Potential turistic Romania

IELENICZ MIHAI

COMÃNESCU LAURA

ROMÂNIA POTENÞIAL TURISTIC

G. Vâlsan 1936

EU

Editura Universitarã Bucureºti 2006

Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa VIºAN Coperta: Daniel ÞUÞUNEL Cartografie: cartograf-geograf: Elena GRIGORE Fotografii: Mihai IELENICZ, Marian ENE, Alexandru NEDELEA, Iulian SÃNDULACHE, Laura COMÃNESCU Culegere text: Laura COMÃNESCU

Copyright © 2006 Editura Universitarã Director: jur. Vasile Muscalu B-dul Magheru nr. 12-14, Bl. Patria Sc. C, Ap. 45, sectorul 1, Bucureºti. Tel./fax. 211.92.49 e-mail: editurauniversitarã@edinfo.ro. http: www. edinfo. ro.

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII ºTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.) Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României IELENICZ, MIHAI România: Potenþial turistic. Mihai Ielenicz, Laura Comãnescuu. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-749-046-0; ISBN (13) 978-973-749-046-9 I. Comãnescu, Laura-Georgiana 338.48(498) 796.5(498)

Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii Universitare

Distribuþie: tel/fax

(021) 211.92.49 0744.254.245

ISBN (10) 973-749-046-0; ISBN (13) 978-973-749-046-9

2

Punct ºi de la capãt Cu o jumãtate de secol în urmã, elev fiind la finele primei clase de liceu la Mihai Viteazu din Bucureºti, am avut fericitul prilej de a fi membru al colectivului ce-a realizat o excursie de o lunã de zile prin þarã organizatã de un strãlucit geograf dar în acelaºi timp ºi didact ºi conducãtor-Profesorul Mãrculescu C. Am cãlãtorit în Dobrogea, Moldova, Carpaþi, Transilvania ºi Banat folosind deopotrivã trenul, vaporul, autobuze dar ºi drumeþia. Deºi în excursii ºi tabere am fost ºi anterior, aceastã excursie o consider ca cea care a marcat nu numai orientarea mea spre Geografie dar ºi începutul iniþierii în tainele complexe ale cunoaºterii ºi organizãrii turistice. Am învãþat sã gândesc un traseu, sã discern ce este esenþial într-un program zilnic, sã vãd cum trebuie rezolvate probleme legate de cazare, masã, transport ce par simple, dar care sunt extrem de complexe mai ales când implicã o colectivitate, sã obþii o cât mai bunã îmbinare a utilului cu frumosul, ambianþa ºi buna dispoziþie într-un numãr mare de zile. S-au adãugat anii studenþiei când “furam cu ochii” experienþa organizãrii ºi desfãºurãrii excursiilor conduse impecabil de profesorii mei aproape în toate locurile din þarã dar ºi în Bulgaria. Toate m-au ajutat dupã 1965 când am devenit ucenic ºi apoi treptat organizator al aplicaþiilor practice cu studenþii primãvara, vara, toamna ºi câteodatã director al taberelor de schi studenþeºti. Un loc aparte în desãvârºirea pregãtirii pentru turism l-au avut pe de-o parte numeroasele excursii din portofoliile I.T.H.R. ºi O.N.T. în toatã România dar ºi în strãinãtate la care am prestat servicii de ghid dar ºi cooptarea în colectivele de pregãtire pentru activitãþile de profil din cele douã instituþii. Astfel, Geografia mi-a fost meseria aleasã iar turismul s-a constituit treptat din hobby în a doua direcþie de bazã în activitate ºi care direct sau indirect a avut ºi un rol esenþial în pregãtirea mea ca manager. Aparatele de fotografiat ºi camera video mi-au fost permanent tovarãºi de drum contribuind la realizarea de fotografii, diapozitive, filme la care elementele ºtiinþifice s-au îmbinat cu cele artistice. Acestora li se adaugã bogata ºi variata colecþie de cãrþi cu subiect turistic, multe dintre ele constituind ºi surse de pregãtire pentru cei care mi s-au adresat. Experienþa ºi dorinþa de a prezenta ceea ce este esenþial ºi necesar pentru diverse forme de activitate turisticã m-au cãlãuzit pe de o parte în scrierea multor cãrþi, ghiduri, articole, albume destinate acestui domeniu, iar pe de altã parte în gândirea ºi prezentarea de prelegeri ºi conferinþe destinate studenþilor, profesorilor ºi tuturor celor care au dorit sã afle câte ceva din “acumulãrile”

3

mele. Mai mult, am pus umãrul în crearea unei specializãri de turism în facultate, a unui cerc studenþesc de profil ºi în gândirea unor forme de practicã care sã-i apropie cât mai mult ºi repede pe studenþi de activitãþile specifice. Se impunea astfel sã pun punct acestei etape pe care sã o închei printr-un studiu de sintezã realizat împreunã cu o tânãrã colegã care s-a impus prin talent, profunzime ºi pasiune în meseria de geograf dar ºi în cunoaºterea turisticã. S-a scris la el mai mulþi ani, situaþie determinatã pe de-o parte de dorinþa de a gãsi o structurã ºi redare a problemelor ºi informaþiilor cât mai adecvatã nivelului de pregãtire dar ºi în concordanþã cu direcþiile impuse de titlu. Pe de altã parte nu am vrut sã ne încadrãm “pe linia celor mulþi” care scriu ºi se fãlesc cu însãilãri de multe ori cu caracter general preluate din diverse lucrãri (pe care uitã sã le citeze), dicþionare, statistici, internet etc. dar care omit esenþialulrealitatea crudã a terenului. Ca urmare, am ales o formã de prezentare în trei secþiuni cu meniri diferite. Prima are mai mult caracter teoretic, în ea am dorit sã ne prezentãm punctul de vedere asupra unor noþiuni pe care le considerãm de bazã pentru înþelegerea unor aspecte ale mecanismelor complexe ale turismului. Insistãm nu numai pe sfera de cuprindere a lor dar ºi pe raporturile dintre ele, de altfel statornicite ºi într-o schemã. Cea de a doua cuprinde prezentarea sistemului naþional turistic bazat pe potenþialul turistic existent dar în interferenþã cu unele elemente referitoare la baza materialã ºi specificul formelor de activitãþi ce se înfãptuiesc. S-a ales o schemã structuralã care include unitãþi cu grad de complexitate de potenþial ºi relaþii diferite ºi care se înscriu valoric într-un sistem ierarhic alcãtuit din provincii – regiuni – zone – axe – centre-localitãþi ºi obiective turistice. Sunt multe informaþii dar care le considerãm insuficiente pentru a evidenþia uriaºul fond turistic prea puþin cunoscut ºi valorificat. Realizarea ultimei secþiuni, ce are caracter metodologic ºi aplicativ, am dorit sã o scriem din dorinþa de a prezenta câteva aspecte lucrative necesare în procesul înþelegerii faptului cã turismul este un fenomen social complex care trebuie tratat ca atare. Pentru realizare nu sunt suficiente doar constatãrile referitoare la potenþial ci acestea trebuie supuse unei valorificãri corespunzãtoare pentru care sunt necesare atât mijloace de cunoaºtere cât mai adecvate dar ºi realizarea de dotãri ºi asigurarea de servicii. Lucrarea se adreseazã astfel nu numai studenþilor care se pregãtesc pentru a presta servicii în turism ci tuturor celor care doresc sã cunoascã ºi sã aplice mãcar o parte din fondul de informaþii oferit (profesori, agenþi de turism, ghizi, instructori). Scrierea ei ne mulþumeºte pentru moment dar întrucât multe probleme au rãmas parþial dezvoltate ºi argumentate iar altele se impun a fi lãmurite ne propunem sã o reluãm, poate ºi într-o altã structurare. De aceea ºi cuvintele “de la capãt” prezente în denumirea acestei prefaþe. Prof.univ.dr. Mihai Ielenicz

4

PARTEA I 1. B A Z A

T E O R E T I C Ã

1. Turismul ºi potenþialul turistic România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiplele dovezi ale unei istorii ºi culturi milenare, ca ºi prin construcþiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potenþial turistic valorificat într-o oarecare mãsurã. În timp, s-au scris multe articole ºi cãrþi, s-au întocmit hãrþi turistice ale României sau destinate masivelor montane, litoralului, Deltei Dunãrii, majoritãþii oraºelor, monumentelor naturii etc. Comun la toate, este dorinþa de a prezenta cât mai pe larg tot ceea ce era considerat ca având însemnãtate pentru activitatea turisticã. Ceea ce le deosebeºte sunt - concepþia în tratarea problemelor ºi în realizarea reprezentãrilor cartografice, folosirea unei terminologii variate, dar de multe ori cu sens greºit, încercãri de diferenþieri turistice regionale, fãrã a avea la bazã criterii justificate. Iatã câteva din motivele pentru care se impun încã de la începutul acestei lucrãri, clarificarea conþinutului unei terminologii ºi a unor principii de regionare turisticã în concordanþã cu specificul activitãþilor turistice ºi cu realitãþile patrimoniului României.

Turistul poate fi oricare om ce se deplaseazã de la domiciliu spre unul sau mai multe locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoaºterea, realizarea de activitãþi, altele decât cele pe care le îndeplineºte în mod curent etc. Deci o sferã a noþiunii foarte largã care s-a extins treptat pe mãsura amplificãrii scopurilor ce determinã deplasarea, situaþii favorizate de multiplicarea dorinþelor ºi necesitãþilor, de sporirea veniturilor, de creºterea nivelului de pregãtire culturalã, de accentuarea stresului într-o societate din ce în ce mai complexã. În sfera acestei noþiuni în prezent se regãsesc atât drumeþul ce strãbate potecile muntelui una sau mai multe zile, excursionistul ce foloseºte mijloace auto, motociclete sau biciclete pentru a parcurge trasee în locurile ºi punctele care îl intereseazã, vizitatorul unor muzee, cetãþi, grãdini botanice din propria localitate dar ºi din afarã, cât ºi participantul la acþiuni de vânãtoare, pescuit, nataþie, sporturi de iarnã, conferinþe ºi întâlniri de afaceri, în afara localitãþii de reºedinþã, la tratamentul balnear, la manifestãri folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje, etc. 5

Deci, o multiplicare a sensului acordat acestei noþiuni (simplul cãlãtor în afara localitãþii de domiciliu pentru un interval de timp minim condiþionat ºi de o cazare în afara acesteia) acceptate la mijlocul secolului XX, la o situaþia nouã, a prezentului în care s-a amplificat înþelegerea acestei noþiuni în mai multe direcþii: - spaþialã (de la vizitarea unor locuri interesante în propriul oraº sau recreere, distracþie în pãdurea limitrofã, la cunoaºterea unor elemente din mediul natural, culturã, etc. dintr-o þarã situatã la mari depãrtãri); - temporarã (de la câteva zile la mai multe sãptãmâni); - motivaþie (de la clasica excursie sau întrunire de afaceri, la acþiuni complexe însoþite ºi de momente de destindere sau divertisment); - nivelul de satisfacere a scopului (este dependent de volumul bugetului alocat pentru a realiza acest act). În acest sens în structura acestei noþiuni se includ acþiuni ce par în mare mãsurã a fi diferite (drumeþie, cãlãtorie, vizitare, recreere, destindere, balneoterapie, participare) dar care pentru toþi cei care le efectueazã existã comun cel puþin trei lucruri- deplasarea, durata ºi realizarea altor activitãþi în afara preocupãrilor de serviciu sau a unor cerinþe administrative ºi gospodãreºti. În acelaºi sens, evoluþia preocupãrilor turistului român s-a diversificat treptat. Astfel, pânã în 1960 turistul era drumeþul montan, vizitatorul ocazional al unor locuri inedite din naturã, muzee, cetãþi medievale ºi în micã mãsurã cãlãtorii în strãinãtate. La ele participau dominant tineri ºi o parte restrânsã a populaþiei ce dispunea de venituri. Între 1960 ºi 1990, câmpul preocupãrilor s-a mãrit, pe prim plan situându-se drumeþiile, excursiile la final de sãptãmânã, activitãþile balneare ºi chiar cãlãtoriile în þãrile sistemului socialist. Turiºtii erau din toate categoriile socio-profesionale ºi de vârstã cu diferenþierea predominãrii persoanelor pânã în 50 de ani la deplasãrile lungi ºi a celor care solicitau efort ºi a vârstnicilor la excursii de câteva zile, balneoterapie etc. Deci era un turism de masã, cu colective largi antrenate în aceste acþiuni de cãtre ONT, BTT sau de cãtre organizaþii sindicale, pioneri, pensionari etc. Se adaugã în plan secund ºi forme de turism individual în week-end ºi mai ales în drumeþiile pe munte. Dupã revoluþie se menþin ca prioritare drumeþiile, se afirmã puternic cãlãtoriile în statele din vestul ºi sudul Europei ºi chiar în America ºi Asia, dar se micºoreazã excursiile în fostele state socialiste, slãbeºte mult participãrile la activitãþile balneo-climaterice ºi se dezvoltã forme noi precum întrunirile de afaceri, politice, ºtiinþifice, pelerinajele, etc. Resursele financiare reduse pentru o mare parte din populaþie au condus la micºorarea numãrului celor care participã la efectuarea unor activitãþi de turism în afara localitãþii de domiciliu, aceºtia limitându-se la puncte de agrement, recreere, vizitare în cadrul acestora (parcuri, lacuri, muzee, pãduri). Treptat forma de “turism de masã” pentru excursii în þarã slãbeºte foarte mult. Se pãstreazã însã activã doar în excursiile din diferite þãri pentru care agenþiile de turism oferã programe cât se poate de ieftine ºi tot mai mult depãrtate de un turism civilizat (trasee extrem de lungi-uneori ºi cu rulaj în timpul nopþii, pe care sunt înºirate oraºe cu interval de vizitare de câteva ore, cazãri la depãrtare de centrul localitãþii ºi cu condiþii de cazare relativ bune, lipsa sau o prezentare necorespunzãtoare a informaþiilor de naturã turisticã pe parcurs). În schimb s-au diversificat formele de turism alternativ care implicã familia sau grupuri restrânse de prieteni ºi care preferã sã-ºi organizeze programe

6

dupã gustul ºi puterea economicã a fiecãruia. În afarã de week-end, recreere, tratament balnear în concedii se dezvoltã forma de agroturism valorificatã cu orice prilej (mai ales în concedii vara ºi la sãrbãtorile de iarnã, paºte) datoritã a doi factori (servicii tot mai bune ºi cadrul natural deosebit) apoi turismul de “pelerinaj” la mânãstiri sau biserici prilejuite de diferite sãrbãtori (în Dobrogea de Sf. Andrei, la Patriarhie de Sf. Dumitru, la Mitropolia din Iaºi de Sf. Paraschiva), excursii individuale în strãinãtate pentru odihnã ºi vizitã în diverse staþiuni climaterice sau oraºe etc.

Turism este cuvântul utilizat cel mai frecvent. El exprimã o activitate complexã care presupune deplasarea, staþionarea de la câteva ore la mai multe zile ºi realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna, tratamente balneare, instrucþia specificã, manifestãri ºtiinþifice sau de afaceri. Deci, el exclude prestarea de servicii ºi activitãþi pe care turistul le desfãºoarã cotidian prin meserie, calificare etc (exemplu un constructor care ridicã o casã în altã localitate, vânzãtorii de diverse bunuri, un lucrãtor navetist într-o policlinicã balnearã sau unitate comercialã, bancarã) Turismul reprezintã un proces social complex cu puternice angajãri economice iar în ultimul timp ºi de protejare ºi conservare a mediului. Implicã cel puþin trei direcþii distincte care se interfereazã spaþial, temporal ºi ca scop. Prima se referã la deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumitã duratã în vederea satisfacerii unor cerinþe în timpul cãlãtoriei. Cea dea doua laturã se reflectã în rezultatele de ordin economic, acestea fiind în mare mãsurã influenþate de nivelul de dezvoltare al bazei materiale ºi al serviciilor ce pot fi asigurate într-un spaþiu mult mai larg decât cel în care turistul ajunge dar ºi în timp. De aici o diversitate de aspecte care conduc la împliniri graduale ale cerinþelor, aspiraþiilor turistului dar ºi la nivele deosebite de participare a turismului la dezvoltarea unor regiuni. Acest ultim aspect este de altfel determinat nu numai de valoarea resurselor naturale care capaciteazã turiºtii ci ºi de tot ceea ce se face (infrastructurã, dotãri ºi servicii) pentru ca acestea sã poatã fi valorificate cât mai bine ºi organizat. Exploatarea condiþiilor de mediu implicã însã ºi îndeplinirea unui minim de cerinþe în concordanþã cu normele ecologice. Trebuie astfel asiguratã protejarea nu numai a elementelor naturale ºi social-culturale care pot reprezenta interesul turiºtilor dar ºi ansamblul mediului în care aceºtia sunt prezenþi în timp. Aceasta are referinþã nu numai în comportamentul celor care vin ci ºi la autohtoni. Aceºtia în graba unui profit imediat pot produce (prin diverse construcþii, amplasarea de unitãþi economice poluante, defriºãri, depozitarea gunoaielor, etc.) daune de multe ori ireparabile în sistemul natural sau pot conduce la condiþii de disconfort atât pentru localnici cât ºi pentru vizitatori. De aici necesitatea ca turismul sã capete un caracter ecologic bazat atât pe reglementãri dar ºi pe o educaþie adecvatã ºi cu caracter de masã. De-a lungul anilor s-au folosit diverse definiþii. Hunziker ºi Krapf (1942) definesc pentru prima datã turismul ca fiind o sumã de realitãþi ºi fenomene care rezultã din deplasarea ºi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât deplasarea ºi sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire permanentã ºi o activitate lucrativã oarecare. Aceastã definiþie este incompletã întrucât nu sunt cuprinse activitãþile turistice cu timp limitat (câteva ore) care se realizeazã în 7

cadrul marilor aºezãri (excursie cu elevii la Grãdina Zoologicã Bãneasa sau la unul din marile muzee etc.). OMT (Organizaþia Mondialã a Turismului) dã în 1991 o definiþie cuprinzãtoare a turismului conform cãreia turismul reprezintã activitãþile efectuate de o persoanã ce cãlãtoreºte în afara mediului sãu obiºnuit pentru o perioadã de timp nespecificatã al cãrui scop principal de cãlãtorie este altul decât cel de a efectua o activitate remuneratã în interiorul locului vizitat. Turismul exprimã astfel un fenomen datoritã cãruia un numãr din ce în ce mai mare de persoane pãrãsesc temporar, de regulã pentru mai mult de 24 de ore, locul domiciliului stabil pentru a efectua sau presta activitãþi neremunerate transformându-se în consumator de bunuri ºi servicii în alte localitãþi sau þãri. ªi aici dacã prima parte a definiþiei este atotcuprinzãtoare, în cea de a doua parte aspectele limitative sunt legate de mãrimea intervalului (24 de ore) acordat actului turistic. Oare o excursie de câteva ore la Sinaia în care scopul este recreerea, vizitarea muzeului Peleº sau o drumeþia în Munþii Baiului nu constituie o activitate turisticã? La fel afirmaþia ne conduce greºit la ideea cã un circuit auto pentru un locuitor al municipiului Baia Mare care implicã vizitarea câtorva biserici de lemn de pe vãile Mara ºi Iza sau un pelerinaj de mai multe ore la un hram mãnãstiresc n-ar reprezenta ºi manifestãri cu caracter turistic. Termenul de turism provine din termenul englezesc To Tour - a cãlãtori, a colinda, având deci semnificaþia de excursie. Termenul are semnificaþii asemãnãtoare ºi în francezã (TOUR), greacã (TOURNOS) ºi ebraicã (TUR). Poate fi, de mai multe tipuri în funcþie de criteriile alese - duratã (turism de Week-end - recreere la sfârºit de sãptãmânã; turism pentru un numãr de zile variabil de la 2-3 zile la douã-trei sãptãmâni -sejur; - specificul activitãþii (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinism, turism pentru sporturi de iarnã, turism piscicol) - destinaþie (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant), - forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei organizaþii sau asociaþii de profil; turism colectiv). - spaþiu pe care se desfãºoarã (turism regional, naþional, turism internaþional). Realizarea activitãþilor turistice este în concordanþã cu elementele ce condiþioneazã interesul dar ºi de amenajãrile ºi serviciile necesare înfãptuirii lor. Legat de acestea existã alte noþiuni a cãror sferã trebuie bine delimitatã.

Patrimoniul turistic - reprezintã ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar ºi totalitatea amenajãrilor (cãi de comunicaþie, bazã de cazare, odihnã, tratament, masã, amenajãri pentru distracþii ºi instrucþie) destinate activitãþilor turistice de pe un teritoriu (oraº, judeþ, regiune, þarã etc.) (fig. 1). Potenþialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale ºi antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiºtilor conducând la realizarea unor activitãþi turistice. În literatura strãinã deseori pentru potenþial turistic se utilizeazã termenul de destinaþie turisticã. P. Cocean (1996) defineºte potenþialul turistic mult mai sintetic ca fiind rezultatul asocierii spaþiale a fondului turistic cu baza tehnico-materialã aferentã. 8

relief

altele

baze sportive

clãdiri pentru diverse obiective

infrastructură

sportive

tratament

distracţie

masă

cazare

informaţie

altele

economică

arhitectonică

cultural artisticã cultural

istorică

altele altele

condiþii condiţii climatice

peisaj

ape vegetaþie, vegetaţie, animale

roci, fosile, etc

ƒ ƒ ƒ ƒ oferte – programe pliante – broşuri hărţi, cărţi, albume C.D, casete video, T.V.,Radio, Radio,Presă, Presã, T.V.,

şi pentru servicii în turism

pentru servicii în turism de:

Obiective antropice de natură:

în stare

cunoscut

Obiective naturale date de: POTENŢIAL TURISTIC BAZĂ MATERIALĂ

PATRIMONIUL TURISTIC

T U R I S T I C E

A C T I V I T Ă Ţ I

altele

de tranzit

fotosafari

sportive

balneare

instrucþie

drumeþie

recreere

FIG. nr. 1 – Turismul ºi componentele sale

SISTEM DE CUNOAŞTERE

ACTIVITĂŢI ECONOMICE ŞI CONTABILE SISTEM DE RELAŢII

9

(derivat (derivat dindin alte alte activitãþi) activităţi)

TURISM asociat

T U R I S M

TURISM propriuzis

altele

de la câteva ore la intervale mari mari intervale

itinerant, staţionar

munte, mare, în localitate

individual, grup, masă

Prin îmbinarea celor douã grupe de elemente definiþia corespunde patrimoniului turistic. În accepþiunea sa doar fondul turistic poate fi asimilat potenþialului. G. Erdeli ºi I. Istrate (1996) considerã potenþialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice ºi cultural-istorice, care prezintã anumite posibilitãþi de valorificare turisticã, dau o anumitã funcþionalitate pentru turism ºi deci constituie premise pentru dezvoltarea activitãþii de turism. Aspectul limitativ al definiþiei decurge din faptul cã autorii se opresc doar la o parte din elemente cu valoare pentru turism ºi anume la cele binecunoscute, ce oferã posibilitãþi de valorificare în aceastã direcþie. Prin acesta se exclud acelea care au importanþã localã sau sunt ºtiute de un numãr limitat de vizitatori (ex. coloanele de bazalt de la gara Perºani, cetatea Rupea, cimitirul vesel Sãpânþa înainte de 1970 etc.). De aici necesitatea de a separa în cadrul potenþialului turistic a cel puþin douã grupe de componente: cunoscute ºi valorificate ºi slab cunoscute ºi încã puþin vizitate (aflate în stare latentã). Deci în funcþie de gradul de recunoaºtere se poate separa un potenþial turistic latent (elementele existã, dar sunt puþin cunoscute) ºi potenþial turistic cunoscut (ansamblul de elemente de pe un teritoriu care sunt ºtiute, popularizate ºi conduc la organizarea de activitãþi turistice), iar în funcþie de specificul obiectivelor în potenþial turistic natural (elemente naturale care sunt introduse în cadrul activitãþilor turistice), potenþial turistic antropic (vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitecturã, artã, etnografie, economie, construcþii etc. cu valoare turisticã - adicã elemente datorate activitãþii omului de-a lungul timpului).

Activitãþile turistice reprezintã diverse preocupãri (acþiuni) care sunt orientate spre realizarea în bune condiþii a unei anumite forme de turism (activitãþi ale agentului de turism, recepþionerului, personalului din unitãþile alimentare sau de la punctele de vizitã, acþiunile realizate de ghid). Obiectivul turistic

este orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintã un interes de cunoaºtere sau folosire de cãtre o masã de oameni pentru care se înfãptuieºte o activitate turisticã; este un component de bazã în oferta turisticã. Obiectivele turistice se clasificã în douã mari categorii: naturale ºi antropice. Obiective turistice naturale. Reprezintã acele elemente ale cadrului fizico-geografic dintr-un loc ce au vocaþie pentru turism. - Obiective turistice oferite de relief (fig. 2) sunt numeroase ºi frecvent asociate; mai importante sunt: - vârfurile principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracþie prin fizionomie (Detunatele, Creasta Cocoºului, Istriþa, Pietrele Doamnei), prin înãlþime (cele 11 vârfuri carpatice româneºti care depãºesc 2500 m), prin vederea panoramicã (Vârful Omu din munþii Bucegi sau Vârful Moldoveanu din Masivul Fãgãraº, vf. Ouºoru din sudul Munþilor Suhard) - cheile, defileele ºi cascadele - prin fizionomie ºi pitorescul aparte sunt între cele mai cãutate pentru drumeþie, alpinism (ex. Defileele Jiului, Oltului sau Dunãrii; cheile Bicazului, Ialomiþei; cascadele Iadolina, Putnei, Urlãtoarea, Cormaia) (tabelul nr. 1).

10

11 FIG. nr. 2 – Obiective turistice legate de relief

Tabelul nr. 1 Principalele chei ºi defilee din România (dupã Cocean, 1997 cu modificãri) Nr. crt. 1.

Obiectivul turistic Defileul Dunãrii

Unitatea montanã Munþii Banatului

Lungime (km) 144

2.

Defileul Oltului

Munþii Fãgãraº-Cozia-M.Lotrului

60

3.

Defileul Mureºului

Munþii Cãlimani

44

4.

Defileul Cernei

Munþii Mehedinþi, M.Cernei

40

5.

Defileul Criºului Repede

Munþii Pãdurea Craiului

40

6.

Defileul Jiului

Munþii Retezat-Parâng

30

7.

Defileul Ilvei

Munþii Bârgãu

30

8.

Defileul Arieºului

Munþii Trascãu

30

9.

Defileul Lãpuºului

Masivul Preluca

28

10.

Defileul Vãii Cormaia

Munþii Rodnei

22

11.

Defileul Buzãului

Munþii Siriu

10

12.

Defileul Prahovei

Munþii Baiului, Bucegi

9

13.

Defileul Criºului Negru

Munþii Codru Moma

14.

Defileul Someºului

Culmea Prisnel

3

15.

Cheile Sebeºului

Munþii Cindrel

36

16.

Cheile Caraºului

Munþii Aninei

18 17,5

5,5

17.

Cheile Bistriþei Aurii

Munþii Rodnei

18.

Cheile Bârzavei

Munþii Dognecei

19.

Cheile Nerei

Munþii Aninei

14

20.

Cheile Videi

Munþii Pãdurea Craiului

10

21.

Cheile Gârliºtei

Munþii Aninei

9

22.

Cheile Mari ale Dâmboviþei

Munþii Piatra Craiului

8

23.

Cheile Jieþului

Munþii Parâng

8

24.

Cheile Buhui

Munþii Aninei

8

25.

Cheile Turzii

Munþii Trascãu

7

26.

Cheile Galbenei

Munþii Bihorului

6

27.

Cheile Bâsca Mare

Munþii Buzãu

5,5

28.

Cheile Runcului

Munþii Gutâi

5

29.

Cheile Lazurilor

Munþii Pãdurea Craiului

5

30.

Cheile Rudãriei

Munþii Almãjului

4

31.

Cheile Bistriþei (Zugreni)

Munþii Rarãu-Pietrosul

32.

Cheile Olteþului

Munþii Cãpãþânii

3,5

33.

Cheile Vârghiºului

Munþii Perºani

3,5

34.

Cheile Albacului

Munþii Bihorului

3,5

35.

Cheile Argeºului

Munþii Ghiþu

2,5

36.

Cheile Bicãjelului

Munþii Hãºmaº

2,5

37.

Cheile Râmeþului

Munþii Trascãu

2,5

12

16

4

- formele de relief carstic pe calcare (peºteri, doline, avene, lapiezuri, polii etc.) se impun prin spectaculos ºi inedit; multe sunt ºi rezervaþii naturale.Cele mai reprezentative peºteri din România sunt: Peºtera Vântului ºi Meziad din Munþii Pãdurea Craiului, Gheþarul Scãriºoara ºi Peºtera Urºilor din Munþii Bihor, Topolniþa din Podiºul Mehedinþi, Cloºani din Podiºul Mehedinþi, Polovragi, Peºtera Muierii din Munþii Cãpãþânii. Câteva din peºterile României prezintã picturi rupestre ºi urme de viaþã materialã din pleistocen cum ar fi cele de la Pescari (Defileul Dunãrii), Cuciulat (Podiºul Someºan), Peºtera de la Gura Dobrogei (Podiºul Casimcea). Renumite prin marea densitate ºi varietate a formelor carstice sunt: platourile din Munþii Aninei (Iabalcea, Ravniºtea, Colonovãþ), Munþii Locvei (Cãrbunari, Sf.Elena), Munþii Pãdurea Craiului (DamiºZece Hotare) unele creste sau bare calcaroase (Piatra Craiului, Vânturariþa Buila) sau masive (Hãºmaºul Mare). - forme de relief carstic dezvoltate pe sare, gips ºi brecia sãrii; se aseamãnã cu formele de relief anterioare, se impun în peisaj în Subcarpaþi (Meledic pe valea Slãnicului de Buzãu, Depresiunea Între Râmnice, Ocna Mureº, Ocna Sibiu, Ocna Dej etc.) - formele de relief vulcanic (conurile, craterele, platourile vulcanice, mãgurile aparþinând neckurilor etc.). La noi în þara forme de relief vulcanic bine pãstrate se întâlnesc în Munþii Cãlimani ºi Harghita; Etna sau Vezuviu în Italia etc. - formele de relief create de vânt (dunele de nisip în Franþa, câmpurile de nisip -ergurile sahariene, kumurile din Asia Centralã etc.). La noi în þarã sunt câmpurile de dune din Delta Dunãrii, de la Hanu Conachi, la Carei sau din sudul Olteniei. - formele de relief glaciare create de gheþarii pleistoceni (circurile, vãile, morenele, blocurile eratice etc. din Carpaþi, Alpii Scandinaviei, Canada etc.). Se impune peisajul glaciar carpatin complex din munþii Rodnei, Fãgãraº, Retezat, Parâng. - formele de relief din lungul þãrmurilor îndeosebi falezele (Bretagne), plajele, insulele legate prin cordoane de nisip, deltele etc. - ex. þãrmul românesc înalt cu falezã ºi cel cu plaje ºi delte). - formele de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare ºi gravitaþionale (abrupturi cu blocuri prãbuºite la bazã, alunecãri de mari proporþii, coloanele ºi blocurile rotunjite din culmea Pricopan, hornurile, hrubele ºi vãile de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene sau din lungul Prutului, Siretului, Dunãrii; ravenãri de mari dimensiuni cum ar fi cele de la Râpa Roºie de lângã Sebeº sau Groapa Ruginoasa din Munþii Apuseni). - forme de relief rezidual, prezente la nivelul interfluviilor alpine- creste zimþate, turnuri, abrupturi cu baza acoperitã de grohotiºuri - ex. Piatra Craiului, Creasta Fãgãraºului etc. - stânci cu forme deosebite rezultate din eroziunea diferenþialã ºi acþiunea mai multor agenþi externi dezvoltate îndeosebi pe conglomerate ºi calcare (în munþii Ciucaº, Bucegi, Ceahlãu). - vulcanii noroioºi care sunt forme de relief create prin acumularea ºi solidificarea noroiului argilos scos la zi de gazele din adânc (Pâclele Mari,

13

Pâclele Mici, Andreiaºu din judeþul Buzãu; Haºag pe valea Visei;la Bãile Homorod) - platourile ºi conurile vulcanice rezultate în urma proceselor de acumulare ºi consolidare a diverselor produse vulcanice (lave, aglomerate, cenuºã etc.). Tipice sunt în vestul masivelor Cãlimani-Harghita. - Obiective turistice de naturã geologicã. Pe ansamblu sunt mai puþin cãutate; doar de cei care ºi-au fãcut din acestea un hobby (ex. puncte fosilifere). Pot fi ºi unele fenomene inedite care stârnesc interes sau care sunt folosite întrun anumit scop (fig. 3). În acest sens, se pot separa: - anumite tipuri de roci care se impun în peisajul locului direct (un afloriment vulcanic izolat într-o masã sedimentarã) sau indirect (prin forme de relief ce le favorizeazã apariþia). Astfel sunt: creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenþa localã a unui anumit tip de rocã (cristalin, eruptiv, calcare etc.). Se pot menþiona în acest sens: coloanele de bazalt de la Detunatele din Munþii Metaliferi; coloanele de bazalt de la Racoº, creasta de granite ºi cuarþite din Culmea Pricopan, Creasta Cocoºului din Gutâi, zidurile de andezit bazaltoid de pe Firiza etc. - focurile vii ce reprezintã un fenomen rezultat din autoaprinderea gazelor naturale din adânc care ies la suprafaþã în lungul faliilor, fisurilor etc. (ex. la Terca în bazinul Slãnicului de Buzãu ºi Andreiaºu pe valea Milcovului). - mofetele, emanaþii de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulaþia perifericã) în puncte amenajate (ex. Tuºnad, Covasna etc.); în unele locuri, necunoaºterea efectelor nocive pentru respiraþie a condus frecvent la moartea animalelor ºi accidental a oamenilor, de unde renumele cãpãtat ºi numeroasele legende þesute asupra acestora -ex. Peºtera Ucigaºã de la Balvanyos. - cariere cu un anumit tip de rocã, mai rarã sau care prin frumuseþe stârneºte interes (ex. marmura de Ruºchiþa, Vaºcãu, Moneasa; granitul de Greci; chihlimbarul de la Colþi). - vechi ocne de sare sau saline care au fost amenajate pentru diferite activitãþi turistice (balnear - Tg. Ocna, Slãnic Prahova, Ocna Dej, Praid etc.; antrenamente ºi concursuri sportive - Slãnic Prahova). - puncte fosilifere, rezervaþii geologice ºi paleontologice (ex. Strunga din Bucegi pentru fauna cretacicã, Suslãneºti pentru impresiunile fosile de peºti ºi plante din oligocen etc.). - regiuni puternic accidentate tectonic care stârnesc curiozitatea cunoaºterii (ex. falia San Andreea din California; culoarul tectonic Timiº - Cerna) - Obiective turistice cu caracter biogeografic. Sunt numeroase, dar la noi sunt într-o anumitã mãsurã cunoscute ºi necontrolat valorificate pentru turism. Cele mai însemnate sunt: - pãdurile din marginea localitãþilor sunt cãutate mai ales pentru recreere la sfârºit de sãptãmânã; se adaugã pentru grupuri restrânse ºi pentru alte activitãþi cum ar fi vânatul ºi culesul fructelor de pãdure; dar ele ar putea reprezenta obiective importante pentru activitãþile cu elevii la unele teme geografice, biologice. Pãdurile au atât funcþie economicã (mai ales pãdurile situate la marginea marilor oraºe cu activitate industrialã intensã) cât ºi funcþie de recreere.

14

15 FIG. nr. 3 – Obiective turistice de naturã geologicã

Creasta Fãgãraºului

Bazaltele de la Racoº

Lacul Vidra

Vulcan noroios – Pâclele

Gorunul lui Horea (Þebea)

Peºtera Muierii PLANºA 1

16

- pãdurile parc se aflã în unele sectoare ale oraºelor mari ºi au rezultat fie, prin amenajãri speciale în pãdurea iniþialã ( alei, puncte de alimentaþia, mijloace de recreere-ex. Bãneasa pentru Bucureºti, Vatra Dornei, Copou la Iaºi), fie prin plantaþii, uneori cu arbori aduºi din diferite locuri din þarã sau strãinãtate (Dumbrava Sibiului); rolul recreativ este dominant.. - parcurile dendrologice sunt suprafeþe în limitele unei localitãþi în care dupã un anumit plan au fost sãdite specii de arbori, arbuºti, plante perene din diferite pãrþi ale Globului (multe cu caracter exotic), spre ele conducând alei; suprafaþa este parcelatã iar gruparea speciilor în acestea se face dupã o tematicã care îmbinã mai multe criterii ºtiinþifice (arbori ºi arbuºti subtropicali, plante specifice mediului acvatic sau celui alpin etc.); uneori sunt ºi sere cu specii tropicale, decorative, recreeative. Între parcele sunt alei iar denumirile plantelor importante sunt indicate prin panouri sau tãbliþe (ex. Simeria, Moacºa lângã Curtici, Sãvârºin, Gura Humorului, parcul din faþa cetãþii Suceava).Unele au ºi grupuri de cercetãtori. - grãdinile botanice sunt parcuri amenajate în conformitate cu un plan strict ºtiinþific; conþin specii de arbori, arbuºti, plante de parter din diferite locuri de pe Glob, colecþii de plante rare, sere; colectiv de cercetare, ierbare etc. În România cele mai importante sunt la Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Jibou, Galaþi. - parcuri pentru recreere ºi odihnã - existã în toate oraºele numãrul fiind în funcþie de mãrimea acestuia; gradul de dotare este diferit; cele mai mari sunt organizate în jurul unor lacuri (frecvent antropice); au spaþii cu amenajãri speciale pentru odihnã, joaca copiilor, activitãþi cultural-sportive etc. (ex. Ciºmigiu, Herãstrãu, Titan în Bucureºti). - pãduri în regiunile montane, de deal ºi podiº care sunt strãbãtute pe anumite trasee turistice (ex. Bucegi pe versantul prahovean, Munþii Baiu). În aceastã grupare intrã mai multe categorii cum ar fi: pãduri de interes cinegetic, pãduri de tip turistic strãbãtute de trasee turistice, pãduri cu folosinþã pentru campare aflate în grade diferite de amenajare. - pãduri cu arbori seculari (Slãtioara din estul munþilor Rarãu; pãdurea Valea Putnei din estul munþilor Giumalãu, în M. Buzãului la Harþagu ºi Viforâta; în M. Cãlimani); frecvent sunt suprafeþe mai mari în care existã pâlcuri de molizi sau fagi, iar în câmpie stejari cu înãlþime ºi diametre foarte mari ºi care au o vârstã care depãºeºte 150 ani; frecvent constituie rezervaþii naturale (la vest de Buzãu pãdurile Spãtaru ºi Crâng, la Snagov, Comana etc.). - rezervaþii botanice, forestiere sunt în mai micã mãsurã introduse în literatura turisticã ºi ca atare sunt frecventate doar de specialiºti sau de cei care doresc sã le cunoascã cu un scop didactic sau ca hobby. (ex. turbãriile de la Mohoº, Tuºnad, Borsec, Poiana Stampei etc.). Existã însã ºi rezervaþii în care se impune un anumit component floristic, el constituind chiar un simbol pentru localitatea în moºia cãruia se aflã. Mai mult la anumite date calendaristice în acele locuri se organizeazã sãrbãtori folclorice care atrag numeroºi turiºti (ex. Sãrbãtoarea înfloririi liliacului sãlbatic de la Ponoare, Sãrbãtoarea castanului de la Tismana; Sãrbãtoarea narciselor la Vad în Depresiunea Fãgãraº, bujorul sãlbatic de la Zaul de Câmpie) (fig. 4).

17

18 FIG. nr. 4 – Principalele rezervaþii naturale

- rezervaþii faunistice - în care sunt protejate anumite specii de mamifere (capra neagrã, ursul carpatic), pãsãri (pelicani, egrete, stârci etc.), peºti (lostriþa pe Bistriþa, Viºeu, aspretele pe Vâlsan); cele mai multe sunt concentrate în Delta Dunãrii, bãlþile Dunãrii sau în munþii înalþi (fig. 4). - rezervaþii naturale complexe în care alãturi de specii rare de plante, animale ce au însemnãtate distinctã fiind protejate, se adaugã valoarea peisajului, unele elemente inedite ale reliefului sau alcãtuirea geologicã (dominant în masivele carpatice) (fig. 4). - specii de plante endemice sau animale strict protejate din anumite locuri care nu sunt rezervaþii naturale (îndeosebi cu liliac sãlbatic, lalea pestriþã, bujor). - grãdini ºi puncte zoologice care sunt spaþii amenajate ce cuprind specii de animale captive din þara noastrã iar cele mai mari ºi din afarã Constituie locuri de vizitã, îndeosebi pentru copii dar ºi de studiu (Bãneasa în Bucureºti, Cãlãraºi, Tecuci, etc.) - parcurile zoologice reprezintã areale de pãdure îngrãdite, aflate sub protecþie în care sunt colonizate anumite grupuri de animale în scop ºtiinþific dar ºi pentru vizite turistice (Vânãtori Neamþ, Bucºani-Dâmboviþa, pãdurea Silvaº de lângã Haþeg) - pãstrãvãriile - sunt spaþii amenajate pentru înmulþirea ºi creºterea salmonidelor ºi valorificarea lor economicã. Cele mai multe sunt pe vãile carpatice, dar în ultima vreme au fost create ºi în unele localitãþi din regiunile colinare (Pod. Mehedinþi, Subcarapaþii Gorjului etc.) (fig. 6). - locuri unde se pot practica vânãtoare sportivã ºi pescuitul sportiv; existã perioade în care aceste acþiuni se realizeazã organizat sau individual. Spre exemplu toamna se practicã pescuit sportiv de rang naþional ºi internaþional îndeosebi pentru ºtiucã ºi crap pe marile bãlþi sau vânat de raþe sãlbatice ºi iepuri în Delta Dunãrii. - parcurile naþionale sunt spaþii delimitate în majoritatea situaþiilor în regiunile muntoase. Ele constituie o regiune în care valoarea deosebitã a componentelor naturale, multe din ele raritãþi au impus protejarea totalã faþã de activitãþi economice (exploatãri forestiere, miniere, agricole etc.); în cadrul lor sunt rezervaþii ºtiinþifice în care nu se pãtrunde decât cu autorizaþie specialã ºi spaþii în care sunt trasee turistice ºi unele amenajãri necesare practicãrii acestuia (ex. Parcul naþional Retezat, Parcul naþional Rodna etc.). Primul a fost cel din Munþii Retezat care are acest statut din 1935. Din 1979 el este în acelaºi timp ºi rezervaþie a biosferei. Dupã 1990 au mai primit acest statut încã 10 regiuni. În cadrul lor existã areale strict ocrotite care au caracter ºtiinþific ºi spaþii limitrofe protejate dar în care activitãþile turistice sunt permise doar sub control ecologic ( ex: cele 2 areale din Munþii Retezat) (fig. 5). - parcurile naturale constituie o categorie aparte stabilitã dupã anul 2003. Ele sunt în numãr de 6. Fiind localizate atât în munþi cât ºi în regiunile deluroase (Munþii Mãcin) ºi chiar de câmpie (Balta Micã a Brãilei). Au suprafeþe mari dar variabile de la caz la caz, în cuprinsul lor intrând ºi localitãþi rurale. Acestea sunt segmente teritoriale de suprafeþe variabile, având drept scop pãstrarea ºi fortificarea componentelor naturale ale spaþiului geografic (vegetaþie, faunã, reþea

19

FIG. nr. 5 – Parcuri naþionale ºi naturale

FIG. nr. 6 – Principalele pãstrãvãrii

20

hidrograficã etc.), în paralel cu o exploatare economicã adecvatã ºi raþionalã (Vasile Surd ºi colab., 2005). Ca urmare în afara spaþiilor ocrotite (rezervaþii, specii de plante ºi animale rare, elemente de geologie sau de relief protejate etc.) ºi unde se practicã un turism ecologic sunt ºi suprafeþe (vatra satelor, terenuri cu diverse culturi) unde activitãþile turistice (îndeosebi cele legate de agroturism, tratamente balneare, etc) se asociazã cu cele de naturã economicã (se exclud formele care conduc la diferite poluãri). În amenajarea parcurilor naturale se impun patru aspecte esenþiale ºi anume: delimitarea teritorialã a acestora; accesul; tipul ºi limitele diverselor categorii de activitãþi umane; controlul ºi supravegherea teritoriului aferent, respectiv administrarea acestuia (Surd ºi colab., 2005). În cadrul parcurilor existã drumuri speciale de acces ºi reguli de urmat, inclusiv “dimensionarea numericã” a vizitatorilor pe unitatea de timp ºi orarul de vizitare. Parcurile naturale au regulamente de funcþionare proprii în care sunt incluse tipurile de activitãþi antropice permise pe teritoriul acestora (plimbare, odihnã, vânat, pescuit, limite de zgomot, regim de exploatare silvicã), categoria de unelte folosite, precum ºi volumul diverselor categorii de bunuri exploatabile (numãr de indivizi, m3 masã lemnoasã) (fig. 5). - rezervaþii ale biosferei reprezintã regiune naturalã care au cãpãtat un regim de protecþie ºi folosinþã specialã, fiind încadrate ca “situri naturale” cu valoare de patrimoniu mondial (fig. 6). La noi, acest regim îl are Delta Dunãrii împreunã cu Câmpia lagunarã Razelm-Sinoie ºi o fâºie de pe platforma litoralã; în cadrul ei existã 15 rezervaþii naturale strict delimitate între care sunt spaþii pentru turism, pescuit, mai multe sate cu activitãþi agricole etc. Tabelul nr. 2 Rezervaþii ale biosferei (RB), parcuri naþionale (P.N) ºi parcuri naturale (P.n) în România (dupã Anuarul statistic al României, 2001 cu completãri) Denumirea

Tipul

Judeþul

Suprafaþa (ha)

1.

Delta Dunãrii

RB

Tulcea

576216

2.

Retezat

PN

Hunedoara, Caraº-Severin, Gorj

38138

3.

Rodna

PN

Maramureº, Bistriþa-Nãsãud

47304

4.

Domogled-Valea Cernei

PN

Caraº-Severin, Mehedinþi, Gorj

61211

5.

Cheile Nerei-Beuºniþa

Pn

Caraº-Severin

36758

6.

Apuseni

Pn

Bihor, Alba, Cluj

75784

7.

Bucegi

Pn

Prahova, Dâmboviþa, Braºov

32624

8.

Semenic-Cheile Caraºului

PN

Caraº-Severin

36214

9.

Ceahlãu

PN

Neamþ

7742

21

Continuare – Tabelul nr. 2 Denumirea

Tipul

Judeþul

Suprafaþa (ha)

10.

Cozia

PN

Vâlcea

16746

11.

Cãlimani

PN

Suceava, Mureº, Harghita, Bistriþa-Nãsãud

25613

12.

Piatra Craiului

PN

Braºov, Argeº

14795

13.

Cheile Bicazului-Hãºmaº

PN

Harghita, Neamþ

6937

14.

Grãdiºtea de MunteCioclovina

PN

Hunedoara

38184

15.

Munþii Mãcinului

PN

Tulcea

11.345

16.

Vânãtori-Neamþ

Pn

Neamþ

30818

17.

Balta Micã a Brãilei

Pn

Brãila

20456

18.

Porþile de Fier

Pn

Mehedinþi, Caraº-Severin

115655

19.

Defileul Jiului

Gorj, Hunedoara

11127

20.

Buila-Vânturariþa

Vâlcea

4168

21.

Alte parcuri: Luca Mureº Vrancea

Arad Vrancea

- Obiective turistice legate de ape. Apele, indiferent de forma sub care existã, au constituit ºi reprezintã mediul necesar omului ºi activitãþilor sale inclusiv pentru turism. Ca urmare, în afara faptului cã în vecinãtatea lor sunt obiective turistice de altã naturã, ele însele se pot încadra în aceastã direcþie. În acest sens sunt: - izvoarele fie cã sunt minerale, arteziene, permanente sau intermitente, fie termale ºi mezotermale (fig. 7) etc., au impus amenajãri balneare sau pentru turism- Vatra Dornei, Borsec, Tuºnad, Bãile Herculane; izvoarele carbogazoase ºi cu apã platã, sunt valorificate ºi pentru folosinþa apei în consumul turiºtilor. Apele minerale de pe teritoriul României se pot grupa în 11 categorii (oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, radioactive) (tabel nr. 3) ºi reprezintã o valoroasã resursã turisticã atât prin consum dar mai ales pentru asigurarea unor tratamente specifice. Alãturi de acestea sunt pe de-o parte izvoarele termale cu grad de mineralizare variat care au o largã cãutare în tratamentele terapeutice (Felix, 1 Mai, Tinca, Bãile Herculane) dar ºi apele termale extrase prin foraje utilizate în ºtranduri (Oradea, Timiºoara), sau ca mijloc balnear (Cozia, Bucureºti-Foradex). Cele mai importante izvoare termale de la noi din þarã sunt la Moneasa (23-32°C), Geoagiu (34°C), Vaþa de Jos (35-38°C), Bãile Herculane (62°C în cazul apelor din foraje), Bãile Felix(48-69°C), în perimetrul Vadu Oii– Topalu, Þicleni, Cãlimãneºti-Cãciulata, Cozia-Bivolari, (temperaturi peste 50°C), Lunca Bradului-Topliþa (22,5°C), Bãile Olãneºti(32,5°C), Mangalia (21,5°C), Bãile Tuºnad (21°C), Timiºoara (20,2°C), Arad (21,2°C), Bãile Tinca (25°C), Rãbãgani(23°C) etc. (I.Piºota, 1995).

22

23 FIG. nr. 7 – Principalele localitãþi cu izvoare minerale

Tabelul nr. 3 Tipuri de izvoare minerale pe teritoriul României (dupã I. Piºotã, 1995 cu modificãri) Tipul de izvor

Localizare

Utilizare

Oligominerale

În cura internã sau externã, pot fi ºi Bãile Felix, Bãile 1 Mai, Geoagiu-Bãi, Cãlan, Vaþa de Jos, Moneasa, termale Cãlimãneºti, Slãnic Moldova, Bãile Olãneºti

Carbogazoase

ape medicinale cât ºi în cura externã Buziaº, Lipova, Biborþeni, SângeorzBãi, Vatra Dornei, Bãile Tuºnad, Balvanyos, Malnaº-Bãi

Alcaline

cura internã, pot conþine ºi clorurã Bodoc, Poiana Negri, Borsec, Zizin, Slãnic Moldova, Covasna, Sângeorz-Bãi de sodiu

Alcalino-feroase

Predominã anionul bicarbonic ºi Borsec, Lipova, Tinca, Biborþeni, Zizin cationii de calciu ºi magneziu; folosite cu precãdere în cura internã

Feruginoase

au fier ºi sunt folosite în cura internã Bãile Tuºnad, Vatra Dornei, Buziaº, Lipova, Vâlcele sau ca ape de masã

Arsenicale

cura internã

Covasna, ªaru Dornei

Clorurate–Sodice

cura internã sau externã

Bãile Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Ocnele Mari, Ocna Mureº, Slãnic Moldova, Sângeorz Bãi, Malnaº

Iodurate

În funcþie de concentraþie atât în Bãile Olãneºti, Cãlimãneºti, Cozia, cura internã cât ºi în cura externã Bazna, Govora

Sulfuroase

În special în cura externã

Sulfatate

Prezintã sulf în formã oxidatã, sunt Amara, Vaþa de Jos hipotone ºi indicate pentru cura internã

Radioactive

au o radioctivitate de cel puþin Bãile Herculane, Sângeorz Bãi, Borsec 10–7 mg/l sare de uraniu

Bãile Herculane, Cãlimãneºti, Olãneºti, Sãcelu, Pucioasa

- lacurile, au valenþe turistice multiple; constituie locuri de agrement, odihnã frecvent folosite la sfârºit de sãptãmânã; sunt baze pentru pescuit, canotaj, înot etc.; la unele lacuri cu apã sãratã, salmastrã care dispun de nãmol sapropelic existã amenajãri pentru tratamente balneare (Lacul Sãrat de la sud de Brãila, Amara, Terchirghiol, cele din ocnele prãbuºite-Slãnic etc.); alte lacuri din regiunile montane (glaciare, carstice) reprezintã obiective însemnate pe traseele turistice (Bâlea, Capra, Gâlcescu, Bucura, Zãnoaga, Ighiu, Zãton) (fig. 8).

24

25 FIG. nr. 8 – Lacurile cu importanþã turisticã

- râurile atât în localitãþile pe care le strãbat, dar ºi în afara lor, sunt solicitate în diverse forme de practicare a turismului (odihnã, recreere, înot); la cele mari ºi adânci se adaugã navigaþia de plãcere ºi instrucþie. Pe râurile mari din þarã (Mureº, Olt, Siret) în ultimii ani au fost reînviate “expediþiile nautice” ale plutaºilor de odinioarã dar prin folosirea unor ambarcaþiuni sportive moderne. Amenajãrile hidrotehnice ºi hidroenergetice (pe Bistriþa, Argeº, Olt) au ca element de atractivitate distinct lacurile de acumulare (Dunãrea, Mureº, Bega, etc.) folosite ºi pentru canotaj, plimbãri cu ºalupe, pescuit etc. - marea sub raportul importanþei turistice trebuie privitã în mai multe sensuri: - litoralul cu peisaje puternic antropizate ºi unde existã obiective turistice variate, izolate sau grupate; staþiuni care sunt valorificate deosebit (recreere, odihnã, tratament, diferite sporturi, instrucþie etc.), precum Nãvodari, Eforie, Mangalia Nord, Costineºti dar ºi în cele douã municipii Constanþa ºi Mangalia; - navigaþia care faciliteazã turism local ºi internaþional (Constanþa, Mangalia); - calitãþile tonifiante ale apei pentru înot ºi terapie.

Obiectivele turistice de naturã antropicã Constituie rezultatul gândirii ºi activitãþilor multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spaþiul aºezãrilor, dar existã ºi disparat în afara acestora. În aceastã grupã se includ circa 29.435 de monumente de naturã arheologicã (9585), arhitectonicã (17708), for public ºi funerare etc. Obiective turistice de naturã istoricã (fig. 9). În majoritate sunt urme de culturã materialã ºi vestigii de aºezãri ºi cetãþi din epoci diferite. În acest sens, se pot separa, la nivelul României: - urme de aºezãri ºi culturi din paleolitic (ªtefãneºti pe Prut), neolitic (cultura Cucuteni). - vestigii ale unor aºezãri dacice (Sarmisegetuza dacicã, Costeºti, Blidaru, Lozna, Brad-Zargidava, greceºti (Histria, Tomis, Calatis), daco-romane (Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Apulum, Napoca sau cele din lungul Dunãrii ºi din Dobrogea-Dierna, Drobeta, Carsium, Axiopolis, Aegysus, Noviodunum). - ruinele unor cetãþi medievale (la Suceava, Cetatea Neamþului, ClujNapoca, Sighiºoara, Mediaº, Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Timiºoara, Deva etc.), cetãþi þãrãneºti (Prejmer, Hãrman în Depresiunea Braºov, Alma Vii, Saschiz, Iacobeni, Biertan, Moºna etc. în Podiºul Hârtibaciu), biserici întãrite (în Transilvania) etc. - locuri de bãtãlii însemnate pentru istorie indicate prin mausolee, troiþe, monumente, cimitire ale eroilor (Cãlugãreni, Podul Înalt, ªelimbãr, Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz, Soveja, Mateiaº etc.). Obiective turistice cu însemnãtate arhitectonicã ºi artisticã (fig. 10). Înglobeazã elemente ale creaþiei umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevând atât curente artistice naþionale cât ºi influenþa unora de rang internaþional care au fost adaptate. Se includ: - Biserici, mãnãstiri, moschee, sinagogi etc. care au fost construite ºi refãcute în secole diferite; în Transilvania ºi Banat se identificã, mai multe tipuri

26

27 FIG. nr. 9 – Obiective istorice cu importanþã pentru turism

28 FIG. nr. 10 – Construcþii arhitectonice ºi istorice cu importanþã pentru turism

de edificii realizate în stilurile arhitectonice-romanic, gotic, renascentist, baroc etc; în toate provinciile istorice sunt biserici de lemn ortodoxe (tabel nr. 4), biserici din piatrã ºi zidãrie în stil bizantin dar transpus diferit de la o epocã la alta (mai însemnate fiind cel muºatin în Moldova, brâncovenesc în Þara Româneascã etc.), construcþii în stil clasic în sec. XIX ºi în cea mai mare parte a sec. XX; (modern în ultimele decenii) (fig. 11). Tabelul nr. 4 Exemple de edificii religioase din lemn (sec. XVII-XVIII) ºi în piatrã (sec. XV-XVII) cu valoare de patrimoniu Denumire

Tip

Localizare

Biserica Sfântul Nicolae

Bisericã din lemn

Bogdan Vodã, Maramureº

Biserica Sfântul Nicolae

Bisericã din lemn

Budeºti, Maramureº

Biserica Naºterii Maicii Domnului

Bisericã din lemn

Cãlineºti, Maramureº

Biserica Naºterii Maicii Domnului

Bisericã din lemn

Ieud, Maramureº

Biserica Sfântul Nicolae

Bisericã din lemn

Bârsana, Maramureº

Biserica Cuvioasa Paraschiva

Bisericã din lemn

Ocna ªugatag, Maramureº

Biserica Sfinþii Arhangheli

Bisericã din lemn

Rozavlea, Maramureº

Biserica Sfinþii Arhangheli

Bisericã din lemn

Rogoz, Maramureº

Schitul Negru Vodã

Bisericã rupestrã

Cetãþeni, Argeº

Schitul Corbii de Piatrã

Bisericã rupestrã

Jgheaburi-com.Corbi, Argeº

Complexul de biserici ºi chilii rupestre

Bisericã rupestrã

Aluniº-Nucu com. Bozioru, Buzãu

Ansamblul monastic rupestru: biserici, încãperi, galerii

Bisericã rupestrã

Basarabi, Constanþa

Complexul rupestru

Bisericã rupestrã

Independenþa, Constanþa

Chilia Daniil Sihastru

Bisericã rupestrã

Putna, Suceava

Chilia Sf.Andrei

Bisericã rupestrã

Ioan Corvin, Constanþa

În patrimoniul cultural de interes naþional sunt înscrise 81 de biserici din lemn, 6 biserici rupestre ºi 197 de biserici ºi ansambluri mânãstireºti. - Edificii civile (îndeosebi din sec. XVII-XX) care poartã pecetea influenþelor artistice naþionale a celor exterioare sau o îmbinare a acestora; se includ palate (în marile oraºe), conace, cule (Oltenia), case boiereºti, castele (Transilvania, Peleº) etc. Acestea sunt construite în diferite stiluri arhitectonice (romanic, gotic ºi neogotic, renaºtere, baroc, brâncovenesc, empire, secession, eclectic ºi al academismului francez, clasic ºi neoclasic, modern). Între ele remarcabile prin dimensiuni ºi valoare artisticã sunt cele din oraºele mari: Braºov,

29

30 FIG. nr. 11 – Mânãstiri ºi centre ecleziastice principale

Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timiºoara, Bucureºti, Iaºi, Craiova, Constanþa, Alba Iulia, Hunedoara dar ºi altele din localitãþi mai mici, uneori sate (Curþiºoara, Glogova, Bujoreni, Cerneþi etc.). - Monumente, statui ºi busturi ale unor personalitãþi, construcþii ºi plãci comemorative. Majoritatea sunt situate în oraºe sau în localitãþile natale ale personalitãþilor respective. - Muzee, expoziþii ºi case memoriale constituie o categorie largã cu profil extrem de variat (istorie, artã popularã, picturã, sculpturã, ºtiinþele naturii, colecþii inedite de obiecte etc.); se gãsesc în oraºe (diferite ca numãr ºi tematicã) dar ºi în unele aºezãri rurale (aici au caracter de colecþii dominant cu tematicã istoricã, artã popularã, arte plastice, ºtiinþele naturii etc.) (ex. Enisala, Hereºti, Topalu) (fig. 12, 13). Obiective turistice cu caracter etno-folcloric. Pun în evidenþã obiceiuri strãbune, obiective ale creaþiei populare, festivaluri artistice populare. Trãsãturile fundamentale ale culturii populare româneºti sunt autenticitatea, originalitatea, unitatea în varietate a fenomenelor, continuitatea toate acestea împletindu-se cu ingeniozitatea ºi inventivitatea reflectate în creaþii de civilizaþie materialã, în datini, obiceiuri, în creaþia literarã oralã, în cântecul ºi dansul popular. Se pot separa: - Muzee cu profil de artã ºi arhitecturã popularã. Cele mai însemnate au caracter complex incluzând case, acareturi þãrãneºti, stâne, instalaþii tehnice care dateazã din secolele XVII-XVIII, þesãturi, cusãturi, obiecte de uz gospodãresc etc. Prin construcþii ºi obiecte se redã specificul satului românesc din diferite zone etnofolclorice. Renumite sunt: Muzeul Satului din Bucureºti (primul din þarã, înfiinþat de Dimitrie Gusti în 1936), Bujoreni-Vâlcea, Goleºti-Argeº, Dumbrava Sibiului, Suceava lângã cetate, Negreºti-Oaº, Sighetul Marmaþiei, Curþisoara-Gorj (fig. 14, 15). - Construcþii de lemn (case, porþi, biserici) aflate în diverse sate care au devenit renumite prin acestea. În acest sens sunt porþile masive cu bogate decorãri ºi bisericile din judeþele Maramureº, Gorj, Harghita, Covasna, Sãlaj, Bihor etc. - Ateliere de prelucrare artisticã a lemnului ºi colecþii de linguri, furculiþe, furci de tors, etc. realizate de creatori populari talentaþi din mai multe sate din judeþele Vâlcea, Alba, Olt, Hunedoara, Bihor; se adaugã piese de mobilier în judeþele Bihor (Budureasa), Vâlcea, Argeº, Maramureº. - Ceramica popularã se lucreazã încã în aproape 200 de centre din toatã þara, dintre care o parte însemnatã sunt legate de redarea artisticã ºi tradiþionalã. Se impun obiectele din ceramicã neagrã lustruitã cu pietre albe de râu la Marginea (Suceava) ºi Poiana Deleni (Iaºi); ceramicã roºie nelustruitã la Sãcel (Maramureº), ceramicã albã smãlþuitã la Horezu, Vlãdeºti (Vâlcea), Oboga (Olt), ceramicã verde de la Corund etc. - Sãrbãtorile populare, târgurile ºi nedeile legate de pãstorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, târgurile-concurs ale olarilor etc. Importante sunt cele de la Novaci, Vaideeni, Huta Certeze, Prislop, Gura Teghii, Lopãtari, Andreiaºu, din satele din Mãrginimea Sibiului, din Culoarul Bran-Rucãr.

31

FIG. nr. 12 – Obiective antropice cu caracter naturalist

FIG. nr. 13 – Muzee, case ºi expoziþii memoriale

32

33 FIG. nr. 14 – Principalele centre etnografice

FIG. nr. 15 – Muzee ºi colecþii cu caracter etnografic

FIG. nr. 16 – Obiective turistice cu caracter economic

34

Tabelul nr. 5 Principalele zone etnografice ale României (dupã I. Vlãduþiu, 1976) Zona etnograficã

Subzona etnograficã

Centre renumite

Moldova de nord

Suceava Câmpulung Rãdãuþi

Rãdãuþi, Marginea,Vama, Moldoviþa, Suceviþa, Breaza de Sus, Demacuºa

Moldova Centralã

Neamþ Bacãu

Dãrmãneºti, Cucuieþi, Palanca, Bogdãneºti, Izvorul Berheciului, Rãcãciuni, Orbeni, Corbeasca, Podu Turcului, Rãchitoasa, Hemeiuº, Piatra ªoimului, Pipirig, Borca

Transilvania de est

Reghin Topliþa Ciuc

Corund, Satu Mare, Brãdeºti, Deda, Hodac, Sãrmaº, Subcetate, Izvoru Muntelui, Dãneºti, ªoimeni, Vlãhiþa, Lueta

Maramureº

Lãpuº Viºeu Oaº Mara

Sãpânþa, Sãcel, Bârsana, Ieud, Rozavlea, Vadu Izei, Cãlineºti, Bogdan Vodã, Cãlineºti-Oaº

Transilvania de nord

Someº Chioar Zalãu

Calna, Mãgoaja, Huedin, Izvorul Criºului, Racâº, Bozna, Cizer, Pria

Transilvania de vest

Þara Moþilor Cluj Turda Alba

Laz, Nicula, Goieºti, Vadu Moþilor, Avram Iancu, rogojel, Cãlaþele, Poieni, Ciucea, Scãriºoara, Gârda de Sus, Albac, Vidra, Vadul Moþilor, Întregalde, Sãlciua, Roºia, Cãbeºti,

Transilvania Centralã Târnave Mureº

Iernut, Bãlãuºeri, Chendu, Murgeºti

Criºana

Zarand Beiuº Bihor

Vadu Criºului, Derna, Sãcuieni, Ciocaia, Ceiºoara, Sâmbãta, Pomezeu, Lazuri de Beiuº, Sârbeºti, Cãrpinet, Lebeceni, Criºtiouru de Jos, Obârºa, Dobroþ, Leauþ, Ribiþa

Banatul de nord-est

Þinutul Pãdurenilor Þinutul Haþeg

Sãscior, Clopotiva, Ohaba Ponor, Cerbãl, Leºnic, Muncelu Mare

Banatul de sud-est

Valea Dunãrii Valea Bistrei Valea Cernei

Prigor, Putna, Ciclova Românã, Gârnic, Globurãu

Oltenia de Sud

Dolj Mehedinþi

Siseºti, Schitu Topolniþei, Izvorul Bârzii, Ponoarele,Veleºti, Melineºti, Baia de aramã, Ponoarele, ªiºeºti, Salcia

Muntenia de sud-vest Olt Teleorman

Oboga, Romana, Strejeºti, Cãlmãþui, Buiceºti, Priseaca, Balaci, Bujoreni, Roºiori de Vede, Peretu, Conþeºti, ªtorobãneasa, Izvoarele, Zimnicea, Piatra, Furculeºti, Troianul, Plosca

35

Continuare – Tabelul nr. 5 Zona etnograficã

Subzona etnograficã

Centre renumite

Muntenia de sud-est

Ilfov Ialomiþa

Axintele, Cãzãneºti, Malu

Dobrogea

Constanþa Tulcea

Sãcele, Cobadin, Agighiol, Valea Nucarilor, Jurilovca, Mahmudia, Sf. Gheorghe, Cochirleni, Ciocârlia, Enisala, Luncaviþa, Horia

Muntenia de nord-est Prahova Brãila Buzãu

Olari, Iveºti, Þifeºti, Vitãneºti, Ceraºu, Trãisteni, Teºila, Drajna de Jos, Proviþa de Jos, Puchenii Mari, Tufeºti, Gropeni, Siriu, Gura Teghii, Lopãtari, Mânzãleºti, Bisoca, Valea Salciei, Bãbeni, Plopeasa, Cãtina, Calvini, Cislãu, Vipereºti, Joseni, Plopeasa

Oltenia de nord

Vâlcea Gorj

Horezu, Stroieºti, Peºtiºani, Glogova, Motru, Novaci, Vaideeni, Bistriþa, Stoeneºti, Pietrari, Bãbeni, Slãtioara, Vlãdeºti, Galeºoaia, Cartiu, Glodeni, Bãlãneºti

Transilvania de sud

Þara Bârsei

Arpaº, Cincu, ªâmbãta, Sibiel, Simon,

Obiective cu caracter economic. Sunt mai puþine ele reflectând un anumit stil de construcþie sau mod de exploatare economicã specifice unor perioade istorice. Între cele pãstrate sunt unele poduri din piatrã din sec. XVI-XVII în Moldova pe râul Bârlad, podurile peste Dunãre realizate de A. Saligny la FeteºtiCernavodã, furnale vechi în Banat din sec. XVIII, calea feratã cu cremalierã de la Oraviþa-Anina, muzeul locomotivelor (Reºiþa), farul genovez de la Constanþa, barajele de la Vidraru, Porþile de Fier sau de pe Bistriþa, Someºul Cald, Sebeº, Lotru etc; mori din piatrã sau de vânt, planul înclinat de la Covasna; vechi exploatãri de aur (Roºia Montanã), sare (Cacica, Slãnic, Târgu Ocna, Turda etc.), cãrbune, ardezie, petrol (Sãrata Monteoru) (fig. 16). Alte obiective artistice sau comemorative. În aceastã grupare se includ toate festivalurile artistice (îndeosebi muzicale), locurile în aer liber unde sunt concentrate rezultate ale creaþiei artistice populare (sculpturi în lemn, piatrã, Cimitirul Vesel de la Sãpânþa) sau culte (taberele de sculpturi în lemn, fierGalaþi, piatrã - Mãgura, Hobiþa, Galaþi, Babadag, Lãzarea etc.), cimitire ale eroilor (1916-1918, 1941-1944, revoluþiei din 1989).

Itinerariul reprezintã un traseu mai lung sau mai scurt în cadrul cãruia sunt cuprinse spre vizitare mai multe centre ºi obiective turistice. Itinerariul trebuie stabilit din timp conform unor reguli precise ºi deja consacrate. 36

Cetatea Sucevei

Mânãstirea Tismana

Biserica fortificatã Biertan

Muzeul Curtiºoara

Castelul Peleº

Centrala atomo-electricã Cernavodã

PLANªA 2

37

2. Potenþialul turistic al principalelor componente de mediu; favorabilitate ºi restricþionãri pentru activitatea turisticã Multe din elementele componentelor de mediu au însemnãtate pentru afirmarea vocaþiei turistice a unei regiuni. Unele se impun imediat, altele cu dificultate ceea ce face ca în ansamblul de amenajãri necesare unui turism civilizat ºi însãºi motivaþia pentru o formã sau alta de activitãþi turistice sã se realizeze în grad diferit. Iatã câteva aspecte care relevã diferenþe însemnate pentru fiecare component de mediu. • Relieful ºi activitãþile turistice. Prin varietatea formelor cel alcãtuiesc constituie un important component geografic pentru o multitudine de solicitãri turistice. Raportul dintre el cu potenþialul turistic ºi activitãþile ce se leagã de acesta trebuie însã urmãrit în douã direcþii: - de favorabilitate - de restricþionare relativã Favorabilitatea activitãþilor turistice este bazatã mai întâi pe gradul de atractivitate pe care-l exercitã asupra unei mase însemnate de turiºti, ºi în al doilea rând de accesibilitate. Atractivitatea este legatã de mai multe caracteristici între care fizionomia (cu cât este mai bizarã ºi ineditã o formã de relief cu atât va fi un factor de stimulare a interesului), dimensiunile (atracþia creºte spre cele grandioase), varietatea alcãtuirii ºi genezei, gradul de individualizare în ansamblul regional al reliefului ºi uneori spectaculozitatea evoluþiei unor procese creatoare de forme de relief, chiar dacã înfãptuirea lor poate conduce la înregistrarea de riscuri însoþite de pierderi materiale ºi umane (ex. erupþiile vulcanice, alunecãri de proporþii). Existã mai multe tipuri de forme de relief ale cãror caracteristici le oferã o favorabilitate aparte. Între acestea sunt: - Vârfurile ºi culmile principale-din masivele montane sau cele relativ izolate din unitãþile deluroase. Atracþia este determinatã în primul rând de altitudine. Astfel mulþi turiºti strãbat itinerare montane având ca þintã ascensiunea pe crestele ºi vârfurile principale (în M. Bucegi cele de pe laturile esticã sau nordicã, în M. Fãgãraº creasta cu cele 6 vârfuri care depãºesc 2500 m, în M. Ciucaº - culmile Bratocea, vf. Ciucaº-culmea Zãganu etc.) care oferã pe lângã satisfacþia realizãrii ascensiunii ºi aceea a urmãririi unor vederi panoramice complexe ºi variate. În al doilea rând intervine atracþia prin ineditul fizionomiei impus de alcãtuirea petrograficã sau prin genezã (ex. multe itinerare din bazinul Arieºului Mic conduc la vf. Detunata Goalã, care dominã cu circa 200m restul culmilor aflate la 1000-1100m, dar prin alcãtuirea distinctã-coloane de bazalte ºi versanþi relativ abrupþi îmbrãcaþi de mase de grohotiº paralelipipedice se impun în peisajul Þãrii Moþilor). Caracteristici similare sunt legate de vârful calcaros al muntelui Vâlcan aflat în vestul Þãrii Moþilor. O creastã de proporþii care dominã prin altitudine, fizionomie, individualitate ºi spectaculos este Piatra Craiului strãbãtutã pe sectoare sau în întregime de numeroºi turiºti. În regiunile

38

deluroase atractivitatea spre astfel de obiective este mai redusã dar se pãstreazã în condiþiile în care acestea sunt cu poieni ºi oferã perspective largi de observaþie. Astfel, în Dobrogea de Nord de pe culmea Beºtepe (200-242 m) se poate realiza un tur de perspectivã atât asupra unei mari pãrþi din Delta Dunãrii cât ºi a câmpiei din nordul lacului Razelm, iar de pe vârful Denistepe (270 m) pot fi urmãrite Depresiunea Nalbant dar ºi toatã rama colinarã limitrofã. Spre toate acestea dominant conduc poteci ºi numai uneori drumuri forestiere sau chiar ºosele asfaltate (Transfãgãrãºanul, parþial Transalpina). În situaþii fericite existã instalaþii pe cablu (M.Bucegi, M.Postãvaru, M.Fãgãraº, etc.). Desigur activitãþile turistice principale sunt sprijinite de un minim de amenajãri (cabane, refugii etc.). Dominantã rãmâne drumeþia la care se adaugã odihna ºi recreerea în intervale de câteva zile ºi uneori turismul de naturã ºtiinþificã. - Cheile ºi defileele prin fizionomie (sectoare de vale îngustã, cu versanþi abrupþi sau cu pante accentuate, albii cu praguri în rocã dar ºi cu acumulãri de bolovani, blocuri), dimensiunile mari, peisajul de varietate morfologicã, în cadrul cãrora elementele de spectaculozitate abundã (abrupturi de zeci de metri, surplombe în mai multe nivele, repeziºuri de ape, cascade, guri de peºterã) constituie unele din formele de relief cel mai mult cãutate de cãtre turiºti. O bunã parte din acestea sunt rezervaþii naturale sau aparþin de diferite parcuri naþionale. Accesul se produce prin ºosele modernizate total (când se aflã pe axe de circulaþie – Defileele Dunãrii, Prahovei, Mureºului, Oltului, Jiului, Cheile Bicazului) sau parþial (defileele ºi cheile de pe cele trei Criºuri, Cerna), drumuri forestiere (Bâsca Mare, Bâsca Micã, Jaleº, Galbenului, Aiudului, Olteþului etc.), poteci (Cheile Turzii, Tureni, Galda etc.). În afara drumeþiei ºi vizitãrii prin traversãri auto de vale, unde în vecinãtate sunt capacitãþi de cazare ºi masã, acestea sunt legate ºi de alte forme de activitãþi turistice precum alpinismul, recreerea la sfârºit de sãptãmânã, pescuitul sportiv sau cercetãrile ºtiinþifice. În satele din bazinetele depresionare din defilee sunt posibilitãþi de staþionare, odihnã pentru intervale mari de timp (în unele se practicã agroturismul) - Formele de relief carstic sunt legate de roci în care dizolvarea este un proces important. Între acestea calcarele favorizeazã realizarea dar ºi pãstrarea celor mai multe forme de relief carstic, iar sarea ºi gipsurile, conglomeratele ºi gresiile calcaroase un numãr limitat ºi cu spectaculozitate micã. Cele mai atractive regiuni carstice sunt legate de podiºurile ºi munþii alcãtuiþi din calcare. Aici existã atât exocarst (lapiezuri, doline, uvale, depresiuni carstice, unele cu caracter de polie) cât ºi un endocarst însemnat cu peºteri de dimensiuni mari (zeci de kilometri lungime ºi sute de metri adâncime), multe având concreþionãri deosebite, unele purtând gheþari cu volume variabile. Peºterile frecvent vizitate sunt cele electrificate (Urºilor, Muierii, Meziad, Polovragi, Ialomiþei, etc.) ºi cele din vecinãtatea ºoselelor. Formele carstice nu sunt legate doar de masivele carpatice în alcãtuirea cãrora intrã calcare ºi dolomite dar ºi de regiunile mai joase (Podiºul Mehedinþi, Podiºul Casimcea, Podiºul Dobrogei de sud ), unde existã peºteri care au devenit deja locuri solicitate în turism (mai ales pentru peisaj, cercetãri ºtiinþifice). - Formele de relief glaciar sunt pe crestele ºi vãile carpatice desfãºurate la peste 1800 m. Sunt circuri, vãi, morene ºi praguri glaciare cu dimensiuni ºi

39

complexitate diferite ce se reflectã în peisaje inedite în care abundã pantele accentuate, masele de grohotiº, crestele ascuþite, turnurile, culoarele de avalanºã pe versanþi, pragurile cu cascade de zeci de metri (Bâlea, Capra, Lolaia etc.) (fig. 17). Aproape toate traseele turistice din masivele cu relief glaciar intersecteazã aceste sectoare trecând prin punctele cele mai semnificative dar ºi accesibile. Ele urmãresc dominant poteci dar în unele masive drumuri forestiere ºi doar prin Transfãgãrãºan ºi parþial Transalpina prin ºosele asfaltate. Existã cabane ºi refugii care permit drumeþii de duratã iar în unele locuri practicarea sporturilor de iarnã (Bâlea, Babele). - Formele de relief vulcanic aparþin dominant masivelor din vestul Carpaþilor Orientali, din Munþii Metaliferi ºi izolat din câteva locuri din alte regiuni. Pentru turiºti prezintã interes conul ºi craterul din muntele Ciomatu, platourile largi din vestul munþilor Gurghiu ºi Harghita, vârfurile din caldeirele din Cãlimani-Harghita, unele creste din lavã (Creasta Cocoºului, ªatra) ce dominã cu sute de metri regiunile limitofe, coloane de bazalte ºi andezite de zeci ºi sute de metri înãlþime (munþii Gutâi, Igniº) sau care au o fizionomie ineditã (Sfinxul din Oaº, Moºul ºi Apostolii din Cãliman), defileele ºi abrupturile, coloanele de bazalte de la Detunate, Perºani, Firiza etc. La acestea se adaugã munceii ºi movilele izolate rezultate din degradarea unor aparate vulcanice. Ele reprezintã în majoritatea situaþiilor neckuri pe unele pãstrându-se ºi construcþii medievale (Deva). La cele mai multe sunt drumuri forestiere ºi ºosele cu grad diferit de modernizare. Interesul este legat de peisaj ºi ineditul formelor. În apropierea unora sunt staþiuni balneoclimaterice ce permit staþionãri pe intervale de timp mai mari (Bãile Harghita, Tuºnad, Izvoarele, Mogoºa etc.). - Formele de relief din lungul þãrmului Mãrii Negre. Trei situaþii se impun în solicitãrile turistice. Mai întâi este Delta Dunãrii- un ansamblu de canale ºi braþe fluviatile, lacuri care separã grinduri fluviale ºi fluvio-maritime pe care se aflã dune de nisip, toate învãluite de formaþiuni vegetale ºi o faunã variatã. Este unitatea naturalã cu o largã deschidere pentru multiple forme de activitãþi turistice (cãlãtorii, odihnã, pescuit sportiv, vânat etc.) stimulate ºi de amenajãrile care se amplificã de la un sezon la altul. A doua situaþie o constituie câmpia fluviolagunarã din sudul deltei cu un þãrm jos, întrerupt de câte un pinten stâncos (Doloºman). Sub raport turistic prezintã interes lacurile din complexul RazelmSinoe, plajele nisipoase pe care sunt unele amenajãri pentru sezonul de varã. Ultima situaþie implicã litoralul sudic cu faleze abrupte de 5-25m tãiate de valuri în loess ºi în calcare sarmatice, apoi fâºiile de plajã naturalã sau amenajatã pe seama cãrora s-a dezvoltat salba staþiunilor turistice de la Nãvodari la Vama Veche. Aici calitãþile peisagistice ale reliefului se îmbinã cu caracteristici climatice, prezenþa unor ape ºi nãmoluri curative. Existã amenajãri multiple pentru diverse forme de turism (odihnã, tratament, recreere, de afaceri, etc.). - Formele de relief create de vânt sunt în România mai puþin spectaculoase, cu dimensiuni relativ mici ºi în bunã parte fixate cu vegetaþie. Nu prezintã decât interes ºtiinþific ºi mai rar curiozitatea unor vizitatori. Aceºtia sunt atraºi de dunele de pe grindurile din Delta Dunãrii (Letea, Caraorman), sau din unele regiuni din þarã (Carei, Reci) unde sunt ºi unele amenajãri pentru desfãºurarea

40

41 FIG. nr. 17 – Masive carpatice cu relief glaciar – elemente de importanþã turisticã

unor activitãþi culturale (festivalul Nufãrul de la Reci), odihnã, recreere, pescuit sportiv etc. - Alte forme de relief care stârnesc interes ocupã suprafeþe mici, au caracter local ºi sunt cãutate de un numãr redus de turiºti, majoritatea când realizarea lor implicã procese ce produc dezastre cu amploare variatã- alunecãri de proporþii (Pârcovaþ, 2002, cele din Delaurile Vâlcei, 2004), sufoziuni care creeazã un complex de forme aparte, focurile vii (Mierea în 1976). Deci, pe ansamblu relieful, mai ales cel montan, cuprinde o varietate de forme care prin caracteristicile lor stârnesc interesul turiºtilor ºi determinã diverse activitãþi turistice ce pot fi orientate nu numai asupra unui singur obiectiv ci a mai multora care astfel se constituie într-o grupare cuprinsã într-o reþea de itinerare turistice având puncte de plecare-sosire, centre, localitãþi sau cabane turistice. Accesibilitatea - spre orice obiectiv turistic, inclusiv la cele ale reliefului este influenþatã de mai mulþi factori între care ºi cei impuºi de caracteristicile generale sau locale ale reliefului. Între aceºtia un rol esenþial îl au: - Culoarele de vale ºi depresiunile din regiunile montane, deluroase ºi de podiº în lungul cãrora, dominant pe podurile de terasã, se desfãºoarã o reþea de drumuri cu grad de amenajare diferit. De asemenea aici existã aºezãri în care sunt sau se pot dezvolta spaþii de cazare, odihnã, agrement, puncte de informare turisticã. - Pasurile ºi trecãtorile faciliteazã depãºirea unor sisteme de culmi montane sau deluroase prin intermediul diferitelor tipuri de cãi de comunicaþie. Ele au fost utilizate din cele mai vechi timpuri îndeosebi la traversarea Carpaþilor din Moldova, Þara Româneascã spre Transilvania ºi Banat, pe aici statornicindu-se cele mai însemnate drumuri (pasurile Poarta de Fier a Transilvaniei, Poarta Orientalã, Giuvala, Predeal, Oituz, Pângãraþi, Prislop, etc.; trecãtorile-Cozia, Turnu Roºu etc.) - Pantele versanþilor cu valori sub 20º faciliteazã accesul uºor la obiectivele turistice pe poteci iar cele sub 10º prin intermediul drumurilor. În multe situaþii pe versanþii puternic înclinaþi ascensiunile se fac folosindu-se fie poliþele sau brânele structurale, fie unele trepte excavate în rocã. Restricþionarea valorificãrii caracteristicilor unor obiective turistice este determinatã de mai mulþi factori, între care importanþi sunt cei legaþi direct de caracteristici ale reliefului. Ea este relativã întrucât în timp se poate modifica pânã la dispariþie. Frecvent sunt impuse de formele de relief sau de unele procese morfogenetice ce pot afecta accesul la obiective turistice. - Abrupturile, crestele înalte nu permit decât cu greutate pãtrunderea la unele forme de relief aflate în spatele lor, apoi fronturile cuestice ale Bucegilor, Ciucaºului, Ceahlãului sunt extrem de dificil de parcurs chiar ºi numai pe câteva poteci de dificultate, cu restricþionarea în timp ºi numai pentru turiºti cu experienþã; prãbuºirea unei porþiuni din Muntele de sare de la Slãnic a determinat reducere gradului de atractivitate a acestuia. De multe ori se apeleazã la amenajãri speciale ºi pentru diminuarea restrictivitãþii construirea de drumuri ce necesitã operaþiuni multiple ºi costisitoare.

42

Transalpina

Peºtera Polovragi

Poiana Braºov

Dunãrea la Brãila

Cheile Corcoaia

Izvorul mineral Borsec PLANªA 3

43

- Accesul în lungul cheilor ºi defileelor, peste praguri sau cascade de pe unele vãi este în general dificil ºi necesitã amenajãri variate (poteci sãpate în versant, poduri la înãlþime). În ultimele decenii din raþiuni economice potecile au fost înlocuite cu drumuri dar prin lucrãrile de amenajare a acestora ºi prin secþionarea versanþilor au fost de multe ori afectatã frumuseþea ºi spectaculozitatea fizionomiei lor. - Producerea unor surpãri, alunecãri de proporþii pe versanþii vãilor, din munþi ºi dealuri (ex. pe valea Oltului în defileu în 2004, 2005 sau pe valea Lotrului în 2000), a unor mari inundaþii, a avalanºelor pe versanþi în spaþiul alpin ºi subalpin etc. conduc la distrugerea cãilor de acces spre diferitele obiective turistice ºi la impunerea de amenajãri speciale costisitoare (exemplu Transfãgãrãºanul, ºoseaua Brezoi-Vidra). - Pantele abrupte ale unor versanþi împiedicã accesul în unele peºteri ale cãror deschideri se aflã la înãlþime. Drumeþia pe pante cu valori mari devine inaccesibilã pentru persoane în vârstã sau cu diferite dificultãþi de sãnãtate - Vizitarea ºi cunoaºterea diferitelor obiective turistice legate de relief poate fi restricþionatã de prezenþa unor formaþiuni vegetale compacte ºi dense care limiteazã observarea dar ºi accesul (un vârf înalt dar împãdurit nu va constitui un reper turistic, un sector de chei bine împãdurit îºi pierde valoarea ºi devine parþial interesant, peºtera-aven din munþii Rarãu cu pãdure de jur-împrejur rar este inclusã în atenþia turiºtilor etc.) • Apa ºi activitãþile turistice. Este un component natural cu importanþã vitalã nu numai pentru fiinþe dar ºi pentru orice activitate economicã ºi turisticã. Sub diferitele sale forme de existenþã (râuri, lacuri, apa mãrii, gheþari, zãpadã etc.) ea înregistreazã caracteristici care îi conferã douã calitãþi: produs material necesar desfãºurãrii activitãþilor turistice ºi cea de obiectiv turistic. Prima este legatã de folosirea ei în procesele de preparare a hranei ºi de satisfacere a condiþiilor de igienã în perioada realizãrii activitãþilor turistice; cea de a doua constituie o particularizare a motivaþiei pentru anumite forme de înregistrare a actului turistic, apa constituind subiectul atracþiei ºi deci a prezenþei omului în diferite locuri. În aceastã a doua categorie diverse elemente pot sã-i confere caracteristici de favorabilitate sau din contrã sã-i dea o restricþionare pe duratã relativã. Cele mai importante forme în care apa constituie obiective turistice ºi la care se pot urmãri aspecte de favorabilitate ºi de restricþionare sunt:

Cursurile râurilor indiferent de mãrime, au atras dintotdeauna oameni de orice vârstã, mai ales în sezonul estival pentru înot, plajã, odihnã, pescuit, iar pe arterele fluviatile pentru navigaþie ºi sporturi nautice. Mai mult în lungul lor sunt cãi de comunicaþie care leagã aºezãri ce pe de-o parte sunt centre cu diverse obiective turistice iar pe de alta surse de provenienþã a turiºtilor ºi a produselor necesare realizãrii actului turistic. Ca obiective turistice de favorabilitate menþionãm: malul, plaja ºi albia râului care pot fi în diferite grade de amenajare pentru turism. Astfel existã sectoare lipsite de amenajãri (mai ales în mediul rural) unde diferitele forme de 44

turism se practicã temporar, neorganizat, cu un numãr limitat de participanþi. În afara localnicilor prezenþi mai ales la scãldat ºi pescuit uneori pot fi întâlniþi în week-end ºi pe mai multe zile turiºti care preferã pentru deconectare spaþiile naturale, liniºtite aflate în afara presiunii oraºului. Opus acestora sunt albiile aflate în apropierea oraºelor sau chiar în cadrul lor unde sunt sectoare cu grad de amenajare variat. În situaþii optime (Criºul Repede la Oradea, Mureºul la Arad, Bega la Timiºoara, Colentina în Bucureºti etc.) ele au delimitãri precise, areale pentru plajã ºi înot (uneori bazine), puncte de alimentaþie ºi cazare, instalaþii sanitare, puncte de închiriere de materiale sportive etc. Frecvent sectoarele de albie bine amenajate sunt încadrate de parcuri sau se aflã la marginea unor crânguri de pãdure. În funcþie de gradul de pregãtire ºi formele de turism practicate sunt de duratã ºi variate în conþinut, iar numãrul turiºtilor este mare. Unele dintre acestea au ºi posibilitãþi de realizare a patinajului iarna sau a pescuitului vara. Restricþionarea activitãþilor turistice poate fi provocatã fie de unele procese naturale (creºterea nivelului apelor râurilor urmatã de revãrsãri ºi inundaþii care le fac improprii practicãrii diferitelor forme de turism; secetele de duratã care determinã scãderea nivelului apelor râurilor uneori pânã la înregistrarea secãrii albiilor) sau antropice (deversãri de substanþe poluante însoþite de degradarea calitãþii apei ºi plajelor cu urmãri de duratã legate de intrarea în putrefacþie a faunei, acumulãri de gunoaie ºi corpuri strãine). Un loc aparte pentru þara noastrã îl are Dunãrea mai întâi pentru multiplele posibilitãþi de organizare de activitãþi turistice pe malul ei, nu numai în oraºele port dar ºi în sectoare cu mici amenajãri pentru plajã ºi odihnã. În al doilea rând fluviul trebuie asociat cu turismul navigant care poate fi înfãptuit, atât pe plan local dar mai ales sub formã de croaziere pe distanþe lungi ºi pe parcursul mai multor zile. O fac cu succes strãinii ºi extrem de redus companiile autohtone (îndeosebi în Delta Dunãrii). Elementele de restrictivitate sunt: monotonia aparentã a peisajului podiºurilor ºi câmpiilor ce-o încadreazã ºi condiþiile de confort reduse pe care le oferã vasele noastre. Întocmirea unor programe turistice bogate ºi variate însoþite de o propagandã adecvatã cât ºi asigurarea unor servicii competente pot reduce aceste aspecte negative.

Lacurile deºi sunt numeroase (peste 11 000) ca întindere sunt mici dar fiecare în parte oferã un potenþial turistic distinct pus mai mult sau mai puþin în valoare. Prin specificul formelor de turism pe care acestea le pot condiþiona se pot separa: - Lacurile de munte cele mai frumoase ºi cãutate de turiºti sunt cele din spaþiul alpin ce au genezã glaciarã (Bâlea, Capra, Podragu, Avrig, Gâlcescu, Bucura, Lia, Ana, Galeº, Zãnoaga, Slãvei, Lala etc.) ºi mai rar periglaciarã. Ele conduc la turism de tip drumeþie pe poteci de munte (mai rar drumuri forestiere ºi ºosele – Transfãgãrãºan). În vecinãtatea unora sunt cabane, refugii, spaþii de campare. Unele constituie componente ale unor rezervaþii naturale, parcuri naturale. Restrictivitatea este datã de dificultãþile accesului ºi de producerea unor procese (ex. avalanºe). 45

- Lacurile montane de la altitudini medii sau joase au genezã variatã (carstice în M. Padeº), periglaciarã-L. Vulturilor din M. Siriu; de baraj naturalL. Roºu; în con vulcanic- L. Ana; de baraj antropic în scop hidroenergetic-pe Lotru, Sebeº, Olt, Bistriþa, Cerna, Bârzava). La acestea se ajunge prin ºosele ºi drumuri forestiere. Existã cabane ºi multe amenajãri pentru desfãºurarea unei game variate de forme de turism (odihnã pe termen lung, drumeþii în spaþiile limitrofe, vânãtoare, pescuit, sporturi nautice, schi). În jurul unor lacuri s-au dezvoltat staþiuni climaterice (Lacul Roºu, Vidra, Oaºa, Vãliug etc.) sau mici concentrãri de cabane ºi case de vacanþã constituind sectoare cu un potenþial bogat ºi cu reale perspective de dezvoltare a turismului dar ºi focare de intensificare a presiunii antropice asupra mediului. Restrictivitatea relativã pentru unele este legatã de posibilitãþile de acces iar pentru altele intens vizitate de producerea unor procese naturale pe malurile lacurilor (alunecãri, surpãri) sau de înregistrarea unor acþiuni antropice necontrolate (defriºãri ºi mai ales lipsa unei educaþii corespunzãtoare în pãstrarea calitãþilor mediului natural ceea ce conduce la degradãri ale peisajului ºi disconfort local). - Lacuri situate în regiuni de dealuri, podiºuri ºi câmpii care au dimensiuni mari, origine diferitã (antropicã–lacuri de tip iaz, eleºteu,în spatele unor baraje hidroenergetice pentru alimentarea cu apã sau pentru agrement; naturale–de tip limane fluviatile, fluvio-maritime, bãlþi; mixte de dizolvare ºi tasare în sare sau brecia sãrii). Potenþialul turistic este valorificat mai mult sau mai puþin în tot timpul anului. În jurul lor sunt aºezãri sau unele sunt cuprinse în limitele unor oraºe, existã numeroase cãi de comunicaþie dar ºi multe forme de organizare a spaþiilor destinate activitãþilor turistice (de la casele de vacanþã, cabane silvice, piscicole, de agrement la complexe hoteliere, instalaþii de curã balnearã ºi agrement etc.). Cele mai importante se aflã fie în cadrul unor staþiuni balneoclimaterice acestea fiind dependente de calitãþile terapeutice ale apei ºi nãmolului din lac (Techirghiol, Slãnic, Ocnele Mari, Ocna Sibiului, Cojocna, Ocna Dej, Amara, Balta Sãratã etc.) fie în marile centre urbane (lacuri de agrement). O categorie aparte o reprezintã iazurile, heleºteele, bãlþile situate în mediul rural a cãror potenþial este concentrat fie pe agrementul local (case de vacanþã) fie pentru pescuit ºi vânãtoare. De lacurile mari de pe litoral (lagune, limane) sau din câmpii (limanele fluviatile) aflate pe axe turistice sunt legate diferite forme de activitãþi turistice (agrement, weekend, sporturi nautice, pescuit, vânãtoare etc.) pentru care s-au realizat, mai ales în ultimele decenii, o multitudine de amenajãri pentru odihnã, masã, agrement. Restrictivitatea în cazul unora este încã determinatã de lipsa unor cãi de acces modernizate iar la altele de degradarea peisajului facilitatã de o exploatare necorespunzãtoare a condiþiilor de mediu ºi de dezinteres în pãstrarea curãþeniei ºi întreþinerea corespunzãtoare a instalaþiilor.

Marea Neagrã în fâºia litoralã prezintã o valoare deosebitã sub raport turistic. În lungul þãrmului existã sectoare de plajã cu nisip fin, terenuri favorabile construcþiilor turistice, faleze de loess nu prea înalte, lacuri dar ºi o platformã litoralã cu adâncime micã. Apa mãrii cu temperaturi de 18-22° în iunie-septembrie ºi peisajul inedit creat de asocierea valurilor cu plaja sau faleza atrag un numãr mare de turiºti români dar ºi strãini. Marea majoritate a aºezãrilor de la sud de 46

capul Midia s-au dezvoltat în a doua parte a secolului XX ca staþiuni de odihnã, recreere dar ºi în direcþie balnearã (Eforie Nord, Eforie Sud, Agigea, Costineºti, Nãvodari, Mamaia-Constanþa ºi tot ansamblul de la nord ºi sud de Mangalia). Aceasta s-a reflectat mai întâi în realizarea unei infrastructuri moderne, construirea unor ansambluri destinate odihnei (hoteluri cu grad de echipare – modernizare diferit, campinguri de mare capacitate etc.), alimentaþiei, distracþiei, tratamentelor ºi în ultimele decenii pentru reuniuni de afaceri sau cu caracter politic) dar ºi în dezvoltarea unor activitãþi turistice intense din mai ºi pânã în septembrie cu posibilitãþi de permanentizare în unele staþiuni (Eforie, Mangalia, Neptun). Constanþa constituie centrul turistic polarizator cu rol general la care în ultimul timp se adaugã Mangalia. Un aspect inedit al mãrii, de atractivitate deosebitã dar ºi extrem de puþin valorificat deºi condiþiile sunt propice îl constituie cãlãtoriile cu vaporul ºi practicarea unor sporturi cu mijloace mecanizate (velele ºi surfingul). Restrictivitatea este întreþinutã de peisajul relativ uniform (un podiº neted cu faleze de loess, pãduri limitate la câteva petice), de slaba valorificare a calitãþii plajelor ºi a apei mãrii, de serviciile situate încã la un nivel inferior ºi de educaþie precarã a celor care participã la actul turistic.

Izvoarele minerale

au o largã rãspândire (mai ales în Carpaþi, Subcarpaþi) ºi un conþinut variat în sãruri cu concentraþii ce permit folosirea lor în diverse activitãþi de tratament. Sunt ape bicarbonatate, iodurate, magneziene, calcice, sãrate, carbogazoase etc. Sub raport termic marea majoritate sunt reci dar existã în anumite locuri ºi izvoare termale ºi mezotermale. Multe dintre izvoarele minerale au fost cunoscute încã din antichitate ( romanii le foloseau la Bãile Herculane), mai ales cele termale sau sãrate care au fost utilizate pe plan local cu bunã ºtiinþã sau empiric. Valorificarea calitãþii lor în structuri organizate a început sã se facã de abia la finele sec XIX urmând modelul unor staþiuni din Imperiul austriac sau din Franþa. Treptat, calitãþile terapeutice ale unor izvoare ºi mai ales gruparea ºi debitul bogat al lor a condus la dezvoltarea unor staþiuni recunoscute ºi în afara României (Vatra Dornei, Felix, 1 Mai, Bãile Herculane, Cãlimãneºti, Olãneºti, Tuºnad, Bãile Govora, Slãnic Moldova, Slãnic etc.) pentru valoarea lor în tratarea diverselor boli interne, ale aparatului locomotor etc. Restricþionarea folosirii lor derivã din patru direcþii: lipsa pentru marea majoritate a unor analize chimice de detaliu care sã permitã aprecieri asupra compatibilitãþii în diverse tratamente; captarea defectuoasã însoþitã de pierderi laterale de apã; informãri insuficiente ºi destul de lapidare asupra calitãþii lor; starea igienico-sanitarã precarã a spaþiilor în care se aflã dar ºi a instalaþiilor care asigurã transportarea ºi punerea în exploatare.

Izvoarele carstice bogate (izbucurile) sunt interesante, atrãgând atenþia turiºtilor, când sunt cunoscute, prin volumul însemnat de apã care este evacuat din cavitãþile subterane ºi uneori prin regimul spasmodic de manifestare (intervale lungi lipsite de apã alternând cu intervale de evacuãri tumultoase). Sunt renumite la Isverna în Podiºul Mehedinþi, Cãlugãri în M. Codru Moma, Bigãr în M. Aninei. Unele au fost captate parþial pentru alimentarea cu apã a 47

unor localitãþi (Nãrile din Cheile Jaleºului, Isverna din Mehedinþi), altele au devenit þinte de interes turistic la care se ajunge pe drumuri secundare ºi poteci. •

Clima ºi activitãþile turistice. Nu constituie decât rar un element

direct de potenþial turistic dar poate fi factor de favorabilitate sau de restrictivitate pentru activitatea turisticã. Spre deosebire de componentele reliefului, de ape, de vegetaþie etc., care prin fizionomie, dimensiuni ºi alte caracteristici se impun direct în potenþialul turistic al unei regiuni, climatul pare la prima vedere ca având o însemnãtate generalã, de ansamblu sau devine important prin anumiþi parametrii necesari a fi cunoscuþi pentru unele activitãþi de turism specific. Cele douã aspecte apar tratate diferit în funcþie de tipul de informare ce se considerã (în studii, diverse lucrãri de turism, pliante etc.) necesar pentru cunoaºterea unei regiuni sau a desfãºurãrii unor forme de turism (sporturi de iarnã, vânãtoare, pescuit, canotaj, nataþie, balnear etc). În prima situaþie, frecvent se oferã date medii referitoare la temperaturi, precipitaþii, regimul eolian, presiunea atmosfericã, indicându-se (uneori) ºi intervalele optime pentru diverse activitãþi turistice ºi sportive. În cea de-a doua se insistã pe valori amãnunþite pentru unii indicatori meteorologici pe baza cãrora se fac precizãri vis-à-vis de problemele solicitate de studiu (îndeosebi în turismul balnear þi câteodatã în cel al sporturilor de iarnã). În realitate, orice studiu privind potenþialul turistic al unei regiuni ºi valorificarea acestuia trebuie sã implice îmbinarea celor douã direcþii. Este necesarã mai întâi o caracterizare climaticã de ansamblu care sã aibã mai mult un rol orientativ dar însemnãtate vor avea aprecierile bazate pe valori (multe indicate în tabele ºi grafice) pentru diverºi parametrii ce pun în evidenþã perioadele optime dar ºi cele improprii practicãrii unor forme de turism, efectele directe imediate dar ºi de duratã a lor asupra organismului uman ºi de aici poate diverse forme de disconfort (îndeosebi în turismul de odihnã ºi balnear), riscul producerii unor procese geografice (avalanºe, inundaþii, prãbuºiri, alunecãri) impulsionate de anumite manifestãri meteorologice (ploi abundente, ninsori bogate). În acest caz se va insista pe relevarea valorilor extreme ºi pe probabilitatea realizãrii lor în timp ºi spaþiu, dar ºi pe punerea în evidenþã a tuturor factorilor de naturã climaticã ce pot avea pe ansamblu, caracter favorizant sau restrictiv sau limitele între care aceste aspecte se pot impune, limitând ori asigurând viabilitatea unor forme de turism. Acestea se dobândesc prin apelarea la analize în care valorile climatice ale diverºilor parametrii li se opun atât reacþiile organismului uman la efortul depus (mai ales în turismul balnear, montan, nataþie) în raport de variaþia presiunii, umiditãþii, temperaturilor dar ºi performanþele înregistrate (îndeosebi în cele cu caracter sportiv ce impun pregãtiri în diverse condiþii: de munte, balnear, de altitudine etc.) pe sezoane sau locuri de acþiune. Totodatã cunoaºterea lor este necesarã proiectãrii ºi realizãrii diverselor construcþii ºi amenajãri pentru diferite forme de turism. Efectele manifestãrii condiþiilor climatice asupra organismului. Se concentreazã pe mai multe direcþii, impuse pe de-o parte de tipul de activitate turisticã (efortul ºi impactul este deosebit, în drumeþie pe pante variabile, alpinism,

48

schi, tratament balnear, recreere etc.) dar ºi în funcþie de vârstã (elevi, adolescenþi, maturi etc.) ºi capacitatea fizicã la nivelul fiecãrei categorii. Impactul condiþiilor climatice se realizeazã îndeosebi asupra cãilor respiratorii, pielii, ochilor ºi urechilor iar dintre factori semnificativi sunt: temperatura aerului, umiditatea, curenþii de aer, presiunea atmosfericã. Fiecare dintre acestea exercitã asupra organismului o acþiune care poate crea stãri de disconfort sau de relaxare. Prin combinarea lor se poate ajunge la limite de producere a efectelor, (mai largi sau limitate) atât în timpul anului (de la o lunã la alta, ºi chiar în cuprinsul zilei) dar ºi spaþial (în raport cu altitudinea, poziþia latitudinalã, versanþi adãpostiþi sau nu de vânt, versanþi mai mult sau mai puþin expuºi radiaþiilor solare etc). În linii generale stãrile de confort raportate la o îmbrãcãminte uºoarã sunt legate de temperaturi medii zilnice de 18-28ºC. Intervalul de timp de realizare este maxim în regiunile de dealuri, podiþuri þi câmpii înalte fiind concentrate mai ales în intervalul mai-septembrie. Opus, disconfortul termic (temperaturi medii lunare zilnice de peste 28ºC sau sub 18ºC) se realizeazã aici în ºase-opt luni. Spre deosebire de acestea în câmpie ºi podiºurile joase în lunile de varã (iulie ºi august), disconfortul este determinat de frecvenþa zilelor ºi nopþilor tropicale, iar în decembrie-aprilie de temperaturile foarte reduse. În munþi, în cea mai mare parte din an (octombrie-iunie la sub 1500m; cu unele excepþii zilnic la peste 1500m) se înregistreazã disconfort termic. Dar, indiferent de regiune, intervalul de confort termic variazã ca numãr de ore în cuprinsul unei zile chiar în intervalele optime impuse de mediile lunare sau diurne. Situaþiile sunt posibile mai ales în lunile de toamnã ºi primãvarã la miezul zilei, iar vara dimineaþa ºi seara. Local, mãrimea acestora scade în sectoarele expuse curenþilor de aer sau umbrite, deci cu expuneri spre N, NV, NE ºi creºte în situaþiile opuse. De aici, rezultã necesitatea calculãrii ºi interpretãrii valorilor mai multor indicatori termici: valorile medii multianuale diurne ºi lunare, numãrul lunar de zile de iarnã, de îngheþ, de varã, tropicale, aprecierea mãrimii intervalelor diurne cu valori de 18º-28º. În funcþie de acestea se stabilesc perioade optime lunare ºi zilnice favorabile diverselor activitãþi turistice. Este necesar însã ºi raportarea acestor valori la capacitatea de suportabilitate a turiºtilor în funcþie de vârstã dar ºi de tipul de activitãþi turistice. Limitele termice de 18-28º sunt optime pentru unele forme de turism (drumeþie, odihnã, recreere, tratament balnear, nataþie, canotaj, pescuit, jocuri sportive etc). Pentru alte forme ele sunt mult mai coborâte (5-15º zilnic pentru sporturile de iarnã, 10-20ºC zilnic pentru drumeþie în spaþiul alpin ºi subalpin etc) înfãptuirea acestora necesitând o echipare adecvatã. Pentru activitãþile care presupun folosirea mediului acvatic importantã este raportarea valorilor termice diurne din aer ºi apã (înot în lacuri, dar mai ales în mare în situaþia optimã în care apa are 20-24ºC) þi pe aceastã bazã sã se indice intervalele optime dar ºi cele în care acestea sunt posibile. Astfel, pe litoral optimum presupune iulie-august, iar posibilul în iunie ºi septembrie. În lacurile din regiunile de câmpie (intervin adâncimea redusã ºi dinamica micã) intervalele sunt mai extinse (optimum din 15 iunie - 10 septembrie, posibilul de la finele lunii mai pânã la finele lunii septembrie), iar lacurile aflate pe vãile din munþi la sub 800m suportabilitatea este legatã de luna august (aici fac excepþie lacurile sãrate sau cele cu apã termalã unde intervalele sunt mult mai extinse).

49

În desfãºurarea activitãþilor turistice un rol stresant deosebit îl are manifestarea vântului care pe de-o parte creeazã senzaþii de disconfort iar pe de altã parte poate împiedica realizarea performanþei propuse. Dacã simplele adieri ºi brizele de mare, munte sunt plãcute ºi chiar aºteptate în zilele toride, curenþii de aer cu viteze ce depãºesc 3,5 m/s devin neplãcuþi, iar vântul în timpul furtunilor, viscolelor este extrem de periculos. Ca urmare este necesarã calcularea numãrului mediu de zile cu vânt cu viteze mai mari de 3,5 m/s, frecvenþa lunarã ºi apreciere numãrului de zile cu calm. În marile localitãþi se fac precizãri asupra culoarelor rutiere ce direcþioneazã curenþii de aer ce pot crea (mai ales iarna) disconfort dar ºi asupra spaþiilor adãpostite (mai ales în parcuri) favorabile practicãrii expunerii la soare (helioterapie). Cura helioterapeuticã este mult folositã, dominant în sezonul cald dar pentru o pondere limitatã de turiºti (schiori) ºi în sezonul rece la munte (în zilele cu temperaturi ridicate ºi în spaþiile adãpostite). Pentru evaluarea intervalelor în care aceasta poate fi practicatã este necesarã corelarea aprecierii numãrului de zile cu cer senin (sau parþial acoperit) cu regimul termic diurn ºi lunar, stabilirea spaþiilor expuse sau adãpostite faþã de vânt. Se pot diferenþia ºi intervalele în care expunerea este optimã de cele în care ea devine dãunãtoare (vara îndeosebi între orele 12 ºi 16) provocând lezarea pielii. Pentru drumeþie, recreere ºi tratament prezintã însemnãtate indicarea valorii presiunii aerului care scade în raport cu altitudinea creând în unele situaþii (la organismele slãbite, îmbãtrânite, la cei cu afecþiuni ale circulaþiei etc) disfuncþii în starea organismului materializate în dureri musculare, modificãri ale tensiunii, leºin, o respiraþie inconstantã etc. Ca urmare în analize, alãturi de precizãri privind variaþia medie a presiunii de la o lunã la alta sau în raport de altitudine va fi urmãritã ºi schimbarea acesteia în condiþiile frecvenþei maselor de aer de provenienþã deosebitã. Acest aspect are însemnãtate distinctã în caracterizarea climaticã a diferitelor staþiuni balneare sau climaterice, în funcþie de care regimul presiunii poate deveni pentru diverse categorii de turiºti un factor de risc (exemplu staþiunile de pe litoral sau la altitudini mai mari de 1000 m pentru cardiaci). Disconfortul climatic poate fi creat de intervalele de timp în care umiditatea aerului este foarte mare dar ºi scãzutã. În aceste condiþii sunt mult expuse cãile respiratorii împiedicând o bunã funcþionare a circulaþiei sangvine, respiraþiei, se accelereazã transpiraþia în aerul uscat. Sub acest aspect lunile de primãvarã ºi toamnã sunt propice activitãþilor turistice în regiunile de deal ºi de câmpie ºi cele de varã în spaþiul montan la 800-1800 m altitudine. Caracteristicile climato-turistice (fig. 18, fig. 19) cu caracter regional se pot stabili în baza acestor parametri. - intervalul hipsometric în care caracteristicile climatice sunt deosebit de favorabile unei palete largi de forme de turism, este cuprins între 400 ºi 800m (local poate urca pânã la 1000 m); sunt temperaturi moderate iar variaþiile celorlalte elemente care se conjugã cu acestea sunt suportabile. Ca urmare stresul, disconfortul implicã perioade de timp mai mici ºi stãrile create sunt uºor de depãºit. - intervalul hipsometric de peste 1000 m se poate corela cu o creºtere tot mai accentuatã (odatã cu ridicarea în altitudine) a solicitãrii organismului la

50

UC RA IN A

FIG. nr. 18 – Numãrul mediu lunar de zile cu confort termic (dupã El. Teodoreanu, 1984)

UC RA IN A

FIG. nr. 19 – Numãrul mediu lunar de zile cu confort termic prin încãlzire (dupã El. Teodoreanu, 1984)

51

modificãrile termice, de presiunea ºi oxigenare a plãmânilor, expunere la vânt ºi diferite fenomene meteorologice). Intervalele de confort climatic pentru diversele forme de turism sunt deosebit, la fel ºi pentru diferitele categoriile de vârstã (implicã efort ºi deci rezistenþã variatã). - intervalul hipsometric sub 400m cu oscilaþii distincte sub raport climatic ce impun un sezon rece cu disconfort aproape total, un sezon cald cu disconfort pe zile, decade ºi douã intervale (primãvara ºi toamna) cu un stres bioclimatic limitat. De menþionat cã vara, pentru anumite forme de turism (curã heliomarinã, cura balnearã, sporturi nautice etc.), conþine un numãr mare de zile de confort bioclimatic. - Condiþiile climatice ºi realizarea activitãþilor turistice Formele de turism sunt multiple, mai ales prin scopul propus ºi prin duratã. Îndeplinirea cerinþelor fiecãreia depinde de diverºi factori între care ºi cei de naturã climaticã care pot influenþa nu numai ambientul realizãrii sale (zilele ploioase, reci) dar uneori determinã replanificarea dacã este posibil (o aversã de ploaie, viscol, etc.) sau anularea (o încãlzire bruscã ce determinã topirea stratului de zãpadã, afectând condiþiile necesare sporturilor de iarnã, o avalanºã ce deterioreazã spaþiul schiabil sau reþeaua de poteci ºi instalaþii de penetrare în etajul alpin carpatic, o inundaþie de proporþii care distruge pe distanþe mari reþeaua rutierã- vezi 1969, 1970, 1975, 2004, 2005 etc.). Deci, se impun cunoaºterea acelor aspecte de naturã climaticã care au însemnãtate pentru actul turistic în sine ºi de care depinde în final ºi performanþa realizãrii lui (mai ales în cele cu nuanþã sportivã). Pentru ambientul general informaþiile trebuie sã se axeze pe cunoaºterea numãrului de zile cu predominarea timpului senin, cu temperaturi de peste 18º vara þi în jur de 5º iarna etc. Pentru planificarea ºi efectuarea strictã a unei anumite forme de turism se cer elementele de naturã climaticã de excepþie. Acestea se pot diferenþia în douã grupe. - Prima implicã datele prognozelor meteorologice pe perioade de la 24 de ore la mai multe zile ºi care au la bazã informaþii de anvergurã asupra dinamicii maselor de aer; prognozele sunt însoþite de avertismente referitoare la posibile ploi torenþiale, viscole, secetã prelungitã, vânturi puternice etc. Toate acestea pot influenþa mai întâi programarea unor forme de turism care implicã deplasãri pe trasee de munte (de la o zi la peste o sãptãmânã), odihnã ºi recreere pe unadouã zile, vânãtoarea, pescuitul sportiv. În al doilea rând anuleazã rezultatele performanþei în activitãþile turistico-sportive (canotaj, înot, sporturi de iarnã). - A doua grupã se referã la informaþii de naturã climaticã rezultate din prelucrarea valorilor meteorologice înregistrate la staþiile meteorologice timp de mai multe decenii. Pe baza lor, orientativ se stabilesc intervalele de timp cu condiþii favorabile diferitelor forme de turism. În acest sens importante sunt perioadele optime pentru practicarea schiului ºi sãniuºului în etajele alpin ºi subalpin carpatice dar ºi la altitudini mai joase apreciate pe versanþii cu expuneri diferite; perioadele în care existã strat de zãpadã iar valorile temperaturilor pot asigura menþinerea lui ºi deci funcþionalitatea pârtiilor de bob, sãniuº; lunile sau intervalele frecvent ploioase sau secetoase; raportarea intervalelor vântoase ºi de

52

calm în funcþie de frecvenþa circulaþiei diverselor mase de aer pe anumite direcþii ºi de condiþiile orografice etc. Pentru unele dintre acestea existã formule de calcul ºi apreciere (ex. indicele intervalului schiabil etc.).Indiferent de situaþie valorile trebuie corelate cu condiþiile geografice locale care pot accentua sau diminua anumite aspecte ale producerii lor. Între acestea un rol distinct în spaþiul montan îl au expunerea (poziþia favorizantã sau nu menþinerii timp mai îndelungat a condiþiilor pentru sporturile de iarnã) asociatã cu mãrimea pantei ºi gardul de acoperire cu pãdure sau arbuºti (pentru producerea avalanºelor, ºiroirii, alunecãrilor etc.) (fig. 20). Proiectarea ºi realizarea de construcþii ºi amenajãri pentru turism. Existã o diversitate de construcþii ce sunt folosite în turism, unele cu funcþionalitate variatã care depãºeºte sfera turismului (magazine cu diferite produse, tonete etc.) dar multe cu profil destinat în mare mãsurã diverselor forme de turism (hoteluri, instalaþii, parcuri, baze de tratament, complexe de agrement, autocare ºi nave cu capacitãþi diferite pentru cãlãtorii etc.). La toate acestea în proiectarea ºi realizarea lor trebuie sã se þinã seama de particularitãþile climatice ale regiunii. Pentru instalaþiile pe cablu (utilizate la munte) sunt necesare aprecierile privitoare la direcþia dominantã, vitezele obiºnuite ºi maxime ale vântului, de frecvenþa producerii anumitor fenomene meteorologice (îndeosebi chiciura ºi viscolul). Amplasarea unor hoteluri va fi fãcutã de aºa manierã încât camerele sã primeascã cât mai multã luminã, cât mai puþini curenþi de aer ºi deschiderea spre peisaje atrãgãtoare. În parcuri, indiferent de mãrime, vor exista amenajãri de odihnã în spaþii expuse la Soare ºi ferite de curenþii de aer. Bazele de tratament balnear vor fi legate de hoteluri pentru a evita contactele brusce între mediul din complexul de tratament ºi cel liber (mai ales în staþiunile montane, în sezonul rece). Reþeaua de poteci ºi drumuri rutiere va evita sectoarele în care sunt posibile avalanºe, viscole, troieniri, alunecãri etc. Pentru toate acestea alãturi de date climatice generale sunt necesare aprecieri topoclimatice cu insistenþã pe parametrii vântului ºi ai fenomenelor meteorologice ce conduc la degradãri. • Omul ºi activitãþile turistice, în orice regiune geograficã este implicat sub raport turistic în trei direcþii: - beneficiar al fondului de elemente ale cadrului natural care sunt folosite sub raport turistic; - creator de bunuri materiale ºi spirituale ce alcãtuiesc o categorie aparte de obiective turistice; - consumator al mijloacelor ºi serviciilor organizate vis-à-vis de activitãþile turistice la care este pãrtaº; Omul ca beneficiar al potenþialului turistic. Componentele naturale cu valoare turisticã sunt extrem de numeroase, variate ca însemnãtate ºi cu grad diferit de cunoaºtere ºi înþelegere a semnificaþiei pentru turism. Cele mai multe sunt oferite de relief, ape ºi formaþiunile animale ºi vegetale. Ele ies în evidenþã prin configuraþia aparte (circuri ºi vãi glaciare, chei, defilee, sfinxi, coloane, peºteri, câmpuri de dune, lacuri, cascade, creste, abrupturi, rezervaþii naturale cu alcãtuiri deosebite) sau rolul pentru desfãºurarea anumitor forme de activitãþi

53

FIG. nr. 20 – Intervalele cu confort ºi disconfort pentru activitatea turisticã

54

turistice (alpinism, pescuit sportiv, recreere, sporturi nautice, cunoaºtere). Unele sunt ºtiute ºi intrate deja în circuite de trasee turistice, fie în spaþiul montan, fie în localitãþi, în deltã, pe litoral, în unele sectoare din regiunile de deal ºi de câmpie. Fiind în atenþia unui numãr însemnat de turiºti ele au constituit ºi constituie mobilul ce a determinat realizarea de amenajãri multiple (de la campinguri la complexe hoteliere, spaþii de recreere, destindere, marcaje ºi panouri cu explicaþii etc.). La acestea se mai pot adãuga încã douã grupãri: - cele ºtiute dar situate la depãrtare în raport cu axele turistice sau de cãile de comunicaþie modernizate, accesul realizându-se prin poteci sau drumuri forestiere sau comunale neamenajate; - elemente ale cadrului natural (stânci cu aspect bizar, lacuri cu nãmol sapropelic, cascade, areale cu peisaje deosebite, bazine piscicole, versanþi pe care zãpada se menþine un timp îndelungat etc.) extrem de puþin cunoscute (cel mult pe plan local ºi de multe ori fãrã a li se acorda importanþã) dar a cãror punere în valoare ar contribui la individualizarea de noi areale în care s-ar dezvolta diverse activitãþi turistice. În acest sens sunt cele din masivele muntoase din Carpaþii Orientali-Maramureº, Obcine, Tarcãu; munþii din Carpaþii Meridionali-Orãºtiei, Leaota, Lotrului, Cernei, Mehedinþi; munþii din Carpaþii OccidentaliDognecii, Metaliferi, Trascãului, Muntele Mare (fig. 21) dar ºi în unele sectoare deluroase sau de podiº, îndeosebi cele individualizate pe structuri diapire cu sâmburi de sare la zi sau la adâncime micã, în lungul lacurilor sau râurilor cu albii extinse, sectoare de pãdure cu arbori seculari. De obicei aceste locuri constituie obiectul interesului unui numãr restrâns de turiºti (frecvent elevi sau tineri din localitãþile limitrofe). Obiectivele cu valoare turisticã legate de prezenþa omului. Se realizeazã prin diverse activitãþi orientate sau nu spre aceste direcþii de unde ºi specificul ºi amploarea lor. În acest sens se pot delimita mai multe grupãri. - Prima este legatã de cele la care omul se implicã direct având ca mobil amenajarea spaþiului ºi a subiectului turistic ce se doresc a fi prezentate. În acest sens se includ toate muzeele, casele memoriale, grãdinile botanice, parcurile dendrologice, monumentele ºi orice statuie, grãdinile de varã, ansamblurile destinate sporturilor nautice ºi din sezonul de iarnã, mânãstirile ºi bisericile cu valoare istoricã ºi arhitectonicã etc. Sunt cuprinse în programe turistice cu caracter tematic (istorie, ºtiinþele naturii, artã, etc.), întreceri sportive, de odihnã ºi agrement. Existã informaþii suficiente ºi posibilitãþi de înfãptuire onorabilã a cerinþelor acestora. - A doua grupare încadreazã construcþii ºi amenajãri spre care atenþia turiºtilor este legatã în anumite momente din an, de sãrbãtori speciale, aniversãri, ceremonii, desfãºurarea unor festivaluri etc. Ele determinã prezenþa unui numãr variabil de turiºti ºi activitãþi de la câteva ore la mai multe zile. În acest sens mai importante sunt: locurile ºi lãcaºurile unde se organizeazã la anumite date ceremonii naþionale, ceremonii religioase, festivaluri folclorice, muzicale ºi de

55

56 FIG. nr. 21 – Localitãþi cu baza materialã pentru diferite activitãþi sportive

artã, mitinguri aviatice, competiþii sportive naþionale, internaþionale de amploare, comemorarea unor mari personalitãþi ale lumii ºtiinþifice, artistice, culturale, istorice etc. Ele sunt concentrate fie în localitãþi, fie în anumite locuri la care conduc frecvent drumuri modernizate ºi unde sunt posibilitãþi de amenajare pentru diverse servicii (hramurile bisericilor, nedei, întâlniri tradiþionale multijudeþene la Huta Certeze, Sighetul Marmaþiei, Baia Mare, Muntele Gãina, Þebea, Novaci, ªumuleu, Reci, Balvanyos etc. concursuri naþionale ºi internaþionale Brãila, Bucureºti, Târgoviºte, Borsec, Mamaia). - A treia grupare cuprinde o diversitate de componente mai puþin cunoscute deºi au o valoare aparte pentru activitãþile turistice. Ca urmare sunt rar incluse în programe sau oferte în acest domeniu. Aparþin mai ales construcþiilor care au un stil arhitectonic ce s-a impus în anumite etape istorice unele construcþii vechi cu însemnãtate economicã ce ºi-au pierdut valoarea iniþialã dar care au cãpãtat un interes turistic prin caracteristicile tipului de realizare în anumite etape a evoluþiei unei laturi economice dintr-o regiune etc. Se pot include ºi unele construcþii recente care prin noutate sau grandoare stârnesc interes în anumite intervale de timp pentru unii turiºti (metroul, canalul Dunãre –Marea Neagrã, Palatul Parlamentului, unele ansambluri industriale megalomane realizate dupã 1970), apoi multe realizãri din lemn, piatrã, os, argilã, iascã cu caracter etnografic renumite în anumite regiuni (porþile din lemn, troiþe sin sec. XV-XVIII, fântâni din piatrã, produse din centre ceramice renumite. - O altã grupare este legatã de elementele a cãror punere în evidenþã este temporarã fiind determinatã de situaþii inedite ce impun unele activitãþi umane (îndeosebi cu caracter economic). Ele conduc la deplasãri de turiºti în scopul de a urmãri procesele ºi rezultatele produse. Între acestea unele au indus adevãrate pelerinaje ale curioºilor sau a celor care le leagã de diverse interpretãri (“salcia de la Maglavit” în perioada interbelicã, “focul viu” rezultat din explozia unei sonde în Oltenia, formarea lacurilor de la Ocniþa prin surparea unor goluri saline, ansambluri de cariere, halde ºi ochiuri depresionare umplute parþial de apã din vechi exploatãri de lignit în Oltenia, complexele economice de anvergurã ce au fost pãrãsite-Cãlan, Hunedoara, Anina etc.). -Construcþiile ºi amenajãrile pentru desfãºurarea diferitelor tipuri de activitãþi turistice pot genera în timp o multitudine de aspecte. Între acestea sunt cele luate de reþeaua de drumuri, puncte de alimentaþie publicã, de puncte de informare turisticã, de mijloacele de transport prin cablu, pârtii de schi de diverse construcþii pentru cazare, distracþie, recreere, odihnã, tratament, pentru competiþii sportive. În exploatarea turisticã însã apar ºi multe influenþe negative ale intervenþiei antropice rezultate îndeosebi din carenþe de înþelegere ºi de educaþie. Între aceste forme frecvente sunt: degradarea obiectivelor turistice prin înscrisuri, scrijeliri, fragmentãri, extragerea unor elemente ale acestora; acumularea de gunoaie de origine variatã; crearea de poteci secundare care contribuie la degradarea peisajului, poluarea aerului, apei, solurilor din vecinãtatea obiectivelor turistice; amplasarea de tonete, chioºcuri sau a unor construcþii neadecvate mediului local; producerea de incendii în pãduri, parcuri; degradarea amenajãrilor existente etc.

57

3. Diferenþierea de unitãþi dupã potenþialul turistic pe teritoriul României România deþine atât elemente (obiective) care au însemnãtate pentru turism cât ºi o multitudine de mijloace care pot facilita activitãþile specifice acestui domeniu. Rãspândirea acestora în teritoriu este diferitã existând pe de-o parte aglomerãri de obiective ce au condiþionat ºi concentrãri de modalitãþi ºi resurse de punere în valoare a acestora, iar pe de alta spaþii largi în care toate acestea sunt disipate. Mai mult în prima categorie evoluþia localã, regionalã este variatã în contextul impunerii unora spre anumite tipuri de activitãþi turistice (unele recunoscute pe plan naþional ºi internaþional) în raport de altele care dispun de obiective la fel de însemnate dar puþin cunoscute ºi unde mijloacele de valorificare sunt reduse. Pentru a avea o bazã într-un program complex de organizare ºi dezvoltare turisticã a þãrii ºi a oricãrui teritoriu trebuie sã se plece de la inventarierea corectã a tot ceea ce existã ºi la diferenþierea de unitãþi care sã se poatã înscrie într-un sistem ierarhic. Componentele de ordine diferite vor avea o anumitã alcãtuire ºi funcþionalitate dar ºi legãturi care sã asigure intercondiþionarea ºi prin aceasta unitatea sistemului. Pentru turism importanþã are stabilirea de unitãþi taxonomice precise care pe de-o parte fiecare reflectã un anumit nivel de resurse potenþiale iar pe de altã parte un minim de dotare (mijloacele) posibile la un moment dat, pentru valorificarea acestora. Dacã prima componentã poate fi privitã ca relativ fixã (mai ales în cazul elementelor specifice cadrului natural), cea de a doua are un caracter dinamic în sensul unei evoluþii sau involuþii în funcþie de politicile economice aplicate. Scara ierarhicã normalã, cel puþin pentru evaluarea potenþialului turistic o constituie: punctul turistic, localitatea cu valenþe turistice, centru turistic, axa turisticã, zona turisticã, regiunea turisticã la care în cazul României se poate adãuga provincia turisticã (criteriu subiectiv dar ca rezultat al unei anumite evoluþii naturale ºi istorice) (fig. 22). • Punctele turistice sunt locuri în afara aºezãrilor sau în cadrul acestora în care existã unul sau câteva obiective turistice grupate ºi legate tematic (muzeu, monumente, Baia Baciului cu Lacul Miresii ºi Muntele de sare) ce pot fi vizitate sau folosite pentru unele activitãþi turistice cu duratã limitatã (câteva ore); unele sunt locuri de vizitare ce sunt introduse în cadrul unor circuite sau trasee turistice. Frecvent sunt bisericile ºi mânãstirile din sate cu hramuri renumite (la mânãstirile Dervent, Sf. Andrei, Cocoº, Cilic Dere din Dobrogea) ºi obiectivele naturale izolate (ex. Poiana Narciselor, monumentele de la Cãlugãreni, Bobâlna, Podu Înalt). • Localitatea turisticã constituie o aºezare micã (sat dar ºi un oraº mic- Viºeul de Sus, Lupeni, Cehu Silvaniei etc.) în care existã unul sau mai multe obiective turistice dar lipsesc sau sunt reduse componentele de bazã ale echipamentului turistic (amenajãri la un nivel accesibil unor servicii bune) care

58

FIG. nr. 22 – Raportul dintre regiune – zonã – axã ºi centre turistice

sã permitã desfãºurarea unor activitãþi turistice de duratã. Frecvent ceea ce existã este favorabil vizitelor de câteva ore ºi mai rar staþionãrilor pentru odihnã, recreere. Existã locuri de campare neamenajate sau cu cazare la localnici apoi puncte de servicii pentru masã de nivel mediu ºi cu ofertã limitatã. În cadrul localitãþilor turistice s-au impus în ultimul deceniu prin dotãri douã subtipuri: Localitãþile agroturistice care sunt sate cu potenþial economic relativ bogat cu gospodãrii þãrãneºti ce pot oferi cazare în condiþii bune ºi servicii de masã corespunzãtoare cerinþelor solicitanþilor, pentru un sejur de mai multe zile; spre acestea se îndreaptã frecvent familii de turiºti ºi chiar grupuri organizate prin diferite societãþi de turism (Agromec, ANTREC), scopul fiind odihna, relaxarea, unele tratamente balneare ce nu solicitã o asistenþã medicalã pretenþioasã etc. (ex. - sate din Culoarul Rucãr-Bran precum ªirnea, Peºtera, Rucãr, Podu Dâmboviþei, Moeciu, din depresiunile Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Valea Putnei, Valea Suceviþa, Munþii Apuseni). Localitãþile turistice balneare de interes local sunt legate de unele sate sau oraºe mici care au izvoare minerale, termale, nãmol sapropelic, mofete a cãror cunoaºtere ºi valorificare este limitatã în timp ºi mai ales teritorial. Dispun de amenajãri reduse iar funcþionalitatea este legatã îndeosebi de sezonul de varã (Sãcel, Siriu); asistenþa medicalã este redusã (Plopiº, Sãcel, Þintea, Telega, Cacica, Ocna Dej, Cojocna etc.)

59

• Centrele turistice sunt acele aºezãri urbane ºi mai rar rurale (Bran) unde existã o ofertã turisticã care concentreazã mai multe obiective turistice, au un echipament suficient (infrastructurã, hotel sau motel, camping, unitãþi de alimentaþie ºi pentru diverse servicii, forþã de muncã specializatã pentru turism); importanþa centrului este determinatã de mai mulþi factori: valoarea ºi numãrul obiectivelor turistice (ex. la Bran castelul, muzeul etnografic, vechiul punct vamal, bisericuþa etc.); posibilitãþile de valorificare prin diverse forme de turism a potenþialului din cadrul lui, din arealul limitrof sau din localitãþile mai depãrtate; ponderea importantã pe care activitãþile turistice o au în realizãrile economice; calitatea componentelor echipamentului turistic ºi a serviciilor; gradul de polarizare al altor aºezãri aflate la distanþe diferite pentru activitãþile turistice (cele de pe valea Moeciului). Un loc distinct în categoria centrelor turistice îl constituie staþiunile turistice (fig. 23). Acestea sunt diverse tipuri de aºezãri precum oraºe (Govora, Cãlimãneºti, Olãneºti, Bãile Tuºnad), sate mari (Vaþa de Jos, Tinca) sau cartiere aflate în afara acestora ºi uneori la distanþa de mai mulþi kilometri (Poiana Braºov, Pãltiniº, Semenic, Izvoarele, Mogoºa) în care existã amenajãri pentru turism dar cu un grad variat de dotare (pentru odihnã, recreere, tratament balnear, activitãþi sportive etc.). Cea mai mare parte a veniturilor sunt obþinute din activitãþi de turism. În funcþie de specificul dominant al activitãþilor ele se pot grupa în staþiuni climaterice (recreere, odihnã, activitãþi sportive) ºi balneoclimaterice (precumpãnesc tratamentele medicale). În raport cu gradul de dotare ºi dinamica turiºtilor se separã: staþiuni de rang internaþional (Poiana Braºov, Predeal, Sinaia, Buºteni), naþional (Geoagiu, Eforie, Mangalia Nord, Cãlimãneºti, Govora), judeþean (Ocna ªugatag, Covasna). Se considerã cã circa 39 de staþiuni sunt de rang naþional ºi internaþional (10 dominant pentru odihnã ºi sporturi de iarnã, 18 cu caracter balnear, 11 pe litoral pentru odihnã ºi activitãþi balneare) ºi 61 de rang regional (cu profil variat) (V. Glãvan, 2002). Staþiunile mai pot fi grupate în funcþie de poziþia în cadrul unitãþilor de relief: staþiuni montane, de deal ºi podiº, în câmpie- ultimele fiind reduse ca numãr ºi în funcþie de intervalul de timp în care se desfãºoarã activitãþile specifice (sezoniere, permanente). • Axa turisticã constituie un spaþiu cu potenþial turistic ºi unele amenajãri ce permit activitãþi turistice bogate înscris în lungul unei vãi sau în cadrul unei depresiuni sau artere de circulaþie importantã. Poate reprezenta sectorul cel mai important al unei zone sau regiuni turistice spre care se concentreazã fluxuri turistice, pe care se exercitã o circulaþie intensã dar de unde de regulã se ºi pleacã spre obiective ºi localitãþi turistice limitrofe (fig. 24). Cele mai importante sunt culoarele vãilor carpatice (Suceava, Moldova, Bistriþa, Trotuº, Buzãu, Prahova, Olt, Jiu, Timiº-Cerna, Criºul Repede, Iza) dar ºi în unitãþile colinare (Bârladul, Târnavele, Hârtibaciu, Mureºul). Doi factori au determinat în timp dezvoltarea lor: pe de-o parte potenþialul natural, pe de altã parte în dezvoltarea localitãþilor ºi reþelelor de cãi de comunicaþii în culoarele de vale ºi în depresiunile alungite. Desfãºurarea ºoselelor ºi cãilor ferate în lungul acestora a facilitat în

60

61 FIG. nr. 23 – Staþiunile ºi localitãþile balneoclimaterice

62 FIG. nr. 24 – Axe ºi centre turistice importante

primul rând accesul rapid la obiectivele aflate în aºezãrile de aici (cetãþi, locuri istorice, muzee, biserici, unitãþi meºteºugãreºti ºi de desfacere) dar ºi la cele naturale (chei, defilee, izvoare minerale, rezervaþii, parcuri dendrologice). Circulaþia turisticã intensã a condus pe de-o parte la construcþia de unitãþi de servicii turistice nu numai în localitãþi ci ºi în afarã, iar pe de altã parte la identificarea ºi popularizarea altor puncte interesante pentru recreere, odihnã, sport, vizitare (instrucþie). În acest fel arterele de comunicaþie din culoarele de vale ºi depresiuni în lungul cãrora existau câteva puncte de interes turistic au devenit adevãrate artere (axe) turistice. Calitatea dotãrilor ºi serviciilor însã le departajeazã în: axe de interes naþional ºi internaþional (Moldova, Prahova), regional (Mureºul superior, Oltul superior, Bistriþa, Iza, Teleajenul) ºi local (Putna de Vrancea, Trotuº, Dâmboviþa superioarã, Ialomiþa). Se pot separa ºi axe turistice în devenire-în lungul cãrora existã multe obiective (unele puþin cunoscute de turiºti) dar infrastructura ºi amenajãrile sunt sub cerinþele asigurãrii unui turism civilizat. Acestea urmãresc frecvent aliniamente de depresiuni cu aºezãri separate de dealuri dar care sunt unite prin ºosele parþial modernizate (Sovata-Odorheiul Secuiesc; Râmnicu Vâlcea-Curtea de Argeº, Reºiþa-Bozovici, Deva-Brad-Beiuº). O mare parte a acestor axe se înscriu în lungul reþelei rutiere cu importanþã pentru circulaþia internã ºi internaþionalã ºi legat de aceasta dezvoltarea mai multor unitãþi ce asigurã servicii cu grad diferit de satisfacere a cerinþelor moderne de turism. În perspectivã prin îmbunãtãþirea calitãþii infrastructurii ºi a reþelei de servicii (mai ales prin realizarea în urmãtoarea perioadã a câtorva autostrãzi) se va ajunge în final la impunerea unor axe turistice majore de 300-600 km lungime ce vor strãbate România între punctele de graniþã. Ele vor lega zone ºi regiuni turistice naþionale ºi internaþionale. La acestea se va adãuga axa fluvialã ca o componentã a Dunãrii internaþionale. •

Zona turisticã este un teritoriu bine delimitat ca importanþã pentru

turism datoritã existenþei unui numãr însemnat de obiective, puncte ºi localitãþi legate printr-o infrastructurã adecvatã ºi în care sunt unul sau mai multe centre turistice ce polarizeazã activitãþile de acest gen. Ca urmare zonarea unui teritoriu urmãreºte delimitarea unor spaþii geografice mai mari dar nu egale, ce dispun de un potenþial turistic însemnat, au amenajãri importante care pot asigura activitãþi specifice. Procesul de zonare turisticã se sprijinã pe cunoaºterea realitãþii din teren raportatã la câteva direcþii-potenþial turistic ºi nivelul valorificãrii sale, amenajãrile existente (infrastructura, construcþii etc.) ºi servicii ce pot fi asigurate, tipul ºi gradul de asigurare a formelor de turism ºi perspectivele de evoluþie. Pentru înfãptuirea ei sunt necesare ca operaþiuni preliminare mai multe zonãri pentru fiecare din aceste probleme. Compararea acestora permite delimitarea de zone turistice ce se vor defini prin coeficienþi de apreciere calitativã ºi cantitativã. Deci zonarea potenþialului turistic constituie rezultatul unei etape preliminare zonãrii turistice. Ea se bazeazã pe inventarierea tuturor elementelor oferite de cadrul natural dar ºi pe gândirea unor forme ale activitãþii antropice care prezintã însemnãtate pentru turism.

63

În literatura geograficã ºi turisticã româneascã existã mai multe zonãri ale teritoriului României (mai ales prin prisma grupãrilor de obiective), corecte sau mai puþin corecte. S-au bazat fie pe delimitarea de areale turistice la nivelul unor unitãþi geografice sau administrative (frecvent pe judeþe), fie pe localizarea ºi concentrarea obiectivelor turistice ºi a fluxurilor de turiºti. Când teritoriul este extins ºi centrele se aflã dispersate în cadrul zonelor se pot delimita subzone cu vocaþie turisticã desfãºurate, în jurul fiecãrui centru, legãturile dintre acestea fiind generate de elementele comune ca resurse, servicii, infrastructurã, posibilitãþi de organizare de circuite turistice (exemplu Bucovina, Maramureº). Frecvent sunt separate douã categorii de zone turistice-naturale ºi cu caracter complex care se bazeazã pe specificul obiectivelor turistice din cuprinsul lor. - Zonele turistice naturale (fig. 25) încorporeazã una sau mai multe unitãþi geografice naturale bine delimitate. În cadrul lor precumpãnesc obiectivele legate de relief, ape, vegetaþie, faunã, alcãtuire geologicã. Infrastructura este reprezentatã de ºosele la periferie, drumuri cu grad de echipare variat în lungul vãilor principale ºi poteci cu sau fãrã marcaje turistice pe vãi ºi culmi care conduc la obiectivele turistice; se adaugã unele amenajãri pentru odihnã ºi servicii de tipul cabanelor (turistice, silvice, de vânãtoare), refugiilor (în etajul alpin al crestelor ce depãºesc 2000 m), stâne, sãlaºe în munþii cu altitudini medii, iar în ultimul timp case de vacanþã pe vãile principale, în lungul ºoselelor ce traverseazã parþial sau total munþii (Argeº, Putna, Suceviþa, Bistriþa Aurie) sau în unele bazinete depresionare adãpostite (Frumoasa-Sebeº). Principalele forme de practicare a turismului sunt: drumeþia, odihnã într-un interval de mai multe zile, sporturi de iarnã, vânãtoarea, pescuitul, alpinismul. Centrele turistice se aflã în zonele turistice vecine, ele constituind punctele principale de unde vin turiºtii ºi personalul ce asigurã serviciile precum ºi locurile de provenienþã a produselor alimentare ºi al altor bunuri necesare actului turistic. Mai multe unitãþi montane constituie zone naturale bine evidenþiate (Rodnei, Rarãu-Giumalãu, Cãlimani, Ceahlãu, Hãºmaº, Ciucaº, Bucegi, Piatra Craiului, Fãgãraº, Parâng, Retezat, masive din Munþii Apuseni, etc.). Se adaugã Delta Dunãrii. Existã ºi unitãþi montane bine individualizate dar în care obiectivele de interes turistic sunt puþine ºi nu trezesc interesul turiºtilor decât pe plan regional.Uneori ele se pot înscrie ca prelungiri posibile ale unei zone distincte, în care unele drumeþii, trasee de vânat, pescuit se continuã în prezent aici (ex. Munþii Grohotiº ºi Tãtaru în raport cu munþii Ciucaº, munþii Giurgeu în raport cu Munþii Hãºmaº). În cadrul zonelor turistice naturale cele mai multe ºi interesante obiective turistice se înscriu în lungul unor itinerare (trasee turistice).Acestea prin funcþionalitate aparþin la câteva categorii principale. Astfel sunt trasee de acces la obiectivele dezvoltate în lungul vãilor ºi pe unele culmi secundare ºi trasee în lungul cãrora se aflã majoritatea obiectivelor turistice aflate fie în lungul crestelor principale (mai ales în etajele alpin ºi subalpin ce au vârfuri ºi o multitudine de forme de relief glaciar, periglaciar, stuctural sau de peisaje; ele reprezintã adevãrate axe turistice alpine ºi subalpine) ºi trasee în circuit pe

64

65

Beiuº

FIG. nr. 25 – Zonele turistice

culmi ºi platouri cu peisaje inedite (cele din regiunile carstice). Existã ºi un al patrulea gen de trasee, de obicei scurte, care au menirea de a realiza legãturi (peste culmi secundare) între obiective turistice principale sau cabane. - Zonele turistice complexe (fig. 25) sunt cele mai numeroase acoperind cea mai mare parte a teritoriului României. Ele înglobeazã unul sau mai multe centre turistice, localitãþi ºi puncte cu obiective de interes turistic, o infrastructurã adecvatã, reþea organizatã de servicii turistice etc. Uneori, se interfereazã cu pãrþi din zonele naturale datoritã legãturilor stabilite în timp între centrele sau localitãþile turistice ºi complexele de obiective turistice naturale (pe linie de aprovizionare ºi servicii, fluxuri turistice). Deºi prin alcãtuire, structurã, astfel de zone par la prima vedere, heterogene ºi greu de diferenþiat, totuºi se pot realiza grupãri, dupã criterii diferite. Astfel pot fi dupã încadrarea lor în mari unitãþi teritoriale zone de munte, zone colinare, zone de câmpie, zone litorale etc. În cadrul zonelor extinse în funcþie de complexitatea potenþialului turistic, de distribuþia obiectivelor ºi centrelor turistice s-au individualizat areale mai puþin extinse în care ies în evidenþã douã caracteristici: concentrarea obiectivelor de un anumit gen ºi strânsa legãturã a lor sub raportul activitãþilor turistice cu un centru turistic. Aceasta apare ca localitate polarizatoare a miºcãrii turistice în tot arealul (aici se realizeazã cele mai multe servicii de cazare, odihnã, masã, informare, programe de vizitare la obiective aflate în localitate ºi la cele din afara localitãþii, procurarea de produse alimentare, meºteºugãreºti sau de altã naturã specifice þinutului respectiv). Ele pot fi numite subzone turistice. În acest sens în zona Maramureº se pot separa ca subzone Sighet, Borºa ºi Valea Izei. Amplificarea activitãþilor turistice în teritoriul zonei conduce la extinderea spaþiului de influenþã a fiecãrui centru polarizator încât frecvent se ajunge la fâºii de interferenþã a subzonelor (unele obiective turistice de la marginea subzonelor fiind incluse în sfera de acþiune a mai multor centre; de exemplu localitãþile cu mânãstiri din Bucovina în raport cu centrele Suceava, Rãdãuþi ºi Gura Humorului). Dezvoltarea agroturismului a dus la dimunarea rolului de lider al centrelor situate la distanþã mare de obiectivele turistice dar care dispun în schimb de o bazã de cazare ºi alimentaþie relativ bunã. Este cazul oraºului Suceava în raport cu mânãstirile Suceviþa, Moldoviþa, Humor, Voroneþ ºi întãrirea celor din subzonã ºi însãºi a acesteia prin impunerea mai multor forme de turism. • Regiunile turistice constituie în unele lucrãri un teritoriu cu aceeaºi semnificaþie ca a zonei iar operaþia de diferenþiere a lor poartã numele de regionare turisticã.Cele douã noþiuni însã nu sunt identice dar nici nu se exclud, între ele pot fi stabilite anumite raporturi în funcþie de mãrimea sensului acordat fiecãruia. Regiunea de obicei se referã la un teritoriu ce depãºeºte spaþiul unei zone în care potenþialul turistic este format dintr-o mulþime de obiective în care marea majoritate au un anumit specific ce împing spre o anumitã direcþionare a activitãþilor turistice (fig. 26). Cele mai mici regiuni turistice includ o zonã turisticã dar ºi unitãþi geografice limitrofe unde sunt obiective de interes turisticlimitrofe (Delta Dunãrii ºi câmpia

66

FIG. nr. 26 – Harta regiunilor turistice

Razim-Sinoe, litoralul ºi culoarul Carasu, Bucureºti-oraºul dar ºi spaþiul larg ce poate merge de la Dunãre la Ialomiþa) iar cele mai extinse mai multe zone naturale ºi complexe (Munþii Apuseni, Munþii Banatului, Bucovina, curbura deluroasã montanã). În cadrul regiunii sunt centre, localitãþi ºi axe turistice ce impun strânse legãturi între ceea ce reprezintã mobilul actului turistic, masa de turiºti ºi posibilitãþile de asigurare a diverselor servicii. În regiunile turistice se includ ºi spaþii care în prezent nu fac parte din zone dar în care sunt obiective mai mult sau mai puþin grupate ºi cu nivel de cunoaºtere redus, de unde antrenarea sporadicã în activitãþile turistice. În viitor, prin crearea de condiþii ele pot fi valorificate la un nivel superior ºi ca urmare se vor ataºa zonei vecine sau împreunã cu altele vor forma o zonã nouã. Spre exemplu în Munþii Apuseni mai întâi s-au impus zonele turistice naturale desfãºurate în limitele unor masive muntoase ºi cele cu caracter complex desfãºurate fie în depresiuni (Beiuº, Zlatna, Brad-Hãlmagiu etc.), fie în culoarele de vale însemnate (Arieº). Realizarea unei infrastructuri bune cu o reþea densã de drumuri, multe de tradiþie secularã, creºterea ºi diversificarea formelor de asigurare a serviciilor de cazare ºi masã ºi mai ales sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor turistice datorate unei popularizãri însemnate a condus la dezvoltarea relaþiilor dintre componentele turistice ale zonelor, la intensificarea acþiunilor turistice în spaþiile de contact, la creºterea fluxurilor de turiºti care ºi-au lãrgit tot mai mult spaþiul operativ pe cuprinsul regiunii. Ca urmare în prezent se poate vorbi de realizarea unei importante regiuni turistice în care tot ansamblul de obiective este cuprins în diferite forme

67

de desfãºurare a activitãþilor turistice cu implicare atât în dezvoltarea socialeconomicã dar ºi în diversificarea formelor de turism. •

Provincia turisticã este un termen care l-am folosit în România pentru cea mai mare unitate ce cuprinde regiuni, zone, centre, localitãþi turistice disparate în care se asigurã oferte ºi servicii turistice multiple.Specific, în condiþiile diversitãþii de potenþial turistice este evoluþia naturalã, istorico-culturalã ºi economicã comunã a acestoracare îi imprimã caracteristica principalã, definitorie. Infrastructura, în bunã mãsurã direcþionatã de aceeaºi evoluþie, permite realizarea de legãturi complexe ºi unitatea în sistemul turistic. Sunt bine conturate provinciile: Carpatico-Pericarpaticã, Dobrogeanã, a Dealurilor transilvãnene, a Dealurilor ºi Câmpiei de Vest, a Moldovei colinare ºi Danubiano-geticã (fig. 27).

1 2 3 5 6 4

5 2 6

1

3 4

FIG. nr. 27 – Harta provinciilor turistice

68