Povestiri Dickens

CHARLES povestiri DICKENS

i^1■"" Editura Univers

^

CUI

Clasicii Literaturii Universale

C o p erta colecţiei de Vasile Socoliuc

C harles Dickens Schetches and Stories © 1882, Collins London an d Glasgow Toata drepturll* asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurii U N IV E R S .

Charles Dickens POVESTIRI

In rom âneşte de IONEL GOLOGAN şi V ittG IL IU ENH

Bucureşti, 1983 E ditura Univers

CEI ŞA PTE DRUMEŢI SĂRMANI

C apitolul I IN VECHIUL ORAŞ ROCHESTER

La drept vorbind, erau num ai şase drum eţi sărm ani, însă fiind eu însum i un drum eţ, deşi unul dintr-aceia care um blă la întîm plare, şi fiind pe deasupra tot a tît de ne­ voiaş pe cit îmi închipui că sînt, am ridicat num ărul d ru ­ m eţilor la şapte. Explicaţia aceasta se cuvine a fi dată pe loc în tru cît iată ce spunea inscripţia de pe uşa veche şi ciudată : RICHARD WATTS, E s q .1 P rin testam entul acestuia din d ata de 22 august 1579 s-a fondat prezentul aşezăm înt de binefacere p en tru şase călători sărm ani, care, nefiind RĂUFĂCĂTORI sau ADUNATORI DE POM ENI, pot p rim i g ra tu it p en tru o noapte, găzduire, în tre ţin ere şi cîte p a tru pence de fiecare.

Stăteam şi citeam această inscripţie de pe uşa veche şi ciudată de care am vorbit. Aceasta se întîm pla în tr-o bună zi în străvechiul orăşel Rochester din ţin u tu l Kent, şi anum e în ajunul sărbătorilor de iarnă. M -am în v îrtit pu­ ţin pe lîngă catedrala învecinată şi am văzut m orm întul lui R ichard W atts cu efigia venerabilului nobil, proiectîndu-se în afară, întocm ai ca figura din capul unei corăbii şi am sim ţit, pe cînd îi dădeam ce i se cuvenea paracliserului, că nu puteam face altceva decît să întreb pe unde ajung la A şezăm întul lui W atts. D rum ul fiind foarte scurt şi 1 P re scu rta re de la Esquire, scutier, titlu de nobleţe.

5

drept, am ajuns cu bine la inscripţia şi la uşa veche şi ciudată. „Ei, îmi spuneam eu, pe cînd mă uitam la ciocănelul de pe uşă, de bine de rău nu a ră t a cerşetor şi m ă întreb dacă aş putea să par un răufăcător. “ A nalizînd toate ipotezele, am ajuns la concluzia că nu puteam fi lu a t d rep t un răufăcător — deşi în conştiinţa m ea îmi apăreau două-trei figuri destul de sim patice, care s-ar fi lăsat atrase de un G oliat m oral m ult m ai p uţin decît de mine, care, din acest punct de vedere, nu eram decît un Tom Degeţel 1 — totuşi, m i-am zis că nu păream un răufăcător. Aşa că, începînd să privesc aşezăm întul, oare­ cum ca pe o p ro p rie ta te a m ea, lăsată mie şi diverşilor colegatari, în p ărţi egale, de onorabilul R ichard W atts, am făcut cîţiva paşi înapoi spre drum , ca să am o vedere cît m ai cuprinzătoare a m oştenirii mele. E ra o casă albă, curată, cu un aspect plăcut şi respec­ tabil, cu o uşă veche, boltită, pe care am m ai pom enit-o pînă acum de tre i ori, cu ferestre zăbrelite mici, lungi, elegante la catul de jos şi cu un acoperiş cu tre i frontoane. L iniştita S trada M are din R ochester era plină de astfel de frontoane, cu grinzi şi lem nărie sculptate în figuri stranii. Şi, lucru curios, strad a era îm podobită cu un ceasornic vechi şi ciudat care se înălţa peste pavaj, de pe o clădire de cărăm izi roşii, ca şi cînd Tim pul ar fi avut de lucru pe acolo şi şi-ar fi pus la vedere em blem a sa. La drept vor­ bind a avut destule tre b u ri în Rochester, în zilele de de­ m ult ale rom anilor, ale saxonilor şi ale norm anzilor şi pînă în tim pul regelui Ioan, cînd castelul cu liniile lui colţu­ roase — nu m ai spun cîte sute de ani avea pe atunci — a fost lăsat în seam a secolelor de intem perii care i-au desfi­ g u rat în aşa hal lucarnele din ziduri, încît ruina ară ta de parcă ciorile şi stăncuţele i-ar fi scos ochii cu ciocurile lor. Eram foarte încîntat, a tît de ceea ce consideram că e p roprietatea mea, cît şi de felul cum era aşezată. Pe cînd o priveam cu o m ulţum ire crescîndă, am descoperit, la etaj, la una dintre ferestrele zăbrelite, care era deschisă, o p er­ soană cu înfăţişarea unei m atroane voinice şi cumsecade, ai cărei ochi, după cum am observat, erau în d rep taţi în tre ­ 1 Piticul, cît degetul m are de la m ină, din povestea englezească cu acest titlu.

6

bător înspre mine. îm i spuneau a tît de clar : „D oriţi să vede li casa ?" incit am răspuns cu voce tare : — Da. dacă nu vă deranjează. Şi in tr-o el.ipă uşa veche s-a deschis şi, plecî.ndu-mi capul, am coborît două trep te în vestibul. — Acesta, îmi spuse respectabila persoană introducîndu-m ă în tr-o cam eră joasă din dreapta, este locul unde că­ lătorii stau la foc şi gătesc puţinul pe care îl pot cum păra p en tru cină cu cele p atru pence. — O J D ar atunci înseam nă că nu au în treţin ere gra­ tuită ? spusei eu. P en tru că inscripţia de pe uşa de la in­ tra re încă îmi mai um bla prin cap şi continuam să repet în m inte, ca pe o m elodie : Găzduire, în tre ţin ere şi cîte patru ptruie de fiecare ! — Au la dispoziţie un foc care se face p e n tru ei, şi va­ sele p e n tru gătit, explică mai departe intendenta — o p er­ soană grozav de politicoasă şi, cum am p u tu t să descopăr, nu prea bine plătită. Iar ceea ce stă scris pe tăbliţa de lem n sînt reguli de com portare. Ei capătă cele p a tru pence cînd îşi iau şi biletele de in tra re de Ia adm inistratorul de peste drum — p entru că nu eu am căderea să-i primesc. Trebuie să-şi ia m ai în tii biletele — şi uneori unul cum ­ pără o felie de slănină, altui o scrum bie, un altul cîţiva cartofi şi m ai ştiu eu ce. Uneori doi sau trei dintre ei pun la un loc cele p a tru pence ale fiecăruia şi alcătuiesc în felul acesta o cină. Insă nu poţi avea m are lucru pentru patru ponce, astăzi, cînd m erindele sînt aşa de scumpe ! — in tr-ad ev ăr, aşa e J am spus eu. Apoi m -am uitat de ju r îm p reju r la cam eră, adm irînd locul tih n it de lingă gura căm inului de la capătul din fund, priveliştea străzii prin fereastra plum buită, şi grinzile din tavan. — Este foarte comodă, am spus eu. — N econfortabilă, observă respectabila persoană. M i-a făcut plăcere s-o aud spunînd aşa, p entru că aceasta ară ta o lăudabilă grijă pentru îndeplinirea, într-u n spirit lipsit de zgircenie, a intenţiilor onorabilului Richard W atts. însă cam era era în tr-a d e v ă r atît de bine adaptată scopului ei, încît am protestat, nefiind de acord cu aspectul defavorabil sub care o prezenta. — Nu sînt de aceeaşi părere 1 Sînt sigur că este căl­ duroasă iarna şi răcoroasă vara. A re un aer foarte prim i­

tor şi oferă un loc liniştit de odihnă. G ura căm inului este astfel aşezată, incit num ai sclipirile flăcărilor văzute din strad ă sînt de ajuns ca să încălzească tot centrul Rochesterului pe o noapte de iarnă. Ia r în ce priveşte faptul dacă o feră sau nu confort celor şase călători... — Nu pe ei îi am eu în vedere, răspunse persoana. Spun că este neconfortabilă p en tru m ine şi p e n tru fiica mea, care nu avem a ltă cam eră în care să stăm peste noapte. E ra destul de adevărat, însă am văzut că m ai era o altă cam eră, destul de ciudată, de dim ensiuni corespun­ zătoare, de p a rtea opusă a vestibulului. Aşa că m -ara în ­ d rep tat spre ea, prin uşile deschise ale am belor încăperi şi am în treb at la ce servea această cam eră. — Aceasta, explică persoana, este sala de mese unde se întrunesc dom nii cînd vin aici. ,.Ia să văd. m i-am zis, căci eu ştiam că num ărasem din stra d ă şase ferestre la catul de sus, pe lîngă acestea de la catul de jos.“ N edum erit, am făcut o socoteală în capul meu, şi am în tre b at : — A tunci cei şase călători dorm la etaj ? Noua m ea p rieten ă clătină din cap. — Ei dorm , răspunse ea, în două săi iţe din spate, în care patu rile lor au fost aşezate chiar de cînd a fost în ­ tem eiat aşezăm întul. Iar starea de lu cru ri din prezent fiind fo arte neconvenabilă p e n tru m ine, dom nii sînt pe cale să ia o bucăţică din curtea din spate şi să zidească acolo o cămă­ ru ţă pentru ei, unde să stea în ain te de a m erge la culcare. — Şi atunci cei şase călători nevoiaşi, am observat eu, or să fie cu totul în afara casei. — Cu totul în afara casei, confirm ă persoana, freeîndu-gi liniştită m îinile. Lucru care este socotit m ult mai bun p en tru toate p ărţile şi m ult m ai convenabil. In catedrală, mă izbise oarecum tru fia cu care efigia ono­ rabilului R ichard W atts se profila peste m orm înt şi înce­ peam să cred că ar fi fost de a şte p tat ca, în tr-o noapte fu rtu ­ noasă, să treacă S trad a M are şi să facă aici puţin scandal. M i-am p ă stra t însă gîndurile p en tru m ine şi am înto­ vărăşit-o în tăcere pe doam nă m ai departe, către săliţele din fund. Erau de proporţii reduse, ca săliţele din vechile hanuri, dar foarte curate. In tim p ce le priveam , intendenta m i-a dat să înţeleg că num ărul prevăzut de drum eţi ce fi

puteau fi prim iţi se com pleta noapte de noapte, de la un capăt la altul al anului şi că astfel patu rile erau întotdeauna ocupate. După întreb ările m ele şi răspunsurile ei, ne-am întors în sala de m ese a tît de esenţială p e n tru dem nitatea dom nilor, unde m i-a a ră tat bilanţurile tip ărite ale aşescăm întului, agăţate la fereastră. Din ele am înţeles că cea m ai m are p a rte a p ro prietăţii lăsate de onorabilul Richard W atts pentru m enţinerea acestui aşezăm înt, era. la v re­ mea cînd a decedat, num ai un ţinui m lăştinos, dar că în decursul tim pului a fost asanat şi s-au făcut clădiri pe el. astfel încîl valoarea i-a crescut în m od considerabil. Am aflat, de asem enea, că a treizecea p a rte a venitului anual era acum destinată scopurilor am intite în inscripţia de deasupra uşii, restul fiind cu largheţe rep a rtiz at pentru întreţinere, cheltuieli legale, investiţii, colecte, comisioane şi alte accesorii ale adm inistraţiei, cu totul nefolositoare celor şase călători nevoiaşi p en tru care fusese creat acest aşezăm înt de binefacere. Pe scurt, am făcut descoperirea, nu cu totul nouă că, despre o in stitu ţie ca aceasta, în draga şi bătrîn a noastră Anglie, se poate spune, ca şi despre s tri­ dia cea grasă din istorioara am ericană, că este nevoie de m ulţi oam eni ca s-o poată înghiţi toată. — Şi vă rog, doamnă, am spus eu, conştient de faptul că figura m ea începuse să se însenineze la acest gînd : Poate cineva să-i vadă pe aceşti drum eţi ? — Păi, nu ! răspunse ea cu îndoială. — Nici în seara asta. de exem plu ? — Ei bine ! răspunse ea mai ferm , nu. Nim eni nu a cerut vreodată să-i vadă şi nim eni nu i-a văzut. Cum eu nu mă descurajez uşor cînd urm ăresc un scop. am insistat pe lîngă buna doam nă spunîndu-i că este a ju ­ nul C răciunului, că această sărbătoare vine doar o dată pe an — lucru care din nefericire este adevărat, deoarece dacă s-ar instala la noi întregul an, am face din păm înt un loc cu totul diferit — că eram stăpînit de dorinţa de a-i invita pe călători la o cină şi la un m odest pahar de punci cald, că vocea destinului s-a făcut auzită în acest ţinut, confirm înd îndem înarea m ea în a pregăti un punci cald. că dacă mi s-ar perm ite să organizez serbarea, aş dovedi că ştiu să respect cum pătarea, sobrietatea şi ora convenabilă; în tr-u n cuvînt, că puteam fi eu însum i bine dispus şi cum ­ 9

p ă ta t şi că eram cunoscut că, la nevoie, pot să-i d eter­ m in şi pe alţii să fie tot astfel, deşi nu sînt decorat cu nici un ordin sau m edalie şi nu sînt călugăr, orator, apostol, s i.n l sau profet al nici unei credinţe religioase. în cele din urm ă am reuşit, spre m area m ea bucurie. S-a stabilit ca în noaptea aceea, la ora nouă, un curcan şi o bucată de ir.p tu ră de vacă să fum ege pe masă, şi ca eu, p en tru o zi, sa joc rolul de slujitor sfios şi um il al onorabilului Ricr.Hî-d W atts, prezidînd totodată ca gazdă cina de sărbă­ toare pentru cei şase drum eţi. M-am intors la han să dau poruncile necesare în ce pri­ veşte curcanul şi frip tu ra de vacă şi, în tot restul zilei, nu m -am mai ocupat cu nim ic altceva, gîndindu-m ă doar la cei şase drum eţi nevoiaşi. Pe cînd v întul sufla cu putere în ferestre — era o zi friguroasă cu rafale întunecate de n. izâriche alternînd cu perioade de lum inozitate aspră, ca şi cînd anul a r fi m u rit în convulsii — mi i-am închipuit pe durm eţii nevoiaşi înaintînd către azilul lor de-a lungul di­ feritelor d rum uri îngheţate şi m i-a făcut o nespusă plă­ cere gindul că ei nu bănuiau cîtuşi de p uţin ce surpriză îi aşteaptă. Le-am schiţat portretele în m intea m ea şi m i-am îngăduit plăcerea de a m i-i im agina cu tră să tu ri exagerat de m işcătoare. îi vedeam cu picioare îndurerate, epuizaţi, cărînd poveri şi boccele, m i-i im aginam oprindu-se la stîlpii indicatori şi la pietrele de m arcaj, aplecîndu-se pe toiegele lor curbate şi uitîndu-se cu atenţie la ce era scris pe ele, rătăcind drum ul, şi le um pleam cele cinci sim ţuri cu tem eri că vor răm îne afară to ată noaptea şi vor m uri degeraţi. în cele din urm ă, m i-am lu at pălăria şi am ieşit. M -am u rcat în tu rn u l castelului cel vechi şi am p ri­ vit peste colinele b ătu te de vînt care coborau în pantă abru p tă către M edway, sperind să pot zări de la depăr­ tare pe v reunul din călători. D upă ce se lăsă întunericul şi se auzi clopotul catedralei din clopotniţă — o boltă aco­ p erită cu prom oroacă, cum o văzusem m ai înainte — bătînd cinci, şase, şapte, am devenit a tît de obsedat de călătorii mei încît n-am p u tu t să iau m asa de seară ; îi vedeam parcă şi în jăraticul roşu care ardea în sobă. La vrem ea asta, m ă gindeam eu, ei trebuie să fi p rim it biletele şi trebuie să ii şi intrat. Aici plăcerea m ea era tu lb u ra tă de gîndul că 10

s-ar fi p u tu t ca unii d intre călători să fi venit prea tîrziu şi, găsind uşa încuiată, să fi răm as pe afară. D upă ce clopotul catedralei a bătut opt, nările m i-au fost gîdilate de m irosul delicios al curcanului şi al frip­ tu rii de vacă, răzbind prin fereastra dorm itorului meu. Această fereastră dădea în curtea hanului, tocm ai în locul unde lum inile de la bucătărie aruncau reflexe roşii asupra unui m asiv fragm ent din zidul castelului. E ra tim ­ pul potrivit să prepar punciul. De aceea am adus sus m a­ terialele (al căror num e, dim preună cu proporţiile şi com­ binaţiile, m ă voi feri să le comunic, ca fiind singurul meu secret pe care se ştie că îl păstrez) şi am făcut o băutură grozavă. N u am tu rn a t b ău tu ra în tr-u n castron, pentru că un castron, oriunde ar fi, doar dacă nu e aşezat pe un raft, şi aceasta nu este o prejudecată, e întotdeauna în pericol să se răcească sau să se verse, ci în tr-u n ulcior ca­ feniu de lut ars, pe care după ce l-am um plut, l-am în­ făşu rat cu g rijă cu o învelitoare groasă. Fiind acum aproape ora nouă, am pornit-o către Aşezăm întul lui W atts, purtînd în m îinile mele preţiosul ulcior de lut. I-aş fi încre­ d in ţa t acest a u r n e p re ţu it lui Ben, ospătarul, însă există în inim a om ului coarde care nu trebuiesc atinse de un altul şi băuturile pe care le fac eu însum i sînt astfel de coarde p en tru mine. D rum eţii se adunaseră, faţa de m asă era pusă şi Ben adusese un butuc m are şi îl aşezase cu m eşteşug peste foc, astfel încît o lovitură sau două cu vătraiul, după cină, să stîrnească o vîlvătaie cu pocnituri. D upă ce am aşezat dragul m eu ulcior în tr-u n colţ al căm inului, înlăuntrul apărătoarei de la vatră, unde a început în curînd să cînte ca un greier venit din cer, îm prăştiind în acelaşi tim p m i­ reasm ă de struguri copţi, de codri cu arom e şi de livezi de portocali — după ce am aşezat ulciorul la loc sigur şi po­ triv it — m -am prezen tat oaspeţilor mei, strîngînd m îinile de ju r îm p reju r şi urîndu-le un cald bun-venit. Mica societate era astfel alcătuită : mai întîi, eu. în al doilea rînd, un om tare cuviincios, cu b raţu l drept într-o eşarfă şi care răspîndea un m iros reavăn, plăcut, de lemn, din care am dedus că are de-a face, în tr-u n fel oarecare, cu construcţia de vase. Al treilea, un ucenic m arinar m i­ titel, aproape un copil, cu păr bogat şi castaniu şi cu ochi 11

adînci, ca ochii de femeie. Al patrulea, un personaj ono­ rabil dar jerpelit, îm brăcat în tr-u n costum negru, uzat. Acest om părea a fi trecu t prin zile grele şi avea o privire uscată şi bănuitoare. N asturii lipsă de la sacou erau înlo­ cuiţi cu şiret roşu, iar o leg ătu ră de acte, cu totul zdren­ ţuite, îi ieşea din buzunarul din ău n tru de la piept. Al cincilea, un străin prin origine, însă englez după vorbă, purtîndu-şi pipa în panglica de la pălărie, nu a lăsat să treacă m ult tim p pînă să-m i spună, în tr-u n mod sim plu şi a tră ­ gător, că era ceasornicar din G eneva şi călătorea pe tot continentul, m ai m ult pe jos, lucrînd ca om cu ziua şi vizitînd astfel ţă ri noi. E posibil (m-am gîndit) că trece din cînd in cînd, prin contrabandă cîte un ceas sau cam aşa ceva. Al şaselea, un văduv, mic de sta tu ră care fusese foarte frum os şi era încă foarte tînăr, dar a cărui fru m u ­ seţe se ofilise în tr-o m are nenorocire, şi a cărui pu rtare era vizibil tim idă, tem ătoare şi însingurată. Al şaptelea şi ultim ul, un călător de un gen care-m i fusese foarte fa­ m iliar în adolescenţa mea, însă acum dem odat — un vînzător de cărţi, care avea cu el o m ulţim e de broşuri şi lu­ crări în versuri, şi care se lăuda că putea să recite mai m ulte v ersuri în tr-o noapte decît putea să vîndă în două­ sprezece luni. l-am descris în ordinea în care erau aşezaţi la masă. Eu m ă aflam în fru n te a mesei, şi persoana respectabilă stătea în faţa mea. N -am zăbovit m ult să ne aşezăm pe locurile noastre p en tru că m încărurile sosiseră odată cu mine, înşirate astfel : Eu cu ulciorul Ben cu berea. Un băiat zăpăcit cu farfu rii calde. CURCANUL. O fem eie aducînd sosurile p en tru a fi încălzite pe loc. F rip tu ra de vacă. Un om cu o tavă pe cap conţinînd legum e şi diverse. Un ospătar de la han, venit de bună voie, rîn jin d şi nedînd nici un ajutor. Pe cînd traversam , ca o com etă S trada M are de la han spre A şezăm întul lui W atts, lăsam în urm a noastră o coadă lungă de arom e care oprea în loc trecătorii făcindu-i să adulm ece, m inunîndu-se. Lăsasem m ai înainte la colţul 12

hanului un tîn ăr cu albeaţă la un ochi, în v ă ţa t cu şuierul fluierului pe care Ben îl p u rta întotdeauna în buzunar şi care avea instru cţiu n i ca, în d ată ce a r auzi şuieratul lui Ben, să se repeadă în bucătărie să ia şi budinca de prune şi plăcinta de carne, iar apoi să vină în grabă la aşeză­ m înt, unde acestea vor i'i prim ite de fem eia care adusese sosurile şi apoi stropite cu spirt ce urm a să fie aprins şi să ardă cu flăcări albastre. Toate aranjam entele acestea au fost executate cu cea m ai m are exactitate şi de o m anieră ireproşabilă. Nu am văzut niciodată un curcan m ai bun, o frip tu ră mai bună şi o m ai m are risipă de sosuri şi sucuri, iar călătorii mei au onorat cum se cuvine toate cîte au fost puse în faţa lor. Inim a m ea se um plea de bucurie cînd vedeam cum feţele lor asprite de vînt şi ger se îndulceau la clinchetul farfuriilor, cuţitelor şi furculiţelor şi deveneau blinde la căldura focului şi la gîndul că vor mînca. Pălăriile, căciu­ lile şi fularele lor agăţate, cîteva boccele mici pe jos în ­ tr-u n colţ şi, in alt colţ, tre i sau p a tru toiege cu capătul de jos uzat, toate acestea p ăreau că leagă cu un lanţ de aur interiorul plăcut cu întunericul de afară. Cînd cina s-a sfîrşit şi scum pul m eu ulcior a fost pus pe masă, toţi m -au ru g at să iau loc în colţul de lingă foc, lucru care m -a făcut să m ă gîndesc, cu destulă plăcere, cît de m ult apreciau prietenii mei un foc. O are de cînd n-am mai p reţu it eu colţul de lîngă foc ? Poate că din zilele în care-1 asociam cu Jack H orner ? În tru c ît nu am acceptat această favoare, Ben, care ştia să aranjeze lucrurile, a tras m asa m ai la o p a rte şi, cerînd călătorilor să se aşeze la d reap ta şi la stingă mea, îm p reju ru l focului, închise cercul cu m ine şi cu scaunul meu, p ăstrîn d ordinea în care eram aşezaţi la masă. In tre tim p, pe nesim ţite, tot Ben îl înghiontise pe băiatul zăpăcit şi îl scosese afară din ca­ m eră, iar apoi, după ce o expedie în g rab ă pe fem eia cu sosurile, dispăru cu discreţie, închizînd încetişor uşa în urm a lui. Venise tim pul ca butucul de lem n să fie lovit cu vătraiul. L-am lovit uşor de trei ori, ca pe un talism an ferm ecat, şi un roi strălucitor de seîntei jucăuşe izbucniră din el şi se răspîndiră din cămin pînă în m ijlocul încăperii, în tr-u n aprig dans popular, tot săltînd în sus şi nelăsîndu-se nici

13

o clipă în jos. în acest tim p, la lum ina lor scânteietoare, care a pus în um bră lam pa, am um plut paharele şi le-am u ra t călătorilor mei sărbători fericite. Era ajunul C răciu­ nului, cînd prietenii mei, păstorii, care în felul lor erau şi ei nişte drum eţi nevoiaşi, au cintat : „Pace pe păm înt şi în tre oam eni bună învoire !“ Nu ştiu cine a fost prim ul d in tre noi căruia să-i fi tre ­ cut prin m inte să ne prindem m îinile in cinstea cuvintelor spuse, sau m ăcar dacă vreunul d in tre noi avusese prim ul acest gînd, însă în orice caz am făcut-o cu toţii. Apoi am bău t în m em oria bunului patron R ichard W atts şi am fă­ cut u rare a ca spiritul său să se bucure întotdeauna, sub acest acoperăm înt, de p reţu ire a pe care a avut-o din p ar­ tea noastră. Sosise tim pul fascinant de povestiri la gura sobei. — în tre ag a noastră viaţă — spusei eu — este o poves tire care poate fi înţeleasă mai m ult sau mai puţin, în ge­ neral mai puţin, şi pe care o vedem în tr-o lum ină mai clară, abia pe la sfirşit. Cît despre mine, eu sînt atît de îm p ărţit în noaptea asta între realiate şi închipuire, încît abia de m ai ştiu care-i una şi care-i alta. Să încerc să pă­ călesc tim pul, m şirîn d u -v ă o istorisire cît stăm aici ? Toţi au răspuns, da. Nu prea aveam m ult de povestit, însă mă sim ţeam legat de propria mea propunere. De aceea, după ce am p riv it cîteva clipe la coloana de aburi care se ridica în spirală din n ep reţu itu l m eu ulcior şi prin care aproape că puteam ju ra că văd efigia onorabilului Ri­ chard W atts, mai puţin neliniştită ca de obicei, am început. Capitolul II POVESTIRE DESPRE RICHARD DOUBLEDICK

« în anul o mie şapte sute nouăzeci şi nouă, o rudă de a m ea sosi pe jos, şchiopătând, în oraşul acesta, din Chatham . îi spun oraşul acesta, p e n tru că dacă vreunul din cei p re­ zenţi ştie cu exactitate unde sfirşeşte R ochester şi unde începe Chatham , asta este mai m ult decît pot să fac eu. Era un călător nevoiaş, fără un sfanţ în buzunar. Stătea la foc chiar în această cam eră şi a dorm it o noapte într-un pat care o să fie ocupat, în noaptea asta, de cineva de aici. 14

Ruda m ea venise la C hatham ca să se înroleze în tr-u n regim ent de cavalerie, dacă un regim ent de cavalerie l-ar fi prim it : dacă nu, era g a ta să încaseze şilingul Regelui Georg'e de la orice caporal sau sergent, care i-a r fi pus le­ gătura de panglică la pălărie. Ţelul său era să fie îm puş­ cat, insă se gîndea că p u tea foarte bine să m eargă călare la m oarte, decît să se obosească m ergînd pe jos. Num ele de botez al rudei mele era Richard, însă era mai bine cunoscut sub acela de Dick. Şi-a făcut pierdut pe drum num ele de fam ilie şi l-a luat pe acela de Doubledick. A fost trecut în registre ca R ichard Doubledick. V îrsta, douăzeci şi doi. înălţim ea, cinci picioare şi zece. Locul de naştere spunea că e Exm outh, dar de acesta nu se apropiase în viaţa lui. Nu exista nici un regim ent de ca­ valerie în C hatham şi, după ce trecu pe aici şchiopătînd, peste pod, cu o ju m ătate de gheată pe piciorul prăfuit, s-a înrolat în tr-u n regim ent de linie şi a fost foarte bucuros să se îm bete şi să uite totul. T rebuie să ştiţi că ruda asta a m ea făcuse o greşeală de n e ie rta t şi um bla acum ca un năuc. Inim a lui era la locul ei, însă închisă la orice sfat. Fusese logodit cu o fata bună şi frum oasă pe care a iubit-o m ai m ult decît credea ea sau chiar el. D ar în tr-u n ceas rău îi pricinuise o dezam ă­ gire a tît de m are încît fata îi spusese h otărît : ,.Richard, niciodată nu m ă voi m ărita. Voi tră i singură, aşa că poţi fi îm păcat în această privinţă, însă gura lui M ary M arshall — num ele ei era M ary M arshall — n u -ţi va m ai adresa niciodată vreo vorbă pe acest păm înt. D u-te, R ichard ! Fie ca cerul să te ierte !“ A sta l-a dat gata. A sta l-a adus la Chatham . A sta l-a făcut apoi pe soldatul Richard Dou­ bledick să fie obsedat de gîndul de a se lăsa îm puşcat. Nu exista, în anul una mie şapte sute nouăzeci şi nouă, în bărăcile din C hatham , un soldat m ai îm prăştiat şi mai nesocotit decît soldatul R ichard Doubledick. Se întovără­ şise cu alţii care erau drojdia regim entelor, rareori era treaz şi întotdeauna avea de executat o pedeapsă. Deve­ nise lucru sigur p en tru toate bărăcile că soldatul Richard Doubledick o să fie foarte curînd biciuit. C ăpitanul com paniei lui R ichard Doubledick era un tîn ăr cu cel m ult cinci ani m ai în v îrstă decît el, ai cărui ochi aveau o expresie ce îl im presionase pe soldatul Iii-

15

chard Doubledick in tr-u n fel deosebit. C ăpitanul avea ochi negri, strălucitori şi frum oşi — ochi care zîmbesc şi care, atunci cînd sînt serioşi, sînt m ai curînd ferm i decît severi — şi, aşa cum erau, erau singurii din lum ea îngustă a soldatului R ichard Doubledick pe care acesta nu-i putea în fru n ta. Deşi nepăsător la notările rele şi la pedepse, si'idînd pe oricine, de cum ştia că cei doi ochi privesc la el un m om ent, se sim ţea ruşinat. N u putea nici să-l salute pe strad ă pe căpitanul T aunton ca pe orice alt ofiţer. Se sim ­ ţea stînjenit, încurcat şi tu lb u ra t num ai la sim pla posibi­ litate ca p rivirea căpitanului să se în d rep te către el. In d ip e le cele m al rele ale decăderii sale, s-ar fi întors mai bine din drum şi s-ar fi în d ep ărtat oricît num ai să nu întîlnească p rivirea ochilor acelora negri, frum oşi şi stră ­ lucitori. în tr-o zi, cînd soldatul R ichard Doubledick ieşea de la carceră, unde petrecuse ultim ele patruzeci şi opt de ore şi in care loc dealtfel îşi trecea o bună p a rte din tim pul său, a prim it ordin să se ducă la biroul căpitanului T aun­ ton. în starea de m izerie şi m urdărie a unui om ieşit de la carceră, avea m ai p u ţin chef ca oricînd să fie văzut de către căpitan, însă nu era chiar aşa de nebun să nu asculte de ordine. Aşa că se duse pe terasa de lîngă teren u l de paradă, unde se găseau birourile ofiţerilor, sucind şi ru pînd in m îini, pe cînd m ergea, o bucată de p.ai care fă­ cuse parte din m obilierul decorativ al carcerei. — In tră ! îi spuse căpitanul, cînd el bătu în uşă. Soldatul Richard Doubledick îşi tra se şapca de pe cap, înaintă cu un pas şi îşi dădu seam a că se găseşte sub priv irea celor doi ochi negri, strălucitori. U rm ă o pauză lungă. Soldatul R ichard Doubledick îşi puse paiul în gură şi îl răsuci încet, încet. — Doubledick, spuse căpitanul, ştii tu unde m ergi ? — La dracu, dom nule ! spuse cu voce şovăitoare Ri­ chard. — Da, răspunse căpitanul. Şi foarte repede. Soldatul R ichard Doubledick învîrti m ai departe în gură paiul lu at din carceră şi execută un trist salut de acceptare. — Doubledick, urm ă căpitanul, de cînd am in tra t în serviciul M aiestăţii Sale — eram pe atunci un băiat de 16

şaptesprezece ani — am fost adeseori în d u re rat să văd oa­ m eni care alunecau pe calea aceasta, însă niciodată nu am fost a tît de m îhnit ca atunci cînd te-am văzut, încă de cînd ai in tra t în regim ent, a tît de ho tărît să m ergi pe fă­ gaşul degradării. Soldatul R ichard Doubledick începu să desluşească o ceaţă uşoară furişîndu-se pe pardoseala la care se uita şi să zărească picioarele m esei căpitanului încovoindu-se, de parcă le-ar fi văzut prin apă. — Eu sînt un soldat de rînd, dom nule, spuse el, şi pe nim eni nu interesează ce se în tîm plă cu o biată fiinţă grosolană. — Tu eşti un om, ripostă căpitanul, profund indignat, ai educaţie şi calităţi superioare şi dacă îţi dai seam a de ceea ce spui înseam nă că ai decăzut m ai jos decît am crezut eu. Cît de jos trebuie să fie, te las pe tine să soco­ teşti, ştiind ceea ce ştiu despre dezonoarea ta şi văzînd ceea ce văd. Picioarele mesei deveneau tot mai încovoiate, iar Dou­ bledick, ridicîndu-şi p rivirea spre a-şi lim pezi vederea, întîlni ochii care aveau o influ en ţă a tît de puternică asupra lui. îşi puse o m înă înaintea ochilor, şi pieptul tunicii lui de puşcăriaş se um flă gata să plesnească. — Sînt m ai fericit, spuse tîn ăru l căpitan, să văd zbu­ cium ul ă sta care e acum în tine, Doubledick, decît dacă aş vedea cinci mii de guinee n u m ăraţi pe m asa asta, cadou pen tru buna m ea m am ă. Tu ai o m am ă ? •—Sînt bucuros să spun că a m urit, dom nule. — Dacă laudele pe care ţi le-ai fi p u tu t atrage, răs­ punse căpitanul, ar fi fost p u rta te din gură în gură in tot regim entul, în to ată arm ata, în tot ţin u tu l, ai fi dorit să fie în viaţă ca să poată spune, cu m îndrie şi bucurie : „Acesta este fiul meu !“ — Fie-vă milă, dom nule, spuse Doubledick. Nu ar fi p u tu t auzi nim ic bun despre m ine. Nu ar fi av u t nici o m îndrie sau bucurie spunîndu-şi că este m am a mea. Ar fi p u tu t să aibă dragoste şi com pătim ire şi ştiu că tot­ deauna le-a avut, însă nu... Aveţi înţelegere, dom nule ! Sînt un m izerabil şi o ruină, faceţi cu m ine ce credeţi. îşi întoarse faţa către zid şi îşi întinse m îinile în tr-u n gest de im plorare. 17

m — Prietene... începu căpitanul. — Cerul să vă binecuvînteze, dom nule ! spuse plîngînd soldatul Richard Doubledick. — Te găseşti la un punct de criză a destinului tău, dacă vei m enţine felul tău de viaţă neschim bat, ştii ce va trebui să se întîm ple. Şi sînt convins chiar mai m ult decît îţi poţi închipui, că după ce se va întîm pla, vei fi un om pierdut. Nici un om în stare să verse lacrim i ca acestea, nu va putea suporta sem nele biciuirii. — Sînt convins de asta, dom nule, spuse soldatul Ri­ chard Doubledick cu o voce scăzută şi trem urătoare. — Insă un om aflat în orice stare poate să-şi facă da­ toria, continuă tîn ăru l căpitan, şi, p rin asta, să-şi cîştige respectul de sine, chiar dacă situaţia sa ar fi a tît de neno­ rocită şi de neobişnuită încît el nu ar putea cîştiga şi res­ pectul altor oameni. Un soldat de rînd, o fiinţă grosolană cum ai num it-o chiar tu m ai acum, are avantajul, în tim ­ purile furtunoase în care trăim , că îşi poate face datoria în faţa unei m ulţim i de m arto ri care să-l privească cu sim ­ patie. Te îndoieşti că poate să-şi facă datoria astfel încît să fie lău d at în tot regim entul, în toată arm ata, în toată ţa ra ? Schim bă-te, cît mai poţi încă îndrepta trecutul tău. încearcă ! — Voi încerca ! D ar vreau să am num ai un singur m ar­ tor, dom nule, strigă Richard, din tot sufletul. — Te înţeleg. Voi fi un m artor aten t şi de credinţă. Am auzit din gura soldatului R ichard Doubledick că a căzut în genunchi, a să ru ta t m îna ofiţerului, apoi s-a ri­ dicat şi a plecat de sub privirea ochilor negri şi străluci­ tori, un om schim bat. în acel an, una m ie şapte sute nouăzeci şi nouă, fra n ­ cezii se răspândiseră in Egipt, în Italia, în G erm ania şi unde nu ? Napoleon B onaparte începuse, se pare, să facă agitaţie îm potriva noastră în India şi m ulţi oam eni puteau să citească sem nele m arilor fu rtu n i care se iveau. Chiar în anul urm ător, cînd am încheiat o alianţă cu A ustria îm­ potriva lui, regim entul căpitanului T aunton se afla în In­ dia. Şi nu se găsea în regim ent şi nici în întreaga linie — un subofiţer mai bun decît caporalul R ichard Doubledick. în o mie opt sute unu, arm atele indiene se găseau pe Coasta Egiptului. Anul u rm ăto r a fost anul unei păci de

1B

scu rtă d u ra tă şi arm atele au fost rechem ate. Şi mii de oam eni ştiau atunci că oriunde conducea căpitanul T aunton, cel cu ochi negri, scînteietori, acolo era de găsit, în mod sigur, în im ediata lui apropiere, chiar lîngă el, tare ca stînca, credincios ca soarele şi viteaz ca M arte, acel vestit ostaş, acum sergentul R ichard Doubledick. O m ie opt sute cinci, pe lîngă că a fost m arele an al luptei de la Trafalgar, a fost şi anul unor lupte aprige în India. Anul acesta a fost m artor al m iracolelor săvîrşite de un sergent m ajor, care, singur, fără nici un alt ajutor, şi-a tăiat drum p rin tr-o m asă com pactă de duşm ani, a re~ cucerit drapelul regim entului său', ce fusese sm uls din m îna unui biet băiat îm puşcat în inim ă şi şi-a salvat căpitanul rănit, care fusese doborît într-o îngrăm ădeală de copite de cai şi săbii. Şi astfel, sublocotenentul R ichard Double­ dick s-a ridicat din categoria soldaţilor de rînd. R egim entul său, cu pierderi dureroase în fiecare luptă, însă întotdeauna în tă rit cu cei mai viteji oameni — pen­ tru că onoarea de a urm a vechiul drapel, ciuruit de gloanţe, pe care îl salvase sublocotenentul Richard Doubledick, um plea de elar toate piepturile — acest regim ent şi-a des­ chis drum ul în războiul peninsular, pînă a ajuns la Badajos, in o m ie opt sute doisprezece. M ereu şi m ereu a fost lăudat în rîndurile arm atei britanice, pînă cînd ochii oame­ nilor lăcrim au num ai la auzul num elui său, a tît de sus era în p reţu irea lor. Şi nu se găsea toboşar care să nu cu­ noască legenda că oriunde s-ar fi în d rep tat cei doi prie­ teni. m aiorul Taunton, cel cu ochii negri şi strălucitori şi sublocotenentul R ichard Doubledick. care îi era devotat, acolo doreau să-i urm eze cele mai m îndre suflete din a r­ m ata engleză. în tr-o zi, la Badajos — nu în tr-u n asalt de proporţii, ci doar respingind o încercare de atac a celor asediaţi îm­ potriva oam enilor noştri care lucrau în tranşee şi care ce­ daseră — cei doi ofiţeri se găsiră în situaţia de a înainta cu repeziciune îm potriva unei unităţi de infanterie fra n ­ ceză, care opunea rezistenţă. în fru n tea ei se afla un ofiţer care îşi încuraja oam enii — un ofiţer şi el plin de curaj, frum os, viteaz, de vreo treizeci şi cinci de ani, pe care Doubledick l-a văzut o clipă în grabă, însă a cărui figură a reţinut-o. în mod deosebit i-a răm as în tip ărit m om entul 19

în care acest ofiţer, agitîndu-şi sabia, şi-a g ru p at oamenii în juru l său cu un strig ăt aspru şi violent, ia r aceştia, as­ cultând comanda, au deschis focul în care m aiorul T aunton a căzut. L upta s-a term in at în m ai p u ţin de zece m inute şi Doubledick s-a întors la locul unde îl aşezase, pe o m anta întinsă pe păm întul ud, pe cel m ai bun prieten pe care un om îl poate avea. U niform a m aiorului T aunton era des­ chisă la piept şi pe căm aşă se iviseră tre i pete mici de sînge. — Dragă Doubledick. spuse el, eu mor. — O. cerule, nu ! exclam ă celălalt, îngenunchind lîngă el şi trecîndu-i b raţul pe după g'ît ca să-i ridice capul. Taunton, salvatorul meu, îngerul m eu păzitor ! Cea mai dragă, mai credincioasă şi m ai bună dintre fiinţele ome­ neşti ! Taunton ! P e n tru num ele lui D um nezeu ! Ochii strălucitori şi negri, din ce în ce tot mai negri, pe faţa palidă, deveniră surîzători uitîndu-se la el, iar mina, pe care o sărutase cu treisprezece ani în urm ă, i se aşeză cu tan d reţe pe piept. — Scrie m am ei mele. Tu vei ajunge în ţară. Spune-i cum am devenit noi doi prieteni. A sta o va întări aşa cum mă întăreşte şi pe mine. N -a m ai p u tu t vorbi, însă. cu un gest slab a a ră tat spre părul lui care flu tu ra în vînt. Sublocotenentul pricepu im ediat. M aiorul surîse din nou cînd îşi dădu seam a că fusese înţeles şi, uşor, întorcîndu-şi faţa spre b raţul care-1 sprijinea, ca şi cum ar fi v ru t să adoarm ă, îşi dădu ultim a suflare, ţinîndu-şi m îna pe pieptul în care, de m ult, fă­ cuse să reînvie un suflet. Toţi ochii au lăcrim at cînd l-au p riv it pe sublocote­ nentul Richard Doubledick în acea zi dureroasă. îşi îngropă prietenul în cîmp şi de atunci deveni un om însingurat şi cufundat în tristeţe. în afară de îndatoririle sale de serviciu, se părea că nu i-au m ai răm as decît două griji în viaţă : să păstreze şuviţa de păr pe care trebuia să o dea m am ei lui T aunton şi să-l întîlnească pe ofiţerul francez care adunase oam enii sub al căror foc căzuse T aun­ ton. Şi o nouă legendă începu să circule p rin tre trupele noastre, şi anum e că atunci cînd sublocotenentul Double20

dick şi ofiţerul francez vor ajunge din nou faţa în faţă. plînsul şi jalea îşi vor găsi de astă dată loc în F ranţa. Războiul continuă — şi odată cu el, de o p a rte a fron­ tului, im aginea ofiţerului francez continua să obsedeze gîndul lui Doubledick, iar de cealaltă parte, continua reali­ tatea lui trupească — pînă s-a dat bătălia de la Toulouse. In rapoartele de pe front trim ise în ţa ră se spunea : „Lo­ cotenentul R ichard Doubledick, răn it grav, dar în afară de orice pericol"'. Pe la mijlocul verii, în anul o mie opt Jute paisprezece, locotenentul R ichard Doubledick, acum un ostaş ars de soare, în vîrstă de treizeci şi şapte de ani, se înapoia în Anglia, ca invalid. Aducea cu el şuviţa de păr, la piept, lîngă inim a sa. M ulţi ofiţeri francezi văzuse el din ziua aceea. în m ulte nopţi întunecate, căutîndu-şi pe fro n t ră ­ niţii, cu oam eni şi cu lanterne, ajutase şi ofiţerii francezi care zăceau neputincioşi ; însă im aginea din m intea lui nu şi-a găsit niciodată originalul. Cu toate că era slăbit şi avea dureri, nu a p ierd u t o clipă în graba de a ajunge la From e, în Som ersetshire, unde locuia m am a lui Taunton. Ce cuvinte duioase şi pline de com pătim ire îi apăreau în m inte în această noapte : Taunton fusese singurul fiu al m am ei sale, care era vă­ duvă. Era în tr-o dum inică seara şi stăpîna casei stătea liniştită la fereastra care dădea în grădină, citind biblia şi rostind p en tru ea cu o voce trem u răto are, chiar acest pasaj, după cum a povestit chiar el că l-a auzit : „Tinere, îţi spun, scoală-te !i£ A tre c u t pe lîngă fere a stră şi i s-a p ă ru t că ochii stră ­ lucitori şi negri, din vrem ea cînd decăzuse, se uitau din nou la el. Inim a m am ei îi spuse cine era ofiţerul. Se duse re­ pede la uşă şi căzu la pieptul lui. — El m -a salvat de la ruină, m -a făcut o fiinţă ome­ nească şi m -a scos d intr-o viaţă josnică şi ruşinoasă. O, Doamne, binecuvîntează-1 p e n tru totdeauna. Cum va vrea Cel de Sus, aşa va 1'i ! — Aşa va fi ! răspunse m am a. Eu ştiu că el este acum în ceruri ! Apoi suspină cu jale : Ah, dragul m eu băiat, dragul m eu băiat ! Din ziua în care soldatul R ichard Doubledick se înro­ lase la Chatham , niciodată soldatul, caporalul, sergentul,

sergentul-m ajor, sublocotenentul şi locotenentul nu a su­ flat un cuvînt despre num ele lui adevărat, sau despre nu­ m ele lui M ary M arshall, sau despre povestea vieţii lui ; nim ănui cu excepţia celui care l-a adus pe calea dreaptă, însă acel capitol din viaţa lui era inchis. H otărîse cu tărie că ispăşirea sa trebuie să constea în a trăi anonim , ca să nu tu lb u re pacea şi uitarea care se aşternuseră peste ve­ chile lui greşeli. Voia să lase să se descopere, doar cînd va fi încetat din viaţă, că s-a tru d it şi a su ferit şi că nu a uitat niciodată trecutul. Şi atunci, dacă lum ea va putea să-l ierte şi să-l creadă — ei bine, va fi destul tim p pentru asta, destul tim p ! însă în seara aceasta — am intindu-şi de cuvintele pe care le ţinuse în inim ă tim p de doi ani — ,,spunei-i cum am devenit noi doi prieteni. Asta o va întări, aşa cum m ă în­ tăreşte şi pe m ine“ — îi povesti totul m amei. Şi trep tat, îi păru că la vîrsta lui şi-a găsit din nou o m am ă şi, tre p ­ ta t îi p ăru şi ei, în starea în care se afla, că ar fi găsit un fiu. în tim pul cît a stat în Anglia, grădina liniştită in care pătrunsese ca un străin, chinuit şi şovăind, a început să facă p a rte din căm inul său. Cînd în prim ăvară s-a sim ţit în stare să se întoarcă din nou la regim entul lui, părăsi grădina, gîndindu-se că de data asta era în tr-ad ev ăr prim a oară cînd îşi în d rep ta ochii spre vechile culori ale drape­ lului însoţit de binecuvîntarea unei femei. A escortat vechile culori — aşa zdrenţuite, ciuruite de gloanţe că abia se mai ţineau îm preună — la Q uatre Bras şi la Ligny. A stat neclintit alături de ele, în tăcerea apăsătoare a m ultor oameni, întunecaţi în ceaţa şi ploaia m ăru n tă a unei după-am iezi de iunie um ede, pe cîmpia de la W aterloo. Şi pînă la acea oră, im aginea ofiţerului francez din m intea sa nu a p u tu t fi com parată cu realitatea. V estitul regim ent a pornit la atac la începutul bătăliei şi a fost oprit în anul acela plin de evenim ente, iar Double­ dick a fost văzut căzînd. însă regim entul şi-a croit drum mai departe ca să-l răzbune, lăsînd în urm a lui o fiinţă care, rănită fiind, îşi pierduse cunoştinţa : locotenentul R ichard Doubledick. P rin gropi cu noroi şi bălţi de ploaie, de-a lungul şan­ ţu rilo r adinei, peste d ru m u ri arate şi făcute fărîm e de artilerie, de căruţe grele, de tropăitul oam enilor şi al cai­ 22

lor, în atm osfera de luptă ce se da pentru fiecare obiect cu roate în stare să tran sp o rte soldaţi răniţi, zdruncinat în tre m uribunzi sau m orţi, atît de desfigurat de sînge şi noroi încît abia dacă putea fi recunoscut, n e tu lb u rat de vaietele răniţilor şi de nechezatul cailor care, de curînc? luaţi de la treburile lor paşnice, nu puteau să suporte ve­ derea oam enilor rătăciţi, lungiţi pe m arginea drum ului, care nu se mai gîndeau s-o pornească din nou în obositoar a călătorie : m ort, din punctul de vedere al sim ţurilor, totuşi în viaţă, tru p u l care fusese locotenentul Richard Douhledick, a cărui faim ă stîrnise ecou în Anglia, a fost du* la Bruxelles. Acolo a fost in te rn at cu grijă la un spital, unde a răm as săptăm înă după săptămână, în zilele lungi de vară, strălucitoare, pînă ce recolta, nevătăm ată de război, s-a copt şi a fost strînsă. De nenum ărate ori a răsă rit şi a apus soarele deasupra oraşului aglom erat. De n enum ărate ori nopţile cu lună se aşterneau liniştite pe cîm piile de la W aterloo. Şi în tot acest tim p, nu se ştia nimic despre soarta locotenentu­ lui R ichard Doubledick. T rupe vesele in tra u şi ieşeau din Bruxelles. F raţi şi părinţi, surori, m am e şi soţii, veneau îngrăm ădindu-se aici, trăgeau lozul lor de bucurie sau durere şi plecau : de atîtea ori feţele m arilor clădiri s-au schim bat. De atîtea ori lum inile au izbucnit în amurg. A tît de m ulţi erau paşii care se perindau de colo pîn ă colo pe pavaj, a tît de m ulte ore de somn şi aer răcoros de noapte se succedau ! In diferentă la toate, o fa ţă de m ar­ m ură zăcea pe un pat, ca faţa unei statu i culcate pe m orm întul în care ar fi zăcut locotenentul R ichard Doubledick. In cele din urm ă, înaintînd încet p rin tr-u n coşmar lung şi apăsător, cu locuri şi tim puri învălm ăşite, readucînd în am intire chipurile şterse ale unor medici m ilitari ps care îi cunoscuse, laolaltă cu figuri care îi fuseseră fam iliare în tin ereţea sa — cea mai dragă şi mai gingaşă d intre ele, aceea a lui M ary M arshall, cu îngrijorarea în tip ărită pe faţă, sem ănînd mai m ult cu realitatea decît orice altceva — în cele din urm ă, locotenentul R ichard Doubledick s-a re­ întors la viaţă. La viaţa frum oasă a unui calm asfinţit de soare, toam na, la viaţa tih n ită a unei cam ere liniştite cu aer proaspăt şi cu o fereastră m are, deschisă. Dincolo de ea un balcon în care se legănau frunze şi flori parfum ate

şi, mai departe, cerul senin cu soarele în plinătatea lui, revărsîndu-şi razele de au r pe pat. Totul era a tît de liniştit şi a tît de ferm ecător, incit crezu că a tre c u t în altă lume. Şi spuse cu o voce slabă : — Taunton, eşti şi tu lîngă m ine ? O figură se aplecă asupra sa Nu a lui Taunton, ci a m am ei acestuia. — Am venit să te îngrijesc. Noi te-am îngrijit de mai m ulte săptăm îni. Ne-am m u tat aici de m ult. N u-ţi am in­ teşti de nim ic ? — De nimic. M ama lui T aunton îl săru tă pe obraz şi îi ţin u m ina, mîngîindu-1. — Unde este regim entul m eu ? Ce s-a întîm plat ? Lasă-m ă să-ţi spun mamă. Ce s-a întîm plat, m am ă ? — O m are victorie, dragul meu. Războiul s-a term i­ nat şi regim entul tău a fost cel mai viteaz pe tim pul de bătălie. Ochii lui scînteiară, buzele îi trem u rară, scoase un sus­ pin şi lacrim ile începură să i se prelingă pe faţă. E ra slab, prea slab ca să-şi m işte mîna. — S-a întunecat acum ? intrebă el in clipa urm ătoare. — Nu. — S-a făcut întuneric num ai p en tru m ine ? Ceva a tre c u t prin faţa mea, ca o um bră întunecată. D ar după ce a dispărut, soarele — bineeuvîntatul soare, ce frum os este ! — a ap ă ru t iarăşi. Mi s-a p ă ru t că văd ceva ca un nor alb care aluneca afară din cam eră. A ieşit cineva din cam eră ? Doam na T aunton clătină din cap şi după puţin tim p el adorm i, în tim p ce ea încă îi m ai ţinea m îna, mîngîindu-1. Din acea zi a început, să se însănătoşească, cu încetul, p entru că fusese răn it foarte grav la cap, pe lîngă rănile de pe corp, însă zi de zi a făcut progrese. Cînd îşi adună destule p uteri ca să susţină o convorbire, în tim p ce con­ tinua să stea în pat, observă curînd că doam na Taunton aducea întotdeauna vorba despre propria lui viaţă. Atunci îşi ream inti de vorbele pe care le spusese salvatorul său cînd era pe m oarte : A ceasta o va întări. în tr-o zi, se trezi din somn, odihnit, şi ceru să-i ci­ tească. însă perdeaua patului care îndulcea lum ina, şi pe 24

care doam na T aunton întotdeauna o trăgea cînd el se deş­ tepta, ca să-l poată vedea de la m asa de lîngă pat unde ea lucra, răm ase netrasă. Auzi o voce de femeie, care nu era a ei. — Poţi suporta să vezi o persoană străin ă ? întrebă aceasta cu blîndeţe. Ţi-ar face plăcere să vezi o străină ? — O străin ă ! rep etă el. Vocea îi redeştepta vechi am intiri, de dinaintea zilelor soldatului R ichard Doubledick. — S trăină acum, dar nu străină cîndva, de m ult, spuse vocea cu un ton care îl făcu să se înfioare — Richard, dragă Richard, p ierdut de a tît de m ulţi ani, num ele meu... — Este M ary, strigă el. iar ea îl îm brăţişă şi Richard îşi lăsă capul pe pieptul ei. — Eu nu îmi încalc acum un vechi jurăm înt. Nu este gura lui M ary M arshall aceea care îţi vorbeşte. Acum am alt nume. Era m ăritată. — Acum am un alt num e. Ai auzit despre asta ? — Nu, niciodată. îi privi faţa atît de frum oasă şi îngîndurată şi se m iră de zîm betul care răzbătea prin lacrimi. — G îndeştc-te bine, Richard. Eşti sigur că nu ai auzit niciodată noul m eu num e ? — Nu, niciodată. — N u-ţi întoarce capul ca să te uiţi la mine, dragul meu Richard. Stai liniştit, în tim p ce îţi voi spune po­ vestea mea. Am iubit un om generos şi nobil. L-am iubit din to ată inim a. L-am iubit ani şi ani de zile. L-am iubit cu credinţă şi devotam ent, l-am iubii, neştiind nim ic de m arile lui însuşiri şi nem aiştiind chiar dacă era în viaţă. Era un soldat viteaz. E ra cinstit şi p reţu it de mii şi mii de oameni, cînd m am a p rietenului lui cel mai bun m -a găsit, m i-a a ră ta t că în m arile lui succese, el niciodată nu m-a uitat. A fost răn it apoi în tr-o m are bătălie. A fost adus aici, pe m oarte, în Bruxelles. Am venit să-i fiu de ajutor şi să-l îngrijesc şi pentru aceasta m -aş fi dus şi pînă la capătul păm întului. N u recunoştea pe nim eni, num ai pe mine. Cînd îl apucau durerile, le suporta m urm urînd doar, m ulţum it să-şi lase capul acolo unde stă acum capul tar, Cînd a fost în pericol să m oară, s-a căsătorit cu m ine ca 25

să-mi poată spune soţie, înainte de a m uri. Şi num ele pe care l-am luat în noaptea aceea uitată... — Acum îl ştiu ! suspină el. A m intirea înceţoşată s lim pezeşte. Revine cu totul. M ulţum esc cerurilor că m in­ tea mea s-a restabilit. D ragă M ary, sârută-m ă, leagănă-m i capul acesta obosit ca să se liniştească, altfel am să mor de em oţie. U ltim ele cuvinte ale lui T aunton s-au îndepli­ nit : îmi voi vedea din nou ţara. Apoi a u rm a t o convalescenţă lungă, însă în tot acest tm ip au fost fericiţi. Zăpada se topise pe păm înt şi păsă­ relele cîntau în boschetele încă desfrunzite ale unei pri­ m ăveri tîrzii, cînd cei tre i s-au sim ţit în stare să iasă îm­ preună la aer şi cînd lum ea se aduna în juru l trăsurii deschise ca să-l salute şi să-l felicite pe căpitanul Rich trd Doubledick. A fost totuşi nevoie ca, în loc să se întoarcă în A n­ glia, să-şi desăvîrşească însănătoşirea în clim atul din su­ dul Franţei. Au găsit cu toţii un loc pe m alul Ranului, în im ediata apropiere a vechiului oraş Avignon, cu vedere spre ruinele podului. Locul acesta e ra tot ce-şi puteau dori. Au răm as acolo îm preună vrem e de şase luni. Apoi s-au întors în Anglia. Doam na Taunton. înaintînd in vîrstâ — nu însă aşa de m ult ca strălucirea ochilor ei negri să se înceţoşeze — am intindu-şi că schim barea îi priise şi o întărise fiziceşte, luă hotărîrea să se întoarcă p en tru un an în locurile acelea. Plecă însoţită de o fem eie credincioasă, care în tinereţe îl purtase pe fiul ci în braţe. La sfârşitul anului urm a să fie luată şi condusă acasă de căpitanul Richard Doubledick. Scria cu reg u laritate copiilor ei (aşa cum îi num ea ea acum) şi aceştia la rîndul lor îi răspundeau. S-a m utat apoi în vecinătatea oraşului Aix. Şi acolo a devenit prietenă apropiată a unei fam ilii din acea parte a Franţei, care îşi avea castelul în îm prejurim ile casei ţărăneşti pe care o închiriase. A propierea dintre ei începuse prin dese inlîlniri, în văile pe unde se plim ba, cu o copilă drăguţă, o fată sensibilă şi generoasă, care n u obosea niciodată ascu'tînd povestirile solitarei doam ne engleze despre bietul ei fiu şi despre războaiele pline de cruzim e. Fam ilia s-a arătat atît de prietenoasă ca şi copila şi, cu tim pul, ajunsese să-i ctm , c& atît de bine, încît prim i ca ultim a lună a şederii 26

ei în străinătate să o petreacă sub acoperişul lor. Le scria celor de acasă, din cînd în cînd, şi puţin cîte puţin, despre înfirip area acestei prietenii. Şi în cele din urm ă, alătură scrisorii o notă politicoasă din p artea stăpînului castelului, solicitînd să aibă onoarea de a fi vizitat de cel hom m e si ju ste m e n t celebre l, căpitanul Richard Doubledick, cu ocazia apropiatei sale călătorii în ţin u tu l său. C ăpitanul Doubledick, acum un om voinic şi frumos, în plină vigoare, mai puternic în piept şi um eri decît fu ­ sese vreodată, trim ise un răspuns cu rtenitor şi îl urm ă în persoană. C ălătorind prin toată întinderea ţării, după trei ani de pace, binecuvînta zilele mai fericite pe care le cu­ noştea acum lumea. Recolta era aurie, nu udată de roşul sîngelui. E ra legată în snopi p en tru hrană, nu călcată în picioare de oam enii în luptă pe viaţă şi pe m oarte. Fum ul se ridica din cămine paşnice, nu din ruine în flăcări. Că­ ruţele erau încărcate cu fructele fireşti ale păm întului, nu cu răn iţi şi m orţi. P e n tru el, care văzuse atît de des rev er­ sul teribil al m edaliei, toate aceste lucruri erau într-adev ăr m inunate. Şi în această bună dispoziţie sufletească a ajuns la vechiul castel de lîngă Aix, într-o seară cu cerul de un albastru adînc. Era un castel m are, de felul celor b întuite de fantom e, cu tu rn u ri rotunde, cu un acoperiş înalt, plum buit şi cu m ai m ulte ferestre decît avea palatul lui Aladin. Obloa­ nele de la ferestrele zăbrelite erau larg deschise după ar­ şiţa zilei şi se puteau zări în ău n tru pereţi şi coridoare în­ tortocheate. Mai existau apoi imense acareturi, căzute în parte în ruină, m ulţi copaci întunecaţi, grădini în terase, balustrade, fîntîni arteziene prea slabe pentru a mai face apa să ţîşnească, prea îm bîcsite p en tru a mai putea fi fo ­ losite, statui, buruieni şi grilaje de fier care păreau să fi crescut de la sine, fără m ăsură, ca nişte tufişuri în tin /in du-şi ram u rile în form e sălbatice. Uşile de la in tra re erau deschise, aşa cum sînt de obicei în acest ţinut, după ce căldura zilei a trecut. C ăpitanul nu văzu nici clopot, nici ciocan de bătut, aşa că intră. Păşi într-o sală înaltă, de piatră răcoroasă, întunecoasă şi odihnitoare după orbitoarea strălucire a zilelor din sud 1 Acest b ă rb a t pe drept a tît de celebru (fr.).

27

pe care le petrecuse călătorind. De-a lungul celor patru latu ri ale sălii, o galerie conducea la diferite şiruri de ca­ mere. Sala e ra lum inată de sus. Insă nu se vedea nici aici vreun clopot cu care să-şi anunţe prezenţa. — Pe cinstea mea, spuse căpitanul oprindu-se ruşinat de bocănitul cizm elor sale, parcă a p a r fantom ele... Porni înapoi şi sim ţi că faţa i se face albă ca varul. în galerie, privind în jos către el, stătea ofiţerul francez — ofiţerul a cărui imagine o purtase în m inte de atît de m ult tim p şi de atît de departe. Com pară im aginea cu originalul, în fiecare trăsătu ră, şi văzu cît de asem ănătoare era ! Se mişcă şi dispăru, iar căpitanul Richard Doubledick îi auzi paşii coborînd repede în sală. In tră prin tr-o arcadă. Pe figura lui apăru o bruscă expresie scânteietoare, m ult asem ănătoare expresiei din m om entul acela fatal. — Domnul căpitan R ichard Doubledick ? Încîntat să vă prim esc ! Mii de scuze ! Servitorii sînt pe afară la aer. Sînt la o m ică petrecere în grădină. De fapt, este ziua ono­ m astică a fiicei mele, m icuţa pe care o alintă şi o prote­ jează doam na Taunton. Era atît de cu rtenitor şi de franc, încît dom nul căpitan Doubledick nu putu să-şi retrag ă mîna. — Aceasta este m îna unui englez viteaz, spuse ofiţe­ rul francez, reţinînd-o în tim p ce vorbea. Eu pot să res­ pect un englez viteaz, chiar cînd îmi este duşm an şi cu atît mai m ult ca prieten ! Şi eu sînt soldat. „Nu şi-a am intit de m ine aşa cum m i-am am intit eu de el. Nu şi-a în tip ărit în m inte figura m ea, aşa cum m i-am întipărit-o eu pe a lui, gîndi căpitanul Richard Doubledick. Cum o să-i spun eu totul ?“ O fiţerul francez îşi conduse oaspetele în grădină şi îl prezentă soţiei sale, o fem eie sim patică şi frum oasă, care stătea îm preună cu doam na T aunton în tr-u n ciudat pavi­ lion de modă veche. Fiica lui, cu chipul ei tânăr şi frum os strălucind de bucurie, veni alergînd să-l îm brăţişeze. Şi m ai era şi un băieţaş care venise copăcel p rin tre porto­ cali, spre treptele m ari, vrînd să ajungă la picioarele ta ­ tălui său. O m ulţim e de copii, aflaţi în vizită, dansau in ritm ul unei muzici vioaie şi toţi servitorii şi ţăranii dimpreju ru l castelului dansau şi ei. O scenă de fericire nevi­ 28

novată, m enită să încununeze scenele de pace care-1 încîntaseră pe căpitan în călătoria sa. Privea la toate acestea, tu lb u rat adînc în sufletul său, pînă ce răsuna un clopot şi ofiţerul francez il pofti să-i arate cam erele în care urm a să locuiască. U rcară în gale­ ria din care ofiţerul privise în jos şi dom nul căpitan Ri­ chard Doubledick fu invitat cu cordialitate într-o încă­ pere m are şi apoi în tr-o alta mai mică, în d ărătu l celei m ari, aceasta din urm ă încărcată cu ceasornice şi draperii şi cămine şi clini de bronz şi teracote şi dispozitive de răcorire şi, în general, eleganţă şi spaţiu. — Aţi fost la W aterloo ? întrebă ofiţerul francez. — Am fost, spuse căpitanul Richard Doubledick. Şi la Badajos. Cu ecoul propriei sale voci aspre în urechi, începu să reflecteze : ce să facă şi cum să-i spună ? Pe atunci, din nenorocire, m ulte dueluri întristătoare avuseseră loc între ofiţerii englezi şi francezi, ivite de pe urm a războiului care se term inase. Aceste dueluri şi felul în care ar putea evita ospitalitatea ofiţerului francez erau gîndurile care îi m unceau m intea căpitanului R ichard Doubledick. Stătea în camera lui, lăsînd să treacă tim pul în care a r fi trebuit să se îmbrace p en tru cină, cind doamna Taunton, îi vorbi prin uşă, întrebîndu-1 dacă îi poate da scrisoarea pe care i-o adusese de la M ary. „M ama lui. înainte de toate, se gîndi căpitanul — cum am să-i spun ei ?“ — Tu ai să te îm prieteneşti cu gazda ta, sper, spuse doamna Taunton pe care R ichard o pofti de îndată înăun­ tru, şi prietenia asta va dura toată viaţa. Este atît de' sin­ cer şi de generos, Richard, încît cu greu s-ar putea să nu vă preţu iţi unul pe altul. Dacă el ar fi fost în viaţă — şi săru tă înlăcrim ată b răţara în care p u rta bucla de păr a fiului ei — l-ar fi p reţuit în m ărinim ia lui şi a r fi fost într-ad ev ăr fericit că au trecut zilele nenorocite care fă­ ceau, d intr-un astfel de om, un duşm an al lui. M ama ieşi din cameră, iar căpitanul se duse m ai întîi la o fereastră de unde putea să vadă dansul din grădină, apoi la cealaltă fereastră unde i se înfăţişa priveliştea surîzătoare, cu viile liniştite. 29

„Suflet al prietenului m eu plecat p e n tru totdeauna, îşi spuse el — oare prin tine iau fiinţă în m intea mea aceste gînduri bune ? Tu eşti acela care m i-ai a ră tat drum ul pe care am fost p u rta t ca să întîlnesc acest om şi binefacerile pe care le-a adus schim barea tim purilor ? Tu eşti acela care ai trim is pe m am a ta a tît de greu lovită, ca să-mi oprească m îna m ea cuprinsă de furie ? De la tine vin şoaptele care îmi spun că acest om şi-a făcut doar datoria, aşa cum ţi-ai făcut-o şi tu — şi aşa cum m i-am făcut-o şi eu, sub îndrum area ta care m -a salvat în viaţa aceasta — şi că nu a făcut nimic mai m ult ?“ Se aşeză, cu capul îngropat în m îini şi, cînd se ridică, luă a doua m are hotărîre din viaţa lui — ca nici ofiţerului francez, nici m am ei prietenului său plecat p e n tru to t­ deauna şi nici vreunui alt suflet să nu-i sufle vreun cuvînt despre ceea ce num ai el singur ştia, atîta tim p cît cei doi vor trăi. Şi cînd a ciocnit paharul său cu cel al ofiţerului francez, în acea seară la cină, îl iertă în sufletul său. Aici eu m i-am sfîrşit povestirea, fiind prim ul dintre drum eţii nevoiaşi. Dar, dacă ar fi s-o spun din nou acuma, aş adăuga că de atunci a venit vrem ea în care fiul m aioru­ lui Richard Doubledick şi fiul acelui ofiţer francez, p rie­ teni aşa cum fuseseră înainte de ei şi p ărinţii lor, au luptat um ăr la um ăr într-o cauză com ună a popoarelor lor, pe care tim puri m ai prielnice le-au determ inat să fie strîns unite, asem enea fraţilo r care au fost m ultă vrem e des-> părţiţi.

C apitolul III DRUMUL

Povestirea m ea sfîrşindu-se şi punciul la fel, ne-am despărţit, pe cînd clopotul catedralei bătea orele douăspre­ zece. Nu m i-am luat răm as-bun de la drum eţii mei în acea noapte, p en tru că m i-a venit în m inte să reap ar dim ineaţa la şapte, îm preună cu n işte cafea fierbinte. Am ieşit din casă şi, pe cînd m ergeam pe S trada Mare, am auzit colindătorii în depărtare şi am luat-o repede în30

tr-acolo. C intau lîngă una din vechile porţi ale cetăţii, la colţul unui stran iu şi m inunat şir de locuinţe din cără­ m idă roşie, locuite de clerici de rang mai mic, aşa după cum m -a inform at cu politeţe cîntăreţul cu cornul. A veau deasupra uşilor streaşini mici şi curioase, ca plafoanele sonore deasupra vechilor am voane ; şi mă gîndeam că m i-ar fi plăcut să văd pe unul din aceşti preoţi ieşind pe prim a treap tă şi ţinîndu-ne un mic discurs de sărbători, despre bieţii c ă rtu rari din Rochester, luînd ca tem ă cu­ vintele Dom nului referitoare la lăcomia faţă de casele vă­ duvelor. Cornul era atît de com unicativ şi starea mea su­ fletească era (aşa cum în general este) atît de înclinată spre hoinăreală, încît am întovărăşit colindătorii pînă la un teren deschis denum it „Viţa de vie“ şi am asistat — în sensul francez al cuvîntului, adică am fost de faţă şi nu de vreun aju to r — la executarea a două valsuri, două polci şi tre i melodii irlandeze, fără a m ă m ai gindi la hanul meu. Totuşi m -am întors la el şi am găsit în bucătărie un lăutar, pe Ben, pe tîn ă ru l cu albeaţă la ochi şi două fe­ mei de serviciu, învîrtindu-se cu m are însufleţire în ju ru l mesei m ari, pe care se preparau bucatele. Am avut o noapte rea. Nu putea să fie de vină curcanul sau frip tu ra de vacă — iar despre punci nici nu pulea fi vorba — dar orice silinţă a mea de a adorm i, a eşuat dez­ am ăgitor. Nu puteam să aţipesc. Şi oriunde îmi rătăcea m intea vedeam m ereu în faţa ochilor efigia lui Richard W atts. în tr-u n cuvînt, nu am p u tu t să-m i abat gîndurile de la onorabilul Richard W atts decît dîndu-m ă jos din pat pe întuneric, pe la ora şase şi stropindu-m ă, aşa cum mi-e obiceiul, cu toată apa rece care părea să fi fost adunată parcă anum e p en tru asta. Cînd am coborit în stradă, aerul era destul de m ohorît şi rece ; iar cînd am ajuns la că­ m inul lui W atts, singura lum inare din cam era unde lua­ sem cina ardea cu o lum ină atît de palidă de parcă şi ea avusese o noapte rea. Dar drum eţii mei darm iseră zd ra­ văn şi au p reţu it cum se cuvine cafeaua fierbinte, grăm ezile de pîine cu unt, pe care Ben le aranjase asem enea stive­ 31

lor într-un depozit de cherestea şi pe cit de artistic puteam eu să doresc. Pe cînd abia se lum inase de ziuă, am ieşit cu toţii în stradă şi acolo ne-am strîns miinîle. Văduvul îl luă pe micul m arinar spre Chatham , unde urm a să găsească un vapor pentru Sheerness, .juristul cu privirea om ului care ştie m ulte, plecă de unul singur, fără să se angajeze în vreun fel prin anunţarea intenţiilor sale. Alţi doi au pornit-o repede pe lîngă catedrală şi vechiul castel, către M aidstone, iar vînzătorul de cărţi m -a însoţit peste pod. Cît despre mine, voiam să m erg prin pădurea Cobham, cît mai departe de drum ul m eu direct către Londra. Cînd am ajuns la b arieră şi la cărarea pe care trebuia să m ă abat de la drum ul m are, m i-am luat răm as bun de la ultim ul dintre drum eţii nevoiaşi şi m i-am u rm at călă­ toria singur. Acum ceţurile începură să se ridice şi soa­ rele să strălucească ; inhalînd aerul acela în tărito r şi p ri­ vind chiciura, acele mici cristale de gheaţă de pe arbori, seînteind pretutindeni, am sim ţit că to ată n a tu ra îm păr­ tăşea parcă bucuria m arilor sărbători. M ergînd p rin pădure, paşii m ei uşori pe păm întul aco­ perit cu m uşchi şi frunze cafenii m ăreau parcă perfec­ ţiunea de care m ă sim ţeam înconjurat. In decorul de tru n ch iu ri brum ate, m ă gîndeam că cel ce a creat tim pul, nu a ridicat niciodată m îna sa binevoitoare decît ca să binecuvînteze sau să tăm ăduiască. Trecînd pe lîngă p ri­ m ăria din Cobham, am in tra t în sat, şi am lăsat în urm ă cim itirul unde m orţii dorm eau în linişte, în speranţa certă pe care o inspiră Crăciunul. Şi cum aş fi p u tu t privi copiii jucîndu-se, fără să mă îndrăgostesc de ei, în am intirea celui care i-a iubit. După un tim p, fluviul îndepărtat, cu corăbiile sale, ap ăru şi el, în plină vedere, făcînd să în ­ colţească în m intea m ea im agini de pescari nevoiaşi, reparîndu-şi plasele, acei pescari care s-au ridicat şi l-au urm at pe Hristos, im aginea predicii de pe o corabie îm ­ pinsă puţin mai departe de ţărm , din cauza m ulţim ii oa­ m enilor — im aginea unei figuri m aiestuoase m ergînd pe apă în singurătatea nopţii. C hiar um bra mea pe păm înt vorbea despre C răciun ; p e n tru că după o veche credinţă, lum ea nu îşi aşază bolnavii pe locul unde sim pla um bră 32

a oam enilor care l-au auzit şi l-au văzut să poată cădea atu n ci cînd trec prin acel loc ? A stfel gîndul la C răciun m -a însoţit de departe şi de aproape, pînă am ajuns la Blackheath şi am coborît de-a lungul aleii de copaci noduroşi şi bătrîni din G reenw ich P ark şi pînă m -am apropiat de lum inile Londrei ce stră ­ pungeau ceaţa care se aduna din nou. A păreau străluci­ toare, însă n u cu strălu cirea focului făcut de m ine şi a chipurilor din ju ru l lui, cînd ne-am adunat să sărbătorim ziua aceea. Şi aici am povestit despre n ep reţu itu l nobil R ichard W atts şi despre cina mea cu cei şase călători ne­ voiaşi, care nu erau nici răufăcători, nici adunători de po­ m eni şi din acea zi şi pînă astăzi nu am m ai văzut pe niciunul din ei.

3 -

P o v e stiri -

CHA BLE3 D ICKENS

GORUNUL (Trei părţi)

Prim a parte - - —Ufc

DESPRE MINE

în cursul vieţii mele am tăinuit un lucru. Acela că sînt un om tim id.. Nim eni n -ar bănui acest lucru, nim eni nu-1 bănuieşte, nim eni n u l-a bănuit vreodată, însă eu sînt de la n a tu ră un om tim id. Aceasta este taina despre care nu am suflat o vorbă nim ănui. Aş putea să-l im presionez adine pe cititor povestindu-i despre nenum ăratele locuri în care nu am fost, despre nenum ăratele persoane pe care nu le-am vizitat şi nu le-am prim it, despre nenum ăratele îndatoriri sociale de la care m -am sustras, din cauză că, prin stru ctu ra şi prin caracterul meu, sînt un tim id. însă îl voi lăsa pe cititor neim presionat şi voi trece la scopul pe care m i l-am propus. Acest scop este să-i povestesc, fără m ulte înflorituri, despre o călătorie a m ea şi despre descoperirile pe care le-am făcut la H anul G orunul, care oferă o bună găzduire pentru oam eni şi anim ale şi unde am răm as odată în­ zăpezit. A sta s-a întîm plat în anul de n eu itat p en tru m ine în care m -am despărţit p en tru totdeauna de Angela Leath — cu care era aproape să m ă însor — şi cînd am desco­ perit că ea p referă pe bunul m eu prieten Edwin. Din tim ­ pul şcolii încă îm i form asem în m intea mea, neinfluenţat de nim eni, părerea că Edw in îmi era m ult superior şi, deşi îmi sim ţeam inim a adînc rănită, socoteam totuşi că pre­ ferinţa fetei e ra în firea lucrurilor şi am încercat să-i iert pe amîndoi. D atorită acestor îm prejurări m -am h otărît să plec în Am erica — era prim a etapă a drum ului m eu că­ tre iad. 34

N eînştiinţîndu-i despre hotărîrea mea nici pe Angela, nici pe Edwin şi găsind cu cale să scriu fiecăruia din ei cîte o scrisoare afectuoasă prin care le trim iteam urările mele de bine şi iertare a mea, scrisori pe care m ecanicul din port trebuia să le ducă la poştă atunci cînd eu aş fi fost deja plecat spre New York, deci dincolo de orice posibili­ tate de a fi rechem at — aşa cum spun, înăbuşind durerea în pieptul m eu şi consolîndu-m ă pe cît puteam cu gîndul că eram generos, am părăsit cu calm tot ce m i-era drag şi am pornit în călătoria deznădăjduită de care am po­ m enit. Era în plină iarnă, cînd într-o dim ineaţă tristă, pe la ora cinci, m i-am părăsit locuinţa p en tru totdeauna. M-am b ărbierit desigur la lum ina lum inării, în tr-u n frig p ă tru n ­ zător, stăpînit de senzaţia că m -am sculat pentru a fi dula spînzurătoare, senzaţie care, în mod obişnuit, era n e ­ despărţită de scularea m ult înainte de vrem e şi in astfel de condiţii. Cît de bine îmi ream intesc de aspectul pustiu al străzii P'leet cînd am ieşit din Temple. Felinarele pîlpîiau în ra ­ falele vîntului de nord-est, ca şi cînd gazul s-ar fi inchircit şi el de frig. Casele cu acoperişurile albe, cerul în tu ­ necat p u n ctat de stele, vinzătorii din piaţă şi vagabonzii, sculaţi devrem e, tropăind ca să-şi pună în m işcare sîngele aproape îngheţat, lum ina şi căldura ospitalieră a puţinelor cafenele şi a cîrcium ilor deschise p e n tru astfel de clienţi, chiciura tare, uscată şi geroasă cu care era încărcat aerul (vîntul o împinsese deja în^toate crăpăturile) şi care îmi lovea faţa ca un bici de oţel. Mai lipseau nouă zile pînă la sfirşitul lunii şi pînă la sfîrşitul anului. Pachebotul poştal p e n tru Statele U nite trebuia să plece din Liverpool, dacă vrem ea era favorabilă, la întîi ale lunii urm ătoare, aşa că pînă atunci aveam tot tim pul la dispoziţie. Am ţin u t seam a de acest lucru şi m -am h o tărît să fac o vizită în tr-u n anum e loc (pe care nu e nevoie să-l numesc) aflat la hotarele mai îndepărtate ale ţin u tu lu i Yorkshire. Locul acela îmi era drag p e n tru că acolo o întîlnisem p e n tru prim a oară pe Angela, la o casă de ţa ră şi m elancolia m ea era u şurată la gîndul de a-m i putea lua un iernatic răm as bun de la acel loc înainte de a pleca definitiv din ţară. Trebuie să m ai spun că, p entru 35

a n u fi căutat ţii găsit înainte ca hotărîi'ea luată să fi de­ venit irevocabilă prin plecarea m ea efectivă, i-am scris Angelei într-o noapte, în term enii mei obişnuiţi, plîngîndu-m ă că afaceri urgente, despre care îi voi vorbi în am ănunt mai tîrziu — m ă determ ină pe neaşteptate să lipsesc de lîngă ea o săptăm înă sau zece zile. Pe atunci nu exista calea ferată şi în locul ei erau di­ ligente, pe care şi acum le m ai regret, îm preună cu m ulţi alţii, dar de care, la vrem ea aceea, oricine era îngrozit ca de o pedeapsă. îm i procurasem locul de lîngă vizitiu, pe cea mai iute dintre diligenţe, şi mă găseam în strada Fleet unde urm a să iau o tră su ră în care să-m i încarc şi gea­ m antanul şi să ajung astfel fără greutate la Peacock în Islington, unde trebuie să m ă urc în diligenţă. Dar cînd unul din paznicii de la Temple, care îmi căra geam antanul pînă în strada Fleet, îmi spuse că pe rîu pluteau de cîteva zile sloiuri m ari de gheaţă care, în noaptea aceea se în­ chegaseră alcătuind un drum de trecere de la Temple G ardens pînă la m alul Surrey, începui să-m i pun între­ barea dacă locul de pe capră nu ar fi de n atu ră să pună capăt pe neaşteptate, prin îngheţ, nefericirii mele. Eram eu cu inim a fi'întă, e-adevărat, însă nu m ergeam atît de departe cu disperarea ca să doresc să m or îngheţat. Cînd am ajuns la Peacock — unde i-am găsit pe toţi bînd bere fierbinte, ca m ăsură de autoapărare — am în­ tre b a t dacă m ai există vreun loc liber în ău n tru l diligenţei. Am aflat că, în ău n tru sau afară, eram singurul călător. Asta m -a făcut să înţeleg mai acut asprim ea neobişnuită a vrem ii, deoarece întotdeauna diligenţă era plină pînă la ultim ul loc. Totuşi, am băut şi eu pu ţin ă bere caldă (pe care am găsit-o deosebit de bună) şi am in tra t în diligenţă. D upă ce m -am aşezat, m -am înfăşurat cu paie pînă la b rîu şi, cu ideea că fac o figură destul de caraghioasă, m i-am început călătoria. E ra încă întuneric cînd am plecat din Peacock. Un tim p, fantom e pale, estom pate, de case şi pomi apăru ră şi dispărută la geam, apoi îşi făcu loc o zi aspră, în tu n e ­ cată şi geroasă. Oam enii îşi aprindeau focurile în case, vîntul încetase acum şi fum ul se înălţa d rept în sus în aerul rarefiat, iar noi ne îndreptam cu zgomot asurzitor către Highgate, pe cel m ai îngheţat drum pe care am auzit

vreodată răsunînd potcoavele de fier. Cînd am ajuns in cîmp, totul părea că a îm b ătrîn it şi a devenit cenuşiu : dru­ m urile, copacii, acoperişurile de paie ale colibelor şi lo­ cuinţelor, clăile de fîn din curţile ţăranilor. Nici un om care să lucreze ceva pe afară, jgheaburile p entru cai de la hanurile de pe m arginea drum ului e ra u îngheţate tun, haim anale nu se m ai învîrteau încoace şi încolo, uşile erau încuiate, în micile cantoane de la bariere seînteiau focuri strălucitoare şi copiii (chiar şi oamenii de la can­ toane aveau copii şi se pare că îi şi iubeau) ştergeau flo­ rile de gheaţă de pe geam urile mici cu braţele lor plinuţe, aşa ca ochii lor luminoşi să poată vedea o clipă diligenţă singuratică care trecea pe drum . Nu ştiu cînd a început să se aştearnă zăpada. Ştiu însă că tocm ai schim bam caii pe undeva cînd am auzit pe surugiu spunînd că bătrîn a doam nă de sus, din cer, îşi jum uleşte gîsca destul de tare astăzi. Apoi, am observat şi eu că în tr-ad ev ăr fulgii albi cădeau repede şi des. Ziua era pe sfîrşite şi eu m oţăisem tot tim pul, aşa cum face un călător singuratic. In mod obişnuit sînt vioi şi bine dispus m ai ales după cină, după ce m ănînc şi beau — dar rece şi întunecat, în restu l tim pului. Am fost întotdeauna dezorientat cu privire la tim pul şi locul în care m ă aflu. D iligenta şi caii făceau im presia că sînt aiuriţi. V izitiul şi anim alele păreau să cînte în cor Aulă, Lang S yn e fără un m om ent de întrerupere. Ţineau ritm u l şi m elodia cu m are regularitate şi în tăreau replicile la începutul refre ­ nului, cu o precizie care m ă supăra de m oarte. Pe cînd schim bam caii, surugiul şi aju to ru l lui tropăiau în susul şi în josul drum ului, desprinzîndu-şi cizmele încleştate în zăpadă şi tu rn a u a tîta consolare lichidă în ei, fără să-şi facă vreun rău cu asta, încît am început să-i confund, în întunericul care se lăsa, cu două butoaie albe aşezate pe capră. Caii noştri se poticneau şi cădeau în locuri singu­ ratice şi trebuia să-i punem pe picioare — ceea ce era o plăcută variaţie care mi se oferea, p en tru că mă încălzea. Şi ningea şi ningea şi iarăşi ningea şi nu se mai oprea ninsoarea. Toată noaptea am m ers în felul acesta. Astfel am ajuns la vrem e pe m arele drum de nord. şi acum la 1 D in v rem u ri de d em ult (cîntec vechi scoţian).

37

lum ina zilei, au început să cinto din nou AtiUl Lanq Sţpie. Şi ningea şi ningea şi iarăşi ningea şi nu se mai oprea ninsoarea. N u-m i am intesc acum unde eram la prînz în cea de a doua zi şi unde trebuia să -fim, dar ştiu că eram cu m ulte m ile în în tîrziere şi că, oră de oră, situaţia noastră devenea tot mai rea. T roienele de zăpadă .creşteau nem aipom enit, pietrele de h o tar se înzepezeau, drum ul şi cîm piile erau totuna. In loc să ne putem lua după gardurile de lem n şi de nuiele de la m arginea drum ului, noi înaintam scîrţîind peste o suprafaţă n eîn treru p tă de un alb fantom atic, care putea să se cufunde sub noi în orice clipă şi să ne facă să ne rostogolim pc toată coasta un ji deal. Totuşi vizitiul şi ajutorul lui — care ţineau sfat îm preună pe capră şi se uitau cu atenţie în ju ru l lor — reuşiră să găsească drum ul cu o uim itoare isteţim e. Cînd a început să se zărească un oraş, acesta îmi apă­ rea în închipuirea mea ca un desen m are pe o placă nea­ gră de şcolar, cu trăsătu rile Îngroşate pe biserici şi case, pe care zăpada se aşezase în tr-u n stra t gros. Cînd am in trat în oraş. am găsit orologiile de la biserici oprite, cadranele acoperite de zăpadă, firm ele hanurilor ascunse de asem e­ nea, încît p ărea ca şi cum peste întregul loc a r fi crescut din abundenţă m uşchi alb. Cît priveşte diligenţă, era ca un bulgăre de zăpadă. La fel, bărbaţii şi băieţii care aler­ gau alături de noi pînă la capătul oraşului, îm pingînd ro­ ţile înţepenite şi îndem nînd caii, păreau oam eni de ză­ padă, iar singurătatea îngheţată şi sălbatică în care ne-au lăsat să intrăm nu era decît o Sahara de zăpadă. P e n tru oricine ar crede că asta era de-ajuns, afirm cu tărie că, pe deasupra, ningea şi ningea şi încă ningea şi n u se mai oprea ninsoarea. Am cîntat toată ziua A ulă Lang S y n e , nevăzînd, în alară de oraşe şi sate, de,cît urm e de nev.ăstuici, iepuri şi vulpi şi uneori de păsări. La ceasul nouă seara, ajunşi în Yorkshire, un sunet vesel izbucnind din cornul nostru şi voci care sunau plăcut, în tim p ce lanterne licăreau şi se mişcau în ju ru l nostru, m -au trezit din starea m ea de aţi­ peală. Am auzit că urm a să schim băm caii. 38

M -au a ju ta t să cobor şi. am întrebat pe un. ospătar, al cărui cap descoperit deveni in cîteva clipe tot aşa de alb ca al regelui Lear : — Ce han este acesta ? — G om nul, dom nule, apuse el. — Pe cuvintul meu. eu cred, m -am adresat scuzîndu-m ă, către vizitiu şi ajutorul său, că. ar trebui să mă opresc aici. Hangiul, soţia lui şi ospătarul, băiatul de la poştă şi toate au to rităţile grajdurilor, îl întrebaseră încă înainte pe vizitiu, spre interesul restului de: personal al hanului, care aşteptau răspunsul cu ochi larg deschişi, dacă aveau de gind să continue drum ul. Vizitiul răspunse că da, anum e că el ar scoate-o la bun sfîrşit cu ea — prin ea înţelegînd diiigenţa — dacă şi. George a r fi gata să-l ajute. Gaorge, se şi jurase- că este gata să-l ajute. Aşa că ajutoarele sco­ seseră deja caii de schimb. F aptul că m ă declarasem învins după discuţia de mai sus, nu fusese un lucru neaşteptat. Intr-adevăr, dacă dru ­ mul către hotă a rc a de a răm în e pe loc nu ar fi fost netezit de discuţia de mai sus, mă. îndoiesc foarte, ca un tim id ce sînt, că aş fi avut tăria s-o fac. Acum că hotărîrea fusese luată, a prim it chiar şi învoirea vizitiului şi a ajutorului său, De aceea în tim p ce mi se adresau cuvinte de apro­ bare a hotăriirii luate şi diferite observaţii erau schim bate în! re cei de faţă, în sensul că dom nul poate m erge mai departe m iine cu poştaş, în tim p ce in noaptea asta ar fi îngheţat, şi cui i-ar folosi ca. un domn să îngheţe, ba chiar să fie îngropat, de viu (ultim a observaţie fiind adăugată de unul din ajutoare, ca o glumă, pe socoteala mea, a fost fo arte bine prim ită). In acest tim p, am văzut cum geam an­ tanul m eu ieşea din diligenţă ţeapăn ca un cadavru în­ gheţat. p u rta t de vizitiu, şi de aju to ru l lui care îm i făceau cu am abilitate acest serviciu. Le-am urat noapte bună şi călătorie tot a tît de bună. şi, oarecum ruşinat faţă. de m ine însum i, p en tru că i-am lăsat să înfru n te singuri greută­ ţile, L-am urm at pe hangiu, pe hangiţă şi pe ospătarul de la Gorunul, in sus pe scări. Cred că niciodată nu am văzut o încăpere atit de m are ca aceea in care am intrat. Avea cinci ferestre cu perdele de un roz închis care ar fi îm piedicat să intre lum ina, ori31

cît do puternică a r fi fost ea. Iar la capătul do sus al p er­ delelor erau draperii aşezate în mod complicat, care se în ­ tindeau pe perete, în tr-u n fel cu totul deosebit. Am cerut o cam eră mai mică, dar m i-au spus că nu există aşa ceva. Puteau însă să-m i pună un paravan, îmi spuse hangiul. Mi-au adus un paravan japonez m are şi vechi, plin de figuri (presupun japoneze) angajate în tot felul de ocu­ paţii fără noimă, apoi m -au lăsat să m ă prăjesc pe de-a-ntregul în faţa unui foc imens. Cam era m ea de dorm it se afla la vreun sfert de milă de sfîrşitul unei scări m ari şi la capătul unui coridor lung. Nimeni nu îşi poate închipui ce nenorocire însem na asta pentru un om tim id, căruia nu-i place să întîlnească lume pe scări. Era cea m ai înspăim întătoare cam eră în care am avut vreodată vise urîte. Toată mobila, de la cei patru stîlpi ai patului pînă la cele două sfeşnice vechi de argint, era înaltă, deşirată cu aspect de fus. In cam era de zi, dacă priveam pe după paravan, vîntul se repezea la m ine ca un ta u r înnebunit. Dacă stăteam neclintit în fotoliu, focul mă pîrjolea pînă căpătăm culoarea unei cărăm izi noi. Poliţa căm inului era foarte înaltă şi deasupra ei era o oglindă proastă — aş putea spune o oglindă cu v aluri — care atunci cînd stăteam în picioare îmi ară ta doar cutele frunţii, tăiate de restul feţei, la nivelul sprîncenelor şi acestea niciodată nu arată bine, oricui ar aparţine. Dacă stăteam cu spatele la sobă, o boltă deprim antă de întuneric deasu­ pra şi dincolo de paravan îm i atrăgea privirile cu stă­ ruinţă. Şi în d epărtările întunecate draperiile celor zece perdele ale celor cinci ferestre se mişcau răsucindu-se şi ondulîndu-se ca un cuib de vierm i gigantici. P resupun că ceea ce sim t eu în sinea m ea trebuie să fi sim ţit în sinea lor şi alţi oam eni cu un caracter asem ă­ nător ; de aceea, m ă sim t tentat să m enţionez că atunci cînd călătoresc, niciodată n u ajung în tr-u n loc fără să nu doresc ca să plec cît m ai curînd din el. în ain te de a-mi term ina cina, alcătuită din frip tu ră de pasăre cu vin fiert, i-am înfăţişat categoric ospătarului program ul pentru ple­ carea de dim ineaţă. Micul dejun şi socoteala la ora opt. Plecarea la nouă. Doi cai, sau, la nevoie, chiar patru. Deşi eram obosit, noaptea m i-a p ăru t lungă cît o săptăm înă. în ghearele coşm arului, m ă gîndeam la Angela 40

şi m ă sim ţeam mai deprim at ca oricînd la ide ea că mă aflam pe drum ul cel mai scurt către G retna Green. Ce aveam eu cu G retna G reen ? Acesta nu era drum ul către Am erica, ci drum ul spre diavol, m i-am zis în am ărăciu­ nea mea. D im ineaţa am descoperit că încă ningea, că ninsese toată noaptea şi că eram înzăpezit. Nim eni nu putea ieşi din acest loc aşezat în tre m laştini şi nim eni n -a r fi putut ajunge la el pînă ce drum ul nu era dezăpezit de lucrătorii din oraşul cel m ai apropiat. Dar cînd vor reuşi aceştia să dezăpezească drum ul către hanul Gorunul, nim eni nu putea să-m i spună. Acum era ajunul C răciunului. Aş fi avut un Crăciun trist oriunde m -aş fi găsit, aşa că asta nu avea prea m are însem nătate. Totuşi, a fi înzăpezit, e ca şi cum ai m uri de îngheţ, un lucru pe care nu-1 pusesem in socotelile mele. Mă sim ţeam foarte singur. Nu puteam să le propun h an ­ giului şi hangiţei să m ă invite în societatea lor (deşi m i-ai ii plăcut asta) aşa cum nu aş fi p u tu t să le cer să-m i dea cadou un vas de argint. Aici se poate observa m arele meu secret, tim iditatea reală a caracterului meu. Ca m ulţi oa­ meni tim izi, îi judec pe alţi oam eni ca şi cum şi ei ar fi timizi. Fiind m ult p rea ruşinos ca să lac propunerea eu însum i, aveam de fapt o vagă presim ţire că i-aş pune în m are încurcătură. înot îcînd, de aceea, să mă aranjez, în singurătatea mea, am întrebat înainte de toate ce cărţi erau în casă. O spătarul m i-a adus un ghid al drum urilor, două sau trei jurn ale vechi, o cărticică de cîntece, term in ată într-o co­ lecţie de cuvintări şi urări, o cărticică de glume, un stra ­ n iu volum despre Pelerinul Pickle 1 şi Călătorie sen tim en ­ tală -. îmi era cunoscut fiecare cuvînt din ultim ele două cărţi, insă le-am citit din nou în întregim e ; am încercat să fredonez toate cîntecele (Auld-Lang S y n e ) p rin tre ele). Am epuizat în întregim e glumele în care am găsit resu,rse de m elancolie adaptate la starea mea sufletească. Am ţi­ nut toate cuvîntările de ocazie, am făcut toate urările,

1 Cunoscut rom an al scriitorului englez Tobias Sm o llett (1721— 1771). J u rn a l de călătorie a p a rţin în d lui L aw rence S te m e (1710 1768).

41

m i-am însuşit cuprinsul ziarelor. Ultim ele nu aveau nimic în ele decît an u n ţu ri de bursă, o în tru n ire cu privire la un impozit local şi o tîlh ărie la drum ul m are. Deoarece sînt un cititor nesăţios, n-am p u tu t să fac astfel ca rezerva să-m i ţină pînă noaptea ; la ora ceaiului o epuizasem. Fiind apoi lăsat cu propriile mele resurse, am pierdut o oră so­ cotind ce-aş m ai putea să fac. în cele din urm ă, m i-a ve­ n it în m inte (întrucît eram grijuliu să îndepărtez din gîndurile mele prin orice m ijloace pe Angela şi pe Edwin) să încerc, cît tim p va putea ţine şi asta, să mă îndeletnicesc cu trecerea în revistă a am intirilor pe care le am despre felul în care am petrecut în diferite hanuri. Am aţîţat fo­ cul, m i-am tras fotoliul puţin către o latură a paravanu­ lui — neîndrăznind să m erg prea departe, pentru că ştiam că vîntul, pe care îl auzeam m îriind, m ă aştepta să se re ­ peadă la m ine — şi m -am pornit. Prim a mea im presie despre un han datează de cînd eram la grădiniţă. Ca urm are trebuia să m ă întorc la vîrsta grădiniţei ca punct de plecare, şi astfel să mă găsesc aşe­ zat pe genunchii unei fem ei palide, cu ochi ca de peşte, cu nas acvilin şi un halat verde, care istorisea în tru n a o povestire înfiorătoare despre un hangiu de la m arginea şoselei, ai cărui oaspeţi dispăruseră în condiţii de neîn­ ţeles m ulţi ani de zile, pînă s-a descoperit că scopul vieţii lui era să-i transform e în plăcinte. P en tru a se putea de­ vota m ai bine acestei ram uri alim entare, construise o uşă secretă la capătul patului şi, cînd oaspetele (sub apăsarea plăcintelor m încate), adorm ea, acest blestem at hangiu se furişa încetişor cu o lam pă într-o m înă şi un cuţit în alta, îi tăia gîtul şi făcea din el plăcinte, în care scop avea ca­ zane sub un chepeng în podea, cazane care fierbeau în­ continuu şi îşi frăm înta aluatul în toiul nopţii. Totuşi, nu era nesim ţitor la m ustrările conştiinţei, p entru că nici­ odată nu se ducea la culcare fără ca să fie auzit şoptind : „P rea m ult piper 1“ ceea ce a fost oarecum cauza pentru care a ajuns în faţa justiţiei. Nu trecuse m ult de cînd au­ zisem despre acest crim inal, că ap ăru altul din aceeaşi perioadă, a cărui profesie a fost la origine aceea de spăr­ gător, din pricina cărui m eşteşug i s-a retezat într-o noapte o ureche, pe cînd se strecura tîlh ăreşte pe-o fereastră ; i-o retezase o slujnică vitează şi frum uşică la care, fem eia cu 42

nat.ul acvilin făcea aluzie ca fiind ea însăşi, deşi descrie­ rea nu corespundea cituşi de puţin. După mai m ulţi ani această slujnică vitează şi frum uşică s-a căsătorii eu stăpîriuJ unui han de ţară. Hangiul avea un obicei deosebit şi anum e p urta întotdeauna o bonetă de m ătase pe care nu voia niciodată, sub nici un motiv, s-o scoată de pe cap. In cele din urm ă, într-o noapte, pe cînd el dorm ea adine, viteaza şi frum uşica fem eie îi ridică boneta pe partea dreap tă a capului şi descoperi ca pe acea parte îi lipsea urechea. îşi dădu astfel seama, datorită isteţim ii ei, ca acela era spărgătorul cu urechea tăiată, care a luat-o pe ca de nevastă cu intenţia de a o ucide. Aşa că ea im ediat a infierbîntat vătraiul şi i-a încheiat cariera, p e n tru care lucru a fost chem ată şi prezentată Regelui George, care stătea pe tron şi care a .com plim entat-o pentru m arele ei m erit şi isteţim ea ei. Aceeaşi povestitoare, care, eram în­ credinţat de m ult, sim ţea o plăcere diabolică să m ă înspâim înie. mai avea o altă istorioară din propria ei expe­ rienţă, bazată însă, aşa cum cred eu acum, pe R aym ond şi Agnes sau călugăriţa sîngeroasă. Spunea că asta s-a în­ tîm plat cum natului ei care e ra teribil de bogat — în tim p ce tatăl m eu era sărac şi foarte înalt. C aracteristic pentru fiinţa asta diabolică era să prezinte sufletului m eu fraged pe cele mai dragi rude şi prieteni ai ei în contraste care îi puneau în tr-o lum ină favorabilă. C um natul ei călărea odată p rin ţr-o pădure, pe un cal falnic (noi nu aveam un cal falnic), însoţit de clinele său favorit, un exem plar pre­ ţios de tem a nova (noi nu aveam cîine), cînd se lăsă noaptea şi ajunse la un han. O fem eie ursuză deschise uşa şi el o întrebă dacă îi poate oferi un pat. Ea răspunse afir­ m ativ. Ii duse calul în g rajd şi pe el îl conduse în tr-o ca­ m eră unde m ai erau doi bărbaţi cu figuri întunecate. în tim p ce îşi lua cina, un papagal care se găsea în cameră începu să vorbească, spunînd : „Sînge, sînge ! Şterge sîngele !“ . La care vorbe, unul din cei doi oam eni frînse gîtul papagalului, spunînd că se prăpădea după frip tu ră de pa­ pagal şi că dorea să-i fie p rep arat acesta pentru gustarea de dim ineaţă. După ce a m încat şi a b ău t pe săturate, acest cum nat înalt de statu ră şi teribil de bogat s-a dus la culcare. Insă e ra neliniştit, p e n tru că îi închiseseră cîinele în grajd, spunîndu-i că ei n u adm it niciodată d in i în casă. 43

S tătu peste o oră fără să adoarm ă, gîndind şi iar gîndind, cînd, chiar în m om entul în care lum inarea se term ina auzi o zgîrietură la uşă. Deschise uşa şi văzu că era cîinele terra nova ! Cîinele in tră liniştit, adulm ecă în ju ru l lui şi se duse ţin tă la nişte paie din colţul camerei, paie cu care cei doi oameni întunecaţi spuseseră că au acoperit nişte mere. Cîinele dădu paiele la o parte şi scoase la iveală două cearşafuri pline de sînge. Chiar în clipa aceea lum inarea se stinse şi cum natul ei, uitîndu-se p rin tr-o crăp ătu ră a uşii îi văzu pe cei doi bandiţi furişîndu-se în sus pe scări. U nul înarm at cu o spadă lungă (în ju r de cinci picioare) ; celălalt ducînd un satir, un sac şi o lopată. N u-m i am intesc de sfîrşitul acestei aventuri şi presupun că sim ţurile mele fuseseră întotdeauna atît de izbite la această scenă a po­ vestirii, că puterea de a o asculta,pînă la capăt îmi părăsea fiinţa p e n tru vreun sfert de oră. Povestirile acestea îngro­ zitoare m -au p u rtat, cu gîndul, stînd acolo lingă căminul Gorunului, la hanul de la drum ul m are, devenit faimos în tim pul meu, d atorită unei cărţi de şase penny cu o gra­ vură îm păturită, reprezentînd, în tr-u n m edalion central de form ă ovală, p o rtre tu l lui Jo n ath an Bradford, şi în cele p a tru m edalioane de la colţuri p a tru episoade din tragedia cu care num ele lui este asociat — colorate de o m înă sigură şi economicoasă în acelaşi tim p, deoarece culoarea bujo­ rilor din obrajii lui Jo n ath an trecea fără nici o pauză la pantalonii ospătarului, şi întinzîndu-se în m edalionul vecin, devenea rom ul dintr-o sticlă. îm i am intesc cum a fost găsit hangiul, cu propriul său cuţit la picioare şi cu sînge pe m îini alătu ri de patul călătorului om orît, cum a fost spînzurat p e n tru omor cu toate protestele sale, că s-a dus într-ad ev ăr la călător cu gîndul să-l om oare şi să-i ia desagii, dar a răm as îm pietrit, fără să mai poată face vreo mişcare, cînd l-a găsit deja om orît, şi cum ospătarul, după trecerea m ultor ani, a recunoscut că a fost fapta lui. în m om entul acesta m -am sim ţit indispus. Am a ţiţa t focul şi am stat cu spatele la el, a tît cît am p u tu t să suport căl­ dura, privind în sus în întunericul de deasupra parava­ nului şi la perdelele care se m işcau şi se legănau de colo pînă colo, ca vierm ii din Balada lui Alonzo cel V iteaz şi a Frumoasei Imogen. ■ 44

Exista un han şi în oraşul cu catedrală, unde m ă du­ ceam la şcoală, un han înconjurat de am intiri mai plăcute decît acelea de pînă aici. S-o iau pe cea m ai apropiată care îmi vine în m inte. Era hanul în care prietenii obişnuiau să stea în gazdă, şi unde noi obişnuiam să tragem cînd ne duceam să ne vedem rudele şi să m încăm somon si frip ­ tu ră de pasăre şi să dăm bacşişuri. Avea o em blem ă eclesiastică — o m itră episcopală — şi un b ar care părea să fie cel de-al doilea lucru bun dintr-o eparhie episcopală, a tît era de plăcut în el. Iubeam la disperare pe fata cea mai tîn ă ră a hangiului, însă să trecem peste asta. In hanul acesta a plins p en tru m ine surioara mea cea cu obrajii trandafirii, pentru că m -am ales cu un ochi învineţit într-o bătaie. Şi deşi, în noaptea aceasta p etrecută la G orunul, ea se afla de m ulţi şi îndelungaţi ani acolo unde toate la­ crim ile dispar, gîndul la hanul acela m ă înduioşează încă. „U rm area m îine“ m i-am spus, cînd am luat lum inarea să mă duc la culcare. în să patul m eu luă asupra lui m i­ siunea de a continua şirul de gînduri din această noapte. M-a p u rta t aşa, ca un covor ferm ecat, în tr-u n loc înde­ p ărtat (însă tot în Anglia) şi acolo coborînd dintr-o dili­ genţă la un alt han înzăpezit, aşa cum se întîm plase de­ altfel în realitate cu cîţiva ani mai înainte, am rep etat în somn o curioasă scenă pe care o trăisem cu adevărat acolo. Cu mai bine de un an înainte de călătoria pe care o făceam atunci şi în cursul căreia am tras la acel han, pierdusem un prieten foarte apropiat şi drag. Pe vrem ea aceea, în fiecare noapte, acasă sau plecat de-acasă, îl visam pe acest prieten. C îteodată îl visam ca trăind încă, altădată ca re ­ întors din lum ea um brelor p e n tru a m ă m îngîia ; întot­ deauna mi se arăta frum os, liniştit şi fericit, si niciodată asociat cu vreun sentim ent de frică sau disperare. Eram în tr-u n han singuratic aşezat într-o cîmpie largă, m lăşti­ noasă şi m ă oprisem acolo să-m i petrec noaptea. După ce am aruncat o privire de la fereastra cam erei do dorm it peste pustiul de zăpadă deasupra căruia strălucea luna, m -am aşezat lîngă foc să scriu o scrisoare. întotdeauna pînă la acea oră am ţin u t secret faptul că în fiecare noapte îl visam pe cel drag şi dispărut. însă în scrisoarea pe care am scris-o, am rela ta t acest fapt şi am adăugat că sînt curios dacă subiectul visului meu îmi va răm îne credincios,

aşa obosit de călătorie cum eram şi în acest loc îndepărtat. N-a fost aşa. D espărţindu-m ă de secret, îm părtăşindu-1 altuia, am pierdut apariţia m ult iubită. Som nul m eu nu m i-a m ai înfăţişat-o de atunci, de şaisprezece ani, decît o singură dată. Asta a fost în Italia. M -am deşteptat (sau visam că m ă deştept) vorbind cu apariţia prietenului meu, a cărui voce atît de cunoscută îmi suna distinct In urechi. Am rugat-o, pe cînd se ridica deasupra patului m eu şi se înălţa spre plafonul boltit al cam erei vechi, să-m i răspundă la o chestiune în legătură cu viaţa viitoare. M îinile mele se găseau încă întinse către ea cînd a dispărut şi, în acel moment, am auzit un clopoţel sun în d pe lîngă zidul gră­ dinii şi o voce în adînca tăcere a nopţii chem înd pe toţi bunii creştini să se roage p e n tru sufletul m orţilor. Era în ajunul sîm betei m orţilor. Să revin la Gorunul. Cînd m -am deşteptat în ziua ur­ m ătoare, geruia tare, şi cerul jos am eninţa cu altă nin­ soare. O dată m icul dejun term inat, m i-am tras scaunul la locul lui dinainte şi, focul fiind m ai atrăg ăto r decît peisa­ jul, pe care îl lăsa in um bră, m i-am relu at am intirile mele despre hanuri. Exista un han bun acolo, în W iltshire, la care am tras odată, în zilele in care mai găseai bere tare de W iltshire, înainte ca toată berea să fie o am ăreală. Era în îm p reju ri­ m ile lui Salisbury Plain şi vîntul de noapte care zguduia fereastra m ea zăbrelită venea văitîndu-se de la Stonehenge. Pe lingă hanul acesta se ţinea un om fără căpătîi (cred că era un druid care, în mod supran atu ral supravieţuise şi care, cred, mai dă tîrcoale şi astăzi) cu păr alb, lung, cu ochi albaştri şi aspri, uitîndu-se întotdeauna departe. P re­ tindea că fusese păstor şi părea că urm ăreşte cu privirea pierdută pe linia orizontului reapariţia unei fantom atice turm e de od, care însă, desigur, de-o veşnicie devenise carne de oaie, p en tru frip tu ră. Era un om cu o stranie credinţă în el că nim eni nu poate num ăra de două ori stîncile de la Stonehenge şi să ajungă la acelaşi rezultat, precum şi că oricui le num ără în tre i rînduri de cite nouă ori şi apoi se aşază în centru şi spune ..Cutez !“ i se va în­ făţişa o vedenie înspăim întătoare şi va fi lovit de m oarte. Mai spunea că odată văzuse o nălucă ; se găsea afară pe o cîmpie la sfîrşitul unei zile de toam nă tîrzie, cînd abia de 46

zări. m aintînd în faţa lui cu paşă săltaţi şi neregulaţi, ceva ce la început i s-a pârul a fi o um brelă de călătorie care fusese luată de vînt din vreo tră su ră ; însă pe urm ă i-a făcut im presia că este un pitic subţire căiare pe un ponei. U rm ărind obiectul acela la o oarecare distanţă, fără să-l ajungă din urm ă, şi strigînd la el fără să capete vreun răspuns,, a înaintat mile şi mile la rind, pină cînd, în cele din urm ă ajungîndu-1, a descoperit că era ultim a dropie din M area B ritanie, degenerată şi ajunsă în starea de a n u mai avea aripi şi de a alerga num ai pe pământ. H otărît s-o prindă sau să m oară luptîndu-se cu ea, o atacă, însă dropia care şi ea luase o hotărîre contrară, adică să nu accepte nici una nici alta, l-a im brincit de colo pină colo, l-a zăpăcit şi, în cele din urm ă, a fost văzută luind-o la fugă către apus. Omul acesta straniu, rad al m etem psihozei putea să fi fost un som nam bul sau un entuziast, sau un tîlhar, însă eu m -am trezit într-o noapte cu el în întuneric, lîngă patul meu, rostind o rugăciune cu o voce înspăimân­ tătoare. M i-am achitat nota chiar în ziua urm ătoare şi am plecat din ţin u t cit am p u tu t m ai repede. Ceea ce s-a întîm plat în tr-u n mic han din Elveţia, pe cînd stăteam acolo, n-a fost un lucru obişnuit. H anul era sim plu, nepee^nţios, şi se găsea în tr-u n sat înşirat pe o singură uliţă îngustă, în zig-zag, între m unţi. Pătrundeai prin uşa principală trecind prin grajdul de vite, şi te strecurai p rin tre catîri, cîini şi păsări de curte înainte de a ajunge la scara m are, neacoperită, care ducea la camere, care cam ere erau toate din lem n nevopsit, fără tencuială sau tapet, asem enea lăzilor ordinare de am balat. La exte­ rior, nim ic altceva decît uliţa întortocheată, o bisericuţă ca o jucărie cu o clopotniţă colorată în arăm iu, o pădure de pini, o cascadă, ceţuri şi coastele m unţilor. Un tîn ă r ce ţinea de hanul acesta dispăruse cu opt săptămâni înainte (era pe tim p de iarnă) şi se presupunea că avoaeae o av en ­ tu ră de dragoste ascunsă de ochii lum ii şi că se dusese să se înroleze în arm ată. Se sculase noaptea şi pornise pe u liţă din podul în care dorm ea îm preună cu un a lt slu­ jitor, şi făcuse lucrul acesta aşa de tăcut, încît prietenul şi tovarăşul lui de m uncă nu auzise nici o m işcare şi nu-şi am intea să fi auzit ceva, cînd s-a trezit dim ineaţa şi a fost întrebat : „Louis, unde este H enri T ‘ L -au căutat în sus 47

şi în jos în zadar şi apoi au ren u n ţat. Lîngă han, era o gră­ m adă de lem ne de foc, şi cîte o grăm adă asem ănătoare se găsea lîngă fiecare gospodărie din sat ; însă grăm ada care aparţinea hanului era m ai m are decît celelalte, din cau^ă că hanul era casa cea m ai av u tă şi avea cele m ai m ulte focuri. De la o vrem e, oam enii au început să observe, pe cînd porneau aşa în tr-o doară spre han, că un cocoş de rasă Bantam , care făcea parte din păsările hanului, îşi ieşise din felul său obişnuit de a fi şi se căţăra pînă în vîrful grăm ezii de lem ne şi, cît e ziua de lungă, striga cucu­ rigu, pînă ce părea că era pe punctul să plesnească. Se scurseră cinci sau şase săptăm îni şi cocoşul acesta teribil, neglijîndu-şi îndatoririle gospodăreşti, era veşnic în vîrful grăm ezii de lemne, ţipînd cucurigu pînă îi ieşeau ochii din cap. în vrem ea asta, s-a observat însă că Louis era stăp în it de o u ră violentă faţă de aprigul cocoş şi într-o dim ineaţă a fost văzut de o femeie, care stătea la o fe­ rea stră în lum ina soarelui m asîndu-şi guşa, că pune m îna pe o sc u rtă tu ră groasă de lem n şi, cu o în ju ră tu ră tare, o aruncă în cocoşul acela terib il care cînta pe grăm ada de lem ne, omorîndu-1. Văzînd aceasta fem eia, căreia i se făcu deodată lum ină în m inte, se furişă prin spatele grămezii de lem ne şi, fiind o bună căţărătoare, aşa cum dealtfel sînt toate femeile, se urcă pe grăm ada de lem ne, ajungînd în cîteva clipe în vîrful ei, şi, uitîndu-se în golul din m ijlocul grăm ezii strigă cît putu : — „P uneţi m îna pe Louis, ucigaşul ! T rageţi clopotu de la biserică ! Aici este tru p u l celui ucis !“ L-am văzut pe ucigaş în ziua aceea şi l-am revăzut în m em orie pe cînd stăteam lîngă foc la hanul Gorunul. Şi îl văd şi acum, zăcînd legat cu frînghii pe paiele din grajd, p rin tre vacile cu p rivirea lor blîndă şi răsuflarea aburindă, aşteptînd să fie luat de poliţie. Se uita la el tot satul, înfricoşat. Un anim al stupid — cel m ai stupid anim al din grajd — cu un cap întunecat, o faţă grosolană, lipsită de orice semn de sensibilitate, acesta e ra om ul care îşi însuşise o sum ă mică de bani de la stăpîn, lucru cunoscut de tîn ă ru l ucis, şi care găsise acest mod fericit, gîndea el, de a-1 înlătura pe H enri ca pe un posibil m arto r sau denunţător. Toate acestea le-a m ărtu risit în ziua urm ătoare. E ra o fiin ţă de­ căzută şi posomorită, care nu se mai putea tem e de alte 48

supărări, acum că fusese prins şi urm a să-şi sfîrşească zi­ lele. L-am m ai văzut o dată, în ziua plecării m ele de la han. în cantonul acela, călăul încă îşi îndeplineşte slujba cu o sabie, şi am dat peste acest ucigaş, ferecat de un scaun, cu ochii legaţi, pe un eşafod ridicat într-o mică piaţă. în m om entul acela, o sabie m are (um plută cu argint viu în p artea groasă a lamei) trecu cu repeziciune peste el ca un vîrtej de vînt sau de foc şi odată cu fulgerarea a încetat să existe fiin ţa lui pe păm înt. N u m -a m irat faptul că om ul a fost a tît de brusc executat, ci îm prejurarea că n-au m ai fost secerate şi alte capete pe o rază de cincizeci de yarzi, de secera aceea înspăim întătoare. în um bra lui Mont Blanc, am locuit tot în tr-u n han, t -n, cu o hangiţă drăguţă şi veselă şi un hangiu cumsecade, în acest han, unul din apartam en te avea tapete cu subiecte zoologice, nu prea bine potrivite : astfel că elefantul părea că beneficiază ocazional de picioarele din spate şi de coada unui tigru, în tim p ce leul avea la cap trom pă şi colţi, iar ursul, năpîrlit, num ai urs n u părea a fi, ci arăta, pe por­ ţiuni m ari ale blănii, ca un leopard. M i-am făcut la acest han m ai m ulţi prieteni am ericani, care în loc de Mont Blanc, p ronunţau M ount B lank — cu excepţia unui ce­ tăţean spiritual, cu fire sociabilă, care ajunsese în term eni atît de amicali cu acesta încît vorbea de el în mod fam i­ liar, num indu-1 p u r şi sim plu Blank, şi făcînd la m icul dejun observaţii de felul acesta : B lank ara tă destul de înalt în dim ineaţa asta. Sau exprim îndu-şi îndoiala seara, în curte, şi întrebîndu-se dacă nu ar exista în ţara noastră oameni în treprinzători care să escaladeze vîrful lui Blank, în cîteva ore, de la prim a pornire. O dată m i-am petrecu t două săptăm îni în tr-u n han din nordul Angliei, în care am fost u rm ă rit de im aginea unui to rt înfricoşător. E ra un to rt Y orkshire, ca un fort — un fo rt părăsit, fără nim ic în el. în să ospătarul avea ideea fixă că era un obiect de cerem onie pe care îl punea pe m asă de cîte ori mîncam. D upă cîteva zile, am încercat să fac în mod delicat diferite aluzii în sensul că s-a sfîrşit cu tortul. Ca, de pildă, golind răm ăşiţele din pahare în el, punînd farfu riile p e n tru bi'înză şi lingurile în el ca în tr-u n coş, punînd sticlele de vin ca într-o frap ieră : d ar în zadar ; to rtu l era din nou c u răţat şi pus pe m asă ca şi m ai înainte.

în cele din urm ă. ineepind să mă îndoiesc dacă nu sînt victim a unei iluzii optice şi ca nu cum va sănătatea şi m in­ tea mea să cedeze sub groaza unui to rt im aginar, am tăiat din el o folie de form a şi de m ărim ea unui triunghi din acelea care servesc ca instrum ent m uzical într-o orchestră m are. Nici o m inte om enească nu putea să prevadă rezul­ tatu l la care am ajuns : ospătarul a rep a ra t tortul. Cu un fel c’e cim ent care se potrivea foarte bine, a com pletat cu îndem înare triu n g h iu l din nou, astfel că eu m i-am plătit nota şi am fugit. H anul Gcminul devenea oarecum plictisitor. Am făcut o expediţie pe uscat, dincolo de paravan, şi am pătruns cam pînă la a patra fereastră. Aici am fost îm pins înapoi de urgia vrem ii. întors din nou în locşorul de lingă cămin, am aţrţat focul şi am luat din am intire, la rind, un alt han. Acesta se găsea în p ărţile cele mai îndepărtate ale Com w allului. S-a întîm plat că atunci cînd am sosit cu şi tova­ răşii m ei de călătorie la han. acolo era în toi o serbare anuală a m inerilor şi trebuia să trecem prin m ulţim ea dez­ lănţuită care dansa în faţa hanului la lum ina torţeîor. în ain te de aceasta, ne răstu m asem cu poştalionul, pe în tu ­ neric. într-o băltoacă, la cîteva mile distanţă, şi eu aveam j acum cinstea să m în unul din caii deshăm aţi. Dacă vreo ! cititoare sau vreun cititor, care urm ăresc rin d urile acestea, 1 vor lua un cal de poştă foarte înalt, cu restu rile de ham atîrn în d u -i în ju ru l picioarelor şi îl va m îna ţinîndu-1 de frîu, în m ijlocul unui dans popular de o sută cincizeci de perechi, acea cititoare sau acel cititor abia atunci, şi num ai atunci, îşi va putea face o idee asupra nen u m ărate­ lor călcaturi pe picioare la care îl supune calul de poştă. Şi peste acestea, calul de poştă, descoperind că trei sute de oam eni se învîrtesc în v îrtej în ju ru l lui, probabil că va da înapoi şi va azvirli din picioarele de la spate, în tr-u n fel cu to tul nep o triv it cu dem nitatea şi stim a de sine însuşi a celui care îl duce de frîu. Cu aceste mici dezavan­ taje în legătură cu aspectul meu, care în mod obişnuit face o im presie bună, m i-am făcut ap ariţia la acel han, spre surpriza şi m irarea de neexprim at a m inerilor din Corn­ wall. H anul era plin. de douăzeci de ori plin şi nim eni nu putea fi găzduit în afară de calul de poştă — deşi ca să fii descotorosit de acest nobil anim al era m are lucru. în tim p 50

ce tovarăşii mei de călătorie şi cu m ine discutam unde să ne petrecem noaptea şi p a rte din ziua urm ătoare, pînă cind veselul fierar şi nu m ai p uţin veselul rotai vor fi in situaţia de a putea să se ducă la m laştină şi să despotm oleascâ diligenţă, un om cum secade se desprinse din m ul­ ţim e şi ne oferi cele două cam ere neînchiriate pe care le avea la catul de sus, plus o cină compusă din ouă şi şuncă, bere şi punci. Plini de bucurie l-am u rm at la cea m ai ciu­ dată d in tre casele acelea curate, unde am fost bine găzduiţi spre m ulţum irea tu tu ro r celor de faţă. însă noua caracteristică a găzduirii a fost că om ul nostru era tîm plar de scaune, iar scaunele destinate nouă erau num ai schelete fără nici un fel de fund. Aşa că ne-am petrecut seara ge stinghiile scaunelor. Nu aceasta a fost insă cea m ai năstruş­ nică urm are, ci aceea că, dacă ne aplecam să m încâm şi unii d intre noi se porneau să rîdă, uitau de p a rticu la rita ­ tea poziţiei lor şi d intr-o dată dispăreau. Eu însum i, în tim p ce m încam ouăle cu şuncă cocoşat în tr-o poziţie din care nu puteam să ies singur, am fost ex tras de cinci ori din schelăria scaunului, asem enea unui clovn dintr-o pantomimă, comică, căzut în tr-u n hîrdău. H anul Gorunul îm i redeştepta un sim ţăm înt de singurătate. începeam să devin conştient că drum ul meu nu va fi relu a t pînă nu voi fi dezgropat de aici. S -ar puiea să m ai stau încă o săptăm înă — sau săptăm îni ! M i-am m ai adus am inte de o povestire cu subiect straniu în legătură cu un han în care am p etrecu t o noapte în tr-u n vechi şi pitoresc oraş la h otarul ţin u tu lu i Wales. într-o cam eră m are cu două paturi, din hanul acesta, un om s-a sinucis cu otravă în tr-u n u l din paturi, în tim p ce în celălalt un călător obosit dorm ea adine. De atunci patul cu sinuciderea nu a m ai fost folosit niciodată. însă celălalt a fost folosit în continuare. P atu l nefolosit a răm as gol în cam eră, deşi în celelalte p rivinţe nu s-a schim bat nimic. Istorisirea spune m ai departe că oricine dorm ea în această cameră, nefiind vorba, în general, de persoane complet străine, ci de cei de prin p a rte a locului, cînd cobora dim i­ neaţa degaja un m iros de tin c tu ră de opium şi avea ginduri de sinucidere. Orice fel de persoană a r fi fost şi cu oricine a r fi vorbit era sigur că avea să facă vreo referire la sinucidere. A sta a m ers aşa ani întregi, pină cînd, în cele 51

din urm ă hangiul s-a h o tărîl să ia p atu l nefolosit, să-l ducă jos şi să-i dea foc în întregim e, cu perdele cu tot. S trania influenţă (asta-i partea interesantă) se schim bă acum, în sensul că deveni m ai slabă, însă doar atît. Cel care ocupa această cam eră, doar cu ra re şi ocazionale excepţii, cînd cobora dim ineaţa, încerca să-şi ream intească de un vis pe care îl avusese noaptea. Hangiul, arătîndu-se încurcat, îi sugera diferite subiecte banale, deşi ştia că nici unul din ele nu se va potrivi cu visul avut. însă în clipa în care han­ giul sugera ceva legat de otravă, călătorul tresărea şi striga : ..Da !" N iciodată nu se întîm pla să nu accepte această sugestie şi niciodată nu-şi m ai am intea apoi de vis. Această am intire m i-a readus în m inte hanurile din ţin u tu l W ales în general, cu fem eile p u rtîn d pălăriile lor rotunde şi cu cântăreţii la harpă, cu bărbile lor albe (vene­ rabili. însă, team ă m i-e, şarlatani), cîntînd afară lîngă uşă, în tim p ce luam masa. T ranziţia n a tu ra lă a fost către hanu­ rile din m unţii Scoţiei, cu tu rte le lor de făină de ovăz, cu m ierea, cu carnea de vînat, cu păstrăvii din lac, cu w hisky şi poate (avînd m aterialele atît de ispititor la îndem înă) ciorbă de Athol *. Odată, veneam în m are grabă înspre miazăzi din m unţii Scoţiei, sperînd să schim băm caii la staţia de la capătul unei oarecare văi sălbatice şi de im portanţă isto­ rică, cînd ce văzură ochii mei uluiţi ? H angiul a ieşit afară cu un ochean, îndepărtînd astfel orice perspectivă de a schim ba im ediat caii, care cai erau departe de han şi păş­ teau în linişte, şi n -au ap ăru t la vedere m ai înainte de patru ore. A jungînd la păstrăvi, gîndul m i-a zburat prin asociaţie la han u rile pescarilor din Anglia (am asistat la nenum ărate isprăvi de pescuit cu undiţa care constau în a sta întins cît e ziua de lungă pe fundul bărcii şi nefăcînd nimic, cu stăruinţă, lucru pe care l-am găsit tot atît de eficient în legătură cu p rinderea peştilor ca şi în trebuin­ ţare a celor m ai bune scule şi a celor m ai în aintate ştiinţe), repet, la h anurile pescarilor şi la dorm itoarele lor albe, curate, ornate cu ghivece cu flori, cu priveliştea spre rîu, spre bac, spre ostrovul verde, spre tu rn u l ascuţit al biseri cii şi spre podul de peste rîu. G îndul îmi zbura şi la Emma cea fără de seam ăn, cu ochi strălucitori şi zîm bet drăgălaş, 1 O raş în S co ţia.

52

care servea la masă, binecuvîntată fie ! cu o graţie n atu rală care l-a r fi preschim bat şi pe B arbă-A lbastră. P rivind m ai departe focul din căm inul hanului, am m ai desluşit p rin tre cărbunii aprinşi, im aginea a vreo douăzeci şi m ai m ult de h anuri de poştă, m inunatele h anuri de poştă englezeşti, de care ne pare a tît de rău că le-am pierdut, care erau a tît de spaţioase şi de comode şi care erau, de asem enea, m onu­ m ente ale consim ţirii la practica rap acităţii şi stoarcerii banilor de la călători. Acela care a r vrea să vadă clădirile acestea lincezind, să m eargă de la Basngstoke sau chiar de la W indsor, la Londra, pe drum ul ce duce p rin Hounslow şi să reflecteze în legătură cu răm ăşiţele acestor clădiri pe cale de dispariţie. G rajdurile în ruină vor ajunge p ra f şi pulbere. Lucrătorii n-au locuinţă, iar călătorii se adăpos­ tesc în dependinţe. C urţile sîn t năpădite de iarbă. Cam e­ rele, în care la început e ra u instalate sute de p aturi cu saltele de puf, sînt închiriate acum unor locatari irlandezi la opt pence pe săptăm înă. Mai există o mică şi u rîtă berărie, restrîn să în spaţiul cîrcium ii vechi, în care în loc de lemne, ard uşile g rajdului pentru diligenţe şi care are una din cele două ferestre înfundată, ca şi cînd a r fi fost penalizată în tr-o luptă cu drum ul de fier şi, tolănit în prag, un buldog scund. Ce puteam să m ai văd în focul meu, ce era m ai firesc, după această im agine, decît noua staţie a căii ferate din zilele noastre, în apropierea nenorocitei staţii de poştă, cu nim ic deosebită în ce priveşte curentul de aer, rece şi um ed ; nim ic deosebit de m enţionat cu priv ire la sala de m ese decît tencuiala nouă şi nici o schim bare în afa ră de expoziţia de bagaje din hol. A jung apoi la han u rile din Paris, cu frum osul a p a rta ­ m ent de p a tru încăperi la capătul de o su tă şaptezeci şi cinci de trepte ceruite, cu privilegiul de a suna clopoţelul cît e ziua de lungă, fără ca acesta să deranjeze sufletul sau tru p u l cuiva, în afară de persoana ta, şi de a nu avea la cină prea m ultă m încare, ţin în d seam a de preţ. Şi hanurile provinciale din F ranţa, cu tu rn u l m are al bisericii proiectîndu-se deasupra curţii, clopoţeii cailor sunînd cu veselie în susul şi în josul străzii şi ceasuri de toate felurile în toate camerele, ceasuri care nu m erg bine, în a fa ră de cazul în care ajung la ora adevărată, fără intenţie, luînd-o înainte sau răm înînd în urm ă încet, încet, cu douăsprezece ore. Să 53

trec. după asta la hanurile m ai mici. aşezate pe m arginea drum ului in Italia, in care toate hainele m urdare din casă (in afară de cele îm brăcate) atârnau în to td eau n a în antica­ m era ta. în care ţîn ţa rii fac o budincă de stafide din faţa ta. vara. ia r frigul o învineţeşte iarna. în care capeţi ce poţi şi te laşi păgubaş de ce nu poţi căpăta, în care m i-ar place totuşi să-m i fierb din nou ceaiul într-o cutie de batiste în lipsă de ceainic. T rec mai departe la hanurile de pe lîngă v ech ili palate ş.i la hanurile vechi m ănăstireşti din oraşele şi cetăţile din aceeaşi provincie strălucitoare, cu scările lor m asive şi zidite în p ă tra t de unde poţi să priveşti, p rin m ul­ ţim ea de coloane, la bolta în altă a cerului, cu saloanele fastuoase pentru banchete şi vastele săli de m încare, cu labirintul cam erelor de dorm it cu o atm osferă fantom atică şi ferestrele care dau în străzi fabuloase, care nu lasă im­ presia de realitate sau posibil. Trec acum la apropiatele hanuri mici din districtele b întuite de m alarie, cu persona­ lul palid şi m irosul lor particu lar de locuinţe în care aerul nu este lăsat să intre. Apoi, la im ensele şi fantom a! iccle h anuri ale V eneţiei cu strigătul grav al gondolierului atunci cînd coteşte. m irosul apei care ţi se fixează în fundul nasu­ lui (m ereu indispus cît tim p stai acolo.) şi cu m arele clopot al bazilicii San M arco bătînd m iezul nopţii. Mă opresc apoi cu gîndul p e n tru un m in u t la h anurile fără linişte de pe Rin, unde fap tu l că te duci să te culci, la orice oră s-ar întîm pla aceasta, pare să fie un clopot de alarm ă, care-i face pe to ţi ceilalţi să se scoale şi unde, în sufragerie, la capătul unei m ese lungi (cu m ai m ulte tu rn u ri ale lui Babei, construite din farfu rii albe la celălalt capăt), o ceată de oam eni zdraveni, îm brăcaţi în haine pline cu noroi, dar îm ­ podobiţi cu ju v aeru ri, vor răm îne toată noaptea, ciocnind pahare şi cîntînd despre n u l care curge, despre strugurii care se coc, despre vinul de Rin care înşală, despre fem eile de la Rin care zîmbesc şi: „Hai, bea, bea p rie ten e !11 şi: ,,Hai, bea, bea m ăi fxate, m ăi“, şi altele din astea. Am plecat de acolo, desigur, către alte h an u ri din G erm ania, unde toate m încărurile sînt reduse la acelaşi gust şi unde sufletul este tu lb u ra t de a p ariţia unor budinci fierbinţi sau a unor vişine fierte în apă şi îndulcite, la m om ente cu to tul neaş­ tep tate din tim pul mesei. D upă im aginea unei înghiţituri zdravene de berc scînteietoarc d intr-o halbă cu spum ă, şi 54

o privire de î’ecunoaştere p rin fereastra berăriei studenţeşti de la H eidelberg şi din alte părţi, am po rn it pe m are eătre h an u rile din A m erica cu cele p atru sute de p aturi fiecare şi cu cele opt sau nouă sute de doam ne şi dom ni la masă în fiecare zi. Din nou am sta t în sălile de bar de acolo, luînd cobbler-ul, ju le p -ul, slinp-ul 1 sau cocktail-ul m eu de fie­ care seară. Din nou îl ascultam pe p rieten u l meu, genera­ lul, — pe care îl cunoscusem de cinci m inute, în cursul cărora m -a făcut p rieten intim şi pe viaţă cu doi m aiori, care la rindul lor m -au făcut intim pe viaţă cu trei colonei, care şi ei m -au făcut fra te cu douăzeci şi doi de civili — din nou, spun, îl ascultam pe p rietenul m eu generalul enum erîndu-m i pe îndelete posibilităţile de care dispunea hotelul cu privire la „sala de dim ineaţă p en tru bărbaţi, dom nule ; sala de dim ineaţă p e n tru femei, dom nule ; sala de seară p e n tru bărbaţi, dom nule ; sala de seară p en tru femei, dom nule ; sala de seară, p en tru bărbaţi şi femei, dom nule ; sala de muzică, dom nule ; sala de lectură, dom ­ nule, peste p a tru sute de cam ere de dorm it, dom nule ; şi toată clădirea plănuită şi term inată în cursul a douăspre­ zece luni calendaristice socotite de la prim a curăţire a tere­ nului de obstacole, şi la un cost de cinci sute de m ii de dolari, dom nule". Descopeream însă din nou, pi in prism a felului m eu personal de a gindi că. cu cît era mai mare, m ai pom poasă şi m ai costisitoare clădirea, cu a tît era mai puţin sim patică. Totuşi din nou m i-am b ău t cobbler-ul, ju le p -ul, sling-ul sau cocktail-ul, închinîndu-1 în sănătatea prietenului m eu generalul, a prietenilor mei m aiori, colonei şi a tu tu ro r civililor ; dîndu-m i bine seam a că orii ite paie mici aş fi descoperit în ochii lor, cu ochii Mei in car - ■■■văd bîrne, ei ap a rţin unui popor bun, generos, inim os şi mare. Pînă aici m i-am continuat am intirile, în pas repede, ca să ţin departe singurătatea din sufletul meu. Insă acum mă sim t definitiv doborît şi ren u n ţ la subiect. Ce am de făcut ? Ce se va întîm pla cu m ine ? Pînă la ce lim ită trebuia, resem nat, să mă scufund ? C e-ar fi ca, asem eni baronului Trenck, să caut un şoarece sau un păianjen şi să găsesc unul, ca să-m i înşel prizonieratul dresîndu-1. C hiar şi asta ar putea fi periculos în viitor. S-ar putea să ajung a tît de 1 D iverse b ău tu ri am ericane.

55

d ep arte la tim pul în care drum ul va li dezăpezit, încît la plecare să izbucnesc în lacrim i şi să m ă rog fierbinte, ca prizonierul care a fost eliberat din B astilia la bătrîneţe, să fiu dus înapoi în această cam eră cu cinci ferestre, zece per­ dele şi draperii în falduri. O idee disperată m i-a venit în m inte. In alte îm preju rări aş fi respins-o, d ar la strîm to area în care m ă găseam m -am ag ăţat de ea şi încă tare. Aş fi p u tu t oare să înving tim iditatea m ea înnăscută, care m -a re ţin u t de la m asa h an ­ giului şi de la societatea pe care aş fi putut s-o găsesc acolo, şi să-l chem pe băiatul de serviciu, pe Cobbs. cerîndu-i să-şi ia un scaun şi oferindu-i ceva în form ă lichidă — ca să stea de vorbă cu m ine ? A fost posibil. Şi am făcut-o.

A doua parte BĂIATUL d e s e r v i c i u

Pe unde a um blat el cît a tră it ? Cobbs a rep etat în tre ­ barea cînd i-am pus-o. O, Doamne, a fost peste tot. Şi ce-a fost el ? Ei bine, a fost aproape orice poţi să-ţi închipui. A văzut o m ulţim e de lucruri ? Păi, sigur că da. Eu aş afirm a asta, m -a asigurat el. chiar dacă aş fi văzut num ai a douăzecea p arte din ceea ce i-a ieşit lui în cale. Păi, i-ar fi chiar mai uşor, credea el, să spună ce n-a văzut decîl ce-a văzut. Care a fost lucrul cel m ai curios pe care l-a observat ? Ei bine ! Nu ştia. Nu putea pe m om ent să spună care a fost cel m ai curios lucru pe care l-a cunoscut — în afară de unicornul pe care l-a văzut odată la un bîlci. D ar presupunînd că un tîn ă r care nu îm plinise pl ani a fugit cu o tîn ă ră de şapte ani, ce cred eu. ar fi acesta un început de povestire destul de curios ? Desigur. Ei bine, atunci acesta a fost începutul pe care l-a văzut cu ochii lui şi el le-a c u răţat ghetele în care au fugit şi e ra u atît de m ici încît nu putea să-şi bage m îna în ele. T atăl conaşului H a rry W almers, vedeţi dum neavoastră, locuia la Elmses, dincolo de Shooter's Hill, şase sau şapte m ile de Lunnon. E ra un om învăţat, cu înfăţişare plăcută, ţinea capul sus cînd m ergea şi îm prăştia căldură şi sim patie 56

în ju ru l lui. Scria poezii, călărea, alerga, juca cricket, dansa, juca te a tru şi le făcea pe toate la fel de bine. E ra deosebit de m îndru de coconaşul H a rry ca fiind singurul său copil ; Insă nu-1 alinta peste m ăsură ca să nu-i degradeze carac­ terul. Era o persoană cu voinţă h o tărîtă şi cu p rivirea ferm ă şi asta im punea celorlalţi. Ca urm are, deşi îşi făcuse un prieten n edespărţit din băieţelul lui deştept şi frum os şi era încîntat să-l vadă că era îndrăgostit de cărţile lui de poveşti şi niciodată nu obosea să-l audă dîndu-şi singur nume din poveşti şi cîntînd cîntece cu personaje din balade, totuşi îl ţinea destul de strins şi nu-1 scăpa din ochi, iar co­ pilul era un copil, aşa cum este de dorit să fie cei mai m ulţi d intre ei. Cum s-a întîm plat ca băiatul de serviciu. Cobbs, să ştie toate acestea ? Ei bine, p en tru că era a ju to r de grădinar. Desigur că nu p u tea să fie aju to r de grădinar, deci m ereu pe acolo, în tim p de vară, pe pajişte, lingă ferestre, cosind, m ăturînd, plivind şi curăţind arborii şi m ai făcînd şi alte munci, fără să fie la curent cu viaţa fam iliei. Şi asta chiar dacă conaşul H arry n -a r fi venit la el într-o dim ineaţă şi nu i-ar fi spus „Cobbs, cum se scrie corect N orah ?“ Şi apoi a început să cresteze cu litere de tip a r num ele pe grilajul de lemn. Nu putea să spună dacă, înainte de aceasta, i-a băgat în seam ă pe copii. Insă in tr-ad ev ăr era plăcut să-i vezi aşa ca doi flu tu raşi m ergînd îm preună p rin grădină, îndrăgos­ tiţi la culme. Şi ce curaj pe băiat ! F ără glumă, şi-ar fi aruncat cît colo pălăriuţa, şi-ar fi suflecat m înecuţele şi ar fi în fru n ta t un leu, dacă s-ar fi în tîm plat să întîlnească unul şi ea s-a r fi speriat de el. Intr-o zi, b ăiatu l s-a op rit dim ­ preună cu ea acolo unde Cobbs scotea cu sapa buruienile din prundiş şl îi spuse, uitîndu-se în sus : — Cobbs, îmi place de tine ! — A devărat, dom nule ? Sînt m îndru să aud asta ! — A devărat, Cobbs. D ar de ce-m i placi tu, te-ai gîndit la asta ? — Nu ştiu. conaşule H arry, de asta sînt sigur. — P e n tru că te place Norah, Cobbs. — A devărat, conaşule ? A tunci este un lucru foarte m ulţum itor p en tru mine. 57

— M ulţum itor, Cobbs ? Este m ai preţios decît m ilioane din cele m ai strălucitoare diam ante să fii plăcut de Norah. — Desigur, conaşule. — Vrei să pleci de la noi, n u-i aşa, Cobbs ? — Da, conaşule. — Ţ i-ar plăcea o altă slujbă, Cobbs ? — Păi, conaşule, nu m -aş îm potrivi dacă a r fi m ai bună. — Atunci, Cobbs, spuse el, tu vei fi grădinarul nostru şef cind ne vom căsători. Şi o luă pe fetiţă, îm bracată cu p e le n n u ţa ei albastră ca cerul, de braţ şi se îndepărtă. Cobbs mă încredinţa că era m ai frum os ca îrrtr-un tablou şi la fel ca la te a tru să-i vezi pe cei doi copii cu p ă ru l lor lung, strălucitor şi cârlionţat, cu ochi scânteietori şi cu pasul lor uşor, rătăcind prin grădină, îndrăgostiri la culme. Cobbs îşi dădea cu părerea că păsările se ţineau de ei cîntînd ca să le facă plăcere. Cîteodată se strecu rau sub un arb u st de m agnolia şi stăteau acolo cu braţele prinse după gît, cu obrajii lor fragezi alăturaţi, citind despre p rin­ ţi şi balauri, despre vrăjito rii buni şi răi şi despre frum oasa fată a regelui. C îteodată îi auzea făcind planuri să aibă o casă în pădure, să ţină albine şi o vacă şi să trăiască num ai din lapte şi m iere. O dată a dat peste ei lîngă lac şi l-a auzit pe conaşul H arry spunînd : „Iubită Norah, sărută-m ă şi spune-m i că m ă iubeşti Ia disperare, altfel m ă arunc în lac cu capul în a in te 1*. Şi Cobbs era sigur că H arry a r fi fă­ cut asta dacă ea nu i-ar fi făcut pe plac. Toate acestea il in­ fluenţau şi pe el, făcîndu-I să se sim tă ca şi cum a r fi fost şi el îndrăgostit de cineva, fără să ştie de cine. — Cobbs, îi spuse conaşul H arry într-o seară, pe cînd Cobbs uda florile, eu mă duc într-o vizită, pe la m ijlocul verii acesteia, la bunica m ea in York. — A devărat, conaşule ? Cred că o să petreci bine. Şi eu m ă duc în Y orkshire, cînd plec de aici din slujbă. — Te duci la bunica ta, Cobbs ? — Nu, conaşule. Eu nu am aşa ceva. — N-ai o bunică, Cobbs ? — Nu, conaşule. B ăiatul m ai privi un tim p la stropitul florilor şi apoi spuse : 5?

— Voi i i într-ad ev ăr foarte fericii cînd o să plec, Cobbs pleacă şi Norah. — O să te sim ţi fo arte bine, conaşule, spuse Cobbs, cu iubita dum itale frum oasă alături. —■ Cobbs, replică băiatul înroşindu-se, niciodată nu las oamenii să glum ească in legătură cu asta, dacă pot să-i îm ­ piedic. — D ar n -a fost o glumă, conaşule, spuse Cobbs cu um ilinţă, eu aşa am gândit. — Mă bucur de asta, Cobbs, p e n tru că îmi placi, ştii, şi tu vei locui la noi. Cobbs ! — Conaşule ? — Ce crezi că îmi dă bunica de îndată ce ajung acolo ? — N-as putea să ghicesc, conaşule. — O bancnotă de cinci lire, Cobbs. — Te cred, conaşule. — Un om poate să facă o m ulţim e de lucruri cu o asem enea sumă, nu-i aşa, Cobbs ? — Te cred, conaşule. — Cobbs, urm ă băiatul, să-ţi spun o taină. Acasă la No­ rah, lum ea a glum it pe socoteala mea, părînd să ridă de logodna noastră şi să o considere de haz, Cobbs ! — Aşa e, conaşule, cu ră u ta te a firii om eneşti, spuse Cobbs ! B ăiatul, arătînd exact ca tatăl lui, mai stătu cîteva m inute cu faţa sa lum inoasă către apusul de soare şi apoi plecă cu un : — Noapte bună, Cobbs, eu in tru în casă. Dacă l-aş fi în tre b a t pe Cobbs de ce trebuia să plece din slujba pe care o avea acolo, tocm ai la vrem ea aceea, ei bine, desigur că nu m i-ar fi p u tu t răspunde pe loc. El credea câ ar fi p u tu t să stea acolo şi pînă acum dacă ar fi vrut. însă, vedeţi, era m ai tîn ă r pe atunci şi voia să schimbe. A sta era ce voia — schim bare. Dom nul W ilm ers i-a spus, atunci cînd l-a a n u n ţat de dorinţa sa de a- pleca : — Cobbs, ai să te plîngi de ceva ? îţi pun întrebarea p entru că dacă vreunul din oamenii mei are să se plîngă de ceva, doresc să îndrept lucrurile dacă pot. — Nu, dom nule, spuse Cobbs, vă m ulţum esc, m ă sim t bine aici, to t a tît de bine pe cît aş putea nădăjdui să fiu oriunde. A devărul este că m ă duc să-m i caut norocul. 59

— Oh, Cobbs, dacă aşa stau lucrurile, du-te şi îţi doresc să ţi-1 găseşti ! Şi Cobbs putea să m ă asigure, lucru pe care îl şi făcu, ducind la cap trăgătorul de cizme, ca un salut în felul actua­ lei lui m eserii, că încă nu-şi găsise norocul. — Cu bine, dom nule ! zise Cobbs părăsind Elmses cînd i s-a îm plinit term enul, iar conaşul H arry plecă la bătrîna doam nă la York, care doam nă şi-ar fi dat şi dinţii din gură (dacă i-a r mai fi avut) p entru el, atît de m ult îl îndrăgise. Dar ce-a făcut ce n -a făcut copilul acesta — p entru că nu poţi să-l socoteşti altceva — fapt este că a fugit de la b ătrîn a doamnă cu N orah a lui, în tr-o expediţie la G retna Green, unde voia să se căsătorească. Cobbs se găsea la acest han, Gorunul. (A plecat el de cîteva ori ca să-şi găsească ceva mai bun însă întotdeauna s-a întors înapoi, dintr-o cauză sau alta) cînd, într-o dupămasă de vară, diligenţă trase în faţă şi din ea coborîră ei, cei doi copii. Surugiul diligenţei îi spuse hangiului : — Nu prea i-am înţeles pe călătorii ăştia mici, dar după cîte a spus conaşul acesta tînăr, treb u ia să-i aducem aici. T înărul conaş se dădu jos, îi dădu m îna coniţei lui să coboare, îi dădu un bacşiş surugiului şi îi spuse hangiului : — Trebuie să răm înem aici peste noapte. Ne trebuie o ca­ meră de zi şi două cam ere de dorm it. Cotlete şi budincă de cireşi p en tru doi ! Apoi, trecîndu-şi b raţu l peste um erii ei, înveliţi în pelerina albastră ca cerul, păşi în casă cu îndrăz­ neală, însă nu cu insolenţă. Cobbs m -a lăsat pe m ine să judec cît de uluiţi au fost toţi oamenii de la han, cînd aceste două fiinţe mici şi fra­ gile, răm ase de capul lor, au fost conduse în sala de sus — cu a tît mai m ult cînd el, care îi văzuse fără ca ei să-l vadă, îi povesti stăpînului ceea ce ştia despre ei şi despre călătoria lor. — Cobbs, spuse stăpînul, dacă aşa stau lucrurile, tre ­ buie să m ă duc chiar eu la Y ork şi să le liniştesc pe rudele lor. în care caz să n u-i slăbeşti din ochi şi să le faci pe voie pînă m ă întorc. D ar înainte de a face toate astea, Cobbs, aş dori să afli de la ei dacă ceea ce crezi tu este adevărat. — Domnule, la voia dum itale, răspunse Cobbs, asta o s-o fac im ediat. 60

Aşa că Cobbs se urcă în sala de la etaj şi acolo îl găsi pe conaşul H arry pe o sofa enorm ă — im ensă oricum în com paraţie cu el, a rătîn d ca m arele pat din poveste — şte r­ gi nd ochii dom nişoarei Norah cu batista. Picioarele lor mici desigur că nu atingeau podeaua şi nu îi era cu p u ­ tin ţă băiatului de serviciu să-m i ara te cît de mici arătau copiii aceia. — lată-1 pe Cobbs ! Iată-1 pe Cobbs ! strigă conaşul H arry şi alergă spre el, apueîndu-1 strîns de mînă. D om nişoara Norah alergă şi ea la fel şi îl apucă de cea­ laltă mînă, începînd să sară am îndoi în sus de bucurie. — V-am văzut coborînd din diligenţă, spuse Cobbs. M-am gîndit că sînteţi dum neavoastră şi că nu poate fi o greşeală, uitîndu-m ă la feţele şi la înălţim ea dum neavoas­ tră. Acum, care este scopul călătoriei dum neavoastră ! în legătură cu căsătoria ? — Ne vom căsători, Cobbs, la G retna Green. Am fugit de acasă în acest scop. N orah este cam deprim ată, Cobbs, dar îşi va reveni, acum că te-am găsit pe tine care ne eşti prieten. — M ulţum esc, conaşule şi m ulţum esc dom nişoarei, pentru preţu irea pe care o aveţi p entru mine. V-aţi adus ceva bagaje cu dum neavoastră, conaşule ? Dacă ar fi să-l cred pe Cobbs, care şi-a dat dealtfel cuvîntul, doam na avea o um breluţă, o sticluţă de săruri m irositoare, o felie şi ju m ătate de pîine prăjită, unsă cu unt, opt bom boane de m entă şi o perie de cap asem ănă­ toare cu una p en tru păpuşi. Dom nul avea aproape ju m ătate de duzină de m etri de sfoară, un briceag, tre i sau p a tru foi de hîrtie de scris îm păturite şi surp rin zăto r de mici, o portocală şi o cupă cu num ele lui pe ea. — Ce aveţi de gînd să faceţi acum ? în treb ă Cobbs. — Să plecăm mai departe, dim ineaţa şi să ne căsătorim chiar m îine răspunse băiatul cu un curaj nem aipom enit. — F oarte bine, dom nule, spuse Cobbs. Ce părere aţi avea dacă v-aş întovărăşi şi eu ? Cînd Cobbs a spus asta, am îndoi au sărit în sus de bucu­ rie şi au strigat : — O, da, da, Cobbs 1 Desigur ! — Bine, dom nule, spuse Cobbs. Dacă îm i îngăduiţi să vă spun părerea mea, eu v-aş propune urm ătoarele : Eu

fii

ştiu un ponei, dom nule, care, înhăm at la un faeton pe care l-aş putea îm prum uta, v -ar putea lua pe dumneavoaLîtră şi pe doam na H arry W alm ers cea tîn ă ră (eu m înînd calul, dacă vreţi) şi v -ar duce pînă la capătul călătoriei dum nea­ voastră în cel m ai scurt tim p. Nu sînt însă sigur dacă poneiul este liber mîine, dar chiar dacă ar fi să aşteptaţi pentru el pînă poimîine, cred că m erită întîrzierea. In ce priveşte mica socoteală de plată de aici, dom nule, în caz că nu dispuneţi acum de bani, nu are im portanţă p entru c i sînt proprietar, în parte, al acestui han şi putem aştepta cu plata. Cobbs m -a sigurat că atunci cînd au b ă tu t din palm e ?i au sărit din nou de bucurie şi l-au num it „B unul Cobbs ! şi „D ragul de Cobbs" şi s-au aplecat unul către celălalt ca să se sărute în entuziasm ul inim ilor lor încrezătoare, s-a sim ţit cel m ai josnic ticălos din cîţi s-au născut, p e n tru că îi înşela in acest fel. — D oriţi să fiţi serviţi cu ceva acum , dom nule ? spuse Cobbs ru şin at adine de el însuşi. — Am vrea nişte cozonac după cină, şi două m ere şi g rn, răspunse conaşul H arry, încrucişîndu-şi braţele pe p ■!. punînd un picior înainte şi privindu-1 d rep t în faţă. Li: m asă n e-ar place să avem pîine p ră jită şi apă. însă Norah a l o t invăţată cu ju m ătate de p ah ar de vin la desert. Şi tot aşa şi eu. — Astea o să le comand la bar, dom nule, spuse Cobbs, şi se duse. Cobbs avea şi acum, pe cînd povestea ca şi atunci, senzaţia că m ai bine s-ar fi îm potrivit, riscînd să aibă o explicaţie m ai tare şi m ai am ănunţită cu stăpînul, decit să fi in tra t în planurile şi com binaţiile lui ; sim ţea din plin cînd, d;n tot sufletul, vroia să găsească vreun loc imposibil, unde cei doi copii să poată oficia o căsătorie imposibilă şi să trăiască după aceea în tr-o fericire imposibilă. Şi pentru că aşa ceva nu era posibil, urm ă m ai departe ce plănuise stăpînul, care plecă în tr-o ju m ătate de oră la York. Cobbs a socotit surprinzătoare atitudinea avută de fem eile din această gospodărie, fără excepţie, m ăritate sau nu, faţă de băiat, după ce au auzit povestea. Abia putea să le ţie să nu dea peste băiat în cam eră şi să-l sărute. Se căţărau pe unde puteau, chiar cu riscul vieţii, ca să se uite 62

p rin tr-u n geam. Se îngrăm ădeau cîte şapte să se uite pe gaura cheii. îşi ieşiseră din m inţi, cu gîndul la el şi la sufletul lui curajos. Seara, Cobbs se duse în cam eră să vadă ce mai e cu perechea de fugari. Domnul şedea pe scaunul de la fereas­ tră, ţinînd-o pe doam na în braţe. Ea avea lacrim i pe obraji, stătea rezem ată de el, obosită şi pe ju m ătate adorm ită, cu capul pe um ărul lui. — Doamna H arry W alm ers cea tînără este obosită, dom nule ? întrebă Cobbs. — Da ! este obosită, Cobbs. Vezi, nu este obişnuită să fie plecată de acasă şi din nou a fost cuprinsă de descura­ jare. Cobbs, crezi că ai putea aduce un m ăr copt, te rog ! — Te rog să mă ierţi, dom nule, spuse Cobbs. Ce anume... — Cred că un m ăr de Norfolk copt ar face-o să-şi revină, Cobbs. îi plac m erele coapte nespus de m ult. Cobbs se retrase să caute întăritorul cerut şi cînd s-a întors cu el, dom nul îl dădu doamnei şi apoi o servi chiar el, cu o linguriţă, luînd doar cite puţin, doam na fiind somno­ roasă şi destul de indispusă. — Ce părere aveţi, dom nule, să luăm un sfeşnic şi să o ducem în cam era ei ? Domnul a fost de acord. Fata în casă porni pe scara m are, urm ată de doam na în pelerinuţa ei albastră ca cerul, însoţită cavalereşte de domn. Domnul o îm brăţişă la uşă şi se retrase în apartam entul lui, pe care Cobbs l-a încuiat binişor. Cobbs nu putea să nu sim tă din ce în ce mai puternic cît de josnic îi înşela, cînd la gustarea de dim ineaţă (com andaseră de cu scară lapte dulce cu apă şi pîine pră­ jită şi gem obişnuit) l-au în treb at despre ponei. Tot ce a p u tu t să facă, aşa după cum m i-a m ărturisit, a fost să se uite d rep t în faţă la cele două fiinţe şi să se gîndească ce m incinos înrăit a devenit. Totuşi a continuat să m intă cu tărie cu privire la ponei de parcă ar fi fost un vechi cetăţean al Troiei. Le-a spus că din nefericire s-a întîm plat că pone­ iul a fost potcovit num ai pe jum ătate, înţelegeţi, şi nu putea fi scos afară în starea aceasta, de frică că ar putea să dău­ neze organism ului. Insă potcovitul se term ina în cursul zi­ lei şi m îine dim ineaţă la opt, faetonul va fi gata de plecare. G?

P ă rere a lui Cobbs asupra situaţiei în întregim e era că doam na H arry W alm ers cea tîn ă ră începuse să dea înapoi. Nu i se pusese părul pe m oaţe cînd se culcase şi nu părea în stare nici să-l fi periat ea singură, iar faptul că îi intra în ochi o enerva. Insă nimic nu-1 enerva pe conaşul H arry. Stătea în faţa ceştii cu lapte, luînd mai departe m arm e­ ladă, de parcă ar fi fost tatăl său. D upă gustarea de dim i­ neaţă, Cobbs este înclinat să creadă că s-a apucat să de­ seneze soldaţi — deoarece ştia că m ulte desene au fost găsite pe cămin şi în toate apăreau soldaţi călare. Conaşul H arry sună apoi clopoţelul — era surprinzător cum se com porta acest băiat — şi întrebă pe un ton plin de vioiciune : — Cobbs, există prin îm prejurim i vreun loc frum os de făcut o plim bare ? — Da, dom nule, spuse Cobbs. Este Poteca îndrăgostiţi­ lor. — Pleacă de aici, Cobbs ! Acestea au fost cuvintele bă­ iatului. D um neata glumeşti. — Vă cer iertare, dom nule, spuse Cobbs, există în tradevăr o potecă a îndrăgostiţilor. Este un loc de prom enadă foarte plăcut, şi aş fi m îndru să-l arăt dom nului şi doamnei H arry W almers, cea tînără. — Dragă Norah, spuse conaşul H arry, acesta-i un lucru curios, trebuie să m ergem să vedem Poteca îndrăgostiţilor, P une-ţi boneta, draga şi scum pa mea, şi să m ergem acolo cu Cobbs. Cobbs m -a lăsat să-m i fac singur o părere cît s-a sim ţit el de bestie cînd această tîn ă ră pereche i-a spus, pe cînd m ergeau toţi trei încet îm preună, că s-au hotărît să-i dea două mii de guinee pe an ca grădinar-şef, ţinînd seama de prietenia adevărată pe care le-a arătat-o. Cobbs ar fi dorit în m om entul acela ca păm întul să se deschidă şi să-l înghită. Se sim ţea atît de josnic, sub privirile lor radioase şi încrezătoare îndreptate către el. Ei bine, el a schim bat subiectul conversaţiei aşa cum a p u tu t şi i-a condus pe Poteca îndrăgostiţilor, la crîngul de lîngă lac şi acolo conaşul H arry s-ar fi înecat dacă nu îl reţinea la tim p, pe cînd voia să rupă o floare de n u făr pentru ea — însă nimic nu îl descuraja pe băiatul acela. Totul fiind a tît de nou şi de deosebit p entru ei, au obostit în cele din urm ă şi s-au (j4

întins pe ţărm ul cu m argarete, aşa cum fac copiii în pădure sau în crînguri, şi au adorm it. Cobbs nu ştie — poate că eu ştiu, însă nu contează, p e n tiu că n -are nici o sem nificaţie — p en tru ce un om se înduioşează cînd vede doi copii drăgălaşi întinşi în lum ina lim pede a unei zile însorite visînd în som nul lor jum ătate din ce visează cînd sînt trezi. însă, cînd ajungi să te gîndeşti la line însuţi, începi să ştii şi îţi dai seam a că asta ţi s-a întîm plat şi ţie încă de cînd erai în leagăn, îţi dai seama cc fiinţă am ărîtă eşti tu şi că tot ce sc întîm plă cu tine, este vorba întotdeauna de ieri sau de m îine şi niciodată de ziua de azi. Asta e 1 Ei bine, în cele din urm ă s-au trezit şi atunci un lucru i-a devenit lim pede lui Cobbs, şi anum e că dispoziţia doam nei H arry W alm ers era în schim bare. Cînd conaşul H arry îşi petrecu b raţul în ju ru l ei, ea spuse că gestul o supără ; şi cînd el a replicat : „Norah, luna m ea dragă de mai, H arry al tău te supără ?“ i-a spus : „Da, şi aş vrea să mă duc acasă !“ Rasolul de pasăre şi budinca au făcut-o pe doam na W almers să-şi revină puţin ; Cobbs ar fi dorit, şi asta m i-a m ărturisit-o în particular, ca ea să se a ra te m ai sensibilă la vocea iubirii şi mai puţin sensibilă la îm prejurările exterioare. Cît priveşte pe conaşul H arry, el se ţinea tare şi inim a lui nobilă era la fel de tan d ră ca totdeauna. Doamna W almers devenise foarte som noroasă apoi, şi cînd începu să se întunece, se porni să plîngă. Aşa că se duse la culcare ca şi cu o zi înainte şi tot aşa făcu şi conaşul H arry. Pe la unsprezece sau douăsprezece noaptea s-a întors stăpînul hanului, dim preună cu dom nul Walmei’s şi cu o doam nă în vîrstă. Domnul W alm ers ară ta vesel dar stăpînit in acelaşi tim p şi îi spuse hangiţei noastre : „Vă sîntem foarte îndatoraţi, doamnă, pentru grija m are pe care aţi avut-o pentru copiii noştri şi pe care noi nu o vom putea niciodată răsplăti îndeajuns. Vă rog să-m i spuneţi unde este băiatul m eu ?“ H angiţa răspunse : — Copilul este în grija lui Cobbs, domnule. Cobbs condu-1 pe dom nul la cam era patruzeci !

— Ah, Cobbs, spuse dom nul W almers, m ă bucur că te văd. Am înţeles că tu eşti aici ! Şi Cobbs răspunse res­ pectuos : — Da, dom nule, al dum neavoastră supus. Aş fi p u tu t fi surprins auzind răspunsul lui Cobbs, dar el m -a încredinţat că, pe cînd urca treptele, inim a îi bătea ca un ciocan. — Mă iertaţi, dom nule, spuse el pe cînd descuia uşa, sp er că nu sînteţi su p ărat pe conaşul H arry. Conaşul H arry este un băiat m inunat, dom nule, şi vă va aduce num ai stim ă şi onoare. Şi Cobbs m i-a dat să înţeleg că dacă tatăl băiatului l-ar fi contrazis, a r fi făcut scandal oricare ar fi fost urm ările, a tît de îndrăzneţ se sim ţea în acel m om ent. însă dom nul W alm ers spuse num ai : — Nu, Cobbs. Nu, bunule prieten. îţi m ulţum esc ! Şi, uşa fiindu-i deschisă, intră. Cobbs in tră şi el, ţinînd sus lum ina, şi l-a văzut pe dom ­ nul W almers apropiindu-se de m arginea patului, aplecindu-se uşurel şi sărutînd figura m ică şi adorm ită. Apoi s-a în d rep tat şi a continuat s-o privească un m inut. Asem ă­ narea dintre cele două figuri era cu totul neobişnuită şi ai fi p u tu t spune că el era acela care fugise cu tîn ă ră doam nă W almers. în cele din urm ă, întinse m îna şi scu tu ră uşor u m ărul mic al băiatului. — H arry, dragul m eu băiat ! H arry ! Conaşul H arry tre să ri şi se u ită la el. Se u ită şi la Cobbs. A tît de ascuţit era sim ţul cinstei la acest fluturaş, încît s-a u ita t la Cobbs să vadă dacă nu cum va îl băgase în bucluc pe bietul slujitor. •— Nu sînt supărat pe tine, copilul meu. Doresc num ai să te îm braci şi să m ergem acasă. — Da, tată. Conaşul H arry s-a îm brăcat repede. P ieptul a început să-i tresalte şi să se um fle pe cînd sfîrşea cu îm brăcatul şi se um flă din ce în ce, pe cînd stătea acum privindu-şi tatăl. Şi tatăl, o reflecţie a im aginii lui, însă calmă, îl privea la rîndu-i. — Te rog, pot — cît de deosebit era sufletul acestei mici fiinţe şi felul în care îşi înăbuşea lacrim ile care îi 66

veneau în ochi — te rog, dragă tăticule, pot să o să ru t pe Norah, înainte de a pleca ? ■ — Desigur, copilul meu. L-a lu at apoi pe conaşul H arry de m înă, şi Cobbs a lum inat calea cu lum inarea şi au ajuns în celălalt dorm itor în care doam na în vîrstă şedea lîngă patul în care doam na H arry W almers cea tîn ă ră dorm ea adine. Acolo tatăl ridică băiatul pînă la pernă, şi acesta îşi aplecă faţa peste faţa m ică şi caldă a bietei doam ne H arry W alm ers cea tînără, care continua să doarm ă, şi o trase uşor către el — o scenă atît de duioasă p en tru fetele de serviciu care priveau prin gaura cheii, încît una din ele strigă : — Este m are păcat să-i desparţi ! D ar fata aceea a fost întotdeauna, după cum m i-a spus Cobbs, o fiinţă influenţabilă. Nu p e n tru că a r fi fost dez­ m ăţată. Nu putea fi vorba despre aşa ceva. Pînă la urm ă, spuse Cobbs, cam asta a fost totul. Dom­ nul W alm ers a plecat cu diligenţă, ţinîndu-1 de m înă pa conaşul H arry. Doam na în vîrstă şi doam na H arry cea tînără, care nu avea să fie niciodată doam na W alm ers (s-a m ăritat cu un căpitan, m ult după aceea şi a m u rit în India), au plecat în ziua urm ătoare. In concluzie, Cobbs m -a în tre ­ bat dacă sînt de acord cu el în două privinţe : m ai întîi că nu există m ulte perechi pe cale de a se căsători care să fie pe ju m ătate a tît de inocente şi lipsite de interese ca cei doi copii ; al doilea, că a r fi un lucru straşnic p e n tru foarte m ulte perechi pe cale de a se căsători, dacă ar putea fi oprite la tim p şi trim ise separat înapoi acasă.

A treia p arte N O TA D E P L A T A

S tătusem înzăpezit o săptăm înă încheiată. Tim pul a tre c u t însă pe neobservate şi aş fi a v u t m ari îndoieli a su ­ p ra acestui fap t dacă nu ar fi existat o dovadă scrisă care stătea pe m asa mea. D rum ul fusese com plet deszăpezit cu o zi înainte şi m ărtu ria scrisă de care este vorba era nota m ea de plată. A ceasta făcea dovada fără greş că m încasem şi băusem , că

67

mă încălzisem şi că dorm isem , p rin tre ram urile ospitaliere ale Gorunului şapte zile şi şapte nopţi. H otărîsem să las să treacă douăzeci şi p a tru de ore ca drum ul să se îm bunătăţească, socotind că am nevoie şi de această m arjă de tim p p e n tru ducerea la bun sfîrşit a ceea ce îmi pusesem în gînd. Cerusem ca nota de plată să se găsească pe m asă şi o trăsu ră la uşă, la ora opt seara, a doua zi. Cînd a venit vrem ea, am închis m apa m ea de scris de voiaj, în g eanta ei de piele, am p lătit nota, m -am îm ­ brăcat cu haine groase şi m i-am pus fularul. Desigur, nu mai răm ăsese tim p p en tru a-m i continua călătoria cu scopul de a adăuga o lacrim ă îngheţată la ţu rţu rii care fără îndoială atîrn au din belşug de streaşina casei de ţară unde am văzut-o p e n tru prim a oară pe Angela. Ce aveam de făcut era să m erg direct la Liverpool, pe cel m ai scurt drum deschis, să-m i găsesc bagajele m ari şi să m ă îm barc. ■ E ra destul de făcut şi nu m ai aveam nici o oră în plus pen­ tru ca să term in totul. M i-am luat răm as bun de la toţi prietenii mei de la Go­ runul — şi, aproape, un m om ent, şi de la tim iditatea mea — şi stătui p e n tru cîteva clipe in uşa hanului, su­ praveghind pe omul de serviciu care trecea încă o dată frînghia peste geam antanul meu. ca să-l lege de trăsură, cînd am văzut felinare apropiindu-se de han. D rum ul era a tît de a şte rn u t cu zăpadă că roţile nu se auzeau, d ar toţi care stăteau în uşa hanului vedeau felinarele venind şi chiar destul de repede, p rin tre cei doi pereţi de zăpadă care fuseseră ridicaţi de fiecare p a rte a drum ului. F ata din casă pe dată ghici cum stau lu cru rile şi strigă către omul de la grajd : — Tom, asta-i o treab ă p entru G retna ! Omul de la g rajd ştiind că, fiind vorba de o femeie, sim ţea în mod instinctiv că este vorba de căsătorie sau de ceva în leg ătu ră cu asta, se repezi în susul curţii strigînd: — U rm ătorii p a tru cai, scoateţi-i ! şi în tr-o clipă în ­ tregul han se puse în m işcare. încercam înclinaţia m elancolică, de a-1 vedea pe bărba­ tu l fericit care iubea şi e ra iubit şi de aceea, în loc s-o por­ nesc pe dată, am răm as în uşa hanului pînă cînd cei sosiţi au tra s la scară. Un tînăr, cu ochi lum inoşi, în făşu rat într-o pelerină, sări din diligenţă atît de repede că era să 08

mă dea jos. S-a întors să-ţii ceară scuze şi, ce să vezi, era Edwin ! — C harley ! spuse el, dîndu-se cu un pas înapoi. Ce întîm plare, ce i’aci tu aici ? — Edwin, am răspuns retrăgîndu-m ă şi eu cu un pas, cum e ou p u tin ţă ca tu să fii aici şi ce faci aici ? M i-am lovit fru n tea cînd am rostit aceste cuvinte şi o flacără lu­ minoasă, insuportabilă, izbucni în m intea mea. El m -a tras repede în m ica sală (unde în to tdeau na a r ­ dea un foc mic şi nu exista vătrai) în care oamenii de la diligenţă aştep tau pînă se înhăm au caii şi, închizînd uşa, îmi spuse : — Charles, iartă-m â ! — Edwin, i-am răspuns. Crezi că a fost frum os ? Cînd eu o iubeam a tît de m ult ! Cînd inim a mea era plină de dragoste de atît a tim p ! Mai m ult n-am p u tu t spune. ' P ăru surprins cînd văzu ce em oţionat eram şi făcu cruda observaţie că nu crezuse că o să pun lucrurile aşa de rău la inimă. L-am privit. Nu i-am mai reproşat nimic. Dar con­ tinuam să-1 privesc. — D ragul meu Charley, spuse el, nu gîndi rău despre mine, te rog din suflet. Ştiu că tu ai d reptul la deplina m ea încredere şi crede-m ă, l-ai a v u t în to tdeauna pînă acum. îm i repugnă lu cru rile făcut,e în secret. Josnicia unei astfel de p u rtă ri este p en tru m ine un lucru de neto­ lerat. însă eu şi fata pe care o iubeam am p ă stra t secretul în interesul tău. El şi fata pe care o iubea 1 Asta m -a îm pietrit. — Ai p ăstrat secretul în interesul meu, dom nule ? spusei eu, m irîndu-m ă cum putea figura lui, cu privirea francă, să facă faţă situaţiei. — Da, şi în interesul Angelei, spuse el. C redeam că odaia se învîrteşte cu mine. legănîndu-se ca în rotirile unui titirez. — Explică-te, spusei, rezem îndu-m ă cu o m înă de un fotoliu. — D ragul şi bunul m eu C harley ! răspunse Edwin, cu felul lui de a vorbi deschis. Ţine seam a 1 Cînd tu erai aşa 69

de fericit cu Angela, de ce te-aş fi comprom is eu fată de dom nul bătrîn, făcîndu-te p ărtaş la legăm întul nostru, al m eu şi al Em m elinei de a ne căsători (deşi b ătrînul ei tată m i-a respins cererea în căsătorie) şi la intenţia noastră de a ne căsători în secret ? D esigur că era mai bine ca tu să poţi fi în stare să spui în mod onorabil : „Edwin nu s-a sfătu it niciodată cu mine, niciodată nu m i-a spus, nici­ odată nu m i-a suflat o vorbă despre a s ta “. Dacă Angela a bănuit cum stau lucrurile şi m i-a acordat toată înţele­ gerea şi tot sprijinul ei — Dum nezeu s-o binecuvânteze că e o fiinţă scum pă şi va fi o soţie n e p re ţu ită — ei bine, eu n-am p u tu t s-o împiedic. Nici eu, nici Em m eline nu i-am spus însă niciodată nimic, aşa cum nu ţi-am spus nici ţie. Şi asta p en tru acelaşi bun m otiv şi n u din altă cauză. Em m eline era vara Angelei. Locuia la ea. Crescuseră îm preună. E ra sub tu te la tată lu i Angelei. Avea avere. — Desigur că Em m eline este în trăsură, dragul m eu Edwin ? spusei eu, îm brăţişîndu-1 cu efuziune. — B unule prieten, răspunse el. Crezi că m -aş fi dus la G retna G reen fără ea ? Am alergat afară cu Edwin, am deschis uşa diligenţei, am luat-o pe Em m eline în b raţe şi am ţin u t-o pe inim a mea. Era îm brăcată în tr-o blană albă şi m oale ca şi peisajul înzăpezit. E ra însă caldă, tîn ără şi drăgălaşă. Le-am înhăm at caii din faţă cu m îinile mele, le-am dat băieţilor cîte o bancnotă de cinci lire fiecăruia, le-am urat, plin de veselie, drum bun cînd au plecat m ai departe şi am lu at calea înapoi cît am p u tu t m ai repede. Nu m -am dus la Liverpool, n-am plecat în America, m -am dus direct la Londra şi m -am căsătorit cu Angela. Niciodată pînă acum, şi nici chiar ei, nu am m ărturisit secretul fiinţei mele, tim iditatea şi neîncrederea şi călă­ to ria fără raţiu n e la care aceasta m -a împins. Cînd ea şi ei, cei opt copii ai noştri şi şapte ai lor — vreau să spun ai lui Edw in şi ai Em melinei, a cărei fată m ai m are este destul de m are ca să poarte rochie albă şi să sem ene cu m am a ei — vor ajunge să citească paginile acestea, cum fără îndoială cred că vor ajunge, desigur că eu nu voi mai fi de găsit pe lum ea asta. N -are im portanţă ! Nu mă spe­ 70

rie. Am început la hanul Gorunul, dato rită unei întîm plări oarecare, să asociez Crăciunul cu interesul p e n tru oam eni şi cu o oarecare preocupare şi grijă p e n tru cei de care eram înconjurat. Sper ca p rin asta să nu fi făcut vreun rău fie mie, fie celor mai apropiaţi sau m ai d ep ărtaţi mie. Şi spun, fie ca Gorunul să înverzească, să-şi înfigă răd ă­ cinile adînc în păm întul nostru englezesc şi păsările ce­ rului să-i poarte sem inţele în lum ea largă.

NAUFRAGIUL CORABIE! GOLDEN M A R Y

Am făcut ucenicie pe m are de cînd eram de vreo doisprezece ani şi am avut p a rte de foarte m ulte ori de vrem e rea şi la propriu şi la figurat. Am fost întotdeauna de părere că omul care nu cunoaşte decît un subiect de ' conversaţie este la fel de obositor ca şi cel care nu cu­ noaşte nici unul. De aceea, în cursul vieţii am căutat să învăţ eu singur tot ce am p u tu t şi, deşi nu am tre c u t prin şcoli, sînt în stare — şi sînt m ulţu m it că o pot spune — sa nutresc interes şi să înţeleg cele mai m ulte problem e. Cineva a r p u tea crede, citind cele de mai sus, că am obiceiul să m ă laud. Nu este însă cazul. întocm ai ca şi cum aş fi in tra t în tr-o încăpere p rin tre oameni străini şi ar fi trebuit să mă recom and sau să fiu recom andat, tot aşa m i-am luat îngăduinţa să fac aceste cîteva observaţii, sim plu şi fără ocoluri, aşa ca să se ştie cine şi ce sînt. Nu mai adaug nimic decît că num ele m eu este W illiam George Ravender, că m -am născut la P e n rith la o ju m ă ta te de an după ce tatăl meu s-a înecat şi că la sfîrşitul acestui an, o mie opt sute cincizeci şi şase, voi îm plini vîrstă de cincizeci şi şase de ani. Pe vrem ea cînd pretu tin d en i circulau zvonurile cum că s-a găsit a u r în C alifornia — care vrem e, după cum cea mai m ultă lum e ştie, a fost înainte de a se găsi au r în colonia britanică din A ustralia — m ă găseam în Indiile de Vest şi făceam com erţ în tre insule. Aveam sub comanda m ea o goeletă sprintenă şi eram oarecum în p arte şi pro­ p rie tar al ei, avînd a şad a r o ocupaţie bună de care mă ţi­ neam. Din această cauză aurul din C alifornia nu m ă interesa. 72

D ar cînd m -am întors din nou în Anglia, faptul de­ venise clar ca lum ina zilei. Exista aur californian în m uzee şi în prăvăliile au rarilo r şi cînd m -am dus prim a oară la Bursă, m -am întîln it cu un prieten al m eu (un om de m are ca şi mine) care avea o pepită de au r agăţată de lanţul de la ceas. Am luat-o în mînă. Era ca o nucă descojită, cu n ereg u larităţi ieşite în relief ici şi colo şi galvanizaiă, cum nu m ai văzusem vreodată. Sînt necăsătorit (aceea care treb u ia să-m i fie soţie a fost prea bună p en tru lum ea asta şi p e n tru m ine şi a m u rit cu şase săptăm îni înainte de ziua căsătoriei) astfel că, atunci cînd mă găsesc pe uscat, locuiesc în casa m ea din Poplar. De casa m ea din P oplar are grijă şi o ţine în ordine o doam nă bătrînă, care a fost aju to area m am ei m ele înainte de a m ă naşte. Ţine a tît de m ult la mine, de parcă ar avea un singur fiu şi acela aş fi eu. Ştiu bine că atunci cînd sînt plecat pe m are, niciodată nu pune capul pe pernă fără să m ă binecuvînteze şi să se roage ca să se întoarcă nevătăm at acasă W illiam George R avender. M-am gîndit la asta în m ulte clipe periculoase şi m i-a prins bine, sînt sigur. în casa m ea din Poplar am locuit liniştit, îm preună cu b ătrîna doamnă, cea mai m are parte a anului, p en tru că în restul tim pului petrecu t în insule mă îm bolnăvisem destul de rău de friguri (lucru neobişnuit la mine). în sfirşit, după ce m -am însănătoşit pe deplin şi după ce am citit toate cărţile care m i-au căzut în mînă, m ă plim bam pe strad a Leadenhall, în cen tru l Londrei, gîndindu-m ă să fac calea întoarsă, cînd m -am în tîln it cu un individ gen Sm ithick şi W atersby din Liverpool. Tocmai priveam la un cronom etru de bord din tr-o vitrină şi cînd am ridicat ochii, l-am văzut. îndreptîndu-se glonţ spre mine. Nu este vorba de o persoană cu num ele de Sm ithick sau de W atersby, nici nu am cunoscut vreodată o persoană cu vreunul din aceste num e, nici nu cred să fi existat vreo persoană cu acest num e, în vreuna din casele din L iver­ pool, cu ani în urm ă. Mă refe r doar la num ele casei care se chem a aşa şi care avea asem enea faim ă că. nici un ne­ gustor p ru d en t sau un veritabil gentlem an nu i-ar fi călcat vreodată pragul, _

— D ragul m eu căpitan Ravender, spuse omul, dintre toti oamenii de pe lume, pe dum neata doream cel m ai m ult să te văd. Mă îndreptam chiar către dum neata. — Bine, spusei eu. A sta înseam nă că ţi-e ra sortit să m ă vezi. nu-i aşa ? Cu aceasta l-am luat de braţ şi am m ers către B ursă ; cînd am ajuns acolo ne-am plim bat în sus şi în jos, prin spatele ei, unde este tu rn u l cu ceas. Ne-am plim bat o oră şi chiar m ai m ult. pentru că avea o m ulţim e de lucruri să-m i spună. Voia să închirieze o corabie nouă pe num ele lui şi să tran sp o rte m ărfuri p entru căutătorii de au r şi em igranţii din C alifornia şi să cum pere şi să aducă la în ­ toarcere aur. Nu voi in tra în am ănuntele acestui plan pen­ tru că nu e cazul să o fac. Tot ce pot să spun este că era un proiect foarte original, foarte bine gîndit şi foarte re n ­ tabil. dincolo de orice îndoială. M i-a îm părtăşit toate acestea aşa de sincer, de parcă aş fi fost i na cu el. După asta, m i-a făcut cea m ai gene­ roasă oferită de participare la cîştig, din cîte m i-au fost făcute vreodată, ca băiat sau ca om adult — m ie sau ori­ cărui alt căpitan din m arina com ercială — şi la întoarce­ rea din plim bare a sfîrşit cu : — Ravender, desigur că ştii că a tît pe coastă cît şi în ţin u tu l acela este o situaţie deosebită, în sensul că nu există legi de care să se ţină seam a. Echipajele vaselor care sosesc din alte p ărţi dezertează de îndată ce vasul acostează iar echipajele vaselor care pleacă de acolo, deşi tocm ite cu salarii enorm e, se angajează cu in ten ţia de a-1 om orî pe căpitan şi a pune m îna pe în cărcătura de aur. Nici un om nu are încredere în celălalt şi diavolul lucrează în largul lui. Dar, spuse el, cunoşti părerea pe care o am despre dum neata şi ştii că eu nu fac decît s-o exprim atunci cînd îţi spun că dum neata eşti aproape singurul om în a cărui cinste, discreţie şi energie etc., etc. Nu vreau să m ai rep et tot ce m i-a spus, cu toate că am fost şi sînt sim ţitor la aceste lucruri. Deşi, aşa cum am arătat, eram cu totul p regătit să plec, încă m ai aveam unele îndoieli cu privire la această călă­ torie. Desigur că ştiam , fără să m i-o mai spună cineva, că ea com porta greu tăţi şi pericole deosebite, cu m ult deasu­ 74

pra celor ce sînt inerente tu tu ro r călătoriilor. Nu trebuie să se presupună că mă tem eam să le fac faţă. Insă, după părerea mea, un om nu are bărbăţia şi tăria necesară ca să în fru n te prim ejdiile decît dacă a socotit bine care sînt ele şi este în sta re să-şi spună în linişte : „Nici una din aceste prim ejdii nu m ai poate să mă ia prin surprindere. Voi şti ce trebuie să fac, în cazul fiecăreia din ele. Restul stă în m îinile providenţei în a cărei pază m ă încredinţez". Gîndind în felul acesta am lu at în considerare (socotind asta ca o datorie a mea) toate calam ităţile la care m -am p u tu t gîndi vreodată, de felul unei furtuni, a unui n a u fra ­ giu sau a unui incendiu pe mare, astfel încît cred că aş fi fost p regătit să fac, în fiecare din acele cazuri, tot ce tre ­ buia făcut ca să salvez vieţile încredinţate mie, în m isiu­ nea pe care o aveam. Eram copleşit de gînduri şi bunul m eu prieten m i-a propus să m ă m ai lase singur să mă plim b şi apoi să vin direct la clubul lui din Pali Mall, să iau m asa cu el. Am acceptat invitaţia şi apoi m -am plim bat cîteva ceasuri pe acolo în sus şi în jos, aşa cum se plim bă ofiţerii de cart pe punte, din cînd în cînd uitîndu-m ă la o giruetă care se înv îrtea în vînt, de parcă m-aş fi u ita t în înaltul cerului, sau aruncînd cîte o privire către Cornhill, de parcă m -aş fi u ita t peste bordul unui vas. în tot tim pul m esei şi după-m asă am vorbit din nou despre călătorie. I-am expus părerile mele asupra planu­ lui lui şi el a fost de acord cu ele. I-am spus că aproape m -am hotărît, însă nu cu totul. — Bine, bine, a spus el, vino la Liverpool m îine c m ine s-o vezi pe Golden Mary. M i-a plăcut num ele (numele ei era M ary şi era de aur 1, iar de aur înseam nă bună), aşa că am început să cred că lucrul era aproape h otărît cînd i-am răspuns că voi m erge la Liverpool. Două zile m ai tîrziu, dim ineaţa, mă şi aflam la bordul lui Golden Mary. Trebuia să-m i dau seam a, de vrem e ce m -a chem at s-o văd, ce fel de corabie era. Şi tre ­ buie să afirm că era cea m ai desăvîrşită şi cea m ai fru ­ m oasă din cîte văzusem. 1 Golden — de aur, a u rit (engl.).

I-am cercetat amîndoi fiecare scîndură şi cînd ne-am întors la pasarelă ca să m ergem pe ţărm , de la docul unde era fixată, i-am întins m îna prietenului meu. — Bate mîna, i-am spus, şi bate-o cu toată inim a. Ia com anda acestei corăbii şi sînt omul ei şi al dum itale, dacă pot să-l găsesc pe John Steadim an. ca şef de echipaj. Jo h n Steadim an a navigat cu m ine în p a tru călătorii. In prim a călătorie în China, Jo h n a plecat ca al treilea ofiţer de bord şi s-a întors ca al doilea. în celelalte trei călătorii a fost secundul meu. în tim pul acesta, pe cind Golden Mary era afre ta tă, Jo h n era în vîrstă de treizeci şi doi de ani. Un om sprinten, deştept, cu ochi albaştri, o fig u ră deschisă, înălţim ea sub cea mijlocie, cu m ăsură în toate, o faţă care plăcea orişicui ; îi captiva pe copii, cu obişnuinţa lui de a m erge cîntînd vesel ca o m ierlă, şi era un m arin ar perfect. N e-am u rca t cît ai clipi în tr-u n a din acele trăsu ri din Liverpool şi am făcut o croazieră de peste trei ore căutîndu-1 pe John. John se întorsese acasă din ţinutul V an Diem en cu o luna înainte şi auzisem că petrece acum în Liverpool. Am în tre b a t de el în mai m ulte localuri şi, în tre ele, la două pensiuni p refe ra te de el şi am aflat că stătuse cîte o săptăm înă la fiecare din ele. A colindat apoi încoace şi încolo şi cum n-a lăsat vorbă unde se duce, ni­ m eni nu putea să ne spună unde putea fi găsit şi cînd se va întoarce. E ra surp rin zăto r să vezi însă cum se lumina fiecare la faţă cînd rosteam num ele lui Steadim an. Eram dezam ăgiţi că n-ani avut noroc să-l găsim pe la gazde, aşa că ne-am în d rep tat către p rieteni să întrebăm de el, cînd, în tim p ce m ergeam fără grabă pe străzi, am dat cu ochii chiar da John, care tocm ai ieşea d in tr-u n m agazin de jucării. Ducea de m înă un băieţaş şi însoţea două fem ei deosebit de frum oase, care se înd rep tau spre tră su ra lor. M i-a povestit m ai tîrziu că niciodată nu văzuse pe nici una din cele trei persoane, dar că a fost a tît de fer­ m ecat cînd s-a u ita t în m agazin, unde doam nele cum părau p en tru băiat o arcă a Iui Noe g reşit construită, cu vîrful întors în jos, încît a in tra t şi a cerut doam nelor îngăduinţa să-i dăruiască el o corabie cum secade care se găsea în vi­ trină, astfel ca un băiat a tît de drăguţ să nu-.şi form eze o idee greşită despre construcţia navală. 76

Am stat la d istanţă pînă cînd vizitiul doam nelor a por­ nit, şi apoi l-am strig at pe John. Cînd ne-am găsit faţă în faţă i-am spus, foarte serios, ceea ce îi spusesem prie­ tenului meu. John Steadim an a fost m işcat şi cuvintele lui au fost acestea : — C ăpitane R avender, o astfel de părere despre min din p artea dum itale. este o adevărată laudă şi aş naviga cu dum neata în ju ru l lum ii şi douăzeci de ani. dacă dai sem ­ nalul de plecare, şi voi fi a lă tu ri de dum neata p en tru to t­ deauna ! Acum sim ţeam că plecarea era asigurată şi că Golden Mari/ era pe linia de plutire. O am enii de la Sm ithick şi W atersby sînt iuţi şi nu lasă iarba să le crească sub picioare. L ucrătorii care m unceau la echiparea vasului au term in a t şi au ieşit de pe vas în paisprezece zile şi noi am început să încărcăm m ărfuri. John era întotdeauna la bord. supraveghind cu alentie stivuirea m ărfurilor şi. de cîte ori mă duceam pe vas. tîrziu sau devrem e, el era sau jos în cală sau pe punte la tam buchiu sau revizuindu-şi cabina, bătînd în ţinte poze cu tra n d a firi roşii englezeşti, zam bile scoţiene, despre care, sînt sigur că l-am auzit pe John cîntînd ca o mierlă. Aveam loc p e n tru douăzeci de călători. A nunţul nostru de plecare fusese abia publicat şi, dacă am fi avut loc. am fi p u tu t lua de douăzeci de ori pe atîta, aşa de m ulte ce­ reri au fost. în ceea ce priveşte angajarea echipajului, eu îm preună cu John i-am ales şi nu am luat decît oameni buni — sau a tît de buni pe cît puteau fi găsiţi în portul acela. Şi astfel, cu o corabie bună şi de cea mai bună con­ strucţie, bine com andată, bine echipată, încadrată cu ofi­ ţeri şi m arinari buni, bună din toate punctele de vedere, am plecat cu pilotul nostru la ora p a tru şi un sfert. în după-m asa de şapte m artie, o m ie opt sute cincizeci şi unu, şi am ieşit în larg cu vînt favorabil. Uşor de crezut e fap tu l că pînă în ziua plecării n-am avut tim p liber să mă apropii de călători. Cei mai m ulţi d in tre ei au răm as pe urm ă în cabinele lor, avînd rău de m are. Totuşi, ducindu-m ă p rin tre ei, spunîndu-le ce să facă p e n tru a se sim ţi mai bine şi convingîndu-i să nu stea în cabine ci să vină pe punte, la aer, şi stîrnindu-i cu o glum ă sau un cuvînt de îm bărbătare, am făcut cunoştinţă 77

cu ei de la început, în tr-u n mod poate m ult m ai prietenesc şi de încredere decît aş fi p u tu t să fac la masă. D intre călătorii mei, treb u ie să rem arc chiar de la în­ ceput o tîn ără doam nă cu ochi luminoşi, în floarea vîrstei, care m ergea să-şi întîMiească soţul în C alifornia şi care avea un copilaş, o fetiţă de tre i ani, pe care soţul încă nu o văzuse. Mai era o tîn ă ră fem eie în negru, cu m işcări liniş­ tite, cu vreo cinci ani m ai în vîrstă decît prim a (presupun de treizeci de ani), şi care se ducea să-şi întîlnească un fra te ; apoi un dom n bătrîn, sem ănînd cu un erete, dacă ochii i-ar fi fost mai buni şi nu aşa de roşii şi care, toată vrem ea, dim ineaţa, la prînz şi seara, vorbea despre desco­ peririle zăcăm intelor de aur. D ar fie că făcea călătoria în speran ţa că braţele lui bătrîne puteau să m ai sape şi să găsească aur, fie că se gîndea să-l cum pere sau să facă troc, ori să facă escrocherii, sau să-l înhaţe în tr-u n fel oarecare de la alţi oameni, ăsta era secretul lui. Secret pe care l-a păstrat. Aceşti trei călători, îm preună cu fetiţa, s-au reînviorat cel mai repede. F etiţa era una d in tre cele m ai atrăgătoare cu p u tin ţă şi mă îndrăgea foarte m ult, deşi trebuie să adm it că John Steadim an şi cu m ine eram rep rezen taţi în căr­ ţile ei mici în ordine inversă, adică acolo el era căpitan şi eu m arinar. Era interesant să îl priveşti pe John alături de ea şi pe ea cu John. P u ţin i din aceia care îl vedeau pe Jo h n jucîndu-se de-a v-aţi ascunselea în ju ru l catargului şi-ar fi p u tu t închipui că el a fost acela care a pus m îna pe o bară de fier şi i-a lovit de m oarte pe un m alaiez şi pe un m altez, pe cînd se furişau cu cuţitele în m îini pe scara cabinei de pe vasul Old England, în care căpitanul zăcea la pat bolnav. Totuşi el a fost acela şi, dealtfel, dacă l-ai aşeza cu spatele la parapet, ar face acelaşi lucru cu jum ă­ ta te de duzină de tilhari. Num ele tinerei m am e era doam na A therfield, iar num ele tinerei în negru era dom nişoara Coleshaw, iar dom nul în vîrstă era dom nul Rarx. P e n tru că fetiţa avea un păr bogat, blond şi strălucitor, p ieptănat în bucle ce-i încadrau faţa şi p en tru că num ele ei era Lucy, Steadim an i-a dat porecla de Golden Lucy. Aşa că aveam o Golden Lucy şi o Golden M ary ; iar John şi-a susţinut ideea în aşa fel, pe cînd el şi copilul se jucau m ereu pe punte, încît cred că ea se obişnuise cu gîndul că, 78

oarecum, corabia era vie — o soră sau o prietenă — m er­ gînd în acelaşi loc ca şi ea. Ii plăcea să stea la cîrm ă şi, cînd era tim p frum os, stăteam şi eu adesea lîngă omul care era de schim b la cîrmă, num ai ca s-o aud vorbind corăbiei. Niciodată nu a avut un copil o astfel de păpuşă, aşa cred eu ; p e n tru că fetiţa şi-a făcut din Golden M ary o adevă­ rată păpuşă, pe care o îm podobea legînd panglici şi diferite podoabe de barele p e n tru acostare, şi nim eni nu le-a luat de acolo, decît num ai ca să le ferească de a fi smulse de vînt. D esigur că am fost aten t cu cele două doam ne ; mă adresam spunîndu-le „draga m ea “ şi ele nu s-aU supărat, ştiind că orice spuneam pornea d in tr-u n spirit părintesc şi protector. Le-am oferit locuri la m asă alătu ri de m ine -— doam na A therfield la dreap ta şi dom nişoara Coleshaw la stînga — şi am stabilit ca dinvneaţa doam nele necăsătorite să ne servească gustarea, iar doam nele căsătorite să ne ser­ vească ceaiul de după-m asă. Tot aşa i-am spus stew ardului m eu negru : — Tom Snow, aceste două doam ne sînt în mod egal st pînele acestei case şi să asculţi şi de poruncile lor, iar Tom şi toţi ceilalţi au rîs. B ătrînul dom n R arx nu era un om la care să te uiţi cu plăcere, sau cu care să stai de vorbă şi să te sim ţi bine în com pania lui, p e n tru că nim eni nu putea să nu vadă că era o persoană egoistă şi josnică şi că, pe m ăsură ce tim pul trecea, se în d ep ărta din ce în ce m ai m ult de ceea ce se num eşte o p u rta re corectă. Nu spun că nu se p u rta m anie­ rat, d ealtm interi ca toată lum ea, p e n tru că nu se iscau c ertu ri în tre noi. Ceea ce vreau să afirm este că nu era omul pe care cineva l-a r fi ales ca tovarăş de vrem uri grele şi, dacă ar fi fost vorba de alegere, cel în treb at s-ar fi în d ep ărtat şi ar fi spus : „Nu ! Nu el !“ E xista totuşi o curioasă nepotrivire în p u rta re a dom nului Rarx. Deşi ară ta un uim itor interes p e n tru copil, ai fi zis că e ultim ul d intre oam eni care să-şi facă griji p en tru un copil sau p e n tru oricare dintre fiinţele om eneşti. Totuşi, m ergea atît de departe, încît era neliniştit dacă pe punte copilul îi scăpa mai m ult tim p din ochi. îi era team ă să nu cadă peste bord, sau în tam buchiu, sau să nu-i pice vreun lem n sau ceva în cap din pînzele şi funiile cu care se m anevra, sau 79

să nu fie lovit in vreun fel oarecare. O bişnuia să-l p ri­ vească şi să-l atingă ca şi cum ar 1'i fost un obiect preţios p en tru el. Era întotdeauna plin de grijă cu privire la să­ nătatea fetiţei şi în tru n a o ruga pe m am ă să fie cu luaream inte în privinţa asta. F aptul acesta era cu a tît mai cu­ rios, cu cit copilul nu îl plăcea, ba chiar se ferea de el şi nu-i întindea m îna decît cînd o sileau ceilalţi. Cred că toţi cei de pe corabie au observat acest fapt, însă nimeni din tre noi nu a p u tu t să-i găsească o explicaţie. Totuşi era un lucru a tît de evident, încît John Steadim an a sp . s-o de m ulte ori, atunci cind nu putea fi auzit de dom nul Rarx, că dacă Golden Mary sim ţea vreo afecţiune p en tru dom nul în vîrstă, pe care îl p u rta în poala ei, ea treb u ia să fie am arnic de geloasă pe Golden Lucy. în ain te de a m erge mai dep arte cu această istorisire, voi m enţiona că vasul nostru era o corabie de tre i sute de tone, cu trei catarge, cu un echipaj de optsprezece oameni, un ofiţer secund pe lîngă John, un dulgher, un fie rar şi doi ucenici (unul d intre ei, un biet băieţaş scoţian). Aveam la bord tre i bărci : barca lungă care putea duce douăzeci şi cinci de oameni, un cuter, pentru cincisprezece oameni şi o barcă p e n tru valuri m ari, p uţind tran sp o rta zece oameni. Socotesc capacitatea acestor bărci în rap o rt cu num ărul de oameni pe care puteau în realitate să-i ducă. Am avut perioade de vrem e rea şi v în tu ri potrivnice, desigur însă judecind raţional, in general am avut o călă­ torie cît se poate de plăcută, tim p de şaizeci de zile. Apoi am început să înscriu două observaţii în ju rn alu l de bord, şi în al meu. P rim a că întîlneam o neobişnuită şi uim itoare can titate de sloiuri de gheaţă. A doua, că nopţile erau, în cea mai m are parte, curios de întunecate. Timp de cinci zile şi ju m ă ta te p ărea cu to tul zadarnic şi fără de nădejde să schim b cursul corăbiei, astfel încît să m ă îndepărtez din calea sloiurilor. M -am în d re p tat cît am p u tu t m ai spre sud, dar în tot tim pul acela am fost asediaţi de gheţuri. Doam na A therfield, după ce a stat în tr-o zi lîngă m ine pe punte, uitîndu-se cîtva tim p îngro­ zită la m unţii m ari de gheaţă care ne înconjurau, spuse în şoaptă : — Oh, căpitane Ravender, s-ar spune că tot uscatul s-a preschim bat în gheaţă şi apoi s-a ru p t în bucăţi !

80

I-am spus rîzînd : — Nu mă m iră să se fi întîm plat aşa p entru ochii du m itale neexperim entaţi, draga mea. Insă nici eu nu văzusem pînă atunci m ăcar a douăzecea parte din m ulţim ea sloiurilor de acum, aşa că în realitate eram în m are m ăsură de părerea ei. Totuşi, la ora două după-am iază a celei de a şasea zi, asta înseam nă în a şaizeci şi şasea zi de cînd plecasem, John Steadim an, care se căţărase sus, strigă din vîrful catargului că m area era liberă. Înainte de ora p atru dupăamiază. o briză puternică se iscă la dreap ta pupei, astfel că la apusul soarelui ne găseam în m are deschisă. Briza schim bîndu-se în tr-u n vînt mai puternic şi Golden Mary fiind o navigatoare rapidă, am călătorit toată noaptea cu vintul in spate plini de veselie. N-a.ş fi crezut pînă atunci că ar putea fi mai întuneric decît era, decît dacă soarele, luna şi stelele ar fi căzut din cer şi tim pul a r fi fost nim icit, însă şi în acest caz a r fi fost oarecum aproape lum ină în com paraţie cu bezna din acele zile. întunecim ea era atît de adîneă, încît a o scruta era penibil şi apăsător, ca atunci cînd ai privi, fără nici o rază de lum ină, cu ochii strîn s legaţi cu un bandaj negru şi gros. Am dublat paza şi John şi cu m ine am sta t alături, la proră, nepărăsind-o toată noaptea. Totuşi eind tăcea, nu aş fi ştiu t dacă se mai găseşte sau nu lîngă mine, fă ră să întind m îna şi să-l ating, deoarece dacă nu aş fi întins m îna, aş fi p u tu t crede că s-a dus jos îr. cabină să se culce. Toţi mai curînd ascultam decît priveam , atenţi cu urechile la pîndă, la cele mai uşoare zgomote. în ziua urm ătoare, am observat că m ercurul, în baro­ m etru, care se ridicase constant de cînd am ieşit din zona gheţurilor, răm ăsese pe loc. încă de la plecare realizasem observaţii foarte corecte cu în tre ru p e ri doar de o zi din cind în cînd. Am luat la prînz poziţia noastră în rap o rt cu soarele şi am găsit că eram la latitudine 58° S., longitudine ti()J N., dincolo de New South Shetland, în vecinătatea capului Horn. Era cea de-a şaizeci şi şaptea zi de la ple­ care. R uta corăbiei era bine pusă la punct şi u rm ată cu exactitate, iar vasul se com porta adm irabil, toţi cei de la bord se sim ţeau bine şi toţi m arinarii erau vioi, lucrau cu spor şi păreau m ulţum iţi, pe cît era cu pu tin ţă să fie. 81

Cînd noaptea s-a lăsat tot a tît de întunecoasă ca şi cele de mai înainte, era a opta noapte de cînd stătusem pe punte. Nu dorm isem între tim p decît foarte scurte pe­ rioade, ziua, găsindu-m ă încontinuu lîngă cîrm ă sau chiar cu m îinile pe ea, cît tim p am fost înconjuraţi de gheţuri. P uţini, în a fa ră de aceia care au tre c u t p rin tr-o astfel de situaţie, îşi pot închipui greu tatea şi chinul de a -ţi ţine ochii deschişi — în mod fizic deschişi — în astfel de îm ­ p reju rări, în tr-o astfel de întunecim e. Ochii sînt ca loviţi de întuneric, orbiţi de întuneric. Se întipăresc în întuneric şi apoi lucesc ca şi cînd ţi-a r fi ieşit din cap ca să se uite la tine. Cînd s-a făcut m iezul nopţii, Jo h n Steadim an, care era odihnit şi sp rin ten (pentru că l-am obligat să se ducă în cabină ziua şi să se odihnească) m i-a spus : — C ăpitane R avender, te rog din tot sufletul să cobori în cabină. Sînt sigur că ab ia te poţi ţine pe picioare şi vocea dum itale slăbeşte m ereu. D u-te jos şi odihneşte-te p uţin, dom nule. Te chem dacă v reu n sloi ne face necazuri. I-am răspuns : — Bine, bine, John ! Să aşteptăm pînă se face ora unu şi apoi m ai vorbim despre asta. Tocmai cerusem să se ridice u n a din lan tern ele coră­ biei ca să văd cum a ra tă noaptea şi cît a ra tă ceasul m eu : era douăsprezece şi douăzeci de m inute. La ora unu fără cinci, John strigă băiatului să aducă din nou lan te rn a şi cînd i-am spus încă o dată ce oră era, m -a ru g at stăru ito r să m ă duc jos în cabină. — C ăpitane R avender, spuse el, to tu l este în ordine. Nu putem să ne perm item să te ţinem în picioare nici o singură oră m ai m ult. Şi de aceea, cu tot respectul d ar şi cu toată ferm itatea, te rog să te duci jos. Am acceptat cu înţelegerea că dacă nu vin eu singur sus pînă în trei ore, să fiu chem at exact la îm plinirea lor. A cestea fiind stabi­ lite, comanda i-a fost trecu tă lui John. însă l-am mai che­ m at o d ată la m ine, după aceea, să-l întreb ceva. M-am dus să m ă u it la barom etre şi am văzut că m ercurul era constant şi m -am u rcat din nou pe scara tam buchiului, ca să arunc o ultim ă privire pe pu n te — dacă pot să în tre ­ buinţez asem enea cuvinte p en tru întunericul care dom­ nea — cînd mi s-a p ăru t că valurile, atunci cînd Goldan 82

M ary le tăia şi le aru n ca în lături, aveau în ele u n sunet surd. Ceva ce îmi închipuiam că era ca un fel de ecou n e ­ obişnuit. Stăteam la p a rte a din spate a punţii, pe p a rte a dinspre tribord, cînd l-am chem at înapoi pe Jo h n şi i-am cerut să asculte şi el. A făcut-o cu cea m ai m are atenţie. S-a întors apoi către m ine şi m i-a spus : — Ţine seamă, căpitane R avender, că nu te-ai odihn m ult tim p şi ce ţi se pare a fi un sunet nou există num ai în auzul dum itale. Şi eu am crezut asta în acel tim p şi o cred şi acum , deşi nu pot să consider drept absolut sigur dacă a fost sau nu un sunet neobişnuit. Cînd i-am lăsat com anda lui John, corabia în ain ta cu viteză destul de m are prin apa liberă. V întul sufla încă drept de la pupă. Deşi corabia înainta repede, pinzele erau reduse şi nu era supusă la eforturi. Totul părea liniştit şi nu părea să fie nici un m otiv de îngrijorare. M area cu va­ luri potrivite, nici prea m ari nici prea mici, succedindu-se cu reg ularitate. M -am aşezat pe pat, sau, aşa cum spuneam noi m ari­ narii, am lu at poziţia. înţelesul acestui cuvînt este că nu m i-am scos hainele de pe mine, nici m ăcar tunica. Totuşi m -am descălţat, p e n tru că picioarele mi se um flaseră de sta tu l a tît de îndelungat pe punte. Nu exista în cabină de­ cît o singură lam pă suspendată. Credeam , pe cînd mă uitam la ea, înainte de a închide ochii, că eram a tît de obosit de întuneric, a tît de sătul de întunecim e, că aş fi p u tu t să adorm foarte bine în m ijlocul unui m ilion de lăm pi cu gaz. Acesta a fost ultim ul gînd înainte de a mă prinde som nul, cu excepţia gîndului dinainte, anum e că nu o să fiu deloc în sta re să adorm . Am visat că mă întorsesem din nou la P e n rith şi că încercam să ocolesc biserica. Aceasta îşi schim base foarte m ult în făţişarea de cînd o văzusem ultim a oară şi era des­ picată în două de sus pînă în m ijlocul clopotniţei, în tr-u n mod foarte curios. De ce doream să dau ocol bisericii nu ştiu, dar eram aşa de preocupat să o înconjur, ca şi cînd viaţa m ea depindea de acest lucru. în tr-ad ev ăr, cred că aşa şi era în vis. Totuşi, nu reuşeam să ocolesc biserica, încercam însă să fac aceasta cînd, deodată, am păşit către ea, lovind-o cu putere, şi în acel m om ent m -am trezit şi 83

am fost a ru n c a i din p alu l m eu şi proiectai în peretele la ­ teral. Ţipete şi un strig ăt înfricoşător m -au înspăim întat m ult mai ta re decît lem năria care se striv ea şi, în m ijlo­ cul zgom otelor produse de sfărîm area lem năriei şi de p ă ­ tru n d e rea unor şuvoaie m ari de apă — zgomote pe care le înţelegem foarte bine — m i-am făcut drum pe punte. Nu a fost un lucru uşor, pentru că vasul dansa în sus şi în jos şi se agita cu furie. Nu puteam să văd oam enii pe cînd înaintam . însă p u ­ team să-i aud trăgînd la pînze în dezordine. Aveam trom ­ peta de sem nalizare în m înă şi după ce le-am d at directive şi i-am în cu rajat, l-am strig at m ai întîi pe Jo h n S teadi­ m an şi apoi pe ofiţerul secund W illiam Rames. Amîndoi au răspuns clar şi cu hotărîre. li învăţasem , pe ei şi în tre ­ gul echipaj, ca dealtfel pe toţi cei ce navigau cu m ine, unde să se găsească şi să aştep te ordinele m ele în cazul unei crize neaşteptate. Cînd vocea m ea a fost auzită strigînd şi vocile lor răspunzînd, m i-am dat seam a, cu to ate zgomo­ tele corăbiei şi ale m ării şi cu toate ţipetele pasagerilor de jos. că se făcuse o pauză. — Eşti gata, Ram es ? — Da. da, dom nule ! — A tunci dă drUmul la lum ină, pentru num ele cerului! Pe m om ent, el şi încă un altul au aprins focuri bengale, iar corabia şi to tu l de pe pu n te păreau cuprinse într-o ceaţă de lum ină sub o cupolă m are de întuneric. L um ina ajungea atît de sus încît puteam să văd u ria ­ şul iceberg de care ne lovisem, despicat de la vîrf pînă la mijloc, la fel ca biserica din P e n rith a p ă ru tă in visul meu. In aceeaşi clipă am p u tu t vedea oam enii de cart, în cele din urm ă mai liniştiţi, adunîndu-se pe punte. Le-am p u tu t vedea pe doam na A therfield şi pe dom nişoara Coleshaw, abia ţinîndu-se de scara tam buchiului, luptîndu-se să aducă copilul de jos. Am p u tu t vedea catargele cedînd din cauza socului şi a oscilaţiilor violente ale vasului, am p u tu t ve­ dea îngrozitoarea sp ă rtu ră făcută în p artea tribordului, pe ju m ătate din lungim ea vasului, şi învelişul lui şi grinzile îm prăştiindu-se. Am mai p u tu t vedea cuierul sfărîm at, redus la o grăm adă de bucăţi ru p te. Am p u tu t vedea toţi ochii întorşi către m ine. Cred că dacă acolo ar fi fost zece mii de ochi, i-aş fi văzut pe toţi cu expresiile lor deosebite. {>4

Şi totul în tr-o clipă. Dar dum neavoastră trebuie să ţin t(i seam a de ce fel de clipă. I-am văzut pe oameni, pe cînd se uitau la mine, repezindu-se la locurile lor dinainte fixate, ca oameni discipli­ naţi şi de încredere ce erau. Daeă vasul nu şi-ar fi revenit pe linia de plutire, nu ar fi p u tu t face m are lucru, aici sau oriunde, în afară de a m uri — nu că ar fi puţin lucru, p entru un om să m oară la postul său, — ci în sensul că nu ar fi p u tu t face nim ic p e n tru a-i salva pe pasageri şi pe ei înşişi. Din fericire însă, violenţa izbiturii pe care am prici­ nuit-o, îndreptîndu-ne direct către fatalul iceberg, ca şi cînd ar fi însem nat destinaţia noastră şi nu distrugerea noastră, a sfărîm at dar a şi îm pins corabia în aşa fel, încît s-a detaşat în acelaşi m om ent şi s-a înd rep tat pe linia de plutire. N -am aştep tat pe dulgher să-m i spună că vasul se um ple cu apă şi se va scufunda. P uteam să văd şi să aud asta ! l-am ordonat lui Rames să lase la apă barca cea lungă şi barca p e n tru valuri şi am rep a rtiz at oam enii pen­ tru fiecare sarcină. Nici unul nu a dat înapoi şi nici n-a luat-o înaintea altuia. I-am spus în şoaptă lui John Steadim an : — John, eu răm în aici, la pasarelă, să am grijă ea toţi de pe bord să poată trece nevătăm aţi în bărci. Tu o să ai u r­ m ătorul post de onoare şi vei fi ultim ul, in afară eh* mine. care să părăsească vasul. Adu sus pasagerii şi aşază-i în spatele m eu şi pune proviziile şi apa la care poţi ajunge in bărci. U ită-te bine înainte şi o să vezi că nu ai un mo­ m ent de pierdut. Oam enii mei bravi tre c u ră bărcile peste bordul navei şi le lăsară la apă în cel m ai ordonat mod in care se; poate realiza acest lucru pe o m are agitată şi, după ce au fost lăsate, doi sau tre i oam eni din ele, care se găseau mai aproape m i-au strigat, uitîndu-se la m ine din barca ce sălta şi se lăsa în jos odată cu valurile : — C ăpitane Ravender, dacă se întîm plă ceva rău cu noi şi dum neata te salvezi, nu uita că am fost alături de dum ­ neata ! — O să fim din nou alături cînd ajungem la ţărm , măi băieţi ! am spus eu. Ţ ineţi-vă bine şi aveţi grijă de doamne.

Fem eile au fost un exem plu p en tru noi. T rem urau foarte tare, însă erau liniştite şi stăpâne pe ele. — S ărută-m ă, căpitane R avender, spuse doam na A therfield, şi cerul să te binecuvânteze, ca pe un om bun ce eşti! — D raga mea, am răspuns, cuvintele astea sînt mai încurajatoare p e n tru m ine decît o barcă de salvare. Am ţin u t copilul pînă cînd a ajuns în barcă, l-am săru ­ ta t şi i l-am dat. Apoi le-am spus oam enilor : — Băieţi, v -aţi prim it în cărcătura toată, în afară de m ine ; eu nu vin încă, d epărtaţi-vă de navă şi ţineţi-vă la distanţă ! A sta a fost barca cea lungă. Şi b ătrîn u l dom n R arx se găsea în ea. Fusese singurul călător care a avut o com por­ tare necorespunzătoare, de cînd corabia se lovise de iceberg. Unii deveniseră p uţin cam sălbatici, lucru care nu este de m irare şi nici de condam nat. însă el a început să se vaite şi să facă tărăboi, lucru care era periculos p e n tru cealaltă lume, p e n tru că slăbiciunea şi egoismul sînt contagioase. S triga n e în treru p t că nu trebuie să fie d espărţit de copil, că nu p u tea vedea copilul şi că el şi copilul treb u ie să m eargă îm preună. încercase chiar să sm ulgă copilul din braţele mele, p e n tru ca să-l ia în ale lui. — Dom nule Rarx, i-am spus, am un pistol încărcat în buzunar şi dacă nu te dai la o p a rte din locul de trecere şi nu stai liniştit, te îm puşc în inim ă, dacă ai aşa ceva. Răspunse : — Nu o să faci omor, căpitane R avender ! — Nu, dom nule, am replicat eu, nu am să omor p a tru ­ zeci şi p a tru de oam eni ca să-ţi fac pe plac, însă am să te îm puşc pe dum neata ca să-i salvez pe ei. D upă asta a s ta t liniştit şi trem urînd, la o oarecare dis­ tanţă, pînă cînd l-am strig at să treacă peste bord. Barca cea lungă îndepărtîndu-se, barca p e n tru valuri fu şi ea încărcată. Răm ăseserăm pe pu n tea lui Golden Mary John Mullion, omul care a ţin u t aprinse focurile bengale (şi care a aprins fiecare foc nou de la cel vechi, înainte de a se stinge, tot aşa de liniştit ca şi cînd s-ar fi găsit la o ilu­ m inaţie cu artificii), John Steadim an şi cu mine. I-am zorit pe cei doi să treacă în barca p e n tru valuri, le-am strigat să se îndepărteze şi am aşteptat, cu inim a m ulţum ită şi uşu­ rată, să vină barca lungă să mă ia şi pe mine, dacă s-ar fi 86

putut. M -am u ita t la ceasul meu, care arăta, la lum ina fo­ cului bengal, două şi zece m inute. Oamenii nu pierduseră tim pul degeaba. De îndată ce barca a fost d estu l de aproape, “m -am aruncat în ea şi am strig at oam enilor : — D ati-i drum ul, băieţi ! A început să se clatine ! Ne găseam foarte aproape de v îrte ju l în care se scu­ funda nava, cînd, la lum ina focului bengal pe care Jo h n M ullion îl ţinea aprins la capătul bărcii sale, am văzut prova corăbiei înclinîndu-se şi scufundîndu-se în adincuri. Copilul ţipa disperat. — Oh, draga Golden M ary ! U ită-te la ea ! Salveaz-o ! Salveaz-o pe biata Golden Mary ! Apoi lum ina se stinse şi cupola de în tu n eric de deasu­ p ra noastră s-a lăsat peste noi. Cred că dacă ne-am fi găsit pe vîrfu l unui m unte şi am fi văzut lum ea scufundîndu-se la picioarele noastre, poate că nu ne-am fi sim ţit m ai loviţi şi m ai singuri decît acum cînd ştiam că sîntem izolaţi pe întinsul oceanului şi că frum oasa corabie, în care cea m ai m are p a rte d in tre noi dorm isem în siguranţă cu ju m ă ta te de ceas m ai devrem e, dispăruse p en tru totdeauna. Se lăsase o tăcere apăsătoare în barca noastră şi un fel de paralizie cuprinsese pe oa­ m enii de la vîsle şi pe cel de la cîrm ă, astfel încît sim ţeam că abia de m ai avea control asupra bărcii. Le-am spus atunci : — Toţi cei de aici să m ulţum im cerului p e n tru salvarea noastră ! Toate vocile răspunseră (chiar şi cea a copilului) : — M ulţum im cerului ! Apoi am spus o rugăciune şi toţi m arin arii au rep etat-o după m ine în tr-u n m u rm u r solemn. D upă aceea, le-am strigat : — C uraj, băieţi, curaj ! şi am sim ţit că acum m anevrau barca din nou, aşa cum treb u ie m înuită o barcă. Pe barca cea mică se aprinse un alt foc bengal, ca să ne arate unde se află, şi ne-am în d re p tat către ea, luînd poziţia alătu ri de ea, cît am p u tu t m ai aproape. în to t­ deauna am în zestrat fiecare din bărcile m ele cu cîte un colac, două de frînghie tare, aşa că am îndouă bărcile aveau frînghie la îndem înă. Am m anevrat bărcile, cu efo rtu ri şi cu m are dificultate, ca să le apropiem una de alta, astfel 87

încît să putem îm părţi focurile bengale răm ase (nu ne-ar mai fi fost de folos după această noapte, deoarece apa de m are intrase la ele) şi să legăm bărcile una de alta cu frînghie. Toată noaptea am stat rem orcaţi, uneori lungind frînghia, alteori scurtînd-o şi aşteptînd cu în frig u rare di­ m ineaţa care se părea că întîrzia a tît de m ult, încît bătrînul dom n Rarx, cu toată frica pe care o avea de mine, nu se putu abţine : — E sfîrşitul lumii, soarele nu va mai răsări niciodat p entru noi ! Cînd se făcu ziuă, am constatat că eram înghesuiţi în barcă claie peste grăm adă. Barca e ra cufundată actînc în apă în trucît eram treizeci şi unu de ocupanţi, ceea ce în­ sem na cel puţin cu şase m ai m ult. în barca mică erau paisprezece pasageri, adică cel puţin cu p a tru m ai mult. P rim ul lucru pe care l-am făcut a fost să trec eu însum i la cîrm ă — unde am şi răm as din acel m om ent — şi să le aduc lingă m ine pe doam na A therfield cu copilul şi pe dom nişoara Coleshaw. Cît despre b ătrîn u l dom n R arx l-am aşezat în p artea din faţă, cît am p u tu t mai departe de noi. Şi am pus cîţiva d intre cei mai buni oam eni lîngă noi, ast­ fel că, dacă eu m i-aş fi pierdut cunoştinţa, să se găsească un om priceput care să ia cîrma. M area mai liniştindu-se puţin pe m ăsură ce soarele se înălţa, deşi cerul era în n orat şi vîntul puternic, am vorbit cu cei din cealaltă barcă, să aflu ce obiecte şi m ateriale au ei şi să văd ce aveam noi. Aveam un compas în buzunar, un telescop mic, un pistol cu două ţevi. un cuţit şi o cutie de chibrituri. M ulţi d in tre oameni aveau cuţite, unii aveau puţin tu tu n şi alţii chiar şi cîte o pipă. Mai aveam cu noi o oală şi o lingură de m etal. Cît despre provizii, în barca noastră se aflau doi saci de biscuiţi, o bucată dc carne de vacă uscată şi una de porc, un săculeţ cu cafea prăjită, însă nu m ăcinată (aruncat în barcă inii închipui din greşeală, socotit drept altceva), două butoaie mici cu apă şi jum ă­ tate galon 1 de rom în tr-u n butoiaş. Barca cea m ică avînd oarecum mai m ult rom decît noi şi m ai puţini oameni care să-l bea, ne-a tu rn a t, după cum socotesc, încă un sfert de galon în butoiaşul nostru. în schimb, noi le-am dat cam 1 Un

galon

ap ro x im a tiv p atru litri şi ju m ătate .

şase pum ni de cafea nem ăcinată, legată în tr-o basma. N e-su spus că aveau un sac cu biscuiţi o bucată de carne uscată de vacă, un butoi mic cu apă, o cutie m ică cu lăm îi şi o bucată de brînză de Olanda. N e-a lu at destul tim p să facem schim ­ burile, care com portau riscuri, m area fiind atît de agitată încît apropierea bărcilor era periculoasă. în legătura în care era cafeaua i-am trim is lui John Steadim an (care avea un compas p en tru navă la el), o foaie de h îrtie ruptă din carnetul meu, scrisă cu creionul, în care îi arătam cursul pe care treb u ie să-l urm ăm . în speranţa să dăm de ţărm sau să fim culeşi de vreo navă — spun în speranţa, deşi aveam prea pu ţin ă speranţă în vreuna din aceste m întuiri. I-am strig at apoi, aşa ca toţi să audă. că dacă noi din cele două bărci vom putea să trăim sau să m urim im preună. aşa vom face, însă, dacă vom fi despărţiţi de vrem ea rea şi nu ne vom m ai întîlni, le doream să fie binecuvîntaţi şi să ne binecuvânteze şi ei. Le-am strig at de trei ori u rări şi încurajări, la care ne-au răspuns, apoi am văzut capetele din am îndouă bărcile aplecîndu-se cînd oamenii au pus din nou m îinile pe vîsle. A ranjam entele acestea au fost u rm ărite de toţi cu aten ­ ţie şi desigur cu interes, fiind în folosul tu tu ro r. însă au stirn it şi sentim ente de adîneă tristeţe. Apoi le-am spus cîteva cuvinte celor din barca m ea cu priv ire la m icul de­ pozit de alim ente de care depindeau vieţile noastre, dacă m arca nu avea să ne înghită, şi cu priv ire la necesitatea strictă ca. prin raţii reduse, să putem profita cît mai m ult de ceea ce aveam. Toti au răspuns că orice raţie aş socoti eu n im erită va fi cu stricteţe respectată. Am încropit o balanţă din două petice de tablă subţire şi din cîteva bucăţi de sfoară şi am adunat în chip de greu tăţi eîtiva nasturi grei de la noi toţi, am calculat să facă două uncii 1 şi cîteva fracţii. A ceasta era raţia de alim ente solide atrib u ite o dată pe zi fiecăruia, din ziua aceea pînă la capăt, cu adăugirea unei boabe de cafea, cînd tim pul era foarte frum os, drept gustare de dim ineaţă. Nu aveam nim ic altceva în afară de cîte o ju m ătate de pintă 2 de apă pe cap de om pe zi. şi cîteodată, cînd ne era frig şi eram epuizaţi, o lingură de rom p e n tru fiecare. 1 U ncie — circa 29 gram e. 2 P in tă — 0,568 litri.

89

Ştiu că, ştiinţific, se poate dem onstra că rom ul este o otravă, însă ştiu de asem enea că, în acest caz, şi în cazurile asem ănătoare duepre care am citit — şi sînt num eroase — cuvintele nu pot exprim a tăria şi înviorarea pe care o pro­ duce. Şi nu am cea m ai mică îndoială că acest rom a salvat vieţile a mai m ult de ju m ătate d intre noi. Am a ră ta t că raţia noastră de apă era de o ju m ătate de pintă, însă este de m enţionat că uneori aveam m ai p uţin şi uneori m ai m ult, p e n tru că ploua adeseori şi adunam apa în tr-o pînză de cort pe care o întindeam şi o potriveam în acest scop. Astfel, în această perioadă agitată a anului şi în această regiune furtunoasă de pe glob, noi, bieţii naufragiaţi, eram jucăria valurilor care ne ridicau şi ne coborau încontinuu, după voia lor. Nu am de gînd să povestesc (dacă o să pot să le las la o parte) peripeţiile legate de situ a ţia jalnică în care ne găseam, deşi ar fi de aştep tat să vorbesc despre ele aşa cum se vorbeşte în m ulte alte istorisiri de acest fel. Voi a ră ta totuşi, doar în treacăt, că zi de zi şi noapte de noapte, am stăvilit valurile cu spinările n oastre p en tru a preveni cît de cît inundarea bărcii ; că o p arte din noi eram întotdeauna ocupaţi cu scoaterea apei şi că fiecare pălărie şi şapcă era, d atorită acestei întreb u in ţări, uzată şi de ne­ recunoscut, deşi fusese peticită de n enum ărate ori ; că o bună parte din oam eni zăceau în fundul bărcii, în tim p ce a treia p arte vîslea ; şi că, în curînd, toţi eram plini de răni şi băşici şi în zdrenţe. C ealaltă barcă era un m otiv de îng rijo rare şi de in­ teres p en tru noi toţi, astfel că începusem să mă întreb, dacă, în cazul în care vom fi salvaţi, va veni vreodată vre­ m ea cînd noi din această barcă vom m ai putea fi indiferenţi faţă de destinele supravieţuitorilor din cealaltă barcă. în ­ tindeam o frînghie de rem orcare în tre cele două bărci ori de cîte ori vrem ea o îngăduia, însă asta nu se întîm pla decît ra r şi cum reuşeam atunci să n e m enţinem la acelaşi nivel, num ai cerul, care ne îngăduia să facem asta p e n tru m îngîierea noastră, o ştie. Niciodată nu vom u ita privirile pe care, la revărsarea zorilor, le îndreptam în ju ru l nostru, peste m area agitată, p e n tru a descoperi cealaltă barcă. O dată am fost separaţi un răstim p de şaptezeci şi două de ore şi i-am crezut pierduţi, aşa cum şi ei ne-au crezut pe noi. B ucuria am belor părţi, cînd ne-am văzut din nou a 90

fost nem aipom enită. Fiecare din noi uitase complet de su­ ferinţele individuale şi avea în ochi lacrim i de em oţie şi sim patie p en tru oamenii din cealaltă barcă. Nu m -am prea ocupat în istorisirea m ea de ceea ce se întîm pla cu oam enii din ju ru l m eu luaţi în parte, însă îm p reju rarea la care m -am referit m ai sus m ă duce la aceasta. R ăbdarea noas­ tră, a tu tu ro r era m inunată. Nu eram surprins de com­ p o rta rea fem eilor, p e n tru că tot om ul născut din fem eie ştie de ce calităţi dau dovadă acestea atunci cînd bărbaţii eşuează. Insă m ărturisesc că am fost surprins că asem enea calităţi există şi la unii bărbaţi. în tr-u n grup de treizeci şi unu de oameni, adunaţi la un loc chiar în tr-o vrem e paş­ nică şi fără griji, vor exista, aş spune, întotdeauna doi sau trei cu caracter nesigur. Ştiam că aveam cu m ine m ai m ult de o persoană cu caracter im pulsiv şi dinadins îi alesesem pe aceştia să vină în barca m are p en tru ca să pot să-i am sub ochii mei. însă s-au dom olit d atorită condiţiilor m ize­ rabile şi aveau tot a tîta consideraţie pentru doam ne şi tot atîta dragoste pentru copil, ca şi cel m ai bun dintre noi toţi, sau d intre toţi bărbaţii. Cei care erau întinşi pe fundul bărcii gem eau destul de des în somn şi adeseori observam că ceilalţi, aproape toţi, fie că erau la vîsle fie că stăteau, suspinau cu privirea înceţoşată îndreptată spre mare. Cînd se întîm pla să treacă un tim p pînă să le pot prinde p ri­ virea, continuau să suspine tu lb u răto r ; însă cînd privirile noastre se întîlneau, se lum inau la faţă şi încetau să se mai vaite. Aveam aproape totdeauna im presia că omul nici nu ştia ce sunete scoate şi că el g'îndea că fredonează o melodie. Suferinţele noastre din cauza frigului şi umezelii erau m ult m ai m ari decît cele pricinuite de foame. Făceam ast­ fel încît s ă -f ţinem cald copilului însă mă îndoiesc că vre­ unul d intre noi să-i fi fost cald mai m ult de cinci m inute în total, şi era dureros să auzi dîrdîielile de frig şi clănţă­ nitul din dinţi. Copilul a plîns puţin 1a început, p entru to­ varăşa lui de joacă, Golden Mary, însă mai apoi abia dacă scîncea şi cînd vrem ea făcea lucrul cu putinţă, fetiţa era ridicată în braţe de vreunul din noi, ca să se uite pe m are după barca lui John Steadim an. Parcă văd şi acum părul de aur şi figura inocentă, ca un înger gata să-şi ia zborul între m ine şi norii călători. 91

S-a întîm plat în a doua zi către seară, ca doamna A therfield adorm ind-o pe mica Lucy, să-i eînte un cîntec. Avea o voce dulce şi m elodioasă şi, cînd a term inat, toţi s-au ridicat şi au rugat-o să mai cin te unul. A mai cîntat un cîntec şi după asta s-a lăsat întunericul şi atunci a în­ cheiat cu im nul de seară. Din ziua aceea, de cîte ori vuie­ tul m ării şi al vîntului slăbea sau dispărea, astfel încît puteam asculta, şi a tîta tim p cît ea a mai avut outere să cînte, nim ic nu le făcea oam enilor o plăcere mai m are decît cîntecele ei la asfinţitul soarelui. A cîntat cît a putut şi în totdeauna sfîrşea cu im nul d« seară. Cei m ai m ulţi d intre noi repetam ultim ul vers, şi lăcrim am in acel mo­ m ent dar de emoţie, nu de am ărăciune. Cînd vrem ea ne în­ găduia, făceam o rugăciune seara şi una dim ineaţa. Douăsprezece nopţi şi unsprezece zile călătorisem în barcă, cînd b ătrînul domn R arx a început să delireze şi să strige Ia m ine să arunc au rul peste bord, p e n tru că altm in­ teri ne vom scufunda şi vom pieri cu toţii. în zilele din u rm ă starea sănătăţii copilului se în rău tăţea din ce ir. ce, şi aceasta era cauza agitaţiei Iui. Ţipa m ereu şi m ereu la m ine să-i dau fetiţei tot ce răm ăsese de m încare, să-i dau lot rom ul răm as, s-o salvez cu orice preţ p e n tru că altfel vom pieri cu toţii. în m om entul acela fetiţa stătea în bra­ ţele m am ei ei, la picioarele mele. U na din m înuţe era aproape întotdeauna întinsă către gîtul şi bărbia mamei ei. Am observat că m înuţa slăbea din ce în ce şi m i-am dat seam a că sfîrşitul se apropie. S trigătele b ătrînului erau aşa de nepotrivite cu d ra ­ gostea şi resem narea m amei, încît i-am spus pe un mo aspru că, dacă nu se linişteşte pe loc, am să clau ordin să i se dea una în cap şi să fie aru n cat peste bord. A tunci a am uţit şi asta a ţin u t pînă cînd copilul s-a stins în linişte, o oră m ai tîrziu, lucru pe care l-au aflat toţi din barcă după plînsetele în care a izbucnit m am a p e n tru prim a oară de cînd naufragiasem , p e n tru că era o fem eie cu m are stăpînire de sine, deşi era firavă. B ătrînul dom n R arx a de­ venit însă din acel m om ent de nestăpînit, rupîndu-şi zdren­ ţele pe care le m ai avea pe el, blestem înd şi strigînd la m ine că dacă aş fi a ru n cat aurul (avea oe avea cu aurul !)

peste bord. aş fi p u tu t salva copilul. „Şi acum. spuse el cu o voce teribilă, cu toţii ne vom îneca şi ne vom duce la dracu p en tru că păcatele noastre ne vor scufunda, pentru că nu mai avem cu noi un copil nevinovat care să ne ţină deasupra !" Am descoperit astfel cu uim ire că bătrînul acesta nesuferit era în g rijo rat de viaţa fiinţei aceleia mici şi drăguţe pe care o iubeam toţi, num ai din cauza influenţei pe care spera în mod superstiţios s-o aibă p entru paza p er­ soanei lui. Această m anifestare pe lîngă celelalte a fost p rea greu de suportat p en tru fieraru l care stătea alături de bătrîn. L-a luat de beregată şi l-a îm brincit sub bănci unde a stat destul de liniştit ore întregi după aceea. In toată cea de a treisprezecea noapte, dom nişoara Coleshaw întinsă la picioarele mele, în tim p ce ţineam cîrma, o îm bărbăta şi o susţinea pe biata m am ă. Copilul era aşe­ zat în poala acesteia, acoperit cu jacheta m ea scurtă. M-a neliniştit toată noaptea gîndul că nu aveam cu noi o carte de rugăciuni şi că nu puteam să-mi ream intesc decît pu­ ţine din cuvintele anum e din rugăciunile de înm orm întare. Cînd s-a lum inat bine de ziuă şi m -am ridicat, toţi ştiau ce avea să urm eze şi am observat că bieţii mei m ari­ nari au făcut m işcarea de a-şi descoperi capetele, deşi ca­ petele lor erau descoperite de m ultă vrem e. M area era agi­ tată, cu valuri lungi şi greoaie, dar altm interi o dim ineaţă frum oasă şi se vedeau m ari suprafeţe însorite către est. N-am spus mai mult decît atît : „Eu sînt învierea şi viaţa a spus Domnul. A readus la viaţă pe fiica lui J a ir guver­ natorul şi a spus că nu era m oartă ci dorm ea. A readus la viaţă pe fiul văduvei. A înviat el însuşi şi m ulţi l-au văzut. îi iubea pe copii, spunînd «lăsaţi copiii să vină la m ine şi nu-i îndepărtaţi, p en tru că a lor este îm părăţia cerurilor». în num ele lui. prieteni, o şi încredinţăm nesfîrşitei lui bu n ătăţi !“ Cu aceste cuvinte am atins uşor cu faţa m ea aspră fru n tea mică şi senină şi am încredinţat-o pe Lucy cea de aur aceluiaşi m orm înt în care s-a scufun­ dat Golden Mary. U rm ărind să povestesc sfîrşitul acestei copilite iubite, am trecut peste un fapt pe care-1 voi reda aici. Va fi de­ altfel tot a tît de potriv it aici ca şi în oricare alt loc. Prevăzînd că, dacă barca rezistă la intem perii va veni un timp. şi destul de repede, în care nu vom avea nici o 93

fărîm ă de m încare, eram foarte frăm întat. Deşi, cu ani în urm ă, m ă convinsesem că îm p reju rările despre care se vor­ beşte, anum e că oamenii, ajunşi la ultim a tre a p tă de lip­ suri, se m ănîncă unii pe alţii, sînt cu totul şi cu totul pu­ ţine şi că lucrurile s-au în tîm p lat (dacă s-au întîm plat) foarte rar, doar atunci cînd oam enii chinuiţi de lipsuri şi foam ete pînă la ultim ă lim ită n -au fost obişnuiţi să îndure şi să se stăpînească — spun că, deşi cu m ult înainte, m -am gîndit m ult şi bine la acest subiect, sim ţeam o îndoială dacă în cazurile de acest fel situ a ţia nu s-a agravat tocm ai prin faptul că nu s-a vorbit deschis despre acest pericol, pretinzîndu-se că nim eni nu se gîndea m ăcar la aşa ceva. Sim ­ ţeam o îndoială dacă nu cum va unele m inţi, slăbind din cauza foam ei şi a suferinţelor, să nu nutrească, în secret, o astfel de idee îngrozitoare care apoi să se întărească şi să nună stăpînire pe ele. Acesta nu era un gînd nou al m eu ci unul care rezulta din ceea ce citisem despre astfel de îm prejurări. G îndul acesta deveni m ai apăsător decît îna­ inte — cu d rep t cuvînt şi, în ziua a patra, m -am h otărît să vorbesc deschis şi să aduc la lum ină această team ă con­ fuză încă şi care, m ai m ult sau m ai puţin ascunsă, trebuie să fi existat în sufletul fiecăruia d in tre noi. De aceea, ca un m ijloc p en tru a face să treacă tim pul şi să inspir nă­ dejde, le-am povestit pe scu rt călătoria lui Bligh *, pe m ai m ult de trei mii de mile, în tr-o barcă deschisă, după răz­ v rătirea de pe B o u n ty şi despre m iraculoasa salvare a echipajului din barcă. Au ascultat toţi cu m are interes povestirea pe care am încheiat-o spunîndu-le că, după pă­ rerea mea, cea mai fericită îm p reju rare în întreaga poves­ tire era că Bligh, care dealtfel nu era un om delicat, a în­ reg istra t solem n în ju rn a lu l său că a fost tot tim pul sigur că, oricare a r fi fost îm prejurările prin care ar fi trecut, oam enii din barcă, slăbiţi şi epuizaţi cum erau şi trecuţi p rin toate chinurile foam ei, nu se vor m înca unii pe alţii. Nu pot descrie vizibila uşu rare care se răspîndi la toţi cei din barcă şi lacrim ile care au a p ă ru t în ochii lor. Din acel m om ent, am fost deplin convins, ca şi Bligh însuşi, că nu exista un astfel de pericol şi că fantom a lui în nici un caz nu ne urm ărea. 1 C ăp ete n ia ră sc u la ţilo r de p e co ra b ia Bounty.

94

Din experienţa tră ită de Bligh rezu lta că, atunci cînd oamenii din barca lui erau deprim aţi, nimic nu le făcea m ai bine decît să asculte o povestire istorisită de unul din ei. Cînd le-am voi'bit despre asta am observat că interesul tu tu ro r fusese stîrn it, în aceeaşi m ăsură ca şi al meu, pen­ tru că nu m ă gîndisem la aşa ceva pînă cînd nu am pom enit despre procedeul lui Bligh, în cursul istorisirii mele. Asta s-a în tîm plat în ziua u rm ătoare celei în care doam na A therfield ne-a cîntat p e n tru prim a oară. Am propus deci ca, de cîte ori vrem ea va îngădui, să se povestească o întîm plare, la două ore după prînz (întotdeauna serveam ra ­ ţia de care am vorbit la ora unu şi am denum it-o prînz) şi să se cînte un cîntec la apusul soarelui. P ropunerea a fost prim ită cu satisfacţie şi bucurie, lucru care m i-a încălzit inim a şi nu spun prea m ult dacă afirm că cele două peri­ oade din zi erau aşteptate cu vizibilă plăcere şi m ulţum ire de toţi m arinarii. D eveniţi în curînd slabi şi străvezii ca fantom ele, im aginaţia nu ne-a dispărut odată cu carnea de pe oasele noastre. M uzica şi întîm plarea povestită, două din m arile d aru ri făcute de providenţă um anităţii, puteau să ne farm ece m ult, chiar după ce pierdusem totul. V întul ne-a fost aproape întotdeauna potrivnic, după cea de a doua zi, şi tim p de m ai m ulte zile care au urm at, aproape nu am p u tu t să ne ţinem direcţia. Aveam toate v arietăţile de vrem e rea : ploaie, grindină, vînt, ceaţă, tu ­ nete şi fulgere. Totuşi barca a făcut faţă m ării agitate, iar noi cei am eninţaţi de pieire continuam să ne înălţăm şi să cădem îm preună cu valurile m ari. Şaisprezece nopţi şi cincisprezece zile, douăzeci de nopţi şi nouăsprezece zile, douăzeci şi p a tru de nopţi şi douăzeci şi trei de zile. Aşa a trecu t vrem ea. O ricît de descuraja­ toare ar fi fost în aintarea noastră sau lipsa de înaintare, niciodată nu i-am înşelat pe ceilalţi cu priv ire la calculele pe c a rţ le făceam. în prim ul rîn d sim ţeam că eram cu toţii prea aproape de cele veşnice p e n tru a ne amăgi. în al doilea rînd, ştiam că dacă m ă îm bolnăvesc sau m or, om ul care mă va urm a, va trebui să cunoască adevărata noastră poziţie ca să poată continua. Cînd le comunicam la vrem ea prînzului rezultatul calculelor m ele cu privire la distanţa realizată sau nerealizată, ei prim eau spusele m ele cu un aer liniştit şi resem nat şi întotdeauna recunoscător. Nu era ceva neo­ 95

bişnuit. ca, in diferent de perioada din zi, vreunul să izbuc­ nească în plîns fără vreo cauză precisă. Şi. cînd plînsul se term ina, omul se sim ţea m ai bine ca înainte. Am văzut exact acelaşi lucru intr-o familie, cu ocazia unei inm orm întări. In tot acest tim p, b ătrînul domn Rarx avusese crize in care mai strigase la m ine să arunc aurul (mereu au rul !) peste bord şi îngrăm ădind reproşuri violente asupra mea p en tru că nu am salvat copilul, dar acum, h ran a fiind te r­ m inată şi neavînd nim ic de o ferit decît cîteva grăunţe de cafea cînd şi cînd. a slăbit prea tare p en tru a mai putea fi gălăgios şi. ca urm are, a devenit tăcut. Doam na A therfield şi dom nişoara Coleshaw stăteau in mod obişnuit pe fundul bărcii, ţinindu-se cu cîte o m ină de un picior de-al m eu şi rezem îndu-şi capul de ;>l. Ele nu se plîngeau nicio­ dată. Pînă cînd şi-a pierdut copilul, doam na A therfield îşi lega in sus părul ei frum os în fiecare zi şi am observat că făcea asta înainte de a cin ta cântecul ei de seară, cînd toţi sc uitau la ea. Insă niciodată nu a m ai făcut acest gest după pierderea copilului, şi părul i-ar fi a tîrn a t acum încilcit, ud şi m urdar, dacă dom nişoara Coleshaw nu l-ar fi în g rijit şi nu l-ar fi netezit cu m îinile ei su b ţiri şi slabo. A junsesem să nu mai putem istorisi poveşti, însă, în­ tr-o zi. m i-am am in tit de su perstiţia b ătrînului dom n Rarx, p rivind pe Lucy cea de au r şi le-am spus că nim ic nu se pierde în ochii Celui de sus, in tim p ce m ulte se risipesc în ochii oam enilor. Am fost cu to ţi odată copii, le-am spus, şi cu picioarele noastre de copil am cu tre ie rat pădurile verzi de pe uscat şi cu m îinile noastre de copil am cules flori din grădinile în care cîntau păsările. Copiii aceia care am fost noi nu au fost u itaţi de creatorul nostru. Fiinţele acelea nevinovate vor apărea înaintea lui dim preună cu noi şi vor vorbi p e n tru noi. Ceea ce am fost în generoasa noastră tinereţe va apărea din nou şi ne va însoţi. Cea mai curată parte a vieţii noastre nu ne va părăsi în m om entul în care vom trece pragul către care cu toţi alunecăm . Ceea cc am fost, va p reţu i tot a tît înaintea lui, ca şi ceea ce sîntem acum. Şi toţi au fost tot a tît de în tă riţi de acest gînd pe cît am fost şi eu. Iar dom nişoara Coleshaw, apropiindu-m i urechea de gura ei m i-a spus :„C ăpitane Raven­ der. eram pe cale să mă căsătoresc cu un bărbat decăzut 9f>

şi ticălos, pe care l-am iubit m ult în vrem ea cînd era cin­ stit şi bun. C uvintele dum itale p a r să fi ieşit chiar din biata mea inim ă". Şi m i-a apăsat m îna m ea pe inim a ei, zîmbind. Douăzeci şi şapte de zile şi douăzeci şi şase de nopţi. Nu ne lipsea apa de ploaie, insă nu mai aveam nimic a lt­ ceva.Şi chiar şi în această situaţie, niciodată nu-m i în drep­ tam priv irea către vreo figură cu ochii deschişi, fără ca aceştia să nu se lum ineze. Oh, ce lucru deosebit constituie, în tim p de pericol şi în prezenţa m orţii, razele lum inoase pe care o faţă om enească le îndreaptă spre o altă fiinţă. Am auzit că. pe m arile şi noile nave, comenzile sîn t date cu telegraful electric. Eu adm ir m aşinăriile ca orice om şi sînt recunoscător acestora p en tru tot ce fac pentru noi. în să ele niciodată nu vor fi un înlocuitor al chipului unui om, oglindindu-i sufletul şi indem nînd un alt om să fie curajos şi credincios. Dacă s-ar pune la încercare m aşinăriile la aşa ceva, nu s-ar ajunge la nimic. începusem să observ unele schim bări la m ine însum i, care nu îmi plăceau. Acestea m i-au cauzat o adîncă neli­ nişte. Adeseori o vedeam pe Lucy cea de aur, plutind în aer deasupra bărcii. Şi adesea, o vedeam stînd lîngă mine. Am văzut de douăzeci de ori pe zi pe Golden Mary dueîndu-se la fund, aşa cum s-a dus. Şi m area îmi apărea în m inte nu ca o mare, ci ca un ţin u t în m işcare, cu regiuni deosebit de m untoase, cum nu m ai văzusem . M i-am dat seam a că a venit tim pul să las ultim ele mele cuvinte în legătură cu John Steadim an, în cazul în care vreo fiinţă va răm ine în viaţă pentru a Ic repeta către altă fiinţă în viaţă. Le-am spus tu tu ro r că John, aflat încă pe puntea lui Gol­ den Mary, strigase „valuri biizante în faţă ! ' în m om entul în care valurile abia se auzeau şi că încercase să întoarcă vasul. însă acesta s-a ciocnit de iceberg înainte de a putea vira. (S trigătul lui, cred eu, m i-a p ricinuit visul pe care l-am av u t atunci). Am m ai spus că îm prejurările s-au des­ făşu ra t fără posibilitatea de a se fi d a t alarm a şi de a se fi lu at m ăsuri p e n tru prevenirea lor, că acelaşi lucru s-ar fi în tîm plat dacă aş fi fost eu însum i la com anda navei şi că Jo h n nu trebuia să fie blam at deoarece el de la început pînă la sfîrşit şi-a îndep linit cu cinste îndatoririle, ca un om de nădejde ce era. Am încercat să notez acestea in c arn etu l m eu de buzunar dar nu am p u tu t să leg cuvintele, 97

deşi ştiam ce aveam în gînd să notez. Cînd am ajuns la aceasta — deşi Lucy m urise de atîta tim p m înuţele ei parcă m -au aşezat uşor jos, pe fundul bărcii şi, legănat de barcă şi de fetiţă, am adorm it. (Tot ceea ce urmează a fost scris de John Steadiman, şef de echipaj) în a douăzeci şi şasea zi după scufundarea corăbiei Golden Mary, eu Jo h n Steadim an. stăteam la locul meu pe băncile de la pupa bărcii mici, cu instin ctu l ce-m i mai răm ăsese de a ţine cirm a — ceea ce însem na că eram cu ochii larg deschişi, cu privirea încordată peste capătul băr­ cii, însă cu m intea adorm ită adine şi plină de vise — cînd am fost trezit dintr-o dată de ofiţerul secund, dom nul William Rames. — Lasă-m ă p u ţin tim p în locul dum itale, spu.Se e l Şi u ită -te bine la ppora bărcii m ari. U ltim a oară cînd s-a ri­ dicat pe creasta unui val cred că am văzut un sem nal care se agita deasupra ei. N e-am schim bat locurile, cu destulă neîndem înare şi încetineală, p e n tru că am îndoi eram slăbiţi şi am eţiţi de um ezeală, frig şi foame. Am aşteptat un tim p, suprave­ ghind valurile m ari de la proră, şi pîndind m om entul cînd barca m are se va ridica pe culm ea unuia din ele, în acelaşi tim p cu noi. în cele din urm ă, a fost săltată p e n tru un mo­ m ent în plină vedere şi acolo, cu siguranţă, se zărea un sem nal agitîndu-se la bord — o fîşie de zdreanţă, agăţată de o vîslă şi ţin u tă în sus la p ro ră ! — Ce înseam nă asta ? în treb ă Rames cu o voce trem u ­ rătoare. Sem nalează că văd o corabie ? — Taci, p e n tru num ele cerului ! am spus eu, punîndu-i m îna peste gură. Să nu te audă lum ea. Vor înnebuni cu toţii dacă nu a r fi adevărat. A şteaptă p uţin pînă ne vom p u tea u ita din nou. Mă ţineam de el, p e n tru că ideea lui cu ap a riţia unei corăbii m ă făcea să tre m u r tot. B arca m are se ridică pe culm ea unui alt val. Şi am p u tu t vedea sem nalul clar, de d ata aceasta, şi anum e că e ra agăţat la ju m ătatea vîslei. —- Rames, i-am spus, acesta este un sem nal care a n u n ţă o nenorocire. Spune-le oam enilor să ţină barca

98

astfel ca să nu o îndepărteze curenţii şi să ne apropiem de barca m are cît m ai repde, la d istanţa de la care să ne putem auzi. M -am p răbuşit la locul m eu lîngă cîrm ă, fără să mai spun un cuvînt — p e n tru că gîndul că i s-a întîm plat ceva căpitanului R avender m ă sfîşia ca un cuţit. M-aş con­ sidera nedem n să m ai scriu un rîn d din această dare da seam ă dacă nu m -aş fi h o tărît să spun adevărul, tot ade­ vărul şi nim ic altceva decît adevărul, şi de aceea trebuie să m ărturisesc sincer că atunci, p e n tru prim a oară, inim a mi s-a strîns în m ine. A ceastă slăbiciune din p artea mea a fost pricinuită, în tr-o oarecare m ăsură, după cum cred, de efectele devastatoare ale greutăţilor şi durerilor su­ ferite mai înainte. Proviziile noastre — dacă pot să dau această denum ire la ceea ce m ai răm ăsese — erau reduse la coaja unei lăm îi şi la ciţiva pum ni de boabe de cafea. Pe lîngă aceste sufe­ rinţe m ari, cauzate de m oarte, prim ejdie şi cele îndurate de echipaj şi de călători, avusesem o m ică su ferin ţă a m ea personală, care m ă zdruncinase şi m ai m ult, şi anum e, m oartea copilei pe care o îndrăgisem în tim pul călătoriei — o îndrăgisem atîta, încît, în secret, eram nem ulţum it că a fost luată în barca m are cînd corabia s-a scufundat, în loc să fie în tr-a mea. Devenise un lucru reconfortant p e n tru m ine şi cred că şi p e n tru cei ce erau cu mine, după sfîrşitu l lui Golden Mary, să o vedem pe Lucy cea de aur, ridi­ cată în braţe de oam enii din barca m are, cînd vrem ea era bună, ca pe lucrul cel m ai de p reţ pe care îl aveau. A părea, de la distanţa de la care o vedeam , aproape ca o pasăre mică în zbor. A tunci cînd, vrem ea fiind frum oasă, nu ne-a m ai ap ă ru t şi cînd toţi căutam cu ochii în van pasărea noastră albă, a fost o dezam ăgire dureroasă. Cînd, după cîteva zile, am strig at către barca cea m are şi cînd căpita­ nul a a ră ta t cu m îna în jos către m are şi toţi oam enii au înţeles şi şi-au plecat capul, am sim ţit o lo vitură şi un junghi ascuţit în inimă, durere de care am su ferit apoi toată viaţa. Notez lucrurile acestea ca să a ră t că dacă la început m -am p ierd u t cu firea de groaza la gîndul că om ul care era căpitanul m urise, asta s-a în tîm plat p e n tru că

fusesem încă înainte zdruncinat de m ulte încercări d u re­ roase de un fel sau altul, care se adună cîteodată pe capul unui singur om. M i-am în lă tu ra t nodul care mi se pusese în gît cu un strop de apă, şi am cău tat să-mi vin în fire astfel încît să fiu pregătit p e n tru tot răul care ar fi p u tu t veni, cînd am auzit chem area (Cerul să-i păzească pe bieţii băieţi, ce slab li se aud glasurile !) — Hei ! Barca mică ! M-am u itat înainte şi i-am văzut pe tovarăşii noştri de nenorocire agitîndu-se în faţa noastră, nu a tît de aproape ca să putem distinge trăsătu rile vreu n u ia din ei, însă destul ca, făcînd un efort. în condiţiile în care ne găseam, să le auzim vocile în in tervalurile în care v în tu l slăbea. Am răspuns chem ării şi am a ştep tat p u ţin dar n-am auzit nim ic şi apoi am strigat num ele căpitanului. Vocea care ne-a răspuns nu sem ăna cu a lui, cuvintele care au ajuns la noi erau : -— Şeful echipajului este chem at la bord ! Toţi oamenii din echipajul m eu ştiau ce însem na aceasta, tot aşa de bine ca şi mine. Ca secund, nu putea exista decît un singur m otiv ca să fiu chem at la bordul bărcii m ari. O ftînd adînc oamenii se uitau întunecaţi unii la alţii şi şopteau în barbă : — C ăpitanul a m urit ! Le-am cerut să tacă şi să nu fie prea siguri dinainte de veşti rele, în situ aţia în care ne găseam. Apoi, chem înd barca m are, le-am sem nalat că eram gata să vin la bord cînd vrem ea îmi va perm ite — m -am oprit puţin să ră ­ suflu adînc — şi apoi le-am strigat, cît de ta re am putut, infricoşătoarea în tre b are : — C ăpitanul a m u rit ? Figurile întunecate a trei sau p a tru oam eni în partea din pupă a bărcii s-au aplecat în jos, cînd vocea mea a ajuns la ei. I-am p ierdut din vedere un m inut, apoi au a p ăru t din nou — u n u l din ei era ţin u t în picioare de cei­ lalţi, şi a strigat, ca răspuns, binecuvîntatele cuvinte (o fo arte slabă speranţă înseam nă foarte m ult pentru oam enii aflaţi în tr-o situaţie disperată) : — Nu încă ! 100

U şurarea sim ţită de m ine şi de ceilalţi aflaţi cu mine, cînd am aflat că, deşi nefiind în stare de a-şi îndeplini sarcinile, căpitanul nu era încă pierdut pentru noi, nu putea fi exprim ată in cuvinte sau cel puţin în cuvintele pe care le întrebuinţează un om ca mine. Am făcut tot ce ara p u tu t ca să ridic m oralul oam enilor, spunîndu-le că este un semn bun faptul că nu ne găsim în tr-o situaţie a tît de grea pe cît ne-am tem ut. Apoi i-am dat lui W illiam Rames instrucţiunile necesare ca să-m i ia locul la comandă atunci cînd voi lua eu comanda bărcii m ari. După aceasta nu mai era nim ic de făcut decît să aştep­ tăm tim pul în care vîntul va scădea, către asfinţitul soa­ relui, şi m area se va mai linişti, aşa ca să îngăduie echi­ pajelor noastre epuizate să alăture bărcile, fără riscuri de prisos — sau, m ai sim plu spus, fără să fim nevoiţi să facem eforturi de putere şi iscusinţă. P e n tru că şi una şi alta se scurseseră din noi, în zilele care au trecut. La apusul soarelui v întul încetă deodată, însă m ării, care fusese agitată de m ult tim p, i-au tre b u it ore întregi înainte de a da sem ne de liniştire. Luna strălucea, cerul era m inunat de lim pede şi, potrivit calculelor mele, nu trecuse cu m ult peste m iezul nopţii, cînd valul lung, încet şi regulat, caracteristic calm ării oceanului s-a instalat de-a binelea şi m i-am p u tu t lua răspunderea de a m icşora dis­ tan ţa d in tre barca m are şi a noastră. Poate a fost num ai o iluzie a mea, însă cred că nu am văzut niciodată luna lucind atît de albă şi de spectrală, nicăieri, fie pe m are fie pe uscat, aşa cum lucea în noap­ tea aceea, pe cînd ne apropiam da cam arazii noştri de nenorocire. Cînd nu a mai fost decît o lungim e de barcă în tre noi, iar lum ina albă s-a răspîndit rece şi clară pe toate feţele noastre, am îndouă echipajele se rezem ară de vîsle, cu un trem u r adînc, privind unii la alţii fix, peste m arginea fiecăreia din bărci ; eram cuprinşi de panică. — A ţi p ierdut pe cineva d in tre voi ? am în tre b a t în m ijlocul tăcerii înfricoşătoare. Oam enii din barca m are se îngrăm ădeau unii lîngă alţii, ca oile, la auzul vocii mele. — N im eni încă, în afară de copil, care este în ceruri ! răspunse unul d intre ei, ,

101

Şi la sunetul vocii acestuia, toţi oam enii m ei s-au strîns şi ei îm preună ca şi oam. nii din barca m are. îm i era team ă să las ca em oţia produsă de prim a întîln ire faţă in faţă, după teribilele urm e lăsate de um ezeală, frig şi foamete, să dureze mai m ult decît era necesar. Aşa că, fără să dau tim p p e n tru alte întrebări şi răspunsuri, am ordonat oame­ nilor să apropie cele două bărci strîns una lingă alta. Cind m -am ridicat si am încredinţat cîrm a în m îinile lui Rames, băieţii mei şi-au înd rep tat feţele lor albe rugător către mine. — Nu ne părăsi, com nule, spuneau ei, nu ne părăsi ! — Vă las, le-am răspuns, sub com anda şi îndrum area dom nului W illiam Rames, tot e tît de bun m arin ar pe cît s'.nt eu, un om de încredere şi cel mai destoinic din cîţi au existat vreodată. Faceţi-vă datoria faţă de el aşa cum v -aţi făcut-o faţă de m ine şi am intiţi-vă pînă la urm ă că atîta tim p cît există viaţă, există şi speranţă. Cerul să vă binecuvinteze şi să vă aju te pe toţi ! Cu aceste cuvinte, m i-am adunat pu terile ce-mi m ai răm ăseseră, am apucat două braţe cai e mi se întinseseră şi am tre c u t de pe băn­ cile de 3a pupa unei bărci pe băncile de la pupa din cea­ laltă barcă. — Ia seam a unde calci, dom nule, îm i şopti unul din oamenii care m ă ajutaseră să trec în barca m are. M i-am aplecat p rivirea în acel m om ent. Trei siluete om eneşti erau îngrăm ădite pe jos, în lum ina lunii, care, străbătînd p rin tre oamenii aflaţi mai sus, se filtra aruneînd pete asupră-le. P rim a faţă pe care am recunoscut-o a fost aceea a dom nişoarei Coleshaw, cu ochii larg deschişi şi fixaţi asupra mea. P ărea că este conştientă încă şi că încerca, prin m işcarea buzelor, să vorbească, însă nu am p u tu t auzi un singur cuvînt. Pe u m ăru l ei se odihnea capul doamnei A therfield. M ama bietei Lucy cea de aur, desigur că visa la copilul pe care îl pierduse, p en tru că pe faţa ei albă, cu ochii închişi şi liniştiţi, în d re p tată în sus către cer, se schiţa un zîm bet slab. De la ea, p rivirea mi s-a în d re p tat mai jos şi acolo, cu capul în poala ei, şi cu o m înă de a ei reze­ m ată duios de obrazul lui, zăcea căpitanul, la al cărui aju to r şi îndrum are, pînă în tim pul acesta nenorocit, nici­ odată nu am apelat în zadar — căpitanul, doborît pînă la

102

urm ă în lupta p e n tru salvarea noastră, cel m ai bun şi m ai viteaz om d intre noi toţi. M i-am furişat m îna prin haine, am pus-o pe inim a lui şi am sim ţit o slabă căldură în locul acela, deşi m îna m ea rece şi am orţită nu putea percepe nici cea m ai uşoară bătaie. Cei doi oam eni din băncile de la pupă, care erau alături de mine, observînd ce făceam — ştiind că îl iubeam ca pe un fra te — şi văzînd, cred, pe faţa m ea m ai m ultă durere decît socoteam eu că arăt, se pierdură cu firea şi izbucniră în plînsete, jeluindu-1 p rin ­ tre suspine. U nul din cei doi îndepărtă jacheta cu care erau acoperite picioarele căpitanului şi-m i arătă că erau goale, cu excepţia unei zdrenţe de ciorap, udă, care a tîrn a încă de unul din ele. Cînd corabia lovise icebergul, aler­ gase pe pu n te lăsîndu-şi încălţăm intea în cabină. In tot tim pul cît a fost în barcă, picioarele lui n-au avut încăl­ ţăm inte şi nici o fiin ţă nu a descoperit acest lucru pînă cînd a căzut epuizat. A tît tim p cît şi-a p u tu t ţine ochii deschişi, sim pla lui privire îi înviora pe bărbaţi şi ridica m oralul fem eilor. Nici o fiinţă din barcă nu a fost lipsită de in fluenţa bună pe care o avea în tr-u n fel sau altul, asupra tu tu ro r. Toţi l-au ascultat, m ereu şi m ereu, arătîn du-şi încrederea în alţii, p e n tru lucruri care i se datorau num ai lui însuşi. Lăuda un om p e n tru răbdarea sa şi m ul­ ţum ea altuia p en tru aju to ru l dat, atunci cînd răbdarea şi ajutorul, în realitate şi pe drept, veneau în cea m ai m are parte num ai de la el. Toate acestea şi încă m ulte altele, le-am auzit confuz din gurile oam enilor, în tim p, ce ghe­ m uiţi lîngă căpitan, îl jeleau, învelindu-i cît puteau mai cu grijă picioarele reci. M i-a venit greu să-i opresc, însă ştiam că dacă sp iritu l acesta de jale se răspîndeşte, orice şansă de a ţine m ai departe vii ultim ele scînteieri de spe­ ra n ţă şi tărie, p rin tre oamenii din barcă, ar fi pierdută p e n tru totdeauna. Aşa că i-am trim is pe oameni la locu­ rile lor şi le-am spus şi celor din faţă cîteva cuvinte încu­ rajatoare, prom iţînd ca dim ineaţa să îm part, cît se va putea, din rezervele ce mai răm ăseseră în lăzi. I-am stri­ gat apoi lui Rames din barca mică să se ţină aproape de noi, pe cît îi îngăduia siguranţa m anevrării. Am aşezat îm brăcăm intea şi învelitorile celor două fem ei suferinde mai strîns în ju ru l lor şi, cu o rugăciune tainică de a fi în d ru m at cît m ai bine acum cînd pu rtam pe um eri teri103

biiâ răspundere, am luat locul liber lăsat de căpitan la cîrm a bărcii celei m ari. Aceasta, a tît cît pot eu povesti, este deplina şi adevă­ rata dare de seam ă despre m odul în care am ajuns să iau com anda echipajului şi călătorilor de pe Golden Mary, în dim ineaţa celei de a douăzeci şi şasea zi după ce corabia a lovit un iceberg şi s-a cufundat în m are. (Acesta este sfîrşitul contribuţiei lui Charles Dickens la num ărul de Crăciun al revistei Household Words, din 1856. Capitolele de încheiere ale povestirii sînt opera altor scriitori).

PR IM EJD IILE PRIN CARE AU TRECUT NIŞTE PRIZO NIERI ENGLEZI

C apitolul I INSULA SILVER-STORE

Era în an u l o mie şapte sute patruzeci şi p atru cînd eu, Gi 11 Davis, gata la ordin, avînd pe atunci onoarea de a Ci rec ru t in corpul M arinei Regale, stăteam aplecat peste pa­ rapetul corvetei arm ate Cristofor Cohimb, în apele sudam ericane, în d rep tu l coastei M osquito. D oam na inim ii m ele îmi atrag e aten ţia că nu există un astfel de num e ca GLII. şi că părerea ei n estrăm u tată este că num ele care mi s-a dat la botez a fost acela de G ilbert. Ea este sigură :ă are dreptate, însă cu nu am auzit de aşa ceva. Sînt un copil găsit, cules de nu se ştie unde, şi am în­ ţeles totdeauna că num ele meu de botez este Gi 11. Intr-ade­ văr, mi se spunea Gills 1 cînd am fost angajat la Snorridge Botton, în tre C harham şi M aidstone, la speriatul păsări­ lor, dar a sta nu avea nimic de-a face cu botezul m eu la care un n u m ăr de lucruri au fost prom ise în num ele m eu de către cineva, care m -a lăsat apoi pe m ine singur să îndeplinesc unele din ele, şi care cred că trebuie să fi fost paracliserul. Un astfel de num e ca Gills era dato rat în întregim e obrajilor mei care în tim pul acela erau urîţi şi scorţoşi. Doam na m ea m -a oprit din nou înainte de a continua, rîzînd în felul ei obişnuit şi flu tu rîn d pana condeiului spre m ine. Gestul acesta al ei îmi aduce am inte, pe cînd mă uit la m îna ei încărcată de inele... Ei, bine ! Nu aici ! Desigur că ceea ce îmi aduce am inte m îna ei va in tra în povestire, dar la locul potrivit. îmi apare însă întotdeauna straniu că. uitîndu-m ă la m îna ei calmă, cum m -am u ita t de m ulte ori pe cînd m îngîia copii şi nepoţi adorm iţi, nu pot să nu 1 G ills - o braji (engl.).

105

m ă gîndesc că atunci cînd in tră în joc sîngele şi onoarea, atunci m îna aceasta... Nu ! Nu este locul aici ! Şterge şi a s ta ! însă ea nu va şterge asta şi procedează corect, p en tru că ne-am înţeles că totul va fi pus pe h îrtie şi că nimic din ceea ce odată a fost scris nu va mai fi tăiat. Am avut m arele nenoroc să nu învăţ să scriu şi să citesc şi acum eu povestesc cele ce mi s-au întîm plat, cu sinceritate şi bună credinţă, iar soţia m ea le scrie cuvînt cu cuvînt. Spun că m ă găseam rezem at de parapetul corvetei Cristojor Columb, în apele sud-am ericane din dreptul coas­ tei M osquito, ca supus al M ajestăţii Sale Regele George al Angliei şi ca recru t în M arina Regală. In clim atul acela, nu ai chef să faci prea m ult. Eu nu făceam nimic. Mă gîndeam la ciobanul (oare o fi fost tatăl m eu ?) de pe plaiurile de la Snorridge Botton, cu toiagul lui m are şi cu haina lui albă şi grosolană pe care o p u rta pe orice vrem e întregul an. O bişnuia să mă lase să dorm în tr-u n colţ al colibei lui noaptea, şi m ă lua cu el şi cu oile ] lui ziua, cînd nu găseam altceva de făcut, şi mai obişnuia S să-m i dea a tît de p u ţin de m încare şi a tît de m ultă bătaie, că am fugit de la el — lucru care cred că l-a dorit tot tim ­ pul — ca să rătăcesc în lume. Şi am tot pribegit douăzeci şi nouă de ani în total, pînă acum cînd stăteam şi priveam apele albastre si stră ­ lucitoare ale sudului am erican. U rm ărindu-1 pe cioban, aş putea spune, urm ărindu-1 ca în tr-u n vis, doar pe ju m ă­ tate treaz, cu ochi întredeschişi, pe cînd el, tu rm a lui de oi şi cei doi cîini par să se îndepărteze de coasta vasului, peste apele alb astre şi să se ducă d e-a d rep tu l în cer. — Se ridică din apă, tot m ai m ult, spuse un glas de lîngă mine. Eram atît de cufundat în gînduri, că aproape am tre ­ sărit, deşi nu era o voce străină, ci a lui H arry C harker, cam aradul meu. — Ce se ridică din apă, to t m ai m ult ? l-am întrebat. — Ce ? răspunse el. Insula. — A ! Insula ! spusei eu, întorcîndu-m i ochii către ea. A devărat. Am u ita t de insulă. — Să u iţi de po rtu l în care te duci ? A sta-i nem aipo­ m enit, nu-i aşa ? 106

— Da, e nem aipom enit, spusei eu. — Şi ce-i nem aipom enit, înseam nă că nu poate fi po­ m enit, spuse el, reflectind. Nu-i aşa, Gill ? în to td eau n a avea cîte o observaţie de felul acesta do ! făcut şi rareori de a lt fel. De îndată ce dem onstra ce anum e nu poate fi un anum it lucru, se sim ţea satisfăcut. Era unul din oamenii cei mai buni şi, în tr-u n fel, u nul care nu-şi dădea im portanţă. Spun asta, p e n tru că, pe lîngă faptul că ştia să scrie şi să citească întocm ai ca un m aistru de m a­ rină, avea întotdeauna în m inte cea mai bună d intre idei. Şi aceasta era datoria. Pe cinstea mea, eu nu cred, deşi pre­ ţuiesc în v ăţătu ra dincolo de orice, că ar fi p utut extrage vreo idee m ai bună din toate cărţile de pe lume, chiar dacă le-ar fi citit cuvînt cu cuvînt şi ar fi fost cel mai desăvîrşit dintre cărturari. C am aradul m eu şi cu m ine am fost rep a rtiz aţi în J a ­ m aica şi de acolo am fost m utaţi la colonia britanică de la Belize, care se întinde la vest şi la nord de coasta Mosquito. La Belize s-a dat alarm a în legătură cu o bandă de piraţi cruzi (întotdeauna au fost m ulţi p iraţi în m ările acelea ale C araibelor) şi, deoarece au scăpat de crucişătoarele en­ gleze —refugiindu-se în golfuri mici, p itite şi în locurile p u ţin adinei şi, în cele din urm ă, cînd au fost urm ăriţi mai îndeaproape, pe uscat, — g u v ernatorul Belizei a prim it ordin din ţară să-i ţin ă sub strictă observaţie în tot lungul ţărm ului. în ce priveşte insula, de care m ă voi ocupa mai jos, aici venea o dată pe an o corvetă în arm ată de la P o rt Royal, Jam aica, încărcată cu tot felul de lucruri necesare p e n tru tra i : alim ente, băuturi, îm brăcăm inte şi altele, iar eu mă găseam acum rezem at de p arap et la bordul acestei corvete care trecuse pe la Belize. Insula era ocupată de o m ică colonie engleză. I s-a dat num ele de Silver-Store 1. A fost num ită astfel p en tru că acea colonie avea în p ro p rietate şi exploata o m ină de a r ­ gint pe continent, în H onduras, şi în treb u in ţa această insulă ca un loc sigur şi convenabil p en tru depozitarea argintului, pînă cînd era tra n sp o rta t de acolo o dată pe an cu o corvetă. A rgintul era adus de la m ină pe coastă pe catîri, m inaţi de indieni prietenoşi şi păziţi de oam eni L,

1 Silver-Store = D epozitul de argint.

107

albi. Da acolo, cînd vrem ea era frum oasă, era dus mai de­ p a rte la S ilver-S tore cu canoele de prin aceste părţi şi de la S ilver-S tore era tra n sp o rta t o dată pe an cu corveta în arm ată la Jam aica, de unde lua drum ul lum ii întregi. Cum am aju n s la bordul corvetei înarm ate este uşor d? .spus. Douăzeci şi patru de m arinari, sub com anda unui locotenent — num ele acestui ofiţer era Linderwood — au fost trim işi de Belize, la Silver Store, în ajutorul m arina­ rilor staţionaţi acolo pentru a lu p ta îm potriva piraţilor. Insula era considerată un bun post de observaţie îm po­ triv a piraţilor, a tît de pe uscat cît şi de pe mare. Nici cora­ bia piraţilor şi nici bărcile ei n-au fost văzute de nici unul din noi, însă s-a auzit a tît de m ult despre ele, incit au fost trim ise întăriri. Din acestea făceam p arte şi eu. Mai existau un caporal şi un sergent. C harker era caporalul şi num ele sergentului era Drooce. Era cel m ai tiran subofiţer din serviciul M ajestăţii Sale. N oaptea a venit curînd după ce am avut convorbirea de mai sus cu C harker. Culorile m irifice şi vii s-au stins de pe m are şi de pe cer, în cîteva m inute, şi toate stelele de pe firm am ent păreau să strălucească şi să privească la im aginea lor reflectată In m are, uitîndu-se una peste um ă­ ru l celeilalte, îngrăm ădite cu m ilioanele. în dim ineaţa u r­ m ătoare am ancorat în faţa insulei. Exista un port liniştit îndărătul unui recif. E xista o plajă nisipoasă. Existau pal­ m ieri cu tru n ch iu ri drepte, înalte şi frunzişul adunat în vîrf ca penele unui m aiestuos panaş verde. E xistau toate lucrurile care se văd obişnuit în asem enea locuri şi pe care nu le voi m ai descrie p e n tru că am altceva de spus. Sosirea noastră, desigur, a fost sărbătorită cu fast. Toate drapelele au fost înălţate, s-au tras salve de puşcă şi toată lum ea a venit să se uite la noi. U nul din oam enii aceia denum iţi samho — băştinaşi, ju m ă ta te negri, ju m ă­ ta te indieni — ieşise în în tîm pinarea noastră ca să ne pilo­ teze la in tra re a pe lîngă recif — şi răm ase la bord după ce am aru n cat ancora. Se num ea C hristian George King şi era sim patizat de m arinari m ai m ult decît oricare altul. Cît despre m ine, m ărturisesc că, din prim a zi, dacă aş fi fost căpitanul lui Cristofor Columb în Ioc de recrut în Ma­ rina Regală, l-aş fi a ru n c a t peste bord pe C hristian George King — care nu era mai creştin decît era rege sau 108

George 1 — fără să ştiu exact de ce, în afară de faptul că aceasta mi se părea a fi lucrul potrivit de făcut. însă trebuie oarecum să m ărturisesc că nu eram într-o deosebit de bună dispoziţie cînd stăteam de gardă în acea dim ineaţă la bordul lui CHstofor Columb, în portul insu­ lei Silver-Store. A vusesem o viaţă aspră, şi viaţa englezi­ lor pe insulă îmi p ărea prea uşoară şi prea veselă ca să-mi placă. „Aici sînteţi toţi, îmi spuneam eu, oam eni cu carte dar şi m ari mîncăeioşi, în stare să citiţi ce vă place şi să scrieţi ce vă place, în stare să mâncaţi şi să beţi ce vă place, să petreceţi cît vă place şi să faceţi ce vă place şi ce vă mai pasă de un biet şi incult rec ru t din M arina Regală ! Totuşi este nedrept, cred, ca voi să aveţi toţi banii şi e i toate greutăţile. Voi o viaţă dulce, eu num ai amărăciune. Voi tot untdelem nul şi eu tot oţetul." Era un mod foarte invidios de a gîndi, pe lîngă că era lipsit de sens, dar aşa gîndeam . Eram atît de co n trariat că. atunci cînd o tînără şi frum oasă doam nă englezoaică se urcă la bord, m i-am m orm ăit mie însum i : „Ah ! probabil că ai un iubit, să fiu al naibii dacă nu !" Ca şi cînd a r fi fost o nouă ofensă pentru mine, dacă ar fi avut. E ra sora căpitanului corvetei noastre, care nu se sim ţea bine de cîtva tim p şi care acum se îm bolnăvise a tît de rău, că a treb u it să fie tra n sp o rta t pe uscat. Era fiica unui ofi­ ţer si venise aici îm preună cu sora ei, m ăritată cu unul din pro p rietarii m inei de arg in t şi care avea trei copii. Se pu­ tea vedea uşor că tîn ără era lum ina şi sufletul insulei. După ce m -am u itat din nou la ea, am cîrtit în sufletul meu, mai în răit ca înainte : „Să fiu al naibii dacă nu-1 urăsc pe cel care o fi iubitul tău, oricine ai- fi !‘‘ O fiţerul meu, locotenentul Linderwood, era la fel de bolnav ca şi căpitanul corvetei, şi a fost dus şi el pe uscat. Amîndoi erau oameni tineri, cam de vîrstă mea, şi au fost foarte sensibili la clim atul Indiilor de Vest. C hiar şi această întîm plare am p rivit-o cu ochi răi. G îndeam că eu eram m ult mai potriv it p en tru această îndeletnicire decît ei. şi că, dacă fiecare d in tre noi ar fi căpătat ce i se cuvine, eu aş fi făcut cît amîndoi la un loc. (Deşi poate oricine să-şi 1 .Joc de cuvinte : Christian înseam nă creştin, King rege iar George ul Il-lea , rege ul A ngliei, a dom nit în tre anii 1727—1760 cînd se desfăşoară şi acţiunea povestirii.

1 Of)

închipuie ce fel de ofiţer de m arină aş fi devenit, fără pu­ tinţă de a citi un ordin scris, cît despre cunoştinţele de a com anda o corvetă — ce să mai spun ! Aş fi scufundat-o în tr-u n sfert de oră !) Totuşi, acestea erau gîndurile mele. Şi atunci cînd eram pe uscat, în perm isie, hoinăream îm preună cu C harker prin localitate, eu continuînd să-m i fac observaţiile în acelaşi fel. Era o aşezare foarte plăcută : p arte în stil sud-am erican, p arte în stil englezesc şi tocm ai din această cauză era plăcut, fiind ca o bucată de patrie detaşată şi p u rta tă de valuri în locul acesta, a d a p ta tă îm p reju rărilo r în care fă­ cuse călătoria. Colibele indigenilor sambo, în num ăr cam de douăzeci şi cinci, erau situate în jos pe plajă, la stingă lo­ cului de ancorare. La d reap ta era un fel de cazarm ă, cu un steag sud-am erican şi unul englezesc flu tu rîn d pe ace­ laşi stîlp, în care colonia engleză se putea ad u n a atunci cînd exista un motiv. Era o clădire p ă tra tă de cărăm idă, închizînd o grădină interioară, în m ijlocul căreia se găsea o construcţie joasă cu o m agazie de pulbere, cu o tranşee mică, p ă tra tă îm p reju ru l ei şi cu o scară ce cobora către uşă. C harker şi cu m ine stăteam la poarta care nu era pă­ zită şi ne uitam înăuntru, iar eu îi spuneam , cu privire la construcţia care sem ăna cu o m agazie de pulbere : — Vezi, acolo este locul unde se pătrează argintul. C harker m i-a răspuns după ce s-a gîndit bine : — D ar arg in tu l nu e aur. Aşa-i, Gill ? In tim pul acesta frum oasa şi tîn ă ră doam nă pe care eram aşa de po rn it s-a u ita t afară pe o uşă sau o fereastră — în orice caz s-a u ita t afară de sub un fel de tende de cu­ loare deschisă. De în d ată ce n e-a văzut în uniform ă, a ieşit a fa ră a tît de repede, încît încă îşi aşeza pe cap pălăria largă m exicană de pai îm pletit, în m om entul în care noi am salutat-o. — Vă face plăcere să intraţi, spuse ea, şi să vizitaţi locul acesta ? Este oarecum un loc deosebit. I-am m u lţum it tin erei doam ne şi i-am spus că nu do­ rim să o deranjăm , însă ea a insistat spunînd că sora unui soldat englez n u se sim te d era n jată să a ra te unor m ari­ n a ri englezi cum trăiesc b ărbaţii şi fem eile din ţa ra lor, în locul acesta a tît de d e p ă rtat de Anglia şi, ca urm are, ne-a

110

a ră ta t (era pe cît de frum oasă, pe a tît de binevoitoare), cum trăiesc diferitele fam ilii în a p a rtam e n te separate, că exista un m agazin general p en tru m ărfuri, o cam eră de lec­ tu ră p en tru toţi, una p en tru m uzică şi dans şi o cam eră p en tru capelă şi că existau şi alte case pe terenul mai înalt denum it Colina Sem nalului, unde îşi duceau viaţa cînd ve­ neau căldurile. — O fiţerul vostru a fost dus acolo sus, spuse ea şi tot aşa şi fratele m eu, p e n tru a avea aer m ai curat. In p re ­ zent, puţinii noştri locuitori sînt îm prăştiaţi în am bele locuri : adică unii d in tre noi totdeauna sau pleacă sau vin de la m ină sau stau acolo. (El se găseşte în tr-u n a din aceste categorii, mă gîn­ deam eu şi m i-ar plăcea ca cineva să-i vină de hac). — Unele d in tre doam nele căsătorite, urm ă ea, locuiesc cel puţin ju m ă ta te din an, singure cu copiii lor de parcă a r fi văduve. -— Sînt m ulţi copii, doam nă ? — Şaptesprezece. Sînt treisprezece doam ne căsătorita şi opt ca mine. Nu erau opt ca ea — n u m ai era nici una ca ea — în toată lum ea. Ea voia să spună însă că nu erau căsătorite. Aceste femei, urm ă ea, îm preună cu vreo treizeci de en­ glezi de ranguri diferite, form ează m ica colonie care se găseşte acum pe insulă. Nu i-am cuprins în num ărătoare pe m arinari, p e n tru că ei nu ţin de noi. Nici pe recruţi, ne-a zîm bit graţios cînd a pom enit de recruţi, din acelaşi m otiv. — Nici pe indigenii sambo, doamnă, spusei eu. — Nici. — îngăduiţi-m i să vă întreb, doamnă, am adăugat, sînt de încredere ? — Cu totul ! Noi sîntem foarte buni cu ei şi ei ne sînt foarte recunoscători. — în tr-ad ev ăr, doam nă ? Şi în p riv in ţa lui C hristian George King ? — F oarte ataşat faţă de noi toţi. Ş i-ar da viaţa pen­ tru noi. Era a tît de calmă — dealtfel, în felul m eu de om fără cultură, am observat că fem eile foarte frum oase aproape

111

totdeauna sînt aşa — încît calm ul ei dădea o m are greu­ tate la tot ceea ce spunea şi am crezut în cuvintele ei. Apoi ne-a atra s aten ţia asupra clădirii care a ră ta ca o m agazie de pulbere şi ne-a explicat în ce fel era tran sp o r­ tat arg in tu l de la m ină şi în cele din urm ă depozitat aici. — Cristofor Columb va avea o în cărcătu ră bogată, spus ea, pentru că a fost o producţie m are în acest an, m ult mai m are decît de obicei, ţi veţi mai avea şi o ladă cu bijuterii în afară de argint. Ne uitam în ju ru l nostru şi începusem să devenim sfioşi de team ă să nu o incomodăm, dar în acest m om ent ea ne-a condus către o tînără femeie, la origine engle­ zoaică, însă crescută în Indiile de Vest, care era în servi­ ciul ei. Această tîn ără fem eie era văduva unui subofiţer d in tr-u n regim ent de linie. Se m ăritase şi apoi răm ăsesa văduvă, la St. Vicenţiu, după pu ţin e luni de la căsătorie. E ra o fem eie scundă, îndrăzneaţă, cu ochi strălucitori, cu piciorul mic şi figura delicată, cu un nas cîrn, în vînt. Ge­ nul de fem eie tînără, pe cît socoteam eu în acel tim p, care îţi dă im presia că te invită să o săruţi şi apoi, dacă prim eşti invitaţia, îţi arde o palm ă peste faţă. N-am putut să desluşesc num ele ei la început, pentru că atunci cînd m i-a răspuns cum o cheam ă, num ele suna ca Beltot, ceea ce nu putea fi corect. însă cînd ne-am cu­ noscut m ai bine — asta a fost atunci cînd C harker şi cu m ine am băut m ust de trestie de zahăr, pe care ea îl pre­ p ara excelent — am descoperit că num ele ei era Isabela, pe cate lum ea l-a p rescu rtat în Bell, iar num ele decedatu­ lui subofiţer e ra Tott. D at fiind genul ei de fem eie mică şi cochetă, era n a tu ra l să fie considerată ca o jucărie — niciodată nu am văzut vreo fem eie care să sem ene a tît de bine cu o ju c ă rie şi ca num e de jucărie, prim ise num ele Belltott. Pe scurt, pe insulă ea nu avea a lt num e. Chiar dom nul delegat Pordage (un om plin de g rav itate !) i se adresa spunîndu-i doam na B elltott. Voi reveni însă de indată la dom nul delegat Pordage. N um ele căpitanului corvetei era M aryon şi de aceea nu e ra un lucru nou să auzim de la doam na Belltott, că sora acestuia, frum oasa tîn ără englezoaică necăsătorită, era dom nişoara M aryon N outatea era că num ele ei de botez era de asem enea M arion. M arion M aryon. De m ulte ori am 112

u rm ă rit aceste două num e în gîndurile mele, ca pe un fragm ent de vers. Oh. de m ulte, m ulte, m ulte ori ! Am sfîrşit toată bău tu ra care ni s-a oferit, ca nişte oameni cumsecade ce eram şi apoi ne-am luat răm as bun şi ne-am în dreptat către plajă. V rem ea era frum oasă, vîntul molcom, fără variaţii şi m ingiietor ; insula, un tablgu ; m a­ rea, un tablou ; cerul, un tablou. în acest ţinut sînt două perioade ploioase pe an. Una se situează cam pe la în­ ceputul verii englezeşti, cealaltă cam două săptăm îni după ziua Sf. Mihail, după calendarul englezesc. Pe atu n ci era începutul lunii august, aşadar prim a d intre perioadele plo­ ioase tocmai trecuse şi totul ei a în plină dezvoltare şi pă­ rea proaspăt şi frum os. — Au un trai bun aici, i-am spus lui Charker, deve­ nind din nou posomorit. Mai bun decît acela de soldat. Apoi ne-am coborît pe plajă să mai schim băm o vorbă prietenească eu oamenii din echipajul vasului care erau în ca rtiru iţi acolo, în barăci. Tocmai ne aproiam pe nisip de ele, cînd C hristian George King veni cu paşi de lup dinspi e debarcader strigînd : — Hei, soldaţi ! acesta t'iind felul acestui prim itiv pilot sambo. de a ne saluta. Cind C hristian George King, care îmi era antipatic de la început, a venit alergînd pe nisip cîrîind : Hei, soldaţi ! am sim ţit fulgerător nevoia să-l pleznesc. Şi desigur că as fi făcut-o, dacă nu m -aş fi gindit că mă expun la o pedeapsă. — Hei ! soldaţi ! spuse el. Rea treabă ! — Ce vrei să spui ? — Hei ! soldaţi ! continuă, vasul ia apă. — Vasul ia apă ? am întrebat. — Da, răspunse, cu o m işcare care a ră ta ca şi cum a r fi fost zguduit de cel mai violent sughiţ — lucru obişnuit la aceşti necivilizaţi. Am a ru n c a t o priv ire către C harker şi am îndoi am au­ zit pom pele m işcîndu-se la bord şi am văzut sem nalul înălţat. „U rcaţi la bord, este nevoie de oamenii de pe ţă rm .“ Unii dintre m arinarii învoiţi alergau deja către ţărm si com pania de m arinari, afectată pentru luptele îm ­ potriva piraţilor, se îndrepta către Cristofor Columb în două bărci. 113

1— O. C hrislian George King, dom nule, foarde subărat ! ne spuse acest vagabond sambo. C hristian George King plinge ca englezii. Felul englezilor de a plinge, după el, era să-şi bage în ­ cheieturile degetelor negre în ochi. să urle ca un cîine şi să se tăvălească pe spate în nisip. M -am stăpînit să nu-1 lovesc şi i-am spus lui C harker : — Cît putem mai repede, H arry ! Şi ne-am grăbit s ajungem pe ţărm şi apoi la bordul corvetei. Nu se ştia din ce cauză se produsese o astfel de crăpă­ tu ră că pom pele nu izbuteau să golească apa care pătrundea în vas. E xistau două tem eri, fie că vasul se va scufunda în port, fie că, dacă nu se va întîm pla aceasta, toate provi­ ziile aduse p en tru colonie vor fi inundate şi distruse din cauza ridicării nivelului apei ; între aceste două tem eri, m are confuzie. în m ijlocul acestei confuzii am auzit vocea căpitanului M aryon strigînd de pe plajă. Fusese advfi acolo în ham acul lui, şi ară ta foarte rău, însă a stăru it să fie ridicat în picioare. L-am văzut apoi venind într-o barcă, stînd drept în băncile de la pupă ca şi cînd nim ic nu l-ar fi supărat. O scu rtă şi grăbită consfătuire a av u t loc şi căpitanul M aryon a h otărît că toţi trebuie să ne apucăm de treabă să descărcăm proviziile şi, după aceasta, să îndepărtăm şi tu ­ n urile şi lucrurile grele, după care corveta va trebui să fie tra să pe ţărm , culcată pe o p a rte şi rep arată crăpătura. Am fost a d u n aţi cu toţii (com pania de luptă cu p iraţii oferindu-se voluntar) şi îm părţiţi în echipe, fiecare cu atîtea ore de m uncă şi a tîte a ore de odihnă, şi toţi ne-am a p u cat cu nădejde de lucru, ca un singur om. C hristian George King a in tra t în echipa în care lucram şi eu, la propria lui cerere, şi lucra de zor ca şi ceilalţi. L ucra chiar cu a tîta zor, ca să spun drept, încît s-a ridicat în ochii m ei aproape tot a tît de repede pe cît de repede se ridica apa în vas, iar aceasta se ridica destul de repede, din ce în ce m ai repede. Dom nul delegat Pordage p ă stra în tr-o cutie japoneză de culoare roşie cu negru, ca o cutie din bucătărie în care se ţin bucăţile de zahăr, un an u m it docum ent pe care un şef sam bo sau altul, după ce s-a îm bătat, a v ărsat nişte cerneală (atît pe cît am p u tu t afla şi înţelege şi în acest 114

fel a sem nat propria ren u n ţare la posesia legală a insu­ lei). P rin deţinerea acestei cutii, dom nul Pordage a prim it titlu l de delegat. E ra denum it şi consul şi vorbea de el însuşi ca fiind guvernator. E ra un dom n bătrîn, cu încheieturile ţepene, num ai piele şi os, cu nasul m are, o fire supărăcioasă şi o faţă găl­ bejită. D oam na Pordage, cu unele re tu şu ri d ato rate deo­ sebirii de sex, îi sem ăna leit. Dom nul K itten, un ins mic, oarecum tînăr, chel, avînd unele legături cu m ina — însă fiecare de acolo era mai m ult sau m ai p u ţin legat de m ină — era prezentat uneori de către dom nul delegat P or­ dage, drept vicedelegatul său sau viceconsulul său. U ne­ ori vorbea despre dom nul K itten ca fiind num ai un supus al guvernăm întului. P laja începea să devină o scenă anim ată, d atorită pre­ gătirilor în vederea înclinării navei precum şi faptului că era plină de m ărfurile, prăjinile, frînghiile şi butoaiele de apă răspîndite peste tot şi p resărată cu adăposturile alcătuite p e n tru oam eni din pînze şi din diverse alte lu­ cruri. în acel m oment, dom nul delegat Pordage sosi acolo foarte irita t şi întrebă de căpitanul M aryon. C ăpitanul, aşa bolnav cum se afla, suspendat în ham acul său prins de doi copaci, astfel ca să poată supraveghea lucrul, înălţă capul şi răspunse la chem are. — Dom nule căpitan M aryon, strigă dom nul delegat Pordage, ceea ce faceţi nu este oficial. N u este regula­ m entar. — Domnule, spuse căpitanul, s-au făcut aran jam en te în tre funcţionarul din port şi supraveghetorul încărcăturii de pe vas ca dum neavoastră să fiţi în ştiin ţat şi să vi se ceară să acordaţi tot a ju to ru l care vă stă în putere. Sînt sigur că lucrul acesta a fost făcut cum se cuvine. — Dom nule căpitan M aryon, răspunse dom nul delegat Pordage, nu s-a făcut corespondenţă scrisă. Nu s-au schim ­ bat docum ente, nu s-a făcut nici un m em orandum , nu s-a red a c ta t nici o m inută, nici o in tra re şi nici o ieşire nu a p a re în arhivele oficiale. A cesta este un lucru lipsit de cuviinţă. Vă cer, dom nule, să opriţi lu cru l pînă cînd totul va fi făcut conform regulam entului şi a d m in istraţia va lua m ăsurile corespunzătoare.

115

— Domnule, spuse căpitanul M aryon, cu putină ironie, privind din ham acul lui : în tre riscul ca adm inistraţia să fie lezată şi acela ca să-m i pun în pericol vasul, prefer să-l iau pe prim ul. — Aşa, dom nule, strigă dom nul delegat Pordage. — Aşa, dom nule ! spuse căpitanul M aryon. lăsîndu-se în jos, în hamac. — A tunci, dom nule K itten. spuse delegatul, trim ite im ediat să mi se aducă vestonul de diplom at. Era îm brăcat în acel m om ent în tr-u n costum de pînză. Dom nul K itten se duse singur şi aduse vestonul diplo­ m atic, croit din stofă albastră, cu fire tu ri aurite, şi cu cîte o coroană pe nasturi. — Acum, dom nule K itten, spuse Pordage, îţi cer în calitatea dum itale de vicedelegat şi viceconsul al acestei localităţi, să-l întrebi pe căpitanul M aryon, com andantul corvetei Cristofor Columb, dacă mă pune în situaţia să îm ­ brac acest veston. — Dom nule Pordage, răspunse căpitanul M aryon, ridicînd din nou capul din ham ac, deoarece am auzit ce aţi spus, pot să vă dau răspunsul fără ca dom nul să se deran­ jeze. M i-ar părea rău să vă chinuiţi să îm brăcaţi o haină atît de călduroasă din consideraţie pentru m ine ; însă, în ce mă priveşte, puteţi s-o puneţi cu spatele în faţă, sau cu dosuî în afară, cu picioarele în m îneci sau cu capul în poale, şi nu voi avea nici o obiecţie la plăcerea deplină pe care o veţi încerca. — F oarte bine, dom nule căpitan M aryon, spuse P or­ dage, en erv at la culme. F oarte bine, dom nule. Veţi s u ­ porta consecinţele. Dom nule K itten, dacă s-a aju n s pînă aici, ajută-m ă să îm brac vestonul. După ce a d a t această poruncă şi şi-a îm brăcat jacheta, s-a îndepărtat, iar toate num ele noastre au fost notate şi ni s-a spus după aceea că dom nul K itten a scris sub dicta­ rea lui mai m ult de un v raf de coli m ari de hîrtie, care au costat m ult m ai m ult decît m erita şi care a u sfîrşit prin a se pierde în cele din urm ă. M unca noastră a m ers totuşi m ai dep arte cu voioşie şi Cristofor Cohimb, tra s la ţărm , zăcea pe o coastă ca un peşte m are pe uscat. Pe cînd stă te a astfel, s-a d at o ser­ bare, sau un bal, sau o petrecere, sau mai bine spus toate

11G

trei la un loc, în onoarea navei, a echipajului şi a altov vizitatori. La această adunare, cred că i-am văzut pe toţi locuitorii de pe insulă din acel tim p, fără nici o excepţie. P uţini d intre ei m -au in teresat anum e, însă am găsit că era foarte plăcut să vezi, în acest mic colţ de lume, copii de toate vîrstele şi, cei m ai m ulţi, foarte d răguţi — a şa cum cei m ai m ulţi copii sînt. E ra şi o doam nă în vîrstă, g raţi­ oasă, cu ochi negri şi părul cărunt, de care am în tre b a t cine este. Mi s-a spus că num ele ei era doam na V enning şi că fiica ei m ăritată, o fiinţă frum oasă şi delicată, se num ea Fanny Fisher. A răta ca un copil, dar cu o copie m ai mică după ea, ţinindu-se de fustele ei, iar soţul doam nei Fisher tocmai întors de la mină, era teribil de m îndru de ea. In general toţi aceşti oam eni erau de condiţie bună, însă nu sim ţeam sim patie p e n tru ei. Nu eram deloc în apele m ele şi cînd stăteam de vorbă cu Charker, le găseam defecte tu tu ro r. Spuneam despre doam na V enning că era m îndră, despre doam na Fisher că era o păpuşă m ică şi prostuţă. La întrebările : „Ce părere am despre cutare ?“ zi­ ceam : ,,Pâi, este dom n bine“. „D ar despre cutare ?“ „Păi, este o doam nă bine. Ce te aştep ţi să fie (l-am în tre b a t pe C harker) crescuţi în această climă, cu noaptea tropicală strălucind p en tru ei, cu instrum entele m uzicale cîntînd p entru ei, cu ram urile pom ilor aplecîndu-se peste ei, cu dulcea lum ină a lăm pilor revărsată asupra lor, cu licurici scinteind p rin tre ei, cu flori şi păsări viu colorate create ca să le încînte ochii, cu b ăuturi delicioase pe cai'e le au din belşug, cu fructe tot atît de delicioase doar bune de cules şi cu toţii dansînd şi vorbind fericiţi în aerul îm băl­ săm at, cu zgomotul uşor al valurilor pe plajă, ca un cor plăcut." — Domni bine şi doam ne bine, H arry ? îi ziceam lu C harker. Da, cred şi eu ! Păpuşi ! Păpuşi ! Nu oam eni care duc la greu, aşa ca cei înrolaţi în M arina Regală ! Totuşi nu puteam să neg că erau oam eni foarte prim i­ tori şi că ne-au tra ta t deosebit de bine. Am fost cu toţii la petrecere şi doam na B elltott a avut m ai m ulţi p a rte ­ neri de dans decît era nevoie, aşa încît a dansat toată noaptea. Cît despre Jack 1 (fie clin cei de pe Cristofor Co1 D enum ire generică p e n tru soldatul de rînd.

117

lu m b , fie din cei din detaşam entul de urm ărire a piraţilor, fără nici o diferenţă) a dansat cu fratele lui, Jack, sau a dansat cu el însuşi, a dansat cu luna, cu stelele, cu pomii, cu tot ce vedea. Nu m i-a prea plăcut ofiţerul şef al detaşa­ m entului, cu ochii lui strălucitori, cu faţa oacheşă şi tră să ­ tu ri distinse. Nu m i-a plăcut nici p u rtarea lui cînd s-a întîm plat să vină la început unde ne găseam, la b raţ cu dom­ nişoara M aryon. „Oh dom nule căpitan Carton, spuse ea, iată cei doi prieteni ai mei !“ Iar el : „Da ? Aceşti doi re ­ cru ţi de m arină ?“ referindu-se la C harker şi la mine. „Da, răspunse ea, le-am a ră ta t acestor doi prieteni ai mei toate m inunile din S ilver-S tore.“ El s-a u ita t înveselit la noi şi a spus : „S înteţi norocoşi, băieţi. Aş vrea să m ai fiu şi eu s.m plu m arin ar şi un ghid ca acesta să-m i a ra te din nou cum să mă caţăr pe catarg. S înteţi norocoşi, b ăieţi11. Cînd l-am salu tat şi cînd el şi doam na s-au în d ep ărtat valsînd, am spus : „U ite cine vorbeşte de noroc ! Poţi să te duci la dracu !“ Domnul delegat Pordage şi doam na delegat s-au pre­ zentat în societate cu această ocazie, ca regele şi regina unei B ritanii mai m ari decît M area B ritanie. N um ai alte două întîm plări din această noapte plină de voioşie m i-au făcut o im presie deosebită. Iată una din ele : un om din detaşam entul nostru de m arinari, n um it Tom Packer, un tîn ă r cu tem p eram en t violent şi capricios, însă fiul unui respectabil constructor de vase din P ortsm outh şi care era în v ăţat şi avusese p a rte de o bună educaţie, a venit la m ine în tr-o pauză a dansului şi luîndu-m ă de b ra ţ la o parte, îmi spuse, în ju rîn d su p ărat : — Gill Davis, cred că în tr-o bună zi am să-l omor pe sergentul Drooce ! Ştiam că Drooce se p u rtase to tdeauna deosebit de rău cu acest om şi ştiam că tîn ă ru l era foarte nervos şi nu se p u tea stăpîni, aşa că i-am răspuns : — Ei, aş, prostii ! Nu m ai vorbi aşa ! Dacă există în d etaşam entul n o stru un om care a re oroare de o crimă, apoi acela eşti dum neata. Tom îşi şterse fru n te a tra n sp ira tă şi zise : — Sper să fie aşa, dar nu m ai pot răspunde de m ine atu n ci cînd o face pe stăpînul cu m ine aşa cum a făcut-o chiar acum şi încă în fa ţa unei doam ne. N-o să am pic de 118

m ilă fată de sergentul Drooce, dacă vreodată o să lu p t cot la cot cu el şi va trebui să apeleze la m ine să-l salvez. Să-şi rostească rugăciunea atunci, dacă ştie vreuna, p en tru că a sta -i va fi sfîrşitul. Ţine m inte ce-ţi spun ! Am ţin u t m inte cuvintele lui şi mi le-am am in tit foarte curînd după această convorbire. C ealaltă întîm plare, care m i-a a tra s a te n ţia la balul acesta, a fost veselia şi devotam entul lui C hristian George King. B ucuria sinceră de care era an im at pilotul sambo şi n e p u tin ţa de a arăta întregii colonii şi, în special doam ne­ lor şi copiilor, cît de m ult îi iubea, cît de devotat le era şi cît de credincios le era, pe viaţă şi pe m oarte, în prezent şi în viitor. Toate acestea au făcut o adîncă im presie asu­ p ra mea. Aşa că dacă vreodată un om s-a a ră tat de încre­ dere şi i s-a acordat încrederea in tr-u n grad care poate fi num it copilăresc sau îngeresc, acela a fost pilotul sambo, C hristian George King. Cu gîndul acesta m -am dus dim i­ n eaţa să m ă culc. Poate din cauza asta l-am şi visat. Se furişase în som­ nul m eu şi nu puteam să-l alung. Se făcea că m ereu se înv îrtea şi dansa în jur, uitîndu-se în ham acul meu, şi în acest tim p m -am trezit şi apoi am aţipit din nou de cinci­ zeci de ori. In cele din urm ă, cînd am deschis ochii, l-am văzut aievea, uitîndu-se prin deschizătura colibei mici şi întunecate făcute din frunze, în care era ag ăţat şi ham acul lui Charker. — Hei, m ariner ! spune el în tr-u n fel de croncănit gros. Salut. — Salut ! spun eu, tresărind. Ce-i ? Tu eşti ? — Da. C hristian George King aduce veşti. — Ce veşti ? — P iraţii, ieşiţi ! în tr-o secundă am fost în picioare. Tot aşa şi C harke.’. Eram preveniţi că dom nul Carton, căpitanul care comanda bărcile, ţinea încontinuu sub observaţie ţărm ul continen­ tului, în aşteptarea unui sem nal secret, pe care însă unii ca noi nu îl cunoşteau. C hristian George King dispăru înainte ca noi să fi pua picioarele pe păm înt. însă vestea trecuse deja de la colibă la colibă şi se răspîndise pe tăcute şi am ştiu t că sălbaticul acesta sprinten cunoştea adevărata situaţie sau ceva apro­ 119

piat acesteia. în spaţiul d in tre pomi, în spatele taberei noastre de m arinari şi soldaţi nou veniţi, era un loc a d ă ­ postit unde ţineam proviziile pentru uzul zilnic şi în care se gătea m încarea. Ni s-a dat ordin să ne adunăm acolo. O rdinul s-a d a t foarte repede, iar nouă n s -a fost comu­ nicat de sergentul Drooce, care era tot a tît de bun m ilitar pe cît era de rău şi de tiran ca om. Ni s-a ordonat să ne furişăm în linişte în locul acela, unul cîte unul. Pe cînd soseam acolo, se adunau şi m arinarii. în decurs de zece m inute, după eît aş socoti, eram cu toţii acolo, în a fa ră de garda obişnuită de pe ţărm . Ţ ărm ul (după cum îl puteam vedea p rin tre pomi) ară ta aşa cum e ra întotdeauna în pe­ rioada cea mai fierbinte a zilei. G arda stătea în um bra corvetei trasă pe uscat, şi nimic nu mişca în afară de valu­ rile m ării şi acestea foarte slab. Lucrul înceta întotdeauna de la această oră pînă cînd soarele devenea mai puţin în­ fricoşător şi pînă începea briza dinspre m are. Aşa că, deşi aveam zi de odihnă, aceasta nu se făcea sim ţită. însă tre ­ buie să arăt că era o zi liberă şi era prim a de cînd începuse m unca grea la rep ararea navei. Balul din ultim a noapte fusese organizat ca u rm are a term inării lucrărilor de în­ clinare a navei şi de rep a ra re a crăpăturii. P a rte a cea mai grea era aşadar făcută şi a doua zi treb u ia să înceapă lu­ crările de punere din nou a navei în stare de plutire. M arinarii se strînseseră aici înarm aţi. Separat, se adu­ naseră şi cei din detaşam entul de urm ărire a piraţilor. Şi tot separat se adunaseră oamenii de pe Cristofor Columb. O fiţerii respectivi păşiră în m ijlocul celor trei grupe şi vorbiră astfel ca toţi să poată auzi. C om andant era căpita­ nul Carton, care ţinea în m înă un ochean. Cîrm aciul său stătea lîngă el cu un a lt ochean şi cu o placă pe care se părea că notează semnale. — Acum, ostaşi ! spuse căpitanul Carton, trebuie să vă înştiinţez, pentru inform area voastră : întii, că zece bărci cu piraţi, bine echipate cu oameni şi puternic înarm ate, stau ascunse în tr-u n golf mic, acolo pe coastă, sub cren­ gile aplecate ale pădurii care este foarte deasă. în al doi­ lea rînd, că ei vor ieşi cu sig u ran ţă de acolo, în noaptea aceasta, cînd răsare luna, p en tru o expediţie de jaf şi omo­ ruri, al cărei obiectiv este o parte oarecare din ţărm ul con­ tinental. în al treilea rînd — nu strigaţi de bucurie, bă120

it'ţi ! — că îi vom urm ări şi, dacă îi vom ajunge, vom scăpa lum ea de ei ! Nu am auzit pe nim eni vorbind, şi nu am văzut pe ni* m eni făcînd vreo m işcare. Totuşi s-a produs un m urm ur uşor de aprobare, ca şi cînd fiecare om ar fi răspuns şi ar fi consim ţit cu tot curajul din el. — Domnule, spuse căpitanul M aryon, vă rog să mă prim iţi ca voluntar în această acţiune, îm preună cu băr­ cile mele. Şi oamenii mei vor veni ca voluntari, toţi, pînă la elevii de m arină. — In num ele şi în serviciul M aiestăţii Sale, răspuns-’ celălalt, ducînd m îna la pălărie, accept ajutorul dum nea­ voastră cu plăcere. Locotenente Linderwood, cum îţi vei îm părţi oam enii dum itale ? îm i era ruşine — spun asta deschis ca să fie consem­ nat în scris cît mai pe larg şi mai precis cu putinţă — îmi era ruşine, în adîncul sufletului meu, de gîndurile pe care le nutrisem înainte cu privire la cei doi ofiţeri bolnavi, căpitanul M aryon şi locotenentul Linderwood, cînd i-am văzut acolo, în m om entul acela. Sufletul celor doi ofiţeri au învins boala, aşa cum se povesteşte că Sfîntul G heorghe a învins balaurul. D urerea şi sfîrşeala. lipsa de linişte şi lipsa de odihnă nu se mai resim ţeau în m intea lor. ca şi team a. V rînd să exprim , aşa ca soţia m ea să poată scrie exact, ce am sim ţit atunci şi acolo, trebuie să spun : ,,Voi doi, cam arazi viteji îm potriva cărora am cîrtit, ştiu acum că dacă a ţi fi fost pe patul de m oarte aţi fi am înat m oar­ tea şi v-aţi fi ridicat să vă faceţi datoria din plin şi apoi aţi fi fost atît de m odeşti încît, culcîndu-vă din nou ca să m uriţi, abia de-aţi fi spus : *Am făcut-o !»" Aceste gînduri m -au în ălţat sufleteşte. Dar să m ă întorc de unde m -am întrerupt. Căpitanul C arton îl în treb ă pe locotenentul Linderwood : — Domnule, cum veţi îm părţi oamenii dum neavoastră ? Nu este loc p e n tru toţi şi eîţiva oameni trebuie, în orice caz. să fie lăsaţi aici. In legătură cu aceasta au existai unele discuţii. în cele din urm ă, s-a h o tărît să se lase pe insulă opt recruţi de m arină şi p a tru m arinari, pe lîngă cei doi elevi m arinari ai corvetei. Şi din cauză că s-a socotit că prietenoşii indigeni sambo nu doreau decît să fie puşi sub com andă, în cazul

că s-ar fi ivit vreo prim ejdie (deşi nici unul n -a fost văzut acolo), ofiţerii au fost de părere să lase pe loc pe cei doi subofiţeri, Drooce şi C harker. A ceasta a fost o m are dez­ am ăgire pentru ei şi, dat fiind că şi eu eram unul din cei lăsaţi pe loc, am av u t şi eu p a rte de aceeaşi dezam ăgire, atunci, însă nu şi la scurt tim p după aceea. Noi, recruţii, am tras la sorţi p e n tru a se alege cine răm îne, şi eu am tra s insula. Tot aşa i-a ieşit şi lui Tom Packer. Şi tot aşa desigur la încă p a tru din gradul şi seria noastră. După ce s-au stabilit toate acestea, a u fost date in stru c ­ ţiuni verbale tu tu ro r oam enilor să ţină secretă expediţia organizată, astfel ca fem eile şi copiii să nu se alarm eze şi ca expediţia să nu întîm pine dificultăţi prin oferte de noi voluntari. A dunarea oam enilor trebuia să aibă loc ?n aoelaşi punct, la apusul soarelui. Fiecare om trebuia să păstreze, în tre tim p, a p a re n ţa că îşi continuă ocupaţiile obişnuite. Fiecare om, însă cu excepţia a p a tru m arinari bătrîni de în­ credere, care au fost însărcinaţi, dim preună cu un ofiţer, să revizuiască arm ele, şi m uniţiile, să înfăşoare furcile de la vîsle ca să nu facă zgomot şi să execute to tu l bine şi repede şi în tăcere, pe cît era cu putinţă. P ilotul sambo a fost prezent tot tim pul, p e n tru cazul în care a r fi fost nevoie de el, şi rep eta ofiţerului com an­ dant, de n enum ărate ori ca şi cînd a r fi spus p e n tru prim a dată, că C hristian George K ing va s ta cu soldaţii şi va avea grijă de frum oasele doam ne şi de frum oşii copii. A fost în tre b at cu p riv ire la plecarea bărcilor şi, mai ales, dacă exista vreo posibilitate ca oamenii să se îm barce în spatele insulei, ceea ce i-a r fi plăcut oarecum căpitanului C arton p e n tru ca apoi să se m işte în um bra insulei şi s-o ia pieziş spre coasta continentului. — Nu, spuse C hristian George King. Nu, nu, nu ! R peta acest lucru de zece ori. Nu, nu, nu. Totul num ai stînci şi recife, toţi ajung în apă, toţi se îneacă ! Făcînd gesturi disperate, pe cînd vorbea, ca un în o tă ­ to r înnebunit de frică, trîn tin d u -se cu spatele la păm înt, zvîrcolindu-se şi bîlbîindu-se, acest sambo părea să dea un spectacol. Soarele coborî în cele din urm ă şi după un tim p care păru destul de lung, s-a dat sem nalul pentru adunare. Fie­ care om a răspuns la apel şi se găsea la locul lui. încă nu 122

era complet întuneric şi apelul tocmai se term inase, cînd sosi dom nul delegat Pordage. îm brăcat în vestonul său diplom atic. — Dom nule căpitan Carton, ce înseam nă aceasta ? — Aceasta, dom nule delegat (a vorbit pe scurt căpi­ tanul) este o ex p ediţie.îm potriva piraţilor. Este o expedi­ ţie secretă, a;a că vă rog să p ăstraţi secretul. — Domnule, spuse delegatul Pordage, sper că nu se vor săvîr./i cruzimi inutile. — Domnule, răspunse ofiţerul, şi eu sper. — Aceasta nu este destul, dom nule, strigă delegatul Pordage, devenind mînios. Dom nule căpitan Carton, vă pun în vedere : G uvernăm întul vă cere să tra ta ţi inam icul cu m ultă delicateţe, consideraţie, m ilă şi îngăduinţă. — Domnule, spuse căpitanul Carton, eu sînt ofiţer en* glez, com and ostaşi englezi şi sper că nu sînt omul care să dezam ăgească aşteptările ju ste ale G uvernăm întului. însă cred că dum neavoastră cunoaşteţi că aceşti răufăcători, sub steagul lor negru, i-au jefuit pe concetăţenii noştri de bu­ nurile lor, le-au ars căminele, i-au ucis cu sălbăticie pe ei şi pe copiii lor şi s-au p u rta t cu soţiile şi cu fiicele lor mai ră u decît dacă le-ar fi ucis. — Poate că da, dom nule căpitan Carton, răspunse P o r ­ dage, flu tu rîn d m ina cu dem nitate, şi poate că nu. Nu este un lucru obişnuit, dom nule, p e n tru G uvernăm înt, să se angajeze cu un răspuns. — A sta a re foarte puţină im portanţă, dom nule P o r­ dage. în credinţa că deţin m isiunea m ea p rin voinţa lu ; Dum nezeu şi că nu am prim it-o direct de la diavol, o voi aduce la îndeplinire cu evitarea, în tru totul, a su ferin ţe­ lor care nu sînt necesare şi cu iuţeala insp irată de m ilă în executare, astfel ca să exterm in aceşti oam eni de pe su ­ p rafa ţa pământului. P erm iteţi-m i să vă recom and să m er­ geţi acasă, dom nule, şi să vă ţineţi cît m ai departe de aeru l nopţii. O fiţerul nu i-a spus delegatului nici o silabă m ai m ult şi s-a în d re p tat către oam enii săi. D elegatul, după ce îşi încheie n astu rii vestonului pînă la bărbie, spuse : — Dom nule K itten, însoţeşte-m ă !. Răsuflă greu, aproape se înecă şi se îndepărtă.

Apoi s-a lăsat noaptea. Am mai văzut adeseori în tu ­ neric, însă nu aşa de n egru ca acesta. Luna treb u ia să apară pe la ora unu noaptea, şi nu era decît p uţin trecu t de nouă cînd oamenii noştri se şi găseau întinşi la păm int, p? locurile unde tVebuiau să se aduns. Se socotea că aveau tim p să tragă un pui de somn, însă fiecare ştia că som nul nu se va atinge de el, în atari îm prejurări. Deşi erau foarte liniştiţi, se sim ţea totuşi un neastîm păr p rin tre oameni. Cam ce am văzut eu la spectatorii care asistă la cursele de cai, atunci cînd clopotul a sunat p en tru s ta rt la o cursă m are şi cu mize im portante. La zece au plecat. Bărcile s-au desprins de la m^l una cîte una, la fiecare cinci m inute. Cele desprinse au aşteptat apoi pe celelalte pînă cînd s-au adunat. în ain te a lor se găsea pilotul sambo, care îşi conducea mica şi ciudata lui canoe fără zgomot, aşa ca să-i scoată din recif. Nici o lu­ m ină nu a apărut, decît o singură dată, în m îna ofiţerului com andant. Eu i-am aprins lanterna „oarbă" şi el a luat-o din m îna m ea cînd a păşit în barcă. Aveau focuri bengale de sem nalizare şi alte asem enea cu ei, însă se ţineau în întunericul cel m ai desăvîrşit. E xpediţia se îndepărta în perfectă linişte şi C hristian George King se întoarse curînd jucînd de bucurie. — Hei, m arineri ! îmi spuse el agitîndu-se în tr-u n mod dezgustător. C hristian George King foarte vesel. Toţi piraţii, făcuţi bucăţele. Hei ! Hei ! I-am răspuns acestui sălbatic : ■ — O ricît de vesel ai fi nu m ai fă gălăgie şi nu mai juca gigă şi n u -ţi mai bate genunchii, p e n tru că nu pot să su­ făr să te văd făcînd asta. în tim pul acela eram de serviciu ; noi cei doisprezece care răm ăsesem , eram îm p ărţiţi în p a tru schim buri de pază de cîte trei, p e n tru perioade de cîte trei ore. T rebuia să ies din serviciu la douăsprezece şi cu p u ţin înainte de această oră, am som at pe cineva şi am în tre b at cine e. Erau dom nişoara M aryon şi doam na B elltott care au venit la mine. — D ragă Davis, spuse dom nişoara M aryon, ce se întîm plă ? Unde este fratele m eu ? I-am spus ce se întîm pla şi unde este fratele ei. 124

— O. cerul să-l a ju te ! exclam ă ea îm preunîndu-şi m îi­ nile şi uitîndu-se în sus. (Era d rep t în faţa m ea şi, desigur, arăta cît se poate de frum oasă.) Nu este încă com plet însă­ nătoşit şi nu e destul de pu tern ic p e n tru o astfel de luptă. — Dacă 1-ati fi văzut, dom nişoară, îi spusei eu, aşa cum l-am văzut eu cînd s-a oferit voluntar, aţi fi ştiu t câ sufletul său este destul de tare p e n tru orice luptă. Acesta îi va susţine forţele, dom nişoară, oriunde îl cheam ă d a to ­ ria. îl va susţine fie pentru o viaţă demnă, fie p e n tru o m oarte vitejească. — Cerul să te binecuvînteze ! spuse ea atingîndu-m i braţul. Cerul să te binecuvînteze ! Doam na B elltott m -a surprins, p e n tru că am văzut-'i că trem u ră şi nu spune nimic. Se uitau încă am îndouă că­ tre m are şi ascultau, după ce m i-a venit rîn d u l să ies din schimb. Fiind încă întuneric, le-am cerut să-m i perm ită să le conduc acasă. D om nişoara M aryon m i-a m u lţum it şi m i-a lu at braţul, şi le-am condus acasă. După ce le-am lăsat, m -am lungit cu fa ţa în jos pe nisip şi am plîns p en ­ tru prim a oară de cînd izgoneam păsările ca băieţaş la Snorridge Botton şi m -am gîndit ce soldat de rînd neno­ rocit şi ignorant eram. A d urat însă num ai foarte scu rtă vrem e. Un om nu poate să fie tot tim pul stăpîn pe sine însuşi, dar lipsa de stăpînire a d u rat num ai o ju m ă ta te de m inut sau cam aşa ceva. Apoi m -am ridicat, m -am dus la ham acul m eu şi am adorm it cu genele ude şi cu sufletul chinuit. Tot aşa cum mi s-a întîm plat pe cînd eram copil şi eram tra ta t m ai rău ca de obicei. Am dorm it (aşa cum a r fi făcut-o un copil în îm p re ju ­ rările acelea) foarte adînc, însă cu inim a ch in u ită în tot tim pul som nului. Am fost trezit de cuvintele : ,,E1 este un om ta re “. Ani sărit din hamac, am pus m îna pe puşcă şi stăteam la păm înt repetînd de u n u l singur : „El este un om ta re “. P a rte a curioasă era că îmi părea că repet cuvin­ tele cuiva şi că am fost foarte u im it cînd le-am auzit. De îndată ce m i-am venit în fire, am ieşit din colibă şi m -am în d re p tat spre locul unde era garda. C harker a strig at : —• Cine este acolo ? r— Un prieten. 12 fi

— Un Gill ? în treb ă el, ducîndu-şi arm a la um ăr. — Gill, răspunsei eu. — Păi, ce naiba cauţi pe aici şi nu stai în ham ac ? — P rea cald p e n tru a p u tea dorm i, am m otivat eu. E to tul în ordine ? — In ordine ! spuse ferm C harker, da, da, to tu l este în destulă ordine. Ce s-ar p u tea întîm pla ră u pe aici ? Despre bărcile plecate am vrea să aflăm noutăţi. în afară de licuricii ce scînteiază şi rarele plescăituri ale vietăţilor m ai m ari de pe aici cînd se aruncă în apă, nim ic nu se mai petrece ca să m ai liniştească gîndurile care ne apasă în le­ g ătu ră cu bărcile plecate. Luna era deasupra m ării şi se ridicase, aş spune, de o ju m ătate de oră. Pe cînd C harker vorbea cu faţa îndrep­ ta tă către m are, eu, uitîndu-m ă spre interio ru l insulei, am pus d intr-o dată m îna pe pieptul lui şi i-am spus : — N u mişca. Nu te întoarce ! Nu ridica vocea. Ai văzut vreodată o figură de m altez pe aici ? — Nu. Ce înţelegi p rin a sta ? m ă în treb ă priv in du-m ă fix. — D ar vreo faţă de englez, cu un singur ochi şi cu un petic peste obraz ? — Nu. A iurezi ? Ce tot spui acolo ? îi văzusem pe am îndoi, uitîn d u -se la noi d in d ărătu l tru n ch iu lu i unui arbore de cacao, unde i-a aju n s razele lunii. L-am văzut şi pe pilotul sambo cu o m înă pe trunchiul copacului, trăgîndu-i înapoi în u m b ra deasă. Le-am văzut pum nalele neînvelite strălucind şi scînteind ca o felie de lună în apă, cînd valurile se lovesc de un ţărm îm pădurit. Am văzut toate acestea în tr-o clipă. Şi am înţeles îndată (aşa cum a r fi făcut-o orice om) că m işcarea sem nalată a piraţilo r către coasta continentului era o înscenare şi o prefăcătorie. Că fisura navei fusese făcută p e n tru ca aceasta să fie scoasă din uz. Că bărcile au fost atrase în larg ca insula să răm înă fără protecţie. Că p ira ţii debarcaseră pe o cale secretă în spatele insulei, şi că C hristian George K ing era un tră d ă to r cu două feţe şi cel m ai diabolic ticălos. Am chibzuit în acelaşi m om ent că C harker era un om viteaz, însă cu m intea înceată, şi că sergentul Drooce, care 126

gîndea m ai repede, se găsea în apropiere. Tot ce i-am spus lui C harker a fost : — M i-e team ă că am fost trădaţi. Intoarce-te cu spatele drept către luna de pe m are şi acoperă-m i fuga, ţintind spre tru n ch iu l arborelui de cacao care va fi d rep t în faţa ta, la înălţim ea la care se găseşte inim a unui om. Ai înţeles bine ? — Bine, spuse C harker, întorcîndu-se pe dată şi luînd poziţia calm, cu nervi de oţel. Şi ce-i bine, nu e rău. Nu-i aşa G ill? In cîteva secunde am ajuns la coliba sergentului Drooce. Era adorm it buştean şi, avînd som nul greu, a tre b u it să pun m îna pe el să-l trezesc. In m om entul în care l-am atins s-a rostogolit din ham acul lui şi s-a repezit la m ine ca un tigru. Şi în tr-a d e v ă r că era un tigru, cu diferenţa că îşi p ăstra judecata chiar cînd se înfuria, ca orice om. A tre b u it să m ă lupt cu el ca să-l fac să-şi vină în sim ­ ţiri, gîfîind tot tim pul şi spunîndu-i cu voce în tretăiată : — Dom nule sergent sînt eu, Gill Davis ! T rădare ! P i­ raţii sînt pe insulă ! U ltim ele cuvinte l-au făcut să-şi vină în fire şi l-au făcut să-şi ia m îinile de pe mine. — Am văzut doi din ei cu cîteva clipe înainte, i-am spus. Şi i-am reprodus şi ceea ce i-am cerut lui H arry Charker. M intea lui soldăţească, deşi tiranică, devenise lim pede într-o clipă. Nu a rostit nici un cuvînt de prisos, nici ds surpriză. — Dă ordin gărzii, spuse el, să se retrag ă în linişte în fort. (Incinta de care am vorbit m ai sus era num ită fort, deşi nu prea îşi m erita num ele.) Apoi du-te cît poţi de repede la fort, scoală-i pe toţi şi în tă riţi poarta. Eu am să-i aduc acolo şi pe acei care se găsesc sus, la Signal Hill. Dacă sîntem înconjuraţi înainte de a ajunge aici, veţi face o breşă şi ne veţi scoate dacă veţi putea. C uvîntul de ordine p en tru oamenii noştri este : „întîi fem eile şi copiii !“ S-a în d ep ărtat apoi cu repeziciunea focului care aleargă înaintea vîntului pe o cîm pie cu buruieni uscate. D eşteptă pe cei şapte oam eni care nu erau de serviciu şi se repezi m ai departe cu ei, înainte ca aceştia să ştie dacă m ai dorm sau nu. I-am com unicat ordinul lui C harker şi am alergat

127

către fort, aşa cum n-am alergat niciodată în viaţa mea. Nu, nici chiar în vis. P oarta nu era solidă şi nu avea în tă ritu ri buna. Numai două zăvoare de lemn, un lanţ slab şi o broască proastă. Pe acestea le-am închis cît am p u tu t mai bine în cîteva secunde, cu am îndouă m îinile şi am alergat spre partea clădirilor în care locuia dom nişoara M a r/m . Am strigat-o pe nume, pînă cînd m i-a răspuns. Ap o., am strig at toa ts num ele pe care le ştiam : doam na Macey (sora m ăritată a dom nişoarei M aryon, dom nul Macey, doam na V enning dom nul şi doam na Fisher, chiar dom nul şi doam na P o r­ dage. Apoi am mai strig at : — Toţi dom nii de aici, sculaţi-vă şi a p ăraţi locul ! Sîn tem prinşi într-o cursă. P iraţii au debarcat. Sîntem atacaţi ! La groaznicul cuvînt „ p ira ţi“ strigăte şi vaiete s-au ridicat din toate părţile locuinţelor — p e n tru că ticăloşii aceia săvîrşiseră î i m ările de pe acolo asem enea atrocităţi, care nu s-ar putea aşterne în scris şi abia de s-ar putea în­ chipui în gînd. Cu repeziciun ?, lum inile s-au aprins de la o fereastră la alta şi s-au răspîndit odată ?u strigătele, iar b ă r­ baţii, fem eile şi copiii au alergat în curte. M i-am dat seama, chiar atunci, ce num eroase lucruri vedeam din tr-o dată. Am observat pe doam na Macey îndreptîndu-se către m ine eu toţi cei trei copii ai ei. L-am observat pe dom nul Pordage înspăim întat la culme, încercînd zadarnic să-şi îm brace vestonul diplom atic şi pe dom nul K itten inodînd, plin de respect, batista sa pe deasupra bonetei de noapte a doam nei Pordage. Am văzut-o pe doam na B elltott ieşind din casă ţipînd şi ghem uindu-se la păm înt lingă mine, trem urînd şi acoperindu-şi faţa cu mîinile. însă ceea ce am observat cu m are plăcere erau privirile ho tărîte ale bărbaţilor de la m ină, pe care îi socoteam nişte domni delicaţi, dar care s-au adunat în ju ru l meu cu c . arm e aveau, tot atît de calmi şi de hotărîţi pe cît eram şi eu p entru ap ărarea vieţii mele — desigur şi a sufletului meu. Persoana cea mai de fru n te fiind dom nu Macey, i-am spus că cei trei oam eni din gardă vor veni im ediat la poartă, dacă nu au şi ajuns acolo, şi că sergentul Drooce şi ceilalţi şapte au po rn it să aducă pe cei care se găseau acum la Silver-Store. Şi după asta, l-am rugat ca de dragul tu tu ro r celor pe care îi iubea să nu se încreadă în nici un 123

sambo şi, înai.'ite dc toate, dacă i se iveşte ocazia de a-1 întîlni pe C hristian George King. să nu o piardă şi să-l tri­ m ită pe lum ea cealaltă. — îţi voi urm a sfatul cuvînt cu cuvînt, Davis, spuse e] ; şi altceva ? Răspunsul m eu a fost : — Socot, dom nule, că v-aş recom anda să porunciţi ca mobila grea şi orice lem nărie care poate fi m işcată din loc să fie dusă la poartă şi să se facă o baricadă. — A sta-i o idee bună, spuse el ; vrei să arăţi cum se face ? — Vă voi aju ta chiar să construiţi baricada, spusei eu, în afară de cazul, sau pînă cînd superiorul meu, sergentul Drooce, îmi dă alte ordine. Mi-a strîns m îna şi, chem înd pe unii din cam arazii săi ca să mă ajute, a trecu t im ediat la pregătirea arm elor şi m uniţiilor. O persoană distinsă, iute la nevoie, curajos, calm şi gata oricînd. Unul din cei trei copii ai lor era surdom ut. Dom nişoara M aryon se ocupase de la început de copii, m îngîindu-i şi îm brăeîndu-i (bietele fiinţe gingaşe, fuseseră luate din pat) şi făcîndu-i să creadă că totul era un joc de-a teatrul, aşa că unii d intre ei începuseră chiar să ridă. în tre tim p, am lucrat cu ceilalţi la baricade şi am alcătuit o întări tură destul de bună în cadrul porţii. Drooce şi ceilalţi şapte se întorseseră, aducînd cu ei oamenii de la Signal Hill, şi au lucrat îm preună cu noi. însă nici eu nu i-am vorbit lui Drooce şi nici Drooce nu m i-a spus o vorbă, fiind amîndoi foarte ocupaţi. B aricada era gata şi am găsit-o pe dom ni­ şoara M aryon alături de m ine p u rtîn d un copil în braţe. Părul ei închis la culoare era legat în creştetul capului cu o panglică. Avea un păr bogat şi ară ta m ai bogat şi m ai fru ­ mos a d u n at aşa în grabă în sus, decît atunci cînd l-am văzut piep tăn at cu grijă, Era foarte palidă, însă foarte liniş­ tită şi tăcută. — D ragă şi bunule Davis, a spus ea, te-am aşteptat pen­ tru că am să-ţi spun o vorbă. M-am întors im ediat către ea. Dacă în clipa aceea m -ar fi ajuns un glonţ de m uschetă, în inim ă, şi dacă s-ar fi găsit acolo unde stătea, tot m -aş fi întors către ea înainte de a cădea la păm înt. 129

— F iinţa asta mică şi drăguţă, spuse ea, sărutînd copilul din braţe, care se juca cu părul ei, încercînd să-l tragă în jos, nu poate auzi ce vorbim — nu poate auzi nimic. Am o a tît de m are încredere în dum neata, încît aş dori să-m i faci o prom isiune. — Ce prom isiune, dom nişoară ? — Dacă sîntem învinşi şi vei fi absolut sigur că voi fi luată prizonieră, să mă ucizi. — Eu nu voi m ai fi în viaţă ca să fac asta, dom nişoară. Voi m uri ap ărîndu-vă dacă vom ajunge la aşa ceva. A r tre b u i ca ei să păşească peste cadavrul meu, p en tru a pune m îna pe dum neavoastră. — D ar dacă vei fi în viaţă — o, cum se u ita la m ine ! — şi dacă nu m ă vei p u tea salva de p ira ţi vie, atunci salvează-m ă m oartă. Spune-m i că vei face asta. Ei bine ! I-am făgăduit că voi face tot ce-m i cere, dacă, în cele din urm ă, totul va da greş. M i-a lu at m îna — m îna m ea aspră şi b ătăto rită şi a dus-o la gură. A dus-o apoi la buzele copilului care, şi el, a sărutat-o. Cred că, din acel m om ent, am av u t tăria unei ju m ătăţi de duzină de oam eni în m ine, pînă cînd lupta s-a term inat. In to t tim pul acesta, dom nul delegat Pordage a v ru t să facă o proclam aţie către p iraţi să depună arm ele şi să plece. Şi fiecare din noi ne îm piedicam de el şi ne învîrteam în ju­ ru l lui, în tim p ce el cerea toc şi cerneală ca să scrie. Doam na Pordage, de asem enea, avea unele idei curioase cu priv ire la respectabilitatea bonetei ei de noapte (care avea atîtea volănaşe, aşezate de o p arte şi de alta, de parcă era o anghinară, şi pe care nu voia să o scoată, supărîndu-se de cîte ori era tu rtită de alte doam ne care p u rta u diverse lucruri şi, pe scurt, ne dădea tot a tîta bătaie de cap ca şi soţul ei). însă, p e n tru că ne aşezam acum astfel ca să for­ m ăm o apărare a curţii, i-am îm brîncit pe am îndoi din calea noastră fără m ultă ceremonie. Copiii şi doam nele au fost duse în mica tranşee care înconjura depozitul de argint (ne-am tem ut să-i lăsăm în clădirile de locuit ca nu cumva acestora să li se dea foc) şi i-am aşezat cît am p u tu t mai bine. Exista un depozit destul de însem nat de săbii şi cuţite de abordaj, bunişoare. A cestea au fost aduse. Se aflau de asem enea un num ăr de m uschete de rezervă. Şi acestea au fost scoase afară. Spre uim irea mea, m ica doam nă Fisher, 130

pe care o luasem d rep t o păpuşă sau un copil, era nu num ai silitoare, la căratul arm elor, dar s-a oferit să le încarce pe cele de rezervă. — Mă pricep la aceasta, spuse cu voioşie, fără să-i trem u re vocea. — Şi eu mă pricep, sînt doar fiică de soldat şi soră de m arinar, rosti şi dom nişoara M aryon, în acelaşi fel. Serioase şi preocupate, înapoia locului în care stăteam eu, cele două femei tinere, frum oase şi delicate, s-au apucat să m anevreze armele, încercînd crem enele, cercetînd pie­ dicile şi dirijînd cu calm pe alţii să treacă pulberea şi gloan­ ţele din m înă în mînă, fără nici o şovăire, de parcă a r fi fost cei m ai buni d intre soldaţii încercaţi. Sergentul Drooce a a n u n ţa t că p iraţii erau foarte m ulţi ca num ăr — îi socotea la peste o sută — şi încă în acel m om ent nu debarcaseră toţi. îi văzuse într-o poziţie foarte bună, pe latu ra în depărtată de la Signal Hill, aşteptînd evi­ dent restul oamenilor. în pauza de acum. prim a de cînd se dăduse alarm a, repeta acest lucru dom nului Macey, cînd acesta strigă dintr-o dată : — Sem nalul ! Nim eni nu s-a gîndit la sem nal ! Nu ştiam nimic despre un semnal, aşa că nu puteam să ne gîndim la el. — Despre ce sem nal vorbiţi dum neavoastră ? întrebă sergentul Drooce, uitîndu-se scrutător la el. — Există o stivă de lem ne pe Signal Hill. Dacă a r putea fi aprinsă — lucru care nu a fost făcut încă niciodată — aceasta a r fi un sem nal de calam itate în d re p tat către coasta continentului. C harker strigă de îndată : — Dom nule sergent Drooce, trim iteţi-m ă pe m ine cu această m isiune. D aţi-m i pe cei doi oam eni care au fost de gardă cu m ine astă-noapte şi eu o să aprind focul, dacă lucrul poate fi făcut. — Şi dacă nu poate fi făcut, caporal ? in tră în vorbă dom nul Macey. — U itaţi-vă la doam nele şi copiii aceştia, dom nule ! stărui C harker. Mai degrabă m i-aş da foc mie, decît să nu încerc orice şansă ca să-i salvez pe ei. I-am strig at ,,Ura !“ S trig ătu l a izbucnit din toate piep­ turile, ind iferen t de urm ări — şi el a p rim it ca însoţitori pe 131

cei doi oameni, i s-a dat drum ul la poartă şi s-a furişat mai departe. De-abia m -am întors la locul meu, fiind unul din cei care au deschis şi închis poarta, că dom nişoara M aryon îmi spuse din spate cu vocea scăzută : — Davis, vrei să te uiţi la pulberea asta. Nu este cum trebuie. Am întors capul. Din nou C hristian George K ing şi din nou trădare. Apa de m are fusese lăsată să pătrundă în depo­ zit şi toate grăunţele de pulbere erau stricate. — Stai un m om ent ! spuse sergentul Drooce, cînd l-am anunţat, fără ca un singur m uşchi să i se clintească pe faţă ; uilă-tc la cartuşiera ta, flăcăule. Tu, Tom Packer, uită-te la a ta, al naibii să fii ! U itaţi-vă la cartuşierele voastre, toţi ostaşii. Acelaşi sălbatic făţarnic ajunsese la cartuşiere, în tr-u n fel sau altul, şi toate cartuşele erau de neîntrebuinţat. — Hm ! spuse sergentul. U itaţi-vă la încărcătura arm e­ lor. oam eni buni ! Acolo este în ordine ? — Da, acolo totul este în ordine. — Ei bine, flăcăi şi dum neavoastră dom nilor, spune sergentul, asta o să fie o luptă corp la corp şi cu atît mai bine. Se tra tă cu o priză de tabac şi răm ase în picioare, cu um erii pătraţi şi pieptul lat, în lum ina lunii — care era acum în plină strălucire — calm ca şi cînd ar fi aşteptat să înceapă un joc. Stătea liniştit şi toţi am stat la fel cam vreo ju m ătate de oră. Am observat, din şoaptele care se schim bau, cit de puţin ne preocupa argintul, pe noi cei cărora nu ne aparţinea, şi cît de m ult îi preocupa pe cei cărora le aparţinea. La sfîrşitul unei jum ătăţi de oră, am fost înştiinţaţi de la poartă că C harker şi cei doi veneau către noi, urm ăriţi de vreo doisprezece piraţi. — La poartă ! Echipa de poartă cu Gill Davis,porunci sergentul, şi aduceţi-i în ău n tru ! Fiii bărbaţi ! Nu am întîrziat şi i-am adus înăuntru. — Nu m ă duce, spuse C harker, ţinîndu-m ă de gît, poticnindu-se şi căzînd la picioarele mele după ce poarta a fost închisă, nu m ă duce lîngă doamne sau copii, Gill. Mai bine să nu vadă cum m or oamenii, atît tim p cît îi putem feri de asta. O să aibă în curînd destul tim p să vadă. — H arry ! am strigat, ţinîndu-i capul sus, cam arade ! 132

Avea tăie tu ri peste tot. Sem nalul fusese capturat de prim a echipă de p iraţi care debarcaseră. P ă ru l îi era ars şi faţa înnegrită de sm oala provenită de la o torţă. Nu se plîngea de dureri. — Rămîi cu bine, prietene, a fost tot ce-a spus, zîm bind. M i-a sosit m oartea. Şi m oartea nu e viaţă. N u-i aşa, Gill ? După ce l-am aşezat deoparte, m -am întors la postul meu. Sergentul Drooce se uită la m ine cu sprîncenele puţin ridicate. Am înclinat capul. — Strîngeţi-vă aici, ostaşi şi dum neavoastră dom nilor ! spuse sergentul. P rea m ulte locuri goale în linie. P iraţii se apropiaseră a tît de m ult du noi în tim pul acesta, încît cei din fru n te erau chiar în faţa porţii. Alţii şi alţii soseau cu zgomot m are şi ţipînd îngrozitor. C;nd am socotit după zgomote că au venit toţi, am strigat de trei ori urale englezeşti. Bieţii copii ne-au auzit şi erau aşa de convinşi că jucăm o piesă, încît i-a înveselit larm a şi se auzeau bătînd din palme, în tăcerea care a urm at. Dispozitivul nostru de apărare era urm ătorul : începind cu partea din spate, doam na Venning, ţinînd in braţe co­ pilul fiicei ei, stătea pe trep tele micii tranşee care încon­ ju ra în p ă tra t depozitul de argint, încurajînd şi sfătuind fem eile şi copiii, aşa cum ar fi p u tu t s-o facă în zilele fe­ ricite şi liniştite din viaţa ei ; apoi urm a o line de bărbaţi înarm aţi, conduşi de dom nul Macey, aşezaţi de-a latul curţii, cu faţa către curte şi spatele către poartă, aşa ca să poată ţine sub observaţie zidurile şi să ne prevină să nu fim luaţi prin surprindere ; urm a apoi un spaţiu de opt sau zece picioare, în care se găseau arm ele de rezervă şi în care dom nişoara M aryon şi doam na Fisher, cu mîinile şi îm brăcăm intea înnegrită de praful de puşcă stricat, lucrau în genunchi, legînd cuţite, baionete vechi şi capete de suliţi de ţevile puştilor devenite nefolositoare ; urm a apoi o a doua linie de ostaşi înarm aţi, sub comanda sergentului Drooce, aşezaţi de asem enea de-a curm ezişul curţii, însă cu faţa către poartă ; şi apoi baricada pe care o clădisem, cu o potecă în zig-zag înăuntrul ei pentru m ine şi o mică echipă, astfel ca să putem rezista în retragere, cît vom putea m ai m ult, cînd vom fi respinşi de la poartă. Cu toţii ştiam că era imposibil să rezistăm m ult şi că singura noas­ tră speranţă era în descoperirea la tim p a cursei în care am 133

căzut, de către detaşam entul din bărci şi întoarcerea lui im ediată. Ea şi oam enii mei am fost trim işi la poartă. P rintr-o gaură puteam să văd întreaga m ulţim e de piraţi. Erau printrei ei malaiezi, olandezi, m altezi, greci, indigeni sambo, ne­ gri şi condam naţi englezi din insulele Indiilor de Vest. P rin tre ultim ii, îl vedeam pe cel cu un singur ochi şi un petic pe locul celuilalt. Erau p rin tre ei de asem enea şi cîţiva portughezi. Un bărbat mic, cu cercei m ari sub o pălărie enorm ă şi cu un şal larg şi lucitor încolăcit pe umeri. E rau toţi bine înarm aţi, ca p an tru un atac de abordaj, cu suliţe săbii, cuţite şi satîre. Am observat destul de m ulte pistoale, însă nici o puşcă de vreun fel. Asta m i-a dat să înţeleg că au socotit că salvele de puşti ar fi p u tu t să fie auzite de pe continent. Din acelaşi m otiv că focul ar fi fost văzut de pe continent, nu ne-au dat foc la fort şi nu ne-au ars de vii — acesta fiind unul din mijloacele lor favorite de a proceda. M -am uitat după C hristian George King şi, dacă l-aş fi văzut, nu greşesc spunînd că i-aş fi trim is în cap singura încărcătură de cartuşe pe care o aveam. Insă nu l-am văzut. Un fel de diavol de portughez sălbatic, care părea ori teribil de nebun, ori teribil de beat — însă toţi păreau a fi sau una sau alta — înaintă cu steagul negru şi îl agită o dată sau de două ori. După aceasta, căpitanul portughez strigă într-o englezească strid en tă : — Vă somez ! Englezi nebuni ! Deschideţi poarta ! P redaţi-vă ! Deoarece ne-am ţin u t nem işcaţi şi fără să rostim o vorbă, spuse oam enilor lui ceva ce n-am înţeles şi, după aceea, ticălosul de englez cu un singur ochi şi un petic pe locul celuilalt (care a păşit în faţă cînd a vorbit), a rostit în englezeşte : — Băieţi ai steagului negru, lucrul trebuie făcut repede. Luaţi cîţi prizonieri puteţi. Dacă nu se supun, omorîţi copiii, ca să-i faceţi să se supună. în ain te ! Apoi toţi s-au repezit la poartă şi în jum ătate de mi­ n u t au sfărîm at-o şi au făcut-o ţăndări. I-am atacat p rin ­ tre sp ărtu ri şi crăpături şi i-am făcut pe m ulţi să cadă. în să sim pla lor greutate ar fi dărîm at o astfel de poartă chiar dacă nu a r fi fost înarm aţi. L-am găsit pe sergentul 134

Drooce de îndată alături de mine. El ne-a aşezat pe noi, cei şase recruţi de m arină în linie — Tom Packer alături de m ine — şi ne-a ordonat să ne retragem trei paşi atunci cînd ei se vor repezi în ău n tru şi să tragem mica noastră salvă de la mică distanţă. — Apoi, spuse el, îi veţi prim i în d ărătu l baricadei c baionetele şi fiecare din voi să străpungă cel puţin unul din aceşti gîndaci blestem aţi ! I-am oprit cu salva de puşti, aşa slabă cum a fost, şi i-am m ai oprit cît am p u tu t la baricadă. Totuşi au trecut şi peste ea ca un roi de diavoli — erau în tr-a d e v ă r mai m ult diavoli decît oam eni — şi apoi a început adevărata luptă corp la corp. Am întors patul puştilor şi le-am aşezat lîngă noi. Chiar şi acum, cele două doam ne — m ereu îndărătul m eu — erau gata în fiecare clipă să ne dea arm ele. O m ulţim e de m altezi şi m alaiezi m ă atacau de aproape şi dacă dom ­ nişoara M aryon nu m i-ar fi pus în m înă, cu m îna ei, o sabie lată, nu ştiu dacă aş fi putut rezista. Dar, asta era tot ? Nu. Am văzut o claie de p ăr negru legat cu o pan­ glică şi o rochie albă interpunîndu-se de trei ori între m ine şi ei, pe sub m îna m ea dreaptă ridicată în sus, cu riscul de a o doborî pe cea care p u rta rochia albă ; şi de fiecare dată unul din atacanţi cădea lovit de m oarte. Drooce era şi el înarm at cu o sabie lată şi săvîrşea astfel de isprăvi încît se auzeau strigăte în ju m ătate de duzină de limbi. Strigau ! „Ucideţi-1 pe sergentul acela !“ Ştiam asta pentru că strigătul a răsunat intîi în englezeşte şi a fost reluat apoi în celelalte limbi. în decurs de cîteva clipe, am căpătat m ai întîi o tăietu ră adîncă la b raţu l stîng şi nu aş fi ştiut nimic de ea, sau cel m ult că cineva m i-a dat o lovitură uşoară şi usturătoare, dacă nu aş fi sim ţit că mă pierd şi nu m -aş fi văzut acoperit de sînge şi dacă, în aceeaşi clipă, nu aş fi văzut-o pe dom nişoara M aryon rupîndu-şi rochia şi legîndu-m i b raţu l în jurul rănii, cu ajutorul doamnei Fisher. Ceilalţi au strigat la Tom Packer, care era în apropiere, să vină şi să mă acopere un m inut, cît mi se lega bandajul, p entru că altfel încercînd să mă apăr sin­ gur, aş fi pierdut tot sîngele pînă m uream . Tom m -a apă­ rat cu o sabie bună în mină. 135

în acelaşi m om ent — în îm p reju rări ca acestea toiul pare să se întîm ple în acelaşi m om ent — o ju m ă ta te de d u ­ zină de p iraţi au năvălit u ilînd peste sergentul Drooce. Sergentul, făcînd un pas înapoi spre perete, opri p en tru totdeauna pe unul care urla, cu o lovitură cum plită, şi aş­ tep tă pe ceilalţi să se apropie cu faţă atît de cru n tă şi de nem işcată, încît aceştia s-au oprit şi s-au u itat la el. — U ită-te acum la el ! îmi strigă Tom Packer. Acum cînd aş putea să-l scot din îm presurare ! Gill ! Ţi-am spus eu să ţii m inte vorbele melc ! L-am im plorat pe Tom Packer, în num ele cerului, aşa cum am p utut în starea de slăbiciune în care mă găseam, să sară în ajutorul sergentului. — îl urăsc şi îl detest, spuse Tom Packer, şovăind în tu ­ necat. Totuşi, este un om viteaz. Apoi îi strigă : Domnule sergent Drooce ! Domnule sergent Drooce ! Recunoaşte că m -ai tra ta t prea aspru şi că îţi pare rău. Sergentul, fără să-şi întoarcă privirea de la atacatori, lucru care a r fi însem nat m oartea pe loc, răspunse : — Nu ! N-ani s-o fac ! — Domnule Sergent Drooce ! strigă Tom, pradă unui adînc chin sufletesc. M i-ani dat cuvîntul că niciodată nu te voi salva de la m oarte, dacă mi se va ivi prilejul, ci te voi lăsa să mori. Recunoaşte că m -ai tra ta t prea aspru şi că îţi pare rău, şi totul se va şterge. Unul din grupa de atacanţi reuşi să-l rănească pe ser­ gent la cap. Dar acesta îl lovi şi îl ucise. — Nu recunosc, răspunse sergentul, respirînd ceva mai greu şi aşteptînd atacul urm ător. N-o fac ! Dacă nu eşti destul de om ca să aperi un cam arad num ai p en tru că are nevoie de ajutor şi nu din altă cauză, atunci niă voi duce pe lumea cealaltă să caut un om mai bun. Tom se năpusti asupra atacanţilor şi îl despresură. Tom şi sergentul şi-au croit drum prin alt grup de piraţi, i-au pus pe fugă, şi au venit apoi unde niă aflam eu. începeam să simt din nou, cu adîncă satisfacţie, că ţin o sabie în mînă. D ar abia au venit lîngă noi, cînd am auzit pe deasupra celorlalte zgomote, ţipete înspăim ântătoare fem eieşti. Am văzut-o pe dom nişoara M aryon, schim bată la faţă, acope­ rind cu m îinile ochii doam nei Fisher. M -am uitat către depozitul de argint şi am văzut-o pe doam na Venning

g— stînd în picioare în capul scării de la tranşee, cu părul ei în căru n ţit şi ochii negri — ascunzind cu o m înă copilul fiicei ei în spate, în faldurile rochiei, lovind un p ira t cu m îna liberă, şi prăbuşindu-se apoi lovită de glonţul unui pistol. Ţipetele începură iarăşi şi fu ră urm ate de o năvală confuză a fem eilor în vălm ăşagul luptei. în m om entul u r­ m ător, ceva se prăbuşi peste m ine şi am crezut că este zi­ dul. E ra însă o grăm adă de indigeni sambo cura săriseră peste zid. şi p atru din ei se agăţaseră de picioarele mele ca şerpii. Acel care îmi apucase piciorul drept era C hris­ tian George King. — Hei, m ariner, spuse el, C hristian George King. dom ­ nule, foarte bucuros făcut m ariner prizonier. C hristian George King aştep tat de m ult pe n.arineri. Hei, Hei ! Ce puteam să fac cu douăzeci şi cinci de sălbatici peste mine, decît să mă las legat de m îini şi de picioare. Lucru care s-a şi întîm plat. Acum totul era sfîrşit — bărcile nu se înapoiaseră —* totul pierdut. D upă ce am fost bine legat şi pus la zid. puşcăriaşul englez cu un singur ochi veni cu căpitanul portughez să se uite la mine. — U ită-te ! spuse el. A sta-i omul tare ! Dacă ai dorm it cumva bine astă noapte, înseam nă că ai dorm it p entru ultim a oaiă bine, omul meu tare ! C ăpitanul portughez a rîs destul de rece şi m -a lovit cu latul cuţitului lui ca şi cînd aş fi fost ram u ra unui copac cu care s; juca, întîi pe faţă, apoi drept în faţă, sînt fericit s-o spun, fără să mă prăbuşesc, însă după ce a plecat din faţa mea am căzut la păm înt şi am răm as acolo. Soarele era sus cînd m -am trezit şi m i-am spus că tre ­ buie să cobor pe plajă ca să fiu îm barcat. Eram străpuns de dureri şi junghiuri şi nu-m i puteam am inti de nim ic însă foarte curînd m i-am am intit destul. Cei ucişi erau întinşi peste tot şi piraţii îşi îngropau m orţii lor şi îşi transportau, pe tărgi încropite în grabă răniţii, către p artea din spate a insulei. Cît despre prizonieri, unele clin bărcile p iia ţilo r au acostat în portul din faţă, ca să ne transporte de acolo. Cînd am ajuns în port, a.şa putini cum eram , a ră­ tam ca nişte strigoi. Acesta era un semn că totuşi putini cîţi eram ne-am luptat bine şi am pricinuit m ari pagube inam icului. 11°O*i7

C ăpitanul portughez îm barcase deja toate fem eile în­ tr-o barcă pe care o comanda el, şi care tocm ai pleca cînd am ajuns acolo. Dom nişoara M aryon, aşezată de o parte a lui, m i-a aruncat o privire fugitivă, a tît de plină de curaj, calm, de milă şi de încredere, cît nu m i-ar fi p u tu t com u­ nica într-o întreagă oră. De cealaltă parte a lui, stătea m i­ cuţa doam nă Fisher, plîngîndu-şi copilul şi m am a. Am fost îm brîncit în aceeaşi barcă cu Drooce, Packer şi cei care mai răm ăseseră din echipa noastră de recruţi de m arină ; din aceştia am p ierdut doi, pe lîngă Charker, bietul şi vi­ teazul m eu cam arad. Toţi am fost transportaţi, copleşiţi de tristeţe şi sub un soare arzător, către coasta continen­ tului. Acolo am fost debarcaţi în tr-u n loc singuratic şi am fost adunaţi pe plajă. P rin tre noi se găseau dom nul şi doam na Macey cu copiii lor, dom nul şi doam na Pordage, dom nul K itten, dom nul F isher şi doam na Belltott. N um ă­ ram num ai paisprezece bărbaţi, cincisprezece fem ei şi şapte copii. Aceştia erau toţi care răm ăseseră din englezii care se duseseră la culcare noaptea trecută, fericiţi şi fără vreo bănuială, pe insula Silver-Store. (Capitolul al doilea din această povestire a fost scris de Wilkie Collins şi in titu la t Prizonierii din pădure. în acest capitol se arată cum au fost duşi prizonierii în inte­ riorul continentului, de către căpitanul piraţilor, care i-a ţin u t ca ostateci p en tru comoara lăsată pe insulă. C ăpita­ nul a declarat că dacă navele engleze capturează comoara, el îi va ucide pe prizonieri. Aceştia însă au reuşit, cu aju­ toru l u nor plute, să scape şi s-o pornească în josul rîului.)

C apitolul II CU PLU TELE PE RÎU

Am făcut tot ce am p u tu t ca să ne ţinem la suprafaţă toată noaptea şi, curentul ducîndu-ne repede, am reuşit să plutim o distanţă bună în josul rîului. în să am consta­ ta t că noaptea este prim ejdioasă p entru o astfel de navi­ gare din cauza v îrte ju rilo r şi torentelor, astfel că s-a ho­ tă rît în ziua urm ătoare ca de acum înainte să tragem la m al la apusul soarelui, şi să facem acolo o tabără. Deoa138

rcce ştiam că piraţii nu au nici o barcă lîngă pădure, am stabilit să instalăm tab ăra pe m alul de apus al rîului, aşa ca să avem lărgim ea acestuia în tre noi şi locul în care dor­ m eau ei. P ărerea noastră era că, dacă ei ar fi cunoscut vreo cale scurtă pe uscat către gura de vărsare a rîului, ar fi venit în num ăr m are să ne recaptureze şi să ne ucidă, însă dacă lucrurile nu stăteau aşa, şi dacă rîul nu trecea pe lîngă nici unul din posturile lor secrete, am fi p utut scăpa. Cînd afirm că am stabilit una sau alta, nu vreau să spun că am plănuit ceva, cu vreo încredere în ce s-ar putea întîm pla cu o oră m ai tîrziu. Aşa de m ulte s-au întîm plat într-o singură noapte, şi schim bări a tît de m ari s-au petr«>= cut brusc şi pe neprevăzute în soarta m ultora dintre noi, că ne-am obişnuit cu nesiguranţa în mai puţin tim p decît, îndrăznesc să spun, le-ar trebui altor m ulţi oam eni în cursul vieţii lor. G reutăţile care s-au ivit din cauza cotiturilor şi puncte­ lor critice ale curentului, făceau ca probabilitatea de a se îneca — p en tru a nu mai vorbi de aceea de a fi recapturaţi — să fie tot atît de m are şi de simplă ca apariţia soare­ lui pe cer la amiază. Se lucra din greu la m anevrarea plu­ telor sub supravegherea m arinarilor (numai cu priceperea noastră desigur că nu am fi p u tu t să le îm piedicăm să se răstoarne), făceam eforturi şi p entru în lătu rarea defecte­ lor pe care le aveau plutele din cauza grabei cu care fu­ seseră construite şi care defecte apăruseră la plutire. Deşi ne resem nasem la gîndul de a ne duce la fund, dacă aceasta era voia soartei, ne hotărîsem în acelaşi tim p să facem tot ce ne era cu pu tin ţă pentru a ne salva. Şi aşa am ţinut-o, p u rta ţi de curentul rîului. Ne îm pin­ gea cînd înspre un m al cînd spre celălalt, apoi ne sucea, ne învîrtea, însă pînă la urm ă ne p u rta mai departe. Cîte­ odată prea încet, cîteodată m ult prea repede, însă ne purta mai departe. *—• -*»?*• I M icuţul băiat surdo-m ut dorm ita acum cea mai m are p arte a tim pului, ceea ce se întîm pla dealtfel şi cu ceilalţi copii. Ne făceau foarte puţine griji. Aşa cum îi vedeam eu, îmi păreau că devin din ce în ce mai asem ănători unii cu alţii, nu num ai la m anifestări, dar şi la figuri. M işcarea plutei, priveliştea, clipocitul blînd al apei atît de uniform e îi trăgeau la somn ca o melopee m onotonă. C hiar asupra 139

oam enilor adulţi care lucrau din greu şi erau neliniştiţi, aceleaşi îm p reju rări produceau acelaşi efect. Toate zilele erau a tît de asem ănătoare una cu alta, că în curînd le-am pierdut şirul şi trebuia s-o întreb pe dom nişoara M aryon dacă era a treia sau a patra zi. Dom nişoara M aryon avea un carneţel şi un creion şi ţinea ju rnalul de bord, adică înregistra cu claritate, în fiecare seară, tim pul şi distan­ ţele pe care m arinarii socoteau că le-au parcurs. Şi astfel, ne ţineam la suprafaţă şi alunecam mai de­ parte. Cit era ziua de lungă, num ai apă, pădure şi cer ; toată ziua, şi zi de zi, continuam pinda pe am indouă m alu­ rile, iar în faţă, scrutam la fiecare cotitură sau buclă pe care o făcea rîul, p en tru a descoperi dacă nu sînt semne de bărci sau de aşezări de piraţi. Aşa cum spun, ne ţineam la suprafaţă şi alunecam mai departe Zilele se amestecau unele cu altele în aşa m ăsură, încît abia m i-am p u tu t crede urechilor cînd am în treb at : — Cîte zile au trecut, dom nişoară ? Şi ea m i-a răspuns : — Şapte. Desigur, vestonul diplom atic al bietului domn Pordage era acum într-o stare în care n-a mai fost văzut niciodată. D atorită noroiului, apei de rîu, soarelui şi umezelei, şi mai cu seam ă faptului că se agăţase de ram uri şi tufişuri, acum atîrn a pe el în fîşii decolorate ca o otreapă. Soarele îl atinsese puţin pe bătrîn. Căpătase ticul de a lustrui m ereu unul şi acelaşi n as tu re de la m anşeta din stînga şi de a cere cele necesare pentru scris. Cred că omul acesta cerea pe­ niţe, cerneală şi hîrtie, sfoară şi ceară de sigilat, de mai m ult de o mie de ori în douăzeci şi patru de ore. Avea ideea fixă că niciodată nu vom părăsi rîul dacă nu vom cere aceasta în tr-u n m em oriu scris ; şi cu cît ne osteneam m ai m ult cu d irijarea plutelor, cu atît ne poruncea să nu le atingem p en tru că ne punem in pericol şi cu atît mai m ult ţipa după hîrtie şi celelalte. Doam na Pordage, în mod asem ănător, stăruia să poarte boneta de noapte. Mă îndoiesc că cineva, în afară de noi care am văzut schim bările suferite de acest articol de îm ­ brăcăm inte, ar fi putut să ghicească acum care i-a fost des­ tinaţia iniţială. Era aşa de tu rtită şi zdrenţuită, că nu mai putea că vadă cu ochii din cauza ei, şi aşa de m urdară încît 140

nu cred că cineva C a r e a r fi văzut-o acum, a r fi p u tu t spune dacă era vorba de m aterii vegetale scoase dintr-o m laştină, sau de alge din rîu sau de perna veche pe care ham alii o poartă pe um eri în Anglia. Şi totuşi această b n tă fem eie în vîrstă avea convingerea nu num ai că e r a de bun gust, dar şi foarte decent să o poarte. Şi dîndu-şi nişte a e r e r i ­ dicole, in tr-ad ev ăr se credea deasupra celorlalte doam ne care nu aveau bonete de noapte — şi care erau obligate să-şi lege părul aşa cum puteau. Nu ştiu cu ce se asem ăna, cînd s ă te a pe un trunchi de copac, cu binecuvîntata bonetă pe cap, lîngă adăpos .1 sau cabina de pe pluta noastră. Sem ăna cu o ţigancă ghicitoare din acelea din cărţile cu poze, af ate în vitrinele librăriilor pe cînd eram copil, cu excepţia aerelor de grandoare pe care şi le dădea. D ar să nu vorbesc cu păcat, dem nitatea cu care stătea şi bom bănea, cu capul în legătura de petica, era m ai presus decît orice în lume. Nu găsea de cuviinţr să converseze cu m ai m ult de trei dintre doamne. Unele clin ele nu-i dăduseră întîietatea la in trarea şi ieşirea din micul adăpost de pe plută, sau altele nu o vizitaseră ca să-i pre­ zinte respectele lor sau ceva de felul acesta. Aşa că şedea acolo, c_i rangul şi nazurile ei. în tim p ce soţul ti şedea pe acelaşi trunchi, poruncindu-ne tu tu ro r să lăsăm pluta în voia ei să se ducă la fund, dar să-i aducem cele treb u in ­ cioase pentru scris. In afară de protestele dom nului delegat Pordage, şi de strigătele sergentului Drooce de pe pluta din spate (care uneori nu puteau fi oprite de Tom Packer) ne continuam drum ul în josul rîului, în cea mai m are parte a tim pului, pe tăcute. Era de m are însem nătate ca nici o ureche din pădurile de pe m argine să nu fie în stare să ne audă cî d treceam . Cu siguranţă eram căutaţi şi puteam l'i recapturaţi în orice clipă. P e n tru noi era o vrem e de nelinişte, de m are nelinişte. In a şaptea noapte a călătoriei noastre cu plutele, ne-am îndreptat repede, ca de obicei, spre m alul opus aceluia de la care pornisem , în locul cel mai întunecat pe care l-am putut găsi. Mica noastră tab ără a fost aşezată, apoi am m încat şi copiii au adorm it. Paza a fost stabilită şi totul pus în ordine pentru noapte. Era o noapte a tît de înstelată,

141

cu cerul a tît de albastru, d ar a tît de întunecoasă în locu­ rile um brite de pe m alurile m arelui rîu ! Doamnele, adică dom nişoara M aryon şi doam na Fisher, se ţineau totdeauna în apropierea mea, încă din noaptea atacului. Domnul Fisher, care era nelipsit la toate m un­ cile de pe plută, îmi spuse : — M icuţa m ea soţie răm asă fără copil s-a ataşat atît de m ult de dum neata, Davis, şi dum neata eşti un cam arad a tît de bun şi un om a tît de tare — cei din grupul nostru adoptaseră acest din urm ă term en de la p iratul englez cu un singur ochi şi am rep etat spusele dom nului Fisher num ai p en tru că au continuat astfel, — încît mi s-a r lua o piatră de pe inim ă dacă aş putea-o lăsa în grija dum itale. I-am răspuns : — Soţia dum neavoastră este sub o pază m ult m ai bună decît i-aş putea-o asigura eu, p e n tru că o are pe dom ni­ şoara M aryon care îi poartă de grijă, însă vă puteţi bizui pe faptul că le voi păzi pe am îndouă cu credinţă şi sin­ ceritate. Ia r el adăugase : — Mă bizui pe aceasta, Davis, şi doresc din toată inim a ca tot argintul din vechea noastră insulă să fie al du­ m itale ! In aceasta a şaptea noapte, după cum am arătat, ne-am făcut tabăra, am m încat, am aşezat paza şi copiii au ador­ m it. E ra un lucru solem n şi frum os în locurile acelea săl­ batice şi singuratice să-i vezi pe copii, în fiecare seară înainte de a se culca, îngenunchind, lîngă poalele m am elor, sub cerul strălucitor şi spunîndu-şi micile lor rugăciuni In acele m om ente, noi bărbaţii ne descopeream şi cei mai m ulţi ne ţineam la o oarecare distanţă. Cînd fiinţele nevi­ novate se ridicau, noi m urm uram : „Am in !“ toţi îm preună, p en tru că deşi nu auzisem ce spuseseră, ştiam că trebuie să fi fost pentru binele nostru. Şi tot în acele m om ente, fireşte, bietele m am e din grupul nostru, ai căror copii fuseseră ucişi, vărsau lacrimi. Priveliştea acestei scene părea să le consoleze, în tim p ce lc făcea să plîng'ă. însă fie că era aşa sau nu, plîngeau foarte m ult. în această a şaptea noapte, doam na Fisher şi-a plîns odorul pierdut, pînă ce a adorm it. Era întinsă pe un a şte rn u t de frunze şi din ce au mai p u tu t găsi (le făceam 142

aştern u tu l cel m ai bun cu pu tin ţă p en tru amîndouă) şi dom nişoara M aryon a acoperit-o şi a stat lîngă ea, ţinîndu-i m îna. Stelele priveau către ele. Cît despre mine, eu le păzeam. — Davis ! m ă chem ă dom nişoara M aryon. (Nu voi spune ce voce avea. N-aş putea, nici dacă aş încerca.) — Sînt aici, domnişoară. — Rîul se aude ca şi cînd s-ar fi um flat în noaptea asta. — Toţi credem, dom nişoară, că ajungem în apropiere de mare. — Crezi că vom scăpa ? — Acum o cred într-adevăr, dom nişoară. Eu am spus totdeauna asta. D ar în m intea m ea m ă îndoiam. ■ — Ce bucuros vei fi, bunul m eu Davis, să vezi Anglia din nou ! Aveam altceva de m ărturisit, cu totul altceva. Cînd ea m -a întrebat, am sim ţit un nod în gît, şi stelele la care priveam păreau că se sfarm ă în scîntei ce cădeau pe faţa m ea şi m ă ardeau. — Anglia nu înseam nă p en tru mine, dom nişoară, mai m ult decît un nume. — Oh, un englez atît de adevărat, nu trebuie să spună asta. Nu te sim ţi bine în noaptea asta, Davis ! A vorbit foarte drăguţ, însă schim bînd tonul. — Ba m ă simt bine de tot, dom nişoară. — Eşti sigur ? Vocea dum itale sună schim bată în au­ zul meu. — Nu, dom nişoară, sînt tot atît de tare ca totdeauna, însă Anglia nu înseam nă nimic p en tru mine. D om nişoara M aryon răm ase tăcu tă un tim p a tît de lung, încît mi s-a p ăru t la un m om ent dat că a spus ceva. Totuşi nu spusese. încet, încet a rostit apoi cu o voce dis­ tinctă şi clară : — Nu, bunul m eu prieten, nu trebuie să spui că A n­ glia nu înseam nă nimic p en tru dum neata. Trebuie să în­ sem ne m ult p en tru dum neata — ba chiar totul. Vei duce cu dum neata în Anglia bunul num e pe care l-ai câştigat aici şi m ulţum irea şi ataşam entul şi respectul pe care le-ai cîştigat aici. Şi va trebui să faci fericită şi m îndră pe vreo 143

fată bună din Anglia, luînd-o de nevastă. Sper s-o văd în­ tr-o bună zi şi s-o fac să se sim tă m ai fericită şi mai m îndră cînd îi voi povesti cît de m inunate au fost serviciile pe care le-a adus soţul ei în A m erica de Sud, şi ce prieten generos m i-a fost mie aici. Deşi rostea cuvintele acestea binevoitoare pe un ton destul de vesel, le spunea din inim ă. N -am m ai zis nimic. Va apărea ca o altă m ărturisire curioasă faptul că am um ­ blat toată noaptea prin apropiere, de colo pînă colo, ca cel mai nefericit om, făcîndu-m i reproşuri : „Eşti mai igno­ ran t decît oi’icare om de rînd ; eşti m ai necunoscut decît oricare om de rînd. Eşti mai sărac decît oricare om de rind. Nu eşti mai bun decît noroiul de sub picioarele tale". Şi tot aşa am continuat să-m i fac im putări, pînă a venit di­ m ineaţa. O dată cu zorile a început m unca de fiecare zi. Ce aş fi făcut dacă n-aş fi avut de lucru, nu ştiu. Eram cu plutele pe apă din n ru la ora obişnuită şi ne continuam calea în josul rîului. Era mai larg şi mai lipsit de piedici ca pînă acum şi părea să curgă m ai repede. E ra una din zilele li­ niştite şi p en tru Drooce. Dom nul Pordage, pe lîngă că a ră ta prost dispus, îşi pierduse aproape vocea, aşa că fă­ ceam un drum bun şi fără zgomot. Pe plută, tot tim pul stătea în faţă un m arinar care ţi­ nea calea sub observaţie. Deodată, în plină arşiţă, cînd copiii erau aţip iţi şi chiar copacii şi trestiile păreau să dor­ miteze, acest om, era Shot — ridică m îna şi strigă cu p ru ­ denţă : — O priţi ! Voci, în faţă ! Am ţinut p lu ta îm potriva curentului de îndată ce am p u tu t s-o oprim şi cealaltă plută a procedat la fel. La în­ ceput, dom nul Macey, dom nul Fisher şi cu m ine nu am putut auzi nimic, deşi am îndoi m arinarii din faţa noastră erau de acord că se auzeau voci şi zgomot de vîsle. După o mică pauză, totuşi, am fost şi noi de părere că puteam auzi zgomotul vocilor şi al vîslelor. Insă ce poţi auzi la o m are distanţă în ţin uturile acelea ? Şi în faţa noastră era o cotitură a rîului şi nim ic nu era de văzut decît aceleaşi ape şi aceleaşi m aluri pe care le privisem cu ochi neliniş­ tiţi de opt zile încoace (şi, după starea sim ţăm intelor noas­ tre, s-ar fi p u tu t să fie şi optzeci). 144

S-a h otărît ca un om să fie trim is pe mal, ea să se fu­ rişeze prin pădure, să vadă ce vine din jos şi să vestească plutele. Iar plutele, în acest tim p, urm au să fie m enţinute în m ijlocul rîului. Omul trebuia lăsat pe mal şi nu să înoate pină la mal, prim ul lucru puţind fi făcut mai repede decît cel de-al doilea. P luta care îl va tran sp o rta treb u ia să se întoarcă în m ijlocul rîului şi să se m enţină pe loc, alături de cealaltă plută, cum va putea, pînă i se va da un semnal de către omul de pe mal. în caz de pericol, acest om urm a să se descurce singur, pînă cînd va fi cu pu tin ţă să fie luat din ro u pe plută. M -am oferit voluntar p e n tru aceasta acţiune. Ştiam că vocile şi vîslele trebuie să fi în ain tat încet, îm potriva curentului, iar m arinarii ştiau, după direcţia curentului, pe lîngă care mal vor trece bărcile. Pe acest mal am fost debarcat. P luta s-a în d ep ărtat cu bine şi eu am pătruns în pădure. Era o căldură înăbuşitoare şi ram urile dese mă sfîşiau, îmi aţineau calea. Cu atît m ai bine pentru mine, aveam cu ce m ă lupta şi m -am luptat. Am tăia t cotitura rîului, cîştigînd o m are distanţă, şi am ajuns din nou pe mal, m ult mai în josul rîului, unde m -am ascuns $i am aşteptat. Pu­ team să aud acum zgomotul afundării vîslelor, dar vocile nu se mai auzeau. Zgom otul se transform ase în tr-o melo­ die m onotonă şi cum stăteam ascuns, mi s-a p ărut că me­ lodia cîntată ar fi „C hris’en-G eorge-K ing ! C hris’enGeorge-K ing ! C hris’en-G eorge-K ing !“ din nou şi din nou, m ereu aceeaşi, _u pauze totdeauna în acelaşi loc. Am avut tim p să iau hotărîrea că, dacă aceştia erau piraţii, va trebui să înot pînă la pluta m ea (dacă nu voi fi îm puşcat), cu toată rana pe care o aveam , ca să dau alarm a şi să-m i reiau postul m eu lîngă dom nişoara M aryon. „C hris’en-G eorge-K ing ! C hris’en-G eorge-K ing ! C hris’ en-G eorge-K ing !" venea către mine, acum foarte aproape. M-am uitat la ram urile din ju ru l m eu ca să văd unde aş fi fost m ai bine apărat de o ploaie de gloanţe, şi m -am uitat şi înapoi, la calea pe care m i-am croit-o cu forţa pină aici. Şi acum eram în întregim e p regătit şi g:vta să întîm pin prim ejdia. „C hris’en-G eorge-K ing ! C hris’en-G eorge-K ing ! Chris’ en-G eorge-K ing !;‘ Iată-i ! 145

Şi ce-am văzut ? Pe piraţii barbari, drojdia tu tu ro r na­ ţiilor, conduşi de astfel de oam eni ca m aim uţa cea mică portugheză şi puşcăriaşul englez, cel cu un singur ochi şi cu tăie tu ra de-a curm ezişul feţei, tăie tu ră care ar fi trebuit să-l lase fără cap ? Pe cei m ai răi oameni ai acestei lumi, culeşi d intre cei m ai răi, ca să săvîrşească cele m ai crude şi m ai cum plite fapte care au pătat vreodată lum ea ? M ulţi­ mea de diavoli asasini, nebuni şi beţivi, care urlau fîlfîind steagul negru şi care ne-au învins prin num ăr şi trăd are ? Nu. Am văzut englezi, în bărci englezeşti — în jachete al­ bastre şi sacouri roşii — soldaţi de m arină pe care îi ştiam, şi m arinari pe care îi ştiam , m arinarii noştri ! La cîrm a prim ei bărci, căpitanul Carton, vigilent şi calm. La cîrm a celei de a doua, căpitanul M aryon, viteaz şi m îndru. La cîrm a celei de a treia, un m arinar bătrîn, cu tăria sculptată în figura lui atentă, ca figura din capul unei corăbii. Fiecare om dublu şi în treit înarm at din cap pînă în picioare. Fiecare om la postul său, cu o voinţă susţinută de suflet şi de inim ă. Fiecare om uitîndu-se după fiecare urm ă de amic sau inamic, şi arzînd de dorinţa de a face bine sau de a pedepsi răul. Fiecare om cu faţa aprinsă, cînd m -au văzut pe mine, cam aradul lor care fusese luat prizonier. M -au salutat aclam îndu-m ă, în tim p ce barca căpitanului Carton s-a apropiat de m al şi m -a luat. Am rap o rtat : — Toţi cei prinşi au scăpat, dom nule ! Toţi sînt bine, sănătoşi şi sînt aici ! Cerul să mă binecuvînteze — şi să-i binecuvînteze şi pe ei — ce de aclam aţii ! M i-a venit am eţeală cînd am fost trecu t din m înă în m înă pînă în capul bărcii, fiecare m înă bătîndu-m ă pe um ăr sau apucîndu-m ă în tr-u n fel sau altul în m om entul cînd treceam . — Ţ ine-te bine, băiatule viteaz, spuse căpitanul Carton, bătîndu-m ă pe um ăr ca un prieten şi dîndu-m i o sticlă. P une-ţi gura aici şi o să-ţi vii în fire. Ei, acum, băieţi, daţi-i înainte ! M alurile au început să fugă pe lîngă noi ca şi clnd n e -a r fi p u rta t cel mai puternic curent ; aşa şi era, sînt sigur, înţelegînd prin curent căldura şi sufletul oam enilor acelora de la vîsle. 146

M alurile fugeau pe lîngă noi şi am ajuns să ne vadă plutele — m alurile fugeau pe lîngă noi şi am ajuns în rind cu plutele — m alurile s-au oprit şi s-a produs un tum ult de rîsete şi plînsete, de săru tări şi strîngeri de m înă şi de ridicări în braţe ale copiilor şi de lăsarea lor din nou în jos şi o frenezie fără lim ite de recunoştinţă şi veselie, care a topit la un loc inim ile tu turor. Am observat că pe am barcaţiunea căpitanului Carton exista un fel de alcătuire nouă şi curioasă. U n fel de mică boltă îm pletită din flori şi aşezată în spatele căpitanului, în tre el şi cîrmă. Nu num ai că acest boschet, ca să-l nu­ mesc astfel, era îm pletit cu grijă din flori, dar e ra împo­ dobit în tr-u n fel deosebit. Unii d in tre oam eni î-?i desprinseseră panglicile şi cataram ele de la pălării şi le agăţaseră p rin tre flori. Alţii form aseră ghirlande şi steguleţe din batistele lor şi le agăţaseră acolo, alţii aninaseră prin tre flori fel de fel de nim icuri ca bucăţele de sticlă şi de în­ cuietori, şi de cutii de tutun, astfel că în ansam blu, sub razele soarelui, arăta foarte strălucitor şi frum os. D ar de ce era aşezat acolo şi p e n tru ce, nu am înţeles atunci. De îndată ce învălm ăşeala s-a term inat, căpitanul Carton a dat ordin ca, deocam dată, să se debarce. Dar barca lui cu doi m arinari lăsaţi în ea, s-a desprins din nou de ţărm , după ce oamenii au debarcat, şi s-a ţin u t la distanţă de cîţiva iarzi de mal. Pe cînd plutea acolo, cu cei doi m arinari m anevrînd vîslele uşor, astfel ca barca să nu fie luată de cu­ rent, mica boltă a a tra s m ulte priviri. Nici unul dintre m em brii echipajului n-a suflat o vorbă. C ăpitanul — cu fem eile şi copiii strînşi în ju ru l lui şi cu bărbaţii de toate rangurile grupaţi şi ei în al doilea rînd, toţi num ai urechi — stătea şi le povestea în ce fel expe­ diţia, înşelată de falsa inform aţie prim ită, a u rm ă rit bărcile uşoare ale piraţilor toată noaptea aceea fatală şi chiar în ziua u rm ătoare fără să bănuiască, pînă cînd a fost prea tîrziu, că grosul corpului de p iraţi se retrăsese în îr.tuneric, cînd a început urm ărirea, şi apoi se îndreptase către insulă. Le-a mai povestit, în ce fel expediţia, presupunînd că tot corpul piraţilo r se găsea în faţă, s-a lăsat atrasă în ape puţin adînci şi s-a îm potm olit, însă nu fără să se răz­ bune pe cele două bărci care au servit de m omeală, pe care le-au ajuns şi le-au trim is la fund, cu toţi cei de la

bord. Le-a mai istoi'isit in ce fel expediţia (tem îndu-se că lucrurile stăteau aşa cum de fapt au fost în realitate) a repus bărcile în stare de plutire, cu m ari eforturi, după ce pierduseră mai m ult de p atru fluxuri, şi cum s-au reîntors pe insulă unde au găsit adăpostul distrus şi comoara furată. A povestit mai departe cum ofiţerul meu, locotenentul Linderwood a fost lăsat pe insulă cu un corp de tru p ă pu­ ternic, pe cît s-a p u tu t strînge în grabă de pe coasta con­ tinentului, şi cum cele trei bărci pe care le văzusem fuse­ seră prevăzute cu echipaje şi înarm ate şi veniseră, explorînd coasta şi adînciturile în căutarea oricărei urm e a noastre. Stătea şi istorisea toate acestea cu faţa către rîu ; şi. pe cînd vorbea, mica boltă de flori plutea, lum inată de soare, şi ajunse în faţa noastră. Rezem ată de um ărul căpitanului Carton, doamna Fisher stătea cu capul aplecat pe braţul dom nişoarei Ma­ ryon. L-a întrebat, fără să ridice capul, dacă nu cum va i-a găsit mama. — Fii liniştită ! E îngropată, spuse căpitanul cu blîndeţe, sub arborii de cacao, pe plajă. — Şi pe copilaşul meu, dom nule căpitan, l-aţi găsit şi pe el ? Se odihneşte cum va îm preună cu m am a m ea ? — Nu. D raga dum itale copiliţă doarm e, spuse căpita­ nul, sub un adăpost de flori. Vocea îi trem u ra şi avea în ea ceva care i-a m işcat pe toţi cei de faţă. In acel m om ent, din bolta de pe barca sa sări o fiinţă mică, bătînd din palme, cu braţele întinse şi strigînd : — Tăticule ! Mămico ! N-am fost om orîtă ! Am fost salvată ! Vin să vă sărut. Duceţi-m ă la ei, duceţi-m ă la ei, dragii şi bunii mei m arinari ! Nimeni din cei care au văzut această scenă nu a uitat-o şi n-o va uita vreodată. în noaptea atacului, copila a stat foarte liniştită, acolo unde o aşezase bunica ei (şoptindu-i mai întîi la ureche : „Orice mi se întîm pla mie, nu te mişca din loc, draga m ea !“) şi a răm as nem iş­ cată pînă cînd fortul a fost părăsit, apoi s-a furişat din tranşee şi s-a dus la locuinţa m am ei ei, iar căpitanul a găsit-o adorm ită în patul părinţilor. Nimic nu a putut-o hotărî să se despartă de el, după ce a luat-o în braţe, astfel că a dus-o cu el şi oam enii i-au făcut adăpostul de c a rt 148

am vorbit. 'Merita să-i vezi pe aceşti oam eni ! B ucuria fe­ m eilor îţi tăcea plăcere. B ucuria fem eilor care îşi piei du­ seră copiii, avea ceva sacru şi înălţător. însă extazul echi­ pajului căpitanului Carton, atunci cînd răsfăţata lor a fost înapoiată părinţilor a fost extraordinar, datorită duioşiei care răzbea prin duritatea chipurilor lor. Pe cînd căpitanul o strîngea la piept, braţele mici ale copilei se agăţau ba de gîtul lui, ba de al tatălui ei, ba de al mamei, ba de al altcuiva care se îm bulzea să o sărute, cei din echipajul bărcii îşi strîngeau mîinile, îşi flu tu rau pălăriile deasupra capetelor, rîdeau, cîntau, strigau, jucau — num ai între ei, fără să dorească să se am estece cu nim eni — în tr-u n fel care niciodată n -ar putea fi descris. La urm ă l-am văzut pe cîrm aciul căpitanului şi pe încă un m arinar, doi oam eni cu trăsătu ri severe şi capetele sure, care fuseseră cei m ai ini­ moşi ain tre cei curajoşi, prinzîndu-se în braţe şi cărrndu-şi la pum ni cît puteau de tare, în veselia lor fără m argini. După ce ne-am odihnit şi am m încat — şi am fost foarte bucuroşi că de astă dată am avut şi unele lucruri mai bune de m încat şi de băut, din cele care fuseseră aduse în bărci — am reînceput călătoria în josul rîului, cu bărcile şi cu plutele. Am socotit că era o călătorie cu totul deosebită de cea de pînă acum şi m i-am reluat locul m eu obişnuit şi cuvenit între cam arazii mei. recruţii. însă, cînd am făcut popas pentru noapte, am descoperit că dom nişoara M aryon discutase cu căpitanul Carton, în ceea ce mă privea. P en tru că acesta a venit drept la mine şi m i-a spus : — C urajosul meu cam arad, ai fost tot tim pul garda personală a dom nişoarei M aryon şi aşa vei răm îne. Nimeni nu te va înlocui în cinstea şi plăcerea de a proteja pe această tîn ără domnişoară. Am m ulţum it pentru această onoare în cele mai potrivite cuvinte pe care le-am găsit şi în noaptea aceea am fost pus de pază la vechiul m eu post, adică la locul unde dorm ea ea. De mai m ulte ori în acea noapte l-am văzut pe căpitanul C arton ieşind la aer şi dînd o raită să vadă dacă to tul este în ordine. T rebuia să fac însă ciudata m ărturisire că atunci cînd îl vedeam , sim ţeam o strîngere de inimă. Da, o strîngere de inimă. 149

In tim pul zilei păstram acelaşi post în am barcaţia căpi­ tanului Carton. Aveam un loc anum e îndărătul dom nişoarei M aryon, şi niciodată alte m îini decît ale ei nu m i-au atins rana. (S-a vindecat în anii lungi care au trecut, însă alte m îini nu au mai atins-o). Dom nul Pordage s-a mai liniştit şi devenise suportabil de cînd i se dăduse un condei şi cer­ neală ; începuse să-i revină puţin m intea. Aşezat în cea de a doua barcă, redacta rapoarte, îm preună cu dom nul K itten, aproape toată ziua, şi, în general, ori de cîte ori făceam o haltă înm îna cîte un protest cu privire la ceva. C ăpitanul nu dădea nici o atenţie acestor hîrtii. Astfel, s-a născut între oameni o zicală ; de pildă cînd unul din ei voia un chibrit p en tru pipă, spunea : „A tinge-ne cu un protest, Jack !“ Cît priveşte pe doam na Pordage, ea încă purta boneta de noapte şi rupsese relaţiile cu toate doamnele pe m otivul că nu fusese salvată în mod form al şi separat de către căpitanul Carton, înaintea oricărei alte persoane. Cu privire la dom nul Pordage, ca să spun tot ce ştiu despre el, trebuie să adaug că a prim it laude în patrie pentru com portarea sa în îm prejurările acelea prim ejdioase şi că a m urit de friguri galbene, ca guvernator, decorat cu K.C.B. 1 Sergentului Drooce i-a mai scăzut febra. Tom Packer — singurul om care a p u tu t să-l a ju te să treacă prin criză — im provizase un spital pe vechea plută, iar doam na Bellott era din nou la fel de vioaie ca totdeauna, (însă sufletul acestei fem eiuşti, cînd surveneau prim ejdii, nu era pe m ă­ sura aparenţelor) şi devenise sora şefă sub conducerea lui. în ain te de a ajunge la coasta Mosquito, unul din oamenii noştri a spus în glum ă că o s-o vedem înscrisă ca doamna Tom Packer, în loc de Belltott. Cînd am atins coasta, ni s-au dat bărci indigene ca înlocuitoare pentru plute. Am vîslit pe lîngă ţărm şi, în cli­ m atul acela ferm ecător, pe acele ape m inunate, zilele frum oase erau o încîntare. Oh ! zilele se scurg însă, mai repede decît orice m are sau rîu şi nu există flux care să le aducă înapoi. A junsesem foarte aproape de aşezarea unde oam enii de la Silver-S tore trebuiau să fie debarcaţi şi de

1 C avaler com andor al ordinului B ath (K night C orm nander ol _, th e Bath).

130

unde noi, recruţii de m arină aveam ordin să ne întoarcem la Belize. C ăpitanul Carton avea în barcă, lîngă el, o puşcă spa­ niolă cu ţeavă lungă, destul de curioasă, şi îi spuse într-o zi dom nişoarei M aryon că era cea mai bună dintre puşti. Apoi a întors capul către m ine şi a spus : — Gill Davis, pune-i o încărcătură proaspătă de gloanţe poate că avem o ocazie să arătăm cît de bună este ! Aşa că am tras cu ea deasupra m ării şi apoi am încăr­ cat-o iar aşa cum m i se ordonase şi acum puşca era aşezată la picioarele căpitanului şi la îndem îna lui. P enultim a zi a călătoriei noastre a fost o zi deosebit de fierbinte. Am pornit foarte devrem e, însă pe m ăsură ce ziua înainta, chiar şi aerul de pe m are se încălzea şi la prînz căldura devenise greu de suportat, mai ales p en tru fem ei şi copii. Tocmai atunci s-a întîm plat să dăm peste un mic golf plăcut, m ărginit de copaci um broşi. A stfel încît căpitanul dădu sem nal celorlalte bărci să-l urm eze în golf şi să stea un tim p acolo. Oam enii care nu erau de serviciu au coborît, însă li s-a pus în vedere, din m otive de siguranţă, să nu se îndepărteze şi să se ţină în raza vederii. Ceilalţi au răm as la vîslele lor şi dorm itau. In toate bărcile s-au întins prelate, din ce s-a găsit şi călătorii erau de părere că este mai răcoare sub prelate, cînd era loc destul, decît în desişurile pădurii. Aşa încît călătorii se găseau în bărci, cei m ai m ulţi din ei dorm ind. Eu îm i ţineam postul, în d ărătu l dom nişoarei M aryon, iar ea era aşezată în barcă, la dreapta căpitanului Carton, iar în dreapta ei stătea doam na Fisher. C ăpitanul ţinea fetiţa doamnei Fisher pe genunchi. El şi cele două doam ne discutau despre piraţi, dar vorbeau încet, în parte p en tru că oamenii vorbesc încet în îm prejurări ca acestea în care eşti moleşit, şi în parte p en tru că fetiţa adormise. Cred că i-am cerut mai înainte doam nei mele să con­ semneze că dom nul căpitan Carton avea o vedere foarte ascuţită. Dinti’-o dată îmi aruncă o privire furişă, ca şi cum ar fi spus : „Stai pe loc — nu mişca — văd ceva !“ şi trecu copila în braţele m am ei ei. P rivirea era atît de uşor de înţeles încît m -am supus fără să m ai fie nevoie să trag cu ochiul la dreapta sau la stînga, şi fără să-m i schim b atitu d i­ nea cîtuşi de puţin. C ăpitanul continua să vorbească la fel

do calm însă începu încetişor — cu m îinile rezem ate de ge­ nunchi şi cu capul aplecat înainte, ca şi cînd îl copleşea căldura, să se joace cu puşca spaniolă. — Ei şi-au făcut planurile cu m are artă, vedeţi spuse căpitanul aşezînd arm a de-a curm ezişul genunchilor şi uitîndu-se d istrat la incrustaţiile din patul puştii, iar autorităţile locale, corupte şi neghioabe, s-au lăsat tare uşor înşelate — îşi plim bă m îna stingă alene de-a lungul ţevii, însă am văzut, cu respiraţia tăiată, că acoperea astfel gestul de a trage cocoşul cu m îna dreaptă, apoi continuă : aşa de uşor înşelate, că ne-au trim is de-a dreptul în cursă ! Insă intenţia m ea cu privire la viitoarele operaţii... dar în tim p ce vorbea, puşca a fost ridicată cu viteza fulgerului la ochiul drept şi glonţul a pornit. Toţi au tresărit. Ecouri nesfîrşite au rep etat îm puşcă­ tura. Un stol de păsări frum os colorate şi-a luat zborul din pădure ţipînd. O m înă de frunze s-a îm prăştiat din locul în care au ajuns gloanţele. S-a auzit o trosnitură de crengi. O făp tu ră m lădioasă dar grea sări în aer şi căzu cu capul în jos, pe m alul noroios. — Ce-i asta ? strigă căpitanul M aryon din barca lui. St; lăsase din nou liniştea în afară de ecourile care se pierdeau în depărtare. — Un trăd ăto r şi o iscoadă, spuse căpitanul Carton, dîndu-m i puşca s-o încarc din nou. Şi cred că celălalt num e al anim alului este C hristian George King ! Fusese îm puşcat în inim ă şi cîţiva din oam enii noştri s-au dus şi l-au tra s afară, cu noroiul şi apa scurgîndu-i-se de pe faţă ; însă faţa lui nu avea să mai m işte pînă la sfîr.şitul veacurilor. — Lăsaţi-1 să atîrn e de copacul acela, strigă căpitanul Carton, în tim p ce echipajul său îi făcea loc să coboare pe mal. Insă m ai întîi să cercetăm pădurea, fiecare om la postul lui. Şi bărcile ! Ieşiţi din raza puştilor ! A fost o m anevră rapidă, bine gîndită şi bine execu­ tată. însă s-a sfîrşit cu o dezam ăgire. Nu erau p iraţi acolo. Nici unul în afară de iscoada care fusese descoperită. Se presupunea că piraţii, care n-au fost în stare să pună m îna pe noi şi se aşteptau la un m are atac îm potriva lor. ca u r­ m are a fugii noastre, părăsiseră ruinele şi se retrăseseră în pădure de unde plecaseră cu bărcile şi cu com oară cu 152

tot. lăsînd iscoada să culeagă ce inform aţii putea. Seara am plecat şi noi, iar trădătorul a fost lăsat să atîrne de copac, singur, i'azele roşii ale soarelui alcătuind un fel da nimb al m orţii pe faţa lui înnegrită. în ziua urm ătoare am ajuns la Colonia de pe coasta Mosquito, spre carc pornisem . D upă ce am stat aici şapte zile ca să ne refacem forţele, după ce am fost m ult lău­ daţi. apreciaţi şi bine tra taţi, noi, recruţii de m arină, am prim it ordinul să fim gata de plecară la orele cinci dim i­ neaţa, la poarta oraşului (poarta nu prea sem ăna a poartă şi nici oraşul a oraş). O fiţerul nostru a venit la noi înainte de această oră. Cînd ne-am în d re p tat către poartă, toată lum ea era adu­ nată acolo. în fru n te se găseau toţi cei care fuseseră cap­ tivi îm preună cu noi şi toţi m arinarii. — Davis, spuse sublocotenentul Linderwood, ieşi din rînd, prietene ! Am ieşit din rîn d u ri şi dom nişoara M aryon şi căpitanul C arton s-au în d rep tat către mine. — D ragă Davis, spuse dom nişoara M aryon, în tim p ce lacrim ile îi curgeau din belşug din ochi. prietenii du­ m itale recunoscători, luîndu-şi fără voie răm as bun de la dum neata, îţi cer favoarea ca, în tim p ce te va însoţi am in­ tirea duioasă pe care ţi-o păstrăm , să prim eşti şi această pungă cu bani. — m ult m ai valoroasă pentru dum neata, prin adîncul ataşam ent şi recunoştinţa cu care îţi este ofe­ rită decît p en tru conţinutul ei, deşi sperăm că şi acesta se va dovedi folositor p entru dum neata, în viaţa care le aş­ teaptă. Am răspuns că accept cu m ulţum ire ataşam entul şi afecţiunea, însă nu banii. C ăpitanul Carton s-a uitat, atent la mine, a făcut un pas înapoi şi s-a îndepărtat. M-am înclinat cînd a păşit înapoi, ca sem n de m ulţum ire pentru delicateţea lui. — Nu, dom nişoară, am spus, mi s-ar frînge inim a dacă aş prim i bani. în să dacă dum neavoastră aţi fi a tît de bună să daţi unui om a tît de m ărginit şi de rînd ca m ine un lucru neînsem nat pe care l-aţi p u rta t — ca de pildă o b u ­ căţică de panglică... Şi-a scos un inel din deget şi mi l-a pus în m înă. Şi şi-a lăsat m îna în tr-a mea, în tim p ce rostea aceste cuvinte :

153

— Nobilii viteji din vechim e — dar nici unul din n-a fost mai brav sau n-a avut o fire mai nobilă ca dum ­ neata — prim eau astfel de daru ri de la doam ne şi înde­ plineau toate isprăvile lor vi te ieşti în num ele acelor doamne. Dacă dum neata le vei îndeplini pe ale dum itale pentru mine, m ă voi gîndi cu m îndrie că voi continua să fiu oarecum p ărtaşă la viaţa unui om viteaz şi generos. P en tru a doua oară în viaţa mea m i-a să ru ta t mîna. / m fost a tît de îndrăzneţ, pentru prim a oară, încît am săru tat-o şi eu pe a ei, am legat inelul la piept şi m-am retras la locul meu. Apoi litiera p u rta tă de cai ieşi pe poartă cu sergentul Drooce în ea. Şi o altă litieră p u rta tă de cai ieşi pe poartă cu doam na Belltott. Iar locotenentul Linderwood dădu co­ m anda : „înainte, m arş !“ şi salutaţi şi aclam aţi de toţi am ieşit şi noi pe poartă, m ărşăluind pe cîm pia întinsă, către orizontul senin şi albastru, ca şi cînd am fi m ers de-a d reptul în cer. T rebuie să adaug că planul piraţilor a fost în întregim e zădărnicit deoarece corabia lor, care avea comoara la bord, a fost puternic atacată de unul din crucişătoarele M aiestăţii Rale în strîm torile Indiilor de Vest şi a tît de repede abor­ d ată şi învinsă, încît nim eni nu a bănuit ceva cu privire la planul lor, pînă ce trei sfe rtu ri din piraţi nu au fost ucişi şi celălalt sfert pus în lanţuri, iar comoara a fost descoperită. Cu aceasta ajung la ultim a m ărtu risire deose­ bită pe care trebuie s-o fac. Iat-o : ştiam bine ce im ensă şi fără de speranţă dis­ ta n ţă era în tre m ine şi dom nişoara M aryon. Ştiam bine că nu puteam fi un tovarăş mai bun pentru ea decît aş fi fost p en tru îngeri. Ştiam bine că era deasupra posibilităţilor mele, cum e cerul deasupra capului. Şi totuşi eu o iubeam. Nu sînt în stare să spun ce s-a întîm plat în biata m ea inimă ca să fiu aşa de îndrăzneţ sau poate că asem enea lucruri s-au m ai întîm plat înainte sau se mai întîm plă, ca un om needucat şi lipsit de num e, ca mine, să-şi ridice gîndurile nefericite la o asem enea înălţim e, ştiind prea bine cît de imposibilă ar fi realizarea lor. Totuşi, su ferin ţa pentru m ine era la fel de m are ca şi cînd aş fi fost un nobil. Am su ferit ca în tr-o agonie. Am su ferit adînc, am suferit m ult tim p. M -am gîndit la ultim ele vorbe pe care mi le-a spus 154

şi niciodată nu le-am dezm inţit. Dacă nu ar fi fost acela cuvinte dragi, cred că m -aş fi p ierdut în disperare şi neso­ cotinţă. Inelul a răm as totdeauna lipit de inim a mea, desigur, şi ya fi îngropat odată cu m ine oriunde voi fi eu în g ro p a t Am tmceput să îm bătrînesc acum, deşi sînt încă în putere. Am fost propus spre avansare şi orice s-a p u tu t face a fost făcut p en tru a fi răsplătit. Insă lipsa com pletă de învăţă­ tu ră m i-a sta t în drum şi, neavînd nici o înclinaţie, n-am p u tu t să-m i însuşesc nici o în v ăţă tu ră deşi am încercat. Am f6st m ult tim p în arm ată, m i-am îndeplinit m isiunile cu conştiinciozitate, am fost respectat şi îm i place arm ata. La ora de faţă, cînd povestesc acestea doam nei mele, p e n tru a fi scrise, toată vechea m ea suferinţă s-a domolit, şi sînt a tît de fericit pe cît poate fi un om, în această fru ­ m oasă şi veche casă de ţară, a am iralului Sir George Car­ ton, baronet. Doam na Carton a fost aceea care m -a căutat, cale de foarte m ulte m ile în lum ea largă, m -a găsit ră ­ nit în tr-u n spital şi m -a adus aici. Doam na C arton este aceea care scrie cuvintele mele. Este fosta dom nişoară M aryon. Şi acum ca să închei ce am avut de spus, p ri­ vesc la părul în căru n ţit şi respectabil al doam nei căzîndu-i peste faţă, cînd se apleacă ceva mai tare peste pupi­ tru l la care scrie ; şi îi m ulţum esc cu căldură că este atît de delicată şi atentă, precum văd că este, fa ţă de trecutele su ferin ţe şi supărări ale bietului ei ostaş bătrîn, credin­ cios si * umil. '■ *

SCHIŢE DESPRE TINERII DOMNI

Către domnişoarele din Regatul U nit al Marii Britanii şi Irlandei, de asem eni către domnişoarele din Principatul Galilor şi tot astfel către domnişoarele locuind în insulele G uernsey, Jersey, A ld ern ey şi Sark, această um ilă dedicaţie a devotatului lor admirator. Văzînd : că autorul acestei dedicaţii a citit, cu sen­ tim ente de virtuoasă indignare, o lucrare pretinzînd să fie Schiţe despre domnişoare ; scrisă de Quiz ', ilustrată de Phiz 2 şi publicată în tr-u n volum, form at in quarto ; că, după o citire aten tă şi vigilentă a sus-zisei lucrări, au­ torul acestei dedicaţii este cu um ilinţă de părere că atît de m ulte defăim ări asupra respectabilului dum neavoastră sex nu au fost conţinute în nici o lucrare publicată mai înainte, fie în form al in quarto, fie în altul. Că în pagina de titlu şi în p refa ţa sus-zisei lucrări, re­ prezentantele respectabilului dum neavoastră sex sînt des­ crise şi clasificate ca inum ane ; şi, deşi cel care vă face dedicaţia nu este deocam dată pregătit să nege că dum nea­ voastră aţi fi inum ane, cu um ilinţă afirm ă că nu este po­ liticos să fiţi num ite astfel. Că în sus-zisa prefaţă, persoanele din respectabilul dum ­ neavoastră sex sînt de asem eni descrise ca troglodite, care cuvînt, fiind tare, poate să fie socotit o denum ire ofen­ satoare şi lipsită de respect, în pofida celor ce se pot spune deopotrivă de către reprezentantele respectabilului dum ­ neavoastră sex cît şi de autorul dedicaţiei. Că autorul sus-zisei lucrări a făcut-o cu rea-cred in ţă şi cu ră u ta te preconcepută. Un argum ent, pe care autorul dedicaţiei îl susţine, este faptul că însăşi asum area num e­ lui de Quiz, denotă o concluzie m ai dinainte elaborată şi implică intenţia de a zeflemisi. 1 N ume de sem nificaţii : Quiz, zeflem ist, om sucit. ~ P hiz, figură, m utra.

15(i

Că în executarea scopului său, num itul Quiz, sau auto­ rul sus-zisei lucrări, trebuie să fi trăd at vreo încredere sau confidentă făcută lui de unele m em bre ale respecta­ bilului dum neavoastră sex, altfel niciodată nu ar fi p u tu t obţine atît de m ulte date cu privire la pu rtările şi obiceiu­ rile respectabilului dum neavoastră sex în general. Că, sub îndem nul acestor consideraţii şi influen ţat mai departe de diferitele bîrfeli şi insinuări privind respectabi­ lul dum neavoastră sex, conţinute în sus-zisa lucrare, form at in quarto, in titu lată Schiţe despre domnişoare, cel care vă face dedicaţia îşi ia riscul să publice o altă lucrare, form at in quarto, in titu la tă Schiţe despre tinerii domni, pentru care vă cere acum asentim entul. Că, deoarece dom nişoarele constituie cea mai bună com­ panie pentru tinerii domni, tot aşa tin erii dom ni 'trebuie să constituie cea mai bună companie p en tru dom nişoare ; şi extinzînd com paraţia de la inum an (pentru a cita lim ­ bajul nerespectuos al num itului Quiz) la obiecte neînsu­ fleţite, autorul dedicaţiei vă face cu um ilinţă sugestia ca reprezentantele respectabilului dum neavoastră sex care au obţinut otrava să-şi procure singure şi antidotul şi că ace­ lea din respectabilul dum neavoastră sex care nu s-au gră­ bit îndeajuns ca să înghită prim a, să nu piardă tim p pen­ tru a înghiţi pe al doilea — prevenirea fiind în toate cazu­ rile m ai bună decît tratam en tu l şi aceasta nu num ai dintr-o recunoaştere unanim ă dar şi din înţelepciunea tradiţională. Că. referito r la otrava şi antidotul m enţionat mai sus, autorul dedicaţiei nu are alte recom andări de făcut decît acelea cuprinse în instrucţiunile tip ărite care însoţesc pilu­ lele doctorului Morison, adică de cîte ori reprezentantele respectabilului dum neavoastră sex iau douăzeci şi cinci din num ărul 1, sînt rugate să înghită şi cincizeci din num ă­ rul 2, fără întîrziere. Şi autorul acestei dedicaţii nu va înceta să se roage etc...

t în

Ar u l d o m n t im id

Ne găseam aşezaţi mai deunăzi, la un mic dineu, în faţa unei persoane pe care nu o cunoşteam şi care avea un aspect şi p urtări atît de curioase, încît ne-a atras atenţia, 157

E ra un tîn ă r cu tenul fraged, cu tulei de m ustaţă pro­ m iţătoare şi cu o faţă catifelată şi plăcută. Nu folosim ul­ tim ul term en cu invidie, ci num ai p en tru a caracteriza doi obraji netezi, grăsulii şi îm bujoraţi, laţi ca dim ensiune, şi o gură rem arcabilă m ai m ult prin culoarea ei proaspătă decît p en tru vreo expresie m ai deosebită sau mai izbitoare pe care ar fi avut-o. în tre ag a faţă îi era dealtfel tare înro­ şită, privirea îi era în d rep tată în jos, tim idă şi retrasă, lu ­ cru care denota un om care se sim te stin g h erit de el însuşi. D esigur că toate aceste sim ptom e nu erau de n a tu ră să determ ine decît o observaţie de cîteva clipe, însă aten ­ ţia noastră a fost de la început atrasă de tin ăru l tim id. La prim a sa apariţie în salonul de la etaj, în care, abia intrat, şi-a făcut drum către noi cei care stăteam la o fereastră şi, negii jind mai m ulte persoane care îl acostau călduros, ne-a luat m îinile noastre, vizibil em oţionat, le-a strîns con­ vulsiv cîteva m inute, apoi s-a repezit orbeşte de-a curm e­ zişul cam erei, ciocnindu-se de o fetiţă frum oasă de vreo şase ani, — şi, retrăgîndu-se îndărătul unor perdele, n-a mai fost văzut pînă cînd ochiul de v u ltu r al gazdei, detectîndu-1 în ascunzişul său, la a n u n ţa rea mesei, l-a invitat să ţină com panie unei doam ne de vreo treizeci şi doi sau treizeci şi trei de ani, vioaie şi neînsoţită. Modul în care ne-a salu tat de la început, excesiv de m ăgulitor, n e -a r fi m ulţum it — şi nu p uţin — ca un semn că ne ţine în m are respect şi că din această cauză era do­ rito r să ne cunoască, dacă iarăşi de la început nu am fi bănuit că tînărul domn, făcînd o sforţare disperată să treacă prin cerem onia prezentării, în zăpăceala m inţii lui, a dat m îna cu noi, doar aşa, la întîm plare. Im presia aceasta a fost cu prisosinţă în tă rită de p u rta re a ulterioară a tînărului tim id de care este vorba, pe care o notăm înadins în scopul de a se stabili dacă aveam d rep tate în bănuiala noastră. T înărul domn, aşezat >a m asă cu vizibilă stinghereală, întorcîndu-se pripit, p e n tru a se arăta aten t la o observa­ ţie a vorbăreţei sale vecine, îşi răstu rn ă feliile de pîine. Nu a r fi fost nim ic rău în asta dacă le-ar fi lăsat să cadă fără să spună nimic, p en tru că poate num ai omul care a pus m asa ar fi observat acest lucru. însă tîn ă ru l domn, în variatele sale încercări pe ju m ătate reuşite de a îm pie­

dica lunecarea feliilor de pline, s-a ju ca t puţin cu ele, aşa cum fac bărbaţii cu pălăriile lor în tr-o zi cu vînt, apoi, dînd feliilor o lovitură elegantă, în dorinţa de a le prinde, le trim ise cu îndem înare în tr-u n castron de supă, la oare­ care distanţă, spre indescriptibila tu lb u ra re a unui foarte am abil dom n cu chelie, care tocm ai îm părţea supa. Am crezut că tînărul domn la producerea acestei catastrofe se va pierde în tr-u n atac de apoplexie, ca urm are a invaziei violente de sînge în obrajii săi. Din acel m om ent ne-am dat seam a, în im aginaţia noas­ tră, că s-a term in a t cu tîn ăru l domn tim id şi intr-ad ev ăr aşa a fost. Mai m ulte persoane binevoitoare şi-au d at si­ lin ţa să-i uşureze starea de jenă, servindu-i vin, însă observînd că acesta nu face decît să-i m ărească su ferin ţa şi că, după ce a am estecat coniac, şam panie, vin de Rin şi de Mosela la un loc, a început să toarne am estecul pe din afară în loc de în ău n tru , au ren u n ţa t încet, încet şi l-au lăsat în g rija exclusivă a doam nei vorbăreţe, care, neobservînd fu ria din ochii lui, era convinsă că şi-a asigurat pe cineva care s-o asculte. A sp art un p ah ar sau două în cursul mesei şi p u ţin după aceea a dispărut. Se poate deduce că a plecat în tr-o stare de zăpăceală, după faptul că a luat paltonul unui alt dom n şi pălăria valetului. Acest mic incident ne face să reflectăm asupra celor m ai însem nate caracteristici ale tinerilor dom ni timizi, în mod abstract. Şi în tru c ît această carte de buzunar va fi m anualul im portant al dom nişoarelor din toate generaţiile viitoare, le redăm aici p en tru călăuzirea şi spie a v an ta­ jul lor. Dacă tîn ăru l domn tim id, trecînd pe la un colţ de stradă, se întîm plă se dea buzna peste două sau trei dom nişoare d intre cunoştinţele sale, nim ic nu poate întrece zăpăceala şi agitaţia lui. P rim ul său im puls este să facă o m are va­ rie tate de plecăciuni şi să treacă p rin tre ele, lucru pe care îl şi începe pînă cînd, observînd că ele doresc să se oprească, d ar nesigur dacă să procedeze sau nu la fel, execută mai m ulte sim ulări de reîntoarcere, lucru care determ ină pe tinerele doam ne să facă la fel şi, pînă la urm ă, după un m are num ăr de ocoliri şi busculade netreb u ito are cu alţi trecători, se reîntoarce şi dă m îna cu m ultă căldură cu 159

toate, acţiune pe parcursul căreia loveşte diversele mici pachete pe care dom nişoarele lc ţin in m ină, incit conţi­ n utul acestora se îm prăştie pe jos, după care culege totul in grabă şi îl restituie plin de noroi şi în neorînduială. Întîm plarea face ca tînărul domn tim id să facă atunci ob­ serv aţia că este o vrem e foarte frum oasă şi cînd i s< re­ am inteşte că tocmai a încetat ploaia de prim ăvară care a ţin u t trei zile, se înroşeşte tare şi zîm beşte ca şi cum ar fi spus un lucru foarte nelalocul lui. Dom nişoara care dorea cel mai m ult să-i vorbească, îl întrebă cu un aer de com­ pătim ire, cum îi mai m erge astăzi scum pei lui surori, la care tînărul domn, fără să se gîndească un m om ent, răs­ punde cu m ulte m ulţum iri că este foarte bine. — Bine, dom nule Hopkins ! spune dom nişoara. Cum vine asta, am auzit că i s-a luat sînge ieri seara şi că se sim ţea foarte rău. — Oh. ah, exclam ă tînărul domn. Aşa a fost. Oh ! Este foarte bolnavă, cu adevărat foarte bolnavă. Tînărul dom n clatină din cap şi ara tă foarte descura­ jat (zîmbise continuu pînă în acest m oment) şi, după o scurtă pauză, îşi face de lucru cu m ănuşile şi spune apăsincl pe ad jectiv : — Bună dim ineaţa, bună dim ineaţa ! Şi făcind un m are num ăr de plecăciuni p en tru a con­ firm a m ai m ulte mici m esaje trim ise surorii sale din par­ tea dom nişoarelor şi dindu-se cîţiva paşi înapoi se loveşte cu p u tere de un stilp de felinar şi îi zboară pălăria din cap. în zăpăceala şi d u rerea sim ţită, era s-o pornească fără pălărie, dar este strig at de un căruţaş care îi atrage aten­ ţia. A tunci o ridică şi încercă să zîm bească voios către ti­ nerele doamne, care se uită înapoi şi pe care are satisfac­ ţia să le vadă că rid din toată inima. La o petrecere cu dans, tînărul dom n tim id întotdeauna răm îne pe cît e cu p u tin ţă în apropierea in tră rii încăpe­ rii, din care loc zîm beşte oam enilor pe care îi cunoaşte cînd aceştia in tră şi, cîteodată, face un pas şi dă m îna cu prie­ tenii mai intim i : un procedeu care, la fiecare repetare, pare să-l facă să se îm bujoreze tot m ai tare. R efuză să danseze prim ul tu r sau al doilea, făcînd observaţia, cu o voce slabă, că ar dori să m ai aştepte puţin. însă pînă la

160

urm ă se vede obligat să adm ită să fie recom andat unei partenere, în care scop este condus în stare de irita re şi roşind furios, de-a curm ezişul cam erei, în tr-u n punct unde sînt adunate ju m ă ta te de duzină de dom nişoare necunos­ cute. — D om nişoară Lam bert, perm ite-m i să-ţi prezint p dom nul Hopkins p e n tru cadrilul urm ător. D om nişoara L am bert îşi înclină capul cu graţie. Dom­ nul Hopkins se înclină, şi frum oasa care l-a condus pînă aici dispare, lăsîndu-1 pe dom nul Hopkins, care după cum prea bine ştie, trebuie să se facă agreabil. D om nişoara aş­ teaptă oarecum ca tîn ăru l domn tim id să spună ceva, iar tînărul domn tim id sim ţind asta, se gîndeşte serios dacă are ceva de spus şi, după o m atu ră chibzuinţă, este dispus să conchidă,că nu are, de vrem e ce nu i s-a întîm plat ni­ mic. în tre tim p' dom nişoara, după ce şi-a inspectat de mai m ulte ori găteala, aşteptînd ca tînărul dom n tim id să vor­ bească, şopteşte ceva m am ei ei care este aşezată lîngă ea, ceva care tînărul dom n tim id bănuie im ediat (şi poate pe bună dreptate) că trebuie să fie în leg ătu ră cu el. în această situaţie confortabilă răm îne pînă în m om entul in care începe dansul şi, cînd, îngăim înd un „îm i perm iteţi ?“ îi dă b raţul dom nişoarei şi, după ce o în treab ă ce loc p re­ feră şi prim eşte răspunsul că nu are preferinţe, o conduce la cel m ai’ în d ep ărtat colţ al cadrilului şi, făcînd o încer­ care de a începe o conversaţie care sfîrşeşte în tr-o lam en­ tabilă nereuşită, continuă să tacă pînă cînd dansul s-a term in at şi, după ce o plim bă de două ori în ju ru l încăperii, o depune la vechiul ei loc şi se retrage zăpăcit. Un dom n tim id căsătorit — p en tru că uneori aceşti domni tim izi se şi căsătoresc şi cum se realizează această căsnicie este un, m ister p e n tru noi — un domn tim id căsătorit face astfel1încît fie că soţia lui apare îndrăzneaţă prin contrast, fie că dizolvă propria ei personalitate în lipsa lui de prestanţă. Tinerii dom ni tim izi treb u ie să fie vin­ decaţi sau evitaţi. Ei nu sînt lipsiţi de speran ţă şi nu voi’ fi, a tît tim p cît frum useţea şi farm ecele fem eieşti îi atrag. ;».ja cum îşi va a a seam a orice dom nişoară care va socoti că m erită ca, pe baza acestor asigurări confidenţiale, să ia în îngrijire ca pacient un timid. 1 GI

T ÎN Â R U L

d o m n d e s a v îr ş it

T inerii dom ni desăvîrşiţi pot fi îm p ărţiţi în două categorii : cei care se ocupă cu ceva şi cei care n-au nici o ocupaţie. Am să încep cu prim ii, p en tru că speţa aceasta in tră m ai adesea în aten ţia dom nişoarelor, în tru c ît obiec­ tivul nostru este să le prevenim şi să le inform ăm . T înărul dom n desăvîrşit nu este un om care dă prea m ultă atenţie îm brăcăm inţii ; indicaţiile pe care le dă croitorului fiind cuprinse toate în una singură de ordin general, şi anum e să facă ceva ce se cheam ă un lucru cu adevărat „de prim a clasă“. In urm ă cu cîţiva ani, costu­ m ul favorit al unui tîn ă r domn desăvîrşit a fost o jachetă de pilot, din stofă aspră, cu două copci aurite la gulerul de catifea, n astu rii ceva m ai m ari ca o piesă de o coroană. O basm a p en tru gît, neagră sau cu desen, legată lejer, o pălărie cu boruri largi şi cu calota joasă ; cizme teribil de strim te, cu potcoave de fier. Cînd iese, poartă cîteodată u n baston lung de frasin, însă num ai în anum ite ocazii, p en tru că preferă să-şi ţină m îinile în buzunarele jache­ tei. Fum ează la toate orele şi în ju ră de m am a focului. T înărul dom n desăvîrşit este angajat în tr-u n birou co­ m ercial din centru sau în biroul unui avocat, unde lucrează cît poate mai puţin. Principalele locuri pe care le frecven­ tează sînt străzile, cîrcium ile şi teatrele. Pe străzi, seara, tin erii domni desăvîrşiţi au plăcutul obicei de a m erge şase sau opt în front, silind astfel fem eile sau alte persoane inofensive să coboare de pe tro tu ar, lucru care întotdeauna le procură dom nilor desăvîrşiţi cea m ai m are satisfacţie, m ai ales atunci cînd există vreun pericol im inent de a fi călcate de un vehicul. Lucru de toată nostim ada. în toate sălile de spectacol, desăvîrşiţii au g rijă să-şi rezerve fie­ care un loc p en tru el, pe care se tolăneşte cît e de lung şi (num ai dacă vrem ea este rea şi noroioasă şi nu în alt caz), se aşază cu genunchii în sus şi cu pingelele cizmelor bine plan tate pe pernă, astfel că dacă vreun ins de rînd i-a r cere să facă loc p en tru o doamnă, îşi ia din plin re­ vanşa, fără să se deranjeze deloc, m urdărindu-i rochia. Stă to tdeauna cu pălăria pe cap şi se joacă cu bastonul în aer, în tim p ce se reprezintă piesa, afişînd un total dispreţ pen­ tru jocul artiştilor. Dacă le este cu pu tin ţă unuia sau la 162

doi dintre tinerii dom ni desăvîrşiţi să producă pu ţin ă în­ ghesuială în tr-u n pasaj, se găsesc cu totul în elem entul lor, avînd ocazia să se îndese, să îm pingă, să urle şi să strige, făcînd un haz de nedescris. Dacă m ai reuşesc să-l enerveze pe dom nul care are în grija sa m ai m ulte fiice, aproape că m or de rîs şi se laudă cu acest lucru la amicii lor o săptăm înă după aceea, adăugind că una sau două d intre ele erau al naibii de frum oase şi că ei cred în tr-a d e văr că cea mai tin ă ră a leşinat, ceea ce e singurul lucru care m ai lipsea ca glum a să fie completă. Dacă tînărul dom n desăvîrşit are o m am ă şi surori, desigur că le tratează cu dispreţul cuvenit, p en tru că ele (biete fiinţe !) neavînd nici o idee despre viaţă şi petreceri, sînt m ult prea slabe de înger şi prea plicticoase p e n tru el. Cîteodată, totuşi, la cîte o zi de naştere sau de sărbători, nu poate refuza să le însoţească la o petrecere la nişte prie­ teni vechi, şi în vederea acestei îm p reju rări tîn ăru l vine acasă cînd ele sînt îm brăcate deja de o oră sau două, m i­ rosind puternic a tu tu n şi a b ă u tu ră şi, după ce îşi schim bă jach eta aspră cu vreun costum mai potrivit (în care, totuşi, nu pierde nim ic din aspectul desăvîrşitului), in tră în cu­ peu şi protestează to t drum ul că e prea generos din fire. Reflecţiile lui am are sînt agravate de am intirea că Tom Sm ith prezidase o m ică m asă de seară im provizată la un c ertăreţ şi că o lu p tă trebuia să aibă loc la acest dineu în lre certăreţ şi cum natul lui, care lu p tă urm a să se des­ făşoare foarte curînd. P e n tru că tînărul dom n desăvîrşit nu se sim te în largul lui în societatea doam nelor, se retrage în tr-u n colţ al sa­ lonului cînd acestea se apropie de tin erii prieteni şi, în afară de cazul în care una din surorile lui este destul de am abilă ca să-i vorbească, răm îne acolo fă ră să se sinchi­ sească de aten ţiile pe care i le ara tă ceilalţi, pînă cînd descoperă, făcîndu-şi de lucru pe la uşă, un alt domn, pe care de îndată îl ştie după aer şi p u rtă ri (pentru că există un fel de francm asonerie în tagm a aceasta), că este un fra te în tru desăvîrşire, şi atunci îşi face drum către el. C onversaţia începînd cu o observaţie de circum stanţă, cel de al doilea desăvîrşit îl inform ează confidenţial pe p ri­ m ul că el este un du r şi că nu-i plac atari recepţii dar că nu a p u tu t scăpa şi a tre b u it să vină. La care lucru, celălalt

163

răspunde că este întocm ai şi cazul lui — .... şi să-ţi mai spun ceva, continuă desăvîrşitul în şoaptă, m i-ar place un p ah ar cald de coniac cu apă chiar în clipa a sta “. „Sau o halbă de bere ta re şi o pip ă“, sugerează celălalt desăvîrşit. De îndată se face descoperirea că se înţeleg de m inune; fiecare din ei spune, în acelaşi m om ent, de unde se vede că celălalt înţelege din tr-o dată, şi devin repede prieteni buni. cu atît m ai m ult cu cît apare că cel de al doilea desăvîrşit nu este altul decît un domn bine cunoscut în cercul inti­ m ilor săi ca dom nul W arm int Blake. cel care în diferite ocazii s-a distins prin unele p u rtă ri care l-a r pune în infe­ rioritate pe un lu p tăto r de profesie şi care — fiind de m ult tim p în oraş — a avut cinstea de a fi p u tu t da m îna cu vestitul domn T hurtell. La cină, aceşti domni se disting m ult de ceilalţi, deve­ nind foarte expansivi după ce doam nele se ridică de la m asă, proclam înd cu glas tare in ten ţia de a începe să pe­ treacă cu adevărat, lucru care se consideră îndeplinit atunci cînd s-a băut o can titate m are de vin şi cînd gălăgia este în toi — isprăvi pe care tinerii domni desăvîrşiţi le execută la perfecţie. întârziind şederea lor în sufragerie m ult după ce gazda si ceilalţi oaspeţi au tre c u t in salon şi. observînd că au golit carafele, abia acum ii urm ează pe ceilalţi acolo, cu feţele în fierb în tate şi înroşite de vin. Iar stăpina casei, neliniştită, le şopteşte prietenelor, văzîndu-i că valsează, spre spaim a întregii încăperi, că „ a tît dom nul b lak e cît şi domnul D um m ins sînt nişte tineri dom ni foarte drăguţi in felul lor, num ai că sînt persoane excentrice şi. din pă­ cate, cam sălbatice". C ategoria a doua de tineri dom ni desăvîrşiţi este com­ pusă din persoane care. neavînd venituri proprii şi avînd un suflet care nu le îngăduie să le cîştige, se bucură dc aceleaşi plăceri, fără ca nim eni să ştie cum fac acest lucru. Aceşti domni onorabili, fără să aspire prea m ult la în făţi­ şarea exterioară a desăvîrşiţilor din prim a categorie, se disting totuşi prin aceleaşi am abile şi atrăgătoare caracte­ ristici, într-o m ăsură egală sau poate chiar m ai m are şi. cînd şi cînd, îşi găsesc drum ul in societate cu ajutorul ce­ leilalte categorii de tineri dom ni desăvîrşiţi, care îi aduc acasă la ei şi, în mod obişnuit, le achită nota de plată la cîrcium i. Deoarece sînt la fel de domni, de cum inţi, de 164

spirituali, inteligenţi, înţelepţi şi bine crescuţi, nici nu mai trebuie să-i recom andăm consideraţiei deosebite a dom ni­ şoarelor, dacă nu a r fi faptul că unele d intre delicatele fiinţe cărora le pu rtăm un a tît de înalt respect sînt poate prea înclinate să confunde foarte m ulte tră să tu ri grave şi serioase cu cuvîntul superficial de excentricitate, pe care It; rugăm , să-l ia de aici înainte în sensul johnsonian *, Sără altă lib eralitate sau extindere de sens.

t în ă r u l d o m n f o a r t e p r ie t e n o s

C unoaştem — şi toată lum ea cunoaşte — atîte a speci­ m ene din această categorie, că, alegînd puţinele persoane pe care ni le îngăduie aceste cîteva pagini, d in tr-u n m are num ăr, am fost d eterm inaţi să dăm tîn ăru lu i dom n foarte prietenos p refe rin ţă înaintea m ultor altora, p e n tru că ne-a cerut să ne ocupăm m ai repede de chestiunea lui şi ne-a găsit dispuşi să o facem. T înărul domn foarte prietenos se a ra tă astfel cu toată lum ea, însă se ataşează în mod deosebit de două sau cel m ult trei fam ilii, făcîndu-şi alegerea în funcţie de dineu­ rile pe care le oferă acestea, cercul lor de cunoştinţe sau vreun alt criteriu în care are un interes direct. Are între douăzeci şi patruzeci de ani, este desigur necăsătorit, tre ­ buie să arate afecţiune faţă de copii şi să aştepte de la el să se facă în general de folos, dacă este posibil. Să ilustrăm ceea ce gindim p rin tr-u n exem plu, care este m ijlocul cel mai scurt şi m ai clar în acest scop. Am în tîln it în tr-o zi, din întîm plare, un p rieten pe care l-am p ierdut din vedere cîţiva ani şi care — exprim înd o vie dorinţă de a reînnoi vechea şi strîn sa n oastră prie­ tenie — m -a rugat să iau m asa cu el, la o dată cît m ai apropiată, ca să mai vorbim de tim purile trecute. Am fost de în d ată de acord, adăugind că sper că vom fi singuri. — Oh, desigur, desigur, spuse p rietenul meu, nimeni altul afa ră de Mincin. — Şi cine este M incin ? l-am întrebat, fireşte. 1^ 1 A lu zie la D icţionarul lim bii engleze a p a rţin în d celebrului sc riito r şi filo lo g S am uel Jo h n so n (1709—1784),

.165

— Oh, n u -ţi face griji cu el, este cel mai bun prieten al m eu şi o persoană foarte prietenoasă, după cum o să vezi. Şi aşa ne-am despărţit. Nu m -am mai gîndit la Mincin pînă cînd nu m -am dus a doua zi acasă la prietenul meu caie, după un bun venit din inim ă, s-a Îndreptat către un domn, care stătea lîngă cămin şi care îşi arătase din prim ul m om ent toţi dinţii, şi m i-a dat să înţeleg că acesta era dom nul M incin de care vorbisem. N -a fost nevoie din p a r­ tea m ea de o deosebită perspicacitate ca să descopăr pe dată că dom nul M incin era din toate punctele de vedere un tîn ăr dom n foarte prietenos. — îm i face plăcere, spuse Mincin, înaintînd în grabă, luînd m îna m ea şi strîngînd-o cu căldură în am îndouă m îi­ nile lui, îmi face plăcere, să fac cunoştinţă cu dum nea­ voastră (aici a zîmbit) — foarte m are plăcere, în tr-ad ev ăr —(aici arătă puţină emoţie) — vă asigur că am aştep tat acest lucru cu nerăbdare de m ult tim p. A juns aici, m i-a dat drum ul la m înă şi, frecîndu-şi m îinile lui, făcu observaţia că ziua aceea era friguroasă, însă îi făcea plăcere să observe că, după aparenţa mea, mă acomodasem foarte bine cu ea. Apoi a continuat să rem arce că, in pofida tim pului rece, a văzut în ziare o notiţă teribil de curioasă, în care se arăta că în grădina dom nului Wilkins din C hichester există un dovleac de p a tru picioare în înălţim e şi de unsprezece picioare şi şapte ţoii în cir­ cum ferinţă, inform aţie pe care o considera ca extraordi­ nară. Am riscat să afirm că îmi am inteam vag că am văzut m ai înainte, o dată sau de două ori, o notiţă asem ănătoare în ziare, la care dom nul M incin m -a lu at confidenţial de un n asture şi m i-a spus : „Exact, exact, desigur, aveţi d re p ta te 11, apoi s-a m irat cu ce rost editorii ziarelor în ­ serează astfel de lucruri. P e cine naiba, ar fi v ru t el să ştie, cred ei că interesează aşa ceva ? A sta fiind ceea ce îl in trig a pe el. Stăpîna casei apăru p u ţin după aceasta şi atitudinea prietenoasă a dom nului M incin desigur că nu suferise nici o scădere. Depuse m ult efort şi îndem înare să m işte un fotoliu cu rotiţe în faţa focului şi, odată doam na aşezată în el, închise uşa cu grijă, a ţîţă focul şi se u ită pe la fe­ restre să vadă dacă nu cum va trage. Sim ţindu-se satisfă­ 166

cut în toate aceste privinţe, se a ră tă bine dispus şi o întrebă pe doam nă cum se sim te astăzi. La răspunsul doamnei „F oarte bine“, dom nul M incin (care s-ar părea că este medic), ne expuse unele consideraţii generale cu privire la n a tu ra şi tratam en tu l răcelilor la cap, care ne ocupă plăcut tim pul pînă la cină. Cît a d u rat m asa a făcut tot tim pul com plim ente fiecăruia, neuitîndu-se pe el însuşi, astfel că alcătuiam un neobişnuit de plăcut cvartet. — Să-ţi spun ceva, Capper, zise dom nul M incin gaz­ dei noastre, pe cînd închidea uşa după doam na care se retrăsese, înţeleg de ce îţi iubeşti tu soţia. încîntătoare femeie, doam na Capper, dom nule ! — Lasă asta, Mincin, te rog, interveni gazda, pe cînd eram gata şi eu să adaug că doam na C apper era fără în­ doială deosebit de sim patică. Te rog, Mincin, nu mai spune aşa. — De ce nu ? exclam ă dom nul Mincin, de ce nu ? dacă trebuie să te sim ţi jen a t fa ţă de vechiul tău prieten — ve­ chiul nostru prieten, dacă pot să-m i îngădui să vă spun astfel, dom nule, de ce, te întreb ? Cît despre m ine, doream şi eu să ştiu de ce, la care prietenul nostru a admis că doam na C apper era o fem eie foarte încîntătoare, recunoaştere la care dom nul Mincin strigă „Bravo !“ şi ne rugă să închinăm un pahar p entru doam na Capper, cu m are entuziasm , după care gazda noastră i-a spus, vădit m işcat : „ îţi m ulţum esc, M incin“, şi m i-a dat să înţeleg, cu voce scăzută, că M incin a salvat v iaţa vărului doam nei C apper nu m ai p uţin decît de paisprezece ori în tr-u n an şi jum ătate, lucru pe care îl consideră că nu era ceva obişnuit, opinie la care m -am raliat şi eu din toată inima. Acum că noi tre i eram lăsaţi să vorbim între noi, a titu ­ dinea prietenoasă a dom nului M incin deveni din ce în ce m ai vădită. Era a tît de uim itor de prietenos, încît era cu n e p u tin ţă să se vorbească despre ceva în care să nu-şi ara te un interes deosebit. Mi s-a în tîm plat să fac aluzie la o întim plare la care p rietenul m eu şi cu m ine luaserăm parte aproape cu paisprezece ani în urm ă, cînd dom nul M incin şi-a ream intit de o glum ă pe care prietenul m eu a făcut-o exact cu p a tru ani în urm ă, şi pe care insista să o povestească — şi, ca urm are, a povestit-o, cu foarte plă­

167

cute aduceri am inte despre ce a spus el şi ce a spus dom ­ nul C apper şi cît de bine îşi am inteşte că în noaptea de dinainte au fost la te a tru cu bilete de favoare şi au văzut Romeo şi Julieta şi o pantom im ă, şi cum doam nei Capper i s-a făcut rău şi a fost dusă pe coridor, unde a început să zîmbească şi a spus că în definitiv n-a fost nim ic şi s-a întors, toate acestea cu m ulte alte am ănunte interesante şi atrăgătoare, după care tînărul domn prietenos a con­ tin u at asigurîndu-ne că prietenul nostru, Capper, a făcut dovada unei opinii profetice m iraculoase în legătură cu pantom im a, care opinie a fost a tît de adm irabilă că două ziare de dim ineaţă şi-au exprim at acelaşi punct de vedere a doua zi. La aceasta, prietenul m eu adăugă, arătîn d p u ­ ţină m îndrie, că în această îm p reju rare a avut m otive să creadă că a avut dreptate, răspuns care dădu ocazie tîn ă ­ rul ui dom n prietenos să spună că prietenul nostru are în ­ totdeauna dreptate. Şi aşa am continuat noi pînă cînd prietenul nostru, um plînd un pahar, spuse că trebuie să bea în sănătatea prietenului său scum p Mincin, p en tru că nimeni nu a salvat ca el mai m ulte vieţi ale cunoscuţilor şi nimeni nu are un suflet m ai prietenos ca al lui. încheind, prietenul nostru, după ce a golit paharul, a spus : „Fii binecuvîntat, M incin !“ ■ — şi dom nul Mincin şi el .şi-au strîns m îinile peste m asă cu afecţiune ->i putere. Dar rolul im portant pe care îl are tînărul domn p rie­ tenos în tr-o scenă redusă ca aceasta, capătă o deosebită strălucire în tr-u n cadru m ai larg. Domnul M incin este in ­ vitat seara la o petrecere la prietenii săi buni, fam ilia M artin, unde întîlneşte pe prietenii săi buni fam ilia Cap­ per, pe prietenii săi buni. fam ilia W atson şi o altă su tă de prieteni buni, prea num eroşi ca să-i arătăm pe num e. Este tot a tît de intim cu cei din fam ilia M artin ca şi cu cei din fam ilia Capper, însă cu cîtă perfecţiune îşi dozează a te n ­ ţiile şi le îm p a rte în tre bunii lui prieteni ! Dacă curtează pe una din dom nişoarele W atson, un mic M artin stă pe sofa lingă el trăgîndu-1 de păr, şi celălalt mic M artin stă pe covor, călare pe piciorul lui. Le conduce la cină luînd la un braţ pe doam na W atson şi la celălalt pe dom nişoara M artin şi serveşte vinul a tît de conştiincios şi în tr-o astfel de ordine, încît este cu n ep u tin ţă p en tru cea mai pedantă doam nă în vîrstă să se socotească neglijată. Dacă vreo 108

doam nă tîn ără convinsă să eînte, se emoţionează, dom nul M incin o conduce cu delicateţe în cam era ală tu ra tă şi o linişteşte cu un pahar de vin de porto, pe care trebuie să-l ia ca m edicam ent. Dacă vreun dom n stă lîngă pian în tim p ce se execută balada, dom nul M incin îl prinde de brat la un anum it punct al cîntecului şi, dînd uşor din cap în ritm ul melodiei, exprim ă pe nem ţeşte intensa sa per­ cepţie a subtilităţii pasajului. Dacă am orul propriu al cuiva trebuie să fie linguşit, dom nul Mincin este la îndem înă. Dacă v anitatea înfu m u rată a cuiva trebuie să fie răsplătită, domnul M incin o va face cu prisosinţă. Nu este deci dc m irare că oamenii de toate condiţiile şi toate vîrstele re ­ cunosc că dom nul Mincin este prietenos, că se adm ite în mod universal că este d răg u ţ şi amabil, că m am ele îl cred un m iracol, fiicele un om valoros, fraţii un cavaler şi taţii o m inune de om. Şi cine nu ar vrea să aibă rep u ta ţia unui tîn ăr dom n foarte prietenos.

t în

Ar u l

domn

m il it a r o f il

îm i este foarte greu să-m i explic cum de tinerii m ili­ tari au obţinut aşa de m ultă trecere in ochii dom nişoare­ lor din regat. Nu putem să le credem atît de uşuratice încît să presupunem că sim pla îm p reju rare că un om poartă o jachetă roşie. îi asigură de îndată consideraţia lor. Şi chiar dacă acesta ar fi cazul, explicaţia nu ar putea fi considerată satisfăcătoare deoarece s-ar putea face o asem ănare cu vizitiii şi paznicii de poştă, care şi ei poartă jachete roşii, şi totuşi nu sînt, după cîte cunoaştem , mai bine văzuţi de dom nişoare decît de bărbaţi. Nici pom pie­ rii. dealtfel, care poartă (sau obişnuiau să poarte) nu num ai jachete roşii dar şi însem ne m asive şi strălucitoare — mai m ari decît epoleţii. Nici curierii de la oficiile de poştă, dacă ceea ce am aflat, cînd am cercetat, este corect, nu se bucură de o favoare deosebită în ochii fem eilor, de.şi poartă jachete roşu deschis şi au în plus av antajul de a apărea în mod constant în public călare. A ceastă ultim ă îm prejurare, în mod firesc poate fi p re­ supusă ca fiind în favoarea lor. 169

Ne gîndeam uneori că acest fenom en se dezvoltă din conduita obişnuită a căpitanului, coloneilor şi a altor dom ni în jachetă roşie, pe scenă, unde sînt în mod inva­ riabil reprezentaţi ca persoane fine şi pline de vrajă, discutînd despre nim ic altceva decît despre fete ferm ecă­ toare, despre regele şi ţa ra lor, despre onoarea lor, datoriile lor, şi arătîndu-se m ult deasupra claselor infe­ rioare ale societăţii pe care, cînd se iveşte ocazia, le tra ­ tează de sus, cu nobil dispreţ nu a tît pentru in stru irea şi plăcerea publicului, cît p e n tru satisfacţia şi aprobarea spiritelor de elită care se asociază cu ei. Insă nu voi con­ sacra aceste pagini m editaţiilor noastre asupra unui ase­ m enea subiect, în tru c ît g rija m ea în acest m om ent nu este să m ă ocup de dom nişoarele, care sînt ferm ecate de li­ vreau a M aiestăţii Sale, ci de tin erii domni, care şi-au pierd u t capul după ea. La început, scrisesem creieri în loc de cap. D ar după ce ne-am gîndit, am ajuns la concluzia că al doilea cuvînt este m ai potrivit din cele două. Domnii aceştia tin eri de care ne ocupăm acum pot fi îm p ărţiţi în două categorii — tin erii dom ni care sînt în realitate în arm ată şi tin erii dom ni care, avînd o adîncă şi entuziastă adm iraţie p e n tru tot ce aparţine de viaţa m ili­ tară, sînt siliţi de o soartă adversă sau de rude adverse să-şi ducă existenţa în v reu n nenorocit de oficiu de co­ m erţ. Ne vom ocupa m ai în tîi cu descrierea acestui din urm ă fel de tîn ă r domn, pe care să-l calificăm, să spunem , de m ilitarofil. Toată inim a şi sufletul tîn ăru lu i domn m ilitarofil sînt concentrate pe subiectul lui favorit. în nim ic nu este atît de in iţiat ca în m aterie de uniform e. O să vă spună, fără să şovăie un m om ent, cu ce sînt îm podobite uniform ele fiecărui regim ent, care regim ent poartă lam pasuri în afară sau pe partea din ău n tru a piciorului şi cîţi nasturi are R egim entul zece pe jachete. Cunoaşte pînă la o frac­ ţiu n e cîţi iarzi şi ţoii de şiret de aur trebuie p e n tru o em blem ă la gărzi. Este adînc cunoscător al m eritelor com­ p arativ e ale diferitelor muzici m ilitare şi al instrum entelor m uzicanţilor. Şi e foarte în eîn tat atunci cînd discută des­ pre regim entele de şoc şi despre dom nii de şoc care le 170

compun, despre a căror putere şi m ăreţie nu oboseşte niciodată să vorbească. I-am sugerat unui tin ăr domn m ilitarofil mai deunăzi — după ce m i-a dat atîtea exem ple încît să-m i ia ochii, des­ pre belşugul pe care il desfăşoară o ju m ătate duzină de onorabili sublocotenenţi în m aterie de m ănuşi de piele şi cizme lucitoare, — că poate „regim ente şocate" ar fi un term en m ai potrivit decît „regim ente de şoc“, fiind o d e­ num ire mai expresivă şi m ai corespunzătoare. T înărul s-a sim ţit lezat, m -a în tre ru p t scoţîndu-şi ceasul şi făcînd observaţia că trebuie să ia o trăsură să ajungă repede în parc, pentru a nu întîrzia la concertul fanfarei. N eavînd dorinţa să intervin în tr-u n angajam ent a tît de im portant, şi fiind de fapt oarecum copleşit de anecdotele despre onorabilii sublocotenenţi de care am pom enit, n-am făcut nici o încercare să-l reţin pe tîn ăru l domn m ilitarofil, ba chiar m -am despărţit de acesta cu m ultă bună voie. Două sau trei ore după aceea s-a întîm plat să trec prin W hitehall, pe partea A m iralităţii cînd, apropiindu-m ă de unul din locurile pietru ite în care cîţiva soldaţi călare fac de gardă în tim pul zilei, am fost atras de privirea pasio­ n ată a unui tîn ăr domn, care sorbea din ochi a tît omul cît şi calul, a tît de concentrat, că părea surd şi orb la tot ce se petrecea în ju ru l lui. Nu m -a surprins deloc fap tu l să descopăr că era prieten u l nostru, tîn ă ru l dom n m ilitarofil, dar am fost p u ţin uim it cînd m -am întors dintr-o plim ­ bare la South Lam beth şi l-am găsit încă acolo, uitîndu-se cu aceeaşi intensitate ca şi m ai înainte. Deoarece era o zi în care bătea un v înt tăios, m -am sim ţit obligat să-l tre ­ zesc pe tîn ă ru l domn din reveria lui, şi atunci m -a în tre ­ bat foarte entuziasm at dacă nu era un spectacol m ăreţ şi a continuat să-m i dea o am ănunţită descriere a greutăţii fiecărui articol din harnaşam entul spectacolului, de la m ă­ nuşile cavaleriştilor pînă la potcoavele cailor. Ne-am făcut de atunci o deprindere să trecem pe la gărzile călare, în plim barea noastră zilnică, şi am obser­ v at că este în obiceiul tin erilo r dom ni m ilitarofili să se planteze in p a rte a opusă santinelelor şi să le contem pleze după bunul lor plac, pe perioade variind de la cincispre­ zece la cincizeci de m inute, cu o m edie de douăzeci şi 171

cinci. Am fost, o zi sau două după aceea, im presionai de conduita unui tîn ă r m ăcelar care (dovedind un interes deosebit care nu ar putea fi decît lău d at şi în cu ra ja t cu tărie), după o îndelungată inspecţie a santinelelor, a în­ ceput să pună m îna pe cizmele uneia din ele şi să le exa­ m ineze cu m ultă curiozitate, în linişte şi indiferenţă, de parcă santinela ar fi fost o statuie de ceară de la muzeu. în să adevăratul tîn ă r dom n m ilitar, a ştep tat în tot acest tim p, in m om entul în care un com entariu favorabil este gata să fie făcut, apare pe po arta cazărm ii (el îşi face serviciul în tr-u n oraş do garnizoană) şi se în d reap tă către S tra d a M are. P o a rtă uniform ă de m ică ţin u tă care ştir­ beşte întrucâtva din m ăreţia aspectului său, însă cit de m are şi de im punător este ! Ce am estec de linişte şi ferm i­ tate în m ersul şi ţin u ta lui şi cu cîtă u şu rin ţă poartă te ri­ bila sabie sub braţ, fără să-i dea mai m ultă im portanţă decît ar fi dat unei um brele de m ătase ! P are un leu ador­ m it, dar gîndiţi-vă num ai dacă ar apare un duşm an, ce repede ar trage sabia din teacă şi ce terib il flăcău s-ar dovedi ! însă continuă să m eargă, negîndindu-se la nim ic alt­ ceva decît la sînge şi la măcel. Acum, din p artea opusă vin alţi trei tineri dom ni m ilitari, b ra ţ la braţ, care se în­ dreaptă către el bocănind cu tocurile lor potcovite pe caldarâm, zăngănindu-şi săbiile şi producînd un zgomot care ar face să-i trem u re inim a oricărui om paşnic. Se opresc să discute. O bservaţi cum se uită tîn ă ru l domn cu pârul ca de in şi cu picioare slabe — acela care şi-a băgat batista în pieptul tunicii •— cum se uită de sus la civilul sfios, care zăboveşte ca să adm ire m ăreţia lui. Cum tîn ăru l dom n de lîngă el îşi înalţă capul în aer şi îşi pune cu fală m îinile în şolduri, iar cel de-al treilea stă cu picioarele foarte în d ep ărtate şi cu m îinile îm preunate la spate. Ei bine, putem pune în treb area — nu ca o glum ă fam iliară dar cu cea m ai respectuoasă seriozitate •— poţi să num eşti asta un nim ic ? Oh ! dacă vreo p u tere străină agresivă •— un îm părat, de exem plu, sau oricare din oam enii aceia puternici, a r p u tea doar să-i vadă pe aceşti tineri domni m ilitari cum se în d reap tă îm preună către cafeneaua cu b iliard de peste drum , ar tre m u ra de team ă şi nu p uţin ! 172

Şi apoi, seara la teatru, unde spectacolele sînt cele cerute de colonelul Fitz-S ordust şi de ofiţerii din g arni­ zoană — ce privelişte splendidă ! Cu cită severitate se uită apărătorii ţării în ju ru l lor în sală, ca şi cînd ar asigura tacit publicul că poate să se sim tă la adăpost de vreo in v a­ zie străină, p e n tru că ei (tinerii dom ni m ilitari) sînt m ereu cu ochii în p atru şi gata la orice. Şi ce contrast în tre aceş­ tia şi loja aceea de avanscenă cu ofiţeri cu părul cărunt, p u rtîn d însem nele bătăliilor p u rtate, dom ni care nu au absolut nim ic comun cu tinerii dom ni m ilitari şi care — în afară de un fel de dem nitate bărbătească dem odată în priviri şi în ţin u tă — ar putea să fie luaţi drept soldaţi de rînd, tru d iţi de m uncă, p en tru că nu îşi dau osteneala să arate altfel. Ah ! Iată că a in tra t o fam ilie care recunoaşte pe tîn ă ­ rul dom n cu păr de in. Şi tîn ă ru l domn cu p ărul de in îi recunoaşte pe ei, însă nu e dispus să ara te acest lucru tocm ai acum. M anevra îi reuşeşte de m inune. V orbeşte mai tare unui mic grup de tineri domni m ilitari care stau lîngă el, şi tuşeşte ca să facă pe nişte doam ne din a doua lojă să se întoarcă spre el, astfel ca figurile acestora să poată fi supuse aceloraşi critici ca şi cele ce au vizat pînă acum m ajo ritatea p ărţii fem eieşti din public, critici proferate pe un ton de neauzit. Oh ! Un domn din aceeaşi lojă cu doam nele întoarce şi el capul, ca şi cînd a r fi fost dispus să considere procedeul ca o necuviinţă ; dar tîn ă ru l domn cu p ărul de in îi vede de îndată pe cei din fam ilia cunos­ cută şi se în d reap tă în grabă către ei. cu aerul cel m ai fe r­ m ecător cu putinţă. Trei dom nişoare, un tînăr şi m am a acestora, îl întîm pină pe tîn ăru l dom n m ilitar cu căldură şi politeţe şi, cîteva m inute după aceea, tînărul dom n m ilitar, încon­ ju ra t de m am ă şi fiice, prezintă pe ceilalţi doi tin eri dom ni m ilitari cu care se plim base dim ineaţa. Ei iau loc în spa­ tele dom nişoarelor şi încep conversaţia. In tim pul acesta m am a trim ite, cu o înclinare a capului, un salut triu m fă ­ tor către o m am ă rivală, care n-a reuşit să momească vreun tînăr domn m ilitar şi în acest m om ent ii consideră pe vizitatorii ei ca pe trei d in tre cei mai eleganţi şi superiori tineri din lum ea întreagă.

173

TÎN Ă RU L DOMN POLITIC

A fost odată, în tr-o perioadă m ai recentă a istoriei noastre — a fost odată obiceiul de a nu discuta politică in prezenţa doam nelor. Dacă obiceiul acesta ar m ai fi res­ pectat, noi nu am p u tea scrie un capitol despre tînărul dom n politic, p e n tru că doam nele şi dom nişoarele nu ar fi ştiu t şi nu le-ar fi in teresat ce fel de exem plar este un tîn ă r dom n politic. D ar acest bun obicei, îm preună cu m ulte altele, s-a dus şi nu a lăsat vorbă cînd e probabil că se va întoarce din nou acasă. C hiar şi dom nişoarele politice nu m ai sînt deloc o rarita te , iar tin erii domni po­ litici sînt destui ca să ne vedem obligaţi p e n tru îndeplinirea strictă a în datoririlor noastre, să nu neglijăm această categorie firească din tem atica propusă. Dacă tîn ă ru l dom n politic locuieşte în tr-u n oraş de provincie (există uneori tineri dom ni politici şi în oraşele de provincie), el este absorbit în întregim e de politică. Aşa cum o pereche de ochelari coloraţi îm prum ută aceeaşi nu an ţă uniform ă tu tu ro r obiectelor, fie ele apropiate sau îndepărtate, tot astfel lentilele politice, cu care tînărul dom n îşi a ju tă vederile sale spirituale, dau fiecărui lucru coloritul şi n u a n ţa sentim entelor sale. T în ăru l dom n poli­ tic poate însă să se lase im presionat de frum useţea unei dom nişoare care face p ir te din cercul de interese opuse, după cum îşi va face vise să-şi m ărite sora cu un m em bru al partid u lu i advers. Dacă tînărul domn politic este un conservator, are în mod obişnuit unele idei vagi despre Irlanda şi despre Papă, pe care nu poate să le explice în mod clar, dar peste care cei de cealaltă parte, nu pot trece cu uşurinţă. A re de ase­ m enea unele fraze alese, privind biserica şi statul, culese de pe pancartele de la ultim ele alegeri, fraze cu care îşi presară conversaţia, la intervale, cu un surp rin zăto r efect, în să subiectul lui im portant este constituţia, asupra căreia va perora ore întregi cu căldură şi furie. Nu că ar avea vreo inform are deosebită asupra subiectului în speţă, însă, în tru c ît ştie ce înseam nă constituţia, adică, oarecum bise­ rica şi statu l şi biserica şi statu l înseam nă constituţia, şi că dom nii de cealaltă p arte spun că nu este aşa, iată un 174

m otiv suficient p en tru el să afirm e cu m ultă străd u in ţă că aşa este. Totuşi, cel mai im portant subiect dintre toate este po­ porul. Dacă are loc o încăierare în tr-u n oraş cu populaţie mai m are, şi dacă au fost strivite m ai m ulte nasuri şi sparte cîteva geam uri, tîn ăru l dom n aruncă jos ziarul cu un aer triu m făto r şi exclam ă : ,.Iată ce face preţiosul du­ m itale popor !“ Dacă o ceată de băieţi traversează în fugă p iaţa în tim pul unei curse, atunci cînd piaţa trebuie lăsată liberă, tîn ă ru l dom n îşi întoarce capul către tine şi te roagă să observi com portarea poporului. Dacă la te a tru galeria cere să se cînte un cîntec din cimpoi, în tre piesă şi divertism entul de la sfîrşit, acelaşi tîn ă r dom n strigă : „ N u “ şi „Ruşine", pină răguşeşte şi apoi te întreabă cu un rîn je t ce părere ai acum despre m oderaţia poporului. Pe scurt, poporul constituie o tem ă care nu-i scapă niciodată. Şi cînd un avocat, care este de partea candidatului său, se opreşte asupra acestui subiect cu m are pu tere de elocinţă, în tim pul alegerilor, lucru pe care nu om ite să-l facă niciodată, tînărul dom n şi prietenii săi şi echipa pe care o conduc, protestează cu m ultă violenţă îm potriva celorlalţi oam eni din popor, cu care, desigur, ei nu au nici o legătură. întocm ai cum spectatorii ce asistă la un spec­ tacol de te a tru se am uză copios la glum ele făcute pe so­ coteala publicului — rîzînd totdeauna din inim ă pe seam a acelui public, dar niciodată pe seam a lor. Dacă tîn ă ru l domn politic este un radical, atunci este de obicei o persoană cu gînduri în tr-ad ev ăr adinei, avind un bagaj intreg de problem e teoretice pe care ţi le pune în faţă, cu o infinită v arietate de cazuri posibile şi de de­ ducţii logice trase din ele. Dacă face p arte şi din /coala utilitară, atunci, m ai m ult decît probabil, va fi o foarte plăcută companie, p utîndu-vă oferi m ulte observaţii inge­ nioase asupra principiului voluntarism ului şi diferite dizertaţii înveselitoare în legătură cu populaţia ţării, po­ ziţia M arii B ritanii pe scara n aţiunilor şi echilibrul puterii. Apoi este foarte versat în toate doctrinele de politică eco­ nomică, aşa cum sînt redate în ziare, şi ştie pe de rost un n um ăr m are de discursuri parlam entare. Ba mai m ult, are şi o mică provizie de aforism e, fiecare din ele nedepăşind cîteva rînduri, care vor rezolva cele m ai dificile problem e, 175

aşa că nu -ţi va m ai răm ine nim ic de spus. Dă de înţeles tu tu ro r dom nişoarelor că dom nişoara M artineau este cea m ai m inunată fem eie care a tră it vreodată. Şi atunci cînd acestea laudă înfăţişarea prezentabilă a dom nului Hawkins, noul m em bru în P arlam ent, le spune că ara tă bine p e n tru un reprezentant, eonsiderînd toate la un loc, dar că îi lipseşte sp iritu l critic şi se tem e ca va fi necesar ca dom nul H aw kins să ceară în genunchi votul p en tru pro­ iectul de buget la capitolul diverse. La aceasta, dom nişoa­ rele exprim ă m are su rp rin d ere şi spun că, desigur, un m em bru al P arlam en tu lu i nu poate fi pus in situ aţia să îngenuncheze cu una cu două, la care răspuns, tîn ă ru l dom n politic zîm beşte am ar şi tace aluzii sum bre cu pri­ vire la sosirea grabnică a zilei cînd m em brilor P arlam en ­ tu lui li se vor plăti salarii şi vor fi obligaţi să dea săptăm înal socoteală de activ itatea lor ; la care dom nişoarele exprim ă m ultă uim ire şi neîncredere, în tim p ce doam nele m am e privcsc profeţia ca fiind aproape un sacrilegiu. Este foarte in stru ctiv şi in te resa n t să auzi doi tineri dom ni politici, de opinii diferite, discutînd la masă unele subiecte im portante. De pildă, dacă publicul ar avea in­ tra re a g ratu ită la W estm inster Abbey, oare a r aduce sau nu cu sine dălţi şi ciocane m ici în buzunar, şi s-ar porni im ediat să ciupească nasurile statu ilo r sau dacă odată in tra ţi în T u rn u l Londrei p e n tru un şiling, vor insista sau nu să probeze coroana pe capul lor, sau să încarce şi să tragă cu arm ele mici de la sala de arm e, producînd neli­ nişte la W hitechapel sau la biserica franciscane. A supra acestora şi încă altor m ulte subiecte grave care agită opi­ n ia publică în zilele acestea disperate, vor discuta cu m ultă vehem enţă şi irita re o m ulţim e de tim p şi term inînd exact acolo unde au început, fiecare din ei este convins pe de-a întregul că l-a făcut p raf pe celălalt. în societate, la în tru n iri, b aluri şi teatre, aceşti tineri dom ni politici stau continuu la pîndă după vreo aluzie politică sau orice a r p u tea fi tran sfo rm at în tr-o astfel de aluzie. Atunci, profitînd de cele m ai mici ocazii p en tru a-şi ţine discursul p referat, se aruncă asupra nefericitului cu­ noscut cu to ată ardoarea. Recent au avut m ulte ocazii favorabile să vorbească în biserici, dar cum acolo preotul are cu v întul în toate şi nu treb u ie contrazis, orice ar spune 176

despre chestiunile politice, tin erii domni politici sînt obli­ gaţi să-şi ţină g u ra pînă cînd ajung să iasă pe uşă, cu riscul im inent de a plesni din cauza unui asem enea efort. În tru c ît discuţiile lor nu pot să placă nim ănui, în a fa ra > flecarilor respectivi, sper că de aici înainte aceştia vor j sesiza aluzia şi vor ren u n ţa la ele. A ltfel trebuie să-i pre­ venim că doam nele au fost sfătu ite de noi să refuze să-i m ai asculte.

TÎNĂHUL DOMN CA SN IC

D aţi-ne voie să facem o uşoară schiţă despre am abilul nostru prieten, dom nul Felix Nixon. Sîntem ferm i în a crede că, dacă ne vom ocupa de el aici, va fi de acord şi nu va face com entarii. Felix, aşadar, este un tîn ă r dom n care locuieşte cu m am a lui, în raza oficiului poştal care se găseşte la trei mile de St. M artin-le-G rand. P o artă galoşi de gum ă cînd vrem ea este în general um edă şi are întotdeauna o basma de m ătase îm p ătu rită cu g rijă în buzunarul din dreapta al paltonului, pe care şi-o leagă peste gură atunci cînd vine acasă noaptea ; în plus, fiind miop, poartă cu sine ochelari p en tru ocaziile deosebite, şi are o voce slabă şi trem u ră­ toare de care se serveşte însă foarte des, p en tru că vor­ beşte Ja fel de m ult ca o doam nă de vîrstă înaintată. Cele două principale subiecte ale conversaţiei sale sînt el însuşi şi m am a lui, care vor apărea totdeauna ca p er­ soane fo arte deosebite şi interesante. Dacă Felix şi m am a lui sînt rareo ri despărţiţi u nul de altul fizic, apoi sufle­ teşte nu sînt aproape niciodată separaţi. Dacă il în treb aţi pe Felix cum se sim te el astăzi, îşi prefaţează răspunsul cu un lung şi m inuţios buletin despre starea sănătăţii m am ei lui, iar buna doamnă, la rîn d u l ei, îşi pune la cu­ ren t cunoştinţele cu o dare de seam ă am ănunţită şi alar­ m antă, asupra felului cum a stră n u ta t el de p a tru ori şi a tu şit o dată după ce m ai deunăzi noaptea, pe ploaie a m ers, însă, punîndu-i im ediat picioarele în apă fierbinte şi învelindu-i capul în tr-o flanelă, lucru pe care nu-1 vom

177

mai descrie, mulţumi ndu-ne cu această sumară relatare, Felix a fost pus pe picioare în dim ineaţa u rm ătoare şi a fost în stare să-şi vadă de treburi, ca de obicei. P rietenul nostru nu este o persoană aventuroasă şi care se înfierbântă repede, însă a tre c u t prin m ulte prim ejdii aşa cum poate să dovedească m am a lui. Există în această p riv in ţă o n araţiu n e cu totul deosebită, în legătură cu un b irja r care a v ru t să-l încarce la ta rif cînd l-a adus acasă de la teatru . A tunci Felix i-a aru n cat sus-zisului b irjar o priv ire care ar fi p u tu t să-l facă fărîm e, dar care nu l-a p rea im presionat, p en tru că a continuat să ceară şase pence în plus, cu toate că Felix a scos carnetul lui de buzunar şi, cu ajutorul unei lum inări tu rtite , i-a arătat tariful ti­ p ă rit pe carnet ; dar cum b irja ru l nu l-a luat în seam ă cu îndărătnicie, Felix a in tra t în casă şi a trîn tit uşa de la stradă, astfel încît şi acum m am a lui se înfioară cînd îşi am inteşte. Apoi, în fu ria t la culm e de birjar, care a bătut de două ori în uşă ca să arate că nu e convins, s-a desprins cu o forţă de nestăpânit de m am ă şi de fata din casă, şi alergînd în strad ă fără pălărie, l-a am eninţat realm ente cu pum nul pe b irja r şi s-a întors cu © faţă la fel de albă, spune doam na Nixon, uitîndu-se în ju r pentru a găsi un term en de com paraţie, la fel de albă ca plafonul acesta. Ea nu va uita niciodată fu ria lui din noaptea aceea, niciodată ! Felix ascultă această relatare cu o figură solemnă, uitîndu-se apoi la tine ca să vadă cum te im presionează, şi cînd m am a lui sfîrşeşte, el adaugă că s-a u ita t la toţi b irjarii pe care i-a întîlnit, tre i săptăm îni după aceea, doar, doar o da de ticălos. La aceasta, doam na Nixon scăpă o exclam aţie teribilă, care ara tă că ştie ea ce i-a r fi făcut dacă l-a r fi în tîln it ; Felix, zîm bind întunecat, îşi strînge pum nul drept, iar ea exclam ă : „Oh ! Doam ne !“ cu un aer disperat şi stăruie să-i stoarcă o prom isiune că niciodată, sub nici un motiv, nu va face vreo faptă pripită, lucru pe care fiul ei în d atoritor — fiind oarecum mai m ult de trei ani de cînd s-au p etrecu t lucrurile — îl acceptă în silă, iar m am a, clătinînd din cap în chip profetic, oftează şi îşi exprim ă team a că sufletul lui îl va îm pinge totuşi la un act violent. Discuţia trece apoi uşor la inim a care arde în

178

pieptul lui Felix, la care punct Felix devine îndată vorbă­ re ţ şi povesteşte o cu trem urătoare întîm plare din tim pul în care obişnuia să stea nedorm it pînă la două dim ineaţa, citind în franţuzeşte, şi cum m am a lui îi tot spunea m ereu: „Felix, ai să te îm bolnăveşti. Ş tiu că aşa o să fie", iar el îi răspundea m ereu : „M amă, nu-m i pasă — voi continua să citesc !“ şi cum, în cele din urm ă, a chem at pe ascuns un doctor să vină să-l vadă, care doctor, în clipa cînd i-a lu at pulsul, a declarat că dacă ar fi continuat să citească încă o singură noapte — doar o singură noapte — a r fi treb u it să-i pună cîte un plastu re vezicator pe fiecare tîm plă şi unul în tre um eri, şi care doctor, aşa cum stăteau lucrurile, s-a aşezat im ediat şi, scriind o reţe tă p e n tru o pilulă albastră, a spus că trebuie lu ată im ediat sau altfel nu răspunde de consecinţe. P ovestirea acestei prim ejdii şi încă a m ultor altora de n a tu ră asem ănătoare, sfîşie con­ tinuu sentim entele prietenilor dom nului Nixon. D oam na Nixon are un cerc de cunoştinţe fem inine destul de m are, fiind o fiin ţă veselă, vorbăreaţă şi vioaie, iar faţă de fetele n em ăritate d in tre cunoştinţe, aduce m ereu laude v irtu ţilo r fiului ei, făcînd aluzii în sensul că persoana care va reuşi să-l câştige va fi foarte fericită, însă trebuie să bage bine de seamă, p e n tru că este un om deosebit şi foarte sever cu dom nişoarele. La această din urm ă prevenire, dom nişoarele care locuiesc pe aceeaşi p a rte a străzii şi care se întîm plă să-şi p etreacă seara cu m am a lui Felix, îşi pun batistele la gură, dând im presia că le supără o tuse uşoară. Chiar atunci Felix bate la uşă şi m am a lui, trăgînd m ăsuţa de ceai m ai aproape de foc, îi strigă, pe cînd el îşi scoate ghetele în hol, că nu trebuie să se jeneze să vină în papuci, p e n tru că aici nu se găsesc decît cele două dom nişoare G rey şi dom nişoara Thom p­ son şi este foarte sigură că ele îl vor scuza. Plecând capul către cele două dom nişoare G rey, adaugă în şoaptă că Ju lia Thom pson este m area favorită a lui Felix, la care in­ form aţie tuşea uşoară revine şi dom nişoara Thom pson este în mod deosebit tu lb u rată, pină când, intrând, Felix, aţâţat de pofta ceaiului, schim bă subiectul discuţiei şi o scoate din încu rcătu ră pe dom nişoara Thom pson care rîde 179

acum cu îndrăzneală şi îi spune Ameliei G rey să nu m ai fie aşa de aiurită. Aici toate trei rîd, iar doam na Nixon le spune că sînt nişte fete zăpăcite. în această îm prejurare, Felix, care în tre tim p s-a înviorat cu planta arom ată care te înveseleşte însă nu te îm bată, şi-a în d ep ărtat ceaşca de la gură şi afirm ă cu un zîm bet a to tştiu to r că toate fetele sînt la fel. Mama îl bate atunci pe spate, cu m are adm ira­ ţie, şi îi spune să nu fie ştrengar, lucru care provoacă un rîs general din p a rtea dom nişoarelor şi un alt zîm bet din partea lui Felix, care, socotind că în tr-a d e v ă r a ra tă a ştre n ­ gar, este perfect satisfăcut. Ceaiul fiind term inat, dom nişoarele îşi reiau lucrul d< m înă şi Felix stăruie să ţină sculul de m ătase în tim p ce dom nişoara Thom pson înfăşoară firu l pe un carton. Ope­ raţia îndeplinindu-se spre m ulţum irea am belor părţi, el îşi aduce flau tu l potrivit dorinţei celei m ai tin ere dintre dom nişoarele G rey şi cîntă diverse melodii dintr-o carte mică de muzică, în treţin în d u -se pină la m asa de seară, cînd devine în tr-a d e v ă r glum eţ şi vorbăreţ. La sfîrşit, după o ju m ătate pahar de coniac cald cu apă, punîndu-şi cava­ lereşte galoşii peste papuci şi spunîndu-i servitoarei dom nişoarei Thom pson s-o ia înainte şi să deschidă uşa. o conduce pe dom nişoară la casa ei, la cea de a cincea uşă de acolo. Dom nişoarele G rey, care locuiesc în casa vecină, răm în în uşa lor să-l pîndească cu feţe vesele pînă cînd se întoarce şi îl strigă cînd trece : „Cu bine, dom nule F elix1', apoi intră în coridor, rîzînd mai muzical decît orice flaut la care s-ar fi cîntat vreodată. Felix este oarecum ţanţoş în ţin u tă şi puţin înfum urat cu cărţile şi flautul lui şi alte lucruri care îşi au locul lor h otărît pe anum ite ra ftu ri din cam era sa de dorm it, astfel că toate cunoştinţele lui fem inine (şi acestea sînt bune judecătoare) l-au caracterizat ca pe un vechi burlac. In ­ tr-u n fel şi cu inim ă bună, şi în tru c ît ciudăţeniile lui nu vatăm ă pe nim eni, nici chiar pe el însuşi, sîntem încli­ naţi să sperăm că m ulte din acele dom nişoare care nu l-au cunoscut bine personal vor lua în consideraţie buna noastră părere despre el, lăsîndu-1 să-şi continue mai de­ p arte existenţa sa inofensivă. 180

TÎNĂRUL DOMN CU AERE DE SUPERIORITATE

Există un fel de domn am abil care circulă în societate, căruia, după ce l-am cunoscut mai îndeaproape şi după ce m -am gîndit bine, am crezut de datoria m ea să-i dau de­ num irea de mai sus. Dom nişoarele ii spun cu m oderaţie tîn ă ru l dom n sarcastic sau tîn ăru l dom n sever. Eu care ştiu mai bine, îm i iau îngăduinţa să le încunoştiinţez de faptul că este doar un dom n care îşi dă aere şi nimic altceva. T înărul domn care-şi dă aere de superioritate are re­ p u taţia p rin tre cunoscuţii m ai intim i că este o persoană inteligentă, rep u taţie pe care şi-o m enţine ascultînd tot ce i se spune şi expunîndu-şi părerile cu o m ină dispreţui­ toare, însoţită de o schiţare de zîm bet, exprim înd orice vrei în afară de bună dispoziţie. A ceasta pune oam enii pe gînduri, cu p riv ire la ce-o fi cugetincl tîn ă ru l dom n cu aere de superioritate şi cei de faţă ajung repede la con­ cluzia că reflectează la ceva în tr-a d e v ă r foarte adînc ; p entru că judecă în felul acesta : „Acest tîn ă r dom n arată a tît de ato tştiu to r că trebuie să aibă anum ite gînduri şi, deoarece eu nu sînt în nici un caz un individ în tunecat la m inte, ce gînduri adinei poate să aibă el, dacă eu nu le pot descoperi ?“ Este ex trao rd in ar cit de repede îşi poate face o rep u taţie un tînăr dom n cu aere de superioritate în cercul lui mic de cunoştinţe, dacă îşi pune aşa ceva în cap şi îşi ticluieşte faptele în acest scop. D eoarece dom nişoarele sînt, în general, nu curioase ci în mod lăudabil doritoare să capete inform aţii, se vorbeşte m ult în tre ele de tîn ă ru l dom n cu aere de superioritate şi se fac m ulte presupuneri la întîm plare asupra lui. — Mă întreb, spune cea m ai m are d in tre dom nişoarele Greenwood, lăsînd deoparte lucrul şi ridicînd lam pa, mă în tre b dacă dom nul F a irfa x o să se căsătorească vreodată ? — Oh, dragă, replică dom nişoara M arshall, ce te face să te gîndeşti la el ? — Intr-adevăr, nici nu-m i prea dau seam a, răspunde dom nişoara Greenwood ; este o persoană aşa de m iste­ rioasă, că adesea m ă intrigă. — Ei bine, ca să-ţi spun drept, răspunde dom nişoara M arshall, şi mie mi se întîm plă la fel.

181

In acest m oment, alte două dom nişoare declară că şi lor li se întîm plă m ereu acelaşi lucru şi toate cele pre­ zente par să se găsească în aceeaşi situaţie, cu excepţia unei singure dom nişoare, care, nesfiindu-se să declare că îl consideră pe dom nul F airfax o oroare, atrage întreaga îm potrivire a celorlalte, aceasta fiind exprim ată prin exclam aţii ca : ,,Ei bine, cum vine asta !“ şi „Oh, doamne, Em ily !“ Mama lor preia subiectul şi declară cu seriozi­ tate că trebuie să spună că nu-1 socoteşte în nici un caz pe dom nul Fairfax o oroare, ci m ai degrabă îl consideră un tîn ă r dom n cu m ultă abilitate ; „Şi sînt cu totul sigură, adaugă respectabila doamnă, că întotdeauna are în gînd m ult m ai m ult decît spune". în acest m om ent al discuţiei, se deschide uşa şi cine a ltu l din toţi oamenii din lum e in tră în cam eră dacă nu chiar dom nul Fairfax, care fusese subiectul conversaţiei — Ei bine, este într-ad ev ăr curios, spune m am a, că tocm ai în clipa asta vorbeam de dum neata. — M i-aţi făcut o m are cinste, răspunde dom nul F air­ fax ; aş putea să-m i iau riscul să vă întreb ce spuneaţi despre m ine ? — Ei bine, dacă voiţi să ştiţi, răspunde cea mai m are d intre fete, tocm ai rem arcam că sîn teţi o persoană foarte m isterioasă ! — Da, da ! observă dom nul Fairfax, în tr-ad ev ăr ! Dom nul F airfax spune acest „da, da" şi „într-adevăr'* care sînt cuvinte com une prin ele însele, însă le rosteşte cu un aer a tît de insondabil, şi le însoţeşte de un zîm bet atît de im precis, încît m am a şi dom nişoarele sînt mai m ult ca oricînd convinse că ceea ce a spus înseam nă o profunzim e, aşa că afirm ă că este un om foarte prim ejdios şi că pare să nutrească întotdeauna gînduri negre în legă­ tu ră cu cineva, im presie pe care tocm ai urm ăreşte tînărul dom n să o lase în legătură cu persoana sa, drept care spune : — Oh, dragele mele, nu ! cu un ton care intenţionat înseam nă : „M -aţi prins" şi care le dă se înţeleagă că au nim erit la ţintă. Cind conversaţia trece de la m isterul care planează asupra conduitei tînărului dom n cu aere de superioritate la subiectele curente ale zilei, acesta n u face decît să-şi

cultive faim a. Consideră noua dram ă, care se joacă, destul de bună p en tru o nouă tragedie, dar, oh, doamne, lipsită de im portanţă. A r putea să spună o m ulţim e de lucruri din acest punct de vedere, dar m ai bine renunţă, de team ă să nu fie socotit răuvoitor, ceea ce ştie că s-ar întîm pla. — D ar jocul dom nului cutare nu este într-ad ev ăr fer­ m ecător ? în treb ă o domnişoară. — Ferm ecător ! răspunde tîn ă ru l domn. Oh, draga mea, da, desigur, foarte ferm ecător — oh, foarte ferm e­ cător, într-adevăr. După aceasta, aţîţă focul, zîm bind dispreţuitor tot tim pul, şi un tîn ă r dom n m odest, care fusese pină atunci un ascultător tăcut, se gîndeşte ce lucru m are trebuie să fie să ai o judecată a tît de critică. Despre muzică, pictură, cărţi şi poezie, tîn ă ru l dom n cu aere de superioritate are idei tot a tît de înalte. Şi despre acestea le poate spune, bărbaţilor şi fem eilor, totul într-o clipită. — Să auzim părerea dum itale despre doam na B arker, în treb ă o persoană cu m are încredere în aprecierile dom­ nului Fairfax, însă să nu fii prea sever. — Eu n u sînt niciodată sever, răspunde tîn ă ru l domn cu aere de superioritate. — Lasă, n u te supăra. Doam na B arker este distinsă, nu-i aşa ? — D istinsă ? ! rep etă tîn ăru l dom n cu aere de supe­ rio ritate (pentru că el rep etă întotdeauna cuvintele ce­ luilalt cînd nu are ce spune pe moment). A ţi observat m a­ nierele ei. Cerul să m ă ierte, doam nă Thompson, aţi observat m anierele ei ? A sta-i tot ce întreb. — Eu cred că da, răspunde biata doamnă, destul de încurcată, poate că nu le-am observat mai de aproape. — Oh, nu m ai de aproape, reia vorba triu m fă to r tî­ n ărul domn. Foarte bine, însă eu am făcut-o. Hai să nu m ai vorbim de ea. T înărul domn cu aere de superioritate îşi sti’înge bu­ zele şi clatină din cap cu străşnicie pe cînd spune acestea. Şi de-atunci s-a răspîndit zvonul că dom nul Fairfax (că­ ruia, deşi are unele idei preconcepute, trebuie să i se ad­ m ită că este un foarte bun critic) a observat ceva cu totul ciudat în pu rtările doam nei Barker. 183

T lN A R U L DOIVIN

bufon

Dcoarece un tîn ăr dom n bufon ne va servi ca m ostră p en tru toţi tin erii dom ni bufoni, ne vom m ărgini doar să descriem p u rta rea şi ţin u ta unui individ din această ca­ tegorie pe care s-a întîm plat să-l întîlnim la o petrecere de fam ilie, anul trecut, de Crăciun. Ne găseam cu toţii aşezaţi în ju ru l unui foc strălucitor care trosnea plăcut, în tim p ce oaspeţii vorbeau voioşi şi sam ovarul sîsîia vesel — p entru că fiind o petrecere de m odă veche, e ra şi un sam ovar pe lîngă ceainic — cînd s-a auzit la uşă o ciocănitură ca de poştaş, dar aşa de violentă şi de bruscă încît i-a făcut pe toţi să tresară şi pe două sau trei dom nişoare, foarte interesante şi pline de n a tu ­ raleţe, să scoată ţipete şi să dea sem ne îngrijorătoare de spaim ă şi disperare, pînă cînd au fost asigurate de respec­ tivii lor adm iratori că nu erau în prim ejdie. Tocmai fă­ ceam observaţia că desigur era trecu t de ora la care vine poştaşul şi că vreun evadat trebuie să fi bătut la uşă, cînd p rietenul care era gazda noastră şi care fusese pînă acum imobilizat de uim ire, se prăbuşi în tr-u n fotoliu, prăpădindu-se de rîs, şi oferindu-se să parieze pe douăzeci de lire că era caraghiosul de Griggins. Abia a term in at de spus, că cei m ai m ulţi din cei de faţă şi toţi copiii din casă au izbucnit cu toţii în hohote de rîs, ca şi cînd ar fi înţeles dintr-o dată că s-a făcut o glum ă bună şi au început să exclame : „D esigur că trebuie să fie Griggins, asta-i în genul lui şi întotdeauna se ţine de glume !" — şi încă alte cuvinte de laudă de acelaşi fel. N eavînd fericirea de a-1 cunoaşte pe Griggins, am fost foarte doritori să vedem un băiat atît de încîntător, cu atît m ai m ult cu cît un dom n voinic, cu capul pudrat, care aproape că atingea m arginea căm inului cu cataram ele bre­ telelor, ne-a şoptit că era un om spiritual, de m îna întîi. Uşa s-a deschis şi dom nul Griggins, fiind anunţat, s-a prezentat în m ijlocul altor hohote de rîs şi de bătăi din palm e din partea celor m ai tineri. Intîm pină această m a­ nifestare de bun sosit cu diverse strîm bături ale feţei, im itînd clovnul d in tr-u n a din noile pantom im e, lucru care a avut un succes atît de m are, încît un dom n zdravăn s-a tăvălit pe un divan, cuprins de un acces de rîs şi declarînd 184

p rin tre hohote că dacă cineva nu îl va face pe Griggins ăsta să plece, el o să m oară de rîs clin cauza lui. Aceasta n-a făcut decit să înteţească rîsetele celorlalţi şi pentru că ne este plăcut să potrivim tonul şi starea noastră su­ fletească, dacă este cu putinţă, cu dispoziţia societăţii în care ne găsim, am rîs şi noi laolaltă cu ceilalţi şi am exclam at : „Oh ! Grozav ! Grozav !“ tot aşa de tare ca şi ei. După ce i-a dat gata pe toţi cei de faţă, domnul G rig­ gins a prim it felicitări de la fiecare în parte, în tim p ce a fost prezentat, recom andare prin care a trecut cu m ultă uşurinţă şi făcînd întruna calam bururi. O dată term inată ceremonia, şi-a m ărturisit intenţia de a se aşeza pe ge­ nunchii cuiva dacă dom nişoarele n u-i fac şi lui loc pe sofa, care loc făcîndu-i-se după m ulte chicoteli şi glume, s-a vîrît între ele şi şi-a asem uit situaţia cu aceea a am orului între trandafiri. La această glumă nouă noi toţi am ho­ hotit din nou. — Trebuie să te socoteşti foarte onorat, domnule, i-am spus noi. — Domnule, a răspuns Griggins, m ă faceţi să mă sim t m îndru. La care toată lumea a rîs din nou şi domnul voinic de lîngă cămin ne-a şoptit la ureche că Griggins o să ne cam ia în băşcălie. Ceaiul fiind servit, ne-am aşezat cu toţii la un joc de societate, la care dom nul Griggins a strălucit în mod deosebit, păcălindu-i pe ceilalţi şi uitîndu-se la m îinile lor în modul cel mai comic. A făcut o glum ă grozavă cu stinsul unei lum inări, în aşa fel încît a ajuns, nici m ai m ult nici mai puţin, decît să pîrlească părul unui tînăr domn palid care şedea lîngă el şi căruia i-a cerut scuze cu mult umor. Deoarece tîn ăru l domn nu a înţeles gluma, posibil ca u r­ m are a faptului că a fost făcută pe socoteala propriului său cap, lucrurile nu s-au p u tu t aranja prea uşor. In tr-a devăr, tîn ăru l domn a fost auzit m urm urînd unele aluzii la obrăznicie şi la ticăloşie şi anunţîndu-şi num ărul casei pe un ton irita t —• conversaţie care ar fi dus la consecinţe sîngeroase dacă o dom nişoară logodită cu tîn ă ru l domn nu a r fi uzat de influenţa ei ca să m ijlocească o îm păcare, declarînd apăsat, într-o şoaptă agitată, destinată logodni­ cului, dar care a p u tu t fi auzită de toţi, că dacă va con­

165

tinua în felul acesta, niciodată n u îl va socoti altceva decît un sim plu prieten, aşa cum dealtfel a r fi tre b u it să-l con­ sidere întotdeauna. F aţă de această teribilă am eninţare, tîn ăru l domn se linişti, şi dom nişoarei, covîrşită de em oţia prin care trecuse, i se făcu rău. Buna dispoziţie a dom nului Griggins scăzu uşor pentru scurt tim p, datorită rezultatului neprevăzut al unei glume, după el atît de inofensive, dar starea lui de sp irit fiind im ediat recuperată prin observaţiile gazdei şi prin mai m ulte pahare de vin, dom nul Griggins îşi reveni în curînd şi deveni chiar m ai plin de vervă ca înainte, pînă în tr-a tît încît dom nul voinic de care am pom enit ne-a asigurat că, deşi îl cunoaşte de cînd era atîtica (ceva m ai mic decît un spărgător de nuci), nu l-a văzut niciodată cu atita chef. Cînd jocurile de societate şi, între ele, cele de-a babaoarba au luat sfîrşit şi am coborît la cină, neobositul domn Griggins a scos o răm urică de vise din buzunarul vestei şi a început să sărute în stînga şi în dreapta fem eile, care lucru a cauzat o m are tu lb u rare şi agitaţie. Am observat că mai m ulţi tineri dom ni — în tre care şi tîn ăru l dom n cu faţa palidă — erau foarte scandalizaţi de procedeul acesta necuviincios şi discutau cu glas tare între ei prin colţuri. Şi am observat, de asem enea, că m ai m ulte dom nişoare, cînd li s-au făcut observaţii de către tinerii dom ni de care am pom enit mai sus, s-au chem at una pe alta drept m ar­ tore că s-au opus săru tărilo r şi au protestat spunînd că a fost o atitudine foarte insolentă, declarîndu-se surprinse că doam na Brown a perm is aşa ceva, şi că nu pot suporta şi nu pot adm ite o astfel de necuviinţă. Insă blinda şi iertătoarea n atu ră a fem eilor e astfel constituită încît, deşi ne-am u itat la ele foarte atent, nu am p u tu t descoperi nici cea mai mică asprim e în conduita lor ulterioară faţă de dom nul Griggins. în tr-ad ev ăr, în general, am fost im pre­ sionaţi de faptul că, p rin tre doamne, el părea să aibă mai m ultă trecere ca înainte. Ca să povestim toate caraghioslîcurile dom nului Griggins la cină, am um ple un volumaş c i acesta pînă la ultim a scoarţă. Cum a golit paharele celorlalţi ş1 a m încat din feliile lor de pîine, cum a speriat şi l-a făcut să ţipe şi să plîngă cu sughiţuri pe un copil aşezat la m asă pe un scaun înalt, p entru că a in tra t brusc sub m asă şi a reap ăru t 186

cu o m ască pe faţă. Şi mai departe, cum doam na gazdă s-a a ră ta t surp rinsă că cineva poate găsi o plăcere în to r­ tu ra rea unui copil şi cum soţul ei s-a încruntat la ea, deoarece era convins că dom nul Griggins a făcut-o cu cele m ai bune intenţii ; cum dom nul Griggins s-a explicat, şi cum buna dispoziţie a tu tu ro r a fost refăcută cu excepţia celei a copilului. Ca să povestim şi alte o su tă de lucruri, chiar pe scurt, ar ocupa mai m ult din spaţiul nostru şi din răbdarea cititorului decît am fi dispuşi. De aceea schimbăm subiectul, observînd doar că n u am redat o descriere a în­ făţişării ciudatului tîn ă r domn, socotind că aproape fiecare societate îşi are un Griggins al ei, şi lăsînd tu tu ro r citito­ rilor libertatea de a com pleta lipsa, potrivit îm prejurărilor particulare ale cazului lor.

TlNĂRUL DOMN AxdATOR DE TEATRU

Toţi dom nii care iubesc dram a — şi sînt puţini aceia care să nu fie legaţi de cea m ai intelectuală şi mai raţio­ nală d intre distracţiile noastre — nu sînt cuprinşi în această definiţie. Şi deoarece şi noi avem m ultă p reţuire pentru reprezentaţiile teatrale, sîntem încrezători că vom fi pe deplin înţeleşi. T înărul dom n am ato r de teatru are cele m ai noi şi cele m ai im portante inform aţii despre toate subiectele în le­ g ătură cu teatru l. — Ei bine, spune el dintr-o dată, cînd îl întîlneşti pe stradă, iată o chestie grozavă. Flim kins a ren u n ţa t la rolul său în m elodram a de la Surrey. — Ei, ce-i de făcut ? în tre b aţi dum neavoastră cu atîta gravitate, pe cît o puteţi simula. — Ah ! Tocmai aici e p artea im portantă, răspunde tî­ n ă ru l domn, arătîn d foarte serios. Boozle îl refuză — sigur că îl refuză. Din ce mi s-a vorbit, aş spune că rolul este cu totul potriv it p e n tru Boozle şi că a r da o lovitură cu el, însă acesta obiectează pe m otivul că rolul i s-a a trib u it m ai întîi lui Flim kins şi că nici o p u tere din lum e nu îl poate face să-i ia acum a el. Totuşi şi rolul ce urm ează să-l joace el este o excelentă treabă, pe cît mi s-a spus. El tre ­ 187

buie să ucidă şase persoane în cursul piesei şi să lu p te pe un pod în flăcări, lucru care este o realizare cît se poate de im portantă. Nu m ai spune la alţii, însă am auzit că ultim a scenă, în care este m ai întii otrăvit şi apoi în ju n ­ ghiat de doam na Flim kins în rolul Vegedorei, va fi su­ biectul cel m ai im p o rtan t care a existat în aceşti ultim i ani. Cu această noutate şi punîndu-şi degetul la gură, ca să 1e prevină să nu alarm ezi oraşul, tîn ă ru l dom n am ator de tea tru se îndepărtează grăbit. T înărul domn am ator de teatru , din cauză că um blă toată ziua pe la teatre, are cîte un num e de răsfăţ, sau fa­ m iliar, p e n tru fiecare. A stfel Cow ent G arden este „garden", D rury Lane este „lane“, V ictoria „vic“ şi Olympic, „pic". A ctriţele sîn t totdeauna indicate prin num ele lor de fam ilie, num e ca : Taylor, N isbett, Faucit, Honey. Această talen tată şi distinsă tîn ă ră Sheriff, această inteligentă şi mică fiinţă H orton şi aşa m ai departe. In acelaşi fel pune m ereu înainte num ele de botez cînd îi m enţionează pe ac­ tori spunînd C harley Young, Jem m y Buckstone, Fred Yates, Paul Bedford. Cînd îi lipseşte un num e de botez, 51 înlocuieşte pe loc şi fără deosebire prin cuvîntul „b ătrî­ nul", care m erge tot aşa de bine, astfel spune b ătrînul M atthew s de la Vestris, b ătrîn u l H arley şi b ătrînul Braham . Are întinse cunoştinţe în ce priveşte viaţa p articu lară a actriţelor, în special în p rivinţa m ăritişului lor şi îţi poate spune d in tr-o suflare o ju m ă ta te de duzină care şi-au schim bat num ele fă ră s-o m ărturisească. De cîte ori o schim bare de num e este făcută în tr-u n program de tea­ tru, îţi va ream inti că te-a pus la curen t cu secretul cu şase luni în urm ă. T înărul dom n am ato r de te a tru are un m are respect p e n tru tot ce este în legătură cu scena, în diferite teatre. In d iferen t de oră, p refe ră să se abată cu o stra d ă sau două din drum ul său, ca nu cum va să scape să treacă pe la in tra re a în scenă a vreunui teatru , prin care aruncă o p ri­ vire curioasă şi cercetătoare. Dacă se nim ereşte să iden­ tifice vreun actor popular pe stradă, este ex a ltat de plă­ cere, şi de în d a tă ce îl în tîln eşte se întoarce repede înapoi, îl întrece şi m erge cu cîţiva paşi în ain tea lui, aşa ca să poată întoarce capul din cînd în cînd şi să se uite bine la

138

faţa lui. Dacă este vorba de urî dineu al unei asociaţii de teatru , o consideră d rep t cea m ai încîntătoare festivitate cunoscută vreodată, şi socoteşte că a fi m em bru al G arrick C lubului şi a putea vedea a tît de m ulţi actori în hainele lor de fiecare zi, treb u ie să fie una d intre m arile m u lţu ­ m iri pe care ţi-o poate oferi viaţa. T înărul domn am ato r de te a tru este un frecventator constant, cu bilete la p re ţ redus, al unuia sau altuia din tea tre şi are o deosebită slăbiciune pentru toate resursele teatru lu i. îi place să se încreadă cu totul în program e cînd se duce la teatru , şi se înfierbântă în aşa fel în entuzias­ mul lui, încît nu num ai că este încredinţat (dacă progra­ mul spune aşa) că la sfîrşit se găsesc pe scenă, în acelaşi m om ent, trei sute şaptezeci de persoane, dar se indig­ nează dacă tu nu crezi la fel. El consideră că dacă scena este deschisă toată, de la lum inile ram pei pînă la zidul din fund. la o nouă piesă, atunci aceasta este un trium f al scrierii dram atice şi o aplaudă corespunzător. Are de ase­ meni întinse cunoştinţe despre trape şi socoteşte că orice personaj, atunci cînd apare sau dispare p rin tr-o tra p ă (fie că este un înger sau un demon — p en tru că am îndoi fac asta ocazional), realizează o ispravă interesantă în m ate­ rie de iluzie scenică. Pe lîngă aceste cunoştinţe dobîndite, el posedă încă o m ulţim e de relatări adevărate privind m anierele şi obi­ ceiurile diferiţilor actori, inform aţii pe care în mod obiş­ nui! le com unică partenerilor în tim pul pauzelor unui cadril sau vecinului său de masă, la o cină. Astfel el este in­ form at că dom nul Liston are întotdeauna un valet îm bră­ cat într-o livrea som ptuoasă care îl aşteaptă in culise cu o sticlă de coniac şi un pahar, ca să-i ofere cîte o ju m ătate de cîte ori iese din scenă. F ără acest în tăritor, e neîndo­ ielnic că şi-ar fi p ierdut cunoştinţa. El mai ştie sigur că, după un rol agitat, dom nul George B ennett este aşezat în tre două aştern u tu ri de fulgi, ca să-i absoarbă tran sp i­ raţia. şi este cert inform at că domnul Baker este supus, de m ulţi ani, unei cure de pîine p răjită cu apă călduţă, care-1 pune în situaţia să joace personajele lui favorite. Il pri­ veşte pe dom nul Fitz Ball ca pe un geniu dram atic şi un poet al zilei, dar susţine că mai există şi alţi m ari scriitori 189

în afa ră de el, spre dovedirea cărui lucru se referă la dife­ ritele dram e şi m elodram e produse recent, a căror ediţii de şase penny şi trei penny le cum pără de în d ată ce apar. T înărul domn am ator de te a tru este un m are susţină­ to r al em oţiilor violente şi al punerii în scenă cu mijloace excesive. Dacă un tată trebuie să blestem e o fiică pe scenă, îi place să vadă lucrul făcut în am ănunţim e şi fără lipsuri, în care scop copila trebuie să-şi urm eze tată l în genunchi şi să fie lovită peste fa ţă de bătrîn u l domn, după care acesta in tră în tr-o căsuţă şi închide uşa după el. îi place să vadă o binecuvîntare adresată tinerei fete, atu n ci cînd b ătrîn u l dom n se căieşte, m ontată cu aceeaşi seriozitate şi întovărăşită de gesturile convenţionale obişnuite, care constau în aceea că dom nul b ătrîn se uită în sus la nori, ca şi cînd ar vrea să vadă dacă plouă, şi apoi întinde o im aginară faţă de m asă în aer, deasupra capului fetei — în tim p ce o m uzică duioasă cîntă tot tim pul. în legătură cu acestea sau alte subiecte de acelaşi fel, tîn ăru l domn am ator de te a tru este în tr-a d e v ă r un m are critic. Tot ast­ fel este foarte exigent în estim area expresiilor n atu rale ale pasiunilor şi cunoaşte cu preciziune în cruntarea, cli­ pirea, înclinarea capului sau u ită tu ra care rep rezin tă pe fiecare din ele şi m ijloacele p rin care pot fi schim bate în altele. Astfel gelozia, p rin tr-o zdravănă lovitură în duşu­ m ea cu piciorul stîng, devine supărare, sau furia, cu m îi­ nile îm preunate în fa ţa gîtului, în loc să sfîşie peruca, devine iubire pasionată. Dacă rişti să exprim i o îndoială cu privire la a c u ra te ţe a acestor portretizări, tîn ăru l domn am ator de te a tru te asigură cu un zîm bet trufaş că întot­ deauna lucrurile au fost făcute în acest fel şi că presupune că ele nu vor fi schim bate acum, ca să-ţi facă ţie pe plac, la care desigur că tu te sim ţi obligat să răspunzi cu blân­ deţe că nici nu presupui aşa ceva. E xistă nen u m ărate subiecte de asem enea n a tu ră în care tîn ăru l dom n am ato r de te a tru este foarte iniţiat, în special faţă de doamne, pe care a re obiceiul să le în treţin ă cu ele. însă, deoarece nu avem loc să le redăm în am ănunt, ne m ulţum im doar să atragem aten ţia dom nişoarelor, în general, asu p ra tîn ăru lu i dom n am ator de te a tru care face p a rte din a n tu ra ju l lor. 190

TÎNĂRUL DOMN POETIC

i A fost un tim p, şi nu prea dem ult, în care o n.olim ă deosebită făcea ravagii p rin tre tin erii domni, în care un foarte m are num ăr, sub influ en ţa acesteia, îşi sm ulgeau cravatele, îşi întorceau gulerele de la cămăşi şi apăreau în plină strad ă cu gîtul gol şi figura disperată, în faţa pri­ virilor unei lum i uim ite. A ceştia a u fost tin erii dom ni poeţi. Obiceiul a fost însă cu tim pul considerat drept neconvenabil, p en tru că presupunea prea m ultă lenjerie cu rată şi cheltuieli prea m ari la spălătorie, în consecinţă, aceste sim ptom e exterioare, au dispărut. Cu toate aces­ tea, sîntem dispuşi să credem că num ărul tinerilor domni poeţi este în considerabilă creştere. Noi cunoaştem un tîn ă r domn poet — un foarte tînăr poet. Nu înţelegem să spunem că este tu lb u ra t de h arul poeziei în vreun fel în care poate fi rem arcat, însă figura sa are un aspect plîngăreţ şi m elancolic şi felul său de a fi este abstract şi exprim ă durere sufletească. M erge ra re ­ ori să se tundă, dar adeseori vorbeşte despre sine ca fiind un proscris, care duce lipsă de un suflet înrudit. Din aceste cauze ca şi din m ultele m editări în care obişnuieşte să se complacă, în legătură cu unele im pulsuri m isterioase şi asp iraţiuni ale inim ii şi cu suprem aţia intelectului care aureşte toate lucrurile păm înteşti cu strălucirea m agică a versurilor nem uritoare, a reieşit clar p e n tru toţi prie­ tenii lui că a suferit un atac de poetică. Poziţia favorită a tîn ăru lu i domn poet este să stea lu n ­ git pe o sofa, cu ochii fix aţi în tavan, sau să stea d rep t pe un scaun cu spetează înaltă cu ochii larg deschişi, aţin tiţi pe zidul din faţă. Cînd se găseşte în una din aceste poziţii, m am a lui, care este o fem eie respectabilă şi tandră, îţi face uşor sem n cu cotul ca să-ţi atrag ă aten ţia, fără să-l deranjeze pe cel care se inspiră şi şopteşte cu o clătin?-j:e din cap că im aginaţia lui John lucrează la ceva extraordi­ n ar şi că te poţi încrede în ce-ţi spune ea. în acest m om ent, John priveşte şi m ai intens şi fioros în gol şi, din tr-o dată, scoţînd un creion din buzunar, înseam nă trei cuvinte şi o cruce pe dosul unei cărţi de vizită, oftează adînc, păşeşte o dată sau de două ori de-a curmezişul camerei, îşi dă fără

191

m ilă o palm ă poşte fru n te şi se urcă, dus pe gînduri, în cam era lui de dorm it. T înărul dom n poetic este în m ăsură să-şi însuşească, de asem enea, idei ciudate despre lu cru ri pe care oamenii simpli, de rînd, nebinecuvîntaţi cu viziunea din unghiul de vedere poetic, le vor socoti oarecum d en atu rate. De exem plu, atunci cînd unui ucigaş, care a tăia t în bucăţi o nenorocită de fem eie, i s-a oferit m încare deosebit de bună ca să satisfacă n esatu rata curiozitate a publicului, priete­ nul nostru, tîn ă ru l domn poetic, era ex altat — nu de dez­ gust ci de adm iraţie. — C erule ! spunea el, ce m ăreţ ! ce om de seam ă ! Ne-am a v en tu rat cu to ată consideraţia sâ-1 întrebăm cui erau a d resate epitetele acestea — m intea n:>astră um ilă oscilînd în tre ofiţerul de poliţie care descoperise crim ina­ lul şi paznicul de la ecluză care descoperise capul victim ei. — Cui ! în treb ă tîn ăru l dom n poetic, frenetic ca în versuri — cui oare ar treb u i ele să fie adresate dacă nu ucigaşului ? ! Şi din felul în care a continuat, în tr-o revărsare sub­ tilă de elocvenţă, a reieşit că era, după opinia sa, o fiinţă în drăzneaţă plină de curaj şi nerv, un om cu inim a tare şi de m are îndrăzneală şi pe deasupra un m are sofist şi un gînditor abil, aşa cum o a ra tă convorbirile pe care le-a av u t cu personalităţi im portante din ţară. N e-am ţin u t firea si, cu blîndeţe, i-am dat să înţeleagă că nu eram dis­ puşi să-i contrazicem aceste păreri — m ai întîi, p en tru că nu eram parteneri potriviţi pentru tîn ăru l dom n poetic şi apoi p e n tru că ne-am dat seam a că n -a r fi fost de folos să i'i in tra t în discuţie, fiind cu totul convinşi că respec­ tabilul şi m oralul erou de care era vorba nu era prim ul şi nici ultim ul ins spînzurat, asupra căruia va fi din belşug extinsă falsa sim patie şi curiozitate bolnăvicioasă a p u ­ blicului. 1 Arcc-asta a fost însă doar una d intre m anifestările se­ rioase şi m istice ale tîn ăru lu i domn poet. în clipele sale mai m oderate şi liniştite, îşi dă jos, ocazional, cravata, şi scrie stanţe, care cîteodată îşi găsesc calea în tr-o revistă fem inină, sau în C olţul poetului din v reun ziar de provin­ cie, sau care, in lipsa unui alt debuşeu p e n tru geniul lui, ornează filele colorate ale vreunui album a p arţin în d unei 192

'

doamne. S tanţele sînt în general scrise în ocazii ca aces­ tea : contem plînd Banca Angliei la m iezul nopţii sau pri­ vind la catedrala Sf. Paul în tim p de viscol. Cînd subiec­ tele acestea m ohorîte nu-i m ai oferă inspiraţie, el îşi revarsă sufletul în versuri de jale şi mai violente sau mai liniştite, dînd a înţelege că nu mai este copil şi că încetul cu încetul a devenit adult. T înărul domn poet ţine m ult să citeze din autorii lui favoriţi, care sînt toţi din şcoala celor cu vederi triste şi disperate. A re şi el o m ulţim e de lu cru ri de spus despre lum e şi este foarte devotat ideii — m ai ales cînd a băut ceva tare — că nu se găseşte nim ic în viaţă p en tru care să m erite să trăieşti. îţi dă să înţelegi totuşi că în in te ­ resul societăţii om eneşti, acceptă să-şi joace rolul în dram a aceasta obositoare a vieţii, rezistînd cu bărbăţie puternicei ispite de a-şi face o ieşire p rem atu ră din scenă. Se consolează cu gîndul că nem u rirea a rezervat un colţ select p en tru el şi p e n tru alte m ari spirite pe care om eni­ rea le-a lu at în rîs şi le-a ofensat. A tunci cînd tîn ăru l dom n poetic întrebuinţează adjec­ tive, ele sînt toate la superlativ. Orice lu cru este foarte mare, foarte im portant, foarte nobil, foarte puternic, foarte falnic, ori foarte josnic, foarte mişel, foarte obscur, foarte rău şi foarte m izerabil. Nu cunoaşte linia de mijloc, pentru că entuziasm ul este sufletul poeziei şi cine poate fi m ai entuziast dacă nu un tîn ă r poet. — Dom nule M ilkwash, spune o tîn ără dom nişoară deschizîndu-şi album ul ca să prim ească contribuţia im ­ provizată a tînărului domn, ce tăcut sinteţi dum neavoastră! Cred că trebuie să fiţi îndrăgostit. — D ragoste ! exclam ă tînărul poet, sărind de la locul lui de lîngă foc şi speriind m otanul, care o ia la goană în plină viteză. D ragoste ! A ceastă patim ă ard en tă care te consumă, această în flăcărare a sufletului, această în fri­ coşătoare vîlvătaie a inim ii. D ragoste ! Această distrugă­ toare, nim icitoare in flu en ţă a speranţelor înşelate^ şi a afecţiunii disp reţu ite ! Dragoste, spuneţi dum neavoastră ? Ha ! Ha ! Ha ! Cu aceasta, tîn ă ru l domn poet rîde cu un rîs care a p a r­ ţine num ai poeţilor şi dom nului O. Sm ith de la tea tru l 193.

Adelphi, şi se aşază, cu pana în mînă, ca să um ple o pagină sau două cu versuri în stilul m uşcător, sem iateist şi de­ m oniac care, ca însuşi tîn ăru l dom n poet, sună pompos şi furios, dar lipsit de orice sem nificaţie.

T ÎNĂRUL DOMN ÎNCREZUT

E xistă o anum ită speţă de im port — tîn ăru l lăudăros, încrezut şi cu ifose — îm potriva căruia dorim să av erti­ zăm fiinţele oneste, cărora le dedicăm scrierea aceasta. Şi sîntem h o tărîţi să subliniem însem nătatea acestui capi­ tol, reproducînd un mic dialog pe care l-am avut, cu puţin tim p în u rm ă cu o respectabilă dom nişoară d in tre cunoş­ tin ţele noastre, în leg ătu ră cu un specim cn neşlefuit din această categorie de oameni. Ne-am am intit de toate absurdităţile p u rtă rii şi a m odului în care conversează şi am analizat lu cru rile imposibile pe care le tot spune — şi căro ra noi nu ne-am a b ţin u t să le aplicăm un oarecare cuvînt ta re compus din trei silabe — după care prietena noastră, nem aifiind în stare să susţină conversaţia, a spus în silă : •— Ei bine, desigur că e încrezut, însă... — Nici un însă ! Nu-1 m ai adm iteţi şi gata, ţineţi-1 l distanţă, am spus noi. Şi aşa a şi făcut, dar nu la sugestia noastră, ci p e n tru că au a p ă ru t alte m otive, dar ar fi fost m ai bine dacă o făcea de la început. T în ăru l dom n încrezut are de cele m ai m ulte ori un ta tă care posedă o m are p ro p rietate în tr-u n district înde­ p ă rta t din Irlanda, lu cru pe care îl privim cu suspiciune la toţi tinerii dom ni care oferă o astfel de inform aţie despre ei. Bunicul decedat al tîn ă ru lu i dom n încrezut a fost un om cu m ari p ro p rietăţi şi o nem aiauzită avere. T înărul dom n încrezut îşi am inteşte, a tît de bine de parcă ar fi fost i2ri, biblioteca răposatului baron, cu rîn d u ri lungi de cărţi ra re şi de valoare, cu legături superbe în relief, aşe­ zate în d ulapuri ce se în ălţau de la duşum eaua de stejar pînă la plafon, şi elegantele scaune şi m ese antice şi no­ bilul şi b ătrîn u l castel Ballykillbabaloo, cu priveliştea des­ 194

chisă spre coline şi văi şi păduri şi peisaje bogate şi săl­ batice şi frum oasele grajd u ri p en tru caii de vînătoare şi m arile curţi interioare şi — şi — „totul de aceeaşi factu ră m agnifică, spune tînărul domn încrezut. P rinciar, absolut princiar ! Oh !“ Şi oftează ca şi cînd ar jeli destinul tragic al nobilei lui case. T înărul încrezut se consideră că este un geniu u n iv er­ sal. La m arş. alergare, vîslit, înot şi patinaj este fără rival. La toate jocurile de noroc sau îndem înare, la vînătoare, tir, pescuit, călărie, la m înat caii sau la te a tru de am atori, susţine că nim eni nu-1 poate ajunge — adică nu a r putea, p e n tru că, îţi dă insistent să înţelegi, de team ă să nu se ivească vreo ocazie în care înd; m inarea sa să fie pusă la încercare, în m om entul de faţă nu este deloc a n tre n a t şi că nu s-a m ai a n tre n a t de cîliva ani. Dacă pom eneşti de vreo fată frum oasă d intre cunoştinţele com une şi te aude, tîn ă ru l domn încrezut tresare, zîm beşte şi te roagă să nu ţii seama, p e n tru că a tresărit cu totul fără voia lui. E d re p t că lum ea spune că au fost logodiţi odată, însă n u e adevărat — deşi este o fată foarte frum oasă — dar el era ia vrem ea aceea în tr-o situaţie în care nu putea nicidecum să o încurajeze. „Insă nu a re rost să m ai vorbim despre aşa c e v a -*, adaugă el. F ata a trecu t cu bine peste dezam ă­ gire şi acum el speră şi crede cu tărie că este fericită. Cu această binevoitoare explicaţie îşi înclină capul, făcînd pe m isteriosul, şi începînd să fluiere prim a p a rte a unei m e­ lodii populare, îţi dă de înţeles că ar fi poate m ai bine să schim bi subiectul. Mai există o caracteristică a tîn ăru lu i domn încrezut, anum e că se întîm plă să cunoască foarte m ulţi şi v ariaţi oam eni din toate părţile lum ii. A stfel că în toate chestiu­ nile controversate, atunci cînd tîn ăru l dom n încrezut nu a re arg u m en te pe care să se sprijine, recurge întotdeauna la evocarea faptului că, întîm plător, cunoaşte o persoană în d ep ă rta tă însă îndeaproape legată de subiectul în discu­ ţie, şi că părerea acestei persoane este opusă p ărerii du­ m itale şi ea este aceea care hotărăşte asupra subiectului, sp re m area — putem s-o spunem — spre m area adm iraţie a trei din fiecare p atru dom nişoare, care îl socotesc pe tîn ăru l dom n încrezut un tîn ă r dom n cu cunoştinţe în în alta societate şi o persoană cît se poate de ferm ecătoare.

195

U neori tîn ăru l dom n încrezut se întîm pla să se abată pe la cîte un cerc fam iliar de dom nişoare care îşi petrec în linişte seara îm preună şi atunci în tr-a d e v ă r se găseşte în culm ea gloriei sale. P e n tru că este de observat că, în prezenţa bărbaţilor, nu străluceşte la fel ca în societatea dom nişoarelor foarte credule, societate în care se sim te în elem entul său. Este d istractiv să asculţi o m ulţim e de lu cru ri drăguţe pe care tîn ăru l dom n încrezut le debitează în tim pul ceaiului, şi încă mai distractiv este să observi uşu rin ţa cu care, d atorită unei practici şi unui studiu în­ delungat, ştie să am estece cu delicateţe un com plim ent p entru o doam nă cu două p entru el. — Ai văzut vreodată un albastru mai drăguţ decît al florii acesteia, dom nule Caveton ? îl în treab ă o dom ni­ şoară, care, ca să spunem adevărul, este oarecum am ore­ zată de tîn ă ru l domn încrezut. — Niciodată, răspunde el aplecîndu-se către obiectul adm iraţiei, niciodată în afară de acela din ochii dum itale. — Oh, dom nule Caveton, spune dom nişoara, roşind, desigur. — Am spus un lucru adevărat, răspunde tîn ăru l domn încrezut, n-am văzut niciodată ceva asem ănător. Mă obiş­ nuisem să cred că ochii albaştri ai verişoarei mele sînt drăguţi, însă sînt şterşi şi fără culoare pe lîngă ai dum itale. — Oh ! ai o verişoară frum oasă, dom nule Caveton, de­ sigur o poveste de dragoste, spune dom nişoara cu per­ fecta n a tu ra le ţe care este tră să tu ra distinctă a dom ni­ şoarelor. — Nu. deloc, m ă nedreptăţeşti, reia cu tărie tîn ăru l domn încrezut. Am n ăd ăjd u it din toată inim a că afec­ ţiunea ei pentru m ine n -a r fi nim ic altceva decît rezu lta­ tul firesc al strînsei noastre prietenii din copilărie, şi că odată cu schim barea îm p re ju rărilo r şi. cunoscînd şi alte persoane, ar putea să-şi învingă curînd sentim entele. Eu să fiu îndrăgostit de ea ? Te im plor, dom nişoară Lowfield, nu mă crede a tît de mic la suflet ca să-ţi închipui că titlul, proprietăţile, bogăţiile şi frum useţea pot să influenţeze alegerea pc care aş face-o eu. Inim a, inim a, dom nişoară Lowfield. Aici, tîn ă ru l dom n încrezut coboară tonul la o şoaptă şi m ai uşoară şi, atunci cînd toate dom nişoarele urcă la 196

etaj să-şi pună bonetele, dom nişoara care a conversat cu el declară tu tu ro r celorlalte că persoanele cu care dom nul Caveton se găseşte în legătură sînt teribil de bogate şi că este fără de speranţă iubit de titlu ri, proprietăţi, bogăţii şi frum useţe. Am văzut un tîn ă r dom n încrezut, care, după cum ştiam sigur, nu cunoştea o notă m uzicală şi abia de era în stare să recunoască o melodie, oferindu-se să cînte o arie spaniolă la chitară, după ce s-a asigurat că nu există un astfel de in stru m en t m uzical pe o rază de o m ilă în ju ­ rul casei în care se afla. Am auzit pe un alt tînăr dom n încrezut care (după ce a apăsat două sau trei clape la pian şi le-a acom paniat cu vocea corect, datorită desigur unor exerciţii repetate), a dat asigurări cercului de ascultători uim iţi că auzul său era atît de ascuţit încît îi era cu totul imposibil să cînte fals, chiar dacă a r fi încercat. Am tră it m om entul de a fi m ar­ tori la dem ascarea unui alt tîn ă r dom n încrezut, care s-a dus în tr-o vizită cu o şapcă m ilitară garnisită cu fire tu ri de au r şi ciucuri şi care, după ce a fost lu at drept căpitan şi lău d at şi ridicat în ceruri p e n tru m ustăţile lui roşii, pen­ tru vitejia, p en tru ţin u ta lui soldăţească şi p e n tru m îndria lui, s-a dovedit a nu fi decît fiul necinstit al unui cinstit negustor de pînzeturi d in tr-u n oraş de provincie şi pe care, dacă din fericire nu ar fi fost dat în vileag, nu n e-ar fi m i­ r a t să-l întîlnim în situ aţia de soţ fericit al vreunei moş­ tenitoare bogate. Doam nelor, dom nişoarelor, tinerii domni încrezuţi sînt adeseori im postori şi întotdeauna nerozi. De aceea vă sfătuim să-i evitaţi.

TÎNĂRUL DOMN CU TRECERE LA DOMNIŞOARE

A cest tîn ă r dom n cu trecere la dom nişoare are mai m ulte denum iri. U nele dom nişoare îl socotesc un tîn ăr drăguţ, altele un tîn ă r delicat, altele un tîn ăr a ta şa t de doamne, altele un bărb at frum os, altele un tîn ă r care a ra tă foarte bine. P e n tru unele dom nişoare este un înger şi p en tru altele un am or. Este de asem enea o fiin ţă fer­ m ecătoare, un boboc şi un om drag. 197

T înărul dom n cu trecere are în mod obişnuit un ten să­ nătos şi dinţi foarte albi, acest ultim articol fiind expus, desigur, la orice ocazie. Are părul castaniu sau negru şi m ustăţile la fel, dacă este posibil ; d ar o n u an ţă uşoară de roşu sau de ceea ce se cheam ă culoarea nisipului nu este considerată ca un dezavantaj. Dacă fru n te a şi faţa îi sînt m ari, nasul proem inent şi figura pătrată, este con­ siderat un tîn ă r neobişnuit de fin şi p reţu it ca atare. Dacă favoriţii i se îm preună sub bărbie, cu a tît m ai bine, deşi n u se insistă asupra acestui lucru ; însă treb u ie n eapărat să poarte vestă şi să zîm bească tot tim pul. Toam na trecu tă a fost organizată o petrecere de către nişte prieteni ai noştri am atori de distracţii şi anum e am m ers şi am lu a t m asa în pădurea Epping. În tru c ît soco­ team că astfel de expediţii incom ode nu sînt apreciate decît de oam enii cu m ijloace reduse, care nu au m asa asi­ g u rată acasă, ne-am fi scuzat că nu putem lua p arte dacă nu ne-am fi am intit că cei care au pus la cale ex­ cursia erau întotdeauna întovărăşiţi de un exem plar ales, de un tîn ă r dom n cu trecere la dom nişoare, pe care am dorit m ult să-l întîlnim . A cesta a fost m otivul hotărîrii noastre de a ne duce, şi ne-am dus. T rebuia să luăm drum ul către Chigwell, în p a tru cu­ peuri, fiecare cu un grup de o nim ica toată : de şase sau opt în ău n tru şi cu cîte un băieţaş pe capră, ap arţin în d persoanelor care organizaseră excursia, şi să plecăm de la locuinţa acestora, W oburn Place, Russel Square, la zece ju m ă ta te precis. Am aju n s la locul întîlnirii la ora sta ­ bilită şi am găsit cupeurile şi pe băieţaşi gata de plecare şi pe diferitele dom nişoare şi tineri dom ni uitîndu-se cu în g rijo ra re p rin c răp ătu ra obloanelor de la hol şi dînd im presia că nu sînt prea m ulţum iţi de sosirea mea, aşa cum ne-am fi p u tu t aştepta, şi că evident ar fi dorit să fim altcineva. O bservînd că sosirea mea, în locul celui aşteptat, a cauzat o oarecare dezam ăgire, m -am av e n tu rat să în treb cine m ai treb u ia să vină şi atunci am aflat, din răspunsul g răbit a douăsprezece voci, că acesta nu era altul decît tîn ă ru l dom n cu trecere la domnişoare. — Nu pot să-m i închipui, spuse m am a, ce i s-a în tîm plat dom nului Balim, totdeauna a tît de punctual, m e­ reu a tît de vesel şi de agreabil. N u-m i pot închipui. 198

Deoarece aceste cuvinte au fost m ăsurate şi accen­ tu a te în felul acela care a ra tă în mod penibil că persoana care vorbeşte nu prea ştie ce să spună, dar este totuşi h o tărîtă să spună ceva, fiica cea m are reluă subiectul şi îşi exprim ă speran ţa că nu s-a în tîm plat un accident, la care s-a produs un cor general de „Oh ! dragul domn Balim !“ şi o dom nişoară, mai îndrăzneaţă decît celelalte, propuse ca un curier să fie trim is im ediat la locuinţa dom nului Balim. La aceasta tatăl s-a opus hotărît, observînd, în term eni pe care o dom nişoară m icuţă din spatele noastru i-a caracterizat d rept grosolani, că dacă dom nul Balim a p referat să nu vină, poate să răm înă acasă. La care toate fiicele au m u rm u ra t : „Oh, papa !“, cu excepţia unei fetiţe de opt sau zece ani, care, profitînd de pauza in terv en ită în discuţie, a rem arcat că poate dom nul Ba­ lim s-o fi însu rat în dim ineaţa asta, p en tru care suges­ tie im p ertin en tă a fost dată afară din încăpere de către fiica cea mai m are, fără m ultă vorbă. Ne găseam toţi într-o stare de m îhnire şi jenă, cînd u nul d intre băieţaşi a in tra t alergînd în încăpere, cu uşu­ rin ţa cu care aleargă băieţii atunci cînd capătă de săr­ bători m încare pe pofta inim ii şi, ţinîndu--şi m îinile în­ fu n d ate în buzunarele adînci ale pantalonilor, a a n u n ţa t cu veselie că dom nul Balim tocmai a fost zărit venind pe strad ă în tr-o birjă. V estea a fost confirm ată peste cîteva m inute, dincolo de orice îndoială, prin sosirea dom nului Balim însuşi, prim it cu strigăte repetate de : „Unde ai fost, fiinţă răutăcioasă ?“ — la care fiinţa răutăcioasă răspunse că a fost în pat, ca u rm are a unei petreceri din noaptea trecu tă şi că tocm ai s-a sculat. M ărturisirea a trezit o varietate de nelinişti chinuitoare, că nu şi-o fi lu at m icul dejun, lucru care confirm îndu-se, după o uşoară exam inare a cazului, s-a poruncit im ediat să se aducă micul dejun p e n tru o persoană, cu toate protestele dom nului Balim că nici nu s-ar putea gîndi la aşa ceva. S-a gîndit totuşi, şi încă foarte bine, p en tru că a m încat cu poftă şi a fost servit cu sîrguinţă de un grup de dom ni­ şoare. E ra am uzant să vezi cum bea şi m ănîncă, în tim p ce o pereche de m îini delicate îi tu rn a u cafeaua, altele îi puneau zahăr, şi altele laptele. R estul persoanelor se uitau din cînd în cînd, supărate, la ceasuri şi la cupeuri — 199

iar băieţaşii se u ita u în sus chinuiţi de team ă ca nu cum va să înceapă ploaia înainte de a porni. D upă ei putea să fi plouat to ată ziua, odată ce am fi fost departe p e n tru a ne mai întoarce, şi deci ceea ce-i interesa era asigurat. Totuşi, în celc din urm ă, cavalcada a pornit, fiecare vizitiu fiind prevăzut cu un panel m ai m are ca o roată, aşezat în tre picioarele lui, şi toată societatea fiind îm ­ pachetată cît a lost posibil de strîn s în cupeuri, potriv it străvechiului obicei, după cum a observat o doam nă m ă­ ritată, care constituie ju m ă ta te din plăcerea petrecerilor ţigăneşti. G îndind că este posibil să fie aşa (n-am fost niciodată în stare .să descopăr care este cealaltă jum ă­ tate), m -am resem nat să fiu înghesuit, păstrînd o apa­ renţă de veselie şi am fost destul de norocos să ocup un colţ din cupeul în care m ai erau o doam nă în vîrstă, p a tru dom nişoare şi renum itul dom n Balim, tîn ăru l dom n cu trecere la dom nişoare. Nu ne depărtasem prea m ult, cînd tînărul domn a în ­ ceput să fredoneze o p a rte d in tr-o melodie, care a făcut-o pe o dom nişoară să întrebe dacă a dansat după ea în noap­ tea trecută. — Pe cinstea m ea că da, răspunse tîn ăru l domn cu trecere, şi cu o drăguţă m oştenitoare, o fiinţă superbă, cu o avere de douăzeci de mii de lire. — P are să-ţi fi căzut cu tronc, observă o altă dom ni­ şoară. Oh, doamne, era o fiinţă încîntătoare, răspunse tînărul domn, aran jîn d u -şi părul. — D esigur că e reciproc ? în treb ă cea dintîi dom ni­ şoară. — Cum poţi să întrebi aşa ceva, dragă ? interveni a doua dom nişoară ; ar fi p u tu t să fie altfel ? — Ei bine, cinstit vorbind, cred că aşa e, observă tînărul domn. La punctul acesta al discuţiei, dom nişoara care vorbise prim a şi care stătea la d reap ta tînărului domn, îl lovi tare cu un boboc de tra n d a fir peste b ra ţ şi îi spuse că este un îngîm fat — la care tîn ăru l dom n a cerut cu stă ru in ţă bobocul de tran d afir, iar dom nişoara a refuzat .şi a cerut a ju to r de la celelalte dom nişoare, astfel că s-a iscat o ^0

luptă plină de farm ec, term in ată cu victoria tînărului dom n care a reuşit să captureze bobocul. O dată încăierarea te r­ m inată, doam na căsătorită, care era m am a dom nişoarei cu bobocul, surise cu graţie tîn ăru lu i domn şi îl învinui că este un frivol. T înărul domn refuzînd să se recunoască vinovat, o foarte in teresan tă discuţie s-a iscat asupra chestiunii im portante de a se şti dacă tînărul domn era un frivol sau nu şi, fiind o conversaţie veselă, a d u rat o m ulţim e de tim p. Pînă la urm ă, intervenind o scurtă tă ­ cere, dom nişoarele din p a rtea opusă tînărului domn au adorm it dintr-o dată, iar tînărul dom n făcînd cu ochiul către noi ca să păstrăm tăcerea, le luă fiecăreia în p a rte m ănuşile, făcîndu-le astfel să se deştepte tot din tr-o dată şi să ţipe tare. C onversaţia vioaie cauzată de această glum ă a continuat pe tot restul drum ului şi s-ar fi p re ­ lungit desigur, dacă drum ul ar fi fost m ai lung. Am lu at m asa m ult m ai plăcut decît se întîm pla de obicei în astfel de îm prejurări, nim ic nefiind u ita t acasă în afară de tirbuşon şi de pîine. Domnii căsătoriţi erau neobişnuit de însetaţi, lucru pe care îl atribuiau vrem ii călduroase. Băieţii mici au m încat pînă n-au mai putut. M amele au fost foarte vesele şi fiicele atrăgătoare. Iar invitaţii, fiind bărbaţi cu bune m aniere, s-au îm bătat bine, însă la o distanţă respectabilă. M -am u itat la dom nul Balim la cină şi m i-am dat seam a că se ţine foarte bine, fiind încă în co n ju rat de un mic grup de dom nişoare, care îl ascultau ca pe un oracol, în tim p ce el mânca din farfu riile lor şi bea din paharele lor, în tr-u n fel excesiv de glum eţ şi încîntător. Conver­ saţia lui era de asem eni foarte scînteietoare. De fapt, o doam nă în vîrstă ne-a asigurat că in cursul scurtului şi vioiului badinage 1 avînd ca subiect îm brăcăm intea doam ­ n e i-t, a dovedit atîtea cunoştinţe de parcă ar fi fost năs­ cut şi educat ca negustor de lenjerie fem inină. întocm ai ca oam enii graşi care dacă nu se întâmplă să adoarm ă după-m asă se încurcă la un joc rapid cu m ingea, la fel si eu m -am stre c u ra t de unul singur în tr-o p arte mai deasă a pădurii, sperînd să dau peste dom nul Ba1 B a dinag e

co n v e rsaţie g lu m eaţă (fr.).

201

lim — cea mai m are p a rte d in tre tineri îm părţindu-se în gru p u ri de cîte doi sau trei şi, desigur, tînărul domn cu trecere la dom nişoare găsindu-se p rin tre ei. Nu am fost dezam ăgit pentru că n-am ajuns prea departe cînd, uitîndu-m ă p rin tre copaci, l-am descoperit d rep t în faţa m ea şi, sincer vorbind, era un lucru plăcut să-l vezi în to ată splendoarea. T înărul domn cu trecere la dom nişoare era aşezat pe jos, la picioarele cîtorva dom nişoare care şedeau pe o bancă, aplecate. E ra aşa de îm belşugat acoperit de eşarfe, panglici, flori şi a lte trofee, încît părea un miel — sau poate un viţel ar fi o com paraţie mai apropiată — împo­ dobit pentru sacrificiu. O dom nişoară îi ţinea um brela deasupra capului lui interesant, a lta îi ţinea pălăria şi a treia cravata, pe care el şi-o scosese după m oda rom an­ tică. T înărul domn, cu m îna pe piept şi cu figura tra n s­ figurată în tr-o expresie de dulce tandreţe, cînta o m elo­ die aleasă, în care se aduceau laude drăgălăşeniei fem inine, în tr-u n stil a tît de ciudat, încît am izbucnit fără voie în tr-u n hohot de rîs şi m -am retras cu iuţeală. Ce băieţi ferm ecători sînt aceşti tineri dom ni cu tre ­ cere la dom nişoare. Boboci, iubiţi, amoraşi, îngeri sînt toate cuvinte nepotrivite p e n tru a exprim a m eritul lor. Sînt oam eni uim itor, neobişnuit şi m iraculos de sim ­ patici.

CONCLUZIE

Am înfăţişat dom nişoarelor a tîte a tip u ri de tineri dom ni şi, în dedicaţia de la începutul acestei scrieri, le-am d at să înţeleagă cît de m ult respectăm şi adm irăm num e­ roasele lor v irtu ţi şi calităţi. Deoarece le-am oferit atîtea m otive serioase să ne trateze cu încredere şi să îndepăr­ teze, în cazul nostru, toată acea rezervă şi neîncredere fa ţă de bărbaţi, care, considerăm că ţine de conduita lor generală, iar ele nu pot face ceva m ai bun decît să o păstreze şi spun acestea deoarece avem sentim entul acum, cînd am ajuns la capătul lu crării noastre, că dom nişoa­ 202

rele pot, în mod firesc, să pună în treb area : care anum e model de tîn ă r dom n putem să le recom andăm ? Aici sîntem în dificultate. Parcurgem lista noastră şi nu putem să recom andăm nici pe tînărul domn tim id, nici pe tîn ăru l domn desăvîrşit, nici pe tînărul domn prietenos, nici pe tîn ăru l domn m ilităros, nici pe tînărul domn po­ litic, nici pe tînărul dom n casnic, nici pe tînărul domn am ator de teatru , nici pe tîn ăru l domn poet, nici pe tî­ n ăru l domn încrezut, nici pe tîn ă ru l dom n cu trecere la dom nişoare. D eoarece există unele tră să tu ri bune la m ulţi dintre ei, care nu sînt destul de num eroase p en tru a face bun de ales genul lu a t în întregim e, sfatul nostru prietenesc, că­ tre dom nişoare, este să caute un tîn ăr domn care să în­ trunească în el cele m ai bune tră să tu ri ale tu tu ro r cate­ goriilor şi să nu aibă defectele vreuneia dintre ele şi să-l conducă la a lta ru l căsătoriei, fie că el vrea sau nu. Şi dom­ nişoarei care şi l-a ales, îi adresăm rugăm intea să dea atenţie unui mic fragm ent din sfaturile cu privire la căsă­ torie, ales din m ultele pasaje cu înţeles adînc, care se găsesc în tr-o scrisoare adresată de decanul Sw ift unei dom nişoare, la căsătoria ei. „M area problem ă a vieţii tale va fi să cîştigi şi să păs­ trezi stim a soţului tău. Nici firea bună, nici v irtu te a ta nu îl vor face să te stim eze îm potriva părerii lui, şi, deşi nu este în stare să te trateze rău, totuşi cu tim pul vei de­ veni pentru el o fiinţă in diferentă şi poate de dispreţuit, în a fa ră de cazul în care poţi să înlocuieşti pierderea tine­ reţii şi a frum useţii cu calităţi m ai durabile. Tu ai foarte puţini ani la dispoziţie p en tru a fi tîn ără şi frum oasă în ochii lumii, şi tot a tît de puţine luni p en tru a fi frum oasă în ochii unui bărb at care nu este prost. P e n tru că sper că nu mai visezi la farm ecele şi la extazurile, cărora căsă­ toria le pune şi le va pune întotdeauna capăt, fără întîrziere.“ Din grija pe care o exprim ăm p e n tru conduita potrivită a norocoasei doam ne după căsătorie, ar fi posibil să se aju n g ă la concluzia că tîn ăru l dom n la care am făcut a tît de delicat aluzie, nu este altul decît eu însum i. Fără să ne 203

angajăm în nici un fel în această privinţă, trebuie să fa­ cem observaţia că sintem gata să prim im oferte sigilate, conţinind o specificaţie com pletă a vîrstei, caracterului, as­ pectului fizic şi a condiţiilor m ateriale, însă facem rugă­ m in tea de a fi bine înţeleşi că nu ne angajăm să acceptăm persoana care oferă cel mai m ult. Aceste oferte pot fi trim ise editorilor noştri, domnii Chapm an şi Hali, Londra, cărora cu respect rugăm să le fie adresate vasele de argint şi alte dovezi de acceptare din p artea dom nişoarelor în general.

SCHIŢE DESPRE TINERELE PERECHI

UN PROTEST URGENT ETC. CĂTRE DOMNII DIN ANGLIA

(care sînt burlaci sau văduvi) PROTESTUL COLEGULUI LOR CREDINCIOS

Luind în consideraţie că M aiestatea Sa Victoria, prin gratia lui Dumnezeu Regină a R egatului Unit al M arii B ritanii şi Irlandei, apărătoare a credinţei, a declarat în cea de a 23-a zi a lui noiem brie tre c u t şi a p ro n u n ţat ono­ rabilului ei Consiliu P rivat, intenţia M aiestăţii Sale de a se căsători, Că M aiestatea Sa, făcînd cunoscută intenţia M aiestăţii Sale onorabilului său Consiliu P rivat, aşa cum s-a spus mai sus, a în treb u in ţat cuvintele — ,,Intenţia mea este aceea de a mă uni prin căsătorie cu P rin ţu l A lbert de Saxa Coburg şi G othai!. Că acest an este bisect, deci se ţine şi se consideră legal ca orice doamnă să poată face propuneri de căsătorie ori­ cărui dom n şi să forţeze şi să stăruie pentru acceptarea acestora, sub pedeapsa unei amenzi sau penalizări, adică o rochie de m ătase sau de satin de prim a calitate, care să fie aleasă de doam nă şi plătită (sau datorată) de domn. Că acestea şi alte grozăvii şi prim ejdii cu care anul bisect am eninţă pe dom nii din Anglia, atunci cînd revine periodic, au fost teribil de agravate şi m ărite de term enii com unicării M aiestăţii Sale, care a îm puiat capetele dife­ ritelor tin ere doam ne din acest Regat cu unele noi idei destructive p entru pacea om enirii, idei care înainte nu avu­ seseră loc în închipuirea lor. Că un caz s-a ivit în Cam berw ell, în care o dom nişoară i-a făcut cunoscut tatălu i ei că intenţionează să se unească p rin căsătorie cu dom nul Sm ith din Stepney şi că un altul, un foarte dureros caz, s-a ivit în T ottenham , cînd o dom­ nişoară nu num ai că şi-a declarat intenţia de a se uni prin 205

căsătorie cu v ăru l ei John, dar luînd în posesie cu forţa pe sus-zisul văr, s-a şi căsătorit realm ente cu el. Că astfel de nelegiuiri au devenit curente nu num ai în capitală şi în vecinătăţile ei, ci în întregul Regat şi că, dacă populaţia fem inină nu va fi repede oprită şi îngrădită în procedeele ei nelegale, acestea a r cauza cele m ai de plîns rezultate, p rin tre care s-ar putea prevedea o creştere alar­ m antă a populaţiei ţării, cu care nici un efort din partea sectorului agricol sau industrial nu ar putea, eventual, să ţină pasul. Că există m otive puternice să bănuim existenţa unui foarte întins complot, conspiraţie sau plan, pus la cale în secret de un vast num ăr de fem ei necăsătorite din Regatul U nit al M arii B ritanii şi Irlandei, şi care acum îşi extinde ram ificaţiile în fiecare p arte a ţării. Obiectul şi intenţia acestuia pare în mod lim pede să fie încheierea şi oficierea unui num ăr enorm şi fără precedent de căsătorii în ziua în care se efectuează căsătoria M aiestăţii Sale. Că un astfel de complot, conspiraţie sau plan este foarte plăcut P apalităţii, în tru c ît tinde să slăbească Clerul Bisericii de S tat din Anglia p rin epuizare fizică şi sufle­ tească la care ar fi supus ; că astfel de com ploturi papistaşe sînt p ro tejate şi încu rajate de m iniştrii M aiestăţii Sale, lucru care apare clar nu num ai din faptul că princi­ palul secretar de sta t p e n tru A facerile străine al M aiestăţii Sale s-a căsătorit în mod perfid în tim p ce era în serviciul Coroanei, dar şi din faptul că dom nul O’Connell a fost au­ zit declarînd şi m ărturisind că, dacă ar avea o fată de m ă­ ritat, ar m ărita-o în aceeaşi zi cu M aiestatea Sa. Că astfel de com ploturi, conspiraţii şi p lanuri viclene, pe lîngă că sînt pline de pericole p e n tru Biserica de S tat şi (ca urm are) p en tru stat, nu pot să nu aducă ru in a şi fa ­ lim entul p en tru o m are clasă d intre supuşii M aiestăţii Sale. Că deoarece o creştere de proporţii şi bruscă a n u ­ m ărului de bărb aţi căsătoriţi ar duce la o proporţională dezertare (pentru un tim p) de la cîrcium i, hoteluri, săli de biliard şi trip o u ri şi privînd pe prop rietarii acestora de p ro fitu rile şi rem izele obişnuite, şi p e n tru a se dovedi mai dep arte josnicia unor astfel de planuri, este de observat că toţi p ro p rietarii de cîrcium i, hoteluri, săli de biliard şi tri­ 206

pouri sînt (în special ultimii) în mod solemn devotaţi reli­ giei p rotestante de stat. P en tru toate aceste m otive şi încă m ulte altele, de nu mai puţină grav itate şi însem nătate, se face un apel u rg en t către dom nii din Anglia (care sînt burlaci sau văduvi) să ia im ediat m ăsuri să convoace o în tru n ire publică, să ia în considerare cele m ai bune şi m ai sigure m ijloace de a faca cunoscute prim ejdiile de care sînt am eninţaţi p rin reve­ nirea anului bisect şi prin adăugirea em oţiei create prin­ tre doam nele necăsătorite de term enii declaraţiei M aiestă­ ţii Sale. Să ia, fără întîrziere, m ăsuri ca să poată opune rezistenţă susziselor doam ne necăsătorite şi să contracareze scopurile lor vătăm ătoare. Şi să roage pe M aiestatea Sa să concedieze pe actualii m iniştri şi să cheme la Consiliile ei pe acei distinşi dom ni din diferitele profesii onorabile care, ofensînd în toate ocaziile pe singura doam nă din An­ glia care poate fi ofensată în deplină siguranţă, au dat suficiente garanţii supuşilor iubitori ai M aiestăţii Sale că ei, cel puţin, sînt în m ăsură să poarte război fem eilor şi că sînt experţi în în treb u in ţarea acelor arm e care aparţin sexului în realitate cel m ai slab şi mai desconsiderat.

PERECHEA TÎNARA

O să fie o nu n tă în dim ineaţa aceasta la casa de la col­ ţul străzii, de lîngă o terasă. Oam enii de la patiserie s-au dus deja de vreo şase ore în acel loc. Toată ziua de ieri a fost acolo o m are agitaţie, iar azi dim ineaţă s-au sculat de cum s-a lum inat. D om nişoara Em m a Fielding se va căsă­ tori cu tîn ă ru l dom n Harvey. N um ai cerul ar putea spune în ce culori strălucitoare se înfăţişează această n u n tă în m intea m icuţei fete din casa de peste drum de la num ărul şase, care abia dacă a dorm it o clipită toată noaptea gindindu-se la acest lucru şi acum stă pe scările nem ătu rate din faţa uşii, rezem ată de coada m ăturii şi priveşte cu dor către casa vrăjită. Cine are p u ­ ţină im aginaţie poate ghici că chipurile bru taru lu i, zarza­ vagiului sau isteţului şi foarte linguşitorului lăp tar zboară prin m intea ei. Ce gînduri ! Cum s-ar îm brăca ea într-o 207

ocazie ca asta dacă ar i'i o doam nă — şi cum s-ar îm brăca dacă ar fi m ireasă — şi cum s-ar îm brăca bucătăreasa ca dom nişoară de onoare, dim preună cu sora ei ,,în serviciu” la Fulham şi preotul care, dato rită prezenţei atito r doam ne s-ar sim ţi cu totul um ilit şi cuprins de respect. Ce visuri de speranţă şi fericire — ca viaţa să fie o continuă sărbătoare, fără stăpîn sau stăpînă care să-U dea tim p liber şi apoi să ţi-1 ia înapoi — ca fiecare dum inică să fie o dum inică întreagă — de lib ertate adevărată în ce priveşte cîrlionţii şi buclele de pe cap, şi fără nevoia de a treb u i să ascunzi frum useţe de claie de păr sub bonetă — ce im agini de fericire im ensă şi fără de m argini pentru ea, însă oarecum caraghioase pentru noi, zăpăcesc m intea m icuţei fete din casa de la num ărul şase, şi toate aceste imagini stîrnite de nu n ta de la colţul străzii. Noi zîmbim la astfel de lucruri şi nici nu s-ar putea altfel, deşi poate ar trebui să zîmbim p en tru alt motiv decît cel obişnuit. Ar trebui să ne bucure că există oameni pentru care noţiunea de m ulţum ire este a tît de m odestă şi de lim itată, încît fericirea şi voioşia le sînt hărăzite cu m ultă uşurinţă. însă mica fată în casă se trezeşte din reveria ei, p entru că din uşa clădirii m iraculoase de la colţ aleargă către ea, fluturîndu-şi rochia nouă şi elegantă şi diferitele panglici, prietena ei Jane Adams, care vine în tr-u n suflet să-şi îndeplinească prom isiunea solem nă de a o lua în casă, profitînd de învălm ăşeală, ca să vadă şi ea masa întinsă şi — un lucru nem aipom enit — pe tîn ă ră m ireasă gata îm brăcată pentru biserică. Şi într-adevăr, după ce s-au furişat sus, pe vîrfuri, şi au reuşit să a;ungă pîr.ă la uşa cam erei, iat-o pe dom ni­ şoara Emma arătînd ca în cel m ai frum os tablou, cu o bonetă albă şi flori de portocal şi alte lucruri elegante pe care le poartă o m ireasă (a cărcfr lucrătură, model şi cali­ tate orice fată le recunoaşte pe m om ent şi nu le uită pină la moarte) ; şi tot acolo se aflau m am a dom nişoarei Em ma in lacrim i, şi tatăl dom nişoarei Emma, care o m îngîia şi îi spunea că, desigur a aşteptat toate acestea şi cît de feri­ cită o să fie — şi tot acolo este şi sora dom nişoarei Emma, cu braţele încolăcite in ju ru l gîtului ei şi celelalte dom­ nişoare de onoare, toate zîm bind şi lăcrim înd, şi liniştind 203

copiii, care desigur că ar plînge mai m ult dacă nu ar fi aşa de frum os îm brăcaţi, dar care totuşi scînceau de team ă că sora lor le va fi răpită. Şi totul este a tît de înduioşător, că cele două fete în casă plîng mai m ult ca oricine. Şi Jane Adams, stînd pe trepte, după ca s-au strecurat am îndouă afară, spune că atît de tare îi trem u ră picioarele, că nu ştie ce să se mai facă, şi că va susţine întotdeauna despre dom nişoara Emma că niciodată nu i-a spus un cuvînt rău, şi că speră şi se roagă să fie fericită. însă în curînd Ja n e o ia ca să-i arate m asa întinsă şi într-ad ev ăr niciodată nu s-a văzut ceva ca această masă, s c î n teind de argintărie şi porţelanuri şi garnisită cu flori şi p răjitu ri şi cu sticle cu gîtul lung, totul sărbătoresc şi strălucitor. în centru se găseşte de asem eni cel m ai ferm e­ cător lucru, tortul, frum os garnisit şi scînteind în zahărul brum at. Am îndouă sînt de părere că trebuia să se pună un mic Cupidon sub cupolele de zahăr de pe tort, sau cel puţin două inimi şi o săgeată. însă, cu această excepţie, nu ţi-ai mai putea dori nimic, şi în orice caz, nici o masă nu ar fi p u tu t fi mai frum oasă. Pe cînd au ajuns la această concluzie, cine altul in tră în sufragerie decît dom nul John, căruia Ja n e îi spune că Anne nu este alta decît A nne de la num ărul şase ; şi John spune că o ştie deoarece adeseori s-a uitat într-acolo, lucru care o face pe Anne să roşească şi să se fîstîcească. Acum vrea să plece, însă John doreşte ca ea să bea un pahar de vin şi îi spune că nu o să-i facă rău deşi e dim ineaţa devrem e, aşa că închide uşa şi toarnă vin ; şi A nne închină în sănătatea lui Jane şi adăugă „şi în sănătatea dum neavoastră, dom nule J o h n “, apoi bea paharul încet, în tim p ce dom nul John face glume potrivite cu îm prejurarea. în cele din urm ă, dom nul John, care a deve­ nit tot mai îndrăzneţ, am inteşte de obiceiul de la nunţi şi cere favorul unui sărut pe care-1 capătă după puţină încăierare. Auzindu-se paşi pe scară, cei tre i o iau im ediat care încotro. în tim pul acesta a sosit o trăsu ră să o ducă pe m ireasă la biserică, şi A nne de la num ărul şase, lungind operaţia spălării uşii, are satisfacţia să o poată vedea din nou pe m ireasă şi pe dom nişoarele de onoare şi pe tată l şi pe m am a miresei, grăbindu-se şi plecînd de îndată. Dar asta 209

nu-i tot ce se putea vedea, pentru că în curînd au sosit alte trăsu ri cu o m ulţim e de oaspeţi, toţi îm brăcaţi frumos, la care A nne ar fi p u tu t să stea şi să se uite o veşnicie, însă m ai avînd şi altceva de făcut, se vede obligată să se m ai uite o dată lung şi apoi să închidă uşa de la stradă. Şi acum oaspeţii s-au aşezat la m asă şi lacrim ile au luat locul zîm betelor, p en tru că dopurile au ieşit din gîturile lungi ale sticlelor şi conţinutul lor dispărea cu repezi­ ciune. Tatăl dom nişoarei Em ma este în capul mesei. Mama dom nişoarei Em m a la celălalt capăt şi lîngă ea se găsesc dom nişoara Em ma şi soţul ei — socotiţi de toată lum ea d rept cea m ai frum oasă şi interesantă pereche din cîte s-au văzut. Pe cele două p ărţi ale mesei stau diferite tinere doam ne la care îţi face plăcere să te uiţi şi diferiţi tineri dom ni care p ar să gîndească tot în acest fel. Şi tot aici, la loc de onoare, se găseşte o m ătuşă a dom nişoarei Emma, de care se ştie că are bogăţii nem aiauzite şi că treb u ie să-şi fi exprim at intenţii m ăreţe legate de testam ent, cu privire la nepoată şi la noul ei nepot. A ceastă doam nă a fost deja foarte darnică şi generoasă, aşa cum o ara tă m ulţim ea da b ijuterii pe care le poartă m ireasa, însă aceasta nu înseam nă nim ic pe lîngă ceea ce înţelege să facă sau ceea ce a făcut, p en tru că s-a lu at legătura cu croitoreasa cu trei luni înainte şi a pregătit un trusou (cu unele piese lucrate chiar de m îna ei), ca p en tru o prinţesă. Lum ea poate să-i spună fată bătrîn ă şi se poate să fie aşa, însă nu este nici ursuză, nici urîtă, din contră, este foarte veselă şi plăcută la vedere şi foarte am abilă şi duioasă la suflet. Lucrul acesta nu este de m irare decît p en tru cei stăpîniţi de prejudecăţi învechite, fără să ştie m ăcar de ce şi care niciodată nu vor deveni mai înţelepţi şi nu vor înţelege lucrurile mai bine. Din toţi cei de la masă, nim eni nu e mai plăcut la vedere decît doi copii, care, în cinstea acestei zile, au fost aşezaţi în tre oaspeţi. D intre aceştia, unul este un flăcău mic de şase sau opt ani, frate cu m ireasa şi altul, sau mai bine spus alta, este o fată de aceeaşi vîrstă, sau poate mai m icuţă, căreia el îi spune soţia mea. A devăraţii soţi, m ireasa şi m irele, nu sînt mai devotaţi unul altuia ca ei doi. Băieţa­ şul plin de dragoste şi atenţie, fetiţa înroşindu-se şi plină de tandreţe, jucîndu-se cu bucheţelul pe care el i l-a dat în

210

dim ineaţa aceasta şi strecurînd petalele de tra n d a fir căzute în sîn, cu firească cochetărie. Aceşti copii s-au visat unul pe altul în visele lor senine şi inim ile lor s-au în tristat cînd, cel care nu era de faţă, era lu at în rîs. Cred că dincolo de această perioadă a copilăriei nu m ai există o iubire atît de serioasă, de generoasă şi de adevărată ca a lor. Care dintre realităţile cele mai duioase poate avea graţia şi farm ecul ce înconjoară astfel de îndrăgostiţi ca de basm ! In m om entul acesta veselia şi fericirea sărbătoririi au ajuns la culme. C îteva priv iri neliniştite au început să fie schim bate între dom nişoarele de onoare şi se şopteşte oarecum că tră su ra cu care trebuie să plece tîn ără pereche a sosit. Unii dintre oaspeţi, care sînt dispuşi să continua petrecerea, dau im presia că e doar o alarm ă falsă, însă se dovedeşte a fi prea adevărat, fiind repede confirm ată în prim ul rînd prin retrag erea m iresei şi a unui num ăr de persoane apropiate care urm ează să-i facă pregătirile pentru călătorie, şi in al doilea rînd prin retrag erea doam nelor în general. în acest m om ent urm ează o pauză jenantă, în care fiecare încearcă să fie glum eţ şi nim eni nu reuşeşte. Pînă la urm ă, m irele dispare şi el m isterios, ascultînd de un sem nal tot atît de m isterios, şi m asa se goleşte de oaspeţi. Cu cel puţin şase ore înainte se aranjase ca plecarea tin erei perechi să se facă în secret, dar de îndată ce au apărut în uşa de la stradă, toate ferestrele de la salon au fost pline de doamne care îşi flu tu rau batistele şi trim iteau bezele, şi toate geam urile de la sufragerie pline de figuri de domni, exprim înd u rarea de drum bun prin cele mai variate şi ciudate gesturi şi mimici. Holul şi trep tele sînt pline de personalul de serviciu, p u rtînd cocarde albe ; p rin­ tre ei sînt am estecaţi prieteni m ai intim i şi rude care au îndrăznit să iasă p e n tru a spune la revedere noii perechi. Cei m ai în faţă din grup sînt cei doi mici îndrăgostiţi braţ la braţ, gîndindu-se, înfioraţi, ce fericire a r fi să plece îm preună în acest cupeu elegant şi să nu se m ai despartă niciodată. M ireasa abia a avut tim pul să arunce o privire grăbită către vechiul ei cămin, cînd scările trăsu rii se ridică zăngă­ nind, uşa cupeului se trînteşte, caii tropăie pe pavaj, şi iată-i acum departe.

Un grup mic de fete în casă mai răm îne adunat în hol, şoptind între ele. Acolo se găseşte Anne de la num ărul şase, care s-a furişat din nou de acasă sub un m otiv sau altul şi a fost o m artoră plină de adm iraţie la plecarea tinerei perechi. Sînt două subiecte asupra cărora A nne nu m ai term ină de vorbit şi nu oboseşte : unul este că n-a mai văzut niciodată în viaţa ei aşa — oh, aşa un înger de bărbat ca domnul John H arvev, şi altul că nu poate să spună ce zi e astăzi, dar nu pare deloc să fie o zi lucrătoare, dar nici dum inică — to tul este aşa de schim bat şi neobişnuit !

PERECHEA FORMALISTA

Perechea form alistă este alcătuită din oamenii cei mai afectaţi, reci, rigizi şi nem ulţum iţi de pe su p rafaţa păm întului. Figurile lor, vocile, îm brăcăm intea, casa. mobila, m er­ sul lor şi p urtările, totul denotă form alism ul, nedezm inţit de nici o tră să tu ră mai atrăgătoare de sinceritate, duioşie sau firesc. Orice în legătură cu perechea form alistă se rezolvă în ­ tr-u n fel form al. Ei nu vin în vizită la tine p e n tru tine ci p en tru ei : nu ca să vadă ce mai faci, ci ca să vezi tu ce fac ei. Nu este o vizită care îţi face cinste ţie ci lor înşile — da­ torită nu rangului tău ci celui al lor. Dacă m oare unul dintre copiii unui prieten, perechea form alistă se pre­ zintă cu punctualitatea unui an trep ren o r de pom pe fune­ bre. Dacă fam iliei unui prieten i se naşte un copil, perechea form alistă nu m anifestă m ai m ultă atenţie decît o doică angajată cu luna. Perechea form alistă, în fapt, caută cu bucurie toate ocaziile în care să-şi arate buna ei creştere şi respectarea cu precizie a micilor1 obiceiuri din societate. Cît despre tine, tu eşti m ijlocul pentru scopul u rm ă rit de ei şi le pasă de tine tot a tît cît îi pasă unui bărbat de croi­ torul care l-a făcut să aibă o siluetă elegantă sau cît îi pasă unei fem ei de m odista care a a ju ta t-o să facă o cucerire. Domnul form alist, care are relaţii extinse cu genul de oam eni care fac cunoştinţe dar evită prieteniile, asistă, din cînd în cînd, la num eroase înm orm întări, unde este form al invitat, şi la care se duce tot form al, ca şi cînd ar întoarce 212

o vizită pentru ultim a oară. în aceste ocazii modul în care se prezintă este fără cusur. Ştie care este tonul convenabil atunci cînd vorbeşte, priv irea tristă pe care trebuie să o aibă, pasul m elancolic care com pletează ţin u ta în ziua res­ pectivă. Cunoaşte perfect regulile de tristă politeţe care se păstrează în tr-u n cupeu la înm orm întare. Ştie cînd să scoată un oftat şi cînd să-şi ascundă nasul în batistă. Ştie .să se uite în m orm înt clătinînd din cap, cu înfăţişarea tristă a unui m ut, atunci cînd cerem onia s-a sfîrşit. — Cum a fost la înm orm întare ? în treab ă doam na for­ m alistă, cînd soţul se întoarce acasă. — Oh ! răspunde dom nul form alist, niciodată n-am văzut o încălcare mai grosieră şi mai dezgustătoare a regu­ lilor de etichetă. Nu au avut penaje. — N -au fost penaje ! exclam ă doamna, ca şi cînd m or­ ţii zboară la cer pe aripi de pene negre şi, în lipsa aces­ tora, vor treb u i să se ducă, fără doar şi poate, în altă parte. Soţul clatină din cap şi adaugă m ai departe că au avut chec cu susan în loc de chec cu stafide şi că a fost num ai vin alb. — N um ai vin alb ! exclam ă soţia. — Nimic altceva decît coniac şi m adera, spune soţul. — Cum asta ? P orto deloc ? — Nici un strop. — Deci nu porto, nu stafide, nu penaje ! Cred că-ţi ream inteşti, dragul meu, spune doam na form alistă, cu o voce de h o tărît reproş, că atunci cînd l-am în tîlnit la în­ ceput pe acest biet om care acum a m u rit şi s-a dus, şi care, în mod cu totul ciudat, la m asă mi s-a adresat fără ca în prealabil să-m i fi fost prezentat, am încercat să-mi exprim opinia că fam ilia sa era cu totul ignorantă cu pri­ vire la regulile de etichetă şi foarte puţin la curent cu cele din viaţa de fiecare zi. Acum ai avut ocazia să-ţi dai şi tu seam a şi tot ce am eu de spus este că eu cred că niciodată nu o să te mai duci din nou acolo la vreo înm or­ m întare. — D raga mea, răspunde dom nul form alist, n-o să mă mai duc niciodată. A stfel răposatul neform alist este p rivat de relaţii în m orm înt ; şi perechea form alistă, atunci cînd vorbeşte des­ pre înm orm întare, clatină din cap şi se întreabă din ce

213

sînt făcute sentim entele unor oameni şi oare pot fi ideile lor despre buna-cuviinţă. Dacă perechea form alistă are copii (ceea ce se întim plă uneori), aceştia nu sînt copii ci fem ei şi bărbaţi mici, palizi, socotiţi pitici foarte bătrîni, cu toată ap aren ţa lor de copii, în tr-a d e v ă r, sînt a tît de în v ăţaţi cu regulile form ale şi con­ venţionale şi se poartă cu a tîta bunăvoinţă, încît pentru orice vizitator ar fi o negrăită u şu rare şi consolare s-o vadă pe fetiţă spărgînd o oglindă, în vreo izbucnire de furie, sau pe băieţel dînd cu piciorul în p ărinţii lui. Perechea form alistă este întotdeauna cam pioană a ceea ce se num eşte în mod rigid cuviincios şi este gata în orice m om ent să descopere necuviinţe ascunse de vorbire sau de gîndire, care ar trece cu to tul neobservate de oam eni mai puţin scrupuloşi. Astfel, dacă se duc la teatru , se chinuie toată seara, de team ă ca ceva necuviincios sau im oral să nu-şi facă drum de pe scenă. Şi dacă se întîm plă să se spună ceva care presupune două înţelesuri, niciodată nu neglijează să se sesizeze şi să exprim e prin privirile lor m area ofensă pe care au suferit-o sentim entele lor. Poate că acesta este m otivul de căpetenie p e n tru care se duc rar în sălile de reprezentaţii. M erg uneori la reprezentaţiile Academiei Regale, însă acestea sînt adesea m ult m ai lip­ site de cuviinţă decît cele de la te a tru şi doam na form a­ listă crede că a sosit tim pul ca dom nul E tty de la suszisa Academie, să fie dat în judecată, ca să constituie un exem ­ plu public. La o petrecere prileju ită de un botez, se găsea pe lîngă alţi oaspeţi şi o pereche form alistă, care a suferit chinuri atroce din cauza glum elor obişnuite în astfel de ocazii, care au şi fost făcute de u nul din naşi. Acesta era un domn în vîrstă, cu faţa roşcovană, care, fiind bine cunoscut de restu l oaspeţilor se sim ţea în largul lui şi era foarte bine dispus. în tim pul cinei dom nul acesta era în culm ea bunei dispoziţii. Noi — fiind de o ţinută m ai serioasă şi mai li­ niştită — am fost aleşi să însoţim pe doam na form alistă la catul de jos şi, stînd alături de ea, am avut o ocazie fa ­ vorabilă să-i observăm reacţiile. Am avut o nim erită bănuială că de la început şi de la prim a vedere — literalm ente de la prim a vedere — doam na form alistă nu a fost cu totul sigură dacă prezenţa la o ast­

fel de cerem onie şi în curajarea în acest fel a expunerii în public a unui prunc, nu era un act ce com porta un oarecare grad de indelicateţe şi necuviinţă. Siguri sîntem că, atunci cînd s-a băut în sănătatea pruncului şi dom nul cu p ărul sur, care a ridicat paharul, a făcut aluzii la vrem ea cînd a legănat-o în braţele lui, la botez, pe m am a pruncului, atunci doam na form alistă s-a alarm at şi a cău tat să se ferească de dom nul în vîrstă ca de un desfrînat îm bătrînit în rele. Dar asta a suportat-o, şi-a făcut vînt cu evantaiul, in­ dignată, dar a suportat-o. S-a cîntat şi un cîntec hazliu în care se vorbea de m ărtu risirea unui domn că a să ru ta t o femeie, şi totuşi doam na form alistă a suportat-o şi pe asta. însă cînd, în cele din urm ă, după ce s-a b ău t în cin­ stea vechiului naş şi cînd naşul actual s-a ridicat să m ul­ ţum ească şi a făcut aluzii vagi la pruncii cari încă nu s-au născut şi la posibilitatea ca pruncul sărb ăto rit să aibă fraţi şi surori, doam na form alistă nu a m ai p u tu t suporta şi, salutînd pe cei prezenţi cu o uşoară înclinare a capului, trecu cu m îndrie pe lîngă cel vinovat şi părăsi încăperea în lacrim i, condusă de dom nul form alist.

PERECHEA ÎNDRĂGOSTITA

Nu ar p u tea exista o mai sugestivă ilu strare a vechii şi înţeleptei zicale că ceea ce este prea m ult strică, decît fi­ gura pe care o face o pereche îndrăgostită. Fără îndoială că este necesar şi firesc ca două persoane, un ite p rin că­ sătorie, să se iubească şi iarăşi fără îndoială este plăcut să ştii şi să vezi că se iubesc, însă există un tim p potrivit pen­ tru toate lucrurile şi perechea care se întîm plă să fie tot tim pul în stare de tandreţe, de faţă cu toată lumea, de­ vine aproape de nesuportat. Şi adoptînd acest punct de vedere am vrea să fim în­ ţeleşi că nu sîntem de acord cu burlacii, în ale căror critici la adresa perechilor îndrăgostite trebuie să distingem m otive interesate şi consideraţiuni personale. A dm item că pentru această categorie nefericită a societăţii, fap tu l de a fi obligat să vezi gesturile gingaşe şi nevinovate pe care le schim bă zi de zi o pereche îndrăgostită, poate fi un lucru 215

iritant, chinuitor şi provocator. însă în tim p ce recunoaş­ tem caracterul n a tu ra l al dificultăţii la care sînt supuşi aceşti burlaci, nu putem accepta critica lor p ărtinitoare sau să ţinem seam a de sufletele lor pîrjojite şi supărate. Singurul nostru ghid este ex p erienţa obiectivă şi în aceste schiţe de m oravuri căutăm nu a tît să schim băm pe cei care ofensează institu ţia căsătoriei, cît să prevenim la tim p pe­ rechile care pornesc acum în pelerinajul către altarul că­ sătoriei, şi chiar pe acelea care nu au pornit-o încă. Să tragă deci foloase toate perechile prezente şi care vor urm a, din exem plul dom nului şi doamnei Leaver, care sînt o pereche îndrăgostită de prim a clasă. A supra dom nului şi doam nei Leaver îşi dă părerea doam na Starling, o văduvă care şi-a pierdut soţul pe cînd era tînără, şi s-a p ierd u t şi ea cu firea cam în acelaşi tim p — p en tru că, după socoteala ei, de atunci nu a mai îm b ătrîn it nici cu cinci ani. D upă părerea ei aceştia sînt un model perfect de fericire în căsătorie. Ai crede, spune rom antica doamnă, că sînt doi îndrăgostiţi abia logodiţi. Niciodată nu a existat o astfel de fericire. Sînt atît de tandri, de afectuoşi şi aşa de ataşaţi unul de altul, a tît de îndrăgostiţi că, în fapt. nim ie nu poate fi m ai ferm ecător. — Augusta, sufleţelul meu, spune dom nul Leaver. — A ugustus, viaţa mea, răspunde doam na Leaver. — Cîntă-m i o m ică baladă, draga mea. Fă tu asta p en tru mine, porum biţa mea, spune dom nul Leaver. — N-aş putea, dragostea mea, răspunde iarăşi doamna Leaver, şi este o ră u ta te din p artea ta să-mi ceri. — R ăutate, draga m ea ! strigă dom nul Leaver. — Da, o rău ta te şi o cruzim e, replică doam na Leaver, pentru că ştii doar că m ă doare gîtul şi dacă as cînta m -ar durea m ai rău. Eşti un m onstru şi te urăsc. Pleacă de aici! Doam na Leaver a spus : „Pleacă de aici !“ p e n tru că dom nul Leaver a luat-o uşor de bărbie. Domnul Leaver neexecutînd ceea ce i s-a cerut, ci, din contră, aşezîndu-se lîngă ea, doam na Leaver îi dă o palm ă ; şi dom nul Leaver la rîndul lui îi dă o palm ă doam nei Leaver şi acum. venind m om entul ca toate persoanele prezente să se uite în altă p arte decît la ei, se uită cu toţii în altă p arte însă aud un

sunet uşor şi liniştit de sărut, ia care doam na Starling este cu totul tran sp o rtată şi şopteşte vecinului ei că dacă toate perechile căsătorite ar fi ca aceasta, ar fi raiul pe păm înt. Cînd se Intîm plă asem enea fapte, perechea îndrăgos­ tită se găseşte acasă şi de fată sînt doar trei sau p atru p rie­ teni, însă soţii Leaver, neobişnuiţi să fie rezervaţi, se com­ portă aproape la fel şi în afară de casă. în tr-ad ev ăr, în unele ocazii, ca de pildă la un picnic, sau la o partidă de canotaj, tandreţele lor sînt chiar mai m ulte, aşa cum toam na trecu tă am avut ocazia să observ personal. S-a organizat atunci o m are partidă de canotaj, hotărîndu-se să m ergem la Tw ickenham ca să luăm m asa şi apoi să dansăm în tr-o vilă liberă, de pe m alul rîului, vilă închiriată anum e în acest scop. Domnul şi doam na Leaver făceau p arte din grup şi a fost norocul m eu să am loc în aceeaşi barcă, un fel de galeră cu opt vîsle, un echipaj de am atori, cu un coviltir albastru în dungi, ca şi cămăşile tip G uernsey ale echipajului, şi cu un steag roşu m urdar, ca favoriţii celui care com anda vîslitul. S tabilindu-se cine va fi cîrm aci şi toate celelalte fiind aranjate, cei opt domni s-au apucat de vîslit cu toată fo rţa şi înaintau odată cu fluxul, în cu rajaţi de observaţiile com pătim itoare ale doam ­ nelor. care toate strigau că pare să fie un efort im ens pen­ tru bărbaţi şi în tr-ad ev ăr aşa era. La început am ajuns din urm ă cealaltă barcă şi ne-am apropiat de ea în tr-u n stil cavaleresc. îr>să s-a dovedit a fi un am uzam ent nu prea plăcut pentru că ne stropeau din belşug, ba s-au udat şi plăcintele şi celelalte gustări astfel că am re n u n ţa t cu toţii şi am luat-o înainte, lăsînd cea de a doua barcă să ne u r­ meze fără glorie pe dîra lăsată de noi pe apă. Cam în tim pul acesta am observat unde stă dom nul Leaver. î,i barcă se găseau şi doi barcagii, ca rezervă pen­ tru cazul în care v reunul din am atori s-ar fi sim ţit epuizat, şi unul dintre aceşti barcagii, care şi-a asum at com anda cu de la sine putere, a început să strige cu o voce răguşită : — îm pinge înainte num ărul doi — dă-i drum ul, n u m ărul doi — fă o întindere m ai lungă, num ărul doi — acum — num ărul doi, dom nule, gîndeşte-te că eşti la o cursă ! Cei mai m ulţi din grupul nostru au început, fără îndo­ ială. ^ă se în treb e care d intre cei în căm aşă G uernsey ar 217

p utea avea nevoie de o astfel de încurajare, cînd un ţipăt înăbuşit al doamnei Leaver i-a lăm urit pe cei în îndoială şi i-a pus în cunoştinţă de cauză pe cei care nu ştiau nimic. Căci dom nul Leaver, ascuns de o pălărie de paie şi fără cravată, transpira îngrozitor şi era gata să i se facă rău. Spaim a care i-a cuprins pe toţi nu s-a m icşorat deloc în cupele urm ătoare, p en tru că acelaşi dom n (în executarea unei isprăvi acvatice denum ită prinderea unui crab) s-a răstu rn a t dintr-o dată pe spate, nelăsind să se vadă din persoana lui altceva decît două picioare din care dădea de >or. Doam na Leaver ţipă din nou de m ai m ulte ori şi strigă în d u rerată : — A m urit ! Spuneţi-m i adevărul, oricît ar fi de crud. A m urit ? Un moment de reflecţie ar fi p u tu t s-o convingă pe iu­ bitoarea doam nă că nu putea să fie m ort dtn m om ent ce dădea aşa de tare din picioare, dar doam na Leaver conti­ nua să strige : — A m urit ? A m u rit ? Iar ceilalţi toţi continuau să strige : — Nu, nu, nu ! pînă cînd dom nul Leaver a fost rea­ şezat pe bancă în poziţia norm ală şi i s-a pus in m ină visla (care, în tre tim p, trecuse prin toate felurile de m iş­ cări greşite făcute pe cont propriu), de către cei doi bar­ cagii. Acum, doam na Leaver exclam ă : — A ugustus, copilul meu, vino la mine. Dom nul Leaver spuse : — Augusta, draga mea, linişteşte-te, n-am p ăţit nimic. Insă doam na Leaver îi strigă din nou m ai în d u re rată : — A ugustus, copilul meu, vino la m ine ! Ceilalţi din grup păreau să se team ă că dacă domnul Leaver va răm îne în locul unde era, ar putea contribui la înecul întregului echipaj, d rept care luară, foarte dezinte­ resat, p artea doam nei Leaver, şi-i spuseră că într-ad ev ăr trebuie să se ducă la ea, adăugind că nu era destul de tare pentru o treabă a tît de grea şi că nu ar fi tre b u it să se apuce niciodată de ea. In silă, dom nul Leaver se duse şi se aşeză la picioarele doam nei Leaver şi aceasta, aplecîndu-se asupra lui îi spuse : — Oh, A ugustus, cum poţi tu să m ă sperii aşa ? ^

Şi domnul Leaver îi răspunse : — A ugusta, draga mea, eu niciodată nu m -am gînd să te sperii... Şi doam na Leaver adăugă : „Eşti slăbit, dra­ gul m eu “, şi dom nul Leaver spuse : „Sînt cam slăbit, draga m ea“ ; şi s-au a ră tat plini de tandreţe, ascunzîndu-şi ca­ petele sub voalul doam nei Leaver, pînă cînd, în cele din urm ă, dom nul Leaver s-a a ră tat din nou, declarînd bine dis­ pus că parcă a auzit vorbindu-se de nişte sticle de bere tare şi de nişte sandvişuri. D oam na Starling, care făcea p a rte din grup, fuses« foarte plăcut im presionată de această scenă şi adeseori m ur­ m ura pe ju m ă ta te pentru ea : „Ce pereche de îndrăgostiţi sînteţi !“ sau „Ce plăcut este să vezi un bărbat şi o femeie a tît de fericiţi îm preună !“ Ni se adresă nouă (pentru că eram un fel de veri), foarte poetic, făcînd observaţia că inim ile care bat astfel la unison fac viaţa un paradis de plăceri şi că atunci cînd fiinţe asem ănătoare sînt atrase una către alta de sentim ente a tît de frum oase şi delicate, sufletele se îm părtăşesc din suprem a fericire ! La toate acestea am răspuns cu „desigur11 sau „foarte a d ev ărat1' sau am oftat doar, după cum era cazul. La fiecare nou gest al perechii îndrăgostite, adm iraţia văduve’ izbucnea din nou şi cînd doam na Leaver se opuse ca dom nul Leaver să stea fără pălărie, ca nu cum va să-l bată soarele în cap şi pe urm ă să capete insolaţie, doamnei Starling i s-au în­ lăcrim at ochii şi a spus că asta îi ream inteşte de Adam şi Eva. Perechea îndrăgostită a fost astfel, în plină tandreţe, tot drum ul pînă la Tw ickenham , însă cînd am ajuns acolo (şi cînd echipa de am atori ară ta foarte însetată) ei doi erau m ai veseli ca oricînd ; doam na Leaver a aru n cat cu p ietri­ cele în dom nul Leaver, şi dom nul Leaver a fugărit-o pe iarbă pe doam na Leaver, în m odul cel mai nevinovat şi mai încîntător. La masă, de asem enea, a fu ra t bucata de limbă a doam nei Leaver şi doam na Leaver s-a răzbunat pe puiul dom nului Leaver şi cînd doam na Leaver era să se ducă să-şi ia nişte salată de hom ar, dom nul Leaver nu a lăsat-o, spunînd că îi face rău şi ea s-a necăjit din cauza asta, ceea ce i-a dat ocazia s-o facă pe su p ărata şi pe năzuroasa. Insă acestea erau doar aspectele surîzătoare si de su p rafaţă ale dragostei lor şi nu se refereau la străfundurile curentului

219

în care. p en tru a spune drept, cei doi ^-au scufundat pe neaşteptate, datorită urm ătoarei îm prejurări. S-a întîm ­ plat că domnul Leaver a ridicat paharul în cinstea bur­ lacilor care au avut ideea acestei petreceri şi, rostind acest toast s-a prefăcut că îi pare rău că nu mai face parte dintre ei şi a pretin s cu durere că îşi deplînge starea decăzută în care se găseşte. Or sentim entele doam nei Leaver nu puteau suporta aşa ceva, nici m ăcar în glumă, aşa că, exclam în d cu glas tare : „Nu m ă iubeşte, nu mă iubeşte !“ a căzut în tr-o stare de plîns în braţele doam nei Starling şi, pierzîndu-şi cunoştinţa, a fost dusă de această doam nă şi de soţul ei în altă cam eră. De îndată domnul Leaver a coborît în fugă să vadă dacă nu este vreun m edic în g rupul nostru şi deoarece era unul (în ce grup nu se găseşte unul ?), atît dom nul Leaver cît şi dom nul medic s-au grăbit să ajungă la bolnavă. P rim ul care s-a întors a fost m edicul şi a fost observat rîzînd şi făcînd cu ochiul în tre prietenii lui intim i şi comportîndu-se foarte nemedical, insă cînd s-a întors dom nul Leaver, a devenit foarte solemn şi ca răspuns la toate în­ trebările, a clătinat din cap şi a rem arcat că A ugusta era m ult prea sensibilă p en tru a se glum i cu ea — o părere pe care după aceea a în tărit-o şi văduva. Văzînd că nu era vorba de ceva prim ejdios, restul grupului s-a apucat de dans pe iarbă şi toţi erau foarte veseli şi fericiţi şi tot tim pul s-a cochetat, ultim a îm p re ju rare datorîndu-se în p arte vrem ii frum oase şi în p a rte localităţii care este bine cunoscută ca favorabilă tu tu ro r petrecerilor inofensive. In tim pul cît petrecerea era în toi, dom nul şi doamna Leaver s-au furişat în barcă şi s-au aşezat sub coviltir, doam na Leaver lăsîndu-şi capul pe um ărul dom nului Lea­ ver, în tim p ce dom nul Leaver ii strîngea m îna cu tan d reţe şi o privea din cînd în cînd cu ochi m elancolici şi plini de com pătim ire. Văduva stătea deoparte, făcîndu-se că e ^ e preocupată de o carte, însă observîndu-i pe furiş de după evantai, iar cei doi barcagii, fum îndu-şi pipele nu departe de mal, îşi dădeau cu cotul unul altuia şi rîn jeau veselîndu-se de ceea ce vedeau. P uţini din grup au observat lipsa perechii îndrăgostite şi puţinii care au observat-o s-au fe­ licitat p en tru dispariţia ci. 220

PERECHEA CARE SE CONTRAZICE

S-ar putea presupune că doi oam eni care trebuie să-şi petreacă toată viaţa îm preună şi trebuie să fie în mod necesar adeseori singuri unul cu altul a r trebui să găsească prea puţină plăcere in contrazicerea reciprocă şi totuşi nu este ceva mai obişnuit decît o pereche care se contrazice. Perechea care se contrazice nu este de acord în nimic, în afară de faptul că se contrazice. Se întorc de la p e tre ­ cerea de seară a doam nei Bluebottle, fievare în colţul opus al cupeului şi nu schim bă o silabă pînă cînd nu se găsesc de cel puţin douăzeci de m inute în faţa căm inului, acasă. Atunci dom nul, ridicîndu-şi ochii de la cămin, rupe d intr-o dată tăcerea : — Ce lucru extraordinar, spune el, că tu ţii în tru n a să contrazici. C harlotte ! — Eu să contrazic ?! strigă doamna, dar asta faci tu. — Ce fac eu ? în treab ă dom nul cu asprim e. — Afirm i că eu te contrazic pe tine, răspunde doamna. — Vrei să spui că nu m ă contrazici pe m ine ? îi în ­ toarce vorba dom nul. Vrei să spui că nu m -ai contrazis încontinuu toată ziua de azi ? V rei să-m i spui că n-ai făcut-o ? — Nu vreau să-ţi spun nimic din toate astea, replică doamna, calm ă : cînd n-ai dreptate, sigur că am să te con­ trazic. în tim pul acestei convorbiri, dom nul şi-a băut coniacul cu apă, stind de o p a rte a căm inului, iar doamna, de cea­ laltă parte, cu cutia de toaletă pe masă, şi-a pus p ărul pe moaţe. Acum îşi lasă în jos părul de pe ceafă şi începe să-l perie, păstrînd în acelaşi tim p un aer de corectitudine con­ ştientă şi mai ales de Virtute ofensată, cu in ten ţia de a-1 scoate din sărite pe dom n — lucru care-i reuşeşte. — Eu cred, spune ei, scoţînd linguriţa din p ah ar şi aruncînd-o pe masă, că din toate fiinţele încăpăţînate, si­ gure pe ele, d ar cu judecată greşită, tu eşti prim a, C harlotte. — Desigur, desigur, te rog, poţi spune ce vrei. Vezi cît de m ult te contrazic eu, răspunde doamna. — Desigur, nu m-ai contrazis la m asa de seară, oh, nu, nu ! exclam ă domnul. — Ba da, am făcut-o, spune doamna. 221

— Ah, ai făcut-o, ridică dom nul vocea. A dm iţi ? — Dacă tu num eşti asta contrazicere, atunci am fă­ cut-o, răspunde doamna. Şi îţi repet, Edw ard, că atunci cînd constat că nu ai dreptate, am să te contrazic. Doar nu sînt sclava ta. — Nu eşti sclava m ea ! o îngînă dom nul cu am ără­ ciune ; şi tu încă susţii că în casa nouă a fam iliei Blackburns nu sînt m ai m ult de paisprezece uşi, inclusiv uşa de la pivniţa de vinuri. — Susţin, replică doam na, bătînd tactul cu peria de cap pe palm a m îinii, că în casa aceea sînt num ai paispre­ zece uşi şi nici una în plus. — Bine, atunci, strigă dom nul, ridicîndu-se cu dispe­ rare şi m ăsurînd odaia cu paşi repezi. Pe cinstea mea, asta e destul ca să zdruncine m intea unui om şi să-l aducă la nebunie ! încetul cu încetul, dom nul îşi revine şi, trecîndu-şi po­ som orit m îna peste frunte, se aşază din nou pe scaunul lui. După o lungă tăcere, de d a ta aceasta doam na este aceea care începe. — L-am în treb at şi pe dom nul Jenkins, care s tă te a lingă m ine pe sofa în salon, în tim pul ceaiului. — Pe M organ vrei să spui, în tre ru p e domnul. — D ar nu vreau deloc să spun aşa ceva, răspunde doamna. — Acum, peste toate sîcîielile şi p u rtările de nesupor­ tat, spune dom nul, frîngîndu-şi m îinile şi uitîndu-se chi­ n u it în sus, ai să stărui că M organ este Jen k in s ! — Mă crezi idioată ? exclam ă doamna, crezi că nu ştiu care-i u nul şi care-i altul ? Crezi că nu ştiu că bărb atu l in sacou albastru este dom nul Jenkins ? — Jenkins în sacou albastru ! exclam ă dom nul cu un oftat adînc. Jenkins în sacou albastru, un om care ar p re­ fera să m oară decît să poarte altceva decît m aron ! — îndrăzneşti să m ă învinuieşti că spun un neadevăr? în tre ab ă doam na, izbucnind în lacrim i. — Te învinuiesc, doamnă, răspunde dom nul, ridicîn­ du-se, că eşti un m onstru al contrazicerii, un m onstru al sîcîielii, nu — nu ! Auzi ? Jenkins în sacou albastru ! Doamne, ce am făcut să fiu sortit să aud astfel de lucruri ? ! 222

Rostind acestea • adînc dispreţ şi supărare, domnul îşi ia lum inarea, porneşte ţanţoş înainte şi se duce direct la pat, unde se preface că a adorm it atunci cînd doamna vine şi ea în dorm itor, toată în lacrim i, m urm urînd şi făcînd aluzii cu priv ire la soarta ei nefericită şi la o intenţie confuză de a se consulta cu fra ţii ei. Dom nul m ai suferi însă şi to rtu ra secretă de a o auzi din cînd în cînd exclam înd : — Ştiu că sînt doar paisprezece uşi în casa aceea, ştiu că era dem nul Jenkins, ştiu că era îm brăcat cu un sacou albastru şi o să susţin cu tot a tîta tărie cum o susţin şi acum, chiar dacă ar fi ultim ele cuvinte pe care le-aş mai avea de spus ! Dacă cei din perechea care se contrazice sînt binecu­ vântaţi cu copii, ei nu sînt din acest m otiv m ai puţin con­ tradictorii. Dom nişorul Jam es şi dom nişoara C harlotte in­ tră in sufragerie după masa de seară şi, fiind veseli că i-au găsit pe părinţii lor bine dispuşi, îşi închipuie că vor căpăta fiecare cite o ju m ătate de pah ar cu vin şi alte favoruri deo­ sebite. Dar, dm nefericire, dom nişorul Jam es devenind vor­ băreţ in vederea acestor perspective, o întreabă aşa, d intr-o dată, pe m am a lui cît de înaltă este doam na Parsons şi dacă nu cum va are o înălţim e de aproape doi m etri, la care m am a îi răspunde : — Da, cred că are, p e n tru că doam na Parsons este în adevăr o doamnă i'oarte înaltă, o adevărată gigantă. — P entru num ele lui Dum nezeu, C harlotte, strigă soţul ei. Nu spune copilului lucruri atît de absurde. Auzi, înăl­ ţim e de doi m etri ! — Ei bine, răspunde doamna, sigur că pot să-m i per­ m it să am o părere, şi p ărerea mea este că are o înălţim e de doi m etri — cel puţin. — Ştii bine, C harlotte — spune dom nul cu seriozitate, că aceasta nu este p ărerea ta — că tu nu ai o astfel de idee — şi că spui asta num ai de dragul de a mă contrazice. — Eşti foarte politicos, îi răspunde soţia, dar a greşi în tr-o chestiune fără im portanţă cum este aceea a înăl­ ţim ii unei persoane n -a r fi o crim ă prea m are ; însă îţi spun din nou, că eu cred că doam na Parsons are doi m etri şi cred că şi tu ştii că are doi m etri şi afirm i că nu are num ai p e n tru că eu afirm că are.

Această luare în rîs îl face pe dom n să devină nervos, însă se stăpineşte şi se m ulţum eşte să m urm ure pe un ton superior : — Doi m etri — ha ! ha ! Doam na Parsons are doi m etri ! Şi doam na răspunde : — Da, doi m etri. Mă bucur că tu te amuzi şi de aceea repet — doi m etri. Apoi subiectul este lăsat baltă şi con­ tradicţia începe să fie uitată, cînd dom nişorul Jam es, cu intenţia vagă de a se face plăcut şi de a îndrepta lucrurile, din nefericire, o întreabă din nou pe m am ă din ce este făcută Juna, care în treb are îi dă m am ei ocazia să spună că mai bine să n-o fi întrebat, p e n tru că ea întotdeauna greşeşte şi niciodată nu are d rep tate ; orice ar întreba-o o expune la contraziceri şi că m ai bine să-l întrebe pe tata care nu poate greşi niciodată. Tatăl, sub usturim ea atacu­ lui, trage cu putere de cordonul clopoţelului şi spune că dacă conversaţia trebuie să continue în acest fel, este mai bine să fie trim işi copiii la culcare. Şi aşa s-a şi întîm plat după cîteva lacrim i şi m ultă opunere ; şi tatăl, după ce s aruncat o privire piezişă şi posom orită m am ei, îşi trage batista peste faţă şi se aşază mai bine p e n tru m oţăiala de după-m asă. P rietenii perechii care se contrazice deplîng adeseori c ertu rile lor dese, deşi aproape nu le dau im portanţă, observînd că, fără îndoială, ei sînt foarte ataşaţi unul de altul şi că nu se ceartă niciodată decît pentru lucru ri de nimic. Insă nici prietenii perechii şi nici perechea însăşi, nu se gîndesc că aşa cum cele mai uim itoare lucruri din n atu ră nu sînt decît vaste aglom erări de particule foarte mici, tot aşa lucrurile lipsite de im portanţă, cele socotite drept n i­ micuri; cînd se adună fac sum a fericirii sau nefericirii om eneşti.

perechea

În n e b u n i t ă

d u p ă c o piii ei

Perechea înnebunită după copiii ei are de obicei m ulţi — cel p uţin şase sau opt. Copiii sînt fie cei m ai sănătoşi din lume, fie cei mai nenorociţi. în fiecare din cele două ca­ 224

zuri, ei sînt subiectul p refe ra t al părinţilor lor şi, deopo­ trivă, un izvor de nelinişte sufletească şi irita re pentru prietenii părinţilor lor. Perechea înnebunită după copiii ei nu cunoaşte alte date decît acelea legate de naşterea, accidentele, bolile sau isprăvile mai însem nate ale copiilor. Am îndoi deţin în cap un alm anah cu un m are num ăr de zile privind diferitele date legate de prunci, toate însem nate cu roşu. îşi am intesc de ultim a încoronare p e n tru că în ziua aceea m icuţul Tom a căzut pe scara bucătăriei, de aniversarea C onspiraţiei p ra ­ fului de puşcă 1 p e n tru că la cinci noiem brie a în treb at Ned dacă picioarele de lem n se fabrică în cer şi dacă pălă­ riile în trei colţuri cresc în grădină. Doam na W hiffler nu va uita niciodată cît va trăi ultim a zi a anului trecut, pen­ tru că în ziua aceea i-au ap ăru t celui m ai mic copil p atru pete roşii pe nas, pe care le-au lu at drept pojar. Nu va uita nici p rim a zi de Crăciun, p e n tru că douăzeci şi una de zile după aceasta s-au născut gemenii, şi nici Vinerea m are p e n tru că în tr-o V inere m are a fost speriată de o căruţă trasă de m ăgari pe cînd era însărcinată cu G eor­ giana. Sărbătorile ale căror date se schimbă, nu îşi m ută data p e n tru dom nul şi doam na W hiffler, p e n tru că ele răm în bine şi definitiv fixate pe seam a v reunui copil, de care nu m ai pot fi despărţite niciodată. T im pul a fost creat, po­ triv it crezului lor, nu p e n tru sclavi ci p e n tru fete şi băieţi ; şi firele de nisip în m işcare din clepsidră nu sînt decît copii m ici care se joacă. D upă cum am mai spus-o, copiii acestei perechi nu cu­ nosc situaţiile de mijloc. Ei sînt sau m inuni de sănătate sau m inuni de lipsă de sănătate. O ricum ar fi, ei trebuie să fie m inuni. D om nul W hiffler descrie la biroul său su­ ferinţele teribile prin care trece băiatul său cel m ai m are şi pe care nici un alt băiat nu le-a mai avut vreodată, ori trebuie să spună că niciodată nu a existat un copil dotat cu o săn ătate a tît de uim itoare, cu o constituţie fizică re­ zistentă, ca de fier, cum este copilul său. Copiii săi trebuie să fie, d in tr-u n punct de vedere sau altul, fie superiori, fie inferiori celor al celorlalţi oameni. Sentim entul acesta se 1 C o n sp iraţie care a a v u t loc în an u l 1605 îm p o triv a P a rla m e tulu i en glez, în su b so lu l căru ia s- a u d ep o zitat b u to aie cu p ra f de puşcă.

225

poate dezvolta la intensităţi de necrezut ; astfel am cu­ noscut odată o doam nă şi un domn care îşi p u rta u capul atît de sus şi au devenit a tît de m îndri de pe urm a fap ­ tu lu i că cel m ai mic copil al lor a căzut de la o fereastră de la etajul doi fără să păţească ceva, că o m are p arte din p rietenii lor s-au văzut obligaţi să se îndepărteze de ei. în să acesta poate fi considerat ca un caz extrem şi nu unul în d re p tăţit să fie luat de exemplu. Dacă un p rieten se xntîmplă să ia m asa în condiţii obiş­ n u ite la una din perechile înnebunite după copiii lor, este aproape cu neputinţă să devieze conversaţia de la subiectul lor favorit. Orice lucru îi am inteşte dom nului W hiffler de Ned sau doam nei W hiffler de M ary-A nne sau de tim pul de dinaintea naşterii lui Ned sau de tim pul în care încă nu o aveau în vedere pe M ary-A nne. Cea m ai neînsem nată ob­ servaţie, cît de inofensivă ar fi ea, o să redeştepte am intiri adorm ite despre gemeni. Oricum şi oriunde ai apuca-o, este cu nep u tin ţă să scapi de ei. O iau de la început, orice ar face bietul om. Ned a fost p ierdut din vedere pentru o ju m ătate de ceas, Dick a fost u ita t cu totul, num ele lui M ary-A nne n--a fost pom enit, însă al gem enilor tot tim pul. Nimic nu-i poate ţine la d istanţă pe gemeni. — Este un lucru extraordinar, Saunders, spune dom ­ nul W hiffler prietenului în vizită, dar tu i-ai văzut pe cei mici, pe gem eni ? x Inim a prietenului se strînge pe cînd răspunde : — Oh, da — adeseori. — Ce spuneai tu despre piram ide, spune dom nul W hiff­ ler, în mod cu totul firesc, îmi am inteşte de copiii aceşţia — ce culoare crezi tu că au ochii lor ? — Pe cuvîntul meu, se bîlbîie p rietenul, n-aş prea şti să răspund. De fapt, prietenul nu-şi am intea să fi auzit ceva care să fie deosebit în n a tu ra celor doi gem eni şi, din cît îi bă­ gase el în seamă, puteau foarte bine să n-aibă ochi deloc. — Ai spune că sînt roşii, presupun ? în treb ă dom nul W hiffler. P rieten u l şovăie şi aproape crede că aşa sînt, însă deducînd din expresia feţei dom nului W hiffler că nu roşul este culoarea, zîm beşte cu oarecare încredere şi spune :: — Nu, nu ! Cu totul altă culoare. 226

— Ce-ai spune de albastru ? insistă dom nul W hiffler. Prietenul se uită la el şi observînd o expresie diferită pe faţă, riscă să afirm e : — Aş spune eă sînt albaştri — categoric albaştri. — Desigur ! strigă dom nul W hiffler trium fător, ştiam că aşa o să spui. Dar ce-ai spune, dacă ochii băiatului sînt albaştri şi ai fetei căprii, ai ? — Imposibil ! exclam ă prietenul, neştiind deloc de ce ar fi imposibil. — Este un fapt, totuşi, spune dom nul W hiffler ; şi tre ­ buie să-ţi spun, Saunders, că acesta nu este un lucru obiş­ n uit in m aterie de gem eni sau o îm p re ju rare care survine în fiecare zi. La dialogul acesta, doam na W hiffler, ca fiind în m are m ăsură răspunzătoare p entru gem eni şi p e n tru farm ecele şi p articu larităţile lor, nu a luat parte, acum însă vorbeşte şi ea, reproducînd intr-o englezească stricată, o vorbă de duh a lui Dick în legătură cu subiectul tocm ai discutat, care îi place dom nului W hiffler peste m ăsură şi-l face să spună că ar fi ju ra t că porneşte de la Dick, oriunde ar fi auzit-o. Apoi îi cere doam nei W hiffler să-i povestească lui S aunders ce a spus Tom despre taurii sălbatici şi, doam na W hiffler redînd anecdota, se iveşte o discuţie asupra ca­ racterului diferit al um orului lui Tom faţă de cel al lui Dick şi astfel rezultă că spiritul lui Dick este vioi în tim p ce stilul lui Tom este uscat şi caustic. Această discuţie fiind însufleţită de diverse ilustrări, a d u rat destul de m ult şi s-a în tre ru p t abia atunci cînd doam na W hiffler a poruncit valetului să sune clopoţelul p entru doică, căci li se făgă­ duise copiilor că vor fi chem aţi jos să m ănînce budincă. P rie te n u l s-a făcut palid cînd doam na a dat poruncă şi încă şi mai palid cînd aceasta a fost urm ată de un m are ropot pe scări (asem ănător celui produs de căderea ploii pe un lum inator) după care uşa sufrageriei s-a deschis cu o puternică pocnitură şi şi-au făcut tum ultoasa apariţie şase copii mici, urm aţi im ediat de o doică voinică cu cîte un geam ăn pe fiecare braţ. Deoarece toţi cei opt ţipau, stri­ gau şi dădeau din picioare — unii sub in fluenţa unei pofte nesăţioase, alţii din cauza spaim ei faţă de un străin şi alţii din cauza conflictului d intre cele două sentim ente — s-a

227

scurs o bună bucată de vrem e înainte ca toate capetele să poată fi rîn d u ite în ju ru l mesei şi să fie restabilită o aşazisă ordine, în îndeplinirea căreia, atit valetul cît şi doica au fost zgîriaţi destul de rău. In fine, vocea doamnei W hif­ fler se auzi spunînd : — Dom nule Saunders, pot să vă ofer putină budincă ? S-a produs o tăcere de nu se auzeau nici răsuflările şi şaisprezece ochi m ăriţi s-au a ţin tit asupra m usafirului, aşteptînd răspunsul lui. Un strigăt general de bucurie do­ vedi că el răspunsese : „Nu, vă m ulţum esc". Lingurile se agită în aer, pe faţa de masă apar picioruşe în extazul de nestăpînit şi optzeci de degete scurte se bălăcesc în siropul de prune. In tim p ce budinca este consum ată, dom nul şi doam na W hiffler, făcînd sem ne cu cotul prietenului Saunders,, îl roagă să ia seam a la ochii lui Tom, sau la bărbia lui Dick, sau la nasul lui Ned, sau la părul lui M ary-A nne, sau la fi­ gura lui Emily sau la pulpele m icului Bob sau la gura lui F anny sau la capul lui C arry, după cum e cazul. O riunde este dirijată atenţia dom nului Saunders, dom nul Saunders adm iră, desigur ; deşi este oarecum încurcat cu privire la sexul celor mici şi priveşte greşit întoreîndu-se către o fetiţă atunci cînd dom nul W hiffler îi îndreaptă aten ţia către un băieţel şi îşi m anifestă adm iraţia p en tru un băieţel atunci cînd ar trebui să fie în eîn tat de o fetiţă. Apoi vine desertul şi se produce o încăierare pentru fructe şi ţîşniri de zeam ă în ochii copiilor din portocalele strînse în m îini şi, ca urm are, ţipete şi vaiete. în cele din urmă, vine vrem ea ca doam na W hiffler să se retrag ă şi toţi copiii sînt luaţi de m înă şi siliţi să-l săru te pe dom nul Saunders şi să se arate drăguţi cu el înainte de a se urca la etaj, cu excepţia lui Tom, care, trîn tin d u -se pe spate în hol, strigă că dom nul Saunders este o bestie răutăcioasă ; şi a lui Dick care, după ce a băut vinul tatălui său în tim p ce acesta se uita în altă parte, este găsit am eţit şi dus afară bălăbănindu-se. Domnul W hiffler şi prietenul său răm în singuri, însă gîndurile dom nului W hiffler sînt încă la fam ilia sa, chiar dacă fam ilia nu m ai este cu el. — Saunders, spune el după o scurtă tăcere, dacă vrei, să bem în sănătatea doam nei W hiffler şi a copiilor.

228

Domnul Saunders interp retează această invitare ca fiind un reproş că nu a ridicat el p ah aru l în acest scop şi bea oarecum jenat. — Ah ! oftează domnul W hiffler, copiii ăştia, Saunders, te fac să îm bătrîneşti. Dom nul Saunders gîndeşte că da::ă ar fi fost ai lui ar fi făcut din el un om foarte b ătrîn ; însă nu spune nimic. — Şi totuşi, urm ează dom nul W hiffler, ce poate să ega­ leze fericirea căm inului ? Ce poate să egaleze lirea vioaie a copiilor ! Saunders, de ce nu te căsătoreşti ? Aceasta era o în treb are jen a n tă p e n tru că dom nul Saunders gîndea că dacă nu trise vreodată in tentii m atri­ m oniale, revelaţia acestei zile desigur că le-ar fi sm uls din rădăcină pentru totdeauna. — îmi pare totuşi bine, spune dom nul W hiffler, că eşti burlac, îmi p a ie bine d intr-o privinţă, Saunders, din una egoistă, adm it. Vrei să ne faci, doam nei W hiffler şi mie, o favoare ? Dom nul Saunders este surprins — în mod evident sur­ prins ; însă răspunde : — Cu cea mai m are plăcere. — A tunci ai vrea tu, Saunders, spune dom nul W hiff­ ler cu glas im presionant, ai vrea tu să cim entăm şi să în ­ tărim prietenia noastră in trîn d în fam ilie, ca să spun ast­ fel, ca naş ? — O fac cu m ultă plăcere şi m îndrie, răspunde dom nul Saunders ; despre care din copii este vorba ? îţi spun drept, eu crcdeam că toţi sînt botezaţi sau... — Saunders, îl în tre ru p e dom nul W hiffler, desigur că toţi sînt botezaţi. Ai dreptate. R ealitatea este că doam na W hiffler este... pe scurt, aşteptăm un altul. — Deci pe al nouălea ! strigă prietenul, cu totul speriat la ideea aceasta. — Da, Saunders, reia dom nul W hiffler solemn, al nouă­ lea. Să bem în sănătatea doam nei W hiffler ! Să bem din nou, Saunders şi să-i dorim să treacă cu bine şi peste asta. Doctorul Johanson obişnuia să istorisească o povestire despre un om care avea în m inte doar o singură idee şi aceea greşită. Perechea înnebunită după copiii ei este în aceeaşi situaţie. Acasă sau cînd ies, în orice tim p şi în orice loc, gîndurile lor sînt legate de acest subiect şi dincolo de ei 22 '

nu văd nimic. Ei vorbesc doar despre lucrurile inteligente pe care odraslele Ie spun sau le fac şi obosesc cercurile de prieteni cu vorbăria şi cu absurdităţile lor. Domnul W hiffler îl ia de n asture p. un prieten la un colţ de stradă, pe o zi vîntoasă, ca să-i spună un bon m o t 1 al celui mai tîn ă r băiat al său, şi doam na W hiffler, făcînd o vizită ca să vadă o cunoştinţă bolnavă, o în treţin e cu o veselă dare de seam ă a propriilor ei suferinţe trecute şi & celor la care se aşteuptă. In astfel de cazuri, păcatele părinţilor cad asu­ pra copiilor p en tru că lum ea ajunge să-i privească ca pe nişte mici fiinţe destinate să fie plicticoase. Nu se poate spune că perechea înnebunită după propriii ei copii es-fe m inată de o dragoste generală p entru aceste fiinţe mici şi atrăgătoare (lucru care i-ar scuza în m are m ăsură) ; din contră, sînt în stare să dispreţuiască sau să cultive invidia faţă de orice alţi copii, în afară de ai lor. Dacă şi-ar cerceta propriile inimi, probabil că ar găsi în adîncul lor mai m ..lt amor propriu sau egoism decît o cred ei. Am ărui propriu şi egoismul sînt tră să tu ri rele, a c ă r jr m anifestare fără m ăsură, deşi poate fi uneori distractivă, niciodată nu se întîm plă să nu devină obositoare şi neplăcută. De aceea perechile care sînt înnebunite după copiii lor sînc. de cele m ai m ulte ori, evitate.

PERECHEA INDIFERENTA

E xistă barom etre de m odă veche reprezentînd o casă cu două ieşiri din care în una este înfăţişat un domn, iar în cealaltă o doamnă. Cînd v iem ea se an u n ţă frum oasă, doamna iese şi dom nul intră. Cînd se anunţă ploaie, dom­ nul lese şi doam na intră. Niciodată nu caută să fie îm pre­ ună, nu sînt bucuroşi sau supăraţi din aceeaşi pricină şi nu au nimic în comun. Ei sînt m odelul perechii indiferente, cu excepţia că în conduita dom nului «din barom etru există o oarecare politeţe şi consideraţie, din care nu se îm p ărtă­ şesc nici unul d intre cei doi din perechea noastră indife­ rentă. 1 V orbă de duh (fr.).

?30

Cei din perechea indiferentă sînt rareori singuri am în­ doi şi atunci cînd sînt, nimic nu poate întrece apatia şi plic­ tiseala lor, dom nul fiind în cea m ai m are p arte a tim pului somnoros şi doam na tăcută. Dacă încep o conversaţie, aceasta este în mod obişnuit de n a tu ră ironică sau plină de reproşuri. Astfel, după ce dom nul s-a lăsat în voia unui căscat prelung şi s-a aşezat mai comod în fotoliu, doam na probabil va observa : — Ei bine, Charles ! Sper că stai foarte comod. La care dom nul răspunde : — Oh, da, absolut comod, — absolut. — Cred că nu sînt m ulţi bărbaţi căsătoriţi, spune doamna, care să-şi caute com oditatea în m ulţum iri atît de egoiste ca tine. — Aşa cred şi eu, replică domnul. — A cui este vina ? întreabă doamna. Dom nul devenind mai somnoros, nu răspunde. — A cui este vina ? repetă doamna. Dom nul nerăspunzînd nici de data asta nimic, ea con­ tinuă, spunînd că, după p ărerea sa, n-a existat niciodată în lum ea asta o fem eie a tît de legată de casă, a tît de gos­ podină, a tît de refractară căutării unui m om ent de m ul­ ţum ire şi de plăcere dincolo de căm inul ei, ca ea. Num ai Dum nezeu ştie că, Tnainte de a se m ărita, niciodată nu s-a gindit şi nu a visat aşa ceva. Şi îşi am inteşte că bietul ei ta tă obişnuia să spună m ereu, aproape în fiecare zi din viaţa lui : — O, draga m ea Louisa, num ai dacă te-ai m ărita cu un bărbat care să te înţeleagă şi să-şi ia sarcina să ţină seam a de fericirea ta şi să se acomodeze p u ţin cu firea ta, ce comoară o să găsească el în tine. Ea presupune că tată l ei ştia ce fire are ea — doar o cunoscuse destul de bine — aşa că lucrul nici nu poate fi pus la îndoială, însă ce poate face ea ? Dacă întotdeauna căm inul ei este trist şi părăsit şi soţul api’oape totdeauna absent, fără să găsească plăcere în com pania ei, atunci ea se găseşte (desigur, foarte rar) în situ aţia de a căuta pu­ ţină recreere în altă parte. Doar nu se aşteaptă de la ea să lîncezească şi să m oară de plictiseală, cel puţin aşa speră. 231

— A tunci hai, Louisa, spune dom nul, trezindu-se tot a tît de repede pe cît adorm ise, răm îi acasă în seara asta şi tot aşa o să fac şi eu. — M i-ar p ărea rău să presupun că îţi face plăcere să m ă superi, răspunde doam na, însă ştii tot aşa de bine ca şi m ine că sînt foarte a taşată de doam na M ortim er şi că ai fi un act de nepoliteţe vulgară şi de proastă creştere ca, după ce am acceptat un loc în loja ei şi am îm piedicat-o să invite pe altcineva, să nu m ă duc. — Ah ! A sta este ! spune dom nul, ridicînd din um eri. Am ştiu t foarte bine. Am ştiut că tu nu poţi să te devotezi o singură seară propriului tău cămin. Tot ce-a.ş avea de spus, Louisa, e u rm ătorul lucru : adu-ţi am inte că eu am v ru t cu tot dinadinsul să stau acasă în seara asta şi că nu este vina mea că nu sîntem m ai des îm preună. Cu acestea, dom nul pleacă la club unde urm ează să se întîlnească cu cineva, şi doam na iese grăbită din încăpere ca să se îm brace p e n tru doam na M ortim er. Şi nu se gîndesc unul la celălalt, pînă cînd. datorită unei ocazii neprevăzute, se găsesc din nou singuri, îm preună. Dar să nu se presupună că perechea indiferentă este în mod obişnuit şi certăreaţă. Cu totul dim potrivă. Aceste dis­ cuţii sînt num ai ocazii p e n tru a se scuza şi nim ic m ai m ult. în general, cei doi sînt bine dispuşi şi fără grijă, şi se ceartă tot a tît de rar, cum fac orice cunoscuţi obişnuiţi, în tre ei. P entru că nu este de nici un folos să se deranjeze reciproc sau să-şi facă supărări unul altuia. Cînd se întîlnesc în societate, cei doi din perechea in­ diferentă sînt cei m ai bine crescuţi oameni din cîţi există. Doam na este aşezată în tr-u n colţ. în tr-u n mic grup de prietene şi una d intre ele exclam ă : — Ei, ia u ită -te acolo, e soţul tău. dragă î — Al cui ? Al m eu ? spune ea cu nepăsare. — Ei, al tău desigur, şi vine încoace. — Curios lucru ! spune doam na cu ton apatic, cre ­ deam că e la Dover. Dom nul veni la ele, discutînd cu toate şi înclinînd uşor capul către soţia sa ; reieşi din spusele lui că a fost în tr-a d e v ă r la Dover şi că tocm ai acum s-a întors.

— Ce fiinţă ciudată eşti tu ! observă soţia, şi mă în ­ treb ce oare te-a adus aici ? — Am venit, desigur, să te caut pe tine, răspunde soţul. Aceasta este o glum ă a tît de reuşită, încît doam na pare foarte am uzată, după cum sînt şi alte doamne, in aceeaşi situaţie, care au p utut auzi conversaţia, şi, în tim p ce toate fac m are haz. dom nul salută din cap, se răsuceşte pe călcîie şi se îndepărtează încet. Sînt totuşi m om ente cînd prezenţa lui nu-i aşa de p lă­ cută. deşi egal de neaşteptată. Aşa de pildă, atunci cînd doam na invită una sau două persoane la ceai şi la nişte cancanuri şi lui i se întîm plă să vină acasă chiar ia m ij­ locul distracţiei lor. Sînt şanse de o sută la una ca el să răm înă acasă doar o ju m ă ta te de oră. însă doam na se sim te totuşi oarecum d e ran jată de venirea lui inoportună şi reflectează în sinea ei : ,,Eu nu mă am estec niciodată în treb u rile lui, de ce să se am estece el în ale mele ? Şi nu este întîm plător. în to td eau n a cînd e cazul să am un m otiv anum e de a dori să nu vină acasă, atunci vine. A sta-i provocator şi obositor ; şi, desigur, că din m om ent ce mă lasă atît de m ult singură pentru plăcerea lui. ar putea, cel puţin în aparentă, să o facă în egală m ăsură şi p en tru a mea", O bservînd ce-i trece prin m inte, dom nul care venise acasă pentru a se sim ţi comod, îşi face un m erit din faptul că o vede indispusă şi ajunge la concluzia că acasă este ultim ul loc în care poate spet'a să se sim tă bine şi se hotă­ răşte, pe cînd îşi ia pălăria şi bastonul, să nu m ai fi lansează doar rachete — se lansează doar artificii ! Cînd a izbucnit focul care a distrus cele doui clădiri ale P arlam entului şi cînd perechea egoistă tocm ai se găsea la fereastra unui salon pe strada Blackheath. atun ; i şi acolo au exclam at d intr-o dată, spre uim irea întregului grup în care se găseau : ,,Este C am era lorzilor !" Aceasta insă nu era o dovadă izolată a spiritului lor deosebit de pătrunzător pentru că, întîm plîndu-se să fie (aşa cum au descoperit ulterior, corr.parînd datele şi îm prejurările) în acelaşi om nibuz cu dom nul G reenacre, cînd acesta p u rta capul victim ei sale prin oraş în tr-u n sac albastru, am îndoi au observat o contractare neobişnuită a m uşchilor feţei s a le ; plim bîndu-se pe Fish S treet Hill, cîteva săptăm îni mai tîrziu, dom nul egoist i-a 244

spus doam nei lui — ridicînd p u ţin p rivirea către culm ea M onum entului : „Acolo este un băiat, draga mea, care citeşte o biblie. Lucru foarte ciudat. Nu-m i place asta". — Cinci m inute după aceea, dom nule, spune domnu egoist, îm preunîndu-şi m îinile, cu o pocnitură violentă -— băiatul a dispărut ! V ariind aceste subiecte prin introducerea m ultor altora de acelaşi fel şi în treţin în d u -n e, în tre tim p, cu o relatare am ănunţită despre ce vrem e şi ce dietă le convine şi ce vrem e ş?i ce dietă nu le convine şi la ce oră se scoală în mod obişnuit şi la ce oră se duc la culcare, şi cu m ulte ale p a rti­ cu larităţi ale vieţii lor domestice, prea num eroase pentru a le m ai m enţiona, în cele din urm ă perechea egoistă şi-a lu at ziua bună şi ne-a dat ocazia să facem şi noi acelaşi lucru. Dom nul şi doam na Sliverstone sînt o pereche de altă clasă, p e n tru că tot egoismul doam nei îl are în vedere pe soţul ei şi tot egoism ul dom nului o are în vedere pe doam na. De exem plu : dom nul Sliverstone face p a rte din preoţim e şi, ocazional, scrie predici, aşa cum face orice preot. Dacă se întîm plă să te prezinţi la uşa de in tra re în tim pul în care el este astfel ocupat, doamna Sliverstone apare în vîrful picioarelor şi, vorbind în şoaptă şi cu gravitate, ca şi cînd ar fi tre i sau p atru p rieteni la etaj, toţi pe m oarte, te roagă să păstrezi tăcerea, p en tru că dom nul Sliverstone tocm ai redactează şi nu m ai este nevoie să spună cît de im portant este ca să n u fie tulburat. N evrînd să în tre ru p i un lucru a tît de serios, te grăbeşti să te retrag i cu m ulte scuze, însă doam na Slivei’stone nu va îngădui aşa ceva cu nici un preţ, observînd că ţi-a r face plăcere să-l vezi, aşa cum este şi firesc şi că este ho tărîtă să facă o încercare p e n tru tine, deoarece eşti un m are favorit. Aşa că te laşi condus la etaj — tot pe v îrfu ri — la uşa unei odăiţe din spate în care, după cum te inform ează doam na în şoaptă, dom nul Sliverstone scrie necontenit. N eprim ind nici un răspuns la uşoarele bătăi în uşă, doam na o deschide şi acolo, desigur, se găseşte dom nul Sliverstone, cu părul in dezordine, lucrind pe n erăsuflate cu tocul, cerneala şi h îrtia în tr-u n tem po care, dacă ar avea p u terea să-l continue, a r redacta cea m ai lungă predică în cel m ai scu rt tim p. La început este prea absorbit ca să fie trezit de in tra re a noastră, 245

Insâ im ediat după aceea, ridicîndu-.şi privirea, spune încet : „Ah !“ şi, făcînd semn, cu un zîm bet obosit şi trist, către m asa de scris, întinde m îna şi m ărturiseşte că speră că o să-l ierţi. Apoi doam na Sliverstone se aşază lîngă el şi, luîndu-i m îna în ale ei, îţi spune cum dom nul Sliver­ stone s-a închis aici chiar de la nouă dim ineaţa (acum este ora douăsprezece la amiază) şi cum ea ştie că aşa ceva nu poate fi bun p entru sănătatea lui, este foarte îngrijorată din această cauză. Apoi dom nul Sliverstone i'ăspunde cu tărie că : „această lucrare trebuie să fie făcută'*, cuvinte care o exasperează şi mai m ult pe doam na Sliverstone, care continuă să-l inform eze că dom nul Sliverstone a fost a tît de ocupat u ltim a săptăm înă : ba cu înm orm ântările, b* cu nunţile, ba cu m olitvele, ba cu botezurile şi altele — încît atunci cînd a urcat scările la amvon în seara de dum i­ nică, a fost silit să se ţină de balustradă pentru că altm in ­ teri ar fi căzut în propria lui strană. Domnul Sliverstone, care ascultă şi zîm beşte cu blîndeţe, spune : — N -a fost chiar aşa de rău, nu chiar aşa de rău ! A dm ite totuşi, la o m ai am ănunţită exam inare a îm pre­ jurărilor, că era aproape să cadă peste paracliser, care îl urm a pe scară ca să închidă uşa, dar dacă ar fi căzut aceasta nu ar fi fost decît p en tru îndeplinirea îndatoririlor lui da creştin şi el (şi poate şi paracliserul) treb u iau să se m îndrească cu asem enea lucru. Acest sentim ent a în cu rajat-o pe doam na Sliverstone, care se avîntă în noi laude cu p riv ire la m eritele şi la p er­ fecţiunea dom nului Sliverstone, pe care acesta le ascult.' cu aceeaşi tăcere blîndă, în afară de cazul în care rosteşt# cîte o vorbă prin care îşi a ra tă m odestia în legătură cu vreo chestiune oarecare sau cu vreun fapt, ca de pildă : — Nu şaptezeci şi două de botezuri în săptărnîna asta, draga mea. N um ai şaptezeci şi unu, num ai şaptezeci şi unu. Pînă la urm ă, soţia lui a sfîrşit cu laudele şi atunci în­ cepe el să în treb e că de ce să se plîngă doar el, de ce s* sufere el, de ce să-şi sim tă inim a strînsă ? O are num ai el singur este acela care se străduieşte şi suferă ? P rin ce a tre c u t ea, n -a r treb u i oare să se ştie ? P rin ce trece ea zi de zi, p en tru el şi p e n tru societate ? Cu o astfel de introducere, dom nul Sliverstone se avîntă în laude strălucitoare cu priv ire la conduita doam nei Sli246

verstone, în ceea ce priveşte procreerea copiilor şi, ca u r­ m are, creşterea şi în grijirea lor. Şi astfel, soţul o pream ă­ reşte pe soţie, şi soţia pe sot. A r fi destul de bine dacă dom nul şi doam na Sliverstone a r ţine toate astea p en tru ei, sau chiar p entru ei şi un p rieten sau doi. Insă nu fac aşa. Cu cît au mai m ulţi ascul­ tători, cu a tît perechea devine mai egoistă şi cu a tît sînt mai doritori să facă pe cît mai m ulţi să creadă in m eritele lor. Poate că acesta este cel mai rău fel de egoism. Nu are nici chiar slaba scuză de a fi spontan, ci este rezultatul unui sistem şi a, unei rele intenţii prem editate. Sim pla îngîm fare născută din naivitate provoacă milă, însă ipo­ crizia făţişă ne trezeşte dezgustul.

PERECH EA CARE SE RA SFA ŢÂ

Num ele de fată al doam nei M erryw inkle a fost Chopper. A fost singurul copil al dom nului şi doam nei Chopper. T atăl ei a m urit de pe cînd ea era, aşa cum se spune în pie­ sele de teatru , încă un sugaci, şi astfel bătrîna doam nă Chopper, atunci cînd fiica ei s-a m ăritat, a unit căm inul ginerelui ei cu căm inul ei şi s-a stabilit pentru totdeauna să se odihnească la dom nul şi doam na M erryw inkle. Domnul şi doam na M erryw inkle sînt o pereche în care fiecare îl răsfaţă pe celălalt, şi venerabila doam nă Chopper nu face decît să aju te şi să încurajeze aceasta. Dom nul M erryw inkle este un domn subţirel, cu un nas lung, de vîrstă m ijlocie şi de sta tu ră potrivită şi, în mod obişnuit, suferă de răceală la cap. Doam na M erryw inkle este o doam nă cu figura delicată, cu părul foarte blond, şi este, în tr-o m ăsură foarte m are, afectată de aceeaşi su­ ferinţă. V enerabila doam nă Chopper — care este strict în d re p tăţită la acest titlu, nu num ai din politeţe*, ci pentru că fiica ei nu era prea tîn ără la vrem ea cînd s-a căsătorit, adică cu m ai m ulţi ani în urm ă — este o doam nă bătrînă, m isterioasă, care stă la pîndă dindărătul unei perechi de ochelari şi este suferindă de o boală cronică, în legătură cu care a fost consultată de n enum ărate ori şi a citit o m ul­ ţim e de cărţi de m edicină, fără să întîlnească nici o de­ 247

scriere a sim plom elor care să i se potrivească în tru totul sau să o poată face să spună : „A ceasta-i boala de care sufăr". în tr-ad ev ăr, lipsa unor date autentice asupra su ­ biectului suferinţei ei pare să fie adevărata boală a doam ­ nei Chopper, p en tru că din alte puncte de vedere este o doam nă deosebit de sănătoasă şi de voinică. Amîndoi, dom nul şi doam na M erryw inkle, poartă o c antitate ex trao rd in ară de lu cru ri de flanelă şi au obiceiul să-şi pună picioarele în apă fierbinte în mod nefiresc de des. Tot astfel beau m ereu ceai de m uşeţel şi alte ceaiuri am estecate şi se freacă la cea mai mică durere cu un spirt cam forat şi cu alte lichide p en tru frecţii. care se întrebuin­ ţează la inflam aţii şi du reri de gît, reum atism sau lumbago. Plecarea dom nului M erryw inkle la birou pe o dim i­ n eaţă um edă sau ploioasă este o treabă foarte complicată, îşi pune şosete de piele de căprioară peste ciorapi şi şoşoni peste ghete şi poartă sub vestă un pieptar din blană de iepure. Pe lîngă aceste precauţii, îşi înfăşoară g'îtul cu un fu lar gros şi îşi pune peste gură o basm a de m ătase. Astfel echipat şi prevăzut cu un palton şi o um brelă, în fru n tă pe­ ricolele străzii, m ergînd pe vrem e rea cu paşi m ăsuraţi, cei mai buni ca să-ţi m enajezi circulaţia, şi îşi descoperă g ura ca să răsufle, însă foarte rar. şi cu cea mai m are precauţie. O dată deschisă uşa biroului, trece glonţ cu ace­ laşi pas pe lîngă funcţionarul lui şi se cufundă în odaia lui de lucru, închide uşa. cercetează închizătorile ferestrei şi se dezbracă încet, încet, aşezîndu-şi basm aua de m ătase pe grătaru l din faţa sobei, ca să se usuce. Se hotărăşte să scrie la ziare despre ceaţă, care, spune el, a devenit a tît de deasă că este cu totul insuportabilă. La această părere au ajuns şi doam na M erryw inkle şi respectata ei mamă. P e n tru că deşi nu sînt de faţă în biroul dom nului M erryw inkle, gîndurile şi vocile lor sînt preocu­ pate de acelaşi subiect, despre care vorbesc toată ziua. Dacă se întîm plâ să vină cineva în vizită pe vrem e rea, doam na M erryw inkle e de părere că trebuie să fie nebun şi prim ele cuvinte de salut sînt : ' — Ce naiba poate să te facă să ieşi pe o astfel de vrem e ? Să ştii că puteai să mori. Această asigurare este com pletată de doam na Chopper, care adaugă în chip de confirm are o istorioară tristă p ri­ 248

vind o persoană d intre cunoştinţele ei care, făcînd o vizită în îm prejurări cu totul asem ănătoare şi fiind absolut să­ nătoasă. a m u rit apoi după patruzeci şi opt de ore de o boală care i-a produs inflam aţii şi s-a complicat. Vizitat rul care nu se prea simte la largul lui, poate datorită acestei istorisiri sau altor precedente, întreabă cu afecţiune despre dom nul M erryw inkle, însă procedînd aşa nu reu ­ şeşte să schim be subiectul, p en tru că num ele dom nului M erryw inkle este strîns legat de bolile lui şi p entru că bo­ lile lui sînt la fel de strîns legate de num ele lui. Şi cînd s-a term in at cu discuţia asupra lor, doam na Chopper, care şi-a aşteptat rîndul, intră în vorbă despre boala ei cronică — un subiect de care am abila doam nă bătrîna nu se mai satură să vorbească pînă ce răm îne singură, şi foarte adesea nici atunci. Iată că dom nul M erryw inkle vine acasă să ia masa. Este prim it de doam na M erryw inkle şi de doam na Chopper, care, la observaţia lui că picioarele îi sînt um ede, pe dată se îngălbenesc la faţă şi îl duc am îndouă pe scări, sus la etaj. stăru in d ca picioarele să-i fie frecate cu un şervet uscat şi aspru. Şi în tr-ad ev ăr sînt frecate, unul de doam na M erryw inkle şi celălalt de doam na Chopper, pînă cînd frecatul îl face pe dom nul M erryw inkle să se schim ono­ sească de parcă ar fi m irosit ceapă iute. Cînd se opresc, pacientul prevăzut pentru mai buna lui siguranţă cu cio­ rapi groşi de lînă şi cu papuci garnisiţi, este adus iarăşi jos la masă. Se ştie că m asa este în perm anenţă o masă bună, pofta de m încare a celor care o iau fiind delicată şi m încărurile trebuind să fie, aşa cum se exprim ă doam na M erry­ winkle. „dădăcite", secretul fiind înţeles că se găseşte în buna p rep a ra re şi în condim entele savuroase puse în m încăruri, condiţii care sînt îndeplinite şi la această masă pen­ tru că amîndoi, dom nul şi doam na M erryw inkle, o savu­ rează cu m are poftă şi chiar suferinda doam na Chopper m înuieşte cuţitul şi furculiţa cu elanul şi elasticitatea tin e­ reţii. Insă domnul M erryw inkle, în dorinţa de a-.şi satis­ face pofta, nu este neglijent cu sănătatea lui, p e n tru că are un flacon de bicarbonat de sodă cu care să-şi aranjeze vinul de porto şi o mică balanţă p en tru cîntărit bicarbo­ natul. D ar în gri ja sa de a se ocupa de buna stare a tru p u ­ lui, nu o neglijează nici pe aceea a sufletului, p en tru că

249

m ereu în rugăciunile sale se ara tă adînc recunoscător pen­ tru ceea ce prim eşte şi, p en tru a putea fi recunoscător pe cît este cu putinţă, m ănîncă şi bea cît poate. Fie din cauză că m ănîncă şi bea a tît de m ult, fie din cauza slăbiciunii lui constituţionale, dom nul M erryw inkle, după două sau trei pahare de vin, adoarm e adînc. Iar cînd închide el ochii, doam na M erryw inkle şi doam na Chopper adorm la fel. Abia la deşteptare, la vrem ea ceaiului, se fac resim ţite sim ptom ele lor cele mai alarm ante, pcm ru că atunci dom n. 1 M erryw inkle se sim te de parcă tîm piele i-ar fi str.n3 legate ca lanţul uşii de la stradă, doam na M erryw inkie ca şi cînd ar fi luat o m asă neobişnuit de grea, iar doam na Chopper ca şi cum i-ar curge apă rece pe spate şi nişte cuţite de deschis stridii, cu vîrful ascuţit, i-ar in­ tra din proprie iniţiativă în coaste. A stfel de sim ptom e sînt desigur suficiente ca să-i facă pe oameni morocănoşi şi nu este de m irare că răm în aşa şi nu prea fac altceva decît să m oţăie şi să se plîngă, dacă nu cum va găsesc că este cazul să strige o fem eie de serviciu ca să vadă de ce trage aşa curentul sau să se repeadă în sală să-şi agite pum nul în faţa poştaşului, p en tru că a îndrăznit să bată a tît de tare la uşa unui dom n suferind de nervi. Masa de seară, căreia îi vine şi ei rîndul, trebuie să fie astfel p rep arată ca să aţîţe cu m oderaţie pofta de m rneare. De aceea a rta „dădăcirii" m încărurilor este din nou pusă la contribuţie şi din nou este pe deplin onorată de dom nul şi doam na M erryw inkle, asistaţi şi sprijiniţi în continuare de doam na Chopper. După m asa de seară, şansele sînt de zece la unu că doam nei bătrîne, de care este vorba, i se face rău şi este condusă la pat, în tim p ce se plinge de boala ei cronică. Dom nul şi doam na M erryw inkle, după ce i-au dat un lichior şi încă unul din cele m ai tari, se în­ d reap tă către cam era lor, unde dom nul M erryw inkle, cu picioarele bine vîrîte în apă fierbinte, supraveghează în ­ călzirea şi dregerea cu m irodenii a ceaiului pe care trebuie să-l bea în m om entul în care se bagă în pat, în tim p ce doam na M erryw inkle, în tr-o toaletă a cărei n a tu ră nu este cunoscută şi n u poate fi închipuită de nim eni în afară de bărbaţii căsătoriţi, înghite p a tru pilule mici, aruneînd cîte o privire chinuită către ele şi în sfîrşit ajunge la ceva fier­ 250

binte şi arom at, sorbit din tr-o crăticioară, care ii serveşte de calm ant pentru noapte. Mai există un fel de pereche care se răsfaţă şi care o face cu cheltuieli mai scăzute şi cu o m asă mai redusă, pen­ tru că sînt mai m ult zgîrciţi decît economi, m otiv pentru care nu se ara tă dispuşi să-i răsfeţe nici pe cei care le fac vizite. Nu este de treb u in ţă să-i descriem , pentru că citi­ torii noştri pot să fie asiguraţi de acu rateţea acestor p rin ­ cipii generale : că toate perechile care se răsfaţă sînt egoiste şi leneşe — că se iau după orice v înt care bate, dupâ orice ploaie care cade şi după orice nor care pluteşte în aer, de­ fecte care rezultă din propria lor im prudenţă sau din în­ tunecim ea care se face în m intea lor — şi că toţi bărbaţii şi toate fem eile, fie în perechi sau altfel, care cad în obiş­ nuinţa de a se răsfăţa num ai şi num ai pe ei şi în tre ei, u itînd de sim patia lor n atu rală pentru oricine şi orice din li'm ea care îi înconjoară, nu num ai că nu ţin seam a de prim a datorie a vieţii, dar p rin tr-o n a tu ra lă justiţie com­ pensatoare, se privează pe ei înşişi de cea mai adevărată bucurie a vieţii.

P E R E C H E A B Ă T R ÎN A

Ei sînt bunicul şi bunica vreunei duzini de oameni adulţi şi pe lîngă asta au şi strănepoţi. T rupurile lor sînt gîrbovite, p ărul le este sur şi pasul tre m u ră to r şi nesigur. Aceasta este oare perechea strălucitoare a cărei n u n tă a for,t a tît de veselă ? în tr-a d e v ă r a îm b ătrîn it oare tînără pereche aşa de repede ? Pare că a fost abia ieri — şi totuşi ce m ulţim e de griji şi suprirări s-au îngrăm ădit în tim pul care s-a scurs şi care, socotit de ei, se întinde aproape pe un secol. Cîte noi legături sufleteşti s-au înfăşurat în ju ru l inim ii lor de atunci încoace ! V rem urile vechi s-au dus şi au venit pen­ tru alţii vrem u ri noi — n u p entru ei. Ei nu m ai sîn t decît legătura ruginită care m ai leagă cele două vrem i şi care, pe tăcute, îşi slăbeşte strînsoarea şi se desface. Pare că a fost abia ieri — şi totuşi trei din copiii lor au in tra t în m orm înt şi copacul care le um breşte m orm în-

tu l a îm bătrînit şi el cu totul. Unul a fost încă un prunc — au plîns p e n tru el. Al doilea, o fată, o fiinţă tînără, slă­ buţă. prea delicată p entru viaţa de pe păm înt — pierderea a fost într-ad ev ăr greu de îndurat. Al treilea un bărbat. Aceasta a fost pierderea cea mai grea din toate, dar şi această durere este acum alinată. Pare că n u n ta lor a avut loc abia ieri — şi totuşi cum s-au schim bat figurile vesele şi surîzătoai-e din dim ineaţa aceea strălucitoare şi cum unele au şi dispărut de pe pă­ m înt ! P ortrete estom pate ale unora mai există încă în ju ru l lor, însă sînt foarte şterse şi abia de pot fi recu­ noscute. Restul, nu pot fi revăzuţi decît în vis şi chiar atunci nu prea seam ănă cu ce au fost, în nişte ochi a tît de bătrîni şi de întunecaţi. Una sau două rochii din garderoba de nu n tă sînt încă păstrate. Ele sînt de o modă ciudată şi antică, şi rareori mai pot fi văzute altfel decît în tablouri. Albul s-a îngăl­ benit şi nuanţele vii s-au ştei’s. Te m iri, copilule ? Faţa încreţită a fost odată tot :itît de netedă ca şi a ta, ochii tot atit de luminoşi, pielea zbîrcilă tot a tît de frum oasă şi delicată. Rochiile sînt lucrul unor m îini care s-au prefă­ cut în pulbere în toţi aceşti ani. Unde sînt cei doi îndrăgostiţi, ca din poveşti, din ziua aceea fericită, a cărei aniversare vine pentru bărbatul bătrîn şi pentru soţia lui ca ecoul unui clopot de ţară care de m ult tim p răm ăsese tăcut. Lasă-1 ps burlacul poso­ m orit, chinuit de dureri reum atice, care se ceartă cu toată lumea, lasă-1 pe el să-ţi răspundă. îşi aduce am inte de o tovarăşă de joacă preferată. Num ele ei era Lucy — aşa i se spunea. N u este sigur dacă s-a m ăritat sau a plecat din ţa ră sau a m urit. E m ult de atunci şi nu-şi am inteşte. Nimic nu m ai este aşa cum era altădată. Nim eni nu mai sim te, nu mai gîndeşte, nu m ai face lucrurile ca în zilele de atunci ? Ba da. Există o fem eie în vîrstă care a fost cîndva fată în casă la tată l doam nei bătrîne şi care este adăpostită în tr-u n azil, nu prea departe. Este însă ataşată de fam ilie şi îi iubeşte pe toţi : i-a crescut pe copii în poala ei şi i-a îngrijit cînd au fost bolnavi pe cei care acum nu mai sînt. B ătrîna ei stăpînă are încă ceva tin e­ resc în ochii ei. Doamnele tinere s- am ănă cu ea, aşa cum era în tinereţe, d ar nu sînt la fel de frum oase şi nici

domnii Ja fel de im punători cum arăta domnwl Harvey. Fem eia în vîrstă a avut o m ulţim e de necazuri. B ărbatul şi fiul ei au m urit de m ult. Insă ea a trecut peste acestea şi acum este fericită — cu totul fericită. Dacă vreodată ataşam entul ei faţă de vechii protectori a fost în tre ru p t de griji şi speranţe noi, de m ult şi-a reluat vechiul curs. A îm plinit golul din inim a bietei fem ei şi a înlocuit dragostea rudelor. M oartea acestora nu a lăsat-o singură şi, astfel, cu un acoperiş deasupra capului şi o vatră caldă lîngă care să stea, se sim te veselă şi m u lţu ­ m ită. Îşi ream inteşte de nunta străbunicii ? A, sigur că da, la fel de bine de parcă a r fi fost ieri. N -aţi crede-o dacă v-ati uita la ea acum, şi probabil că nici ea n -ar vorbi aşa despre ea însăşi, dar a fost pe atunci o fa tă atît de fru m u ­ şică, pe cît se poate închipui. îşi aduce mai departe a /n o te că a luat cu ea la etaj pe o prietenă a ei ca s-o vadă pe dom nişoara Emma, gătită. Num ele ei era — ah ! a uitat num ele, dar îşi am inteşte că era o fată foarte drăguţă, şi că s-a m ăritat nu m ult tim p după aceea şi a locuit... îi scapă din m inte unde a locuit, însă ştie că a a v u t un bărb at rău, care o m altrata şi, biata de ea, a m urit în azilul de săraci din Lam beth. Auzi, dragă, în azilul de săraci din Lam beth ! Şi perechea bătrîn ă — oare nu au şi ei bună dispoziţie şi bucuria de a trăi ? Vedeţi-i între nepoţii şi strănepoţii lor : Ce vorbăreţi sînt şi cum îi com pară pe unii cu alţii. Şi stăru ie în asem ănări pe care nim eni altul nu le poate vedea. Cu cîlă blîndeţe le învaţă doamna bătrînă pe fete în chestiuni de educaţie şi bunăcuviinţă şi subliniază în ­ v ăţătu ra cu anecdote despre ea însăşi, din zilele cînd a fost tînără. Şi uitaţi-vă la b ătrînul dom n cum rîde în b arb ă de isprăvile băieţilor şi de păcălelile ştrengăreşti, şi le spune o lungă istorisire despre o „blocare a in tră rii” în şcoala la care m ergea el ; ceea ce a fost un lucru foarte greşit, şi sigur că nu trebuie im itat niciodată, dar despre care nu se poate opri să le spună că a fost foarte d istractiv — mai ales atunci cînd el a sărutat-o pe nepoata profesorului. Acesta din urm ă însă este un am ănunt Ia care doamna bătrînă pare foarte sensibilă, pentru că ea consideră că este un lucru supărător şi nedelicat despre care nu tre ­ buie să vorbeşti, şi întotdeauna zice asta atunci cînd se pom eneşte de el. neom iţînd niciodată să observe că soţul ei

25.3

a r trebui să se căiască p en tru că a fost a tît de păcătos. Aşa că dom nul b ătrîn nu m erge m ai departe cu povestirea şi, astfel, ceea ce a spus după aceea nepoata profesorului (lucru pe care oricînd este gata să-l rostească), răm ine pierdut pentru posteritate. Domnul bătrîn a îm plinit astăzi optzeci de ani. — Am îm plinit optzeci de ani, Crofts, şi niciodată nu am avut o durere de cap, îi spune bărbierului care îl rade (bărbierul fiind un om tîn ăr care suferă adeseori de du­ reri de cap). A sta-i o vîrstă înaintată, Crofts, continuă dom nul bătrîn. — Eu nu cred că este chiar aşa de înaintată, coane, răspunde bărbierul. — Crofts, reia dom nul bătrîn, vorbeşti prostii. Optzeci de ani nu este o vîrstă în ain tată ? — Este o vîrstă foarte înaintată, coane, pentru un domn aşa de sănătos şi în putere cum sînteţi dum neavoas­ tră, însă bunicul m eu a avut nouăzeci şi patru. — Nu mai spune, Crofts ? — Ba o spun, răspunde b ărbierul ; şi era aşa de voi­ nic ca Julius Cesar. B ătrînul domn stă puţin pe gînduri şi apoi spune : — Din ce i s-a tras m oartea, Crofts ? — A m u rit d in tr-u n accident, coane, răspunde băr■ bierul. Nici nu se gîndea la asta. Deseori făcea cîte o cursă de alergare pe străzi — m ersul obişnuit n u-i satisfăcea niciodată sufletul — şi s-a izbit de un stîlp şi a m urit de la lovitura pe care a căpătat-o la piept. B ătrînul domn nu mai spune nimic pînă ce se term ină bărbieritul şi îi dă lui Crofts jum ătate de coroană ca să bea în sănătatea sa. După aceasta îl cuprinde puţin î .doiala cu privire la adevărul spuselor bărbierului, şi povestindu-i această întîm plare doam nei bătrîne, se face că n u o ia în serios — deşi desigur (adaugă) aşa a fost şi cu b ătrînul Parr, şi în unele p ărţi ale Angliei vîrstă de nouă­ zeci şi cinci de ani, sau cam pe aici, este o vîrstă obişnuită, cu totul obişnuită. In dim ineaţa aceasta perechea bătrînă este m elanco­ lică, am intindu-şi de vechile tim puri, a tît pe cît şi le pot am inti şi oprindu-se asupra m ultor crîm peie din vi ţa lor trecută, pe care ziua de azi le readuce în m inte. B ătrîna

254

doam nă citeşte tare, cu o voce trem urătoare, dintr-o biblie m are şi bătrinul domn, cu o m înă dusă la ureche, ascultă cu adînc respect. Cînd cartea a l'ost închisă, răm în tăcuţi un tim p şi apoi reiau conversaţia cu privire la copiii lor m orţi, subiect care desigur nu este nepotrivit cu cel despre care au vorbit mai înainte şi, cu încetul, ajung să se în­ treb e care din cei în viaţă seam ănă cel mai m ult cu fiin­ ţele dragi de care îşi am intesc, şi aşa intră într-o dispo­ ziţie sufletească mai puţin tristă şi devin curînd din nou veseli. Cîte persoane cu totul : nepoţi, strănepoţi şi unul sau doi prieteni intim i ai fam iliei, iau masa astăzi la cel mai m are dintre fii, ca să felicite perechea bătrîn ă şi să-i ureze m ulţi ani, este o socoteală dincolo de p uterile noastre. însă ceea ce ştim este că de îndată ce a sosit perechea bătrînă, foarte gătită şi îm brăcată cu grijă, s-au auzit urale şi a avut loc o năvală a celor mai tineri cu toate felurile de cadouri : agende de buzunar, truse de creioane, ştergătoare de peniţe, mape, perniţe de ace, cataram e pentru mîneci, papuci bărbăteşti brodaţi, lan ţu ri de ceas şi chiar o râză­ toare de nucşoară — ultim ul lucru fiind dăruit de un băieţaş f ja r t • bucălat, care a a ră tat obiectul cu m ultă m îndrie ca fiind ceva cu totul deosebit. Emoţia perechii b ătrine la aceste sem ne de afecţiune din care rezultă că n-au fost uitaţi deloc, dă naştere unei scene pline de duio­ şie ale cărei principale elem ente sînt o m are cantitate de săru tări şi îm brăţişări şi ştergerea rep etată a ochişorilor şi năsucurilor copiilor cu batiste mici şi pătrate, care nu pot fi scoase cu uşurinţă din micile buzunare. Chiar şi b u r­ lacul posom orit este m işcat şi îi spune dom nului bătrîn, în tim p ce scoate de pe deget şi îi dă în dar un inel antic de o form ă ciudată, că să m oară el dacă nu arată azi mai tîn âr ca acum zece ani. în să m om entul culm inant vine după cină, cînd deser­ tu l şi vm ul sînt pe m asa care i fost îm pinsă spre perete ca si facă loc mai m ult şi toţi s-au adunat în ju ru l foculu. ; pentru că atunci — paharele fiind um plute şi toţi gata sâ bea şi să felicite — la un sem nal doi strănepoţi ies repede d.n odaie şi se întorc pe dată adueînd-o pe bătrîna Jan e Adains, sprijinindu-se pe bastonul ei şi trem urînd din cau..a vîrstei şi emoţiei. Cine a mai fost a tît de încanjurată 255

de sim patie ea biata bătrînă Jane, dădaca, care a tot spus poveşti la două generaţii şi nim eni n-a fost aşa de fericit ca ea, în tim p ce se străduia să-şi îndoaie picioarele ţe­ pene într-o rev e re n ţă şi lacrim i de bucurie se furişau în josul obrajilor ei veştejiţi. Cei doi din perechea b ătrîn ă stau unul lîngă altul şi vrem ea de dem ult le pare în tr-a d e v ă r că a fost abia ieri. U itîndu-se înapoi pe cărarea pe care au călătorit, praful şi cenuşa de pe ea se spulberă, florile care s-au veştejit de m ult înfloresc din nou strălucitoare, şi ei devin încă o dată tineri, în m ijlocul acelor care îi înconjoară.

C O N C LU Z IE

Am luat ca subiecte ale eseurilor de m oravuri de mai sus, douăsprezece modele de perechi căsătorite, alese cu grijă dintr-un num ăr m ai m are pe care îl aveam la îndem înă şi le-am prezentat privirilor tu turor. Aceste mo­ dele au fost gîndite spre folosul generaţiei de ambele sexe care se ridică, şi, pentru o lectură mai uşoară şi mai plă­ cută, au fost însem nate şi etichetate separat în felul în care s-a văzut. Am elim inat în mod intenţionat din consideraţiile noastre perechea în care doam na dom neşte peste tot şi în mod absolut, socotind astfel de cazuri ca fiind la fel de nefireşti ca şi naşterile hidoase şi alte diform ităţi m onstruoase, ce trebuie expuse num ai cu discreţie şi pe cît mai puţin. Şi aici sarcina pe care singuri ne-am im pus-o ar lua sfirşit, dacă nu am fi doritori să adresăm cîteva cuvinte, şi ultim ele, acelor dom nişoare şi dom ni care încă se învîrtesc singuri in ju ru l bisericii, aşteptînd sosirea zilei în care m isterioasele legi ale atracţiei îi vor m îna unui către aitul şi vor form a perechi. în ain te de căsătorie şi după aceea să înveţe să-şi în ­ tem eieze toate speranţele de fericire adevărată şi trainică pe propriul lor căm in ; să n utrească credinţa că num ai în căm in şi în toate virtu ţile generate de iubire şi de sim ţul căm inului se găseşte adevăratul izvor al fericirii casnice ; 256

să creadă că în juru l zeilor casei, m ulţum irea şi liniştea se cristalizează în form ele cele mai graţioase ; şi că m ulţi vînători de fericire, obosiţi, care au cutreierat lumea zgo­ motoasă, au învăţat acest adevăr prea tîrziu şi au găsit, pînă la urm ă, bucuria sufletească şi liniştea num ai în că­ m inul lor. * Cît de m ult depinde p reţuirea căm inului de educaţia fiicelor şi de conduita m am elor ; în ce m ăsură cea mai strălucită parte a caracterului nostru naţional poate fi perp etu ată prin înţelepciunea lor sau irosită de nebunia lor — cît din această parte s-a pierdut deja şi cît de m ult din ea este în pericol să dispară cu fiecare zi — sînt ches­ tiuni prea im portante p e n tru a fi discutate aici, m eritînd totuşi cu prisosinţă luarea lor în consideraţie de către toate tinerele perechi. C ătre această tîn ă ră pereche l, la al cărei luminos destin sînt aţintite toate gîndurile naţiunii, poate privi ti­ neretul englez şi nu în zadar, ci ca la un exem plu. De la această tîn ără pereche binecuvîntată şi favorizată aşa cum este, pot să înveţe că însuşi strălucirea orbitoare a unei curţi, splendoarea unui palat, m ăreţia şi gloria unui tron, se supun în faţa fericirii izvorîte din valorile şi vir­ tuţile fam iliale. De la această tîn ă ră pereche pot fă în­ veţe că, oricît de scumpă şi plină de nestem ate, coroana unui m are im periu lasă locul, în p reţuirea unei regine, sim plei verighete de aur, care leagă n a tu ra ei de fem eie cu aceea a zeci de mii dintre supuşii săi um ili şi păzeşte in inim a ei de fem eie o com oară tainică de duioşie, a cărei m îndrie, şi cea mai m are, va fi că nu cunoaşte al ti', dom nie în afară de aceea a n a tu rii şi nici vreun rang de naştere, decît cel de copil al Cerului. Astfel, cea mai înaltă tînără pereche din ţară să audă, cel puţin o dată, adevărul, atunci cînd oamenii îşi aruncă în sus pălăriile şi strigă cu dragoste : — Fie binecuvîntaţi !

1 schitele.

A utorul se referă la perechea

regală, cu care

îşi încep

257

VIAŢA PUBLICA A DOMNULUI TULRUMBLE FOST PRIM AR AL MUDFOGULUI

M udfog 1 este un oraş plăcut — cu totul plăcut — aşe­ zat într-o ferm ecătoare adîncitură pe m alul unui rîu, din care rîu M udfog îşi procură u n miros agreabil de smoală, gudron, cărbuni şi frînghii, o populaţie cu pălării de m u­ şama, care forfoteşte toată ziua, o statornică afluenţă da barcagii beţi şi încă m ulte alte avantaje m aritim e. La M ud­ fog se găseşte o m ulţim e de apă, însă nu este tocm ai un oraş p en tru cură de ape. Apa este un fel de elem ent înşe­ lător adeseori, în m om entul cel m ai nepotrivit, şi în M udfog este în mod deosebit aşa. Iarn a vine scurgîndu-se pe străzi şi dînd năvală pe cîm pii — ba m ai m ult, se năpusteşte chiar în pivniţele şi bucătăriile caselor, cu un belşug şi o risipă de care lum ea s-a r putea lipsi. Insă în tim pul verii fierbinţi, scade şi se face verde ; şi deşi verdele este o cu­ loare foarte frum oasă în felul ei, în special la iarbă, de­ sigur că nu este potrivită Ia apă ; însă nu se poate nega că frum useţea M udfogului este aproape fără pereche, chiar în aceste îm p reju rări dealtfel lipsite de însem nătate. M udfog este o localitate sănătoasă — foarte sănătoasă ; um edă, poate, însă deloc mai rea din această cauză. Este cu totul greşit să presupui că um ezeala este vătăm ătoare : plantele prosperă în condiţii de um iditate şi de ce n -ar face-o şi oam enii ? Locuitorii M udfogului sînt unanim i în a afirm a că nu există pe faţa păm întului o rasă mai aleasă de oam eni ca ei. Aici avem im ediat o incontestabilă şi veritabilă contrazicere a unei ero ri banale. Astfel, adm iţînd că M udfog este um ed, declarăm cu tărie că este salubru. 1 D enum ire carica tu rală : m ud = noroi, fog = ceată.

258

O raşul M udfog este extrem de pitoresc. C artierele lon­ doneze Limehouse şi Ratcliff Highw ay sînt oarecum am în­ două asem ănătoare cu el, însă ele nu vă pot oferi decît o slabă idee despre Mudfog. Sînt m ult m ai m ulte cîrcium i în M udfog — m ai m ulte decît în Limehouse şi Ratcliff H ighw ay luate îm preună. Clădirile publice, de asem enea, sîn t foarte im punătoare. Noi socotim prim ăria ca una din cele m ai frum oase clădiri care există din arh itectu ra pen­ tru barăci ; este o com binaţie a stilului coteţ cu stilul de chioşc de grădină şi sim plicitatea liniilor este de o neîn­ tre c u tă frum useţe. Ideea de a pune o fereastră m are de o p arte a uşii şi una m ică de cealaltă p arte este, în mod deosebit, o idee fericită. Există de asem eni o frum useţe îndrăzneaţă, de stil doric, în ceea ce priveşte lacătul şi răzătoarea de la uşă, care se integrează în aspectul general. în această încăpere prim arul şi consiliul din M udfog se adună în şedinţă solem nă p en tru binele public. Aşezaţi pe bănci de lem n masiv, care, avînd o m asă la mijloc, alcă­ tuiesc singura m obilă a încăperii spoite cu var, bărbaţii înţelepţi din M udfog îşi petrec nenum ărate ore în delibe­ ră ri grave. Aici stabilesc la ce oră de noapte trebuie să se închidă cîrcium ile şi Ia ce oră de dim ineaţă să fie perm isă deschiderea, cît de devrem e pot oam enii să ia legal m asa de seară în zilele de post, precum şi alte chestiuni politice, tot atît de însem nate ; şi, uneori, m ult tim p după ce tă ­ cerea s-a aştern u t peste oraş şi lum inile îndepărtate de la prăvălii şi case au încetat să m ai licărească, ca nişte stele pierdute pe cer, lum ina vie a celor două ferestre de di­ m ensiuni inegale ale prim ăriei, zărite de barcagiii aflaţi în larg, vestesc pe locuitorii M udfogului că m icul lor corp de legislatori, întocm ai ca şi corpul cel m ai m are şi mai bine cunoscut, de acelaşi fel — însă acesta din urm ă m ult m ai gălăgios, dar cu nimic m ai profund — m oţăia în mod patriotic, tîrziu în noapte, p e n tru binele ţin u tu lu i lor. în acest grup de oam eni înţelepţi şi învăţaţi, nici unul n u a fost a tît de deosebit de distins, în decursul m ultor ani, în ce priveşte m odestia desăvîrşită a persoanei şi a con­ d uitei sale, ca Nicholas Tulrum ble, binecunoscutul ne­ gustor de cărbuni. O ricît de aţâţător a r fi fost subiectul în discuţie, oricît de însufleţită dezbaterea sau cît de aprinse observaţiile personale schim bate (pentru că chiar şi în 259

Mudfog avem uneori vederi personale), Nicholas T ulrum ble era întotdeauna acelaşi. Ca să spunem drept, Nicholas, fiind un om harnic şi sculîndu-se m ereu devrem e, era fi­ resc să adoarm ă cînd începea dezbaterea şi să doarm ă pînă cînd se term ina, şi atunci se trezea foarte odihnit şi îşi dă­ dea votul cu m ultă complezenţă. De fapt, dat fiîftd că Nicholas Tulrum ble ştia că toţi cei de acolo aveau hotărîrea luată încă dinainte, socotea discuţiile ca pe o lungă plictiseală fără rost ; şi chiar la ora actuală răm îne, în orice caz, întrebarea dacă, din acest punct de vedere, Ni­ cholas Tulrum ble nu era destul de aproape de adevăr. Tim pul, care presară capul om ului cu argint, îi um ple uneori buzunarele cu aur. Şi, deoarece pe încetul şi-a îndeplinit prim ul serviciu, p en tru Nicholas Tulrum ble tim pul a fost destul de îndatoritor să nu-1 lipsească nici de cel de al doilea. Nicholas şi-a început viaţa într-o m a­ gazie de lemn, avînd o suprafaţă de doi m etri pătraţi, cu un capital de doi şilingi şi nouă penny, şi cu o m arfă la vînzare de trei baniţe şi ju m ătate de cărbuni, în afară de o bucată m are de cărbune care a tîrn a afară şi servea de firm ă. Apoi şi-a m ărit m agazia şi căruciorul, şi-a luat un m ăgar şi pe doam na Tulrum ble. După aceea s-a m utat şi şi-a luat o căruţă. C ăruţa, la puţin după aceea, a schim ­ bat-o p en tru un camion. Şi aşa a continuat, asem enea m a­ relui său predecesor W hittington — num ai că fără o pisică în calitate de tovarăş — m ărindu-şi averea şi renum ele, pînă cînd, în cele din urm ă, a re n u n ţa t la afaceri cu totul şi s-a retras cu doamna Tulrum ble şi fam ilia la Conacul M udfog, pe care şi l-a clădit pe ceva de care se îneînta singur că ar fi o colină, la o depărtare de un sfert de milă de oraşul Mudfog. In vrem ea aceea um bla vorba prin M ud­ fog că Nicholas T ulrum ble a devenit vanitos şi m îndru ; că belşugul şi succesul i-au corupt sim plitatea purtărilor şi i-au pătat bunătatea firească a inim ii lui. Pe scurt, că se socoteşte o persoană de societate şi un m are dom n şi că se uită de sus la vechii lui prieteni, cu m ilă şi dispreţ. Nu ştim dacă aceste inform aţii erau la tim pul lor în te­ m eiate sau nu, însă este sigur că doam na Tulrum ble, foarte curînd, a pornit la plim bare în tr-o caleaşcă cu patru roate, m înată de un vizitiu înalt cu şapcă galbenă, şi că domnul Tulrum ble cel tîn ă r a început să fumeze ţigări de 200

foi şi să-i spună valetului „băiete" şi că de la acea vrem e dom nul Tulrum ble n-a m ai fost văzut noaptea în scaunul lui, de la colţul căm inului din circium a Lighterm an’s Arm s. Asta nu arata a bine dar, mai m ult decit atît, a în­ ceput să se observe că dom nul Nicholas Tulrum ble lua parte la în tru n irile consiliului m ult mai des decît odi­ nioară şi că nu mai dorm ea cum făcuse atîţia ani mai înainte, ci îşi proptea pleoapele deschise cu ctle două dagt te arătătoare, că citea ziarele de unul singur acasă şi că avea acum obişnuinţa să facă aluzii m isterioase la masele oam enilor şi la p roprietatea statului şi la forţa productivă şi la interesele financiare. Toate acestea arătau şi dove­ deau că Nicholas T ulrum ble era fie nebun, fie mai rău, şi asta i-a decum pănit şi i-a uluit pe bunii oam eni ai M ud­ fogului. In cele din urm ă, cam pe la m ijlocul lunii octom brie, dom nul Tulrum ble şi fam ilia au plecat la Londra — m ij­ locul lui octom brie fiind, aşa după cum le-a inform at doam na Tulrum ble pe cunoştinţele ei din M udfog — cul­ m ea sezonului de modă. In tr-u n fel sau altul, chiar în tim pul acela, în pofida aerului sănătos al M udfogului, p rim arul a m urit. A fost cel mai deosebit evenim ent. Trăise în M udfog optzeci şi cinci de ani. Consiliul nu a putut înţelege deloc lucrul ace-ta. In tr-ad ev ăr num ai cu m are dificultate, un domn bătrîn, care ţinea m ult la form alităţi, a fost convins să nu propună un vot de blam asupra unei conduite a tît de nesocotite. Oricum , părea destul de stran iu să m oară, fără să-i pese deloc de consiliu. Şi consiliul era acum chem at, în mod obligatoriu, să aleagă pe succesorul lui. S-a întîlnit în acest scop şi, fiind foarte preocupaţi de Nicholas Tul­ rum ble tocm ai atunci, şi Nicholas Tulrum ble fiind un bărbat foarte im portant, l-au votat pe el şi au scris Ia Londra cu prim a poştă spre a face înştiinţare despre alegerea lui. Fiind acum în luna noiem brie şi dom nul Nicholas Tul­ rum ble aflîndu-se în capitală, s-a întîm plat să fie de faţă la procesiunea lordului-prim ar şi la m asa acestuia. Vederea acestor m ăreţii şi splendori l-au înm ărm u rit pe dom nul Tulrum ble în aşa m ăsură, încît i-a venit de la sine gîndul că dacă a r fi fost născut la Londra în loc de Mudfog, putea 2 (îl

' să fi fost tot aşa de bine lord-prim ar şi i-ar fi patronat pe judecători, a r fi fost amabi] cu lordul cancelar, prietenos j cu prim ul m inistru, respectuos d a r rece cu secretarul tre ­ zoreriei, a r fi luat m asa avînd un steag îndărătul lui şi ar fi făcut o m ulţim e de alte acte şi isprăvi care se cuvin n u ­ mai lorzilor prim ari ai Londrei. Cu cît gîndea mai m rit la lordul prim ar, cu atît îi părea un personaj de invidiat. Să fii rege era un lucru foarte bun, dar ce era regele pe lîngă lordul p rim ar ? îşi zicea el. Cînd regele ţine un discurs, toată lum ea ştie că a fost scris de altcineva, în tim p ce aici, iată-1 pe lordul prim ar vorbind — totul din capul lui — în m ijlocul aplauzelor entuziaste ale întregii adunări, în tim p ce este bine cu­ noscut că regele poate să vorbească P arlam entului său, pînă se învineţeşte la faţă, fără să prim ească nici cel puţin o singură aclam aţie. Pe cînd toate aceste reflecţii treceau prin m intea dom nului Nicholas T ulrum ble, lordul prim ar al Londrei îi apărea ca cel m ai m are suveran de ps faţa păm întului, îhtrecîndu-1 pe Ţ arul Rusiei p en tru totdeauna şi lăsînd în urm ă la o distanţă di nem ăsurat pe M arele Mogul. Dom nul Nicholas Tulrum ble, în clipa cînd i-r fost înm înată scrisoarea din p artea consiliului, tocm ai m edita asupra acestor lucruri, blestem înd în sinea sa soarta care i-a aşezat din întîm plare m agazia lui de cărbuni în M ud­ fog. O roşeaţă i-a învăluit faţa pe cînd a citit scrisoarea, deoarece viziuni de strălucire începură deja să dănţuiască în faţa ochilor săi. — Draga mea, spuse dom nul T ulrum ble soţiei sale, m -au ales prim ar al M udfogului. — Doamne, ce bucluc, a răspuns doam na Tulrum ble, păi ce s-a întîm plat cu b ătrînul Sniggs ? — R ăposatul domn Sniggs, doam nă Tulrum ble, spuse dom nul Tulrum ble cu asprim e, p entru că nu adm itea în nici un fel ca să i se spună, în mod nerespectuos, „bă­ trîn u l Sniggs“ unui domn care a îndeplinit înalta slujba de prim ar, — răposatul dom n Sniggs, doam nă Tulrum ble, a m urit. Ş tirea venise pe neaşteptate şi doam na T ulrum ble a scos încă o dată doar un : „Doamne, ce bucluc !", parcă 262

un p rim ar a r fi fost doar un creştin de rind, la care lucru dom nul Tulrum ble şi-a în cru n tat cu triste ţe sprîncenele. — Ce păcat că nu eşti ales la Londra, nu-i aşa ? spuse doam na Tulrum ble după o scu rtă pauză. Ce păcat ! La Londra, ai fi p u tu t să ai o procesiune... — Aş putea avea o procesiune şi în Mudfog, dacă aş socoti-o nim erită, pe cît înţeleg eu, spuse dom nul T ulrum ­ ble în mod m isterios. — Doamne ! D esigur că ai putea, o spun eu, răspunse doam na Tulrum ble. — Şi chiar una frum osă, adăugă dom nul Tulrum ble. — Ce plăcere ! exclam ă doam na Tulrum ble. — Una care aproape că va uim i oam enii de rînd de la noi, urm ă dom nul Tulrum ble. — V or m uri toţi de invidie, adăugă doam na T ul­ rum ble. Aşa că s-a convenit ca supuşii M aiestăţii Sale, din M ud­ fog, să fie uim iţi de splendoare şi zdrobiţi de invidie, şi că trebuia să aibă loc un spectacol — cum nu s-a m ai vă­ zut în acest oraş sau în alt oraş mai înainte — nu, nici chiar în Londra. C hiar în ziua urm ătoare prim irii scrisorii, sosi su ru ­ giul cel înalt într-o diligenţă de poştă — nu călare pe un cal ci în ău n tru l ei — şi, oprindu-se drept la uşa prim ăriei, unde consiliul era în tru n it, a predat o scrisoare, scrisă de dum nezeu ştie cine şi sem nată de dom nul Nicholas T ul­ rum ble, în care Nicholas declara pe p a tru pagini scrise îndesat pe hîrtie de scris fabricată la Bath, bine presată şi cu m arginea aurită, că el răspunde chem ării concetăţe­ nilor săi cu sentim ente pornite din inim ă, că acceptă func­ ţia grea pe care încrederea lor i-a impus-o, că niciodată nu îl vor vedea dîndu-se înapoi de la îndeplinirea îndato­ ririlor sale ; că se va sili să-şi exercite funcţiunile cu toată acea dem nitate pe care m ăreţia şi im portanţa lor o cer şi va face chiar mai m ult în acest scop. în să aceasta n u era totul. Surugiul cel înalt scoase din tu re a tc a cizmei din dreapta un exem plar încă um ed din nu m ăru l de dupăam iază al ziarului local. Şi acolo, cu litere groase, pe prim a coloană, în întregim e, era o proclam aţie lungă a lui N i­ cholas Tulrum ble către locuitorii M udfogului, în care spu­ nea că s-a conform at cu bucurie cererii acestora şi, pe scurt, 263

pentru a preveni orice greşeală în această privinţă, le mai declara ce om m are are de gînd să fie, în aceleaşi cuvinte ca şi acelea cuprinse în scrisoare. Consilierii şi-au înd rep tat privirea de la unul la altul, surprinşi de toate acestea şi apoi s-au u itat la surugiul în alt ca şi cînd ar fi aşteptat vreo lăm urire de la acesta, însă în trucît surugiul îşi contem pla cu aten ţie ciucurele de au r din vîrful chipiului galben, şi nu putea să-şi per­ m ită să dea nici o lăm urire chiar dacă m intea lui nu a r fi avut alte preocupări, s-au m ulţum it să tuşească îndoielnic şi să se privească cu gravitate. Apoi surugiul înalt le înm înă o altă scrisoare în care Nicholas Tulrum ble încunoştiin ţa consiliul că are de gînd să pornească spre prim ărie cu m are pompă, într-o m ăreaţă procesiune, lunea urm ă­ toare după-am iază. La aceasta consiliul a p riv it cu şi mai m ultă gravitate, însă, în tru cît scrisoarea se încheia cu o invitaţie form ală către întregul consiliu să ia m asa în ziua aceea la Conacul Mudfog, Colina Mudfog, Mudfog, au în*ceput im ediat să-şi dea seam a de p artea distractivă a lu­ crurilor şi i-au răspuns prin com plim entele lor şi asigu­ rări că vor veni. Ei bine, s-a întîm pl .t să trăiască în Mudfog. aşa cum în tr-u n fel sau altul se întîm plă să trăiască în aproape fie­ care oraş din ţin u tu rile britanice şi. poate, de asem enea şi în ţin u tu rile străine — credem că aşa ceva este foarte probabil, însă, nefiind un m are călător, nu o putem spune cu siguranţă — s-a întîm plat să trăiască în M udfog un fel de vagabond cu fire veselă, cu înfăţişare plăcută, un bun de nimic, avînd o repulsie de neînvins p en tru lucrul m a ­ nual şi o atracţie de neînvins pentru berea ta re şi ra ­ chiuri. Un om pe care toată lum ea îl ştia şi cu care nim eni, în afară de soţia lui, nu-şi făcea de lucru să se certe ; acesta m oştenise de la străbunii săi num ele de Edw ard Tw igger şi avea parte de porecla : „Ned cu nasu-n sticlă". Se îm băta în m edie o dată pe zi şi se pocăia, făcind o socoteală cinstită, o dată pe lună, dar cînd se pocăia se găsea întotdeauna în ultim ul hal de beţie. Era un ins zdrenţăros, hoinar, gălăgios, cam gras, însă cu m intea as­ cuţită şi cu prezenţă de sp irit şi putea să facă orice dacă lucrul îi plăcea. în principiu nu era în nici un fel împo­ triva m uncilor grele, p en tru că era în stare să trudească 2f*4

din greu o zi întreagă la un m ateh de cricket — alergînd şi prinzînd m ingea şi lovind şi aruncînd şi desfătindu-se, cu sforţări care ar fi pus la păm int un sclav dc la galere. Ar fi fost de neegalat la un serviciu de pom pieri ; niciodată n u a existat om cu o mai m are plăcere firească pentru m a­ şini de pom pat, p e n tru căţărarea pe scări şi aruncarea mo­ bilelor de la ferestrele etaju lu i al doilea. Aceasta însă nu era singura îndeletnicire în care se pricepea. E ra prin el însuşi o societate de ajutor, o plută la îndem îna oricui şi un salvator de vieţi care, indiscutabil că salvase de la înec, la tim pul lui, mai m ulţi oam eni decît barca de salvare Plym outh sau aparatul căpitanului M anby. P e n tru aceste calităţi şi cu toate că ducea o viaţă dezordonată, Ned cu nasu-n sticlă era sim patizat de toţi şi autorităţile din M ud­ fog. ţinînd seama de num eroasele servicii aduse populaţiei, îi perm itea în schim b să se îm bete în felul lui, fără team ă de a fi închis sau am endat. Avea un fel de autorizaţie ge­ nerală şi îşi arăta m ulţum irea folosind-o cît putea mai m u lt. Am descris oarecum în am ănunt felul de a fi şi ocu­ paţiile lui Ned cu nasu-n sticlă p entru că aceasta ne în ­ găduie să prezentăm cititorului o anum ită îm prejurare, în tr-u n mod decent, fără să dăm buzna peste cititor. Anume, în aceeaşi seară în care dom nul Nicholas T ulrum ­ ble şi fam ilia s-au întors la Mudfog, noul secretar al dom­ nului Tulrum ble, proaspăt im portat de la Londra, cu fi­ gura palidă şi favoriţi blonzi, şi-a băgat capul, cam pînă la m arginea de jos a lavalierei, pe uşa circium ei Lighterm an's A rm s, a în treb at dacă unul Ned Tw igger petrecea în ău n tru , an u n ţîn d că este p u rtăto ru l unei com unicări din partea dom niei-sale dom nul Nicholas Tulrum ble, şi cerîn d u -i dom nului Tw igger să se prezinte la conac pentru anum e tre b u ri cu caracter particular. N efiind deloc în in­ teresul dom nului Tw igger să-l refuze pe prim ar, s-a scu­ lat de lîngă gura căm inului, cu un uşor oftat şi l-a urm at pe secretarul cel blond prin noroiul şi um ezeala străzilor din Mudfog, pînă la Conacul Mudfog, fără vorbă. Domnul Nicholas Tulrum ble se găsea aşezat într-o mică odaie, ca o peşteră, cu un lum inator în plafon, pe care o num ea bibliotecă, schiţînd un plan pentru proce­ \

265

siune pe o coală m are de hîrtie, şi în această odăiţă l-a inviuu secretarul pe Ned Tw igger să intre. — Hei, Tw igger ! spuse Nicholas Tulrum ble curteni­ tor. A fost o vrem e cînd Tw igger i-a r fi răspuns : „Hei, Nick !" insă aceasta a fost în zilele cînd avea căruciorul şi ca ciţiva ani înainte a se folosi de m ăgar ; aşa că s-a m ulţum it să dea din cap. — Aş vrea să începi un antrenam ent, Tw igger, spuse dom nul Tulrum ble. — La ce, dom nule ? întrebă Ned, privindu-1 ţintă. — Sst, ssst, Tw igger ! spuse prim arul. închide uşa, dom nule Jennings. Fii atent, Tw igger ! Pe cînd spunea asta, prim aru l a descuiat un dulap înalt şi a scos la lum ină un costum complet din zale de bronz, de dim ensiuni gigantice. — Aş vrea ca lunea care urm ează să porţi asta, Tw ig­ ger, spuse prim arul. — Cerul să vă binecuvînteze, dom nule ! răspunse Ned. Aţi putea tot aşa de bine să-m i cereţi să fac rost de un tun de şaptezeci şi p atru sau un cazan de fontă. — V orbeşti prostii, Tw igger ! spuse prim arul. — Nu pot să rezist sub asta, dom nule ! replică Tw ig­ ger. A r face din m ine piure de cartofi, dacă aş încerca. — Haida-de, Tw igger ! replică prim arul. îţi spun că am văzut aşa ceva cu ochii mei la Londra şi omul n u era nici pe ju m ătate cît tine. — A r trebui m ai curînd să m ă gîndesc la un om care a in tra t în tr-u n dulap şi nu m ai poate ieşi din el, spuse Twigger, uitîndu-se cu team ă la costum ul de zale. — Este cel m ai uşor lucru din lum e, reluă prim arul. — Este o nim ica toată, spuse şi dom nul Jennings. — Cînd eşti obişnuit cu aşa ceva, adăugă Ned. 1 — Ai s-o faci trep tat, spuse prim arul. Vei începe mîine cu o bucată din costum, vei trece în ziua urm ătoare la două, şi aşa mai departe pînă o să-l îm braci tot. Domnule Jennings, dă-i lui Tw igger un pahar de rom. Ia încearcă platoşa, Twigger. Stai, m ai ia întîi încă un p ah ar de rom. Ia aju tă-m ă să ridic asta, dom nule Jennings. Ţ ine-te bine, Tw igger ! Iată ! — nu este nici pe jum ătate a tît de grea pe cît arată, n u-i aşa ? M 266

Tw igger era un om robust şi tare ; aşa că, după ce s-a clătinat destul de m ult, a reuşit să se ţin ă drept, cu pla­ toşa pe el şi chiar, silit cu ajutorul unui alt pahar de rom, să m eargă astfel, ba mai purtînd şi m ănuşile de fier. A făcut o încercare şi cu coiful însă n -a m ers tot aşa de bine, p entru că sub greutatea lui s-a răstu rn a t im ediat, accident pe care dom nul Tulrum ble l-a pus pe seam a faptului că nu avea o contragreutate de bronz la picioare. — Acuma, să porţi asta cu graţie şi cum se cuvine, lunea urm ătoare, spuse Tulrum ble şi am să te căpătuiesc. — O să încerc tot ce pot, dom nule, spuse Twigger. — Trebuie ţinut totul în cea m ai m are taină, spuse Tulrum ble. — Desigur, dom nule, răspunse Twigger. 1 — Şi trebuie să fii treaz, adăugă Tulrum ble. Dom nul Tw igger s-a legat im ediat în mod solemn să fie tot atît de treaz ca şi un judecător, iar domnul Tulrum ble a fost m ulţum it ; deşi, dacă am fi fost în locul lui Nicholas, am fi pretins desigur o prom isiune de o n a ­ tu ră m ai precisă, cu atît m ai m ult cu cît atunci cînd am asistat seara la sesiunile din Mudfog, ceea ce s-a întîm ­ plat de m ai m ulte ori, putem să m ărturisim solemn că i-am văzut pe judecători, sub perucile lor, prezentînd sim ptome destul de clare că luaseră o m asă bine udată. Totuşi, asta nu prea are legătură cu cele despre care vorbim. Ziua urm ătoare, şi cealaltă şi încă una, Ned Tw igger a fost încuiat în siguranţă în mica peşteră cu lum inator în plafon, şi pus la m uncă la arm ură. Cu fiecare bucată îm ­ brăcată, răm înînd însă drept în picioare, căpăta un pahar de rom ; şi la sfîrşit, după ce era să se înăbuşe de cîteva ori, a făcut astfel încît a îm brăcat tot costum ul şi a păşit clătinîndu-se de ici pînă colo prin odaie, ca o efigie beată din W estm inster Abbey. Nu a existat vreodată un om a tît de încîntat ca Ni­ cholas Tulrum ble. Niciodată nu a existat vreo fem eie atît de entuziasm ată ca soţia dom nului Tulrum ble. Acesta era în tr-ad ev ăr un spectacol p en tru oamenii de rînd din M ud­ fog ! Un om viu în arm ură de bronz 1 Ei bine. surpriza o să-i înnebunească pe toţi ! Ziua — ziua de luni — a venit. 267

Dacă dim ineaţa ar fi fost com andată, nu ar fi putut fi m ai bine potrivită scopului. N iciodată nu s-a văzut o ceaţă mai deasă, nici la Londra în ziua procesiunii lordului pri­ m ar, ca aceea care învăluia oraşul M udfog cu ocazia aces­ tui evenim ent. Ceaţa se ridicase încet şi sigur din apele verzi şi stătute, odată cu prim a lum ină a dim ineţii, pînă a ajuns la o înălţim e cu p uţin deasupra stîlpilor de feli­ nare ; şi aici s-a oprit cu o încăpăţînare som noroasă şi leneşă, sfidînd astfel soarele care s-a sculat cu ochii roşii, ea după o noapte de beţie cu prietenii, şi şi-a început m unca zilnică foarte prost dispus. Ceaţa um edă şi deasă e ra suspendată deasupra oraşului ca o perdea m are de voal. Totul era întunecat şi trist. Clopotniţele bisericilor îşi luaseră un bun răm as tem porar de la lum ea de dede­ subt, şi orice obiect de m ai puţină însem nătate — case, ham bare, garduri vii, copaci şi şlepuri — erau acoperite de voal. Ceasul bisericii a b ătu t ora unu. O goarnă cu sunet spart, din faţa grădinii Conacului Mudfog, scoase un su­ net slab, ca şi cînd o persoană astm atică a r fi tuşit întîm plător în ea ; poarta a zburat în lătu ri şi s-a ivit un domn pe un cal de lu p tă de culoare galben deschis, m enit să re ­ prezinte un herald, însă avînd o asem ănare m ult m ai m are cu o figură călare de pe cărţile de joc. Era unul din oa­ m enii de la circul care în acest tim p al anului venea me­ reu în M udfog şi care fusese angajat de Nicholas T ulrum ­ ble anum e p en tru această ocazie. Iată calul, fluturîndu-şi coada, balansîndu-se pe picioarele din spate şi ridicîndu-le cu a rtă pe cele din faţă, un stil de a se cabra care ar fi m ers la inim a şi la sufletul oricărei m ulţim i cu jude­ cată. Insă m ulţim ea din M udfog n u a fost niciodată cu judecată şi, după toate probabilităţile, nici nu va fi vreodată. în loc să îm prăştie ceaţa cu strigătele lor en tu ­ ziaste, aşa cum ar fi tre b u it fă ră îndoială să facă şi pe care le aşteptase din plin şi Nicholas Tulrum ble, de îndată ce l-au recunoscut pe herald, au început să m urm ure cele m ai h otărîte nem ulţum iri fa ţă de sim plul fap t că îl ve­ deau călărind aşa ca toată lumea. Dacă a r fi ieşit aşezat cu capul în ,jos sau sărind p rin tr-u n cerc sau zburînd p rin tr-o tobă înroşită sau chiar num ai stînd în tr-u n picior şi cu celălalt băgat in gură, lum ea ar i'i avut ce vorbi, 263

insă p en tru un com ediant de profesie, să stea călare norm!al cu picioarele în scări, e ra aproape o bătaie de joc. Aşa că apariţia heraldului a fost cu to tul nereuşită şi m ulţim ea a continuat să-l fluiere pe cînd se îndepărta ţanţoş, însă fără nici un succes. Iată vine şi procesiunea. A proape că ne este team ă să spunem ce m ulţi oam eni fuseseră anum e angajaţi, îm bră­ caţi în cămăşi cu dungi şi şepci de catifea neagră, pentru a im ita pe luntraşii din Londra şi ce m ulţi erau cei care im itau prost pe valeţii de cursă şi ce m ulte erau steagu­ rile care, datorită aerului apăsător, n u puteau fi în d u ­ plecate să-şi desfăşoare inscripţiile de pe ele ; şi m ai puţin dispuşi sîntem să vorbim despre felul cum oamenii, care cîntau la in strum entele de suflat, privind în sus către cer (adică în ceaţă), pătrunşi de muzică, călcau în bălţi şi în m orm ane de noroi, pînă cînd au acoperit capetele pudrate ale valeţilor de cursă cu îm proşcături care a ră tau curios însă n u frum os ; sau cum de s-a întîm plat că flaşnetarul şi-a greşit acom paniam entul, astfel încît el cînta o melo­ die şi fanfara alta ; sau cum caii, obişnuiţi cu arena şi nu cu străzile, stăteau pe loc şi dansau în loc să m eargă îna­ inte cu paşi falnici ; toate acestea sîn t lucruri despre care se poate vorbi în am ănunt cu m are folos, dar la care to­ tuşi nu ne vom opri. Oh ! a fost o privelişte deosebită şi frum oasă să vezi Consiliul în cupeuri, procurate pe spezele lui Nicholas Tulrum ble, sosind ca o procesiune de doliu, şi să observi încercările pe care le făcea Consiliul să arate grav şi so­ lemn, pe cînd Nicholas Tulrum ble, într-o tră su ră mare, cu surugiul înalt, venind şi el după Consiliu, cu dom nul Jennings de o parte, arătînd ca un şam belan şi cu un nou angajat ocazional de cealaltă parte, p u rtînd o sabie veche de paznic, ca să im ite pe p u rtă to ru l de sabie. Şi să fi vă­ zut cum le curgeau lacrim ile celor din m ulţim e pe cînd hohoteau de rîs. Asta a fost ceva frum os, tot aşa şi apariţia doamnei Tulrum ble şi a fiului, înclinînd din cap cu gravi­ tate şi dem nitate prin ferestrele cupeului către figurile nespălate care se prăpădeau de rîs în ju ru l lor. Insă nu am term inat cu acestea, pentru că iată, procesiunea se opreşte la alt sunet de goarnă, după care ur m ează o tăcere adîncâ 269

şi toate privirile se în d reap tă înspre Conacul Mudfog, cu deplina încredere că va veni o nouă surpriză. — Ei, acuma n-o r să m ai rîdă, dom nule Jennings, spuse Nicholas Tulrum ble. — Cred că nu, dom nule, replică Jennings. — Iată ce atenţi se uită, spuse Nicholas Tulrum ble. Aha ! Acum ne vine nouă rîn d u l să rîdem , n u-i aşa, dom ­ nule Jennings ? — Nici o îndoială în această privinţă, dom nule, răs­ punse dom nul Jennings ; şi dom nul Nicholas, într-o stare de agitaţie plăcută, se ridică în tră su ră şi făcu sem ne de felicitare prim ăresei în spate. Pe cînd toate cele arătate pînă acum se petreceau pe stradă, Ned Tw igger coborîse în bucătăria de la Conacul M udfog cu scopul să facă plăcere personalului de serviciu în costum ul său care peste puţin va stîrn i curiozitatea în­ tregului oraş şi, în tr-u n fel sau altul, valetul a fost atît de sociabil şi fata în casă atît de drăguţă, şi bucătarul atît de prietenos, că n u a p u tu t să reziste invitaţiei făcute de prim ul dintre cei pom eniţi de a se aşeza şi de a lua ceva, num ai aşa, ca să bea p e n tru buna reuşită a stăpînului. A stfel încît Ned Tw igger s-a aşezat în costum ul lui de zale pe capătul mesei de la bucătărie şi, dintr-o cupă cu ceva tare, plătită de inconştientul Nicholas Tulrum ble şi pusă la dispoziţie de valetul sociabil, a băut p entru buna reuşită a prim arului şi a procesiunii lui ; şi, pe cînd Ned pusese coiful deoparte, ca să poată bea nestînjenit bău­ tu ra tare, valetul sociabil a pus-o pe capul lui, făcînd ast­ fel o fără de m ăsură şi nem aiauzită plăcere bucătarului şi fetei în casă. V aletul sociabil era foarte glum eţ cu Ned, şi Ned foarte cu rtenitor cu bucătarul şi cu fata în casă, pe rînd. Se sim ţeau toţi foarte plăcut şi bine dispuşi şi bău­ tu ra tare a făcut repede înconjurul. Pînă la urm ă, Ned Tw igger a fost chem at de oamenii însărcinaţi cu procesiunea şi, după ce i s-a fixat chivără — lucru foarte complicat — de către valetul sociabil, d ră­ gălaşa fată în casă şi prietenosul bucătar, a păşit înainte cu gravitate şi a ap ăru t în faţa m ulţim ii. Gloata vuia. Nu din cauză că adm ira sau p entru că se arăta surprinsă ; vuietul era, în mod ho tărît şi fără nici o îndoială, cauzat de hohotele de rîs. 270

— Ce înseam nă asta ? spuse dom nul Nicholas T ul­ rum ble, ridicîndu-se brusc în trăsură. Rîsete ? Dacă rîd în faţa unui om într-o arm u ră adevărată de bronz, înseam nă că ar rîde şi la m oartea părinţilor lor. De ce vine Twigger spre locul acesta ? De ce vine către noi ? N u are nici o treabă aici ! — M i-e team ă, domnule... îngînă dom nul Jennings. — Ţi-e team ă, de ce ? în treb ă Nicholas Tulrum ble u i­ tîndu-se la faţa secretarului său. — Mi-e team ă că e beat, dom nule, răspunse dom nul Jenniags. Nicholas Tulrum ble mai privi încă o dată la apariţia ieşită din comun care se îndrepta către ei. Apoi, apucînd pe secretaru l său de braţ, scoase un geam ăt destul de pu­ ternic, exprim înd chinul său sufletesc. Este un fapt trist că dom nul Twigger, avînd deplina în ­ găduinţă să ceară un singur pahar de rom la fiecare bu­ cată din arm ură, a ieşit, în tr-u n fel sau altul, oarecum din socoteala sa, în graba şi zăpăceala preparativelor, şi a băut vreo p atru pahare la fiecare bucată în loc de unul, pentru a nu m ai pom eni de b ău tu ra tare din bucătărie, de care a r fi p u tu t foarte bine să se lipsească. Poate că arm u ra de bronz oprea cursul norm al al tran sp iraţiei şi nu lăsa spir­ tu l să se evapore, noi nu sîntem îndeajuns la curent cu ştiin ţa ca să ştim, însă, oricare a r fi fost cauza, domnul Tw igger de îndată ce s-a găsit în afara gardului Conacu­ lui Mudfog. s-a dovedit că este foarte beat, şi de aici felul lui deosebit de a m erge. Asta era destul de rău, dar ca şi cînd destinul şi întîm plarea ar fi conspirat îm potriva lui Nicholas Tulrum ble, dom nului Twigger, care nu avusese ocazia să se pocăiască de o lună întreagă, i-a venit în cap tocm ai acum să se înduioşeze în mod deosebit, exact acum cînd pocăinţa lui putea foarte bine să lipsească. Lacrimi m ari i se scurgeau pe obraji şi degeaba se silea să-şi ascundă du rerea ştergîndu-şi ochii cu o basma de bum bac albastră cu buline albe — un lucru nu prea potrivit cu o arm ură veche de trei sute de ani, sau cam pe aici... — Twigger, ticălosule, strigă dom nul Tulrum ble, uitîndu-şi dem nitatea, pleacă înapoi ! — Niciodată, răspunse Ned. Sînt un nenorocit de pă­ cătos ! Niciodată nu vă voi părăsi. 271

Cei din apropiere prim iră spusele lui Ned cu acla­ m aţii : — Ai dreptate, Ned ! Să n-o faci ! — Nici n-am de gînd s-o fac, stărui Ned, cu toată în­ căpăţânarea unui om foarte beat. Sînt foarte nefericit. Sint un ta tă păcătos al unei fam ilii nenorocite, însă vă sînt foarte crcdincios. N iciodată nu o să vă părăsesc. D upă cc a rep e tat această prom isiune îndatoritoare, Ned continuă cu voi’be în tretăiate să predice m ulţim ii despre num ărul de ani pe care i-a petrecut în Mudfog, despre n eîntrecuta respectabilitate a felului lui de a fi şi alte subiecte, de aceeaşi natură. — A scultaţi ! Vrea cineva să-l ducă de aici ? întrebă Nicholas. Dacă vor veni la m ine după aceea, îi voi răs­ plăti bine. Doi sau trei oam eni păşiră în faţă oprindu-se ca să-l înşface pe Ned, clnd interveni secretarul. — Băgaţi de seamă, băgaţi de seam ă ! spuse domnul Jennings. Vă rog să m ă iertaţi, dom nule ; însă ar fi mai bine să nu se apropie nim eni de el p e n tru că, dacă se răstoarnă, cu siguranţă o să strivească pe cineva. La această aluzie m ulţim ea s-a retras din toate părţile la o distanţă respectabilă, şi îl lăsară pe Ned, ca pe ducele de Devonshire, în tr-u n cerc mic, alcătu it din ai săi. — Dar, dom nule Jennings, spuse Nicholas Tulrum ble, o să se înăbuşe. — îm i pare foarte rău, dom nule, răspunse dom nul Jennings, însă nim eni nu poate să-l dezbrace de arm ură fără ajutorul lui. Sînt cu to tul sigur de acest lucru, după felul în care o îm brăca. Ned continua să plîngă jalnic şi îşi clătina capul cu chivără pe el, în tr-u n fel care a r fi înduioşat şi o inim ă de piatră, însă m ulţim ea nu are inim i de piatră şi rîdea din inim ile pe care le avea. — D ragul meu, dom nule Jennings, zise prim arul îngălbenindu-se la gîndul că Ned s-a r putea înăbuşi în cos­ tum ul lui antic, dragul m eu dom n Jennings, nu se poate face nimic p e n tru el ? — Nimic, răspunse Ned, absolut nimic. D om nilor sînt un păcătos nenorocit. Sint un cadavru, în tr-u n sicriu de bronz.

La această idee poetică a prezentării situaţiei sale, Ned plînse aşa de tare că oamenii au început să devină com­ pătim itori şi să se întrebe ce a u rm ărit Nicholas T ulrum ­ ble, vîrînd un om într-o m aşinărie ca aceasta. Şi un indi­ vid într-o vestă păroasă înalt ca un trunchi de copac, care mai înainte îşi exprim ase părerea că dacă Ned n -a r ii fost un sărăntoc, Nicholas nu a r fi îndrăznit să facă aşa ceva. în treb ă dacă n -a r fi n im erit să sfarm e trăsura cu patru foţi, sau capul lui Nicholas, sau pe am îndouă, această din urm ă propunere com binată părînd să fie con­ siderată de m ulţim e ca o foarte bună sugestie. Totuşi nu s-a trecu t la fapte, p en tru că abia a fost pusă în discuţie această idee, cînd soţia lui Ned Tw igger şi-a tăcut apariţia bruscă în micul cerc de care am pom enit şi, de îndată ce Ned i-a zărit figura şi înfăţişarea, prin sim ­ pla forţă a obişnuinţei, a pornit-o către casă a tît cît îl puteau duce picioarele, însă nu prea repede în prezenta îm prejurare, p e n tru că de0

orice vină în această afacere şi să insinueze că blam ul cade num ai asupra profesorului W heezy. M ărturisesc că eu în­ clin spre ultim a părere, şi deşi mă doare să vorbesc în te r­ meni de critică sau dezaprobare despre un om de asem e­ nea geniu şi realizări transcendentale, totuşi m ă sim t obligat să spun că, dacă bănuiala m ea va fi întem eiată şi dacă toate spusele ce m i-au ajuns la ureche se vor con­ firm a, nu ştiu în tr-ad ev ăr cum o să mă descurc. Dom nul Slug, aşa de renum it p e n tru cercetările sale statistice, a sosit în după-am iaza aceasta cu diligenţă de ora patru. O brazul său este roşcat închis şi are obiceiul să ofteze continuu. A rată bine şi dă im presia unui om sănătos la tru p şi la m inte. Dom nul W ordensconce a venit aici cu aceeaşi diligenţă. D istinsul domn dorm ea adînc cînd a so­ sit. şi surugiul diligenţei m i-a spus că aşa a făcut tot d ru ­ mul. S-a pregătit, fără îndoială, p en tru oboselile care îl aşteaptă. Mă gîndesc ce viziuni gigantice se perindă prin creierul unui astfel de om, atunci cînd tru p u l lui se găseşte în stare de toropeală. P’luxul de vizitatori creşte cu fiecare m om ent. Mi s-a spus (nu ştiu cît este de adevărat) că două diligente au so­ sit la O riginal Pig în ultim a ju m ă ta te de oră, şi chiar eu am observat o roabă cu trei geam antane şi o boccea, intrînd în curtea lui Pig and Tinder-Box, acum nu mai m ult de cinci m inute. Oam enii sînt încă liniştiţi, văzîndu-şi de treb u rile lor de ficeare zi, însă există un neastîm păr în ochii lor şi o rigiditate neobişnuită în m uşchii feţelor lor, care a ra tă p rivitorului care ştie să observe că a ştep tarea lor este încordată la culme. Mă tem că, dacă unele sosiri im portante nu se vor produce în seara aceasta, ar putea rezulta din această stare de ag itaţie în masă consecinţele pe care orice om cu raţiu n e şi suflet le-ar deplînge. Ora şa se şi douăzeci de m inute

Tocmai am auzit că băiatul care a căzut de pe fereas­ tra plăcintarului, în seara trecută, a m u rit din cauza spai­ mei. A fost chem at pe n eaştep tate să plătească trei şilingi şi şase penny p entru o pagubă făcută şi constituţia sa. se pare, nu a fost destul de ta re ca să suporte acest şoc. A n­ cheta. se spune, va fi efectuată mîine.

Ora şapte şi trei sferturi

Profesorii M uff şi Nogo tocm ai au tras la uşa hotelu­ lui. Au com andat de în d ată m asa de seară, cu m ultă bună­ voinţă. Sîntem cu toţii foarte încîntaţi de u rb an itate a p u rtărilo r lor şi de u şu rin ţa cu care se adaptează form elor şi obiceiurilor vieţii de zi cu zi. Im ediat după sosire, au trim is după şeful ospătarilor şi i-au cerut în p articu lar să cum pere un cîine viu — unul cît m ai ieftin se poate — şi să-l trim ită sus la ei după masă, cu o scîndură de bucătă­ rie, un cuţit, o fu rcu liţă şi o farfu rie curată. Se presupune că vreo ex p erienţă va fi încercată pe cîine la noapte. Dacă vor tra n sp ira unele am ănunte, vi le voi trim ite cu un cu­ rie r expres. Ora opt jum ătate

A nim alul a fost procurat. Este un cîine mops, cu o în­ făţişare oarecum inteligentă, în bună condiţie şi cu pi­ cioare foarte scurte. A fost legat cu un cîrlig de perdea, în tr-o cam eră întunecată, şi urlă îngrozitor. >

Ora nouă fără zece

S-a sunat să fie adus cîinele. Cu un instinct care ar ap ărea aproape ca rez u lta t al raţiunii, in teligentul anim al l-a apucat pe ospătar de pulpa piciorului cînd s-a apro­ piat să-l ia şi a opus o rezistenţă disperată, dar fără re ­ zultat. Nu am p u tu t să obţin să fiu prim it în apartam en tu l ocupat de oam enii de ştiinţă, însă, judecind după zgomo­ tele care ajungeau la urechile m ele pe cînd stăteam pe prag, în afara uşii, aş putea spune că, m îrîind, cîinele s-a retras sub o m obilă şi îi ţinea pe profesori la distanţă. A ceastă presupunere este confirm ată de m ărtu risirea ospătarului care, după ce s-a u ita t pe gaura cheii, m -a asigurat că l-a văzut pe profesorul Nogo în genunchi, întinzînd o sticluţă cu acid prusie, pe care anim alul, v îrît sub un fotoliu, re ­ fuza cu încăpăţînare să o m iroase. Nu vă p u teţi închipui în ce stare febrilă de agitaţie ne găsim, de team ă ca inte­ resele ştiinţei să nu fie cum va sacrificate din pricina pre­ judecăţilor unei fiinţe brute, care nu este dotată cu sufi­ cientă m inte ca să prevadă incalculabilele beneficii pe care 282

în treag a speţă om enească le-a r putea trage de ,pe urm a linei concesii a tît de mici din p artea sa. Oi-a nouă

Coada şi urechile cîinelui au fost trim ise jos p entru a fi spălate, din care îm p re ju rare deducem să anim alul nu m ai există. Picioarele din faţă au fost date băiatului de serviciu p en tru a fi periate, lucru care îmi în tăreşte p re­ supunerea. O ra zece şi ju m ă ta te

S entim entele m ele sîn t a tît de copleşite de ceea ce s-a p etrecu t în ultim a oră şi jum ătate, incit abia am p u terea să scriu m ai în am ănunt rapida succesiune a evenim ente­ lor care i-au tu lb u ra t pe toţi cei ca au avut cunoştinţă de ele. Se pare că mopsul, pe care l-am m ?nţionat în ultim a m ea notă, fusese obţinut în mod clandestin — în fapt fu ra t — de o persoană de la grajduri, de la o doam nă n e­ căsătorită care locuieşte în oraş. înnebunită, cînd şi-a dat seam a de pierderea favoritului ei, doam na a alergat dispe­ ra tă pe străzi cerînd trecătorilor, în modul cel m ai sfîşietor şi m ai im presionant să i-1 dea înapoi pe A ugustus al ei — p en tru că aşa se num ea decedatul, în a m in tirea afec­ tuoasă a unui fost iubit al stăpînei sale, cu care iubit avea o asem ănare izbitoare, lu cru care face ca îm prejurările să fie cu a tît m ai em oţionante. încă nu sîn t în situ aţia de a vă inform a ce anum e îm p reju rări au făcut-o pe doam na deposedată să-şi îndrepte paşii către hotelul care a fost lăcaşul ultim ei clipe a protejatului ei. Pot să spun num ai că a sosit acolo tocm ai în m om entul în care m em brele lui tăiate erau p u rta te pe coridor pe o tavă mică. Ţipetele ei încă stăruie în urechile m ;le ! Sînt m îhnit că trebuie să spun că trăsătu rile expresive ale profesorului M uff au fost m ult zgîriate şi rănite de doam na n e d re p tăţită şi că profesorul Nogo, pe lîngă că a avut de su p o rtat mai m ulte m uşcături grave, a p ierdut cîteva şuviţe de păr din aceeaşi cauză. T rebuie să fie totuşi o consolare p e n tru aceşti dom ni faptul de a şti că arzătorul lor devotam ent p en tru cercetările ştiinţifice au fost singura cauză a acestor ne­ plăcute urm ări ; lucru p en tru care, sim patia ţării recu­ 283

noscătoare îi va recom pensa pe deplin. N efericita doamna a răm as la Pig \ and T inder-B ox şi pină la această oră se spune că este în tr-o stare precară. Cred că este inutil să vă m ai spun că această neprevă­ zută catastrofă a aru n cat un văl de d escurajare şi tristeţe peste noi, în m ijlocul veseliei noastre, lucru firesc în ori­ care caz, însă m ult m ai accentuat d atorită însuşirilor prie­ teneşti ale decedatului anim al, care pare că a fost m ult şi, pe m erit, respectat de toate cunoştinţele sale. Ora douăsprezece

P ro fit de ultim ul m om ent, înainte de a sigila plicul, să vă inform ez că băiatul care a căzut de la fere a stra plăcintarului nu a m urit, cum s-a crezut în mod universal, ci e în viaţă şi încă bine sănătos. Ş tirea pare să-şi fi avut origina în m isterioasa lui dispariţie. A fost găsit acum o ju m ătate de oră în dependinţele unui cofetar, unde fu ­ sese a n u n ţa tă o tom bolă p e n tru o şapcă din piele d 2 focă şi o tam burină de ocazie, şi unde — deoarece nu s-au gă­ sit de la început un num ăr suficient de participanţi — a a ş te p ta t cu răbdare pînă cînd lista a fost com pletată. Această fericită descoperire ne-a readus, în oarecare m ă­ sură, buna dispoziţie şi veselia. S-a propus să se iniţieze fără întîrziere a subscripţie p e n tru băiat. Toţi sînt în tr-o stare de nervi şi aşteaptă cu nelinişte să vadă ce va m ai aduce ziua de mîine. Dacă cineva ar sosi în tim pul nopţii, am lăsat instru cţiu n i stricte să fiu chem at im ediat. Ar 1'i treb u it să stau treaz, într-adevăr, insă evenim entele ag itate de astăzi au însem nat prea m ult pentru mine. Nici o ştire încă de la profesorii Snore, Doze sau W he­ ezy. Lucru foarte straniu ! V ineri, d u p ă-am iaz ă

Acum totul s-a lăm urit. Şi, cel puţin a su p ra unei chestiuni, sînt, în sfirşit, în m ăsură să vă liniştesc şl pe dum neavoastră, cititorii. Cei trei profesori au sosit cu zece m inute după ora două şi, în loc să-şi stabilească locuinţa la Original Pig. aşa cum s-a înţeles de toţi în cursul zilei de ieri că vor face, au tras direct la Pig and Tinder-B ox,

284

unde şi-au aruncat masca pe dată, şi şi-au a n u n ţa t des­ chis intenţia de a râm îne. Profesorul W heezy ar putea să-şi îm pace această conduită cu to tul neobişnuită cu ideile sale despre un angajam ent cinstit şi echitabil, însă eu i-aş recom anda profesorului W hezy să fie prudent şi să nu m eargă prea departe, bazîndu-se pe binem eritata lui re ­ putaţie. D um neavoastră, în mod firesc, veţi întreba, cum poate oat'e să îngăduie un om ca profesorul Snore sau, ceea ce este şi mai ex trao rd in ar, o persoană ca profesorul Doze. să fie am estecaţi în astfel de procedee. In această privinţă zvonurile tac ; eu am presupunerile mele, însă mă abţin de a le exprim a tocm ai acum . \

O ra p atru

O raşul se um ple repede ; au fost oferiţi optsprezece penny p e n tru un pat, şi refuzaţi. Mai m ulţi domni au fost nevoiţi să doarm ă ultim a noapte la cărăm idarii sau pe trep tele uşilor, p e n tru care m otiv au fost duşi azi dim i­ neaţă în grup în faţa judecătorilor şi condam naţi la închi­ soare pe diferite term ene, ca vagabonzi. Una din aceste persoane, am înţeles că este un foarte respectabil căldărar, foarte priceput in m eserie, care a în ain tat un docu­ m ent Secţiunei D., Ş tiinţa Mecanică, cu privire la con­ stru cţia de oale de lu t cu fundul de aram ă şi valve de siguranţă, de care re fe ra t se vorbeşte în term eni elogioşi. T rim iterea la închisoare a acestui dom n va fi reg re ta tă foarte m ult. deoarece absenţa sa va îm piedica orice discu­ ţie asupra subiectului respectiv. B iletele de închiriat au fost scoase în toate părţile, şi găzduirile au fost acceptate aproape în orice condiţii, Am auzit că s-au plătit unsprezece şilingi pe săptăm înă pen­ tru două camere, fără cărbuni şi fără serviciu, dar aproape că nu-m i vine să cred. A gitaţia este teribilă. Am fost in­ form at în dim ineaţa aceasta că au to rităţile civile, de team a vreunei dezlănţuiri a pasiunilor populare, au cerut ca un sergent de rec ru ta re şi doi caporali să stea de gardă şi că, p e n tru a se preveni irita rea oam enilor prin prezenţa lor', li s-a cerut să stea de la revărsatul zorilor la un canton, la d istanţă de un sfert de m ilă de oraş. Energia şi prom pti­ tudinea acestor m ăsuri nu pot fi îndeajuns de lăudate.

Am prim it inform aţii că o fem eie în vîrstă, în stare de beţie, a declarat în plină strad ă in ten ţia de „a-i ară ta ea“ dom nului Slug. Cauza anim ozităţii acestei nenorocite se presupune că este fap tu l că acest dom n a compus unele dări de seam ă statistice cu priv ire la consum ul de b ău tu ri alcoolice în această localitate. Se adaugă că declaraţia ei a fost aclam ată cu voce ta re de o m ulţim e de persoane care s-au a d u n a t în acel loc şi că un individ a avut în­ drăzneala de a -i striga cu voce tare, dom nului Slug, epi­ te tu l um ilitor de ,,m îrşav“. Se speră în mod serios ca acum, cînd a sosit m om entul p e n tru in terv en ţia lor, ju ­ decătorii nu se vor da înapoi de la ex ercitarea puterii cu care sînt investiţi de constituţia patriei noastre comune. Ora zece jum ătate

Dezordinea, sînt fericit să vă informez, a fost potolită şi cei din fru n te a ei au fost trim işi la închisoare. A fost aru n cată asupra lor o găleată cu apă rece, în ain te de a fi închişi, şi apoi şi-au exprim at pocăinţa şi jena. Sîntem toţi în tr-o febră de an ticip are cu privire la ziua de m îine ; însă acum cînd ne m ai despart puţine ore de în tru n ire a asociaţiei şi, în cele din urm ă, ne bucurăm de conştiinţa m îndră de a avea p rin tre noi pe m em brii ei iluştri, cre­ dem şi sperăm că totul se va desfăşura paşnic. Vă voi tri­ m ite un rep o rtaj com plet despre lucrările de m îine cu diligenţă de noapte. O ra u nsprezece

Absolut nim ic nu s-a întîm plat. Joi

Soarele a răsărit în dim ineaţa aceasta la ora obişnuită. Nu am observat nim ic deosebit la m ăreţul astru, cu ex­ cepţia că m i-a a p ă ru t (putea însă să fie o iluzie a fan te ­ ziei m ele înfierbîntate) că luceşte cu o strălu cire m ai m are decît cea obişnuită şi că revarsă această m iraculoasă s tră ­ lucire asupra oraşului, în tr-u n fel pe care nu l-am văzut niciodată înainte. A ceasta este cu a tît m ai ex trao rd in ar cu cît cerul era cu totul fără nori şi atm osfera deosebit de 286

lim pede. La nouă şi ju m ă ta te com itetul general s-a în tru ­ nit, cu preşedintele de anul tre c u t în fotoliul prezidenţial. R aportul consiliului a fost citit, şi pasajul care a ră ta că acest consiliu a în tre ţin u t corespondenţă cu nu m ai puţin de trei m ii cinci su te şaptezeci şi u n a de persoane (toate plătindu-şi taxele poştale) asupra nu m ai p u ţin de şapte m ii două sute patruzeci şi tre i subiecte, a fost p rim it cu u n entuziasm pe care nici o sfo rţare n u l-a p u tu t înfrîna. D iferitele com itete şi secţii fiind stabilite şi chestiunile de form ă rezolvate, m arile lu crări ale în tru n irii au început la ora unsprezece precis. Am avut fericirea să ocup în acest tim p un loc foarte potrivit. SECŢIA A — ZOOLOGIE ŞI BOTANICA CAMERA MARE, P IG -A N D T IN D E R -B O X P re şed in te : P rofesorul Snore. V icepreşedinţi : P rofesorii Doze şi W heezy

x

Scena în m om entul acesta a fost deosebit de im presio­ nantă. Soarele se revărsa p rin ferestrele încăperii şi a u ­ reola cu razele lui strălucitoare în treag a scenă, reliefînd cu p u tere figurile nobile ale profesorilor şi ale oam enilor de ştiin ţă care, unii cu capete castanii, alţii cu capete sure, alţii cu capete negre, unii cu capete de lem n, p re­ zenta un coup d’oeil 1 pe care nici un m arto r ocular nu o va uita curînd. în faţa acestor dom ni se găseau hîrtii şi călim ări şi, în ju ru l încăperii, pe bănci înălţate şi lungi cît se întindeau estradele, era ad u n at un strălu cit grup din acele frum oase şi elegante doamne, dato rită cărora M udfogul este pe drept recunoscut a fi aproape fără rival în întreaga lume. C ontrastul d intre feţele lor blonde şi sa­ courile şi pantalonii de culoare închisă ale oam enilor de ştiinţă, nu mi se va şterge niciodată din m inte, a tît tim p cît m em oria m ea se va ţine tare. S-a făcut o mică pauză, d atorită unei uşoare nelinişti cauzate de prăbuşirea unei m ari p ărţi a estradelor şi, p e n tru a calm a lucrurile, pre­ şedintele a pus pe unul din secretari să citească o com u­ nicare in titu la tă : „U nele observaţii asupra puricilor h a r­ nici. cu consideraţii asupra im portanţei de a se înfiinţa 1 Coup U'oeil — privelişte, vedere (fr.).

şcoli dc copii p en tru acea num eroasă clasă a societăţii ; p e n tru a d irija hărnicia lor către lucrări folositoare şi practice ; şi p e n tru a se folosi surplusul cîştigurilor din aceste lucrări, în scopul de a li se oferi o în tre ţin ere cu­ viincioasă şi respectabilă la b ă trîn e ţe “ . AUTORUL a declarat că, îndreptîndu-şi aten ţia către condiţia orală şi socială a acestor insecte interesante, s-a sim ţit a tra s să viziteze o expoziţie în R egent Street, Lon­ dra, cunoscută de toţi sub num ele de Puricii harnici. Acolo a văzut m ulţi purici, ocupaţi desigur în diferite m eserii şi îndeletniciri, însă ocupaţi în tr-u n mod, cum s-a sim ţit obligat să adauge, în care nici un om cu scaun la cap nu s-a r fi p u tu t abţine să-i privească fără în tristare şi re­ gret. Un purice, redus la nivelul unui anim al de povară, trăgea o tră su ră în m iniatură, avînd pe ea o efigie e x tra ­ ordinar de mică a alteţei sale Ducele de W ellingtun, în tim p ce altul m ergea clătinîndu-se sub g reu ta te a unui chip în aur a m arelui adversar al acestuia, Napoleon Bonaparte. Unii, educaţi ca saltim banci şi baletişti, executau dansuri de caracter (observînd cu tristeţe că p rin tre pu­ ricii astfel folosiţi cei m ai m ulţi e ra u de sex fem inin, alţii erau în curs de antrenam ent, în tr-o cutie m ică de scîndură, p e n tru a deveni alergători — aşa doar, p en tru sport — şi doi se găseau în fap t angajaţi în exerciţiul fără inim ă şi b a rb a r al duelului, o îndeletnicire de la care um a­ n itatea se retrag e cu oroare şi dezgust. V orbitorul a propus ca să fie lu ate im ediat m ăsuri p e n tru ca m unca acestor purici să fie folosită ca p a rte a puterii productive a ţării, lu cru care poate fi făcut foarte uşor p rin înfiin ţarea de şcoli p e n tru ei, şcoli p e n tru m inori şi şcoli de m eserii, în care să fie im pus un sistem de educaţie virtuoasă, bazat pe principii sănătoase, iar regulile m orale să fie în mod strict în tip ărite în m intea lor. A propus de asem enea câ orice purice care este bănuit că se oferă să se angajeze să facă muzică, să danseze sau să practice orice ocupaţie te a tra lă fără o autorizaţie, să fie considerat vagabond şi tra ta t ca a ta re ; în acest fel va fi pus la acelaşi nivel cu restul um anităţii. P ropune mai departe ca m unca lor să fie pusă sub controlul şi regulam entele statu lu i şi că, din cîştiguri, treb u ie pus deoparte un fond p en tru în tre ţin e ­ rea puricilor în vîrstă, sau deveniţi invalizi, şi a vădu288

velur şi orfanilor lor. Din acest punct de vedere a pro­ pus ca prem ii m ari să fie oferite p e n tru cele m ai bune trei proiecte p e n tru un az.il de bătrîni. Din acestea — în­ tru c ît a rh itec tu ra insectelor, după cum se ştie, este în tr-o situaţie avansată şi perfectă — am p u tea trage m ulte în­ văţăm inte valoroase p e n tru îm b u n ătăţirea universităţilor m etropolitana, a galeriilor naţionale şi a altor edificii pu­ blice. PREŞEDINTELE şi-a exprim at d orinţa de a fi infor­ m at în ce fel vede acel dom n ingenios posibilitatea de a se stabili în general, şi în prim ul rînd, o com unicaţie cu puricii astfel ca aceştia să poată fi în întregim e convinşi de a v an tajele care s-ar ivi în mod necesar din schim barea m odului lor de viaţă şi de trecerea lor la o m uncă cinstită. Aceasta i se p ărea a fi singura dificultate. AUTORUL a a ră ta t că această dificultate a fost cu u şurinţă învinsă, ba chiar că nici nu a fost vorba de vreo dificultate în acest caz. în mod evident calea care trebuie urm ată, dacă guvernul M aiestăţii Sale ar putea fi convins să preia acest proiect, ar fi aceea de a se asigura, cu un salariu îndestulător, colaborarea persoanei la care s-a re­ ferit şi care era principalul organizator al expoziţiei din Regent Street. Acest dom n va fi de în d ată în stare să ia leg ă tu ra cu m asa puricilor şi să le facă educaţia conform unui plan general de educaţie, care ar urm a .să fie apro­ bat de P arlam ent, pînă la vrem ea cînd cei m ai inteligenţi d in tre purici vor fi destul de avansaţi ca să servească de exem plu p en tru ceilalţi. Preşedintele şi m ai m ulţi m em bri ai secţiei l-a u fe­ licitat din plin pa autorul raportului citat, p en tru foarte ingenioasa şi im p o rtan ta sa lucrare. S-a h o tărît ca subiec­ tul să fie recom andat a te n ţie i im ediate a consiliului. DOMNUL W igsby a înfăţişat o conopidă oarecum mai m are decît o um brelă de terasă, care nu a fost cultivată prin vreun m ijloc artificial, ci num ai prin aplicarea de apă gazoasă concentrată, ca îngrăşământ. A explicat că, scobindu-i p artea de sus, care ar p u tea constitui un nou şi delicios fel de m încare p entru săraci, s-ar obţine de îndată o paraşută, în principiu oarecum asem ănătoare cu aceea construită de dom nul G arnerin ; cotorul fiind, bineînţeles, ţin u t în jos. A adăugat că era cu totul dispus 289

să facă o coborîre de la o înălţim e de nu mai p uţin de trei m ile şi un sfert ; şi, de fapt, a şi propus aceasta proprie­ tarilo r G rădinii V auxhall, care, în m odul cel m ai binevoi­ tor, au a c ep tat propunerea şi au fix at o zi apropiată, din v a ra urm ătoare, p en tru punerea sa în aplicare ; au p re­ văzut num ai ca m arginea conopidei să fie în prealabil tăia tă în trei sau p a tru locuri, ca să garanteze siguranţa coborîrii. PREŞEDINTELE a felicitat publicul p en tru această grande gaia 1 ce urm ează să fie pregătită şi a lău d at pe p ro p rietarii localului, la care s-a făcut aluzie, p en tru d ra­ gostea lor faţă de ştiinţă şi consideraţia lor p e n tru sigu­ ra n ţa vieţii om eneşti, am îndouă aceste sentim ente fiind spre m area lor onoare. Un m em bru şi-a exprim at dorinţa de a şti cîte mii de lăm pi în plus vor lum ina dom eniul public în noaptea de după coborîre. DOMNUL W igsby a răspuns că asupra acestui punct nu s-a lu a t o h o tărîre definitivă, însă crede că s-a propus ca, pe lîngă lum inaţia obişnuită, să fie expuse, în modele diferite, opt m ilioane şi ju m ă ta te de lăm pi în plus. P ersoana s-a declarat foarte m ulţum ită cu acest răs­ puns. DOMNUL B lunderum a delectat secţia cu un foarte in te resa n t şi valoros re fe ra t despre ultim ele clipe ale „porcului s a v a n t“, ceea ce a produs o puternică im presie, referatu l fiind a lc ă tu it pe baza am intirilor personale ale asistentului favorit al decedatului. R eferatul afirm a în term enii cei m ai siguri că num ele anim alului nu a fost Toby ci Solomon, şi dovedea, cu certitudine, că porcul nu pu tea să aibă rude apropiate, în profesiunea lui, după cum au a firm a t în mod fals mai m ulte persoane dotate cu im aginaţie, în tru c ît tatăl lui, m am a, fraţii şi surorile au căzut la diferite date victim e ale m ăcelarului. Unui unchi al său, în tr-a d e v ă r i s-a găsit urm a pînă la un coteţ în oraşul Som ers, însă, deoarece la acea dată se găsea în ­ tr-o stare jalnică, fiind bolnav de pojar, şi cum după aceea a dispărut, apare foarte raţio n ală concluzia că ar fi 1 Grcindc gala = m a re să rb ă to rire (fr.).

290

fost tran sfo rm at în cîrnaţi. Boala „porcului savant" a fost la început o răceală puternică, care fiind ag rav ată prin faptul că a băut m ult din troacă, s-a lăsat la plăm îni şi s-a term in a t p rin tr-o ru in a re totală a organism ului. S-a re ţin u t o îm p re ju rare tristă care dovedeşte p resentim en­ tu l anim alului cu privire la m oartea care se apropia. A st­ fel, după ce a d istrat num eroasele şi elegantele persoane de care era înconjurat, p rin executarea, fără nici o gre­ şeală vizibilă, a num erelor din program ul său p e n tru reprezentaţii, şi-a a ţin tit ochii asupra biografului său şi, întorcîndu-se către ceasul care e ra pe duşum ea şi care era obişnuit să a ra te ora, şi-a trecu t rîtu l cu bună ştiinţă, de două ori în ju ru l cadranului. Şi exact la douăzeci şi p a tru de ore după aceea, a încetat să m ai existe ! PROFESORUL WHEEZY în treab ă dacă, a n te rio r de­ cesului, anim alul a ex p rim at prin sem ne sau în alt chip vreo dorinţă privind destinaţia puţinelor lu cru ri care îi ap arţin eau . DOMNUL BLUNDERUM răspunde că, atunci cînd biograful a lu a t pachetul cu cărţi de joc, după ce a te r­ m inat executarea program ului, anim alul a grohăit de mai m ulte ori în tr-u n fel sem nificativ şi a dat din cap, aşa cum era obişnuit să facă cînd era m ulţum it. Din aceste gesturi s-a înţeles că dorea ca asisten tu l să păstreze c ăr­ ţile de joc, lucru pe care l-a şi făcut. Nu şi-a exprim at nici o d orinţă cu priv ire la ceas, care, dato rită acestor îm ­ p reju rări, a fost am an etat de acelaşi ins. PREŞEDINTELE a dorit să ştie dacă vreun m em bru al secţiei a văzut vreodată sau a conversat cu doam na cu figură de porc, despre care se spune că p u rta o m ască de catifea neagră şi m înca d intr-o troacă de aur. D upă o oarecare şovăire, un m em bru a răspuns că doam na cu figura de porc era soacra lui şi că era încre­ d in ţa t că preşedintele nu va pîngări san ctitatea vieţii sale private. PREŞEDINTELE şi-a cerut scuze. El a considerat-o pe doam na cu figură de porc o persoană m arcantă. Ono­ ra tu l m em bru ar avea vreo obiecţie ca în vederea progre­ sului ştiinţei să a ra te dacă doam na a avut în vreun fel, leg ătu ri cu porcul savant ? 291

\ Col în tre b at a răspuns cu aceeaşi voce joasă că, de­ oarece în tre b are a pare să conducă la bănuiala că „porcul savant" putea să i'ie fratele său vitreg, se vede nevoit să refuze să răspundă. SECŢIUNEA B — ANATOM IE ŞI MEDICINA ÎN SALA PENTRU D ILIGENŢE DE LA PIG AND TINDEIl BOX P reşedinte : Dr. Toorell. V icepreşedinţi : P rofesorii M uff şi Nogo.

DR. KUTANKUM AQEN a citit secţiei un referat asu­ pra unui caz care s-a produs în cadrul practicii sale, izbi­ tor de ilu strativ p en tru p u tere a pe care o are m edicina, aşa cum a fost exem plificată prin tra tam e n tu l său plin de succes, într-o v irulentă m aladie. Fusese chem at să vi­ ziteze pacientul la 1 aprilie 1837. Pe atunci, acesta era chinuit de sim ptom e deosebit de alarm an te p e n tru orice medic. Avea o constituţie robustă, m uşchiuloasă, pasul ferm şi elastic, obrajii plini şi roşii, vocea puternică,-ape­ titu l bun, pulsul regulat. Acest pacient avea rbiceiul con­ sta n t de a m înca trei mese per diem '. de a bea cel puţin o sticlă de vin şi un pah ar de b ău tu ră spiVtoasă diluată cu apă în decurs de douăzeci şi p a tru de oare. Rîdea m ereu şi cu atîta poftă că era îngrozitor să-l auzi. Cu aju to ru l unui m edicam ent tare, al unei diete reduse şi a luării de sînge, sim ptom ele au descrescut în mod perceptibil în cursul a trei zile. P erseverarea riguroasă în acest tra ta ­ m ent în decurs de num ai o săptăm înă, însoţită de mici doze de fie rtu ră de orez, supă slabă şi ceai de orz, a dus la dispariţia com pletă a sim ptom elor, în cursul unei luni, era suficient de însănătoşit ca să fie dus la p a rte r de două infirm iere, şi ca să se bucure de o ieşire la aer în trăsură închisă, sp rijinit pe perne moi. în acest m om ent, vinde­ carea era a tît de avansată, încît putea să se plimbe, a ju tîndu-se uşor cu o cîrjă şi cu un băiat. Probabil că ar fi m ulţum itor p e n tru secţie să afle că acum omul m ănîncă puţin, bea puţin, doarm e p uţin şi niciodată nu a mai fost auzind rîzînd, în nici un fel de îm prejurare. 1 Per diem — pe zi (lat.)

292

Dt'. W. R. FEE, com plim cntînd pe onorabilul m em bru în legătură cu cura plină de succes pe care a aplicat-o, şi-a lu at îngăduinţa să în treb e dacă pacientului i se lua sînge din abundenţă. DR. KUTANKUMAC-EN răspunde afirm ativ. DR, W. R. FEE : Şi aţi v erificat că i s-a lu a t sînge din abundenţă în tot tim pul bolii ? DR. KUTANKUM AGEN : O, da, dragul m eu ; în to t­ deauna, din abundenţă. DR. NEESHAW TS presupune că dacă pacientul nu s-ar fi supus cu a tîta prom ptitudine şi perseverenţă la luarea de sînge, o astfel de cură ex tra o rd in a ră nu ar fi p u tu t să fie efectuată. DR. KUTANKUM AGEN răspunde că desigur că nu. DR. KNIGHT BELL (M.R.C.S. ') înfăţişează un tip a r de ceară a in terio ru lu i unui dom n care, în tinereţe, în ­ ghiţise din nebăgare de seam ă o cheie de uşă. Se p e tre ­ cuse insă un fapt curios, şi anum e că un student în m e­ dicină cu p u rtă ri desfrânate, fiind de faţă la exam inarea post rnortern a găsit posibilitatea să se strecoare neobser­ v at din încăpere, după ce furase acea p a rte din m em ­ brana stom acului pe care era în tip ă rit un model exact al cheii ; cu aceasta s-a g răbit să ajungă la un lăcătuş cu faim ă dubioasă, care a confecţionat o cheie după m ode­ lul prezentat. D eţinînd cheia, studentul în m edicină a in ­ tra t în casa dom nului decedat şi a săvîrşit un jaf de mari proporţii, faptă p e n tru care a fost judecat şi executat. PREŞEDINTELE a dorit să ştie ce s-a în tîm p lat cu cheia originală după trecerea atîto r ani. DL. KNIGHT BELL răspunde că dom nul era foarte obişnuit să bea punci, şi se presupune că acidul a de­ vorat-o încetul cu încetul. i DR. NEESHAW TS şi m ai m ulţi m em bri au fost de părere că cheia trebuie să fi fost foarte rece şi grea în stom acul dom nului. DL. K N IG HT BELL cred că la început aşa a fost. Este dem n de rem arcat, poate, că tim p de cîţiva ani dom1

In iţialele titlu lu i de M em bvr

of the Royal Collcge

of

gaons, m em bru uJ Colegiului regal de m edicină.

293

Su

nul a fost tu lb u ra t de un coşmar, sub influenţa căruia îşi închipuia că este o uşă de la o pivniţă de vin. PROFESORUL M UFF înfăţişează o dovadă e x tra o r­ d in ară şi convingătoare a m iraculoasei eficacităţi a sis­ tem ului dozelor infinitezim ale, despre care secţia cunoaşte, fără îndoială, că se bazează pe teoria că cea m ai infim ă cantitate d in tr-u n m edicam ent oarecare, dispersat cum treb u ie în întregul corp omenesc, va produce acelaşi re­ zu ltat ca şi o doză foarte m are, ad m inistrată în felul obişnuit. Astfel, a patruzecea p a rte din tr-u n gram de calomel este considerată egală cu o pilulă de cinci gram e de calomel şi aşa m ai departe, proporţional, pe întreaga scară a m edicam entelor. A încercat experim ental în tr-u n fel curios, a su p ra unui cîrcium ar care a fost adus la spital cu capul spart, şi a fost vindecat pe baza sistem ului infi­ nitezim al, în tim pul incredibil de scurt de trei luni. Omul acesta era un m are băutor. El (profesorul Muff) a diluat trei picături de rom în tr-o găleată de apă şi a cerut om u­ lui aceluia s-o bea toată. Care a fost rezu ltatu l ? în ain te de a bea un sfert, a ajuns în tr-o stare de beţie feroce, iar alţi cinci oameni s-au îm bătat tun cu ceea ce a răm as. PREŞEDINTELE a dorit să ştie dacă o doză infinitezi­ m ală de sifon i-ar fi trezit din beţie. PROFESORUL M UFF răspunde că a douăzeci şi cincea p a rte d intr-o linguriţă, adm in istrată cum treb u ie fiecărui pacient, i-ar fi trezit im ediat. PREŞEDINTELE com entează că aceasta este o desco­ p erire foarte im p o rtan tă şi că speră că lordul prim ar şi C urtea consilierilor m unicipali o vor prom ova im ediat. Un m em bru roagă să fie inform at dacă a r fi posibil să se dea — să spunem — a douăzecea parte d in tr-u n dram : de pîine şi brînză tu tu ro r săracilor adulţi, şi a patruzecea p a rte copiilor, cu acelaşi efect satisfăcător ca şi porţiile lor actuale. PROFESORUL M UFF se ara tă dispus să-şi pună la bătaie rep u ta ţia lui profesională dem onstrînd că o asem e­ nea cantitate de hrană este perfect suficientă p en tru sus­ ţinerea vieţii om eneşti — în azilele de săraci. A dăugarea unei a cincisprezecea părţi d in tr-u n dram de budincă de două ori pe săptăm înă a r constitui în totul o excelentă ali­ m entaţie. 294

’ PROFESORUL NOGO a atras aten ţia secţiei asupra unui ex trao rd in ar caz de m agnetism anim al. Un paznic particular, num ai priv it fiind de m agnetizator de pe p a r­ tea opusă a unei străzi largi, a fost observat că a in tra t în tr-o stare de som nolenţă şi lîncezeală. A fost u rm ărit pînă la ghereta lui şi, fiind uşor frecat pe palm ele m îinilor, a căzut în tr-u n somn adînc, care a continuat, fără în tre ­ rupere, zece ore. SECŢIUNEA C — STATISTICA PODUL DE FlN , O R IG IN A L PIG P reşed in te : D-l. W oodensconce V icepreşedinţi : D -nii L edbrain şi T im bered

DOMNUL SLUG com unică secţiei rez u lta tu l unor cal­ cule făcute cu m ultă dificultate şi trudă, privind starea educaţiei copiilor în clasele de m ijloc din Londra. A găsit că pe o rază de trei mile, de la E lephant şi Castle, titlu rile şi nu m ăru l cărţilor de copii aflate în circulaţie erau urm ă­ toarele :

j

Jack O m orîtorul de uriaşi : T " : Acelaşi şi fasolea f e r m e c a t ă .................................... Acelaşi şi cei unsprezece f r a ţ i .................................... A celaşi şi J i l l ............................................................... Total

7 943 8 621 2 815 1 9%

22 407

' A găsit de asem enea că proporţia d in tre Robinson Crusoe şi Philip Quarll era de patru. şi. ju m ă ta te la unu şi că proporţia d in tre Valentin şi O f Son şi Cei doi pantof iori era de trei şi o optim e din prim a carte la ju m ătate din ultim a. O com paraţie d in tre Şap'\:‘ campioni şi N aivul Sim on dă acelaşi rezultat. Ignoranţa care predom ină este de plîns. Un copil, în treb at dacă ar vrea să fie S fîntul G heorghe al Angliei sau un respectabil fabricant de lum inări de seu, a răspuns pe dată : Sfîntul G heorghe al Anglei. Un altul, un băieţaş de opt ani credea cu tărie în existenţa balaurilor, şi a declarat deschis că avea de gînd ca, atunci cînd va fi m are, să se repeadă cu spada în m înă p e n tru eliberarea prinţesei captive şi p en tru m ăcelărirea fără c ru ţare a u ria ­ 293

şilor. Nici un copil d in tre cei interogaţi nu au auzit vreo­ d ată de M ungo P a rk 1 — unii în trebînd dacă nu cum va era în ru d it cu negrul care m ătu ră la răspîntie, şi alţii dacă era în vreun fel oarecare în leg ătu ră cu R egent’s P ark Copiii nu au nici cea m ai elem entară idee de principiile m atem aticii şi socotesc pe Sinbad M arinarul drept cei mai în trep rin zăto r călător pe care l-a avut lumea. Un m em bru, dezaprobînd energic folosirea tu tu ro ” ce­ lorlalte cărţi m enţionate, a sugerat că Jcick şi Jill ar putea fi poate scutit de cenzura generală, în tru c ît eroul şi eroina, chiar de la începutul povestirii, sîn t descrişi ca urcînd o colină ca să aducă o găleată de apă, lucru care poate fi privit drept o ocupaţie de oam eni harnici şi folositori —■ presupunînd, de exem plu, că spălau rufele fam iliei. DOMNUL SLUG îşi exprim ă tem erea că efectul m oral al acestui pasaj este m ai m ult decît contracarat de o altă p a rte a poem ului, în care se face o aluzie foarte directă la m odul în care eroina a fost pedepsită de m arna ei, pentru că a rîs de nenorocirea lui Jack. Mai m ult decît atît, în ­ treaga lucrare a avut acest m are defect : nu a fo st ade­ vărată. PREŞEDINTELE l-a lăudat pe onorabilul m em bru p en tru excelenta distincţia pe care a relevat-o. M ulţi alţi m em bri s-au ocupat, de asem enea, de nece­ sitatea urgentă de a nu înm agazina în m intea copiilor de­ cît fapte şi cifre, care procedeu, a rem arcat preşedintele, i-a făcut pe ei (cei din secţie) să fie aşa cum sînt. DOMNUL SLUG a com unicat unele calcule curioase privind roabele cu carne p e n tru d in ii din Londra. A găsit a stfe l că num ărul total de cărucioare şi roabe ocupate cu d istrib u irea alim entelor pentru pisici şi cîini era de o m ie şapte sute patruzeci şi trei. N um ărul m ediu al beţelor pen­ tru frigărui, liv ra t zilnic cu hrana, de fiecare cărucior sau roabă de carne p e n tru cîini, era de treizeci şi şase. în m u l­ ţind num ărul beţelor p e n tru frigărui astfel liv rate cu nu­ m ărul cărucioarelor, se va obţine un to tal de şaizeci şi două de mii şapte sute patruzeci şi opt de beţe pe zi. A dm iţînd că din aceste şaizeci şi două de mii şapte sute patruzeci şi opt, două mii şapte sute patruzeci şi opt sînt în mod în1 E x p lo rator scoţian (1771—1806). 2 P arc din Londra.

29(>

tîm plător devorate odată cu carnea de cele mai lacome d in tre anim alele h rănite, urm ează că grosul de şaizeci de* mii de frigărui (sau enorm ul num ăr de douăzeci şi una de m ilioane nouă sule de mii de beţe p e n tru frigăru i pe an) sînt aru n cate în canalele sau gropile de gunoi ale Londrei. Or acestea, dacă ar fi colectate şi păstrate, a r da în zece ani o m asă de cherestea m ai m ult decît suficentă p en tru a construi o corabie de război p en tru m arin a M aiestăţii Sale, care să fie denum ită Frigărida Regală şi care să devină sub acest num e spaim a tu tu ro r inam icilor acestei insule. DOMNUL X. LEBRAIN a citit o foarte inteligentă co­ m unicare din care rezultă că num ărul to ta l de picioare aparţinînd populaţiei de lucrători d in tr-u n oraş m are din com itatul Y orkshire era, în cifră rotundă, de patruzeci de mii, în tim p ce num ărul total de picioare ale scaunelor, cu sau fără spetează, din casele lor era num ai de treizeci de mii, care socotind la o medie favorabilă de trei picioare de fiecare scaun, conduce la num ai zece mii de scaune. Din acest calcul ar rezulta — neluînd în socoteală picioarele de lem n sau plută ci adm iţînd cîte două picioare de fiecare per­ soană — că zece mii de persoane (o ju m ă ta te din întreaga populaţie) a r fi lipsite de odihna picioarelor lor, ori că îşi p etrec tot tim pul liber stînd pe lăzi. SECŢIUNEA D — ŞTIINŢĂ MECANICĂ ŞURA PENTRU DILIGENŢE. O R IG IN A L PIG P reşed in te : D-l C arter V icepreşedinţi : D -nii T ruck şi W aghorn

PROFESORUL QUEERSPECK a înfăţişat un model elegant de cale ferată portabilă, în g rijit m ontată în tr-o cu­ tie verde, p e n tru buzunarul de la vestă. A taşînd acest m i­ nun at in stru m en t la ghete, orice funcţionar de bancă sau de la serviciile publice poate să se tran sp o rte de la locul unde are locuinţa la locul unde a re serviciul, cu viteza co­ modă de şaizeci şi cinci de m ile pe oră, lucru care pentru domnii cu ocupaţii sedentare ar constitui un incalculabil avantaj. PREŞEDINTELE s-a a ră ta t doritor să ştie dacă era ne­ cesar să existe o suprafaţă nivelată pe care să se alerge. 297

PROFESORUL QUEERSPECK a explicat că dom nii din oraş vor m erge în şiruri, fiind legaţi de m înă cu cătuşe unii de alţii ca să se prevină încurcăturile şi neplăcerile. De pildă, şirurile vor porni în fiecare dim ineaţă la orele opt, nouă şi zece din Gamden Town, Islington, Cam berw ell, H ackney şi din d iferite alte locuri în care dom nii obişnu­ iesc să locuiască. D esigur că va fi necesar să avem o su p ra ­ faţă nivelată, însă s-a şi gîndit la depăşirea acestei dificul­ tăţi propunînd ea cea m ai bună cale pe care îm prejurările o îngăduie, aceea p rin canalele aflate sub străzile m etro­ polei şi care, bine lum inate d e jetu rile de la conductele da gaz, m ontate im ediat deasupra canalelor, să form eze o a r­ cadă convenbilă şi plăcută, m ai ales pe tim p de iarnă, a st­ fel încît obiceiul incomod de a p u rta um brele, care acum este general, va p u tea fi în întregim e părăsit. R ăspunzînd la o altă chestiune, profesorul Q ueerspeck declară că pînă acum nu ştie de vreo a ltă în tre b u in ţare care să fie dată tunelurilor, în locul celei propuse de el, şi speră că nu se va perm ite ca vreo obiecţie fantezistă să in terv in ă îm po­ triv a unei iniţiative a tît de im portante. DOMNUL JOBBA prezintă o m aşină extraordinară, după un nou plan, m enită să aducă acţiunile societăţilor anonim e de căi ferate în situ a ţia de a realiza profituri înainte de term en. In stru m en tu l a re form a unui elegant barom etru a u rit, cu o a p aren ţă strălucitoare, şi este ac­ ţionat din spate cu sfori, d u p ă m etoda păpuşarilor din tr-o pantom im ă, sforile fiind în to td eau n a trase de directorul societăţii căruia îi a p a rţin e m aşina. M ercurul este a tît de ingenios aşezat, încît directorii în funcţiune îşi ţin acţiu ­ nile în buzunare, pe aparat apar cheltuielile foarte mici şi v enituri foarte m ari, însă din m om entul în care directorii le vînd şi se d e sp art astfel de aceste bucăţi de hîrtie, p re ­ vederile p e n tru cheltuielile necesare se m ăresc la o cifră imensă, în tim p ce cifrele a su p ra unor pro fitu ri se reduc în aceeaşi proporţie. Dom nul Jobba a declarat că m aşina a fost în continuă sta re de funcţionare în ultim ele cîteva luni şi nu se ştie să se fi d efectat vreodată. U n m em bru al comisiei şi-a exprim at părerea că este vorba de un lucru foarte cinstit şi elegant. Dorea să ştie dacă nu este expusă la d eran jam en te accidentale. Domnul Jobba a afirm at că întreaga m aşină este, fără îndoială, ex­

pusă să fie a ru n cată în aer prinţ r-o explozie, însă aceasta este singura obiecţie care i se poate aduce. PROFESORUL NOGO vine de la secţia anatom ică să arate un m odel de plasă de siguranţă p en tru incendii, care poate fi fixată oricînd, în mai puţin de ju m ătate de oră, şi cu a ju to ru l căreia cei mici şi persoanele infirm e (dacă au rezistat înaintării flăcărilor pînă cînd plasa este m on­ tată), pot fi salvaţi dacă se balansează num ai cîteva m inute pe pervazul ferestrei cam erei lor de dorm it, ajungînd apoi în plasă, fără să cadă în stradă. Profesorul a declarat că num ărul băieţilor care au fost salvaţi in tim pul zilei cu acest ap arat, din case care nu ardeau, era aproape de ne­ crezut. Nu a avut loc nici un incendiu, în toată Londra, in lunile din urm ă, la care plasa să nu fie adusă chiar în ziua urm ătoare şi pusă în funcţiune în faţa a o m ulţim e de per­ soane. PREŞEDINTELE în treab ă dacă nu există vreo greu ­ tate p en tru a se stabili care este p artea do sus a a p a ra tu ­ lui şi care p artea de jos, m ai ales în cazuri de extrem ă urgenţă. PROFESORUL NOGO dă explicaţii că, desigur, nu ne putem aştepta să funcţioneze tot a tît de bine cînd a re loc un incendiu ca atunci cînd nu a re loc, dar în prim ul caz crede că a p a ra tu l va fi la fel de folositor fie că p artea de sus va fi sus sau fie că va fi jos. Cu această ultim ă relatare, corespondentul nostru îşi încheie acest com petent şi sincer reportaj, care niciodată nu va înceta să reflecte încrederea în ce priveşte cunoştin­ ţele sale ştiinţifice şi sp iritu l nostru întreprinzător. Este inutil să trecem în revistă subiectele care a u fost discutate şi modul în care au fost exam inate m arile adevăruri ce au fost puse în lum ină. Toate acestea se află acum la dispoziţia lum ii întregi şi le lăsăm să fie, citite, apreciate şi folosite. Locul întâlnirii p e n tru anul urm ător a fost pus în dis­ cuţie şi a fost pînă la urm ă hotărît, luîndu-se în conside­ ra ţie şi ţinîndu-se seam a de dovezile cu privire la calita­ tea vinurilor, aprovizionarea pieţelor, o spitalitatea locui­ torilor şi com oditatea hotelurilor. Sperăm că,-la urm ătoarea întrunire, corespondentul nostru va putea să fie din nou de faţă şi că vom avea încă o dată posibiltatea să expunem rela tă rile lui în faţa întregii lumi. Pînă atunci, ne-am 29'J

lăsat convinşi sâ facem astfel ca n u m ăru l acesta din Miscellany să fie vin d u t cu am ăn u n tu l publicului, sau cu ridi­ c a ta com erţului, fă ră nici o m ărire a preţu lu i obişnuit. Avem num ai de ad ăugat că sesiunile com itetelor au luat sfîrşit şi că M udfogul s-a întors încă o dată la liniştea sa obişnuită — că profesorii şi m em brii au p articip at la ba­ luri, serate şi dineuri, că au fost com plim entaţi şi au făcut com plim ente la rîndul lor şi că, pînă la urm ă, s-au îm prăş1iat pe la casele lor — la care toate u rările noastre de bine şi de bucurie îi însoţesc pînă la anul ce vine. (somnul) Boz

REPORTAJ DESPRE CEA DE A DOUA ÎNTRUNIRE A ASOCIAŢIEI DIN MUDFOG PENTRU PROGRESUL TUTUROR LUCRURILOR

în octom brie trecut, ne-am oferit cinstea nem uritoare de a reda, cu cheltuieli enorm e şi în v irtu te a unor eforturi fără egal în istoria publicaţiilor periodice, lucrările Asocia­ ţiei din M udfog pentru Progresul T u tu ro r L ucrurilor, care a ţin u t prim a sa în tru n ire în acea lună sem estrială, spn* a d m iraţia şi în cîntarea întregului im periu. Am a n u n ţa t în încheierea acelui ex trao rd in ar reportaj că. atunci cînd cea de a doua în tru n ire va avea loc, vom fi iar găsiţi la postul nostru, reînnoind îndatoririle noastre uriaşe şi elevate u făcînd, încă o dată, ca lum ea să răsune de acurateţea, au­ tenticitatea, superioritatea de n em ăsurat şi m area im por­ ta n ţă a dării noastre de seam ă asupra lucrărilor ei. in îndeplinirea acelei asigurări, am făcut astfel ca să trim i­ tem cu vaporul la Oldeastle (localitate în care această în­ tru n ire a asociaţiei s-a ţin u t la 20 ale lunii curente) ace­ laşi corespondent, înzestrat cu calităţi supraom eneşti, care a făcut rep o rtaju l tre c u t şi care — dotat de la n a tu ră cu însuşiri transcedentale şi prevăzut de noi cu un corp de asistenţi prea puţin inferiori lui — ne-a trim is o serie de scrisori care, p entru fidelitatea descrierilor, foi’ţa lim ­ bajului, fervoarea gîndirii, expresia fericită şi im portanţa subiectului, nu au egal în litera tu ra epistolară din nici o epocă sau ţară. Redăm corespondenţa acestui domn. în to­ talita te a ei şi in ordinea în care a ajuns la biroul nostru. Salonul Vaporului, joi seara, ora opl şi ju m ă ta te

Cînd am plecat din strad a New Burlington, în seara aceasta în tră su ra cu num ărul p a tru mii două sute opt­

zeci şi cinci, am fost cuprins de senzaţii pe cît de noi pe a tît de apăsătoare : un sentim ent al im portanţei sarcinei pe care am întreprins-o, o conştiinţă a faptului că plecam din Londra şi, încă m ai straniu, că m ă duceam în altă parte, un sim ţ al singurătăţii şi o senzaţie de zdruncinătură tu l­ burau cu to tul gîndurile mele şi, p e n tru cîtva tim p, nu m i-am dat seam a de prezenţa geam antanului m eu şi a cu­ tiei de pălării. Mă voi sim ţi necontenit recunoscător vizi­ tiului de pe om nibuzul de B lackw all care, introducînd oiş­ te a vehiculului său în m ica uşă a trăsurii, m -a trezit din­ tr-u n tu m u lt de închipuiri cu to tu l de nedescris. D ar din astfel de m ateriale este compusă n a tu ra noastră im perfectă. Sînt fericit să spun că sînt prim ul călător la bord şi că astfel voi fi în m ăsură să vă fac o dare de seam ă a su p ra tot 1 ceea ce se întîm plă, în ordinea firească. Coşul scoate des­ tul fum şi la fel şi echipajul, iar căpitanul, sînt inform at, i este com plet beat, în tr-o încăpere mică deasupra punţii, ; ceva ca un fel de canton mic şi negru. T rebuie să deduc, din tot ce aud, că a urcat presiunea aburului. Veţi ghici de îndată cu ce sentim ent am făcut tocm ai acum descoperirea : cuşeta m ea este în aceeaşi cabină în care sînt şi cuşctele a n g ajate de Profesorul Woodensconce, dom nul Slug şi profesorul Grime. Profesorul W oodens­ conce a lu at patul de deasupra m ea şi dom nul Slug şi profesorul G rim e cele două p a tu ri opuse. B agajele lor au sosit deja. Pe p atu l dom nului Slug se găseşte un tub lung de tab lă cu un diam etru cam de tre i ţoii \ închis cu g rijă la am îndouă capetele. Ce poate să conţină acesta ? V reun' in stru m en t pu tern ic de o construcţie nouă, fără îndoială. Ora nouă şi zece m inute

Nim eni nu a sosit încă şi nim ic nou nu m i-a ieşit în cale, cu excepţia unor ciosvîrte de vacă şi de oaie, fapt din care tra g concluzia că p e n tru m îine a fost pregătită o m asă sim plă şi bună. Jos în vapor este un m iros curios care la început m i-a provocat oarecare indispoziţie, însă, deoarece stew ard u l m i-a spus că m irosul este m ereu p re­ zent acolo şi nu dispare niciodată, acum mă sim t m ai bine. Am au zit de la acest om că diferitele secţii ale asociaţiei 1 Ţol = 2,54 cm

302

vor fi îm p ărţiţi’ la cele două hoteluri Black Boy and Stomach Ache şi Boot-Jack and Countenance. Dacă această inform aţie este ad ev ărată (şi n-am nici un m otiv să mă în­ doiesc), cititorii vor trage concluziile pe care le pot su­ gera diferitele lor păreri. Notez aceste observaţii aşa cum îmi vin în m inte, sau după cum iau cunoştinţă de fapte, astfel ca prim ele mele im presii să nu piardă nim ic din aspectul lor viu. Le voi trim ite în plicuri mici, după cum se vor ivi ocaziile. Ora nouă ju m ă t a te

A ap ă ru t pe chei un obiect întunecat. C red că este o trăsu ră de călătorie. Ora zece f ă r ă un sfert

Nu, nu este. Ora zece şi ju m ă t a te

Călătorii se revarsă în fiecare clipă. P a tru om nibuze tocm ai a u sosit pe chei şi totul este in agitaţie şi activitate. Zgom otul şi dezordinea sînt foarte m ari. H ainele sînt duse şi aşezate în cabine şi stew ardul pune farfu rii albastre plina eu bucăţi de brin^ă. la egală distanţă, în m ijlocul m e­ selor. Ii scapă din m ina, pe jos, o m ulţim e de bucăţi, însă fiind obişnuit cu aşa ceva, le culege cu m are dex teritate şi, după ce le şterge de m înecă, le pune din nou pe farfurii. E un om tîn ă r cu o înfăţişare foarte, plăcută — este sau m u rd a r sau m ulatru, însă cred că prim a a lte rn a tiv ă e cea adevărată. Un domn bătrîn interesant, care a venit pe chei cu un omnibuz, tocm ai s-a certat zdravăn cu ham alii şi a pornit clătinîndu-se către vapor, cu un cufăr m are în mîini. Cred şi sper să poată ajunge aici în siguranţă, însă pasarela pe care trebuia să treacă este îngustă şi alunecoasă. Ce-a fost plescăitura asta ? O, cerule ! Tocmai m -am întors de pe punte. C ufărul stă exact pe m uchea cheiului, însă dom nul bătrîn nu este de văzut ni­ căieri. Paznicul cheiului nu este sigur dacă a căzut sau nu în apă, însă prom ite că, m îine dim ineaţă, prim ul lucru pe 303

care î! va face va fi să-l caute pe fundul apei. Fie ca efor­ turile sale om enoase să se dovedească pline de succes 5 Profesorul Nogo a sosit în acest m om ent cu scufia de noapte sub pălărie. A com andat un p ah ar cu coniac rece şi apă, cu un biscuit tare şi un lighean şi s-a dus direct h culcare. Ce poate să însem ne aceasta ? Ceilalţi trei oameni de ştiin ţă la care m -am refe rit au sosit la bord şi şi-au încercat paturile, cu excepţia profasorului Woodesconce, care urm ează să doarm ă în u nul din patu rile de sus şi nu poate să urce în el. Dom nul Slug care doarm e în celălalt pat de sus, nu poate să iasă din el şi va trebu i să i se aducă acolo m asa de seară de către un băiat de serviciu. Am avut cinstea să m ă recom and acestor dom ni şi am stabilit prieteneşte ordinea în care să ne du­ cem la culcare. Este n e a p ăra t necesar să te pui de acord în această privinţă, p entru că, deşi cabina este foarte co­ modă, nu este loc decît p e n tru un singur domn, care să nu fie în pat, şi chiar şi aşa, trebuie să se descalţe pe coridor. D upă cum am prevăzut, bucăţile de brînză erau desti­ nate p e n tru m asa de seară şi acum sînt în curs de a fi m încate. Cititorii dum neavoastră vor fi surp rin şi să audă că Profesorul W oodensconce s-a a b ţin u t de la brînză tim p de opt ani, deşi m ănîncă unt în cantităţi considerabile. P rofesorul Grime, are lipsă m ai m ulţi dinţi şi, după cum observ, nu poate ronţăi coaja de pline fără să o înm oaie în berea neagră din sticla lui. Cît de interesante sînt toate aceste particularităţi... Unsprezece şi jum ătate

Profesorii W oodensconce şi Grime, aflaţi în tr-o bună dispoziţie care ne face plăcere la toţi, au a ra n ja t să joaca rişca p e n tru o sticlă de porto fiert cu arom e. Au fost uneia discuţii dacă plata trebuie să fie decisă de prim a aru n că­ tu ră a banului sau de cel m ai bun rezu ltat după tre i a ru n ­ cături. Intîm plător, ultim a soluţie a fost adoptată. Am do­ rit din adîneul inim ii ca am îndoi aceşti dom ni să cîştige, însă aceasta fiind imposibil, m ărturisesc că dorinţa mea (vorbesc în num ele m eu personal şi nu vă com prom it nici pe dum neavoastră, nici pe cititorii dum neavoastră prin această exprim are a sentim entelor) este să cîştige profeso­ 304

rul Woodensconce. Am contribuit la susţinerea jocului acestui domn cu o sum ă de optsprezece şilingi. Douăsprezece fără douăzeci

Profesorul G rim e a aru n cat din nebăgare de seam ă ju m ă ta te a de coroană cu care juca pe unul din geam urile cabinei şi s-a făcut a ra n jam e n tu l ca, în locul lui, stew ard ul să arunce banul. Sînt oferite p ariu ri pentru fiecara parte, la orice sumă, însă nu sînt acceptate. P rofesorul W oodensconce tocm ai a strig at ,,cap“, însă banul aşezîndu-se pe o grindă, a d u ra t destul pînă a venit jos. Interesul şi a şte p tare a în acest m om ent unic sînt mai presus de orice se poate imagina. Ora douăsprezece

Vinul de Porto fiert cu m irodenii abu reşte pe m asă în fa ţa mea şi, profesorul G rim e a cîştigat. Rişca este un jo'î de noroc, dar, din orice punct de vedere, fie din acel al personalităţii publice şi particu lare şi al înzestrării in te ­ lectuale, fie din acel al realizărilor ştiinţifice, nu mă pot opri să-m i exprim p ărerea că Profesorul W oodensconce treb u ia să iasă victorios. P rofesorul G rim e îşi m anifestă veselia în tr-u n fel, m ă tem, nepotrivit, cu ad ev ărata m ăreţie. Ora douăsprezece şi un sfert

P rofesorul G rim e continuă să-şi m anifeste veselia şi să se m îndească cu victoria lui în term eni nu prea cu m ă­ sură, observînd că el m ereu cîştigă şi că ştie din ain te că va ieşi capul, adăugind şi încă m ulte alte observaţii de n a ­ tu ră asem ănătoare. O are nu cum va acest dom n este pier­ d u t p entru spiritul de decenţă şi cuviinţă, astfel încît să nu poată sim ţi şi recunoaşte su p erioritatea profesorului W oodensconce ? O are Profesorul G rim e este nebun ? Sau ţine să i se ream intească făţiş care este ad ev ărata lui po­ ziţie în societate şi care este nivelul exact al le a liz trilo r şi capacităţii sale ? P rofesorul G rim e va face bine să ţină seam a de aceasta. 303

O r.7 mu

Scriu în pat. Cabina mică este lum inată de razele slab,ale unei lămpi care pîlpîie suspendată în tavan. Profesorul G rim e este întins pe spate pe patul din faţă, cu gura I a r ’ deschisă. Scena este ex trao rd in ar de solemnă. Clipocitul valurilor, zgomotul picioarelor m arinarilor deasupra ca­ pului, vocile răguşite de pe rîu, cîinii de pe mal, sforăitul călătorilor şi scîrţîitul continuu al fiecărei scînduri de pe vas sînt singurele sunete care ne ajung la ureche. Cu aceste excepţii, totul este cufundat în linişte adîncă. în ultim ul m om ent, curiozitatea m ea a fost foarte m uit a ţîţa tă . Dom nul Slug, care este aşezat deasupra profeso­ rului Grime, a tras într-o parte, cu prudenţă, p erd elu ţa de la p a tu l lui şi, după ce s-a u ita t cu nelinişte în jur, ca şi cînd ar ii v rut să se convingă dacă ceilalţi dorm, a scos tu ­ bul de tablă de care am vorbit m ai înainte şi l-a privit cu m are interes. Ce com binaţie m ecanică rară poate să fie in acest m isterios tub ? Este desigur un m are secret p en tru toţi. 1

Ora unu şi un sfert

G esturile dom nului Slug devin din ce în ce m ai m iste­ rioase. A desfăcut capătul tubului şi acum se uită din nou de ju r îm p re ju r să se asigure dacă nu îl vede cineva. De­ sigur că este pe pu n ctu l de a proceda la vreo m are expe­ rienţă. Să ne rugăm cerului să nu fie periculoasă, însă in­ teresul ştiinţei este prio ritar, iar eu sînt pregătit, dacă e cazul, să sufăr to t ce poate fi m ai rău. Cinci m in u te mai tirziu

A scos o pereche de foarfeci m ari şi a tras din tub un sul d in tr-u n m aterial asem ănător cu un pergam ent. Ex­ p erien ţa este gata să înceapă. Trebuie să-m i încordez p ri­ virea în cel m ai în alt grad, în încercarea de a urm ări cele m ai am ăn u n ţite operaţii. Ora două fără douăzeci

Am fost în cele din u rm ă în situ a ţia de a m ă asigura că tubul de tablă conţinea cîţiva yarzi d in tr-u n u l din plas­ turele faim oase, recom andate — aşa după cum am desco­ 306

p erit privind a te n t eticheta cu lupa — p e n tru prevenirea răului de m are. Dom nul Slug a tăiat plasturele în bucăţi mici şi şi-l lipeşte pe tru p în toate părţile. Ora trei

Cu un sfert de oră înainte, am ridicat ancora şi m aşi­ năriile au fost d intr-o dată puse în m işcare cu un zgomot a tît de îngrozitor, că profesorul W oodensconce (care s-a p u tu t urca pînă la patul său cu a ju to ru l unei platform e construite din geam antane, a ra n ja te de el însuşi după principii geom etrice) s-a repezit din ra ftu l lui şi, căzînd în picioare cu toată repeziciunea cauzată de groază, a alergat înnebunit în cabina doam nelor, strigînd în gura m are : „A jutor !“ — sub im presia că ne scufundăm . Sînt sigur că scena care a u rm at face imposibilă orice descriere. In acel m om ent se găseau în patu rile lor o sută patruzeci şi şapte de doamne. Dom nul Slug a rem a rc a t — ca o probă în plus a supe­ riorităţii pe care o are m aşina de aburi aplicată la tre b u in ­ ţele navigaţiei — faptul că, în orice p a rte a vasului a r fi aşezat patu l unui călător, m aşinăria ap a re ca şi cînd a r fi exact sub perna lui. El a re de gînd să com unice asociaţiei această frum oasă deşi simplă, descoperire. Ora trei şi jum ătate

Sîntem încă în ape liniştite. Adică, a tît de liniştite pe cît pot fi apele cînd navighează pe ele u n vas cu aburi, p en tru că, aşa cum profesorul W oodensconce a observat cu erudiţie, un a lt a rg u m en t al superio rităţii vasului ca aburi este faptul că perm an en t duce cu el o m ică furtună. Nici nu vă pu teţi da seam a cît de pasionante sînt pulsaţiile sm ucite ale vasului. Este o chestiune de reală dificultate să poţi să adorm i. V ineri după-masă, ora şase

R egret că trebuie să vă inform ez că plasturele dom nu­ lui Slug s-a dovedit fără efect. Este în m are suferinţă, cu toate acestea, a continuat să-şi aplice alte bucăţi m ari de plasture. Cît de em oţionantă este această extrem ă devo307

tare p entru cauza ştiinţei şi continuarea cercetării, în cele mai dificile îm prejurări. Am fost foarte fericiţi în această zi şi gustarea de di­ m ineaţă a a v u t loc: în tr-o atm osferă foarte anim ată. Ni­ mic neplăcut nu a survenit pînă la am iază, cu excepţia um brelei de m ătase cafenie şi a pălăriei doctorului Foxey, care s-au încurcat în m aşinării, în tim p ce explica unui grup de doam ne construcţia m aşinii cu aburi. Mă tem că supa de carne de la prînz n-a fost cum trebuia. A proape im ediat după consum area ei, o m ulţim e de călători au plecat de la masă. Ora şase jum ătate

Sînt din nou în pat. Niciodată n-am văzut ceva care să-ţi sfîşie a tît de m ult inim a, ca suferinţele dom nului Slug. 0

Ora şapte

A venit o persoană de sus să ia o batistă din geam an­ tanul profesorului Woodensconce, acesta nefiind în stare să plece de pe pu n tea vasului şi rugîndu-se m ereu să fie a ru n cat peste bord. De la această persoană am auzit că profesorul Nogo, deşi în tr-o stare de com pletă epuizare, cu forţele pe care le mai are, se ţine de cura cu biscuiţi uscaţi şi coniac rece cu apă, avînd im presia că acestea îl vor pune pe picioare. A cesta este trium ful spiritului asu p ra m a­ teriei. P rofesorul G rim e este în pat, după toate aparenţele foarte bine, d a r doreşte să m ănînce şi este neplăcut să-l vezi m îneînd. Acest dom n nu a re nici o sim patie pentru suferinţele sem enilor săi ? Şi dacă are, în v irtu te a cărui principiu poate să com ande frip tu ră de berbec şi să zîm bească ? Black Boy and Stom ach-Ache, Oldoasle, sîmbătă după-masă

Veţi fi fericiţi să a fla ţi că am aju n s în cele din urm ă aici, nevătăm at. O raşul este excesiv de aglom erat şi toate

locuinţele particu lare şi hotelurile sînt pline de savanţi de am bele sexe. G rupele de intelectuali pe care le întâlneşti pe fiecare strad ă sînt copleşitoare în cei m ai în alt grad. Cu toată m ulţim ea de lum e de aici, am fost destul de norocos să găsesc un adăpost foarte comod, în condiţii foarte rezonabile, şi anum e pe o sofa în coridorul de la prim ul etaj, cu p reţu l de o guinee pe noapte, în acesta incluzînd şi perm isiunea de a lua m asa la bar, cu condiţia de a um bla pe străzi în tot restu l tim pului, ca să fac loc unui a lt dom n în aceeaşi situaţie cu m ine. Am vizitat dependin­ ţele destinate prim irii diferitelor secţii ale asociaţiei, atft cele de aici cît şi acelea de la Boot-Jack and C ountenancc, şi sînt foarte plăcut im presionat de a ra n ja m e n t.. Nimic nu poate întrece aspectul proaspăt al rum eguşului care este îm prăştiat pe duşum ele. Băncile sînt aşezate fără vreun plan, aşa că im presia generală, după cum bine vă puteţi închipui, este cît se poate de plăcută. Ora nouă jum ătate

N um ărul şi rap id itatea sosirilor sînt cu totul uim itoare, în ultim ele zece m inute o diligenţă a tras la uşă, plină pe d in ău n tru şi pe din afară cu persoane distinse, cuprinzînd pe dom nul M uddlebranes, dom nul Draw ley, profesorul M uff, dom nul X. M isty, dom nul X. X. M isty, dom nul P u rblind, profesorul R um m un, onorabilul reverend dom nul Long Eers, profesorul John K etch, Sir W illiam Joltered, doctorul Buf fer, dom nul Sm ith (din Londra), dom nul Brow n (din Edinburgh), Sir Hookham Snivey şi profeso­ ru l Pum pkim skull. U ltim ii zece dom ni num iţi erau m uiaţi de ploaie şi a ră tau extrem de inteligenţi. D um inică, ora două după-amiază

O norabilul reverend dom nul Long Ecrs, însoţit de Sir W illiam Jo ltered au sosit la hotel : prim ul pe jos, iar cel din urm ă cu o trăsurică închiriată. A ceasta a ocazionat, în mod firesc, m ulte discuţii. Tocmai am aflat că a a v u t loc o convorbire la B oot-Jack and Countenance în tre Sow ster, activul şi inteligentul pa309

racii ser din această localitate şi profesorul Pum pklnskull, care, aşa cum cititorii dum neavoastră .'Int preveniţi, este un m em bru in fluent al consiliului. Mă abţin să com unic vreunul din zvonurile la care a d at naştere acest fapt cu totul extraordinar, pînă cînd am să-l văd pe Sow ster şi am să caut să a flu adevărul de la el. Ora şa se ju m ă ta te

Im ediat după ce am scris cele de m ai sus am tocm it o trăsu rică trasă de m ăgari şi am pornit în tra p vioi către locuinţa lui Sow ster, trecînd prin locuri frum oase, cu case de cărăm idă roşie pe fiecare p arte a drum ului şi oprindu-ne în piaţă ea să observ locul în care pălăria dom ­ nului K w akiey a fost aru n c a tă ieri în aer. Există o bucată de pavaj cu neregularităţi, dar nu are aspectul care ar pu­ tea genera presupunerea că o asem enea întîm plare a avut loc aici. Din acest punct m -am în d re p tat — trecînd dincolo de uzina de gaz şi de topitoria de seu — către o uliţă in care, aşa cum mi s-a spus, se găseşte locuinţa paracliser u ­ lui. Şi înainte de a în ain ta vreo doisprezece m etri, am av u t norocul să-1 întîm esc chiar pe dom nul Sow ster care venea şi el înspre mine. Sow ster este un om gras, avînd m ult m ai dezvoltată decît am văzut eu vreodată acea p arte a conform aţiei sau a obrazului care în mod vulgar este denum ită guşă. Are d>3 asem eni un nas foarte roşu, pe care el îl a trib u ie obiceiu­ lui de a se scula devrem e — însă este aşa de roşu că, fără explicaţia pe care m i-a dat-o, aş fi presupus că fap­ tul este cauzat de beţie. M-a inform at că nu se prea sim te dispus să-m i spună ce s-a petrecu t în tre el şi profesorul Pum pkinskull, însă nu are nim ic îm potrivă să declare eâ lucrul a fost în legătură cu o chestiune de regulam ente de poliţie, şi a adăugat : — Niciodată n-au fost astfel de vrem uri ! D esigur vă veţi închipui cu uşu rin ţă că această inform aţie mi-a p ricinuit o considerabilă surpriză, am estecată chiar cu ne­ linişte şi că n-am pierdut tim p ca să mă duc la profesorul Pum pkinskull căruia i-am explicat obiectul vizitei mele. 310

D upă cîteva clipe de reflecţie, profesorul, care, m ă sim t dator s-o spun, s-a p u rta t cu cea m ai desăvîrşită politeţe, a d eclarat deschis (scriu p asajul cu litere cursive) : că a cerut lui Sow ster ca luni dim ineaţa să aibă grijă la hotelul B O O T-JAC K AN D CO U N TENANCE ca derbedeii să fie ţi­ n u ţi la oarecare distanţă ; şi că a dorit, în plus, ca ajutoru­ lui de paracliser să i se dea aceeaşi însărcinare la hotelul B L A C K -B O Y A N D STO M AC H -AC H E ! Las acest procedeu neconstituţional la discreţia comen­ tariilor dum neavoastră şi la aprecierea cititorilor dum nea­ voastră. P en tru că iată, m i-a fost dat să aud că i s-a cerut unui paracliser ca, în a fa ra incintei unei biserici, a unui cim itir sau a unui azil pentru săraci, şi nelucrînd sub or­ dinele exprese le epitropilor şi ale supraveghetorilor a d u ­ naţi în consiliu, să aplice legea îm potriva oam enilor din parohie, sau a unor răufăcători ; repet, nu am m ai auzit că un paracliser să aibă vreo a u to rita te legiuită, oricare a r fi ea, asupra tin eretu lu i care se ridică acum, în această ţară. M i-a fost deci dat să aud că un paracliser poate să fie chem at de orice civil ca să exercite dom inaţia şi despotis­ mul asupra băieţilor Britanici. M i-a fost dat să aud că unui paracliser i s-ar putea perm ite, de îm puterniciţii cu aplica­ rea regulam entelor, să-şi tocească pingelele şi locurile-ciz­ m elor în intervenţii ilegale, punînd în joc libertatea unor oam eni care n u .au fost dovediţi săraci sau în vreun alt fel crim inali. Şi m i-a mai fost dat să aud că un paracliser ar putea avea puterea să oprească circulaţia pe şosea după voinţa şi plăcerea lui, ca şi cum întreaga lărgim e a străzii nu a r fi liberă pentru orice bărbat, băiat sau femeie care există liberă, pînă la zidurile caselor, fie ele ale lui B lack-Boy and Stom ach-A che, fie ale lui B oot-Jack and Countenance, sau m ai ştiu eu ale cui ! Luni

M area zi urecl i, nici decît p entru Să-m i adun

a sosit în cele din urm ă. Nu am nici ochi, nici pene, nici cerneală, nici hîrtie pentru nimic m inunatele lucrări care m i-au uim.it sim ţurile. acum puterile şi să încep darea de seam ă !

SECŢIA A — ZOOLOGIE ŞI BOTANICĂ

V SALA DIN FAŢA, B L A C K TIOY A N D ST O M A C H AC UE P reşed in te : Sir W illiam Jo ltered V icepreşedinţi : D -nii M uddlebranes şi D raw ley

DOMNUL X. X. M isty a p rezen tat o com unicare asupra dispariţiei urşilor care jucau pe străzile Londrei, cu obser­ vaţii asupra expunerii m aim uţelor, ca l'iind legată de exis­ tenţa flaşnetelor. A utorul a observat, cu sentim ente de m are durere şi regret că. de cîţiva ani. o bruscă şi nepre­ văzută schim bare s-a produs în gustul public în legătură cu urşii călători, care nem aiavînd trecere la public, cu încetul au dispărut de pe străzile Londrei unul cîte unul; pînă cînd nu a mai răm as nici unul care să genereze în pieptul celor săraci şi inculţi gustul p en tru ştiinţele n a tu ­ rale. Un urs — un anim al cafeniu şi prăp ăd it — a mai zăbovit prin locurile fostelor lui succese, cu o figură sleită şi descurajată, şi cu picioarele slăbite, şi a încercat să învîrtească în aer o bîtă, p en tru d istracţia m ulţim ii, însă foamea şi o lipsă desăvîrşită de recom pensă p entru talentele sale l-au îndepărtat, în cele din urm ă, de pe străzi şi este foarte probabil că a căzut victim ă gustului crescînd p entru grăsim e. A utorul regretă că trebuie să adauge că o schim bare asem ănătoare, şi nu mai puţin de pîîns, s-a petrecut cu privire la m aim uţe. Aceste încîntătoare ani­ m ale au fost înainte aproape tot a tît de num eroase ca şi flaşnetele în vîrful cărora erau obişnuite să stea. P ropor­ ţia în anul 1829 (asta s-a văzut la data deschiderii P arla­ mentului.) fiind de o m aim uţă la trei flaşnete. D atorită schim bării gustului în m aterie de instrum ente m uzicale şi înlocuirii în m are m ăsură a flaşnetelor cu cutii m uzicale înguste, pe care m aim uţele nu mai au loc să stea, acest izvor de distracţie populară a secat în întregim e. Considerînd acestea drept o chestiune de cea mai m are im portanţă, în legătură cu educaţia naţiunii, pentru ca lum ea să nu piardă asem enea ocazii de a cunoaşte felul de a fi şi obi­ ceiurile a două d in tre cele mai interesante specii de ani­ male, autorul propune să fie de îndată luate unele m ăsuri p entru restabilirea acestor distracţii plăcute şi într-adevăr intelectuale.

PREŞEDINTELE în treab ă prin ce m ijloace onoratul m em bru propune să se realizeze acest foarte de dorit scop. AUTORUL răspunde că acesta poale fi în întregim e şi satisfăcător îndeplinit, dacă G uvernul M aiestăţii Sale ar face astfel ca să fie adus în Anglia şi m en ţin u t pe cheltu­ iala publicului şi p e n tru distracţia acestuia un anum it num ăr de urşi, încît să perm ită ca fiecare cartier din oraş să fie vizitat — să spunem — de trei urşi pe săptăm înă. Nici o dificultate nu se va ivi p e n tru găsirea unui loc po­ triv it p e n tru adăpostirea acestor anim ale, p entru că o g ră­ dină de urşi convenabilă poate fi construită în im ediata vecinătate a celor două clădiri ale Parlam entului, evident cel m ai potrivit şi de ales loc p e n tru un astfel de aşezăm înt. PROFESORUL MULL se îndoieşte foarte m ult dacă noţiuni corecte cu priv ire la istoria n a tu ra lă a r p u tea fi propagate p rin m ijloacele pe care onoratul m em bru le-a e n u n ţa t a tît de abil. Din contra, el crede că acestea sînt m ijloace de a difuza noţiuni foarte incorecte şi im perfecte asupra subiectului. A vorbit din proprie observaţie şi ex­ perienţă, arătîn d că m ulţi copii, dotaţi cu inteligenţă, au fost convinşi, din ceea ce au văzut pe străzi, înainte de perioada la care s-a refe rit onoratul domn, că toate m ai­ m uţele se năşteau cu haine roşii cu flu tu raşi şi că pălăriile şi penele de pe cap ar fi de asem eni dăruite de la natură. Dorea totodată să ştie precis dacă onoratul dom n a a tri­ buit lipsa de în cu rajare de care s-au lovit urşii scăderii gustului public p en tru urşi sau lipsei de talen t chiar din p a rtea urşilor ? DOMNUL X.X. MISTY răspunde că el nu ar- p u tea crede aşa ceva, deoarece p rin tre urşi trebuie să existe foarte m ult talen t disponibil, care, în lipsa unei în cu rajări potrivite, este risipit în alte direcţii. PROFESORUL PU M PKINSK ULL a dorit să se folo­ sească de ocazie p e n tru a atrage atenţia secţiei asupra unui subiect de cea mai m are im portanţă şi seriozitate. A utorul lucrării care a fost tocm ai citată, a făcut aluzie la trecerea de care se bucură gustul p e n tru grăsim ea de urs ca un m ijloc de a favoriza creşterea părului. A ceastă în tre b u in ­ ţare s-a extins, (după cum i se pare), în proporţii a la r­ m ante. Nici un domn care asistă la această secţie nu poate să nu fie prevenit de faptul că tinerii din vrem ea noastră

dovedesc, prin p u rta rea lor pe străzi şi în orice locuri frecventate de public, o considerabilă lipsă a sim ţului de galanterie şi gentileţe, care sim ţ, chiar în tim p u ri mai grele, era considerat indispensabil. D oreşte să ştie dacă e cu putinţă, ca p rin continua aplicare ex tern ă a grăsim ii de urs de către tinerii dom ni din oraş, să pătrundă, fără să se observe, în acele nefericite persoane, ceva din n a tu ra şi caracterul ursului. S-a înfiorat cînd a exprim at această r, m arcă, însă dacă această teorie s~ar dovedi, la o cerce­ tare, a fi întem eiată, ar explica d :ntr-o dată o m are parte p excentricităţilor neplăcute din com portam ent, c ire , fără o descoperire ca aceasta, ar răm îne în întregim e inexpli­ cabile. PREŞEDINTELE a adus laude dom nului savant pen­ tru foarte valoroasa sa sugestie, care a produs cel mai m are efect asupra adunării şi a rem arcat că num ai cu o săptă­ m înă înainte a văzut nişte tineri dom ni la teatru , cu p ri­ virile aţin tite asupra unei loji cu doamne, cu a tît de în fri­ coşătoare intensitate, încît num ai influ en ţa unei pofte bru tale a r fi p u tu t-o explica. Este terib il să gîndeşti că generaţia tin erilo r noştri se apropie cu a tîta repeziciune de o generaţie de urşi. După o scenă de entuziasm ştiinţific, s-a h otărît ca această chestiune im portantă să fie de îndată supusă luării în consideraţie de către asociaţie. PREŞEDINTELE a dorit să ştie dacă v reu n dom n poate să inform eze secţia despre ce s-a în tîm plat cu cîinii dan­ satori. Un m em bru, după oarecare şovăială, a răspuns că în ziua urm ătoare celei în care trei cîntăreţi am bulanţi au fost condam naţi la închisoare, ca infractori, de către un fost com isar de poliţie din m etropolă foarte zelos, cîinii şi-au părăsit în d atoririle profesionale şi s-au îm prăştiat în diverse cartiere ale oraşului ca să-şi cîştige existenţa prin m ijloace m ai p u ţin periculoase. El a dat să sc în ţe ­ leagă că, din acea perioadă, ei se în tre ţin stînd la pîndă şi jefuindu-i pe cîinii de rasă ai orbilor. DOMNUL FLUMMERY a expus o ram ură, susţinînd că este o creangă a acelui nobil copac cunoscut n atu raliştilor sub denum irea de Sheakespeare, care prinde rădă­ cini în orice ţară şi în orice clim at, strîngînd în um bra SI 4

t crengilor lui verzi >i m ăreţe întreaga fam ilie a om enirii. *D om nul savant observă că, în trecut, ram u ra a fost denu­ m it ă . fără îndoială, cu alte titu la tu ri, însă o doam nă bătrîn ă din com itatul W arw ickshire, unde a crescut copacul, l-a asigurat că este o ram u ră din originalul Shakespeare, şi cu acest num e roagă să fie p rezentată concetăţenilor săi. PREŞEDINTELE a dorit să ştie ce definiţie botanică poate onoratul domn să ofere p en tru această curiozitate. DOMNUL FLUMMERY şi-a exprim at p ărerea că aceasta era, negreşit, o plantă. SECŢIA B — ETALAREA DE MODELE ŞI DE ŞTIINŢĂ MECANIZATĂ CAMERA MARE, B O O T -JA C K A N D CO U NTENANC E P reşed in te : D-l M allett V icepreşedinţi : D -nii L eaver şi Scroo

DOMNUL CRINKLES expune o m aşină foarte fru ­ moasă şi delicată de o dim ensiune p uţin m ai m are decît o cutie de tabac, construită în întregim e de el num ai din oţel, cu aju to ru l căreia pot fi golite m ai m ulte buzunare în tr-o oră, decît în douăzeci şi p atru , cu actualul sistem m anual care este încet şi plictisitor. In v en tato ru l observă că a fost pus în practică în Fleet Street, în Ş trand şi altş locuri de trecere şi nu se cunoaşte ca vreodată să fi dat greş. D upă o foarte m ică întîrziere, cauzată de fap tu l că di­ feriţi m em bri ai secţiei şi-au încheiat n astu rii de la buzu­ nare, PREŞEDINTELE a exam inat în am ănunt invenţia şi a declarat că nu a văzut niciodată o m aşină de o con­ stru cţie a tît de frum oasă şi de deosebită A în tre b at : — Ar fi inventatorul a tît de bun să infor­ meze secţia dacă a lu at m ăsuri, şi ce anum e, p e n tru a in­ troduce invenţia în uzul general ? DOMNUL CRINKLES a declarat că, după ce a întîm pinat unele dificultăţi prelim inare, a reu şit să ia con­ tac t cu dom nul Fogle H u n ter şi cu alţi dom ni care sînt în legătură cu lum ea bună, şi care au acordat invenţiei cea m ai înaltă şi categorică apreciere. A reg re ta t că trebuie totuşi să spună că aceşti distinşi practicieni, dim preună cu un dom n cu num ele de G im let-Eyed Tom m y şi alţi m em bri 315

ele grad inferior din profesie, pe care, după cum a dat de înţeles, îi reprezintă, ridică o obiecţie de n eîn lătu rat la introducerea m aşinii în uzul general, pe tem eiul că aceasta ar avea efectul inevitabil de a înlocui aproape în în tre­ gime m unca m anuală, lă.sînd fără ocupaţie un m are num ăr de persoane foarte m erituoase. PREŞEDINTELE şi-a exprim at speranţa că nu so va perm ite ca astfel de obiecţii fanteziste să stea în calea unui atît de m are progres de interes general. DL. CRINKLES şi-a exprim at şi el speran ţa însă în acelaşi tim p şi team a că dacă dom nii aflaţi în legătură ou lum ea bună perseverează în obiecţia lor, nu se poate face nimic. PROFESORUL GRIME sugerează că, desigur, în acest caz, G uvernul M aiestăţii Sale ar putea fi in flu en ţat să se ocupe de această chestiune. DL. CRINKLES răspunde că, dacă obiecţia se va dovedi de neînlăturat, se va adresa P arlam entului, care, crede el, nu ya putea să nu recunoască u tilita te a invenţiei. PREŞEDINTELE rem arcă faptul că, pină acum. P a rla ­ m entul a funcţionat foarte bine şi fără ea, însă, întrucît cei din P arlam en t îşi fac afacerile pe o scară foarte m are, nu are nici G orunul \ . 34 N aufragiul corăbiei Golden Mary . . . . . . . 72 P rim ejd iile prin care au trecut nişte prizonieri englezi . 103 S chiţe despre tin e rii d o m n i ....................................................... 150 S chiţe despre tin erele perechi 205 V iaţa publică a dom nului T ulrum ble fost p rim ar al M u d f o g u l u i ..................................................................................... 2f>8 R eportaj despre p rim a în tru n ire a Asociaţiei din M udfog p en tru progresul tu tu ro r lu cru rilo r . . . . . . 271! R eportaj despre cea de a doua în tru n ire a Asociaţiei din Mudfog p en tru progresul tu tu ro r lu cru rilo r . . . . 301 . .326 P antom im a vieţii . ■ ......................................................... Robert Bolton, dom nul care a re legături în presă ; . 336 C îteva p a rtic u la rită ţi p riv in d un leu 342

L ecto r : D ENISA COMANESCU T e h n o re d a c to r : NICOLAE Ş ER PA N ESC U B u n d c tip a r : 12.0S.19S3. Coli t i p a r 22. C o m an d a n r. 20 626 C o m b in a tu l p o lig ra fic „C asa S c în te ii“ P ia ţa S c în teii n r. 1, B u c u re şti, R e p u b lic a S o cialistă R o m â n ia

„Aceste schiţe le-am scris şl tipărit in întregime pe vremea tinereţii mele. Au fost strinse şl republicate pe cînd eram încă foarte tinâr şi răspindite in lume cu toate cusururile lor - şi aveau berechet. ...dar pentru că această culegere nu a fost scrisă acum şi pentru câ a fost primită cu îngăduinţă la prima ei apariţie nu am socotit potrivit să-i aduc şi alte modificări decît schimbind ici-colo cîteva cuvinte şi propoziţii.”

CHARLES DICKENS

Lei 18

CUI

Editura Univers