Povesti 1908

is

st. RUM)

ASA\

www.dacoromanica.ro

'

Miro _157,

POVESTI

"loan. Slavici. Povwww.dacoromanica.ro

I. SLAVIC!

POVESTI

BUCUREgI , zicea alta... Si iar4i se miKa alta... §i alta ... care de

care mai frumoasa §i mai dulce la vorbd

pand-ce n'ademenird pe Petru, ca sä le rupd.

.

Murgul sari in laturi, cand väzii cd stapanul sau se pleaca dupa flori. www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

17

«Pentru-c-e nu ramai in pace ? !» Zise Petru cam cu rästita. «Nu rupe, cd nu e bine sa rupi !» zise Murgul sfatos. «Pentru ce sa" nu fie bine ?» «Pe florile aceste zace blestemul : cine rupe din ele, acela are sd se lupte cu vAlva padurii !» «Ce valvd ? !»

,Acuma da-mi pace ! Ascultd de mine :

priveste la flori ; nu rupe insä din ele, ci ramal in pace». Asa zise calul, si merse in pasi mai departe. Petru o stia din Mite, curnca e bine s'asculte de murgul ; isi rupse dar gandul dela flori. In zadar insa! dacd se pune

odata necazul pe capul cui-va, nu scapa de el de s'ar si feri din toate puterile... Horile tot i se imbiau, si el tot inteuna släbea din inima. «Fie, ce e dat sh fie !» Zise Petru dela o vreme. Barem voi vedea si valva padurilor.

Sa" vad ce e ? cu cine am de lucru? Daca-mi va fi ursita sa mor de ea, voi muri si asa ; daca nu,... apoi scap... sa fie o loan Sla \ ici.

Povetzti.

www.dacoromanica.ro

2

18

IOAN SLAVICI

suta §i-o mie de ele ! «Se puse apoi la

rupt de flori... «Mai facut bine I» zise acuma Murgul plin de grijä. «Dacd ai facut-o insä, e facutd!

te incinge acuma §i fii gata de lupta, cã acu§ vine valva!» Abia vorbi Murgul vorba, abia fii Petru gata cu cununa... Vand ce §i incepü un

vant u§or din toate partile... Din vânt se facii vifor... Viforul crescU... crescü panh ce

nu se vaza alta deck intunerec §i noapte... §i eara numai noapte §i intunerec... Petrului

pared, cum cd a luat cineva lumea in spate §i a incarcat-o la fuga cu ea, a§a se ii

cutremura parnantul sub el. «Frica ti-e ? intreba Murgul scuturkid din coarna. «Ba! raspunse Petru intarindu-se pe inima,

de§i spatele incepura a-i furnica. Daca e acuma a§a, apoi fie, cum e !» «Nici nu-ti fie frica!» incepa a-I indemna Murgul. la frau! dela mine din cap §i urnbla ca sã 'nfrâni valva cu eh>.

Atata mai zise, caci Petru nici nu avu timp sa desfrane cum se cade Ona ce §i ajunse valva la ei... www.dacoromanica.ro

ZANA zORILOR

19

Petru nu putea privi la ea,... aa era de grozavd §i de infricoptd. Cap n'are... dar nici fard de cap nu e... Prin aer nu zboard... dar nici pe pAmAnt nu umblä... Are coamd ca §i calul, coarne ca cerbul, fata ca ursul, ochii ca dihorul §i trupul e de toate... numai de fiinta nu... A§a era valva cand se repezi catre Petru. Petru se sprijini in fere, se ridicA in picioare §i incepa a lucra cAnd cu sabia, cAnd cu bratul, iard sudorile mergeau dupa

el ca paraul. Trecii o zi §i o noapte ; lupta nu mai ajunsä la capät. oStai L. SA ne mai intArim o leacA !» zise valva räsufland cu greu. rat-frumos lasä spada in jos. «Nu sta !* striga Murgul cu grabita. Petru iard-i incepa a lucra din toate puterile. Valva ranchezA acuma odatä ca §i calul...

apoi urld ca lupul,... §i se repezi din nou la Petru. Lupta mai curse o zi i o noapte §i rnai infrico§ata ca Ora acuma... Petru sirntea, cum ca abia se mai poate miKa de obosit ce era. www.dacoromanica.ro

90

IOAN SLAVICI

«Stai acuma, cd vdd cd am cu om de lucru ! Stai, zise Valva si de-a doua oara, stai ! sh ne impacam.»

«Nu sta !» vorbi Murgu. Petru se lupta mai departe de si abia mai putea räsufla. Dar nici Valva nu se mai repezi ca pand acuma, ci fncepn a se purta mai cu cale si treaba, cum se poartä adica toate, când nu mai simt putere in sine.

Asa curse lupta Oran zorile de-a treia zi. and incepurd zorile a crepeti, Petru facu ce facii,... destul, cd aruncd fraul in capul valvei obosite... Deodata se fad' din valvá un cal,... cel mai frumos cal din lume.

«Dulce-ti fie viata, ca ma scdpasi dela robie! zise acuma välva prefäcuta in cal, si incepu a se desmierda cu murgul. Mai in urma intelese Petru din vorbd si cuvant, cum ca välva nu fuse alta deck un frate al murgului, pe care l'a blestemat sfinta

Miercure inainte de asta cu atate si atate sute de ani. Petru lega valva de calul ski, se sui pe ea,

si se puse din nou pe cale... Cum a

mers ? nici nu e nevoe sa spun. Repede a www.dacoromanica.ro

ZANA. ZORILOR

21

mers,... !And ce n'a esit din padurea cea de arama. «Stati pe loc! Dati in pasi, sa vad ce n'am vazut! zise Petru mai odata, cand esira din

padurea cea de arama. Inaintea lui se intindea acuma o padure Inca mai minunatä deck cea de al-ma, cu tufis mai stralucitor, cu flori mai frumoase si mai ademenitoare,

el intra in padurea cea de argint... Florile incepura a vorbi Inca mai dulce, mai indernnator deck cele din padurea de aramd.

qSa nu mai rupi din flori, zise välva cea legata de murgul, cad frate-meu e de sapte

ori mai puternic deck mine. Mi se opri insä Fat-frumos cel färd de frica!? Abia trecu una, cloud, pana ce Petru

si incepii a rupe la flori si a le impleti in cunund.

Se facu vifor mai turbat, noapte mai neagrd, pamantul se cutremurd mai tare de cat in padurea de amnia ; välva padurii de

argint se repezi la Petru c'o grozavie de sapte ori mai mare deck cum a fost in pädurea de amnia... Nici el nu fu insa lenes !... Lupta mai curse odata trei zile si www.dacoromanica.ro

22

IOAN SLAVIN

trei nopti ; si'n crdpetul zorilor zilei a patra

Petru infrind si pe a doua välvd. «Dulce-ti fie fericirea, cd m'ai scos dela robie!» zise si astälaltd valvd,... apoi se intinserd la cale, cum s'au mai intins si pänd acuma.

«Ho, stati pe loc!... Dati in pasi!... SA' vdd, ce n'am mai vdzut Inca», striga cäldretul, acuma de a treia oard, puse dupd aceea palma pe ochi, fiindcd se temea, ca-i

peri lumina de razele ce veneau din padurea cea de aur. va

El mai vdzuse lucruri minunate, dar despre

asa ceva nici nu s'a visat Wand acuma. «Sd stdm pe loc! cd nu e bineD, strigard caii deodatd. «Pentru ce sd nu fie bine?! h intrebd Petru.

«Tu iardsi ai sd rupi din flori. $tiu cd nu te va rdbdd firea !... si fratele nostru cel

mai tândr e pe de saptezeci si sapte de ori mai puternic si mai grozav deck noi toti trei la olaltd... Sa inconjuram dar padurea! > Asa vorbi murgul. 013a nu! rdspunse Petru, sd mergem! sa

le vedem pe toate, dacd am vdzut ceva. N'aveti fried, nici eu n'am!» www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

23

Nu e nevoe sa spun, cum cd Petru iar4i a facut fäcuta... Doamne ! dar cum sa' nu o facd... Abia impletita fu cununa, pana ce §i incept' sä fie ceva cum n'a mai fost... Acurna

nu era mai mult vifor, nu mai mult intunecos ; parnantul nu se cutremura mai mult...

Se fäcea nu §tiu ce §i nu §tiu cum... destul cd Petrului ii parea c'a intrat cineva in miezul lumii §i a inceput s'o intoarcd pe dos... Grozav era ce era §i infricopt... §i... sa fereasca Dumnezeu!... oVezi ap! zise Murgul supdrat, dacä n'ai putut ramanea in pace». Petru vazti, cd nu mai vede nimic, incept'

a simti cd nu mai simte nimic, §i dete a pricepe, cd nu mai are ce sä priceapa; tact'

dard §i nu zise nimic, ci se incinse §i se fact' gata de luptd. Wie acuma Valva! striga

dupd aceea. Sau mor, sau ii pun fr'aul in cap !»

Abia zise vorba pand ce §i vAzil ceva ne

mai vazut apropiindu-se catre d'ansul... o negura deasa venea catre Petru. A§a era de deasä negura asta, incat Petru nici pe

sine ins4 nu se putea vedea inteinsa! www.dacoromanica.ro

24

WAN SLAVICI

«Ce e asta? !» striga el cam inspaimantat, cand incepit a simti, ca-1 doare din toate partile. Se inspäimanta insa i mai tare, cand vazii, ca nici el singur nu-§i

aude vorba in negura cea deasa. Incepit dar a da cu sabia in dreapta §i in stanga, pe dinainte §i pe din dark, a da in toate partile §i din toate puterile, care le mai avea...

cum face adecd omul, care vede c'a acuma nu e bine... A§a lucra el o zi §i o noapte

sã vadd alta deck negru inaintea ochilor sai, fard sä auda alta deck curfärd

sura sudorilor sale de pe trupurile cailor... Dela o vreme chiar §i incepii a crede, cd

nici nu mai trae§te, ci a murit acuma de mult...

Deodata incepii a se desface negura... In zorile zilei a doua negura se resfird de tot, §i pe cand se ridica soare pe cer, inaintea ochilor. lui Petru era lumina ca lumina. Lui ii Ora acuma cd se näscuse din nou. Valva? peri ca'n palma. oRäsufla acuma odata, ca iard va sa inceapa lupta din nou ! zise Murgul. 0 Ce-a fost asta?» intreba Petru. oValva, raspunse Murgul, valva a fost, www.dacoromanica.ro

ZA.NA ZORILOR

5

prefäcutä in negurk... Räsuflä numai ca iarAsi vine !»

Nici n'a zis'o bine Murgul asta, nid n'avu

Petru vreme ca sá räsufle pânä ce i vAzii ca' vede ceva venind deoparte, ceva despre ce nu stia, ce e... 0 apd, insä nu e ca apa, ca-ti pare cd nu curge pe pärnânt, ci zboard cum-va sau ce face... Destul ca urme nu

are si pe sus nu zboard... Asa ceva, ce nu e !... «Vai! striga Petru.

qine-te

da, nu sta ! zise Murgul... pi nu mai zise dupd aceea nimica, ca-i astupd apa gura. Lupta se incepii din nou... Petru dada o zi i o noapte necurmat färä ca sä fi stiut in ce, si se lupta fdrä sá stie cu cine... Cand se apropiard zorile zilei a doua, incepii a i

simti cumcd släbeste din picioare.

qAcuma pier! striga c'am suOrat ; insa pentru aceea incepit a-§i intäri pe Hind §i a da Inca mai japan... Soarele ra'sdri pe cer,

apa pieri fard sä se stie cum si dind. «Rdsufla! gra'i Murgul, rasufla, cä n'ai multä vreme. Vdlva vine de loc!» Petru nu rnai zise nimic, ca' nici nu stia, www.dacoromanica.ro

96

IOAN SLAVICI

sdracul de el, cesd mai faca de obosit ce era. Se a§eza dara mai bine in §ea, stranse mai bine de sabie, §i a§teptd a§a gdtit, ca sa ajunga ce vedea cd vine... A§a, cum ca nu §tiu curn, ca §i când se viseazd omul, ca vede ceva, ce Ware ce are, §i are ce n'are, a§a Ii parea lui Petru cä ar fi välva acuma. 0! Doamne! 0! Doamne! cum poate fi valva pädurii de aur, când s'a dus de doua ori cu ru§ine?!... Zbura pe picioare §i umbla pe aripi,... era cu capul dinapoi §i cu coada dinainte, cu ochii in piept §i cu pieptul in frunte.... §i cum mai era Inca numai Dumnezeu ar §ti s'o spuna! Pe Petru II trecura fiorii odatd din sus in jos, odatd din jos in sus, odatd cruci§ §i odata curmezi§; dupa aceea i§i intdri pe

inimd §i incepu a lucra cum a mai lucrat §i... n'a mai lucrat. Treca ziva, Petru incepa a slabi din puteri. Treca amurgul serii; lui Petru incepurd a i se impdigeni ochii. Când ajunse miezul

noptii, Petru simti cum cd nu e mai rnult calare. Nici el singur nu §tia, curn §i Cand a ajuns la parnant; clestul, ca nu mai era www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

27

pe cal. Cand incepà a se desveli ziva din noapte, Petru nu mai putea sta in picioare, ci se läsa in genunchi.

«Nu te lash; mai tine-o inca o leacd t striga Murgul cand vazii cd slabesc puterile stäpanului sail.

Petru se §terse cu maneca cArna§ii de sudori, i§i incorda toate puterile §i se ridica Inca odata in picioare. «Love§te acuma valva cu fraul peste bot!» zise Murgul. Petru fach precum i se zise. Valva ranchezd odata cu armäsarul, in cat Petrului ii parea, c'o sa asurzeascd, apoi

sari la Petru, de§i abia se mi§ca §i ea de obositä ce era. Lupta nu mai curse mult. Petru fad" ce facii §i puse fraul §i la astä valva pe cap... Pe cand se fäcea ziva cum se cade, Fatfrumos caldrea pe al patrulea cal. «Frumoasa-ti fie nevasta, cd m'ai scos dela robie !>> zise Valva.

Plecard, se dusera §i pe cand se invalua ziva cu noaptea, ajunsera spre marginea padurii de aur. Cum mergeau a§a pe cale, lui Petru inwww.dacoromanica.ro

28

IOAN SLAVICI

cepii a i se ura, §i ca sa fad. §i el ceva, dete a privi la cununile cele frumoase. «Ce sa fac eu cu trei cununi ? incepii a vorbi aa singur. Destul imi fie una. Tiu pe cea mai frumoasa». Arunca dar cea de arama, apoi cea de argint §i tirth numai pe cea de aur la sine. oStai ! zise Murgul. Nu arunca cununile.

Descalecd §i le ridica, ca-ti vor prinde inca bine».

Petru fad' precum i se zise,

§i

merse

mai departe.

and era soarele de-o palma dela pamânt, a§a de catre seara, cand incep musculitele a se aduna, calaretul nostru ajunse chiar la marginea padurii... 'Naintea lui se intindea un pustiu mare... mare... cat vedeai cu ochii nu vedeai nimic pe el. Caii se oprira in loc. «Ce e ? intreba Petru. «Nu e bine ! raspunse Murgul. «Pentru ce sd nu fie bine ? ! Intram in impdrátia sfintei Miercure. Cat

vom merge prin ea, nu vom da de alta deck de frig §i iara§i de frig. Pe marginile caii vor fi tot focuri din www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

2,9

focuri §i eu ma tern, cd tu vei merge sa te incalze§ti».

«Si pentru ce sä nu ma incalzesc ?» «Nu e bine sä te incalze§ti !» rdspunse Murgul cu grija.

Nu merge Petre !.. nu merge ca nu dai de bine !... murgul necheza &Tata... Hei ! dar Petru nu 1-a inteles !...

Ce s'a intamplat dupd aceea ! ? Ce sa se intAmple ? Nimic nu s'a intamplat I., FAntana era lath' §i adancd... Fratii pornird cu apd catra casa, ca §i cAnd ei ar fi adus-o chiar dela Zina Zorilor.

Murgul mai nechezd odatd, a§a de tur§i de dureros, kick se infiorard §i pddurile... fugi pand la fantAna,.. §i stete impetrit de durere. burat

Ao fuse treaba cu Petru cel voinic §i Fat-frumos viteaz ! Bag' sama a§a i-a fost

ursita, ca s'ajunga in ceas räu! La curtea imparatului se Mai ospdt §i veselie mare. Merse, vestea in tara, cum cã feciorii imparatului, Florea i Costan, au adus apa dela fântAna Zinei Zorilor. Imparatul

se spala cu apa pe ochi §i

www.dacoromanica.ro

62

MAN :q.AVICI

vaza,cum om Inca n'a mai vazut... Era in casa Imparatului pe dup. cuptor un vas cu curechi ; in doaga acestui vas §edea un verme : imparatul 11 väzñ prin lemn, a§a

vedeh de bine. Dupd ce imparatul imparti tara intre feciorii sal cei voinici, se retrase in curtea sa cea mare, ca sa-§i trdiasca zilele batranetelor in pace ! A§a se sfar§i treaba cu apa dela lantana Zinei Zorilor. Tara facfi un ospat de trei zile i trei nopti §i se puse iard§i la lucru, ca i cand nici nu s'ar fi intamplat nimic. *

*

Dupd-ce Petru se departase dela leagan,

e0 din casa

§i curte... dupa ce sunetul flueraului nu se mai auzia, Zina Zorilor Ii veni in ori, deschise ochii, radica capul

§i privi in toate laturile cautand nici ea singura nu §tia ce... Ce a fost ? intreba pe de jumatate Inca prin vis. qCine ?

se parea, cum ca a vazut ceva prin vis, ba chiar aieve... ceva dulce, placut, I

o fiinta... ca i cand ar fi omeneasca, insä mai puternica in privire, mai altfel decal www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

63

ceea ce a fost vazut pana atunci... «Nu titi voi ce a fost ?.. Ati vazut §i voi ?.. Sau ati dormit ?.. ati visat ?» Ap intreba Zina Zorilor pe Zine... i se intreba pe sine insa§i... li 'Area ca de cand a vazut ce-a vazut chiar nici sufletul sari nu mai e tot acela... Si nimene nu-i raspundea, toatä lurnea stdtea uimitä. Vdzir cununa... Ce cunund frurnoasa !... Cine oare a cules florile din ea ? cine oare le-a impletit in cunund?... §i cine oare a adus aici cununa §i a lasat-o la mine pe

leagan ?!» arra Zorilor se intrista! Vazir panea pe masa... Lipseau din ea trei bucatele: una de-a dreapta, una de-a stanga §i una din mijloc. Din vinul junetei lipseau asemenea trei in-

ghitituri : una de de-asupra, una din fund §i una din mijloc... A trebuit sa fi fost cineva aicea... aria Zorilor se intrista Inca mai tare: ii parea, ca o doare ceva, si nu §tia ce §i unde...

Apa in fantana era tulbure... Apa! apd a dus cineva de-aici!... Zana Zorilor se suparä.

Cum a putut infra cineva fard veste ?L. www.dacoromanica.ro

64

IOAN SLAVIOI

Unde e paza cea asprd? nazdrdvanii? balaurii ? Ce au fAcut leii ferecati?! si zAnele? si florile! si soarele?!... Nimeni n'a pazit?

nimeni n'a fost la locul sdu?!.. Zdna Zorilor se supra' pe deplin. «Lei, zmei, balauri, ndzdrävani, porniti, goniti, ajungeti, prindeti si aduceti», porunci Lana Zorilor in supdrarea ei cea mare. Porunca sunA, si toatä lumea se puse in miscare.

Petru s'a fost insa intins la fugd, incat nici razele soarelui nu-I puteau ajunge. Toti venird tristi, toti aduserd vesti triste. Petru a fost trecut peste marginile impärdtiei Zorilor, unde intreaga pazd nu mai aveA putere.

Zdna Zorilor isi uith acuma supararea de

tristä ce se fad' si trimise pe sântul soare, ca sä umble 'n lume, sd facd din sapte zile una... sa cerce, sa afle si s'aduch vesti. 0 zi din sapte zile aria Zorilor n'a fAcut alta deck a stat si privit in calea soarelui. a privit... privit... pánd ce au inceput a-i curge lacrämile din ochiori, nu tim acuma de privitul cel mult, ori de durerea §i dorul ei cel mare ! www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

65

Iata-ntr'a aptea zi santul soare se reintoarna... ro, trist §i obosit... Iar4 veste rea !... Hei ! cd Petru era unde razele soa-

relui nu pot pätrunde ! Dupa ce Zdna Zorilor vazii, cd §i cea din urma cercare ffi in zddar, dete porunca asprd in Ora :

Zanele sä nu mai zambeasca, florile sa nu mai miroase, vânturile sa nu mai mi§te, izvoarele sa nu mai curga limpede, §i razele soarelui sä nu mai lumineze. Porunci apoi, ca intre lume §i imparatia Zorilor sa se lase valul cel mare a intunecimii, prin

care sa nu strabatã deck o singura raza din soare, care sa duca vestea 'n lume, cumcd «pand ce nu v'a veni acela, care a dus apa dela fanfana, soarele sa nu se mai mi§te pe cer.» A mers vestea in lumea cea intunecoasä... oamenii intelesera, Ca lumina cea grozava

nu e deck pentru lumina ochilor imparatului...

Nimeni nu vedea in lume afara de imparatul ; nimeni nu vedea necazurile intu-

nerecului deck imparatul. Dete dar fiilor sal Florea §i Costan sfat §i porunca, ca sä porloan Slit\ ici.

Pove;ti.

www.dacoromanica.ro

5

66

IOAN ;-,LAVICI

neasca, sá rnearga §i sä mântuiasca lumea de intunerec. Cine a mintit una, minte i a doua; Florea se puse in §ea §i porni catre impardtia Zorilor acuma, când Petru a fost curatit calea. CAnd Florea era s'ajunga la curtea zanei Zorilor, arra Zorilor simti cumcd va sa vina ceva strain. «Vine cineva? intrebd cam aspru.» «Vine», rdspunserd zmeii, ce stäteau paza la punte.

«Cum vine ? peste punte ori pe supt punte.»

Puntea era

acurn §tim noi

cum era!

Florea trase pe sub punte. «Voinicul vine pe sub punte ! räspunsera smeii cam in glurna. «Grijiti de el, neagra va fie lumina !» Zise acuma Zina, §i primi pe Florea ca sa intre. Pe Florea-1 trecurd fiorii când vdzir atata frumuseta. «Bun ajuns voinice ! tu ai furat apa ?

«Sa fie de bine ! zau eu am luat-o. «Tu ai baut vinul ? Florea stete mut. «Tu ai mancat pAinea? www.dacoromanica.ro

ZARA ZORILOR

67

Florea zise qba». cTu m'ai sdrutat ?» Florea-si uitd vorba. «Na! oarbd-ti fie lumina! invatd-te sd mai rninti !»

Zise acuma Zina supdratd, si dete lui Florea cloud pälmi, una pe de-a dreapta, una pe de-a stanga, incat estuia i se intunecard ochii ca pdcatul lui cel mare. Doi zmei duserd apoi pe orbitul de Florea

acasä, si treaba se gäti. Porni si Costan in urma frätine-sau. Porni, ajunse, o pall si reinturnä. in lume nu mai rdmase acuma nici o razd de lumina. Asa rdmase lumea 'ntreagd oarbd de dragul ochilor unui impArat... Dupd ce Zina Zorilor a vdzut, cum-cd nu poate afla pe Petru, a chemat la sine pe

intreaga tara sa, pe zmei, Maud, näsdrdvani si lei, pe toate zinele, pe toate florile, pe toti supusii i-a chemat la sine. Chiar si sântul soare a trebuit sa se coboare de pe cer, sd desfrane caii dela calutd, sa-i bage in grajdiu si sa intre la Zina Zorilor... Când au fost asa toti adunati impreund, Zina Zowww.dacoromanica.ro

68

IOAN SLAVIC!

rilor nu le imparti mai mult la porunci, el tristä §i mustrata cum era, lud ziva buna dela toti sup4i sai, le multarni pentru iubire §i credinta §i-i trimise in lume, ca sa mearga sa faca fiecare dupd capul §i pricepirea sa. Numai doi lei, doi zmei, doi balauri i tot atatia näsdravani opri la sine, ca sa fie cine sa-i pazeasca puntea. Trirnise toate Zinele in gradina §i lasä, ca sd nu intre 'n curte pänd ce nu o vor vedeh pe ea senind ; rasa' ca florile sa miroase d'aici inainte un miros, care imbatä ofice fiinta orneneascd, .ca vanturile sä se mi§te Cantand atata de dureros, incat -orice suflet omenesc sä pl'angd când le aude, ca isvoarele sa curga apd amard, §i läsa ca soarele pe toata ziva data de Dumnezeu sä arunce ate de §eapte ori §eapte raze seci in lume... Dupa ce toate aceste le rândui, se duse la roata cea mare, pe care era invartit firul traiului omenesc, §i opri roata de a se mai intoarce §i viata omeneasca de a mai curge... Dup' aceea... Zina Zorilor s'ascunsa din fata lurnii in fundul curtii celei mari, in locul cel mai intunecos §i mai negrijit... Zmeii, balaurii i nasdravanii e§ira 'n lume www.dacoromanica.ro

ZINA ZORILOR

69

si de ru§ine ce le era, s'ascunserd in cele mai adanci pustiuri i pe§teri ca ochiul omenesc sh nu-i mai vadd ; leii '§i lepädara

pärul de aur §i ferecatura de pe ghiare §i dinti, §i de suparati ce erau, se facurd salbatici; Zinele s'ascunserd prin gradini ; florile, isvoarele i vanturile se supusera vointei Zinei Zorilor, i razele seci, fära caldura §i lumina, si astazi se vad intinse pe cer colea in noptile de \Tara... Viala omeneasca stete locului, §i timpul inceth .d'a mai curge... Doi lei, doi zmei, doi balauri i doi iiäs-

drãvani se puserd paza la punte... Cat a ramas imparatia Zorilor astfel, aceea

nu se stie si nici nu se poate spune... A trecut multa vreme a§a fara sä fi curs! A inteles §i santa Vinere, cä Zina Zorilor s'a suparat ; raza cea pustie §i vantoasele ce cutrierau lumea intreaga i-au fost adus stire de mult... S'a suparat de jurnatate, iar de cealaltd jumatate s'a bucurat : s'a supdrat pentru-cd nu puteh sä mai priveasca in cautatoare, §i s'a bucurat pentru-cd vedea. pe Fat-frumosul sau cel voinic scapat i pe vecina sa cea frumoasa trista... A mai fost www.dacoromanica.ro

70

IOAN SLAVICI

apoi necäjitä pentru-cd i s'a fost spart ulciorul cu apa cea minunatd. Cand sfanta Vinere vazit insä, ca intunerecul nu mai inceatd, lumina nu mai vine,.

si cand peri si cea din urrna razd de pe parnant, zic, cand sfanta Vinere vazii ca Zinei Zorilor i-a trecut de gluma, ea po-

runci vantoaselor, ca sd porneasca toate itnpreuna, sa se izbeasca in vdlul cel mare dela marginea imparatiei, sd-1 miste din loc si sd facd ca lumina sa curga in lume. Vantoasele pornird... care de care mai turbate, care de care mai grozave si mai infricosate,... cum merg adeca vantoasele... Ti se parea, ca au sa ia lumea cu , sine si

sä nu se mai opreasca in loc cu ea... Ajunsera la väl,... se izbird in el... si

cum se izbira?... Välul nu se miscd!... Vantoasele se mai isbird odatd... apoi Inca odata... adeca de trei ori una dupd alta. ...Si apoi nu se isbird mai mult... vazura

cumca valul stä mai tapan deck parnantul in tatanele sale... Statura cateva clipite lorusinate si obosite, se intoarserd cului dupd aceea indaret, si inconjurard odata lumea in mania lor cea turbatd... Ce a fost www.dacoromanica.ro

%ANA ZORILOR

71

calea lor?... acuma-si poate gandi fiecare

ce a fost! Bine cu de-a bunk searnd n'a putut fi ! vai si amar !!.. Vdntoasele sosird acasd si spuserd sfin-

tei Vineri, cum si ce e cu valul. SfAnta Vinere se supärd acuma si de cealaltd jumdtate; trimise vântoasele la curtea impAratului, ca sd clued lui Petru vorbd si

sd meargd sa sted de vorbd cu Zdna Zorilor si sd facd ce va face, ca sd aducd lumina in lume. sfat :

Vdntoasele

pornird de-a doua oara...

acuma ceva si mai incet... mai nepripit,... ca si cdnd pleci adecd in treabd bund si la om de ndrdvald... Ajunserd la curte... Petru nu e!... Vântoasele incepurd a se rniscd mai a strain.

Petru a pierit in cale. Vântoasele luard curtea din

stânga...

apoi din dreapta... apoi din mijloc... 0 intoarserd, sucird, ridicard si aruncard pând ce nu se mai alese nimic din ea... Dupd aceea pornird cu vestea despre moartea lui Petru cdtre coliba sfintei Vineri. «Porniti cu totii in lume ; miscati tot ce www.dacoromanica.ro

72

IOAN SLAVIC!

e de mi§cat, §i aflati pe Petru. Viu sau mort mi-1 aduceti! porunci sfanta Vinere dupa ce auzi vestea cea tristä. Trei zile §i trei nopti vantoasele nu mai stetera...

De trei ori scoaserd copacii din radacini,

de trei ori scoasera raurile din cursul lor; de trei ori sfaramara nourii isbindu-i de stanci; de trei ori maturara fundul marii §i de trei ori prapadird fata parnantului. Toate fura in zadar!... Ele intrara acasa care de care mai obosite, care de care mai manioase §i mai ru§inate.

Numai una n'a sosit Inca: vantul cel de primavara lene§, moale i intarziatic... Unde

sa fi Camas?... Toti §tieau, cd multä treaba n'o fi fost sa faca... Cine tie... de obosit

ce-o fi fost s'a pus undeva la racoare... Nimeni nu-i mai batea capul cu el. lac'odata intr'un tarziu, dupd ce toatä lumea §'a mai rupt gandul de a mai afla pe Petre, frunzele incepura a se rni§ca. Sfanta Vinere sirnti molatatea suflarii si

qi afard. . «Ce veste aduci? intreba pe cea mai dragd dintre vantoase. www.dacoromanica.ro

ZA./CA. ZOR1LOR

73

«Tristä e de tris.ta, dar bund-i de buna, §opti vantul cel tandr. «Dupa ce rn'arn fost obosit de atata cercare, de atata spart §i pradare, dadui de-o fantana seacd, i cu-

getai sä intru in ea, ca scutit de surorile mele, sa ma mai odihnesc inainte de a porni catre casä. «Si 'n fundul fantanei afla§i pe Petru? striga santa Vinere plina de bucurie. «Da! §i pe murgul de o parte. «Du lce-ti fie vorba, dragu-ti fie sufletul, §i pururea veste buna s'aduci ! Zise acuma santa Vinere catra vantul cel de primavard, ii porunci apoi ca sä se rapezeasca pand

la santa Joe §i sa-i spuna ca sa gateasca cu tigaea de aur, ca de Petru nu e bine, sa sara d'acolea pand la santa Miercure, §i sa-i spund ca sa vina la fantana cu apa vietii.

«Inteles-ai? ii mai zice santa Vinere. Sa fii cu'n picior aici, cu unul acolo! si pornird cu totii... Sosira cu totii la fantana cea pardsita...

De Petru nu era decat os i cenu§a. Santa Miercure lud oasele §i le inchee la olalta... Nu lipsea niciunul. www.dacoromanica.ro

IOAN SLAVICI

74

Santa Vinere porunci vantoaselor ca sa desfuride fantana, s'arunce pulberea in sus §i s'adune cenusa lui Petru... Toate se facurd...

Santa Joe facii foc, culese roua de pe frunze in tigaea cea de aur... §i puse tigaea

pe foc... and apa incepii a fierbe, santa Miercure zise trei vorbe... privi odatä catra raskit, odata catre apus, odata catre meaza zi, odatä catra meaza-noapte, apoi aruncã earba vietii in apa cea fearta.

Tot a§a fad' §i santa Vinere cu cenusa lui Petru. Santa Joe numara dupa aceea, unul, douä, trei, §i ILä tigaea de pe foc. Din cenu§a lui Petru, din roud §i din earba vietii s'a fost facut o unsoare mirositoare. Vantul cel de primävara sufla odata peste ea, §i unsoarea se slei. Acuma unsera.

oasele lui Petru cu unsoarea de §eapte ori in jos, de §eapte ori in sus, de §eapte ori cruci§, tot de atkea ori curmezi§, §i cand fuserd gata, Petru sari in picioare... pe de

o suta §i pe de o mie de ori rnai frumos deck cum a fost... pe de o suta §i pe de o mie de ori rnai voinic §i mai falos deck cum a fost ! www.dacoromanica.ro

75

ZANA zon1Lo1

oSai pe cal, voinice! zise santa Vinere. Indata ce Murgul simti pe stapanul sau in spatele sale, incepu a necheza si a scdOra din picioare... Era mai viu decat cum a fost cand-va! oUnde pornim ? intreba vesel. oC6trä casa! raspunse Petru. oCum sa mergem ? o Ca blästamul !

Petru multumi de vorbd

si

treaba, se

intinse apoi la cale, si merse... merse..., cum merge adeca blästemul,... 'Ana ce ajunse la

curtea imparatului. De curte nu mai era decat locul... Nu vedeai urma de om, dela

care sã poti auzi o vorbd sau o veste... Eacd intr'un tarziu baba Birsa es1 din fundul unei pivnite mucezite.

Petru intelese ce e, cum, din ce pricind, intoarse fraul Murgului, si merse mai repede decat cum a venit... Nici nu räsufla

pand la impäratia zorilor. Cata vreme a trecut, de cand a ramas cum a fost sä ramand trebile 'n imparatia Zorilor aceea cu vorba si graiu nu se poate spune... Multd vreme a trebuit sd treacd!..,

and Petru sosi la punte, in soare nu www.dacoromanica.ro

76

IOAN SLAVICI

mai erau deck trei raze luminoase, §eapte calde §i noud seci,... celelalte toate le-a fost

lepadat cu deamänuntul... and Petru se opri cu Murgul, toata lumea se opri cu el, ca sà vadd ce va fi sa fie acuma. Tana Zorilor simti, cum ca ceva deschilinit trebue sa. fie 'n apropiere, ca-i parea ca

tocmai acuma s'a de§teptat din visul cel ce-a facut-o tristä... Ea dorea... nu tia ce... tocmai ca §i atuncea... «Cine vine ?» intreba

cam cu jumatate de gura. «Tine-te bine stapane!» zise murgul. Petru stranse din pinteni, trase din frau, §i nici nu se simti pand ce fuse de cealaltä parte de punte. «Voinic vine peste punte!» strigard pazitorii ridicandu-§i palariile din cap...

Tana Zorilor nu se mai mi§cd din loc §i nu mai grai nici o vorbd... Ca pe nevazute sari Petru la ea, a cuprins'o in brate, §i o saruta... cum saruta adecd Fetii frumo§i pe zanele dragastoase... Imparateasa zorilor simti, Ca simte ce n'a mai simtit... Nu mai vorbi, nu mai intreba ci facii semn ca sa bage pe Murgul in graj-

dul soarelui §i infra cu Petru in casa... www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR

77

incepura a zambi vesel ; florile incepurd a mirosi duke; isvoarele deterd a curge limpede; vanturile se prefäcura in cantec de bucurie ; roata vietii incepu a se intoarce mai repede deck prisnelul; valul cel negru cazii la parnant, §i soarele stralucitor se ridica in sus Cate ceruri... sus... Zane le

mai sus deck cum a fost cand-va... Si'n lume se facii lumina ca fata soarelui, inck noud ani, noud luni §i noua zile oamenii nu vdzura nimic de lumina cea infrico§ata. Petru merse acasa, aduse pe tatal sau cel batran §i pe rnuma sa cea batrand, facii o nunta inck ii merse vestea 'n noudzeci i noud de tari §i se facu imparat peste amandoud impäratiile,

lard fratilor Florea §i Costan li se dete lumina ochilor... ca sa vada §i ei fericirea lui Petru. Asta a fost, dragii mei cei buni, povestea

lui Petru Fat-frumos cu Zina Zorilor din tara soarelui.

Petru a trait §i a imparatit cu pace §i cu sandtate,... §i doard mai imparatqte §i astazi cu ajutorul lui Dumnezeu. www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRU POVESTE

fost ce

a fost; dacä n'ar fi fost,

nici nu s'ar povesti... In mijlocul codrilor, langa drumul cel mare, langa drumul cel de Ord, pe unde umbld §i trece imparatul cu voinicii

sdi, era odinioard o crd§md : la crd§ma aceea era o crasmarita ; crasmarita avea o fatd, §i pe fata o chema Florita. Fata asta nu era insä fiica crasmaritei, §i cr4mdrita nu era mama fetei : fata era fatd färd parinti, §i crasmarita maica de suflet a fetei...

Cine sd fi fost parintii fetei, chiar nici cei mai bdtrdni §i mai cu sfat oameni nu pot s'o spund : asta nime n'a putut s'o inteleaga... Inteo bund dimineata cr4marul s'a www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRIT

79

dus dupd lemne la padure... §i... eaca ce sä vezi : pe o poeand limpede §i plind de flori a aflat o fetitä ce se juch cu ni§te pui de cdprioara. Cum, cand i de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru, aceea minte pdmânteasca nu poate s'o priceapd. Doar a crescut ca §i florile din pämânt ; doar a cAzut ca §i stelele din cer; sau s'a prefäcut cumva, pe nepricepute, din vazduhul curat. Destul cum c'atâta era de frumoasä fetita asta, incat de-ar fi fost sa fie din om, ar fi trebuit sa fie cel putin vre-un imfata de impArat. Cine tie ? pdrat ce domne§te in ascuns prin adancul codrilor...

Cra§marul s'a läsat de lemne, a luat fata in brate, a dus-o acasä... §i de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a cra§maritei. A§a a crescut apoi fata la cra§md. In toata ziva se facea mai mare, §i cu cat se facea mai mare, cu atata mai frumoasä la fata, mai pla'cuta la faptura §i mai dulce §i mai inteleapta la vorba. Pentru aceea oarnenii o numeau Floare, Floarea cea frumoasä dela cra§ma din codru. Nu numai Florita, ci §i maica-sa, era'swww.dacoromanica.ro

80

IOAN SLAVICI

marita era insa frumoasä. Cr4marita nu era insa a§a frumoasa ca §i Florita, §i Florita altfel iard, nu ca §i cra§marita. Cra§rnd-

rita era frumoasd ca §i o 'Jana de päun ; Florita era frumoasd ca i o floare ce crete ascunsä in umbra tufelor. Cra§marita era frumoasa, incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea, §i nimeni nu cuteza sä priveasca la ea ; Florita era

frumoasa, incat nimeni nu se putea rabdà ca sa nu priveasca la ea, §i nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. Cra§marita atata era de frumoasa, incat dacd-i vedeai fata oglindita in fata vinului, ti se pdrea, cumca vinul e mai tare §i mai infocat ; Florita atata era de frumoasa, incat dacd-i vedeai fata oglindita in fata vinului, ti se

parea, cumcd vinul e mai duke

§i

mai

moale.

A fost mers dard vestea in lume §i in Ord, cumcd la cra§ma din codru se beh vinul cel mai bun, cragnarita din codru e cea mai frumoasä cra§marita din tara, §i cumcd Floarea codrilor e cea mai frumoasa

fata din lume. Cati drumeti treceau prin Ora, toti se opreau la cra§ma din codru, www.dacoromanica.ro

PLOIZITA DIN CODKJ

bl

gustau un strop de vin, vorbeau o vorbd cu crti§marita §i aruncau o privire la Florita,

§i apoi,

cat trdeau pe lume, vinul

cel bun, vorba cea dulce §i fata cea frumoasd nu le e§eh din minte. Intr'o zi de dimineatá trece vestea din gurd in gull Ord ce ajunge la cr4ma din codru, curnca peste ziud are sä treacd imparatul pe aici pe Itinga crA§ma, cu voinici, cu curte §i cu mare lucru si treabd... precum trec adecd impäratii. Cr*narita,... Acuma §tim noi, cum sunt muierile ! Dä in dreapta, cid in stiinga, sparge, §terge, curate§te! s'a chitit, s'a pieptanat... cum fac adecä muierile, ctind nu e ca totdeauna. Din zori de zi pAna in prtmzul cel mare

nu s'a mai miFat dela cAutatoare: tot s'a sucit §i desucit, pand cand nici ea singurd nu §tia ce are sd mai faca. CAnd se simti gatita cum se cade, ea se puse inaintea cautätoarei, privi indelungat §i cu drag la fata sa, apoi grái : Frumoasa sunt, oglinda ?> «Frumoasä zdu, rdspunse cdutätoarea; pe de o suta §i pe de o mie de ori e insä mai frumoasd Florita, pentrucd ea are fata loan Sla\ ici.

PON ezti.

www.dacoromanica.ro

6

82

IOAN SUSHI

ca zorile dirninetii, ochi ca §i campul cerului §i trup ca raza soarelui». Crtt§mdrita nu mai asculta nici o vorbd, ci iel afard, izbi ua, inträ in cragna si se puse cu vorbd asprd §i neimpdcatd la Horita : cd nu e bund, cä e proastä, ca e le-

ne0 ca e toate, numai aa nu, precum ar trebui sä fie.Dupd ce i s'a fdcut apoi destul de vorbe, a dat poruncd asprd, ca Florita de aici inainte in toatä ziva sd se scoale des de dimineatd, sd mature casa, cra§ma, curtea, sã spele toate vasele, sã tae lemne, sá facd foc, sä fiarbd mancare,... §i

iar4i sd mature, sa spele, sä tae lemne, sä facd foc §i mancare pand ce s'o face noapte ; iar dacd s'a fdcut noapte, sd se sue in podul casei, sd-§i coboare un sac de grau necernut §i s'aleagd gunoiul din el, ca numai semintele curate sa. rdrnand ; numai dupd ce va sfari toate aceste lucruri ii era iertat sã se culce §i sä doarrnd pe trei scanduri de goron. Imparatul veni, gustd o picaturd de vin, grdi o vorbd cu cra§marita cea frumoasä, §i-§i merse mai departe in cale. ea trei Florita... sdrmana de Morita ! www.dacoromanica.ro

PLORITA DIX CIODRILT

83

luni, trei saptamani §i trei zile trase'n jugul cel aspru, fArA sä graiasca o vorbd, fArd

sä planga o lacramd, fara sA 'ncete a-§i canth cantecele vesele... i pe cat muncea mai mult, pe atata ti se pArea mai rumAnd la fatA, mai vie la privire §i mai harnica

§i mai sprintend §i mai dragastoasä. Peste trei luni, trei saptAmani §i trei zile earA§i sosi vestea, cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langd cra§md... Cra§marita se gati Inca mai cu tortoiu deck in cel dintai rand §i, cand se simtl gatitä, eard§i intreba pe cautatoare : «Frumoash sunt oglincla ?» «Frumoasä zau ! raspunse cdutatoarea,

dar de pe o sutA §i pe de o mie de ori e mai frumoasä Florita, pentru ca ea are fata ca mArul, ochi ca §i caprioara §i trup ca §i crini§orii». Ce vorbe a zis, ce vorbe n'a zis cra§marita cdtre Florita, aceea nici n'o mai spun : §tie acuma fiecare, cum cd, zdu ! muerile n'aleg la vorbe, cand le-a trecut de gluma... Vai i amar d'acela, care 'n lurne n'a avut parte de bine, care n'are

rnaica, n'are taicA, n'are frati, n'are surori, www.dacoromanica.ro

84

DOAN SLAVIC!

ci stä a§a singur ca §i frunza acatata d'un

paianjen... Bag sama aa e data, ca unul sã stranga i altul sã franga. Cra§rnarita, in supararea ei cea mare, porunci, ca Florica de aici inainte sa nu mai easä la fata soarelui, ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. Lasa apoi sä se faca un razboiu, cum nici inainte

de aceea, nici dupd aceea n'a fost altul: numai suveica 1) era atata de mare, in cat voinic trebuea sa fie acela, care sa ti-o ridice dela parnant. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboiu a trebuit apoi sa tese

Florita pe toata ziva noud coti in lung, o panza, in care urzeala era din fire in cat nu le vedeai cu ochii, ear näsadeala din funii, pe care nici cele mai sälbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe, §i apoi sä tese, incat nici näsadeala sa nu se vadd prin urzeald, nici in urzeald sa nu se faca crimpita 2). Daca 1) oSuveica# se nume,te instrumentul cu ajutorul cAruia ondvideala», adicA firul tesut, se trage prin ourzealdo, adicA

firele fungi, in care se tese. 2) Crimpifii- este termenul pentru incurcarea firelor. Acea femee tese bine, care nu «roade», adica rumpe $i leaga «no& in pAnza care .bate des >, incAt firele cruci$e nu se deosibesc, ci sunt dese unul HMO altul.

www.dacoromanica.ro

S5

FLORITA DIN CODIW

Florita si-a fäcut lucrul, ea are sa capete o bucatica de pane, facutd jumätate din pazme, jumatate din cenusa,

si un ulcior

de apd clocitä la soare. Irnparatul a venit, si-a gustat picatura de vin, si-a graft vorba cdtre crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe.

Florita noud luni, noua saptamani

si

noud zile a muncit, sarmana de Florita, in intunerec, ascunsä sub pamant si chinuita, si flämanzità si batjocoritä ca vai si amar de eal.. Peste noud luni, noud saptamani si noua zile, acuma de-a treia oard, iards sosi vestea, cumcd Imparatul vrea sä treacd pe langd crasma cum inainte de asta n'a trecut Inca, adecd cu mare lucru si treaba si cu multd socoteald... Era ca astädata nu numai copitele, ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite... si fel de fel de lucruri, de care inainte de asta nici nu s'a vorbit... Era adecd sa fie lucru mare si imparatesc!...

Se zicea curn c'acuma vine si feciorul imparatului, un voinic,... voinic ca si un fecior de imparat... Crasmarita?.. trei zile si trei nopti ea www.dacoromanica.ro

86

IOAN SLAVICI

n'a stat in loc... In zorile de-a treia ziud cr4rna era mai curata deck ghiocelul §i cra§marita mai chitita §i mai hoscocorata deck ce-a fost ea insd§i candva. Si apoi a§a ctim era, se puse, acuma de-a treia oard, inaintea cautatoarei. «Frumoasd sunt, oglinda?%>

«Frumoasa zau!grai cautatoareadar pe de-o sutd §i de-o mie de ori e mai frumoasä Florita, pentru ca ea are fata ca §i fagurele topit, ochi ca §i nevasta unui irnparat §i trup ca §i rou§oara de pe flori». Cra§marita nu rnai zise nici o vorbd, i§i inghici mania, i, plind de ganduri amare

§i de necaz nestamparat, se a§ezd pe prispa de dinaintea casei pentru ca s'a§tepte §i sä vaza sosirea imparatului...

lacá inteun tarziu, cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic, se väzii din departare, ca vine, cd s'apropie, c'acu§ s'ajunga ceva

ca §i un nor stralucit.

Venea impäratul cu voinicii §i cu feciorul sau, venea insä, incat copitele cailor nici

nu fäceau colb §i pulbere, ci numaia§a... din strälucitul aurului celui mult simteai, cumca acu va sa fie aici... Cand cra§www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN COD1W

87

rndrita §i oarnenii ce stAteau de vorbd inain-

tea casei vdzura, cumcd de aici inainte nu e gluma §i rds, ci chiar va sa fie ceva, ei

cu totii se scularA in picioare §ifAcura ddeca cum fac oarnenii de treabd, cdnd are sd fie lucru cu cinste §i mare... Poti §ti acuma ce e aceea, and vine chiar Irnpäratul cu oamenii §i cu feciorul sari !... CrdsrnArita i§i tocmi catrinta, se scutura

de colb §i se supse la buze; oamenii

i§i

luarA palariile din cap §i se netezird la par...

lard Florita tocd din rasboiu. Abia fura gatiti, pând ce sosi i imparatul §i navali cu ceata cea stralucitd asupra cra§mei.

Imparatul, feciorul cel

de impdrat §i voinicii cei mandri se coborira toti cu totii de pe cai, ziserd «buna ziva», §i baurd vin de cela bun... Dupa ce §i-au bdut vinul i i-au zis vorbele, incAlecard apoi §i se duserd Inca mai repede dacdt cum au fost venit... De Florita... nimeni n'a intrebat, nimeni nu s'a ingrijit.... Numai feciorului de imparat i se pared, cumcd

nu e, precum ar trebui sa fie: cumcA vinul

nu e ca lauda, cumcd cra§marita nu e ca vestea... Ce sä faci insa?... Si el i§i www.dacoromanica.ro

8s

MAN SLAVIC!

dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita... Dupd ce irnpäratul, voinicii i feciorul

de imparat s'au fost departat, crasrnarita chernd la sine pe baba Boanta, o vrajitoare vestita, care era atata de batrana, incat tinea minte, cand codrii erau ca iarba, muntii ca musunoiul i vane ca i creta-

turile la ea pe atat de batrana era Boanta, si de cand traeste n'a facut alta decat vraji i alte lucruri ascunse i nepricepute... Acurna era vorba, ca sa facd ce va face cu sarmana de Florita. Dupd multd vorba i indelungata sfätuire

crasmarita se intelese cu Boanta, ca asta sd lege pe Florita la ochi, s'o duca in codru, sh-i scoata ochii i s'o lase acolo, ca s'o manance fiarele i alte grozavenii de acelea

din pädure si de prin guduroaele intunecoase.

Mult sfat nu s'a facut dupd aceea. Boanta

merse in pivnita, lega pe Florita la ochi,.. §i facit precurn i s'a fost zis. and ele ajunsera in adancul codrului, pe unde fiinta omeneasca n'a cdlcat de and e lumea, Boanta scoase cutitul cel mare, www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRL

S9

deslega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei i fad], ca sa-si faca treaba... Abia privi insa la Florita in fata si in ochi, ea scapa cutitul din mand i stete uimita Si incremenitd cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale... Multi ani a trait pi multa lume a umblat baba Boanta : pe

Florita n'a vazut-o deck odata... De frumoasa ce-o vedea Ii parea cumca nici n'o vede, ci numai pi-o gandeste... Florita... sta si ea uimita de ce vedea: ea, sarmana! nu stia, ce are sd i se faca, ce

are sa pateasca. Cum Florita i Boanta stateau asa uimite, deodata, ca din pusca, sari o caprioara dintr'un tufar, i cum sari, cum trecii pe langd Florita, cum privi la ea, asa privi, incat ochii amandoi i cel de-a dreapta, i cel de-a stanga, Ii sdrird din cap si cazurd la Florita in poale. Baba Boanta multumi lui Dumnezeu,

curnca nu e silita sa faca un putt mare, lud ochii cei de cdprioara pi-i duse, ca sa spuie carciumaritei, cumcd i-a scos dela Florita din cap. Florita ramase singura i pardsita... Ce www.dacoromanica.ro

C,10

sã fach?

1(1 XN SLAVICI

porni, incotro o duserd ochii

§i norocul.

Multe zile §i multe nopti a pribegit Florita, a§a singurd, prin codru, färd s'audd graiu pämântesc, färä sä vadd fiinta orneneasch. Numai din child in cand i se ivia Cate o fiarã shlbatich in cale i asta rdrnâneh insa privind din departare, ii urmh o bucatica de cale §i apoi se ascundeh in tufele dese. Florita mergeh chntând mai departe... Unde, nici ea singurä nu §tia... Mergea... mergeh... Intr'atatea §'atatea zi, tocmai in revärsatul zorilor, pe cand se desveleh ziva din noapte, väzit cum ca vede ceva, a§a ca §'o cash, zärindu-se printre frunzele copa-

cilor.Inaintea casei lucrà un om ghebos ceva, nu §tiu ce aplecat la phmant, dar lucrd, incAt nici cu trdsnetul n'ai fi putut sa-1 treze§ti dela lucru... Dar cum lucrà? nu ca alth lume Toate le fAceh intoarse §i sucite, ca §i omul adech, care nu pricepe lucrul, de care s'a prins. El lucrà la un puiu... Mai inainte II ciupell §i numai dupa aceea II opari cu aph fearth www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRU

ii

91

mai inainte II drese §i numai dupd aceea ciupeli §i opäri...

and Florita vaza, cat de necioplit mi se mi§ca ghebosul, ea nu se puta ràbdà ca sä nu mearga sa-1 invete §i sa-i ajute... (Bun lucru, badita!D gal Florita bland ca totdeauna. Ghebosul privi indarat, cand auzi, a§a ca prin vis, vorba cea dulce a Floritei, §i cand privi §i vaza ce vede... poate acuma fiecare sa §tie, ce trebue sa fie atunci, cand

un ghebos priveste in fata Floriten Ghebosul scapa §i cutitul, §i puiul, §i toate le scapa din mana, §i sta inaintea Floritei, incat i se parea c'acuma nici nu e ghebos mai mult... Dar nici Florita nu sta la flori §i frunze! Ghebosul era atat de hid, cat Florita de frumoasä: cu gura ca grapa, cu ochii ca ceapa, cu nasul carlig, cu pdrul parlit...

.

«Ce ai de gand cu puiul?» intrebd Horita dupd ce-i mai treca ameteala. «Am sä-1 frig pentru tovar4»raspunse

ghebosul cam cu jumatate de gurd, ca omul, din care scoti vorba cu fricd. «Ce tovarasi? 11 intreba Florica. www.dacoromanica.ro

92

MAN SLAVIC!

Ghebosul privi lung la Florica, ca un om care ar vrea sd zicd ceva §i nu tie, cum s'o scoata mai nimerit. «Vezi casa asta?zise el dela o vreme, mai cu inima. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. Ei s'au dus la hotit, §i eu am ramas ca sd le fac demâncat». Pia e, doisprezece hoti, hoti de codru §i grozavi, cu ca'pitanul lor cel infrico§at au locuit in astd casd... Si tie toatd lumea, cum ca hotii de codru se spala in toatd dirnineata cu sange de copil nebotezat, §i s'ange de fete mad, iar in fata de om nu pot sd priveascd pentrucd simtesc junghi in spete, §i'n cap §i pe toate laturile... Nu e minune dar, dacd Florita a cam tresdrit, Cand a auzit vorbe atat de mari:... Hei ! dar Florita nu s'a infrico§at zau! nu s'a infricopt, ci cu vorba vesela §i r'as pe buze a zis catre Ghebos : «Un puiu pentru doisprezece hoti? Nici pe-o masea n'are sa le ajungd». «Vezi bine, cd doara nu am eu atiita pricepere, ra'spunse ghebosul facându-se §i

el intelept. Eri le-am fript un juncan, www.dacoromanica.ro

i

FLOIIITA DIN CODRU

9:3

ei rn'au batut pentru c'a fost prea mult: astazi stiu cd nu m'or bate». dar azi te-or bate, pentruca le-ai fript prea putin... Aide ca sä te invat eu ce, cum si cat sa faci zise Florita sarind sprintend, cum era ea, peste pragul casei. Acuma taie patru pui si-i fierse, tale doi purcei si-i fripse, facil o zarnuta buna §i aratä ghebosului, cum are sä facd de aici inainte. «Eacd asa, dragul meu, §i ii invata adecd precum inasa... i asa,» calda,

i

vata o maica bund

i

ingrijitoare.

Ca nu curnva sa se intample ceva cu hotii, ghebosul spuse Floritei, cumcd sa-i spuie lui pe carid are sä fie gata cu mancarile, sa fuga cat o duc picioarele ca sa caci el nunu caza in manile hotilor, mai atunci va canta din fluerasul cel mic, care chiamd pre hoti la pranz. Florita gati mancarea, puse vasele pe masä, mai curati, mai netezi, facii casa, incat numai de-un drag sa sezi in ea, apoi se puse la vorbd cu ghebosul, i vorbird... vorbird pand ce uitard de hoti, de fluerita, de toate. In adancul codrului hotii incepurd sa www.dacoromanica.ro

94

IOAN SLAVICI

flarnanzeasca, sd se supere §i, care de care

mai cu greu gand la inirna, sa porneasca catre casa... Hei! ghebosule, ghebosule mare necaz ti-ai facut! «Ce se sirnte aici?» intreba Florita simtind ceva, ca §i cand ar fi sange, sau aa ceva...

qVai! sarmanul de mine! strigä ghebosul Ba nu inspaimantat, vin hotii ! Fugi ! fugi, caci n'ai vreme de fuga... Ascunde-te sub pat.

Florita,de frica ce sa faca?se ascutlse sub pat. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupd altul, §i Inca din departare s'auzea, cum ziceau, cd au sä-1 ucida, sa-1 turteasca, sa-1 taie bucatele pre ghebosul... Cum nu? cand ei rabdau la foame... ei... hoti ca dan§ii! Ghebosul le eI in cale, ca sa-i roage de ertare §i sd le spunk cumca le-a facut mancari bune. «Sa taci de loc grai capitanul.Nu-mi priete markarea pânä ce nu ma spal cu sangele tau, dupa aceea infra in casa pentru ca s'aduca cutitul cel mare; iard

ceilalti prinserd pe ghebos §i-1 facurd nod. www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN MDR!:

-

95

and capitanul infra pe prag, el rdmase stand uimit in loc: i se parea ca asta casä netedd si curata nu e a lui. «Mai oameni ! grai catre cei de dna, veniti incoace!» ( Ce-e?» intrebard cei deafara. oVeniti, cand zic!)

and hotii

pasirä pe prag, ei privini

Inca mai uimiti decat capitanul la casa lor...

Asa privind, le trecii de manie, si iards le veni foamea ; se asezard unul dupd altul la masa. Ghebosul, ca si omul care era s'o pateasca, se facia sprinten, fugi la vatra si infra cu mancarile in casa. «and cApitanul simti mirosul aburilor din zearna, «Mai! grai catre ghebos, pentruca mi-ai curatit casa, te läsam pand dupa

pranz», dupa aceea lua lingura, gusta din zearna si o purta prin gura. 0 Ce mancare e asta?» intreabd dupa aceea.

«Zearna, cu cinste sa fie zis, zeamd calduta, rdspunse ghebosul. «Bunä mancare! grai cdpitanul... Lud dupa aceea lingura, dete la fiecare hot cate trei linguri si ce ramase i§i tinii sie. Hotii isi mancara particica si dupa aceea www.dacoromanica.ro

96

IOAN SLAVIC!

privird, lingându-se pe buze, la pdrticica capitanului.

Ghebosul intra cu carnea cea de puiu. , rdspunse ghebosul. Cdpitanul f§i tale o bucatica, gustd §i apoi grai catre ghebos :

gral iar Petrea acum de tot dumirit. www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTM,

187

Dup. ce i-au facut dar tatdlui lui o inmormantare cum se cuvenea unui om de seama

lui, cei trei frati se apucara sä facd Imparteala frateasca a mo§tenirii ce le rämäsese dela dansul, «una mie, una tie §i una lui».

E insa mai greu s'o faci deck s'o zici. Lasa cä erau atat de multe §i de deosebite lucrurile, pe care aveau sä le impartd, incat ei steteau §i se uitau zapaciti unul la altul, ne§tiind de unde sä inceapa §i cum sa urmeze, dar mai era §i alta. Toate sunt ale zise Petrea. «De! noastre §i-o sa le impartim cum le vom fi impartind; unde pun eu insä pe ale mele?» «A§a e!

graird ceilalti doi frati, cel

mare §i cel mezin, care erau mai cu minte. Unde sa' le puna fiecare pe ale sale?» Era lucru apropiat de mintea omeneasca, cd au sa impartd, Mainte de toate curtea cea mare §i larga, ca sa aibd fiecare unde sa puna pe ale sale. Cum s'o imparta insä? «Cat mie, atat tie §i atat lui», zise Petrea, care tinea sa se 'mplineasca 'ntocmai vointa

tatalui sau §i §tia acum, ce fel sä face imparteala fräteasca. www.dacoromanica.ro

188

JOAN SLAV1CI

Dupa multa bataie de cap fratii luara intre dan§ii intelegerea, ca cel mai. mare, ca mai mare, sa se wze la dreapta, Petre,

ca cel mai mic, sa treacd la stanga, iar cel mezin, ca mezin, sä rämaie la mijlocul ogräzii,

apoi incepura, mergand Petrea §i fratele mai mare spre mijloc, iard fratele mezin spre

Petrea, sa-§i masoare fiecare cu pasul sau partea, «unu eu, unu tu §i unu dc. and

Petrea ajunse pept la pept cu fratele sau mezin, imparteala era facutd §i avea fie,care,

unde sa pund pe ale sale. Mai ramariea, nu-i vorba, neimpartitä bucata dela mijloc, pand la partea fratelui mai mare, dar pe aceasta, ca sä nu fie galceava,

au impartit-o fratii mai mari intre dansii. grai Petrea, pi-a facut fiecare partea dreaptä : hai la celelalteo. «Haid' ! zisera fratii lui. Fiindca gainile alergau in toate partile nu tineau seama de imparteala facuta, ci racdiau §i id, i colo, hotdrard sa le 'mparta, «A§a !

ca sã

tie fiecare pe ale lui in partea lui.

«Una mie, una tie §i una luio, nu e nimic mai usor. Ramase insa in cele din urma un coco§: ce sa faca cu el? www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

Ba cá mie, ba cä tie, ba

1S9

cd

«Haid' sä-1 táiem, sä-1 jumulirn, sä-1 frigem sä-1 mâncdm !» gräi Petrea.

Mai frateascd imparteala nici Ca s'ar fi putut.

Ii tdiarä dar gatul, Ii jumulird, ii traserä. in frigare si-I fripsera. «Stati! striga. acum Petrea. Fiindcã fui mai 'nainte la margine, lasati-ma acum pe mine la mijloc». «Bun ! zise fratele mai mare si-apucd el o pulpa, fratele mezin altd pulp, iar lui Petrea ii rämase tartita, el o aripd cu o parte din pept, fratele mezin altä aripd cu cealaltä parte din pept, iar lui Petrea Ii rämase gâtul, pe care e, precum se zice, atata carne, Ca nu e nimeni in stare s'o ciuguleascd toatd. Porniti odatä asa, asa au si dus-o strunä. inainte i le-au impartit toate Cate erau in casd i 'mprejurul casei, i rate, si gaste, capre, i porci, i cai, di boi, i unelte de tot felul, i lucruri din cask si curci,

i

oi,

i

zile 'ntregi dearândul au tot zis «una mie, una tie, una lui» si si-a facut fiecare partea dreapta, cum se cuvine intre frati.

A rämas in cele din urmä sa fad. imwww.dacoromanica.ro

190

JOAN SLAV1CI

parteala casei, a hambarelor §i a §urilor, a grajdurilor §i a §oproanelor §i a celorlalte olate ce mai erau imprejurul ograzii celei mari. «Asta e asta !

grai fratele cel mai mare

§i mai cu minte. Cum sa 'mpartim casa, care e mare, frumoasd §i cu multä largime, dar una singurd!?

«Asta e, vezi, asta! grai §i fratele mezin.

Cum sä-§i iee fiecare partea?»

Petrea se uitä mirat and la unul, când la altul. «Cum!? zise el. Tot cum le-am irnpärtit §i pe celelalte: una mie, una tie, una lui

§i bagi de scarnd, ca sä fie la fel». Au sucit-o fratii §i au invârtit-o, s'au gandit §i s'au socotit, au chibzuit i au räschibzuit

i in cele din urind au ajuns, ca oameni cu minte, sä inteleaga, a tot nu le rätnâne deck sa darkne casele i hambarele, grajdurile i §oproanele, urile §i celelalte olate

§i sa-§i facd fiecare partea din toate, «una mie, una tie §i una lui». S'au pus dar pe munca grea §i au asudat §i azi, §i Incline, §i poimaine, dar nu s'au läsat !And ce n'au fäcut imparteala frAteasca. www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

191

«Halal sa ne fie ! grai fratele cel mare §i rnai cu minte. Mult a fost ; putin a rdmas : sa ieim acum la tarini §i la livezi, la vii §i la cranguri, la fanete §i la ima§uri». gral fratele mezin. «Sa ie§im ! grai Petrea, care inte«Sä mergem ! legea §i el, cd numai asta mai ramane. Nu-i insä chip sa-i impaci pe oameni cand au sa imparta ceva intre dan§ii. Chiar frati sa fie, ei se galcevesc pentru te miri ce lucru de nimic cand li se pune ceva de-a curmezisa.

Au qit ce-i trei frati §i-au inceput sd-si masoare dupa randuiala facutd odata cu pa0i sãi partea, «una mie, una te §i una lui». Au impartit §i via butuc cu butuc, §i livezile porn cu porn, §i crangurile copac cu copac §i tufa' cu tufa', dar, cand au ajuns la ima§ul, unde p'ktea cireadd de vaci, s'au incurcat. Au facut, nu-i vorbd, impärteala

vacilor §i a viteilor, tot «una mie, una tie §i una lui,D «unul ici, unul col° §i unul dincolo.» Mai era insa §i taurul, ästa singur el in intreaga cireada, §i taur sa-i tot cauti perechea i sa tot alergi §i sa n'o poti gäsi, §i mare, i lat in piept, i puternic in cerbice, §i cu capul mic, §i cu coarnele mari www.dacoromanica.ro

192

IOAN SLAVICI

si tapose, si cu niste ochi mari, incat sd te uiti in ei si s'o rupi la fuga. S'alergi pe la toti imparatii si asemenea taur n'o sä gdsesti.

«Dar cu asta ce facem ?» intrebd fratele, mai mare care stia, ce va sä zicä un taur frumos, falä in lume nu alta. «Asta-e, vezi, ce facem cu asta! ?» grai fratele mezin, care stia si el. «Ce sd facem!?rdspunse Petrea. Ce am facut cu cocosul: il taiem, il jupuirn, frigem si-1 mancam.,> «Ferit-a sfantul! strigard cei doi frati

mai mad intr'un glas. Cocosul e cocos, iar taurul e taur!» Ba ca da, ba ca nu; mai unul una, mai altul alta: tinea fiecare ca taurul sa ramaie intreg si sa fie al lui si numai al lui, si s'ar fi incdierat in cele din urmä fratii daca nu i-ar fi dat Dumnezeu lui Petrea un gand bun. «Stiti ce! ? gral dansul. S'o läsam la un noroc. Sa ne zidim fiecare Cate un grajd si, cand grajdurile vor fi gata, sa-i dam taurului drumul : in al caruia grajd va intra, al aceluia sa fie !» www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

193

«Ap sä facem !» ziserd ceilalti doi, care nu se indoiau nici unul. nici altul, cá va §ti sa potriveascd lucrurile aa, ca taurul in grajdiul säu sa intre. Fratele cel mai mare, istet mare minune, cautd dar pe cei mai vestiti zidari i me-teri de tot felul §i se invoi cu ei, ca sd-i zideasca un grajd frumos cum n'a mai fost,

cu fel de fel de turnulete i floricele, incat taurul sa alerge cu ochii inchi§i la el dup. ce-I va fi vazut. Fratele mezin nu se läsa nici el mai pe jos, ci trase cu ochiul, ca grajdiul sa-i fie

pe cat se poate mai §i mai deck al fratelui säu mai mare. Petrea, prostanac, cum era, trägea §i el cu ochiul §i statea buiguit, nu §tia cum sä inceapA, cum sa urmeze mai departe §i amanà lucrurile de azi pe maine. De geaba-i dedeau zor ceilalti doi, caci el zicea mereu : «Grija mea! De mine sä nu va doard capul !»

Dupd ce fratii mai man îi ispravira fiecare grajdul, mare frumusete amandoua, incat nu mai §tiai ce sa zici, ei nu mai voird

sa atepte §i nu-i rämase lui Petrea deck Iona Slavici. Pove3U.

www.dacoromanica.ro

13

194

IOAN SLAVIC!

sa-§i fad. §i el in pripa ceva ce seamand a grajd. Se duse dar in crangul lui, täiè cati-va copaci, incarca vre-o trei care de craci cu frunzar §i-§i alcatui in pripa un fel de coverga cu peretii de frunzar §i cu acoperi§ul de §ovar verde.

Radeau fratii lui in pumni, dar §i lui

'Idea inima de bucurie cand se uita

ii

la

verdeata cea frumoasa. Dar cand au adus taurul i i-au dat drumul la mijloc, intre cele trei grajduri, §i 1-au läsat sa-§i aleaga dupd plac adapostul!?

Era zi de yard, calda §i cam cu zaduf ; rnusculitele de tot felul deterd din toate partile navala asupra bietului de dobitoc, care clätina mereu din cap §i se apära, cat putea, facandu-§i vant cu coada. Ori§icat de frumos §i de puternic, el tot fire de bou aveh §i nu vedea nici turnuletele, nici floricelele, ci se

plimba catva timp mai incoa, mai incolo prin curte, apoi o lua drept spre umbra de verdeata §i intra in coliba lui Petrea, dar intra, incat nici cu biciu de foc nu 1-ai mai fi putut scoate. Cei doi frati, cel mare §i cel mezin, ramaserd 'ncremeniti, ar0, fripti. www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

195

«Prost dobitoc!gral cel mai mare. Care va sa zica s'a mantuit: a intrat, Petre, la tine §i al ffiu e». «Asta e, vezi, asta! gill cel mezin. A luat-o proste§te §i n'ai ce sa-i mai faci». Nu degeaba se zice, ca prostul i norocul

umblä pe acela§i drum §i la tot pasul se intalnesc.

Mare catran pe cei doi frati mai mari cand il vedeau pe Petrea falindu-se cu taurul

Lasa ca ravnea fiecare la el, dar nic cd era a§a frumusete de taur pentru mutra lui !

unui prostanac ca Petrea. Ce sa." facd el?

cum sa-i poarte de grije!? «Mai, Petre, gral fratele mai mare. Hai sä facem una, ca sa fie facuta : da-mi taurul mie, ca-ti dau pentru .el a patra parte din partea mea». «Atka dau §i eu, ca sä mi-1 dai mie! striga fratele mezin, ca om sunt doara §i eu». Petrea se uita zapacit cand la unul, cand

la altul din fratii lui. Ar fi dat, ca sa nu fie galceava, cu draga inima taurul, dar nu §tia, caruia dintre amandoi sa-1 dee, cad imparteala fusese facuta frate§te §i a patra www.dacoromanica.ro

MAN SLAVICI

196

parte a unuia era intocmai a patra parte a celuilalt. q De!

ce sä fac ? zise

el.

Care da

mai mult, acela sd-1 aibd §i sa-1 stapaneasca».

«Dau jumatate!» striga fratele mai mare. «Dau §i eu tot jumatate!» striga cel mezin.

«Dau trei patrimi !* striga iar cel mare. «Dau §i eu tot atat! se indärätnici cel mezin.

«Dau tot ce am !» «Dau §i eu!». A.a sunt oamenii cand se indracesc : chiar

frati sä fie, nu se dau, nu se lasd, §i dacd fratele cel mai mare §i-ar fi dat §i caciula pe

deasupra, §i-o dedea §i cel mezin pe a lui. Pace §i intelegere frateascd nu mai era cu

putinta deck dacd Petreali pastra taurul. Ba nici aa. De cate-ori Petrea-§i scotea taurul la pa§une §i frati-1 vedeau, cearta era gata. Era destul ca fratele mezin sa se uite la

el pentru ca fratele mai mare sa se facd pard de foc §i sd-i strige.

«Ce te uiti w !? al tau !». «Dar nici al tau !»

Degeaba, cd nu e raspundea fratele

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

197

mezin, iar de acolo inainte cearta se intetia §i se nädea, incdt Ii prindea noaptea ocdrindu-se unul pe altul. Iar daca' nu se uith fratele mezin la taur

§i se Ikea, cd nu-i pasä, fratele mai mare craph de necaz §i striga : «Nu-1 vezi ?

chiorule !»

Ii raspundea celalt

«Las' ca-1 vezi tu»

§i iar se Intetia §i se innadea cearta. i§i zicea Petrea. Mare pacoste taurul acesta ! Ce sä fac

«Vai de maica mea !

Tot mai bine ar fi fost sä-1 taiem; cum am zis eu»: Vai ar fi fost insä de capul lui, dacd s'ar fi incumätat sa-i pund cutitul in piept, cdci 1-ar fi facut mi§-fdrArni fratele mai mare §i cel mezin. cu el, ca sä scap de gAlceavd ! ?

«Am,

zise el,

sa.-1 duc la targ §i sä-1

vând, ca sä scap de .el, celui ce-mi va da mai mult». A§a a §i facut. Intr'o dimineatä, and 1-a scos la päpne,

nu 1-a mai oprit la vaci, ci a plecat cu el la tArg, ca sd-1 vandd. Mare incurcaturd ! Petrea la targ ! Sd-i

zici «prostul targului» §i nu alta. www.dacoromanica.ro

198

loAN SLAVIC].

Nu mai fusese adecd Petrea la targ, nu stik ce e targul si cum se targuiesc oamenii : stià numai asa, din auzite, cä la targ e multä lume si Inca mai multd vorbd, cd unul intreabd, iar celdlalt dä rdspuns si cd cel ce vrea sd vandä mai scade din pret, dacA nu

i se dä cat cere. «Las' pe mine, ca stiu eu,

isi zise el.

Pe mine n'are nimeni sä ma prosteascä.» Apucand drumul de tara, care ducea spre targ, el mergea a'ndelete ca omul care n'are graba si stie sä-si facd treaba, taurul inainte

si el pe urma lui, taurul mugind din cand in cand, iar el ici suerand, ici cantand din frunzA.

Dela o vreme incepu sä intalneascd oameni, care se intorceau dela targ. «Bun intalnit, vere ! li zise unul mai doritor de vorbd. Frumos taur! il duci la targ? Ti-e de vanzare? Ce ceri pe el?» «Hait!

am sosit in targ!»

isi zise Pe-

trea... Acum tine-te bine si nu te da.* «Multam Dumitale! ii raspunse apoi drumetului. Mi-e si-1 duc si cer o mie de lei si o sutd de gologani si zece parale, si

cer atat, ca sä am de uncle sa.. mai las». www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

199

«Multi bani, dar §i taurul e frumos»,

ii

rdspunse omul, care n'avea gand sä cumpere,

i-§i cAutä de drum.

Peste putin se intAlni Petrea cu alt om. «A§a-i la tArg : unul pleacA §i altul vine»,

zise el. «Frumos taur! grAi §i acesta. Ti-e de vAnzare §i-1 duci la tArg: ce ceri pe el?» «NouA sute noud-zeci §i noud de lei §i noud-zeci §i nouA de bani §i noud parale, i'§i

rdspunse Petrea, ca sa arate, cd §tie sä se se targuiascd. Drumetul se uitä cam cu coada ochiului

la el §i-§i cdutä de drum. Iar se 'ntAlni apoi Petrea cu alt drumet §i cu iar altul, la fiecare pas cu Cate unul, cu multi de-a .thndul, §i toti ziceau, cd e frurnos taurul §i-1 intrebau, ce cere pe el, iarA el, om, care §tie sd se targuiascA, seadea mereu din pret §i-a tot scAzut panA ce nu mai aveA ce sä scadd. «Mare bucluc pe capul meu taurul acesta! l'§i zise el amArit. Toti intreabA, dar nici unul nu std la targ. Ce va fi avand

taurul acesta de nu vreh nimeni sä-1 cumpere !?»

www.dacoromanica.ro

200

IOAN SLAVICI

Ar fi fost in cele din urma 'n stare sa-1 dee si de pomand numai sa scape de el. led, in sMrsit, si unul, care voia in adevar sa-1 cumpere. Acesta se suci, se 'nvârti 'mprejurul taurului.

Se uitä la peptul lui

si

zise «Frumos

pept!» Se uita la cerbice si zise «Minunata cerbice.»

Se uitä la cap si la coarne si zise. oAsa cap si asa coarne mai inteleg si eu! Ei, ce sa-ti dau pe el ?» si un goraspunse Petrea, «Un leu, logan si o para: nu mai am din ce sa scad». .

Omul se uita incruntat la dânsul. «Spune vorba de om cu rninte, ii zise, si nu-ti bate joc de mine. Prea e frumos taurul, ca sa mi-1 dai cu asà pret si sa vede ca vrei sa ma iei drept cine stie cine». «Ababa !isi zise Petrea inviorat. Stiu acum si eu, de ce nu vrea nimeni sa-1 cum-

pere: prea e frumos, si se tern, precum se vede, toti, ca sa nu le fie pricind de galceavd, cum mi-a fost mie, la casä». «SA' vii mai tarziu,ii zise apoi ormilui, c'o sa ne 'ntelegern.» www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

201

Dupd ce apoi omul isi urmd drurnul si se mai departd, facii Petrea ce fãcii si rupse

unul din cele cloud coarne, ca sd nu mai poatd zice nimeni, cä ele sunt prea de tot fru m oase.

oFrumos taur!

gräl un trecdtor. Pacat,

a are numai un corn. Iar fdcil Petrea ce Mat si-I rupse si pe acesta, ca sd nu se mai opreascd ochii lumii asupra lui.

Mai merse cat mai merse ash cu taurul ciut si ciuf. alch tanto§ §i-si purta nasul in vant ca omul, care a stiut sa facä treabd bund. Acum insd drumetii treceau inainte fárd ca sd-1 mai intrebe, dacd vinde ori nu

taurul si cat cere pe el. oSe vede ca-i supra' urechile cele marl, care atarnd de sa vdd cat colo,» zise el si-i tdie taurului mai intaiu urechia dela dreapta, apoi cea dela stanga, ba in cele din urrna §i coada ca, sd nu-i mai atarne nimic. Te prindea mila and te uitai la bietul de dobitoc ciopartit si pocit, dar Petrea mergea tot tanto§ in urma lui, cdci stia, ca nimeni

n'o sd mai zica si acum, cã prea e frumos, nimeni n'o sd se mai galceveasca pentru el. www.dacoromanica.ro

902

IOAN SLAV1CI

Nu-1 mai intreba insä nici acum nimeni, care e pretul, la care tine, si i se urase

omul sà-I tot ducd si sa mearga dupa el. cRacatele mele! Isi zise el. Ce-a cazut

taurul acesta napaste pe capul meu!? Imi vine sa-i dau una 'n cap, ca sa se mantue, odatab>

N'a fäcut-o aceasta, dar, ca sa-1 mai dreaga, a potrivit-o cum a putut-o si 1-a spetit de unul din picioarele de din napoi, incat calch biata vita soldis si abia se mai misca de ici pana colo.

Drumul de tara treceh and printre tarini, and printre livezi si fan*, cand iar printre cranguri si paduri cum trec toate drumurile, care duc departe. Sosind acum iar

la o padure bätrana, codru-nu alta,

taurul, chinuit cum era, s'a oprit in umbra unui copac batran si noduros, s'a lasat jos si n'a voit sa mearga. inainte.

«Build si asta,zise Petrea,ca obosit sunt acum si eu si zor prea mare nu avem. Asa e cand mergi la targ: mai mergi, mai te opresti, ca sa faci popas, si iard mergi si iar te opresti, ca vreme e destula pentru omul, care n'are alta treabad> www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

203

Era a§a cam prin amurgul serii, §i se pornise vantul, incat fremata codrul. Copacul cel batran §i noduros pare-mise ca era scorboros, cad incepu sa scartie din cand in cand in bataia vantului, §i de cateori scartaia se pornea din el un sunet parc'ar fi scuturand cineva de undeva o pungd de bani. Petrea trase cu urechea. Lihnit, cum era, sa-§i vanda taurul, ca sä scape de el, era in stare sa intre in targ §i cu copacii din codru. «Mare minune!

i§i zise. Te pomene§ti

ca e fermecat copacul acesta, copac nasdrävan, care vorbe§te pe scartaite ! Nu cumva-ti vine sa cumperi taurul de s'a oprit tocmai aici la tine?» intreba dansul. «Scarp !

scarti!»

facit copacul cläti-

nat de \rant, §i iar s'auzi ceva par'ca s'ar fi scuturand o punga cu bani. «Cum ai zis!? grai Petrea. Marti, Marti !?Sa ti-1 dau, ca-mi dai banii Marti?» scarti !» fad' iar copacul. «Scarti ! «Bine, fie §i Marti, grai Petrea. Se fac daraveri §i pe a§teptare §i mare lucru nu

e sä a§tept pand Marti. Vorba omului e www.dacoromanica.ro

204

vorba :

IOAN SLAVICI

un leu, un gologan §i-o para,

i

yin Marti sa-mi iau banii.» «Scârti, scArti, scArti !I.

facit copacul

§i-a treia oara, §i de aci inainte putea Petrea

sd se'ntoarca cu gAndul impacat acasä. S'a §i intors linitit §i a'ndelete ca omul, care §i-a facut treaba §i §tie, cd nu mai are nici o grije.

A dat insä de dracul dupa ce a ajuns in fata fratilor sal. Se bucura, ce-i drept, cel mare cd n'o sa mai poatä veded cel mezin taurul, cel mezin,

cd cel mare n'o sal mai poatä vedea,

§i

se bucurau amAndoi, ca nu-1 mai are nici Petrea, care se bucura §i el, c'a scapat de galceava: au sarit insa amândoi fratii ca intepati de vespe cand au aflat, cui i-a fost vandut taurul. «Auzi

prostul targului,

strigard ei.

Curat ca in poveste, sa intre in vorbd cu copacii dela marginea drumului §i sa paraseascä a§a frumuseta de taur zicand, cd I-a vândut !»

«Las pe mine, ca §tiu eu ce-am facut!» raspunse Petrea tare incredintat, c'o sa-0 ia banii, pretul taurului. www.dacoromanica.ro

PETREA PROS TUL

905

S'a si dus Martia viitoare, cum fusese vorba, ca sa si-i ceara, dar copacul fäcea si acum, «scarti, scarti!» Imprejurul copacului erau risipite ciolanele taurului, pe care-I mancaserd, precum se vede, lupii. «Cum ai zis !? gral Petrea. Iara Marti, alta Marti!? Taurul I-ai mancat, precum vdd, 'Ana la ciolane si cu banii ma amani !? Haid, fie si asta! Te mai astept, cd pe a--

teptate ti 1-am dat, dar sa stii, cd Martia viitoare nu mai yin cu mana goala, ci iau cu mine securea si ori imi iau banii, ori te tai parc'ca n'ai mai fi stat in picioare.# Asa a si fäcut. Martia viitoare a luat cu el securea, un securoiu, nu gluma, si, fiindca copacul tot scartaia si numai scartaia si acum, Petrea s'a suflecat, si-a mai strans cureaua dela brau si cla-i cu securea, dd-i cu toatä virtutea, ca sa-1 crape si sä-1 doboare ca pe un nemernic, care nu se tine de vorbd. Copacul acela era scorburos, si-un nenorocit oarecare, cine-o fi fost, fugind, pe semne, de niscai-va dusmani, care-1 urma-

erau, si neputand sa-si duca cu sine www.dacoromanica.ro

co-

206

MAN SLAVICI

morile, le-a ascuns in scorbura cu gandul

de a veni apoi w mai pe furi§ ca sa §i le ia. Se vede insa, Ca n'a mai putut sa se intoarca, de oarece, crapand copacul la loviturile de secure, deodata incepura sa se verse din el bani, tot galbeni cu zimtii neatin§i, noui, nouti §i sclipitori fi ie§ind chiar acum din tipar.

pat-ca.'

ar

«A§a mai vii de acasä! gill Petrea multumit. Acum ne mai ajungem la vorba. Ne cam incurcam, ce-i drept, cä n'ai precum,

se vede, marunti, dar o s'o descurcam §i asta!>>

El lila apoi din grämada un galben §i pleca cu el acasä, pentruca sd-1 schimbe, sa-i ià leul, gologanul §i paraua §i sd se intoarca dup'aceea, ca om cinstit, cu restul. Fratii lui, cel mai mare §i cel mezin, se uitard zäpaciti unul la altul cand aflara, cum a dat el de bani. Vedeau ei, ca in scorbura copacului e o comoara §i ca mare prostie a facut Petrea de n'a luat-o intreaga de acolo. «Mai! Tare e§ti prostanac! li zise fratele

mai mare. Nu vezi tu, ca copacul nu s'a targuit cu tine, ci ti-a zis sa vii Marti §i www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

207

sä iei drept pret al taurului tot banetul ce vei fi gasind !?»

Cam a§a i se pareau §i lui Petrea lucrurile, caci copacul in adevar nu se tikguise.

«Dar e mult bänetul, foarte mult

grai

clansul.

«Mult, putin, cat o fi, intampind fratele mezin : norocul nostru e! Fiindca taurul era singur §i nu 1-am putut imparti, am lasat-o la un noroc, §i norocul e, ca putem imparti galbenii frate§te, cum a läsat cu limbd de moarte tata, fie iertat. «Unul

mie, unul tie §i unul lui!» Asta o intelegea §i Petrea: dac'ap a lasat tata cu limbd de moarte, a§a trebuia sa fie. Si-au injugat dar fratii boii, fiecare la carul sat', §i au plecat sa impartä comoara, s'o ridice §i sa-0 aduca fiecare partea acasa. Haide-haide, inceti§or cum se merge cu carul cu boi, numara apoi : cUnul mie, unul tie, §i unul lui», cu bagare de searna,

ca nici sä nu Ine1i, nici in§elat sä nu fii, mai räsufli putin, mai schimbi o vorbd : www.dacoromanica.ro

208

IOAN SLAVICI

pe inserate plecasera, iard, când s'au pornit

cu carele incdrcate de galbeni spre casa", era in amurgul diminetii §i se mai pornisera' §i altii la drum. «Am patit-o ! gräi fratele mai mare când zari un §ir de care ce veneau din cealaltä parte spre dânii. Te pomene§ti, cä prind de veste cä avem bani in care §i ne omoard, ca sä ia banii dela noi. Voi sä nu fiti insa proti, ci sä le spuneti, daca.' va vor fi intrebAnd, cd aveti in car fie porumb, fie mälaiu maruntel, fie orz pentru pdsari.

«A§a o sa facem ?»

rdspunse fratele

mezin.

IritAlnindu-se apoi cu drumetii, ace§tia le deterd, cum se obi§nuie§te intre oameni, binetele cuvenite §i-i intrebard, de unde,

pAnd unde §i ce duc in care. «Each' ni§te porumb,» minti fratele mai mare. minti «Eacd ni§te mälai mdruntel,» fratele mezin.

Petrea insä nu mai mintise Inca' in viata lui, nu §tia sä mintä nici acum §i nu §tia, ce sa' raspundä. www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

Ca sd nu supere insd pe fratii

209

lui, el o

scdldd in cloud ape. Bani buni, rdspunse el, a§a §tiu eu, dar nenea zice sd vd spun, cd e orz pentru pasdri.»

oBani buni sã iei pentru el !, rdspunsdrd drumetii cdutandu-§i de drum. Ce sã le vadd apoi ochii dupd ce au sosit acasd.

In carul fratelui mai mare era porumb §i numai porumb, in carul fratelui mezin era malaiu maruntel §i numai mdlaiu maruntel, ear in carul lui Petrea rämdsesdrd intregi §i neatini galbenii, pe care-i incArcase.

Cei doi frati mai mari rdmaserd uitându-se cu buzele urnflate unul la altul. *tie insd omul de§tept sã iasd din ori §i ce incurcaturd.

«Vezi tu, mai, ce e norocul cand se tine zise fratele mai mare. de capul omului ! Ce am face noi cu atata bänet, dacd n'am

avea ce sä mancdm. Ca sd nu murirn de foame, Dumnezeu a randuit cã unul sã aibd porumb, ahul rndlaiu maruntel, iar al treilea

bani, ca sd le impartim fräte§te toate. 0 banitd mie, una tie si una lui ! loan Slavici. Pox e$ti.

www.dacoromanica.ro

14

210

IOAN SLAVICI

«Cum a läsat tata cu limbd de moarte,» grai Petrea, care intelegea si el, ca asa are sa se facd. Se puserd dar din nou la impArteala.

and colo... cautd incoa, cautd incolo, scocioreste, rastoarna-le toate de-a valma, fa-le val vartej : n'aveau si n'aveau la casa

lor banita, cu care sä masoare. diaid ! ii zise fratele mai mare Petrea, da fuga in vecini, la popa,

lui si

roagA-1 sd ne imprumute panA pe insdrate banita lui. SA nu te pund insa pacatele sa-i spui, cd avem si bani de impartit, cd te pomenesti, CA se pune la panda si-i hapsin

popa de face ce face, ca sa ramanem färd de ei.» oMie-mi spui ! ? rdspunse Petrea. Las' pe mine, cd stiu eu, cum sa-I iau pe popa !» Pe aci-i fu apoi drumul, cu un picior in prag si cu altul la portita popii. qSA ne dai,

zise,

pand pe'nserate cu

imprumut banita, ca ti-o dam cu camdtd cu tot, dar sa. nu crezi, ca sunt niscai-va bani ceeace masuram cu ea. E porumb si rnalaiu mdruntel si ce-o mai fi.» Popa ii dete banita si ramase pus pe www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

211

ganduri. Nu i se parea lucru curat vorba CU banii. De ! tia pe raposatul om bogat, i mare minune n'ar fi fost sa le fi lasat feciorilor sai vre-o comoard, pe care o impart cu banita mea intre dan§ii. 11

«De !

mai §tii ! ?

isi

zise. Nici cu

gandul n'ai gandi, de unde-ti sare iepurele. Ia sa-mi caut eu de treaba.» Un rand dar, cloud umplurd si deFrtara fratii si canele incepia sa latre, a§a mai rar, apoi tot mai intetit §i in cele din urmä parca 1-ar fi apucat ceva cu totul de aproape.

Nu mai ramanea indoiala, cã e prin apropiere cineva, care cla navalà si nu vrea o data cu capul sä o iee inapoi. oTeamä rni-e, Petre, zise fratele mai mare,

cd iar ai facut vre-o prostie §i popa

sta la panda, ca latratul asta nu-i a bine: ia du-te §i vezi, ce e §i cum.» Petrea ie§i intr'o saritura §i, ie§it, ramase cu gura cascatd. Ce era adeca.

Popa, ne mai putanduli stapani ravna, in adevar ie§ise, ca sa stee la panda. and era insa sä treacd peste gardul de pari, 1-a zarit canele §i a sarit la el. Da canele www.dacoromanica.ro

919

IOAN SLAVIC!

sa-1 traga jos, dar dã si popd sa sara inapoi i, cum era cuprins de spaima, si-a perdut

sarita, a cazut intr'un par i-a ramas infipt in el ca inteo teal* incat se sbatea ca vai de el &and din mani i din picicioare. strigd Petrea i, om milos, «Aoleo! alerga sa-i vie int' ajutor §i sal scoata cumva din teapa.

Popa se zbätea insä ca scos din minti §i cu cat mai rau se zbatea, cu atat mai adanc infra parul ascutit in el. and Petrea sosi la el, parul era intrat adanc de tot §i abia mai putit sa prindä vorbele : «Sai, taica, §i ma scapd, ca n'o sä mai stau cat voiu mai trai la panda !» Nici n'a mai stat, Ca acolea i s'au infundat zilele. striga Petrea cuprins de «Am patit-o ! groazd dupd ce se intoarse la fratii lui. A murit popa tras in teapd i-o sa ne scoata pe noi vinovati de a-I fi omorit.» Fratele mezin, cuprins §i el de groazd, lud ce-i cazii la indemana, sacul cu galbeni, in spinare §i-o porni gata de fuga. striga fratele mai mare, oStati, mai, care era §i mai cu minte. Ati capiat de-o www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

2 1 :3

luati atat de-a razna ! ? Dornol, cu chibzuiald, Ca graba strica treaba ! SA-1 !Liam pe popa de acolo, unde-o fi, sä-1 aducem aici, sà batem un cui mare in u§d §i sä-1 spanzuram de el, CA lumea o sä zica, cd a venit sä fure i, temandu-se, ca nu cum-va sä fie prins, s'a spanzurat el insu-§i.> 0A§a-i! grai fratele mezin desmeticit. Sa-1 aducem, sä batem cuiul §i sa-1 spanzuram.»

Cat ai da in palme o

facura aceasta, apoi o luard la sanatoasa, fratele mai mare su un sac de galbeni inainte, fratele rnezin i

cu alt sac dupd el, iard Petrea, ca cel mai

mic, in coada cu un sac de malaiu maruntel, ca sä aibd §i de mancare. «Asa-i, stärui fratele mai mare. Acum noaptea e puterea mortilor : tine-I deaproape ; nu-i da ragaz b>

S'au mai dus ei asa, unul inainte, celalalt dupd el si al treilea 'n coada, dar erh intunerec si urit, nu stiau, unde se duc si www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTEL

215

erau obositi de abia-i mai duceau picioarele. Ce sã facd!? Ar mai fi dat ei sd odihneascd, dar le era fricd si de una, de alta, si de toate, cdci nu stii, ce se

iveste 'n timp de noapte 'n mijloc de codru des.

Ca oameni cu minte Ii cdutard 'n cele din urmd un copac mare si cräcdnat, se urcard in el si se cuibärird toti trei intre crdcile lui, ca sä mai rdsufle, ba sd doarmd chiar, dacd vor fi putand. oMdi, Petre ! grdi fratele mai mare. SA nu te pund pacatele sã adormi : stdi de pazà, ca sä ne vestesti, dacd s'ar ivi ceva,

bagd de seamd la popa, ca nu cumva sä ne facd vre-o poznd. Dupd ce ne yam fi fAcut apoi .randul, stdm noi de paza. si-o

sa dormi tu». Petrea rdzdmd usa de cloud crdci si-o sprijini de tulpina copacului, pipai cuiul din ea,

ca sa vadd, dacd e teapdn, puse mana pe funia dela gatul popii si se 'ncredintd, cã e bine stransd. «Grijea mea !raspunse apoi.De mine capul sd nu vd doard. Dormiti Iinititi ca la voi acasä, ca stau eu de pazd». www.dacoromanica.ro

216

WAN SLANICI

Mai stete apoi cat mai stete uitandu-se cu ochi de pisica panditoare and inainte, cand inapoi, cand la dreapta, cand la stanga.

De o data el 4i opfi räsuflarea. Se auzia, parca, prin apropiere f4iit de frunze, ba peste putin se ivira prin intunerec ni§te mogaldete in chip de om, una, cloud, trei, multe, tocmai douasprezece §i Inca una pe deasupra. Erau doisprezece talhari de codru, haramine adevärate, cu capitanul !or, haramba§a, care era al treisprezecelea, §i veneau incarcati de fel de fel de scule, matasuri, catifele §i alte scumpeturi, pe care le adu-

nasera de pe ici, de pe colo, §i se oprira tocmai sub copacul cel cracanat, ca sa poposeasca §i sa"§i facd rost de masa bogata.

Inimile celor trei frati se facura cat un purece. «Ne-am topit ! §optl fratele rnai mare. Ne zapsesc i iau sacii cu galbeni dela noi)s.

013a te pomeneti, cä ne mai

i

strang

adauga fratele mezin. «*i ne spanzura de cradle copacului, zise

de gab>,

Petrea. Urit lucru sa stai pitit intre cradle www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

217

copacului, sub care poposesc doisprezece talhari de codru cu cdpitanul lor, harambasa.

Ei se puserd sd adune vreascuri si add, ca sa'si facd foc, si adunau si tot adunau, cum adund tâlharii, ca sã facd foc td1hdresc. oikoleo ! sopti Petrea dupd ce focul fü aprins. Ne'nneacd 'n fum! ne pArjolesc

oTaci, mdgarule, cã ne dai de gol, II mustra fratele mai mare. oSi ne duci la pierzare !a addoga fratele mezin. ol3ddita !--grAi peste cAtva tirnp Petre. Imi vine sd tusesc, cd ma inneacd fumuk. oTaci !

Stapftneste-te !»

se rashi fra-

tele mai mare. cBdditd !

grai iar Peti ea.

rn'apuca

sughitul».

Fratele mezin ii dete un ghiont. Tâlharij luard 'n vrernea aceasta un berbece, pe care'l aduseserd cu dânii, II taiara, II traserd asa nejupuit in frigare i 'ncepurd sd-1 frigd. «Md 'nndbus, Bdditä !

sopti Petrea innecat de furnulcelgreu al lânei date la pârjol. Fratii lui Ii deterd fiecare cate un ghiont

desi se 'nndbusiau si

ei.

www.dacoromanica.ro

218

IOAN SLAVICI

Talharii aceia pradasera, din intamplare,

si o biserica, din care luasera cu dansii, intre altele, si un sac de tämaie. Fiindcd e pacat sa prazi biserici, mai unul, mai altul dintre dansii era cuprins de cainta si, fiindca

lui Dumnezeu ii place mirosul de tamale, luard, ca sa imblanzeasca mania lui Dumnezeu, fiecare Cate un purnn de tdmae si-1 aruncard in foc, incat se ridicd deodatd spre

cer un fum curat, de care mirosea toata pad urea.

«Eu stranut, Bddita!

sopti Petrea.

Nu mai pot! stranut6 N'au ajuns fratii lui sa-i dea cuvenitele ghionturi cand el si stranuta, un stranutat, 'kick rasuna toata padurea, se zgudui el si se cutremura usa cu popa de cheia se suci in ea si cazii din zavor in mijlocul haraminelor.

Cei doi frati, cel mare si cel mezin, ramaserd pe jumdtate morti, iar talharii särira deodata in picioare si toti doisprezece dimpreuna cu capitanul lor ramasera cu nasul

in sus, uitandu-se in copac, de unde auzisera stranutatul si de unde cazuse cheia. Acum era acum. www.dacoromanica.ro

PETHEA PROSTUL

219

Fiindca jos era lumina focului, iara sus era i fum §i intunerec, s'au inholbat talharii cat s'au inholbat, dar n'a putut sa deslu§eascá nici unul nimic. grai in oMai, dar blegi mai sunteti, cele din urrna unul rnai cuminte §i mai cu Nu vedeti voi, cd frica lui Dumnezeu. s'a ridicat fumul de tamale pan' la poarta "raiului §i Sf. Petre a strAnutat §i de bucurie ni-a aruncat cheia raiului, ca sä intram dupa plac fiecare la randul lui». 0 Numai sä nu fi vrut cumva 'n supararea

lui cea paganeasca sä ne loveasca cu ea 'n intarnpind altul mai fricos. cap, zise altul. oSe poate §i asta» graira iar altii, §i o grea oMai §tii?» ingrijare ii cuprinse ca pe ni§te oarneni pacato§i ce erau. cade up zise iar Petrea, «Badica, cu popd cu tot, nu mai pot sa-1 tiu pe papa». Si nici n'a zis-o bine cand ohurduluc»,

a §i lunecat up §i-a cazut cu popd cu tot in mijlocul nenorocitilor de talhari. strigara ei. Eaca §i Sf. «Ne-am topit! Petru el insuO cu poarta raiului cu tot>>.

Cuprini apoi de groaza pacatosului, ei www.dacoromanica.ro

220

IOAN SLAVICI

o taiara la fuga dimpreuna cu capitanul si se risipira ca puii de paturniche lasand acolo si berbecul cel fript in coaja lui, si sculele, si matdsurile, catifelele si celelalte scumpeturi, si sacul cu tamale, tot ceea ce

adunaserd pradand azi ici, mane colo. «Hahaha! incepa sa rada Petrea, mare graba Va apucat!» Radeau acum si fratii lui, cel mare si cel mezin: le placea comedia, ca era frumoasä si neasteptatd si nu te-ai fi saturat sd-i vezi pe talhari fugind ici cu genuchele 'n nas, ici cu calcaiul in ceafa. Vazandu-i pe talhari spulberati, fratii se deterd jos din copac si se aruncara asupra boccelelor ramase 'mprejurul focului. Acum insa nu mai facurd impärteald frateasca, ci

lud pe apucate fiecare ce-i cadea la 'nde-

mana si ce putea sd 'ncarce si sd. clued, Pe cand fratele cel mare si cel mezin se ghiftuird cu scule, cu mdtasuri, cu catifele si cu alte scumpeturi, Petrea, el tot el, scoase cutitul dela brau si, lihnit cum era de foame, incepii sd taie din berbecele fript de talhari si sa mdnance, sd mdriance cum stie omul, care nurnai la pantecele lui se www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

921

gande§te §i nici n'aude, nici nu vede pand ce nu se saturd. Sätul in cele din urrnd, el se uitä 'mprejur §i se pomeni singur. Fratii lui, incarcati odatd cu de toate, a luaser'd la sa'n'Atoasa pentruca nu cumva talharii, viindu-si in fire, sa'-§i schimbe Ondul, sá se 'ntoarca' §i sa-i prade. Rarnasese Petrea numai el singur cu popa.

«Sarac de tine, popä, gral dansul. Te-ai sucit §i tu §i te-ai invartit §i tot ai facut un lucru cre§tinesc si dupd moartea ta. N'am ins'a nici eu sa' te pArAsesc pagane§te, ca sá te mdnânce corbii §i vulturii §i fiarele codrului.*

Om cu suflet cretinesc, el se puse dar pe lucru §i incepU s'a scurme pämantul cu cutitul cel mare, ca sa' facd groapd §i sa-I

inmormnteze pe popa. «Biet de sufletul täu !

grai anoi.

De

murit ai murit fdrá de lumânare, de bocit nu te-a bocit nimeni, de prohod n'ai avut parte : sa-ti dau cel putin tamale, ca sa-ti treaca' sufletul cu fumul ei in cealaltä lume.

El lud apoi sacul de tarnaie §i-I deserta peste jAratecul rärnas in vatra talharilor. www.dacoromanica.ro

)99

IOAN SLAVICI

Acum da, fard doar' §i poate se ridicd fumul i se 'nalta pand la poarta raiului, unde §edeh sfântul Petre, care §tià, cä ta-

mdia a fost pusä cu inima curatä pe foc. Nici c'a mai stat mult pe ganduri, ci s'a pornit, acum cu adevärat s'a pornit de-acolo

de sus din cer §i nu s'a mai oprit deck in fata lui Petre, care §edeh pe un bu§tean §i se uità, cum se ridicd fumul de tämaie. «Bun gdsit, nepoate», zise Sf. Petre cu blandetea lui de om bdtran. Dar ce mai faci ?» «Pai ce sd fac ! ?

Iacd stau §i eu aici pe buteanul dsta, rdspunse Petrea uitându-se in ochii mo§neagului. De satul sunt sätul, pe fratii mei i-au dus vântul §i pacatele lor, pe popa I-am ingropat : nu mai am altä treabd decat sa stau.» «Bine faci, nepoate, grai sf. Petre: i se cuvine odihna omului, care §i-a facut treaba. Si fiindcd bunului Dumnezeu din cer i-au placut §i-i plac faptele tale, am venit la tine trimis de el, ca sa te laud in numele lui.» «Multarnim Durnitale,

grai Petrea ridi-

cându-se putin de pe btWean. www.dacoromanica.ro

223

PETREA PROSTUL

«Si mi-a poruncit bunul D-zeu, urrnd Sf. Petre, sa-ti spun sä ceri ceva dela

el, ch tine sä aibh multumirea de a-ti implini o dorintä, oriicare ar fi ea.» «Nu cer nimic ; n'arn nici o dorinta ! raspunse Petrea foarte rdspicat. «Nu se poate, tizule, starui sfântul cu barbd scurtd §i creata.Impotriva lui Dum-

nezeu nu poate nimeni sa se pima ; el le stie toate i toate le poate : cand zice sa ceri, trebue sa ceri, cand iti da, trebue sä iei !»

Daca-i aa i merge pe de-a sila, ce ma mai intreabd pe mine!?, rdspunse Petrea. <

«Nu ie obraznici ornule!

mustra pur-

tatorul cheilor dela raiu. Cere-ti bogatii cate vrei, c'o sa le aid> «Am, rasiyunse Petrea,

destule §i nu

§tiu ce sa fac cu ele. Beleanu alta!» «Cere sandtate !» --urma Sf. Petre. «Nu ma vezi ! ? raspunse Petrea.

Cum a§i putea s'o cer and o am !?» stärui Sf. Petre». intampind Petrea. Sä

< Cere-ti viata lunga!

«Auzi vorba!

cer punga cand nu §tiu

ce-i

in ea!De

unde §tiu eu, ce-am cerut cand cer viatag. www.dacoromanica.ro

224

MAN SLA Viol

«Cere noroc!» se rästi Sf. Petrea perzându-si rdbdarea. «Mai norocos deck mine cine se simte !? raspunse iar Petrea. Lasati-ma" cum sunt, cd mai sa-mi fie.»

bine deck asa nu poate

Sf. Petrea, care stie mai bine decat orisi-cine, ce e porunca de sus, se apropie

si-i sopti cu glas adimenitor la ureche. «Cere-ti, prostule, ii zise, nevasta si copii si casa cu rostd> 0Aoleo!grai Petrea dându-se trei pasi.

inapoi. Nu ti-e rusine, om batran, sa ma ispitesti!? Asta o astepti pe tdcute, cd vine

chid e sä vie si nu poti sä scapi de ea.» Sf. Petru isi increti acum sprâncenele. Vazand, cd nici asa, nici asa n'o scoate la capdt cu el, intoarse foaia. «Nu 'ntelegi, ornule, ca-i porunca si la porunca lui Dumnezeu trebue sä te supui !» ii zise cu asprime. oDacd e pe poruncite, raspunse Petrea,

n'am incotro, si pe sufletul tau sä fie. Eacã cer... ce sd cer !? cer, grdi, ca sd ceara ce nu i se poate da, cer sa-mi dea niste cimpoi de tintar.» www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

225

tia, biet de el, ca pe Durnnezeu nu poate nimeni in§ele, ca lui Dumnezeu toate ii sunt cu putinta i ca Dumriezeu, ori-§i-ce ai cere tu, iti dà ce-ti vrea eL Nu

Sf. Petrel se depärta dar §i cat dai in palme se §i intoarse cu cimpoile de tintar,

nite cimpoi subtiri de abia puteai sa le vezi cu ochii i le tineai in mand ,fdra-ca sä simti, cä ai ceva ! «Uite, baiete, iacd cimpoile, pe care ti le-ai cerut, §i sa." §tii, Ca atunci, and cantf din ele, iti pere tie §i le pere §i celor ce te-asculta i foamea, §i setea, §i supararear §i durerea §i oboseala, te simti ca 'n slava cerului §i joacd toate imprejurul tau. A§a sa §tii! zise Sf. Petre i se facii nevazut. Petrea ramase ca un cazut din cer, uitandu-se and in zarea, in care se perduse Sfantul,

chid la cimpoile, pe care abia putea sa le vada i simta intre degetele lui §i 'n care nu 'ndraznia sa sufle, ca sA le 'nfoieze. «Iata-ma §i eu cu cimpoi, gräi in cele dar nu tiu, ce sa fac cu eled> Cum stätea Insa el a§a, iatä cá lupii din codru, care mu§inasera mirosul de berbec fript in coaja lui, incepura sä se adune, §i din urma,

loan Slavic i. Poveti

www.dacoromanica.ro

15

226

IOAN SLAVICI

peste putin el se väzii 'ncungiurat din toate partile de haita flämanda §1 cu ochi scanteetoii, ni§te lupoi mari, care clefdiau §i-§i al-Mau pe rânjite dintii, gata sä-1 sfa§ie §i sa-1 mtinance. Stati, gräl dansul, ca am eu leac st pentru JãniIe voastre ! Dacd vi-e foame, vi. atur eu! zise, apoi suflä o data 'n

ctrivot i tneep6 sa. cante cum il duceau degetele Acum sa5 vezi lucru ne. rnai ptatenit. Lasä ea frica i-a trecut tritFo clipl clar lupii se'nblanzira §i Ineepuriasedee can4te catelu§i din coadd, apoi se per-ilia ajoape

sa salte, sä se dee de-a tumba §i sa hat. fel de fel de 'nvartituri, Mat era mate fromusete sd-i vezi §i te simtiai ca'n alta lume,. VazAnd a§a, Petrea pleca mergand inaintc

ca sa iasä cumva din codru la lumini§ §i la lume cu oameni, ca i se ure§te omului singur §i la alti oameni 11 trage firea. Lupii

dupa el tot sältand, jucand, dandu-se de a tumba §i facand fel de fel de alte glumbu§uri.

and fCi colea prin ravärsatul zorilor de zi, Petrea ie§i la marginea codrului §i vaz6 www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

227

'ntinzandu-se 'n fata lui tarini §i livezi §i fanete ca pretutindeni, unde omul e om la el acasä. «A§a!

i§i zise. Acum e §i mai bine !»

Lupii, cand el incetä a mai canth din cimpoi, se speriara de lumini§ §i o luara

la fuga intorcandu-se a cash' la ei, in desimea cea 'ntunecoasa a codrului. Petrea

ce sa faca?

in cotro sa apuce?

unde sa se duca? A luat-o a§a pe camp, printre tarini §i livezi §i pp ici pe colo §i peste ele, s'a dus

§i sa tot dus pana ce a ajuns la un sat cu oarneni, iar aici s'a oprit la casa popii, ca popa e fruntea satului. «Buna ziva, Pärinte ! Dar de unde §i «Noroc bun, fiiule ! pând uncle ?»

«Vin de acasa, Parinte, §i nu mai §tiu, de unde am plecat, pe unde am fost, unde am ajuns §i'ncotro sa apuc.» Popa, om cu multa pricepere, a inteles din vorbele aceste, ca are a face cu un om zapacit, care §i-a pierdut cararile, urnblä buimac §i nu-§i mai gäse§te rostul. qA§a om imi trebue mie, i§i zise : www.dacoromanica.ro

228

IOAN SLAVICI

nici de ici, nici de colo, §ade unde §i cum ii pui. Sä intri, bdiete, urmä, slugi la mine, ca' ai putin de lucru §i-ti dau sambrie bund. Uite, urmä iar, diminetile te scoli, rine§ti prin grajduri, apoi mai stai, dupd acea duci vitele la adipat §i le dai nutret §i iar stai, in urma tai lemne; faci foul la bucitärie §i iar stai, in afir§it pleci cu caprele la pd§une §i stai toatá ziva fara de niei o treabd, iard dupd-ce te 'ntorci cu caprele tot ca. dimineata, mai faci cite. ceva s istai §i iar atai Iar simbria o sd-ti fie pe an apte capre cu iezii lor §i-un tap cu coarnelf r.I5troke. ca

sä nu pleci dela casa mea cum ai volt) «Sh' intru, Pärinte!»

gral Petrea §i ra-

mase slugd la casa popii, ca sa aibd §i el rost in lume. Le-a ficut apoi, dimineata, toate cite erau de facut §i-ar mai fi stat sä rdsufle, dac'ar fi avut Cand §i unde; vai insa de sufletul lui dupd-ce a ie§it cu caprele popii la pa§une.

Indatä ce-a ajuns acolo, s'au risipit parc'ar

fi intrat toti dracii 'n ele. Una se urch pe stand, alta se coborà 'n gropi, iar alta sada www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

229

§anturile, rodea coaja dela copaci ori se vara prin garduri la varza vecinului. Nu de geaba

e data capra §i la poarta cerului in paza necuratului : alerga omul cu limba scoasä când in jos, când in sus, Cand la dreapta, cand la stânga, dar nu era 'n stare sä le adune §i sa le tie la un loc. ca zise el in cele din urmä, n'o sa fiti voi mai cu mot deck lupii : am eu leac §i pentru barbile voastre !» qStati,

El scoase apoi cimpoile §i 'ncepii sa Cante.

Ca trase pe sfoara se adunara caprele cu iezii lor §i cu tapii cei cornurati imprejurul lui §i se pornird pe un joc nebunesc cum

numai caprele il §tiu indrugh. Nu le mai era acum nici foame, nici sete §i tot neastamparul firii lor se potolia in jocul, care faced sd le demure barbile lungi i urechile atarnate.

A stat dar Petrea toata ziva in umbra unui tei cu frunzele late §i a cântat in mijlocul caprelor, care se uitau cu drag la el urmându-§i jocul. Seara insa, când s'au intors acasà, caprele erau lihnite de foame, cä nu le mai Canta Petrea din cimpoi, §i www.dacoromanica.ro

230

IOAN SLAVIC!

au tabarat pe gardul popii de I-au stins ca lacustele.

A doua zi tot ava vi a treia nu aide], gräI Preuteasa, care era cam pestrita la mate, mie nu mi se «Taica Parinte,

pare lucru curat ce mi-e dat sä vad. Nu §nu ce o fi fdcand omul asta al nostru cu caprele, c1 se 'ntorc seara flarnande, dau vi mai putin lapte i ne mananca toate gardurile*

Cam aga mi et pare *i mit )

-

cgspunse Popa, care, popa. fi ofn tu Erica- kui Dumnezeu, din vorba itevesiel sale nu ie.ia.

ca", tinea sà aiba pace 'n case lui §i stai «la du-te tu, urma Preuteasa, la panda, ca sa vezi ce e si cum. > Mai cd da, mai a ba, mai ca se cuvine

mai a nu, dupa multa turavura ramase, nici Ca s'ar fi putut altfel, pe a Preutesei zorile diminetii urmatoare popa se duse vi se ascunse intr'un maracinis, ca sa steà la panda' §i sa-I prinda pe Petrea cu ocaua §i

mica. Vai de mama lui, cä 'n räu -ceas 1-a facut! Se pornira caprele i iezii i tapii la joc

and Petrea incepb sa ante din cimpoi, www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

231

dar se porni cu atat mai vartos popa, care avea fire de om, si tremurau barbile tapilor, dar mai rau tremura barba popii, caruia spinii din maracini ii sfasiau hainele §i-i sgariau pielea i obrajii deli era mai mare mila de el. Nu-1 usturau insa pe popa sgarieturile, nu-1 obosia jocul, nu-1 supra nimic, caci cimpoile le stingeau toate §i-i indulciau

firea de se uita §i el cu drag la Petrea

§i,

de cateori saltà 'n joc, Ii zicea «1-o dau I i-o dau !» Un copil avea si el la casa lui, o fata, boboc de fatä, i era gata acum sa i-0 dee i pe aceasta lui Petrea de nevastä,

cci a4a. ginere nu'si mai putea gäsi. T oat/ ziulica a dus-o asa, si nu i-ar fi parut rau, dacä s'ar fi lungit ziva una din trei.

Ce-a patit apoi and, seara, s'a 'ntors acasa cu hainele zdrentuite, cu barba 'ncalcitä i cu trupul plin de zgarieturi,

asta-i altä vorba, pe care ti-e s'o Iasi incurcata.

«Om esti tu

barbat i popa, cogeamite popa ! ? II mustra Preuteasa. Un prostanac ca el sa te faca astfel de rasul lumii si de batjocura copiilor !» i

www.dacoromanica.ro

232

JOAN SLAVICI

«Taci, muiere, §i-ti pune pazd gurii, ch

nu §tii tu ce e aia,

se desvinovät1 popa.

A§i vrea sä te vad pe tine, ce-ai face cand 1-ai auzi cantand din cimpoile lui. Chiar hi biserich dac'ai fi, n'ai putea deck s'o porne$ti pe foa.» «Eu ? 1,p_ cum ma vezi ad ! strigh Preuteass. Eu al joc, dach nu vreau !? Asta as \area. s'o %Ai! Eu nu ma las nu

ma dau, nu mS pOrnesc nici dac'ar fi sh crap. Nu sunt doarLo mottaioNti ca tinv. #Bine ! ti zise popa. Las' c'o ia-11 vhd virtutea. 0 sa-1 intn, oink Ott. 'ntoarce,

sä cante §i-o sh te vad, daca, k mai Ianto§e§ti ca acum.» Nu-i dedea maichii Preutesei mana so

§i a ramas dar ca Peti ea cante din cimpoi dupace se va fi intors cu caprele. *tia &Ansa cä n'o sh joace, dar cu cat mai aproape era timpul, ca Petrea sh se 'ntoarch, cu atat mai ingrijata se simtia zich sa-i

«nu 1»

dansa.

«De unde §tii, ii zicea, dracii o fi avand prostul acela,

tot n'a§i vrea sh pat.» www.dacoromanica.ro

ce fel de §i ru§ine

PETREA PROSTUL

233

«Ea-§i cauta dar o ascunzatoare când auzi talangile turmei de capre. Dar unde In vreun butoiu din plysä se ascunza ? Prea era 'nfundat. nita ? Ea se urca rapede'n pod, dete peste ladoiul, in care-§i tinea caierele de in §i de canepa, sari 'n el §i trase capacul, ca. sa se 'nchida bine, apoi ramase- &Cele pititl§i oprindu-§i rdsuflarea.

Au gasit inà tAnetele citripoilor pe bitta fernee, §i 'n funciul

lzii, i and Petrea a

inceput s. cAntit s'a pornit §i ea pe joc §i

XL nob, utide se, varase, da-i cu toata hovpluiesti Inca- juca §i ladoiul cu ea p'ana ce n'a ajuns hocloronc ! cibronc

gura podului, de unde a cazut in tinda casei. auluc.! rn

«0 dau

hur-

striga Preui-o dau !» tease. gata acum §i ea sa §i-I faca ginere pe I

Petrea.

S'a facut apoi nuntä mare ca la casa unui popa, §i iatd-I §i pe Petrea om cu rost, cu cash' §i cu masa, ba 'n urmä §i cu copii.

Eara cand aveh vreun neajuns, vreun necaz, vreo suparare ori Cand i se punea www.dacoromanica.ro

2 :3 4

IOAN SLAVICI

ceva de a curmezip, l'§i ILIA cimpoile, cântk i

toate erau bine. Cine o §tie mai departe, mai departe s'o

spuna.

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT fost ce-a fost.... a lost odata o v4auvd, care 2veA o fata, Lia, §i -4, .N.1 vgduva era sgraca de nu mai §tia. win sx- L raoade zdrentele, iar Lia, fata ei, pEA

or-

p,

-feci,u&e harnica de cre§teau flori pe unde-i

alto- piciorul §i da muguri lemnul uscat

dnd ea puma mana pe el. Dirninetile, and se de§tepta din somn, vaduva suspina din greu, cdci noptile o visa totdeauna pe fata ei voioasä §i fericita, inconjuratä de bogatii §i gatita ca o impd-

rateasa, §i grea mahnire o cuprindea cand o vedea saracd §i imbrdcata in vestminte facute din capätate, dar peste putin fata mamei iar se inveselia, caci Lia era §i in säräcia ei tot voioasä §i fericita parca ar fi incunjuratä de bogatii §i gatitä, cum o visase, ca 0 impdräteasä. www.dacoromanica.ro

236

MAN SLAVICI

Sculatd in crepetul zorilor de zi, Lia se furisa tiptil din coliba saracacioasà, ca sd nu turbure nici macar prin räsuflarea ei somnul maicii sale, si incepea sa mature preajma casei, sä curete cotetele celor trei gaini, pe care le aveau, sa-si adune porumbeii si sä faca randuiald puind fiecare lucru la indemand dupd cum cere rostul lui. *i cum mätura i facea randuiald, Lia nu incepea dela pragul colibii, el dela cel mai departat colt al curtil i mana gunoiul spre

usa de intrare, ca sd nu ramaie nici un unghiu nescotocit i necurätit. Cand se scula, vaduva steteh mai bucuros afara de cat in casd, i Lia ridica gunoiul din prig.g, ii duceh la locul lui, apoi infra, ca sa dereticeasca prin coliba cantand voioasa, pi oglinda luminoasä se fäceau toate sub mana

ei, Meat, impärat de-ai fi fost, ti-ai fi parasa palatele, ca sa stai in coliba vaduvei. Iar cand Lia iesea din coliba, curtea era plina de flori rasarite pe urmele pasilor ei, care toate se clätinau plecandu-se spre &Ansa,

dar ii ziceau intristate : Bund esti, frumoasd esti, harnicd esti, dulce esti la fire si totusi mult mai ai sa umbli i sa alergi, caci urwww.dacoromanica.ro

L1MUR4M1ARAT

'237

zitul tau e dus pe altä lume, de 9 ani acum in parnant.

Aa azi, a§a mane, multe zile de a randul tot a§a, 'Ana ce Lia n'a fost cuprinsa de un nespus dor de ducd. «Am sä plec, mama, in lume, ca nu nit mai rabda. pamantul §i ma duce dorul, Sunt acum fata maire al eu, §i zise ea.

mi-se cuvine sa-mi cat* ct1 tn

Lime».

Vdduva suspina, cgc.i at;3% cpii aveA. §i

ta. i mult ii eri. dragrtata, dar mama era, cit en si care rnanit rtorocul COpilUlUi sau vitac,:ior-riorocul In lurnea larga se ga-

sep.

copila mea, §i ti 1 ie dar, 'ad zpint ricj buruiana in cale sa nu-ti gäse5tixt.

Lia framanta aluat din faina neagra §i-§i

faca o azima de drum. apoi porni in cale lunga nu cu opinci de otel §i curele de vitel ca Fät-frumosul din poveste, ci desculla ca o fata saraca, §i se duse zi de vara pana in seard, peste vai §i dealuri, cum o ducea potecuta, pe care mai umblaserd §i altii.

Cum se ducea a§a, iata cã da peste o www.dacoromanica.ro

238

IOAN SLA VIC!

turmd de oi, care pd§ted phzitd de dulai in vreme ce pdcurarii dormeau la umbra de maracini. Liei i se facii mild de ea, caci duldii erau toti schiopi de toate patru picioarele, iar oile, sdrmanele, toate erau pline de schlep de se fecuse pasta batucita lana de pe ele. «Oitelor, dragelor,

le zise Lia,

id ye-

niti la mama, ca sd va curete». Oile alergard din toate pärtile i se adunara imprejurul ei ea bobocii plouati imprejurul clo§cii, iar ea se puse pe munc, grea §i lunga, ca sd le scoata -,rdiety din land, unul Cate unul, incet §i cu b4 re de seamd, cu degete subtiri §i mdiestre, ca Lid pelcuta sä nu le doard, nici firele subtii. sa nu se rumpa. Mult a stat a§a §i le-a tot curatit §i iar le-a curätit de s'au adunat vravuri mari de scaieti §i la dreapta, la stanga ei, dar nu i

s'a lasat pana ce nu le-a vazut toate curate §i cu lana moale §i creata parc'ar fi trecuta prin darac. «Cati scaieti ai scos, atate zile sa ai, ii zisera oile uprate, §i ori §i cat de lung ti-ar fi drumul, buruiana in cale sa nu-ti www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT

239

mai zisera i ele, parc'ar fi §tiut vorba mamei. «Dar voi, canilor, dragilor, de ce schiopatati fiecare de câte toate patru picioarele», gase§ti*,

Ii intreba ea acum pe dulai. «Pentruca suntem desculti ca tine, iar nu incaltati ca oile, raspunsera, ei, §i aunt multi spini §i multi maracini, prin care Nun sa alergam». Lia iar se puse- pe nrhunei lung, §i.grea,

ca sa. le scoaa spinii din talpi, tot mutt tab upul, totineet §i Cu lagare de seamA, tot cu deseie subtiri i maiestre, ca nici

ri 6inita cand Ii scoate. Ls. Ceti spini ai scos, atati ani sa numeri i ori §i cat ii zisera canii, ivi viata ta, de sung ti-ar fi drumul, peste spini in cale sa nu dab>. Lia pleca mai departe upratd, caci u§urat se simte omul, care le-a facut altora vre-o uurare, i-§i urma drumul pe pote-. cuta cea neteda §i curata de era mare mulkg

tumire sa calci cu piciorul gol pe ea. Nu trecu insa mult; §i dansa iar se opri. In drumul ei se zbätea in ar§ita soarelui o biata de ramulita, subtirica, stravezie §i www.dacoromanica.ro

240

IOAN SLAVICI

pldpanda. Ar fi vrut, sdrmana de ea, sd intre in pdmant, dar prea era baTatorit locul pe potecd, s'ar fi tarat mai departe, dar i-se sleiserd puterile, i rdu o ardeau razele fierbinti ale soarelui, care usucd §i seacd vieata.

Liei i-se facii mild de ea, o lud frumu§el §i, &and cu ochii de un mu§uroi,scurrnd putin

pdmantul din el, o puse in scurmdturd §i-o aco peri.

«Scurtd sd-ti fie §i netedd calea, cdci mare

bine mi-ai fdcut,

grdi rama, §i sd-ti aduci aminte de mine cand te vei afla in mare stramtorare». Plecand inainte, Lia vdzii in zarea ci-

pdrtdrii o pädure, dar cum mergea, pddurea venea, pared, §i ea §i se apropia, incat ai fi crezut, cd aleargd curat ca in pov este.

Nu fdcii insd Lia deck putin drum cand dete peste o cartitd, care orbitä, sdrmana, de lumina zilei, umbla buimacd i desndddjduitd, cd nu mai poate sd-§i gäseascd mu§uroiul, in care o a§teptau pui§orii fldmanzi.

I-se fddi Liei mild §i de ea, o lud in www.dacoromanica.ro

L1MIR-IM1'ARAT

241

poala i o duse la musuroiul, in care pusese rama.

((Bine cu bine sa ti-se raspläteasca, zise cartita, cad mare bine mi-ai facut si in greu drum ai plecat. Sa tii insa, ca din drum n'ai sä te abati i unde ti-se va sfarsl poteca, acolo sa te opresti.

Lia Ii urmä drumul Inca mai usuratd, pe potecd inainte tot mai aproape de padurea deasa i plind de buruiand mare si de marachii intesati. Hindca in lumea aceasta drumurile toate se infundä, pe inserate, cand Lia a ajuns si haide

I

la padure, s'a infundat si poteca cea netecid i curata. Lia s'a oprit dar 1, ne mai §tiind incotro sa apuce, s'a asezat pe iarba verde si moale, s'a läsat in paza duhurilor curate i, obosita, curn era, de drum, a ador-

mit deodata cu asfintirea soarelui. Dimineata, in revarsatul zorilor, cand s'a pomenit din somn, ochii ei s'au oprit asupra unei poteci netede si curate, care serpuia prin padure, printre burueni i mdräcini.

Cartita luase intelegere cu rama, si peste noapte se adunaserd toate cartitele, ca sa 1,,an Slavici. Pove;ti. www.dacoromanica.ro

113

242

IOAN SLAVICI

taie radacinile buruienilor si sä afaneze pamântul in calea Liei, iar oile 1-au bätucit cu unghiile lor cele tad i canii 1-au netezit cu talpile lor cele moi, incat era o mare inultumire sä calci pe el. Lia Ii urma dar drumul sprintend i voioasd paria in prânzul cel mic, pand in cel mare si pand in amurgul serii, când iar i se sfarsi poteca i &Lisa iar se opri, iar se aseza pe iarba verde si moale si iar adormi sub paza duhurilor curate.

Cand se pomeni a doua zi, ochii ei se oprira asupra florilor, care crescusera pe urma ei si se plecau, ca de obicei, spre ea pi-i ziceau mai inviorate : «Buna esti, frumoasä esti, harnica esti, dulce la fire si miloasa esti, dar tot mai ai sa umbli pi si alergi, ca sa asteapta».

ajungi unde nimeni nu te

Iar in partea cealaltä se urma poteca netedd i curata printre spini si maracini pal-Ca an fi voit sä zicd : «Vino, fatd, si ma calca».

A doua zi ca cea dintaiu, iar a treia zi pe inserate poteca s'a sfarsit la o derapanaturd de coliba pustie si pardsita in mijlocul padurii, s'o vezi i sä nu te mai uiti la ea. www.dacoromanica.ro

LIMIR-iMPARAT

243

Lia cu toate aceste infra, cad acolo aveh sa se opreasca, unde i-se infundh drumul. Sã vezi cu ochii i sä nn crezi cu gdndul ceeace era in colibd.

Erh parcd vantoasele au stat in ea si si-au facut toate toanele intrinsa: toate colturile pline de paienjenis ingreunat de praf si de gunoaie adunate din sapte tari, eard pe jos si pe pereti, sa tii i sa nu mai ce era si cum. spui nimanui Lia se puse pe munca lunga i grea, ca sä dereticeascd i sd curate, sa adune gunoiul i sä-1 care si sa-si faca cuibul atat

de curat ca pe iarba verde si moale, si in vreme ce ea lucrà, poteca, pe care venise, se umpluse de flori, care chntau voioase in adierea vantului de seara. Dupa ce s'a innoptat bine, deodata s'a pornit afara un viscol parch' veneau vantoasele si nu alta i rasunau prin vazduh sbierete i tipete de te treceau fiorii. Cuprinsa de spairnd, Lia nu mai stià ce sä faca i unde sa se ascunda, unde sa-si gaseascd adapost. Ea sari iute pe vatra si se furisa 'n cuptorul, pe care-1 curatise de cenuse, cand de odata Icicle, nebunele, dewww.dacoromanica.ro

244

IOAN SLAVICI

terd navald val vartej unele peste altele, care pe usd, care pe fereastra, care prin crapdturile din pereti, caci se strecoara ele §i prin urechia acului.

Si erau, Neicd, frumoase toate, care de care mai subtirica si mai ward si mai sprintend si mai sburdalnica, i gatite toate in haine tesute ca pdiengeni§ul, incat ochii Liei se deschiserd man i ramaserd intepeniti in tatanele lor, ca nu se mai säturau si vadd i sa se uite cu jind de femee jignita. Ce e aici!? ce a. fost? ce are sd fie!? grai cea mai mare dintre ele, inspaiman-

tatd de curatenia, pe care o vedea imprejurul ei. Aici a fost, ori e cineva... Sirnt parcd, miros, de fiintd strdina. Inima Liei tacaia pitis, cdci vai era si de sufletul, si de trupsorul ei, daca Icicle, nebunele, care o zapsisera, ii i dedeau de urma. oNu-i! nu-i! nu-i! strigard insa toate

din toate pärtile. Nu poate sd fie ! Am dat roata imprejur, i nicairi iarba nu-i calcata i nici fir de par, nici zdreanta de haina, nici urme de sange tasnit n'am gdsit pe spini i pe maracini, iar prin va2duh numai noi putem sa strabatem.» www.dacoromanica.ro

IAMIn-impARAT

245

Vdzuserd ele partia de flori, pe unde cdl-

case piciorul Liei, dar nu puted chiar nici in bazin sa le treacd prin minte gandul, cä florile vii sunt urmd de fatd cu inima curata; se potolird dar, se prinserd in hord incepurd sä joace lin, bdtand cu piciorul in pärnant i cantand cu glas adirnenitor :

4esi, Lirnir, iesi, Limir Irnpdrat, iesi sä Iei, Lirnir, sd ne bern i sä mancärn ! veselim ! les], iei, iesi, Limir Impdrat.» Si atat de lin jucau i atat de ademenitor cantau, incat Liei Ii venea sa iasd din cuptor i sd se prinda In hord cu ele. N'a mai fdcut-o insd i asta, cdci de odatd pamantul se deschise i in deschizAtura se ivi ridicandu-se incetul cu incetul un tanar si trupes, i chipes, sd-1 vezi i sã tii, ed. 1-ai väzut, Limir el insusi. Lirnir acesta era nu un fat frumos ca toti fetii frumosi de prin povesti, vre-un fecior de impdrat, care umbld razna prin lurne si incurca mintile zanelor si ale fetelor de impdrat, ci el insusi, imparat, care aved l impdratie intinsd, i ostiri nenurndrate, i palaturi strdlucite, i slujitori credinciosi, toate cate se www.dacoromanica.ro

246

IOAN SLAVIC!

cer pentru o stdpanire mare si puternicd. Toate le avea, ba mai era si bland, si drept, si milos, si dornic, cum unui Imparat i-se cuvine

sd fie, dar avea si un pdcat: prea se credea, prea se socotia mai si mai deck toti, prea era doritor de a esi din lume si prea nemultumit, cd nu poate sd iasd, si vdzandu-i släbiciunea aceasta, Ielele s'au fdcut stapan pe el si-1 ademeneau si furau cu momeli, ca sd-si petreacd noptile veselindu-se in felul lor cu dansul. *i cum iesia. Limir Imparat din pamant, iesea dimpreund cu el si palatul lui cel strdlucit, incat Ielele, nebunele, se pomenird intr'o sald intinsd si impodobitd tot cu aur si cu petre scumpe, in mdtdsuri si catifele, iar acolo unde sta Lia pititd, era un dulap

de cristal, din care vezi fard ca sd fii vdzut, iar la o parte era intinsa si incdrcatd de toate bunatatile masa cea mare, pe care ardeau lumandri de-ti luau vederea. «Care va sä zicd de asta vd era you'd!? grdi Lia inciuditd. De asta vd ardea!

Aici vä ducea gandul!» Asa zicea si iar ii venea sd iasa, dar nu ca sd se prinda in hora, ci ca sa raswww.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT

247

toarne §i masa cu toate bunätätile incarcate pe ea, §i tot ceeace ii mai cadea in cale §i sa" le alunge pe Ie le, nebunele, cad rnultd era

intristarea in fata lui Limir, pe care nu-I läsau in pace, §i rau ii §edea sa fie trist. Deodatä insa räsuna de undeva din vazsa stai, s'asculti §i sa-ti duhuri o muzica, ie§i din nlinti, nu alta, si Lia ramase in-

cremenita §i cu ochii du0 la Limir, care, prins in hord, sälta indelete §i mandru fära ca sa se uite fie la dreapta, fie la stanga §i färd ca sa zambeascd, parca nu-i in lume nirneni aldturea cu dansul §i nu vede, sdrman de sufletul lui, pe zanele ce-1 sorbeau cu ochii.

A§tepta fata sa-1 mai vadd §i a§ezandu-se

la masa cu ele, caci nu §tia, ca zinele se ves.elesc nuniai gandindu-se cu gandul, beau

§i mananca numai mangainduli vederile la masa incarcata §i simt pläcerile numai inchipuindu-§i-le. and era colo spre miez de noapte, luminile incepura sä se stangd una cate una, i, cand nu mai ramase deck una singurd arzand, iar se porni vantul, palatul cel frumos se prabuO §i se cufunda dimpreund cu Limir-Impärat in pamant, kir:a www.dacoromanica.ro

248

IOAN SLAVICI

lelele, nebunele, se deterd valvdrtej unele peste altele §i se depärtard ca volbura in timpul verii. Lia rdrnase cdtva timp frecându-§i ochii.

Nu rnai §tid nici ea: i s'a pdrut, a visat, a aiurit ori le-a vazut toate in aievea. Intr'un tdrziu a ie§it din cuptor. Coliba luminata de un muc de opaet iar erd cum o gasise, plina in toate colturile de paiengeni§ irngreunat de praf §i de gunoaie adunate din §apte tari, iar pe jos §i pe pareti nici sä te uiti. Acurn insa Lia nu se mai apucd de muncd grea §i lunga, ci Incepiii sd bata cu piciorul in parnânt i sa cdnte cu glas adimenitor:

«Ie§i, Limir, sä ne vedem fata in fatd. Ie§i, Limir-Imparat, sa gräim §i sä ne bucuram !

Ie§i !

ie§i ! ie§i !»

Nimic nu se rni§cd. «Ie§i, Limir, starui dânsa din nou, ie§i, ca sã vdd, dacd e§ti om in toata firea, ie§i, Limir-Imparat, ca sa te ating cu mana, sa-ti aud glasul §i sa simt bataile inimii tale».

Tot nu se rni§cd nirnic. Când batii insd de-a treia oard cu piciorul §i zise qiesi Lirnir, cd vreau §i vreau sd www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMP 12A1'

249

ma uit in ochii tdi !».---- pdrndntul s'a deschis si iar a iesit la ivealA Limir in mijlocul altei sali Inca mai frumos impodobite, tot in rosu

si verde, si i-a intins mana, ca sä se prinda in horA cu ea. Ei se cutremurArA amandoi : el pentru ca mana ei era caldA de se infierbanta sangele

in vinele lui, iara ea pentru CA maim lui era rece de ingheta sangele in vinele ei. Si se uitard uirniti unul la altul : el o vedea cu obrajii rumeni, cu ochii plini de vApaie si cu zambetul pe buze, desculta si imbrAcatA in cAmAsuta ei curatA, iara ea il vedea pe el in podoabe impardtqti, dar cu fata alba'

ca varul, cu ochii stinsi si cu buzele supte. «Dar tu, sal-man de sufletul tdu, curn ai räsbit OM aici?» gral clansul pe soptite. «Intreaga, sanatoasd i curatd», rdspunse ea. «Nici buruiana n'ai cAlcat-o, nici hainele nu ti s'au zdrentuit, nici trupul nu ti s'a sangerat, nici talpile nu ti s'au umplut de spini?» intreba el. rAspunse ea. Limir simti, cum i se desmorteste trupul si i se invioreaza sufletul. «Nu !»

www.dacoromanica.ro

250

IOAN SLAVIC!

oLucru ne mai pomenit,

grai dansul,

dar tot vai de sufletele noastre, caci mari chinuri ne asteapta pe arnandoi. N'ai intalnit in calea ta o turma de oi pazita de ni§te cani ?» «Ba dao, raspunse ea. S'o filch' vai de capul ei !

Ea rdmase incremenitd când deschise up colibii : de cdnd bunica Ielelor a fost www.dacoromanica.ro

263

LIM1R-IMPARAT

fata mare n'a mai dereticit nimeni prin coliba, gunoiul se adunase mormane, iar

prin colturi paiengeni§ul incarcat de praf sta perdele groase, §i pretutindeni miu-

nau paiengeni mari cat pumnul, muscoi intepatori §i fel de fel de alte bazdaganii, care, simtand mirosul de sange curat, deterd navald asupra Liei, ca s'o sleiasca intr'o clipd. Stiau, afurisitele, cd ea, care lasa locul curat pretutindeni, pe unde trece, e du§manca lor cea mare. In curand simtira insd, ca n'au ce sa-i

se detera r4nate din cale. 0 §tiuse §i baba aceasta §i-o pusese pe

fact'.

i

i

Lia sa dereticeasea numai pentruca sa

le

indarjeasca. «Pui§orilo.r, dragutilor,

le zise dar, mai aveti putintica räbdare, cd in curand vi-o dau gata.h

A curatit dar Lia

i

paiengenisul,

§i

paretli, a carat gunoiul, a mdturat §i a §ters praful, a facut coliba curata de-ar fi p utut sa stee chiar §i Limir-Imparat in ea.

Ea rämase §i mai incrernenita cand ie0 in curte. www.dacoromanica.ro

264

IOAN SLAVICI

Aici isi tinea baba hoarele, gdini motate, rate deselate, broaste testoase, soparle raioase si fel de fel de alte jigänii spurcate, cu ale cdror oud trdia §i care umplusera curtea de gäinat §i de fel de fel de alte murddrii, Inca te cuprindea lesinul chiar §i cand

te gandeai numai, cd ai sa simti mirosul. lard prin murddriile acelea colcdia gadul de vermi, prin väzduh roiau fel de fel de muste, pretutindeni misunau jigänii, care se hrdnesc

cu vermi si cu muste, si soareci, si guzgani, si conopistirite, si lilieci, bufnite cu capul cat banita si serpi fel de fel, sä vezi

cu ochii si sä nu crezi, ci sä te miri §i sä nu mai §tii, ce sä zici. «Las', cd vã viu eu de hac !»

grai Lia

si infra cu barbatie in curte. «Intr'o clip deterd cu toate ndvald asupra ei, unele taris, altele pitis, iar altele alergand ori sburand. Degeaba insd, cd nu puteau sd-i facd nimic : ea se scuturd odatd si toate cdzurd la pdmant. «Puisorilor, dragilor, gill baba si de astddatd, aveti putintica rdbdare, cd vi-o

dau deodatd gata.» Poate ori si cine sd dea cu socoteald, cat www.dacoromanica.ro

265

LIMIR-NPARAT

si cum a trebuit sà munceasca Lia, ca sà muncd curete si curtea bunichii Ielelor,

nu saga! Las' ca de aici cara si colo se aduna, dar afurisitele acelea de lighioane se ingrämadeau in urma ei i unde ea alratea, acolo se sparcdiau ca sa le umple toate de alte murdärii, j iar trebuià sä cui pand ce n'a ajuns Fete si iard i iard i sä curete i matele din ele. grai &Ansa cand o mantui si «Uf !» asta si se duse sa aprindä focul la cazan. Au fiert florile

i

frunzele

i

radacinile

si tot au fiert in clocote in vreme ce baba mesteca mereu cu linguroiul i boscorodea cum stia, i tocmai pe la miezul noptii \Jazduhul se umplu de un miros placut si incepii sa se prinda pe deasupra un fel de pojghira ca. smantana. Asta era alifia, care desghiata sangele, desmorteste vinele i pune

in miscare viata, ca omul om sä fie. gral baba cu glas momitor, 0 la, fatd, si freaca-te si la ochi, si la tample, si la crucea pieptului, si in palma, c'o sa te simti

ca inviatä din morti»! Asta era dar taina. La ochi, la tample, la crucea pieptului www.dacoromanica.ro

266

IOAN SLAVICI

si in palmi,

gral Lia,

atat voiam sa

§tiu» !

Ea se duse apoi, hid un test de broasca, il curati bine, si incepii sa adune in el alifia !Dana ce nu-1 umplit. and veni insd

randul sa se frece, ea facit precum ii

zi-

sese §erpoiul: dädea pe deasupra alifiei ca§i

cand ar fi luand din ea, dar facea parca-i era greu mirosul §i se tinea de nas cu mana stanga, iar pe supt ea scuiph pe deget, apoi se freca A§a s'a frecat §i la ochi, §i la tample, §i la crucea pieptului, §i in palmi, iar bunica Ielelor nu se indoia, ca cu alifie s'a frecat.

«To pe eapui§orilor, dragilor!»striga dar cu toata räutatea ei §i bazdaganille toate §i toate jigäniile deterd nävala asupra Liei, ca inteo clipa s'o facd tni§-färämi§, incat

numai oase albe sa se aleaga de ea. Lia insa se scuturd odata, rästurna cazanul de pe pirostrii i pe aci ii fit drucu testul plin de alifie. «In ceas bun sd fie !D striga §erpoiul, care ii ie§i peste putin in cale. «Cum ai pornit-o, a§a s'o §i scoti la capat. Acum scuipa Inca odata pe deget, ia cu el alifie mul

www.dacoromanica.ro

L1M1R-iM1'AIRAT

267

freacd-rnä in frunte, la ochi §i la crucea

i

pieptului.

Lia facii precum i-se zise §i §arpele se sbatii putin, se dete odatä peste cap §i se facü armasar cu nari umflate §i cu ochi

foc4.