Plumb

 

Eseu analitic - ³Plumb´ de George Bacovia ³Poezia trebuie s fie impresionant dar nu ostentativ, ceva ce-i ptrunde în suflet dar nu te ocheaz i nu te uimete prin ea însi, ci prin subiectul ei.´John Keats George Bacovia este un reprezentant al genului literar simbolist. Poemul ³Plumb´ inaugureaz volumul de debut acelai nume aprutpure. în anul 1916. Poezia simbolist este ocupoezie a sensibilitii Poetul simbolist nu este interest de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste îl constituie strile sufleteti nelmurite, care, neputând fi formulate clar, sunt trasmise pe calea sugestiei care apropie  poezia de magie. Cultivarea simbolului are o importan major în cadrul acestui curent, reprezentând relaia dintre imaginea artistic i starea sufleteasa nenumit. nenumit. Corespondenele ca raporturi ale eului poetic i lumea înconjurtoare, muzicalitatea folosit pentru exprimarea strilor sufleteti, cromatica folosit pentru accentuarea spleenului reprezint alte tehnici de construcie literar pe care poeii simboliti simboliti le-au cultivat. Impresionat de valoarea cert a poeziilor bacoviene incluse în volumul ³Plumb´, Alexandru Macedonski public în revista "Flacra" urmtoarea epigram: "Lui G.Bacovia: Poete scump, pe frunte pori mândre foi de laur/Cci singur, pân astzi, din  plumb fcut-ai aur." Bacovia construiete construiete în poemul ³Plumb´ o lume ostil i stranie, conturat din câteva obsesive pete de culoare. lumea aceasta este proiecia universului su interior, de un tragism asumat cu luciditate. La nivel obviu, tema însingurrii este proiectat ca moarte a universului i a  propriului spirit încremenite în plumb. La nivel obtuz, textul intr în categoria "ars  poetica´(art poetic), în care viziunea autorului asupra lumii este prezentat printr-un limbaj care individualizeaz c stil. Mesajul poeziei este concis i cenzurat de orice sentimentalism. sentimentalism. Moartea sugerat de cadrul funebru se extinde i la nivelul eului liric. Îns moartea nu este a eului liric, ci a sufletului acestuia, care pare czut într-o prpastie fr fund, de unde nu mai poate fi salvat. Înc de la început se disting dou planuri aflate în relaie de coresponden: unul exterior i unul interior. Planul realitii exterioare are ca elemente structurante sicriele de plumb, cavoul, florile, toate fiind componente ale unui decor funebru, decor ce face parte dintr-o lume lipsit de evoluie. Planul realitii interioare este dominat de melancolie depresiv, spleen, angoas, o senzaia de gol perpetuu, de greutate, ce contureaz un eu liric introvertit, însingurat. Formal, discursul liric are la baz paralelismul sintactic, versurile fiind construite dup aceeai topic în strofa I i strofa a II-a. Mesajul poeziei se contureaz în jurul metaforei-sim metaforei-simbol bol ³plumb´ care d titlul  poeziei. Plumbul este considerat metal greu, de unde putem deduce apsarea sufleteasc a eului liric, lipsa de via care persist în lumea exterioar. Culoarea gri a metalului

 

impune monotonie discursului liric, în timp ce maleabilitatea i temperatura metalului induc atât dezorientarea eului liric, cât i prezena morii. Plumbul apare ca epitet metaforic în 5 sintagme, prima dintre ele aprând în versul incipit: "Dormeau "Dormeau adânc sicriele sicriele de plumb´. În acest vers întâlnim uunn prim motiv al somnului care este redat printr-un verb la imperfect, i mperfect, valorificând valorificând astfel ideea de continuitate susinut de adverbul "adânc´. De asemenea, motivul sicrielor înfieaz oilustreaz moarte vzut c o izolare absolut,generalizat, o însingurare a eului Expresia liric. Cele"sicriele dou motive ideea morii ca fenomen proliferat. de plumb´ exprim nemicarea, încremenirea încremenirea spaiului închis i sufocant în care eul liric a ales s se izoleze de restul lumii. În oximoronul "florile de plumb´ present în versul al doilea al poeziei poetul asociaz florile, elemente delicate, fragile, menite s lumineze o încpere, cu un metal greu precum plumbul, transformându-le astfel în ornamente grele, reci, venice, menite s accentueze cadrul sumbru prezentat în poezie. Sintagma "coroanele "coroanele de plumb´ încheie prima strof a poeziei i asemeni florilor, au menirea s anune prezena iminent a morii. Verbul "scartaiau´ folosit la imperfect amplificat durata pe care coroanele produc acest sunet deranjant În versul "Dormea adânc amorul meu de plumb´, sintagma "amorul meu de  plumb´ faceapstoare, referire la care sentimentele care eul liric triete în aceldemoment, sentimente trezesc înpeinteriorul euluileliric o senzaie rece, de insensibil. Acest vers declaneaz o puternic emoie. Adjectivul ,,întors´ realizeaz misterul poeziei, el semnificând "întoarcerea spre apus´, cum ar spune Blaga, sugerânduse astfel ideea de întaorcere spre moarte. Sintagma "aripile de plumb´ încheie poezia i sugereaz imposibili imposibilitatea tatea împlinirii idealului, cderea surd i grea din care sufletul eului liric nu se mai poate înla. Aceast cdere în singurtate, în melancolie devine una inevitabil i nici mcar  iubirea invocate nu reprezint o ans de salvare. Vântul present în prima strof este singurul element care sugereaz micarea, îns  produce efecte reci, ale morii. Frigul întâlnit în a doua strof nu este cel obinuit, cu corespondentul anatomic "cald´, ci frigul originar. ori ginar. Universul existenial poart amprenta macabrului, fiind un univers în care materia nu intr într-un proces de descompunere, ci într-unul de împietrire. împietrire. În plan interior, starea de solitudine s olitudine a eului liric este sugerat de repetarea sintagmei Ästam singur´, care alturi de celelalte simboluri accentueaz senzaia de  pustietate sufleteasc. La nivel fonetic, cuvântul plumb cuprinde o vocal închis de câte dou consoane Ägrele´ ceea ce sugereaz o închidere a spaiului. Preferina pentru vocalele închise si semideschise dau sentimentul golului existenial. Registrul grav este obinut prin aglomerarea consoanelor dure, grele. Din punct de vedere lexical întâlnim cuvinte din câmpul semantic al morii : sicriu, cavou, funerar, coroan, mort, care ajut la susinerea temei. De asemenea, asemenea, repetarea acelorai cuvinte induce poeziei un efect monoton.

 

Morfologic, folosirea verbelor la imperfect i mperfect ("stam´, "dormeau´, "atârnau´) valorific prin coninutul semic al acestor verbe ideea ce continuitate, continuitate, imposibilitatea eului liric de a depi aceast stare. Substantivele Substantivele i adjectivele cu rol de epitete metaforice compun un tablou descriptiv care ar putea conferi poeziei calitatea de pastel, îns acesta capt atribute ale funebrului. Din punct de vedere sintactic se remarc folosirea aceleiai topici în construcia  propoziiilor i de frazelor care compun discursul liric, conferindu-i acestuia coeren dar  i un anumit tip muzicalitate. La nivel prozodic întâlnim rim îmbriat, o msur de 9-10 silabe. Se constat folosirea ritmului iambic care alterneaz cu peonul i amfibrahul. În poezia "Plumb´ se regsesc toate instrumentele poeziei simboliste: simbolul, sugestia, corespondenele, muzicalitatea, muzicalitatea, cromatica, precum i temele i motivele ce definesc acest curent: condiia poetului, solitudinea, melancol melancolia, ia, oraul sufocant, nevroza. În opinia noastr George Bacovia cultiv un simbolism de esen i nu unul de form, în care starea poetic se transmite cititorului ca trire interioar. Aa cum Nicolae Manolescu afirm, G. Bacovia este considerat "unul dintre mrii precursori´ ai poeziei moderne, care s-a afirmat ca poet autentic i original, cu o tonalitate cu totul nou în  poezia noastr: "se simte strin nu numai de lume, dar i de sine insui´ "Dac poezia nu ar fi înBacovia mintea  pe drumuri obscure!" George Baco via i în sufletul meu, probabil a cuta-o mereu....