Pragmatica - Maxime

Principiul cooperativ. Maximele comunicarii. Forme ale implicitului

Principiile pragmaticii sunt de tip reglementativ, au o natura neconventionala, depinzand de obiectivele urmarite in procesul de utilizare a unei limbi considerate.

Principiile pragmatice fundamenteaza cele mai diverse tipuri de activitati care presupun colaborarea intre indivizi, inclusiv comunicarea prin limbaj.

Principiul cooperativ – HP Grice Logic and conversation (1968): fiecare contributie la o conversatie trebuie sa corespunda – in momentul realizarii – cerintelor impuse de obiectivul sau de directia acceptata a schimbului verbal in care este angajat participantul respectiv.

Maximele principiului cooperativ:

Maxima cantitatii reglementeaza cantitatea de informatie furnizata de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta sa se incadreze strict in limitele impuse de obiectivele schimbuluirespectiv, sa nu fie nici insuficienta, nici excedentara.

Maxima calitatii cere ca interlocutorii sa spuna numai adevarul; este exclusa astfel atat furnizarea unor informatii false, cat si a unor informatii a caror veridicitate nu poate fi dovedita in mod adecvat de locutor.

Maxima relevantei cere corelarea intre ele a diverselor interventii in cadrul unui schimb verbal si, in acelasi timp, adecvarea acestora la tema in discutie.

Maxima manierei priveste modul in care trebuie formulate interventiile in cadrul unui schimb verbal,

reclamand claritate si structurare logca a enunturilor.

Maximele nu reprezinta un inventar de reguli nelegate intre ele. Ceea ce le conecteaza este dependenta fata de principiul cooperativ.

sunt frecvente situatiile in care maxima cantitatii intra in concurenta cu cea a calitatii: maxima cantitatii este sacrificata in favoarea maximei calitatii.

-

maxima relevantei sprijina indirect maxima cantitatii

maxima manierei este strans legata de cea a relevantei, favorizand comunicarea in forma cea mai directaa obiectivului urmarit de locutor.

Implicaturi conversationale

Prin implicaturi conversationale se desemneaza un tip special de deductii pragmatice, a caror validitate este, in cea mai mare parte a cazurilor, limitata la o situatie comunicativa data. Competenta comunicativa a membrilor unei comunitati include si stapanirea modului de a jongla cu maximele si a mecanismelor de a decoda enunturile bazate pe implicaturi.

Implicaturile nu presupun incalcarea aleatorie a maximelor, ci in conditii discursive determinate si cu respectarea anumitor reguli care sa permita decodarea corecta din partea R.

Forme de abatere de la cerintele maximelor:

-

Incalcarea tacita si neostentativa a unei maxime

-

Sustragerea de la respectarea unei/ unor maxime si a principiului cooperativ

-

Sacrificarea uneia dintre maxime cand aceasta intra in conflict cu alta

-

Incalcarea evidenta a unei maxime sau exploatarea acesteia.

Tipuri de implicaturi

In raport cu modalitatea in care sunt asociate cu continutul lingvistic al enunturilor, implicaturile pot fi conventionale si nonconventionale.

Implicaturile conventionale desemneaza aspectele semantice nelegate de valoarea de adevar, transmise prin forme si constructii lingvistice.

E adevarat ca nu mi-a telefonat pana acum.

E ciudat ca nu mi-a telefonat pana acum.

Implicaturile nonconventionale desemneaza aspectele semantice legate numai indirect de continutul lingvistic al enunturilor.

Clasa tipica a implicaturilor nonconventionale este aceea a implicaturilor conversationale, definita prin raportare la principiul cooperativ si la maximele pe care acesta le subsumeaza.

GRICE diferentiaza implicaturile conversationale particularizate de cele generalizate.

Implicaturile conversationale particularizate sunt dependente de contextul in care a fost emis enuntul .ex: E ora 11.

Implicaturile conversationale generalizate sunt relativ independente in raport cu contextul comunicativ, prezenta lor fiind determinata de folosirea anumitor cuvinte, constat asociate cu anumite implicaturi.

Ion se intalneste diseara cu o femeie.

Grice insusi a observat similaritatea dintre implicaturile generalizate si cele conventionale, precum si dificultatea de a gasi exemple necontroversabile.

Expresiile care ar declansa implicaturi generalizate de tipul un/ o X nu pot fi practic deosebite de cele din clasa declansatorilor de presupozitii.

Trasaturi caracteristice pentru implicaturile conversationale:

-

sunt calculabile

-

anulabile

-

nondetasabile

-

nonconventionale

-

pot avea o anumita indeterminare

Implicaturile conversationale pot fi anulate explicit prin adaugarea unei propozitii sau contextual, daca nu conteaza pentru aportul informational al enuntului.

Ion are trei copiidaca nu chiar mai multi.

Nefiind legate de forma lingvistica a enunturilor care le contin, implicaturile conversationale nu dispar daca se opereaza substitutii sinonimice:

(ironic) Ce prieten bun! / Ce prieten extraordinar!/ Grozav prieten!

Presupozitii pragmatice

Presupozitiile – deductii latente, elemente apartinand fondului de informatii comun; acestea raman de obicei in fundalul comunicarii.

Implicatia logica /vs./ presupozitie

Ion regreta plecarea Mariei..

-presupozitia : Maria a plecat; implicatia logica : Ion regreta ceva.

Implicatia logica desemneaza consecinta logica a ceea ce este asertat printr-un enunt.

Presupozitia desemneaza o preconditie a enuntarii cu succes a unei propozitii.

Diferenta dintre ele este data de testul negatiei si al interogatiei. Numai presupozitiile se mentin in cazul variantei negative sau interogative a propozitiilor, pe cand implicatiile logice sunt anulate.

Ion nu regreta plecarea Mariei. Ion regreta plecarea Mariei?

Din perspectiva pragmatica, nu continutul propozitional si valoarea de adevar constituie repere fundamentale pentru definirea presupozitiilor, ci situatia in care este rostit un enunt. Situatia este caracterizata printr-o anumita configuratie a atitudinilor si a intentiilor participantilor.

Presupozitiile nu apartin propozitiilor, ci indivizilor care enunta propozitiile.

Presupozitiile sunt parte dintr-o relatie tripartita E – cadrul enuntarii – R. Functionarea presupozitiilor in discursnecesita reinnoirea constanta in cursul interactiunii a acordului tacit intre participanti asupra limitelor teritoriului comun.

Clase de declansatori de presupozitii (Yule 1996):

descrierile definite: nume proprii sau nume comuneinsotite de articol definit ori de determinari atributive a. Verbele si predicatele factive (ale caror subordonate sunt intotdeauna adevarate): a sti, a-si da seama, a regreta, a se bucura, a-i parea bine/rau, a fi bucuros/trist/vesel/ mandru, a se intrista ca b. verbele nonfactive (ale caror subordonate sunt intotdeauna false): a visa, a-si inchipui, a-si imagina, a pretinde ca.

3. verbele si predicatele implicative: a reusi, a evita, a uita, a se intampla sa.

4. verbele care exprima modificarea unei stari: a incepe, a termina, a sfarsi, a inceta,

a pleca, a ajunge, a sosi.

5. verbe, adverbe, numerale adverbiale cu semnificatie iterativa: a reciti, iar.

6. verbele de opinie: a acuza, a critica, a certa, a lauda.

7. subordonatele temporale

8. constructiile comparative

9. atributivele explicative

10. conditionalele ireale

11. intrebarile

Tipuri de presupozitii:

existentiale – definite prin recunoasterea de catre E a existentei entitatilor numite prin declansatorii de presupozitii (clasa 1)

-

factive – presupozitii intotdeauna adevarate (clasa 2a + 7, 8, 9)

-

nonfactive – presupozitii intotdeauna false (clasa 2b)

lexicale – definite prin faptul ca sensul unitatii lexicale care declanseaza presupozitia trimite intotdeauna la un alt sens (clasele 3, 4, 5, 6)

structurale – anumite structuri ale propozitiei presupun existenta unei parti considerate sistematic drept adevarata (clasa 11)

-

contrafactuale – sensul presupus nu este numai fals, ci si contrar realitatii (clasa 10)

Trasaturile presupozitiilor:

-

nu sunt calculabile

-

nu pot fi anulate

-

sunt detasabile

PRESUPOZITII VS. IMPLICATURI

-

presupozitiile au un caracter conventional mai mare decat implicaturile

-

presupozitiile au o validitate mai mare decat implicaturile

-

implicaturile depind mai mult de o situatie de comunicare data

presupozitiile au orientare retroactiva, spre un fond de cunostinte preexistent si impartasit de colocutori

implicaturile au orientare proactiva, spre o cunoastere care trebuie construita prin cooperare si a carei validitate poate fi limitata la schimbul verbal in curs.

presupozitiile nu constituie obiect al comunicarii (daca sunt respinse sau puse la indoiala isi pierd statutul) si pot ramane neactualizate fara ca procesul comunicativ sa sufere

-

fara calcularea implicaturilor de catre R comunicarea nu poate continua in sensul dorit de E.

Presupozitiile au un rol esential in delimitarea universului conversational. Introducerea unor presupozitii il pune pe R in situatia de a accepta o anumita baza de discutie selectata de E. Contestarea presupozitiilor de catre interlocutor : fr. grava. Determinand directia de evolutie a conversatiei, alegerea setului de informatii prezentate ca presupozitii poate avea caracter strategic: manipularea presupozitiilor; acomodarea presupozitionala.