul]ume[ti... S\racul om p\rea atât de am\rât, c\ lui O’Shaughnessy i se f\cu mil\ de el. ~n mod cert, era `ndr\gostit de femeie – [i era clar c\ pierduse orice [ans\. Brusc, Nora se `ntoarse spre Pendergast. – {i dumneata! Agentul ridic\ din sprâncene, apoi cobor` cu grij\ o tartin\ `napoi pe farfurie. – Te strecori nev\zut `n muzeu, spargi `ncuietorile, treze[ti b\nuieli. Dumneata ai `nceput totul! Pendergast f\cu o plec\ciune. – Dac\ te-am sup\rat cu ceva, doctor Kelly, regret profund. – S\ m\ superi? |[tia-s porni]i s\ m\ jupoaie de vie! Au citit toat\ povestea, `n cele mai mici detalii, `n ziarul de azi. ~mi vine s\ v\ omor. S\ v\ omor pe to]i! 153

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Ridicase vocea, [i acum lumea se uita la ea, nu la b\rbatul de pe podium, care-i d\dea `nainte despre clasificarea maimu]elor. Apoi Pendergast zise: – Zâmbe[te. Suntem supraveghea]i de prietenul nostru Brisbane. Nora se uit\ peste um\r. O’Shaughnessy `i urm\ri privirea spre podium [i v\zu un b\rbat spilcuit – `nalt, str\lucitor, cu p\rul negru dat pe spate – uitându-se fix la ei. Nu p\rea mul]umit. Nora cl\tin\ din cap [i cobor` vocea. – Of, Doamne! Nici m\car nu mai am voie s\ discut cu voi. Nu pot s\ cred `n ce situa]ie m-a]i pus. – Cu toate astea, doctor Kelly, noi doi trebuie s\ discut\m, spuse Pendergast `ncet. Vino mâine-sear\ la ceain\ria Zece Reni de pe Mott Street num\rul 75, la ora [apte. Te rog. Nora `i arunc\ o privire furioas\, apoi o lu\ din loc. Numaidecât, Brisbane `[i puse `n mi[care picioarele lungi [i se post\ direct `n fa]a lor. – Ce surpriz\ pl\cut\! zise el pe un ton rece ca ghea]a. Agentul FBI, poli]istul [i reporterul. Pe legea mea, o treime câtu[i de pu]in sfânt\. Pendergast d\du din cap. – {i ce mai face]i dumneavoastr\, domnule Brisbane? – Oh, excelent! – M\ bucur s\ aud. – Nu-mi amintesc s\ fi trecut numele nici unuia dintre dumneavoastr\ pe lista invita]ilor. ~n special pe-al dumitale, domnule Smithback. Cum ai reu[it s\ te strecori pe lâng\ agen]ii de paz\? Pendergast zâmbi [i vorbi foarte calm: – Eu [i domnul sergent O’Shaughnessy suntem aici `n interes de serviciu. Cât despre domnul Smithback – sunt convins c\ nimic nu i-ar pl\cea mai mult decât s\ fie dat afar\ de urechi. Ce minunat\ continuare ar fi aceasta la articolul s\u din edi]ia de azi-diminea]\ a ziarului The Times! Smithback d\du din cap. – Mul]umesc. Chiar ar fi. 154

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Brisbane r\mase nemi[cat, cu un zâmbet `nghe]at pe fa]\. Privi `ntâi la Pendergast, apoi la Smithback. Ochii i se oprir\ pe costumul p\tat al ziaristului. – Nu te-a `nv\]at m\mica s\ pui caviarul `n gur\, nu pe c\ma[\? Apoi plec\. – Imbecilul! murmur\ Smithback. – Nu-l subestima, `l aten]ion\ Pendergast. ~i are-n spate pe cei de la Moegen – Fairhaven, muzeul [i prim\ria. {i nu e deloc imbecil. – Da. Doar c\ eu sunt reporter la New York Times. – Nu face prostia s\ crezi c\ aceast\ m\rea]\ pozi]ie o s\ te apare `n vreun fel. – ... {i acum, f\r\ s\ mai lungim vorba, s\ inaugur\m cea mai recent\ crea]ie a muzeului, Sala Primatelor... O’Shaughnessy privi cum directorul t\ia cu o foarfec\ imens\ o panglic\ lat\ ce se `ntindea chiar lâng\ podium. Urm\ un ropot de aplauze, [i toat\ lumea `ncepu s\ se `ndrepte spre u[ile deschise ale noului salon. Pendergast se uit\ la el. – Mergem [i noi? – De ce nu? Orice era mai bine decât s\ stea acolo degeaba. – Eu nu vin, zise Smithback. Am v\zut suficiente expozi]ii s\-mi ajung\ o via]\. Pendergast se `ntoarse [i prinse cu putere mâna reporterului. – Sunt sigur c\ ne vom mai vedea. Curând. O’Shaughnessy avu senza]ia c\ Smithback tres\ri u[or. Curând, p\[eau `n `nc\pere. Oamenii `naintau prin salonul special, `n care erau prezentate diorame cu specimene `mp\iate de cimpanzei, gorile, urangutani, lemuri [i alte maimu]e, expuse `n habitatul lor natural. Oarecum surprins, O’Shaughnessy constat\ c\ dioramele erau fascinante, frumoase `n felul lor. Erau ca ni[te ferestre magice deschise spre lumi `ndep\rtate. Cum reu[iser\ cretinii \[tia s\ fac\ a[a ceva? Dar, desigur, nu ei f\cuser\ asta, ci custozii [i arti[tii. Oamenii ca Brisbane nu erau decât usc\turile din vârful gr\mezii. Chiar c\ trebuia s\ vin\ mai des aici. 155

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

V\zu un grup de oameni strân[i `n fa]a unei vitrine `n care era expus un cimpanzeu url\tor, `n balans pe o ramur\ de copac. O’Shaughnessy auzea [u[oteli [i râsete `nfundate. Nu p\rea s\ fie ceva diferit fa]\ de celelalte vitrine, dar atr\sese totu[i jum\tate din mul]imea prezent\. O’Shaughnessy se `ntreb\ ce era atât de interesant la cimpanzeul \la. Privi `n jur. Pendergast era `ntr-un col] [i examina cu deosebit interes o maimu]ic\ foarte ciudat\. Bizar individ. Ba chiar u[or sinistru, dac\ st\teai s\ te gânde[ti mai bine. O’Shaughnessy o lu\ `nspre vitrina care a]â]ase `ntr-o asemenea m\sur\ curiozitatea mul]imii. Se auzeau murmure, râsete `nfundate, chicote dezaprobatoare. O cucoan\ agitat\ f\cea semne s\ fie chemat un agent de ordine. Când v\zur\ uniforma de poli]ist, oamenii se d\dur\ `n mod automat la o parte. O’Shaughnessy remarc\ o etichet\ fistichie montat\ pe vitrin\. Era f\cut\ dintr-o pl\cu]\ grea de stejar, gravat\ cu litere de aur. Scria: ROGER C. BRISBANE III PRIM-VICEPRE{EDINTE

TREISPREZECE

Cutia era f\cut\ din lemn de pom fructifer. Z\cuse zeci de ani neatins\, nedorit\ de nimeni, [i era acum acoperit\ cu un strat gros de praf. Nu fu `ns\ nevoie decât de o singur\ lovitur\ a cârpei de catifea pentru ca sedimentele anilor s\ fie `nl\turate [i de `nc\ una pentru a scoate la iveal\ str\lucirea delicat\ a lemnului de dedesubt. Apoi cârpa se `ndrept\ spre col]urile de alam\, frecând [i lustruind. Urmar\ balamalele de cupru, lustruite [i ele [i date cu pu]in ulei. Veni `n cele din urm\ rândul pl\cu]ei aurii, prins\ de capac cu patru [urubele. Abia dup\ ce fiecare milimetru, fiecare element al cutiei fu cur\]at [i lustruit pe `ndelete, abia atunci degetele se `ndreptar\ spre `ncuietoare [i – tremurând u[or din cauza solemnit\]ii momentului – deschiser\ `ncuietoarea [i ridicar\ capacul. ~n\untru, instrumentele str\luceau `n culcu[urile lor de catifea purpurie. Degetele trecur\ pe rând de la unul la altul, atingându-l u[or pe fiecare, cu evlavie, ca pe ni[te moa[te care ar fi avut darul t\m\duirii. {i chiar puteau t\m\dui – [i t\m\duiser\ – [i aveau s\ t\m\duiasc\ din nou. Primul fu cu]itul mare de amputare. Avea lama curbat\ `n jos, ca toate cu]itele de amputare fabricate `ntre Revolu]ie [i R\zboiul Civil. Acest set particular data de fapt de prin anii 1840 [i fusese fabricat de Wiegand & Snowden, `n Philadelphia. Un set splendid, o adev\rat\ oper\ de art\. Degetele merser\ mai departe, un inel cu piatr\ de opal ochi-de-pisic\ sclipind conspirativ `n lumina slab\: fier\str\u pentru oasele metacarpiene, cu]it Caltin de amputare, forceps de oase, forceps de 157

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

]esuturi. ~n cele din urm\, degetele se oprir\ deasupra fier\str\ului pentru amputarea capului. Mângâiar\ pre] de câteva clipe lama zim]at\, apoi `l ridicar\ din culcu[ul cel moale. Era o frumuse]e: lung, foarte practic, cu lama grea atât de ascu]it\, c\-]i t\ia respira]ia. La fel ca toate celelalte instrumente, avea mânerul f\cut din filde[ [i gutaperc\. Instrumentele chirurgicale `ncepuser\ s\ fie sterilizate abia dup\ 1880, dup\ ce Lister `[i publicase lucrarea despre germeni. Din acel moment, toate mânerele fuseser\ f\cute din metal – materialele poroase ajunseser\ obiecte de colec]ie. Mare p\cat, de altfel; vechile instrumente erau cu mult mai frumoase. Era reconfortant s\ [tie c\ nu va avea nevoie de sterilizare de data asta. Cutia con]inea dou\ t\vi. Cu infinit\ grij\, degetele `nl\turar\ tava de sus – setul de amputare –, expunând frumuse]ea [i mai fermec\toare a setului neurochirurgical de dedesubt. {iruri de trepane craniene st\teau a[ezate lâng\ lamele de fier\str\u, de aceast\ dat\ mai delicate. {i, `ncercuindu-le pe toate celelalte, era minunea minunilor: un fier\str\u medical, o fâ[ie lung\ [i sub]ire de metal, acoperit\ de din]i fini [i ascu]i]i, cu mânere de filde[ la fiecare cap\t. Locul lui ar fi fost, de fapt, printre instrumentele de amputare, `ns\, din cauza lungimii sale, trebuia a[ezat `n tava de jos. Era un instrument care se folosea atunci când important\ era viteza, nu delicate]ea. Era o unealt\ `nfior\toare. Era `nnebunitor de frumoas\. Degetele mângâiar\ pe rând fiecare obiect. Apoi, cu grij\, tava de sus fu a[ezat\ `napoi la locul ei. O curea din piele, de ascu]it t\i[uri, fu adus\ de pe o mas\ din apropiere [i a[ezat\ `n fa]a cutiei deschise. Degetele impregnar\ o cantitate mic\ de ulei pentru `ngrijirea t\lpilor pe cureaua de piele – `ncet, f\r\ grab\. Era foarte important s\ nu se mai gr\beasc\ acum. Graba `nsemnase `ntotdeauna gre[eli, eforturi risipite. ~n cele din urm\, degetele se `ntoarser\ la cutie, aleser\ un cu]it, `l aduser\ la lumin\. Apoi – cu mi[c\ri `ncete, pline de dragoste – a[ezar\ lama pe cureaua de piele [i `ncepur\ s\ o mi[te u[or `n fa]\, `n spate, `n fa]\, `n spate. Pielea p\rea c\ toarce `n timp ce ascu]ea lama. Avea s\ dureze ore `ntregi pân\ s\ ascut\ `ntregul set chirurgical. Pe de alt\ parte, va fi suficient timp. Ba chiar, nu va mai fi nimic altceva decât timp.

ORA HOT|RÂT|

UNU

Lui Paul Karp mai c\ nu-i venea s\ cread\ c\ avea s\ se `ntâmple. ~n sfâr[it! Avea [aptesprezece ani [i, `n sfâr[it, acum avea s\ se `ntâmple. O trase pe fat\ mai adânc `n Ramble. Era cea mai s\lbatic\, cea mai pu]in vizitat\ zon\ din Central Park. Nu era perfect, dar trebuia s\ se mul]umeasc\ [i cu atât. – De ce nu ne `ntoarcem la tine? `ntreb\ fata. – Sunt ai mei acas\. Paul o cuprinse pe dup\ gât [i o s\rut\. Nu-]i face griji. E super aici. Era ro[ie la fa]\, [i Paul o auzea respirând greu. Privi `n jur, c\utând cel mai `ntunecat, cel mai intim spa]iu pe care-l putea g\si. Repede, temându-se c\ ar putea pierde momentul, ie[i de pe aleea pavat\ [i o apuc\ printre tufi[urile dese de rododendron. Fata `l urm\ f\r\ s\ se-mpotriveasc\. Se sim]i str\b\tut de un fior gândindu-se la ce avea s\ urmeze. „Doar pare pustiu, `[i zise-n sinea lui. Trec tot timpul oameni pe aici.“ ~[i croi drum spre cea mai deas\ por]iune a tufi[urilor. Chiar dac\ soarele de toamn\ `nc\ mai str\lucea pe cer, coroanele de sicomori, de lauri [i de azalee creau o penumbr\ de nuan]e verzui. ~ncerc\ s\-[i spun\ c\ era frumos, aproape romantic. ~n cele din urm\, d\dur\ de un loc ascuns, un pat gros de mirt `nconjurat de tufi[uri `ntunecate. Nimeni n-avea s\-i vad\ acolo. Erau complet singuri. – Paul? Dar dac\ vreun vagabond... 161

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– N-o s\ ne vad\ nici un vagabond aici, zise el repede, luând fata `n bra]e [i `ncepând s-o s\rute. Ea `i r\spunse, ezitând la `nceput, apoi din ce `n ce mai p\tima[. – E[ti sigur c\ suntem `n siguran]\ aici? [opti ea. – Sigur. Suntem complet singuri. Dup\ ce mai arunc\ o ultim\ privire `n jur, Paul se `ntinse pe mirt, tr\gând-o lâng\ el. Se s\rutar\ din nou. Paul `[i strecur\ mâna pe sub bluza ei, [i ea nu-l opri. ~i sim]ea pieptul mi[cându-se, `i sim]ea sânii ridicându-se [i coborând. P\s\rile f\ceau un adev\rat t\r\boi deasupra, [i frunzele ascu]ite de mirt se ridicau `n jurul lui ca un covor gros [i verde. Era foarte frumos. Paul se gândi c\ era un decor ideal `n care s\ se `ntâmple prima dat\. Va avea o poveste frumoas\ de spus mai târziu. Dar cel mai important era ce avea s\ urmeze. N-o s\ mai fie de râsul camarazilor lui: ultimul virgin de clasa a dou\sprezecea de la liceul Horace Mann. Cu dorin]a crescând\, se apropie [i mai mult de ea [i `i descheie câ]iva nasturi. – Nu m\-mpinge a[a de tare, [opti ea, strâmbându-se. Sunt cioturi pe-aici. – Scuze. Se r\sucir\ pe frunzele de mirt, c\utând un loc mai confortabil. – Acum m\ `mpunge o crac\ `n spate. Dintr-odat\, fata se opri. – Ce-i? – Am auzit un fo[net. – E doar vântul. Paul `[i schimb\ iar pozi]ia, apoi se luar\ din nou `n bra]e. ~[i sim]ea degetele ]epene, parc\ paralizate, când `i deschise fermoarul pantalonilor [i-i desf\cu [i ceilal]i nasturi de la c\ma[\. Sânii ei se dezveleau goi, [i, v\zându-i, Paul sim]i c\ explodeaz\. ~[i puse mâna pe abdomenul ei, l\sând-o s\ alunece. Mâna ei, mult mai experimentat\, ajunse prima la el. Când `i sim]i atingerea rece [i blând\, Paul se arunc\ peste ea cu r\suflarea t\iat\. – Au! Stai! ~nc\ mai simt creanga sub mine. 162

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Se ridic\ `n [ezut, gâfâind, cu p\rul blond rev\rsându-i-se pe umeri. Paul se ridic\ [i el, frustrarea amestecându-i-se cu dorin]a. Vedea por]iunea cu iarb\ culcat\, unde st\tuser\ ei. Frunzele de mirt erau rupte, [i, sub ele, Paul z\rea conturul unei ramuri. ~ntinse mâna printre frunze [i o apuc\, tr\gând-o cu toat\ puterea, `ncercând s\ o smulg\. „Afurisit\ creang\!“ Dar ceva nu era deloc `n regul\: creanga asta era ciudat\, rece, parc\ de cauciuc [i, când ie[i `n cele din urm\ de sub frunzele de mirt, Paul v\zu c\ nu era nici pe departe o ramur\, ci un bra] de om. De sub frunze, se vedea [i restul cadavrului. Paul `n]epeni, [i bra]ul `i c\zu dintre degete `napoi pe p\tura verde. Fata ]ip\ prima, retr\gându-se cu spatele, ridicându-se `n picioare, `mpiedicându-se, ridicându-se iar [i luând-o la fug\, cu blugii descheia]i, cu bluza fluturându-i deschis\ pe lâng\ corp. Paul era [i el `n picioare, dar nu reu[ea decât s\ asculte ]ipetele fetei care se `ndep\rta printre tufi[uri. Totul se `ntâmplase atât de repede, `ncât p\rea s\ fie un vis. Sim]ea dorin]a murind `ncet `n\untrul lui [i valuri de groaz\ luându-i repede locul. Se r\suci pe c\lcâie, gata s\ fug\. Apoi se opri [i arunc\ o privire s\lbatic\ `n urm\, neputându-[i st\pâni impulsul de a se asigura c\ totul era aievea. Degetele erau chircite, pielea alb\ era murdar\ de noroi. {i acolo, `n semi`ntuneric, `n desi[ul s\lbatic, era [i restul corpului.

DOI

Doctorul Bill Dowson se rezem\ de chiuvet\, examinându-[i f\r\ interes unghiile `ngrijite, frumos t\iate. „~nc\ unul, apoi vine pauza de prânz. Slav\ Domnului!“ O cafea [i un sendvi[ la localul din col] aveau s\-i mearg\ direct la inim\. Nu ar fi putut spune de ce voia un sendvi[; poate lividitatea ultimului cadavru `l dusese cu gândul la [unc\. Oricum, dominicanul \la din spatele tejghelei ridicase sendvi[ul la nivelul unei opere de art\. Dowson sim]ea `n gur\ gustul salatei crocante, dulcea]a ro[iei amestecate cu sosul de maionez\... Asistenta aduse fi[a, [i Dowson ridic\ privirea. Femeia avea p\rul scurt [i negru [i un corp bine propor]ionat. Se uit\ la fi[\ f\r\ s\ o ridice, apoi `i zâmbi. – Ce avem aici? `ntreb\ el. – O crim\. Dowson scoase un oftat exagerat [i-[i d\du ochii peste cap. – A câta e? A patra pe ziua de azi? Parc\ s-a deschis sezonul de vân\toare. ~mpu[cat? – Nu. Par s\ fie `njunghieri multiple. Au g\sit cadavrul `n Central Park, `n Ramble. Dowson d\du din cap. – ~n groapa de gunoi, ha? Normal! „Grozav! Alt\ crim\ scârboas\.“ Se uit\ la ceas. Adu-mi cadavrul, te rog! O urm\ri pe asistent\ ie[ind din `nc\pere. Dr\gu]\, foarte dr\gu]\. Se `ntoarse câteva clipe mai târziu cu o targ\ acoperit\ cu un cear[af verde. 164

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Dowson nu se apropie `nc\ de cadavru. – Vrei s\ iei cina cu mine disear\? Asistenta zâmbi. – Nu cred c\-i o idee bun\, domnule doctor. – De ce nu? – V-am mai spus. Nu ies cu doctorii. Mai ales cu cei cu care lucrez. Dowson d\du din cap, `[i `mpinse ochelarii mai jos pe nas, apoi rânji. – Dar eu sunt sufletul t\u pereche, ai uitat? Femeia zâmbi. – Nici pe departe. Dowson `[i d\dea seama c\ femeia era flatat\ de interesul pe care i-l ar\ta. Era mai prudent totu[i s\ nu insiste. ~n zilele astea, toat\ lumea striga una-dou\ „h\r]uire sexual\“. Oft\ [i se dezlipi de chiuvet\. Apoi scoase o pereche nou\ de m\nu[i. – Porne[te camerele, `i ceru asistentei `n timp ce se preg\tea. – Da, doctore. Ridic\ fi[a. – Aici scrie c\ avem o femeie caucazian\, identificat\ drept Doreen Hollander, 27 de ani, din Pine Creek, Oklahoma. Identificat\ de so]ul ei. Citi repede [i restul fi[ei. Apoi o atârn\ de targ\, `[i puse masca chirurgical\ [i, cu ajutorul asistentei, ridic\ trupul acoperit cu cear[aful verde pe masa de examinare din o]el. Sim]i o prezen]\ `n spatele lui [i se `ntoarse. ~n u[\ st\tea un b\rbat `nalt [i sub]ire. Fa]a [i mâinile `i erau frapant de albe `n contrast cu negrul costumului. ~n spatele b\rbatului, era un poli]ist `n uniform\. – Da? `ntreb\ Dowson. B\rbatul se apropie, deschizându-[i portofelul. – Sunt agent special Pendergast, doctore Dowson. Iar dânsul este sergentul O’Shaughnessy, de la NYPD. Dowson `l m\sur\ din priviri. Era un om foarte neobi[nuit. {i foarte ciudat: p\rul atât de blond, ochii atât de sp\l\ci]i, accentul atât de sudist... 165

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– {i? – ~mi permite]i s\ asist? – E un caz al FBI-ului? – Nu. – Unde v\ este aprobarea? – N-am. Dowson oft\ enervat. – Cunoa[te]i regulile. Nu pute]i s\ asista]i doar a[a, de distrac]ie. Agentul FBI veni lâng\ el, prea aproape, invadându-i spa]iul personal. ~[i control\ impulsul de-a face un pas `n spate. – Asculta]i, domnule Pendergast, face]i rost de hârtiile necesare [i reveni]i, bine? – Asta ar `nsemna s\ pierdem prea mult timp, zise b\rbatul pe nume Pendergast. {i pe dumneata te va `ncetini `n mod considerabil. A[ aprecia dac\ ai avea amabilitatea s\ ne la[i s\ asist\m. Era ceva `n tonul b\rbatului care p\rea mult mai dur decât accentul dulceag [i vorbele lui amabile. Dowson ezit\. – Uita]i ce e, cu tot respectul... – Cu tot respectul, doctore Dowson, n-am chef s\ m\ `ntind la vorb\ cu dumneata. ~ncepe autopsia. Vocea era acum rece ca ghea]a. Dowson `[i aminti c\ pornise camera. Arunc\ o privire furi[\ asistentei. Avea puternicul sentiment c\ era doar la un pas de a fi umilit de b\rbatul din fa]a lui. N-ar fi dat bine [i i-ar fi putut crea probleme mai târziu. La urma urmei, tipul era de la FBI. Oricum, pielea lui era acoperit\: fusese filmat când `i spusese agentului c\ avea nevoie de aprobare. Dowson oft\. – Bine, Pendergast. Tu [i sergentul pune]i-v\ halate! A[tept\ pân\ când cei doi se `ntoarser\, apoi trase cear[aful de pe cadavru dintr-o singur\ mi[care. Trupul era `ntins pe spate: p\r blond, o femeie tân\r\, moart\ de curând. R\coarea nop]ii precedente prevenise descompunerea. Dowson se aplec\ spre microfon [i `ncepu descrierea. Tipul de la FBI privea cadavrul cu interes. Dar Dowson vedea c\ poli]istul `n uniform\ `ncepuse s\ se simt\ nelini[tit, c\ se foia 166

VITRINA DE CURIOZIT|}I

de pe-un picior pe cel\lalt, c\-[i mu[ca buzele. Ultimul lucru de care-avea nevoie era ca \sta s\ vomite pe-acolo! – Crezi c\ rezist\? `ntreb\ Dowson `ncet, ar\tând cu un semn din cap spre poli]ist. Pendergast se `ntoarse. – Nu e cazul s\ stai s\ vezi asta, domnule sergent. Poli]istul `nghi]i, mutându-[i privirea de la cadavru la Pendergast, apoi iar la cadavru. – A[tept `n camera al\turat\. – Las\ halatul `n co[ul de gunoi când ie[i, zise Dowson pe un ton sarcastic, satisf\cut. Pendergast `l privi pe poli]ist plecând. Apoi se `ntoarse spre Dowson. – ~]i sugerez s\ `ntorci cadavrul pe burt\ `nainte de-a face incizia Y. – {i de ce, m\ rog? Pendergast ar\t\ din cap spre fi[\. – Pagina a doua. Dowson ridic\ fi[a [i `ntoarse pagina. „Sfâ[ieri multiple... r\ni adânci de cu]it...“ P\rea c\ femeia fusese `njunghiat\ de mai multe ori `n partea de jos a spatelui. Sau chiar mai r\u. Ca de obicei, era greu s\-]i dai seama din raportul poli]iei ce se petrecuse cu adev\rat. Nu fusese f\cut\ nici o expertiz\ medical\. Cazul fusese catalogat cu prioritate sc\zut\. P\rea c\ aceast\ Doreen Hollander nu conta cine [tie ce. Dowson puse fi[a la loc. – Sue, ajut\-m\ s\ o `ntorc. ~ntoarser\ trupul, expunându-i partea dorsal\. Asistenta scoase un strig\t scurt [i se d\du un pas `n spate. Dowson r\mase cu ochii pironi]i, mut de uimire. – Pare s\ fi murit pe masa chirurgical\, `n mijlocul opera]iei de `nl\turare a unei tumori de pe coloana vertebral\. Iar gre[iser\ \ia de jos? Cu o s\pt\mân\ `n urm\, `i trimiseser\ de dou\ ori cadavre de spital cu formulare gre[ite. Numaidecât `ns\, Dowson `[i d\du seama c\ treaba din fa]a lui nu se petrecuse `n nici un 167

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

spital. Nu. Rana, `nc\ proasp\t\, era murdar\ de noroi, [i erau frunze lipite pe toat\ por]iunea deschis\ din partea inferioar\ a spatelui. Era ciudat. Era foarte ciudat. Privi mai `ndeaproape [i `ncepu s\ descrie rana `n fa]a camerei, `ncercând s\-[i mascheze surpriza din voce. – La prima vedere, nu par s\ fie lovituri `ntâmpl\toare de cu]it, `njunghieri sau t\ieturi, a[a cum se descrie `n raport. R\nile amintesc mai degrab\ de... de o disec]ie. Incizia – dac\ exist\ una – `ncepe la aproximativ dou\zeci [i cinci de centimetri sub omoplat [i la cincisprezece centimetri deasupra taliei. S-ar p\rea c\ `ntreaga cauda equina1 a fost disecat\, de la L1 pân\ la sacrum. La aceste cuvinte, agentul FBI `i arunc\ o privire brusc\. – Disec]ia include partea terminal\. Dowson se aplec\ [i privi mai `ndeaproape. – Sor\, spal\ te rog zona asta. Asistenta `nl\tur\ cu un burete o parte din mizeriile din jurul r\nii. ~nc\perea se cufundase `n t\cere, cu excep]ia bâzâitului camerei [i a fo[netului pe care-l scoteau frunzele [i r\murelele care se scurgeau `n canal. – M\duva spin\rii – mai exact, cauda equina – lipse[te. A fost `nl\turat\. Disec]ia se extinde periferic. Sor\, irig\ te rog de la L1 la L51. Asistenta irig\ repede zona indicat\. – Hmm, disec]ia a jupuit pielea, ]esuturile cutanate [i musculatura superioar\. Se pare c\ a fost folosit un retractor cu autoretragere. V\d urmele aici, aici [i aici. Ar\t\ cu mare grij\ la camer\ zonele indicate. Au fost `nl\turate straturile substan]ei nervoase, precum [i ligamentum flavum. Dura mater e `nc\ prezent\. Exist\ o incizie longitudinal\ `n dura, de la L1 la sacrum, pentru a permite `nl\turarea complet\ a colonei. Se prezint\ ca o... ca o incizie executat\ de un profesionist. Sor\, stereozoomul. 1

A[a-numita „coad\ de cal“ format\ prin prelungirea nervilor spinali spre orificiul de ie[ire intravertebral. (n.tr.) 2 Numerotarea vertebrelor lombare (n.tr.) 168

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Asistenta aduse lâng\ mas\ un microscop mare, pe ro]i. Numaidecât, Dowson examin\ procesele spinale. – Se pare c\ a fost folosit un fel de forceps pentru `nl\turarea straturilor substan]ei nervoase din dura. ~[i `ndrept\ spatele [i-[i trecu mâna `nm\nu[at\ peste frunte. Nu era una dintre acele opera]ii standard care sunt predate `n facultate. Sem\na mai degrab\ cu o practic\ neurochirurgical\ studiat\ `n cursurile avansate de neuroanatomie. Apoi `[i aminti de agentul FBI, de Pendergast. ~i arunc\ o privire, s\ vad\ cum suporta analiza. V\zuse mul]i oameni [oca]i `n timpul autopsiilor, dar nimic nu se compara cu ceea ce vedea acum: b\rbatul de lâng\ el nu p\rea [ocat, ci mai degrab\ livid [i palid ca `ns\[i moartea. Vorbi: – Domnule doctor, te pot `ntrerupe cu câteva `ntreb\ri? Dowson d\du din cap. – Aceast\ disec]ie a fost cauza mor]ii? Era o idee nou\ pentru Dowson. Se cutremur\. – Dac\ subiectul era `n via]\ `n momentul disec]iei, da, i-ar fi provocat moartea. – ~n ce moment? – Din clipa `n care era f\cut\ incizia `n dura – s-ar fi scurs lichidul cerebro-vertebral. Asta ar fi fost `ndeajuns ca s\ provoace moartea. Examin\ din nou rana. P\rea c\ opera]ia provocase o hemoragie abundent\ din venele epidurale [i câteva dintre ele se retractaser\ – indicau o traum\ suferit\ `n via]\. {i totu[i, persoana care efectuase disec]ia nu ocolise venele, cum ar fi f\cut un chirurg `n cazul unui pacient `n via]\, ci t\iase direct prin ele. Opera]ia, de[i fusese realizat\ cu mult\ `ndemânare, fusese totu[i, dup\ cum se p\rea, efectuat\ `n grab\. – A fost t\iat un num\r mare de vene, dintre care doar cea mai mare – a c\rei sângerare ar fi `ngreunat munca chirurgului – a fost legat\. E posibil ca subiectul s\ fi decedat `n urma hemoragiei `nainte s\ fie deschis\ dura; depinde cât de repede s-a mi[cat... persoana. – Dar subiectul era `n via]\ când a `nceput opera]ia? 169

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Se pare c\ da. Dowson `nghi]i cu greu. Cu toate acestea, se pare c\ nu s-a depus nici un efort pentru men]inerea `n via]\ a subiectului `n timpul efectu\rii disec]iei. – A[ sugera analiza sângelui [i a ]esuturilor pentru a vedea dac\ subiectul a fost tranchilizat. Doctorul d\du din cap. – E procedura standard. – ~n opinia dumitale, doctore, cât de profesional\ este aceast\ disec]ie? Dowson nu r\spunse. ~ncerca s\-[i pun\ ordine `n gânduri. Treaba asta avea poten]ialul de a deveni serioas\ [i nepl\cut\. Pentru moment, cu siguran]\ aveau s\ p\streze totul cât mai `n umbr\, aveau s\ `ncerce s\ evite cât mai mult timp cu putin]\ presa newyorkez\. Dar pân\ la urm\ avea s\ se afle – `ntotdeauna se afla –, [i atunci aveau s\ apar\ o gr\mad\ de indivizi care s\-i ia la bani m\run]i analiza. Era mai bine s-o ia `nceti[or, pas cu pas. Nu era genul de crim\ de duzin\ indicat\ `n raportul poli]iei. Slav\ Domnului c\ nu apucase s\ `nceap\ autopsia propriu-zis\. Trebuia s\-i mul]umeasc\ agentului FBI pentru asta. Se `ntoarse spre asistent\. – Trimite-l pe Jones aici cu o camer\ foto mare [i o camer\ pentru stereozoom. {i mai vreau `nc\ un medic legist care s\ m\ asiste. Cine-i de gard\? – Doctorul Lofton. – Am nevoie de el `n jum\tate de or\. {i vreau s\ m\ mai consult [i cu neurochirurgul nostru, doctorul Feldman. Trimite-l sus cât mai repede cu putin]\! – Am `n]eles, domnule doctor. Se `ntoarse spre Pendergast. – Nu [tiu dac\ v\ mai pot l\sa s\ asista]i f\r\ o aprobare oficial\. Spre surprinderea lui, b\rbatul p\ru s\ accepte situa]ia. – ~n]eleg, domnule doctor. Cred c\ autopsia aceasta e pe mâini bune. Eu, personal, am v\zut destul. „{i eu la fel“, `[i zise Dowson `n gând. Era sigur acum c\ la mijloc fusese mâna unui chirurg. Simplul gând `l umplea de grea]\. 170

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O’Shaughnessy a[tepta `n hol. Se gândi s\-[i ia o cafea de la un automat, apoi renun]\. Se sim]ea extrem de jenat. Uit\-te la el, ditamai poli]aiul din New York, f\când de obicei pe durul, [i se purtase ca un pap\-lapte. Fusese la un pas s\ dea la boboci chiar acolo, `n camera de examinare. Când o v\zuse pe s\rmana fat\ gr\su]\, goal\ pe mas\, vân\t\ [i murdar\, cu chipul atât de tân\r umflat, cu ochii deschi[i, cu frunzele lipite `n p\r... Alung\ din minte imaginea. Sim]ea, de asemenea, o furie arz\toare fa]\ de cel care f\cuse asta. Nu lucra la Criminalistic\; nu-[i dorise niciodat\, nici m\car la `nceputului carierei. Nu suporta s\ vad\ sânge. Dar cumnata lui era din Oklahoma. {i avea cam aceea[i vârst\ cu fata aia. Acum sim]ea c\ ar fi `n stare s\ `ndure orice ca s\ pun\ mâna pe criminal. Pendergast se strecur\ printre u[ile mari, de o]el, ca o umbr\. Abia dac\ se uit\ la O’Shaughnessy. Sergentul se puse `n mi[care `n urma lui; ie[ir\ din cl\dire [i urcar\ `n t\cere `n ma[ina care-i a[tepta. ~n mod clar, ceva `l adusese pe Pendergast `ntr-o dispozi]ie foarte sumbr\. Era, ce-i drept, un tip cu toane, dar O’Shaughnessy nu-l mai v\zuse niciodat\ atât de mohorât. ~nc\ nu [tia de ce Pendergast fusese, dintr-odat\, atât de interesat de aceast\ nou\ crim\, `ntrerupându-[i brusc cercet\rile asupra crimelor din secolul al XIX-lea. Totu[i, O’Shaughnessy sim]ea c\ nu era momentul potrivit s\-l `ntrebe. – ~l l\s\m pe domnul sergent la sec]ie, `i spuse Pendergast [oferului. Apoi m\ duci acas\. Pendergast se afund\ `n scaunul de piele. O’Shaughnessy `l privi. – Ce s-a `ntâmplat? reu[i el s\ `ntrebe. Ce ai v\zut? Pendergast se uit\ pe fereastr\. – R\ul! Fu tot ce spuse.

TREI

William Smithback Jr., `mbr\cat `n cel mai bun costum al s\u (costumul Armani, recent ridicat de la cur\]\torie), cu c\ma[\ alb\ apretat\, accesorizat\ cu o cravat\ cât se poate de protocolar\, st\tea la intersec]ia dintre Avenue of the America [i Fifty-fifth Street. Privea `n sus, m\surând din ochi masivul monolit de sticl\ [i crom ce reprezenta sediul companiei Moegen – Fairhaven. Cl\direa str\lucea `n soare `n sclipiri albastre-verzui, asemenea unei vaste `ntinderi de ap\. Undeva, `n acea gr\mad\ de sute de milioane de dolari, era prada lui. Era destul de `ncrez\tor c-avea s\-[i poat\ croi drum pân\ la Fairhaven. Se pricepea la genul \sta de lucruri. Misiunea asta era mult mai promi]\toare decât povestea cu turista g\sit\ moart\ `n Ramble, de care `i ceruse redactorul s\ se ocupe. {i-l aminti pe [eful lui, cu p\rul grizonant, cu ochii ro[ii [i bulbuca]i `n spatele lentilelor groase, cu degetul `ncovoiat ar\tând spre el, spunându-i c\ povestea asta cu femeia moart\ din Oklahoma avea s\ fac\ vâlv\. Vâlv\? Erau turi[ti care-o mierleau la tot pasul prin New York. Era regretabil, dar era ceva obi[nuit. N-avea chef s\ piard\ vremea cu asta. ~l atr\geau mult mai tare Fairhaven, muzeul [i crimele alea din secolul trecut de care Pendergast p\rea atât de interesat. Smithback avea `ntotdeauna `ncredere `n instinctele lui. Era convins c\ redactorul n-avea s\ fie dezam\git. Voia s\ arunce momeala, [i – Dumnezeule mare! – poate c\ Fairhaven avea s\ mu[te. 172

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Trase adânc aer `n piept [i travers\ strada – ar\tând degetul mijlociu unui taximetrist care trecu la doar câ]iva centimetri de el, claxonând frenetic – [i se apropie de intrarea din titan [i granit. O alt\ `ntindere de granit `l `ntâmpin\ odat\ ce p\trunse `n interiorul cl\dirii. V\zu un birou mare, la care st\teau [ase agen]i de paz\, [i, `n spatele lor, z\ri u[ile câtorva ascensoare. Smithback `naint\ non[alant c\tre agen]ii de paz\. Se sprijini de birou cu o atitudine agresiv\. – Am venit s\-l v\d pe domnul Fairhaven. Gardianul de lâng\ el c\uta ceva `ntr-un calculator. – Numele? `ntreb\ el f\r\ s\ se oboseasc\ s\ ridice privirea. – William Smithback Jr,. de la New York Times. – O clip\, morm\i gardianul ridicând receptorul. Form\ un num\r, apoi `i `ntinse telefonul lui Smithback. Se auzi o voce vioaie: – V\ pot ajuta? – Sunt William Smithback Jr., de la New York Times. Am venit s\-l v\d pe domnul Fairhaven. Era sâmb\t\, dar Smithback b\nuia c\ antreprenorul era la birou. Indivizii ca Fairhaven nu-[i luau niciodat\ liber sâmb\ta. Doar c\ sâmb\ta erau de obicei p\zi]i de un num\r mai mic de gardieni [i de secretare. – Ave]i programare? `l `ntreb\ vocea feminin\, coborând de la cincizeci de etaje mai sus. – Nu. Sunt reporterul care se ocup\ de povestea despre Enoch Leng [i despre cadavrele g\site pe [antierul de pe Catherine Street. Trebuie neap\rat s\ vorbesc cu domnul Fairhaven. E o urgen]\. – Trebuie s\ suna]i pentru programare, `i r\spunse vocea pe un ton cât se poate de sec [i de neutru. – Bine, considera]i c-am sunat. Vreau o programare pentru – Smithback se uit\ la ceas – ora zece. – Domul Fairhaven este ocupat momentan, `i r\spunse pe dat\ vocea. Smithback trase aer `n piept. A[adar, era acolo. Era timpul s\-[i lanseze atacul. Mai existau probabil `nc\ zece secretare dup\ cea cu 173

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

care st\tea acum de vorb\, dar n-ar fi fost prima dat\ când trecea de un num\r a[a de mare. – Ascult\, dac\ domnul Fairhaven e prea ocupat ca s\ stea de vorb\ cu mine, nu-mi r\mâne decât s\ men]ionez `n articolul pe care-l scriu pentru edi]ia de luni c\ a refuzat s\ fac\ vreun comentariu. – Este ocupat momentan, repet\ vocea, ca un robot. – „Nu comenteaz\.“ ~]i dai seama cum o s\-i afecteze imaginea public\. {i luni, domnul Fairhaven va dori s\ [tie cine anume l-a trimis la plimbare pe reporterul care venise s\ discute cu el. M\-n]elegi? Urm\ o t\cere lung\. Smithback trase [i mai adânc aer `n piept. Adesea, etapa asta dura destul de mult. – {tii cum e când cite[ti un articol `n ziar despre cine [tie ce tic\los [i vezi scris acolo c\ individul nu a avut nici un comentariu? Ce impresie `]i las\ chestia asta? Mai ales când e vorba despre un antreprenor imobiliar. „Nu comenteaz\.“ Câte nu pot face eu cu acest „nu comenteaz\“... Iar t\cere. Smithback se `ntreb\ dac\ nu cumva secretara `nchisese. Dar nu... se auzea un zgomot pe fir. Un fel de chicotit. – Hai c\-i bun\, r\sun\ o voce masculin\ joas\ [i pl\cut\. ~mi place, z\u. Bine spus. – Cine-i la telefon? `ntreb\ Smithback. – Ei, un tic\los de antreprenor imobiliar. – Cine? Smithback nu avea de gând s\ permit\ vreunui lacheu s\ râd\ de el. – Anthony Fairhaven. – Oh! Pre] de-o clip\, Smithback r\mase f\r\ cuvinte. Dar `[i reveni repede. – Domnule Fairhaven, e adev\rat c\... – Ce-ar fi s\ urci, ca s\ putem discuta fa]\-n fa]\, ca ni[te oameni maturi. Etajul patruzeci [i nou\. – Poftim? Smithback era `nc\ surprins de rapiditatea succesului s\u. – Am spus s\ urci. Chiar m\ `ntrebam când o s\ apari, având `n vedere c\ e[ti, `n mod evident, un reporter ambi]ios [i insistent. 174

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Biroul lui Fairhaven nu era câtu[i de pu]in a[a cum [i-l imaginase Smithback. Ce-i drept, exista o armat\ de secretare care p\zeau sanctuarul. Dar când ajunse `n biroul lui Fairhaven, nu g\si nici pe departe spa]iul vast [i sfid\tor de epatant, `mbr\cat `n crom, abanos [i picturi africane, pe care se a[teptase s\-l vad\. Era mai degrab\ simplu [i mic. Ce-i drept, erau lucr\ri de art\ pe pere]i, dar nu de mare valoare – litografii ale lui Thomas Hart Benton, `nf\]i[ând ]\rani la câmp. Al\turi de acestea era o vitrin\ de sticl\ – `ncuiat\ [i evident prev\zut\ cu alarm\ – `n care erau expuse mai multe arme de mân\, pe un fundal de catifea neagr\. Biroul de lucru era mic, f\cut din lemn de mesteac\n. Pe podea erau un covor persan uzat [i câteva scaune simple. Un perete era acoperit de rafturi `nc\rcate de c\r]i ce fuseser\ `n mod evident citite, nu doar cump\rate pentru c\ d\deau bine. Cu excep]ia vitrinei de arme, p\rea mai degrab\ biroul unui profesor decât al unui magnat imobiliar. {i totu[i, spre deosebire de toate birourile de profesori `n care intrase vreodat\ Smithback, locul fusese meticulos cur\]at. Fiecare suprafa]\ str\lucea ca oglinda. Pân\ [i c\r]ile p\reau s\ fi fost lustruite. Se sim]ea un miros vag de detergen]i, un iz u[or chimic, `ns\ nu nepl\cut. – Te rog, ia loc! spuse Fairhaven, ar\tând cu mâna spre unul dintre scaunele simple. Dore[ti ceva? Cafea? Ap\? Un suc? Whisky? ad\ug\ cu un zâmbet [iret. – Nimic, mul]umesc, spuse Smithback luând loc. Sim]i fiorii care ap\reau `naintea unui interviu important. Fairhaven era `n mod clar chibzuit, dar tot bogat [i r\sf\]at r\mânea; f\r\ `ndoial\ c\ nu poseda acea iste]ime subtil\ pe care numai strada ]i-o poate da. Smithback intervievase – [i mâncase cu fulgi cu tot – zeci de al]ii ca el. Nu era un adversar pe m\sur\. Fairhaven deschise un frigider [i scoase o sticl\ mic\ de ap\ mineral\. ~[i turn\ un pahar, apoi se a[ez\ nu la birou, ci pe un scaun lâng\ Smithback. ~ncruci[\ picioarele [i zâmbi. Sticla de ap\ str\lucea `n razele de soare ce p\trundeau pe fereastr\. Smithback privi dincolo de b\rbatul din fa]a lui. Priveli[tea `]i t\ia r\suflarea. 175

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~[i `ntoarse aten]ia din nou asupra lui Fairhaven. P\r negru [i ondulat, frunte `nalt\, siluet\ atletic\, mi[c\ri u[oare, privire sardonic\. S\ fi avut treizeci, treizeci [i cinci de ani. ~[i not\ primele impresii. – Ei bine, spuse Fairhaven cu un zâmbet u[or ironic, tic\losul antreprenor imobiliar e gata s\-]i r\spund\ la `ntreb\ri. – ~mi permite]i s\ `nregistrez conversa]ia? – Nici nu m\ a[tept la altceva. Smithback scoase un reportofon din buzunar. Bine`n]eles c\ p\rea fermec\tor. Cei ca el erau mae[tri `n arta fermec\rii [i a manipul\rii. Dar el unul nu se l\sa p\c\lit. Nu trebuia decât s\-[i aminteasc\ pe cine avea `n fa]\: un om de afaceri f\r\ inim\, ahtiat dup\ bani, `n stare s\-[i vând propria mam\ dac\ asta i-ar fi adus vreun profit. – De ce a]i distrus situl de pe Catherine Street? `ncepu Smithback. Fairhaven d\du u[or din cap. – Proiectul era `n `ntârziere. Am `ncercat s\ gr\bim excav\rile. M-ar fi costat patruzeci de mii de dolari pe zi. {i arheologia nu e domeniul meu. – Exist\ arheologi care sus]in c\ a]i distrus unul dintre cele mai importante situri descoperite `n Manhattan `n ultimii dou\zeci [i cinci de ani. Fairhaven ridic\ privirea. – Serios? Ce arheologi? – Societatea American\ de Arheologie, de exemplu. Un zâmbet cinic ap\ru pe chipul lui Fairhaven. – Ah, `n]eleg. Ei, sigur c\ dumnealor se `mpotrivesc. Dac\ ar fi dup\ ei, nimeni n-ar mai `ntoarce o lopat\ de p\mânt `n America f\r\ s\ aib\ al\turi un arheolog `narmat cu grebl\, f\ra[ [i periu]\. – Revenind la sit... – Domnule Smithback, tot ce-am f\cut eu a fost perfect legal. Când am descoperit r\m\[i]ele, am oprit personal toate lucr\rile. Am examinat personal situl. Am chemat exper]i `n domeniu care au fotografiat totul. Am `nl\turat r\m\[i]ele cu mare grij\, le-am trimis la examinare, apoi am `ngropat cre[tine[te cadavrele, totul pe cheltuiala mea. Nu am reluat lucr\rile decât atunci când am avut autoriza]ia prim\riei. Ce ai fi vrut s\ fac mai mult? 176

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback sim]i o u[oar\ strângere de inim\. Lucrurile nu mergeau pe f\ga[ul pe care-l anticipase. ~l l\sa pe Fairhaven s\ controleze discu]ia; asta era problema. – Spune]i c\ a]i `ngropat r\m\[i]ele. De ce? Nu cumva `ncerca]i s\ ascunde]i ceva? La aceste cuvinte, Fairhaven râse de-a dreptul, l\sându-se pe sp\tarul scaunului, dezvelindu-[i dantura perfect\. – E[ti atât de suspicios! Mi-e un pic ru[ine s\ m\rturisesc c\ sunt un om cu oarecare credin]e religioase. Ace[ti bie]i oameni fuseser\ omorâ]i `ntr-un mod oribil. Am vrut s\ aib\ parte de o `nmormântare decent\, cu slujb\ religioas\, `n lini[te [i pace, departe de tot circul pe care-l provoac\ media. Asta am f\cut – i-am `ngropat, `mpreun\ cu pu]inul care le r\m\sese, `ntr-un cimitir adev\rat. Nu voiam ca oasele lor s\ ajung\ aruncate prin cine [tie ce sertar de muzeu. A[a c\ am achizi]ionat un spa]iu frumos `n cimitirul Por]ile Raiului din Valhalla, New York. Sunt sigur c\ administratorul cimitirului `]i va ar\ta bucuros locul. R\m\[i]ele erau responsabilitatea mea [i, sincer, am sim]it c\ trebuie s\ fac ceva pentru bie]ii oameni. Ora[ul nu [i-i dorea `n nici un caz. – Da, da... f\cu Smithback, c\zut pe gânduri. Ar fi fost un articol dr\gu], povestea asta cu `nmormântarea lini[tit\ sub coroana ulmilor... Apoi `ns\ se `ncrunt\. Ce era cu el? Se l\sa dus de nas? O lu\ pe o nou\ pist\. – Registrele arat\ c\ sunte]i principalul finan]ator al campaniei pentru realegerea primarului ora[ului. Ave]i ceva probleme la o construc]ie [i el v\ sare-n ajutor. Coinciden]\? Fairhaven se l\s\ pe sp\tarul scaunului. – Nu mai face atâta pe ne[tiutorul [ocat! {tii foarte bine cum merg lucrurile `n ora[ul \sta. Când sponsorizez campania domnului primar, nu fac decât s\-mi exercit drepturile constitu]ionale. Nu a[tept nici un fel de tratament preferen]ial, [i `n nici un caz nu cer a[a ceva. – Dar dac\-l primi]i, cu atât mai bine. 177

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Fairhaven zâmbi larg, cinic, `ns\ nu spuse nimic. Smithback sim]i o nou\ strângere de inim\. Individul \sta era foarte atent la tot ceea ce spunea. Problema era c\ nu putea `nregistra un rânjet cinic. Se ridic\ [i se `ndrept\ cu un aer pe care-l spera non[alant [i `ncrez\tor spre picturile de pe perete, cu mâinile la spate, studiindu-le atent, `ncercând s\ cl\deasc\ o nou\ strategie. Apoi trecu la vitrina de sticl\. ~n\untru, armele lustruite str\luceau ca ni[te bijuterii. – Interesant\ alegere de decor, spuse el ar\tând spre vitrin\. – Colec]ionez arme rare. ~mi permit. Cea spre care ar\]i `n acest moment, de exemplu, este un Luger de calibru 4,5. Singurul fabricat vreodat\. Mai am [i o colec]ie de roadstere Mercedes-Benz. Dar pentru acestea `mi trebuie un spa]iu mai mare de expunere, a[a c\ le ]in la mine acas\, `n Sag Harbor. Fairhaven `l privea mai departe cu acela[i zâmbet cinic. To]i colec]ion\m câte ceva, domnule Smithback. Dumneata ce pasiune ai? Monografii [i bro[uri de muzeu, poate? Luate pentru studiu, f\r\ a mai fi returnate. Din neaten]ie, desigur. Smithback `i arunc\ o privire t\ioas\. Pusese s\-i fie scotocit apartamentul? Dar nu: Fairhaven f\cea doar specula]ii, `ncercând s\ vad\ ce poate ob]ine. Se `ntoarse lâng\ scaun. – Domnule Fairhaven... Fairhaven `l `ntrerupse. Tonul `i devenise dintr-odat\ rece [i neprietenos. – Ascult\, Smithback, [tiu c\-]i exerci]i dreptul constitu]ional `ncercând s\ m\-nfunzi pe mine. Un magnat imobiliar este `ntotdeauna o ]int\ u[oar\. {i dumitale `]i plac ]intele u[oare. Fiindc\ dumneata [i cei de teapa dumitale sunte]i f\cu]i to]i din acela[i aluat. Crede]i cu to]ii c\ face]i ceva important. Dar ziarul de azi ajunge s\ adune g\ina]ul de mâine. E efemer. Ce faci tu, privit `n ansamblu, este infructuos. Infructuos? Ce dracu’ mai `nsemna [i asta? Nu conta: `n mod clar, era o insult\. ~ncepuse s\-l enerveze pe Fairhaven. {i asta era bine – nu? – Domnule Fairhaven, am motive s\ cred c\ a]i f\cut presiuni asupra muzeului s\ opreasc\ aceast\ investiga]ie. – ~mi pare r\u, ce investiga]ie? 178

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Cea `n leg\tur\ cu Enoch Leng [i cu crimele din secolul al XIX-lea. – Investiga]ia aia? De ce mi-ar p\sa mie `n vreun fel de ea? Nu mi-am `ntrerupt proiectul, [i, sincer, asta e tot ce m\ interesa. Acum, n-au decât s\ investigheze pân\ se-nvine]esc la fa]\, dac\ vor. {i-mi place mult expresia asta a voastr\, a jurnali[tilor: „am motive s\ cred“. Ceea ce-nseamn\ de fapt e: „Vreau s\ cred, dar n-am nici cea mai mic\ dovad\“. Z\u a[a, parc\ a]i absolvit cu to]ii acela[i curs: „Cum s\ te faci de tot râsul `n vreme ce pretinzi c\ urm\re[ti un subiect“. Fairhaven `[i `ng\dui un râset cinic. Smithback r\m\sese locului, ascultându-l. ~ncerc\ din nou s\-[i spun\ c\ `ncepuse s\-l enerveze pe Fairhaven. Vorbi `n sfâr[it, p\strându-[i vocea cât mai calm\ cu putin]\. – Spune]i-mi, domnule Fairhaven, de ce v\ intereseaz\ atât de mult Muzeul de Istorie Natural\? – Se `ntâmpl\ s\ iubesc acest muzeu. E muzeul meu preferat, din `ntreaga lume. Am crescut practic `n el, uitându-m\ la dinozauri, la meteori]i, la nestemate. Am avut o bon\ care m\ ducea mereu acolo. Se giugiulea cu iubitul ei `n spatele elefan]ilor [i m\ l\sa s\ m\ plimb de unul singur. Dar, desigur, asta nu te intereseaz\ pe dumneata, fiindc\ nu se potrive[te cu imaginea de antreprenor lacom pe care mi-ai creat-o. Crede-m\, Smithback, ]i-am ghicit jocul. – Domnule Fairhaven... Fairhaven rânji. – Vrei s\-]i fac o m\rturisire? Aceste cuvinte `l oprir\ momentan pe Smithback. Fairhaven cobor` vocea, vorbind aproape `n [oapt\: – Am comis dou\ crime de neiertat. Smithback `ncerc\ s\-[i p\streze atitudinea de om st\pân pe el pe care `l exersase pentru astfel de momente. {tia c\ e un fel de truc, o glum\. – Crimele mele sunt acestea. E[ti gata? Smithback se uit\ s\ vad\ dac\ aparatul mai `nregistra. – Sunt bogat [i sunt antreprenor. Dou\ p\cate de neiertat. Mea culpa. 179

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~n ciuda anilor de experien]\ jurnalistic\, asta chiar `l scoase pe Smithback din s\rite. Pierduse interviul. Ba chiar putea spune c\ era mort [i `ngropat. Individul era un netrebnic, `ns\ era extrem de priceput când venea vorba despre rela]iile cu presa. Smithback nu scosese nimic de la el pân\ acum [i [tia c\ nici nu avea s\ scoat\. F\cu totu[i o ultim\ `ncercare. – Tot nu mi-a]i explicat `nc\... Fairhaven se ridic\ `n picioare. – Smithback, dac\ ]i-ai da seama cât de previzibile sunt `ntreb\rile tale, cât de plictisitor [i cât de mediocru e[ti ca reporter [i, iart\-m\ c\-]i spun, ca fiin]\ uman\, ai fi `ngrozit. – A[ vrea o explica]ie... ~ns\ Fairhaven ap\sa deja butonul interfonului. Vocea lui acoperi restul `ntreb\rii lui Smithback. – Domni[oar\ Gallagher, ai te rog amabilitatea de a-l conduce pe domnul Smithback afar\. – Da, domnule Fairhaven. – E cam brusc\... – Domnule Smithback, sunt obosit. Am acceptat s\ te v\d fiindc\ nu voiam s\ citesc `n ziar c\ am refuzat orice comentariu. {i recunosc c\ eram curios s\ te `ntâlnesc, s\ v\d dac\ e[ti `n vreun fel altfel decât ceilal]i. Acum, c\ mi-am satisf\cut aceast\ curiozitate, nu v\d nici un motiv pentru a mai continua conversa]ia. Secretara st\tea `n u[\, ]eap\n\ [i nemi[cat\. – Domnule Smithback? Pe aici, v\ rog. ~n drum spre ie[ire, Smithback se opri `n biroul ultimei secretare. ~n ciuda eforturilor de a se controla, tremura tot de indignare. Fairhaven ]inea de ani de zile la distan]\ o pres\ ostil\. Era normal c\ ajunsese s\ se priceap\ atât de bine la asta. Nu era pentru prima dat\ când Smithback trebuise s\ fac\ fa]\ unui interviu dificil, `ns\. Acesta reu[ise s\-l enerveze. Auzi, s\-i spun\ c\ era plictisitor, mediocru, efemer, infructuos (trebuia s\ caute cuvântul \sta `n dic]ionar). Cine se credea? Fairhaven era mult prea alunecos ca s\-l prind\ cu ceva. Dar asta era de a[teptat. Mai erau [i alte metode de a afla detalii despre 180

VITRINA DE CURIOZIT|}I

oameni. Oamenii puternici aveau du[mani. Du[mani care de-abia a[teptau s\ vorbeasc\. Uneori, ace[ti du[mani lucrau chiar pentru ei, sub nasul lor. Se uit\ la secretar\. Era tân\r\, dulcic\ [i p\rea mai abordabil\ decât cotoroan]ele din birourile interioare. – Lucrezi `n fiecare sâmb\t\? o `ntreb\, zâmbindu-i non[alant. – Aproape, `i r\spunse ea, ridicând privirea din computer. Era dr\gu]\, cu p\r ro[u str\lucitor [i cu câ]iva pistrui. ~i amintea de Nora, [i Smithback sim]i o strângere de inim\. – Te cam munce[te, nu? – Domnul Fairhaven? Ba bine c\ nu! – Probabil c\ te pune s\ vii la birou [i duminica. – Oh, nu! zise fata. Domnul Fairhaven nu lucreaz\ niciodat\ duminica. Merge la biseric\. Smithback lu\ o mim\ de pref\cut\ surpriz\. – La biseric\? E catolic? – Protestant. – Pun pariu c\-i dificil s\ lucrezi cu el. – Nu, e unul dintre cei mai buni [efi pe care i-am avut. Pare s\-i pese sincer de oamenii simpli. – N-a[ fi crezut! zise Smithback, f\cându-i cu ochiul [i retr\gându-se spre u[\. „Probabil c\ le-o trage [i ei [i celorlalte «feti]e simple» de pe-aici“, `[i zise. Odat\ ie[it `n strad\, Smithback d\du pe gur\ un lung [ir de cuvinte deloc cre[tine[ti. O s\ sape `n trecutul individului \stuia pân\ o s\-i afle cele mai mici detalii, pân\ la numele ursule]ului din copil\rie. N-avea cum s\ ajung\ ditamai dezvoltatorul `n New York f\r\ s\-[i p\teze cu ceva mâinile. Sigur era ceva murdar `n trecutul lui, [i Smithback `[i jur\ s\ g\seasc\ acest „ceva“. Da, trebuia s\ fie ceva murdar. Cu siguran]\, trebuia s\ fie.

PATRU

Mandy Eklund urc\ sc\rile murdare ale sta]iei de metrou [i ie[i `n First Street, o lu\ spre nord, pe Avenue A [i se `ndrept\ apoi spre Tompkins Square Park. ~n fa]a ei, copacii anemici ai parcului se profilau pe cerul mânjit vag cu pata purpurie a zorilor. Steaua dimine]ii, aflat\ jos, la orizont, `ncepea s\ p\leasc\. Mandy `[i strânse pardesiul `n jurul umerilor `ntr-o zadarnic\ `ncercare de a ]ine la distan]\ r\coarea dimine]ii. Se sim]ea u[or ame]it\, [i picioarele o dureau la fiecare pas. Fusese totu[i o noapte fantastic\ la Club Pissoir: muzic\, b\utur\ gratis, dans... Toat\ lumea de la Ford fusese acolo, [i ni[te fotografi [i reporteri de la Mademoiselle [i Cosmo – toate numele importante din lumea modei. ~ncepuse, cuadev\rat, s\ urce pe scara succesului. ~nc\ nu-i venea s\ cread\. Cu numai [ase luni `n urm\, `nc\ mai lucra la Rodney’s, `n Bismarck, f\când machiaje pe gratis. Apoi, s-a `ntâmplat ca persoana potrivit\ s\ treac\ pe la salonul lor. {i acum, era `n comisia de testare a agen]iei Ford. Eileen Ford `n persoan\ o luase sub aripa ei. Totul se `ntâmpla mai repede decât visase vreodat\ c\ era posibil. Taic\-s\u o suna aproape `n fiecare zi de la ferm\. Era caraghios, dr\g\la[ chiar, cu grijile pe care [i le tot f\cea de când ea venise s\ locuiasc\ `n New York. Credea c\ ora[ul \sta era un adev\rat cuib al p\catelor. Ar fi f\cut o criz\ dac\ ar fi [tiut c\ st\tuse la petrecere pân\ `n zori. ~nc\ mai visa s-o vad\ la facultate. {i poate c\ avea chiar s\ urmeze una, la un moment dat. Acum `ns\ avea optsprezece ani [i se distra cum nu se putea mai bine. Zâmbi afectuos amintindu-[i de 182

VITRINA DE CURIOZIT|}I

b\trânul [i conservatorul ei tat\, `n vechiul s\u John Deere1, care `[i f\cea atâtea griji pentru ea! De data asta, avea s\-l sune ea pe el. S\-i fac\ o surpriz\. Coti pe Seventh Street, trecu pe lâng\ parcul `ntunecat, privind atent\ `n jur, s\ nu dea peste vreun vagabond. New Yorkul era mult mai sigur acum, dar nu strica s\ fie prudent\. C\ut\ prin po[et\ [i-[i strânse, cu un reconfortant sentiment de siguran]\, degetele `n jurul tubului de spray paralizant pe care-l ]inea prins de lan]ul cheilor. Câ]iva am\râ]i f\r\ ad\post dormeau pe ni[te cartoane [i un b\rbat `ntr-un costum reiat plin de g\uri st\tea pe o banc\, bând dintr-o sticl\ [i dând din cap. O briz\ u[oar\ mângâie ramurile sicomorilor, f\când frunzele s\ fo[neasc\. Abia `ncepeau s\ prind\ o nuan]\ g\lbuie. Din nou, `[i dori ca apartamentul ei s\ nu fi fost atât de departe de sta]ia de metrou. Nu-[i permitea s\ ia taxiul – nu `nc\, cel pu]in – [i nu era prea pl\cut s\ mearg\ pe jos o distan]\ de nou\ blocuri, pe timp de noapte. La `nceput, i se p\ruse un cartier pl\cut, dar acum aspectul ne`ngrijit o deranja. Lumea bun\ `ncepuse s\ vin\, dar nu destul de repede. C\su]ele mici [i `nghesuite [i cl\dirile vechi, murdare [i cu tencuiala c\zut\ erau deprimante. Ar fi fost mai bine `n Flatiron sau poate chiar `n Yorkville. Multe fotomodele de la Ford, cele care reu[iser\, locuiau acolo. L\s\ parcul `n urm\ [i o lu\ pe Avenue C. Cl\diri cenu[ii [i t\cute se ridicau pe ambele p\r]i, [i vântul `mpr\[tia cu un zgomot sec gunoaiele pe strada pustie. Dinspre u[ile `ntunecate se sim]ea miros vag de urin\. Nimeni nu cur\]a mizeria l\sat\ de câini, [i trebuia s\ se strecoare cu grij\ printre movili]ele de rahat. Partea asta a drumului era cu siguran]\ cea mai urât\. V\zu `n fa]\ o siluet\ apropiindu-se pe trotuar. ~n]epeni, s\ gândi s\ traverseze, apoi r\sufl\ u[urat\: era doar un b\trân care `nainta cu greu, ajutându-se de-un baston. Când se apropie, observ\ c\ purta o p\l\rie ciudat\, rotund\, de mod\ veche. }inea capul plecat, [i Mandy `i vedea marginea neted\ [i borurile ]epene [i negre. Nu-[i amintea s\ mai fi v\zut o astfel de p\l\rie decât `n filmele cu Charlie Chaplin. B\trânul p\rea foarte demodat [i `nainta cu mare b\gare de seam\. 1

Marc\ american\ de tractoare (n.tr.) 183

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Mandy se `ntreb\ ce c\uta pe strad\ la acea or\. Probabil c\ avea insomnii. Auzise c\ b\trânii sufereau adesea de a[a ceva. Se trezeau la patru diminea]a [i nu mai puteau s\ adoarm\. Se `ntreb\ dac\ [i tat\l ei avea insomnii. Erau aproape unul lâng\ altul acum. B\trânul p\ru s\-i remarce dintr-odat\ prezen]a. ~[i ridic\ ochii [i duse mâna la p\l\rie. Ce chestie! ~[i scotea p\l\ria-n fa]a ei! P\l\ria se ridic\, bra]ul ascunzând toat\ fa]a b\trânului, cu excep]ia ochilor. Erau fantastic de aprin[i [i de reci [i p\reau s-o priveasc\ foarte fix. „De la insomnie“, `[i zise Mandy – `n ciuda orei matinale, b\trânelul \sta nu p\rea deloc somnoros. – Bun\ diminea]a, domni[oar\! se auzi o voce spart\, de om `n vârst\. – Bun\ diminea]a, r\spunse ea, `ncercând s\ nu se-arate surprins\. Nimeni nu spunea vreodat\ ceva pe strad\. Nu `n New York. B\trânelul \sta era `ncânt\tor! Când trecu pe lâng\ el, sim]i dintr-odat\ ceva `nf\[urându-i-se `n jurul gâtului cu o vitez\ `ngrozitoare. Se zb\tu [i `ncerc\ s\ ]ipe, `ns\ `[i sim]i numaidecât fa]a acoperit\ de o cârp\ umed\, care emana un oribil miros dulceag, de substan]\ chimic\. Instinctiv, `ncerc\ s\-[i ]in\ respira]ia. C\ut\ prin geant\ [i scoase spray-ul paralizant, `ns\ o lovitur\ cumplit\ o trânti la p\mânt. Se zb\tu [i se r\suci, gemând de durere [i de groaz\, sim]indu-se de parc\ `i luaser\ foc pl\mânii. Trase aer `n piept, apoi lumea `ncepu s\ se `nvârt\, [i fu `nv\luit\ `n `ntuneric.

CINCI

~n dezordonatul s\u birou de la etajul cinci al cl\dirii ziarului The Times, Smithback examina, deloc satisf\cut, lista pe care o scrisese `n agend\. ~n capul listei, cuvintele „angaja]ii Fairhaven“ fuseser\ t\iate cu o linie. Nu reu[ise s\ mai intre [i a doua oar\ `n sediul Moegen – Fairhaven – Fairhaven avusese grij\ de asta. De asemenea, t\iase [i rubrica „vecini“: fusese dat afar\ din cl\direa de apartamente a lui Fairhaven, de[i `[i pusese la b\taie cele mai bune scheme [i strategii. Luase la puricat [i trecutul magnatului imobiliar, discutase cu fo[tii s\i asocia]i – `ns\ ace[tia fie `l ridicaser\ `n sl\vi, fie refuzaser\ s\ comenteze. Apoi, cercetase actele de caritate ale lui Fairhaven. Muzeul de Istorie Natural\ din New York era o pist\ moart\ – nimeni dintre cei care-l cuno[teau pe Fairhaven nu voia s\ discute despre el, din motive evidente –, `ns\ avusese mai mult succes cu un alt proiect al acestuia, Clinica pentru Copii Micul Arthur. Dac\ „succes“ era cuvântul potrivit. Clinica era un mic spital de cercetare unde erau ]inu]i sub tratament copiii „abandona]i“, cei suferinzi de boli foarte grave pentru care marile companii de medicamente nu aveau nici un interes s\-[i bat\ capul s\ g\seasc\ vreun tratament. Smithback reu[ise s\ intre acolo folosindu-se de pozi]ia lui de reporter la New York Times [i pretinzând c\ era interesat de activitatea spitalului, f\r\ a trezi astfel nici un fel de b\nuieli. Ba chiar `i oferiser\ [i un fel de tur neoficial. ~n cele din urm\ `ns\, nici din asta nu se alesese cu mare lucru. Doctorii, asistentele, p\rin]ii, chiar [i copiii `l ridicau `n sl\vi 185

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

pe Fairhaven. S\ ]i se fac\ r\u [i alta nu! Curcani de Ziua Recuno[tin]ei, prime de Cr\ciun, juc\rii [i c\r]i pentru copii, excursii pe Yankee Statium. Fairhaven participase chiar [i la câteva `nmormânt\ri, ceea ce trebuie s\ fi fost greu. „{i totu[i, `[i spuse Smithback moroc\nos, toate astea nu dovedesc decât c\ Fairhaven [tie cum s\-[i cultive imaginea public\.“ Individul era de mult timp un adev\rat profesionist `n ceea ce privea rela]iile publice. Smithback nu g\sise nimic. Nimic. Asta-i aduse aminte: se `ntoarse, lu\ un dic]ionar ponosit de pe un raft din apropiere [i d\du repede paginile pân\ ajunse la litera „i“. Infructuos: lipsit de consecin]e utile, zadarnic. Smithback puse dic]ionarul la loc. Se impuneau ni[te s\p\turi mai adânci. Trebuia s\ cerceteze perioada dinainte ca Fairhaven s\ fi `nv\]at s\-[i organizeze `n mod atât de profesionist via]a, vremea când era `nc\ un mucos de liceu, plin de co[uri. Carevas\zic\, Fairhaven `l considera un simplu reporter de duzin\, cu o activitate infructuoas\? Ei, las\! O s\-i piar\ piuitul când o s\ deschid\ ziarul de luni. Nu avu nevoie decât de zece minute pe internet pentru a g\si ceva. {coala Public\ 1984 de pe Amsterdam Avenue `[i s\rb\torise recent aniversarea. Creaser\ `n acest scop o pagin\ web `n care reproduseser\ albumele de promo]ie ale tuturor genera]iilor absolvente. Fairhaven nu se dusese la reuniune, [i era posibil s\ nici nu fi [tiut de existen]a paginii de pe web – `ns\ toate informa]iile despre el, din vremea liceului, erau puse pe site, unde oricine le putea vedea: fotografii, porecle, cluburi, hobby-uri, totul. {i iat\-l: un pu[ti bun la toate, distingându-se printre ceilal]i, zâmbind dintr-o fotografie `nce]o[at\ f\cut\ la sfâr[itul clasei a dou\sprezecea. Purta un pulover [i c\ma[\ `n carouri – portretul tipic al pu[tiului de bani gata, de la ora[. Taic\-s\u lucrase `n domeniul imobiliar, maic\-sa fusese casnic\. Smithback afl\ repede tot felul de lucruri: Fairhaven fusese c\pitanul echipei de `not; era n\scut `n zodia gemenilor; fusese pre[edintele clubului de dezbateri; forma]ia rock preferat\ era The Eagles; cânta prost la chitar\; voise s\ se fac\ doctor; 186

VITRINA DE CURIOZIT|}I

culoarea preferat\ era ro[u burgundia; fusese votat „cel mai probabil s\ ajung\ milionar“. ~n timp ce naviga pe site, Smithback sim]i aceea[i senza]ie de dezn\dejde. Tot ce g\sise era inimaginabil de plictisitor. Un detaliu `ns\ `i atrase aten]ia. To]i elevii primiser\ câte o porecl\; a lui Fairhaven era „Spintec\torul“. Ar fi fost interesant dac\ s-ar fi dovedit c\ porecla ascundea o pl\cere ascuns\ de a tortura animalele. Nu era mult, dar era totu[i ceva. {i terminase liceul cu doar [aisprezece ani `n urm\. Cu siguran]\, trebuiau s\ fi fost mul]i care-[i mai aminteau de el. Dac\ exista pân\ [i cel mai mic detaliu picant, Smithback era hot\rât s\-l g\seasc\. Avea s\ vad\ el, nemernicul, s\pt\mâna viitoare, când avea s\ citeasc\ ziarul, cât de repede avea s\-i dispar\ de pe fa]\ rânjetul \la `ngâmfat! {coala Public\ 1984. Din fericire, nu era prea departe. Ajungea repede acolo cu taxiul. Smithback se `ntoarse cu spatele la computer, se ridic\ [i `ntinse mâna dup\ hain\. {coala era situat\ pe o strad\ cu mult\ verdea]\ din Upper West Side, `ntre Amsterdam [i Columb, nu departe de muzeu – o cl\dire lung\, de c\r\mid\ galben\, `mprejmuit\ de un gard din fier forjat. Pentru o [coal\ din New York, era destul de dr\gu]\. Smithback se `ndrept\ spre u[a din fa]\, o g\si `ncuiat\ – din motive de siguran]\, desigur –, [i ap\s\ butonul de la videointerfon. ~i r\spunse un poli]ist. Smithback `i ar\t\ legitima]ia de pres\, [i poli]istul `i deschise. ~l uimi mirosul locului: mirosea la fel ca vechiul s\u liceu, stârnindu-i amintiri de mult uitate. {i aceea[i vopsea gri [obolan acoperea zidurile de beton. „Probabil c\ to]i directorii de licee au luat lec]ii din acela[i manual“, `[i spuse Smithback `n vreme ce poli]istul `l escorta prin detectorul de metale, apoi `n cabinetul directorului. Directorul `l trimise la domni[oara Kite. Smithback o g\si pe aceasta la birou, dând note pentru activitatea elevilor la ore. Era o femeie pl\cut\, cu p\rul c\runt, [i, când men]ion\ numele lui Fairhaven, Smithback fu fericit s\ vad\ un zâmbet `nflorind pe chipul femeii, semn c\ `[i amintea de el. – Oh, da! zise ea. 187

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Avea o voce blând\, dar cu un accent sigur [i hot\rât care-i d\dea clar de `n]eles lui Smithback c\ nu avea `n fa]\ o bunicu]\ pe care s-o poat\ `nvârti dup\ bunul lui plac. – Mi-l amintesc bine pe Tony Fairhaven, fiindc\ a fost `n prima mea genera]ie de clasa a dou\sprezecea [i a fost unul dintre cei mai buni elevi ai no[tri. A ie[it al doilea la National Merit Scholar1. Smithback d\du cu gravitate din cap [i-[i not\ câteva idei. Nu voia s\ `nregistreze conversa]ia – era o metod\ sigur\ de-a face oamenii s\ tac\. – Povesti]i-mi despre el. A[a, neoficial. Cum era? – Era un b\iat foarte iste]. {i foarte popular. Cred c\ era c\pitanul echipei de `not. Un elev sârguincios, bun la toate. Muncea foarte mult. – A f\cut vreodat\ vreo prostie? – Sigur c\ da! To]i fac prostii. Smithback `ncerc\ s\ adopte un ton neutru. – Z\u? – Avea obiceiul de a veni cu chitara la [coal\. Cânta pe coridoare. Ceea ce, desigur, era `mpotriva regulamentului. Cânta foarte prost, [i singurul scop era s\-i fac\ pe ceilal]i s\ râd\. Se gândi o clip\. ~ntr-o zi, a blocat `ntregul coridor. – Blocaj pe coridor, `[i not\ Smithback [i a[tept\. Apoi? – I-am confiscat chitara, [i asta a fost tot. I-am dat-o `napoi când a terminat [coala. Smithback d\du din cap, cu un zâmbet politicos `nghe]at pe fa]\. – I-a]i cunoscut p\rin]ii? – Taic\-s\u era antreprenor imobiliar, de[i, desigur, Tony a fost cel care a avut cu adev\rat succes `n domeniu. Pe maic\-sa nu mi-o amintesc. – Fra]i? Surori? – La acea vreme, era singur la p\rin]i. Desigur, a existat tragedia din familie... F\r\ s\ vrea, Fairhaven se aplec\ `n fa]\. – Tragedie? 1

Distinc]ie american\ acordat\ celui mai bun elev la nivel na]ional (n.tr.) 188

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Fratele lui mai mare, Arthur, a murit. Din cauza unei boli foarte rare. Smithback f\cu numaidecât leg\tura. – I se spunea cumva Micul Arthur? – Da, a[a cred. Tat\l lor era Marele Arthur. A fost o lovitur\ grea pentru Tony. – Când s-a `ntâmplat? – Când Tony era `n clasa `n zecea. – Spune]i c\ era fratele lui mai mare? ~nv\]a tot aici? – Nu. Era `n spital de ani de zile. Suferea de o boal\ extrem de rar\, care provoca desfigura]ii. – Ce boal\? – Sincer, nu [tiu. – Când spune]i c\ a fost o lovitur\ grea pentru Fairhaven, la ce v\ referi]i, mai exact? – S-a retras `n el, a devenit antisocial. Dar [i-a revenit `n cele din urm\. – Da, da. A[a deci... Smithback `[i privi noti]ele. S\ vedem... A avut vreodat\ probleme cu alcoolul, drogurile, delincven]a...? Smithback `ncerca s\ men]in\ un ton non[alant. – Nu. Nu, exact pe dos, veni numaidecât r\spunsul; expresia de pe chipul profesoarei se `ntunecase. Spune-mi, domnule Smithback, mai exact de ce te intereseaz\ acest subiect? Smithback adopt\ cea mai nevinovat\ min\ de care fu `n stare. – Vreau s\ scriu un articol biografic despre domnul Fairhaven. M\ `n]elege]i, vrem s\ cre\m o imagine complet\, cu p\r]ile bune, dar [i cu cele rele. Nu umblu dup\ ceva anume. „Vezi s\ nu!“ – ~n]eleg. Ei bine, Tony Fairhaven a fost un b\iat bun, [i avea opinii puternice contra drogurilor, contra alcoolului, chiar [i `mpotriva fumatului. ~mi amintesc c\ nici m\car cafea nu bea. Ezit\. Nu [tiu ce s\ spun. Poate c\ singurul lucru ciudat la el era `nsu[i faptul c\ era un b\iat dac\ vre]i prea bun. {i uneori era greu s\-]i dai seama la ce se gândea. Era `nchis `n el. Smithback mai not\, de form\, câteva cuvinte. 189

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Avea vreun interes deosebit? – Vorbea foarte des despre cum se câ[tig\ banii. Muncea mult dup\ ore, [i, drept urmare, avea mereu mul]i bani de cheltuial\. Nu cred c\ este ceva din toate astea surprinz\tor, având `n vedere ce a ajuns s\ realizeze. Citesc din când `n când articole despre el [i aflu cum [i-a mai impus cutare sau cutare proiect imobiliar, `n ciuda protestelor celorlal]i reziden]i din cartier. {i, desigur, am citit [i articolul dumitale despre descoperirile din Catherine Street. Nimic surprinz\tor. B\iatul a devenit b\rbat, atâta tot. Smithback era uluit: femeia nu-i d\duse `n nici un fel de `n]eles c\ ar fi [tiut cine era, dar\mite c\ i-ar fi citit articolul. – Apropo, articolul dumitale mi s-a p\rut foarte interesant. {i `ngrijor\tor. Smithback sim]i un val de bucurie. – Mul]umesc. – Presupun c\ acesta e motivul pentru care e[ti interesat de Tony. Ei bine, a fost ceva tipic pentru el s\ se gr\beasc\ [i s\ distrug\ situl. ~ntotdeauna [i-a vizualizat foarte bine scopurile. ~nc\ de mic era ner\bd\tor s\ ajung\ la sfâr[it, s\ termine, s\ reu[easc\. Presupun c\ tocmai din acest motiv are atâta succes `n cariera de dezvoltator imobiliar. {i poate fi sarcastic [i ner\bd\tor cu cei pe care `i consider\ inferiori. „Mie-mi spui?“ `[i zise Smithback. – Dar du[mani? Avea vreunul? – Stai s\ m\ gândesc... Nu-mi aduc aminte. Era genul de tân\r care nu ac]iona niciodat\ din impuls, `[i cânt\rea `ntotdeauna orice gest. De[i mi se pare c\ a fost la un moment dat ceva legat de-o fat\. S-a luat la har]\ cu cineva [i a fost suspendat toat\ dup\-amiaza. Totu[i, nu s-au lovit. – {i b\iatul? – B\iatul era Joel Amberson. – Ce s-a `ntâmplat cu Joel Amberson? – P\i, nimic. Smithback d\du din cap [i `[i `ncruci[\ picioarele. Nu ajungea nic\ieri. Era timpul s\ lanseze atacul. 190

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Avea vreo porecl\? {ti]i c\ to]i copiii au câte-o porecl\ `n liceu. – Nu-mi amintesc s\ i se fi spus `n vreun fel. – M-am uitat `n albumul promo]iei de pe site-ul liceului. Profesoara zâmbi. – L-am `nceput acum câ]iva ani. Se pare c\ e foarte popular. – F\r\ `ndoial\. ~n album `ns\, avea o porecl\. – Serios? Care anume? – Spintec\torul. Femeia se `ncrunt\, apoi, dintr-odat\, se lumin\ la fa]\. – Ah, da! Asta! Smithback se aplec\ spre ea. – Asta? Profesoara râse u[or. – Trebuia s\ disece broa[te `n orele de biologie. – {i? – Tony era cam sensibil. A `ncercat [i-a tot `ncercat timp de dou\ zile, dar nu a reu[it. Copiii `l nec\jeau `n leg\tur\ cu asta, [i cineva a `nceput s\-l strige cu aceast\ porecl\ – Spintec\torul. {i [tii cum e, gluma s-a r\spândit. A reu[it pân\ la urm\ s\ se st\pâneasc\, [i a luat chiar 10 la biologie, din câte-mi amintesc. Dar [tii cum e dup\ ce te-alegi odat\ cu o porecl\. Smithback nu mi[c\ nici un mu[chi. Nu-i venea s\ cread\. Era din ce `n ce mai r\u. Tipul se dovedea a fi un bun candidat pentru sanctificare. – Domnule Smithback? Smithback se pref\cu a se uita pe noti]e. – Altceva? Profesoara blând\, cu p\rul c\runt, râse `ncet. – Ascult\, domnule Smithback, dac\ `ncerci s\ g\se[ti ceva murdar despre Tony – [i crede-m\, se vede asta pe chipul dumitale –, pur [i simplu n-ai s\ reu[e[ti. Era un b\iat normal, ambi]ios [i foarte bun la toate, care se pare c\ s-a transformat `ntr-un b\rbat normal, ambi]ios [i multitalentat. Acum, dac\ nu te superi, a[ vrea s\ m\ `ntorc la treaba mea. 191

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Smithback ie[i din cl\direa liceului [i `ncepu s\ se `ndrepte, destul de posomorât, `nspre Columbus Avenue. Nu-i ie[ise deloc a[a cum anticipase. Irosise o cantitate colosal\ de timp, energie [i efort [i nu se alesese cu absolut nimic. Era oare posibil ca, de data asta, s\ se `n[ele – s\ nu fie totul decât o goan\ dup\ potcoave de cai mor]i, o pist\ gre[it\ pe care s\ o fi apucat doar fiindc\ fusese mânat de setea r\zbun\rii? Dar nu, a[a ceva era de neconceput! El era un reporter uns cu toate alifiile. Ori de câte ori avea o b\nuial\, aceasta se dovedea a fi `ntemeiat\. {i cum se f\cea atunci c\ nu putea g\si nimic despre Fairhaven? Când ajunse la col]ul str\zii, se opri `n fa]a unui chio[c de ziare, [i ochii-i c\zur\ pe prima pagin\ a jurnalului New York Post, proasp\t scos de la tipar. Titlul `l f\cu s\ `nghe]e-n loc. EXCLUSIV S-A G|SIT UN AL DOILEA CADAVRU MUTILAT

Povestea care urma era semnat\ de Bryce Harriman. Smithback se scotoci `n buzunar dup\ ceva m\runt, arunc\ monedele pe tejgheaua de lemn plin\ de zgârieturi [i `nh\]\ ziarul. Citi articolul cu mâinile tremurându-i. NEW YORK, 10 octombrie – un cadavru de femeie, neidentificat `nc\, a fost descoperit `n aceast\ diminea]\ `n Tompkins Square Park, `n East Village. Pare s\ fie victima aceluia[ criminal brutal care, acum dou\ zile, a ucis o turist\ `n Central Park. ~n ambele cazuri, a aflat The Post, uciga[ul a disecat o parte a coloanei vertebrale `n momentul mor]ii, `nl\turând o sec]iune cunoscut\ sub numele de cauda equina, un nodul de nervi de la baza coloanei vertebrale, asem\n\tor unei cozi de cal. Cauza mor]ii pare s\ fi fost `ns\[i respectiva disec]ie. ~n ambele cazuri, mutil\rile par s\ fi fost efectuate cu grij\ [i precizie, posibil chiar cu instrumente chirurgicale. O surs\ anonim\ ne-a confirmat c\ poli]ia investigheaz\ posibilitatea ca uciga[ul s\ fie chirurg sau medic de specialitate. 192

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Disec]ia urmeaz\ pa[ii unei proceduri chirurgicale descoperite `ntr-un vechi document din Muzeul de Istorie Natural\ din New York. Documentul, g\sit ascuns `n arhiv\, descrie `n detaliu o serie de experimente efectuate `n secolului al XIX-lea de un savant pe nume Enoch Leng. Prin aceste experimente, Leng `ncerca s\-[i prelungeasc\ durata propriei vie]i. La data de `ntâi octombrie, trupurile a treizeci [i [ase de presupuse victime ale lui Leng au fost descoperite `n timpul excav\rii funda]iei unei cl\diri de pe Catherine Street. Nu se [tie nimic mai mult despre Leng, cu excep]ia faptului c\ numele lui s-a asociat cu Muzeul de Istorie Natural\ din New York. „Avem de-a face cu ni[te crime la indigo, spune domnul comisar de poli]ie Karl C. Rocker. Un individ cu probleme psihice grave a citit articolul despre Leng [i `ncearc\ acum s\ `l imite.“ Domnul comisar a refuzat s\ ne oferte detalii suplimentare cu privire la desf\[urarea investiga]iei, spunând doar c\ peste cincizeci de detectivi au fost deja repartiza]i `n acest caz, care a fost catalogat cu „prioritate maxim\“.

Smithback scoase un geam\t sim]indu-se frustrat. Crima din Central Park fusese articolul pe care i-l desemnase redactorul lui [i pe care, ca un imbecil, `l refuzase. ~n loc de asta, `i promisese redactorului s\-i aduc\ pe tav\ capul lui Fairhaven. Acum, nu numai c\ nu avea nimic de ar\tat dup\ o zi `ntreag\ de b\tut trotuarele, dar mai era [i eclipsat chiar de povestea pe care el `nsu[i o catalogase drept lipsit\ de interes – [i `nc\ de nimeni altul decât de cel mai mare du[man al lui, Bryce Harriman. Acum, capul lui avea s\ fie cel pus pe tav\.

{ASE

Nora ie[i de pe Canal Street [i o lu\ pe Mott, `naintând cu greu prin mul]ime. Era ora [apte, vineri seara, [i Chinatown era ticsit de lume. File [i file de ziare acoperite cu m\runtul alfabet chinezesc z\ceau `ntinse peste noroaie. Tarabele vânz\torilor de pe[te se aliniau de-a lungul trotuarelor, expunând privirilor o larg\ diversitate de sortimente exotice de pe[te, ascunse printre cuburile de ghea]\. ~n vitrine se z\reau atârnate ra]e presate [i caracati]e g\tite. Cump\r\torii, `n cea mai mare parte chinezi, se `mpingeau [i strigau frenetic, sub privirile curioase ale turi[tilor afla]i `n trecere. Ceain\ria Zece Reni era cam la treizeci de metri `n josul str\zii. Nora `mpinse u[a [i se trezi `ntr-un spa]iu lung, str\lucitor, destul de comun. Aerul din ceain\rie era parfumat cu nenum\rate miresme subtile. Prima impresie a femeii fu c\ localul era gol. Apoi `ns\, când mai privi o dat\ `n jur, `l observ\ pe Pendergast la o mas\ din fund, cuib\rit `ntre cutii decorative de ginseng [i ghimbir. Putea jura c\ se uitase la masa aia [i c\, doar cu o clip\-n urm\, fusese goal\. – Bei ceai? o `ntreb\ el când se apropie, f\cându-i semn s\ ia loc. – Uneori. Metroul cu care venise sta]ionase timp de dou\zeci de minute pe traseu, a[a c\ avusese suficient timp s\ se gândeasc\ la tot ce voia s\ spun\. Inten]iona s\ termine totul cât mai repede, apoi s\ plece. Pe de alt\ parte `ns\, era limpede c\ Pendergast nu se gr\bea câtu[i de pu]in. St\tur\ câteva momente `n t\cere, timp `n care b\rbatul consult\ pe `ndelete o foaie de hârtie plin\ cu ideograme chineze[ti. 194

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Nora se `ntreb\ dac\ era meniul de ceaiuri al localului, `ns\ lista p\rea s\ fie mult prea lung\ – cu siguran]\, nu puteau exista `n lumea asta atâtea sortimente de ceai. Pendergast se `ntoarse spre patroana localului – o femeie micu]\ [i vioaie – [i `ncepu s\ vorbeasc\ foarte repede: – Nin hao, lao bin liang. Li mama hao ma? Femeia cl\tin\ din cap. – Bu, ta hai shi lao yang zi, shen ti bu hao. – Qing lil Dai wo xiang ta wen an. Qing gei wo yi bei Wu Long cha hao ma? Femeia plec\ de lâng\ ei [i se `ntoarse repede cu un ceainic de lut din care turn\ o cea[c\ minuscul\ de ceai. Puse cea[ca `n fa]a Norei. – Vorbe[ti chineza? `l `ntreb\ Nora pe Pendergast. – Vorbesc cât de cât dialectul mandarin. M\rturisesc totu[i c\-l vorbesc mai fluent pe cel cantonez. Nora nu spuse nimic. Nu mai era surprins\. – Ceaiul regelui Osmathus Oolong, spuse Pendergast, ar\tând cu capul spre cea[ca de ceai. Unul dintre cele mai bune din lume. Din tufe crescute pe versan]ii `nsori]i ai muntelui, culese numai prim\vara. Nora ridic\ de pe mas\ cea[ca de ceai. Un parfum delicat `i gâdil\ n\rile. Lu\ o sorbitur\, sim]ind gustul complex al unui amestec de ceai verde [i alte arome subtile, deosebit de rafinate. – Foarte pl\cut, spuse ea, l\sând jos cea[ca. – ~ntr-adev\r. Pendergast o privi pre] de-o clip\. Apoi vorbi din nou `n dialectul mandarin, [i femeia umplu un s\cule], `l cânt\ri, apoi `l sigil\, mâzg\lind un pre] pe `nvelitoarea de hârtie. I-l `ntinse Norei. – Pentru mine? `ntreb\ aceasta. Pendergast d\du din cap. Nu vreau nimic de la dumneata. – Te rog, ia-l. Face minuni pentru digestie. {i este [i un antioxidant excelent. Nora `l lu\, destul de nervoas\, apoi v\zu pre]ul. – Stai pu]in! Chestia asta e dou\ sute de dolari? – O s\-]i ajung\ trei sau patru luni, spuse Pendergast. E un pre] mic dac\ te gânde[ti... 195

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Ascult\, spuse Nora l\sând jos pachetul. Domnule Pendergast, am venit aici ca s\-]i spun c\ nu mai pot lucra pentru dumneata. E `n joc cariera mea la muzeu. Un pachet de ceai n-o s\ m\ fac\ s\ m\ r\zgândesc, chiar dac\ valoreaz\ dou\ sute de dolari. Pendergast ascult\ atent, cu capul u[or plecat. – Mi-au sugerat – `ntr-un mod deloc subtil – s\ nu care cumva s\ mai colaborez cu dumneata. ~mi place meseria mea. Dac\ nu fac ce mi se cere, `mi pierd slujba. Am pierdut deja un post când s-a `nchis muzeul Lloyd. Nu-mi permit s\ mai pierd unul. Am nevoie de serviciul \sta. Pendergast d\du din cap. – Brisbane [i Collopy mi-au dat banii de care am nevoie pentru datarea cu carbon C-14. O s\ am mult de lucru acum. Nu mai pot pierde timpul. Pendergast a[tept\, ascultând mai departe. – Oricum, de ce ai nevoie de mine? Eu sunt arheolog, [i nu mai ai nici un sit pe care s\-l pot investiga. Ai o copie dup\ scrisoare. Lucrezi pentru FBI. Ai zeci de asisten]i pe care-i po]i chema s\ te ajute. Pendergast nu supuse nimic, [i Nora mai lu\ o sorbitur\ de ceai. Cea[ca zdr\ng\ni pe farfurioar\ când o puse la loc. – A[adar, zise ea, asta-i tot ce am de spus. Pendergast vorbi: – Mary Greene locuia la doar câteva str\zi distan]\ de-aici, pe Water Street. La num\rul 16. Casa e `nc\ acolo. Ajungem pe jos `n numai cinci minute. Nora `l privi, mijind ochii surprins\. Nu-[i d\duse seama cât de aproape erau de cartierul lui Mary Greene. ~[i aminti de biletul scris cu sânge. Mary Greene [tiuse c\ avea s\ moar\. Dorin]a ei fusese simpl\: s\ nu moar\ f\r\ s\ nu [tie nimeni cine era. Pendergast `i lu\ blând bra]ul. – Haide! spuse. Nu-i d\du mâna la o parte. Agentul i se adres\ din nou vânz\toarei, lu\ ceaiul `nclinându-se u[or [i, `n clipa urm\toare, ie[eau din nou `n strada aglomerat\. Merser\ `n jos pe Mott Street, traversând mai `ntâi Bayard, apoi Chatham Square, intrând `ntr-un adev\rat labirint 196

VITRINA DE CURIOZIT|}I

de str\du]e `ntunecate [i `nguste, la periferia zonei East River. Zgomotul [i agita]ia din Chinatown f\cur\ loc t\cerii [i nemi[c\rii cl\dirilor muncitore[ti. Soarele apusese, l\sând pe cer o str\lucire care abia dac\ mai contura vârfurile cl\dirilor. Ajun[i pe Catherine Street, o luar\ spre sud-est. Nora arunc\ o privire curioas\ când trecur\ pe lâng\ Henry [i pe lâng\ [antierul noului turn reziden]ial Moegen – Fairhaven. Zona excavat\ era mult mai mare acum; din `ntunericul unei funda]ii adânci se ridicau piloni masivi, cu ni[te must\]i de fier ie[indu-le la capete. Nu mai r\m\sese nimic din vechea magazie de c\rbuni. Peste `nc\ vreo câteva minute, erau pe Walter Street. Cl\diri ale vechilor manufacturi, depozite [i blocuri p\r\ginite se `ntindeau de-o parte [i de alta. ~n spate, East River se mi[ca lene[, aruncând sclipiri purpurii `nchise `n lumina lunii. Brooklyn Bridge se `ntindea aproape deasupra lor [i, la stânga lui, Manhattan Bridge se arcuia peste râul `ntunecat, cu luminile lui str\lucitoare reflectându-se `n apa de dedesubt. Aproape de Market Slip, Pendergast se opri `n fa]a unei cl\diri vechi. Era `nc\ locuit\: la o singur\ fereastr\ str\lucea o lumin\ g\lbuie. O u[\ metalic\ fusese montat\ `n fa]ada de la parter. Lâng\ aceasta erau un model vechi de interfon [i o serie de butoane. – Asta e, spuse Pendergast. Num\rul [aisprezece. R\maser\ nemi[ca]i, `n `ntunericul din ce `n ce mai adânc. Pendergast `ncepu s\ vorbeasc\ `ncet, din umbr\. – Mary Greene provenea dintr-o familie de muncitori. Când tat\l ei nu a mai putut `ntre]ine ferma din nord, [i-a adus familia aici. A lucrat ca stivuitor `n port. Dar atât el, cât [i mama lui Mary au murit `n timpul unei epidemii minore de holer\, pe când fata nu avea decât cincisprezece ani. Ap\ infestat\. Avea un frate mai mic, Joseph, de [apte ani, [i o sor\, Constance, de cinci ani. Nora nu spuse nimic. – Mary Greene a `ncercat s\-[i g\seasc\ de lucru ca sp\l\toreas\ sau cus\toreas\, dar se pare c\ banii nu-i ajungeau ca s\ pl\teasc\ chiria. Altceva de lucru nu se g\sea, nu exista alt mod de a câ[tiga bani. Au fost evacua]i. ~n cele din urm\, Mary a f\cut tot ce mai putea face 197

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

pentru a-[i `ntre]ine fra]ii mai mici, pe care, `n mod evident, `i iubea foarte mult. A ajuns prostituat\. – ~ngrozitor! murmur\ Nora. – Asta nu-i cel mai r\u. A fost arestat\ la [aisprezece ani. Probabil c\ acela a fost momentul când fratele [i sora ei au ajuns pe str\zi. Haimanale, a[a li se spunea `n acea vreme. Nu mai apare nici o men]iune despre ei `n registrele ora[ului; probabil c\ au murit de foame. ~n 1871, se estima c\ existau dou\zeci [i opt de mii de copii care tr\iau pe str\zile New Yorkului. Oricum, mai târziu, Mary a fost trimis\ la un azil numit Five Points Mission. Era, `n esen]\, un centru de exploatare mascat\. Dar era mai bine decât la `nchisoare. La suprafa]\, p\rea s\ fi fost [ansa lui Mary Greene. Pendergast t\cu. O ambarca]iune de pe râu scoase un geam\t prelung [i `ndep\rtat. – Ce s-a `ntâmplat apoi? – Urma se opre[te la u[a casei, r\spunse Pendergast. Se `ntoarse spre ea cu chipul s\u palid aproape str\lucind `n `ntuneric. Enoch Leng – doctor Enoch Leng – [i-a pus expertiza medical\ `n slujba azilului Five Points Mission, precum [i a orfelinatului House of Industry, situat `n locul unde este azi Chatham Square. {i-a oferit gratuit serviciile. Dup\ cum [tim, doctorul Leng locuia prin 1870 la ultimul etaj al cl\dirii Vitrinei lui Shottum. F\r\ `ndoial\, mai avea o cas\ [i `n alt\ parte a ora[ului. S-a afiliat celor dou\ institu]ii cam cu un an `nainte ca Vitrina lui Shottum s\ fie mistuit\ `n incendiu. – {tim deja din scrisoarea lui Shottum c\ Leng a comis acele crime. – F\r\ `ndoial\. – Atunci, la ce-]i mai trebuie ajutorul meu? – Nu am g\sit aproape nici o `nregistrare referitoare la Leng. Am c\utat la Societatea Istoricilor, la Biblioteca Public\ din New York, la prim\rie. Parc\ ar fi fost [ters din toate documentele, [i am motive s\ b\nuiesc c\ `nsu[i Leng a fost cel care [i-a distrus dosarele. Se pare c\ Leng a fost unul dintre primii sus]in\tori ai muzeului [i un taxonomist entuziast. P\rerea mea e c\ trebuie s\ mai existe [i alte hârtii `n muzeu care s\ aib\ leg\tur\ cu el, m\car `n mod indirect. Arhivele 198

VITRINA DE CURIOZIT|}I

sunt atât de vaste [i de prost organizate, `ncât e de-a dreptul imposibil s\ nu fi sc\pat ceva. – De ce eu? De ce nu emite FBI-ul o cita]ie, un mandat de cercetare? – Dosarele au prostul obicei de a disp\rea de `ndat\ ce sunt cerute `n mod oficial. Chiar [i atunci când [tii exact ce dosar s\ ceri. ~n plus, am v\zut cum lucrezi. Rar am mai `ntâlnit atâta competen]\. Nora nu f\cu decât s\ cl\tine din cap. – Domnul Puck a fost [i f\r\ `ndoial\ c\ va continua s\ fie de mare ajutor. {i mai e ceva. Fiica lui Tinbury McFadden e `nc\ `n via]\. Locuie[te `ntr-o cl\dire veche `n Peekskill. Are nou\zeci [i cinci de ani, dar am `n]eles c\ este cât se poate de compos mentis1. S-ar putea s\ aib\ multe de povestit despre tat\l ei. Poate c\ l-a cunoscut chiar [i pe Leng. Ceva-mi spune c\ ar fi mult mai `ncântat\ s\ stea de vorb\ cu o tân\r\ a[a de dr\gu]\ ca dumneata decât cu un agent de la Biroul Federal de Investiga]ii. – Tot nu mi-ai explicat `nc\ de ce te intereseaz\ atât de mult cazul \sta. – Motivele interesului meu fa]\ de acest caz sunt neimportante. Ce este important e c\ nici o fiin]\ uman\ n-ar trebui s\ scape nepedepsit\ dup\ asemenea atrocit\]i. Chiar dac\ persoana e moart\ de mult. Nu-l iert\m [i nu-l uit\m pe Hitler. Este important s\ ne amintim. Trecutul face parte din prezent. Ba chiar, `n acest moment, face mult prea mult parte din prezent. – Vorbe[ti despre cele dou\ crime noi. Vestea despre ele pusese pe jar tot ora[ul. {i acelea[i cuvinte p\reau s\ fie pe buzele tuturor: „crime la indigo“. Pendergast d\du din cap f\r\ s\ scoat\ nici un cuvânt. – Dar dumneata chiar crezi c\ aceste crime au vreo leg\tur\? C\ e posibil s\ existe un psihopat care s\ fi citit articolul lui Smithback [i care s\ `ncerce acum s\ reia experimentele lui Leng? – Cred c\ exist\ o leg\tur\ `ntre crime, da. Era `ntuneric de-a binelea acum. Water Street [i digul din spatele acesteia erau pustii. Nora se cutremur\ din nou. 1

~n deplin\tatea facult\]ilor mintale, `n latin\, `n original (n.tr.) 199

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Uite ce e, domnule Pendergast, a[ vrea s\ te ajut. Dar ]i-am explicat deja situa]ia. Sincer, nu cred c\ mai pot face ceva pentru dumneata. Personal, cred c\ ai face mai bine s\ te apuci s\ investighezi crimele noi, nu pe cele vechi. – Exact asta [i fac. Solu]ia noilor crime se afl\ `n cele vechi. Nora `l privi curioas\. – Cum a[a? – Nu e momentul acum, Nora. Nu am suficiente informa]ii pentru a-]i r\spunde, nu `nc\. De fapt, este chiar posibil s\ fi spus deja prea mult. Nora oft\ iritat\. – ~n cazul \sta, `mi pare r\u, dar ideea e c\ pur [i simplu nu pot risca s\-mi pun postul `n pericol pentru a doua oar\. Mai ales dac\ nu am mai multe informa]ii. M\ `n]elegi, nu-i a[a? Urmar\ câteva clipe de t\cere. – Desigur. ~]i respect decizia. Pendergast se `nclin\ u[or. Avea un adev\rat talent de a da pân\ [i celui mai simplu gest o not\ de elegan]\. Pendergast `i ceru [oferului s\-l lase la o strad\ distan]\ de cl\direa `n care se afla apartamentul lui. ~n vreme ce Rolls-Royce-ul se `ndep\rta alunecând t\cut, Pendergast o lu\ la pas pe trotuar, cufundat `n gânduri. Dup\ câteva minute se opri [i ridic\ privirea spre locuin]a sa: Dakota, vasta cl\dire p\zit\ cu garguie, col] cu Central Park West. Dar nu aceasta era structura pe care o vedea. ~n mintea lui r\m\sese casa mic\ [i d\r\p\nat\ de pe Water Street num\rul 16, unde locuise cândva Mary Greene. Casa `n sine nu con]inea nici o informa]ie specific\; nu meritase s\ o cerceteze. {i totu[i, `i l\sase o anumit\ senza]ie, greu de definit. Pendergast nu avea nevoie s\ cunoasc\ doar faptele [i figurile din trecut, ci [i formele [i senza]iile. Mary Greene crescuse acolo. Tat\l ei f\cuse parte din marele exod dinspre ferme spre ora[ ce urmase R\zboiului Civil. Avusese o copil\rie grea, dar poate fericit\. Stivuitorii câ[tigau un salariu decent. Cândva, demult, Mary Greene se jucase pe acele dale de piatr\. Strig\tele ei copil\re[ti r\sunaser\ `n\untrul acelor 200

VITRINA DE CURIOZIT|}I

pere]i de c\r\mid\. Apoi holera `i r\pise p\rin]ii [i-i schimbase via]a pentru totdeauna. Mai existau cel pu]in `nc\ treizeci [i cinci de pove[ti asem\n\toare cu a ei, toate sfâr[ite tragic `n acea pivni]\ mortuar\. Ceva se mi[c\ `n capul str\zii, [i Pendergast se `ntoarse. Un b\trân `mbr\cat `n negru, cu p\l\rie rotund\ [i geant\ Gladstone1, `nainta cu greu pe trotuar. Era adus de spate [i se sprijinea `ntr-un baston. Ap\ruse de parc\ gândurile lui Pendergast ar fi invocat o figur\ din trecut. B\rbatul `nainta `ncet spre el, lovind ritmic cu bastonul `n asfalt. Pendergast `l privi curios pre] de câteva clipe. Apoi se `ntoarse din nou spre Dakota, a[teptând o vreme ca aerul rece al nop]ii s\-i limpezeasc\ mintea. Dar nu se `ntâmpl\ acest lucru; gândurile i se `ndreptar\ `n schimb din nou spre Mary Greene, o feti]\ care râdea fericit\ pe caldarâm.

1

Geant\ de c\l\torie `mp\r]it\ `n a[a fel `ncât s\ se poat\ deschide `n dou\ compartimente de m\rime egal\. (n.tr.)

{APTE

Trecuser\ zile `ntregi de când Nora nu mai fusese `n laboratorul ei. Deschise `ncet u[a veche, de metal, [i aprinse lumina. Se opri. Toate erau a[a cum le l\sase. O mas\ alb\ era a[ezat\ de-a lungul peretelui opus: un microscop binocular, o trus\ de flota]ie, un computer. ~ntr-o parte, erau ni[te casete negre, de metal, `n care-[i p\stra specimenele – c\rbuni, pietre, oase [i alte elemente organice. Aerul `nchis mirosea a praf, amestecat cu arom\ de fum, de pin [i de ienup\r. Pre] de-o clip\, `[i aminti cu nostalgie de New Mexico. Ce c\uta ea `n New York? Era un arheolog din sud. Fratele ei, Skip, `i cerea cu vehemen]\ aproape `n fiecare s\pt\mân\ s\ se `ntoarc\ `n Santa Fe. ~i spusese lui Pendergast c\ nu-[i permitea s\ piard\ slujba de la muzeu. Dar care era oare chiar cel mai r\u lucru care se putea `ntâmpla? La urma urmei, ar fi putut ob]ine un post la Universitatea din New Mexico sau la Arizona State. Ambele aveau departamente arheologice excelente, unde n-ar fi fost silit\ s\-[i apere valoarea muncii ei `n fa]a unor cretini ca Brisbane. Gândul la Brisbane o umplu de furie. Plin de cretini sau nu, \sta era, la urma urmei, muzeul din New York. {tia c\ n-ar mai fi avut o astfel de [ans\ – niciodat\! Intr\ iute `n birou, `nchise [i `ncuie u[a `n urma ei. Acum c\ ob]inuse finan]area pentru datarea cu carbon C-14, se putea apuca de treburi serioase. Cel pu]in atâta lucru bun ie[ise din tot acest fiasco – f\cuse rost de bani. Acum putea preg\ti c\rbunii [i restul materialelor pentru a fi transportate la Universitatea din Michigan. Dup\ ce avea s\ 202

VITRINA DE CURIOZIT|}I

ob]in\ datele, lucrarea ei despre leg\tura dintre anasazi [i azteci putea `ncepe cu adev\rat. Deschise prima cutie [i scoase cu grij\ o tav\ `n care erau câteva zeci de eprubete cu capac. Fiecare dintre ele era etichetat\ [i fiecare con]inea un singur specimen: o buc\]ic\ de c\rbune, o s\mân]\ carbonizat\, un fragment dintr-un cocean de porumb, dintr-o bucat\ de lemn sau dintr-un os. Scoase trei t\vi]e [i le puse pe masa cea alb\. Scoase apoi cataloagele cu matri]e. ~ncepu s\ verifice `nc\ o dat\ totul, asigurându-se c\ fiecare specimen avea eticheta corect\, cu toate datele despre locul `n care fusese descoperit. La dou\ sute [aptezeci [i cinci de dolari testarea, acurate]ea era extrem de important\. ~n timp ce lucra, mintea `ncepu s\-i r\t\ceasc\ spre evenimentele din ultimele zile. Se `ntreb\ dac\ avea s\ mai poat\ vreodat\ s\ repare rela]ia cu Brisbane. Era un [ef dificil, dar tot [ef r\mânea. {i era [mecher; mai devreme sau mai târziu, avea s\-[i dea seama c\ era `n interesul tuturor s\ `ngroape securea [i... Nora scutur\ brusc din cap. Era o egoist\. Articolul lui Smithback n-o b\gase numai pe ea la ap\ – se p\rea c\ mai inspirase [i un uciga[ la indigo pe care tabloidele se gr\biser\ deja s\-l numeasc\ Chirurgul. Nu `n]elegea cum `[i imaginase Smithback c\ articolul ar fi putut s-o ajute. {tiuse `ntotdeauna c\ era carierist, dar de data asta `ntrecuse orice m\sur\. Fusese o manifestare suprem\ de egoism. ~[i aminti cum `l v\zuse pentru prima dat\ `n Page, Arizona, `nconjurat de pi]ipoance `n costume de baie, dând autografe. ~ncercând s\ dea, cel pu]in. Ce penibil! Ar fi trebuit s\ aib\ `ncredere `n prima impresie pe care [i-o f\cuse despre el. Mintea `i alunec\ de la Smithback la Pendergast. Straniu individ! Nora nu era `nc\ sigur\ c\ FBI-ul `l autorizase s\ se ocupe de acest caz. Ar fi dat oare FBI-ul `n a[a m\sur\ mân\ liber\ unui agent? {i de ce era `ntotdeauna atât de misterios? S\ fi fost pur [i simplu firea lui? Oricare ar fi fost situa]ia, era foarte bizar\. Nora era bucuroas\ c\ ie[ise din joc. Foarte bucuroas\. {i totu[i, când se `ntoarse la eprubetele ei, constat\ c\ nu era chiar a[a de bucuroas\. Poate era din cauz\ c\ munca asta de sortare [i aranjare era prea plictisitoare, dar Nora `[i d\du seama c\ povestea lui 203

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Mary Greene [i a tristei sale vie]i `i r\m\sese `nc\ `n minte. Cl\direa `ntunecat\, rochia ponosit\, biletul acela `ngrozitor... F\cu eforturi s\-[i alunge din minte aceste gânduri. Mary Greene [i familia ei nu mai erau de mult. Era tragic, era `nfior\tor – dar nu mai era problema ei! Dup\ ce termin\ de sortat, `ncepu s\ a[eze eprubetele `n containerele de transport speciale. Era mai bine s\ `mpart\ totul `n trei loturi, `n caz c\ se pierdea vreunul pe drum. Dup\ ce sigil\ containerele, `[i `ndrept\ aten]ia asupra facturilor [i asupra etichetelor FedEx. Auzi o b\taie `n u[\. V\zu mânerul `ntorcându-se, `ns\ u[a `ncuiat\ nu f\cu decât s\ se zgâl]âie `n balamale. – Cine e? strig\ ea. O [oapt\ r\gu[it\ se auzi `nfundat din spatele u[ii. – Cine? Dintr-odat\, sim]i un fior de team\. – Sunt eu. Bill. Vocea ferit\ se auzi acum mai tare. Nora se ridic\, animat\ de un amestec de u[urare [i furie. – Ce cau]i aici? – Deschide u[a. – Glume[ti? Pleac\ de-aici. Acum! – Nora, te rog! E important. – Important e s\ stai dracului cât mai departe de mine. Te previn! – Trebuie s\ vorbesc cu tine. – Gata. Chem paza, s\ [tii. – Nu, Nora. Stai! Nora ridic\ telefonul [i form\ num\rul. Ofi]erul care-i r\spunse spuse c\-i f\cea o deosebit\ pl\cere s\ `nl\ture intrusul. Veneau numaidecât. – Nora! strig\ Smithback. Nora se a[ez\ la masa ei de lucru, `ncercând s\-[i adune gândurile. ~nchise ochii. ~l ignor\. ~l ignor\ pur [i simplu. Gardienii aveau s\ soseasc\ `n orice clip\. Smithback continua s\ se smiorc\ie la u[\. 204

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Las\-m\ s\ intru doar o clip\. Trebuie s\ [tii ceva. Noaptea trecut\... Auzi ni[te pa[i ap\sa]i, apoi o voce puternic\. – Domnule, v\ afla]i `ntr-o zon\ interzis\ publicului. – Hei! D\-mi drumul! Sunt reporter la... – V\ rog s\ veni]i cu noi, domnule. Se auzi o `nc\ierare. – Nora! O nou\ not\, de disperare, r\zb\tea cu putere din vocea lui Smithback. Neputându-se ab]ine, Nora se duse la u[\, o descuie [i scoase capul afar\. Smithback era ]inut `ntre doi gardieni cât toate zilele. ~i arunc\ o privire `nc\rcat\ de repro[ `n timp ce `ncerca din r\sputeri s\ se elibereze din strânsoare. – Nora, nu pot s\ cred c\ ai chemat paza! – Sunte]i bine, domni[oar\? `ntreb\ unul din b\rba]i. – Da, mul]umesc. Dar omul \sta n-are ce c\uta aici. – Pe aici, domnule. V\ conducem la u[\. B\rba]ii `ncepur\ s\-l târasc\ pe Smithback. – Jos mâna de pe mine, urangutanule! S\ [tii c\-]i fac raport, [mecheru’ 3467. – Da, domnule, a[a s\ face]i. – Nu-mi mai spune „domnule“. M\ agresezi! – Da, domnule. Cât se poate de calmi, b\rba]ii `l târâr\ de-a lungul coridorului, pân\ `n dreptul liftului. ~n timp ce privea, Nora `ncerca o gam\ de sentimente contradictorii. „Bietul Smithback! Ce ie[ire lipsit\ de demnitate.“ Dar, la urma urmei, [i-o f\cuse cu mâna lui, nu? ~i trebuia o lec]ie. Nu putea s\ apar\ a[a, misterios [i melodramatic, [i s\ se-a[tepte ca ea... – Nora! se auzi strig\tul din hol. Trebuie s\ m\ ascul]i, te rog! Pendergast a fost atacat. Am auzit raportul poli]iei. Este la spitalul St. Luke’s – Roosevelt, salonul cincizeci [i nou\. A... Apoi vocea lui Smithback nu se mai auzi, `n\bu[it\ de u[ile ascensorului.

OPT

Nimeni nu-i spunea Norei nimic. Trecu mai bine de-o or\ pân\ ca doctorul s-o poat\ vedea. ~n cele din urm\, ap\ru `n camera de a[teptare. Era foarte tân\r. Pe chip i se citea oboseala, ochii `i erau adânc `nfunda]i `n orbite [i fa]a, acoperit\ de-o barb\ neras\ de dou\ zile. – Doctor Kelly? `ntreb\ `n `nc\pere, uitându-se la fi[a din mân\. Nora se ridic\, [i privirile li se `ntâlnir\. – Cum e? Un zâmbet rece ap\ru pe chipul doctorului. – O s\ fie bine. O privi curios. – Doctor Kelly, sunte]i cumva medic...? – Arheolog. – Oh. {i rela]ia dumneavoastr\ cu pacientul? – Sunt o prieten\. Pot s\-l v\d? Ce s-a `ntâmplat? – A fost `njunghiat noaptea trecut\. – Dumnezeule! – Cu]itul a trecut la un centimetru de inim\. A avut mare noroc. – Cum se simte? – Este `n... Doctorul se opri. Zâmbetul obosit reveni. E `ntr-o stare de spirit excelent\. Ciudat om, domnul Pendergast. A insistat s\ i se fac\ anestezie local\ `n timpul opera]iei – foarte neobi[nuit, ba chiar ceva nemaiauzit, `ns\ a refuzat s\-[i dea consim]\mântul altfel. Apoi, a cerut o oglind\. A trebuit s\ aducem una de la obstetric\. N-am mai 206

VITRINA DE CURIOZIT|}I

avut niciodat\ un pacient atât de... preten]ios. O clip\, am avut impresia c\ am pe masa de opera]ie un chirurg. |[tia sunt cei mai r\i pacien]i, s\ [ti]i. – La ce i-a trebuit oglinda? – A insistat s\ urm\reasc\ opera]ia. Semnele vitale sc\deau [i pierdea mult sânge, `ns\ a insistat `n mod categoric s\ priveasc\ rana din mai multe unghiuri `nainte de a ne da voie s\-l oper\m. Foarte ciudat. Unde anume lucreaz\ domnul Pendergast? – La FBI. Zâmbetul disp\ru. – ~n]eleg. Ei bine, asta explic\ destul de multe. La `nceput, l-am dus `ntr-un salon comun – nu era disponibil nici unul privat –, `ns\ a trebuit s\ eliber\m repede unul. Am dat afar\ un senator pentru el. – De ce? S-a plâns Pendergast? – Nu... el nu s-a plâns. Doctorul ezit\ o clip\. A `nceput s\ urm\reasc\ `nregistrarea video a unei autopsii. Foarte detaliat\. Fire[te, colegul s\u de salon a fost deranjat. Dar a fost mai bine a[a. Fiindc\ acum o or\ nebunia a `nceput. Doctorul ridic\ din umeri. Refuz\ s\ m\nânce mâncarea spitalului, insist\ s\ comande de la Balducci. A refuzat perfuzia. A refuzat orice analgezic – nu a vrut OxyContin, nici m\car Vicodin sau Tylenol 3. Probabil c\ are dureri groaznice, dar nu las\ s\ se vad\. De când cu drepturile pacien]ilor, eu nu am ce face. – Da, pare tipic pentru el. – Partea bun\ e c\ pacien]ii cei mai dificili sunt, de obicei, cei care se recupereaz\ cel mai repede. ~mi pare doar r\u pentru asistente. Doctorul se uit\ la ceas. – V\ pute]i duce chiar acum s\-l vede]i. Camera 1501. Când se apropie de salon, Nora sim]i un miros ciudat `n aer. Ceva ce nu se potrivea cu mirosurile de mâncare `nvechit\ [i de alcool. O arom\ exotic\, parfumat\. O voce ascu]it\ se auzea printr-o u[\ deschis\. Nora se opri `n prag [i b\tu u[or. Podeaua salonului era acoperit\ de vrafuri de c\r]i vechi, peste care z\ceau `ntinse h\r]i [i ziare. Be]i[oare parfumate, cu arom\ de lemn de santal, erau a[ezate `n picioare, `n cupe de argint, eliberând `n `nc\pere 207

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

cercule]e de fum. „A[a se explic\ mirosul“, `[i zise Nora. O asistent\ st\tea `n picioare, cu o folie de pastile `ntr-o mân\ [i cu o sering\ `n cealalt\. Pendergast era `ntins pe pat, `mbr\cat `ntr-un halat de m\tase neagr\. Pe ecranul televizorului montat sus `n perete se vedea un cadavru `ntins pe o mas\, la autopsia c\ruia lucrau nu mai pu]in de trei doctori. Unul dintre doctori tocmai `nl\tura o por]iune de creier din cutia cranian\. Nora privi repede `n alt\ direc]ie. Pe noptiera de lâng\ pat era o farfurie cu urme de unt [i cu r\m\[i]ele unor cozi de homar. – Domnule Pendergast, insist s\ v\ fac aceast\ injec]ie, spunea asistenta. Tocmai a]i trecut printr-o opera]ie foarte grea. Trebuie s\ dormi]i. Pendergast `[i scoase bra]ele de sub cap, lu\ o carte pr\fuit\ de pe p\tur\ [i `ncepu s\ o r\sfoiasc\ non[alant. – Sor\, n-am nici cea mai mic\ inten]ie de-a face aceast\ injec]ie. Voi dormi când voi sim]i c\ e cazul. Pendergast sufl\ praful de pe cotorul c\r]ii [i `ntoarse pagina. – M\ duc s\ chem doctorul. A[a ceva este total inadmisibil. Iar toat\ mizeria asta este extrem de neigienic\. Flutur\ din mân\ ca s\ `ndep\rteze norii de praf. Pendergast d\du din cap [i `ntoarse `nc\ o pagin\. Sora ie[i, trecând pe lâng\ Nora. Pendergast o v\zu [i `i zâmbi. – Ah, doctor Kelly! Te rog, intr\ [i f\-te comod\! Nora se a[ez\ pe un scaun de la picioarele patului. – E[ti bine? Pendergast d\du din cap. – Ce s-a `ntâmplat? – Am fost neglijent. – Dar cine a fost? Unde? Când? – ~n fa]a apartamentului meu, spuse Pendergast. Ridic\ telecomanda [i opri aparatul video. Apoi, l\s\ cartea deoparte. – Un b\rbat `n negru, cu baston [i p\l\rie rotund\. A `ncercat s\ m\ ame]easc\ folosind cloroform. Mi-am ]inut respira]ia [i m-am 208

VITRINA DE CURIOZIT|}I

pref\cut c\ le[in; apoi, am s\rit pe el. Dar era extraordinar de puternic [i de agil. L-am subestimat. M-a `njunghiat, apoi a fugit. – Putea s\ te omoare! – Asta a fost inten]ia. – Doctorul spune c\ lama a trecut la doar un centimetru de inim\. – Da. Când mi-am dat seama c\ vrea s\ m\ `njunghie, i-am `ndreptat mâna spre o parte a corpului unde nu sunt organe vitale. Un truc bun de [tiut, c\ tot veni vorba, dac\ te vei afla vreodat\ `ntr-o situa]ie similar\. Se aplec\ u[or spre ea. Doctore Kelly, sunt convins c\ e acela[i om care le-a ucis pe Doreen Hollander [i Mandy Eklund. Nora `i arunc\ o privire ascu]it\. – Ce te face s\ crezi asta? – I-am z\rit arma – un bisturiu chirurgical, pentru miringotomie. – Dar... de ce pe dumneata? Pendergast zâmbi, `ns\ zâmbetul p\rea mai degrab\ o grimas\ de durere. – Nu-i chiar a[a de greu de ghicit. Undeva, `n drumul nostru, ne-am apropiat mult prea mult de adev\r. L-am scos la suprafa]\. Ceea ce s-a `ntâmplat este, de fapt, un progres foarte important. – Un progres important? S-ar putea s\ fii `n continuare `n pericol. Pendergast `[i ridic\ spre ea ochii sp\l\ci]i [i o privi cu aten]ie. – Nu sunt singurul, doctore Kelly. {i dumneata, [i domnul Smithback trebuie s\ v\ lua]i m\suri de siguran]\. Tres\ri u[or. – Trebuia s\ fi luat un analgezic. – Pentru ce vreau eu s\ fac este esen]ial s\ am mintea limpede. Oamenii au supravie]uit [i f\r\ analgezice secole la rând. Dup\ cum spuneam, trebuie s\ fii foarte atent\. Nu ie[i singur\ noaptea pe str\zi. Am foarte mare `ncredere `n sergentul O’Shaughnessy. ~i strecur\ `n mân\ o carte de vizit\. Dac\ ai nevoie de ceva, sun\-l pe el. O s\ revin [i eu, `n câteva zile. Nora d\du din cap. – Pân\ atunci, n-ar fi o idee rea s\ pleci o zi din ora[. {tiu o b\trânic\ singur\ [i foarte vorb\rea]\ `n Peekskill, care s-ar bucura foarte mult de o vizit\. 209

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Nora oft\. – }i-am spus de ce nu te mai pot ajuta. {i dumneata refuzi `n continuare s\-mi spui de ce-]i pierzi vremea cu vechile crime. – Orice ]i-a[ putea spune acum ar fi incomplet. Mai am ceva de f\cut pe cont propriu, mai sunt piese de puzzle c\rora trebuie s\ le g\sesc locul. Dar d\-mi voie s\ te asigur de-un lucru, doctore Kelly: aceast\ excursie nu e lipsit\ de importan]\. Este vital s\ afl\m mai multe despre Enoch Leng. Urm\ un moment de t\cere. F\-o pentru Mary Greene, dac\ nu pentru mine. Nora se ridic\, preg\tindu-se s\ plece. – {i, doctor Kelly... – Da? – Smithback nu-i b\iat r\u. {tiu din experien]\ c\, `n esen]\, este un om de `ncredere. M-a[ sim]i mai lini[tit dac\, pe parcursul acestei pove[ti, voi doi a]i lucra `mpreun\... Nora scutur\ din cap. – Nici gând! Pendergast ridic\ mâna cu o oarecare ner\bdare. – F\ asta pentru siguran]a dumitale. {i acum, trebuie s\ m\ `ntorc la treab\. De-abia a[tept s\ ne auzim din nou, mâine. Tonul b\rbatului era categoric. Nora plec\ enervat\. Pendergast reu[ise s\ o târasc\ din nou `n acest caz, [i acum voia s\ i-l mai trânteasc\ pe cap [i pe nemernicul de Smithback. Ei bine, d\-l `ncolo pe Smithback! Cu siguran]\, tot ce voia el era s\ fac\ rost de o continuare pentru povestea lui. Numai la Premiul Pulitzer `i st\tea gândul. Bine, o s\ se duc\ la Peekskill. Dar o s\ se duc\ singur\.

NOU|

Pivni]a era mic\ [i `nv\luit\ `n t\cere. ~n simplitatea ei, amintea de chilia unui c\lug\r. Doar o mas\ `ngust\, de lemn, [i un scaun ]eap\n, deloc confortabil, sp\rgeau monotonia du[umelei denivelate de piatr\ [i a pere]ilor nefinisa]i, plini de igrasie. O lamp\ cu ultraviolete, montat\ `n tavan, arunca raze alb\strui asupra celor patru obiecte de pe mas\: o agend\ mâncat\ de vreme, `mbr\cat\ `n piele, un stilou cu rezervor, o fâ[ie de cauciuc de culoare crem [i o sering\ pentru injec]ii subcutanate. Silueta de pe scaun privi cu aten]ie, pe rând, fiecare dintre cele patru obiecte aliniate. Apoi, foarte `ncet, `ntinse mâna dup\ sering\. Acul str\luci straniu `n lumina ultraviolet\, iar serul din tubul de sticl\ p\ru aproape s\ fumege. B\rbatul privi `ndelung serul, `ntorcându-l `ntr-o parte [i-n alta, fascinat de spiralele `n miniatur\, de minusculele vârtejuri care se formau `n\untrul lui. Asta c\utase omenirea din cele mai vechi timpuri: Piatra Filosofal\, Sfântul Graal, adev\ratul nume al lui Dumnezeu. Multe sacrificii fuseser\ f\cute – din partea lui, din partea lungului [ir de subiec]i de testare care-[i d\duser\ via]a pentru perfec]ionarea acestei minuni. Dar suma sacrificiilor era acceptabil\. Chiar aici, sub ochii s\i, era universul vie]ii, captiv `ntr-o `nchisoare de sticl\. Via]a lui. {i când se gândea c\ totul plecase de la un singur material: membrana neuronal\ a cauda equida, m\nunchiul divergent de ganglioni spinali, cu cele mai lungi r\d\cini nervoase. S\ ungi fiecare celul\ a corpului cu esen]a neuronilor, a celulelor f\r\ moarte – un 211

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

concept atât de simplu [i totu[i cu o dezvoltare atât de complicat\ [i atât de damnabil\! Procesul de sintez\ [i perfec]ionare fusese o adev\rat\ tortur\. {i totu[i, `i crease o mare pl\cere, a[a cum `i crea [i ritualul pe care era pe cale s\-l `ndeplineasc\. Crearea premisei finale, `naintarea de la un pas la altul, la altul [i la altul, devenise pentru el o experien]\ religioas\. Erau ca nenum\ratele tr\iri gnostice pe care credinciosul trebuie s\ le parcurg\ `nainte de a `ncepe adev\rata rug\ciune. Sau ca acele dou\zeci [i nou\ de vibra]ii Goldberg prin care trece un harpist `nainte de a ajunge la finalul atât de pur [i de divin pe care Bach `l voise `n mod expres. Pl\cerea acestor cuget\ri fu umbrit\ o clip\ de gândul la aceia care l-ar fi oprit, dac\ ar fi putut: care aveau s\-l caute, s\ urmeze c\rarea obscur\ pân\ la aceast\ `nc\pere, cu unica inten]ie de a pune cap\t nobilei sale cercet\ri. Cel mai agitat [i mai b\g\cios dintre ei fusese deja pedepsit pentru impertinen]a lui – de[i nu atât de tare pe cât `[i dorise. Totu[i, mai existau [i alte metode, aveau s\ se iveasc\ [i alte ocazii. L\sând cu grij\ seringa jos, `ntinse mâna dup\ jurnalul legat `n piele [i-i d\du la o parte coperta. Dintr-odat\, un nou miros se ridic\ `n `nc\pere: de mucegai, de putregai, de descompunere. De fiecare dat\, se minuna `n fa]a acestei ironii: un volum care, odat\ cu trecerea anilor, ajunsese, `n sine, `ntr-un stadiu atât de avansat de descompunere con]inea `ntre filele lui `nsu[i secretul opririi fatidicei descompuneri. ~ntoarse paginile `ncet, cu dragoste, amintindu-[i primii ani de cercetare asidu\ [i istovitoare. ~n cele din urm\, ajunse la sfâr[it, unde notele erau `nc\ noi [i proaspete. De[urub\ capacul stiloului, gata s\ adauge noile observa]ii. Ar fi vrut s\ mai z\boveasc\, dar nu `ndr\znea: serul avea nevoie o anumit\ temperatur\ [i nu era stabil decât o scurt\ perioad\ de timp. Examin\ suprafa]a mesei [i scose un oftat parc\ de regret. De[i, desigur, nu era regret, c\ci injec]ia avea s\ anuleze toate otr\vurile [i to]i oxidan]ii din corp [i s\ opreasc\ `n loc procesul de `mb\trânire – pe 212

VITRINA DE CURIOZIT|}I

scurt, ceea ce nu reu[iser\, secole de-a rândul, cele mai str\lucite min]i ale omenirii. Cu mi[c\ri mai rapide acum, ridic\ garoul, [i-l strânse deasupra cotului drept, b\tu u[or vena cu unghia, puse acul `n dreptul fosei antecubitale [i ap\s\. Apoi `nchise ochii.

ZECE

Nora l\s\ `n urm\ gara ro[ie [i `mpopo]onat\ din Peekskill, mijind ochii pentru a se feri de lumina puternic\ a soarelui de diminea]\. Ploua când luase trenul din gara Grand Central. Aici `ns\, se vedeau doar câ]iva nori p\tând bolta cerului de deasupra ora[ului construit pe malurile râului. Cl\diri de c\r\mid\, cu dou\ etaje, se ridicau aproape una de cealalt\, cu fa]adele decolorate de vreme, orientate `nspre Hudson. ~n spatele lor, str\zi `nguste urcau dinspre râu `nspre biblioteca public\ [i spre prim\rie. {i mai `n spate, coco]ate `n vârful dealului, erau cartierele vechi, cu peluzele lor micu]e umbrite de copaci b\trâni. Printre structurile mâncate de vreme se ridicau, ici-colo, case mai mici [i mai noi, un service auto [i câteva magazina[e spanioloamericane. Totul p\rea ponosit [i exagerat. Era un ora[ vechi, mândru, care trecea printr-o tranzi]ie incomod\, `ncercând s\-[i p\streze demnitatea `n fa]a dec\derii [i a neglijen]ei. Nora citi indica]iile pe care Clara McFadden i le d\duse la telefon, apoi `ncepu s\ urce pe Central Avenue. F\cu dreapta pe Washington, ]inând `n mân\ vechea ei map\ de piele, `naintând spre Simpson Place. Strada urca destul de abrupt, [i Nora `ncepu s\ gâfâie u[or. De cealalt\ parte a râului, versantul muntelui Bear se z\rea printre copaci: un amestec de culori tomnatice, ro[ii [i galbene, pres\rate cu nuan]ele mai `nchise ale brazilor [i ale pinilor. Casa Clarei McFadden era o construc]ie `n ruin\ `n stil Queen Anne, cu mansard\ [i acoperi[ ]uguiat, de ]igl\, cu dou\ turnule]e decorate cu ferestre cu foi[or. Tencuiala alb\ se cojea de pe ziduri. O 214

VITRINA DE CURIOZIT|}I

verand\ circular\ `nconjura parterul, `nc\rcat\ de ornamente complicate. ~n timp ce Nora `nainta pe aleea scurt\ din fa]a casei, vântul sufla printre copaci, f\când frunzele s\ cad\ `nvârtindu-se de pe ramuri. Urc\ pe verand\ [i sun\ clopotul masiv, din bronz. Trecu un minut, apoi dou\. Nora tocmai se preg\tea s\ sune din nou, când `[i aminti c\ b\trâna `i spusese s\ intre direct. Puse mâna pe clan]a mare din bronz [i `mpinse. U[a se deschise cu un scâr]âit de balamale ce sugera clar c\ nu era prea des folosit\. Nora p\[i `n holul de la intrare [i-[i ag\]\ haina `ntr-un cuier. Sim]ea miros de praf, de materiale vechi [i de pisici. O scar\ veche [i uzat\ urca la etaj, [i, `n partea dreapt\, Nora v\zu o u[\ larg\, cu arcad\, cu ram\ de stejar sculptat, ducând spre ceea ce p\rea s\ fie un salon. O voce, `ngenuncheat\ de vârst\, dar surprinz\tor de puternic\, se auzi din\untru. – Intr\! spuse. Nora se opri la intrarea `n salon. Venind din lumina puternic\ de afar\, casa era [ocant de `ntunecat\; ferestrele `nalte erau acoperite cu draperii groase [i verzi, terminate cu ciucurei aurii. Când privirea i se obi[nui `n cele din urm\ cu `ntunericul, Nora v\zu o femeie b\trân\, `mbr\cat\ `n satin [i m\tase neagr\, cufundat\ `ntr-un fotoliu victorian. Lumina era atât de slab\, `ncât, la `nceput, Nora nu putu s\ vad\ decât o fa]\ [i ni[te mâini albe, plutind parc\ fantomatic `n `ntuneric. Ochii femeii erau pe jum\tate `nchi[i. – Nu te teme, spuse vocea f\r\ trup din adâncul fotoliului. Nora f\cu `nc\ un pas `n `nc\pere. Mâna alb\ se mi[c\, ar\tând spre un alt fotoliu victorian, pe care era a[ezat\ o cuvertur\ de dantel\. – Ia loc! Nora se a[ez\ cu grij\. Un nor de praf se ridic\ din fotoliu. Se auzi un fel de zdr\ng\nit, [i o pisic\ neagr\ s\ri din spatele unei draperii [i disp\ru `n ungherele `ntunecate ale `nc\perii. – V\ mul]umesc mult c\ m-a]i primit, zise Nora. M\tasea fo[ni când femeia `[i `n\l]\ capul. – Ce dore[ti, copil\? ~ntrebarea era nea[teptat de direct\ [i fusese rostit\ pe un ton foarte t\ios. 215

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Domni[oar\ McFadden, vreau s\ v\ pun câteva `ntreb\ri despre tat\l dumneavoastr\, Tinbury McFadden. – Draga mea, m\ tem c\ trebuie s\-mi mai spui o dat\ cum te cheam\. Sunt o femeie b\trân\, [i memoria a `nceput s\ m\ lase. – Nora Kelly. Mâna usc\]iv\, ca o ghear\, a b\trânei se `ntinse [i trase lan]ul unei l\mpi de lâng\ fotoliu. Avea un abajur foarte `nc\rcat [i avea o lumin\ g\lbuie. Acum, Nora o putu vedea mai bine pe Clara McFadden. Avea chipul tras [i foarte b\trân, cu vene palide ce se vedeau prin pielea sub]ire ca pergamentul. Ochii str\lucitori ai b\trânei o examinar\ pre] de câteva minute. – Mul]umesc, domni[oar\ Kelly, spuse ea, stingând la loc lampa. Ce anume dore[ti s\ [tii despre tat\l meu? Nora scoase din map\ un dosar [i `ncerc\ s\ descifreze `n lumina slab\ `ntreb\rile pe care le scrisese `n timpul c\l\toriei cu trenul. Se bucura c\ venise preg\tit\; interviul devenea nea[teptat de intimidant. B\trâna lu\ ceva de pe o m\su]\ de lâng\ fotoliu: o sticl\ veche, de-o pint\, cu etichet\ verde. Turn\ pu]in lichid `ntr-o linguri]\, `nghi]i, apoi puse linguri]a la loc. Alt\ pisic\ neagr\, sau poate aceea[i, s\ri `n poala b\trânei. Femeia o mângâie, [i animalul `ncepu s\ toarc\ fericit. – Tat\l dumneavoastr\ a fost custode la Muzeul de Istorie Natural\. A fost coleg cu John Canaday Shottum, care de]inea o vitrin\ de curiozit\]i `n Manhattan. Nu primi nici un r\spuns din partea b\trânei. Iar acesta din urm\ avea o cuno[tin]\ pe nume Enoch Leng. Domni[oara McFadden p\rea s\ fi `n]epenit. Apoi vorbi brusc, cu vocea-i t\ioas\ [i rece ca ghea]a spintecând aerul. Era ca [i cum numele o trezise din amor]eal\. – Leng? Ce e cu Leng? – Eram curioas\ dac\ [ti]i ceva, orice, despre dr. Leng, sau dac\ ave]i, poate, vreo scrisoare sau vreun document referitor la el. – Cum a[ putea s\ nu [tiu cine e Leng? r\sun\ vocea. E b\rbatul care mi-a ucis tat\l. Nora r\mase mut\ de uimire. ~n tot ceea ce citise despre McFadden nu se men]iona nimic despre nici o crim\. 216

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Poftim? zise ea. – Oh, [tiu c\ toat\ lumea spune c\ a disp\rut pur [i simplu, dar se `n[al\. – De unde [ti]i asta? Din nou, un fo[net. – De unde? S\-]i povestesc! Domni[oara McFadden aprinse din nou lampa, `ndreptându-i aten]ia Norei spre o fotografie mare, `nr\mat\. Era portretul [ters al unui tân\r `mbr\cat `ntr-un costum foarte sobru, `nchis cu nasturi pân\ la gât. Zâmbea: doi din]i frontali din argint str\luceau din ram\. Un petic ca de pirat `i acoperea un ochi. B\rbatul avea fruntea `ngust\ a Clarei McFadden [i aceia[i pome]i proeminen]i. B\trâna `ncepu s\ vorbeasc\; vocea-i r\suna nefiresc de tare [i de furioas\. – Aceast\ fotografie a fost f\cut\ la scurt timp dup\ ce tat\l meu [i-a pierdut ochiul drept, `n Borneo. Trebuie s\ `n]elegi, era colec]ionar. ~n tinere]e, a petrecut mai mul]i ani `n coloniile britanice din estul Africii. A strâns o colec]ie impresionant\ de mamifere [i de obiecte africane adunate de la b\[tina[i. Când s-a `ntors `n New York, a devenit custode al noului muzeu pe care unul dintre colegii lui de la academie `l fondase de pu]in timp. Muzeul de Istorie Natural\ din New York. Era foarte diferit pe atunci, domni[oar\ Kelly. ~n vremurile de `nceput ale muzeului, cea mai mare parte a custozilor erau doar gentilomi care se ocupau de aceast\ afacere din pur\ pasiune, a[a ca tat\l meu. Nu aveau o preg\tire [tiin]ific\ sistematic\. Erau amatori, `n cel mai bun sens al cuvântului. Pe tat\l meu l-au interesat `ntotdeauna ciud\]eniile, particularit\]ile. Ai auzit, domni[oar\ Kelly, de vitrinele de curiozit\]i? – Da, r\spunse Nora. ~ncerca s\-[i noteze cât putea mai repede. ~i p\rea r\u c\ nu adusese un reportofon. – Erau destul de multe `n New York `n acea vreme. ~ns\ Muzeul de Istorie Natural\ a `nceput s\ le scoat\ repede de pe pia]\. Rolul tat\lui meu, ca angajat al muzeului, era s\ achizi]ioneze colec]iile acestor vitrine ajunse `n stare de faliment. Coresponda cu mul]i de]in\tori de 217

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

vitrine: familia Delacourte, Phineas Barnum, fra]ii Cadwalader. Unul dintre ace[ti proprietari era John Canaday Shottum. B\trâna `[i mai turn\ o linguri]\ din sticl\. Pe lumin\, Nora putu citi eticheta: „Tonicul de legume al Lydiei Pinkham“. Nora d\du din cap. – Vitrina de Exponate Naturale [i Curiozit\]i a lui J.C. Shottum. – ~ntocmai. Cercul oamenilor de [tiin]\ era mic `n vremea aceea, [i to]i erau membrii academiei. {i aveau diverse talente, a[ putea ad\uga. Shottum era membru al academiei, dar nu `i pl\cea numai [tiin]a, ci [i spectacolul. Deschisese o vitrin\ pe Catherine Street, cu tax\ de intrare minim\. Era vizitat\ `ndeosebi de membrii claselor de jos. Spre deosebire de majoritatea colegilor s\i, Shottum era un idealist, care visa s\ poat\ `nvinge s\r\cia prin educa]ie. Tocmai de aceea [i-a deschis vitrina `ntr-un cartier atât de precar. ~[i dorea `ndeosebi s\ foloseasc\ istoria natural\ pentru a-i informa [i a-i educa pe cei tineri. ~n orice caz, avea nevoie de ajutor pentru identificarea [i clasificarea colec]iilor pe care le achizi]ionase de la familia unui tân\r ucis de b\[tina[ii din Madagascar. – Alexander Marysas. Iar\[i un fo[net. Din nou, femeia stinse lumina, l\sând `nc\perea cufundat\ `n `ntuneric, aruncând `n umbr\ portretul tat\lui s\u. – Pari s\ [tii destul de multe despre acest subiect, domni[oar\ Kelly, spuse Clara McFadden suspicioas\. Sper c\ nu te plictisesc cu povestea mea. – Oh, deloc. V\ rog, continua]i. – Vitrina lui Shottum era `ntr-o stare destul de proast\. Tat\l meu `l ajuta din când `n când, dar era o povar\ pentru el. Nu era o colec]ie bun\. Fusese alc\tuit\ la `ntâmplare, nu sistematic. Ca s\-i atrag\ pe s\raci, `n special pe copii, Shottum avea tendin]a s\ adauge elemente de senza]ie, mai degrab\ decât de valoare. Exista `n vitrina lui o parte numit\ „galeria monstruozit\]ilor nefire[ti“. Fusese, dac\ nu m\ `n[el, inspirat\ din Camera Ororilor de la Muzeul figurilor de cear\ Madame Tussaud, din Londra. Lumea vorbea c\ unii dintre cei care intrau `n galerie nu mai ie[eau niciodat\ de acolo. Prostii, desigur, zvonuri lansate cel mai probabil de `nsu[i Shottum pentru a stârni 218

VITRINA DE CURIOZIT|}I

interesul. Clara McFadden scoase o batist\ de m\tase [i tu[i `n ea. Cam `n acea perioad\, un b\rbat pe nume Leng s-a `nscris la academie. Enoch Leng. Vocea b\trânei era `nc\rcat\ de ur\. Nora sim]i c\ inima `ncepea s\-i bat\ mai repede. – L-a]i cunoscut pe Leng? – Tata vorbea foarte mult despre el. Mai ales spre sfâr[it. Tat\l meu, vezi dumneata, avea probleme cu un ochi [i cu din]ii. Leng l-a ajutat s\-[i fac\ o lucrare dentar\ din argint [i o pereche de ochelari, cu lentile neobi[nuit de groase. P\rea s\ fie specializat `n multe domenii. ~[i b\g\ batista la loc `ntr-unul dintre pliurile hainelor ei [i lu\ `nc\ o linguri]\ de elixir. Se spunea c\ venise din Fran]a, de pe un munte micu], situat undeva lâng\ grani]a cu Belgia. Erau zvonuri cum c\ ar fi fost chiar baron, c\ se tr\gea dintr-o familie nobil\. Savan]ii \[tia sunt mari bârfitori! La acea vreme, New Yorkul era un loc foarte provincial, [i Leng a l\sat o impresie puternic\. Nimeni nu se `ndoia c\ era un b\rbat foarte `nv\]at. Se autointitula „doctor“, [i lumea vorbea c\ fusese chirurg [i chimist. Scoase un fel de horc\it. Fire de praf se ridicar\ `n aer. Pisica torcea ne`ncetat, ca o turbin\. Vocea strident\ despic\ din nou aerul. – Shottum c\uta un custode pentru vitrina lui. Leng s-a ar\tat interesat, de[i era, evident, cea mai proast\ dintre vitrinele de la acea vreme. Cu toate acestea, Leng a `nchiriat camerele de la etajul aceleia[i cl\diri. Pân\ acum, totul corespundea `ntru totul celor aflate din scrisoarea lui Shottum. – {i când se `ntâmpla asta? `ntreb\ Nora. – ~n prim\vara anului 1870. – Leng locuia la vitrin\? – Un om cu educa]ia lui Leng s\ locuiasc\ la Five Points? Categoric, nu! Dar nu vorbea despre el. Era un b\rbat ciudat, foarte retras, foarte protocolar `n discursuri [i `n maniere. Nimeni, nici m\car tat\l meu, nu [tia unde locuie[te. Leng nu `ncuraja rela]iile apropiate. ~[i petrecea majoritatea timpului la vitrin\ sau la academie. Din câte-mi 219

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

amintesc, contractul lui la Vitrina lui Shottum trebuia, ini]ial, s\ dureze numai un an sau doi. La `nceput, Shottum era foarte mul]umit de Leng. I-a catalogat colec]iile [i a etichetat toate exponatele. Apoi `ns\ s-a `ntâmplat ceva – tata nu a [tiut niciodat\ ce anume –, [i Shottum a `nceput s\ suspecteze c\ era ceva `n neregul\ cu Leng. Ar fi vrut s\-i cear\ s\ plece, dar `i venea greu. Leng pl\tea bani frumo[i pe chiria apartamentului de la etaj, [i Shottum avea nevoie de bani. – Ce fel de experimente f\cea Leng? – Din cele obi[nuite, presupun. To]i oamenii de [tiin]\ aveau laboratoare. {i tata avea unul. – Spune]i c\ tat\l dumneavoastr\ nu a [tiut niciodat\ ce anume i-a dat de b\nuit lui Shottum? Asta ar fi `nsemnat c\ McFadden nu citise niciodat\ scrisoarea ascuns\ `n cutia din picior de elefant. – ~ntocmai. Tata nu a insistat asupra subiectului. Shottum fusese `ntotdeauna un om excentric, consumator de opium [i cu st\ri de melancolie, iar tata b\nuia c\ ar fi putut fi labil psihic. Apoi, `ntr-o noapte de var\, `n 1881, Vitrina lui Shottum a ars. A fost un incendiu atât de puternic, `ncât n-au mai g\sit decât câteva fragmente din oasele lui Shottum. S-a spus c\ focul a pornit de la parter, de la o lamp\ cu gaz. Alt horc\it. – Dar dumneavoastr\ crede]i altceva? – Tata era convins c\ Leng d\duse foc cl\dirii. – Ave]i idee de ce? B\trâna cl\tin\ `ncet din cap. – Nu-mi spunea prea multe. Dup\ o clip\, continu\. Cam din aceea[i perioad\ cu incendiul, Leng nu a mai participat la `ntrunirile academiei. Nu a mai venit nici pe la muzeu. Tata a pierdut leg\tura cu el. A disp\rut pur [i simplu din cercurile [tiin]ifice. Cred c\ au trecut treizeci de ani pân\ când a ap\rut din nou. – Când a fost asta? – ~n timpul r\zboiului. Eram mic\ pe atunci. Tat\l meu s-a `nsurat târziu. A primit o scrisoare de la Leng. O scrisoare foarte prietenoas\, `n care-i spunea c\ voia s\ reia leg\tura. Tata a refuzat, dar Leng a 220

VITRINA DE CURIOZIT|}I

insistat. A `nceput s\ vin\ la muzeu, s\ asiste la discursurile lui, s\ petreac\ mult timp `n arhiv\. Tata a fost deranjat, la `nceput, apoi de-a dreptul speriat. Era atât de `ngrijorat, cred, `ncât s-a consultat chiar [i cu o serie de colegi de la academie care-l cunoscuser\ [i ei pe Leng. James Henry Perceval [i Dumont Burleigh sunt dou\ nume care-mi vin acum `n minte. Au venit de mai multe ori la noi `n cas\, pu]in `nainte de sfâr[it. – ~n]eleg... Nora mai mâzg\li ni[te noti]e. – Dar dumneavoastr\ nu l-a]i cunoscut niciodat\ pe Leng? Urm\ o pauz\. – L-am v\zut o dat\. A venit la noi acas\ târziu `ntr-o sear\, cu un specimen pentru tata. A fost `ns\ trimis la plimbare. A l\sat totu[i specimenul. O statuet\ mortuar\ din m\rile sudice, de mic\ valoare. – {i? – Tata a disp\rut a doua zi. – {i sunte]i convins\ c\ Leng l-a omorât? – Da. – De ce? B\trâna `[i mângâie p\rul. Se uit\ fix `n ochii Norei. – Draga mea copil\, cum a[ putea [ti asta? – Dar de ce ar fi vrut Leng s\-l omoare? – Cred c\ tata aflase ceva despre Leng. – Muzeul nu a f\cut investiga]ii? – Nimeni nu-l v\zuse pe Leng `n muzeu. Nimeni nu-l v\zuse când `l vizitase pe tata. Nu exista nici o dovad\. Nici Perceval, nici Burleigh n-au vrut s\ vorbeasc\. Muzeului i-a fost mai u[or s\ p\teze numele tat\lui meu – s\ insinueze c\ fugise din motive necunoscute – decât s\ investigheze. Eu eram copil la acea vreme. Când am crescut [i am cerut redeschiderea cazului, nu aveam nimic de oferit. Mi s-a trântit u[a-n nas. – {i mama dumneavoastr\? Avea [i ea b\nuieli? – Mama era deja moart\. – Ce s-a `ntâmplat cu Leng? 221

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Dup\ vizita pe care i-a f\cut-o tatei `n acea sear\, nimeni nu a mai auzit vreodat\ ceva despre el. Nora trase aer `n piept. – Cum ar\ta Leng? Clara McFadden nu r\spunse imediat. – N-o s\-l uit niciodat\, zise `n cele din urm\. Ai citit Pr\bu[irea casei Usher, de Poe? Exist\ o descriere `n povestea asta care m-a [ocat când am citit-o prima dat\. Pare s\-l descrie `n detaliu pe Leng. Mi-a r\mas `ntip\rit\ `n memorie pân\-n ziua de azi; `nc\ mai ]in minte cuvintele: „piele alb\ ca de cadavru; ochiul mare, lichid [i foarte luminos... b\rbie fin modelat\, tânjind parc\, prin proeminen]a ei, dup\ energia vie]ii“. Leng avea p\rul blond, ochii alba[tri, nas acvilin. Purta un pardesiu negru, de mod\ veche, ]inut\ protocolar\. – E o descriere foarte am\nun]it\. – Leng era genul de om pe care ]i-l aduci aminte mult timp. {i totu[i, vezi dumneata, vocea lui e cea pe care mi-o amintesc cel mai bine. Era grav\, puternic\, cu accent pronun]at, cu o particularitate foarte stranie – parc\ ar fi fost dou\ persoane care vorbeau `n acela[i timp. Umbra `n care era `nv\luit salonul p\ru, `n mod inexplicabil, s\ se adânceasc\. Nora `nghi]i `n sec. Pusese deja toate `ntreb\rile pe care le preg\tise. – V\ mul]umesc foarte mult, domni[oar\ McFadden, spuse ea ridicându-se. – De ce te intereseaz\ toate astea acum? `ntreb\ brusc b\trâna. Nora `[i d\du seama c\ femeia nu citise, probabil, articolul lui Smithback [i nu auzise de crimele la indigo ale Chirurgului. Se `ntreb\ ce ar fi fost bine s\ spun\. Privi prin `nc\pere – cufundat\ `n umbre, pierdut\ `n vechea lume victorian\. Nu voia s\-i dea b\trânei via]a peste cap. – Fac un studiu despre vitrinele de curiozit\]i. B\trâna o fix\ cu o privire arz\toare. – Interesant subiect, copil\. Dar poate fi [i periculos.

UNSPREZECE

Agentul special Pendergast st\tea `ntins pe patul de spital, mi[cându-[i doar ochii sp\l\ci]i. O privi pe Nora Kelly ie[ind din `nc\pere [i `nchizând u[a. Se uit\ la ceasul de pe peretele opus: nou\ seara, fix. Un moment bun pentru a `ncepe. ~[i repet\ `n minte fiecare cuvânt spus de Nora `n timpul vizitei sale, c\utând orice detaliu, oricât de ne`nsemnat, care era posibil s\-i fi sc\pat prima dat\. Dar nu era nimic mai mult. Vizita Norei la Peekskill `i confirmase cele mai sumbre b\nuieli: Pendergast crezuse de la bun `nceput c\ Leng `l ucisese pe Shottum [i c\ d\duse apoi foc vitrinei. {i era sigur acum c\ [i dispari]ia lui McFadden fusese tot opera lui Leng. F\r\ `ndoial\, Shottum `l confruntase pe Leng la scurt timp dup\ ce ascunsese scrisoarea `n cutia din piciorul de elefant. Leng `l ucisese [i, ca s\ ascund\ crima, d\duse foc cl\dirii. {i totu[i, `ntrebarea cea mai persistent\ r\mânea de ce alesese Leng vitrina ca loc de desf\[urare a experimentelor sale. De ce `ncepuse s\-[i ofere serviciile medicale azilurilor [i orfelinatelor cu un an `nainte de a-l omor` pe Shottum? {i unde-[i mutase laboratorul dup\ ce arsese vitrina? Experien]a `l `nv\]ase pe Pendergast c\ uciga[ii `n serie erau neglijen]i: erau neaten]i, l\sau indicii. ~ns\ Leng, cu siguran]\, f\cea excep]ie de la aceast\ regul\. Fusese remarcabil de inteligent. L\sase o amprent\ negativ\ pe oriunde mersese; p\rea s\ se defineasc\ prin cât de pu]ine se [tiau despre el. Erau, categoric, mai multe de aflat, `ns\ 223

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

informa]iile erau ascunse `n masa de documente pe care le strânsese `n camera asta de spital. Exista un singur mod de a scoate informa]iile la lumin\. Simpla cercetare nu ar fi fost suficient\. Apoi mai era [i problema, din ce `n ce mai ap\s\toare, a implic\rii lui emo]ionale tot mai puternice `n acest caz. Dac\ nu reu[ea s\ se controleze, dac\ nu-[i rec\p\ta disciplina atât de caracteristic\, [tia c\ avea s\ dea gre[. {i nu-[i putea permite a[a ceva. Era timpul s\ `nceap\ c\l\toria. Privirea lui Pendergast se plimb\ peste stivele de c\r]i, de h\r]i, de ziare [i reviste vechi care umpleau [ase c\rucioare aduse `n camera lui. Le privi, pe rând, pe fiecare `n parte. Singura hârtie important\ era a[ezat\ pe noptiera de lâng\ el: planurile Vitrinei lui Shottum. O ridic\ pentru o ultim\ oar\ [i o privi `ndelung, memorând fiecare detaliu. Secundele se scurgeau. L\s\ din mân\ hârtia `ng\lbenit\. Era timpul. Mai `ntâi `ns\, trebuia s\ fac\ neap\rat ceva `n leg\tur\ cu h\rm\laia `ngrozitoare care-l `nconjura. Dup\ ce starea sa fusese promovat\ de la „grav\“ la „stabil\“, Pendergast ceruse s\ fie transferat de la St. Luke’s – Roosvelt la spitalul Lenox Hill. Cl\direa veche de pe Lexington Avenue avea cele mai groase ziduri din tot ora[ul, cu excep]ia Dakotei, desigur. Chiar [i aici `ns\, se sim]ea asaltat de zgomote: beh\itul aparatului pentru m\surarea oxigenului din sânge, montat deasupra patului; vocile asistentelor care bârfeau `n separeul lor; [uieratul [i bip\itul aparatelor [i al ventilatoarelor; infernalul sfor\it al pacien]ilor din camera adiacent\; huruitul conductelor de ventila]ie care treceau prin pere]i [i prin tavan. Nu putea face nimic pentru a opri, fizic, toate aceste sunete; [i totu[i, puteau fi f\cute s\ dispar\ prin alte mijloace. Era un joc al min]ii pe care `l perfec]ionase, o adaptare a Chongg Ran, o veche practic\ de medita]ie budist\. Pendergast `nchise ochii. ~[i imagin\ o tabl\ de [ah pe o mas\ de lemn [i o lumin\ galben\ deasupra. Apoi, cre\ doi juc\tori. Primul juc\tor f\cu mi[carea de deschidere; al doilea `l urm\. ~ncepu un joc de [ah `n vitez\; apoi `nc\ unul; [i `nc\ unul. Cei doi juc\tori schimbar\ strategiile, adaptându-[i contraatacurile: Hanham inversat, ap\rarea `n doi cai, gambitul vienez. 224

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Unul câte unul, zgomotele mai `ndep\rtate `ncepur\ s\ dispar\. Când ultimul joc ajunse la remiz\, Pendergast dizolv\ masa de [ah. Apoi, `n `ntunericul din mintea lui, cre\ patru juc\tori, a[eza]i `n jurul unei mese, la un joc de c\r]i. Pendergast considerase `ntotdeauna bridge-ul un joc mai nobil [i mai subtil decât [ahul, dar `l juca arareori cu al]ii, fiindc\, `n afara membrilor propriei familii, acum deceda]i, nu g\sise adversari pe m\sur\. Acum, jocul `ncepu; fiecare juc\tor nu era con[tient decât de cele treisprezece c\r]i ale sale, fiecare avea propriile strategii [i capacit\]i intelectuale. Jocul `ncepu cu atuuri, [i [lemuri, [i fine]uri profunde. Pendergast se juc\ o vreme cu adversarii, schimbând `ntre ele conven]iile Blackwood, Gerber [i Stayman, pref\cându-se c\ uit\ s\ declare, c\ interpreteaz\ gre[it semnele dintre est [i vest. Când termin\ prima rund\, toate elementele deranjante disp\ruser\. Zgomotele `ncetaser\. ~n mintea lui nu mai era acum decât o t\cere profund\. Pendergast se cufund\ [i mai mult `n sine. Era timpul s\ `nceap\ c\l\toria mental\. Trecur\ câteva minute de concentrare intens\. ~n cele din urm\, se sim]i preg\tit. Privindu-se cu ochii min]ii, se v\zu ridicându-se din pat. Se sim]ea u[or ca aerul, lipsit de greutate, ca o fantom\. Se v\zu mergând pe coridoarele pustii ale spitalului, coborând sc\rile, traversând holul de la intrare [i ie[ind pe treptele din fa]a cl\dirii. Dar cl\direa nu mai era acum un spital. Cu o sut\ dou\zeci de ani `n urm\, fusese cunoscut\ sub numele de Azilul pentru Bolnavii de Tuberculoz\ din New York. Pendergast r\mase câteva clipe pe trepte, privind `mprejurimile luminate de razele palide ale amurgului. ~nspre vest, `nspre Central Park, Upper East Side devenise o `ntindere de ferme de porci, cu p\[uni acoperite de bolovani. Grupuri mici de cocioabe se i]eau ici [i colo, strânse parc\ laolalt\ pentru a se putea ap\ra mai bine `n fa]a for]elor naturii. Felinare cu gaz, rare `n aceast\ zon\ periferic\ a ora[ului, luminau aleea, aruncând mici cercuri pe caldarâm. Imaginea era vag\, nu foarte distinct\: detaliile nu erau importante `n aceast\ loca]ie. Pendergast `[i permise totu[i s\ adulmece aerul. Se 225

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

sim]ea miros puternic de fum de c\rbune, de p\mânt umed, de b\legar de cal. Cobor` treptele, o lu\ pe Seventy-sixth, `ndreptându-se spre est, `nspre râu. Era un cartier ceva mai populat, cu cl\diri de c\r\mid\ mai noi, ridicate printre structuri de lemn. Tr\surile treceau pe drumurile acoperite cu paie. Oamenii mergeau t\cu]i pe lâng\ el, b\rba]ii `mbr\ca]i `n costume lungi, cu revere `nguste, femeile cu corsete [i p\l\rii cu voal. La urm\toarea intersec]ie, urc\ `ntr-o birj\ [i pl\ti vizitiului cinci cen]i ca s\-l duc\ pe Forty-second Street. Acolo, urc\ `n tramvaiul de pe linia Bowery & Third Avenue, unde mai pl\ti dou\zeci de cen]i. Acest pre] extravagant `i cump\r\ o c\l\torie de lux, cu perdele la ferestre [i scaune plu[ate. Locomotiva cu aburi care tr\gea tramvaiul se numea Chauncey M. Depew. ~ndreptându-se spre sud, Pendergast st\tea f\r\ s\ se mi[te `n scaunul `mbr\cat `n catifea. ~ncet, permise sunetelor s\ p\trund\ din nou `n lumea lui: mai `ntâi, zgomotul sacadat al ro]ilor pe [ine, apoi vocile pasagerilor. Discutau problemele din 1881: pre[edintele `[i revenise dup\ ce glon]ul fusese scos numaidecât; Columbia Yacht Club organiza o parad\ de ambarca]iuni pe Hudson `n acea dup\-amiaz\; costumul magnetic Wilsonia p\rea s\ aib\ efecte curative miraculoase. Mai erau `nc\ goluri, desigur – petice `nce]o[ate, `ntunecate –, despre care Pendergast avea prea pu]ine informa]ii, poate chiar deloc. Nici o investigare `n memorie nu era vreodat\ complet\. Existau detalii istorice care fuseser\, `n mod irevocabil, pierdute. Când tramvaiul ajunse `n sfâr[it `n Bowery, Pendergast cobor`. R\mase câteva clipe pe peron, privind `n jur, de aceast\ dat\ mai intens. {inele erau `n\l]ate deasupra trotuarului `n loc s\ mearg\ pe mijlocul str\zii, iar platforma pe care st\tea era acoperit\ cu un amestec de ulei scurs din locomotiv\ [i cenu[\. Chauncey M. Depew scoase un [uierat puternic [i-[i `ncepu furioas\ drumul spre urm\toarea sta]ie. Scotea pe co[ fum [i cenu[\, pe care le arunca `n aerul ca de plumb. Cobor` ni[te trepte scheletice din lemn pân\ la nivelul solului [i se trezi `n fa]a unei mici pr\v\lii. Se uit\ la firm\: „George Washington 226

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Abacus, operator fizionomic [i maestru `n arta tunsorilor [i a b\rbieritului“. Aleea larg\ ce se `ntindea `n fa]a lui era un adev\rat ocean de p\l\rii. Tramvaie [i tr\suri treceau cu zgomot pe mijlocul drumului. Negu]\tori de tot felul aglomerau trotuarele, l\udându-[i `n gura mare marfa. „Oale [i tig\i! striga un tinichigiu. Lipi]i-v\ oalele [i tig\ile!“ O tân\r\ care `mpingea un c\ru] aburind striga la rândul ei: „Stridii! Stridii bune, s\-]i lingi degetele!“ La stânga lui Pendergast, un b\rbat care vindea porumb fiert dintr-un c\ru] de bebelu[ pescui un cocean, `l unse cu o cârp\ `nmuiat\ `n unt [i i-l `ntinse `mbietor. Pendergast cl\tin\ din cap [i se avânt\ `n mul]ime. Se sim]ea `mpins din toate p\r]ile. O clip\, totul se `nv\lui `n cea]\ [i `[i pierdu concentrarea. Apoi `ns\, `[i reveni. Scena reap\ru. O lu\ spre sud, activându-[i treptat toate cele cinci sim]uri pentru a percepe pe deplin lumea din jur. Zgomotul era aproape cople[itor: ropot de copite, nenum\rate crâmpeie de cântece [i buc\]i muzicale, ]ipete, strig\te, v\ic\reli, `njur\turi. Aerul era supra`nc\rcat cu mirosuri de transpira]ie, de b\legar, de parfum ieftin [i de carne la gr\tar. ~n josul str\zii, la 43 Bowery, Buffalo Bill juca `n spectacolul Iscoada preriilor, de la Windsor. Urmau o serie de alte câteva teatre, fiecare expunând afi[e uria[e cu reclame la spectacolele curente: Fedora, B\ie]ii r\i ai lui Peck, ~ntunecatul Nord [i Kit, c\l\torul din Arkansas. Un veteran orb din R\zboiul Civil st\tea pe jos `ntre dou\ intr\ri, cu [apca `ntins\, cer[ind. Pendergast trecu pe lâng\ toate acestea abia aruncând o privire. La un col], se opri s\ se orienteze, apoi o lu\ pe East Broadway. Dup\ frenezia de pe Bowery, intr\ `ntr-o lume mai potolit\. Trecu pe lâng\ miile de pr\v\lii ale vechiului ora[, `nchise [i cu obloanele trase la aceast\ or\: [el\rii, magazine de p\l\rii, case de amanet, m\cel\rii. Unele dintre aceste cl\diri erau foarte bine eviden]iate. Altele – locuri pe care Pendergast nu reu[ise s\ le identifice – erau vagi [i umbrite, `nv\luite `n cea]\. Ajuns pe Catherine Street, o lu\ `nspre râu. Spre deosebire de cele din East Broadway, toate cl\dirile de aici – cârciumi, gherete de marinari, magazii de scoici – erau deschise. Felinarele aruncau `n 227

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

strad\ fâ[ii ro[ietice de lumin\. O cl\dire de c\r\mid\ se `n\l]a la col]ul str\zii, joas\ [i lung\, mânjit\ cu funingine. Corni[ele de granit [i arcadele tr\dau o proast\ imita]ie a stilului neogotic. O firm\ de lemn, cu litere aurii desenate pe fond negru, atârna deasupra u[ii: VITRINA DE EXPONATE NATURALE {I CURIOZIT|}I A LUI J.C. SHOTTUM

Trei becuri electrice f\r\ abajur, cu ap\r\tori metalice, luminau intrarea, aruncându-[i razele palide pân\ `n strad\. Vitrina lui Shottum era deschis\. Un individ pl\tit striga de mama focului `n fa]a u[ii. Pendergast nu-i putea distinge cuvintele din cauza zgomotului de pe strad\. O pancart\ uria[\, pus\ chiar `n fa]\, pe trotuar, f\cea reclam\ atrac]iilor din interior – „Veni]i s\ vede]i copilul cu dou\ creiere [i s\ vizita]i noua noastr\ anex\, `n care sunt prezentate sirene `n ap\ natural\“. Pendergast r\mase `n col]ul str\zii. Restul ora[ului se pierdu `nv\luit `n cea]\, `ntreaga aten]ie concentrându-i-se asupra cl\dirii din fa]a lui; `i reconstrui meticulos fiecare detaliu. Treptat, zidurile c\p\tar\ un contur mai pronun]at – ferestrele mici, interioarele, colec]iile bizare, labirintul de galerii [i expozi]ii; mintea lui integra [i d\dea form\ vastei cantit\]i de informa]ii pe care o adunase. Când se sim]i preg\tit, p\[i `n fa]\ [i se a[ez\ la coad\. Pl\ti doi penny unui b\rbat cu un joben unsuros care st\tea la intrare, apoi intr\ `n cl\dire. Un foaier jos i se deschise `n fa]\, dominat de un craniu de mamut, montat pe peretele din spate. Lâng\ acesta erau un urs Kodiak, mâncat de molii, o canoe indian\ din scoar]\ de mesteac\n, un bu[tean pietrificat. Pendergast privi `n jur. Femurul mare al unui „Monstru Antediluvian“ era montat pe un perete, `nconjurat de alte specimene eclectice expuse vederii. Exponatele mai bune, Pendergast [tia, erau prezentate ceva mai `n\untrul vitrinei. Dou\ coridoare se deschideau pe stânga [i pe dreapta, ducând `nspre s\li ticsite de oameni. ~ntr-o lume f\r\ filme, televizor sau radio – [i unde c\l\toriile erau un privilegiu doar al celor boga]i – popularitatea 228

VITRINA DE CURIOZIT|}I

acestui gen de distrac]ie nu era surprinz\toare. Pendergast o apuc\ pe coridorul din partea stâng\. ~n prima parte a s\lii era expus\ o colec]ie sistematic\ de p\s\ri `mp\iate, `n[irate pe rafturi. Colec]ia – o slab\ `ncercare de a aduce o not\ educativ\ edificiului – nu prezenta nici un interes pentru vizitatori, care p\reau s\ treac\ pe lâng\ ea f\r\ s\-i arunce m\car o privire, `ndreptându-se spre exponatele mai pu]in edificatoare din fa]\. Coridorul se deschidea `ntr-o sal\ larg\, unde aerul era cald [i `nchis. ~n centru, trona ceva ce p\rea s\ fie un om `mp\iat, zbârcit [i cu pielea maro, cu picioarele foarte chircite, p\rând c\ st\ gata s\ `nha]e ceva cu mâinile. Pe eticheta montat\ dedesubt scria: „B\rbat pigmeu din `ntunecata Afric\, ajuns la vârsta de trei sute cincizeci [i cinci de ani `nainte de a muri mu[cat de un [arpe“. Privindu-l mai `ndeaproape, Pendergast v\zu c\ era de fapt un urangutan cu p\rul ras, f\cut s\ arate ca un om, conservat, probabil, prin afumare. Emana un miros `nfior\tor. Aproape de urangutan, era o mumie egiptean\, sprijinit\ de un perete, `ntr-un sarcofag de lemn. Mai era [i un schelet `n picioare, f\r\ cap, `n dreptul c\ruia scria: „R\m\[i]ele frumoasei contese Adele de Brissac, executat\ prin ghilotinare la Paris, `n 1789“. Urma apoi o bucat\ de fier ruginit\, mânjit\ cu vopsea ro[ie, cu eticheta: „T\i[ul care i-a retezat capul“. Pendergast r\mase `n centrul `nc\perii [i-[i `ndrept\ aten]ia spre mul]imea zgomotoas\. Fu oarecum surprins. Erau mult mai mul]i tineri decât se a[teptase, precum [i o mare varietate de categorii sociale – de la foarte `nst\ri]i la s\r\ntoci. Tineri filfizoni [i domni respectabili se perindau agale, puf\ind din trabucuri, râzând binevoitor `n fa]a exponatelor. Mai mul]i tineri robu[ti [i `ndesa]i trecur\ ]an]o[i prin fa]a lui Pendergast, `mbr\ca]i `n c\m\[i ro[ii de flanel [i pantaloni de postav negru, cu p\rul dat cu mult\ pomad\. Mai erau fete din aziluri, prostituate, [trengari de pe str\zi, vânz\tori ambulan]i [i patroni de cârciumi. Erau, pe scurt, aceia[i oameni pe care-i reg\seai [i pe str\zile din jur. Acum, c\ ziua de lucru se `ncheiase pentru marea majoritate, veniser\ la Vitrina lui Shottum s\ se mai distreze pu]in. Taxa de doi penny era accesibil\ tuturor. Dou\ u[i din cap\tul s\lii conduceau c\tre [i mai multe exponate, una dând spre „Doamnele cu 229

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

farmece“, cealalt\ spre „Galeria de monstruozit\]i nefire[ti“. Aceasta din urm\ era `ngust\ [i `ntunecat\ [i aici erau exponatele pe care Pendergast venise s\ le vad\. Zgomotele mul]imii erau `nfundate aici, [i erau mai pu]ini vizitatori, `n special tineri agita]i, cu gurile c\scate. Zarvei de carnaval `i luase locul o atmosfer\ mai lini[tit\, mai stranie. ~ntunericul, spa]iul strâmt, nemi[carea – toate se combinau, având ca efect o u[oar\ team\. ~n spatele primului cot al galeriei era o mas\ pe care trona un borcan de sticl\ groas\, cu capac bine sigilat, `n\untrul c\ruia plutea un prunc. Dou\ bra]e `n miniatur\, perfect formate, `i ie[eau din frunte. Pendergast privi mai `ndeaproape [i v\zu c\, spre deosebire de multe dintre celelalte exponate, aceasta nu era o f\c\tur\. Merse mai departe. ~ntr-o firid\ mic\ era un câine cu cap de pisic\ – de data asta un fals grosolan, cu urmele cus\turilor vizibile prin p\rul care-ncepuse s\ cad\. St\tea lâng\ o scoic\ uria[\, ]inut\ deschis\ cu ni[te proptele, l\sând s\ se vad\ `n\untru scheletul unui picior de om. Pe pl\cu]a ata[at\ se relata povestea nefericitului c\ut\tor de perle. La o alt\ cotitur\, d\du peste un amestec de obiecte `n borcane cu formol: o meduz\ portughez\, un [obolan uria[ din Sumatra, o chestie oribil\, de culoare maro, de m\rimea unui pepene mai turtit, etichetat\: „Ficatul unui mamut g\sit conservat `n ghe]urile siberiene“. Urma apoi un f\t siamez de giraf\. Urm\toarea cotitur\ scoase la iveal\ un raft pe care era expus un craniu uman cu o hidoas\ protuberan]\ crescut\ `n mijlocul frun]ii – „Omul-rinocer din Cincinnati“. Pendergast se opri [i ascult\. Acum zgomotele mul]imii erau foarte `ndep\rtate [i nu mai vedea pe nimeni. ~naintea lui, coridorul `ntunecat mai f\cea o ultim\ cotitur\. O s\geat\ foarte stilizat\ ar\ta spre un exponat care nu putea fi `nc\ v\zut. Pe o pancart\ scria: „Vizita]i-l pe Wilson Doar-o-Mân\. Pentru cei curajo[i“. Pendergast se strecur\ dup\ col]. Aici, era aproape lini[te. Nu era nici un vizitator momentan. Holul se termina `ntr-o firid\ mic\. ~n firid\, era un singur exponat: o caset\ de sticl\ ce con]inea un cap deshidratat. Limba uscat\ `nc\ `i mai ie[ea din gur\, ar\tând ca o ]igar\ de foi prins\ `ntre buze. Al\turi era ceva ce sem\na cu un cârnat uscat, lung cam de treizeci de centimetri, cu un cârlig ruginit prins de 230

VITRINA DE CURIOZIT|}I

un cap\t cu ni[te curele de piele. Lâng\ acesta, cap\tul unui lan] de spânzur\toare. Toate trei aveau etichete: CAPUL TEMUTULUI UCIGA{ {I TÂLHAR WILSON DOAR-O-MÂN| OMORÂT PRIN SPÂNZUR|TOARE ~N DAKOTA 4 IULIE 1868 {TREANGUL DE CARE A FOST ATÂRNAT CIOTUL ANTEBRA}ULUI {I CÂRLIGUL LUI WILSON DOAR-O-MÂN| PE AL C|RUI CAP SE PUSESE O RECOMPENS| DE O MIE DE DOLARI

Pendergast examin\ spa]iul `ngust. Era izolat [i foarte `ntunecat. Era ferit de celelalte exponate, fiind plasat `n spatele unei cotituri bru[te a coridorului. Nu era loc decât pentru o singur\ persoan\. Un strig\t de ajutor ar fi r\mas neauzit `n galeriile principale. Coridorul se termina `n spatele firidei. ~n timp ce Pendergast r\mase privind, dus pe gânduri, zidul se undui asemenea unei ape, apoi disp\ru. Cea]a `nv\lui din nou reconstruc]ia mental\, apoi imaginea se pierdu cu totul. Dar nu conta: v\zuse destul, se strecurase prin suficiente pasaje ca s\ poat\ `n]elege. {i acum – `n sfâr[it – [tia cum `[i recrutase Leng victimele.

DOISPREZECE

Patrick O’Shaughnessy st\tea la intersec]ia dintre Seventy-second Street [i Central Park West, privind fa]ada cl\dirii de apartamente Dakota. O intrare `nalt\ d\dea `ntr-o curte interioar\, [i, `n spatele intr\rii, cl\direa se `ntindea pe cel pu]in o treime din strad\. Acolo, pe `ntuneric, fusese atacat Pendergast. De fapt, probabil c\ totul era `n acest moment exact la fel ca atunci când fusese `njunghiat Pendergast – cu excep]ia b\trânului, desigur; cel cu p\l\ria rotund\, pe care-l observase agentul. Era uluitor c\ individul aproape reu[ise s\-l omoare pe agentul FBI, chiar [i luând `n considera]ie elementul-surpriz\. O’Shaughnessy se `ntreb\ din nou ce dracu’ se `ntâmpla acolo. Era `n afara serviciului. Ar fi trebuit s\ fie la J.W.’s [i s\ bea o bere cu prietenii sau la el `n apartament, ascultând noua `nregistrare cu Mireasa vândut\1. Nu-[i lua bani pentru asta, a[a c\ de ce-i p\sa? Descoperi `ns\, cu destul de mult\ surprindere, c\ `i p\sa. Custer, fire[te, catalogase `ntreaga poveste drept un simplu jaf: „Mocofanul de la ]ar\, nu-i de mirare c\ [i-a furat-o!“ Ei bine, O’Shaughnessy [tia c\ Pendergast nu era mocofan. Probabil c\ `[i expunea atât de ostentativ originea sudist\ tocmai pentru a-i ]ine la distan]\ pe imbecilii de genul lui Custer. {i O’Shaughnessy nu 1

Oper\ comic\ apar]inându-i compozitorului [i dirijorului ceh Bedrich Smetana (n.red.) 232

VITRINA DE CURIOZIT|}I

credea nici c\ fusese doar o tentativ\ de jaf. Acum `ns\, era momentul s\ hot\rasc\: ce avea de gând s\ fac\ `n leg\tur\ cu asta? ~ncet, `ncepu s\ se `ndrepte spre zona unde avusese loc atacul. Ceva mai devreme `n acea zi, `l vizitase pe Pendergast la spital. Acesta `i sugerase c\ ar fi fost util – mai mult decât util – s\ fac\ rost de raportul medicului legist `n leg\tur\ cu oasele descoperite pe [antier. O’Shaughnessy `[i d\dea seama c\, pentru a face rost de el, trebuia s\ treac\ peste Custer. Pendergast voia [i mai multe informa]ii despre antreprenor, despre Fairhaven – de care Custer `i spusese cât se poate de clar s\ nu cumva s\ se-ating\. ~n acel moment, O’Shaughnessy realiz\ c\ trecuse o limit\ imaginar\, c\ nu mai lucra pentru Custer, ci pentru Pendergast. Era o senza]ie nou\, aproape ame]itoare: pentru prima oar\ `n via]a lui lucra cu un om pe care-l respecta. Cineva care nu-l judeca pe baza unei pove[ti vechi, care nu-l trata ca pe un poli]ist irlandez de-a cincea genera]ie, nefolositor nim\nui. |sta era motivul pentru care se afla aici, la Dakota, `n seara lui liber\. Asta f\cea un partener atunci când cel\lalt avea probleme. Pendergast, ca de obicei, nu spusese nimic despre atac. Dar, din experien]a lui O’Shaughnessy, nu prezenta nici unul dintre semnele unui jaf. ~[i amintea, vag, cursurile de la academie, toate statisticile despre diverse tipuri de crime [i cum erau ele comise. Pe vremea aceea, avea vise mari pentru cariera lui de poli]ist. Dar asta era `nainte s\ ia dou\ sute de dolari de la o prostituat\, fiindc\-i fusese mil\ de ea. {i – trebuia s\ recunoasc\ `n sinea lui – fiindc\ avusese nevoie de bani. O’Shaughnessy se opri, tu[i, apoi scuip\ pe trotuar. La academie, `i `nv\]aser\ s\ ia `n considera]ie motivul, mijloacele [i ocazia. S\ `nceap\ cu motivul, de exemplu. De ce l-ar fi ucis cineva pe Pendergast? „Pune faptele `n ordine.“ Unu: tipul investigheaz\ cazul unui uciga[ `n serie de acum 130 de ani. Nici un motiv: uciga[ul e mort. Doi: apare un criminal la indigo. Pendergast `[i face apari]ia la autopsie `nainte chiar de a exista o autopsie. „Dumnezeule, `[i zise O’Shaughnessy, probabil c\ a [tiut ce se petrece chiar `naintea 233

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

doctorului. Pendergast f\cuse deja leg\tura dintre turista ucis\ [i crimele din secolul trecut.“ Cum? Trei: Pendergast este atacat. Astea erau faptele, a[a cum le vedea O’Shaughnessy. Deci ce concluzie putea trage? C\ Pendergast [tia deja ceva. {i criminalul la indigo [tia [i el. Orice ar fi fost, era ceva destul de important `ncât acest uciga[ s\-[i asume un risc mare, atacându-l pe Pendergast pe Seventy-second Street – nu chiar o strad\ pustie, nici m\car la ora nou\ seara. {i cel mai uluitor era faptul c\ aproape reu[ise s\-l ucid\. O’Shaughnessy `njur\. Cel mai mare mister din toat\ povestea asta era `nsu[i Pendergast. Ar fi vrut s\ fie mai deschis cu el, s\-i dea mai multe informa]ii. ~l ]inea `n `ntuneric. De ce? Ei, asta era o `ntrebare pe care merita s\ [i-o pun\. ~njur\ din nou. Pendergast cerea foarte multe, `ns\ nu oferea nimic `n schimb. De ce-[i pierdea el o sear\ frumoas\ de toamn\ `nvârtindu-se pe lâng\ Dakota, c\utând indicii care nu erau acolo, pentru un individ care nu-i voia ajutorul? „Calmeaz\-te“, `[i spuse O’Shaughnessy. Pendergast era cel mai logic [i mai metodic individ pe care-l `ntâlnise vreodat\. Cu siguran]\, avea motivele lui. Toate la timpul lor. Acum `ns\, `[i pierdea vremea. Era timpul s\ mearg\ la cin\ [i s\ se uite la Opera News. O’Shaughnessy se r\suci pe c\lcâie, preg\tit s\ se `ntoarc\ acas\. Atunci v\zu silueta `nalt\ [i sub]ire ap\rând de dup\ col]. Din instinct, O’Shaughnessy se lipi de u[a cea mai apropiat\. A[tept\. Silueta st\tea la col]ul str\zii, exact `n locul `n care st\tuse chiar el cu câteva clipe mai devreme. Privea `n jur. Apoi `ncepu s\ coboare strada `nspre el, `ncet, tiptil. O’Shaughnessy `n]epeni. Se retrase [i mai adânc `n umbr\. Silueta se strecur\ pe lâng\ cl\dire, oprindu-se exact `n locul unde fusese atacat Pendergast. Raza unei lanterne spintec\ `ntunericul. B\rbatul p\rea s\ examineze trotuarul, c\utând ceva. Era `mbr\cat cu un pardesiu lung, sub care ar fi putut ascunde cu u[urin]\ o arm\. Cu siguran]\, nu era poli]ist. Iar atacul nu fusese men]ionat `n ziare. 234

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O’Shaughnessy lu\ o decizie rapid\. Apuc\ revolverul de serviciu cu mâna dreapt\ [i-[i scose insigna cu stânga. Apoi, ie[i din umbr\. – Poli]ia! spuse el `ncet, dar cu voce sigur\. Nu mi[ca. }ine-]i mâinile la vedere! Silueta s\ri `ntr-o parte cu un strig\t, ridicând `n aer dou\ bra]e sl\b\noage. – Stai! Nu trage! Sunt reporter. O’Shaughnessy se relax\, recunoscându-l pe b\rbat. – Ah, dumneata erai, spuse el punând arma la loc `n toc cu un u[or sentiment de dezam\gire. – Da. {i dumneata e[ti poli]istul de la inaugurarea galeriei. Smithback `[i cobor` bra]ele care `nc\-i mai tremurau. – Sergent O’Shaughnessy. – Exact. Ce cau]i aici? – Acela[i lucru ca [i tine, probabil, zise O’Shaughnessy, apoi se opri brusc, amintindu-[i c\ st\tea de vorb\ cu un reporter – nu era o idee bun\ s\ afle [i Custer despre asta. Smithback `[i [terse fruntea cu o batist\ murdar\. – Era s\ fac pe mine de fric\. – ~mi pare r\u. Dar ar\tai suspect. Smithback cl\tin\ din cap. – Presupun c\ a[a e. Privi `n jur. – Ai g\sit ceva? – Nu. O clip\ de t\cere. – Cine crezi c\ a fost? {i tu crezi c-a fost un tâlhar? De[i Smithback repeta `ntrebarea pe care el `nsu[i [i-o pusese cu doar câteva minute `n urm\, O’Shaughnessy nu f\cu decât s\ ridice din umeri. Cel mai bine pentru el era s\-[i ]in\ gura. – Cu siguran]\, poli]ia trebuie s\ aib\ o teorie! O’Shaughnessy ridic\ din nou din umeri. Smithback se apropie, coborând vocea. – Ascult\, `n]eleg c\ e ceva confiden]ial. Pot s\ dau citatul „din surse anonime“. 235

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

O’Shaughnessy nu se l\s\ prins `n capcan\. Smithback oft\, privind resemnat spre cl\dire. – Ei, nu prea mai e nimic de v\zut aici. {i, dac\ tu pleci, m\ duc [i eu s\ beau ceva. Ca s\-mi revin dup\ sperietura pe care mi-ai tras-o. ~[i `ndes\ batista `napoi `n buzunar. Noapte bun\, domnule ofi]er! ~ncepu s\ se `ndep\rteze. Apoi se opri, ca [i când i-ar fi venit o idee. Vrei s\ vii cu mine? – Nu, mersi. – Haide! zise reporterul. Nu pari s\ fii `n tur\. – Am spus nu. Smithback se apropie un pas. – {tii ceva? Dac\ m\ gândesc mai bine, cred c\ ne-am putea ajuta unul pe cel\lalt. ~n]elegi ce spun? Trebuie s\ [tiu cum merge investiga]ia `n cazul Chirurgului. – Chirurgului? – N-ai auzit? A[a l-a numit The Post pe uciga[ul `n serie. Banal, nu? Oricum, am nevoie de informa]ii, [i pun pariu c\ [i tu la fel. N-am dreptate? O’Shaughnessy nu spuse nimic. Avea, ce-i drept, nevoie de informa]ii. Dar se `ntreba dac\ Smithback [tia `ntr-adev\r ceva sau dac\ juca doar la cacealma. – O s\ fiu sincer cu tine, domnule sergent. Am ratat povestea cu crima din Central Park. {i acum, trebuie s\ m\ dau peste cap s\ aflu informa]ii noi, altfel redactorul meu o s\ m\-nghit\ de viu. O mic\ informa]ie `n avans din când `n când, nimic nemaipomenite, o aten]ionare din partea unui prieten – a ta, de exemplu. Asta-i tot. – Ce informa]ii ai? `ntreb\ O’Shaughnessy prev\z\tor. Se gândi o clip\ la ce-i ceruse Pendergast. Ai ceva despre, s\ zicem, Fairhaven? Smithback `[i d\du ochii peste cap. – Glume[ti? Am o ton\ despre Fairhaven. Nu [tiu dac-o s\-]i foloseasc\ la ceva, dar sunt dispus s\-]i spun tot ce [tiu. Hai s\ discut\m la un pahar! O’Shaughnessy privi `n susul [i-n josul str\zii. De[i voia s\ fie prev\z\tor, oferta i se p\rea tentant\. O fi Smithback un escroc, dar p\rea s\ fie un escroc de treab\. {i lucrase cu Pendergast `n trecut, de[i 236

VITRINA DE CURIOZIT|}I

nu p\rea prea bucuros s\-[i aminteasc\ de asta. {i, argumentul final, Pendergast `i ceruse s\-i `ntocmeasc\ un dosar despre Fairhaven. – Unde? Smithback zâmbi. – Glume[ti? Cele mai bune baruri din New York sunt la doar o strad\ de-aici, pe Columb! {tiu un loc grozav, unde merg to]i mai-marii de la muzeu. Se nume[te Oasele. Haide, fac cinste cu primul rând!

TREISPREZECE

Cea]a deveni dens\ pre] de-o clip\. Pendergast a[tept\, concentrându-se mai departe. Apoi, prin norii ca de fum, z\ri str\luciri portocalii [i galbene. Sim]i c\ldur\ deasupra fe]ei. Cea]a `ncepu s\ se risipeasc\. St\tea `n fa]a Vitrinei de Exponate Naturale [i Curiozit\]i la J.C. Shottum. Era noapte. Cl\direa ardea. Limbi de foc ]â[neau pe ferestrele de la primul [i al doilea nivel, str\pungând furioase norii de fum negru [i `n]ep\tor. Câ]iva pompieri [i ofi]eri de poli]ie se agitau frenetic pe strada din jurul cl\dirii, `mpingând la o parte gloata de gur\-casc\. Mai multe grupuri de pompieri aruncau arcade neputincioase de ap\ `n vâlv\taie, `n vreme ce al]ii se repezeau s\ ude felinarele cu gaz de pe trotuare. C\ldura avea o for]\ de-a dreptul fizic\, era un zid. De la col]ul str\zii, Pendergast m\sur\ din priviri vehiculul pompierilor: un boiler mare [i negru, pe ro]i de c\ru]\, care arunca jeturi de aburi, cu „Amoskeag Manufacturing Company“ tip\rit cu litere aurii pe lateralele ude. Pendergast se `ntoarse apoi spre mul]imea de gur\-casc\. Oare era [i Leng printre ei, admirându-[i opera? Nu, cu siguran]\ [i-ar fi luat de mult t\lp\[i]a. Leng nu era piroman. ~n momentul \sta, ar fi fost deja la loc sigur, ascuns `n casa lui necunoscut\ din ora[. Loca]ia acestei case era un adev\rat mister. ~ns\ mai r\mânea `nc\ o `ntrebare, poate [i mai presant\: „Unde `[i mutase Leng laboratorul?“ 238

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Se auzi o pârâitur\ asurzitoare; grinzile acoperi[ului se pr\bu[ir\ `n interior cu o colosal\ cascad\ de scântei; un murmur apreciativ se ridic\ dinspre mul]ime. Aruncând o ultim\ privire structurii de-acum n\ruite, Pendergast `ncepu s\-[i croiasc\ drum prin mul]ime. O feti]\ trecu `n goan\ pe lâng\ el: avea cel mult [ase ani [i era `mbr\cat\ `n zdren]e [i `nsp\imânt\tor de slab\. }inea `n mân\ o m\tur\ de paie tocit\ [i uzat\ cu care m\tura de mama focului strada `n fa]a lui, dând la o parte b\legarul [i eventualele gunoaie, ]op\ind de pe-un picior pe altul `n a[teptarea unui b\nu]. – Mul]umesc, zise Pendergast, aruncându-i câ]iva penny de alam\. Feti]a se uit\ la monede cu ochii cât cepele, nevenindu-i s\ cread\ c\ avea a[a noroc, apoi f\cu o reveren]\ stângace. – Cum te cheam\, feti]o? `ntreb\ blând Pendergast. Copila se uit\ la el, mirat\ parc\ s\ aud\ un adult adresându-i-se cu atâta bun\voin]\. – Constance Greene, domnule, zise ea. – Greene? Pendergast se `ncrunt\. De pe Water Street? – Nu, domnule. Nu mai st\m acolo... Ceva p\rea s\ o fi speriat pe feti]\, care mai f\cu o plec\ciune [i se topi `n mul]imea de pe strad\. Pendergast r\mase o vreme cu ochii a]inti]i asupra aglomera]iei de pe trotuare. Apoi, cu chipul umbrit de o expresie care-i tr\da tulburarea, se `ntoarse [i `ncepu s\ refac\ `n sens invers traseul pe care venise. Un angajat st\tea `n pragul restaurantului Brown’s, strigând `n gura mare, pe ner\suflate, meniul zilei: Cotltedemiel[isosdecapere. Friptur\devit\friptur\degâsc\friptur\deoaie[ibarabule– Ciolancuvarz\, legume... Intra]idomnu’lua]ilocdomnu’...

Pendergast `nainta cufundat `n gânduri, `nso]it de b\t\ile clopotului prim\riei care sunau alarma de incendiu. Ajuns pe Park Street, trecu pe lâng\ o farmacie, `nchis\ [i cu obloanele trase. Mai multe sticle de diverse m\rimi [i culori `mpodobeau vitrina: „Compusul de 239

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

]elin\ al domnului Paine“; „R\d\cin\ de mla[tin\“; „Miraculosul ulei indian D. & A. Younce (bun atât pentru om cât [i pentru fiare)“. Mai cobor` vreo dou\ sute de metri `n josul str\zii, apoi se opri brusc. Era foarte atent acum, cu ochii deschi[i, `nregistrând cele mai mici detalii. Depusese ore `ntregi de munc\ asidu\ `n cercetarea acestei zone a New Yorkului [i cea]a reconstruc]iei sale mentale se retr\sese la destul de mare dep\rtare. Aici, str\zile Baxter [i Worth se uneau `ntr-un unghi ascu]it, dând na[tere unei intersec]ii bizare, cunoscut\ sub numele de Five Points. ~n sumbrul peisaj al decaden]ei urbane ce i se `ntindea `n fa]\, Pendergast nu mai g\sea nici m\car o urm\ din agita]ia lipsit\ de griji pe care o `ntâlnise ceva mai devreme pe Bowery. Cu treizeci de ani `n urm\, pe la 1850, Five Points fusese cea mai r\u famat\ v\g\un\ din New York, din `ntreaga Americ\ – mai rea chiar decât Seven Dials din Londra. R\m\sese `nc\ un loc trist, murdar [i periculos, `n care colc\iau cincizeci de mii de criminali, droga]i, prostituate, orfani, pu[c\ria[i, r\uf\c\tori de toate felurile [i na]iile. Str\zile pline de hârtoape se terminau `n fund\turi periculoase [i erau pline de gunoaie [i de tot felul de le[uri. Porcii umblau liberi de colocolo, râmând prin noroi [i r\scolind gunoaiele urât mirositoare. Casele p\reau `mb\trânite `nainte de vreme, cu ferestrele sparte, cu ]igla c\zut\ de pe acoperi[uri, cu grinzile atârnând, gata s\ cad\, f\r\ ca nimeni s\ se-nvredniceasc\ s\ le repare. Un singur felinar cu gaz arunca o lumin\ palid\ `n intersec]ie. ~n toate direc]iile, se deschideau str\zi `nguste care se pierdeau `n `ntuneric. U[ile tavernelor de la parterele cl\dirilor erau deschise de perete `n z\pu[eala verii, l\sând s\ ias\ din\untru mirosul ap\s\tor de alcool [i de fum de ]ig\ri de foi. Femei cu sânii goi priveau lene[ din pragul u[ilor, f\când glume obscene cu târfele din saloanele al\turate sau strigând eventualii trec\tori cu glasuri `mbietoare. De cealalt\ parte a str\zii, o serie de hoteluri ieftine, colc\ind de gândaci [i de [obolani, se `n\l]au al\turi de staulele de vite. Pendergast cercet\ cu aten]ie scena, examinând topografia, arhitectura, c\utând orice indiciu, orice leg\tur\ ascuns\ pe care un simplu studiu de `nregistr\ri istorice nu ar fi scos-o `n eviden]\. ~n cele din urm\ se `ntoarse spre est, `nspre o cl\dire masiv\, cu patru etaje, trist\ 240

VITRINA DE CURIOZIT|}I

[i p\r\ginit\, `ntunecat\ chiar [i `n lumina felinarului. Era Ber\ria Veche, cândva cea mai r\u famat\ cl\dire din Five Points. Copiii care aveau nenorocul s\ se nasc\ `n interiorul acestor ziduri r\mâneau acolo luni `ntregi, ba chiar ani, pân\ s\ poat\ vedea lumina soarelui. Acum, gra]ie eforturilor unei organiza]ii caritabile, cl\direa fusese reamenajat\ [i transformat\ `n Five Points Mission. Unul dintre primele proiecte de re`nnoire urban\ c\ruia, `n 1880, bunul doctor Enoch Leng i se al\turase voluntar. Continuase s\ lucreze acolo pân\ pe la `nceputul anilor 1890, când toate `nregistr\rile referitoare la el disp\ruser\ brusc. Pendergast se apropie `ncet de cl\dire. Emblema vechii ber\rii r\m\sese pictat\ de-a lungul primului etaj, dominând-o pe cea a misiunii, mult mai nou\ [i mai curat\, de dedesubt. Se gândi o clip\ s\ intre `n cl\dire, apoi renun]\. Avea o alt\ vizit\ de f\cut mai `ntâi. ~n spatele Misiunii Five Points, o alee `ngust\ [i `ntunecat\ se `ntindea `nspre nord. Aici aerul era umed [i greu. Cu mul]i ani `n urm\, pe când regiunea Five Points fusese doar un hele[teu ml\[tinos denumit de localnici The Collect1, Aaron Burr instalase acolo o pomp\ subteran\, cu care s\ capteze izvoarele naturale din acel loc, fondând astfel New Amsterdam Water Company. ~ns\ apele din hele[teu deveniser\ din ce `n ce mai urât mirositoare, fiind `n cele din urm\ drenate pentru a face loc construc]iilor. Pendergast r\mase pe loc, c\zut pe gânduri. Cândva, aceast\ alee fusese cunoscut\ sub numele de Cow Bay, cea mai periculoas\ strad\ din Five Points. O sumedenie de cl\diri `nalte fuseser\ ridicate acolo, cu nume de genul Conacul C\r\mizii sau Por]ile Iadului, locuite de alcoolici violen]i, gata s\ `njunghie un om doar pentru hainele de pe el. Ca mai toate structurile din Five Points, [i acestea erau mai degrab\ ni[te labirinturi de camere murdare [i neaerisite, `n]esate cu panouri [i cu u[i secrete care f\ceau leg\tura cu alte case din str\zile adiacente printr-o `ntreag\ re]ea `ncâlcit\ de pasaje subterane, prin care criminalii [i r\uf\c\torii sc\pau adesea atunci când for]ele de ordine erau pe urmele lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, strada `nregistra o medie de o crim\ pe noapte. Acum, aici `[i aveau sediul o companie 1

Punctul de colectare (n.tr.) 241

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

produc\toare de ghea]\, un abator [i o sta]ie abandonat\ a serviciul de ap\ al ora[ului, `nchis\ `n 1879, când devenise inutil\ odat\ cu deschiderea rezervorului din centrul ora[ului. Pendergast `naint\ `nc\ o sut\ de metri, apoi f\cu stânga pe Little Water Street. ~n col]ul `ndep\rtat, se vedea Five Points House of Industry, cel\lalt orfelinat onorat cu aten]ia medical\ a doctorului Enoch Leng. Era o cl\dire `nalt\, `n stil Beaux Art, cu un turn `n partea dinspre nord. Un balcon mic, dreptunghiular, cu un gard de fier drept balustrad\, se ridica deasupra acoperi[ului cu mansard\. Cl\direa f\cea o not\ extrem de discordant\ cu restul caselor de lemn, atât de d\r\p\nate, `ncât p\reau gata s\ se pr\bu[easc\ la prima rafal\ puternic\ de vânt. Pendergast privi spre ferestrele cu arcade `nalte. De ce oare alesese Leng s\-[i ofere serviciile acestor dou\ misiuni, una dup\ cealalt\, `n 1880 – cu un an `nainte ca Vitrina lui Shottum s\ fie mistuit\ de fl\c\ri? Dac\ ar fi c\utat o surs\ inepuizabil\ de victime s\race, a c\ror absen]\ s\ nu `ngrijoreze pe nimeni, vitrina era o alegere mai bun\ decât un azil. La urma urmei, cineva tot ar fi `nceput s\-[i pun\ `ntreb\ri atunci când num\rul dispari]iilor ar fi devenit suspect de mare. {i de ce alesese Leng tocmai aceste misiuni? Erau atâtea altele `n partea de jos a Manhattanului. De ce hot\râse Leng s\ lucreze, [i probabil s\-[i aleag\ victimele, din acest loc? Pendergast se retrase `n strad\ [i privi `n susul [i-n josul aleii, gândindu-se. Din toate str\zile pe care mersese, Little Water Street era singura care nu mai exista `n secolul XX. Fusese `nghi]it\ de pavaje [i de construc]ii noi, uitat\. Pendergast v\zuse, fire[te, h\r]i vechi pe care ap\rea strada; `n nici una `ns\ nu putea fi suprapus\ peste ceva anume din Manhattanul de azi. Un b\rbat inimaginabil de slab, cu o c\ru]\ tras\ de un singur cal, ap\ru pe strad\ b\tând un clopot, adunând gunoiul contra unei sume de bani, cu o ciread\ de porci venind `n urma lui. Pendergast nu-i acord\ aten]ie. Se retrase `n schimb pe strada `ngust\, oprindu-se `n fa]a intr\rii `n Cow Bay. Având `n vedere c\ Little Water Street disp\ruse, era greu s\ g\seasc\ pozi]ia exact\ pe h\r]ile moderne; Pendergast v\zu acum c\ ambele aziluri fuseser\ suprapuse peste vechile cl\diri ce 242

VITRINA DE CURIOZIT|}I

`mpânziser\ odinioar\ zona [i c\, de[i locuitorii acestora disp\ruser\ de mult, labirintul de tuneluri [i pasaje ce serviser\ cândva r\uf\c\torilor ar fi trebuit, desigur, s\ fi r\mas `nc\ acolo. Privi `n ambele sensuri ale aleii. Abator, fabric\ de ghea]\, sisteme hidraulice abandonate... Dintr-odat\, totul se lega. Mai `ncet acum, Pendergast se retrase, `ndreptându-se spre Baxter Street, spre nord. Ar fi putut, desigur, s\ pun\ cap\t c\l\toriei `n acest punct – s\ deschid\ ochii `n prezent, `n camera de spital, plin\ de c\r]i, de tuburi [i de monitoare – `ns\ prefer\ s\-[i continue exerci]iul s\u mental [i s\ parcurg\ lungul drum pân\ la spitalul Lenox Hill. Era curios s\ vad\ dac\ pompierii reu[iser\ `ntre timp s\ controleze focul de la Vitrina lui Shottum. Poate c\ avea s\ ia o birj\ pân\ `n ora[. Sau, [i mai bine, s\ o ia pe jos pe lâng\ circul de pe Madison Square Garden, pe lâng\ Delmonico’s, pe lâng\ palatele de pe Fifth Avenue. Erau multe de analizat, mult mai multe decât `[i imaginase ini]ial – [i 1881 era un loc de cugetare la fel de bun ca oricare altul.

PAISPREZECE

Nora se opri la postul asistentelor ca s\ se intereseze unde era noua rezerv\ a lui Pendergast. Fu `ntâmpinat\ de chipuri care afi[au expresii ostile la auzul `ntreb\rii ei. „Evident, `[i zise Nora, Pendergast este la fel de iubit la Lenox pe cât a fost la St. Lucke’s–Roosevelt.“ ~l g\si `ntins `n pat, cu jaluzelele de la ferestre trase pentru a `mpiedica razele soarelui s\ p\trund\ `n `nc\pere. Ar\ta foarte obosit [i era `ntunecat la fa]\. P\rul blond, aproape alb, `l atârna pleo[tit peste fruntea `nalt\, [i ]inea ochii `nchi[i. Când o auzi intrând, `i deschise `ncet. – Iart\-m\, spuse Nora, am nimerit `ntr-un moment prost. – Ba dimpotriv\. Eu ]i-am cerut s\ vii s\ m\ vezi. Te rog, elibereaz\ un scaun [i ia loc. Nora mut\ c\r]ile [i ziarele de pe scaun pe podea, `ntrebându-se din nou despre ce era vorba. ~i d\duse deja raportul despre vizita pe care i-o f\cuse b\trânei [i `i spusese c\ era ultimul lucru pe care `l mai f\cuse pentru el. Trebuia s\ `n]eleag\ c\ era timpul s\-[i vad\ [i de treaba ei. Oricât de interesant\ [i de captivant\ ar fi fost povestea asta, nu merita s\-[i distrug\ cariera pentru ea. Pendergast coborâse pleoapele, aproape `nchizând ochii, `ns\ Nora `i mai vedea `nc\ printre gene irisul. – Cum te sim]i? Punea aceast\ `ntrebare din polite]e, dar avea s\ fie singura. Era hot\rât\ s\-l fac\ s\ asculte ce avea de spus, apoi s\ plece. – Leng `[i recruta victimele chiar de la vitrin\, spuse Pendergast. 244

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– De unde [tii? – Le captura `n fundul unuia dintre holuri, `ntr-un fel de galerie `ntunecat\ `n care erau prezentate exponatele deosebit de hidoase. Se ascundea, a[tepta ca vizitatorul s\ fie singur, apoi `nh\]a victima [i `l scotea pe nefericit printr-o u[\ ascuns\ `n spatele vitrinei de expunere, care d\dea spre sc\rile care coborau `n pivni]\. Era un aranjament perfect. Oamenii str\zii disp\reau tot timpul `n cartierul \la. F\r\ `ndoial\, Leng `[i alegea victime c\rora nimeni s\ nu le simt\ lipsa: vagabonzi f\r\ ad\post, b\ie]i [i fete de la aziluri. Vorbea pe un ton foarte liniar, de parc\ ar fi recapitulat totul pentru el, mai degrab\ decât s\-i explice ei. – Din 1872 pân\ `n 1881 a folosit vitrina de curiozit\]i pentru acest scop. Nou\ ani. Treizeci [i [ase de victime despre care [tim noi [i poate `nc\ multe altele de care Leng a reu[it s\ se descotoroseasc\ prin alte metode. Dup\ cum [tii, au existat zvonuri despre oameni care disp\reau `n Vitrina lui Shottum. F\r\ `ndoial\ c\ acest lucru nu f\cea decât s\-i creasc\ popularitatea. Nora se sim]i str\b\tut\ de un fior. – Apoi, `n 1881, l-a ucis pe Shottum [i a dat foc vitrinei. Desigur, noi cunoa[tem motivul: Shottum descoperise ce f\cea. A povestit totul `n scrisoarea c\tre McFadden. ~ns\ tocmai aceast\ scrisoare m-a condus pân\ acum pe o pist\ gre[it\. Leng l-ar fi ucis oricum pe Shottum. Pendergast se opri [i trase de câteva ori aer `n piept. Confruntarea cu Shottum nu a f\cut decât s\-i ofere pretextul de care avea nevoie pentru a da foc cl\dirii. Vezi dumneata, prima faz\ a planului s\u se terminase. – Prima faz\? – Ob]inuse ceea ce `[i propusese. ~[i perfec]ionase formula. – Nu-mi spune c\ dumneata chiar crezi c\ a reu[it s\-[i prelungeasc\ via]a! – ~n mod clar, el unul a[a credea. ~n mintea lui, faza experimental\ putea s\ `nceteze. {i putea `ncepe produc]ia. Avea `n continuare nevoie de victime, `ns\ de mult mai pu]ine decât `nainte. Vitrina de curiozit\]i, atât de populat\ de tot felul de vizitatori, nu-i mai era necesar\. Ba chiar devenise un inconvenient. Pentru Leng era acum 245

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

important s\-[i acopere urmele [i s\ o ia de la `nceput. Urm\ un moment de t\cere. Apoi Pendergast continu\: Cu un an `nainte de incendierea vitrinei, Leng s-a angajat voluntar la dou\ aziluri din vecin\tate – Five Points House of Industry [i Five Point Mission. Cele dou\ cl\diri erau legate printr-un labirint de tuneluri subterane, care, `n secolul al XIX-lea, se `ntindeau pe sub `ntreaga zon\ Five Points. Pe vremea lui Leng, o alee mizerabil\, cunoscut\ sub numele de Cow Bay, desp\r]ea cele dou\ aziluri. Pe lâng\ locatarii de proast\ condi]ie care se reg\seau `n mod firesc `n zon\, Cow Bay mai ad\postea [i o veche sta]ie de pompare subteran\, r\mas\ din vremea hele[teului de colectare. Sistemele de alimentare fuseser\ `nchise [i sigilate definitiv cam cu o lun\ `nainte ca Leng s\ se al\ture celor dou\ aziluri. Nu poate fi o simpl\ coinciden]\. – Ce vrei s\ spui? – Sta]ia de pompare a devenit laboratorul de produc]ie al lui Leng. Acolo s-a dus dup\ ce a dat foc vitrinei lui Shottum. Era un loc sigur [i, mai mult, asigura accesul `n ambele aziluri. Locul ideal pentru a `ncepe produc]ia substan]ei despre care era convins c\ avea s\-i prelungeasc\ via]a. Am chiar aici planurile vechii sta]ii de pompare. Pendergast f\cu din mân\ un gest vl\guit. Nora arunc\ o privire spre setul complex de diagrame. Se `ntreba ce anume `l obosise `ntr-atât pe Pendergast. P\ruse `ntr-o form\ mult mai bun\ cu o zi `n urm\. Nora spera c\ starea lui medical\ nu se `nr\ut\]ise. – Ast\zi, desigur, azilurile, cl\dirile de locuin]e, chiar [i cea mai mare parte a str\zilor au disp\rut. O cl\dire din marmur\, cu trei niveluri, a fost ridicat\ chiar deasupra fostului laborator de produc]ie al lui Leng. Pe Doyers Street la num\rul 99, construit\ prin 1920 lâng\ Chatham Square. ~mp\r]it\ `n apartamente cu dou\ camere [i unul de trei camere la subsol. Orice urm\ a existen]ei laboratorului lui Leng trebuie s\ fie sub aceast\ cl\dire. Nora se gândi o clip\. S\ excaveze laboratorul de produc]ie al lui Leng ar fi fost, f\r\ `ndoial\, un proiect arheologic fascinant. Cu siguran]\ existau dovezi acolo pe care ea, arheolog cu experien]\, le-ar fi putut g\si. Se `ntreb\ `nc\ o dat\ ce anume `l interesa atât de mult pe 246

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Pendergast la aceste crime din secolul trecut. Ar fi fost un fel de consolare istoric\ s\ [tie c\ uciga[ul lui Mary Green fusese descoperit... Puse brusc cap\t acestor gânduri. Avea propria munc\, propria carier\ pe care trebuia s\ [i-o salveze. Trebui s\-[i aminteasc\ `nc\ o dat\ c\ toate acestea nu erau decât istorie. Pendergast oft\ [i se foi u[or `n pat. – Mul]umesc, doctor Kelly. Acum ar fi mai bine s\ pleci. Am mare nevoie de somn. Nora `l privi surprins\. Se a[teptase ca agentul s\-i cear\ din nou, ba chiar cu mari insisten]e, ajutorul. – Pentru ce ai vrut s\ m\ vezi, mai exact? – Mi-ai fost de mare ajutor `n aceast\ investiga]ie. Nu o dat\, mi-ai cerut mai multe informa]ii decât ]i-am putut da. Mi-am imaginat c\ ai vrea s\ afli ce am descoperit. Meri]i m\car atâta, dac\ nu mai mult. Exist\ un termen detestabil care se folose[te foarte des `n zilele noastre: „finalitate“. Detestabil, `ns\, `n cazul nostru, adecvat. Sper c\ tot ce ]i-am spus `]i va da cât de cât acea senza]ie de finalitate, ca s\-]i po]i continua cariera la muzeu f\r\ s\ ai impresia c\ ai l\sat `n urm\ ni[te treburi neterminate. ~]i ofer sincerele mele mul]umiri pentru ajutorul acordat. A fost nepre]uit. Nora se sim]i oarecum jignit\ de aceast\ `ndep\rtare brusc\. ~[i aminti c\ ea era cea care voia s\... Nu era a[a? Dup\ câteva clipe, vorbi: – ~]i mul]umesc pentru ce mi-ai spus. Dar, dac\ m\-ntrebi pe mine, povestea asta nu pare nici pe departe rezolvat\. Dac\ ai dreptate, cl\direa de pe Doyers Street num\rul 99 pare s\ fie urm\torul pas logic. – ~ntocmai. Apartamentul de la demisol nu este ocupat momentan, iar o excavare sub podeaua camerei de zi s-ar putea dovedi extrem de util\, sco]ând la iveal\ o serie de date noi. Am de gând s\ `nchiriez personal apartamentul [i s\ execut excavarea. Tocmai de aceea trebuie s\ m\ recuperez cât mai curând posibil. Ai grij\ de dumneata, doctor Kelly. Se foi, dând de `n]eles c\ pusese cap\t conversa]iei. – {i cine o s\ se ocupe de s\p\turi? `ntreb\ Nora. 247

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– O s\ g\sesc alt arheolog. Nora `i arunc\ o privire t\ioas\. – Unde? – Prin biroul teritorial din New Orleans. Sunt foarte flexibili când vine vorba despre... proiectele mele. – Sigur, i-o retez\ Nora. Dar asta nu-i o treab\ pentru orice arheolog. Este nevoie de cineva cu talent [i cu experien]\ `n... – Te oferi? Nora amu]i. – Sigur c\ nu. Tocmai de aceea nu ]i-am cerut a[a ceva. }i-ai exprimat `n repetate rânduri dorin]a de a reveni la un stil de lucru mai normal. {i a[a, am profitat prea mult de bun\voin]a dumitale. ~n plus, aceast\ investiga]ie a luat o turnur\ periculoas\, mult mai periculoas\ decât anticipasem ini]ial. O gre[eal\ pe care am pl\tit-o, dup\ cum se vede. N-a[ vrea s\ te expun la [i mai multe pericole. Nora se ridic\. – Atunci, zise ea, presupun c\ asta e tot. Mi-a f\cut pl\cere s\ lucrez cu dumneata, domnule Pendergast – asta dac\ „pl\cere“ este cuvântul potrivit. ~n orice caz, a fost o experien]\ interesant\. Se sim]ea u[or nemul]umit\ de acest final, de[i ob]inuse exact ceea ce inten]ionase s\ ob]in\ când venise aici. – ~ntr-adev\r, spuse Pendergast. Foarte interesant\. Nora `ncepu s\ se `ndrepte spre u[\, apoi se opri brusc, amintindu-[i ceva. – Dar s-ar putea s\ mai iau totu[i leg\tura din nou cu dumneata. Am primit un mesaj de la Reinhart Puck, de la arhiv\. Spune c\ a g\sit ni[te materiale noi [i m\ roag\ s\ trec pe la el `n dup\-amiaza asta. Dac\ pare ceva util, o s\ ]i le transmit. Ochii sp\l\ci]i ai lui Pendergast o priveau `n continuare cu aten]ie. – A[a s\ faci. {i, `nc\ o dat\, doctore Kelly, mul]umirile mele. Ai grij\. Nora d\du din cap, se r\suci pe c\lcâie [i plec\, r\spunzând cu un zâmbet privirilor r\ut\cioase care o `ntâmpinar\ când trecu pe lâng\ camera asistentelor.

CINCISPREZECE

U[a de la arhiv\ scoase un scâr]âit ascu]it `n clipa când Nora o deschise cu grij\. Nimeni nu-i r\spunsese când b\tuse [i yala nu era `ncuiat\, ceea ce reprezenta o grav\ `nc\lcare a regulamentului. Foarte ciudat. Mirosul de c\r]i vechi, de ziare, [i duhoarea corup]iei care p\rea s\ fi `nv\luit `ntregul muzeu `i umplur\ n\rile. Biroul lui Puck se afla `n mijlocul unei oaze de lumin\, cu un zid de `ntuneric ridicându-se `n spate. Puck nu se vedea `ns\ pe nic\ieri. Nora se uit\ la ceas. Patru dup\-amiaza. Venise la timp. D\du drumul u[ii care alunec\ imediat, `nchizându-se la loc. Nora trase z\vorul [i se apropie de birou; tocurile `i r\sunau zgomotos pe podeaua de marmur\. Semn\ din reflex, mâzg\lindu-[i numele `n capul unei pagini noi din registru. Biroul lui Puck era mai curat decât de obicei [i un singur bilet b\tut la ma[in\ st\tea a[ezat deasupra unui biblioraft verde. Nora `l citi. „Sunt `n spate, la triceratop[i.“ „La triceratop[i?“ `[i zise Nora privind adânc `n `ntuneric. Desigur, Puck se g\sise tocmai acum s\ [tearg\ de praf vechiturile. Dar unde naiba erau triceratop[ii? Nora nu-[i amintea s\ fi v\zut vreunul. {i `n fundul `nc\perii nu se z\rea nici o lumin\. Afurisitul \la de triceratops putea fi oriunde. Privi `n jur. Nu exista nici o diagram\ a arhivelor. Tipic. Cu o u[oar\ iritare, se `ndrept\ spre [irul de `ntrerup\toare din filde[. Ap\s\ câteva, la `ntâmplare. Câteva lumini se aprinser\ ici-colo `n interiorul arhivei, aruncând umbre lunguie]e pe lâng\ [irurile de 249

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

rafturi metalice. „Mai bine le aprind pe toate“, `[i spuse Nora, ap\sând `ntregul [ir de butoane cu latul palmei. Dar, chiar [i cu luminile aprinse, arhiva r\mânea straniu de `ntunecat\, cu o mul]ime de pete de `ntuneric [i cu culoarele umbrite. R\mase nemi[cat\ o vreme, a[teptându-l parc\ pe Puck s\ o strige de undeva. Dar nu se auzea nici un sunet, cu excep]ia picuratului `ndep\rtat al ]evilor [i a [uieratului conductelor de ventila]ie. – Domnule Puck? strig\ Nora cu voce nehot\rât\. Ecoul se rostogoli prin vasta `nc\pere, apoi se stinse. Nici un r\spuns. Strig\ din nou, de data asta mai tare. Arhivele erau atât de `ntinse, `ncât Nora se `ntreb\ dac\ vocea ei putea ajunge peste tot. O clip\, se gândi s\ plece [i s\ se `ntoarc\ alt\ dat\. ~ns\ mesajul lui Puck `i l\sase impresia c\ era ceva extrem de important. ~[i aminti vag c\ v\zuse ni[te schelete fosilizate cu ocazia ultimei sale vizite. Poate c\ [i triceratop[ii erau tot pe acolo. Oftând, o apuc\ pe un culoar, `nso]it\ de p\c\nitul tocurilor pe marmur\. De[i intrarea pe culoar fusese puternic luminat\, acesta deveni curând umbrit [i `ntunecat. Era uimitor cât de slab luminat era locul; `n partea de mijloc a culoarelor, departe de sursele de lumin\, aproape c\ aveai nevoie de-o lantern\ ca s\ identifici obiectele ordonate pe rafturi. La urm\toarea oaz\ de lumin\, Nora se trezi la o intersec]ie din care mai multe culoare se `ntindeau `n diferite direc]ii. Se opri o clip\, gândindu-se pe care dintre ele s-o apuce. „Parc\ a[ fi `n povestea cu Hansel [i Gretel, `[i spuse. {i am r\mas f\r\ firimituri.“ Culoarul cel mai apropiat din partea stâng\ se `ntindea `ntr-o direc]ie care, `[i aminti Nora, ducea spre un grup de animale `mp\iate. Dar cele câteva becuri care-l luminaser\ cândva se arseser\, [i culoarul era acum cufundat `n `ntuneric. Nora ridic\ din umeri [i o lu\ pe culoarul urm\tor. Avea cu totul alt\ senza]ie acum, mergând singur\ prin aceste pasaje. Data trecut\, fusese `nso]it\ de Pendergast [i de Puck. Se gândea la Shottum [i nu acordase prea mare aten]ie obiectelor din jur. }inându-se dup\ Puck, care le ar\tase drumul, nici m\car nu 250

VITRINA DE CURIOZIT|}I

remarcase traiectoria stranie a culoarelor, unghiurile ciudate pe care le formau când se intersectau. Era cel mai bizar traseu imaginabil, [i mai bizar `nc\ din cauza imensit\]ii locului. {irul gândurilor `i fu `ntrerupt când culoarul coti brusc spre stânga. Când d\du col]ul, se trezi fix `n fa]a unor mamifere africane a[ezate `n picioare – girafe, un hipopotam, o pereche de lei, un gnu, un kudu, un bizon de ap\. Toate animalele erau `nvelite `n folii de plastic [i, `n lumina slab\, p\reau s\ fie ni[te apari]ii venite parc\ din alt\ lume. Nora se opri. Nici urm\ de vreun triceratops. {i, din nou, culoarele o porneau `n nenum\rate direc]ii. Alese unul la `ntâmplare, coti o dat\, apoi `nc\ o dat\ [i, `n cele din urm\, se trezi brusc `ntr-o alt\ intersec]ie. ~ncepea s\ devin\ ridicol. – Domnule Puck! strig\ cât putu de tare. Ecoul vocii ei se pierdu treptat `n dep\rtare. Doar [uieratul conductelor de ventila]ie mai tulbura lini[tea. Nora nu avea timp de a[a ceva. Avea s\ vin\ mai târziu dând mai `ntâi un telefon, ca s\ fie sigur\ c\-l g\sea pe Puck la birou. Ba, [i mai bine, avea s\-i spun\ s\ ia ceea ce g\sise [i s\-i duc\ totul direct lui Pendergast. Oricum, ea ie[ise din povestea asta. Se `ntoarse cu inten]ia de a p\r\si arhiva, apucând-o pe ceea ce `[i imagina c\ trebuia s\ fie drumul cel mai scurt. Dup\ câteva minute, se opri lâng\ un rinocer [i câteva zebre. P\reau ni[te santinele coco[ate sub omniprezentele `nvelitoare de plastic [i emanau un miros puternic de paradiclorbenzen. Culoarele astea nu-i erau deloc familiare. {i nu p\rea s\ se fi apropiat vreun pic de ie[ire. Pre] de-o clip\, sim]i un u[or fior de panic\. Apoi `[i alung\ temerile [i se for]\ s\ râd\. Se hot\r` s\ se `ntoarc\ la girafe [i s-o ia `napoi pe unde venise. Când se r\suci, c\lc\ `ntr-o mic\ b\ltoac\. Ridic\ privirea, [i o pic\tur\ o lovi `n mijlocul frun]ii. Condens de la ]evile de deasupra. Se [terse [i merse mai departe. ~ns\ nu p\rea s\ reu[easc\ s\ mai g\seasc\ drumul `napoi la girafe. 251

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Era o nebunie! Se descurcase ea `n de[erturi [i `n p\duri tropicale... Cum era posibil s\ se piard\ `ntr-un muzeu din mijlocul New Yorkului? Privi `n jur, dându-[i seama c\-[i pierduse sim]ul orient\rii. Cu toate culoarele astea `ncâlcite, cu atâtea intersec]ii `ntunecate, `i era cu neputin]\ s\-[i mai dea seama `n ce direc]ie era biroul de la intrare. Trebuia s\... ~n]epeni, ciulind urechile. Un sunet `ncet, ca un fel de ropot... Nu-[i putea da seama de unde se auzise, dar era aproape. – Domnule Puck, dumneata e[ti? Nimic. Ascult\, [i sunetul se auzi din nou. „E tot ap\ care picur\ pe undeva“, `[i spuse Nora. Chiar [i a[a, `[i dorea mai mult ca oricând s\ g\seasc\ u[a. Alese un culoar la `ntâmplare [i o porni la pas gr\bit, lovind caden]at marmura cu tocurile pantofilor. Pe ambele p\r]i ale culoarului, rafturile erau `nc\rcate cu oase stivuite asemenea unor lemne, fiecare având ata[at la un cap\t o etichet\ galben\. Etichetele fluturau `n aerul `nchis, mi[cate de curen]ii produ[i de trecerea ei. Locul \sta era ca o cript\. ~n t\cerea ap\s\toare, `n `ntuneric, `nconjurat\ de atâtea specimene stranii, Norei `i era greu s\ nu se gândeasc\ la seria de crime `nfior\toare ce se petrecuser\ aici cu doar câ]iva ani `n urm\, chiar `n aceste `nc\peri subterane. Toat\ lumea `nc\ mai vorbea [i f\cea presupuneri `n leg\tur\ cu acest fapt. Culoarul se termina `ntr-o alt\ intersec]ie. „La naiba!“ `[i spuse Nora, privind `ntr-o parte [i `n cealalt\ a [irurilor lungi de rafturi care disp\reau `n bezn\. Un nou fior de anxietate, mai greu de st\pânit de aceast\ dat\. Apoi, din nou, auzi – sau i se p\ru c\ aude – un zgomot venind din spate. De data asta nu mai era un ropot, ci mai degrab\ târ[âitul unui picior pe piatr\. – Cine-i acolo? `ntreb\ ea, r\sucindu-se pe c\lcâie. Domnule Puck? Nimic, `n afar\ de [uieratul aburului [i de picuratul apei. O porni din nou, pu]in mai repede acum, repetându-[i c\ nu trebuia s\ se team\; nu erau decât tânguielile fire[ti [i repetate ale unei 252

VITRINA DE CURIOZIT|}I

cl\diri vechi. Coridoarele `nsele p\reau s\ o priveasc\. Zgomotul tocurilor r\suna insuportabil de tare. D\du un col] [i c\lc\ `ntr-o alt\ b\ltoac\. Apa era neagr\ [i unsuroas\ – de fapt, nu era ap\. Pe podea se scursese ulei sau cine [tie ce fel de conservant chimic. Avea un miros ciudat, acru. Dar nu p\rea s\ se fi scurs de nic\ieri: b\ltoaca era `nconjurat\ de rafturi pline cu p\s\ri `mp\iate, cu ciocurile deschise, o ochii mari, cu aripile ridicate. „Ce mizerie!“ `[i spuse, ridicându-[i pantoful scump, de la Bally, doar ca s\ vad\ c\ lichidul uleios `i murd\rise talpa [i o parte din cus\tur\. Locul \sta era o ru[ine! Scoase din buzunar o batist\ mare – o pies\ necesar\ de echipament atunci când lucrezi `ntr-un muzeu plin de praf – [i [terse cu ea marginea pantofului. Apoi, dintr-odat\, `ncremeni. Pe materialul alb al batistei, lichidul nu mai era negru. Era un ro[u profund [i str\lucitor. Sc\p\ din mân\ batista [i, f\r\ s\ vrea, f\cu un pas `n spate. Inima b\tea de s\-i sparg\ pieptul. Privi b\ltoaca f\r\ s\ se poat\ mi[ca, pironit\ de groaz\. Era sânge – foarte mult sânge. Privi `nnebunit\ `n jur: de unde venise? P\rea s\ fi ajuns acolo pur [i simplu – o balt\ mare de sânge `n mijlocul culoarului. Ridic\ privirea, dar nu v\zu nimic: doar plafonul `ntunecat la zece metri deasupra, str\b\tut de ]evi [i de conducte. Apoi auzi ceva ce p\rea s\ fie zgomotul unor t\lpi lovind-se de podea [i, printr-un raft plin de specimene, z\ri o mi[care. Apoi din nou t\cere. ~ns\ Nora era acum sigur\ c\ auzise ceva. „Fugi! Fugi!“ strigau `n ea toate instinctele. Nora se `ntoarse [i o porni repede de-a lungul culoarului. Un alt sunet – pa[i repezi? Fo[net de ]es\tur\? Se opri din nou s\ asculte. Nimic, `n afar\ de picuratul `ndep\rtat al ]evilor. ~ncerc\ s\ priveasc\ prin spa]iile r\mase pe rafturi. Era un perete de borcane pline cu tot felul de specimene, [erpi r\suci]i `n formol, [i Nora `ncerc\ s\ z\reasc\ ceva prin ele. I se p\ru c\ distinge o siluet\ de cealalt\ parte, mare [i neagr\, deformat\ de sticl\ [i de lichidul din borcane. Se mi[c\... {i silueta se mi[c\ [i ea. Era sigur\! 253

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Se d\du repede `napoi, cu respira]ia `ntret\iat\, [i forma `ntunecat\ f\cu la fel. P\rea s\ o urm\reasc\ pe culoarul paralel – a[teptând-o poate s\ ajung\ la un cap\t sau la altul. Nora `[i `nghi]i nodul din gât [i, str\duindu-se s\-[i st\pâneasc\ frica, `ncerc\ s\ se `ndrepte cât mai calm cu putin]\ `nspre cap\tul culoarului. Vedea, auzea umbra – atât de aproape acum – mi[cându-se odat\ cu ea, p\strând ritmul. – Domnule Puck? risc\ ea, cu vocea tremurându-i. Nu-i r\spunse nimeni. Dintr-odat\, Nora se trezi alergând. Str\b\tea culoarul ca o s\geat\, fugind cât putea mai repede. Pa[i agili o urm\reau pe culoarul adiacent. ~n fa]\ se deschidea un gol, unde culoarul ei se `ntâlnea cu urm\torul. Trebuia s\ treac\ pe acolo mai repede decât persoana care o urm\rea. }â[ni prin spa]iul gol, z\ri pre] de o frac]iune de secund\ o siluet\ uria[\ [i `ntunecat\, cu un obiect metalic sticlindu-i `n mâna acoperit\ de o m\nu[\. S\ri pe urm\torul culoar [i-[i continu\ goana nebuneasc\. La urm\toarea intersec]ie, coti brusc la dreapta, apucând-o pe un alt coridor. Alegând un culoar la `ntâmplare, coti din nou [i alerg\ spre `ntunericul ce se c\sca `n fa]\. La jum\tatea drumului pân\ la urm\toarea intersec]ie se opri, cu inima bubuindu-i `n piept. T\cere! Pre] de-o clip\, sim]i un val de u[urare: reu[ise s\ scape de urm\ritor. Apoi auzi sunet de respira]ie pe culoarul `nvecinat. U[urarea `i disp\ru tot atât de repede pe cât venise. Nu sc\pase de el. Orice f\cuse, oriunde fugise, se ]inuse `n permanen]\ dup\ ea, la un culoar distan]\. – Cine e[ti? `ntreb\ ea. Se auzi un fo[net vag, apoi ceva asem\n\tor unui râset `n\bu[it. Nora privi spre stânga, apoi spre dreapta, luptându-se s\-[i st\pâneasc\ panica, `ncercând cu disperare s\-[i dea seama `n ce direc]ie era ie[irea. Rafturile erau aici pline cu vrafuri de piei uscate [i `mp\turite, mirosind `ngrozitor a descompunere. Nimic nu-i p\rea cunoscut. 254

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Dup\ `nc\ vreo zece metri pe coridor, z\ri o deschidere `ntre rafturi, pe partea opus\ persoanei necunoscute. }â[ni `n fa]\ [i o lu\ prin deschiz\tur\, apoi coti din nou `ntr-un al treilea culoar. Se opri, se ghemui [i a[tept\. Auzi pa[i la câteva culoare distan]\, apropiindu-se, apoi dep\rtându-se iar. O pierduse. Nora se `ntoarse [i `ncepu s\ se mi[te, cât putea mai `ncet, pe culoar, `ncercând s\ pun\ o distan]\ cât mai mare cu putin]\ `ntre ea [i urm\ritor. Dar, indiferent `n ce direc]ie ar fi luat-o sau cât de repede ar fi alergat, ori de câte ori se oprea, auzea pa[ii, rapizi [i hot\râ]i, p\rând s\ ]in\ ritmul. Trebuia s\-[i dea seama unde era. Dac\ mai alerga mult a[a, f\r\ noim\, `n cele din urm\ omul – creatura – ar fi prins-o. Privi `n jur. Culoarul pe care era acum se termina `ntr-un zid. Era la marginea arhivei. Acum, cel pu]in, se putea lua dup\ zid, putea merge de-a lungul acestuia pân\ când ajungea `n fa]\. Ghemuindu-se, o lu\ pe lâng\ perete cât putu mai repede, cu auzul `ncordat, `ncercând s\ urm\reasc\ sunetul pa[ilor, scrutând `ntunecimea din fa]\. Dintr-odat\, ceva ]â[ni din bezn\: era un craniu de triceratops, montat pe perete, cu contururile abia distingândui-se `n lumina slab\. O cuprinse un infinit sentiment de u[urare. Puck trebuia s\ fie acolo; intrusul n-ar fi `ndr\znit s\ se apropie de amândoi deodat\. Deschise gura, preg\tindu-se s\-l cheme `n [oapt\ pe Puck. Apoi `ns\ se opri, privind cu mai mult\ aten]ie conturul `ntunecat al dinozaurului. Ceva era ciudat – silueta era extrem de bizar\. ~ncepu s\ se `ndrepte cu b\gare de seam\ spre schelet. Apoi, brusc, se opri `ngrozit\. ~n fa]a ei, `nfipt `n coarnele triceratopsului, atârna un cadavru, gol de la brâu `n sus, cu bra]ele [i picioarele atârnându-i inerte. Trei coarne `nsângerate ie[eau prin pieptul omului. Ar\ta de parc\ triceratopsul l-ar fi prins pe nenorocit `n coarne [i l-ar fi ridicat `n aer. Nora f\cu un pas `napoi. Mintea ei `nregistra detaliile de parc\ totul se afla la la mare distan]\: capul chel, cu o singur\ [uvi]\ de p\r c\runt; pielea atârnat\; bra]ele desf\cute. ~n spate, sub locul unde 255

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

p\trunseser\ coarnele, se deschidea o ran\ prelung\. Sângele se adunase la baza coarnelor, scurgându-se `n [uvoaie `ntunecate pe trunchi [i picurând apoi pe marmur\. „Sunt la triceratop[i, `n spate.“ „~n spate.“ Nora auzi un strig\t [i-[i d\du seama c\ venise din propriul gâtlej. Se retrase orbe[te [i o lu\ la fug\, cotind o dat\, [i `nc\ o dat\, [i `nc\ o dat\, cât de repede o ]ineau picioarele. Apoi, brusc, se trezi `ntr-o fund\tur\. Se r\suci pe picioare, preg\tindu-se s\ se `ntoarc\, dar brusc, `n mijlocul culoarului, blocându-i retragerea, z\ri o siluet\ cu o p\l\rie neagr\, venit\ parc\ direct din secolul trecut. Ceva `i str\lucea `n mâna `nm\nu[at\. Nu avea nici o alt\ direc]ie `n care s\ o ia, decât `n sus. F\r\ s\ stea nici o clip\ pe gânduri, se `ntoarse, `n[f\c\ marginea unui raft [i `ncepu s\ urce. Silueta veni parc\ zburând pe culoar, cu mantia neagr\ fluturându-i `n spate. Nora era o alpinist\ priceput\. Nu uitase to]i anii pe care `i petrecuse `n Utah, urcând stânci abrupte pentru a ajunge la pe[terile [i la locuin]ele triburilor anasazi. ~ntr-un minut, ajunsese `n vârful rafturilor, care se leg\nau [i scâr]âiau sub greutatea nea[teptat\. Se `ntoarse agitat\, `n[f\c\ primul obiect care-i c\zu `n mân\ – un [oim `mp\iat – [i privi din nou `n jos. B\rbatul cu p\l\ria neagr\ era deja sub ea, urcând la rândul lui, cu chipul ascuns `n umbra adânc\. Nora ]inti, apoi arunc\. {oimul lovi inofensiv `n um\r, apoi c\zu. Nora se uit\ disperat\ dup\ altceva. O cutie cu hârtii; alt animal `mp\iat; alte cutii. Le arunc\ pe rând. Dar erau prea u[oare, nu aveau nici un efect. B\rbatul urca mai departe. Cu un strig\t de groaz\, Nora se arunc\ peste marginea etajerei [i `ncepu s\ coboare pe cealalt\ parte. Dintr-odat\, mâna cu m\nu[\ ]â[ni printre rafturi [i o `nh\]\ de c\ma[\. Nora ]ip\ [i, rupând materialul, se smulse din strânsoare. O str\lucire de o]el [i o lam\ sub]ire trecur\ pe lâng\ ea, ratându-i ochiul la doar câ]iva milimetri. Se trase la timp 256

VITRINA DE CURIOZIT|}I

pentru a evita un alt atac al t\i[ului str\lucitor. Sim]i o durere brusc\ `n um\rul drept. }ip\, [i mâna-i alunec\. Ateriz\ `n picioare [i-[i amortiz\ c\z\tura rostogolindu-se `ntr-o parte. De cealalt\ parte a rândului de etajere, b\rbatul coborâse `n vitez\ [i era deja jos. ~ncepu acum s\-[i fac\ loc direct printre rafturi, lovind cu mâinile [i cu picioarele, d\râmând din drum borcanele cu specimene [i cutiile. Nora o lu\ din nou la fug\, iute ca vântul, trecând orbe[te de pe un culoar pe altul. Dintr-odat\, o form\ masiv\ se materializ\ `n `ntunericul din fa]a ei. Era un mamut. Nora `l recunoscu de `ndat\: mai fusese cândva aici, `mpreun\ cu Puck. „Dar `n ce direc]ie era ie[irea?“ Privind `n jur, `[i d\du seama c\ nu avea [anse s\ scape – urm\ritorul avea s\ o ajung\ `n doar câteva clipe. ~[i d\du brusc seama c\ nu-i r\mânea decât un singur lucru de f\cut. ~ntinzând mâna spre `ntrerup\toarele din cap\tul culoarului, le ap\s\ dintr-o singur\ mi[care, cufundând din nou `n `ntuneric labirintul de coridoare. Cu mi[c\ri rapide, pip\i burta lânoas\ a mamutului. {i `l g\si – un mâner de lemn! Trase, [i trapa de lemn se deschise. ~ncercând s\ nu fac\ prea mult zgomot, urc\ `n burta `ncins\ [i n\cl\it\ a animalului [i `nchise trapa `n urm\. Apoi a[tept\, ascuns\ `n interiorul uria[ului animal. Aerul duhnea a putregai, a praf, a carne stricat\ [i a ciuperci. Auzi o serie rapid\ de clinchete. Luminile se aprinser\ din nou. O raz\ timid\ intra printr-o gaur\ mic\ din pieptul animalului: o gaur\ prin care circarul s\ poat\ vedea ce se `ntâmpla afar\. Nora privi prin gaur\, `ncercând s\-[i controleze respira]ia rapid\, s\ ]in\ la distan]\ teama care amenin]a s\ pun\ st\pânire pe ea, transformându-se `n panic\. B\rbatul cu p\l\ria rotund\ st\tea la numai cinci metri distan]\, cu spatele la ea. F\cu, `ncet, o rotire de 360 de grade, privind, ascultând atent. }inea `n mân\ un instrument ciudat: dou\ mânere de filde[ lustruite, unite `ntre ele de o pânz\ de 257

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

bomfaier sub]ire [i flexibil\, din inox, cu stria]ii minuscule. P\rea s\ fie un vechi instrument chirurgical. B\rbatul apropie mânerele, [i pânza de o]el se `ndoi tremurând. Privirea i se opri asupra mamutului. Se apropie, cu fa]a cufundat\ `n umbr\. Parc\ ar fi [tiut c\ aici se ascunsese. Nora se `ncord\, preg\tindu-se s\ lupte pân\ la sfâr[it. Apoi, la fel de repede cum se apropiase, b\rbatul disp\ru. – Domnule Puck? striga o voce. Domnule Puck, am venit. Domnule Puck? Era Oscar Gibbs. Nora a[tept\, prea `ngrozit\ s\ se poat\ mi[ca. Vocea se apropie [i, `n cele din urm\, Oscar Gibbs ap\ru de dup\ col]ul culoarului. – Domnule Puck? Unde sunte]i? Cu mâna tremurându-i, Nora deschise trapa [i se l\s\ s\ alunece din burta mamutului. Gibbs se `ntoarse, f\cu un salt `napoi [i r\mase holbându-se la ea, cu gura c\scat\. – L-ai v\zut? strig\ Nora. L-ai v\zut? – Pe cine? {i ce f\cea]i acolo? Hei, sângera]i! Nora `[i privi um\rul. Era o pat\ de sânge `n locul `n care p\trunsese bisturiul. Gibbs se apropie. – Asculta]i, nu [tiu ce f\cea]i [i nici ce se petrece aici, dar cred c-ar fi bine s\ v\ duc la cabinetul medical, bine? Nora scutur\ din cap. – Nu. Oscar, trebuie s\ chemi poli]ia imediat. Domnul Puck... Vocea `i pieri pre] de-o clip\. Domnul Puck a fost ucis. {i uciga[ul e aici. ~n muzeu.

MULT VIERMI

UNU

Bill Smithback reu[ise, mai folosindu-se de câte-un nume aici, mai recurgând la câte-o amenin]are colo, s\ fac\ rost de cele mai bune locuri din sal\. „Sala“ era camera de conferin]e de la One Police Plaza, un spa]iu cavernos, zugr\vit `n culoarea specific\ institu]iei cunoscut\ pretutindeni sub denumirea de „verde vom\“. Era acum plin\ pân\ la refuz cu echipe de televiziune [i cu jurnali[ti care mai de care mai agita]i. Smithback adora atmosfera electrizant\ a unei conferin]e de pres\ organizate `n mare grab\ dup\ cine [tie ce eveniment `ngrozitor, `n]esat\ de reprezentan]i oficiali [i de ofi]eri de poli]ie care tr\iau cu iluzia c\ puteau conduce [i organiza `n vreun fel New Yorkul. R\mase `n scaunul lui, calm, picior peste picior, cu reportofonul preg\tit, cu microfonul a[ezat `n pozi]ie, privind dispre]uitor agita]ia frenetic\ din jur. {i totu[i, nasul lui de profesionist `i spunea c\ ast\zi ceva mirosea diferit. Sim]ea o senza]ie de team\. Mai mult decât team\ chiar: ceva apropiat de o isterie cu greu st\pânit\. O sim]ise `nc\ de diminea]\ – `n metrou, pe str\zile din jurul prim\riei. Aceste trei crime la indigo, una dup\ cealalt\, erau mult prea ciudate. Nimeni nu mai discuta despre nimic altceva. ~ntregul ora[ era pe punctul de-a intra `n panic\. ~ntr-o parte, `l z\ri pe Bryce Harriman, `ncercând s\ trateze cu un poli]ist care refuza s\-l lase s\ mearg\ mai `n fa]\. Atâta preg\tire profesional\ la Facultatea de jurnalism din Columbia irosit\ la New York Post! Ar fi trebuit s\-[i ia o catedr\ lini[tit\ la colegiul pe care-l absolvise [i s\-i `nve]e pe tinerii novici cum s\ realizeze, f\r\ gre[eal\, 261

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

o piramid\ inversat\1. Ce-i drept, tic\losul `i d\duse peste nas cu cea de-a doua crim\ [i mai venise [i cu ideea uciga[ului la indigo, dar, cu siguran]\, nu fusese decât noroc chior. Sau nu? Mul]imea `ncepu s\ se agite. U[ile mari are s\lii de conferin]\ se d\dur\ `n l\turi [i numaidecât intr\ un grup de persoane oficiale, urmate de primarul ora[ului New York, Edward Montefiori. Era un b\rbat `nalt [i solid, evident con[tient de faptul c\ toate privirile erau a]intite asupra lui. Se opri [i salut\ din cap câteva cuno[tin]e din mul]ime. Expresia de pe chipul lui reflecta gravitatea momentului. Campania electoral\ pentru prim\ria New Yorkului era `n plin\ desf\[urare. Era impetuos necesar s\ prind\ acest uciga[, s\ pun\ cap\t crimelor la indigo. Ultimul lucru pe care [i-l dorea primarul era s\-i dea adversarului s\u [i mai mult\ ap\ la moar\ pentru clipurile sale televizate, `n care acesta criticase de la bun `nceput lipsa de ac]iune `mpotriva criminalit\]ii a c\rei rat\ era `n cre[tere. Din ce `n ce mai mul]i oameni urcau pe scen\. Purt\toarea de cuvânt a primarului, Mary Hill, o femeie afro-american\ `nalt\ [i extrem de dichisit\; gr\sanul c\pitan de poli]ie Sherwood Custer, `n a c\rui circumscrip]ie `ncepuse toat\ aceast\ tevatur\; comisarul de poli]ie Rocker – un b\rbat `nalt, cu o figur\ obosit\ – [i `n sfâr[it doctorul Frederick Collopy, directorul muzeului, urmat de Roger Brisbane. Smithback sim]i un val de furie când `l v\zu pe Brisbane, ar\tând foarte [ic `n costumul lui gri, parc\ turnat. Brisbane fusese cel care stricase totul `ntre el [i Nora. Chiar [i dup\ tot ce se `ntâmplase, dup\ ce descoperise `n mod atât de `ngrozitor cadavrul lui Puck, dup\ ce fusese urm\rit\ [i aproape prins\ la rândul ei de Chirurg, tot refuzase s\-l vad\, refuzase s\-l lase s\-i stea al\turi. Uneori, Smithback avea chiar senza]ia c\ Nora `l `nvinov\]ea pe el pentru ce se `ntâmplase cu Puck [i cu Pendergast. G\l\gia din `nc\pere devenea asurzitoare. Primarul urc\ pe podium [i ridic\ mâna. La acest gest, zgomotul se stinse rapid. Primarul citi o declara]ie pe care o preg\tise `n prealabil, umplând `nc\perea cu accentul lui de Brooklyn. 1

Modalitate de redactare a unui text jurnalistic constând `n structurarea celor mai importante informa]ii `n primul paragraf. (n.red.) 262

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Doamnelor [i domnilor reprezentan]i ai presei, `ncepu el. Din vreme `n vreme ora[ul nostru, din cauza m\rimii [i diversit\]ii sale, atrage criminali `n serie. Din fericire, au trecut mul]i ani de când n-am mai avut pe cap o asemenea pacoste. Acum `ns\, se pare c\ avem de-a face cu un nou criminal `n serie, un adev\rat psihopat. Trei oameni au fost uci[i `n decursul unei singure s\pt\mâni, `n moduri deosebit de violente. De[i, per ansamblu, ora[ul nostru se bucur\ de cea mai sc\zut\ rat\ a criminalit\]ii din toate ora[ele metropolitane din ]ar\ – gra]ie eforturilor sus]inute depuse de for]ele noastre responsabile cu ap\rarea legii, [i unei toleran]e zero manifestate vizavi de orice tip de infrac]iune – este de la sine `n]eles c\ aceste trei crime constituie un grav semnal de alarm\. Am organizat aceast\ conferin]\ de pres\ pentru a `mp\rt\[i publicului larg m\surile pe care le-am luat `n vederea g\sirii acestui uciga[ [i pentru a r\spunde, atât cât ne st\ `n putin]\, `ntreb\rilor pe care le-a]i putea avea vizavi de acest caz [i de aspectele lui – s\ spunem – senza]ionale. Dup\ cum bine [ti]i, de-a lungul mandatului meu am acordat o aten]ie deosebit\ rela]iilor cu ceilal]i [i ne-am bucurat de o bun\ colaborare cu presa. I-am adus, prin urmare, cu mine pe Karl Rocker, comisar de poli]ie, pe Sherwood Custer, c\pitan de sec]ie, pe directorul Frederick Collopy [i pe vicepre[edintele Roger Brisbane de la Muzeul de Istorie Natural\ din New York, unde a fost descoperit\ ultima crim\. Purt\toarea mea de cuvânt, doamna Mary Hill, v\ va r\spunde la `ntreb\ri. Mai `ntâi de toate `ns\, `l rog pe domnul comisar Rocker s\ v\ fac\ o scurt\ prezentare a cazului. Se retrase, [i Rocker lu\ microfonul. – V\ mul]umesc, domnule primar. Vocea lui joas\ [i care tr\da inteligen]\, uscat\ ca o hârtie de pergament, umplu `nc\perea. – Joia trecut\, trupul unei tinere femei, Doreen Hollander, a fost descoperit `n Central Park. Fusese ucis\, [i `n partea de jos a spatelui cineva executase o disec]ie sau o opera]ie chirurgical\ extrem de neobi[nuit\. ~n timpul desf\[ur\rii autopsiei oficiale [i `n vreme ce erau evaluate rezultatele, a avut loc o a doua crim\. O alt\ tân\r\, Mandy Eklund, a fost g\sit\ `n Tompkins Square Park. Analiza 263

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

medicilor legi[ti a ar\tat c\ modul `n care a murit [i violen]ele la care a fost supus\ se potriveau cu detaliile cazului lui Doreen Hollander. {i ieri, trupul unui b\rbat `n vârst\ de cincizeci [i patru de ani, Reinhard Puck, a fost descoperit `n arhivele Muzeului de Istorie Natural\ din New York. Era [eful Departamentului de arhivistic\ al muzeului. Cadavrul prezint\ mutil\ri identice cu cele descoperite pe trupurile doamnelor Eklund [i Hollander. Urm\ o furtun\ de mâini ridicate, de strig\te, de gesturi. Comisarul `i potoli pe g\l\gio[i ridicând ambele mâini. – Dup\ cum [ti]i, tot `n aceast\ arhiv\ a fost descoperit\ o scrisoare referitoare la un criminal `n serie din secolul al XIX-lea. ~n scrisoare erau descrise mutil\ri asem\n\toare, efectuate sub pretextul unui experiment [tiin]ific de c\tre un anume doctor Leng, `n partea de jos a Manhattanului, cu o sut\ dou\zeci de ani `n urm\. R\m\[i]ele a treizeci [i [ase de indivizi au fost descoperite pe un [antier de pe Catherine Street, probabil locul `n care Leng `[i desf\[urase cândva sordida activitate. Din nou, agita]ie [i strig\te. Primarul interveni din nou. – Un articol referitor la aceast\ scrisoare a ap\rut s\pt\mâna trecut\ `n New York Times. Autorul articolului descria, `n detaliu, mutil\rile pe care Leng le efectuase asupra victimelor sale acum mai bine de-un secol, precum [i motivul care `l condusese pe autor spre astfel de practici. Ochii primarului se plimbar\ peste mul]ime, oprindu-se, pre] de câteva clipe, asupra lui Smithback. Ziaristul sim]i un fior de mândrie la aceast\ recunoa[tere. Era articolul lui. – Acest articol pare s\ fi avut `ns\ un efect mai mult decât nefericit: pare s\ fi stimulat un criminal la indigo. Un psihopat modern. „Ce `nseamn\ asta?“ `ngâmfarea lui Smithback disp\ru rapid `n fa]a unui puternic val de indignare. – Exper]ii psihologi din cadrul poli]iei mi-au spus c\ noul criminal crede, `n mintea lui bolnav\, c\, omorând oamenii `n acest fel, va reu[i s\ duc\ la `ndeplinire planul pe care Leng l-a `nceput cu un secol `n urm\ – [i anume, s\-[i prelungeasc\ durata vie]ii. P\rerea noastr\ este 264

VITRINA DE CURIOZIT|}I

c\ maniera senza]ional\ `n care Times a prezentat `ntreaga poveste l-a `nfl\c\rat pe noul criminal [i l-a `mboldit s\ ac]ioneze. Era strig\tor la cer. Primarul d\dea vina pe el! Smithback privi `n jur [i v\zu c\ privirile multor persoane erau a]intite asupra lui. ~[i reprim\ impulsul de a se ridica s\ protesteze. Scrisese articolul `n calitate de reporter. Fusese pur [i simplu un subiect. Cum `ndr\znea primarul s\-l scoat\ pe el ]ap isp\[itor? – Nu `nvinov\]esc pe nimeni `n particular, tun\ mai departe vocea lui Montefiori, dar v-a[ ruga pe dumneavoastr\, doamnelor [i domnilor din pres\, s\ da]i dovad\ de modera]ie `n articolele pe care le publica]i. Deja ne-am ales cu trei crime brutale. Suntem ferm hot\râ]i s\ nu mai permitem [i altele. Toate pistele sunt atent urm\rite. S\ sper\m c\ nimeni nu va mai pune `n continuare [i mai multe paie pe foc. V\ mul]umesc. Mary Hill veni la microfon pentru a r\spunde la `ntreb\ri. Mul]imea r\cni, se auzi un muget general `n clipa `n care to]i se ridicar\, gesticulând frenetic. Smithback r\mase pe scaun, vân\t la fa]\. Se sim]ea agresat. ~ncerc\ s\-[i adune gândurile, `ns\ [ocul [i furia `l f\ceau incapabil s\ se concentreze. Mary Hill r\spundea la prima `ntrebare. – Spune]i c\ uciga[ul a efectuat o opera]ie asupra victimelor, `ntreb\ cineva. Ne pute]i da mai multe detalii? – ~n principiu, partea inferioar\ a coloanei vertebrale a fost `nl\turat\ la toate cele trei victime, r\spunse `nsu[i comisarul. – Se spune c\ ultima opera]ie a fost executat\ chiar `n interiorul muzeului, strig\ un alt reporter. Este adev\rat? – Este adev\rat c\ a fost descoperit\ o balt\ mare de sânge `n interiorul arhivelor, la mic\ distan]\ de victim\. ~ns\ autopsia [i testele concludente sunt chiar `n aceste momente `n desf\[urare. Pentru a [ti dac\... opera]ia a fost `ntr-adev\r efectuat\ `n acel loc, trebuie s\ a[tept\m rezultatele de la laborator. – Am `n]eles c\ [i FBI-ul a fost prezent `n acel loc, strig\ o tân\r\. Ne pute]i da detalii despre natura acestei implic\ri? – Aceast\ informa]ie nu este `ntru totul corect\, r\spunse Rocker. Un agent FBI a manifestat un interes personal vizavi de crimele din 265

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

secolul trecut. Totul s-a petrecut neoficial. {i nu are nici o leg\tur\ cu acest caz. – Este adev\rat c\ al treilea cadavru a fost g\sit `nfipt `n coarnele unui dinozaur? Comisarul tres\ri u[or. – Da, victima a fost g\sit\ fixat\ pe craniul unui triceratops. ~n mod clar, avem de-a face cu un individ cu probleme psihice grave. – Dar felul `n care au fost mutilate cadavrele? Este adev\rat c\ doar un chirurg profesionist putea efectua acest tip de disec]ie? – Este una dintre pistele pe care le cercet\m. – Vreau doar s\ clarific un aspect, spuse un alt reporter. Vre]i s\ spune]i c\ articolul lui Smithback din Times a provocat toat\ aceast\ isterie? Smithback se `ntoarse. Era Bryce Harriman, nenorocitul dracului! Comisarul Rocker se `ncrunt\. – Tot ce a spus domnul primar Montefiori a fost... Din nou, primarul interveni: – A fost doar un apel la modera]ie. Cu siguran]\, ne dorim ca acel articol s\ nu fi ap\rut. Poate c\ trei oameni ar mai fi fost ast\zi `n via]\. Iar, dup\ p\rerea mea, [i metodele prin care domnul reporter a ob]inut informa]iile prezentate las\ mult de dorit din punct de vedere etic. Dar nu, nu am spus niciodat\ c\ acest articol a provocat crimele. Alt reporter: – Nu cumva este o diversiune, domnilor, s\ da]i vina pe un reporter care pur [i simplu [i-a f\cut meseria? Smithback `n\l]\ gâtul. Cine era? Trebuia s\-i dea b\iatului \stuia o bere. – Nu am spus asta. Am spus doar... – Dar, cu siguran]\, a]i insinuat c\ articolul a fost cauza crimelor. Trebuia s\-i fac\ cinste [i cu o bere, [i cu o cin\. Uitându-se `n jur, Smithback v\zu c\ privirile care se-ntorceau spre el erau acum pline de compasiune. Primarul f\cuse o gre[eal\ – atacându-l pe el, atacase implicit `ntreaga pres\. Harriman `[i tr\sese singur un glon] `n picior aducând subiectul `n discu]ie. Sim]i c\ prindea curaj. Acum, trebuiau s\-l bage `n seam\. Neap\rat. 266

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Putem trece la urm\toarea `ntrebare, v\ rog? continu\ Mary Hill. – Ave]i vreun suspect? – Am primit o descriere foarte clar\ a `nf\]i[\rii generale a suspectului, spuse comisarul Rocker. Un b\rbat caucazian, `nalt cam de un metru optzeci, unu nou\zeci, `mbr\cat cu o mantie neagr\, de mod\ veche, [i cu p\l\rie cu boruri rotunde, a fost v\zut `n arhiv\ `n jurul orei la care a fost g\sit cadavrul domnului Puck. Un b\rbat `mbr\cat asem\n\tor, cu o umbrel\ `nalt\ sau cu un baston, a fost v\zut, de asemenea, `n vecin\tatea locului celei de-a doua crime. M\ tem `ns\ c\ nu v\ pot oferi mai multe detalii. Smithback se ridic\ [i-[i flutur\ mâna. Mary Hill `l ignor\. – Domni[oar\ Perez, de la New York. ~ntrebarea dumneavoastr\ v\ rog. – Am o `ntrebare pentru doctorul Collopy, directorul muzeului. Domnule, crede]i c\ uciga[ul poreclit de pres\ Chirurgul este un angajat al muzeului? Asta având `n vedere c\ ultima victim\ pare s\ fi fost ucis\ [i disecat\ `n interiorul institu]iei dumneavoastr\. Collopy `[i drese vocea [i f\cu un pas `n fa]\. – Cred c\ poli]ia investigheaz\ aceast\ pist\, spuse el cu o voce atent controlat\. Dar pare mai mult decât improbabil. To]i angaja]ii no[tri sunt supu[i acum unor investiga]ii foarte minu]ioase, li se realizeaz\ un profil psihologic [i sunt foarte atent testa]i pentru a depista un eventual consum de droguri. {i a[ dori s\ subliniez faptul c\ `nc\ nu s-a dovedit c\ ultima crim\ a avut cu adev\rat loc `n muzeu. Mul]imea izbucni din nou `n timp ce Hill se uita dup\ alte `ntreb\ri. Smithback striga [i d\dea din mâini odat\ cu ceilal]i. Isuse, doar nu puteau s\-l ignore! – Domnule Diller, de la Newsday, `ntrebarea dumneavoastr\, v\ rog. Ba da, chiar `l evita, cotoroan]a! – A[ vrea s\ adresez `ntrebarea mea domnului primar. Domnule primar, cum se face c\ situl de pe Catherine Street a fost `n mod irecuperabil distrus? Nu era un sit de o importan]\ istoric\ major\? Primarul p\[i `n fa]\. – Nu. Nu avea semnifica]ie istoric\... 267

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Nu avea semnifica]ie istoric\? Cel mai feroce criminal `n serie din istoria na]iunii? – Domnule Diller, conferin]a de ast\zi se refer\ la crimele din zilele noastre. V\ rog s\ nu amestec\m cele dou\ aspecte. Nu am avut nici un motiv legal s\ oprim construc]ia unei cl\diri de o sut\ de milioane de dolari. Oasele [i r\m\[i]ele au fost fotografiate, studiate de medicii legi[ti [i conservate pentru analize suplimentare. Nu s-a putut face nimic mai mult. – Nu cumva din cauz\ c\ Moegen – Fairhaven este un sus]in\tor major al campaniei dumneavoastr\...? – Urm\toarea `ntrebare, strig\ Hill. Smithback se ridic\ `n picioare [i strig\: – Domnule primar, de vreme ce tot s-au f\cut insinu\ri incriminatoare... – Doamna Epstein de la WNBC! strig\ Mary Hill, acoperindu-l cu vocea ei puternic\. O jurnalist\ sl\bu]\ se ridic\ ]inând `n mân\ un microfon, cu un cameraman `n spatele ei. – M\ scuza]i! strig\ Smithback, profitând de acalmia temporar\. Doamn\ Epstein, de vreme ce am fost personal atacat, `mi permite]i s\ r\spund? Renumita realizatoare de [tiri nu ezit\ nici m\car o clip\. – Desigur, spuse ea gra]ioas\, `ntorcându-se spre cameraman pentru a se asigura c\ acesta `nregistra totul. – A[ dori s\ adresez `ntrebarea mea domnului Brisbane, continu\ Smithback f\r\ s\ se opreasc\. Domnule, de ce a]i interzis accesul la scrisoarea care a provocat toat\ aceast\ nebunie, precum [i la restul obiectelor care au f\cut parte din colec]ia lui Shottum? Sper c\ muzeul nu `ncearc\ s\ ascund\ ceva, nu-i a[a? Brisbane se ridic\ de pe scaun cu un zâmbet relaxat. – Câtu[i de pu]in. Aceste materiale au fost doar `nl\turate temporar pentru conservare. Este o procedur\ standard a muzeului. ~n orice caz, scrisoarea asta a inspirat deja un criminal – ar fi un gest iresponsabil s-o facem public\ `n acest moment. Iar materialele sunt `n continuare disponibile investigatorilor califica]i. 268

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Nu este adev\rat c\ a]i `ncercat s\ `mpiedica]i anumi]i angaja]i ai muzeului s\ lucreze la acest caz? – Deloc. Am cooperat tot timpul. Pute]i cerceta registrele, ca s\ v\ convinge]i. „La dracu’!“ Smithback `ncerc\ s\-[i adune gândurile. – Domnule Brisbane... – Domnule Smithback, sunte]i amabil s\ v\ l\sa]i [i colegii s\ adreseze `ntreb\ri? zise Mary Hill, spintecând din nou aerul cu vocea ei puternic\. – Nu! strig\ Smithback, stârnind râsete. Domnule Brisbane, nu este adev\rat c\ Moegen – Fairhaven, care a donat anul trecut muzeului suma de dou\ milioane de dolari – ca s\ nu mai men]ion\m faptul c\ domnul Fairhaven este membru al consiliului dumneavoastr\ de administra]ie – a f\cut presiuni asupra muzeului s\ opreasc\ aceast\ investiga]ie? Brisbane se `nro[i la fa]\, [i Smithback `[i d\du seama c\, de data asta, lovitura mersese la ]int\. – Aceasta este o acuza]ie iresponsabil\. Dup\ cum am spus, am cooperat de la bun `nceput... – A[adar, nega]i c\ a]i amenin]at-o pe angajata Nora Kelly? C\ i-a]i interzis s\ se mai ocupe de acest caz? Nu uita]i, domnule Brisbane, c\ nu am auzit `nc\ declara]ia Norei Kelly. Cea care a g\sit cadavrul celei de-a treia victime, ]in s\ adaug –, [i care a fost la rândul ei fug\rit\ [i aproape ucis\ de Chirurg. Insinuarea clar\ era c\ Nora Kelly ar fi putut avea de spus ceva ce nu s-ar fi potrivit cu declara]iile lui Brisbane. Chipul lui Brisbane se `ntunec\ `n clipa când `[i d\du seama c\ fusese `ncol]it. – Refuz s\ r\spund la asemenea `ntreb\ri provocatoare. Lâng\ Brisbane, Collopy p\rea foarte ab\tut. Smithback se sim]ea triumf\tor. – Domnule Smithback, spuse t\ios Mary Hill, a]i terminat de monopolizat aceast\ conferin]\? ~n mod evident, crimele din secolul al XIX-lea nu au nici o leg\tur\ cu cele din ziua de azi, `n afar\ de faptul c\ au fost folosite drept surs\ de inspira]ie. – {i de unde [ti]i asta? strig\ Smithback, acum sigur de triumf. 269

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

De aceast\ dat\, primarul se `ntoarse spre el. – Sugera]i cumva, domnule, spuse el pe un ton glume], c\ doctorul Leng este `nc\ `n via]\ [i c\-[i vede `n continuare de treab\? Râsetele umplur\ `nc\perea. – Câtu[i de pu]in... – Atunci, te sf\tuiesc s\ stai jos, prietene. Smithback se a[ez\, `nv\luit de r\sunetul râsetelor, sim]indu-[i scurtul triumf zdrobit. Lovise, ce-i drept, dar [tiuser\ s\ riposteze. Pe m\sur\ ce `ntreb\rile continuau, Smithback `[i d\du seama ce `nsemna faptul c\ adusese `n discu]ie numele Norei `n cadrul conferin]ei de pres\. Apoi, de data asta mult mai repede, `[i d\du seama [i de reac]ia pe care ea urma s\ o aib\.

DOI

Doyers Street era o alee scurt\ [i `ngust\ la marginea de sud-est a cartierului Chinatown. O aglomera]ie de ceain\rii [i magazine de fructe [i legume se `ntindeau `n cap\tul `ndep\rtat, `mpodobite cu firme str\lucitoare de neon, `n limba chinez\. Nori `ntuneca]i se `ngr\m\deau pe cer, [i vântul m\tura hârtiile [i frunzele de pe trotuare. Se auzeau tunete `n dep\rtare. Se apropia furtuna. O’Shaughnessy se opri `n capul aleii p\r\site, cu Nora lâng\ el. Tremura, atât de frig, cât [i de team\. ~l vedea pe poli]ist m\surând din priviri trotuarul, cu ochii larg deschi[i, `n alert\, c\utând orice posibile pericole [i asigurându-se `n permanen]\ c\ nu fuseser\ urm\ri]i. – Num\rul nou\zeci [i nou\ este chiar `n mijlocul blocului, spuse el cu vocea coborât\. Cl\direa de c\r\mid\ de acolo. Nora privi `n direc]ia indicat\. Era o cl\dire `ngust\, ca toate celelalte: o structur\ cu trei niveluri, din c\r\mid\ de un vedere murdar. – E[ti sigur\ c\ nu vrei s\ intru cu tine? o `ntreb\ O’Shaughnessy. – Cred c\ ar fi mai bine s\ r\mâi aici [i s\ supraveghezi strada. O’Shaughnessy d\du din cap, apoi se strecur\ `n umbra unui toc de u[\. Nora trase aer `n piept [i p\[i `nainte. Plicul sigilat cu banii lua]i din banc\, din contul lui Pendergast, `i atârna `n geant\ ca o greutate de plumb. Tres\ri din nou, privi `n susul [i-n josul str\zii `ntunecate, `ncercând s\-[i p\streze calmul. 271

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Atacul asupra ei [i uciderea brutal\ a lui Puck schimbaser\ totul. ~i dovediser\ c\ nu avea de-a face cu ni[te simple crime de odinioar\ pe care un psihopat le copia acum. Totul fusese planificat cu grij\. Uciga[ul avea acces la spa]iile private ale muzeului. Folosise vechea ma[in\ de scris a lui Puck ca s\ redacteze biletul [i s-o ademeneasc\ `n\untrul arhivei. O urm\rise cu un calm `nsp\imânt\tor. ~i sim]ise prezen]a la doar câ]iva centimetri distan]\ de ea. Sim]ise chiar [i arsura bisturiului. Nu, \sta nu era un nebun: era cineva care [tia exact ce f\cea [i de ce. Oricare ar fi fost leg\tura dintre vechile crime [i cele noi, povestea asta trebuia s\ `nceteze. Dac\ putea face ceva, orice, ca s\ opreasc\ uciga[ul, Nora era dispus\ s\ `ncerce. Existau r\spunsuri `n spatele u[ii de pe Doyers Street num\rul 99. {i era hot\rât\ s\ le g\seasc\. Gândul `i zbur\ la `nfior\toarea urm\rire, `n special la str\lucirea bisturiului `n mâna Chirurgului, `ndreptându-se spre ea mai iute decât un [arpe. Era o imagine de care nu putea s\ scape. Urmase apoi nesfâr[itul interogatoriu al poli]iei. Dup\ care se dusese la Pendergast la spital [i-i spusese c\ se r\zgândise `n leg\tur\ cu apartamentul de pe Doyers Street. Pendergast fusese alarmat s\ afle despre atac, nu voise s-o lase s\-l ajute, la `nceput, dar Nora nu era dispus\ s\ stea la discu]ii. Cu sau f\r\ el, era hot\rât\ s\ mearg\ pe Doyers. ~n cele din urm\, Pendergast acceptase: cu condi]ia ca O’Shaughnessy s\ o `nso]easc\ `n permanen]\. {i aranjase s\ primeasc\ un pachet mare de bani. Urc\ treptele pân\ la u[a principal\, preg\tindu-se pentru sarcina care o a[tepta. Observ\ c\ numele apartamentelor de pe interfon erau scrise `n chinez\. Ap\s\ `n dreptul num\rului 1. O voce `i r\spunse `n chinez\. – Sunt persoana interesat\ s\ `nchirieze apartamentul de la subsol, spuse Nora. Yala electric\ se deschise cu un bâzâit. Nora `mpinse u[a [i se trezi `ntr-un coridor luminat de neoane. O scar\ `ngust\ urca `n partea dreapt\. ~n cap\tul holului se auzea o u[\ pe care cineva o descuia [i o tot descuia, p\rând s\ nu mai termine. ~n cele din urm\, u[a se deschise, [i ap\ru un b\rbat coco[at [i cu o expresie 272

VITRINA DE CURIOZIT|}I

deprimat\, `mbr\cat `n maiou [i o pereche de pantaloni largi, privind-o din cap\tul holului. Nora se apropie de el. – Domnul Ling Lee? B\rbatul d\du din cap [i-i ]inu u[a deschis\. Nora intr\. ~n spatele u[ii se deschidea o camer\ de zi, `n care se vedeau o canapea verde, o mas\ de plastic, câteva scaune pliabile [i un basorelief complicat, sculptat `n ro[u [i auriu, montat pe perete, `nf\]i[ând o pagod\ [i ni[te copaci. Un candelabru, mult prea mare pentru spa]iul existent, domina `ntreaga `nc\pere. Tapetul era lila, mocheta – ro[u cu negru. – Lua]i loc, spuse b\rbatul cu voce slab\, obosit\. Nora se a[ez\, sim]ind, cu o oarecare panic\, cum se cufund\ `n canapea. – Cum aflat de apartament acesta? `ntreb\ Lee. Nora `[i d\dea seama, dup\ expresia lui, c\ nu era prea `ncântat s\ o vad\. ~i servi povestea deja preg\tit\. – Mi-a spus o doamn\ care lucreaz\ la Citibank, la câteva str\zi de aici. – Care doamn\? `ntreb\ Lee [i mai t\ios. ~n Chinatown, `i explicase Pendergast, cea mare parte a proprietarilor le `nchiriau apartamentele numai alor lor. – Nu [tiu cum o cheam\. Unchiul meu mi-a spus s\ vorbesc cu ea, a zis c\ [tie unde pot s\ g\sesc un apartament `n zon\. {i ea mi-a spus s\ v\ sun. – Unchiul dumneavoastr\? – Da. Unchiul Huang. E de la DHCR1. Aceast\ nou\ informa]ie fu primit\ cu o t\cere demoralizant\. Pendergast se gândise c\, dac\ spunea c\ avea o rud\ de na]ionalitate chinez\, o s\-i fie mai u[or s\ ob]in\ apartamentul. {i dac\ aceast\ rud\ lucra la DHCR, cu atât mai bine. – Numele dumneavoastr\? 1

Department of Housing and Community Renewal – Departamentul pentru Locuin]e [i Re`nnoire a Comunit\]ii (n.tr.) 273

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Betsy Winchell. Nora remarc\ o prezen]\ masiv\ [i `ntunecat\ venind din buc\t\rie `n u[a sufrageriei. Era, dup\ cum se p\rea, so]ia lui Lee, cu bra]ele `ncruci[ate la piept, de trei ori cât b\rbat\-s\u, cu o expresie foarte sever\. – Mi-a]i spus la telefon c\ apartamentul este disponibil. Sunt preg\tit\ s\-l iau chiar acum. V\ rog s\ mi-l ar\ta]i. Lee se ridic\ de la mas\ [i se uit\ la nevast\-sa. Femeia-[i strânse [i mai mult bra]ele la piept. – Veni]i cu mine, spuse b\rbatul. Se `ntoarser\ `n hol, ie[ir\ pe u[a din fa]\ [i coborâr\ sc\rile. Nora arunc\ iute o privire `n jur, `ns\ O’Shaughnessy nu se vedea pe nic\ieri. Lee scoase o cheie, deschise u[a apartamentului de la subsol [i aprinse luminile. Nora intr\ `n urma lui. B\rbatul `nchise u[a [i `ncuie, cu gesturi ostentative, nu mai pu]in de patru yale. Era un apartament posomorât, lung [i `ntunecat. Singura fereastr\ era un p\trat mic, cu gratii, lâng\ u[a de la intrare. Pere]ii erau din c\r\mid\ pictat\ – gri acum, de[i se vedea c\ fuseser\ cândva albi –, iar podeaua era acoperit\ cu dale vechi de c\r\mid\, cr\pate [i ciobite. Nora le examin\ cu interes profesional. Fuseser\ a[ezate acolo, dar nu erau cimentate. Ce era dedesubt? P\mânt? Nisip? Beton? La cât de denivelat\ [i de umed\ era podeaua, existau toate [ansele s\ fi fost a[ezate direct pe p\mânt. – Buc\t\ria [i dormitorul `n spate, spuse Lee, f\r\ s\ mai catadicseasc\ s\ o conduc\. Nora se `ndrept\ spre partea din spate a apartamentului. G\si o buc\t\rie `nghesuit\, care d\dea `nspre dou\ dormitoare `ntunecate [i o baie. Nu exista nici o debara. O fereastr\ am\rât\ de pe peretele din spate permitea unei raze palide de lumin\ s\ p\trund\ printr-o aerisire, trecând printre barele groase de o]el. Nora se `ntoarse la intrare. Lee examina `ncuietoarea u[ii. – Trebuie repar yal\, zise el pe un ton plin de importan]\. Mult tâlhari `ncearc\ intre. – Ave]i multe spargeri? Lee d\du vârtos din cap. 274

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Oh, da. Mult tâlhari. Foarte periculos. – Chiar a[a? – Mult tâlhari. Mult criminali. Cl\tin\ trist din cap. – Ei, cel pu]in apartamentul pare destul de sigur. Nora ascult\. Plafonul p\rea s\ izoleze destul de bine fonic – cel pu]in ea una nu auzea nimic de deasupra. – Cartier nu sigur pentru fat\. ~n fiecare zi crim\, jaf, viol. Nora [tia c\, `n ciuda aspectului s\u mai pu]in ortodox, Chinatown era unul dintre cele mai sigure cartiere din New York. – Nu-mi fac griji, spuse ea. – Multe reguli pentru apartament, spuse Lee, `ncercând o alt\ pist\. – Chiar a[a? – Nu muzic\. Nu zgomot. Nu b\rbat noaptea. Lee p\rea s\ fac\ mari eforturi s\ g\seasc\ tot felul de pretexte care nu ar fi fost pe placul unei tinere fete. – Nu fumat. Nu b\ut. F\cut curat fiecare zi. Nora ascult\, dând aprobator din cap. – Foarte bine. Sun\ perfect. ~mi place un loc curat [i lini[tit. {i nu am nici un prieten. Cu un sentiment de furie, `[i aminti de Smithback [i de faptul c\ o b\gase `n toat\ dandanaua asta `n clipa când publicase articolul. Pân\ `ntr-un anumit punct, Smithback fusese, `ntr-adev\r, responsabil pentru declan[area crimelor la indigo. {i ieri mai avusese `nc\ tupeul s\-i men]ioneze numele la conferin]a de pres\ a primarului, s\ i-l strige `n gura mare ca s\-l aud\ `ntregul ora[. Era sigur\ c\, dup\ cele petrecute la arhiv\, cariera ei la muzeu era [i mai precar\ decât pân\ atunci. – Utilit\]i nu incluse-n pre]. – Desigur. – Nu aer condi]ionat. Nora d\du din cap. Lee p\rea s\ fi r\mas `n pan\ de idei; apoi chipul i se lumin\ dintr-odat\. – Dup\ sinucidere, nu permis arme `n apartament. 275

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Sinucidere? – Fat\ tân\r\ spânzurat aici. La fel vârst\ cu dumneavoastr\. – S-a spânzurat? Parc\ ai spus ceva de-o arm\. B\rbatul p\ru `ncurcat pre] de-o clip\. Apoi, chipul i se lumin\ din nou. – Spânzurat, dar nu mers. Apoi `mpu[cat. – ~n]eleg. Luase `n calcul mai multe variante. – Ca dumneavoastr\, nu prieten. Foarte trist. – Ce groaznic! – ~ntâmplat chiar aici, spuse Lee ar\tând spre buc\t\rie. Nu g\sit cadavru trei zile. Miros urât. ~[i d\du ochii peste cap [i ad\ug\ pe un ton cât putu mai dramatic: Mult viermi! – ~ngrozitor! spuse Nora, apoi zâmbi. Dar apartamentul este perfect. ~l iau. Expresia deprimat\ a lui Lee se accentu\, dar nu spuse nimic. Nora `l urm\ `napoi `n apartamentul lui. Se a[ez\ din nou pe canapea, f\r\ s\ mai a[tepte s\ fie invitat\. Nevasta era `nc\ acolo, o prezen]\ formidabil\ `n u[a buc\t\riei. Avea fa]a schimonosit\ `ntr-o expresie care tr\da un amestec de suspiciune [i dezaprobare. Bra]ele `ncruci[ate `i ar\tau ca dou\ h\lci de [unc\. B\rbatul se a[ez\ [i el, deloc fericit. – Deci, spuse Nora, s\ `ncheiem afacerea. Vreau s\ `nchiriez apartamentul. ~mi trebuie imediat. Ast\zi. Chiar acum. – Trebuie verific recomand\ri, r\spunse `ncet Lee. – Nu am timp [i sunt dispus\ s\ pl\tesc bani ghea]\. Am nevoie de apartament `n seara asta, altfel nu am unde s\ dorm. ~n timp ce vorbea, scoase din geant\ plicul de la Pendergast. B\g\ mâna `n\untru [i scoase o c\r\mid\ de bancnote de o sut\ de dolari. La vederea banilor, so]ia scoase un sunet puternic de dezaprobare. Lee `ns\ nu r\spunse. R\m\sese cu privirea fixat\ asupra banilor. – Am aici chiria pentru prima lun\, pentru ultima lun\ [i o garan]ie, echivalentul chiriei pe o lun\. Nora arunc\ banii pe masa de plastic. – {ase mii [ase sute de dolari. Bani ghea]\. Adu contractul! 276

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Apartamentul era `ngrozitor, [i chiria de-a dreptul scandaloas\, acesta fiind probabil motivul pentru care nimeni nu-l `nchiriase pân\ acum. Nora spera ca Lee s\ nu poat\ rezista `n fa]a teancului de bani ghea]\. Nevasta arunc\ un alt comentariu t\ios. Lee `ns\ o ignor\. Se duse `n camera din spate, de unde se `ntoarse câteva clipe mai târziu [i-i puse `n fa]\ dou\ contracte. Erau `n chinez\. Urm\ un moment de t\cere. – Trebuie recomand\ri, spuse apatic\ so]ia, trecând pe englez\, ca s-o `n]eleag\ [i Nora. Trebuie verificat. Nora nu o lu\ `n seam\. – Unde semnez? – Acolo, `i indic\ b\rbatul. Nora semn\ „Betsy Winchell“, cu o mul]ime de `nflorituri, pe ambele contracte, apoi ad\ug\ un fel de chitan]\ scris\ de mân\: „6 600 de dolari primi]i de domnul Ling Lee“. – O s\ mi-l traduc\ unchiul Huang. Sper, pentru binele dumitale, c\ nu-i nimic ilegal `n\untru. Acum, semneaz\ dumneata. Mai `ntâi chitan]a. Nevasta scoase un sunet ascu]it. Lee `[i semn\ numele `n chinez\, obiec]iile nevestei având parc\ asupra lui efectul opus. – Acum vreau cheile, [i am terminat. – Trebuie fac copie dup\ chei. – Cheile! E apartamentul meu acum. Fac eu copii, pe cheltuiala mea. Trebuie s\ `ncep s\ m\ mut numaidecât. Lee `i `ntinse cheile f\r\ prea mare tragere de inim\. Nora le lu\, `mp\turi un contract [i-l b\g\ `n buzunar, apoi se ridic\. – V\ mul]umesc foarte mult, spuse ea vesel\, `ntinzând mâna. Lee i-o strânse f\r\ vlag\. ~n timp ce u[a se `nchidea `n urma ei, Nora auzi o nou\ serie de proteste ascu]ite venite din partea nevestei. {i, de data asta, p\rea c\ aveau s\ dureze mult\ vreme.

TREI

Nora se `ntoarse imediat `n apartamentul de la subsol. O’Shaughnessy ap\ru lâng\ ea `n clipa când descuie u[a. Se strecurar\ `mpreun\ `n camera de zi, [i Nora trase numaidecât toate z\voarele [i `ncuie toate yalele. Apoi trecu la fereastra cu z\brele. La ambele capete, ie[eau dou\ cuie de care cineva atârnase probabil cândva o draperie. Nora `[i scoase haina [i o ag\]\ `n cele dou\ cuie, blocând vederea din exterior. – Dr\gu] loc, mârâi O’Shaughnessy pufnind. Parc\ ar fi scena unei crime. Nora nu-i r\spunse. Privea concentrat\ podeaua, gândindu-se deja cum s\ desf\[oare s\p\turile. ~n timp ce O’Shaughnessy cerceta apartamentul, Nora d\du ocol camerei de zi, examinând podeaua, `mp\r]ind-o `n sectoare, calculându-[i strategia de atac. Apoi `ngenunche [i, sco]ând un briceag dintr-un buzunar – pe care fratele ei, Skip, i-l d\ruise `n ziua când `mplinise [aisprezece ani [i de care nu se desp\r]ea niciodat\ –, strecur\ lama printre marginile a dou\ c\r\mizi. ~ncet [i cu mare aten]ie, `nl\tur\ straturile de mizerie [i de cear\ de pe pardoseal\. Balans\ cu]itul `n spate [i-n fa]\ `ntre cele dou\ c\r\mizi, dezlipind `nceti[or pietrele. Apoi, `ncetul cu `ncetul, `ncepu s\ lucreze de jur `mprejurul c\r\mizii aflate cel mai aproape de ea. ~n câteva clipe, aceasta era desprins\. Nora o trase din loca[ul ei. 278

VITRINA DE CURIOZIT|}I

P\mânt. Mirosul de umezeal\ `i umplu n\rile. Ap\s\ cu degetul: rece, umed, un pic noroios. ~mpunse cu briceagul. P\mântul era compact, `ns\ moale, f\r\ pietre. „Perfect.“ ~[i `ndrept\ spatele [i se uit\ `n jur. O’Shaughnessy st\tea `n apropierea ei, privind-o curios. – Ce faci? `ntreb\ el. – Verific ce e sub podea. – {i? – E doar p\mânt. Nu ciment. – {i asta-i bine? – E fantastic. – Dac\ spui tu... Puse c\r\mida `napoi la locul ei [i se ridic\. Se uit\ la ceas. Era ora trei, vineri dup\-amiaz\. Muzeul se `nchidea peste dou\ ore. Se `ntoarse spre O’Shaughnessy. – Ascult\, Patrick, trebuie s\ te rog s\ te duci la biroul meu de la muzeu [i s\-mi aduci echipamentul de care am nevoie. O’Shaughnessy cl\tin\ din cap. – Nici vorb\. Pendergast mi-a spus s\ r\mân `n permanen]\ cu tine. – {tiu [i eu asta. Dar acum sunt aici, `n siguran]\. Sunt pe pu]in cinci `ncuietori pe u[a aia, [i n-am de gând s\ plec nic\ieri. Sunt mult mai `n siguran]\ aici decât dac\ a[ ie[i pe strad\. ~n plus, uciga[ul [tie unde lucrez. Crezi c\-i o idee mai bun\ s\ m\ duc eu, [i tu s\ r\mâi aici? – Dar de ce e musai s\ mearg\ cineva? De ce atâta grab\? Nu putem a[tepta pân\ iese Pendergast din spital? ~l privi fix `n ochi. – Ceasul tic\ie, Patrick. {i un uciga[ e `n libertate. O’Shaughnessy se uit\ la ea. Ezit\. – Nu ne permitem s\ pierdem nici o secund\. Sper c\ n-ai de gând s\-mi faci probleme. ~mi trebuie uneltele alea, [i-mi trebuie cât mai repede. ~n continuare, O’Shaughnessy ezita. Nora sim]i c\ `ncepea s\ se enerveze. 279

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Du-te odat\! Te rog! O’Shaughnessy oft\. – ~nchide bine u[a `n urma mea, [i, orice-ar fi, nu deschide nim\nui. Nici proprietarului, nici pompierilor, nici lui Mo[ Cr\ciun. Doar mie. ~mi promi]i? Nora d\du din cap. – Promit. – Bine. M\ `ntorc cât pot de repede. Nora `ntocmi repede o list\ cu obiectele de care avea nevoie, `i explic\ lui O’Shaughnessy de unde s\ le ia [i `nchise apoi cu mare grij\ u[a `n urma lui, estompând astfel sunetul furtunii care se pornea afar\. Se `ndep\rt\ `ncet de u[\ [i analiz\ `nc\perea cu o privire cercet\toare, oprindu-se `n cele din urm\ la podeaua de c\r\mid\. Cu o sut\ de ani `n urm\, Leng, oricât ar fi fost el de genial, nu avea cum s\ anticipeze stadiul la care avea s\ ajung\ arheologia. Inten]iona s\ excaveze situl cu cea mai mare grij\, s\-i expun\ vechiul laborator strat dup\ strat, lucrând cu toat\ aten]ia [i cu priceperea de care era `n stare, ca s\ descopere pân\ [i cea mai mic\ dovad\. {i aveau s\ fie dovezi, Nora era sigur\ de asta. Nu exista niciodat\ un sit arheologic sterp. Oamenii – oriunde se duceau, orice f\ceau – l\sau `ntotdeauna semne ale trecerii lor. Nora `[i scoase briceagul, `ngenunche [i, din nou, `ncepu s\ strecoare lama `ntre dou\ c\r\mizi. Dintr-odat\, se auzi un tunet, mai tare decât toate cele de pân\ atunci; se opri, sim]ind cum inima `ncepea s\-i bat\ nebune[te. F\cu eforturi s\ se controleze, scuturând cu putere din cap. Nici un criminal n-avea s-o `mpiedice s\ descopere ce se ascundea dedesubtul acestei podele. Se gândi, pre] de-o clip\, ce ar fi zis Brisbane dac\ ar fi [tiut ce f\cea ea `n acele momente. „Mai duc\-se dracului!“ `[i zise. ~ntoarse briceagul `n mân\ [i `l `nchise cu un oftat. De când `[i `ncepuse meseria, dezgropase [i catalogase oase umane f\r\ s\ `ncerce nici cea mai mic\ emo]ie – f\r\ a sim]i vreo leg\tur\ cu b\trânele schelete, f\r\ s\ le perceap\ ca pe ni[te fiin]e umane, cândva vii. ~ns\ Mary Greene schimbase toate astea. Acolo, `n fa]a casei bietei fete, Pendergast o f\cuse s\ con[tientizeze, a[a, dintr-odat\, c\ Mary Green 280

VITRINA DE CURIOZIT|}I

fusese o f\ptur\ cu o via]\ scurt\ [i nefericit\ [i cu o moarte cumplit\. Pentru prima dat\, Nora sim]ea c\ scosese de sub p\mânt, c\ atinsese oasele unei fiin]e pe care o putea `n]elege, pentru care putea plânge. Din ce `n ce mai mult, povestea lui Pendergast despre Mary Greene punea st\pânire pe ea, `n ciuda eforturilor Norei de a men]ine o deta[are profesional\. Iar acum, fusese ea `ns\[i la un pas de a-i `mp\rt\[i soarta bietei fete. Devenise ceva personal. Foarte personal. Gândurile `i fur\ `ntrerupte de o rafal\ de vânt care izbi u[a, apoi de un nou tunet, de data asta mai `ndep\rtat. Nora se ridic\ `n genunchi, deschise din nou briceagul [i `ncepu s\ râcâie cu hot\râre c\r\mizile de sub picioare. O a[tepta o noapte lung\.

PATRU

Vântul zgâl]âia din ]â]âni u[a mâncat\ de vreme, [i, din când `n când, lic\rul fulgerelor [i bubuitul tunetelor p\trundeau `n `nc\pere. Acum c\ O’Shaughnessy se `ntorsese, cei doi lucrau `mpreun\. Ofi]erul d\dea la o parte p\mântul, Nora se concentra s\ scoat\ la iveal\ detaliile. Lucrau la lumina unui singur bec g\lbui. Mirosul de putregai [i de igrasie umplea `nc\perea. Aerul era `nchis, umed [i `n\bu[itor. F\cuse o gaur\ de patru metri p\tra]i `n podeaua din camera de zi. ~mp\r]ise cu grij\ suprafa]a [i `ncepuse excavarea, s\pând fiecare metru `n parte la alt nivel, strategie care-i permitea s\ urce [i s\ coboare `n groapa din ce `n ce mai adânc\. C\r\mizile scoase din podea erau frumos aranjate lâng\ perete. U[a care d\dea `n buc\t\rie era deschis\, [i prin ea se vedea o gr\mad\ mare de p\mânt, strâns\ `n mijlocul camerei pe o folie groas\ de plastic. Lâng\ aceasta, era o folie mai mic\, pe care fuseser\ a[ezate, `n pungu]e, obiectele g\site `n timpul s\p\turilor. ~n cele din urm\, Nora se opri [i-[i a[ez\ lop\]ica deoparte. ~[i scoase casca de protec]ie, `[i [terse fruntea cu dosul palmei, apoi puse casca la loc. Era trecut bine de miezul nop]ii, [i se sim]ea epuizat\. Excavarea, `n punctul cel mai de jos, cobora la mai bine de un metru [i dou\zeci de centimetri: mult\ munc\. {i era foarte greu s\ lucrezi `n ritmul \sta dând totodat\ dovad\ de profesionalism. Se `ntoarse spre O’Shaughnessy. – Ia o pauz\! Vreau s\ examinez profilul solului. 282

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Era [i timpul. ~[i `ndrept\ spatele, sprijinindu-se `n lopat\. Avea fruntea leoarc\ de sudoare. Nora lumin\ cu lanterna zidul de p\mânt pe care `l expuseser\, examinându-l de parc\ ar fi citit o carte. Din când `n când, mai râcâia pu]in cu lop\]ica pentru a vedea mai bine. La suprafa]\ era un strat curat, gros cam de zece centimetri – a[ezat, f\r\ `ndoial\, ca baz\ pentru podeaua de c\r\mid\, mai recent pus\. Urma apoi un strat cam de un metru de p\mânt mai aspru, `n care g\siser\ cioburi de oale [i por]elanuri datând din perioada de dup\ 1910. Nu v\zuse `nc\ nimic ce ar fi putut s\ apar]in\ laboratorului lui Leng – cel pu]in, nimic evident. Totu[i, etichetase [i `mpachetase totul, ca la carte. Sub p\mântul aspru, d\duser\ peste un strat ce con]inea tot felul de gunoaie, haine putrezite, buc\]i de vase de lut, oase pentru sup\ [i scheletul unui câine: resturi de pe vremea când locul fusese un maidan. Sub acestea, urma un strat de c\r\mizi. O’Shaughnessy se `ntinse [i-[i frec\ spatele. – De ce trebuie s\ s\p\m atât de adânc? – ~n majoritatea ora[elor vechi, nivelul solului se `nal]\ cu o rat\ fix\ `n decursul timpului, `n New York rata este de trei sferturi de metru la fiecare sut\ de ani. Ar\t\ spre fundul g\urii. Pe atunci, \sta era solul. – A[adar, c\r\mizile astea sunt podeaua pivni]ei originale? – A[a cred. Podeaua laboratorului. Laboratorul lui Leng. {i totu[i, g\siser\ prea pu]ine indicii. Erau foarte pu]ine resturi, ca [i când cineva m\turase cu grij\ podeaua. D\duse peste ni[te cioburi de sticl\ `ndesate `n cr\p\tura unei c\r\mizi. Un v\trai vechi [i ni[te c\rbuni, un nasture, un bilet de troleibuz putrezit [i `nc\ vreo alte câteva m\run]i[uri. Se pare c\ Leng avusese grij\ s\ nu lase nimic `n urm\. Afar\, lumina unui nou fulger trecu prin haina pe care Nora o a[ezase la fereastr\, `n loc de draperie. O secund\ mai târziu, se auzi [i tunetul. Becul pâlpâi, se `ntunec\, apoi se aprinse din nou. 283

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Nora continua s\ priveasc\ podeaua, c\zut\ pe gânduri. ~n cele din urm\, vorbi: – ~n primul rând, va trebui s\ l\rgim excavarea. Dup\ care, cred c\ va trebui s\ intr\m mai adânc. – Mai adânc? `ntreb\ O’Shaughnessy, cu o not\ de `ndoial\ `n voce. Nora d\du din cap. – Leng nu a l\sat nimic pe podea. Dar asta nu `nseamn\ c\ nu a l\sat nimic sub ea. Urm\ o t\cere scurt\, glacial\. Afar\, Doyers Street se `ntindea sumbr\, biciuit\ de ploaia toren]ial\. Apa se scurgea prin jgheaburi [i disp\rea `n canale, tr\gând dup\ ea gunoaie, excremente de câine, [obolani `neca]i, legume putrezite, ma]e de pe[te de la pia]a din cap\tul str\zii. Din când `n când, câte un fulger lumina fa]adele `ntunecate, aruncându-se ca o s\geat\ `n rotocoalele de cea]\ care se r\suceau deasupra trotuarului. O siluet\ aplecat\ de spate, cu o p\l\rie cu boruri rotunde, ascuns\ aproape cu des\vâr[ire sub umbrela neagr\, `nainta pe strada `ngust\. ~nainta `ncet, chinuit\ parc\ de durere la fiecare mi[care, sprijinindu-se `ntr-un baston. Se opri o clip\ `n fa]a casei de la num\rul 99. Apoi se pierdu `n cea]\, o umbr\ contopindu-se `ntre umbre, f\r\ a l\sa `n urm\ nici un semn c\ ar fi trecut vreodat\ pe acolo.

CINCI

Custer se l\s\ pe sp\tarul imensului s\u scaun de birou marca Mediterranean, oftând din greu. Era dou\sprezece [i un sfert, sâmb\t\ diminea]a, [i ar fi trebuit s\ fie la clubul de bowling, unde s\ bea bere cu b\ie]ii. Era comandant de sec]ie, ce mama dracului, nu detectiv la Criminalistic\. De ce naiba `l chemaser\ sâmb\ta la birou? Mai duc\-se dracului, cu Departamentul lor de rela]ii cu publicul cu tot! Nu f\cuse decât s\ stea degeaba toat\ diminea]a, ascultând huruitul conductelor de `nc\lzire c\rora li se f\cea proba pentru iarn\. {i, uite a[a, `[i ratase weekendul de poman\. Cel pu]in Pendergast ie[ise din ac]iune pentru moment. Dar, la urma urmei, ce urm\rise `n tot acest timp? Când `l `ntrebase pe O’Shaughnessy, tic\losul fusese al dracului de vag [i de evaziv. Ai crede c\ un poli]ist cu un dosar ca al lui ar fi trebuit s\ `nve]e pân\ acum ce s\ pupe [i când. Ei bine, Custer se s\turase. ~ncepând de luni, era hot\rât s\ strâng\ cât putea mai mult lesa la gâtul c\]elului \luia. Interfonul de pe birou sun\, [i Custer lovi nervos butonul. – Ce dracu’ mai e acum? Am spus s\ nu fiu deranjat. – Domnul comisar Rocker e pe fir, domnule c\pitan! se auzi vocea lui Noyes, inten]ionat de neutr\. „Aoleu lanaiba fira[s\fiu...“ `[i zise Custer. ~ntinse mâna tremurând\ spre butonul `n dreptul c\ruia pâlpâia becule]ul. Ce dracu’ mai voia comisarul de la el? Nu f\cuse tot ce-i ceruser\ primarul, [eful poli]iei... toat\ lumea? Orice ar fi fost, nu era vina lui... Un deget gras ap\s\ butonul. 285

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Custer? `i r\sun\ `n ureche vocea seac\ a comisarului. – Ce este, domnule? chi]\i Custer, f\când un efort deosebit s\ coboare tonul vocii. – Omul t\u. O’Shaughnessy. – Da, domnule? Ce e cu O’Shaughnessy? – Am o nedumerire. Care a fost exact motivul pentru care a cerut o copie dup\ raportul medicului legist referitor la r\m\[i]ele descoperite pe Catherine Street? A avut autoriza]ia ta? Vocea era `nceat\, `ngrijorat\. „Ce dracu’ face O’Shaughnessy?“ Custer gândi repede. Putea spune adev\rul: c\ O’Shaughnessy `nc\lcase ordinele. Dar asta l-ar fi pus pe el `ntr-o lumin\ proast\, ar fi l\sat impresia c\ nu-[i putea controla oamenii. Pe de alt\ parte, putea s\ mint\. Alese a doua variant\, cu care, oricum, era mai obi[nuit. – Domnule comisar? Reu[ise s\ redea vocii sale o tonalitate cât de cât masculin\. – Da, eu am autorizat extragerea. Mi-am dat seama c\ noi nu avem o copie la dosar. E doar o formalitate, `n]elege]i, suntem aten]i la toate detaliile. Punem toate punctele pe i-uri [i toate codi]ele la [-uri. Noi lucr\m ca la carte, domnule. Urm\ un moment de t\cere. – Custer, de vreme ce `]i plac atât de mult aforismele, sunt sigur c\ ai auzit expresia: „Nu deranja un câine care doarme“. – Da, domnule. – Am crezut c\ domnul primar ]i-a explicat clar s\ nu deranjezi `n special acel câine. Rocker nu p\rea s\ aib\ prea mare `ncredere `n judecata primarului. – Da, domnule. – Sper c\ O’Shaughnessy nu opereaz\ pe cont propriu, Custer. Nu `l ajut\ pe agentul \la FBI, care-i acum la pat... – Este un ofi]er bun, loial [i ascult\tor. Eu i-am cerut s\-mi aduc\ raportul. – ~n cazul \sta, m\ surprinzi, Custer. Sunt sigur c\ [tii c\, odat\ ce ai adus raportul la sec]ie, orice poli]ist de acolo are acces la el. {i 286

VITRINA DE CURIOZIT|}I

de aici mai e doar un pas pân\ s\ ajung\ chiar `n pragul u[ii la New York Times. – ~mi pare r\u, domnule, nu m-am gândit la asta. – Vreau raportul \la. Vreau toate copiile care s-au f\cut dup\ el. Trimite-l `napoi la mine. Personal. Prin curier. Ai `n]eles? S\ nu mai r\mân\ nici o copie la sec]ie. – Da, domnule. Dumnezeule mare, cum o s\ fac\ asta acum? Va trebui s\-l ia de la O’Shaughnessy, nenorocitul dracului! – Am senza]ia, Custer, c\ nu `n]elegi pe deplin gravitatea situa]iei. Povestea de pe Catherine Street nu are nici o leg\tur\ cu vreo investiga]ie de la Criminalistic\. Este o chestiune istoric\. Raportul medico-legal apar]ine companiei Moegen – Fairhaven. Este proprietate privat\. Au pl\tit pentru el [i r\m\[i]ele au fost descoperite pe terenul lor. Cadavrele au fost `ngropate cu tot respectul cuvenit, `ntr-un cimitir particular, unde s-a ]inut chiar [i o slujb\ religioas\ – totul aranjat de Moegen – Fairhaven. Chestiunea e `ncheiat\. M-ai `n]eles pân\ aici? – Da, domnule. – Acum, Moegen – Fairhaven este un bun sus]in\tor al domnului primar – dup\ cum domnul primar a ]inut s\-mi sublinieze –, [i domnul Fairhaven `n persoan\ depune mari eforturi pentru a se asigura c\ va fi reales. Dar dac\ se mai face mult tam-tam pe tema asta, Fairhaven s-ar putea s\ nu mai fie atât de dornic s\ `l sprijine pe domnul primar. S-ar putea s\ hot\rasc\ s\ se retrag\. Ba s-ar putea chiar s\ aleag\ s\-l sus]in\ pe cel\lalt candidat la scaunul din prim\rie. – Am `n]eles, domnule. – Bun. Pe de alt\ parte, avem un psihopat liber pe str\zile New Yorkului, acest a[a-zis Chirurg, care ciopâr]e[te oamenii. Dac\ ]i-ai concentra talentele `n aceast\ direc]ie, Custer, ]i-a[ r\mâne `ndatorat. Se auzi un declic [i leg\tura se `ntrerupse brusc. Custer r\mase pe scaun cu telefonul `n mân\, cu gr\simea tremurându-i pe tot corpul. ~nghi]i `n sec, `[i control\ tremurul vocii, apoi ap\s\ interfonul de pe birou. 287

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– G\se[te-mi-l pe O’Shaughnessy. ~ncearc\ peste tot – acas\, pe mobil, prin sta]ie, pe frecven]a de urgen]\, orice! – Nu e de serviciu azi, domnule c\pitan, spuse Noyers. – Pu]in `mi pas\ dac\ e de serviciu sau nu. G\se[te-mi-l! – Da, domnule. Un nou declic, [i apoi se a[ternu lini[tea.

{ASE

Nora lu\ lop\]ica, `ngenunche [i `ncepu s\ râcâie una dintre vechile c\r\mizi din care era f\cut\ fosta podea. Era putred\ [i roas\ de ape [i se sf\râm\ sub lop\]ic\. Adun\ repede buc\]elele, apoi `ncepu s\ trag\ c\r\mizile de al\turi, una dup\ alta. O’Shaughnessy r\m\sese deasupra ei [i o urm\rea. Lucraser\ toat\ noaptea, [i era acum trecut de amiaz\, a doua zi. L\rgiser\ excavarea la opt metri p\tra]i. Se sim]ea extenuat\, mai obosit\ decât [i-ar fi imaginat c\ era posibil. Mai r\m\sese `nc\ o treab\ pe care ]inea musai s-o fac\ personal. Dup\ ce aflase de progresele lor, Pendergast se for]ase s\ se ridice de pe patul de spital – `n ciuda protestelor vehemente ale doctorilor [i ale asistentelor – [i venise [i el `n apartamentul de pe Doyers Street. St\tea acum lâng\ groap\, `ntins pe o saltea ortopedic\ proasp\t livrat\ de la Duxiana. St\tea acolo, cu bra]ele `ncruci[ate la piept, cu ochii `nchi[i, mi[cându-se foarte rar. Cu tenul lui atât de alb [i `mbr\cat `n costumul cel negru sem\na alarmant de tare cu un cadavru. La cererea lui Pendergast, Proctor, [oferul, adusese o serie de obiecte din apartamentul din Dakota: o mas\ micu]\, o lamp\ Tiffany, mai multe medicamente [i unguente, ciocolat\ fran]uzeasc\ [i un teanc de c\r]i [i de h\r]i vechi. P\mântul de sub podeaua fostului laborator al lui Leng era `mbibat cu ap\ [i mirosea urât. Nora `nl\tur\ c\r\mizile pe o suprafa]\ de un metru p\trat, apoi `ncepu s\ sape `n diagonal\ un [an] de testare. Dac\ fusese ascuns ceva sub podea, atunci acel lucru nu putea fi la 289

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

prea mare adâncime. Nu prea mai avea unde s\ coboare; aproape c\ ajunsese la ap\. Lovi ceva. ~nl\tur\ p\mântul din jur [i descoperi o umbrel\ ruginit\ [i mâncat\ de vreme, din care numai scheletul din os de balen\ mai r\m\sese intact. Cur\]\ cu grij\ `n jur, fotografie obiectul a[a cum `l g\sise, apoi scoase umbrela [i o a[ez\ pe hârtie nonacid\, special\ pentru lucr\rile arheologice. – Ai g\sit ceva? `ntreb\ Pendergast, cu ochii `n continuare `nchi[i. O mân\ alb\ [i lung\ lu\ o bomboan\ de ciocolat\ din cutie [i o puse `n gur\. – R\m\[i]ele unei umbrele. Lucra mai repede acum. P\mântul era mai umed, mai moale. La treizeci de centimetri mai jos, `n col]ul din stânga al gropii, lovi din nou, cu putere, ceva. ~ncepu s\ dea la o parte p\mântul `nnoroit din jur. Apoi, mâna `n care ]inea peria i se retrase brusc, din instinct. Era un cerc de p\r deasupra unei sfere de os maroniu. Sunetul `ndep\rtat al unui tunet str\punse t\cerea. Furtuna nu trecuse `nc\. ~l auzi pe O’Shaughnessy tr\gând aer `n piept. – Da? se auzi numaidecât vocea lui Pendergast. – Am g\sit un craniu. – S\pa]i mai departe, v\ rog. Vocea lui Pendergast nu p\rea surprins\. Lucrând atent\ cu peria, cu inima bubuindu-i deranjant de tare `n piept, Nora d\du la o parte [i mai mult p\mânt. Osul frontal ap\ru `ncet, apoi orbitele – cu o materie cleioas\ `nc\ prins\ de os. Un miros greu se ridic\ instantaneu, [i Nora abia `[i putu reprima un impuls de a voma. De data asta, nu mai dezgropa un schelet de anasazi curat, `ngropat cu mai bine de o mie de ani `n urm\ `n p\mânt uscat [i nisipos. ~[i ridic\ totu[i tricoul peste nas [i gur\ [i continu\. Descoperi o parte din osul nazal – o bucat\ de cartilaj `nc\ se mai vedea `n deschiz\tur\. Apoi, când expuse [i mandibula, z\ri o str\lucire metalic\. 290

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Descrie-mi, te rog! se auzi vocea sl\bit\ a lui Pendergast, sfâ[iind t\cerea din `nc\pere. – Mai las\-m\ o clip\! Nora perie de-a lungul oaselor cranio-faciale. Dup\ ce dezgoli toat\ fa]a, se l\s\ `n spate, pe c\lcâie. – Ascult\! Avem craniul unui b\rbat de vârst\ adult\. Mai are `nc\ p\r [i o parte din materia moale, probabil datorit\ mediului anaerobic `n care s-a p\strat. Chiar sub maxilar sunt doi din]i de argint, par]ial c\zu]i din falca superioar\, ata[a]i pe un fel de punte dentar\ foarte veche. Sub ace[tia, chiar `n\untrul f\lcii, v\d o pereche de ochelari de aur, cu o lentil\ din sticl\ neagr\, opac\. – Ah! L-ai g\sit pe Tinbury McFadden. Urm\ o pauz\, apoi Pendergast ad\ug\: Trebuie s\ continu\m. Mai sunt de g\sit James Herny Perceval [i Dumont Burleigh, membri ai academiei [i colegi cu bunul nostru doctor Leng. Dou\ persoane care au avut nenorocul s\ se numere printre confiden]ii lui J.C. Shottum. Cercul este complet. – Ah, mi-am adus aminte! zise Nora. Mi-am amintit ceva azinoapte, `n timp ce s\pam. Prima dat\ când l-am rugat pe Puck s\-mi arate materialele legate de vitrina lui Shottum, mi-a spus, `n trecere, c\ Shottum devenise foarte popular `n ultima vreme. Nu am acordat prea mare aten]ie atunci acestui am\nunt. Dar, dup\ cele `ntâmplate, `ncep s\ m\ `ntreb cine a... Se opri. – Cine s-a interesat de el `naintea noastr\? `i termin\ Pendergast propozi]ia. Dintr-odat\, cineva zgâl]âi clan]a. To]i trei privir\ `ntr-acolo. Clan]a se zgâl]âia [i se r\sucea iar [i iar. Se auzir\ mai multe b\t\i consecutive `n u[\, umplând micu]ul apartament. Urm\ o pauz\, apoi o a doua serie de izbituri violente. O’Shaughnessy ridic\ privirea, ducându-[i mâna la pistolul automat. – Cine e? O voce ascu]it\ de femeie se auzi de cealalt\ parte a u[ii. – Ce `ntâmpl\ acolo? Ce miros \sta? Ce face acolo? Deschide! 291

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– E doamna Lee, spuse Nora ridicându-se `n picioare. Proprietara. Pendergast r\mase nemi[cat. Ochii lui sp\l\ci]i, ca de pisic\, se `ntredeschiser\ o clip\, apoi se `nchiser\ la loc. P\rea c\ se preg\tea s\ trag\ un pui de somn. – Deschide! Ce `ntâmpl\ acolo? Nora ie[i din groap\ [i se `ndrept\ spre u[\. – Care-i problema? `ntreb\ cu o voce calm\. O’Shaughnessy veni lâng\ ea. – Problem\ e mirosul. Deschide! – Nu se simte nici un miros aici, spuse Nora. Probabil c\ vine din alt\ parte. – Vine de aici, prin du[umea. Sim]it toat\ noaptea. {i mult mai r\u când apropiat de apartament. Deschide! – G\tesc, atâta tot. Am luat lec]ii de buc\t\rie, dar nu cred c\ m\ pricep prea bine [i... – |sta nu miros de g\tit! |sta miros de rahat! Asta cl\dire oameni cumsecade. Eu chem poli]ie. ~nc\ o serie de bufnituri violente. Nora se uit\ spre Pendergast care st\tea `ntins, ca un cadavru, cu ochii `nchi[i. Apoi se `ntoarse spre O’Shaughnessy. – Vrea s\ vin\ poli]ia, spuse el ridicând din umeri. – Dar nu e[ti `n uniform\. – Am insigna. – {i ce-o s\-i spui? B\t\ile continuau. – Adev\rul, desigur. O’Shaughnessy se duse lâng\ u[\, desf\cu `ncuietorile [i l\s\ u[a s\ se deschid\ de perete. Femeia bondoac\ [i gras\ r\mase `n u[\. Privirea `i alunec\ pe lâng\ O’Shaughnessy. V\zu groapa uria[\ din mijlocul sufrageriei, gr\mezile de p\mânt [i de c\r\mizi din spate, partea superioar\ expus\ a scheletului. O expresie de groaz\ profund\ `i schimonosi fa]a. O’Shaughnessy deschise portofelul ca s\-i arate insigna, dar femeia nu p\ru s\-l observe. Privea transfigurat\ gaura din podea, scheletul care-i rânjea de pe fundul acesteia. 292

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Doamn\... Lee, parc\? Eu sunt sergent O’Shaughnessy de la Departamentul de Poli]ie din New York. Femeia se holba `n continuare, cu gura c\scat\. – A avut loc o crim\ `n acest apartament, continu\ O’Shaughnessy pe un ton oficial. Cadavrul a fost `ngropat sub podea. Investig\m cazul. {tiu c\ este un [oc. ~mi par\ r\u, doamn\ Lee. ~n sfâr[it, femeia p\ru s\-i remarce prezen]a. Se `ntoarse `ncet, uitându-se mai `ntâi la chipul lui, apoi la insign\, apoi la arm\. – Ce? – O crim\, doamn\ Lee. ~n apartamentul dumneavoastr\. Femeia privi din nou spre groapa uria[\. ~n fundul acesteia, scheletul st\tea lini[tit, `nvelit `n giulgiul s\u de p\mânt. Lâng\ groap\, `n pat, Pendergast st\tea `ntins cu mâinile pe piept, nemi[cat, p\rând, la rândul lui, un cadavru. – Acum, doamn\ Lee, trebuie s\ v\ cer s\ v\ `ntoarce]i `n lini[te `n apartamentul dumneavoastr\. Nu spune]i nim\nui nimic despre asta. Nu chema]i pe nimeni. ~ncuia]i bine u[a. Nu l\sa]i pe nimeni s\ intre, decât dac\ v\ arat\ o insign\ ca asta. O’Shaughnessy `i `mpinse insigna sub nas. A]i `n]eles, doamn\ Lee? Femeia d\du proste[te din cap, cu ochii holba]i. – Acum, merge]i sus. Avem nevoie de dou\zeci [i patru de ore de lini[te total\. Dup\ care, desigur, o s\ vin\ un num\r mare de poli]i[ti – medici legi[ti, exper]i judiciari. O s\ fie o nebunie. Atunci o s\ pute]i vorbi. Deocamdat\ `ns\... Duse un deget pe buze [i mim\ un [[[[[[t... exagerat. Doamna Lee se `ntoarse [i `ncepu s\ urce sc\rile, `mpiedicându-se. Se mi[ca `ncet, de parc\ ar fi fost somnambul\. Nora auzi u[a de la etaj deschizându-se, apoi `nchizându-se. Apoi, totul se cufund\ din nou `n t\cere. ~n mijlocul acestei t\ceri, Pendergast deschise un ochi. Se uit\ mai `ntâi la O’Shaughnessy, apoi la Nora. – V-a]i descurcat bine, felicit\ri! zise el cu voce slab\. {i un zâmbet stins `i ap\ru pe buze.

{APTE

Când ma[ina de poli]ie `n care se afla Sherwood Custer coti pe Doyers Street, c\pitanul privi pe fereastr\, cu sufletul la gur\, grupul agitat de reporteri. Erau doar câ]iva, `ns\ Custer `[i d\dea seama c\ erau cei mai r\i dintre to]i. Noyes opri ma[ina `n curb\, [i Custer deschise portiera, tr\gându[i corpul masiv afar\, `n strad\. De `ndat\ ce se apropie de cl\direa de c\r\mid\, reporterii `ncepur\ s\-l strige. {i iat\-l [i pe cel mai r\u dintre to]i – individul \la, Smithback, sau cum l-o mai fi chemat, se certa cu un ofi]er `n uniform\ care st\tea pe trepte. – Dar nu-i cinstit! striga el pe un ton indignat, cu o ditamai bucla exagerat\ atârnându-i pe frunte. Dac\ pe el `l la[i s\ intre, trebuie s\ m\ la[i [i pe mine! Ofi]erul `i ignor\ protestele [i se d\du la o parte ca s\-i permit\ lui Custer s\ treac\ de banda galben\ care `mprejmuia sena crimei. – Domnule c\pitan Custer! strig\ reporterul, `ntorcându-se spre el. Comisarul Rocker a refuzat s\ discute cu presa. Ne pute]i comenta dumneavoastr\ acest caz, v\ rog? Custer nu-i r\spunse. „Comisarul“, `[i repet\ `n minte. Comisarul fusese personal aici. Cu siguran]\, avea s\-l ard\ zdrav\n de data asta. „Nu deranja acel câine“, a[a `i spusese. {i Custer nu numai c\-l trezise, dar `l mu[case de-a dreptul de fund. Din cauza lui O’Shaughnessy! ~l puser\ s\ semneze la u[\, [i Custer intr\, urmat numaidecât de Noyes. Coborâr\ repede la apartamentul de la subsol. De afar\ `nc\ se mai auzeau strig\tele de protest ale reporterului. 294

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Primul lucru pe care `l observ\ Custer când intr\ `n apartament fu o groap\ mare [i o movil\ de p\mânt. Ca de obicei, erau fotografi, bli]uri, medici legi[ti, un expert judiciar, b\ie]ii de la SOC1. {i era [i comisarul. Comisarul ridic\ privirea [i `l v\zu. O strâmb\tur\ `i schimonosi fa]a. – Custer! `l strig\, f\cându-i semn cu capul. – Da, domnule. Custer `nghi]i `n sec [i scrâ[ni din din]i. „Asta era.“ – Felicit\ri. Custer `nlemni. Sarcasmul lui Rocker nu era un semn bun. {i `l lua peste picior chiar aici, `n fa]a tuturor... ~n]epeni. – ~mi pare r\u, domnule, a fost o opera]iune complet neautorizat\, de la `nceput pân\ la sfâr[it. {i s\ [ti]i c\ inten]ionez s\ m\ ocup personal de... Sim]i bra]ul comisarului strecurându-i-se pe dup\ um\r [i tr\gându-l mai aproape. ~i sim]ea mirosul de cafea din respira]ie. – Custer? – Da, domnule? – Te rog, ascult\ [i-atât! `i [opti superiorul. Nu vorbi. Nu am venit aici ca s\-]i ascult scuzele. Am venit s\-]i dau `n sarcin\ aceast\ investiga]ie. Cu siguran]\, era un semn foarte r\u. Ce-i drept, mai c\zuse el [i alt\ dat\ victim\ sarcasmului comisarului, dar niciodat\ `n a[a m\sur\. Nu `n halul \sta. Custer clipi. – ~mi pare sincer r\u, domnule... – Nu m\ ascul]i, domnule c\pitan. Cu bra]ul `nc\ `ncle[tat `n jurul um\rului s\u, comisarul `l `ndep\rt\ pe Custer de lâng\ oficialii de pres\ [i-l trase `n partea din spate a `ngustului apartament. – Am `n]eles c\ omul t\u, O’Shaughnessy, a fost cumva implicat `n descoperirea acestui sit. 1

Security Operations Center 295

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Da, [i `i voi aplica sanc]iuni drastice... – Domnule c\pitan, m\ la[i s\ termin? – Da, domnule. – Domnul primar m-a sunat de dou\ ori `n aceast\ diminea]\. Este `ncântat. – ~ncântat? Custer nu-[i d\dea seama dac\ [i asta era tot o mostr\ de sarcasm, sau ceva [i mai r\u. – ~ncântat. Cu cât aten]ia este distras\ de la noile crime, cu atât este mai bine pentru el. Crimele recente sunt foarte d\un\toare `ntr-o campanie electoral\. ~]i mul]ume[te pentru aceast\ descoperire. E[ti poli]istul zilei. Pentru primar, cel pu]in. T\cere. Lui Custer `i era clar c\ Rocker nu `mp\rt\[ea pe deplin `ncântarea primarului. – Carevas\zic\, ne-am `n]eles, domnule c\pitan? Din acest moment, cazul este oficial al dumitale. – Care caz? Custer nu pricepea nimic. Deschideau o investiga]ie oficial\ [i `n leg\tur\ cu vechile crime? – Cazul Chirurgului. Rocker d\du dispre]uitor din mân\, ar\tând `nspre groapa plin\ de schelete. – Asta nu-i nimic. Asta e arheologie. |sta nu e un caz. – Exact. V\ mul]umesc, domnule, spuse Custer. – Nu-mi mul]umi mie. Mul]ume[te-i primarului. A fost... sugestia lui s\ te ocupi dumneata de caz. Rocker `[i l\s\ bra]ul s\ alunece de pe um\rul lui Custer. Apoi se retrase un pas [i-l m\sur\ lung din priviri. Crezi c\ faci fa]\, domnule c\pitan? Custer d\du din cap. Amor]eala `ncepuse s\ se risipeasc\. – Prima chestiune de care trebuie s\ te ocupi este controlul daunelor. Povestea asta cu crimele din secolul trecut are s\-]i aduc\ o zi, poate dou\. Apoi presa are s\ revin\ la cazul Chirurgului. Poate c\ primarului `i convine s\ vad\ c\ aten]ia tuturor e `ndreptat\ spre crimele astea vechi, dar, sincer, mie nu-mi place. O s\-i dea idei criminalului la indigo, o s\-l `mboldeasc\ s\ ac]ioneze iar. 296

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Ar\t\ cu degetul `n spate, peste um\r. – L-am adus pe Bryce Harriman. ~l cuno[ti? – Nu. – Este cel care a identificat pentru prima dat\ uciga[ul la indigo. Trebuie s\-l ]inem pe lâng\ noi, ca s\-l putem controla. ~i d\m exclusivitate, dar filtr\m toate informa]iile pe care le prime[te. Ai priceput? – Da, domnule. – Bun. E un b\iat de treab\, dornic s\ se fac\ pl\cut. A[teapt\ `n fa]\. Nu uita – discu]i numai despre crimele vechi [i despre situl \sta. Nu spui nimic despre Chirurg [i despre ac]iunile sale recente. Poate c\ publicul le confund\ pe cele dou\, dar eu cu siguran]\ nu. Custer se `ntoarse din nou spre camera de zi. ~ns\ Rocker `ntinse o mân\ [i-l opri. – {i, domnule c\pitan? Dup\ ce termini cu Harriman, `]i sugerez s\ te-apuci de lucru la noua dumitale `ns\rcinare. Treci direct la treab\. Prinde criminalul. Doar nu vrei s\ mai apar\ `nc\ un cadavru, acum, când a devenit r\spunderea dumitale, nu-i a[a? Dup\ cum ]i-am spus, n-ai decât pu]in timp la dispozi]ie. Folose[te-l bine! – Da, domnule. Rocker continua s\-l priveasc\ intens de sub sprâncenele `ncruntate. Apoi mârâi ceva, cl\tin\ din cap [i-i f\cu semn lui Custer s\ o ia `n fa]a lui. ~nc\perea era, dac\ a[a ceva era posibil, chiar [i mai aglomerat\ decât fusese cu câteva minute `n urm\. La semnul comisarului, un b\rbat `nalt [i zvelt ie[i din umbr\: ochelari cu rame groase, p\r negru [i lucios, jachet\ de tweed, c\ma[\ albastr\ `n stil Oxford, pantofi cu [iret. – Domnule Harriman? spuse Rocker. Dânsul este c\pitanul Custer. Harriman scutur\ b\rb\te[te mâna c\pitanului. – E o pl\cere s\ v\ cunosc personal, domnule. Custer `i r\spunse la strângerea de mân\. ~n ciuda faptului c\ nu avea, din instinct, `ncredere `n pres\, atitudinea acestui b\rbat `i pl\cea. „Domnule...“ Când fusese ultima oar\ când un reporter i se adresase cu „domnule“? 297

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Comisarul privi sumbru de la un b\rbat la cel\lalt. – Acum, v\ rog s\ m\ scuza]i, domnule c\pitan. Trebuie s\ m\ `ntorc la One Police Plaza. Custer d\du din cap. – Desigur, domnule. Urm\ri umerii largi ai b\rbatului disp\rând prin u[\. Noyes ap\ru dintr-odat\ `n fa]a lui, cu mâna `ntins\. – Da]i-mi voie s\ fiu primul care v\ felicit\, domnule. Custer `i scutur\ mâna moale. Apoi, se `ntoarse la Harriman, care-i zâmbea din spatele ochelarilor, cu nodul cravatei de m\tase conturându-i-se impecabil pe c\ma[a albastr\. Un netot, f\r\ `ndoial\. ~ns\ un netot extrem de util. Dintr-odat\, Custer `[i d\du seama c\, acordându-i exclusivitatea acestui Harriman, sc\pa [i de cel\lalt reporter sâcâitor – cel a c\rui voce `nc\ se mai auzea din strad\. ~l mai `ncetinea, `l f\cea s\ dispar\ o vreme din cale. Fu `ncântat s\ remarce cât de repede se adapta noii sale sarcini. – Domnule c\pitan Custer? spuse b\rbatul, cu carne]elul preg\tit. – Da? – V\ pot pune câteva `ntreb\ri? Custer f\cu un gest larg. – D\-i drumul!

OPT

O’Shaughnessy p\[i `n anticamera biroului c\pitanului, uitându-se, din reflex, dup\ Noyes. B\nuia el destul de bine de ce voia Custer s\-l vad\. Se `ntreb\ dac\ avea s\ vin\ cumva `n discu]ie [i subiectul prostituatei care-i d\duse dou\ sute de dolari, a[a cum se `ntâmpla de fiecare dat\ când ac]iunile lui se dovedeau prea independente pentru gusturile cine [tie c\rui ling\u. ~n mod normal, nu i-ar fi p\sat. Avusese ani `ntregi la dispozi]ie s\ se obi[nuiasc\. „Ironia e, `[i spuse, c\ m\g\ria are s\ se `ntâmple acum – tocmai acum când, `n sfâr[it, lucrez `ntr-o anchet\ `n care chiar m-am implicat.“ Noyes ap\ru de dup\ col], mestecând gum\, cu un vraf de hârtii `n bra]ele pline de hârtii, cu buza inferioar\ ve[nic ud\ atârnându-i bleag\, dezgolind un [ir de din]i `ng\lbeni]i. – Oh, f\cu el. Dumneata erai. L\s\ hârtiile pe birou, se a[ez\ tacticos pe scaun, apoi se aplec\ spre microfon. – A venit, spuse. O’Shaughnessy se a[ez\, urm\rindu-l pe Noyes. ~ntotdeauna mesteca guma asta cu arom\ puternic\ [i nepl\cut\, preferat\ de v\duve [i de alcoolici. I se sim]ea mirosul `n tot biroul. Zece minute mai târziu, c\pitanul ap\ru `n pragul u[ii, ridicându-[i pantalonii [i b\gându-[i c\ma[a `n\untru. ~[i smuci b\rbia `nspre O’Shaughnessy, f\cându-i semn c\ era gata s\-l primeasc\. 299

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

O’Shaughnessy `l urm\ `n birou. C\pitanul se cufund\ `n scaun. ~l ]intui pe O’Shaughnessy cu o privire pe care [i-o dorea dur\, dar care nu reu[ea s\ fie decât otr\vit\. – Dumnezeule mare, O’Shaughnessy! Cl\tin\ `ncet capul dintr-o parte `n alta, f\când s\ i se b\l\ng\ne gu[a. Doamne, Dumnezeule! Un moment de t\cere. D\-mi raportul! O’Shaughnessy trase adânc aer `n piept. – Nu. – Cum adic\, nu? – Nu `l mai am. I l-am dat domnului agent special Pendergast. C\pitanul `l privi fix pe O’Shaughnessy cel pu]in un minut. – I l-ai dat tic\losului \luia? – Da, domnule. – Pot s\ te-ntreb de ce? O’Shaughnessy nu r\spunse imediat. Adev\rul era c\ nu voia s\ i se ia cazul. ~i pl\cea s\ lucreze cu Pendergast. ~i pl\cea chiar foarte mult. Pentru prima oar\ `n ani de zile st\tea treaz nop]ile gândindu-se la caz, `ncercând s\ `mbine piesele puzzle-ului, c\utând pân\ [i `n somn noi piste de investiga]ie. Chiar [i a[a, nu avea de gând s\ pupe pe nimeni `n fund. Spectacolul putea s\ `nceap\. – Mi l-a cerut. Pentru investiga]ie. Dumneavoastr\ mi-a]i spus s\-l asist, [i asta am f\cut. Gu[a `ncepu s\ tremure. – O’Shaughnessy, mi se pare c\ ]i-am explicat cât se poate de clar c\ trebuia doar s\ te prefaci c\-l aju]i, nu s\-l aju]i cu adev\rat. O’Shaughnessy `ncerc\ s\ `[i ia o mutr\ nedumerit\. – Nu cred c\ `n]eleg ce vre]i s\ spune]i, domnule. C\pitanul se ridic\ din scaun cu un r\cnet. – Ba `n]elegi foarte bine ce vreau s\ spun. O’Shaughnessy r\mase pe pozi]ii, simulând acum [i surpriz\, pe lâng\ nedumerire. – Nu, domnule, chiar nu `n]eleg. Gu[a `ncepu s\ tremure [i mai tare de furie. – O’Shaughnessy, impertinen... izbucni Custer. Apoi `ns\ `[i `nghi]i cuvintele [i `ncerc\ s\ se calmeze. Pic\turi de sudoare `ncepuser\ 300

VITRINA DE CURIOZIT|}I

s\ i se adune deasupra buzelor groase. Trase aer `n piept. Te suspend momentan din func]ie. „La naiba!“ – Pentru ce motiv? – Nu `ncepe! {tii bine pentru ce. Mi-ai `nc\lcat ordinele directe, ai ac]ionat pe cont propriu [i l-ai ajutat pe agentul FBI, ai sfidat `ntregul departament – ca s\ nu mai spun c\ ai reu[it s\ te implici [i `n excavarea aia de pe Doyers Street. O’Shaughnessy [tia prea bine ce consecin]e avusese descoperirea lui pentru Custer. ~l scosese, o vreme, pe primar din aten]ia presei, [i primarul `i mul]umise lui Custer dându-i pe mân\ investiga]ia. – Am urmat procedura, domnule, `n `ntreaga mea rela]ie cu agentul special Pendergast. – Ai urmat-o pe dracu’! M-ai ]inut tot timpul `n `ntuneric, `n ciuda nenum\ratelor rapoarte pe care mi le tot trimi]i [i pe care [tii prea bine c\ nu am timp s\ le citesc. Nu mi-ai cerut aprobarea când ai luat raportul medicului legist. Dumnezeule mare, O’Shaughnessy, eu ]i-am dat o [ans\ aici, [i tu n-ai f\cut decât s\ m\ sfidezi! – O s\ `naintez o reclama]ie sindicatului meu, domnule. {i ]in s\ v\ atrag aten]ia c\, `n calitate de catolic practicant, m\ simt jignit când v\ aud folosind numele Mântuitorului pentru a-mi aduce profan\ri. Custer r\mase câteva clipe mut de uimire, [i O’Shaughnessy v\zu c\ era pe punctul de a ceda nervos. Spumega, `nghi]ea `n sec, `[i `ncle[ta [i-[i descle[ta pumnii. – ~n ceea ce prive[te sindicatul dumitale, spuse `n cele din urm\, nai decât s\ faci ce vrei. Cât despre cealalt\ remarc\, n-a[ crede s\ fii tu mai evlavios decât mine, derbedeu ipocrit! Eu unul merg la biseric\. Las\-]i imediat insigna [i pistolul aici – lovi cu pumnul `n mas\ – [i mi[c\-]i dosul \la de irlandez afar\ din biroul meu! Du-te acas\ [i pune la fiert ni[te cartofi [i ni[te varz\. E[ti suspendat pân\ la finalizarea investiga]iei de la Afaceri Interne. Alt\ investiga]ie de la Afaceri Interne, ]in s\ precizez. Iar, la `ntrevederea cu sindicatul, voi cere s\ fii suspendat din cadrul poli]iei. Având `n vedere dosarul t\u, nu cred c\ are s\-mi fie prea greu. 301

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

O’Shaughnessy [tia c\ nu era o amenin]are nefondat\. ~[i scoase insigna [i pistolul [i le arunc\ pe rând pe birou. – Asta este tot, domnule? `ntreb\ cu cea mai calm\ voce de care era `n stare. Cu un sentiment de satisfac]ie, v\zu chipul lui Custer `nvine]indu-se din nou de furie. – Dac\ asta e tot? Nu e suficient? Ai face bine s\ te-apuci s\-]i refaci CV-ul, O’Shaughnessy. Am auzit c\ McDonald’s-ul din South Bronx caut\ poli]i[ti de `nchiriat pentru tura din cimitir. Când plec\, O’Shaughnessy observ\ c\ ochii lui Noyes – sclipind de satisfac]ie – `l urm\rir\ pân\ la u[\. Se opri pe treptele sec]iei, orbit pre] de-o clip\ de lumina puternic\. Se gândi de câte ori urcase [i coborâse sc\rile astea, `ndreptându-se spre `nc\ o patrul\ inutil\ sau mergând pentru a `ndeplini vreo sarcin\ birocratic\. I se p\rea ciudat c\ – `n ciuda atitudinii lui non[alante atent studiate – sim]ea mai mult decât o strângere de inim\. Pendergast [i cazul lui vor trebui s\ se descurce f\r\ el. Apoi oft\, ridic\ din umeri [i cobor` treptele. Cariera lui se sfâr[ise, [i cu asta, basta. Spre surprinderea lui, o ma[in\ bine cunoscut\ – un Rolls-Royce Silver Wraith – tocmai aluneca `nceti[or `n curb\. O siluet\ invizibil\ de pe bancheta din spate deschise portiera. O’Shaughnessy se apropie [i-[i strecur\ capul `n\untru. – Am fost suspendat din func]ie, `i spuse ocupantului locului din spate. Pendergast, sprijinindu-se pe sp\tarul de piele, d\du din cap. – Din cauza raportului? – Da. {i nici gre[eala aia pe care am f\cut-o acum cinci ani nu mi-a fost de mare ajutor. – Ce p\cat pentru dumneata. ~mi cer scuze pentru rolul meu `n toat\ aceast\ poveste. Dar urc\, te rog. Nu avem prea mult timp. – N-a]i auzit ce-am spus? – Ba da. Acum lucrezi pentru mine. O’Shaughnessy `n]epeni. 302

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– S-a aranjat totul. Hârtiile se completeaz\ chiar `n timp ce vorbim. Din când `n când, am nevoie de... consultan]i. Pendergast lovi cu mâna ni[te hârtii a[ezate pe banchet\, lâng\ el. – E totul explicat aici. Po]i semna contractul `n ma[in\. Ne oprim la sediul FBI din ora[ ca s\-]i facem o legitima]ie cu fotografie. Nu e o insign\, m\ tem, dar vei vedea c\-]i va fi aproape la fel de util\. – ~mi pare r\u, domnule Pendergast, dar ar trebui s\ [ti]i c\ deschid... – {tiu deja totul. Urc\, te rog. O’Shaughnessy urc\ [i `nchise portiera `n urma lui, sim]indu-se u[or ame]it. Pendergast f\cu semn spre hârtii. – Cite[te-le. Nu vei g\si nici o surpriz\ nepl\cut\. Cincizeci de dolari pe or\, minimum treizeci de ore pe s\pt\mân\ garantate. Mai ai [i beneficiile obi[nuite [i tot tacâmul. – De ce face]i asta? Pendergast `l privi blând. – Fiindc\ am v\zut c\ po]i face fa]\ provoc\rii. ~mi trebuie un om care s\ aib\ curajul de a-[i sus]ine convingerile. Te-am v\zut cum lucrezi. {tii cum se tr\ie[te pe strad\ [i po]i s\ vorbe[ti cu oamenii a[a cum eu nu pot. E[ti unul de-al lor. Eu nu sunt. ~n plus, nu m\ pot descurca singur `n cazul \sta. ~mi trebuie cineva care s\ [tie cum st\ treaba la NYPD. {i dumneata ai capacitatea de-a manifesta compasiune. Nu uita, am v\zut caseta. O s\ am nevoie de compasiunea asta. O’Shaughnessy `ntinse mâna dup\ acte, `nc\ ame]it. Apoi se opri. – Cu o condi]ie, spuse el. Dumneavoastr\ [ti]i mult mai multe decât l\sa]i s\ se vad\. {i nu-mi place s\ lucrez `n `ntuneric. Pendergast d\du din cap. – Ai dreptate. E timpul s\ discut\m. {i, imediat ce semnezi documentele, acesta va fi urm\torul pas al colabor\rii noastre. }i se pare cinstit a[a? – Da, e cinstit a[a. O’Shaughnessy lu\ hârtiile [i le parcurse rapid. Pendergast se `ntoarse spre [ofer. – La Federal Plaza, te rog, Proctor. Repede!

NOU|

Nora se opri `n fa]a arcadei adânci, s\pat\ `n piatr\, de culoarea nisipului, cu dungi cenu[ii. De[i fusese cur\]at\ recent, masiva intrare gotic\ p\rea veche [i amenin]\toare. ~i amintea Norei de Traitors’ Gate1 din Turnul Londrei. Aproape c\ se a[tepta s\ vad\ din]ii de fier ai unei bariere-ghilotin\, sclipind din tavan, vârfuri de s\ge]i i]indu-se printre crenelurile de deasupra, cazane cu smoal\ clocotit\ bolborosind amenin]\toare... La baza unui zid `nvecinat, `n fa]a unui grilaj jos, de fier, Nora v\zu resturile unor lumân\ri pe jum\tate arse, petale de flori [i fotografii vechi, `n rame sparte. Ar\ta aproape ca un altar. Apoi `[i d\du seama c\ arcada aceea trebuia s\ fi fost intrarea prin care fusese `mpu[cat John Lennon, iar ce vedea acum erau r\m\[i]ele ofrandelor l\sate `nc\ de cei care r\m\seser\ fideli amintirii lui. Pendergast fusese [i el `njunghiat undeva `n apropiere, la doar câ]iva zeci de metri `n josul str\zii. Privi `n fa]\. Dakota se `n\l]a deasupra, cu fa]ada ei gotic\ `nc\rcat\ de frontoane [i cu ornamente de piatr\. Nori negri alunecau pe lâng\ turnurile sumbre, adâncite `n umbr\. „Ce loc `n care s\ tr\ie[ti!“ `[i spuse Nora. Privi atent\ `n jur, cercetând `mprejurimile cu o grij\ care-i intrase `n obi[nuin]\ de când uciga[ul o urm\rise prin arhiv\. Dar nu v\zu nici un semn evident de pericol. Se apropie de cl\dire. 1

Poarta Tr\d\torilor, prin care intrau prizonierii dinastiei Tudor, atunci când erau `ntemni]a]i `n turn. (n.tr.) 304

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Lâng\ arcad\, `ntr-o cabin\ larg\, din bronz [i sticl\, st\tea un portar, privind fix [i imperturbabil `nspre Seventy-second Street, drept [i mut ca o santinel\ de la Buckingham Palace. P\rea s\ nu-i remarce prezen]a. Când Nora p\[i `ns\ sub arcad\, ajunse `ntr-o frac]iune de secund\ `n fa]a ei – politicos, dar f\r\ s\ zâmbeasc\. – V\ pot ajuta? o `ntreb\. – Am o programare s\-l v\d pe domnul Pendergast. – Numele dumneavoastr\? – Nora Kelly. Paznicul d\du din cap, ca [i cum ar fi a[teptat-o. – Coridorul dinspre sud-vest, zise el, dându-se la o parte [i ar\tându-i drumul. ~n timp ce intra `n gang, `ndreptându-se spre curtea interioar\ a cl\dirii, Nora `l v\zu pe b\rbatul de la paz\ `ntorcându-se `n cabina lui [i ridicând receptorul unui telefon. Liftul mirosea a piele veche [i a lemn lustruit. Urc\ mai multe etaje, apoi se opri lent. U[ile se d\dur\ `n l\turi, l\sând s\ se vad\ o intrare, cu o singur\ u[\ de stejar `n cap\tul `ndep\rtat. U[a era deschis\, [i `n prag st\tea agentul Pendergast, cu silueta-i sub]ire profilându-se fantomatic `n lumina palid\. – Cât m\ bucur c\ ai putut veni, doctore. Kelly! spuse el cu vocea lui melodioas\, dându-se la o parte pentru a o pofti `n\untru. Vorbele lui erau, ca `ntotdeauna, exagerat de curtenitoare, `ns\ tonul `i tr\da de aceast\ dat\ o not\ de oboseal\, aproape sumbr\. „Nu [i-a revenit `nc\ pe deplin“, `[i spuse Nora. P\rea slab, aproape cadaveric, iar chipul `i era chiar mai alb decât de obicei, dac\ a[a ceva era posibil. Nora p\trunse `ntr-o `nc\pere cu plafon `nalt, f\r\ ferestre. Privi curioas\ `n jur. Trei pere]i fuseser\ zugr\vi]i `ntr-un roz `ntunecat, prev\zu]i atât sus, cât [i jos cu o ram\ neagr\. Al patrulea perete era `n `ntregime din marmur\ neagr\, [i o pânz\ continu\ de ap\ se scurgea din tavan `n podea. La baz\, unde apa se aduna lini[tit\ `ntr-un bazin, plutea un m\nunchi de flori de lotus. ~nc\perea era cufundat\ `n sunetul discret [i pl\cut al apei [i `nv\luit\ de parfumul delicat al florilor. Nora z\ri apoi dou\ mese negre, l\cuite. Pe una din ele era o tav\ 305

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

plin\ cu mu[chi proasp\t, din care se `n\l]au câ]iva bonsai – ar]ari pitici, dup\ cum ar\tau. Pe cealalt\ mas\, `ntr-un cub de sticl\ acrilic\, craniul unei pisici era expus pe un suport cu mai multe bra]e sub]iri, asem\n\tor unui p\ianjen. Apropiindu-se, Nora `[i d\du seama c\, de fapt, craniul fusese sculptat dintr-o singur\ bucat\ de jad chinezesc. Era o lucrare de o infinit\ m\iestrie [i migal\, cu piatra atât de sub]ire, `ncât arunca sclipiri diafane pe catifeaua neagr\ de la baz\. A[ezat al\turi, pe una dintre multiplele canapele mici, de piele, era sergentul O’Shaughnessy, `n haine civile. ~[i tot `ncruci[a [i descruci[a picioarele, cu un aer de v\dit\ stinghereal\. Pendergast `nchise u[a [i se apropie parc\ plutind de Nora, cu mâinile la spate. – Te servesc cu ceva? Ap\ mineral\? Vin? – Nimic, mul]umesc. – Atunci, v\ rog s\ m\ scuza]i o clip\. {i Pendergast disp\ru printr-o u[\ montat\, aproape invizibil, `ntr-unul dintre pere]ii de culoare trandafirie. – Dr\gu] loc, i se adres\ Nora lui O’Shaughnessy. – {i n-ai v\zut nici jum\tate. De unde are atâ]ia bani? – Bill Smi... o fost\ cuno[tin]\ de-a mea mi-a spus c\ ar fi o mo[tenire de familie veche. Produse farmaceutice, sau ceva de genul \sta. – Hmm... Apoi t\cur\ amândoi, ascultând susurul apei. Câteva minute mai târziu, u[a se deschise din nou [i capul lui Pendergast reap\ru. – Ave]i, v\ rog, amabilitatea s\ veni]i cu mine? zise el. Ie[ir\ pe u[\ [i `l urmar\ de-a lungul unui coridor `ntunecat. Majoritatea u[ilor pe lâng\ care trecur\ erau `nchise, `ns\ Nora z\ri o bibliotec\ – plin\ de volume legate `n piele [i `n pânz\ groas\, lâng\ ceva ce p\rea s\ fie un clavecin din lemn de trandafir – [i o `nc\pere `ngust\, cu pere]ii acoperi]i de picturi `n ulei, cam patru sau cinci pe un rând, `n rame grele, str\lucitoare. O alt\ `nc\pere f\r\ ferestre avea pere]i din hârtie de orez [i rogojini japoneze pe jos. Era modest mobilat\, aproape dezolant\, [i – la fel ca restul camerelor – foarte slab luminat\. Apoi Pendergast `i conduse `ntr-o `nc\pere vast\, cu plafon 306

VITRINA DE CURIOZIT|}I

`nalt, `mbr\cat\ `n lambriu negru de nuc, tr\dând rafinament. Un [emineu de marmur\, bogat ornamentat, domina partea din spate. Trei ferestre largi d\deau spre Central Park. ~n partea dreapt\, o hart\ detaliat\ a Manhattanului din secolul al XIX-lea acoperea un perete `ntreg. O mas\ mare trona `n centrul camerei. Pe aceasta erau câteva obiecte, a[ezate pe o `nvelitoare de plastic: o gr\mad\ de cioburi de sticl\, o bucat\ de c\rbune, o umbrel\ putrezit\ [i un bilet de tramvai, perforat. Nu exista nici un loc unde s\ se poat\ sta. Nora se opri `n fa]a mesei [i-l urm\ri pe Pendergast `nconjurând-o de câteva ori `n t\cere, privind intens, ca un rechin care d\ târcoale pr\zii. ~n cele din urm\, agentul se opri [i se uit\ mai `ntâi la ea, apoi la O’Shaughnessy. Privirea lui avea o intensitate, o obsesie chiar care o intimidau pe Nora, f\când-o s\ nu se simt\ `n largul ei. Pendergast se `ntoarse spre harta cea mare, `mpreunându-[i din nou mâinile la spate. Pre] de câteva clipe, nu f\cu decât s\ priveasc\. Apoi `ncepu s\ vorbeasc\, `ncet, parc\ pentru sine. – Am aflat unde `[i desf\[ura doctorul Leng activitatea. Acum `ns\, ne confrunt\m cu o `ntrebare [i mai dificil\. Unde locuia? Unde anume, pe aceast\ insul\ aglomerat\, se ascundea bunul nostru doctor? Mul]umit\ domni[oarei Kelly, avem acum ni[te indicii care s\ ne ajute `n c\utarea noastr\. Biletul de tramvai pe care l-ai g\sit a fost perforat pe linia West Side Elevated. Putem, prin urmare, presupune c\ doctorul Leng locuia `n West Side. Se `ntoarse spre hart\ [i, cu un marker ro[u, tras\ o linie pe Fifth Avenue, `mp\r]ind Manhattanul `n dou\ segmente. C\rbunele p\streaz\ o cantitate unic\ de impurit\]i `n func]ie de locul de unde a fost extras. Aceast\ bucat\ de c\rbune provine de la o min\, acum abandonat\, de lâng\ Haddonfield, New Jersey. Nu exista decât un singur distribuitor `n Manhattan pentru acest c\rbune – Clark & Sons. Zona lor de distribu]ie se `ntindea `ntre 110th Street [i 139th Street. Pendergast tras\ dou\ linii paralele de-a curmezi[ul Manhattanului, una pe 110th Street, alta pe 139th Street. Apoi, avem umbrela. O umbrel\ de m\tase. M\tasea este un material extrem de fin la atingere, `ns\ la microscop prezint\ o textur\ aspr\, aproape zim]at\. Când plou\, m\tasea capteaz\ particule – `ndeosebi 307

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

polen. Examinarea microscopic\ a umbrelei a ar\tat c\ aceasta era puternic impregnat\ cu polen de la o buruian\ numit\ Trismegistus gonfalonii, cunoscut\ sub numele mai comun de calcea calului. ~ntr-o vreme, cre[tea prin tot Manhattanul, dar pân\ la 1900, arealul s\u ajunsese s\ se limiteze la malurile râului Hudson. Tras\ `nc\ o line ro[ie `n jos, pe Broadway, apoi indic\ p\tratul micu] care se formase. Pare, prin urmare, rezonabil s\ presupunem c\ doctorul Leng locuia la vest de aceast\ linie, la nu mai mult de o strad\ de Hudson. Puse capacul markerului, apoi se `ntoarse spre Nora [i spre O’Shaughnessy. – Ave]i vreun comentariu pân\ acum? – Da, zise Nora. Ai spus c\ Clark & Sons livrau c\rbune `n partea superioar\ a ora[ului. Dar de ce a fost g\sit\ bucata asta de c\rbune `n laboratorul din partea inferioar\? – Leng `[i ]inea secret laboratorul. Nu putea cere s\ i se livreze c\rbune acolo. A[a c\ este firesc s\ fi adus cu el cantit\]i mici de c\rbune, din propria locuin]\. – ~n]eleg. Pendergast continua s\ o fixeze cu privirea. – Altceva? ~nc\perea r\mase cufundat\ `n t\cere. – Atunci, putem presupune c\ doctorul Leng locuia pe Riverside Drive, `ntre 110th Street [i 139th Street, sau pe una dintre str\zile apropiate, undeva `ntre Broadway [i Riverside Drive. ~n aceast\ zon\ trebuie s\ ne concentr\m c\utarea. – Discut\m `n continuare de sute, poate mii de cl\diri de apartamente, spuse O’Shaughnessy. – O mie trei sute cinci, mai exact. {i acum ajungem la cioburi. Pendergast `nconjur\ `nc\ o dat\ masa `n t\cere, apoi `ntinse mâna [i ridic\ un fragment de sticl\ `ntre vârfurile `nvelite `n cauciuc ale unei pensete. Ridic\ ciobul `n lumin\. – Am analizat reziduurile de pe aceast\ sticl\. Fusese sp\lat\ cu mare grij\, dar, cu metodele moderne de azi, se pot detecta substan]e din a trilioana parte a unei particule. Am g\sit un amestec foarte curios de elemente chimice pe aceast\ sticl\. Asem\n\toare cu cele pe 308

VITRINA DE CURIOZIT|}I

care le-am descoperit pe cioburile adunate din camera mortuar\. Un amestec destul de `nfrico[\tor, când `ncepi s\-l descompui. {i am g\sit un element chimic organic foarte rar, fosfocianat de aluminiu 1,2. Ingredientele pentru ob]inerea acestui produs nu puteau fi procurate decât din cinci farmacii din Manhattan la acea vreme, adic\ `ntre 1890 [i 1918, perioad\ `n care Leng pare s\ se fi folosit de laboratorul din ora[. Domnul sergent O’Shaughnessy mi-a fost de mare ajutor `n reperarea respectivelor loca]ii. F\cu cinci puncte cu markerul pe hart\. – S\ presupunem mai `ntâi c\ doctorul Leng cump\ra substan]ele chimice din locul cel mai convenabil. Dup\ cum vede]i, nici una dintre cele cinci farmacii nu este `n apropierea laboratorului, a[a c\ hai s\ specul\m c\ achizi]iona produsele de undeva din apropierea casei din ora[. Putem astfel elimina cele dou\ farmacii din East Side. Ne mai r\mân trei `n West Side. ~ns\ aceasta de aici este prea `n centru, a[a c\ o putem elimina [i pe ea. Tras\ câte un X deasupra a trei dintre cele cinci puncte. – Am mai r\mas cu dou\. ~ntrebarea e care e cea care ne intereseaz\. Din nou, `ntrebarea lui fu primit\ cu t\cere. Pendergast l\s\ din mân\ bucata de sticl\ [i `nconjur\ iar masa. Apoi se opri `n fa]a h\r]ii. – Nu cump\ra de la nici una. O pauz\. Fiindc\ fosfocianatul de aluminiu 1,2 este o otrav\ foarte periculoas\. O persoan\ care cump\r\ a[a ceva ar fi atras aten]ia. A[a c\ hai s\ presupunem mai bine c\-[i f\cea cump\r\turile la magazinul cel mai `ndep\rtat de casa lui: de casa lui, de muzeu, de laborator. Dintr-un loc unde nu putea fi recunoscut. ~n mod clar, trebuie s\ fi fost aceasta, de aici, de pe East Twelfth Street. Farmacia New Amsterdam. Tras\ o linie `n jurul cercului. De aici `[i procura Leng substan]ele chimice. Pendergast se r\suci pe c\lcâie [i `ncepu s\ mearg\ `n sus [i-n jos prin fa]a h\r]ii. Printr-un mare noroc, se pare c\ New Amsterdam `nc\ mai exist\ [i func]ioneaz\. S-ar putea s\ mai aib\ `nregistr\ri sau poate cineva `[i mai aminte[te ceva... Se `ntoarse spre O’Shaughnessy. O s\ te rog s\ investighezi. Viziteaz\ locul [i verific\ toate registrele vechi. Dup\ 309

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

care caut\ b\trâni care au crescut `n cartier, dac\ trebuie. Ac]ioneaz\ la fel ca `n cazul unei investiga]ii de poli]ie. – Am `n]eles, domnule. Urm\ un scurt moment de t\cere. Apoi Pendergast vorbi din nou: – Sunt convins c\ doctorul Leng nu locuia pe nici una dintre str\zile l\turalnice dintre Broadway [i Riverside Drive. Locuia chiar pe Riverside Drive. Ar `nsemna s\ mai restrângem cercul de la peste o mie de cl\diri la mai pu]in de o sut\. O’Shaughnessy `i arunc\ o privire nedumerit\. – De unde [tii c\ Leng locuia pe Drive? – Casele impun\toare erau toate pe Riverside Drive. ~nc\ se mai v\d – majoritatea au fost `mp\r]ite `n apartamente sau sunt abandonate acum, dar `nc\ mai exist\. Cel pu]in o parte dintre ele. Chiar crezi c\ Leng ar fi locuit pe o strad\ l\turalnic\, unde erau casele celor din clasa de mijloc? Individul \sta avea o mul]ime de bani. M\ gândesc de ceva vreme la treaba asta. N-ar fi vrut un loc care s\ ri[te s\ fie, mai târziu, sufocat de construc]ii ulterioare. {i-ar fi dorit aer proasp\t [i o priveli[te frumoas\ asupra râului. O priveli[te care s\ nu poat\ fi vreodat\ blocat\. Sunt sigur c\ asta ar fi vrut. – Dar de ce e[ti a[a de sigur? `ntreb\ O’Shaughnessy. Dintr-odat\, Nora `n]elese. – Fiindc\ se a[tepta s\ r\mân\ acolo mult, foarte mult timp. ~n camera rece [i spa]ioas\ se l\s\ t\cerea pre] de câteva minute lungi. Un zâmbet slab [i foarte atipic `i `ncre]i fa]a lui Pendergast. – Bravo! spuse el. Se duse la hart\ [i tras\ o linie ro[ie pe Riverside Drive, de la 110th Street la 139th Street. Aici trebuie s\-l c\ut\m pe doctorul Leng. Urm\ o lini[te brusc\ [i stânjenitoare. – Vrei s\ spui, casa doctorului Leng, zise O’Shaughnessy. – Nu, r\spunse Pendergast, vorbind r\spicat. Vreau s\ spun pe doctorul Leng.

COADA CALULUI

UNU

Oftând din r\runchi, William Smithback Jr. se a[ez\ `n separeul de lemn din fundul localului Blarney Stone Tavern. Situat\ chiar vizavi de intrarea dinspre sud a Muzeului de Istorie Natural\ din New York, taverna era `n permanen]\ populat\ de angaja]ii institu]iei. Primise porecla de Oasele, din cauza predilec]iei proprietarului de a ag\]a oase de toate formele [i m\rimile pe orice suprafa]\ disponibil\. Circula chiar o glum\ printre angaja]ii muzeului cum c\, dac\ poli]ia ar fi luat la examinat toate oasele de acolo, cel pu]in jum\tate din cazurile de dispari]ie din New York ar fi fost imediat solu]ionate. Smithback petrecuse multe seri aici de-a lungul anilor, `n compania caietelor cu noti]e [i a laptopului p\tat cu bere, lucrând la diverse c\r]i: cartea lui despre crimele de la muzeu; continuare despre masacrul de la metrou. ~ntotdeauna sim]ise locul \sta ca pe o cas\ departe de cas\, ca pe un refugiu `n calea necazurilor lumii. {i totu[i, `n aceast\ sear\, nici m\car Oasele nu-i mai aducea nici o consolare. ~[i aminti ni[te cuvinte pe care le citise undeva – Brendan Behan, poate – despre o sete atât de puternic\, `ncât arunca o umbr\. Asta sim]ea el acum. Fusese cea mai proast\ s\pt\mân\ din via]a lui – de la `ngrozitoarea poveste cu Nora, la interviul total nefolositor cu Fairhaven. {i, ca s\-i pun\ capac, mai fusese [i `ntrecut de afurisi]ii \ia de la Post – mai mult chiar, taman de Bryce Harriman, rivalul lui din totdeauna. {i-nc\ de dou\ ori! Mai `ntâi cu articolul despre turista ucis\ din Central Park, apoi cu povestea despre oasele descoperite pe Doyers Street. La naiba, 313

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

era povestea lui. Cum reu[ise fraierul de Harriman s\ ob]in\ exclusivitatea? Z\u a[a, \sta nici m\car la gagic\-sa nu avea exclusivitate! Pe cine cuno[tea? {i când se gândea c\ el, Smithback, fusese ]inut afar\, la gr\mad\ cu ceilal]i, `n vreme ce Harriman avusese parte de tratament preferen]ial de lux [i primise pe tav\ povestea chiar din interior... La naiba, avea nevoie de ceva de b\ut! Chelnerul cu urechile cl\p\uge se apropie; tr\s\turile de buldog ale b\rbatului `i erau lui Smithback aproape la fel de familiare ca propria figur\. – Ca de obicei, domnule Smithback? – Nu. Ave]i Glen Grant de cincizeci de ani? – La treizeci [i [ase de dolari, `i r\spunse chelnerul `ntr-o doar\. – Adu-l `ncoa’! Vreau s\ beau ceva potrivit cu felul `n care m\ simt. Chelnerul disp\ru `n atmosfera `ntunecat\, `nv\luit\ `n fum. Smithback se uit\ la ceas [i privi iritat `n jur. Ce-i drept, el `ntârziase zece minute, dar se p\rea c\ O’Shaughnessy `ntârzia [i mai mult. Nu suporta indivizii care `ntârziau mai mult decât el, `n aceea[i m\sur\ `n care nu-i suporta pe cei care ajungeau la fix. Chelnerul reap\ru cu un pahar cu picior, `ngustat spre gur\, pe fundul c\ruia se z\reau doi centimetri de lichid de culoarea chihlimbarului. ~l a[ez\ ceremonios `n fa]a lui Smithback. Smithback ridic\ paharul la nas, `nvârti de câteva ori lichidul, trase `n n\ri aroma de mal], fum [i ap\ proasp\t\ care, a[a cum spuneau sco]ienii, trecuse prin turb\ [i peste granit. Deja se sim]ea mai bine. Când cobor` paharul, `l z\ri `n fa]\ pe Boylan, proprietarul, `ntinzând peste bar un Back-and-Tan1, cu un bra] care p\rea s\ fi fost f\cut dintr-o frunz\ de tutun pentru mestecat. {i `n spatele lui Boylan era O’Shaughnessy; tocmai intrase [i privea `n jur. Smithback `i f\cu semn, `ntorcându-[i privirea de la costumul ieftin, de poliester, care practic sclipea, `n ciuda luminii slabe [i a fumului de ]igar\. Cum putea un b\rbat care se respecta s\ poarte a[a ceva? – Salutare! zise Smithback `ntr-o lamentabil\ `ncercare de accent irlandez, `n clipa când O’Shaughnessy se apropie. 1

B\utur\ f\cut\ dintr-un amestec de bere blond\ [i brun\ (n.tr.) 314

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– S\ tr\ie[ti, `i r\spunse acesta, strecurându-se de cealalt\ parte a separeului. Chelnerul ap\ru din nou, ca prin farmec, `nclinându-se respectuos. – La fel pentru domnul, spuse Smithback, apoi ad\ug\. Tot din \sta, de doisprezece ani. – Desigur, spuse chelnerul. – Ce este? `ntreb\ O’Shaughnessy. – Glen Grant. Scotch dintr-un singur mal]. Cel mai bun din lume. Fac cinste. O’Shaughnessy rânji. – Ce? ~mi bagi cu for]a pe gât o b\utur\ de prezbiterieni? E ca [i când ai asculta Verdi `n traducere. Prefer Powers. Smithback se strâmb\. – Porc\ria aia? Crede-m\, whisky-ul irlandez e mai bun pentru degresarea motoarelor decât pentru b\ut. Irlandezii sunt scriitori mai buni, sco]ienii, b\utori de whisky mai buni. Chelnerul disp\ru [i se `ntoarse cu un al doilea pahar. Smithback a[tept\ `n timp ce O’Shaughnessy mirosi, se trase `n spate, apoi lu\ o sorbitur\. – Merge, zise el dup\ o clip\. ~n timp ce-[i consumau `n t\cere b\uturile, Smithback `i arunc\ o privire furi[\ poli]istului din fa]a lui. Pân\ acum, nu ob]inuse mai nimic de pe urma `n]elegerii lor, de[i el, unul, `i livrase o gr\mad\ despre Fairhaven. {i totu[i, ajunsese s\-i fie simpatic tipul: O’Shaughnessy avea o perspectiv\ laconic\, cinic\, ba chiar fatalist\ asupra vie]ii, pe care Smithback o `n]elegea pe deplin. Oft\ [i se l\s\ pe spate. – {i? Ce mai e nou? `l `ntreb\ pe irlandez. Chipul lui O’Shaughnessy se `nro[i dintr-odat\. – M-au dat afar\. Smithback s\ri ca ars. – Ce? Când? – Ieri. Nu m-au concediat de-a binelea. Nu `nc\. M-au trecut `n suspendare administrativ\. Deschid o investiga]ie. ~i arunc\ brusc o privire t\ioas\. Asta r\mâne `ntre noi. 315

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Smithback se l\s\ iar pe spate. – Desigur. – Am o audiere s\pt\mâna viitoare, la comisia sindicatului, dar nu cred s\ am mari [anse. – Dar de ce? Fiindc\ ai ac]ionat din proprie ini]iativ\? – Custer e nervos. O s\ aduc\-n discu]ie o poveste mai veche. O mit\ pe care am luat-o acum cinci ani. Asta, `mpreun\ cu insubordonarea [i nerespectarea ordinelor, o s\ fie `ndeajuns ca s\ m\-nfunde. – Umflat nenorocit! Urm\ un nou moment de t\cere. „S-a dus naibii [i sursa asta, zise Smithback `n sinea lui. P\cat. E b\iat de treab\.“ – Lucrez pentru Pendergast acum, ad\ug\ O’Shaughnessy cu voce foarte `nceat\, strângând paharul `ntre palme. De data asta, [ocul era [i mai mare. – Pentru Pendergast? Cum a[a? Poate c\ nu era `nc\ totul pierdut. – Avea nevoie de un om de `ncredere. Cineva care s\ bat\ str\zile, s\ ia pulsul lucrurilor. Cel pu]in a[a mi-a spus. Mâine trebuie s\ m\ duc `n East Village [i s\ v\d care-i treaba cu un magazin de unde Pendergast crede c\ `[i cump\ra Leng substan]ele chimice. – Isuse! Ei, asta da schimbare de situa]ie! O’Shaughnessy lucra pentru Pendergast, nu mai era `ngr\dit de regulamentul de la NYPD care-i interzicea s\ discute cu presa. Poate c\ era chiar mai bine ca `nainte. – Dac\ afli ceva, `mi spui [i mie? `ntreb\ Smithback. – Depinde. – De ce? – De ce po]i face tu pentru noi cu acel ceva. – Nu sunt sigur c\ `n]eleg. – E[ti reporter, nu? Faci cercet\ri? – Mai bine decât `]i `nchipui. De ce? Ai nevoie s\ te ajut cu ceva? Dintr-odat\, Smithback `[i mut\ privirea. – Nu cred c\ Nora ar fi de acord cu asta. – Nora nu [tie. {i nici Pendergast. 316

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Smithback `[i `ntoarse din nou privirea spre el, surprins. ~ns\ O’Shaughnessy nu p\rea s\ aib\ de gând s\ mai adauge ceva pe tema asta. „N-are rost s\ `ncerc s\ scot cu for]a ceva de la el, `[i zise Smithback. O s\ a[tept pân\ când o s\ vrea el s\-mi spun\.“ Schimb\ subiectul. – Cum ]i s-a p\rut dosarul meu despre Fairhaven? – Gras. Foarte gras. Mersi. – M\ tem c\ nu e mare lucru acolo. – Pendergast a p\rut mul]umit. Mi-a spus s\ te felicit. – Pendergast e un om bun, zise Smithback prev\z\tor. O’Shaughnessy d\du din cap [i sorbi din b\utur\. – Dar `]i las\ mereu impresia c\ [tie mai multe decât spune. Zice mereu c\ trebuie s\ avem grij\, c\ vie]ile ne sunt `n pericol... Dar nu spune niciodat\ nimic clar. Dup\ care, ca din senin, arunc\ bomba. Miji ochii. {i aici intervii tu. „Asta era.“ – Eu? – Vreau s\ faci ni[te s\p\turi. S\ afli ceva pentru mine. Un moment de ezitare. – Vezi tu, m\ tem c\ rana l-a afectat pe Pendergast mai tare decât credeam. A venit cu o teorie absurd\. Atât de absurd\, `ncât, atunci când mi-a spus-o, mi-a venit s\ m\ ridic [i s\ plec. – Da? Smithback sorbi non[alant din pahar, mascându-[i cu mare grij\ interesul. {tia el prea bine `n ce se puteau transforma „teoriile absurde“ ale lui Pendergast. – Da. Vreau s\ spun, `mi place cazul \sta [i n-a[ vrea s\ m\ retrag din el. Dar nu pot s\ lucrez cu a[a o prostie! – Te `n]eleg. {i care-i teoria asta a lui Pendergast? O’Shaughnessy ezit\ din nou, mai mult de data asta. Era evident c\ nu [tia ce s\ fac\. Smithback scrâ[ni din din]i. „Mai ia-i ceva de b\ut!“ ~i f\cu semn chelnerului. – ~nc\ o rund\, te rog! – Pentru mine, un Powers. 317

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Cum vrei tu. Tot din partea mea. A[teptar\ s\ vin\ b\uturile. – Cum merge cu ziarul? `ntreb\ O’Shaughnessy. – Prost. Mi-am luat-o de la Post. De dou\ ori. – Am b\gat de seam\. – A[ avea nevoie de un pic ajutor, Patrick. Telefonul pe care mi l-ai dat `n leg\tur\ cu Doyers Street a fost un gest dr\gu], dar n-am reu[it s\ intru. – Hei, eu ]i-am dat pontul. De tine depinde cum ajungi `n\untru. – Cum a ob]inut Harriman exclusivitatea? – Nu [tiu. Tot ce [tiu e c\ pe tine nu te suport\. Te consider\ vinovat de declan[area crimelor la indigo. Smithback cl\tin\ din cap. – Probabil c-o s\ m\ dea afar\. – Doar nu fiindc\ ]i-au suflat o dat\ povestea! – De dou\ ori. {i, Patrick, nu fi a[a naiv! |[tia vor sânge. Ori arzi pe cineva, ori te-ai ars. Cuvintele acestea nu avur\ chiar impactul pe care contase Smithback, `ns\ mesajul era destul de clar. O’Shaughnessy râse trist. – P\i, cam tot a[a e [i la mine. Chipul i se `ntunec\. Dar [tiu cum e s\ te sim]i pus la zid. Smithback se aplec\ spre el, conspirativ. Era timpul s\ for]eze ni]el nota. – Ei? {i care-i teoria lui Pendergast? O’Shaughnessy lu\ o sorbitur\ de whisky. P\ru s\ se decid\, `n sinea lui. – Dac\-]i spun, promi]i s\-]i folose[ti resursele ca s\ afli dac\ exist\ vreo [ans\ s\ fie adev\rat? – Desigur. O s\ fac tot ce pot. – {i vei p\stra totul pentru tine? Nu scrii nici un articol – cel pu]in nu deocamdat\? Chestia asta duru, `ns\ Smithback reu[i s\ dea din cap `n semn de aprobare. 318

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Bine. Oricum, n-ai avea cum s\ publici a[a ceva. E o abera]ie total\. Smithback d\du din cap. – ~n]eleg. Suna din ce `n ce mai bine. O’Shaughnessy `l privi intens. – Pendergast crede c\ individul \la, Leng, `nc\ mai tr\ie[te. Crede c\ a reu[it s\-[i prelungeasc\ via]a. Smithback r\mase `mpietrit. Sim]i un [oc de dezam\gire. – La dracu’, Patrick, asta chiar c\ e absurd! E o nebunie! – }i-am spus. Smithback sim]i un val de disperare. Era mai r\u decât nimic. Pendergast `ntrecuse orice m\sur\. Toat\ lumea [tia c\ aveau de-a face cu un uciga[ la indigo. Cum s\ mai fie Leng `n via]\ dup\ un secol [i jum\tate? Povestea pe care o c\uta el p\rea s\ se `ndep\rteze din ce `n ce mai mult. ~[i sprijini capul `n mâini. – Cum? – Pendergast crede c\ examinarea oaselor din Doyers Street, raportul de autopsie din Catherine Street [i rezultatele autopsiei lui Doreen Hollander prezint\ toate exact acela[i tip de urme. Smithback continua s\ clatine din cap. – A[adar, Leng a ucis `n tot acest timp – cât mai exact? O sut\ [i treizeci de ani? – A[a zice el. Crede c\ individul `nc\ mai locuie[te pe undeva pe Riverside Drive. Pre] de câteva clipe, Smithback nu spuse nimic, jucându-se doar cu chibriturile. Pendergast avea nevoie de o vacan]\ lung\. – A pus-o pe Nora s\ cerceteze registrele, s\ vad\ care dintre cl\dirile de dinainte de 1900 nu au fost transformate `n apartamente. S\ caute acte de proprietate care nu au mai fost atestate de foarte, foarte mult timp. Chestii de genul \sta. S\-i ia urma lui Leng. „Pierdere de vreme, `[i zise Smithback. Ce se `ntâmpl\ cu Pendergast?“ Lu\ `nc\ o sorbitur\, dar nu mai sim]i gustul b\uturii. 319

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Nu uita ce mi-ai promis. O s\ verifici? Verific\ necrologurile, caut\ prin vechile edi]ii de la Times, `ncearc\ s\ g\se[ti ceva. Vezi dac\ exist\ vreo [ans\ ca Pendergast s\ aib\ dreptate. – Sigur, sigur... „Isuse, ce b\taie de joc!“ Lui Smithback `i p\rea r\u acum c\ acceptase `n]elegerea. Nu `nsemna decât s\ piard\ [i mai mult timp. O’Shaughnessy p\ru u[urat. – Mul]umesc. Smithback vâr` chibriturile `n buzunar [i goli paharul. ~i f\cu semn chelnerului. – Cât `]i dator\m? – Nou\zeci [i doi de dolari, spuse b\rbatul, pe un ton trist. Ca de obicei, nu-i prezent\ nici o not\. Smithback era sigur c\ o bun\ parte din sum\ intra direct `n buzunarul chelnerului. – Nou\zeci [i doi de dolari!?! strig\ O’Shaughnessy. Cât ai b\ut `nainte s\ vin eu? – Nimic din ce e bun `n via]\ nu e ieftin, Patrick, zise Smithback pe un ton amar. {i principiul \sta se aplic\ `ndeosebi whisky-ului dintr-un singur mal]. – Gânde[te-te câ]i copii mor de foame! – Gânde[te-te câ]i ziari[ti mor de sete! Data viitoare, faci tu cinste. Mai ales dac\-mi mai vii cu `nc\ vreo poveste a[a s\rit\. – Eu ]i-am spus. {i sper c\ n-o s\ te deranjeze s\ bei Powers. N-ai s\ prinzi vreodat\ un irlandez a[a prost s\ achite o not\ ca asta. Doar sco]ienii au tupeul s\ cear\ atâ]ia bani pe b\utur\. Smithback o apuc\ pe Columbus Avenue, cufundat `n gânduri. Dintr-odat\, se opri. De[i teoria lui Pendergast era ridicol\, `i d\duse totu[i o idee. Cu toat\ zarva creat\ `n jurul criminalului la indigo [i a descoperirii din Doyers Street, nimeni nu se mai gândise s\ continue povestea lui Leng. Cine fusese? De unde venise? Unde-[i ob]inuse diploma `n medicin\? Ce leg\tur\ avusese cu muzeul? Unde locuise? Ei da, asta era o pist\ bun\. Un articol despre doctorul Enoch Leng, uciga[ul `n mas\. Da, da, asta era! O poveste ca asta ar fi putut s\-i salveze pielea la The Times. 320

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Cu cât se gândea mai mult, cu atât era mai `ncântat. Individul \sta `l precedase pe Jack Spintec\torul. „Enoch Leng: portretul primului criminal `n serie al Americii.“ Ar fi putut fi coperta pentru Times Sunday Magazine. Prindea doi iepuri dintr-odat\: f\cea cercet\rile pe care i le promisese lui O’Shaughnessy `n timp ce aduna informa]ii despre Leng. {i nu tr\da `ncrederea nim\nui, desigur – fiindc\, odat\ ce avea s\ determine momentul mor]ii lui Leng, teoria absurd\ a lui Pendergast s-ar fi dus pe apa sâmbetei. Sim]i un fior brusc de team\. Dac\ Harriman `ncepuse deja s\ cerceteze [i el povestea lui Leng? Trebuia s\ se apuce de treab\ numaidecât. Cel pu]in avea un avantaj `n fa]a lui Harriman: era as la cercet\ri! Avea s\ `nceap\ la arhiva de redac]ie – s\ caute informa]ii aparent ne`nsemnate referitoare la Leng, la Shottum sau la McFadden. {i avea s\ se uite [i dup\ alte crime cu stilul de operare al lui Leng: cu disecarea coloanei vertebrale. Cu siguran]\, Leng ucisese mai mul]i oameni decât fuseser\ g\si]i la adresele de pe Catherine [i Doyers Street. Poate c\ unele dintre aceste crime mai vechi fuseser\ descoperite [i ajunseser\ s\ fie men]ionate `n ziare. Mai era apoi arhiva muzeului. Ajunsese s\ o [tie pe dinafar\, din timpul proiectelor lui anterioare. Leng avusese leg\tur\ cu muzeul. Cu siguran]\, exista acolo o adev\rat\ min\ de aur de informa]ii, dac\ [tiai unde s\ cau]i. {i mai exista un avantaj: poate ar fi reu[it s\ afle pentru Nora unde locuise Leng. Un asemenea gest m\runt le-ar fi putut redresa rela]ia. {i, cine [tie? Poate ar fi creat noi piste [i pentru investiga]ia lui Pendergast. ~n cele din urm\, se p\rea c\ `ntâlnirea cu O’Shaughnessy nu fusese chiar un e[ec total.

DOI

„East Twelfth Street este o strad\ tipic\ din East Village“, remarc\ O’Shaughnessy `n timp ce intra de pe Third Avenue: un amestec de punkeri, de poe]i aspiran]i, de hipio]i `ntârzia]i [i de b\trâni, c\rora le lipseau fie energia, fie banii s\ se mute de-acolo. Strada se mai `mbun\t\]ise ni]el `n ultimii ani, dar mai erau `nc\ o sumedenie de cl\diri p\r\ginite amestecate printre magazine, baruri [i vânz\tori de discuri vechi. ~ncetini pasul [i `ncepu s\ priveasc\ oamenii care treceau pe lâng\ el: turi[ti plini de aere de superioritate, veni]i s\ vad\ „lumea de jos“; rockeri [i punkeri `mb\trâni]i, cu p\rul tocit [i colorat `n violet; arti[ti cu blugii murdari de culori, c\rându-[i pânzele dup\ ei; extremi[ti droga]i, cu p\rul ras [i `mbr\ca]i `n costume de piele din care le atârnau tot felul de simboluri cromate. P\reau s\-l ocoleasc\: nimic nu iese mai tare `n eviden]\ pe o strad\ din New York decât un ofi]er de poli]ie `n haine civile, fie el chiar [i suspendat [i aflat sub investiga]ie. O’Shaughnessy z\rea un magazin fix `n fa]\. Era doar o gaur\ `n zid, din c\r\mid\ vopsit\ `n negru, `nghesuit\ `ntre pl\cile de gresie ce p\reau s\ se scufunde sub nenum\rate straturi de graffiti. Vitrina magazinului era acoperit\ de un strat gros de praf [i `nc\rcat\ pân\ sus cu o sumedenie de cutii [i de exponate atât de vechi [i de decolorate, `ncât etichetele deveniser\ indescifrabile. Câteva litere murdare [i unsuroase, coco]ate deasupra vitrinei, alc\tuiau cuvintele: Farmacia New Amsterdam. 322

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O’Shaughnessy se opri s\ examineze partea din fa]\ a magazinului. Era greu de crezut c\ o asemenea relicv\ reu[ise s\ supravie]uiasc\, atâta vreme cât un Duane Reade1 era deschis chiar pe strada adiacent\. Nimeni nu p\rea s\ intre sau s\ ias\. Era un loc mort. O’Shaughnessy `naint\ [i se apropie de u[\. V\zu o sonerie [i un anun] pe care scria „Primim doar bani ghea]\“. Ap\s\ butonul [i auzi bâzâit undeva departe, `n adâncul cl\dirii. Pentru mult timp, acesta fu singurul sunet. Apoi se auzir\ ni[te pa[i apropiindu-se. O cheie se `ntoarse `n broasc\, u[a se deschise [i un b\rbat ap\ru `n fa]a lui. O’Shaughnessy b\nui c\ era un b\rbat: avea capul chel [i lucios ca o bil\ [i purta haine masculine, dar tr\s\turile fe]ei aveau un fel de neutralitate stranie, care f\cea ca sexul omului s\ fie greu de determinat cu exactitate. F\r\ nici un cuvânt, persoana se r\suci pe c\lcâie [i disp\ru din nou `n\untru. O’Shaughnessy o urm\, privind curios `n jur. Se a[teptase s\ g\seasc\ o farmacie veche, cu rafturi de lemn pline de cutii de aspirin\ [i de alifii. ~n loc de asta, magazinul era un adev\rat depozit de cutii a[ezate una peste alta, pline de praf [i de pânze de p\ianjen. ~n\bu[indu-[i tusea, O’Shaughnessy `naint\ pe o c\rare `ntortocheat\ pân\ `n fundul `nc\perii. Aici g\si o cas\ de marcat, o idee mai pu]in pr\fuit\ decât restul magazinului. Persoana care-i deschisese se a[ezase `n spatele acesteia. Mai multe cutii mici, de lemn, erau a[ezate una peste alta pân\ la `n\l]imea um\rului, `n spatele vânz\torului. O’Shaughnessy miji ochii [i `ncerc\ s\ citeasc\ etichetele de hârtie strecurate `n chenarele de alam\ de pe fiecare cutie: amarant, nux vomica, urzic\, verbin\, helleborus, m\tr\gun\, narcis\, traista ciobanului, trifoi perlat. Pe un perete adiacent erau sute de recipiente de sticl\ [i, sub acestea, mai multe rânduri de cutii pe care cineva notase cu un marker ro[u simboluri chimice. O carte intitulat\ {tiin]a plantelor se afla pe tejghea. B\rbatul – i se p\rea mai u[or s\-l considere b\rbat – se uita la O’Shaughnessy, a[teptând ca acesta s\ vorbeasc\. 1

Lan] de farmacii din New York având numeroase magazine `n zonele intens populate din Manhattan. (n.red.) 323

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Patrick O’Shaughnessy, consultant FBI, spuse acesta, `ntinzând legitima]ia pe care i-o f\cuse Pendergast. A[ dori s\ v\ pun câteva `ntreb\ri, dac\-mi permite]i. B\rbatul privi cu aten]ie legitima]ia, [i, pre] de-o clip\, O’Shaughnessy crezu c-avea s\-i conteste autenticitatea. ~ns\ vânz\torul nu f\cu decât s\ ridice din umeri. – Ce fel de oameni vin `n magazinul dumneavoastr\? – ~n special practican]ii wicca, r\spunse b\rbatul, [i chipul i se schimonosi. – Wicca? – Da, wicca. A[a `[i spun acum. Dintr-odat\, O’Shaughnessy `n]elese. – Vrei s\ spui vr\jitoare! B\rbatul d\du din cap. – Altcineva? Doctori, de exemplu? – Nu, nimeni de genul \sta. Mai vin chimi[ti pe aici. Uneori [i pasiona]i de botanic\. Indivizi care caut\ suplimente curative. – Ave]i vreun client care se `mbrac\ cu haine de mod\ veche, cu un stil mai bizar? B\rbatul f\cu un gest vag `nspre East Twelth Street. – To]i se `mbrac\ foarte bizar. O’Shaughnessy se gândi o clip\. – Investig\m o serie de crime vechi, petrecute cam pe la sfâr[itul secolului al XIX-lea. A[ vrea s\ [tiu dac\ mai ave]i registre din acea perioad\ pe care le-a[ putea examina, liste de clien]i sau altceva de genul \sta. – Poate, spuse b\rbatul. Avea vocea ascu]it\ [i sugrumat\. R\spunsul acesta `l lu\ pe O’Shaughnessy prin surprindere. – Cum adic\? – Magazinul a ars pân\ la temelii `n 1924. Dup\ ce a fost reconstruit, bunicul meu – el conducea pe atunci afacerea – a `nceput s\ ]in\ toate documentele `ntr-un seif rezistent la foc. Dup\ ce a preluat magazinul, tata nu a mai folosit prea mult seiful. De fapt, nu a f\cut 324

VITRINA DE CURIOZIT|}I

decât s\ p\streze acolo ni[te obiecte care i-au apar]inut bunicului. S-a stins din via]\ acum trei luni. – ~mi pare r\u s\ aud asta, spuse O’Shaughnessy. Cum a murit? – Atac cerebral, mi s-a spus. Oricum, la câteva s\pt\mâni dup\ asta, a venit la mine un dealer de antichit\]i. S-a uitat prin magazin, a cump\rat câteva piese de mobilier. Când a v\zut seiful, mi-a oferit o gr\mad\ de bani `n cazul `n care g\sea acolo ceva cu valoare istoric\. A[a c\ l-am spart. B\rbatul pufni. – Dar n-am g\sit mare lucru. Sincer s\ v\ spun, speram s\ dau peste niscaiva monede de aur sau ac]iuni vechi. Individul a plecat dezam\git. – {i ce era `n\untru? – Hârtii. Registre. Chestii de genul \sta. De-asta v-am spus c\ e posibil. – Pot s\ v\d seiful? B\rbatul ridic\ din umeri. – De ce nu? Seiful se afla `ntr-o `nc\pere din fund, slab luminat\, printre stative de cutii muceg\ite [i l\zi putrezite de lemn. Era `nalt cam pân\ `n dreptul um\rului [i confec]ionat din metal gros, de culoare verde. O gaur\ cilindric\ sclipea `n locul de unde fusese scos mecanismul de `nchidere. B\rbatul deschise u[a, apoi se d\du la o parte, l\sându-l pe O’Shaughnessy s\ se apropie. Acesta se a[ez\ `n genunchi [i privi `n\untru. Adev\rate valuri de praf se ridicau `n aer. Con]inutul seifului era cufundat `n umbr\. – Pute]i s\ mai aprinde]i ni[te lumini? `ntreb\ O’Shaughnessy. – Nu pot. Astea sunt toate. – Ave]i o lantern\ la `ndemân\? B\rbatul cl\tin\ din cap. – Sta]i o clip\! B\rbatul disp\ru [i se `ntoarse un minut mai târziu aducând o lumânare ascu]it\ montat\ `ntr-un sfe[nic de alam\. „Isuse, e incredibil!“ `[i zise O’Shaughnessy. Accept\ `ns\ lumânarea morm\ind un „mul]umesc“ [i o introduse `n\untrul seifului. 325

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Având `n vedere cât era de mare, seiful era relativ gol. O’Shaughnessy mi[c\ lumânarea `n jur, inventariind `n minte con]inutul. Un vraf de ziare vechi `ntr-un col]; mai multe hârtii `ng\lbenite, legate `n pachete mici; mai multe rânduri de registre cu un aspect foarte vechi; dou\ volume ce p\reau mai recente, legate `n plastic ro[u aprins; vreo [ase cutii de pantofi cu ni[te date mâzg\lite pe ele. O’Shaughnessy l\s\ lumânarea pe fundul seifului [i apuc\ ner\bd\tor registrele vechi. Primul pe care `l deschise nu era decât un inventar pentru anul 1925: pagin\ dup\ pagin\ de obiecte, scrise `n grab\. Celelalte volume erau asem\n\tore: inventare semestriale, terminându-se `n 1942. – Când a preluat tat\l dumneavoastr\ magazinul? `ntreb\ O’Shaughnessy. B\rbatul se gândi o clip\. – ~n timpul r\zboiului. Prin ’41 sau ’42. „Desigur“, `[i zise O’Shaughnessy. Puse la loc registrele [i r\sfoi teancul de ziare. Nu g\si nimic, doar [i mai mult praf. Mut\ lumânarea mai `ntr-o parte [i, `ncercând s\-[i reprime un sentiment de dezam\gire din ce `n ce mai puternic, lu\ teancurile de hârtii vechi. Erau numai chitan]e [i facturi de la furnizori, acoperind aceea[i perioad\: din 1925 pân\ `n 1942. Cu siguran]\, se potriveau cu inventarele din registre. Volumele din plastic ro[u erau, evident, mult prea recente ca s\ prezinte vreun interes. Mai r\mâneau doar cutiile de pantofi. „O ultim\ [ans\.“ O’Shaughnessy lu\ cutia de pantofi din vârful teancului, sufl\ praful de pe capac [i o deschise. Nu g\si `n\untru decât hârtii referitoare la impozite. „La naiba!“ zise O’Shaughnessy `n sinea lui, punând la loc cutia. Alese o alta, la `ntâmplare, [i o deschise. Acela[i lucru. O’Shaughnessy se l\s\ pe c\lcâie, cu lumânarea `ntr-o mân\ [i cutia de pantofi `n cealalt\. „Nu-i de mirare c\ dealerul de antichit\]i a plecat cu mâna goal\, `[i zise. Ei, cel pu]in am `ncercat.“ Cu un oftat, se `ntinse s\ pun\ la loc cutia. ~n timp ce f\cea asta, arunc\ din nou o privire dosarelor de plastic ro[u. Era ciudat: 326

VITRINA DE CURIOZIT|}I

b\rbatul spusese c\ tat\l lui nu folosise seiful decât ca s\ depoziteze ni[te lucruri de-ale bunicului. Dar plasticul era o inven]ie recent\, nu? Cu siguran]\, nu ap\ruse `nc\ `n 1942. Curios, ridic\ un volum [i `l deschise. ~n\untru, v\zu o pagin\ aproape neagr\, plin\ de nota]ii scrise de mult, de mân\. Hârtia era acoperit\ de cenu[\, par]ial ars\, cu marginile f\râmi]ate. O’Shaughnessy privi `n jur. Proprietarul magazinului se `ndep\rtase [i cotrob\ia printr-o cutie de carton. Cu gesturi rapide, O’Shaughnessy scoase ambele volume de plastic din seif. Apoi stinse lumânarea [i se ridic\. – M\ tem c\ n-am g\sit nimic interesant, zise el, ridicând `n acela[i timp cele dou\ volume cu un aer de pref\cut\ nep\sare. Dar, ca o simpl\ formalitate, a[ vrea s\ iau aceste dou\ dosare la birou, pentru o zi sau dou\. Cu permisiunea dumneavoastr\, desigur. Am sc\pa, [i eu [i dumneavoastr\, de foarte mult\ b\taie de cap: o gr\mad\ de hârtii, ordine judec\tore[ti, chestii de genul \sta. – Ordine judec\tore[ti? f\cu b\rbatul, cu o expresie de v\dit\ `ngrijorare pe chip. Sigur, sigur. P\stra]i-le cât dori]i. Ie[it din nou `n strad\, O’Shaughnessy se opri s\-[i scuture praful de pe el. Se `ntunecase a ploaie [i luminile `ncepuser\ s\ se aprind\ `n apartamentele [i cafenelele de la strad\. Bubuitul unui tunet `ndep\rtat se auzi pre] de câteva clipe peste zumzetul traficului. O’Shaughnessy `[i ridic\ gulerul hainei [i-[i strecur\ grijuliu dosarele sub bra], apucând-o `n pas gr\bit `nspre Third Avenue. De pe trotuarul opus, ascuns `n umbra unei sc\ri de bloc, un b\rbat `l urm\ri pe O’Shaughnessy plecând. Apoi ie[i `n strad\ – p\l\rie cu boruri rotunde, pardesiu lung [i negru, un baston cu care lovea ritmic asfaltul – [i, dup\ ce privi cu b\gare de seam\ `n dreapta [i-n stânga, travers\ `ncet, `ndreptându-se spre Farmacia New Amsterdam.

TREI

Bill Smithback iubea arhiva cotidianului New York Times: o `nc\pere `nalt\ [i r\coroas\, cu [iruri de etajere de metal care gemeau sub greutatea volumelor legate `n piele. Iar `n acea diminea]\, `nc\perea era pustie. Arareori mai era folosit\ de al]i reporteri, care preferau s\ acceseze edi]iile digitale online, `ns\ acestea nu mergeau decât pân\ cu dou\zeci [i cinci de ani `n urm\. Sau, dac\ era necesar, ma[inile cu microfilm, care erau destul de p\c\toase, dar relativ rapide. Cu toate acestea, lui Smithback i se p\rea c\ nu exista nimic mai interesant sau mai curios de util decât s\ iei la mân\ vechile pagini veritabile. G\seai adesea informa]ii aparent ne`nsemnate `n numere succesive – sau `n paginile adiacente – pe care le-ai fi ratat dac\ apelai la microfilm. Când `i prezentase editorului ideea lui de a scrie o poveste despre Leng, acesta mârâise indiferent – semn sigur c\ `i pl\cuse. ~n timp ce pleca, `l auzise pe monstrul cu ochi de musc\ morm\ind: „Dar ai grij\ s\ fie mai bun\ decât povestea aia despre Fairhaven, bine? Ceva nou!“ Ei da, va fi mai bun\ decât povestea cu Fairhaven. Trebuia s\ fie. Se f\cuse deja dup\-amiaz\ când ajunse la arhiv\. Bibliotecara `i aduse prima parte din volumele pe care le ceruse. Smithback le deschise plin de respect, tr\gând `n piept mirosul de celuloz\ u[or putrezit\, de cerneal\, tiparni]\ [i praf. Volumul era datat ianuarie 1881, [i Smithback g\si repede articolul pe care `l c\uta: incendiul de la Vitrina lui Shottum. Era o poveste pe prima pagin\, `nso]it\ de un desen destul de reu[it al cl\dirii cuprinse de fl\c\ri. ~n articol se 328

VITRINA DE CURIOZIT|}I

men]iona c\ eminentul profesor John C. Shottum disp\ruse [i c\ autorit\]ile se temeau c\ murise. Tot dat disp\rut, scria `n articol, era un b\rbat pe nume Enoch Leng, numit `n treac\t „chiria[“ la vitrin\ [i „asistent“ al lui Shottum. ~n mod clar, autorul articolului nu [tia nimic despre Leng. Smithback c\ut\ mai departe, pân\ când d\du peste o continuare a pove[tii cu incendiul, `n care se spunea c\ fuseser\ descoperite ni[te r\m\[i]e umane, despre care se presupunea c\ erau ale lui Shottum. Nu exista nici o referire la Leng. Luând-o acum `napoi, Smithback lu\ la analizat paginile despre ora[, c\utând articole despre muzeu, despre academie sau orice fel de referire la Leng, la Shottum sau la McFadden. Era un proces extrem de mig\los, [i Smithback se trezea adesea deviat de la ]elul s\u de tot felul de articole fascinante, `ns\ f\r\ nici o leg\tur\ cu ceea ce `l interesa. Dup\ câteva ore, `ncepu s\-[i piard\ r\bdarea. Erau o gr\mad\ de articole despre muzeu, câteva despre academie [i chiar [i câteva referiri ocazionale la Shottum [i la colegul s\u, Tinbury McFadden. Dar nu g\si nimic despre Leng, cu excep]ia rapoartelor de la `ntrunirile academiei, unde un „profesor Enoch Leng“ ap\rea din când `n când pe listele celor prezen]i. ~n mod clar, Leng nu voia s\ ias\ cu nimic `n eviden]\. „Chestia asta nu duce nic\ieri“, `[i zise Smithback. Se lans\ pe o a doua cale de atac, care se anun]a [i mai dificil\. Pornind din 1917, anul `n care Enoch Leng `[i abandonase laboratorul din Doyers Street, Smithback `ncepu s\ o ia `nainte, c\utând alte crime care s\ se potriveasc\ profilului. Erau 365 de edi]ii Times `n fiecare an. ~n acele zile, crimele erau ni[te evenimente suficient de rare `ncât s\ ocupe cu siguran]\ prima pagin\, a[a c\ Smithback se mul]umi s\ cerceteze doar coperta fiec\rui num\r – [i necrologurile, c\utând anun]ul mor]ii lui Leng, care l-ar fi interesat atât pe O’Shaughnessy, cât [i pe el, personal. Erau multe articole despre crime [i un num\r deloc mic de necrologuri interesante pe care Smithback le citea fascinat – prea fascinat. Mergea foarte `ncet. 329

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Apoi `ns\, pe data de 10 septembrie 1918, d\du peste un titlu, chiar sub `ndoitura de mijloc: „Cadavru mutilat `n cl\direa Peck Slip“. Articolul, `ntr-o `ncercare demodat\ de a nu tulbura sensibilitatea delicat\ a cititorului, nu intra `n detalii despre natura mutil\rilor, `ns\ acestea p\reau s\ aib\ leg\tur\ cu partea inferioar\ a spatelui. Citi articolul, toate instinctele lui jurnalistice aprinzându-i-se din nou. A[adar, Leng mai era `nc\ activ, `nc\ mai ucidea, chiar [i dup\ ce `[i abandonase laboratorul din Doyers Street. Pân\ la sfâr[itul zilei, adunase articole despre `nc\ [ase crime, cam una o dat\ la doi ani, care ar fi putut fi opera lui Leng. Puteau s\ mai existe [i altele, nedescoperite. Sau exista [i posibilitatea ca Leng s\ fi renun]at s\ mai ascund\ cadavrele [i s\ le lase `n schimb prin apartamente, `n diverse zone ale ora[ului. Victimele erau `ntotdeauna cer[etori f\r\ ad\post. Mai mult, `ntr-un singur caz cadavrul fusese identificat. Toate fuseser\ trimise la Potter’s Field pentru a fi `ngropate. Prin urmare, nimeni nu remarcase asem\n\rile. Poli]ia nu f\cuse niciodat\ leg\tura `ntre cazuri. Ultima crim\ executat\ `n stilul caracteristic lui Leng p\rea s\ fi avut loc `n 1935. Dup\ aceea, existau o gr\mad\ de crime, `ns\ nici una cu „mutil\rile specifice“ care ajunseser\ s\ reprezinte semn\tura lui Leng. Smithback f\cu un calcul rapid: Leng ap\ruse `n New York pe la 1870 – probabil un tân\r `n vârst\ de, s\ spunem, treizeci de ani. ~n 1935 ar fi avut aproximativ [aptezeci de ani. A[adar, de ce `ncetaser\ crimele? R\spunsul era cât se poate de evident: Leng murise. Nu-i g\sise necrologul, `ns\ Leng dusese `ntotdeauna o via]\ atât de retras\, `ncât era extrem de pu]in probabil s\ fi avut un necrolog. „S-a dus teoria lui Pendergast“, `[i zise Smithback. {i, cu cât se gândea mai mult, cu atât era mai sigur c\ Pendergast nu ar fi putut crede cu adev\rat o asemenea absurditate. Nu! ~n mod clar Pendergast aruncase povestea asta ca pe o diversiune, ca s\ le distrag\ celorlal]i aten]ia de la adev\ratul s\u scop. ~ntr-adev\r, \sta era Pendergast – indirect, `ntortocheat, artistic. Nu [tiai niciodat\ cu adev\rat ce gânde[te sau care e planul lui. Avea s\-i explice asta lui 330

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O’Shaughnessy data viitoare când se `ntâlneau. Cu siguran]\, poli]istul avea s\ fie u[urat s\ afle c\ Pendergast nu o luase totu[i razna. Smithback mai cercet\ necrologurile de pe `nc\ un an, dar nici de data asta nu g\si nimic despre Leng. Normal: tipul nu l\sase nici o urm\ `n nici o `nregistrare istoric\. Era aproape sinistru. Se uit\ la ceas: era cazul s\ se opreasc\. St\tuse acolo zece ore `n [ir. Totu[i, era un `nceput bun. Dintr-o singur\ mi[care, descoperise `nc\ [ase crime nerezolvate care i-ar fi putut fi atribuite lui Leng. Mai avea `nc\ vreo dou\ zile pân\ când editorul s\ `nceap\ s\-i cear\ rezultatele. Ba chiar mai mult, dac\ putea demonstra c\ aceste cercet\ri scoteau la iveal\ un subiect suculent. Se ridic\ alene de pe scaunul confortabil [i `[i frec\ mâinile `ntre ele. Acum, c\ luase la bani m\run]i consemn\rile publice, era preg\tit s\ fac\ urm\torul pas: s\ se `ndrepte spre consemn\rile private ale lui Leng. Un lucru pe care `l aflase `n acea zi era c\ Leng fusese oaspete cercet\tor la muzeu. Smithback [tia c\, `n acea vreme, to]i savan]ii vizitatori trebuiau s\ aib\ un portofoliu academic pentru a beneficia de acces nelimitat la colec]ii. Aceste portofolii con]ineau detalii despre vârsta persoanei, educa]ia ei, diplomele, domeniile de specialitate, publica]iile, starea civil\ [i adresa. Puteau conduce spre o alt\ comoar\ de documente – acte, contracte, ac]iuni legale [i a[a mai departe. Leng se putea ascunde, poate, de ochiul public – dar cu registrele de la muzeu era alt\ mâncare de pe[te! Când va fi terminat, Smithback avea s\-l cunoasc\ pe Leng ca pe propriul frate. Anticiparea acestui lucru `l f\cu s\ se cutremure de `ncântare.

PATRU

O’Shaughnessy st\tea pe treptele din fa]a cl\dirii federale Jacob Javits. Ploaia se oprise, [i b\ltoacele pres\rau ici [i colo str\zile din partea de jos a Manhattanului. Nu-l g\sise pe Pendergast la Dakota [i nu era nici aici, la FBI. O’Shaughnessy `ncerca un ciudat amestec de emo]ii: ner\bdare, curiozitate, `nfl\c\rare. Fusese aproape dezam\git c\ nu-i putuse ar\ta de `ndat\ lui Pendergast ce g\sise. Cu siguran]\, agentul avea s\ `n]eleag\ valoarea descoperirii lui. Poate c\ era exact indiciul de care aveau nevoie ca s\ dea de cap cazului. Se aplec\ sub unul dintre stâlpii de granit ai cl\dirii ca s\ mai inspecteze o dat\ registrele. Ochii `i fugir\ de-a lungul coloanelor de pe pagini, cu numeroasele intr\ri notate cu cerneal\ albastr\, decolorat\. Avea de toate: numele cump\r\torilor, liste cu elemente chimice, cantit\]i, pre]uri, adrese de livrare, date. Otr\vurile erau trecute cu ro[u. Da, lui Pendergast avea s\-i plac\ la nebunie. F\r\ `ndoial\, Leng nu achizi]ionase elementele sub numele s\u adev\rat [i folosise, probabil, o adres\ fals\ – dar ar fi fost nevoit s\ foloseasc\ acela[i pseudonim la fiecare cump\rare. De vreme ce Pendergast alc\tuise deja o list\ cu cel pu]in o parte dintre substan]ele chimice rare folosite de Leng, nu le r\mânea decât s\ le potriveasc\ pe acestea cu vânz\rile notate `n registru, dup\ care ar fi descoperit numaidecât pseudonimul lui Leng. Dac\ era un nume pe care Leng `l mai folosise [i `n alte tranzac]ii, registrul \sta avea s\-i duc\, `ntr-adev\r, foarte departe. 332

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O’Shaughnessy mai privi pre] de `nc\ un minut volumele, apoi le vâr` din nou sub bra] [i `ncepu s\ coboare cufundat `n gânduri pe Broadway, `ndreptându-se spre prim\rie [i spre sta]ia de metrou. Volumele acopereau perioada dintre 1917 [i 1923, datând dinaintea incendiului care distrusese vechea farmacie. Evident, fuseser\ singurele lucruri care supravie]uiser\ focului mistuitor. Fuseser\ `n posesia bunicului, iar tat\l le re`ndosariase. Acesta era motivul pentru care dealerul de antichit\]i nu se obosise s\ le examineze: p\reau moderne. {i el avusese un noroc chior s\... „Dealer de antichit\]i...“ Acum, c\ st\tea s\ se gândeasc\, i se p\rea suspect c\ o astfel de persoan\ se `ntâmplase s\ intre `n magazin la doar câteva s\pt\mâni dup\ moartea b\trânului [i s\ fie interesat tocmai de seif. Poate c\ moartea aia nu fusese totu[i un accident. Poate c\ uciga[ul la indigo fusese acolo `naintea lui, c\utând [i el informa]ii despre elementele chimice cump\rate de Leng. Dar nu, asta era imposibil. Crimele la indigo ap\ruser\ ca rezultat al articolului din ziar. Povestea asta se `ntâmplase mai `nainte. O’Shaughnessy se dojeni c\ nu avusese inspira]ia s\ cear\ o descriere a dealerului. Ei, la urma urmei, se putea `ntoarce. Poate c\ [i Pendergast avea s\ vrea s\ mearg\ cu el. Dintr-odat\, se opri. Din proprie voin]\ parc\, picioarele `l purtaser\ dincolo de sta]ia de metrou, `n Ann Street. D\du s\ se `ntoarc\, apoi ezit\. Nu era departe, `[i d\du seama, de Water Street num\rul 16, casa unde locuise Mary Greene. Pendergast fusese deja acolo cu Nora, `ns\ O’Shaughnessy nu o v\zuse. Nu c\ ar fi fost ceva de v\zut, desigur. Dar acum, c\ se implicase `n acest caz, voia s\ vad\ totul, s\ nu rateze nimic. ~[i aminti vizita la Muzeul Metropolitan de Art\ – rochia zdren]uit\, biletul disperat... Era un ocol de doar zece minute. Cina mai putea s\ a[tepte. Cobor` mai departe pe Ann Street, apoi o apuc\ pe Gold, fluierând Costa Diva din Norma lui Bellini. Era piesa reprezentativ\ a Mariei Callas [i una dintre ariile lui preferate. Era `ntr-o dispozi]ie de excep]ie. Redescoperea c\ munca de detectiv putea fi extrem de distractiv\. {i `i pl\cea. 333

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Soarele la apus p\trundea printre nori, aruncându-i propria umbr\ `nainte, lung\ [i singuratic\ pe mijlocul str\zii. La stânga lui erau viaductele de pe South Street, [i `n spate – pontoanele East River. Pe m\sur\ ce `nainta, cl\dirile de birouri [i sediile b\ncilor `ncepeau s\ fac\ loc blocurilor de apartamente – unele recent recondi]ionate, cu fa]ade de c\r\mid\, altele nelocuite, cu un aer pustiu [i sumbru. ~ncepuse s\ se fac\ r\coare, dar ultimele raze ale soarelui `i `nc\lzeau `n mod pl\cut fa]a. Coti la stânga, pe John Street, `ndreptându-se spre râu. ~n fa]a lui se vedea [irul de pontoane vechi. Câteva fuseser\ asfaltate [i erau `nc\ folosite, altele se `nclinau `n ap\ `n unghiuri `ngrijor\toare, iar altele erau `ntr-un asemenea stadiu de dec\dere, `ncât nu mai r\m\seser\ din ele decât ni[te stâlpi care ie[eau din ap\. Când soarele se cufund\ `n spatele orizontului, o cupol\ str\lucitoare `i p\str\ urma pe cer, ro[ie sângerie, alunecând `n degradeuri spre galben, pe fundalul ce]ei ce `ncepuse s\ se ridice. Dincolo de East River, luminile `ncepuser\ s\ se aprind\ `n cl\dirile joase din Brooklyn. Gr\bi pasul, v\zându-[i aburii respira]iei `n aer. Abia când trecu de Pearl Street, O’Shaughnessy `ncepu s\ aib\ senza]ia c\ era urm\rit. Nu putea spune cu exactitate ce anume `i crease aceast\ impresie; dac\ auzise ceva sau dac\ era pur [i simplu al [aselea sim] al unui poli]ist cu ani de experien]\ `n spate. Merse `ns\ mai departe, f\r\ s\ priveasc\ `n jur, f\r\ s\ se `ntoarc\. Suspendat sau nu, mai avea `nc\ revolverul special de calibru 38 prins `n etuiul de sub bra] [i [tia cum s\-l foloseasc\. Vai de tâlharul care `l lua drept o ]int\ u[oar\. Se opri, privind labirintul de str\du]e `nguste [i `ntortocheate care coborau spre ap\. Senza]ia de mai devreme deveni [i mai puternic\ acum. O’Shaughnessy `nv\]ase de mult\ vreme s\ se `ncread\ `n astfel de instincte. Ca majoritatea poli]i[tilor cu experien]\, `[i dezvoltase un radar intern extrem de sensibil, care-l avertiza când ceva nu era `n regul\. Ca poli]ist, ori `]i dezvoltai rapid acest radar, ori te alegeai cu fundul ciuruit [i expediat c\tre Sfântul Petru `ntr-o cutie frumoas\ cu fund\ ro[ie. Aproape uitase de instinctul \sta. Nu-l mai folosise de ani de zile, dar astfel de lucruri nu dispar cu una, cu dou\. 334

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Merse mai departe pân\ când ajunse la intersec]ia cu Burling Slip. Coti brusc, p\[i `n umbr\ [i se lipi repede cu spatele de zid, sco]ându-[i `n acela[i timp arma. A[tept\, respirând cât putea mai `ncet. Auzea apa clipocind de-a lungul pontoanelor, sunetul `ndep\rtat al traficului, l\tratul unui câine. Dar nimic mai mult. Arunc\ o privire dup\ col]. ~nc\ mai era suficient\ lumin\ cât s\ poat\ vedea clar. Blocurile [i depozitele de pe chei p\reau p\r\site. P\[i `n penumbr\, cu arma `n mân\, gata s\ trag\. Dac\-l urm\rea cineva, i-ar fi v\zut arma. {i ar fi renun]at. Puse `ncet pistolul la loc, privi `n jur, apoi intr\ pe Water Street. De ce mai avea `nc\ senza]ia c\ era urm\rit? S\-i fi transmis totu[i instinctele o alarm\ fals\? Când se apropie de mijlocul cl\dirii [i de num\rul 16, i se p\ru c\ vede o siluet\ `ntunecat\ disp\rând dup\ col] [i c\ aude sunet de pa[i pe asfalt. }â[ni `n fa]\, uitând complet de Mary Greene, [i se ascunse dup\ col]ul cl\dirii, sco]ând iar arma. Fletcher Street se `ntindea `n fa]a lui, `ntunecat\ [i pustie. Un felinar lumina `ns\ cap\tul `ndep\rtat, [i O’Shaughnessy z\ri o umbr\ disp\rând `n vitez\. Nu `nc\pea nici o `ndoial\. Str\b\tu `n fug\ strada [i coti din nou. Apoi se opri. O mâ]\ neagr\ travers\ strada pustie, cu coada ridicat\, zvâcnind parc\ la fiecare pas. Era la doar câteva blocuri distan]\ de pia]a de pe[te Fulton [i duhoarea inconfundabil\ `i umplea n\rile. Un remorcher plutea trist pe lâng\ port. O’Shaughnessy se for]\ s\ râd\ `n sinea lui. Nu era, `n mod normal, predispus spre paranoia, dar nu g\sea alt cuvânt. Fugise de o pisic\. Cazul \sta `ncepuse s\-l afecteze. Strângând registrele sub bra], `[i continu\ drumul spre sud, `nspre sta]ia de metrou de pe Wall Street. Dar de data asta, nu mai `nc\pea `ndoial\: pa[i! {i `nc\ aproape. O tuse `n\bu[it\. Se r\suci pe c\lcâie, sco]ând din nou arma. Se `ntunecase acum astfel c\ trotuarul, vechiul chei, intrândurile `n cl\dirile de c\r\mid\ erau cufundate adânc `n umbr\. Cel care `l urm\rea era insistent, dar [i priceput. Nu era un tâlhar ordinar. Iar tusea fusese inten]ional\. Voia 335

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

s\-i dea de veste c\ `l urm\rea. ~ncerca s\-l sperie, s\-i sl\beasc\ nervii, s\-l p\c\leasc\ s\ fac\ o gre[eal\. O’Shaughnessy se r\suci pe c\lcâie [i o rupse la fug\. Nu de fric\, ci fiindc\ voia s\-[i provoace urm\ritorul s\ se ia dup\ el. Alerg\ pân\ la cap\tul blocului, coti brusc [i continu\ cam pân\ la jum\tatea urm\torului bloc. Apoi se opri [i se retrase `n t\cere, topindu-se `n umbra unei intr\ri. I se p\ru c\ aude zgomot de pa[i alergând. Se propti `n u[a din spate [i a[tept\, cu arma preg\tit\, gata s\ sar\. T\cere. Se scurse un minut, apoi dou\, apoi cinci. Un taxi trecu `ncet pe lâng\ el, str\pungând cea]a cu farurile rotunde. Cu mare grij\, O’Shaughnessy se desprinse din umbr\ [i privi `n jur. Totul era din nou pustiu. ~ncepu s\ urce pe trotuar, `ntorcându-se `n direc]ia din care venise, `naintând `ncet, pe lâng\ cl\diri. Poate c\ b\rbatul o luase `ntr-o alt\ direc]ie. Sau renun]ase. Sau poate c\, la urma urmei, nu fusese decât imagina]ia lui. {i atunci fu momentul când silueta `ntunecat\ ]â[ni dintr-o intrare adiacent\ – când sim]i ceva trecându-i peste cap [i strângându-i-se `n jurul gâtului –, când mirosul `n]ep\tor [i chimic `i invad\ n\rile. Una din mâinile lui O’Shaughnessy se `ntinse dup\ glug\, `n vreme ce cealalt\ ap\s\ convulsiv tr\gaciul. Apoi c\zu... c\zu `ntr-un h\u parc\ f\r\ sfâr[it. Ecourile `mpu[c\turii r\sunar\ pe strada pustie, `ntre zidurile vechilor cl\diri, stingându-se `n cele din urm\. {i t\cerea se l\s\ din nou peste docuri [i peste strada acum din nou pustie.

CINCI

Patrick O’Shaughnessy se trezi foarte `ncet. ~[i sim]ea capul parc\ despicat cu securea, `ncheieturile `i pulsau de durere, avea limba umflat\ [i sim]ea un gust metalic `n gur\. Deschise ochii, dar totul era cufundat `n `ntuneric. Temându-se c\ orbise, `[i trase instinctiv mâinile spre fa]\. Realiz\, cu un fel de amor]eal\ ca de plumb, c\ era legat. Se smuci [i auzi ceva zdr\ng\nind. Lan]uri. Era `nc\tu[at cu lan]uri. ~[i mi[c\ picioarele [i-[i d\du seama c\ [i acestea-i erau `nl\n]uite. Aproape instantaneu, amor]eala disp\ru [i r\ceala realit\]ii `l `nv\lui. Pa[ii, jocul de-a [oarecele [i pisica pe str\zile pustii, gluga carel sufoca – totul `i reveni `n minte cu o nemiloas\ claritate. Pre] de-o clip\, se zb\tu din toate puterile, sim]ind nodul provocat de panic\ ap\sându-l cu greutate pe piept. Apoi se `ntinse la loc, `ncercând s\ se calmeze. „Nu rezolvi nimic cu panica. Trebuie s\ gânde[ti.“ Unde era? ~ntr-un fel de pivni]\. Fusese luat prizonier. Dar de c\tre cine? De `ndat\ ce `[i puse aceast\ `ntrebare, g\si [i r\spunsul: de uciga[ul la indigo. De Chirurg. Noul val de panic\ ap\s\toare ce-l cuprinse `n fa]a acestei realiz\ri fu repede curmat de o s\geat\ brusc\ de lumin\ – str\lucitoare, chiar dureroas\ dup\ `ntunericul ap\s\tor. O’Shaughnessy privi repede `n jur. Era `ntr-o `nc\pere mic\ [i goal\, din piatr\ t\iat\ grosolan, legat `n lan]uri pe o podea de beton rece [i umed\. ~ntr-un perete era o u[\ de metal ruginit, iar lumina 337

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

p\trundea printr-o deschiz\tur\ `ngust\. Lumina se diminu\ dintr-odat\ [i o voce p\trunse prin deschiz\tur\. O’Shaughnessy vedea ni[te buze ro[ii [i umede mi[cându-se. – Te rog, nu te agita, spuse calm vocea. Totul se va termina curând. Nu este cazul s\ te zba]i. Deschiz\tura fu brusc acoperit\ zgomotos, [i O’Shaughnessy se trezi din nou cufundat `n bezn\. Ascult\ pa[ii retr\gându-se pe ni[te trepte de piatr\. ~i era mult prea clar ce avea s\ urmeze. V\zuse rezultatele la biroul medicului legist. Chirurgul avea s\ se `ntoarc\; avea s\ se `ntoarc\ [i... „Nu te gândi la asta! Gânde[te-te cum s\ faci s\ scapi.“ O’Shaughnessy `ncerc\ s\ se relaxeze, s\ se concentreze s\ inspire adânc. De data asta, antrenamentul de poli]ist `i venea `n ajutor. Sim]i cum se calmeaz\. Nici o situa]ie nu era disperat\, [i pân\ [i cei mai aten]i criminali f\ceau gre[eli. Fusese un prost, ignorase faptul c\ trebuia s\ fie precaut, l\sându-se `n schimb prad\ entuziasmului de a fi g\sit registrele. Uitase sfatul lui Pendergast, care-l avertizase c\ pericolul era constant. Ei bine, n-avea s\ mai fie nes\buit. „Totul se va termina curând“, spusese vocea. ~nsemna c\ nu mai dura mult pân\ s\ se `ntoarc\. O’Shaughnessy avea s\ fie preg\tit. ~nainte de a putea face ceva, Chirurgul va trebui s\-i scoat\ lan]urile. {i atunci, O’Shaughnessy o s\ sar\ pe el. Dar, `n mod clar, Chirurgul nu era deloc prost. Felul `n care `l urm\rise din umbr\, ambuscada pe care i-o preg\tise – pentru asta era nevoie de nervi de o]el [i de o iste]ime neobi[nuit\. O’Shaughnessy s-ar fi putut preface c\ dormea, dar nu ar fi fost `ndeajuns. Asta era: trebuia s\ fac\ pe mortul! {i trebuia s\ joace bine. Trase adânc aer `n piept, o dat\ [i `nc-o dat\. Apoi, `nchizând ochii, se izbi `n frunte cu c\tu[ele de la mâini, tr\gându-le `n lateral, de la stânga la dreapta. Sângele `ncepu s\ curg\ numaidecât. Sim]ea [i o durere p\trunz\tore, dar asta era bine – `i d\dea o senza]ie asupra c\reia s\ se concentreze. R\nile de la frunte erau `nso]ite adesea de sânger\ri abundente; [i asta era bine. 338

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Apoi se `ntinse cu b\gare de seam\ pe-o parte, pozi]ionându-se `n a[a fel `ncât s\ par\ le[inat, ca [i când s-ar fi lovit cu capul de zidul zgrun]uros când se pr\bu[ise pe podea. Sim]ea r\ceala pietrei pe obraz [i sângele cald scurgându-i-se printre gene, apoi de-a lungul nasului. O s\ mearg\. O s\ mearg\. Nu voia s\ sfâr[easc\ la fel ca Doreen Hollander, ciopâr]it pe o targ\ de morg\. Din nou, O’Shaughnessy f\cu eforturi s\-[i `n\bu[e panica. Avea s\ se termine curând. Chirurgul urma s\ se `ntoarc\, avea s\-i aud\ pa[ii pe sc\ri. U[a urma s\ se deschid\. Când avea s\-i scoat\ c\tu[ele, avea s\-l ia prin surprindere, s\-l trânteasc\ la p\mânt. Avea s\ scape cu via]\ [i cu ocazia asta avea s\-l prind\ [i pe uciga[ul la indigo. „R\mâi calm. R\mâi calm.“ Cu ochii `nchi[i, cu sângele scurgându-i-se pe piatra umed\ [i rece, O’Shaughnessy se for]\ s\-[i `ndrepte gândurile spre oper\. Respira]ia i se calm\, [i curând, `n mintea lui, `ntre pere]ii `ntuneca]i ai micii celule, `ncepur\ s\ r\sune acorduri din aria O Isis Und Osiris, ridicându-se f\r\ efort pân\ la nivelul str\zii [i apoi mai sus, `nspre cer.

{ASE

Pandergast st\tea pe pavajul lat, cu un pachet mic [i maro sub bra], privind gânditor leii care p\zeau intrarea `n Biblioteca Public\ din New York. O ploaie scurt\ udase ora[ul, [i acum farurile autobuzelor [i ale taxiurilor se reflectau `n nenum\ratele b\ltoace de pe drum. Pendergast ridic\ ochii de la lei la fa]ada din spatele lor, lung\ [i impun\toare, cu coloane grele, corintene, `n\l]ându-se c\tre o arcad\ ampl\. Era trecut de ora nou\ seara, [i biblioteca era de mult `nchis\. Valurile de studen]i, de cercet\tori, de turi[ti, de savan]i [i de poe]i `nc\ nepublica]i care mi[unau pe acolo `n timpul zilei se potoliser\ cu câteva ore `n urm\. Pendergast privi din nou `n jur, cercetând din ochi pia]eta [i trotuarul din spatele acesteia. Apoi `[i potrivi pachetul sub bra] [i `ncepu s\ urce f\r\ grab\ treptele. ~ntr-o parte a intr\rii masive, o u[\ mai mic\ fusese montat\ `n fa]ada de granit a bibliotecii. Pendergast se apropie de ea [i b\tu u[or, cu vârful degetelor, `n bronz. Aproape numaidecât u[a se deschise `nspre interior, [i `n prag ap\ru un paznic. Era foarte `nalt, cu p\r blond, `ngrijit tuns [i cu mu[chi bine contura]i. }inea `ntr-o mân\ o copie dup\ Orlando furioso1. – Bun\ seara, domnule agent Pendergast, spuse b\rbatul. Cum v\ sim]i]i `n aceast\ sear\? 1

Poem eroic al poetului italian Ludovico Ariosto (n.red.) 340

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Destul de bine, Frances, mul]umesc, r\spunse Pendergast, apoi ar\t\ spre cartea din mâna paznicului. Cum ]i se pare Ariosto? – ~mi place foarte mult. V\ mul]umesc pentru sugestie. – Cred c\ ]i-am recomandat traducerea lui Bacon. – Nesmith, de la Departamentul de microfi[e, are una. Restul sunt `mprumutate. – Adu-mi aminte s\-]i trimit o copie. – A[a o s\ fac, domnule. V\ mul]umesc. Pendergast d\du din nou din cap [i intr\ `n cl\dire. Travers\ holul de la intrare [i urc\ treptele de marmur\, f\r\ s\ aud\ nimic altceva decât sunetul propriilor pa[i. La intrarea `n camera 313 – principala sal\ de lectur\ – se opri din nou. ~n\untru, [iruri de mese lungi de lemn se `ntindeau sc\ldate `n ochiuri g\lbui de lumin\. Pendergast intr\ [i se `ndrept\ spre o construc]ie ampl\, de lemn negru, care `mp\r]ea sala de lectur\ `n dou\ jum\t\]i. ~n timpul zilei, acesta era punctul `n care bibliotecarii primeau cererile de c\r]i din partea vizitatorilor [i le trimiteau apoi la nivelurile subterane prin tuburi pneumatice. Acum `ns\, dup\ l\sarea serii, sala era t\cut\ [i pustie. Pendergast deschise o u[\ din cap\t, p\[i prin ea [i se `ndrept\ spre o a doua, mai mic\, montat\ `ntr-un cadru lâng\ un lung [ir de c\rucioare. O deschise [i pe aceasta [i `ncepu s\ coboare sc\rile din spatele ei. Dedesubtul s\lii de lectur\ principale, erau [apte niveluri de depozit. Primele [ase erau adev\rate ora[e de rafturi, `mp\r]ite dup\ o arhitectur\ extrem de precis\, `ntinzându-se [ir dup\ [ir, rând dup\ rând. Plafoanele erau joase, creând o senza]ie de claustrofobie. {i totu[i, de `ndat\ ce p\[i `n lumina slab\ a primului nivel [i trase `n piept mirosul de praf, de mucegai [i de hârtie `n descompunere, Pendergast sim]i un rar sentiment de pace. Durerea provocat\ de ran\ [i greutatea cu care cazul `i ap\sa pe suflet p\rur\ s\ se risipeasc\. La fiecare cotitur\, la fiecare intersec]ie, `i reveneau `n minte amintiri, ale unor plimb\ri anterioare: c\l\torii de descoperire, expedi]ii literare care sfâr[iser\ adesea `n revela]ii investigative, conducând la o rezolvare abrupt\ a cazurilor. 341

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Dar nu avea timp acum pentru amintiri [i Pendergast merse mai departe. Ajunse din nou la o scar\, [i mai abrupt\ de data asta, [i cobor` mai adânc. ~n cele din urm\, Pendergast ie[i din casa sc\rilor, nu mai mare ca o debara, de la cel de-al [aptelea nivel. Spre deosebire de nivelurile impecabil catalogate de deasupra, aici era un adev\rat labirint de c\r\ri misterioase [i de fund\turi bru[te, rar vizitate, `n ciuda uluitoarelor colec]ii despre care se [tia c\ zac `ngropate aici. Aerul era `nchis [i greu, de parc\, asemenea volumelor pe care le `mpresura, st\tea nemi[cat de zeci de ani. Câteva culoare se deschideau la intrare, `ncadrate de etajere, intersectându-se [i reintersectându-se `n tot felul de unghiuri ciudate. Pendergast se opri o clip\. ~n t\cere, auzul lui hipersensibil `nregistr\ ni[te scrijelituri vagi: colonii de insecte minuscule s\pându-[i drumul prin rezerve inepuizabile de celuloz\. {i se mai auzea `nc\ un sunet: mai tare [i mai ascu]it. Fâ[[[. Pendergast se `ntoarse spre locul de unde se auzea sunetul, localizându-l printre stivele de c\r]i, `ndreptându-se mai `ntâi `ntr-o direc]ie, apoi `n alta. Sunetul se auzea tot mai aproape. Fâ[[[. Fâ[[[. ~n dep\rtare, Pendergast deslu[i un halou de lumin\. Cotind pentru ultima oar\, v\zu o mas\ masiv\ de lemn, puternic luminat\ de o lamp\ de cabinet dentar. Mai multe obiecte erau `n[irate pe o margine a mesei: un ac, o bobin\ de filament greu, o pereche de m\nu[i albe, din bumbac, un cu]it de leg\torie, un tub de lipici. Al\turi, era un teanc de lucr\ri de referin]\: Inamicii c\r]ilor, de Blades, Etimologia urban\ a lui Ebeling, ~ngrijirea lucr\rilor de art\ pe hârtie, de Clapp. ~ntr-un c\rucior adus lâng\ mas\ era un vraf `nalt de volume vechi, `n diverse stadii de descompunere – cu copertele desf\cute, cu cotoarele dezlipite, cu paginile sfâ[iate. O siluet\ st\tea a[ezat\ la mas\, cu spatele la Pendergast. O claie de p\r lung, alb [i foarte gros se rev\rsa de pe ]east\ pe umerii apleca]i. Fâ[[[. Pendergast se sprijini de etajera cea mai apropiat\ – p\strând o distan]\ politicoas\ – [i lovi u[or metalul cu vârful degetelor. 342

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Aud c\ bate cineva, cit\ silueta, cu o voce inconfundabil masculin\. Nu `ntoarse capul. Fâ[[[. Pendergast b\tu din nou. – Imediat, imediat! r\spunse b\rbatul. Fâ[[[. Pendergast b\tu pentru a treia oar\, mai tare de aceast\ dat\. B\rbatul `[i `ndrept\ spatele cu un oftat iritat. – O s\-l treze[ti pe Duncan cu b\tutul \sta! strig\ el. A[ vrea s\ `ncetezi. Apoi l\s\ la o parte o foarfec\ de bibliotec\ [i o carte veche la care lucra [i se `ntoarse. Avea sprâncene sub]iri [i albe, care se potriveau cu coama de pe cap, iar irisul `i era galben, f\cându-l s\ aib\ o privire ca de leu, aproape s\lbatic\. ~l v\zu pe Pendergast, [i chipul s\u b\trân [i ofilit se `ntinse `ntr-un zâmbet. Z\ri apoi pachetul pe care acesta `l ]inea la subra] [i zâmbetul i se l\rgi. – Ia te uit\! Agentul special Pendergast! strig\ el. Agentul special extraspecial. Pendergast `nclin\ u[or din cap. – Ce mai faci, Wren? – Bine, bine, `]i foarte mul]umesc. B\rbatul ar\t\ cu mâna osoas\ `nspre c\ruciorul cu c\r]i [i `nspre vrafurile de volume care a[teptau s\ fie reparate. Dar am atât de pu]in timp [i atâ]ia copii bolnavi! Biblioteca Public\ din New York ad\postea multe suflete ciudate, dar nici unul mai ciudat decât spectrul numit Wren. Nimeni nu p\rea s\ [tie nimic despre el: dac\ Wren era prenumele sau numele de familie sau dac\ era, la urma urmei, numele lui adev\rat. Nimeni nu [tia unde [i ce mânca – unii spuneau c\ mânca hârtie pasat\. Tot ce se [tia despre acest om era c\ nimeni nu-l v\zuse vreodat\ p\r\sind biblioteca [i c\ avea un adev\rat instinct pentru a g\si comorile `ngropate la al [aptelea nivel. Wren se uit\ la musafirul lui, cu ochii cei galbeni str\lucitori [i p\trunz\tori ca ai unui [oim. – Nu pari `n apele tale azi, spuse el. 343

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– F\r\ `ndoial\. Pendergast nu spuse mai mult [i nici Wren nu p\ru s\ mai a[tepte vreun comentariu. – S\ vedem... ce anume era? Oh, da! Studiul despre compania de ap\ de pe Broadway [i bro[urile despre Five Points ]i-au fost de ajutor? – De mare ajutor. Wren f\cu semn spre pachet. – {i ce `mi `mprumu]i ast\zi, hypocrite lecteur? Pendergast se dep\rt\ de etajer\ [i scoase pachetul de sub bra]. – Un manuscris din Ifigenia `n Aulis, tradus din greaca veche `n vulgar\. Wren ascult\, f\r\ ca expresia de pe chipul lui s\ tr\deze vreo emo]ie. – Manuscrisul iluminat a fost creat la vechea m\n\stire Sainte-Chapelle, la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Una dintre ultimele lucr\ri produse `nainte de teribila conflagra]ie din 1397. O scânteie de interes se aprinse `n ochii galbeni ai b\trânului. – Cartea a atras aten]ia papei Pius al III-lea, care a numit-o un sacrilegiu [i a ordonat ca toate exemplarele s\ fie arse. Este deosebit\ [i prin `nsemnele [i desenele f\cute de scribi pe marginile manuscrisului. Se spune c\ ar descrie textul pierdut din Povestirea lui Cook a lui Chaucer. Scânteia de interes se transform\ brusc `n flac\r\. Wren `ntinse mâinile. Pendergast ]inu `n continuare pachetul `ntins `n fa]a lui, f\r\ a-l l\sa `ns\ pe b\trân s\-l ating\. – ~]i cer `n schimb o favoare. Wren `[i retrase mâinile. – Desigur. – Ai auzit de testamentul lui Wheelwright? Wren se `ncrunt\ [i cl\tin\ din cap, f\când [uvi]ele albe s\ i se mi[te dintr-o parte `n alta. – A fost pre[edintele Biroului Teritorial `ntre 1866 [i 1894. A fost un celebru colec]ionar de nimicuri [i, `n cele din urm\, a donat 344

VITRINA DE CURIOZIT|}I

bibliotecii un num\r impresionant de chitan]e scrise de mân\, de circulare, de foi volante [i de tot felul de alte publica]ii periodice. – A[a se explic\ faptul c\ n-am auzit de el, r\spunse Wren. Pare lipsit de valoare. – Prin testamentul lui, Wheelwright a f\cut, de asemenea, o impresionant\ dona]ie financiar\. – Ceea ce ar `nsemna c\ acest testament `nc\ mai exist\. Pendergast d\du din cap. – {i ar trebui s\ fie p\strat aici, la al [aptelea nivel. Pendergast d\du din nou din cap. – De ce te intereseaz\, hypocrite lecteur? – Conform necrologului, Wheelwright lucra la o istorie a familiilor bogate din New York, atunci când a murit. Ca parte a cercet\rilor lui, ar fi trebuit s\ p\streze copii dup\ toate actele de proprietate ale caselor din Manhattan cu o valoare mai mare de o mie de dolari, care au trecut prin biroul lui. Am nevoie s\ v\d aceste acte. Chipul lui Wren se `ntunec\. – Cu siguran]\, ]i-ar fi mai u[or s\ ob]ii aceast\ informa]ie de la New York Historical Society. – Da. ~n mod normal, a[a ar fi fost. ~ns\ o serie de acte au disp\rut `n mod inexplicabil din registre: o serie de propriet\]i de pe Riverside Drive, mai exact. Am rugat pe cineva de la societate s\ le caute, `ns\ f\r\ succes. A fost extrem de surprins de absen]a lor. – A[a c\ ai venit la mine. ~n semn de r\spuns, Pendergast `ntinse pachetul. Wren `l accept\ ner\bd\tor [i-l `nvârti `n mâini, plin de smerenie. Apoi desf\cu `nvelitoarea de hârtie cu un cu]it. A[ez\ pachetul pe mas\ [i `ncepu s\-l deschid\ cu mare grij\. P\rea s\ fi uitat `ntru totul de prezen]a lui Pendergast. – M\ `ntorc s\ cercetez testamentul – [i s\-mi recuperez manuscrisul – `n patruzeci [i opt de ore, zise Pendergast. – S-ar putea s\ dureze mai mult, r\spunse Wren, cu spatele la Pendergast. Din câte [tiu eu, s-ar putea chiar s\ nu mai existe. – Am `ncredere `n talentul t\u. 345

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Wren morm\i ceva indescifrabil. ~[i puse m\nu[ile, desf\cu cu mare grij\ leg\turile, realizate dup\ tehnica cloisonné, apoi `[i arunc\ privirea fl\mând\ pe paginile acoperite cu scris de mân\. – {i, Wren? Ceva din tonul lui Pendergast `l f\cu pe b\trân s\ priveasc\ peste um\r. – Pot s\-]i sugerez s\ g\se[ti mai `ntâi testamentul [i s\ admiri manuscrisul mai târziu? Nu uita ce s-a `ntâmplat acum doi ani. Pe chipul lui Wren ap\ru o expresie care-i tr\da [ocul. – Domnule agent Pendergast, [tii c\ `ntotdeauna pun interesele tale pe primul loc. Pendergast examin\ chipul `mb\trânit, acum jignit [i plin de indignare. – Sigur c\ da. Apoi disp\ru dintr-odat\ printre etajerele cufundate `n umbr\. Wren clipi din ochii cei galbeni, apoi `[i `ntoarse din nou aten]ia asupra manuscrisului iluminat. {tia exact unde se afla testamentul – nu-i trebuiau mai mult de cincisprezece minute s\-l localizeze. ~i r\mâneau, prin urmare, patruzeci [i [apte de ore [i trei sferturi ca s\ examineze manuscrisul. T\cerea redeveni repede st\pân\ peste acel loc. P\rea c\ prezen]a lui Pendergast nu fusese decât un vis.

{APTE

B\rbatul `nainta pe Riverside Drive cu pa[i mici [i preci[i, lovind ritmic asfaltul cu cap\tul de metal al bastonului. Soarele r\s\rea deasupra râului Hudson, transformând apa `ntr-un lichid rozaliu [i uleios. Copacii din Riverside Park se `n\l]au `n t\cere, nemi[ca]i `n aerul r\coros de toamn\. Trase adânc aer `n piept, sim]ul s\u olfactiv c\utând drumul prin p\durea f\r\ de c\r\ri a mirosurilor ora[ului: smoala [i motorina dinspre râu, umezeala parcului, duhoarea acr\ a str\zilor. Coti dup\ col], apoi se opri. ~n lumina soarelui aflat la r\s\rit, strada era pustie. La un bloc dep\rtare, auzea zgomotele traficului de pe Broadway, vedea luminile [terse ale magazinelor. Aici `ns\, strada era t\cut\ [i amor]it\. Majoritatea cl\dirilor erau abandonate. ~ns\[i cl\direa lui se `n\l]a lâng\ un loc unde, cu mul]i ani `n urm\, fusese un ring de c\l\rie pentru domni[oarele `nst\rite din Manhattan. Ringul disp\ruse de mult, desigur, `ns\ `n locul acestuia era acum o alee de serviciu, f\r\ nume, chiar lâng\ artera principal\ din Riverside, care `i izola cl\direa de agita]ia traficului. Pe insula triunghiular\ format\ de aleea de serviciu erau câ]iva copaci `n mijlocul unui gazon [i o statuie ai Ioanei d’Arc. Era unul dintre cele mai lini[tite [i mai izolate locuri de pe insula Manhattan – uitat de to]i, poate, `n afar\ de el. Mai avea [i avantajul de a fi bântuit de bande nocturne, ceea ce `i crease reputa]ia de loc periculos. Iar acest lucru era extrem de convenabil. Cobor` o strad\ [i intr\ printr-o u[\ lateral\ `ntr-un spa]iu `ngust [i umed. Pe pip\ite – era `ntuneric, toate ferestrele fuseser\ astupate –, cobor` de-a 347

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

lungul unui coridor, apoi printr-un altul, pân\ ajunse la o u[\ ca de debara. O deschise. Debaraua era goal\. P\[i `n\untru [i r\suci clan]a din peretele din fund. O a doua u[\ se deschise cu zgomot, sco]ând la iveal\ ni[te trepte de piatr\, care coborau. La cap\tul treptelor, b\rbatul se opri [i pip\i peretele pân\ când degetele lui g\sir\ `ntrerup\torul mâncat de vreme. ~l r\suci, [i o serie de becuri f\r\ abajur se aprinser\ de-ndat\, iluminând un vechi pasaj de piatr\, `ntunecat [i umed, cu apa picurând din tavan. ~[i atârn\ haina neagr\ `ntr-un cârlig de alam\, `[i puse p\l\ria rotund\ al\turi, pe un al doilea, [i-[i arunc\ bastonul `ntr-un suport de umbrele. Apoi o porni prin pasaj, cu pa[ii r\sunându-i pe podeaua de piatr\, pân\ când ajunse la o u[\ masiv\, de fier, cu o deschiz\tur\ dreptunghiular\ montat\ sus, `n dreptul fe]ei. Era `nchis\. B\rbatul r\mase o clip\ `n fa]a u[ii. B\g\ apoi mâna `n buzunar, scoase o cheie, descuie u[a de fier [i o `mpinse. Lumina inund\ celula, sco]ând la iveal\ o podea mânjit\ de sânge, un zid, lan]uri [i c\tu[e aruncate `ntr-un morman de metal. ~nc\perea era goal\. Desigur. O cercet\ din ochi [i zâmbi. Totul era preg\tit pentru urm\torul ocupant. ~nchise u[a [i o `ncuie la loc, apoi `[i continu\ drumul de-a lungul holului, spre o `nc\pere mare, subteran\. Aprinse o serie de lumini puternice [i se apropie de o targ\ de o]el. Pe targ\ se aflau o geant\ de voiaj de mod\ veche [i dou\ dosare, legate `n plastic ieftin, de culoare ro[ie. B\rbatul lu\ volumul de deasupra [i `ncepu s\-i `ntoarc\ filele, cu mare interes. Era atât de minunat de ironic. De fapt, hârtiile astea ar fi trebuit s\ fi fost mistuite de foc cu mult timp `n urm\. Ajunse `n mâinile cui nu trebuia, ar fi putut face mult r\u. {i ar fi f\cut mult r\u, dac\ nu ar fi intervenit la timp. Acum `ns\, se `ntorseser\ unde le era locul. Puse dosarul `napoi [i, cu [i mai mult\ migal\, deschise valiza medical\. ~n\untru, un recipient cilindric f\cut din plastic de spital, dur [i cenu[iu, st\tea pe un pat fumegând de a[chii de ghea]\ uscat\. B\rbatul `[i puse o pereche de m\nu[i de latex. Apoi scoase recipientul din 348

VITRINA DE CURIOZIT|}I

valiz\, `l a[ez\ pe targ\ [i `l deschise. B\g\ mâna `n\untru [i, cu infinit\ grij\, scoase ceva lung [i cenu[iu, asem\n\tor cu o funie. Dac\ nu ar fi fost sângele [i resturile care mai erau `nc\ prinse de ]esuturi, ar fi sem\nat cu un cablu gros, din cele folosite la sus]inerea podurilor. Avea un fel de man[on ro[u, str\b\tut de mii de firicele fibroase. Un zâmbet chinuit `ncre]i buzele b\rbatului [i o scânteie i se aprinse `n ochii lipsi]i de orice expresie. Ridic\ `ncet resturile `n dreptul becului, [i lumina trecu str\lucind prin aceastea. Apoi le duse la o chiuvet\ din apropiere [i le sp\l\ grijuliu cu o sticl\ de ap\ distilat\, `ndep\rtând fragmentele de os [i restul r\m\[i]elor de ]esuturi. Introduse apoi r\m\[i]ele cur\]ate `ntr-o ma[in\ mare, `nchise capacul de deasupra [i o porni. Un ]iuit ascu]it umplu `nc\perea de piatr\ `n vreme ce ]esuturile erau zdrobite [i transformate `n past\. Din când `n când, b\rbatul consulta paginile unei agende, apoi ad\uga ni[te substan]e printr-o vezic\ de cauciuc din capacul ma[inii, cu mi[c\ri abile [i precise. Pasta se deschise la culoare, apoi se limpezi. Apoi, cu mi[c\ri infinit de atente, b\rbatul deta[\ partea din interior a ma[inii [i turn\ pasta `ntr-un tub lung din inox, pe care `l a[ez\ `ntr-o centrifug\ din apropiere. ~nchise capacul [i r\suci `ntrerup\torul. Se auzi un bâzâit care crescu rapid `n intensitate, apoi se stabiliz\. Extragerea serului prin centrifugare avea s\ dureze dou\zeci de minute [i jum\tate. Era abia prima faz\ dintr-un lung proces. Trebuie s\ respecte cu absolut\ precizie toate detaliile. Cea mai mic\ gre[eal\, la oricare dintre faze, ar fi f\cut ca produsul final s\ fie inutil. Acum `ns\, c\ se hot\râse s\ fac\ toate recolt\rile ulterioare aici, `n laborator, [i nu pe teren, f\r\ `ndoial\ c\ procesul avea s\ se deruleze `ntr-un ritm mai sus]inut. Se `ntoarse spre chiuvet\, `n care era un prosop mare, rulat cu grij\. ~l apuc\ de un cap\t [i `l ridic\, l\sându-l s\ se r\suceasc\. {ase bisturiuri murdare de sânge se rostogolir\ `n chiuvet\. ~ncepu s\ le cure]e, cu mi[c\ri `ncete [i grijulii. Erau un model vechi: grele, frumos realizate. Desigur, nu erau la fel de u[or de manevrat ca modelele moderne, japoneze, cu lama retractabil\, dar le sim]ea mai bine `n mân\. Chiar [i `n aceast\ epoc\ a ultramalaxoarelor [i a 349

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

ma[inilor de stabilire a succesivit\]ii ADN-ului, instrumentele vechi `[i mai g\seau `nc\ locul. Dup\ ce a[ez\ bisturiurile `ntr-o autoclav\, ca s\ le usuce [i s\ le sterilizeze, b\rbatul `[i scoase m\nu[ile, se sp\l\ cu mare grij\ pe mâni, apoi se [terse cu un prosop de in. Arunc\ o privire c\tre centrifug\, pentru a se asigura c\ totul mergea bine. Se `ndrept\ apoi spre un dul\pior, `l deschise [i scoase din\untru o coal\ de hârtie. O a[ez\ pe tav\, lâng\ geant\. Pe hârtie, notate cu cerneal\ maronie, cu un scris extrem de elegant, erau cinci nume: Pendergast Kelly Smithback O’Shaughnessy Puck Ultimul nume fusese deja t\iat cu o linie. Acum, b\rbatul scoase un stilou dintr-un toc de lac din buzunar [i – cu gesturi grijulii, protocolare, cu degetele lui lungi [i sub]iri – tras\ o linie perfect dreapt\ peste cel de-al patrulea nume, terminând-o cu o `nfloritur\.

OPT

La cafeneauna lui preferat\ din cartier, Smithback `[i prelungea micul dejun, [tiind c\ muzeul nu se deschidea `nainte de zece. Privi `nc\ o dat\ fotocopiile pe care le f\cuse articolelor pe care le g\sise `n numerele mai vechi ale The Times. Cu cât le citea mai mult, cu atât era mai sigur c\ [i vechile crime fuseser\ tot opera lui Leng. Pân\ [i geografia p\rea consecvent\: majoritatea crimelor avuseser\ loc `n Lower East Side, de-a lungul râului, la cea mai mare distan]\ posibil\ de Riverside Drive. La nou\ [i jum\tate ceru nota [i o apuc\ pe Broadway, preg\tindu-se s\ intre cât mai non[alant `n muzeu. ~ncepu s\ fluiere. De[i nu reu[ise `nc\ s\ repare rela]ia cu Nora, era un optimist incurabil. Dac\ i-ar fi putut aduce informa]ia pe care [i-o dorea pe o tav\ de argint, ar fi fost un `nceput bun. Nu putea sta sup\rat\ pe el la nesfâr[it. Aveau atâtea `n comun, trecuser\ `mpreun\ prin atâtea momente bune [i proaste... De n-ar fi fost atât de `nd\r\tnic\! Avea [i alte motive s\ fie fericit. De[i, din când `n când, instinctele `l tr\dau – povestea cu Fairhaven era un exemplu bun –, de cele mai multe ori nasul lui de jurnalist era infailibil. Iar articolul despre Leng `ncepuse bine. Tot ce mai trebuia acum era s\ sape dup\ câteva flecu[te]e personale pentru ca psihopatul s\ prind\ via]\ – poate f\cea rost chiar [i de-o fotografie! {i avea idee cam pe unde ar fi putut g\si toate astea. Clipi `n lumina puternic\ de toamn\ [i trase `n piept aerul rece. 351

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Cu ani `n urm\ – `n tipul perioadei pe care [i-o petrecuse scriind ceea ce `ncepuse ca o istorie a supersti]iilor despre expozi]iile muzeului –, Smithback ajunsese s\ cunoasc\ foarte bine cl\direa. ~i [tia ciud\]eniile, intr\rile [i ie[irile, scurt\turile, curiozit\]ile, col]urile ascunse [i arhivele `n[el\toare. Dac\ existau informa]ii despre Leng ascunse `ntre aceste ziduri, Smithback avea s\ le g\seasc\. Când u[ile masive de bronz se deschiser\, Smithback se amestec\ bine `n mul]ime, `ncercând s\ treac\ pe acolo cât mai neobservat cu putin]\. Pl\ti taxa de intrare [i-[i prinse `n piept insigna de vizitator, plimbându-se non[alant prin Rotonda cea Mare, c\scând gura, ca to]i ceilal]i, la scheletele din jur. Curând, se desprinse din masa de turi[ti [i cobor` repede la nivelul de dedesubt. Una dintre cele mai pu]in cunoscute, dar [i cele mai utile arhive ale muzeului era aici. Cunoscut\ sub numele de Vechile registre, ad\postea dosare peste dosare de acte personale, `ncepând de la fondarea muzeului pân\ prin 1986, când sistemul fusese computerizat [i mutat `ntr-un spa]iu nou [i str\lucitor de la al patrulea etaj, unde primise numele la fel de sclipitor de Resurse umane. Cât de bine `[i amintea vechile registre! Mirosul de naftalin\ [i de hârtie `ng\lbenit\, dosarele nesfâr[ite despre fo[tii angaja]i ai muzeului, de mult pleca]i dintre cei vii, despre asocia]i [i cercet\tori. Vechile registre `nc\ mai p\strau ni[te materiale destul de delicate, [i Smithback `[i aminti c\ erau ]inute `ncuiate [i p\zite. Ultima oar\ când fusese aici era `n misiune special\ [i avusese o `mputernicire scris\. De data asta trebuia s\ foloseasc\ alt\ tehnic\. Paznicii l-ar fi putut recunoa[te. Pe de alt\ parte, dup\ atâ]ia ani, poate c\ nu. Travers\ vasta Sal\ a P\s\rilor – goal\, r\sfrângându-i ecoul pa[ilor –, gândindu-se cum era mai bine s\ procedeze. Curând, se afla `n fa]a celor dou\ u[i gemene de bronz pe care scria: Vechile registre de personal. Privind prin cr\p\tura dintre ele, Smithback v\zu doi gardieni a[eza]i la o mas\, bând cafea. Doi gardieni. {ans\ dubl\ de a fi recunoscut, [ans\ `njum\t\]it\ de a-i putea duce de nas. Trebuia s\ scape de unul. ~nconjur\ holul, gândindu-se, `ncepând s\ `i `ncol]easc\ `n minte un plan. Brusc, se r\suci pe c\lcâie, ie[i `n coridorul principal [i urc\ 352

VITRINA DE CURIOZIT|}I

sc\rile pân\ `n uria[a sal\ memorial\ Selous, unde nelipsitele b\trânele vesele `[i ocupaser\ deja pozi]iile la biroul de informa]ii. Smithback `[i scoase insigna de vizitator de pe rever [i o arunc\ `ntr-un co[ de gunoi. Apoi se duse lâng\ femeia cea mai apropiat\. – Profesor Smithback, spuse el, zâmbindu-i. – Da, profesore, ce pot face pentru dumneata? Doamna avea p\r alb, ondulat, [i ochi viole]i. Smithback `i adres\ cel mai fermec\tor zâmbet de care era `n stare. – Pot folosi telefonul dumneavoastr\? – Desigur. Femeia `i `ntinse telefonul de sub tejghea. Smithback c\ut\ `n agenda de lâng\ el, g\si num\rul dorit [i form\. – Vechile registre, `i r\spunse o voce moroc\noas\. – Rook e de serviciu acolo? se r\]oi Smithback. – Rook? Nu-i nici un Rook aici. Ai gre[it num\rul, amice. Smithback sufl\ iritat `n telefon. – Atunci cine-i la arhiv\? – Eu [i O’Neal. Tu cine e[ti? Vocea era brutal\, tr\dând stupiditate. – Eu? Cine sunt eu? – Care-i problema ta, prietene? veni r\spunsul. Smithback adopt\ cel mai rece [i mai oficial ton de care era `n stare. – D\-mi voie s\ m\ repet. A[ putea avea `ndr\zneala de a `ntreba cine e[ti dumneata, domnule drag\, [i dac\ ai chef s\ fii dat afar\ pentru insubordonare? – Sunt Bulger, domnule. Duritatea gardianului se evaporase ca prin farmec. – Bulger. ~n]eleg. Cu tine trebuie s\ vorbesc. Aici domnul Hrumrehmen, de la Resurse umane. Vorbea repede [i nervos, bolborosind `n mod inten]ionat numele. – Da, `mi cer scuze, nu mi-am dat seama. Cu ce v\ pot ajuta, domnule...? – Cu siguran]\, m\ po]i ajuta, Bulger. Avem o problem\ aici cu o anumit\ depozi]ie din dosarul dumitale personal, Bulger. 353

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Ce fel de problem\? B\rbatul p\rea sincer `ngrijorat. – E ceva confiden]ial. Discut\m când ajungi aici. – Când? – Acum, fire[te! – Da, domnule, dar nu v-am re]inut numele... – {i spune-i lui O’Neal c\ `ntre timp trimit pe cineva s\ cerceteze procedurile. Am avut ni[te rapoarte `ngrijor\toare despre acte de corup]ie. – Da, domnule, desigur, dar... Smithback puse receptorul `n furc\. Ridic\ privirea [i o g\si pe b\trânica voluntar\ privindu-l curioas\, cu o oarecare suspiciune. – Ce a fost asta, domnule profesor? Smithback rânji [i-[i trecu o mân\ peste p\rul dat pe spate. – O mic\ fars\ pe care i-o juc\m unui coleg. A[a, ca `ntre amici... Trebuie s\ mai facem ceva din când `n când ca s\ nu murim de plictiseal\ aici. Femeia zâmbi. „Draga naiv\!“ `[i zise Smithback cu o oarecare remu[care `n timp ce relua traseul `nspre Vechile registre. Pe drum, trecu pe lâng\ unul din cei doi gardieni pe care-i v\zuse prin cr\p\tura u[ii: gâfâind, cu burta zgâl]âindu-se `n timp ce mergea, cu o expresie de panic\ `ntip\rit\ pe chip. Departamentul de Resurse umane al muzeului era unul de care toat\ lumea se temea, cu o mul]ime de angaja]i, ca toate departamentele administrative. Gardianului aveau s\-i trebuiasc\ zece minute s\ ajung\ acolo, zece minute s\-l caute pe inexistentul domn Hrumrehmen [i zece minute s\ se `ntoarc\. Asta `nsemna c\ Smithback avea jum\tate de or\ s\ intre `n arhiv\ [i s\ g\seasc\ rapid ceea ce c\uta. Nu era prea mult timp, dar Smithback cuno[tea pe dinafar\ sistemele de arhiv\ ale muzeului. Avea o infinit\ `ncredere `n capacitatea lui de a g\si ceea ce c\uta, `n cel mai scurt timp. Din nou, travers\ holul pân\ la u[ile de bronz. ~[i `ndrept\ spatele [i trase aer `n piept. Ridic\ o mân\ [i b\tu cu hot\râre. U[a `i fu deschis\ de ofi]erul de paz\ care mai r\m\sese. P\rea tân\r, parc\ abia ie[it de pe b\ncile liceului. Era deja speriat. 354

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Da, cu ce v\ pot ajuta? Smithback apuc\ mâna moale a tân\rului surprins, p\[ind `n acela[i timp `n `nc\pere. – O’Neal? Eu sunt Maurice Fannin, de la Resurse umane. M-au trimis aici s\ l\muresc situa]ia. – S\ l\muri]i situa]ia? Smithback se strecur\ `n\untru, privind [irurile de fi[iere vechi, de metal, masa acoperit\ cu pahare de cafea din carton [i cu mucuri de ]igar\, pere]ii galbeni sp\l\ci]i. – Asta-i o ru[ine! zise el. Urm\ un moment jenant de t\cere. Smithback `i arunc\ lui O’Neal o privire str\pung\toare. – }i-am cercetat pu]in arealul de lucru, [i, d\-mi voie s\-[i spun, O’Neal, c\ nu suntem mul]umi]i. Nu suntem mul]umi]i deloc. O’Neal fu numaidecât intimidat. – ~mi pare r\u, domnule. Poate ar trebui s\ vorbi]i cu superiorul meu, domnul Bulger... – Oh, fii sigur de asta. O s\ avem o discu]ie lung\ cu dumnealui. Smithback privi din nou `n jur. Când a]i verificat ultima oar\ dosarele, de exemplu? – Ce s\ facem? – S\ verifica]i dosarele! Când a fost ultima oar\ când ai f\cut asta, O’Neal? – P\i, nu [tiu ce `nseamn\ asta. Superiorul meu nu mi-a spus nimic despre nici o verificare... – Ciudat, a considerat c\ deja cuno[ti procedura. Ei vezi, despre asta vorbeam [i eu, O’Neal. E[ti superficial! Foarte superficial. Ei bine, de acum `nainte, vom solicita o verificare lunar\ a dosarelor. Smithback miji ochii, se `ndrept\ spre un fi[ier [i trase un sertar. Era, a[a cum b\nuise, `ncuiat. – E `ncuiat, spuse gardianul. – V\d [i eu asta. Orice idiot vede asta. Zgâl]âi mânerul. – Unde e cheia? – Acolo. 355

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Bietul gardian ar\t\ spre un panou din perete. {i acela era `ncuiat. Smithback se gândi c\ atmosfera de team\ [i de intimidare pe care o adoptase noua administra]ie a muzeului se dovedea chiar folositoare. Tân\rul era `ntr-atât de `ngrozit, `ncât ultimul lucru care i-ar fi trecut prin cap ar fi fost s\-i cear\ lui Smithback s\ se legitimeze. – {i cheia de acolo? – E la mine. Smithback privi din nou `n jur, `nregistrând rapid toate detaliile sub pretextul de a c\uta [i alte abateri de la regul\. Fi[ierele aveau etichete cu date specifice, ce p\reau s\ mearg\ pân\ `n 1865, anul de fondare a muzeului. Smithback [tia c\ orice persoan\ din exterior c\reia i se acorda un permis pentru cercetarea colec]iilor trebuia s\ primeasc\ aprobarea unei comisii de custozi. Deliber\rile acestora [i dosarele furnizate de aplicant ar fi trebuit s\ mai fie `nc\ acolo. Cu siguran]\, [i Leng avusese un astfel de permis. Dac\ dosarul lui mai era `nc\ acolo, ar fi con]inut, cu siguran]\, o adev\rat\ comoar\ de informa]ii personale: numele complet, adresa, educa]ia, diplomele, specializarea, lista de publica]ii – poate chiar [i copii dup\ unele dintre aceste publica]ii. Ar fi putut con]ine chiar [i o fotografie. B\tu cu `ncheietura degetului `n fi[ierul pe care scria „1880“. – Fi[ierul \sta, de exemplu. Când l-a]i inventariat ultima oar\? – P\i, din câte [tiu eu, nu a fost niciodat\ inventariat. – Niciodat\? f\cu Smithback pe un ton care l\sa s\ i se vad\ stupefac]ia. Ei, [i ce mai a[tep]i? Gardianul se apropie `mpleticindu-se de perete, descuie panoul, alese, bâjbâind, cheia potrivit\ [i descuie sertarul. – Acum, las\-m\ pe mine s\-]i ar\t cum se procedeaz\. Smithback deschise sertarul [i-[i vâr` mâinile printre dosare, r\sfoindu-le, ridicând un nor gros de praf, cu mintea lucrându-i frenetic. Un index scris pe carton galben ie[ea din primul dosar. ~l [terse. Erau notate toate dosarele din sertar, dup\ nume, `n ordine alfabetic\, cu date [i referin]e. Ce frumos! Mii de mul]umiri birocra]iei din zilele de `nceput ale muzeului! – Vezi? Porne[ti de la index. 356

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~l flutur\ `n fa]a tân\rului. Acesta d\du din cap. – Aici sunt trecute dosarele din fi[ier. Apoi te ui]i s\ vezi dac\ sunt toate acolo. Simplu. A[a se face o verificare. – Am `n]eles, domnule. Smithback citi dintr-o privire lista de nume de pe cartona[. Leng nu ap\rea. ~l vâr` la loc [i trânti sertarul. – Acum mergem la 1879. Deschide sertarul, te rog. – Da, domnule. Smithback trase cartona[ul din 1879. Nici de aceast\ dat\ nu v\zu numele lui Leng. – Va trebui s\ aplici ni[te proceduri mult mai atente aici, O’Neal. Sunt dosare istorice de mare importan]\. Deschide-l pe ’78! – Da, domnule. „La naiba! Tot nici un Leng.“ – Hai s\ ne uit\m repede [i la celelalte! Smithback `l puse s\ mai deschid\ [i altele [i s\ verifice indexurile de pe cartona[ele galbene, dându-i `n tot acest timp lui O’Neal un puhoi de sfaturi referitoare la importan]a verific\rii dosarelor. Anii inventaria]i se scurgeau tot mai mult `n urm\, [i Smithback `ncepuse s\ dispere. Apoi, `n 1870, g\si numele. Leng. B\t\ile inimii i se accelerar\. Uitând complet de prezen]a gardianului, Smithback frunz\ri repede dosarele, oprindu-se `n dreptul literei L. Aici `ncetini, le privi atent pe fiecare `n parte, apoi se uit\ din nou. Lu\ la mân\ dosarele cu L de trei ori la rând. ~ns\ dosarul lui Leng lipsea. Smithback se sim]i `nfrânt. Fusese o idee str\lucit\! ~[i `ndrept\ spatele [i se uit\ la chipul speriat al gardianului. Ideea aceasta d\duse gre[. Ce risip\ de energie [i de geniu, ca s\ nu mai punem c\-l [i speriase degeaba pe bietul b\iat. ~nsemna c\ trebuia s\ ia totul de la cap\t. Mai `ntâi `ns\, trebuia s\ se care de acolo, `nainte s\ se `ntoarc\ Bulger, nervos, cu capsa pus\. – Domnule? murmur\ gardianul. Smithback `nchise cu grij\ sertarul. Se uit\ la ceas. 357

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Trebuie s\ m\ `ntorc. Continu\ tu. Faci treab\ bun\ aici, O’Neal. }ine-o tot a[a! Se `ntoarse, gata s\ plece. – Domnule Fannin? O clip\, Smithback se `ntreb\ cu cine vorbea tân\rul. Apoi `[i aminti. – Da? – Trebuie s\ verific\m [i copiile? – Copiile? Smithback se opri. – Cele din seif. – Seif? – Seiful... din spate... – Hmm, da. Desigur. Mul]umesc, O’Neal. ~mi sc\pase. Arat\-mi seiful! Tân\rul gardian `l conduse printr-o u[\ din spate la un seif mare [i vechi, cu roat\ nichelat\ [i u[\ grea, de o]el. – Aici. Smithback sim]i cum i se strânge inima. Parc\ ar fi fost la Fort Knox1. – Po]i s\-l deschizi? – Nu mai e `ncuiat. Nu de când s-a deschis zona de `nalt\ siguran]\. – ~n]eleg. {i ce sunt copiile astea? – Duplicate ale dosarelor de acolo. – Hai s\ vedem. Deschide-l! O’Neal deschise u[a, sco]ând la iveal\ o `nc\pere micu]\, ticsit\ de fi[iere. – S\ ne uit\m, s\ zicem, la 1870. Gardianul privi `n jur. – Uite-l! Smithback ajunse dintr-un salt lâng\ sertar, pe care mai mult `l smulse decât `l deschise. Dosarele erau pe o variant\ veche de indigo, 1

Sediul din Kentucky al Armatei Statelor Unite, loc renumit pentru nivelul s\u ridicat de siguran]\ (n.red.) 358

VITRINA DE CURIOZIT|}I

ca ni[te fotografii de demult, f\cute `n sepia, decolorate [i `nce]o[ate. Ajunse repede la L. „Iat\-l!“ Un dosar pentru permis de acces pentru Enoch Leng, datat 1870: extrem de sub]ire, doar câteva coli maro-deschis decolorate, acoperite cu ni[te informa]ii scrise `n grab\. Dintr-o singur\ mi[care agil\, Smithback le scoase din dosar [i le strecur\ `n buzunar, mascându-[i gestul prin mi[carea unei tuse puternice. Se `ntoarse spre tân\r. – Foarte bine. {i dosarele acestea vor trebui verificate, desigur. Ie[i din seif. – Ascult\, O’Neal, `n afar\ de povestea cu verificarea, faci treab\ bun\ aici. O s\ pun o vorb\ bun\ pentru tine. – V\ mul]umesc, domnule Fannin. ~ncerc. Crede]i-m\ c\ `ncerc... – A[ vrea s\ pot spune acela[i lucru despre Bulger. B\iatul \sta are o problem\ de atitudine. – Ave]i dreptate, domnule. – O zi bun\, O’Neal. {i Smithback se retrase cât putu de repede. ~n ultima clip\. Pe coridor se `ntâlni din nou cu Bulger, care se `ntorcea, ro[u la fa]\, cu degetele mari `ndesate adânc sub curea, cu abdomenul `mpins agresiv `n fa]\, cu cheile zdr\ng\nindu-i. ~ndreptându-se spre cea mai apropiat\ ie[ire, Smithback aproape c\ sim]ea hârtiile arzându-i c\ptu[eala hainei.

CASA VECHE {I ~NTUNECAT|

UNU

Ie[it `n siguran]\ `n strad\, Smithback plonj\ prin poarta de pe Seventy-seventh Street `n Central Park [i se a[ez\ pe o banc\, lâng\ lac. Splendida diminea]\ de toamn\ `ncepuse deja s\ se `nc\lzeasc\, prevestind o minunat\ zi de var\ indian\. Inspir\ adânc [i se gândi `nc\ o dat\ ce reporter uluitor era. Bryce Harriman nu ar fi putut pune mâna pe hârtiile astea nici dac\ ar fi avut la dispozi]ie un an `ntreg [i to]i angaja]ii de la Machiaj de la Industrial Light and Magic. Str\b\tut de `ncântare cu gândul la ce avea s\ urmeze, scoase cele trei file din buzunar. Mirosul slab de praf `i gâdil\ n\rile `n clipa `n care razele soarelui c\zur\ pe prima pagin\. Era o copie veche, la indigo, decolorat\ [i greu de descifrat. ~n capul primei file fusese scris la ma[in\: „Aplica]ie pentru acces la colec]ii: Muzeul de Istorie Natural\ din New York“. Solicitant: Prof. Enoch Leng, M.D.1, Ph.D. (Oxon.)2, O.B.E.3, F.R.S.4 Persoana care `l recomand\: Profesor Tinbury McFadden, Departamentul pentru studiul mamiferelor 1

Doctor `n medicin\ `n filosofie 3 Ofi]er al Imperiului Britanic 4 Fellow of the Royal Society – Membru al Societ\]ii Regale 2 Doctor

363

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

A doua recomandare: Profesor Augustus Spragg, Departamentul de ornitologie Solicitantul este rugat s\ descrie comisiei, pe scurt, scopul cererii sale: Solicitantul, doctorul Enoch Leng, dore[te accesul la colec]iile de antropologie [i la cele relevante pentru studiul mamiferelor, pentru a `ntreprinde un studiu de taxonomie [i clasificare, [i pentru a preg\ti o serie de eseuri comparative despre antropologia fizic\, osteologia [i frenologia uman\. Solicitantul este rugat s\ `[i prezint\ calific\rile academice, diplomele [i distinc]iile câ[tigate, precum [i datele atribuirii acestora: Solicitantul, prof. Enoch Leng, a absolvit Atrium Baccalaurei, magna cum laude, la Oriel College, Oxford; a ob]inut doctoratul `n filosofie natural\ la New College, Oxford, magna cum laude; ales membru al Societ\]ii Regale `n 1865; ales ca membru la White’s `n 1868; decorat cu Ordinul Jartierei `n 1869. Solicitantul este rugat s\-[i listeze adresa re[edin]ei permanente [i a domiciliului din New York, `n cazul `n care acestea difer\: Prof. Enoch Leng 819 Riverside Drive, New York New York Laborator de cercetare la Vitrina de Exponate Naturale [i Curiozit\]i a lui Shottum Catherine Street, New York New York Solicitantul este rugat s\ ata[eze o list\ de publica]ii [i s\ furnizeze comisiei copii dup\ cel pu]in dou\ dintre acestea, spre analizare.

Smithback se uit\ peste pagini dar `[i d\du seama c\ `i lipsea aceast\ parte crucial\. 364

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Hot\rârea comisiei este prezentat\ mai jos: Domnului profesor i se acord\ prin prezenta accesul liber [i f\r\ tax\ la colec]iile [i biblioteca Muzeului de Istorie Natural\ din New York, `ncepând de azi, 27 martie 1870. Semn\tura autorizat\: Tinbury McFadden Semnat: E. Leng

Smithback `njur\ printre din]i. ~[i pierduse entuziasmul brusc. Dosarul era sub]ire – foarte sub]ire. Mare p\cat c\ Leng nu `[i ob]inuse diploma `n America – i-ar fi fost mult mai u[or s\-i ia urma. Dar poate c\ ar fi reu[it s\ ob]in\ informa]iile [i de la Oxford, prin telefon – de[i exista [i posibilitatea ca toate aceste titluri academice s\ fie false. Lista publica]iilor ar fi fost mult mai u[or de verificat, [i cu mult mai interesant\, dar nu mai avea cum s\ se `ntoarc\ [i s\ o ia acum. Fusese o idee atât de bun\ [i `i ie[ise a[a de bine... „La naiba!“ Smithback lu\ din nou paginile la cercetat. Nu tu fotografie, nu tu curriculum vitae, nu tu biografie `n care s\ se specifice anul [i locul na[terii. Singura informa]ie util\ era adresa. „La naiba! La naiba!“ Apoi `ns\, `i veni o nou\ idee. ~[i aminti c\ Norei `i fusese dat\ sarcina de a g\si exact aceast\ adres\. Ei, cel pu]in `i putea `nainta o ofert\ de pace. Smithback f\cu un calcul rapid: Riverside num\rul 891 era prin partea de sus ora[ului, pe undeva pe lâng\ Harlem. Nu mai erau prea multe case vechi pe acea bucat\ de pe Riverside Drive; cele care r\m\seser\ z\ceau abandonate sau fuseser\ `mp\r]ite `n apartamente. Cele mai multe [anse, desigur, erau ca locuin]a lui Leng s\ fi fost demolat\ cu mult timp `n urm\. Dar exista totu[i posibilitatea s\ mai fie `nc\ acolo. Ar fi fost o poz\ reu[it\, chiar dac\ ar fi fost doar o d\r\p\n\tur\. Mai ales dac\ ar fi fost o d\r\p\n\tur\. Dac\ se gândea mai bine, nu era exclus s\ mai fie [i alte cadavre `ngropate acolo sau zidite `n pivni]\. Poate `nsu[i trupul lui Leng z\cea acolo, putrezit `n vreun col]. L-ar fi mul]umit pe O’Shaughnessy, ar fi ajutat-o pe Nora. {i ce 365

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

titlu tr\snet pentru articolul lui – jurnalistul-detectiv g\se[te cadavrul primului uciga[ `n serie al Americii. Desigur, era extrem de improbabil, dar totu[i... Smithback se uit\ la ceas. Era aproape ora unu. Dumnezeule! Atâta munc\ str\lucit\ de detectiv, [i tot ce reu[ise s\ ob]in\ era o nenorocit\ de adres\... Ei bine, era o treab\ de-o or\, maximum dou\, s\ se duc\ [i s\ vad\ dac\ mai g\sea casa acolo. Smithback `[i `ndes\ hârtiile `napoi `n buzunar [i o porni c\tre Central Park West. Nu prea avea rost s\ opreasc\ un taxi – ar fi refuzat s\-l duc\ atât de departe, la marginea ora[ului, [i, odat\ ajuns acolo, n-ar fi reu[it niciodat\ s\ g\seasc\ un taxi care s\-l aduc\ `napoi acas\. Chiar dac\ era `n plin\ zi, nu avea nici o inten]ie s\ umble brambura prin cartierul \la periculos. Cel mai bun lucru era s\ `nchirieze o ma[in\. The Times avea o `n]elegere special\ cu Hertz, [i exista o filial\ destul de aproape, pe Columbus. Acum, c\ se gândea mai bine, dac\ acea cas\ `nc\ mai exista, ar fi fost o idee bun\ s\ intre `n\untru, s\ discute cu actualii locatari, s\ afle dac\ fusese descoperit ceva neobi[nuit `n timpul renov\rilor... chestii de genul \sta. Era posibil s\ se `ntunece pân\ termina. Da, asta era: `nchiria o ma[in\! Patruzeci [i cinci de minute mai târziu, se `ndrepta spre Central Park West `ntr-un Taurus argintiu. Entuziasmul `i revenise. ~nc\ avea [anse s\ scoat\ o poveste super. Dup\ ce vedea ce era cu casa, se putea duce la Biblioteca Public\ din New York, s\ verifice dac\ nu cumva existau acolo articole publicate de Leng. Nu strica s\ verifice nici arhivele de poli]ie, s\ vad\ dac\ se `ntâmplase vreodat\ ceva neobi[nuit `n vecin\tatea casei lui Leng, `n timpul cât acesta fusese `n via]\. ~i r\m\seser\ `nc\ multe piste bune de urmat. Leng putea fi un subiect la fel de senza]ional ca Jack Spintec\torul. Erau destule asem\n\ri. Nu era nevoie decât de un ziarist talentat, care s\ dea via]\ pove[tii. Dac\ g\sea suficiente informa]ii, ar fi putut fi chiar urm\toarea lui carte. 366

VITRINA DE CURIOZIT|}I

El, Smithback, ar fi fost atunci candidat sigur la Premiul Pulitzer, care reu[ea mereu s\-i scape. {i, chiar [i mai important – ei, cel pu]in la fel de important – ar fi avut [ansa de a se `mp\ca iar cu Nora. I-ar fi scutit pe ea [i pe Pendergast de munca mig\loas\ de cercetare a registrelor ora[ului. L-ar fi `ncântat pe Pendergast, pe care `l sim]ea un aliat t\cut. Da! Una peste alta, avea s\ ias\ bine. Ajuns `n cap\tul parcului, o lu\ spre vest pe Cathedral Parkway, apoi coti spre nord pe Riverside Drive. Când trecu de 125th Street `ncetini, citind adresele de pe vechile cl\diri. {ase sute [apte zeci. {apte sute unu. Trecu astfel pe lâng\ zece blocuri. Pe m\sur\ ce `nainta spre nord, `ncetinea tot mai mult, ]inându-[i respira]ia de ner\bdare. Apoi ochii i se oprir\ pe Riverside Drive 891. Casa era `nc\ acolo. Nu-i venea s\ cread\ ce noroc – casa lui Leng! O privi `ndelung, trecând pe lâng\ ea, apoi f\cu dreapta pe urm\toarea strad\, 138th Street, [i `nconjur\ blocul, sim]indu-[i inima b\tând de s\-i sparg\ pieptul. La 891 era un conac vechi, `n stil Beaux Arts, care ocupa `ntreaga strad\, cu o intrare ampl\, cu coloane mari, `mpodobit\ cu decora]iuni specifice barocului târziu. Mai mult chiar, era [i un blazon gravat deasupra u[ii. Casa era izolat\ de strad\ de o alee de serviciu ce forma o insul\ triunghiular\ care se unea cu Riverside Drive. Nu erau sonerii lâng\ u[\, iar ferestrele de la parter fuseser\ b\tute `n cuie [i acoperite cu tabl\. Se p\rea c\ locul nu fusese niciodat\ `mp\r]it `n apartamente. Ca mai toate casele vechi de pe Drive, fusese pur [i simplu abandonat\ cu mul]i ani `n urm\ – prea scump\ de `ntre]inut, prea scump\ de demolat, prea scump\ de renovat. Aproape toate cl\dirile de acest gen intraser\ `n patrimoniul ora[ului pentru neplata impozitelor. Iar ora[ul nu f\cea decât s\ le `nregistreze [i s\ le depoziteze. Smithback se `ntinse peste scaunul pasagerului [i miji ochii ca s\ vad\ mai bine. Ferestrele de la etaj nu fuseser\ b\tute `n scânduri [i nici un geam nu p\rea s\ fie spart. Era perfect! Ar\ta exact ca locuin]a unui criminal `n serie. „Fotografie de prima pagin\, ]ine-te bine!“ Smithback `[i imagina deja cum fotografia lui avea s\ declan[eze o anchet\ a poli]iei asupra locului, anchet\ ce ar fi condus, desigur, la descoperirea altor cadavre. Era din ce `n ce mai bine. 367

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Cum s\ procedeze? N-ar fi stricat, poate, s\ arunce un ochi printr-o fereastr\ – cu condi]ia s\ g\seasc\ mai `ntâi un loc de parcare. ~nconjur\ din nou blocul, apoi cobor` pe Riverside, c\utând un loc unde s\ poat\ l\sa ma[ina. Având `n vedere c\ se afla `ntr-un cartier s\rac, num\rul de ma[ini era surprinz\tor de mare: rable, vechituri tunate, SUV-uri [mechere cu boxe uria[e atârnându-le la spate. Merse vreo [ase, [apte blocuri pân\ s\ g\seasc\ `n sfâr[it un loc de parcare cât de cât legal, pe o str\du]\ lateral\ care d\dea `n Riverside. La naiba, ar fi trebuit s\ angajeze un [ofer `n livrea [i s\-l pun\ s\-l a[tepte cât timp inspecta casa. Acum trebuia s\ mearg\ de unul singur prin Harlem – exact ce `ncercase s\ evite! Dup\ ce trase cu grij\ ma[ina `n spa]iul liber, privi cu b\gare de seam\ `n jur. Apoi cobor`, `ncuie portiera [i – repede, dar nu atât de repede cât s\ atrag\ aten]ia – o lu\ `napoi spre 137th Street. Când ajunse la col], `ncetini, luând-o agale pe lâng\ cl\dire pân\ când ajunse `n dreptul intr\rii cu verand\. Acolo se opri [i examin\ casa cu mai mult\ aten]ie, `ncercând s\ adopte un aer cât mai non[alant cu putin]\. Fusese cândva foarte impun\toare: o structur\ pe patru niveluri, din marmur\ [i c\r\mid\, cu o mansard\ ampl\, cu ferestre ovale, cu turnule]e [i cu un balcon. Fa]ada era incrustat\ cu ornamente s\pate `n calcar, montate `n c\r\mid\. Partea dinspre strad\ era `nconjurat\ de un gard de fier `nalt [i ascu]it, acum rupt [i ruginit. Curtea era plin\ de buruieni [i de gunoaie, dintre care se ridicau tufi[uri de o]etari [i doi stejari usca]i. Ferestrele `ntunecate de la etaj d\deau `nspre râul Hudson [i spre uzina North River pentru controlul polu\rii apei. Smithback, str\b\tut de-un fior, privi `nc\ o dat\ `n jur, apoi travers\ aleea [i `ncepu s\ coboare pe trotuar. Graffiti stradale acopereau marmura cândva extrem de elegant\. Gunoaie aduse de vânt se strânseser\ lâng\ ziduri pân\ la o `n\l]ime de aproape un metru. ~n cap\tul aleii `ns\, Smithback v\zu o u[\ masiv\, din stejar. {i aceasta fusese mâzg\lit\ cu graffiti, `ns\ p\rea `nc\ func]ional\. Nu avea nici fereastr\, nici vizor. Smithback se strecur\ mai departe pe alee, r\mânând aproape de zid. Locul duhnea a urin\ [i a fecale. Cineva aruncase o mul]ime de 368

VITRINA DE CURIOZIT|}I

scutece folosite lâng\ u[\, [i `ntr-un col] era o gr\mad\ de saci de gunoi, sfâ[ia]i de câini [i de [obolani. Avertizat parc\, un [obolan imens ie[i din gunoi, tr\gându-[i burta umflat\, `i arunc\ o privire sfid\toare, apoi disp\ru `napoi printre mizerii. Smithback remarc\ dou\ ferestre mici [i ovale, montate de-o parte [i de alta a u[ii. Amândou\ erau acoperite cu folii de tabl\, dar Smithback spera s\ poat\ da m\car un col]i[or la o parte. Se apropie [i puse grijuliu mâna pe cea care era mai aproape de el, testând-o. Era tare: nu avea nici o cr\p\tur\, nici un fel de deschidere prin care s\ poat\ privi `n\untru. {i cea de a doua era la fel de bine sigilat\. Cercet\ marginile, c\utând vreo gaur\, dar nu g\si nici una. Puse o mân\ pe u[a de stejar: [i aceasta p\rea foarte solid\. Casa era blindat\ de-a dreptul, impenetrabil\. Poate c\ r\m\sese astfel `nchis\ de la moartea lui Leng. Era foarte posibil s\ mai fi r\mas `nc\ obiecte personale `n\untru. Din nou, Smithback se `ntreb\ dac\ or mai fi fost acolo [i r\m\[i]ele altor victime. Odat\ ce ajungea poli]ia aici, pierdea orice [ans\ de a mai afla ceva. Ar fi fost extrem de interesant s\ vad\ interiorul. Ridic\ privirea, urm\rind cu ochii conturul casei. Avea ceva experien]\ de alpinist, sport pe care `l deprinsese `n timpul c\l\toriei `n ]ara canioanelor – Utah. C\l\toria `n care o cunoscuse pe Nora... Se d\du câ]iva pa[i `n spate [i examin\ fa]ada. Erau o mul]ime de corni[e [i de adâncituri pe care le-ar fi putut folosi pentru prize. Aici, la distan]\ destul de mare de strada principal\, avea [anse mai mici s\ fie observat. Cu pu]in noroc, ar fi putut ajunge la una dintre ferestrele de la primul etaj. Doar s\ arunce o privire... Privi `napoi spre alee. Strada era pustie, iar casa – cufundat\ `ntr-o t\cere adânc\. Smithback `[i frec\ mâinile [i-[i netezi p\rul. Apoi introduse vârful piciorului stâng `ntr-o gaur\ din partea de jos a zidului [i-[i `ncepu c\]\rarea.

DOI

C\pitanul Custer se uit\ la ceasul de pe peretele biroului s\u. Era aproape amiaz\. Sim]i un ghior]\it `n stomacul voluminos [i-[i dori, pentru cel pu]in a dou\zecea oar\, s\ vin\ mai repede ora prânzului ca s\ poat\ da o fug\ la Dill’s Deli, s\ cumpere un sendvi[ dublu cu mu[chi de vit\, ca[caval [i pâine de secar\, cu toping de maionez\, [i s\-[i bage monstruozitatea `n gura-i imens\. ~ntotdeauna i se f\cea foame când era nervos, iar ast\zi era foarte, foarte nervos. Trecuser\ abia patruzeci [i opt de ore de când i se `ncredin]ase ancheta Chirurgului, dar `ncepuse deja s\ primeasc\ telefoane de ner\bdare. ~l sunase primarul, `l sunase comisarul. Cele trei crime aduseser\ ora[ul `n pragul ununi atac de panic\. Cu toate astea, nu avea nimic de raportat. Spa]iul de respiro pe care `l câ[tigase cu articolul despre oasele alea vechi era aproape pe sfâr[ite. Cei cincizeci de detectivi care lucrau la caz urm\reau piste disperate, f\r\ nici un folos. {i unde ducea totul? Nic\ieri. Pufni, cl\tinând din cap. Ni[te ling\i incompeten]i! Stomacul `i ghior\i din nou, mai tare de aceast\ dat\. Presiunea [i agita]ia `l sufocau asemenea unui prosop umed. Dac\ asta `nsemna s\ te ocupi de un caz important, nu era prea sigur c\-i pl\cea. Se uit\ iar la ceas. ~nc\ cinci minute. Pentru el era o problem\ de disciplin\ s\ nu plece la mas\ `nainte de ora dou\sprezece. Era ofi]er de poli]ie – [tia c\ disciplina era cheia. La asta se rezuma totul. Nu se putea l\sa doborât de presiunile la care era supus. ~[i aminti privirea lung\ cu care `l fixase comisarul, `n apartamentul de pe Doyers Street, când `i `ncredin]ase cazul. Rocker nu p\ruse 370

VITRINA DE CURIOZIT|}I

prea `ncrez\tor `n abilit\]ile lui. Custer `[i amintea foarte bine cuvintele lui: „~]i sugerez s\ te apuci de lucru la noua dumitale `ns\rcinare. Treci direct la treab\. Prinde criminalul. Doar nu vrei s\ mai apar\ `nc\ un cadavru, acum a devenit r\spunderea dumitale, nu-i a[a?“ Minutarul se mai mi[c\ pu]in. „Poate trebuie s\ aloc mai mul]i oameni“, `[i zise. Ar trebui s\ trimit\ `nc\ o duzin\ de detectivi s\ cerceteze crima din arhiva muzeului. Era crima cea mai recent\, acolo trebuiau s\ se fi p\strat cele mai multe indicii. Angajata aia care g\sise cadavrul – c\]eaua aia frigid\, cum o chema? – nu avusese prea multe de spus. Dac\ ar fi putut... Apoi, chiar `n clipa când minutarul ajungea `n dreptul orei 12, avu o revela]ie. Arhiva muzeului. Angajata muzeului... Era o idee atât de uluitoare, atât de cople[itoare, `ncât, pre] de-o clip\, `i alung\ din minte gândul la carnea de vit\. Muzeul. Muzeul era centrul `n jurul c\ruia se `nvârtea totul. Cea de-a treia crim\, opera]ia brutal\? Avusese loc `n muzeu! Arheoloaga aia, Nora Kelly? Lucra la muzeu! Scrisoarea incriminatoare pe care reporterul \la, Smithback, sau cum `i zicea, o publicase? Scrisoarea de la care `ncepuse totul? Fusese g\sit\ `n arhiva muzeului! Ciudatul \la, Collopy, care autorizase mutarea scrisorii? Directorul muzeului! Fairhaven? ~n comisia muzeului. Uciga[ul din secolul al XIX-lea? Asociat al muzeului. {i arhivarul, Puck, fusese ucis [i el. De ce? Fiindc\ descoperise ceva. Ceva `n arhiv\! Mintea lui Custer, neobi[nuit de limpede, `ncepu s\ analizeze `n mare vitez\ posibilit\]ile, miile de combina]ii [i permut\ri. Era nevoie de ac]iune `n for]\, hot\rât\. „Orice ar fi descoperit Puck, am s\ descoper [i eu. {i aceasta va fi cheia `ntregului caz.“ Nu avea timp de pierdut, nici m\car un minut. Se ridic\ din nou [i lovi interfonul. 371

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Noyes? Treci `ncoa’! Imediat! B\rbatul fu `n pragul u[ii `nainte ca degetul c\pitanului s\ se dezlipeasc\ de interfon. – Trimite-mi-i aici pe cei mai buni zece detectivi desemna]i `n cazul Chirurgului. S\ vin\ `n biroul meu pentru o discu]ie confiden]ial\. ~n jum\tate de or\. – Da, domnule c\pitan. Noyes ridic\ o sprâncean\, `ntr-un gest `ntreb\tor [i totodat\ extrem de supus. – Am g\sit, Noyes. Am g\sit solu]ia. Gura lui Noyes se opri din mestecat. – Domnule? – Cheia cazului Chirurgului este la muzeu. Acolo e, `n arhiv\. Dumnezeu [tie, poate c\ `nsu[i criminalul este acolo, printre angaja]ii muzeului. Custer `[i `n[f\c\ haina. Mergem numaidecât acolo, Noyes. Nici n-o s\-[i dea seama ce i-a lovit.

TREI

Folosindu-se de corni[e [i de elementele de decor pe post de prize, Smithback se ridic\ `ncet `n sus pe zid, c\tre pervazul de piatr\ al ferestrelor de la primul etaj. Fusese mai greu decât se a[teptase, [i reu[ise s\-[i zgârie un obraz [i s\-[i zdreleasc\ un deget `n timpul escalad\rii. {i, desigur, distrugea o pereche de pantofi italiene[ti, lucra]i manual, de dou\ sute cincizeci de dolari. Poate avea s\ pl\teasc\ ziarul pentru ei. Expus pe zidul casei, cr\c\nat, se sim]ea ridicol. „Trebuie s\ existe o metod\ mai u[oar\ de-a câ[tiga un Pulitzer“, `[i zise. ~nh\]\ pervazul ferestrei [i se ridic\ `n mâini, gemând din cauza efortului. Se sprijini pe marginea lat\, de piatr\, [i r\mase a[a câteva secunde ca s\-[i recapete suflul. Privi `n jur. Strada era `n continuare pustie. Nimeni nu p\rea s\ fi observat ceva. ~[i `ntoarse aten]ia spre ferestr\. Camera din spatele acesteia era cufundat\ `n `ntuneric [i p\rea cu des\vâr[ire pustie. Fire grele de praf pluteau `n razele anemice de lumin\ care p\trundeau prin fereastr\. I se p\ru c\ distinge `n fundul camerei o u[\ `nchis\. Dar nimic nu `i oferea vreun indiciu despre ce s-ar fi putut g\si `n spatele acelei u[i sau `n restul cl\dirii. Dac\ voia s\ afle mai multe, trebuia s\ intre `n cas\. Ce r\u putea fi `n asta? Era clar c\ `ntreaga cl\dire fusese abandonat\ de zeci de ani. Probabil c\ acum era `n proprietatea ora[ului, a[a c\ era, prin urmare, proprietate public\. Ajunsese pân\ aici, f\cuse atâtea eforturi... Dac\ pleca acum, alt\ dat\ ar fi trebuit s\ o ia de la cap\t. ~i veni `n minte imaginea editorului scuturând nervos pumnul, 373

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

cu ochii ie[i]i din orbite de furie. Dac\ voia s\-i pun\ s\-i pl\teasc\ pantofii, trebuia s\ se prezinte cu o poveste ]eap\n\. ~ncerc\ fereastra [i, dup\ cum se a[tepta, constat\ c\ era `nchis\ – sau poate doar `n]epenit\ din cauz\ c\ nu fusese folosit\ de mult timp. Pre] de-o clip\, nu se putu hot\r` ce s\ fac\; privi din nou `n jur. Gândul de a cobor` zidul era chiar [i mai pu]in pl\cut decât fusese cel de a-l urca. Ce putea vedea de la fereastr\ era total irelevant. Trebuia s\ g\seasc\ o intrare – doar cât s\ arunce o privire. Un lucru era sigur: nu putea r\mâne la nesfâr[it suspendat pe zidul casei. Dac\ l-ar fi v\zut cineva... ~n clipa aceea z\ri o ma[in\ de poli]ie la câteva blocuri spre sud, pe Riverside Drive, `naintând `ncet spre nord. N-ar fi fost deloc bine s\-l vad\ acolo – [i nu mai avea timp s\ coboare. Cu mi[c\ri rapide, `[i scoase haina, o f\cu ghem [i o lipi de una dintre ferestrele mari. Folosindu-[i um\rul, `mpinse pân\ când geamul cr\p\ cu un zgomot `nfundat. ~nl\tur\ cu grij\ buc\]ile de sticl\, le a[ez\ pe pervaz, apoi se strecur\ `n\untru. Ajuns `n camer\, se ridic\ `n picioare [i privi afar\ pe fereastr\. Totul era lini[tit; nimeni nu-l v\zuse intrând. Se r\suci apoi pe c\lcâie, `ncordându-[i auzul. T\cere. Adulmec\ aerul. Mirosea, nu nepl\cut, a tapet vechi [i a praf – nu era deloc mirosul greu [i st\tut la care se a[teptase. Trase de câteva ori aer `n piept. „Gânde[te-te la articol! Gânde[te-te la Pulitzer! Gânde[te-te la Nora!“ Voia s\ arunce o privire rapid\ de recunoa[tere, apoi avea s\ ias\. A[tept\ câteva minute, pân\ când ochii i se obi[nuir\ cu `ntunericul. ~n spatele camerei era un raft, pe care se afla o singur\ carte. Smithback se duse [i o ridic\. Era un tratat vechi, din secolul al XIXlea, intitulat Mollusca, [i care avea o gravur\ aurie, de forma unei cochilii, `ntr-un col]. Smithback sim]i o u[oar\ strângere de inim\: o carte de istorie natural\! O deschise, a[teptând s\ g\seasc\ o etichet\ pe care s\ scrie: „Ex Libris Enoch Leng“. Dar nu era nimic. R\sfoi paginile, c\utând `nsemn\ri, apoi o puse la loc. Nu `l ajuta deloc. Era timpul s\ cerceteze casa. 374

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~[i scoase cu grij\ pantofii [i `i puse lâng\ fereastr\, apoi plec\ numai `n [osete. Cu b\gare de seam\, se apropie de u[a `nchis\. Podeaua scâr]âi; se opri. ~ns\ t\cerea r\mase profund\. Era pu]in probabil s\ fie cineva `n cas\ – p\rea c\ pân\ [i vagabonzii [i droga]ii reu[iser\ s\ fie ]inu]i afar\ – dar nu strica niciodat\ s\ fie precaut. Puse o mân\ pe mânerul u[ii [i `l `ntoarse cât putu de `ncet, deschizând u[a cam un centimetru. Privi prin cr\p\tur\. Bezn\. Deschise mai mult u[a, l\sând lumina slab\ ce intra prin fereastra din spate s\ p\trund\ `n coridor. V\zu c\ era foarte lung, impun\tor chiar, cu tapet greu cu desene complicate, acum umflat de vreme. Pe pere]i, `n firide aurite, erau tablouri acoperite cu cear[afuri albe, atârnate de ramele grele. ~n cap\tul coridorului, o scar\ ampl\, din marmur\, disp\rea `ntr-o mare de `ntuneric [i mai adânc. ~n capul sc\rilor era ceva – o statuie, poate? – acoperit de un alt cear[af alb. Smithback `[i ]inu r\suflarea. Casa ar\ta, `ntr-adev\r, ca [i când ar fi fost `ncuiat\ [i abandonat\ de la moartea lui Leng. Era fantastic. S\ fi fost oare toate lucrurile astea ale lui Leng? Risc\ s\ mai fac\ vreo câ]iva pa[i de-a lungul holului. Observ\ atunci c\ mirosul de mucegai [i de praf `ncepea s\ fie acoperit de un alt iz, mai pu]in pl\cut: ceva organic, dulceag, putred. De parc\ inima b\trânei case de-abia ar fi `ncetat s\ mai bat\. Poate c\ b\nuielile lui erau `ntemeiate [i poate c\ Leng `ngropase `ntr-adev\r cadavrele victimelor sale `n spatele masivului tapet victorian. Se opri la doar o lungime de bra] de unul dintre tablouri. Curios, `ntinse mâna, apuc\ u[or col]ul cear[afului [i `l ridic\. Pânza putrezit\ se destr\m\ numaidecât `ntr-un nor de praf [i de scame. Smithback se d\du `n spate, speriat. Un tablou `ntunecat ie[ise la iveal\. Smithback se apropie s\ vad\ mai bine. ~nf\]i[a o hait\ de lupi care sfâ[iau o c\prioar\ `n adâncul p\durii. Detaliile anatomice erau de-a dreptul sinistre, de[i frumos executate, trebuia s\ recunoasc\, [i, f\r\ `ndoial\, lucrarea valora o avere. Curios acum, Smithback se duse la urm\toarea firid\ [i trase cear[aful – care se sf\râm\ la rându-i sub atingerea lui. Tabloul de aici `nf\]i[a o vân\toare de balene – un ca[alot mare, ciuruit de harpoane, zb\tându-se `n chinurile mor]ii, cu un jet uria[ de 375

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

sânge arterial ]â[nindu-i prin orificiul de respira]ie `n vreme ce cu `not\toarele scufunda `n mare o barc\ de harponieri. Lui Smithback nu-i venea s\ cread\ ce noroc d\duse. Ce g\sise aici era aur curat. De[i, la urma urmei, nu era noroc – era rezultatul unei munci asidue [i al unei cercet\ri organizate. Nici m\car Pendergast nu reu[ise `nc\ s\ afle unde locuise Leng. Cu asta avea s\-[i recâ[tige pozi]ia la Times, poate chiar s\-[i `mbun\t\]easc\ rela]ia cu Nora. Fiindc\ era sigur c\, oricare ar fi fost informa]ia pe care Nora [i Pendergast o c\utau despre Leng, aceasta se afla aici. Smithback a[tept\ câteva clipe cu urechile ciulite, `ns\ de jos nu se auzea nici un sunet. ~naint\ de-a lungul coridorului mochetat cu pa[i mici, f\r\ zgomot. Ajuns la statuia acoperit\ de lâng\ stâlpul balustradei, `ntinse mâna [i `nh\]\ cear[aful. La fel de putrezit ca restul, se transform\ pe dat\ `ntr-o pulbere ce c\zu pe podea. Un nor de praf, putregai uscat [i mucegai umplu aerul. La `nceput, Smithback sim]i un fior provocat de team\ [i de [oc `n fa]a imaginii, pân\ când mintea lui `ncepu s\ priceap\ mesajul pe care i-l transmiteau ochii. Era, la urma urmei, nimic mai mult decât un cimpanzeu `mp\iat, atârnat de o creang\ de copac. Moliile [i [obolanii `i mâncaser\ cea mai mare parte a fe]ei, l\sând `n urm\ g\uri care ajungeau pân\ la os. Buzele disp\ruser\ [i ele, dându-i cimpanzeului rânjetul chinuit al unei mumii. O ureche atârna de o fâ[ie de carne uscat\, care, chiar sub ochii lui Smithback, c\zu la p\mânt cu un zgomot u[or. ~ntr-una din mâini, cimpanzeul ]inea un fruct de cear\; cu cealalt\ se ]inea de burt\, chinuit parc\ de durere. Doar ochii de sticl\ mai p\reau vii [i `l fixau pe Smithback cu o intensitate maniac\. Smithback sim]i cum b\t\ile inimii i se accelereaz\. Leng fusese, la urma urmei, taxonomist, colec]ionar [i membru al academiei. Avea oare [i el, asemenea lui McFadden [i celorlal]i, o colec]ie privat\, o a[a numit\ vitrin\ de curiozit\]i? Din nou, sim]i un moment de nehot\râre. „S\ plec acum?“ Retr\gându-se un pas de lâng\ cimpanzeu, privi `n josul sc\rilor. Nu exista nici o lumin\, cu excep]ia câtorva raze care p\trundeau timid pe lâng\ pl\cile de tabl\ [i obloanele de lemn. Treptat, Smithback `ncepu s\ disting\ contururile umbrite a ceva ce p\rea s\ fie o sal\ de 376

VITRINA DE CURIOZIT|}I

recep]ie, pardosit\ `n `ntregime cu parchet de stejar. Pe toat\ suprafa]a podelei erau piei [i bl\nuri exotice – de zebre, de lei, de tigri, de antilope, de pume. R\sfirate prin `ntreaga `nc\pere, erau mai multe obiecte `ntunecate, [i ele acoperite de cear[afuri albe. De-a lungul pere]ilor se `n[irau vitrine vechi, cu u[i din sticl\ v\lurit\. ~n\untru se aflau expuse mai multe obiecte ascunse `n umbr\, fiecare având dedesubt câte o pl\cu]\ de alam\. Da, era o colec]ie – colec]ia lui Enoch Leng. Smithback se ridic\, sprijinindu-se de balustrad\. ~n ciuda faptului c\ nici un obiect din cas\ nu p\rea s\ mai fi fost atins de cel pu]in o sut\ de ani, Smithback sim]ea, undeva, `n adâncul stomacului, c\ strania locuin]\ nu fusese goal\ tot acest timp. Ar\ta oarecum... aranjat\. Tr\da prezen]a unui `ngrijitor. Ar fi trebuit s\ fac\ stânga-mprejur [i s\ se care de-acolo. Dar t\cerea era atât de profund\... Ezit\. Colec]iile de la parter meritau [i ele o privire aruncat\ `n grab\. Interiorul acestei case [i colec]iile ei aveau s\ joace un rol crucial `n articolul lui. Avea s\ coboare o clip\ – doar o clip\ – s\ vad\ ce se ascundea sub câteva dintre cear[afuri. F\cu un pas atent, apoi un altul... Apoi auzi o bufnitur\ surd\ `n spatele lui. Se r\suci pe c\lcâie, cu inima b\tând de s\-i sparg\ pieptul. La `nceput, nimic nu p\ru diferit. Apoi `[i d\du seama c\, probabil, u[a prin care intrase `n coridor se `nchisese. Oft\ u[urat: o rafal\ de vânt intrase pe fereastra spart\ [i trântise u[a. Continu\ s\ coboare scara spiralat\ din marmur\, cu mâna `ncle[tat\ pe balustrad\. Ajuns jos, se opri [i miji ochii, chinuindu-se s\ r\zbat\ cu privirea prin `ntunericul [i mai profund. Mirosul de mucegai [i de putrezeal\ p\rea [i mai ap\s\tor aici. Privirea i se fix\ pe un obiect din centrul `nc\perii. Unul dintre cear[afuri putrezise `ntr-atât, `ncât c\zuse singur de pe obiectul pe care `l acoperea. Ascuns `n `ntuneric, acesta p\rea straniu, cu o form\ ciudat\. Smithback `naint\ un pas, privind intens – [i, dintr-odat\, `[i d\du seama ce era: un dinozaur carnivor de talie mic\, ridicat pe picioarele din spate. Era `ns\ un dinozaur uluitor de bine conservat – carnea fosilizat\ `nc\-i mai atârna pe oase, mai avea [i câteva organe 377

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

interne fosilizate, chiar [i buc\]i de piele fosilizat\. Iar pe piele se p\strase conturul inconfundabil al unor pene. Smithback r\mase ca tr\snit. Era un specimen fenomenal, cu o valoare [tiin]ific\ inestimabil\. Existau teorii recente cum c\ unii dinozauri, chiar [i T. Rex, ar fi putut fi acoperi]i de pene. {i aici era dovada! Privi `n jos. Pe o etichet\ de alam\ scria: „Colec]ionar necunoscut de pe Red Deer River, Alberta, Canada“. Smithback `[i `ndrept\ aten]ia spre vitrine, [i ochii `i c\zur\ pe o serie de cranii umane. Se apropie. Pe pl\cu]a de alam\ scria: „Serie din familia hominizilor g\site `n Pe[tera Swartkopje, Africa de Sud“. Smithback nu-[i putea crede ochilor. Avea destul cuno[tin]e despre fosilele de hominizi cât s\ [tie c\ erau extraordinar de rare. Iar aceste dou\sprezece cranii erau unele dintre cele mai bine p\strate pe care le v\zuse vreodat\. Aveau s\ revolu]ioneze studiile despre hominizi. Privirea `i fu atras\ de o sclipire din urm\toarea vitrin\. Se apropie. Era plin\ de nestemate, [i ochii i se oprir\ asupra unei pietre mari [i verzi, de m\rimea unui ou de rândunic\. Pe eticheta de dedesubt scria: „Diamant, specimen impecabil din Novotney Terra, Siberia, 216 carate; se crede c\ este singurul diamant verde din lume“. Al\turi, `ntr-o caset\ deosebit de mare, erau imense rubine stelate, safire [i pietre mai exotice, cu nume ce cu greu puteau fi pronun]ate, sclipind `n culcu[ul lor `ntunecat – nestemate care le egalau pe cele mai frumoase din Muzeul de Istorie Natural\ din New York. P\reau s\ se bucure de un loc aparte printre celelalte exponate. Pe un raft din apropiere, era o salb\ de cristale aurii, de o frumuse]e des\vâr[it\, ca o dantel\ de ghea]\ – unul dintre ele de m\rimea unui grepfrut. Dedesubt, erau [iruri de tectite, majoritatea pietre negre, cu forme ciudate, unele având `ns\ coloraturi de verde sau de violet intens. Smithback f\cu un pas `n spate. Capul `ncepuse s\-i vâjâie `n fa]a bog\]iei [i variet\]ii acestei colec]ii. „{i când te gânde[ti c\ toate astea zac aici, `n casa asta p\r\ginit\, de o sut\ de ani...“ Se `ntoarse [i, din impuls, `ntinse mâna [i trase cear[aful de pe un specimen mic din spate. Materialul se destr\m\ [i un straniu animal `mp\iat `i ap\ru `n fa]a ochilor: un mamifer ciudat, asem\n\tor unui tapir, cu un bot imens [i cu picioarele din fa]\ puternice, cu capul de forma unui bulb 378

VITRINA DE CURIOZIT|}I

[i col]i curba]i. Nu sem\na cu nimic din ce mai v\zuse vreodat\; o monstruozitate! Se aplec\ s\ descifreze eticheta umbrit\: „Singurul specimen cunoscut din familia Megalopedus cu col]i, descris de Pliny, considerat un animal fantastic pân\ când acest specimen a fost `mpu[cat `n provincia belgian\ Congo de exploratorul englez Col. Sir Herny F. Moreton, `n 1869“. „Dumnezeule mare!“ `[i spuse Smithback. S\ fie posibil? Un mamifer de talie mare, total necunoscut [tiin]ei? Sau era un fals? Dintr-odat\, un gând `l cutremur\: era posibil ca toate acestea s\ fie doar falsuri? Dar, `n timp ce privea `n jur, `[i d\du seama c\ nu erau. Leng nu ar fi colec]ionat falsuri, [i, chiar [i prin lumina slab\, Smithback `[i d\dea seama c\ exemplarele erau reale. Erau reale! {i dac\ [i restul colec]iilor din cas\ erau la fel ca acestea, alc\tuiau, probabil, cea mai fantastic\ colec]ie de istorie natural\ din lume. Asta nu mai era o vitrin\ de curiozit\]i. Era prea `ntuneric ca s\-[i poat\ nota ceva, `ns\ Smithback [tia c\ nu va avea nevoie de noti]e. Ceea ce v\zuse avea s\-i r\mân\ pe veci `ntip\rit `n memorie. O singur\ dat\ `n via]\ avea un reporter [ansa de a scrie o asemenea poveste. Trase un alt cear[af [i fu `ntâmpinat de scheletul masiv [i fosilizat al unui urs de pe[ter\ cu botul scurt, imortalizat `ntr-un r\get mut, cu din]ii negri ascu]i]i ca ni[te pumnale. Pl\cu]a de alam\ montat\ `n piedestalul de stejar spunea c\ fusese g\sit `n minele de c\rbuni din Canionul Kuty, `n New Mexico. Str\b\tu ca vântul sala de recep]ie `n picioarele descul]e, tr\gând cear[af dup\ cear[af, dezvelind un [ir `ntreg de mamifere pleistocene – fiecare specimen, de-a dreptul magnific, ar fi f\cut cu siguran]\ cinste oric\rui muzeu –, terminând cu o serie de schelete din Neanderthal, perfect conservate, unele cu arme, unelte, iar unul purtând un fel de colier f\cut din din]i. Privind `ntr-o parte, observ\ o arcad\ de marmur\ care ducea spre o camer\ din spate. ~n centrul `nc\perii era un meteorit uria[, cu multe g\uri, de cel pu]in trei metri diametru, `nconjurat de [iruri dup\ [iruri de vitrine adiacente. Avea culoare rubinie. 379

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

A[a ceva era aproape de necrezut! Smithback `[i mut\ privirea, `ndreptându-[i aten]ia spre obiectele aranjate pe rafturile de mahon de pe un perete apropiat. Erau m\[ti bizare, vârfuri de l\nci, un craniu incrustat cu turcoaze, cu]ite `mpodobite cu nestemate, broa[te `n borcane, mii de fluturi sub un geam: totul aranjat cu cea mai mare aten]ie, clasificat [i sistematizat `n cele mai mici detalii. Smithback observ\ c\ dispozitivele de iluminare nu erau electrice. Erau l\mpi cu gaz, fiecare cu câte un furtun micu] care ducea `ntr-un man[on, acoperit de un abajur de sticl\. Era incredibil. Trebuia s\ fie casa lui Leng, exact a[a cum o l\sase. Parc\ abia ie[ise din cas\, o `ncuiase [i plecase... Smithback se opri, sim]ind dintr-odat\ cum `i scade entuziasmul. ~n mod evident, casa nu r\m\sese a[a, neatins\, de la moartea lui Leng. Trebuia s\ existe un `ngrijitor care venea cu regularitate. Cineva b\tuse `n tabl\ ferestrele [i acoperise colec]iile. Senza]ia c\ aceast\ cas\ nu era goal\, c\ cineva era `nc\ acolo `l n\p\di din nou. T\cerea; exponatele cu ochii lor fic[i [i specimenele grote[ti; `ntunericul adânc ce ap\sa `n col]urile camerei [i, mai mult decât orice, mirosul tot mai ap\s\tor de descompunere `i trezir\ un sentiment din ce `n ce mai puternic de nelini[te, pe care nu-l mai putu ignora. Tres\ri f\r\ s\ vrea. Ce f\cea? Avea deja destule informa]ii pentru un Pulitzer. Avea povestea! Acum trebuia s\ fie de[tept [i s-o [tearg\ cât mai repede de-acolo. Se `ntoarse [i urc\ `n t\cere sc\rile, trecând pe lâng\ cimpanzeu [i pe lâng\ tablouri – apoi se opri. Toate u[ile de pe coridor erau `nchise [i p\rea [i mai `ntuneric decât fusese cu câteva minute `n urm\. ~[i d\du seama c\ uitase prin care u[\ intrase. Era spre cap\tul coridorului, atâta mai [tia. Se apropie de cea pe care o b\nui a fi cea potrivit\, ap\s\ clan]a [i, spre surprinderea lui, v\zu c\ era `ncuiat\. „Probabil c\ n-am ghicit bine“, `[i zise [i trecu la urm\toarea. {i aceasta era `ncuiat\. Cu un sentiment din ce `n ce mai puternic de panic\, `ncerc\ u[a de pe cealalt\ parte a culoarului. Tot `ncuiat\. La fel [i urm\toarea, [i 380

VITRINA DE CURIOZIT|}I

urm\toarea. Str\b\tut de fiori de-a lungul coloanei vertebrale, le `ncerc\ pe toate – [i toate, pân\ la ultima, erau bine `ncuiate. Smithback r\mase `n mijlocul holului `ntunecat, `ncercând s\-[i controleze panica ivit\ dintr-odat\ [i care amenin]a s\-i paralizeze membrele. Era `nchis `n\untru!

PATRU

Ma[ina Toyota Cruiser f\r\ `nsemnele lui Custer opri cu un scâr]âit satisf\c\tor `n fa]a intr\rii secundare a muzeului, cu cinci echipaje frânând la fel de brusc `n urma lui, cu sirenele urlând [i aruncând fulgere ro[ii [i albe pe fa]ada `n stil renascentist. Custer se rostogoli din ma[in\ [i urc\ hot\rât treptele de piatr\, urmat de un adev\rat puhoi de uniforme albastre. ~n timpul [edin]ei ad-hoc organizate cu detectivii lui de vârf, apoi pe drumul c\tre muzeu, teoria care-l lovise ca un tr\snet se transformase `ntr-o convingere ferm\, de neclintit. „Surpriza [i viteza, astea sunt elementele esen]iale `n acest caz“, `[i zise `n timp ce `ncerca s\ cuprind\ cu privirea gigantica mas\ de granit. „Love[te-i repede [i tare, nu le da timp s\ respire“ – a[a spunea `ntotdeauna instructorul de la Academia de Poli]ie. Era un sfat bun. Comisarul voia ac]iune. {i de ac]iunea urma s\ aib\ parte, ac]iune ce avea s\ poarte numele c\pitanului Sherwood Custer! Un agent de paz\ al muzeului st\tea `n u[\ – luminile sirenelor i se reflectau `n lentilele ochelarilor. P\rea bulversat. ~nc\ vreo câ]iva agen]i veneau din spatele lui, coborând `n fug\ sc\rile, la fel de nedumeri]i. Câ]iva turi[ti se apropiau pe aleea muzeului, cu aparatele de fotografiat la gât, cu ghidurile `n mân\. Se oprir\ când v\zur\ aglomera]ia de ma[ini de poli]ie. Dup\ o dezbatere scurt\, grupul se `ntoarse [i o lu\ `napoi spre o sta]ie de metrou din apropiere. Custer nu se obosi s\-i mai arate agentului insigna. 382

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– C\pitan Custer de la Sec]ia 7, zbier\ el. Departamentul de criminalistic\. Gardianul `nghi]i `n sec. – Da, domnule c\pitan? – {eful de la Securitate e aici? – Da, domnule. – Spune-i s\ coboare. Imediat! Gardianul disp\ru, [i peste cinci minute sosi un b\rbat `nalt, `n costum de culoare `nchis\, cu p\rul negru, dat pe spate cu cam prea mult gel. „Un tip cât se poate de dubios“, `[i zise Custer. Pe de alt\ parte, a[a erau majoritatea indivizilor care lucrau la serviciile de paz\. Care nu fuseser\ destul de buni s\ intre `ntr-un sistem adev\rat. B\rbatul `ntinse mâna [i Custer i-o lu\ f\r\ prea mare tragere de inim\. – Jack Manetti, director de securitate. Cu ce v\ pot ajuta, domnilor? F\r\ nici un cuvânt, Custer `i `ntinse mandatul semnat [i [tampilat, de care reu[ise s\ fac\ rost `n timp aproape record. Directorul de securitate `l lu\, `l citi [i i-l `ntinse `napoi lui Custer. – Este o procedur\ foarte neobi[nuit\. Pot s\ `ntreb ce s-a `ntâmplat? – V\ vom prezenta curând toate detaliile, r\spunse Custer. Deocamdat\, singurul lucru de care trebuie s\ lua]i not\ este acest mandat. Oamenii mei vor avea acces nelimitat `n muzeu. Voi avea nevoie de o camer\ de interogatoriu, unde s\ pot discuta cu o parte din personal. Vom lucra cât mai repede cu putin]\, [i totul va decurge f\r\ probleme – cu condi]ia s\ beneficiem de colaborarea muzeului. Se opri, `[i prinse mâinile la spate [i arunc\ o privire plin\ de importan]\ `n jur. V\ da]i seama, desigur, c\ avem autoritatea de a confisca toate obiectele pe care le vom considera relevante `n acest caz. Nu prea era el sigur ce `nseamn\ relevante, `ns\ judec\torul folosise cuvântul `n mandat [i suna bine. – Dar este imposibil. E aproape ora `nchiderii. Nu pute]i a[tepta pân\ mâine? – Justi]ia nu a[teapt\, domnule Manetti. Vreau o list\ complet\ cu angaja]ii muzeului. ~i vom alege noi pe cei pe care dorim s\-i 383

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

interog\m. Dac\ anumi]i angaja]i au plecat azi mai devreme, vor fi nevoi]i s\ se `ntoarc\. Regret, dar m\ tem c\ nu putem scuti muzeul de aceast\ nepl\cere. – Dar unde s-a mai pomenit a[a ceva? Va trebui s\ discut cu directorul muzeului... – A[a s\ face]i. Mai bine chiar, hai s\ mergem `mpreun\ s\-l vedem! Vreau s\ fiu sigur c\ toate aspectele sunt clare – cât se poate de clare –, astfel `ncât, odat\ pornit\ investiga]ia, s\ nu mai avem parte de nici un fel de nepl\ceri sau de `ntârzieri. ~n]eles? Manetti d\du din cap, cu o grimas\ de v\dit\ nepl\cere. „Bun“, `[i zise Custer: cu cât deveneau mai sup\ra]i [i mai frustra]i, cu atât mai repede avea s\ reu[easc\ s\-l scoat\ la iveal\ pe criminal. „}ine-i mereu `n [ah, nu le l\sa timp de gândire.“ Se sim]ea `nfl\c\rat. Se `ntoarse. – Locotenent-detectiv Cannell, ia trei ofi]eri [i roag\-i pe ace[ti domni s\ v\ conduc\ la intrarea pentru angaja]i. Vreau s\ legitima]i toate persoanele care p\r\sesc cl\direa [i s\ le verifica]i numele pe liste. Lua]i numere de telefon, de mobil, lua]i adrese. Vreau ca oricine s\ poat\ fi chemat `napoi `n orice moment, dac\ va fi nevoie. – Da, domnule. – Domnule locotenent-detectiv Piles, dumneata vino cu mine. – Da, domnule. Custer `[i `ntoarse privirea hot\rât\ spre Manetti. – Condu-ne la biroul domnului doctor Collopy. Avem ceva de discutat. – Veni]i dup\ mine, spuse directorul de securitate, ar\tând [i mai nemul]umit. Custer le f\cu semn celorlal]i oameni care-l `nso]eau, [i ace[tia `l urmar\ prin s\lile mari, cu ecou, urcar\ [apte etaje `ntr-un ascensor gigantic [i coborâr\ printre alte s\li gemând de exponate – Isuse, locul \sta era `n]esat pân\ la refuz de ciud\]enii –, pân\ când, `n sfâr[it, ajunser\ `n fa]a unei u[i mari, cu lambriuri, care d\dea `ntr-un birou [i mai mare. U[a era `ntredeschis\ [i, `n spatele ei, o femeie micu]\ st\tea la un birou. Se ridic\ `n clipa când `i v\zu. 384

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Am venit s\ discut\m cu doctorul Collopy, spuse Custer privind `n jur, `ntrebându-se de ce avea o secretar\ un birou atât de frumos. – Regret domnule, spuse femeia. Doctorul Collopy nu este aici. – Nu este? `ntrebar\ la unison Custer [i Manetti. Secretara cl\tin\ din cap cu o expresie frustrat\. – Nu s-a `ntors de la prânz. A spus c\ trebuie s\ se ocupe de ceva important. – Dar prânzul a fost cu ore `n urm\, spuse Custer. Nu se poate s\ `l contact\m `n vreun fel? – Are mobilul personal, spuse secretara. – Formeaz\ num\rul! Custer se `ntoarse spre Manetti. – Iar tu ia leg\tura cu \ilal]i mai mari de pe-aici. Vezi dac\ [tie cineva pe unde-i Collopy. Manetti se duse la un alt birou [i ridic\ receptorul. T\cerea se l\s\ `n spa]iul vast, `ntrerupt\ doar de ]\c\nitul telefonului. Custer privi `n jur. Camera era `mbr\cat\ `n lambriuri de lemn foarte `nchis la culoare [i avea pere]ii acoperi]i pân\ la ultimul milimetru cu picturi sumbre `n ulei [i cu alte exponate cumplite la vedere, a[ezate `n spatele casetelor cu u[i de sticl\. Isuse, era ca o cas\ a groazei! – Are telefonul `nchis, domnule, spuse secretara. Custer cl\tin\ din cap. – Nu mai ai alt num\r la care s\ po]i suna? De la el de acas\, de exemplu? Secretara [i Manetti schimbar\ o privire. – Nu avem voie s\ sun\m acolo, spuse femeia, [i mai fâstâcit\. – Pu]in m\ intereseaz\ ce ai voie s\ faci. Este o problem\ urgent\ de poli]ie. Sun\-l acas\! Secretara deschise un sertar al biroului, frunz\ri mai multe cartona[e trecute pe un index, alese unul. ~l studie o clip\, ascunzându-l de privirea lui Custer [i a lui Manetti. Apoi `l puse la loc, `ncuie sertarul [i form\ num\rul. – Nu r\spunde nimeni, zise ea dup\ câteva clipe. – Sun\ `n continuare. 385

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Trecu jum\tate de minut. ~n cele din urm\, secretara puse telefonul `napoi `n furc\. – Nu r\spunde. Custer d\du ochii peste cap. – Bine, ascult\! Nu putem s\ mai pierdem timpul. Avem motive `ntemeiate s\ credem c\ solu]ia cazului criminalului `n serie zis Chirurgul – poate chiar [i uciga[ul `n persoan\ – se g\se[te aici, `n muzeu. Timpul este esen]ial. Voi superviza personal o cercetare am\nun]it\ a arhivelor. Locotenent-detectivul Piles va avea sarcina de a interoga o parte din personal. Manetti nu spuse nimic. – Dac\ vom avea cooperarea muzeului, cred c\ putem termina `ntreaga poveste pân\ la miezul nop]ii, poate chiar mai repede. Ne trebuie o camer\ de interogatoriu. Avem nevoie de curent electric pentru ma[ina de `nregistrare, un inginer de sunet [i un electrician. Voi solicita tuturor actele de identificare [i voi cere accesul permanent la dosarele de personal. – Care sunt angaja]ii pe care inten]iona]i s\-i interoga]i? `ntreb\ Manetti. – Vom stabili asta `n func]ie de dosare. – Avem dou\ mii cinci sute de angaja]i. Vestea asta `l dezumfl\ o clip\ pe Custer. „Dou\ mii cinci sute de oameni ca s\ conduc\ un muzeu? Dar ce e aici, program de `ntrajutorare?“ Trase aer `n piept, recompunându-[i cu grij\ expresia. – Putem face fa]\. Pentru `nceput, vreau s\ stau de vorb\ cu, s\ vedem... paznicii de noapte care au observat intr\ri sau ie[iri neobi[nuite. {i arheoloaga aia care a sos la iveal\ scheletele [i a mai g\sit unele pe Doyers Street [i... – Nora Kelly. – Exact. – Cred c\ poli]ia a discutat deja cu dumneaei. – Ei, uite c-o s\ mai discut\m o dat\! {i o s\ vrem s\ mai st\m de vorb\ [i cu [eful Departamentului de securitate, adic\ dumneata, pentru a afla care sunt m\surile de siguran]\ la arhiv\ [i prin alte 386

VITRINA DE CURIOZIT|}I

loca]ii. Vreau s\-i interoghez pe to]i cei care au leg\tur\ cu arhiva [i cu descoperirea... cadavrului domnului Puck. Crezi c\-i destul pentru `nceput? Zâmbi scurt, artificial. Urm\ un moment de t\cere. Acum, condu-m\ la arhiv\, te rog. Pre] de câteva clipe Manetti r\mase privindu-l fix, ca [i când nu ar fi fost `n stare s\ `n]eleag\ situa]ia. – Condu-m\ la arhiv\, domnule Manetti. Acum, dac\ nu te superi! Manetti clipi. – Prea bine, domnule c\pitan. Veni]i cu mine, v\ rog. ~n timp ce str\b\teau etajele `n]esate acum de poli]i[ti [i de administratori, Custer sim]i cum aceast\ nou dobândit\ `ncredere `i umfl\ pieptul. ~n sfâr[it, `[i descoperise adev\rata voca]ie. La Criminalistic\ ar fi trebuit s\ lucreze de la bun `nceput. Era evident c\ avea talent `nn\scut pentru asta; sim]ea cum trebuia s\ procedeze. Nu fusese o gre[eal\ când i se `ncredin]ase acest caz. Fusese mâna destinului!

CINCI

Smithback st\tea `n holul `ntunecat, `ncercând s\-[i st\pâneasc\ frica. Frica, asta era adev\rata problem\, nu u[ile `ncuiate. Cu siguran]\, cel pu]in una trebuia s\ fi fost deschis\: cea prin care intrase cu doar câteva minute `n urm\. F\când eforturi s\ se st\pâneasc\, o lu\ din nou `n josul holului, `ncercând toate u[ile, zgâl]âind mai tare de aceast\ dat\, aproape cu zgomot, `mpingând cu um\rul pentru a se asigura c\ nu r\m\seser\ pur [i simplu blocate. Dar nu, nu era imagina]ia lui. Toate u[ile erau bine `nchise. ~ncuiase cineva u[a `n urma lui? Dar era imposibil: `nc\perea fusese goal\! O rafal\ de vânt trântise u[a. Cl\tin\ din cap, `ncercând, f\r\ succes, s\ se amuze de paranoia care-l cuprinsese. U[ile, hot\r`, se `ncuiau probabil automat atunci când erau `nchise. Poate c\ era o caracteristic\ a caselor vechi, de genul acesteia. Nici o problem\: o s\ g\seasc\ o alt\ ie[ire. Pe la parter, din salonul de recep]ie, printr-o fereastr\ sau prin vreo u[\. Poate reu[ea s\ ias\ chiar pe u[a principal\, care, din exterior, i se p\ruse `nc\ func]ional\ – era, probabil, chiar u[a pe care o folosea `ngrijitorul. Sim]i un val de u[urare la acest gând. {i ar fi fost mai simplu – n-ar mai trebuit s\ coboare zidul casei. Nu trebuia decât s\ g\seasc\ drumul prin casa `ntunecat\. R\mase `n hol, a[teptând ca b\t\ile inimii s\ i se potoleasc\. Era t\cere – o t\cere atât de adânc\ [i de ap\s\toare, `ncât Smithback se trezi cu urechile ciulite, gata s\ surprind\ cel mai mic sunet. T\cerea, 388

VITRINA DE CURIOZIT|}I

`[i spuse, era un semn bun. Nu era nici un `ngrijitor prin preajm\. Probabil c\ venea doar o dat\ pe s\pt\mân\, cel mult. Sau poate numai o dat\ pe an, judecând dup\ cât de plin de praf era locul. Smithback avea tot timpul din lume. Sim]indu-se ca un [colar pus pe [otii, se `ntoarse `n capul sc\rilor [i privi `n jos. U[a spre ie[ire ar fi trebuit, dup\ p\rerea lui, s\ fie undeva `n stânga salonului de recep]ie. Cobor` sc\rile [i se opri prev\z\tor `n cap\t, cercetând cu privirea marea de exponate stranii. ~n continuare, nici un sunet. ~n mod clar, locul era pustiu. ~[i aminti teoria lui Pendergast. „{i dac\ experimentul lui Leng reu[ise...?“ Smithback se for]\ s\ râd\ cu zgomot. Ce prostie mai era [i asta? Nimeni nu putea s\ tr\iasc\ 150 de ani. ~ntunericul, t\cerea, colec]iile misterioase `ncepeau s\-i afecteze nervii. Se opri [i se reculese. Un coridor se deschidea la stânga salonului, `n direc]ia pe care o b\nuia a fi corect\. Era complet cufundat `n bezn\, dar p\rea promi]\tor. La naiba! Ar fi trebuit s\ se gândeasc\ s\-[i ia o lantern\. Nu conta: o s\ `ncerce mai `ntâi pe-acolo. P\[ind cu b\gare de seam\, evitând casetele cu exponate [i obiectele acoperite cu cear[afuri, travers\ `nc\perea [i ajunse `n coridorul lateral. Pupilele lui refuzau s\ se dilate mai mult, [i coridorul r\mase cufundat `n bezn\; `ntunericul din jurul era atât de profund, `ncât Smithback avea senza]ia c\ acesta devenise palpabil. C\ut\ prin buzunare [i g\si cutia de chibrituri pe care o luase de la Blarney Stone. Aprinse unul – zgomotul sfâ[ie nepl\cut t\cerea nemi[cat\. Flac\ra scoase la iveal\ un pasaj care conducea `ntr-o alt\ `nc\pere mare, [i aceasta ticsit\ de cutii de lemn. Smithback `naint\ câ]iva pa[i, pân\ când flac\ra chibritului se stinse. Apoi mai f\cu vreo câ]iva pa[i prin bezn\, atât cât `ndr\zni. Pip\i `n jur, g\si cadrul u[ii [i p\[i prin el `n urm\toarea `nc\pere. Odat\ intrat, aprinse un al doilea chibrit. Aici, erau alt fel de colec]ii: [iruri peste [iruri de borcane cu formol. Z\ri `ntr-o frac]iune de secund\ un rând de ochi gigantici, fixându-l din borcane – ochi de balene? ~ncercând s\ profite de cât mai multe secunde de lumin\, o lu\ gr\bit `nainte, `mpiedicându-se de un vas mare, de sticl\, a[ezat pe un piedestal de marmur\, plin cu ceva ce 389

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

p\rea s\ fie un imens sac plutitor. Când se ridic\ `n picioare [i aprinse un al treilea chibrit, z\ri eticheta: „Stomac de mamut, con]inând ultima mas\, descoperit `n ghe]urile siberiene...“ Smithback o porni mai departe, trecând cât putea mai repede printre [irurile de vitrine, pân\ când ajunse `n dreptul unei u[i de lemn, putred\ [i mâncat\ de vreme. Sim]i o durere brusc\ `n clipa când flac\ra `i arse degetele. ~njurând, sc\p\ chibritul din mân\ [i aprinse altul. La lumina noii fl\c\ri, deschise u[a. D\dea `ntr-o buc\t\rie imens\, placat\ `n alb [i negru. Un [emineu de piatr\ era montat adânc `n perete. Restul `nc\perii era dominat de o plit\ uria[\ de fier, de un [ir de cuptoare [i de mai multe mese lungi, fiecare având câte o chiuvet\ s\pat\ `n piatr\ de talc. Zeci de oale din cupru `nverzit atârnau suspendate de cârlige din tavan. Totul p\rea dec\zut, acoperit de un strat gros de praf, de pânze de p\ianjen [i excremente de [oarece. Era o pist\ moart\. Casa era imens\. Chibriturile nu aveau s\ ]in\ o ve[nicie. Ce-avea s\ fac\ dup\ ce termina? „St\pâne[te-te, Smithback!“ `[i spuse. Era mai mult decât evident c\ nimeni nu mai g\tise `n buc\t\ria asta de mai bine de o sut\ de ani. Nimeni nu locuia aici. Pentru ce-[i f\cea atâtea griji? Bazându-se pe memorie, f\r\ s\ mai aprind\ nici un chibrit, se `ntoarse `n camera cea mare, pip\ind vitrinele cu u[i de sticl\ ca s\ g\seasc\ drumul. La un moment dat, sim]i c\ atinge ceva cu um\rul. O clip\ mai târziu, ceva i se pr\bu[i cu zgomot la picioare, apoi sim]i mirosul `n]ep\tor, inconfundabil, de formol. A[tept\, cu nervii `ncorda]i, ca ecourile s\ se potoleasc\. Se preg\ti s\ aprind\ un chibrit, apoi se gândi mai bine – formolul era inflamabil? Nu era acum momentul s\ experimenteze. F\cu un pas, [i piciorul lui acoperit doar de [oset\ `ntâlni ceva mare, ud [i moale. „Specimenul din borcan.“ ~l ocoli cu grij\. V\zuse [i alte u[i care se deschideau din coridorul din spate. O s\ le `ncerce pe rând. Mai `ntâi `ns\, se opri s\-[i scoat\ [osetele – `mbibate acum de formol. Apoi, intrând `n coridor, mai risc\ s\ aprind\ un chibrit. V\zu patru u[i – dou\ pe peretele din stânga, dou\ pe cel din dreapta. 390

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O deschise pe cea mai apropiat\ [i g\si o baie veche, `mbr\cat\ `n zinc. Chiar `n mijlocul podelei acoperite cu gresie, trona craniul rânjit al unui allosaurus. A doua u[\ se deschidea spre o debara mare, plin\ de p\s\ri `mp\iate; a treia, tot o debara, de data asta plin\ de [opârle. A patra u[\ d\dea `ntr-o sp\l\torie, cu pere]ii umfla]i [i cr\pa]i, „decora]i“ din bel[ug cu desene de mucegai. Chibritul se stinse, [i Smithback r\mase `nv\luit de `ntuneric. ~[i auzea suflul `ntret\iat al propriei respira]ii. Deschise cutia de chibrituri [i num\r\ cu degetele: [ase be]e. F\cu eforturi – cu mai pu]in succes de aceast\ dat\ – s\ ]in\ la distan]\ panica, fiindc\ amenin]a s\ pun\ st\pânire pe el. Se mai aflase el `n astfel de situa]ii, chiar mai rele. „E o cas\ goal\. Nu trebuie decât s\ g\se[ti ie[irea.“ Se `ntoarse `n salonul de recep]ie, printre colec]iile acoperite cu cear[afuri. Faptul c\ putea z\ri din nou ceva, chiar [i `n lumina atât de slab\, `l mai calm\ – era ceva de-a dreptul `nfior\tor `n bezna aia adânc\! Arunc\ iar o privire uluitoarelor colec]ii, dar tot ce sim]ea acum era un sentiment din ce `n ce mai puternic de groaz\. Mirosul greu era mai puternic aici: miros dulceag de putregai, mirosul a ceva ce ar fi trebuit, dup\ legile firii, s\ zac\ la câ]iva metri sub p\mânt... Smithback trase de câteva ori aer `n piept, `ncercând s\ se calmeze. Stratul gros [i nemi[cat de praf de pe podea dovedea c\ locul era pustiu; c\ pân\ [i `ngrijitorul, presupunând c\ exista un `ngrijitor, venea doar rareori. Privi din nou `n jur, c\scând ochii, `ncercând s\ str\pung\ lumina slab\. De cealalt\ parte a `nc\perii, o arcad\ umbrit\ conducea spre ceva ce p\rea s\ fie o camer\ mare. Str\b\tu sala, lovind parchetul cu picioarele descul]e, [i trecu pe sub arcad\. Pere]ii `nc\perii ce i se deschidea `n fa]\ erau acoperi]i cu lambriuri de lemn `nchis, care se `n\l]au pân\ `n dreptul tavanului casetat. {i aceast\ `nc\pere era plin\ de exponate: unele acoperite cu cear[afuri, altele `n\l]ate pe socluri sau arm\turi. Exponatele `n sine erau `ns\ complet diferite de cele pe care le v\zuse pân\ `n acel moment. ~naint\ un pas, privind `n jur, uluirea amestecându-i-se cu o senza]ie acut\ de `ngrijorare. Erau autoclave mari, unele cu fe]e de sticl\, prinse `n chingi groase de piele; containere galvanizate ca vechile cutii de lapte, cu capacele prinse cu z\voare 391

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

grele; o cutie imens\, cu o form\ ciudat\, cu ni[te cercuri de cupru incrustate pe capac [i pe laterale; o lad\ de forma unui sicriu, str\puns\ de [ase s\bii. Pe pere]i, atârnau funii, [iruri de batiste legate cap la cap; c\m\[i de for]\, hamuri, lan]uri, c\tu[e de toate formele [i m\rimile. Era o colec]ie stranie, inexplicabil\, cu atât mai tulbur\toare cu cât nu avea nici o leg\tur\ cu ceea ce v\zuse pân\ atunci. Smithback `naint\ tiptil pân\ `n mijlocul camerei, ]inându-se la distan]\ de col]urile `ntunecate. Partea din fa]\ a casei trebuia s\ fie, dup\ socoteala lui, drept `nainte. Cealalt\ latur\ pe care o `ncercase se dovedise a fi o fund\tur\; cu siguran]\, avea s\ aib\ mai mult noroc acum. La nevoie, era gata s\ sparg\ u[a de la intrare. ~n cap\tul opus al `nc\perii, un alt pasaj disp\rea `n `ntuneric. Smithback `naint\ tem\tor, pip\ind cu mâna de-a lungul unui perete, mi[cându-[i picioarele `n fa]\ cu pa[i mici [i nesiguri. ~n lumina tot mai slab\, v\zu c\ holul se termina `ntr-o alt\ `nc\pere, mult mai mic\ [i mai intim\ decât cele prin care trecuse pân\ atunci. Erau [i mai pu]ine specimene aici – doar vreo câteva cutii pline cu scoici [i cu cochilii [i câteva schelete de delfin. P\rea s\ fi fost cândva o camer\ de pictur\ sau un budoar. Sau poate – [i gândul \sta `i stârni fiori de speran]\ – o intrare? Singura raz\ de lumin\ p\trundea printr-o sp\rtur\ cât un punct din peretele `ndep\rtat, o raz\ nu mai groas\ decât un creion, ce str\b\tea aerul plin de praf. O gaur\ micu]\ `ntr-una dintre ferestrele acoperite cu tabl\. Cu o imens\ senza]ie de u[urare, Smithback travers\ iute `nc\perea [i `ncepu s\ pip\ie peretele cu degetele. G\si o u[\ masiv\, din stejar. Speran]a ce `ncepuse s\ i se `nfiripe `n suflet deveni [i mai puternic\. Degetele-i g\sir\ un mâner de marmur\, foarte mare [i incredibil de rece. ~l `n[f\c\ ner\bd\tor [i `l r\suci. Acesta refuz\ s\ se mi[te. Cu o for]\ dat\ de disperare, `ncerc\ din nou. Degeaba. F\cu un pas `n spate [i, cu un geam\t de frustrare, pip\i cu mâinile marginile u[ii, c\utând o balama stricat\, o `ncuietoare, orice. Sentimentul cople[itor de team\ reveni. F\r\ s\-i mai pese de zgomotul pe care-l f\cea, se izbi `n u[\, o dat\, de dou\ ori, lovind cu toat\ greutatea, `ncercând cu disperare s\ o 392

VITRINA DE CURIOZIT|}I

d\râme. Ecourile bufniturilor `nfundate r\sunau prin `nc\pere [i de-a lungul coridorului. Când v\zu c\ u[a nici nu se clinte[te, se opri [i se sprijini de ea, cu respira]ia `ntret\iat\, cuprins de panic\. Când se stinse [i cel din urm\ ecou, ceva se mi[c\ `n zidul de `ntuneric din col]ul `ndep\rtat al `nc\perii. O voce, joas\ [i uscat\, venind parc\ dintr-un mormânt, vorbi: – Dragul meu, pleci a[a curând? De-abia ai ajuns!

{ASE

Custer n\v\li pe u[a arhivei [i se post\ `n fa]a intr\rii, cu mâinile `n [olduri. Auzea b\t\ile ritmice de pa[i ale ofi]erilor care intrau `n urma lui. „Iute [i furios, `[i aminti. Nu le l\sa timp de gândire.“ Remarc\ – nu f\r\ satisfac]ie – consternarea de pe chipurile celor doi angaja]i care s\riser\ ca ar[i la vederea unui num\r atât de mare de ofi]eri `n uniform\, n\v\lind peste ei. – Aceast\ zon\ trebuie perchezi]ionat\! l\tr\ Custer. Noyes, p\[ind din umbra lui Custer, ridic\ mandatul cu un gest plin de importan]\. Custer remarc\ aprobator c\ Noyes le arunca arhivi[tilor o privire aproape la fel de `ncruntat\ ca a lui. – Dar, domnule c\pitan, `l auzi pe Manetti protestând, locul acesta a fost deja cercetat. Imediat dup\ ce a fost g\sit cadavrul domnului Puck, cei de a NYPD au adus echipe de exper]i judiciari, câini, au f\cut fotografii, au luat amprente, au... – Am v\zut raportul, Manetti. Dar asta a fost atunci. Acum e altceva. Avem dovezi noi, dovezi importante. Custer privi `n jur, ner\bd\tor. – Face]i ni[te lumin\ aici, ce mama naibii! Unul dintre angaja]i s\ri [i, trecându-[i mâna peste un lung [ir de `ntrerup\toare antice, aprinse mai multe becuri `n mijlocul arhivei. – Asta-i tot ce po]i face? E `ntuneric ca-ntr-un cavou aici. – Da, domnule. – Bine... Custer se `ntoarse spre detectivii lui. 394

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– {ti]i ce ave]i de f\cut. Lua]i rând dup\ rând, raft dup\ raft. Nu l\sa]i nici o piatr\ ne`ntoars\. Urm\ o pauz\. Ei? La treab\, domnilor! B\rba]ii schimbar\ o privire scurt\, nesigur\. F\r\ nici un cuvânt `ns\, se supuser\ [i se `mpr\[tiar\ printre rafturi. Peste o clip\ disp\ruser\, ca apa absorbit\ de un burete uscat. Manetti, Custer [i cei doi arhivari r\maser\ singuri lâng\ biroul de la intrare. Sunete de pa[i, de bufnituri, de lovituri [i zgâl]âituri `ncepur\ s\ r\zbat\ dintre etajere, semn c\ oamenii lui Custer d\râmau obiectele de pe rafturi. Era un sunet satisf\c\tor, sunetul progresului. – Ia un loc, Manetti! spuse Custer, strecurând, acum, o urm\ de bun\voin]\ `n voce. S\ st\m de vorb\! Manetti privi `n jur, nu v\zu nici un scaun disponibil [i r\mase `n picioare. – OK..., `ncepu Custer, sco]ând o agend\ cu coperte de piele [i un stilou aurit – luat de la Macy’s, dup\ ce comisarul `i `ncredin]ase noua misiune – [i preg\tindu-se s\ ia noti]e. Prin urmare, ce avem aici, la arhiv\? Ni[te hârtii? Ziare? Meniuri de livrare la domiciliu? Ce? Manetti oft\. – Arhivele con]in documente [i specimene considerate insuficient de importante pentru a fi incluse `n colec]iile principale. Materialele sunt disponibile istoricilor [i altor savan]i pentru care prezint\ un interes profesional. Este o zon\ de siguran]\ redus\. – Redus\, bine zis, i-o `ntoarse Custer. ~ntr-atât de redus\, `ncât nenorocitul \la, Puck, a sfâr[it coco]at `n vârful unui corn pietrificat. {i? Unde ]ine]i obiectele de valoare? – Cele care nu sunt expuse `n colec]iile generale sunt p\strate `n Zona de Siguran]\, o loca]ie cu regim de securitate separat. – {i cum e cu semn\turile pentru arhiva asta? Care-i povestea? – Exist\ un registru. – Unde-i registrul? Manetti ar\t\ din cap spre un volum masiv de pe birou. – A fost fotocopiat pentru poli]ie, dup\ moartea lui Puck. – {i ce se `nregistreaz\ aici? – To]i cei care intr\ sau ies din arhiv\. ~ns\ poli]ia a remarcat deja c\ o parte dintre paginile mai recente fuseser\ [terse... 395

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– To]i? {i angaja]ii, [i vizitatorii veni]i s\ se documenteze? – Da, to]i. Dar... Custer se `ntoarse spre Noyes [i ar\t\ spre registru. – Umfl\-l! Manetti `i arunc\ o privire rapid\. – E proprietatea muzeului! – A fost. Acum este dovad\. – Dar a]i luat deja toate dovezile importante, cum ar fi ma[ina la care fuseser\ scrise biletele [i... – Dup\ ce termin\m aici, o s\ prime[ti o chitan]\ pentru toate. „Dac\ m\ rogi frumos“, ad\ug\ Custer `n sinea lui. – Deci ce avem aici? repet\. – Dosare expirate, `n principiu, din celelalte departamente ale muzeului. Acte cu valoare istoric\, memorii, scrisori, rapoarte. Totul cu excep]ia dosarelor personale [i a câtorva acte referitoare la departamente. Muzeul le p\streaz\ pe toate, fire[te, fiind o institu]ie public\. – Dar scrisoarea care a fost g\sit\ aici? Cea despre care s-a scris la ziar, `n care erau descrise crimele. Cum a fost g\sit\? – Va trebui s\-l `ntreba]i pe agentul special Pendergast. El a g\sit-o, `mpreun\ cu Nora Kelly. Fusese ascuns\ `ntr-un fel de cutie. F\cut\ dintr-un picior de elefant, parc\. Iar Nora Kelly asta! Custer `[i propuse s\ o interogheze personal, dup\ ce termina aici. Ar fi fost suspectul ei principal, dac\ ar fi crezut-o `n stare s\ aga]e trupul unui b\rbat `ntr-un corn de dinozaur. Dar poate avusese complici... Custer mâzg\li câteva noti]e. – A fost ceva adus sau luat de aici `n decursul ultimei luni? – E posibil s\ fi fost câteva ad\ug\ri de rutin\ la colec]ii. Cred c\ se trimit câteva dosare aici, o dat\ pe lun\. Manetti f\cu o pauz\. Iar dup\ descoperirea scrisorii, aceasta `mpreun\ cu toate documentele aferente au fost trimise sus, pentru p\strare. ~mpreun\ cu alte materiale. Custer d\du din cap. – {i Collopy a cerut asta, nu? 396

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– De fapt, cred c\ a fost din ordinul vicepre[edintelui [i al consilierului general al muzeului, domnul Roger Brisbane. Brisbane – [i numele \sta `l mai auzise. Custer `[i mai not\ ceva. – {i ce anume erau, mai exact, aceste documente aferente? – Nu [tiu. Va trebui s\-l `ntreba]i pe domnul Brisbane. Custer se `ntoarse spre angaja]ii din spatele biroului. – Individul \sta, Brisbane... ~l vede]i des pe-aici? – Destul de des `n ultima vreme, spuse unul. – {i ce face? B\rbatul ridic\ din umeri. – Pune doar o mul]ime de `ntreb\ri. Atâta tot. – Ce fel de `ntreb\ri? – ~ntreb\ri despre Nora Kelly, despre agentul FBI... A vrut s\ [tie la ce s-au uitat, unde s-au dus, lucruri de genul \sta. {i despre un jurnalist. A `ntrebat dac\ a venit vreun jurnalist pe aici. Nu-mi amintesc numele. – Smithbrick? – Nu, dar ceva de genul \sta. Custer deschise agenda [i o frunz\ri. Iat\-l! – William Smithback, Junior. – Exact. Custer d\du din cap. – Dar pe agentul \sta, Pendergast. L-a]i v\zut vreunul? Cei doi schimbar\ o privire. – O singur\ dat\, spuse primul b\rbat. – Pe Nora Kelly? – Da, spuse acela[i b\rbat, un tân\r cu p\rul atât de scurt tuns, c\ p\rea aproape chel. Custer se `ntoarse spre el. – L-ai cunoscut pe Puck? B\rbatul d\du din cap. – Numele dumitale? – Oscar. Oscar Gibbs. Am fost asistentul lui. – Gibbs, Puck avea vreun du[man? 397

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Custer `i v\zu pe cei doi b\rba]i schimbând din nou o privire, mai semnificativ\ de data asta. – P\i... Gibbs ezit\, apoi `ncepu iar. Odat\, Brisbane a venit aici [i l-a luat foarte tare la rost pe domnul Puck. A ]ipat [i-a urlat, a amenin]at c\-l `ngroap\ de viu, c\-l d\ afar\. – Chiar a[a? De ce? – Zicea ceva cum c\ domnul Puck ar fi dezv\luit informa]ii periculoase, c\ nu ar fi respectat drepturile de proprietate intelectual\ ale muzeului. Ceva de genul \sta. Cred c\ era nervos c\ Departamentul de resurse umane nu d\duse curs recomand\rii lui de a-l concedia pe domnul Puck. Zicea c\ n-a terminat cu el, nici pe departe. Asta e tot ce-mi amintesc. – Când s-a `ntâmplat asta, mai exact? Gibbs se gândi o clip\. – S\ v\d... Cred c\ pe treisprezece. Nu, pe doisprezece. Pe doisprezece octombrie. Custer `[i lu\ din nou agenda [i not\ ceva, mai mult de data asta. Auzi o izbitur\ asurzitoare `n interiorul arhivei; un strig\t; apoi un trosnet prelung. Sim]i o senza]ie de satisfac]ie. Dup\ ce termina el, n-avea s\ mai r\mân\ nici o scrisoare ascuns\ `n vreun picior de elefant. ~[i `ndrept\ din nou aten]ia asupra lui Gibbs. – Al]i du[mani? – Nu. Adev\rul e c\ domnul Puck era unul dintre cei mai de treab\ oameni din tot muzeul. A fost un [oc pentru mine s\-l v\d pe Brisbane urlând la el `n halul \la. „Brisbane \sta nu-i un individ prea iubit“, `[i zise Custer. Se `ntoarse spre Noyes. – Caut\-l pe acest Brisbane, te rog. Vreau s\ discut cu el. Noyes tocmai se `ndrepta spre biroul de la intrare, când u[ile arhivei zburar\ de perete. Custer se `ntoarse [i v\zu un b\rbat `mbr\cat `n frac, cu papionul desf\cut, cu p\rul str\lucitor atârnându-i pleo[tit peste fa]a `nfuriat\. – Ce dracu’ se petrece aici? strig\ b\rbatul `n direc]ia lui Custer. Nu po]i s\ dai a[a n\val\ [i s\ `ntorci din senin totul cu susul `n jos! D\-mi s\ v\d mandatul! 398

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Noyes `ncepu s\ caute agitat mandatul, `ns\ Custer `l opri, `ntinzând bra]ul. Era de-a dreptul remarcabil cât de sigur\ `i era mâna, cât de calm [i de st\pânit era `n aceast\ situa]ie – avea s\ fie punctul de r\scruce `n cariera lui. – {i cine sunte]i dumneavoastr\? `ntreb\ el pe cel mai pasiv ton. – Roger C. Brisbane al III-lea. Prim-vicepre[edinte [i consilier general al muzeului. Custer d\du din cap. – Ah, domnul Brisbane! Exact omul pe care voiam s\-l v\d.

{APTE

Smithback `nlemni, privind `n oceanul de `ntuneric ce se `ntindea dinspre col]ul `ndep\rtat al camerei. – Cine-i acolo? reu[i `n sfâr[it s\ `ng\ime, cu vocea sugrumat\. Nu primi nici un r\spuns. – E[ti `ngrijitorul? Se for]\ s\ râd\. ~]i vine s\ crezi? Am r\mas `nchis `n\untru. Din nou, t\cere. Poate c\ vocea nu fusese decât `n imagina]ia lui. Dumnezeu era martor, v\zuse destule `n casa asta cât s\ nu-[i mai doreasc\ vreodat\ s\ vad\ un film de groaz\. ~ncerc\ din nou. – Ei, tot ce pot spune e c\ m\ bucur c\ am dat de dumneata. Dac\ m-ai putea conduce pân\ la u[\... Propozi]ia fu `ntrerupt\ de un spasm involuntar de fric\. O siluet\ p\[ise `n lumina slab\. Era `nv\luit\ `ntr-o hain\ lung\ [i neagr\, iar tr\s\turile fe]ei `i erau ascunse `n umbra unei p\l\rii cu borurile rotunde. ~ntr-o mân\ ridicat\ ]inea un bisturiu greu, model vechi. Marginea lamei sclipi u[or când b\rbatul o `ntoarse grijuliu, cu mi[c\ri `ncete, `ntre degetele sale sub]iri. ~n cealalt\ mân\, str\lucea o sering\ hipodermic\. – Ce pl\cere nea[teptat\ s\ te v\d aici, spuse silueta pe un ton jos [i sec, `n timp ce mângâia cu degetele bisturiul. Dar foarte convenabil. De fapt, ai sosit chiar la timp. 400

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Un instinct primitiv de conservare, mai puternic chiar decât groaza care pusese st\pânire pe el, `l trezi pe Smithback din amor]eal\. Se r\suci pe c\lcâie [i o rupse la fug\. Dar era atât de `ntuneric, [i silueta avansa cu o vitez\ uluitoare... Mai târziu – nu [tia cât de mult mai târziu – Smithback se trezi. Sim]ea un fel de toropeal\ [i o senza]ie ciudat\, de confuzie mole[itoare. Avusese un vis, un vis oribil, `[i amintea. Dar acum se sfâr[ise, [i totul era bine. Avea s\ se trezeasc\ `ntr-o diminea]\ frumoas\ de toamn\, iar urmele hidoase ale co[marului aveau s\ i se topeasc\ `n subcon[tient. Avea s\ se ridice, s\ se `mbrace, s\ ia micul dejun la cafeneaua lui greceasc\ preferat\ [i s\-[i reia `ncet, ca de obicei, activitatea monden\. Dar, pe m\sur\ ce mintea i se limpezea treptat, `[i d\du seama c\ frânturile de amintiri, acele fragmente oribile, nu disp\reau. Fusese cumva prins. ~n `ntuneric. ~n casa lui Leng. „Casa lui Leng...“ Scutur\ din cap. Sim]i o durere `ngrozitoare `n clipa când [i-l mi[c\. B\rbatul cu p\l\ria rotund\ era Chirurgul. ~n casa lui Leng. Dintr-odat\, Smithback se sim]i paralizat de groaz\. Dintre toate gândurile oribile care-i treceau prin minte `n aceste momente, unul era mai limpede decât celelalte: „Pendergast a avut dreptate. Pendergast a avut dreptate de la bun `nceput.“ Enoch Leng era `nc\ `n via]\. ~nsu[i Leng era Chirurgul. Iar Smithback intrase direct `n casa lui! Zgomotul pe care `l auzea, acea hiperventila]ie oribil\, era propria respira]ie, sunetul aerului tras cu greu prin banda adeziv\ care-i acoperea gura. Se for]\ s\ se calmeze. Sim]ea miros puternic de putregai, [i totul era cufundat `n bezn\. Aerul era rece [i umed. Durerea de cap devenea tot mai puternic\. Smithback `[i duse mâna spre frunte [i o sim]i oprindu-se brusc – sim]i inelul unei c\tu[e de fier `n jurul `ncheieturii, auzi zdr\ng\nitul unui lan]. Ce dracu’ era asta? 401

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Inima `ncepu s\-i bat\ repede, mai repede [i mai repede, `n timp ce golurile din memorie i se umpleau unul câte unul: `nc\perile nesfâr[ite [i ample, vocea din `ntuneric, b\rbatul care p\[ise din umbr\... sclipirea bisturiului. „Dumnezeule mare, era chiar Leng? Dup\ 130 de ani? Leng?“ Cuprins de panic\, `ncerc\, instinctiv, s\ se ridice, `ns\ c\zu numaidecât la loc, `ntr-un adev\rat cor de zdr\ng\nituri de fiare. Era gol pu[c\, cu lan]uri la mâini [i la picioare, cu gura acoperit\ de mai multe straturi de band\ adeziv\. A[a ceva nu era posibil. Dumnezeule mare, era o nebunie! Nu spusese nim\nui c\ venea aici. Nimeni nu [tia unde era. Nimeni nu [tia nici m\car c\ disp\ruse. Dac\ ar fi spus cuiva, secretarei, lui O’Shaughnessy, lui tata-mare, surorii vitrege, oricui...! Se `ntinse pe spate, cu capul vâjâindu-i, respirând foarte repede, cu inima b\tând de s\-i sparg\ pieptul. Fusese drogat [i legat `n lan]uri de b\rbatul `n negru – de b\rbatul cu p\l\ria cu boruri rotunde. Lucrul \sta era clar. Acela[i om care `ncercase s\-l ucid\ pe Pendergast, f\r\ `ndoial\; acela[i om, probabil, care `i ucisese pe Puck [i pe ceilal]i. Chirurgul. Era `n pivni]a Chirurgului. Chirurgul. Profesorul Enoch Leng. Un zgomot de pa[i `i atrase aten]ia. Se auzi un hârâit, apoi un dreptunghi luminos, dureros de str\lucitor, ap\ru `n peretele de `ntuneric din fa]a lui. Smithback putu vedea acum c\ se afla `ntr-o `nc\pere mic\, a pivni]\ cu podea de ciment, pere]i de piatr\ [i u[\ de fier. Sim]i un lic\r de speran]\, chiar de recuno[tin]\. O pereche de buze umede ap\rur\ `n deschiz\tura de fier. Se mi[car\. – Te rog, nu te agita, se auzi o voce. Totul se va termina curând. E inutil s\ te zba]i. Era ceva aproape familiar `n vocea aceea, [i totu[i inimaginabil de straniu [i de `nfrico[\tor, ca o voce [optit\ dintr-un co[mar. Ferestruica se `nchise, l\sându-l pe Smithback din nou cufundat `n `ntuneric.

TOATE ACELE T|IETURI ~NGROZITOARE

UNU

Rolls-Royce-ul impun\tor alunec\ pe aleea `ngust\ care traversa Little Governors Island. O cea]\ groas\ `nv\luia mla[tinile din jur, ascunzând râul [i meterezele Manhattanului din spatele acestuia. Farurile alunecar\ peste un [ir de castani b\trâni, de mult usca]i, apoi luminar\ ni[te por]i de fier, mâncate de rugin\. Când ma[ina se opri, lumina c\zu pe o plac\ de bronz: „Spitalul Mount Mercy pentru Bolnavii Psihic cu Tendin]e Criminale“. Un paznic ie[i din cabina lui [i se apropie de ma[in\. Era masiv, `nalt, cu o figur\ prietenoas\. Pendergast cobor` fereastra portierei din spate, [i b\rbatul se aplec\ `n\untru. – Programul de vizit\ s-a `ncheiat, spuse el. Pendergast b\g\ mâna `n hain\, scoase portofelul cu insign\ [i `l deschise `n fa]a gardianului. B\rbatul `l privi lung, apoi d\du din cap, ca [i când totul ar fi f\cut parte din rutina zilnic\. – {i cu ce v\ pot ajuta, domnule agent special Pendergast? – Am venit s\ v\d un pacient. – {i care este numele pacientului? – Pendergast. Domni[oara Cornelia Delamere Pendergast. Urm\ un moment scurt [i jenant de t\cere. – Sunte]i `n misiune oficial\? Tonul gardianului nu mai era atât de prietenos. – Da. 405

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Bine. O s\ sun. Doctorul Ostrom e de gard\ `n seara asta. Pute]i l\sa ma[ina `n parcarea oficial\, la stânga intr\rii principale. V\ a[tept la recep]ie. Câteva minute mai târziu, Pendergast `l urma pe ferchezuitul [i `mbufnatul doctor Ostrom de-a lungul unui coridor lung, pe care pa[ii lor r\sunau cu ecou. Doi gardieni mergeau `n fa]\ [i doi `n spate. Elemente decorative [i motive complicate se mai z\reau `nc\ de-a lungul coridorului, ascunse sub nenum\rate straturi de vopsea institu]ional\. Cu un secol `n urm\, `n zilele când tuberculoza f\cea ravagii `n toate clasele sociale ale New Yorkului, Mount Mercy Hospital fusese un sanatoriu impun\tor, unde erau tratate odraslele bolnave ale celor `nst\ri]i. Acum, `n parte din cauza loca]iei sale izolate, devenise o unitate de `nalt\ siguran]\ pentru cei care comiseser\ crime oribile, dar fuseser\ g\si]i nevinova]i, fiind considera]i bolnavi psihic. – Cum se simte? `ntreb\ Pendergast. Remarc\ o u[oar\ ezitare `n r\spunsul doctorului. – Cam la fel, zise acesta. Se oprir\ `n cele din urm\ `n fa]a unei u[i groase de o]el, `n care fusese t\iat\ o fereastr\ prev\zut\ cu bare. Unul din gardienii din fa]\ descuie u[a, apoi r\mase afar\ cu partenerul lui; ceilal]i doi p\[ir\ `n urma lui Pendergast. Intrar\ `ntr-o camer\ mic\, lipsit\ aproape complet de orice element de decor. Nici o poz\ nu atârna pe pere]ii capitona]i. Singurele piese de mobilier erau o canapea de plastic, dou\ scaune, [i ele tot din plastic, [i o mas\. Totul era prins `n cuie de podea. Nu se vedea nici un ceas, [i singurul neon din tavan era ascuns sub o plas\ deas\ de metal. Nu exista nimic ce ar fi putut fi folosit pe post de arm\ sau cu care cineva s-ar fi putut sinucide. ~n peretele de pe partea opus\ era o alt\ u[\ de o]el, chiar [i mai groas\, f\r\ fereastr\. „Pericol: Risc de evadare“, scria deasupra, cu litere mari. Pendergast se a[ez\ pe unul din scaunele de plastic [i-[i `ncruci[\ picioarele. Cei doi gardieni care-l urmaser\ disp\rur\ prin u[a interioar\. Pre] de câteva minute, micu]a `nc\pere se cufund\ `ntr-o t\cere adânc\, 406

VITRINA DE CURIOZIT|}I

tulburat\ doar de sunetul unor ]ipete `ndep\rtate [i de un bubuit ritmic, [i mai `ndep\rtat. Apoi, mai tare [i mult mai aproape, se auzir\ protestele ascu]ite ale unei b\trâne. U[a se deschise, [i unul din cei doi gardieni `mpinse `n `nc\pere un scaun cu rotile. Cele cinci curele din piele aproape c\ nu se mai vedeau de sub stratul gros de cauciuc ce acoperea fiecare suprafa]\ metalic\. ~n scaun, legat\ strâns `n curele, st\tea o b\trân\ matroan\. Purta o rochie neagr\, lung\ [i demodat\, din tafta, pantofi victorieni [i un voal negru, de v\duv\. Când `l v\zu pe Pendergast, protestele `ncetar\ brusc. – Ridica]i-mi v\lul! ordon\ ea. Unul din gardieni i-l ridic\ de pe fa]\ [i, ]inându-se mereu la distan]\, i-l `ntinse pe spate. Femeia `l privi fix pe Pendergast, cu fa]a p\tat\ tremurându-i u[or. Pendergast se `ntoarse spre doctorul Ostrom. – Ave]i amabilitatea s\ ne l\sa]i singuri? – Cineva trebuie s\ r\mân\, spuse Ostrom. {i, v\ rog, nu v\ apropia]i prea mult de pacient\, domnule Pendergast. – Cu ocazia ultimei mele vizite, mi s-a acordat un moment de intimitate cu str\m\tu[a mea. – Dac\ v\ aminti]i, domnule Pendergast, cu ocazia ultimei dumneavoastr\ vizite..., `ncepu t\ios Ostrom. Pendergast ridic\ mâna. – Cum vre]i. – Este o or\ cam târzie pentru vizite. De cât timp ave]i nevoie? – De cincisprezece minute. – Prea bine. Doctorul le f\cu semn asisten]ilor, care se postar\ numaidecât de ambele p\r]i ale ie[irii. ~nsu[i Ostrom se a[ez\ `n fa]a u[ii exterioare, la cât mai mare distan]\ de b\trân\, `[i `ncruci[\ bra]ele [i a[tept\. Pendergast `ncerc\ s\ trag\ scaunul mai aproape, dar `[i aminti c\ acesta era ]intuit de podea, [i se mul]umi s\ se aplece spre b\trân\. – Ce mai faci, m\tu[\ Cornelia? `ntreb\ el. Femeia se aplec\ [i ea spre el. {opti r\gu[it: 407

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Dragul meu, ce pl\cere s\ te v\d! S\ te servesc cu o cea[c\ de ceai, cu lapte [i zah\r? Unul din gardieni pufni, `ns\ `[i `nghi]i numaidecât râsul `n clipa când Ostrom `i arunc\ o privire ascu]it\. – Nu, mul]umesc, m\tu[\ Cornelia. – Poate-i mai bine. Serviciile de aici au dec\zut `ngrozitor `n ultimii ani. E foarte greu s\ mai g\se[ti azi servitori de n\dejde. De ce nu ai venit mai curând s\ m\ vezi, dragul meu? {tii bine c\ eu nu mai pot s\ c\l\toresc, la vârsta mea. Pendergast se aplec\ [i mai mult. – Domnule Pendergast, nu atât de aproape, v\ rog! murmur\ doctorul Ostrom. Pendergast se trase u[or `n spate. – Am fost ocupat la munc\, m\tu[\ Cornelia. – Munca este pentru oamenii de rând, dragul meu! Cei din familia Pendergast nu muncesc! Pendergast cobor` vocea. – M\ tem c\ nu avem prea mult timp, m\tu[\ Cornelia. A[ vrea s\-]i pun câteva `ntreb\ri. Despre fratele str\bunicului t\u, Antoine. B\trâna `[i strânse buzele `ntr-o grimas\ de dezaprobare. – Unchiul Antoine? Se spune c\ s-a dus `n nord, la New York. C\ s-a f\cut yankeu... Dar asta s-a `ntâmplat cu mul]i ani `n urm\. Cu mult `nainte s\ m\ nasc eu. – Spune-mi ce [tii despre el, m\tu[\ Cornelia. – Cu siguran]\, ai auzit [i tu pove[tile, b\iete. Este un subiect nepl\cut pentru noi to]i, [tii bine. – {i totu[i, a[ vrea s\-mi poveste[ti dumneata. – Bine... A mo[tenit predispozi]ia familiei spre nebunie. Asta e, dar, pentru Dumnezeu... B\trâna oft\ din r\runchi. – Ce fel de nebunie? Pendergast [tia r\spunsul, desigur. Dar trebuia s\-l mai aud\ o dat\. ~ntotdeauna descoperea detalii, nuan]e noi. – ~nc\ din copil\rie, a `nceput s\ manifeste o anumit\ obsesie `ngrozitoare. Era, altfel, un tân\r str\lucit: sarcastic, spiritual, straniu... 408

VITRINA DE CURIOZIT|}I

La vârsta de [apte ani, nimeni nu-l mai putea bate la [ah sau la table. Era excelent la whist [i a sugerat chiar o serie de rafinamente care, din câte am `n]eles, au ajutat la dezvoltarea licita]iei de bridge. Manifesta un deosebit interes fa]\ de istoria natural\, [i a `nceput s\ adune o adev\rat\ colec]ie de hido[enii `n camera lui – insecte, [erpi, oase, fosile [i alte astfel de lucruri. Mo[tenise, de asemenea, interesul tat\lui s\u pentru licori, tonice, substan]e chimice. {i otr\vuri. O str\lucire stranie ap\ru `n ochii cei negri ai b\trânei `n clipa `n care pronun]\ cuvântul „otr\vuri“, [i ambii gardieni se foir\ nelini[ti]i. Ostrom `[i drese vocea. – Domnule Pendergast, cât mai dureaz\? Nu vrem s\ tulbur\m pacienta. – Zece minute. – Doar atât! B\trâna continu\: – Dup\ tragedia petrecut\ cu mama lui, a devenit posac [i interiorizat. Petrecea mult timp singur, amestecând substan]e. Pe de alt\ parte `ns\, sunt sigur\ c\ [i tu `n]elegi aceast\ fascina]ie. Pendergast d\du din cap. – A creat o variant\ proprie a blazonului de familie, ca un vechi `nsemn de drogherie – trei cercuri poleite. L-a atârnat deasupra u[ii. Se spune c\ a otr\vit cei [ase câini ai familiei `ntr-un experiment. Apoi a `nceput s\ petreac\ foarte mult timp jos... jos acolo. ~n]elegi la ce m\ refer? – Da. – Se spune c\ `ntotdeauna s-a sim]it mai `n largul lui printre mor]i decât printre vii. {i, când nu era acolo, `l g\seai `n cimitirul St. Charles, `nso]it de o b\trân\ `nfior\toare, Marie LeClaire. {tii tu, o vr\jitoare voodoo din Cajun... Pendergast d\du iar din cap. – O ajuta s\ fac\ farmece, s\-[i prepare licorile, s\ confec]ioneze p\pu[ele `n care `nfigea ace [i s\ fac\ `nsemne pe morminte. A urmat apoi nepl\cerea cu mormântul ei, dup\ ce a murit... – Ce nepl\cere? B\trâna oft\ [i `[i plec\ u[or capul. 409

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Mormântul r\v\[it, cadavrul profanat [i toate acele t\ieturi `ngrozitoare... Cu siguran]\, trebuie s\ [tii povestea asta. – Am uitat-o. Vocea lui Pendergast era `nceat\ [i blând\. – Credea c\ o s-o poat\ aduce `napoi la via]\. ~ntrebarea e dac\ ea `l pusese s\ fac\ asta, `nainte s\ moar\, ca pe o `nfior\toare misiune de dincolo de mormânt. Buc\]ile care lipseau din corpul ei nu au fost niciodat\ g\site. Nici m\car una. Sau, stai, nu-i chiar adev\rat. Am auzit c\ i-au g\sit o ureche `n stomacul unui aligator, prins o s\pt\mân\ mai târziu lâng\ mla[tini. Au recunoscut-o dup\ cercel, desigur. Vocea i se pierdu. Se `ntoarse spre unul din gardieni [i vorbi pe un ton rece, poruncitor: – P\rul meu trebuie aranjat! Unul din cei doi, cel cu m\nu[i chirurgicale, se apropie [i aranj\ cu grij\ p\rul b\trânei, p\strând `n tot acest timp o distan]\ sigur\. Femeia se `ntoarse din nou spre Pendergast. – Avea un fel de control sexual asupra lui, oricât de `nfior\tor ar suna asta, având `n vedere diferen]a de [aizeci de ani dintre ei. B\trâna tres\ri ca str\b\tut\ de un fior, pe jum\tate de dezgust, pe jum\tate de pl\cere. – ~n mod clar, i-a `ncurajat interesul pentru reincarnare, pentru leacuri miraculoase [i alte prostii de genul \sta. – Ce ai auzit despre dispari]ia lui? – S-a `ntâmplat la vârsta de dou\zeci [i unu de ani, când a intrat `n posesia averii. Dar „dispari]ie“ nu este chiar cuvântul cel mai potrivit – i s-a cerut s\ p\r\seasc\ locuin]a. Cel pu]in a[a mi s-a spus. ~ncepuse s\ vorbeasc\ `ntruna despre cum avea s\ salveze, cum avea s\ vindece lumea – ca o compensa]ie pentru tot r\ul pe care-l f\cuse taic\-s\u, presupun –, dar asta nu prea se potrivea cu stilul familiei. Ani mai târziu, când verii lui au `ncercat s\ ia urma banilor pe care-i mo[tenise [i-i luase cu el, p\rea s\ fi intrat pe p\mânt. Au fost foarte dezam\gi]i. ~n]elegi, erau foarte, foarte mul]i bani. Pendergast d\du din cap. Urm\ o t\cere lung\. – Mai am o ultim\ `ntrebare pentru dumneata, m\tu[\ Cornelia. 410

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Care anume? – O `ntrebare de moral\. – O `ntrebare de moral\... Ce curios! Are cumva vreo leg\tur\ cu unchiul Antoine? Pendergast nu-i r\spunse direct. – De o lun\ `ntreag\ caut un b\rbat. Acest b\rbat posed\ un secret. Sunt foarte aproape de a-l g\si, [i e doar o chestiune de timp pân\ când `l voi confrunta. B\trâna nu spuse nimic. – Dac\ voi ie[i `nving\tor din aceast\ confruntare – lucru care nu este câtu[i de pu]in sigur –, s-ar putea s\ fiu for]at s\ hot\r\sc ce anume s\ fac cu secretul. S-ar putea s\ fiu nevoit s\ iau o decizie care s\ aib\ un efect profund asupra viitorului omenirii. – {i care este acest secret? Pendergast `[i cobor` vocea pân\ când ajunse doar o [oapt\ fantomatic\. – Cred c\ este vorba despre o formul\ medical\ ce ar putea permite oricui ca, `n urma unui anumit regim, s\-[i prelungeasc\ via]a cu cel pu]in un secol, dac\ nu mai mult. Nu alung\ moartea, dar o amân\ `n mod semnificativ. Un moment de t\cere. Ochii b\trânei sclipir\ din nou. – Spune-mi, cât va costa acest tratament? Va fi ieftin sau foarte scump? – Nu [tiu. – {i câ]i al]ii vor avea acces la aceast\ formul\, `n afar\ de tine? – Eu voi fi singurul. Voi avea foarte pu]in timp, poate doar câteva secunde din clipa `n care va fi `n mâna mea, pentru a hot\r` ce s\ fac cu ea. T\cerea se prelungi acum câteva minute. – {i cum a fost descoperit\ aceast\ formul\? – E de ajuns s\ spun c\ a fost ob]inut\ cu pre]ul vie]ii multor oameni nevinova]i. To]i uci[i `n acela[i fel, `ntr-o manier\ extrem de crud\. 411

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Acest am\nunt adaug\ o nou\ dimensiune problemei. Totu[i, r\spunsul este cât se poate de clar. Când aceast\ formul\ va ajunge `n mâinile tale, trebuie s\ o distrugi numaidecât. Pendergast o privi curios. – E[ti sigur\? Este ]elul suprem al [tiin]ei medicale, `nc\ de la `nceputurile ei. – Exist\ un vechi blestem fran]uzesc: „Fie s\ ]i se `mplineasc\ totu[i cea mai profund\ dorin]\!“ Dac\ acest tratament e ieftin [i disponibil oricui, va distruge p\mântul prin suprapopulare. Dac\ e scump [i, prin urmare, rezervat doar celor foarte boga]i, va duce la revolt\, la r\zboaie, la o pr\bu[ire a valorilor sociale. ~n ambele situa]ii, ar conduce direct spre nenorocirea uman\. Ce valoare are o via]\ lung\, tr\it\ `n mizerie [i nefericire? – Dar incomensurabila `n]elepciune pe care o va aduce aceast\ descoperire, dac\ lu\m `n considera]ie o sut\, poate chiar dou\ sute de ani de studiu [i experien]\ suplimentar\ de care ar putea beneficia o minte genial\? Gânde[te-te, m\tu[\ Cornelia, la ce ar fi putut face pentru omenire cineva ca Goethe, Copernic sau Einstein, dac\ ar mai fi tr\it `nc\ dou\ sute de ani! B\trâna pufni batjocoritor. – Cei `n]elep]i [i buni sunt `ntrecu]i de o mie la unu de cei brutali [i stupizi! Când `i dai unui Einstein dou\ secole s\-[i perfec]ioneze [tiin]a, dai altor o mie de oameni dou\ secole s\-[i perfec]ioneze brutalitatea. De data asta, t\cerea se `ntinse pe [i mai multe minute. Lâng\ u[\, doctorul Ostrom se foi ner\bd\tor. – E totul bine, dragule? `ntreb\ b\trâna, fixându-l pe Pendergast cu o privire intens\. – Da. Privi `n ochii ei straniu de negri, atât de plini de `n]elepciune, de profunzime [i de cea mai adânc\ demen]\. – ~]i mul]umesc, m\tu[\ Cornelia, spuse. Apoi se ridic\. Doctore Ostrom? Doctorul `i arunc\ o privire. – Am terminat aici.

DOI

Custer st\tea `n cercul de lumin\ din fa]a biroului de la arhiv\. Nori de praf – produse ale perchezi]iei `n desf\[urare – se r\suceau dinspre culoarele `ntunecate din spate. Filfizonul \la, Brisbane, `nc\ mai protesta de zor undeva `n fundal, `ns\ Custer nu-i d\dea aten]ie. Investiga]ia, care pornise cu atâta for]\, `ncepea s\ piard\ din intensitate. Pân\ acum, oamenii lui scoseser\ la iveal\ o varietate uluitoare de prostii – h\r]i vechi, tabele, piei de [arpe, cutii de din]i, organe dezgust\toare [i neidentificabile murate de secole `n alcool –, dar nimic din toate astea nu sem\na câtu[i de cât cu un indiciu. Custer fusese sigur c\, odat\ ajuns `n arhive, piesele puzzle-ului aveau s\ se a[eze numaidecât la locul lor; c\ proasp\t descoperitul s\u talent de investigator avea s\ fac\ leg\tura critic\ pe care nimeni altcineva nu o observase. Pân\ acum `ns\ nu avusese nici o revela]ie, nu f\cuse nici o conexiune. Vedea `n permanen]\ `n fa]a ochilor chipul comisarului Rocker, privindu-l sceptic de sub sprâncenele `ncruntate. Un sentiment de nelini[te greu st\pânit\ `ncepu s\-i `nmoaie picioarele. {i arhiva era imens\: `n ritmul \sta, `i trebuiau s\pt\mâni s\ o cerceteze pe toat\. Consilierul legal al muzeului vorbea [i mai tare acum, [i Custer se for]\ s\-l asculte. – Nu este decât o perchezi]ie la noroc, f\r\ vreun scop precis, spunea Brisbane. Nu pute]i s\ veni]i aici a[a, pur [i simplu, [i s\ `ntoarce]i totul cu susul `n jos. 413

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Ar\t\ furios spre cutiile cu sigla NYPD `n[irate pe podea, cu o sumedenie de obiecte aruncate `n\untrul [i `n jurul lor. – {i toate aceste obiecte sunt proprietatea muzeului! Absent, Custer ar\t\ `nspre mandatul din mâna lui Noyes. – A]i v\zut mandatul. – Da, l-am v\zut. {i nu valoreaz\ nici cât hârtia pe care a fost tip\rit. N-am v\zut niciodat\ termeni mai generali. Contest acest mandat [i afirm oficial c\ nu voi permite ca muzeul s\ fie perchezi]ionat mai departe. – S\-l l\s\m pe [eful dumneavoastr\, domnul Collopy, s\ hot\rasc\ asta. A reu[it cineva s\ dea de el? – Pozi]ia de consilier legal al muzeului `mi confer\ calitatea de a vorbi `n numele domnului Collopy. Posac, Custer `[i `ncruci[\ din nou bra]ele la piept. Se auzi o nou\ bubuitur\ din\untrul arhivei, ni[te strig\te [i sunetul a ceva cr\pându-se. Un ofi]er ap\ru imediat cu un crocodil `mp\iat, din a c\rui burt\ recent cr\pat\ ie[eau o sumedenie de câl]i. ~l a[ez\ `ntr-una dintre cutiile pentru probe. – Ce dracu’ fac \ia acolo-n spate? strig\ Brisbane. Hei, tu! Da, tu! Ai deteriorat specimenul! Ofi]erul `l privi cu o expresie tâmp\, apoi se `ntoarse la loc `ntre rafturi. Custer nu spuse nimic. Sentimentul de anxietate deveni mai puternic. Pân\ acum, nu reu[ise s\ ob]in\ nimic nici din interogarea angaja]ilor muzeului – acelea[i baliverne lipsite de importan]\ pe care le aflaser\ [i la interogatoriile precedente. Fusese decizia lui, opera]iunea lui. A lui [i numai a lui. Dac\ se `n[elase – nici nu `ndr\znea s\ se gândeasc\ la asta, desigur, dar dac\ –, aveau s\-i ia capul, s\-l striveasc\ de `ndat\ ca pe-un vierme... – O s\ chem serviciul de paz\ al muzeului [i o s\ rog ca oamenii dumitale s\ fie escorta]i afar\, spumeg\ Brisbane. A[a ceva este intolerabil. Unde e domnul Manetti? – Manetti ne-a adus aici, spuse Custer distrat. Dac\ f\cuse o gre[eal\? O gre[eal\ imens\? – Nu trebuia s\ fac\ asta. Unde este? 414

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Brisbane se `ntoarse [i d\du peste Oscar Gibbs, asistentul arhivar. Unde-i Manetti? – A plecat, spuse Gibbs. Custer privi absent, observând cum tonul insolent al tân\rului, privirea lui `ntunecat\ reflectau p\rerea pe care o avea despre Brisbane. „Brisbane nu-i deloc popular“, `[i zise din nou Custer. Are mul]i du[mani. Mai mult ca sigur, Puck nu-l avea deloc la inim\ dup\ ce se purtase atât de urât cu el. {i nu pot spune c\-l `nvinov\]esc vreun pic pentru...“ {i atunci avu o revela]ie. Ca prima lui revela]ie, doar c\ mai puternic\. Atât de evident\ acum, c\ privea `n urm\, [i totu[i atât de greu de observat la prima vedere. Era genul de intui]ie str\lucit\ pentru care se primeau medalii. Era un salt logic demn de `nsu[i Sherlock Holmes. Se `ntoarse, aruncându-i lui Brisbane o privire subtil\, dar intens\. Chipul atât de `ngrijit al b\rbatului era ro[u, p\rul `i st\tea r\v\[it [i ochii-i sclipeau de furie. – Unde a plecat? `ntreba Brisbane. Gibbs ridic\ din umeri cu impertinen]\. Brisbane se duse lâng\ birou [i ridic\ telefonul. Custer continua s\-l priveasc\. Form\ câteva numere [i l\s\, cu voce joas\, ni[te mesaje precipitate. – C\pitane Custer, zise el `ntorcându-se din nou spre poli]ist. ~]i ordon `nc\ o dat\ s\-]i retragi oamenii din muzeu. Custer `i sus]inu privirea printre genele mijite. Trebuia s\ procedeze cu foarte mare aten]ie. – Domnule Brisbane, `ncepu el pe un ton pe care-l spera cât mai rezonabil. N-ar fi mai bine s\ discut\m `n biroul dumneavoastr\? Pre] de-o clip\, Brisbane p\ru ca lovit de tr\snet. – ~n biroul meu? – E un spa]iu mai retras. Poate c\ nu e cazul s\ cercet\m mai departe muzeul. Sper s\ putem l\muri totul `n biroul dumneavoastr\, acum. Brisbane p\ru s\ analizeze propunerea `n considera]ie. – Prea bine. Vino cu mine! Custer `i f\cu semn omului s\u, locotenent-detectivul Piles. 415

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Preia tu comanda aici. – Da, domnule. Apoi Custer se `ntoarse spre Noyes. Un singur gest din degetul lui strâmb [i gras fu `ndeajuns pentru ca mogâldea]a s\ ajung\ dintr-un salt lâng\ el. – Noyes, tu vreau s\ vii cu mine, murmur\ el. Ai trusa la tine? Noyes d\du din cap, cu ochii umezi scânteindu-i `n lumina slab\. – Bun. Atunci s\ mergem!

TREI

Ferestruica se deschise din nou. Cufundat `n bezna [i groaza nesfâr[it\, Smithback pierduse no]iunea timpului. Cât trecuse? Zece minute? O or\? O zi? Vocea vorbi, [i buzele umede sclipir\ din nou `n dreptunghiul de lumin\. – Ce dr\gu] din partea dumitale s\ vii s\ m\ vizitezi chiar `n vechea [i interesanta mea cas\! Sper c\ ]i-au pl\cut colec]iile mele. }in `n mod deosebit la coridon1. L-ai v\zut, din `ntâmplare? Smithback `ncerc\ s\ r\spund\, amintindu-[i prea târziu c\ avea gura astupat\. – Ah! Aproape c\ uitasem! Nu te obosi s\ r\spunzi. Voi vorbi eu. {i dumneata vei asculta. Mintea lui Smithback gonea nebune[te, c\utând posibilit\]i de sc\pare. Nu g\si nici una. – Da, coridonul este extrem de interesant. La fel [i mosasaurul g\sit `n rocile de calcar din Kansas. {i, desigur, durdagul din Tibet este foarte neobi[nuit; mai exist\ doar un singur astfel de exemplar `n lume. Am `n]eles c\ a fost lucrat din craniul celei de-a cincisprezecea reincarn\ri a lui Buddha. Smithback auzi un râset sec, ca zgomotul pe care `l fac frunzele uscate mi[cate de o rafal\ de vânt. 1

Specie de pas\re `ntâlnit\ `n regiunile `nalte umede din zona subtropical\ [i tropical\. (n.red.) 417

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Una peste alta, o vitrin\ de curiozit\]i deosebit de interesant\, dragul meu Smithback. ~mi pare r\u c\ doar prea pu]ini oameni au avut ocazia s-o admire [i c\ ace[ti câ]iva care au avut aceast\ onoare s-au aflat mai târziu `n imposibilitatea de a o mai vedea vreodat\. Urmar\ câteva clipe de t\cere. Apoi vocea continu\, `ncet [i blând: O s\ te lucrez bine, domnule Smithback. Voi depune toate eforturile pentru a face asta. Un spasm de groaz\, cu mult diferit de orice senza]ie pe care-o `ncercase vreodat\, `l electrocut\ pe Smithback pân\-n m\duva oaselor. „O s\ te lucrez bine... te lucrez bine...“ Smithback `[i d\du seama c\ era sortit mor]ii. ~n groaza care-l cuprinsese, nu con[tientiz\ imediat c\ Leng `i spusese pe nume. – Va fi o experien]\ memorabil\ – cu mult mai memorabil\ decât a celor dinaintea dumitale. Am f\cut progrese deosebite, progrese remarcabile. Am pus la punct o procedur\ chirurgical\ exact\ pân\ `n cele mai mici detalii. Vei r\mâne treaz pân\ la sfâr[it. P\strarea cuno[tin]ei, am `n]eles acum, este cheia. Voi avea deosebit\ grij\ s\ nu le[ini, te asigur. Urm\ un moment de t\cere, `n care Smithback f\cu mari eforturi s\ nu-[i piard\ min]ile. Buzele continuar\: – Nu vreau s\ te las s\ a[tep]i. Mergem `n laborator? Se auzi zgomotul unui z\vor, [i u[a de fier se `ntredeschise. Silueta `ntunecat\ cu p\l\ria rotund\ se apropie, ]inând acum `n mân\ un ac lung, hipodermic. O pic\tur\ transparent\ tremura `n vârf. O pereche de ochelari fumurii, rotunzi, de mod\ veche, `i fur\ `mpin[i pe fa]\. – E doar o injec]ie ca s\-]i relaxeze mu[chii. Colin\ succinic\. Foarte asem\n\toare cucutei. Este un agent paralizant. Vei vedea c\ are tendin]a de a induce acela[i gen de moliciune pe care o resim]i `ntr-un vis. {tii la ce m\ refer: pericolul se apropie, `ncerci s\ scapi, dar consta]i c\ e[ti incapabil s\ te mi[ti. Vei r\mâne con[tient aproape pe `ntreaga durat\ a opera]iei, pân\ `n momentul extrac]iei finale. Va fi mult mai interesant pentru dumneata a[a. Smithback se zb\tu când v\zu acul apropiindu-se. 418

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Vezi dumneata, e o opera]ie delicat\. Necesit\ o mân\ sigur\, foarte precis\. Nu putem l\sa pacientul s\ se zbat\ pe parcursul procedurii. Cea mai mic\ alunecare de bisturiu, [i totul ar fi distrus! Nu-]i r\mâne decât s\ te debarasezi de resturi [i s\ o iei de la `nceput. Acul se apropia tot mai mult. ~]i sugerez s\ tragi adânc aer `n piept, domnule Smithback. „O s\ te lucrez bine...“ Cu o for]\ dat\ de groaza `nnebunitoare, Smithback se arunc\ dintr-o parte `n alta, `ncercând s\ rup\ lan]urile. Deschise gura `n spatele buc\]ii groase de band\ adeziv\, `ncercând cu disperare s\ ]ipe, sim]ind cum buzele i se sfâ[ie de efort. Se zb\tu violent, tr\gând de c\tu[e, dar silueta cu acul se apropia ne`nduplecat – apoi sim]i `n]ep\tura `n carne, sim]i un val de c\ldur\ p\trunzându-i prin vine, apoi o `ngrozitoare mole[eal\: exact acea sl\biciune pe care o descrisese Leng, senza]ia de paralizie pe care o sim]i `n cele mai cumplite co[maruri, `n cele mai groaznice momente. Dar, de data asta, Smithback [tia prea bine c\ nu era un vis.

PATRU

Sergentul de poli]ie Paul J. Finester detesta din tot sufletul `ntreaga poveste. Era o pierdere de vreme `ngrozitoare, de-a dreptul criminal\. Se uit\ `n jur, la [irurile de mese de lemn a[ezate `n linii paralele pe covorul bibliotecii; la personajele prost `mbr\cate, `n haine din tweed, cu ochii c\sca]i cât cepele, care st\teau de-o parte a meselor, fa]\ `n fa]\ cu câte un poli]ist. Angaja]ii muzeului... Unii p\reau speria]i, al]ii furio[i. Era clar c\ nici unul dintre [oarecii \[tia de bibliotec\ nu [tia nimic: erau doar o adun\tur\ de savan]i, cu dantur\ proast\ [i respira]ie urât mirositoare. Unde-i g\seau oare? Sim]ea c\-l cuprindea furia la gândul c\ o parte din impozitul luat pe salariul lui muncit din greu se ducea c\tre caraghio[ii \[tia. Nu numai atât, dar era deja zece noaptea, [i nevast\-sa avea s\-l omoare când ajungea acas\. Ce conta c\ era munca lui, c\ orele suplimentare se pl\teau cu cincizeci la sut\ mai mult, c\ aveau de achitat ipoteca pentru apartamentul din Cobble Hill, pe care ea `l obligase s\-l cumpere, [i mai aveau [i-un copil ale c\rui scutece costau o avere! Tot avea s\-l omoare. Avea s\ ajung\ acas\, s\ g\seasc\ mâncarea uscat\ `n cuptor – unde st\tea de la ora [ase, la 250 de grade –, nevast\-sa avea s\ fie deja `n pat, cu lumina stins\, dar f\r\ s\ doarm\, stând a[a pe `ntuneric, furioas\ la culme, f\r\ s\ acorde vreo aten]ie copilului care or\c\ia de mama focului. N-avea s\ spun\ nimic atunci când el avea s\ se bage-n pat – avea s\ se-ntoarc\ doar cu spatele la el, cu un imens oftat de autocomp\timire [i... – Finester? 420

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Finester se `ntoarse [i-l v\zu pe partenerul lui, O’Grady, privindu-l insistent. – E totul `n regul\, Finester? Ar\]i de parc\ tocmai a murit cineva. Finester oft\. – Ce n-a[ da s\ fi murit eu! – Revino-]i! Avem pe cineva. Ceva din tonul lui O’Grady `l f\cu pe Finester s\ priveasc\ de cealalt\ parte a biroului. ~n locul unui alt tolomac, v\zu o femeie – ba chiar o femeie neobi[nuit de dr\gu]\ –, cu p\rul lung, ar\miu [i ochii de culoarea alunei, cu trupul zvelt [i atletic. Se trezi `ndreptându-[i spatele [i tr\gându-[i burta, `ncordându-[i bicep[ii. Femeia st\tea chiar `n fa]a lor, [i Finester sim]i o dâr\ de parfum: scump, pl\cut, foarte subtil. Doamne, era tr\snet! ~i arunc\ o ochead\ lui O’Grady [i remarc\ aceea[i transformare. Apuc\ repede mapa [i se uit\ la lista cu persoanele pentru interogatoriu. Era Nora Kelly. Celebra, scandaloasa Nora Kelly. Cea care g\sise cel de-al treilea cadavru, care fusese, la rândul ei, urm\rit\ prin arhiv\. Nu se a[teptase la o persoan\ atât de tân\r\. {i atât de atr\g\toare. O’Grady i-o lu\ `nainte [i deschise discu]ia. – Doctore Kelly, v\ rog s\ v\ face]i comod\. Dintr-odat\, tonul lui devenise dulce, mieros. – Eu sunt sergentul O’Grady [i dânsul este sergentul Finester. Ne permite]i s\ v\ `nregistr\m? – Dac\ este nevoie... spuse femeia. Vocea nu-i era la fel de sexy ca `nf\]i[area. Era aspr\, iritat\. – Ave]i dreptul s\ chema]i un avocat, continu\ O’Grady pe acela[i ton blând, [i ave]i dreptul de a refuza interogatoriul nostru. Vrem s\ `n]elege]i c\ este un act voluntar. – {i dac\ refuz? O’Grady râse `ncet, prietene[te. – Nu este decizia mea, `n]elege]i, dar s-ar putea s\ v\ emit\ o cita]ie [i s\ v\ oblige s\ veni]i la sec]ie. Avoca]ii cost\ mult. Ar fi nepl\cut. Avem doar câteva `ntreb\ri pe care vrem s\ vi le adres\m, nu-i mare lucru. Nu sunte]i suspect\. Avem doar nevoie de pu]in ajutor. 421

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Bine, spuse femeia. Da]i-i drumul! Mi s-au mai luat interogatorii de vreo câteva ori. Ce mai conteaz\ unul `n plus? O’Grady d\du s\ zic\ iar ceva, `ns\ de data asta Finester era preg\tit [i i-o lu\ `nainte. Nu avea de gând s\ stea ca un imbecil [i s\-l lase pe O’Grady s\ vorbeasc\ numai el. Individul \sta era la fel de r\u ca nevast\-sa. – Doctore Kelly, zise el `n grab\, poate prea tare, acoperindu-[i repede gre[eala cu un zâmbet. Ne bucur\ foarte mult c\ sunte]i dispus\ s\ ne ajuta]i. Procedura cere s\ v\ spune]i numele `ntreg, adresa, data [i ora. Este un ceas acolo, pe perete, dar nu, v\d c\ ave]i [i dumneavoastr\ unul de mân\. Este doar o formalitate, `n]elege]i, ca s\ putem ordona casetele, s\ nu le `ncurc\m... N-am vrea s\ arest\m pe cine nu trebuie. Râse la aceast\ glum\ [i fu u[or dezam\git când femeia nu râse [i ea. O’Grady `i arunc\ o privire de comp\timire. Finester sim]i cum `i cre[tea [i mai mult iritarea pe care o sim]ea fa]\ de partenerul lui. Dac\ st\tea bine s\ se gândeasc\, nici nu putea s\-l sufere. Povestea cu solidaritatea uniformei albastre nu ]inea `n cazul lor. Se trezi dorindu-[i ca O’Grady s\ se afle `n calea unui glon] `ntr-o bun\ zi. A doua zi, de pild\. Femeia `[i spuse numele. Finester s\ri iar [i-[i `nregistr\ propriul nume, apoi O’Grady f\cu la fel, morm\ind. Dup\ `nc\ vreo câteva formalit\]i, Finester l\s\ la o parte hârtia cu informa]iile generale despre Nora Kelly [i `ntinse mâna dup\ lista de `ntreb\ri dinainte preg\tite. P\rea mai lung\ decât cea de dinainte, [i fu surprins s\ g\seasc\ o serie de `ntreb\ri suplimentare, scrise de mân\, la sfâr[it. F\r\ `ndoial\ fuseser\ ad\ugate `n grab\. Cine dracu’ umblase cu listele lor de interogatoriu? Toat\ povestea asta era o porc\rie. O mare porc\rie! O’Grady profit\ numaidecât de t\cerea lui Finester. – Doctore Kelly, s\ri el, ne pute]i descrie cu propriile cuvinte implicarea dumneavoastr\ `n acest caz? V\ rog, sta]i cât de mult vre]i s\ v\ aminti]i detaliile. Dac\ nu v\ aminti]i ceva sau nu mai sunte]i sigur\, nu pregeta]i s\ ne spune]i. Experien]a m-a `nv\]at c\ e mai bine 422

VITRINA DE CURIOZIT|}I

s\ spune]i c\ nu v\ aminti]i decât s\ ne da]i detalii care s-ar putea s\ nu fie exacte. ~i zâmbi cu gura pân\ la urechi `n vreme ce `n ochii alba[tri `i str\lucea o sclipire aproape conspirativ\. „S\-l ia dracu’!“ `[i zise Finester. Femeia oft\ ursuz\, `[i `ncruci[\ picioarele lungi [i `ncepu s\ vorbeasc\.

CINCI

Smithback sim]ea paralizia extinzându-se, acea neputin]\ `nfior\toare punând tot mai mult st\pânire pe el. ~[i sim]ea membrele moarte, nemi[cate, str\ine. Nu putea nici m\car s\ clipeasc\. Dar cel mai r\u – de departe cel mai r\u – era c\ nu putea nici m\car s\-[i umple pl\mânii cu aer. Tot corpul `i era imobilizat. Intr\ `n panic\, `ncercând s\-[i activeze pl\mânii, chinuindu-se s\ trag\ aer `n piept. Se sim]ea de parc\ se `neca – doar c\ era mai r\u. Leng st\tea acum deasupra lui, o siluet\ `ntunecat\ `n dreptunghiul de lumin\ al u[ii, ]inând `n mân\ acul folosit. Chipul `i era umbrit de borul rotund al p\l\riei. O mân\ se `ntinse [i apuc\ marginea buc\]ii de band\ adeziv\ care `nc\ mai acoperea par]ial gura lui Smithback. – Nu mai avem nevoie de asta, spuse Leng. O smulse dintr-o singur\ mi[care. Acum, hai s\ te intub\m. La urma urmei, n-am rezolva nimic dac\ te-ai asfixia `nainte s\ `ncepem procedura. Smithback `ncerc\ s\-[i adune for]ele [i s\ ]ipe. Nu se auzi decât o [oapt\. ~[i sim]ea limba grea [i inimaginabil de mare `n gur\. Maxilarul `i atârna, [i sim]i o dâr\ de saliv\ scurgându-i-se pe b\rbie. Era un efort `nfior\tor [i numai s\ trag\ o brum\ de aer `n piept. Silueta se retrase [i disp\ru `n spatele u[ii. Se auzi zgomot pe hol, [i Leng se `ntoarse `mpingând o targ\ de o]el [i o ma[in\ mare, ca un fel de cutie, prev\zut\ cu ro]i de cauciuc. A[ez\ targa lâng\ Smithback, apoi se aplec\ [i, cu o cheie veche, de fier, desf\cu repede c\tu[ele din jurul gleznelor [i al `ncheieturilor reporterului. Dincolo de groaza [i 424

VITRINA DE CURIOZIT|}I

disperarea care-l cuprinseser\, Smithback sim]i mirosul ap\s\tor [i putred de haine vechi, mâncate de molii, `nso]it de o dâr\ vag\ de eucalipt, ca [i când Leng ar fi supt o bomboan\ de tuse. – O s\ te a[ez pe targ\ acum, spuse Leng. Smithback sim]i cum era ridicat. Apoi, metalul rece [i tare ap\sându-i trupul gol. Sim]ea c\-i curge nasul, dar nu-[i putea folosi bra]ul s\ se [tearg\. Nevoia de oxigen devenea acut\. Era complet paralizat, dar – lucrul cel mai `ngrozitor – era perfect con[tient [i `nregistra cu cea mai mare claritate toate senza]iile. Leng reap\ru `n câmpul s\u vizual, ]inând `ntr-o mân\ un tub de plastic. ~[i puse degetele pe maxilarul lui Smithback [i-i deschise larg gura. Smithback sim]i tubul zgâriindu-i fundul gâtului, alunecându-i pe trahee. Cât de groaznic s\ sim]i nevoia intens\, impetuoas\ s\ tu[e[ti, [i totu[i s\ nu po]i face nici cea mai mic\ mi[care! Auzi un [uierat, [i ma[ina de ventila]ie `i umplu pl\mânii cu aer. Pre] de-o clip\, u[urarea fu atât de profund\, `ncât Smithback mai c\ uit\ de situa]ia `n care se afla. Acum targa se mi[ca. Un plafon vechi, de c\r\mid\, `i trecea pe deasupra capului, pres\rat din loc `n loc de becuri f\r\ abajur. Câteva clipe mai târziu, plafonul se schimb\, transformându-se `n ceva ce p\rea a fi un fel de pe[ter\. Targa se mai r\suci o dat\, apoi se opri. Leng se aplec\, [i Smithback nu-l mai putu vedea. Auzi patru clichete, unul dup\ altul, [i-[i d\du seama c\ fixa ro]ile `n pozi]ie. Vedea rânduri `ntregi de lumini puternice, sim]ea un iz de alcool [i betain\ ce acoperea un alt miros, subtil, `ns\ cu mult mai oribil. Leng `[i strecur\ bra]ele pe sub Smithback, `l ridic\ din nou [i-l mut\ de pe targ\ pe o alt\ mas\ de o]el, mai mare [i chiar [i mai rece. Gesturile erau blânde, aproape iubitoare. Apoi – cu o mi[care complet diferit\, rapid\ [i incredibil de puternic\ – `l `ntoarse pe reporter pe burt\. Smithback nu-[i putea `nchide gura [i-[i sim]i limba lipindu-i-se de suprafa]a metalic\, sim]ea gustul amar al substan]elor de dezinfectare. Se trezi `ntrebându-se cine altcineva mai fusese pe acea mas\ [i ce oare li se `ntâmplase celor dinaintea lui. Fu cople[it de un val de groaz\ [i de grea]\. Tubul de ventila]ie `i gâlgâi `n gur\. 425

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Apoi Leng se apropie [i, trecându-[i mâna peste fa]a lui Smithback, `i `nchise pleoapele. Masa era rece, atât de rece! ~l auzea pe Leng mi[cându-se pe lâng\ el. Sim]i o presiune pe cot [i o `n]ep\tur\ scurt\ `n clipa când un ac intravenos `i fu introdus lâng\ `ncheietur\. Auzi apoi sunet de band\ adeziv\ sfâ[iindu-se. Sim]i miros de eucalipt, auzi o voce joas\: – Va fi dureros, m\ tem, spuse vocea `n vreme ce Smithback sim]ea cum mâinile [i picioarele `i erau imobilizate. Extrem de dureros, chiar. Dar [tiin]a a necesitat `ntotdeauna sacrificii. A[a c\ nu te pierde cu firea. {i, `mi permi]i s\-]i dau un sfat? Smithback `ncerc\ s\ se zbat\, `ns\ trupul s\u era undeva departe. {oapta continu\, `nceat\ [i blând\: – Fii precum gazela `n f\lcile leului: moale, supus\, resemnat\. Crede-m\. A[a e cel mai bine. Se auzi sunetul unui robinet curgând `ntr-o chiuvet\, hâr[âitul o]elului lovindu-se de o]el, instrumente alunecând `ntr-un bazin metalic. Lumina din `nc\pere deveni brusc mai puternic\. Pulsul lui Smithback acceler\ s\lbatic, mai tare [i mai tare, pân\ când masa de sub el `ncepu parc\ s\ se zgâl]âie `n ritm cu b\t\ile nebune[ti ale inimii lui.

{ASE

Nora se foi `n scaunul incomod de lemn [i se uit\ la ceasul de la mân\ probabil pentru a cincea oar\. Zece [i jum\tate. Era la fel ca interogatoriul pe care-l `ndurase dup\ ce descoperise cadavrul lui Puck – doar c\ mai r\u. Mult mai r\u. De[i scurtase `n mod inten]ionat povestea, `[i redusese r\spunsurile la câte-o singur\ propozi]ie, `ntreb\rile astea imbecile continuau s\ vin\, parc\ f\r\ sfâr[it. ~ntreb\ri despre activitatea ei `n cadrul muzeului. ~ntreb\ri despre cum fusese fug\rit\ de Chirurg prin arhiv\. ~ntreb\ri despre biletul scris la ma[in\ pe care Puck – sau mai bine zis criminalul, dându-se drept Puck – i-l trimisese [i pe care Nora `l predase de mult poli]iei. Toate erau `ntreb\ri la care mai r\spunsese deja de dou\, trei ori, `n fa]a unor poli]i[ti mai inteligen]i [i mai maniera]i decât \[tia. {i mai r\u era c\ poli]i[tii care st\teau acum `n fa]a ei – unul, un trol `ndesat, cel\lalt, relativ normal, `ns\ plin de el – nu d\deau semne c\ ar fi fost pe punctul de a ajunge la cap\tul listei. Se `ntrerupeau mereu unul pe altul, `[i aruncau priviri piezi[e, se `ntreceau pentru Dumnezeu [tie ce motiv. Dac\ existau animozit\]i `ntre ei, de ce mai lucrau `mpreun\? Doamne, ce spectacol! – Doctore Kelly, spuse cel scund, Finester – privindu-[i pentru a mia oar\ noti]ele –, aproape c\ am terminat aici. – Slav\ Domnului! Comentariul ei fu `ntâmpinat de un scurt moment de t\cere. Apoi O’Grady interveni din nou, privind o hârtie mâzg\lit\ de mân\, pe care cineva tocmai i-o `ntinsese. 427

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Cunoa[te]i un anumit domn William Smithback? Nora `[i sim]i nervozitatea transformându-i-se brusc `n `ngrijorare. – Da. – Care este rela]ia dumneavoastr\ cu domnul Smithback? – E fostul meu iubit. O’Grady r\suci hârtia `n mâini. – Avem aici un raport cum c\, mai devreme `n cursul zilei de azi, domnul Smithback s-a dat drept ofi]er de securitate [i a reu[it s\ ajung\ astfel la ni[te dosare cu regim foarte special ale muzeului, la care accesul este strict restric]ionat. Ave]i cumva idee `n ce scop? – Nu. – Când a]i vorbit ultima oar\ cu domnul Smithback? Nora oft\. – Nu-mi amintesc. Finester se l\s\ pe sp\tarul scaunului [i-[i `ncruci[\ bra]ele c\rnoase. – Nu v\ gr\bi]i, v\ rog. Avea capul oval [i lucios, `n mijlocul c\ruia trona un smoc de p\r gros [i aspru, care ar\ta ca o insul\ `n mijlocul cheliei. Era intolerabil. – Acum o s\pt\mân\, poate. – Care au fost circumstan]ele? – M\ h\r]uia la birou. – De ce? – Voia s\-mi spun\ c\ agentul Pendergast fusese `njunghiat. L-au luat agen]ii de paz\ ai muzeului. Sunt sigur\ c\ au `nregistrat incidentul. Ce naiba c\uta Smithback iar `n muzeu? Individul \sta era incorigibil! – Nu ave]i idee ce ar fi putut c\uta domnul Smithback? – Cred c\ tocmai v-am spus asta. Urm\ o t\cere scurt\, timp `n care O’Grady `[i verific\ noti]ele. – Scrie aici c\ domnul Smithback... Nora `l `ntrerupse, pierzându-[i r\bdarea: – Ascult\, de ce nu urm\ri]i o pist\ real\? Cum ar fi biletele alea scrise la ma[in\ de uciga[, cel pe care mi l-a trimis mie [i cel g\sit pe 428

VITRINA DE CURIOZIT|}I

biroul lui Puck. Este clar c\ uciga[ul e o persoan\ care are acces `n muzeu. {i ce-i cu toate `ntreb\rile astea despre Smithback? N-am mai vorbit cu el de o s\pt\mân\. Habar nu am ce mai pune la cale [i, sincer v\ spun, pu]in `mi pas\. – Trebuie s\ v\ punem aceste `ntreb\ri, doctore Kelly, spuse O’Grady. – De ce? – Sunt pe list\. E meseria noastr\. – Isuse! ~[i duse o mân\ la frunte. Parc\ era `ntr-un roman de Kafka. – Spune]i mai departe! – Dup\ ce am emis un mandat pe numele domnului Smithback, i-am g\sit ma[ina `nchiriat\ parcat\ `n partea de nord, pe Riverside Drive. {ti]i de ce ar fi `nchiriat o ma[in\? – De câte ori trebuie s\ v\ spun? N-am vorbit cu el de-o s\pt\mân\! O’Grady `ntoarse foaia pe cealalt\ parte. – De cât timp `l cunoa[te]i pe domnul Smithback? – De aproape doi ani. – Unde l-a]i cunoscut? – ~n Utah. – ~n ce circumstan]e? – ~ntr-o expedi]ie arheologic\. Dintr-odat\, Norei `i era greu s\ se concentreze asupra `ntreb\rilor. Riverside Drive? Ce naiba c\uta Smithback acolo? – Ce fel de expedi]ie arheologic\? Nora nu-i r\spunse. – Doctore Kelly? Nora se uit\ la el. – Unde pe Riverside Drive? O’Grady nu p\ru s\ `n]eleag\. – Poftim? – Unde pe Riverside Drive a fost g\sit\ ma[ina lui Smithback? O’Grady frunz\ri hârtiile. – Scrie aici c\ `n partea de nord. Pe 131 Riverside. – Pe 131th Street? Ce c\uta acolo? 429

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– P\i, asta speram s\ ne pute]i spune dumneavoastr\. Acum, revenind la expedi]ia arheologic\... – {i a]i spus c\ a venit azi-diminea]\ [i a reu[it s\ ajung\ la ni[te dosare? Ce dosare? – Dosare vechi. – Care anume? O’Grady mai frunz\ri ni[te hârtii. – Scrie aici c\ e vorba despre vechile dosare de personal. – Despre cine? – Nu scrie. – Cum a procedat? – P\i, nu se specific\ [i... – Pentru Dumnezeu, nu po]i s\ afli? Un val de furie `i `nro[i fa]a lui O’Grady. – Ne putem `ntoarce la `ntreb\ri, v\ rog? – {tiu eu ceva despre asta, se amestec\ Finester. Am fost de serviciu azi, mai devreme. Când tu te dusese[i dup\ gogo[i [i cafea, O’Grady, mai [tii? O’Grady se `ntoarse spre colegul lui. – ~n caz c\ ai uitat, Finester, noi ar trebui s\ punem `ntreb\rile aici. Nora `l fix\ pe O’Grady cu o privire rece. – Cum v\ pot r\spunde dac\ nu-mi da]i informa]iile de care am nevoie? Chipul lui O’Grady se `nro[i [i mai tare. – Nu v\d cum... – Are dreptate, O’Grady. Are dreptul s\ [tie. Finester se `ntoarse spre Nora, cu un zâmbet `ntinzându-i-se pân\ la urechi. – Domnul Smithback l-a `ndep\rtat din post pe unul din cei doi gardieni chemându-l prin telefon la Departamentul de Resurse umane. Apoi s-a dat el `nsu[i drept angajat al acestui departament [i l-a convins pe gardianul care mai r\m\sese s\ descuie mai multe fi[iere cu dosare. I-a spus c\ este o inspec]ie, sau ceva de genul \sta. – Serios? 430

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~n ciuda `ngrijor\rii care pusese st\pânire pe ea, Nora nu-[i putu `n\bu[i un zâmbet. ~ntr-adev\r, era tipic pentru Smithback. – {i la ce dosare s-a uitat, mai exact? – La permisele de acces de acum mai bine de o sut\ de ani. – {i din cauza asta are probleme acum? – De-ar fi numai atât! Gardianul crede c\ l-a v\zut luând ni[te hârtii dintr-un sertar. Prin urmare, dac\ ad\ug\m [i furtul la... – Care sertar? – Sertarul cu dosarele de personal din 1870 cred, `[i aminti Finester cu v\dit\ mândrie. Când au `nceput s\-[i dea seama c\ era ceva `n neregul\, cei de la securitate au luat la verificat toate dosarele [i au constat c\ dintr-unul lipseau hârtiile. Copertele erau pur [i simplu goale. – Ce dosar? – Cel `n leg\tur\ cu uciga[ul `n serie din secolul al XIX-lea... Cum `l cheam\? Cel despre care au scris `n Times. Evident, asta [i c\uta. Mai multe informa]ii despre... – Enoch Leng? – Da, despre el e vorba. Nora r\mase `mpietrit\. – Acum, v\ rog, putem s\ revenim la `ntreb\ri, doctore Kelly? o `ntrerupse O’Grady. – {i ma[ina lui a fost g\sit\ pe Riverside Drive? Pe 131th Street? De cât timp era acolo? Finester ridic\ din umeri. – A `nchiriat-o imediat dup\ ce a furat dosarul. E blocat\ acum. Imediat ce se duce dup\ ea, o s\ afl\m. O’Grady interveni din nou: – Finester, acum, c\ ai reu[it s\-i dezv\lui toate informa]iile confiden]iale, crezi c\ ai putea s\-]i ]ii gura un minut? A[adar, doctore Kelly, aceast\ expedi]ie arheologic\... Nora `[i c\ut\ mobilul `n geant\, `l g\si [i `l scoase. – Nu ave]i voie s\ da]i telefoane, doctore Kelly, pân\ nu termin\m. Era din nou O’Grady, nervos, cu vocea ridicat\. Nora arunc\ telefonul `napoi `n po[et\. 431

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– ~mi pare r\u, trebuie s\ plec. – Pute]i pleca imediat ce termin\m `ntreb\rile. O’Grady era livid la fa]\. – Deci, doctor Kelly, `n leg\tur\ cu expedi]ia arheologic\... Nora nu mai auzi continuarea. Mintea ei o luase la goan\. – Doctor Kelly? – Dar n-am putea... s\ termin\m mai târziu? ~ncerc\ s\ zâmbeasc\, s\ afi[eze cea mai pl\cut\ expresie. Tocmai a intervenit ceva extrem de important. O’Grady nu-i `ntoarse zâmbetul. – Anchet\m o crim\ aici, doctore Kelly. Vom termina atunci când vom ajunge la cap\tul listei de `ntreb\ri – nu mai devreme. Nora se gândi o clip\. Apoi `l privi pe O’Grady fix `n ochi. – Trebuie s\ plec. Am nevoie la baie, `n]elegi? – Acum? Nora d\du din cap. – ~mi pare r\u, dar va trebui s\ v\ `nso]im. Astea sunt regulile. – S\ intra]i cu mine `n baie? B\rbatul ro[i. – Sigur c\ nu. Doar pân\ la cabin\. V\ a[tept\m afar\. – Atunci, gr\bi]i-v\! Chiar e o urgen]\. Probleme cu rinichii... O’Grady [i Finester schimbar\ o privire. – Infec]ie bacterian\. De la ni[te s\p\turi `n Guatemala. Poli]i[tii se ridicar\ `n grab\. Traversar\ Sala Rockefeller, trecur\ pe lâng\ zecile de mese, `nv\lui]i de zumzetul monoton al interogatoriilor luate celorlal]i angaja]i, apoi intrar\ `n biblioteca principal\. Nora st\tea ca pe ace `n timp ce se apropiau de intrare. Dar nu avea rost s\ alarmeze pe toat\ lumea, `nainte s\ [tie exact care era situa]ia. Biblioteca `n sine era cufundat\ `n t\cere, cercet\torii [i savan]ii plecaser\ de mult. Sala cea Mare era acum `n spatele lor, iar schimburile de `ntreb\ri [i r\spunsuri nu se mai auzeau. ~n fa]\ erau u[ile duble care d\deau `n hol, [i `n spatele acestora era toaleta. Nora se apropie de ele, cu cei doi poli]i[ti urmând-o `ndeaproape. 432

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Apoi, dintr-odat\, o rupse la fug\ [i ]â[ni printre u[ile care se `nchiser\ direct `n nasul celor doi ofi]eri. Auzi o bufnitur\, ceva c\zând cu zgomot la p\mânt, un strig\t uluit. Apoi r\sunar\ strig\te agitate, de alarm\, urmate de sunetul unor pa[i gr\bi]i. Arunc\ o privire `n urm\. Finester [i O’Grady trecuser\ de u[i [i alergau acum dup\ ea. Nora era foarte atletic\, `ns\ Finester [i O’Grady o surprinser\. {i ei erau rapizi. Când ajunse `n cap\tul holului, privi din nou `n spate [i v\zu c\ sergentul mai `nalt, O’Grady, `ncepea chiar s\ câ[tige teren. Izbi de perete o u[\ care d\dea spre o scar\ [i `ncepu s\ coboare `n goan\ treptele, câte dou\ odat\. Câteva clipe mai târziu, u[a se deschise din nou: auzi voci strigând, trop\it de picioare. Plonj\ `n josul sc\rilor cu [i mai mare grab\. Ajuns\ la nivelul subsolului, deschise u[a [i n\v\li `n zona de depozitare a materialelor paleontologice. Un coridor lung se deschidea `n fa]\, drept ca o s\geat\, cenu[iu, luminat de becuri protejate de z\brele. Pe ambele p\r]i erau [iruri de u[i: Probiscidia, Eohippii, Bovidae, Pongidae. Ecourile pa[ilor care se apropiau umplur\ casa sc\rilor. Era posibil s\ mai câ[tige teren? De ce nu nimerise la umfla]ii \ia doi de la masa din stânga? Str\b\tu `n fug\ holul, vir\ brusc dup\ col] [i continu\ s\ alerge, cu mintea procesându-i frenetic. Sala mare cu oasele de dinozaur era aproape. Dac\ voia s\ scape de \[tia doi, acolo avea cele mai multe [anse. Scotoci `n geant\, f\r\ s\ se opreasc\: slav\ Domnului c\-[i amintise s\-[i ia cheile de la laborator `n acea diminea]\! Aproape c\ zbur\ pe lâng\ u[a masiv\, cu cheia `n mân\. Se `ntoarse, vâr` cheia `n broasc\ [i deschise u[a chiar `n clipa când poli]i[tii ap\reau de dup\ col]. „La dracu’! M-au v\zut!“ Nora `nchise u[a, o `ncuie `n urma ei [i se `ntoarse spre [irurile lungi de rafturi metalice, gata s\ fug\. Apoi avu o idee. Descuie la loc u[a [i o apuc\ pe culoarul cel mai apropiat, f\cu stânga la prima intersec]ie, apoi dreapta, `ndep\rtându-se `n diagonal\ de intrare. ~n cele din urm\ se l\s\ gâfâind pe vine, ascunzându-se `n umbr\. Auzi zgomot de pa[i pe coridor. U[a se zgâl]âi cu zgomot. 433

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Deschide! r\sun\ vocea `nfundat\ a lui O’Grady. Nora privi iute `n jur, c\utând un loc mai bun unde s\ se ascund\. ~nc\perea era luminat\ doar de str\lucirea difuz\ a becului de urgen]\, montat sus, pe tavan. Ca s\ aprinzi [i alte becuri aveai nevoie de-o cheie – procedur\ standard `n cazul `nc\perilor de depozitare din muzeu, unde lumina putea d\una specimenelor –, iar culoarele lungi erau `nv\luite `n `ntuneric. Auzi un huruit, v\zu u[a zgâl]âindu-se din ]â]âni. Spera c\ nu erau `ntr-atât de pro[ti `ncât s\ d\râme o u[\ descuiat\ – asta ar fi stricat totul! U[a se zgudui sub greutatea unei alte izbituri puternice. Apoi se prinser\! Nora auzi, aproape cu u[urare, clan]a ap\sându-se [i u[a deschizându-se scâr]âind. Cu grij\, `n t\cere, se retrase [i mai mult `n vasta p\dure de oase. Colec]ia de oase de dinozauri a muzeului era cea mai mare din lume. Dinozaurii erau p\stra]i `n gr\mezi dezarticulate de oase, pe rafturile masive de o]el. Pân\ [i etajerele `n sine erau construite din profile de o]el `n form\ de I [i L, prinse `ntre ele `n a[a fel `ncât s\ formeze o pânz\ de rafturi care s\ poat\ sus]ine câteva mii de tone: gr\mezi imense de oase de picioare, groase cât un trunchi de copac, cranii de m\rimea unor ma[ini, dale masive de piatr\ cu oase `nc\ incrustate `n ele, a[teptând s\ fie scoase la lumin\. ~nc\perea mirosea ca interiorul unei vechi catedrale de piatr\. – {tim c\ e[ti aici! se auzi vocea `ntret\iat\ a lui Finester. Nora se retrase [i mai adânc `n umbr\. Un [obolan ]â[ni speriat `n fa]a ei, ascunzându-se numaidecât la ad\postul orbitei unui allosaurus. Gr\mezi de oase se `n\l]au `n toate p\r]ile, rafturile urcau `n `ntuneric. Ca majoritatea s\lilor de depozit ale muzeului, [i aceasta era o amestec\tur\ ilogic\ de rafturi [i rânduri prost potrivite, ad\ugate an dup\ an pe parcursul unui secol [i jum\tate. Un loc numai bun s\ te pierzi `n el. – Nimeni n-a câ[tigat vreodat\ ceva fugind de poli]ie, doctore Kelly! Pred\-te [i vom fi indulgen]i cu dumneata! Nora se piti `n spatele unei ]estoase uria[e, aproape de m\rimea unei garsoniere, `ncercând s\ reconstruiasc\ `n minte schi]a `nc\perii. Nu-[i amintea s\ fi v\zut `n vizitele ei anterioare vreo alt\ u[\ `n afara 434

VITRINA DE CURIOZIT|}I

celei de la intrare. Din motive de siguran]\, majoritatea camerelor de depozit nu aveau decât una. Nu exista decât o singur\ ie[ire, [i \ia doi i-o blocau. Trebuia s\-i fac\ s\ plece de-acolo. – Doctore Kelly, sunt sigur c\ putem g\si o solu]ie. V\ rog! Nora zâmbi `n sinea ei. Ce pereche de ageamii! Ce s-ar mai fi distrat Smithback cu ei... Zâmbetul `i disp\ru când `[i aminti de Smithback. {tia acum, f\r\ nici cel mai mic dubiu, ce se `ntâmplase. Smithback se dusese la casa lui Leng. Poate c\ auzise teoria lui Pendergast – c\ Leng mai era `nc\ `n via]\ [i c\ locuia `n aceea[i cas\. Poate c\ o aflase de la O’Shaughnessy. Tipul \sta putea s-o fac\ [i pe Helen Keller1 s\ vorbeasc\. Pe lâng\ asta, mai era [i un foarte bun cercet\tor. {tia despre dosarele de la muzeu. ~n timp ce ea [i Pendergast cercetau vrafuri de registre, Smithback mersese direct la ]int\. {i, la cum `l [tia pe Smithback, Nora nu avea nici o `ndoial\ c\ fostul ei iubit se dusese apoi glon] la casa lui Leng. De-asta `nchiriase o ma[in\ [i se dusese pe Riverside Drive. Ca s\ caute casa. Dar Smithback nu s-ar fi mul]umit niciodat\ doar s\ g\seasc\ ceva. „Prostul! Prostul afurisit...!“ Cu mare grij\, Nora `ncerc\ s\ formeze num\rul de telefon al lui Smithback, `n\bu[ind sunetul tastelor cu geanta. Dar telefonul era mort: era `nconjurat\ de câteva mii de tone de rafturi de o]el [i de oase de dinozaur, ca s\ nu mai vorbim de imensa cl\dire a muzeului ce se ridica deasupra. Cel pu]in asta `nsemna probabil c\ [i sta]iile de emisierecep]ie ale poli]i[tilor erau la fel de inutile. Dac\-i ie[ea planul, asta ar fi fost `n avantajul ei. – Doctore Kelly! Vocile se auzeau acum din stânga ei, la distan]\ de u[\. Se strecur\ `nainte printre rafturi, `ncerc\ s\-i z\reasc\, `ns\ nu v\zu nimic altceva decât raza unei lanterne strecurându-se printre gr\mezile `ntunecate de oase. Nu mai avea timp: trebuia s\ ias\! Ascult\ cu aten]ie zgomotul pa[ilor. Bun: cei doi b\rba]i p\reau s\ fie `nc\ `mpreun\. Erau atât de `ndârji]i s\ culeag\ fiecare `n parte 1

Prima persoan\ cu deficien]e de auz [i de vedere care a absolvit o facultate. (n.red.) 435

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

laurii, `ncât nu le trecuse prin cap c\ unul din ei ar fi trebuit s\ r\mân\ de paz\ la u[\. – Bine, strig\ ea. M\ predau! ~mi pare r\u, cred c\ m-am pierdut cu firea. Urm\ un schimb scurt de [oapte. – Venim acum! strig\ O’Grady. Nu te mi[ca din loc. ~i auzi `ndreptându-se `n direc]ia ei, mai repede acum, cu raza lanternei zgâl]âindu-se `n timp ce fugeau. Urm\rind lumina, Nora se `ndep\rt\ aplecat\ de spate, retr\gându-se spre u[a `nc\perii, mi[cându-se cât mai repede [i mai f\r\ zgomot cu putin]\. – Unde sunte]i? auzi o voce, mai slab\ acum, la câteva culoare distan]\. Doctore. Kelly? – Era acolo, O’Grady! – La dracu’, Finester, [tii bine c\ era mai departe... ~ntr-o clipit\, Nora ]â[ni prin u[\. Se `ntoarse, o trânti [i r\suci cheia `n broasc\. ~n cinci minute, era pe aleea muzeului. Gâfâind, `[i scoase din nou mobilul din geant\ [i form\ num\rul.

{APTE

Wraith-ul argintiu lu\ f\r\ zgomot curba pe Seventy-second Street. Pendergast ie[i din ma[in\ [i r\mase o clip\ `n umbra Dakotei, cufundat `n gânduri, `n vreme ce Rollsul a[tepta cu motorul pornit. Discu]ia pe care o avusese cu m\tu[a lui `i l\sase un sentiment de groaz\, foarte nefamiliar. {i totu[i, era o groaz\ care `ncepuse s\ creasc\ `n el `nc\ de când aflase de descoperirea camerei mortuare de pe Catherine Street. Ani de zile st\tuse alert `n t\cere, cercetând serviciile FBI-ului [i ale Interpolului, c\utând un anume modus operandi. Sperase s\ nu-l g\seasc\ niciodat\ – `ntotdeauna `ns\, undeva `n str\fundul lui, se temuse c\ avea s\ ias\ la suprafa]\. – Bun\ seara, domnule Pendergast! `l salut\ paznicul `n clipa când se apropie, ie[ind din cabina lui. }inea un plic `n mâna acoperit\ de o m\nu[\ alb\. La vederea plicului, groaza strânse [i mai puternic inima lui Pendergast. – Mul]umesc, Johnson, `i r\spunse paznicului, f\r\ s\ ia plicul. Sergentul O’Shaughnessy a trecut pe aici, a[a cum ]i-am spus? – Nu, domnule. Nu l-am v\zut deloc `n seara asta. Pendergast se afund\ [i mai mult `n gânduri, [i urm\ un lung moment de t\cere. – ~n]eleg. Dumneata ai primit acest plic? – Da, domnule. – De la cine, dac\ pot s\ te-ntreb. – De la un domn dr\gu], de mod\ veche. 437

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Cu p\l\rie rotund\? – ~ntocmai, domnule. Pendergast examin\ eticheta ar\mie de pe plic: „Pentru A.X.L. Pendergast, Esq., D. Phil, Dakota. Personal [i confiden]ial“. Plicul fusese confec]ionat manual din hârtie veche, liniat\, cu marginile t\iate. Era exact hârtia confec]ionat\ de papetarul particular pentru familia Pendergast. De[i plicul era `ng\lbenit de vreme, cerneal\ era proasp\t\. Pendergast se `ntoarse spre paznic. – Johnson, `mi `mprumu]i m\nu[ile dumitale? Paznicul era prea bine dresat ca s\-[i arate surprinderea. Pendergast `[i puse m\nu[ile [i p\[i `n haloul de lumin\ din jurul cabinei paznicului, apoi rupse sigiliul plicului cu dosul palmei. Cu gesturi foarte atente, deschise plicul [i privi `n\untru. Nu con]inea decât o singur\ foaie de hârtie, `ndoit\ `n dou\. ~n pliul format era un fir sub]ire, cenu[iu. Pentru ochiul unui nespecialist, p\rea o bucat\ de gut\. Pendergast recunoscu `ns\ pe dat\ un nerv uman, f\r\ `ndoial\ din cauda equina, de la baza coloanei vertebrale. Nu v\zu nimic scris pe hârtie. O `nclin\ spre lumin\, `ns\ nu mai era absolut nimic acolo. ~n clipa aceea, `i sun\ mobilul. L\sând cu grij\ plicul deoparte, Pendergast scose telefonul din buzunarul costumului [i-l duse la ureche. – Da? Vocea-i era calm\, neutr\. – Sunt eu, Nora. Ascult\! Smithback [i-a dat seama unde locuie[te Leng. – {i? – Cred c\ s-a dus acolo. Cred c\ a intrat `n cas\.

C|UTAREA

UNU

Nora privi ma[ina Wraith argintie apropiindu-se de ea cu o vitez\ alarmant\, strecurându-se printre automobilele de pe Central Park West, cu o lumin\ ro[ie pâlpâindu-i intermitent pe capot\. Ma[ina opri lâng\ ea cu un asurzitor scâr]âit de frâne, [i portiera din spate se deschise aproape instantaneu. – Urc\! `i strig\ Pendergast. Nora s\ri `n ma[ina care acceler\ numaidecât, aruncând-o `n spate, lipind-o de tapi]eria de piele. Pendergast coborâse suportul de bra] de la mijlocul banchetei. Privea fix `n fa]\, mai sumbru [i mai cufundat `n gânduri decât `l v\zuse Nora vreodat\. P\rea s\ nu vad\ nimic, s\ nu observe nimic, `n vreme ce ma[ina gonea nebune[te spre nord, zgâl]âindu-se u[or, trecând prin toate gropile [i peste toate gurile de canal din asfalt. La dreapta Norei, Central Parkul se desf\[ura cu o vitez\ incredibil\, copacii transformându-se `ntr-o cea]\ verde-g\lbuie. – Am `ncercat s\-l sun pe Smithback pe mobil, spuse Nora. Nu r\spunde. Pendergast nu spuse nimic. – Chiar crezi c\ Leng mai este `nc\ `n via]\? – Nu cred, [tiu! Nora t\cu o clip\. Apoi, trebui s\ `ntrebe: – Crezi... Crezi c\ l-a prins pe Smithback? Pendergast nu-i r\spunse numaidecât. 441

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Pe chitan]a pe care a semnat-o, Smithback se angaja s\ returneze ma[ina pân\ cel târziu la ora cinci, `n aceast\ dup\-amiaz\. „Pân\ la ora cinci...“ Nora se sim]i cuprins\ de agita]ie [i de panic\. Smithback `ntârziase deja mai mult de [ase ore. – Dac\ a parcat lâng\ casa lui Leng, poate reu[im s\-l g\sim, spuse Pendergast. Apoi se aplec\ [i cobor` panoul de sticl\ ce izola compartimentul din spate de locul [oferului. – Proctor, spuse el, când ajungem pe 131th Street, uit\-te dup\ un Ford Taurus argintiu, `nmatriculat `n New York cu num\rul ELI-7734, cu `nsemnele unei firme de `nchiriere. ~nchise la loc panoul [i se l\s\ iar\[i pe sp\tarul banchetei. Urm\ un nou moment de t\cere, `n timp ce ma[ina vir\ brusc pe Cathedral Parkway [i o porni `n vitez\ spre râu. – Am fi aflat adresa lui Leng `n patruzeci [i opt de ore, spuse Pendergast, aproape pentru sine. Eram foarte aproape. Un pic mai mult grij\, un pic mai mult tact – doar de atât ar fi fost nevoie. Acum, nu mai avem patruzeci [i opt de ore. – Cât timp avem? – M\ tem c\ nu mai avem deloc, murmur\ Pendergast.

DOI

Custer `l privi pe Brisbane descuind u[a biroului, deschizând-o, apoi dându-se nervos la o parte ca s\-l lase s\ intre. Custer p\[i prin u[\, `ncrederea recent redobândit\ ad\ugând gravitate atitudinii sale. Nu trebuia s\ se gr\beasc\. Nu mai trebuia. Se `ntoarse [i privi `n jur: biroul era foarte curat [i modern, un amestec de crom [i de sticl\. Dou\ ferestre mari d\deau spre Central Park [i, dincolo de acesta, spre zidul sclipitor de lumini ce forma Fifth Avenue. Privirea `i c\zu pe biroul care domina centrul `nc\perii. O c\limar\ foarte veche, un ceas de argint [i alte astfel de nimicuri scumpe. {i o cutie de sticl\ plin\ cu pietre pre]ioase. Halal post! – Frumos birou, spuse. Brisbane primi complimentul cu o strâmb\tur\, `[i arunc\ haina pe sp\tarul scaunului, apoi se a[ez\ la birou. – Nu am prea mult timp, spuse el agresiv. Este ora unsprezece. A[tept s\-mi spune]i ce ave]i de spus, apoi s\ v\ retrage]i oamenii din muzeu pân\ când vom putea g\si de comun acord un mod mai pu]in dezagreabil de desf\[urare a anchetei. – Desigur, desigur. Custer se plimba prin birou, mai ridicând câte-o greutate pentru hârtii, mai admirând câte-un tablou. ~l vedea pe Brisbane devenind din ce `n ce mai iritat. Bun. Las\-l pe om s\ fiarb\! ~n cele din urm\, are s\ spun\ ceva. – ~ncepem, domnule c\pitan? `ntreb\ Brisbane, f\cându-i ostentativ semn lui Custer s\ ia loc. 443

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

La fel de ostentativ, c\pitanul continu\ s\ se `nvârt\ prin biroul spa]ios. Cu excep]ia obiectelor decorative, a casetei de nestemate de pe birou [i a tablourilor de pe pere]i, `nc\perea p\rea goal\ – mai pu]in un perete, pe care erau o bibliotec\ [i o u[\ de dulap. – Domnule Brisbane, `n]eleg c\ sunte]i consilierul general al muzeului? – ~ntocmai. – O pozi]ie important\. – Adev\rul e c\ da, chiar este. Custer se apropie de bibliotec\ [i examin\ un stilou perlat, o adev\rat\ bijuterie, expus pe un raft. – V\ `n]eleg iritarea vizavi de faptul c\ am dat buzna aici, domnule Brisbane. – Ce consolare! – ~ntr-un fel, sim]i]i acest loc ca pe al dumneavoastr\. Sim]i]i dorin]a s\ `l proteja]i. – A[a este. Custer d\du din cap, mutându-[i privirea de-a lungul raftului, oprindu-se asupra unei vechi cutii chineze[ti de tutun, incrustat\ cu pietre pre]ioase. O ridic\. – Fire[te, nu privi]i cu ochi bun o gloat\ de poli]i[ti care dau buzna aici. – Sincer s\ fiu, a[a este. V-am spus deja acest lucru de mai multe ori. Cutia aceea este foarte valoroas\, domnule c\pitan! Custer o puse la loc [i lu\ altceva de pe raft. – ~mi imaginez c\ `ntreaga poveste a fost destul de dificil\ pentru dumneavoastr\. Mai `ntâi, descoperirea scheletelor l\sate de uciga[ul \la `n serie din secolul al XIX-lea. Apoi scrisoarea g\sit\ printre colec]iile muzeului... Foarte nepl\cut! – Publicitatea negativ\ ar fi putut avea un impact foarte d\un\tor asupra muzeului. – Apoi custodele acela... – Nora Kelly. Custer observ\ o nou\ tonalitate strecurându-se `n vocea lui Brisbane: antipatie, dezaprobare, poate chiar un oarecare dispre]. 444

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Aceea[i persoan\ care a g\sit scheletele... [i scrisoarea ascuns\, corect? Nu v-a pl\cut c\ lucra la acest caz. Presupun c\ v\ temea]i de publicitatea negativ\. – Am considerat c\ trebuia s\ se ocupe de cercet\rile ei. Pentru asta este pl\tit\. – Nu a]i vrut s\ ajute poli]ia? – Fire[te, am vrut s\ fac\ tot ce-i st\tea `n putin]\ s\ ajute poli]ia. Doar c\ n-am fost de acord s\-[i neglijeze `ndatoririle fa]\ de muzeu. Custer d\du din cap atot[tiutor. – Desigur. Apoi a fost fug\rit\ prin arhiv\, aproape ucis\. De Chirurg. Se duse lâng\ o etajer\ din apropiere. Nu g\si acolo decât vreo [ase volume de tratate juridice. Pân\ [i copertele reu[eau s\ p\streze un aspect izbitor de sobru [i sec. B\tu cu degetele `n cotorul unuia. – Sunte]i avocat? – Consilier general `nseamn\ de obicei avocat. Ironia mu[c\toare p\ru s\ rico[eze din Custer f\r\ s\-l ating\. – ~n]eleg. De cât timp sunte]i aici? – De ceva mai mult de doi ani. – V\ place? – Este un loc foarte interesant. Uite ce e, credeam c\ o s\ discut\m despre cum o s\-]i sco]i oamenii de aici... – Curând. Custer se `ntoarse. – Vizita]i des arhivele? – Nu foarte des. Ceva mai mult `n ultima vreme, desigur, având `n vedere cele petrecute. – ~n]eleg. Interesant loc, arhiva asta. Se `ntoarse brusc pentru a vedea efectul pe care aceast\ remarc\ `l avusese asupra lui Brisbane. „Ochii. Prive[te-i ochii“! – Da, presupun c\ unora a[a li se pare. – Dar nu [i dumneavoastr\. – Cutiile pline de hârtii [i specimenele mâncate de molii nu sunt pasiunea mea. 445

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– {i totu[i, a]i coborât acolo – Custer se uit\ `n agend\ –, s\ vedem, de nu mai pu]in decât de opt ori `n ultimele zece zile. – M\ `ndoiesc s\ fi fost atât de des. Oricum, pentru chestiuni legate de muzeu. – Desigur. ~i arunc\ o privire viclean\ lui Brisbane. Arhiva. Unde a fost g\sit cadavrul lui Puck. Unde a fost urm\rit\ Nora Kelly. – A]i mai men]ionat o dat\ asta. – Apoi mai e [i Smithback, reporterul \la sâcâitor. – Sâcâitor e mult prea pu]in spus. – Nu prea voia]i s\-l vede]i pe-aici, nu? Ei, cine ar vrea? – ~ntocmai. A]i aflat, desigur, c\ s-a dat drept agent de paz\? {i a furat dosarele muzeului? – Am aflat, am aflat. La drept vorbind, chiar `l c\ut\m pe individ, `ns\ pare s\ fi disp\rut. Nu [ti]i, din `ntâmplare, pe unde ar putea fi, nu? Ap\s\ u[or cuvintele din ultima fraz\. – Fire[te c\ nu. – Fire[te c\ nu... Custer `[i `ndrept\ din nou aten]ia asupra nestematelor. Mângâie caseta de sticl\ cu un deget. – Apoi mai e [i agentul FBI, Pendergast. Cel care a fost atacat. {i el foarte sâcâitor. Brisbane nu spuse nimic. – Nici pe el nu prea v\ pl\cea s\-l vede]i prin preajm\... nu-i a[a, domnule Brisbane? – S-au fâ]âit [i a[a prea mul]i poli]i[ti pe aici. De ce s\ mai vin\ [i FBI-ul? {i, c\ tot veni vorba despre poli]i[ti... – Numai c\ mie mi se pare foarte curios, domnule Brisbane... Custer nu-[i termin\ propozi]ia. – Ce vi se pare curios, domnule c\pitan? Se auzi h\rm\laie `n holul de afar\, apoi u[a se deschise brusc. Un poli]ist n\v\li `n `nc\pere, plin de praf, cu ochii m\ri]i, transpirat. – C\pitane! spuse printre gâfâituri. Eram `n mijlocul interviev\rii unei femei, un custode, [i ne-a `ncuiat... 446

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Custer `i arunc\ b\rbatului – O’Grady `l chema – o privire `nc\rcat\ de repro[. – Nu acum, sergent! Nu vezi c\ sunt `n mijlocul unei discu]ii? – Dar... – Ai auzit ce a spus domnul c\pitan, se amestec\ Noyes, tr\gându-l pe sergentul uluit `nspre u[\. Custer a[tept\ pân\ când u[a se `nchise la loc, apoi se `ntoarse din nou spre Brisbane. – Mi se pare curios cât de interesat a]i fost dumneavoastr\ de acest caz, spuse. – E meseria mea. – {tiu asta. Sunte]i un om foarte dedicat. Am observat c\ v\ implica]i, de asemenea, `n activitatea Departamentul de Resurse umane. Angaja]i, concedia]i... – A[a este. – Reinhart Puck, de exemplu. – Ce e cu el? Custer `[i consult\ din nou agenda. – De ce a]i `ncercat s\ `l concedia]i pe domnul Puck, cu doar dou\ zile `nainte de a fi ucis? Brisbane d\du s\ spun\ ceva, apoi ezit\. P\rea s\-i fi venit o idee nou\. – Ciudat\ coinciden]\, nu crede]i, domnule Brisbane? B\rbatul schi]\ un zâmbet. – Domnule c\pitan, mi s-a p\rut c\ postul lui era nejustificat. Muzeul se confrunt\ cu dificult\]i financiare. Iar domnul Puck fusese... ei bine, nu fusese cooperant. Desigur, asta nu a avut nici o leg\tur\ cu asasinarea lui. – Dar nu v-au permis s\-l concedia]i, nu-i a[a? – Lucra pentru muzeu de mai bine de dou\zeci [i cinci de ani. Cei de la Resurse umane s-au temut c\ ar fi avut un impact negativ asupra moralului celorlal]i angaja]i. – Cu siguran]\ c\ refuzul acesta v-a enervat. Zâmbetul lui Brisbane `i `nghe]\ pe fa]\. 447

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Domnule c\pitan, sper c\ nu insinua]i c\ eu a[ fi putut avea vreo leg\tur\ cu aceast\ crim\. Custer ridic\ sprâncenele `n semn de pref\cut\ uluire. – Asta fac? – De vreme ce presupun c\ pune]i o `ntrebare retoric\, nu m\ voi obosi s\ v\ r\spund. Custer zâmbi. Nu [tia ce era aia `ntrebare retoric\, dar vedea c\ aluziile lui `ncepeau s\-[i ating\ ]inta. Mai mângâie o dat\ caseta cu nestemate, apoi privi `n jur. Cercetase tot biroul, nu mai r\mânea decât dulapul din perete. Se duse lâng\ u[\, puse mâna pe mâner, apoi se opri. – Dar v-a enervat, nu-i a[a? S\ fi]i contrazis `n felul \sta, vreau s\ spun. – Nimeni nu e fericit atunci când `i sunt contramandate dispozi]iile, r\spunse Brisbane sec. Omul era un anacronism, metodele lui de lucru erau, `n mod clar, ineficiente. Uit\-te doar la ma[ina de scris pe care insista s\ o foloseasc\ pentru coresponden]\! – Da. Ma[ina de scris. Cea pe care a folosit-o [i uciga[ul ca s\ scrie un bilet – ba nu, dou\. S\ `n]eleg c\ [tia]i despre ma[ina de scris? – Toat\ lumea [tia. Individul era celebru fiindc\ refuzase s\-i fie instalat un computer `n birou, refuza s\ utilizeze e-mailul. – ~n]eleg. Custer d\du din cap [i deschise dulapul. Ca la un semn, o p\l\rie veche, cu boruri rotunde, c\zu pe du[umea [i se r\suci de câteva ori, oprindu-se `n cele din urm\ la picioarele lui Custer. C\pitanul o privi uluit. Nu s-ar fi putut o coinciden]\ mai convenabil\ nici `ntr-un roman de Agatha Christie. A[a ceva nu se `ntâmpla niciodat\ `n via]a real\ a unui poli]ist. Nu-i venea s\ cread\. Se uit\ spre Brisbane, cu sprâncenele ridicate `ntr-un gest `ntreb\tor. Brisbane p\ru mai `ntâi nedumerit, apoi agitat, apoi nervos. – A r\mas de la un bal mascat organizat la muzeu, spuse el. N-ai decât s\ verifici. Toat\ lumea m-a v\zut cu ea. O am de ani de zile. Custer vâr` capul `n dulap, cotrob\i ni]el, apoi scoase o umbrel\ neagr\, strâns `nf\[urat\. O scoase, o sprijini `n vârf, apoi `i d\du 448

VITRINA DE CURIOZIT|}I

drumul. Umbrela c\zu peste p\l\rie. Se uit\ iar la Brisbane. Secundele treceau. – Asta-i absurd! explod\ Brisbane. – Nu am spus nimic, zise Custer. Se uit\ la Noyes. – Ai spus tu ceva? – Nu, domnule. Nu am spus nimic. – Prin urmare, ce anume, domnule Brisbane, este absurd? – Te gânde[ti c\... B\rbatul nu-[i mai g\sea cuvintele. – C\ eu sunt... c\... [tii tu... Oh, este de-a dreptul ridicol! Custer `[i `mpreun\ mâinile la spate. ~naint\ `ncet, pas cu pas, pân\ ajunse lâng\ birou. Apoi, cu gesturi foarte ostentative, se aplec\ deasupra mesei. – La ce m\ gândesc, domnule Brisbane? `ntreb\ `ncet.

TREI

Rollsul intr\ ca o vijelie pe Riverside, [oferul croindu-[i cu mi[c\ri de expert loc printre ma[inile din trafic, strecurând vehiculul masiv prin deschideri imposibil de `nguste, for]ând uneori alte ma[ini din trafic s\ ias\ de pe traseu. Era trecut de unsprezece noaptea, [i str\zile `ncepeau s\ se elibereze. ~ns\ curbele de pe Riverside [i str\zile adiacente care se deschideau din artera principal\ erau `n continuare ticsite de ma[ini parcate. Rollsul vir\ pe 131th Street [i `ncetini brusc. Aproape numaidecât, la mai pu]in de [ase ma[ini distan]\ de Riverside, Nora o z\ri: un Ford Taurus argintiu, cu num\r de `nmatriculare de New York, ELI-7734. Pendergast cobor`, se apropie de ma[ina parcat\ [i se aplec\ s\-i vad\ bordul. Apoi se duse la portiera de lâng\ scaunul [oferului [i sparse fereastra cu o lovitur\ aproape invizibil\. Alarma `ncepu s\ ]iuie `n timp ce b\rbatul scotocea torpedoul [i restul interiorului. Peste câteva clipe, se `ntoarse. – Ma[ina e goal\, `i spuse Norei. Probabil c\ a luat adresa cu el. Trebuie s\ sper\m c\ locuin]a lui Leng e `n apropiere. ~i spuse lui Proctor s\ parcheze la Mormântul lui Grant [i s\ a[tepte s\-l sune, apoi `ncepu s\ coboare pe 131th Street, urmând o traiectorie, [erpuitoare. Peste câteva momente, Pendergast [i Nora ajunseser\ pe Drive. Riverside Park se `ntindea de cealalt\ parte a str\zii, copacii `nal]i p\rând ni[te santinele fantomatice la marginea unui vast teritoriu 450

VITRINA DE CURIOZIT|}I

`ntunecat [i necunoscut. Dincolo de parc era râul Hudson, sclipind `n lumina slab\ a lunii. Nora privi la dreapta [i la stânga spre nenum\ratele blocuri de apartamente p\r\ginite, spre vechile case aristocrate, acum abandonate, spre hotelurile dubioase care se `ntindeau `n ambele direc]ii. – Cum o s-o g\sim? `ntreb\ ea. – Va trebui s\ aib\ anumite caracteristici, r\spunse Pendergast. Va trebui s\ fie o cas\ particular\, veche de cel pu]in o sut\ de ani, care s\ nu fi fost transformat\ `n bloc de apartamente. Va p\rea probabil abandonat\, dar va fi foarte bine `nchis\. O lu\m mai `ntâi spre sud. ~nainte s\ porneasc\ `ns\, se opri [i-[i puse o mân\ pe um\rul Norei. ~n mod normal, n-a[ permite niciodat\ unui civil s\ participe la o astfel de ac]iune. – Dar e iubitul meu [i e prins `n... Pendergast ridic\ mâna. – Nu avem timp de discu]ii. Deja am analizat cu mare aten]ie pericolul cu care ne confrunt\m. Voi fi cât mai direct cu putin]\. {ansele de a g\si casa lui Leng f\r\ ajutorul cuiva sunt extrem de mici. – Bun. Oricum, nu ]i-a[ fi permis s\ m\ la[i deoparte. – {tiu. Mai [tiu [i c\, având `n vedere viclenia lui Leng, doi oameni au mai multe [anse de reu[it\ decât o ac]iune oficial\ `n mas\, extrem de g\l\gioas\. Chiar dac\ am putea mobiliza la timp suficien]i oameni. Dar trebuie s\ te previn, doctore Kelly, te vâri `ntr-o situa]ie unde exist\ un num\r aproape infinit de variabile necunoscute. Pe scurt, o situa]ie `n care este foarte posibil ca unul din noi s\ fie ucis – poate chiar amândoi. – Sunt dispus\ s\-mi asum riscul. – Un ultim comentariu, atunci. Dup\ p\rerea mea, Smithback este deja mort, sau va fi pân\ `n momentul când vom g\si casa [i-l vom prinde pe Leng. Prin urmare, aceast\ opera]iune de salvare este, probabil, de la bun `nceput sortit\ e[ecului. Nora d\du din cap, incapabil\ s\ r\spund\. F\r\ nici un alt cuvânt, Pendergast se r\suci pe c\lcâie [i o lu\ `nspre sud. 451

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Trecur\ pe lâng\ mai multe case vechi, evident `mp\r]ite `n apartamente, apoi pe lâng\ un hotel pentru cazurile sociale, ai c\rui reziden]i alcoolici `i priveau cu indiferen]\ de pe trepte. Urm\ apoi un lung [ir de cl\diri sordide. {i apoi, la Tiemann Place, Pendergast se opri `n fa]a unei cl\diri abandonate. Era o cas\ micu]\, cu ferestrele acoperite, f\r\ sonerie. O privi câteva clipe, apoi se retrase repede `ntr-o lateral\, se uit\ peste un grilaj spart [i se `ntoarse. – Ce crezi? [opti Nora. – Cred c\ intr\m. Dou\ foi grele de placaj, legate cu lan]uri, acopereau deschiderea unde fusese cândva u[a. Pendergast `nh\]\ lac\tul. ~[i strecur\ mâna alb\ `n haina costumului, de unde scoase un dispozitiv mic, cu mai multe lamele de metal asemenea unor scobitori ie[ind dintr-un cap\t. Acestea str\lucir\ `n lumina felinarului. – Ce-i aia? `ntreb\ Nora. – Un [peraclu electronic, r\spunse Pendergast, potrivind dispozitivul `n broasc\. Lac\tul se deschise `n mâinile lui albe. Pendergast trase lan]ul [i se strecur\ `n\untru, urmat de Nora. Un miros greu, ap\s\tor [i gre]os `i izbi din `ntuneric. Pendergast `[i scoase lanterna, [i fasciculul `ngust lumin\ un adev\rat haos de mizerie [i dec\dere: gunoaie putrezite, [obolani mor]i, scânduri rupte din parchet, ace [i fiole sparte, b\ltoace de ap\ clocit\. F\r\ nici un cuvânt, se `ntoarse [i ie[i. Nora f\cu la fel. – Nu are rost s\ mergem mai departe, spuse scurt Pendergast. O lu\m spre nord. O luar\ `n grab\ `napoi pe 131th Street – pân\ `n punctul de unde[i `ncepuser\ c\utarea –, apoi continuar\ spre nord. De aceast\ dat\, avansau mult mai `ncet. Cartierul era `ntr-o stare avansat\ de degradare, de parc\ majoritatea cl\dirilor ar fi fost abandonate. Pendergast scotea o bun\ parte din ele din calcul printr-un singur gest, `ns\ intr\ `ntr-una, apoi `ntr-o alta, apoi `ntr-o a treia, `n vreme ce Nora st\tea de paz\ `n strad\. 452

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Pe 136th Street se oprir\ `n fa]a unei alte case, [i aceasta `n ruin\. Pendergast o privi `ndelung, studiindu-i fa]ada, apoi `[i `ntoarse privirea spre nord, t\cut [i gânditor. Era palid; efortul `i epuizase `n mod evident trupul [i a[a sl\bit. Parc\ `ntregul bulevard Drive, cândva `mpodobit de vile elegante, nu mai era acum decât un [ir de ruine nesfâr[ite [i dezolante. Nora avea senza]ia c\ Leng ar fi putut fi `n oricare dintre aceste case. Privirea lui Pendergast cobor` spre p\mânt. – S-ar p\rea, zise el cu voce `nceat\, c\ domnului Smithback i-a fost greu s\ g\seasc\ un loc de parcare. Nora d\du din cap, sim]indu-se cuprins\ de disperare. Chirurgul `l avea acum pe Smithback de cel pu]in [ase ore, dac\ nu chiar mai mult. Dar nu... nu voia s\-[i urmeze [irul gândurilor pân\ la concluzia logic\.

PATRU

Custer `l l\s\ pe Brisbane s\ fiarb\ un minut, apoi dou\... Apoi `i adres\ avocatului un zâmbet aproape conspirativ. – V\ sup\ra]i dac\... `ncepu el, f\când semn din cap spre bizarul scaun din crom [i sticl\ a[ezat `n fa]a biroului lui Brisbane. Brisbane d\du din cap. – Desigur, lua]i loc! Custer se a[ez\, `ncercând s\-[i aranjeze trupul m\t\h\los `n cea mai confortabil\ pozi]ie pe care i-o permitea scaunul. Apoi zâmbi iar. – A[adar, era]i pe cale s\ spune]i ceva? ~[i ridic\ un picior, `ncerc\ s\ [i-l arunce peste cel\lalt, `ns\ din cauza `nclina]iei bizare a scaunului acesta `i ajunse cu zgomot `napoi pe podea. U[or dezumflat, `[i ridic\ ]an]o[ capul [i `n\l]\ `ntreb\tor o sprâncean\, privind de cealalt\ parte a biroului. Brisbane reu[ise s\-[i revin\ [i-[i rec\p\tase calmul. – Nimic. Am crezut doar c\, v\zând p\l\ria... – Ce? – Nimic. – ~n cazul acesta, povesti]i-mi despre balul mascat de la muzeu. – Muzeul organizeaz\ adesea evenimente pentru strângeri de fonduri. Deschideri de galerii, petreceri pentru donatorii cu greutate... [i altele de acest gen. Din când `n când, se `ntâmpl\ s\ fie un bal mascat. Eu, unul, port `ntotdeauna acela[i costum. M\ `mbrac ca un bancher englez `n drum spre ora[. P\l\rie rotund\, pantaloni cu dungi sub]iri, smoching. 454

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– ~n]eleg. Custer arunc\ o privire umbrelei. {i umbrela? – Orice om are o umbrel\ neagr\. O cortin\ groas\ ]inea acum ascunse emo]iile b\rbatului. Antrenament de avocat, f\r\ `ndoial\. – De cât timp ave]i p\l\ria? – V-am spus deja. – {i de unde a]i cump\rat-o? – S\ vedem... un magazin vechi de antichit\]i din Village. Sau poate de la TriBeCa. Pe Lispinard Street, dac\ nu m\-n[el. – Cât a costat? – Nu-mi amintesc. Treizeci, patruzeci de dolari. Pre] de-o clip\, expresia controlat\ a lui Brisbane p\ru s\ tremure u[or. – Ascult\, de ce te intereseaz\ atât de mult p\l\ria asta? Mul]i oameni au p\l\rii rotunde. „Prive[te-i ochii!“ {i ochii tr\dau panic\. Tr\dau vinov\]ie. – Chiar a[a? r\spunse Custer pe un ton neutru. Mul]i oameni? Singura persoan\ de care-am auzit eu s\ poarte o astfel de p\l\rie `n New York este uciga[ul. Era prima dat\ când se men]iona termenul „uciga[“, [i Custer accentu\ cuvântul, nu prea tare, `ns\ `ndeajuns cât s\ fie evident. Z\u a[a, juca excelent, ca un maestru pescar care aduce la mal un p\str\v uria[. ~i p\rea r\u c\ nu era nimeni s\-l filmeze. {eful ar fi vrut s\ vad\ `nregistrarea, poate ar fi ajuns chiar s\ fie folosit\ `n preg\tirea detectivilor aspiran]i. – S\ revenim la umbrel\! – Am cump\rat-o... Nu-mi mai amintesc. Ve[nic pierd [i cump\r umbrele. Brisbane `ncerc\ s\ ridice non[alant din umeri, `ns\ spatele `i era `n]epenit. – {i restul costumului? – E `n dulap. Poftim, n-ai decât s\ te ui]i! Custer nu avea nici o `ndoial\ c\ restul costumului avea s\ se potriveasc\ descrierii anterioare – o hain\ neagr\, de mod\ veche. Ignor\ aceast\ `ncercare a interlocutorului de a-l abate de la subiect. 455

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– De unde l-a]i cump\rat? – Cred c\ am g\sit pantalonii [i haina la magazinul \la de haine vechi de lâng\ Bloomingdale’s. Dar nu-mi mai amintesc numele. – F\r\ `ndoial\. Custer `l privi lung pe Brisbane. – Ciudat\ alegere de costum, nu crede]i? Bancher englez, vreau s\ spun. – Nu `mi place s\ ar\t ridicol. Am purtat costumul acesta de nenum\rate ori la petrecerile muzeului, po]i verifica asta `ntrebând pe oricine. L-am folosit de multe ori. – Oh, nu am nici o `ndoial\ c\ l-a]i folosit de multe ori. De foarte multe ori. Custer `i arunc\ o privire lui Noyes. Acesta era `n culmea `ncânt\rii, cu o expresie fl\mând\, aproape salivând. El, cel pu]in, `[i d\dea seama ce avea s\ urmeze. – Unde era]i, domnule Brisbane, pe 12 octombrie, `ntre orele unsprezece seara [i patru a doua zi diminea]a? Era intervalul de timp `n care medicul legist `ncadrase momentul mor]ii lui Puck. Brisbane p\ru s\ se gândeasc\. – S\ vedem... Mi-e greu s\-mi amintesc. Râse din nou. Custer râse [i el. – Nu-mi amintesc ce am f\cut `n acea noapte. Nu cu exactitate. Dup\ doisprezece sau unu noaptea, trebuie s\ fi fost `n pat, desigur. Dar `nainte... Da, `mi amintesc acum. Am fost acas\ `n acea noapte. Am citit ceva. – {i locui]i singur, domnule Brisbane? – Da. – Prin urmare, nu exist\ nimeni care s\ confirme c\ a]i fost acas\? Vreo menajer\? Vreo iubit\? Vreun... iubit? Brisbane se `ncrunt\. – Nu. Nimic de genul \sta. {i acum, dac\ nu v\ deranjeaz\... – O clip\, domnule Brisbane. {i unde a]i spus c\ locui]i? – Nu am spus. Ninth Street, lâng\ Pia]a Universit\]ii. 456

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Hmm. La mai pu]in de zece blocuri de Tompkins Square Park. Unde a avut loc a doua crim\. – O coinciden]\ foarte interesant\, f\r\ `ndoial\. – Chiar este. Custer privi spre ferestre, dincolo de care Central Parkul se `ntindea `nv\luit `n mantia de `ntuneric. – {i f\r\ `ndoial\ tot coinciden]\ este [i faptul c\ prima crim\ a avut loc aici, `n Ramble. Cuta de pe fruntea lui Brisbane se adânci. – Sincer, domnule detectiv, cred c\ a]i atins punctul `n care se termin\ `ntreb\rile [i `ncep specula]iile. ~[i `mpinse scaunul `n spate [i se preg\ti s\ se ridice. {i acum, dac\ nu v\ sup\ra]i, a[ vrea s\ discut\m despre cum o s\ v\ retrage]i oamenii din perimetrul muzeului. Custer schi]\ un gest dintr-o mân\ [i-i arunc\ o privire lui Noyes. „Preg\te[te-te!“ – Mai r\mâne doar o problem\. A treia crim\. Cu un gest non[alant, scoase din buzunar o bucat\ de hârtie. – Cunoa[te]i un anume Oscar Gibbs? – Da, a[a cred. Asistentul domnului Puck. – ~ntocmai. Conform spuselor domnului Gibbs, `n dup\-amiaza zilei de 12 octombrie, dumneavoastr\ [i domnul Puck a]i avut o mic\... discu]ie, `n arhiv\. Se `ntâmpla dup\ ce fusese]i anun]at c\ Departamentul de Resurse umane nu d\duse curs recomand\rii dumneavoastr\ de a-l concedia pe domnul Puck. Brisbane se `nro[i u[or. – Nu v\ sf\tuiesc s\ da]i crezare tuturor bârfelor. Custer zâmbi. – Nici nu o fac, domnule Brisbane. Crede]i-m\ c\ nu o fac. L\s\ apoi s\ se a[tearn\ o pauz\ lung\, delicioas\. A[adar, acest Oscar Gibbs a spus c\ dumneavoastr\ [i domnul Puck urla]i unul la altul. Sau, mai bine zis, c\ dumneavoastr\ urla]i la Puck. N-a]i vrea s\-mi spune]i, cu propriile cuvinte, despre ce a fost vorba? – ~l admonestam pe domnul Puck. – Pentru ce? – Nu urmase instruc]iunile pe care i le d\dusem. 457

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– {i anume? – S\-[i vad\ de treaba lui. – S\-[i vad\ de treaba lui? {i `n ce fel se ab\tuse de la `ndatoririle care-i reveneau? – Lucrase la sarcini care nu intrau `n atribu]iile lui. O ajuta pe Nora Kelly `n proiectele ei externe, dup\ ce `i cerusem personal... Era timpul. Custer izbucni: – Iat\ ce a declarat domnul Oscar Gibbs despre dumneavoastr\. O s\ citesc: „A ]ipat [i-a urlat, a amenin]at c\-l `ngroap\ de viu, c\-l da afar\. Zicea (despre dumneavoastr\ e vorba, domnule Brisbane) c\ n-a terminat cu el, nici pe departe“. Custer l\s\ hârtia [i se uit\ la Brisbane. – Acesta este cuvântul pe care l-a]i folosit: „`ngropat“. – Este o expresie foarte comun\. – {i apoi, peste mai pu]in de dou\zeci [i patru de ore, cadavrul lui Puck a fost g\sit ag\]at `n cornul unui dinozaur, `n arhiv\. Asta dup\ ce fusese m\cel\rit cel mai probabil `n aceea[i arhiv\. Pentru o astfel de opera]ie e nevoie de timp, domnule Brisbane. ~n mod clar, avem de-a face cu cineva care cuno[tea foarte bine mersul treburilor prin muzeu. Cu cineva care avea acces. Cineva care s\ poat\ intra [i ie[i f\r\ s\ fie pus s\ semneze pe undeva. Cineva din interior, dac\ vre]i. Apoi Nora Kelly prime[te biletul fals, b\tut la ma[ina lui Puck, care-i cerea s\ coboare la arhiv\ – [i este, la rândul ei, atacat\ [i urm\rit\ cu inten]ii criminale. Nora Kelly. Cel de-al doilea ghimpe din coasta dumneavoastr\. Al treilea ghimpe, agentul FBI, era `n spital `n acel moment, dup\ ce fusese atacat de o persoan\ cu p\l\rie cu boruri rotunde! Brisbane `l privi, nevenindu-i s\ cread\. – De ce v\ `mpotrivea]i ca Puck s\ o ajute pe Nora Kelly `n – cum le-a]i spus? – proiectele ei externe? Nu primi nici un r\spuns. – Ce v\ temea]i c\ o s\ g\seasc\? De ce erau ace[ti oameni un pericol? Gura lui Brisbane se mi[c\ de câteva ori. – Eu... eu... 458

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Custer r\suci cu]itul `n ran\. – De ce a]i copiat stilul, domnule Brisbane? V-a inspirat ceva ce-a]i g\sit `n arhiv\? |sta a fost impulsul? Puck se apropiase prea mult [i era posibil s\ afle adev\rul? La aceste cuvinte, Brisbane `[i rec\p\t\ `n sfâr[it vocea. S\ri `n picioare. – Hei, stai o clip\... Custer se `ntoarse. – Ofi]er Noyes? – Da? r\spunse acesta pe dat\. – Pune-i c\tu[ele! – Nu! strig\ Brisbane. Prostule, nici nu [tii ce gre[eal\ faci! Custer reu[i s\ se ridice de pe scaun – cu mi[c\ri mai pu]in elegante decât [i-ar fi dorit – [i `ncepu pe dat\ s\-i `n[ire drepturile: – Ai dreptul de a nu spune nimic... – E strig\tor la cer! – Ai dreptul la un avocat... – Nu accept a[a ceva! – Ai dreptul... Recit\ totul pân\ la cap\t, tunând cu voce de bariton peste protestele lui Brisbane. ~l urm\ri pe Noyes radiind, punându-i c\tu[ele lui Brisbane. Era cel mai satisf\c\tor moment din cariera lui Custer. Era, de fapt, singura activitate poli]ieneasc\, grandioas\ cu adev\rat, pe care o `ntreprinsese vreodat\. Avea s\ ajung\ o legend\. Ani de zile de-acum `nainte aveau s\ vorbeasc\ despre c\pitanul Custer, care-i pusese c\tu[ele Chirurgului.

CINCI

Pendergast o apuc\ din nou pe Riverside, cu haina neagr\ desf\cut\ [i fluturând `n urma lui `n noaptea din Manhattan. Nora venea gr\bit\ dup\ el. Toate gândurile i se `ndreptau spre Smithback, care era ]inut captiv `ntr-una dintre aceste cl\diri. ~ncercase de mai multe ori s\-[i alunge din minte imaginea lui, `ns\ aceasta revenea iar [i iar. Sim]ea c\ i se f\cea fizic r\u gândindu-se la ceea ce s-ar fi putut `ntâmpla – la ceea ce poate c\ deja se `ntâmplase. Se `ntreb\ cum putuse s\ fie atât de sup\rat\ pe el. Ce-i drept, `n marea parte a timpului era de-a dreptul imposibil – intrigant, impulsiv, c\utând mereu o porti]\, intrând ve[nic `n câte-o belea. {i totu[i, multe dintre aceste tr\s\turi enervante erau tocmai cele pentru care-l pl\cea. ~[i aminti cum se `mbr\case `n vagabond ca s-o ajute s\ recupereze rochia cea veche din camera mortuar\ descoperit\ pe Catherine Street. Cum venise s\ `i spun\ c\ Pendergast fusese `njunghiat. Ori de câte ori aveai nevoie de ajutor, puteai conta pe el. Fusese `ngrozitor de dur\ cu el. Dar era prea târziu acum pentru regrete. ~[i `n\bu[i un oftat. Trecur\ pe lâng\ vile [i case cândva impun\toare, transformate acum `n ghetouri [i ad\posturi pentru tâlhari [i droga]i. Pendergast examina fiecare cl\dire cu privirea, sco]ându-le pe toate din calcul cu o mi[care scurt\ din cap. Gândurile Norei se `ndreptar\ o clip\ spre Leng. I se p\rea imposibil s\ mai fie `nc\ `n via]\, ascuns `ntre zidurile uneia dintre 460

VITRINA DE CURIOZIT|}I

aceste cl\diri d\r\p\nate. Privi din nou `n lungul str\zii. Trebuia s\ se concentreze, s\ g\seasc\ aceast\ cas\ printre celelalte. Un om care tr\ise mai bine de o sut\ cincizeci de ani ar fi trebuit s\ fie extrem de preocupat de confort. F\r\ `ndoial\ `ns\, ar fi l\sat la exterior impresia unei cl\diri abandonate. {i ar fi trebuit s\ fie aproape impenetrabil\ – cu siguran]\, Leng nu [i-ar fi dorit musafiri nepofti]i. Era cartierul perfect pentru o astfel de locuin]\: abandonat\, dar cândva elegant\; p\r\ginit\ la exterior, dar locuibil\ `n\untru; foarte retras\. Problema era c\ multe din cl\dirile din jur `ndeplineau aceste criterii. Apoi, aproape de intersec]ia cu 138th Street, Pendergast se opri ca tr\snit. Se `ntoarse `ncet cu fa]a spre `nc\ o cl\dire abandonat\. Era o cas\ mare, `n paragin\, o umbr\ a gloriei apuse, izolat\ de strada principal\ printr-o alee de serviciu. Ca `n multe alte cazuri, ferestrele de la parter fuseser\ sigilate [i acoperite cu tabl\. Ar\ta la fel ca zeci de alte cl\diri pe lâng\ care trecuser\. {i totu[i, Pendergast o privea cu o expresie atât de intens\, `ncât aproape c\ o speria pe Nora. F\r\ nici un cuvânt, intr\ pe 138th Street. Nora `l urm\, f\r\ s\-[i ia ochii de la el. Agentul FBI se mi[ca `ncet, privind aproape tot timpul `n jos, `n p\mânt, ridicând doar din când `n când ochii spre cl\dire. O ]inur\ pe lâng\ zid pân\ când ajunser\ la intersec]ia cu Broadway. Imediat ce cotir\, Pendergast vorbi: – Asta e. – De unde [tii? – Blazonul sculptat deasupra u[ii. Cele trei cercuri de spi]er deasupra firului de cucut\. D\du din mân\. Iart\-m\, o s\-]i explic mai târziu. Vino dup\ mine. {i s\ fii foarte, foarte atent\! Continuar\ s\ `nconjoare cl\direa pân\ când ajunser\ la intersec]ia dintre Riverside Drive [i 137th Street. Nora examin\ cl\direa cu un amestec de curiozitate, team\ [i groaz\. Era o structur\ masiv\ din piatr\ [i c\r\mid\, cu patru niveluri, care ocupa aproape `ntregul dreptunghi format de intersec]ia str\zilor. Partea din fa]\ era `nchis\ de un gard de fier ale c\rui vârfuri ascu]ite fuseser\, `n timp, acoperite de ieder\. Gr\dina din interior disp\ruse 461

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

de mult, fiind `nlocuit\ acum de buruieni, tufe [i gunoaie. O alee pentru tr\sur\ `nconjura partea din spate a casei, ie[ind `n 138th Street. De[i ferestrele de la parter fuseser\ bine sigilate, cele de la etajele superioare nu erau blocate, iar cel pu]in un geam de la etajul unu era spart. Se uit\ la blazonul de care pomenise Pendergast. Era `nconjurat de o inscrip]ie `n greac\. O rafal\ de vânt f\cu s\ fo[neasc\ vegeta]ia din curte; luna [i norii `mpin[i de vânt se reflectau pâlpâind `n ferestrele nivelurilor superioare. Ar\ta ca o cas\ bântuit\. Pendergast o lu\ pe aleea pentru tr\sur\, urmat `ndeaproape de Nora. D\du la o parte ni[te gunoaie cu vârful pantofului, apoi, aruncând o privire rapid\ `n jur, ajunse dintr-un pas lâng\ o u[\ solid\ de stejar, ascuns\ `n umbr\, sub verand\. Nora avu impresia c\ Pendergast abia mângâie u[a, c\ aceasta se [i deschise f\r\ zgomot – evident, balamalele erau bine unse. P\[ir\ repede `n\untru. Pendergast `nchise foarte `ncet u[a, [i Nora auzi declicul unei `ncuietori. Urm\ un moment `n care r\maser\ nemi[ca]i, `n `ntunericul intens ascultând, `ncercând s\ surprind\ orice sunet din interior. B\trâna cas\ era cufundat\ `n t\cere. Dup\ un minut, raza g\lbuie a lanternei lui Pendergast ap\ru, cercetând `nc\perea din jurul lor. St\teau `ntr-un mic hol de intrare. Du[umeaua era din marmur\ lustruit\, [i pere]ii erau `mbr\ca]i cu un tapet de catifea grea. Totul era acoperit de praf. Pendergast r\mase nemi[cat, `ndreptând fasciculul de lumin\ spre o serie de urme de pa[i – unele de pantofi, altele ale unor t\lpi `n [osete – r\mase imprimate `n praful de pe jos. Pendergast le privi vreme `ndelungat\, examinându-le a[a cum examineaz\ un student la Art\ operele unui mare maestru. P\rea s\ nu mai termine, [i Nora sim]i c\ o cuprindea ner\bdarea. ~n cele din urm\, Pendergast travers\ `ncet camera [i cobor` printr-un pasaj scurt care d\dea `ntr-un hol larg [i lung. Era acoperit cu lambriuri bogate de lemn, iar plafonul jos era elaborat lucrat – un amestec de gotic [i auster. 462

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~nc\perea era plin\ cu tot felul de exponate ciudate pe care Nora nu le putea `n]elege: vitrine, cutii mari, cu[ti de fier, aparate ciudate. – Un depozit de magician, murmur\ Pendergast ca r\spuns la `ntrebarea ei nerostit\. Traversar\ `nc\perea, trecur\ pe sub o arcad\ [i se trezir\ `ntr-o impun\toare sal\ de recep]ie. Din nou, Pendergast se opri s\ examineze mai multe urme de pa[i care traversau `n ambele direc]ii du[umeaua de parchet. – Descul] acum, `l auzi Nora vorbind pentru sine. {i de data asta, alerga. Lumin\ repede spa]iul imens cu raza lanternei. Nora v\zu o gam\ uluitoare de obiecte: schelete urcate pe socluri, fosile, vitrine cu u[i de sticl\, pline cu tot felul de minun\]ii, nestemate, cranii, meteori]i, c\r\bu[i fosforescen]i. Raza de lumin\ trecu `n vitez\ peste toate. Mirosul de pânz\ de p\ianjen, de piele [i de pânz\ muceg\it\ se sim]ea greu `n aer, acoperind un alt miros – mai slab [i mult mai pu]in pl\cut. – Ce e locul \sta? `ntreb\ Nora. – Vitrina de curiozit\]i a lui Leng. Un pistol bicolor ap\ruse `n mâna stâng\ a lui Pendergast. Duhoarea era mai ap\s\toare acum; dulce, lipicioas\, uleioas\, umplând aerul ca o cea]\ umed\, intrându-i `n p\r, `n haine, `n oase... Pendergast `naint\ cu b\gare de seam\, luminând `n fug\ diverse obiecte din `nc\pere. Unele erau dezgolite, `ns\ cea mai mare parte r\m\seser\ acoperite cu pânze groase. De-a lungul pere]ilor se `n[irau vitrine de sticl\, [i Pendergast se `ndrept\ spre ele, luminându-le pe rând cu lanterna. Sticla sclipi sub fasciculul str\lucitor; umbrele `ntunecate ale obiectelor din interior se `nclinau asemenea unor fiin]e vii. Dintr-odat\, raza de lumin\ `n]epeni. Nora v\zu chipul palid al lui Pendergast pierzându-[i [i bruma de culoare pe care o avea de obicei. Pre] de-o clip\ r\mase cu privirea fix\, nemi[cat, p\rând s\ nici nu mai respire. Apoi, foarte `ncet, se apropie de vitrin\. Raza lanternei tremura u[or `n mâna lui. Nora `l urm\, `ntrebându-se ce ar fi putut avea un asemenea efect asupra agentului. 463

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Vitrina aceasta nu era asemenea celorlalte. Nu con]inea nici un schelet, nici un trofeu `mp\iat, nici o imagine sculptat\. ~n schimb, `n spatele sticlei, se `n\l]a silueta unui b\rbat mort, cu mâinile [i picioarele prinse `n chingi [i c\tu[e de ni[te bare de metal, pozi]ionat asemenea unui exponat de muzeu. B\rbatul era `mbr\cat `n negru, cu un frac dup\ croiala secolului al XIX-lea [i cu pantaloni cu dung\. – Cine...? reu[i Nora s\ `ngaime. ~ns\ Pendergast r\m\sese transfigurat, f\r\ s\ mai aud\ nimic, cu fa]a `mpietrit\. ~ntreaga aten]ie `i era concentrat\ asupra b\rbatului din vitrin\. Lumina se plimb\ f\r\ mil\ de-a lungul cadavrului. Z\bovi mult\ vreme asupra unui detaliu – o mân\ palid\, uscat\ [i `ncre]it\, cu un os de articula]ie ie[ind printr-o gaur\ `n carnea putrezit\. Nora privi uluit\ `ncheietura expus\, ro[ie [i sidefie pe pielea uscat\. Cu o acut\ senza]ie de grea]\ resim]it\ `n adâncul stomacului, remarc\ abia acum c\ mâinii `i lipseau toate unghiile de la degete; c\, de fapt, din vârfurile degetelor nu mai r\m\seser\ decât ni[te cioturi `nsângerate, marcate de oasele expuse vederii. Apoi – `ncet, necru]\tor – lumina `ncepu s\ urce de-a lungul cadavrului. Raza trecu peste nasturii hainei, peste gulerul apretat al c\m\[ii, oprindu-se `n cele din urm\ asupra fe]ei. Era mumificat\, uscat\, ridat\. Cu toate acestea, era surprinz\tor de bine conservat\, cu toate tr\s\turile atât de fin modelate, de parc\ ar fi fost sculptate `n piatr\. Col]urile buzelor, care se uscaser\ [i se sub]iaser\, erau trase `ntr-un rânjet hidos, l\sând s\ se vad\ dou\ [iruri frumoase [i albe de din]i. Doar ochii lipseau: orbitele erau goale, ca dou\ h\uri f\r\ fund c\rora nici o lumin\ nu le-ar fi putut str\punge bezna. Un sunet `nfundat, ca un fel de fo[net, se auzea din\untrul craniului. Scurta plimbare prin cas\ reu[ise s\ o umple pe Nora de groaz\. Acum `ns\, `ntreaga fiin]\ p\ru s\-i `mpietreasc\ `n fa]a unui nou [oc: [ocul recunoa[terii. F\r\ s\ mai poat\ spune ceva, se `ntoarse transfigurat\ spre Pendergast. Expresia b\rbatului r\m\sese neschimbat\, iar ochii – larg 464

VITRINA DE CURIOZIT|}I

deschi[i [i privind fix. Pendergast s-ar fi putut a[tepta s\ g\seasc\ orice mai pu]in a[a ceva. Nora `[i `ntoarse din nou privirea `ngrozit\ spre cadavru. Chiar [i a[a, mort, nu `nc\pea nici o `ndoial\. Trupul lipsit de via]\ avea aceea[i culoare alb\ ca marmura, acelea[i tr\s\turi rafinate, acelea[i buze sub]iri [i acela[i nas acvilin, aceea[i frunte `nalt\ [i aceea[i b\rbie delicat\, acela[i p\r fin [i aproape alb – la fel ca Pendergast.

{ASE

Custer observa suspectul – deja `ncepuse s\-i spun\ a[a – cu o deosebit\ satisfac]ie. B\rbatul st\tea `n biroul lui, cu mâinile prinse cu c\tu[e la spate, cu papionul desf\cut [i c\ma[a [ifonat\, cu p\rul r\v\[it, cu cercuri de sudoare la subsuori. Cât de zdrobitoare e c\derea celor mari, `ntr-adev\r! Se ]inuse bine mult timp, `[i p\strase atitudinea arogant\, iritat\. Acum `ns\, ochii-i erau ro[ii, buzele `i tremurau. Nu crezuse c\ era posibil s\ i se `ntâmple lui. „C\tu[ele, atunci a fost momentul“, `[i spuse Custer ca un mare cunosc\tor. Mai v\zuse fenomenul de multe ori, `n cazul unor oameni mult mai duri decât Brisbane. Era ceva `n sunetul rece al c\tu[elor ce se `nchideau `n jurul `ncheieturilor care te f\cea s\ realizezi c\ e[ti arestat, lipsit de orice putere – luat `n custodie. Era mai mult decât putea cineva `ndura. Munca pur\, adev\rat\ de detectiv se `ncheiase. Nu mai r\mânea decât problema adun\rii dovezilor, detalii de care aveau s\ se ocupe ofi]erii inferiori. El, unul, putea p\r\si scena. Privi spre Noyes [i v\zu admira]ia str\lucind pe figura lui `ngust\, de ogar. Apoi, se `ntoarse spre suspect. – Ei, Brisbane, zise, toate piesele `[i g\sesc locul, nu? Brisbane `l fix\ cu o privire complet bulversat\. – Criminalii se cred `ntotdeauna mai de[tep]i decât to]i ceilal]i. Mai ales decât poli]ia. Dar, dac\ lu\m totul la bani m\run]i, Brisbane, adev\rul e c\ nu ai fost deloc de[tept. Cum ar fi, de exemplu, faptul c\ 466

VITRINA DE CURIOZIT|}I

]i-ai p\strat deghizarea chiar aici, `n birou. {i apoi, mai sunt [i atâ]ia martori. Ai `ncercat s\ ascunzi dovezile, m-ai min]it `n leg\tur\ cu cât de des ai coborât la arhiv\. }i-ai ucis victimele atât de aproape de locul de munc\, de locuin]a ta... {i lista continu\, nu? U[a se deschise [i un ofi]er `n uniform\ strecur\ o hârtie de fax `n mâna lui Custer. – {i iat\ `nc\ un detaliu. Da, detaliile pot fi atât de incomode! Citi faxul. – Ah! Acum [tim [i unde ]i-ai f\cut preg\tirea medical\, Brisbane: ai `nceput s\ studiezi medicina la Yale. ~i `ntinse faxul lui Noyes. – Ai trecut la Geologie `n primul an. Apoi la Drept. Custer cl\tin\ din nou din cap, minunându-se parc\ de infinita stupiditate a criminalilor. Brisbane reu[i `n sfâr[it s\ vorbeasc\. – Nu sunt eu uciga[ul. De ce i-a[ fi omorât pe to]i ace[ti oameni? Custer ridic\ gânditor din umeri. – Aceea[i `ntrebare ]i-am pus-o [i eu. Pe de alt\ parte, de ce ucide orice criminal `n serie? De ce a ucis Jack Spintec\torul? Jeffrey Dahmer? Asta este o `ntrebare la care o s\ r\spund\ psihanali[tii. Sau poate Dumnezeu. Atunci, Custer se `ntoarse spre Noyes. Aranjeaz\ o conferin]\ de pres\ pentru miezul nop]ii. La Police Plaza. Nu, a[teapt\... mai bine pe treptele muzeului. Sun\-l pe comisar, sun\ presa. {i, cel mai important, sun\-l pe primar pe lina privat\ de la Gracie Mansion. Pentru telefonul \sta, nu cred s\ se supere c-o s\ se dea jos din pat. Spune-le c\ l-am prins pe Chirurg. – Am `n]eles, domnule! zise Noyes, `ntorcându-se s\ plece. – Dumnezeule mare, publicitatea! exclam\ Brisbane cu vocea sugrumat\. C\pitane, o s\-]i ia insigna pentru asta. Se `nec\ de team\ [i de furie [i nu fu `n stare s\ continue. Dar Custer nu-l asculta. ~i venise `n minte o alt\ lovitur\ de maestru. – O clip\! `i strig\ lui Noyes. Ai grij\ ca primarul s\ [tie c\ va fi vedeta spectacolului. ~l l\s\m pe el s\ fac\ anun]ul. 467

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Dup\ ce u[a se `nchise, Custer `[i `ndrept\ gândurile spre primar. Alegerile erau peste o s\pt\mân\. Primarul avea nevoie de o trambulin\. Era o mi[care istea]\ s\-l lase pe el s\ fac\ anun]ul. Foarte istea]\. Umbla zvonul c\ postul de comisar avea s\ devin\ vacant `n urma unei realegeri. {i, la urma urmei, niciodat\ nu-i prea devreme pentru a spera.

{APTE

Din nou, Nora se uit\ la Pendergast. {i din nou se cutremur\ v\zând profunzimea [ocului pe care b\rbatul `l avusese `n fa]a acestei descoperiri. Ochii p\reau s\-i fi r\mas lipi]i de chipul cadavrului: pielea uscat\, tr\s\turile delicate, aristocrate, p\rul atât de blond, `ncât p\rea alb... – Fa]a lui. Arat\ ca... Nora se chinuia s\ `n]eleag\, s\ dea glas gândurilor care-o m\cinau. Pendergast nu-i r\spunse. – Seam\n\ cu tine, reu[i ea `n cele din urm\ s\ spun\. – Da, veni r\spunsul [optit. Seam\n\ foarte mult cu mine. – Dar cine este...? – Enoch Leng. Ceva din felul `n care rostise aceste dou\ cuvinte `i d\du fiori Norei. – Leng? Dar cum se poate? Parc\ ai spus c\ e `nc\ `n via]\! Cu un efort vizibil, Pendergast `[i dezlipi ochii de la vitrina de sticl\ [i-i `ntoarse spre ea. Nora citi multe `n privirea lui: oroare, durere, groaz\. Chipul `i era lipsit de culoare `n lumina slab\. – A fost. Pân\ de curând. Cineva pare s\-l fi ucis pe Leng. S\-l fi torturat pân\ la moarte. {i l-a pus `n vitrina asta. Se pare c\ acum avem de-a face cu acel altcineva. – Dar tot nu... Pendergast ridic\ o mân\. – Nu-]i pot explica, fu tot ce spuse. 469

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Se `ntoarse cu spatele la cadavru, `ncet, aproape cu durere, [i str\punse cu lumina mai departe `n bezn\. Nora trase `n piept aerul st\tut, plin de praf. Totul era atât de straniu, atât de groaznic [i de nea[teptat! Avea acea senza]ie pe care o ai numai `n co[maruri. ~ncerc\ s\-[i potoleasc\ b\t\ile inimii. – Acum este incon[tient, târât, [opti Pendergast. Ochii-i erau din nou a]inti]i pe podea, `ns\ vocea [i atitudinea i se schimbaser\ dramatic. Luminând cu lanterna, se luar\ dup\ urmele din sala de recep]ie [i ajunser\ `n dreptul unor u[i `nchise. Pendergast le deschise, [i v\zur\ o `nc\pere spa]ioas\, bine organizat\: o bibliotec\ pe dou\ niveluri, plin\ cu volume legate `n piele. Raza p\trunse mai adânc, despicând nori grei de praf. Pe lâng\ c\r]i, Nora observ\ c\, din nou, multe rafturi erau pline cu exponate, toate atent etichetate. Erau [i aici multe specimene r\spândite prin `nc\pere, ascunse sub pânze grele. Mai multe fotolii [i canapele erau aranjate prin bibliotec\, având pielea uscat\ [i cr\pat\, cu umplutura ie[ind din\untru. Raza de lumin\ alunec\ de-a lungul pere]ilor. O tav\ de argint era a[ezat\ pe o mas\ din apropiere, [i pe ea se afla o caraf\ de cristal cu ceva ce fusese cândva vin – o crust\ maronie, solidificat\ pe fund. Lâng\ tav\ era un pahar mic [i gol. Al\turi – un trabuc nefumat, uscat [i acoperit de mucegai. Un [emineu sculptat `n marmur\ cenu[ie era montat `ntr-unul dintre pere]i, cu lemnele preg\tite pentru foc, dar r\mase neaprinse. ~n fa]a [emineului era o piele de zebr\, zdren]uit\ [i mâncat\ de [oareci. Pe o etajer\ din apropiere mai erau [i alte carafe de cristal, fiecare cu câte o substan]\, maro sau neagr\, uscat\ `n\untru. Un craniu hominid – Nora recunoscu un australopitec – era a[ezat pe o mas\, cu o lumânare `n\untru. Al\turi era o carte deschis\. Lumina lui Pendergast z\bovi asupra c\r]ii. Nora v\zu c\ era un tratat de medicin\ foarte vechi, scris `n latin\. Pagina `nf\]i[a schi]e cu un cadavru `n diverse stadii de disec]ie. ~n toat\ biblioteca, aceast\ carte era singurul obiect cu care cineva p\rea s\ fi umblat recent. Totul `n rest era acoperit cu un strat gros de praf. 470

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Din nou, Pendergast `[i `ndrept\ aten]ia spre du[umea, unde Nora putu vedea clar urmele unui covor mâncat de molii. P\reau s\ se opreasc\ `n dreptul unui perete acoperit de c\r]i. Acum, Pendergast se apropie de perete. Lumin\ cu lanterna cotorul c\r]ilor, citindu-le titlurile. Din când `n când se oprea, scotea câte una, o privea, apoi o punea la loc. Deodat\ – când Pendergast scoase din bibliotec\ un volum deosebit de gros –, Nora auzi un sunet metalic. Dou\ [iruri mari de rafturi adiacente se d\dur\ la o parte. Pendergast le trase cu grij\, sco]ând la iveal\ un grilaj pliant, din alam\. ~n spatele grilajului era o u[\ solid\, din lemn de ar]ar. Norei `i trebuir\ câteva clip\ pân\ s\-[i dea seama ce era. – Un ascensor vechi! [opti ea. Pendergast d\du din cap. – Da. Vechiul ascensor de serviciu, spre pivni]\. Mai era unul exact ca \sta `n... T\cu brusc. ~n timp ce ecourile vocii lui se stingeau, Norei i se p\ru c\ aude un sunet venind dinspre liftul `nchis. O respira]ie `ngreunat\, poate, aproape un geam\t. Brusc, un gând oribil puse st\pânire pe Nora. ~n aceea[i clip\, Pendergast `n]epeni. F\r\ s\ vrea, scoase un strig\t scurt: – |sta nu e... Nu reu[i s\ rosteasc\ numele lui Smithback. – Trebuie s\ ne gr\bim! Pendergast examin\ atent barele de alam\ cu lanterna. ~ntinse mâna [i, cu mare grij\, `ncerc\ mânerul. Nu se mi[c\. ~ngenunche `n fa]a u[ii [i, apropiindu-se cât putea de mult de mecanismul de `nchidere, `l examin\. Nora `l v\zu sco]ând din hain\ o bucat\ de metal plat\ [i flexibil\, pe care o strecur\ `n\untrul mecanismului. Se auzi un clinchet slab. ~nclin\ [i r\suci lamela, `ncercând din toate p\r]ile `ncuietoarea, pân\ când se auzi un al doilea clinchet. Apoi Pendergast se ridic\ [i, cu infinit\ grij\, trase grilajul de alam\. Acesta se d\du u[or `ntr-o parte, aproape f\r\ zgomot. Din nou Pendergast se apropie [i se aplec\ `n fa]a clan]ei u[ii de ar]ar, privind-o fix. 471

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Un alt sunet: din nou `ncercarea slab\, agonizant\, de a respira. Inima Norei se umplu de groaz\. Un sunet brusc, [uier\tor, sfâ[ie `nc\perea. Pendergast se trase repede `n spate [i u[a se deschise de la sine. Nora r\mase `mpietrit\ de groaz\. O siluet\ ap\ru `n fundul unei mici `nc\peri. Pre] de-o clip\, r\mase nemi[cat\. Apoi, pe fundalul unui zgomot de ]es\tur\ sfâ[iindu-se, veni `mpiedicându-se spre ei. Pre] de-o `nfior\toare clip\, Nora crezu c-avea s\ se pr\bu[easc\ peste Pendergast. Apoi `ns\ silueta se opri brusc, ]inut\ `n loc de o funie legat\ `n jurul gâtului, aplecându-se spre ei `ntr-un unghi grotesc, cu mâinile b\l\ng\nindu-i-se. – E O’Shaughnessy! spuse Pendergast. – O’Shaughnessy! – Da. {i e `nc\ `n via]\. F\cu un pas [i prinse trupul am\râtului, ridicându-l `n picioare, sco]ându-i funia din jurul gâtului. Nora veni repede lâng\ Pendergast [i-l ajut\ s\-l `ntind\ pe sergent pe podea. Când f\cu asta, v\zu o gaur\ uria[\ `n spatele b\rbatului. O’Shaughnessy tu[i o dat\, cu capul atârnându-i. Urm\ o zgâl]âitur\ brusc\, un scâr]âit `nfior\tor de ma[in\ veche, apoi, dintr-odat\, p\mântul p\ru s\ le fug\ de sub picioare.

OPT

Custer conduse procesiunea improvizat\ pe holul lung [i r\sun\tor, `nspre Marea Rotond\, apoi c\tre treptele din fa]a muzeului. ~i l\sase lui Noyes jum\tate de or\ s\ alerteze presa, [i `n acest timp `[i pusese la punct strategia `n cele mai mici detalii. El venea primul, desigur, urmat de doi poli]i[ti `n uniform\ cu suspectul `ntre ei, apoi un grup de vreo dou\zeci de locotenen]i [i detectivi. ~n urma acestora venea o gloat\ de angaja]i ai muzeului, am\râ]i, posaci, dezorganiza]i. Printre ei se num\rau [eful Departamentului de Rela]ii publice, Manetti, directorul de la Securitate, [i mul]i al]ii. To]i erau ului]i, `n mod clar ne[tiind ce s\ fac\. Dac\ ar fi fost iste]i, dac\ ar fi ajutat `n loc s\ `ncerce s\ `mpiedice activitatea poli]iei, poate c\ tot acest circ ar fi fost evitat. Acum `ns\, avea s\-i pun\ s\ i-o pl\teasc\. Avea s\ ]in\ conferin]a de pres\ chiar `n ograda lor, chiar pe treptele lor frumoase, având ca fundal `ns\[i fa]ada muzeului – perfect pentru [tirile de la prima or\. Reporterilor avea s\ le plac\ la nebunie! {i acum, `n timp ce traversau sala, cu ecourile pa[ilor amestecându-se cu murmurul de voci, Custer `[i ]inea capul sus [i `[i tr\gea burta. Voia s\ se asigure c\ momentul avea s\ fie `nregistrat pentru posteritate. U[ile mari, de bronz, ale muzeului, se deschiser\ `nspre aleea `n]esat\ de reporteri [i oameni de pres\. De[i le acordase el `nsu[i un avans destul de m\ricel, Custer tot fu uimit de cât de mul]i veniser\ – ca mu[tele la un rahat! Numaidecât se declan[\ o ploaie de bli]uri, urmat\ de str\lucirea ustur\toare a luminilor camerelor de filmat. Un val de `ntreb\ri rostite deodat\ t\b\r` asupra lui, vocile 473

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

individuale r\mânând indescifrabile `n mugetul general. Un cordon de poli]i[ti izola sc\rile, dar, `n clipa `n care Custer ap\ru cu suspectul, mul]imea ner\bd\toare n\v\li ca la un semn. Urm\ un moment de maxim\ intensitate, de ]ipete [i strig\te frenetice, `nainte ca poli]i[tii s\ restabileasc\ ordinea, `mpingându-i pe jurnali[ti `napoi `n spatele cordonului. Suspectul nu spusese nici un cuvânt `n ultimele dou\zeci de minute, intrat, probabil, `n stare de [oc. Era atât de rupt de realitate, `ncât nici m\car nu `ncercase s\-[i ascund\ chipul `n clipa `n care u[ile s\lii se deschiseser\ spre aerul nop]ii. Acum, când arsenalul de lumini `l lovi `n fa]\ – când v\zu marea de chipuri, camerele de filmat [i microfoanele `ntinse –, `ntoarse capul, ferindu-se de mul]ime [i de bli]uri, [i trebui s\ fie sus]inut ca s\ r\mân\ `n picioare; apoi, pe jum\tate târât, pe jum\tate c\rat, fu condus spre ma[ina de poli]ie. ~n dreptul ma[inii, a[a cum le ordonase Custer, cei doi poli]i[ti `l d\dur\ pe suspect pe mâna lui. El avea s\ fie cel care s\-l `mping\ pe uciga[ pe bancheta din spate. Aceasta era fotografia – Custer [tia prea bine – care avea s\ ajung\ pe prima pagin\ a tuturor ziarelor a doua zi diminea]a. Dar Brisbane era inert ca un sac de nou\zeci de kilograme, [i Custer fu cât pe-aci s\-l scape `ncercând s\-l `mping\ pe bancheta din spate a ma[inii. Victoria fu `n cele din urm\ atins\ `n explozia de lumini a camerelor. Ma[ina porni alarma luminoas\ [i sirena, [i o lu\ din loc. Custer o v\zu `ndep\rtându-se de mul]ime, apoi se `ntoarse cu fa]a la jurnali[ti. ~[i ridic\ mâinile asemenea lui Moise, a[teptând s\ se fac\ lini[te. Nu avea nici cea mai mic\ inten]ie s\-i fure gloria primarului – fotografia cu el `ndesând `n ma[in\ suspectul cu c\tu[ele la mân\ avea s\ le spun\ tuturor cine f\cuse, de fapt, toat\ treaba –, dar trebuia s\ spun\ ceva ca s\ controleze mul]imea. – Domnul primar este pe drum, strig\ el cu voce clar\, de comand\. Va sosi `n câteva minute [i va avea de f\cut un anun] important. Pân\ atunci, nu se va face nici un comentariu. 474

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Cum l-a]i prins? strig\ o voce din mul]ime, urmat\ numaidecât de un vuiet de alte `ntreb\ri, strig\te, flutur\ri de mân\, microfoane `ntinse `nspre el. ~ns\ Custer se `ntoarse elegant cu spatele la ei. Alegerile erau `n mai pu]in de o s\pt\mân\. ~l l\sa pe primar s\ fac\ anun]ul [i s\ culeag\ laurii. Custer avea s\-[i primeasc\ propria recompens\, mai târziu.

NOU|

Prima senza]ie care reveni fu durerea. Nora se trezi ame]it\ din le[in, agonizând. Gemu, `nghi]i, `ncerc\ s\ se mi[te. ~[i sim]ea o parte a trupului sfâ[iat\. Clipi, clipi din nou, apoi `[i d\du seama c\ era cufundat\ `ntr-o bezn\ total\. Sim]i sânge pe fa]\, dar, când `ncerc\ s\-l ating\, bra]ul refuz\ s\ i se mi[te. ~ncerc\ din nou [i-[i d\du seama c\ atât bra]ele, cât [i picioarele `i erau prinse `n lan]uri. Se sim]ea confuz\, parc\ prins\ `ntr-un vis din care nu se putea trezi. Ce se `ntâmpla aici? Unde era? O voce se auzi din `ntuneric, joas\ [i slab\. – Doctor Kelly? La auzul propriului nume, senza]ia de vis `ncepu s\ se risipeasc\. Când mintea i se limpezi, Nora sim]i un [oc brusc produs de team\. – Sunt eu, Pendergast, murmur\ vocea. E[ti bine? – Nu [tiu. Câteva coaste rupte, poate. Dar dumneata? – Mai mult sau mai pu]in. – Ce s-a `ntâmplat? T\cere. Apoi Pendergast vorbi din nou. – ~mi pare foarte, foarte r\u. Ar fi trebuit s\ m\ a[tept la capcan\. Ce brutal, s\-l foloseasc\ pe sergentul O’Shaughnessy drept momeal\! ~nfior\tor de brutal! – O’Shaughnessy...? – Era pe moarte când l-am g\sit. Nu are cum s\ fi supravie]uit. – Doamne, ce `ngrozitor! suspin\ Nora. Ce oribil! – A fost un om bun, un om loial. Nu am cuvinte. 476

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Urm\ o t\cere lung\. Atât de mare era spaima Norei, `ncât p\rea s\ `n\bu[e [i durerea [i groaza fa]\ de ce i se `ntâmplase lui O’Shaughnessy. ~ncepuse s\-[i dea seama c\ acela[i lucru avea s\ li se `ntâmple [i lor – cum poate c\ deja i se `ntâmplase [i lui Smithback. Vocea slab\ a lui Pendergast rupse t\cerea. – Nu am reu[it s\ men]in distan]area necesar\ `n acest caz, spuse el. Am fost mult prea implicat, de la bun `nceput. Toate mi[c\rile mele au fost gre[ite... Brusc, Pendergast t\cu. Câteva clipe mai târziu, Nora auzi un zgomot, [i un dreptunghi mic de lumin\ ap\ru undeva sus, `n zidul din fa]a ei. Lumin\ `nc\perea `ntr-atât `ncât Nora s\ poat\ distinge conturul `nchisorii lor: o celul\ de piatr\ mic\ [i ud\. O pereche de buze umede ap\ru `n dreptunghiul luminos. – V\ rog, nu v\ agita]i, r\sun\ o voce cu un accent pronun]at, ciudat de asem\n\tor cu al lui Pendergast. Totul se va termina curând. E inutil s\ v\ zbate]i. Ierta]i-m\ c\ nu pot `ndeplini momentan oficiile de gazd\, dar am o problem\ extrem de presant\ de care trebuie s\ m\ ocup. Dup\ aceea, v\ asigur c\ v\ ve]i bucura de `ntreaga mea aten]ie. Fereastra dreptunghiular\ se `nchise cu un hâr[âit. Pre] de-un minut, poate dou\, Nora r\mase `n `ntuneric, abia mai putând respira de groaz\. F\cu eforturi disperate s\ se controleze. – Agent Pendergast? [opti ea. Nu primi nici un r\spuns. Apoi `ntunericul fu cutremurat de un ]ip\t `ndep\rtat, `n\bu[it – sugrumat, deformat, sufocat. Numaidecât, Nora [tiu – f\r\ nici o urm\ de `ndoial\ – c\ era vocea lui Smithback. – Dumnezeule mare! strig\ ea. Agent Pendergast, ai auzit asta? Nici de aceast\ dat\ Pendergast nu-i r\spunse. – Pendergast! ~n continuare, din `ntuneric nu se auzea nici cel mai mic zgomot.

~N ~NTUNERIC

UNU

Pendergast `nchise ochii `n `ntuneric. Treptat, tabla de [ah ap\ru, materializându-se dintr-o cea]\ difuz\. Piesele de filde[ [i de abanos, tocite dup\ nenum\ra]i ani de utilizare, a[teptau `n t\cere `nceputul jocului. R\ceala pietrei umede, strânsoarea ascu]it\ a c\tu[elor, durerea din coaste, vocea speriat\ a Norei, ocazionalele strig\te `ndep\rtate, toate se topir\, unul câte unul, l\sând `n urm\ doar `ntunericul infinit [i tabla de [ah a[teptând t\cut\ `ntr-un fascicul de lumin\ galben\. {i totu[i, Pendergast nu `ncepea; respira adânc, potolindu-[i b\t\ile inimii. ~n cele din urm\ `ntinse mâna, atinse o pies\ rece [i `naint\ dou\ c\su]e cu pionul din fa]a regelui. Negrul contraatac\. Jocul `ncepu, mai `ntâi `ncet, apoi mai repede [i mai repede, pân\ când piesele aproape c\ zburau pe tabla de joc. Pat. ~nc\ un joc, apoi un altul, ambele cu acela[i rezultat. Apoi, destul de brusc, se l\s\ `ntunericul – `ntuneric total. Când, `n cele din urm\, fu preg\tit, Pendergast deschise din nou ochii. St\tea `n holul amplu de la etajul conacului Maison de la Rochenoire, masiva cas\ veche din New Orleans, de pe Dauphine Street, unde crescuse. Ini]ial o m\n\stire ridicat\ de un ordin carmelit obscur, ansamblul dezordonat fusese cump\rat de unul dintre str\-str\bunicii lui Pendergast, cândva prin secolul al XVIII-lea, apoi renovat [i transformat `ntr-un labirint excentric de camere boltite [i coridoare `ntunecate. 481

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

De[i Maison de la Rochenoire fusese incendiat\ de o gloat\ furioas\ la pu]in timp dup\ ce el fusese trimis la internat `n Anglia, Pendergast continua s\ se `ntoarc\ destul de des aici. ~n mintea lui, structura devenise mai mult decât o cas\. Devenise un loc al amintirilor, un fel de depozit de informa]ii, unde `[i desf\[ura cele mai intense [i mai dificile medita]ii. Toate experien]ele [i observa]iile lui, toate secretele familiei Pendergast erau p\strate aici. Numai aici, la ad\post, `n sânul vechii case gotice, putea medita f\r\ teama c\ va fi `ntrerupt. {i avea multe asupra c\rora trebuia s\ mediteze. Era una dintre pu]inele situa]ii din via]a lui când cunoscuse e[ecul. Dac\ exista o solu]ie la aceast\ problem\, ea ar fi trebuit s\ se g\seasc\ `n\untrul acestor ziduri – undeva `n propria minte. C\utarea solu]iei presupunea o explorare fizic\ a palatului s\u de amintiri. ~naint\ gânditor pe coridorul amplu, decorat cu tapiserii, cu pere]ii de un roz pal `ntrerup]i la intervale regulate de ni[e de marmur\. Fiecare ni[\ ad\postea o carte `n miniatur\, extrem de rar\, legat\ `n piele. Unele dintre ele existaser\ cu adev\rat `n vechea cas\. Altele erau doar ni[te construc]ii mentale – cronici de evenimente [i fapte din trecut, formule chimice, calcule matematice complexe sau dovezi metafizice –, toate depozitate de Pendergast `n cas\ ca un obiect fizic `n mintea lui, ce putea fi folosit la o eventual\ dat\ ulterioar\. Acum st\tea `n fa]a u[ii masive de stejar a propriei camere. ~n mod normal, ar fi descuiat u[a [i ar fi z\bovit `n\untru, `nconjurat de obiectele familiare, de iconografia reconfortant\ a copil\riei. Azi `ns\ merse mai departe, oprindu-se doar cât s\ mângâie cu degetele clan]a de alam\. Azi avea treab\ altundeva, dedesubt, cu lucruri mult mai vechi [i infinit mai stranii. ~i spusese Norei c\ fusese incapabil s\ p\streze o distan]are mental\ adecvat\ `n acest caz, [i era absolut adev\rat. Aceasta fusese cauza carei condusese pe el, [i pe ea, [i – spre regretul lui cel mai profund – pe Patrick O’Shaughnessy, `n situa]ia prezent\, atât de nepl\cut\. Ce nui dezv\luise Norei fusese [ocul profund pe care-l sim]ise `n clipa când v\zuse chipul mortului. Era, dup\ cum [tia acum, Enoch Leng – sau, mai bine zis, propriul str\mo[, Antoine Leng Pendergast. 482

VITRINA DE CURIOZIT|}I

C\ci str\-str\unchiul Antoine reu[ise s\-[i `mplineasc\ visul din tinere]e, [i anume, acela de a-[i prelungi via]a. Ultimii r\ma[i din vechea familie Pendergast – aceia care mai erau compos mentis1 – presupuseser\ c\ Antoine murise cu mul]i ani `n urm\, probabil `n New York, unde disp\ruse pe la mijlocul secolului al XIX-lea. O parte semnificativ\ din vasta avere a familiei Pendergast disp\ruse odat\ cu el, spre marea mâhnire a descenden]ilor. Cu câ]iva ani `n urm\ `ns\, pe când lucra la cazul masacrului de la metrou, Pendergast – mul]umit\ lui Wren, cuno[tin]a lui de la bibliotec\ – d\duse din `ntâmplare peste ni[te vechi articole de ziar. Articolele descriau o avalan[\ brusc\ de dispari]ii: dispari]ii care urmaser\ la pu]in timp dup\ ce se presupunea c\ Antoine sosise `n New York. Un cadavru fusese descoperit plutind `n East River, purtând urmele unor practici chirurgicale diabolice. Era un copil al str\zii, [i cazul nu fusese niciodat\ rezolvat. Anumite detalii nepl\cute `l f\cuser\ `ns\ pe Pendergast s\ cread\ c\ fusese opera lui Antoine [i s\ se team\ c\ b\rbatul `ncerca s\-[i `mplineasc\ visul din tinere]e, anume acela de a atinge nemurirea. O cercetare a ziarelor ulterioare scosese la iveal\ `nc\ [ase crime asem\n\toare, `ntinzându-se pân\ `n 1935. ~ntrebarea pe care [i-o pusese atunci Pendergast fusese dac\ Leng reu[ise `ntr-adev\r. Sau murise `n 1935? Moartea p\rea, de departe, varianta cea mai probabil\. {i totu[i, Pendergast r\m\sese cu o umbr\ de nelini[te. Antoine Leng Pendergast fusese un om de un adev\rat geniu, combinat cu o nebunie transcendental\. A[a c\ Pendergast r\m\sese `n expectativ\. ~n calitatea lui de ultim descendent al vechii familii, sim]ea c\ era responsabilitatea lui s\ r\mân\ vigilent [i s\ urm\reasc\ improbabila [ans\ ca, `ntr-o bun\ zi, anumite dovezi despre str\mo[ul lui s\ ias\ la suprafa]\. Când auzise de descoperirea din Catherine Street, b\nuise numaidecât ce se `ntâmplase acolo [i cine fusese autorul. {i, când fusese descoperit\ crima lui Doreen Hollander, `[i d\duse seama c\ lucrul de care se temuse cel mai mult se `ntâmplase: Antoine Pendergast reu[ise `n `ncercarea lui. 483

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Acum `ns\, Antoine era mort. Nu `nc\pea `ndoial\ c\ trupul mumificat expus `n vitrina de sticl\ era al lui Antoine Pendergast, care-[i luase, mutându-se `n nord, numele de Enoch Leng. Pendergast venise la casa de pe Riverside Drive a[teptându-se s\-[i `nfrunte propriul str\mo[. ~n loc de asta, `[i g\sise str\-str\unchiul schingiuit [i ucis. Cumva, cineva `i luase locul. Cine `l ucisese pe b\rbatul care-[i luase numele de Enoch Leng? Cine `i ]inea acum prizonieri? Antoine Pendergast era abia recent decedat – starea cadavrului sugera c\ moartea se petrecuse cu aproximativ dou\ luni `n urm\ – ceea ce `nsemna c\ Enoch Leng murise `nainte de descoperirea camerei mortuare din Catherine Street. Momentul era deosebit de interesant. Mai era apoi cealalt\ problem\ – un sentiment t\cut, cum c\ mai era o conexiune care trebuia f\cut\ aici – sentiment care nu-i d\dea pace lui Pendergast din clipa `n care intrase `n casa lui Leng. Acum, retras `n str\fundul min]ii lui, `[i continua drumul de-a lungul holului. U[a urm\toare – care se deschisese cândva spre camera fratelui s\u – fusese sigilat\ de `nsu[i Pendergast, pentru a nu mai fi vreodat\ deschis\. Trecu repede mai departe. Coridorul se termina `n dreptul unei impun\toare sc\ri spiralate, ce cobora `ntr-o sal\ mare. Un candelabru masiv de cristal atârna deasupra podelei de marmur\, suspendat cu un lan] aurit de plafonul boltit, bogat ornamentat. Pendergast cobor` sc\rile adâncit `n gânduri. ~ntr-o parte, dou\ u[i `nalte se deschideau `nspre o bibliotec\ pe dou\ niveluri; `n cealalt\, o sal\ lung\ se `ntindea, ascuns\ `n umbr\. Pendergast intr\ prima dat\ aici. Ini]ial, aici fusese sala de mese a m\n\stirii. ~n mintea lui, Pendergast o mobilase cu tot felul de obiecte de familie: scrinuri masive din lemn de trandafir, tablouri imense cu peisaje pictate de Bierstadt sau Cole. Mai erau [i alte amintiri de familie, mult mai neobi[nuite: un set de c\r]i de tarot, globuri de cristal, un sistem de contactare a spiritelor, lan]uri [i c\tu[e, recuzit\ de scen\ pentru iluzioni[ti [i magicieni. Alte obiecte erau ascunse `n col]uri, `nv\luite `n umbr\, prea `ntunecate pentru a putea fi deslu[ite. 484

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~n timp ce privea `n jur, avu din nou acea senza]ie de nelini[te, sentimentul c\ `i mai r\m\sese `nc\ o leg\tur\ de f\cut. Era aici, era pretutindeni `n jur; a[tepta doar s\ fie recunoscut\. {i totu[i, r\mânea chinuitor de departe de percep]ia lui. ~nc\perea nu-i putea spune mai multe. Ie[i, travers\ holul `n ecoul propriilor pa[i [i intr\ `n bibliotec\. Privi o clip\ `n jur, l\sându-se delectat de savoarea c\r]ilor – adev\rate [i imaginare, `n\l]ate [ir peste [ir `nspre tavanul `mpodobit de deasupra. Apoi se apropie de unul dintre rafturile de pe peretele cel mai apropiat. Privi cu aten]ie, g\si cartea pe care o c\uta [i o scoase din raft. Cu un clinchet `ncet, abia perceptibil, raftul se deschise `nspre perete. ... Apoi, dintr-odat\, Pendergast se reg\si din nou `n casa lui Leng, pe Riverside Drive, `n foaierul cel mare, `nconjurat de uluitoarele colec]ii. Ezit\, luat o clip\ prin surprindere. O asemenea trecere, o asemenea schimbare de loca]ie... nu i se mai `ntâmplase niciodat\ `n incursiunile sale mentale. ~ns\, `n timp ce a[tepta, privind scheletele acoperite de pânze [i rafturile pline de comori, motivul deveni evident. Când el [i Nora trecuser\ prima dat\ prin `nc\perile din casa lui Leng – foaierul amplu, sala cu exponate lung\ [i joas\, biblioteca pe dou\ niveluri –, Pendergast se trezise `ncercând un sentiment foarte nea[teptat [i nepl\cut de familiaritate. Acum [tia de ce: `n aceast\ cas\ de pe Riverside Drive, Leng reconstruise, `n stilul lui `ntunecat [i straniu, vechiul conac Pendergast de pe Dauphine Street. ~n sfâr[it f\cuse leg\tura crucial\. Sau nu? „Unchiul Antoine? spusese m\tu[a Cornelia. S-a dus `n nord, la New York. S-a f\cut yankeu.“ {i a[a fusese. Dar, la fel ca to]i cei din neamul Pendergast, nu se putuse deta[a de greutatea acestui nume. {i aici, `n New York, `[i recrease propria Maison de la Rochenoire – o cas\ ideal\, unde s\-[i poat\ strânge colec]iile [i s\-[i desf\[oare experimentele nederanjat de rudele indiscrete. Nu era cu mult diferit, `[i d\du seama Pendergast, de felul `n care el `nsu[i recrease aceea[i Maison de la Rochenoire `n mintea lui, ca pe un loc plin de amintiri. 485

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Cel pu]in asta era acum clar. ~ns\ nelini[tea persista. Mai era ceva care-i sc\pa: ceva ce plana undeva, la limita con[tientiz\rii. Leng avusese la dispozi]ie o via]\, mai multe vie]i chiar, s\-[i des\vâr[easc\ vitrina de curiozit\]i. {i iat-o aici, pretutindeni `n jurul lui, probabil cea mai str\lucit\ colec]ie de istorie natural\ adunat\ vreodat\. {i totu[i, privind `n jur, Pendergast `[i d\du seama c\ era incomplet\. O sec]iune lipsea. {i nu o sec]iune `ntâmpl\toare, ci colec]ia principal\: elementul care `l fascinase cel mai mult pe Antoine Leng Pendergast. Pendergast sim]i o uluire din ce `n ce mai mare. Antoine – ascuns sub numele de Leng – avusese un secol [i jum\tate s\-[i des\vâr[easc\ vitrina suprem\ de curiozit\]i. Atunci, de ce nu era aici? Pendergast [tia c\ exista. Trebuia s\ existe. Aici, `n aceast\ cas\. Singura `ntrebare era unde... Un sunet din cealalt\ lume – un strig\t ciudat, `n\bu[it – p\trunse brusc `n dimensiunea mental\ a lui Pendergast. Numaidecât se retrase din nou, plonjând cât putea mai adânc `n `ntunericul protector [i `n cea]a din propria construc]ie mental\, `ncercând s\-[i recapete capacitatea de pur\ concentrare necesar\. Timpul trecea. Apoi, `n mintea lui, se reg\si din nou `n vechea cas\ de pe Dauphine Street, `n mijlocul bibliotecii. A[tept\ o clip\, neobi[nuindu-se cu `mprejurimile, l\sând noilor sale suspiciuni [i `ntreb\ri timp s\ se maturizeze. ~n mintea lui, le `nregistra pe pergamente [i le prindea `ntre coperte aurite, a[ezând apoi cartea pe unul dintre rafturi, al\turi de un `ntreg [ir de alte c\r]i asem\n\toare – toate c\r]i cu `ntreb\ri. ~[i `ndrept\ apoi aten]ia spre biblioteca, a c\rei u[\ era acum deschis\. Scosese la iveal\ un ascensor. P\[i cufundat `n gânduri `n ascensor [i cobor`. Pivni]a fostei m\n\stiri de pe Dauphine Street era umed\, cu pere]ii acoperi]i de un strat gros de mucegai. Subsolul conacului era format din pasaje ample de piatr\, acoperite cu var, cocleal\ [i seu de lumânare. Pendergast `[i croi drum prin labirint, ajungând `n cele din urm\ `ntr-un cap\t format dintr-o camer\ mic\, boltit\. Era o `nc\pere goal\, lipsit\ de orice fel de elemente de decor, cu excep]ia unei singure sculpturi `n basorelief, deasupra unei arcade de c\r\mid\. ~nf\]i[a un scut pe care era gravat un ochi f\r\ pleoape 486

VITRINA DE CURIOZIT|}I

deasupra a dou\ luni: una `n cre[tere, cealalt\ plin\. Dedesubt era un leu ridicat pe picioarele din spate. Era blazonul familiei Pendergast: acela[i blazon pe care Leng `l reprodusese, ceva mai stilizat, pe fa]ada casei de pe Riverside Drive. Pendergast se apropie de zid, r\mase câteva clipe dedesubtul blazonului, privindu-l intens. Apoi, a[ezându-[i ambele mâini pe piatra rece, ap\s\ cu putere. Zidul se d\du instantaneu la o parte, sco]ând la iveal\ o scar\ circular\, ce cobora `ntr-un unghi `nclinat [i mai adânc `n subsol. Pendergast r\mase `n capul sc\rilor, sim]ind curentul constant de aer ce urca spre el din adâncuri, asemenea respira]iei unei fantome. ~[i amintea ziua, cu mul]i ani `n urm\, când fusese pentru prima dat\ ini]iat `n tainele familiei: panoul ascuns din bibliotec\, `nc\perile de piatr\ de sub el, camera cu blazon. {i, `n cele din urm\, acesta – cel mai mare secret dintre toate! ~n casa autentic\ de pe Dauphine Street, sc\rile fuseser\ `ntunecate, [i nu puteai cobor` acolo decât cu o lantern\. ~n mintea lui Pendergast `ns\, lumina slab\, verzuie, venea de undeva din adâncuri. ~ncepu s\ coboare. Treptele se desf\[urau `n spiral\. ~n cele din urm\, Pendergast ajunse `ntr-un tunel scurt, ce d\dea `ntr-un spa]iu boltit. Podeaua era din p\mânt. Rânduri lungi de c\r\mizi atent crestate se ridicau pân\ `n dreptul tavanului. {iruri de tor]e luminau zidurile [i buc\]i mari de t\mâie fumegau `n suporturi de alam\, `ncercând s\ acopere un miros mult mai puternic de p\mânt vechi, piatr\ umed\ [i hoit. O c\rare de piatr\ str\b\tea `nc\perea, flancat\ pe ambele laturi de morminte [i de cavouri. Unele erau din marmur\, altele din granit. Câteva erau bogat decorate, cu minarete [i arabescuri fantastice; altele erau joase, negre, construite dintr-un singur bloc. Pendergast o lu\ pe aleea de piatr\, privind spre u[ile de bonz ale cavourilor, citind numele prea bine cunoscute gravate pe pl\cu]ele de aram\ coclit\. La ce folosiser\ vechii c\lug\ri aceast\ grot\ subteran\, Pendergast nu [tiuse niciodat\. Dar, cu aproape dou\ sute de ani `n urm\, locul devenise cavoul familiei Pendergast. Aici, mai mult de dou\sprezece genera]ii din ambele laturi ale familiei – linia dec\zut\ de aristocra]i 487

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

francezi [i misterio[ii reziden]i de pe malurile obscure ale Tamisei – fuseser\ `ngropate sau, mai adesea, re`ngropate. Pendergast p\[i mai departe, cu mâinile la spate, privind numele gravate. Iat\-l pe Henri Pendergast de Mousqueton, un escroc din secolul al XVII-lea care scotea din]i, interpreta numerele de magie [i piese de teatru, practica medicina dup\ ureche. {i mai departe, `ncastrat `ntr-un mausoleu decorat din abunden]\ cu minarete de cuar], era Eduard Pendergast, un bine-cunoscut doctor de pe Harley Street din Londra secolului al XVIII-lea. {i mai `ncolo, Comstock Pendergast, vestit hipnotizator, magician [i mentor al lui Harry Houdini. Pendergast merse mai departe, trecând pe lâng\ arti[ti [i criminali, performeri de vodevil [i violoni[ti virtuo[i. ~n cele din urm\, se opri `n fa]a unui mausoleu mai mare decât cele din jurul lui: o construc]ie masiv\ din marmur\ alb\, lucrat\ `n a[a fel `ncât s\ redea `ntru totul forma casei lui Pendergast. Era mormântul lui Hezekiah Pendergast, propriul str\-str\bunic. Pendergast `[i l\s\ ochii s\-i alunece peste turle, peste acoperi[ul triunghiular, peste ferestrele cu [ipci verticale. Când Hezekiah Pendergast ap\ruse `n peisaj, averea familiei Pendergast era aproape terminat\. Hezekiah se avântase `n lume f\r\ nici un ban, dar cu ambi]ii mari. Ini]ial vânz\tor de ulei de [arpe1, asociat al caravanelor de spectacole medicale ambulante, devenise curând cunoscut drept un ini]iat hipocratic, un om a c\rui licoare patentat\ putea vindeca aproape orice boal\. Pe panoul caravanei, numele lui ap\rea `ntre Al-Ghazi, contorsionistul, [i Harry N. Parr, instructorul canin. Licorile pe care le comercializa `n timpul acestor spectacole se vindeau cât ai clipi, chiar [i cu cinci dolari sticla. Hezekiah `[i formase propria trup\ ambulant\ [i, `n urma unor viclene strategii de marketing, „Elixirul complex [i regenerant glandular al lui Hezekiah“ devenise curând primul produs comercializat la scar\ mare din America. Hezekiah Pendergast ajunsese mai bogat decât `n cele mai ambi]ioase vise de avari]ie. 1

Substan]\ lichid\, f\r\ valoare medical\ autentic\, vândut\ pe post de panaceu (n.tr.) 488

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Privirea lui Pendergast alunec\ `n jos, spre umbrele adânci ce `nconjurau mormântul. Zvonuri urâte `ncepuser\ se circule despre miraculosul leac al lui Hezekiah, la mai pu]in de un an de la apari]ie: pove[ti despre cazuri de nebunie, na[teri diforme, mor]i fulger\toare. {i totu[i, vânz\rile erau `n cre[tere. Medicii protestau `mpotriva elixirului, sus]inând c\ d\dea dependen]e extreme [i c\ afecta grav creierul. {i totu[i, vânz\rile cre[teau. Hezekiah Pendergast introduse o formul\ special\ pentru copii, care se bucura de un foarte mare succes. „Garantat\ s\ v\ calmeze copilul.“ ~n cele din urm\, un reporter de la revista Collier’s `mpreun\ cu un chimist angajat de guvern demascaser\ `n sfâr[it elixirul drept un amestec letal de cloroform, hidroclorur\ de cocain\, acetanilid\ [i extracte din plante. Produc]ia fusese oprit\ – nu `nainte `ns\ ca `ns\[i so]ia lui Hezekiah s\ moar\ `n urma dependen]ei. Constance Leng Pendergast. Mama lui Antoine. Pendergast se `ntoarse cu spatele la mormânt. Apoi se opri [i privi `napoi. Un mausoleu mai mic [i mai simplu, de granit cenu[iu, se `ntindea al\turi de cel mare. Pe pl\cu]a de alam\ nu scria decât atât: „Constance“. Se opri, amintindu-[i cuvintele m\tu[ii: „Apoi a `nceput s\ petreac\ foarte mult timp jos... acolo jos. {tii la ce m\ refer?“ Pendergast auzise pove[ti cum c\, dup\ moartea mamei sale, cavoul familiei devenise locul preferat al lui Antoine. Petrecea zile `ntregi aici, an dup\ an, `n umbra mormântului ei, exersând numerele de magie pe care le `nv\]ase de la tat\l [i de la bunicul lui, f\când diverse experimente pe animale mici [i, `n special, lucrând cu substan]e chimice, producând leacuri [i otr\vuri. Ce mai spusese m\tu[a Cornelia? „Se spune c\ `ntotdeauna s-a sim]it mai `n largul lui printre mor]i decât printre vii.“ Pendergast auzise chiar [i alte zvonuri, despre care nici m\car m\tu[a Cornelia nu voise s\ aduc\ vorba. Zvonuri mult mai `ngrozitoare decât povestea cu Marie LeClaire. Zvonuri despre lucruri oribile care se ascundeau `n umbra mormintelor. Zvonuri despre adev\ratul motiv pentru care Antoine fusese izgonit pentru totdeauna din casa de pe Dauphine Street. Prelungirea vie]ii nu fusese singura obsesie a lui 489

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Antoine. Nu. Mai existase `ntotdeauna ceva, mai presus de asta, un proiect p\strat `ntotdeauna `nv\luit `n cea mai profund\ tain\. Pendergast privi pe rând pl\cu]ele, str\b\tut de o brusc\ revela]ie. Grotele astea subterane fuseser\ camerele de lucru ale lui Antoine, `n copil\rie. Aici se jucase [i studiase, aici `[i adunase oripilantele trofee ale copil\riei. Aici f\cuse experimentele chimice. {i tot aici, `n pivni]a rece [i `ntunecat\, `[i depozitase vasta colec]ie de compu[i, de plante, de substan]e chimice [i de otr\vuri. Aici temperatura [i umiditatea nu se schimbau niciodat\: condi]iile erau perfecte! Mai repede acum, Pendergast se `ntoarse cu spatele, str\b\tu `n sens invers c\rarea de piatr\ [i trecu pe sub tunel, `ncepând lunga ascensiune `napoi spre starea de con[tien]\. Fiindc\ [tia, `n sfâr[it, unde anume `n casa de pe Riverside Drive se afla colec]ia lips\ a lui Antoine Pendergast – a lui Enoch Leng.

DOI

Nora auzi un zdr\ng\nit u[or de lan], apoi o respira]ie slab\, ca o [oapt\, venind de undeva din apropiere, din `ntuneric. ~[i trecu limba peste buzele uscate [i-[i mi[c\ gura, chinuindu-se s\ vorbeasc\. – Pendergast? – Sunt aici, `i r\spunse o voce slab\. – Am crezut c-ai murit. Trupul `i tres\ri involuntar, eliberând un suspin adânc. E[ti bine? – ~mi pare r\u c\ a trebuit s\ te las singur\. Cât timp a trecut? – Dumnezeule mare, e[ti surd? Nebunul \la `i face ceva groaznic lui Bill! – Doctor Kelly... Nora se arunc\ `n fa]\, smucind de lan]uri. C\zu la loc, `nnebunit\ de groaz\ [i de durere, sim]indu-se cuprins\ de o furie ce p\rea s\ fi câ[tigat controlul asupra trupului ei. – Scoate-m\ de-aici! – Doctore Kelly, continu\ neutr\ vocea lui Pendergast. P\streaz\-]i calmul. Putem face ceva. Dar trebuie s\ fii calm\. Nora `ncet\ s\ se mai zbat\ [i se pr\bu[i r\pus\, `ncercând s\ se st\pâneasc\. – Sprijin\-te de zid! ~nchide ochii! Respir\ adânc [i regulat! Vocea era `nceat\, hipnotic\. Nora `nchise ochii, `ncercând s\ ]in\ la distan]\ groaza `nnebunitoare, str\duindu-se s\-[i regleze respira]ia. Urm\ un moment lung de t\cere. Apoi Pendergast vorbi din nou: 491

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– Gata? – Nu [tiu. – Respir\ mai departe. ~ncet. Acum? – E mai bine. Ce s-a `ntâmplat cu dumneata? M-ai speriat de moarte. Eram sigur\ c\... – Nu avem timp de explica]ii. Trebuie s\ ai `ncredere `n mine. Acum, o s\ scot lan]urile. Nora sim]i o u[oar\ ne`ncredere. Auzi zdr\ng\nit de fiare, apoi t\cere. Se `ntinse cât `i permiteau lan]urile, `ncordându-[i auzul. Ce f\cea Pendergast? ~[i pierduse min]ile? Apoi, dintr-odat\, sim]i pe cineva apucând-o de cot [i acoperindu-i `n acela[i timp gura cu mâna. – Sunt liber, `i [opti `n ureche vocea lui Pendergast. Curând, vei fi [i dumneata. Nora r\mase ca tr\snit\. Nu putea s\ cread\. ~ncepu s\ tremure. – Relaxeaz\-]i membrele. Relaxeaz\-le total. ~l sim]i parc\ atingându-i infinit de u[or mâinile [i picioarele. Apoi sim]i la]urile [i c\tu[ele c\zându-i pur [i simplu din jurul `ncheieturilor. Ca prin magie. – Cum ai...? – Mai târziu. Ce fel de pantofi ai? – De ce? – R\spunde-mi la `ntrebare! – S\ m\ gândesc. Bally. Negri. Cu toc jos. – O s\ `mprumut unul. Sim]i mâinile fine ale lui Pendergast sco]ându-i pantoful. Auzi un zgomot slab, un fel de râcâial\ metalic\, apoi pantoful `i fu strecurat `napoi `n picior. Auzi apoi un clinchet `nfundat, ca [i cum ni[te c\tu[e ar fi fost prinse `ntre ele. – Ce faci? – S\ nu sco]i nici un sunet. ~n ciuda eforturilor de a se st\pâni, Nora sim]i c\ groaza `ncepea so cuprind\ din nou, `nv\luindu-i mintea. De câteva minute nu se mai auzise nici un sunet de afar\. ~[i `nghi]i un suspin. 492

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Bill... Mâna rece [i uscat\ a lui Pendergast se a[ez\ peste a ei. – Orice a fost, s-a `ntâmplat deja. Acum vreau s\ m\ ascul]i cu foarte mare aten]ie. R\spunde „da“ strângându-m\ de mân\. Nu spune nimic. Nora `i strânse mâna. – Am nevoie s\ fii puternic\. ~]i m\rturisesc c\ eu, personal, cred c\ Smithback este mort acum. Mai sunt `ns\ dou\ vie]i, a dumitale [i a mea, care pot fi salvate. {i trebuie s\-l oprim pe acest om, oricine ar fi el, altfel mul]i al]ii vor mai muri. ~n]elegi? Nora strânse mâna. Faptul c\-[i auzea cele mai cumplite temeri rostite cu voce tare p\rea, spre surprinderea ei, s-o ajute cât de cât. – Am f\cut o mic\ unealt\ dintr-o pies\ metalic\ din tocul dumitale. Vom ie[i din aceast\ celul\ cât de curând – f\r\ `ndoial\, `ncuietoarea este destul de primitiv\. Dar trebuie s\ fii preg\tit\ s\ faci `ntocmai ce-]i voi spune. Strânse mâna. – Trebuie s\ [tii mai `ntâi ceva. ~n]eleg acum, cel pu]in `n parte, ce f\cea Enoch Leng. Faptul c\-[i prelungea via]a nu era un scop `n sine. Era doar un mijloc spre a-[i atinge adev\ratul ]el. Lucra la un proiect mai mare chiar decât cel de a prelungi via]a uman\ – un proiect pentru `mplinirea c\ruia, `[i d\duse seama, ar fi avut nevoie de mai mult de o via]\. Acesta a fost motivul pentru care a depus atâtea eforturi s\-[i extind\ durata vie]ii: ca s\ poat\ `ndeplini acest alt ]el. – Ce poate fi mai impresionant decât prelungirea vie]ii? reu[i Nora s\ `ngaime. – {[[t. Nu [tiu. ~ns\ e ceva care m\ sperie, [i m\ sperie tare. Din nou t\cere. Nora auzea respira]ia ritmic\ a lui Pendergast. Apoi, b\rbatul vorbi iar: – Oricare ar fi fost acest proiect, este aici, ascuns `n casa asta. Iar o t\cere scurt\. Ascult\-m\ cu mare aten]ie. Voi deschide u[a celulei. Voi merge apoi `n salonul de opera]ii al lui Leng [i-l voi `nfrunta pe cel care i-a luat locul. Dumneata vei r\mâne ascuns\ aici pre] de zece minute – nici mai mult, nici mai pu]in –, dup\ care vei veni [i dumneata `n salonul de opera]ii. Dup\ cum ]i-am spus, dup\ p\rerea 493

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

mea Smithback este mort, dar trebuie s\ fim siguri. Pân\ când vei ajunge dumneata acolo, eu [i impostorul nu vom mai fi `n `nc\pere. Nu veni dup\ noi. Indiferent ce vei auzi, nu te amesteca. S\ nu-mi vii `n ajutor. Confruntarea mea cu acest om va fi decisiv\. Unul din noi nu va supravie]ui. Cel\lalt se va `ntoarce. S\ sper\m c\ acea persoan\ voi fi eu. Ai `n]eles pân\ acum? O alt\ strângere de mân\. – Dac\ Smithback mai este `n via]\, f\ tot ce po]i. Dac\ nu mai poate fi ajutat, trebuie s\ ie[i cât mai iute cu putin]\ din subsol, apoi din cas\. Urc\ la etaj [i ie[i pe o fereastr\ de acolo – cred c\ toate ie[irile de la parter sunt impenetrabile. Nora a[tept\, ascultând. – Exist\ [i posibilitatea ca planul meu s\ e[ueze [i s\ m\ g\se[ti mort, `ntins pe podeaua salonului de opera]ii. ~n cazul \sta, tot ce-]i pot spune e s\ fugi cât te ]in puterile, s\ fugi [i s\ lup]i pentru via]a dumitale – [i, dac\ va fi cazul, chiar s\ ]i-o curmi singur\. Alternativa este mult prea `nfior\toare. Po]i face asta? Nora se `nec\ `ntr-un suspin. Apoi `i strânse `nc\ o dat\ mâna.

TREI

B\rbatul examin\ incizia care se `ntindea pe coloana vertebral\ a subiectului, de la L2 pân\ la sacrum. Era o lucrare foarte bine realizat\, genul de t\ietur\ pentru care primise atâtea aprecieri `n timpul [colii medicale – `nainte s\ `nceap\ toate nepl\cerile. Ziarele `l porecliser\ Chirurgul. ~i pl\cea porecla. Privindu-[i pacientul, o g\sea cât se poate de potrivit\. Definise perfect anatomia. Mai `ntâi, o incizie lung\, vertical\, din punctul de referin]\, coborând de-a lungul coloanei, spintecând pielea cu bisturiul dintr-o singur\ mi[care sigur\ [i precis\. Extinsese apoi incizia `n jos, `n ]esuturile subcutanate, p\trunzând pân\ la ]esutul conjunctiv. Prinsese marginile `n cleme, desf\cuse t\ietura [i legase vasele de sânge mai mari. Deschisese ]esutul conjunctiv, dup\ care folosise un `n\l]\tor pentru a desface mu[chiul de leg\tur\ cu vertebrele. Atâta pl\cere `i f\cuse acest proces, `ncât z\bovise asupra lui mai mult decât inten]ionase. Efectele paralizante ale succinyl-choline1 trecuser\, [i pacientul se zb\tea [i urla acum destul de tare; [i totu[i, reu[ea s\-[i continue treaba la fel de delicat ca o cus\toreas\ priceput\. ~n timp ce `ndep\rta ]esutul moale cu o chiuret\, coloana vertebral\ `ncepea treptat s\ se arate, alb\-cenu[ie `n mijlocul ro[ului aprins al c\rnii ce o `nconjura. Chirurgul alese un alt retractor automat din trusa de instrumente, apoi se d\du un pas `napoi pentru a examina incizia. Era mul]umit: era 1

Medicament folosit pentru a induce relaxarea mu[chilor, cunoscut [i sub denumirea de suxamethonium chloride. (n.red.) 495

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

o treab\ ca la carte, o t\ietur\ `ngust\ la col]uri [i extinzându-se u[or `nspre mijloc. Vedea totul: nervii, vasele de sânge, `ntreaga arhitectur\ minunat\. ~n spatele ]esuturilor [i al ligamentelor, putea distinge `nveli[ul transparent fibros, dura mater, `nconjurând [ira spin\rii. ~n\untru, lichidul spinal alb\strui pulsa `n ritmul respira]iei subiectului. ~[i sim]i inima `ncepând s\ bat\ mai tare `n timp ce urm\rea cum lichidul sc\lda cauda equina. Era, f\r\ `ndoial\, cea mai reu[it\ incizie a lui de pân\ acum. Chirurgia, constat\, era mai degrab\ o form\ de art\ decât o [tiin]\; necesita r\bdare, creativitate, intui]ie [i o mân\ sigur\. Se f\cea apel la foarte pu]in ra]ionament; prea pu]in intelect intra `n joc. Era o activitate `n acela[i timp fizic\ [i creativ\, asem\n\toare pictatului sau sculptatului. Ar fi fost un artist bun, dac\ ar fi ales aceast\ cale. Dar, desigur, avea s\ aib\ timp; avea s\ aib\ timp... ~[i aminti din nou de [coala medical\. Acum c\ definise anatomia, urm\torul pas ar fi fost, `n mod normal, s\ defineasc\ patologia, apoi s\ corecteze acea patologie. Desigur `ns\, acesta era punctul `n care munca lui se separa de cursul unei opera]ii obi[nuite [i se apropia cu mult mai mult de autopsie. Arunc\ o privire instrumentelor preg\tite `n apropiere, asigurându-se c\ tot ce-i trebuia pentru extrac]ie – d\l]ile, freza cu praf de diamant, ceara de oase – era acolo. Arunc\ apoi o privire monitoarelor din jur. De[i, spre marele lui regret, subiectul `[i pierduse cuno[tin]a, semnele vitale erau `nc\ puternice. Nu mai putea experimenta nimic `n plus, dar cel pu]in extrac]ia [i preg\tirea aveau toate [ansele s\ fie `ncununate de succes. Se `ntoarse spre perfuzia atârnat\ deasupra t\vii [i, r\sucind butonul de plastic, opri scurgerea: tranchilizarea, asemenea intuba]iei, nu mai era necesar\. Cheia era acum s\ men]in\ subiectul `n via]\ pe o durat\ cât mai lung\ a opera]iei. Mai erau `nc\ multe de f\cut, `ncepând cu disec]ia oaselor: `nl\turarea laminei cu un retractor Kerrison. }elul era acum ca semnele vitale s\ fie `nc\ detectabile la sfâr[itul opera]iei, când cauda equina va fi fost `nl\turat\ [i `ntins\ `n recipientul special, `nghe]at, pe care `l crease chiar el, special pentru acest scop. Reu[ise s\ ating\ aceast\ performan]\ doar de dou\ ori pân\ 496

VITRINA DE CURIOZIT|}I

acum – cu tân\ra sub]iric\ [i cu poli]istul. De aceast\ dat\, se sim]ea `ns\ deosebit de `ncrez\tor `n priceperea [i `n `ndemânarea sa. Era sigur c\ avea s\ reu[easc\ din nou. Pân\ acum, totul mersese conform planului. Marele detectiv, Pendergast, de care se temuse atât, nu se dovedise câtu[i de pu]in formidabil. Fusese ridicol de u[or s\ foloseasc\ una dintre multiplele capcane pe care i le punea la dispozi]ie aceast\ cas\ stranie. Ceilal]i nu erau decât ni[te obstacole minore. ~i `nl\turase pe to]i, `i d\duse la o parte cu un efort atât de mic, `ncât abia dac\-l resim]ise. Era de-a dreptul lamentabil cât de jalnici [i de demni de mil\ erau cu to]ii. Prostia colosal\ a poli]iei, imbecilii de la muzeu – cât de `ncânt\tor fusese totul, cum reu[ise s\-i `ndrume pe piste atât de false! Exista o oarecare dreptate `n toat\ povestea asta, o dreptate pe care numai el o putea `n]elege. {i acum, era pe punctul de a-[i atinge ]elul. Aproape. Dup\ ce termina [i cu \[tia trei, era sigur c\ avea s\ reu[easc\. {i ce ironie ca tocmai ace[tia trei s\ fie cei care-l ajutau la `mplinirea ]elului s\u! Zâmbi vag `n timp ce se apleca s\ monteze `nc\ un autoretractor. {i aceea fu clipa când z\ri, la marginea câmpului s\u vizual, o mi[care aproape imperceptibil\. Se `ntoarse. Era agentul FBI Pendergast, sprijinindu-se non[alant de un zid, chiar `n fa]a arcadei care conducea `n sala lui de opera]ie. B\rbatul `[i `ndrept\ spatele, controlându-[i starea de nepl\cut\ surprindere ce pusese st\pânire pe el. Dar mâinile lui Pendergast erau goale. Agentul era, fire[te, ne`narmat. Dintr-o singur\ mi[care scurt\ [i precis\, Chirurgul lu\ arma lui Pendergast – coltul bicolor 1911, a[ezat pe tav\, lâng\ instrumente –, trase cu degetul mare piedica [i `ndrept\ revolverul `nspre agent. Pendergast continua s\ stea sprijinit de zid. Pre] de o miime de secund\, `n clipa când privirile celor doi se `ntâlnir\, ceva apropiat de uimire p\ru s\ sclipeasc\ `n ochii sp\l\ci]i, ca de pisic\, ai agentului. Apoi Pendergast vorbi: – A[adar, dumneata e[ti cel care l-a ucis pe Enoch Leng. Chiar m\ `ntrebam cine este impostorul. Sunt surprins. Nu-mi plac surprizele, dar n-am ce-i face. 497

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

B\rbatul ]inti cu aten]ie. – Deja ]ii `n mân\ arma mea, spuse Pendergast ar\tându-[i mâinile. Eu nu sunt `narmat. Continua s\ stea sprijinit de zid. B\rbatul strânse degetul `n jurul tr\gaciului. Sim]i o a doua senza]ie nepl\cut\: conflictul interior. Pendergast era un om foarte periculos. F\r\ `ndoial\, cel mai bine era s\ apese pe tr\gaci [i s\ termine totul. Dar, dac\ tr\gea acum, ar fi distrus un specimen. ~n plus, trebuia s\ [tie cum reu[ise Pendergast s\ scape. Apoi, mai era [i fata... – Dar `ncepe s\ se lege, relu\ Pendergast. Da, `n]eleg acum. Dumneata construiai cl\direa zgârie-nori de pe Catherine Street. Nu a fost o `ntâmplare c\ ai descoperit cadavrele. Nu – adev\rul e c\ exact acele cadavre erau ceea ce c\utai, nu-i a[a? {tiai deja c\ Leng le `ngropase acolo, cu 130 de ani `n urm\. {i cum aflase[i asta? Ah, toate piesele `ncep s\ se adune: interesul acordat muzeului, vizitele frecvente la arhiv\. Dumneata ai fost cel care a examinat materialele despre Shottum `naintea Norei Kelly. Nu-i de mirare c\ era o colec]ie atât de r\v\[it\ – luase[i deja din ea tot ceea ce ]i se p\ruse util. Dar nu [tiai de Tinbury McFadden sau de cutia din piciorul de elefant. Ai aflat `n schimb despre Leng [i despre lucr\rile lui, despre laboratoarele [i jurnalele lui din hârtiile personale ale lui Shottum. Când `ns\ `n cele din urm\ i-ai luat urma lui Leng [i l-ai g\sit `n via]\, nu era atât de vorb\re] pe cât ai fi sperat. Nu ]i-a dat formula. Nici m\car dup\ ce l-ai torturat, nu-i a[a? A[a c\ a trebuit s\ te bazezi pe ceea ce r\m\sese de la Leng – victimele lui, laboratorul, poate chiar jurnalul `ngropat sub Vitrina lui Shottum. {i singurul mod de a ajunge acolo era s\ cumperi terenul, s\ demolezi construc]iile de deasupra [i s\ sapi o funda]ie pentru noua cl\dire. Pendergast d\du din cap, pentru sine. Doctorul Kelly mi-a spus c\ lipseau ni[te pagini din registrul de la Arhive; pagini t\iate cu o lam\. Erau paginile pe care fusese trecut numele dumitale, corect? {i singura persoan\ care [tia c\ erai un frecvent vizitator al arhivelor era domnul Puck. A[a c\ trebuia s\ moar\. ~mpreun\ cu cei care erau deja pe urmele dumitale: dr. Kelly, sergentul O’Shaughnessy, eu `nsumi. Fiindc\, pe m\sur\ ce ne apropiam mai 498

VITRINA DE CURIOZIT|}I

mult de Leng, eram tot mai aproape de dumneata! O expresie de durere umbri chipul agentului. Cum am putut fi `ntr-atât de obtuz `ncât s\ nu v\d? Ar fi trebuit s\-mi dau seama din clipa `n care am descoperit cadavrul lui Leng. Când mi-am dat seama c\ Leng fusese torturat pân\ la moarte `nainte de a fi g\site cadavrele din Catherine Street. Fairhaven nu zâmbi. {irul deduc]iilor era uluitor de precis. „Omoar\-l odat\!“ striga o voce din mintea lui. – Cum numesc `n]elep]ii arabi moartea? continu\ Pendergast. Distrug\toarea tuturor pl\cerilor lume[ti. {i cât este de adev\rat! B\trâne]ea, boala [i, `n cele din urm\, moartea ne ajung pe to]i. Unii `[i g\sesc consolare `n religie, al]ii `n negare, al]ii `n filosofie sau chiar `n stoicism. ~ns\ dumitale, dumitale care `ntotdeauna ai putut cump\ra orice, moartea trebuie s\-]i fi p\rut o cumplit\ nedreptate. Imaginea fratelui s\u mai mare, Arthur, veni pe nea[teptate `n mintea Chirurgului: murind de `mb\trânire prematur\, cu chipul pocit de scleroza `n pl\ci, cu pielea hidos `ncre]it\. Faptul c\ boala era atât de rar\ [i cauzele atât de necunoscute nu-l consolase cu nimic. Pendergast nu [tia totul. {i nici nu avea s\ [tie. Se for]\ s\-[i alunge din minte imaginea. „Omoar\-l odat\!“ {i totu[i, mâna refuza s\ ac]ioneze – nu `nc\, nu `nainte s\ aud\ mai mult. Pendergast ar\t\ din cap spre corpul nemi[cat de pe mas\. – Nu vei ajunge niciodat\ acolo `n felul \sta, domnule Fairhaven. Abilit\]ile lui Leng erau infinit mai rafinate decât ale dumitale. Nu vei reu[i niciodat\. „Nu-i adev\rat! zise Fairhaven `n sinea lui. Deja am reu[it. Eu sunt Leng, a[a cum ar fi trebuit s\ fie. Doar prin mine opera lui Leng poate atinge adev\rata perfec]iune...“ – {tiu, zise Pendergast. Crezi c\ m\ `n[el. Dumneata crezi c\ deja ai reu[it. ~ns\ nu ai reu[it [i nici nu vei reu[i vreodat\. ~ntreb\-te numai atât: te sim]i `n vreun fel schimbat? Sim]i vreo revigorare a trupului, sim]i esen]a vie]ii curgându-]i mai repede prin vene? Dac\ e[ti sincer, vei constata c\ `nc\ mai sim]i greutatea timpului presând asupra dumitale; acea groaznic\, implacabil\ dec\dere a trupului care ni se 499

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

`ntâmpl\ nou\, tuturor. Zâmbi vag, trist, ca [i cum ar fi cunoscut el `nsu[i mult prea bine acest sentiment. Vezi dumneata, ai comis o eroare fatal\. Chirurgul nu spuse nimic. – Adev\rul e, continu\ Pendergast, c\ nu [tii nici cel mai mic lucru despre Leng, nici despre adev\rata lui misiune. O misiune pentru a c\rei `ndeplinire durata unei singure vie]i nu ar fi fost `ndeajuns. Anii de autodisciplin\, de discu]ii [i de negocieri la nivelul marilor corpora]ii `l `nv\]aser\ pe Fairhaven s\ nu lase niciodat\ s\ i se vad\ nici cea mai mic\ emo]ie: nici `n expresia fe]ei, nici `n `ntreb\rile pe care le punea. {i totu[i, junghiul adânc pe care i-l produse [ocul acestei nea[teptate dezv\luiri, urmat numaidecât de o profund\ ne`ncredere, fu greu de ascuns. Ce misiune adev\rat\? Despre ce vorbea Pendergast? Nu voia s\-l `ntrebe. T\cerea era `ntotdeauna cel mai bun interogatoriu. Dac\ nu spuneai nimic, `]i determinai f\r\ gre[ interlocutorul s\ dezv\luie `n cele din urm\ singur r\spunsul. Era `n natura uman\. De aceast\ dat\ `ns\, Pendergast fu cel care prelungi t\cerea. St\tea pur [i simplu acolo, sprijinindu-se sfid\tor aproape de tocul u[ii, privind distrat pere]ii `nc\perii. T\cerea se prelungi, [i Chirurgul `ncepu s\ se gândeasc\ la subiectul lui, care z\cea `nc\ `ntins pe targ\. Cu arma a]intit\ spre Pendergast, arunc\ o privire scurt\ spre monitoarele care `nregistrau semnele vitale ale b\rbatului. Erau `nc\ bune, dar `ncepeau s\ scad\. Dac\ nu se `ntorcea cât mai curând la treab\, se ducea naibii totul. „Omoar\-l!“ spuse din nou vocea. – Ce misiune adev\rat\? `ntreb\ Fairhaven. Pendergast r\mase mai departe t\cut. O tres\rire de `ndoial\ aproape imperceptibil\ ap\ru pe chipul lui Fairhaven. {i-o ascunse repede. Ce joc mai era [i \sta? ~l f\cea s\ piard\ timpul, [i exista, f\r\ `ndoial\, un motiv pentru care f\cea asta – ceea ce `nsemna c\ ar fi fost cel mai bine s\-l ucid\ pe loc. Cel pu]in [tia c\ fata nu avea cum s\ scape din pivni]\. Avea s\ aib\ suficient timp s\ se ocupe de ea. Degetul lui Fairhaven se lipi de tr\gaci. ~n sfâr[it, Pendergast vorbi: 500

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Leng nu ]i-a spus nimic pân\-n ultima clip\, nu-i a[a? L-ai torturat degeaba, fiindc\ `nc\ te mai agi]i zadarnic [i irose[ti f\r\ de folos vie]ile atâtor oameni. Dar eu `l cunosc pe Leng. ~l cunosc chiar foarte bine. Poate c\ ai remarcat [i dumneata asem\narea? – Ce? Din nou, Fairhaven era luat pe nepreg\tite. – Leng a fost fratele str\-str\bunicului meu. Cuvintele c\zur\ ca un tr\snet peste Fairhaven. Strânsoarea din jurul armei `i sl\bi. ~[i aminti chipul delicat [i palid al lui Leng, p\rul alb [i ochii alba[tri atât de decolora]i – ochi care-l priviser\ f\r\ s\ roage, f\r\ s\ implore, f\r\ s\ cer[easc\, oricât de oribile fuseser\ chinurile la care-l supusese. Ochii lui Pendergast erau identici. Dar Leng murise `n cele din urm\, [i la fel avea s\ se `ntâmple [i cu Pendergast. „La fel [i cu Pendergast, r\sun\ cu ecou vocea din mintea lui, mai insistent. Informa]iile pe care le po]i ob]ine de la el sunt mai pu]in importante decât moartea lui. Nu merit\ s\-]i asumi riscul. Omoar\-l!“ Ap\s\ din nou tr\gaciul. De la distan]a asta, nu putea rata. – E ascuns undeva `n casa asta, [tii? Proiectul suprem al lui Leng. Doar c\ nu l-ai g\sit. De la bun `nceput, nu ai c\utat ce trebuia. Ca urmare, vei muri `ncet, m\cinat de b\trâne]e. La fel ca noi to]i. Nu po]i reu[i. „Apas\ tr\gaciul!“ insista vocea din minte. ~ns\ era ceva `n tonul agentului. {tia ceva, ceva important. Nu erau vorbe goale. Fairhaven se confruntase de multe ori cu bluffuri, [tia s\ le recunoasc\. {i b\rbatul din fa]a lui nu juca la cacealma. – Spune ce ai de spus acum, zise Fairhaven. Sau vei muri pe dat\. – Vino cu mine! O s\-]i ar\t. – Ce s\-mi ar\]i? – O s\-]i ar\t la ce lucra de fapt Leng. E aici, `n cas\. Aici, chiar sub nasul dumitale. Vocea din mintea lui Fairhaven nu mai era o [oapt\. Aproape c\ urla: „Nu-i permite s\ mai vorbeasc\, oricât de importante ar fi informa]iile lui!“ {i Fairhaven ]inu `n sfâr[it cont de acest sfat `n]elept. 501

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Pendergast st\tea sprijinit de zid, cu mâinile la vedere. I-ar fi fost imposibil ca, `n timpul cât i-ar fi luat lui s\ apese tr\gaciul, s\ bage mâna `n interiorul costumului [i s\ scoat\ o arm\ de rezerv\. ~n plus, nici nu avea a[a ceva. Fairhaven `l perchezi]ionase cu aten]ie. ~l mai m\sur\ o dat\ din ochi pe Pendergast, apoi trase aer `n piept [i crescu presiunea asupra tr\gaciului. Se auzi un urlet brusc, [i arma `i zvâcni `n mân\. {tiu pe dat\: fusese o `mpu[c\tur\!

PATRU

U[a celulei era `ntredeschis\, permi]ând unei raze palide de lumin\ s\ p\trund\ din pasajul ce se `ntindea de cealalt\ parte. Nora a[tept\, ascuns\ `n `ntunericul din spatele u[ii celulei. Zece minute. Pendergast spusese zece minute. ~n `ntuneric, cu inima bubuindu-i de s\-i sparg\ pieptul, fiecare minut p\rea o or\, [i-i era imposibil s\ aprecieze trecerea timpului. Se for]\ s\ numere fiecare secund\. „O mie unu, o mie doi...“ Fiecare num\r o f\cea s\ se gândeasc\ la Smithback, la ce era posibil s\ i se `ntâmple. Sau poate c\ deja i se `ntâmplase. Pendergast `i spusese c\ `l credea pe Smithback mort. ~i spusese asta ca s-o scuteasc\ de [ocul pe care l-ar fi avut dac\ ar fi descoperit singur\ acest lucru. „Bill e mort. Bill e mort.“ ~ncerc\ s\ absoarb\ acest gând, dar `[i d\du seama c\ mintea ei refuza s\-l accepte. ~l sim]ea ireal. Totul p\rea ireal. „O mie treizeci. O mie treizeci [i unu.“ Secundele treceau. La [ase minute [i dou\zeci [i cinci de secunde, auzi sunetul unei `mpu[c\turi – asurzitor `n spa]iul `ngust al celulei. Tot trupul `i zvâcni de groaz\. F\cu eforturi supraomene[ti s\ nu ]ipe. Se ghemui, a[teptând s\ i se potoleasc\ b\t\ile inimii. Ecourile `nfior\torului sunet se r\sfrângeau iar [i iar, rostogolindu-se pe coridoarele pivni]ei. ~n cele din urm\, se l\s\ iar lini[tea – o lini[te mormântal\. Sim]i c\ `ncepea s\ gâfâie. Acum `i era chiar [i mai greu s\ numere. Pendergast `i spusese s\ a[tepte zece minute. Mai trecuse un minut de la `mpu[c\tur\? Se hot\r` s\ reia num\r\toarea de la [apte minute, 503

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

sperând c\ activitatea monoton\, repetat\, avea s-o mai calmeze. Dar nu se `ntâmpl\ a[a. Auzi apoi sunetul unor pa[i lovind repede piatra. Aveau o caden]\ neobi[nuit\, `ntrerupt\, de parc\ ar fi coborât cineva ni[te trepte. Sunetul se `ndep\rt\ treptat, pân\ când t\cerea reveni din nou. La zece minute, se opri din num\rat. Era timpul s\ plece. Pre] de-o clip\, trupul refuz\ s-o asculte. P\rea `mpietrit de groaz\. Dac\ omul \la era `nc\ acolo? Dac\-l g\sea pe Smithback mort? Dac\ Pendergast murise [i el? Va fi `n stare s\ fug\, s\ reziste, s\ moar\ mai degrab\ decât s\ se lase prins\ prad\ unui destin cu mult mai `ngrozitor? Specula]iile erau inutile. Cel mai simplu era s\-i urmeze ordinele lui Pendergast. Cu un imens efort de voin]\, se ridic\ [i p\[i afar\ din `ntuneric, strecurându-se prin u[a deschis\. Coridorul care se `ntindea `n fa]a ei era lung [i umed, cu podea [i pere]i din piatr\, denivela]i. ~n cap\t, era o u[\ ce se deschidea `ntr-o `nc\pere din care emana o lumin\ puternic\. Singura surs\ de lumin\, dup\ cum se p\rea, din tot subsolul. Era direc]ia `n care o luase Pendergast; direc]ia dinspre care se auzise `mpu[c\tura; direc]ia dinspre care auzise sunetul pa[ilor alergând. F\cu ezitând un pas `n fa]\, apoi un altul, `ndreptându-se, cu picioarele tremurându-i, spre dreptunghiul str\lucitor de lumin\.

CINCI

Chirurgul nu-[i putea crede ochilor. ~n locul unde ar fi trebuit s\-l vad\ pe Pendergast z\când `ntr-o balt\ de sânge, nu era nimic. Omul disp\ruse. Privi s\lbatic `n jur. Era de neconceput, o imposibilitate fizic\... Apoi observ\ c\ partea de zid de care se sprijinise Pendergast era acum o u[\, deschis\ direct `n piatr\. O u[\ despre care nu [tiuse niciodat\ c\ exista, de[i cercetase cu mare aten]ia casa, `n cele mai mici am\nunte. Chirurgul a[tept\, calmându-[i nervii cu un mare efort de voin]\. Via]a `l `nv\]ase c\ lipsa grabei era absolut esen]ial\ pentru ob]inerea succesului. Cu r\bdare ajunsese pân\ aici; nu avea s\ e[ueze acum. F\cu un pas `n fa]\, ]inând `n mân\ arma lui Pendergast. De cealalt\ parte a deschiderii, ni[te trepte de piatr\ coborau `n `ntuneric. Era clar c\ agentul FBI voia ca [i el, Fairhaven, s\ o ia pe acolo, s\ coboare scara `ntortocheat\ al c\rei cap\t era ascuns dup\ curbura `ntunecat\ a peretelui de piatr\. Putea fi o capcan\. De fapt, o capcan\ era singurul lucru care putea s\ fie. ~ns\ Chirurgul `[i d\du seama c\ nu avea de ales. Trebuia s\-l opreasc\ pe Pendergast. {i trebuia s\ afle ce se ascundea dedesubt. El avea revolverul, iar Pendergast era ne`narmat, poate chiar r\nit `n urma `mpu[c\turii. Se opri o clip\ s\ examineze pistolul. Chirurgul se pricepea cât de cât la arme, [i recunoscu un Les Baer de calibru 45, model guvernamental. ~l r\suci `n mâini. Avea dispozitiv de ochire pe timp de noapte [i era prev\zut cu ]int\ laser – o arm\ de cel pu]in trei 505

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

mii de dolari. Pendergast avea gusturi bune. Ce ironie c\ o astfel de arm\ avea s\ fie folosit\ tocmai `mpotriva proprietarului ei! Se `ndep\rt\ de zidul fals. F\r\ s\ scape din ochi sc\rile, scoase o lantern\ puternic\ dintr-un sertar din apropiere, apoi arunc\ o privire `nc\rcat\ de regret spre subiectul de pe targ\. Semnele vitale `ncepuser\ s\ scad\ acum. Opera]ia era, `n mod cert, compromis\. Se `ntoarse `n capul sc\rilor [i lumin\ cu lanterna `ntunericul din fa]\. Urmele pa[ilor lui Pendergast se vedeau clar `n stratul gros de praf ce acoperea treptele. {i mai era ceva, pe lâng\ urmele de pa[i: o pic\tur\ de sânge. {i `nc\ una. A[adar, `l nimerise totu[i pe Pendergast. Chiar [i a[a, tot trebuia s\ fie extrem de precaut. Oamenii r\ni]i, asemenea animalelor, sunt `ntotdeauna cei mai periculo[i. Se opri pe prima treapt\, `ntrebându-se dac\ n-ar fi trebuit s\ se duc\ mai `ntâi dup\ femeie. Mai era oare prins\ `n lan]uri? Sau Pendergast reu[ise s\ o elibereze [i pe ea? ~n ambele cazuri, reprezenta un pericol ne`nsemnat. Casa era o fort\rea]\, subsolul era bine `nchis. Nu ar fi reu[it s\ scape. Pendergast r\mânea o problem\ mai presant\. Dup\ ce acesta avea s\ fie mort, avea timp s-o g\seasc\ pe femeie [i s-o for]eze s\-i ia locul lui Smithback. F\cuse o dat\ gre[eala de a-l asculta pe Pendergast. Dup\ ce-avea s\-l g\seasc\, n-avea s\ repete aceast\ nes\buin]\. Avea s\-l `mpu[te `nainte s\ apuce s\ deschid\ gura. Scara cobora `n spiral\, jos, tot mai jos, `n[urubându-se la nesfâr[it, ca un tirbu[on, `n p\mânt. Chirurgul cobora `ncet, a[teptându-se la fiecare curbur\ s\-l g\seasc\ pe Pendergast pândindu-l. ~n cele din urm\, ajunse la cap\t. Scara se termina `ntr-o `nc\pere cufundat\ `n `ntuneric profund, `n care se sim]ea un miros puternic de mucegai, p\mânt umed [i – ce? amoniac, s\ruri, benzen – un iz vag de substan]e chimice. Urmele de pa[i se `nc\lecau, pic\turile de sânge erau mai multe. Pendergast se oprise aici. Chirurgul lumin\ cu lanterna peretele cel mai apropiat: un [ir de l\mpi vechi, de alam\, atârnate `n cârlige de lemn. Un cârlig era gol. F\cu un pas `ntr-o parte, apoi – ascunzându-se dup\ stâlpul de piatr\ al sc\rii – ridic\ lanterna grea [i lumin\ `n bezn\. 506

VITRINA DE CURIOZIT|}I

O priveli[te uluitoare i se dezv\lui `naintea ochilor. Un perete de nestemate p\rea s\ r\spund\ luminii lui: o mie, zece mii de reflexii str\lucitoare `ntr-o infinitate de culori, ca suprafa]a reflectorizant\ a unui ochi de musc\ sub un microscop de mare putere. St\pânindu-[i surpriza, `naint\ cu b\gare de seam\, cu arma preg\tit\. Se afla `ntr-o `nc\pere `ngust\, de piatr\, cu stâlpi `n\l]ându-se spre un plafon jos [i boltit. Pe pere]i erau `n[irate nenum\rate flacoane de sticl\, identice ca form\ [i ca m\rime. Erau a[ezate pe rafturi de lemn din stejar ce se ridicau de la podea spre tavan, [ir peste [ir, peste [ir, apropiate, aglomerate, `nchise `n spatele unui geam de sticl\. Nu v\zuse `n via]a lui atât de multe sticle. Parc\ ar fi fost un muzeu al substan]elor lichide. Respira]ia i se acceler\. Iat\-l: laboratorul final al lui Leng. F\r\ `ndoial\, acesta era locul unde perfectase elixirul, formula lui pentru prelungirea vie]ii. Acesta era locul care ascundea secretul pentru care `l torturase f\r\ succes pe Leng. ~[i aminti sentimentul de dezam\gire, de disperare aproape când descoperise c\ inima lui Leng `ncetase s\ mai bat\ – când `[i d\duse seama c\ `mpinsese prea mult limita. Nu mai conta acum: formula era aici, chiar sub nasul lui, a[a cum spusese Pendergast. Apoi `ns\ `[i aminti cel\lalt lucru pe care i-l spusese Pendergast: cum c\ Leng ar fi lucrat, de fapt, la ceva cu totul diferit. Asta era absurd, f\r\ `ndoial\ o pist\ fals\. Ce ar fi putut fi mai m\re] decât s\ reu[e[ti s\ prelunge[ti durata vie]ii umane? La ce altceva s\ fi putut folosi aceast\ uria[\ colec]ie de substan]e chimice, dac\ nu la asta? Scutur\ din cap, alungând din minte specula]iile. Dup\ ce va `ncheia socotelile cu Pendergast [i va recolta m\duva fetei, avea s\ aib\ suficient timp s\ exploreze locul `n voie. Lumin\ `n jur. V\zu alte pic\turi de sânge, lâng\ un [ir neregulat de urme de pa[i care `naintau direct prin mijlocul coridorului de sticle. Trebuia s\ fie atent, extrem de atent. Ultimul lucru pe care voia s\-l fac\ era s\ `nceap\ s\ trag\ `n aceste [iruri de lichide pre]ioase, riscând s\ distrug\ `ns\[i comoara pe care o c\utase cu atâta ardoare. Ridic\ bra]ul, cu arma strâns\ `n mân\, [i ap\s\ patul revolverului. Un punct 507

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

mic [i ro[u ap\ru pe peretele din fa]\. „Excelent.“ De[i laserul nu putea fi fixat cu precizie, l\sa totu[i o marj\ de eroare foarte redus\. Oprind laserul, Chirurgul `naint\ cu b\gare de seam\ prin vasta apotec\. Fiecare sticl\, vedea acum, fusese meticulos etichetat\ cu un scris ca o pânz\ de p\ianjen, având notate atât numele, cât [i formula chimic\. ~n cap\t, se aplec\ pe sub o arcad\ joas\ [i intr\ `ntr-o alt\ `nc\pere `ngust\, identic\. Sticlele de aici erau pline de substan]e solide – buc\]i de minerale, cristale str\lucitoare, prafuri zgrun]oase, a[chii de metal. Se p\rea c\ elixirul, formula erau cu mult mai complexe decât `[i imaginase. Pentru ce altceva ar fi avut Leng nevoie de toate aceste chimicale? Continu\ s\ mearg\ pe urma lui Pendergast. Pa[ii nu mai erau acum un [ir continuu, `n linie dreapt\ printre rândurile de sticle. Chirurgul `ncepu s\ observe abateri scurte spre câte o vitrin\ sau alta, ca [i când b\rbatul ar fi c\utat ceva. Peste câteva clipe, ajunse `ntr-un spa]iu boltit, la cap\tul [irului de vitrine. O tapiserie brodat\ cu fir de aur acoperea arcada din spate. Se apropie cu b\gare de seam\, ascunzându-se din nou `n spatele unui stâlp, [i `ndep\rt\ pânza cu ]eava armei, luminând cu lanterna prin deschiz\tur\. O nou\ `nc\pere ap\ru `n fa]a ochilor lui: mai `nalt\, mai larg\, plin\ cu vitrine de stejar cu geamuri de sticl\. Urma lui Pendergast conducea direct `n mijlocul lor. Chirurgul `naint\ tiptil, cu infinit\ grij\. Din nou, urmele lui Pendergast p\reau s\ tr\deze faptul c\ acesta explorase colec]ia, oprindu-se din când `n când `n dreptul câte unei vitrine. Urmele `ncepuser\ s\ devin\ neregulate, [ov\itoare. Parc\ era urma unui animal grav r\nit. Sângele nu disp\ruse. Din contr\, parc\ sângerarea era acum [i mai abundent\. Aproape sigur, asta `nsemna o ran\ `n stomac. Nu era nevoie s\ se gr\beasc\, s\ for]eze confruntarea. Cu cât a[tepta mai mult, cu atât mai sl\bit devenea Pendergast. Ajunse `ntr-un punct unde o balt\ mai mare de sânge sclipi `n lumina lanternei. Era clar c\ Pendergast se oprise aici. Se uitase la ceva, [i Chirurgul privi la rândul lui `n\untrul vitrinei, s\ vad\ la ce anume. Nu erau alte substan]e chimice, a[a cum presupusese. Vitrina era `n 508

VITRINA DE CURIOZIT|}I

schimb plin\ cu mii de insecte a[ezate una peste alta, toate identice. Era un gândac ciudat, cu un fel de coarne ascu]ite pe capul fosforescent. Se duse la urm\toarea caset\. Ciudat: sticlele de aici con]ineau doar p\r]i de insecte. Erau sticle pline cu aripi transparente de libelule, apoi altele ce p\reau s\ con]in\ abdomene chircite de albine. Iar `n altele erau nenum\ra]i p\ianjeni usca]i, minusculi [i albi. Trecu la urm\toarea vitrin\. Con]inea salamandre disecate [i broa[te zbârcite, cu tot felul de culori str\lucitoare; un [ir de borcane cu mai multe feluri de cozi de scorpion; alte borcane pline cu nenum\rate specii de viespi, care mai de care mai `nsp\imânt\toare. ~n urm\toarea vitrin\ erau borcane ce con]ineau pe[ti mici [i usca]i, melci [i alte viet\]i pe care Chirurgul nu le mai v\zuse niciodat\. Parc\ ar fi fost c\mara unei vr\jitoare, `n care-[i p\stra ingredientele pentru prepararea po]iunilor [i a licorilor magice. Era destul de ciudat c\ Leng sim]ise nevoia realiz\rii unei colec]ii atât de vaste de licori [i substan]e chimice. Poate c\, asemenea lui Isaac Newton, sfâr[ise prin a-[i irosi via]a f\când experimente de alchimie. „Proiectul suprem“ despre care-i vorbise Pendergast s-ar fi putut s\ nu fie, la urma urmei, o n\scocire. Ar fi putut foarte bine s\ fie ni[te `ncerc\ri inutile de a transforma plumbul `n aur, sau cine [tie ce alt\ `ncercare la fel de nebuneasc\. Urma lui Pendergast ie[ea dintre vitrine [i continua pe sub o alt\ intrare arcuit\. Chirurgul continu\ s\ mearg\ de-a lungul ei, cu arma preg\tit\. ~n spatele intr\rii, se `n[irau o serie de mai multe `nc\peri mai mici – asem\n\toare, mai degrab\, unor cripte individuale sau cavouri –, fiecare con]inând câte o colec]ie. Urma lui Pendergast [erpuia printre ele. Alte vitrine de stejar, pline cu ceva ce sem\na a scoar]\ de copac, frunze [i flori uscate. Se opri o clip\, privind curios `n jur. Apoi `[i aminti c\ Pendergast era problema presant\ `n acel moment. Privind cu aten]ie urmele, deduse c\ b\rbatul mergea acum cu greutate. Desigur, cunoscându-l pe Pendergast, putea fi un [iretlic. O nou\ b\nuial\ `i `ncol]i `n minte [i Chirurgul se ghemui lâng\ cea mai apropiat\ urm\ de pic\turi ro[ii, atingând una cu dou\ degete pe 509

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

care le frec\ `ntre ele. Apoi gust\. Nu `nc\pea `ndoial\: era sânge uman, cald `nc\. {tia acum cu certitudine c\ Pendergast era r\nit. R\nit grav. Se ridic\, `ntinse iar arma [i `naint\ u[or, cercetând cu lanterna `ntunericul ca de catifea ce i se `ntindea `n fa]\.

{ASE

Nora p\[i tremurând prin u[\. Dup\ `ntunericul din celul\, lumina era acum atât de puternic\, `ncât femeia se retrase involuntar `napoi `n umbr\, orbit\ pre] de câteva clipe. Apoi `naint\ din nou. Când ochii i se obi[nuir\ cu lumina, obiectele `ncepur\ s\ prind\ form\. Mese de metal, acoperite cu instrumente str\lucitoare. O targ\ goal\. O u[\ deschis\ care d\dea `nspre o scar\ rudimentar\, de piatr\. {i o siluet\, legat\ cu fa]a `n jos pe o mas\ de opera]ie de o]el. Dar masa asta era diferit\ de altele de acest gen pe care le v\zuse. Avea un fel de jgheaburi montate `n laterale, care conduceau spre o cuv\ colectoare, plin\ acum cu sânge [i cu fluide. Era genul de mas\ folosit\ la autopsii, nu la opera]ii. Capul [i trunchiul siluetei, la fel ca brâul [i picioarele, erau acoperite cu ni[te cear[afuri de culoare verde-deschis. Doar partea inferioar\ a spatelui era expus\. Când se apropie, Nora v\zu o ran\ `nfior\toare. O t\ietur\ adânc\ [i ro[ie, lung\ de aproape jum\tate de metru. Mai multe retractoare de metal fuseser\ montate `n ran\, dep\rtându-i marginile. Vedea coloana vertebral\ expus\, alb\-cenu[ie `n mijlocul ro[ului aprins. Rana sângerase necontrolat `n cheaguri ro[ii, pe jum\tate coagulate, care se scurseser\ de ambele p\r]i ale t\ieturii verticale, apoi pe mas\ [i `n jgheaburile de metal. Nora [tia, chiar [i f\r\ s\ dea la o parte cear[aful, c\ era trupul lui Smithback. ~[i `n\bu[i un strig\t. 511

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~ncerc\ s\-[i p\streze calmul, amintindu-[i ce-i spusese Pendergast. Erau anumite lucruri care trebuiau f\cute. Primul dintre ele era s\ verifice dac\ Smithback era mort. F\cu un pas `n fa]\ [i arunc\ o privire rapid\ `n jur. V\zu o perfuzie lâng\ mas\, cu tubul transparent [i `ngust [erpuind `n jos [i disp\rând sub cear[afurile verzi. Al\turi era o cutie mare de metal, pe ro]i, cu un panou `n care intrau tot felul de tuburi – probabil un ventilator. Mai multe bisturiuri pline de sânge fuseser\ aruncate `ntr-o chiuvet\ de metal. Pe o tav\ chirurgical\ din apropiere erau forcepsuri, bure]i sterili, o sticl\ cu solu]ie de betain\. Mai erau [i alte instrumente, `mpr\[tiate pe targ\, unde fuseser\ probabil l\sate `n clipa când opera]ia chirurgical\ fusese `ntrerupt\. Se uit\ `n partea de sus a mesei, la ma[inile care monitorizau semnele vitale. Recunoscu un ecran EKG, cu o linie verde, fantomatic\, traversând de la stânga la dreapta. ~nregistra un puls. „Dumnezeule! `[i spuse dintr-odat\, e oare posibil ca Bill s\ fie `nc\-n via]\?“ Nora f\cu repede un pas `n fa]\, se `ntinse peste incizia deschis\ [i ridic\ iute cear[aful de pe umerii b\rbatului. Tr\s\turile lui Smithback `i ap\rur\ `naintea ochilor: bine cunoscutul p\r zburlit care refuza s\ stea pe spate, oricâte eforturi s-ar fi f\cut `n acest sens, umerii [i bra]ele sl\b\noage, bucla de la spate. ~ntinse mâna [i-i atinse gâtul – sim]i pulsul slab al arterei carotide. Era `n via]\. Dar la limit\. Fusese drogat? Ce trebuia s\ fac\? Cum `l putea salva? ~[i d\du seama c\ pulsul i-o luase razna, f\cu eforturi s\-[i `ncetineasc\ b\t\ile inimii [i s\-[i controleze gândurile. Se uit\ la aparate, `ncercând s\-[i aminteasc\ de orele de preg\tire medical\ pe care le urmase `nainte de a merge la facultate. Cursurile de anatomie, de biologie [i fiziologie pe care le urmase `n [coal\. Scurta ei experien]\ de sor\ medical\ din spital. Se apropie `ncet de urm\torul aparat, `ncercând s\ determine starea general\ a pacientului. Era `n mod clar un aparat de m\surare a presiunii sângelui. Privi datele sistolice [i diastolice: 91 cu 60. Cel pu]in avea [i tensiune, pe lâng\ puls. Dar p\rea sc\zut\, prea sc\zut\. 512

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Al\turi era `nc\ un aparat, din care ie[ea un fir prins de degetul mijlociu al lui Smithback. Unchiul Norei purtase a[a ceva cu un an `n urm\, când fusese `n spital, suferind de insuficien]\ cardiac\. Era un pulsoximetru. Lumina unghia [i m\sura saturarea oxigenului din sânge. Indica 80. S\ fi fost oare corect? Parc\ `[i amintea c\ orice valoare sub 95 reprezenta un motiv de `ngrijorare. Nora se uit\ acum din nou la electrocardiograf, la indicatorul de plus din col]ul din dreapta jos. Ar\ta 125. Dintr-odat\, indicatorul de presiune `ncepu s\ scoat\ un bip\it ascu]it. ~ngenunche lâng\ Smithback [i-i ascult\ respira]ia. Era rapid\ [i superficial\, abia perceptibil\. Se ridic\ [i privi ma[in\riile din jur cu un geam\t de disperare. Dumnezeule, trebuia s\ fac\ neap\rat ceva! Nu-l putea mi[ca, asta ar fi `nsemnat moarte sigur\. Orice ar fi f\cut, trebuia s\ fac\ aici [i acum. Dac\ nu-l putea ajuta, Smithback avea s\ moar\. Se lupt\ s\-[i controleze panica, f\cu eforturi disperate s\-[i aminteasc\. Oare ce `nsemnau toate astea? Tensiune sc\zut\, puls anormal de mare, cantitate mic\ de oxigen `n sânge? „Exsangvinare!“ Se uit\ la `ngrozitoarea b\ltoac\ de sânge din bazinul colector de la cap\tul mesei. Smithback pierduse o cantitate masiv\ de sânge. Cum reac]iona trupul `n astfel de cazuri? ~ncerc\ s\-[i aminteasc\ prelegerile de demult, pe care nu le ascultase decât pe jum\tate. Mai `ntâi, prin tahicardie – inima b\tea mai repede, `ncercând s\ umple ]esuturile cu oxigen. Apoi, prin – care naiba era termenul? – vasospasm. ~ntinse repede mâna [i-i atinse degetele lui Smithback. A[a cum se a[tepta, erau reci ca ghea]a, cu pielea `ncre]it\. Corpul oprise sangvinarea extremit\]ilor pentru a cre[te nivelul de oxigen `n zonele critice. Tensiunea era cea care disp\rea ultima. {i a lui Smithback `ncepuse deja s\ scad\. Dup\ aceea... Nu voia s\ se gândeasc\ la ce se `ntâmpla dup\ aceea. 513

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Sim]i c\ i se f\cea r\u. Era o nebunie. Ea nu era doctor. Orice ar fi f\cut, risca s\ `nr\ut\]easc\ situa]ia. Trase adânc aer `n piept, privind rana proasp\t\, for]ându-se s\ se concentreze. Chiar dac\ ar fi [tiut cum s\ procedeze, s\ `nchid\ [i s\ coas\ rana, n-ar fi folosit la nimic. Pierderea de sânge era deja prea mare. Nu avea plasm\ pentru o transfuzie de sânge [i, chiar dac\ ar fi avut, n-ar fi [tiut cum s\ fac\ a[a ceva. Dar [tia c\ pacien]ii care pierdeau mult sânge puteau fi rehidrata]i cu cristaloide1 sau cu o solu]ie salin\. Se uit\ din nou la perfuzia de lâng\ mas\. O pung\ de solu]ie salin\ de o mie de centimetri cubi atârna deasupra ei, cu un tub care intra `n vena de la `ncheietura mânii lui Smithback. Fusese `ns\ oprit\. O sering\ hipodermic\, pe jum\tate goal\, atârna `n partea de jos, cu acul introdus `n tub. ~[i d\du seama ce era: un anestezic local, probabil Versed, administrat `n pic\turi, fiindc\ efectul acestuia nu dureaz\ mai mult de cinci minute. P\stra victima con[tient\, dar `i anihila orice putere de rezisten]\. De ce nu folosise Chirurgul o anestezie general\, sau m\car rahidian\, pentru procedur\? Nu conta. Important era s\-i `nlocuiasc\ fluidele lui Smithback cât mai repede posibil, s\-i ridice presiunea sângelui – [i acum [tia cum s-o fac\! Smulse seringa hipodermic\ din tubul perfuziei [i-o arunc\ cât colo. Apoi, `ntinzând mâna spre blocatorul din partea de jos a pungii cu substan]\ salin\, `l roti cât putu mai mult `n sensul acelor de ceasornic. „Nu-i de ajuns, `[i spuse, privind solu]ia scurgându-se rapid prin tub. Nu-i suficient pentru a `nlocui cantitatea de lichid. Oh, Dumnezeule, ce mai pot face?“ Dar p\rea s\ nu mai poat\ face nimic altceva. Se d\du `n spate, neajutorat\, privind `nc\ o dat\ spre aparate. Pulsul lui Smithback se ridicase la 140. {i mai alarmant `nc\, tensiunea sc\zuse la 80 cu 45. 1

Substan]e care cristalizeaz\ u[or [i care, `n stare de solu]ie, pot trece prin membrane vegetale sau animale (n.tr.) 514

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Se aplec\ peste targ\ [i lu\ mâna rece [i inert\ a b\rbatului `ntr-a ei. – Naiba s\ te ia, Bill! [opti, strângându-i mâna. Trebuie s\ reu[e[ti. Trebuie! A[tept\, nemi[cat\ sub lumina puternic\, cu ochii fixa]i pe monitoare.

{APTE

~n camerele de piatr\ de sub cl\direa de pe Riverside 891, aerul mirosea a praf, a mucegai [i a amoniac. Pendergast `nainta prin `ntuneric str\puns de durere, ridicând din când `n când husa de deasupra felinarului, doar atât cât s\ inspecteze vitrinele lui Leng [i cât s\ se poat\ orienta. Se opri, gâfâind, `n mijlocul unei `nc\peri pline cu borcane de sticl\ [i cu casete cu specimene. Ascult\ atent. Auzul lui hiperacut `nregistr\ sunetul ritmic al pa[ilor lui Fairhaven. Era la una, cel mult dou\ `nc\peri distan]\. Avea atât de pu]in timp! Era grav r\nit, ne`narmat [i sângera abundent. Singura solu]ie de a echilibra aportul de foi]e trebuia s\ vin\ din `ns\[i Vitrina de curiozit\]i. Unicul mod de a-l `nvinge pe Fairhaven era s\ `n]eleag\ proiectul final al lui Leng – s\ `n]eleag\ de ce Leng `[i prelungise via]a. Ridic\ iar husa de pe lamp\ [i examin\ vitrina din fa]a lui. Borcanele con]ineau insecte uscate, ce radiau, fosforescente, `n raza de lumin\. Borcanul era etichetat Pseudopena velenatus, `n care Pendergast recunoscu c\r\bu[ul cu pene false, din mla[tinile Mato Grosso, o insect\ u[or otr\vitoare folosit\ de b\[tina[i `n medicin\. Pe rândul de mai jos, o alt\ serie de borcane con]inea corpurile uscate ale letalilor p\ianjeni de mla[tin\ din Uganda, colora]i `n galben [i mov aprins. Pendergast se duse lâng\ urm\toarea vitrin\ [i descoperi din nou lampa. Aici erau sticle peste sticle de [opârle uscate: inofensivul gekko albinos din Costa Rica, o sticl\ plin\ cu glande salivare de la monstrul Gila din de[ertul Sonoran, dou\ borcane `n care erau p\strate corpurile sfârtecate ale mai multor [opârle cu burta ro[ie, din Australia. Ceva mai departe 516

VITRINA DE CURIOZIT|}I

erau nenum\ra]i gândaci de buc\t\rie, de la giganticii gândaci [uier\tori din Madagascar pân\ la frumo[ii gândaci cubanezi, sclipind din borcane cu aripile lor ca de smarald. Pendergast `[i d\du seama c\ aceste creaturi nu fuseser\ colec]ionate `n scopuri taxonomice sau pentru vreo clasificare. Nu aveai nevoie de mii de exemplare de acela[i fel pentru astfel de studii – iar deshidratarea insectelor era o metod\ foarte proast\ pentru p\strarea detaliilor biologice. Nu exista decât un r\spuns: aceste insecte fuseser\ adunate pentru compu[ii chimici, extrem de complec[i, pe care `i con]ineau. Era, pur [i simplu, o colec]ie de compu[i biologici activi. Era, de fapt, o continuare a vitrinelor cu compu[i chimici anorganici pe care le v\zuse `n camerele anterioare. Pendergast era acum [i mai sigur c\ aceast\ impresionant\ vitrin\ de curiozit\]i subteran\ – aceast\ splendid\ colec]ie de chimicale – avea leg\tur\ direct\ cu adev\rata lucrare a lui Leng. Colec]iile de aici umpleau perfect golurile pe care le remarcase `n colec]iile expuse deasupra, `n cas\. Aceasta era suprema Vitrin\ de curiozit\]i a lui Antoine Leng Pendergast. Spre deosebire de celelalte colec]ii `ns\, acestea alc\tuiau, `n mod clar, un cabinet de lucru activ: multe borcane erau doar par]ial umplute, iar altele erau aproape goale. Indiferent la ce ar fi lucrat Leng, avusese, `n mod clar, nevoie de o varietate enorm\ de compu[i chimici. Dar la ce lucrase? Care era proiectul s\u grandios? Pendergast acoperi din nou lampa, `ncercând s\ ignore durerea `ntr-atât `ncât s\ poat\ gândi limpede. Dup\ cum `i spusese m\tu[a Cornelia, chiar `nainte de a pleca la New York, Leng `ncepuse s\ vorbeasc\ despre cum avea s\ salveze rasa uman\. ~[i aminti cuvântul pe care-l folosise m\tu[a: „vindecare“. Leng voia s\ vindece lumea. Vastul depozit de substan]e [i compu[i chimici era o parte central\ a acestui proiect. Era ceva despre care Leng credea c\ avea s\ vin\ `n ajutorul omenirii. Pendergast sim]i un junghi brusc de durere, care aproape c\-l f\cu s\ se `ndoaie de la jum\tate. Cu un suprem efort de voin]\, `[i reveni. Trebuia s\ mearg\ mai departe, s\ caute r\spunsul. 517

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Trecu de [irul de vitrine [i p\trunse printr-o cortin\ tapisat\ `n camera urm\toare. ~n timp ce se mi[ca, fu zgâl]âit de un nou spasm de durere. Se opri, a[teptând ca acesta s\ treac\. Trucul pe care inten]ionase s\ i-l joace lui Fairhaven – s\ alunece prin intrarea secret\ f\r\ a fi lovit de glon] – necesitase o coordonare des\vâr[it\. ~n timpul confrunt\rii lor, Pendergast `i examinase cu cea mai mare aten]ie chipul lui Fairhaven. Aproape f\r\ excep]ie, oamenii tr\dau prin expresia lor momentul când se hot\rau s\ ucid\, s\ apese tr\gaciul, s\ curme o via]\ `ntr-un fel sau altul. Fairhaven `ns\ nu-i d\duse un astfel de semnal. Ap\sase tr\gaciul cu un sânge-rece care-l luase pe Pendergast prin surprindere. {i folosise propriul revolver, coltul special adaptat. Era considerat unul dintre cele mai precise [i mai sigure revolvere semiautomate existente. Iar Fairhaven, `n mod clar, [tia s\-l foloseasc\. Dac\ b\rbatul nu [i-ar fi ]inut respira]ia o frac]iune de secund\ `nainte s\ trag\, Pendergast ar fi primit glon]ul `n piept [i ar fi fost ucis pe loc. Glon]ul `i intrase `n schimb `ntr-o parte. Trecuse chiar pe sub cutia toracic\ [i p\trunsese `n cavitatea peritoneal\. ~n cea mai deta[at\ manier\ cu putin]\, Pendergast analiz\ din nou forma precis\ [i natura durerii. Glon]ul `i sfâ[iase splina [i `i perforase poate flexura colic\ splenic\. Ratase aorta abdominal\ – altfel hemoragia ar fi fost mortal\ –, dar trebuie s\ fi atins fie vena colic\ stâng\, fie vreun vas secundar, fiindc\ pierderea de sânge era totu[i `ngrijor\toare. Arma f\cuse daune considerabile: rana avea s\ se dovedeasc\ fatal\ dac\ nu era tratat\ `n câteva ore. {i mai r\u era c\ for]ele `ncepuser\ deja s\-i sl\beasc\, iar el `nainta tot mai `ncet. Durerea era sfâ[ietoare, dar, de cele mai multe ori, Pendergast putea s\ controleze durerea. Nu putea totu[i controla amor]eala din ce `n ce mai insistent\ care amenin]a s\-i cuprind\ bra]ele [i picioarele. Trupul lui, zgâl]âit de recenta c\dere [i f\r\ s\ se fi recuperat pe deplin `n urma r\nii de cu]it, nu mai avea rezerve la care s\ apeleze. ~[i sim]ea puterile p\r\sindu-l rapid. Din nou, nemi[cat `n `ntuneric, Pendergast analiz\ unde mersese prost planul lui. Unde calculase gre[it. De la bun `nceput, [tiuse c\ avea s\ fie cel mai greu caz din cariera lui. Nu anticipase `ns\ [i propriile sl\biciuni psihologice. Se implicase prea mult; cazul devenise 518

VITRINA DE CURIOZIT|}I

prea important pentru el. Lucrul \sta `i umbrise judecata, `i afectase obiectivitatea. {i acum, pentru prima dat\, `[i d\dea seama c\ exista posibilitatea – ba chiar probabilitatea – unui e[ec. Iar e[ecul `nsemna nu doar propria moarte – care era lipsit\ de importan]\ –, ci [i moartea Norei, a lui Smithback [i a altor oameni nevinova]i, pe viitor. Pendergast se opri s\-[i examineze rana cu mâinile. Hemoragia era tot mai puternic\. ~[i scoase haina [i o leg\ cât putu de strâns `n jurul p\r]ii inferioare a trunchiului. Apoi dezveli felinarul [i, din nou, `l l\s\ s\ lumineze o clip\. Era acum `ntr-o `nc\pere mai mic\, [i fu surprins de ceea ce g\si. ~n locul mai multor compu[i chimici, spa]iul `ngust era ticsit de p\s\ri `mp\iate cu vat\. P\s\ri migratoare. Toate [tiin]ific clasificate [i aranjate. O colec]ie superb\, con]inând chiar [i o pereche de porumbei pasageri, specie acum disp\rut\. Dar cum se potrivea colec]ia aceasta cu celelalte? Pendergast sim]i c\ se clatin\. {tia, `n adâncul sufletului, c\ toate acestea se legau `ntre ele, c\ toate erau parte dintrun mare plan. Dar ce plan? ~naint\ mai departe, `mpleticindu-se, `ncercând s\-[i zdruncine rana cât mai pu]in posibil. Intr\ `n camera urm\toare. Dezveli din nou lampa [i, de aceast\ dat\, r\mase `ncremenit de uimire. Colec]ia de aici era cu totul diferit\ de celelalte. Lumina l\mpii scoase la iveal\ o gr\mad\ bizar\ de haine [i accesorii, aranjate pe manechine de croitorie [i `n vitrine care flancau ambele p\r]i: inele, gulere, p\l\rii, stilouri, umbrele, rochii, m\nu[i, pantofi, ceasuri, coliere, e[arfe – toate atent p\strate [i aranjate ca `ntr-un muzeu, `ns\ de aceast\ dat\ f\r\ vreo logic\ aparent\. P\rea ceva cu totul diferit de stilul lui Leng, aceast\ colec]ie `ntâmpl\toare, care se `ntindea pe dou\ mii de ani [i cuprindea piese din `ntreaga lume. Ce leg\tur\ avea m\nu[a alb\ a unui parizian din secolul al XIX-lea cu ap\r\toarea de gât a unei armuri medievale? {i ce leg\tur\ aveau o pereche de cercei vechi, romani, cu o umbrel\ englezeasc\, sau cu ceasul Rolex de dedesubt, sau cu pantofii cu tocuri `nalte de lâng\ ei? Pendergast merse mai departe, sim]ind durerea la fiecare mi[care. Pe peretele din fa]\, `ntr-o alt\ vitrin\, erau tot felul de clan]e – f\r\ ca vreuna s\ prezinte cel mai 519

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

mic interes artistic sau estetic –, lâng\ un [ir de peruci pudrate, b\rb\te[ti, din secolul al XVIII-lea. Pendergast acoperi lampa, c\zând pe gânduri. Era o colec]ie uluitoare de obiecte comune, f\r\ ca vreunul s\ se disting\ prin ceva anume, aranjate f\r\ a se ]ine seama de perioad\ sau de categorie. {i totu[i, erau aici, p\strate `n vitrine ca [i cum ar fi fost cele mai de pre] obiecte din lume. Stând `n `ntuneric, ascultând cum sângele `i picur\ pe podeaua de piatr\, Pendergast se `ntreb\ pentru prima dat\ dac\ nu cumva, spre sfâr[it, Leng `[i pierduse min]ile. Ce vedea acum p\rea, f\r\ `ndoial\, ultima colec]ie a unui nebun. Poate c\, de[i reu[ise s\-[i prelungeasc\ via]a, creierul continuase s\ se deterioreze, `n ciuda rezisten]ei corpului. Aceast\ colec]ie grotesc\ nu avea nici un sens. Pendergast cl\tin\ din cap. Din nou, se l\sa prad\ emo]iilor, permi]ând ca judecata s\-i fie afectat\ de sentimentul de remu[care. Leng nu `nnebunise. Nici un nebun n-ar fi putut asambla colec]iile pe lâng\ care tocmai trecuse, poate cea mai impresionant\ colec]ie de substan]e chimice, organice [i anorganice, pe care lumea o v\zuse vreodat\. Obiectele pestri]e din aceast\ `nc\pere aveau [i ele o leg\tur\. Exista o logic\ aici, doar c\ nu reu[ea s\-l vad\! Cheia proiectului lui Leng era aici. Trebuia s\ `n]eleag\ ce f\cea Leng, [i de ce. Altfel... Apoi auzi sunetul unor pa[i pe piatr\, v\zu raza lanternei lui Fairhaven c\zând chiar peste el. Dintr-odat\, punctul mic [i ro[u al unui laser ap\ru pe partea din fa]\ a c\m\[ii lui. Se arunc\ `ntr-o parte chiar `n clipa când bubuitura `mpu[c\turii r\sun\ asurzitor `n spa]iul `ngust. Sim]i glon]ul lovindu-i cotul drept, o lovitur\ ca de ciocan care-l trânti la p\mânt. Apoi se rostogoli, se ridic\ `n picioare [i o lu\ [chiop\tând `nainte, ascunzându-se pe rând dup\ câte-o vitrin\, `n timp ce traversa `nc\perea. Se l\sase distras de strania colec]ie; uitase s\ mai asculte pa[ii lui Fairhaven, care se apropiau. Cu acest gând veni [i con[tientizarea faptului c\, pentru prima dat\, era pe punctul de a pierde. 520

VITRINA DE CURIOZIT|}I

F\cu un alt pas `n fa]\, ]inându-[i cu mâna cotul zdrobit. Glon]ul p\rea s\ fi ie[it pe lâng\ cubitus. Avea s\-i agraveze pierderea de sânge, s\-l fac\ incapabil de a rezista. Trebuia s\ ajung\ `n camera urm\toare. Fiecare camer\ avea propriile indicii, [i poate c\ urm\toarea ar fi dezv\luit secretul lui Leng. ~ns\, chiar `n clipa când se puse `n mi[care, se sim]i izbit de un val de ame]eal\, urmat de un altul de grea]\. Se leg\n\ pe picioare, apoi `[i rec\p\t\ echilibrul. Folosindu-se de lumina lanternei lui Fairhaven, plonj\ pe sub o arcad\ `n camera urm\toare. Efortul ultimei c\z\turi, [ocul celui de-al doilea glon] `i secaser\ [i bruma de energie care-i mai r\m\sese – [i cortina incon[tien]ei se l\sa tot mai grea peste el. Se sprijini de zidul din\untru, respirând adânc, privind cu ochii larg deschi[i, `n `ntuneric. Raza lanternei p\trunse brusc pe sub arcad\, apoi disp\ru iar. ~n cele câteva clipe de lumin\, Pendergast z\ri str\lucirea sticlei; [iruri de pahare de laborator [i instala]ii. Coloane de distilare care se ridicau asemenea unor turnuri deasupra unor mese lungi de lucru. Intrase `n laboratorul secret al lui Leng.

OPT

Nora st\tea aplecat\ deasupra mesei de metal, mi[cându-[i privirea de la aparatele de monitorizare la chipul palid al lui Smithback, apoi din nou la aparate. ~nl\turase retractoarele, cur\]ase [i pansase rana cât se pricepuse mai bine. Hemoragia se oprise, `n cele din urm\. Dar r\ul era deja f\cut. Aparatul de m\surare a presiunii sângelui continua s\-[i ]iuie `ngrozitorul avertisment. Arunc\ o privire pungii cu solu]ie salin\: era aproape goal\, dar cateterul era mic, [i, chiar [i la volum maxim, ar fi fost greu s\ `nlocuiasc\ suficient de repede fluidele pierdute. Se `ntoarse brusc, auzind o a doua `mpu[c\tur\ r\sunând dinspre sc\rile `ntunecate. Era `ndep\rtat\, `nfundat\, de parc\ ar fi venit din adâncul p\mântului. Pre] de-o clip\, r\mase nemi[cat\, `mpietrit\ de groaz\. Ce se `ntâmplase? Pendergast tr\sese... sau Chirurgul tr\sese `n Pendergast? Apoi se `ntoarse din nou spre silueta inert\ a lui Smithback. Un singur b\rbat avea s\ mai urce sc\rile: fie Pendergast, fie cel\lalt. Avea s\ se ocupe de asta când venea momentul. Acum `ns\, via]a lui Smithback depindea de ea. {i nu avea de gând s\-l lase balt\. Se uit\ din nou la aparatele care `nregistrau semnele vitale: tensiunea sc\zuse la 70 cu 35. {i pulsul `ncepuse s\-i `ncetineasc\, ajungând acum la 80 de b\t\i pe minut. ~n prima clip\, aceast\ ultim\ schimbare `i aduse un strop de u[urare. Apoi `ns\ un nou gând `i veni `n minte. ~[i puse repede palma pe fruntea lui Smithback. ~ncepuse s\ devin\ din ce `n ce mai rece, ca mâinile [i picioarele. 522

VITRINA DE CURIOZIT|}I

„Bradicardie“, `[i spuse, sim]ind cum panica ia rapid locul scurtului sentiment de u[urare. ~n cazul unei hemoragii persistente, când corpul nu mai are la ce organe s\ renun]e, pacientul intr\ `n insuficien]\ cardiac\. Zonele critice `ncep s\ cedeze. Inima `ncetine[te. Apoi se opre[te definitiv. Cu mâna `n continuare pe fruntea lui Smithback, Nora privi `nnebunit\ spre aparatul EKG. Linia de pe ecranul acestuia `[i pierduse din amploare [i se derula mai `ncet. Pulsul coborâse acum la 50 de b\t\i pe minut. Prinse cu mâinile umerii lui Smithback [i `ncepu s\-l scuture din toate puterile: – Bill! strig\. Bill, la naiba, haide! Te rog! Linia de pe EKG `ncepu s\ devin\ tot mai neregulat\. ~ncetini. Nu mai putea face nimic. Privi monitoarele pre] de câteva clipe, sim]ind cum un sentiment oribil de neputin]\ punea st\pânire pe ea. Apoi `nchise ochii [i-[i l\s\ mâna s\-i alunece pe um\rul lui Smithback: gol, nemi[cat, rece ca o piatr\ de mormânt.

NOU|

Pendergast trecu `mpiedicându-se pe lâng\ mesele lungi din vechiul laborator. Un nou spasm `i str\punse stomacul, [i b\rbatul se opri câteva clipe, concentrându-se, for]ând mental durerea s\ treac\. ~n ciuda gravit\]ii r\nilor, reu[ise pân\ acum s\ p\streze limpede un col] al min]ii, unde firul gândirii `i r\m\sese clar, netulburat de diversiunile din exterior. ~ncerc\ s\ se concentreze asupra acestui col] prin densitatea ce]ei provocate de durere, s\ observe [i s\ `n]eleag\ ce se petrecea `n jurul lui. Aparate de distilare [i de dozare volumetric\, pahare de laborator [i retorte, duze; o adev\rat\ colec]ie de sticl\ [i metal. {i totu[i, `n ciuda multitudinii [i complexit\]ii aparaturii, nici un indiciu nu tr\da proiectul grandios la care ar fi lucrat Leng. Chimia era chimie, [i foloseai mereu acelea[i instrumente [i aparate, indiferent ce substan]e sintetizai sau izolai. Erau mai multe cutii cu m\[ti de gaze [i m\nu[i decât se a[teptase Pendergast s\ g\seasc\, ceea ce sugera c\ Leng lucrase cu otr\vuri sau cu substan]e radioactive `n laboratorul lui. Dar [i aceast\ informa]ie nu venea decât par]ial `n sprijinul b\nuielilor sale. Singura surpriz\ fusese starea laboratorului. Nu g\sise nici un spectrometru de mas\, nici un echipament de difrac]ie cu raze X, nici un aparat de electroforez\ [i, `n nici un caz, nici un sintetizator de ADN. Nu exista nici un calculator [i nimic ce ar fi putut con]ine vreun circuit integrat. Nu vedea nici o dovad\ a revolu]iei `n tehnologia biochimic\ `nceput `n anii 1960. Judecând dup\ vechimea echipamentului [i dup\ gradul de deteriorare, p\rea chiar c\ `ntreaga 524

VITRINA DE CURIOZIT|}I

activitate din acest laborator `ncetase cu aproximativ cincizeci de ani `n urm\. Dar a[a ceva nu avea nici o logic\. Cu siguran]\ Leng s-ar fi folosit de ultimele descoperiri [tiin]ifice, de cele mai moderne echipamente `n c\utarea lui. {i, pân\ cu doar câteva luni `n urm\, b\rbatul fusese `nc\ `n via]\. Era oare posibil ca Leng s\-[i fi terminat proiectul? {i, dac\ da, unde era? Ce era? Era ascuns undeva, `n aceste vaste `nc\peri subterane? Sau oare renun]ase? Raza lanternei lui Fairhaven se apropia din ce `n ce mai mult, [i Pendergast l\s\ la o parte specula]iile [i se for]\ s\ mearg\ mai departe. V\zu o u[\ `n peretele `ndep\rtat [i se târ` hot\rât `nspre aceasta, cople[it de valuri `nfior\toare de durere. Dac\ aici era laboratorul lui Leng, nu mai puteau fi decât una, cel mult dou\ `nc\peri mai `ncolo. Sim]i un val de ame]eal\ atât de puternic, `ncât aproape c\-l d\râm\ de pe picioare. Ajunsese `n punctul `n care de-abia mai putea merge. Se apropia sfâr[itul jocului. {i tot nu [tia `nc\. Pendergast `mpinse u[a la o parte [i `naint\ cinci pa[i `n urm\toarea `nc\pere. Dezveli lampa [i `ncerc\ s\ o ridice ca s\ se orienteze, s\ examineze spa]iul din jur, s\ fac\ o ultim\ `ncercare de a rezolva misterul. Apoi `[i sim]i picioarele cedându-i sub el. ~n c\dere, lampa se lovi de podea [i se rostogoli `ntr-o parte, aruncând lumini stranii `n jur. Pe pere]i, o sut\ de muchii de o]el ascu]it reflectau lumina `napoi spre el.

ZECE

Chirurgul lumin\ avid `n jur, cu lanterna, `n timp ce ecourile celei de-a doua `mpu[c\turi `ncepeau s\ se sting\. Raza scotea la iveal\ obiecte de `mbr\c\minte mâncate de molii, vitrine vechi, de lemn, nori gro[i de praf ce pluteau `n aer. Era sigur c\ [i de data asta `l atinsese pe Pendergast. Prima `mpu[c\tur\, cea `n stomac, fusese mai grav\. Cu siguran]\ era dureroas\, `i sl\bea puterile, era genul de ran\ care se `nr\ut\]ea. Exact ceea ce nu `]i doreai atunci când `ncercai s\ scapi de cineva. Cea de-a doua `mpu[c\tur\ nimerise un membru – un bra], f\r\ `ndoial\, având `n vedere c\ agentul mai putea `nc\ s\ mearg\. O ran\ extrem de dureroas\ [i, cu pu]in noroc, era posibil s\ fi atins chiar [i vena bazilic\, lucru care ar fi accentuat pierderea de sânge a lui Pendergast. Se opri `n locul unde c\zuse agentul. V\zu câteva pic\turi de sânge pe vitrina din apropiere [i o urm\ mai pronun]at\ `n locul unde, evident, b\rbatul se rostogolise pe p\mânt. Se d\du `n spate, privind `n jur cu un sentiment de dispre]. ~nc\ una dintre colec]iile absurde ale lui Leng! Individul fusese un colec]ionar obsesiv, iar pivni]a era `n perfect\ armonie cu restul casei. Nu avea cum s\ g\seasc\ aici nici o dezv\luire misterioas\, nici o piatr\ filosofal\. Era clar c\ Pendergast `ncercase s\-l induc\ `n eroare cu povestea aia despre proiectul suprem al lui Leng. Ce scop ar fi putut fi mai m\re] decât prelungirea vie]ii umane? Iar dac\ aceast\ colec]ie ridicol\ de umbrele, bastoane [i peruci era un indiciu al proiectului suprem al lui Leng, atunci nu f\cea decât s\ demonstreze cât de nepotrivit fusese individul pentru propria 526

VITRINA DE CURIOZIT|}I

descoperire. Poate c\ anii lungi de via]\ aduseser\ dup\ sine nebunia. De[i Leng p\ruse destul de `ntreg la minte atunci când `l confruntase pentru prima dat\, cu [ase luni `n urm\ – pe cât de `ntreg poate p\rea un individ atât de t\cut [i de ascet –, aparen]ele puteau fi `n[el\toare. Nu puteai [ti niciodat\ ce e `n mintea unui om. ~n definitiv, nici nu avea importan]\. ~n mod clar, descoperirea `i fusese destinat\ lui. Leng nu fusese decât un c\r\u[ care-[i transportase pân\ la el, de-a lungul anilor, spectaculoasa inven]ie. Asemenea lui Ioan Botez\torul, nu f\cuse decât s\ deschid\ drumul. Elixirul `i era destinul lui, Fairhaven. Dumnezeu `nsu[i i-l adusese `n cale. Avea s\ fie Leng, a[a cum ar fi trebuit s\ fie Leng – cum poate c\ ar fi fost chiar, dac\ nu ar fi avut acele sl\biciuni fatale. Dup\ ce va fi dobândit succesul, el, unul, Fairhaven, n-avea s\ se retrag\ ca un pustnic `n propria cas\, l\sând anii s\ treac\ nesfâr[i]i pe lâng\ el. Odat\ ce transformarea avea s\ fie complet\ – dup\ ce va fi perfectat elixirul [i va fi absorbit `n propriul trup toate descoperirile lui Leng – avea s\ ias\ la suprafa]\ asemenea unui fluture dintr-un cocon. Avea s\ profite din plin de `ndelungata-i via]\ nenum\ra]i ani: c\l\torind, iubind, `nv\]ând, satisf\cându-[i toate poftele, tr\ind experien]e exotice. Banii nu aveau s\ reprezinte vreodat\ o problem\. Chirurgul `[i alung\ cu greu din minte aceste vise [i o lu\ din nou pe urmele [ov\itoare ale lui Pendergast. Urmele de pa[i `ncepuser\ s\ devin\ mai alungite `nspre c\lcâi, semn c\ b\rbatul `[i târa picioarele. Desigur, era posibil [i ca Pendergast s\ se prefac\ mai grav r\nit decât era de fapt, dar ceva `i spunea lui Fairhaven c\ nu era a[a. Cantitatea de sânge pierdut era gr\itoare. {i [tia cu certitudine c\ `l lovise – nu doar o dat\, ci de dou\ ori. Urmând dâra de sânge, se strecur\ pe sub arcada ce se deschidea `n peretele din fa]\ [i intr\ `n urm\toarea `nc\pere. ~n lumina lanternei z\ri ceva ce p\rea s\ fie un vechi laborator: mese lungi, pe care erau a[ezate tot felul de instrumente din sticl\, de forme care mai de care mai fantastice, tuburi, [i spirale, [i retorte ce urcau pân\ aproape `n tavanul de piatr\ netencuit\. Era un laborator vechi [i acoperit de un strat gros de praf, punctat chiar, din loc `n loc, de rugin\. Era clar c\ Leng nu mai folosise de ani de zile acest loc. Pe o mas\ din apropiere, 527

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

una dintre poli]e c\zuse, mâncat\ de rugin\, [i toat\ aparatura pe care o sus]inuse cândva z\cea acum sf\rmat\ `ntr-o sumedenie de cioburi, `mpr\[tiate pe masa de lemn `nchis la culoare. Pa[ii nesiguri ai lui Pendergast traversau `n linie dreapt\ laboratorul, f\r\ s\ se opreasc\, pân\ `n dreptul unei u[i din peretele opus. Fairhaven `i urm\, ceva mai gr\bit acum, cu arma ridicat\, cu degetul deja a[ezat pe tr\gaci. „E timpul, `[i spuse apropiindu-se de u[\. Timpul s\ termin povestea asta.“

UNSPREZECE

De `ndat\ ce p\trunse `n noua `nc\pere, Fairhaven `l z\ri pe Pendergast: `n genunchi, cu capul plecat, `n mijlocul unei b\l]i de sânge. Nu se mai ascundea, nu se mai str\duia s\ scape, nu mai `ncerca s\ fac\ pe iste]ul. ~i amintea lui Fairhaven de felul `n care moare un animal `mpu[cat. Nu se pr\bu[e[te mort, din prima. Nu, moare `n mai multe etape. Mai `ntâi r\mâne pe loc, [ocat, tremurând u[or. Apoi `ngenuncheaz\ `ncet, r\mânând `n aceast\ pozi]ie un minut sau chiar mai mult, ca [i cum s-ar ruga. Apoi `i cedeaz\ [i picioarele din spate, [i se a[az\ cu totul pe p\mânt. Poate s\ r\mân\ a[a chiar [i câteva minute, `nainte de a se rostogoli `ntr-o parte. Acest spectacol derulat cu `ncetinitorul parc\ se sfâr[ea `ntotdeauna cu un spasm, cu o zvâcnire violent\ a picioarelor `n momentul mor]ii. Pendergast era `n a doua faz\. Mai putea supravie]ui cel mult `nc\ vreo câteva ore – neajutorat ca un nou-n\scut, desigur. Dar nu avea s\ mai tr\iasc\ atâta. Urm\rirea asta fusese o diversiune – chestiuni mult mai importante `l a[teptau sus. Smithback era cu siguran]\ compromis pân\ acum, dar fata `nc\ a[tepta. Chirurgul se apropie de Pendergast, cu arma `n mâna `ntins\, `ng\duindu-[i câteva clipe `n care s\-[i savureze victoria. De[teptul, vicleanul, diabolicul agent special Pendergast z\cea `n fa]a lui: supus, umil. Se retrase apoi câ]iva pa[i ca s\-[i creeze spa]iu pentru lovitura final\ [i, f\r\ prea mult\ curiozitate, ridic\ lanterna [i lumin\ `nc\perea. Nu 529

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

voia s\ strice ceva cu glon]ul, `n pu]in probabila situa]ie `n care `nc\perea ar fi con]inut ceva util. R\mase uluit de ceea ce v\zu. ~nc\ una dintre colec]iile bizare ale lui Leng. Doar c\ aceasta era diferit\ de celelalte. Era o colec]ie de arme [i armuri. S\bii, pumnale, arcuri [i s\ge]i, halebarde, l\nci, ghioage, buzdugane erau amestecate f\r\ nici o logic\ cu arme moderne, pu[ti, grenade, lansatoare de rachete. Mai erau acolo [i armuri medievale, coifuri de fier, zale, din Crimeea, din America de Sud, coifuri din timpul Primului R\zboi Mondial; primele modele de veste antiglon] [i tone de muni]ie – un adev\rat arsenal, datând `nc\ de pe vremea romanilor [i `ntinzându-se pân\ `n secolul XX. Chirurgul cl\tin\ din cap. Ironia era incredibil\. Dac\ Pendergast ar fi reu[it s\ ajung\ aici cu doar câteva minute mai devreme, `ntr-o condi]ie fizic\ mai bun\, ar fi putut s\ se `narmeze [i s\ contraatace. Situa]ia ar fi putut fi cu totul alta. Se p\rea `ns\ c\ pierduse prea mult timp admirând colec]iile precedente. {i ajunsese aici prea târziu. Acum z\cea `n balta propriului sânge, pe jum\tate mort, cu felinarul lâng\ picioare. Fairhaven scoase un râset scurt, asem\n\tor mai degrab\ cu o l\tr\tur\, ale c\rui ecouri rico[ar\ `ntre zidurile boltite, apoi ridic\ arma. Sunetul râsului p\ru s\-l trezeasc\ pe agent, care ridic\ ochii spre el, fixându-l cu o privire sticloas\. – Tot ce-]i cer e s\ se termine repede, spuse el. „Nu-l l\sa s\ vorbeasc\, spuse vocea. Omoar\-l odat\!“ Fairhaven ]inti, fixând punctul ro[u al laserului `n dreptul capului lui Pendergast. O singur\ lovitur\ cu un glon] expansiv l-ar fi decapitat pur [i simplu pe agentul FBI. {i totul s-ar fi petrecut `ntr-o frac]iune de secund\. Degetul `i ap\s\ [i mai tare tr\gaciul. Apoi `ns\ `i veni o alt\ idee. Repede era mult mai mult decât merita Pendergast. ~i cauzase atâtea nepl\ceri! Pendergast `i luase urma, `i distrusese ultimul pacient, `i provocase nelini[te [i suferin]\ chiar `n clipa triumfului. ~n timp ce-l privea pe agent, Fairhaven sim]i ura ridicându-se din\untrul lui. Aceea[i ur\ pe care o sim]ise [i fa]\ de cel\lalt, Leng, cu care Pendergast sem\na `n mod atât de izbitor. Ura pe care o sim]ise 530

VITRINA DE CURIOZIT|}I

fa]\ de asisten]ii [i profesorii de la [coala medical\ care refuzaser\ s\-i `mp\rt\[easc\ ideile. Ur\ fa]\ de nimicnicia [i fa]\ de lipsa de viziune a oamenilor care-i `mpiedicau pe cei ca el s\-[i ating\ adev\rata m\re]ie. A[adar, Pendergast voia s\ moar\ repede? Nu când avea tot acest arsenal la dispozi]ie! Se apropie de Pendergast [i `l cercet\ din nou. B\rbatul nu opuse nici un fel de rezisten]\. ~l perchezi]ion\ atent, `ncercând s\ se fereasc\ pe cât posibil de sângele rece [i lipicios care-i `mbibase toat\ partea lateral\. Nimic. B\rbatul nu reu[ise s\ ia nici o arm\ de pe pere]ii din jur. De fapt, Fairhaven vedea clar c\ pa[ii `mpletici]i ai lui Pendergast duceau direct `n mijlocul `nc\perii, unde se pr\bu[ise. Dar tot trebuia s\ fie prev\z\tor. Pendergast, chiar [i `n aceast\ stare deplorabil\, era periculos. Dac\ `ncerca s\ vorbeasc\, cel mai bine ar fi fost s\-l `mpu[te [i gata. Cuvintele care ie[eau din gura acestui om erau viclene, poate chiar mortale. Privi din nou `n jur, cu mai mare aten]ie de aceast\ dat\. Toate armele posibile [i imposibile erau expuse pe pere]i. Citise relat\ri istorice despre unele dintre ele, pe altele le studiase `n muzee. Alegerea s-ar fi dovedit amuzant\. Cuvântul „distrac]ie“ `i veni `n minte. F\r\ s\-l scape vreo clip\ din ochi pe Pendergast, Fairhaven lumin\ `n jur cu lanterna, alegând `n cele din urm\ o sabie incrustat\ cu nestemate. O desprinse de pe zid, o cânt\ri `n mân\, o r\suci `n raza lanternei. Ar fi servit bine scopului s\u, doar c\ era prea grea, [i lama era `ntr-atât de ruginit\, `ncât Fairhaven se `ndoia c\ ar fi putut t\ia ceva. ~n plus, mânerul era lipicios [i nepl\cut la atingere. O puse la loc pe raft, [tergându-[i apoi mâna de [or]ul chirurgical. Pendergast r\m\sese `n continuare jos, palid, urm\rindu-l cu ochi `nce]o[a]i. Fairhaven rânji. – Ai vreo preferin]\? Nu primi nici un r\spuns, `ns\ Fairhaven putu citi o expresie de nelini[te profund\ pe chipul agentului. – ~ntocmai, domnule agent Pendergast. „Repede“ nu mai este o op]iune pe care s\ o po]i folosi. 531

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

O `ngustare a ochilor, subtil\, dar tr\dând groaza, fu singurul r\spuns al lui Pendergast. Era suficient. Chirurgul sim]i cum satisfac]ia `i umfla pieptul. ~naint\ pe lâng\ colec]ii, alese un pumnal cu mânerul din aur [i argint, `l r\suci `n mâini, apoi `l puse jos. Lâng\ pumnal, era o casc\ `n forma unui cap de om, cu ]epi `n interior ce puteau fi `n[uruba]i tot mai adânc, f\cându-i s\ p\trund\, `ncetul cu `ncetul, `n craniu. Prea primitiv, prea murdar. Atârnat\ al\turi, pe perete, era o pâlnie imens\, din piele. Auzise de metoda asta de tortur\: c\l\ul `ndesa pâlnia `n gura victimei [i `i turna ap\ pe gât pân\ când nenorocitul fie se `neca, fie exploda. Exotic, dar necesita mult prea mult timp. ~n apropiere era o roat\ mare, pe care putea fi `ntins un om – prea complicat. O pisic\ cu nou\ cozi, fiecare cu câte un cârlig la cap\t. O apuc\, o ridic\ deasupra capului, apoi o a[ez\ la loc [i-[i [terse din nou mâinile. Totul aici era mizerabil. Probabil c\ toate prostiile astea z\ceau de mai bine de un secol `n pivni]a lui Leng. Trebuia s\ existe ceva aici care s\ se potriveasc\ nevoilor lui. Apoi ochii `i c\zur\ pe o secure de c\l\u. – Ca s\ vezi! spuse Fairhaven cu un zâmbet larg. Poate c\ o s\-]i `mplinesc, pân\ la urm\, dorin]a. Lu\ securea din cârligul de pe perete [i o roti de câteva ori `n aer. Mânerul de lemn era lung de aproape un metru [i jum\tate [i avea pe el mai multe [iruri de cuie boante, din alam\. Securea era grea, dar bine lucrat\ [i ascu]it\ ca un brici. Scotea un [uierat când se `nvârtea prin aer. Chiar sub secure se afla [i cel de-al doilea element din recuzita c\l\ului: un butuc, `nnegrit [i ros de vreme. Un semicerc fusese s\pat `n interior, evident menit s\ primeasc\, dup\ retezare, capul victimei. Fusese bine folosit, dup\ cum dovedeau multiplele urme de secure. Fairhaven l\s\ securea din mân\, rostogoli butucul pân\ lâng\ Pendergast, `l ridic\ `n picioare [i `l pozi]ion\ exact `n fa]a agentului. Dintr-odat\, Pendergast se opuse, zb\tându-se u[or, [i Chirurgul `l izbi cu brutalitate `n lateral\. Pendergast se `ncord\ de durere, apoi se mole[i brusc. Chirurgul avu o senza]ie scurt\ [i nepl\cut\ de déjà-vu, amintindu-[i cum mersese cu Leng doar o idee prea departe, reu[ind 532

VITRINA DE CURIOZIT|}I

astfel, f\r\ s\ vrea, s\-l omoare `nainte de vreme. Dar nu, Pendergast era `n continuare con[tient. Ochii agentului, de[i `nce]o[a]i de durere, r\m\seser\ deschi[i. Avea s\ fie prezent [i con[tient când avea s\ cad\ securea. {tia ce avea s\ urmeze. {i asta era important pentru Chirurg: foarte important. {i acum, `i veni `nc\ o idee. ~[i aminti cum, atunci când Anne Boleyn fusese condamnat\ la moarte, ceruse s\-i fie adus un c\l\u francez, specializat `n arta decapit\rii cu sabia. Era o moarte mai rapid\ [i mai curat\ decât decapitarea cu securea. ~ngenunchease, cu gâtul `ntins, f\r\ s\ aib\ nevoie de infamul butuc. {i `l pl\tise bine pe c\l\u. Chirurgul cânt\ri securea `n mân\. P\rea grea, mai grea decât `nainte. Dar era sigur c\ o putea `nvârti pân\ la cap\t. Ar fi fost o provocare interesant\ s\ `ncerce s\ se descurce f\r\ butuc. ~ndep\rt\ bu[teanul cu piciorul. Pendergast era gata `ngenuncheat, ca [i cum s-ar fi a[ezat deja `n pozi]ie, cu mâinile atârnându-i inerte pe lâng\ corp, cu capul `n piept, neajutorat [i resemnat. – Faptul c\ te-ai opus te-a costat moartea rapid\ pe care mi-ai cerut-o, spuse Fairhaven. Dar sunt sigur c\ vom reu[i s\ termin\m din, oh, nu mai mult de dou\ sau trei lovituri. ~n orice caz, e[ti pe cale s\ experimentezi ceva ce eu, unul, mi-am dorit `ntotdeauna s\ [tiu. Dup\ ce capul se rostogole[te, cât timp mai r\mâne trupul con[tient? Vezi lumea `nvârtindu-se `n jur când capul ]i se rostogole[te `n co[ul plin de rumegu[? Când c\l\ul ridica spre mul]ime capetele `n Tower Yard, strigând: „Privi]i capul unui tr\d\tor!“, ochii [i buzele continuau s\ se mi[te. Oare chiar `[i vedeau propriul trup decapitat? Mai roti o dat\ securea, pentru antrenament. De ce era atât de grea? {i totu[i, `i f\cea pl\cere s\ insiste asupra acestui moment. – {tiai c\ Charlotte Corday, care a fost ghilotinat\ fiindc\ l-a ajutat pe Marat `n timpul Revolu]iei Franceze, a ro[it când asistentul c\l\ului i-a p\lmuit capul retezat `n fa]a mul]imii adunate? Sau povestea c\pitanului de pira]i, care a fost prins [i condamnat la moarte... I-au aliniat oamenii la rând. {i le-au spus c\, dup\ ce conduc\torul lor avea s\ fie decapitat, oricare dintre ei care va reu[i s\ treac\ pe lâng\ acesta era un om liber. A[a c\ l-au decapitat din picioare [i, s\ vezi mirare, 533

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

c\pitanul f\r\ cap a trecut singur pe lâng\ oamenii lui, pas cu pas. C\l\ul a fost atât de sup\rat c\ nu avea s\ mai aib\ nici o alt\ victim\, `ncât a `ntins piciorul [i i-a pus piedic\. La aceste cuvinte, Chirurgul izbucni `n râs. Pendergast nu i se al\tur\. – Ei, asta e, zise Fairhaven. Presupun c\ eu n-o s\ [tiu niciodat\ cât mai persist\ con[tiin]a dup\ ce ]i-ai pierdut capul. ~ns\ tu, Pendergast, vei afla. ~n câteva clipe. Ridic\ securea deasupra um\rului drept, ca pe o bât\, [i ]inti cu aten]ie. Transmite-i salut\rile mele str\-str\unchiului, zise el, `ncordându-[i mu[chii, preg\tindu-se s\ loveasc\.

DOISPREZECE

Nora `[i a[ez\ capul pe um\rul lui Smithback, cu lacrimile rostogolindu-i-se printre pleoapele `nchise. Se sim]ea cople[it\ de disperare. F\cuse tot ce putuse – [i totu[i, nu fusese `ndeajuns. Apoi, prin cea]a durerii, realiz\ ceva: ]iuitul EGK-ului se stabilizase. ~[i ridic\ repede capul [i privi monitoarele. Presiunea sângelui se stabilizase [i pulsul se accelerase u[or, ajungând la [aizeci de b\t\i pe minut. St\tea `n camera r\coroas\, tremurând. ~n cele din urm\, solu]ia salin\ avusese efect. „Mul]umesc. Mul]umesc.“ Smithback era `nc\ `n via]\. Dar era departe de a fi `n afara pericolului. Dac\ nu reu[ea s\-i `nlocuiasc\ `n continuare volumul de fluide, avea s\ intre `n [oc. Punga cu substan]\ salin\ era goal\. Privi `n jur prin `nc\pere [i z\ri un frigider mic. ~l deschise. ~n\untru erau [ase pungi de un litru cu solu]ie asem\n\toare, cu tuburile de alimentare `nf\[urate `n jurul lor. Scoase repede una, deta[\ tubul vechi de pe cateter, scoate punga goal\ din perfuzie [i o arunc\ la o parte, apoi o `nlocui cu punga cea nou\. Privi lichidul scurgându-se rapid prin tubul transparent. ~n tot acest timp, semnele vitale ale lui Smithback r\m\seser\ slabe, dar stabile. Cu pu]in noroc, putea s\ supravie]uiasc\ – dac\ reu[ea s\-l scoat\ de aici [i s\-l duc\ la un spital. Examin\ targa. Era pe ro]i, dar deta[abil\. Avea [i chingi. Dac\ reu[ea s\ g\seasc\ o ie[ire din pivni]\, ar fi fost `n stare s\ trag\ targa dup\ ea, pe sc\ri. Merita s\ `ncerce. 535

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Scotoci prin dulapurile din jur [i scoase mai multe cear[afuri verzi, chirurgicale, cu care `l acoperi pe Smithback. G\si `ntr-un sertar o lantern\ medicinal\ [i o strecur\ `n buzunar. Arunc\ din nou o privire monitoarelor de lâng\ masa de opera]ie, apoi `nc\ una spre deschiderea `ntunecat\ `n spatele c\reia se c\sca bezna. De aici se auzise cea de a doua `mpu[c\tur\. Dar ie[irea din cas\ era deasupra, nu dedesubt. Nu voia s\-l p\r\seasc\ pe Smithback, nici m\car o clip\, `ns\ era esen]ial s\ primeasc\ `ngrijiri medicale cât mai curând posibil. Scoase lanterna din buzunar [i, traversând `nc\perea, p\[i prin u[a deschis\ `n coridorul de piatr\. Avu nevoie de cinci minute s\ exploreze subsolul, un furnicar de coridoare `nguste [i `nc\peri mici [i `ntunecate, toate din piatr\ netencuit\. Pasajele erau joase [i `ntunecate, [i Nora se r\t\ci de mai multe ori. G\si ascensorul pr\bu[it – [i, tragic, trupul ne`nsufle]it al lui O’Shaughnessy –, `ns\ liftul nu mai era func]ional [i nu avea cum s\ urce pe deasupra lui. ~n cele din urm\, ajunse la o u[\ masiv\ din fier, `nt\rit\ [i ranforsat\, care ducea, `n mod evident, la etajul superior. „Pendergast, `[i spuse, ar fi poate `n stare s\ o deschid\.“ Dar Pendergast nu era acolo. ~n cele din urm\, se `ntoarse `n sala de opera]ie, `nghe]at\ [i dezn\d\jduit\. Dac\ mai exista [i o alt\ ie[ire din pivni]\, era mult prea bine ascuns\ ca s-o poat\ g\si. Erau `nchi[i aici. Se apropie de Smithback [i-i mângâie p\rul castaniu. ~nc\ o dat\, privirea `i c\zu pe deschiderea din perete, dincolo de care coborau ni[te sc\ri. Era cufundat\ `n bezn\, `n t\cere. Nora `[i d\du seama c\ nu mai auzise nimic de mult\ vreme, de la cea de a doua `mpu[c\tur\. „Ce s-o fi `ntâmplat? se `ntreb\. Oare Pendergast...“ – Nora? Vocea lui Smithback era abia o [oapt\. Se uit\ repede la el. Avea ochii deschi[i [i chipul `ncordat de durere. – Bill! strig\ `n[f\cându-i mâna. Slav\ Domnului! – ~ncepe s\ devin\ ceva banal, murmur\ el. La `nceput, Nora crezu c\ b\rbatul delira. – Cum? – P\]esc ceva r\u, [i, când m\ trezesc, te g\sesc având grij\ de mine. La fel s-a `ntâmplat [i `n Utah, ai uitat? O dat\ mi-a fost de ajuns. 536

VITRINA DE CURIOZIT|}I

~ncerc\ s\ zâmbeasc\, `ns\ fa]a i se schimonosi `ntr-o grimas\ de agonie. – Bill, nu vorbi, spuse ea mângâindu-i obrazul. O s\ te faci bine. O s\ te scoatem de-aici. O s\ g\sim... Dar – din fericire – Smithback `[i pierduse din nou cuno[tin]a. Se uit\ la semnele lui vitale [i sim]i o imens\ u[urare. Se `mbun\t\]iser\ – u[or. Punga cu solu]ie salin\ continua s\-i alimenteze fluidul vital. Apoi auzi un strig\t. Venea dinspre sc\rile `ntunecate, `ndep\rtat [i `nfundat. Cu toate acestea, era cel mai `ngrozitor, cel mai `nfrico[\tor sunet pe care-l auzise vreodat\. O `nghe]\ pân\-n m\duva oaselor. Era un urlet ascu]it, inuman. ~[i p\str\ tonalitatea straniu de `nalt\ timp de aproape un minut, apoi `ncepu s\ tremure, ca un bocet, sfâr[ind prin a se transforma `ntr-un mârâit `ntret\iat. ~n dep\rtare, se auzi sunet de metal râcâind piatra. Apoi, din nou t\cere. Privea deschiz\tura din zid `n timp ce mintea-i analiza `ntr-o goan\ nebuneasc\ posibilit\]ile. Ce se `ntâmplase? Murise Pendergast? Adversarul lui? Muriser\ amândoi? Dac\ Pendergast era r\nit, trebuia s\-l ajute. El ar fi reu[it s\ descuie u[a de fier sau ar fi g\sit alt mod de a-l scoate pe Smithback din catacombele astea. Pe de alt\ parte – dac\ Chirurgul era `nc\ `n via]\ [i Pendergast mort –, oricum trebuia s\-l `nfrunte, mai devreme sau mai târziu. Prefera s\ fie mai devreme: [i `n condi]iile impuse de ea. S\ fie a naibii dac\ avea de gând s\ r\mân\ aici, neputincioas\, [i s\ a[tepte ca nebunul \la s\ vin\ [i s-o ia ca din oal\ – [i s\-[i mai termine [i treaba pe care o `ncepuse cu Smithback. Lu\ un bisturiu cu lam\ lat\ dintre instrumentele chirurgicale. Apoi – cu lanterna `ntr-o mân\ [i cu bisturiul `n cealalt\ – se apropie de u[a care se deschidea `nspre sc\ri. Panoul `ngust, de piatr\, dat acum `ntr-o parte, fusese perfect deghizat `n a[a fel `ncât s\ par\ o parte din zid. ~n spatele lui era bezn\ total\. Luminând `n jos cu lanterna, Nora `ncepu s\ coboare. ~ncet, `n lini[te. Când ajunse la ultima cotitur\, stinse lanterna [i r\mase pe loc, cu inima b\tându-i repede, `ntrebându-se ce s\ fac\. Dac\ lumina `n jurul ei, `[i putea tr\da prezen]a [i i-ar fi oferit Chirurgului – dac\ a[tepta 537

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

aici, `n `ntuneric – o ]int\ perfect\. Dar cu lumina stins\ nu avea cum s\ mearg\ mai departe. Lumina era un risc pe care trebuia s\ [i-l asume. Aprinse iar lanterna, ie[i de dup\ sc\ri [i scoase un strig\t involuntar. Se afla `ntr-o `nc\pere lung\ [i `ngust\, plin\ pân\ `n tavan cu sticle. Raza ei puternic\, alunecând printre rândurile nesfâr[ite, arunca `n `nc\pere mii de culori str\lucitoare, dându-i senza]ia c\ se afla `n\untrul unui vitraliu. „Alte colec]ii. Ce s\ `nsemne asta?“ Dar nu avea timp s\ z\boveasc\, nu avea timp de `ntreb\ri. Dou\ urme de pa[i conduceau `n `ntunericul din fa]\. {i v\zu sânge `n praful de pe jos. Str\b\tu `nc\perea cât putu de repede [i p\[i pe sub o arcad\ `ntr-o a doua camer\, plin\ cu [i mai multe sticle. Urmele pa[ilor mergeau mai departe. La cap\tul acestei `nc\peri era o nou\ arcad\, acoperit\ cu o tapiserie franjurat\. Stinse lanterna [i se apropie de ea. R\mase a[teptând `n bezna profund\, cu auzul `ncordat. Nici un sunet. Cu infinit\ grij\, d\du la o parte tapiseria [i privi `n `ntuneric. Nu putu s\ vad\ nimic. ~nc\perea din spate p\rea goal\, dar nu avea cum s\ fie sigur\: trebuia s\ ri[te. Trase adânc aer `n piept [i aprinse lanterna. ~n raza de lumin\ v\zu o `nc\pere mai mare, plin\ cu vitrine din lemn. O porni `n grab\ mai departe, trecând de la vitrin\ la vitrin\, pân\ la o arcad\ din peretele opus care d\dea spre o serie de mai multe firide. Se piti `n cea mai apropiat\ [i stinse iar lanterna. Ascult\, `ncercând s\-[i dea seama dac\ prezen]a ei fusese `n vreun fel observat\. Nimic. Aprinzând din nou lanterna, merse mai departe. Intr\ `ntr-o `nc\pere cu vitrine pline de broa[te, [opârle, [erpi [i gândaci, p\ianjeni de toate formele [i culorile. „Vitrina de curiozit\]i a lui Leng nu are oare sfâr[it?“ Ajuns\ `n cel\lalt cap\t al camerei, `n fa]a unei alte arcade ce ducea mai departe, `n `ntuneric, se ghemui din nou, stingând lanterna [i ascultând, `ncercând s\ surprind\ vreun zgomot venind din `nc\perea care se deschidea de cealalt\ parte. {i atunci auzi sunetul. 538

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Ajunse vag pân\ la ea, doar un ecou distorsionat de trecerea prin piatr\. Chiar [i a[a `ns\, `i `nghe]\ pe dat\ sângele `n vene: un geam\t jos, `ntret\iat, care urca [i c\dea `ntr-o caden]\ diavoleasc\. A[tept\ o clip\, cu pielea de g\in\. O secund\, mu[chii i se `ncordar\, [i, involuntar, fu cât pe-aici s-o rup\ la fug\ `napoi. Apoi `ns\, cu un suprem efort de voin]\, reu[i s\ se st\pâneasc\. Orice oroare s-ar fi aflat de cealalt\ parte a zidurilor, tot trebuia s-o `nfrunte, mai devreme sau mai târziu. {i poate c\ Pendergast avea nevoie de ajutorul ei. ~[i f\cu `n cele din urm\ curaj, aprinse lanterna [i ]â[ni `nainte. Trecu prin alte `nc\peri pline de vitrine cu geamuri de sticl\; printr-o camer\ ce p\rea s\ con]in\ haine vechi; apoi intr\ `ntr-un laborator vechi, plin de tuburi [i de spirale, de ma[in\rii acoperite de praf, prev\zute cu butoane [i cu `ntrerup\toare ruginite. Aici, `ntre mesele de laborator, se opri brusc, r\mânând s\ asculte din nou. Auzi iar un sunet, mult mai aproape acum, poate chiar `n camera al\turat\. Cineva venea – se apropia cu pa[i târ[i]i – `nspre ea. Aproape f\r\ s\ se gândeasc\, se arunc\ sub masa cea mai apropiat\, stingând `n acela[i timp lanterna. Se auzi un nou sunet, hidos de straniu, dar care tr\da totu[i o prezen]\ uman\. ~ncepu ca un cl\n]\nit `nfundat, un tam-tam de din]i lovindu-se `ntre ei, `ntrerupt din când `n când de gâfâituri. Un ]iuit ascu]it str\punse apoi `ntunericul, `n cea mai `nalt\ tonalitate pe care o poate percepe urechea uman\. Apoi, brusc, sunetul `ncet\, [i Nora auzi, `n t\cere, pa[ii apropiindu-se din nou. R\mase ascuns\ sub mas\, imobilizat\ de groaz\, `n timp ce pa[ii târ[âi]i r\sunau tot mai aproape `n bezn\. Dintr-odat\, `ntunericul fu sfâ[iat de un urlet `nfior\tor. Acesta fu urmat numaidecât de o tuse [i de sunetul unor lichide scuipate pe podea. Ecoul urletului se stinse treptat, r\sunând tot mai `ncet prin `nc\perile de piatr\ din spatele ei. Nora se for]\ s\-[i lini[teasc\ b\t\ile inimii. ~n ciuda zgomotelor venite parc\ din alt\ lume, fiin]a care se apropia de ea era uman\. Trebuia s\ fie, trebuia s\ nu uite asta. {i, dac\ era om, cine altcineva ar fi putut fi, dac\ nu Pendergast sau Chirurgul? Nora sim]ea c\ trebuia s\ fie Chirurgul. Poate c\ fusese r\nit de Pendergast. Sau poate c\ era pur [i simplu complet nebun. 539

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

Avea un avantaj: cel\lalt nu p\rea s\ [tie c\ ea era acolo. Putea s\ sar\ pe el, s\-l omoare cu bisturiul. Dac\ ar fi avut atâta curaj. Se ghemui sub masa de laborator, cu bisturiul `ntr-o mân\ tremurând\ [i cu lanterna `n cealalt\, a[teptând cufundat\ `n `ntuneric. Pa[ii p\reau s\ se fi oprit. Trecu un minut, o eternitate de t\cere. Apoi Nora auzi pa[i [ov\ielnici pornind din nou. Erau acum `n aceea[i camer\ cu ea. Pa[ii erau neregula]i, puncta]i de pauze frecvente. Trecu `nc\ un minut de t\cere [i de nemi[care. Apoi, `nc\ [ase pa[i `mpletici]i. Acum, Nora `i auzea respira]ia. Doar c\ nu era o respira]ie normal\, ci un [uierat, un fel de absorb]ie, ca [i cum aerul ar fi fost tras printr-o gaur\ ud\. O explozie brusc\ de zgomote r\sun\ când persoana se `mpiedic\ de un aparat mare, trântindu-l la p\mânt `ntr-un bubuit asurzitor de sticl\ spart\. Ecourile se rostogolir\ departe [i mai departe prin arcadele de piatr\. „R\mâi pe loc, `[i spuse Nora. R\mâi pe loc.“ Dac\ era Chirurgul, Pendergast trebuia s\-l fi r\nit grav. Dar atunci, unde era Pendergast? De ce nu-l urm\rea? Sunetele p\reau s\ fie acum la doar câ]iva metri distan]\. Auzi ni[te fo[nete [i ni[te gemete, apoi sunet de cioburi scuturate: b\rbatul se ridica de unde c\zuse. Un pas greoi, apoi altul. Mergea mai departe, `naintând cu o `ncetineal\ chinuitoare. {i `n permanen]\ se auzea acea respira]ie: grea, cu un fel de gâlgâit umed, ca [i cum aerul ar fi fost tras printr-un furtun spart. Nimic din ce auzise Nora vreodat\ nu era mai sinistru decât sunetul acelei respira]ii. „Doi metri.“ Nora strânse mai tare bisturiul `n mân\, sim]ind adrenalina curgându-i prin vene. Avea s\ aprind\ lanterna [i-avea s\ i se-arunce `n fa]\. Surpriza avea s\ o aduc\ `n avantaj, mai ales dac\ b\rbatul era r\nit. Un sfor\it puternic [i umed, `nc\ un pas greoi. Un geam\t, un picior c\zut pe p\mânt. T\cere. Apoi un picior tras cu greu. Ajunsese aproape de ea. Se ghemui, `[i `ncord\ to]i mu[chii, preg\tit\ s\-l orbeasc\ pe r\nit cu lanterna [i s\-i aplice lovitura fatal\. ~nc\ un pas, `nc\ un [uierat: [i porni! Aprinse lanterna – dar, `n loc s\ sar\ cu bisturiul, `mpietri, cu bra]ul ridicat, cu lama cu]itului sclipind `n str\lucirea lanternei. Apoi ]ip\.

TREISPREZECE

Custer st\tea `n capul sc\rilor impun\toare ce se ridicau din Museum Drive, privind marea de jurnali[ti cu un sentiment de satisfac]ie ce nu putea fi redat `n cuvinte. La stânga lui era primarul ora[ului New York, abia sosit, `nso]it de nenum\ra]i oficiali. La dreapta, era comisarul de poli]ie. Chiar `n spate, erau cei mai buni detectivi ai lui [i mâna sa dreapt\, Noyes. Era o adunare extraordinar\. Erau atât de mul]i gur\-casc\, `ncât fuseser\ nevoi]i s\ `nchid\ traficul pe Central Park West. Elicopterele posturilor de televiziune bâzâiau deasupra lor, cu camerele atârnând, cu reflectoarele puternice luminând `n toate direc]iile. Capturarea Chirurgului, alias Roger C. Brisbane III – respectatul consilier general [i prim-vicepre[edinte al muzeului – pusese pe jar `ntreaga pres\. Uciga[ul la indigo care terorizase `ntregul ora[ nu fusese vreun vagabond dement, care s\-[i duc\ zilele prin Central Park, `ntr-o cutie de carton. Era unul dintre stâlpii de sus]inere ai societ\]ii din Manhattan, figura zâmbitoare [i cordial\ de la atâtea strângeri de fonduri [i inaugur\ri. Era un b\rbat al c\rui chip [i a c\rui siluet\ impecabil\ ap\ruser\ de atâtea ori `n paginile mondene din Avenue [i Vanity Fair. {i acum era demascat drept unul dintre cei mai infami uciga[i `n serie ai New Yorkului. Ce poveste! {i el, Custer, rezolvase `ntregul caz de unul singur. Primarul discuta `n [oapt\ cu comisarul [i cu directorul muzeului, Collopy, care fusese `n cele din urm\ g\sit la re[edin]a sa din West End. Privirea lui Custer z\bovi asupra lui Collopy. B\rbatul avea `nf\]i[area sfrijit\ [i supt\ a unui predicator puritan [i purta haine 541

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

luate parc\ de la recuzita unui film cu Béla Lugosi1. Poli]ia `i sp\rsese `n cele din urm\ u[a casei, b\nuind c\ `n\untru se desf\[ura ceva suspect, dup\ ce observaser\ siluete mi[cându-se `n spatele draperiilor trase. Umbla vorba c\ poli]ia `l g\sise `ntr-un neglijeu din dantel\ roz, legat de pat, cu so]ia lui [i `nc\ o femeie `mbr\cate astfel `ncât ar\tau ca dou\ sado-masochiste. Privindu-l acum pe b\rbat, Custer refuza s\ dea crezare acestui zvon. Ce-i drept, hainele sobre ale b\rbatului erau u[or [ifonate. Totu[i, era imposibil s\ crezi c\ un asemenea etalon al decen]ei [i al sobriet\]ii ar fi putut fi vreodat\ `mbr\cat `ntr-un neglijeu. Sau nu? Acum Custer z\ri ochii primarului Montefiori a]inti]i asupra lui. Vorbeau despre el. De[i `[i men]inea expresia stoic\, afi[ând o masc\ de `ndatorire [i de obedien]\, Custer fu incapabil s\-[i reprime un fior de pl\cere [i de mândrie care-l gâdil\ pân\-n vârful degetelor. Comisarul Rocker se desprinse de lâng\ primar [i de lâng\ Collopy [i veni spre el. Spre mirarea lui Custer, nu p\rea pe deplin fericit. – C\pitane? – Da, domnule. Comisarul r\mase nemi[cat pre] de câteva clipe, nehot\rât, cu o expresie de profund\ nelini[te `ntip\rit\ pe chip. ~n cele din urm\ se aplec\ spre Custer. – E[ti sigur? – Sigur, domnule. – Sigur c\ e Brisbane? Custer sim]i un fior de `ndoial\, dar [i-l `n\bu[i repede. Dovezile erau cople[itoare. – Da, domnule. – A m\rturisit? – Nu, n-a m\rturisit, propriu-zis, dar a f\cut mai multe declara]ii incriminatoare. Cred c\ va m\rturisi totul când va fi supus interogatoriului oficial. A[a fac `ntotdeauna. Criminalii `n serie, la ei m\ refer. {i am g\sit dovezi incriminatoare `n biroul s\u din muzeu... – Nu ai nici o `ndoial\? Domnul Brisbane este o personalitate proeminent\... 1

Actor de origine maghiar\ care a jucat rolul contelui Dracula. (n.red.) 542

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Nici o `ndoial\, domnule. Rocker `i examin\ chipul pre] de alte câteva clipe. Custer se foi, intimidat. Se a[teptase s\ fie felicitat, nu luat la `ntreb\ri. Apoi comisarul se aplec\ [i mai mult spre el [i cobor` vocea, [optind abia auzit: – Custer, tot ce pot spune e roag\-te s\ ai dreptate. – Am dreptate, domnule. Comisarul d\du din cap, [i o expresie de u[urare, de[i `nc\ amestecat\ cu o oarecare `ndoial\, `i `nflori pe chip. Acum Custer se retrase respectuos, l\sându-i pe primar cu oamenii lui, pe Collopy [i pe comisar s\ se aranjeze `n fa]a maselor impresionante de jurnali[ti. Un sentiment electrizant, un fior de anticipare umplea `ntreaga atmosfer\. Primarul ridic\ o mân\, [i `ntreaga mul]ime amu]i. Custer observ\ c\ nici m\car nu-i l\sase pe oamenii lui s\-i fac\ intrarea. Voia s\ se ocupe personal de asta. Cu alegerile atât de aproape, nu voia s\ lase s\i scape nici m\car o f\râm\ de glorie. – Doamnelor [i domnilor reprezentan]i ai presei, `ncepu primarul. Am arestat un suspect `n cazul uciga[ului `n serie, denumit de dumneavoastr\ Chirurgul. Suspectul luat `n custodie a fost identificat ca fiind Roger C. Brisbane III, prim-vicepre[edinte [i consilier general al Muzeului de Istorie Natural\ din New York. ~ntreaga mul]ime sc\p\ strig\te de uimire. De[i to]i cei prezen]i [tiau deja acest lucru, odat\ rostit\ de `nsu[i primarul New Yorkului, informa]ia devenise oficial\. – De[i este important s\ subliniem c\ domnul Brisbane este, `n mod firesc, considerat momentan nevinovat, dovezile `mpotriva lui sunt substan]iale. Urm\ un moment scurt de agita]ie. ~n calitatea mea de primar, am f\cut din acest caz o prioritate. Toate resursele disponibile au fost aruncate `n joc. }in, prin urmare, s\ mul]umesc `n primul rând bravilor no[tri ofi]eri din cadrul NYPD, comisarului Rocker [i domnilor [i doamnelor din Departamentul de criminalistic\, pentru neobositele lor eforturi depuse `n acest caz. {i ]in s\-l nominalizez `n mod deosebit pe c\pitanul Sherwood Custer. Din câte am `n]eles, c\pitanul Custer nu numai c\ a condus investiga]ia, dar a [i solu]ionat personal cazul. Sunt [ocat, la fel cum sunte]i probabil [i 543

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

mul]i dintre dumneavoastr\, de `ntors\tura cu totul [i cu totul nea[teptat\ pe care a luat-o acest tragic caz. Mul]i dintre noi `l cunoa[tem personal pe domnul Brisbane. Cu toate acestea, domnul comisar m-a asigurat `n termeni cât se poate de clari c\ am arestat omul care trebuie, [i eu, unul, m\ declar satisf\cut de asigur\rile dumnealui. Se opri. Doctorul Collopy, directorul muzeului, dore[te s\ spun\ câteva cuvinte. Auzind aceasta, Custer se `ncord\. F\r\ `ndoial\, directorul avea s\-[i apere din toate puterile omul de baz\, mâna lui dreapt\. Urma s\ pun\ la `ndoial\ munca lui Custer [i tehnicile sale de investiga]ie, avea s\-l arunce `ntr-o lumin\ proast\. Collopy st\tea `n fa]a microfonului, rigid [i ]eap\n, cu mâinile `mpreunate la spate. Vorbi pe un ton sec, rece [i calculat. – ~n primul rând, vreau s\ adaug mul]umirile mele tuturor celor din Poli]ia ora[ului New York, domnului comisar [i domnului primar pentru neobositele eforturi depuse `n vederea solu]ion\rii acestui tragic caz. Este o zi trist\ pentru muzeu [i pentru mine personal. Doresc s\ adresez scuzele mele cele mai sincere ora[ului New York [i familiilor victimelor pentru odioasele fapte comise de angajatul nostru de `ncredere. Custer asculta cu o u[urare din ce `n ce mai mare. Poftim! ~nsu[i [eful lui Brisbane `l arunca practic `n gura lupilor. Cu atât mai bine! {i sim]i un oarecare resentiment fa]\ de grija exagerat\ pe care comisarul Rocker o exprimase `n leg\tur\ cu Brisbane, pe care se p\rea c\ nici m\car [eful direct al suspectului nu i-o `mp\rt\[ea. Collopy se retrase, [i primarul reveni la microfon. – V\ voi r\spunde acum la `ntreb\ri, spuse el. Se auzi un muget dinspre mul]ime, [i o mare de mâini `ncepur\ s\ fluture, agitate. Purt\toarea de cuvânt a primarului, Mary Hill, veni `n fa]\ pentru a se ocupa de `ntreb\ri. Custer privi mul]imea. Amintirea nepl\cut\ a chipului lui Smithback `i ap\ru `n minte, [i se bucur\ c\ nu-l vedea printre cei prezen]i. Mary Hill d\duse cuvântul cuiva, [i Custer auzi `ntrebarea strigat\: – De ce a f\cut-o? Chiar `ncerca s\-[i prelungeasc\ via]a? Primarul scutur\ din cap. 544

VITRINA DE CURIOZIT|}I

– Nu putem specula motivele `n acest moment. – Am o `ntrebare pentru c\pitanul Custer! strig\ o voce. Cum v-a]i dat seama c\ e Brisbane? Ce l-a dat de gol? Custer p\[i `n fa]\, adoptând din nou aceea[i masc\ flegmatic\. – O p\l\rie cu boruri rotunde, o umbrel\ [i un costum negru, zise el cu mult\ importan]\, apoi f\cu o pauz\. A[a-numitul Chirurg, când `[i ataca victimele, a fost v\zut purtând aceast\ costuma]ie. Am descoperit personal deghizarea, chiar `n biroul domnului Brisbane. – A]i g\sit arma crimei? – Cercet\m `n continuare biroul [i am trimis echipe care s\ perchezi]ioneze apartamentul domnului Brisbane [i casa de var\ din Long Island. Perchezi]ia din Long Island, ad\ug\ cu mult\ importan]\, va fi f\cut\ [i de [i câini specializa]i `n g\sirea de cadavre. – Ce rol a avut FBI-ul `n acest caz? strig\ un reporter de televiziune. – Nici unul, se gr\bi s\ r\spund\ comisarul. Nu a jucat nici un rol. Toat\ treaba a fost f\cut\ de institu]iile locale. Ce-i drept, un agent FBI a manifestat la `nceput un interes neoficial, dar pistele investigate de dumnealui nu au condus nic\ieri, [i [tim c\ a abandonat cazul. – ~nc\ o `ntrebare pentru c\pitanul Custer, v\ rog! Cum v\ sim]i]i, domnule, s\ [ti]i c\ a]i rezolvat cel mai important caz al New Yorkului de la Son of Sam1 `ncoace? Era fraierul \la sclifosit, Bryce Harriman. {i era `ntrebarea pe care a[tepta de atâta timp s\ i-o pun\ cineva. ~nc\ o dat\, omul \sta `i venea `n ajutor. Ce frumos se aranjau toate! Custer r\spunse pe cel mai monoton [i mai impersonal ton de care fu `n stare: – Mi-am f\cut doar datoria de ofi]er de poli]ie. Nici mai mult, nici mai pu]in. Apoi, cu cea mai neutr\ expresie, se retrase [i se l\s\ `nv\luit de nesfâr[itele lumini [i bli]uri care urmar\.

1

Fiul lui Sam – cunoscut criminal `n serie [i piroman american, pe numele lui real David Richard Bertowitz; porecla i se trage de la o scrisoare `n care el vorbe[te despre crudul s\u tat\, pe nume Sam. (n.red.)

PAISPREZECE

Imaginea care ap\ru `n raza lanternei Norei era atât de nea[teptat\, atât de oribil\, `ncât, din instinct, femeia se retrase, `mpiedicându-se, `n spate, sc\p\ bisturiul [i o rupse la fug\. Singura ei dorin]\ con[tient\ era s\ pun\ o distan]\ cât mai mare `ntre ea [i acea viziune `ngrozitoare. Când ajunse `ns\ la u[\, se opri. B\rbatul – trebuia s\ se gândeasc\ la el ca la o fiin]\ uman\ – nu se luase dup\ ea. P\rea s\ orbec\iasc\ mai departe la fel ca mai devreme, asemenea unui zombi, f\r\ s\-i observe prezen]a. Cu mâna tremurând\, Nora `ndrept\ din nou lanterna asupra lui. Hainele b\rbatului atârnau `n zdren]e pe el, l\sând s\ se vad\ pielea sfâ[iat\ [i `nsângerat\, ca [i cum s-ar fi sc\rpinat frenetic, ca un nebun. Fâ[ii din scalp `i atârnau `n ambele p\r]i, aparent sfâ[iate de pe cap. Smocuri `nsângerate de p\r `i r\m\seser\ `ncle[tate `ntre degetele mâinii drepte: o mân\ ale c\rei straturi epiteliale se desprindeau `n ]esuturi `ncre]ite asemenea unor pergamente egiptene. Buzele i se umflaser\ `n dimensiuni grote[ti, ca dou\ banane cenu[ii acoperite cu crest\turi albe. O limb\, cr\pat\ [i `nnegrit\, `[i for]a drumul printre ele. Din gât se auzea un fel de gâlgâit umed, [i fiecare efort de a inspira sau de a expira `i f\cea limba s\ tremure. Prin g\urile c\m\[ii sfâ[iate, Nora vedea [ancre oribile pe piept [i pe abdomen, din care supura un lichid transparent. La subra] erau colonii `ntregi de bube cu puroi, ca ni[te bobi]e ro[ii, dintre care unele, v\zu Nora, având sentimentul `ngrozitor c\ urm\rea o pelicul\ `n derulare rapid\, se umflau sub ochii ei. 546

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Chiar `n timp ce privea, una dintre ele se sparse cu un pocnet dezgust\tor, [i, imediat, noi b\[ici se umflar\ s\-i ia locul. Dar ce o `ngrozea cel mai mult pe Nora erau ochii. Unul era de dou\ ori mai mare decât ar fi fost normal, `nro[it de sânge, ie[ind monstruos din orbita prea mic\. Se zb\tea [i se rotea, `nvârtindu-se frenetic, f\r\ s\ vad\ `ns\ nimic. Cel\lalt ochi, pe de alt\ parte, era `ntunecat [i mic[orat, nemi[cat, cufundat adânc `n orbit\. Un nou val de repulsie puse st\pânire pe Nora. Trebuia s\ fi fost o victim\ nenorocit\ a Chirurgului. Dar ce i se `ntâmplase oare? C\ror torturi inimaginabile fusese supus? ~n timp ce se uita `nm\rmurit\ de groaz\, spectrul se opri [i p\ru s\ o priveasc\ pentru prima dat\. Capul se ridic\ b\l\ng\nindu-se, [i ochiul umflat se opri [i p\ru s\ se fixeze asupra ei. Nora se `ncord\, gata s-o rup\ la fug\. Dar momentul trecu. Monstruozitatea `ncepu s\ tremure violent din cap pân\-n picioare, dup\ care `[i relu\ mersul `mpiedicat spre niciunde. Nora `ntoarse lanterna de la grotescul spectacol, sim]ind c\ o cuprindea grea]a. Mai `ngrozitoare chiar decât oribila imagine era brusca ei revela]ie. ~[i d\duse seama `ntr-o frac]iune de secund\, când ochiul bulbucat se fixase asupra ei: `l [tia pe omul \sta. A[a diform\ [i hidoas\ cum era acum, Nora `[i amintea c\ mai v\zuse cândva aceast\ fa]\ distinct\, atât de puternic\, atât de `ncrez\toare, ie[ind din spatele unei limuzine `n fa]a [antierului de pe Catherine Street. {ocul aproape c\-i t\ie respira]ia. Privi cu groaz\ spatele omului care se `ndep\rta. Ce `i f\cuse Chirurgul? Putea oare s\-l ajute `n vreun fel? Chiar `n clipa `n care-i veni acest gând, `[i d\du seama c\ b\rbatul era departe de punctul `n care mai putea fi ajutat. ~ndep\rt\ lanterna de pe grotesca siluet\ ce se `ndep\rta de ea `ncet, f\r\ ]int\, `ntorcându-se `n camera ce se deschidea `n spatele laboratorului. Nora `ndrept\ lanterna `n fa]\. Apoi, la marginea fasciculului luminos, deslu[i silueta lui Pendergast. Era `n camera urm\toare, `ntins pe o parte, cu o balt\ de sânge `n jurul lui. P\rea mort. Al\turi de el, pe podea, z\cea aruncat\ o secure uria[\. {i, `n spatele securii, z\ri un butuc. 547

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

~n\bu[indu-[i un ]ip\t, Nora n\v\li prin arcad\ `n `nc\perea al\turat\ [i `ngenunche lâng\ Pendergast. Spre surprinderea ei, agentul FBI deschise ochii. – Ce s-a `ntâmplat? strig\ ea. E[ti bine? Pendergast schi]\ un zâmbet stins. – Mai bine ca niciodat\, doctore Kelly. Nora lumin\ cu lanterna balta de sânge [i pata stacojie de pe pieptul c\m\[ii b\rbatului. – E[ti r\nit! Pendergast o privi cu ochii sp\l\ci]i, `nce]o[a]i. – Da. M\ tem c\ am nevoie de ajutorul dumitale. – Dar ce s-a `ntâmplat? Unde e Chirurgul? Privirea lui Pendergast p\ru s\ se mai limpezeasc\. – Nu l-ai v\zut... trecând pe lâng\ dumneata? – Cum? Omul \la plin de cicatrice? Fairhaven? El este uciga[ul? Pendergast d\du din cap. – Dumnezeule mare! {i ce i s-a `ntâmplat? – Otrav\. – Cum? – A pus mâna pe mai multe obiecte din camera asta. Ai grij\ s\ nu-i urmezi exemplul. Tot ce vezi aici e un sistem experimental de transmitere a otr\vii. Când a atins mai multe arme, Fairhaven a absorbit `n piele un adev\rat cocteil de otr\vuri: neurotoxine [i, f\r\ `ndoial\, [i al]i compu[i cu ac]ionare rapid\. ~i lu\ mâna `ntr-a lui – era plin\ de sânge [i lunecoas\. – Smithback? – E viu. – Slav\ Domnului! – Chirurgul `ncepuse opera]ia. – {tiu. E stabil? – Da, dar nu [tiu pentru cât timp. Trebuie s\-l ducem cât mai repede la un spital. {i pe dumneata la fel. Pendergast d\du din cap. – Am eu o cuno[tin]\, un doctor care poate s\ aranjeze totul. – {i cum o s\ ie[im de aici? 548

VITRINA DE CURIOZIT|}I

Arma lui Pendergast z\cea pe jos, `n apropiere. ~ntinse mâna dup\ ea, strâmbându-se de durere. – Ajut\-m\ s\ m\ ridic, te rog. Trebuie s\ m\ `ntorc `n sala de opera]ie, s\ v\d `n ce stare e Smithback [i s\ opresc hemoragia. Nora `l ajut\ pe agent s\ se ridice. Pendergast se `mpiedic\ u[or [i se sprijini cu greutate pe bra]ul ei. – Lumineaz\-l un pic cu lanterna pe prietenul nostru, te rog, spuse el. Spectrul care fusese cândva Fairhaven `nainta de-a lungul unui perete. D\du peste o vitrin\ mare de lemn, se opri, se d\du `napoi, apoi o porni din nou `nainte, de parc\ nu ar fi fost `n stare s\ `n]eleag\ natura obstacolului. Pendergast `l privi pre] de câteva clipe, apoi `ntoarse capul. – Nu mai reprezint\ o amenin]are, murmur\ el. S\ ne `ntoarcem cât mai repede sus. F\cur\ cale `ntoars\ prin `nc\perile pivni]ei, cu Pendergast oprindu-se din când `n când s\ se odihneasc\. ~ncet, chinuit de dureri, urc\ sc\rile, ajutat de Nora. ~n sala de opera]ii, Smithback z\cea `ntins pe mas\, `n continuare incon[tient. Nora arunc\ o privire rapid\ monitoarelor: semnele vitale r\mâneau slabe, dar stabile. Punga cu solu]ie salin\ era aproape goal\, [i Nora o `nlocui cu o a treia. Pendergast se aplec\ deasupra ziaristului, `ndep\rt\ cear[afurile [i `l examin\. Dup\ câteva momente, se d\du la o parte. – Va supravie]ui, spuse el simplu. Nora sim]i o imens\ u[urare. – Acum, voi avea eu nevoie de ajutor. Ajut\-m\ s\-mi scot haina [i c\ma[a. Nora desf\cu haina lui Pendergast din jurul brâului, apoi `l ajut\ s\-[i dea jos c\ma[a, sco]ând la iveal\ o ran\ urât\ la abdomen, acoperit\ de cheaguri cleioase de sânge. {i cotul zdrobit `i sângera. – Adu aici tava cu instrumente chirurgicale, spuse b\rbatul, f\când semn cu mâna s\n\toas\. Nora aduse tava lâng\ el. Observ\ c\ trunchiul b\rbatului, de[i sub]ire, era puternic [i cu mu[chi bine contura]i. 549

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

– D\-mi [i clemele de acolo, te rog. Pendergast cur\]\ sângele din jurul r\nii abdominale, apoi irig\ zona cu betain\. – Nu vrei ceva pentru durere? {tiu c\ este ni[te... – N-avem timp. Pendergast arunc\ tifonul `mbibat de sânge pe podea, apoi `ndrept\ lumina de deasupra `nspre rana de la abdomen. – Trebuie s\ leg vasele de sânge `nainte s\-mi pierd puterile. Nora `l urm\ri inspectând rana. – Lumineaz\ pu]in mai jos, te rog. A[a, e bine. Acum, e[ti dr\gu]\ s\-mi dai clama? De[i Nora nu era o femeie rezistent\, când `l v\zu pe Pendergast umblând cu mâinile `n propria ran\, `ncerc\ o puternic\ senza]ie de grea]\. Dup\ câteva clipe, b\rbatul l\s\ jos clama, lu\ un bisturiu [i f\cu o t\ietur\ scurt\, perpendicular pe ran\. – Doar n-ai de gând s\ te operezi singur! Pendergast cl\tin\ din cap. – Doar câteva `mpuns\turi ca s\ opresc sângerarea. Dar trebuie s\ ajung la vena colic\. ~n ciuda eforturilor mele, s-a retras, din nefericire. Mai f\cu `nc\ o t\ietur\ [i introduse `n ran\ un instrument mare, asem\n\tor unei pensete. Nora tres\ri str\b\tut\ de un fior [i `ncerc\ s\ se gândeasc\ la altceva. – Cum o s\ ie[im de aici? `l `ntreb\ din nou. – Prin tunelurile din pivni]\. Cercet\rile mele au scos la iveal\ faptul c\ un tâlhar de râu tr\ia cândva `n aceast\ zon\. Având `n vedere extinderea celulelor de sub noi, sunt sigur acum c\ `[i avea domiciliul aici. Ai observat ce vedere superb\ asupra râului Hudson are casa? – Nu, r\spunse Nora `nghi]ind din greu. N-a[ putea spune c-am observat. – E de `n]eles, având `n vedere c\ Uzina de Control al Polu\rii Râului blocheaz\ acum cea mai mare parte a priveli[tii, spuse Pendergast `n timp ce scotea cu penseta o ven\ mare, din interiorul r\nii. Acum o sut\ cincizeci de ani `ns\, aceast\ cas\ avea o vedere 550

VITRINA DE CURIOZIT|}I

spectaculoas\ asupra p\r]ii inferioare a Hudsonului. Pira]ii de râu erau o specie de infractori destul de frecvent\ `n secolul al XIX-lea. Se strecurau pe râu dup\ l\sarea `ntunericului [i deturnau b\rci sau r\peau pasageri pentru recompens\. Se opri o clip\ [i examin\ termina]ia venei. Leng trebuie s\ fi [tiut asta. O pivni]\ mare era primul lucru pe care [i-l dorea la o cas\. P\rerea mea e c\ vom g\si o ie[ire spre râu, prin pivni]\. D\-mi a]a absorbant\, te rog. Nu, cea mare. Mul]umesc. Nora privi mai departe, `ncercând s\-[i st\pâneasc\ grea]a, `n timp ce Pendergast lega vena. – Bun, spuse el câteva clipe mai târziu, desf\când clema [i punând a]a deoparte. Vena asta cauza cea mai mare parte a sânger\rii. Nu pot face nimic `n leg\tur\ cu splina, care a fost, `n mod evident, perforat\, a[a c\ m\ voi mul]umi s\ cauterizez sânger\rile mai mici [i s\ `nchid rana. E[ti dr\gu]\, te rog, s\-mi dai cauterul electric? Da, acela. Nora `i `ntinse aparatul – un creion sub]ire [i albastru aflat la cap\tul unui fir, cu dou\ butoane laterale pe care scria „taie“ [i „cauterizeaz\“. Din nou, agentul se aplec\ asupra propriei r\ni. Se auzir\ câteva pocnituri ascu]ite `n clipa când cauteriz\ vena. Urm\ apoi un alt pârâit – mult mai lung de aceast\ dat\ –, [i o dâr\ sub]ire de fum se ridic\ `n aer. Nora `ntoarse capul. – Care era proiectul final al lui Leng? `ntreb\ ea. Pendergast nu-i r\spunse imediat. – Enoch Leng voia s\ vindece rasa uman\, spuse `ntr-un sfâr[it, aplecat `nc\ asupra r\nii. Voia s\ o salveze. Pre] de-o clip\, Nora crezu c\ nu auzise bine. – S\ salveze rasa uman\? Dar a ucis oameni. O mul]ime de oameni. – ~ntr-adev\r. Un alt pârâit. – Cum s\ o salveze? – Eliminând-o. Nora se uit\ la el. – Acesta era grandiosul proiect al lui Leng: s\ scape p\mântul de omenire, s\ salveze omenirea de ea `ns\[i, de propria inadaptare. C\uta otrava suprem\ – de aici [i `nc\perile pline de substan]e 551

DOUGLAS PRESTON & LINCOLN CHILD

chimice, de plante, de insecte [i de reptile otr\vitoare. Desigur, aveam [i `nainte destul de multe dovezi tangen]iale: reziduurile otr\vitoare de pe fragmentele de sticl\ g\site `n vechiul laborator al lui Leng, de exemplu. Sau inscrip]ia `n greac\ de pe blazonul de la intrare. Ai remarcat-o? Nora d\du u[or din cap. – Sunt ultimele cuvinte ale lui Socrate, spuse `n timp ce `nghi]ea otrava fatal\. ì 5D\JT