UNIVERSITATEA ,,VASILE ALECSANDRI’’ DIN BACĂU FACULTATEA DE INGINERIE SPECIALIZAREA: MPMI
REFERAT LA VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A RESURSELOR
COORDONATORI: Prof. univ. dr. ing. Valentin Nedeff Prof. univ. dr. ing. Valentin Zichil MASTERAND: Ing. Ioana Barbu
- 2010 –
TEMA REFERATULUI: - VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A PETROLULUI -
CUPRINS 2
1. Introducere – date generale Ploieşti 2. Petrolul – generalităţi 3. Rompetrol – Rafinărie - Rafinăria Vega Ploieşti – prezentare generală 4. Resursa umană caracteristică rafinăriei Vega Ploieşti 5. Resursa financiară caracteristică rafinăriei Vega Ploieşti 6. Concluzii 7. Bibliografie
1. INTRODUCERE – DATE GENERALE PLOIEŞTI 1. 1. Istoric: 3
4 6 9 11 13 15 16
Oraşul Ploieşti, menţionat în documentele istorice încă din veacul al XVI-lea şi declarat din anul 1968 municipiu, reşedinţă de judet, este astăzi cel mai mare centru urban şi industrial al judetului Prahova. Acesta este situat la 60 km nord de Bucureşti, pe coordonatele de 25°2'48" longitudine estică şi 44°56'24" latitudine nordică, suprafaţa actuală fiind de aproximativ 60 km² [4]. Ploieştiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala Bucureşti de Transilvania şi Moldova, şi este supranumit „capitala aurului negru”, datorită faptului că este un vechi centru al industriei petroliere.
1. 2. Date geografice: 1. 2. 1. Aşezare şi relief: Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei Române. Ploieştiul se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord şi est. Vecinii oraşului Ploieşti sunt reprezentaţi de: la nord - comuna Blejoi; la sud - comunele Bărcăneşti şi Brazi; la vest - comuna Târgşoru Vechi; la est - comuna Bucov. Relieful – oraşul este aşezat pe cea mai joasă treaptă de relief a judetului Prahova (câmpie) cunoscută sub numele de câmpia piemontană Ploieşti, cu o altitudine medie de cca. 150 m [4]. 1. 2. 2. Clima: Clima, este influenţată de relief şi de aşezare, având un caracter temperat-continental de silvostepa. 4
Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime şi maxime înregistrate în secolul nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 şi respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007. În medie, pe an sunt: 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură moderată. Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 600 mm, cu 30-40 mm în ianuarie şi 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 9639 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitaţii lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros şi 122 cu cer acoperit [4]. Oraşul se află sub influenţa predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) şi de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s şi numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm. 1. 2. 3. Reţeaua hidrografică: Reţeaua hidrografică a municipiului Ploieşti este reprezentată de râul Dâmbu, care izvorăşte din zona deluroasă a oraşului Băicoi, trece prin oraş, iar apoi se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puţină, fiind canalizat pe aproape tot traseul său. 1. 2. 4. Geologie: Solul şi subsolul reprezintă o resursă naturală ce trebuie gestionată într-o manieră durabilă. Aspectul solului şi subsolului este determinat de aşezarea sa pe structurile vechiului con de dejecţie al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest şi de vecinătatea râului Teleajen [4]. Ca urmare, câmpia Ploieştilor este acoperită la suprafaţă de o peliculă subţire de rendzine, aşezată pe pietrişurile de terasă, care drenează apele freatice şi pluviale. 1. 2. 5. Vegetaţia: În prezent vegetaţia este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esenţe ornamentale şi de aliniament, plantaţii de castani, plopi şi salcâm, spaţiile verzi şi parcuri. Pe raza oraşului pot fi văzute şi câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizaţi în timp, care se află sub ocrotirea legii („arborele mamut” secular - sequoia dendron giganteum din curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” (str.Nicolae Bălcescu nr. 15), smochini, dar şi câteva exemplare de stejari seculari, amintind de vestiţii codrii ai Vlăsiei).
2. PETROLUL – GENERALITĂŢI 5
Petrolul sau ţiţeiul, numit în mod justificat şi ,,aurul negru“ (pentru calităţile sale şi pentru avantajele ce rezultă din prelucrarea lui), s-a numărat printr-o continuitate remarcabilă în ce priveşte utilizarea lui în cursul istoriei. Deşi la început nu a fost râvnit şi apreciat, în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de căutat, ca un element al solului indispensabil bunei desfăşurări a vieţii economice moderne şi ca un important factor al politicii internaţionale. 2. 1. Formarea petrolului: Petrolul brut s-a format în urmă cu milioane de ani şi este rezultatul transformărilor chimice şi fizice ale amestecului de mâl existent pe fundul mărilor şi oceanelor. Acumularea continuă de sedimente a scufundat mâlul bogat în materii organice (nămolul sapropelic), şi a făcut ca sub acţiunea presiunii şi a temperaturii nămolul să fie transformat în rocă, iar materia organică într-un amestec de petrol brut, apă şi gaze. Formarea zăcămintelor de petrol are loc ulterior, în urma unor procese de migraţie şi acumulare al acestuia în scoarţa pământului. După pătrunderea în roca rezervor, petrolul se poate separa de apa şi de gazele care îl însoţesc, formand trei straturi distincte (gaze, petrol brut şi apă). Petrolul brut este un amestec complex a cărui compoziţie diferă de la un zăcământ la altul. Principalele clase de compuşi care se găsesc în orice zăcământ de petrol brut sunt reprezentate de: hidrocarburi (alcani, cicloalcani şi arene), compuşi organici cu oxigen, azot sau sulf şi unele metale (vanadiu, molibden, nichel) [1]. 2. 2. Caracteristicile petrolului: este un produs de natura organică; este o resursă naturală, epuizabilă; culoarea sa variază de la brun închis până la negru, cu florescenţă verde sau albastră; are putere calorică mare; punctul de fierbere este constant; este insolubil în apă; este inflamabil; este viscos; are miros caracteristic; densitatea lui este cuprinsă între 0,750 şi 0,970; 6
este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transportat decât gazele naturale; are o largă utilizare (producerea: combustibililor, lubrifianţilor uleioşi şi a vaselinelor, asfalturilor, cosmeticelor, medicamentelor, vopselelor, explozibililor, fertilizatorilor, fibrelor sintetice).
2. 3. Clasificarea petrolurilor: Pe baza compoziţiei chimice, petrolurile pot fi clasificate în mai multe categorii şi anume: petrol parafinos – procent ridicat în alcani (până la 78%) – petrolurile americane; petrol asfaltos – procent mare de hidrocarburi aromatice (în fracţiunile uşoare) cât şi de substanţe asfaltoase – petrolurile din Caucaz; petrol de tip intermediar – procent mare de cicloalcani sau alcani şi hidrocarburi aromatice.
7
În ţara noastră, cele mai numeroase sunt petrolurile parafino-nafteno-aromatice (52%), carora le urmează, în ordinea frecvenţei petrolurile parafino-naftenice (37%), nafteno aromatice (8%) şi parafinice (3%) [1]. 2. 4. Exploatarea petrolului: Extracţia petrolului brut se poate realiza fie prin erupţie naturală, fie prin extracţie mecanică prin pompare. Erupţia naturală se produce când presiunea ţiţeiului în zăcământ este suficient de mare ca să-l ridice prin sondă, până la suprafaţă. Erupţia prin pompare este utilizată atunci când presiunea din zăcământ nu este suficient de mare, iar ridicarea petrolului la suprafaţă este ajutată de gazele comprimate pompate în zăcământ.
2. 5. Prelucrarea petrolului: Petrolul brut extras din pământ este impurificat cu apă şi substanţe minerale în suspensie de aceea este necesară o prelucrarea (rafinare) a acestuia în prealabil. Operaţiile la care este supus petrolul se grupează în:
procedee fizice de separare, dintre care cel mai important este reprezentat de distilarea
fractională;
procedee de transformare chimică, bazate pe fenomenul de descompunere sau de
condesare a moleculelor componentelor din fracţiuni. 2. 5. 1. Distilarea fracţionată a petrolului: Distilarea este un procedeu fizic de separare a componentelor amestecurilor de lichide miscibile, ce constă în încăzirea, la fierbere, a amestecului de lichide şi condensarea vaporilor în dispozitive, numite condensatoare. fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală (distilare primară) se face în instalaţii speciale prevazute cu coloane de distilare, în urma acesteia obţinându-se fracţiuni cu puncte de fierbere de până la 3500C; 8
fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă (distilare secundară) se face pentru a coborâ temperatura de fierbere a componentelor, care la presiune normală nu pot fi distilate, în urma acesteia obţinându-se motorine şi uleiuri [3]. 2. 5. 2. Transformarea chimică a petrolului: cracarea şi reformarea – scindarea unor hidrocarburi din petrol , cu masă moleculară mare şi punct de fierbere ridicat (motorine şi reziduuri de la distilarea primară), sub influenţa unor temperaturi ridicate (450 -5500 C) şi eventual a unor catalizatori, în fracţiuni mai mici şi cu puncte de fierbere mai joase [3]. 3. ROMPETROL-RAFINĂRIE-RAFINĂRIA VEGA PLOIEŞTI – PREZENTARE GENERALĂ Pentru a evidenţia mai detaliat şi mai bine valorificarea superioară a resursei alese (petrolul), am ales să analizez o companie de profil din oraşul Ploieşti. Datorită exploatării de petrol din zona oraşului, încă de timpuriu, Ploieştiul a devenit un oraş industrial, ,,capitala aurului negru’’ (cel mai mare producător din Europa) aici construindu-se prima rafinărie din lume. Deşi în prezent cantitatea de ţiţei extras în zonă scade continuu, cele patru rafinării prelucrează cantităţi însemnate, produsele rafinate fiind transportate prin conducte spre Bucureşti, Constanţa şi Giurgiu. Rafinăria Vega Ploieşti a devenit membră a grupului Rompetrol dupa achiziţionarea, în 1999, a pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat [5]. Rafinăria Vega face parte din istoria industriei petroliere din România şi este un reper al progresului de peste 100 de ani. Cu o capacitate instalată de prelucrare de 500.000 de tone de ţiţei pe an, este specializată în prelucrarea de materii prime alternative şi în producţia de solvenţi ecologici, cu destinaţie specială, carburanţi ecologici pentru încălzire şi alte produse specializate. Evoluţia întreprinderii: 1905 – are loc construirea rafinăriei Vega Ploieşti (Str. Valeni146, 100132, Ploiesti, România), cu o capacitate iniţială de prelucrare de 200 000 tone ţiţei/an; 1948 - 1957 - are loc reconstrucţia rafinăriei după cel de-al doilea razboi mondial; 1956 – are loc mărirea capacităţii de prelucrare, de la 200 000 tone ţiţei/an la 980 000 tone/an;
9
1981 – intră în funcţiune instalaţia de fabricare a solvenţilor petrolieri pentru industria chimică şi petrochimică; 1990 – Rafinăria Vega devine societate comercială pe acţiuni; 1999 – ROMPETROL Bucureşti achiziţionează pachetul majoritar de acţiuni, deţinut de stat la rafinăria Vega şi schimbă denumirea acesteia în Rompetrol Rafinare – Rafinăria Vega SA Ploieşti (Str. Valeni 164, 100132, Ploiești, România, Telefon :+(40)244406110/ +(40)244406113, Fax:+(40)244514469, email:
[email protected]); în prezent – are loc parcurgerea un amplu proces de dezvoltare şi modernizare [6]. Domeniul principal de activitate îl constituie domeniul cu cod CAEN-192 – Fabricarea produselor obţinute prin prelucrarea petrolului. Vega este unicul producător din Europa Centrală şi de Est de n-hexan, produs conform standardelor şi legislaţiei în vigoare. Obiectivele generale sunt reprezentate de modernizarea şi retehnologizarea instalaţiilor, pentru asigurarea eficienţei şi calităţii producţiei la standardele europene şi controlul reziduurilor rezultate din procesul tehnologic, pentru asigurarea protecţiei mediului înconjurător, prin diminuarea poluării. Compania a implementat un sistem de management integrat (calitate, mediu şi elemente specifice de sănătate şi securitate a muncii conform OHSAS 18001/99) şi a obţinut certificarea sistemului de rafinare, în conformitate cu ISO9001:2000 (managementul calităţii), ISO14001 (managementul protecţiei mediului), de către firma Germanischer Lloyd Certification GmbH. În august 2000, Vega a fost prima rafinărie din România care a obţinut simultan autorizaţiile de funcţionare şi de mediu.
10
4. RESURSA UMANĂ CARACTERISTICĂ RAFINĂRIEI VEGA PLOIEȘTI Populaţia oraşului Ploieşti a crescut, în ultimii ani într-un ritm foarte rapid, explicabil prin dezvoltarea intensă a economiei sale.
Figura 4. 1. Evoluţia populaţiei la recensăminte (Sursa: www.wikipedia.org) Dacă iniţial municipiul avea o populaţie de 79.149 (anul 1930) locuitori, conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, oraşul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populaţie de 229 285 locuitori. În cadrul companiei numărul total de angajaţi este de 453 de muncitori. Din punct de vedere al pregătirii profesionale 25% sunt absolvenţi de studii superioare, iar 75% sunt absolvenţi de şcoli profesionale sau cursuri de calificare. Pentru a-şi întări imaginea de angajator puternic şi profesionist, pe care a câştigat-o până în prezent, compania a stabilit ca recrutarea personalului să se facă on-line prin intermediul unui sistem de aplicaţii de resurse umane, implementat încă din martie 2005. 4. 1. Programe de instruire:
11
Încă de la începul, departamentul de resurse umane a urmărit şi monitorizat continuu modul de implementare a unor programe caracteristice şi strategii de motivare a angajţilor din sistem. Astfel, una din realizările notabile este reprezentată de implementarea sistemului ,,Hay’’ ce are drept scop definirea şi evaluarea posturilor de lucru. Programul în cauză, a fost conceput şi implementat în 2008 şi a durat 5 luni. Acesta a implicat toţi angajaţii companiei şi a urmărit atât operarea unitară la nivelul grupului şi asigurarea transparenţei structurii organizaţionale, cât şi adaptarea la mediul dinamic în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Proiectul a fost finalizat cu implementarea unei politici salariale, care avea drept scop asigurarea echităţii interne între posturi. ,,Managementul Performanţei’’ este un alt program, cu importanţă strategică pentru atingerea obiectivelor grupului, ce a devenit operaţional în 2009, şi care va continua şi în viitor. Acesta pune accent pe rezultatele angajatului, corelate cu obiectivele de afaceri ale companiei, urmărind recompensarea acestuia atât pentru performanţa personală, cât şi pentru cea a grupului. Acesta nu este doar o modalitate prin care se asigură un flux constant de talente, menit să susţină continuitatea afacerii ci şi un instrument prin care membrii grupului conştientizează faptul că fiecare este important pentru asigurarea succesului, şi responsabil de propiul traseu al carierei. Cel mai amplu program de instruire a angajaţilor de top şi middle management a fost reprezentat de ,,leadership interaction into action’’, program al cărui obiectiv principal a fost dezvoltarea abilităţilor de leader, competenţă cheie pentru susţinerea şi implementarea strategiei şi a avantejelor competitive ale companiei. 4. 2. Motivarea angajaţilor: Pentru că se doreşte ca angajaţii să fie productivi şi să-şi îndeplinească corect şi la timp sarcinile, compania încercă pe cât posibil motivarea salariaţilor. Dacă înainte mărirea salariilor era principalul tip de motivaţie, pe timp de criză acesta a fost înlocuită cu aşa numitele motivaţii non-financiare, reprezentate de: implicarea angajaţilor în mod efectiv în mersul companiei, pentru a le da sentimentul că nu sunt simplii angajaţi, ci parteneri (în acest fel, binele companiei devine binele personal); crearea cutiei cu sugestii;
flexibilitatea programului; 12
organizarea de petreceri pentru angajaţi;
premierea performanţelor;
organizarea întâlnirilor mai mult sau mai puţin festive în curtea companiei;
promovări;
crearea unui sentiment de echitate internă în sensul în care nimeni nu trebuie favorizat;
realizarea unor sesiuni de training interne. Prin întreaga sa strategie de resurse umane, compania îşi propune să devină un model
prin identificarea, valorificarea şi dezvoltarea potenţialului uman existent. 5. RESURSA FINANCIARĂ CARACTERISTICĂ RAFINĂRIEI VEGA PLOIEŞTI Piaţa petrolieră din România era estimată la 9 miliarde de Euro în anul 2009. În anul 2008, consumul de benzină pe cap de locuitor în România a fost de 79 litri, iar cel de motorină – 140 litri. Consumul actual al României este de circa 4 milioane tone de benzină pe an şi circa 5 milioane tone de motorină, preconizându-se o creştere puternică a consumului în următorii ani [5]. Preţul ţiţeiului s-a situat pe plan mondial în ultimele luni între 60 – 75$/bbl sub influenţa temerilor legate de creşterea inflaţiei, a deprecierii dolarului, dar şi a stocurilor masive de distilate din emisfera vestică şi a surplusului mare de capacitate de rafinare în bazinul Atlantic. Activitatea de trading a Rafinăriei Vega şi-a menţinut trendul ascendent şi în 2009, fiind susţinută atât de creşterea aprovizionării cu materii prime, cât şi de creşterea vânzărilor de produse finite. Vânzările au înregistrat o majorare cu aproximativ 40% faţă de anul trecut, ca urmare a diversificării gamei de produse conforme cu standardele europene de calitate şi de mediu în vigoare (Figura 5. 1.). Măsura a condus la consolidarea poziţiei şi a prezenţei Rompetrol Rafinare – rafinăria Vega pe pieţele tradiţionale de referinţă, în domeniul furnizării de produse petroliere. Rafinăria Vega Ploieşti şi-a extins în 2009 pieţele din regiune (proces început încă din 2007), prin identificarea de noi clienţi şi pătrunderea pe noi pieţe, măsuri care au determinat o creştere cu 138% a livrărilor de produse petroliere pe piaţa externă faţă de 2008.
13
Creşterea calităţii solvenţilor la nivelul tehnologiei europene a constituit un avantaj pentru o majorare substanţială a livrărilor pe pieţele externe.
Figura 5. 1. Vânzările totale ale Rafinăriei Vega Ploieşti Cantitatea de materie primă procesată în 2009 de rafinăria Vega s-a majorat cu aproximativ 37% faţă de 2008, atingând un volum de aproximativ 280 000 tone - cea mai mare din ultimii trei ani. La aceasta s-a adăugat şi o creştere cu 9% a valorificării superioare a materiei prime, de la 593 USD/tonă în 2008, la 644 USD/tonă în 2009. Rafinăria Vega este singurul producător din Europa de Est de n-Hexan, folosit în producţia de polipropilenă şi extracţia uleiurilor vegetale în industria alimentară. Rafinăria deţine o cotă de aproximativ 60% din piaţa internă de white spirit, livrând peste 25.000 tone în 2009 pe piaţa internă şi la export. Produsul white spirit este utilizat ca solvent în industria lacurilor şi vopselelor, a cauciucului, precum şi pentru condiţionarea insecticidelor [7]. Din 2007, rafinăria Vega produce şi bitum rutier modificat cu polimeri, utilizat pe scară largă în etapele de asfaltare a drumurilor intens circulate. 14
În cadrul rafinăriei se obţin şi combustibili de încălzire ecologici, comercializaţi sub marca Romcalor. Calitatea acestor combustibili se ridică la standardele europene, situându-se la nivelul oricărui produs din clasa Heating Oil, care se comercializează în ţările din vestul Europei. Expertiza Rafinariei Vega în producţia de noi produse (bitumul ecologic) a permis dezvoltarea unei game complete de soluţii pentru protejarea mediului înconjurător şi o motivaţie clară pentru realizarea unor investiţii deosebit de importante, atât la nivel tehnologic (modernizarea instalaţiilor, a parcurilor de rezervoare pentru produse petroliere), cât de protecţie a mediului înconjurător (ecologizare gropilor de depozitare a ţiţeiului, reducerea consumului de apă, reducerea emisiilor de COV, minimizarea cantităţii de deşeuri, promovarea unei gândiri durabile), investiţiile totale aferente acestor proiecte ridicându-se la peste 600 000 USD. Cheltuielile financiare au crescut comparativ cu anul 2008, datorită creşterii nivelurilor de îndatorare financiară la bănci şi acţionari. De asemenea, ratele dobânzilor, influenţate de piaţa internatională, au avut impact asupra dobânzilor nete plătite. Profitul brut al rafinăriei în 2009 a fost de 165 milioane USD . Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, rezultatele din prima jumatate a anului 2009 au fost peste aşteptări, datorită marjelor de rafinare crescute. Rafinaria a continuat să fie un important contribuabil la bugetul de stat al României cu 1 miliard USD plătit în 2009 (cu 24% mai mult decât în 2008) [7].
6. CONCLUZII Activitatea rafinăriei Vega Ploieşti, respectă în totalitate normele europene, şi îşi concentrază atenţia spre promovarea unor strategii de dezvoltare, continue şi agresive în contextul dezvoltării durabile. Deşi la prima vedere aceste strategii par suficiente ele nu conduc la asigurarea garantată, a unei poziţii de leader pe piaţa internă şi internaţională, în domeniul petrolier. Pentru a atinge, însă, această performanţă compania trebuie să-şi canalizeze continuu forţele pe promovarea şi implementarea unor politici privind îmbunătăţirea performanţelor tehnologice şi de mediu. Pentru aceasta propun următoarele soluţii: reducerea costurilor de producţie; 15
modernizarea şi eficientizarea sistemelor de producţie şi instruire; creşterea responsabilităţii sociale şi de mediu şi promovarea unei politici a bunului simţ. 7. BIBLIOGRAFIE 1. Angelescu., A., Vişan., S.: Tehnologii industriale şi de construcţii, Ed. ASE, Bucureşti, 1999; 2. Buzatu., Gh.: O istorie a petrolului românesc, Ed. Demiurg, Iaşi, 2009; 3. Stratulă., C.: Distilare şi fracţionare în petrol şi petrochimie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; 4. www. wikipedia.org; 5. http://www.rompetrol.ro/online/index.php?_website_id=1; 6. http://www.rafinarie.ro/online/index.php?_website_id=6&page_id=67; 7. http://tradepedia.tradeville.eu/wiki/Rompetrol_Rafinare-_Rafinaria_Vega_Ploiesti.
16
